MATERIALE PLASTICE

Prin mase plastice se înţeleg de obicei produsele sintetice macromoleculare,

care pot lua forma dorită folosindu-se proprietatea comună – plasticitatea.
Indiferent de categoria în care se încadrează, masele plastice au câteva
caracteristici generale prezentate în continuare:
- greutate specifică redusă, în general sub 1,8 g/cm3, datorită faptului că
elementele componente (în principal H şi C) au masa atomică redusă;
- rezistenţă la încovoiere, întindere şi compresiune bune;
- stabilitate chimică remarcabilă faţă de majoritatea mediilor agresive;
- coeficient de dilatare specifică mare datorită legăturilor Van der Waals
(legături slabe) dintre catene şi conformaţiei acestora;
- inflamabilitate (în marea majoritate a cazurilor) şi stabilitate termică reduse
datorită faptului că sunt substanţe organice; din acelaşi motiv pot fi degradate de
microorganisme (biodegradabilitate);
- porozitate reglabilă (structură cu pori închişi sau deschişi);
- prelucrabilitate simplă;
- conductivitate electrică nulă şi conductivitate termică mică;
- proprietăţile lor sunt afectate de radiaţiile din spectrul vizibil, de ultraviolete
şi de radiaţiile ionizante care pot rupe legăturile dintre catene şi/sau dintre monomeri
modificând astfel structura iniţială prin reducerea gradului de polimerizare;
- aspect estetic (produse colorate în masă, translucide sau transparente);
- cost scăzut.
Pentru evidenţierea calităţilor deosebite ale maselor plastice, în tabelul 7.1 se
prezintă, comparativ, câteva proprietăţi ale unor metale frecvent utilizate în tehnică şi
ale unui termoplast (NYLON 66).
Tabelul 7.1 Compararea proprietăţilor materialului NYLON 6.6 şi ale unor metale

Proprietăţi U.M. Metale NYLON 6.6

caracteristice Oţel Al Mg Unifilar 30% 30%
fibre de fibre de
sticlă carbon
Greutate
g/cm3 7,8 2,8 1,8 1,14 1,37 1,28
specifică
Rezistenţă la
daN/mm2 50 20 22,5 8 18 24
tracţiune
Rezistenţă la
daN/mm2 50 12 10 10 26 35
încovoiere
Modul de daN/mm2
x 2,10 0,70 0,50 0,03 0,09 0,20
încovoiere 104
Alungire la
% 25 8 - 10 3 4
tracţiune
Solicitare la
daN/mm2 42 11 15 0,60 2 5
tracţiune
Coeficient de
10-6 / K 14 22 25 80 30 20
dilatare liniară
 Clasificarea materialelor plastice după comportarea la încălzire se poate face
astfel:
- materiale plastice termoplaste - supuse încălzirii, pot fi prelucrate prin
diferite procedee. Produsele pot fi supuse la numeroase topiri sau înmuieri ulterioare,
fără a suferi transformări chimice.
- materiale plastice termorigide - se înmoaie prin încălzire, putând fi
prelucrate, iar apoi se întăresc ireversibil, deoarece moleculele suferă transformări
chimice.

7.1. Mase plastice termoplaste

a) Polietilenă (PE)
Materialele pe bază de polietilenă se pot prezenta în două stări: lichide
vâscoase pentru lubrifiere sau solide translucide pentru formare.
Principalele proprietăţi rezistenţă chimică excelentă la majoritatea substanţelor
agresive, conductivitate electrică nulă, non-toxicitate, flexibilitate.
Utilizări: roţi dinţate, izolaţii electrice etc.

b) Polipropilenă (PP)
Este un material mai dur şi mai rigid decât polietilena. De asemenea, în
comparaţie cu polietilena, are rezistenţă la tracţiune, modul de elasticitate, rezistenţă
la căldură, rezistenţă la flexiune şi rezistenţă la agenţi chimici mai mari, absorbţia de
apă redusă, proprietăţi dielectrice comparabile.
Utilizări: piese diverse de maşini, izolaţii electrice, folii pentru ambalaje,
fitinguri etc.
 c) Policlorură de vinil (PVC)
La temperatura atmosferică este dur şi rigid, dar are tendinţa de a se
descompune prin expunere la lumină puternică. Proprietăţile mecanice şi electrice
sunt bune, are rezistenţă deosebită la agenţi chimici, este rezistent la foc (se auto-
stinge), are rezistenţă mare la şocuri mecanice etc.
Utilizări: piese diverse de maşini, izolaţii electrice, conducte, fitinguri,
rezervoare în industria chimică etc.

d) Politetrafluoretilenă (PTFE)
Politetrafluoretilena este complet inertă din punct de vedere chimic, are un
coeficient de frecare foarte scăzut (0,04), nu este inflamabilă, putând fi utilizată într-
un interval de temperaturi de la –200 la +300 0C.
Utilizări: lagăre de alunecare, corpuri de pompe, tije de supape, garnituri,
cilindri, cuve, garnituri la îmbinări etc.

e) Polistiren (PS)
Este un material fragil şi transparent, având, la temperatura mediului,
proprietăţi asemănătoare sticlei. Este un foarte bun izolator electric şi are o rezistenţă
chimică bună la majoritatea acizilor. Poate fi uşor expandat obţinându-se spume
rigide.
Utilizări: echipamente electrice, piese pentru refrigeratoare şi containere
alimentare, spume rigide pentru izolări şi ambalaje.
Copolimerul acrilonitril-butadien-stiren (ABS) ranforsat cu fibre de sticlă se
utilizează pentru caroserii de automobile, carcase pentru aparate telefonice sau
imprimante, piese diverse pentru maşini etc.

f) Polimeri acrilici (polimetacrilat de metil ş.a.)

Polimetacrilatul de metil este un material transparent (92 % transmisie de
lumină), dur, rigid, rezistent la şocuri, rezistent la majoritatea substanţelor chimice,
dar este atacat de acetonă, petrol şi derivaţii acestuia.
Utilizări: lagăre de alunecare (adaosurile de 5…10 % grafit, talc, ZnO2 BaSO4
micşorează coeficientul de frecare până la 0,03…0,06), parbrize de automobile sau
avioane, panouri pentru construcţii etc.

g) Poliamidă (PA - naylon)

Nylonul (NYLON 6.6, NYLON 10, NYLON 11 etc.) este un material dur,
rezistent la abraziune, flexibil, rezistent la şocuri, coeficient de frecare mic (0,15
uscat şi 0,06 lubrifiat), rezistenţă bună la majoritatea substanţelor chimice, dar are
tendinţă de absorbţie a apei, ceea ce îi micşorează duritatea şi rezistenţa la şocuri.
Utilizări: angrenaje fără lubrifiant, colivii de rulmenţi, lagăre cu alunecare,
fitinguri, conducte, piese pentru pompe, izolaţii electrice etc.
 h) Poliesteri (nesaturaţi)
Din grupa poliesterilor fac parte politereftalatul de butilenă (PBT),
politereftalatul de etilen-glicol şi politereftalatul tereftalat (PMTP). Se caracterizează
prin proprietăţi mecanice, electrice şi termice bune, coeficient de frecare redus (0,16).
Utilizări: lagăre cu alunecare, carcase pentru maşini şi aparate, fibre de
ranforsare pentru materiale compozite.

i) Policarbonaţi
Policarbonaţii se caracterizează prin rezistenţă mecanică ridicată, rezistenţă la
şocuri şi flexibilitate chiar la temperaturi de -150 0C, termostabilitate până la 135 0C,
transparenţă, ductilitate mare, rezistenţă chimică la apă, acizi, soluţii de săruri,
grăsimi, uleiuri, hidrocarburi benzenice, absorbţie mică de apă.
Utilizări: componente din întrerupătoare şi panouri electrice, mânere pentru
scule, piese pentru imprimante sau maşini de scris, fire de ranforsare pentru materiale
compozite etc.

j) Poliacetali
Au proprietăţi mecanice şi fizice apropiate de ale metalelor şi aliajelor uşoare,
coeficient de frecare scăzut, rezistenţă la tracţiune şi abraziune bune, rezistenţă la
şocuri mecanice, absorbţie mică de apă (sub 0,9 %), flexibilitate mare (comportare
asemănătoare unui resort din oţel).
Utilizări: diverse piese pentru construcţia de maşini, autovehicule, aparatură
electrocasnică, roţi dinţate pentru contoare etc.
 k) Elastomeri (cauciuc poliizoprenic, acrilic, nitrilic, siliconic etc.)
Elastomerii sunt materiale care au modul de elasticitate cu valori mari şi îşi pot
modifica dimensiunile în limite largi, revenind însă la dimensiunile iniţiale
imediat după încetarea acţiunii deformatoare. Ei pot fi clasificaţi în patru grupe:
- grupa R, conţinând polimeri nesaturaţi (cauciuc natural sau poliizoprenic,
copolimer stiren-butadienă, copolimer izobutilenă-izopren, polibutadienă, cloropren
sau neopren, cauciuc nitrilic sau copolimer butadienă-acrilonitril);
- grupa M, conţinând polimeri saturaţi (copolimer etilenă-propilenă, cauciuc
acrilic, polietilenă clorosulfonată, polimer fluorocarbonic, polifluoroelastomer);
- grupa U, conţinând poliuretani (de tip poliesterici sau de tip polieterici);
- grupa Q, conţinând cauciuc siliconic.
Utilizări: curele de transmisie de toate tipurile (trapezoidale, late, dinţate),
benzi transportoare, garnituri hidraulice şi pneumatice, anvelope şi camere pentru
anvelope etc.

l) Alte materiale termoplaste

Polisulfone (polisulfona PS, polieter-sulfona PES, poliaril-sulfona PAS),
poliuretani, copolimeri olefinici, celulozice (acetat de celuloză, acetobutirat de
celuloză, azotatul de celuloză sau nitroceluloza, etil celuloză etc.) etc.

În tabelul 7.2 se prezintă sintetic, comparativ, principalele proprietăţi fizico-

mecanice ale unor materiale plastice termoplaste.
Tabelul 7.2 Principalele proprietăţi fizico-mecanice ale unor materiale plastice termoplaste.
Material Densitate Rezistenţa Modul de Temperatură
[g / cm3] la tracţiune elasticitate maximă de
[daN/mm2] [daN/mm2] x10-4 utilizare, [0C]
Polietilenă 0,9 0,1…1,6 0,12…0,14 70
Polipropilenă 0,9 2,7…4,0 0,5…1,9 110
Policlorură de vinil 1,4 2,4…6,2 2,4…4,1 65
PTFE 2,1 1,7…2,8 3,5…6,2 300 (de la –200)
Polistiren 1,1 3,5…,4 2,8…3,5 90
Polimeri acrilici 1,18 5,0…7,5 2,7…3,5 60
Poliamide 1,13 7,0 3,2 150
Poliesteri 1,3 5,2 2,6 140
Policarbonaţi 1,3 5,9…7,0 2,2…2,4 140
Poliacetali 1,37…1,43 6,2…7,0 6,2…7 120
Elastomeri 0,96…1,26 40…300 - 130 (de la -40)

7.2. Mase plastice termorigide

a) Polimeri fenolici (fenoplaste)

Grupa fenoplastelor cuprinde mai multe tipuri de polimeri fenolici:
a.1.) Polimeri fenol-formaldehidici (bachelite), utilizaţi ca răşini pentru turnare,
stratificare etc., prafuri de presare în diverşi aditivi, materiale de umplutură, spume
fenolice.
 Caracteristicile principale ale produselor formate din fenoplaste sunt: rezistenţă
mecanică bună, rigiditate, stabilitate dimensională, rezistenţă la căldură (80…159
0
C), rezistenţă la umezeală şi multe medii chimice agresive.
a.2.) Polimeri fenol-formaldehidici modificaţi, având proprietăţi şi aplicaţii
specifice. De exemplu, modificaţi cu cauciuc, oferă rezistenţă la şoc, modificaţi cu
poliesteri, ameliorează supleţea şi solubilitatea în fenoli etc.
a.3.) Polimeri fenol-furfurolici, având rezistenţă bună în mediu coroziv şi
caracteristici dielectrice superioare.
a.4.) Răşini fenolice, caracterizate prin proprietăţi electrice superioare, cât şi
prin rezistenţe mecanice, termice şi chimice foarte bune.

b) Poliamine (aminoplaste)
Principalele poliamine industriale sunt:
b.1.) Carbamidele, care se caracterizează prin rezistenţă la şoc, la căldură şi la
flacără, rigiditate şi luciu al suprafeţei, rezistenţă la agenţi chimici, proprietăţi
mecanice şi electrice bune.
b.2.) Melaminele, cu rezistenţă la şoc, la căldură şi la flacără, rigiditate şi luciu
al suprafeţei, proprietăţi dielectrice bune chiar la temperaturi ridicate, rezistenţă bună
la apă fierbinte şi la agenţi chimici etc.
b.3.) Melaminele modificate prin introducerea de alcooli, celuloză etc.

c) Poliesteri termorigizi (saturaţi)

Poliesteri nesaturaţi (termoplastici) se transformă în poliesteri termorigizi prin
reacţii de reticulare cu monomeri de tipul stiren, metilmetacrilat etc.
Proprietăţile principale ale acestor poliesteri sunt: caracteristici dielectrice
bune, transparenţă, rezistenţă la un număr mare de agenţi chimici, posibilitatea
prelucrării prin tehnologii multiple.
Utilizări: răşini ignifuge, piese diverse armate cu fibre de sticlă, rezervoare,
conducte, piese electrotehnice etc.
d) Polimeri epoxi
Se utilizează două mari clase de polimeri epoxi: răşini epoxi şi copolimeri
epoxi.
Răşinile epoxi se caracterizează prin adezivitate foarte mare faţă de multe
materiale, utilizându-se sub formă de răşini de turnare, adezivi şi amestecuri, lacuri
din răşini epoxi pure sau modificate, pulberi pentru acoperiri.
Piesele diverse turnate din răşini epoxi au proprietăţi mecanice şi electrice
bune, întărirea realizându-se la temperatura ambiantă sau la temperaturi de la 40 la
100 0C.
Adezivii şi masticurile conferă următoarele proprietăţi: menţinerea rezistenţei
la lipire până la circa 90 0C, contracţie mică (sub 4 %), rezistenţă bună la agenţi
chimici, adezivitate foarte bună în special faţă de metale.
Lacurile din răşini epoxi aderă bine la suport, au proprietăţi mecanice şi
flexibilitate bune, au rezistenţă la uzură satisfăcătoare.
 Răşinile epoxi ranforsate cu materiale ca hârtie, fibre sau ţesături de sticlă,
carbon etc., se remarcă prin adezivitate bună, contracţie mică la întărire, rezistenţă la
oboseală, proprietăţi electrice şi mecanice bune.
Copolimerii epoxi se utilizează în special în domeniul adezivilor şi
acoperirilor, remarcându-se printr-o mare rezistenţă la şoc, o mărire considerabilă a
rezistenţei peliculei şi o coborâre a temperaturii de tranziţie vitroasă.
Printre aceste produse se remarcă copolimerii epoxi-poliuretanici, epoxi-
siliconici etc.
Utilizări: adezivi, masticuri, pulberi pentru acoperiri, piese diverse armate cu
fibre etc.
e) Poliimide
Principala caracteristică a poliimidelor o constituie rezistenţa mare la căldură:
unele produse îşi păstrează proprietăţile mecanice şi electrice până la 500 0C.
e.1.) Poliimidele aromatice au temperatura de utilizare între –100 şi +250 0C,
iar prin adaosuri de umpluturi (grafit, bronz, fibre de sticlă etc.) se îmbunătăţesc
unele proprietăţi specifice (coeficientul de frecare, coeficientul de dilatare termică,
stabilitatea dimensională).
Utilizări: piese ale motoarelor cu reacţie, generatoare cu aburi, izolatori
termici, comutatoare, suporturi pentru bobine etc.
e.2.) Poliesterimidele sunt polimeri cu rezistenţă la temperaturi ridicate şi cu
aplicaţii speciale, în particular în domeniul aerospaţial.

f) Alte materiale termorigide

Poliuretani termorigizi, polimeri alchidici, polimeri siliconici, polimeri alilici
etc.
În tabelul 7.3. se prezintă sintetic, comparativ, principalele proprietăţi fizico-
mecanice ale unor materiale plastice termorigide.
Tabelul 7.3. Principalele proprietăţi fizico-mecanice ale unor materiale plastice termorigide.
Material Densitate Rez. la Rez. la Temperatură
[g / cm3] tracţiune compresiune, max. de utilizare,
[daN / mm2] [daN/mm2] [0C]
Polimeri fenolici 1,8 3,5-13,5 11,5-18 260
Poliamine 1,45-2 3,5-7 17-30 200
Poliesteri termorigizi 1,1-2 4,2-42 9-34 170
Polimeri epoxi 1,1-2 2,8-70 10-48 260
Poliimide 1,3-1,9 7,3-9 23,5-29 260 (chiar 500)