I.

CONCEPTII DE ORGANIZARE A CONTABILITATII

MANAGERIALE

Complexul de factori cu incidenta asupra organizarii contabilitatii manageriale este

reunit in cadrul termenului de conceptie de organizare a contabilitatii mangeriale.

Evolutia proceselor si fenomenelor economice pe de o parte iar pe de alta parte

evolutiile procesului decizional au conturat patru conceptii de organizare a contabilitatii
mangeriale,respectiv:

-conceptia de organizare a contabilitatii mangeriale in partida simpla

-conceptia de organizare integralista sau integrata a contabilitatii mangeriale

-conceptia dualista de organizare a contablilitatii mangeriale

-conceptii moderne de organizare a contabilitatii mangeriale

 Conceptia de organizare a contablitatii mangeriale in partida simpla

Aceasta conceptie de organizare a contabilitatii manageriale este specifica formelor

simple de organizare a proceelor de productie si mai poate fii implementata in cadrul
entitatilor mici care realizeaza un numar redus de produse,lucrari si servicii sau activitati in
cadrul unui proces de complexitate scazuta.

Contablitatea manageriala este inspirata din principiile organizarii contabilitatii in

partida simpla si este reprezentata din ansamblul “cartilor” sau “jurnalelor” deschise pentru
fiecare produs,lucrare serviciu sau activitate, in care se inregistreaza detaliat totalitatea
operatiunilor generatoare de cheltueli si venituri aferente obtinerii si comercializarii
produselor,lucrarilor si serviciilor.

Procedeul de lucru asociat acestei conceptii de organizare a contabilitatii mangeriale se

rezuma la urmatoarele:

- in absenta unor conturi care functioneaza dupa principiul contabilitatii

in partida dubla , in fiecare „carte” sau „jurnal” se inregistreaza fara
corespondente contabile, cheltueli in debit cat si venituri in credit.
 Inregistrarea cheltuelilor in „jurnalele” produselor, lucrarilor, serviciilor sau activitatiilor
realizate se realizeaza in baza documentelor justificative individuale sau centarlizatoare, fie
pe baza situatiilor de calcul si repartizare a cheltuelilor indirecte.

 Conceptia de organizare a contabilitatii mangeriale in sistem integrat

Aceasta forma de organizare a contabilitatii manageriale se bazeaza pe o organizare

concomitenta a fluxurilor de informatii contabile pe cele doua canale de comunicare interna
si externa ale entitatii economice , axata pe un sisem unitar de conturi respectiv conturile
contablilitatii financiare.

Toate obiectivele contabilitatii manageriale sunt „axate” respectiv formulate pe

informatiile conturilor de cheltueli (clasa 6) si conturile de venituri (clasa 7) ale contabilitatii
financiare. Organizarea integrata a conceptiei integraliste sau in sistem monist se preteaza la
obiectivele analizei activitatii derulate pe circuitul economic: aprovizionare-productie-
desfacere.

Solutia unui sistem contabil integrat se poate aplica in cadrul entiatatiilor economica in
care prevaleaza problematica determinarii rezultatelor economice si a rentabilitatilor
analitice,in fata obiectivelor de calcul a costurilor si indeosebi a costurilor complete, in
conditiile unei informatizari complete si performante a contabilitatii, a codificarii conturilor
de cheltueli si venituri care sa satisfaca exigentele de prelucrare si informare atat a
contablilitatii financiare cat si a contabilitatii manageriale.

Entitatile economice din sfera serviciilor si din domeniul constructilor pot adopta un
asemenea sistem integrat de contabilitate. In cadrul conceptiei integraliste, calculata
costurilor se realizeaza pe o prelucrare extracontabila a informatiilor privind cheltuelile.

Obiectivele contabilitatii mangeriale situate in cadrul conceptiei consatu in furnizarea

informatiilor necesare asistarii procesului decizional pentru realizarea obiectivului
fundamenta al gestiunii economico-financiare a entiatatiilor economice respectiv
maximizarea valorii de piata a acestora, ceea ce presupune urmatoarele actiuni:

-angajarea si combinarea factorilor de productie in activitati si proecte cu

rentabilitati ridicate

-realizarea unui control al performantelor si calitatii in mod analitic la nivelul

fiecarei activitati/proect care consuma resurse;

-asigurarea politicii de crestere a valorii entitatii, prin mentinerea si

imbunatatirea indicatorilor de echilibru financiar;

Obiectivele contabilitatii manageriale in cadrul acestei conceptii de organizare se

bazeaza pe analiza a doi indicatori de masurare a performantelor activitatii entitatii
respectiv;
 1. Rezultatul exercitiului
2. Valoarea adaugata

Rezulatatul exercitiului este denumirea generica data diferentei dintre veniturile

obtinute si cheltuelile efectuate,conecatate la venituri pe care o entitate economica le
realizeaza intr-un exercitiu financiar egal, de regula cu anul calendaristic.

Rezultatul exercitiului se concretizeaza in:

 Profit, daca veniturile deasesc cheltuelile

 Pierdere, daca cheluelile sunt mai mari decat veniturile

Rezultatul exercitiului este explicit calculat pe baza informatiilor furnizate de

contabilitatea financiara si sistematizat in contul anual de „ profit si pierdere” care poate fi
detaliat pe cele trei activitati: exploatare, financiara si extraordinara.

Valoarea adaugata este definita ca fiind plusul de valoare creat in cadrul entitatii in
urma alocarii si utilizarii factorilor de productie, munca si capital.

 Conceptia de organizare a contabilitatii managriale in sistem dualist

Conceptia organizarii contabilitatii mangeriale intr-un circuit distinct,autonom fata de

contabilitatea financiara, consat in instituirea a doua circuite de preluare si prelucrare a
cheltuelilor si a veniturilor, ancorate pe obiectivele dinstincte ale celor doua contabilitati.

Oraganizarea contabilitatii in circuit autonom se poate realiza in urmatoarele moduri:

-utilizarea unui sistem de conturi ale contabilitatii manageriale care sa asigure atingerea
obiectivelor printr-un calcul exclusiv in cadrul contabililtatii

-utilizarea unui sistem de conturi ale contabilitatii managriale dezvoltat pe structura

conturilor de cheltueli si de venituri ale contabilitatii financiare, printr-o detaliere analita ale
acestora fie utilizand structura sistemului de conturi de gestiune bazata pe un sistem de
codificare care sa satisfaca cerintele de prelucrare integrala a informatiilor privind costurile
in cadrul contabilitatii managerial.

Conceptia dualista de organizare a contabilitatii mangeriale trebuie sa raspunda nevoilor

de informare a managerilor in conditiile unei complexitati a proceselor si fenomenelor
economice derulate in cadrul entitatii. Codifiacrea analitica a conturilor poate asigura
imperativele de confidentialitate ale informatiei contabile.

 Conceptii moderne de organizare a contabilitatii manageriale

Noile provocari ale economiei mondiale determinate de evolutia proceselor de

productie si management sub impactul tehnologiei de prelucrare a informatiilor si
telecomunicatiilor precum si scurtatea durate de viata a produselor si instaurarea unei
guvernari a pietei dictata de exigentele clientului in stabilirea pretului de vanzare, a
responsabilizat factorii de decizie in cadrul entitatilor economice determinandu-i sa
organizeze procesele de productie si sa reconsidere activitatile derulate in cadrul entitatilor.

In acest context monitorizarea si reglarea prelucrarii informatiei in cadrul asistarii

proceselor decizionale nu se mai bazeaza pe conceptul traditioanal de cost complet ci are in
vedere noile abordari ale productiei bazate pe metode avansate de asistare a proceselor
decizionale cum ar fii:

-metode operationale de gestionare a entitatilor tocmai la timp ( just in time JIT)

-metode operationale de gestiune bazate pe costurile tinta (target costing)

-metode operationale de calcul a costului pe activitati, respectiv metoda ABC (activity

based costing)

-metode operationale de gestiune fundamentate pe baza organizarii entitatilor pe

centre de responssabilitate.

II. OBIECTIVELE CONTABILITATII MANAGERIALE

Identiatea contabilitatii manageriale in cadrul sistemului contabil se realizeaza printr-un
set de elemente structurale ale acestuia, care o individualizeaza ca o disciplina de sine
statatoare in cadrul disciplinelor cu caracter economic, cum ar fii: obiectivele primare ale
acesteia, obiectul de studiu, procedeele si metodele aplicate in cadrul acesteia.

Obiectivele contabilitatii manageriale reprezinta un element primordial al acesteia,

sectiuni a contabilitatii ce priveste necesitatea organizarii acesteia in cadrul entitatilor
economice.

Obiectivele contabilitatii manageriale s-ar putea grupa astfel:

- obiective de evidenta analitica a structurilor contabile care iau nastere

in urma operatiunilor si activitatilor derulate de entiati: active, datorii,
capitaluri proprii, venituri, cheltueli si rezultate.
- obiective de performanta privind calculul unor indicatori partiali si
integrali utilizati in masurarea rentabilitatii operatiunilor si activitatiilor
entitatii precum si a costului acestora
- obiective de previzionare si control realizate prin intermediul
bugetelor de venituri si cheltueli detaliate de la nivel de entiate la nivel de
functie, structura tehnico-organizatorica, activiatate, produs, lucrare sau
serviciu realizat;
 - realizarea unui control de gestiune exercitat asupra activitatii entitatii
prin sistemul informational al costurilor, abaterilor bugetelor si a indicatorilor
de monitorizare, masurare si control a performantei.

Obiectivele de evidenta analitica a structuriilor situatilor financiare reprezinta obiective

derivate din obiectivele contabilitatii financiare si sunt circumscrise cadrului de aplicare a
politicilor si operatiunilor contabile de recunoastere si au in vedere urmatoarele deziderate:

a. asiguarea structurii analitice a categoriilor de active

b. asiguarare structurii analitice a pozitiilor de capital propriu nominalizat si
nenominalizat
c. asigurarea structurii analitice a pozitiilor de datorii generate de diferite forme
de finantare (credit comercial, bancar, finantare prin piata de capital sau prin
operatiuni de leasing)
d. asigurarea structurii analitice a cheltuelilor pe cele trei activitati (de
expoatare, financiara si extraordinara)
e. asidurarea structurii analitice a veniturilor pe activitati
f. asiguarea structurii analitice a rezultatelor degajate de activitatea entitatilor
economice;

Obiectivele de raportare a performantelor entitatii realizate prin calculul unor

indicatori de performanta finali sau intermediari, integrali sau partiali, prin care se evalueaza
gestiunea economice-financiara a entitatii.

Performantele raportate prin indicatorii finali integrali se axaza pe de o parte pe

conceptul de rezultat al exercitiului, iar pe de alta parte performantele entitatii se
raporteaza si prin categoria de cost raportandu-se pe urmatoarele paliere:

- determinare rezultatelor economico-financiare pe functii ale entitatii

si a rentabilitatii globale
- determinarea rezultatelor economico-financiare pe activitati ale
entitatii si a rentabilitatii acestora
- determinare rezultatelor economico-financiare pe centre de profit si a
rentabilitatii centrelor de profit
- determinarea rezultatelor economico-financiare pe produse, lucrari si
servicii si a rentabilitatii acestora
- deterimiarea costului produselor, lucrarilor si serviciilor realizate de
entitate dar si a costului structurilor functionale sau activitatilor entitatii.

Performantele raportate prin indicatori de performanta intermediari de gestiune se

bazeaza pe unele concepte care pun in evidenta anumite aspecte a resurselor precum si-n
asigurarea autofinantarii sau a echilibrului financiar si se refera la urmatorii indicatori:

- marja comerciala
- valoarea adaugata
- productia exercitiului
 - excedentul brut de exploatare
- capacitatea de autofinantare
- rezultatul exploatarii
- rezultatul financiar
- rezultatul curent
- rezultatul global
- rezultatul net
- rezerva manageriala
- fondul de rulment
- necesarul de fond de rulment
- trezoreria neta

Prin aceste obiective, contabilitatea manageriala „impinge” limitele de asistare a

procesului managerial dincolo de de cadrul activitatii de exploatare, pe terenul activitatii
financiare a entitatiilor.

Obiectivele de previziune si control au in vedere elaborarea bugetelor de venituri si

cheltueli pentru activiatea de ansamblu a entitatii precum si elaborarea bugetelor partiale
pe functii sau activitati ale entitatii reprezentate astfel:

- bugetul activitatii generale

- bugetul activitatii de productie
- bugetul activitatii de trezorerie
- bugetul activitatii de investii
- bugetul activitatii de finantare
- bugetul altor activitati

III. FACTORII CARE INFLUENTEAZA ORGANIZAREA

CONABILITATII MANAGERIALE

Factorii care influenteaza organizare contabilitatii mangeriale sunt:

- Implementare unui system de management bazat pe proecte in

contextul unei culturi organizationale
- Introducerea tehnologiilor avansate de productie

Implemantarea unui sistem de management bazat pe proecte in contextul unei culturi

organizatonale
 Managementul pe proecte reprezinta o forma moderna de organizare structurala,
menit sa contribuie la imbunatatirea procesului de alocare a resurselor, care are in vedere o
transversalitate a entitatilor in procese interne si activitati, in care stimularea elementului
informational, gestiunea conturilor, a resurselor si controlul calitatii reprezinta obiectivele
atasate fiecarui proces intern identificat, monitorizat si controlat in cadrul entitatii.

Introducerea tehnologiilor avansate de productie

Reprezinta o orientare a organizarii productiei care-si pune amprenta asupra organizarii

si aplicarii instrumentelor contabilitatii manageriale intr-un context de obiective menite sa
asigure mentenanta entitatilor pe piata,care ar putea fii reprezentat astfel:

- cresterea capacitatiilor entitatiilor de a produce bunuri de calitate

superioara la costuri reduse in conditiile satisfacerii radicale a clientiilor
- sustinerea pe sacara larga a proceselor de productie
- cresterea gamei sortimentale a produselor
- cresterea flexibilitatii proceselor de productie si reducerea timpilor de
pregatire a utilajelor

Componentele tehnologiilor avansate de organizare a productiei si a muncii sunt

reprezentate astfel:

1. proecatrea asistata pe calculator

2. sisteme de fabricatie computerizate
3. sisteme flexibile de fabricatie
4. sisteme de management al productiei
5. controlul totatl al calitatii

IV. ADAPTAREA SISTEMULUI DE CONTURI DIN

CONTABILITATEA FINANCIARA LA NECESITATILE IMPUSE DE
CONTABILIATEA MANAGERIALA

Organizarea contabilitatii manageriale se realizeaza in raport cu marimea

intreprinderii, nevoile interne de informare, si specificul activitatii. Astfel intreprinderiile
mari isi organizeaza o contabilitate manageriala bazata pe proceduri detaliate si
riguroase. In schimb in cadrul firmelor mici functiile contabilitatii de gestiune sunt
 preluate adesea de contablilitatea financiara prin delatlierea si prelucrarea informatiilor
furnizate de aceasta in functie d nevoile manageriale.

In teoria si practica moderna a contabilitatii mangeriale dupa timpul de conexiune

in contabilitatea financiara si cea manageriala se confrunta 2 conceptii generale de
organizare a acesteia si anume:

a) Conceptia organizarii contabilitatii de gestiune intr-un sistem

integrat,conectat cu contabilitatea financiara, realizandu-se un singur circuit
informational contabil care integreaza cele 2 componente – denumita conceptia
monista (integralista)de organizare a contabilitatii.
b) Conceptia organizarii contabilitatii de gestiune intr-un circuit complet
autonom fata de contabilitatea financiara – denumita conceptia dulaista de
organizare a contabilitatii

In optica contabilitatii internationale, contabilitaea manageriala si cea financiara se

realizeaza concomitent fara o scindare riguroasa a acestora. Solutia integrarii contabilitatii
de gestiune in contabilitatea financiara este destul de delicata, deoarece presupune
combinarea functionalitatii sistemelor de conturi specifice contabilitatii de gestiune cu
functionalitatea conturilor de cheltueli (clasa 6) si a conturilor de venituri (clasa 7) ale
contabilitatii financiare.

Adversarii contabilitatii integraliste sustin ca aceasta soluie este greu de practicat

datorita interferarii inregistrarilor din contabilitatea financiara cu cele din contabiliatea
mangeriala. Se reproseaza acestei conceptii ca face sa dispara, respectiv sa soldeze,
conturile de cheltueli si de venit din contabiliatea financiara la finele fiecarei perioade de
calcul, ceea ce face dificila intocmirea si prezentarea contului 351 „ rezultatul financiar total”
din contabilitatea financiara.

V. METODA DE CALCULATIE A COSTURILOR

Costul de achizitie este costul care regrupeaza totalitatea cheltuielilor generate de

activitatea de aprovizionare si stocare a valorilor materiale destinate consumului productiv –
materii prime, materiale si furnituri consumabile. Modul de identificare si localizare pe
elementele materiale stocabile care genereaza aceste cheltuieli ofera posibilitatea delimitarii
lor, astfel încât sa formeze:
- costuri directe de achizitie – reprezentând pretul de cumparare al elementelor stocabile,
cheltuielile de transport, comisioane, taxe variabile si alte taxe nedeductibile;
- costuri indirecte de achizitie – reprezentând cheltuielile sectorului de aprovizionare, de
receptie, manipulare, transport si stocare a valorilor materiale.
Prin calculul costului de achizitie se asigura determinarea valorii de intrare în stoc a
diferitelor elemente materiale ce vor face ulterior obiectul consumului în procesul de
productie.
Aceasta înseamna ca în costul complet al produsului nu se va regasi valoarea elementelor
materiale determinata în momentul cumpararii, ci valoarea lor de iesire (corespunzator
metodei de evaluare adoptata: CMP, FIFO, LIFO etc.), adica valoarea de cumparare
influentata de stocul existent si la care se adauga cota parte a costurilor indirecte de
achizitie repartizate în baza unui criteriu ales de repartizare.
Costul de productie cuprinde totalitatea cheltuielilor efectuate în procesul de productie si se
calculeaza între stocajul de materii prime, materialul si stocajul de produse finite.
Complexitatea calculatiei lui depinde de complexitatea procesului tehnologic si de natura
produselor care apar în cursul fazelor (etapelor) de fabricatie – materiale recuperabile,
rebuturi productie neterminata, semifabricate – a caror valoare influenteaza costul
produselor de baza – produsele finite.
Costul de productie al produsului finit este constituit din:
- costuri directe de productie – care cuprind: costul de achizitie aferent materiilor prime si
materialelor directe eliberate din stoc pentru consumul productiv, costul cu manopera
directa si alte costuri directe (amortizarea unui echipament specific etc.);
- costuri indirecte de productie cuprind costurile comune sectoarelor productive (energie,
combustibil, reparatii si întretinere, amortizare, salariile personalului indirect productiv etc.).

Costul complet cuprinde totalitatea cheltuielilor efectuate pentru producerea si desfacerea

unui produs, lucrare sau serviciu.
În timp ce costul de productie se calculeaza pentru productia finita obtinuta si predata
depozitului, costul complet se calculeaza pentru productia vânduta.
În structura costului complet sunt urmatoarele componente:
- costul de productie aferent productiei vândute;
- costurile din „afara productiei” – la rândul lor constituite din:
- costul de distributiei
- costul administratiei generale.

Costul de productie aferent productiei vândute reprezinta valoarea de iesire din stoc a
produselor finite destinate vânzarii si se determina apelând (ca si în costul de achizitie) la
una din metodele adoptate în evaluarea stocurilor.
Costul de distributie reprezinta totalitatea cheltuielilor efectuate în procesul de distributie a
produselor; poate fi delimitat în cele doua categorii:
- costuri directe de distributie cuprind cheltuielile de livrare, expeditie, publicitate, ambalaj,
transport special când se poate identifica pe produs consumul de resurse;
- costuri indirecte de distributie – reprezentând cheltuielile de functionare a sectorului de
distributie, magazinaj (stocaj), transport, servicii de postvânzare, studii de marketing etc.

Costul administratiei generale

Anumite functii ramân specifice unitatii economice sau sunt comune mai multor activitati.
Este vorba de: activitatea de cercetare, planificare-programare, control, gestiune financiara,
contabilitate, informatica, managementul general. Cheltuielile generate de aceste activitati
devin din ce în ce mai importante în ansamblul cheltuielilor întreprinderii si sunt, de regula,
independente fata de volumul de activitate. Repartizarea lor s-ar impune astfel a fi efectuata
numai asupra productiei vândute însa reglementarile în vigoare nu exclud posibilitatea
repartizarii lor si asupra productiei stocate, integrând costul administratiei generale în costul
de productie al productiei finite obtinute.
În ceea ce priveste costurile indirecte, obisnuinta de a le trata numai în legatura cu procesul
de productie trebuie reconsiderata, deoarece ele influenteaza toate fazele circuitului
economic, deci si aprovizionarea, respectiv distributia.
Din aceasta cauza apare, pe de o parte:
- necesitatea calcularii celor doua categorii de costuri apar în amontele, respectiv în avalul
productiei – costul de achizitie si costul de distributie; pe de alta parte, apare necesitatea
analizarii costurilor indirecte pe locurile generatoare ale acestora si care, corespunzator
functiilor întreprinderii – aprovizionare, productie, distributie, administratie – pot constitui
centre de analiza.

Centrele de analiza sunt utile pentru calculatia costurilor deoarece, regrupând costurile
indirecte pe categorii omogene, exista posibilitatea repartizarii mai corecte a acestora
asupra produselor. Conditia principala este de a determina corect unitatea fizica denumita
unitate de lucru si baza de repartizare pentru care se poate defini un consum. De asemenea,
urmarirea costurilor indirecte, la nivelul centrelor de analiza, faciliteaza instituirea
responsabilitatilor în evolutia centrelor lor. În aceasta optica, costurile directe pot fi
adaugate costurilor indirecte ale unui centru de analiza, daca au legatura cu unitatea de
lucru ce îi masoara activitatea (exemplu – manopera directa) alcatuind un ansamblu omogen
care poate fi atribuit responsabilitatii unui cadru si deci centrul de analiza devine centru de
responsabilitate.

VI. MODUL DE ELABORARE A BUGETULUI DE VENITURI SI

CHELTUELI

Înainte de începerea anului de previziune, întreprinderea trebuie să îşi stabilească

programele de activitate viitoare şi evaluarea eforturilor necesare pentru realizarea
acestora.

În acest scop s-a elaborat un document de previziune financiară – Bugetul de venituri şi

cheltuieli, cu ajutorul căruia întreprinderile îşi previzionează pe o anumită perioadă de timp,
de obicei un an şi defalcat pe trimestre, veniturile şi cheltuielile financiare, asigurându-se un
echilibru financiar.

Totodată, prin bugetul de venituri şi cheltuieli se stabilesc fluxurile băneşti şi financiare

care să asigure realizarea programelor de activitate şi a capacităţii de plată a întreprinderii.

Ca instrument de previziune, bugetul de venituri şi cheltuieli joacă un rol deosebit în

activitatea întreprinderii, el îndeplinind următoarele funcţii:

 funcţia de previziune;
 funcţia de control a execuţiei financiare
 funcţia de asigurare a echilibrului financiar al întreprinderii

Funcţia de previziune se realizează datorită faptului că prin bugetul de venituri şi

cheltuieli se previzionează o serie de indicatori cum sunt: veniturile, cheltuielile, producţia
marfă fabricată, volumul investiţiilor, nivelul fluxurilor, încasările în valută, nivelul ratei
rentabilităţii.

Funcţia de control prin bugetul de venituri şi cheltuieli se realizează prin faptul că se

repartizează veniturile şi cheltuielile pe centre de profit, controlându-se activităţile prin
modul de gestionare a resurselor, prin buget se respectă legislaţia în vigoare privind
destinaţiile profitului, iar prin modul de previzionare a indicatorilor se urmăreşte încadrarea
acestora în anumite limite normale precum şi realizarea acestora faţă de nivelele prevăzute.

De asemenea, bugetul de venituri şi cheltuieli se întocmeşte astfel încât să asigure

echilibrul de trezorerie a întreprinderii prin fluxurile financiare stabilite în anul de previziune.

2. Rolul bugetului de venituri şi cheltuieli ca instrument

de previziune financiară a întreprinderii

Conducerea unei întreprinderi are ca prim obiectiv previziunea iar previziunea financiară
este cea mai importantă activitate în realizarea căreia un rol deosebit revine bugetului de
venituri şi cheltuieli al întreprinderii, alături de bilanţul contabil şi contul de profit şi
pierdere.

Alături de previzionarea financiară, o altă preocupare majoră a conducerii întreprinderii

moderne este controlul bugetar al modului de realizare a prevederilor pentru a stabili
abaterile, cauzele acestora şi persoanele răspunzătoare, pentru luarea măsurile necesare
care să conducă la eliminarea acestora în viitor.

În realizarea acestor atribuţii conducerea are la îndemână bugetul de venituri şi

cheltuieli ca principal instrument de realizare a activităţii de bugetare a acţiunilor acesteia,
care prezintă, cel puţin, următoarele avantaje:

a) bugetul are rolul de a orienta întreprinderea spre un scop bine definit, respectiv
rentabilitatea, lichiditatea şi diminuarea riscurilor în activitatea acesteia;
 b) prin previziunea financiară se coordonează eforturile tuturor compartimentelor din
cadrul întreprinderii, fiecare dintre acestea fiind implicate în procesul bugetar, într-o măsură
mai mare sau mai mică;

c) întocmirea bugetelor asigură implementarea unui sistem eficient de control, prin

compararea realizărilor cu propunerile, identificarea abaterilor, a cauzelor acestora şi luarea
unor măsuri operative de corectare a deficienţelor.

Având în vedere rolul deosebit de important al bugetului de venituri de cheltuieli, se

impune respectarea câtorva principii, atât la elaborarea dar şi în execuţia acestuia, astfel:

1. principiul totalităţii, care presupune acoperirea tuturor activităţilor unei întreprinderi

şi o coordonare a acestora care să asigure echilibrul între serviciile funcţionale şi
operaţionale, urmărind însă să asigure şi o armonizare a relaţiei contradictorii ce se
manifestă între complexitatea sistemului bugetar şi costurile ridicate ale unui sistem
complet;

2. principiul suprapunerii sistemului bugetar pe sistemul de autoritate existent în

întreprindere, având în vedere că bugetul este întotdeauna sub autoritatea unui conducător
de activitate, existând astfel posibilitatea identificării bugetului respectiv cu persoana
responsabilă;

3. principiul menţinerii solidarităţii dintre compartimentele întreprinderii şi al

convergenţei acestora cu politica generală a întreprinderii, sistemul bugetar având rolul de a
îndepărta unele tendinţe de supraevaluare a importanţei unor compartimente în
detrimentul altora şi de a contribui la realizarea obiectivelor strategice ale întreprinderii în
condiţii de eficienţă sporită;

4. principiul supleţei, orice buget având sarcina să permită adaptarea rapidă şi cu

uşurinţă la modificările care apar în cadrul economico-social în care funcţionează
întreprinderea şi la informaţiile noi privind evoluţia variabilelor economice exogene care
influenţează activitatea întreprinderii;

5. principiul cuplării cu politica de personal pentru a implementa şi stimula motivaţia şi

adeziunea personalului în conformitate cu obiectivele strategice urmărite de întreprindere.

De regulă bugetele se elaborează anual, însă există şi unele bugete elaborate pe o

perioadă mai mare de un an (de exemplu bugetul investiţiilor) sau pe o perioadă mai mică de
un an (bugetul trezoreriei) dar, indiferent de perioada pentru care se elaborează,
periodicitatea bugetului trebuie să fie superioară celei a ciclului de activitate analizată.

3. Clasificarea bugetelor şi legăturile dintre acestea

În sistemul de gestiune al unei întreprinderi se întâlnesc mai multe tipuri de bugete, care
se pot clasifica după mai multe criterii, cele mai importante fiind:

a) În funcţie de conţinutul acestora:

 Bugetul de tip financiar este specific relaţiilor de repartiţie a resurselor financiare,
veniturile fiind dimensionate în calitatea lor de fonduri alocate pentru finanţarea unor
cheltuieli limitate, în aceste bugete ieşirile sunt reprezentate de cheltuieli, iar intrările sub
forma alocării de resurse (bugetele acţiunilor sociale, bugetele activităţii de investiţii);

Bugetul de tip economic este specific activităţilor creatoare de valori noi ce formează
obiectul activităţii întreprinderii, în acest buget comparându-se cheltuielile necesare
realizării producţiei cu veniturile realizate din vânzarea acesteia

·Bugetele de tip bănesc au specific fluxurile băneşti ale întreprinderii şi cuprind intrările
de fluxuri băneşti şi cheltuielile de fluxuri băneşti.

b) În funcţie de obiectul activităţii bugetare:

Bugete organizate sunt acele tipuri de bugete în care veniturile şi cheltuielile se

fundamentează pe subdiviziuni organizatorice ale întreprinderii (secţii, fabrici, uzine, etc.),
inclusiv la nivelul acesteia;

Bugetele pe activităţi sunt caracterizate de faptul că veniturile şi cheltuielile se

determină pe activităţi (activitatea de producţie, activitatea de investiţii, activitatea de
reparaţii, etc.).

c) În funcţie de sfera de cuprindere:

Bugete generale care caracterizează activitatea de ansamblu a întreprinderii;

Bugete parţiale care caracterizează părţi ale întreprinderii (secţii, fabrici, uzine, etc.)

d) În raport cu factorul timp:

 Bugete periodice;
 Bugete continue

La noi în ţară, principalele tipuri de bugete stabilite pentru societăţile comerciale cu

capital de stat, regiile autonome sau companiile naţionale sunt:

Bugetul activităţii generale

Bugetul activităţii de producţie

Bugetul activităţii de trezorerie

Bugetul activităţii de încasări şi plăţi în valută

Bugetul activităţii de investiţii

Împrumuturi garantate de stat;

Rezerve
 Repartizarea profitului.

Legătura dintre aceste tipuri de bugete constă în elaborarea lor succesivă, având în
vedere politica financiară adoptată de întreprindere, pe o perioadă mai mare de timp, în
vederea realizării unor obiective strategice, urmând apoi o transpunere a acesteia în
bugetele anuale întocmite pe activităţi şi, în final, reflectarea tuturor acestora în starea
previzibilă a trezoreriei, a patrimoniului şi a rentabilităţii întreprinderii.

VII. STUDIU DE CAZ

O entitate realizeaza un produs in 4 sortimente cunoscandu-se urmatoarele informatii:

 Productie realizata A B C D
200 400 300 500

 Consum specific 240 200 152 178

de materii prime/unitate

de produs

Produsul etalon,este produsul B, iar costul total este de 118170 lei. Sa se calculeze
costul unitar pentru fiecare produs.

Etapa 1. Se stabilesc coeficientii de echivalenata simpli directi sau inversati in functie

de care se transforma intreaga productie sortimentala in productie etalon.

MPEi
K SI 
MPEe
 240
KA   1,2
200
200
KB  1
200
152
KC   0,76
200
178
KD   0,89
200
Etapa 2. Se transforma productia sortimentala in productie etalon sau echivalenta.

qei  qi * K Si

qe A  200 *1,2  240u.e

qe B  400 *1  400u.e
qeC  300 * 0,76  228u.e
qe D  500 * 0,89  445u.e
total  1313
Etapa 3. Se calculeaza costul unitar al unei unitati echivalente de produs.

CT
Cue  n

q
i 1
ei

118170
Cue   90lei / u.e
1313

Etapa 4. Se calculeaza costul unitar al fiecarui sortiment.

Cui  Cue * K SI

Cu A  90 *1,2  108lei / UFA

Cu B  90 *1  90lei / UFB
Cu C  90 * 0,76  68,40lei / UFC
Cu D  90 * 0,89  80,1lei / UFD
 VIII. Concluzii si opinii privind contabilitatea manageriala

Contabilitatea realizeaza reprezentarea interna si externa a unei întreprinderi. Aceasta

reprezentare justifica existenta a doua circuite în sistemul informational al întreprinderii:
unul, care reda imaginea întreprinderii în exterior - contabilitatea financiara, considerata
„fata externa” a întreprinderii si altul care, descrie procesele interne ale întreprinderii,
denumit contabilitatea manageriala, considerata „fata interna” a întreprinderii.
Contabilitatea de gestiune a aparut în Marea Britanie si SUA la finele secolului XVIII, ca
urmare a dezvoltarii industriilor si concurentei. CG a cunoscut 2 etape de dezvoltare:
- I etapa(interbelica) – cuprinsa între cele 2 razboaie mondiale. În aceasta perioada nu exista
notiunea de „contabilitatea manageriala”, dar practica notiunea de „contabilitatea de
productie”, care avea un singur obiectiv – calcularea costului de productie.
- II etapa(postbelica) – cuprinde perioada de dupa al 2-lea razboi mondial, si anume în anii
40-50 a aparut notiunea de „contabilitatea manageriala”, care se deosebeste de
„contabilitatea de productie” prin faptul ca în afara de calculul costului de productie, ea se
mai ocupa si cu begetarea, analiza, controlul, luarea deciziilor etc.
În Republica Moldova contabilitatea manageriala a fost recunoscuta oficial prin intermediul
Conceptiei reformei contabilitatii Nr. 1187 din 24.12.1997. Dezvoltarea contabilitatii
manageriale în Republica Moldova se efectueaza în doua directii principale:
1. adaptarea tehnicilor si metodelor demult aplicate în lume, care au adus utilizatorilor lor
succesul în afaceri;
2. studierea si cercetarea tehnicilor si metodelor relativ noi pentru întreprinderile din vest.
Contabilitatea manageriala, numita si „contabilitatea analitica” în Franta sau „contabilitatea
de gestiune” în Romînia are rolul de a servi ca instrument în luarea deciziilor de catre
managerii firmei.

Contabilitatea manageriala reprezinta un domeniu distinct în cadrul evidentei contabile,

avînd drept obiectiv principal masurarea, colectarea, prelucrarea si transmiterea informatiei
pentru planificare (bugetare), calculatie, control si analiza executarii bugetelor în scopul
pregatirii rapoartelor interne pentru luarea deciziilor manageriale.
Principalele obiective sau functii ale contabilitatii manageriale sunt:
- calcularea costurilor pe produse (lucrari, servicii), activitati si pe unitati organizationale
(diviziunii, departamente, sectii, servicii etc.);
- determinarea diferitor marje si rezultate analitice pe produse, servicii sau activitati;
- furnizarea informatiei necesare elaborarii bugetelor;
- furnizarea informatiilor necesare elaborarii bugetelor;
- furnizarea de informatii pentru stabilirea abaterilor între previziuni si realizari;
- furnizarea de informatii destinate masurarii performantelor (rentabilitate, productivitate)
la nivelul sectoarelor de activitate si al produselor;
- furnizarea datelor pentru exercitarea controlului gestionar;
- luarea deciziilor manageriale pe termen lung si coordonarea dezvoltarii întreprinderii.
Obiectele contabilitatii manageriale cuprind resursele economice de care dispune
întreprinderea, procesele economice precum si rezultatele activitatii atât a întreprinderii în
întregime, cît si a subdiviziunilor structurale separate.
Un sistem efectiv de contabilitate manageriala da posibilitate întreprinderii sa manuiasca
operatiile de fiecare zi, sa depisteze probleme si sa le rezolve, sa faca planuri pentru
perioadele scurte si lungi si sa evalueze progresul.
Contabilitatea financiara si cea manageriala se au functii si reguli diferite, ceea ce se vede
din tabelul urmator:
Compararea contabilitatilor financiare si manageriale
Criterii de comparare Contabilitatea financiara Contabilitatea de gestiune
1. Utilizatorii principali de informatie Utilizatorii interni si externi Numai utilizatori interni
2. Obligativitatea organizarii contabilitatii

Organizare impusa de legislatie.Se organizeaza numai daca administrarea întreprinderii

hotaraste ca este necesara. Întreprinderile mari îsi definesc proceduri si detalii stricte privind
organizarea CM luînd în consideratie specificul activitatii si necesitatile interne de informare.
3. Scopul contabilitatii Întocmirea rapoartelor financiare pentru utilizatori Asigurarea cu
informatie a managerilor în scopuri de planificare, control si de dirijare a activitatii
4. Sisteme de contabilitate Sistem de contabilitate în partida dubla Nu este limitata ca
contabilitatea în partida dubla, poate fi folosit orice sistem potrivit
5. Nivelul de reglementare Respectarea obligatorie a principiilor si normelor acceptate (Legi,
SNC, instructiuni, regulamente etc.) Nu exista norme si limitari, unicul criteriu este unitatea
informatiei
6. Etaloane de masurare Unitatea valorica (bani) Orice unitate de masura potrivita:
7. Obiectul evidentei si analizei Unitatea economica în ansamblu Diferite subdiviziuni
structurale ale unitatii economice
8. Frecventa întocmirii rapoartelor Periodic, în mod regulat La cerere, în mod neregulat, dar
poate fi impus de conducere si regularitatea rapoartelor interne
9. Gradul de exactitate Date exacte Multe date aproximative
10. Publicitatea Informatia poate fi publicata, uneori se publica în mod obligator Datele nu se
dau publicitatii deoarece în mare parte reprezinta taina comerciala
Utilizatorii informatiilor determina continutul de baza a fiecarui subsistem al contabilitatii.
Utilizatorii contabilitatii financiare sunt persoane fizice si juridice, care se afla în relatii
anumite cu întreprinderea, care a prezentat raportul financiar. Utilizatorii externi sunt de
doua tipuri:
- cu interes financiar direct în aceasta întreprindere (investitorii, actionarii, creditorii)
 Universitatea Babes-Bolyai Cluj-Napoca

Facultatea de Stiinte Economice si Gestiunea afaceriilor

REFERAT
CONTABILITATE MANAGERIALA

Student: Coman Anamaria

Sectia: CIG, an II, grupa 3
 CUPRINS REFERAT:

1. Conceptia de organizare a contabilitatii manageriale

2. Obiectivele contabilitatii manageriale
3. Factorii care influenteaza organizarea contabilitatii mangeriale
4. Adaptarea sistemului de conturi din contabilitatea financiara la
necesitatile impuse de contabilitaea manageriala
5. Metoda de calculatie a costurilor
6. Modul de elaborare a bugetului de venituri si cheltueli
7. Studiu de caz (cum se calculeaza costurile unitare)
8. Concluzii si opinii privind contabilitatea manageriala