MOTO: ,,Eu sunt copilul,

Tu tii in mainile tale destinul meu,

Tu determini in cea mai mare masura
Daca voi reusi sau voi esua in viata!
Da-mi, te rog, acele lucruri care
Sa ma indrepte spre fericire!
Educa-ma, te rog, ca sa pot fi
O binecuvantare pentru lume!”
( Din ,,Cilos Appels”)

Exista o nevoie imperioasa de educatie ecologica pentru toate varstele!

Priveste in jurul tau si spune daca muntii de deseuri nu-ti taie respiratia,
daca aerul viciat de noxele masinilor nu te sufoca, daca schimbarile
climatice radicale nu te inspaimanta.
Este nevoie de tine pentru a implementa in constiintele atat de fragede
dragostea pentru natura, pentru curatenia mediului si a lumii in care traim.
Tu poti face asta!
 Cand Mantuitorul a inmultit painile, a avut grija ca toate faramele sa fie
stranse in cosuri si sa nu ramana nimic din painea si pestii consumati de
multime pe camp.
,,Iar dupa ce S-a saturat, a zis mucenicilor Sai: adunati faramiturile ce
au ramas, ca sa nu se piarda ceva”. (Ioan, cap. VI, ver. 12)
Educatia ecologica este parte integranta a educatii moral-civice.
Notiunea de ecologie a fost introdusa de biologul german Ernest
Haeckel (1834-1919).
In greaca, oicos inseamna casa, gospodarie, si logos inseamna cuvant,
vorba, sens, ea fiind definita de diferiti specialisti ca gospodarie a naturii,
sau stiinta relatiilor organismelor vii cu mediul ambiant, sau o stiinta a
conditiilor luptei pntru existenta a naturii si a economiei naturii.
Scopul educatiei ecologice este formarea constiintei si a conduitei
ecologice.
Bazele afective ale acesteia se formeaza la varsta prescolara, prin
cultivarea dragostei pentru natura si prin formarea deprinderilor elementare
de ocrotire a mediului.
Etapele educatiei sunt:
1. Instruirea ecologica, in care copilul dobandeste anumit
cunostinte ecologice referitoare la raporturile omului cu natura
si care vizeaza dobandirea comportamentelor umane, care
trebuie adoptate pentru utilizara rationala a bogatiilor si
frumusetilor naturale si tehnicile de prevenire si de combatere
a poluarii.
2. Formarea convingerilor ecologice, care au o structura
complexa si care se intemeiaza pe:
- cunoastrea drepturilor naturii;
 - necesitatea conservarii si ameliorarii mediului ambiant;
- intelegerea faptului ca sursele naturale sunt limitate si ca
trebuie utilizate spre imbunatatirea vietii omului;
- constientizarea efectului negativ pe care il poate avea
deteriorarea mediului asupra omului;
- educarea responsabilitatii fata de generatia actuala si viitoare,
in protejarea naturii.
3. Formarea comportamentelor ecologice va aduce in prim plan
grija fata de mediu, stoparea poluarii, desfasurarea unor actiuni
de pastrare, imbogatire si infrumutesare a mediului.
In cadrul activitatilor din gradinita, educatoarea dispune de multiple
mijloace si procedee de transmitere a cunostintelor si formare a conduitei
ecologice.
In codul JOCURILOR SI ACTIVITATILOR ALESE, organizarea
activitatii copiilor pe arii de stimulare, creaza conduite pentru investigatii,
experimente, descoperiri ale proprietatilor unor obiecte si fenomene din
mediul inconjurator, asimilarea reactiilor si normelor de comportare
ecologica.
In jocurile de rol (de-a gradinarii, de-a floraresele), educatoarele si
copiii pot aranja ronduri de flori, straturi de legume si zarzavaturi.
In cadrul ACTIVITATILOR COMUNE, prima forma de cunoastere a
mediului inconjurator se face prin intermediul OBSERVARILOR care, data
fiind ponderea foarte mare a acestora, se poate aborda o problematica foarte
ampla de educatie ecologica (de exemplu, procedeul germinatiei).
JOCUL DIDACTIC este un mijloc atragator si accesibil (de exemplu,
Cine a venit, In livada, In gradina).
 Lectura dupa imagini se realizeaza cu succes atunci cand copiii au o
bogata experienta individuala. ,,La coltul naturii, copiii pot stabili legaturi
cauzale intre fenomene si actiuni.”
Convorbirea poate fi un mijloc important de consolidare, aprofundare
si sistmatizare a cunostintelor privitoare la ocrotirea naturii.
Povestirile: prin intermediul povestirilor, prescolarul dispune de
reprezentari morale, cu privire la comportamentul ecologic.
Memorizarea est o modalitate de cunoastere a naturii si de formare a
comportamentelor ecologice (Gandacelul, de O. Cazimir, Invata de la
toate).
Activitatile muzicale: muzica reprezinta suportul afectiv prin care se
insusesc notiuni de orice fel si principalul mijloc de sensibilizare a copiilor
fata de natura inconjuratoare.
Desenul, pictura, modelajul (gradina de legume, padurea cu flori,
animale si flori ocrotite) ofera copiilor sentimentul de bucurie e de a retrai
placerea unor evenimente sau impresii dobandite in diverse situatii.
Activitatile practice sunt un mod concret de formare a deprinderilor de
gospodarire, care ii determina sa inteleaga rolul pe care il au in protejarea
naturii (Nu rupeti florile, Nu calcati iarba).
Plimbari, excursii, vizite: acestea ofera avantajele de a obtine
mentinerea sanatatii fizice si psihice si, pe de alta parte, sporesc eficienta
demersului specific educatiei ecologice.

BIBLIOGRAFIE

PRO ECOLOGIA MILENIULUI III, REVISTA DE EDUCATIE

ECOLOGICA, EDITURA RETROGRAPH, CRAIOVA, 2005
 MELANIA CIUBOTARU, NICOLETA ADRIANA GEAMANA,
CORNELIA JALBA, EDUCATIA ECOLOGICA IN GRADINITA, GHID
PENTRU EDUCATOARE, EDITURA CD PRESS, BUCURESTI, 2005