Cand ne gandim la doliu ne ducem cu gandul la faptul ca trebuie sa ne imbracam in

negru, sa avem o atitudine sobra si sa ne axam pe riturile bisericesti. Cu toate acestea, doliul
este un proces psihologic extrem de important pentru sanatatea noastra psihica. Adesea, in
societatea moderna, devine un subiect tabu ce trebuie inlaturat, uitat si parcurs cat mai repede
cu putinta, in cateva zile.

Totusi, a pierde pe cineva drag sau ceva care pretuim este extrem de dureros. Putem
sa simtim foarte multe emotii si sa credem ca tristetea, durerea si disperarea nu vor pleca
niciodata. Toate acestea sunt normale pentru procesul de doliu fiindca este un raspuns natural
la pierdere, fiind vorba de suferinta emotionala pe care o simtim atunci cand pierdem pe
cineva sau ceva drag. Nu doar pierderea unei persoane iubite poate determina aparitia
procesului de doliu, ci si urmatoarele evenimente:

 divortul sau ruperea relatiei de cuplu

 imbolnavirea (pierderea propriei sanatati)
 pierderea slujbei
 pierderea stabilitatii financiare
 pierderea unei sarcini
 pierderea animalului de companie
 pierderea unui vis important
 imbolnavirea unei persoane dragi
 pierderea unei prietenii
 pierderea sentimentului de siguranta in urma unei traume

Intensitatea cu care este trait doliul este determinata de importanta evenimentului. In unele
cazuri si piederile minore pot duce spre doliu (schimbarea domiciliului, absolvirea scolii,
schimbul locului de munca, pensionarea etc).

Doliul este trait de fiecare diferit, fiind determinat de mai multi factori, precum tipul de
personalitate si sistemul propriu de adaptare, experienta de viata, propriile credinte si tipul
pierderii. Durata procesului de doliu nu este ceva standard, el necesita timp si se produce
treptat. In general dureaza in jur de 6 luni, dar poate merge spre 1 an. Daca aceasta perioada
este depasita putem vorbi despre instalarea depresiei.

Multi oameni cred ca daca ignora ceea ce simt, in special durerea, aceasta va disparea.
Aceasta credinta este complet falsa deoarece durerea va ramane si se va agrava in timp,
complicand si amanand procesul de vindecare. A plange este una dintre cele mai sanatoase
atitudini pe care o putem adopta pentru a lasa durerea sa se consume. Persoanele puternice
isi permit sa planga fara a isi face griji de ce ar putea gandi si face cei din jur. Nu este un
semn de slabiciune, ci de putere si incredere in propria persoana. Totusi, exista si persoane
care nu isi permit sa planga, dar acest lucru nu inseamna ca ele nu sufera, ci doar ca isi
exprima durerea prin alte modalitati.

Etapele procesului de doliu sunt:

 socul: in aceasta etapa apare refuzul acceptarii situatiei traumatice

 constientizarea pierderii: este momentul in care persoana in cauza trebuie sa faca
fata pierderii
 perioada de depresie: trairea efectiva a pierderii
 acceptarea pierderii: in aceasta perioada pierderea incepe sa fie acceptata
 reorientarea spre viata: incepand cu aceasta etapa persoana in cauza se reintoarce
spre propria viata
 Dupa cum spuneam mai sus, modalitatea in care fiecare persoana traieste pierderea este
unica. Totusi, exista anumite simptome comune majoritatii oamenilor. In primele etape sunt
normale cam toate tipuri de emotii si sentimente, precum senzatia ca innebunim, de parca
traim intr-un cosmar sau ca ne pierdem credinta. Alte emotii comune mai sunt: socul si
negarea, tristetea, vina, furia, frica (inclusiv atacuri de panica) si simptome fiziologice (cum
sunt ametelile, oboseala, scaderea imunitatii, pierderea sau luarea in greutate, dureri fara a fi
bolnavi, insomnii).

Cu timpul aceste emotii incep sa se diminueze si vom incepe sa acceptam mai usor
pierderea. Daca nu ne vom simti mai bine o data cu trecerea timpul sau durerea devine mai
puternica este necesar sa cerm ajutor, deoarece tot ce este posibil sa fi aparut depresia. Daca
ignoram aceasta situatie starea noastra de sanatate se va deteriora atat din punct de vedere
emotional, cat si fizic, in cazuri extreme ducand spre suicid. Cu ajutorul psihoterapiei vom
reusi sa intelegem mai bine procesul prin care trecem, sa ne regasim forta si sa incepem sa ne
reorientam spre propria viata. Este o obisnuinta in Romania sa se considere ca trebuie sa faci
fata singur, sa nu ceri ajutor. Cu toate acestea, a apela la ajutorul unui psihoterapeut ne va
usura drumul spre insanatosire.

Obiceiuri vestimentare și comportamentale

Europa Continentală

În Europa Continentală există obiceiul ca aparținătorii apropiați celor răposați să

poarte haine decente, de culoare neagră fără podoabe. Acest obicei își are originile în timpul
Imperiului Roman când în perioada doliului romanii purtau niște veșminte din lână de culoare
închisă. Din timpul Evului Mediu și al Renașterii există obiceiul de a purta doliu nu doar
pentru cei apropiați ci și în semn de fraternizare cu unele tragedii mai îndepărtate. De
exemplu, regina Elisabeta I a Angliei și întreaga sa curte s-au îmbrăcat în doliu cu ocazia
primirii ambasadorului francez după masacrul împotriva protestanților care a avut loc în
Franța și care este cunoscut după numele de Noaptea Sfântului Bartolomeu. Un obicei care se
păstrează și în actualitate în unele regiuni și țări europene este cel de a purta pălării și văluri
negre de către femei. În unele țări mediteraneene precum Portugalia, Spania sau Grecia
văduvele obișnuiesc să poarte haine negre tot restul vieții.

Doliu alb

Culoarea de doliu între reginele europene în timpul Evului Mediu a fost albul în loc de
negru. Acest obicei s-a păstrat în Spania până la sfârșitul secolului XVI și repus în practică de
către prințesa belgiană cu origini spaniole Fabiola a Belgiei la înmormântarea regelui
Baudouin I al Belgiei. Fecioarele franceze obișnuiau , de asemenea, să poarte deuil blanc
(doliu alb). De aici provine și ideea creării de către Norman Hartnell a garderobei reginei
Elizabeth Bowes-Lyon în 1938.

Marea Britanie

În Marea Britanie în actualitate nu există nici un comportament special dedicat celor

ce poartă doliu și chiar obiceiul de a purta veșminte de culoare neagră pe timpul
înmormântării este în declin. În schimb, în vechime existau unele obiceiuri specific britanice.
În secolul XIX, comportamentul în perioada doliu era complex de reguli mai ales în păturile
sociale înalte. Aceste rigori cădeau mai ales pe umerii femeilor care erau obligate să poarte
haine groase negre și văluri confecționate din crep negru si pălării negre. De asemenea exista
și obiceiul de a se purta medalioane realizate din abanos fosil sau din fire din părul
răposatului. Cei bogați își realizau camee sau racle în care păstrau fire de păr sau alte relicve
ale persoanei moarte.

Exista obiceiul ca femeile să poarte doliu patru ani după moartea soțului iar lepădarea
acestor haine înainte de această perioada era considerată un semn de lipsă de respect față de
cel decedat. Odată cu trecerea timpului, persoanelor care purtau doliu li se permitea
introducerea unor haine mai puțin cernite. Prietenii și celelalte rude purtau doliu o perioadă
mai lungă sau mai scurtă în funcție de tipul de relație pe care îl aveau cu decedatul.
Slujitoarele purtau brățări din pânză neagră când se producea un deces în casa unde serveau.
Doliul formal a avut punctul său culminant pe timpul reginei Victoria a Regatului Unit,
practică la care însăși regina și-a adus contribuția în urma doliului purtat după decesul sotului
ei Prințul Albert de Saxa-Coburg și Gotha. În această perioadă vestimentația de doliu era
prescrisă strict și respectate în mod riguros, existând vestimentații stricte pentru bărbați și
pentru femei. În timp obiceiurile s-au relaxat, ajungând la purtarea hainelor negre timp de un
an pentru persoanele apropiate.

Etiopia

În Etiopia un iddir este o organizație tradițională comunală în care membrii se ajută

între ei pe perioada doliului. Membrii realizează contribuții bănești anuale prin care se
realizează un fond care se oferă familiei îndoliate în cazul unui deces. Scopul ajutorului
bănesc este cel de a achita consturile îngropăciunii și altor cheltuieli legate de obiceiurile
funerare. De asemenea, femeile aparținătoare unui iddir pregătesc mâncarea iar bărbații din
iddir contribuie la pregătirea propriu-zisă a tuturor practicilor legate de înmormântare precum
la realizarea unui adăpost provizoriu unde vor fi primiți cei ce vor veni la înmormântare.
Membrii iddir-ului vor sta cu familia răposatului toate cel 3 zile de la deces până la
îngropăciune.

Cambodgia

În Cambodgia etnicii khmer sărbătoresc despărțirea de răposat printr-o mare

sărbătoare pentru ca cel decedat să se poată bucura pentru ultima dată de viață. Persoanele
cele mai apropiate arată decedatului drumul către cer, se ard bani falși simbolizând plata
drumul către cer și se aruncă talismane.

Japonia

Doliul în Japonia este reprezentat de culoarea albă. Tradiția zice că și stafiile se îmbracă într-
un kimonou de culoare albă încheiat invers indicând în acest fel doliul și de asemenea apar cu
picioarele ne-definite.

In esenta, indiferent de cultura, religie sau alte diferente, doliul este in sufletul omului.
REFERAT

DOLIUL

MAIER SIMONA
III C

CLUJ NAPOCA
2019