Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
R6VISTA l u l i e - S e p t e m b r e 1937.
9
ISTORICA C-
SUPT CONDUCEREA
LUI
N. I O R G A
C U P R I N S U L :
N larga: Un m a r e n e g u s t o r m a c e d o n e a n din secolul al X V I I - l e a -
„ „ M i ş c a r e a ţ e r ă n e a s c ă din 1862 (acte a l e Poliţiei din B u
cureşti).
l)r. Andrei Antalffy: Vechea cronică otomană (ca i z v o r pentru
Istoria R o m â n i l o r ) .
C. Gollner: Conspiraţia emigratului polon Adolf D a v i d (1824).
N. lorga: O s o c i e t a t e literară uitată.
Gh. Duzinchevici: Din l e g ă t u r i l e lui Petru R a r e ş c u P o l o n i a .
Valeriu Papahagi: Constantin H a g i G h e o r g h i u Gehani din M o s -
c o p o l e (un î n v ă ţ a t a r o m i n din s e c o l u l al X V I l I - l e a ) .
Dări de s a m ă d e N. lorga.
Cronică d e N. lorga şi T. Holbau.
Notiţe d e N. lorga.
1
Memoriile Academiei Române, secţ. ist., seria 3, II, p. 50,
2
Şi represintantul Habsburgilor la Turci, Simon Reniger, era acolo în Maiu
al acestui an ; ibid.
a trimes sä se a d u c ă din Ardeal D o a m n a lui G r i g o r a ş c u - V o d ă
Ghica. Ştim că acesta fugise prin M o l d o v a , iar soţia sa, Maria
Sturdza, se adăpostise in aceste părţi ardelene, unde a născut pe
fiul ei, Matei. Se credea că Apaffy, Domnul Ardealului, o v a
preda şi i se aştepta deci sosirea acolo, la Belgrad.
Aici se a d a u g e ceia ce e fără îndoială o simplă fabulă. C u m
ea, frumoasa D o a m n ă , ar fi rudă (befreundet) cu vestitul Mare
D r a g o m a n al împărăţiei, Panaioti Nikusios, acesta ar fi declarat
că, decît s'o lase a fi silită de Turci să—şi părăsească legea creşti
nească, ar l u a - o de nevastă, de şi mai are una. în a d e v ă r , el
era soţul unei Levantine din Chios.
Acestea se spun Consiliului de Războiu al Imperiului. Deci
Marcu Manicate, ca şi alţi negustori români din aceste părţi bal
canice, îndeplinia şi funcţiunea de informator secret al politicii
austriece faţă de Turci.
N. Iorga.
I.
Ianuarie 22.
C u respect, c o c o a n e A l e x a n d r e ,
întocmai după ordinul d - v o a s ; r ă N o . 1796 am regulat, şi, ca
să fie executate întocmai a m trimis şi pe grefier cu doi jandarmi
a revizui toată noaptea pe sub-comisari, gardişti de zi. Din care
cauză nu ştim, niciunul n'a venit astă seară să dea raport de
bună pace, după cum da pană astă seară şi prin urmare niciun
gardist de zi nu este la casarmă.
Plecat
I. Andronescu.
II.
1862, Ianuar 23.
Sărut mîna,
C o c o a n e Alecsandre, •
1
B o g a ţ i veni a c u m de la Pantelimon, unde mi spuse că o bună
trupă de oameni înarmaţi sînt ascunşi în pădurea de acolo.
M ă g r ă b e s c a vă anunţa spre cele ce veţi chibzui. A m osebite
înţelegeri cu d - v o a s t r ă : spuneţi-mi d a c ă o să veniţi pe aici
sau nu.
Servitor devotat,
Iscălitură indescifrabilă.
Poliţia.
11 ore noaptea.
III.
IV.
Poliţia.
Sărut mîna,
cocoane Alecsandre,
în acest m o m e n t fuiu prevenit că ţăranii au pornit şi din partea
despre Tunari. Un j a n d a r m de district veni şi îmi raportă că la
Teii D o a m n e i un număr ca de patruzeci de ţărani stăruiesc cu
orice preţ în noaptea aceasta să intre în Capitală.
M ă g r ă b e s c a v ă anunţa,. Aştept ordin.
Servitor devotat,
Indescifrabil.
1862, Ianuarie 23.
7V 2 ore.
1
Cel amestecat in uciderea lui Barbu Catargiu.
V.
Principatele Unite.
D - l e Prefect,
în temeiul ordinului cu No. 1985, cu data de la 23, i v i n d u - s e
la orele 12 si jumătate nişte maici, viind de la schitul Pasăre cu o
sanie ordinară, cu un sătean g'rigiu (sic), a-şi tîrgui pentru mănăstire,
a m căutat in acea sanie cu d e - a m ă r u n t u l şi a m găsit un iatagan
în acea sanie, insă, viind şi soţia lui Ispas Ionaşcu în unire cu
acele călugăriţe, pe care, la cercetarea făcută numitele femei au
arătat că soţul său Ispas au fost circiumar în acel sat, însă n u
mitul se afla cu prăvălia de cîrciumă in suburbia Iancului, lingă
biserică, care pot da garanţie mai mulţi proprietari, şi cari după
datorie se înaintează onor. Prefecturi spre eczactul (sic) ordin.
Căpitan... (?) G. Zamcoviceanu.
Anul 1862,
Ghenar 23.
No. 27.
Onor Prefecturi a Capitalei.
VI.
Ghenarie 24, Bucureşti.
Cu respect,
cucoane Alexandre,
în momentul acesta veni epistatul mahalalei Bărbăteştii, trimis
de căpitănia barierei Beilicu, a n o n s î n d u - m ă că, venind la barieră
cu 7 sănii de fin un logofăt de la moşia C o m a n a , carele a arătat
căpitanului că în urma lui vine o trupă de 100 oameni pe jos
însoţiţi şi de un panglicar (după haine se zice), şi care trupă de
oameni a apucat spre bariera Piscului, epistatul de la barieră a
ieşit din barieră ca să vadă de vine această trupă şi a mers pe
margine pană la bariera Piscului. A c o l o i-a spus unterofiţerul şi
cu epistatul de la acea barieră că a venit o trupă numai de
30 oameni să între in capitală, supt motiv de a tîrgui. Unterofi
ţerul şi cu epistatul s'a înnapoiat, şi pr'incotro va fi apucat nu
ştim mai mult.
Căpitanul de la bariera Piscului este vestitul Brătianu şi carele,
după toate serioasele poveţi ce i s'a dat a fi neclintit la barieră,
lipseşte de la barieră de la 7 ceasuri de dimineaţă astăzi, şi pană
a c u m nu se ştie pe unde se af!ă. P ă r e r e a mea este să întărim
acea barieră, fiind foarte slabă cu d. Brătianu, şi nu mai puţin şi
Beilicul, căci poate a c e a trupă de oameni să între la noapte.
Ordonaţi cele ce veţi bine chibzui.
Plecat
I. Andronescu.
VII.
Sărut mina,
c. c. Alexandre,
Astăzi a m stat la curtea Mitropoliei pană la cea de pe urmă.
Am vrut să viu la Palat, dar, informîndu-mă că s'au regulat a fi
(coloarea) de galben, a m venit în — , şi, continuînd măsurile p r e
cedente, a m aflat următoarele :
Postelnicul Dumitru,
Ghinea Ioan, ,
Culea D r ă g a n şi
N a e Enachi din mah. Popa Nanu a u trecut a c u m pe la orele
7 prin bariera Vergului cu patru sănii cu orz. A u arătat că de
la mănăstirea Pasărea mai încoace pe drum a u întîlnit venind
spre capitală ca la 200 de ţărani. L i - a u căutat prin sănii şi a s u -
p r a - l e de a r m e şi, negăsind nimic, li-au dat drumul fără ca să
le facă c«îva. A p o i , venind pană la Pantelimon, acolo au văzut
alţi douăzeci de indivizi ţărani, pe cari d-1 subprefect i-a oprit
la tact.
Aceste cu respect le v ă comunic. Iscălitul se afla la comisie
sau la marginea, gata la ordinile Domniei Voastre.
Binevoiţi v ă rog a primi c u această ocasie încredinţarea osebitului
mieu respect.
Al d - v o a s t r ă
plecat
serv
D. Ionescu.
1863, Ianuar 24,
Bucureşti.
VIII.
Sărut mîna,
Pe sătenii de ia barieră cu N o . de 51 îi trimit la prefectură
cu procesul-verbal.
Unul din căpitanii lor carii s'au prins, numit Tachi Popescul,
foarte sumeţ şi cu nepăsare striga că au venit la dreptate în
contra căpitanului şi a celoralanţi. A m primit act de acusaţie din
partea jefuiţilor.
N ' a u fost trebuinţă de putere, fiindcă restul jandarmii cari îi
a m la disposiţie de abia ajungea pentru paza şi transportarea,lor.
Pentru observarea barierelor şi a localităţilor desfundate îmi
trebuie doisprezece jandarmi cu un sub-ofiţer, carii să nu p ă r ă
sească posturile lor fără ordin, că mă aflu la bariera Moşilor, u n d e
aştept ordinul domniei voastre d a c ă trebuie se trimit la P r e
fectură pe acei cinzeci şi unu' săteni odată, sau cu ce regulă, spre
a nu se face tapagiu.
A dv. plecat
serv
D. Ionescu.
Ianuarie 25
1862.
IX.
1862, Ghenarie 25.
Sărut mina,
C o a n e Alecsandre,
D u p ă ordinul d - v o a s t r ă am trimis pe la bariera Tirgul-de-afară,
şl îmi scrie Vîlceanu că a u acolo ca v r e - o cinzeci de săteni cu
c i o m e g e şi o lance şi o puşcă. Aceştia sînt din satul Drăgoeşti,
Biţina şi Boteni. Vîlceanu i - a desarmat, şi i - a m mai trimis zece
jandarmi spre paza lor acolo în loc, la barieră, iar, pe de alta, v ă
fac cunoscut d - v o a s t r ă a-mi da ordin de .urmarea ce trebuie să
facem cu dînşii. Aştept ordinul d - v o a s t r ă .
Al d - v o a s t r ă
serv
1
Spirache Paris M u m u l e a n u .
X.
Proces-Verbal.
După verbalul ordin al domnului prefect a m mers la comuna
Moara D o m n e a s c ă , însoţit de jandarmi cuvincioşi şi, a p r o a p e de
acea c o m u n ă , la circiuma lui Voicu Q r c i u m a r u l , fiind ordonat ca
1
Fiul poelului.
să caute în circiuma acelui Voicu armele de care s'a încredinţat
domnul prefect de la Ianache G r e c u , sătean din comuna D r ă -
goeşti, că sînt acolo supt paza a cinci săteni tot din c o m u n a
Drăgoeşti, pe care săteni şi arme să aducă la onor. Prefectură,
Conform dar expresului ordin pe la orele doă după doăsprezece
noaptea, între 25 şi 26 ale următorului, mai întăiu a m procedat
în lucrare de a vesti pe membrii comunei din Moara D o m n e a s c ă
şi, însoţiţi de dumnealor şi martorii ce se v ă d suscrişi, au mers
la numitul cîrciumar. A m găsit de caraulă pe Tache Dumitru şi
Petrache M a n o l a c h e , cărora făcîndu-li întrebare şi ce păzesc
cu puştile în mînă, m i - a u răspuns întăiu că sînt călători, al
doilea m i - a u arătat că sînt lăsaţi la a c e a circiumă de trupa lor ce
au in calitate de comandir pe Ioniţă D a v e r a şi Ion feciorul Popii,
ca să păzească mai multe a r m e ce sînt în pivniţa acei cîrciumi,
mai fiind cu dînşii şi alţi trei tovarăşi, şi a n u m e Gheorghe A r ţ ă -
reanu, Ioan Stoian şi Ianache Manea, pană se v a întoarce n u
miţii lor comandiri din Bucureşti. D u p e arătarea dar a acestor c a -
rauli a m intrat în circiumă, unde a m găsit atîţi (sic) pe numiţii trei
tovarăşi şi pe cîrciumar, pe u r m ă şi în pivniţă mai multe arme,
adică unsprezece puşti, patru cîte d o u ă ţevi, şapte cîte o ţeava,
un iatagan, o pereche pistoale, o geantă de piele de v î -
nătoare, un patruntaş cu ţevi şi două tinechele de iarbă de puşcă.
D u p ă ce a m văzut aceste însemnate arme, l i - a m făcut întrebare
acelor cinci i n d i v i d e : care cas i - a silit pe dînşii să şi părăsească
căminele lor şi să vie în acel loc cu atîtea arme. Toţi într'o
glăsuire m i - a u răspuns că au venit în comuna lor numiţii c o
mandiri, zicîndu-li, cu mai multe înfricoşări, de nenorociri, de
a li da foc şi altele, cu mic şi m a r e să se scoale şi prin sforţa să
m e a r g ă pe la arendaşi şi proprietari şi, ori la care v a găsi a r m e ,
cît de multe, să le ia pe toate şi să m e a r g ă în Bucureşti să ceară
de la Domnitor drepturile lor. Sforţaţi fiind de acei capi, s'au
găsitără din acea comună un oarecare număr şi, uniţi cu alte
cete de lăcuitori din alte comune, au mers cu toţii pe la p r o
prietari şi arendaşi şi, unde au găsit arme, l e - a u luat prin sforţa
şi, plecind spre Bucureşti, orice p a s a g h e r mai întilnia pe d r u m
care purta a r m e , le lua şi de la aceia tot prin sforţa, pană ce au
ajuns la această circiumă, unde au lăsat pe dînşii numai cu a r
mele sus arătate, şi celelante trupe cu celelante a r m e au apucat
spre Bucureşti.
Atît cunoaştem şi nimic mai mult.
1862, Ghenarie 25 spre 26.
C o m a n d i r Jandarmilor Poliţiei.- Spirache Paris Mumuleanu.
XI.
Dimitrie Ioanidi, pomoşnicul sub-cîrmuitorului de Fierbinţi, a
venit în Bucureşti chiar a c u m a şi spune că pe sub-cîrmuitorul
de la Fierbinţi şapte mii locuitori din mai multe sate l - a u ucis.
Pe maşinistul de la O b o r (povarnagiul), aflîndu-se din întîm-
plare la sub-cîrmuire, l - a u bătut, încît este în pericol. Capii
acestora sînt:. Mircea Mălăeru, Tudor Constandin, Dumitru Casac.
Toţi aceştia peste trei ceasuri sînt în Bucureşti.
XII.
Satul Afumaţi.
S'a poprit de către oştirea trimisă din capitală ca la patru sute
locuitori.
XIII.
Satul Ileana.
A u fost arestaţi de către locuitori Dincă Niculescu şi Mihăilescu.
XIV.
Domnule Prefect,
V ă încunoştiinţez că Mircea Mălăeru a intrat în Bucureşti cu
v r e - o douăzeci de 'oameni.
Luaţi disposiţiile ce veţi găsi de cuviinţă.
Indescifrabil.
XV.
Sărut mina,
C o a n e Alexandre,
Tot ce v ă pot anunţa că băieţii cari au venit m i - a u arătat că
o s u m ă care era pe margini pe la hanuri şi au văzut soldaţii,
s'au înapoiat la Vergu. D'inainte spre Pantilimon s'au ivit o s u m ă
ca v r e - o sută cinzeci, şi le iau ieşit soldaţii înainte: atunci ei s'au
împrăştiat, dar erau numai cu c i o m e g e , iar nu cu arme.
Eu am plecat la Mitropolie.
Al d - v o a s t r ă d e v o t a t : Mumuleanu.
N, I.
Vechea cronică otomană
editată de â<-, Friedrich Giese
C a izvor pentru Istoria Românilor,
(traducere din limba turcească.)
de Dr. Andrei Antalffy.
1
Die alt os manischen anonymen Chroniken...., herausgegeben von dr.
Friedrich Giese, Teil I. Text und Variantenverzeicbniss, Teil II. Ubersetzung
(Abhandlungen für die Kunde des Morgenlandes, XVII, nr. 1).
1
Înţelesul literar al titlului este: Cronicile oştii lui Osman. Fiindcă însă
terminiii tewărîkh şi tărlkh se întrebuinţează ca sinonime, traducerea titlului
prin Veche cronică otomană este tot aşa de corectă, ca şl cea prin Vechi
cronici otomane.
' „O altă colecţie de izvoare orientale publicată de Leunclavius este ,Die
Annales Sultanorum Othmanidorum, Frankfurt 1588 = Ntuive Chronica
Varianta editată de Fr. Giese este cea indicată prin W\ din
grupul întăiu. Manuscriptul care a servit de basă ediţiei, cel mai
comp'ect din toate celelalte, se păstrează în Biblioteca Naţională
din Viena supt N o . A. F. 445. Afară de puţinele îndreptări c r i
tice, necesitate de lacune şi alte defecte ale textului, editorul a
căutat să reproducă manuscrisul cît s'a putut de nealterat, r e s -
pectîndu-se pană şi particularităţile vechii ortografii turceşti. U n
bogat aparat de variante, însemnînd toate diferenţele de frasare
din celelalte anonime înrudite, este anexat textului.
Privitor la data compunerii acestei cronici nu se pomeneşte
nimic în text. Atîta e sigur, că ea trebuie să se fi c o m p u s în
timpul lui Baiezid al II-lea, între anii 1490 şi 1512 d. Hr.
Traducerea mea cuprinde toate pasagiile în care sînt menţio
naţi Romînii. C e a d'intăiu ştire despre Romîni fiind din 1388,
iar ultima din 1485/86, cuprinsul anonimei Wi abia acopere un
secol din istoria terii noastre.
Interesanta ştire despre participarea Romînilor în armata lui
Baiezid I, la lupta dată între acesta şi Timur-Lenk nu departe de
Ankara, se găseşte şi în cronica lui Nesri, unde insă, în loc de
Eflakhogli e V L K- ogli. Variantele W , G, M M , V şi L scriu 4 v
1
Astfel numiau Turcii oraşul Brusa
2
Astăzi se pronunţă SinOp.
" în text : Eflak-ili.
4
în text: Mirce.
5
în termenul enigmatic „tuvigia" Friadrich Giese (Die altosman, anony-
men Chroniken, în Abh. f. die Kunde d. Morgenl., XVII, Kr. 1, p. 65)
bănuieşte tafigia (Redhouse) sau taficha (Meninski), un fel de miliţie feudală,
afară de „timar erleri", proprietari de feude propriu-zişi. La S'ad-ed-Din
cuvintul se scrie tuvvagia, duvagia şi tuvagia. D. N. Iorga (Cronicile tur
ceşti ca izvor p. ist. Rominilor, p. 4), terminul il identifică cu „tugh" (tuiu).
După părerea aceasta giiimle tuvigia din text ar însemna : toate tulurile,
adecă toţi vi7irii cu fuiuri.
6
Anul 816 H a început la 3 Maiu 1413 d. Hr.
1
lumii, precum şi la begii din împrejurime, şi a încheiat pace cu ei .
1
Cuvint cu cuvînt , au legat pace unul cu altul.
* De la Conia, din expediţia contra lui Caraman-oglu.
" Verbul iapmak înseamnă atit a face, cît şi a împresura.
* Ca ostatici,
5
Borcluge Mustafâ a fost un răsvrătit şi un profet mincinos, iar Şeih
Bedr-ed-Din, rîvnind la tronul lui Mehmet, s'a dat drept Mahdi. Ambii au
fost ucişi. Borcluge la Caraburun, Şeih Bedr-ed-Din la Seres.
6
Murad al H-lea (1422-1451).
' Anul 826 H a început la 15 Dec. 1422 d. Hr.
8
Anul 844 H a început la 2 Iunie 1440 d. Hr.
şi a suferit martiriu. După ce musulmanilor li s'a întîmplat aceasta
1
nenorocire, în anul 845 Sultan Murad stătea iarăşi la Sofia. Sihab
e d - D i n - p a ş a , b e g l e r b e g , cu oastea şi acîngiii din Rumelia şi cu
ienicerii trecînd prin Valahia, a mers în vîlaietul Ungaria. (însă)
acîngiii şi ostile au fost împrăştiaţi; beglerbegul H a d i m - p a ş a s'a
retras. Afurisitul de Iancu a dat năvală asupra lor. P r e c u m îl
surprinsese pe Mezit-beg fără veste, tot aşa i - a lovit (şi pe
2
aceştia) fără veste. D u p ă aceia, în anul ? 4 6 al H e g i r e i , C a r a m a n -
oglu I b r a h i m - b e g s'a răsvrătit. El a găsit vilaietul Anatolia în
discordie. Sultan Murad a prins veste (despre aceasta). Sultan
Murad a trimes în Anatolia pe fiul său, prinţul A l a - e d - D i n cu
oastea din Rum. A c e s t a , după sosire, a dat iureş asupra lui
C a r a m a n - o g l u . C a r a m a n - o g l u a l u a t - o la fugă şi s'a refugiat în
Cilicia. D u p ă aceia s'a făcut pace. Sultan M u r a d s'a întors la
Edirne şi a stat acolo. D u p ă aceia a sosit vestea despre moartea
prinţului A l a - e d - D i n . în. timp ce Sultan Murad era încă în
doliu, de partea aceasta blăstămatul craiu al Ungariei şi cu afurisi
tul de Iancu şi Despotul L a z - o g l u , răpezindu-se înainte, au ajuns
3
pană la pasul de la I z l a d i . Acel C a s i m - p a ş a , beglerbegul din
Rumelia, şi T u r a h a n - b e g , (acesta) cu acîngiii, C a s i m - p a ş a cu
ienicerii din Rumelia, au pornit (împotriva lor). însă T u r a h a n -
b e g n'a urmat (acelaşi) drum cu C a s i m - p a ş a . ( A c e s t a ) a trecut
dincolo de Sofia şi, (după ce) a suferit o înfrîngere, a l u a t - o la
fugă şi s'a dus (de acolo) *. (Duşmanii), venind, au incendiat Sofia.
Sultanul M u r a d , a j u n g î n d u - i vestea (despre aceasta), ş i - a ridicat
tabăra de la Edirne şi a pornit la drum cu trupele sale de Poartă,
cu azabii şi cu ostile din Rumelia şi Anatolia. La Izladi, într'o zi
6
de iarnă foarte aspră, (oştirile) s'au ciocnit. (Sultan Murad) s'a
bătut straşnic cu necredincioşii. Oastea necredincioşilor s'a întors
şi a fugit. După ce s'au dus, o (parte din) oaste a fost trimeasă în
6
urma lor. Pe R u m e l i o ţ i i-au împărţit lui T u r a h a n - b e g . Din oastea
din Anatolia [s]'au ales şase sangiacuri. în Anatolia era un b e g
cu numele de B a l a b a n - p a ş a . Aceste sangiacuri i - a u fost împărţite
1
Anul 845 H a început la 22 Maiu 1441 d. Hr.
' Anul 846 H a început la 12 Maiu 1442 d. Hr.
8
In text gelip de după oniine koşup este de prisos.
4
în text gelip dintre kaciip şi gitti este de şters.
5
Zemheri din text se scrie, corect, zemherir.
8
Turceşte , rum-illi, fără îndoială din rum-ilili.
lui. Ei a u ajuns oastea necredincioşilor. B a l a b a n - p a ş a şi cu
T u r a h a n - b e g ţinură sfat p e malul unui rîu, numit Misava. (Unii)
a u spus : „ î n timpul c e necredincioşii se d u c fugind în d e s o r -
1
dine, haideţi s ă - i lovim din ură !". Ei s'au învoit. N u m a i decît
insă, în chiar clipa cînd (oastea) din Anatolia s'a ciocnit cu n e
credincioşii, T u r a h a n - b e g cu Kumelioţii - s'a întors şi a fugit.
Necredincioşii, v ă 7 Î n d fuga Rumdioţilor, au dat năvală asupra
Anatoliei şi au biruit Anatolia. Mahmut Celebi, fratele lui Halil-
3
paşa, fu prins acolo din causa falsităţii Rumelioţilor . D e nu era
T u r a h a n - b e g , în pasul de la Izladi un singur necredincios nu
scăpa c u viaţă. El ar fi spus Rumelioţilor: „Sint un mănunchiu
de necredincioşi. Loviţi-i p e ei, apoi d u c e ţ i - v ă (acasă), d e lucraţi
4
ogoarele v o a s t r e " . (Astfel) ar fi vorbit el. Din pricina acestui
cuvînt l - a u prins pe T u r a h a n - b e g . Mai tirziu, în urma jăluirii
sale, i - a u dat drumul.
Sultan Murad, întorcîndu-se de acolo, a venit la Edirne. C u
L a z - o g l u a încheiat pace. Ei au încheiat (cu condiţia c ă acesta)
şi—a predat ţara, vilaietul şi cetăţile sale.
D u p ă aceia C a r a m a n - o g l u I b r a h i m - b e g a năvălit asupra A n a
toliei, pricinuind acolo mare vălmăşeală. Sultan Murad, auzind
despre aceasta, a trecut iarăşi în Anatolia cu trupele sale d e
Poartă şi cu oastea din Anatolia. La venirea lui, C a r a m a n - o g l u
a fugit. N e a v î n d încotro, el a trimes pe Sari Iakub Aziz, cel
mai vrednic din ulemale, şi s'a făcut pace. în acel timp, cînd,
de partea aceasta, necredincioşii au propăşit, iar de cealaltă parte
era să înainteze C a r a m n - o g l u , acesta a avut un caraghios. El
i - a r fi spus lui C a r a m a n - o g l u : „ E bine c ă plecaţi ca să loviţi
pe aceşti Osmanlii". C a r a m a n - o g l u l - a r fi întrebat: „ D e c e , b r e ? "
Caraghiosul i - a r ă s p u n s : „Sultanul mieu, (aşa fiind), tu, de partea
aceasta, şi fratele tău lancu, d e partea aceia, aţi putea, poate, să
exterminaţi pe toţi musulmanii". D e altfel, acest „ C a r a m a n l î " era
din soiul oamenilor cari, pe vremurile acelea, trimeteau soli la
1
Kitn d e d u p ă hemen d.n text nu s e p o t r i v e ş t e c u c o n s t r u c ţ i a proposiţiunii.
2
în textul t u r c e s c rumilenliyle este o g r e ş e a l ă a c o p i s t u l u i . A r fi trebuit
s c r i s : rumilliyle.
8
Şi a i c e a , Rumilenlinin.
* Kirin varin şi stiren din text sînt a r h a i s m e . Ele t r e b u e înţelese : kirîniz
variniz şi sareniz.
necredincioşi, era una cu ei şi căuta a nimici pe musulmani prin
1
mînile necredincioşilor, ca ei să nu ştie ce să mai facă.
D u p ă aceia Sultan M u r a d a dat drumul ienicerilor şi altor
trupe, a renunţat la domnie şi, plecînd la Manissa, a stat acolo.
Pe prinţul Mehmet 1-a aşezat pe tron. H a l i l - p a ş a a devenit vizir,
iar Mevlana H o s r e v kazi-asker. Pe prinţul M e h m e t l - a u înscăunat.
2 3
A c e a s t a s'a petrecut în anul 847 al H e g i r e i . Blăstămatul craiu
şi murdarul Iancu făcură iarăşi o năvălire. Ungurii făcuseră alianţe.
Oastea Saşilor, a Germanilor, a Cehilor şi a Latinilor, cea din
Bosnia şi din Apulia, apoi Valahia, Frîncii şi C a r a m a n - o g l u ,
toţi erau în alianţă şi toţi, afară de C a r a m a n - o g l u , erau lîngă
craiu. Ei au strins oştiri foarte multe ; trupe c a m în număr de
7 0 - 8 0 . 0 0 0 au adunat ei. A u mai tirît după ei şi cîteva mii de
4
tunuri, cu carele lor cu tot. T r u p e l e erau acoperite pe de-a'ntregul
de (platoşe de) fier albăstriu. C u a s e m e n e a măreţie au trecut ele
prin Belgrad. Trecînd şi prin Severin, au mers înainte şi au
5
devastat vilaietele Madara şi Şumla. (Apoi) a u mers la Nicopole ,
au împresurat cetatea P r a v a d i a , însă n'au putut s'o ia. De a c o l o
au plecat mai departe. Begul sangiacului Nicopole, M e h m e t - b e g ,
fiul lui F i r u z - b e g , cu oastea [d]in Nicopole şi cu acîngiii aflători
acolo, a urmărit pe necredincioşi. Lovind şi nimicind mulţi
necredincioşi, a şi prins (câţiva) necredincioşi cu cămăşi de zale,
6
platoşe şi a r m u r ă şi i - a adus cu sine .
De partea aceasta, Sultanului M u r a d , în Manissa, i-a sosit ştire.
7
Dar Sultan Murad n'a venit, ci a s p u s : „ B e g u l v o s t r u este
a c o l o ; d u c e ţ i - v ă şi luptaţi". în sfîrşit begii i - a u s p u s : „ N o i nu
ne putem d u c e fără tine; begul nostru eşti tu. într'adevăr, t r e
buie neapărat să fii cu noi". Ei au insistat. Sultan M u r a d , neavînd
încotro, a fost silit s ă - ş i p ă r ă s e a s c ă locul şi să m e a r g ă la Galipoli.
Frîncul blăstămat însă, trimiţînd o puzderie de corăbii, a ţinut
marea ocupată. în sfîrşit, nu departe de Galata, în faţa lenihi-
sarului, pe o corabie frîncă, a trecut în Rumelia. Oastea din
1
Musulmanii.
1
847 H a început la 1 Maiu 1443 d. Hr.
3
Craiul Ungariei.
* In text cerisi = oastea lui.
6
Turceşte Nikeboli.
8
în text după gotiirmekde lipseşte idi.
1
Sultan Mehmet.
Anatolia a trecut şi e a . în timp ce (Sultan Murad) stătea la
Edirne, M e h m e t - b e g , fiul F i r u z - b e g , a trimes (la el) pe n e c r e
dincioşii cu platoşe. Sultanul zise: „ A c e a s t ă biruinţă a lui ( M e h -
m e t - b e g ) prevesteşte a bine. C a u s a noastră este dreaptă". El a
mulţămit lui Dumnezeu pentru grija S a dumnezeească şi, prin
făgăduială solemnă declarîndu-şi intenţia pentru un războiu
sfint \ si-a ridicat tabăra din Edirne. El a scos un număr mare
de ieniceri, trupe din Rumelia şi trupe din Anatolia, acîngii,
2
azabi, s e r a h o r i . Supt cuvînt că este o chemare obştească la
a r m e , mulţimea poporului islamului s'a strîns din toate părţile
lumii. Sultan Murad a şi pornit asupra Ungariei blăstămate, şi
3
ciocnirea a v u loc la Varna . A fost o luptă crincenă. Ei au tras
unii asupra altora cu tunuri, puşti şi arbalete, ca şi c u m s'ar fi
4 6
deslănţuit p o t o p u l . Afurisitul craiu era la m i j l o c ; d e o p a r t e
6
Iancu, de cealaltă C a r a - M i b a l , r ă p e z i n d u - s e înainte, a u dat iureş
şi l - a u învins p e Sultan M u r a d . Amîndouă aripile ale (oştirii)
lui l e - a u tîrît cu ei, apoi s'au încăierat cu oastea din Anatolia.
Lupta era din cele m a i crîncene. P e G h u v e g h i i C a r a g i a , b e g l e r -
begul Anatoliei, l - a u ucis. Oastea din Anatolia, văzînd această
situaţie, se risipi. A b i a oastea din Rumelia şi acîngiii văzură ( p e
cei din) Anatolia împrăştiindu-se, că şi ei o luară la fugă, înainte
7
ca necredincioşii să fi venit asupra lor . Unul singur din ei n'a
rămas. îndată au fugit; nici nu s'au uitat îndărăt. Cînd Sultan
Murad a văzut cele intîmplate, ş i - a ridicat ochii spre cer şi s'a
rugat lui D u m n e z e u astfel: „ D u m n e z e u l mieu !, dă religiei isla
mului putere şi, d e dragul strălucirii biruinţii lui M u h a m m e d ,
dăruieşte ajutorul T ă u religiei islamului, d e dragul luminii lui
1
Literalmente: incingindu-şi şalele pentru intenţia unui războiu sfint.
D u p ă dreptul canonic m u b a m m e d a n , rugăciunile şi t o a t e a c t e l e devoţionale
t r e b u i e p r e c e d a t e d e f o r m u l a d e d e c l a r a r e a intenţiei ( n i y y e t e d e r i m . . . ) .
' Serahor, v e c h i u t e r m e n militar, a v e a înţelesul d e 1., emiri-achor — in
tendentul g r a j d u r i l o r Sultanului ( v . D i m . C a n t e m i r , Ist. I/np. Ot., p p . 6 3 2 - 3 ) ;
2. c o r p s p e c i a l d e soldaţi, î n s ă r c i n a ţ i c u t r a n s p o r t u l b a g a j e l o r şi a p r o v i s i o -
narea trupelor.
" Varip din text este o g r e ş e a l ă a c o p i s t u l u i .
4
Kaza iaghmuru, cuvînt cu cuvînt, î n s e a m n ă o ploaie de pedeapsă.
' Pentru orta gokiisunde din textul lui G i e s e , în v a r i a n t e l e B, R W , întil-
nim orta gdkusde.
" N u m e l e d a t d e T u r c i lui S z i l â g y i M i h ă l y , c u m n a t u l lui I o a n H u n y a d i .
7
Gelineden in înţelesul d e gelmezden.
M u h a m m e d " . Astfel s'a ruqat el, oftind şi suspinînd. Înainte ca
săgeata rugăciunii sale să fi atins ţinta ascultării, D u m n e z e u Cel
de sus i - a împlinit rugăciunea. Prin binecuvîntarea faptelor m i
raculoase ale p r e a - c u v i o s u l u i M u h a m m e d , prin solicitudinea sfin
ţilor şi prin binecuvîntarea credinţii neclintite a eroilor islamului,
D u m n e z e u Cel de sus i - a dat biruinţă. Prin insuflare in mintea
blăstămatului craiu, a făcut ca acesta să c a d ă în ispită şi să
devină prea încrezut. (Astfel), cînd a năvălit asupra Sultanului
M u r a d , crezîndu-se un viteaz prea strălucit, socoteala lui a f c s t :
„ O a s t e a aceasta a m s'o împrăştiu singur". Şi s'a vîrît în chiar
mijlocul trupelor Sultanului Murat. Intervenind însă harul solici
tudinii lui Allah, calul craiului se poticni, iar (craiul), p r ă v ă l i n d u - s e
peste c a p , căzu şi el peste c a p . T o c m a i acolo erau de faţă doi
ieniceri. N u m e l e unuia din aceşti doi, cari au fost de faţă, era
1
C o g i a Hîzîr . E r a bărbat viteaz, unul c u mult curaj. N u m a i
decît i - a tăiat capul craiului şi 1-a adus la Sultan M u r a d .
Sultan Murad, văzîndu-1, I - a mulţămit tare lui Dumnezeu. Capul
2
(craiu)lui, implintat într'o lance, l - a u ridicat s u s . Crainicii au
strigat în cele patru părţi ale lumii: „ C a p u l craiului a fost tăiat
şi împlintat în lance 1". Toată oastea împrăştiată s'a strîns iarăşi
în jurul lui Murad. Oastea necredincioşilor, văzînd această situaţie,
i - a dat lui Iancu veste. Afurisitul de Iancu a înţeles situaţia.
Oastea lui începu să se risipească. El însă nu i-a lăsat pe ei să
se împrăştie. Istoricii povestesc următoarele: Cînd afurisitul de
Iancu v ă z u că oastea sa a început să se risipească, el li-ar fi
spus necredincicşilor: „ N o i a m venit aicea pentru religia n o a s
tră; N ' a m venit pentru craiu". (Prin aceasta) el a izbutit să pună
oastea iarăşi în ordine. El s'a întors şi a m a i făcut sforţări d e
3
v r e - o trei o r i . Văzu însă c ă musulmanii se î n g r ă m ă d e s c (iarăşi).
4
A t u n c e a a căutat s c ă p a r e prin f u g ă . C â n d oastea n e c r e d i n c i o
şilor fu astfel învinsă şi a început să fugă, oştirea islamului,
văzînd aceasta, a pornit din toate părţile în urmărirea n e c r e
dincioşilor. Oştirea islamului, biruind astfel pe necredincioşi, s'a
1
Ol hazir olan kişiye... din text n u s e p o t r i v e ş t e cu construcţia p r o p o -
ziţiunii p r e c e d e n t e .
' Sancidilar din textul c o p i a t d e G i e s e esie o greşeală. Trebuie îndreptat
in sacidilar (sacimak = piquer, percer, planter).
3
Uci din o n g i n a l n u s e p o t r i v e ş t e c u c o n t e x t u l . T r e b u i e înlocuit prin ud.
' C o n s t r u c ţ i a p r o p o s i t i u n i i a r fi m a i c l a r ă c u oldu decit c u oldular.
pus s ă - i măcelărească. Toate trupele care se împrăştiaseră, toate
au revenit. Ienicerii şi azabii ce se găsiau de faţă s'au aruncat
asupra carelor necredincioşilor. Lupta a fost straşnică. In sfîrşit
ei au jăfuit carele, luînd foarte multă pradă. Apoi au mers la
Sultan Murad şi l - a u felicitat cu astfel de v o r b e : „ S e r b â t o a r e a
ta să fie fericită". A u r ă m a s acolo încă trei zile. în ziua a patra
plecînd la drum, s'au înapoiat la Edirne cu multe bogăţii şi pradă.
1
în anul 848 al H e g i r e i Sultan M u r a d , după ce a mai r ă m a s
cîteva zile (sultan), a abdicat iarăşi. El a pus pe tron pe prinţul
Mehmet, incredinţindu-i un tron independent. S'a întors iarăşi
la Manissa şi a r ă m a s acolo. Prinţul Mehmet, ajungînd (iarăşi)
padişah, puse să se bată m o n e d ă nouă şi a r ă m a s la Edirne în
2
anul 849 al H e g i r e i . Mai tărziu, după ce Sultan Mehmet ajunse
padişah şi era încă în domnie, oraşul Edirne a luat foc şi s'a
3
nimicit cu totul, in anul 850 al H e g i r e i . Mai tărziu ienicerii s'au
răsculat. Ei au ieşit pe Buciuc-tepesi, pe locuitorii oraşului i - a u
băgat în groază şi au vrut s ă - 1 o m o a r e p e H a d i m - p a ş a . H a d i m -
paşa s'a refugiat în seraiul Sultanului Mehmet, de unde a scăpat.
Apoi, solda ienicerilor m ă r i n d u - s e cu o jumătate, ei s'au potolit.
D u p ă aceia H a d i m - p a ş a , luînd înţelegere cu alţi viziri, pe
Sultan M u r a d l - a u readus şi l - a u aşezat iarăşi pe tron, iar pe
Sultan Mehmet l - a u trimes din nou la Manissa. D e atunci Sultan
M u r a d a r ă m a s pe tron. D e - a b i a s'a făcut iarna, că el porni o
c a m p a n i e în Moreia, a luat C h e r m e şi 1-a supus la haraciu. D u p ă
ce s'a întors de acolo şi a stat la Edirne, în anul 850 al Hegirei
Sultan M u r a d n'a mai făcut nicio c a m p a n i e , ci a r ă m a s la Edirne.
S'a născut prinţul Baiezit, fiul lui M e h m e t - H a n . în anul 851 al
5
Hegirei * Sultan M u r a d - H a n a pornit o campanie contra A l b a n i e i
6
şi a vilaietului A r n ă u ţ i l o r . A cucerit cetatea Cociagic, a luat
încă două întărituri şi, după ce Albania a jăfuit-o complect, iar
begul Albanesilor, Ischender, 1-a izgonit, vilaietq! i 1-a luat în
1
8 4 8 H a i a c e p u t la 20 A p r i l 1444 d. H r .
' 8 4 9 II a început la 9 A p r i l 1445 d. Hr.
•' &50 H a i n c e p u t la 29 M a r t i e 1446 d. Hr.
* 851 H a început la 19 M a r t 1447 d. Hr.
b
In text Juvau-ili, a d e c ă ţara lui I o a n Castrlota, cuprinzînd o parte din
Albania.
8
Albanesilor.
stăpinire. Mănăstirile (din cuprinsul) lui dărîmindu-le, în locul
lor a ridicat moschei.
T o c m a i cînd poporul islamului în acel vilaiet se bucura de o
putere statornică, tocmai în acest timp Sultanului Murad i - a
l
venit vestea că afurisitul de Iancu în Ungaria , însuşindu-şi p u
2
terea c r a i u l u i , porneşte o campanie. I s'a mai comunicat că
trupele Ungurilor, Saşilor, Cehilor, Germanilor şi ale Latinilor,
p r e c u m şi oastea din Valahia, unindu-se, a u format o armată
s
din cale afară de mare, care, trecînd prin Belgrad şi C u b i n ,
este mereu în înaintare. Sultan M u r a d , cînd a auzit această veste,
(numai decît) a părăsit Albania şi, mergînd la Sofia, a r ă m a s
acolo. El a trimes scrisori * în cele patru părţi ale lumii, a strîns
trupe în Anatolia şi Rumelia : 10.000 de azabi împreună cu c o n
tingentul ienicerilor. A p o i a scos serahori din toate provinciile,
precum şi alte feluri de oameni. Supt cuvînt că este un războiu
sfînt şi o c h e m a r e obştească la a r m e , s'au adunat foarte multe
trupe şi (toate) au venit lingă Sultan Murad. A pregătit tunurile,
puştile, arbaletele, scuturile şi tot ce exista ca unealtă de războiu,
precum şi muniţiile pentru armată. La plecare, el a luat cu sine
şi pe prinţul Mehmet.
D e partea aceasta, oastea din Valahia, plănuind să m e a r g ă
asupra Nicopolului, a încercat s ă - i devasteze împrejurimea. N u m a i
decît begii-grăniceri, F i r u z - b e g - o g l u , M e h m e t - b e g şi cu H a s a n -
beg, au luat oastea din Valahia la g o a n ă cu cîteva mii de acîngii
şi, surprinzîndu-i, i - a u nimicit pe necredincioşi. Intăiu a fost
această biruinţă, apoi i s'a a d u s Sultanului M u r a d această veste
bună. în această mare bucurie o oaste de v r e - o 5 0 - 6 0 . 0 0 0 de
ieniceri, călăreţi şi pedestraşi, (cîţi) s'au strîns, au plecat în
urmărirea necredincioşilor şi, a j u n g î n d u - i la C o s o v a , s'au ciocnit
cu necredinciosul de Iancu, cel afurisit. S'a dat o luptă crîncenă.
însă ei statură o zi şi o noapte faţă în faţă. Trăgînd unii asupra
5
altora cu tunuri, puşti şi arbalete , parcă s'ar fi deslănţuit asupra
1
Unguros ve Jancu la'n din text este un nonsens. Traducerea mea ur
mează variantele BR, unde se găseşte Jancu la'n Ungurosda.
8
Literalmente : virindu-se în locul craiului.
* „Oppidum Kowinii."
* Geli din text trebuie corectat în gele (gele durdular).
5
In traducerea mea am urmat variantele în care se s c r i e : toplarla, tu_
ferkler ve zenhereklerile, etc,
celor d o u ă a r m a t e potopul. S'au luptat foarte aspru. întăiu afurisi
tul de Iancu, dînd n ă v a l ă din a m b e l e părţi, a tîrît cu sine
a m i n d o u ă aripile (oştirii) Padişahului: oastea din Anatolia şi
Rumelia. A u fost bătute aripa dreaptă şi aripa stingă. Padişahul
a r ă m a s singur, iar ienicerii şi azabii au şi ridicat înaintea lor
scuturile. S e sloboziau m e r e u tunuri şi puşti unele asupra altora.
(Cu un cuvînt) sa dat o luptă care nu se poate descrie. însă
Sultan M u r a d stătea şi el a ş a de neclintit, încît, oricît de mult
s'ar fi opintit oastea necredincioşilor, ei n'au fost în stare s ă - 1
s m u l g ă pe Sultan Murad din posiţia sa. M a i apoi oastea i s l a m u
lui văzu c ă necredincioşii sînt acoperiţi pe de-a'ntregul c u (platoşe
de) fier albăstriu şi că ei au risipii poporul islamului. (Musulmanii)
au înţeles că necredinciosul îi bate, (fiindcă) nu se poate da
piept cu fierul. S'au împărţit deci în d o u ă părţi în faţa necredin
1
cioşilor şi, (amîndouă) d î n d u - s e la o parte, cele d o u ă părţi s'au
îndepărtat una de alta. în momentul mersului înainte al n e c r e d i n
cioşilor (oastea islamului) a pătruns in u r m a lor şi a tras săbiile.
Necredincioşii, văzind această ispravă a musulmanilor, cei din
urmă s'au îmbulzit peste cei din faţa lor.
Caii necredincioşilor erau g o i - . Unora (musulmanii) li-au tăiat
3
genunchii, p e alţii, s c o ţ î n d u - i la o parte, i - a u omorit. N e c r e
dincioşii au început să ia unul pe altul supt copitele cailor.
Astfel, necredincioşilor nu li m a i era cu putinţă să se întoarcă,
(aşa că) s'au gîndit la fugă. Oastea islamului, văzind pe n e c r e -
dinpioşi în acest hal, toţi musulmanii fugiţi s'au adunat iarăşi la un
loc şi s'au răpezit asupra necredincioşilor. S'a luptat pană seara. Din
necredincioşi, acei cari au fost omorîţi, a u fost omorîţi 5 din acei
cari n'au fost omorîţi, unii * s'au refugiat în tabăra de cară, alţii au
fugit în pustietate. Musulmanii i - a u urmărit. Necredincioşii a u
rămas fără cai. N e mai avînd (alta) posibilitate, ei a u mers pe
jos. E r a pe acolo un sat mare. A c e i necredincioşi cari m e r g e a u
pe j o s a u intrat în casele din acest sat şi au baricadat uşile.
1
Î m p o t r i v a p ă r e r i i lui G i e s c „tarafi" d i n texl t r e b u i e menţinut, fiind, la
acusativ, complementul direct al v e r b u l u i ayrili vermek — a despărţi, a
î n d e p ă r t a unul d e altul.
* A d e c ă fără armură.
* Soglayup din text G i e s e ¡1 identifică cu v e r b u l soylamak din Altosm-
Sprachproben, p . 2 0 6 , a l e lui A. V â m b e r y .
4
Ki dintre bazisi şi gene trebuie suprimai.
Musulmanii a u dat foc satului. N o a p t e a aceia toată întinderea
şesului era ca şi in ziua mare. D u p ă aceasta, eroii (islamului) a u
luat la mijloc tabăra d e cară, şi de seara pană dimineaţa trăgeau
cu tunuri unii asupra altora. în sfîrşit afurisitul de Iancu a î n
ţeles că situaţia este fără sorţi d e izbîndă. El făcu o păcăleală
1
necredincioşilor. Li spuse l o r : „Staţi aicea 5 eu m ă d u c să t r e c
în spatele Turcilor. Apoi, voi din faţă, eu d e dinapoi, s ă - i lovim
pe ei". ( C u aceasta), el a luat p e oamenii săi şi a fugit. N e c r e
dincioşii, cari erau în tabăra d e cară, a u luptat pană dimineaţa.
N u m a i dimineaţa a u văzut ei că afurisitului de Iancu nici urmă
2
nu i se v e d e nici în mijlocul lor, nici afară şi că musulmanii
tabăra d e cară o ţin încunjurată. Necredincioşii ş i - a u pierdut
capul şi a u vrut s'o ia la fugă. Necredincioşii fiind astfel bătuţi,
în ziua aceia musulmanii a u câştigat o mare biruinţă a s u p r a
necredincioşilor. Aceştia s'au împrăştiat, însă musulmanii s'au
pus s ă - i urmărească. L i - a u luat şi tabăra d e cară, iar p e cei
cari erau înăuntru[l taberei], i - a u trecut prin ascuţişul săbiilor.
Pe unii^din ei) i - a u făcut robi. Câţiva bani au fost duşi la
Sultan M u r a d . Unuia din banii (aceia) pe cari l - a u a d u s în mare
triumf i se zicea C a r a - M i h a l . Acestuia i s'a dat drumul. Begii
venind, Sultanului M u r a d i - a u sărutat mina, felicitându-1 astfel:
„ S e r b ă t o a r e a ta să fie fericită". Ei a u m a i r ă m a s trei zile p e
cîmpul d e luptă. Lupta îşi luase începutul după amiază într'o
zi d e Vineri. S e luptase şi în noaptea aceia, iar în ziua u r m ă
toare necredincioşii fusese bătuţi şi puşi p e fugă. Parte a u fost
prinşi, parte a u scăpat, parte a u fost omorîţi. A p o i Sultan M u r a d
făcu o plimbare prin cîmpul d e luptă, privind înfrîngerea n e
credincioşilor. Prin şesul acela zăceau nenumăraţi morţi, ca nişte
snopi, unul peste altul. D e faţă era un o m bătrîn, cu b a r b a
albă, cu numele de A z a b - b e g . Acestuia i - a spus Sultan M u r a d :
3
„ A z a b - b e g !, p r e c u m se v e d e , printre aceşti necredincioşi morţi
nu este niciunul cu barba albă". A z a b - b e g a răspuns zicînd:
„Sultanul mieu, d e aceia a şi venit a s u p r a capetelor lor această
nenorocire. D e era printre ei un singur o m bătrîn şi priceput,
1
Varayin, geceyin din text astăzi s e s p u n varayîm, geceyim.
2
Belirmez d i n text a s t ă z i s e p r o n u n ţ ă belermez.
;i
Göre este a d v e r b ( „ g ö z g ö r e " ) , şi n u i m p e r a t i v , c u m îl t r a d u c e G i e s e .
ei nu d ă d e a u în această nenorocire". Acestea s'au petrecut în
anul 852 al Hegirei '.
2
A c u m a trecem la istoria afurisitului de I a n c u . în noaptea
aceia el v ă z u că situaţia este fără sorti de izbîndă. O luă deci la
fugă, luînd şi ciţiva credincioşi ai săi cu sine. Pe drum D e s
potul L a z - o g l i a trimes un călăreţ în urma lui, (care) 1-a dus
la Semendria. V a să zică (Despotul) 1-a primit în găzduire.
(Iancu) stătu câteva zile la el. D e partea aceasta, begii, aflînd
acest lucru, i - a u zis Sultanului Murad.- „Afurisitul de Iancu s'a
refugiat la Semendria. El se află la Despot. Stăruieşte la Despot
(pentru extrădarea lui), ca să—1 prinzi". Sultan M u r a d însă li-a
3
r ă s p u n s : „ D e ce ? Oare să fiu eu mai slab decît un mojic
necredincios de felul acestuia 1 Să cerşesc eu pentru un n e c r e
dincios biruit, ca să—1 omor cînd îl v o i u prinde ? B a r e m să dea
D u m n e z e u să a m cît de mulţi necredincioşi ca ăsta. N u m a i să
vie ei împotriva mea şi să fie luptă, ca eroii miei să facă pe cit
de multă pradă".
Cînd Iancu s'a întors în ţara lui, el a spus lui L - z - o g l i : „Tu
ai umblat cu şiretlicuri faţă de mine. Dacă Turcul ar fi insistat,
m'ai fi dat pe mîna lui". (De aceia) îl duşmăni şi-1 uri mereu
şi, pornind dese campanii împotriva lui, îl combătea. însă Laz-ogli
n'a avut niciodată intenţia de a-1 da pe mîna Turcilor. Ţelul
lui a fost numai s ă - i ofere găzduire.
După aceia Sultan M u r a d s'a înapoiat la Edirne şi a petrecut
acolo. în anul acela el n'a mai făcut nicio campanie. în anul
următor (însă), plecind iarăşi, a pus să se împresoare cetatea
Giurgiu. Mai apoi el năvăli in Valahia şi odată cu aceasta pe
4 s
Tiracul-ogli C a z a c i i îl făcu beg al Valahiei, îi d ă d u sangiac ,
caftane şi fel de fel de daruri. A p o i 1-a trimes. L-a trimes î m
preună cu acîngiii (cari) au mers şi l-au aşezat în locul tatălui
său. D u p ă aceia (Sultan Murad) s'a întors iarăşi la E d i r n e şi a
petrecut acolo.
6
în anul 853 al H e g i r e i Sultan Murad a pornit iarăşi o c a m
panie în Albania...
1
865 H > î n c e p u t la 17 O c t o m b r e 1460 d. Hr.
!
8 6 6 H. a î n c e p u t la 6 O c t o m b r e 1461 d. Hr.
8
Gideliden.
4
8 7 9 H a î n c e p u t la 18 M a i u 1474 d. Hr.
5
Deşt-i Chipciac.
6
880 H a început l i 7 M a i u 1475 d. Hr.
' L a 7 Iulie 1475.
el a luat şi a dărîmat cetatea făcută d e Unguri pe malul rîului
Morava în ziua a cincea a lunii R a m a z a n el s'a intors si a
r ă m a s la Istambul...
(Pag. 1/5, rîndul 20; pag, 1/6, rîndul 5.)
2
în anul 8 8 3 al H e g i r e i Sultan Mehmet a rămas iarăşi la
Istambul. M i c h a l - o g l u A l i - b e g , H a s a n ~ b e g oglu I s a - b e g , M a l c o c i -
t
' V. H a m m e r , II, 1 4 5 .
2
8 8 3 H a î n c e p u t la 4 April 1478 d. H r .
3
8 8 8 H. a î n c e p u t l a 9 F e b r u a r 1483 d. H r .
4
D e c i Chilia, după cronica n o a s t r ă , s ' a r fi luat la 3 0 Iulie, i a r C e t a i e a -
A l b ă la 21 A u g u s t 1 4 8 3 (!). D a t a s ă p t ă m î n i i (ziua d e Miercuri) pentru 30
Iulie 1 4 8 3 e c o r e c t ă . D a t a anului însă, cît şi zilele din a m i n d o u ă datele, n u
se potrivesc cu cronologia admisă pentru aceste două evenimente. în c e
p r i v e ş t e d a t a r e a c u c e r i r i i cetăţilor acestora, dintr'un alt d o c u m e n t oriental,
tot c u d a t e false, v . articolul mieu Două documente din Biblioteca egip
teană despre cucerirea Chiliei şi Cetăţii-Albe, in Revista Istorică, Ianuar-
F e b r u a r - M a r t 1934.
5
8 8 9 H a î n c e p u t l a 3 0 I a n u a r 1484.
6
L a 2 8 M a r t 1484.
' T u r c e ş t e ikinti = o a r a c e d e s p a r t e d u p ă - a m i a z a in d o u ă p ă r ţ i e g a l e .
h
Locuinţă d e vară.
9
Silihdar (din silahdar) î n s e a m n ă armaş. Astfel se numia insă şi un c o r p
s p e c i a l d e călăreţi, puşi supt comanda unui ofiţer s u p e r i o r numit silihdar-
aghasî.
1 0
C ă l ă r e ţ i deţinători d e f e u d e militare şi t i m a r u r i . C o m p a r ă in (.traiul R o m â
nilor b ă n ă ţ e n i t e r m e n u l spăhie în înţelesul d e m a r e p r o p r i e t a r .
şi trimiţînd înainte pe acîngiii din Rumelia şi oastea din Valahia,
a plecat contra M o l d o v e i . El a jăfuit M o l d o v a cu v r e - o 3 0 - 4 0 . 0 0 0
1
de ostaşi. Pe la sfîrşitul R a m a z a n u l u i el s'a întors la Edirne şi
2
a rămas acolo. în anul 890 al H e g i r e i , pe la începutul lunii
3
M u h a r r e m Sultan Baiezit a petrecut cu strălucire şi maiestate
la Istambul. Fratele lui A l i - b e g , I s c h e n d e r - b e g şi Malcoci-ogli
B a l i - b e g , plecînd contra Moldovei cu oastea din Valahia, făcură
o incursiune. C u ajutorul lui Dumnezeu ei au avut izbîndă de
v r e - o două-trei ori şi s'au înapoiat cu foarte mulţi bani, jeaf
şi robi.
(Pag. 118, rîndurile 9-19.)
4
Cînd Sultan Baiezit a prins de veste această infrîngere , a
5
dispus ca vizirul său, D a u d - p a ş a , ( c u ) 4.000 de ieniceri, cu
cîţiva oameni din trupele Palatului şi cu ostile din Rumelia şi
Anatolia, să treacă (impreună cu) beglerbegul Rumeliei şi Ali-paşa
eunucul, de ceia parte, de la Galipole. (El însuşi) a luat drumul
teritoriului arab, cu tunuri, puşti şi cu fel de fel de unelte de
războiu. A i c e a a sosit solul Moldovei, care, după încheierea
păcii, plecă.
1
C o r e s p u n z ă t o r în a n u l 8 8 9 / 1 4 8 4 lunii lui S e p t e m b r e .
* 8 9 0 H a î n c e p u t ta 18 l a n u a r 1485.
3
D e c i în p r i m a p a r t e a intervalului dintre 18 lanuar şi 18 F e b r u a r din
a n u l 1485, M u h a r r e m fiind prima lună din lunile anului muhammedan şi
c u p r i n z î n d 3 0 de zile.
' I n f r i n g e r e a a r m a t e i turceşti in l u p t a d a t ă lîngă A d a n a c u a r a b i i S u l t a n u
lui Egiptului, C a i t - b e g şi c u aliaţii a c e s t u i a din Damasc şi Halep, povestită
in C r o n i c ă tot p r i n t r e e v e n i m e n t e l e din a n u l 890/1485.
5
D e a c e i a t r a d u c e r e a m e a u r m e a z ă textul din v a r i a n t a \V . L
părea că se stinge. Focul ei însă a r ă m a s în aşteptările ţerănimii
din Transilvania.
Aceleaşi frămîntări sociale şi naţionale care însufleţesc ţ e r ă -
nimea din Munţii A p u s e n i se întîmpină şi in Sudul Transilvaniei
şi în B a n a t ; aici însă nu g ă s i m descleştarea dramatică a t e m p e
ramentului impetuos al ţeranului d e munte. Concentrîndu-se
cercetările istorice asupra celor două răscoale din Munţii Apuseni,
răstimpul dintre 1784 şi 1848 a fost în general lăsat în afară d e
orbita preocupărilor.
Temerile unei răscoale ţerăneşti se accentuau în Transilvania
mai ales în anii 1830 şi 1831. In archiva G u v e r n u l u i ardelean s e
găseşte o adresă a nobililor unguri, cerînd armele necesare pentru
a putea face faţă unei răscoale ţerăneşti care se pregătia în Tran
silvania. G u v e r n u l ardelean a făcut demersurile necesare la Viena,
unde însă, la început, nu s'a dat importanţă acestor cereri. î n -
mulţindu-se însă ştirile alarmante, Consiliul Aulic d e Războiu a
dispus să se trimeată armele solicitate şi să se ia măsurile p r e v e n
tive necesare. T e a m a d e revoluţie a r ă m a s fără urmări
în acest timp, în Banat, cei nemulţămiţi se a d u n a u în tovărăşii
tainice. A ş a a fost descoperită de agenţii secreţi ai lui Metternich
societatea revoluţionară „Constituţia". Un aderent fervent al i d e o
logiei constituţionale a fost în Transilvania un b o g ă t a ş din O u i ,
Caietan Biasini, care a dispus să i se înscrie pe săbii.- „Trăiască
7 2
Constituţia ' .
Un n o u şi puternic impuls primeşte ideia revoluţionară romină
din Transilvania prin contactul cu emigraţia polonă, care işi î n
tindea ramificaţiile în Principatele Romîne şi în Transilvania.
D. P. P. Panaitescu a studiat legăturile lui Ioan Cimpineanu c u
emigraţia polonă, întrebuinţînd actele din archiva emigraţiei polone
3
păstrate în Museul principilor Czartoryski din C r a c o v i a . P r i
mejdia p r o p a g a n d e i emigraţiei polone pentru monarhia austriacă,
care se găsia în „anticamera revoluţiei", n'a scăpat din v e d e r e
lui Metternich, c a r e - i urmăria c u deosebită atenţie activitatea în
1
Cf. Hofkriegsratakten, 1 8 3 0 - 1 8 3 1 , A r c h i v a Ministeriului d e R ă z b o i u , V i e n a .
2
Cf. E d e Wertheimer, Magyarorszăg es a forradalmi propaganda,
in Szăzadok, 1916, p p . 112-4.
3
P. P. Panaitescu, Planurile lui Ioan Câmpineanu pentru unitatea na
ţională a Romînilor, în „ A n u a r i u l Inst. d e Ist, N a ţ i o n a l ă " , Cluj, v o i . III, p p .
6 3 - 1 1 2 ; cf. ibid., Emigraţia polonă şi revoluţia de la 1848, B u c u r e ş t i 1929.
Austria. Rapoartele confidenţiale ale diferiţilor agenţi secreţi a u
fost în mare parte distruse de marele incendiu al Palatului d e
Justiţie din Viena. A b i a cîteva hîrtii arse p e jumătate ale acestei
archive e v o c ă p r o p a g a n d a revoluţionară polonă printre Romînii
din Transilvania, completînd materialul arhivai din Museul C z a r -
toryski.
încă la congresul din Viena Metternich s'a opus anexării totale
a Poloniei din partea Statului r u s . Temerea unei întinderi teri
toriale ruseşti pană în centrul Europei, impunea cancelariului
austriac această menajare a unei s e m i - a u t o n o m i i polone Izbuc
nind în anul 1830 la Varşovia revoluţia polonă, Metternich, ini
micul incarnat al oricării încercări violente de a schimba sistemul
social şi politic existent, nu sta la îndoială să menţină contactul cu
revoluţionarii din Polonia. Consulul austriac n'a fost rechemat
ca acel prusian din V a r ş o v i a , ci a stat acolo în decursul revoluţiei
în legătură c u şefii mişcării. Răscoala fiind înăbuşită în sînge de
autorităţile ruseşti, mulţi revoluţionari poloni a u luat calea p r i
begiei, propagînd în străinătate ideile lor de răsturnare. Polonii
emigranţi sperau că în u r m a unei revoluţii generale europene
să se refacă vechiul Stat polon *.
Metternich a simpatisat activitatea revoluţionarilor poloni cît
timp mişcarea lor a fost îndreptată împotriva Ţ a r u l u i ; în m o
mentul însă cînd emigranţii poloni încep activitatea lor şi în
monarhia habsburgică, cancelariul atot-puternic ia toate măsurile
pentru a li c o m b a t e p r o p a g a n d a revoluţionară. Lobkowiz, g u
vernatorul Galiţiei, a fost înlocuit cu arhiducele Ferdinand d'Este,
care a v e a misiunea de a înăbuşi în sîmbure orice încercare d e
conspiraţie polonă. Prin convenţia r u s o - p o l o n ă d e la M t i n c h e n -
grătz din 19 S e p t e m b r e 1833, Austria îşi asigura ajutorul armat
rusesc în caşul unei răscoale polone. Societăţile secrete polone
1
Cf. M e m o r i u l C o m i t a t e l o r u n g a r e , a p u d S p r i n g e r , Geschichte Österreichs
seit dem Wiener Frieden, L i p s c a 1863, v o l . I, p. 4 1 3 : „ R u s s i c u m Imperium,
ditiones a u s t r í a c a s b r a c h i i s q u a s i c i n g e n s , ulterius q u o q u e O r i e n t e m et Occi-
dentem versus s e íncessanter extendere connitens, existentiae Nationis Hun-
g a r a e futuris t e m p o r i b u s vicissitudines m i n a t u r " .
' H. v. Srbik, Metternich, der Staatsmann und Mensch, München 1925
v o l . I, p p . 6 5 3 - 5 ; A . S p r i n g e r , o. c, p . 4 1 3 ; H. Schiitter, Aus Österreichs
Vormärz, Viena 1920, p p . I - l l ; Uhlirz, Handbuch der Geschichte Öster
reichs und seiner Nachbarländer, Viena 1930, p . 536.
continuau, c u toate măsurile luate, activitatea lor insurgenţă mai
ales în U n g a r i a şi Transilvania în Ungaria emisarii revoluţionari
poloni făceau apel la cunoscutele simpatii u n g a r e pentru causa
polonă, iar în Transilvania şi Banat g ă s i a u printre Romînii n e -
mulţâmiţi, aderenţi ai ideilor revoluţionare. C u m a r e vigilenţă
poliţia austriacă urmăria activitatea emisarului revoluţionar Adolf
D a v i d , care plănuia unirea Transilvaniei şi a Principatelor Romîne
într'o republică r o m a n e a s c ă .
Autorităţile austriece au primit cele d'intăiu informaţii mai a m ă
nunţite despre această conspiraţie p o l o n o - r o m î n ă printr'un denunţ
al învăţătorului Maschek din Rusca (Banat), fost m e m b r u al
acestei societăţi secrete.
Capul conspiraţiei a fost acel inspector d e mine, Adolf D a v i d ,
care activa în Polonia în legătură cu comitetul revoluţionar
polon. Ei vine în v a r a anului 1834 în Transilvania, unde începe
să organiseze după modelul mişcării polone o societate secretă
cu scopuri revoluţionare. Fiind bănuit şi urmărit d e autorităţile
austriece, el preferă să se otrăvească la Sibilu decît să fie silit
să d e a informaţii despre societatea secretă întemeiată de dînsul
8
în Transilvania si în B a n a t .
O r g a n e l e poliţieneşti austriece, fiind înştiinţate d e sinuciderea
lui Adolf D a v i d , a u sechestrat hîrtiile r ă m a s e . Datele lor însă nu
permiteau poliţiei lui Sedlnitzky să aresteze pe ceilalţi m e m b r i
ai conspiraţiei. Toate aceste hîrtii, intre care se afla şi interesantul
proiect de constituţie al unei republici p o l o n o - r o m î n e , a u fost
predate tribunalului din Liov, in ale cărui archive ele sînt
probabil şi astăzi, la îndemîna cercetătorilor.
întregind descrierile sumare care se află în A r c h i v a M i n i s -
teriului de Interne din Viena c u denunţul învăţătorului Maschek
şi cu un memoriu din Liov adresat lui Sedlnitzky, se poate
reconstitui ideologia lui Adolf David, ca şi planurile pe care le
urmăria şi organisarea societăţii revoluţionare p o l o n o - r o m î n e .
Astfel D a v i d încerca, întocmai ca şi ceilalţi revoluţionari poloni, să ia
1
H . Schlitter, o. c, p p . 3 - 1 0 .
" Denunţul învăţătorului Maschek, 2 0 N o v e m b r e 1834, A r c h i v a Ministe-
riului d e Interne, V i e n a , Polizeihofstelle, fasc. 3 7 4 .
3
Raport din Cluj către Sedlnitzky, 20 Februar 1 8 3 5 ibid.
; Poliţia a
găsit in portofoliul lui A . D a v i d 5 0 0 d e florini, c a r i a u fost d e p u ş i la P r i m ă r i a
oraşului Sibiiu ; Raport din Cluj, 3 Novembre 1S34, către Sedlnitzky, ibid,
c o n t a c t c u clasele sociale n e m u l ţ ă m i t e şi c u alte societăţi secrete
r e v o l u ţ i o n a r e , "pentru a reface în u r m a u n e i r e v o l u ţ i i e u r o p e n e
Statul polon. C a a d e r e n t al d o c t r i n e i r e v o l u ţ i o n a r e r e p u b l i c a n e ,
D a v i d nu căuta n u m a i refacerea v e c h i u l u i Stat al p r i v i l e g i i l o r
aristocratice, c i milita p e n t r u o r e p u b l i c ă polonă. „Sîntem g a t a
a n e u n i c u toate societăţile r e v o l u ţ i o n a r e d e aceiaşi tendinţă
liberală p e n t r u o acţiune c o m u n ă , n u însă c u celelalte societăţi
care u r m ă r e s c şi e l e scuturarea j u g u l u i actual o d i o s printr'o r e
v o l u ţ i e , însă a l e c ă r o r principii sînt aristocratice V A d o l f D a v i d ,
a c t i v î n d în Transilvania, a î n c e p u t să a d a p t e z e ideile r e v o l u ţ i o
n a r e p o l o n e g e n e r a l e împrejurărilor l o c a l e . R e v o l u ţ i o n a r u l p o l o n
şi-a dat s a m a c ă în T r a n s i l v a n i a n u v a trebui să o r g a n i s e z e
conspiraţia p r o i e c t a t ă atîta p e base s o c i a l e , cît p e basa principiului
naţional. El n u se a d r e s e a z ă d e c i u n e i c l a s e sociale, c i e l e m e n
tului etnic r o m î n , p l ă n u i n d unirea p o p o r u l u i r o m î n d e d i n c o l o
J
şi d e d i n c o a c e d e C a r p a ţ i într'o r e p u b l i c ă r o m î n ă . C î t d e m u l t
a e v o l u a t în T r a n s i l v a n i a idealul s ă u r e v o l u ţ i o n a r internaţional
spre u n ideal naţional o arată deplin a c c e n t u a r e a e l e m e n t u l u i
etnic în p r o g r a m u l s ă u d e p r o p a g a n d ă şi sublinierea i m p o r t a n ţ e i
3
p e c a r e o a r e portul, l i m b a şi istoria pentru o naţiune . P r i n
cipiile d e o r g a n i s a r e a l e noii r e p u b l i c i r o m î n e erau formulate
în u r m ă t o a r e l e p u n c t e :
Egalitatea d e drepturi şi datorii.
Posibilitatea fiecărui cetăţean de a ocupa oricare demnitate
în Stat.
A l e g e r e a m e m b r i l o r adunărilor legislative prin v o t u l u n i v e r s a l .
Desfiinţarea titlurilor d e nobleţă.
Libertatea m u n c i i .
„ E l i b e r a r e a ţeranilor d e supt j u g u l aristocraţiei şi reforma a g r a r ă . "
Libertatea î n v ă ţ ă m î n t u l u i .
Egalitatea cultelor religioase.
O b l i g a t i v i t a t e a s e r v i c i u l u i militar.
F i e c a r e m e m b r u era o b l i g a t să ia a n g a j a m e n t u l solemn („declar
4
în faţa lui D u m n e z e u " ) d e a milita pentru aceste p r i n c i p i i .
1
Raport din Liov către Sedlnitzky, 24 April 1 8 3 5 ibid. ;
pp. 112-4.
8
Raport din Liov, 2 4 April 1835, al. Vorbereitende Arbeiten, în „Arch.
Ministeriului d e Interne", Polizeihofstelle, fasc. 3 7 4 .
' Ibid.
Organisarea societăţii este similară cu organisarea societăţilor s e
crete revoluţionare răspîndite în v r e m e a aceasta în întreagă E u r o p a .
Membrii societăţii erau încadraţi într'o ierarhie bine stabilită.
Erau m e m b r i de grad superior şi m e m b r i de g r a d inferior, cei
din treptele inferioare necunoscînd niciodată pe cei din g r a d e l e
superioare. Fiecare m e m b r u era obligat la cea mai strictă s u b o r
donare Pe lingă secţiunea bărbătească societatea a v e a şi o
8
ramificaţie feminină . Membrii purtau la întrunirile secrete o b i ş
nuite o cocardă albastră, galbenă şi roşie, iar la izbucnirea r e v o l u
ţiei semnul convenit u r m a sa fie un c a p de mort răzimat de un
3
p u m n a l . Scopul ce se urmăria fiind o revoltă armată, A d o l f D a v i d
nu neglija instrucţia militară a membrilor. Nucleele locale a v e a u
un fond special pentru procurarea muniţiei şi a armelor, însă şi
fiecare m e m b r u era obligat a-şi procura individual o puşcă, o
4
sabie şi două p i s t o a l e .
O atenţie specială se a c o r d a recrutării noilor membri. In p r i
mul rînd, propagandiştii revoluţionari se adresau preoţilor şi
învăţătorilor ortodocşi, sperînd să cîştige prin aceştia ţerănimea
romanească pentru causa lor. Pentru p r o p a g a r e a ideilor r e v o l u
ţionare se p r e v e d e a tipărirea şi răspîndirea cîntecelor şi a scrieri
5
lor revoluţionare .
Data răscoalei nu era încă fixată. Conducătorii mişcării aşteptau
izbucnirea unei revoluţii în Galiţia, care ar fi a v u t ca urmare
dislocarea trupelor din Transilvania spre N o r d . In momentul
acesta, cînd contingentele militare din Transilvania ar fi fost reduse,
era să fie dat semnalul revoluţiei, venind astfel şi în ajutorul
6
revoluţionarilor p o l o n i .
D u p ă sinuciderea lui Adolf D a v i d în Sibiiu, activitatea m e m b r i
lor societăţii secrete continua. De şi agenţii secreţi ai Fouche'Ului
austriac, Sedlnitzky, au reuşit să p r o c u r e şefului de poliţie a u s
triacă anumite informaţii asupra activităţii conjuraţiei, acesta,
după principiile sale, nu ordonă arestarea conspiratorilor, ci u r -
1
Denunţul lui K. Wachtel, 3 Maiu 1^35; ibid.
1
Raport din Timişoara, 3 1 Iulie 1 8 3 5 ; ibid.
* Raport din Liov, 2 4 April 1 8 3 5 ; ibid.
' Raportul colonelului Roth, C a r a n s e b e ş , 27 I a n u a r 1835-, ibid. CI. I.
Nistor, Istoria Bisericii din Bucovina, Bucureşti 1916, p. 45.
indicat să nu se insiste asupra caracterului romanesc al c o n s
piraţiei, ci asupra celui polon '. Sedlnitzky s'a conformat s u g g e s t i i -
lor primite d e la Metternich. A g e n t u l secret austriac Karl Wachtel
a fost trimes la Bucureşti cu misiunea să lucreze in Princi
i
patele R o m î n e în înţelegere c u Consulatul rusesc din Bucureşti ' .
Se pare că între aderenţii conspiraţiei s'a găsit şi Zaharia C a r -
3
calechi, editorul revistei „Biblioteca R o m a n e a s c ă " , şi prietenul său,
colaborator la această revistă, D a m a s c h i n Bojinca. Zaharia C a r -
calechi, d u c i n d u - s e în toamna anului 1835 la B u d a p e s t a , se î n -
tîlneşte la C a r a n s e b e ş , în ziua de 2 August, c u Damaschin Bojinca şi
învăţătorul M a r a n *. în consfătuirea lungă ce a a v u t loc aici, Maran
a p u s de sigur pe Carcalechi şi Bojinca in curent cu ideile şi p l a
nurile urmărite d e conspiraţia p o l o n o - r o m î n ă . Carcalechi a stat şi
mai tărziu în legătură c u şefii societăţii secrete. Un raport c o n
fidenţial informează pe Metternich d e o întîlnire secretă intre
s
Maran şi Carcalechi la Budapesta .
Contactul între revoluţionarii din Galiţia şi societatea aceasta
i secretă p o l o n o - r o m î n ă din Transilvania şi Banat 1-a întreţinut
personal Adolf D a v i d , asigurind prin legăturile sale printre R o -
mîni şi printre Poloni unitatea ideologică şi unitatea de acţiune
ce ar fi urmat la momentul potrivit. Pentru a menţinea acest
contact necesar cu revoluţionarii poloni, Müller, originar din
Galiţia, s'a hotărît să plece personal la Liov. Trebuia să fie găsită
şi o cale de transmitere a corespondenţei secrete, aceasta fiind
întreruptă d u p ă moartea lui Adolf D a v i d . însoţit de Polonul
Demischewsky, Müller a plecat, la începutul lui Mart, la Cluj,
dînd aici instrucţiile necesare membrilor locali. Din Cluj a v e a
intenţia să continue drumul spre G a l i ţ i a D a r n'a reuşit s ă - ş i
realiseze planurile, fiind urmărit şi probabil arestat de agenţii
1
Sedlnitzky către Metternich, 9 M a r t 1835, in „ A r c h i v a Ministerialul de
Interne", Polizeihof stelle, fasc. 374, 1835.
2
Sedlnitzky către Metternich, 2 2 F e b r u a r 1835 ; ibid. Cf. Anexele.
3
C f . I . L u p a ş . Cea ma veche revistă literară, în „Anuariul Inst, d e Ist.
Naţională", I, C l u j 1922,
4
Raport din Timişoara, 8 A u g u s t 1 8 J 5 , „ A r c h i v a Minisleriului d e Interne",
Polizeihofstelle, fasc. 374, 1835.
5
Raport din Budapesta, 31 A u g u s t 1 8 3 5 ibid. ;
„ K u m pe watra Romlinilor
Sza rinduaszt Koloni sztrein
1
Metternich cätre Sedltützky, 28 Ianuar 1835 ibid. ;
J
Denuntul lui Maschek, 2 0 N o v e m b r e 1834 ibid.
s
l
Iar ultimele strofe ale Marsiliesei , neputînd fi adaptate, nici
n'au fost traduse.
Activitatea societăţii revoluţionare p o l o n o - r o m ' n e fiind s u p r a -
veghiată cu deosebită vigilenţă şi tipărirea manifestelor r e v o l u
ţionare intîmpinind mari greutăţi în Transilvania, s'a plănuit
imprimarea acestui material de p r o p a g a n d ă in Principatele R o -
mîne. De aici scrierile revoluţionare puteau să fie uşor trecute
clandestin în Transilvania. N u s'a pierdut din v e d e r e nici i m
portanţa ziarelor pentru popularisarea planului republicii d a c o -
2
romîne . Poliţia austriacă, cunoscind aceste intenţii, a găsit foarte
suspecte intrevederile lui Carcalechi cu Eliad Rădulescu la B u
cureşti în vara anului 1835, bănuind că Eliad putea să tipă
rească manifestele revoluţionare .
Presintarea aceasta a conspiraţiei emigrantului polon A d o l f
D a v i d este în m o d fata! fragmentară. Informaţ'iîe sint răzleţe.
Studiul de faţă nu este un tablou complect al unui crîmpeiu din
Istoria Romînilor, ci un mosaic alcătuit din fragmentele d o c u
mentare r ă m a s e după incendiul unei archive.
1
Nous e n t r e r o n s d a n s la c a r r i è r e , Q u a n d nos aines n'y s e r o n t plus. Nous
y t r o u v e r o n s leur p o u s s i è r e . Et la t r a c e d e leurs vertus. Bien moins jaloux
d e leur s u r v i v r e Q u e d e p a r t a g e r leur cercueil. N o u s a u r o n s le sublime or-
gueil D e les v e n g e r o u d e les s u i v r e . A u x a r m e s , etc. A m o u r sacré de la
patrie. Conduis, soutiens nos bras vengeurs. L i b e r t é , liberté chérie. Combat
a v e c tes défenseurs. S o u s n o s d r a p e a u x q u e la victoire Accours à les m â l e s
a c c e n t s . Q u e tes e n n e m i s e x p i r a n t s Voient ton t r i o m p h e et n o t r e g l o i r e . Aux
a r m e s , citoyens, f o r m e z v o s b a t a i l l o n s , M a r c h o n s , q u ' u n s a n g impur abreuve
n o s sillons.
2
Cf. Raportul toc-col. Roth, 27 b n u a r 1835, in ^ A r c h i v a Minist. d e Int.",
Polizeihofstelle, fasc. 374, 1835 ; Sedlnitzky câtre Metternich, 31 M a i u 1835 s
ibid. Cf. Anexa, no. 4.
s
Raport con/idential din Budapesta, 31 A u g u s t 1835, fasc. 374, 1833.
ANEXE:
1
I. Marsilesa romină .
„ A r c h i v a Ministeritilui de Interne", Viena, Polizeihof stelle, fasc
374/1835, 1497/1835.
Haldem fis'or' de la zara Nu potea fie, ka sugul asel
Sloboz e reszkolat' Mai wina szupra d e n o y
Enkotro noi tirania Sza fuga Romlinul napoy
(: P e szteag szindserat, redikat:) S y sze tem' de tiranul misei.
N u auziz w o y en pleezurile La arme, etc.
Rekni as' ei h i n g e r a r !
Ei pun p e prunsi en par
Blasznesk pe muiear en Kolibele Tremurez wandatorii
(La a r m e oresani:) — Rinduiz Sy w o y hingear feris'iz
Pre turmele-Heidem, Heidem Tremurez, ka grozimi
S y szindselor — sza spal pe 2 (: O fie pe arma plitiz:)
3
' E x e m p l a r litografiat.
1
S î n g e lor.
1
Cîmpie.
4
Cî. C a r o l G o l l n e r , Un cihtec revoluţionar romanesc din anul 1835,
in Ţara Birsei, 1935, p . 2 6 9 ,
U n d lasst sie flattern g e g e n die Doch nein. Es bleibe fern v o n
Tyrannen ! uns die Schuld
Hört Ihr nicht ringsum Euch Dass wir das Joch so willig
Die Donnerstimme Eurer Henker hingenommen
Die Eure Kinder an die Pfahle U n d z u g e g e b e n , dass der Römer
stecken fliehe
Und Eure Weiber schänden in A u s der Furcht.vor den Tyrannen.
den Hutten! A u f zu den Waffen, etc.
Auf zu den Waffen, Bürger !
Die Heer ordnet schnell und Veräther, zittert! Henker, s c h a u -
lasst uns ziehen: dert!
Ihr Blut soll die E r d e färben. Es nahet die Vergeltungsstunde !
Wir stehen zum K a m p f bereit
i n K i m i n a
Die K ö n i g e u n d ihre Helfershelfer. T . . . . , P t
U n d b e b e n n c h t u r e n
Die scharf geschliffenen Waffen i 5 ,
g e g e n Euch. n r „ Feuerschunden!
g u U e r s i m ü U n s
D o c h aufgedeckt ist Ihre List! P T
e
" n G o t t
't } \ u
U n d u n s e r e H c r z e n s i n d a n h m
Drum zieht das Schwert fürs j
Vaterland, . , . ... „ entzündet.
Ä u f z u d e n W a f f e n e t c
U n d duldet nicht dass die T y r a n - > "
n e
Y D o c h , Freunde, handelt rnen-
N o c h ferner b e u g e unter Ihr schlich auch,
verhasstes J o c h . Gebraucht die Waffen nicht wie
Auf zu den Waffen, etc. Sklaven;
Und, wenn ihr schlagt, verzeiht
Vertreiben wollen sie uns aus dem
der H e y m a t Der seinen Willen ändert, euch
U n d fremde Kolonien stiften, vertraut.
Gleich d ° n Cohorten der M o n - Der A d l i g e aber mit der Peitsche
golen, U n d der Despot versinke in des
U m auszurotten Uns, der R ö m e r Blutes Fluth.
Enkel. A u f zu den Waffen !
1
M a n u s c r i p t u l a r a t ă u r m e l e incendiului. A m c o m p l e c t a t in p a r t e textul.
dortorts bestehende Presse benützt w e r d e n soll, den Zweck f ö r
dernde wallachische Zeitungen und französische Freiheit a t h m e n d e
W e r k e wallachisch übersetzt aufzulegen u m solche unter die
wallachische Nation im Banat und Siebenbürgen zu vertheilen.
2. Der A n k a u f dieser Werke und Schriften soll aus den in
der Centraikasse v o r h a n d e n e n Gelder bestritten werden.
3. Die S u m m e in der Centraikasse [ist bestimmt] den ersten
Anfang eines A u s b r u c h s zu decken, j e d o c h rechne man j e d e n
falls auf die zu plüdernden aerarischen und sonstigen Kassen,
Waffendepots, Munitionsmagazine und Pulverdepositionen, um so
mehr als die k. k. Militärmacht in den betreffenden Provinzen
keinen kräftigen Widerstand wird leisten können. Es sollen
nehmlich, wenn der A u s b r u c h in Polen geschieht, die übrigen
Provinzen sich ruhig verhalten und erst dann, wenn der grösste
Theil der Militärmacht zur U n t e r d r ü c k u n g dahin disponirt und
auch wirklich abgerückt sein wird, hätte in den übrigen P r o
vinzen Alles zu den Waffen zu greifen.
4. Die Gesellschaft hofft a u c h den griechisch nicht-unirten
Bischof von CsernöVich' für ihr Beginnen zu g e w i n n e n : sie soll
aber diese Hoffnung nur auf sein gefälliges Benehmen mit...
5. Herr Miller (eben aus jener A n z e i g e bekannt), ein geborener
Pohle und sehr feuriger D e m a g o g , soll im nächsten Frühjahr
eine Reise in dieser A n g e l e g e n h e i t nach Pohlen machen. D a ich
v o n der Zeit seines A b g e h e n s sichere Nachricht erhalte, so w e r d e
ich keinen Augenblick s ä u m e n solche zur hohen Kenntnis zu
bringen, weil sein Ü b e r w a c h u n g auf dieser Reise zum Resultate
führen dürfte.
Endlich habe ich die G n a d e die v o n dieser Gesellschaft zur
Vertheilung unter das Volk ins Wallachische übersetzte M a r s e i l
lade e i n E x e m p l a r anzuschliessen und zugleich gehohrsamst zu
bemerken dass wie... auch aus Siebenbürgen v o n Baron W e s -
selenyi durch Bothen Mittheilung erhalten soll, doch war es ihm
bisher nicht möglich hierüber Gewissheit zu erlangen ohne V e r
dacht zu e r r e g e n ; a u c h halten w e g e n Verhinderung der übrigen
Individuen keine bisher fernere Sitzungen statt...
Caransebeş, a m 27 Jänner 825.
Roth, Oberstltnt.
1
Isaia B ă l ă ş e s c u . Cf. Raportul Col. Roth, 27 I a n u a r 1 8 - 5 , ibid. Cf. I,
Nistor, Istoria Bisericii din Bucovina, B u c u r e ş t i 1916, p. 4 5 .
IV. Metternich către preşedintele aulic de poliţie contele Sedlnitzky.
Viena, 15 Februar 1835.
Ibid.
Mittelst der g e g e n gefällige Rü< kstellung anverwahrte Note
hat mir der Herr Hofkriegsraths-Präsident einen v o n dem Hr.
C o m m a n d i r e n d e n General im Banat [Schneller] einbegleiteten
Bericht des Oberstlieutnant Roth mitgetheilt, worin einige neuere
und nicht unwichtige U m s t ä n d e in Betreff der v o n dem R u s k -
berger Lehrer Maschek angezeigten geheimen Gesellschaft v o r
kommen.
Selbst bey der auf einer noch niedern Stufe der Cultur stehen
den wallachischen Nation will die P r o p a g a n d e das Mittel v e r
suchen, welches sie leider mit so reichem Erfolge überall v e r
wendet. Sie will den Geist der Unzufriedenheit und des Aufruhrs
durch Schriften, die der Fassungskraft der Wallachen angemessen
sind, unter diese Völkerschaften aussäen, und es sollen die B e y -
träge der Gesellschatsmitglieder vorerst dazu verwendet werden
derley Schriften in Bukarest drucken zu lassen und selbe sodfann]
m ö g l i c h s t ] zu verbreiten. Da hierbey die Absicht der Ober[leiter]
der Umtriebe auch weniger auf die Aussicht einer B e w e g u n g in
der Wallachey als auf den Zweck in diesem N a c h b a r l a n d e u n
gestört ihre Pläne ausspinnen zu können und v o n ihm aus auf
unsere Länder zurückzuwirken, so verdient die Verfolgung, eines
solchen Planes ebenmässig die gemessenste Aufmerksamkeit v o n
Seiten der Staatsverwaltung.
Es scheint ferner dass die Personen den Plan haben mit d e m
A u s b r u c h des Aufstandes so lange zu zögern bis die in einer
andern Provinz und zwar in Galizien ausgebrochene Insurrektion
den Truppenstand im Banat und Siebenbürgen vermindern würde.
Zu beachten ist auch der Umstand dass der B e r g w e r k s b e a m t e
Miller, ein Pole von Geburt, im Frühjahr eine Reise nach seinem
Vaterland antreten will...
Was m m die Umtriebe dieser geheimen Gesellschaft in der
Wallachey und besonders die Benützung der dortigen Presse zu
revolutionären Zwecken betrifft, so bin ich der Meinung dass
uns Russlands Mitwirkung sehr nützlich werden kann um die
A n s t r e g u n g e n der Secte in Russland zu vereiteln. Hierzu könnte
ein vertrauter russischer Agent nach der Wallachey beordnet
werden und angewiesen werden mit einem von Eurer Excellenz
dahin abgeschickten Kundschafter gemeinschaftlich diese Umtriebe
zu verfolgen. Im Falle Eure Excellenz diese Sendung zweckmässig
finden und bereit seyn sollte Jemanden Ihres Vertrauens in diese
Gegenden zu schicken, würde ich meinerseits dem Hr. General-
Adjutantf n Benkc ndorf den gleichen Antrag machen. Hiebey
würde ich jedoch die Vorsicht gebrauchen ihn von den im
Banat und in Siebenbürgen entdeckten propagandischen Umtrie
ben nicht zu unterrichten, sondern auf den polnischen Ursprung
dieser Machinationen das vorzüglichste Gewicht legen, weil
Russland hiebey mit uns gleich, wo nicht noch mehr, bethei
ligt ist...
Wien, den 15. Februar 1335.
Metternich.
1
L. c, p p . 19 şi u r m . , c 5 şi u r m .
'* A d r e s a e : 39 R u e d e la C h a u s s e e d ' A n t i n .
3
Ibid.. p p . 76-8.
4
P p . 107-9. P r o p u n e r e a s e a d o p t a , pp. 170-1.
5
P p . 139-4!.
0
P p . 141-2.
;
P p . 171-2.
Săulescu, pe Petru Cimpeanu, pe Ştefan Stamate, Ioan Ionescu,
Albineţ, D. Guşti şi un „D. Pop", fiind gata de prelucrări şi
l
traduceri .
Tot odată la „patroni"' se a d a u g ă Petrache Poenaru, Aaron
2
Florian, Ion Negulici, Costache Moroiu şi Ioan Al. Filipescu .
îndată se redactează noile statute, cu „patroni", „ m e m b r i ajută
tori, subscriitori" şi „membri corespondenţi", prevăzîndu-se „cîte
un comitet împreună-lucrător în Moldova şi peste Carpaţi". C a
„patroni" pot fi aleşi „numai Romînii aceia cari se îndeletnicesc
cu literatura romînă în toată întinderea cuvîntului şi vor îi dat
dovezi despre aceasta". „Această asoţiaţie se pune supt nemij
3
locita protecţie a î. S. Domnului Stăpînitor " care va aproba
K
aceste statute.
Contra lor protestă C. A. Rosetti, amintind că societatea s'a
4
făcut de „tinerii de la Paris" . I se pare că noile hotărîri sînt
jignitor de „negustoreşti".
La 16 Mart 1847 şi Florian Aaron primeşte a fi ales c a " „ p a -
6 6
tron ". Urmează mulţămirile lui P o e n a r u . A p o i iscăleşte şi
7
Alecsandri .
Procesul-verbal din Maiu al acestui an încredinţează j sarcina
de a scrie o carte de „instrucţie elementară", d u p ă modelul îran-
ces, lui Ion Ghica, Ştefan Golescu şi Constantin Bălcescu. Radu
Rosetti va traduce pe Guliver. S e editează „învăţătorul comunal"
de I. B r e z o i a n u ; se „încurajează" N. D. Racoviţâ pentru tradu
cerea unui roman, de şi se o b s e r v a r e a el nu întră în cercul voit
8
de societate . Bolintineanu capătă ;lun ajutor de 1.500 de lei*
Cînd Teulescu, care dă o Aritmetică, oieră a prelucra mica en
ciclopedie francesă, Un millhn de faits, chestiunea caracterelor
de întrebuinţat se ridică, şi cu acest prilej 'semnează in litere:
Ştefan Golescu, Brăiloiu, Negulici şi Laurian. Nu se aprobă o ediţie
cu caractere latine, pentru că nu este încă „o ortografie şi un
' P. 173.
* P. 174.
* Pp. 196-202.
4
Pp. 244-7.
1
Pp 399-403.
6
P. 404.
7
P. 405.
» llnd.
mod de scriere hotărit", alegindu-se o comisiune pentru a le
fixa. în e a s î n t : Laurian, Negulici, Ghica, Ferichidi şi Florian Aaron.
Raportul se presintă în Novembre. Se cere o ortografie „cit
se va putea mai înlesnicioasă". Se p r o p u n e pentru ă A cirilic,
1
pentru â â. Laurian va elabora „regule g r a m a t i c a l e .
La 10 A u g u s t , Nicolae Bălcescu, neputîndveni din Paris, demisio
nează. S e alege căpitanul Costache Cornescu Olteniceanu, c u l e g ă
tor de documente.
Se presintă cărţi de istorie antica, medievală şi modernă, G e o
metria şi Algebra lui Teulescu, Calculul Probabilităţilor de Ion
2
Ghica .
Dar mişcările revoluţionare puseră capăt şi acestor lucrări şi
acestor proiecte.
N. Iorga.
1
Pp. 426-9.
' P. 429,
m a r e arestarea solului. El era responsabil de ceia ce făcea
principele său şi asupra lui, pană la lămurirea definitivă a unui
diferend, c ă d e a răsbunarea principelui care se socotia nedreptăţit.
D a c ă la toate aceste pericole s'ar mai a d ă u g a şi spionii cari
căutau prin toate mijloacele să afle tainele unei solii — şi în istoria
1
relaţiilor p o l o n o - r o m î n e a v e m caşuri de acestea —, nu v a părea
exagerată afirmaţia că solia, în veacurile trecute, era una din
însărcinările cele mai pline de riscuri.
în rindurile care urmează v o m căuta să schiţăm, atit cît ni
v a îngădui informaţia, o mică parte din legăturile lui Petru Rareş
cu Polonia şi a n u m e aceia în legătură cu diferitele solii ale lui
Iacob Wilamowski.
Ştim c u m s'a ajuns la conflictul armat cu Polonia din anul
1531. C u n o a ş t e m amănunţit evenimentele care au precedat lupta
2
de la O b e r t y n , detaliile l u p t e i şi înfrîngerea v o e v o d u l u i mol
d o v e a n , pe care un istoric bine informat o punea pe s a m a t r ă
3
dării boierilor , pentru a nu mai insista asupra lor.
Polonia lui Sigismund I-iu Bătrînul ( 1 5 0 6 - 4 8 ) a v e a destul de
multe complicaţii în politica externă pentru a nu mai căuta să—şi
atragă asupra ei pe Turcii conduşi tocmai în v r e m e a aceasta, de
energicul Sultan Soliman. Politica regelui po'on t-ra una de
pace * şi nu se ajungea la războiu decit atunci cînd acesta nu
mai putea fi înlăturat. Polonii îşi d ă d e a u s a m ă de puterea S t a
tului turcesc, şi nu puţin v a fi influenţat în acest sens victoria
repurtată la Mohdcs în 1526, cînd L u d o v i c Jagellonul ş i - a pierdut
viaţa. C u m v e d e m , erau motive puternice care impuneau c e r
curilor conducătoare polone o politică de mare prudenţă faţă
de Turci.
1
G h . D u z i n c h e v i c i , Jean Baptiste Linchou ( „ C o n t r i b u ţ i i la Istoria Romî-
nilor in s e c o l u l al X V l I I - l e a " ) , e x t r a s din „ A r c h i v a " , Iaşi 1935.
" Alefcsander C z o i o w s k i , Bitwa pod Obertynem, L i o v 1 9 3 1 , ed. II. Vezi şi
r e c e n s i a n o a s t r ă în Kwartalnik Historyczny, X L V I I I , L ; o v 1934, p p . 1 5 9 - 6 2 ;
1. Lhsu, Bătăi ile de la Gwozdziec şi Obertyn ( „ A n . Ac. R o m " ) , Bucureşti
1913. A s u p r a luptei şi G h . Duzin.:hevici, Informaţie asupra luptei de la
Obertyn ( „ R e v i s t a Istorică", n!e. 7 - 9 p e 1936, p p . 250-2). Asupra legăturilor
lui R a r e ş cu P o l o n i i , in c e l e d o u ă D o m n i i , Aleksander Jablonowski, Sprawy
wotoskie za jagiellondw. Akta i listy ( „ Z r o d t a dziejowe", X ) , Varşovia
1878, p p . cxi-xxix.
" I. U r s u , Petru Rareş, B u c u r e ş t i 1923, p p . 23, 2 8 - 3 0 .
4
O s k a r Halecki, Dwaj ostatni Jagiellonowie, p p . 6 0 - 1 , in Historja poli-
tyczna Polski, II ( „ E n c y k l o p e d j a p o l s k a " , t o m V, c z e â c I, dziai VI, c z ş â c II).
Contind pe sprijinul Ţarului M o s c o v e i , Vasile, Petru Rareş
o c u p ă , spre sfirşitul anului 1530, Pocuţia'. Faptul acesta nu putea
fi plăcut Polonilor, căci, a v î n d u - s e în v e d e r e situaţia lui Rareş
faţă de Poartă, putea da l o c la complicaţii atit d e nedorite de
regele polon. N u c r e d e m c ă revanşa polonă ar fi zăbovit atita,
a
dacă n'ar fi fost teama de T u r c i . N u se ştia în Polonia d a c ă
Rareş acţionase din proprie iniţiativă sau a v e a consimţimîntul
Sultanului. Pentru a căpăta informaţii asupra acestui fapt de cea
mai m a r e însemnătate pentru Polonia, — căci nu se putea lua
nicio hotărîre în privinţa atitudinii de urmat faţă de Rareş, —
Polonii trimet tainic la Constantinopol pe Ocieski. T e m î n d u - s e
ca Rareş să nu afle de solie şi de rostul ei, solul a trecut prin
Ardeal. La 19 April 1531 Ocieski a fost primit de Vizir. Atît
acest dregător, cit şi însuşi Sultanul, au asigurat pe sol c ă Rareş
mintia atunci cînd afirma că pentru o c u p a r e a Pocuţiei ar fi a v u t
3
învoirea P o r ţ i i .
S'ar părea c ă , cu toată paza ca solia să rămiie necunoscută
Moldovenilor, aceştia tot au aflat c e v a despre ea. Ori sosirea la
Constantinopol la ÎS April, deci chiar cu o zi înaintea audienţei
lui Ocieski la Vizir, a unor trimeşi m o l d o v e n i cu scrisori de la
Rareş pentru capuchehaielele lui, putea sa fie numai o simplă c o i n c i
denţă ? N u s'ar putea m a i d e g r a b ă presupune că Rareş, bănuind
că Polonii a u trimes pe cineva la Constantinopol, a scris c a p u -
chehaielelor să afle rostul acestei ' solii şi, evident, să ia m ă
4
surile necesare ? Chiar Ocieski bănuia acest lucru .
Răspunsul adus d e Ocieski a dat mină liberă Polonilor şi astfel
5
s'a ajuns la războiu . A c u m Polonii ştiau ce a v e a u de făcut. în
1
O s c a r Halecki, Dwaj ostalni lagiellonowie, p . 32.
2
Scriptores Rerum Polonicaruin, II, C r a c o v i a 1874 ( C r o n i c a lui W a -
powski), p. 2 3 3 ; Emile Picot, Chronique de Moldavie depuis le milieu du XlV-e
siècle jusqu'à l'an 1594 par Grégoire Urc.ch>, Paris^ 1878 p. 296 . H u r m u -
zaki I o r g a , xi, no. XL, p p . 30-1 ; I. Ursu, Die auswärtige Politik des Peler
Rares, Fürst von Moldau (1:>27~I538), Viena 1908, p. 87. N u e lipsită d e in
teres şi c u v i n t a r e a f u n e b r ă a lui K r o m e r p e n t r u S i g i s m u n d I-iu, in c a r e c a u t ă să
se e x p l i c e p o l i t i c a p o l o n ă in l e g ă t u r ă , mai ales, cu e v e n i m e n t e l e din timi.ul,
D o m n i e i lui Petru R a r e ş : „ D e şi a pulul s ă - ş i s u p u i e M o l d o v a , totuşi n'a v r u t
pe d e o p a r t e v ă z î n d c ă ( M o l d o v e n i i ) nu-şi ţin n i c i o d a t ă c u v i n l u l , p e de altă
p a r t e t e m î n d u - s e să nu se închine T u r c u l u i din desperare, apoi pentru că,
alipind M o l d o v a la P o l o n i a , ne-arn î n v e c i n a c u Turcii şi, in sfirşit, din causa
n e î n ţ e l e g e r i l o r de la g r a n i ţ ă , c a să nu s e a j u n g ă c î n d v a la războiu". Vezi De-
liberacya o spôikn i zwiqzku korony pnlskiej z pany chrzesciatiskimiprze-
ciwko Turkowi.Przydane sq poselstwa i respousa stawnego krôla Zygmunta
vierwszego... Wydanie Kazimierza Jözefa Turowskiego. C r a c o v i a , 1858, p. 3 5
3
H u r t n u z a k i - I o r g a XI, no. XLI, pp. 3 1 - 3 .
mobilisarea împotriva lui Rareş. Dar, de oare ce g r u p a r e a f o r
ţelor se făcea încet, răsbunarea Polonilor împotriva lui Rareş a
fost amrnată. Din acest motiv şi pentru a se apăra de M o l d o v e a n , a
trimes Sigismund pe Wilamowski la Sultanul Soliman ca să-1
felicite pentru succesul în războiul cu Perşii. Solul trebuia să se
scuse faţă de dânsul că se presintă aşa de tîrziu felicitările, dînd
vina pe Domnul M o l d o v e i , care a împiedecat trecerea solilor.
1
Solia aceasta a avut loc în p r i m ă v a r a anului 1 5 3 6 .
Şi în timpul cînd Rareş nu mai era pe tron, — se pare, —
Wilamowski e folosit ca sol. Astfel de două ori e pomenit în
anul 1538 ca îndeplinind această funcţie '', şi un alt d o c u m e n t ,
3
din 21 Ianuar 1541, spune că s'a întors de la T u r c i .
A b i a reaşezat pe tronul M o l d o v e i în Februar 1541, Petru
Rareş reia legăturile cu Polonia, trimeţind un sol în această ţară.
Cel puţin aşa se poate d e d u c e din instrucţia dată de regele
Sigismund I-iu lui Wilamowski în anul 1542, cînd era din nou
trimes la Turci. Solul a v e a ordin ca în trecerea prin ţerile noastre
să salute pe Domni în numele regelui, să li spuie că m e r g e în
solie la Turci şi să li ceară s ă - i asigure călătoria, pentru care
fapt şi regele îi v a servi. „Personal",—continuă instrucţia—, „ v e i
aminti V o e v o d u l u i m o l d o v e a n despre solul său care a fost aici
4
la noi [şi] c u m l - a m expediat înapoi. " F.vident că regele S i g i s
m u n d nu-i putea aminti lui Rareş de o solie care ar fi avut loc
în prima D o m n i e .
în A u g u s t 1545, soli ai lui Rareş obţin la Wilno un s a l v c o n -
1
Antoni P r o c h a s k a , Rokosz Iwowski z r. 1537'în KwartalnikHistoryczny,
1
XVI , Liov 190?, pp. 7 - 9 şi nota 4 la p. 9 ; I. U r s u , Die auswärtige Politik,
p. 134.
' N. Io-ga, Studii şi documente, XXIII, Bucureşti 1913, p. 39, no. xxxvur.
De şi scris in d o u ă feluri in c u p r i n s u l a c e l u i a ş i d o c u m e n t , W i l a m o w s k i şi \ Y y ~
l a m o w s k i , şi cu t o a t e c ă e v o r b a d e d o u ă solii, u n a la T u r c i şi alta la regele
R o m a n i l o r , t r e b u i e să fie una şi a c e i a ş i p e r s o a n ă .
3
Ibid, p. 50, no. X L V I I . Vezi şi N . I o r g a , Studii istorice asupra Chiliei
şi Cetăfii-Albe, B u c u r e ş t i 1900, no. X X X V , p. 327.
4
A m . G r a b o w s k i . Ojczyste spominki w pismach do dziejöw dawnej,
Polski. Diaryusze, Relacye, Pamiftniki..., C r a c o v i a 1845. Vezi, Doktadna i
formalna instrukcya Jalcobowi Wilamowskiemu od kröla f/nci Zygmunta 1,
do Ture/; wystanemu, dana r. 1542, p, 3. Vezi şi Andrei Veress, Docu
mente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei şi Ţării-Romîneşti, I,
Bucureşti 1929, pp. 2 6 - 7 , no. 27.
duet pentru solia p e care v o i a să o expedieze la M o s c o v a . La 15
A u g u s t s e a c o r d a salvconductul, indieîndu-se şi drumul pe care
l
a v e a să—1 urmeze solia . Pomenim despre această solie pentru c ă
ea a causat, în anul următor, arestarea lui W i l a m o w s k i în M o l d o v a .
Din causa hoţiilor la graniţa M o l d o v e i cu Polonia şi din ecusa
suferinţilor la care erau supuşi negustorii poloni la noi, regele
Poloniei scria, la 16 Ianuar 1546, prin Wilamowski, lui Rareş
cerînd îndepărtarea tuturor relelor şi ameninţînd „ v e l certe m e r -
catoribus nostris iter in Valachiam interdicamus, fines autem ita
muniemus, ut ne impune quis abeat, si praedas a g e r e ex iis
2
velit..." . D e data aceasta, solia s'a sfîrşit rău, căci Rareş 1-a arestat
pe sol. D o m n u l Moldovei v o i a în felul acesta să silească pe regele
polon s ă - i d e a despăgubiri pentru pierderile suferite de solia
m o l d o v e a n a trimeasă la M o s c o v a cu un an înainte şi pentru a-1
hotărî să c o n v o a c e comisia care să j u d e c e neînţelegerile de la
3
graniţă .
A c e a s t ă atitudine hotărîtă a lui Rareş 1-a p u s în încurcătură
pe regele polon. Iată ce spun documentele v r e m i i : „ R e g e l e se
temea c a pretenţiile V o e v o d u l u i să nu fie sprijinite de Soliman
Turcul, şi, voind să lămurească întreaga chestie în m o d împăciuitor,
la 19 Iulie a cerut de la fiul s ă u , Sigismund A u g u s t , o amănunţită
dare d e s a m ă despre întreaga întîmplare, iar d e la senatorii r e -
1
Acta histórica res gestas Poloniae...,\, nota 4 la p a g i n a 19. „ K r o l o b a w í a l
s i ţ , z e b y za.daií w o j e w o d y níe p o p a r l S o l i m á n tureckí, i chca.c sprawe cala,
w p o k o j o w y s p o s ó b z a l a g o d z i c , zaza.dat dnia 19 lipca o d syna Zygmunta
Augusta dokladnego sprawozdania o calem tem wydarzeníu, od senatorów
zaá królestwa udzielenia s o b e rady, c o w tym w y p a d k u uczynic nalezy".
2
Ibid. D o c u m e n t u l e datat i „ V l a d í s l a v í a e , íneunte A u g u s t o 1546".
făcute de rege în chestia numiţilor: K o r o b o a t y (sic), Iordan, Sienko,
Iskrzycki, nu s'a făcut nimic, Rareş nearătind bunăvoinţă.
Domnul Moldovei n'a luat nici o măsură, de şi regele a c e r u t - o ,
împotriva acelora cari au atacat in 1545 Curtea regală din Sniatyn,
Nici despăgubire n'a căpătat.
Supuşii poloni sînt nedreptăţiţi prin taxele vamale mari pe
care trebuie să le plătească. Unii au fost pedepsiţi cu confiscarea
averilor, alţii chiar cu moartea. Şi întîmplările de felul acesta se
înmulţesc.
Comisia pentru judecarea neînţelegerilor să fie fixată la Sf.
Vartolemeiu.
Despre antrepositele pentru boi, pe care regele le-a înfiinţat la
graniţi, comisarii poloni cari vor face parte din comisie vor da
relaţii.
Instrucţiile sfîrşesc cu încredinţarea că supuşii p o l o n i v o r a v e a
aceiaşi libertate să m e a r g ă prin M o l d o v a ca aceia pe care o au
supuşii împăratului turcesc şi ai lui Rareş în Polonia
De şi aceste instrucţii nu au dată, de sigur că au fost scrise
odată cu scrisoarea pe care a adus-o Wilamowski lui R a r e ş : 16
Ianuar 1546.
1
V e z i a n e x a I.
' D o c u m e n t u l e fără dată. De sigur că a fost scris nu mult după 16
Ianuar 1546.
260 Ch. Duzincheviei
A N E X A I.
Legatio a S i g i s m u n d o primo, rege P[oloniae], ad Petrum, Vo-
i e v o d a m Valachiae, data Iacobo Wilamowski Capitaneo B o l e s -
laviensi, anno Domini 1546.
P r z y i e c h a w s z y do P. W o i e w o d y Walaskiego posel nasz p r z o d -
kiem powie pozdrowienic y laske naszş samsiadowi bliskiemu
naszemu bşdaji tez ktorzy Panowie przynim, tedy im l a s k ş naszş
powie, a od rad naszych P. Wojewodzie powie, pozdrowienie
brackie, a iego r a d o m S a m s i e c k a przyiasri, p o t y m list odda, a
g d y bşdzie czczon, bedzie mowit to co na dole napisano.
Mosciwi Panowie Krol J e g o M6 Pan moy dziwnie sie temu<
iz na Posly ktpre slş. Starostowie do W. M. i na listy ktdre
Krol J. M. czestokroc sie, nie m o z e od w a s z e y Mei odpowiedzi
konieczney okolo uczynienia sprawiedliwosci ludziom y p o d -
d a n y m s w y m , teraz ten ostatni posel Starosty Kamienieckiego
ktory tu byl o zlozeniu S e y m u na spolna sprawiedliwosc, ludzi
pogranieznych zoboiey strony, nic nie przyniosl p e w n e g o y
potrzebnego ku postanowieniu rzeczy spolnych, ktore Krol J.
M. sobie y p o d d a n y m s w y m wedle przymierza iestescie powinni,
iedno to powiedzial iz Wasza M. pierwey chee miec o B o r z o -
1
Vezi a n e x a II.
2
E n g e l , o. c, p, 188.
3
I. Nistor, Die moldavischen Ansprüche auf Pokutien, Viena 1910, p.
1 5 3 ; X e n o p o l , o. c, V, ed. a 3 - a , p. 5 2 . V. si N . I o r g a , Studii si documente,
X X I I I , p. 57.
252 Gh. Duzinchevici
A N E X A II.
Petrus, Palatinus Valachiae, Sigismundo primo, regi Poloniae,
de detento Wilarnowski nuntio excusat se.
Nayiasnieyszy milosciwy Krolu W. K. M.. oznaymuie, co sie
tknie o s e y m i z e s m y mi gotowi ria k a z d y czas kiedy b§dzie
wola W. K. M. S e y m ziozyc, y kiedi przyiadt} Komissarze W.
K. IVI. tedy nasi beda^ zawsze gotowi na który dzierì W. K. M. kaze-
Bo ziemia nasza iest mala, moi rychlo gotowi bedq, ale iuz trzy lata
zawzdy S e y m W. K. M. sklada, a do tych czasow nigdy g o n i e m a s z ,
a m y s m y zawzdy gotowi kiedy bedzie wola waszey K. Mei
m y temu radzi.
Drugie tez oznaymuie W. K. M. iz tak rok poslalismy g o n c a
naszego do W. K. M . proszac o list d o b r o w o l n y y od m l o d e g o
Krola W. K . M. S y n a naszym posto m, k t ó r e s m y mieli poslac
d o Moskwy, niedla inszey rzeczy iedno dia soboli, popielic, a
dia Biatozorow y dia innych potrzeb ktore m a m y d a w a c Turkowi
abym sie m o g i odplacic od Cesarza iedno W. K. M. y syn W. K. M.
Krol mtodi uczyniliscie jako Panowie Chrzesciariscy, daliscie W.
K. M. list n a s z y m Postom dobrowolny, a b y dobrowolnie p r z y i e -
chali przez ziemie W. K. M. y tara, y s a m a my spodziewaiq sie
na list W. K. M. postalismy posly nasze do Moskwy, tam iadijc przez
Panswa W. M. hamowania nigdzie niemieli, ale przesli spokoynie
do X i e d z a Moskiewskiewskiego (sic), za co dziekuiem W. K r o -
lewskim Miiosciom iako P a n o m Chrzesciariskim, a mie barzo
milym przyiacielom, a S^siadom bliskirn, g d y przyiechali do
Xiazecia Moskiewskiego, on nam obiecal zatowania Sila na w s p o -
mozenie yna odkupienie Cesarza Tureckiego, y chcial wielkie
Posty poslac, z t y m zatowaniem do was, a W. K. M. niechcieli
Moskie vvskich posto w puscié przez Patistwa waszych K. M. a
Moskiewski Xiqdz to o b a c z y w s z y niechcial nam tego wszystkiego
poslaé przez nasze posly, ale dai nieco malo n a s z y m postom
wrece tego wspomozenia, a drugie kupili za swoie pieniqdze,
sobole, popielec, szuby y biatozory y odpuscil ie do nas Xi^dz
Moskiewski przez ziemie W. K. M. nadziewaiqc sie na list w a -
szych K. M. który oni mieli d o b r o w o l n y , bo oni niechodzili w
zadnych ziych rzeczach, co b y s i e niegodzito, a W. K. M.
domniemaiqc y kazali Panowie w Wilnie, izby nasi postowie
chodzili tam do M o s k w y , i a k o b y m ia przywodzii Xiedza M o s -
kiewskiego z e b y walczyt n a Pahstwo W. K- M. to mowili w o c z y
postarci naszym Panowie w Wilnie. A l e milosciwy Krolu racz
W. K. M temu wierzyc iz te nieiest w u m y s l e n a s z y m , ani byto
nigdy na mg. dusz§ y na mg Chrzesciariskg wiare B o z e tego
tego (sic) níeday a b y to bylo przy naszym zywocíe, temu W.
K. M. nieracz wíerzyc, bo míloscíwy Krolu ía przyiacíelstwa y
samsíedztwa y przysiege z W. K. Mcía a tez nasze posíowíe g d y
przyíechalí z Moskwy do Wilna, a nigdzie níemíelí ni od k o g o
zadney sztuki chleba ale za nasze pieniadze sie wszedy stra-
wowalí, y zaiowat tego Krol mlodi z Pany íz ích puscil do
Moskwy, y z a h a m o w a n o ich bylo dwíe níedzíelí w Wílnníe, a
niemieli przystawa ani zadney stacyi od Krola J . Mci m l o d e g o ,
ani kazaf im na odíezdzaníu aby mu reke caíowalí, íako tego
obyczay miedzy Pany Chrzesciañskíemi, y poiechali z Wilna,
przystawa im z a d n e g o niedano, íechali níebozeta kiedi znalí, kíedi
przyiechali na Wolyñ ku Klodnu Knieyney Jlíney Miasta, przyie-
chalí urzşdnicy Kniazia F e d o r a Míchalojolowíeza a Xíedza D o -
mitra Jwanowicza Xiazat Wísníowskich na ímie Siemiol Wítopski,
on wie, z kim y ugonit posly nasze na Ziemí Klodzínskíey, pobit
y porqbal iako zboyca, ktory byl poseí nasz vvişncey tego do
smíerci zabil tam na míeyscu y zlístem waszey K. M. a drugíero
(sic) zrabali tam nasmíeré leczy, a trzeciego zbíto, skloto, y na
tym rozboiu wziejli] woz z trzema konmi, a wtym wozie wzíelí
szeác a trzydzíescí sorokow soboli y t r z ^ z i e s c í soboli poíedin-
kowych, trzkdzíesci y szesé futer szub popíelíczych y dwa
Bialozorow, íednego zabíto na mieyscu a drugíe wzíe-lí, y insze
rzeczy pobrali przy zabitym p o s l e , ktore sq zapisane w Urzşdzie
Krzemienieckim co Pan Szczesny Herczyk dat zeznaníe które
Wasza K. M. sle.
Tez Mítosciwy Krolu nieracz W. K. M. sie nanas gniewaéi
izesmy posla W. K. M . ' p r z y sobíe zadzíerzyli, cobyámy síe d o -
wíedzíeli od k o g o sie n a m ta szkoda stala tak wielka, y lekkosé,
y poki sis n a m níezaplaca te szkodi wielkie y ten wlasny dlug
nas od kupca Jwaszka S k o r o b o a t e g o , który sam wzial woíy nasze
unas w ziemi naszey, y dzis niemamí zadney zapiaty, ani s p r a -
wíedlíwoscí od W. K., Mci, zním. Tez cí kupcy ktorzy iechalí
bylí do Turek przez ziemie nasze y wiele tam o nas sromotnych
1
rzeczy mowilí, íako W. M. K . powíe síuzebnik P. Starosty
Kamienieckiego, co mu ia rozkazal zeby sczyrzey ustnie p o w í e -
1
dziaí día c z e g o m ích z a h a m o w a . A my sie W. K. Mci modlim
Milosciwy Krolu íako naszemu dobremu, a mílemu przyiacíelowi,
a b y sie W. K. M. níegníewaí na nas oto, c o s m y P. W i l a m o w s -
1
T r e b u i e : W. K. M .
kíego s a m zadzierzyli przy sobíe do tych czasow, az sí§ narn
sprawiedlíwosc staníe albo jako nasz poseí, przyiechawszy od W.
K. Mcí spravví, bo míloscíwy Królu, nasi posfovie prawdzíwíe
chodzílí proszqc o wspomozenie do Msskwy, a b y s m y sí§ od
Turkow odkupili, íakozmi y W. K. M . tez pierwey prosili, y W.
K. M. raczyí ñas pozalowac y w s p o m o c , a my dzí§kuíem wysoce
W. K. M., y dzís drugich Chrzescianskích Panow prosiemi o
wspomozenie ktorzy ñas w s p o m a g a í q .
Tez Mítosciwy Krolu temi czasy íechal w poselstwíe tlumacz
ze L w o w a od waszey K. M. Turek, przez Zíemíe nasze, a listu
z a d n e g o níemíaf o d W. K. M., a m y s m y g o dobrowolnie p r z e -
puscíli y stacya k a z d e m u posfowi daíemy ktorzy iezdzq do Turek
przez Zíemíe nasze, y przewodníkí do s a m e g o dunaja, aby s p o -
k o y n e íechalí, íako síe m í e d z y Chrzescíany godzi a o posía W.
K. M. nieracz sie na ñas gniewac, bo m y bedziemy dzíerzec w
wielkíey poccíwosci, iako sif godzi od wielkiego Pana posla,
pokí w Zíemí od W. K. M. c o sí§ n a m za sprawiedlíwosé stanie
od W. K. M. niech b y n a m szkoda niebyía b o s m y Chrzescíanie,
y tez c o b^dzie k r z y w d a poddanym VV. K. M. c h c í e m y czyníé
sprawíedlíwosc sluszna ^ nieodwloczn^, y tez c o sí§ tkníe o
Pana Jordana, bo m y síia u niego zostato, a tak waszey K r o -
lewskiey miiosci prosiemy niechby sí§ nam zapíacílo.
(Liov, M a n u s c r i p t a Instituti Ossoliniani, 174/111, p p . 3 9 0 - 3 . )
1
P o u q u e v i l l e , Voyage dans la Grèce, e d . T, II, pp. 3 9 2 - 3 ţ e d . II, III,
pp. 4 5 - 6 .
' lată b i o g r a f i a lui Constantin H a g i G h e o r g h i u G e h a n i , d u p ă G . I. Zavira,
Néa 'EXXdç ( l u c r a r e e d i t a t ă d e G . P. K r e m o s , în 1872, la Atena), p p . 3 9 4 - 6 .
liKQNZTANTINOE Xaxţl Femoylov Tţe%ăvr). Ofjxoç fjv yévvrj/ia xfjç êv
Maxeôovia BooxonôXemç, êv fi êôiôdydt] xd ze ygapiptazixà xal noirpxixà jiadfj-
piaxa, naoà xû> îeqoXoyimxdxm àvôql @e(oô<x>Q<» 'Avaojaoiov KaSaXXuoxov râ>
TiQioxonaTià. ' Anoôrj/ufjoaç ôià xfjç naXQtôoç, fjiOev eîç xfjv OvyyQÎav èfiTiooiaç
ydoiv àXXd, Tidvxoxe xazaxevzovfiEVoç vno xov zfjç Tiaiôsiaç ëçœzoç, âtprjoe zov
ëpinoQixov fiiov xal vnfjyEv eîç xo êv MÔÔOQ yvfivdoiov, eîç xo ônoïov êxQrj/id-
xr/oev ôvo sxtj, ixavàç ôncoç ôrjjzoxE yevàpievoç xfjç yeQpiavixfjç xal Xaxivixfjç
ôiaXéxzov. 'Exeldev fjOÉX^oe và /.lezaSfj eîç zfjv "AXXTJV xfjç 2aÇ(t>v(aç, à).)id, ôiaëàç
ôià xfjç Bièvvr]ç, èvenôôioev avxov o ràxs êxel ôiaxgï%œv naxfjQ avxov, àXX'ô
Kcovoxavxlvoç TxagExdXei avxov ôaxQVQqomv ïva àrpfjori avxov èXevdeqov ôjicaç
ăjiofavoţ} xo oxompionaxov avxov xéX.oç, aîOîona o/imç (xaxà xr)v naooijxlav)
ëôote o/ifjyetv. "OQEV, 1766, XQvtpiwç (pvycov ë(p6aoev eîç zf/v 7io6ovjiévt]V
avxS> "AXiXrjV netoç xal firjô'oooXàv ëyow, xal èyévezo àxqoaxrjç jioXvuadeoxdxaiv
xal [laQrifjtaxLxioxdxiûv àvôomv piexà jaiav xexoaexiav ănf/Xdev elç xf/v 'Axaôrj/iilav
xfjç êv reofiaviq Foxxiyyrjç, xal ôiaxçitpaç puxqov êxel fiexfjXdEV elç xo xfjç raX-
Xiaç JJaoioiov. 'ExelÔev ôtÉSrj EÎÇ xà xfjç 'AyyXlaç Aovôiviov xaxEÏdEV eîç xf]V
'Axaôrjfiîav zov Aovyôovvov xûjv Baxavcôv, ÔJIOV ÎÔVJV xov xfjç êX.Xrp>ixfjç ôia-
Xéxxov ôiôdoxaXov xaxenaiQopiEvov xal eţevzeXiţovza zovç xad'fjpiâç ôiôaoxdXovç
èvdmiov xmv àxQoaxmv avxov, ôèv vixécpeQE và voQiÇrjxai vno xcbv xoiovxwv r)
vvv xaxexQvycapiévrj 'EXXdç, àXÂà ovvédexo ôvo êni) vrcèo xovç êt-fjxovxa oxiyovç
ntQiéyovxa, xo fièv TIQOÇ ënaivov xfjç êv Aovyôovvqj 'Axadrjfiiaç, xo ôè TIQOÇ
êmozofuojxa xal oaxpQovio/iàv zov yeyaSQioj/iévov êxeivwv ôiôaoxàXov, aziva xal
zvnoiç êxel êÇéôozo' ôèv r)oxéodrj /.iè zovzo ô xaXoç Tteyavrjç, àXXA xal êxsïva
ÔTIOV avxoç êÇrjyovoE ).aziviozl èx xfjç êXX.rjviôoç TIÔQQCO TIOV XOV oxonov àno-
nXavâjieva ànéÔEi^Ev EÎÇ ZOVÇ aXJ.ovç ênayyEX./uazixovç xal eîç zovç 6/j,iXtjzàç
avzov, êxsïBev ôiéStj EÎÇ zà 'AfjozEQÔôafiov zfjç 'OXXdvôaç, eîç xf/v Bevexiav xal
eîç xfjv 'Pcbjurjv zq> ôè êzei. 1 7 7 1 ènéoxoeipev eîç xf/v Biévvrjv zfjç 'Aovazgîaç.
xal ZIJI êzei 1773, 'IovXiov TXQwzrj, ëjiavéozqe^pe» eîç xf/v "A/.Xrpv èx ôè xfjç "'AX.XrjÇ
Constantin H a g i G h e o r g h i u Gehani s'a născut la M o s c o p o l e .
Primele studii l e - a făcut în c o m u n a natală, unde a învăţat g r a
matica şi arta poetică cu eruditul T e o d o r Anastasie Cavalioti,
1
„protopop şi prea-distins predicator din M o s c o p o l e a M a c e d o n i e i " .
Thunmann ni-1 înfăţişează pe acesta din urmă ca pe „un bărbat
învăţat, cel mai învăţat în neamul s ă u " , care „a studiat cu folos
limbile, filosofia şi m a t e m a t i c a " şi „ c u n o a ş t e şi vorbeşte g r e a c a ,
2
v a l a h a si
> albanesa ca limbi materne " .
Pe la 1760, Aromînii moscopoleni fac un comerţ activ cu
3
Unnaria şi G e r m a n i a . Urmînd curentul general, Constantin H a g i
G e h a n i se duce şi el în Ungaria cu scopul de a face negoţ. El
e însă stăpînit de dorinţa de a continua în străinătate studiile
începute în c o m u n a sa natală. Idealist şi dornic de învăţătură, el
părăseşte comerţul şi urmează, timp de doi ani, cursurile g i m n a -
siului din Modra (ung. M o d o r , g e r m . Modern), în C e h o s l o v a c i a
de astăzi, u n d e învaţă g e r m a n a şi latina. D e aci el se gîndeşte
să se ducă la Halle, în S a x o n i a .
în drum spre Halle, întîlneşte la Viena pe tatăl său, venit
probabil după afaceri comerciale în Capitala Habsburgilor. A c e s t a ,
aflînd că fiul său are de gind să plece la Halle spre a - ş i continua
studiile, s e o p u n e categoric. Lacrimile lui Constantin nu izbutesc
să-1 c o n v i n g ă .
în 1767, Constantin fuge fără ştirea tatălui său. El străbate, pe
jos şi fără bani în buzunar, cei 5 0 0 de chilometri pină la Halle-
în acest centru universitar el audiază, ca student, mulţi învăţaţi.
El însuşi scrie, în 1769, la Halle, în greceşte, un manual de
aritmetică „pentru începători şi mai ales pentru aceia cari vor
face comerţ în ţara împăratului".
După o şedere de patru ani la Halle, Constantin se duce la
Göttingen. A c i însă stă puţin şi trece în Franţa, la Paris, tocmai
Sui zfjg Bievvtjg ăjtijXdef sig TTJV KomoxavxivovTioXiv Snov evinXtpe xov TE na-
iQidgzyv aal TOV; neţii avxov ü p ^ t e g « ? T&V tnCov atirov- ăX/.ă xal zovrov; wprj-
aag öifjlße diâ trjg BZa%tag sig rrjv Asy/av TIOV oi SxeiOev ănfjlBev i) gzov TO
'fjv eie/.isTQrjas rovro fiăg tîvm ădrjXot'».
L a p p . 3 9 6 - 9 7 , Z a v i r a ni d ă o listă a o p e r e l o r lui C o n s t a n t i n H a g i G e h a n i -
1
Johann Thunmann, Untersuchungen über die Geschichte der östlichen
europäischen Völker (Leipzig '.774!, p . 177.
3
Ibid.
:>
V. l u c r a r e a noastră Aromînii moscopoleni şi comerţul veneţian in seco
lele al XVH-lea şi al XVlU-leJ. (Bu:ureşti i 9 3 5 ) , p. 132.
in e p o c a în care se publica Enciclopedia. D e la Paris se d u c e
în A n g l i a , unde visitează Londra şi C a m b r i d g e , vestitul centru
universitar.
Din Anglia, Constantin se întoarce pe continent şi se opreşte
în O l a n d a , la Leida ( L u g d u n u m B a t a v o r u m ) . Aici, la U n i v e r s i t a
tea unde se ilustrase în secolul al X V H - l e a Grotius, el are ocasia
să a u d ă pe profesorul de limba g r e a c ă ironisînd, in faţa a s c u l t ă
torilor săi, pa dascălii greci de atunci. Constantin, de şi A r o m i n ,
e pătruns de spiritul culturii greceşti, care e, în secolul al X V U I - l e a ,
aceia a întregului S u d - E s t european. El înţelege s ă - ş i apere
profesorii de acasă.
Indignat de atitudinea profesorului olandes, el compune două
p o e m e de peste şaizeci de versuri pe care le publică. în primul
poem, Constantin laudă Universitatea din Leida. în cel de al
doilea, el ţine să dea o lecţie profesorului încrezut. Constantin
d o v e d e ş t e apoi discipolilor acestuia şi specialiştilor că traducerile
din greceşte în latineşte ale profesorului olandes sînt greşite.
De la Leida, Constantin trece la A m s t e r d a m şi apoi pleacă in
Italia. Visitează Veneţia, unde există o n u m e r o a s ă colonie g r e c e a s c ă
1
şi a r o m â n e a s c ă strînsă împrejurul bisericii S a n - G i o r g i o dei G r e c t -
Chiar atunci (1770) profesorul m o s c o p o l e a n Teodor Anastasie
Cavalioti publicase, la Veneţia, în tipografia lui A n t o n i o Bortoli
şi cu cheltuiala lui G h e o r g h e Tricupa, zis Kosmiski, din M o s c o
pole, o carte intitulată Protopiriaîn care autorul dă, pe trei
coloane, un vocabulariu paralel al limbilor g r e a c ă v u l g a r ă , romînă
(dialectul aromîn) şi albanesă.
La Veneţia ş i - a procurat probabil Constantin cartea fostului
său profesor, pe care o v a da mai tîrziu * învăţatului german
Johann T h u n m a n n .
Din cetatea Sfintului Marcu, neastîmpăratul M o s c o p o l e a n se
duce la R o m a . In 1771 îl g ă s i m din nou la Viena, Capitala c u l -
1
V. p a g i n a 78 a l u c r ă r i i n o a s t r e citate m a i s u s .
1
Un e x e m p l a r s e g ă s e ş t e la Academia Romînă. V. T h u n m a n n , o. c, p.,
7
1 7 ; Miklosich, Rumunische Untersuchungen (Viena 1&82) I, 2 ; Gustav
M e y e r , Albanische Studieri (Viena, 1895), IV ; P e r . P a p a h a g i , Scriitori aro
mi ,i din secolul al XVllI-lea (Cavalioti, U c u t a , Daniil); Victor Papacostea,
Teodor Anastasie Cavalioti (Bucureşti 1932, extras din Revista Istorică
Romînă) şi Povestea unei cărţi. Protopiria lui Cavalioti. Ein Unicum,
în Omagiu lui Const. Kiriţescu (1937), p r . 665-74.
turală a Europei sud-estice \ Aici Constantin H a g i Gehani c o m
p u n e u n p o e m închinat lui Scarlat Sturdza (15 Iunie i 7 7 1 ) , o
epigramă pentru ieromonahul Antim, un p o e m eroico-elegiac
închinat lui Vincenţiu Ioanovici, episcop al Timişoarei (1771),
un p o e m e r o i c o - e l e g i a c pentru Francisc Kollar, „secretar intim
al Maiestăţii Sale Imperiale şi Apostolice", şi trei e p i g r a m e , în ediţia
lui Const. A l e x . Filipide G a i a s a Gramaticei lui Manuel M o s -
2
chopulos ( 1 7 7 3 ) .
în ziua d e l - i u Iulie 1773, Constantin Hagi G e h a n i se întoarce
la Halle, după o absenţă d e trei ani. A c u m oferă el istoricului
Johann Thunmann, profesor la Universitate, Protopiria lui C a v a -
lioti, care apăruse în 1770 la Veneţia, şi tot a c u m dă el î n v ă ţ a
tului g e r m a n informaţiile c u privire la Aromîni şi Albanesi, care
vor servi acestuia la redactarea lucrării Untersuchungen über die
Geschichte der östlichen europäischen Völker, publicată în 1774
la Leipzig.
Iată c e scrie Johann Thunmann despre învăţatul Moscopolean
care colindase E u r o p a :
„ D . Constantin H a g i Gehani din Moscopole m'a cinstit cu
această carte rară E un o m cu multe cunoştinţe, m a i ales în
filosofie şi matematică, cu o strălucită putere d e cugetare şi demn
de ö soartă m a i fericită. D u p ă c e , la un interval d e trei ani, s'a
oprit d e două ori la această Universitate, a visitat Leida şi C a m
bridge şi a văzut Franţa şi Italia, se întoarce a c u m în patria sa,
pentru ca, prin ştiinţa pe care ş i - a însuşit-o, să fie d e folos c o m
patrioţilor săi. D. Gehani mi-a dat multe informaţii cu privire la
Vlahi şi la Albanesi, la numele, întinderea, numărul, limba lor
4
şi altele" .
1
V i e n a s e c o l u l u i al X V U I - l e a e r a p u n c t u l d e întilnire a lumii b a l c a n i c e c u
a c e i a a A p u s u l u i . V . N . I o r g a , Idées et formes littéraires françaises dans
le Sud-Est de l'Europe, in Études Roumaines, III, p. 11.
!
„ F i l e l e 8 - 9 : Trei e p i g r a m e d e C. H . G h . G e h a n i (K. X. F. TÇe dvri),
X
M a c e d o n e a n , p r i m a in o n o a r e a lui C o n s t . A l e x . Filipide G a i a , a d o u a a d r e s a t ă
cetitorului, a treia c u p r i v i r e la g r a m a t i c ă " . Emile Legrand, Bibliographie
hellénique (XVlIl-e siècle), II, p . 184.
8
E v o r b a d e Protopiria lui C a v a l i o t i .
* „ H e r r K o n s t a n t i n H a d g i T z e c h a n i v o n M o s c h o p o l i s hat m i r dieses seltene
B u c h v e r e h r t : ein M a n n v o n v i e l e n K e n n t n i s s e n , b e s o n d e r s in d e r P h i l o s o p h i e
u n d M a t h e m a t i k , v o n einer a u f g e k l ä r t e n D e n k u n g s a r t u n d e i n e s glücklichern
S c h i c k s a l s w ü r d i g . N a c h d e m e r ü b e r drei J a h r e zu zwei w i e d e r h o h l t e n malen
Pe temeiul informaţiilor date de H a g i Gehani, Johann T h u n
mann scrie un întreg capitol, Über die Geschichte und Sprache
der Albaner und Wlachen, în paginile 169-366 ale cărţii mai sus
amintite, unde reproduce şi vocabulariul în trei limbi (greacă,
aromîne, albanesă) din Protopiria lui Cavalioti, însoţindu-1 de o
traducere latină a cuvintelor.
Constantin H a g i Gehani informează pe profesorul g e r m a n cu
privire la aşezarea s i l a limba comunei M o s c o p o l e : „Este", — scrie
T h u n m a n n , — „un oraş destul de întins, c a m la 1 V2 mile g e o
grafice de Coriţa, unde locuieşte cadiul, şi la 4 mile de Ohrida,
nu departe de lacul Prespa. Locuitorii v o r b e s c cu toţii r o m â
neşte" („Die Einwohner reden alle wlachisch")
Apărătorul culturii greceşti moderne la Universitatea din Leida
recunoaşte că la Moscopole, comuna sa natală, se vorbeşte de
toţi locuitorii limba romînă.
Iată ce scrie Thunmann cu privire la Aromîni, s e r v i n d u - s e de
informaţiile date de Constantin Hagi Gehani :
„Şi Vlahii de dincolo de Dunăre, pe cari Grecii îi poreclesc
C u ţ o - V l a h i , sînt necunoscuţi. C u n o s c învăţaţi istorici cari nu au
auzit niciodată de existenţa lor. Sînt un popor m a r e şi numeros
(„sie sind ein grosses und zahlreiches Volk"). Ei alcătuiesc j u m ă
tate din populaţia Traciei şi trei sferturi din aceia a Macedoniei
şi a Tesaliei. Şi în Albania se găsesc mulţi. V o r b e s c acelaşi graiu
ca şi fraţii lor de dincoace de Dunăre, însă foarte amestecat
cu cuvinte greceşti („sie reden ebendieselbe Sprache als ihre
Brüder diesseits, der Donau : nur ist sie mit griechischen Wörtern
stärker vermischt"). Ei nu sînt emigraţi din Dacia. De 750 de
ani sînt cunoscuţi supt numele de Vlahi, şi găsim urme d e - a l e
2
graiului l o r încă din secolul al VT-lea. Se numesc ei înşii
Romini („sie nennen sich selbst Rumanje oder Rumunje"). Grecii
ii n u m e s c Vlahi, iar cîte odată îi confundă cu Arnăuţii. Albanesii
1
T h u n m a n n , o. c . p . 174.
2
lbid.„ p. 331.
3
Ibid., p. 341 n. V. şi T h e o d o r C a p i d a n , Aromind, dialectul aromin,
studiu l'ngvr'stic {\căd. Rom., Studii şi Cercetaţi, X X ) p. 47, nota 1.
4
T h u n m a n n , o. c. p. 342.
Istoricul care v a căuta să u r m ă r e a s c ă formarea constiintii latini-
taţii la Aromîni v a trebui să ţie s a m ă că H a g i G e h a n i era elevul
lui Cavalioti, autorul primului vocabulariu aromînesc. Acesta fusese,
la rîndul său, elevul preotului Ion Halcheu. V o r b i n d despre
Cavalioti, Thunrnann afirmă că acesta „ a studiat umanităţile în
oraşul său natal cu Halcheu, un învăţat M o s c o p o l e a n " ' . C u
privire la preotul Ion Halcheu ştim că „era bărbat înţelept şi
foarte învăţat, cunoscător al limbilor g r e a c ă , latină şi italiană" şi
a
că „fusese director al Colegiului Flanginian din Veneţia " .
C ă p ă t ă m din c e în c e c o n v i n g e r e a c ă umanismului italian ii
datoresc Aromînii trezirea conştiinţii lor d e popor latin. E x p l i c a
ţia dată d e Constantin H a g i G e h a n i în legătură c u cuvintele
„torna, torna, fratre" pare a ni d o v e d i c ă la A c a d e m i a din
3
M o s c o p o l e , d e u n d e pornise învăţatul aromin, v o r fi fost c u n o s
cute izvoarele istorice c u privire la originea elementului r o m a n e s c
s u d - d u n ă r e a n . S ă nu uităm apoi c a H a g i G e h a n i învăţase limba
latină la gimnasiul din M o d r a . Originea latină a dialectului
a r o m â n e s c v a fi fost constatată d e învăţatul m o s c o p o l e a n .
Tot în aceiaşi e p o c ă scrie Constantin H a g i G e h a n i un p o e m
e r o i c o - e ' e g i a c inchinat „prea-puternicului şi neînvinsului împărat
al Romanilor losif al II-lea", cu data d e l - i u A u g u s t 1773, „în
Halle din S a x o n i a " , şi un „ p o e m safic d e ziua naşterii neuitatului
rege-filosof al Prusiei Frederic al II-lea", cuprinzînd şaizeci d e
versuri safice şi douăzeci adonice.
Părăsind Halle, Constantin se duce, prin Viena, la Constantinopol,
u n d e are ocasia să scrie p o e m e în. cinstea Patriarhului şi a
arhiereilor din jurul acestuia. A p o i , prin Ţara-Rcjmănească, „prin
Vlahia", el se d u c e în Polonia, „în Lehia", u n d e existau colonii
4
aromâneşti originare din M o s c o p o l e .
Zavira declară că nu ştie u n d e s'a dus H a g i Gehani din P o
lonia şi unde a murit. Sathas, care face biografia M o s c o p o l e a n u l u i ,
după Zavira, a d a u g ă u r m ă t o a r e l e : „Din Polonia el a revenit la
Leida, în S e p t e m b r e 1 7 7 6 , unde, o p r i n d u - s e , a c o m p u s şi publicat
1
Thunrnann, o. c, p . 1 7 8 , nota g.
8
J . A. F a b r i c i u s , Bibliotheca graeca ( H a m b u r g 1722), X I , p . 8 0 0 .
* P e n t r u a c e a s t ă ş c o a l ă s u p e r i o a r ă v. l u c r ă r i l e d - l o r P e r . P a p a h a g i şi V i c
tor P a p a c o s t e a , citate m a i sus ; E v l o g h i e K u r i l a L a v r i o t u l , ' / / Moo'/orcofog y.ai r\
Niv. 'Axadr]/.ria avrfjg (revista &eo/.oyla, XII, p p . 69-b5, 149-&2 şi 3 1 4 - 3 6 /
4
N . I o r g a , Note polone (Acad. R o m . , Mem. Secţ. Ist.., seria a 3 - a , II).
1
p o e m u l către E c a t e r i n a a I i - a " . î n lista o p e r e l o r lui H a g i G e h a n i
dată d e Sathas f i g u r e a z ă şi „ u n p o e m e r o i c o - e l e g i a c p e n t r u E c a
terina a I i - a " , c a r e lipseşte din a c e i a a lui Z a v i r a .
0 o p e r ă a lui C o n s t a n t i n H a g i G e h a n i păstrată la British M u
s e u m ni d o v e d e ş t e însă că, înainte d e a se d u c e la Leida, î n
văţatul M o s c o p o l e a n a trecut, pentru a d o u a oară, prin C a m b r i d g e .
C A R M E N H E R O I C Q - E L E G I A C U M
Q.U O D
A N G L I S, B E L G I S Q_U E,
PHILOMUSIS G E N E R O S I S S I M I S ,
AC S T U D I O S I S NOBILISSÎMIS,
MA.THESEOS ET P H I L O S O P H I E STUDIOSUS.
C A N T A B R I G I / E ,
MDCCLXX VI,
Titlul p o e m u l u i d e d i c a t E n g l e s i l o r şi B e l g i e n i l o r de C o n s t a n t i n H a g i Gehani
( c o m u n i c a t de British M u s e u m ) .
1
«....[leidet] diă Blaxiac, elg JJolmviav Hal exeldev ejiavfjißev eis Aovydovvov,
evda stază Zente/nSgiov rov 1776 âiarglSuv ovvedexo xal e^eöoxo T O el; Alxa-
TSQIVTJV B'nolrinaD. K. N . S a t h a s , N$oeMrjvixrj &iÂofayla, p p . 4 9 8 - 9 .
In adevăr, Constantin H a g i Gehani publică, cu data de „24/13
August 1776, la C a m b r i d g e " un „ p o e m eroico-elegiac". Acest
p o e m e dedicat „Englesilor şi Belgienilor, p r e a - g e n e r o ş i prieteni
ai Muselor şi prea-nobili studenţi", de „Constantin G e h a n i M a c e
doneanul, student în matematici şi filosofie":
Carmen heroico-elegiacum qaod temporis praesentis circumstan-
tiarum effectum breviter expositis exponendis, humillime offert
Anglis, Belglsque philomusis generosissimis ac stadiosis nobilis-
simis Constantinus Tzechani Macedo, matheseos et philosophiae
studiosus. Cantabrigiae. Typis Academicis excudit /. Archdeacon.
MDCCLXXVr.
fimile L e g r a n d descrie această operă a lui H a g i G e h a n i : „In
0
4 de 2 file necifrate. Piesă foarte rară. D e şi piîţin corect supt
raportul sintaxei, titlul de mai sus e totuşi conform originalului.
Prima pagină conţine titlul; a doua, două cugetări în g r e c e ş t e ;
paginile 3 şi 4, versuri greceşti datate şi semnate astfel x§'/'7'
«C17. ocipoc' âv Kavxa6p!7Îa. K. T. M. S. Biblioteca Museului
Britanic posedă din acest poem trei exemplare legate laolaltă 1
11630 b. 6 (8)" .
A m cerut direcţiei Museului Britanic autorisaţia de a scoate o
fotografie a acestei opere a lui Constantin Hagi Gehani. F o t o
grafia aceasta a m şi obţinut-o.
întreaga operă cuprinde treizeci şi opt de versuri greceşti. La
început găsim cîteva cuvinte latineşti care resumâ douăzeci şi
ş a s e din aceste v e r s u r i : „Belisarius habet jam oculos, quibus
lynceis uti prout par est, misero non licet. Date e r g o ei o b o -
lum!". Belisariu e de sigur autorul, care, setos de învăţătură, a
venit în A n g l i a pentru ca să se lumineze. Acest student călător,
despre care Thunmann scrie că e „ d e m n de o soartă mai feri*
cită", cere colegilor săi englesi şi belgieni, prieteni ai Muselor,
obolul lor. C e l e douăsprezece versuri care urmează sînt o „ e p i
g r a m ă eroico-elegiacă" închinată marelui N e w t o n , gloria fericitei
Britanii. Constantin H a g i Gehani, „student în matematici şi filo
sofie", ţine deci să p r e a - m ă r e a s c ă in versurile sale figura s t r ă
lucitului matematician şi gînditor engles.
De la C a m b r i d g e , Constantin se duce la Leida, unde ¡1 intîlnim
1
Emile Legrand, o. c., II, pp. 218-9. Z a v i r a şi S a t h a s nu cunosc lucrarea.
8
Ibid,
276 Valeriu Papafragi
1
P a p a d o p u l o s - V r e t o s , .Xi-ue/Jj/rixt) (/.-doÂoyi'd, 11, p. 68 (no. 152).
2
Ibid.
8
Ibid., p. 340.
4
V. P a p a c o s t e a , Teodor Anastasie Cavalioti, p. 2i, nota 7. V. şi c a p .
VIII al lucrării n o a s t r e citate mai sus.
s
G h . Alexici, Macedo-Rominii, io Convorbiri Literare, XXXVII, p. 9 5 1 .
B
V. P a p a c o s t e a , o. c , p p . 22, nota 7, şi 50. C o n a ţ i o n a l u l lui H a g i Gehani,
în 1777 a p a r e la Leipzig, in tipografia lui Breitkopf, o culegere
de scrieri închinate lui A l e x a n d r u Ipsilanti, Domn al Ţ ă r i i - R o -
mâneşti. în această culegere de 3 6 de pagini, alcătuită de Nicolae
Vellarâ ', găsim şi scrierile a doi Moscopoleni : nişte „elogii în
prosă" (pp. 18-29) ale ieromonahului A m b r o s i e Pamperi, e f i m e -
riul capelei o r t o d o x e din Leipzig •', şi un „ p o e m eroico-elegiac
al lui Constantin H a g i Gheorghiu Gehani pentru prea-inălţatul
Domn", 'Etepov rjpwsAsYetGv xoO Kwvcruav'uvou Xat^Tj Yeuip'iiou T£s-
Xâvr; Trpog xov u'lrqlâz-zTov auOevx/yV (pp. 5 2 - 3 ) . 3
BQE'iXXOTUp.
A c e a s t ă c a r t e s e g ă s e ş t e la B i b l i o t e c a A c a d e m i e i K o m i n e . V. I. B i a n u şi N.
Hodoş, Bibliografia românească veche, II, p p . 29-2, şi E . L e g r a n d , o. c,
• II, p . 251.
' G. I. Z a v i r a , o. c, p. 190.
' Z a v i r a ni v o r b e ş t e de „ d o u ă e p i g r a m e p e n t r u Ipsilanti, D o m n u l Vlahiei",
tipărite la L e i p z i g .
Dar poemul închinat lui A l e x a n d r u Ipsilanti într'o culecjere în
care mai figura şi numele unui compatriot al lui H a g i Gehani
ni d o v e d e ş t e cit de strînse au fost relaţiunile Moscopolenilor cu
ţerile romîne în e p o c a „Fanarioţilor".
Viaţa, călătoriile şi activitatea lui H a g i Gehani ni mai d o v e d e s c
că lumea balcanică nu a stat isolată de cea occidentală. E l e m e n
tele culturii şi ale civilisaţiei a p u s e n e au putut pătrunde în
regiunile locuite de ramura s u d - d u n ă r e a n ă a neamului nostru
Acesta a fost Constantin H a g i G h e o r g h i u G e h a n i M o s c o p o l e a -
nul, student călător şi dornic de învăţătură, poet în limba greacă
clasică, matematician, f i l o s o f şi bun cunoscător al neamului din
care făcea parte.
N u ştim u n d e şi c u m a murit acest fiu al neamului nostru.
S p e r ă m că cercetări viitoare, v o r lămuri în ce condiţiuni şi în
ce loc ş i - a dat sfîrşitul H a g i Gehani.
1
P e n t r u influenţa filosofilor G a s s e n d i , M a l e b r a n c h e şi Leibniz asupra lui
T e o d o r A n a s t a s i e C a v a l i o t i , v. studiul lui V i c t o r P a p a c o s t e a cilat m a i s u s .
s
Z a v i r a m a i p o m e n e ş t e p r i n t r e o p e r e l e lui C . H a g i G e h a n i , „ o n o u ă t e o r i e
a c v a d r a t u r i i c e r c u l u i , 1774, l a n u a r 24", o t r a d u c e r e a b i o g r a f i e i lui Scan-
d e r b e g , t r a d u c e r e a din latineşte in g r e c e ş t e a g r a m a t i c e i lui Reniu, t r a d u c e r e a
din g e r m a n ă in g r e a c a v u l g a r ă a d o c t r i n e i lui Platon şi a Canonului vieţii
d r e p t e şi cinstite ; G . I. Z a v i r a , o, c, p. 397.
3
S e m a i v o r b e ş t e d e C o n s t a n t i n Hagi G e h a n în Jahrbucher der Lileratur
( V i e n a . 1829), X L V I , p. 60, — u n d e s e p o m e n e ş t e d e „ d e r S c h w e d e u n d H a l l i s c h e
P r o f e s o r T h u n m a n n " şi d e „ P r o t o p i r i a " lui T a v a l i o t i — ; G . Missail, Macedo-
Rominii, in Album Macedo-Romin ( B u c u r e ş t i 1880), p . 8 1 ; C . E r b i c e a n u ,
Bărbaţii culţi greci si români şi profesorii din Academiile din laşi şi
Bucureşti din epoca zisă fanariotă (An. A c . Rom., Secţ. I s t , seria II, v o i .
X X V I I ) , p. 1 5 9 ; Per. P a p a h a g i , o. c , p . 33, n o t a 1 ; N. I o r g a , Histoire des
Roumains de la Peninsule des Balcans (Bucureşti 1919), p. 44-, C . H ,
Skenderi, 'Iozoola TF/S ăo/ alag y.ai ovy/ofh'ov MooyfiJiolscog, ed. a 2 - a , p . 25 j
¥
DĂRI DE SAMA
Valeriu Ş o t r o p a , Introducere şi bibliografie la istoria dreptului
romîn, C l u j 1934.
E o carte foarte muncită, în care c e a m a i largă informaţie e
perfect dominată d e gindire. Introducerea e clară şi bine împăr
ţită. Unele puncte d e detaliu ar putea fi modificate. Foarte eloc
ventă combaterea teoriei origini slave a dreptului romanesc. O
bună listă, originală, a elementelor tesaurului lingvistic latin, p.
70 şi u r m . B o g a t a bibliografie v a fi d e cel m a i m a r e folos. E
un început al acelei bibliografii generale a istoriei noastre, care
ni lipseşte a ş a d e mult.
* *
Ioan Bianu, N e r v a H o d o ş şi D a n Simonescu, Bibliografia
românească veche, 1508-1830, tomul III, 1809-1836, fasc. III,
1817-1830, Bucureşti 19I2-1936-.
D. D a n S i m o n e s c u duce m a i departe admirabila Bibliografie
romanească a lui Bianu şi H o d o ş , pentru care aceştia chiar p r e
gătiseră o parte din acest îndelung aşteptat v o l u m al III—lea.
Fireşte c ă acest material modern n'are însemnătatea celui din
v o l u m e l e I şi II. El impune însă prin bogăţie. Unele cărţi c a „ G e n e a
logia regilor şi prinţilor Europei şi calendarul anului 1817", în
greceşte ( B u d a 1817), nu se cunoşteau. Tot a ş a manualul d e c o
merţ, în aceiaşi limbă, ieşit la Iaşi în 1817. Prefaţa arată c ă el
era menit negustorilor d e la noi (listă d e prenumeranţi). Largă
descriere a cărţilor lui Dimitrie (Daniil) Filipidi. Multe foi volante
basarabene şi galiţiene. Bogata producţie a teascurilor d e la Buda.
* »
CRONICA
Revista de istorie „Kwartalnik Historyczny", organul Societăţii
istoricilor poloni, împlineşte, anul acesta cinzeci ani de existenţă.
Cu acest prilej, ultimului număr (anul LI, fascicolele 1-2) al
acestei reviste i s'a dat un caracter festiv, cuprinzînd aproape
şase sute d e pagini (VII 4 - 510 -Ţ- 49).. Colaborează la acest număr
a p r o a p e toţi istoricii de s a m ă ai Poloniei.
în primul articol găsim istoricul societăţii şi al revistei între
anii 18S6 şi, 1936, scris de „cei mai activi colaboratori ai Kwartalnik-
ului în epoca amintită" (Fr. Papee, E- Barwirîski, T. E. Modelski
şi K. Tyszkowski).
Cronica 287
*
D. Valeriu Butura, profesor în Cluj, ni trimete o însemnare
despre plantele folklorului romanesc ardelean, ca extras din
„Buletinul Grădinii Botanice şi al Museului Botanic de la Universi
tatea din Cluj" (plante cunoscute şi întrebuinţate de Romînii din
Transilvania).
D. Butura pleacă de la o osebire pe care a m făcut-o odinioară
şi pe care o găseşte şi in felul de cugetare al poporului. Foarte
folositoare numele romaneşti pentru aceste plante, r e l e v i n d :
cucurleţe, forma ciucoare, forma călugăr; apoi vetrice, turtea,
ciumăhaia (pentru: ciumăfaia) peperigul, iarba de întruele (de pus
în legătură fără îndoială cu ielele), ferăstoiu (de origine de sigur
ungurească), fierea pămîntului, buruiana de ghiug, gimberla de
munte (desigur ienuperul), iarba pîrciului, buruiana de căimăceală
(aceasta vindecă boala copiilor), iarba osului, sovîrvariţa, iarba
de dat, netoate, grefele (pentru copii „nimurugoşi"), ibovnic (pentru
vacile bolnave).
Interesante şi plantele: soră cu frate, cetuşnic (in legătură cu
cătuşe-pisică), poala Sîntei Mărie (nu „ p o a l a Sf. Măriei"), care se
dă acelora ce sufăr de alcolism, care se chiamă acolo : î m b ă t ă -
ciune), sovîrf, care apare supt forma nouă sovavîrf (împreună
cu „ s c ă e u ş " şi „oremături"), cărindarul pămîntului (care arată
transformarea fonetică a cuvîntului calendar). A p o i scaunul ace
lora bune („ale bune" sînt fără îndoială tot ielele, tocmai fiindcă
sînt rele), tămîioara (întrebuinţată ca „să nu aibă coconi"). Deci
„coconi" se păstrează în m a r g e n e a Maramureşului, în sens de
copii, la Borşa. Strînsura, tot m a r a m u r e ş e a n (fiindcă se între
buinţează la „strinsura la coş", horilca, numit aici horincă (ceia ce
ar însemna în părţile maramureşene.- ţuică) cocenii căpreşti (pe
cari-i mănîncă, fireşte, caprele), limba vecină „(vecin" ar a v e a
aici înţelesul de „sătesc", de la „vicus"), urzica neagră, armurara
(pentru dalac, care se chiamă a ş a ; originea trebue să fie latină),
iarba pentru boala care se chiamă „ m ă r i u " , iarba carelor, loz-
nicioara de ceas rău („ceasul" rău este epilepsia), orlelţul de
p'ingă apă (interesantă forma pentru „pe lingă"), răciuna contra
curgerilor de singe; rindurile roşii, strînsurea (care se fierbe în
apă măduvită), bulbucele, potca d". pădure (pentru bube de multe
feluri care se chiamă : potcă).
NOTIŢE
In Libro verde italiano, 1915, p. 97, telegrama ministrului Italiei
din Niş (10 April 1915) că „s'ar putea o pace separată intre
A u s t r o - U n g a r i a şi Rusia". Aceiaşi veste şi din Sofia, după „cer
curile politice din Viena" (13 April). A r fi pentru „ca să se
aibă mînile libere contra Italiei". Se confirmă şi din Berlin Ia 15
(pp. 9 7 - 8 ) .
*
In memoriile d-nei Minutoli, Ales souvenirs d'Egypte, I, Paris
1826, povestea fetei Negusului care a luat pe „un servitor al
lui lord Valentia" şi a lăsat în Egipt o „galbenă" nepoată (pp.
36-8). Şi despre Abisinia însăşi, pp. 3 7 - 9 .
La etimologii, primele bardace îşi au numele după acele v a s e
care se chiamă la Turci şi Egipteni „ b a r d a q u e s " ibid, p. 150).
*
Linele observaţii şi cu privire la Turci şi la războaiele din
Ardeal, în adunarea, de Luigi C a d o r n a , a celor mai caracteristice
părţi din opera vestitului general Raimondo Montecuccoli, care
a luptat şi la hotarele noastre, Le piu belle pagine di Montecuccoli
scelte da Cadorna, Milano 1922. Ele se întîlnesc de la paginile
185 înainte şi represintă o judecată de cel mai m a r e interes prin
avantagiile pe care ştie să le tragă armata otomană. De la p a
ginile 203 înainte, observaţii cu privire la Unguri în 1673 şi b i
ografia şi bibliografia marelui general.