À la recherche du temps perdu

În căutarea timpului pierdut

Marcel Proust
Printre camerele pe care le evocam cel mai adesea imaginea în nopţile mele de insomnie,
niciuna nu semăna mai puţin cu cele ale lui Combrey, impregnată de o atmosferă (grenue,
pollinise, comestible et dévote) ca cea de la Grand-Hotel de pe Plage, cea în care mă găsesc să
stau, ale cărei pereţi făcuţi din (ripolin) limitează, ca pereţii şlefuiţi ai unei piscine a cărei apă
străluceşte în albastru un aer curat ,azuriu de salină.Tapetul bavarez care era încarcat de
amenajarea acestui hotel variase decorul încăperilor şi se lungea în cele trei colţuri ale
pereţilor, biblioteci joase cu vitrine din sticlă, în care, după locul pe care îl ocupau, şi printr-
un efect pe care nu-l prevăzuse, orice parte a tabloului schimbător al mării se reflectă
desfăşurând o friză de stridii marine care singure opresc intinderile de mahon.Astfel încât
toată încăperea avea aerul unuia dintre dintre acele dormitoare model pe care îl prezintă în
expoziţiile de „stil modern” al mobilierului, unde sunt împodobite opere de artă care s-au
presupus a fi pregătite pentru a bucura privirea celui care va dormi acolo, cărora li s-au dat
modele dupa tipul de locuinţă care trebuie să se afle.