Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Capitolul 1
NOŢIUNI INTRODUCTIVE
Ştiinţa despre maşini-unelte şi aşchiere s-a dezvoltat mult mai târziu, fiind
impulsionată de necesităţile sociale. Astfel, apariţia primelor teorii ale aşchierii (1870,
Taylor - Time) şi a teoriei seriei geometrice a turaţiilor (1876 - contribuţia lui A.V. Gadolin)
are loc la aproximativ 70 de ani după apariţia primului strung modern, iar primul tratat de
maşini-unelte (G. Schlesinger), în care se pun bazele proiectării grafo-analitice a cutiilor de
viteze şi avansuri, apare abia în 1936.
Începând cu 1949 apar o serie de tratate ale lui N.S. Acerkan, în care se dezvoltă
Datorită diversităţii mari a maşinilor-unelte, s-a impus utilizarea mai multor criterii
de clasificare a acestora, cum ar fi: procedeul de prelucrare prin aşchiere, gradul de
specializare, mărimea maşinilor-unelte, gradul de automatizare, precizia pe care o poate
realiza maşina-unealtă, calitatea suprafeţei prelucrate (obţinute) etc.
După procedeul de prelucrare prin aşchiere sau natura operaţiei de prelucrare se
disting:
- strunguri;
- maşini de frezat;
- maşini de găurit;
- maşini de broşat;
- maşini pentru şeveruirea roţilor dinţate;
- maşini de rectificat;
- maşini de honuit;
- maşini de lepuit;
- maşini de prelucrat prin eroziune electrică;
- maşini de prelucrat cu ultrasunete etc.
Acest criteriu de clasificare este tehnologic şi ţine seama, în general, de mişcările
executate de semifabricat şi scule. Aici trebuie avut în vedere că există şi o seamă de maşini-
unelte polioperaţionale, inclusiv centrele de prelucrare.
După gradul de specializare maşinile-unelte pot fi grupate în:
- maşini-unelte universale - adică cele pe care se pot realiza câteva cicluri de
lucru pentru o plajă largă de tipodimensiuni de piese. Mai mult, pe aceste
maşini-unelte se pot executa chiar şi câteva procedee diferite pe lângă cel tipic
(pe un strung universal se pot efectua găuriri, alezări, filetări, frezări etc.);
- maşini-unelte specializate, care efectuează o anumită operaţie, în câteva
cicluri de lucru specifice, pentru un anumit tip de piese - într-o gamă de
dimensiuni (maşini de danturat roţi dinţate, maşina de rectificat arbori cotiţi
etc.);
- maşini-unelte speciale, care prelucrează cu un anumit ciclu de precizie un
anumit tip de piesă aflată în anumite dimensiuni. Maşinile-unelte speciale sunt
destinate producţiei de serie mare şi masă, ele incluzând şi maşinile-unelte
agregat.
Clasificarea după mărimea maşinilor-unelte evidenţiază diversitatea acestora, chiar în
cadrul aceluiaşi tip, distingându-se:
- maşinile-unelte mici (pentru mecanică fină sau de banc);
- maşini-unelte mijlocii;
- maşini-unelte mari sau grele (dimensiunile pieselor de prelucrat 1 30 m).
După gradul de automatizare se disting:
- maşini-unelte neautomate;
- maşini-unelte semiautomate;
- maşini-unelte automate.
Gradul de automatizare al unei maşini-unelte se poate aprecia ştiinţific doar prin
raportul dintre durata ciclului în care maşina lucrează fără intervenţia omului şi durata totală
a ciclului de funcţionare.
După precizia pe care o poate realiza maşina-unealtă se disting:
14 MAŞINI-UNELTE
1 1
Qmu [buc/min], (1.1)
t buc t b t a t des t într
în care:
Costul prelucrării este indicatorul care decide în ultimă instanţă asupra utilizării unei
maşini-unelte. Se face frecvent, între costul prelucrării şi costul maşinii-unelte, o confuzie
gravă. Evident, costul prelucrării este influenţat de preţul maşinii-unelte, dar numai prin cota
de amortisment, de aceasta ţinându-se seama şi la achiziţionarea de noi maşini, căci
progresul tehnic a dus la maşini complexe şi performante, scumpe dar mai eficiente
economic.
Consumul energetic sau randamentul maşinii-unelte este un alt indicator de care se
ţine seama la alegerea şi exploatarea maşinilor-unelte, evitându-se folosirea unor maşini cu
puteri prea mari.
Securitatea muncii şi siguranţa în funcţionare sunt indicatori importanţi în alegerea
maşinilor-unelte, avându-se în vedere creşterea complexităţii în construcţie al acestora.
Exploatarea raţională a maşinilor-unelte se asigură numai dacă înainte de toate se
cunosc posibilităţile tehnologice de prelucrare, precizia dimensională şi de formă, precum şi
calităţile suprafeţelor ce le poate asigura maşina în condiţiile obţinerii unei anumite
productivităţi şi a unui cost competitiv.
NOŢIUNI INTRODUCTIVE 19
Se mai observă, tot din graficul din figura 1.3, că maşinile-unelte cu comandă
numerică constituie un factor de progres în domeniul tehnologiilor de prelucrare prin
aşchiere, ele asigură eficienţa fabricaţiei seriilor relativ mici de produse, adică acolo unde
exista un gol între utilizarea maşinilor-unelte universale şi a celor automate.
Opţiunea pentru un tip de maşină sau altul se bazează şi pe unele elemente de
comparaţie. Astfel, se poate considera că, faţă de cele clasice, principalele avantaje ale
maşinilor-unelte cu comandă numerică sunt:
- creşterea productivităţii prelucrării prin reducerea timpilor auxiliari şi ai celor legaţi
de pregătirea şi încheierea fabricaţiei;
- posibilitatea de a utiliza mai multe maşini de acelaşi fel pentru prelucrarea aceleiaşi
piese doar prin multiplicarea programului;
- posibilitatea reluării uşoare a fabricaţiei unui anumit reper prin refolosirea
programului;
- posibilitatea optimizării procesului de aşchiere prin utilizarea comenzilor adaptive.
Avantajelor amintite mai sus li se opun însă o serie de dezavantaje:
- costul de achiziţie mai ridicat decât al maşinilor-unelte clasice;
- cheltuieli de întreţinere mai ridicate;
- creşterea cheltuielilor cu sculele aşchietoare, care, în general, au o complexitate mai
mare şi impun necesitatea organizării unor sculării şi magazii de scule;
- necesită personal specializat şi forţă de muncă superior calificată.
La proiectarea proceselor tehnologice trebuie să se cunoască dotarea întreprinderii şi
posibilităţile de dotare ale acesteia - în perspectivă. Cunoaşterea acestui aspect este
importantă pentru a se putea stabili corect conţinutul procesului tehnologic de prelucrare.
Aici trebuie ţinut seama că se întâlnesc două situaţii distincte, şi anume: proiectarea
proceselor tehnologice în cazul unei întreprinderi noi - care se dotează (face investiţii) şi
proiectarea proceselor tehnologice în cazul unei întreprinderi existente.
În final, cu riscul unor repetări, se vor enumera în sinteză principalele criterii după
care proiectantul de procese tehnologice de prelucrări mecanice prin aşchiere alege
(prevede) maşinile-unelte pe care se va executa produsul (piesa) comandată:
- maşina-unealtă trebuie să asigure îndeplinirea condiţiilor tehnice impuse pieselor de
prelucrat, în ceea ce priveşte precizia dimensiunilor, a formei şi rugozitatea suprafeţei;
- dimensiunile zonei de lucru ale maşinilor-unelte să corespundă cu dimensiunile de
gabarit ale piesei de prelucrat sau a mai multor piese prevăzute a se prelucra simultan;
- productivitatea maşinii-unelte trebuie să concorde cu programul de fabricaţie impus;
- puterea maşinii-unelte să concorde cu puterea necesară pentru aşchiere, pentru a se
putea realiza regimul de aşchiere optim;
- să se asigure costul minim al prelucrări, acesta fiind criteriul de alegere între două
maşini-unelte ce asigură în mod egal condiţiile tehnice impuse piesei de prelucrat.
În primul caz, pe baza unei analize tehnico-economice, se dotează întreprinderea cu
utilaje cât mai moderne, cu largi posibilităţi funcţional-tehnologice, care să servească şi unor
alte comenzi diversificate.
În al doilea caz, conţinutul procesului tehnologic va fi influenţat în mod hotărâtor de
utilajul existent, iar atunci când condiţiile tehnice şi volumul producţiei nu pot fi realizate cu
utilajul existent se poate justifica, pe baza unor calcule tehnico-economice, procurarea unor
utilaje sau modernizarea celor existente.
NOŢIUNI INTRODUCTIVE 21