Dictionar Biblic

Red.cror principat
J. D. Douglsr, M.A, 8.D., S.T.M., ph-D. Redactor E.Mal, drrirniorlry Todot
Redactor tehnic
N. HillFr, 8,D., S,Th., AL.C.D. Fotr bibliorecar, Ilndale HoM, canbridSa.
Redactori consultanţi pentru Ediţia a doua
P. F. BN.e. M.A.. D.D.. P,B A
kofsor emerit "nylad!" la catcdra de aridc i exe8tzi biblicr, Unive6lkr€a din Manhsrer;
D. curhi., 8.D., M.Th,. ph.D, Dir4cror idjuct, London Bible coUese.
A. R. Millard. M,A.. M.phI.. F.s.A
L€ctor prlncipal „Rankin" de limbă ibraici ţi limbi seEitice drice, Uni@Eita!.a din Liverpbot.
J. I. Packer, M.A., D,phit.. D.D. Profesor de t@logie !i!reM!.A; Reshi colteEe, Vancouver.
D. J. Wirelnan, O.B.E., M.A-, D.Lir.. p.B3'. r.S.A" Pbfcror de arlrlolosi€, Univsitarea din Londra
socETArrA MtsIoNARi Rol|LANi
aDlTUnA .caRTEA CREŞTINA" ORADEA
1995
Originally published as NEW BIBIA DICTIONARY
.dttld by J. D. DoqsL. Copyright © The Inter-Varsity Fellowship 1962
AU rights reserved. Translated into Romaruan by permiasion of INTER-VARSÎTY PRESS
Copyright obţinut de Societatea Misionară Română, Wheaton, Illinois - S.U.A.
Publicat în România de Editura „Cartea Creştină a Societarii Misionare Române - SRL, Oradea.
Tritufiorlr Uirlu Pup, John npd
Editor: Doris Laurenţiu Coperta şi tehnoredactarea: Petru Lascău
TltKterafla RimiFLAm Press s.ill. Oradea. România. Tel: f<fi - OS) -137793 : Fax: (4\ - 059 - 437938
Acest proiect s-a reafizat datoritd geDeroEi6tii urmdtorilor donatori:
Fieldstead & CoEparly Fioldstead Charitabl€ Trust
D. John H. BeU Tho Crowell T?ust
Cs,lva,ry Baptist Church - K.noxvllle, Tonr1easee T:mda,Ie Housg Foundetion
Mr. & Mrs, \val-Pui SaJ!
EndowD€nt for Biblica,l R€s€aroh
Cornerstone T€levision
precum Si a multor al{i credincioli
suporteri ai Societdlii Mislonare Rom8ne
Cuprins
Prcfale vn

tnd$rn&i pentru folosirea dicliomrului om

Tranrliteralia IX

Abrevieli (x)
Usta autorilor ()(V)

Prefată
Dicţionarul biblic sa dovedit a fi una dintre cărţile cu cea mai mare vînzare timp de două decenii ţi
acum a ajuns sS fie socotit de mulţi cel mai bun dicţionar biblic într-un singur volum accesibil
publicului.
Această ediţie a Dicţionarului a fost complet revizuită, folosind traducerea Bibliei Revised Standard
\traion. Cîteva dintre articolele originale au foet o-mise ca inutile, altele au fost combinate pentru a fi
ţâsîte mai uşor, şi au fost adăugate multe articole noi. 0 mare parte dintre articole au fost resctise tn
întregime. Bibliografia a fost adusă la zi si datele bibliografice au fost revizuite. Un aspect nou major
este includerea unui index alfabetic cuprinzător.
Dicţionarul biblic nu se pretinde a fi o lucrare ilustrată, deşi au fost incluse peste două sute de hărţi şl
diagrame acolo unde ele contribuie tn mod substanţial la înţelegerea textului. Acestea au fost luate din
The Rlustrated Dible Dictionary Dicţionarul biblic ilustrat (1980), apărut în editura IVP, si care are
acelaşi text.
Dicţionarul biblic este o lucrare majoră a Societăţii Tyndale pentru cercetări biblice, care a fost
înfiinţată ti strinsă legătură cu Societatea Inter-Vareiry (tn prezent Părtăşia creştina din universităţi şi
colegii) i a stimula cercetarea biblică evanghelică. Co-atorii la Dicţionarul biblic, tnsă, nu sînt tn ex-:!
usivitate membri ai Societăţii lyndale (tn special t britanică); sîntem profund Îndatoraţi colegilor teologi
din multe părţi ale lumii, pentru colaborarea lor generoasă.
Scopul redactorilor si al colaboratorilor a fost producerea unei lucrări de referinţă, scrisă tntr-un spirit
de loialitate totală faţă de Sfînta Scriptură, şi care să adtncească mai mult cunoaşterea Cuvtntului lui
Dumnezeu de către oameni- La baza întregului dicţionar stă crezul că loialitatea faţă de SRnta Scripturi
comporta tratarea tuturor afirmaţiilor ei ca fiind adevărate şi demne de crezare, fie că se referă la
aspecte teologice, fizice sau istorice. Nu ne cerem scuze pentru faptul că această carte reflectă crezul,
mărturisirea ţt convingerile evanghelice pe care le are Societatea îyndale ■ Trinitatea lui Dumnezeu,
Dum-
nezeirea, moartea ispăşitoare, învierea în trup şi întoarcerea iminentă a lui Isus Cristos, inspiraţia divină
ţi autoritatea Bibliei, caracterul supranatural al vieţii Bisericii creştine, şi toate aspectele legate de
aceste articole de credinţă. Totuşi, nu s-a făcut nici o încercare de a impune o uniformitate rigidă asupra
lucrării tn ansamblul ei şi nici de a exclude exprimarea ocazionala a unor puncte de vedere diferite, In
limitele loialităţii fundamentale enunţate mai sus. De asemenea, colaboratorii noştri nu sînt obligaţi să
accepte sau să sprijine toate părerile exprimate de colegii lor, 6e b di4$o@, fre b .lt! p.tt.
Sarcina organizării acestei revizuiri masive a căzut pe umerii reverendului Norman Hillyer, a cărui
meticulozitate, dedicare şi tact au fost esenţiale pentru aducerea textului la forma lui actuală.
Toţi cei care au participat la revizuire sînt îndatoraţi lui J. D. Douglas, doctor tn teologie, redactorul
principal al lucrării originale, ţi d-lui Ronald Inchley, fostul Secretar responsabil cu publicarea tn
Societatea Inter-Varsity. Această nouă ediţie a dicţionarului clrdafte F tetula p6a d. d.
La elaborarea acestei lucrări au contribuit de asemenea un număr mare de editori ţi corectori. Fără a
neglija contribuţia celorlalţi, trebuie să menţionăm în mod special efortul minuţios şi stăruitor al d-nei
Mary Gladstone, din departamentul redacţional al editurii. Trebuie să ne exprimăm mulţumirile pentru
ajutorul substanţial dat de dr. Colin Hemer ţi dr. John Bimson la pregătirea hărţilor si diagramelor.
Paginarea textului pentru Dicţionarul biblic a fost făcută de Philip Mîles şi colegii săi de la TTiumb
Design Partnership Ltd, care au tipărit şi Dicţionarul biblic ilustrat.
Speranţa noastră este că această nouă ediţie a Dicţionarul biblic, la fel ca ţi cea anterioară, va permite
multor cititori să înţeleagă mai profund Biblia şi să preţuiască mai mult mesajul ei.
F.F.B
D,G.
A.R.M,
J.]J>
DJ,W
vn
lndrumiri pentru folosirea Dictionarului
Articolele sînt aranjate în ordine alfabetică ţi sînt uşor de găsit după titlul din capul paginii. Cînd un
anumit cuvînt nu apare ce articol separat, trebuie examinate tririitrile din irdsd aLaberic,
Trimiteri
Un asterisc pus înaintea unui cuvînt indică faptul că alte informaţii relevante pot fi găsite în articolul cu
acel titlu; asteriscul este echivalent cu abrevierea <j, v.
Abrevieri
O listă completa cu abrevierile folosite în acest dicţionar !..re fi gd.it! Ia p, x'xnl
Autorii articolelor
Autorii şi eo-autorii articolelor sînt indicaţi la sfeşitul articolelor prin iniţialele lor. O listă completă a
autorilor se gâsejte la p. JOV-XVm. lista este organizată fn odi@ .ltabetic! a bili.lelor, 6i nq in ordlE
nutr. lor de familie.
Bibliografie
rdtru a.i ajut F ei cre dot4 se snrdi€E tn detaliu un subiect, la sfttşitul articolelor mai maii sînt tudizae
hihliosralii Acstea * reler! ae obicei la lucrări generale recente cu privire la acel subiect şi pot include
studii detaliate sau cărţi care adoptă o poziţie dtdit! de @ r aubrnor .rti6ldri.
Traduceri ale Bibliei
Traducerea Bibliei folosită în acest dicţionar este Re-vised Standard \feision (pentru ediţia românească,
traducerea D. Comitescu). în cîteva cazuri autorii .rticolelor aq s.letr cidr€ dir tad@Ea rirs James
(Authorized) Vfeision, sau, dacă a fost disponibilă la data scrierii, din traducerea New International
Ver-sion.
Hărţi
Hărţile nu stnt incluse tntr-o anexă separată la sfirşitul dicţionarului, ci pot fi găsite alături de articole.
Numele regiunilor, provinciilor, regatelor, ecc, sSnt tipărite cu caractere romane majuscule, de ex,
BABILONIA.
TViburile ţi grupurile etnice: caractere italice majuscule, de ex., AMOWŢIL Oraşele şi satele: caractere
romane, de ex., Ierusalim.
Forme de relief cum stnt munţii, riurile, lacurile, mările, etc.; caractere italice, de or,, Marea Cea Mare.
NurEle tud.ft .le qor lofui: e fi mi rlr dar tn paranteze, de ex., (Marea Maiiterană). Consecvenţa
absolută nu a fost posibilă, dai în general, acolo unde numele modem este derivat de la un nume antic
(de ex. Creta ■ Crete, Italia = Italy) sau unde punerea trmelor mod€m ln pa6t@e d fi inurillPE€E (de a.
Egipt, Ierusalim), parantezele au fost omise. In alte cîteva cazuri, în care aproape toate numele loca-
lităţilor stnt moderne, principiul a fost abandonat în favoarea simplităţii.
Aspeiele @e ttebuie reMraie tr nod special, cu €te $lietul .rticoluhl, sht subliniar€, d€ er Aşdod,
Cînd un loc a fost cunoscut sub două sau mai multe nume, acestea sînt despărţite cu o linie oblică, de
ex. Ezion-geber/EIath.
Un semn de întrebare sau cuvîntul „sau" indică incertitudine cu privire la numele sau la amplasarea
unui oraş, a unei aşezări, etc.
VID
Transliteratia
Următoarele sisteme de transliteraţie au fost adoptate In volumul de faţă. Ilebuie să spunem că unii
autorii ai articolelor au avut dezacorduri de ordin filologic în legătură cu transliteraţia unor cuvinte
ebraice în general, ţi In special în legătură cu numele divin Yahveh fa particular, dar au acceptat
sistemul ales de redacţie.
Hebrew-Ebraică
Long Vbwebs = Vocale lungi
Short Vowels = Vocale scurte
Vcry Short Vowels = Vocale foarte scurte (if vocal) = (daca este vocală audibilă) Greek = Greaca
Arabic = Arabă
T - d
T - d
îl m h
1 - W
t - I
n - t
d - ţ
Long Vofrels
t - e
i •- 6
' - y
| - fc S-lî
V- i
B — mJ - n
O - ■
» - '
b - p
p - q
Short Vowels
~ - a
- e
■• O
- s
V«ry Sbort Vowcb
*■ •
- • (îf vocii)
Greek
AMhtc
- ■
c-

- d
- d
- r
- i
- «
- i
- k
— m
p
u"tyy -
> - d
— T P - rh
— . - h
» t y€- = nx
- y YY - na
- Ph av «■
au
=■ eh ev —
eu
- pa ov ■■
ou
= 8 IM = yl
* *
- r
-v
li J
f
0 ~ n
• - h
j - w
tS - y
•* m
DC
ABREVIERI

Abrevieri

l. Clrfl tt publtcafll pGrlodlcc

AASOR Annual of the American Sehools CBP W. M. Ramsay, Cities and Bishopria
of of
Phrvoîst 1 AO< 1SMV7
AB L/f lCfILUL xltjt-iiJ L-l E C'Q rnrjjgia, ioyo-ioy/ Catholic Biblical
AnchorBibU Quarterly
ACA Sir Moses Finley, Atlas of CBSC Cambridge Bible for Sehools and
Classical Ar-chaealogy, 1977 Col-
AfO ArehiyfBr Orientforschung CD teges Qumran Datnascus Document
AIA American Journal of cDc Cairo Genlza Oocuments of the
Archaeology Damax-
AJBA Australian Journal of Biblical cus Covenonten
Arckaeo-
log CE Chronique (dEgypte)
AJSL American Journal of Semitic CGT Cambridge Greek Testament
Languages
and Literaturo clc Corpus Iracriptionum Graecorum
AJT American Journal ofTheotogy OL Corpus Inscripâonum Latinarum
AItOS Annual of the Leeds Universiţy CQ Oassical Quarterly; Crater Quarterly
Oriental
Society CTE W. M. Ramsay, TheChureh in the
Ro-
ANEP J. B. Pritchard, The Ancient Ntar CIT man Empire beforeAO 170, 1903
East in Pictura, 1954;Z1965 Calvin Thcologicat Journal
ANET J. B. Pritchaid, Ancient I'AC J. Hastings (ed.). Dictionary of the
NearEastern
Ttxtt, 1950; Z1965; 31969 ,pd.ol& Or@i, 2 El- 1915-1918
ANT M. R. James, The Apoayphal DAS Dicd,n@iE d. la ,lt{e, (S!d&6t),
New Testa-
ment, 1924 1928.
AOTS D. W. Thomas (ed.), Archaeolosf DCA J. Hastings (ed.), Dictionary of
and Christ
d.l l6.anat s!ud, 1967 dd ti. O.+dr 2 eol., t9619oo
ARAB D. D. LucVenbill, Ancient DOTT D. W. Thomas (ed.), Documents of
Records ofAs- Old
tnia @.1 Bauonio, 7926 Testament Times, 1958
ARE J. H. Breasted, Ancient fiecorcii EAEIT M. AtiYq.h (.d.), Et9dopd.da ot
of L
Egypt,S voi., 1906-1907 Archaeological Excava tions in Ae
Haly
Amdt w. r. Arldt .!d F. W. cil8Ll! A Land, 4vot, 1975-1978
Greek-Engtish Lexicon of the EB Expositors Bible
New Testa-
ment and Other Early Christian EBi Encydopaedia Biblica
Litera-
ture, 1957 EBr Encydopaedia Britannicn
AS AnatoHan Studia EBT J. B. Bauer (ed.), Encydopaedia of
ASAE Annales du Service des Biblical Theology, 3 voi., 1970
(Antiquites de
lEg!'pte) EE K. Lake, The Earlier Epistla of St
Paul,
ATR Angtia h@logial ktid l911
aA Biblical Archaeologist ECT W. R, tticoll, The Expositors Greek
Tes-
BANE G. E Wdght (ed.), The 8ih{. ad tament , 1910
rL
Ancient Near East, 1961 EIt Encydopaedia of Islam, 1954-
BASOR Hulledn of the American EJ c. n.{t (ed.), &Edopdrdio Jr&i4
Sehools of f\w iiijj ffif
HfKHiinrh
BC F. J. Foakes-Jackson ţi K. Lake, EQ Evangdical Quarteriy
The
Beginninp qfChristianity, 5 voi., ERE J. Hastings (ed.), Encydopaedia of
1920-
3t Religion and Ethics, 13 voi, 1908-
1926
BDB F. Brown, S. R. Driver şi C. A. Erp? Expositary Times
Briggs,
H.bq a.l En'lbh lsi@$ ol rle old PRLAM Ponchungen xur Religion und
literaatr
Testament, 1906 da Alten und Neuen Testamena
Eib Biblica FT Faith and Thought (înainte JTVO
BibRes Biblical Research 6B Ginsburgs Bible (New Masoretico-
Ctid-
AIES Bultetin of the Israel Exptoration cal Text of the Kebfew Bible), 1896
Society
L'RL Btait af th. tdhn RlIah Lturury GNB Good News Bible (- TEV)
BNTC Blacks New Testament GTT J. Simmons, Geographical and
Commtntaries
BO BiUiotheca Orientală Topographical Texts of the G&d
Testa-
&RD W. M, flamsay, The Bearing of ment, 1959
Recent
Dtscoveries on the HAT Handbuch zum Alten Testament
Trustu/onhiness of
th. No T6tma& 7914 HDB J. Hastings (ed.), Dictionary of the
BS ,ibliotne S@. litle 5 FL rS9&1904
,SO,{S Eul?.ti, 6 tte s.h@l ol oriatal @d HES Harvatd Expeditori to Samaria,
1924
African Stadiei HfTT J. lighrfbot, Horae Hebraicae et Tal-
BT Biblical Tlieology mudicae, 1658-64
BZ Biblixhe Zâtschrift HJ Hibbert Journal
BzAw Beiheft, Zâtschrift fur die HJP E.Schtiser A History of the Jewish
altîestamen-
talische Wissenscliaft People in the Time of Christ, 2 voi.,
E.T.
CAH Cambridge Ancient Histoty, 12 GBaS-r9Ol; ed. B. M. BLd(, G. V6-
vot.
1923-1939i ed, Bizuit! 1t0- mes ri F. MiUar (d.), 3 dr rt73-
CB Catuty tiue W

ABREVIERI
UNT H. lietzmann, Handbuch zum
Neuen
Testament
llSS Harvard Semitic Seria MNTC
HÎKN Herden Theologischer Moffat
T Kammentar turn t
Neucn Testament
HTR Harvard Theologkal Review NASB
HVC Hebrew Union CoUegeAnnual tBc
A
a G. A. Buttrick et ai. (ed.).
Interpreters
Bible, 12 voi., 1952-7 mat
m D. J. Wfeetnan, Blustrationifivm
Bibti-
cal Archaeology, 1958 NCB
KX fntimQtiotiai CWttcal NOB
Commentary
ine G. A. Buttrick et ol., The NEB
ftiterpreterj
DKdonoryo/tfieBttrfo, 4 voi.,
1962
IDBS IDB, Supplânentvol., 1976 Nestle
EI israel Exploration Journal
Inscripţiona Graecae NIC
IGRR Inicriptiones Graecae ad res NIDN
Romanas TT
pertinenta
Interpretation
wr Itttroduction ta ths New NTV
Testament
IOSC Internaţional Organization for
S
Septuagitit and Captate Studia NLC
KW Sntrotluction to the Otd Testament NovT
ISBE ftiandtiord Stdnddrd libL zD
Emydopaediia, 5 voi., 2,1930 ls
JAOS Jqnal of ttu A'Mi! oriadJ Sociay ocD
Jfl Jenualem BtMe, 1966 oD(r
JBl Journal of Biblicei Literature
JCS Journal of Cuneiform Studfa
JA Journal pfEgyptian Archaeology Or
JEH Journal of Ecdaiauical Hiitory ort
Sa* EI. Sioger et al. (ed.), Jewiifi OTUS
Encydo-
pesdia, 12 voi., 1901-06
JHll Journal oftidlenic Studia oas
l/S Josnal .{J*lA sll!.lta Pauly-
Yt
Jj{ES Journal ofNear Eastem Studies PEQ
JNKL Journal ofNonhwest Semitic PG
Languages
JPOS Journal of the Palatine Oriental Pirllli
Sodety B
JQR Jewish Quarteriy Review
JMJ Joumal of the Royal Asiatic PJB
Sociay
.tis Journal of Roman Studies PL
jsar Journal for the Study of the Oid pan
Testa-
ment
JSS Journal of Semitic Studies P.Oxy.
JTS Journal of Theaiogical Studia PRU
JTVl Joumal of the Transactions of the PTR
Vic-
toria Institute (tn prezent PT) RA
jvm Joumal of World Histoty RAC
KAT Kommentar xam Alten Testament
KB L. KShler ţi W. Baumgartucr, RAr
Hebiuiiches uni aramăăches R8
Lexkon
lum/Uten Testamenr, 1967 NE
KEK H. A w. MelE (d), xridrciaqlti-
xher Kommentar Ober dat Neue
Testa-
ment RCG
LA Liber Armia (Jenisalem)
IM A. Deissmann, Lightfrom the
Aneient
EasC, 1927 RHR
I,C Laymares Bibte Commentary ]lQ
LOB Y.Aharontlhe Land of the BiWe, RTR
1967
LOT S. R. Driver, Introduction to the
Litera-
ture of the OM Testament9, 1913 SB
ISJ H. C. lld€ll, R, Stott !!d ll. S. Jc,
Greek- English Lexicon9, 1940
MU J. H. Moulton ţi G. Milligan, The SBL
Vocabularyqfthe Greek Tettament SBI
Jl-
luttraudfromlhePapyriandothvrnon-litr!ry o,ttn 1930 Moffatt New Testament Commentary J. Moffaît, A
New Translation of the Mq&lt'a, 1936
New American Standard Bib'.e, 1963 F. Davidson (ed.), The New BÎWe Commentary, 1953
D. Guthrie et al. (cd.), The New BiWe Commentary Revised, 1970 New Centary Bible New Qarendon
Bible New Engliih Bible: NT, 1961; OT, Apocrypha, 1970
Ntsdes Novum Testamentian Graect^, 19S6 New International Commentary
C, B'||M (d), The New l^ratuional Dictionary of New Testament Theology, 3 El" 1979a
New Intan4riMdl V6bn: NT' 1914; complete Bible, 1978 NewUmdon Commentary Novum
t'estamaitum
Dat Neue Testament Deuach New Testament Studies M. Cary et al (ed.), The Oxford Classi-cai
Dictionary, 1949 F. L. Cras ţi E. A. Uvinsgstone (.ed.), The Oxford Dictionary of the Chrutian Chinxh,
1974 Or/en talia
Old Tettament Library H. H. Rowiey (ed.), The Old Testament and Modern Study, 1951
Oudtestamentische Studiat rwa Veni RE
Palestine Exploration Quarteriy J. P. Migne, Patrologia Graeca J. B. Phillips, The New Tettament in
rtoda E{lirL 19s84d. d. 1972 (Palăstina-Jaturbuch) J. P. Migne, Patrologia Latina
D. J. Wfeeman (ed.), Peopla of Old Tettament Timei, 1973
Papyrus Otxyrhynchus Le Palais Royal dUgarit Princeton Theological Review ReviK âAssyriologie T.
Mausnsr et al., Reallexicon (fur) die Antike und Chraten turn, 1941-Revuc dArchiologie Revue
Biblique
A" !. P.ulr G wt.swr .. dl (d), Real- Encydopădie aer klassischen Alter-tumwisseniehaft, 1893-K.
Gaîliiig (ed.), Die Religion in e6hutlt utd C.EaMt, 7 wl., 1957" 65
Revue de tHistoîre des Religiom Revue de Qumran
Reformed Theological Review (AustralL)
H. L. Strack ţi P. BiUerbeck, Jfommen-tor nun Neuen Testament am Talmud undMidratch, 6 voi.,
1926-1961 SocietyafBiblica! Literature Studia of Biblica! Theology
va)
ABREVIERI
SchOrer Vezi HIP
SHERK Ihe New Schaff-HenogEncyclopaedia
ofRdigious Knowledg?, 1949-1952 SIG W. Dittenberger (ed.), Sylloge Inscrip-
tionum Graecorum, 1915-1924 S'T S@r.ith JMotol of Thblos
SDP Samaritan Pentateuck
SPEM C. S. Duncan, St. Pauts Ephesian Minis-
.t!, 1929 SPI w. lt Aa@y, S! Paul the lro/dla
anAlt RoMAa@y, citisl,S!Ia', tt2o ST Studld It@lolia
Strack-BUlerbeck VexiSB TB Babylonian Talmud
TBc Torch Bible Co^ndbtu
TCERK The Twentieth Century Encyclopaedia of
TDNI
TDOT
TE.
Th THAT
TEB
Them
Thl
THNT
TJ INT
lllTc
TO|C
TR
TS
ISB
TU
TWBR A. Ricbardson (ed.), A Theologkal Word Book oJ the drcW. rgso
C. Kndd şl c. rnedn!! (.d), rheololi-sches Wb'rterbuch turn Neuen Testament, 1932-74; E.T. Theologkal
DictionaryofâieNew Testament, ed. G. w. BbldLt l0 bl,, 1964.1926 c. J. aoir4trl rl H. Ri@n rcd.)_
Theologisches Wănerbuch zum Alten Testament, 1970- E.T. Theologkal Dk-tianary of the (Xd
testament, trad. J. T. Willis. 1974-Tadays English Version , 1976(- ct.Ig) Theology
E. Jenni şi C. Westesrmann (ed.), TheologUches Handwo'rterbuch num Altn T6i.Mq 2 Fl., 1971-1926
Tyndale House Bulletin (in prezent TynB) Themelios
Theologische Literarurzeitung Theologixhes Handbuch turn Neuen Testament Jerusalem Talmud
Translators New Testament (Bible So-ciety)
'lyndale New Testament Commentary Tyndale Old Testament Commentary Tneologixhe Rundschau
Texa and Studiez
Theological Studenta Fellowship Bulletin Texte und Untersuchungen tur Ge-tchi.hr. da alkhritti.ha
Litutur
TynE Tyndale Bulletin (înainte THB)
TZ Theologische Zeitschrift
VA Versiunea arorie.n (Av),
(King James), 1611
VAR Versiunea americană revizuită
(ARV) (vezi VAS)
uAs Versiunea americană standard,
1901
(versiunea americană a
versiunii
revizuite)
VKI Versiunea King James (=VA)
IR Versiunea revituită
CRV):NT18B1;VT
1885
vsR Versiunea standard revizuită
(RSV);
Nt 1946: Vf r952i Blbli.
ob&rulri
VG Vigiliae Christianae
VT Vetus Testamentum
VTSupp Vetus Testamentum, voi.
. suplimentar
VP Ugarit-Fonchungen:
intemanonales
Jatubudt fut .ti. A,tartututuna.
Syrien-Palâstinas
wC Westminster Commentary
WDB Westminster Dktionary of the
Bible,
1944
w.t J. J. Wettstein, Novum
Testamentum
Graecum, 1751-1952
w?aolth R. F. Weymouth, Tfte New
Testament in
ModM Sp@lr L90J
WH Westcott şi F. J. A. Hori; The
B.F. New Testa
ment in Greek, 1861
WJT Watnituta Th..tosi.at Joumal
ZA Zeitsch rififur Assiriologie
?AW Zeitschrift fur die
alttestestamentliche
Wissenschaft
ZDMC Zeitschrift der deutschen
morgenlăndischen Gesellschaft
7.DMG Zeitschrift des deutschen
Palăstina-Ver-
ZNW eutm
Zeitschrift pr die
ZPEB
neutestamentliche Wissenschaft
M. C. Tenney (ed,), The
Zandervan Pk-
torial snqclopa.nh ol rh. sbla 5
td.,
zfK iv/»>
Zd$hrift flr rhalogi. unt r\inh.
Diferitele tdiţii ale unei lucrări ifnt indicate prin cifre mid 9
II. LucrAtl claslce
ad Fam. Cicero, Epistulae ad Ep.Mor, Seneca, Epistulae Moralei ad
Familiarei Lucilium
Adv. tisei. Iraeneus, Adversul Eus, Eusebiu
Haereses
Arm Tacit, Anale Ev.P.& Evanghelia după Petru (apocrifă)
Ant. Josephus, Antichităţi iudaice Exc. Theod, dement din Alexandria, Excerpta cx
Apoi. JEti' MarDr, ,poloria ltttulila Theodoto
Apologia Geog Ptolemeu, Geografie; Strabo,
Geografie
BJ Josephus, Războiul iudaic Hypot. Clement din Alexandria,
Hypotyposes
Ctem. Rufinus, Clementine nd Homer, tliada
Recognitions
Recog Iul su.toris, C.,ruli6 C@@
Contra Ieronim, Contra Pelagium (Vieţile cezarilor)
Pelag. In. Vtrr. ' Cicero, In Verrem Actio
Eccles. Sozomen, Istoria bisericii ist. Dio Cassius, Atona romană;
Hist.
EH Eusebiu, Istoria ecleziastică Tacit, btorUle
Epig. Mania], Eppigramatkus
Latinus
orn)

hv. luvenal Ptuep, Ev.

Jtt. Josephus Flavius Quaest
Mtgn Ignatius, Magnesians so.
.
NU Pliniu, Istoria naturală Stram.
Oi Horaţiu, Ode Ttall.
Omm Eebi'! onon6.i.on de reit Vesp.
.
Hebraids Vii M6.
PMa Ignatius, Philadelphiant
d.
ABREVIERI
Eusehiu, Praepamlio Evangelica se!e, Qla6tion6 Nat!ft16 Iui@:, SdriE; Psis, So.tE cl@tri din Al@drir,
srromar.it Ignatius, Traltians
Suetonîus, Vapasian (Vieţile catarilor) Filon, De Vita Mosis (Viaţa lui Moise)
III. c{41 blbltce
Carp din Vechiul Testament
Gen., Exod., Lev., Num., Deut., Ios., Jud., Rut, l,2Sam., 1, 2Îrnp., 1, 2Cron., Ezra, Est., Iov, Ps., Prov.,
EeL, Ctnt., îs., Ier., Pltn., Ezec., Dan., Osea, loel, Amos, Obad., lona, Mica, Naum, Hab., Ţef., Hag.,
Zah., Mal.
Cdrţi âin Noul Testament
Mat., Marcu, Luca, loan, Fapt., Rom., 1, 2 Cor., Gal., Efes., Filip., Col., 1, 2 Tes., 1, 2 Tim,, Tît, Fîîim.,
Evr., le,, 1,2 !.t" 1,2, 3 16., !uda, Ap€,
Iv. Abrevletl generale

od. Ioc. ad locuia (lat.), în locul n.tr. nota traducătorului

Ăl* respectiv
fie. trad. m gr. a vt tâcutâ de op. cit. opere citato (lat.j, in lucrarea
Acuila, citata
ccal40d.Cr. mai sus
acad. acadtan P documentul levitic
apocr. apocrife par. şi paralel (e)
dram. aramaic(ă) pass. passim (în mai multe locuri din
sursa
asir. a$ihan(ă) citată)
b. barlbd (.m,/s.), 6'n I'n Pait, Pentateuh
bob. babilonian(ă) Pesh. Peshitta
m British Museum ?1. placi (ilustraţie)
cea □fes Q Quelle (germ.), sursa din care se
crede
cop. capitolM că rntt lur. zidile lui bE !flate atlr
t confer (lat., vezi, compară cu) în Mat. cit ţi în Luca
D documentul deuteronomist .L. quod vide (lat.), vezi
deex. de exemplu R. Rabi
E est, estic, oriental; Elohîst rom. roman
Ar. ebraica S sud, sudic
tai. Lat. (limba) latină edesiastică son. semitic
Ecdus, Eeclesiasticus (apocr.) Sirah Canea tltsleFiuii lui lsu, 6'rl lui
(4.
egipt. egiptean{a) j.n. DIXaXI
serie noua
oigî. englei(â) supl. volum suplimentar
a. etiopean(a) J.V. db Eho oai), nb dvtntul
CT engleza veche Symm. Symmachus, trad. gr. a VT, sec.
al 2-
fa fenician lead.Cr.
fii figurat tir. siriac(ă)
geiman(a) ŞA ţi alFi
f grec, greaca f urm. şl uElr€rele (Ee€, et.)
documentul Iahvist Târg. Targum
lat latinffi tr. e. traducere engleză
lic. literal Thtod. Tnedotioq tr. gr, a vr, c. al 2-
lea
loc. ât. toco dtato (l!t), h locd citt deja d.Cr.
latina tîrzie TM textul masorede
LXX Septuaginta (tr. gr, a VT) TN Textus Receptus
Mac. Macabei (apocr.) trad. tradus, traducere
mg. (adnotărO marginale turc. turc(fi)
UHU Manuscrisele de la Marea V Vest, vestic
Moarta
mod. modem V. veiset(e)
MS. manuBcrise(e) v.L Edo latlo (bt), ditdit widte
Mt/M- Muntele/ Munţii voi. volum(e)
fif.
W nord, nordic ven. versiunea
 w Noul Testament VT Vechiul Testament
n.td nota editorului Vulg. Vulgata
Cxiio
Ilsl! sutorllor
AAX AA Jones, MA, B.D., Ph.D., fost ţef al Departamentului de studii religioase, Avery Hitl Col-lege,
Londra.
ac. RA Cole, B.A-, 8.D., M.Th,, Ph. D,,
secretar federal, Church MassionBiy Society (Australia) ţi profesor de limbile ţi literatura Vechiului
Testament,
University of Sydney.
ARC AE. Cundall, BA, B.D., rector, Bible Col-Jege of Victoria, Australia.
AE.W. AE Wiaingale, BA, BJD., M.TK, Rom-focd.Esset
AF. AFlavelie, BA., B.D., pastor al bisericii
Finaghy Presbyterian Church, BetEast.
AF.W. AF, Wall», MA, B,Litt., profesor de studii religioase, University of Aberdeen.
A.O. A Gelston, M A, profesor de teologie,
University of Durhatn.
AJ.M.W. AJ.M. Wedderburn, MA, BX>., Ph.D., profesor de limbi ţi literatura Vechiului Testament,
University of St Andrews.
AILC. AK. Cragg., MA, D-PtuL, DJ)., episcop adjunct de WakefieH ţi fost Vicar de Hclme, Hud-
derafield.
AR. a Rdd M !A", B.D., D"D., to6r !rof@. d.
Nol T.Jmnr, FtF Church Cou.g., Edtnbu.![
ARJvl A.R. Mlllard, M.4", M.ibit, nS.A.. profesor JRanfcin'1 de ebraica si limbi semitice antice,
University of LJverpooL
As, A" Stlart, M.Sc., Dtp.R.M,S,, prcf.sor
emerit de geologie, Univer&ity of Exeter.
AS.W. AS, Wood, BA, Pb.D., F.R: Hist. S., fost rector, Cliff Colfcgc, Calver, Derbyshire.
AvinS. A van Sclms, Th.D,, profesor emerit de limbi semitice, University of Pretoria.
B.A.M. BA Milne, MA, B.D., Ph.D., profesor de teologie biblica ţi istorica ţi de etica creştină,
Spurgeon's Cottcg., Ildho.
B.F.CA" t.F.C. Attirson, M,A., pb.D., fo$
bibliotecar adjunct, University of Cambridge.
E.F.H, B.F. Harris, BA, MA, B.D., ?h. D. 6.. ferenjiar de isîorie, Macquaric University, New South
Watef.
BL.S. B.L. Smith, B.D., lUScboL, profesor de literatura clasica, Sydney Grammar School; lector,
Moore Tbeological Ccllege, Sydney.
B.O.B. B.O. Banwell, BA, MA, fost Lector de Vechiul Testament, Rhodes University; Pastor metodist,
Fort Beaufort, Africa de Sud.
C.D.W. C de Witt, doctor în filologieţi istorie orientala; custode onorific a] Musee* Royam dtArt et
His-toJre, Bntsush; profesor emerit ta Uoiversily of Louvain.
CFJ. CF. Pfeifter, BA, B.D., Ph.D, profesor asociat de Vechiul Testament, Cordon Divinity Scbooi,
Beverly Farms, Massachusctts.
C1I.D. CH. Duncan, MA, B.D., Ph-D., Tli.D., profesr d. filo2on, Srarc CoU!8c of VLrortr,
Australia; preot la St Faurs Catiiedral, Melboume.
C J.D. CJ. D.vcy, B.S.., M ,A', brpccr 6& obq Victoria, Australia.
CJ.H. CJ. Hermer, MA, Ph.D, bibliotecar, Tyn-dale Houjse, Cambridge.
cLF, Cl- Fehtcrg, A"B, A!t, Tb,B., TLl,t, Ph.D., profesor emerit de limbi semitice ţi de Vechiul
Testament, decan la Talbot Tbeological Ssminary, La Mirada, California.
DAH. DA Hubbard, BA, B.D., Th.M., D.D., L.HJD., rector, Fulter Theological Semlnary,
Pasadena, California.
D.&K D.B. Krotr, B.A-, D.D., M.Tn., D.Pbit, AL.CD., rector, Moore Theologlcal CoUege, Sydney;
preot principal la St Andrews Cathedral, Sydney.
Dr. D. Ft.rnen, B!A,, TLA., Tb.U. pb. D,
Profesor, Rbode Isiand Junior College,
D.F.F. D.F. Payne, BA, MA, ţeful academic al Biroului de admiteri, London Bible College.
D.c. D. Olrhriq B-D.! M.TL, ih"D., For..rd,
London Bible College.
D.cr. D.O. Srradlirg, Ma!.tt coco[G9. ,fford
DH.F. DJt FLtd, B.A, prcEcror, Oat HIU CM-lege, Londra.
DKT. D.H. Tongue, MA, fost lector de Noul
T6laDent, Trility Oollc8c, Sriitot-
D.H.W. D.H. Wheaton, M A, BA, rector, Oak HUI
College, Londra; preot la St Alban's CatbedraL

DJAC. DJA Cllnes, MA, Conferenţiar, Depar-lamentul de studii biblice, Univmity of Shefficld.
DJ,V,L DJ.V- Ir@, ll.B., B.D, rliEior pcmru străinătate, Overseas Missionary Fellowship, Singapore.
DJ, DJ. WbeD.4 o.B.E., M.A., D, Ur., FB-A,, F.KC" F.si-, Fofq emerlt de sldologi.,
UniversityofLondon.
DKr D,K Id6, MJ\", 8,D,, Redd of Alfold, Surrey and Lracwood, West Sussex.
DOs, D.O. Swor, BA, B.D., pa3ror 3r bi&ricij Arhtord Evrng.lLrl codgE8alioral Chuch, Mid-
D&d.L D-R.{l€lley,M-A-,Ph.D,, leclqdeNoul TdlDdq RnUet Ilall, Cambrtdge.
D jlh. D.R. Hali, MA, M.Th„ director al Asociaţiei bisericilor metodiste din nordul Scoţiei.
D,g, D.H. TFpocll, MJ|, M,D., F,R,C,P.,
F.R.C.R., radiolog consultant, Westminster Hospiiai, Loodoa.
o.w. D. Wenham, A, Ph.D., L.r sd. Nout Tesl.mot, Wlrlific rl.[ tr(d.
D.W.B. D.W. Baker, A.B., M.CS., M-Phil., tector de limbă ebraica. Regent College, Vancouver, BC.
D.W.B.R. D.WJB. Kobinson, MA, episcop de Par-ranmatta, New South Walcs; fost Şef al Departamen-
tului de Noul Testament, Divinity SchooL, Dniver&ity of Sydney.
D.W.G. D.W. Gooding, MA. Pb.DM M JU A, fost profesor de greaca Vechiului Testament, The Qjctn's
University, Belfast.
EAJ. Ei, Jud8e, M-A"! prolcsor dc j!tqi4, M&-qu.rie Uni@6iry! Nw soulh Wal4
E.E.E. RE. Ellis, Pb.D„ profesor cercetător de literatura Noului Testament, New Brunswick Theologi-
ffll Seminary, New Jersey.
EJ.Y. EJ. Young, BA-, Th.M„ Ph.D., fiast profesor de Vechiul Testament, Westnunster Theologica]
Seminary, Philadelphia.
EM,B, B,M, Blaikbcr, O-B.E., M.,4", Litr.D.,
profesor emerit de literatura clasica, University of Aucfc-land.
E.M,B.G. E,M.B, G@!, Mn- 8.D., prcor b St At-date's Churcb, Oxford; preot la Covcntry Cathedral.
Fost rector la St. Johrvs CoUege, Nottingham.
EM.Y. EJrf. Yamauchl, BA, MA, Ph.D., director al studiilor postuniversitare, profesor de istorie, Mia-
Di U.h6i9, Odord, Oblo
F.cR nc.F Bn!n, M i,, Pl!D' D.D., prore$r d. liDU sDiric., UdiwEity of Sr.lrcrb6.h.
I,ISTA AU'IDRIT-oR
F.D.K F,D. Koder, Mrt, AR.cM-, t6r dlrelor, 'IlndaL B@&, c.dbridge.
F,F, F. Foulte'l B.A", 8.D., M ,d, M.S.., ledor
de srudii bibrico, Sr Jol'.'s correg., Auc&rand, { profs de istorie şi literatura biblică, University of
AucMand.
nnB F,F. Brue, M-A, D-D" F.B.d, prcfs emerit „Ryiands" de criticism ţi exegeză biblica, Univer sity of
Manchdld,
F.H.P. nli Patner, Mtr!, mkio.ar pa.ohial li preot la St Matthewfc Church, Walsall, West Midlands.
F.N,H. FN, Hcppet Pl.BioL, BSc,, F.Lj,, * todc !dju*l, The H..bqriun, RotEl Borani. Cddcr!, Kew.
F.R.S. FA. Steelc, AB., M A, Pb.D., director adjunct al organizaţiei North America for North Africa
Mission; fost profesor assislent de asiriologie, University ofPennsytvania.
F.S.F. F.S. Fil^tDBM&, 84, 8.D., M.Th,, f6t
p.{mtq, sPurEonr corleSer tndE.
G.C.D.K. G.C.D. Howley, fost redactor consultant al revistei The Witness.
G,o.G, o-o- Cb€r, Br", 8.D., dir..rq al Ir, nitululul au$Elih d€ rhololic, Melboumc.
G.I.D. GX Davies, MA, Ph.D., lector de Vechlu! Testament ţi de studii intertestamentale, University of
Cambridge.
G,LE D.m G.L Edmeaor, M,A,, Dip- Or. Lang., lector, Departamentul de teologie, University of
Bîrmineham.
G-o. c. O8g, M.4", B.Sc, D.D' Dlirl, 16l pas.
br b Asr.nrhq Fatcr, Fifc-
G.R,B.'M G.R B@let-Mlray, M-A-, ?trD' D.D, fost profesor James Buchanan Harrison" de interpre-
tarea Noului Testament, Southern Baptist Theological Seminary, Louisvjlle, Kentucky.
G,S,c. G,S. Gnldare, B]{", consultant.
c,, FIS,, BiotoS
G,sM.w' o.S.M- walte., M,A, B-D' Pb.D., 161 profesor de istoria bisericii, University of Lceds.
o,T.M, c.T. Madrr, M A,, erertrd, Chriet5 College, Cambridge.
c.w. o. Waltc6, Btr{., 8.D., Ph,D., prct@! de teologie pastorala, Gordoa-Conwcll Theological SemiBry,
Soltb Hdin@, Mechuerts.
c.w.c. C.W. Crc8ar, D.D., M.Tb., diEcrq, Bible Tairirg Iutitute, Gh!8@,
H-A,G.B, H-A.G. B.lb€n, M.A, B.D, f6r rccld, Clifi Clllege, c.htr, B.rq6hir€.

(XV)
LiSTA AUTORILOR
H.D,MdD, H,D, McD@ld, B.,i!, 8.D., ln,D., D.D_ rct po.do, tndor Bible Co|ega
H.G.M.W. H.G.M, Williamson, MA, Ph.D., lector de .brai.{ ti dori.t, UtriE6ily of CaDbridS.
riLE H.L. Elisn, 8.A., 8,D.. fd5l cositicr. Moorlaruls Bible Coliere.
H.M.c H,M. c!r3on, 8.A,, B.D,. D.slor ta Knighton Evangelical Free Church, Leicester.
H.R. H.N. Ridderbos, D, theol., profesor emerit
d. J{dl Tsl,aDeDt, XaDpcd Thotogi@l Sdinary, Olanda.
LH.M, LH, MrBba,l, B,A, M.A, B.D_, ph,D., profesor de exegeza Noului Testament, University of
Aberdeen.
JAM. JA Motyer, MA, B.D., pastor la Christ Church, Wqrbourn., Dmr, fcr rau, rrinLry Cor-1.a., Brjsrol
r"A,T. J-4" ThomFoq MrA- M.Sc., 8.D., B,Ed.. Ph.D., fost lector în Departamentul de studii despre
Orientu! Mijlociu, Universily of Melbourne.
LB.J. J,B. Job, M.,4", 8.D., f6t prof.$r de Vechiul Testament, Cliff CoUege, Gater, Derbyshire.
J.B.P. J3. Payr., ?[D, tGr !rof* dc Ve.hiul Testament, Covenant Theological Scminary, St Louis,
Missouri.
tB.T. J.B. Tdrsnc!, M_A, 8.D,, prcr.sr dc l@lo8i. silleDalid, UrisEity ot Ab.deer
J.B.Ti. J,B. Tayror, M]1-, episcop de Sr Atras
J.C.C. J.C. Conncl!, B.A,, M.A., fost profesor şi directordestudiideexegeza Noului Testament, London
Bible College.
J.CJ.W. J.CJ. Waite, B.D., pastor la WycliTfe Independent Chapel, Shefficld; fost rector, South Waies
Bible College.
J.C.W. J.C, Whitcomb, Jr., Th.D., profesor de teologie şi director al studiilor postuniversitare, Grace
Theologica] Seminary, Winona Lalte, Indiana.
.J.D,D, lD, DouSta!, MJA., 8,D,, S.T.ltL, th,D., rcdadd l.f, Cbr!*hiiry Tod.y,
J.D.G.D. J.DG. Dum, M.A", B_D' Ph.D„ profesor d! r@lodc, Uriw6iry or Du.haD.
J.E.G. J.E. Goldingay, BA, arhivar şi profesor de Vechiul Testament, St John's College, Nottingham.
J.G.B. D-ra J.G. Baldwin, BA, B.D., rector,
f.irlty colrr., BrBloL
J.G.G.N. J.G.G. Norma, B.D., M, Th., fost pastor la R6ytb B.prlt ONrclr !ifc.
J.G.S.S. Thomson, BA, M A, E.D., Ph.D., pastor la Wigtown, Scotland.
J.H. J.W, Hoad, MA, şef de secţie clinica, Prio-
ceton, NewJerscjr.
sciM.it J.H. Harrop, MA, fost lector de literatura clasica, Fourah Bay College, Universily of Sierra
Leone.
J.HJ. J.H. Paterson, MA, profesor emerit de geografie, University of Letcester.
J.ris_ tE. skllron, B-4,, M,a, M,Dif,, ph,D, director la Robert H. Skilton and Margarct B. Skilton House,
Philadelphia; fost decan al Reformed Bible Institute din Delaware Valley şi profesor de Noul Testa-
ment, Weslmlnster Theological Seminary, Philadelphia.
rH,sr, J.H. Sringcr, lvLA, B-D., f6r tu,ti.r, tlndoo Bible CoUc!..
J.I.P. J.I. Packer, MA,D.Phitn D.D., profesor de
teologie sistematica, Regent College, Vancouver, BC.
JJ.H, _JJ. Hughes, BA, M.Div., profesor de studii religioase, Westmont College, Santa Barbara,
California.
J.L.K. J.L Kelso, BA, 111.M., M A, Th.D., D.D., Ll.D., fost profesor de istoria Vechiului Testament şi
de arheologie biblica, PtttsburgThcological Seminary, Pen-nsylvanta.
J.M, J. Mlnoy, M-d, Tn.M., fGr Fonso. d.
teologic sistematica, Westminster Theological Seminary, Philadelphia.
J.MM. IM. Houston, M A, B.Sc.,D JbiL, fost rector, R.8ot Con.gc, VatlsEr, Bc'
J.N.B. J.N. Birdsall, MA, Ph.D., RRAS., profesor de Noul Testament ţi critica textuala, University Of
Birmingharo,
J.N GetdclhuJ6, BJ{", B,D., Tb.M,
J, Phjttip, Mn5 p6dk la Hottiood Abb.y,
r.N.G,
J.P.
Edinburln.
JP.B. J.P. Baker, MA, B.D., preot la Nevrick, EastSussex.
IPX J.P. Kaoe, Ph J3., Dip.Ed., profesor de greaca elenista, University of Manchester.
J,P.UI J,P.U. Liltcy, M "A", F.CJ{-, Mlgdakr Cot. lege, Oxford.
J.R J.R.., M-4",TtrD, FD&.or & Vccbtul
Testament, Melodyland School of Theology, Anaheim, California.
J,Ru ,, Ru6., MJ1, altodc, Oulb.nti& Mu-
euF of Ori.ntll An, Uoimi9 of Durb.o.
J.S.W. J.S. WrigW, MA, fost director, Tvndate ttll, Brdol p.@t la Brdot ettEdral.
CXVI)
LISTA AUTORILOR
nui
).T. ÎA Thompson, BA, M.Div., Tîi.M., Ph.
D! erellld c.6!ltmt, American Bibte S&ieiy.
J,r,w. ,.T. Wtbr.t, M.A.,Lc.P., Pb,D., Ftul €. ledrei de studii religioase, South East Essex Sixth Form
College.
J,w'C t.W. Cnd.y, M r\ di.e4to la sh$bury Housc şt Preot la St Peters, Evcrton, Livcrpool.
J.vD. J.w. Danel MA, Pb.D-, Lcro. de rrodii rdigi@, U.iEiity of Srirlir&
LwM, J.W- Mriklcjohr, M,B.E., M.A., fcr secretar pentru Inter-Scbool Christian Fellowship In
Scotland.
KII. KA Kitchen, Bi-, Pb.D., lecld dc liobd egipteana ţi copticâ, University of Liverpool.
rLMdK KL Mc(lt, B-4-, M-A", lccror dc tildalud d6i.e, Thc Austraban NatioMl Uoiveiiry, Aaberra.
LCA Lc. Alen, MJ1,, }!.D, prote de liobq 51 literatura Vechiului Testament, London Bible Col-
LM. _ LL Moftis, M.sc, M,Th., Pb,D,, f6r re16, Ridlcy College, Mclbournq p[6t b 51 ?aul! Ca-
thedral,Melbourne.
M-AM M"4- Maclr.d, M.A, diccrq, Ch.islhtr Witness ta Israel.
M,B, D.@ M. BachinS, B-4-, B-D., M- Ed., fo6t
profesor ţi şef al catedrei de teologie, Cheshire College of Education, Alsager.
MG,K CM,O. xlirq D.M., Pb.D., prorebr dc Vechiul Testament, Gordon-Conwell Tbcological Se-oitary,
south Hamil|on, Mas
M.H.C. M.H. Cressey, MA, profesor de teologie sistematica ţi de apologetică, Westminster College,
Cam bridge.
MJ,s, Mt Sclroao, BA, MA, PLD., p@fs dc v4hiul Tcstaftni spur8.ds con.8e, l,ndor.
Mrs.& MJ.S. Rudwjck, M-A", Ih,D,, ScD., pG
fesor de istoria ştiinjei, The Free University, Amsterdam.
M,R-c. M,R. Cordod, 8.D., reto, Bible Insdulc or sourh Afri€, rrlk Bay, sonrh A.&i@
M.RW'F. M,R.W. Fafu, M.A, vi@ ta St PauN Church, Cambridge,
M,T,F, M,T. F.rm$! B,A, B.Sc, ,|R.C,S,, p@r
la Old Brampton ţi Loundsley Green, Dcrbysbire.
N, N. Hillyc., B.D., s.Th., A.L,C.D., l6t
bibliolcc.r, Trrdale llousc, ca@bridge; vi€r ta Hatherleigh, Devonshire.
N.H.P- N,tI. Ridderbc, D,D., profeer eoerit d€ Vechiul Testament, The Free University, Amsterdam,
Pr"a. PA Blair, M"A-, pr@t ra BarkjDS, Esd
P.E. P, Ellhg6'1h, B-{, M.A, Pb.D-, rddu-
cător consultant pentru United Bible Sodeties, London.
P.E.H. ¥£. Hughes, MA, B.D., Th.D., D. Dlt„ profe.or la w6|diEr.r Tbelogidl snbidrry Pnila-
delpnia/pr@t h St Jobns Episp€l Churcb, ll!.ring-toa Valley, Pennsytvania.
F.H.D. P.H. Davids, BA, M.Div., Pb-D., şeful catedrei de sludii i lidbl biblie, Tririty Epieppal schel for
Mioisrry, Ambddle, Peontnrnia.
P.w. P. Wouey, D.A., Th.M., D.D., prol€sr
emerit de istoria bisericii, Westminster Theological Seminary, Philadelphia.
R,AF, RA Rnlayson, M-4, profMr ooerii dc teologie sistematica, Free Church College, Edinburgb.
R-aH.c. R.AE Guno.r, B-A-, M.Tb-, leso d. limbt oodede ti l*re de rludii reliSi()re, Blo*lands Tabntel
Coucgc, Wcybridg., Surey.
R. AS. R A Stewart, M A, BX)., M.Litt., fost paslor la Church of S{olland.
RE.N, Rl. Nixon, MA, lcr Eclor, sr Johnt College, Nottingham.
RH.M, R.II Mou@, B-d, B.D., Th-D., Ph,D,, rector, Wfaitworth College, Spotane, Washington State.
RJ.AS. RJA Sheriffe, BA, B.D., Ph.D., fost lector de Vechiul Testament, R&odas University, Gra-
haDrM, CaF Pr@inc..
RJ.a. RJ. Bauckham, M-d, Ph,D' profesr de istoria glndirii creştine, University of Manchester,
RJ.C. RJ. Coates, MA, fost director, Latimer House, Oxford.
RJ.M.K RJ. Mcl<clrcy, BA, M.Th.,D.Phil, rdor, Th. Corer€galiml Couege, Manch.srer.
RJ.T. RJ. Tbompdoo, MA., B.D., TILM, D. Tbcol., lector In teologia biblica ţi istorică şi fn etica
creştina, Spurgcon's College, Londra; fost rector, New z.elaod Bapli6t Th@logial Colle8e, Auckland.
RJ,W, CRJ. Way, Mtr!, p$tor la Sr ColD@ba.. Uai rcd Rcfomed Chuoh, letls.
RKll Ri Harrisoa, M.Tb., Ph.D., D.D., !.G fcsor de Vechiul Testament, Wycliffe College, University of
Toranto.
R.N.c, RN. Casu,M. 4 -, ?h.D., letul eledr€i d. educaţie religioasa, The Academical Institution, Coler-
aine, Northern Ireiand.
(xvrr)
LISTA AUTORILOR
R.P.G. RJ.Gordon,MA,Ph.D.,profesordeVe- T,HJ. T.H. Jones, MA, B.D., AM.B.LM., ar-
chiul Testament, Universlty of Cambridge. bidiacon de Loughborougb.
R.F.M. RJP. Martin,MA, Ph.D., Profesor de Noul w,oT. W.G. Put man, BA, B.D., pastor
metodia,
Testament, Fuller Tbeoiogical Serninary, Pasadena, Ca- Higb 1H^combe, Bucla.
lifomia.
W.H.O- W.H. Gispen, D.Theol., doctorand In limbi
KS.W. R.S. Wallace, MA, B.Sc, PhX)., profesor semitice, profesor emerit de ebraica ţi Vechiul
Testa-
emcrit, Columbia Tbeological Scmlnary, Decatur, mcnt, llie Frec University, Amsterdam. Georgia.
wj.c. WJ. Cameron, M.A., BX)., profesor de llm-
R.T.B. R.T, Bectwith, MA, director, Latimer ba, literatura, exegeza ţi teotogia Noului Testament,
House, Oxford. Ftee churcb of Scotland College, Edinburgh.
R.T.F. RX France, M J^, B.D., Ph.D., prorector, WJM. W J. Martin, MJi., Tb,B., PH.D., fost
şef al
LondonBibleCoUege. Departamemului de ebraicfl ţi limbi semitice
antice,
Universlty of Livcrpool. R.V.G.T. R.V.G. Taster, MA, DJ)„ fost profesor
de exegeza Noului Testament, Universtty of Londoo. W.O, W. Osborne, M A, M.PhiL, lector
de Ve-
„„ „ „, ehiulTestament,TheBibleCol(egeofNewZeeland. s,s,s. s.s.
SDalq, M,A, B.D' tb.D., epire! It
CoventryCathedral. SCW.w.w. W.W.Wesset,MA,Ph.D., profesor de
No-
„„ .„ ui Testament, Bethel College, St PauL Minnesota. T.cM, T.c.
Mncncn, M.A, curod. sdjunct,
Department of Western Asiatic Antiquities, British Mu -leum.
(XVIII)
ARON, TOIAGUL LUI
AARON (in ebr, ,an'.dnl, Potivit gdErogiei din Emd, 6:14 q,um., Aarcn a 16r sul dintre cei doi tu ai lli
Anru ii ldhe!€d (@lrlalt a tdr Moi*), .r treilea în linia descendenţilor lui Levi (Levi-Chehat-Ai@-A,rc.)
j pobivit d Exod. 7:7 el a f6t c! 3 a.i mai în vîrstă decît Moise. Măria, sora lor, a fost mai în vl,sr, delr
anhdoi. daca €a 6te "roh" lui Moi* al .eroi nme nu ne 6te dat in Exod, 2:4, 7 i.un.
Aaron apare prima dată în naraţiunea din Exodul ca şi „Aaron Levitul" care sa dus să-l tntflnească pe
fratele său Moise cînd acesta din urma s-a întors în Egipt, după teofania de la rugul care ardea. Datorită
elocvenţei sale superioare, el a fost purtătorul de cuvînt al lui Moise pentru israelip' şi pentru Faraon
(Exod. 4:14 ş.urm.). în tot cursul carierei sale el a fost în mare măsură un personaj secundar alături de
fratele său mai dinamic. în împrejurarea cînd a acţionat ind€Fndmt de iEtu-tiuil€ lui Mois€, el a actioci
greşit (Exod. 32:1-6], în afară de faptul că a fost put5totul de cNlnt al lui Moi*, el a hdeplinit qi u rol
taumaturgic: el a fost cel care a mînuit toiagul care s-a transformat în şarpe şi a înghiţit toiegele-şerpi
ale vrdjitorilor egipteni (!xod. 7.8 t.llm) €i .e, clid a f6l lndEpiat spre Nil, a tansfomt apele Nilului in
sînge şi apoi a adus plăgile succesive: broaştele şi lAducnii Gaod, 7:19; 3:5 +m., 169,lmJ,
După trecerea Mării Roţii, Aaron a fost unul dintre ei doi cae au tprijinit nlinile hi Moi€ ln timput luptei
cu amalecitii (Exod. 17:8 ş.urm.), şi s-a urcat pe mutele siMi aEturi de Moierjm), (Exod,ri 19:24),
împreună cu fiii săi, Nadab si Abihu, şi cu şaptezeci de bidini ai hi k6ell el ao awt o wdaie a Dm-
nezeului lui Israel şi au mîneat în prezenţa Lui (Exod. 24;9s.h.) in dazia lrmAto.re, lrs5, cltrd Moise s.a
urcat pe Muntele Sinai însorit numai de losua (Exod. 24rr2 q.lm.), A,rcn . fo* hduplcat de popo! si ta.5
o iMsift vizibiia a pl@nlei divire $ a Ecut u vilel de au, adigind mînia lui Mde (Erod. 32:1 q.lm.)
Fomda cu .a!e a prezentar vil€lul de au poporului: „Iată dumnezeul tău, care te-a scos din ţara
Egiptduil' (!xod. 3214), a fiajzr Lui l6ob@n I u p€cedent atwi .hd a nEdat dFii d€ .u la Betel şi Dan (1
împ. 12:28).
In leaile pFiei din Penlatelh, A.rcn €se D stalat ca mare preot iar fiii săi ca preoţi, ca să slujească în
coful din psti€ (Erod, 2a:1 iun.; kv. a:l ş.urm.). Aaron este uns cu ulei sfinţit si de-aici încolo este
„preotul uns" (Lev. 4; 3, etc; cf. uleiul de pe barba lui Aaon, !r Ps. 133:2). El ti fiii s5i a! prinit vEnjnte
epei.le, dar ale lui A,rcn slnt mi d@bne, Pe diad€tu tubanului sau 6te sjsr "s6r!.nie Dontruhi" (eu, ,,snnt
!€ntn tahve" (Exod. 23:36); efodri s5! inlod. s pieptai d douSspMe pi€te preţioase (cîte una pentru
fiecare seminţie) şi un loc tenh Urin fi ltmim, obidtele cu ce € l5@a tragerea la sorţi pentru a stabili
voia lui lehova pentru popoin sr! (Exod- 23:1s i.!m-).
c€a Mi inportante zi a anutui pentru Aartr Gi pentn 64re 'pr@t N' care l.a suc.edd) eB ziu ispăşirii (Tişri
10), cînd tTecea dincolo de perdeaua care separa compartimentul exterior al sanctuarului (Locul sfînt)
de cel interior (Sffnta sfintelor) şî aducea a@lo slryele uei jerde de isp!*€ Fntru prcatele poF^rlui (Lev,
16:1 i,lm,), cu a@ste @zie el N era îmbrăcat cu veşmintele lui de „glorie si frumuseţe", bogat€ in
crno;, ci rft o h:i'd albi de in.
Solia lui rGsn a for Elrteb., din sdinlia rui luda. Fn ror cei mi twi Nadab $ Abihq a! nuit io pctie după
ce au adus un „foc străin" pentru tămîiere (Lev. 1O:1 i.!6.)i din ceil.lC doi fii ai lor cde au sup.a vietuit,
i.!6.)iEleaE d lramr, au d*is @i dziu fanilii pr€9lEti riEle (1 Crcr 24:3).
I! cirda pozitiei lui ,&rcn, Moi* a ren6 prcletd lui Iahve pentru Israel şi principalul mijlocitor pentru
popor înaintea lui Iahve, şi lucrul acesta a stîmir invidia lui Aaron şi Măria (Num. 12:1 ş.urm.), Aaron
însuşi (împreună cu Moise] a atras invidia altor familii lwiti@, al crrcr lidd a fdt Core (NM, 16:1 ilm.),
Indoielil€ lor cu plivire la p.ivnegiile lui Aaron ilm.),au f6i spulbente ae minlre p€delrl cu roiraSd lui
Aa. ron.*
AaFn, la fel .a ii Moe, a f6t oprit d inte ln Canaan la sfîrşitul pribegiei prin pustie; el a murit şi a folt
tn8rpat pe Mi Hor, la snniF cu Edon, 'ar slujba şi veşminteleluii-aufost transferate lui Eleazar (Num.
20:22 ş.urm.).
Preoţii din Israel au ajuns să fie cunoscuţi ca „fiii ld Aarcn". ,,F in lui Tadoc', €re au slujit ca !r&d nt
T€nllul din Irolin de la dedtcarda ac6tuia phe h eul 171 id.ci (cu eEplia inneop€rii c.uate de exilul
babilonian), sînt incluşi în familia lui Aaron, între urmaşii lui Eleazar, în genealogia din 1 Cron. 6:1
ş.urm. La 10 ani după abolirea preoţiei urmaşilor lui Ţadoc, Aldmus, marele preot instalat de Seleuciii,
a fost recunoscut şi de HasideenL ca „preot din spiţa lui Aarcn (1 M4. 7:r2 i.lm.), de€nde.!. lui 6ind
trasată probabil prin Itamar, Ben Şira rosteşte discurs1n ebsi6 al lui Aaron tn Ecls. 4s:6 i.um. Bnrb.$ de
ls Qufran au fomt o conhira€ a lui ,J3!ael 9i Aaron", adică, au€rei fomtLici iiconhira€ prcoli (CD 1:7),
preoţii cosrituind o o,F6nt, a srn€lor A.roni.# (1 Qs 3:s ş.urm., 8 ş.urm.), aşteptînd venirea unui Mesia
Aa-ronic (preoţesc) împreună Cu „Mesia Iui Israel" (laic) (1 Qs 9.11j cD 12:23i.lm.i 20:D.
în NT &ron 6c pr€zeftar € stranor al Elisa b.t€i mM lui l@n Boieetorul (Lue 1:s), şi este menţionat în
discursul lui Ştefan despre istoria lui lsh€l (Fa?t. 7:40). scrnrorul Epistolei citre Eqei prezintă în
contrast preoţia limitată şi ereditară a lui Aarcn $ slujba p€rt{ta si p€rp€tG a lni Iss io erctla.d. ele
(Ew. 5:4; 7:11, etc,),
BIBUOCRAFIE: R. de \,5u, nncient knel', 1965. p, 345-401.
F.F,B
AARON, TOIACUL LUl. Mzwstire. luj core { a ad€pti|r sni (Nm. 16:L g,lm.) a arrtat lihped€ cd
statutul sacral al seminţiei lui Levi, si statutul preoţesc al lui A,rcn si al dseentilo! sii din *dinlia .ee.,
ftbui.u sEbni@ h nod public. In accat rcp, nmele @nducebdui fi@arei se'dnina fct scris pe m toiat eu
p€ u retFl (m.fl.i) apaqintd seminliei sale - nm€le lui A5rcn fiind slis p€ roiasul .e apa.lr@a seminţiei
lui Levi ■ şi cele douăsprezece roiege au fost puse „înaintea Domnului, în cortul mărturiei" (adică,
tablele legii care erau în chivotul legămîntului), A doM zi dimindla, $a sesit .e toia3rl pe care eB *ds
nmele lui Aaron Gce nusx6, inltorile !i r.di* migdale - un semn că Aaron era ales de Dumnezeu ca prot.
Toingal ld a 16r rs aups 5€€ ,inaintea nnui€l', ca m aretnrent lnpotriva uei reb€liui ulrdi@re (NM.
17:111)- Pobivit .u Ew. 9:4, a f6t
1
AAROI{, TOIAGUL LUI
păstrat în chivotul legămîntului, împreună cu „tablele legii". Se pare că a fost acelaşi toiag care a fost
folosit pentru a lovi stînca la Cades (Num. 20;7-ll); cf. ,,roia3ul lui D!mm" (!xod 490; 17191
AIADDON, ingerul e.tanic al ad!:cului nah€it (Apoc. 9:11), al cărui nume grecesc este Apollyon,
„distrugător" sau „nimicitor". £n ebr. •"baădân înseamnă „(locul) distrugerii", şi în VT este folosit ca
sinonim pentru *moarte sau Şeol. (*IAD.)
J.D.D
în limba aramaică rugăciunea „Tatăl nostru" probabil că în limba aramaică a început cu cuvîntul
■abba.y
Se paF c, ks a f6! .el dhd c4 . folosit termenul pentru a Se adresa lui Dumnezeu, ţi El le-a dat ucenicilor
autoritatea să facă acelaşi lucru. Pavel consideră că acest termen, este un simbol al adoptării creştinului
ca fiu al lui Dumnezeu ţi a faptului că este stâpînit de Duhul.
BIBLIOGRAFIE. J. Jereiruas, The Centra! Message oJrLNI L965, p. 93oi iden., Abbq, r6, P. |671 t'vT
1, P. 5 €.lm,; 5, ! 1005: MDNTI l, p- 614 $ urm.
D.F,P,
ABANA. unul <untre ele doll dui sni,ere n€nio' nate de leprosul Naaman în 2 împ. 5:12, Grecii l-au
numit Chrysorrhoas („Rîul auriu"), şi probabil că este identic cu rîul Barada din zilele noastre, care
izvoreşte din nutii Anti-uban, la 29 1@ lw de Dans, d dupn ce trece prin oraş se varsă într-un lac
mlăştinos, Bah-ret-el-Kibliyeh, la vreo 29 de km înspre E. Grădinile şi livezile fertile pe care le udă ar
putea justifica laudele lui Naaman.
J.D.D.
AaDON (ln ehr. ,dUddn). 1. oE lbntic dn t$dtul luiAşer(Ios. 21:30, scris Ebron în 19:28); Kh.'Abdeh
(A!d;r), la 6 km tPE n*diosd l6rii de la *A.zib, lingă un drum care traversează dealurile. 2. Ultimul
dnin€ judelto'n n'c! de la rPi6ton (Jud. 12:13 3.lm1. 3, C.Etenie in sinda luilaianin (r crcn. i,:23). a, U;
sbsmG al lui saul, din enjnFa lui BdiaRin al cror a:30: 9:36) 5. cdean la cuu ldl6ia (2 Crn. 34:20),
J.F.U.L,
ABARIM. Nume dat munţilor care se înalţă de pe @ld d€ E al Mlrii M@ft€, qde Mrlrn€ lplatoulqi
moabit este crestată de o serie de văi sed pe direcţia E-V: înţelesul literal este „regiunea de dincolo",
adică, dimolo de Ma@ Mdd, privind disPF Iudi Lg caprni ae N al nuFlor s iulF Mt. 'Nebo, de pe cie
Moi€ a p$!r Privi Fste ţara C.n.anulll (Nms 27:12r D4r, 32:49). Potrivit itireFrului dir N@ 33, ultima
tabără a isradiţilor înainte de a ajunge la valea lordsnului a tdt h scesn nuri (v. 47_43) rlie-Abarim (v.
44-45; cf. Num, 21 ;11) trebuie sâ se fi aflat apr@le d€ @ldtrn de S al Mlrii Moane. Polititimian
Eadlerilo! nod€me, sprc dsebirc de Av ee ta_ duce „trecătoare" (cf. larg), acest nume ar trebui să apară
şi în Ier. 22:20, unde sînt menţionaţi aln1 doi ftmti ae p€ caE * poaE rcd@ ca.mnul.
BI3UOGRATE: C, Adaim SnirE The Histonial Ceography ofche r/ofy land2*-1931, p. 380-381; GTT,
p. 261, 444.
G.1.D,
ABBA. o fomA ofadcn a cuvbtdui etuic care înseamnă „tată". Cuvîntul a intrat în limba ebraică ţi apare
frecvent în TB, unde este folosit cînd un copil se adresează tatălui său, sau ca o formulă prin care dne e
adte sui Fbin. TereNl coauic! atrt un sens de intimitate cît ţi un sens de respect filial; ttsi in crsile Meieti
N a fGt folosit niciod.t! ca o formulă prin care cineva se putea adresa Celui Atotputernic.
in Nl c$lntui apaF de 3 ori, fiind Ean5liteFt în greacă; în fiecare cai este un vocativ, adresîndu-I-se lui
Dumnezeu, şi termenul grecesc echivalent este adausat In8l cel ebraic (Mam 14:36; Ron. a:ls; Gal.
4:6). Se pare că expresia ebraico-greacă era obişnuită în biserica de limbă greacă, unde este posibil s5 fi
fost folosită ca o exp.6ielinles@.!, lituryic!bde (Probabil 6tec!
ABEDNEGO. Nme dat lui Auria, c@dut de qil al lui Deiel (D.n. 1:7) A fGt @nducibr al rei provincii
babiloniene pînă cînd a refuzat să se închine înaintea unei statui (Dan. 3:13), dar a fost reaşezat la
condleF dupa ce a *6pat c! viafA din crptonn spritu (3:3o). €1 6r. nHioMt ln 1 Mac 2:s9 ti est€
subînţeles în Evr. 11:33-34. Se poate ca numele să fie echivalentul aramaic (caldean?) al unui nume
babilonian care înseamnă „slujitorul celui strălucitor", proba!0 u je de @vinte lol6ind nur€le zeqlui
b€bi imian Natr) ('r,lEBo),
DJ.W.
AIEL, Al doe nu al lui Adm ?i Ea, fraGle (p€e fratele geamăn, Gen. 4:1-2) lui *Cain. Numele este
leRat ll@ri de tefunul al€dian dpl4 de te@ul sumerian ibila, „fiu", sau de termenul akadian ibilu,
„cămila", dar aceste asocieri sînt circumstanţiale. Abel a I6t u on ne'rtninit (d.tai6, Mat. 23:35) ii cnrd
eI htruclt .h plstor (cn. 4r2), a adu o je!d{ din întâii născuţi din turma lui, Dumnezeu a primit jertfa
(c€n. 4:a; ir, 11:4). DuP! ac€a el . fost orcft de Cain, iară să lase urmaşi, din cîte ştim noi. Este dar că
Isus Cristos la considerat ca fiind un personaj istoric {Mat. 23:35i !u. 11:51)
BtsuocR.All!. XB, p, 227j { s. Landesdorfer, Sumerisches Spracfigur im Alten testament, 1916, p. 67-
68.
T.C.M.
ABEL. EleMt din nutule uor leui, mi d6 in Transiordania. lraducerea tradiţională „pajişte" nu este certă
şi Baumgartner (KB, p. 7) preferă traducerea „pîrîu, curs de apa", prin comparaţie cu ter-
ABIGAIL
menii ebraici 'ăbăl, y&băl, yăbS[. „Abel" din TM, în 1 Sam. 6:18 (cf. k/) este probabil o eroare textuală
şi ar trebui înlocuit ai„-eben = piatră" (cf, doc si traducerile modde). ln 2 San. 20:18 ,/Abel" erEzinte
ii,Abel &t.Ma,ca" (v. 141s), iar h 2 cbn. 16:4 (rext 3l teEt?) Ab.l-Maid lare se fE acelasi la G/. 1 [np.
1s20). Pozi$a ec€ FnEu Ab€lMiFaim ,din@lo (saujîngă, în NEB) de Iordan" (Gen. 50:11) si pentru
Ab.lcheranin (Jud, 11:33; udml^ l ara lui fiAnd) nu este cunoscută, dar vezi referirea lui Skinner si
(ilnd la C€!. 50.11, li aoq p, 243, 371, p6ra localuri posibile.
O.I.D.
ATELBET-MAAGA. (in e!r. -ăbW bec mu jkL „pajiştea casei asupririi")' Cetate în N ţinutului lui
Neftali în care loab 1-a împresurat pe Şeba, fiul lui Bidi (2 San. 10:14)i captMt de siri€Di sub con daeE
lui B€n.Hadad (@, 379 ld,cr,; 1 hD. 15:20; 2 Cbn, 16r) ude de nmit AbelMain. Captust de asiridi sub
@dwro lui Tislat-Pil6er M [cea. 733 Ld,cr,, 2 lbp. 1s:29), Este pci se 6G cut palre dh slatul siri.n rub
condlc€@ hi 'Maaca- A fo$ i&rtifcar @ Tel Ab, la 20 de kn N de Lacul Huten, Folosirea numai a
numelui Abel în blestemele egipie@ Crertele er(Etire) si !r 2 safr 20:1a, cit si folosirea combinaţiei
explicative din 2 san. 20:14 („Abel, adică Ber-Maaca"), arată că acestea sînt două nlr eRhiElente ii n{ u
nl@ alcituit dh Eei p5rii.
D.W.b'
ABELMEtIOI,A. Un orat nmii h leslrur: cu fi4: nadianiJilor dimint€a lui chedd (Jud. 7:22). A 6dt pde
din al circn€a disFi.t al lui sol6non (1 lmp. 4:12) $ a rdt leul de nerere .l ruj EliFi (1 inp. 19:16). Pozida
Lui nu 6re cseut4 dd * @Nidera de obicei .A 5te plerl ln v.lea lordanului, la s de Bet-Şean.
D.W.B.
Lroboan L curiotarca lui Abia ioaitr@ de b*5lie cddmni apostazja regatdui din N ii alimt ap6. barea
divir6 pdh dimsti. lui D.vid qi p€nh inchl nar€a oferili la lbnplul din l€lNlin.
J.CJ.W.
ABIATAR. (ln €bi. rryo-@, ,9iriltele ex@lentei, plrine lnlltal), Fiu al lui Ahinet€q- si nnpreue cu a6t4
preot din Nob, a lct sjn3fll supravieluiro! al nasdului ponii d€ Sad iopoErE faniliei lui si s'a aEtuat lui
Davia ]! chena, adlclnd cu sine u elod(1 San. 22:20-22t 23:6, 9). ElaajLtd!laducerea chivotului la
Ierusalim şi a fost unul dintre sfetnicii lui David (1 cron, 15:11j 27:34). A fGr iimis lnapoi la Ielulin
hrpreune cu fir sru lomtan a|mi cind David a tugit, ti a ldt nB5lcimt sa apere ineresels r€8€ltri ftnpotiva
lui Ab3:lon (2 Sam, 15:35 s,lm,-17.1s), La sdtyinrl domiei ld David €l a cospnat p.nd. I fa@ p€ Ad.ni6
rege 9i 3 fost dstituit dia 6frir d€ .tte solonon (l imp. 1-2), Dudnd caprt linie' @$lor lui Eli, Mare p!€oi
in rinpul dotuiei Lui David. -* prE € a aht u Eng mai lnah decit Tadq (r Imp. 2:3si cL Maftu 2:261. Nu
a {ie .u cditudine dad a awr m fil nmi Animele. sau daca .ele doln nme au lct ehival€.le in 2 Sam, 3:r7:
r cbn. 24:6. in Malcu 2i26, textul „£n zilele haelui preot Abiaial ste hds n.l 6r..t ,,in pasjll d6p!e Abiatat,
prin analogie ca Mai.u l2l 26.
A.R.M.
ABIEL(Inebr. /!| a,, .Dumezeu 6r€ tadl nerr'). 1. Buicd l{i sarLl (r sm. 9:r ii 14:sD. 2 unul dintre viiejn
lui David (1 cbn. rr:32), numit Abi-Albon (2 s.n. 23:3r) dbon tiind rradt€ra! de .opisr din versetul
următor. In unele codice ale I.XX avem aici Abiel.
R.A.H.G.
ABIA C"n ebr. ■"ftfya, „tatăl meu este Yahve", sau ,JahE 6re Etn). Nme purrat de mi hulti blrbari fi
rehei .tin Vt Cei nai inportanli dinre €i shr: al aoib8!alluisanuel(1s.n. 3:2j ICrcn. 6;23), u u@f al lui
rl@Er dtrpa caE ra dat nme l. ceab a opta dintre cele douăzeci şi patru de cete preoţeşti (1 cbn, 24:10;
cJ Lua t:s), 6d lul leb@h I (1 împ. 14:1-18), şi fiul şi succesorul lui Roboam, ÎmpăErul lui luda (1 crcn,
3:10; 2 cen. ll:20: l3:1), N@ele acstlia di! m, apare @ Abiam (&tan, „tatăl mării" sau „tatăl apusului")
în 1 împ. 14:31; 15r1, 7.3, clteva ns n. ids:, dau aici nuele lli @ fiind Abia ii acearta %.i6ota 6te
sprjjiniia ae br menul Abiou din LXX.
Alia . doMir 3 ani p6r€ Irda (1 lnp, 1s:2; 2 cFn. 13:2). D€*rierea domi€i lli h inp.iFd este dileiu de c€a
din Cronici, dr dir€rdrele sint Kon. cuiabîle. în împăraţi el este criticat pentru că a aderat Ia pr*ticile
leligi@ @rupt€ al€ t.tilui ss! (1 inp. 15:3). Relatarea din Cronici (2 Cron. 13) se ocupă epmte h
inE€gim cu victoria d{isiv, ohlirut5 cu ajuto.n lui YaIk 6upF almEi mi nMfte a lui
ABIEZER(Inebr, ,Ot ee., ,,tatil heu 6te ajutor') .
1.o fannie (claa) din MaM€ (lc. 17:2) din cai€ sa tEs Ghedon (Jud. 6:11). pe wenea ld Ched6n, clanul
lauja ln ofra (Jud, 6i11, !4), lda]naie cdft poale n identincas c! (al-Tayib€h), la N d€Betgear. Disticnn
lui Abiezd *te nen\ionat ln Osd.a de la safrarja (tr. 13, 23) &tind de la aa. aoo idcr. ii 6te situar la sV de
si6en [veîi LOB, p. 3rs327). lezer (Nm, 26:30) 6ie o p6cdare.
2. Unu.l dinEe cei Eeizai d€ vtej' ai 1ui Da\id (2 Sam, 23:27; 1 Con. 11r23), rascut la Anatot, l3 4 km N
de lerualin- El a comndat divlzia a noua a amatei ld David ln llm a noc (1 c!on, 27:12).
R.I\G.
ABIGAIL. (înebr. ■"bgqyil, „tatăl meu este bucurie"
l. soqia lui Nabal camelitur eu calebitul, !n ţăran bogat cre leuia la Maon, sr care sa deosebit foarte mult
de soţul ei. Ea şi-a dat seama ca insulta pe
3
AEICAIL
care soţul ei a adus-o oamenilor lui David prin faptul ci pe vremea tunsului oilor a refuzat să le dea
acestor» daruri, a pus în pericol toată gospodăria şi familia lor ţi de aceea, din Iniţiativă proprie, a luat
ca daruri pîini, vin, oi, grîu, stafide ţi smochine, ţi la îmbunat pe Ddvid chd *s. pllnuia atacrn, pllEniod
astfel vărsarea de sînge. înţelepciunea, frumuseţea şi demniratea el lau inprestomt F Davtd şi el a bl!€-
dllntat !e Dllfua, ctnd ea t.a sps ld Nabal despre acţiunea ei, et şi-a dat seama că ei scăpat cu vials € prir
ninue, $ de fiicA a arur s ar.c de apoplexi. si a nuit - lovit d€ DuMU Dup! rea David 6-a căsătorit cu
Abigail şi i-a asigurat astfel o poziţie socială nouă, împreună cu o avere considerabilă, împreună cu
Ahinoam din Izreel, ea a fost soţia lui David la Gat. Ele au fost luate prizoniere de către amaleciţi, în
apropiere de Ţiclag ţi au fost apoi elib€nc (I Sam, 30:13), Ea a gf6t mama tui chileab (2 Sm. 3:3) eu
Duiel (1 cFr. 3:1). al doila 6u al lui David.
2. So_lu hi lt& (2 Se. 17:2s) eu leter (1 cbn. 2t17;2. 1 So_lulhp.hi 2:s) lt&kMelitdSe.17:2s) - termeni
care stnt utd confundaţi în ebraică - şi mama lui Amasa, Ea a fost fiica lui NslEt (2 sam, 17:5) $u I* (1
crcn, 2:13.16), criticn nodemi @reiaer, cn rN5haq6teo eroare făcută de scribi.
M.B.
ABIHAIL, (fnebr. ■"bfhayil, „tatăl meu este putere"). N!fu de b!!b6t e! de Gneie, 1. U, leviq ratll lui
Zuriel[Num.3:35).2.Soţiaru[Abişui(lCron.2:29). 3. Un gadit care locuia în Susan (1 Cron. 5:14). 4. Mffi
Ui Mahalat, efa hl Roboan $ 6ica lui Eliab, ftat€le el nal ltsEtic al lui David, (2 crcr u:13), s. Tad asEet
ti Mhiul lui Mardoheu (Esr, 2:1sj 9:29).
R.A.H.G.
ABIHU(înebr. '"ifofl', „tatăl meuesteel"(Yahve)). Fiul lui Arb4 p@t. El L-a qzut F Dlm*u !r sloria Lui
(lf,od. 24:1,9) d d toat€ acgtea a 46oEt independent de cerinţele legii rituale şi a fost omorît de feul lftit
(14. 10:1.4).
A.LM.
ABILENE. Regiune din Anti-Lîban, de lîngă cetatea Abila (cf. ebr. păb3, „pajişte"), pe malul riului
Abajia (nbd, Beda), en la 29 de hr tw d€ Da6* (ruinele cetăţii încă dăinuiesc împrejurul satului Es-sul).
abild€ . apa4inqr regatului ittEn al lui Ptol€mu Mqr@s (ce 3540 l.d.crJ 9i al fiului sau Lysanias I (40-
36 î.d.Cr.); ulterior a fost separat pentiu a fo@ telrarhia uli alt 'LBani.a tui drGr menţionat în Luna 3:1.
în anul 37 d.Cr. a fost dată lui Irod Agripa I de către împăratul Gaius, ca parte a reAanrhi s!L! iar h atul
53 Claudiu a .ht-o lui lbd }gdpa ll. g, J.s., N 2. 275, 247i AnL \A, 237i 19. 275; 20. 138.
BIBLIOGRAFIE, IUB 1,1973, p, 561-573-
F.F.B.
ABIMELEC. (în ebr. '"fcfrntfefc, „regele (divin) este tatăl meu"). 1. Regi filisteni din Gherar care
poartă acest nume apar în episoadele cu Avraam (Gen. 20:1 -13) ti Isac (ca, 26:1.33). similantar@
din@ ele douA elisade ia fdst F nulF 3r creada ci 6te o Ep€tare, dd 6te ?osibil .q Abinele sd 6 f6t u lse
g€e.ic dat regilor fil,.tdi C,, ,Fatun', tt Egipt); există diferenţe semnificative între întfmplări (şi observaţi
relevanţa lui Gen. 20:13 atît pentru AftanGlo!6.ra$ cft d pentru isaac). Aluzia la preenla 6li! tenilor
tnCanaan, în zilele patriarhilor, nu este necesar greşita, deoarece „filisteni" poate să însemne câ lmitorii
dir crEFr dau o .En3ards . oanenilor Mării care s-au aşezat ulterior în Palestina; dintre aceste popoare,
filistenii au ajuns să fie elementul dominant. în subtitlul Ps. 34 numele de Abimelec este dat lui A.ldt,
qeb dh cat.
2. Fiul M Ghedeon, ntst de o condbi ain silEn (Jud, 3:31). cu ajutorul f.nttlid mrei sale el ia onorft
p€ tod cei qapte4i d€ ftati ai s:i d excepţia lui lotam. Deşi s-a proclamat singur „rege" ■ tidu re @ tatn
stu Ia r€flat (Jud, 3:23) .t€ritoriul s5u nu s loate sa * fi exdE dincolo de @4iE de V a ţinutului lui
Mânase. După trei ani locuitorii din sihe s.au ftoB tipotrik lui {i au teui de part€a lui Gaal- Abimelec a
răspuns cu vigoare şi cruzime; rlterior e muirlI' n od tutinG, lD inpul 4edidtri Tebeţuiui. Pentru a
înţelege cadrul arheologic pentru ftd. 9, rezi c. E, wrkht, shah.n, 196s, p. 123.12a.
3. PFt, 6ul lui Abi.d (1 crcn, 13:16), potrivit cu 7M. dd orclabil c! aici 6te o ffir€ Iicud d€ enb, 9i a!
tebui si 6e Aninele (cl 2 sam, 8; 17),
R.P.G.
ABIRAM. (în ebr. '"btrăm, „tatăl meu este înălţat"). 1. ttd lui !!ab, s rub.njt care tnpreh! .u fFtele său
*Datan, cu *Core, un levit, şi cu alţii, a instigat o răzvrătire împotriva lui Moise (Num. 16). 2. Fiul cel
hai turc al lui 'Hiel din Bet€I, .aE !i.a piddut vi.ta în timpul reconstruirii fbrtăreţei Ierihonului, cea. 870
id.c.. (r Imp. r6:34i .f 16. 6:26.)
D.W.B
ABIS. culhni ge a6r6s (,trepartie fer5 ftrd", ,pdlnC) apaE de 9 od h Na Este sads ,ndirC' (locuinţa
demonilor, Luca 8:31; locuinţa morţilor, Rm.odh!. 10:7) şi Jîntfna adîncului" (Apoc! 9:1-2, mo4ilor,11;
11:7; 17:8; 20:1, 3). LXX traduce termenul ebr. t?hâm, „loc adînc" cu cuvîntul „abis" (Gen. 1:2, etc),
cu releri€ la ida prl@rl . @i lntinderi ireEe de apa pe care a plutit lumea, sau cu referire la lumea de jos
(Ps. 71:20). (*IAD.)
,D.D.
ABrqAG. (in ebr. ibaae ssul Fsibil "tatil . hoinărit"). O tînară *sunamită foarte frumoasă care a fost
adusă ia David ca sâ-1 îngrijească în zilele bă-EnEdi lui, D!p, t@rr4 ld Davtd, donia, fiul lui cel mai
mare, a dorit să se căsătorească cu,ea, dar solonon, vdztd t! ac@ta o tret.re de a .kdi
ACCBPTARE
tronul, întrucît se pare că haremul regelui era moştenit de succesorul Său (c/ R. de Vaux, Anckn t fcrorf,
1961, p. 116), a pu c. trarele sdu ee fie onoft(1tnp, 2:13.25).
D.W.B.
ABIŞAI. (în ebr. '"bptay, „tatăl darului" sau „tată) meu este Işai"). Fiul Ţeruied şi fratele lui loab şi
Asael (2 sm, 2:18). 2 Sah, 23:toj I con. l1:20-21 ohr, că el era cel mai cu vază între „cei trei", care
trebuie 1 însemne (aţa cum traduce Vulgata) „al doilea grup i trei", dupâ „cei trei" din 2 Sam. 23:8-12.
Totuşi, S ms. ebraice şi textul siriac din 2 Sam. 23:18-19 sil Cron. 11:20 spun că el a fost căpetenie
peste „cei treizeci". El a avut o cariera strălucita ca ofiţer supeiq id a:Mta lui D.vld.
G.W.G.
BR. dn €b!. ,a!nar, d* illnar ln 1 san. 1450). rd lui sall g cotutr<lontul matelo! tui CI Sa. 14:50); unul
dintre foarte puţinii slujbaşi regali menţionaţi în legătură cu domnia lui Saul. In urma @Ci lui saul,
Abnr a obgrut judmlntd & crcdinE d€ 6d lui s.ul, E*Baal gt-Bo€.t), al tutl:u seminţiilor, cu excepţia lui
Iuda (2 Sam. 2:8-10), sila instalat ca r^ge într-o capitală nouă (Mahanaim), pe partea de E a Iordanului,
fn lupta care a urmat între .s lui sad @ a a lui Daviit (cJ 2 sM, 311), Abrer Ia sqiNt cu loialitt€ pe
prcrejatul sru pi.t chd acesta a insinuat că, prin luarea concubinei lui Saul, Ahner a revendicat tronul
pentru sine. Atunci Abner a început să ducă tratative cu David, promiţînd să sa!.! rot lrdelnl ln jurul
Eselu lor l€sftin. Dar b nu a avut încredere în Abner şi, în parte pentru răzbuna moartea fratelui său
Asael (2 Sam. 3:18-23), la omrft la po4ile Hebrctul$ (i san, 3.27),
RP,G.
ABSALOM (fn ebr. •abimem'), „tatăl este pace" sau „tatăl păcii"). 1, Al treilea fiu al lui David, născut
de o femeie străină, Maaca, fiica lui 'lîilroai, regele Ghe-şurului (2 Sam. 3:3). A fost un tînăr frumos, la
fel ca ţi sora sa lamar, care a fost violată de Amnon, cel ditr dl6 !te i r-a nescut lui Dadd, dd de c&re o
attA femele (2 Sam. 13:1-18). Cînd Absalom a aflat despre acest incident, 1-a omorît pe Amnon,
atragînd astfel mînia tatălui său şi a rugit dinaintea lui la Cheşur (2 Sam. 13:19.39). PriM pane a
prof€ti,ei Id NaAtr Fa împlinit (2 Sam. 12:10). După 3 ani de exil şi după alţi 2 ani de interdicţie de a
merge la curtea regală, David 1-a reprimit pe fiul său, iar ca răsplată acesta a complotat împotriva
tronului său (2 Sam. 15:1-15). Expresia „patruzeci de ani", în v, 7 nu este în acord cu 18:5, şi s-a
sugerat că ar trebui să citim „patru". Acum s-a împlinit a doua parte a profeţiei lui Natan (2 Sam.
r2rr1.), A aeia pane (q lrb) s{ lnplinit de a. menea clrhd duplt acg (2 san, 16:2023) ri acm nu mai era
cale de întoarcere, Găsim patos şi folos spiritual în cuvintele lui David cînd leviţii au vrut să ia chivotul
legămîntului în lupta cu regele detronat (2 sd. Is:2526), snBitul lui Abcalom 6te bire c1lG .ut, cu
.Jltorul lui Elrat (2 sm. 15:32.37 si 1Z:l 16) $ I@b (2 Sm, 13:1-21; Ei er 19:1.n, iavid a

lutut siil hvjnd h lupra, 2 sm. 18:9-17 d*rie ne@ lui lilEitd de glode. Psalhul 3 dat*zi din peri@da
raMsrirl ld Ah6alom,
2. Serul lui Robm (2 Cr, 11:20.21: nMir irAbi$16' b 1 irtrp. 1s:2! 17).
3. Ii Apoqite, u anbedor allui hda M@b€o1, tntel lui Mailti. $ loEtsn (r Mac. 11;7oi 13:11; 2 Mac.
11:17).
T.HJ,
AGA.D, A(KAD. uM dinft .etade Mjore aBtui de Babilon şi E@, lrtem€ilte de Nhuod, (cnn. 10. 10). A
purtat numele semitic. Akkadu şi numele sume-rianAgade. Poziţia geografică precisa în apropiere de
sippd *u &bilon erE inert, d.d un o ideniifce cu ruinele de la leii (Scsubar) sau chiar cu Babilonul.
Inscripţiile arată că* o dinastie semitică veche, ft€rui.r! de Sarson I (@ 2350 ld,cr) . bnorit aici. In
vremea aceea Acad a stâpînit peste tot Sumerul (S Babiloniei) şi armatele sale au ajuns pînă în Suia,
Elam şi S Anatoliei. Dat fiind comerţul şi marea prosperitate (4 au urmr dupE domi. lui sdron si a
succesorului său Naram-Sin, dinastia Ier a devenit simbolul „epocii de aur". Mai tîrziu, cînd Babilonul
a dewnit capiEl6, temenul ,Akka.l' a c.nthur s! 6e tolGit ln .bnicile resilor din rAsida ql *Babilon pe! rn
a derie rot Babilonul de N, pti clrre sftrsitut perioadei pffine,
Termenul „acadian" (akkadian; este folosit astăzi pentll a dffi lihbile emitice asiriene ii b.bi-loniee,
dialerul fdn@ei diErii din Asade Iiina d*nfur cr ,,acadianl wche,.
D.I.W,
ACAN. (in ebr. -ăkăn). Un jld€u din cland hi Zerab @re a ranieipat la aelhn lerihondui {i s lncllcat
interdicţia prin faptul că a furat aur, argint şi o haină scumpă. Faptul acesta a fost descoperit în urma
cereGrn nbute prin tras€le la e4i, dup! ce polorul nu a reuşit sâ cucerească cetatea Ai. Acan, împreună
cu familia ţi posesiunile lui, au fost împroşcaţi cu pietre şi arşi în Valea *Acor (Ios. 7). Cînd a rostit
sentinţa, Iosua a falosit similaritatea dintre numele lui şi verbul Jăkar „a aduce nenorocite"- cronicarul
redă în felul e6!s nlele lll (A.6r, 1 cron. 2:D. !@inentut €te @ilrir in 16. 22:20.
J.I,U.L
ACCBPTARE. Cuvhtele ,,a ac.epta, ,rcceprar,, „acceptabil", „acceptare" (sau „a primi", „primit",
,,@dnic .te prirde,, ,primire") naduc o *rie de cu. vinte evreieşti şi greceşti cu înţeles înrudit. De obicei
subiectul este Dumnezeu; obiectul acceptării poate fi Jenfa (Ps, 119:108), rugnciuil€ (cn, 19:21), iqtU
viaţa, şi în special persoana celui ce se închină. în opozilie cu c@eplia plgirl, ddEim biblici ssrEe câ
rugăciunile ţi jertfele sînt acceptabile pentru Dumnezeu deoarece persoana omului este acceptabilă.
Asdel 'DoMd . pnvir .u plseE 6pe Ab€t 9i ,pre jenra luj - d6r rple cair Fi spc j€rda lui, n.a prjvir cu
plrere" (cfr 4:4-5). A..ept.r6 jenfei luj Ab.t 6 fost o mărturie că persoana lui Abel a fost deja accep taG.
Prjr j€rda e ,,el a .lplrat mdltuia cd ste
s
ACCEPTARE
ne9.Mnit, clci D@ereu . prinit daruil€ lul. (!q, 11:4), iar Căina fost mustrat ţii s-a spus că jertfa Lui ar fi
acceptată dacă viaţa lui ar fi acceptabilă (Gen. 4:7).
Pbfelii din VT au .tae! rd@, adt d€ d@d omului firesc, că Dumneseu poate fi înduplecat să accepte
persoana cuiva prin închinări rituale oferite dup: ioare reedi!.. Ei au anmat h repetate lînduri că ordinea
divina a fost inversată. Jertfele erau acceptabile numai cînd persoanele erau acceptabile (Osea 3:13i
Mal. 1:1q 13). Pretutindedt în liblie 6te slb liniată învăţătura că Dumnezeu nu acceptă persoana
onului .taiorirE pozilEi lui cidle s! . inpotu@i lut. DuM€h nu e uitA la fa6 omului (c.1. 2:6t, Aceasta
este o virtute pe care trebuie să o imite toţi. Totuşi, abia în urma incidentului cu Comeliu a înţeles
Biserica primară adevărul că Dumnezeu nu cere naţionalitatea evreiască, nici tăierea împrejur, ca o
condiţie a accar*ii de clre El (Fapr, ro:3s).
Binele pe care) cere Dumnezeu pentru a fi acceptaţi de El nu trebuie să fie mai prejos de perfecţiunea
Sa ln nici o pnvinF. Nlmi cei catq pm $bdare, persistă în facerea de bine pot revendica viaţa veşnica
dre't r:splaia p€nh fapret€ lor (RoD. 2:6.A. Nici un om nu poate face aşa ceva. 'foţi oamenii sînt mai
prejos de gloria luj Dum&q darorii: pe€hnui (Rom. 3:923J. Nllmi Domul n6h s@ acc€pbr. Numai El a
meritat verdictul lui Dumnezeu: „în Tine îmi găsesc toată plăcerea".
Ezechiel a proorocit că lucrarea luj Dumnezeu va fi @ care n E face p€ pA.ltofi aeeliabili tMinrEa lui
Dlmea (!z*. 20:40,41; 36:23,291_ prin jn, clud@a in cri*or ti prin darul tldeptftnii Gon, 5:17)
credincioşii sînt acceptaţi de Dumnezeu. Aceasta este luc6r€ lui Dum€2d ca!e, prin hann Lui n€ face
sccepbrj,i r Pr4iubitul Lui (Efes. r:6r.
D.B.K.
şi a fost folosit vreme îndelungată ca loc de îngropăciune. Pentru bibliografie şi o scurtă discuţie a
,eblenelor, @i J. A. Motyd, itrNIDNTI 7, p. 9t.94.
D.F.P.
ACIIIS. Regel€ c.nfti (nMit Abii€le !l tiild pr. 34) ta ceBb clruia D6vid a lmir iftoSnib ln tinp ce fugea
de Saul şi cînd s-a preflcut că este nebun (1 Sam. 21:10-15). X doua oară cînd David s-a refugiat în
Gat, Achiş ia dat cetatea Ţiclag, pe graniţa cu 'si@lul (l s.m. 27). El l{ nMirTicla& pe Dsvid ln s.da $
personală într-o bătălie împotriva lui Israel CI Sam. 23:1-2), daf eilallj finoi nu au hr @ Davia .e lupte
alltui d. €i (1 s.n. 29). A.his a .@ducr sA fie rege şi în timpul domniei Iui Solomon (1 împ. 2:39-40).
D.W.B.
ACOR fjn ebr. 'ak6r). \&lea din apropiere de Ierihon unde a fost executat *Acan. Potrivit tradiţiei
iudaice ti c€ftine et€ rirera b N de lerihon (Euebis, Onom. 18, 64; J.T. Milik, Discoveries in ihe
Judoeon D6qr, 1962, @| 3, p, 262), prcbabn la VdeNu'eiM. Dacl 6t€ ata, 16. 1517 * rder{ la o altd vale,
la S de graniţa dintre Iuda ţi Beniamin; o poziţie geografică probabilă este el-Buquei a (GTT, p. 137!
139, 271- L. E. Siager, na a1,1974; p, 94.96; Miiti, Clg,A, SOR 142, 19s6, p, 17r @i rsEcAcA). Un le
la vde Qnt a fost sugerat pe baza presupunerii că Ios. 7 şi 15 vorbesc despre acelaşi loc, dar locul nu se
potriveşte cu nici lM din deridi Is, 65r10: os@2:15 lobabil că sînt mai dare dacă se face referire la un
loc aşezat la VdeNu'eima.
J.P.U.L-
ACCES. In curţile orientale cei care veneau cu o rugAninte iMi,t€a res€luj elau prentali de s in
tefrediar @re saEnra cinsre ld (.1 Bamb., Fapr. 9:27.28). Preknra@ Iui Dffi*u e Rege h l.T (Ps, 47:7)
lea ps eriitorilor NT o prcbtena ln e priveşte prosagoge sau accesul păcătosului la Dumre@u, Prc5r6d
nu are de la sin€ m <L€pr de a e apropia de Dlll@a! $, de ac@, obtire ac6Dl nmat plin Cristor (Ron.
5:2; Ef6, 2|1a; 3:12: 1 pet, 3:13), a carui n@tre bdepsrr€azi barieF d€ G, ribte (!r:jhn{i.) (Efe.. 2:16) ti
ri p€mite credir. cj6ului să se *.prcpj€ cu turdeE de lanul haruluj CEvr. 4:16).
D.H.T.
ACRAAIM dn ebr, ,oqrabbrr!, ,s@IpionD. o tie, cabaE nu@s! ta .ap5tul dc s al M6rii Mo.rie (Ns. 34:4;
16. 1s:3; Jud, 1:35) iiEe Arba {i -nnurd del@e din Iudaj iddtilicat cu lr<ito€rea Nacb aq'{dF) din zilele
n@ire.
t.D.D.
ACSAdnebr, dtJ4, ,brrFr!'), Fika lui cal€b car€ atwi cld ra c,€torit cu ohisl, reponn lui Clteb, ca răsplată
pentru că Otniel a cucerit Chiriat-Sefer, 1-a indem$| să ceara de ta c.leb u tditori! Mi Mre iar p€nm sire
a cerut jd@e de ap! 06. ts.1617; Jud. 1:12-15t I C$n, 2:49).
a.E.c.
ACHELDAMA fspr. 1:19 sp@ c, tntel6ul q-ilntului sre .oeorul ,lnselu - expEio aramid fiind
haqeldema. Ogorul fusese cunoscut anterior sub numele de Ţarina olarului şi a fost identificată cu Casa
clarului (Ier. 18:2), în \fclea Hincmului. Jerome susţine că locul a fost în partea de S a acestei văi;
aceasta este şi poziţia geografică acceptată în zilele noastre. Euebiu, iJs5, . tpu ca .c6t oSo! a f6t la N d€
Ierusalim. Locul tradiţional conţine lut pentru olărit
ACŞAF (în ebr, 'afcJ^p). 0 cetate importanta în Canaanfjos. 11:1; 12;20), menţionata în listele egiptene
şi Papyms Anastasi, I (ANET, p. 477); este în ap&pierei de .aeo, dupl clt€ se ps€ la E 6u S!, Poziliil€
altdatiw @le Mi probabile rinr T€U K€ien (W Alkiglt, a,ASOR 33, 194r, p, 33) ti Kriiher Har baj (Tell
Reaw) OO3, p, 21, erc). c€tata a t6r etrpar, de AEi (Ior. 19.2s),
J.P.U.L.
ADAM
ACUILA tI PRJSCA, PRlScll.A. Un ew€{, lucrător în piele („făcător de certuri", Fapt. 18:3), şi sri. sa,
prieteni devoal ai lui ?aGl, A.uila a venir dh Pont, dar fanili. €ra h Roma dnd clardiB a dat în @. 49
d,Ci .di.tu] de er?dare . qeilor din o€t, Un pasj obsr di! sisile lui suebnic (cld, udiia 25. 4) sugerează că
expulzarea a urmat după niite dbued cu p.ivire la cre$inisn tr! conuirata evreiască din Roma; ţi este
foarte posibil ca Acuila ţi Prisca sa fi fost deja creştini atunci dnd l-au îhrilni t pe Pawl la Co.irt, El .
leuit si a lucEt tnDreld .u ei (Fapi 13:1-3j o cmpletai. ta v, 7, rltr- u MnerG inf.rlor, adaugl cI Pavd a
plaat de I. ei dupd ce a avut loc o dezbinare în sinagogă]. Fără îndoială că acesta a fost timpul cînd ei
şi-au pus viaţa în joc pentru Pav€l (Ron. 16:3)j s.ar pute, de .*I@s, € ei s: fi sttmit interesul apostolului
pentru nevoile şi oportunităţile din Roma.
Ctnd Pavel a piecat, ei l-au însoţit pînă la Efes, unde kr prinit 9i lau aju6t !€ iniluentul r^poLo (Iapt.
13113-20), s: ajury5 la o credirra n.i dedine. Ei se aflau tot la Efes, si biserica se întrunea în casa lor,
cfid a lo6t ste 1 Co!,. si €i nu i.au uitat ft prietqii lor din Corint (1 cor. 16:19 - o ob6€Miie MraiEli
ssfire c! PareL eR idEii sp€tele lo.). L3 scurtă vreme după aceasta, profitind de destinderea Ehtjilor d
ewn dups noartd luj claudis, ,e pare că ei *u trts la Rom (Roh. 16:3). inslcit 2 Tin. 419 et! linpede ca ei
lcuiau din rcu ln Ei6. menţionarea acestei familii a fost un argument imporblt p€ntu a cotuideE Romni
16 ca ni o srisoare separată adresată bisericii din Efes (cf. mai ales K. lake, EEP, p. 327 ş.urm.); dar
forţa acestui argument 6t€ redls: de trlimla evidenta . lui acuila !i p!is. cila de a călători.
Nun€le ld A.uila ere aiestat tn lont (.f Mrt) -ononind s.rr, baduc5roid, a !rcvenir rot de acolo. Celc Mi
bse N arac c! Pel folcte n@ele corect, Prisca, pentru soţia lui, în timp ce Luca folo'Ete in nod
caracrqisiic diminutilrl Pri*ila,
Rom. 1613 arare cb acdr, famiie de .rei c5li, tori şi ospitalieri era cunoscută si îndrăgită în bisericile de
neerc! 9i t&talia de a mrle soluile din cuoi tirl€I. !@tr€ dspp ei s-a dovEdit i@isribilr. Faptul tui6 ca
Pdsa 6t€ lMfta de obic€i Drima a lcr htepEta( € o indjcalie a faptuiui ct a eE o d@nmE romană de rang
mai înalt decît soţul ei (c/. Ramsay, CJC Lp. 637, p{Fu o Emlogi€ €nemporanr), su ca a awt u ld Mi
imporrant h bisid, Aaevirahrl motiv nu poate fi descoperit. Au fost făcute încercări de 5 rh,tri ht@rer@
lor fimlt la RoM (vezi san-day şi Headlam, Romaru, p. 418 ş.urm., pentru date .rhbloaice), s! chtd tr
Pont, qi pqrd a .irta cA Acuila a fost un membru sau un libert din geas Pontia sau gens Acitia. Deşi
unele sugestii sini atrăgătoare, nici ua dinde ele hu Gte convirsardr; li mai purin convingătoare este
sugestia lui Harnack care le atriblh lor rrier€a Epistol€i csire Ewei, ei @re r6rie că P.!* a .wt blul
condklror in familie.
BIBUOGR$IE, A, Hamclg ZNW 1, 1900, p. 16
I,m,i Rr@y, sP[ p. 241, 253 {,lm. AF'W'
ACZIR. l. O ceht€ !o.t di! Canaan. repanizt, €minlei ld Ate.(los, 19:29), dar E .aF acettia nu .u dupato
niciodaie (Jud. 1:31). E*e cu.eriil Cs sa.n€rib in 70r td.c!. (,4M1 p. 287) ii idenrifiers cu oraşul modern
ez-Zib, la 14 km N de Acco (Acre]. 2. O cetare din luda 06. 15r.44), in selel. (dEend din S)- Probabil se
cetarea chezib din cen. 33151 clceriti de s.nn€rib (cl Mie 1:14)r . fdt id€! tifi€i, de unii t€ntativ cu
ldalibtea hodeml TeU el-Beida.
D.W.B.
ADA (în ebr. 'adi, înţelesul numelui nu este cunoscut), 1. Una dinft elile ld bn€h, MM luj labaL si lubal
(Gen. 4:19 ş.urraO. 2. Una dintre şotiile lui iiFlau, Ri.a LuiElonH€dnn, mamaluiEliaaz (cen. 36:?
ş.urm,).
T.C.M.
ADAM (in ebr. ,ad-@). orag la 2s d. kfr N ce Isihon, aptup€ de 1zaEt.4 linsa %durile lorda. rului
in€rliat dupi .ortluenla d labcul; lealitarea nodeni Tell €d,Drmiyeh. Blcar€a 3p€lo! Iord.nLnui la acst
puct a lecd poEibn @ islaeliii s! dakEze loldanul la lerilrcn (16. 3:1os.lffi.).
J.P.U.L,
ADAM.
t. ir vehltrl Tetment
Prind om, crei (6ai-q Cen, 1:27) dc Dun.eEu după chipul Său (şdem), în ziua a şasea, făcut (modelat)
din ţarina pămîntului ('"damă) (aşa cum un olar nod€leaz5 u !as,yAdr Cen. 2:7) fi suohau.i în mod unic
suflare de viaţă în nări (nismat huyyîm -v€zi 4 mai jot. RezulGtul acesdi fapt a f6t c5 „omul" a devenit
o fiinţă vie (nepd hajyâ). Miturile sumdiene si babilonjene d6pre deatie sLr ctr6 cute, da! clnd slnt
conparate cu d6*ide creariei It Bibli€ ele slnt primitive si totii€ist..
a. Etimologia
Nuele A.lam (,4d.@), ln alar, de faphrl cd e*e h n@e popriu, ar. ii seNd de ,pnenire,, u sens .are apare
in yI d€ ue soo de ori aia tncir atunci cind nmel€ apare !e$i de 3rticolul hotlnl Claaddn) tsebuie dds €
sub6r.nriv rhivalenr cu un nm. prcpnu fi ru ca nhe. cuuntul ddn .pare de .senenea infi linba ugani, g are
*roul de ,,ooenire,, in descrierea "creaţiei în Gen. 1 şi 2, articolul însoţeşte temetul afm in i@te
cazuile, .u €r.errja a dei ve6ete: 1i26, sde este erideni .5 inrenia autonnui este să spună „om", în
general; 2:5, unde „om" (sau „nici un om") este în mod evident sensul ce! mai firesc; ii 2:20, prinul la
ude t€xdl ne Fmir€ se tolosnn iiamele propnu- In u€le ftduc€ri Fmir€(.{) nmete propriu este folosit şi în
versetul precedent (2:19), în ci{da faptllui ce acolo esre folcit ani.olul, in tinp ce alte rad!.{i (ft\, ny)
coBideri c5 na$ierii au pus s punct grdjt in exr si cI n@€le propriu nu apare pin, in G6, 4i25, hEucn
haucetorn au ob semt c5 in Gzd aces., la fel ca ii in celelalte (3:r7, 21) cullndl apare iirS e aricol si sre
p€edat de
ADAM
prepoziţia (*-, care ar putea fi citită f!ă- <l'ha-), p6Eu a includ€ dr{robl, fadl o altera textul @nsonantic.
Deşi au fost făcute încercări de a determina etimologia numelui, nu exista un acord unanim, iar laptul
ca Lnnba o.i8iml5 a oMirn nu a f6t linba ebraică, facă ca aceste teorii să fie pure speculaţii academice.
Este dar, însă, că folosirea cuvântului '"dămd, „pâmînt", „ţarină" în juxtapunere cu numele •odam !n
Gen. 2:7 este intenţionată, şi această concluie 6te €r'lllmte de cen. 3:19,
b. sror@ prina a lai Adom Add 3-a d@bit de anitule, si a@ta N penh cA i-au f6r aplicate €pitetele n$.f
ii rAah, hEuit ace$i temi rlnt folGili uui tr p.ntru ii.nimare, ci pentru că el a fost făcut după chipul lui
Dumnezeu, pentru că i s-a dat stăpînire peste toate animalele şi, poate, pentru că Dumnezeu a suflat în
mod special în el suflare de viaţă (nl!ama) (VT 11, 1961, p. 177-137). Dumnezeu a făcut o gradină
pentru Adam în rlden (cs. 2:914) ti l-a ps .olo ca sl o lucrea li să o păzească. Cuvîntul „să o lucreze"
(>ăbad) este cel folosit în mod obişnuit pentru muncă sau trudă (de ex. rxod. 20:9), 5!a trldt Arlam tu d
d6tiEt sA stea cu mîinile încrucişate. Se pare că hrana lui au fost ftut€le ponilor (Cd, 2:9, 16), rcadele
trf€lor -mure, zmeura şi nud (stah, CTV „plante") şi cerealele depecîmp (-eieţi Gen. 2:5). După aceea,
Dumnezeu a ads la Aad t@te odMlele $ prilrile .. 3I l€ dea lle fi, pbbabil, p€ncu ca el sl $c@4s,
caBctelisricile d pordliolul a€toia (G.n. 2:19-20), Esc pc sibil ca o descriere vagă a acestui fapt să fie
găsită în textele din literatura sumeriană care descriu cum zeul Enki a făcut ordine în lume şi, printre
alte lucruri, a pus animalele sub stăpinirea a două zeităţi mai mici.
.. Cdderu
Dffiu . sps ca ,Du 6te bire ca onul 5! fE singur" (Gen. 2:18) şi de aceea a creat-o pe femeie (2:22) @
sl.i 6e s ajutor ('wA) Fntru on. laitire de şarpe, femeia 1-a convins pe Adam să mănînce din rodul
pomului de care Dumnezeu i-a poruncit să nu se atins! (Cen, 3:r-D ('CADEREA), i4 @ llffiE a aGtui
Lpr blrbanil qi ferch a! f6t izgdili din !r{di.A (ce. 3:23-24). Eete 4iddt d ltnl la acer moment Adam a
avut comuniune directă cu Duml@. CLd Adan ri feneia si.au .lar eam de soli. cill@ loi ei au l@t ftlM
de sMhin ri lea! .sut laolaltă ca să-şi facă haine cu care sa-şi acopere coap sele (ha g&râ. Gen. 3:7),
dovedind astfel că ei aveau u€le depdrded linple .u 6te csunil, Adan a fost pedepsit cu izgonirea din
grădină şi cu a-şi cîştiga hrana cu sudoarea feţei, tntrucît pămîntul (-"damă), în care avea să se întoarcă
la moarte, a fost blestemat şi avea să producă spini şi pălămidă. El urma să fie în continuare agricultor,
dar munca lui avea să fie de acu bcolo Mi aM de.lt ln ddt (G€n. 3:17.19, 23), Ar fot tdcute paraleL lnft
act €pircd $ mitul a@did d6pE Adapa, .are in hod 8r6,ii . retuat pîinea şi apa vieţii, pîerzînd în felul
acesta nemurirea omenirii; dar asemănările sînt vagi. Dumnezeu le-a datcelordoi od6i l'.iE de piele
(G€r. 3:21), lttlnd să se înţeleagă că de acum încolo ei aveau nevoie să se protejee de veget.Fe $ de
reM l@.
Adm a ast doi lii, rcai! {i iAb.l, id dupi e c.in l.a omrlr p. Abel, Adam a awt u alt 6u rset,
carc si ia ldul bi Abel (c€n. 4:2s) !i cre t, conthn€ linia de dffiderti c€diriosi lli Dllrezd. Adm era în
vîrstă de 130 (ux 230) de ani cînd s-a născut ser d dlpd .cs a Ml rrnft 300 (Lx{ 700) de .ni blind ln rotal
930 de a (cd. s:2-s 6te ti .monie cu R ti d Pentateuhir SaMit@lL eeta di! urn: 6iad rn moni€ cu MI d
privi.e la tdte cele @i cifie) (, GENEA!OGIB). lentr a h@ o .mparal4, trebuie remarcat că în lista
sumeriană de regi, primul rege dinainte de potop, Alulim, se spune că a domnit 23.300 de ani (s alt t€ft
da citoa de 67.200), iat omologul său, Aloros, în scrierea Babyţoniaka de Be-rossos, se spune că a trăit
36.000 de ani. Se presupune că Adan . swt $ alli copn h afat{ de cd trei mn. ţionaţi în Genesa. Perioada
în care a trăit Adam şi locui exad unde a dlit cotrrftli€ subictrn urei cortroverse.
BIBUOGRAIIE. l(43, p, 14j C, WstelGM,libla-cherKommentarAT, 1/1,1976; pentru crearea omului.
Vezi A. Heidel, The Babyionian Genesis2, 1951, p. 4647,66-72, 11&126' WC.lrmbdt d A-R, Millald,
Atrahasîs. The Babyionian Story of theFlood, 1969, p. 8-9, 15, 54- 65; S. N. Kramer, „Sumerian
Literatura andtheBtbl€",Andl$eriblico 12,L9s9,p- 79r.r92: pentru Enki ţi ordinea din lume, vezi
HistoryBegins at sna, 1953,$ p. 145-147; !€nFu Mapa, vea Haidel, Ceneift, p. 147-153; E. A. Speiser
înANE?; p. 101-103; pentru lista regilor, vezi T. Jacobsen, The Sumerian KingList, 1939, p. 70-71; A.
L. Oppenheim, înANET, p. 265.
TCM.
II. h Nod l6tanent
în afara scrierilor lui Pavel, se face uneori referire la Adam şi în Evanghelii: Luca îl aşează în fruntea
genealosid $hi Crotc (3:33), sublinihd in telur asb înrudirea lui Cristos cu întreaga omenire (vezi con-
trastul cu Mat. 1:1 ţ.urm.); Iuda 14 îl menţionează de asemenea pe Adam ea începătorul rasei umane.
Crearea lui Adam şi Eva şi unirea lor care a urmat este folosită ca dovadă că Dumnezeu a vrut unirea
dintre bărbat ţi femeie, cu scopul ca aceştia să devină „un siisu rrud' (Mat. 19:4.6; Msrcu 10:69i nd€ *
citez! Gen, 1r7r 2.24). h @dilr. lui Maru a@arta înseamnă că divorţul este interzis, dar Mat. 19:9 a-
datrg! o eKelfie, €ruile de ,,cwie1
înscrierile lui Pavel, unirea dintre Adam şi Eva este folosită şi ca bază a învăţăturii despre relaţia dintre
sexe: Gen. 2:24 este citat tiin nou tn 1 Cor. 6:16, pentru a arăta că unirea sexuală nu este o problemă
banal, eu liFiti de nnportan$ dit psd de rcdq€ etic, ci este întotdeauna o unire completă ţi complexa a
elor doi part€neri, ia! t! Ef6. s:31, sde * .r. gumentează că se referă şi la unirea dintre Cristos şi
Biserică, fn 1 Cor. 1l:7tl9 eGi6 aluzii la o'direa creării lui Adam şi Eva şi la poziţia conferita de Dum -
nezd brlbannui, id pav€l folos€$te acdt ds]ffnt pqEu a cee teneiLr se 6€ sup@ btrbaFlor lor (tn ciuda y
11 rm,). $tb.$ nu trebuie sI-{i a@p€E capul, întrudt ei sînt „chipul şi slava" lui Dumnezeu, dar femeile
stnt „slava" bărbaţilor şi ele îşi dezonorează capul (în sens literal, ţi poate în sens figurat - referindu-se
la bărbaţii lor; cf.v.3 ş.urm.) dacă nu-1 acoperă. în mod asemănă lor, 1 Tim. 2:12-14 face apel la ordi@
crertn lui Aaan sl E€ p.nd a spnjio id@ c! fen€ib, Aild tubordoEE birbalilo., nu at

trebui să ia cuvîntul în adunări; aceasta Inferioritate este confirmată de faptul că Eva a fost cea care a
fost înşelată şidusâ în păcat (c/ Sirah 25:24). Prin urmare, h!4{turile lnctie dare aici d priviE ta condlira
femeii nu pot fi respinse ca fiind doar o acomodare la obiceiurile din vremea aceea, fără a pune la
îndoială exegeza scripturală ţi doctrina creaţiei care sînt aduse In sprijinul acestor practici sau fără a
pune la îndoială logica potrivit căreia una decurge din cealaltă.
PriMipal. 6ol6ie a rwelui lui /lam h siede lui PaEl 6t€ ln .onFastul dinEe Adan si C.i.rs, ta acest
contrast s-ar putea să se facă aluzie ţi în Evangheliile sinoptice: descrierea ispitirii lui Isus în Evan-
ghelia după Marcu (1:13) s-ar putea să reflecte Meea că Isus a restaurat starea omului în Paradis ■ prin
învingerea ispitirii, prin faptul că a trăit între animalele sălbatice şi prin faptu! că l-au slujit îngerii (cf.
J. Jeremias, TDNT1, p, 141). în mod asemănător, Luca 3:38 se referă la Adam folosind expresia „fiul
lui DtlNku", o etp6ie ff a i6t folGiti deja cu referire la Isus (1:35). Aceasta ar constitui o folosire
pozitivă a povestirii despre Adam: Cristos este ase-rdlet cu Add\ ota cm qa el lrDint€ dd cederea i!
păcat.
Parel !@. 6 ac@nr mi mre pe d€ebirit€ dintre Adam şi Cristos; lucrul acesta este adevărat cu privi€ la
mbele p@je tn care dezElid acasta ide. 1 Coi rs $ Rm, 5:r221, Erte ad€vdrar fi c! privire la o a treia
referire posibilă la această idee, în materialul tradiţional folosit în Filip. 2:6-11; acolo, însă, nu dltt nici
o EferiE explicid la Adam, nici eu citat direct din Genesa; în cel mai bun caz am putea spune cl uele
idei de aici, de er, .6cdraEa, ;nu. ţarea Ia egalitatea cu Dumnezeu, implică un contrast între Cristos ţi
Adam (cf. R.P, Martin, Carmen Christi, 1967, p. 161-164.).
tCor, 15 * reie.a de doud ori la @rtrastul dirb€ Mdticlitusr pritu dar6, h q 21,23, pavel tolo, seşte acest
contrast pentru a arăta că învierea lui Isus, p. caie o aceltau corintoji 6t€ o satutie a faptului ca1 „toţi"
vor avea un destin similar, după cum toţi mor (observaţi timpul prezent) „în Adam"; nu spune că toţi au
murit arunci cînd a murit Adam; <LlnFtivl, toli rcr a.utq la fel ca ri .1. Erpreia Jn Adam" este formulată
prin analogie cu „En Cristos" şi nu poate fi folosită pentru a arăta cum a fost formulata a.ata din !rrn!.
A.ela$ ontrat este pElui nr v. 45-49: aid contrastul este între natura fizică a lui ada4 pe ore o aEn fiele
dintre tui t: preEni g trapu] spiritual care ne este promis ta sfîrţit, în virtut@ lnviqn lui cri,r6. Urii din
corint, Bre hdsue de încrezători din pricina darurilor lor spiritua le aveau nevoie să li se amintească de
faptul ca ei continuau să facă parte dintr-un veac şi dîatr-o omenire dominate de moarte (v, 26);
răspunsul pe care li-1 dă Pavel este că Scriptura (Gen. 2:7) dovedeşte că toţi oamenii sînt fiinţe fizice
(v. 45; al doilea Adam de la sfirşitul vremurilor este o fiinţă spirituala, spune Pavel) şi „întîi nu vine ce
este duhovnicesc, ci (mai degrabă) ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urmS" (v. 46); ei vor avea
parte de învierea lui Cristos, într-o natură transformata, dar tot în trup, totuşi, nu într-un trup de „came
şi sînge" (v. 50); folosirea expresiei echivalentă a termenilor „Adam" ţi „om" arată că Pavel Ieste
perfect conştient că „Adam" înseamnă „om".
A.DAM
A.asA dtime ide e ajuii sa explicim de e introduce Pavel cealaltă referire majoră la Adam într-u nod 6rit
d€ subtii (Ron. 5:12: 'ptuE-u sirBr om"). în pasajul care urmează, el prezintă £n contrast pe Adarll, care
pri! pAc5tuiro s a d<lanjat @c.d6 în lanţ a păcatului şi consecinţa acesteia, moartea -prin decretul lui
Dumnezeu, şi Cristos, care prin ascultarea sa a inaugurat un proces de mîntuire prin care oamenii
primesc darul lui Dumnezeu - neprihănirea (îndreptăţirea) şi „domnia tn viaţă" (v. 17). versetul 19 are
un sens determinist, dar este bine să observăm timpurile verbale: îndreptăţirea multora este un fapt care
a avut deja loc, în ciuda timpului viitor, şi am fi justificaţi să spunem că acest proces de îndreptăţire
continuă să aibă loc; „vor fi făcuţi" ar putea foarte bine să însemne „vor deveni", \fersetul 12 arată' clac
că moartea n! 6a dsplndit ln nod auromat asupn tutu. ror oamenilor ca rezultat al păcatului lui Adam ci,
dimpotrivă, s-a răspîndit pentru că „toţi au păcătuit" ii au prinit asdel pe drpt *trlinla ae conda!@re la
moarte; există o solidaritate a tuturor oamenilor în picat, pdn car€ noi slen pdnali li Edim h rncatul
celorlalţi oameni, dar această idee nu este exprimată în versetul discutat. Există de asemenea o putere,
picq$1, car€ €ste mi nult declt 6 aci individual de încălcare a legii sau chiar mai mult decît suma
actelor individ@l€, ii la .c6ia e f6e Eferne h remeni quasi-personaliînv. 13. înv, 13 ş.urm. Pavel se
ocupă cu pbblem .elor cre, sp!€ de@bift de Ad6n, nu au anr o potud qpliciin a iui D!fueau p€ care si o
lncl&; cu t€te ac6@ ei au picetuit, e cq aEt{ .totuis continu, a nonii de la Adafr la Moi*. plDe la d6lea
Lesii, Adan este ,,o i.oana peirchipuit@r€ a celui e area s! vir6,. dar deml. tarea acestei tipologii arată
că este, în mare măsură, antitetică şi contrastantă (v. 15-19), adică, este o folosire cu sens negativ a
povestirii despre Adam. fn afarn de reasia, L1 tinp .e pd@n! lui Adm si urmările acestuia constituie o
istorie pur umană a onului andt Ia voia co@ciflelor prcpriilor sate ac$ud (d Ron. 1: 24, 26 23), I.tqa
referiroare la cristc, rn acedte conparaie @ngre u €t€nent uman care are o pondere mult mai mare decît
latura mgativei de ace. * rep€t5 qpr€sia ".u mult mai muk"(5;15,17).
s'a ddbsrqt nutt oriaine. id.ii conpanriei dinu. Ad.n !i cri6t*, un cnudnd.o h njtologia din oiia tr Apbpiar,
sau, nai lecenr si hai cotrder. in specdaFile Sndtice cu prjvire la omd pri@rdhl, Dar disima ideii ar
ilebui cefiad in ditdit.le cretui din iudaismul contemporan (lui Pavel) şi în învăţăturile lui [sus:
restaurarea stării primordiale care va avea loc în final, contrastul dintre Adam şi diferite personaje din
btoria lui liael $ @nEstul cu MsE (cl syr. Baruch 73 ş.urm. şi 56:6), ctt şi aşteptarea ca „omul" lui
Dumnezeu (sau „Fiul omului") să vină la sfîişjtul vremurilor, Pavel şi/sau tradiţia creştină au formulat
tilologia Adam-crisros pe baa ms.r Mreial€.
oncare .r fi concep{ia d6pre o.Urea llMnd pe caE o suiin€ cinsa, 6te 3d€!d6t ca Es hana are o istorie si
un început. Ideea lui Pavel este că toată aeasia i$orie, de la bnn lnceDut. €ste Mrcatn de păcat, că omul
este răspunzător pentru această isr.rie pli.i de p5€t, 9i .t pdcatul uui oh ii afareazi pe eilalti si lM6 din
ju,
ADAM
BIBLIOGRAFIE. C.K. Barrett, From First Adam to a6r 1962; M. D. H@ket, lrIS 6, 1959.60, p. 297-
306; MDWÎT 1, p. a4aai A, J, M. Weddelbm, NTt 19,1972-3, p. 339-354. AJ.M.W.
AITAMA (li ebr. '"dămăfi). cerate 'l tinutul lui Neftali 0or, 19:36). pDb.hil Q.m Hatiin (Y, A!a. md, JEs
19, 1960, p. 179-1a1, o i&nti6cA d she n6h.adm din surele e8iptse). ,
AITAMI-NECHEB. Un l€ mendoFt !r 16. 19:33, pe graniţa lui Neftali. Se pare că a fost o trecătoare şi
a iosi id€ltifiGid cu ldd nodem nMir Kh, d.(Da-miyeh). Vezi LOB. R.A.H.G.
ADEVĂR. Adevărul, la fel ca şi 'cunoaşterea, este folosit în VT în două sensuri: C10 sensul intelectual,
cu privire la fapteie caF pot 6 do€dite ad€v:nb su lals€ (Deur u:4: 1 Inp. 10:6); (2) s4'n exittn-ti.l şi
moral, [ntflnit mult mai frecvent, care se referă la adevăr ca şi un atribut al unei persoane. Fraţii lui
Iosif sînt reţinuţi în închisoare pentru ca vorbele lor „să fie puse Ia încercare" şi pentru a şti „daci este
adevăr" în ei (cen, 42:16), adicA Fnh . afla da.s slnt ffimi de încredere, consecvenţi, cu un caracter bun.
Este *mificativ taDid c, dint€ .uvini€le ebi tde „adevăr" (''met, tmwiâ), al doiîea este tradus uneori
,s€diMicsid' (Deut, 32:4; os 2.20) ('AMIN). vT pu€ e aedt Mi llEre pe tmeiul adeiirului litl.o !e@n!
de6ni de lndedele deit !€ faptele prcpriu zise dintr- un anumit incident. Această credibilitate este în
esenţă un atribut al lui Dumnezeu (Ps. 31:5; Ie!. 10i10), al citui adevlr ,Fjuge prn! Ia Mi' (Ps. 103:4).
Pin uffiE, Dum*Dl Bibliei * deeb6j. rd€ mult d€ ritilne p&n'e caprici@. El ste adddht, adicE, El 6te
elffit atit h srija sa iubitoare faţă de copiii Săi (Gen. 32:9 ş.urm.) cit şi în osiilirar€a Sa inpla€bila faF de
p!€t (!s. s4:s).
Nu 6te o debire tuE lat adevir e atibut al lui Dumnezeu sau al unei activităţi a Sa. Astfel, El judca cu
drcpiate (Ps. 96:13) $ Eimite adddrul 6' dad. rcn. jzb5viE", n,tr) (Ps. s7: 9). clvintul slu este adevărat în
sensul că este valabil în permanenţă. -Dupd cs Tb este adeverat, tot aF + cuvlntul Tlu este adevărat,
după cum este scris: „Cuvîntul Tău, Doame, dninui6,@ in @i in cNi" (Ps. 119€9) (Exods, R.bbah c!
privire la 29:1). ca r;sps dat lui Dumnezeu şi în ascultare faţă de lege, omului i se cere sa trăiască
adevărul, (Ps.'119:51) să-1 aibă în pronszine 6in1ei ele (Ps, s1:6) qi si fie teNlia oricrrcr reladi dinft
oarcni (Exod, 20:16i Deut. 5:20).
in lfterarG 8rea.e ovintele loldite lentlu ade văr (aletheia, alithes, alechinos) nu au aceeaşi nuanţă
personală şi morală. Dimpotrivă, adevărul este pur intelectual. Este „starea deplină sau reală a lucru-
.nor... la tel .a d rn lmbajd juidic, o]e.neid ste starea reală de lucruri care trebuie apărată împotriva unor
afirmaţii diferite, şi de aceea istoricii folosesc ast tmo pqtlu a hdica ehiMtele Eale, p€n tru a le deosebi
de mit, iar filozofii folosesc termenul
pentru â indica existenţa reală în sensul absolut" (R. Buliftrtr4 TDNT 1, p. 23D,
ii NT, aceste cuvinte gr. apar £n mod obişnuit ţi aduc cu ele atît sensul din VT dt şi sensurile îor din gr.
elină şi clasică, aşa îndt de multe ori este foarte greu de decis care nuanţă predomină. Tbtuşi, este
posibil să facem distincţie între trei sensuri largi în ere slnt tolGit€ dvirtle, chiar <lacl exisrl arsite
suprapuneri.
1. Ccdibnftate. veEdbte coretitudire a @rac. terului (sensul ebr, este predominant). Acest sens este
aplicai ln eSall ElsrlI lui DlJ@d (Ron, 3:7; 1s:3) qi oane4dor (2 Cor 7:14: Ef6, 5:9), Foldi@ cuvtntului
„adevăr" în sensul acesta nu este obişnuită, dar ideea unui Dumnezeu în care putem avea încre dere câ
îşi va respecta cuvîntul este subînţeleasă în tot NT.
1. Adevărul, în sensul de lucru real şi complet, în opozitie c! €E ce 6te eL ri cu liFui$ (MaEu s:33;
Efes. 4:25). Credinţa creştină, în special, este adevărul (Gal. 2:5r Ef6. 1:13), IrEaalmt c! El da adedn!
personificat (Ioan 1:17; c/ Efes. 4: 21), El este mijleitorul addlrului (Ioan 1:U) fi Duhn sfrt li on duce pe
oameni la adevăr (Ioan 16:13; uf. 14:17; 1 loan 4:6), aşa încît ucenicii lui Isus cunosc adevărul {Ioan
8:32; 2 loan 1), îl împlinesc (Ioan 3:21), rămîn in el (l(h s:44) si .aEtE lor din nou e qi @pii ai lui
DlmeEu * baze.zi p€ adevsr (Iac, 1:13), Ade vărul este mai mult decît o formulă de credeu - este
cuvtntul activ al lui Dumnezeu care trebuie ascultat (Rom. 2:8; Gal. 5:7].
3. Adjectiu! araiiinor poarti oeri *fful ,,pla tonic" de lucru real, spre deosebire de ceva ce este o simplă
înfăţişare sau copie. Astfel, Cristos este un slujitor al adevăratului cort (Evr. 8:2), în contrast cu
umbrele ritualului levitie (Evr, 8:4 ţ.urm.). într-o aluzie cbrn h cwirt€le de istitune a cirei Domului, Isus
declară că El este adevărata pîine {loan 6:32, 35) ţi adevărata viţă (loan 15:1). în mod asemănător,
adevehtil inchjrltori (loan 4:23) nu snlt d@r sn'csi" ci sînt reali. închinarea lor este o apropiere reală de
Dumnezeul caie este Duh, în contrast cu ritualul care limitează prezenţa lui Dumnezeu )a Ierusalim sau
pe Mt. cdizin ooan 4:21) ii carc, i! el mi bs c.z, poate simboliza pe Dumnezeu, iar în cel mai rău caz [1
poate distorsiona,
IIBUOGRAFI!. R. ldltM, 1DNT 1, P. 232, 251; c. H, Dodd, me Inrqp..or i6 oJ th. Foufth 6oq4 19s3, p,
139 9,lm,, 17O174; D. J. Then, ,^knaa id the Padire coQus", EQ 26,19s4 !. 318; A, C. 'thiselton,
,vtDNTT 3, D. 474-902,
F.H.P.
ADMA, uM dintr€ cedgre Clmpiei (G€n, 1412, a; Deqt. 29:23); ete lesad de iTeboin (O@ 1rf), Asie@
d Gaa (c€r. 10:19, suser€a?a coEtitu. dinea localizării moderne a celor cinci oraşe ca fiind *utuldate lo
psrtB de S, sub €p€le Mlrii Mert€.
J.A.M.
10
ADOPTARE
I.BEZEC. (ln ebr. i4Fni.lgr€a ,dou'n lui c"). Iuda ţi Simeon, pregătindu-se să cucerească ritoriile lor, ţi-
au combinat forţele pentru a înfrînge 10.000 de canaaniţi la Bezec, probabil localitatea i l6tb€t lbziq, ta
2r de kn NE de sihd (Jud. 1:4-7}. Regele lor, Adoni-Bezec, care nu trebuie con-tcu*Adoni-Ţedec (Ios.
10:1-27),a fugit, dara t prins şi mutilat, potrivit cu obiceiurile vremii. El a recunoscut în această
mutilare o anumită dreptate, deoarece ţi «1 a mutilat în felul acesta şaptezeci de regi. El a fost dus la
Ierusalim, unde a murit. întrueft i$!!fl .u au putut se n€rlini ti sa dezblte t€te cetăţile cucerite,
Ierusalimul a fost ocupat ulterior de CatreiebusttiCJiid. 1:21).
BIBLIOGRAFIE. LOB, p. 197. A.E.C.
3. Und dintre c€i €r€ an p€.eduit lesihinn! (Nem, 10:16), Esie acelari cu Adoni.an (Ezra2:13,
etc.)-
M.A.M,
AITONIRAM dn€b!. /dmtan, ,do@ul n€u est€ înălţat"). Slujbaş regal însărcinat cu muncile forţate Un
timpul domniei luj Solonod (1 imp. 4j6 s:r4). Probabil că este aceeaşi persoană cu Adoram cate a awt
acea:i €p.tuabihtate nr tinld domiei lui David (2 san. 20124) ri Rob@h (1 inp. 12,131 ,}{odom'ln2cron.
10:14). O.lmn dir Israel l.au o@rit cu pietr€ ca prid g6t de revoltd ti divi@ a re8atului pe rene lui
ldoboan, cca, 922 id.Cr.
D.W.B,

INIA, (în ebr. '"ăSniyyă, „domnul meu este lahve").

1. At p€Elnd 6u al lui David, n5-ut de etia e H.8hira, Dups n@r€a celor trei iia$ nai in {rstr, el ra
oEiddr no9€4itorul trcndli rAMon a fcr
de fatele sEu Ab€.lom, carc b dndul lui a în timpul răscoalei împotriva tatălui său. întru-dt Chileab, fiul
născut de Abigail, nu este menţionat, s pEupuE .a a nuit tEbte ca se se ridic€ pro blema succesiunii la
tron.) Se pare, însă, ca David i-a pMlrld Balqeba (1 rnp, 1:7) !'are,ce ftn lor, solomon, aE lll um% la
don. Este p6ib ca rm.i cu. noaşterea acestui fapt să fi fost lucrul care 1-a determinat pe Adonia la
această încercare zadarnica de a cuceri tronul în timp ce tatăl său era tocă în viaţă. între lui 6{ nurnaEr
doi dinEe @naii de ai tatllui seu, r6b, 6!@dantd sup@ al @tei ii pr&tuj AbiaEr, * n! iap€ lndoiali c,a
Adonia a ii6p.Er ci ei rcr amge* armt d. panea tui fi vor obţine aprobarea preoţimii. Dar mai înainte ca
speranţele lui să se materializeze, cei credincioşi regelui, Natan, profetul-consilier, Ţadoc, preotul, şi
Be-naia, colMdantul sar.lei resal., au cut ta a.!iue. în timp ce Adonia era la un ospăţ în cinstea spriji-
nitorilor săi, Bat-Şeba a fost sfătuită să se ducă la D.vjd d s{.i sninrea*t d€ jurnintul ssu, ti in tinp ce ea
vorbea încă cu regele, Natan avea să intre şi să-1 mate pe E8e p€nt'u cn nu i-a 3p6 dspre pleuile sale
[presupuse) cu privire la Adonia. David a confirmat jurămîntul făcut lui Bat-Şeba şi a asigurat urcarea
pe tron a lui Solomon. Zarva şi vestea întronării au aj6 l. @bile lui Adonia g ale @F$lor sai ta
En.RoawL si i.a cu!.i6 padca. Petend€ntd Ia tron s-a refugiat la altar şi Solomon a promis să-i cruţe
viaţa cu condiţia că-i va fi loial în viitor (1 împ. 1), Curind dupa Mna tatnhi s6!, amb\iil€ din Gur aD !!
Eit. Cel pu$n a.F a ineDrebr solonon drde lui Adonia ca să-i fie dată de soţie Abisag, tînăra concubină a
tatălui său care 1-a îngrijit la bătrtneţe. Avînd în vedere obiceiurile orientale această acuzaţie de
revendicare a tronului probabil că nu a fost lipsită d.l€rei(cl.2san. 3:7i IG2r). sqlinra de and.n nare la
moarte a tui Adonia, care a fost ambiţions şi lipsit de tact, a fost executată fără zăbavă (1 împ. 2t3.25).
2. Unul dintre leviţii pe care Iosafat i-a trimis să-i înveţe pe oameni în cetăţile M Iuda (2 Cron. 17:8).
ADONI-TEDEC (in ebr r'ddnitcd.q, ,doMd heu este dreptr). Rege amorit al Ierusalimului care a condus
alţi patru regi canaaniţi în lupta împotriva is-raeulilor {i aliatilor lor la c.baon. cei cilci leri .u fost
învinşi prin intervenţie divina şi s-au ascuns într-o pqterS la {Macheda, Ei ar f6t uilir.i de t6M p. Eivil d
obiceiuile orientaLe ii apoi au f6t execurari şi îngropaţi în peşteră (los, 10). înţelesul numelui lui pee n
conparat .u Mellj*de C,reS€le neu 6r€ drept), resele 'salendDi (c€n. 14:13). Nu .xista <lovei suli.iate
care se confime €xistenF nnui bu nhit Ted4, de ]a csre si vini nwele .,res€le n€u este Tedec".
A.R.M.
ADOPTART.
I. tn Vechiul Testament
Adopld€a apaft !@ri b Vf, Linba ebrai.t nu are dci w ieren cre sA d*rie acedta !'Ecrici i adopta@ nu a!
3re in lesile din vr. sirula prob.bn ce ate explicarl de *isrdb hte islaeliti a cirofla alt€tutive la prcblem
inJertiliritii ln cEsftorG. potigamia şi *leviratul au diminuat necesitatea adoptării, iar principiul
menţinerii proprietăţii în cadrul unui trib (!c* 25:23 t.@.; NM, 27:3.r1: l€r. 3216 s.tm.) a liniştit
temerile unor părinţi fără copii.
înţelegerea adoptării în VT este clarificată prin onpahde cu *i€ril€ din Mepotahia si snia. in On€ntul
Aprcpi.r .ndc, adopGrea era u ad leg.t prin care o pes@n5 hh inE.o nouA nlatie de la nilie, avlnd pe
deplin lrivil€gille 9i !€spoebitilelite unei persoane care a avut acea relaţie prin naştere. Dacă aplicăm
această descriere la VT, putem identifica u nser sds de adopts4 tujoritatea dintr€ dte in Cn. 1250. P!
€ierinta pentru ad.Drar@ uej ru denii este uşor de observat ţi se pare că VT, la fel ca şi t€xtele din
Onentul Aprcpjar antlc, au inctc piei derea identităţii de către ect adoptat şi legitimizarea alttui de
adophre, irr-u snsu concept sms3l in tm! ce leaea romni a leclt distirctie llde a.esre concepte.
Pobivit cn obicejuil. legale i€dar. itr *rien c!. neiforme, pentru ca Eliezer să devină moştenitorul luî
Avraam era necesară adoptarea lui [Gen. 15:3), la fel cm e6 necer; p6hG ca fiii lu Aear Bitha sr Zjlpa sâ
aibă parte de moştenirea lui Avraam şi, respectiv, Iacov (Gen. 16:1-4; 30:1-13; cf. 21:1-10). Deşi apa-
11
AI'OPTARB
renta excludere a lui Eliezer de la moştenire nu este tipică (Gen. 24:36; 25:5-6], cazul lui este
asemănător cu cel dintr-o scrisoare de la Larsa, scrisă in limba babiloniană veche (Ţextes cunâ/ormes
de Louvre 18, 1S3) care arată că un om fără" fii poate adopta un sclav al sau, statud ae 6pn adoptivi ai
filor conobirelor este confirmat de declaraţiile Sarei şt ale Rahelei: „Vai avea copii de la ea" (Gen. 16:2;
30:3) şi prin afirmaţia Rahelei: „Dumnezeu ... mia dăruit un fiu" (Gen. 30: 6). Deşi nu exista nici o
dovadă că Iacov ar ii fost adopEt d€ cAc t!b.n (ct ca. 31:3, 13, 30r 32:3 s.uim.), Iacov însuşi probabil că
a adoptat pe Efraim şi Mânase. Adoptarea unui nepot este întîlnită de asemenea în Ugarit (PRU 3, 70-
71). în altă parte fa VT, 6t€ apr@!. cdr c! Mo&e (Erod. 2:10) 9i lstea (Elr. 2r7, 15) au t6t adopra$,
prclabil in corncm. itare d alre- legi d€dt ele €weiqti, i! cazul hi ch.nub.t (1 Lnp. r1: 20) dte €i mi clar,
O iofrulE de .dop@ * pare cn o lndnim m Ps. 2:7 („Tu eşti fiul Meu"; c/. Gen. 48:5, „cei doi fii ai tăi ...
vor fi ai meî"). O expresie similară apare în contractul de adopiarc din papiruul Elephdtin (E, c. ved-
ing, The Broaklyn Museum Aramaic Papyri, 1953, Nr. 8), şi întllnim de asemenea un echivalent
negativ, mai ales ta texte fa limba babiloniană veche. VT nu conţine nici o referire la ritualuri legate de
adoptare, totuşi, obiceiul de „a naşte pe genunchii" cuiva (Gen. 30:3; 50:23; Iov 3:12) este asociat cu
naşterea şi recunoaşterea de către capul familiei.
AdoptaE arc $ u sp€ct t@loaic, Polorut Isr€el era considerat fiul lui Dumnezeu (îs. 1:2 ş.urm; Ier. 3:rq
o*a 11rr), h sFcial @ lndiuL nisut (Exod, 4122: Ier, 31i9), id re3n din di6tj. luiDavidau.wt acelaşi
privilegiu, deşi caracterul lor uman şi responsabilitatea lor înaintea lui Dumnezeu au fost sublniare d
a@Ei tarle (2 san. 7:14; t cor 2a:6 ş.urm.;Ps. 89:19 ş.urm.). Acest concept divin a staţia baza afirmaţiei
lui Pavel că israeliţii au înfierea (Rom, 9:4).
BtstlOGRAFIE. S, I. FeiAin, JAl Sq1931, p, 146. 200;S.v€tainulJss3, 1t5a, p, 123-126; I.Merdel-s!4
,E, q 1959, p, 130133; J. va S.td, JB, a7, 1968, p. 401-408.
MJI.
tr. h Nod Testent
în NT adoptarea îşi are originea nu fa legea romani, unde scopul ei principal era să continue linia
genealogicA a pndaGtui 6do!tiv, ci b obiceid reie, er€ .df.r€ elli .dopbt beneiciiL uuj nenbru .l familiei.
Conceptul este întUnit numai In scrierile lui Pavel şi este o relaţie conferită de Dumnezeu printr-un rct
at h.rLnui dre rlsnlare p€ ei e sint sub leg€ (Gal. 4:5). Intenţia şi rezultatul este o schimbare de statut,
planificata din eternitate şi mijlocită de Isus Cristos (Efes. 1:5), o trecere de la starea de sc)av la starea
de fiu (Cal. 4:1 ş.urm.). Strigătul „Abbal Tkta!" (Rom. 8:15 şi Gal. 4:6; în contextul adoptării) se poate
să fie strigătul tradiţional al unui sclav adoptat. Fiut adopEt de Dolw ad toate dEpturne en brilor
familiei, inclusiv accesul la Tatăl (Rom. 8:15) şi dreptul de a 6 p5rtar tnpleurl, cu cristd la no$€ nirea
divină (Rom. 8:17). Prezenţa Duhului lui Dumnezeu este alît un instrument (Rom. 8:14) cît şi o
consecinţă (Gal. 4:6) a acestei filiaţii. Oricît de compbt ar n statutul tr6tei adoptdri, reali@tu Ell va
1
aE le o dat! cu i2bavis .padei din rcbi€ (Ron. 8:21 ş.urm.).
în învăţătura lui Ioan cu privire la statutul de fii, adoptarea este subînţeleasă ca o relaţie bazată pe har
(Ioan lr14 I Iod 3:r.2), la fel d {i h acceptaEa 6ului iririd ln f5nilG, d drEptui depling Gua 15:19 ş.urm.)
şi în titlul de Tată pe care Isus îl dă Lui Dllmku ln reFtate nndui (Mat, sr16; 6:9; Lu 72:42).
BIBLIOGRAFIE. W. H. Rossell, „New Testament A.lopfio! ■ -cm@; Rot@ or sditic?", JBL 7l, L9s2,
p. 233 s.lm.; D, J. TIso4 ,Adoptid in rh. Padire corp!d', EQ 23, 19s6, p, 1 9,lm,; F. Lr€]!, SoMn Law i!
ihe Uri4F ol Pad - Adoption", Jal aa, 196q p. 458 ş.unn.
F.H.P,
ADOMIM. Cetac h p.ne d€ 5v a lui tuda, lortiftate {b Rob@n (2 cron. 11:9), idstui.ats în zilele noastre
cu satul Dura, la vreo 8 km SV de Hebn, A ileknit o cetate imFortantg h ldlrc fi ca atare a apărut în
diferite evenimente istorice din Frioqda iftertstatrutalr.
D.F.P.
AITRAMELEC. 1, un &u adu din 'Sefaein l. Samaria, unde coloniştii îi jertfeau copii (2 împ. 17: 31).
între încercările dea identifica numele lui este şi ,ddr nlL 'Reg€le (su Mole) 6te putehiC', Nu 61e n@sA
să rhinbrr oltqxafia pdtru a citi Adad Malik.
2, ufln diltre 6ii lui sadib. fi_at€le l{i 9are4r, carel-aomorîtpetatătlorîn681î.d.Cr.(2Împ. 19:37; Ie.
37:38). Acest eveniment este înscris şi în Cronica bablonirri, frrf . da nlftle turld (DOTI p, 70.79). Un
nume semitic apusean pentru unul dintre fii este probsbil, llEuctt ela lut Slnherib, Naqi a-Z€rud . fost
de origine semitică apuseană; cf. numele 'drmlk, !e8e ln Byblc, d€ F o mn€da fer di! c. 4 id,cr,
DJ.W.
AITtrAMIT (Adramydu). Pdt tuirin in Mbir, în, provincia romană Asia, faţă în faţă cu Lesbos: locul
modem este Karatash, dar oraşul modem din interior, Edrenn, prltreaz{ tr@le. ReDdel HlEis susEEaz:
(neconvingător) originea S arabică a aşezării origiaale (contnptary Rdid r2a, 192s, p, r94 imJ.
Importanţa comercială mare din vechime a scăzut pînă tn vremea NT.
0 ohbie din Adhnir i.a du p€ lrniB i PaEl dh cezl@ (Fapt 27:2). Nu nEp€ lndoi.g c, * ln' torcea acasă,
participînd în traficul de coastă cu „porrsile de F c@ta Asiei", s& pute! 6 sdlit! o legătură pentru Roma
■ fapt care s-a realizat curfnd (v. 5 ş.unn.).
BTBUOCRAFIE. 8dbo, 13, 1. sr, 6s.66r Pll4ir, Nl'13. l.2 (F€nEu €xport ldl) i w. L€af, ,trdbo on the
Tiroad, 1923, p. 318 ş.urm.
A.F.W.
12
:

ADruAllCA. Mau Adriaiica (Fapt- 2?:27) e @ a Eraversat-o corabia încărcată cu grîne, ce 0 ducea pe
Parcl spre nalia. a pludr in dsld s!re v rinp de 14 zile, a I6t de fa pana centrali a M€direhn€i, induzînd
Marea Ionică (.cf. Strabo, Geog. 2. S, 20; Jos. Vita 15; Pausanias, Description of Greece S. 25. 3;
Ptolmy, Ceo8 3.4.1; 15.1); 'tebuie tZcuri distincJi€ între coasta şigol/ul Adria (cf. oraşul Adria sau
Hadria, la N de Po), .are 6re cws.ut d€ rci ca MaE Adriatică.
F.F.B.
r'dlUlAM. cetat€ {@nird din Irda (16. 12:1s)| fortificată de Roboam (2 Cran. 11:7); menţionată do Micr
(Mi@ 1:1s) ii pollra€ dupe *il (Nen. rr: 30). Identificată cu'Teii esh-SheikhMadhkur (Horvat .dullam),
la jumătatea drumului între Ierusalim şi hiş, locul este asociat de obicei cu peştera în care i s{4s
David .i'd era merir de sad (r sa4. 2211).
J.1V.M.
ADUMIM. o n€cit@re abtuptE hEe juda si Be nianin 06, ls:7i 23:17), D€ dlrnd de la Isihon la
Ierusalim, Potrivit tradiţiei este scena unde s-a petrecut Sntîmplarea cu Samariteanul milostiv (Luca 10:
34), şi este cunoscută în zilele noastre ca Tal' at ed-Dam ('wutul sln8elu), prob€b darorir5 arsilei osii
din sol, deşi Jerome spune că locul a primit acest nume datorită omorurilor şi jafurilor care au avut loc
aici.
J.D.D,
IDUNAIE, ADUNAIR!E SOLEMNA. snb*antivul „aduna re" este folosit pentru a traduce mai mu lte
cuvinte ebr.
1. mdd ii ,add deriv! d€ Ia lAdecim )d ,ad, ,a numi, a stabili, a desemna", m&ed înseamnă timp sau loc
stabilit, sau întrunire, şi este întîlnit de 223 de ori (c/e or. Gen. 18:14; Osea 9:5, „zile de praznic"), Tfer-
menul este folosit cel mai frecvent în expresia 'ăhel m&ed, „cortul întUnirii" ■ o traducere care nu
reuşeşte să comunice sensul de „întîlnire la un timp hotărft" (de d.,Exod.27:21).rnk, 14:13 nd4! ete
fotcit !€r tu ,$htele aduniriL'. l&zi de asmen€ A,ta. Tdmnd edil apare de 149 de ori (nu apare ln Dt.) li
înseamnă un grup de oameni adunaţi laolaltă în urma ffii .hemeii (dc ex., Exod, 16:I2, nnde adMM lui
Israel este întrunită de Dumnezeu pentru a începe cttioria din Eglpr spe CaMan).
2. qAhnl spaE de 123 de on :i d€riva d€ la o rădăcină care înseamnă „a aduna împreună", fie câ 6te
wba de rezboi (de ex,, 2 sam, 20:14)i reb€tiue (Ns, 16:3) eu FnFd h sor relig,c (de ex,, Nb. r0:7).
Tehaul 6te iolGiit l D.!t. s:?2, ude rot Israelul este adunat ca să asculte cuvintele lui Duml@u li tr Ddr.
23:3, ude s fac q@msicSri btrus cdro $1m, cu Drivire la disri!.ria dinr€ •edă şi qăhăl, vezi HDB,
TWBR şi în special TDNT 3, p, 437-s36 (etll-iol, se pare ce ,ad4 cuvîntul mai rehi, 6re folosit lredent
in Exod. si Nh. ude are
AIEC, AFEq{
un sens aproape special de „cei adunaţi împreună" [pentru un scop precis], în timp ce qăhăi, preferat de
Deut, şi de scriitorii de mai tîrziu, a ajuns să însemne „tot Israelul adunat laolaltă de Dumnezeu ca un
stat teocratic".
3. Termenul iar '"şereţ, derivat de la o rădăcină care înseamnă „a reţine" sau „a limita" esta tradus
„adunare de sărbătoare" sau, „adunare solemnă" (de ex., h. 1:13; NM. a:1a; Amos 5:2r), fiind lega6 de
sErbitorile Gd cm sid Serb:roa@ Azimnor, a co6rilor (Dert. r5:a; L€v, 23:36), Ac6t ctttni, tradus în gr-
panegyris, stă la baza expresiei din Evr. 12:23 care este tradusa „adunarea de sărbătoare", în RSVros (în
rom. „Biserica celor întîi născuţi").
4. I^ F €menut etk|aia 6ie roldit de obicei pentru a traduce qăhăl şi uneori 'edă, care este tradus şi cu
termenul synagoge. în NT ekklesia este tradus de obicdi r,,bi*ricl", dqi Luca lolosEte t€@!!l in stuul
clasi ln Fapr. 19i39,. 41, clnd s rel€ra la o întrunire convocata politic. în Fapt. 13:43 synagoge este
tradus „adunare"; folosirea termenului în Iac. 2:2 indică o întrunire de evrei cerştini, întrucît synagoge,
la fel ca şi „biserică", a ajuns să însemne atît întrunirea dt şi clădirea, şi întrucît creştinii nu se mai
întruneau în sinagogi, ei au ales termenul ekktesia pentru a se descrie pe ei înşişi.
BTBUOGRAnE. K. L. S.hmidt, IDNT 3, p. 501. 536; L. C€m! MDNTI l, p. 291-307.
M.R.W.F.
AFEC, AFECA (înebr. •"^fdj, „fortăreaţa"). Nume dat citom laui din Paldrina. 1. Ios. r3:4. D.ti mitează
ţinutul care urma să fie cucerit înspre N. Pobnbil Afqa, la NE de Beirui ta indr€b nutui Nahr lbiahir
(rD!; Abel, Cdograpfii. .]e la PaLatine, p. 247t LoB, p. 2I7)- Al ptasazi .etaie. a.esd la 'R6 el'Ain (.t CIa
p. 1101,
2. ld. 12:laj I Sam. 4:1- 29:1. cehiea nmjle nai dniu 'Antipadis, in prezent Ras elAiq in ebr. Tel Areq, la
izvqele !tului Nalr el.Aus. oarco., ts 19:46), p€ dmul principal care dMea in rgipr. M€nlioMrd de
ftthmosG I, Anenophis lt, Panesd H ii , prcbabil $ in Ibxtele €xdativ€, Esrnaddon nenlione.za ,4p&u
in linutul samriai; apare de enen@ h siffia araMid a ld Adon, c. 600 I.d.Cr. (ved, AMT, 242, 246, 292,
329), Excavagne el{iure de UniE6irat€a din Tel Aviv inceplnd din 1972 au scc la lmha vetign ihFotuote
dh utrim parte a epen bronzlltri $ din p€riada lilGtani.
3. 16- 19:30:, Jud. 1:31 (Afic). In Fnurul lui Ai€r, oraşul modem Tell Kurd.aeh, L cB, Tel Afeq, la
izvoarele riului Nahr Na'amein care se varsă în Golful Haifa.
,1.1 Lap- 20:26, 30: 2 imp. 13:17. Frq sat af<, la izvorul rîului în V\fedi (Fîq), la E de Marea Galileii,
se poate sâ fi păstrat numele; locul este En-Gev, o aşezare pe lrmd nadi (roa, p_ 304, n. 60l.
5. ls, 15:53 (dfta), Cetare la W de Hebtun, 6e cnnb€t edr Da@e (A. Alt, Pol.irrinojdh rbu.h, 2a, p. 16
9.'m.) tie chnbet y€M an (Ab€r, ap .it., p, 247),
A.FLM.
AFRICA
AFnICA
I. Nh.re şl ffoatterea .ontlnentulul in d.
tichitate
crdi au nmii omindtul ,Iibia", dar N €ailhu csoftinle d6pft tntinder€a lui $ d6pi€ rapo(ul cu Asia.
Heiodot (sec. 5 î.d.Cr.) era convins că era înconjuat de !€n şi ciezn (Hbt. 4. 42) o pretils: imon jude a
conrinenduj$ a€ c5@ o coEbie fenician! ln slujba Falaonnrd "N{o. o bdu.ere a uuj det' nent puic,
pe.ipld Merii Eri@, relaiezi o spediţie din Cartaginacare a ajuns pînâ în Siera Leone, ltuint€ de 4a0
Ld.cr, Rorunii au folcit nm€le de „Africa" pentru întregul continent (Pomponius Mela, 1.4), dar mult
mai frecvent doar pentru Africa Procon-sulari prbvituie dtrinzha zom arehla de la Ca. hglo" h ra6
l.d.C!. (aprcxiMtiv ]\nilia iodernb), pls doneniul Nmidian s,i c€l Mauid c.re au f6r adiware mi drziu.
DEi .atughezii au cuosut poate despre regiunea trans-sahariană mai mult derît n€ dan noj *atu,
cso9tialele d6p!e Afrtca pose date de lopcrele antice care au irst in uffr i$ie.i sau lif,itai 1n mr€ mesuri
la @eL in de ac6ie |Fp€le au awt acc6, adice la civjliadile n€di teraneene, şi numai rareori au trecut
dincolo de bariercle col€le coNtinnte de Mu$i Adas, de sanara 9i d€ pdicrlGul ls al Nnllui Supenor.
ti. Africa în Vechiul Testament
L€glNrile lsmelului cu Allica sau limiht in princiFal ta rl.$ile cu v€inul lo! pute.!c, Egiptui. Iie cJ a fd
un grînar pentru patriarhi, asupritorul din timpul sclaviei, sau trestia frîntă din perioada înaintării asi-
ridiLor, rolul ehinbiror al ESiptdui nu a putul n rinorat. In ciuda treuNld crud, ]shelLn n conrinut st
aibe un s*ntinent de apbpi€re tala de Faipt (De!t. 23:2, car n prdtefte penhi mpLhn€a prcfefiilor dspE
Egipi G.e spu c, ln fiml Egiptrt e t plrtat cu IsEelul in cNoagt€rea $ inchi&e t%inrea Domnului tls. r9 -
otdeml *hinbarea de ron pe mesue ce copitolul poS}*ad), Di! cind in cind sint mfl. lomte ii alre popcre
alrican€ (aUBL\ apul). dar cele mai frecvente aluzii sînt referitoare la Cuş (*£-IOPLq), u nme gderi. dat
trrno. de dimlo dp Esipt. ftrsntue tzice 6ra.restice :i culoarea pieln Lauito.ilor au lct remrc.te (ler, 13:23j
Ii, 45i14, i' probabil îs. 18:2,7).
ln sele !€ridde isbnce, imprejurrile au racut ca evreii să privească Egiptul şi Etiopia deopotrivă şi ele
Fprezint!d@si, u6riEnptul lnpreue+Etiopia cu alte polDsre atris cane, naţiunile împotriva cărora vor fi
împlinite judec5$le drepte ale lu Dulm€zd (Is. 43:3; Ezd. 30:4 i.lln.i N.m 3:9), ca€ ind-o zi vor Noait€
adevirata pozilie a p.ponnld ld Dllmem (Ir, 45i14), !i G@ i! cele din urn! ll vor a@ph pe Dwzeul
lsraelului!ii! (Ps, 37:4 si în spaial vora@phps. 63:31).Dwzeul Imahea Etiopiei, simbolul marilor
ţinuturi africane necunoscure d€ dhmlo de riul Esxpidui. .Dutuihrinzind hlinile sprc Dulmezeq a fGi ca
u ssel de tlohpeti io n+carea nisiomr: din solele al 1a.l€ Si .l 19.1@. Chiar $ in p.riord. bibli.a sa
implinjt Siint.o oaleare nt$ sură; nu numai că au existat aşezări evreieşti în Africa Ce/. Ţef. 3:10), dar
un etiopian în slujba unui rege evreu a făcut mai mult pentru profetul lui Dumnezeu deft a! fa.ut
israeli$ be9tinas,i 0e!. 33), ti etiopiaNl de cng imlt, in Faprele 3, a f6r in nod tiryident u prozelit
evlavios.
în cda 1fti lunsi nadilii de eaer; diior siomtd li uele @Esi, nn €xisi5 nici u element .are s: iact tegltua
ln@ bletemul 1!i Han (C€n. 9:25) cu res blGrem divin slpra pog@relor resoidel bl6tenul 6te aplicat in
nod exglicii €manililor,
UI. ffdc in Noul T€ltam€nt
Isus însuşi s-a bucurat de ospitalitatea pămîntului african (Mat. 2113 t.m.). A.szSrile eretfti din Esipi f
cir€re, ?refuuate, poate, in h. 19:14 i.mi er ali4 a! fct h nod dideni u t€ren fertiL p.nh Bi*ri€ prina{,
Sinon, caR a pftt ctua, a t.* din cirene, ti tapnrl ci El.l6 lui cu cii$os nu * opreir€ aicj p@te 6 deds djn
Marcr 1s:21, uide gisim .8, dupe toate prcbadidHrc, fiii lui sau birecunoscuţi în comunitatea creştina
primară. Evrei din Esipr + cirene a! 16r pr€renti Ia RrsU (Fap. 2:10)i 'Apolo, cel taE in S.riptui eE s
ereu din Al€En dria (Fapt. 18;24}, Convertiţii din Cirene, printre care a 16r ?rcbabil 9i prcfetul "L!ciu,
an panicipat la piopovidui Ea Ehnghelei pn3inilor din Anriohis (Fapt, 11:20 i,lm.). N! +in ninic .u
pnvire ia înfiinţarea bisericilor din Egipt şi din Africa de N, deşi sele dintre ele au f6t pritrte cele tui
preminenre in lum@ solului al 2.1@. Iladilia, carc nu p.ate li verificatd pinJ in tinpuri foa*e vcii,
potuivit .nieia Marcu a i6r mghelGtd ptonier al AreEndriei (Eu ebiE, F.H 2.16), clnd 6r€ pN: autui de
lPer. s:13, .s€ sirylrul rptji. in favoare. t€riei ca Petn 3 rduit a@lo (c, G. T MarJ€x tQ 16, 1944, p. 133
t.lm.). Dsrisea plini d€ viala pe care o rzce Luo în Faptele privitor la înaintarea Evangheliei în ţările din
N Mediteranei s-ar putea să umbrească pentru noi faptul c, inatnbre !n lnre din S s€ pcte s, fi fo$ la iel
de efciend + p.olubil api€pe la iel de in pui€. Au aisat crqtini in Afi.a aprdPe tot atit d€ tintuin c i n
luopa.
L!€, iu;, nu uit! s! .nint@sc; de Atica. El da tA cum, prin nijl@ce p€ dre bisi€ apstorici nu le.a anticipat
rciddarr, ii lnainte a si inc@pa .u adevărat misiunea între ne-evrei, Evanghelia a pătruns tn resann
Etiopiei (Fapt. 3:26 9.lm.), .a imPlinns pa4iari a planului lui Du|ltrh pdd Afri.a, proclamat în VT.
BIBDoGRAFIE. M. cary9i E. H. Wamingtor! The Anciatltllorsr, 1t29r B, H.$a.m4glon, IheNor.h
AJricon ftovinca, r9s4 iAen, car.hoas, 1960: c. K Mek, JoutnaL oJ AJrio tlGrory 1, 1960, p. 1 q.ufrj C.
P. Groves, ThePlanting of Christianity in Africa, 1, 1948, p, 31 ş.urm.
A.F.W.
AGAB. Denvd@ nmehi esre insij se poate sa ne ebiEle.i d nmele Hasah di! VE
Un prclet din lerualin a c5roi plofeFe desrre ,p l€rete maE' sa implinir ln tihpd donni€i lul Cla-udiu
Gapt. u:27.23). sretonju, Dio ca*is, r.ciM si lebiu rentioneazi foand€a din wen€ ac€ea-La c€aE el a
prezis ln nod dlamati soana lui P.vel la lrolin (Fapt. 21:1011). Pdtivit dadittei ul teri@re, uul ddte ei
'$apteKr' (Luca 10:1), şi un martir.
G.W.G.
14
AGfuCUT.TURT{
ACAG. Din lelul i. @E Bdam rolG.ite numele {Nm 2417,, etc) s..r p:Ea cE ar 6 u ridu comu dat qilo!
anal*i6 la fel cm ,,FaEon. da conu ln E8ipt NMele 6re tolcit in partj.d.r penh regeie amaleciţilor care a
fost luat prizonier de Saul ţi cruţat, contrar poruncii luiDumnezeu, împreună cu prada d€ rizbi, El . fo*
onolit de Satuel. Ne*d tarea lui Saul a constituit ocazia cînd Dumnezeu 1-a prrr5it pe Saul {1 S.n. 15),
M.A.M.
A'AC[IT. Adj<tiv atri.ar lui lraMn in Est, 3:1, 10; 3:3, 5t 9124. Jcphs (nt. rl.209) sprc cn a fbt lml&iq
p.ob€bil un urmaş al lui *AgaS, p€ care l.a dtat saul t1 san. 1s). Madoheu, cft a ds la c{drea Iui HaMq a
fGt u uM9 a] luj Chis, la fel ca şi Saul (Est. 2:5; 1 Sam. 9:1). ijw foloseşte Bougaios [înţelesul este
obscur) în Est. 3:1. siMakedon (Mace-donitu) h 9:24; in atre ldui onie aajetilrn.
J.s.W
înşelătoare dobîndită prin eforturile lor de a respecta prevtddile legii, ln ld sa p€ev.rezc in crjsi6, prin
.redinla (Cal. 3-5). El a folGir ca alelori€ povsts lut Agd qi lsmael, Sara si Leac. lsnrael a f6r fiul D5{ut
de sc]3E Ag3r, prinn-u efofr onne*. In mod asemănător, evreii (adică, Jerusalimul prezent") erau,.fiii"
legămîntului de la Sinai (ilustrat de Agar); faptul câ ei nu au reuşit sa respecte fără greşeală legâmintul
demonstrează puterea păcatului şi zădărnicia incRErn de jstind€ pir efotui prcprt. Isaac a tosr 6ul uei
pr.mGiui primiie prin credin!|, &ruI hanilui Iui Dllmcru: Sara a sinboliat legi mîntul promisiunii şi al
harului (c/ Gen. 15), iar toţi cdi !€nr$qi slintul pria cr€dinla nintdioare sint socotiţi alături de Isaac. La
fel cum Isaac a.fost adevămtul no(enjror, iar Agar ii l5mel au fGr.t ugafi rot aia Leaea, fiind d fazi
linitar, in plrnd d€ mîn-tuile al hi Dffi€zeu, a t6r lduit, la remea lobirlt, de leglnintul .rEdintei stabili! in
moa defi. ritiv ii etem in Cristos (Gal. 4:21s:11,
K.A.K.
ACAR, Un nhe *nitic g nu eS.ipten: plobabil ci Avraam î-a dat femeii acest nume cînd a plecat din
Egipt. Poate însemna „fugă" sau ceva similar, ef. arab. h,t,ro. &ar a l6t o sclav: esipteani din cae lui
A@an\ sitoaE Sarei; pbbabil c, Aqaah a ch pdra. o h tinpul vtitei el€ i, Egipt. Cu E(€!e ainor AEaan a
sinlit tot mi purdic lipe uri nu şi a s$ no9tenitor ii, dnpi lizboiuf .u rcSli in va&ton (cer 14)i a awt o
creaintn nap in pro. misim.a lui DLmeku .a E avea ind- adNir u 6u (Gen. 15:2-6). Dar cu trecerea
timpului, Avraam şi Sara au avut îndoieli şi au căutat să afbâ un moştenitor prjn etortuite lor lipsii. de
aprctarea Iui Duinehu: podivir legn obigluite din pencda a@a (at6bti ln rrbliFle de la Ur ii Nuzi), SaR,
care !u area .opn, Ia îndemnat pe Avraam sa aibă un fiu cu slujitoarea sa A3ar . q ae sa nlsur lstuel, fiul
sdavei (crD. t6). în tinpul slcinn, Agar a disprelnr.o p€ sara care era searpd ii a tugit in putie din fala
niniei stuei ri fintînâ Dumnezeu i-a poruncit să se întoarcă la stăpîna ei şi i-a promis urmaşi numeroşi.
Fiind copleşită de irrilniRd cu Dqnezeu, Agar a tu izvondui ntnet€ „Izvorul celui care trăieşte şl mă
vede" (Beer-lahai-bi). La wnea doduitd (cd. 2r:17) s-a nrscut 6rn promis, Isaac, darul iniţiativei şi
harului supranatural al luiDumnezeu, [smael, care era pe jumătate sclav, a rîs cînd Isaac a fost înţărcat
Isaac; atunci Dumnezeu i-a poruncit lui Avraam (contrar obiceiurilor din vrem@ ac@) st o alung. pe
Asar 9i pe nrt ei (cordoh, BA 3, 1940, p, 3), deoarece urmaşii promisiunii trebuia s! ddildn din Isaq ia!
Dwez.u a@a u alr destui pentru kmet (cen. 2119.14). h purie cei doi fugari au rămas curînd fără apă şi
Agar a stat de-o parte ca să nu-1 vadă pe Ismael murind. Atund Dumnbu i.a ar5bt u izvor d€ apE-
Ismoel . cr6.ut in Paran (în NE Sinaiiihii) ca vînător cu arcul si Agar î-a ads o eti! din tsipi, din ta.a ei
(cFn. 2rirs.21).
Două milenii mai tirau, Pavel i-a mustrat pe conMi$j din oalatja p.ntu cil ei cdutau o i,indrepratire!.
AGRICULTURT{, kcvatiite de la terlnonul din vT a! denororar .e pat6tina a f6r sul dinde cele frai
vechi centre agricole descoperite pînâ în prezent. A-gic'ritula poare li d.bti 3ici In jw de 7.s0{ i.d,Cr,
Ierihonul reprezi.r6 civiliada iris:rind, cE qau dbilnuire in p€ridda preisro.icS id vala lordandui, nu de.a
lugin ftiui propriu.zis, ci de6 lun8ll altu enţilor lui. Cam în aceeaşi perioadă pot fi găsite urme de
agricultuS Fi id zonele deluro€, d&artre civi. lizaţia Natufiană avea seceri de cremene şi sape. Iri gala
6te o tehnjc! antici ce a ad .losed si a fosr nd,hut in Egipt sj Babilonia- !e wen€ ld Araan, însă,
cultivarea pămîntului folosind irigaţii a scăzut ca importanţă în Palestina şi s-a trecut la agricultura fără
irigării, ca în Neghev,
c€i Mi nulli asriculbn din Paletina au depitr dd plcie. Seeia .eloi 6 luni de Er5 si h.heia cu ,,pLoaia
timpuje" si indati ce p,mihtu] aE de wre puta fi sipat (sdFitul lri noiembrie *! d{mb.ip) sâroînţa era
împrăştiată şi se ara. Uneori pâmîntul era ant { tiainie d€ rmamF. Ploile abudenn dh tinpul ielnii dide.u
planielor .ea frai turc pade a um*eljj, da. ,,ploe lnzii' dii mdie sau apnlie erau neere p€ntu ca Brlnele se
leg-" rod.
plimipaleL rtrolte de gilne er.u Srirn ij orzul, 8ri!l fiind mj valoros, dar ozul avtnd arbnrajul uei
perioade de creştere mai scurte şi al unei capacităţi de acr+te ln plnint mi snmc. Dife.it€ leguhe, .m sidr
L'nr€, mazirea ii lasolea, ntr o$rltuit o .eold se cudai5. 'rrcmlele dSaea! v.netat€ ninsrii, iar drnrre
acest.a .eapa st usrlioirl aruau un rol proeminent. ^Ierburile, seminţele şi alte condimente confereau
varietate unui meniu care consta în principal din pine. 0$ani ftasezi ae {plart€ srlbatice serveau ca
salate.
Duri inrentaEa see€i, cina din$ de denene a! fost puşi într-un mîner de os sau de lemn, următoarea
îmbunătăţire majoră a constituit-o plugul. Stejarul era cel Mi bu lemn din care * conf{fomu lluSuil. de
lemn. Ţăranii cei mai săraci nu au avut niciodată
îs
AGnICULTURI
un plug de metal (în ebr. et, „brăzdai" ■ „fierul pluSdui" ln 1 San. 13:20 i.lmr, Pe wde lui David, rasă,
fierul era suficient de abundent şi putea fi folosit un plug de fier destul de mare. Rezultatul a fost
recolte mai bune şi o creştere a populaţiei dintr-o anumită regiune.
Plugr de ieM c4 .r u sinat dner awa avantajul că era uşor şi, întrudt terenul era deseori pietros, plugul
putea fi ridicat cu uşurinţă peste bolo@i. pe td6 drept, ca tn Aas4 pieftle erau adua6 in sdnezi !e d@lui,
inse, pieB€le erau zidiE in terase care să reţină solul tun, ca să nu fie spălat, ţi ca să păstreze
umiditatea. Pietrele mari serveau ca să marcheze limitele timpurilor de grîne si nu se foloseau garduri.
Plugul cu un singur mîner îi permitea ţăranului să folosească cealaltă mînă pentru a conduce boii cu
ţepuşa.
Iteltel€ de sfine e co@u mi lldi in talea adîncă şi fierbinte a Iordanului şi apoi sezonul recoltării înainta
cu altitudinea regiunii, mai întîi în ţinuturile de coastă şi valea Esdraelonului (Izreelî), apoi în dealurile
mai joase, şi în cele din urmă în munţii lMld. Rdolblea otului, ln alrilie 9i mi, pleceda recoltarea griului
cu cîteva săptâmîni sau chiar cu o luna. Pînă atunci se semăna deja mei de vară pe pămîntul care a fost
lisat necultivat în timpul iernii.
PentsLr a letd Sdnele, spicel€ eb! .Pu€te d o mînă ţi erau tăiate cu secerea ţinută în cealaltă mînă. Dupi
a(Ea, s,{nschii @u lega$ in snopi, @re la rîndul lor erau încărcaţi pe măgari sau pe cămile ca să lie dui
la aria de rreiedi Anc nentioMzi folGirea crdelor DIDE *elatori ven€au sn cre ad@! spic;b cu mina şi
apoi li * dsde dMul aituLlor pe mirişte, în ordinea următoare: oile, caprele şi cămilele.
Arine de dejeEt erau siMte nr aprcpierea et€lor. ît\tr-un loc unde vîntul să ajute la vînturat. Aria era
coctitujis ne de o piaEe dspditd 6e de o vats, acoperită cu lut marnos. Snopii erau împrăştiaţi pe arie aşa
încît sa acopere aria într-un strat de vreo 30 de cn si la Mrxue @ o bordure din pie[e a*hte circular.
Animalele, care uneori erau potcovite pentru ast soA elau plinbate p6te die ptne .ind boab€le de grîu
cădeau din spic. O metodă mai rapidă consta în folosirea unei sănii de lemn cu bucăţi de piatră sau 6er
p]rN !r paltea inferioara, GlireLe eau larMte aruncîndu-le în vînt cu lopeţi de lemn sau cu vînru-
rătoare. Grăunţele erau cernute cu site (în ebr. k'ţjârâ în Amos 9:9 şi năpă în îs. 30:28) pentru a
îndepărta tărîţele înainte de a fi puşi făina în saci pentru a fi folosită de oameni. Paiele erau păstrate ca
aşternut !€ntru animle, A ps€ ld într-un dmp de 8ne coapte era o infracţiune majoră, întrucît se pierdea
hrana pentru un an întreg. Faptul că Eamson a pus foc holdelor folosind vulpi (Jud. 15:4-5) a constituit
o c.Mofa penru filisleni- lY€ierul putea ar ld linn Ia shs-inJ lsn augst su chiar plnd mi tlrziu, odat cu
recolta a dou.
cele Mi bw t€sui p.nh cultiEr@ srinelo. erau terasele din valea Iordanului care puteau fi irigate de
afluenţii Iordanului, cîmpia Filistiei, Esdrae-lonul (deşi o parte a cîmpieiera mlăştinoasă în vremea
aceea), Basanul şi Moabul. Dar întrucît pîinea era alimentul principal al ţării, chiar şi pămînturile
sărace erau cultivate adesea cu grîne. Terase înguste, ca nişte
i@re eEu ridi@te in bnele de hunte ;., in zilele n6fr, h Liban @ntiin[ s! * cdtire @nele de munte, pînă
la limita zăpezilor. Dealurile mai joase, cu dnt S€fela, p€mit@! o Erietate @i ere de culturi agricole,
adăugind pe lîngă grîne "viţă de vie şi * măslini, ţi constituind un trio faimos de culturi care sînt
menţionate adesea în VT. Porţiunile cele mai bune din teMuile balte e!a! cultiEte, dd o Iwe p3ne era
lăsară pentru păscut si pentru păduri.
Rou abudern din timpul Qrii, h mdE părţi ale ţării, completa umiditatea acumulată în pămînt în timpul
ploilor de iarnă şi făcea posibilă cultivarea strugurilor, a castraveţilor si a pepenilor. Acestea erau
recolte mult mai valoroase decît îşi închipuie cititorii Biblie! dere Pal6tnE t! @ ploi de Era ii
majoritatea riurilor seacă. Aceste fructe şi legume ddin arlnci u .upli@t ln p.4ia de apd a @netrilor si
animalelor. Erau cultivate multe varietăţi de stru8ui ii .cEtia ffi! u arin€nt vEloDs nu nunat tn timpul
verii, ci, daca erau uscaţi ca stafide, erau consssd si iatu. viNl de sEusui en u aniol de expori, Shguii
dau cultiEli de obrei pe d€alui, id ?rinEe vilele d€ tie * nai setea fele ii lirte ts. 5:1-6 face o d6crie d6tul
de @npLta a vinor' Fructele şi nucile completau de asemenea meniul. Măslinii şi susanul erau
principalele suree de ulei de gătit; grăsimile animale erau foarte scumpe. Nucile, deşi bogate în ulei,
erau folosite în principal ca şi coldimnte, Plst{ile de rc{.d €mu o hrar: qe lentă pentru animale. *Inul
era singura plantă cultivată pentru fibrele ce erau folosite la ţesături.
Principalul duşman al agricultorului era seceta. Daca ru pb@ n lud dinFe @le trei &zode de doi situaţia
era gravă, iar secetele prelungite nu erau neobişnuite, în special în anumite pârţi ale ţării. Agriculto €rau
nAptstui$ Si de i!'Eziil€ de lscute, Frn,d€ bolile pleblor, cM ete SinaM, $ d€ !'lntuile lieF binţi şi
uscate. De asemenea, războiul era prea adesea o pacoste pentru agricultori, deoarece războaiele erau
purtate de obicei în timpul recoltatului aşa încît armata invadatoare să poată trăi pe seama ţării inEdate.
Principareb prod& sportab din Palestina erau griul, uleiul de măsline şi vinul. Acestea nu numai că erau
expediate în alte ţări, ci cantităţi mari din ac6te alimte enu cotuwt€ de QraEn€l€ .are traversau
Palestina.
Lesite l€viri@ date pri, Moi* an sabilir anuDte prircipn aSricole, dhEe .are sele au f6! nenFonae mai
sus. Acestea au fost deseori practici agricole bune pentru conservarea solului, de ac. a lăsa păroîntu]
ButtiEt ln md al iaptel@ (Lv, 2s), sau ea! practici bune din punct de vedere social, de ex., a-i lăsa pe
sAnci sn cul4gi spice după seeerâtori (L€v, 23: 22). Da., trincipiile lui Dllj1ftzd nu erau spec raie.
Eottele N areau sA qeas., 3i ah s! vi.e f@mtea (kn 26:14 p.lm.) | l€cfii rcrale 9i lncrice c4 coltinu, sE fie
actu,le ti eE tonr-si nu sht clmsute lncS in r€d lmea.
BIBUOGRAfIE. D. Baly, lhe 6@gaphy aJ r\e Bible2,1974; A. Reifenberg, The Desert and the Sawn,
1956; t N, Hepp€r, AatB in aible adnds, tn pregiti.ei P.J. UnckoşiG.W.
Dimbleby(ed.),ÎTieDomesricat[Ort and Er?loi.arion o/ planb dnd Aniadli r969 Jd
16
LI-,
AHAB. (în ebr. •ahăbx în asir. ahabu, „fratele (divin) este tată").
1. Fiul ii tuerul Ui otui, hteneiebnn aims. tiei, al faptel@ reBe al lui Is€eli a domit 22 de di între cea
874-852 î.d.Cr. CI împ. 16:28 ş.urm.). S-a casitorir d labda, nica lui Etb€al, reg€le Sidonului €rc @ !i
pmt al astafti.
I. Cadrul Istoric şt politic
Ahab a fortificat o serie de cetăţi israelite (1 împ. 1634i 22:39) ti a hrrepric lur:n de coEtdctie extensive
în capitala sa, *Samaria, aşa cum arată excavaţnle făcute (1 împ. 16:32). Palatui său era
inDodot'itcu6rdE(1Inp.21:1j 22:39; 4 An. 3:15). în tot tinpul dohni€i ele . p@t rrzboaie fr@nre .u sirja
(.t r rnrp. 22:1), in sp€.ial lhloriE lui teaHadad carc, nbpr€hi c! alafii s5i, a a&diat Smri., dar a t6t Bpis
(1 Imp. 20:2r). Mai dair £n lupta de la Afec, Aliab 1-a înfrînt în mod decisiv pe Be-Hadad, dar i-a
crutai viak (1 lrnp, 20:2632), probabil tn schimbul unor concesii comerciale în Damasc, similare cu
cele pe care le aveau comercianţii liieni h satwi.. Prin cnstoria e a! f6r nentinure Fsntui ercnice cu
portuile tdici€ft.
Afflel€ 6i.iere a.ati ce il and a53 in.cr., ln bătălia de ta Qarqar, pe rîul Oxontes, Ahab 1-a sprijinit pe
BenHadad cu 2,000 de ele de rrzboi 9i to.00o de @nsl fi efotul rait, dar temporar, al a.6tu;. de a opri
înaintarea spre SV a lui *Salmanaser III (.cf, ANET, p. 278-281). AceastS intervenţie a fost una dintre
cauzele primare pentru înaintarea de mai tîrziu a asiliei im?oriv. lui khel. fapnrl ca Anab ela ptu dpoi cu
prcbldel€ !€ ere i le .auau sinenn a permis Moabului, care fusese cîndva vasalul lui Ahab, s s, elelte
(rplAfirA MoABnA). in dtiro Frre a doroiei sle, lGI, arEb, lapreun! cu l6alar, regele luj luda, a pohit
din no! la rlzboi idpotriE siri€i (r Ihp. 22:3). Deşi Mi@ Ia aventiridpotriE cu privire ia dez, nodrnintul
latal Anab sa an$jar in bst5lin 6tult ds la Rnnot, h calaad, dar r-a d.shizat. El a f6r r5dr mortal de o
săgeată trasă la înrîmplare şi trupul său a lcrdsla Samria, ca si fie lngropar, lirl slq Aha da, Ia umt la ron
(1 lhp, 22:23.40).
ti. Situaţia religioasă
llie a iGr principalul lbaet ln tinpnl domjei tui Ahab. Ahab a fost influenţat de soţia sa, Izabela, căreia i-
a permis să construiască un templu dedica t lui Bo.l (al Tirului) l,r sam.ia, impreu, c! s alta. pEsn\ 6,rmn
si shjnori (1 inLD. 16:32). Ea a lncurajat un grup mare de proferi falşi şi mai urziu i-a instigat,
împreună cu închinătorii lui Baa], să se împotrivească lui Iahve CI împ. 18:19-20). Profeţii adevăraţi ţai
lui lahve) au fost omorîţi, altarele Domnului au fost dărîmate şi llie a fost nevoit să fugă ca sâ-şi scape
viaţa. Cu toate acestea, o sută de profeţi au fost aebli de obadi4 slujitod creainciG al ld Anab (1 împ.
18:3-4).
Faprd. 6 AIE! nu a ap6rt lese ii drelrata 6te exenplf'.at de judeah st{nbr €i onorl@ii lui Na. bot, a cărui
vie a fost anexată la pămînturile din jurul pdlatului de la Irel (1 fnp. 2r;1-16), rucrd aata Ii ad6 !€ llie dir
rcu ln opoalie frliFE; poziria tui a fd indreptariiA!€ de iahve lnla opoalie(6hn defrliFE;pe Cârmei, dnd
dovedit că pretenţiile profeţilor falşi erau nejustifi-
AHAŞ VEROS
cate. trie a prcletit srta lui A!a!, a sog:ei ti a diEsrjei luj (1 lmp. 21:2024). Doruia lui A!ab, m@ti de
idolatie datoritl i.nuent€i tuf6i€ a lui Izb.la (1 Inp. 21:2s-26), a aie.bt ln riu genaalne crc .u Umt si a fct
condalMte 9i de oea (1:4) şi Mica (6:16).'
2. AlEh 6d lui colaia, a lGt @rl dirEe ei doi proleti fa\i cnticaF pentru .6 au folcir fid diepr nlrele Lui
ldhk. leremia a prcfefit cA Ahab area s5 fie o4orlt de lnplhtui kbilorului 0d, 29:2r). 9i lucrul acesta s-a
îniîmplat, Ahab fiind ars în foc.
DJ.W.
AIAIA. O regiu€ nica din afti4 p€ cb de S a Eoltului co'iDt, cm a dar d€ do$ ori nmde tnEe3a ţări. fn
scrierile lui Homer grecii sînt numiţi frecvent ahei. F ri,DeM€@, in epea reailo! h€lenB,ti, on federaţia
Ahee a apărat libertatea republicilor şi, după infiingE€ lor de cade bnani (146 tu.Cr.), nmele a f6t iolGir
de bMni p..tu Craia in g€neEl-Tinutlr a I6t adnjniiFat la tlcepur lrnpr€un .u TinutlrN{acertonia ri chiar
dupl orSaniarea ca prcvincie €pdatA (27 i.d.ci.) a @ntinwr sa 6e Leaat d€ Mace. donia (Fapt. 19:21I
Ron, 15i26j IT6. lral.Provincia a ficut pe dinft prcvituiile eFtoiale ti de a.ea a fost guvernată de un
proconsul (antfiypQtos, Fapt. 13:r2), o dotr5 exceptiir inft anjj 1s.44 d.cr. a fGt sub legarul imperhl al
Mcieii iar din anul 67 d,Cr. conducerea romană a fost suspendată în întregime tjmp de c$h ani, prir
bDivoinra lui Nero, si cele vreo 40 de Epublici ain zon. ac&a s-a! bucuar de libertate deplină.
Vechea confederaţie a fost menţinută sub stăpî-rirea M.n, .! €pitala la ArS6, *edlul cultului imperial,
dar provincia mai mare a fost guvernată din Corint. Nlftle apare in NT inrotdeauna in leA:turn cu
Colhtul 9i nu itin prmi. da.! * are h vedere nffii coiinin sar o regiue roi lnrin6n (vui 2 co.. 1:1; 9:2i
rl:1o). Sriri, iFi, ce a exisrat o bi*ncn la cherca tRon. 16:1) si cE au fct credinc'o:i nl Atem (Fapi
17;34), [,€ acea, puren pr6lpm€ .t aNci ctnd r ref€i! la cag lui Stefam ca ,,cl dindi lod al AlEiei (1 co!.
16:rs), Pavel apli.5 remenul la Corint întrudt avea întîietate datorită poziţiei sale d. capital, rcnani, El nu
e rclern la r6hn prcvinciei.
BIBIIOCnAIIE, Pallmi6 a, 16.10 -17-4. Stabo 8; J. Kejl, C"All, 11, p. 55G565. E.A.J.
AHAIC. Un ceti! din corinr (r cor. 16:17): in ce pn!€'l€ saru lui *blr, vezi TFORTUNATUS. Nu mete
lui $aeMza uns lav$ r6 fon *lav dil Ana ia, su loate tn shjba lui Mmis: ac6ta a ts itld lui l. Mmiu,
q€torul A,l,i€i rorore (i dishsitorul •Corintului), şi a fost Terinut în familia lui în timpul vietii hi Pav€l
(4 sueronis, cdl6o 3) ,
AHAŞVEROŞ -"haăWer&S, echivalentul ebr, al numelui persan khshayarsha). în papirusul Elefantin.
*is in amaicl coManle .are apa! sht nsy rl Asemănarea acestora cu numele grec Xerxes este des td de
nar€, iar resiM€. babiloniana a nwelui ),t@, F iBriptia de la Behisnr, 6te aproliai, de nm€le €hd* de nai
su. x€d€s I a tst rese al
AITAwERO9
Pesiei (435-465 id.Cr-). NMele apaft in fti contexte diferite:
1. Ee 4;6. Este probabi.l ci h EzE 4:623 au torul a h!fois io nod delib€ct doli exemple de impodiviE
din tinpul domiei lui xens I 9i a suc. cesorului său, Artaxerxes [. Contextul vorbeşte despre împotrivire
în legătură cu zidirea zidurilor cetăţii, si nn a ziduilo. renphlui, F ln 4i1s, 24 (vezi J, Stafford Wright,
The Date of Eira'î Comtnjî (o Jem-rdld, 1953). o tori€ altmtivt, dar inprcbabilE, Bte cE resele I:E$oMt
aici ete canbrsa, suc.srul lui crdr (s29s22 i.d.c!.),
2. Cartea *Esterei. Aproape cu certitudine este Xerxes I, deşi LXX redă numele ca „Artaxerxes", iar
unii îl idenhfice p€ Aharyera$ de aici .! Anaxcxd II (404-359 î.d.Cr.).
3. Da!. 9:1. 1lt6l ltri rDaris Medr.
J.S.W.
AHAVA, oE babilonian d, prcbab, u caml .u ac€ras nm€ ca si orasd, sde EzE ia adwt pe exilaţii care se
întorceau (Ezra 8:15-31). S-ar putea si fie curcsutd oEl Scenae (Shbo, Ceo& 16, 1-27), s puct inFdanr
de litilnire a .anvamtor, nu departe de Babikm.
DJ.A.C.
AIIAZ (ia ebr, 5haz, ,e1 a apu€t), l. Re3e al Lui luda (732.71s i.@.), fiul lui lotam. NueLe Anaz 6te o
fome abEviaie a nhelui l@lEz. Faptul acsra este confirmat de o inscripţie a lui Tiglat-Palassar in
(Yauhazi, vezi ANEI', p. 282). Vîrsta lui Ia urcarea pe tron şi d@ia domi€i lui (2 Inp. 16r2i 2 c!on.
2a:1) au dat nattere l. prcblde de crcnologia CCRO NOlOCIA \,TCH]ULTII TESTAMINT).
fn prisa palre a domiei tui, Peah, r.B.lc lai krael, ii Retjn, Eaele Sinei, au lnce(at s!I for(.e si
lisealătureînalianţaîoranti-asiriaiiă'.întrucîtnul-au putut induple, aliaţii au invadat rlda (2 Inp. 16:5),
Ldjtorii lui luda au sddit pi€rden orenefd mn 9i mulţi au fost luaţi prizonieri. Intervenţia profetului
oded a du La repatiero pli2oiierilor (2 cion, 2a:s. 15). Isaia a încercat în zadar să-1 încurajeze pe Ahaz
să-si psd lnaedelea ln leho% (ls. 7i 112), dar resele acda lipsit d. .rediati a pr€faar să ceară ajuto! de la
asirb. pref! penln ajutorul kjriei, arri de soli Ea vistenei, a t6t u sel de naslbtc al .egatului lui Iuda.
Filistenii şl edominiau profitat de slăbiciunea lui luda si au intepris incsimi ostil. (2 Crcn. 28:17-18),
^Gte calanitei sinr prerenrare .a o judeaH dirini imP)iri\E lui Ahaz, din €ua apostazi€i ele nasrante.
El ,,a teut pe fiul siu pri! I(, a ircmjat idchinarea la dlmdei străini pe bnllini, a ps u altar de rjp asilian ln
cMea t€nplu.ld, a folosir alrarul de bronz al lui Solonon penl]u wsjnorje qi a ituhi! encturut templului
(2 Inp. 16:3.4, r016! 2 cbn. 28:2-4,23-25).
2. Anaz a iorl de asmenea nhele eui fin al lni Mica, sdlnepotnl regelni saul(r cron. 3:3s36i 9:4r. 42).
IC.J.W,
AIIAZ1A. (în ebr. -"haxyâ sau '"hasyahH, „Iahve a apuat). 1. liul Si su.erd luj 'AlEb, ftselc ld kra€l a
crrui pdcijca rcliFiosi J continur o nes chimbată (1 împ. 22:51; 2 împ. 1:18). în consecinţă, peniru
poBtibnn bibtic, lwd el mi ifrporant din tinpnl doNiei ele de 2 ari a f6t conrow cu *llie după ce Ahazin
a trimis oameni să-1 consulte pe Baalrebub. reul Ecrcrdui, l, ucarea lui E ton s.a încheiat cu succes
revolta Moabului (2 împ. 1:1;3:5), despre care *Piatra moabită sugerează că a început în tinpd dtimilor
ani ai domid lui A!ab. Anazia a ict confruntat de asemenea cu eşecul încercării sale nereuşite de a
forma o alianţa maritima cu losafat, regele lui 'eltiredc.luda (2 fo'mocM. 2o.rs36! I lmp.. 22:4a49). El a
nuit pleMtu, dura o cidere, 9i lntruclt .u a awr ni.i u fir! a fct llnat la ion de fratele san IoBn. 2, Nuit ii
l@zh (2 Cron. 2:17), o v..ianti a aelui.+i nffi: trll cel tui dn5r al lui loran! rcgele lui Iuda. Rdatfi
conpldmtale d6pre u.carea lui pe don ii d$pre aFsimrea luj, bahE pe sure jnde p€ndenre care refler5
inrer* dtfedre, se g5s6c ln 2 lnp. 3:25.29i 9:16-2q ii 2 ci.n. 22:1 9. Il a fGt urcat pe tron de către
locuitorii Ierusalimului, ca singurul moştenitor în viaţă. Domnia lui de mai puţin de u an a fst @lacteli?
atE printo stdro5 colabo lare cu scliul seu, lomn, reAel€ hd Ismel, ii d fost fără indoiali sub innuenta
mnei el€, lAblia. El a lost omoli! in tinpul rEsalei luj leh!, ln tinp ce îl vizita pe Ioram, care era în
convalescenţă la Izreel.
H.G.M.W.
AHIA. 1. pmfet di! Silo care a protdtbt inpodk idolatriei lui solonon. Ahia ti.. ru?t hlina ln noa simbolic
în 12 părţi, dintre care 10 le-a dat lui Iero-hoan, u slujbi nirunt i. aFlatul suvermmenEl al lui sblonon (r
inp, 11:26 ş.urm.). Ahia a spu ce mpi.iFa luj solonon awa si fie lmpi4iG 9i d 10 senintii areau s5i ie
supse lui Ieioboan9i (1 lnp. 11130.401- Ca si *ape de ninja lui Solono4 ldo boan a tugit ln lAiPt, hde a
prinit azn de h Faraorul q4ac. Dupd noartea lui solonon, plofelia lui Ahia sa imllinji clnd cele 10 senhlii
din N sau revolrat inpotiva lui Robom, lid ltri Solorcn, ii lerobo.n a d€wnit rer€le lui kEel (922t01
i.d.c!.),ii Iercboam, in$, a onds pe hra.l la idblnbie ii a fo$ cnti.at de Ahia. Prorrtd a pre7is noart€ fiului
lui lercboan, stngera diGri€i sle ii vnroir.a robie a lui kr.el (1 împ. 14:6-16).
2. In I sam, 14:3, 14, A)ia apare ca iiind sti nep.rul lui Eli. ln ald pne el 6te nmit a\inelec, pFtul Iuj
Nob, ti btll lui Abi.tar (1 s.ft. 2r:1 ş.urm.; 22:9 ş.urm.).
3. rrlC oan€ni €re a! pu'la! ac6r nume sint nenlionati pe $urt: sul dintre Fretnrn lui solonan (1 împ.
4:3); tatăl iui Baeşa (1 împ. 15:27-33); fiul lui leraml (r cron. 2:2s, unde eda.ea nunelui est€ inceni);
fiul lui Ehud (1 crc.. 3:4, 7); uul dintre eroii Iui David (1 Cron. 11:36); un păzitor al visteriei Templutui
(1 C.otr. 26:20, ude textLrl 6te iaiisi incert); unul dintre tovarăşii lui Neemia, semnatar al legimtntuluj
(N*m. 1O:26),
C.F.P
-.
AHICAJM. (în ebr. '"/itqam, „fratele meu sa ridi@f'). Fid lui gatan (Drcbabil c! nu este @rba de Şafan,
logofătul sau secretarul, 2 împ. 22:12) şi tatăl lui rchedalia, F care NebucadreFr Ia nmir Sawr miof ln
anul 537 FLd.Cr. (2 inp. 25:22i tel 39.\4). El a iost uut dinft Gi rimi:i de tosia sa s etuu1te cu profetesa
*Hulda (2 împ.' 22:14: 2 Cron. 34:20-22), iar mi rlrzitr el Ia slEt p€ lerenia de la n@@ (Ier. 26:24).
D.W.H,
AHIMAAŢ. fin ebr. '"htmaaj, „fratele meu este mînie")- 1. TStăl soţiei lui Saul, Ahinoam (1 Sam.
14:50).
2, Fiul lui Tad(, Rdmit FrEu aleisaM tui sprintenă (2 Sam. 18:27). împreuna cu Ionatan, fiul Iui lbiatar,
el 6 fat regerul luj David .aE a com uic.i ln kret cu aliatii lui David 'lin telulift, tn lspul ldzBgtirii hi
Abcalon (2 s.fr. ts:22 361; el a *!pat de a fi lriE L !nRoAhel p.in laptd .e sa ascuns într-o fintinâ (2
Sam. 17:17-21). El a fost unul djnte cei doi ffig€.i care au ads vEti d5pre hffi8de lui Abelonl dar el ru
i-a sts d6pF moartea lui Absalom, fie pentru câ nu a ştiut, fie pentru că a avut reţinere firească săi spună
lucrul a.6ta luj David (2 s3n. la:19.32)_
3. ConiqNl lui Solonon F!tu Neftali, .d€ sa cbsrtolit cu ni@ lui solonon, F!tuBsmr (1 inp. 4:1s). Udn I
idatiEcl .u 6d lui Tada.
Jf.G.G.N.
AHIMELEC (în ebr. '"nimdeJc, „fratele unui rege", „fratele meu este rege"). Numele este găsit pe
ostrsca din S.mrh si D€ s sign €rcis anric. 1. Fiul lui ,,'hitub i tatll lui Abiatar, El a t drlht ta Nob qi i-a
dat lui David pîinile pentru punerea înainte şi sabia lui Coliat, lucru penEu cF a f6r onodr de Saul a1
sam. 2r'22) CArn). 2. Fiul lui r Abiarar u prFr din iinpul domi€i lui Daqd, pbbabiL repoNI luj Ahiirdec
de la punctul 1 (2 Sam. 8:17). 3. Un hetit din dujba lui David, nDint .a David si ddinn imp: iat (1 Sam.
26:6).
A.R.M,
AIIIRAM Un fiu al tui Benianjn (N@. 26:3s), al caru nMe 6te edar Ehi tn Co 46:21 si Alarah in 1 con.
3:1.
J.p.p.
AHITOFEL (în ebr. ■"hîcopet, probabil „fratele vorbirii nRhibzujre'), Un oh din clito, u dinre sfet qicij
Bp€ctati ai lui D.vid (2 San. 16:23). Ctid el n conspirat împreună cu Absalom, David s-a rugat ca sfatul
lui să fie zădărnicit, făcînd probabil un joc de ovilte c! nm€le Id (2 sm. ts:12, 31 s.lmJ. Ahitofel a
sugerat ca Absalom să-si arate autoritatea prin luarea haremului tatălui său. Planul său de a-1 ataca pe
David mai înainte ca să şi poată aduna forţele a f6t zldlmhir de Hu.tai, p.ierend luj David. Aniio. to1,
dindu-ii *aM c5 Ab6alon eE p€ calea spre dezastru,s-a dus acasă si s-a spînzurat, casă nu cadă

AI
înmîinilefostuluisăustăpîn(2Sam. 16-17). lehoiada şi Abiab. a! lEt lad lui ca ii sfehici ai lui Davjd (1
crcn, ?a:3334). Fid s:u, Elian, a ran6 .r.dircios lui David $ a fct unul dinre cei @izdi de viieji (2 Sam.
23:34). A.R.M.
AHITUB (în ebr. "hîtdb, „fratele binelui".__„fratele meu este bun". LXX Achicob) şi în asir. Akuţab
sugeftaze c, nuele 6te Ahirob). r, Fir ltri Fin€s, neponn lui E4bdl lui "Ahia (r san. 14:3).2. ratil lui
Ahimelec, probabil aceeaşi persoană ca la punctul 1 (r San. 22:9), 3. Un levir, fid tri Amria (1 Cron.
6173), 6rbl lui Meniot, '@i mar€le cei ld Du nea (1 Oon. 9:11). Buicul lui Tadd (2 San. Ar17t 1 Cbn.
la:16j DzroT:2r.J I crcn. 9:r1t Nem. 11:11). A.R.M.
AfltAB. Ceble situati h teritorid lui AteJ (Jrd. r:3r), s poae sn fie Meheb€l din los. 19i29. Prcbabil cd
poate n identificati .u Kiirber €l-Mahnlib, la a km NE aeTir, €btaMahalib cucerid ae Tialarpatasdr Il ln
734 i.d.cr. ti apoi de lsacdb. \&n D J, wis@n Laq la, r9s6, p. r29.
DJ.W.
AI. în limba ebraică jmmele este scris întotdeauna cu articolul hotârit, hăay, „grămada" sau „ruina". Ce-
iatea 6te siMta la E de aetel si de albrul p€ care Avraam 1-a ridicat (Gen. 12:8) lingă Bet-Aven (los.
7:2), la N de nictu: G. ro:2e) Aracul pop.tului impobi% cetilii Ai, inedi:t după prădarea lenho-nului, a
fci 6pire la ircepur, dar dup6 ce picatul lui Acan a fo* pedepstt, a to* folositi o sbataAeni care a avut
succes. Locuitorii din Ai au fost omoriti, r€gele lor a fo* €xeutat, iar ceBrea a rosr aFa ii prefăcuta într-
un „morman de dărîmături" (ebr. rel; 16. 7;1 - 3:29). A dewdt o cerate din iinutut trLi Ifiaih (r crcn,
7:23, ,Ayfnn), dar dupi exn a toet locuită de oameni din seminţia lui Beniamin (Neem. rr:3r). Ieta a
d€dis i,tuinta.ea amarelor asirien€ slre r.IrgIn, treind prin Ai 0s. 1o:2q ,Aiat).
Oraid nod€m El,rell (arab. rall, ,,hofran, no vnt), l: vE 3 !h sE de B€i€l (Tell Beirjn), dre id€ntificai de
obi.ei .u Ai pe teneiui ropos€lice şi pe tEa coGpondenlei dintre inteldd nhelui an& şi al nueluj ndem.
ExcamtiiG ai! 1933.3s, con d'F d€ D'Da. J. Marqu€rkau qi c€le din 1964.72, conde de J. A. Gllawat .u
sc6 la lunini o .eiate care 6 prcsFht in nileniul al 3i6l .d.Ci. Cebtea a awt s zid puftmic si D tenplu jr
care edu hF de pial]E $ obidte de ildrf inp.rat€ din lgipr. A lo$ distu5$ in c. 2400 id.Cr., pbbabn de cib€
invad3 to.n amoriti. Nu atr fos gasite me ale unei {!p:n lrteri@r€, .u .xcetlia hei mj.i ai.rri cap a folosit
ruinele mi vehi in jurul arului 12OO.1oso Ld.cr. cd care cred in a@sri i.len.iticale au in.ercat ld tui ndte
felui s5 explic€ dis€penla dinde r€Lt.tu biblicg a cu€ririi c€riiii de .ifte losua, ii dovezil€ arhelogice. S-
a sugeftt ca poEtnea daiFll *a referit Ia Betel, dar ci a lost adaprara ulrerior ca sn s potiv€as.l @i:iii Ai,
eu chjar cI ar fi fGr inrenta€ t€nd a erpli€ rujnele @sive ci iezrtar al aracdui întreprins de eroul [osua.
Nu există nici o dovada care
AI
să sprijine aceste ipoteze; de fapt, ai fi straniu să aftibui prim datI u e{e ebului. Mat pla@iltU 6t
explicaţia că Ai, eu zidurile sale masive, a fost folosita ca o fortăreaţă temporară de către populaţia din
jur; reLat@ biblica, i6l, ildicl o cetaE lmfta, svlnd propriul ei rege. Deşi este posibil ca Ai să fi fost
situată rn alr6 pare, lici o elltie @nplet stisfrcnt@re nu a ldt ofaite pin aM (penh prcbl€M identid csrii
rezi D. Lilingsio$ A I ndi^ey, WJ 33, W. 175.133i D. livinesto4 WIJ 33,l97o, p, m-44; W 34,1971, !,
39.50).Ceiat4detuidrtr(Eua2:23i Neem. 7:32) poate E identificată cu alte locuri din vecinătate. Pentru
referiri la rezultatele excavadilor si pentru soluţii propuse la problemele pe care le ridică, rezi J, A,
Callawat EAEqt 1, pp- 3G52; J. M, Crjnt/ Bib42, 1961, 9. 201.216,
ai 5te de a*rcne nlrei€ sei cetr$ db M@b (Ier, 49:3), dar localizarea ei este necunoscută.
A.R.M.
AIAION. (ir€br. ,oDd6i). 1. cedt€ situta !. u d6l cft doninn inEaE. dnEpre s p€ r€l@ Aia-Ionului. Cele
mai vechi urme (2000 Ld.Cr.) sînt la TfelJ el-Qoq'a, în apropiere de Yalo. In fazele succesive ale
istoriei lui Israel cetatea a fost locuită de seminţia lui Dan (@ nu su purut sa'i izslneas.e !€ arcno, Itfrain
fi Bdi,nih (loi 19:42i Jud. 1:3si 1 cbr 6r69j 3:13), o eare ldiric6, iorliied de Rolom ca s5 pr@sa inEaEa
ln leruialin dinsp€ Nq a fosr (upar: de dlisi€ni !r tihp!.I dorui€i lui AIuz (2 Cron. 11:10; 28:18).
BIBIJOGP,AnE. D. Baly, 6m8. C.npdio4 1963, p. 92 t.lm,; loa, p. 162, 245, etc.
2. 0 cetate ln irutul lui zabul@ (Jud. 12:12) unde a fost îngropat judecătorul Elon (numele conţine
aceleaşi litere ebr.); LXX Ailom. Este posibil să fie Kh. el-Lon.
BIBLIOGRFIE, F,M.Ab€1,CCoararhie de la Pal6tine, 2, 1937, p. 241.
J.P.U.L.
A.LALAII. (în acad. hurianâ a-la-la-ah; în egipt 'irrh). Capitala unui oraş-stat de pe rîul Orontes în
clnpia Anq ajr N Siri.i. de qde 463 de texte ditr Nivelele VII (cea. 1900-1750 î.d.Gr,} si IV (cea. 1500-
1470 td.Ci) fmiera d€talii cN lot fi conpahte c! pdioada paddnaE din G€n. (wzi i iEBl,A, *MARI,
niGARIT). Locul de la Teii (Ai&nă) (în turc. AeMl a lst qcavat de sir r6Mrd W6ley, ce ln 1937-39 i
1946.49 a dezarcpat 16 niEle diturire de ocupare între cea. 3100 î.d.Cr. (XVI) şi cea. 1200 Î.d.Cr. (1) cu
afinitâri faţă de Palestina şi Mesopo-tamia.
Cele r72 de texte de la paiahn Yarihlin (vII) au fost în principal contracte şi liste de raţii alimentare.
Cetatea a fost stapînită de o familie semitică dînV care lpirea Aleppo (tralab), oEj al cdrei 3!16ator
Abbael (eu Alban) a euprimt o revrrH b Lrid, h apopi@ de caEhdiq {i ln cc., 1720, a dat ce6@ Alalah
lrai€lui său Yarimlim (AT r). T€xnrl acsrtri tratat-legămînt vechi, şi înţelegerile cara-1 însoţesc, descriu
situaţia istorică, stipulaţiile, mărturiile si bles-renune divin€, c. ln romdele d€ lleganfnt de ei riui!. Un
dffidt sepaFr, si! d. acelasi sib
lrti.6 oblignpe relisioe (AT 126), Yaru.rid a Dst cetatea fiului său, printe-un testament CAT 6) atestat de
ofi.iali ai rrannu', pbbobil p6tu a evita rivalitiS în urma morţii sale (c/. 1 împ. 1:17-36). Cu toate
acestea, un alt fiu, Irkabtum, a reuşit să facă pace cu triburile semi-nomade Hapiru (*EVREU,
"AVRAAM)-Cetatea a căzut în mîinile regelui hirit Mursilis I cînd ac6ta a .fdit Aleppo (c€, 1600
Ld.Cr).
Dupi o pqioadi (1r, Idrini, tur el @i tln! €1 pgErd din Aleppo, a f6t anat, afa cm sp@ el în aubbio8Efia
e, tsi55 @ u noNlog pe statuia s. Dupl ce a ledt tinp de 7 ani printre cei din Eibul Hapitu ln CalEq el a
prinit condltr@ divini p€ntru a o.8dia o op€aCe ar!6bie ca se aee r€s.a e6te Mukish, !l a dtat d\ lou ln
caritala sa Alalal h aclaM$ile poporului, a fo* 6cut re3€ e a .oBhit u palat ti s tmpLu a p.&ne lute ln
război (cea 1470 Î.d.Cr.). Această naraţiune a fost @hpaFti cu dperidlel€ lui D.vid (1 sd. 22:3 ş.urm.).
Idrimi a Scut tratate cu ţările vecine, regle-mentînd extrădarea sclavilor fugari [AT 3, ANEI*, p. 532).
în mod asemănător, Şirtiei a intrat în teritoriul filistean ca sa caute doi sclavi fugari^ iar Achiş din Gat
ia dat lrDpoi la ffiEs luj Sirei (1 Inp. 2i3940), De aici * poare sublnfelq€ u Fata t de aelEi ti!, poae lnEe
soloMn $ car, € ffie a Fdern lui David acolo (1 Satu 27:5 $lm,). Faptul acesta tu, lmina asupn prercd€rn
.ar€ inteoicea extr:daEa fiAdilor eftj, în Deut. 23:15.16 (lE 5, 1955, p. 65-72). Un alt narat îi obliga pe
bârrînii cetăţii să înapoieze fugarii (AT 2, ANET3, p. 531 ş.urm.; Deut. 23:1s.16). Alalrh a aj@ Mi dair
sub srrpinirea hin'tă (Nivelul in), la fel cum anterior fusese stăpînită de Eibui din NE, in solele 1920
ld.c. Nu aren nici u rctiv si ou @d@ ci 'nftidi e poate se fi lmit insPaldtireituzileleldAhm (cen, 23:s7;
Jn4, 19s6, p. 124), cetae Alalah . lort dislrua in cl€ din ormA de 'oan€nn h5rij", prcbabil ei alla$ cu *
filistenii.
Inie6ul prhcipsl !e erel prezirte ac6te teie pentru VT stă în compararea obiceiurilor şi a limbajului cu
naraţiunile din Gen. în contractele de căsătorie (AT 91-94), niree@ ,, cerute de la vntotul so@ (4 ca.
29:13), iar hn@s primea datui de p€lirc (AT 17), U!€le .ontrad. pr€dd ca dace sofa nu năştea un fiu în
timp de 7 ani, soţul putea să trăiască cu o concubină (cf. Gen. 29:18-21); cu toate acestea, dacă prima
soţie naşte mai tîrzm un fiu, acesta este socotit întîiul născut (AT 92; cf. Gen. 2l:101.
R€gEIe . delhur .on@l Lesal qi sononic fen asupra cetăţenilor din toate clasele sociale, inclusiv
războinicii de elită muryanu [care aveau şi obligaţii r€ligi@, AT 15), oupE oancnilor libdi ti 6upra celor
semi-liberi de la sate, între care erau trecuţi hrptu) (hot$), D€ut, 1s:12-13),
Unii oameni erau obligaţi să-şl plătească datoriile prin muncă, mergînd la palat ca „să locuiască în casa
r€selui" (AT 13-27, 32j c, Ps, 23i6). sdavn N mu trmE!$i li put€u 6 p.injf. a prtonieri de rrzboi sau ca
dar (AT 224). Ei valorau muîţi bani şi unele @ntracte itlud€u clau4 care nu D€miteau elib€rarea
sclavilor în cazul unor amnistii regale (AT 65). cory@do (nuca fo4dti) €ra inplsa h A6lah, la fel ca ln
braelul de mi tFziu (m 246: IG. 17:13), Samuel probabil că s-a gîndit la toate aceste lucruri chd islaelidi
au cerut u res€ (1 san 3).
20
Ui este a
Ui ak obiei cde ar pura itGra pEch bjblic este schimbul de sate pentru a menţine graniţele politice de-a
lungul unor graniţe naturale uşor de apărat. Lucrul acesta poate fi reflectat în faptul că Solomon a
„dăruit" 20 de sate lui Hiram, regele Tirului, şia primit în schimb lemn şiaur (1 L*ttp, 9; 10-14; J8L 7e,
1960, p. 59.6OJ. C€';mnjne d; dsaE a tratatelor includeau sacrificarea de oi şi participanţii declarau:
„Dacă voi lua vreodată înapoi ceea ce am dat..", lăsînd să se înţeleagă „fie ca zeii să-mi ia viaţa", o Idee
similară cu cea din jurămintele din VT (deex. tSan 3:17). h u€le @nuace €6! date hais ca o plata
suplimentară, aşa cum tnrUnim mai tîrau în Sti., potivir d 2 inp. 5:s27, Esre pGjbil e Ahab să fi încercat
să-şi justifice acţiunea de confiscare a FoplietrFi lui Nabor (l hp, 2r:1s) p€ baa obi ceiului potrivit
căruia proprietatea cuiva care se răzvrătea împotriva regelui era luata de rege după executarea
răufăcătorului (AT 17, ANET*, p. 546, no. 15). Folosirea termenului miltannu, „echivalent" (AT 3, ,
4xeT,, p. s32), in dalll@iete de elib.Ele a sclavilor (cf. milnih, Deut, 15:18) contrazice textul din Ier,
16:18 care-t „stigmatizează pe Dumnezeu ca fiind nerezonabil şi nedrept1' (M/Ol 29,1958, p. 125
ş.urm.).
Amestecul de populaţii semite şi huriane în regiunea aceea încă din vremuri vechi (VID oferă paralele
hEare ({HoR{) mituatire ptntru rme cM stri AE, oholibaru, Ata, Aia, oisor! Eld (cen.
36),AEsiS.msu(rud,3:31),Toi(2Sam.3:9),Alhe (2 Sam. 2r:tl). Eli.trba (2 sd. 2j:32) lJfvt s2,
■
BtsUOGRAPIE. C. L. w@ley, A Porgouen. (,n3 doh, l953i Ald,ath, I9Ss; D. r, Wi!€dn. Tie ,4/o lakh
Tabku, 19S3 (=AT); AOTS, 1967, p. 119-135-ItDt 1976, p, 161?j Sidney Smidl ne Srotue ot Idrimi,
1949; cf. ANET, 1969. p. 557-558.
DJ.W.
AJ,EASA DOAMNA. Epistola a 2a a lui r@n 6re adresată cătie „aleasa Doamnă" (ekhkie kyria). A-
ceasta expresie poate indica o persoană al cărei nume mi-1 cunoaştem, sau o persoană numita Electa
sau Kyria sau Electa Kyria. Există obiecţii destul de convingătoare la fiecare dintre aceste sugestii, fn
plus, absenţa aluziilor personale ţi folosirea aproape invariabilă a pluralului, conţinutul scrisorii şi
remarca de încheiere: „Copiii surorii tale alese te salută", arata probabil că Epistola este adresată unei
biserici. Nu se cunoaşte nici o altă scrisoare asemănătoare, dar a-ceasta pare să fie explicaţia cu cele
mai puţine difî-cultad.
lM
ALKGEREj /Vrtul dp selectare prin care Dumnezeu alege un individ sau un grup dintr-o grupare mai
mare pentru un scop sau an destin hotăritde EL Cuvîntul principal dai VT folosit pentru acest concept
este verbul băhar, care exprimă ideea de selectare deliberată a unei persoane sau a unui lucru după ex-
aminarea atenta a alternativelor (de ex., pietrele de pratne, IS.n. 17:40i b la de Etusi\ Deur. 23:16:
AIEGERE
o rc9e, ca. 6:2; binele $ nu red, rs. 7:1s e.lm.j viata $ nu nd€a, Deur 30:19 t.lm,i slujie rui Dul@Eu$ 9i
nu a idono., ros, 24:22). Cu'tntd subnl lelqe o pEferinF denivE penn obi<tuI at6 !i uneori indică o
plăcere pozitivă în acel obiect (vezi îs. 1:29). în ux şi Sh NT verbul corespunzător este ek-l.Aonai \4rbd
.klego -6r€ de obicei ta diaica activi în greaca clasica, dar scriitorii biblici £1 folosesc întot deauna la
diateza reflexivă: astfel, înseamnă „a alege p€nEu sine". In 2 lEs. 2.13 Ebd haireomai este tolcit @
sircnin .! privne ta ategen Ecuta de Dumnezeu, la fel ca şi în Deut. 26:18, uoc. Adjectivele înrudite sînt
ebr. băhtr şi gr. ekfcktns, traduse „ales"; NT foloseşte de asemenea substantivul ekloge, „alegere".
Aferbul ebr. yâda, „a cunoaşte" este folosit cu privire la dilerir€ acte de M@.!@re are, c.r purin nr idft.
idpLce $i exprini af<Fm (de ex retariite dintre sexe, şi recunoaşterea lui Dumnezeu de către credincios)
şi este folosit pentru a indica alegerea lui Dumnezeu (adică. El ia la cunoştinţă despre diferite persoane,
cu dragoste) în Gen, 18:19; Amos 3:2; Osea 13:5. \ferbul gr. proginăsfco, „a cunoaşte dinainte", este
folosit în mod asemănător în Rom. 8:29; 11:2, în sensul de ,* irbi dinainte" (vezi de asemenea folGirea
relbului aindrko h r co.. a:3 ii cal. 4:9),
r. in rre.hid T6tan6t
Credinţa israelitâ a fost bazată pe crezul că Israel a fost poporul ales al lui Dumnezeu. Alegerea
Israedului de către Dumnezeu a fost făcută prin două acţiuni complementare, cu legătură între ele. (a)
El a ales pe Avraam şi sămînţa lui prin faptul că 1-a scos pe Avraam din Ur şi 1-a dus în ţara promisă,
în Canaan, făcînd acolo un legămînt etern cu el şi cu urmaşii lui, pro-miţîndu-i că sămînţa lui va fi o
binecuvîntare pentru rot pthtrrd (cen, 1131-r2:7r l5t 17; 22;15-ta: N@., 9:7 jk. 41:3). (!t Dwzeu a als
sefrhta tui Awaam prin tptul cE i-E rzbrur dh robia qiorala şi eiiberîndu-i din robie sub conducerea lui
Moise, ltuoind leslsintL! amanic cu ei nro foma dezvoltată la Sinai şi aşezîndu-i în ţara promisă care a
dMit pania lor Gxod, 3:6-10; Deft, 6r1.23i ps. 105). Fiecare dintre aceste alegeri ale lui Dumnezeu 6te
darisa d. adma ca o chenare a lui Dm. neze[ adicr, stirea suveani a uor cu]inte si dan. jarea
evenimentelor prin care Dumnezeu a chemat, într-un caz, pe Avraam, şi în celălalt caz, sămîhţa lui
Avraam, ca să-L recunoască pe El ca Dumnezeu al lor şi să trăiască pentru Ei ca popor al Său (îs. 51:2;
Osea $sgtlr:lt icgEMABr), cre<linra israeUd a pnvit ac6te două acte ca fiind la temelia creării naţiunii
lor (</ îs. 43:1; Fapt. 13:17).
Semnificaţia alegerii Israelului poate fi înţeleasă din următoarele fapte:
Q. Sursa alegerii a fost dragostea liberă si omnipotentă a lui Dumnezeu. Cuvînrârilp lui Mnisp din
Deuteronom subliniază lucrul acesta. Cfad a ales pe Israel, Dumnezeu „şi-a îndreptat dragostea" spre
Is-
jffi77jgT5T^^lti ă Israel L-ar
fi ales mai întii pe Dumnezeu si nici pentru că Israel ar fi meritat favoarea Lui. De fapt Israelul a
fostlocmai opusul, nt'îiind u;i popor numeros sauflep'^'*"^ f,' fiid lb i i ăăi (^\
pp
fiind unpopor slab, mic şi răzvrătit (Deut. 7:7: ^) Dragostea lui Dumnezeu fală de Israel a fost spontana
şi liberă, exercitată în ciuda lipsei de merit, neavînd al|d cauzS drlr butu plSer€ a lui Dlmku. Er sia

21
AJLEGF.RF,
II
şţjŢj ■■d-sarisfaeria în fi face bine Israelului
eut. 23-63; cf. 30:9). pentru simplul motiv că El a hotarlt aşajsre adevărat că atunci cînd a izbăvit pe
Israel din Egipt Dumnezeu a respectat promisiunea Jrcur5 patlarhilor (Deur. 7:a) si fapNl acba a lct un
aspect necesar al caracterului divin, deoarece Dumnezeu, prin însăşi natura Sa, este întotdeauna
cedincia pbniriuilo! sale (ct NM 23i19i 2 rin 2:13); dar facerea acestei promisiuni a fost un act de
dragoste libera şi nemeritatâ, deoarece patriarhii au fost şi ei păcătoşi [aşa cum se străduieşte Gen. să
a.arer si Dumezeu Ia al6 din idolaFie F Am.m, primul ca're a primit promisiunea flos. 24:2 ş.urm.). Prin
urmare, si aici trebuie să vedem cauza alegerii nu T î
Dwez.u 6re Rete in l@ea sa e dESo*ea Lu este omnipotentă. în consecinţă, El a realizat alegerea lui
hFel r.ind-o izbiviE niBculos, (cu 'nioi tare, Deut, 7:3, r..)dind.ostat€derobiein€Gerau neputincioşi.
Ezec. 16:3-6 vorbeşte despre starea deolor.bl a lsBelului awici nd a fo* al6 de Dm nezeu^Ps. 135:4-12
vorbeşte despre manifestarea suveranităţii Lui prin faptul că a scos poporul din robie qi 1.5 du in lara
pbnisa.
b. Şcopid alegerii lui Israel a fost. într-o primă şi niînniirpa. poporului prin
ţ Jyj ş
făptui ca Dumnezeu ia pus deoparte pentru Sine (Ps. 33:12) şi, în ultima instanţa, gloria lui Dumnezeu
prin făptui că Israel avea să arate Uimii lauda lui Dumnezeu (îs. 43:20 ş.urm.: cf. Ps. 7°: 13: 06:1-10) si
avea să depună mărturie despre lucrările mari pe care )e-a făcut El (Îs. 43:10-12; 44:6). Alegerea lui
Israel a necesitat o separare. In felul acesta Dumnezeu a făcut din Israel un popor sfînt, adică, un popor
pus deoparte p€nd El (D€!r. 7:6; L€{ 20:?6b) El i_a corciderat mo$ennea sa (Deui- 4:201 32:912) ii
on€ra sa (Lrod. 19:s1 ?s. 135:4), . prcmis sni ap€r€, sn le dea pGp€nrae (Deut. 23:1-14) 9i sE leuiN5 in
nij. l*ul lor (Lev. 26:r1 s.1m.), .{eseFa ia fitut si lie ,oporul s5u, iar El a lct D1lmezed lor prin leg:-
miniri pe care Iau ficutimpr€m5.Laanintulaaw! in ved€E comuis€ din@ popor ti Dljmezeu, D6tinul lor,
ca Fpoi al€s al lli Dumeau, a t6t s! aiba pane de prezeqa Lui nanifsdtn in mjjled lot ti sn prines.I
nui$nea de datri bse p€ cre a prcEis se le r€v€r p6te ei. Prin ll@re, alqerca lor a f6r u act de buevtnde
din Gre au izrcn:t t@te celelalte binecuvîntări. Acesta este motivul pentru careprofetii exprimă speranţa
că Dumnezeu va restaura poporul Său şi prezenţa Sa h\ Ierusalim după ă' restabili condiţiile
binecuvîntarii. spunînd va ..alege" din nou pe Israel si lerusa-
lŞuHIsTl4:l;Zah.1:17: 2:12:cf. 3:21.
- i, Obligaţiile reiigioase si etice create de alegerea kraelului au ant inplicatii ae lmai duad AleaeM şi
relaţia de legâmînt bazată pe alegere, lucru care 1-a ddPbit pe IsEel de tGie cel€lalte popoare, a f6t w
noiiv de land, $ rduo$inti (ps- 147:19 i.lm.), de epdare 6deE a lesn lui Dmereu (L€v. 1a:4 ş.urm.) şi de
îndepărtare hotărîtâ de idolatria şi nelegiuirea lumii nealese (Lev. 18:2 ş.urm.; 20:22 ş.urm,: Deut. 14:1
ş.urm,: Ezec, 20:5-7, ete). De asemenea, i.a dat Isn.lului s loei p.ntu sp€ran!, n<liltiia şi pentru
încredere în Dumnezeu în vremuri de necaz ii d*uajare (cl ls. al:3-14r 44:1 !,ln; Hag 2:231 Ps. 106:4
sum.). Islaeli$ n€relisioii, ins:, au 16t
amăgiţi de gîndul alegerii naţionale şi au dispreţuit pe celelalte topom, pEuPuiitrd ., ei e pot baz into!
daffi pe Dllm€a p€nd a prio aPltare ti un tratament preferenţial, indiferent cum îşi trăiau viaţa (c/. Mica
3:11; Ier. 5:12). Această amăgire şi Sn special gîndul că Ierusalimul, ca cetate a lui Dumnezeu, era
indolabil, au f6t ideil€ p€ caE lea! prcpoGdtrit prcfeFi r.]6j in zilele di,ainb de Exil (I4. 7;1j 1s; 23:9
9.m.i Ek. 13), De fapt, qe cum a adtat Dumnezeu de la început (Lev. 26:14 ş.unn.; Deut. 23:1s i.um.),
ales@ m$onali a sdbinlel6 o jude cată severă a păcatelor naţionale (Amos. 3:2). Exilul a dorcdir .5
sffiiarie lni Dmereu nr au fost vorbe goale.
d. In cadrul poporului ales, Dumnezeu a ales anunţ ire persoane pentru misiuni speciale pentru a
extinde sfera alegerii naţionale - adică, pentru ca Israelul să se bucure de binecuvîntarea lui Dumnezeu
şi. în ultimă instanţă, ca lumea întreagă sa fie binecuvîntată. Dufua! a a16 !e Moip (pr. 106:23), p€
Aabn(Pt-103:26), a ales preoţi (Deut. 18:5), profeţi (cf. Ier. 1:5), reri (1 Sd. 10:24, 2 San. 6:21i r C!on.
2a:5) şi Robul-Mîn tui tor din profeţia lui Isaîa („Alesul Meu". îs. 42:1 ;cf. 49:1,5), care să sufere
persecuţie (îs. 50:5 q.lmr, s mdri p€nd pE€t€ (ls. 53) qi si adu; lunn: neeftilor Os. 42:17j 49:6) H H
Rowley numeşte,.alegerefărălegănurir'(77ieBiWica!«octrine oJ tle.ion, 19s0, cap. s) raptur c5 Dum4u a
al6 A.irj,a -si !€ ,robul M€!' Nehuadref ca d bici al Său [Osea 7:18 ş.urm.; 10:5 ş.urm.; ier. 25:-9; 27:6;
43:10), ce a al6 t€ Ciru, u om (d nu L. cuMsc!! pe Dumnezeu, ca să fie un binefăcător pentru poporul
aL6 (b. 4s:4)j !on+i, .xpeia nu 6te potrivitn dd' rece Biblia rezervă întotdeauna terminologia alegerii
pentru poporul legămîntului si pentru oficialităţile îegămîntului aleşi din mijlocul Israelului.
e. Bin{ulant,rile prcni* ale alegdn au ist zid dute prin necredinţă şi neascuhure. Profeţii, confrun ralj .u
ipocnzie lar8 r5spiBditl, au sps i5slicat ei Dmezfl ii va 6ping€ pe cei medinciosi din poporut siu (le.
6130; 7:29). leia a Prczi5 ce rlmi o rămăşiţă de credincioşi avea să trăiască pentru a se bucura de epoca
de aur care avea să urmeze după judecata inevitabilă a păcatelor Israelului (Îs. 10:20-22; 4:3;27:6;
37:31 ş.urm.).IeremiaşiEzeehiel,care au trăit pe vremea acelei judecăţi, au aşteptat o zi cînd Dumnezeu
- ca parte a lucrării Sale de restaurare -avea s: rsg€nerere p€ aeia din Popond San pe ere i-a cruţat şi
prin faptul că a dat fiecăruia o inimă nouă (Ie. 31:31 ş.urm.; 32:39 ş.urm,; Ezec. 11:19 ş.urm.; 36i
2s !.lm,1 aE € asigre credincia$i. Io. falS d€ legâmînt pentru viitor. Aceste profeţii, cu accentul pe car€I
ps pe alavia iidividclA, neau indrepbt privirile spre o individ$liErc a enceptului ale!3d (.t ps- 6s:4): ele
n..au aar temeiul pentu a r&€ distincţie între alegerea pentru un privilegiu şi alegerea pentm viaţă, cît şi
pentru a trage concluzia că în timp ce Dumnezeu a ales întreaga naţiune pentru privilegiul de a trăi sub
legămînr, El i-a ales numai pe en dintrE ei (adia cm a! daenit .Edirciofi ptin regenerare) pentru a
moşteni bogăţiile relaţiei cu Dumnezeu pe care le conţinea legă mîntul, iar ceilalţi au Dierdut acele
bsifi datorii, BEdintei loi Inra FtuE NT d6pre alegerc pcupue €xistenla ac6ror distifttiii vezi in sp..ial
Ron. 9.
22
I
n. Folosirea conceptului în Noul Testament
NT anunţă extinderea promisiunilor rT
D i ild i

p ff
Dumnezeu pentru a-i include si pe ne-evreisi anunţă transferul privilegiilor legămîntului de la urmaşii
lui Avraam la un grup predominant ne-evreu (cf. Mat. 21:43) format din toţi cei care au devenit
adevărata samfciţă a iui Avraam şi adevăratul Israel al lui Dumnezeu prin credinţa în Cristos (.Rom.
4:9-18; 9:6 ş. .unii; Gal, 3:14 ş.urm. 29; 6:16; Efes. 2:îl s.unn.: 3:11-8)^Ramurile naturale
necredincioase au fost rupte din "măslinul lui Dumnezeu (comunitatea celor a-lEj, nisl: din Patidhi) ti
ranuile de nrislin sal. batic (ne-evreii care au crezut) au fost altoite în locul lor (Rom. 11:16-241.
Israelul necredincios a fbsr rw-pins şi judecat, iar Biserica internaţională a lui Cristos aluat locul
Israelului ca naţiune aleasa a lui Dumnezeu, trăind în lume ga un popor al Său, tnrliinîndy-I-se şi
proclamîndu-L ca Dumnezeul lor.
NT prezintă ideea alegerii în următoarele forme: a. Isus este recunoscut de însuşi Ihtăl ca fiind Al6ui
s5u (Luca 9:35, rmde ansim dvinir e&aea, meni», asemănător cu îs. 42:1) şi a fost recunoscut Fobabil
de Icn Bobzeiorul Q€n 1:34, a.ca v€rsiunea corectă este eklektas; vezi Barrett ad Joc,). ftvintele
barjdoriroare di! Lu€ 23r35 arard câ .Alesul" era h nme r6ianic in zilele lui crjsrd (la rel caşiîn&iofr
40:5; 45:3; 5. etc). în 1 Pet. 2:4,6 Cristos 6te nmit piad din cpul ulghiui al€si de Dmnezeu; vezi
asemănarea cu îs. 28:16, LXX. Cînd se refeiS la c.istoq acr nure ,,ne lndr€pte privirile spre funcţia
unica şi distinctă cu care este investit şi plăcerea deosebită pe care o găseşte Tatăl în El" (J. Msay in
sokepJ Dictionory oJ fheolos, 1960, p.
b. Adjectivul „ales" se referă la comunitatea creştin h e priv€fie MEctenn ei d€ popor ale .t lui
Dlffebu, tn conFast cu r6trl omenirii. Aceasrd folosire a termenului se aseamănă cu cea din VT.
Biserica este „un neam ales" (1 Pet. 2:9, citează îs. 43:20; cf 2 loan 1, 13), avînd privilegiul accesulufla
Dumnezeu şi responsabili la tea de al, lăuda si de a-L proclama, de a păzi cu credinci&sie adevărul Liu.
privilegii pe care le-a avut anterior Israelul. La fel ca şi în cazul Israelului, Dumnezeu Şi-a arătat
îndurarea prin faptul că a ales pentru acest destin măreţ oameni sâracî şi nebăgaţi în seamă (1 Cor. 1:27
ş.urm.; Iac. 2:s; ., Deui 7i7i 9:6)i ii, la fel ca nEiqte, aleserea şi chemarea milostivă a lui Dumnezeu a
creat un popor ■ poponn sdu - care nu flbe u popor lnainte (1 P€r. 2:10;Rom. 9:25 q.llm., aF cit€za
O*n 1:10; 2:23).
In Ev.ngbeliile sinoprice, Cristc * refsi Ia efttek. toi (pi.) în diferite contexte escatologice. Aceştia sînt
ei p€ arei aeeptn Dlm*u ii pe care.i E a..epta de@e ei au rsspw la invibF Evansheliei 9i a! venit la
ospăţul nunţii dezbrăcaţi de auto-în-drep. talm ld ii imbrecad .u nainele de nurta pres6tite de gazdă,
adică s-au încrezut în îndurarea lui Dummzeu (Mat, 22:14). DUm@u n € indrcpra$ (r@ 1B:7) şi îi va
ocroti în necazul şi pericolul viitor (Marcu 1320,22), deKeei sht obiar€le speiate ale sijn Lui.
c. lbndul .Ug3omoi 6te foldit cu p.ivirc la aleg€rea ,posblilor de .i@ crbr6 (Lua 6:13j cf. Fapt. ri24;
9:rs), o pnvne la alegeu diaconilot {Fapt, 6:s) $ a d.tcsatilor (Fapr. 1s:22, 2s) d. .6@
AIEGEru
biserică. Aceasta este o alegere pentru o slujba special5, o aleg* din indul Mbrilor conuii$i k fel * In \'l
Aleg€Ea celo. Doilpre@ce ae cn@ Crist6 !€nd slljb3 apGblici 3 incls al*erea lor din lme Fntu a *
bu.lE de nintuire (ct t@n 1s:16, 19), cu €r.eptia lui llda (cJ Ian 13:131.
III. Irezvoltdea t@lo8tn a ld€lt ln Nf
Dezvolt.E tslogi., conplet: 3 ideii de aleeere 6re B5sit5 tn 4pi.rolele lui Parel (vezi in speial Ron, a:24;
1r:36; Er6. 1:314; 1 Ts. l:2-10i 2 T6. 2:13-14; 2 Tim. 1:9-10). Pavel prezintă alegerea divină ca o_
alegere eternă, suverană si r>rin har a păcătoşilor pentru a fi mîntuiţi si glorificaţi în si prin Cristos. "~*
a. Alegerea este făcută pnn har. Alegerea „prin ha/ cRom. 11:sj .t 2 rjn, 1:9) 6te o lavoare neme ritată
arătată din abundenţă faţa de membrii unei rase .rzlte c5reta Dhnea! n!-i dator.azt nimic d<ii rinie (Ron,
1:1s q,lm.). Nu nllMi cl Dwezeu aleAe cmj pac5toli .a sii nintuia*i (ct Rom. 4:5; 5:6-8; Efes. 2:1-9); El
alege sâ-i mîntuiască într-un mod care înalţă harul Său prin faptul că măreşte păcătoşenia lor. El îi
închide pe aleşii Săi, atît evrei cît şi ne-evrei, într-o stare de neascultare şi necredinţă, aşa îndt ei îşi
arată adevăratul caracter de oameni păcătoşi şi se remarcă în istorie ca necredincioşi declaraţi, mai
înainte ca El sâ-Şi arate îndurarea faţă de ei (Rom. 11:30'32j miimht€can€newij, 9:30;
sn.siahterlnduar.a0:2o; Men, 10:19, 2r; 11:11, 25 +rjn. (,,atu..i., in v. 26, * r€fed la Jnta@ nh:rului
d€plin al n€anuilo/), Adel, modul !n care este realizată alegerea arată şi mai bine ci halul 6e nd€ri6t.
6. Alet4a 6te o alq€re ruveran4 detemiMd nuei de ble decere a lul Drffiz€u (!16. 1:s, 9) 9i nu de faptele
onului tuute str vntde (Ron, 9:ll), nici de weu €ron on€ne de a cisjisa ia voarea li Dmzeu (Ron, 9:151
a). Asdenea efor tui ar 6 zadahice in once caz de.fte o.icir de su a! aspiF p:cnbiii ii oricit de repede a!
alerya, in !€alihe ei ru Ia. altceva ddir s5 p5crtuiae6 {Rom. 8-7 ş.urm.). Dumnezeu, în libertatea Sa
suverană. îi tratează pe unii păcătoşi aşa cum merită, împietrindu-1 (Rom, 9:18; 11:7-10, cf 1:28: l
Te* ?'--|SţiirriTpii_ riimicindu-i ("Rom. 9:21 s. urm.); dar El alege pe alrii ca să fie nişte „vase ale
îndurării", ca să primească „'bogăţiile slavei Sale" (Rom. 9:23). Această discriminare nu implică
nedreptate, deoarece Creatorul nu datorea7.ă nimănui îndurare şi El are dreptul să facă cel place cu
creaturile Sale rebele ("Rom. 9:14-21). Mirarea marc nu este că nu acoi-dă îndurare unora, ci falitul că
se îndură de cineva. Planul lui Dumnezeu de discriminare între un păcătos şi altul s-a văzui încă d^n
limitarea promisiunii avraamice numai la linia genealogică a lui Isaac şi prin punerea mi lacov mai
presus de Esau (Rom. 9:7-13). încă de la începui a fost adevărat că „nu toii cei ce se coboară din Israel
sînt Israel" („nu toţi cei care descind din Israel fac parte din Israel") (Rom. 9:6> si că israeiitii care s-au
bucurat de mîntuirea promisă poporului ales au fost numai „o rămăşiţa, aleasă prin har" (Rom. 11:5;
9:27-29). Potrivit lui Pavel, numai alegerea suverană făcută de" Dumnezeu "explica de ce atunci cînd
este predicată Şyanghelia -unii o pnmesc. Necredinţă ffilorlalfi ni,; necesită o explicaţie specială,
deoarece nici un păcătos nu poate crede daca este lăsat în voia minţii sale
AIEGERE
Ci Cor. 2:l4)j_daLJenamenul ^
explicaţie. Explicaţia lui Pawl pşte.cZ Diimnwwi prin Duhul Său, îi face pe cei aleşi să creadă, aşa încît
atunci c5i3"^amenii ajung la o credinţă adevărată si âcrivă"în Cristos, faptul acesta dovedeşte că
alegerea lor esteo realitate (llfes. 1:4 s.urm.; Tit 1:1; cf. Fapt.
^wl"-i j.i ii T ...--■—"~~^^---------.—— ■■■ ■ ■■
™
c Alegerea este o alegere eternă. Dumnezeu nc-a ales pe noi, spune Pavel, ..înainte de înterrLe.ipr™ V-
nuT~(BfesT 1:4; 2 Tfes. 2:13; 2 TijţuO^T alegerea tost un ăct^e *predestinăţie(Efes. 1:5,11), o parte
din planul etm al lui Dlllrwze!, o p1lde in practică cu dragoste a pre-cunoaşterii Cforeknow-ledge" •
cunoaştere ante-facrum, n.rr.) prin care Diuîl-nezeu a hotârit săi mîntuiască pe aceia pe care i-a
cunoscut mai dinainte "(Rom, 8:29; cf 1 Pet. 1:2). In timp ce Vi; care se ocupa cu alegerea naţională
pentru a primi un privilegiu, pune semnul de egalitate între ale3€rea !i chemM fAcuta d. Dllm*\ Pavel
* ocupă cu alegerea personală pentru mîntuire şi face distincţie între alegere şi chemare, vordind despre
chem@ fadt, de Dumdeu (prin dF el inleleg€ o cneME Ia cedin6 care eretiv ne5 u rEslc) ca d6pre u
stadiu id imdinna ln tinp a plandui ereh de dEgdte *qon. 3:30; 9:23 f'm.i 2T6.2:13 ş.urm.;2Tîm.
1:9).Pavel subliniază faptul că alegerea este eternă, pentru a-i asigura pe cititorii săi că alegerea este
imutabilă şi că nici un lucru caie se îiitîmplă ln tinp n! !.ate clinri iolnti€a lui Dtu€ze! d€ a.i mîntui.
d. Alesea ete o alesere a pdcib$lor individuLi de a fi mîntuiţi în ţi prin Cristos. Alegerea este „în crkt6"
(rezi 86. r:4), ri! lntupat, a crdi aparitie istorica ţi mijlocire au fast ele însele incluse în planul et€m .l hi
DuNea (1 Pet, 1:20r rapr, 2:23), Alegerea în Cristos înseamnă, în primul rînd, că scopul alegerii 5te ca
ale{ii lui Dljm€reu sa poarte chipd ld crjsrc ti s, 6e pi.tai la sloria Luj (Ron, 3:29, d. v. 17; 2 T6. 2:r4).
Ei sht ale+ p.ne sfinldie Gae înseamnă asemănarea cu Cristos în toată purtarea lor) în viaţa aceasta
(Efes. 1:4) şi glorificarea lor (care înseamnă asemănarea cu Cristos în toată fiinţa lor, cf. 2 cor. 3:13;
Fili!, 3:21) in viata vntoar€. AleS!@ ln Cristos înseamnă, în al doilea rînd, că cei aleşi trebuie să fie
răscumpăraţi de Cristos din vinovăţia şi murdări. lor, prin noarrd rui isp4jtoaE $ prin darul Duhului Său
(Efes. 5:25-27; 21es. 2:13; cf.\ Pet. 1:2). Asa cum a spus El însuşi, Tatăli-a dat un anumit număr de
persoaneearesă fie mînruite şiEl a făcut tot ce este necesar pentru a-i aduce pe toţi la gloria eternă (loan
&37-4S; 10:14-16, 27-30; 17:2, 6, 9 ş.urm., 24). Alegeea ln crjstG l'$@md, in al Eeil€ rina, cn qirea .u
crirtd 6ie njjlaul prin caE bineuvln-tglile sleSerii si.at ad@ eLo! alefi . si@ cu ei in nod ft!reantariv, ca
ultim Add, d in nod vital, ea Dătătorul vieţii, care locuieşte în ei prin Duhul Său, cit si ui*a lor d !! prin
crcdjfte.
IV. Semnificaţia alegerii pentru credincios
Pavel găseşte trei semnificaţii religioase în cunpaş-terea de către credincios a alegerii sale. , a. li
aratg~c7edincidsului că mînţuirea sa, de la început pînă la sfireit. estejin întregime de la Dum nezeu, un
rod aîlrăuraru"suverane discriminatoârBr^
Izbăvirea pe care o găseşte numai în Cristos şi pe care .6 primeşte numai prin credinţă îşi are sursa în
vreo calitate personală, ci numai în har - harul alegerii. Orice binecuvîntare spirituală îi vine
credinciosului ditr deretul d€ alegd€ dat d€ Dlm*u (Ef6 1:3 ş.unn.). Prin urmare, cunoaşterea aiegerii
sale ar tre-bui să-1 înveţe să se laude în Dumnezeu, si nwi11' "" bumriezeiTţl GjtTÎ~:31) şTsă-i dea Lui
lauda cuvenită (Rom^lTi5g)."ŢeluTfinal al alegerii este ca I
trebuî~să i~Hetermine pe păcătoşii

^ ş
înalţe neîncetat cîntăride laudă si de mulţumim» PavelCRonT-Yi:33ş.urm.;Efes. l:3ş.urm.; ITes. 11:3
s.urrn.: 2 Tes. 2:13.. 4 .urm.), Pavel consideră că llcruile:js4!-2-&q-?j]3jn;!!I pe oF lea Felat Dllm€ku
cu privne la alegere trebuie să fie un motiv de închinare şi nu de controversă.
b. îi garantează credinciosului siguranţa sa eternă si inaepddeze on@ tenei d. fricd Si aeaidejde, Daci el
6ie ln h.i aur! el 6te in har pdhr o! dea@. Nimic nu p@te afeb sta@e sa de jstm(re (Ron, 3:33 i.lm.);
ninjc nu'L p€E dspa$ ae dragostea lui Dumnezeu în Cristos (Rom. 8:35-39). El nu va E ndciodai: nai
siSu detr acu, del)fte e1 6te deja sisu t€ deprh. cs@qrerea acatui fapr 6e inporta.ti. d€ aici rezulte dori{a
de a area sis@la .d alee!rca uui on 6ie o realiete (cI 2 Pet. 1:1*0).
c* il d.tminn pe credio.i- " dK, o vialS eticr' Departe de a aproba promiscuitatea (cf. 5:5 ş.urm,)
saurnîndria(c/. Rom. 11:19-22), cunoaşterea alegerii qi a benetuiildr care d{ug din € slnt notiltl supr€m
pentru a fi umil, bucuros, recunoscător în dragoste, 61e IeftJ p.incipal al r@o€tinlei snctiJicatoae (Col,
3:12-17).
BIBUOGRATIE- Amdr: X Nicol h Dc; J. of in HDB (1 vol,); c. Hdd8e, s).tmd.ic Tneolog, 1, p. 331-
353; H- H, Rowlet, th. lirlical D6ii^e afEl6 .id4 1950; G, c. Bskourd, Diviie Eltua\ 19601 TDlfi4, p.
144-19?; NtDllTI1, pP. 533.543,
J.I.P.
ALELUIA. Acest cuvînt este o transliterare a strigătului liturgic ebr. kalfld-yăh, „lâudaţi-L pe Ian", foft
pte@tE de la tahre" (vezi DUMNEZIU, NUME1E LUI), ii 6re intilDii d. 24 de ori h ?eline D6i 6te dd
o iiEri.ntS dinlre Mi mdte stig:te d€ laudă, faptul că se găseşte întotdeauna la începutul su La s64itul
psalrnilor (.u o si4ud dceD9ie, Ps 13s:3) ii ce ro$ a.efti pslni sinr anonini :i, probabil, mai lieii,
iicesu8€!€zi .5 a dsenii o stigare de laudn obis,nuiii in inchim@ la Tenplu dupi dn
Psalmii în care este întîlnită pot fi împărţiţi în mai ndre 8ap€: (1) Ps. 104-1os (la s6:!it), 106 (la început
şi la sfîrşit, ultimul psalm făcînd parte din doxologia la Cartea a Patra a Psaltirii). (2) Ps. 111-113 (la
început), 115-117 (la sfîrşit); uwprobabilcă pue rn mod sret repeti,b d€ h sn$itul ts. 113 la irc€pltll ts,
114, @nplednd in felur ac6ta *ria. (3) Ps. 135, latnceputşi la sfîrşit, dar LXX plasează în mod corect
ultimul .Aleluia" la începutul Ps. 136. (4) Ps. 1461so, la hcepunn 9i la sli$itd fieciroi Psln.
Din NT (,Aleluin", ap... 19:1, 3-4, 6), sEisarea a fost preluată în închinarea creştină. Majoritatea psal-
milor care conţin strigătul Aleluia au un rol special în hchitl,ru dii simSog!. ps. !13.11a, H.letut egip
lean, rlnt cintali la s{rb:t@rca rPt€lor, rcji rizectmii, *Corturilor şi *Dedicării; la Paşte Ps. 113-tt4 siri
dnbli fiEi'te a€ nase, p3. 115-11a duD! al treil@ p6hnr (c, Ma!c, t4:26). Ps. 13s.136 sint .trtali b sabat
i6r H.lehr Mare (ps. 146-1so) {i ps, 145 rht chta$ la wi.iile de diminoli.
H.L.E.
ALERGiToR. i! andchibre n*jele usdt€ e€! trimise prin alergători iuţi (ebr. râj) care erau adesea
membrii ai gărzii personale a regelui sau „alergători" (2 s.n. 15:1), Temend "ale!s:tor' e! ll@get rqal {el
. Ier, s1:3r) a fGt folGir cu Er€.iE la cei care da6u sris6n de b o cetat€ la db (2 cron. 30;6, 10), rolosiod
de objcei €i itrli (tst. 3:1q 14). Astfel, „alergător" a ajuns să fie sinonim cu iuţeala (Iov 9:2s). pe bt
intisul lrnp.riulli ps€a cit ri in lhuile b,biloniee Mi eN, ean stabilre sali pdm@te be .alitalel€ prcvimiale
(c. R. Drivd Atamaic D@hnB oJ th. Filh cEntu! Bc, 19s6, p, 10-12).
DJ.W.
AI!XAND&IA
I. Cetatea
a. Aşezarea
Va mare port maritim pe coasta de NV a Deltei Egiptului, pe istmul îngust dintre mare si Lacul
Mareotis. , I6i btereiar bft anul 332 id.Cr. de cnr€ A lMdro Macedon (cel Mft) $ a prinirt rumele d. la
el. 0 mica aşezare Egipteană, Rakotis, a fost singura precuiscare în acel loc si a fost absorbită în partea
de bt a noului oraf; ln jalaoDul e81pra (exdpli6@t de manuscrisul Coptic, cîteva secole mai tîrziu), nu-
mele Rakobs a fost folosit pentru întreaga Alexandrie. Se para că oraşul a fost construit după un pian în
care străzile se încrucişau şi formau t/isule; dar, întrucît rnm4itele oEului anric slnr ll3&pate sub oh$n
ncdem si nu Doi fi derltoDaie, orice r*oatituire a planului şi aşezării clădirilor importante trebuie să se
bazeze în cea mai mare măsură pe referiri literare nu prea precise şi, prin urmare, nu pot fi exacte. Abia
£n rem lui Proltuu 0 (285-246 td.cr.) a ajM Ale. xandria să atingă splendorile arhitecturale pentru care
6te adt de fainoata in stril€ auroritor de nai tîniu. între ţărm şi Insula Pharos se întindea un drum de
kdturl, J{eptsbdion. C,tapte stadir,, turs de 1.300 m.); acesta despărţea zona de ancorare într-o parre d.
Et a potuhi ii o parte de 6t nhiri si Mar€le port a c6rui inra era domimrS d. bmul farului din Pharos.
Acolo se afla şi portul regal care rn flaftat la E de palahrl reaal. C.bt€a $ tntinda in partea de S a
ţărmului, pe toată lungimea lui pînă la Lacul Mareotis.
AIEXANDRJA
b. Populaţia
D€ la bs început Al*ndrir a foi un oral c6. mopotitan. în afară de cetăţenii ei greci şi de o comu nitate
numeroasă de emigranţi greci săraci, exista o comunitate evreiască considerabilă (<:/. mai tîrau, Fapt.
6:9j 1a:24) .onds5 de s eMrn pbpnu 9i avînd un cartier propriu [deşi comunitatea nu a fost Iinitata la
acst ertGr plni ln and 3a d.Cr), ii u număr mare de locuitori egipteni băştinaşi, în special în districtul
Rakotis din vest. în Rakotis se afla Se-rapeura, templul zeităţii egiptiano-eleniste, Sarapis, al c5€i cdt a
tct plonovar ln spei.l de care Ptoleneu I, prcbabil p€ntu a *ryi ca o ?ute de leg5M; inEe sro ti esipreni
(sir H.r. BeU).
c. nold orqtulu
Ditr pud de v€dft lolitic, AlexIdiia a devenit caplbra Egiptului sub 'ptolemei, regn e1{onae donidi a
Egiptdui, 32339 i.l.C.,, Sub conducerea pdnilor Egi din aeast5 dimstie, Arqadria a d@€ nit cl roi
inportant oE elenbt din zneh acelea. Alexandria a continuat să fie capitala administrativă a E8xptului 9i
in rihpul Inp.rturri Ro@n 9i in ep(a bizantină. Alexandria a fost centrul bancar al întregliui Egipr, m or.t
adir in doneniul mnuf.ctuier (piM:, sticla, papiru ei..) si m potr infto.ito.. rra m plmt de unzit Fntu
p1bdele €xoiice dir AEbta, Irdia 9i orient, 6i de aici au naviAat in l,rauiLe btune cor:bij nari .! Bdne (4
Fapt. 27,6i 2A:11) ca sI dhg grtu ieftin penNBdne plebe ronand. rr fire, Alerendr'o a d€v€nit .uhd d a
remas nulta ren€ o .etare strilucit@re o cultuii. dDD pe.icda domiei IuiPioletuul (323.2a5 id.Cr.)
suProleneu Ij (235-246 Ld.cr) daraz! 'Mukm, unde lnvAtaln .e. cetau ii predau .nele si ttiirla, cii ii
Biblioreca care a ajs sl onFri nn de lucdni n nulre zei dr mii de suluri de papirus.
u. Iudalsm tt ci.gtjnlsm
Comunitatea evreiască foarte numeroasă din Alexandria a fct oncenFaii in srotul de 6q dar leuile de
incLimre e an.u pretutindeni in or:i. Gilo, tg gatio ad Gaium 132). 0 sinagogă faimoasă, decorată în
mod magnific, era atît de mare îneît trebuiau folosire st€asui ca s: d€ Ftualul de .dnin (IB slrtdh 51b,
cital h AC1, p, 152 sh.). h alare de ac6ra. Al€bn.Lia a f6t u cnh inrel4tual şi literar al ereilor din
Diaspon, Aici a fosr pods VT în linba Bra.a, Sepruginia CTlXni fl r"-ADUcERr), si d€ aici au provenit
lucrări cum sînt Cartea înţelepciunii ('ArocREE), pre2cnrhd nodin.srile ptatonne ale ideibr ain w 9i
inieiesul sEilor pend .Gnolosre i ftonalnte, A fo$ ora:ll Mtal al luj .Filo, probabil primul savant de
seamă care a folosit materialul biblic ca Mtdi.l filorcfic . deii ,,rcopr lui n sre 15 in€tigh€a ci sA
amonira" (Big& p, 32) . 9i prin'n exponent inportant al qegerei al€g.rice a Scriptuii Oncare ar fi
defi.ientele in€rdrii de sinr.z.i a Arenei şi lelulindui (aa;cr, a sedinrei iudaie si a filo zonei greceşti, n.tr.)
făcută de evreii din Alexandria (şi unele rezultate au fost nişte enormităţi), scrierile care ne-au rămas
depun mărturie despre vigoarea intelectuală, preocuparea misionară şi seriozitatea protuid, cu p.ivile la
S..iprwi, in ciuda .b.i€rilor indrazrele d€ ln fomle raditio@l€.
Acst€ 6pe.re au ,nt o inUuents .otuidcrabiti asupr. cr.*hGmdui Br* din p.irnul *col. Este sem

25
ALEXANDRIA
nificativ faptul că predicatorul foarte elocvent *A-polo, ere a drenit o peMd impotunE h biFri€sA
apostolică, era un evreu din Alexandria bun cunosdbr al sdiptuii (Fapi r3: 24) Dere Epistola câtie evrei
foloseşte terminologia atît de îndrăgită la AleEnd.ia -sr datonra fotcirn ele oracteristice a ^fechiului
Testament, a fost asociată cu Apolo sau cel puţin cu un cadru alexandrin; la fel au fost asociate şi alte
cărţi din noul Testament dar pe baza unor motive albroi lutin .5nidiniirdeiatenod (J. N. Sanders The
Fouih cosrd in lhe Early chuEh, 1943; s, G. & Btudo!ft. The Pali of Jtudin ond .he cnrntion Chlrh, r9s1)
cu excepţia unor tradiţii cu puţină credibilitate despre lucrarea evanghelistului Marcu Ccare este posibil
să fi avut de a face iniţial cu primirea evangheliei sale în Al*!dria), origirea !i isioia bi*tjcii din
Al€sndria snd cdplet n@te ('A!RIca)
S-a sugerat că Iudaismul alexandrin a înlăturat s!.6DF lrEi'nic{ prin abodarea filozoficn a ftdintei inclt
propovrdLire. de9tjn, P.isari a prcl s*t rftet aici. No exnrn doEzi sdicienre p€nh a verifica această
ipoteză. Nu încape îndoială că atunci cind crerriniimul dn Al.bdro a sjN la depoltare Dl@ri a rdt ln nod
v{dit nostetitdnn judaismului alexandrin. Zelul misionar, apologetica filozofică, exegeza alegorică,
folosirea comentariului biblic şi pasiunea pentru sinteza intelectuală care duce uneori doctrina la
dezastru, sînt trăsături comune pentru creitilisftd alexandlin -si p€nEu iudaisnur cr€ltin Există legaturi,
necunoscute în prezent, între Filo ţi clement din Alendlia; nu facen o aFmalie praa lidriheals aacd
spu€n ca a.6tei legrtui se dato6 rează convertirea la Cristos a unui număr substanţial de €rci eu adePl ai
lor din ?l*ndlia in penoada apostolică sau post-apostolică.
BIBLIOGRAFIE. Pentru o prezentare a cadrului istorjc 9i cdMal din Alekndria, penn! clltua ?lo'
lemaicâ ţi bizantină, vezi respectiv CAH 7, 1928, cap. IV, secţ. VII, p. 142-148, şi cap. VUI-XI, p. 249-
33.1, şi ibid, 12,1939, €p, xY k!. i p 176'492 o l!.Ere utilă şi compactă, cu referiri la ruinele de astăzi
ale oEsului 6re 6ea lui E BEiB, ALdondreo 4d Aedtptun, A Guide..., 1922 o 1vrare popdaidadlre doniei
isto@ tr viala din AlexandJia anticA 6te dea luji H.T. Davir, /lda4dn4 rhe coldq City, 2 \b1., r9s7. Un
studiu excelst 31 paSlnismdui aL ildajinului, al naşterii şi al triumfului creştinitâţii în Egipt, în gedal, qi
de a*menea ln A]*ndia, ni'l oFre sir Harold Idris Bell în cartea Cuiis and Creeds in Graeco-,Rond E&,?
t, 1953. cu PriviE la l€g!@ dinEere Alexardria $ crettinisn, @i de enen€a J M. cr€€d rns.R.Kcranvill€
$crettinisn,(ed), fte Legacy of E'ipr,^ 1942, pP 300316. .dn shoE, lnTh.leld.yalEAp(, r97r, 9. 3oo394,
ediiati de J.R. H.Eisi c. Bigg, The cn6.idn Platonists of Alexandria 2, 1913; J.E.L. Oulton şi H.
ch.dwick, AIMdri@ chrutianiry 1954r L\r Bar-Mtd, "sr Matk ana Also\dtia", Hm 57, 1964, p 145-150,
A.F.W.
AI-EXANDRU Un nme obisnuil !d cdrltile hele nbr€, Adopiae lalg r6sphdit5 de cntE eftj nu a r6t p€
placul nultor rabi stsicl ii a dat nald la o eEre amuantd c6E seu€ ci la .erelea lui Alekr' dru cel Mare c. s,
6e ndi€re o statui€ d. aur în Templu, s-a răspuns cu propunerea ca în schimbul
ridicării acestei statui, toţi băieţii născuţi în anul acela sA fi€ rmig Aleiandr (vezi E- Nsd€, arpT 10,
1393-99, !, 524 , Fr€e4a cu carc aPare llrele 6e reflectată în NT.
r. FiuL lui sinon din cnena (rRuFUs). 2. Mdbru al fani€i mrilor prbti- nru@ut din .lte dmt@te afdn de
Fapr€l€ 4:6,3. un od cm a dont să fie purtătorul de euvînt al intereselor evreieşti în ras.oal. de la Ef6
(Fapt, 19:33 qm). se Pare .e intenţia lui a fost să separe comunitatea evreiască obiln;g d€ cre{lDii care
Prcduc@u tdbware: a!' tisemitismul gloatei, însă, nu i-a permis să vorbească. 4. Un învăţător cu
învăţături morale periculoase (1 TiRotei 1:20), p€ carlawl ,J.a aat !e lnn satanel' (.IMENEI'.
5. un du!tun hr@t a lui Pavel d al EEngheliei (2 rino€i 4:14 $Lm.), acfjonind dupa dE * pde în zona
Efes şi Troa (întrucît Timotei a fost avertizat st * p6esa de €l). Are el cva de a fae cu a6brea lui Pavel în
Efes? El a fost căldărar (cuvîntul acesta era folosit pentru a-i desemna pe toţi acei care lucrau metalele),
deşi unii susţin că numele este de fapt un .me prcpnu ,^lebndn caLes Cud Parel a' daugă „Domnii îl va
pedepsi pentru faptele sale" timpul rerbdui arati cl 6te rcrba de o prejere li nu de un blestem.
Cei care identifică persoanele menţionate de noi la puctur 3 ii s (d€ €x. PN Hat6o\ Pnblm oJ the Pbraral
isn6, 1921, p. 11 ilm) pot aduce ca ar31ftfl raptul c. Alesndru F afla tn Ee, c. qcolo a început răscoala
meşterilor argintari şi că Alexandru 6te prezentat in F.ptele 19:33 c. şi cind ar n bine roosutj d,r b textul
a.ela nu 6te nici u element crc sa hdie impo$ivire pe care o 8&in ddrisl h 2 Timotei 4;14. N! lot 6 ad@
aryment€ hpohva identificării punctelor 4 şi S; dar persoanele descrise la psctele 3 si 4 nu Poi fi
identic€ dsa@e dtitud dinc ei pntind€a cn ste d€ttin. A.F.w.
AIEXANDRU CEL MAR! Tlnarul rege al Mac doniei a .rrui exp€di,D pan.helsici din anLn 336 i.d.Cr.
pdEu ai €lb€n pe 3xen din Asia Mi.t a ds ln nod Mteptat la pl5bu{iE lnp€dului Psn Numai revolta
trupelor sale la determinat sa se întoarcă în India şi a murit în anul 323 în timp ce plănuia cucerirea
apusului. Generalii săi auînfiinţat mai multe reqa& €l€niste al:t€ pcnh €!e dmia lui liod a o$iituit
epiloSd, Prcbabil c, necitata qi nu id@ Lisnul la! ddemirat te Ar€x.ndru s: abandon* izolaţionismul
grecilor în favoarea cooperării rasiale. Elenisnul a dffiit o @mn iemlioml5 de civi lizstie, De aici aruge
agonia seilor ln peri@da rriacabeană şi tensiunea care a avut loc în preajma răstignirii. De aici decurge
şi inspiraţia filozofiilor cosmopolita ne care s-au asemănat cu idealurile creştine.
Se !6uple ca AleDndn 6te @l la c.re * la.e referire h Dan. S:21; 11:3
BIBUOGRAFIE, Arrian,Atiaham;Plutarch, Life of Alexander; C.B.Welles, Alexander and the
Hellenestic wod4 r97o; R.L. Fox, Alender the 6ret, 1973: J.R,Haf,ilton. Aldander .ne 6ret, I973i p-
cre6' Alexander of Macedon, 1974. E.A.G.
■
AIFA SI oMEGA conlimr€ primei 9i dtitui lite din alfabetul gre, cd corspuzind lire. relor 'alep şi lăw
din alfabetul ebraic, este folosită numai în Apocalipsa ca un nume pe care şi-L dă DuM (r:3t 2r:6,
ude ,/AlIa ti Omeg." 6r explicat prin extGia paFlela "lncepunn qi SfEitul) 9i Crisr6 (22:13, unde ere
folGitE aesii pa€leli ti expis-ia onplqearn ,,Cel dindi 9i Cel de pe ud'n). In Apaalip6a 22:13, divinibt@
Iiuluj 6i€ confirmată prin faptul că I se aplică ceea ce s-a spus despre Tktăl. în fiecare dintre aceste
cazuri termenul se referă la activitatea eterna, dinamică şi comprehensivă a lui Dumnezeu sau a lui
Cristos în creaţie ţi în mîntuire; adică, originea, păstrarea ţi scopul tuturor lucrurilor se găsesc în
Dumnezeire (cf. Rom. 11:36). Eftii, gRnii io ronn au tolGir literel€ din alfab€r ti ca nmere, .fa hdt ,Flta
qi omqa' ar put€ 35 .xpnme foarte bine „cel dindi !i cel de re urnE (.J îs. 44:6: ,,4a vorb€fre Dom'!:
-...,Eu sint cel dintii !i Cel de pe llme; vezi il Apd. 2:3). S.Ss.
ALFEU 1. Tatil lui L€vi vamEd (Maru2i1.1) care 6te identincat h ameral cu apostolul Marei. N!
-Ma9te ninic alt@E detre el-
2. TatSl aposrolului racov, dre 6!e nwit 'tut td AIeu', p€nd 3I d@bi de laov trl Lui zebeiei (Mat, 10r3i
Manu 3:18j luca 6:15; Fapt. 1:13). Nu erjst, nici u motjv *ric p.nr! aI identifico cu raral lri rlevi, Au f6t
frcute lncercin de aI idoiilica c! clspa (Luca 24:13) si clopa 0@n 19:2s). Tobinr, 6t. inpDbabil ce rd6F
9i ,clopa sint aeeaF persoană şi că Alfeu este identic cu oricare dintre ei. Numele aiamaie Alfeu 6i€
Halph,r, 6E poate t rransliterat ca şi flopas, dar chiar dacă este vorba de acelaşi individ, nu putem
presupune bazîndu-ne pe loan 19:25 că acest lacov a fost înrudit în vreun fel cu Domul nch ei in mod
en .6r racov nu a rost fratele Domnului.
EUE.N.
ALTAR
r. in vec!r r6t?me.t
Cu dcepJia a pah €zui, .uvlntll ,nliar' €re apare înVT, este cuvîntul evreiesc mizbiah, care înseamnă
„loc de jertfa" (de la zăhuh „a junghia jertfa"), şi în ud dintp el€lalre .azui (ETa 7:17) 6re <hi valentul
aramaic madbah. în timp ce etimologia termenului include junghierea, folosirea termenului nu €te
iltotdqua adr de limibrt, fiind apltcat si L alhnrl penh ade@ Ghtiei (Erod. 30;I),
a, Patriarhii
Patriarhii şi-au construit propriile lor altare şi au adus jertfe pe ele fără să1 folosească preoţi. Noe a
construit un alta! dupS potop qi a aaG arderi de rot pe el (C6. 3:20), Aman a coBllit albre p€nh Yahre la
sihen! inft B€d si Ai la Hebrcn ii p€ Moria, unds a adusc3Jertfăunberbecînloculluiisaac(Gen. 12:6-8;
13:13i 22:9), lsac a ridi.at u alid ta Be.s€ba (ce. 26;2s), Iaov l. siba ai Betel (cen. 33:?or
—
(ce.26; 2
ALTAR
asqra lui A@l< (Exod. 17ri5) Esre evident cJ altar.le au fct ndicare in pritripal p€nh a con. cnora u
evemnt n care p€soatu r6pecliya a awr d€-d fa.e cu Dlllneau. Nu re sint &re infot mali cu p.ivire la
6tuhc1ia lot dar ese losi. s.i presupunem că ele au fost de acelaşi tip ca şi altarele prescrise mai tîrziu în
Legea mozaică, (vezi punctul d de mai jos,
b, ALtarcpre-itnane in Palatina La începutul explorării arheologice a Palestinei, multe obiecte care
astăzi se ştie că sînt instalaţii casnice. aeriole s! ind6rial€, erau coroid.ratc ln mod obişnuit c. nind albp.
cu iGte acstea a! fon d6. .op€rite alrare adeviimte td dr€v. Ldu;, altare ce prcvin di. anunite p€n@de. la
Aj, d-m J. Marquet (Jase . dep€rir u templu mic djn priha pane . epocii bronzului, iar lingă unul dintre
pereţi era un albr din piec ?rie inLe ele cu noturj pe caE au fost aduse jertfe de animale şi mîncare. La
jumătatea epen bronzdui, la "Meghido (nivelul XV) a! fon 35sn€ doul tenple cre mntimeau aliar€
areptu. ghiulare, unul din cărămizi de lut şi celălalt din pietre mlcncs leg.te tnte sle cu morar. Tenple din
ultima parte a epocii bronzului conţinînd altare simtlarc au Frtefos gtuire l. tchis, B.rs$n si Haror. In
niwlele din ac€*5 perioadl la H.!or . fcr d6coF nt u bl@ mare de piarr! ciopliti, cu doua bazjne sap.te in
el, probabil p.ntru a adua sing€l. anina lelor je.tfite. k Meghido qi Naha.ieh au t6t d6 copente ptadome
nan de pi:d5, dar actea por n clasficte mi degiabl c. * „înălţimi" d(it ca ade. vărate altare.
La Me8hido au f6t aasie o €rie de albra da piatră cioplită, cu patru coarne în coiţuri, datînd din perioada
cuceririi. Dacă judecăm după mărimea lor Eduss (el mi nee dinbe ele de apbx. 70 cn înălţime), probabil
că aceste altare au fost folosite lend ardera de miroaenii. Nmeroa* al rare de lut care * p.{te s: 6 tost
folGie rEdh arde'ea dc rimiie au IGt d.kop€rire jn leui cM rint M€Ahido, tuq.an ii kchis, ain nirelele
.orGpuzind €pdji bronzului şi a fierului.
P.in lmare albrele .nn lolosiie de canaanil r Ţara Promisă ţi acest fapt explică reglementările stricte c!
dvire la ahare i. reretatia de p. MDtete Sinaj. FapnJ că altarele nu au fost limitate la Palestina este
dovedit de .ldop€ririle fa.ub in ]{u.i cun sini: Srtdq Ur, kfagi:h si Asur in M€sopobmia, si drn această
perspectiva poate fi înţeles şi episodul în care Balaan a ridicat Fpre alrale la chiriatHurot (Nm. 23) ii a
jd.fii berbeci pe ele.
c Atarele ain aturt lnrlnnii La simi Dwezeu i.a rertlat lui Moi* dinesnnile penh dotn albp carc trebuiau
s: fG folGirc in rcotul hdlnirn: altarul penrtu a.dsrea de tot si al tarul cămîierii.
d. Altare dădite
în Exod. 2o:2a.2E Dmenzeu i.a sps tuj Mois€ s, poMe.s.a poporului € fad u atrar din lut (nrz. hah
-"dămâ) sau din pietre (necioplite) (mizbah '°&(F nrn), pe care si ec.iice jer.fele 1or. Altatul iebuk fâcut
fără trepte, aşa încît, .goliciunea" celui ce aducea jerda sA N fie ddop€nte. FoIru acstui p$aj, in care
Dumenzeu îi porunceşte lui Moise să transmită
27
ALTAR
aceste instrucţiuni poporului, sugerează că, ia fel ca şî cele zee ?oMi de la tEepunn caritoldtr, porunca
rara adresată fiecărui israelit în parte, şi nu doar lui Moie, ca EpEAr,nt al lor - aF cM 6te @zd ln Exod.
27, S€ poate ca după prevederile a@tei porunci laicilor li sa permis să facă ei înşişi acest lucru, şi
probabil că acest fapt a fost avut £n vedere ctnd tM a cEdit altar F Mt. Ebal 06. 8.30-31; 4 D.!t. 27:s),
dld Ghe.l@ a d:idit u albr la orr. (J!d. 6:24-26), .!:d David a cudit u akd h di,. de ftidt 6 lui araw (2 san.
24_:1425), cind llie a clădit un altar pe Mt. Cârmei (1 împ. 18), ţi tot prin această prismă trebuie
„privite întîmplările descrise în 16. 22:1034 !i 1 sm. 20:6, 29 (4, Ero4. 24.4).
e, Templul lui Solomon
clnd solomotr a @stsuit r]bnphl, d6j . fdt influenţat de asociaţii săi fenicieni, el a căutat să urmeze
planul de bază al cortului inrilnirii şi al curţilor acestqia. De{i David cEdb. d€j. s altar poEu ardede de
ror (2 san. 2415), solotun prcbabit cl a conrBuit sul nou, a'a cu 6e areiat la 1 i!p. 3:22, s4, 64 si 9:25
(altarul nu este menţionat în descrierea principală din 1 împ. 6-7). Altaredîn această perioadă a! f6t
gerite in 5lpauile .rholosjce (p€rioad. IAU) de la Arad, unde în curtea templului se afla un altar pe.Fu
adelie & tot, ftcut din cărămidă ţi din lut (c, Exod, 20:2s), Iua ii lat de 5 eli (2,5 h), ra f€l e ii cel din
cortul întîlnirii (Exod. 17:1; cf. 2 Cron. 6:13). Doua altare pentru tămîiere, confecţionate din piatră, cu
adilr'tui ln p.ne. d€ s, au fdt glsile p. o treaptă care ducea la „sfînta sfintelor". Alte altare pentru
tămîiere, datînd din perioada israelită, au fost dsFrite La Ber -$eba, erc.
/. Altare false
Altare interzise de Legea mozaică erau folosite atît în rsnel clt si ln luda, a$ iu s iede h condmE rostită
de profeţi (Amos 3:14; Osea8;ll), în descrie-Fa pdcatelor tbrellui lsboan ln I Inp. 12:24.33. c-lt {i in
deop€dlne arh@lo8ie.
jr. Vedenia lui Ezechiel
In tinpd Erdlului Ezs,fiel a .wt o wdenie s rsrclului reauai ri a tnplului r€ndit C!a. 4044) şi, în timp ce
nu este menţionat nici un altar pentru tămîiere, altarul pentru arderea de tot este descris în a€dju
(43:1317), En alcltrit din tlei Eepte, aju-gînd la o înălţime de 11 coţi şi avînd o bază pătrată ae 18 @!.
FolM lui aninrea$ de ziguatele babi. loniene şi această impresie era întărită de numele date unor părţi
componente. Baza, hSq hă 'ăreş (Ezec. 43:14, „temelia de pe pămînt", literal „sinul pămîn-tului") ne
aduce aminte de termenul acadîan irat irşiti, avînd acelaşi înţeles, iar termenii kar'S şi lOrr-S[, Fadusi
"altal' in L 1s.16, lot 6 fore ebrai.. ale cuvfcitului acadian aralLu, un nume al lumii spiritelor
subpâmîntene, care avea înţelesul secundar,.muntele reilo/. Assn€lE tmplMutui din 1@bulain ba.
bilonid, ind.p.nd€e d€ gsul ld €drclogic, dnt nonnle dups u qil Ladelugat tn Babiloni.. l, altat se urca pe
nişte trepte iar în cele patru colţuri el avea coame.
Ji. Templul al doilea
Cînd a fost reconstruit Templul, după întoarcerea din Exil, e DEupue ci a f6t dotat c! al@ ha et@ se
face referire în scrierile lui Josephus (Contra Apio-nem 1.198) şi în Scrisoarea luiAristeas, dar
afirmaţiile
lor despre această perioadă trebuie primite cu rezerve. in 169 Ld.Ci Antiochu EpiphlE a *c, ,albnn d€
aol' (1 M8c, 1121) si 2 di Mi dziu el a aleat dduph altardli dddjror de tot o '!rlciw" (1 Mac, 1:s4),
prcbabil s chip al lui zes. Macabeii a! construit un altar nou şi au restaurat altarul tămîierii (1 Mac.
4:,14-49) $ prcbabil ci aces@ a! oniirut să fie folosite atunci cînd Irod a mărit ^Templul, în ultima parte
a secolului 1 î.d.Cr. Pe vremea lui altarul pentru arderile de tot era făcut dintr-un morman de pietre
necioplite şi pentru a ajunge la d trebuia să urci pe o rampă.
n. ln Nod Totment
în NT sînt folosite două cuvinte pentru „altar", cel mai des întîlnit fiind thysîasterion, care este folosit
adesea în LXX pentru mizbeah. Cuvîntul este folosit pentru altarul pe care Avraam 1-a pregătit ca să-1
jertfească pe Isaac (Iac. 2:21), pentru altarul pentru arderile de bt din Gndu (Mat, 5:23-24: 23:14-20,
35t Luc. 11:51; 1 cor, 9:13i lO:14; !q. 7113; Apoc. 11:1) 9i pertu altann uniierii, nu nlmi din Tenplut p5
r&$e (L!ca 1:11) ci i din .el .egc (Ap€. 6:9j a:si 9i13: 14:14; 16:7; ct Ron, 11;3: !r. 13:10), Celălalt
cuvînt, bomos este folosit o singură data (Fapt. 17:23). Termenul a fost folosit în um atît pentru
mizbeah cît ţi pentru bămă {/ÎNĂLŢIMI), şi a avut înţelesul principal de Joc înalt" („ridicătură").
' BIBLIOGRAFIE. R. de Vaux, Ancient Israel, la Life dnd ltutiturioro, 1961, p. 406414, 546t !, t W6.
cot\ 7h. Epide to the H.rrM, 18e9, p. 453 f,um,; A. Edersheim, The Temple, Ia Minislry and Services as
they were at the Time ofJesus Christ, 1874, p, 32-33,
T.C.M.
ALUAT (ftebr,s'dr, ,,.lMt', -plire dospiqh în Deut. 16:4; cf. hămq, „orice fucru dcSpif Saulemientat"; cf.
maşsă, „fără aluat", Lev. 10:12; gr. zyme, „aluat"; cf. lat. ievare, „a ridica").
]n viars ereilor alurd a aib sd aibg s rcl inporrani nu numi rn faceE plii, ci ii tn l€8€, ln ritualuri şi în
învăţăturile religioase. La început era făcut din tărîţe de faină albă frămîntate cu must de struguri; putea
fi obţinut din făina anumitor plante cum sînt lintea sau măzărichea; sau din făină de orz anGtead cu apa
qi apoi laFta sa sta pln € a. creşte. Pe măsură ce s-a dezvoltat coacerea pîinii, aluatul era făcut din făinii
de pîine frămîntată fără sare şi era ţinut pînă cînd trecea într-o stare de fermentare.
a Fol6iqa aLuarului lo J@a ptinii Pentru facerea pîinii aluatul probabil ca era o bucată depBrnâdeală,
păstratăjde la o frământare anterioară. care a fermentat si â~devenit acidă. Aluatul era apoi dizolvat în
apă în vasul de frâmîntat înainte de a adăuga făina, sau era „ascuns" în făină (Mat. 13:3) şi frâmîntat cu
făina. *Pîinea făcută în felul acesta era trhitl plire dospita", rpre d@bire de "pti!6 ne dospire (l,te dui)"
(Eod. 12:15, dc. Nu qGti dovezi clare că ar fi fost folosite alte feluri de aluat, deşi s-a sugerat adesea că
evreii au folosit de ase|ln€ d dbidi! sedimt.l. din vin,
,. nludn & le& ii rn ntul
cele nal @\i l€3i maice (Irod. 23.13; s4:2s) au interzis folosirea aluatului în perioada *Paştelor şi a
„sărbătorii azimilor" („sărbătoarea pîinii nedospite",
■
gj 3:15; Mat. 26:17, etc.). Lucrul
acesta trebuia să le amintească izraeliţilor de plecarea lor siăbitS din Egipt, rfnd nu au maiaţteptat să
coacă plinea dospită d au luat cu ei plămădeala şl vasele de frămîntat, ţi au copt pîinea pe drum (Exod.
12:34 ţ.urro.; Deut. 16:3, etc.), în felul în care fac beduinii din zilele noastre.
Interdicţia cu privire la aluat, la fel ca şi cea cu plivire la miere (Lev. 2:11), probabil că a fost dată
deoarece fermentarea implica dezintegiareşidescom-punere, sPpentru evrei orice lucru tnţr-o stare"ae
dScompuneire sugera necurăţie. jignitorii rabinici au folosit adesea~aluatul ca un simbol ăTraului
şi~ăT* comprigi ereditare a omuluTŢPezi şi Exod. 12:8, 15-20). Plutareh dă glas acestei concepţu
antice cînd descrie aluatul ca fiind „rodul descompunerii şi ducEnd la descompunere în plămădeala cu
care este amestecat", termenul fermcnawi este folosit In Persius (sat, 1,24) in sul de cdp{E
(rll5@nplre).
Nu nuFi trdoidll c! e6ta 6t notivd p€ntru care a fost exclus ţi din jertfele aduse pe altarul lui lahve, unde
era permis să fie aduse numai plini făcute din făină fără aluat (jnasşâţ, Lev. 10:12). (*PÎINEA IINIRU
PUNERTA NAINTE.)
lbtufi, @bri€ IEllEele dole exceptii de la a. ceasta regulă (Lev. 7:13; cf. Amos 4:5). „Pîinea dospită" era
adusă împreună cu jertfa de mulţumire şi de asemenea pentru jertfa legănată - adică, la sărbătoarea
Cincizecimu.
c. A!uatuî tu învăţătura religioasă Folosirea frecventă a aluatului în sens figurat în NT reflectă ideea
anterioară că ..aluatul este corupt şi pjgducj^ corupţie^. te"-= ■morti7Pffta_2^rr-t'*i'fa alua-
tuluifariseilor, al saducheibr şi ai irodienilor~(Mlit. 16:6; Marcu 8:15): ipocnz» fariseilor şi
preocuparea lor cu ap€rele .xEric.re (Mat 23:14, 16; Lua 12r1)i *pticismul sduc\€ilor $ isroMF ror vi.
n@ta (Mat, 22:23, 29)j teutats ilodielilor $ vi, denia politic! (M.t. 22: 1e21i I&Eu 3:6).
Cele două pasaje Paoline în care apare acest cuvmt sprijină acest punct de vedere (1 Cor. 5:6 ş.urm.;
Gal. 5:9); primul pasaj foloseşte contrastul dintre „aluatul de răutate şi viclenie" si „azuriile curăţiei şi
adevărului", amindinru-ne semnificaţia nouă a sărbătorii vechi: „Cristos, Pastele nostru, a fost jertfit1'.
Trebuie remarcat că această idee de corupţie nu îşi are locul în pilda scurta dar profundă a lui Isus (cane
urmează după pilda seminţei de muştar care creste încet) care compară împărăţia lui Dumnezeu cu
„aluatul pe care 1-a luat o femeie şi 1-a pus în trei măsuri de faină de griu pînâ s-a dospit'toată
plămădeala" (Mat. 13:33; Luca 13:21), o aluzie dară la acţiunea ascunsă, tăcuta şi misterioasă, dar
atotpătrunzâtoare şi transformatoare a aluatului pus în făină" (JSflE, 3, p, 1052),
BIBLIOGRAFIE. SSBE; J. Ijghtfoot, Horae Hebrai-c.q 16s9, 2, p 232233; o.T, A!is, "The panble of the
t.@", EQ lq 1942 p, 254. 273j R.s. rdlace, M@y lrlin3r in Pardtla, 1955. !, 22-25; H. Windi$l! TDNI 2,
p. 9i2-qa6t C.T.D. Arg€1, /VtDNl-I 2, p. 461-463.
Jf.D.D.
AMARNA
AMALEC AMALECIŢI. Amalec (în ebr. ■"măîeqi a fct6utluillif3zriftpordlniEe!(cen. 36:12,16).
Numele este folosit ca nume colectiv pentru urmaţii sfi ahal€.ifii (Erod, 17:3j Nm, 2A:2oi Derr. 25.77i
Jud. 3:13; etc.).
unn *ditori &. distj&lie ture amaleilii noMzi Sntflniţi de obicei în regiunea Negeb şi Sinai, ţi de-
scendenţii lui Esau, deoarece Gen. 14:7, care îl pre-datează pe Esau, se referă la „ţinutul" arnaledţilor
(în ebr. '"rnSteqt)' Distincţia nu este necesară dacă socotim expresia ca o descriere editorială ulterioară.
Lsel ia hdlnit priM @t5 p. ae.lei$ la Re, trdirtr, h pGtia Si@i (Ercd. 17:a.13; D.nt. 25:!7 18). Datorită
acestui atac, amaleciţii au intrat sub un blestem permanent si trebuia să fie nimiciţi (Deut. 25:19; 1
Sam. 15:2-3). în împrejurarea aceea, Aaron ţi Hu au tprijinit nthile lui Moe oi l*l a binit, Un an mai
tîrziu, după raportul adus de iscoade, Israel a ignorat porunca lui Moise ţi a încercat să intre în S
ratetiFi. Amlei$i jau inftinr$ la uoIm (NM. 14:43, 45).
Ne sînt relatate două întîmplări din vremea judeltorild, Abal€itii l-au ajrEt t€ E8lo4 re8€le M€bului s!
atace @ibrirl iraelit (Jud. 3:13), iar mai tîrziu s-ou alăturat madiamfilor şi fiilor Răsăritului ca să
distrugă ogoarele şi turmele israelite. Ghed@n i{ abigat (Jud, 6:3.5, 33, 7:12; 10:12).
De la Exod încoace, amaleciţii au fost înrîlniţi în N€geb, da penEu o irm an awt stipni@ aupla ţinutului
lui Eftaim (Jud. 12:15J. Balaam, profetul străin, a privit asupra ţării lor din perspectiva sa din Moab, ţi
i-a descris ca fiind „cei dintîi dintre neamuri" (NM, 24:201, a6@F.(e * se poate referi la od ginea sau la
statutul lor.
Sdel i.a poMcir hi Sad sAi nimi@sce p€ amaleciţi în regiunea de Ia S de *Telaim. Luarea de prizi a fGt
int@isA, s.d ia ma.i! de la Havila Dtna la 9u, dar l.a laet h vja!5 p€ resel€ lor, Mai tipir Samuel 1-a
omorît pe Agag ţi 1-a mustrat pe Saul (1 Sam. 15).
David s-a luptat cu amaleciţii în regiunea Ţîclag, pe ere Ach4, res€le catului, ia da ro ulrdior (1 sam_
27.6; 30:1.201, Asdei$i au htnr in dftlin Eai tini! $ in wea lui Ealia fiii lui sireon .ru b:iut !e rrndjila de
amldg c.re scipne cu via15 {i a alpar to{iHta lor din Mt. s€]r (1 con. 4r43),
BIBLIOCRAFIE. F. M, A!el, CloAmpnie ac/a Potg tine, 2, L933, p. 27O.273j D. Baily, Ihe Ceoglph!
of theBiNe., \974. J.A.T.
AMARNA (Tell) el-Amarna este nNele madem al cetEtii Alleraten, €pital. lsiprdui in tinlul donniei lui
Amenophis IV (Akhenaten) şi a succesorilor săi dieE c@, 1375-1360. Rrin€te se află la E6 320 de km
S de caib, pe mlul de E al Nildui. S€ intind !e O sulrafala d€ 3r1 rn {i au ldt €xcahb pa4ial. Rln4ilele
ihpreiondte iulud renple, cEairi ad ninbbativ€, nomirie cu fteqci t ei leuin!. ale multor familii bogate, cu
case construite adesea după un plan uniform.
InporranF cer4ii A.iatu p6tr! studiile biblje rezultă dintr-o serie de scrisori scrise în cuneiforme pe
tăbliţe de lut ţi descoperita din mdmplare în 1887. împreună cu descoperirile de mai drziu, numărul
total
AMARNA
al do.wntelor lmpente * ridic! la 3Bo, Majo ritatea dintre ele stnt scrisori de la diferiţi stăpînitori
asiatici către faraonii Amenophis III şi [V, din perioada cea. 138S-136O î.d.Cr.; aproape jumătate din
scrisori provin din Palestina ţi Siria. Ele furnizează informaţii importante cu privire la istoria acestei
regiuni, zugrăvind un tablou plin de viaţă al intrigilor şi luptelor dintre cetăţi care au urmat după
slăbirea stăpînirii egiptene, la scurtă vreme înainte de intrarea israe-liţilor în ţaiâ.
ln s siriel, Abdi-.rhiria ti tun dtr Aziru, de'i au protestat vasalitatea faţă de suzeranii lor egipteni, ei tt'au
narir de fapt pbpdile lor do@nil d ajddul hidt'lor din N sniei, pllgidnd sdel cal@ pentru cucerirea
completă a Siriei de către Suppiluliumas hiritul. Rib-haddi din Byblos, un loialist care a scris 53 de
scrisori către curtea Egiptului, descrie incertitudiM $ ha6ul c@ au uftt duDn ce nu E Drinir răspuns la
cererea sa de ajutor militar. El raportează cucerirea de către Aziru a unui oraş învecinat, unde locuitorii
egipteni au fost omorîţi, şi atacul împotriva cetăţii Byblos, atac dinaintea căruia a fost silit să fugă. în
mod asemănător, Lab'ayu din Sihem, în ciuda afirmaţiilor sale că ar fi nevinovat (EA 254), si-a întărit
stăpînirea asupra xonei deluroase centrale, în alianţă cu poporul semi-nomad 'Apiru, care este amintit
deseori în texte, raai ales ca grupuri mid înarmate (*E-VREQ. Activităţile acestor 'Apiru sînt raportate
de mai multe cetăţi. Cînd Lab'ayu a ameninţat Meghido, conducl@rul aeGi .etali Bin:dtya, a cetur aiub
de la Egipt.
Abdi-heba din Ierusalim a trimis rapoarte frecvente In care se plînge Că Milkilu din Ghezer şi alţii
întreprind raiduri de jaf. El nu poate înţelege de ce faraonul permite Ghejerului, Lachisului şi Aschelo-
nului să nu se achite de datoria lor de a aproviziona cu alimente garnizoana egipteană, cînd ei aveau
hrană din belşug. El însuşi a fost jefuit de trupele egiptene ţi îi atrage faraonului atenţia că tributul său
şi sclavii Einili spE Egipr pFbabil ce n! br ajuse la de. tinaţie, întrudt Lab'ayu şi Milkilu au pregătit o
ambuscadă CEA 287). Acesta s-ar putea să fie un şiretlic ca să evite să trimită daruri, deoarece într-o
altă scrisoare Shuwardata din Hebron îl avertizează pe faraon că Abdi-heba din [erusalim este un
pungaş.
Cunoştinţele noastre despre situaţia politică şi geografică a Palestinei din vremea aceea sînt supli@tare
de Fe.iriL la difqiti conducAtori l@li. m sînt Ammunira din Beirut, Abimilki din Tir, Alrizzi din Qart'a
d Abdi-titli di! Haloi Urele dilEE .6i€ nlft pot fi sElate d krele cont€nFE@ din *Ugarit (Ras Shamra).
fn afară de dovezile istorice locale pe care le prezintă, aceste scrisori sfiit importalte renm inplicalite mi
larsi ale ali.nelo, dfk Eaipt qi sdpini.orii din Mîtanni !r dr Babion, .li,nte care se încheiau sau erau
sprijinite prin căsătorii între familiile conducătoare.,
P€f€ddL la u slujbat €iprean n@it yantEmu care a ajuns să ocupe o funcţie înalta, ne aduc aminte de
poziţia lui Iosif, deşi aceste două persoane nu pot fi idstifide lM c! c@Ltt!. Nmete tui yanh,;r este
semitic şi una dintre funcţiile sale a fost să supravegheze într-o perioadă de foamete proviziile de grîne
pqrd slpu{ii 6iri6i ai f.hoNlui.
Tăbliţele au de asemenea o importanţa lingvistică mare. în afară de două tăbliţe, toate au fost scrise în
limba acadiană, limba comună vorbită în Europa şi Orientul Apropiat din această perioadă. Prezenţa în
Amama a literaturii mesopotamiene (miturile lui Ner-gal şi Adapă, povestea lui Sargon din Acad) şi
textele lexicale, care includ o listă de cuvinte egiptene şi acadiene, indică influenţa limbii acadiene: şi
acest fapt este sprijinit de descoperirea în 1946 a unui fragment din Epopeea lui Ghilgameş (cea. 1400
Î.d.Cr.) la Me-ghido. Scrisorile din Palestina şi Siria sînt scrise în principal în dialectele semitice
apusene ale limbii acadiene şl ele ne furnizează informaţii importante cu priviE lr linba .rn,r4jtA h
djferirete ei foft locale înainte de sosirea israeliţilor. Scrisorile de la Regele Tushratta din Mitanni au
sporit considerabil cunoştinţele noastre despre limba huriană ne-semitică ("HORtm).
Înrrucît unii au susţinut că poporul 'Apiru din aceste texte trebuie identificat cu poporal evreu sub
conducerea tui losua, şi că el nu a fost în Canaan înainte de cucerire, ar trebui să subliniem următoarele
4pet., ale do@ilor de la Am@. popdrj hapnnu (SA-GAZ) (= Apiru) d€ aici e ch eie indicat 3i de r€*ele
d€la Rs shae $ d€ la lAtalah, a dur'it regiunile care nu erau controlate strict de cetăţile mai !wi; de
obi@i ei .cgitMu b nur,& mic Etuthdeni în Palestina şi Siria, şi nu sînt prezentaţi ca asediatori de cetăţi.
In afară de aceasta, textele menţionate prezr6 o sjtutie dilenir de ce djn rinD'n tui rosua: Lachisul şi
Ghezerul, nu erau nicidecum distruse (Ies. 10), ci sprijineau în mod activ poporui 'Apiru. Numele
conducătorilor sînt de asemenea diferite: regele Ierusalimului din vremea aceea este Abdi-heba, si în
timp ce 'Apiru erau foarte activi în regiunea Ierusalimului, etata! nu a .js sub srbphi@ isibelirilor dait tn
tinpul lui Dwid, ln 6re 'Api{ fol@u @. le război, în timp ce israelitii nu au cunoscut această fomt d€
luptd deit in Rne lui David.
BIIUOGIAFIE. J. A, 7nudr6lr Di. El-Amarna-TaJetn, 2 wl. r9o7, 1915 (EA)j A R. sajrey, E/ An@a
lAbt$ 359-3792, Ita: W F, Atbrirhi in ANET, p. 483-490; C. J. M. Weir în DOTT, p. 38-45; W. F.
Albright, The Amama Leaers from Palatine, CAIi, 22, 1975, p. 93.116, F. F. Bre in AO1S p. t20; K A.
KiEh€[ Sr]ppilulilnd ond rle AnLmI phtdoh\, 1962. MJ.S.
AMASA. 1, Fiul luj leEr ($u lh), u 6roelir, si al lui Abîgail, sora lui David. Amasa a fost comandantul
armatei lui Absalom tn timpul răzvrătirii acestuia (2 szn. l7:2s). a tst lnfrin! de I@b (z sam. ta:6s). ier
de David. ti apor ta trcuit p€ t€b la onducerea armatei (2 Sam. 19:13), Luat prin surprindere, a fost
omorît de vicleanul loab la „piatra cea @re m 6t€ lirA! Cabaon, (2 Sam. 20:912). Est€ posibil ca să fi
fost Amasai din 1 Cron. 12:18, dar dovsile sinr l@nclsire.
2. Un efraimit care, împreună cu alţii, a ascultat d. profenrl Ob<d ti s-. opu intarii h S.m.da a
prizonierilor din Iuda, luaţi de Pecah, regele lui Israel, in cmpaoia s tnpodiE Lui Ahrz a2 C!on. ?f:9-tst_
J.D.D.
30

AMAŢIA. (în ebr. '"masyd sau '"maşyahîi, „Iahve este puternic"). Fiul ţi succesorul lui loas, ragele lui
Irda (2 inp, 14r1'2ojd 2 crcn. 2s). El a lnvis tr nod decisiv Edomul, care dobîndise anterior
independenţa faţa de luda [2 împ. 8:20-22), deşi se pare că nu 1-a supus complet ţcf. 2 împ. 14:22).
Peste măsura de ilndn de sue6d lui si, prcbabil, bfuiat d€ !ai. durile de jaf ale unor mercenari israeliţi
care au fost $cfi dh aruie, el la prcqat la lupta pe l@, re8ele lui Israel, si această luptă s-a dovedit
dezastruoasă pentru el. InMngerca lui copleşitoare a dus la dărî-marea unei părţi a zidurilor de apărare
ale Ierusalhuluj $ ap.i ]bnplul ii palatul s4u au f6t jetuite, El însuşi a f6t lut Pltonierii (2 I.p. 14:13). S-a
sugerat că în vremea aceea a început să domnească fiul său Azaria, ca şi co-regent, şi această sugestie
simplifică unele dificultăţi legate de *cronologia domniei sre. In ele din uani €l ! f6t sinat p€ntra morire
@ nu sftn danEhite.
2. un pht al lui lftb€n [, ere a cEdar sil red!.t la tise !€ Am6 la Betel (Am6, 7110.17).
3. Un on din sninl€ lui sinM (1 cn.- 4:34).
4. Un levit din fanjlia lui Merdi (1 crcL 6:4s).
H.Ci.M.W.
AMBAS,CDOR (in ebi nal?&, Jn*serrl- ,rr, „traducător"; şir, „a merge"). Termen folosit pentru a
descrie delegaţii trimişi la un alt popor în ocazii spe.iale de q,, tentru a feliciG (1 lnp- 5:1r 2 San. 3:10),
p.!ti! a cer€ o &@re (N6. 20:14), penrr! a stabili o alianţă (Tos. 9:4), sau pentru a protesta Fntu o
nedftlhb (Jud. 1r:u). Fiild de obiei oameni de rang înalt, ambasadorii au ajuns să fie mai d6 hdnjli dup!
e ifrein a stabiht relalii a siria, Babilonul, ecc. Ei nu reprezentau persoana suvera Dului lor {i in ge6l, nu
aEau autoritate sa nqp. cieze (vezi însă 2 împ. 18:17 -19:8). Cu toate acestea, ei erau trataţi cu respect ţi
singura împrejurare descrisă în Biblie în care au fost maltrataţi a avut ca urmare o pedeapsă aspră (2
Sam. 10:2-5). Cuvîntul Cgr. presbeuo, „a fi senior") apare în sens metaforic în Nl (2 Coi 5:20t El6.
6:20), fiind apli@t rcpran tanţilor lui Crisros care proclamă mesajul împăcării plin El, Un tell]E colrtir
CD rcn. ,,solie") apare id Luca 14:32. J.D.D.
AlifIPOLIS Un end ojucjal ti sdresic inpot tant în partea de N a Mării Egee, situat pe riul Strymon
(stu), Ia iF s kn de la pond mritin Eion. A f Gremidet de ateDieni $ de I@€donieni ca o cale de a a.jun€
€ la a!nl, argintul $si l€md de @nstMie din Mt, pang.ea ni d. ercnea penEu a staphi Strtmtoarea
Dardanele; în timpul stăpînirii romane a de@lt om{ lib.r ei @litaLa prirului dGiict al Mace doniei.
AnipolG 6t€ situat la lE 50 de km \.AV de Filipi p€ Vja Egetia, o qea rcron5 ihponaniS, iar Parel a tl6{t
pe aici cind @ in dM spre lbalonic
(Fapt. 17:1).
K.UMCK.
AMIN în ebr. *ămăi, „cu siguranţă, cu adevărat".
AMON, AMONITI
statornic, demn de încredere" - c/. ''mănâ, „eredin-doşie", vmeţ, „adevăr". Este folosit în VT ca o
formulă litulgici pri! €re adwse u p€Man€Le indivi duale ac.€'tt a dt vElabilibte hui ju:nint eu Dui
blestem, cît şi consecinţele (Num. 5:22; Deut. 27: ÎS ş.urm,); Neem. 5:13; Ier. 11:5). A fost de
asemenea .espsultm); la o bcn€dicJie (r crcn. 16;36i Ne4. 3;6), şi 6te irclu ln doxolosine cu @re *
trcheie ele pam$ .e4i de Pelmi (Ps. 41:13; 72:19; a9:52; 106:43), Este folGit în răspunsul iloni. al lui
I€remia la profeţia lui Anania că exilul va K de scurtă durată (Ier. 28:6); este folosit de asemenea in
răspunsul lui Benaia cînd acceptă porunca lui David de a-1 încorona p€ s-lomon a rege (1 Imp I:36) ln
anindoue cazu rile, leftenui @stitui€ inboduc€Ea la o rusidw ca D'lN@u si bineuviner afmlia
pr@denri. Legătura pe care o are atît cu binecuvuitările cît şi cu blestemurile este o explicaţie
suficientă pentru descrierea lui Dumnezeu ca, .Dumnezeul adevărului" [Kt. „Dumnezeul amin") în Îs.
65:16. fn afara VT, cuvîntul este folosit într-un document din secolul al 7-lea id.cr., G innduc€re a uui
jutoint in cre e declară nevinovăţia: „Amin, eu sînt nevinovat..."
ln rem6 N-l avlntul era folcit cu resularitate la snfliul ru€Sciuilor ii a doxologiiloi ti 6ie b r5spffi a$epbt
de la @i care Fnicipa b h.hi. nacim ?ublid (1 co!, 14:16), Feld in care crisios a folosit cuvîntul în
expresii curo este .Amin, vă spun" („Adevărat, adevărat vă spun") probabil că Ii este spein 9i nu qistd
nici o dov.d5 cA apctolii ai fi urmat exemplul Lui; expresia lui Cristos a conferit cwutelor sale o
autorita@ n€iadce distincti, De aici r€zultI .uidea r€mndui d pronliuile lui Dlmeau, lnplinite li bod @i.
ln 8l (2 co!. r:2o) şi tuptrn cI I € arribuje titlul ,,Anin" (Ap.c. 9:1a).
BELIOCRTIIi. R Bietenhard, NIONTT 1, p. 97 99j S, hlmon, T*tu 7, 1969, ?. 124.129.
J.B.Tr.
AMON, AMONITI Anon (h €br. ?nndn) a ld nmele gerdic al LllrrBjlor ld B6Alui, fiul mai Ficnmele al
lui Lt, ni$ut de nica e ldidE.o Fiter5Alui, de fiulling6 Ţoar (Gen. 19:38). Amoniţii au fost consideraţi
înrudil cu israel i$i, dbra li sa pdlucit s:i batep. n bunătate (Deut. 2:19).
In rechine monilii a! dpat bftonul arou mimflor dintre riurile Amon si laboc (Deut. 2:20-21, 37; 3:11).
Mai tîrziu o parte a acestui teritoriu a fost luată de la eî de către amoriţi, şi ei au fost limitaţi la o reAiue
I. E de labd (Nlm 2r:24: D.ut. 2:37: Ios. 12;2; l3:1q 25; Jud. U:13, 22). Deop€rirne .rhslosice ratl c,
anonilii 1a tel € alte lopoare, ii.! in.onjet ie.'toriile d fortirele mi.i (Nm. 21:24).
P€ Bem€ Exoduhi Islael nu a .ucerii ţara ld Amon (Deut- 2:19, 37; Jud, t1l5). Totuii, anoni$jl au tosr
coodamati penFu ce I sa! al5tuat n€' biţilor cînd l-au angajat pe Balaam, şi li s-a interzis să facă parte
din adunarea lui Israel pînă la a zecea generaţie (Deut. 23:3-6).
Orafd Lr cel roi temt a fost Rabbath ,r mmon, mod. Ammari (*RABA), unde se afla sarcofagul de fier
Cpatul de fier") al lui Og, regele Basa-nului(Deut. 3:11).
In ftnd judeltorilor, amonitii l-a! ajutat p€ Eglon, regele Mebului sa supb5 t€ritorid Graelii {Jud. 3:3),
Pe m tli l€fb €i ar atacat tsironul irraeut la E de lordan (J!d. 11) qi a! f6t alusal'
AMON, AMONTF
Religia lor i-a influenţat pe unii israeliţi (Jud. 10:6), ţi aceasta a dus la asuprirea amonită din Galaad
care a @nds ld Mpania hi refta (Jnd. ro). M.i tlrzi! teeeL ,jMit Non4, a a!.diat labeul Galaaddut cu puţin
timp înainte ca Saul să ajungă rege. Saul a unit bnelul !i l-. iz:prir oe Ntla? (1 s€n. 11:1.11: 12:12:
14:47). CtiE di Mi tbziu Nahaş a ajs s! fie pritu d David (2 Sm. 10:1-2), dd f'll seu ] ianun a respins o
vizită de prietenie a ambasadorilor lui David ţi i-a insultat. El a angajat mercenari sirieni ţi a pornit la
război, dar generalii lui David, loab ţi Abitai Iau livis (2 sffi. 10; I CM. 19). uD e Mi ttziu iraelldi a!
.l@ir Rr!a, .apitala arMit! (2 sd. 12:26.31; 1 C@ 20:1-3) ti i'a ps pe o6l@i la munci forţate. Cu toate
acestea, unii amoniţi s- au împrietenit cu David, de ex. Şobi, fiu] lui Nahaş, care 1-a ajutat dnd fugea de
Absaloin (2 Sam. 17:27, 29) ţi Ţelec, care a fost unul dintre cei 30 da viteji (2 Sam. 23:37; 1 Cron.
11:39).
solomn a amt t€ei 'mni@ ln h,@ul setr ti s-a închinat lui *Mikom (*MOLOH). zeul lor ţi împ. 11:1,5,7,
33). O femeie amonită, Naama, a fost mama IuiRobodm33).9ffti€6mntt,Na.fu,arsrmM(1![p. 14:21, 31:
2 cFD 12:131.
Pe vremea lui losafat, amonitii s-au unit cu moa-biţii ţi edomiţii într-o incursiune împotriva tui Iuda (2
Cron. 20:1-30). în jurul anului 800 S.d.Cr. Zabad si lozabad, amîndoi fii ai unei femei amonite, au con -
spirat ca să-1 omoare pe Ioas, regele lui Iuda (2 Cron. 24:26). Mai drau h ac€l @L adt Ozia cft d
lor3n! !np!E!i lui luda, au primir dblt de la atur4i (2 Cron. 26:8; 27:5). losia a pîngărit înălţimile pe care
le ridice Solorcn (2 llmp. 23:13). AnoiFi *lu uit cu alte pop@E € dl rdbw pe lotachi (2 Inp. 24:2), iar
dups cad€M lds.lirului tn sa6 ld,cr,, Darli!, rc8el€ ld, a pricinuit din lou lrgz (2 InP, 25:2s: Iq. 40:u14).
Ei au fd atacal de Prcfeli întrucît erau duşmani înrăiţi ai lui Israel (Ier. 49:1-6; Ea, 21:2q 25:17; ,a&6
1:13-15; Tef, 2:3'11)-
După întoarcerea din exil, Tobia, guvernatorul lui Aman, a împiedicat construirea zidurilor de către
Nee-nia [Nq. 2:10,19; 4:3,7). c&ltoiine boe ewi$ .u do.iti au f6t ata@t€ 6nt d€ Eh cit ei de Nenia
(Eeirl-2i NM, 13:1, 2331), Andlii 5u supn' vieţuit cel puţin pînă în secolul al 2-lea Î.d.Cr., Întrucît rud.
Madt€ul a lupta lnpoEi€ lor (1 Me s.6).
Ocuparea permanentă a ţinutului a fost reluata pe la începutul secolului a) 13-lea î.d.Cr., după cîteva
secole de întrerupere aproape completă. Gteva mormint€ din Elea BrcMubi din solele al l7lea !i al 16-
lea Î.d.Cr., un templu din apropiere de Amman şi diferite nivele de ocupare ale cetăţii în ultima parte a
Epocii Bronzului sugerează că înainte de secolul al 13-lea oraţul a fost locuit parţial. Un reviriment
puternic al vieţii urbane a avut loc Ia începutul epocii fierului şi lllnl 6c6t ete doledit de o *rie de ndui
rotunde care serveau ca fortăreţe ţi erau clădite din pietre mari. Alte clădiri din acea perioadă erau
pătrate sau dreptunghiulare. Au fost cercetate cîteva aşezări, fiecare dintre ele consîînd din cîteva case
din cărămizi de cEnene impEuni cu sd su mi nurt€ tnn4 d€ ex. Oftbet Morbar B€dd. Est€ ciar ci dplr€a
arcnit a fGt interEl h tinprt celei d*a 2a ?€ri@d€ a fiefllui (34os3o t.d.ci). ln tinpul Rolului al 7-lea
Î.d.Cr., ţara lui Amon a înflorit sub stăpînirea asirianâ, aţa cum arată numeroase referiri din docu-
mentele asiriene. Amon a plătit un tribut considerabil Asiriei. Mormintele găsite în regiunea Amman
aduc dovezi ale unei culturi materiale bogate, dacă jude-
cdn dup! a€l€ de lu! dup! siciiele ntlopolde, dupa peceţile, statuile, figurinele, găsite. Un număr mare
de materiale scrise, inclusuid peceţi Csec. 7 î.d.Cr.), o ploscă de aramă cu inscripţii siriene (cea. 600
î.d.Cr.) ţi un fragment cu opt rînduri dintr-o inscripţie din citadela Amman (sec. al 9-lea Î.d.Cr.), arată
că limba era similară cu ebraica, dar scrierea a fost influenţată de aramaică. Plosca de aramă conţinea
seminţe de grîu emrner, grîu de pîine ţi orz decorticat cu şase rînduri, trei plante ierboase cultivate de
amoniţi in sec. al 6-lea Î.d.Cr. Cel puţin unsprezece regi amoniţi pot d trdlnifi tn dlldite ffi.
Descoperirile arheologice sugerează că ocuparea sedentară a fost întreruptă de campaniile babiloniene
din sec. al 6-lea Î.d.Cr. si nu a fost reluată pînă în sec. 3 Î.d.Cr. Grupuri de beduini au ocupat regiunea
pînă pe lr€l@ tobiaznor (s. 4 - 2 i.d.cr), Mbaladilor (sec 1 Î.d.Cr.) şi romanilor (sec. 1 Î.d.Cr, - sec. 3
d.Cr.).
BIBUOGAAF I!. W F. Albrighl M6..llana aitlEd B. [6d.,i 1953, p, 131 im,: P, ]ordEuil, s).ia 50, 1973,
p. 131-195 (sigilii); G. Gdbini, 4nr de ltro! or. N<'poli zo,1970, p. v257j ida& tss 79, t974, p. 159-16a:
N, Glwk, me Oit side oJ Jotdu, 1940; idem, AASOR 18, 19, 25-28; P. C. Hammond, A^SOR 16q1960,
p. 3&41i S, H. Hora sAsoR 193, 17, p. 2-l3i G, M. lar:il6, M 243,1961, p 66a6r H. o. Thonpso&, 4t&4
2.2 1973, p. 23-33; idm $ F. Zatddift, BASOR 272, 197t,P, 5.11.
J.A.T.
AMON Fid hi Ma6€, Ae. a domit 2 ani Pec Iuda (2 Inp. 2I:I9.26i 2 Ceh. 33:21-2s) înainte ca dotria s ra
fi€ <drtale Drin .sirc lu', el a dovedit clar că acceptă întru totul idolatria crasă din primii ani de domnie
ai tatălui său. Nu se cunoaşte exact ce motive i-au inspirat pe asasinii lui, dar raptul că, la riadul lor, ţi
ei au fost omoriţi de către „popor" !{seeazi ce Atun a loct vicriM uei inti4i d€ lq .urte si ol @i r6!@le
@Durare.
J.C.J.W.
AMON (în egipt. Am un, „cel ascuns"). Zeu egiptean a cărui natură esenţială este la fel de neclara cum
indicd nurcle sru, Esre asnr adeg cu lintul i! rn anumite forme, întruchipează puterea de generare; a fost
important ca zeu al *Tebei, de unde a provenit cea de.. 12-a diMtie de fadotri (1991-1736 idcr')P.in
unirea cu zeul-soare Re', zeu regal ţi cosmic, sub numele de Amen-Re', (Amun) a devenit zeul suprem.
Mai 6ziu dnd dinastia a 1&a €b.n! a lnfiinlat Imperiul Egiptean (1552 Î.d.Cr.), Amun a devenit zeul
oficial, „regele zeilor", întrunind multe puteri ţi atriblte ale aetor 4i nBl nlci ilr prli sii au .c!mulat
bogăţii vaste şi pămînturi. De aceea, căderea Tfebei (No) şi pierderea bogăţiei preoţilor ei în urma
crgiln de c.{tr€ Asiria tn 663 ld.c!, a fost aleag h nd adecdi de Nam (3:a) cind a proldiJ PrsbuJi@
Nitriwi (4 {a l. fel de putdicd. DuPn a@asta, (Amun) ţi Teba, care a continuat să fie o cetate sfîntă, au
redobîndit ţntr-o oarecare măsură prosperitatea, dar ţi aceasta a fost destinata nimicirii în profeţia lui
I@nia (46:25). (rEGrPTl, K.A.K.

AMORTII. Un popoi dir ca@n (ca, 10:16), menţionat adesea alături de hetiţi, fereziţi, ctc, duşnnn lli
krael (Exod. 33:2). El dau implsstiad ir zona deluroasă de amîndouă părţile Iordanului (Num, 13:29).
Aviaam a Scut un legămtnt cu amoriţii de la Hebronţi cu ajutorul lor a învins pe cei patru regi care au
atacat maţele din dmpia Mării Moarte, inclusiv oraşul amorit Haţaţon-Tamar (Gen. 14:5-7), Numele
acesta a fost folosit şi ca un termen general pentru locuitorii Canaanului (Gen, 48:22; las. 24:15). Eze-
chiel descrie corect populaţia amestecata a Palestinei (amestecare cauzată în principal de infiltraţiile
permanente dinspre stepele răsăritene) cînd spune că Ierusalimul este fiica amoriţilor şi a hetîţilor
(Ezec. 16:3, 45).
!n rinpul c€1ei it-a doM junitis a ndlatului sl 3-lea î.d.Cr., inscripţiile sumeriene şiacadiene se refe ră ia
amoriţi (sum. mar-tu, acad. amurni) ţi spune că sînt oameni ai deşertului, neobişnuiţi cu viaţa civilizată,
cu grîne, case, cetăţi, stăpîniri. Ei îşi aveau reşedin!. in nut'i B:g, prcbabil J€hel Bisb'i La N de Palmyra.
în jurul anului 2000 Î.d.Cr. aceste popoare care sau infiltrat vreme de secole, au atacat Babilonia.
Prăbuşirea unei dinastii puternice din Ur, dinaslia o 3.a, 5a datodr h p.rte lor qi ei au pr€l$t stâpînirea
rftorva cetăţi (de ex. Larsa). La *Babilon a fost instalată o dinastie „amorită" şi cel mai puternic rege
din această dinastie, Hammurapî, a cucerit celelalte două state „amonte" importante, Assur şi Mari
(oca. 1750 Î.d.Cr.). Prezenţa amoriţilor poate fi desopsite prin dowi lhgvilti.e, h lrircipal onm. tie, DEi
ac6t6 nu slnt htotdeum d@zi deme de încredere sau convingătoare, este clar că aceste di@tii au i6t de
digine apll&ni, HamMpi 6ind nmit lanolif lnt-q tqt @nienpoEn lui. Cele 20.000 de texte găsite la
*Mari stat scrise în cea mai mare parte in lnna a.adiani, cu nule inRlente mftj€ apsqe. Forele nMelor
geFoele obis tujie i0 aste teRe a6t .5 ruele pan-iarhilor a! l)mt tip.6 bine Nmte, Texrele M!; d infor ftlii
d6pre Eibuile nomde din siria, dinft caE remarcăm Mare; Yamina (sau poate Bene-Yamina) care avea
legături cu regiunea Mt. Basar. Un alt grup ta aleat in Liban ii sa eupat cu @nenul .u cai Acest regat a
dăinuit pfrtă în perioada scrisorilor de la Anufu $ . elei itea 19,a dimstji din Esipt, unde 6t Lsis $.ributul
pinit d€ la slatd Amr. capitala acestui stat se pare că a fost portul (Sumur) (oraşul modem TUI Kazel),
la S de Arvad. Aceasta este ţara menţionată Sn Ies, 13:4.
Agita$a ser@B din p€ri@da 2100-1800 ln.c!., atîl în Mesopotamia cît şi în Palestina, a fost strîns
le3lrd de oigrotiile tot tui mri ale anon'tilor. Faptd c, o ansit! peri@di d€ tinp trre prina pane a Epocii
Bromului şi mijlocul acesteia dteva oraşe din Palestina nu au fost locuite, a fost cauzat de migraţiile
unor popoare nomade care au iăsat multe morminte în urma lor, dar prea puţine clădiri, \fesele de lut
ale acestor popoare au afinităţi clare cu vasele de lut din Silia, cg ce poate 6 u indiciu c{ acEtia erau u
topor ftndit d sirienii adice .nodtii (Ezi K M, Kenyon, Amoriles and Conaanites, 1966; W G. Dever,
ILR64,1971, !. 197-226). CAEbriile lui AEs pot fi plasate în timp în ultima parte a acestei perioade.
IPe vremea invaziei israelîte în Palestina, regii amo-riţi (sihon din H6bon, ii os din !aen) sGpl6ea!
AMOS, CARTEA LUI
peste cea mai mare parte a TVansiordaniei (los. 12:1-6; Ju.t. 1:36). Cudi!6 aGtor două regate a fdt prim
etapă în ocuparea Ţării Promise şi a fost considerată un eveniment de cea mai mare importanţă în
istoria Lheldui (^G. 2i9j Ps_ 135:11; 136:19). Gad, R!. ben şi jumătate din seminţia lui Mânase au
ocupat acest Erib.iu (Nh. 32:33), iar mi d]ziu a coBtieir uD dinn€ cele dounsDrere r€giui Gre apmvi,
tom! cd€t li solonon (1 inp. 4:19). r-@itorii din Ai sînt numiţi amoriţi (los, 7:7), iar Ierusalimul,
HebFnul, Iamut!], bchisd şi Eglond €nD prjn .ip.te anonte p€ d€ lsEe1ul9i le.a biruii 0e. 10:1-27).
AnDritii dn! N ku ajutt p€ re8el€ din *Haţor (16. 11:114). Dup, eu?area Frii am.rilii au de venit
servitori şi au fost asimilaţi treptat (1 împ. 9:20). Amintirea reldor făcute de ei a persistat şi a fumifcat u
deMt de conparaiF rHtu idoladia hi Alab ii M.ffi(1Inp.21:26;2tnp.2111rjct rHtuCen. 15:16).
hEziile altor polsre i. Mspotania - €si!n, huritii şi indo-europenii - invazia israeiiţilor în Palesnm 9i a
aamilor ln Siria au dc la sEbiFa puterii anondor carc, h juld andui 1000 Ld.Cr., nn mi dau o puie. Nhel.
ldr a !€6istar ln snerile *a-diene ca un nume pentru Siria-Pajestina, pînâ cînd a fost rnrduit de Ham
(Hetit); nmele lor s fost d€ aFme@ sinonjm cu ,Ap6ul'.
BIBIIOCiflE. S. Mlf€ri, ne Joiler in ,aa.ien. History, 1959; J. R. Kupper, Ies Nomades en Măo-po.onie
au @ps des Rok de Maa 19s7; rdenzie ae A, Gera, JSS 4 1959, p, 142.r47i L J. Celb, JCS 15, 1961, p-
24-47i M. lirmi h PO1-4 p, 100.133.
A.R.M.
AMOSI CARTEA LUI
I. Cuprinsul
In 3ftE1, ternrl .braic al profeiei luj Am6 a r6t păstrat foarte bire. In efad de acasta, o.dh6 din scrierile
sale face posibil să împărn'm cartea în secţiuni care nu sînt artificiale. Cartea poate fi împărţită în patru
părţi.
o. 1:12116, Dup! o innoduce.€ sjnpH (r:1 ş.urm.) în care Amos ne spune cine este, unde a p.ofeFt 9i de
urde .re alroribr€ de a prcdica, el vesteşte judecata asupra popoarelor învecinate (1:3-2:3), dph lliii sale
mtale, !uda, şi asupla samnei (2:416)- Jldeia vine asup6 popoarelo. i!6sin€ daidn|n p5catului lor
lnporiva otudni, datontn vio. Itrn sb.dardelor din co$tiin16 crei fac p€ 6nedi s, 6€ @ncd; luda si Israel
sini j{de.te penEu ca s.auabatut d. L r.velatia divin5 (2:4,rr-12), abable care a avut ca rezultat decăderea
morală şi socială.
b. 311.6:14. Fidde cuvinlaP din sia de .u!h tări din această secţiune este introdusă cu o formulă pEisi
(3:1t 4:1j s:r; 6:1)- ^cenhrl sre ps aicj p. privilegiile Samariei, dar păcătoşenia naţiunii a schimbat
privilegiul înti-un temei pe care Amos îşi bazează doctrina judecăţii. Privilegiul atrage pedeapsa asupra
pop.rdui lui Dumea 9i de a.tu AmG icisra lsupF aaprllui d sbtutul nu.i nrntui.fre (3:t2) si că „ziua
Domnului" va aduce întuneric şi nu lumina aşteptată (5:16-20).
c 7:1.9:10. Um€az: o erie de cinci vedenn .b judecăţii, şi în fiecare dintre ele judecata este prezen Gtd
prin trh sinbol: ldcele (7:I3), te\l (7:4.6), ocmPnn (7:79), coFl cu po.i,e c.apte l3:r14) şi un sanctuar
atacat (9:1-10). în 7:10-17 Amos pre-
33
AMOS, CARTBA LUI
zîntS împutemidrea pe cane o are dea vorbi poporului lui Dumnezeu.
d. 9:1115. Un epiloa @ delie 6bwaE regatului lui David.
Ir. Autorut ţi data scrtcdt
Nu e cmsre ninic cu Drivire la Ar din .lte slN în atda *nitnor sale. El a f6t orisimr din Te@ O:1 i4 2s€n.
14:2i 2 crcn, Ir:6), la v@ t6 kb s de Ierusalim. Locurile din jur erau acoperite de păşuni pentru turme, ţi
chemarea lui Amos a fost să îngrijească turmele (1:1). în afară de aceasta, el cultiva smochine (*POM1,
Sicamor) Amos 7:14. Semnificaţia ct€i i.fomiii ste c! AnG nu a f6t preaStit @ profet; pînă atunci el nu
s-a considerat pe sine profet, nici nu a fost educat în şcoli profetice (7:14 ş.urm.). Dh I:1 idm ca el a
Eeir ln timpul domiei lui ilnO regele lui luda (779-740 Î.d.Cr.) şi a lui Ieroboam II, regele Samariei
(783-743 Î.d.Cr.). Ozia şi Ieroboam II au domit ln ladl€l timp de 36 de ej (779743). Nu c$€rten dab
cutemurulu de Pannnt (1:1) si de acM puh plM ln tinp PrcpovadujFa lui AlM nuMi F baa indidliilor
g*nle. Nivdtr de pG peritate şi siguranţă de care se pare că s-a bucurat L€el ar putea i^dicr o dale pe la
juinltaEa dotuie' Itri l€tohoan! @. 760 t.d,Ci
III. Circumstanţele
Lucrarea şi mesajul oricărui profet evreu erau intim legate de condiţiile în care au trăit oamenii cărora
le-a propovăduit şi cartea lui Amos mi face excepţie în privinţa aceasta.
a. condinil. seidle ri lolinte Cu peste 40 de di nEie de !bp.:i/Adui@ lui AnG, Asiria a zdobit siria, vsod
de 16 N al saffiiei Lucrul ac6b ia permis lui Ieroboam D sâ-şi extindă graniţele (2 împ. 14:25) şi să
întărească comerţul carea dus la formarea în Samaria a sei de putendce de ne3$tori. Din nefericire,
bogăţia Samariei nu a fost distribuită uniform. Bogăţia a rămas în mîinile prinţilor negustori, cae au
chelNit bosedil. .cmLiate c. sl ti nnbu nttita*5 poprid lor stddard de viaF (3:r0. 12. 15; 6:4) şi au
neglijat complet ţărănimea, care pînâ aru$i a co$rituit pucnn folte al @notuei sa. turiei. Au început sa
apda ir sa'rEia sinPtorele didate ale uei ftietEd bolEw din pmt de ve dere moral. în silele Iui Amos
asuprirea săracilor <ie către cei bogaţi era un lucru obişnuit (2:6 ş.urm.). la lel e si indif€rdE reniloasi a
boga$or fala de suferinţa celor flămînzi (6:3-6). Dreptatea era cumpaFtl o bani (2:6; 3:6), ln tinp de ffit
(4:7-9), săracii puteau merge numai la cămătari (5:llş.uim; 8:4-6), la care erau obligaţi să amaneteze
pâmîntul şi chiar persoana lor.
b. slora ftiisiei. condiCile *iare din smria au afectat obiceiurile religioase. Religia nu a fost negE-jatâ,
ci a fost pervertită. Au fost menţinute ritualurile (4:a s.ljm) La leuile nationEle de hchi:@ (s:s), dar
închinarea mergea mînă în mină cu idolatria şi imoralitatea. Departe de a fi plăcută lui Yahve, această
rnniEE a atEs judftab Lui (3:14; 7.9r 9:1 4); tru a redus nelegiuirea, ci a înmulţit-o (4:4). Dumnezeu nu
trebuia căutat la locaşurile naţionale de închinăciune (5:4 ş.urm.) deoarece El nu putea accepta
închinăciunea de acolo (5:21-23); poporul mergea dups ald ki (3:!4). in alarn de acedta, (*none
bosate ti jerdere *Mp€ ehu ordite P€ dotdla săracilor (2:8; 5:11).
lv. Anoo et tlstemuu €rdclor
An6 cuma @edidile istori@ (2r9 q.rmi 3:1,13; 4rlrl 5:6,25i 7:16), ensrow (4:4-i.lm-; 5:22; a:s) !i l€Sale
(2:Sj d. Exod, 22:26r AmG A:si .[ Ld r9:3s: Anor 2:4; cf, Deut. 17.19) ale na$uii cale Aceasta ne ajută
să creăm cadrul pentru înţelegerea atitudinii sale aparent ostile faţă de religia pe care a văzut-o în jurul
lui şi în special faţă pentru înţelegerea respingerii sistemului jertfelor, despre care a spus că este lipsit
de autorizaţia divină (5:25). La fel ca în alte versete pe această temă din scrierile profeţilor pre-exi-li.i
(d. k- 1:1o; 15i Id. 7:21 +lm; os 6:6; Mica 6:7 ş.urm.), ceea ce avem aici nu este o condamnare a
.odutui idt!€lo. G ataE, ci a nodutui !r cm * făcea abu d€ el in vMa acea ePRoFETIE) Daca ar 6 .itii me
prft din PdhEuch dmed din zilele lui Amos ar fi primit învăţături despre tradiţiile pa-Eiarhale d maice
lorivit caroF jerdele a! tcrt p3n htord@llu din relisia popomlui lui Dmezeu şi că El a primit jertfele.
Ţinînd cont de faptul că în 5:25 Asos N fa@ o afimtie ci pune o rnEebai€ retorică, un singur răspuns
este posibil: un răspuns afirmativ imediat. Textul evreiesc sugerează că Amos nu şia îndreptat
întrebarea spre instituţia jertfelor ci spre proeminenţa care le era acordată în vremea a-ceea: „Mi-aţi
adus voi jertfe şi daruri de mîncare...?" Se6ul eE a pobEiet n conExtnl sierii lui Amos este: „Oara a fost
aceasta suma totala a religiei voastre atunci, aşa cum este acum7" V. 22-23 şi v. 24 sînt alternative doar
în aparenţă - aceasta este o modalitate biblic, fi6€nt folGiti pen$u a pue accdt pe prioritatea cuvenită în
diferite lucruri, de ex. Prov. 8:10a, 10b; Luca 14:26); în esenţă aceste versete sînt un apel la restabilirea
unui echilibru corect, ca în legea iMoise, ln dre jerdele dnt o odalitaE divini de ştergere a greşelilor
unui popor dornic să trăiască o viad d€ spuer etic. rafd de Le3Fl lui Dured
V. Meaqjul porctdur
a ConcepFa lui AnG d6Pre Dlll@4 6te d€ importanţă fundamentală pentru înţelegerea mesajului său
către Samaria. Domnul este Creatorul lumii (4:13) dar ti .ontinG si t€ .div in p€rent € Suiinitonn €i. El
dEan; ziu ii n@pta ii !l sti_ pîneşte valurile mării (5:8; 9:6). El hotăreşte dacă va fi dnegref@te (4:6-
111 eu be\w (9:13). In lmitu rcdrei cu6Eri a Dllmezeului .@tiei nu *te n@r si Epingo *ftrele 4:13;
5:49; 9:5_6, ca fiind adăugiri ulterioare. Ele nu sînt afirmaţii premature din punct de vedere teologic şi
nici nu sînt greşit plasate în context: fiecare dintre ele face o legătură între pronunţarea anterioară a
judecăţii şi înţelegerea clda a Etutii si plterii dirire' Domulti stlPlnette de asemenea destinele naţiunilor.
El pune frîu unei natiui (1:s), ridica F @ (o:lal tl doboar; p. axa (2:9). El stăpâneşte împărţirea lor (9:7).
Prin urmare, !l 6t€ Judedtorul lor t1:32:3) aMci citd el€ in cata ks:le Lui norale
b. Mesajul lui Amos trădează.aşa cum este firesc, un interes special pentru Israel. Intr-un sens special, a
f6t bia ln Yahk s! al6t! braelul pend a face un ledmht .u €l (3:2), Prin slujitorii s5i !l lea Edt cunoscută
voia Sa (2:11; 3:7). Dar aceste privilegii ndi ads dupa sine o BpoNbilitate Mre penh
34

Israel; neacceptarea acesteia atrage asupra poporuui jud&4i Ddr Mi spre d<lt cele 6e €d #upra
popoaElor p5BtE, Clnd lsrael a llrrlGr lesile lui Y.nE (2:a) nu l€ roi ranln€ delt sd airepte cu fri.I
judecata Lui (4:12).
c AhG a ant grij6 sn de.lare cA o lq! lncdlcar! prin nelegiuire nu poate ii restaurata doar prin ritualuri,
sărbători sau jertfe. De fapt, Iahve stătea deja la altar şi era gata să-1 lovească (9:1-4). Ritualul cel mai
pompos era o urîciuna pentru El, cîtă vreme era orerit d€ u p.por cft nu a@ nici o int6!€ sn ft ridice la
înălţimea standardelor etice expuse în legile Lui sfinte. O asemenea religie ceremonială şi rituală nu
avea nimic de a face cu moralitatea şi lucrul acesta era urjt de lahve (5:21t.lm.).
d. Afirmaţiile de mai sus arată că preocuparea plincip€l! a lui Anc a fct 15 ceari de la poporul Domului
neprihltriE, tn Nm.le Domului (5:24), Amos a considerat că neprihănirea era cel mai impordt .uibut
noral al Mtuii divitu. orice icdl@ a legii morale, fie din partea naţiunilor păgîne (1:3-2:3), fie din partea
Israelului (2:4-16), era o insultă la adresa naturii lui Dumnezeu şi, prin urmare, era o provocare la
adresa justiţiei divine. Dacă Yahve este drept, atunci nedreptatea, necinstea şi imoralitatea nu pot 6
bleEte de El ii iebui€ si pineas5 o plat! aspră de la El.
e Dar jud@a nu . coctituit cull!]nn nMl al lui A nd s3m.ia (s:4). De fapr, el indeie cu
promisiunea unei zile mai luminoase pentru Samaria (9:1r1s). ,i trebui s: ne opuen elor caF con. sideră
că aceste versete nu-i aparţin lui Amos, Nu este deloc nepotrivit ca un om din Iuda să proclame spe-
ranţa davidică şi nu este nepotrivit pentni Amos (în ciuda accentului pe care-] pune pe judecată) să
încoroneze sentinţa negativă despre pierderea finală (7:1-6) a o afimale p.zitivn .l6pre siori' IiMl!.
BIBLIOGRAFIE. W. R. Harper, A Criticat and Ex-eg*i@L Cmmdtut & Amos andtlor"4 1910: s. R.
Dt€, Jod dd Andr, 1915; R, M. CwF4 Tne Aoot of Amos, 1927; R. S. Cripps, A Criticai and Exegetica!
Commentary on cfie Book of Amos, 1929; E. A. Edgrdll, 77ie Book of Amos, 1914; J. Marsh, Amos
and Micah, 1959; J, l. Mays, Anor, 1969; J, A, Motyer, NaCR „Atnos", 1970; idem, 'lneDa.yofthe.Lion,
TheMessage ofAmos, 1974; H. Vi. Vtolff, Amos theProphet, 1973; R. 6odis, "The Conp.sition and
Scuctw oi Amos", HTR 33,1940, !, 239-25lt H. H, Rowley, „Was Anrs a Nabir Eissfelt Festschrifc,
1947; J. D. Watts, Vision and Prophety in Amos, 1958; E. Hammersiiaimb, The BaakafAnT, 1970.
J.c.s.s.T.
J.A.M.
AMPLIAT. Prietenul lui Pavel, salutat cu dragoste (Ron, 16:3). c€le Mi bu€ MSS et, ,chplirtuj,, un
nume latin de sclav; „Ampiias" este o formă alintată, Lightfoot (Philippians, p. 174) găseşte numele în
inscripţiile ce aparţui „casei Cezarului" (cf. Filip. 4: 22); era un nume obişnuit. Cei care cred că Rom.
16 se adresează de fapt Efesenilor pot găsi un Ampilat şi aslo (dlr 3, 436). o iRripge de pe u mmtnr,
-Af,pliad, prclabil din a dou jumibte a slului întîi, în catacombele din Domitilla, este dedicată unui
sclav, indicEnd probabil cinstea de care se bucura în bisi, (c, SandayşiHeadlam, Romans, p 4?4), Nu
este imposibil să fie vorba tocmai de Ampliat care este mD$omt de Pavel, sr de lanilia lui (cl R. btriani,
AMULElE
Pogo4 dna Chtuian Rane, 1a95, p, 342 i,lrm.), Ampliat, Stache şi Urban (c/. v. 9) au fost comemoraţi
împreună ca martiri (Ana Sanctorum, Oct. 13, p. 687).
A.F.W.
AMRAFEL. Un res€ din rginar d€ a atacat sode ma şi cetăţile învecinate, cu ajutorul lui *Chedor-
laoner * a altor resi, <ta! a l6t epiro de Am (cen-14:1 ş.urm.). Identitatea lui este incertă. Identificarea
lui d I,IjR).rH.mlEpi 6te imprcbabilS.
D.W.B.
AMRAM. (in ebr. @.an, ,,Fpo! iMlFi). 1, soFn lui leheb€d 9i btA luj Moi*, turon !i Mirjan (Măria)
(Exod. 6:20; Num. 26:59; 1 Cron.'6:3; 23: 13). El era un „fiu" (adică, probabil un descendent, cf. 1 clm.
7:20-27) 5l lui ch.bat (Exod. 6:1ai Nu. 3:19), si prin urmare un /qu al lui kvi, 2. In Ea 10:34 este
menţionat un Amram care şi-a luat o soţie sEiinS de loronn elra.
E.J.Y.
AMULETE. obiceid de a pm obiete simbolie pentru vrajă sau pentru protecţie de râu era cunoscut în
tot Orientul Apropiat. Asemenea amulete aveau de obicei forma unor ornamente mici, pietre preţioase,
sigilii, mărgele, plăci sau embleme, pe care era scris uneori un descîntec sau o rugăciune. Evreii erau
singurii care condamnau folosirea lor şi îs. 3:18-23 dă o lisd d€ asrcE bile.ii pfttc de lehei, Lista
acestora include „cutiile cu mirosuri („cutii pentru suflet") şi „amulete" (T'fiaSTm - un cuvînt care în -
seamnă „şoaptă", fie un descîntec, fie o vrajă) (Isa. 3:2Oj c' ps. s3:5; Ecl. 10:11j ler. a:17). Prea{a
amuletelor poate fi dedusă în „pietrele scumpe care aduc noroc" (vezi Prov. 17:8), deoarece se credea
că najoriiate pietrelor a@u pbprietC nBgEe. Asdel, t6te pietiele $ inelele folGie ca 'sisn aau coo siddate
anul€t€ (cf. Ier. 22:24j Hag. 2:23), la fel ca mjo.ibis pod@b€lor p€Mnale cm a! fct cele rolcie p.nh
facerea vilelului de .u (Erod. 32:2) eu ele lngrcpate de Ia@v (cd, 35:4). Dierlger€ garpelui de aramă
făcut de MoiF 6ie leSarE de .on dal@e folsirii lamelor (rezi Isa. 3:3) jF.p€le de aramă a fost distrus
după ce a devenit un obiect de lnchituF snF6titi€si (2 Inp. 13:4).
Dovezile arheologice arată folosirea pe scara largă a D.d€bebr ae folm di*rlui Fla. $u a uei seni. luni
răsturnate, un simbol al leitei Iştar-Astarte, purtat de femei sau de animale pentru a le mări fertilitatea
(rud. 3;21). Ftuinele de $ €srprean 5i sinbolue de animale şi fructe (anith, pentru viaţă, ochi sacru) sînt
legate în general de fertilitate şi protecţie. Fruntariile dintre ochi (tfiţăpâţ, Exod. 13:16; Deut. 6:8;
11:18) i ciucun ({ni! Nm. ts:33-39) de la haine dar neni$ se fie o aduce!€ amint€ a Lesii ii o pieruca în
calea superstiţiei şi idolatriei, care sînt condamnate (Exod. 13:9; Deut. 6:8 ş.urm.; Prov. 3:3). Aceste
şnururi purpurii au fost comparate cu şnururile albastre ţi roşii folosite de hetiţi ca amulete, iar unii au
cdidet .5 ii clopoteii de la p@lele hainei @r.ld pet area! e bl sinila. (Exod. 2a:33), la fel .m aEau @le ?
@b d€ on din Asi.ia (ct zah, 14:20).
AMUT,ETE
luda Macabeul a găsit amulete pe trupurile soldaţilor săi morţi C2 Mac. 12:40), folosite probabil ca
«filac-terii (grec. phyiakterion, „pată."); la fel au ajuns să fie considerate de evreii de mai tîraiu ţi
cutiile mici care conţineau un sul mic cu un pasaj biblic, prinse pe uşorii uit (f,',4d; Deut 6:9).
DJ.W.
AN SABATIC. Acest termen se referii la o lege cu privire la pâmînt. în Lev. 25:2 găsim expresia vf&î-
VţŞh ă'ăreş îabbăţ, „pămîntul va ţine un sabat". Este numit de asemenea „sabat de odihnă solemnă" sau
„an solemn de odihnă" (Lev. 25:4-5). După 6 ani de semănat, prăşit şi recoltat, pâmintul era lăsat
nelucrat timp de un an. Roadele care creşteau pe ctmp fără să fie semănate trebuiau să fie lăsate pentru
cei săraci şi mrrr dilEle (Erod. 23:11; Ddt 15:2_16). PenEu a linişti temerile izraeliţilor că vor duce
lipsă, Domnul ie-a promis că în anul al 6-lea pămîntul va rodi suficient pentru 3 ani (Lev. 25:20
ş.urm.)- Acest an de odihnă a fost respectat în brad de la vremea instituirii sale (Neem. 10:31; 1 Mac.
6:49, 53; c/. Jos., Ant. 12. 373: 14, 206), T.xtle din ls. 26:34-43; 2 Cron. 36:21; Iet 34:14-22 e tlern |a
ntlni. lui Dllj@4 legată de nerespectarea acestei legi.
Culminarea anilor sabatici era atinsă la fiecare 50 de ani. Acesta era un an jubiliar (Sn ebr. yâbel, „ber -
bece", de aici „trîmbiţă" (corn de berbece) cu care era anulat anul). Erau 6Pli@te legile sutui etEticln in
plus, proprietăţile erau date înapoi proprietarilor originali, datoriile erau iertate şi evreii care se
vîndusera sclavi ca sâ-şi plătească datoriile erau eliberaţi. Era o vreme de mulţumire şi un prilej de a
trăi prin credinţa că Dumnezeu va asigura hrana (Lev. 25:8, ecc.).
Semnificaţia odihnei pamîntului în fiecare al 7-lea an nu este bazată doar pe principiile de chimia
pamintului. Nu urmează nid tiparul canaanlt de cicluri de 7 ani fără recoltă, urmaţi de 7 ani de belşug.
în text se spune că pămîntul este lăsat necultivat timp de un an. (\fezi C. H. Gordon, Ugaritic Uterature,
1949, p. S e,m.). Mon'vd tundamentd Pentru aesr. succesiune este găsit în afirmaţia că anul al 7-lea de
odihnă este un sabat de odihnă pentru pămînt ţi pentru Dotud (Ld. 25.2, 4). Este diddt d aici qitt! o
legătură cu instituirea ^sabatului, pe baza activităţii creatoare a lui Dumnezeu. Alte elemente pot fi
observate în armonie cu această afirmaţie şi anume, că omul nu este singurul proprietar al pâmSntului
şi că el nu deţine proprietatea pentru totdeauna, ci Ii este încredinţată de Dumnezeu (Lev, 25:23).
Israeliţu trebuia să-ţi aducă aminte de asemenea că ei nu stăpîneau nimic printr-un drept inerent al lor,
deoarece ei au fost sclavi în Egipt (Deut. 15:15). Generozitatea este deterniEti de Buotti4a.
D.F.
ANA. 1, Potrivit cu ixx. samariteană ţi cu Pesita Siriană, Ana este „fiul" lui Ţibeon, Hevitul, şi tatăl lui
Oholibnma, una dintre soţiile canaanite ale lui Esau (Cd, 36:2; wig i n ld 13, 24251 1 Cror 1.401. Dacă
în Gen. 36 Hevit ţi Horit (Hurian) înseamnă acelaşi Lucru, Ana este cel care a găsit izvoarele calde din
pustie pe dud păştea măgarii tatălui său (v. 24).
în atr! de a.4E, dac! OholibaM dlt C€n. 36:2 poate fi identificata cu ludita (Cen. 26:34), Beeri Hetitul
din acest verset ar putea fi un alt nume al lui Ana, şi comemorează descoperirea izvoarelot calde,
deoarece în evr. be'er înseamnă ,.fîritînă".
2. Un şef de dib Ldit 6'ate!. luj Tbeon $ fiul lui sen (Gd. 36:2q 29: I cs 1:33).
R.A.H.G.
ANA, (foima gr. a numelui ebr. hannă, „har, graţie"). 0 văduvă bătrtnă, fiica tui Fanuel, din seminţia lui
Aşer (Luca 2:36-38). La fel ca şi Simeon, care făcea ţi el pane din rămăşiţa care „aştepta mîngSerea lui
Israel", a avut o viziune profetică; ea participa cu regularitate la serviciile de dimineaţă şi de seară de la
Templu, Cmd a auzit cuvintele lui Simeon atunci cînd a fost adus Isus la Templu, ea a spus că acest
copil este Mesia cel mult aşteptat, şi a dat slavă lui Dumenzeu pentru împlinirea promisiunilor Lui.
J,D.D.
ANA. Ana (sau Annas, sau Ananas), fiul lui Set, a fost numit mare preot în anul 6 d.Cr. şi a fost
destituit în anul 15 d.Cr. în NT el este numit mare preot şi după anul 15 d.Cr. Pot exista trei motive
pentru acest lucru, întîi, deşi romanii îi destituiau pe marii preoţi şi numeau alţii, evreii considerau că
funcţia de mare preot este deţinută pe viaţă. Mişna (tforayoth 3, 4) spune: „Marele preot oficial se
deosebeşte de preotul care a fost destituit din funcţia de mare preot numai prin ţapul care este jertfit
pentru el în Ziua Ispăşirii şi prin zecimea de efă", în ai doilea rînd, titlul de „mare preot" este acordat în
Faptele şi în scrierile lui Josephus atît membrilor câtorva familii preoţeşti din care proveneau
majoritatea marilor preoţi, dt şi marilor preoţi oficiali, în al treilea rtnd, Ana a avut o influenţă
personală puternică asupra marilor preoţi care l-au succedat. Cinci dintre fiii săi, dt şi Caiafa, ginerele
său, au ajuns mari preoţi. La judecata lui Isus vedem că Ana conduce o investigaţie preliminară înainte
de judecata oficiala sDlnte- lui cada Ooar 13:1324). cbrd L@ 3:2 spune că marele preot era Ana şi
Caiafa, folosirea singularului probabil că este deliberată, indicînd că deşi Caiafa era matele preot oficial
numit de romani, socrul sSu deţinea puterea de mare preot, atît defacto, prin influenţa personală dt şi,
de jure, potrivit felului d. gîndiie al ntilor (ct PaDt{ a:6)
D.R.H.
ANA. (în ebr. Jiannd, „hai", „graţie"). Soţia favorită a tui Elcana, un bărbat din Efraim care avea două
soţii si @e lGria la RaMtain-Tofim (1 sas t). cealali, soţie, Penina, o chinuia pentru că nu avea copii.
Ana a jurat că dacă va naşte un fiu 3 va închina lui Dumnezeu ca *nazireu. Ea a făcut lucrul acesta şi a
pus copilului numele *Samuel. Cîntarea ei de mulţumire (1 Sam. 2:1-10) sugerează ca ea a fost profe-
teasă, Cîntarea menţionează pentru prima oară regele ca Mesia lui lahve („unsul Lui"). Există multe
asemănări cu cîntarea Măriei cînd a fost anunţată naşterea hicristc c@ 1:46'ss: TMAGNIFICAD. Ea i_a
ads lui Samuel o haină în fiecare an cînd mergea la Silo ca

ANATEMA
să se închine. Mai tîniu ea a mai născut trei fii şi două fifce(lSam.2:19,21).
J,W,M.

ANAC „Fiii lui Anac" CÎn ebr. '"ndqtm), urmaşii lui AEc, au t6t lo.litoli ai p.lertiei l@inle de reniren
israeliţilor. Numele Anac apare nearticulat numai în NM, 13:33 d Deur. 9:2, id h alt! pane .parc
articulat (evr. Jig^nâq] şi se presupune eă trebuie considerat nume colectiv, echivalent cu „fiii lui
Anac". Expresia „Arba (qiryat 'arba', *CHIRIAT-ARBA) era tatăl lui Anac", din los. 15:13. pare să
indice că un om cu numele Arba a fost strămoşul lui Anac, afară de caiu! c3 substantivu] „tatăl" este
aplicat cetăţii; în acest caz cetatea Arba, cunoscuta mai tîrziu ea *He-bron, a fost considerată cetatea
strămoşească 3 lui Anac.
Statura şi forţa formidabilă a fuior lui Anac au fost aproape proverbiale, deoarece ei erau luaţi ca un
standard cu care să fie comparată statura altor oameni, cum erau fiii lui Emim (Deut. 2:10) ţi fiii lui
Refaim lDdr. 2:2t), {i @ o zicaM: 'Cire poaE sta înaintea fiilor Iul Anac?" (Deut. 9:2). în descrierea
Ţării Promise făcută de cei zece spioni cărora li sa lMuiat iniM, * .lbliniaze faptul cn db leuiau fiii lui
Anac (Deut. 1:28; LXX traduce '"năqîm cu gigantei, *UPJAŞ). Sa spus că ei erau minaţii lui Nefilim,
care erau de asemenea consideraţi fii ai lui Anac, ţi spionii au spus ca s-au simţit ca nişte lăcuste
încomparaţiecuei(Num. 13:33). Ei locuiau Sn zona deitr@ra, !r sF.iat ls Hebm (Ns. 13:22), ude st
găseau Anima a.Şesai şi Taîmai,, fiii Iui Anac". los ua a nimicit pe fiii tui Anac din ţinutul deluros (din
Hebron, Debir ţi Anab), dar au mai rămas unii în Gaza, Gatţi Asdod (tos. 11:21 ş.urm.), şi m cele din
urmă i.. !€Mit lui c.Lb nrsiu4 sr,i izaone6s., din Hebron, cetatea care i-a căzut la sorţi. Nu se cunoaşte
nidic d6pe .€te poDoarc din alre rle dedr ii. bliai uii eretdto.i sslir d ei fac pane dinEe popoarele
menţionate în Textele de execraţie (blestem) egiptene din secolul al 16-lea, sau că reprezintă u ridu
Bhi ,de tip 6listd".
aEUOCRA!I!. ANET, p. 32a; tT 15, 1965, p. 46B- 474.
T.CM.
INAMEIjC rrtitui de rAdln@leq o rcitare la care se închinau coloniştii din Sefarvaim, aduşi în s.Mr:a
d. dirieri (2 in?. 17:t1). Da.! rsefein este considerat a fi Sippar din Babilon, numele „Ana-meletf'
înseamnă „Anu este rege". Totuşi, tntrucît numele nep. cu panicda ,lesir@ cu Anu 6te in probabilă,
deoarece numele divinităţilor acadiene care încep cu vocale stat scrise în transcrierile aramaice cu
particula (cum este cazul cu Anu, în Uruit, în Nlll al 3-L, td.Cr,). Mai prcb6bilt st€ ideri6. carea cu An,
leul masculin, perechea lui Anat, cunoscut în textele ugaritice ţi feniciene (F. Grfindahl, Die
Persoimamtn der Tbete aus Ugarit, 1967, p. 83, 110].
DJ.W.
^NANIA. Forna sles.I a nunehi Hananiah ("Yahw a lu@to cu milostivire^, 1, ln laptele 5:1 ş.urm., un
membru al bisericii primare din Ierusalim a .:tui conEibutie la fodul nonetd coss . ldt mi mică decît a
pretins el; el a căzut mort cînd necinstea lui a f6t dati pe fats. 2. ln Falble 9:ro 9.@., 6 llme al lui Iss h
Dam*, 'u on nelril)lnir dupA Le8d, de sa nbFietoit o saul din lhs ih€dint după convertirea acestuia ţi
care i-a comunicat lui Parel Disill@ dat, d€ Cristc.9i 3. in FaDtele 23:2: 24:1, A@ia 6ul lli N€deb€eu,
Il]e prct htre ad 47-54 d,cr,, ?re{€dinele Sannedtindui dnd Pavd a fost adus înaintea lui; un om bine
cunoscut pentru lăcomia sa; omorît de sseloţi în anul 66 datorită poziţiei sale pro-romane.
F.F.B.
ANATEMA. 1. Sensul original al cuvîntului gr. ana-tfiema este „ceva ridicat (într-un templu)", adică o
jertfă votivă, o formă ţi un sens care sînt păstrate în Luca 21:5 („daruri").
2. Cuvîntul gr. anathema (cu e scurt) este mai restj cele doue fome sim oBiaeEte dkiitute de lexicoFafi
cm sre riey.his, dd a! u 1ntel6 înrudit ţi deseori sînr confundate în uzanţa practică.
LXX foloseşte anatema pentru a traduce cuvîntul evr. herem, *blestem, „lucru închinat", lucru care tre-
buie interzis, tnţelegînd prin aceasta nimicirea totală (de€x- ld. 27:24 i.m.j Nm. 2113, p€nd etat@
Holmi D€!t. 7:26, 9i cJ loritui, Judith 16:191. T€xtele e clprint bl6ten€le prgitu aEta ce ac6t cuvint m
folGit ca o fomd, de blatq id afan iudaisnurui (vezi DeisMnn, LAr, p- 95 ilm-; si
MM).
Dat fiind sincre6nul nei€dsi a fos posibil € unii creştini să audă blasfemia oribilă, Anatema Isus" de pe
buzele unor predicatori aparent „inspiraţi" (1 cor. 12:3): 6€ ca cF o rsriduire a dftlftnnnli (Pliniu, Ep.
10. 96 şi alte suise arată creştini persecutaţi cărora li s-a cerut să-L „blesteme pe Cristos"), 6e .! en o
nodaliare de r.jcne a prelnteanului Isus, în contrast cu Cristosul înălţat. Oricare ar fi fost starea
vorbitorului, nici un mesaj care-1 înjoseşte pe lss no vin€ de la Ddu.l Sturt. De .Fn€nea. P6kl spm
d6pre sin€ ct, de dras Fatilor s5i renE. tiţi, ar prefera să fie el însuşi „sub blestem", înţelegînd prin ac€s
*!ara@ de cristG (Ron, 9:3)t ror Pavel spune despre predicatorii „oricărei alte Evanghelii" (Gal. 1:8-9)
$â fie Anatema", adică, să fie puşi sub interdicţie, înţelegînd prin aceasta abolirea recunoaşterii lor ca şi
creţtini. în toate aceste cazuri cuvîntul grec este transliterat anatema.
In I Cor, 16:22 cei caft lt urrep€ Crisls sint pai sub blFt€rc sub @atm4 si inediat drai acs urmează
cuvîntul *maranata. S-ar putea ca această a*i@ si confele se6ul At:l@l : .,Fie ca Domur n61n s, aducl
ln curhd jldertile sal€', (cf, c. F. D. Moule, NIS 6, 1960; p. 307 i.h). Dar F loac € JtiamnataV să fie o
propoziţie separată, Avînd în v€dft conthutd I Co.. rcte cuvinte ain cont*tut eluteilor pline de ateguq
sint ad8ate, fiJi a exista vreo legătură specială a cuvîntului anatema cu demiterea dinaintea
Eucharisrului, cum cred unii (cf. G, BonrkaM, ThL 75, 1950, p. 227 i.wj J A. T. Robrdon, JlS nr. 4,
1953, p. 3a s.um-1.
37
ANAIEMA
CoEpiFtorii din FapEle 2314 sau ps sub onat/tema („blestem"), adică, au cerut un blestem asupra lor în
cazul în care aveau să eşueze (c/. expresia din VT: „Sâ se poarte Domnul cu toată asprimea faţă de nire
daca N voi Lce .la.''l
Sensul ecleziastic de excomunicare este o extindere a sensului biblic, nu un exemplu, deşi nu este
inpeibn 6 obieittil€ din snEsoei (cJ s8 4, 9. 293) săi fi dat o nuanţă aparte.
\ferbul înrudit apare în Marcu 14:71: Fapt, 23:12, 14, 21.
BIBUoGRfll, H. AEt. D. Muller, MDMT I p 413-415; J. Behm, TDNT 1, p. 354 ş.urm.
n.".*.
AIVATOT. c€iate din linurul lui Bdidir dait le' vitilor fl6. 21:1a). cetata Mtal! . lui Abiatar (1 împ. 2:26)
şi Ieretnia Cler, 1:1; 11:21), Abiezer (2 Sam. 23:27; 1 Cron. 11:28; 27:12) şi lehu (1 Cran. 12:3), cusita
d€ sanhaib (Is. 10:30). Repoplhredihale după exil (Neem. 11:32). Aşezarea modernă, Ras el-(H;rubn), h
aprox. s le N de ldoslih, 5te ln apropierea satului 'Anăta (Foto. Grollenberg, Atlas, pl- 2so,).
DJ.W.
ANDREI. unul dhlre cd doispt€Ae apctoli Nu' mele este de origine greacă (şi înseamnă „bărbătesc"),
dar se poate să fi fost un „nume creştin", la fel ca şi „Petru". El a fost fiul lui lona sau Ioan şi a venit din
Betsaida Galileii (Ioan 1:44), dar după aceea a locuit împreună cu fratele său Siraon Petru la
Capernaum (M;rs 1:29), ude lumu i^preud s pdari (Mat. 4:18). Ioan Botezătorul, al cărui ucenic a fost
(Ioan 1:35-40), iLa srlt.i pe Iss @ Mieltl lui Dlll@kuritat4 DupA *aa el la 8!sir F Simn ii Ia ads la ItcM
(Ioan 1:42). Ulterior a fost ctiemat să-L urmeze pe Isus (Mar, 4:1&20; M.rd 1;16-13) gi . devenit unul
dinE cei doisleae apcbu CMa( 10:2: Maruv 3:la: Lu. 6I4). Cr€dinta Iui tEcticl 6te araht !n I€n 6rg9;
12;2122. H a f6t uul dinie ei caE 'u pus întrebări despre judecata viitoare asupra Ierusalimului (Marcu
13:3-4). Este menţionat ultima oară cînd era împreuna cu ceilalţi apostoli, după înălţare (Fapt. 1:13).
Este probabil să fi fost crucificat în Abaia. Evansheliil. 6inoprice re spu pufire lutui ddprc €l d*Fr în
Ioan el ne este prezentat ca primul misionar în ţara lui (1:42) şi primul misionar pentru străini (12:21-
22). William Temple a scris despre prima lui misiune: „Poate că este pentru Biserică un serviciu mai
mare d{it a €cut onc alr on" (neadin35 e 5i Johnr Gospel, p. 29).
R.E.N.
ANDRONIC $I IUNIAS, IUNIA ('luia 6t€e on nume feminin - poate soţia lui Andronk? „lunias" este o
formă prescurtată a numelui masculin lunianus.) saluEri d dngp6re de Par€l (Ron 16:7) c, (r) ,rud.r, !
dic., pbbabn erei e in Ron 9:3 (E MM% syngeries, pentru explicarea acestui cuvînt ca un titlu de
onoare); Ramsay (Cicies of St Paul, p. 176 ş.urm.) DEuD6€ ca Ecau pane din acel4i tib civic din
Tars; (2) „tovarăşi de temniţa" (vezi Abbott, ICC, despre Col. 4:10); nu cunoaştem cînd s-a petrecut
aceasta; (3) „cu vază între apostoli" (este improbabil ca înţelesul să fie „bine cunoscuţi de către
apostoli"): în privinţa aceasta vezi *Apostol, şi (4) credincioşi mai vechi decît el, aşa cum ne-am
aştepta de la apostoli. Pentru ipoteze care îi leagă de înfiinţarea bisericilor din Ef6 su din RoM, @i B
W. Ba@a erPT 42' 1930'1, p. 3oo i6, $ C .d Barto4 ibid., 43, 1931'2, p. 395 f-lm
A.F.W.
ANIMAI.ELB DIN BIBLIB. Ad thdudi]C TE'hi dt si cele modeme menţionează o gamă largă de
animale, fn traducerile mai vechi, lipsa unei cunoaşteri precise a faunei din Palestina a fost principala
cauză pentru lipsa de acurateţe şi nu este surprinzător că traducătorii au folosit numele de specii
europene cu care erau familiarizaţi. Studiul ştiinţific al vieţii animale a început abia în secolul al 19-lea
si în trecut era obiceiul sl li* dea nue nl@i animaleld cu6 cute s! celor €e areau inpoltdla p6ctica Ani-
malele care seamănă între ele în ce priveşte înfăţişarea eu indebdnF@ au 9timit acelat nme su nure
similaF. adt€ priftiPii g4r.le e aPlicE vietti anj' male în general. De obicei, avem puţine dificultăţi cînd
este vorba de identificarea unor animale menţionate de mai multe ori în contexte care ne furnizează
indicii cu privire la identitatea lor, dar traducerea corectă a multor nume găsite numai în diferite liste
din Lev. şi Deut. va fi întotdeauna dificilă. Traducerile modeme au corectat unele dintre greşelfle din
trecut, dar există o lipsă de uniformitate şi sînt incluse multe traduceri stranii. Nu toate aceste nume sînt
menţionate mai jos, htrklt ureie dnt p€ti@te eu nedednite, dar MJo ritatea sînt discutate. Pot fi
observate două secţiuni majore • animalele sălbatice menţionate incidental odată cu descrierea cadrului
în care crăiesc, şi aniMlele donetice cre @stituilu o tane 4n!.15 a vierii de nde ti. A.6te din urmă sînt mi
imPor' tante si vor fi tratate mai intu.
Două cuvinte din ett- sint ed@ cu clvhtul MĂGAR: "ăţfin, care se referă la rezistenţa lui, şi ham6r, care
derivă de la blana roşcată cea mai obişnuită. Al doilea cuvînt este folosit mult mai frecvent decît
primul, care se găseşte în principal în cele două ircidlnE c{ nrsrrila lui salaan (N6 22) li d Frsnrilele l{i
cn\ (r sm. 9_10), Adte dvinte s refsa !ffii la nlgann doGricit
DorA cuvint€ slnt hd@ in aesal MAGAR SĂLBATIC- "ărăd şi pere'. Primul dintre ele este întîlnitatit
în forma aramaică, '"râd (Dan. 5:21) cit şi în cea ebraică "arad (Iov 39:5), dar traducerea este
contestatădeuuiispecialişti.Termenulpere' aparede 9 ori şi traducerea lui ca „măgar sălbatic", în Iov
39:5-8, este confirmată de context. Această specie este cunoscută în zilele noastre ca ONAGAŞ (Equus
on@r) 'i @e fi ndnit ln mulie Pi4i din Aeia de v si Centrală. O formă înrudită îndeaproape cu subspecia
care a devenit extinctă pe la jumătatea secolului al 19- lea a fost introdusă cu succes în rezer%!a mruala
BaY Bd din S Negdtllu.
MiCA{uL ete m3s al nls.iului sllbatrc Nu' bian (Equ6 dif,6) ei * .rcde cI a f6t donsticir in
I
38
Alrid de N! io timpul Noljticllui. tdm renFolre este în timpul şederii lui Avraam în Egipt (Gen. 12; 16),
dar pFbabil llddnc5 et a folGit mngali penh hro pon inc, din Mspohi4 unde erar ce@ute roi multe rase
în jur de 1800 î.d.Cr. „Măgarii" care trăgeu c!ruleb rn Mepohia adtice a mj bire d€ 1.000 de ani înainte
de aceasta, zugrăviţi în gravuri în piatră şi în desene, ştim că au fost onagaşi (măgari silbatici), r t.rasti
rpeie nu a fost domesticită cofrplet niciodate, MEalii au lGt d€ o inportdlS vttai, !€ntru popoaEle
rllfude $ au coBtituir nij loace de transport esenţiale, permiţînd o călătorie nedie d. 30 d€ kn !e zi. Ur
ren d. la Muia ara ci încă în secolul al 17-lea Î.d.Cr. era considerat nepo trivit ca regii să călărească pe
cai şi nu pe măgari. Imaginea biblica este în armonie cu acest text, şi arată ce ftgn dliEu p€ nlg.ri ln
tinp de pace, in iinp ce €ii sint aftiad o r:zboiul. in thiE acstui fapt, cl Zdr. 9:9 ii Mid 21:2 im,
MINZUL dsi€ nenbrii tindi .i faniliei clului şi măgarului; în Gen. 32:15 termenul este aplicat la puiul
unei cămile.
»VT conţine numeroase referiri ia CAL (site), multe dintre ele figurative, si termenul este întîlnit
deosebit de frecvent în scrierile profetice ţi în cărţile poetice. ldtindeni h VI gi NT crlul 6t€ asiat de
obiei cu războiul şi cu puterea, şi foarte rareori este menţionat singur. Un alt cuvînt, pârăl, tradus
„călăreţ", poate însemna cal înşeuat din cavalerie sau, poate, calul si călăreţul; săs este un termen mai
general,
■ folosit în special pentru caii care trag căruţe. Dintse rec aniMlele ere au d*nit mimle de tracţiune,
calul este cel mai important, deşi a fost domesticit mult mai tîrziu decît vaca şi dedt măgarul. Spre
deosebire de măgarul sălbatic, care a trăit în sertii-deşertul din N Africii, strămoşii calului sînt orisiEi
djr rtepele EwFi si ale ;$iei- prcbabil cd d@ttciEa a awt le in noa indeFnd6t in Mi nult leui: Ewpa de Y
lda de svqi Mongolia- Caji din scrierile biblice se pare că provin din al doilea Ioc.
0 db)i!: b€b, dn p€n@da lu Hammp| c. 1750 Î.d.Cr., conţine cea mai veche referire la un cal pe care-1
descrie ca „măgarul din răsărit". Caii erau cunsocuţi deja în Egipt pe vremea cînd a ajuns losif la putere
şi ei au fost folosiţi în urmărirea din Exodul. Ble inpbb6bil ca poporul Israel si 6 awt caj, dar in orice
caz, caii nu suit adaptaţi pentru călătoria prin deşert.
Popoftle care au i.5it h c5@ar au awr €i si i-au călărit în lupte flos. ll:4; etc). David a luptat adesea
împotriva lor: David „a tăiat vinele cailor de trăsură (de la 1.700de călăreţi) şi n-a păstrat cai dedt
pentru o suis de €re" (2 san. ai4lI ac6ta paP si fie prima menţionare a faptului că el a avut cai. („A tebt
vinele - e refde h tgldonul difte gsunchi si LTheitu de d6pr. copit€i la picrorul diEpor. Tăierea acestui
tendon schilodea permanent caii.) Fiii lui David a! i8norat interdLaD din D€ut, r7:16 (rcte. ritoare la
vremea cînd poporul avea să ceară un rege): ,.Dar să n-aibă mulţi cai"- de ex., Absalom si-a pregătit
care li .ai (2 San. 15:1), b. Solononi a ant mi tîrziu o mulţime de cai, ţinuţi în grajduri speciale la Haţor,
Meghido şi Ceier. Caii erau importaţi din Egipt şi ck {Anrolia$ de s) 9i €rar spoe$i n trril€ învecinate,
preţul unui cal fiind 150 de sidi de argint (lîmp-10:28 ş.urm.).

ANIMALELE DTN BIBLIE

CATIRUL 6re prcduul fnpeien€.n dinn€ cat si nfuar- Ac€ti hibri2i p.obabil ci 5u lGt plod!+ cu rînd
după introducerea cailor în ţinuturi unde se creşteau nise.i dqi o emen€a iMtuciFe pale se fie iatenis5 ln
nod sp€cial in Lev, 19:19: ,,S5 nu inpre Nei vite de doud $iui diferite' (aici ,Jitd, beft-md înseamnă
orice animal domestic). Interdicţia aceasta po.te dpltca de ce €lirii sint mendomS abiz .5tre sfi$itul
domiei lli David (? san. 13:29). Este ge I)ml aepbt faptul ca Emmd ebr. rmln (cen. 36:24) ar trebui
tradus „izvoare fierbinţi" (rsv) şi nu „eatîr" (AV). pered şipirdă sînt termenii folosiţi pentru mascul şi
femelă, deşi acest hibrid este întotdeauna steril. CaSrii sînt valoroşi deoarece ei combină puterea .alului
.u rezistmla 9i sbbilibt€ mig.rului cit si c.pacibb artsruja de a e hr'ni cu o mîncare mâi sincei ei au de .se
plsd de vig@ car
.&actdi4zE hibnzij, atlt ai prant€lor cit 9i ai anj. malelor.
în Est. 3:I4 cuilntul e!r. rs&e{ 6te nads m' corect „cai iuţi". Deşi istoria începuturilor CĂMILEI (în ebr.
gămăl; în gr. kamelos) conţine goluri majore şi strămoşul sălbatic este necunoscut, există dovezi
numeroase cu privire la domesticirea ei timpurie. Cămila cu o singură cocoaşă, cunoscută de obicei sub
nuiEl€ de cimit5 arab5, 6e nuit: ad@ dro-made., defi 56t nme € relerg ]a ras de camie alergătoare; este
un animal tipic pentru deserturile din Orientll Aprcpia! qi apar€ in Mradlma biblicS. Cămila cu două
cocoaşe, sau cămila Bactriană (nunfti dupn Bactia, prcbbil h aproFier€ de rid ols din Asia de S\o 6te
acian in prerent d d+efrnils din Aia qtrali $ de NE, sde i€he sint f@rte rei. Această cămilă a fost adusă
cînd va spie S şi un obelisc de la Nimrod (841 Î.d.Cr.) arată că a făcut parte din prada d€ re2boi lurE de
Saltu@. nI. Din psct de vedere anatomic există prea puţine diferenţe între cele doui E* 9j ele pot fi
lncMilare-
Cămila este adaptată perfect la viaţa în zonele adde. CNata 5te u organ de depozjEle dh cde sint extEe
subsbnfe luEitjre atuci cind sre lips: de hrană, cum se întîmplă de obicei în timpul traversării
deserturilor. Modul în care metaboliiează apa îi !€mit€ s; nu b€a ape tinp de o saptinln5, lapi carc este
posibil deoarece cămila poate scădea în greutate cu o treime fără să-i fie periclitată sănătatea; dnd are
a.c6 la apa, apa pielduia 6ts inlmuirE in apioi mativ 10 minute. Cămila are de asemenea un meca nisn
Eziologi. nebi{nuit lrin care tenp€ntua co., pului crft. de la 34° c lrindinimaF la 4op c dupi ami:a, evind
a6dcl pisderu de apa pu tra6. piraţie. Gura, nasul, ochii şi picioarele sînt toate adaptate aEromic penh
viaF h deid. pBtuele c5. milei sint Jolosite !E r&t largS: parut ..ei crefte iama este tuns şi folosit pentru
a ţese o pînză aspră, iar balega este folosită pentru a face foc. Cămila rumegă, dar nu are copita
dgpjgaţăjjsaîncftpotrivF cjrLegSjnraa^~erâliecuraţ§; nu se ştie dacă interdicţia era aplicată şi la laptele
de cămilă, care este o sursă alimentară preţioasă, deoarece femela poate da lapt timp de doi ani. Piela
camei sr. prelucrara. c5mila s p@te hnnl cu vegeralie samcr, br 6ntin. uhrl .i.licat de elulo?i fae ca
balcsa sA fie tolositoare.
CEnn. p€t€ pda o ercinn de 200 kS lls D dlrEl, dar p€nh .iEtoriile in dE€ft ia nMd ju nitate din a@asa
nrrrcrtu. Cemitele d€ p.%rE
ANIMALELE DIN BIBIJB
călătoresc în medie 45 de km pe zi, dar o cămilă alergătoare a parcurs 150 de km In 13 ore.
A existat oarecare controversă cu privire la folosirea cămilelor de către patriarhi, dar arheologia mo-
dernă a arătat ca in Egipt existau cămile domesticite cu 1.200 de ani înainte de vremea patriarhilor. Pro -
blema apare în principal deoarece au existat perioade lungi tn care cămila pare să nu Ci fost cunoscuta
în Egipt; este posibil să fi fost un tabu; Avraam. a mers în Egipt într-o asemenea perioadă (Gen. 12:16)
şi includerea cămilelor tn lista darurilor date de faraon este considerată o adăugire făcută de un scrib,
dar nu există nici un motiv pentru a respinge cele menţionate mai sus. Detalii cu privire la folosirea tn
vechime a cămilelor pot fi găsite în Zeuner (cap. 13) ţi Cansdale (cap. 4). Excavaţii recente din Oman
confirmă pie-iBenţa cămilelor acolo aprox. în 2,500 î.d.Cr.
In naraţiunea din Gen. 24;3S, cămilele au constituit o parte importantă a averii şi au fost folosite pentru
transportul la distanţe mari (Gen. 24;lş.urm. şi 31:34), dar folosirea lor de către nomaa si folosirea
obişnuită a cămilelor nu s-a generalizat pînă aprox. In secolul al 16-lea î.d.Cr. David 1-a numit pe un
ismaelit ca administrator al cămilelor sale (1 Crort. 27:30) iar basajeL ESi@i lin seba 6ri6t purtlb d.
cnEie din AEbi! d. sv (1 lnt, 1o:2).
Cămilele au fost folositoare pentru transportul ta d4st !i tntEjurul lur, dlr nu €u rdt niciodatr popu_ lare
la evrei. Nu există nici o referire biblică limpede la cămile ca animale rezistente la secetă, dar cămilele
au fost folosite pe larg în agricultură, fiind înjugate uneori cu un măgar, fn contrast cu cele 57 de cazuri
cînd VT se referă la cămilă în sens literal, dintre cele 6 refedri din NT nuEi dori silt lit@le _
@taialdmu2icale pentru hainele lui loan Botezătorul, Mat. 3:4 şi Marcu 1:6. Celelalte slnt induse tn
comentariile pitoreşti ale lui Crisros si probabil că îşi au originea în proverbe -„strecuraţi ţînţarul şi
înghiţiţi cămila" (Mat. 23:24) şi zicala cu cămila fi„urechea acului" CMat. 19:24). \ezi de asemenea
articolul separat despre *Cămilă.
Importanţa pe care a avut-o pentru israeliţi OAIA domesticită este arătată de faptul că este menţionată
de vreo 400 de ori, folosind 12 cuvinte în ebr! Unele dintre acestea nu stnt decît simple alternative;
altele se referă la vîrstă şi sex, iar cel puţin un cuvînt (fcar, aram <fkar) ar putea desemna o rasă
separată, şo'n, cuvîntul cel mai des folosit, este un termen colectiv, ţi întrucît se referă şd îa capre este
discutat în secţiunea despre „Capre", kebe! apare de peste 100 de ori şi se aplică la animalele de jertfă,
cu numai S excepţii; expresia „de un an" este mtSlnită frecvent şi se poate referi la un miel de un an
sau mai bătrîn. Patra termeni greceşti sînt întuniţi în cele peste 70 de caruri din Nţ iar dintre acestea cel
mai des folosit este probatori. Pentru o listă completă a cuvintelor în ebr. şi gr. ctt şi a *nsdli ld, led
csndde, P. 53_ss.
Originea şi istoria oilor este complexă şi controversată. Oile au fost crescute de oamenii din Neolitic în
c. 5000 î.d.Cr„ iar pînă în anul 2000 Î.d.Cr. cel puţin cinci rase de oi au ajuns în Mesopotamia.
Strămoşii lor ,Dbebil ca au f6t ol d€ nutc pNind !rcbabir din mai multe surse diferite; pînă în prezent au
fost produse o gamă largă de rase de oi care servesc scopuri diferite şl sînt răspîndite începtnd cu
ţinuturile mlăştinoase pînă in ţinuturi care stnt aproape deşert. oile au l6t do@ticite la hcePut pentru
carca bi grăsimea lor, mai ales pentru grăsime deoarece ca-
prele aveau prea puţină, lîna a fost îmbunătăţită prin încrucişare şi a devenit foarte valoroasă, fiind cea
mm folositoare şi cea mai uşoi accesibilă dintre fibrele pentru îmbrăcăminte. Meşa, regele Moabului (2
împ, 3:a) a ELdt ca dilu anual l}E d. Ia lo00oo d€ berbeci, care probabil că dădeau în medie 1 kg de
lînă. Pieile tăbăcite erau folosite pentru îmbrăcăminte şi pentru căptusirea cortului (Exod. 25:5, etc).
Laptele a fost folosit mai ales ca brfnză şi a fost un aliment de bază, probabil mai important decît
carnea, care era mîncată de obicei numai la mesele legate de jertfe.
Oile sînt animale care pasc, adică, se hrănesc cu irbui si Eiqt mi slectre dedt @trele. Rsa de oi cu coadă
grasă este tn prezent cea mai răspîndîtă în Palestina. Această caracteristică ciudată, care poate dntări
pînă la 5 kg, este cunoscută din mumiile egipt, de pe la 2000 î.d.CT.; este un organ de depozitare,
analog cu cocoaşa cămilei, şî este folositor în verile fierbinţi şi ta iernile reci. Principalul factor limitant
a fost accesibilitatea hranei în timpul iernii şi în vremurile NT turmele erau ţinute adesea în staul
începînd cu perioada ploilor de noiembrie pînă la Paste, şi erau hranite @ Dlavd si d oz.
in ca: 30:32 de clar cA adt ole cit ti €prele aveau culori şi pete diferite şi este posibil ca unele să fi fost
complet albe. Aceasta sugerează că traducerea corectă a termenului ebr. tămfm (Num. 28:3) este „fără
cusur" şi nu „fără pată", leferîndu-se la imperfdiui generdle ti nu la Fb de culcft
D€i @didele athblogice cu?rind hulle wlte şi alte obiecte confecţionate din oase de oi, nu există i,ici o
pfdie bibli.: L fobn€a @melor de berbee dedt @ 1* d€ utei (1 sam 16:1) .si @ iEtuente mu2icale (Ic.
6:4 d.)
în int@Ra Biblie oil€ au o mifioFe n€taroric: profundă, jar în NT singura referire care este Si întregime
nefigurativă vorbeşte despre vînzarea lor în Templu (loan. 2:14, etc). Oile au fost întotdeauna un
element obişnuit al scenei, iar păstorul le conducea, le apăia şi construia staule pentru ele. De aceea nu
este surprinzător că oaia este folosită frecvent pentru aI ills F om - ndjuroEt, dG ln rdracire d uşurinţă,
sociabil prin natura sa, incapabil să se apere sau să-şi găsească drumul spre casă, de ex. îs. 53:6: „Noi
rătăceam cu topi ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui". Al temativa - omul restaurat - este prezen-
nts h Ps. 23, sit de David @ $ tole*e de experienţa sa de păstor. NT prezintă marele paradox din loan
1:29: Jatâ Mielul lui Dumnezeu, care ridică ogcatd lmnt" si ldr 10:14: "Eu sint Plstorui cel bu", şi Apoc.
5;6: "An rdztt sdnd ir picioarc u Miel Părea junghiat..."
Semnificaţia separării oilor de capre (Mat. 25:32) devine clară arunci cînd observăm o turmă ames-
tecată; oile şi caprele se aseamănă şi este necesară o examinare atentă pentru a le separa. Despre
pasajul f@n fituativ di! C$t 4:2 sr. s!fi.ient s6 spsm că deşi traducerea expresiei „toate poartă gemeni"
este controversata, dorinţa păstorului este ca toate oile să aibă miei gemeni şi să nu piardă nidunul.
în vechime o parte importantă a proprietăţii au constituit-o VITELE CORNUTE. Acest sens este a-
6miat de @l al dvhnJui ebr' niqn.fi ln zilele ;m;Ee vitele emut€ sbt bovire salbatice -si doGtice, adi.n,
@brn ai faniliei bovitulo! dar -siEfalne biblice * linitezs la aniMlele d@tice. z@e cu vilte ellr, sint
fot6ib tnh virele .ohute 9i apar de
40
ANIMAI,BLB DIN BIBLIE
Dere 4s0 de od h Biblle. Unnlt@e-1e cuvinte slnt cele mai importante: ftTiemd (sing. ţi colectiv)
desemnează animalele domestice mari, dar nu numai bovinele, î&r, înseamnă de obicei „taur", deşi
uneori se ■foloseşte pentru femelă; este cuvîntul de bază pentru animale izolate, baqar este un alt
termen colectiv pentru vitele comute adulte, tradus adesea „turmă", iar b*'fr este un termen colectiv
folosit mai ales pentru animale de povară, Intre care se includ şi boii. par înseamnă taur; termenul
feminin, pară, este folosit pentru „vaca roşie" din Num. 19. "egd si 'eglă (fem.) (de la rădăcina „a se
rostogoli") sînt cuvinte folosite pentru animalele tinere. m*rt', tradus animale grase, e Er€rI aprup€
l]totdeum la anitulele D€ntfu jertfă.
Şase cuvinte gr. sînt folosite, damalis, vaca (roşie); threnima, mosckos ţi sitistos se refera în principal la
vitele îngrăşate; tauros, taur; si boui, bou.
se dede ca tdt€ viEt€ .ohute$ dorctie Drcvi! dir bout sllbati, sq bou (@i mi j6). Acta a rGi îmblîrizit în
vremurile neolitice; probabil că a fost domesticit simultan în mai multe părţi ale lumii, mai ttrziu decît
oile şi caprele. Motivul principal pentru domdciE a tost folGire lor 6 diEle de care: mai tîrziu vacile au
fost folosite pentru lapte, iar boii pentru tracţiune, mărind considerabil terenul culri-hbil. M:rim€ lor 9i
l:ftja d€ p4k bui a limitt zonele tn care puteau fi crescute; erau crescute cel mai mult în Galilea
Superioară. Cu toate acestea, se pare că au fost crescute pretutindeni în număr mai mic şi erau fol6i€
p€ntfl mi nulte $opui.
Cite p3ali wnitre cu privie la boi strt dare ln vT i h N[ Ei e6u inclqi !r legile a privire la odinsi de ebat
(Exod, 33112), Un bou re€.it r€blia condus la un loc unde să 5e în siguranţă (Exod, 23:4). rdipa@
vitelor @ Fmisa h zi@ de ebat (Lu€ 13:1s), Pml a cirat de doue ori poM@ din l4@ noaict (Deut. 2s:4)
de a du lega €@ loului care Eeieri (r cor. o:9: r Tih. s:Is). AGre pRepre, împreună cu alteţe, arată o
preocupare pentru binele mihalelori ptarpare care N a fGt tndnit; i0 multe ţări şi nu a fost recunoscută
în Apus decît în secolul al 19-lea.
oAPRELE au l6t don6ricite ln etichitare -psenird dir GAPRA s]{l,BATIcI (coptu azsosre) • $ 6! fdt de
fol6 penh paEiarni (cn. 1s:9), deoarece, cu toate că erau crescute împreună cu oile, aveau avantajul de a
trăi cu o hrană mai săracă, tn naraţiunea despre Iacov şi Esau (Gen, 27:9) se sub-lineazâ valoarea pe
care o are capra pentru carnea ei, dar de obicei numai iezii erau folosiţi pentru hrană. Caprle dedeau
l.pre, pieile eEu t5be.iE si uel€ erau folosite pentru burdufuri, iar unele varietăţi de par erau folosite
pentru ţesături; dar caprele au cauzat şi distrugeri greu de evaluat habitatului din zonele unde au fost
introduse si \mde creşterea lor nu a fost controlată în mod adecvat. Lucrul acesta este adevărat tn
special în ţinuturile deluroase la E de Medi-terana, cu veri fierbinţi şi uscate şi cu ierni ploioase.
Ata M a. 6 de +teptat, 6 animal atk de inpor tant are în limba ebraică mai multe nume pentru mascul
(făpTr, să'fr, tqvîî), pentru femelă ( 'ez, sf'trâ), pentru pui Qfdt, tfdi, 'izxtm, pi b'nâ Wm), etc. fn plus,
mai frecvent decît orice alte nume sînt întîlnite două nume colective, ţo'n sau f'ân „turmă" şi seft sau si,
„membru al tuimei". Dacă nu li se adaugă particula
KJM
'ea, ,caprr", su *@6, ,eie", aGte cuvinre r Dot referi Inegală măsură la oi sau la capre, sau la o turmă
amestecată. Din această cauza, deseori este dificil să vorbim despre numere relative.
PORCUL donetic din Palbtim prcvie .lin Su s.ort p.rcul sslbatic <li! ENpa ti v Astei- D@ nezeu a
interzis poporului Israel să mănînce porci (.h"zîr), Lev. 11:7; Deut. 14:8). Această interdicţie a lGt datl
penEu doui motik igieie. ln p.inut d!d, întrurît porcul mănmcă resturi este posibil să transporte
materiale infectate sau să fie infectat el însuşi. In al doila dnd, porcul 6le aardA pe.nu u vGre intestina]
care cauzează tridunoză; într-o anumita fază a bolii, acest vierme trece în muşchii porcului şi apoi p@te
6 tratrmid nl@i prin inssaM cahii. TCchinoza poate invada diferite ţesuturi din corpul omenesc şi poate
cauza chiar şi moartea. Fierberea îndelungată omoară viermii, dar lucrul acesta nu este p6ibl intotd@w,
mi al6 dnd l€mul de fd * găseşte greu, şi de aceea numai interdicţia completă elimina riscul. Această
relaţie dintre carnea de porc şi trichînoză a fost dovedită numai în secolul al 20-lea.
Datoriis ac6Ei int€ldicCi porcui a <t€Enir pen tru evrei un simbol pentru tot ce este detestabil şi
vrednic de urît. Astfel, în Prov. 11:22 porcul este folosit într-o zicală despre o femeie cu un caracter
albic, ia 6ul risipitor . .j6 in staM c@ mi josnică atunci cînd a ajuns păzitorul porcilor (choirns) unui ne-
evreu (Luca 15:15). în vremea NT, găsim că lrre de potci €au c@te de conniteli de reewei (Mat. 8:30
ş.urra., etc.}. Cererea demonilor de a fi triditi lntri tunE de p.rci din aprcpiere ru ar pSEo ciudată unui
evreu, care considera porcii şi demonii în aceeaşi categorie. De asemenea, în Mat! 7:6 Isus le .tra8€
atntia umajilor i5i sn nn alu€ mara5. ribr€]e porcilor, ln 2 !et. 2:22, autorul nn alu€nstette mara5.p.
învăţătorii falşi ca oameni care se întorc la natura lor pagină, ca o scroafă ce se tăvăleşte din nou în
mocirlă.
Dispreţul şi dezgustul cu care este privit CÎ1NELE în VT este greu de înţeles pentru oamenii din zilele
noastre, pentru care clinele este un tovarăş şi un ajutor. S! cFde ca a fct pritun diMl dom6ricir si că în
ultima pane a epocii de piatră era crescut în multe părţi ale lumii. Cei mai muiţi specialişti consideră că
lupul este strămoşul tuturor raselor de cîini domestici.
tn nult€ pJS din orielt .iinele onrinu, s! 6e s anjm.l carc * hreGte cu eu@i.. Ea de folos pentru că el
consuma resturile alimentare, dar era prin însăşi natura sa necurat şi un purtător de boli, şi de aceea
atingerea lui însemna pîngărire. Cuvîntul ebr. kcbeb şi cel gr. ţypn se referă în mod cert la dinii seini
sălbatici care trăiau în afara zidurilor cetăţii şi aşteptau gueie su drDGi narte €re s, fle a@te peste zid.
Cîinii erau altfel priviţi în al te ţări, în special în Egipt, unde erau folosiţi la vînătoare şi unde erau de
asemenea veneraţi. Un al doilea cuvînt gr., diminutivul kynaritm, este folosit în incidentul cu femeia
sno fenicj:ri (Mar. rs:26 s.lm.), cont€xtul slse rează că acesta era un cîine căruia îi era permis să stea
încasă.
„Cîinii" din Fjlip. 3:2 sinr iudanitorii ere hnbua pacea bisericii; „dinii" care sînt excluşi din Noul ieru-
salim, în Apoc. 22:15, sînt oameni cil vieţi necurate, prcbabil u eo! la Deut 23:La, urde "djre" Fle s5 fie
e nl@ dai bSrbatilo! pbstihlri d€ la tempL€L€ păgîne.
41
ANIMAI,EII DIN BIELIE
în wduil€ vT ln PaLstiB tiian mlte RUMEGIToAiE sllbatie cft puteau fi folosite pentru hrana. S£nt
menţionate frecvent *vînatul si metodele de vînătoare variate cum sînt laţurile, cursele, capcanele, eK.
Multe dintre acestea sint în contexte figurative ţi nu pot fi identificate întotdeauna cu exactitate, dar
este cert că au fost unelte ale Minatorului ţi trebuie să presupunem că vinului a asigurat carne bună de
mîncat. Pare probabil că toate speciile majore sînt menţionate în textul ebr., dar în traduceri nu a existat
consecvenţă ţi lucrul acesta se datorează în parte faptului că fauna Palestinei nu a fost cunos cuta atunci
cînd au fost făcute primele traduceri, dar chiar în vremurile moderne tratarea este deseori ne -
consecventa, în cele ce urmează vom enumera rumegătoarele sălbatice care se ştie că au trăit în
Paletina, împreună cu scurte note explicative. Pentru o discuţie mai completă, vezi Cansdale, cap. 5,
„Animale vînate".
cuvl4tuL ebi f Ld tsersn fire hdoialt BoUR sau Bou SALBATrC, s$rmo$d virelor 6hui' domestice. A
dispărut din Palestina înainte de era creştină, iar ultimul specimen cunoscut a fost omorît în Polonia în
prima parte a secolului al 17-lea. în general este tradus „bou sălbatic". Cuvîntul ebr. te'fi eite tradus
„bou sâibtitic", „taursdibaric"sau, maifrecvent, „antilopă". O traducere engleză modernă (JB) foi redă
OKYX, şi aceasta este traducerea corectă. Numele corect este oryx arab sau oryx de deşert- este un
animal adaptat să trăiască în deşert, capabil să supravieţuiască fără apă timp îndelungat; blana este
aproape albă, are cam 1 m înălţime şi animalele de ambele sexe au coame drepte. Armele moderne şi
transportul au cauiat un dezastru pentru oryx şi se poate să fie deja o specie dispărută, cu excepţia
exemplarelor din captivitate, îs. 51:20 spune că oryxul (în rom. cerbul) este prins cu un laţ, o metodă de
vînă-toare practicată de arabi pînă la sfirşitul secolului al 19-lea.
ADDAXesteoaltă antilopă de deşert rar întîlnită; continuă să trăiască în Sahara, dar în ţările biblice a
dispărut înainte de 1900. Cuvîntul ebr. ciîftîn este tradus „pygarg" (av) (în rom. capră sălbatică - Deut.
14:S), pe baia traducerii gr. din lxx, Tradiţia îndelungata şi plasarea lui între alte două animalii de
deşert din lista animalelor care pot fi mîncate suge-rează că acesta este probabil „addax". Traducerea .
€pri sllbari.!" nu poate fr erd,.
Cuvîntul ebr.yahmflj- este cel mai greu de tradus din lista de animale curate din Deut. 14:5. Tradiţia,
tlrarii, d€ Li.( slg€ez: ANTIIoPA AvRrcaNA BUBAL, o spede care în prezent este dispărută în partea
de N a aonei de răspîraiire, dar această identificare este mai puţin probabilă datorită includerii acestui
animal în lista de bucate de la masa lui Solo-inon [1 Imp. 4:23), deoarece se subînţelege că era vorba de
un animal de turmă sau care poate fi ţârcuit. „Cerb" (cerb lopâtar - av) sau „ciută" (RSV) probabil că
sînt traduceri incorecte.
Ultimul nume din această listă este de asemenea dificil de tradus, zemer C^ăritor") este tradus „capră
neagră", dar această traducere nu poate fi corectă deoarece capra neagră este un animal care trăieşte în
munţi înalţi. OI DE MUNTE este o traducere acceptabilă, dar nu este un nume precis. Nu poate fi oaia
berberă, care este limitată la N Africii şi Sahara, dar dte fi o fornt de MUrLoN. dijt5ruti $h ptffitE6ti
dar ale cărei sub-specii încă mai pot fi înrîlnite în S Europei şi SV Asiei.
CAPRA SĂLBATICĂ NUBIANĂ poate fi întîlnită în zilele noastre în aria sa de răspîndire de pe
coastele stincoase de lîngâ oaza En-Ghedi - „izvorul iedului sălbatic". Nu încape îndoială că traducerea
corectă a termenului y'Stm este „capră sălbatică". Rădăcina cuvîntului înseamnă „căţărător"; este
asociată întotdeauna cu munţii şi numele este întotdeauna la plural, aşa cum se cuvine pentru un animal
de turmă: „Munţii ceiînaltisînt pentru ţapii sălbatici" (Ps. 104:18). Pare probabil că termenul ebr. 'aqqă
ţDeut. 14:5) este sinonim cuyă^l, forma la singular; nu este neobişnuit c diMleie bDe sdue sa aib,
doue nlm
Pentru mulţi dintre noi, orice animal cu copite şi coame este pur şi simplu o CĂPRIOARĂ. T>e fapt,
căprioarele constituie un grup bine definit de rumegătoare; ele se deosebesc prin faptul că au comite
care cad şi sînt înnoite în fiecare an, si cele mai multe dintre ele sînt tipice pentru regiunile temperate
din N. Există multe specii şi numirea lor necesită un nume mai complet.
ie mui au EEit fti speii- de c,Pri@F h Palestina. CĂPRIOARA ROŞCATĂ, specia întflniiă in Dod
obisnuit in @ Mi ffi@ patte a Em!'i 9r Asiei de SV, este cea mai mare, şi stînd pe picioare, are o
înălţime de 1,5 m. Nu se poate să fi fost des întîlnitâ deoarece Palestina oferea prea puţină protecţie na -
turală şi căprioara a dispărut demult, probabil înainte de Gi; lsEetiFlor' clPRroAxa BRUNA, pe Gre o
înrUnim în multe ţări în parcuri şi rezervaţii, este inrlra can de I m (la 6pae) şi poaE li EmEoE deoarece
blana ei este cu pete şi la adult, nu numai la pui. Acest gen de căprioare au dispărut în Palestina înainte
de 1922. CIUTA (sau „căprioara") are doar vreo 80 de cm înălţime; spre deosebire de celelalte două de
mai sus, este întîlnită numai singură sau în perechi, şi este greu de observat. Ultimul specimen a fost
observat în Palestina pe Mt. Cârmei la începutul secolului al 20-lea. Probabil că termenul ebr. 'ayyăl, şi
formele sale feminine, tradus cerb, ciută, etc, se referă atit la căprioara brună cft şi la ciută în general si
de aceea termenul este tradus „căprioară".
cuvintul ebr' fbt de indlnii in PaPrele 9:36: „Tabita, care înseamnă Dorea" (dortas, GAZELĂ). Acest
cuvînt nu era obişnuit pe vremea cînd au fost făcute primele traduceri şi a fost redat „căprioară". în
Palestina sînt întîlnite două specii: dorea şi gazela palestiniană, amîndouâ fiind mai mici de 70 de cm.
Deşi au fost în pericol să fie exterminate, ele s-au înmulţit din nou fiind protejate de lege şi în zilele
noastre pot 6 întîlnite în dealurile din ludea şi în clnDine centrale, dt si in juJul defertului cazdere sînt
antilope specifice pentru zonele de deşert, cu blana de culoare deschisă şi cu coame îndrepta te spre
înainte.
PORCULS^LBATTC *u MISTRETUL 5te n4 ţionat mai sus ca fiind strămoşul porcului domestic.
Cuvîntul ebr. ha2tr se referă la ambele forme. Mistreţul continua să fie întîlnit în unele părţi din
Orientul Mijlociu, unde restricţiile alimentare ale evreilor şi musulmanilor nu oferă nici un stimulent
pentru limitarea înmulţirii mistreţului. Aria principală de răspîndire o constituie pădurile si stufărişul;
de ex. Ps. 80:13: „mistreţul din pădure", în Ps. 68:30 „fiara din trestii" se crede că este mistreţul.
42
rtrr
ELEFaNTUI nu 6te mngoEi dnet h s.rip, tură dar există 12 referiri la *ffldeş, care provine atît de la
elefantul african cît şi de la cel asiatic. Metodele de îmblînzire ţi dresare a elefanţilor au fost elaborate
ln India h nileniul al 3,le ln.Cr. Dar aceasta nu . fost o adevărată domesticire, deoarece erau capturaţi
puii şi erau crescuţi ca animale de transport sau, deseori, ca animale folosite în război. Cărţile Maca-
b€ilor (de q. 1 Mac. 6i3o, 3s) * ref€.i dj dlBa ori la elefanţii de luptă folosiţi împotriva evreilor de către
Antiohus Epifanes, din dinastia Seleudzilor. Elefantul asiatic a fost întflmit în vechime în V Asiei, în
zona superioară a Eufratului unde, potrivit scrierilor asiriene, era prins în gropi; nu era un animal
obişnuit într-un asemenea ţinut geografic şi a fost exterminat pe la 3ff6itul nildului I i.d,Cr.
LEI1 an f6r irdlniri cinlva tn Asia Mici. ti orien. tul Mijlociu şiPersia, pînă în India, iar o specie similar
a trăit tn Grecia pînâ aproape de anul 100 d.Cr. Leul european/asiatic se aseamănă mult cu leul african.
Dintre toa te animalele carnivore numai leul a dispărut cu certitudine din ţările biblice, deşi leopardul şi
ursul sîntaproape dispărute. Ultimul leu din Palestina probabil că a fost omorit în apropiere de Meghido
în secolul al 13-lea; în Persia leii erau întDriţi chiar şi în secolul nostru; ei au dispărut: înainte de 1930.
Leii sînt menţionaţi în Siria pînă în 1851 (Burton, Thivels in Syriă) iar în unele părţi ale Irakului pînă în
prima parte a a!!or r92o, Pulinn tei asiaticj .are au suDnreNir plnă în zilele noastre trăiesc într-o pădure
din Kathia-w, h D.nisula Indiei-
Cuvtntul „leu" apare de vreo 130 de ori în Biblie, 6ind o tEdwr€ a cuvhnrlui ebr. 'ar/eh ii a altor s
ovinte, fol6itE pbbabjt !€nEu difdii. stadn de dezvoltare ale ambelor sexe, deşi unele dintre ele sînt
pbbabil nlm ptrti@. Vo@bulann bo3ar su8ers-că leu] a fost un animal obişnuit şi bine cunoscut în
vremurile VT, fapt care este confirmat de multe contexte, chiar dacă folosirea cuvtntului este Sn mare
n$tlre n€bfo.ice penru a indi.o putere. i" orien hil ApDpiat aDtic leul a i6r u sinbot it re?alii*ii {'LEUL
LUI ruDA). L€ii erau Fnuu a*;i " "." tivitate (ff. Dan. 6:7 ş.unn.). Pe vremea lui Asumasir-pal n (883
-85 9 t.d.Cr.), erau crescuţi la Nimrud (*CA-IAH) i mu Fnuli ln nul,! mre G. w. Budre si L. W. Kin%,
Anaals of the Kings of Assyria, 1901).
Cuvlnni LEOPAJID 6ie folGit de obicei p€nLa a ddee. u lugr Mi Mre de felire Detate, Esre p6ibn ca
temeNt ebr, nanar sl $ r;fere adr la adevdrabl lEpard g la rcHEpARDr! pKm si la una sau două specii
de feline sălbatice pătate din Palestina. Tbate referirile sînt proverbiale şi figurative, şi de aceea nu sînt
importante. Poate că cea mai famikra folosire a cuvîntului este în proverbul din Ier. 13:23; J@c u
etiopia s5-!i rhimbe pielea su u leopard (versiunea Comilescu, „pardosi sâ-şi schimbe petele?"
PISICA sirBATrci (Fdtd cftad) contjnu, sl trăiască în ţinuturile împădurite, în special în Galilea.
Leopardul (Pantfleroparduî) esteîn prezent foarte rar fntflnit în Israel şi Iordania, dardţiva leopard au
fost văzuţi sau omorîţi în ultima partea anilor 1960, dintre care doi tn apropierea ţărmului Marii Moarte
şi unul £n Galilea.
ANII,ITTLELE DIN AIBllE
Cuvîntul ebr. zt'eh fls. 11:6; etc) şi gr. lykos (Mat. 7:15, er..) # refer} Ia 6peE de LUp dD Asi. de SE,
Aria de rAslhdiE g nunlnl lor a fGt edu drasrjc în urma creşterii populaţiei şi a folosirii metodelor
nodeft de conbl al sloliii lor, da. in remue I'T erau destul de frecvent întilniti aşa că puteau fi o
ameninţare pentru animale, deşi se crede că lupii nu au fost niciodată un pericol pentru om, aşa cum
sugerează legendele populare. Caracterul lor carnivor este subirrtet6 h mjoribte pasjetor, ,lar lupd ste
menţionat peste tot numai în sens metaforic. Este dem d€ r@!@t faprd ca ln mi nulr de jNftare ditre
Eferinl€ lupul repEzinra D€ cine tnr.o F zjl€ de autoni.E er€ fae abuz d€ ,urerc. de ex. Ter 3:3:
„Judecătorii ei sînt nişte lupi de seara". Lupul din Palestina este asemănător cu lupul din partea centrală
şi de N a l@p€L dar 6te mi nic.
Atît VULPILE cît şi ŞACALII pot fi întîlniţi pretutindmi in Orientul irtdlteiu. $AcEr fJ. Fde dinft
Canidae, din familia cîinelui, şi sînt specii strins înrudiie, dar vdp€a 6te de obicei b anirul sotirar, in
tinp ce ecatn bii* in haite. Ene piobabit c, te. mneul ebr. îă'ăl şi cel gr. alopex include atît vulpea dt şi
şacalul, şi traducerile moderne traduc „vulpe" în unele pasaje şi „şacal" în altele. Ambele specii mă-
nîncă fructe şi alte plante, inclusiv struguri (Cînt. 2r5). In Judtr 15:4 lele 3oo dc al1ftt€ pe de Sa'en
probabit ce au t6t Fcli.
Un alt cuvîni ebr. tanntm, întotdeauna la plural, a fost tradus „balaur" (AV), dar mai recent a fost
tradus ,,:.car' (rv/rsr) . Este posibil .a ac6ta s: 6e u nl@ po€tic folcir penN a sue€E punebr€.
varieldca siriant a URSULUI ARUN mr Fate ir întîlnită în unele părţi din Orientul Mijlociu, dar nu şi
în Palestina din zilels noastre; situaţia lui este incertă qi sar purea 6t 6€ disprflt. Ltiind s din palerina a
ldt onodt h OaLile Superi€r5 in anij 1930, dar cîţiva urşi au continuat să trăiască în jurul Mt. Hermon
timp de încă 10 ani. Este cert că ursul este în ebr. dob (arab. duh). Acesta este mai deschis la culoare
decît urln obhnnifi ti de obicei ate cotuiderar o sub,E.i€. Ursus aretns syriacus. La fel ca majoritatea
urşilor, cu excepţia celui polar, ursul brun este omnivor sau vegetarian En cea mai mare parte a anului,
aşa Encît atacurile lui împotriva animalelor, în special oi, este cel mi probabil si aib{ l{ jafu. cind
ftudete sint greu de găsit.
lxpr6ia 'tuice de p€ cimD .rrcia i sau riDit puii" (2 Sam. 17:8; Prov. 17:12) pare să fie prover bială, la fel
ca si expresia din Amos 5:19; „ca un om care fuge dinaintea unui leu pe care-1 întîlneşte un urs". Ursul
este mai temut decît leul deoarece forţa lui este mai mare şi acţiunile lui mai puţin previzibile.
NEVĂSTUICa! Este menţionată numai în Lev. 11:29, ca traducere a cuvîntului ebr. lioied. în Palestina
pot fi întîlniţi mai mulţi membri ai familiei nevăs-ţuicii cît şi mangusta; nu avem nici o indicaţie care să
.offre ca hdled * rerera la t€e acete a"lmte, aa se crede că se referă la nevăsruka propriu-zisă.
Este €viddt ci animtetc Mi nili sbr deu de idenrit.at alad de cazd ln €re conteltul iiclude unele indicii.
Cuvîntul ebr. SăpSn apare în 4 locuri în VT rL€v. l1:s De!r. 14:7: ps. ro.1:i8, pDv 30:261 şi 6i.
IYRAXUL SIRIAN DE STINC{ (li ron. 6re tradus „iepure" sau „şoarece" de stîncă). Acest animal
aparţine unui ordin înrudit cu elefantul şi este cam de rllrinea uui i€pw, tuq de ft 30.40 d€ cn_ se
43
ANTMALBLE N ETEIIB
luăneste cu plante ţi trăieşte în dealurile stincoase unde se adăposteşte în crăpăturile sdndlor. Această
identificare a fost făcută în secolul trecut şi a fost confirmată de THstram în lucrarea sa The Natural
History of the JSiWe (1867). De aceea, este greu de înţeles de ce unele traduceri modeme folosesc
nume cum este Jepure de srîncâ" sau „viezure de stfiică". Traducerea engleză JB foloseşte „hyrax" in
lista mo-zakă, dar „viezure de stmcS" în alte locuri; este una dintre puţinele traduceri englezeşti care
traduc corect cuvîntu] lapon.
Cuvtorul ebr. tahaî descrie materialul folosit pen-tni acoperirea cortului atunci cînd a fost ridicat (Exod.
2S) ţi a chivotului legămîntului atunci cînd era purtat [Num. 4). Cuvîntul este tradus piele de viezure
(av), inde de tc! eq piEL de apra. Tatr'n (1867) se pare că a fost primul care a sugerat că cea mai prob -
abilă sursă pentru această piele a fost DUGONG, un mamifer marin mare care aparţine familiei Sirenia
şi carepînâ în prima parte a secolul ui al 19-lea era destul de des Sntflnit în Golful Aqaba. Viţel de mare
este nteL poPubr P€nriu ibaong.
Cuvtntul ebr. 'akbâr este găsit de 6 ori în VT ţi este tradus în toate cazurile ŞOARECE. în popor acest
nume este dat la o gamă largă de rozătoare mici ţi ne-am aştepta ca 'akbăr să aibă acest sens atunci dnd
este interzis să fie folosit pentru hrană £n Lev. 11:29, adică, probabil că sa referit la şoarecii de cîmp, la
jerboa (Jaculus jaculus) ţi alte rozătoare mici, cît şi la şoarecii ţi şobolanii propriu-zişi. Cuvîntul apare
de patru ori în 1 Sam. 6, în incidentul cu molima care ia .r*at * fli"ui si.ptonae p.r si fie cele ale plăgii
bubonice, fapt care sugerează că 'akbor se referă aici la ŞOBOLANUL NEGRU (Hattus rattus) ai cânii
păduchi sîrvt principalii purtători ai acestei boli mortale, cunoscută în Europa Evului Mediu sub nM.le
de ciunr (B*tte) @gra.
Cuvîntulebr. 'amebeţesternenţionatnumaicaun aliment interzis, dar similaritatea cu cuvîntul arab 'arneb
cît ţi motivul interdicţiei sugerează că acesta este IEPURELE din Palestina. Afirmaţia din Lev. 11: 6:
„Să nu mîncaţi Iepurele, care rumegă, dar nare unghia despicată" (adică, nu are copită), a fost înţeleasa
greşit multă vreme deoarece este clar că iepurele, înrudit cu rozătoarele, nu rumegă. Totuşi, se ştie în
prezent că iepurele de cîmp, la fel ca şi iepurele de casă, produce două feluri de excremente, dintre care
unul este mestecat ţi înghiţit din nou, dînd impresia că iepurele rumegă. Acest obicei ciudat are cam
acelaşi rol ca ţi rumegatul, deoarece permite digerarea materialelor care ar fi greu de asimilat în mod
normal.
LILIAC este o traducere acceptabilă a cuvîntului 'afelf^ (Lev. 11:19 si Deut. 14:18), inclus printre
animalele zburătoare din listele mozaice. în Orientul Mijlociu pot fi întSnite numeroase specii, dintre
care unele se adăpostesc în număr mare în peşteri, fie atîrnate de tavanul peşterilor, fie adunate ca un
roi în crăpături. Liliecii erau unele dintre animalele cele mai uşor de prins în anumite perioade ţi de
aceea au fost incluse în lista animalelor interzise, întrudt sînt insec-tivore. liliecii mai stat menţionaţi o
singură dată, în Îs. 2:20: „Oamenii îşi vor arunca idolii ...lalilieci", care erau animale necurate ţi erau
folosite aproape întotdeauna în scrieri pentru a simboliza pustietatea.
cuvtntul s q@ mdu lr s4'ral MAIMUT" rsihja) * .ocidera ce a d€rtat de la cuvsllu eSip'
g(Qf, gwf, MAIMUŢĂ. Aceste animale au fost induse în mărfurile aduse în Egipt de flotele egiptene
din Marea Roşie; erau aduse din ţara „Punt", probabil o ţara situată în SE Sudanului ţi în Eritrea.
Probabil că acestea au fost babuni sau maimuţe sud-africane. Alţii sugerează că acest cuvînt este
derivat din limba tamilă şi de aceea ar indica originea orientală, şi în acest caz maimuţele ar fi fost
MACAO sau LANGURI. Nici una dintre acestea nu este o maimuţă simiană propriu- zisă.
Cuvîntul evr. tannSn este discutat în secţiunea despre 'BALAUR, care este cea mai frecventă traducere,
deşi uneori cuvtntul este tradus şarpe, balenă sau monstru marin. (Pentru o analiză detaliata, vezi
Cansdale, Appendix B.) A existat oarecare confuzie cu termenul evr. tamttm, care probabil este un
nume poetic pentru şacal, dar este puţin probabil că cele două cuvinte sînt înrudite. cann!n este înrîlnit
cel mai adesea în contexte care au un sens complet figurat şi nu este nicidecum cert că se are în vedere
un animal propriu zis aceste cazuri nu se cer discutate aici. Totuşi, cuvîntul tannîn este întâlnit şi în
naraţiunea creaţiei, în ziua a S-a (Gen. 1:21), „peştii cei mari" (în alte traduceri: „balenele mari", AV;
„monştrii marini", RSV). în acest context este un cuvînt general ţi probabil că cea mai bună traducere
este „animale marine gigantice". Cuvîntul este tradus „şarpe" în întîmplarea cînd toiegele au devenit
şerpi (Exod. 7:9-10, 12), în două alte versete traducerea AV foloseşte cuvîntul „balenă" acolo unde
contextul este în mod clar figurativ.
în Mat. 12:40, cuvîntul gr. (ceţos este tradus BA» LENA (în majoritatea traducerilor; „chit' în trad.
rom.) ţi se referă la peştele mare (ebr. dăg) din lona 1:17. Din motive anatomice pare improbabil ca
„peste" să fie o traducere corectă, dar se ştie că au existat în E Mării Mediterane câteva specii de balene
cu dinţi care sînt capabile să înghită un om, în prima parte a acestui secol au fost unu sau două cazuri
autentice confirmate de oameni care au supravieţuit după ce au fost înghiţiţi (PTR 25, 1927, p. 636
ş.urm.). Acesta este singurul loc din NT unde apare cuvîntul ketos, care este folosit de Homer şi
Herodotus pentru o gamă largă de animale marine, reale şi mitice, ţi al cărui sens Eebuie sE rljlni
Dc€tt.
cuvfini HIPoD()IAM . fct folo6it de nadu' cători din lipsa unui alt nume de animal care să se
potrivească ui contextul din Iov 40:15. în original este folosit pluralul cuvîntului ebr. brhemâ, un
termen general pentru animale (fiare sălbatice). Cuvîntul este întîlnit de 9 ori ţi în toate aceste cazuri,
cu o singură excepţie, are sensul normal de animale sau vite. Pasaiul di lot 40, nsr, 6te s @2 tpeial de(rc
pluralul pare sa fie folosit pentru a conferi intensitate ţi probabil că se are în vedere un animal specific.
Deşi au fost făcute diferite sugestii, părerea celor mai mulţi cercetători de-a lungul anilor este că Iov a
scris despre HIPOPOTAM. Acest nume derivă de la termenul gr. care înseamnă „cal de nu", deşi cele
două specii nu sînt înrudite. Acest animal imens de apă a trăit în partea Nilului Inferior pînâ în secolul
al 12-lea d.Cr. şi, cu mult înainte, în rtul Orontes din Siria (şi poate înaltă parte din Asia de SV) pînă
după vremea lui Iosif, aţa încît este binecunoscut în ţările biblice. Pasajul acesta este difidl, dar sînt
dteva indicii folositoare pentru traducere. Este un animal acvariv puternic (v. 21-23) şi este vegetarian
(v. 15). „El îşi găseşte hrana tn nu* (v. 20) Ese adwaar cE hitoPom po'
44
ANIMAIAI.E DIN BIBIIB
i pante €brupre atMi ctnd ie. din ap! @ sn @ul€ e. Problema aceasta este discutată pe larg de asudate,
p. 100 ş.ium.
Cuvîntul evr. qippod face parte dintr-un număr mai roate de cuvinte greu de tradus care sînt folosite cu
referire ta animale din pustiu; cuvin tul este întflnit de trei ori în legătură cu judecata lui Dumnezeu
nlpotiE BlbiloNlui (I4 14:23), a ldftii (k, 34: 11) d ! Nhirej oef. 2:14). A! fcr sueete nure. roase
alternative cum slut buhaiul-de-baltă, stîrcul, dropia, porcul-ţepos, aridul sîşoplrla. Nici filologia şi nid
contextul nu ne ajuta. Buhaiul-de-baltă şi stîrcul sînt păsări de baltă şi este foarte improbabil sâ fie
avute in vedere sici; dropia este rar uinînită în această regiune. Probabil că ARICI este cea mai
probabilă alternativă. tnŢef. 2:14 se spune despre Ninive că va fi nimicită şi cetatea a fost de fapt
îngropată în nisip aşa îneît este literalmente posibil ca „aricii" să locuiască pe capiteluri, fn regiunea
aceea trăiesc trei specii de arid, dintre care două sînt forme de deşert sau scmi-deşert,_iar.una din N
Palestinei este asemănătorE cu riciul britnic.
PORCUL - ŢEPOS poate fi găsit şi în zilele noastre în Israel, unde este cel mai mare rozător, avind o
8tutate de @ 20 d€ k. Nu 4bt5 rdci o le3ltud cu cuvîntul qţppod sau cu vreun alt cuvînt ebr. din Biblie.
în Palestina trăiesc multe PĂSĂRI. Ţara are O varietate mare de relief ţi condiţii climatice, de la climă
semi-tropicală pînă la deşert; in afară de aceasta, una dintre tutele majore de migrare din Africa In
Europa ţi V Astei trece din N Mării Roşii peste tot Israelul. Prin urmare, numărul păsărilor localnice
este mărit considerabil de păsările migratoare ţi el se schimbă aproape in fiecare lună a anului.
Această abundenţă de păsări face să fie dificilă identificarea cu certitudine a anumitor păsări men-
ţionate In Biblie şi în unele cazuri nu este posibil să spunem dacă termenii ebr. se refera la păsări sau la
alte categorii de animale. Cu excepţia „uliului", care este menţionat In Iov 39:26, următoarele păsări
stat Intflnite numai în listele de raîncări din Lev. şi Deut.: PESCĂRUŞUL tfahap), ULIUL (nef),
ULIUL - DE -NoITE Golma), coRMof,ANUr (tr4), FUPĂZA (.dtikfpef), OSPREY (raniyyâ), şi
GĂINUŞA-DE-BALTĂ (rin&meţ). Se poate ca acestea să nu indice grupele majore din care face parte
Secate pasăre şi Driver (1955) dă o nouă listă interesantă de traduceri.
în Palestina trăiesc şi astăzi multe păsări de pradă şi, în afara oraşelor mari, unele pot fi văzute în
fiecare a.
clvhtul cbr. rahaf tGa, u:la; D€ur. 14117), „eretele", probabil că este VULTURUL egiptean, o pasăre cu
pene albe şi negre care poate fi văzută adesea hrănindu-se cu lesturi şi gunoaie.
Intre păsările de pradă care era interzis să ne mincateCLev. 11:13} este VULTURUL DE MARE sau
spărgătorul de oase (ebr. peres). Mai este numit şi vulTlJrJL BaRBos, .4 |ala dele sl cad! de i înălţime
ca să le spargă de srlnci şi să ajungă astfel la măduva care este în ele.
Unii VULTURI continuă să trăiască sau să călătorească prin Palestina; cuvîntul ebr. nefer este probabil
un termen generic, la fel ca şi termenul „vultur". Ar putea include toate păsările de pradă şi referinţele
numeroase, dintre care cele mai multe sînt figurative,

re d.t pltire inti..Ci cu privir la identiEte cpe ciilor. Mica 1:16: „Lărgeşte-ţi pleşuvia ca vulturul",
sugerează clar că este vorba de VULTURUL PLEŞUV, care are pe cap un puf deschis la culoare şi
contrasteazi d paEjd bogar al $t@rr dltuiloi Unii cercetători consideră că în toate cazurile nder ar trebui
să fie vulturul pleşuv, la fel cum ar trebui tradus şi termenul gr, aetw, „vultur"în Mat. 24:28 {^colo se
vor aduna vulturii"). Acest text vorbeşte despre adunarea vuttuilor la u dnv.
cu!,intele€6i 'ard0d28:7),da? G€v. 11:14) ţidayyâ (Deut. 14:13; îs. 34:15) probabil că înseamnă
«IMITĂ, şt în Palestina sînt cunoscute două specii, una neagră ţi una roşie.
BUPN4A 6b mnlimt! de 3 ori in vl folGind 4 cuvinte ebr. Probabil că traducerea este^corectă ţi sînt
avute în vedere cîteva specii diferite.
Cuvîntul ebr. Iflft este întflnit numai în îs. 34:14, alături de alte nume controversa te de animale care
par sa indice toate pustietatea. Se crede că este un cuvînt împrumutat din asir., de la numele demonului
feminin al nopţii, tilitu. Au fost sugerate mai multe traduceri: cucuvea ţipătoare [avj, monstru de noapte
OWnig,, rv), ciuma nopţii (Bsv3. caprimulg (neb), *Lilith (JB) „năluca nopţii", în Comilescu. Potrivit
tradiţiei rabinice era o năluca cu chip de femeie frumos îmbrăcată care stătea noapea în aşteptare.
Zoologii evrei sugerează că este vorba de „bufniţa roşiatică". Se poate ca Ifîfţ sâ fie un animal real, dar
în lipsa unor dovezi convins6t€rE, rebut 6iI Esnn neiddtift.t.
BARZA AIII 6te lM dirtE ele Mi ind. esante păsări migratoare din Palestina, călătorind încet spre N, în
special de-a lungul văii Iordanului, în lMile martie 9i aplilie. I€i a:7 spuq -Br@ albl (în trad. rom.
„cocostârcul") îşi cunoaşte vremea pe ceruri", şi sugerează că h"stdâ poate însemna barză albă, deşi se
poate referi la alte cîteva păsări mari, inclusiv gîrlîţa ţi bManuI,
GOCOCTII,CU! eu COCORUL 6te eennnntor cu barza albă ţi este tot o pasăre migratoare. Se crede că
în Îs. 38:14 fi Ier. 8:7, cuvîntul "ăgQr ar trebui tradus „cocostirc", iar ste „rîndunică". Amîndouă sînt
păsări migratoare, aşa cura sugerează Ier. 8:7. Un alt cuvînt <f*rtJr este tradus KÎNDUNICĂ în Ps.
84:3 şi Prov. 26:2, iar în primul text se subînţelege ca îşi face cuibul în clădirile templului. Acest lucru
este adevâra t cu privire la cltft speii de rindunici, cit şi o pnvire la LĂSTUNUL-MAKE, o pasăre
asemănătoare ca şi conformaţie şi comportament, dar care nu este înrudită cu rindunica. în Palestina
sînt îndlnite cel puţin 4 sp<n de dnduicn, 4 rpdii de IISTUN (drduicA de @sa) !i 3 spen de Utu-tuE.
VRABIA idi.fr. h aprcpieE lduintelor ore. netri tn nurte pr4i ale Lmn li Ebia de ..s!, ds înfUnită în
Palestina de astăzi, este aproape identică cu sleia elrop€ant, S€ poat€ d a.ata sa n f6t pasir@ I .6re Sn
refdit DoNu.l n6Fu (M.r, 10:29, dcJ, dEi terend sr. rtuurnion ilclude mi nulie păsări mici care erau, şi
continuă să fie, omorîte şi rlndute h Pal6iin. h* Ps. 34i3, curfitut ebr rippdr 6te trada ,,u.bie"; Ps. 102:Z,
,pasd@ sin3utic! pe un acoperiş" nu credem că se referă la vrabia de c6g, ti d plt€ d, * €ferc la
STURZUL AIB^STRU DE STÎNCĂ, o pasare solitară care uneori se aşează pe case.
45
ANIMAIJI,B DIN BIBI,IB
Faptul că în VT nu sînt menţionate PĂSĂRI DOMESTICE este surprinzător la prima vedere, tntrudt
avem dovezi că în tributul plătit de Asiria Egiptului erau induse GĂINI, în cea. 1500 Ld.Cr. iar
COCOŞII pot fi întQniţi pe peceţile din secolul al 7-lea td.Cr. Homer (cea secolul al 9-lea î.d.Cr.) nu
aminteşte găinile, dar menţionează GÎŞTELE. Unii cercetători cred că păsările îngrăşate din 1 jmp.
4:23 ar putea fi păsări domestice. Importul de PĂUNI (lîmp. 10:22), dacă această traducere este
corecta, sugerează că Solomon a făcut comerţ cu Ceylonul sau India, unde îşi au originea pasările
domestice, şi se poate ca astfel să le fi cunoscut.
Singura menţionare a găinii în NT este în Mat. 23:37 şi Luca 13:34, unde în una dintre cele mai plastice
pilde ale Domnului nostru este evident că termenul gr. omis se referă la găina domestică. Cocoşul
(defctor) este menţionat ta două incidente, în Marc. 13:35 îsus menţionează cele patru străji din noapte,
inclusiv „curtatul cocoşilor" (între miezul nopţii şi ora 3 dimineaţa, după felul în care romanii socoteau
timpul). Se credea că cocoşul dntă la ore precise ţi tn multe ţări cocosul era considerat ca un ceas
deşteptător, dar ar fi greşit să speculăm o anumită oră în incidentul cu Petru şl cîntatul cocosului. Mat.
26:74-75, etc Pentru cîteva observaţii remarcabile despre creşterea în Ierusalim a unor cocoţi care sa
indice ora, vezi W. L. Lane, TJie Gospel aceording to Mqr& MC, 1974, P Sr2' n 69 ti P S43
PĂUNUL este originar din junglele indo-malae-zfene. Nu există nici o dovadă independenta care să
confirme identificarea tukkiyyim; s-a sugerat că acest cuvînt este derivat de la cuvîntul tokai, din limba
tamilă, dar acesta înseamnă „coadă" şi tn prezent nu se ştie dacă se referă la păunul propriu-zis. Această
Ea;r sDlsdid, a ajw la At@ t8inE d' 4s0 id.Cr,, iar pe insula Samos era crescută chiar înainte de această
vreme,
PREPELIŢA, aproape cea mai mică dintre păsările vînate, apare într-un singur incident, în Exod.
16:13, etc: „Seara, au venit nişte prepeliţe ('s*iăiv), si au acoperit tabăra". Au fost făcute speculaţii cu
privire la traducerea corectă, (Sar „prepeliţă" pare să se potrivească mai bine decît orice alt termen. în
Ps. 7B:27, „păsări înaripate", confirmă că (Vio*) erau păsări; ele aparţineau de asemenea unuia dintre
puţinele grupuri care erau considerate curate. Prepeliţele sînt păsări migratoare şi în anumite perioade
ele călătoresc în cîrduri mari, zburînd la un metru sau doi deasupra pâmîntului Migrarea lor traversează
traseul urmat după Exod.
Numai o singura galinacee mai poate fi identificată, şi anume POTlRNICHEA: în 1 Sam. 26:20: „Cum
ar urmări o potîmiche în munţi". Cuvîntul ebr. qdre înseamnă potfrniche de munte (Alectaris graeca),
care este vînată în mod obişnuit în multe părţi ale Orientului Mijlociu şi în SE Europei. Este asemănă-
toare cu gotîmichea cu picioare roşii CA. rufa) din SV Europei. înţelesul proverbului din Ier. 17:11 nu
este clar.
Doi trnbri din fanilia conDULUI lot 6 ldzuli foarte frecvent tn Palestina - CORBUL şi cioara cu moţ.
Cuvîntul ebr. 'ârîb şi cel gr. korax este analog cu „cioară" şi probabil că se referă tn principal la corb,
dar este folosit de asemenea pentru ciori, în general, Atît corbul dt şi cioara au înfăţişare obiceiuri
asemănitft cu paslrile britanic.
STRUŢUL este menţionat in cîteva pasaje, dar părerea generală este că In 8 pasaje termenul bat ya '"nâ
ar trebui să fle tradus „struţ" şi nu „cucuvea" CftV). Iov 39:13-18 este o descriere clară a struţului, o
pasăre care în trecut a trăit în Orientul Mijlociu. Cuvîntul ebr.^'&itm este tradus de asemenea „struţi" în
Plin. 4:3, dar o pasăre cum este struţul se poate să fi avut mai multe nume locale.
,,PECltlrl- din Puti,e (Ps. 102:6) (h ltrle traduceri (RSV) „vultur") nucredemcă este o expresie
contradictorie, deoarece *pustie nu înseamnă întotdeauna deşert. Şi o mlaştina poate fi descrisă cu acest
cuvînt, iar mlaştinile asanate din N văii Iordanului continua să fie vizitate de cîrduri de pelicani albi
care migrează.
Cîteva specii de PORUMBEI şi TURTURELE sînt întîlnite în Palestina şi există oarecare confuzie cu
privire la numele lor. Cuvîntul ebr. ydnă este tradus de obicei „porumbel", dar în pasajele despre jertfe,
în lev. şi Num., este tradus întotdeauna „pui de porumbel", în aceleaşi versete este târ, turtureaua;
numele ştiinţific generic al acesteia este Tunur, şi derivă de la sunetul pe care-1 scoate; poate fi
identificat cu turturica obişnuită sau cu guguştiucul gulerat, dar mai ales cu acesta din urmă, care a fost
domesticită <ie multă vreme şi poartă numele de turturică berberă. Prin urmare, termenul ebr. yână
desemnează porumbelul de stîncă (Columba livia), care a fost domesticit în antichitate şi care a fost
folosit pentru carnea sa si ca porumbel-poştaş.
Mulţi cercetători consideră că expresia „pasăre pestriţă (sabjia') din Ier. 12:9, ar fi tradusă mai corect
„HIENA".
BltDoGaAlIE G. R Driwt, Birde in the Old Testament, PEQ 86, 1954, p. 5 ş.urm.; 87, 1955, p. 129'um;
otr. Asair! Bird! h the Dible. PEQ 90. 1958, p. 56 ş.urm.; G. S. Cansdale, Animate of Bible rqndi, 1970,
6P, 1c15.
şOPIrleLE sînt @le Mi ritPndfte rprile di! Palestina, numărînd. vreo 40 de specii; acestea sînt singurele
reptile pe care călătorul le va vedea cu siguranţă. Cele două specii cu cea mai mare răspîndire sînt
AGAMA sau ŞOPlRLA CURCUBEU, care trăieşte la marginea drumurilor şi în apropierea locuinţelor
omeneşti; poate fi recunoscută cu uşurinţă prin obiceiul său de a face „flotări"; cealaltă specie este
cECo, @rc dinin@ta dffie ob4nui.tE sn e încălzească pe bolovani. Este de aşteptat ca şopîrlele să fie
menţionate şi, de fapt, există 6 cuvinte ebr. care sînt traduse în general „şopîrlă". Acestea apar numai în
listele de mîncăruri din Lev. 11:29 ş.urm., dar contextul nu ne indică nimic altceva decît faptul că sînt
necurate; aceasta sugerează că ele sînt reptile carnivore, dar orke identificare este speculativă, deoarece
dovezile lingvistice şi din tradiţie sînt foarte sumare.
1. şab. Broasca ţestoasă (av, şi trad. rom) este o traducere incorectă, av şi rsv traduc „şopîrtă mare", un
nume generic. Potrivit tradiţiei este vorba de so-pîrle cu cozi ţepoase, care ating o lungime de 50 de cm.
Cuvintele arabe dhubb sau dhabb sînt suficient de asemănătoare îneît să ne dea o oarecare confirmare.
2. "năqâ. Traducerea cea mai probabilă este GE-KO.

3. koah. Cameleon. în unele traduceri (RV. RSVi crocodil de uscat". Această expresie este lipsită de
sens, dar a fost dată în trecut unei şopîrle de deşert, cea mal mare din acea regiune.
4. fţă'ă. Şopîrlă. Poate că este vorba de şopîrle din familia Laccrtiddor.i
5. hamei. Melc (av, ţi trad. rom.) este o traducere greşită. RV şi RSV traduc „şopîrlă de nisip". Probabil
că este vorba de o şopîrlă din famiik Scincidelor, rde 6upu !i fodrte 5gil5.
6. ttn&meţeste un tennen foarte diBtil. CSrttţă (W) nu este o traducere corectă, rv ţi rsv traduc "ca -
meleon".
în afară de acestea, s*mămtt [Prob. 30:28) este tradus „păianjen". Ar putea foarte bine să fie GEKO,
sau şopîrlă de casă; in Palestina pot fi întilni tu cîteva specii care trăiesc pe case sau in interiorul lor.
Configuraţia speciala a picioarelor le permite sâ se agate de pereţi netezi si chiar de tavan.
Una dintre şopîrlelegefco, Ptyodactylus hasstkquis-ti, a fost numită abuhrais (arab), „tatăl leprei", prob-
abil pentru că are culoarea cărnii, poate pentru că se presupune (în mod greşit) ca este otrăvitoare. CA-
MELEONUL este mic (pînâ la 15 cm) şi este întOnit rar; trăieşte în rinuîurile împădurite din Palestina,
Culoarea, înfăţişarea şi obiceiurile Q fac să fie greu de observat şi nu ne-am aştepta să fie inclus în lista
de alimente.
ln olientul Miiloci! exista clteva s*cii de BROASCĂ ŢESTOASĂ. Broasca ţestoasă ar putea fi iăb, în
Lev. 11:29, deoarece este o reptilă care poate fi înfflnită din cînd în cînd, dar alţi cercetători au tradus
acel cuvînt „şopîrlă" şi identitatea acelei reptile trebuie considerată îndoielnică. Broaştele ţestoase e-rau
cunoscute tn Asiria antică, unde era folosit un blestem: „Fie să te rastomi si tu pe spate ca o broască
ţestoasă (şi să mori)" Uraq 20, 1958, p. 76).
'ŞARPELE este s ffibru al sub-oidindui de reptile cunoscute sub numele de Ofidia, dar termenul este
folosit uneori într- un sens mai larg care include multe creaturi mitice.
Trei cuvinte ebr. sînt traduse „şarpe", iar dintre acestea nWiăî apare cel mai frecvent şi este un termen
general, care include probabil şi alte reptile tîritoare. Cuvîntul ebr. tradus „vrăjitorie" derivă de la
aceeaşi rădăcină - a prevesti viitorul prin observarea şerpilor. Prima menţiune a cuvîhtului nSkăî este în
Gen. 3:1, în introducerea pasajului despre căderea omului, să-răp 6ie o rdddcind .onunn mi nultor
.uvidte ii 6te tradus de obicei „înfocat" sau „arzînd"; în Num] 21:6 este un calificativ pentru nahas şi
este tradus „şarpe înfocat", dar tn v. 8 şi 9 este folosit singur pentru a d6di. $rpele de .6nAti tlcut de
Moia. in rs. 14:29 si30:6este tradus „balaur zburător". Cuvîntul tcinnf/i, rads de obic€i b€lau, 6te
itads ,Ear!€ nmd tn iniddtul a roiaSd lui A.bn (Exod,,Ear!€ 7:9 ium.).
Cuvîntul gr. oju, un tennen specific pentru şarpe, este Sntttrdt de 14 ori în NTr în contexte diferite,
inlBiv Ef.ride la {.rFl. din psiie Odn 3r14) si la FrFle di4 Gen. 3 (Apoc. 12:9),
Şerpii sînt tntîlniţi în toate ionele geografice, de la deşert pînă la păduri şi mlaştini, şi includ o gamă
largă de spedi, unele mai mid de 30 de cm, tn timp ce dtle ajung plnl l! 2 n. Majontat€ str inof€civii
vreo 6rpRn en)r In nbd potential lerali dar nmai u procentaj mic din muşcături sînt mortale dacă este
acordat tratament medical. Toţi şerpii se hrănesc cu
ANTMATEI,E DIN BIBLTE
dinEle, de la i,lsde pio. 5 laMif€re, p€ care le înghit întregi, fără să le mestece. Pot supravieţui pe rioa<t
lugi tl]En chid mi mnlt d€ ua an, lili mnrcaE, d.r au nevoie de aP5 Mi d6.
Şerpii sînt priviţi în zilele noastre cu groaza şi sînt obiectul multor fobii. Probabil că întotdeauna a fost
a!a, Nu re ptu a$elta ca |€rpn s, fie idarifcali dar în Biblie sau să fie descrise obiceiurile lor, dar
contextele şi rădăcinile cuvintelor ne permit uneori să fa.6 d€di.tii.
CNlnrut ebr. p.ta reprezirtl o sFci€ v€dnoasi. Aparc de 6 o.i si ln tinp .e tujonbba dadusilor, inclusiv
RSV, îl redau „viperă" sau „năpîrcă", NEB, B r€dl „cobră" de dou.a ori ii "zspida de 4 ori. Elr€ general
acceptat că este corect să fie tradus COBRĂ, lnttuft mufcltlra de ASPIDĂ era folGira h Esipt pentru
sinucideri; veninul neurotoxic al cobrei cauzează de obicei o moarta rapidă. Îs, 11:8 vorbeşte despre
„borta năpîrcii"; cobra trăieşte de obicei în găuri în pâmînt. Fermecarea şerpilor este menţionată dar b
Ps. s3:4-5 ,A16!l femuto.ului", relerjndu se la peţen; se ştie că de obicei cobra este folosită în acest
scop.
Importanţa figurativă a şarpelui înfocat este acceuti de laptul cl Domut nosttu * rcld, la el nr Im 3:14.
coqtul din Nu. 2r, qde 6re fotdit ant năhăS dt şi 'sBrăp, ne permite să facem cîteva deducCi ti slit 4
fapte @r€ sus@ze c, st€ rc.ba de VIPERA Echis (Vipera de scoarţă). Este cunoscuta pentru atacurile
sale fără provocare, lucru rar între şerpi; veninul său este un hemolitic puternic şi cauzează moartea în
curs de cîreva zile; este mai activă în timpul zilei decît orice altă viperă de desert; în unele regiuni din
Asia şi Africa se ştie că se pot înmulţi foarte mult, într-un spaţiu limitat. Cînd Israelirii au cerut ajltor,
Durea i.! spE lui MoiF s, fac! u iapre de .Ent ri s5-l ndice Fe o prljinl aqa iuit cei iapre vor privi la el cu
credinţă să trăiască. Se pare câ şarpele de aEnE, eu . copie a lui, a devenit mi drziu obiectul unei
închinări păgîne, şi de aceea Ezechia 1-a distrus în timpul reformei religioase din vremea sa C2 hp.
13:4). Extstl dovezi depre u cultal FiFlui in vechime, în Palestina, iar în Cartea înţelepciunii 11:15
găsim afirmaţia că ei s-au închinat „şerpilor lipsiţi de raţiune". Un basorelief al zeiţei şarpe a fost găsit
la leit Misin. U! 9arp€ de aEnn, din @. s, 15 î.d.Cr., de la Gezer are gîtul întins al unei cobre şi sînt
multe exemple de vase pentru mirodenii care aveau p€ ele basrelietui cu l€rpi, lsie pbbabil cA Fprii sînt
induşi între „tot felul de tîritoare" la care se lnchieu birlnii din lercti{ (Ed. a:10t,
Alre cini .winte ebr, stnt radw NilIRci si VIPERA. şŞ'ânl (Prov. 23:32) este tradus basilisc, şi este
întKnit numai în pasaje figurative din care se poate rage pM pulire comluzi! dar v€rtu1 din ler. 8:17,
„bazilici împotriva cărora nu este nid un des-chtec sugt@z.d ct st€ rcrba de VTPERiLE DB DE$ERI t?
& (ls. 1a:29) a tGt Eads bazili* (^v, rv), dar cuvîntul este nedefinit 0învechit; rsv traduce în prezent
viperă. Pptpân este găsit numai în Gen. 49: 17, „o năpîrcâ pe cărare, muşcînd călcEele calului".
Viperele de deşert Cerastes cerastes şi C vipera au devenit hieroglifa egip. pentru litera „f", derivînd de
la onomatopeea jy, fyt; cele trei nume de mai sus se poate să fie înrudite cu aceasta. Thsttam notează că
diqhon6etmenulanbpdhvip€racucom.D€{i cuvintele neptlc, ii vit€r, sint aprcap€ sinonime ii *
47
ANTMAITIJ DIN BIBLIE
referă ta şerpii din familia viperei, napîrcă se refera in general la şerpi. Vipera, al cârui nume derivă de
La vivipar (care naşte pui vii), a fost folosită pentru prima dată de lyndale în prima parte a secolului al
16-lea.
Atît 'tŞ'eh dt si 'akf&b sînt traduse „viperă" în pasaje figurative. Primul cuvînt este identificat cu
termenul arab afa'â, folosit uneori pentru şerpi In general, alteori pentru vipere. Cuvratul 'aHGb este
înrudit cu cuvtntul arab care înseamnă „a se încolăci", şi descrie un obicei al viperelor de deţert.
Cea mai mare viperă din Palestina (Vipera palestina) este găsită m cea mai mare parte a ţârii, cu
excepţia deşertului; nu poate II identificată cu nici unul dintre şerpii de mai sus, dar este întîliu1 tă
frecvent în Galilea şi ludea şi ar putea fi specia la care se referă termenul gr. echidna, în 4 dintre cele S
cazuri în care este menţionat este vorba de „pui de năpîrd", □ expresie folosită de Cristos şi de Ioan
Botezătorul cu referire la farisei. Expresia este corectă, deoarece a-ceste vipere dau naştere la mai mulţi
pui vil o dată. în al cincilea caz este singura menţionare literală, în Fap. 28:3; şarpele care 1-a muscat
pe Pavel se crede că a fost vipera obişnuita, care mai poate fi întilnită în Sicilia ţi în alte insule, deşi nu
este întâlnită în Malta.
Pentru alte detalii cu privire la biologia şi râs-pîndirea şerpilor, vezi Cansdale, p, 202-210.
CudNl cRCrCoDrL nu 6E gesn h nici o ta ducere; în Iov 41:1 găsim cuvîntul leviatan, ţi cu toate că
acest pasaj este în întregime figurativ avem cîteva indicii care sugerează că este vorba de crocodil: de
ex,, v. 13 şi 15: „Cine va putea pătrunde între fălcile lui? ... Scuturile lui măreţe ţi puternice sirit unite
împreună...". Cadrul la care se referă Iov este incen, dar este probabil că a fost undeva în £ Mediteranei.
în vremurile biblice crocodilul de Nil putea fi întîlnit de la izvoare şi pînă la vărsarea Nilului, în timp ce
aria de râsptndire în N Egiptului în vremea aceea nu este cunoscută, soldaţii cruciaţi care s-au întors au
povestit despre crocodili în nul Zerka, rîu care se varsă în Mediterana în apropiere de Cezarea şi
continuă să fie cunoscut de localnici ca rtul Crocodilului. Animalele înrudite cu crocodilul sînt nîncate
în diferite părţi ale lumii şi deţi ele nu pot fi identificate în listele mozaice de alimente, este cert că erau
necurate deoarece sînt animate carnivore.
fn afară de folosirea în sens figurat în Apoc. 16:13 (gr. batrachos), cuvîntul BROASCĂ (în ebr. fpardea'
apare numai în legătura cu a doua plagă trimisă de Dumnezeu asupra Egiptului (Ex. 8:2 ş.urm.)- Broaş-
tele aparţin dasei Amphibia, ai cărei membri trebuie să petreacă primele stadii de dezvoltare în apă.
Cîteva broaşte, în special cele db genul Rana, sînt întâlnite frecvent în valea Nilului şi. există mai multe
specii care ar fi putut fi (ş*par<lea'), broaştele care au cauzat această plagă.
LĂCUSTELE sînt cele mai importante insecte din feiblie, menţionate de 56 de ori, sub 9 nume ebr. şi
un nume gr. Pentru evreii din vechime, lăcusta a fost în principal un distrugător, dar în acelaşi timp a
fost o sursă folositoare de proteine animale. Au fost făcute trei sugestii pentru interpretarea numelor în
ebr.:
1. Ele se referă la specii diferite. Lucrul acesta nu poate fi întru totul adevărat, deoarece este vorba
numai de 3 specii de lăcuste - lăcuste migratoare, lăcuste de deşert ţi lăcuste marocane.
2. Ele reprezintă diferite faze sau stadii prin care trece lăcusta în procesul de maturizare. Se consideră
uneori că lista din Ioel 1:4 descrie o asemenea serie.
3. Aceste nume sînt porecle descriptive, deoarece toate conţin rădăcini ale unor cuvinte care se refera la
unul sau mai multe atribute ale lăcustelor. Aceasta este explicaţia cea mai plauzibilă, deţi este posibil ca
(1) si (2) se poate să fie adevărate în parte.
Lăcustele, din subdiviziunea Saitatoria (săritoare) din ordinul Onhaptera, au fost singurele insecte con-
sidera te „curate" jele au fost descrise plastic şi s -a spus despre ele că au „fluierul picioarelor dinapoi
mai lung, ca să poată sări pe pămînt' (Lev, 11:21). Lăcustele sînt de fapt COSAŞI ţi este posibil ca 2
cuvinte ebr. să se refere la alte specii decît lăcustele propriu-zise -hagab, care derivă de la rădăcina
cuvîntului „a as-cunde", ar fi putut desemna la specii mai mici, deoarece în 3 din cele 5 cazuri se referă
la dimensiunile lor mici. termenul jol"ăm, de la rădăcina „a înghiţi" sau „a distruge", este tradus uneori
„lăcustă pleşuvă", pe baza unor afirmaţii talmudice potrivit cărora capul ei este neted în partea dinainte,
fapt care se potriveşte bine cu TYyxalinae, o familie distinctă de cosaşi.
Modul în care diferitele traduceri tratează aceste nume este foarte variat, în special în listele alimentare,
şi Ioel 1:4, încît nu are rost să le înşirăm. Cuvîntul r'rbeh r24 de ori) 6E s lem€n g*dl, de rg rădăcina „a
înmulţi", folosit întotdeauna în Legătură cu plaga a 8-a şi considerat a fi specific pentru lăcuste
migratoare. Celelalte cuvinte ebr. sînt kargăl, tradus incorect gîndac (av) şi greier (rsv"), care derivă
probabil de la rădăcina „a alerga repede"; gazam, de la rădăcina „a reteza"; ydeq, poate de la rădăcina
„a linge sau a mînca"; hasîi, de la rădăcina „a mistui"; {'iăjai, de la rădăcina „a zumzăi"; şi găb, care în -
seamnă „a roi".
Lăcustele se asociază de obicei în roiuri mari, dar există dovezi că au existat faze solitare ţi roirea prob-
abil că este o reacţie fiziologică la condiţiile date. Migrările nu urmează un u'par precis ţi roiurile sînt,
într-o măsură mare, minate de vînt, pe distanţe mari C.vîntul dinspre răsărit adusese lăcustele", Exod.
10: 13). Biologia tuturor speciilor este în general aceeaşi. Femela depune pachete de ouă în pămînt,
imediat sub suprafaţa solului, şi acestea pot sta acolo timp de mai multe luni, pînă cînd umezeala le
permite puilor să îasâ din ou. Lăcusta nu trece prin cele 3 stadii distincte ale unei insecte tipice; cînd
ouăle se sparg, larva are în general forma adultului, dar fără aripi; aripile cresc treptat în curs de 5 sau 6
năpîrliri. Puii sînt numiţi de obicei cosaşi (săritori). Lăcustele sînt totalmente vegetariene şi pot trăi în
roiuri atît de mari încît produc pagube dezastruoase pentru recoltă. în 1889 un roi de lăcuste de deşert
care a trecut peste Marea Roşie s-a estimat că a acoperit o suprafaţă de 5.000 de km pătraţi.
Nu găsim nici o afirmaţie directă că israelin'i ar fi mîncat lăcuste, dar menţionarea lor în lista de ali -
mente lasă se se înţeleagă lucrul acesta, floarea lor nuEitiv6 ln vMuite 4tice 6te trecutl cu €derd de
multe ori, dar în literatura găsim multe dovezi cu privire la folosirea lor. Pînă în vremurile recente,
cantităţi mari de lăcuste au fost mînca te de triburi din desert şi din alte locuri, şi în unele perioade ale
anului probabil câ a fost principala sursă de proteine, cit şi de grăsimi ţi minerale.
ANIMATELE DIN BIBLIE
Lăcusta a fost aproape sinonimă cu „nimicitorul" ;i o invazie de lăcuste a fost considerată adesea ca o
pedeapsa de la Dumnezeu; în 3 cazuri, afară de plaga a 8a, lăcustele au fost trimise de Dumnezeu ca o
FURNICILE, ALBINELE ţi VIESPII alcătuiesc împreună ordinul Hymenop terci (insecte cu aripi
membranoase) ţi multe specii au organizări sociale complexe, în Palestina se găsesc numeroase specii
si cele mai importante dintre ele sînt albinele producătoare de miere, deoarece pînă în secolul al 18-lea
mierea a fost materialul de bază pentru îndulcire. Numele gen6dl ABINE 6r. d.t la mi nulr failli di alGr
ddia i!.hrlnd albi.ele slitaE, bo.darn ei albiEre producătoare de miere. Cuvîntul ebr. d'bCrâ se poate să ii
indus o gama şi mai largă de insecte, chiar şi bu!t. .@nnntoae a albidele, dar dir ontext 6te clar d, h 3
.tin ele 4 cazud, vI s refere h abirele pbdu.IloaE d€ nift (Jud, 14:8j Pd. 1u:12; Ddt 1:44). Al patrulea
pasaj care foloseşte acest cuvînt estefigurativ ■ îs. 7:1B: „Domnul va şuiera ...albinelor din ţara
Asiriei". Potrivit tradiţiei, băştinaşii din Palestina îşi cheamă albinele scoţînd un fluierat sau un şuierat,
şi acest fapt sugerează că cfbâră, din acest text, se referă la albinele producătoare de miere.
Numeroasele referiri la *miere în VT ţi în NT ne fac să înţelegem că era folosită frecvent şi pe scară
largă. Probabil că o mare parte din miere era produsă de albine sălbatice care îţi făceau cuibul în
scorburi de copaci sau în crăpături din stînci, dar încă din iri străvechi albinele au fost atrase să ocupe
stupi i din coşuri lnptedre eu din Iut,
cud$t eli rt? 6te tradus VIESPI BoNDi-
, nbE vi6pi mri .EE tr;ie h cobnn de , şi au o înţepătură foarte dureroasă ţi chiar periculoasă; continuă să
Se întfiniţi in multe părţi ale Palestinei, inclusiv deşertul din jurul Mării Moarte. Toate menţionările sînt
în contexte asemănătoare, ca în Exod. 23:28: „Voi trimite viespile bondăreşti înaintea ta". Referirea ar
putea fi literală, deoarece există lri cA vi6p'le, + chE albitrele, por tace cau 9i vitele să intre în panică şi
să calce totul în picioare. Sugestia lui J.GatsiangOoshua-Judges, 1931, p. 112 ş.umu, 265 ş.urm.) ci
viespile bondăreşti din los. 24: 12, etc, Epeint! lntdill rgiprem in c€naan, nu sa bkut de reDrae nu1to6.
FURNICA (în ebr. n'măld) este menţionată numai în Prov. 6:6 şi 30:25. Furnicile se deosebsc mult în
mărime şi obiceiuri, dar toate sînt insecte sociale, trăind în colonii tare numără de la dteva zeci pînă la
dteva sute de mii. !n Palestina pot fi întâlnite multe tipuri de furnici, dar contextul arată clar că aceasta
este furnica agricultoare, care este lungă de vreo 6 mm. Coloniile ei sînt un lucru obişnuit fii multe
părţi din Israel, afară de deşert. în timpul primăverii şi ăl Eii. ek adu'A minre de multe felui, mi alg
seminţe de Ierburi, şi le depozitează în galerii sub-pămîntene, după ce îndepărtează pleava ca să o sufle
vmtul, marcând în felul acesta intrarea în cuib.
MOLIE este numele corect dat unei grupe mari din ordinul ijepidoptem (insecte cu aripi cu solzi) care
include majoritatea insectelor colorate si bătătoare la ochi. In Palestina există mai multe specii de
fluturi şi de molii, dar singura referire este făcută la molia de hline, ebr, o£ sr. rB (lov 4:1q r@ 12:33,
€rc.) Contextul confirmă identificarea acestei insecte care
e asociată întotdeauna cu omul şi cu bunurile sale. i ţările cu temperaturi medii ridicate în tot timpul
anului, unde hainele erau considerate o avuţie ţi de aceea erau păstrate în cantităţi mari, daunele
produse de la*le alEtor oolii putau ti si@. clnd noiine i6 afard, daM d€ prodsi dej4 dFrc moliite adult€
nu nantrc! 6bEle din hain€.
PURICEL4 @re sD€4jne ordindui iRt€lor f5. r, dipi a f6t hrotda@ u pdazit pe @eni ri pe animalele
domestice, şi puricii sînt deosebit de numeroşi la nomazi. Cuvîntul ebr. par of apare numai în 1 Sm
24114: 26:20, Metafora 6te clari si coE titudinea traducerii este confirmată de fapttil că pu-ricele sare.
Deşi Sînt cunoscuţi în general doar ca nişte paazifiriceleerc. nepEd6De$strt puridi sîrît de s€n.ralerenea
derpunltori potnF:ari penh dt€rit€ boli 3raE, !l sp€.ial plata bubonkă (vezi ,s€re", mi su).
Dei dvlntul MUscA ete foLcnt ffint si nespecific, se aplică în sens strict numai la Dipcera, o insectă
mare care are numai o pereche de aripi. Cuvîntul apare numai de două ori în av/rsv, fiind de fiecare
dată traducerea termenului ebr. s^bţib, dar nici u eleh9nt din context nu pmnite o identiiiore @i precisă.
fn!s. 7:18 este folosit în sens figurat, în timp e !r Ecl, 10:1 6te folGit indu pr@rb familiali „Muştele
moarte strică şi acresc undelemnul negustorului de unsori". 0 mare varietate de insecte, fără să fie dte
ru$€ prcpriu-zise, pot fi aes de enele şi unguentele celor ce îmbălsămează. Cuvîntul ebr, 'arab este
tradus „roi de muşte" (Exod. 8:21 ş.urm.; Ps. 7a:4si 105:31). )Gte pdaje * refere h phea muştelor dineşti
din Egipt; multe specii depun ouăle şi se înmulţesc în masă, producînd roiuri enorme care pot fi
periculoase sau neplăcute doar prin numărul lor. Esc posibil c. a6t€ rciui ed 6 fo* lorure din mi multe
feluri de muşte.
TINIAR 6E trlhele d.t Mi murror gtupui de insecte cu două aripi, asemănătoare cu musculiţele, pe caE
Ie hclud .l!tui de tinbri. SinguJrn ld udc apare termenul gr. konoos m NT este în Mat. 23:24, unde se
vorbeşte despre a „strecura linţariil". Acest comentariu esw^azalj£-uiL5biE£ijiLJariseilor de a bea apa
strecurată printr-o ptnză, pentru a evita să înghită vreo insectă considerată necurată. Multe insecte mici
se înmulţesc în apropierea apei şi formele lor larvale sînt des întîlnite în apele stătătoare. Cu-vintul Br.
tbndps prcbabil cl a ant u *s la feL d€ general ca şi termenul nostru „tihţar".
Cudntulcaeb.. Itinnâm, în Exod. "rinbr'.3:16-1a 6re trad6 }IDUCHE. Peicele 6te o i@cti 6!: ..ipi ln tinp
ce pldu.hele 6r. s anropod .u op! picioft, lnndit mai degrabă cu păianjenii. Amîndoi aceşti paraziţi sînt
specializaţi în a suge sînge uman şi sînt purtătorii unor boli periculoase pentru oameni. Această
problemă 6te dintatd d€ candal€ la p. 229.
SCORPIONUL. (In .br. d{rAlj h gr. r*orp6) 6te ud dintre artrcpodeL @re r6t d ide.tficatc cu uuintl.
Mdbrn aetui ordin se de@b6. hrr'e ei în ce priveşte mărimea şi toxidtatea; deşi cel mai mare scorpion
din Palestina are aproape 15 era, majoritatea dilr-e cele 12 speii slnr nul! tui nici ri d ciw dinte ele nu ap
o i4epftu5 d 3d t€ fatalt ln condiţii normale. Toate speciile au înfăţişarea tipică scorpionilor ■ cleşte
puternice, patru perechi de picioare şi o coadă întoarsă în sus, terminată cu un ac. Scorpionii sînt în cea
mai mare măsură nocturni, în special în deşert, şi petrec ziua ascunşi sub pietre sau in 3iui iar D@ptea
ies sE !ln* anitule hici cu care se hrt!*. CileE mentionlri ln vT si t NI sint in
49
ANIMATTIJ DIN BISUE
proverbe, de ex., 1 împ. 12:11: „Vă voi bate cu scor-pioane", ar putea fi o referire la un bici cu mai
multe cozi avînd legate la capăt bucăţi de metal şi cunoscut sub numele de „scorpion" (cf, 1 Mac. 6:51;
„maşinării de aruncat săgeţi" în gr. skorpidia). Domnul noaoru foloseşte scorpionul într-o comparaţie
cu un ou, în Luca 11:12; segmentul principal al unor scorpioni de oEtituir di! grAsire $ oF o torntA de
ou
în Palestina trăiesc mulţi PĂIANJENI, un alt ordi! de ffipode d opt Pnjoe, ia! dinEe acEtia *b face
referire clară la păianjenii care ţes pînze, în Eov 8:14 ţi îs. 59:5-6 (înebr. 'akkăbţS. Cuvîntuh'mamfQ
este tradus de asemenea „păianjen" în Prov, 30;28: „Păianjenul îl poţi prinde cu mina". O traducere
prob.bil Mi .oEt! 6te GGKo.
în fine, există o serie de nume care se referă la nevertebrate (animale fără şira spinării) mai greu de
identificat. Contextul confirmă clar că MELC este traducerea corectă a cuvântului evr. ZablQl: „Ca un
melc, care se topeşte umblînd" (Ps. 56:8). Amîndouă traducerile reflectă un crez antic potrivit căruia
melcul se topea treptat datorită faptului că lăsa in urma lui o urmă vizibilă. Nu există nîd un element
care să confirme că „melc" este traducerea corectă a termenului ebr. homet în lista de cărnuri interzise,
în Lev. 11:30. în rsv este tradus „şopîrlă de nisip" si traducătorii moderni sînt de acord că este vorba de
un gen oarecare de ŞOPÎRLĂ.
Cuvîntul VIERME este termenul corect numai pentru cîteva genuri de vieţuitoare nevertebrate, dar în
limbajul popular folosirea lui este mult mai largă. in muite dtice. la popoarele Mi pqFn d€zvortarel4t4t,
sensul cuvîntului a fost ţi mai vag. Sînt cinci cuvinte ebr. traduse „vierme", şi această traducere poate fi
.cceDEd daca adoptdn *Eul toFlar al ovintului. în majoritatea pasajelor sensul este figurat ţi o iden-
tificare mai precisă este difidlă; pentru o discuţie pe această temă, vezi Cansdale, p. 235 ş.umi. în textul
ebr. al pasajului din Iov 19:16 nu există nici un cuvînt care să fie tradus „viermi" ţi textul ar trebui
tradus: -chid dad ni s.a. tinici Piel€".
cuvh$.] eb!. hl4qd Gus6tot") aPare nlMi nr Prov. 30:13 si este tradus „lipitoare"- în majoritatea
traducerilor se face observaţia că acel text este obscur. hdlnin do$ inrerPredri 1, Majontat@ ercetmo_
rilor presupun că textul se referă la LIPITOARE, probabil un gen acvativ cum este lipitoarea de cai
(Limntuis niiottca), care continuă să fie întâlnită în apete sdtltoat€ dir Egpt {i din Onohn ApoPior' unde
prezintă un pericol grav pentru oameni şi animale dacă este înghiţită odată cu apa potabilă. Lipi-torile
aparţin clasei Phytum Annelida, viermi segmentaţi, cu răsptndire pe tot pămtntu], 2. Alţi cercetători,
observînd similaritatea cu cuvîntul arab 'alaqeh, o iddtifici cu s dehon f4iniq Probabil s Ehpir care suge
sînge pe care arabii îl numesc AUiq; aceasta interpretare nu poate fi acceptată, deoarece liliecii care sug
sînge, vampirii propriu-zişi, sînt întîlniri nu@i rn Ahat@ centld5 sl <l€ sud,
Expresia TÎRÎTOARE este un termen nespecific care traduce două cuvinte ebr. folosite în mod special
în naraţiunea "creaţiei. Comentariile de mai jos se referă în principal la W. în rsv traducerea acestor
cuvinte nu este uniformă şi într-un caz (1 împ. 4:33) iereş este tradus „reptile" C&i trad. rom. însă este
„tîrîroare").
l.remes, de la verbul rămas, „asetîrî,asetnisca); participiul verbului este romes, care înseamnă „lucruri
care se Urăsc sau care se mişcă". Se pare că este aplicat la toate animalele din Gen. 9:3, dar uneori este
folosit în exclusivitate pentni animale marine (Gen. 1:21; Ps. 104:2s) su de Bar (G6. 1:24'25' 6:2Ot 7:A
M 21, 23), id ti r itn!. 4:33 + Ea. 3a:2o * rre distincţie fntre acest termen şi animale sălbatice (b'fienid),
păsări t'âp) şi peşti (dăg). Deşi unii comentatori au argumentat că în naraţiunea creaţiei termenul se
referă la reptile, nu poate corespunde eu nici o categorie ştiinţifică modernă, referindu-se mai degrabă
la toate creaturile care se mişcă aproape de
2. îereş, de la verbul iăraj, „a mişuna, a furnica", înseamnă „lucruri care mişună" ţi este tradus „lîri-M"
(G€n. 7:21; t4. 5:2; 11.21, 23, 29, 4744, 22:s; Deut, 14:19) ti "vi.Fitoare" (cd 1:2o; •CREAŢIE). Poate
fi aplicat la căraturile acvatice (Gen. 1:20; Lev, 11:10) şi de uscat {Gen. 8:21), iar în Lev. 11:29 se
spune că include nevăstuica, şoarecii ţi şopîriele. Pe scurt, Sereş, la fel ca. ţi remes, pare să se refere la
creaturi care par să se mişte aproape de pămînt, dar sensul este flexibil în funcţie de context.
în Ni; cuvîntul gr. herpeton, derivat de la herpo, „a se tW" şi de aceea înseamnă „tîritoare"; cuvîntul
este tobit ;e 4 on Oapt. 10:12; 11:6; Ron. 1.23; Ia. 3:7) şi probabil că înseamnă „reptilă" tn fiecare caz.
înuocestefolositîn principal ca traducere a termenilor ebr. remesşi&reţ.
BIBLIOGRAFIE. G. S. Cansdale, An im ak of Bible Lands, 1970; F. E. Zewsx, A History of
Domesticated Animali, 1963.
G.S.C.
ANTICRIST. Expresia anachrisios este înrUnită în $rbtie nuMt !r lpistolele lui tN (1 l@n 2:13, 22i 4:3;
2 loan 7), dar ideeacarestă la baza expresiei este larg răspîndltă. Probabil că ar trebui să interpretăm
*cul Dreitullt @ti @ indnind oFzirie, ti nu o pretenţie falsă, adică, anticristul este cineva care se opune
lui Cristos ţi nu unul care pretinde că este Cristos. Dacă aşa stau lucrurile, ar trebui să includem în
secţiunea „anticrist" unele pasaje din VT cum este Dan. 7;7 ş.urm., 21 ş.urm., si cele din 2 Ies. 2 şi din
Apocalipsa, pasaje care se ocupă cu opoziţia puternică faţă de Cristos pe care o au forţele răului în
zilele de pe urmă.
în scrierile lui Ioan ideea este prezentata ca ţi cum ar fi deja bine cunoscută („Aţi auzit că are să vină
anticrist", î Ioan 2:18). Cu toate că el nu contestă farttl c! la sftritu] muitor E a9are o cEt'I{ malefică,
numită „Anticrist", Ioan insistă asupra faptlrui dr €xi5tn deja o atitudi@ cmcteriticA lut a!ticrist. Da
fapt, el poate vorbi despre „mulţi anticrişri" care sînt deja în lume (1 Ioan 2:18). El dă oarecum o
definiţie a lui anticristcînd spune: .Aceia este anticristul, care tăgăduieşte pe Ta tăi şi pe fiul"
(XIoan2:22). Animaţia aceasta devine ţi mai clară atunci rînd cri-
50
ANrtoHrA (srruED

tenul este refuzul de a recunoaşte faptul că „lsus Cristos vine ta trup" (2 loan 7). loan consideră că este
esenţial să vedem în Isus Cristos pe Dumnezeu lucrînd pentru mîntuirea omului CI loan 4:9 ş.urm.).
Cînd dul ilglduie+e @t fatt, el nu € fae vinoEt a6r de o eroare doctrinară, ci el subminează însăţi
temelia @din{ai cr€ftine, El face l!.j€E lui s.h prin fap tul că se opune lucrurilor Lui Dumnezeu. La
sfirşitul vremurilor aceasta va caracteriza lucrarea întrupării supmE a rhnui. Iar ei @re la o sdf fii nic!
tac acelaşi lucru în prezent, demonstrează tocmai prin e6r rapr c, rint ad€p$i ld (saran).
Pavel nu foloseşte termenul „anticrist" d „omul nelegiuirii", despre care scrie Jji 2 Tes. 2:3 s.urm., dar
este dar că se referă la aceeaşi fiinţ3. trăsătura caracteristica a acestui individ este faptul că se opune „şi
se înalţă nai pe sus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau de ce este vrednic de închinare" (v. 4). El
pretinde că 6te Dulrlllffi (i6id). El nu ete Satan, dar reniE lui aE loc „prin plt@ lui satan' (r 9). Nu *
poar. spune că toate lucrurile dificile din acest pasaj au fost clarificate şi, tn special, identificarea
omului nelegiuirii continuă să fie controversată. Dar pentru scopul r6t!, p@tele pri&ipale fit su.6cimi
de dare. Pavel cEde cE elotul .!!En al lui sata nu cre de d@irl re.unrlui d de domnid vntonlui, El nu
crede că lumea evoluează treptat spre o stare de perfecţiune, d el crede ca răul continuă să crească pînă
în vremurile de pe urmi. Atunci răul va lansa cea Mi ME prcre la ad'w binelui, 9i .cest{ prcvocare va fi
condusă de personajul misterios care îşi datorează puterea lui Satan şi care este instrumentul prrlcdrii
spr€M a lli satan la adr6a luruno! lui Dumnezeu. Pavel cunoaşte cu certitudine rezultatul. Ctbt6 ! E
ninici pe ond nelegiuirii „cu sullare gurii Lui" (v. 8). încercarea supremă şi finală a lui Satan va S
înfrîntă.
A6ta sre cu eritudine ri int€lsut, cel purin in parte, al simbolismului din cartea Apocalipsei. Cer..dtorij
biblici dnt derane de wninitat€ n1 ce priveşte interpretarea corectă a acestei cărţi, dar a-proape toţi sînt
de acord că viziunea se referă la lupta finila~ă forţelor răului împotriva lui Cristos. Uneori acest
simbolism se referă direct la Satan. Astfel, „made balau r!$r" rlin Ape. 12:3 este idenrificat d;6r cu
satan (e 9). Dai ,"6an' din Ape. 11:7 d 6te identificată cu Satan. Fiara este în legătură strfnsâ cu Satan,
aşa cum arată lucrările ei. Apar ţi alte personaje similare (Apoc. 13:11, etc.). Scopul nostru nu este să
identificăm aici care dintre ele este anticristul, ci doar să arătăm că şi această carte vorbeşte despre
cineva care are putere de la Satan să se împotrivească luj CrBt6 in 2ileb a€ p€ ha- S€ poate spue ce
aceasta caracterizează concepţia creştină despre zilele de pe urmă.
BIBUOCR^IIE. W Boler 3i A H. Kean€_ lle Antichrht Legemi, 1896; art. „Antichrist", în JfBi; M. R.
James, art. „Man of Sin and Antichrist" în JtfJDfl; G. Vbs, The Pauline Eschatalogy1, 1961, p. 94-135;
MDNÎT 1, p. 124-126; G. C. Berîtouwer, The Return olhrit lpia, p. 26o.z9o. LM,
ANnOHIA (PISIDIEI). porivirlui sEabo. *es. tâ cbte din Aer:a Mic! situati in FiiAii, in apDpi€re de
Pisidii, . f6t w dinR mi ndE crrri cu nhele „Antiohia" întemeiate de un conducător macedonean
al cav€len€i s€lscu I Ni€to! (312-230 Ld.ci.), probabil pe locul unui sat frigian. Situată în apropierea
unei căi comerciale importante între Efes şi Cilicia, a devenit un centru proeminent pentru elenism ln
peri@d. !re-d+tini. seleucizn au adu @lon&ri erei in Friata, din notire poritice si oherciale, i un'a$ tui
toled! ai aebr colon\ti l.au primit .u blrnhb pe Papl in pri@ € caEtorie nisionars (F.pr. 13:14). R@nn ar
itulG Antiohia Pindiei in ptuvjncia Calatia, ;r Awuts a Easfomt-o ln colonie romană.
in FnCia fe@ile r buMu d€ un pr6tisiu con siderabil si uneori ocupau funcţii publice. Duşmanii lui
Pavel s-au folosit de cîteva asemenea femei pentru a obline exprn@ luj din &rionja Gapt. r3:so).
Ruin€]e ettii shr iq apbpiele de YalE, in turcia modernă, şi din acea localitate provin inscripţii, stele
tunel@qi i alte obiRte lqat€ <le cuitul reuluj (MC!), Gre a lGt 6e6t ln Antiohia pisidiei in Kolu.l I d.Cr.
SIBi,IOCF,AFIE. B. Levick, JH$ 91,1971, p. aO.34,
R.K.H.
TNTIOIIIA (SIRIEI), Andohia de p€ olotrtd, n, pr@t Antakra, h sE T!rci€i la vm soo de 16 N de
lelulitc a f€t lnremeiate in ce, 3oo id,cr. d€ de Seleucu I Nicato!, dlpa vi.b.ia s asupra lui ^ntigons, la
ksu (31o i.d.cr.). A fo* c€ mi tai. noar! din@ el€ 16 Antiohii Intftiar€ de s.l€uG în onoarea tatAui siu.
coNtute k poalele Muielui Silpius, domina rîul navigabil Orontes şi se mîndrea cu un port maritim
înfloritor, Seleucia Pieria. Deşi populaţia din Antiohia a fost întotdeauna amestecată, Josephus scrie că
Seleucizii iau încurajat pe evrei să ediSre acolo h tu!'lr maE $ l€a dat dFptui aep[re de @rit6ie (ni.
12,119).
Antiohia a dzut in niirile lui Ponpei in anul 64 Ld.cr. si el a frato etaie libele. A devenit capitala
proviftiei bmne Siria ti a fct al deil€a oras ca mărime din imperiu, Seleudzu şi romanii au ridicat enple
mSEle ti ake .l5dti.
Irci de E tiwma selekizuo! leuitoru au do bîndit o reputaţie pentru violenţă, insolenţă şi in stabilitate,
care s-a manifestat într-o serie de revolte împotriva stăpînirii romane. Cu toate acestea, An-tiohia 6 f6r
ren@ite pentru cultlra s, fiind Eudad în aceasri pnvinli de i6u9i Cicerc (fto AEIria 4), In aprcpi€Ea
c€titii eEu FnhiEle dmbrrvi ale Da. plnei ii un semtur dediat lui aloro, ude €nu celebmE iintualui
orAiasti.€ in nmele reliaiei. In ci(la si.nddddui nolal rnzlt, viat din AntioNa Ia hceputul erei cletjm en
conplela qi variatE.
Ni.i s alt oE. afar5 de IruliR nu ste atit de stlB legat de inceputuile a€itinisndtri. Ni.olae, uul dind€ ei
i.pt€ ,di,a6ni" din Fapt. 6:5, €ra din Aniiohia, qi da s re.me nrertit la iudajsn. In timpul persecuţiei care
a urmat după moartea lui Ştefan, unii dintre ucenici s-au îndreptat spre nord, pbl la Artionja (Fapt. 11!
r19) 9i au p!€dical la sei. Cei .arc au sit mi rirziu a! prcdicat 9i.r€itinitnul si 3Bilor, iar clnd au awr Ie
nweroe convetni, biserica din Ierusalim t-a trimis pe Bamaba la Antiohia. Dupa @ a mlEt siMtia, s' a
du la Ta6 $I a ads cu sine p€ sarn qi afrindoi iau l,ardtat p€ creajn. cio€ii din Antiohta tinp de s an.
Ucenicii au f6t
51
ANT'IOHIA (SIRIET)
Palat
Tetrapllon
C1MPUL LUI MARTE
Mila
To Kilometri
Plonut cstdtii r4ntlbftid tu se4 I d.cr'
numiţi pentru prima dată „creştini" în Antiohia (Fapt 11:26).
Firea energică a creştinilor din Antiohia a fost dovedită prin felul în care au trimis ajutoare la biserica
mamă din Ierusalim atunci cînd a venit o foamete (Fapt. 11:27-30). A fost potrivit ca cetatea în care a
fost întemeiată prima biserică creştina alcătuită din ne-evred, ţi unde creştinii au primit acest nume,
poate în batjocură, să devină locul de naştere al misiunilor creştine pentru străinătate (Fapt. 13:1-3).
Pavel ţi Ea;,ba ;u Dl@t din poriul Mritin al Antiohiei qi
au navigat spreCipni. Această primă călătorie în Asia Mică s-a încheiat atunci rînd Pavel ţi Barbaria s-
au întors la Antiohia şi au prezentat: un raport bisericii întrunită.
Unii dintre refugiaţii din vremea persecuţiei prilejuită de moartea lui Ştefan au luat iniţiativa de a
predica Sn Antiohia In egală măsură la evrei si ne evrei (Fapt. 11:20). Problema ne- evreilor a ajuns în
centrul atenţiei cînd nişte evrei au vizitat Antiohia şi au proclamat: necesitatea circumciiieî pentru ne-
evrei, ca o condiţie preliminară pentru a deveni creştini, intructt
ra lnpotrivjt .c€tui priEipiE biserie dh Antiohia a trimis o delegaţie condusă de Pavel si Bamaba la
Ierusalim, ca să dezbetă problema (Fapt. 15:1-2).
lacov a prezidat adunarea ţi s-a discutat pe laijj •dacă circumcizia era sau nu obligatorie pentru creştinii
ne-evrei. Petru tatimpinase deja dificultăţi cu privire la relaţia dintre evrei şi ne-evrei la alte nivele derît
cel comercial (Fapt. 10:28). Deşi se părea că el priveşte favorabil asemenea contacte, el a fost criticat
de către biserica din Ierusalim pentru că a mîncat cu cei nerircuincisi (Fapt. 11:3; Cf. Gal. 2:12). Acum
el a recunoscut că după Rusalii, Dumnezeu nu a făcut diferenţă între evrei şi ne-evrei.
Dut, e P6!el i adtat blrlavdt5rile De .ae le-au primit ne-evreii, lacov ţi-a exprimat părerea c3 singurele
lucruri care trebuie cerute convertiţilor ne-evrei sînt abstinenţa de la a mînca stnge, de la lucrurile
sugrumate, de la idolatrie şi de la imoralitate. Aceste prevederi au fost scrise într-o scrisoare apostolică
lalrlu bierid dtn Artiohia ii din rrcdrEi] s. Parel sa întors la Antiohia ca apostolul recunoscut pentru ei
EiEutu4l (Fatr, 1s:22-26).
Ah mtiE putemie s! d€d€n ci rEpislol6 Cfitjre Galateni a fost scrisă în ajunul acestui Conciliu dc la
lsdir\ pbtEb'l din Altiohia. 6e parc cn Condliul a rezolvat Sn principiu problemele pentru care pav.l a
Febuit 55 * lspie cu Salarsii,
Pawl d tEut !i a nEheiat . doM e calstorie misionară Ia Antiohia. Această cetate importanta a fost
punctul de plecare ta cea dea treia călătorie misionară. Zelul evanghelvstic a conferit Antiohiei o
poziţie importantă în istoria ulterioară a bisericii. Dsepdirne dhelosice din AnlDhia au *d la ru mină
ruinele a peste douăzeci de biserici datînd din secolul al 4-lea d.Cr.
VfeiiG.Downey.AnrienMnrfoch, 1963.
R.KH. CJ.H.
/rNllocqUs GnItlO'I). Nm€le a 13 reci ditr di. nastia Seleudzilor care în cei 40 de ani după moartea lui
ALexln cl Ma. h 323 id.Cr. au devenit stSpîni pe Asia Mică, Siria şi părţile apusene ale teritoriilor
Orientale ocupate de Alexandru. Fiind o dinastie elenistă, ei au căutat să menţină stăpînirea asupra
acestui imperiu vast prin întemeierea sau reaşezarea unul lanţ de cetăţi greco-macedoniene ta lungul şi
latul imperiului. Oraşul *Antiohia depe Orontes a fost 6pitla lor, i.r SdeEi!, F TiSnr a lst . dou capitala,
administrînd provinciile răsăritene.
Antiochu I a 16r ft, lui sele@ r, fondarord dinastiei, şi Apama I. A fost co-regent cu tatăl său din anul
292, iar la începutul anului 280 1-a succedat Ia Don ţi a domnit pînă la moartea sa, ta 1 sau 2 iunie 261.
Prin anul 275 a fost onorat cu titlul Soter C^al-vator") pentru că a eliberat cfteva cetăţi din Asia Mică
de sub stăpînirea galilor; el a întemeiat multe cetăţi eleniste. In timpul domniei sale au avut loc multe
ornide cu <!isti! 'roleheilor dh Egipt,
Antiochus n, fiul mai ttafir al lui Antiochus I şi Stratonice, 1-a succedat pe tatăl său în 261 Î.d.Cr. El a
elibeot Ef6ul, Io!,F Cilicia g p.nfilia de su! stăpînirea egipteană, iar în schimbul autonomiei lor a6t etIli
din Ash Mic! i.au dar tittut Th6 (,du, nezeu")' El a alungat-o pe prima sa soţie, verişoara sa Laodice,
împreună cu doi fa şi două fiice, şi în anul
ANTTOCHVS (ANTIOTD
252 3.a crsatorit d Bftnicq ri.a lui Proleru (Pro. let:n) n Philadelphus, regEIe Egiptdd. A nuir ln anul
246.
Antieh6 [I, fid @i dnnr al hi s€lellc II fi rcpotul ld Antio<hu tr ti La.die, l-a succedar pe fratele său mai
mate Alexandru Seleucos m Soter ta urma asasinării acestuia ta anul 223. în timp ce a slăbit S sinei $
PaletiE, tr 6nal 217 a f6r invirE la Raphia de c5r. Ptd@s lv Philoparor, €gele Egi?tului dar a victorie la
Panion (Cezarea lui FQip, în NT) ta anul 196 Î.d.Cr. i-a dac stâptnirea asupra acestor reSiui 6F flc@rl
pan6 din inpqid Ptolmeilor. După ce a înăbuşit două revolte interne, a condus o armată victorioasă
înspre E pînă în Bactria, ca să recucerească vechiul Imperiu Seleucid; din această cauză a fost numit de
greci „cei Mare" cînd ţi-a asumat tiilul aclamid de ,,lrlarc Reg€... C€npanjile din Asia Mică şi Grecia au
avut ca rezultat tafrtageri succesive în faţa Romei, culmintad cu bătălia de la Magnesia (189) şi tratatul
de la Apa mea, care a urinat după bătălie şi prin care a cedat Romei toată Asia Mică la N şi V de Munţii
TSurus. En 187 a murit şi a fost succedat de fiui său Seleucos IV Philopator.
Antiochus IV, fiul cel mai tînăr al lui Antiochus ni ţi Laodice III, 1-a succedat pe fratele său Seleucos
IV ta anul U5. Pina h Uol169 a domit impreule d n€potul siu Antjeha, 6!l cel Mi dnSr rt Iui Sele ucos,
care a fost omortt de Andronicus în absenţa lui Antiochus. Andomicus a aranjat de asemenea asasinarea
lui Onias HI, marele preot destituit pe nedrept, ţi a fost ei însuţi răsplătit cu execuţia (2 Mac. 4:32-3a),
h tjnpd domiei ele au exisiar dulre in$isi lrre Ien ii Menelas (Menelau), p€nFu aupal€ funcţiei de mare
preot; datorită purtării lor nepotrivite Antiochus a vizitat Ierusalimul în 169 şi a insistat să ince ln Sffnb
s6nteld, 9i a l@r de la templu v.* de au 9i de dgint. PEiuq9i di! pan€a Egitnllli la convins de
necesitatea de a eleniza Palestina şi măsurile luate împotriva vechii religii au avut ca rezultat !'@iara
jddelo. la Tmplu ti ridicaM uui albr grec în locul celui vechi, în 2S decembrie 167. Revolta condus! de
Matatia. din fanilia Hashmn. si cei .inci fii ai săi, a dus la «consacrarea templului trei ani mai t?zi!.
Antieh6, (a pe noDede din anii de !€ uni ai domiei ete ea nuit pe sire Gha) (sprphaner), „(dumnezeu)
arătat oamenilor", a murit ta timpul enDaniei din M.dia. i. 164.
Artjehc VluP3tor, fid luiEpiphaG tr L:.dre, a fost omorit de armată în anul 162, ta urma sosirii ta siris a
vlrrdui .iu D€ne&i6 I sotd (DiFjtrie), fiul mi tlnlr al lui Seleffi ry sKsnl l.girih al lui Epiphanes.
Antiehs Iv Epiphans Dionlss, tul nino! al pd€qdennrlui l. tud AleEndru Bal.s (a domir între 150145), .
l6t inronat de .rft Dicdotu (&?honl (DiodoD ln 143, detrcMr de el in 142 {i aFor onodt tot de DiodorG
io Ba.
Antiochus VD Sidetes, Jiul lui Demetrius I Soter, l.a detoEt pe lbdon fllifon) in 139 si a dotuir ptl! r!
r3O/129. Dup, d4retul dat p€n&u sd (1 Mac. 15:19), pdn cml€. p6nri5 pstu prim data sI mjtl monede
prcprie, b! anul 13a a invad.t ti a sups lude, mdid laujbrilor I'beftte reli.joasr.
Restul istoriei dinastiei este o rivalitate constantă pentru tron. Antiochus VIII Grypus (nepotul lui Si -
de6) . donnit între 125 ii 115, cina a fos expdar
ANTIOHUS (ANTIOE)
de Antiochus IX PhOopator (Cyzicenus), fiul mamei lui Grypus, Cleopatra Tliea şi Sidetes. Grypus s-a
întors în 111 ţi a recucerit tot regatul cu excepţia provinciei Goele-Siria, pe care Cyzicenus a condus-o
pînă la moartea sa în anul 95. Grypus a murit în anul 96 şi printre pretendenţii la tron care au purtat
acest nume ;u f6r doi Ei ai lui Gryps (Arliehu K BpiphsF& Philadelphus ţi Antiochus xn Dîonysus), dt
ţi un fiu şi un nepot al lui Cyzicenus (Antiochus X Eusebes Philopator şi Antiochus xm Asiaricus),
Ultimul dintre aceştia a domnit între 69 ţi 65 şi a fost ultimul dintre regii Seleudzi; în anul 64 Pompei a
anexat provincia siria la ItrEnDl RoMn.
BIBUOCR.I'IE. C4H, 6'9, p6inj J. Srighq Hir_su tory of Israel, cap. 11-12- D. J. Wiseman în Iraq 16,
1954, p. 202-211. D.H.W.
ANTIPA. Plsrfu a nMelui Anti!€t€i
1. *Irod Antipa, care a poruncit execuţia lui loan
Botezătorul.
2. Utrturdr din !!{ric! di. P€rrd (Are. 2:13) care, potrivit tradiţiei, a fost ars de viu tntr-un cazan înroşit
în foc, în timpul domniei lui Domiţian.
BIBLIOGRAFIE.n H. Hoehrter, Her'od Antipas, 1972. J.D.D.
ANTIPATRIS. Nmit! ln Khim KqP!,r-saba tar în prezent Ras el-Ain, această cetate situată la vreo 42
d,e l@ s de Cez.@, p€ drmril c.rre Li(la, a i6t reconstruita de Irod cel Mare în memoria tatălui său
Antjp6t6 (J*phs. An.. 16. H3; aJ 1.417) Pattl a fost dus aici cînd era în drum de la Ierusalim spre
Cezarea (Fapt. 23:31 In rom. „Antipatride"). \fepa-sian a ocupat cetatea în anul 68 d.Cr. (IM 4. 443).
Codex Sinaiticus reda ui Mat. 13:54 Antipatris în loc de patra (patrie), dar prefixul ana- a fost tăiat ul-
t€rioi CAF!C.) DHw.
APĂ. (în ebr. mayim; în gr, hydor). într-o parte a lumii unde resursele de apă sînt limitate, este normal
ca apa să aibă un loc important în vieţile oamenilor din Biblie. Nimic nu este mai grav derît lipsa apei
(1 împ. 17:11 ş.umi.; Ier. 14:3; loel 1:20; Hag. 1:11), iar pe de altă parte, ploaia este un semn al
îndurării şi al bunătăţii lui Dumnezeu. Un pericol la fel de mare este apa care a fost poluată sau care a
devenit nepotabilă. &€stq a fct lff dintre ddsile din Esipt (Exod 7:17 ş.urm.), Israeliţii au descoperit că
apele de la Mara erau amare (Exod. 15:23), iar ftntîna de la lerihonnu avea apă bună pe vremea lui E
lisei (2 împ. 2:19-22). En timp <Je război era un lucru obişnuit ca armata invadatoare să taie
alimentarea cu apă a cetăţii asediate, aşa cum a făcut losafat cu izvoarele Moabului (2 inD. ir19, 2s) ri
cMa lacor Holof€c la Benni! (Iudit 7:7 ş.urm.). Ezechia a prevenit pericolul acesta prin construirea
unui tunel care s-a păstrat pînă în zilele noastre în Ierusalim; tunelul mergea de la fîn-tîna Fecioarei
(Ghihon), aflată în afara sadurilor cetării F l,M@ lui, plnl la bazjrul rsilom (2 csn 32:30). în împrejurări
cînd apa trebuia să fie împărţită cu porţia (Plîng. 5:4; Ezec, 4:11, 16), expresia „apa întristării" putea fi
folosită pe bună dreptate (îs. 30:
20), dar contextul sugerează de obicei o pedeapsă (1 împ. 22:27; 2 Cron. 18:26).
Deseori apa simbolizează binecuvîntarea lui Dumnezeu şi înviorarea spirituală, ca în Ps. 23:2; îs. 32:2;
35:6-7; 41:18, etc., iar dorul după apă indică nevoia spirituală (Ps. 42:1; 63:1; Amos 8:11), în vedenia
pe care Ezechiel o are cu privire la casa lui Dumnezeu (47:1-11) apa care curgea de sub prag reprezenta
revărsarea nestînjenită a binecuvîntărilor lui lahve peste poporul Său (cf.Zah. 14:8). Ieremia L-a descris
pe lahve ca „Izvorul apelor vii" (2:13; 17:13), o expresie repetata în loan 7:38 cu privire la Duhul Sfînt.
In NT apa este legată de viaţa veşnică, binecuvîntarea supremă pe care o dă Dumnezeu (loan 4:14;
Apoc. 7:17; 21:6; 22:1, 17), dar în Efes. 5:26; Evr. 10:22, ideea predominanta este aceea de curăţire
prin botez Denh ierraE pacot€lor'
Ideea de curăţire apare alături de aceea de împrospătare, în sistemul ceremonial spălarea era o trăsătură
proeminentă. Preoţii se spălau cînd erau consacraţi (Exod. 29:4); leviţii, de asemenea, erau stropiţi cu
apă {Num. 8:7). Marele preot trebuia să facă o serie de spălări speciale în Ziua Ispăşirii (I.ev. 16:4 24.
26):de as.|rl@a, pKFlf tbuiau 6i rnde plinească ritualul „apei de curăţire" (Num, 19:1-10), la fel ca şi
toţi oamenii care trebuiau să se curăţească de pîngărirea ceremonială (Luca 11:40; 15:5 ş.urm.; 17:1S;
22:6; Deut. 23:11). Ligheanul de lingă *cortul întîlnirii era o aducere aminte constantă a nevoii de
curăţire cînd oamenii se apropie de Dumnezeu (Exod. 30:18-21). O formă dezvoltată a acestui ritual de
curăţire era practicată de secta de la Qumran şi de o mulţime de secte evreieşti care se botezau ţi care
au prosperat înainte şi după începutul erei creştine. Acestea au oferit cadrol pentru botezul pocăinţei
propovăduit de loan şi pentru *botezul creştin de curăţire, iniţiere şi încorporare m Cristos.
Un al treilea aspect este acela al pericolului si al morţii. Istoria Potopului, înecarea egiptenilor în Marea
Roşie si teama generală de mare şi de ape adînci, exprimată de psalmist (18:1; 32:6; 46:3; 69:1 ş.urm,,
etc.) arată că în mîinile Iui lahve apa putea fi şi un instrument de judecată, deşi în acelaşi timp conţinea

s.dlddt@re stlodulli {i a!ro de trtraE a tundllui lli EEhid{ia!

54
APEL IA CEZAR
Canalul orizonul per mfcea apei sfl din izvor spre capătul puţului.

Secţiune transversală prin sistemul de alimentare cu apă a vechiului Ierusalim, incluztnd tunelul lui
Ezechia.

ideea salvăm din pericol a oamenilor credincioşi Iui Dumnezeu (cf. îs. 43:2; 59:19). Este greu de spus
în e n&ud ac* ldei au f6t &fectate de oituiie canaanite despre lupta lui Baal cu apele tiranice ala mării,
relatate în textele de la Ras Shamia. Cercetători scandinavi şi şcoala de gfndire „Mit şi ritual", a lui
Hcoke, au văzut tn aceste referiri din VT, tn special în Psalmi, un lucru ce indica existenţa în Israel a
unui festival regal anual la care era prezentata dramatic victoria lui Iahve, personificat de rege. Este dar
că gîndirea si poezia ebr. a reflectat limbajul mitologic din Orientul Apropiat (vezi referirile ia Rahab,
leviatan, balaur, etc), dar nu exista md o dovadă pentru a susţine că ritualurile canaanite sau crezurile
doctrinare care stau la baza lor au fost preluate de religia israelită. Ideile lui Gunkel, Mowincke! şi ale
altora sînt discutate de A. R. Johnson în capitolul „Psalmii" din oIMS. 1951.
BIBLIOGRAFIE. O, Baher, R- K H.ni$r ln NJDNTT 3, p. 982-993. J.B.Tr.
APBL LA CBZAn- drd ,F6tu !a tuc.dat E •Felix tn funcţia de procurator roman at Iudeii în anul s9 d,cr.
(Fapr, 24:27) si a r€d*nis c.zut lui p!ve]. pe care Felbt 1-a lâsat nerezolvat, Pavel a avut motive să se
teama ca lipsa de experienţă a noului guvernator ar putea fi exploatată de marele preot tn detrimentul
lui. în consecinţă, el s-a folosit de privilegiul său de cetăţean roman şi „a făcut apel Ia Cezar" - adică, a
cerut transferarea cazului său de la tribunalul local la tibkalul $tm dG L RoM (Iaot. 25:10 s.lh.).
Dreptul cetăţenilor de a face apel (prouocarro) la împărat se pare că s-a dezvoltat din dreptul pe cate l-
au avut tn timpul republicii cetăţenii suverani din
Rom. Ponivit lui Dio C4iu (Mst. 51. t9), lui oc Evirn i sa aerda. in anul 30 i.d.Cr, &eptul de a judeca
apelurile. Tot în aceasta perioadă a fost pusă tn practică lex lulia de ui publica CLegea iuliană cu privire
la fol6iF. pubLicj a forl€ ei .c€sib l*e interzicea oricSiui magistrat învestit cu imperiwn sau potesttxs să
omoare, să biduiascâ, să pună în lanţuri sau să tortureze un cetăţean roman, să-1 condamne la aduersus
prouocationem (Jn faţa unui apel") sau să-1 împiedice să meargă la Roma ca să-şi prezinte apelul l.
timp'n siabjlit. f H. M, JoE (Srrdi6 ,n n;mon cawmnent and Lov 1960, p. 96) conchide ci de la data
acestei legi, un cetăţean roman, oriunde se află tn inFriq .B prciejat inpoEiva oricarer pede!6€
magisteriale sumare (coercirio), deşi magistratul provincial se putea ocupa de cazuri care implicau o
încălcare vădită a legilor sau statutelor stabilite (şi Pavel nu $a lncdlat l! a@sti grevedere), r€ ineDutul
secolului al 2-lea d.Cr., a devenit un lucru obişnuit ca cetAlan rcMni di! pr@incie, ac@ri de jnnactiui
extra ordiitem (care nu erauprevăzute în codul standaid de pKeduri), si fie Einisi ta Ro roaDGE ln mod
automat, iară să treacă prin formalitatea de a face apel la Cezar. în privinţa aceasta, ca şi în multe altele,
descrierea practicii romane descrise tn Faptele este corectă pentru data scrierii cărţii; cazul apelului lui
Pavel se încadrează în ceea ce cunoaştem despre ondidil€ din !.ltie pane a d<eniului aiito. so din primul
secol creştin, şi scrierea lui Luca aduce o conEibrli. $hEtangal, Ia dowzite dbponibile.
I6ts a rlsuflar rllMt dnd a auir d€ aletuj Iui Parcl ctft cear: e1 era elib€Et de re@Rbilitare de a judeca un
caz despre care seacă ÎL depăşeşte, fi răroînea totuşi o responsabilitate: el trebuia să trimită la Roe,
tnpreli., cu cel acrat, o notl e*plicativ,
SS
APBL T,A CAZAR
(fiuerae dimissariae) în care să schiţeze natura ţi istoria cazului pînâ la acea dată. Cînd a redactat
această notă el a beneficiat de ajutorul unuia care avea reputaţia de a fi un expert tn problemele reli -
gioase ale evreilor, tînârul Agripa, care a venit la Cezarea împreună cu sora sa Berenke, ca să-1 salute
pe noul reprezentant al împăratului.
După schimbul obişnuit de amabilităţi, Festus i-a prezentat problema lui Agripa. Acuzaţiile aduse îm -
potriva lui Pavel păreau să fie legate de „un oarecare teus, care a murit, ţi despre care Pavel spunea că
este viu" (Fapt. 25:19). Agripa s-a arătat interesat şi şi-a exprimat dorinţa să se întunească cu Pavel.
Festus a fost bucuros să aranjeze audierea. După ce l-a ascultat pe Pavel, Agripa a fost de acord cu
Festus că Pavel nu putea fi condamnat pentru nici una dintre acuzaţiile aduse împotriva lui. De fapt, a
spus regele, Pavel ar fi putut fi eliberat imediat dacă nu ar fi făcut apel la Cezar, iar dacă Festus ar fi
judecat acum problema şi l-ar fi eliberat, ar fi fost idtra vins (Fapt. 26:30-32). D{ e p.E cA ASrips ia d.t
lui l6E ajubruI erut pentru redactarea unei litterae dimissariae.
Pr!€l N a fscut .Pel la CeEr dt !r@ Felix a fost procurator, probabil pentru că Felix era convins de
nevinovăţia lui ţi doar a amînat achitarea oficială ţi eliberarea lui. Pavel spera că într-o zi amînarea lui
Felix avea să ajungă la capăt şi el va fi eliberat ţi îşi va putea împlini planul îndrăgit de a călători la
Roma ţi în Apus. Dar odată cu rechemarea lui Felix şi instalarea lui Festus, se profila o situaţie nouă ţi
periculoasă pentru Pavel; aceasta l-a determinat să facă apel la Cezar.
Modsl 3ups. pend aP.lul Edt de Parel la Cezar nu a fost să-ţi scape viaţa, ci interesele Evan gheliei. Cu 7
sau 8 ani mai înainte, el s-a bucurat de neutralitatea binevoitoare a legii romane în decizia tacită a lui
*Galio, proconsulul Ahaiei, care ne arată că el nu a găsit nimic ilegal în propovâduirea lui Pavel (Fapt.
18:12-16). El se putea aştepta la un verdict la fel de favorabil din partea tribunalului suprem din RoM.
De N @ nlmi .dt; chi.r {i u om Mi pntin inteligent decît Pavel trebuie să-şi fi dat seama că motivul care
l-a determinat pe Galic nu mai era vala!il. colto a tpE d. laPt .A @ ce F€dica Pavel eFu o variantă de
iudaism şi, prin urmare, nu era interzis de legea romană. Dar mulţumită în mare parte ac tivităţii lui
Pavel, curînd avea să fie imposibil pentru creştinism să fie considerat o variantă a iudaismului, tntrucît
acum cuprindea mai mulţi ne-evrei decît evrei. O audiere favorabilă înaintea împăratului din Roma ar fi
putut dştiga recunoaşterea pentru creştinism, dacă nu ca adevărata împlinire a religiei strămoşeşti a lui
Israel (aşa cum credea Pavel că este), cel purin ca o asociere permisă legal (collegium iicitum sau un
grup de colkgia licita]. în afară de aceasta, dacă Cezarul însuşi avea să asculte cuvîntul de apărare al lui
Pavel, care ar putea fi rezultatul? Tînărul Agripa a refuzat politicos să recunoască logica argumentului
lui Pavel, dar ne-evreiî s-au arătat de obicei mai deschişi pentru Evanghelie decît evreii, ţi un împărat
roman ar putea fi dştigat mai uşor decît un rege vasal evreu. Ar fi greşit să punem limite speranţelor lui
Pavel, oricît de nerealiste ni s-ar părea în retrospectivă.
raond dt PaE! a fa.ut apel r. ce@ nu 'd o garanţie că Cezarul însuşi avea să judece cazul. Potrivit lui
ladws (Annals 13.4. 2), Nero a anunţat la
începutul domniei sale că el nu va judeca cazurile in propria penana, cum a făcut predecesorul său,
Clau-dius; într-adevăr, în primii 8 ani el a delegat în general altora aceste cazuri. Astfel, „dacă Pavel ar
fi venit Ia judecată curînd după perioada de doi ani menţionată în Faptele 28;30, este probabil că
audierea cazului său ar fi fost făcută de altcineva, nu de Principele" (A. N. Shemin-White, Roman
Society and Roman law in che New Testament 1963, p. 366). Acest „altcineva" putea fi prefectul gardei
pretorienilor, eaie-1,.reprezenta pe împărat în calitatea sade păzitor al justiţiei, împreună cu asesorii şi
funcţionari superiori ai tribunalului" (W. M, Ramsay, SPT, p. 357). Dat aceasta este o problemă despre
care nu avem nici o informaţie.
Nu avem !:id o i.fo@tie cu privn€ la czdtarul apelului - dacă Pavel a fost cercetat ţi condamnat, sau
dacă a fost cercetat şi achitat. Nu ştim nici măcar dacă apelul său a fost cercetat sau nu. Prelungirea
şederii sale în Roma pentru mai mult de 2 ani întregise poate să fi fost datorată numărului mare de
cazuri de la tribunal sau unui alt motiv oarecare; dacă el a fost elib@t ftte 5a fE judeq prcbabil cn a rct
d urmare a unui act de imperium din partea Cezarului. „Poate că Pavel a beneficiat de clemenţa lui
Nero şi a obţinut doar o eliberare întâmplătoare. Nu este necesar să forţăm relatarea din Faptele să
indice că el ar fi fost eliberat" {A. N. Sherwîn-Wbite, op. cit., p. 109). Potrivit rebtelii tEddi.i lli lav€l
did @ pe ''Ere' dnd a fost asigurat că va sta înaintea Cezarului (Fapt. 27:23 ţ.urm.), probabil că Luca
lasă să se înţeleagă că apelul lui Pavel a ajuns să fie judecat în cele din urmă, i;df.rtrt @E r r6t
rezlttatul.
SlDuocRAlIE H. J. cadb!ry' "R'o@n kP trd the Trial of Paul", BC 5, p. 297 ş.urm.; A. H. M. Jones,
Studies in Roman Government and Law, 1960; T. Mommsen, RSmtsckes Strafrecht, 1899; A. N. Sher-
win-!!hlE, RoM Sci?rt drd Ronon L4w m the Ntu Testament, 1963; idem, TTieRomnn
Cinuenship2,1973.
F.F.B.
APBLLB$ (AIEI,E). u! dedlBi6 iBegt din Roma căruia Pavel Ii transmite salutări (Rom. 16:10).
Lightfoot (Philippians, p. 174) a găsit numele acesta care era adoptat adesea de către evrei (c/ Horace,
Sat. 1.5,100) în cercurile casei imperiale; Lagrange in loc. remarcă existenţa unui Apelles contemporan
cu Pavel în CIL, VI, 9183, probabil un creştin. Unele MSS conţin numele ,Apelles" (Apele) tn loc de
„ApolloS" (Apolo) ln FaDt, 18:24j 19:1, pbbabil datonta P@psm lui Origen care credea că este posibil
ca aceste două persoane să fi fost identice. A.F.W.
APFIA. Felul tn care i se adresează Pavel în Filim. 2 6!es6z! c6 Apfia a f6t slE lui Filimn 9i Fzna
bisericii din Colose (vezi însă *FHJMON, EPISTOLA CÂTOE). Traducerea „sora noastră", cum este
redată în RsV Fobabil ., elt€ bai hD! d*lt ca din AV „iubita noastră". Numele acesta era un nume
obişnuit înVAsiei şi probabil că este de origine frigiană. (Vezi Ghplele dat€ de t-igh6oot, ColNAnt P
3o4, MM, si lrsjp$a de h cola€, CJ6, 3,4330KP 3)
A.F.W.
ArocAuPsa CAIITBA
A,loc^tlPsA, cAJtIlA. ultim ft a BibrGi este, pentru cei mai mulţi creştini, una dintre cele mai puţin
citite ţi una dintre cele mai dificile cărţi. Cîteva pasaje din aceasta carte stnt bine cunoscute ţi foarte
îndrăgite {de ex. 7:9-17); dar cea mai mare parte a cititorilor moderni găsesc aceasta carte greu de âiţe-
les. Faptul acesta se datorează In mare măsură abundaFi de sihboluit de u tip F €rc noi nu-l loleih ţi pe
cere nu-1 mal înţelegem. Totuşi, acest simbolism a fost uşor înţeles de oamenii din vremea aceea. De
fapt, acest luciu explică m parte dificultăţile noastre. Autorul a putut presupune că cititorii săi aveau să
înţeleagă aluziile sale şi de aceea nu a simţit nevoia să dea explicaţii.
Apocalipsa este clasificată împreună cu scrierile numite * apocaliptice. Este singura carte de acest gen
din NX deşi există pasaje apocaliptice şi în alte cărţi (de4Mat 24), id vituile lni Dmiel, ln VI; apa4in
aceleiaşi categorii. Un element caracteristic pentru scrierile apocaliptice este ideea că Dumnezeu este
suveran şi că, în ultima instanţă, El va interveni în mod supranatural pentru a face sâ se împlinească
voia lui btd d perfets. Lui I * op& diferiE foqe pudic€ .le rtului dd ac6t€a slit dgcrise de obiei h s.d
simbolic, ca fiare, coarne, etc.fntîlnim vedenii; îngerii vorbesc; există o luptă între forţe puternice; în
ultimă instanţă sfinţii persecutaţi sînt răzbunaţi. O mare par-
te a ac6to. sinbolui si @nEdonale (si ac6ta este motivul pentru cate primii cititori ai Apocalipsei !
rcbabil cn au hlel6- o d6t!r de &r), dar ln nfinire nultor @tori a dG la fantezn bonb6tice i 3rct€tri.
Apocalipticd bihlic 6t€ nurt mi nodeht d.dr .eL necanonic.
O allA dilcnlg tlirE Apa.lp6a Si crrtile ato. caliptice obişnuite este că în Apocalipsa ni se dă numele
auorli h tinp .e alte erieri aldliptice fol@au de obicei F€udonirc, Altorn hl:muEu nm€le @r p6$Fje
inpoliatrte din t'eut !i le atribuiau lor aceste lucrări. Pentru scopul nostru de ţaţă este important să
observăm că în această carte Duhul Sfînt a folosit o formă literară cunoscuta, dar eu toate acestea cartea
nu este o scriere apocaliptica de rînd. Are caracteristici proprii şi este o profeţie a!t€nti.!, 8ta .q indici
9.inele Eei reFte,
I. Schiţa conţinutului
can€a nc!€ d o vilise a DoMrtui inviat, cre dimite llEaj€ la napre biqici dir !f6, smiffi, Per gan, Tiatib,
Sard6, Filadelia Fi taodic@, o srie de et{i din pbvincir bmn Asia (r:1: 3:22). Prin aceste mesaje
bisericile sînt mustrate şi îndemnate să persevereze pe calea slujirii creştine. După aceea urmar5
viziuile lui Dllr1rl@u Si ale Mieldni (4:1j s:14), dula care citin d6p€ 7 peei, r: rupaea nerlei peF 6te
r€datA o viziffi (6:1.17i 3:1). Um6zA apoi el€ 7 donp€E si .ite o virft ste
Troa (Alexandria) '■"■•'■ "V;ir Assos

Cete şapte biserici din Asia amintite tn Apoc 1-3 şi insula Pamat unde !oan a primit revelaţia.
57
APOCAIJPSA. CANTEA
redat5 dupu swtd 6erEi bnpde (3:2; 9:21i 11{5-191. htE letd 6 6a $ a 7-a 6te u intArludiu (7:1.17), ll fel
ca si lnft br.p€E$ a 6-a ci . 7-d (10:1; 11:14). După aceea loan descrie diferite lucruri stranii petrecute în
cer, o femeie care a dat naştere unui copil de parte bărbătească şi căreia i se împotrivea Satan (12:1-17),
fiarele care se opuneau Iui DulMU (13:1'1e), Miehlu de !. MutEre sion €i urmaşilor Săi (14:1-20). în
continuare sînt relatate cele 7 plăgi, loan vede 7 îngeri eu 7 potire ţi atunci clnd 6er di!@ ei vase potitul
slu pe plnrli urmează o plagă (15:1; 16:21). O serie de judecăţi sînt rostite împotriva unei femei
îmbrăcate în purpură si împotriva Babilonului (17:1; 19:21), şi cartea se încheie cu viziuni ale
mileniului, a unui cer nou şi a sui plrbrnt rcu (20:1; 22:21).
Nu ştim cu certitudine în ce măsură unele secţiuni din erie sht rc!.tate, Repetae Nrridui 7 iftlic{ destul
de clar că cel puţin unele serii de eveniinente sînt descrise în mai multe moduri. Ceea ce este cert este
că în carte ni se prezintă o opoziţie extrem de mre laE de Dum*u ri fqta de poporul ld Dm nezeu, dar că
în final Dumnezeu va triumfa asupra oricărui rău.
II. Autorql ft d.tq 3dtrtt
Auiorql ne 3r@ft c! nmele lui ste ldn $i * d*ie pe sine ca „slujitorul" lui Dumnezeu (Apoc. 1:1), unul
dintre „profeţi" (Apoc. 22:9) şi „fratele vostru" (Apoc. 1:9), ladilja ssle c{ a6tt iI@n 6te ideltic cu
ap6tolut 16 !i bai Nlt, c, el a f6t autdul clei de-a pan! €vanSheft $ a celdr i€i Epistole a]e hi loan.
Părerea că autorul a fost apostolul loan datează djn ftma lui lditr Martirul (@. 140 d.cr.) qi 6te sprijinită
de Irenaeus (Ireneu) şi de mulţi alţii. Principala obiecţie este stilul Apocalipsei. Limba greacă folosită
se deosebeşte în multe privinţe de limba celorlalte sieri ale lui Iom, Este alii de @bi'tuitl si uneori
respectă atît de putin regulile gramaticii greceşti îneît se crede că nu a putut fi scrisă de aceeaşi pană
care a scris evanghelia şi epistolele. (Charles spune că a fost scrisă „într-o limbă greacă deosebită de
limba folosită de pana oricărui om muritor".) Problema este prea complicată pentru a fi discutată aici în
detaliu. Este suficient să spunem cădeţi majoritatea teologilor de astăzi contestă faptul că autorul este
apostolul loan, există o serie de teologi care consideră cE 6te el Mi bin€ sA credo cd t@te ele .iEi si€ri
amintite aparţin aceluiaţi autor, şi că acel autor este apdold I@n (de ex, E. staultq).
Este evident că Apocalipsa a fost scrisă într-o perioadă cînd biserica trecea prin persecuţie ţi prin
dificultăţi. în perioada cînd se crede că a fost scrisă canea au fost două valuri de persecuţie - în timpul
dmiei lui Nm {i în timpul dlfuiei lui Ddiian. Principalul argument pentru prima datare este Apoc. 17:9
r.@.: -!,ici 6E mida plins de lnlelepciw-cele lape 6pet€ stlt tpt€ nsti pe car lade f* meia. Sînt şi şapte
împăraţi: cinci au căzut, unul este, celalalt n-a venit încă". Dacă acest pasaj se referă la împăraţii
Romei, atunci Nero a fost al cincilea, şi scrierea ar fi datată la scurtă vreme după domnia lui. Lucrul
acesta este confirmat de profeţia că „fiara, care era, ţi nu mai este, ea însăşi este al optulea împărat: 6te
di! nunarql cdo. iapti! (!oc. 17:u). Aet verset pare să se refere la mitul despre „Nero re-
divivia", ideea că Nero, deşi mort, avea să apară din nou pe acest pămînt. în sprijinul acestei idei este
adus Apoc. 13:18 care spune că „numărul numelui fiarei" este 666. în primul secol, numerele nu erau
scrise cu notaţia noastră convenţională, ci cu litere din alfabet. Fiecare literă avea o valoare numerică.
Dacă luăm valoarea numerică a literelor care alcătuiesc titlul "Nft ca6ar ln linba €braic!, ollireh 666,
Dar ste dificil să înţelegem de ce ar trebui să facem socoteala în ebraică (de vreme ce cartea a fost
scrisă în greacă), şi pentru a obţine rezultatul dorit este necesar să fie adoptată o variantă ortografică.
DaE mi tlrh 6te at6tatA de o sie de snion antici, cum sînt Irenaeus ţi Eusebius, care afirmă tn mod
categoric că această carte a fost scrisă în timpul domniei lui Domiţian. Datarea aceasta este sprijinită de
anumite indicaţii generale din carte, deşi nu sînt aluzii concrete la evenimente care pot fi identificate.
Astfel, cartea vorbeşte despre anumite gnipuri de creştini care au devenit delăsători şi au intrat în declin
spiritual. în timpul domniei lui Nero, Biserica era încă foane dn&l * plinl de vi8ere. Pb, p. rerea lui
Doniliall 6te posibil lnE{' nisuG mi Mre sa 6 avut loc acest declin. Majoritatea teologilor din zilele
noastre sînt de acord că este preferabil să acceptăm această datare.
III. Int€4rrctara
Cum trebuie să interpretăm această cane? în biserica dEtid eau @nturat parru Eodalitdli pdtuipale d€
irterlEtare a actei c54i,
a. Concepţia preieristă
Această concepţia consideră că Apocalipsa descrie evenimente din trecut. Consideră c3 toate viziunile
s-au născut din condiţiile existente în Imperiul roman în secolul 1 d.Cr. Vizionarul a fost îngrozit de
posibilităţile răului inerent în Imperiul roman şi a folosit imariri rinbolice pdEu a prctBta imFEiE lui clt
şi pentru a-şi exprima convingerea că Dumnezeu va interveni în mod supranatural pentni a realiza ceea
ce îi este plăcut Lui In general, teologii liberali adoptă această concepţie. Ea le permite să interpreteze
cartea fără să atribuie vreun rol profeţiei predictive şi, în acelaşi timp, ei văd în Apocalipsa o afirmare
necesară a adevărului guvernării morale a lui Dumnezeu în lume. Această concepţie susţine că
Apocalipsa îşi are originea în circumstanţele din vremea autorului, lucru care este desigur adevărat. Dar
trece cu vederea faptul că aceasta carte se declară „profeţie" (Apoc. 1:3) şi că cel puţin o parte din
profeţiile ei se refera la ceva de do@nid vntonrlui (de q, €p, 21'22.)
b. Concepţia istorică
Această concepţie consideră că Apocalipsa prezintă lnd-o sin3lr! iMgire @prinz5tere o vedere pa'
rctuicl a lstoria din s@lul 1 {i !h, la a do@ venire a lui Cristos. Cartea menţionează vremea în c& a dit
autorui, cit 9i !m tfirliturui dd nu există nicăieri vreo Întrerupere. Din această cauză, susţin adepţii
acestei concepţii, cartea trebuie privită ca o istorie continuă a întregii perioade. O asemenea c@Drie a
fct sstinuta de iefcfttori, de .u idotidcat fiaB cu Rod papaE. D.r di6clntnFe par insurmontabile şi este
semnificativ faptul că, deşi susţin că aid este prezentată toată istoria, istoricii nu au putut cădea de
acord cu privire la episoadele istorice @rete pe eaie le simbolik.zallivirc dileite viziui. In 19oo de ani d
n ftbuit sn i.se la luntnl cu claritat
ATOCALIPTIC

cel puţin schiţa generală. De asemenea, este greu să înţelegem de ce schiţa istorică ar trebui să fie
limitată la Europa de V, cu atît mai mult cu dt în zilele acelea cea mai mate parte a expansiunii
creştinismului a avut loc ta ţările din E.
c. Concepţia futuristă
Această concepţie susţine că îneepînd cu cap. 4 Apo-calipsa se ocupă cu evenimente de la sfîrşitul vre -
murilor. Cartea nu se ocupă cu vremea profetului, nid cu evenimente istorice de mai tbziu, ci numai cu
evenimentele care vor avea loc în legătura cu a doua venire a Domnului. Aceasta concepţie ia în serios
elementul predictiv din carte (Apoc. 1:19; 4:1). fn favoarea ei pledează faptul că Apocalipsa ne
conduce în mod incontestabil la instaurarea domniei finale a lui Dumnezeu, aţa îneît o parte a cărţii
trebuie să se EfeE )a tlele de pe !r$r. prhdtala oblede ete ca această concepţie are tendinţa să secată
cartea în întregime din cadrul ei istoric. Nu este uşor să vedem ce înţeles ar fi avut cartea pentru primii
ei cititori dacă tEbuie intarpftdt! în feu a€ra,
d Conc.plia l@lisrd tuu poerid Această concepţie susţine că scopul principal al cărţii este Eă-i inspire
pe creştinii persecutaţi să îndure suferinţa pini la capăt. în acest scop autorul a folosit un limbaj
simbolic, şi singura lui intenţie a fost să dea o serie de descrieri plastice ale victoriei lui Dumnezeu.
Asemenea concepţii pot fi legate de altele si pot fi întflnite adesea în combinaţie cu ideile pieteriste.
Dificultatea cu care se confruntă acest punct de vedere constă în faptul că vizionarul declară că pro-
feFre d6pF zilele rdt$tuluj.
Nici una dintre aceste concepţii nu s-a dovedit complet satisfăcătoare ţi probabil că a concepţie co ete
EEbuh !5 mbi@ elMte din mi nulre concepţii expuse mai sus. Meritul principal al concepţiilor
preteriste este că ele dau sens cărţii pentru oamenii din vremea dnd a fost scrisă cartea şi, in diferent ce
alte afirmaţii fac ei, această idee trebuie reţinută. Concepţiile Istorice, de asemenea, consideră că
Apocalipsa aruncă lumină asupra întregii istorii a Bisericii, şi adevărul acesta nu trebuie abandonat.
Concepţiile futuriste tratează cu toată seriozitatea limbajul cărţii referitor la vremurile sfîrşitului. Cartea
pune accent pe triumful final al lui Dumnezeu şi asupra evenimentelor asociate cu acest triumf- Nici
concepţia idealistă nu poate fi abandonata, deoarece cartea lansează provocarea de a trai pentru Dum -
nezeu cînd opoziţia este vehementă. De asemenea, credinciosul trebuie să primească întotdeauna cu bu-
curie asigurarea că triumful lui Dumnezeu este cert.
ElllloGTAFIE. Co|@rarii de H.B.Swer€. 1906: R. H. Charles, ICC, 1920; M. Kddle, MW, 1940; A.
Paner, 1964; L. Moris, T7VTC, 1969; G. E. Ladd, 1972; G. R. Beasley- Murray, 1974; N. B.
Sronehouse, The Apocafypse in the Ancienc Church, 1929; W M. Ram-say, Leftera to tke Seven
Churches in Asia, 1909; W. Hendriksen, Mare ihan Conqucrors, 1962; M. Wil-<xxik,I
sawheavenapened, 1975; M.C. Tenney,/ncer-prering Revetation, 1957; D. T. Niles, As Seeing the
Invisible, 1962. Numărul scrierilor este enorm de mare; majoritatea cărţilor enumerate aici au
bibliografii extensive. i_M.
A?OCIIPTIC. cuvtftur &Es deMzn adt un gen literar [apocalipse iudaice şi creştine) cît şi ideile
caracteristice ale acestei literaturi. în cadrul canordui Bibliei, litdt@ apealiplica 6le reprcatatn h m.d
tpeial de €rtea lui rDdiel ii d.q *Apocalipsa, dar există multe alte apocalipse din perioada
întertestamentala şi din perioada creştinismului primar.
Chiar tn cărţue profetice din VT există pasaje care EEbuie cLsiftate drpt apocaliptie, cel pulii ln u. nele
privinţe. *Escatologia apocaliptică poate fi întîl-nit! ln spejal in Is. 24-27i 56-66; loel; Zah, 9-14. ir
aceste pasaje viitorul escatologic este prezentat în dmen wi intereii divift diEre, ai uei ju. decăţi
universale a naţiunilor şi ai unei noi epoci de mîntuire, în care cosmosul va fi transformat în mod
radical. Această escatologie transcendentală constituie miezul crezului apocaliptic. Doctrina
apocaliptică a învierii morţilor probabil că este întîlnitâ deja în îs. 26:19, dt !i hr Dtu. 12:2. tomle likr.re
ale ape eliF€i, tbr, sitrt anticipate ln slecial in viziuile Lui Ezechiel şi în Zah. 1-6.
Abia d!p: !rcetarea prcfeliei a hepur se id florească literatura apocaliptică să se dezvolte ca un gen litgar
diferit de pbfefi€. priiE psim<le mpoitantă de înflorire a avut loc la mijlocul secolului al 2.l€, !r p€rieda
de c.jd a d€dillei iudaice sub doMi! lui Alti@hs EpiphaEj lireEtua apearip tcl a f6i prircipalul v.hicd
liredr al ni!.5rn Ha-sidice care a promovat pocăinţa naţiunii, opoziţia toralt fali de eLeniaE, { oedinla
etolosica h intervenţia iminentă a lui Dumnezeu pentru a ajuta poFrut sAu. Ureraiua apaaliptj.s d. @i
driu pEbatnl c5 a .@teriat diferire grupui din sinul iudaismului, inclusiv esenienîi, fariseii, zelotii,
evreii creştini. {Diversitatea literaturii apocaliptice ar trebui avută în vedere ori de cîte ori cineva
încearcă să facă generalizări cu privire la literatura apocaliptică.) Literatura apocaliptică a înflorit în
mod deosebit în perioade de criză naţională, şi ultimele apocalipse es@tolqLe ihpotulte ale dleilor
daieaz5 din pe ri6da de dupd c!<leE l€nsalinului !r anul 70 d,Cr, ei esed Mltei iui Bar Xolhba.
C€le Mi imponMte apealiF€ ewi6ri poit canonicesînt: *l Enoh, o colecţie de scrieri dintre care cele mai
vechi datează probabil din secolul al 5-lea î.d.Cr., iar cele mai recente din secolul 1 d.Cr.; Testamentul
luiMoise (numit şi înălţarea lui Moise), care ar trebui datat fie în oca. 165 Î.d.Cr., fie la începutul
kolului I d.cr.j 4 Eqa ($u 2 Bdr6, h Apodifele ensLek), 2 A,rul 9i Apdoli6a lui Avr@n, cae dat@': t@te
din p€il€da 70-140 a,C!. Ord.otele S!, biline evreieşti conţin un material apocaliptic prezen tat h stild
oh@lelor pndne de la sibyls, Alre lu.dli cum sînt *Jubileele şi Testamentele celor doisprezece patriarhi,
conţin pasaje apocaliptice, iar cîteva texte apocaliptice noi au fost descoperite la Qumran.
Apocalipsele menţionate mai sus sînt în mare măsură escatologice în conţinutul lor, continuînd, într-un
sens, tradiţia profeţiei din VT. Ele revelează (gr. apa-kalypto) secretele planurilor lui Dumnezeu pentru
istorie şi pentru victoria Lui viitoare de la sfîrşitul i,ro.iei. litentw aFEaliptict indude de emar6 o tradiţie
de literatură apocaliptică cosmologică, care revelează misterele cosmosului. Această tradiţie îţi are
origi*a ln mele prt,ti din 7 Laoh, unde Enoh 6t
59
APOCAI,IPTTC
purtat de îngeri în călătorii prin cer şi în târîmul celor morţi. Cosmologia atinge dezvoltare maximă tn
apo-calipsele eleniste din era creştină, cum sînt 2 Enoh ţi 3 Banih, unde speranţele escatlogice au pălit
în mare măsură. în restul acestui articol ne vom concentra atenţia asupra literaturii apocaliptice
escatologice.
Din punct de vedere literar, literatura apocaliptică este o forma de literatură foarte stilizată, cu convenţii
su disholbre 0r d o tfrtblogie ProPi., .limn' tîndu-se încontinuu din surse din VT. Este o literatură a
visurilor ţi viziunilor, centrată adesea în jurul unei viziuni a sălii tronului ceresc. Profeţia escatologică
poate lua forma unor discursuri lungi sau a unor imagini simbolice, care stnt uneori foarte artificiale,
alteori pline de viaţă ţi foarte eficiente. Probabil că scriitorii apocaliptici nu au intenţionat niciodată sâ
descrie literalmente Sfîrşinil. în încercarea lor de a zugrăvi o mîntuire viitoare care depăşeşte dimen-
siunile experienţei istorice obişnuite, se pare că ei au. împrumutat simboluri din mitul canaanit ţi din
mitologia pe care au intUţu't-o tn Diaspora Orientală şi în Palestina denistă. Literatura apocaliptică
arată de-seori o interacţiune strînsă, dar critică, cu cultura internaţională din vremea sa.
Chiar dacă literatura apocaliptica ebraică a împrumutat adesea imaginile si formele din mediul ne-
ebraic, conţinutul ei escatologic a fost derivat din profeţiile din VT. în privinţa aceasta literatura apo-
caliptică a fost moştenitoarea profeţia. Rolul ei a fost s! Entu prcnisiuile pFfetie paFu viitor er măsura
în care erau relevante pentru generaţia scriitorului apocaliptic. Aceşti scriitori nu au fost profeţi. Ei au
trăit într-o epocă în care profeţia încetase şi probabil că acesta este motivul pentru care au adoptat
pseudonime, folosind numele unor sfinţi din VT, din perioada revelaţiei profetice. Nu trebuie să consi -
deram acest fapt ca o încercare de fraudă, ca şi cum ei ar fi încercat să-i facă pe oameni să creadă că
scrierile lor aparţineau epocii profeţiilor; dimpotrivă, ar tiebui considerată ca o formă literară ce
exprimă rolul scriitorului apocaliptic de tălmăcitor al revelaţiei dlte h .tg Drof.ti{5.
Din această perspectivă fictivă din trecut, scriitorii apocaliptici fac adeseori un rezumat al istoriei care
sa desfăşurat pînâ în vremea lor, sub forma unei profeţii predictive. Trebuie să accentuăm iarăşi că
acest fapt ;u a fc6t rclit * nd!c! in eMe. Este nodalitate6 scriitorului apocaliptic de a pătrunde în planul
divin al &toriei ri de a pE6b o intcrpE@ a prcEalor din trecut, pe care le rescrie tn lumina împlinirii lor,
cu scopul de a arăta modul în care au fost împlinite şi e Mi rltnlF de tnplinil-
Aşadar, scriitorii apocaliptici sînt tălmăcitori ai profeţiei din VT. Aceasta nu înseamnă că ei nu pretind
cî ar fi inspiraţi, Avem motive serioase să credem că experienţele vizionare atribuite presupuşilor autori
reflectă adesea experienţe vizionare reale ale scriitorului apocaliptic. Inspiraţia lui. însă, nu a fost atît o
sursă de revelaţie profetică nouă, cît a fost o interpretare a Ev.laf€i date deja ptin Prcfei Autditatea
mesajului său este derivată din cea a profeţilor.
Dacă adoptam această concepţie cu privire la modul în care s-au văzut scriitorii apocaliptici pe ei înşişi,
se va vedea că ei ocupă o poziţie esenţială în perioada inter-testomentală. Ei interpretează scrierile
profeţilor într-o perioadă cînd profeţia încetase, dar împlinirea ei continua să fie aşteptată. Prin urinare,
excluderea
lor din Canon nu este o evaluare negativă a valorii lor pentru dezvoltarea religiei ebraice în perioada
inter-testamentală. Dimpotrivă, prin susţinerea şi intensificarea speranţei escatologice ei au avut un rol
de importanţă decisivă, ca o punte între testamente.
Interpretarea apocaliptică a istoriei ţi a escatologici s-a dezvoltat în contextul experienţei istorice
post-«xilice, cînd Israel a rămas sub dominaţia puterilor păgîne şi promisiunile profetice a unei
restaurări glorioase rămîneau tn mare măsura neîmplinite, tn perioada îndelungată de contradicţie între
promisiunile lui Dumnezeu ţi realitatea experienţei istorice a Israelului, scriitorii apocaliptici au căutat
să-i asigure pe credincioşi că Dumnezeu nu a abandonat poporul Său, că mîntuirea promisă avea să
vina. în scopul acesta ei au accentuat suveranitatea divină asupra istoriei: Dumnezeu a hotărtt mai
dinainte întregul cure al istoriei lumii şi Sffrsiti.il avea să vină la vremea hotărîtă de El. Puterea
imperiilor păgîne dăinuieşte numai atîta vreme ctt permite El. Această concepţie puternic deterministe
despre istorie, însă, nu a devenit un fatalism care contrazice libertatea ţi responsabilitatea umană,
deoarece scriitorii apocaliptici îi cheamă pe cititori la pocăinţă, la mijlocire şi la acţiune etica. Foarte
rareori se aventurează si să stabilească o dat! @t'u stulinn ludl.
Salvarea escatologică viitoare este imaginată tn termeni transcendenţi ţi universali. Este un eveniment
care transcende evenimentele măreţe din istoria salvării din trecut. Este echivalentă cu o nouă creaţie,
în care orice forme de rău ţi de suferinţa vor fi eliminate. O caracteristică a scriitorilor apocaliptici este
credinţa că pînă ţi moartea are să fie învinsă: credinţa aceasta apare atît sub forma învierii fizice cît şi
sub cea a nemuririi spirituale. Era escatologică va fi împărăţia lui Dumnezeu şi va înlocui pentru
totdeauna toate imperiile pămînteşti. Soarta ne-evreilor este descrisa în moduri diferite. Asupritorii lui
Israel vor fi condamnaţi, dar adeseori popoarele străine pot ajunge să fie părtaşe la salvarea celor
neprihăniţi din Israel, în. timp ce apostaţii din Israel vor fi judecaţi. Universalismul literaturii
apocaliptice rezultă atît din implicarea Israelului post-exilic în istoria imperiilor mondiale, cît si din
faptul că scriitorii apocaliptici erau conştienţi de caracterul universal al problemei răului.
Experienţa negativă din istoria prezentă, în care a luat naştere literatura apocaliptică, este pusă în con -
trast cu mîntuirea transcendenta viitoare, şi aceasta dâ naştere la dualismul temporal al literaturii apo -
caliptice: distincţie pe care o face între epoca aceasta şi epoca viitoare, care va urma după creaţia nouS.
Acest dualism ajunge la dezvoltare plenară numai într-un stadiu mai tirziu. Terminologia celor două
epoci apare numai în secolul ld.Cr. (ctnd este întîliută şi în N*0. Nu este niciodată un dualism absolut,
pentru că deşi forţele răului au devenit dominante în epoca aceasta, Dumnezeu continuă să fie suveran
peste ele. Creaţia nouă este văzută ca o înnoire a acestei lumi (deşi gradul de continuitate imaginat pare
să fie diferit). Dualismul apocaliptic este cel mai puternic ex-priaatîn.2£arufcşiîn4Ezra, unde există un
pesimism ;letrd .i o t*di"d puFdi.r de a privi istotio scei6i {i nlmi ln ttlffii onPlet oeg.tivi. De la acest
dualism escatologic extrem nu este un pas prea mare pînâ la dualismul cosmologic al gnosticismului.
Relaţia dintre literatura apocaliptică fi NT a fost dezbătută pe larg. Există pasaje care se aseamănă cu
60
APo.RIFE

apocalipsele evreieşti atît in forma cit şi în conţinut: ln rDclal Mai 24t Mre 13: !@ 21; 1 Tbs. 4116,
ş.unn,; 2 Ies. 2; Apoc. Dar chiar şi dincolo de aceste pasaje apocaliptice este clar că atft Isus ctt ţi
Biserica primară au împrumutat din felul de gîndire apocaliptic, lucru care se vede din folosirea unor
concepte apocaliptice cum sînt învierea, cele două epoci. Fiul omului, vremea Necazului cel mare,
împărăţia lui Dumnezeu.
P. d. !tt! parte. litentuE apocdiptic! ewiq! orientată în întregime spre viitor, este modificată în NT prin
convingerea că împlinirea escatologică a (h-aput deja în evenimentele istorice legate de Isus Cris-tos.
Creştinii se află între „deja" ţi „nu încă", fn felul acesta, tendinţa apocaliptică de a face o evaluare
negativa a istoriei prezente este suprimată de convingerea că scopul lucrării de răscumpărare a lui
Dumnezeu operează deja în istoria acestei epoci.
în afara de aceasta, literatura apocaliptică din NT este centrată fn jurvfluî Cristos. Actul decisiv al lui
Dumnezeu de mîntuire escatologică a avut loc în viaţa lui Isus, si prin urmare Isus este de asemenea
speranţa viitoare a creştinilor. Pentru scriitorii NT, literatura apocaliptică devine în principal o
modalitate de a proclama importanţa lui Isus Cristos pentru destinul lumii.
Un dp&t al tnplhirii etolosice 6te tmiE profeţiei, ţi de aceea literatura apocaliptică din NT esteo formă
de revelaţie profetică reîmprospătată. Nu mai recurge la pseudonime ţi nu adoptă o perspectivă fictivă
din trecut: profetul Ioan, de exemplu, îşi scrie numele (Apoc. 1:1) ţi abandonează practica de a scrie
d6pa vftorul M.plttat$ (22:10).
BIBLIOGRAFIE. G. R. Beasley-Murray, Jesus and thtFuture, 1954; P. D. Hanson, The Dawn
o/Apocalyp-tic, 1976; M, HengeL Judaism and lidenhm, 1974; K. ifoch, The Redixovay ofApocalypuc,
1970; L. Morris, ,4pnattt&, 1t3; H, H, Rowley, me Relqance ol Apocalyptie, 1944; R. J. Bauekham,
Them 3.3, Jan. 1978, p. 10-23; D. Russell, The Method and Message oJ Jdith Apealwti., L964,
RJ.B.
IiXOCRIFE.
I. Definiţie
Termenul „apocrife" (neutru plural al adjectivului gr. apokiyphos, „ascuns") este un termen tehnic care
se referă la relaţia anumitor cărţi faţă de Canonul VT, ţi înseamnă că deşi aceste cărţi nu sînt aprobare
pentru citire publică, ele aînt considerată folositoare pentru studiu ţi edificare personala. Tennenul se
referă la o serie de adăugiri la unele cărţi canonice, în forma lor din LXX (vezi Estera, Daniel, leremia,
Cronici), ţi alte cărţi, legendare, istorice sau teologice, dintre care multe au fost scrise original în
ebraică sau aramaicS, dar au fost păstrate sau cunoscute pînă recent numai în greacă; acestea apar în
Canonul vag definit al LXX, dar au fost respinse din *Canonul evreiesc de la Jam-nia. Folosirea lor de
către creştini şi părerea cu privire la statutul lor a fost oarecum ambiguă pmă în secolul al 16-lea, cînd
douăsprezece lucrfri au fost incluse în CaMul Bi*dcil Rotuno-Catolice de clft Coriid de la Tlient; dar
Protestanţii (de ex. Luther, şi Biserica Anglicana tn cele Treizeci şi nouă de articole) le-au admis numai
pentru edificare personală. Lucrările
care nu fac parte dintre acestea douăsprezece sînt cunoscute în vremea noastră sub numele de *„pseu-
doepigrafe". Din acestea s-a citit înainte de secolul al 16-lea în bisericile răsăritene şi au fost păstrate
numai în aceste limbi (de ex., etiopiana, armeniană, slavonă).
C. Conţinutul
Putem încerca să rezumăm conţinutul şi principalele probleme critice legate de cele douăsprezece cărţi
care alcătuiesc ceea ce numim astăzi Apocrifele.
1 Esdras în traducerile engleze este numit 2 Esdras în iecen2ia LXX făcuta de Luciani, ţi 3 EsdrOi în
Vulg. lui Jerome. Cartea conţine o relatare paralelă a evenimentelor redate în Cronid-Ezra-NeeinJa, cu
o adăugire amplă (vezi „Dezbaterea celor trei tineri" în 3:1-5:61. 1r1.20,23-25 = 2 Co!. 35:l- 36:21:2:1-
11 = Ezra 1:1-11; 2:12-26 = Ezra4:7-24; 5:7-71 = Ezra 2r1-4i5: 6:1-9.!6 = Ezra 5.1lo:44: 9r37.ss
-Neem. 7:72-8:13. „Dezbaterea celor trei tineri" este o adaptare a unei poveşti persane şi detaliile din
această poveste pot E încă observate: este adaptată în aşa fel îneît Zorobabel, păzitorul lui Darius,
cîşrjgă o dezb.de d6pE putee ce mi mre (vitrd, te@te sau Adevărul?) şi astfel are un prilej să-i
amintească monarhului persan de obligaţia sa de a permite reconstruirea Templului. O comparaţie
detaliată între acest pasaj cu cartea lui Ezra din LXX arată că cele două suit traduceri independente de
MT\ probabil că 1 Esdras este traducerea mai veche. Ele conţin diferenţe nu numai tn ce priveţte textul
ci şi în ordinea cronologică a evenimentelor şi a regilor persani, fn mai multe dintre aceste cazuri,
teologii nu au decis pînă acum care este lucrarea pe care să o urmeze. Este cert că în anumite cazuri 1
Esdras furnizează dovezi tex-tuale bune. Este o traducere idiomatică liberă şi a fost cunoscută de
Josephus,
2 Esdras din traducerile engleze este 4 Esdras din Vulg.; este numită de asemenea Apocalipsa (ui Exra
sau 4 Ezra, Această versiune, aşa cum o avem în prezent tn latina veche, este dezvoltarea dată de scrii-
tori creştini unei lucrări apocaliptice evreieşti găsite în cap. 4-14. Celelalte capitole, adică, adăugirile
creştine, lipsesc din unele versiuni orientale. Cartea orisinl! 6st! din {6pre vizisi ltr !.iM dinne ele
(3:1.5t19), vizioErul ere o qpliaqa pqau rUerinţa Sionuluî, al cărui păcat nu este mai mare decît al
asupritorului său. îngerul Lirici răspunde că lucrul acesta nu poate fi înţeles, dar că epoca care va veni
cutind lt q ad@ Sionului *5pare, A dou viziw (s:20-6r34) e dpe c! o prcbloi sinjlar, . de @ poponil
Isael al6ul lui D!d€@, a f6t d.t p€ nlnt altor popo.Ej {i faphrl a@ta ni * spw c! tru po.t fi înţeles de
oameni. Era care va veni, va urma după era noastră fără vreun interval ţi va fi precedată de semne ale
sfîrşitului ţi de o vreme de convertire şi mtatuire. Faptul acesta ar trebui să'l mîngîie pe vizionar. A treia
viziune (6:35-9:25) pune întrebarea: „De ce nu stăpînesc evreii pămîntul?" Răspunsul este că evreii vor
moşteni pămîntul în epoca viitoare.. Sînt abordate diferite probleme cu privire la viaţa viitoare şi la
epoca viitoare, inclusiv numărul mic al celor aleşi. A patra viziw (9:26'10:s9) 6te dntE de j6le a unei
femei care îşi povesteşte necazurile ţi apoi este transformată într-o cetate glorioasă. Acesta este un
lidbol al leNraliNlui. A cire vizift (10:6012: 51) este cea a unui vultur cu douăsprezece aripi şi cu
«1
AIOCRIFE
trei capete - simbolul Romei, despre care îngerul spune clar că este cea de-a patra împărăţie din Dan. 7.
Aceasta este împărăţia pe care o va înlocui Mesia. Potrivit celei mai probabile interpretări, această vizi-
une trebuie să fie datată în timpul domniei lui Domi-ţian. A şasea viziune (13:1-58) este cea a un ui om
care se ridică din mare ţi nimiceşte o mulţime care i se ftnFoEivage, Aert 6t. o ada9taE a ved.niei Fiului
omului m Dan. 7. Viziunea finală (14) se ocupă cu subiectul restaurării cărţilor evreieşti sacre de către
Eira, printj-o viziune şi cu ajutorul unor scribi ajutaţi în mod supranatural. Există 94 de asemenea cărţi,
vezi cele 24 din Canonul ebraic si 70 de scrieri esoterice sau apocaliptice.
Ibbtt 6te o poEtire pims! *un d6p€ u evreu neprihănit aflat în robie în nord, Tbbit şi fiul său Tbbias.
Ibbit suferă persecuţie ţi privaţii datorită ajutorului pe care 1-a dat fraţilor săi evrei sub tirania lui
Esarhadon. El este orbit în mod accidental ţi soţia sa este obligară sS-1 întreţină, lucru ce era considerat
ca o @,nE, El $ @d s5 ]Mri. in acelaji tinp, o rugădune este înălţată de către Sara, o evreică tînără dh
lcbatrq cd€ ete mirirA de dmnut As. modaeus, care a omorît pe rînd şapte peţitori în noaptea nunţii cu
ea. îngerul Rafeei este trimis „să-i vindece pe amîndoi". Tbbias este trimis de tatăl său să dlca 10 talanti
de aryint F 6r. i-. llet lo M€dia, Rafael ia chipul luiAzaria, care este angajat ca tovarăş de călătorie. Ei
prind un peşte în Tigru şi, datorită sfatului lui Azaria, inima, ficatul ţi fierea îi sînt păstrate. Tbbias
ajunge la Ecbatana şi se logodeşte cu Sara, despre care află că este tocmai verişoara lui. în noaptea
nunţii el arde inima şi ficatul peştelui, şi mirosul lor îl alungă pe demon în Egipt. La întoarcerea acasă
{precedat de dinele său) - unde fusese declarat mort sau rătăcit - Tbbias unge ochii tatălui său cu fierea
peştelui şi îi redă vederea. Se pare că povestea ta nl*ut in Fri@.la dtuhi babiloni,n sua celui persan şi
este probabil că limba originală a fost ara-maica. Sînt cunoscute trei versiuni greceşti şi cîteva
fragmente în ebraică şi în aramaică au fost găsite la Marea Moartă.
ludlt este povestea unei tinere evreice curajoase care era văduvă, si povestea înfrîngerii oştirii lui Nebu-
cadneţar prin dibăcia ei. Ea era originară din Bethulia, care era asediată de Holofemes; ea îl vizitează în
tabără şi pretinde că vrea să-i vîndă secrete militare; după aceea începe să-l atragă prin farmecul său
pînă cînd, în cele din urmă, petrece cu el toată noaptea şi îl decapitează. Se întoarce apoi în cetate cu
capul lui, fiind salutată cu bucurie. Oştirea asiriariă(!} se retrage în urma descoperirii asasinării
generalului lor. ludit şi femeile din Bethulia se bucură şi cîntă un psalm lui Dumnezeu, întâmplarea este
pură ficţiune - dacă nu ar fi aşa, inexactităţile ei sînt incredibile ■ şi datează din selul 5l 2l@ td.C.. A
f6t *risd orisiial in ebhicE şi o traducere greacă în 4 versiuni s-a păstrat pînă fta vremea noastră.
Adăugiri la Daniel sînt găsite în LXX şi în traducerea tui Theodotion. La capitolul 3 este adăugată
Rugăciunea lui Azaria, rostită în cuptor şi Cin-tarea celor trei copil sfinţi (adică, paidon, „slujitori"),
cîntată spre slava lui Dumnezeu cînd cei trei umblau în mijlocul focului. Aceasta este Benedicţia din
închinarea creştină. Aceste două adăugiri este evident că au existat într-un original ebraic. Povestea lui
s|,'.M 6re o plef.ta la cartm lui Ddi€!, It
tradultE lui Thodotior! ir ln Do( qrsd dupe această carte. Susana este soţia frumoasă şi virtuoasă a unui
evreu bogat din Babilon. Doi bătrâni ai poporului, care o pofteau, o surprind îmbăindu-se şi u' cer să
cedeze la avansurile lor sau, dacă refuza, O vor acuza de adulter. Ea preferă să fie acuzată pe nedrept:
acuzatorii ei sînt crezuţi şi ea este condamnată, în ciuda mărturiei sale că este nevinovată. Deşi Daniel
este foarte rinăr, el se ridică împotriva acestei nedreptăţi, şi într-o a doua judecata înaintea tui minciuna
este dată în vileag şi femeii i se face dreptate.
Povestirile lui Bel şl Balaurul sînt scrise pentru a .idiculiz idolatia, DdGl stt d protii lli Bel" ij nu statuia
unui zeu, mănîncăjertfele de mîncare aduse seara; în urma acestui fapt regele distruge statuia. Un
balaur puternic la care se închinau oamenii din Babild 6te njnicit de Daniel, El ete .llftrt rn s@p6 cu lei
şi acolo râmîine în viaţă 6 zîle; în a 6-a zi profetul Habacuc este adus în mod miraculos din ludea ca să-
i dea mîncare; în a 7-a zi este eliberat de către rege. Probabil că aceste două povestiri sînt traduse dintr-
un original semitic, dar nu se ştie cu certitudine. Aceste adluajri strt *nple <le legende pi@ brcdate pe
marginea povestirii lui Daniel şi datează din jurul anului 100 î.d.Cr.
Adăugirile la Estera măresc în mod considerabil volumul versiunii greceşti a cărţii. Exista 6 pasaje
adiu3at€, Prjnul € dup,sr€.qri cu visul lui Mardoh€u g prevenirea unei conspiraţii împotriva regelui;
acest pasaj precede capitolul 1. Al doilea pasaj este edictul regelui pentru nimicirea tuturor evreilor din
regatul său. Urmează după 3:13 din textul ebraic. Al treilea pasj dprird. rqSAciuiie lli Et@ qi Mardohe\
ri urmează după capitolul 4. Al patrulea pasaj descrie audidla Est@ei la resE, 6ind u ruplinot la s:12. Ar
.incila pa*j 6te €dictul res.lui pd! €e le permite evreilor să se apere, şi urmează după 8:12. Al şaselea
pasaj include tălmăcirea visului lui Mardoheu; mai există o notă istorică în care se dă data aducerii
versiunii greceşti în Egipt. Majoritatea teologilor consided că aceste paeje d$ adausiri la lucEre mi
scurtă din Canonul ebraic şi că unele pasaje, dacă nu chiar toate, au fost compuse în greacă. Teologii
ro-mano-catoud şi un număr mic de alţi teologi (inclusiv C. C. Tbrrey) susţin, însă, că versiunea ebraică
este o prescurtare a unei lucrări mai ample, în ebraică sau aramaică, şi că versiunea greacă este o
traducere a acelei versiuni. Nota finală afirmă că lucrarea a fost tt_adGA rn Prl6riE, baint€ de mul 114
Ld.cr., d€ către Lvsimaehus, fiul lui Ptolemeu, un om din Ierusalim.
Rugăciunea Iul Mânase pretinde că redă rugăciunea menţionată în 2 Cron. 33:11-19. După părerea
celor mai mulţi teologi, este o compoziţie evreiască şi prcbalil cl a fo6i sis: orkiEl h ebaic!. chiaf dac,
ar fi aşa, prima atestare este în Didascalia siriacă (secolul al 3-lea d.Cr.), şi este întîlnită printre Ode
(adică, imnuri din VT şi NT folosite în serviciile de închinăciune ale creştinilor), adăugate la Psalmi în
{nele N ale Lroi cu ere cod4 Aler&inc.
Epistola Iul Iaretnia este un atac evreu-eknist tipic împotriva idolatriei şi este prezentată ca o scrisoare
de la Ieremia către exilaţii din Babilon, similară cu cea menţionata în Ier. 29. Idolii sînt ridiculizaţi;
relele şi absurdităţSe legate de ei sînt date în vileag şi robilor evrei li se spune să nu se închine înaintea
lor şî să nu se teamă de ei. Este scrisă într-o greacă elevată, dar se poate să fi avut un original aramaic.
62

c.rta l{t Bd!. pretinde ci 6re lrcc@ prie. tenului şi secretarului lui Ieremia. Cartea este scurtă, dr, dutA
prle@ celor Mi nulg r6losi, 6r. o lucrare compusa de doi, trei sau chiar patru autori. Se împarte în
următoarele secţiuni: (a) l;l-3:8. Pe fundald ailulli labilodrn din 592 Baruc 6re prea, iar adresindu.s
erilatilor, natuisind plcatele poporului ţi rostind o rugăciune pentru iertare ţi pentru mînruire. QO 3:9-
4:4. Această secţiune Mcepe cu laudele aduse înţelepciunii care poate fi găsită în Legea lui Moise şi
fără de cane păgîsiii au ajuns în pragul nimicirii, dai Israelul, pentru că o are, va fi mîntuit. [c) 4:5-5:9.0
plîngere a Ierusalimului pentru cei exilaţi, urmată de im îndemn pentru Ierusalim ca si. fie raîngîiat,
Sntrudt copiii săi vor fi aduşi înapoi. Prima parte a fost scrisă în mod cert în ebraică şi, deşi greaca din
ultimele două secţiuni este mai idiomatică, se poate susţine în mod plauzibil că originalul a fost scris în
ebraică.
• Ecleziasticul este numele dat în versiunea greacă la Cartea înţelepciunii lui losua ben-Sira (sau Isus
fiul lui Sirah, n.tr.)- Acesta a fost un palestinian care locuia în Ierusalim şi cîteva părţi din lucrarea sa
au dăinuit în originalul ebraic în dteva mss de la Cairo Geniza. Lucrarea apare în limba greacă între
scrierile apocrife, în traducerea făcută de nepotul său, care furnizează detaliile cronologice în prefaţă.
Cea mai probabilă dată a scrierii este cea. 180 î.d.Cr., întrucît s pe cn n€potd seu a enbEt ln Esipt la
rimpd dotuieiluiProldeul4tEEset6 (17G117 Ld.cr.). Autorul a compus lucrarea sa în două părţi,
capitolele 1-23 !i 24'50, c! o a.xi *6-ta, capitolul 5l. r! lel ca ţi Cărţile de înţelepciune, conţine sfaturi
pentru o viaţă plină de succes, în sensul cel mai larg a! cuvîn-nJ ui; frica de Domnul ţi respectarea legii
Lui sfort unite în experienţa şi frivăţătura autorului, „înţelepciunea" practică fiind extrasă din observaţii
ţi din propria lui viaţă. Pietatea personală se exprimă în respectarea Legii, în care este revelată
înţelepciunea; trăirea cumpătară în fiecare zi este elementul cheie al tuturor asF.t€lor vl€Si. A dou cart €
imhai€ a laude aduse unor oameni faimoşi, o listă de oameni vrednici
■ din Is@l, le s lnchei€ d ffiele p@t Sinon I (cea. 200 Î.d.Cr.), care este cunoscut şi din Mishna (,'rod
1:2) qi J@phs (Ana 12, 224). can€ E. prezintă începuturile idealului unui cărturar, cum era Ben-Sira
însuţi, care a devenit prototipul evreilor ortodocşi ■ devotaţi lui Dumnezeu, ascultători faţă de Lege,
cumpătaţi în trăire şi acordînd cea mai înaltă preţuire învăţării Legii. A devenit una dintre cărţile
favorite ale creştinilor, aşa cum arată titlul ei - „Cartea Bisericii"- deşi nu a fost niciodată o carte
canonică pentru evrei, a fost cinstită foarte mult, fiind citată uneori de rabini ca si cum ar face parte din
Scriptură. Ifersiunea siriacă este de origine ebraică ţi este bazată pe textul ebraic.
înţelepciunea lui Solomon este probabil cea mai importantă dintre cărţile evreieşti de înţelepciune, îşi
are rădăcinile în curentul literaturii de înţelepciune care poate fi întSnită în VT şi în Apocrife, dar aid,
sub influenţa gîndirii greceşti, cartea atinge un niwL mi l@lt qi o SndniilEizie 81€c€td,mi ridi€ci de.,lt
orice carte din acest gen literar. Cartea este un îndemn de a căuta înţelepciunea. Capitolele 1-5
proclamă binecuvântările care vin asupra evreilor care sînt căutători .i lnFlepcihn; @pirolele 6.9 ade
lade irtelep. ciunii divine, prezentată în ipostaza unei fiinţe fe-
APCRIFE
minine cereşti, cea mai însemnată dintre creaturile şi slujbrn lui Dl)mar €pitolel€ 10-19 lepitu lează
istoria VT pentru a ilustra ideea că înţelepciunea a ajutat întotdeauna pe prietenii săi evrei, şi a adus
pedeapsă şi condamnare asupra duşmanilor ei. Lucrarea poate fi interpretată ca o încurajare pentru
evrei ca s! n! abando'E& ct€dinta rtsnos€a!, dar nn 1ip6€rt€ nici mtivul hisiou adt de vddit h i!.laisft1l
elenist, Autorul a extras din surse evreieşti, dar se pare că lucrarea a fost compusă în greacă, întrucît
prozodia ei este în greacă, foloseşte termeni filozofici greceşti şifoloseşte traducerea greacâaVT.
Descrierea înţelepciunii, în care este folosita o terminologie stoică ţi platonică, ţi convingerile autorului
cu privire la nemurirea sufletului, sînt punctele în care dependenţa de Slndie Sqcl ie aL mi clar ln
eidenlA- Dups părerea celor mai mulţi teologi, nu există argumente @lviatet@e p€nnr a ss$ne cn au
existat mi nultj !uto4 dar pot a ob*et€ Mi nulte sle, Aurorol cărţii este necunoscut, dar cea mai
probabilă origine este una alexandrină.
Mai ddte crni sinr tntitulate Macab€i dons dintr€ asre a!.r rn alcrifele tipfirE in F.du.e!il. englezEti.
A.6te silr *rierjle tsrorie I fl 2 Madtcl. l Macabei cuprinde ffiin4rele dinrre fll7s ti 134 i.d.C.., adica
lupta d Antieha Epiphan€s, războaiele Hasmoneene şi domnia lui îoan Hyrcanus. canea * idch.ie cu u
elosiu ads ld lod Hytcana ţi este evident că a fost scrisă la scurtă vreme după n@rtea hi in anul 103
td.c., c.nd a fosr sira original în ebraică ţi este tradusă în stilul literar al unor părţi din LXX. Scopul
lucrării este să aducă elogii aamiliei Macab€ilor ere ete .osiddatl o aprrdt@re a iudajsndd. 2 Macab€l
are o origin€ dif*iii: $biehn ei 6re Gbria Macabeilor, dar nu .ontinui istorisirea dincolo de campaniile şi
înfrîngerea lui Nicanor. Autorul necunoscut al cărţii este numit uneori „epitomisr", întrucît o mare parte
a cărţii sale este luat! din lucra@a e *mne @uo*utd a hi len din cirem. inEe .ele douA llo5ri €xt5td o
Frie de di*rep.nle io prcblne de .bnoloai. €i de nu. n@, ei de obiei de acodate @i mre €i@arc dablor dil
I Ma€b€i, Exist5 p5r.ri .onEoveEre qi co plivie la aL€rea istor'.i . *risorilor ti a €<lictelor care apar
ln .de dou,t luriri, Cu t@re ac6ta, nLi una dintre ludsri N n'ebde di*reditatd ca d s65 istorică. 3 şl 4
Macabei se găsesc în o serie de. mss a:l€ LXX. Cea dindi Bte o relatre a poeeturtui g contapoSenuiui
din tinld dmiei lui Plolen€u Iv (221.204 td.Ci) €re & agntnA cu c.tua Es terei pdr tond ii erdul ei. 4
Meab.i nu ar€ o naraţiune ci o diatribă un tratat despre supremaţia 4iun supra paiuii, ilstnt5 d istoririri
biblie g cu povestirile despre martiri din 2 Mac. 6-7. Scriitorul caft5 sa d@ mi mllt6 i6tortanl6 t€sii
de{i el 6re innuenFt puiehic de srojcisn. O€zi si ' AloczuFE DIN NOUL TESTAMEMI,)
BIBIIOCRAFIE. R. H, Charl6 (4,), The ApEty pho and rhe Psd.loepigtupha ol the oU T$ronaa r9\3i
idm, Religiou D.rdopncnt betueen the oM andNewlkstaments, 1914; C. C. Tbrrey, TheApocryp-hal
Literature, 1945; R. H. Pfeiffer, History of the New T6tonqt fin6 wirh o Inbodution w theApcry-pha,
1949j B, M. MelzCd, An Intadudion ra rhe Apociypha, 1957.
J.N.B.

APOLO
APOLO. Un evreu din Alexandria (Fapt. 18:24), Numeleeste o prescurtare de la Apollonius. El a venit
la Efes In anul 52 d.Cr. în timpul vizitei scurte a lui Pavet tti Palestina (fapt. 18:22). El cunoştea bine
despre viaţa lui Isus; ţi este posibil ca aceste cunoştinţe săi fi parvenit (poate în Alexandria) fie de la
ucenSrii galileeni ai Domnului nostru, fie dintr-o Evanghelie scrisă timpuriu. El a combinat darul
natural al elocvenţei (sau învăţăturii) cu o înţelegere profundă a VT ţi era entuziast în proclamarea
adevărului pe care-1 cunoştea (Fapt. 18:24-25). O lipsă majorii în cunoaşterea sa era legată de
revărsarea Duhului Sftnt si de ritul botezului creştin. Aceste lipsuri au fost remediate prin învăţăturile
pline de răbdare date de PriscQa ţi Acuila (Fapt. 18:26). Apolo a plecat de la Efes la Corint, unde s-a
dovedit a fi un expert En apologetica creştină cînd era vorba să discute cu evreii (Fapt. 18:27-28). La
Corint au apărut grupări care purtau numele Lui Pavel, Apolo, Chifa ţi Cristos însuşi (1 Cor. 1:12).
Pavel caută să arate că această lucrare nu se datora lui însuţi sau lui Apolo, deoarece ei lucrau împreună
sub conducerea lui Dumnezeu CI Cor. 3:4-6). Tiste lucrurile le aparţineau corintenilor, inclusiv tel !i
ADolo (1 cor, 3:2123) tr nu !@e dilta lici un motiv pentru spiritul de partidă (1 Cor. 4:6). Fracţiunile
probabil c& se datorau preferinţei unora
pentru elocvenţa cizelată a lui Apolo. Dorinţa lui de a
reduce controversa ar putea fi motivul pentru care nu
sa Întors la Corint, în duda cererii lui Pavel (1 Cor.
16:12). El este menţionat ultima oaia în "fit 3:13, dnd
era Sntr-o călătorie.
De la Luther încoace, Apolo a fost sugerat deseori
ca fiind autorul Epistolei către Evrei. Lucrul acesta
este posibil, dacă a folosit exegeza alegorică din A-
lexaridria, oraşul său natal, dar nu este nicidecum un
fapt dovedit
BIBLIOGRAFIE. H. W. Montefiore, A Commentary
on theEpistle io th&Hebrews, 1964, p. 9 s.urm,; F, F.
Btuce, New Ttetoment History, 1969, p. 304 ş.urm.;
idem, .Apollos in the NT", Ekklesiastikos Pharos 57,
197S,p. 354 ş.urm.
R.EN.
AIOLONIA, un @q de p. vit !FEti!, la 16 43 de km VSV de Amfipolis. Se află între riurile Strymon ţi
Axius (\ferdar), dar localizarea nu este cunoscută cu certitudine. Pavel ţi Sila au trecut pe aici în drum
de laFilipisprs'tealonfc (Fapt. 17:1). în regiunea mediteraneană există alte cîteva oraşe numite
Apolonia.
K-LMcK.
APOSTAZIE, în limba gr. clasică aposcasia este un termen tehnk pentru revolta sau trădare politică. în
LXX se referă întotdeauna la revolta împotriva lui Dumnezeu ([os. 22:22; 2 Cron. 29:19), instigată ini-
lial de &G4 bdlaud ,p€b. din Id 26:13.
în NT există două cazuri în care apare cuvînnil grecesc Fapt. 21:21 relatează împrejurarea cînd Pavel a
fost acuzat pe nedrept că i-ar învăţa pe evrei să abandoneze Legea lui Moise prin abandonarea rir-o&!
&lei .l ! oltor obiEiui tradrdoEL. 2 lE 3:3 descrie marea apostazie care va avea loc simultan sau înainte
de arătarea omului nelegiuirii {cf. Mat. 24:10-
12). Aluzia nu este la infidelitatea politică sau religioasă a iudeilor, ci are tn întregime un caracter es-
catologic ţi se referă la „revolta catastrofală finală împotriva autorităţii lui Dumnezeu, care tn scrierile
apocaliptice este un semn al sfîrşitului lumii" CE. J. Bkfaiell. The First and Second Epistte to the 7b-
salonians, 1932, p. 74). Poate fi considerat un echivalent terestru al răzvrătirii cereşti din Apoc. 12:7-9.
Apostazia este un pericol continuu pentru Biserică, şi NT conţine mai multe avertismente împotriva ei
(qf. X Tim. 4:1-3; 2 Ies. 2:3; 2 Pet. 3:17). Natura ei este arătata limpede: cădere „de la credinţa" (1 Tim.
4:r) ai "de b Dslezd cl vij' (EE 3:12). APd' tazia creşte în vremuri de încercare grea (Mat. 24:9-10; Luca
8:13) şi este încurajată de către învăţătorii falşi (Mat. 24:11; Gal. 2:4), care îi abat pe credincioşi de la
puritatea Cuvîntuluicu „o altă Evanghelie" (Gal. r:&s-r d 2 Tin. 4:3-4i 2 P.t 2r1; 2i llda 341
Imposibilitatea restaurării (reabilitării) după apostazie deliberată este declarată solemn (Evr. 6:4-6-
10:26).
SIE!oGR.AII!, MDNfr L p 606_611; L s Mar_ shall, Kq>t by the Power ofGod: AStudy ofPersevcrwce
@.lPntlinEAuq, 1969.
AAW.
I?OSTOL Există peste 80 de lduri uii. BpaE cuvîntul gr, aposcohs în NT, în special în scrierile lui Luca
ţi Pavel. Termenul derivă de la un verb foarte obiţnuit, apostdlo, „a trimite", dar tn limba greacă folosită
în afara cercurilor creştine, după Herodotus tn secolul al 5-lea î.d.Cr., există foarte puţine cazuri în care
termenul să însemne „persoană trimisă", ţi în general înseamnă „flotă" sau, uneori „amiral". Sensul de
„trimis, mesager" se poate să fl supravieţuit în limbajul poporului; cîteva cazuri izolate din lxx şi
Josephus sugerează că acesta este sensul recunoscut în cercurile evreieşti. Totuşi, numai odată cu
literatura creştină ajunge să se încetăţenească acest sens. în NT este folosit cu referire la Isus, ca
Trimisul Iul Dumnezeu (Evr. 3:1), cu referire la cei trimişi de Dumnezeu să predice poporului Israel
(Luca 11:49) şi cu privire la cei trimişi de biserici (2 Cor. 6:23; Filip. 2:25); dar mai presus de toate,
termenul acesta este folosit cu referire la grupul de oameni care au deţinut funcţia cea mai înaltă tn
Biserica primară. întrucît apostdlo De 5! neMe "a trimite d q anq$it rc!", tPre deosebire de termenul
neutru pempo (cu excepţia scrierilor lui Ioan unde cei doi termeni sînt sinonimi), înţelesul cuvîntului
aposailos este probabil „persoană însărcinată (cu o misiune)" - si se subînţelege că Isus Cristos este Cel
care dă acea însărcinare.
Este discutabil dacă termenul aposmios reprezintă în NT un termen evreiesc cu un sens similar.
Rengstorf, în special, a elaborat teoria că acest cuvîtit reflectă termenul ebraic lai îah, reprezentant
acreditat al unei autorităţi religioase căruia i s-au încredinţat mesaje ţi bani ţi care este împuternicit să
acţioneze în numele acelei autorităţi (pentru comparaţie, v. Fapt. 9:2); Giegory Dix ş i alţii au aplicat
ideile şi expresiile legate de conceptul' de fiiî (ah (de ex. „salfaft unui om este ca ţi omul respectiv") la
apostolat ţi în final la episcopatul modem. Un asemenea proces este foarte ris-
64
A.POSTOL
cant; mai ales că nu există nici o dovadă că termenul SStah ta fi fost folosit în sensul acesta înainte de
perioada post-apostolică. De fapt, apastolos se poate să fie termenul mai vechi ţi este moi corect săi
căutăm înţelesul In cuvîntul aposiello şi Stt contextul cazurilor din NT.
a, Originea apostolat ului
Un fapt esenţial pentru înţelegerea tuturor Evangheliilor în forma pe care o avem este alegerea de către
Ilur dln grupul mai l@ d€ urE{i ai s!i, a 12 bărbaţi, cu scopul ca sâ fie cu El, să predice ţi sa* aibă
autoritate să vindece ţi să scoată demoni (Marcu 3:14 s.urm.). Singurul caz în care Marcu foloseşte
cuvîntul „apostol" este cu prilejul întoarcerii pline de succes a Celor doisprezece dintr-o misiune de
predicaie şi vindecări (Maieu 6:30; cf. Mat. 10:2 s.urm.). Se consideră de obicei că acest termen nu este
folosit în sens tehnic (adică „cel trimiţi cu aceasta ocazie"], dar este puţin probabil ca Marcu să fi
folosit termenul fără sâ evoce alte asocieri. Această misiune pregătitoare este o miniatură a lucrării lor
viitoare în toată lumea. Din această pregădre preliminară ei se întorc „apostoli" adevăraţi. Prin urmare,
nu există nici o contradicţie în Luca {care vorbeşte despre apostoli în 9:10; 17:5; 22:141 24:10) .nd
del.ra d Ls le.a .onf6ir El ls{ti ac6r tfth (deja ln s@c.n?)dLs (6:13).
b. Funcţiile apostolatului
Primul lucru pe care-1 specifică Marcu în legătură cu alegerea Celor doisprezece este „ca să fie cu El"
(Mar-cu 3:14). Nu este o ÎMîmplare că linia despărţitoare a Evangheliei după Marcu este mărturisirea
apostolica a mesianîtării lui Isus (Marcu 8:29), sau că Matei continuă această mărturisire apostolică cu
discuţia despre „Piatră" (Mat. 16:18ş.urm.;*PETRU). Funcţia primară a apostolilor a fost să depună
mSrturiedesp're Cristos ţi mărturia lor era bazata pe anii de cunoaştere intimă, pe experienţa scump
plătită ţi pe pregătirea intensivă.
Aceasta completează funcţia lor general recunos-de martori ai Învierii {cf. deex.Fapt. 1:22; 2:32; 1:15;
13:31); semnificaţia specială a învierii constă nu în evenimentul propriu-zis d în faptul pe care-1
demonstrează, ca o împlinire a profeţiei - şi anume, identitatea lui Isus cel răstignit [cf. Fapt. 2:24
ş.urm., 36; 3:26; Roe r:4). l4lrtuia lor d6!rc tM@ lui Cristos i-a făcut să fie martori buni ai Lui, ţi El
însuţi le-a încredinţat să ducă mărturia în toată lumea (Fapt. 1:8).
Aceeaşi însărcinare introduce un factor de impor-" profundă pentru apostolat: venirea Duhului, curios
faptul că acest subiect este tratat cel mai larg In loan 14-17, unde nu est» folosit deloc ,A!stol". L€re
6pitol. onlh dissul care Cei doisprezece sînt însărcinaţi ca trimişi ai Cristos (termenii aposidXo şi
pempo sînr folosiri ca _ : tnrlni@aa dati lor de ku e@ la l€l reali ca ţi însărcinarea dată lui Isus de
Dumnezeu Uoan 20:21); ei trebuiesă depună mărturie pe baza terii lor îndelungate a lui Isus, dar Duhul
depune mărturie despre £1 (loan 15:26-27). El le va aduc» aminte cuvintele lui Isus (loan 14:26), îi va
călăuzi în tot adevărul, le va aiâta epoca viitoare (a Bisericii) şi gloria lut Cristos (loan 16:13-15). îi cea
de{ p6Ea snglelie tint date eMple plivit@re la proces, în care semnificaţia cuvintelor sau acţiu-

nilor a fost înţeleasă numai după „glorificarea" lui cri*6 06 2:22; 12:16j c, 7:39). cu alre avinte,
mărturia apostolilor despre Cristos nu este lăsată în seama impresiilor ţi amintirilor lor, ci este sub călă-
uzirea Duhului Sfînt, care astfel depune El însuţi mărturie - un fapt important în evaluarea mărturiilor
*ri* al€ apGtolilor ln eErahe]n.
Acesta este motivul pentru cane apostolii reprezintă norma de doctrină ţi părtăşie în Biserica NT (F.pt.
2:42; ci l IM 2:19). ln fri@ loa ei a! rct priviţi ca ^stflpi" (Gal. 2:9; C. K. Barrett în Studia PAuluict,
1953, p. 1 ş.urm.) ■ probabil că o traducere mai bună ar fi „stîlpi de demarcare". Biserica este clădită
pe temelia apostolilor ţi a profeţilor (Efes. 2:20; probabil că este avută în vedere mărturia VT, dar ideea
este valabilă şi în cazul în care aluzia se face la profeţii creştini). Apostolii sînt asesorii judecăţii me -
sianice (Mat 19:20 {i nunele lor slnr sraEt€ !€ pietrele de temelie a cetăţii sfinte (Apoc, 21:14).
Doctrina apostolică, însă, îşi are originea în Duhul Sflnt şi este mărturia comuna a apostolilor, nu rodul
muncii unui individ oarecare. (Pentru propovâduixea comună, vezi C. H. Dodd, The Apostolic
Preaching and iuJDeveiopi-nencs, 1936; pentru folosirea comunăaVT, c.H,Dodd, Aaordi4to ttk
scn;Dtur6, 1952).Arct pcibil ca s apGtol de frute s: tladere - p.in inpli.alie - q pricipiu nlrdaMtal 9e @re
Ia aceptat, $ rA de hlf,ntar a€ u colq (cat. 2:1l ş.uim.).
A{i c@ .n rdzut deja, snto.n sinoplrj au pririt ind<lentul din MaK 6:7 t'um. Ei pejele p.ral€le .a o
miniatură a misiunii apostolice, în care erau incluse alături de piedică şi vindecarea ţi scoaterea de de -
moni. Vindecarea ţi alte daruri spectaculare, cum sînt profeţia şi vorbirea în limbi, sînt atestate din
abundenţă în Biserica apostolică, fiind legate - la fel ca şi mărturia apostolilor - de dispensaţia
(lucrarea) specialI a Dundui snnt; d.r, h ftbd rhniq acta li!s6. ln Biqica din selul al 2lea si *riito.n din
acel. zile brbe. d6pe ele ca d6!e u lucru de don€niul deutolui- eh apcbli., (.J. r. s. MrEw6n, SJT 7Z
19s4, p. 133 t.@.; B, B. ubrd€ld, Mi.acl6 Yescerday and Today, 1953).ChiarşiLnNT,nuîntîlnim aceste
daruri decît acolo unde au lucrat apostolii. chiar si .@lo ude a exisht mteno. cEdinr, aur6. tică, aceste
daruri au fost revărsate numai Cn prezenţa aposrouiot (Fatr. 8:14 f.h; 19:6-@ntdele aEt! că sînt avute în
vedere nişte fenomene vizibile şi audibn€1,
In contrast cu aceasta, NT spune mai puţine decît neam aştepta cu privire la conducerea Bisericii de
către apostoli. Ei reprezintă standardul doctrinar, şi lht putltorn rtdditiei aur€ntift d6pr€ crisros: de
legalii ap6roLi vizireazl adurddle ln care ald abated d. la dednn Gapr. 8:14 {.Lm,; 11:22 s,lm.). Dd cei
doispre@ apGtoli nu i.au sit p€ @i Fp@ diaconi; Conciliu! de la Ierusalim, care a fose atît de inFofug
6 oGtat ditrE-u nrmAr Mr€ d€ prez-bitai ii apGroli G.pt. 156j d 12, 221; doi dir@ apostoli au slujit
printre „profeţii şi învăţătorii" bisericii din Aitiohia (Fa9t. 13:1). ,?rcfe$iDarul$ cond@rii . f6t u .te
disrimt (r Cor. 12:23), ererciiat tr nod obh. nuit prin p@bndn l@fi: apGtolii, prin vimtea însărcinării
lor, mergeau dintr-un loc în altul. Ei nu ocupă un loc proeminent nici în administrarea sacralmtelor (4 I
cor r:14). Idenrita@ nslei de apsrol cu ca de epiap (io s@lul al 2-lea) nu 6te
65
tuo$ToL
nicidecum evidenta (cf. K. E. Kirk în Tfie Apostolic Minisay, p. 10).
c Calificările necesare
Este evident că o calificare esenţiala pentru orice apostol este chemarea divină, însărcinarea primită din
ie-a fost dată în timpul lucrării Lui pe pămînt. în cazul lui Matia însărcinarea divină nu este mai puţin
evid.nd: DultulftU a al6 deh arbbl'l| (Fapt. 1:24), chiar dacă alegerea lui nu era cunoscută încă. Nu este
menţionată punerea mîinlor. Se cerea ca viitorul apostol să fi fost un ucenic al lui Isus de la botezul lui
Ioan Conceputul Evangheliei") pînă la înălţare; să fi fost unul care cunoştea tot cursul propovăduirii ţi
lucrării lulLa Capr, 1121-22). $i, d6igu, el tebuia r, 6f6t în mod special un martor al învierii.
Pavel insistă asupra însărcinării sale directe din parl@ lui cristG (Roh, 1:1i 1 Cd, r:1; Gal. 1:1,1s tm.).
El nu d.a rrimit autditati de h ena$ apostoli; la fel ca şi Mana, el a fost acceptat, şi nu nuir de ei, El r! s
lnd€plidt @ndifrile din Fapt. 1:21 ş.urm,, dar experienţa de pe drumul Damascului a fost o arătare a
Cristosului înviat (cf. 1 Cor. 15:8) şi el a putul 5p@ c! ,F drut p€ DoMul" (1 coi 9:1)i in felul .ct el E Ist
u rurtor al trviern. El @ conştient că trecutul său - duşman ş< prigonitor, nicidecum ucenic ■ era diferit
de al celorlalţi apostoli, dar cu toate acestea se include în numărul lor şi îi asociază cu EBnglrelir * (1
Cor, 1518-11),
d. Numărul apostolilor
„Cei doisprezece" este un nume obişnuit al apostolilor în 4ilullelii, id laEl n tob€ste ln 1 cor. 1s:5.
valoarea simbolică a numelui este evidenţi şi apare în alte refie cm 6re Ape, 21:14. Aleerea ld Maab are
menirea de a completa numărul celor doisprezece. Totuşi, Pavel este sigur că şi el este unul dintre apos-
toli. In afară de aceasta, există cazuri în NT unde, la prima '.deE, ali @rcri - din afaF @!lui celor
doisprezece - primesc titlul de „apostoli". lacov, fratele Ddunlui at6rc .r ac6t tid! ln Ga.l. 1:19; 2:9, şi,
deşi el nu a fost un ucenic (cf. Ioan 7:5), lui i S-a arătat Cristosul înviat în mod personal (1 Cor. 15:7).
Bamaba este numit apostol în Fapt. 14:4 şi este introdus de Pavel într-un argument care neaga orice
diferenţă calitativă între apostolia sa şi apostolia Celor dolp€e (1 Cor, 9:16). rAndbnicu d luias, puţin
cunoscuţi de noi, sînt numiţi probabil „apostoli" în Rom. 16:7, iar Pavel, care a fost întotdeauna foarte
atent la folosirea prenumelor personale, se poate să-1 includă între apostoli şi pe Sila, în 1 Tes. 2:6. Este
eliddt c! dufMnn lui Parel h corirt pEtindqr a 6 'ap6!oli ai lll crt6ro6" (2 cd. 1r.13),
P€ d! altS p.ne, un .u isist d tErie c! fthuie să limităm folosirea titlului la Pavet şi la Cei dois prezece (c/
de ex., Geldenhuys, p. 71 ş.urm.). Aceasta ibplicl a.ordaEa uui 6s snbordo@t apctolnoi C^oesageri
acreditaţi ai Bisericii") în Fapt, 14:14 şi Rom. 16:7, şi explică diferit înţelesul cuvintelor ]ui Pavel dnd
vorbeşte despre lacov şl Bamaba. Unii au cs la €xplicadi qi @i puld @dibile, spuitd ci Iacd l,a iotedi pe
la6r. fin lui zeledei, la fel c6 Matia 1.. rdedt pe luda, er d Matia a fGt iablat în pripă în locul pe care
Dumnezeu 1-a rezervat pentru Pavel. Asemenea idei nu sînt sprijinite deloc de NT. On@e ar fi
explical'D, !.re orer si spum cn au
dirht !a o &tI timpwie opGtoli ltr afar! celor Doisp@. A96tolia lli Pawl arac, u!.c e teo. rie restrictiva şi
arată că este posibil ca Dumnezeu să fi nmii + al$ apcbli .Eturi de el, o swstie in sensul acesta ar putea
fi dată de distincţia făcută 1 Cor. 15:5, 7 între „Cei doisprezece" şi „toţi apostolii". Toate dovezile
sugerează că apostolii au fost martor ai învierii, şi arătarea Cristosului înviat la Pavel este în mod vădit
o excepţie. Unii scriitori de mai demult au sugerat că unii dintre cei care au ajuns mai tirau se 6e nwili
'a!6tolr au 6cut pane din 8flpul elor $aptez€d tri$ti de D.md (L@ 10:1 |'lm,) -aceasta, însă, este o
problemă diferită. Semnificaţia rFci€li a Celo doispeze p€ntru lnten€iee Bi*rjcli tru poate 6 !!$ b
hdoialS,
. c@onicit4t ti @niltritdt în funcţia apostolică este subînţeleasă însărcinarea de a-L mărturisi prin
lucrări şi prin semne pe Cristosul înviat şi lucrarea Lui încheiată. Această mărturie, fiind bazată pe
experienţa unică a Cristosului întrupat, şi fiind îndrumată printr-o lucrare specială a Duhului sfing
ihiazi o interprEte autErtic! a lui cristos si, de atunci încoace, a fost determinantă pentru Biseric!
oi\Egld. Potrivit o Mtlra llffiilor, odciul de apostol nu a putut fi repetat sau transmis, tot aşa cum nici
experienţele istorice fundamentale nu au putut fi repetate sau transmise celor care nu L-au cunoscut
niciod.t! pe Domul tltrupot {i @re nu Lau vezrt dup! lnviF. orkinile b.rarii cEtire $ ale rrc. cesiunii din
biserica din Ierusalim nu se încadrează în scopul acestui articol; totuşi, deşi NT arată că apostolii s-au
îngrijit de lucrarea locală, nu există nici un indiciu că .ai fi transmis funcţii specific apostolice vreunui
creştin care a participat în acea lucrare.
O asemenea transmitere nu este necesară. Mărturia apostolică a fost menţinută prin lucrarea dăin-
uitoare a apostolilor şi în NT; care a devenit normariv polo renurjle de dup! ei (€i c€ldohurB, p, 10o
q.lm.: o. cdlEn4 ,The ladition," h ?tr Eoriy Church, 1956), Nu a fost necesara nici o înnoire a oidului
apGtolic s! . daruild speirle @racteris, tice acestuia. Oficiul apostolic a fost un oficiu fundamental şi
istoria bisericii, de atunci încoace, a fost o supruEudui a a@lui o6ciu. ('BPISCOP; '134-Dlm.)
BIBUOCF,{FIE. K H. R€latufi, lD,vT 1, p, 39& 447; J. B. lightfoot, Galaiians, p. 92 ş.urm; K. Lake în
BC, 5, p. 37 t.um,: K E, Xirk (ed,), |fte Ap6rdli. Minist/j2,1957, în special eseurile 1 şi 3; A. Ehrhardt,
The Apostolic Succession, 1953 (vezi cap. 1 pentru o aitice a ideild lli rGk); J. N. celdenhur€, suprcnt
A!r,&ri!, 1953; w sclrrerElchd, etc. "Ap6d€ and Apostolic", în New Testament Apociypha, ed. E. Hen-
Rk€, W. Schneemelcher, R, McL. wi&o!! 1,1965, p, 25-87; C.K.Barrett,T7ieSigr«o/anApoi£l^ 1970;
R. Schecknbrr& ,Apsde befoe and duing !ail! tirae", în Apostolic Hutoiy and the Gospet, ed. W. W.
Gaiqc fi R. P Manin, 1970, ?. 2a7-303r W. Schin-thals, The Cffice ofApostie in the Early Church,
1971; J. A. Kirk, "Aporddhip rine Reustorf: Ibwards a srnth6ic', NTS 21,1974-75, p. 249-2ff; D,
Mtjll€r, C. Bowq NIDNTT 1, p. 126.137,
A.F.W.
66
ARABA

APROA.PELE. in !"I cuvinin "aprcp€te" fadw termenii ebi. iăkţn, 'ămtt, qarâbşi rea'. înLev. 19:18 DX
foloseşte ho plâion. In NT (unde porunca aceasta este citată de opt ori) Luca şi loan iblosesc cuvintele
geiton şi periaikos; în a]tâ parte (inclusiv în Luca 10r27.36t Fapt, 797) .pre qp6ia din Lu.
Termenul ebr. rea are un sens mai generai decît termenul nostru „aproapele". Este folosit chiar şi cu
tdsiE la obiete retulnetije (Ge. 1s:10), cft ii ln expresia „unii pe alţii"; este folosit şi în sensul de
,,prkr€n .propi.r' (Prcq 27:10), jlbit' (clnt. s:16) şi chiar „soţ" Ger. 3:20). La fel ca şi "ămîţ, rea1 este
folosit aproape în exclusivitate In contexte în care se discută principii morale (qărăb şl iăfcen exprimă
doar proximitatea geografică sau fizică). Dintre pasajele în cft terenut rE4 6te defirit ln conbxt (d€ q,, *
referă la anumite persoane), există numai trei cazuri CI s.m. 15:2aj 2a:17: 2 !n. 12:11) în care tu poare
fi tlds 'Fieh4 {i t@te actea pot primi o intd. pretare ironică. Prin urmare, fie că termenul este folosit în
sens precis si înseamnă un om care a acţionat - sau, tn mod surprinzător, cape nu a acţionat (Ps. 38:11) -
într-un mod adecvat, adică un „prieten"- fie că este folosit în sens nedefinit cu privire la oameni faţă de
c4 6te de s,teptat o oDportrc adeqte, Termenul rea1 este întîlnit adesea în texte paratele cu "ăh, „frate" ţi
Biblia foloseşte aceasta dihotomie pentru a dezvolta o serie de sensuri. Astfel, o rudenie este prezentată
în contrast cu o altă rudenie dinrr-un clan, un evreu este contrastat cu un ne-evreu ţi, în sine, un
sedituiG cu u lKediftic.
Este important să-i iubim pe cei faţă de care avem
0 oblisa$e mtaE eu Lsald, dar 6re la fel de important s3-i iubim pe cei cu cape avem numai con-
tactetmîmplătoare:ideiledisrinctedeftesedşi 'ah^bă (dragoste prin „legămînt" ţi dragoste „electivă" - c/
N. H.$naith,Distinaiveldeasofthe01dTestament, 1944, p. 94-9S) se îmbină în NT în dragostea agape,
care i se cere creştinului să o aibă faţă de cei din biserică şi faţă de cei din afara ei. Biblia ne învaţă
lucrul acesta în hrtcrele nodui:
r. BiUi. ii laud{ pe ei cft au .wt o !!nar exemplară faţă de oameni pe care ar fi fost de aşteptat să-i
urască: vezi în special felul în care Rahavi-a tratat pe stloni (16. 2:1)j rcflrul lli Rut de . o p!r&i pe
soacra sa, deşi era dezlegată de orice obligaţie Ia urma morţii soţului ei (întreaga povestire este deosebit
de instructivă în sensul acesta ţi poate că nu este întâmplător că,,Rut" este un substantiv abstract derivat
de la aceeaşi rădăcină cu rea1;; grija văduvei pentru Ilie (într-o comparaţie subînţeleasă cu păsările
necutate (1 împ. 17:6) care l-au hrănit; Sarepta se afla în tiitoriul sid6dui, d€ u.le pbw@ Iebela),
2. Biblia mustră independenţa mîndră a evreului &. Amos 2:6 ş.urm.; îs. 1:17; Ionapossim; Iov 12:2).
3. in pilda Samariteanului milostiv este dat un exemplu dar de învăţătură biblică în care se combină
1 şi 2. La întrebarea: „Cine este aproapele meu?" Isus a răspuns: „Care dintre aceştia trei ţi se pare că a
dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tilhari?" (Luca 10:36).
'IILIOGRAIIE. U. lalksrott! MDNTI l, p- 253
J.UJ,
A& c€bta c€ Mi impotutl din M4b, b E d€ Marea Moartă, în apropiere de nul Amon (vatra ei este
necunoscută). Uncie lucruri despre istoria veche a cetăţii le-au fost cunoscute evreilor din cronicile ce
se găsesc în Cartea războaielor Domnului (Num. 21: 15) şi din proverbele populare (Num. 21:28). Se
pare ci Isaia a awt ace la sidi sinilaE .Is. 1s:1). Ir stadiile Mi a@te ale rntacirn prin pstie, Miiot li s-a
interzis să-i alunge pe moabiţi din cetatea lor ca să o ocupe şi să se stabilească acolo, deoarece aceasta
nu era ţara pe care Domnul Dumnezeul lor le-a dat-o lo. (E€ut. 2:9, la, 2t; ffi ,,seil),
RJ.W,

Arobaj Vale etu d@ d. lo Mtu Tibenodei la 5olful Acabo (Aqabah)

ARABA (în ebr. "V5M). în fi/, cuvîntul este folosit numai o singură dată în forma originală (los.
18:18), deşi este întîlnit frecvent în textul ebraic.
AAAAA
t. Rădăcina vb, care înseamnă „uscat", „ars", ţi prin urmare „ţinut pustiu", este folosită pentru a descrie
stepa deşertului (Iov 24:5; 39-6; îs. 33:9; 35:1, 6: Is. 51:43); iy Eadee d. obicd 'pBtie" su „deşert".
2. Cînd este folosit cu un articol (/rb- ™răbâ~}, numele este dat în general v3ii depresionare care
merge de la Marea Tiberiadei spre Coiful Aqaba. Deşi semnificaţia topografică a acestui cuvînt a fost
ignorată de comentatorii mai vechi, ea are o conotaţie specifică In multe pasaje din VT. Localizarea el
este legata de lacul Tiberiadei (Deut. 3:i7; los. 11:2; 12:3), iar Înspre S, de Marea Roşie ţi de Elath
CDeur. 1:1; 2:8). Marea Moarta este numită Marea Araba (los. 3:16; 12:3; Deut. 4:49; 2 împ. 14;25). !n
zilele noastre, valea Iordanului meigînd spre sud pînă la Marea Moartă este numita Ghfli,
„depresiunea", şi Araba propriu-zisă începe la S de stindle Scorpionului şi se temtina la Golful Aqaba.
Pentru caracteristicile fizice ale văii, vezi «IORDAN.
3. Pluralul aceluiaşi cuvînt, „Araboth". fără articol, este folosit în sensul primar al cuvîntului pentru a
descrie anumite regiuni pustii din Araba, In special împrejurul Ierihonului (los, 5:ÎO, Etsv „cîmpii"; 2
împ. 25:5; Ier. 39:5, rsv, ^ctmpii") şi pustia Moabului. Araboth Moab Gidmpiae Moabului", nsv) este
complet diferită de ţinuturile pastorale şi de terenurile cultivate din platoul care se înalţă deasupra văii
de-presionare Sede-Moab (vezi Num. 22:1; 26:3, 63; 31:121 33:43'soi D.ut, 44.1, 8: 16, 4:13i 5:10, dc),
4. Bet-Araba (casa lui Araba) se refera la o aşezare dtud ln lPropier le Ain el.Glrr$a (16. 1s:6, 61;
14122).
BIBLIOGRAFIE. D. Baly, Geograpky cf the BtbJe2, 7974, p. 197-209.
t.M.H.
IIRABIA
I. In Vechiul Testament
a. Geografia
în structura peninsulei Arabiei întîlnim o masă de rocă cristalină veche, care formează lanţurile de
munţi din V care se ridica la mai mult de 3.000 de m în unele locuri, si o serie de formaţiuni geologice
mai recente înclinate spre E. în munţii din V, si în special în colţul de SV al peninsulei, unde
precipitaţiile anuale depăşesc 500 de mm tn unele părţi, este posibilă viaţa sedentară, bazată pe irigaţii,
si aceasta este regiunea u!d. au hlldit b pdnipal Eaatl. din s AEbiei- i! prezent aici sînt Republica Arabă
Yemen ţi Republica Democratică şi Populari! a Yemenului. Capitalele a trei dintre aceste regate antice,
(Qămawu) (Ma'tn), (Mă-rib), (Soba1) şt Timna' (Qaraban), erau situate pe coastele de E ale munţilor,
pe cursuri de apă care curgeau spre E, iar Shabwa, capitala regatului (Ha-dramaut) se afla mai departe
spre SE, pe un rîu care curge spre NV podişului (Hadramaut). O regiune cu pldpltat'i dule de 10o- 250
& M s iitinde spE N de-a lungul părţii de V a munţilor şl spre E, de-a lungul coastei. în tot restul
peninsulei precipitaţiile anuale sînt neglijabil de mici şi viaţa depinde de oaze şi de fînrîni.
între povîrnisurile formate de straturile înclinate ţi coasta de E, panta abruptă a ţinuturilor mai înalte
formează platouri, care variată de la Stepă pînă la
deserturi nisipoase. Zonele de deşert care există tn această regiune şi intre povîmisurile centrale se lăr-
gesc spre S ţi formează deşertul nisipos al -Rub' al- Hali („ţinutul gol"), iar m N formează desertul mai
mic al-Nafud. ta diferite locuri de la poalele povârnişurilor sînt izvoare care dau naştere la oaze, şi în
consecinţă pe aici trec drumurile comerciale. Afară de zonele deşert nisipos sau pietros, terenul
peninsulei este în cea mai mare parte o stepă, care produce iarbă ta. urma ploilor sporadice din cursul
anului şi întreţine o populaţie nomadă săracă (*NOMAZ1), în special £n regiunea din N, între Siria şi
Mesopotamia. Acolo unde această zonă se unea cu ţinuturile locuite din Siria au înflorit metropole cum
sînt Petra, Palmyra şi Damascul.
b. Explorarea
Primul explorator european cunoscut al peninsulei Arabiei a fost orientalistul danez Caroten Niebuhr,
care a viritat Ye'6d h 1763. in partea de N, J. L, Burckhardt a redescoperit Petra în 1812, dar interesul
savanţilor a fost concentrat asupra părţii de S cînd J. R.Wellstcd a publicat în 1837 prima dintre
inscripţiile db€ din s cN au fo6r v5,ute h Eepa; *6t eveniment a dus la descifrarea lor în 1841 de către
W. Gesenius şi E. RBdiger. Aceste inscripţii au fost cunoscute ca „Himyaritice", de la numele regatului
care a dominat întreg SV-ul peninsulei în ultimele secole î.d.Cr. şi care a fost considerat (ie istoricii de
mai tîrziu ca fiind surea acestor inscripţii, deşi în realitate ele îşi aveau originea în regatele mai vechi.
în prezent sînt cunoscute cîteva mii de asemenea inscripţii, în special ca rezultat al explorărilor lulJ.
Halevy şi E. Glaser, în a doua jumătate a secolului trecut, cît şi a numeroşilor expl@tori individlali, hl
tui le6t cs Elnbt at cercetărilor făcute de Fundaţia americană pentru studiul omului în Aden şi Yemen.
Excavaţiile din S Arabiei au fost puţine. în 192$ C. Rathjens şi H. v. Wissmann au excavat la Hugga, tn
apropiere de San'â, în Yemen, iarînl937-8d-raG, Caton Thompson a scos la lumină templul zeului lunii
(syn) la Hureyda, tn (Hadia-maut). De la al 2-lea război mondial încoace, Fundaţia americană pentru
studiul omului a făcut excavaţii la Ti'@ 9i li lnpFjuimi (1950.1), h (Maib), sde a fo6t d4operit tehpl'rl
auhi lun din Sab6, hqn (1952), şi în Oman. Mai recent o expediţie franceză a lucrat la Shabwa.
Multe explorări au fost întreprinse în alte părţi ale Arabiei ii dinse a€te. Eebuie tg6ste ele ale
orientalistului ceh A. Musil, care a călătorit foarte Rult h dtrd 9l lordql Ahbid (1909.14), cele ,te lui N.
Glueck, care a Scut cercetări esdiaustive In '*as t*tlaia fi SiEi (1932-71), d c€le .le lui c. Ryckmansşi
H. St J. Philby, care au colectat cîteva roii de inscripţii arabe din Arabîa Saudită în 1951-2, fără să
menţionăm călătorule mai limitate ale unor cercetători cum slnt Burton, Hurgronje, Doughty, Rutter şt
Thomas. Intre inscripţiile din N un loc important îl ocupă Piatra Taimaî, pe care este o inscripţie
aramaicâ, aproximativ din secolul al 5-lea î.d.Cr, ţi a fost obţinută de Erbs h 1883 OTEMA).
c. Istoria şi civilizaţia
în afara *nomazilor din stepele Arabiei, a căror viaţă sa desfăşurat neschimbată timp de milenii,
principalele regiuni de civilizaţii istorice s-au aflat în colţul de SV al Fnisulei 9i în zona de N sde dtep6
* nnbinl cu EAiene leuit€ ale sinei.
68
Maditerană Mf:' ■ ^«W
ARABUL
ti mileniul al 2-lea Î.d.Cr. diferite triburi vorbind limbi semitice au venit dinspre N în regiunea Yeme-
nului modem şi la V de Aden, ţi au întemeiat aşezări care «-au unit mai tîraiu şi au format regatele Saba
(*ŞEBA, Ti. (Main) (*MINAENO, (Qataban) ţi (har-damaut) CAparraavet, Gen. 10:26). Cauza
principală a prosperităţii lor a fost poziţia lor intermediară pe căile comerciale care veneau din
ţinuturile cu mirodenii de pe coasta de S si din Etiopia (*IERBURI, Mirodenii), şi se îndreptau către
ţările din N. Primul regat care s-a ridicat a fost Saba', aţa cum se vede în Inscripţii locale din secolul al
8-lea Î.d.Cr, care indică existenţa unui stat bine organizat aflat sub conducerea unui conducător (mkrb)
care întrunea printre funcţiile sale ţi anumite slujbe de preot. Prosperitatea regatului este indicată prin
faptul că a plătit tribut lui Sargon ţi lui Sanherib. Pe la 400 f.d.Cr., regatul învecinat, Main a ajuns mai
puternic ţi a slăbit în mare parte autoritatea Sabei. în secolul 1 4-lea a fost instaurată monarhia la
Qatabăn. iar în ultimul sfert al primului mileniu stăpuurea Sabei, Ma'inului, Qata-bănului
siHadramautului a fluctuat, pînâ dnd ţinutul 3 ajuns sub stăpînirea Himvariţilor. La apogeul Sor, r.Eltck
dln s Arabiei .u et @l@ij chlar h N Arabiei, iar inscripţii cu scrierea lor au fost găsite în Golful Persk si
în Mesopotamia (Ur, Uruk). Alfabetul inscripţiilor Thamudice, LihySnite ţi Safăitke arata de asemenea
influenţa lor în N, iar similaritatea limbii ţi a scrisului etiopian stnt mărturii că au avut o influenţă
similară şi în Africa.
în partea de N istoria refectă contactele stabilite de nomazi cu civilizaţiile sedentare din Mesopotamia
ţi Siria. în Transfordania procesul de infiltrare şi aşezare sedentară este vizibil, deşi există perioade fri
care a /ost foarte limitat. în prima parte a Epocii Bronzului, toată Iransiordania era presărata cu aşezări
(* fW-RAAM). dar a llmt o !ert@d, sredn, c. 19OO13oo î.d.Cr,, pînâ cînd formarea de aşezări s-a
intensificat din nou în secolul al 13-lea. Numele „Arab" apare pentru prima data în inscripţii
contemporane din analele lui Salmanaser HI, cînd un oarecare Gindibu i(,m)gin-in-di-bu- (m6t}ar-ba-
a-a; Kurfch Stele 2.94) a luptat ftnDotiw lui b Qarqor (853 Ld.Cr,)j dlpa aceea numele apare frecvent în
inscripţiile asiriene, fiind folosit pentru nomazii care călăreau cămile, aceştia fiind zugrăviţi In
basoreliefurile lui Asurbanipai de Ia Ninive (*CĂMILĂ). Un episod neobişnuit din istoria
Mesopotamiei a /ost călătoria lui Nabonidus, regele Babilonului (S56-S39U.Cr.) la Taimac C*TEMA),
în N. Bl a rămas acolo timp de 10 ani, timp în care fiul său (Bel-Sar-uşur) <*BELŞAŢAR) a domnit în
locul Iu» in Sabilon.
în ultima parte a secolului al 4-lea id.Cr. regatul arab al *Nabataenilor, care vorbeau aramaică, cu
capitala la Petra, a început să se ridice şi să prospere ca un stat comercial, din secolul al 2-lea pînă tn
perioada romană. în aceeaşi perioadă a fost format mat departe spre S regatul Uhvănit al "Dedatruhii,
de către arabii care s-au stabilit într-o colonie veche a mineenilor. în secolul 1 Î.d.Cr, un alt stat arab
care a adoptat limba aramaică drept limbă oficială, a început să devină proeminentă la Paltnyra
(*TADM0R) ţi în era creştină a eclipsat în mare măsura Petra ca stat comercial, şi a devenit un rival
serios pentru Roma.
A.f,ABIA
d. Referiri biblice
Arabia nu este menţionată de multe ori în Biblie sub acest nume, întrucît locuitorii ei erau cunoscuţi
sub numele politice sau tribale ale grupurilor mai raid cărora le aparţineau. Tabelul de *natiuni din Gen.
10 înşiră o serie de popoare din S Arabiei ca urmaşi ai lui *Ioctansiailui*Cuş. 0 serie de triburi din N
Arabiei sînt menţionate ca urmaşi ai lui Avraam, prin *Che-tura ţi *Agar (Gen. 25]. De asemenea, intre
urmaşii lui Esau (Gen. 36) sînt menţionate o serie de popoare arabe. Pe vremea lui Iacov erau doua
grupuri de urmaşi ai lut Avraam, kmaeliţii (*ISMAEL) şi *Ma-diPtiiţH, care puteau fi îndlniţi în
caravanele de negusrdi (Ga. 37125-36: .NOMAZD. P€ !r!!@ hi Solo-mon contactele cu Arabia au
ocupat un loc proeminent In naraţiunea VT, mai ales ca urmare a relaţiilor sale comerciale extinse, în
special prin portul Eziongheber de la Marea Roşie. Faptul acesta este
9:26-28), far mai aproape de casă, de tributul primit de Ia md*J^ iarab, (2 Cron. 9:14), care în traduceri
stnt numiţi „regii Arabiei". Numele '"râb, ""rS&f se pare că a însemnat la început „desert" sau „stepă"
şi, prin extensie, „locuitor al deşertului stepei", şi de aceea în contextul biblic se referă în principal la
acele popoare care ocupau ţinuturile de semi-deţert de la E şi S de Palestina (*RĂ£ĂÎUT, FM). De
aceea, nu este posibil să precizăm cu exactitate cînd trebuie să luăm cu-vîntul cu sensul propriu ca
nume, „arab", sau ca un nume colectiv, „locuitor al stepei". Problema este complicad !i mi nult de fapn!
c! 4i6tn o dd!.ir|I etimologică distinctă, 'rb, „ a amesteca", şi una dintre formele ei se pronunţă "ereb,
aceasta fiind interpretată în unele contexte în sensul de „mulţime amestecata". De fapt, aceasta este
forma care apare în lîmp. 10:15, pasajul paralel cu 2 Cron. 9:14, şi distincţia depinde în întregime de
vocaliza rea masoreticâ. Prin urmare, fiecare caz în care apare cuvuitul trebuie judecat după context şi
nu după formă, ţi în cazul acesta nu există nici un motiv ca să nu-1 citim „Arabia" sau, poate şi mai
bine, „arabi",
ln selul al 91e., t65faq r€gEle lli turla, s prinit tributdela ^răM(2Cron. 7:11), darsuccesoru! său, lorsm, a
fost victima unui raid în care '"răbţ au luat pe soţiile şi fiii săi (2 Cron. 21:16-17) şi numai Ahazia, cel
mai tînăr, a fost lăsat (2 Cron. 22:1). fn secolul al 8-lea, Ozia a schimbat situaţia şi a readus *Elatul sub
stăpîturea sa (2 împ. 14:22).
Deşi regatele din S Arabiei erau cunoscute (de ex. Ioel 3:3), cele mai multe contacte ale Israelului cu
Arabia au avut loc cu triburile nomade din N. Pe vremea lui Ezechia aceste popoare erau foarte bine
clmt (L. 13:20; 21:13) si $n dinEe el ar lultar ca mercenari pentru a apăra Ierusalimul împotriva lui
Sanherib C(amâel)ur-bi); Prisma lui Taylor, 3.31) J»e vremea lui Iosia Cler. 3:2] şi în ultimele zile ale
rega$lui lui hd., ebit au aupat u le inponant 6 Esutori 0q. 2s:23-24; EK. 27; TCHEDR).
Ifendinţa crescînda a arabilor de a se stabili ţi de a construi centre comerciale este ilustrată de *Ghe-
şem, arabul care a încercat să-1 Împiedice pe Neemia să reconstruiască Ierusalimul (Neem. 2:19: 6:1),
probabil pentru că se temea de competiţie comercială. Regatul care a urmat a fost cel al nabateenilor şi
In apocrife termenul „arab" se referă de obicei la acest popor [1 Mac. 5:39; 2 Mac. 5:8); de asemenea,
deşer-
tul "AFbi.f utde s-a reths PaEl (cd. 1:17) prcba' bil c. a faot Frre di! r€gatd ehatedloi
BIBLIOGRAFIE, (a) Generală: J. Bright, A History of Israel2,1972; I. Eph'al..M0S 94,1974, p. 108-
115; W. C. Brice, South-WestAsia, 1966, p. 246-276; W. B. Fisher, The Middle East. A.. Ceography6,
1971, p. 441-478; H. Fîeld, Ancient and Modem Man in South-wesurn A'ia, 1956, p. 97-124, $ 18rta
dja$l d€ buzunar; P. K. Hitti, History of the Arabs6, 1956, p. 1-36; J. A- Mdtgpb4ly, ,4tube ad h. Biblg
193,4, retipărită £n 1969 cu o introducere de G. W. van Beek; A. Grohmann, Arabien, 1963; G. W. van
Beek, în G. E. Wright (ed.), The Bible and the Ancient Near East, 1961, p. 229,248; A. K. firvine în
POTT, p. 287-311; S. Moscaţi, Ancient Semitic Civilixations, 1957, p. 181-2,o7, 243i fh. sdit6 in Aiciir
Hittory, 7959, p. 104-132; G. Ryckmans, Les religions arabes prâslami-ques, 1951.
(b) aahi! de s: A. L l. Ectoo A D66iprivt GTammarcfEpigraphic South Arabian, 1962;B.Doe, Southern
Arabia, 1971; despre excavaţule americane în Anbia <le S, R, b B. Bows ?i r P. Albriglt, Archaevlogkal
Discoveries in South Arajia, 1958; şio sie de alte vol@ publi.aE de rrwie Foudatior fd the Study of M.4
tip{fte de Jobn Hopkils P!6s, B.ltimE; R L, cl€relar4 An Arcknr soltl! kobitn Nrropolit, \965.
(c) AraU. d! N: w. Wigh! A cmwr oJ tne Arabic Language*, rev.de W.R.SmithşîM,J. de Goej^ 1896; A.
MusU, Oriental Hxplorations and Sutdies, 1-6, 1926-8; N. Glueck, Explarations in Eastem Palesâne, I-
IV (MsoR 14 15, 1&19, 25, 2t), 1934-s1; Ftnte relatări cunoscute - TheOtherSideofJordan2,1970; îîie
River Jordan, 1946;şiilîvers in the Desert, 1959; kzi ti a4 22, 19s9, !. 93'10a; B. De, Sourhd Araiia,
1977; F. V. Winnett ţi W. L. Reed, Ancient Records from North Arabia, 1970; despre Tema, veii R, P.
Dougherty, JVdbodinus and Bebkaxzar, 1929, p-105-165; c, J, cad4 b Arutoli,n snldi6 8,1t58, p. 79-89.
T.CM.
IE. In Noul Testament
Arabia nu a desemnat, ca în zilele noastre, întreaga peninsulă dintre Marea Roşie şi Golful Persic, ci
numai partea din imediata apropiere a Palestinei, la S şi E. Acest teritoriu a fost ocupat de unul sau mai
multe triburi arabe numite *nabateeni, care s-au stabilit în această regiune în secolul al 3-lea î.d.Cr.
Pînă în secolul 1 ei şi-au stabilit stăpînirea asupra unei regiuni care se întindea de la Damasc, la N, pînă
La Gaza, la S, şi mult tn deşertul din E. Capitala lor era cetatea Petra, construită din piatră roşie.
Arabia este menţionată numai de două ori în NT. Pavel povesteşte cum după convertirea sa a plecat în
Arabia (c.1. 1:17). A€r lMiddt nu 6te relatat nicăieri în altă parte din NT. Localizarea exactă a acestui
eveniment este incertă. întrucît pentru lumea greco-romană Arabia însemna regatul nabateenilor, este
posibil ca Pavel să fi mers acolo, poate chiar la Petra, care era capitala. Nw ni se spune de ce a mers
acolo. Poate că scopul lui a fost să fie singur, în comuniune cu Dumnezeu. K. Lake sugerează că Pavel
a predicat aid, deoarece în Epistola către Galateni, unde el menţionează acest incident, antiteza nu este
între discuţia cu creştinii din Ierusalim ţi discuţia ax Dumnezeu în deşert, ci între a pune imediat în
practică misiunea de a predica ne-evreilor, şi plecarea la Ieru-
70
salini pentru a obţine autoritatea de a predica {The Eartia Ep&ties of St Paul, 1914, p. 320 ş.urm.).
Celălalt caz în care apare cuvîntul Aiabia în NT [Ci.1. 4:25), termenul este folosit într-un sens mai
resirins şi desemnează Peninsula Sinai, sau teritoriul otit indilt la 4 llr€l c.lnt ,q.ba.
BIBLlOORAFIE. G, A. Smith, The HtstoricaJ Geog-raphy oftkeţiofy land, 1931, p- 547 ş.unn,. 649;
HDACi IDB;S. A. Montgomery, Arabia and tlte BitAe, 1934. W.W.W.WR.
ARAD. 1. Oraş canaanit din pustia lui luda, al cărui rege a atacat fără succes poporul Israel In timpul
pribegiei în pustie. Aradul a fost distrus şi noua locaUtat€ 6 Plinit !!ful€ 'Hofu (NM. 21:1-3; 33:40),
Ioe. 12:14 menţionează între regii învinşi pe un rege al Aradului şi un rege al cetăţii Horrna, în timp ce
Jud. 1:16-17 spune ca în regiunea aceea s-au aşezat che-niţii, şi spune că Iuda ţi Siirteon au distrus
cetatea Ţefat şi iau schimbat numele în Horma. leii Arad, la 30 de km NE de Beerşeba a fost excavat
latre 1962 şi 1974 de Y. AharonJ ţi R. B. K. Amiran. La începutul Epocii Bronzului a existat o cetate
mare fortificata (Cetatea dejos), apoi locul a fost părăsit pînă în Epoca Fierului I, dnd un deal dintr-o
parte a cetăţii a fost ocupat. Aici a fost construită o fortăreaţă în secolul al 10-lea î-d.Ci. şi a fost
folosită pînă în secolul al 6-lea. în curaul mal multor faze de remodelarc într-un colţ a fost găsit un loc
de închinare cu altare de piatră şl srflpi. Cioburile de lut găsite aici au avut inscripţii tn ebraică cu
numele familiilor preoţeşti Pashhui ţi Me-remoth. Mai multe texte au fost scoase la lumină din alte
pSrţi ale fortăreţei, referitoare la probleme mili-tare şi aprovizionare în perioada grea din jurul anului
600 î.d.Cr.. Un text menţionează „casa lui YKWH". Cetatea Arad din ultima parte a Epocii Bronzului
(Aradul canaanit) se poate să fie oraşul modern leii Malha tah, la 12 km spre SV *Şişac menţionează
după invazia sa două cetăţi Arad - Arad Rabbat ţi Arad din Veruham.VezîEAEHL. l, s.v.; şi
iCtuvot'Arad 1975. ,. u! m din &ni4n lui aedrnin, 6ul lui B6i3 (1 Cron. 8:15-16).
A.R.M.
AIAM, AnlMEI.
I. Originea al numele personal
a. FM lui Sem, menţionat alături de Elam, Asur şi alţii în Gen. 10:23 şl 1 Cron. 1:17; alte patru linii
genealogice deriva de la el. Cu privire la această asociere a lui Aram cu părţile de E şi NE ale
Orientului antic, veri secţiunea Uji de mai jos.
b. Nume personal purtat de persoane care au devenit capi de familii în perioada patriarhală ţi după
această perioadă. Dintre aceştia menţionăm: Aram, nepotul lui Nahor, fratele lui Avraam (Gen. 22:21);
o „aramită" a fost mama lui Machir, fiul lui Mânase (1 Cron. 7:14); un alt Aram este menţionat ca
urmaş al luiAşer Ci Cron. 7:34).
în genealogiile din Mat. 1:3-4 ţi Luca 3:33 (AV) sîntem induşi ta eroare de Aram, care este forma
greacă a numelui Ram (RSV), un nume cu totul diferit.
AIIAM. ARAET
II. Fopo!', tsrt tl ttnbl
a. Originea
Aram şi arameii suit numiţi de obicei „sirieni" în traducerile VT - un nume care ne induce în eroare dnd
este folosit înainte de anul 1000 Î.d.Cr. începînd din mileniul al 3-lea î.d.Cr., se ştie din surse
cuneiforme că popoarele semi-nomade care vorbeau o limbă semitică s-au infiltrat în mod constant în
Siria şi Meso-poreda Ernd dl to6re dile$ile de la mr8i@ deşertului Arabiei. în Mesopotarnia, în timpul
regilor acadieni ţi în timpul celei de-a treia dinastii din Ur (cea. 2400-2000 f.d.Cr.) aceşti „apuseni"
MAR TU în sumeriană, Amwru în babiloniană) au penetrat in cele din urmă ptnâ dincolo de Tirgu, în
stepele din răsărit, ajungînd pînă la munţii Iranului. Avem dovezi puternice că ei sar fi stabilit acolo.
(Pentru o discuţie competentă despre acest subiect vezi J.-R. Kuppqr, J.cs tlonad8 a M*opotmi. au ]
Enps d6 Rois de Ma4 1957, p. 147 ş.urm., 166,177 ş.urm., 196.) Dar aceste regiuni din NE nu au fost
ţinuturi nelocuite. în stepele 6i dedNile de dielo de ele lmi.u lui.ni si nu lnc.pe ldoirll c! acre doq!
populaFi sau arc. tecat. Aceste fapte furnizează un cadru folositor pentru cunoaşterea originii arameilor
din surse biblice şi ne-bîblice.
în această perioadă este menţionată o aşezare numită Aram(e.i) în partea de E a regiunii Tigrului, la N
& Elan d la ENE de Asii.r, D.cn bgna .@dt fapt cu prezenţa în aceste locuri a unor semiţi din V care s-
au stabilit aici, am putea pe bună dreptate să-i numim proto aramei, Kupper respinge această inter-
pEtas, dar e paE ct aici el a lisut o v€derea importanţa unor pasaje din VT. Această asociere a primilor
„aramei" cu regiunile din £ şi NE este evidentă în Gen. 10:22-23, unde Aram, Elam şi Asiria apar
împreuna - indidnd o dată foarte timpurie. Amos 9:7 6ntinu! .@ste tailitie h wnuile de mi tîrziu:
Dumnezeu a adus pe Israel din Egipt (S), pe ni6telrl din Caftor (V) d le atu€i din chn fNE) , chn mai
apare încă o dată (îs. 22:6) - desemrdnd Asiria -alături de Elam, aşa îneît Amos este în armonie cu Gen.
10 şi cu faptul că proto-arameii locuiau în NE. Pe baza ao@ilo. $.@ifome (furl . !ol6i pa3sjele Ublice
aduse aici") existenţa acestor primi aramei a fost ac.epEt de cltte A, Dqponr.S@!, VT s,9p, vol. i, 1953,
p. 40-49; de către S. Moscaţi, The Semitei in Aa.iqr Hittort, t959, p, 6667, Si Ir lrcdrjle ete. ri(ei dt {i d.
cItrc M. McN@, \hrbM Donini, 3E 19s7, p, 129-142; qirteqa lo. a f.6t cotrterag de (de a) I. J. c€lb, JcJ
1s, 1961, 0. 28, rsi D, O Edzard, Die sweite Zwixhenzeit Babyloniens, 1957, p. 43, n. 183.
Aramu este* atestat ca nume personal în dinastia a 3-a din Ur (cea. 2000 Î.d.Cr.) şi la Mari (secolul al
18tea Ld,cr,); la Ablanh N N siriei a apiffi rot h această perioadă forma (Arammu), cu dublu „m", cf.
numelui ebr. ''rammt, „arameu". Acesta corespunde cu Aram, ca un nume personal din VT, în
aproximativ aceeaşi perioadă. Este posibil ca numele Aram să fie de odenE huial.; ta Alalah ri la Nui
apir o sie d. nufu de rip h{dan conp@ d pEfixul Aram- sr Arim- (KuD!d, ti/ondd6, !. 113). Ere pcibil @
„Aram" să fi fost numele unui grup tribal care a traversat pentru prima oară Tigrul, păcrunzînd m
regiunile huriene şi numele acesta a fost dat de hurieni tut@r FoloaFlor ditice di! V carc s-au indlnar 9l
s-au aşezat aici (cf. folosirea sumeriană şi babiloniană
ARAMT AIAITEI
a termenilor MARTU şi Amurru, vezi mai sus) -ţi de aid provine folosirea în nume de locuri; se poale,
de asemenea, si fi fost un epitet hurian, luciu care ar explica ţi mai bine apariţia prefixului în nume per-
sonale drtd hurianii s-au răspîndit în partea nordică a Mesopotamiei ţi tn Siria, la începutul mileniului
al 2-lea, probabil ca ei au folosit acest termen cu referire la mulţi locuitori semiţi veniţi din V în aceste
regiuni ■ cunoscuţi din surse cuneiforme ne-huriane (de ex. Mari), haneeni, suteeniţi alţii; lucrul
acesta, tnsă, este complet incert.
b. ktori4 rahl @lae 1r'12 t.dct. După ce au părăsit cetatea Ur, patriarhii evrei s-au stabilit mai Snni In
partea superioară a Mesopotamiei, la Haran (Gen. 11:28- 32), în „Aram-naharaim" (vezi mai jos). O
parte a familiei a rămas aid (Nahor, Betuel, Laban) şi au fost cunoscuţi sub numele de „aramei" [adică,
au primit numele locului unde au trăit), tn timp ce o altă parte a familiei (Avraatn) a plecat în Canaan.
Dar soţiile lui Isaac şi lacov au provenit din ramura aramee a familiei (Gen. 24:28 ş.urm.), justi-fcSnd
în felul acesta pe deplin numele care a fost dat mai tirziu israeliţilor, în Deut. 26:5, „Arameu pribeag"
(= lacov). Limba vorbită de familia lui lacov ţi cea a lui Laban arată deja diferenţe de dialect
(„eanaanită" ţi „aramaică"), vezi Gen. 31:47; observaţi forma veche a acestei „expresii aramaice,
folosind direct genitivul ţi nu drcumlocuţtunea cu df
Aram-naharaim C»Aram de pe cele doua rfuri") sau Padan-Aram a fost în esenţă regiunea cuprinsă
între marea cotitura a fluviului Eufrat, dincolo de Car-chemis, care constituia marginea de V, ţi fluviul
Ha-bur, care constituia marginea de £. în această regiune sa format regatul hurian al lui Mitanni (sec.
16-14 l-d.Cr.). tn *Scrisorile de la Amama (cea 1360 î.d.Cr.) regiunea este numită Nahrima, cu sunetul
canaanit d{al b ,$" 0. fel ca ln ebrJ, h tinp e tettele egiptene din cea 1520-1170 Î.d.Cr, apare în forma
JVftm, indicînd clar un sunet dual de tip aramair, nefiind asimilat în forma canaanită, ca in Scrisorile de
la Amama. Forma din limba egipteană - derivată din contactele militare directe ale Egiptului cu Aram-
naharaim ■ este o dovadă clara că existau mal multe dialecte ale limbii aramaice tncepînd cu secolul al
16-lea Î.d.Cr, Formele Nakrima/Whrn&ax. menţionate pe scurt m cartea lui Geib, Uunians and
Stibarians, r9{4, p. 74 {i n. 200. Alte indicii de fome (polo) aramaice din prima parte a mileniului al 2-
lea tn aceasta regiune pot fi întîlnite în lucrarea lui Albright, AfO 6, 193G1. p, 2r3, n. 4.
Din Ugarit (secolele 14-13î.d.Cr.) provinnumele p.iotraL Amia rt E(e)n-Am(.)i(.), ri s tditoriu numit
„dmpurile arameilor" CKupper, Nomada, p. 114), care continuă firul istoriei. O menţiune egipteană a
lui Aram apare în timpul domniei iui Amenofis ][] (.. 1370 !d.cr), 4 E. Edel, Di. oft.nanatitta aus dan
TbtentempdAmenophis III, 1966, p. 28 ş.urm.. Locul numit „Aram" sau „Pa-Aiam" în Papirusul egip-
tean Anastasi m (secolul al 13-lea Î.d.Cr.) probabil că este Aram, nu Amumi. în secolul al 13-lea Î.d.Cr.
Balaam, care locuia tn *Petor (tn 'Amaw?), lîngă Eufrat, în Aram (-naharaim) şi în „munţii
Răsăritului", a fost angajat ca să-t blesteme pe Israel (Num. 22:5; 23:7; Deut. 23:4).
ln IE6ul ce a Bit ssuph pl,rlii de v a orie!tului antic, imediat după cea. 1200 Î.d.Cr. cînd oa-
menii marii au distrus imperiul hittt ţi au tuburat structurile din Siria şl Palestina (-CANAAN; «EGIPT
Istoria), unul dintre asupritorii Israelului a fost oportunistul "Cuşan-Rişeataim, regele din Aram-naha-
raim, 8 cărui stăpînire întinsă dar fragili a durat nuroai 8 ani (Jud. 3:7-11). tn perioada judecătorilor,
zeii. Siriei puteau fi numiţi pe bună dreptate „zeii Ara-mului" (cea 1100 td.Cr.î) tnJud. 10:6 (ebr.);
aceasta se leagă de accelerarea influxului de aramei care s-au stabilit în ultima parte a secolului al 12-
lea şi în secolul al 11-lea Î.d.Cr. în Siria şi in Mesopotamia, culmuiEnd cu întemeierea statelor Aramee.
în această perioadă. Tiglat-Pileser I, regele Asiriei CI 100 Î.d.Cr.), a încercat m zadar să oprească
înaintarea „Alchlamu, arameilor" de-a lungul Eufratului (ANET, p. 275). NqlEl€ A}llaDu splE t! slele
d 13-la ti al 14-lea ţi (ca nume personal) în secolul al 18-lea U.Cr. se referă la un popor de tip arameu,
indicînd astfel continuitatea arameilor din vechime pînă în timpuri mai recente. în legătură cu această
secţiune, vezi şi Kupper, Nomades', R, T. O Callaghan, Aram Naharaim, 1948; A. Malamat, The
Armeans in Aram Naharaim andtheRiseofTheirStaces, 1952 (ebr.);M. F. Unger, Israel and the
Aromeam of Damascus, 1957;ANET, p, 259 ţin. 11.
ckradţi statele Aramee (cea. 100-700 t.d.Cr.') (0 Saul (oca. 1050-1010 t.d.Cr.). în timpul domniei sale,
Saul a trebuit să lupte cu mulţi duşmani ai Israelului: Moab, Amon şi Edom, în £, filistenii, tn V, ţi
„împăraţii ^ Toba", m N (1 Sam. 14:47; sau „împăratul", dacă folosim LXX). Probabil că aceste lupt€
du awt le L apoged pqdi Fle (@. 102s î.d.Cr.7), înainte de finalul dezastruos al domniei sale. (ll) D@id
Ga 1o1a9m tdci.). Prinul ontlct cunoscut al lui David cu arameii este prietenia stabilită cu Iklmai, fiul
lui AmThur, regele Geşuiului, pe a cărui fiică a luat-o în căsătorie (Absalom a fost fiul ei ţi al lui
David) în primii 7 ani de domnie la Hebron (1010-1003 l-d.ci), 2 S.n, 3:3, S, tllut a dtltut să domnească
în Geşur către snrţitul domniei lui Da* vid, chd Ab6.1m &. renrghr acolo inp de 3 di (2 san 1337-39).
in a do@ junltai. a dmi.i *l€, David s-a luptat cu Hadadezer, fiul lui Rehob, regele din Aram-Toba (la N
de Damasc). Acest rege îşi extin şese deja stăpîniiea pînă la Eufrat (după ce 1-a tnfrînt pe 1t-i, regele
ostil al Hamatului, 2 Sam. 8:10), dar supuşii din N probabil că s-au revoltat, deoarece atunci rfnd 1-a
atacat David, Hadadezer era tn război, înceretnd se „restaureze" cuceririle de aici (2 Sam. 8:3). prcbabil
c! Dadd fi rbl au .6id€iEt cl gadadezer era prea periculos; în orice caz, David a anexat Damascul ţi Toi,
regele Hamatului, a devenit aliatul (supusul) său, 2 Sam. 8:5-12. Revolta împotriva lui Hadadezer
probabil că a urmat după două înfrîngeri sioe priciluit d. Ddid rhd gatl6derer s'a alkt cu Amon (2 Sam-
10; 1 Cron. 19) şi alte state aramee (vezi Unger, p. 42-46). Nu este stabilită nici o relaţie temporală
directa între 2 Sam. 8:3-12 şi 2 Sam. 9-12, dar este posibil ca războiul cu Amon să-1 fi precedat pe cel
din 2 Sam. 8. în consecinţa, David era fără îndoiala suzeranul lui Hadadezer si al Siriei, în între gimea
sa. Este posibil ca textele siriene de mai tîrau să facă aluzie la stăpînirea întinsa dar efemeră a lui
Hadadezer, acesta descriind felul în care în timpul domn€ib lui AshEnbi tr (c@ 1072.972 t.d.Ct.), ,t.
gele Aramului" a preluat controlul asupra Petorei
72

(Pitru) ţi Muddnu, pe ambele maluri ale Eufratului; aceasta poate manca întemeierea acolo a regatului
arameu Bît-Adini • care se poate să fi fost sursa trupelor Iul Hadadezer de dincolo de Eufrat. Penttu o
discuţie mai detaliata, vezi Landsberger, Sam'al I, rt48, p, 15, r 74; qt Mal@r, rA 21, 19sa, p. l0t.to2.
(110 Solomon (c. 970-930 Ld.Cr.). Probabil că în prima parte a domniei sale Solomon a înfrînt,
JHamat-Ţoba", adică, se pare ca a tnMnt o revolta în partea de S a Hamalului, care se învecina cu Toba
- se poate să ti fost o revoltă de revocare a poziţiei de aliat-supus a Hamalului? în orice caz, stăpînirea
lui Solomon a fost suficient de fermă îndt a construit aici eetăţi-magazii (2 Cron. 8:3-4). In ultima porte
a domniei lui David, după înfiîngerea lui Hadadezer din Toba, un tinăr numit Rezon, a adunat in jurul
său o ceată de hairfiiH fn primii ani ai domniei lui SoLomon probabil că Rezon a fost doar un insurgent
mic ţi neînsemnat. Dd b ultiu prft a doroiel lui solofut! Rad a pus stâpînire pe Damasc ţi a devenit rege
acolo, domnind ceva mai mult decît Solomon, cu care sa luptat în permanenţă (lîmp. 11:23-25); se pare
că Rezona fost haktuc ptnă prin 95S î.d.Cr., a domnit în Damasc pob.btl !rE 9s5-925 Ld.Cr., Dlnl dnd a
nuit - .le bătrfneţe • si un alt„haiduc", Hezlon, a urcat cu forţa pe tronul Damascului.
(tv) Dinastia lui Hexion. Noul oportunist a întemeiat o dinastie care a durat un secol. Hezion (cea.
925.915 Lrl.cr), 6ul dr thbtimo (@, 91s-9oo? Î.d.Cr.) si nepotul său, Ben-Hadad I (cea, 900-860?
Ld.Cr.) sînt prezentaţi în această ordine ţi In aceste relaţii En 1 fmp. 15:18. (Stela Melqart, despre care
se susţine că arată aceeaşi succesiune (JDCflT, p. 239-41; ,XTt p. 50r), €te de fapt lDp6ibit de ddinat o
certitudine.)Aceşli regi au transformat repede regatul Damascului în Siria propriu-zisB, rivalizînd
numai cu Hamacul. Cînd a fost atacat de Baeşa, regele Israelului, Asa, regele lui Iuda, a cerut ajutor de
la Ben-Hrddd I (1 [!i. 15113 s,um,).
*Ben-Hadad care s-a luptat cu Ahab (1 împ. 20) ţi care a fost asasinat de Hazael în timpul domniei lui
foram, cea, 843 Î.d.Cr. (2 fmp. 6:24 ş.urra.; 8:7-15} probabil că este un alt rege, poate Ben-Hadad II
(cea. 7860-843 Î.d.Cr.), dar este posibil să argumentăm -aţa cum face Albright - că acesta este Ben-
Hadad I (care ar fi domnit între cea, 900-843 td.Cr. ■ o domnie lungS, dar nu unică). Acest Ben-Hadad
Il/I este aproape cu certitudine Adad-idri CJHadadeier"), regele Damascului, pe care Salmanaser III 1-a
atacat în 853,849, 848 ţi 845 î-d.Cr. şi la a cărui asasinare ţi înlocuire de cître Hazael se face de
asemenea aluzie în scrierile asiriene. Era un lucru obişnuit ca monarhii din Orientul Apropiat antic să
aibă două nume; Ben-Hadad/ Adad-idri este doar un exemplu. Ben-Hadad, regele Damascului, ţi
Urhileni, regele Hamatului, au condus opoziţia faţă de Asiria ţi au contribuit cucele mai mari annate,
deşi eforturile lor au fost sprijinite generos de Ahab, «gete Israelului, în 853 Î.d.Cr., la Qarqar (ANET,
p. 278-281; Wiseman, în DOTT, p. 47).
(v) De la Hainei la Rezin. Uzurpatorul *Hazael (@ 343.796 td.Cr,) a mr de bptat apt€p€ imediar cu
Ioram, regele lui Israel (842/1 Î.d.Cr.), cf. 2 împ. 8:28-29; 9:15. lehu a ocupat tronul lui Israel cu acest
prilej, dar el - împreună cu alţii - a plătit tribut Asiriei (ANET p. 280; DOTT, p. 48; IBA, p. 57, fig, 51),
l&hdul pe Habel al Dffi*dui s! lupe sinrur cu
ARTM, ANAMBI
Adiia h 341 +i 337 ld.Cr. (Unsq, op. qt,, p. 76-7a). După aceea, Hazael a atacat cu sălbăticie pe Israel,
atît în timpul domniei lui lehu, dnd a ocupat Iransior-dsn (2 !np. 10:32-33), ctt ri tn tibDd dodiei lui
Io€lDa c@ 314/3.79S i.d-ciri (2 inp, 13:22). Dd a urmat o perioadă de răgaz; este posibil ca „elibe -
ratorul" trimis atunci de Dumnezeu (2 împ. 13:5) sâ fi fost Adad-nirari m, regele Asiriei, care a
intervenit thpotiiE lui H@€l (nuit J,ldi) prin 8058o2 î.d.Cr
în primii ani ai domniei lui loas în Israel, presiunea a fost menţinută de fiul lui Hazael, Ben-Hadad IB"
(2 împ. 13:3). Dar aţa cum Dumnezeu a promis prin EliseL loas (cea. 796-782/1 Î.d.Cr.) a luatînapoide
la Ben-Hadad teritoriile cucerite de Hazael (2 Erop. 13: 14'19, 22-25). B€!-Hadad .{ l@t re trod tl €,
7961td.Cr. {i a .l@it ptnd prir 770 rel.d,Cr., porivtr stelei zaks (Ezi Ungq, qp. dlr., p. es-agi DarI, p.
242.250), Bd-thd€d a o.ls o co.liti. pfie.ni.n împotriva Iui Zakur, regele Hamatului, un uzurpator din Lu
ash care a preluat stăpînirea asupra întregului regat Hamat-Lu ash, dar Zakur şi aliaţii săi au înfrint
coaliţia lui Ben-Hadad şi au pus capăt perioadei de doni@$e h Sirla a res.tului .Ilreu ti c!@rirala la
Damasc.
La $[t v@. dupi acesta, Druul 3llbit a 5jc ob s@Mitat€a lui lftboan n, reSele lui Israel (2 împ. 14:28).
Mai fîrziu, probabil după moarta lui le$boan I ln 7s3 i.d.Cr.. sn ridiot la Dal@ un rege numit *Reţin (în
asiriană Rahianu) ţi a amenilFt regahit lui luda, ca @ aliat o IsFel, si 0a fel ca şi Hazael) a cucerit din
nou Ttansioniaiua'; dar Ahaz, regele lui Iuda, a apelat la Tiglat-Palassar III, regele Asiriei, care în 732
S.d.Cr. 1-a înftînt şi 1-a omorit pe Reţin (2 împ. 16:5-9; ANET, p. 283) ţi, aşa cum a profeţit Amos
(1:4-5), i-a deportat pe aramei! nefericiţi la Chir, ironia constînd în faptul că aceasta era ţara lor de
origine.
(vi) Alte regate aramee sînt menţionate rareori în Scriptura, m anul 701 î.d.Cr., Sanherib şi-a bătut joc
d€ E4ria wrbind d6prc reputinla redor g ailor din »Arpad, *Hamat, *Cozan, «Haran, *Rezef [asir.
Rajoppa) şi „fiii lui Eden din Tetasar" (2 împ. 18:34; 19:12-13). Ultimii din această listă smt locuitorii
provinciei aramee (fost regat) Bit-Adlni, „Casa lui Eden" sau Bet-Eden, în Amos 1:5.
BIBLIOGRAFIE. M. F. Ungar, R. T. 0 Callaghart, A. Malamat (lucrâri citate la sfirsitul 11.6); A.
Dupont-Sommer, ies Aramiens, 1949. între studiile specifice se includ: R. d€ \Au! i8 43, 1934, p,
5r25i3, $ A. JeF€4Ato 14,1941.4, p. 1s3.172, tihid. 16,1952. 3, P, 3lS-317, B. Maw, M 25 1962, p. 93-
120, pentru Aram-Damasc ţi Israel; E. O. Foner, în Ebeling ţi Meissner, fteattexikon der Assyriologie,
1, 1932, p. 131139 (,4mnu), ti B. L.ndrbess, Sm'ol I" 1943, W, F. Albright, £n AS 6, 19S6, p. 75-85,
despre infiltrarea asiriană în politica ţi arta aramee; A. Malamat, în POTT, p. 134-155. Inscripţii, cf. J.
C. L. Gibson, Textbooks of Syrian Semitic Jnscriptions2, 1975.
d Limba
\&zi rUMBA I,ECHIULUI TESTAMENX
Trebuie remarcat ca apariţia unor cuvinte şi expresii
a6lR tr limba .bai.i din VT indi.a ad*a iiw
chimea scrierii. Observaţi urmele de forme aramaice
în mil€nid al 2l€a tr.b, tui 5c). Sr.tele aane din
Siri!, m an dhtat @l pulin din tinpd aomi.i lui
Saui, ţi căsătoriile din vremea lui David Daîmai), lasă
73
ARAM. AXAMET

-------.------i~2=z^:. ^-^-^^--f^-Mr.^rdrSC^&a-raii Blur

Leul Mutdui A,orat tn Atnaia
să se înţeleagă influenţa lingvistică aramaică în Palestina. în fine, unele „aramaisme" sînt de fapt
ebraisme sau (canaanisme) în limba aramaică (cf. K. A. Kitchen, Ancidt otidt @d old TdtM.l 1966, p.
1,43.146. A. Hlwit, rt 14, 19S, p, 234-240.
e. Cultura arămie
ca eai inDrtnt @ntributie a en eilo! la c!tt@ Orientului antic a constituit-o limba lor: la început, în
comerţ si în diplomaţie, apoi pentru comunicaţie în ţinuturi întinse (vezi mai sus), ţi ca limbă literară
(vezi R, r{ Bo@&. 'A6@ic, AElllEd and the Bible", JNES 7, 1943, p. 6s-99), PoBlea qi perbele lqi
Ahiqar sînt plasate în Asiria, pe vremea Iui Sanherib, şi Sşi au originea în vremea aceea; din secolul al
5- lea î.d.Cr. provin textele religioase în scrierea demotkă (?gipFr!rf) (roam4 J]vEs 3, 1944, p. 279-2t7)
.,i Papirusul Blacassiani (G. A. Cooke, A Ihctbmk of No.rn- sditi. Ierdr.ioru, 1903, p. 20621q Ni 76),
Dintr-o perioadă mai rirzie provin textele magice, inclusiv un text in scriere cuneiformă, din perioada
*leaidl (C, H. Cotdo.,,4jc 12,1937.9, p. 1os-117], în era creştină, limba siriacă a ocupat un loc impor -
tant. Zeii principali ai arameilor au fost Baal-shamim şi alte forme ale lui Baal, Hadad - zeul furtunii,
zeităţile canaanite cum au fost Ashtar (Iştar?) şi zeităţile din Mesopotamia, inclusiv Marduk, Nebo,
Shamash, etc. (J. A. Fitzmyer, The Aramaic inscriptians ofSeflre, 1967, p, 33 $lm.). \rezi DupontSo|
ll@, !6 Aru. miens, p. 106-119; Dhorme ţi Dussaud, Religions, loriloriq erc,, 194q p, 389 im.
K-A,K
AnruuA LUSTRUIIA cNintul ettr. nalndl apsft numai în Ezec, 1:4,27; 8:2. Contextul cere ca haimal să
fie ceva strălucitor, dar înţelesul exact al cuvîntului nu a fost cunoscut de teologi, din vremurile
rabinice pînă în prezent. LXX traduce folosind cuvîntul elek-tron, care înseamnă „chihlimbar" sau „un
aliaj de aur şi argint" (LSI). Delitzsch sugerează că termenul asirian elmaru ar fi înrudit; lucrul acesta
este posibil din punct de vedere fonetic ţi înţelesul este „aliaj metalic strălucitor". G. R. Driver
sugerează „aramă", prin comparaţie cu cuvîntul acadian elmeifu. Vfezi VT 1, 1951, p. 60-62; m Surp.
16, p, 190. 194, RJ.W.
ARANAT.
I. Dovezi biblice
N$ele Anet a@e de Etru ori în Biblie. A fo6t regiunea muntoasă sau deluroasă (hori '"rcnaţ, „munţii
Ararat"} unde s-a oprit arca lui Noe (Gen, 8:4, Relatările despre aţa-zise rămăşiţe de lemn în Lacul Kop
din Mt Ararat, fâcînd legătura între acestea ţi arca folcir, de Ne la 'porop, !u a! f6t 6nftr8te arheologic şi
nici nu au fost datate ca fiind mat vechi de cea. 2500 Î.d.Cr.); ţara ('eres) în. care s-au refugiat
Adramelec ţi Şarezer, fiii patricizi ai lui Sanherib (2 împ. 19:37 = îs. 37:38); regat (mamlăkâ) inclus de
Ieremia alături de Mini şi Aşchenaz într-o profeţie despre nimicirea Babilonului (Ier. 51:27).
Traducerea engleză AV redă „Armenia" atît în împăraţi cît şi în Isaia, folosind ca bază termenul Armen
ian din textul lui Isaia în LXX.
II. DoEt dtd-blblt@
Există prea puţine îndoieli că numele biblic ""rarăt este acelaşi cu Urartu din inscripţiile asiriene, un
regat care a înflorit în vremea Imperiului asirian în apropierea Lacului Van din Armenia. Deşi este
menţionat frecvent de regii asirieni ca un vecin care a cauzat multe probleme în partea de N, a fost
influenţat puternic de civilizaţia mesopotamiană, iar în secolul al 9-le si.E clreilorin a f6t adoptata qi
no<li ficată pentru scrierea urartiani (numită şi „vanică" s! .xhaldi.rr", carc nu Eebde oiJudatl o ce.
r.ldedi"), o linbs erc N da innditt d limba acadîană. Sînt cunoscute aproape 200 de inscripţii urartiene ţi
în unele dintreacestea ţara lor este numită Biainae iar poporul este numit „copiii lui Haldi", zeul
naţional. Săpăturile arheologice făcute în special la Tbprak Kale, o parte a vechii capitale antice,
ŢuSpa, în apropiere de Lacul \&n, cele de la Kamtr Blur, un oraş în apropiere de Erevan, în URSS, şl
cele de la Alting T€pe, h aprDpiee de Er,{ctn, au !@ l5 lMir, exemple de artă şi arhitectură.
III. Urartu
!n secolul al 13-lea, cînd Urartu este menţionat pentru prima oară în inscripţiile lui Salmanascr I, se
paie că era un principat mic între lacurile Van şi Urmia, dar w? p@ cd s-a interit li soLle 6re au llmq
cind Asiri.
74

AREOPAG
a trecut printr-o perioadă de declin. în secolul al 9-lea devin tot mai frecvente rapoartele despre
campanii asiriene împotriva regatului (Urartu), ale cărui teri-tarii se întindeau acummult înspre N ţi V,
iar prin anul 330 Ld.Cr. S.rdq a isr.ut o nou! didie si a stabilit capitala ta TUspa. Succesorii săi imediaţi
au menţinut frontierele, dar regatul a fost zdruncinat puternic în secolul ai 8-lea de invaziile euneriene
(*GOMER), ţi a fost întărit doar temporar pe la jumătatea secolului al 7-lea de către Rusa II, care se
poate să fie regele care a acordat azil asasinilor lui Sanherib. Despre sffrsitu] regatului Urartu nu
cunoaştem, prea nultc da ajmnimt. .a rcrb6. o limba indo-europeană trebuie să se fi stabilit acolo pe la
sffirsitul secolului al 6-lea î.d.Cr., aţa cum se arata în inscripţia de la Behistun care foloseşte numele
arminiya în versiunea persană veche acolo unde în versiunea babiloniană găsim termenul uralţu, iar
versiunea aramaică a tu El€fnniin icl$€te ir. Uranu Drobabn c, a dispărut ca stat în prima parte a
secolului al 6- lea, în Frixda clnd a profeţit Ieremia.
BIBuoCFiilE. A c*tu, Keia6ien2, 7957. e, IA7'20O, 215-216j n !V KiniA, nddbuh derehotdis chcn
Inschrifttn (AfQ, Beiheft 8], I, 19SS, H, 1957; M. N, EL@a Uranian An, 1966.
T-CM.
ARAUNA (tnebr. >arawnâ,sauhă'awarnât'aranyă'j. în 2 Sam. 24:16 j.urrn,, un iebusit a cărui arie de
rr.i6t a r6t cuplBtl de David .trd a ldzut E îngerul nimicitor care avea nuna întinsă acolo; David a
cumpărat locul ca să poată construi un altar acolo ţi sd ad!., o jerde pdtu a opri nolitu .de a izbucnit
după ce el a făcut numărătoarea poporului. En 1 Cron. 21:18 ş.urm. (unde Arauna este numit Oman) ni
se spune că David a cumpărat ţi pămîntul care înconjura aria de treierat, ca să fie locul unde să fie
construit Templul; Solomon a construit acolo TempN, ce'd a Eit El@ (1 cron, 22:1; 2 crcd 3:1).
Mumele lui Arauna este derivat de la cuvîntul hitir arawanis, „om liber" „nobil", H. A, Hoffner (POTT,
p. 225} sugerează că ar trebui citit 'wmh (cf. Cron. şi LXX), care în limba huriană este ewri-ne;
„domnul".La Ugarit găsim atît irwn (hurian) cît şi anvn (hin't) ca nume personale (F. Grondahl, Die
Personnamen der Texte mu Ugarit, t967, p. 224, 272). h 2 San, 2a:16 numele este precedat de articolul
hotărît, iar în v. 23 este însoţit de hammelek („regele"), şi de aici s-a N&Er c! €l ar fi fo6t dtihut Fse
iebsit al reru. salimului C*HnTţI).
F.F.B.
ARBECH, Un termen obscur proclamat înaintea lui l6it h @litata |ui a. prih nirrru al lui FaEon (Gen,
41:43). W. Spiegelberg a interpretat acest termen ca fiind cuvîntul egiptean ib-r.k, „atenţiet", „luaţi
seamal" J. \fergote sugerează i.brk, „daţi cinste!", „în-smumhiail, u inFativ eSipt€an nnplMuar dintr-o
limbă semitică (Joseph en Egypte), 1959, p. 135141, usblI51. siricdDi*ulii recente nu ad.uper9s9, ninic
i. aceste sugestii
K.A.K.
ARCA. r, Ara lui N@ (in ebr r.bd prcbabil de la Egîp. db' t „cufăr, sicriu", Gen. 6-9; kibocos „cutie,
curat" în NT. A fost destinata să fie doar un dispozitiv de pruti€, ale drui di@sisi 6u fosr - daca lu.5m
cotd de cc.. 46 ch, CMASURI qr UNnlTt), apbximit 150 x 25 r 1sm (Cn. 6:15). Ese losibil r: citim
qonfm, „trestii", în Ioc de qinntm „cuiburi", în Gen. 6:14, fără să noaiEcdm textul @@Ent, si astfel
tnleleernd ci pe4ne onporertele di! lm d; Sorer a! fct leSate laolalrA ri r.ncuite cu t6rii, si ce toată arca a
fost apoi tencuită cu *bitiunen (smoală). în tidp ce afilmlia dir 6:16 (litml, 's,o l€ci mi jos, al doilea $ al
E€il@.) p@te n lutn in ssul tE. diţional descriind trei nivele, ea poate fi interpretată şi în sensul de a
indica trei straturi de lemne puse în cruce, ţi această idee ar fi în armonie cu construirea din lemn,
trestie şi smoală. Arca a avut deasemenea o deschidere (peţan) în latura ei, şi un sdhar, un cuvînt care
nu este înţeles exact, dar care este interpretat cel mai adesea că ar însemna o deschidere pentru lumină,
permitind luminii să intre în interior pe sub acopreriş.
A(a s-a oQir pe "uul din eetij rAr.hf (cen, a:4) sa!, pobivi( bablonielor, hur€le Nisir (,F:l vare") în NV
Petsiei. încercările de a descoperi rămă9iFie corsbiei luj Ne qi de a dowdi qisrenra ei e baza
fragmentelor de lemn găsite în estul Turciei nu au fost încă confirmate (cf. J. A. Montogomeiy, The
QuestforNoe'sArk, 1972).
2. Arca lui Moise (în ebr. tebâ. Exod. 2:3-6) poate fi descrisă ca o versiune în miniatură a arcei lui Noe,
fiind dcr ati. de me cir sE inc.o{ in ea un .6Dit nou născut. A fost confecţionată din trestii (gome, /pa-
pirus), şi a fost izolată cu smoală ţhemar) si lut faepeţ, 'BITUMEN) si din fapnrl ci a fos nelB. s: fie
de*nis! (Exod. 2:6), * rare ce, ra f€l € ei a!.a lui Ne. a f6i lndisa .omDlei
BtsLIocAFIE. A. Hiidel, Tte Cikftan6h €Did and Old Testament Parallels2, 1949, p. 232-237; E. Ullen-
4onf, w, 4, r9s4, p. 9s96.
T. C M.
ARCHIT. cd, lo:t7i I crcr 1:rs. u|ms Et lui HIT.HaR, prin Canaan, si sdrmorutIcrcr eponin1:rs. al
l@roritorEtlui unei cetăţi feniciene, oraşul modem Teii 'Arqa, la 20 km NE de ltipoli. Leul 6te mslbn.t
tn scneri egiptene, în Scrisorile de la *Amamâ; de asemenea, 6te mnpo@t de salmams n (3s3 i.d.cr) s
Ti glat-Palassar IU. în vremea romană a fost numit Cae-sari Iibani.
G.G.G
AREOPAG (Gr. Areios pagos, „dealul lui Ares", zeul grec al războiului, corespunzător zeului roman
Mar-te).
1.Und€al mic La lw de A.rcpol€ in Arm, ,Mit Areopag în Fapt. 17:22,
2. Conciliu! de pe Areopag, numit astfel deoarece locul iniţial de întrunire a fost dealul lui Ares. fn
vremea NT, cu excepţia investigării cazurilor de omor, acesta se întrunea în „porticul regal" (stow
basileios') din piaţa ateniană (agora), şi probabil că aici a fost adus Pavel înaintea Areopagului (Fapt.
17:19) şi nu „în mijlocului Areopagului" (v. 22). Era cea mai venerabilă instituţie din Atena, datînd din
vremuri legen-
75
ATAOPAC
dare, şi în duda reducerii pronunţate a puterii pe care o avusese în vechime, continua să se bucure de
prestigiu ţi avea jurisdicţie specială în probleme de morală ţi religie. De aceea a fost normal ca „un
predicator care vesteşte nişte dumnezei străin!" (Fapt. 17:18) să fie supus judecăţii areopagului.
Cuvîntarea dinaintea areopagului, prezentată de >avel cu această ocazie (Fapt. 17:22-31), este un
discurs despre adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu. Luînd ca punct de plecare o inscripţie de pe un
altar închinat „unui *dumnezeu necunoscut", el le spune ascultătorilor săi că a venit să le facă cunoscut
pe Dumnezeul pe care ei mărturiseau că nu-L cunosc. Adevăratul Dumnezeu este creatorul si Domnul
universului; El nu locuieşte în temple materiale; £1 nu depinde de jertfele aduse de creaturile sale ci El
revarsă asupra lor viaţă ţi toate celelalte lucruri de care ete au nevoie. El, care este creatorul tuturor
lucrurilor, în general, este creatorul omenirii, în special; cuvîntarea continuă In felul acesta şi face anu-
mite afirmaţii cu privire la om fa raportul său cu Dumnezeu. Toţi oamenii au provenit dintr-unul sin gur;
ţinuturile de locuit de pe pămînt si anotimpurile anului au fost rînduite pentru folosul omului; scopul lui
Dumnezeu în aceste rînduieli este ca oamenii să-L caute şi să-L găsească, cu arft mai mult cu cît ei stnt
copiii Lui. Deşi formularea şi citatele din cuvîntare stnt elenistice, accentul este în întregime biblic. în
cuvîn-tarea sa, Pavel fi cheamă pe ascultători să se pocăiască şd să se supună cunoaşterii lui
Dumnezeu, întrucît El este nu numai creatorul ci şi judecătorul tuturor; garanţia judecSriî viitoare a fost
dată prin faptul că L-a înviat din morţi pe Omul împuternicit să execute această judecată. Cînd au auzit
această referire cu privire la înviere, conciliu! l-a întrerupt pe Pavel şi nu l-a mal ascultat, socotind că
nu este vrednic de a fi luat în serios.
IIBUOGRAFIE. N, B. StorElF@, Pad belorc the Areopagus, 1957;M.Dibelius, Studies in theActsofthe
Aposdes, 19S6, p. 26-83; B. GSrtner, Tlie Areopagul Spaxh and Natural Revetatian, 19SS; H.
Conzelmann, „TheAddressof Paul on the Areopagus", înL, E. Keck ţi J. L. Martyn (ed.), Studia in
Luke-Acts, 1966, p. 217.80; A D. B!ffi, Jn Apostle on 1tid", JrS s!, 20, 1969, p. |07419; C. J, tlefu, ,,Pa!
t at AtL@l Anrp.€Epldcal Notd', IYIS 20,79734, p. 341- 349.
F.F.B,
A83TA. Rd6nr6 dn 2 cor, 11:32 6te faoti ta Arata IV FHopatris, ultimul şi <»t mai faimos rege 'N.b.ted
c@ . purEt ast nufu (ea 9 td,cr' la 40 d.Cr.). £1 a fost confirmat pe tron ca şi rege vasal de către
Augustus, deşi cu oarecare reţineri, întrucît ei a ocupat tronul fără permisiunea împăratului. Fiica lui s-a
căsătorit cu *lrod Antipa, care a divorţat de ea şi a vrut să se căsătorească cu *Imdiada (Marcu 6:17).
Areta ia declarat război lui Irod şi l-a învins în anul 36 d.Cr. Roma a fost de partea lui Irod, dar
expediţia de pedepsire care a fost trimisă sub conducerea tui Vitelius, guvernatorul Siriei, a ajuns numai
pînă la Ierusalim cînd vestea morţii împăratului Tiberiu în anul 37 d.ci a du la abando@€ exp€aidei
Dir 2 Coi, 1!ra2 pc phbabil, defi t@te s prindtor. c! Aeta a aht la u el@t dat stsphiE asupra Damascului,
vechea capitală a Siriei. Se preEupu€ cl .l a gririt etatea <L la caiu (37-4r d.Cr.)

a cărui politicăa fost să încurajeze regatele vasale. Nu au fost găsite monede romane emise la Damasc
între 34 6i 6t d. cr, LiD€a tld a!4!n.@ nolede loate 6 semnificativă, sau nu. Se poate ca ocuparea cetăţii
de către Areta să fi avut loc cîndva între 34 (sau 37) şi 40, sau activitatea acestui „etnarh" se poate să
aibă ţi altă explicaţie. Referinţa este probabil importantă penau cronologia paulină, dar pe baza
dovezilor pe cate le avem în prezent indicaţiile sînt prea incerte ţi posibilităţile prea variate ca să ne
permită să tragem vreo concluzie. Dacă putem pune semnul de egalitate tntre împrejurarea din 2 Cor.
11:32 şi evenimentele din Gal. 1:17-18 ţi Fapt. 9:23-29, se poate ca această întâmplare să fi avut loc la
„3 ani" după convertirea lui Pavel. După părerea unora această posibilitate ar oferi un acord mai bun cu
datarea mai timpurie a convertirii apostolului, care pare probabilă pe baza altor dovezi.
E.M.B.G. cJ.H.
ARGINTAI, TOPIToR. lr.lldG et'. fp 4pri mă topirea, testarea şi purificarea metalelor, în special a
metalelor preţioase cum sînt aurul şi argintul. A-ceeasi terminologie a rost folosită de Dumnezeu cu
privire la testarea oamenilor (punerea oamenilor la încercare) ţi cu privire la Cuvtntul lui Dumnezeu
care este încercat ţi testat. Un termen mai puţin comun pentru purificare a fost zqq. în lumea antică
metalul brut era de obicei topit din nou pentru a îndepărta impurităţile ţi pentru a turna piese de metal
(unelte, arme, imagini, etc.). Metalul era încălzit în creuzete de lut (Prov. 17:3; 27:21) în cuptoare sau
pe vatră şi adesea erau folosite foaie pentru a furniza aerul suplimentar necesar pentru a crea o
temperatură mai ridicată.
Termenul ebr. sorejp folosit cu referire ta topitor sau cel care prelucrează metalul, este tradus adesea
auru. te v|tt@ Jude.dtodlor, tlEm bi Mica a .lat să-ine turnată ostatuie de argint (Jud. 17:4), iar mult @i
tlrziu &aia (4o.19; 41:7; .15:6) ti le6ia (10:39; 51:7) au descris plastic confecţionarea zadarnică a unor
Idoli de metal sau acoperiţi cu un strat metalic. David a pregătit aur şi argint rafinat pentru viitorul
Templu de la Ierusalim (1 Cron. 28:18; 29:4); la repararea zidurilor Ierusalimului pe vremea lui Ne-
ernia au luat parte diferiţi meşteşugari care prelucrau rer.L (Nen. 3:8, 31.32).
Dumnezeu, ca un meşter topitor care caută metalul curat, ni se spune adesea că a pus la încercare sau că
a testat (îrp) inimile oamenilor. Vezi Jud. 7:4 (dtrEii lui cled€d); Ps. 17:3!i 26t2bi 66i10: 105: 19; &.
48:10; lei 9:7; ZalL 13:9; Mal, 3.2-3. \&zi de asemenea imaginile plastice din Ps. 12:6 şi Prov. 30:5
care se referă la Cuvîntul lui Dumnezeu. Pentru acest ulti nc@pt, vezi ni 2 sd, :2:31 (= P3 r3:30)i P3.
119:140. Metalul purificat era folosit pentru turnare (c/. Prov. 2S:4). Dumnezeu a căutat să curăţească
pe poporul S{! de p5@t sta cu * g@te t8ua Fti impurităţile (1$. 1:25), dar uneori nici chiar focul încins
cu foaie nu a fost suficient de fierbinte ca să facă lucrul acesta (Ier. 6:29-30). încercările sînt folosite
uneori pentru a-i curaţi pe oameni ţi cei înţelepţi se clrlld einsxni (Dar ll:ts; 12:10). o datn e f.e referire
la vin (îs. 25:6). (*ARTE ŞI MEŞTEŞUGURI.)
SIIUOCRAFIE. cu privirc la *nele €€ip. de pre' lucrare a metalelor, forme de turnat şi creuzete, veâ
76
ARHEOLOGIB
ANEP, p. 40, fig. 133-136; Slnger, Holmyard ţi Halt, A Histary of Technology, 1, 1954, p. 578, fig. 383
(folosirea foalelor], în general, vezi ibid., p. 577-584; R..J. Forbes, Studia in Ancient Technology, 6,
1958, p. tGB, a1-a5i a,1964, p. 133 t.|rm, 17O*@' 239 ş.urm.; 9,1964, p. 67 ţ.urm.; A- Locaş, Ancient
Egyp-tian Materials and Industria, 1962, cap. 11.
KA,K
ARGOB. District în TYansiordania care a fost sub stăpînirea lut Og, regele Basanului înainte de a fi
cucerit de poporul Israel condus de Moise (Deut. 3:3-5). Avea 60 de cetăţi cu ziduri puternic întărite, ţi
multe sate fără ziduri. Localizarea exactă a regiunii este controversată. O localizare care a fost sprijinită
de tradiţia evreiască, ţi care a cEţtigat suport suplimentar de la etimologia improbabilă a cuvîntului „ar-
gob", susţine că această regiune este ţinutul vulcanic cunoscut sub numele de el-Leja (*TRAH0NT). A-
eeastă părere nu mai este acceptată. Numele probabil că indica un ţinut arabil fertil Cargob probabil de
la n%eb, „bulgăre^1 sau „ţăiînă". cf. Iov 21:33; 38:38}. Spre V graniţa se întinde pînă la regatele mici
Gheşur ţi Maaca (Deut. 3:14), adică înălţimile Golan. Există oarecari dificultăţi în ce priveşte
schimbarea numelui cetăţii Argob, * Harot-Iair, de către Iair, din seminţia lui Mânase, m ltmp. 4:13
satele lui Iair sînt situate fci Galad (c/. Jud. 10:3-4). J.CJ.W.
AAHBOLOGIE.
I. Generalităţi
tu cadrul ştiinţei arheologiei care se dezvoltă rapid, studiul special al „Arheologiei biblice" se ocupă cu
acele vestigii materiale din Palestina ţi ţările învecinate care sta legate de perioada ţi naraţiunea biblica,
în aceste vestigii materiale se includ resturile de clădiri, vestigiile de arta, inscripţiile si orice lucruri
primitive care ajută la înţelegerea istoriei, vieţii şi obiceiurilor evreilor şi ale altor popoare, cum suit
egiptenii, fenicienii, sirienii, asirienii ţi babilonienii, care au venit în contact cu ei şi i-au influenţat.
Interesul pentru locurile şi timpurile menţionate la Biblie a constituit imboldul iniţial pentru multe
dintre ex-cavaţiile mai vechi; cadrul general istoric, religios şi etnic al Bibliei, generat de descoperirile
arheologice, s contribuit in mare măsura la explicarea, ilustrarea si, uneori, coroborarea afirmaţiilor
biblice cu teoriile contradictorii, bazate insuficient pe fapte.
Limirsril€ dholoaiei .lnt d.toFre Fri@dei tui de timp şi zonei geografice întinse care trebuie studiate, ett
ţi problemelor legate de păstrarea în timp a materialelor. Obiectele de lemn, piele si pînză dâinu-iesr
rareori şi existenţa lor trebuie presupusa. Nici o localitate biblică nua fost excavata complet, şi probabil
că nici nu poate fi. Numai în ultimii ani au putut fi acute comparaţii între diferite excavaţii, folosind
metode eocte de .t!.ti6€E di nor!re. Luc.ul act! a dus la revizuirea unor concluzii mai vechi, de ex.
Garstang a datat zidurile Ierihonului ca fiind cu clteva secole mai vechi decît le-a datat Kenyon. în
afară de aceasta, numărul mic de inscripţii din Palestina face ca informaţiile extra-biblice directe despre
gîndirea şi felul de viaţă al oamenilor din vechime să fie rare, întrudt arheologia, care este o ramura a
istoriei, se
întrui
ocupă în principal cu vestigiile materiale, ea nu poate verifica adevărurile biblice majore cum sînt
existenţa şi activitatea răscumpăra toane a lui Dumnezeu şi a lui Cristos, Cuvîntul întrupat.
Metoda arheologică de datare secvenţială a fost elaborată în Palestina (în acest termen includem statele
moderne Israel şi Iordania). în 1890, Flinders Fetrie care făcea excavaţii la leii et-Hesi, şi-a dat seama
ca diferitele nivele de ocupare ar putea fi distinse prin vasele de lut caracteristice si prin alte aspecte ale
lor. Această schemă de stratigrafie şi tipologie este aplicată în prezent în toată lumea; în Palestina a fost
îmbunatăţitâ de arheologii de mai tiran, în special la leii Beit Mirsim, Samaria, Lachiţ şi Ierihon. Prin
compararea excavatiilor din Palestina ţi cele din .lt pl4i, a f6t stabjlid o reFl de d6.o!€riri lnrudite,
corelate cu cronici istorice, fumizînd o cronologie remarcabil de bine închegată începînd din mileniul al
4-lea î.d.Cr. Datele dinainte de această perioadă continuă să fie imprecise, chiar şi a tund cînd metoda
da datare cu Carbon-14 furnizează unele dovezi. Tibetul alăturat (p. 74) prezintă denumirile acc.praE h
prez€nt p€ltru aceste t€doade arheologice.
tr. P.dorda pEbtortcd
Orientul Apropiat a fost scena apariţiei omului ca ţi culegător, în perioada Paleclirkă ale cărei rămăşiţe
pot fi întonite în peşterile de pe Cârmei (Wadi el-Mughărah), Eynan ţi Oren. După o perioadă în care
lipsesc urme materiale, omul este înnlnit ca şi culegător în asa-numita „revoluţie neolitică". Mulţi cer-
cetători găsesc legături cu Europa preistorică, şînu cu Africa, si cu trăsăturile fizice ale omului de
Neander-thal din Europa, Aşessări constituite din colibe datate în cea. 9000 Î.d.Cr. sînt găsite la
Shanidar (Irak), Eynan (Lacul Huleh), Ierihon ţi Beîdha (în apropiere de Petra). Dezvoltarea producţiei
a dus la Neoliticul B, caracterizat prin „pre-olărit". La Ierihon sînt găsite din această perioadă (c. 7500
î.d.Cr.) sisteme masive de apărare şi figurine ţi cranii vopsite în mod neobişnuit, a căror folosire nu este
cunoscută. Aşezări trolitice au aost deopqjte lo Ya6{l {i G8lil€ (shaAar HagAolan). A6t@ stlr
coDrsnFrde d .{ezdrile de pe Nil, dir Cip( qi din \bl€ TiCnrlui (Jarmo).
Din perioada Calcolirică provin picturi pe pereţi, vase pictate de lut ţi topoare de cupru, găsite în Valea
Iordanului, Tehilat Chassul, Esdraelon, în apropiere d. C@, d din N N€gh4vutui. Fol6irs n€Elelor dwie
tot Mi r,!!!'ditd ri nodelele de ht a6d ci magaziile subpămîntene, cisternele de piatră ţi unele locuinţe au
avut plafoane de lut arcuite (Abu Mărar).
'rhnrdtia tPtE p.im parte a .Deii broEdui !u este bine definită în Palestina. Unii arheologi atribuie
acestei perioade o serie de aşezări care s-au dezvoltat ulterior ţi au devenit oraţe-state (Meghido,
Ierihon, Bet-Şean, Beth-yerah şi Teii et-Faraa, în apropiere de Sihem) sau au fost abandonate pentru o
vreme (Sa@ia fi ftU el.Ndbeh), Pop@rele inEdatoae, dre Fobabil ficl au f6t tuIllzi din N su E, au adu u
nou tip de vase de lut şi şi-au îngropat morţii în gropi comune săpate în stincă. fn aceste morminte se
puEu u]Fn obiete de lut de dre .E! .u*ute d€ la sfirsit ui perioadei calcolitice anterioare, vase de lut arse
le la EsdElon Ei le de lut pictt€, ere Mi rîrziu au fost găsite în cantităţi mari (EB 0- Pentru
77
ARHEOLOCIE
descrierea acestei faze a fost folosit termenul „proto-urban", corespunzînd cu perioada proto-literată
(Je-mdet Nasr) din Irak, la cea 3200 î.d.Cr.
111. Epoca bronzului ! m
în prima parte a epocii bronzului I au început să apară oraşe cu ziduri din cărămizi de lut. în acelaşi
timp, E!€le de iqt din N (Deth_J€rr\ nivehl n; Beth-tha!, nivelul M) se deosebesc de cele din S, găsite la
OpheL [Ierusalim), Geier, Ai, Ierihon (VI; Vil) şl Teii en-Nas-beh. Oraşele din N au continuat să
prospere in EB II, cea. 2900 Ld.Cr. (Meghido, XVl-XVH; Beth-yerah, K; Bet-Şean, Xlt) deşi în S pot
fi observate unele influenţe egiptene {Ierihon, IV). Oraşul Arad, care era foarte dezvoltat (IV-I), avînd
temple gemene, arată afinităţi cu oraşele canaanite din N (cf. *A1). Textele de la Ebla (Siria), din c.
2300 Î.d.Cr., menţionează deja locurile care au ajuns cunoscute mai rîrau, de ex. Lachiş, Haţor,
Meghido, Gaza. Au avut loc progrese remarcabile, ta special In vasele fine de lut „Khirbet Kerak". vase
ore arată îmbunătăţirea treptată a tehnicii olăritului în Palestina şi Siria.
în jurul anului 2200 Î.d.Cr., au început să sosească popoare care aveau obiceiuri de înmormîntare, vase
de lut şi arme caracteristice, fiind probabil amoriţi semi-nomajsi (de ex. Teii AJjul, Ierihon, Meghido).
Acestea erau grupuri nomade a căror prezenţă în dealurile Palestinei a fost observată ulterior de ts-
raeliţiicareau ocupat Palestina CNum. 13:29; fos. 5:1; 10:6)iţi de Textele execrarive (blestemele) din
*Egipt.
n;orne dif.riE de v* de luq de aft. cit li obiceiurile de înmormîntare diferite arată câ aceste popoare
aveau legături cu araşele-state din Siria şi Fenkia, şl curînd au început să apară numeroase oraşe-state
cate sînt în mod caracteristic eanaanite. Regii lor probabil că au fost „Domnitorii străini" asia tici
(Hyksos) care au pustiit Egiptul în cea. 1730 Î.d.Cr. A fost o perioadă de prosperitate, marcată Snsă de
războaie frecvente între aceste oraşe. Cetăţile majore aveau o citadelă ţi un oraş înconjurat de ziduri
înalte de apărare (de ex. Carchemiş, Qatna, Haţor, Tel el.Yaludir[ egipo.
Psio.d! de Fijlc a Epcn EMzuluj a rct o perioadă cînd grupuri semi-nomade, inclusiv Habiru -între care
se poate să fi fost şi Patriarhii ■ s-au infiltrat tn tinutuila nalc.dc dinEe oF€le o zidui ae apărare (*ERA
PATRIARHALĂ). Morminte provenind de la aceste popoare au fost găsite la Ierihon. Oraşele şi casele
Iot (de ex. Beit Mirsim, Meghido şi Ierihon) au rămas mici şi au suferit prea puţine schimbări pînâ dnd
au fost distruse tn mod violent (LB), probabil de către egiptenii CTuthmosis III) care i-au alungat pe
conducătorii din dinastia Hyksos la cea. 1450 Ld.Cr.. tn ciuda contactelor comerciale cu E Mediteranei
(vas de lqt nL6iene), oE€r. di! &@ de d€al a Palestinei erau acum mai sărace dedt cetăţile feni-dene
învecinate.
cetatile Mjoe .u fosr dPate din noq d€r ndlMvi pentru a fi jefuite iarăşi în secolul al 13-lea.Urme ale
atacului israelit, sub conducerea lui losua, pot fi văzut€ i! ruirel€ aE dc la llalor, Betel, !€it Mtrsim
(Debir?) ţi Lachiş, dar este imposibil să confirmăm această afirmaţie. Potrivit VT, losua nu a pus foc în
multe locuri. La Ierihon s-a observat că oraşul a fost abandonat în cea. 1325 Î.d.Cr,, dar despre iadurile
prăbuşite care se credea că aparţin acestei perioade de sfîrşit a epocii bronzului (Gargstang) se ştie
acum
PERIOADA ARHEOLOGICĂ
Perioada romană ţi islamică - 70 d.Cr.
Pdioada h.lai!$tr H 165 ' 6, d-Cr'
?dda idi.lit! rirri€ 537-330 l.dct
Epoca fierului HI aOj 800-587
Epoca fierului II b 900-800
EpGa f!.rului I a I150-120O
Epoca tîrzic a bronzului 1550-1200
Epoca mijlocie a bronzului I/E 2200-1600
Epoca primttă «bronswJui 3150-2850\f
Calcolitic (Epoca pietrei) c. 3500

teSTI
că au fost distruse în prima parte a epocii bronzului (Kenyon).
ui aţezările din Canaan din ultima pane a epocii bronzului au fost găsite cel puţin şase tipuri diferite de
*scrieri: cuneiforme babiloniene, hieroglife ţi hieratice egiptene, alfabetul canaardt liniar (strămoşul
alfabetului ebr. şi gr.), şi un alfabet cu 25 pînă la 30 de semne cuneiforme înrudit cu cel din *Ugarit,
scrierea silabică din Byblos ţi şederi de tip cipriot sau cretan.
Practicile religioase canaanite pot fi întrezărite în Bti€iile taDLelor si ale leuild de lnihiEP de ia Har;,
Lachis, MegMo, Alad $ alEle' dt {i h 'al' tarele, mesele de jertfâ şi mobilierul cui tic. Figurinele de tt@l
! reP@int. Pe 'P€al, i.r fguin€le d€ lut o reprezintă pe Astartea. Asemenea figurine sînt în-tflnite
frecvent. ^Sigiliile cilindrice reprezintă de asemenea zei şi zeiţe; un asemenea sigiî din Betel poartă
nufule 4iti Astalta, b linba €ajPt€ari.
(Pentru o examinare recentă a dovezilor arheologice ţi de altă natură în legătură cu datarea Exodului în
secolul al 15-lea Î.d.Cr., vezi J. J. Bimson, Hedating tfie Exodus and Conquest, 1978.)
IV. Epoca fierului tn Israel
Prin secolul al 12-lea, aşezarea filistenilor în SV Ca-naanului este atestată de o gamă nouă de vase de
lut decorate, inspirate de formele miceniene recente, a-vind idg .leMte l@le p.l6tinieie, eletdtre cipriote
şi egiptene, lipsa acestui gen de vase de lut fuistene în locul care a fost identificat pînă în prezent cu
oraşul Gat constituie o problemă. Asemenea vase de Lut ;! 6 hdlnite pretudndeni in Filistia tEplnd din
coia de &.Gtt de r. D€bir $ Gaa ptn! la N d' lope. Asemenea vase de lut lipsesc în locurile ocupate de
alte popoare de pe malul mării şi, în afara unor cantităţi mici care pot fi atribuite comerţului, nu sînt
înrîlnite la început nici în dealurile centrale (Ghibea,
Ierusalim, Beth-z nului 1050 î.d.Ci tninderii lor la Si primii care au fol un cuţit de fier tni israeliţii au
întrei rioritatea lor ecoi canaanite bogate secol (Bet-Şean) fie că au construi clădirile canaani înjghebat
sate o i&sele lor de Iu cădoase te comp Citadela lui S că israeliţtt au ad cazemată pentru erau o
caracteris pectivă. Viaţa de de importarea d zidurile de cazei struitedeAbtaiel şi Bet-Şemeş de I Iuda
împoriva fiii de apărare de la poată fi atribuita a lui David.
Perioada lui întărea fierului p unor tehnici de o a fost folosit pei Haţor, Gezer şi K Haţor au fast con
districtelor, iar L grînare masive ţ impozit. Există c gram cuprinzStc ministrative reg
78
ARGEOLOGIA
PERIOADA BIBLICA APROXIMATIVĂ
Macabeii
Exilul
Iuda
Ahab - Ieroboara
-------------fjf*?- "Grămezi "7*&4tdep&nunt "TŞ

Monarhia unita
Judecătorii
Patriarhii
Vechii canaaniţi
Diogramd schematica a unui loc excavat din Palestina, arăttnd metodele de excavareţi rave/ele
(strtuele) de ocupare.
Ierusalim, Beth-zur, Tekk el-Nasbeh), dat în jurul a-.dl 1050 Ld,cr, .u fct dscoledte |re ale pi. trunderii
lor la Silo şi Bet-Sean. Aceşti filisteni au fost primii care au folosit fierul în Palestina (un pumnal ţi un
cuţit de fier într-un raormînt de la Teii el-Far'a), iar israeliţii au fatrerupt cu greu acest monopol şi supe -
rioritatea lor economică (1 Sara. 13:18-22). Fortăreţe canaanite bogate şi bine construite au rezistat tacă
un secol (Bet-Şean). Israeliţii din vremea Judecătorilor fie că au construit case slabe (Betel), fie că au
trăit Sn cEdidle oruafte cldite (Beit Mi6in), fie .e a! înjghebat sate cu case rudimentare (Gat, Raqqat).
Ifasele lor de lut erau de asemenea brute şi sărăcAdoa* ln cohpaaCe ctr cele sle e@aniFlor'
cnodela lul Saul de la Ghibe! CIh! e!Fol) datd că israeliţii au adoptat un sistem nordic de ziduri de
cazemată pentru zidurile lor de apărare, si acestea erau o caracteristică a *ar)iitecturii din perioada res -
pectivă. Viaţa de aid era simplă, deşi a fost marcată de importarea cîtorva arme de fier. Este posibil ca
zidurile de cazemată găsite Ia Sihem să fi fost consElite tle Abiseld (Jud. 9), id ele de la g€it MiBiR ţi
Bet-Şemeş de David, în efortul său de apărare a lui Iuda împoriva filistenilor. în rest, cu excepţia
zidurilor de .rt6E dc la Ofel, N disti tdci o clrdiE €E e, poată fi atribuită cu certitudine perioadei de
domnie a lui David,
P6t@aa lui sllonon et€ mMta de h@bu' inţarea fierului pe scară tot mai mare ţi de folosirea unor
tehnici de construcţie îmbunătăţite. Acelaşi plan a fost folosit pentru clădirile de la poarta cetăţii în H.!
or, GeE dMegbido (1 InP. 9:rs) k MegMo li Haţorau fost construite reşedinţe pentru guvernatorii
districtelor, iar la Lachiş şi Bet-Şemeş au fost găsite grinare masive pentru depozitarea grînelor luate ca
impozit. Există de asemenea dovezi despre un program cuprinzător de construire a unor clădiri ad-
ministrative regionale. Prosperitatea materială din
timoul dNe lui Solonon u.bu. 5l fr fo6r datomia ta mare măsură construirii ţi dezvoltării multor "mine
ai bpkorii de cupru $ de lia Ponul Ezionseb.r' la s6l6nai Aq.ta, a fost $lol6h p.nEu a inpotu multe
bunuri aduse de *corăbii. Un ulcior găsit la Teii Qa-sfleh poartă inscripţia „Aur din Ofir" ţi atestă
schimburile comerciale.
în&îngerea filistenilor a deschis calea pentru extinderea necontestată a comerţului fenician ţi lucru]
acesta este reflectat în construirea Templului lui Solomr Plalul de @EtulE a mat stilul lenicid adoptat
deja la Haţor si Teii lainat. Intrarea, flancată de stîlpi identici (c/I *1ACH£N ŞI BOAZ), ducea în linie
dreaptă, printr-un vestibul, la sanctuarul mare Qt$-fcăl) şi la sanctuarul mic, interior (ti'bfr). Un
element specule planului lui Solomon a fost construirea de-a lungul zidurilor a unor camere mari pentru
depozitarea tezaurului. Decorarea *Templului cu heruvimi, palmieri, modele geometrice, cît şi
mobilierul, pot fi codMate cu obiatele de fildeş din flac€e!$i p€ri@d5 găsite la Samaria, Arslan "&sh
(Siria) sau Nimrud (Ţrak), ţi stat atestate de *arta mai veche descoperită la "Ugarit. !n cursul
excavaţiilor au fost descoperite şi .lE lkrui. u silt al@le, sf€:nicel€, cleltele li lopetile.
Inhzis lui $iFc I, Esele Ellpnnui, h ea. 926 î.d.Cr., a avut ca rezultat distrugeri mari înspre N pînă la 'rdl
Abtr Hawan {i la Beit Mi6in (B) qi Ber9sq (Ha). Perioada de după împărţirea regatului 3 fost
clarificată de o serie de excavaţii. Arheologul de Vaux a arătat la Tirţa (Teii el-Far'a) că oraşul a fost
abando@t dups slol al 10-14; lucnn a6ta 6c de aşteptat dacă ţinem seama că Omri a mutat capitala la
Samaria (1 împ. 16:23-24), întrucît avea căi mai bune de comunicare cu porturile maritime feniciene.
Vtirl d€ablui din Sdaiia a f6t cdtudit @ o reşedinţă regală, înconjurată de un zid de cărămidă d; c.rn:t..
EsF 6ibil @ bulte obiete d€ fild€t din
79
ARHEOiOClf,
Perioadele Cunoscute Perioada
arheologice uneori cil a proxim ativs
Islamici
636 d.Cr. Islamică 636 d.Cr.

Bizantina Bizantină 234d.Cr.-636

324 ■ 636
d.Cr.
Romana Romană IU 180 d.Cr. - 324
37td.c!..324d. Rooand n 70 d.Cr. -180
c.
Romană I ţrodiană 37 tjdCr.
-70d.Cr.
Helenista Hdenists II ilasmonee-Macabee 152 - 37 î.d.Cr.
33O-37I.d.Cr. Hdenislal 330-JS2i.d.Cr.

Epoca flerului Babiloniană/Persană Epcr 'id. a

fierului 587 ■ 330
CLlT)/Pesot f.d.Cr.
120£i ■ 330 Epoca fierului IU b 720 • S87
t.d.Cr. Î.d.Cr.
Cunoscuta Epoca fierului III a 800 ■ 720
f.d.Cr.
uneori ca Epoca Aerului 11 b Ep€ ntLde a fierului CEMF) 900.800 î.d.Cr,
Perioada Epoca fierului II a 1000-900
Î.d.Cr.
israelita Epoca fierului I b 11S0- 1000
f.d.Cr.
Epoca fierului (= EF) I Epoca primară a 120O.]lSOE.d.
a ficnilui/IsraelirS (EPF] Cr.
Epoca [pca u'zi. a bonzului lI b 1300- 1200
bronzului C.d.Cr.
31S0- Ep.ca o_uic a bonzulll 1400-1300
1200I.d.Cr, II a M.Cr.
Cunoscută E!..a b_zic a bmnzului (Epoe enaanitr dizje GDCD) 1550-1400
CErl) I î.d.Cr.
uneori ca şi Dpd dijldie a brcnzuhi 1600-1550
Il c t.d.Cr.
Perioada Epoe nijlcie a bronzului 1750-1600
ub t.d.Cr.
canaanirâ Etse hijlaie a hmnzului CEpoca eanaanită mijlocie (- 1950-1750
lI a ECM)} Î.d.Cr.
Epoca mijlocie a inepdul Epdij mijr@i a 2200-1950
bronzului bmnzdtri t.d.Cr.
(-EMB) I
Epoca veche a Epoca veche a bronzului III b 23S0-
bronzului rv 2200i.d.Cr.
Epoca veche a (Epoca canaanită veche HI) 26S0-
bronzului 111 23S0î.d.Cr,
Epoca veche a (Epoca canaanită veche 1!) 28S0 ■ 2650
bronzului I] i.d.Cr.
ED@ €he . l,onzului (Epoca cansaniiA veche (- 3350-2850
ClvB) I ECV) ]} Î.d.Cr.
Calcotitic Calcoiitic Gasulian 4000-3150
f.d.Cr.
4000-
3)50td.Cr.
Epoca pietrei Neolitic (Olărit) 5000-4000
Î.d.Cr.
-> 4000 t.d.Cr. Neolitic (Pre<*Srit) Epoca pietrei noi 7500 ■ 5000
t.d.Cr.
Mezolitic [Fca mijlcie a pi.fttNaNfian 1O.OOO-7SO0
t.d.Cr.
Paleotiric Epoca pietrei vechi -10.000 t.d.Cr.

Clasificarea perioadelor arheologice

80

ARHEOLOGTE
palatul Iui Omri ţi Ahab să provină din decoraţiile sau mobilierul din „casa de fildeşi" a lui Ahab [1
trap. 22:39; Amos. 6:4) ţi unele sînţ gravate cu semne fenitiene obişnuite în prelucrarea "fildeşului.
Scrierea este identică cu cea din inscripţia lui Meşa, găsită la Dibhan, care descrie relaţiile dintre el şi
Israel în cea. 825 î.d.Cr. (*PIATRA MOABITÂ). în curtea palatului de la Samaria exista o cisterna sau
un „bazin" deschis ţi se poate ca aici să fi fost spălat carul de război al lui Ahab (1 ftev. 22:38). Şaizeci
ţi trei de ostraca cu inscripţii, evidenţele vinului ţi uleiului adus la maga ziile regale, stau ca dovadă a
organizării administrative, probabil în timpul lui leroboam II.
Clădiri oficiale similare cu cele din Sarnaria (I) au fost găsire la Bet-Şean (V) şi Meghido (V). La Me-
ghido. Haţor şi Beerseba au fost descoperite magazii mari unde erau depozitate bunurile cu care erau
plătite impozitele. La Haţor (Vin) se pare căAhaba extins oraşul prin construirea unor fortificaţii noi, în
jurul dealului pe care era citadela. Acolo, la fel ca şi la Samaria (I' = Iehu), zidurile solide de apărare au
fost construite aşa fncît au rezistat pînă în perioada reconstruirilor eleniste, cea 150 î.d.Cr. în jurul
anului 800 î.d.Cr. Teii el-Far'a a fost ocupat din nou ca reşedinţa locală a unui guvernator, avînd în
apropiere locuinţe particulare excelente. \&sele de lut găsite aici sînt similare cu ceJe din Samaria (IV),
unde îşi avea reşedinţa leroboam n.
Teii el-Nasbeh (Miţpa) şi Ghibea au fost refordfi cate puternic ca cetăţi de frontiera după desbinarea
regatului unitar. Amîndouă localităţile au fost reconstruite după un plan identic ţi cu materiale similare,
fapt care arată că lucrarea a fost făcută de Asa, după ce a distrus fortul lui Baeşa de Ia Rama, situat în
apropiere CI fmp. ÎS). Invazia lui Tiglat-Piieser IU, Egete Airiei tn c. 734 Ld.Cr o awt e reautut
distrugeri serioase Ja Haţor (V) şi Meghido CV), îa ruinele primei cetăţi a fost găsit un dob cu
inscripţia Ipqh (^părtinind lui Pecah") şi ne aminteşte că vremea aceea Pecah era rege, aşa cura citim în
2 fmp, 15:2p; 16:5-8 şi în Analele asiriene. Acelaşi rege asirian 1-a menţionat pe loahaz, al cărui tribut
este redat în 2 fmp. 16:8.
în 722 Î.d.Cr., Sargon Ti a încheiat asediul Samarisi ţi, după cum spune el, a luat 27.290 de prizonieri
„şi zeii lor" din cetate şi din district, aducînd străini în locul lor (2 fmp, 17:24). Din punct de vedere ar-
heologic, lucrul acesta poate fi observat din faptul că localităţile au fost locuite numai parţial şi mai
sărăcăcios, iar vasele de lut găsite au indus vase asiriene şi vase importate. De arunci încolo Israel a
fost sub dominaţia şi sub influenţa Asiriei. Ctnd Iuda s-a împotrivit înaintării Asiriei spre Egipt,
Sanherib ţi-a condus armata spre sud şi a jefuit Meghido :(TV), Samaria şi Ghibea, în drum spre Iuda,
în anul 701 î.d.Cr. Căderea Lachişului, un eveniment ilustratînbasorflliefuriledin palatul asirian, a fost
confirmată de armurile, armele si coifurile atacatorilor care au murit în apropierea rampei care ducea
spre poarta principală a cetăţii. Se pare că o groapă comuna pentru 1500 de victime datează din
perioada aceasta. Ezechia, despre care Sanherib spune că 1-a „închis în capitala sa, Ierusalim, ca pe o
pasare în colivie", a ajutat la stăvilirea asediului împotriva capitalei sale prin tunelul pe care a avut
previziunea să-1 sape, aducînd apă în cetate de la 500 de m, de la hvorul Fecioarei (2 împ. 20:20; 2
Cran. 32:30). Inscripţia găsită în 1880 £n *Tunelul
Siloam este unul dintre cele mai lungi texte monumentale ew. care au dăinuit pîrtă în prezent (DO1T, p.
209-211). Alte *scrieri evr. contemporane includ o inscripţie a lui *Şebna.
Ardoarea opoziţiei lui itosia faţa de Egipt este văzută în distrugerile de la Meghido 01) produse de
Neco, In 609 Î.d.Cr., în drum spre Carchemis, o cetate despre care excavaţiile arată că a fost aisâ după
aceea, lucrul acesta s-a petrecut în timpul bătăliei din 60S Î.d.Cr., cînd Nebucadneţac II a cucerit
cetatea şi a înfrînt Siria şi Palestina, care au devenit supuse Babi-lonului (potrivit Cronicii babiloniene).
Cînd Iuda s-a răzvrătit, pedeapsa aspră a fost inevitabilă. Cronica babiloniană descrie cucerirea
Ierusalimului în I6mar-tie 597 î.d.Cr. Multe oraşe şi fortăreţe dinluda, dar nu şi din N, arată devastările
produse de atacurile babiloniene în vremea aceasta şi, după revolta lui Ze-dechia, în timpul războiului
din 589-587; unele cetăţi au fost distruse şi nu au mai fost ocupate niciodată (Bet-Şemeş, TellBeit
Mirsim), în dărîmâturile de la EcM Un) au rosr g&ir. 2I de ciobui de lut cm depun mărturie despre
groaia apărătorilor (DOTT, p. 211-217).
Cercetările arheologice arată că ţara a fost sărăcită foarte mult în timpul exilului, deşi proprietăţile
regale ale lui luda au continuat sa fie administrate în numele lui loiachin, care este amintit în textele
scrise din închisoarea sa din Babilon. Sigilii cu inscripţia „Eliachim, ispravnicul lui Yaukin", *sigilii ale
lui Iaa-zaniah din Teii en-Nasbeh şi ale lui Ghedalia din Lachiş (2 fmp. 25:22-25) stau mărturie despre
activităţile acestor lideri.
Reaşezarea lui Iuda a fost înceată şi excavaţiile arată că abia în secolul al 3-lea Iuda a fost repopulată la
aceeaşi densitate ca şi înainte. Samaria, Bete), Tel! en-Nasbeh, Beth-iur şi Ghezer, însă, au fost ocupate
apGp€ h lDd conti4uu {i in cjmidr.te de ta Aihrir (Cârmei) şi Teii el-Far a CN'egeb) s-au găsit vase de
lut din Epoca Fierului UI, cît şi obiecte persane. Perşii au permis o oarecare autonomie locală şi unele
monede emise pe plan local au început să apară în secolul al S-lea şi abundă în secolul al 3-lea.
Majoritatea sînt imitaţii ale drahmelor greceşti, dar unele poartă inscripţii evreo-aramaice ţyehud,
„Iuda") similare cu cele găsite pe monedele evreieşti care arată o zeitate masculină şezînd într-un car de
război, tinînd pe mînă un şoim (la începutul secolului al 4-lea Î.d.Cr.; vezi 1BA, fig. 96). Posibil ca
acesta să fie un caz vechi de folosire a *banilor. Multe, minere de ulcioare din a-cească perioadă sînt
ştampilate cu inscripdi cum sînt „Iuda" (yhd), Ierusalim (yrilm) sau cu numele Mosah. Influenţa gr. a
crescut în permanenţă prin importurile făcute prin coloniile comerciale de pe coastă. Sînt găsite tot mai
multe obiecte cu desene greceşti şi îoniene. Comerţul cu Arabia a înflorit în urma înfiinţării regatului
„idumean". Partea de S a Palestinei a tdt staplnit de u aEb, Gashst (Nem. 6:lj: numele acestui „rege al
Chedarului" este înscris pe vaF. de €rybr qi 6ie pGibil @ vila p€ena de la Lachiş, construită după un
plan asemănător cu palatul părţilor de la Nipur, în Babilonia, sâ fi fost centrul său administrativ. Vase
persane de argint au fost dezgropate la Gezer şi Sharuhen. Vase de calcar, cioplite pentru a se arde în
ele tămîie, avînc! o formă cunoscută în Babilonia şi în S Arabiei, au fost găsite la Tfell Jemmeh, Lachiş
şi în alte locuri.

ARHEOLOGIB
V. Explorări şi excavaţii
InreEul far! de locurile biblLE ttadilonale a f6t renăscut după Reformă ţi mulţi autori au scris despre
călătoriile lor în Palestina. Totuşi, abia în 1838 doi americani, Edward Robinson şi Eli Smith, au
efectuat primele explorări planificate la suprafaţă, identificînd rfteva locuri antice cu localităţi
menţionate tn Biblie. Prima excavaţie a fost întreprinsă tn 1863 de către frdnezd De saurcr, ln aprcliere
de l€diali!\ F aceasta a fost urmată de o serie de cercetări patronate de Fondul p€nau Explo!@ Paldtifti
(Paletift ExploRrid rund), hE! 18651914. zoEle viritate şl cartograflate includ V Palestinei, Cades
(Conder), Galilea si Araba CKitchener), deşertul Exodului (Palmer) şi locuri din Capemaum, Samaria
şi Cezarea (Wilson). Interesul sa concentrat asupra Ierusalinuh| sde ts€lui subtem au 5c la lminA
fundaţiile unor ziduri, nivele pietruite şi părţi ale zidului şi porţilor de S şi Ophd, în explorări făcute
între 1867 şi 1928. După excavaţnle efectuate la Teii el-Hesî, în 1890 de Sir Flinders Petrie care a
stabilit prima cronologie Etratigrafică şi primul indexai obiecielor de .mmicii foldind conp.Et'ifiprinut
cu Egiptul, au llmt nulte 4p€di$i condw de eretlton aG ricani, britanici, francezi, germani şi israelieni,
care au lucrat în mai multe locuri, mai ales la *Ghezer, *Taa-nac, *Meghido, *Samaria1 *Sîhemşi
*Bet-Şemeş. Cercetările ulterioare efectuate la suprafaţă de N. Glueck în lordai! (1933.) 9i de ercetatori
imelieni in Ne gev au făcut posibilă elaborarea unor hărţi arheologice detaliate.
în 1920, Departamentul de Antichităţi al Palestinei a nrMj.t d€mltar€a uor tennici njnu$@ d€ c@etae si
a etodelor de interprcte, $ la *!nr me dupi e6ta . rcr sbbiirs o crcnolotie baat! !€ @€ de lut (mt a16 de
cdEE Alb.iahr, ra Ghibea ţi Teii Beit Mirsira). iar aceasta cronologie a fost îmbunătăţită ulterior. Au fost
făcute comparaţii cu descoperiri similare din alte părţi ale Orientului Aprcpiat. in tin? c€ lurlrile .u
€ntinut la ldltil€ er?loate tdnre d€ prinul dzboi Mdial, atf qcetători au excavat *Ascaelonul, *Bet-Şean,
*Ghîbea, Ophel, 'Silo, *Ai, *Betel, *Beth-eglam, *Beth-zur, iar efortuile prircjpal. au fGt Mflte l'
'I6iho4 *Lachiş. Ghassul, Teii en-Nasbeh, Teii Beit Mirsim ('Chniat-Sefs s! rDebD si rTi4a. D!p! al
doil€ război mondial, lucrările au fost reluate în majoritatea a6tor ldui, $ lrcdri noi au lneplr la tB.tel,
*Ce7area, Der Alia, *Dotan şi *Ghibeon, „Şcoala" israelianâ de arheologie, de dată mai recentă, a
inclus cercetători cum sînt Mazar, Yadin, Aharoni, care au condus, printre altele, lucrări la Acco, *Arad,
*Aşdod, *Beerşeba, *Dan, *En-ghedi, Masada, Teii ash-She-riah, Teii Mor, Teii Qasile, Ras-a!-'Afa
(*Afec?) şi Sinai
Lucrări importante au fost întreprinse în Iordania la BEiE (rBoTM), iHebon (tlsban), Madeba, Petra,
Ezion-geber. Rezulta tete tuturor acestor lucrări au ld pMntate d resuladtte ln siste de st€cialitate (dintre
care unele sînt enumerate în bibliografie), în enciclopedii de arheologieşi în cărţi speci.le dedhate uor
arMite leui. în viitor puten aştepta o creştere continuă a cunoştinţelor despre lNile ei w€nuile ttblice,
vI. IMtlpSl o,h.Idul ftttmelt)
Multe excavaţii au avut ca rezultat descoperirea unor documente, atft în arhive cît şi izolate. Acestea au
folosit diferite feluri de scriere, pe diverse materiale. Este de aşteptat ca asemenea inscripţii, în special
cele din *Egipt, *Asiria şi *Babilonia, si care pot fi datate destul de precis, să fie foarte folositoare
pentru comparaţii cu documente păstrate tn VT. Unele fac referiri directe, altele ilustrează răspîndîrea
largă a gradului de instrucţie publică şi a stilurilor literare în întregul Orient Apropiat. Produsele acestor
şcoli de scriere stat găsire în Palestina, alături de scrieri indigene şi locale pe lapiN, ve de lut, 'sisilii li
rbtrq, € monede+ pieEe, lem *u olie supnfets.
Unele colecţii de documente sau arhive stnt deosebit de importante pentru a face comparaţii cu VT.
între acestea se includ Textele execrative (blestemele) din *Egîpt (cea 1800 î.d.Cr.), iar din Siria textele
de la *Ebla [cea 2300 Î.d.Cr.), *Mari şi "Ugarit (Ras sha|G). A.6te d@te, 615tui de l€xtele de la *Nuzi
(secolul al 15-lea) şi de la *Amarna (secolul al 14-lea), ilustrează istoria veche, pînă în perioada pa -
triarhală; documentele mai recente din *Saitiaria şi *Lachiş oferă informaţii generale despre regatele
lui Israel şi Iuda. Alte inscripţii ilustrează dezvoltarea asiern h reta perioada vx
Snrdiul dh6losiei biblie (h Pal6tjE) inp@ fa.eE wr conparatii o dorezne ge@le din F rile învecinate:
*Egipt, *Siria, *Asiria şi *Babilonia, cît şi cu aspectele particulare, de ex. *arta şi *arhitectura şi
aspectele specifice ale acesteia, construcţiile, *pala-tele, *case!e şi accesoriile (de ex. *altare, *amulete,
•sticlărie, *vase de lut, *bani), în diferite locuri (de ex. "Ierusalim, etc).
BIBLIOGRAFIE. Localităţi: E. K. \fagel, Bibliogra-phyo/HolyLandSites, 1972; Detalii recente sînt
date în reviste periodice cum sînt TheBiblical Archaeologist (American Schools for Oriental Research);
Israel Ex-plNtion Joumd, lruq, Lwdnl Pal6tinc Etplorc.ion Quarterly.
TO'IE ANXI A,VEP DOTX
Bibliorr.fe selectad: !u n Abtighq ne nEnoelogy of Palestine, 1960; E. Anati, Palatine before the
Hebrews, 1962; M. Avi-Yonah, Encyclopedia of Ar-ckaeDlogicaiExcavationsintheHolyLand, 1976-7;
M. Burrows, WhatMean these Stones?, 1957; H. J. Fran-ten şi C. A. Franken-Banershill, A Primer
ofOtd Testamat tiAK^o@loaL 1963i G. L, Harding, fte ^n.i-qliii6 olJordd, 19s9j X. M, rcnlot\
Archaeolq! in theHolyLand, 19&0; K. A. Kitchen,Ancient Orientând ad Testament, 1966; A. R.
Miliard, The Bîbte BC; What @a ofthaeologt prcwl, 1977i P. R. S, M@et, Ih. aiDld rdndr, 1975i s. M.
P.ul tiw G.D€w6, Sibrial Archaeology, 1973; J. A. Sanders, Near Eastem Archaeology in the TWentieth
Century, 1969; D. Winton lto@ (edJ, '{Ehaoloa/ .nd Old Tgtandr study, 1967; D. J. Wiseman,
ttluscrations from Biblical Ar.ld@loAt, 1962; Pcopl* of old l6taur Tin6, 1973: G. F. wnant, aiblical
Aaha.otogt, 7962, E Yamauchi, Tfte Stones and the Scriptures, 1973.
DJ.W.
VII. Perioada clenistă şl romană
clnd in and 332 Aler.ndru el r,Iqe, r€tele Mae' doniei, a cucerit Palestina care făcuse parte din Imperiul
persan, ţara a fost deschisă şi mai mult pentru influenţele eleniste. Tbruşi, după moartea sa, răz-
SZ
boaiele distrugătoare dintre generalii săi au întîrziat acdr! derclraE, Nlmi r@ de lut li noned€ izolate
pot fi atribuite cu certitudine perioadei de domnie a dn6&i L.gid€, h 332-200 1d,Cr, ta MaEban
(Marisa), în Idumea, a fost scos la lumină un arat grec construit după un plan atent. Străzile sînt perpen-
diculare între ele, paralele unele cu altele, ţi duc în apropiere de poarta cetăţii într-o piaţă comercială
(agorei), Iar pe trei laturi ale pieţei erau prăvălii. En apropierea cetăţii au fost găsite morminte de
negusrdi trci, fenldenl $ lduful (.ca. 2s0,20o Ld.c..).
zil.le .rtre h$ c@ Ma@beii au luar !.fiu independenţa evreilor (165-37 Ld.Cr.) sînt atestate de lagărele
de refugiaţi si de peşteri (Wadj Habsa} ţi fortăreţe cum este cea construită la Ghezer de către Sinon
M@beul. Ude .le liniei rcdice de fonui care se spune că au fost create de Alexandru Iannaeus (J6., Bt
7.170) .q 66t 8&ite in aprcptere .le T€l Aviv ■ Iaffa, La 8.rT6, s puc. de @tiol pe dmll de la Hebrcn la
l€tualin, Iuda (16s-163 Ld,cr,) . @nstruit u fon, p6t€ o @ctruqie leMn Mi vehe, ţi acest turn a fost
reconstruit ulterior de către generalul Bacchides. Prăvăliile, casele, fortificaţiile, rezervoarele, mînerele
de ulcioare cu ştampile de Rhodos, .ft $ nonedele .u ajuiat l. Moarterca vietii p'indor Hsmofti dian @rc
uut, Isn HyEans (134.104 Î.d.Cr.), a distrus cetăţile greceşti pâgîne din Samaria şi Marisa.
Lbd el Marc (s7-4 td.cr), u domiror @pabil ţi ambiţios, a realizat multe proiecte de construcţie
grandioase. La Ierusalim, zidurile masive pe care le-a construit în jurul Muntelui Templului, extinse şi
înfrumuseţate, au fost construite in situ pe roca de baia şi s-au înălţat mai sus decît nivelul prezent, la o
înălţime considerabila. Părţile superioare ale zidului erau înconjurate de pilaştri, şi probabil că au arătat
Întocmai ca $ zid'il de b HebM (M.cpela), 6E @i de! nuieşte. Acest zid a înconjurat de asemenea un toc
sacru, unde au fost îngropaţi patriarhul Avraam şi soţia lui, Sara. Lucrări recente în jurul Muntelui Tem -
pluld ln lerLsalin .u dezg&pat s cohplq de sirlt ţi terase, dt şi fragmente ornamentale de la porţi şi chilii
(@tutjtdri $ti planui la p,, 26.31, 34-35 în Jerusalem Bevealaf). Avigad (ibid., p. 41-51; fotografie color
înainte de p. 41} a excavat în Oraşul de Sus rămăşiţe ale unor picturi murale şi ale unor mozaicuri
policrome din casele unor bogătaşi, cît şi diferite obiecte de mobilier, veselă şi aşa mai departe. 4a-
nutn! ,!n ol lui Darid diri Ora+! & ss, excavat de Johns în urmă cu multă vreme, este de asemenea o
lucrare a lui Irod, tn sini, construită peste zidurile Hasmoneilor. Acesta a fost unul dintre cele trei
turnuri ale lui Irod care au apărat colţul de NV al ceraţii: imediat in interiorul zidului cetăţii se afla
palatul lui Irod (în Oraşul de Sus), şi recent au fost excavate structurile subterane ale acestuia. în afara
palatului era locul numit Gabbatha, locul pardosit cu !i.E lde trs a fcr judet de ceire Pilat. in @lald parte
r etldt la 6ped de N al Mutelui Templului, era tumul Antonia. în prezent se crede că diferitele rămăşiţe
de la Mănăstirea Surorilor Sionului sînt prea departe spre N pentru a proveni din tumul Antonia;
probabil că ele provin din cetatea refăcută de Adrian, Aelia Capitolina. Pe vremea lui Isus scâl-datorite
de la Betesda erau în afara zidurilor cetăţii, iiEliat L N & Mut& tmpluluir el. .u fct indG în oq d zidd lni
Asdpa (al 3-16 zid de N al
ARIIEOLOGIE
I€nslinutui), in c, 41-44 d,cr, Nu toli cercedtorii slnt de acord d D.ivire la Liriil€ de deror€re a celui
de.d 2-ld d .l 3.!ea zid de N al IsleliNlui; dar indiferent că acceptăm linia SukemVMayer sau linia
Scolii britanice, Golgota şi mormîntul, tn locul tradiţional al Mormlruului Sfînt, erau in afara zidului al
2-lea de la N. Exbti d8rmrte putehice ce a.6tea au fost locul răstignirii ţi al îngropării lui Isus, fiind
sprijinite de tradiţia care datează cel puţin din vremea lui t$dijan (135 .l.cr). Da. folm dn@i de La.
gropare, cu tavanul arcuit, descrisă de pelerinul Ar-culf, nu este tipică pentru această perioadă şi con -
stituie o problemă. Celălalt loc care atrage pelerini, Mormbuul din grădină, este privit favorabil, dar nu
rcvbdice autoticitate, F@rte nrnie Rominr€ din secolul 1 î.d.Cryd.Cr. au fost situate în Ierusalim, iar
uele dilte ele dnt n6n1ll@ale. crupqile de b „Dominus Flevit" (Mt. Măslinilor) şi de la Sanhedria sînt
interesante; mormîntul Reginei Elena din Adia-bene, care a fost convertită la iudaism, este deosebit de
inpBiolmt, osuar0e (cutji nici lentru @*) din ac6te hominte p@rtn d€€n iuriplii. Reent a fost descoperit
un osuar care conţinea oasele unui om crucificat- un cui continua sa ţintuiască două oase. Au f6t fLlre
diferite incerc&i de a cosdfui p.zifE @puhi la .Mitrcai€ (.te ex. iE, 197q pl. 24),
in afaE ,etulinului, cele roi in@narte rensgte din @ lui lrod au ict d*operite !l cetăţile construite de
Regele Irod (Sebaste, Caesarea Maritima), în reşedinţa lui de iarnă (Ierihon) şi în fortiEtele sle
CMaFd4 Herodim). In d€alue9i sa mariei. Irod a reconstruit cetatea Samaria şi a numit-o Sebaste, în
cinstea împăratului roman Augustus (e-chivalenîul gr. al numelui latin augustul este sebas-td). ziduile
iselir€ anrice au fGr reoGdite li întărite cu turnuri rotunde, a fost construit un templu dedi.at hi Augsts
li b sradion de sron; toate ac6@ a{ lst lealiz.te Drin *aErii; la shdion au fost descoperite picturi murale,
asemănătoare cu cele din lerihob, Med. d Hercdim, Marele pon ildie de la c@ a ict expl@t de o ehipi
suba@rice; Injne s61€ de demra$e sht vEzute clar id lotc F.6ile a€li€ne. Ekavatori itlioi au d6@p€nt o
parte a ziddri cetsdi din ]\hut lui sFato ci t@Eul lui Irod, cu locurile spectatorilor ţi scena, şi o serie de
panouri de pardoseală vopsite (aproape unice). Palarul Mgx[6c al lui Ircd de la lerinon 6r. de .nb€le
părţi ale rîului Vt&di Qelt, are o grădină în terase ţi un b€zir inEe cel€ doui o$i 8le lalaturui. 9i bai n*
bienuit; 6te fobnea u€i telai.i b:gtiEfe de construire cu cărămizi uscate, îmbinată cu tehnicile romane
speciale care foloseau ciment roman, caracteristice p€nEu ltalla di, wdea lui AuguM, A€stl rehlict
e@ne a fd lndlnirl nutri la lerihoD; din dt cunoaştem pînă în prezent, Irod nua folosit această r€luicd
nidisi in alta parte. La I€rihon au f6t d6' coperite pînă şi vazele de fiorii Decoraţiile interioare din
palatele lui Irod includ panouri de pereţi pictate, pardoseli cu încrustaţii ţi mozaicuri. Bazine descope-
rite sau acoperite, tencuite şi cu scări, au fost descoperite tn multe construcţii irodiene, dar împreună cu
acestea sînt în tîlnite tehnicile romane de încălzire a bazjrelor prin patd64u, $ @@re de abui, A* menea
băi sînt găsite în fortăreţele lui Irod, care erau dotate şi cu locuinţe luxoase. Mozaicurile policrome slnt
prcbabn c6 mi inteEti ta@ct€rinjc5 a palantui odministrariv de la M*da Palarul mic fvild)
63
IRIIBOLOGTE
din partea de N la oraşului Masada este amplasat pe terase la marginea stînrilor golaşe; si aici sînt
prezente panourile pictate, fn fortăreţele de la Masada ţi Hero-dium, arheologii israelieni spun că au
găsit în sfîrşit rămăşiţele unei sinagogi din secolul 1 d.Cr. (cele mal vechi sinagogi cunoscute, în afara
acesteia, sînt datate în secolele al 2-lea sau al 3-lea d.Cr.). în toate aceste vestigii artistice irodiene nu
au fost găsite figuri umane sau animale decft foarte recent, în excavaţiile lui Broshi, tn apropiere de
Poarta Sionutui din Ierusalim.
Vin. Alte inscripţii (Noul Testament)
Anumite inscripţii găsite la Ierusalim trebuie sâ fie legate de Templul lui Ircd. Unele dintre acestea sînt
mtQnite în osuarii, în care oasele uscate ale morţilor aufost îngropate adouaoară (secolul 1
î.d.Cryd.Cr.). Un'asemenea osuar conţine oasele Iul „Simon, constructorul Templului", probabil un
zidar, ţi nuarhitec-tul lui Irod. Pe un alt osuar citim: „Oasele fiilor lui Nicanor, Alexandrinul, care a
furnizat porţile": probabil că se referă la un evreu, renumit pentru pietatea sa, care a plătit pentru cele
mai frumoase porţi din noul Templu. A fost descoperită o inscripţie importantă care a fost plasată în
incinta Templului. Sînt cunoscute două exemple, ambele în gr., iar una dintre ele este fragmentară.
Textul (din secolul 1 î-d.Cr./ d.Cr.) sună astfel: „Nici unuine-eweu nu îi este permis să treacă dincolo de
bariera şi zidul care înconjoară Locul Sfint; oricine este prins făctnd aşa ceva este singur lâspunzător
pentru moartea sa, care este consecinţa". Josephus se refera la aceste plăci, care erau scrise în gr. şi lat.
în jurul Locului Sflnt (Templul interior); el foloseşte aproape aceleaşi cuvinte ca şi cele găsite în
inscripţiile găsire (EL/ 5. 194; Ant. 15. 417). Loddr.le din r.pteb 2r:26.29 trebde ra fi. legate de aceeaşi
interdicţie. Răscoala care a izbucnit a fost cauzată de evrei pioşi care au crezut că Pavel a dus un grec
în zona interzisă.
Alte inscripţii de pe osuare sînt de asemenea relevante. Inscripţia care s-a crezut că înseamnă „Isust
Văii", şi că ar fi legată de răstignire, se ştie că a fost interpretată greşit. Aceste cuvinte, scrise pe
osuarul urd etm .fl.t ln trMnirl faniliei 8ale, nu 3&lt de fapt dedt numele său: „Isus, fiul lui Iuda"
(identjfidnd oasele mortului, cum era obiceiul). Poate fi interesant să observăm combinaţia Jsus, But
luilosif', care apare pe un alt osuar; amîndouă numele erau obişnuite tn perioada aceea. De fapt, lista
numelor derivate din aceste osuare este foarte asemănătoare cu cea pe care ne-am aştepta să o înnlnim
dacă citim NT: loan, Iuda, Lazăr (Eliezer), Isus, Măria, Marta, etc. în fine, putem menţiona mormlntul
şi osuarele lui „Alexandru, fiul lui Simon din Cirena" şi al surorii sale Sara din Cyre-naican Ptolemais.
Este posibil ca tatăl acestui om să fi fost „un om numit Simon, din Cirena, tatăl lui Alexan-.|ruri Rlf (rr!
d 1521).
în Palestina pot fi găsite ruinele multor sinagogi. Multă vreme s-a crezut că cele mai vechi ruine ale
unor sinagogi sînt cele din Capemaum, Horazin şi Chefar Biram din Calilea (datate de obicei tn ultima
parte a secolului al 2-lea sau în prima parte a secolului al 3-lea d.Cr.). în prezent se susţine că sălile de
adunare din secolul 1 d.Cr, găsite la Masada şi Herodium, au fost sinagogi; franciscanii care au făcut
săpăturile au susţinut că ruinele de la Capemaiun sînt mai recentederît r.a @ut (ultnE pltte a sehlui .l 4-
l@, ?riM parte a secolului al 5-lea d.Cr.). în orice caz, cea mai
veche dovadă certă despre existenţa unei sinagogi, în Palestina, vine din Ierusalim şi este o inscripţie
gr. (secolul 1 S.d.Cr./d.Cr.). Inscripţia declară că un oarecare theodotus, un preot, a plătit în parte
cheltuielile legate de construirea unei case de adunare (sinagogă) peste care a prezidat în calitate de
„arclusynagogos". Era o problemă de familie: tatăl şi bunicul său au fost de asemenea conducători ai
aceleiaşi sinagogi. Inscripţia declară în continuare că acest loc a fost construit „pentru citirea Legii fi
pentru studiul preceptelor ei"; de asemenea, un han a fost anexat, pentru vizitatorii din alte locuri, care
aveau băi şi camere proprii.
Excavaţiile făcute de cercetători italieni la Cezarea au arătat că punerea din nou a fundaţiilor vechii
fortăreţe fenictene, a Turnului lui Strato, a teatrului antic, a trecut prin mai multe faze de construcţie şi
reconstrucţie. Ulterior, cînd în perioada romană ruinele irodiene originale au fost aruncate sub scări
ca ,.moloz", a fost inclusă acolo ţi o inscripţie pe piatră. Săpătorii au descoperit că aceasta se referă la
*Pilat din Pont. El este numit „prefectul Iudeii" ţi inscripţia s!@ cl .l a ridi.t u rltar h oltoae lui Tib€riu!,
împăratul roman. Probabil că în această perioadă termenul „prefect" a fost abandonat ca titlu pentru
guvernatori minori (ecvestrienO, cum era Pilat; a fost înlocuit de termenul „procurator" (folosit anterior
pentru agenţii fiscali ai împăratului).
Inscripţiile descrise pînâ acum se leagă în principal de Evanghelii. Alte inscripţii - din Grecia, Turcia,
etc. ■ sînt legate de evenimentele descrise în Faptele sau în Epirtolele lui !a!tl. Un deEt al lui c!audi!6,
8d.it la Delfi (Grecia) H descrie pe Galio ca ţi proconsul al Ahaiei în anul 51 d.Cr., fădnd astfel legătura
cu proDoddui@ lu Pai€l l! corint (8apl 18:12). o inscripţie găsită la Corint pe o uşă - „Sinagoga evre -
ilof - s-ar putea s! irldie ladt ude a lFdlcat Parel (Fapt. 18:4). Excavaţiile făcute acolo au scos la lumi nă
un text care dă numele unui donator, Erastus, care se poate să fie vistiernicul cetăţii menţionat in Rom.
1613: au fdt dsperit€ ate)ie siniLF d ele ln cd a lGat P*l (F6pt B:2-3), $ de alelt'eM o inscripţie despre
„Lucius, măcelarul", care marchează probebil lad &de a f6t 'piats (de 6re)" (nd*d-lon) 13 drc * Ef€d
larEl ln 1 coi 10:25.
La Efes au fost descoperite părţi ale templului zeiţei Artemis, „Dîana Efesenilor", împreună cu agora si
teatrul în aer liber care avea 25.000 de locuri. Un r.xr rtiv al lui salurarir d.diclkl o 3tahne dE 34i.t a lui
Artemis „care urma să fie înălţată In teatru în timpul unei sesiuni plenare a adunării ecciesia", arată că
toată cetatea s-a adunat acolo, aşa cum se înţelege din F.Dt€le 19:2841. Ccdilihb@ ietori.a a l!i l@ a
fost atestată de numeroase inscripţii. „Politarhii" din Tesalonic (Fapt. 17:6, 8) erau magistraţi şi au fost
menţionaţi în cinci inscripţii din această cetate din secolul 1 d.Cr. De asemenea, Publius este numit
corect procos (, jntîiul bărbat") sau guvernatorul insulei Malta (Fapt. 28:7). în apropiere de Ustia au
fost găsite inscripţii care notează că nişte licaonieni au dedicat lui Zeus o statute a lui Hermes, iar în
apropiere era un altar de piatră pentru „Cel care ascultă rugăciunile" (Zeus) şi Hermes. Aceasta explică
de ce Barnaba ţi Pavel au fost identificaţi aici cu Zeus (Jupiter) şi, respectiv Hermes (Mercur) (Fapt.
14:11). Derbe, urnlto€ra l@litate ude sa oprit Pa€I, , fd ide4tificată de Ballance tn 1956 cu Kaerti
(Huyuk), în
84

M
apropiere de Karaman (AS 7, 1957, p. 147 ş.urm.). Menţionarea de către Luca a tui *Quiriniu9, guver-
natorul Siriei înainte de moartea lui Irod I (Luca 2:2) ţi a lui *Lfeanias, Tetrarhul AbQenei (Luca 3:1), a
fost confirmată de asemenea de inscripţii,
BIBLIOGRAFIE, Suit menţionate numai lucrările recente tn limba engleză. Y. Yadin, Masada, 1966;
K. M. Kenyon, Jerusalem: Excavating 3000 Yean o/Hts-tory, 1967 (cap. 6-11); P. Benoît, HTR, 1971,
p. 135-167 (Antonia); Inscriptions Revea!, 1973, inel. na. 169-170,182,216 (publicate de Israel
Museum, Jerusalem); K. M. Kenyon, Digging Up Jerusalem, 1974 (cap. 1-3,10-15);B. Mazar,
TheMountain oftkeiord, 1975; L. I. Levine, Roman Caesarea: an Archaeoiogi-cal-Tbpographical Saiăy.
1973; Y. Yadin, Jerusalem Revedat: Archaeology in tke Holy Oţy, 1968-74, p. 1-91; EAEHL, t.v.
Caesarea, Herodium, Ierihon, Ierusalim. J.P.K.
ARHIP. „Ibvarăş de luptă" a! lui Pavel ţi Timotei ţFQim. 2) i expresia lasă se se înţeleagă că ei au
lucrat împreună anterior (cf. Filim. 2:25). Pavel i se adresează dnd se adresează şi Iul Filimon ţi Apfîa
într-un mod care sugerează că el ar fi putut fi fiul lor. Aceasta nu exclude nicidecum sugestiile
anterioare (cf. Tkeo-âore qf <te Mopsuatia, ed. Swete, I, p. 311) bazate pe contextul din Col. 4:17, şi
adoptate de Lightfoot şi GoodEpeed, care au ajuns la concluzii diferite; ei spun că „lucrarea" la care
trebuie să-1 îndemne colosenii trebuia făcută în cetatea învecinată, Laodicea; contextal, b!!, nu tnpw
acest, ifterpEtare {i s..r put@ să ii.i nu o epdjire, chld d6cl el a pEdicar la cole si îndemnul este sa
extirpe erezia de acolo (cf. W. G. RollirB, JrL 7a, 1959, p. 2Zl iun), 6re .uios c! i s-a cerut biterieti să-i
comunice acest iucru. Şi mai dubioasa este sugestia lui}. Knox că Arhip a fose gazda biGicil din Colo.c
cI . t6t posrlehrul lui olisin şi că lui i se adresează în principal Epistola către Filimon. Expresia din Col.
4:17 implică primirea unei însărcinări şi cu greu ar putea fi interpretată ca o .lib@E a tui onisin. N! *
srie eKt @rc a f$r natura lucrării sale, dar probabil că vechiul tovarăş de urma al lui Pavel, deşi
continua să aibă legături cu biserica mamă, era angajat din nou tn lucrarea misionară, însărcinarea
solemnă nu implică delăsare din partea lui Arhip (cf. 2 Tim. 4:5), (*FIUM0N, EPISTOLA CĂTRE,)
BIBLIOGRAFIE. J. Knox, Philemon among the ier-tdr o/ ttul,,1960. .A.!,w.
ARHITECTURA. Cînd sînt comparate cu alte culturi antice, vestigiile arhitecturale din Palestina mi
BÎnt impresionante, tn cea mai mare parte a istoriei ei. LiFa de <l@bilibte a Mr€lialuhi a€ coFruclie
folcdt b nod obirnuit p@t€ fi o @url a aei€i deficienţe la fel ca şi lipsa prosperităţii indigene fără de
care clădiri monumentale nu pot fi construite. Deşi cea mai mare parte a construcţiilor din Palestina au
fost făcute de neprofesionişti, cîteva perioade sînt remarcabile prin splendoarea lor arhitectuală: epoca
bronzului II, perioada lui Solomon, Irod şi Omaiad. !n relatările biblice se vorbeşte despre Egipt,
Mesopo-tamia, Persia ţi lumea clasică, care posedau cele mai
ARHITECTUIIA
impunătoare vestigii arhitectonice antice care au rămas pînă tu vremea noastră.
a. Materiale şi construcţii
Datorita cantităţilor mari necesare, nu era obişnuit ca materialele de construcţie să fie transportate pe
distanţe lungi. Lucrul acesta este adevărat mai ales cu privire la piatră, deşi in timpul perioadei romane
marmora a fost transportată la distanţe pînă la 1500 km. Roca de bază în ţinutul deluros al *Palestinei
este calcarul ţi aceasta este si piatra de construcţie obişnuită in zona aceea. Se poate să fi fost exploatată
în cariere chiar la locul de construcţie, cum este cazul la *Samaria si Ramat Hahel {BASOR 217, 1975,
p. 37). Gresia era folosită în ţinuturile de coastă ale Palestinei, în timp ce în sudul Siriei, piatra de
construcţie obişnuită era bazaltul, Climatul relativ umed al Palestinei a necesitat punerea unor *
fundaţii care constau din ziduri de pietriş ridicate deasupra nivelului pămîn-rului p..tu a pDpja .lrrruile
de lut & lrmkala din prnlrt. Urele tortifntii ar lcr cotuEuite a-proape în întregime din pietriş; cel mai
vechi exemplu cunoscut este tumul neolitic de la *Ierihon (cea, 7000 î.d.Cr.), Ibtuşi, abia în jurul anului
1400 î.d.Cr. a ajuns să fie folosită pentru construcţiile din Palestina piatra cioplita, solonon a iolGit
pieEe ciopUre dr.prq ghiular bi multe dintre clădirile sale, cum sînt porţile de la *Meghido ţi Ghezer.
Producţia acestei pietre de construcţie era scumpă ţi cerea mulţi lucrători C2 Cron. 2:i8). Exemple mai
Tecente de construcţii din pieEe pEl1@te pot fi lntnnite la S@ia g la Ramt Bahel, şi pot fi văzute în
„Zidul plîngerii" în Ierusalim, oreEuir de ,lrbd el Mae. 'ziddIn tiEDul nourhiei is. helite, piara @
cioplitd p€rra dlEE eleMte arhitetdift c@ sint 'sdbri prct@lici (pre 109, 1977, p. 39-52) ţi balustrada de
la Ramat RaheL, care probabil a format partea de jos a unei ferestre. ţ*AKTA ŞI MEŞTEŞUGURILE,)
în lumea antică s-au folosit în construcţie majoritatea tipurilor de piatra. Înc3 din perioada clasică
marmora a fost una dintre cele mai valoroase pietre de construcţie şi vestigiile din *Corint, *Efes,
*Pergam şi * Atena ne dau o imagine dara a măreţiei arhitec turti folosite în perioda NT.
Lemnul a fost deasemenea prezent din abundenţă în Palestina (Ios. 17:15, 18). Clădirile regale erau
construite şi decorate cu lemn scump cum este cedrul şi stejarul (1 împ. 5:6, 8) importat din liban,
lemnul de cllipacO (1 lhp, 10:11-12) djn oir g l€ed autohton de nadin (1 Inp. 6j23,31,$). ecoPAcI-)
Lu.dijle g€n@le erau fdcute de obiei .u lemul local cel mai potrivit pentru acel scop, care se poate sd 6
f6t sicanorul (L. 9-1o), bradul s! sbjard. Excavatiile unei mici fortăreţe de la *Ghibea, din jurul anului
1000, arată că lemnul de chiparos şi pin a fost folosit în prima construcţie, dar poate în urma de frişării,
tn reconstruirile ulterioare s-a folosit lemn de miedal. Cartiiefle Mri de lem c.rboniar * !o.e să indice că
suprastructura a fost în cea mai mare parte din lemn. Datorită rezistenţei sale, lemnul îndeplinea funcţii
arhitectonice importante ţi era folosit pentru spnjinnE aop€ritui, FnEu zidui de rcristenr4 pentru rame
de uşi şi ferestre (1 împ. 6:31,34), pentru lti 9i suportui $tFnh trmuile srsp€nd.te. on atr naterial9i de
costrucfE iolcit 6te n6ria, ce ofer, o*<are r€zistenti qi de a.€a € poare s5 6 iGt rolcitl D.nm a intiri
ziduile d€ lu. PrinciEla in
35
ARHlTEqIUNA
Reconstituirea unei case particulare excavată la Ur. camerele de locuit erau la primul etaj, iar panerul
era folosit pentru servitori şi pentru magazii, c, 1900t.d.Cr,
portantă a trestiei însă constă în construirea acoperiturilor, cînd era pusă pe un schelet de lemn cate
constituia o bază stabilă pentru mortar. Trestia putea fi îndepărtată cu uşurinţă (cf. Maieu 2:4).
Difedtele an6t4ui cu pshlnt au f6t cele mai obişnuite materiale pentru construcţie în lumea an tică.
Primele încercări de a construi ziduri masive din Lut probabil că nu au avut succes, deoarece lutul se
contractă la uscate ţi formează crăpături mari. în schimb, a devenit un lucru obişnuit ca lutul să fie
modelat în bulgări sau 'cărămizi care sa fie uscate la soare înainte de a fi zidite într-o clădire. La leii el-
Kheleifeh, în apropiere de Marea Roşie, a fost găsită o cărămidărie cu cărămizi lăsate să se usuce la
soare, şi a fost datată la 850 i d. Cr. Lutul pentru cărămizi era amestecat cu paie zdrobite care nu numai
că reprezentau un liant, ci accelerau şi procesul de uscare şi împiedecau lutul să se lipească de tiparele
în care era turnat. Tipare rectangulare de lemn erau folosite încă in jurul anului 4000 î. d. Cr. în
Mesopotania şi ceva mi ti'iu ln Pal6rtu.
Cărămizile de lut erau în general prinse între ele cu mortar de lut şi apoi erau acoperite tot cu un mortar
de lut. tn fiecare an întreaga clădire trebuia să fie tencuită din nou pe dinafară şi probabil si înăuntru
pentru a nu fi pătrunsă de apă. Fără această îngrijire, cărămizile de lut se degradează în scurt timp. în
râmăsiţile unei case găsite la *Sihem a fost descoperită o bucată de material de acoperiş pe care se
vedeau tencuiri succesive; casa a fost datată in jurul 6ului 7sO L d, Ci (G, !. WtiSth shaha& 196s).
Excavariile de la lei Jemmeh au scos la lumină o locuinţa asxrianâ cea. 700 î.d.Cr. avînd un acoperiş
arcuit, din lut. Această formă arhitectonică era folorir! h M6opotaliia si Egipt ln niLniul 6t 3'lea, ds nici
un exemplu mai vechi decît acesta nu este cunoscut în Palestina.
înainte de perioada romană în Palestina nu s-au folosit cărămizi arse şi plăci ceramice decît în împre-
julri sp€dale, d chiar d atao nltMi de clFe cel bogaţi.
6. Privire generală
Eficienţa vieţii trăite în colectivitate produce bogăţie care trebuie protejată şi de îndată ce oamenii au
început să trăiască în aşezări, au fost necesare *for-
36

tificaţii. Zidurile caselor de la perimetrul satului au fost întărite, constituind o primă formă de apărare.
Poarta era aproape întotdeauna cel mai vulnerabil punct al fortificaţiei şi atenţia specială care i-a fost
acordată poate fi observată Ia Java, în deşertul sirian, !!de t@te pleldla de b.z! ale poldor foldire Mi
tirziu în Palestina erau folosite încă în anul 3200 Î.d.Cr. După anul 3000 î.d.Cr. au început să se con -
struiască în jurul cetăţilor ziduri secundare, pentru a acoperi baza zidului principal, precum şi turnuri si-
tuate în toate punctele strategice de pe zidul principal. Se mai foloseau şi întărituri de pâmînt, dar nu la
potenţialul deplin, decît după anul 2000 Id.Cr., dnd în afara ziduruilor cetăţii au fost construite pante
abrupte stabilizate cu pietriş calcaros.
Cetăţile din această perioadă erau mari. Zidurile cetăţii 'Haţor înconjurau o suprafaţă de circa 700.000
de m2; aceasta includea zona turnului superior, aflat în perimetru] unui al doilea zid principal. Cetăţile
aveau, în continuare, mai multe linii de apărare, fie prin împrejmuirea unei cetăţi întregi, cum e cazul la
rtachls (@ 7Oo Ld.crJ, Be rrin protej@ dlferltelor secţiuni, ca în 'Ierusalim, în vremea NT. în timpul
expansiunii asiriene (după cea 850 Î.d.Cr.} porţile cetăţilor au fost mărite cu lăcaşuri suplimentare pen-
tru a rezista la atacurile berbecilor de asediu. în perioada romană Palestina a fost o zonă de frontieră ţi a
fost apărată de mai multe fortăreţe; o asemenea fortăreaţă a fost Antonia (*PRETORKJ), în Ierusalim,
unde este probabil că a fost întemniţat Isus (Mac. 27:27; Marcu 15:16).
DIn p@i de vedN dblreronic, .rehllele ti monumentele slnt deseori greu de deosebit de palate sau de
casele mari, afară de cazul că sţnt găsite anumite obiecte care să indice practicile religioase. După anul
2000 Î.d.Cr. în Palestina exista o mare varietate de clădiri religioase. Numai la *Haţor, au fost des-
coperite patru temple şi monumente separate. Alte temple cananite importante au fost excavate la Me-
ghido şi la Sihem unde a fost identificata o construcţie de tip „Migdol" (turn), care este considerat de
unii a fi tdplul hl El-b. rit (Jurl. 9:46), Ae.n! cladiF avea ziduri groase de (5,1 m} cu un pridvor la
intrare. La rB.t-Sd 6u f6t d6co!6tte dou! tarple .oDstruite în stil egiptean, deşi erau închinate zeităţilor
cananite, * Dagon şi * Aştaior. Clădiri religioase au fost găsite de asemenea în afara cetăţilor, cum este
la Nanariah. unde a fost excavat un altar (*ÎNÂLŢIM0 şi un templu. Templele cananite nu au o
arhitectură uniformă. Faptul acesta poate reflecta diversitatea religioasă cu care au fost confruntaţi
israeliţii (Deut. 7:1.5). Ur tenplq @ prcb.bil a !b6t folGit de israeU'ti a fost excavat la *Arad. Acesta
consta dintr-o încăpere mare, sanctuarul, conrinmd o nişă şi o curte în care era situat un altar de 2,5 x
2,5 m. Una dintre puţinele asemănări cu templele lui Solomon (aşa cum este descris în 1 împ. 6 şi 7) a
fost baza alcătuită din două coloane situată de fiecare parte a intrării în sanctuar, la fel ca şi laehin şi
"Boaz (1 împ. 7:15-22). Un templu din secolul al 6-lea Î.d.Cr., asociat cu un palat de stil hitit de la Tfell
Tainat, în nordul Siriei, este singurul templu cunoscut care are un plan similar cu cel al 'templului lui
Solomon. Multă vreme s-a crezut că planul era de origine *feniciană, dar un templu fenician excavat
recent la (Gtion, în Cipru, este complet diferit. Un templu rUistean găsit la Teii Qasile (cea 1000
î.d.Cr.) a avut coloane de lemn care să susţină
AXIEL
acoperişul (cf. Jud. 16:29) şi o platformă. Templul lui *lrod a fost descris de Josephus şi pe baza
observării vestigiilor din prezent poate fi făcută o reconstituire destul de bu!A. Be m.t!e de pisEe,
coiEEuirA de Itod, poate fi văzută în Haram eş-Şerif (c/. Marcu 13:1-2).
'Palatele mari nu erau un lucru obişnuit în Palesitu. O clrdire cft pobabjl a f6t Efedinta uui m@h le.t a
l6t dffip.rit! la Meghido, in aprc. pierea porţii. Avea mai multe încăperi dispuse în jurul unei curţi şi a
fost folosită între cea 1500 şi 1200 Î.d.Cr,, timp în care a fost reconstruită cel puţin o dată, Pat.tele lui
Solonon dln lel@lin nu au 16r d6coperite şi prea puţine lucruri au fost găsite cu privire la palatele lui
*0mri şi ■\Ahab din *Samaria. palatul lui Moiachim, din Ramat Rahcl, la care se referă probabil
Ieremia (22:13-19), a fost excavat, dar nu a putut fi determinat un plan precis. Palatele vaste ale regilor
asirieni şi babilonieni au fost excavate la *Nx-nive, Nimrud, Korsabad şi *Babilon. Acestea erau
complexe administrative de mărime considerabila, a-vînd $li oficisle bogat omltgtate d b.uelieturi, şi
aveau de asemenea numeroase birouri şi locuinţe oficiale. La Masada a fost descoperit palatul frumos
aşeza ta lui Irod cel Mare şi a fost dată la iveală imitaţia de marmoră folosită pentru decoraţii.
Planul obişnuit al unei *case din Palestina a fost întotdeauna aranjat în jurul unei curţi. Casele de la
Arad (cea 2800 î.d.Cr.) constau dintr-o cameră mare şi una sau două camere mai mici, construite în
jurul unei curţi neregulate înconjurată cu un zid. Israeliţii foloseau un plan de casă foarte regulat în care
mai multe încăperi erau construite în jurul a trei laturi ale uei cu4i dr€ptu.8liltare, Pe a paE! larus @
poar. ta care ducea la stradă. Acest plan de construcţie tol@ spatiul h nod @onic g asigEa prcteCa şi
căldura necesară în ţinutul deluros al Palestinei. Etaje sup)iMrare 6au adrua.re dup! cu di.rau Mile (2
Inp. 4:10). Unele dirft c€le rui mari g mai confortabile case antice au fost excavate la * Ur. Ele au fcit
lmite ln jqul arduj cca 1900 Ld.cr. ii constau din două etaje aranjate în jurul unei curţi.
O clădire des întîlnitâ în cetăţile israelite este magazia. Prima dată cînd s-au excavat asemenea clădiri la
MegMo s-d cEut .I str Sajdui,
BIBUOCRAII!. H. J, Frad6 ti c. d FFnl€n. Battershill, A Primer of Old Testament Archaeotagy, 1963;
S. M. Paul and W. G. Dever, Biblical Archaeo-ro&/, 1973; H, and R Lacrcft, nie Buildinst of/v, cient
Mesopotamia, 1974. C. J, D.
ARIEL (în ebr. VeT, „vatra lui El Dumnezeu"). 1. Nlrc dat altardui EEU 5rdffi de iol dBcris de Eza}ltel
(43.15-16). S,au dat mi Nlte interpraeri Fnrru aGt nlm. Au fct date mi6d te intdprderi acestui nume;
„vatra altarului" (RV); „muntele lui Dumnezeu" (c/. Ezec. 43:15-16) sau, mai puţin probabil, „Leul lui
Dumnezeu". Acesta este sensul în care V'l este menţionat pe *Piatra moabxta" (1:12, cea 830 td.cl) 2.
NUfu dipric d lrl*ljmdui (rs. 29:1-2, 7.) care era reşedinţa principală şl centrul principal de lnhi'@ lli
DllllllleU (witi 1 mi ss). 3. Un hebit ai c!rui 6i au f6t onofti de !€mia. sul dinte lupttorn lui Davil (2
San. 23:20j 1 crcn, 11:22). ^v tradc 'u on ca ri s l{" (wt 1 Mi
87
AflMATBAA
sus). 4. Un delegat trimis de Ezra la Casifia ca să aducă oameni care sâ-l însoţească la Ierusalim pentru
slujirea la Templu. (Eaa 8:16). D.J. W,
ARIMATEEA. „O cetate a iudeilor11, cetatea natală a lui *!csif, în al cărui mormtnt a fost pus trupul
lui bus (Mat. 27:57; Marcu 15:43; Luca 23:51; Ioan 19:38). Cetatea a fost identificată de Busebiu ţi
lero-nimcu *Rama sau Ramataim-Ţofan, tocul de naştere aluiSamuel CI Sam. 1:19). Probabil că este
identică cu localitatea samariteană numită Ratamaim [IMac. 11:34) sau Ramathaîn (Jos., Ane 13. 127),
pe care Detnetrius H a adăugat-o la teritoriul lui Ionatan. Ar putea fi oraşul modem Rentts, cea 15 km
NE de Lyda. Vezi K. W. Oark. „Arimathaea", tn IDB.
J.W.M. F.nB.
ABIOC, 1. Nlrele r.s.lui din * Blaq, sliat a lui •Chedorlaomer al Elamului, "Amrafel regele şinea-rului,
care a pornit război împotriva Sodomei ţi Gomo-red (Gen. 14:1,9) si a fost lnMnt de Avraam. Deşi
această persoană este neidentificată, numele poate fi comparat cu Ariuk un fiu al lui Zimri-Lim,
menţionat in sisit€ de li M,ri (c@ 1770 ldcrJ eu cu numele hurian Ariukki din. textele de la Nuzi
(secolele al 15-lea în. d. Or.).
2. Membru al gărzii personale a regelui babilonian in 5a8 L.l.G. (Da 2i14"15). Lui i s{ pdudt sa_i
omoare pe .înţelepţii" care nu au /ost în stare să tălmăceascâ visul regelui, dar a oprit ducerea la înde-
plinire a acestei porunci aducîndu-1 pe Daniel înaintea regelui Nebucadneţar II.
D.,.w,
Af,lSTAnH. Nu lnc.F tt Moiau ca t@te t€xtele se referă la aceeaşi persoană. Primul text, Fapt. 19:29. 9
descrie ca pe un tovarăş de călătorie a Iui Pavel cînd acesta a fost prins de mulţimea din Efes (deşi unii
au susţinut că aici este o profeţie. în Fapt. 20:4 et îl h6o!.rt p. tavel la leruelr$ prcbabn @ delegat oficial
al bisericii dinlesalonlc pentru a aduce darurile adunate; în Fapt. 27:2 el se află pe corabia lui Pavel de
la Cezarea. W. M. Ramsay susţine că el a călătorit, ,mbabil nqEi h @litate de *lav al l{i !a!€l (sPI,t!. p.
315 ş.urmO ■ Iigthtfoot sugerează că modul în care se face referirea indică faptul că Aristarh era în
drum spre Tfesalonie, Totuşi (presupunînd că epistola către Cold4i . fo6t sise din Ro@), el s.a albtuat
<tin nou hi P.!rl ei a debit din nou itoErd9d lli de temniţă" (Col. 4:10), alternînd probabil cu Epafra ca ţi
prizonieri voluntari ţcf. Col. 4:10-12 şi Fiiim. 23-24), în ce priveşte teoria „întemniţării în Efes" putem
spune că el s-a dus acasă după răscoală şi după scrierea Epistolei către Coloseni (c/. G. S. Duncan, St.
Paul's Ephesian Miniscry, 1929, p. 196, 237 ş.urm.) Menţionarea lui în legătură cu strîngerea de
ajutoare a sugerat identificarea lui cu „fratele" din 2 Cor. 8:18 (Zahn, INT, 1. p. 320), Cea mai firească
interpretare a rsinui din Col. ,l:10-11 ihplicl dtiE lui s€'s-tească.
A. F. W.
ABMAGHEDON (VW, M,HarMctgedon;TRArma-geddon; lat. Hennagedon; sir.Gw)F. Magedon).
Locul de adunai* în scena apocaliptică din Ziua cea mare a Dumnezeului Atotputernic (Apoc. 16:16-
necunoscut tn altă parte). Dacă este un loc simbolic, localizarea geografică exactă nu este importanta.
Cea mai veche interpretate cunoscută, care există numai în limba arabă, este Jocul bătătorit, locul neted
(arab, 'Irnwd' Wv = cnnPh?)" (Hiplolyu, edBon@h) Din' tre patru interpretări moderne, şi anume:
„Muntele Meshido", "cetalea M€shiiIo", ,Jvrstele aduiriii (c C. Ibrrey) şi,.Dealul lui roditor", cei mai
mulţi teologi rrled Fi@ intetPrctc. D€ fnpt, dealul (dil.) de la M.sbnb ed lnlt de !E 21 de n li zilele lui
Ioan şi era în apropierea Muntelui Cârmei, şi aceasta justifică folosirea termenului ebr. har, folosit tn
VT în sensul vag de „deal" sau „zonă deluroasă" (BDJ3, p. 249; qf. Jos. 10140; 11:16). ,ip€le de la
MeShdo' (Jud, s:19) tl '!al€ MeBMo" (2 cFn. 35:22) au ro$ mrtoEle u6tl b6t6ln inporbnt€, de la ele lleE
de Tutmes II tn 1468 î.d.Ct, pînă la cea a Lordului Allenby de Meghido, în 1917. „Munţii lui Israel"
sînt martori la înningerea lui Gog, în Ezec. 39:1-4. Se poate caacestasăfi fost lucrul avut în vedere de
autor.
ARMATA. Spre deosebire de regii egipteni şi mesopotamieni, se pare că regii din Israel nu au fost
intere-saţi să-şi comemoreze victoriile militare In basoreliefuri şi în picturi. Descrierea pe cate o facem
armatei israeliene trebuie să se bazeze în mare măsura pe dsleri Er!€]e ale luptelor fi ,e reldinlele
ircidentle F d€ 1e oferi vt
a. Alcătuirea
Aşa cum ilustrează foarte bine povestirea despre De-bora şi Barac, armata biaelîană a fost la început o
gardă tribală adunată în vremuri de criză şi condusă de cin& c! calitid de rctrduatoi ta bM orsanizării
era clanul tribal care, teoretic, furniza un conrin8@t d€ o trd€ de.blrbali (1 San 10:19), Unele triburi au
cîştigat o reputaţie deosebită pentru înde-minarea lor în folosirea anumitor arme (de ex, Jud. 20:16: cf.
1 cte r2). Sad a fott cel carc a dat Israelului nucleul unei armate stabile, numărînd la t!.€put tu nal mdt
de 3.000 de dndi (1 San. 13:2). La fel ca şi în instituirea monarhiei, crearea unei armate regulate a avut
loc datorită ameninţării din partea filistenilor. Duelurile între apărători ai părţilor inpli.ate în conflict, @
o modalitre de s @ita '€r sarea de sînge excesivă, se pare că erau mai obişnuite la filisteni ilecit la lrEel
(1 sm. 1r, dd citin d6pE o luptă între două grupuri de reprezentanţi, n'Srtm (Ut. „tineri", dar termenul
este folosit uneori pentru a de.€M 'rupe de elit,') din aetele tui David ti Is.B€er (2 Sm 2112-17). A@ta
lui David en .lc! tuită atît din contingente regulate (2 Sam. 15:8) cît şi dintr-o garda naţională. 2 Sam.
23:8 ş.urm, enumera omniLntii nilitari din amata lqi David-.Cei ltei" şi „Cei Treizeci". Aceştia erau în
principal bărbaţi care s-au distiB h llpte Ind din v6a cld David * ascundea de Sau! şi erau la conducerea
cetei de haiduci, în contingentele regulate erau incluşi mercenarii egeeni (Cheren'ţi şi Peletiţi) care
formau garda per-
ATMUNA SI Af,ME
sonală a regelui (2 Sam. 15:18-22, care menţionează ţi pe filistenii din. Gat). Garda naţionala era
împărţită în douăsprezece batalioane ţi fiecare servea timp de o lună (1 Cron. 27:1-1S). Dacă David a
avut care de război organizate într-o unitate militară separată, probabil că a fost o unitate mică (cf. 2
Sam. 8:3-4); carele de război ajung să fie folosite pe scară largă abia în timpul |!i solmn (r !Dp. 4:26;
10:26) Exi6E re puţine dovezi care să sugereze că Israel a avut vreodată o cavalerie care să merite acest
nume. Majoritatea carelor de război au fost scăpărate de regatul de N atunci ctnd s-a dezbinat regatul
dar, datorită incursiunilor siriene, avantajul a fost pierdut in maic măsură pîijâ la sfîrşitul secolului al 9-
lea (2 împ. 13:7), (TCA?nANJ
b. Ibbâra
T&băra (ebr. mah"neh probabil că avea formă de cerc sau de pătrat (cf. Num. 2); regele şi ofiţerii
superiori erau în centru (1 Sam. 26:5). Faptul că soldaţii dormeau în colibe (ebr. sukkâţ\ cf. 2 Sam.
11:11; 1 împ. 10:12,16) 6te .ont6tai de Yadin G'. 274-27s, 3o4-310) c4 pef.il sa tndke S@t, adica, rMele
localităţii. în timpul luptei bagajele erau lăsate în tabără ţi erau pălite de un detaşament CI Sam. 25:
13). Civililor li se permitea să viziteze tabăra pentru a aduce provizii sau mîncarc, precum şi pentru a
aduce ştiri CI Sam. 17:17-30).
c. Armata romană
Unitatea principală era *legiunea, care număra - teoretic ■ 6.000 de oameni, dar care avea de fapt tntre
4,000 şî 6.000 de oameni. într-o legiune erau zece cohorte ţi fiecare cohortă era alcătuită din şase cen-
turii; fiecare centurion comanda şaptezeci pînă la o sută de oameni. Existau de asemenea cohorte auxi-
liare ţi mici unitSţi de cavalerie, numite atae, alcătuite mi al6 rlin p@i!da!, rlar N din iudei (JGephu,
Ane, 14. 204). Există inscripţii care atesta prezenţa unei „Cohorte Italiene" ffapt. 10:1) ui Siria, tn cea
69 d.Cr.; aceasta era o cohortă auxiliară ţi era alcătuită din liberţi romani.
d. Armate spirituale
Sensul original al expresiei din VT, „Domnul oştirilor" (Yahve ţ'bă'60 nu este cert; titlul se poate referi
la stetuitatea bi Dlllweu dpra amrelor lui Irrael (1 Sam. 17:45) sau asupra armatelor spirituale de sub
comanda Sa (Tos. 5:13-15; 1 împ. 22:19; 2 împ. 6:17). Acest ultim sens este sensul predominant înVT.
tn bătălia finală dintre bine şi râu, Cristos apare ca lider al armatelor cerului (Apoc. 19:14), ţi înftînge
armatele fiarei ţi ale regilor pămînrului(Apoc. 19:19). BtsllOCRAFIE, Y. rldd!, Ths rn oJ l|htfare in
BiblkalLands, 1963;R.de\feMx,/tncientfcraeP, 1965, P. 213-223: A, L lahey, ln !, R Fi.hd (ed.), n6
shonra PoftlLb, 2, 1975, p. 9a,7o7,
RP.G.
ABMURA gI AIME. Ensn s€neEli h eb6lc! ti 8@ci dni laftr (cs, 27:3; 1 san. 17.54; mi concret, ifli
milhămâ, „arme de război", ca în Deut. 1:41,.tc.) 9i nolla (Hpdsir;2Cd, 10:4). Refdni ia ptrrltoi9i de
re .lnr fiere in Jud. 9:54; I sEn, 14:1; 17:7, iar la armuri în ltmp-10:17; Neem. 3:19. tuludle de r&boi de
Ia QMran finireaz3 deriqi

detaliare ale amqn fobite rle ,.6ii lsinii' ln r!rboiul lor escatologic cu „fiii întunericului". Yadin (vezi
bibliografia) susţine că descrierile reflectă practica hilitar, Ehanl din a dou jEnltate a *@lului 1 Î.d.Cr.
Diferite elemente ale armurii capătă o semnificaţie figurativă şi spirituală In îs. 59:17; Efes. 6:10-17,
ete.
l. Ar|'fua (d. {pim}
a. Scutul
Folosirea scuturilor în luptă este atestată tn scenete de lullt rehi din ESipt ti Mdop@mia; p€nd E3iE cf.
picturile murale pre-dinasrice din Hierakonpolis, în prezent tn Muzeul din Cairo, iar pentru
Mesopotamia, Stela Eannatum a VWrurilor Ceea 2500 î.d.Cr,). Scuturi de forme ţi mărimi diferite au
fose la modă în diferite ţări şi în diferite epoci. Introducerea scuturilor mai mici, circulare, este asociată
cu venirea Oamenilor Mării în Levant la sfîrşitul mileniului al 2-lea î.d.Cr. în limba ebraică cel mai
obişnuit termen este magen, care desemnează adesea scuturile mici; sinnă este folosit pentru scuturile
mai mari. Acest ultim tip de scut a fost folosit de Goliat, care avea un om care săi poarte scutul CI Sam.
17:7). Scuturile mai mici erau purtate de arcaşi, cum au fost descendenţii lui Benjamin din armata lui
Asa (2 Cron. 14:6). Scuturile erau confecţionate de obicei dintr-o ramă de lemn acoperită cu piele de
animal care era unsă înainte de luptă (ţţ. 2 san. 1:2li Is. 21:s). sdnuile d€ @tal ot@u pr tecţie mai bună,
dar stînjeneau mişcările; pentru folosirea lor, vezi 1 împ. 14:27. Ca un compromis, scutudle de pi€le
p{t@u d lintuite d disui de mtl, p€trEr a le nlri e6.ien!..
b. Coiful
coildi de retal a{ i6t putare de $ldatj s!@idi şi acadieni în mileniul al 3-lea Î.d.Cr. Termenul ebraic este
qSba'/kdba' ţi este probabil de origine străină. Coifurile de metal erau scumpe ţi greu de confecţionat şi
de aceea în unele perioade au fost folosite numai de regi şi de conducătorii militari; Saul ia oferit lui
Goliat !rcpriul s:u @if de brcM penEu lupta cu coliat (r Sam. 17:38). Versetul din 2 Cron. 26:14 ar
putea fi interpretat tn esd cl li atuta lui luda din ftn€ lli Oria roF elda$i prilM! @ifili (din pble?),
Potrivit cu l Mac. 6:3S, îo perioada Seleucuilor, toată aruta da dotatd cu @ifrui de bbnz. Amta eririan!
care a atacat Palestina purta de obicei un coif conic, cu !ft6riNr:, avbd o prElursiE erc s; prot€j4 gîtul.
c. Platoşa
Platoşa a fost purtată pentru prima oară de luptătorii din carele de război (cf. Ier. 46:4) ţi de arcaşi (.cf.
Ier. 51:3), care nu se puteau apăra cu scuturi. Platoşa de zale, asxgurînd o protecţie mai buna decît cea
de piele şi, în acelaşi timp, fiind mai uşoară deeît platoşa masivă, era folosită pe scară largă în Orientul
Apropiat la jumătatea mileniului al 2-lea. Era scumpă şi de aceea Tutmes III C1490-1436 î.d.Cr.) s-a
bucurat c&id a capturat 200 de platoşe în prada luată de armata sa dupl lupb d€ la Meeh*lo. Nod (s@l!l
.l 15-la Î.d.Cr.) furnizează atît material dt şi dovezi scrise cu privire la compoziţia platoşei, Un text
menţionează o platoşă formată din 680 de zale, iar un altul o platoşă dir 1.03sS.s de z.le, Mdrims alelor
derhde de pdilE lor pe dato$A; €]e eu prire F tiele eu pe |6nturI
89
ARMURA ŞI ANME
cu u fi! de aF ne prin ni{te gnui Ecuie in zde tocmai pentru acest scop. Locul unde se îmbinau mînerile
era un punct_ slab, aşa cum se vede din întîmplareacuAhab(l împ. 22:34 ş.urm.) şi dintr-un basorelief
cu un car de război din vremea lui Tutmes IV. En ebraică termenul obişnuit este Siryân, care probabil
include platoşa pentru piept şi pentru spate. O asemenea armură a avut Goliat (1 Sam. 17:5); platoşe au
fost folosite ţi de lucrătorii lui Neemia (Neem. 4:16).
Termenul grec echivalent este thorax, folosit şi în 1 Mrc. 6:43 d El€rire la mqa poEu pot€jaa eld$!1or
de luld ai s€l$iznoi
Traducerea de către Tkrgum OnkeW a termenului tafl ră* din Exod. 28:32-39:32 cu cuvîntul „platoşă"
s-a dovedit a fi corecta, în lumina folosirii cuvîntului tahra în limba samariteană, care are tocmai acest
si wi J. M. cohen, VT, 24, l9?4i t. 361-366.
d. Gambiere
in 1 s5n. 17:6 !i * slqe cl ciliat a punat ftnhr! (MTmishaţ) de bronz pe picioare, iar uk traduce acest
termen cu termenul gr, knemides, „gambiere" (armură pentru picioare). Cuvîntul ebraic este un hapax
lego-menon, dar sensul nu para să fie în dubiu. Gambierele emu folosite în mod obişnuit de solda ţii
greci şi romani de mai rîrau.
II. Arme (ofensive)
a. Sabia
Sabia (ebr. ftereb) este arma cel mai des menţionată în Biblie, ln €Nne sdbiile {au de obkei drepte d
două tăişuri, asemănătoare cu pumnalele, şi erau folosite pentru a junghia (cf. săbiile găsite în Cimitirul
Esal din Ur {i de la D@l (A!aiolia), datud din @, 2soo Ld.cr,). P€ l. nijleul mil4iqlni al 3la au început
să fie folosite săbii încovoiate; exemplare din perioade ceva mai tîrzii au fost găsite la Byblos, Sfliem şi
Abydos. în prima jumătate a mileniului al 2-lea lamele erau încă destul de scurte şi abia în vremea
Resatdd No! <Un Egipt au hepui se is tolGite pe scară largă săbiile cu lame lungi. Odată cu sosirea
oaMilor Mrrii 6ehiile &ept€, d lan: l$81, aq ajuns să fie foarte răspîndite; cf. sabia purtînd numele
Faraonului Merenptah, descoperită la Ugarit (sffrşitul secolului al 13-lea Î.d.Cr.). Sabia a avut un rol
important în cucerirea Canaanului de către israeliţi (cf. Ios. 10:11; 11:11; etc.). De obicei sabia era
păstrată într-o teacă, admată de centură (cf. 2 Sam. 20:8); mînerele erau deseori ornamentate, dacă
judecăm după săbiile dao!.riE ln Egipt Ei Mspohi,a.
cwlotul c€l @iEi ds folo€it in NI ste md.naira (cf. Mat. 26:47). Bhomphaia, care apare numai o singlre
datI, ii ApdaliFa, m o ebie latl, iolGit! la început de traci. Asasinii revoluţionari evrei, sicari^ putau sub
haift p|ltMle r@, puti,n rubate (J6' RJ 2. 255). h smlndoue Teta'gtel. ebia 6te fo. losită adesea, prin
metonimie, ca să descrie războiul, sau ca un simbol al Cuvîntului lui Dumnezeu (cf. Ezec. 21:9; Efes.
6:17).
b. Suliţa ţi lancea
Suliţa (ebr. fianft), confecţionată dinrr-o coadă de lemn şi un vîrf metalic, iar în vremuri mai recente,
din fs (i 1 s.n. B:19; 17:D, @ folsit nult de sumerieni în mileniul al 3-lea. A rămas arma de bază a
infanteriei, în timp ce lancea, mai uşoară, era folosită
<te luptltorii dir cdele de rltzboi (ci practica din elgipt în timpul dirdiEtieicdele a 1+a fl mitoatde), In
limba ebraică există cuvîntul romah (deex. Jud.5:8), prin care probabil că se înţelege o suliţă uşoară sau
o lance (cf. Num. 25:7). Cuvtntul ebr. ktdân a fost tads de obicei Ja@" (de d. 1 sm 17:6), da această
traducere a fost contestată (cf. NEC, „pumnl'), i.r d@zile ad@ de sulu.ik d. rarboi de l. Qumran
confirmă sensul de „sabie". în anumite circumstanţe suliţa era un simbol al autorităţii regale (cf. 1 San.
22:6; 26:7t. rA@ta alirian! a fo16it ih asemenea furci si aruncătoare de land.
Cuvîntul gr. longche din Ioan 19-34 este echivalent cu termenul ebr. ft°nfţ. Unii au susţinut că termenul
„isop" din I@ 19:29 a lnleuit u cuvlnt din diginal care însemna Jance" (hyssăpos în loc de Jiyssos), dar
avem motive puternice să reţinem textul tradiţional,
e. Arcul ţi săgeata
clvint€le e!r, de b6?i rtnt ad4 d ia. Arcul aniic a avut probabil o singură curbură, sau poate că a fost
dublusnFr (*nDle de rct fel eor's din Egiptul pre-dinastic). Confecţionarea arcului compus a dus la o
creştere considerabilă a forţei şi razei de acţiune şi poate expîîca în parte superioritatea militară a aca-
disilo. s€orici $uDra Msi€nilor, t4 ortim parte a mileniului al 3-lea Î.d.Cr. Totuşi, a trecut încă aproape
u nileniu pini citrd ffil 6mpu a .js st fie folosit pe scară largă. Coame şi tendoane de animale erau legate
cu Kşii de lemn pentru a forma Taina arcului (cf. descrierea arcului lui Anat în legenda ugarttică
Aqhat); se poate să fi fost folosit şi bronz pentru a conferi tărie (cf. Ps. 18:34). Săgeţile erau
confecţionate de obicei din trestie iar la capăt aveau un vîrf metalic; ele erau purtate în tolbe de piete,
iar uneori şi carele de război erau dotate cu tolbe. într-o tolbă erau puse de obicei treizeci de săgeţi
(Amarna, N!zi) h!, d.c! tolba €R atatat{ 15 u er d€ rezboi, ea conţinea cindzeci de săgeţi (basoreliefuri
asiriene). Pentru a lega arcul, extremitatea lui inferioară era apăsată cu piciorul, iar cea superioara era
îndoită ca să permită legarea firului într-un locaş anume; de aid derivă expresia ebraică „a călca aicul";
arcaşii erau nmiti .Fltcetori de atui" (l€. s0:14). Din poPonn Israel, oamenii din seminţiile lui Beniamin,
Ruben, cad si M.nM su msd$ pentru dcatii lor (cJ 1 C6r. 5:1a: 12:?; 2 Crcn, 14:a).
d. Prostia
Praştia tqela) eia purtată în prindpal de păstori (de ex. Dasd, 1 se 17:40), penh. a sb.re ditulele silbatie
de la tm. su FnEu a p@ni nn!rr!. fierea animalelor din turmă. Era folosită ca armă de reztoi de ciltre
aturele €8rproe, sinene 9i babi-lonîene, deşi în cazul asirienilor dovezi grafice încep să fie găsite numai
din secolul al 8-!ea Î.d.Cr. Israeliţii au folosit de asemenea companii de prăştiasi în ar matele lor şi
oamenii din seminţia lui Beniamin, care iolo@! la lel d€ bine an!€l€ mîini, erau cei ui pric€puli
rDtiuibri ai 4etei a@ (1 co!. 12:2) Praştia era confecţionată dintr-o bucată de pînză sau dc piele, LgE6
cu c@le la @pet€le oPe. caPetele curelelor erau ţinute în mină iar praştia încărcată era rotită deasupra
capului, pînă cînd una dintre curele era eliberată brusc. Acest lucru este exprimat me taforic în Ier.
10:18. Pietre de praştie (pietre de rfu, rotunde sau ascuţite) trase de asediatorii asirieni au ict aisire in
ex€E,riL de h rlchts.
AX?AD
e. Securea de război
Securea de război, la fel ca şi buzduganul, era menită Fltru lupb .orp r. @rp ti 3E dife-rite fore $
mărimi. Există puţine referiri biblice. In Ier. 51:20 mappes (literal „zdrobitor", BDB) este tradus
picioeanu în RSV ţi secure de război" în WEB. Un cuvînt similar apare în expresia „unealtă de
nimicire" (sau, „armade măcel") în Ezec. 9:2. C*ARMATĂ, *RĂZB0L)
BIBLIOGRAFIE. Y. Yadin, Tfte Scrolls ofthe W&r of the Sons of Light against the Sons of Darkness,
1962; idem.. An of Ylarfare in Biblica! Landa in the Light of Archaeological Discovety, 1963; K.
Galing, SVT 15, 1966; p. 150-169.
&P.G,
ARNON. Pîrtu(wadO care se varsă fn partea de Ea Mării Moarte, de partea opusă cu En-Gedi. Acest
ptrîu forma graniţa de S a teritoriului lui Ruben în perioada ocupării ţării (Deur. 3:12, 16), iar anterior a
marcat 8d'{a dii's. M@b, la s, !i Ano& la N (Jud. 11:14. 19), lnwdatorii eRi 5u F.lwt Ahdul de L s spE
N ri ac4tl mve!!@ s'! dovedit a fi u DMt de cotitu! tr bloria Io., d€<).ge atuci au lut nl rt{plniE prin€le
te.ibrn b N de An@ @dt 2:24). Totuşi, *Piatra Moabită (itadul 10) menţionează că moabiţii locuiau în
Atarith, care este la N de pMu, sugertnd fie cucerirea incompletă de către evrei, fie infiltrarea ulterioară
a moabiţilor. Importanţa puiului este confirmata de mai multe fortăreţe ţi vaduri care se găsesc acolo;
vadurile sînt menţionate de Isaia (îs. 162).
RJ,W.
ABOBR. ldalitate tr lr:siordania, p€ malul de N al pltldd Arton (lakdi M6jib), \€snind drpra vaii adtui a
acetuia (D. B.ly, ft. G&8taph, o/the aiblq 1957, flg. 72 la p. 237); localitatea moderna 'Ara'ir (N.
Glueck, Explorations in Eastem Palescine I C= IAJOR14, 1934, p. 3,49-51 cun9.21 a !iPlaqa 11),
LM,22dehrEdeMaH M@n (Deut.2.36; 3:r2; 4:48j 16. 12:2). Ia lneputa rinloliat linita de Sa legatului
amorit al lui Sihon, apoi, limita teritoriului llj Ruts 06, 13:9, 16: Jud. 11:26 9i prcb.bn 33), fiind sediul
unei familii din Ruben (1 Cron. 5:8) si, mai tîrziu, limita cuceririlor lui Hazael, reţele Damas cdui, h
liqul lqi leru (2 irnp, ro:33), can nr @5dt @re, MEa, regele M@bului, ,,a zidit Am ţi a construit drumul
de lîngă Amon" (Piatra Moabită, rîndul 26); Aroer a rămas o cetate moabită pînâ în vremea lui Ieremia
(Ier. 48:18-20). fn Num. 32:34 se pare că Gad a ajutat la repararea cetăţilor recent cucerite, inclusiv
Aroer, înainte ca Moise să împartă taitodil€ hi Ruben ţi csd. ln 2 san, 24:s citim ct loan a început
recensămîntul poruncit de David de la Aer ti de la ctai6 din yale .ae 6te IEE cad, d pînă la Iaeier. Isaia
(17-1-3) a profeţit împotriva Aroerului (aflat în mîtaîle moabiţilor), împotriva Damascului ţi a lui
Efraim. „Cetatea care este în vale" (De{t, 2i36j los, r3:9,16, b toate Rv (dar nu!i 12i2, vezi av, rev); 2
Sam. 24:5) se poate să fie localitatea contemporana Khirbet el-Medeiyineh, la cea 11 km SE de Aioer
(Sîmons, Geographical and Tapagraphical TextsafeheOtdTestament, 19591sec.298,p. 116-117; pentru o
descriere, vezi Ghieck, op. cit., p. 36, No. 93).
2. i€liEt€ ln llasiord.nia, ,,tnainte ae Raba" (los. 13:25); ar putea fi localitatea modernă (es-SreiwiE),
la c. 3 1/2 kn sv de Rlba (ClKlq Explorations in Bastem Paleseine 0T (= AASOR18,19), 1939, p, 247,
249; p€n@ o dsift, vezi ibid,, p, 168-170 si fig. 55). Existenţa acestui Aroer, ta afara celui de la punctul
1 este îndoielnică, iar textul din los. 13:25 ar putea fi tradus „... jumătate din ţara Anumiţilor pînâ la
Aroer, care (ţară se întinde) pînă 1a Ra!a" (clK\ op ci., p. 249).
3. ld.litate ln Neghd (?ada de sft), tr lud,, la 19 km SE de BeiE€b.; nr preht Kftbet Ar deh (N. clG\ Rwsr
ir .h€ D6en, 19s9, p- 131-132, 134-13s), Prilde iuden drc su prinit d.rui de l. David la Tidas (1 san,
30126-23) s-au an.t ,,cei din Ae/'i prin$e vit€jn s{i eFu doi 6i ai lui ,,HotarL din Aroer" (1 Cron. 11:44).
K.A.K.
AR.PAC$AD(hebr. 'drpd$dd:x;iNTArphtud). Un fiu al \uiSe (Gen. 10;22; I CrcLx;iNTArphtud). r:12
24), cre s.a n5*ut la doi ani dnpa pobp (cen. 11:10). li MT se afirmă că el a fost tatăl lui Şeia, care s-a
născut ctad el awa 35 de ani (Gen. 10:24; 11:12; 1 Cron. 1:14, 24j K $ Penrateund saruntean d.u ai.i r3s
d€ ani), dar uele MSs ale * iltelpu pe couan lntr€ Arpacşad şi Şela, si este evident că acest text a fost
folGit d€ Lue 3:36. Arpaead a EIit l^ iotal 43a de di (ca. 11:13: m da 430. iar Porate!.hrl saM. ritean dă
acelaşi total deşi numerele componente stat di6eie). Au l6t mi€ citeE t@rn cu privirc la iden. tificarea
numelui, cele mai binecunoscute făctad legătu6 cu Ardrhu din iMipine creilofr€, nMele 8:. Arapanins,
<le Ia ce ddivs pbbabn nMele modern Kirkuk. Alte teorii consideră că sfîrşitul numelui, -kiad, este o
formă alterată a cuvînrului (kesed, kasdfrn), *„Caldeeni", şi de aceea susţin că ar fi legat de s
MesopotamieL A f6t slgerat! qi o etinoloaie iraniană, şi ta acest context trebuie menţionat câ în
ann,Apdite 0udit 1:1) * splm d u oareare Arpa.{ad (cI LX(A?h64dl a donnir pete Mqi al Eclatana.
Această carte, însă, este în mare măsură o ficţiune şi ta absenţa unui original ebraic nu avem nici o
garanţie că este vorba despre acelaşi nume. De aceea, numele continuă să fie necunoscut ta afara
Bibliei.
BIBUOGMFIE. J, Skimr, /CC C.r6&2,1930, !. 205, 231, 233; W t Albrigh! JBL 44, 7924, p. 38a-389;
W. Biandenstein, ta Sprachgeschichte und Wbrt-bedeutws: F66&ritt Albe Debtu^er, r9s4, p. s9 62j nr
Fntru o alti t@rie, G. Dci4 MaCon, 47, 1934, p. 1r9ul: rB, p. 47.
T.C.M,
ARPAD. Numele unei cetăţi ţi al unei provincii ara-ne <lin N siriei, tn pEpnt T€l} Rifeat, la c. 30 km
NV de Aleploj epEelh ta 195&64. Djn cM. l0o0 î,d.Cr.Arpad(acad.Arpadifu, aram. veche rpd), rapi-tala
ud tuftoliu tlibal rdmd, cueur e Bit AgsL opG Asidei 5li.t fl Hamt, D.ha*, d ln 743 i.d.Cr. d Uratu.
(,ARAITAT,) AreEG de rTiSla. Palassar III după un asediu de 2 ani ta 740 Î.d.Cr., s-a rasculat împreună
cu Hamat, Damasc şi Samaria ta 720, ti a fst recu€itA de SarSon II, Acesta este faptd cu caie se laudă
'Rabfacle la Irolim (2 lmp. 13:341
AT}AD
îs. 36:19; 37:13, W „Arphad"}, Distrugerea acestei cetăţi a simbolizat puterea copleşitoare a Asiriei Qs.
10:9; Ier. 49:23). Ultimul conducător al Arpadului, Maţi el, a semnat un tratat de vasalitate cu Ashur-
nirari V, regele Asiriei, în anul 754 l.d.Cr.; acest tratat ne-a rămas în limba asiriană; a semnat un alt
tratat cu un rege neidentificat, „Bar-Ga'yah din KTK" , şi acesta este înscris pe o stelă de piatră găsită la
Sefire (cf. Ies. e:32).
BIBIoGMflE. EMwFi: v M s. Wtlid, rroq 23,196r, p. 6&s7i idd.,,/insoR 17,1967, p. 69aAt iraq 29,
1967, p. 16-33; Tratat; ANET, p. S32 ş.urm., 6S9-661; J. A. Fitzmyer, Tfte Aramak Inscripţiona af sdrc,
1967. bJ.w
AKTA. în tot cursul istoriei îndelungate a Palestinei ţi a Siriei, aceste ţări au fost ocupate de popoare ţi
culturi mixte ţi de aceea nu este uşor să facem distincţie înrre arta evreiască sau iudaică ţi arta contem-
porană din Egipt, Siria, Mesopotamia sau Fenkia; de asemenea, arta iudaică de mai tîrziu nu poate fi
separată de importurile, imitaţiile sau influenţele heleniste ţi greco-romane. în fiecare perioadă, însă,
descoperirile *arheologice indică anumite stiluri locale dezvoltate înti-un context bine definit.
a, Arta preistorici
încrustaţiile natufiene în os, din regiunea Cârmei (cea. 8.000 î.d.Cr.), mtnerele de seceră încrustate ţi o
ga-zelă desenată cu roşu de ocru pe calcar sau craniile decorate cu scoici de kauri, un obicei neolitic din
lerihonul dinainte de olărit Ceea 6500 id.CrO constituie, alături de figurine ţi figurile votive, o galerie a
unei lungi istorii a artei. Cele mai vechi picturi murale care au dăinuit pînă în vremea noastră provin
din Teteilat Ghassul, în valea Iordanului (cea 3500 î.d.Cr.)- O frescă policromă foloseşte modele geo-
metrice centrate în jurul unei stele cu opt colţuri şi înconjurată de siluete ţi balauri (?}. Altele lugrăvesc
o pasăre şi un grup de siluete, probabil închinători. Stilul aminteşte de arta contemporană din Asiria
(Teii Halaf). Oamenii neobuci din Ierihon au decorat vasele arse de lut roşu cu desene geomerice. în
alte părţi, *flldeşul ţi osul au fost folosite pentru confecţionarea unor lucruri de preţ cum sînt figurinele
şi obiectele de rcbilie' (d€ ex.. Abu Matar, ea a90o-330o ',cr).
b. Arta canaanită (3.000-1,200 Ld.Cr.)
Aceasta trebuie studiată în stiînsă legătură cu caracteristicile dezvoltării regionale; astfel, înrîlnim rea-
lizări artistice care variază de la sta tuia cu gravuri fine de la Teii Mardih (*EBLA) ţi paharul de argint
gravat de la Ain Samiyeh (amîndouă reilectînd influenţă, mesopotamiană}, pînă la versiunile locale
obişnuite de figurine şi statui. Figurinele de metal din Byblos, hlbelourile cu încrustaţii de fildeş sau
confecţionate din fildeş găsite într-un mormînt din El Jisr (MB n) indică influenţe egiptene puternice, în
timp ce un b.sElief de baal! din Blahn lui vdinnin d€ 'A lalah (secolul al 18-lea) este asemănător cu cele
găsite în Anatolia şi Palestina CHaţor). Figura lui Yarim-lim, la fel ca şi sculptura mai recentă a lui
Idrimi de Alalah (cea 1460 Î.d.Cr.}, par să indice originea de tip s@rjan.
Către sfirşitul Epocii Bronzului sfat tntîlrute multe forme artistice locale mixte, cum este stela lui Baal,
care este o combinaţie tntre elemente egiptene (poziţia şi o parte a îmbrăcămintei), anatoliene (coiful ţi
frizura) ţi siriene (îmbrăcămintea). Sculpturile tn fildeş din această perioadă au fost comparate cu arta
miceneanâ şi cu cea mesopotamiană. O placă de aur cu lucrătură fină, descoperită la *Ugarit, foloseşte
motive mitologice. Către sBiţitul acestei perioade a-par o serie de basoreliefuri care urmează tradiţia
stelei sculptate de la Bet-Şean (MN II, sub influenţă egipteană) ţi plăci votive dedicate zeului local
Mekal din Khirbet Baiu a (Dransiordania). tntre imaginile de "idoli putem include o statuie de bronz
acoperită cu aur, găsită la Meghido, ţi sculpturi în fildeş, executate cu măiestrie şi descoperite la
Lachiş, leii el-Farah sau Meghido (secolul al 12-lea). Din această perioada provine de asemenea un
număr mare de vase de lut pictate, folosind motive locale, deşi unele erau cunoscute deja din Siria ţi
Mesopotamia. Decoraţiile cu o spirală caracteristică ţi cu o „pasăre" marchează cănile şi ulcioarele cu
două urechi ale filistenilor din zona de coastă.
c Arta evreiască (cea 1,200-586 Ld.Cr.) Atunci cînd israeliţii au intrat îu ţară se pare că s-au produs
prea puţine schimbări în produsele locale, care erau într-o perioadă de declin în întreg Orientul Apro -
piat. Se pare că ei nu au importat forme indigene, deşi nu au fost lipsiţi de capacitatea de a aprecia arta
ţi folosirea ei în *arte şi meşteşuguri. Ei primiseră ca daruri bijuterii egiptene fine (Exod. 12:35) şi au
folosit aur şi argint pentru facerea viţelului de aur, după modelul egiptean, la scurtă vreme după Exod
(Exod. 32:2-4). Israelitii au donat lucrurile cele mai frumoase pe care le-au avut pentru a decora
*Cortul întflniriî care a fost construit sub îndrumarea unui om din Iuda, Beţaleei, care era el însuşi
talentat în ce priveşte lucrările în lemn ţi metal, cît şi în *broderie (Exod. 3s:30_33)
Odată cu creşterea prosperităţii în timpul domniei lui David ţi Solomon, evreii au chemat artişti
fenicieni ca să-i instruiască pe lucrătorii Locali. întrudt planurile *arhitecturale şi de construcţie pentru
*palatul lui David şi pentru *Templul construit de Solomon tn Ierusalim au primit aprobarea regelui,
faptul acesta poate fi un indiciu că gusturile evreilor nu se deosebeau semnificativ de gusturile vecinilor
lor din Siro-Fenkia.
Porunca a doua, care spune: „Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sînt sus în
ceruri ... pe pămînt... sau în ape" (Exod. 20:4} mi a condamnat arta ci idolatria la care putea conduce (v.
5). în practică, se pare că a fost interpretată doar ca o interdicţie de a reprezenta siluete omeneşti ţi este
*nmfi.ahv f.ptul c, nu . fGt d4openr ni'i u asemenea obiect de ană care să fie în mod indubitabil
evreiesc sau iudaic. Templul, !a fel ca şi cortul întflnirii, a 16l deMr cu lei LEripali cu cap de om {'Hl'
RUVCM), cu grifoni înaripaţi, palmieriţi motive florale şi arboricole. în altă parte sînt întânite siluete şi
simboluri egiptene, cît şi păsări şi reptile şi o mulţime de animale (lei, tauri), iar în decoraţiile de la
Templu înrîlnim modele (de ex. ghioşe; 1 Imp. 6:18); asemenea motive sînt găsite pe obiecte
contemporane din fildeş descoperite la Samaria şi Haţor, desenate pe vase de lut şi încrustate pe sigilii.
92

ARTA
Regii ţi oamenii bogaţi au angajat meşteşugari caresaleînfrumuseţezecasele(lîmp. 22-39) şi faptul
acesta este condamnat numai Cuid este considerat un lux nepotrivit, o expresie de interes egoist, în
timp ca casa şt lucrarea lui Dumnezeu erau neglijate (Amos 3:15; Ps. 45:8; Hag. 1:4). Trebuie să ne
amintim, însă, că evreii au încurajat 'muzica, literatura (attt proza cit ţi poezia) ţi oratoria, ţi în felul
acesta au stabilit un standard înalt pentru „exprimarea artistică", standard care a influenţat profund arta
de mai tfrziu.
d. Mijloace de exprimare artistică (i) Pictura. întrucît egiptenii şi amoriţii (de ex. Fresca învestiturii, de
la Marţ) aveau obiceiul sa picteze diferite scene pe pereţii tencuiţi, este posibil ca şi evreii sh fi făcut
lucrul acesta, deşi prea puţine exemple sînt cunoscute. Pigmenţi au fost găsiţi în cuisul excavaţiilor
(vezi ţi secţiunea „\bpsi6or" din articolul •ARTE ŞI MEŞTEŞUGURI), iar rosul de ocru (în ebr. iSEr) a
fost folosit pentru picturi pe pereţi si pe lemn 0q. 22:14; EE. 23:14). ohoUba, in !&hn al 6l@, a văzut
pe un perete haldei (chaldei) pictaţi (în ebr. moloh, ,fi spoi, a unge") cu un roşu aprins (Ezec. 23:14).
(îp Sculptura tn lemn. Beţaleel şi ajutorul său, Alroli.b, a! condu luqnrib d€ ciodit $ln letu (fc°roîeţ es)
pentru Cortul întîlnirii, inclusiv stilpii cu opir.lui tub8te (Exod. 96:33i 35:33) ri altud @ coame, avînd
nişte scobituri pentru grătar (36:2-4). Templul construit de Şolomon a fost acoperit cu lemn d€ lnr
a@p€dt cr cedru (1 !np, 6:1s-16) id la margine a avut o aplicll cu frunze de palmier şi borduri
dshiLge(2crc., 3:5). P@liiti qrle edusculptat€ (jniqtă'60 cu basoreliefuri cu boboci de lotus, flori de crin
şi finici, formînd o floare triplă (av „boboci de floare şi flori deschise"), palmieri şi chipuri de *he-rvini
i Olh!, 6:13, 29). Utile dh l€m de rEllin aveau încrustaţii (hâqâ) similare ţi gravuri scobite (v, 32-35);
totul era acoperit cu aur, aţa cum se făcea cu lemnul scump şi cu obiectele de fildeş. întrucît lemnul de
esenţă tare, cum este santalul ţi abanosul, trebuia sr ie i6po.tat (l ltnp. 1o:1r), i.rii ci.plibdi tal@taCt
erau puţini, folosirea pereţilor îmbrăcaţi cu lemn Csă-pan), lucrările minuţioase în lemn şi ferestrele
sculptate, au fost considerate o manifestare extravagantă de bogăţie (Ier. 22:14; Hag. 1:4) Templul lui
Ezechie! a fst coreput cq panoui *dptate p€ 6E da! heruvimi cu două feţe, alternînd cu palmieri şi pui
de lei, iar utile exterioare erau căptuşite CHifp) cu lemn (Ezec 41:16-26),
Mobili€r ni!!$6 *tnptat ti alte obie.E de lee$ cutii, linguri şi diferite vase au fost găsite în mimm-tele
„amonte" de la lerihon. întrucît sculpturile în lemn din Egiptul antic (cea 2000-500 î.d.Cr.) „atît cel€
lwi cît di {inhiatuile, au atiro u niv€l nea.lar tn Europa pînă în perioada Renaşterii", aceste lucrări
trebuie sâ ii fost cunoscute de evreii bogaţi. Vezi de asemenea secţiunea „Tîmplar" din articolul *ARTE
ŞI MEŞTEŞUGURI.
(iii) Sculpturile tn fildeş. încă înjur de 3400-3300 Î.d.Cr. (Abu Matar) fildeşul ţi osul erau prelucrate în
Palestina pentru a confecţiona obiecte de preţ, figurine şi mobilier. Era încrustat (în special în panouri
de lad, culptat, cioplit *! lu@t h basElid. Fn. deşurile „canaanite" includ o vază cosmetică modelată în
forma unei femei, avînd un capac de forma unei irtuni (Lachiş, secolul al 14-lea td.Cr.) sau de tip

Hathor (Haţor, secolul al 13-lea î.d.Cr.), o lingură de unguent, modelată în forma unei femei care înoată
şi pdnde o FE Otu seit Mi6in) * clte€ pixide (caete pentru bijuterii) cu siluete umane. După o perioadă
de declin în artă, panourile încrustate de la Meghido, confecţionate probabil de meşteşugari locali din
secolele al 12-l€ e! al 1Gle, lEzintl ** ditu de vials li dE u cSe .teat pe don prhett€ tribut; această scenă
este similară cu cea făcuta mai tirziu FnEu soloM [2 cm, 9:U-18].
Fildesurile găsite la Samaria, datînd din vremea lui Ahab, arată influenţa artei feniciene, eu elementele
sale egiptene, siro-hitite şi asiriene. Ele se aseamănă mul t cu fildesurile contemporane găsite la Aislan
Tash (sirn') şi Nirdd (lrat) * se poate oe pdinr di! aceeaşi „scoală" sau breaslă de meşteşugari. Unele
sînt acoperite cu aur sau încrustate cu aur, lazurit, pietre colorate sau sticlă. Motive artistice care apar
frecvent includ „floarea de lotus" şi heruvimii, menţionate deja în secţiunea despre sculptura m lemn şi
artele înrudite; de asemenea, întănim panouri cu un cap de femeie (Astarte?) la fereastră, animale
culcate sau care sug, siluete ţi simboluri „egiptene", în special copilul Horus fngenunchiat. O paletă
cosmetică asortată ţi un vas pentru mirodenii, găsite la Haţor (secold al 3-lea), au un <l€l ciodit simptu
tt slit de provenienţă israelită.
(iv) Sculptura. Au fost recuperate cîteva sculpturi din Palestina, datînd din perioada „canaanitâ". Statuia
de b.u€lt . lui Baal, qe.io4 dtela cu s.awi pi6idve, .u doul dirn ddidte !l sa, altdele de la Haţor, zeiţa în
forma de şarpe încolăcit, de la Beit MiEio. Eebuie .oBiilehte .Iltui de Dicicrele mi-nuţions sculptate ale
unei statui din Haţor (secolul al 13-lqa Î.d.Cr.), ţi arată că aici puteau fi întâlniţi artişti buni şi mediocri.
O cupă de piatră pentru tămîie, avînd forma unei mUni care ţine o cana\ provine din aceeaşi cetate
(secolul al 8-lea) şi arata afinităţi cu arta asi-riană contemporană. Bolovanul din canalul de apă de ra
kcli& (setul al 9lea td.ci), nodelat h lolft uui on cq b.tbg, aht{ ci Men! din Pal$tila nu au fo6t liFti de
spirjt inrentiv, Dd pinn ffi .u f6t descoperite puţine lucruri care să fiu supravieţuit ţi lu.5de kcinilor lor
(.te a. latofasll sulptar al lui Ahiram din Byblos) sînt mai bine cunoscute. Capireluile spiEle e{site la
Meghido ti Sil@ia, p66. srele elor de tip Io.i.4 prcb.bil .! au fGt slniac cu e1e foLcite l. TdrplL h !€!
i..da Macabeilo., artişti decoratori de formaţie helenist-iudaică au gravat în piatră roadele ţării (struguri,
frunze de etrog ţi acant), simboluri care sînt găsite şi pe monedele folosite ca *bani.
O bradn speirlS a lEritoriior @le co{ecli.Fu osuare în Ierusalim ne-au lăsat cîteva sipete încrustate cu
stele cu şase colţuri, rozete, flori şi chiar motive arhitecturale.
(v) Gravareasigiiiilor. Cilindrii, scarabeii, peceţile şi sigiliile cilindrice găsite în Palestina poartă motive
,retr'ciem" tilice, cm rtnt el€ glslte pe obiete de fildeş, deşi în cazul acestora discurile înaripate şi
scarabeii înaripaţi apar mai frecvent. Figura umană este gravată adesea începînd din perioada
monarhiei ţi includerea numelor personale pare să fie mai obişnuită în Israel decît în ţările învecinate.
Reprezentările grafice sînt rare pe sigiliile iudaice şi acest fapt poate arăta atenţia mai mare acordată
interdicţiei religioase (eui*ti@ec.de mi ss).
93
ARTA
(vi) Lucrări tn metal. Avem indicaţii că evreii erau experţi în prelucrarea metalelor, dar prea puţine lu -
cruri au dăinuit pînă la noi. Priceperea lor este in<licatl d. ,rta{l niniatuaL d€ brcu, slrir ia Me. ghido,
lucrat în sul ajurat, prezentind invocarea unui zeu aşezat pe tron Ceea 1.000 td.Cr.). ,^area" de aramă
(bronz) din Templul construit de Solomon, s-a socotit efi o dntârit cam 23.000 de kg si era con-
fecţionată din bronz turnat, gros de 8 cm şl avea un diametru de 4,6 m şi o înălţime de 2,3 m, iar
marginea era încrustată cu „petale". „Marea" se sprijinea pe spatele a doisprezece boi, turnaţi separat şi
aranjaţi în patru triade de sprijin (1 împ. 7:23 ş.urm.). Avea o capacitate de drea 50.000 de litri şi
trebuie să fi fost o eatize rehrclogi.i Emeab0i ('IAcHlN $l BOAZ).
Multe dintre motivele şt materialele folosite în i-vi sînt similare cu cele folosite în alte *arte şi meş -
teşuguri, cum este prelucrarea metalelor, şi sînt cunoscute din lucrări de artă din afara Palestinei. Nu
este posibil să spunem în ce măsura *dansul era considera t artă sau parte a unui ritual sacru.
BtsUOCIAFIE, d Raifenbela, Anciat Hebrtu Arts, 1950; H. H.Frankforţ, The Art and Ardiiteaure of
Ancient Orient 1963; A. Moortgart, T7ie An of anciet M6opor6ia 1969.
DJ.W,
ARXAXERXE. Cebr. arcahîastă, cu diferite voca-lizări, derivînd din limba persana veche, arta-x$a ro,
„regat al dreptăţii"). 1. Artaxerxe 1 (Longimanus), 464-424 î.d.Cr. în timpul domniei sale Ezra şi
Neemia au plecat la Ierusalim, potrivit cu Ezra 7:1; Neem. 2:1; etc. Unii au susţinut că în primul caz
cronicarul 1-a confundat cu Artaxerxe II (Mnemon), 404-359 Î.d.Cr., dE nu a6 dci s notiv d DllM la
tdoialA cronica biblică, (Vezi J. Stafford Wright, The Date of Ea t CaminA ro t.ruolqn, !954).
2. E6 4:7, trcbabil c! $ ati 6te brba d6p€ Artaxerxe I şi acţiunea se petrece cu puţin înainte de Neem.
1:1 ş.urm., etnd regele a schimbat Edictul din !a 4:21, Altii lau idatiftat (inpbb.b[) d psu-do-Smerdis.
care a domnit cîteva luni, în 522-521 Î.d.Cr.
3. LXX redă Artaxerxe tn loc de *Ahaşveroş, tn *Esters, şi unii cred că regele despre care este vorba
ajd 6te AnaxE*I r, 404,359 Ld,ci
BIBLIOGR.AIIE, A- T, Olrutead, Hitrory of the Per sian Empire, 1946.
J.S.W.
ARTE ŞI MEŞTEŞUGURI. în tot cursul istoriei tor locuitorii Palestinei âu menţinut aceleaşi
meşteşuguri de barj @ d Einij lor d a! folcit potru confecţionarea diferitelor obiecte, lut, metal, fibre,
lemn şi piatră. Prelucrarea acestor materiale era ocupaţia oricărui ţăran, sprijinit de femei care torceau,
ţeseau ţi făceau de mlncare. Contactele cu ţări mai avansate din punct de vedere tehnologic le-au
permis evreilor să înveţe şi să adapteze pentru folosinţa lor meşteşuguri mai specializate ţi în felul
acesta probabil că ei nu au fost lipsiţi niciodată de meşteşugari, deşi arholosia a *6 la luhh., rudJE
dinEe lucrlrile loi
Avem dovezi că israelirii, deşi nu s-au remarcat prin inhtiviEta s d.d€rul lor artisdrc, au apE ciat o
lucrare bine realizată. Posedarea unor deprind€d c6 ar fln cel€ ale hi B.!al€€l, din minlia lui ruda, aq rct
osidec u dd divin (Exod, 31:3j 35:31; 2a3). PrEluaM deruluia f6t itrvClati de h filisteni (1 Sam. 13:20),
iar secretele vopsirii au fost învăţate de la fenicieni, care au pus la dispoziţie proiectanţi, meşteri şi
meseriaşi care să completeze forţa de muncă locală disponibilă pentru proiecte majore cum au fost
construirea palatului regal al lui David şt a Templului din Ierusalim (vezi secţiunea IH-c de mai jos), în
secolul 1 SJ.Cr., arta producerii 3ticli a fdt idponat{ din Tir,
I, Meşteşuguri şi bresle meşteşugăreşti
Din motive de economie şi aprovizionare, meşteşugarii mai pricepuţi locuiau în oraşele sau cetăţile mai
mari, lucrtod de obicei hEu setor speial, @ in laa ruile Gtq) nodde. Aftssta a du la olr"nim asociaţiilor
meşteşugăreşti sau breslelor numite „familii", care erau situate uneori într-un oraş unde era concentrată
activitatea lor; astfel, scribii erau la labes (1 Cron. 2:SS), iar vopsitorii şi ţesătorii la Teii Beit MiFiE
tDeE?; I ctun, 4:21), l, Irulin ar@ite sectoare erau rezervate pentru lucrătorii tn lemn şi în ?iatl (1 crcn.
4114; N€d- 11:3s);or6rn (MaL 27:7) şi nălbitorii (2 împ. 18:17) aveau ogoare ale lor, în atah ziduilor
etlCi. Menbrul rei br6le ela lhit „fiu" al meşteşugului său (de ex., aurarii din Neem. 3:8, 31). fn vremea
NT, breslele erau grupuri politice puternice care lucrau cu autorizaţie imperială. Dimi-Eie a snds b@la
aginrarilor din Efe (Ia!t. 19: 24), id faptul cl Aleendru 6ie nuntit ,cIkEFi!" (lucrător în cupru - gr.
chalkcus) lasă să se înţeleagă ci d membd al @i @rcne b6l€ (2 Tin. 4:14). Un termen general (tn ebr.
haraă, „unul care taie în, unul care născoceşte") este folosit atît pentru meşteşugari în general (Exod.
38:23; 2 Sam. 5:11) cît şi pentru lucrătorii specializaţi în prelucrarea metaLdli tre ci 6re rcrba de cupru
(2 Crcn. 24:12r 16. 40:19) Fu de 6er (Is. 44:12j 2 Crcn, 24:12). Aet refren itulade pe cei dre prcsltec {i
rdnn€26 metalul (Ier. 10:9) cît ţi pe cei care lucrează în lemn (îs. 44:13; 2 împ. 12:12), cei care
prelucrează piatra (2 Sam. 5:11), cei care gravează pietre preţioase (Ercd. 23:11) su ei speializad in
@nf€cliomEa idolilor (îs. 44:9-20).
n. Uneltele de bază
în Pal6tiE au f6t glsite, dadd din mui 9reis. torice, cuţite, râzătoare şi săpăligi de cremene; cremenea a
continuat să fie folosită multă vreme pentru unelte rudimentare, pentru seceri, tn care cremenea este
prinsă într-un semicerc de lut, sau pentru amnare. unelEle d. lem Fi ci@mL ?i piu.l€ de piaEA 3lnt
foarte vechi. Fierul meteoric a fost folosit atunci cînd a idt ditonibil (ca. 4:22), 1a fel d d dprul Etiv,
încă din cea. 6.000 î.d.Cr. fn Palestina cuprul a fost tolGit ln nod obi{Nit din 3200 td.cr., i.r 6s si ueltele
de 6er au fst rolGite din abwi46 dupa sosirea filistenilor, c. 1190 Î.d.Cr. (cf. 1 împ. 6:7). Topoarele, cu
mînere de lemn, erau folosite pentru tăiat copaci (Deut. 19:5), iar cuţitele (Gen. 22:6) erau folosite
pentru diferite scopuri, inclusiv pentru mîncat (Prv. 30:14), Uneltele sbt ltmlioMte lrenct cu termeni
evreieşti colectivi, k% „vase, instrumente",
94

sau hereb, care include sabia, cuţitul ţi otice obiect cu tăiş ascuţit. Topoarele de Ser (2 împ. 6:5),
fierăstraiele (1 împ. 7:9), teslele, săpăligile, răzuitoarele, dălţile, suUle, burghiele şi cuiele [Ier. 10:3-4)
erau folosite în nod obtNit ţi şi-au llsr uthele !l obietele d€coperite ui excavaţii.
HI. Dovezi arheologice
a. Olarul
cele Ei khi ve d€ lur cKte @vin dh N Siriei ţi sînt datate în jur de 8000 î.d.Cr. Totuşi, abia în c. 4000
Î.d.Cr. au folosit olarii o roată simplă, iar în
c. 3000 Î.d.Cr. a fost inventată roată cu rotaţie rapidă. 'Olarul, al cărui mod de lucru este descris ui Ier.
13:3-4, şedea pe un scaun de piatră şi cu picioarele tnvfrtea o roată mare din piatră sau lemn, situată
uitr-o groapă, şi această roată Envîrtea o altă roată de pjatA pe c@ o nodelat i!,ul. Ua atelier .le oLr. cu
„doua pietre" (v. 3), a fost descoperit la Lachiş (c. 1200 t.d.Cr.}. Roţi mai nuci confecţionate din piatră
sau din lut ţi care se roteau într-un disc cu ax datează dtn wl@ noMrhiei ti au fo6t gtsilE L M€snidq
Ghezer ţi Haţor. Lutul folosit pentru vasele mai fine sau pentru tăbliţe de scris era pregătit prin călcarea
m picioare a lutului brut amestecat cu apă (îs. 41:25]. Pentru dezvoltarea olăritului şi pentru tipurile de
vase
d. Ilt iolcire, Ezl artiolll TOLAR. cultdre p6!r! ars vase de lut au fost găsite în multe locuri din
Palestina, deşi rareori a rămas ceva mai mult decît vatra de ars. lingă atelierul unui olar din Meghido se
află trei *cuptoare ui formă de „IT (secolul al 8-lea sau al 7-lea t.d.Cr.).
b. Conslrucitiml
Confecţionarea de *cărămizi uscate la soare, pentru a fi folosite în construirea locuinţelor obişnuite,
făcea parte din munca sezonieră a ţăranului, care îşi acoperea casa cu lut sau trestie, întinse peste
acoperişul din buşteni. Asemenea clădiri necesitau îngrijire permanentă, in cîteva cazuri cărămizile
făcute în tipare au fost arse ţi probabil că aceasta a fost lucrarea olarului.
Cuvîntul ebr. bând, care înseamnă „a construi" şi „a reconstrui, a repara" ţi „constructor", este folosit
atît pentru lucrătorii calificaţi cît şi pentru cei necalificaţi (2 Cron. 34:îl) care erau necesari pentru
lucrul la orice proiect mare unde lucrau pietrari, tîni-plari şl mulţi cărăuşi şi oameni necalificaţi.
Clădirile
ARTG $I MESERII
mari erau construite dupâ un plan, sub supravegherea unui meşter constructor (gr. iircnitefcton;! Cor.
3:10).
Locul de construcţie era măsurat mat întîi cu frîn-ghia de măsurat, care consta dintr-o sfoară sau o
filnghierhia (2 s.n. 8:2; z5n, 2:1), o a!, (1 Lap. 7:1s) sau un fir de in împletit (Ezec. (40:3) marcat în coţi
(1 ltn4 7:rs, 23), Ir ltrmuile helenirE @ foldt6 o trestie marcată în prăjini (Apoc. 11:1; 21:15). Pentru
măsurarea unui teren puteau fi folosite mai multe Mnghii (2 Sam. 8:2); măsurătoarea era scrisă pe plan.
Lucrarea celui ce măsura terenul este considerată un sidol al judft*ii dilnp 0s. 2&U; td. 31:39),
Progresul făcut în construire era verificat de meşterul constructor cu un „fir cu plumb", o sfoară avînd
la €pit o buad de plMb *u c6iro! (tno&; Anos 7:7.3), opiaEA(2.h.4:ro) su u obi*r 8ru (h ebr,
tnvSqeleQ; 2 împ. 21:13), care indica dacă udul era vertical. Acesta era un simbol al testării adevărului
(Îs. 28:17). Metafora construirii era folosită frecvent, deoarece Dumnezeu, ca un constructor zideşte o
naFre (P.. 69:3s), @ lui Davld (Ps. 39:4) 5i ebla s., Frelerelihul (Ps. 147:2), D€ *m€@, Bisica 6t
@bpaEte cuocEdire(1 cor. 3:9; I pet. 2:4-6). Pavel foloseşte cuvîntul „a zidi", „a edifica" (gr. oiko-
rfomeo) de vreo 20 de ori. Credincioşii sînt zidiţi (epoikodomeo) în Cristos (Col. 2:7) şi suit îndemnaţi
să se zidească ei înşişi în credinţă (Iuda 20).
c Tîmplarut
Arft ro6if (Mat. r3:5s) dt qi lsu (Md! 6:3) a! practicat meseria străveche de tîmplar (gr. cektonj. Un
lucrltor prtepur !! pRlu@a lemutui (.br, ha-ro! etfrn) făcea toate lucrările de tîmptărie necesare în
construcţii ■ făcea acoperişul, uşi, ferestre şi scări. El confecţiona de asemenea mobilier - paturi,
scaune, mese si scăunele pentru picioare. Asemenea obiecte de mobilier, cît şl vase, linguri şi cutii cu
încrustaţii fine au fost găsite în mormintele din Ierihon (cea 1800 î.d.Cr.). Tîmplarul confecţiona şi
utilaje agricole, cum sînt plugul, jugul, uneltele de treierat (2 Sam. 24:22) sau seîndurile (îs. 28:27-28)
ţi maşinile de irigat. în cetăţile mari, grupuri de tîmplari care construiau care în timp de pace, în timp de
război făceau care de război (Ctnt, 3:9). în Levant, construirea de corăbii se pare că a rămas un
monopol fenician, cu centrul în Tir, unde erau construite corăbii din lemn de chiparos, cu catarge de
cedru ţi vîsle de stejar (Ezec. 27:5-6). ("CORĂBII.) Unii tîmpiari făceau idoli (îs. 44:13-17).

n"y ----nv-------- recator d' tunir

ps insj —vopsitor {de pînză roşie)
gnwty
hmw .....
—,culp,or
.-..dtntlar
Diferite ocupării Sn Egiptul antic şi numele lor Sn hieroglife şi tn tramliterare.
9S
ARTE Şl MESERII
Deşi israeliţii au prelucrat ei înşişi lemnul pentru lucrurile din Cortul înfflnrrii (E*od. 25), pentru con-
struirea palatului lui David [2 Sânt. 5:11) ţi a Amplului construit de Solomon, lemnul şi tîmplarii cu
experienţă au fost furnizaţi de Tir, potrivit unei înţelegeri. Acelaşi lucru a fost făcut pentru Templul de
mai tîrriu (Essra 3:7) ţi poate şi pentru repararea Tem-pldul, <lspE tr sL ln 2 cFr 24:12.
Cioplirea lemnului a fost efectuată de cîţiva specialişti (Exod. 31:5; 35:33), care se poate să fi lucrat ţi
tn os ţi fa fildeş. Aceştia nu lucrat heruvimul pentru primul Templu (1 hap, 6:23) şi alte obiecte de artă.
Pentru aceste lucrări a fost importat lemn de esenţă tare, lemn de abanos, santal şi cimşir, tn timp ce
lemnul local de cedru, chiparos, stejar, frasin (Is. 44:14) şi acada a fost folosit pentru ttmplărie; lemnul
de dqd @ lolodt in lbd obitnuit Fntiq {tElte agricole. (*P0MI)
Ttmplarul avea roai multe unelte specifice: o unealtă pentru marcat (sered), compasul sau unealta de
împărţit {m'kSiâ'i, tesla (maqsu'ă - ,p unealtă de răzuit", „rindea", Îs. 44:13), barda mică (ma^ăd),
fierăstrăul de fier (unele emu cu doua tăişuri), pilele (Ier. 10:4), burghiul ţi docanul de lemn (halmăţ,
Jud. 5:26) ţi ciocanul; imaqqăbă, îs. 44:12) ctt şi diferite dălţi ţi sule; exemple de asemenea unelte au
fost descoperite. Attt cuiele cit şi îmbinările cu pecie pot fi îniilnite In obiecte de lemn de la mijlocul
epocii bronzului şi din perioada monadriei. In vremea romană erau folosite diferite tipuri de rindele de
lemn şi cuţite.
d. Pietrarul
întrucît transportul şi prelucrarea pietrei erau costisitoare, folosirea pietrei într-o casă particulara era
considerată o extravaganţă (Amos 5:11), iar pentru clădirile publice mai importante piatra era folosită
cu economie şi numai pentru elementele esenţiale. ^PIATRĂ UNGHIULARA, *ARHTTECTURĂ.) în
timp ce în Egipt existau cariere pentru exploatarea granitului, gresiei, cuarţitului şi calcarului, In
Palestina exista numai calcar. Blocurile de pietre mai tari folosite pentru construirea Templului şi a
altor clădiri impunătoare au fost prelucrate tn liban, mai înainte să fie importate (1 împ. 6:7). Pietrarul
folosea In mare măsură aceleaşi unelte ca şi tâmplarul, pentru a tăia piatia de calcar (1 împ. 7:9) şi
pentru a o ciopli cu ciocanul şi dalta sau cu ciocanul de zidărit. Pentru a scoate din carieră blocuri mari
de piatră erau folosite pene care erau bătute cu ciocane de lemn şi înmuiate pînâ and piatra crăpa din
cauza forţei lor de expansiune; această metoda era folosită în mod obişnuit în Orientul Apropiat. Piatra
tare era modelată prin lovituri repetate cu un ciocan de metal (ebr. patttl). Un asemenea ciocan este
folosit pentru a descrie acţiunea cuvntnnd ditn Qd. 23:29) $i a putemicdui Babilon (let 5023).
Pi4:rrarii edpru de *lt@a nomint b 8rctele naturale din dealuri sau săpau puţuri tn zonele de deal,
pentru ca apoi să excaveze camere mortuare (îs. 22:16). Exemple foarte bune de asemenea mausolee de
familie pot fi întîlnite la Berşemeş (secolul al 8-lea Ld.Cr.) şi în Jurul Ierusalimului (secolul al S-lea
î.d.Cr. şi secolul 1 Î.d.Cr. - secolul al 2-lea d.Cr.). Rezervoare sau cisterne adinei, cum stnt cele săpate
la Lachiş, Meghido şi Gtubeon, au necesitat săparea şi transportul manual a 400.000 de metri cubi de
piatră de calcar. A.olo, d h tuElele de aF rlp€to ile pietrari
si de mineri, continuă să fie vizibile urmele dălţilor lor. (TMINERII TARHIIZCru{A TSTLOAM,)
în perioada monarhiei au fost tăiate pietre mari pentru a servi drept baze pentru snlpi, iar începînd cu
secolul al 10-lea Ld.Cr. au fost făcute construcţii din piatră cioplită, măsurată cu grijă. în perioada
elenistă, clădirile irodiene din Ierusalim, Maepela şi alte locuri, ne arată felul tn care blocuri imense de
piatră erau cioplite cu aiîta grijă îrtcît puteau fi aliniate fără mortar şi chiar în zilele noastre este
imposibil să introduci titre blocurile de piatră o lamă de cuţit. Asemenea lucrări minuţioase pot fi
văzute la Meghido, în secolul al 9-lea. Semne lăsate de pietrari pot fi văzute pe o serie de construcţii
cum sînt treptele sinagogii din Capemaum. Pietrarii erau folosiţi şi pentru a face inscripţii pe pietre;
pentru aceasta era folosită scrierea cursivă, deoarece exemplele pe care le avem din mormtntul lui
Şebna, tunelul Siloamului şi fragmentul din Samaria nu indică nici o adaptare la materialul pentru
*scrfere. Inscripţii fine pot fi găsite pe sigilii.
e. Metalurgii
Cuprul (arama) era prelucrat în mod obişnuit în PalestiM. tnethd di! ea. 32m tdcr. Dule @. 2000 Ld.Cr.
a devenit obişnuită folosirea bronzului în loc de cupru şi acest material a continuat să fie folosit ţi după
introducerea fierului Solomon a dispus confecţionarea unor obiecte mari, cum sînt srflpii pentru
Templu, turnaţi din bronz de către un metalurg din Tfr.care i-a turnat în tipare de lut din valea
Iordanului, între Sucot şi Zaretan (1 fmp. 7:46; 2 Cron. 4:17). Datorită tăriei sale mai mari, fierul era
preferat pentru confecţionarea de unelte agricole şi arme, dar tehnicile de producere si întreţinere erau
mai complicate. La început Israel nu a cunoscut prelucrarea fierului şi a depins de filisteni pentru
furnizarea uneltelor de fier (1s;*. 3,19.22),
Metalurgul lucra ta cetate folosind un cuptor alimentat cu aer suflat cu foaie din piele (în ebr. map-
puah, „o unealtă de suflat"). De aceea metalurgul era nMit d€ obiei el e rund (clrb@ie)", s tidu rnrudk
cu termenul acadian nappăhu Os. 54:16). Cuprul şi bronzul erau rafinate în creuzete (evr. masrip, Pr.
17:3[ 27:21) şi apoi erau turnate în forme de piatră sau de lut. Fierul, pe de altă parte era forjat prin
barerc p€ nicovdl.:i (h eb.. pda4 I! 41:7). Fierarul este numit, cum este şi firesc, „cel care bate
nicovala", în timp ce lucrStoru) în bronz, caie trebuia să cioplească şi să îndrepte obiectele turnate cu
ciocanul, este numit „cel care netezeşte cu ciocanul" (îs. 41:7). Tehnicile de lipire, nituire şi turnare au
fost practicate de aceşti meşteşugari şi le-au permis sa confecţioneze obiecte complexe. Un asemenea
obiect 6te u 6tativ nic din M*hido 6re, da.! 6te rie provenienţă israelită, arată că deprinderile lor tehnice
dr! l el dc b@ € 3i tle Birilor lor,
Metalurgii confecţionau o serie de vase ţi obiecte de metal, lame de plug, vîrfuri pentru ţepuşele de
îmboldit boii, furci, osii şi topoare, cît şi ace, fibule (din secolul al 10-lea î.d.Cr.), figurine şi
instrumente mici. Confecţionarea cuţitelor, care erau strîns înrudite cu pumnalele şi săbiile, cu vîrfurile
de lance ţi de suliţă, şi cu alte arme de război (* ARMURĂ ŞI ARME), ne aminteşrte cu cîtâ uşurinţă
aceşti meşteşugari puteau să treacă de la confecţionarea de arme la con-
,
}
Femeile au posedat bijuterii încă din vechime ţi aceasta eta pentru ele singura metodă de a poseda ţi de
a păstra averea personală. Aurarii ţi argintarii foloseau foaie pentru a ventila cuptoarele lor mici ţi
turnau produsele lor cu ajutorul unor tipare de steatit sau de lut. Greperdue, granulaţia, filigranul ţi
încrus-taliile cl@oete @u t€hnci foldiie de awdri şi argintari.
/ TăbfcanA
Pielea tratată a oilor şt a caprelor era folosită pentru anumite articole de îmbrăcăminte (Lev. 13:48;
Num. 3I:20), Fmu sdale $ cule (2 l,ap. 1:3; Mar. 3:4). Pieile cusute erau folosite ca vase ieftine pentru
a$ (cn, 21:141, vin (Mdr. 9:17) s! atte!€nEtr lichid€ (Jud. 4:19) . Uhli piene @u cuute {b fom umr
„sticle". Pielea era folosită uneori pentru corturi (Exod. 25:5; Num. 4:6), dar mal ales pentru articole
militare, cum sînt coifurile, tolbele, hamurile pentru care de război, praştiile ţi scuturile (acestea erau
unse bine pentru a preveni crăparea sau pătrunderea săgeţilor; 2 Sd, r:t1i Is, 21:5). Sdndal€le dtn dele
de focă sau purcel de mare erau un semn de lux Ezec. 16:10), deşi este posibil ca, la fel ca în Egipt ţi
Asiria, pielea fină să fi fost folosită pentru a acoperi paturi, ea@ d alte atiol€ de tubilid.
întrueît tShăcitul este o operaţiune rău mirositoare, era efectuată de obicei in afara cetăţilor ţi in
apDpi@ uor sui d€ .p5. vizi6 fdcutn d€ Petru ld sino!, tAh{can4 afara din loF CF3pi 9:43; 10:6, 32)
arata în ce măsură a trecut el peste reţinerile legate de contactul cu ceea ce era necurat din punct de
vedere ceremonial. Procesul începea prin îndepărtarea grăsimii animalului de pe piele, folosind
tszlttoar de piaEd eq cuFre de Eial, Plrd ea îndepărtat prin răzuire, prin înmuierea pielii în urină sau
prin frecare cu sodă. După aceea pielea era prelucrată fie prin animare, fie prin frecare cu un ulei, fle
prin tanare cu coajă de lemnsau cu frunze. Dacă părul sau blana nu era îndepărtată, pielea era tratată cu
alaun obţinut din Marea Moartă sau din Egipt, era uscată !a soare si apoi tratată cu ulei pentru a-i
elimina rigiditatea.
g. Vtţpsitorul
Meşteşugul antic al vopsitului era cunoscut evreilor încă din vremea Exoddui, cînd pieile folGit€e
reildpenrru Cortul înnlnM au fost vopsite în roşu Moşind lichidul obţinut prin zdrobirea insectelor
cochineale găsite în ltejai (!xod. 26:1. 31: t6.8: ts. 14:4). ColoEmll purpuriu închis sau roţu-violet de
„Tir" sau colorantul „Imperial", preparat din molustele purpura si murex găsite pe coasta de E a
Mediteranei, a fost în principal un monopol fenician şi a fost folosit pentru vopsirea hainelor foarte
scumpe care erau un semn de rang şi rcbl€ts (Jud. 826; P@, 3r:22; r@ 16:19; Apoa. 18; 12,16).
Comerţul cu acestea este atestat în textele de la Ras Shamra (cea. 1500 î.d.Cr.). Acesta a fost colorantul
„purpuriu" folosit pentru ţesătura cortului (Exod. 26:31; 28:5), pentru perdeaua din Tfemplu; ^albastru,
purpuriu şi cărămiziu" erau variante ale aellia{i colotut (2 cbn. 3.14): &ela5i @ldant a fost folosit
pentru haina pusă pe Isus la judecată (loan 19:2, S), Băştinaşii israeliţi au învăţat acest meşteşug de Ir
nelErU din Tir, la @€ lui S.lonon (2 crn,
ARTBMIS
2:7). Iidia făcea comerţ în Tîarira cu material tratat în mod sUnilar (Fapt. 16:14). VeâJNES 22, 1963, p.
lMş.urm.
în Palestina, coloranţii galbeni erau obţinuţi prin măcinarea cojilor de rodii; fenicienii foloseau de ase-
menea şofran şi curcumă. Albastrul era obţinut din plantele de indigo (Indigo/era ttnctoria) importat din
Siria sau Egipt, unde a fost transplantat din India. Glastul (drobuşor) a fost cunoscut după anul 300 îJC
La lUl Beit Mi6in (= D€bii?) aq f6t @iEte şase sau şapte plante producătoare de coloranţi, indi-dnd
faptul că producţia textilă era importantă în acel loc. La Teii Amal, în apropiere de Bet-Şean, au fost
cl6ite mulre v@ de lur d ghem de ad @lopt6, alături de obiecte legate de ţesătorie, cum sînt greu tăţile
penEir rrzboiul .le l6uc
h. NSlbiand
Arta înălbirii, a curăţirii ţi albirii pînzei, a fost importantă datorită preţului ridicat al pînzei şi datorită
nevoii de a curaţi fibrele de uleiuri şl răşini naturale înainte de vopsire, fn multe locuri năltritoml era si
vopsitor.
De obicei nălbitorul lucra în afara cetăţilor, aproape de un curs de apă unde pînza să poată fi curăţită
prin batere pe o piatră aflata în apă. De aceea nălbi-torul era numit de multe ori „cel care calcă £n
teasc" (în ebr. kăbqs). Locul de lîngă zidul de E al Ierusalimdui, a&r5 di! cetate, urde hlin€le €F! hrirc
la soare ca să se usuce, era numit „dmpulnătbitorului" (2 Imp. t3:17; L. 7:3; 36:2). HaheL ld Cdrt@, ln
urma schimbării Ia faţă, sînt descrise ca fiind mai albe derît albul care poate fi obţinut de orice nălbitor
(gr. gnapheus, „col care tratează pînza" ; Mica 9:3).
Pentru curăţire se importa uneori natran (nitrat) din Egipt, unde era folosit ca săpun, în amestec cu un
lut alb (Prov. 25:20; Ier. 2:22), LesuTe alcaline erau obtinute cu ltlrinF din eN;a d$telor, tar ,pepunul"
(în ebr. horit, kdiţ) era obţinut prin arderea plantei de sodă (Salsola kali). „Leşta nălbitorului", în Mal.
3:2, probabil că a fost „cenuşă de boriţ, întructt nltntul d€ potriu {i de rodiu * pae c! nu *q cunoscute în
Siria sau Palestina, deşi au fost găsite în Babilonia.
Alte nEtqugu! *AKTĂ, «COSMETICE $l PAR-FUMURI, .F!-DES, ,ToRs sl TlstT, 'BRobERE:
sticlărie, «STICLĂ; alte referiri la meşteşuguri, «MUZICA TEGIP1 aASlRIAti cf6idrBAllLONlA, l
BEUoCRAFIE. C. Sinsq (€d,), A Hittoty oJ tun-noro8/, 1, 1954; C. l. V\itight, aibli.4l Ar.ha6logt, 1957,
p. 191.194j R, J. Fqbe, 3tudi6 in Anciar Technology, 1-8, 1955-64; A. Reifenberg, Ancient He-
brtwArts, 1950; A. Lacas,Ancîent Egyptian Materials ond induni6, 1952; J. JMia6, J%aIq i^ the nme
oJJ66, 1969i D. sEbng {i D. Be*r! Rond Crafls, 1976.
DJ.W.
ARTEMIS. Acesta a fost numele grec al sseiţei identificate cu zeiţa romană Diana din mitologia
clasică. Numele Artemis este pre-grec. Ea apare pentru prima dată în literatura greacă drept stăpînă şi
protectoare a .niturelor relbri@. (q w K c. curhrie, ftc Greeks and their Gods, 1950, p. 99 ş.urm.) în
Grecia
97
ARTBMIS
propriu-zisă ea era venerată ca si fiica a lui Zeus ţi Leto, ţi soră geamănă a lui Apolo. Groaza care a
cuprins-o cînd a aflat de durerile avute de mama sa la naşterea ef a făcut-o să aibă aversiune faţă de că-
sătorie. Ea era zeiţa lunii ţi a vînătoarei si era zugrăvită în general ca o vînătoarc, înconjurată de cîini.
Templul ei din *Efes era una dintre cele şapte minuni ale lumii ţi se pare că aid închinarea adusă „zeiţei
fecioare" a fost combinată cu un cult al fertilităţii al zeiţei-mamă a Asiei Mici. Templul ei era sprijinit
pe 100 de coloane masive, dintre care unele erau sculptate. Potrivit tradiţiei, statuia ei a căzut din cer la
Efes (Fapt. 19:35] şi se crede că această poveste se refeiă la un meteorit; Pliniu povesteşte despre o
piatră imensă aflată deasupra intrării, despre care se spunea că a fost pusă acolo de însăţi Diana.
Venerarea ei era condusă de preoţi eunuci, numiţi megabyzoi (Strabo, 14. 1. 23), iar arheologii au
descoperit statui ale ei cu mulţi sîhi. Argintarii care făceau mici altare votive, prezendnd zeiţa
odihnindu-se înconjurată de leii săi, sau poate modele in miniatură ale templului, au provocat răscoala
din Efes atunci cînd Pa vel a predicat acolo (Fapt. 19:23-20:1). Strigătul lor: „Mare este Diana (Arte-
nl!) efelilorl' (Fart. 19:23, 34) 6te .t6rar de o inscripţie din Efes care o numeşte „Artemis cea mare"
(OG, 2963c; Grtek Iracriptivns in cheBritish Musam, iii, 1890, 481. 324).
\fezisi*DrMrnUE;ConybeareşiHcwsori,X.ţft:ond EpiilBd oJ St PatL 1001, ep, I6j J, t wboa, Dir-
roveries atEphesus, 1877. D.H.W.
AXVAI'. 9a. 27.a; 1 Mac. 15:23; (AEdu) qi t+ cuitorii săi, arvaditii, Gen. 10:18; 1 Cron. 1:16. Loca-
litatea modernă (Rund), o insulă mică la 3 km de coasta Siriei (Fenicia antica) ţi aproximativ 80 de km
N de Byblos. Cea mai nordică dintre patru cetăţi feniciene mari, aplătit tribut unor regi asirieni care au
remarcat calităţile ei maritime. O perioadă de independenţa din cea 627 f.d.Cr, a fost încheiată de Ne-
bueadneţar {ANET, p. 308). în timpul acestor perioade a fost un port secundar pentru Tir ţi Sidon.
Importanţa comercială a fost redobîndită în sub stapînirea Perşi ei ţi a SeJeutiiîlor, dar în vremurile
romane a fost înlooitt de Arr.ndu (nod. (AnB)), c.o.o,
ARVUNA. (în gr. arrabon, un cuvînt semitic împrumutat; ebr.' "Erâ&n; lat. arrha, arr(/i)abo). Este tra-
ducerea unui termen comercial. Introdus probabil în apus de comercianţii fenicieni. înseamnă, in sens
strict, prima rată dintr-un cadou «au dintr-o plată, ca o garanţie că va veni ţi restul (vezi arvuna în tran -
zacţiile comerciale modeme). Plata arvunei face obligatorie plata restului sumei. în sensul acesta Pavel
spune că darul Duhului este o arvună pentru moştenirea creştinului (Efes. 1:14; 2 Cor. 1:22; 5:5) - o
garanţie, o anticipare «au o primă rată din gloria viitoare. în sens mai general, un arrabon este orice
garanţie sau orice sumă depusă ca semn că o plata mai mare va fi făcută ulterior; vezi în LXX, Gen.
38:17-18, 20, traduce "ărăbn. BIBLIOGRAFIE. O. Becker, WD-NTT 2, p. 39 ş.urm.; J. Behm, TONT
1, p, 475.
J,I.P.
AsA. (h €b. -da ). 1. Al trdlea rsE al lt.dli independent al lui Iuda, a domnit 41 de ani (cea. 91r87o
td.cr.). PrbldE .irniz&ii <loMiei s5t€ cu cea a Iui *Baeşa (1 împ. 16:8, Baeşa a murit în anul al 26-lea al
lui Asa; 2 Cron. 16:1, Baeşa a atacat Iuda m anul al 36-lea al lui Asa) este soluţionată în prezent într-un
mod foarte plauzibil dacă presupunem că autorul Cronicilor socoteşte anii de la dezbinarea regatului
unitar. Prima parte a domniei sale a fost caracterizată de un zel religios care a dus la abolirea zeilor
pâgîni ţi a prostituţiei cultice. Amploarea reformei sale ţi extinderea cultelor păgîne este indicată de
faptul că Asa a îndepărtat-o pe mama (bunica) sa •Maaca din poziţia sa oficiată (1 împ. 15:13). El nu a
distrus toate înălţimile din Israel, dar ni se spune că devotamentul său (faţă de Dumenzeu, n.tr.) a fost
motivul pentru care ţara s-a bucurat de pace pentru o vreme (2 Cron. 15:15, 19). Cronicarul prezintă în
victoria remarcabilă asupra lui *Zerah, etiopianul (2 Cron. 14:9), ţi o atribuie credinţei sale în Iahve; ia
contrast cu aceasta prezintă faptul că a cerut ajutorul Siriei ca să-1 învingă pe Baeşa. Această acţiune,
care se poate să fi fost declanşată de trecerea unui număr mare de isiaeKri de partea lui Asa (2 Cron.
15:9), i-a permis să fortifice Miţpa ţi Gheba (nu Ghibca, uoQ, care au constituit după aceea graniţa de
N a lui Iuda. Ultima parte a domniei sale a fost marcată de boală (2 Cron. 16:12) şi de războaie
neîntrerupte, care au fost privite de cronicar ca un rezultat al faptului că Asa nu a continuat să Be
dependent faţă de Iahve (2 Cron. 16:7 ş.urm.),
2. Un levit 6ul hi E.3fr, url diftie prinn c* s-au întors din Exil si s-au aşezat din nou în Palestina.
wo.
ASAEL (în ebr, 'asăh% „Dumnezeu a făcut"). 1. Fiul surorii lui David, frate cu Ioab ţi Abiţai (1 Cron.
2:16). Era renumit pentru alergarea sa foarte sprintenă, dar cînd a alergat ca să-1 urmărească pe *Abner
după lupta de la Gabaon, acesta a fost forţat să-şi folosească experienţa militară mai mare si 1-a omoiît
(2 Ss. 2r1a 9.m,). Ae&E a dar M$reri la o duşmănie Sîngeroasă ţi Abner a fost omoiît de toab în mod
miţelesc (2 Sam. 3:27 ş.urm.). El face parte dinEE ei Beial de httltori .lEl ai ld David (2 Sara. 23:24) ţi
este scris că a fost căpetenie peste 24.000 de luptători rînduiţi să-l slujească pe David in luna a patra (1
Cron. 27:7). Această listă se poate să fi fost schiţată la începutul domniei lui David, iar mai tîrziu locul
lui Asael a fost luat de fiul său Zebadia.
2. Unul dintre cei nouă leviti pe care Iosafat i-a trimis Împreună cu preoţii şi slujbaşii oficiali într-o
misiune educativă în cetăţile lui Iuda (2 Cron. 17:8).
3. Supraveghetor care ajuta la strtngerea zeciuielilor pentru Templu tn timpul lui Ezechia (2 Cron.
31:13).
4. Tatăl lui Ionatan care s-a opus Instalării unui grup de oameni aleşi care să-i reprezinte pe cei întorşi
din Exil pentru a hotărî cu privire la despărţirea de nevest€r€ rdlG (!@ 10:1s).
W.O.
ASAF. (în ebr. 6ut bl L€vi (1 leviţilor cîntăre vale) cînd a [tx salim (1 Cron. ] al corului care < Asaf" au
Tămas cânţi pînă în vn 20:14; 35:15;I au fost tn prin Asaf a avut re recunoscut ca < chia a restaurai cf.
atribuirea rj feţia lui lahazi exact dacă Asaf dacă 2 Cron. 5: etc. 2. Păzitor regelui persan
ASASINI. Un
reda cuvîntul; referă aici la i menul a fost a] naţionalişti evr se înarmau cu „oameni cu pui foloseau
penai considerau duş 257;/Int. 20.1
ASCALON.
coasta de Sa Pi arată că oraşul în secolul al 1! menţionat în tt în *scrisorile d cînd liderul As în Deut.
2:23 : pre-filisteană. (ANET, p. 256,
A fost cuce bmdit indeper cetăţi filistene •Gaza, *Asdoc Gat (2 Sam. 1 Asqaluna într-i pînă cînd a fa
care a înăbuşii pe Sharruludaj
Ascalonul teană în cea, 6 î.d.Cr. pentru c nica Bab.). Rej fost duşi la Ba 2, 19X9, p, 29. (47:5-7) şi Ţel
asupra Ierusal soartă asemăn 11). Ascalonu Imperiului Per în 104 S.d.Cr.
ASCULIA,f
ASAF. (înebr. lăsăp}. 1. Un urmaş al lui Gherşom, fiul lui Levi (1 Cron. 6:39); numit de conducătorul
leviţilor cîntăref principal, a cîntat la dmbale (chimvale) cînd a fost adus Chivotul k-gămîntului la Ieru-
salim (1 Cron. 15:17,19). David 1-a făcut conducător al corului care conducea închinarea (16:4-5).
„Fiii lui Asaf' au rămas cea mai importanta familie de muzicanţi pînă In vremea restaurârii (1 Cton.
25:2; 2 Cron. 20:14; 35:15: Eh 3:10; Nffi. L\r17, 22i 72t35) li au fost în principal cîntăreţi şi cintăreri la
dmbale. Asaf a avut reputaţia de a fi un văzător şi a fost recunoscut ca şi autor al psalmilor folosiţi dnd
Eze-chia a restaurat închinarea la Templu (2 Cron. 29:30; cf. atribuirea tradiţională a Ps. 50, 73-83; cf.
şi profqla lli lahaziel 2 crcn. 20:14 sjm). Nu e rde exact daca Asaf a trăitpînâ ta dedicarea Templului sau
da.a 2 con, s:12 s refdA dd l. ,'6nnia lui Asf', etc. 2. Păzitorul pădurilor din Palestina, tn timpul te8dri
pssan ArErere (Nffi. 2:O. J.P.U.L
ASASINI. Un termen folosit în Fapt. 21:38 pentru a reda cuvîntul gr, sikarioi (în trad. rom. „tîlhari"),
se referă aid la urmaşii unui *iinpostor egiptean. Termenul a fost aplicat în special la grupuri de
militanţi naţionalişti evrei care pe la jumătatea secolului ld.Cr. se înarmau cu pumnale (lat. sicae, şi de
aici sicarii, „oameni cu pumnale") ascunse sub haine şi pe care le foloseau pentru a se debarasa de
oamenii pe care Ei considerau duşmani ai naţiunii {Josephus, BJ 2.254-257; AM. 20, 163.165,
16&133),
RF.B.
ASCAION. oEd (odd (Aqaldi) * ant pe coasta de S a Palestinei, între Jaffa ţi Gaza. Excavaţiile arată că
oraşul a fost locuit din vremuri neolitice pînă în sbl al 13-lea .cr, (rEl s, 19ss, !. 271). Ete menţionat în
texte egiptene (secolele 19-15 Î.d.Cr.) şi în rsisdile de la Abifu (slul al 14'lea Ld,crJ cînd liderul
Ascalonului, Widiya, a ajutat pe Habiru. în Deut. 2:23 s-ar putea să fie o referire la ocuparea pre-
ftlisteanâ. Cetatea a fost jefuita de Ramses II (ANET, p, 256, cf. stela Merenptah, ANET, p. 378).
A fost cucerită de luda (Jud. 1:18), dar şi-a redo-bîndit independenţa şi a fost una dintre cele dnd cltali
fliliaE Mjor (Ie. 1313); a tsr aliair o *Gaza, *Asdod şi *Ecron (Amos 1:1-7) şi uneori cu Clt (2 Ss.
1:20). f,Iislar-Pile6d u a trarsfmat Aiqalwia într-un vasal al Asiriei în anul 733 î.d.Cr-, pîna dnd a fost
cucerită de Sanherib, regele Asiriei, care a înăbuşit revolta lui Sîdqa şi 1-a aşezat pe tron p€ Sh&dudd
C/01 Ld.Cr).
Ascalonul a ajuns din nou sub dominaţie egipteană în cea, 630 î.d.Cr., dar a fost atacat în anul 604
I.d.Cr. pentru câ s-a împotrivit lui Nebucadneţar (Cronica Bab.). Regele Aga a fost omorît iar
prizonierii au fost duşi la Babilon în 598 Î.d.Cr. (M&angts Dussaud 2,1939, p. 298). Acest eveniment,
prezis de Ieremia (47:5-7) şi Ţefania (2:4-7), a avut un efect profund i Ierusalimului, care avea să
împărtăşească o i asemănătoare cîţiva ani mai tîrciu (Ier. 52:4-
. Ascalonul a fost subordonat Tirului în vremea riului perean si a devenit o cetate elenistă liberă
104 ft.cr,. A f6r. !€ir! de !@tn (1 M.c.
10:86). Irod cel Mare a înfrumuseţat cetatea, care a fost cetatea sa natală. Excavaţiile (1921-76) au scos
la lumină rămăşiţe succesive canaanite, filistene, persane, eleniste şi, în special, romane.
BtsuocRAll!_ E4XI'4 L 1975, p. 121.130,
D,I.W,
ASCULTARE, 'verbul ebr. tradus „a asculta" sau „a se supune" este Sama' b", care înseamnă lit. „a lua
aminte". Verbul folosit în LXX şi în NT este hypakouo (substantivul hypaide; adjectivul, hypekoos), un
cu-vînt compus derivat de la akauo, care înseamnă şi „a auzi", \ferbul hypakouă înseamnă iiteral „a auri
sub". NT foloseşte de asemenea eisakouo (1 Cor. 14:21), lit, „a auzi tn", peithomai şi pâtharcheo (Tit
3:1). Aceste ultime două cuvinte exprimă ideea de a se lăsa îndupl€.at d, 6pectiv, d. a * ep@ falb de
altoftate. Ideea de ascultare pe care o sugerează acest vocabular este aceea de a auzi ceea ce are loc sub
autoritatea sau influenta uui wbitor si a.sta 6uire due la d. formare eu cererea vorbitorului. Pentru ca
ascultarea să fie datorată unei persoane, persoana aceea trebuie să aibă (o) dreptul de a porund şi (2>)
trebuie să-şi poată face cunoscute cerinţele. Astfel, datoria omului de a asculta de Făcătorul său
presupune (a) stăpînirea lui Dumnezeu şi (t) revelaţia Sa. VT descrie de obicei ascultarea faţă de
Dumnezeu ca ascultarea (auzirea) 6e a v&ii Lui (carc pure ast p€ (6)), n€ . ,orondlor Lui (rEupunt'd (t)
d pufrd ac.ntul pe (a). Neascultarea este descrisă ca şi cum omul nu ar auzi vocea îui Dumnezeu dnd El
vorbeşte (Ps. 81:11; Ier. 7:24, 28).
Potrivit Scripturii, Dumnezeu cere ca revelaţia Sa să fie luată ca normă pentru toată viaţa omului.
Astfel, ascultarea de Dumnezeu este un concept suficient de larg îneît să includă toată religia şi
moralitatea biblică. Biblia insistă asupra faptului că actele externe izolate de omagiu adus lui
Dumnezeu nu pot compensa lipsa de ascultare consecventă în inimă şi în conduită (1 Sam. 1s:22; ct tq.
7:22 r.w.).
Neascultarea lui Adara, primul om reprezentativ, şi ascultarea perfectă a celui deal doilea om reprezen-
tativ, Isus Cristos, sînt factori decisivi în destinul fiecărui om. Abaterea lui Adam de la ascultare a
aruncat omenirea în vinovăţie, condamnare şi moarte (Rom. 5:9; ICor. 1S:22), Ascultarea neabătută a
lui Cristos, ,,p!l, la n@ttd' (Filip. 2:8; cJ Er, s:3; 1o:s-1o) a dobidit bdJepdtiE (ac.eptar€ lEinr@ lli DM-
nezeu) şi viaţă (părtăşie cu Dumnezeu) pentru toţi cei @re q€d în El (Ron. 5:1s-19,
Cînd Dumnezeu a dat legămîntul vechi, accentul a f6t p6 p€ eulaEa de ceriniele rui daci poporul a vrut
să se bucure de favoarea Lui (Exod. 19:5, etej. în promisiunea legămîntul ui nou, însă, accentul a fost
pus pe ascultare ca un dar pentru oameni, pentru ca să * potl blMa de fa@M Lui oer, 31:33; 32:40; cf.
Ea. 36:26 t,M.t 37:2r.26\,
Credinţa în Evanghelie şi în Isus Cristos este ascultarc (Fapi 6:7; Roe 6:17; EB. 5:9; 1 Pet, 1:22),
deoarece Dumnezeu porunceşte lucrul acesta (cf. Ioan 6:29; Hoan3:23). Necredinţa este neascultare
(Rom. 10:16; 2 T5, 1.4; 1 P.!. 2:Aj 3:1: 4:U). O viaţă de ascultare faţă de Dumnezeu este rodul credinţei
{cf. e j s{ .pE l$ AEan, Gd, 22.18j Er. 11:3, 17 ş.urm.; Iac. 2:21 ş.urm.).
99
A$CULTARE
Ascultarea creştină înseamnă Imitarea lui Dumnezeu în sfinţenia Lui (1 Pet. î:15ş.urm.) ţi imitarea lui
Cristos bi umilinţă ţi dragoste (loan 13:14 ţ.urm., 34 ţ.urm.; Filip. 2:5 ş.urm.; Efes. 4:32-5:2). Aceasta
iîvoieşte din recunoştinţa pentru darul primit (Rom. 12:1 ţ.urm.), nu dinrr-o dorinţă de a dştiga vreun
merit şi de a te îndreptăţi singur înaintea lui Dumnezeu. De fapt, respectarea legii din acest ultim moriv
nu 6te edtae fa$ de Dweze\ ci teMi on trdiul (R6. 9.3r-1o:3),
Ar.dt3E de autoritatea dnduirt de Dlftreu infamiile (Efcffi. 5:22ş.urm; 6:lş.urm.;qf. 2Tim.3:2), ln bbaic!
(Filip, 2:12' !q, L3:7) 9i li bbt (Mat 22:21: Rm, l3:1 0,m.; 1Pet. 2:13 f.llmi nt 3rl) face parte din
ascultarea creştina faţă de Dumnezeu. Totuşi, atunci cînd există o contradicţie intre cerinţe, creştinul
trebuia să fie gata să nu asculte de oameni, ci .le Dllrea (ct Fatt, 5j29).
BIBOCIAFIE. W MudL., N,DNTI 2, p, 172' 180.
JJ.P.
ASDOD. tl AeMod, ln 6 km de 6 €t coltenpots cu acelaşi nume, a fost o cetate fUisteană importantă,
menţionată pentru prima oară în texte de la sfîrşitul epocii bronzului (Sos. 11:22) care vorbesc despre
Ugarit, Se poate să se fi împotrivit încercărilor Iui Iuda de a !reri ,m ti <le a s $ablli a@lo 0s. 13:3;
1s:46-47). A awt s pon inloitant (Aehdod-Ydi tn scrierile acadiene, Asdudimmu; cf. ANET, p. 236) şl
im templu al lui Dagon în care a fost dus chivotul legământului (1 Sam. 5:1 ş.urm.). Cetatea Asdod a
fost atacata de Ozia, regele lui Iuda (2 Cron, 26:6). Potrivii unor inscripţii asiriene, atunci dnd s-a
răsculat împotriva Asiriei care a Înlocuit pe regele Azuri cu fratele său, cetatea Asdudit a fost jefuită de
Sargon H în anul 7r1 l.d-cr A€b c8lamitlli au fst Edate ln sis de A(6 (1:3) 9i Isia (20:1). Mal deiu a tort
a*diati timp de 29 de ani de Pstik I, Fsele a8rptului
(Herodotus2.157), a devenit o provincie babiloniană şl a f6t slab! oer. 25:20) {i ptr!.ftn (Tef. 23; Ah.
9:6). A fost repopulată parţial dupâ Exil Ofeem. 13: 23-24). în timpul Macabeilor cetatea se numea
Azotus €i idolaEi, ei a otas atacsi din psrr.a lui I@n Ha$ moneanul şi loan Hyrcanus (1 Mac. 5:68;
10:84). Cetatea a fost separată de ludea de către Pompei (Jos. 71/ 1. 156), reconstruită de Gabinius şi
apoi dată de către Augustus lui Salome, sora lui Irod; a avut o pdioadr d.nlnorire (!apt. a:40) p$r!
dnda@pitolat înfaţaluiTitus.
Excavaţiile făcute (1962-72) continuă această istorie qi au @ la lsil! ulm ale @qarii de .nir€ canaaniţi,
fîlisieni (templu) şi probabil de către Solo-mon (poarta).
BIBLIOGRAFIE,EAEffl, l,p.l03-119;F.M.Cross, Ji d D. N. rEdna& l,$on 17s, 194, p. 4a 9.lm - d6pre
dtrsle te.eiidi).
DJ.W.
ASIA. P.ntn eGi Asia a d*mat fie @ntin6td, Se ■ mai frecvent - numele regiunii Asia Mică, cu €pitala
Lr 3f6. Prclinci3 &i, a indu o si€ d€ sbe srcji cd i! solul al 3-l€a _ld,cr, au ajN sb dominaţia regilor
Pergamuhtf. în 133 î.d.Cr., posesiunile regale au fost lăsate moştenire romanilor ţi apoi regiunea a fost
organizată ca provincie romană, inlu,!d toat! .@ra ae v a ari.i Mci lnpreurd .u insulele adiacente; în
interior s-a întins pină in podişul Anatoliei. A existat o pleiada de State greceşti care au suferit mai întîi
din cauzfe exploatării romane, dar în eri@da NT s.a! rcfecut 6l au aerEir c.le Mi st!-iuit@rc cen$e ale
elenisidui dD llre, Juisdictia rcMn! a to6t *Eitata ?!ir noui eu mi ndte sisi Fiodice (aSoraioi Fapt.
19:36) Fb m prezidau proconsuli senatoriali sau legaţi (.anthypa-toi Oil.), Republicile sHe{ti au totrut o
&.fede. 6tie a cArei Drincipals nDdalibte de dprimre €n cultul Romei si al lui Augustus, oficiat pentru
prima

Provincia romană Asia procensuiară (după 133 td.Cr.J

100
ASIGUf,ARE
oară la Pergam. Nu se ştie sigur daca „asiarhii" (Fapt 19:31; în rom. „dregători") erau foşti mari preoţi
ai cultului sau membri ai adunări federale. în orice caz, ei reprezintă elita politica pro-romană. (J. A. O.
Lar-sen, Reprezentative Government in Greek and Roman A"tiqLiq, L9SS, p. 117,\20)
Bisice a! f*t anrat la loepur numt tt inima administrativii a provinciei. Ibate cele trei centre
metropolitane: Pergam, Smirna şi Efes aveau biserici, în afară de acestea, ştim cu certitudine că existau
biserici în alte două centre politice din apropiere: Sardis, în valea Hermus (Tiatira si Ptladelfia erau
cetăţi importante din aceeaşi regiune) şi Laodicea (pe rîul Lycus), la capătul văii Maeander (oraşele mai
mici Colose şl Hterapolis erau tn apropiere).
BIBIIoGRAIIE,d Pllnl!, Nli 5. 28,4ri srr.lF l2-14; J. Xeil, CAH, 11, p. 560-589; A. H. M. Jones, Cities
of the Easttm Roman ProvinceP; 1971, p. 28-94; D. Magie, Raman fltiie in Asia Minor, 2 voi., 1950.
BJU,
asIAnHI. (MAI MAnll AStlD in F.pr. 19:31, 6n dintre asiarhi („mai marii Asiei,. în rom.; în gr. (asiar-
dw), descrişi ca prieteni ai lui Pavel, Q avertizează să nu-şi rişte viaţa mergînd în teatrul din Efes în
timpul demonstraţiei violente în onoarea zeiţei Artemis. Liga (koinon) cetăţilor din provincia Asia era
administrată <te 6ia!hi, .ae €nu aleri .!Ml dhtre cetltenii cei mai bogaţi ţi mai nobili. Din rîndurile lor
erau aleşi marii preoţi onorifici ai cultului provincial „al Romei ţi al împăratului", instituit în anul 29
î.d.Cr. Asiarhii sînt menţionaţi de Strabo (Geography 14.1.42) si în inscripţii,
BIBLIOGRAFIE. L. R. Taylor, „TKe Asiarchs", tn B C, 5, 1933, t, !56262.
F.F.B
ASIGURARB. 1. llnEiui p€nh .enirudire (u ..3!jrm!r, o srut str o do!adA)- 2. sraE de certitudine.
Ambele testamente descriu credinţa ca a stare de asigurare bazată pe asigurarea dată de Dumnezeu.
Sensul Ieste întîlnit în Fapt. 17:31, cînd Pave! spune că prin învierea lui Cristos, Dumnezeu „a dat
tuturor oamenilor o dovadă netăgăduita" (pistis, temeiuri obiective adecvate pentru un anumit crez) că
va j{rleca lme. Conpar! d 2 nr, 3:14, urd€ i e spune lui Timotei să stăniiascS în lucrurile „de care (este)
deplin încredinţat" (forma pasivă a verbului pisttio, a fi convins) • în cazul acesta asigurarea fiind
derivată din faptul că Timotei îşi cunoştea învăţătorii şl cunoştea Scripturile.
Sesd 2 6te e-xprimt .le ohicei de substetivd pterophoria [plinătate a convingerii sau încrederii), tradus
„asigurare deplină" sau „siguranţă deplină". Citim despre „bogăţiile plerophoriei de pricepere" („un
belşug de siguranţă, cum este cea pe care o aduce înţelegerea lucrurilor", Arndt) (Col. 2:2); citim
despre apropierea de Dumnezeu cuplerop/ioria credinţei (E-r. 10:22)i citih d€pre a dlMde
p.Fraphorio .oe ranţei (Ew.6:ll); citim de asemenea că Evanghelia a fost predicată„cu Duhul Sfînt si cu
deplină pterophoria" - adică, cu putere, cu o convingere a Duhului arJt tn predicator rît şi în cei
convertiţi (1 Tes. 1:5). Pavel foloseşte forma pasivă a verbului corespunzător, plerophareă flit,, „a fi
umplut deplin; a fi hotărît
ferm", Edes. 8:11, ijot; „a fi satisfăcut pe deplin", r€pnuui (wzi LAE, p. 82)) p€ntru . ildica o staft de
asigurare deplină cu privire la voia lui Dumnezeu (Roh. la:t d d lriric I! .apacitat@ Lui de a-Si hplini
pmioleile dCRob. 4:21). Ul alr rrb la diateza pasivă (pepeismai, „sînt convins", „sînt deplin
încredinţat") prezintă convingerea lui Pavel că Dumnezeu 3 poate păzi pe el (2 Tim. 1:12) sică nimic
nu-1 poate separa de dragostea lui Dumnezeu (Rom. 8:38 ş.urm.). Diateza pasivă a verbului indică
faptul ca asigurarea creştină nu este o formă de optimism sau aroganţa omenească, ci o convingere de
la Dumnezeu. De fapt, este doar un aspect al darului 'credinţei (cf. Evr. 11:1). Temeiul ei este mărturia
lui Dumnezeu şi sutoNl ei 6re Dlhil lui Dlll@4u,
în NT credinţa certă are un obiect dublu: în primul dnd, ad.v5&1 cvelat al lui Dul@relr plivit lD lDd
cuprinzător ca o promisiune a mîntuirîi tn Cristos; în al doiler tlnd, intsd credirciGului faE de ee
promisiune. în. ambele cazuri asigurarea este corelată cu rlrruia divint ri dqild din a@sta,
1, Dumnezeu depune mărturie pentru păcătoşi că Evanghelia este adevărul Lui. Bl face aceasta atît prin
minuni şi prin lucrările Duhului Siînt care au autentificat faphn d !p.6t6lii erau @8€rii Lui (Eu. 2:4), cît
şi prin iluminarea dată de Duhul Sfînt şi care le-a permis ascultătorilor să recunoască şi să primească
mesajul lor „nu ca pe cuvîntul oamenilor, ci, aşa cum şi este în adevăr, ca pe Cuvîntul lui Dumnezeu"
(1 Tfes. 2:13, <:/1:5).
2. Dumnezeu depune mărturie pentru credincioşi că ei sht 6ii Lui Dard Duhului sfinr .ac le 6r€ d5t
(vezi Fapt. 2:38; 5:32; Gal. 3:2) este el însuşi mărturia lui Dumnezeu pentru ei, întiucît ei au fost
primiţi de El în împărăţia mesianică (Fapt. 15:8) şi acum ei fi cunosc ca Mrtuitor (1 I@n 3:24). /c5t dar,
'aro moştenirii noastre" (Efes. 1:4), îi pecetluieşte ca posesi@d lelmnent! a lui DlMeau tEl6. 1:r3t 4:30)
şi îi asigură că prin Cristos sînt deja copiii şi moştenitorn Lui. Dlnd rghrieefte de?re aet leru Fin
laptll ce fi ldeatuG sn-L numească pe DMnezeu „Tată" (Rom. 8:15 ş.urm.; Gal. 4:6) si le dă un sdtircnt
de <bagoste fa6+w. de etnl (Rod, 5i5). D€ aici derivă îndrăzneala ţi bucuria înaintea lui Dumnezeu şi a
oamenilor care caracterizează pretutindeni religia NT.
Desigur, există aici pericolul amăgirii de sine, deoarece convingeri puternice despre o relaţie mîntu-
itoare cu Dumnezeu pot R amăgiri puternice de origine demonică. Prin urmare, asigurarea lăuntrică tre-
buie examinată prin prisma testelor exterioare de oRlin moral inspinr@l (cJ nr 1:16), Epistolele tui Ioan
se ocupă direct cu această problemă. Ioan spune că un crez corect despre Cristos, dragostea faţă de
cre{tini d 6r.l!ira .eprihSnitA slrt ffie obiectire cI cinda 6te s copil al lli DuM€a! d ca € prifrir rnrntui@
lli (1 rM 2:3-s, 29; 3r9 t,m. 14, 13 ş.urm,; 4:7; 5:1,4, 16). Cei care găsesc aceste semne in ei îftşisi pot
să-şi asigure (lit., să convingă) inimile tn prezenţa lui Dumnezeu atunci cînd un sentiment de vinodie $
fac. sd aib! ldoieli cu grivi€ la hann Lui (1 Ioan 3:19). Absenţa acestor semne arată că asigurarea
simţită este înşelătoare (1 Ioan 1:6; 2:4. 9-11, 23; 3:6-10; 4:8, 20; 2'ioan 9; 3 Ioan 11).
BIBLIOGRAFIE. L.Berkhof, TTieAKuranceo/Pair/i; G. Delling, TDllT 6, p. 310 i.Im.; * Schi!]6,

101
ASIRIA
WDWTT 1, p. 733 ş.urm.; ţi, printre alte lucrări, W. Guthrie, TJie Christian's Great Interest, 1658.
J.I.P.
ASIRIA. Numele unei ţări antice ai cărei locuitori erau numiţi asirieni. Este situată în cîmpia superioară
a Mepotaniel niiginitl la v de dEdul siiiei r. s de J.bel llstj! d Babiloni! id la N rI E de de.luile Urartian
(Armenian) ţi Persian. Cea mai fertilă ţi mai detu populat! pqne E addei * 6ft1 la 5t de rtul central Tigru
{^Hidechel", Gen. 2:14,). Cuvîntul evreiesc 'aî&lr (Asir. „oSfur") este folosit pentru a desemna atît ţara
cit si locuitorii. Numele Asiria a fost dat uneori acelor teritorii care au fost supuse regilor care .u doMit
b NiBiw, Asu si c:la, etidle cei€ mai importante. 1^ apogeul puterii sale, în secolele al 8-lea si al 7-lea
S.d.Cr., aceste teritorii includeau Medi. ii ;udul aMroliei, cilicir, stia, pal6tim, Ahbi!, Egipt, Elam ţi
Babilon.
In VT, Asur a fost considerat al doilea fiu a lui Sem (c6. 10:22) d nu a fct uul tj acla$ o As@n
(^Aşurim"), un trib arab care descinde din Avram si ch€he (G€n. 2s:3) ti de *Aşuritii din 2 sffi. 2:9
(unde probabil ar trebui să citim „Aşeriţi" sau fiii lui „Aser" sau„Gheţur"; cf. Jud. 1:31-32). Asiria, care
a fost întotdeauna deosebită cu grijă de Babilonia, desemnează acea putere politică ale cărei invazii în
Israel ri luda au l6i pEmise de Dl:mekq de$ nai ttrziu asirta a fon ninicit! datont ne!€iuiii j$le. Eaists
referiri frecvente la această ţară (îs. 7:18; Osea 11:5) şi la regii Asiriei (îs. 8:4; 2 împ. 15-19).
I. Istoria
a. Istoria veche, pSnă la anul 900 Ld.Cr. Arii! a f*t lo.uit6 di! ffiui pEidorie (de d, Iam, ea s00o Ld.cr) $
v@ de lut din peri@dele cunoscute sub numele de Kassuna, Samarra, Halaf şi Ubaid (cea 5000-3000
Î.d.Cr.) au fost găsite într-o serie de localităţi, între care Assur, Ninive şi Cala, care - potrivit cu Gen.
10:11-1.2 - au fost întemeiate de emigranţi din Babilon. Deşi originea asirieniior continuă sa fie
controversată, se ştie că sumerienii au trăit în Assur în jurul anului 2900 Î.d.Cr. ţi limba şi cultura
asiriană stnt îndatorate într-o mare măsura locuitorild din sud, PoEivit listei aeiriere a resnd, p:inn
şaptesprezece regi din Aşur „au locuit în corturi". Unul dintre aceştia, Tudiya, a fâcut un tratat cu *Ebla
în cea 2300 t..l.Cr., ala itrt N poare n cotuideat dq u „strămoş eponim".
Rean Bllilonului, induiv s.r8on din Agade (tAcAD), @ !350 Ld.cr., .! fscut otrtrECi i! Asiria la Ninive,
iar la Assur a fost găsită o inscripţie a lui ArtuFsu en dir U! (e 2040 Ld,ci,), Drpt cldeEa .eiitii ur in dn6
inhdatorilor arc{i, po. trivit listei asiriene de regi, în Assur au domnit prinţi indepdddl- A.etia au stabilir
lesinli omrciale cu Capadocîa (cea 1920-1870 id.Cr.}. Samsi-Adad I (1313-ua1 id.cr) a extins treptat
tditoriil€ eLe, 'af fiii săi (Vasmah-Adad) şi ZimriHm au domnit la *Mari pînă cînd cetatea a fost
cucerita de *Hammurapi, rc€de B.biiondui. odatd cu sosirea grupurilor de mitani şi hurieni Sft regiunea
superioară a Eufratului, innuF Aririei a intet io ddli4 dEi a @ntinut sd 6e o o@nsitate agricdl p$perl
an€ cirei obkeiui şi lel d€ viag por 6 dzute h rlblilele de ht ds
coFrite la rNui. in tibllr domiei lui Ashubaltir t (1365-1330 Î.d.Cr.), Asiriaa început să cîşrige din nou
ceva din măreţia ei din trecut. El a trimis scrisori lui Amenoptus IV, regele Egiptului; Bumaburias II,
regele Babilonului s{ ops ac6tui s.hinb $ La dslaat wsal al seu (sisoile de la alm). Totu{i, decli$n
sttpinirii drannor a tmis rede*lidere dMuitor cffiille s!re N $ lr tinpul dornj.i hi Arjl-den.ili (1319-1304
l.d-Cr,) ti A&dnirari I (1307-1275 Î.d.Cr.) au fost recuperate teritorii care se întindeau spre V pînâ la
Carchemiş şi care fuseseră pierdute din vremea lui s.tnli-Adsd,
Salmanaserl (1274-1245 Î.d.Cr.) a întreprins numeroase expediţii împotriva triburilor din dealurile de E
şi împotriva noilor duşmani din Urartu. De asemenea, el a încercat să stăvilească forţele huriene prin
cd!.niile sre din NV hrHani8llblr. El a eNFJit *Cala şi aceasta a devenit capitala sa. Fiul său Tukul-ti-
Ninurta I (1244-1208 r.d.Ci) o rtebuit 5a acorde o atenţie deosebită Babilonului, peste care a domnit
timp de 7 ani, pînă cînd a fost asasinat de fiul său Ag@di@pli. La *un5 wme dups acea Babiloda a
devenit din nou independentă şi puterea ei s-a întărit pentru o vreme în timpul lui Tiglat-Palassar I
(1115-1077 Î.d.Cr.), El a purtat război cu (Muski) (*MEŞEQ şi cu triburile subariene, împingîndu-!e
spre N pînă la kcd \An fi plri la Medib€tt, d€ ude a prinit tibut de la Bibl6, sidd $ ArEdi lD efornn rru
de a stevii Eiburile sBt@ ((Arnm€)) din detd el a h@prjE exD€ditii plni la lbdnor (Palmyn)- A.
tivităţile acestor triburi au împiedicat expansiunea Asiriai din e. 1100 pini in 94o i.d.Cr. 9j au p.fris lui
David qi solonon si aia.e si@ (Afn).
b. Perioada neo-asiriană (900-6J2 î.d.Cr.) sub condu@lli li rl<ulriNinrura u (89G334 Ld. Cr,), 6iri6n a!
inceput s, hteprildl .di.ui mi. litare viguroase împotriva triburilor care asupreau Asiria. Fiul său,
Assurbanipal H (883-859 Î.d.Cr.), într-o serie de campanii strălucite a supus triburile din reaiwa nijleie
a Eufi'atului d a ajs pinl in l,iban ţi Filistia, unde cetăţile de coastă iau plătit tribut. El a trinis de
asellle@ expediF n! N Babilodlui qi h d€Luile din !. Domia lui a Iwt !rcepus! uei peiui putehice a
A,iriei inpotiE resisilor diD v şi aceasta avea să ducă la conflictul cu Israel. Mai mult ae so.ooo de
prituidi au fort folosiC penN a nri cetai€a Cala, 6de Assabanpal . @ctrut o ioltareaF &d, q pal.at, mi
multe hple { a hepur cosdi@ uui zieuat. El a .rgajat .rthti 6e s! sculpteze basoreliefuri în sălile sale de
audienţă, şi oameni pricepuţi care să îngrijească o grădină botaDce, o siidill z@losica * s parc.
Saimanaser III (858-824 Î.d.Cr.), fiul lui Assur-banipal, a sinur politica tatalui s:u $ a extirc
considerabil graniţele Asiriei, devenind el însuşi stă-pln de la (lt6riu) ptnl la cohn PeBic, $ de la Med!
plns la c€rta Siiiei qi la Cilicia (1a6s). $h anul 3s7 î.d.Cr., el a cucerit Carchemiş şi atacul său împotriva
lui Bil^dini fIDEN, cAsA LUD s alet or€+le state importante din SV. Arhuleni, regele Hamatului, şi
Hadadezer, regele Damascului, au format o coaliţie antj-diria.l9i de 10 egi ore a! idnutat a@ra Ai riei ln
lu?t ddjsild de la Qaqar, h as3 id.cr. Potrivit analelor asiriene, „Ahab israelitul (sir'aloia)" a @nEibuit e
2,000 de c@ de razboi qi d 10.000 de luptb.i cD acedtS (gzi€. D!p! tei di Sal.
102
manaser a întreprins o serie de atacuri îndreptate în principal împotriva lui Hadadezer (probabil *BEN-
IIADD l). ln 6dlut 441 H!.tadeaft.cr, al 18-lea an .l lui Salmanaser, coaliţie s-a destrămat, aţa încît toată
forţa armatei asiriene a putut fi îndreptată împotriva lui *Hazael, regele Damascului, care a purtat un
război de hăituiala în munţii AntQiban ţi s-a retras în Damasc. Cînd asediul cetăţii a eşuat, Salmanaser
a trecut prin Hauran pînâ la Nahr el-Kelb, în Liban, ţi @lo a pdnit Eibut de la dNitorn Tirului sidc nului
ţi de la „lehu (Ya-u-a), fiul lui Omri". Acest fapt care s-a petrecut la timpul domniei lui lehu, ţi nu a lui
foram, nu este menţionat în VT, dar este descris pe „Obeliscul negru" al lui Salmanaser de al Nimrud
(Cala]. El a poruncit ca diferite scene din campaniile sale să fie gravate pe plăcile de bronz de pe
porţile templului de la Imgur-Bel (Balawat). (Acestea se află în prezent în Muzeul Britanic.)
Srnrli.ArLd v (423-8rr t.d.cr) a rcr obligEt 35 hteprind! Eidui puitiE h Nairi p6d a @n. Fdcc @nplotuile
re!€lului rauini din Uhrtu: et a lansat de asemenea trei campanii împotriva Babilo-nului ţi a fortareţei
Der de pe graniţa cu Hamul. (Sam&Adad) a murit tinărşi văduva sa, Sammuramat (Semiramis) a fost
regentă pînâ în 805 î.d.Cr., cînd fiul lor Adad-nirari m_a fost destul de matur ca să poată prelua domnia.
în aceasta perioada armata a întreprins expediţii în N şi V, si Guzana (*G0ZAN) a fort încorporată ca
provincie asiriană. In anul 804 Î.d.Cr., Adad-nirari a sprijinit Hamatul prin atacul împotriva
Damascului, unde domnea *Hazael, fiul lui Ben-Hadad n ■ pe care el 1-a numit cu titlul său aramaîc de
Mari'. Aceasta a dat Israelului o perioadă de răgaz cînd nu a mai fost atacat de Aram (2 împ. 12:17; 2
C:m 24:23 l.m,) si ti domftqi ; adus daruri regelui asirian în semn de recunoştinţa pentra ajutorul sau. El
spune că între cei care i-au adus tibut au fost „Hatti (siria de N'), ahlh (siia de i), Tir, Sîdon, ţara lui
Omri (Israel), Edomşi Fîlistia, pînă la Mediterana". Stela de la Rimah (Asiria), cea 796 t,d.Cr., îl
include ţi pe Joas, regele Samariei" Qfc'usu tamerinaia) printre aceştia. Acţiunea Asiriei se pare că t-a
permis lui loas sâ recucerească cetăţile de la graniţa de N care fuseseră ocupate de Haxael (2 împ.
13:25). Se pare că nu au existat probleme interne, deoarece regele Asiriei a construit un palat nou în
.frF ztduild lordrdet dtn c€1..
Salmanaser IV (782-773 td.Cr.}, deşi a fost hărţuit la graniţa de N de Argistis I, regele din Urartu, a
menţinut presiunea asupra Damascului ţi faptul acesta 1-a ajutat pe Ieroboam II să extindă graniţele lui
Israel pînâ la Beqa' Lpoarta Hamalului", 2 fmp. 14: 25-28), Dd Asina qa sEbir! de lupre hrerne, tnnudt
succesiunea la tron era incertă, deoarece Salmanaser a murit tînăr, fărâ sâ aibă urmaţi. în 763 Ld.Cr., o
dată importanta în cronologia asiriană, a avut loc o în-Mngere remarcabilă In N, marcată de acel „semn
de rău augur", o eclipsă de soare. încă odată ţările din V ru putut lt e rgruFe € 6e Eznne b aracuile
viitoare, aţa cum indică tratatul aramaic al lui Maii'el din Bit-Agusi (Arpad) cu Barga'ayah.
Cronicile lui Tigtat-Palassar m (744-727 î.d.CrO sînt fragmentate şi ordinea evenimentelor din domnia
lui este incertă. Totuşi, el a fost un domnitor puternic care şi-a propus să recucerească ţi chiar să extindă
teritoriile care erau fidele zeului naţional Aşur. în
ASIRIA
prima parte a domniei sale, el a fost proclamat rege al Babilonului, cu numele local Pul(u) (2 fmp.
15:19; 1 cror s:26). In N €l a luptat cu Sardur tt ra€le din Urartu, care a complotat cu statele siriene.
Prin campanii neîncetate Tiglat-Palassar ia înfrînt pe rebelii din cetăţile de- a lungul munţilor
Ann'taurus (Kas-hiari) pînâ ta Kummuh, a organizat ţările cucerite în provincii loiale regelui. Cetatea
*Arpad a fost asediată tinp & 2 .Jn (7a2.740 i.d.Cr.) si tn acdstA Bioad:t Rezin, r.gel. D6m6!ui si alir
doMjbri ieali au adus tributul lor. fn 738, în timp ce Tiglat-Palassar se ata h dealuile dh N, o @Ltl ! fct
istisat! .te „Azriau din Yaudi" în alianţă cu Hamatul. Yaudi era un @l{tat nic dia N siriai €xist! iohsi
po.ibilitalea 6 referirea sâ fle la Azaria, regele lui Iuda. în această psioada Ttglat-Pabsr perind. ca a
prinit tribut & la Menahem (Meni ftimmu), regele Samariei, şi de la Hiram, regele Tirului. Acest
eveniment nu este menţionat în Vţ care menţionează însă o altă plată a tributului, tn contractele asiriene
contemporane se lede cl m de 50 d. ridi ae argin! chta de la irnelitii bosati @ preni bui Flav. Esre
@jdent ca aceasta a fost o plată de răscumpărare, ca să evite depotuE (2 lDp. 15:20),
O serie de campanii întreprinse 2 ani mai tîrziu s-a încheiat cu cucerirea Damascului în 732 Î.d.Cr. Po-
trivit analelor sale, Tiglat-Palassar a înlocuit pe Pecah, einul lui P@hia 6ul lui MeMhen! cu Aui (o@j
cf. 2 împ. 15:30). Probabil că aceasta s-a petrecut în 734 Î.d.Cr., cînd armata asiriană a înaintat pe
coasta Feniciei şi pe la „graniţa lui Israel" ptnă la Gaza, al cărei rege, Hanunu, a fugit peste „FUul
*Egiptului". Această acţiune în Palestina a fost, cel puţin în parte, un rrspw l. ap€lul lui ,ounai
(oeho)Ah.z), !.sel€ lui luda (al cjrui ritut e@ ilEis .tatui de dl 5l tui Amn, M€b, A!6lon ti Edom), €F a
cer ajurot împotriva lui Reţin, regele Damascului, şi împotriva lui p*r! ege]e Lui Is.et (z imp, 16is9).
rsael lit-fludria a tott ata@t; cetalea Hator din Calilea a fost distrusă (2 împ. 15:29) si mulţi prizonieriau
fost duşi în exil. Ahaz a trebuit să plătească scump acest ajutor ţi a trebuit să accepte obligaţii religioase
(2 fmp. 16:10 ş.urm.); altarul străin a fost doar unul dintre simbolurile vasalităţii, celălalt fiind statuia
regelui Tigtat- Pileser, înălţată în cetatea cucerită Gaza.
s.]nEe*r v (726-722 I.rl.CrJ, fiut ld TisLt-p.lasr n, a putut de am. r;zboi d tlrile din V. C.od Gea w..\l
Asiriei n! a pldtit hbut @ urmare a promisiunilor de ajutor din partea Egiptului (2 fmp. 17:4),
Salmanaser a asediat Samaria (v. S). Drpl 3 5d potivit CrcMn b.bifoniene, ,el a rddbit Tezistenţa cetăţii
Samara 'in" (Samaria?) aşa încît „re8ele asniei (cd€) . cllgit samria,, (v. 6) si i. du pe israelip în exil în
regiunea superioara a Eufratului şi în Media, se poate să fie acelaşi rege asirian. Totuşi, întrudt
succesorul său, Sargon II, spune mai tîrziu că el a cucerit Samaria, se poate ca acest rege care nu este
numit în v. 6 să fi fost Sargon, care se poate să fi fost asociat cu Salmanaser în timpul asediului şi se
poate să fi încheiat operaţiunea după moartea acestuia.
$t8on II (72I-705 Ld,CrJ a f6t s coMlu.Aror energic, la fel ca şi Tiglat-Palassar III. Klscrie că atunci
cînd locuitorii Samariei au fost îndemnări de lau-bi'di, re8€le Hamtuiuj, st nu pure.*! dibunll, €l a lur
27170 (su 27.290) de oameni din tilutul SaEiei „împreună cu zeii lor în care s-au încrezut". Data

103
ASTRIA
exactă a acestui exil, care a zdrobit Israelul ca naţiune independenta, nu poate fi stabilita cu certitudine
din cronica asiriană. Hanunu, regele din Gaza, s-a întors din Egipt cu ajutor militar ţi de aceea Sargon a
înaintat spre Rafia unde, tn prima luptă dintre armatele celor două naţiuni puternice, el 1-a tnfrînt pe
egipteni. tn ciuda acestui fapt, conducătorii şi popoarele din Palestina au continuat $£ se bazeze pe
Egipt pentru ajutor militar ţi istoria acestei perioade constituie fundalul profeţiilor lui Isaia. tn 715,
Sargon a intervenit încă o dată, a jefuit Asdodul şi Gatul şi a declarat că „a subjugat Iuda"; dar Sn VT
nu există nici o dovadă că el ar fi ocupat ţara cu această ocazie. Sargon 1-a Enfrtnl pe Pisiris din
Carchemiş în 717 şi a condus o campanie în Cilitia. EL a continuat raidurile asiriene împotriva Iul
Mannai şi a triburilor din regiunea Lacului ţfon (714 Î.d.Cr.) care se agitau sub presiuni din partea
cimerienilor. fon S, el a invadat Elamul, a jefuit Susa ţi 1-a Împins pe Marduk-apla-iddina IE (*ME-
RODAH-BALADAN) în ţinuturile mlăştinoase de la Coiful Persic. Sargon a murit înainte de
încheierea luslrild la eul slu palat dit Du3aElIh (&or' sabad).
în primii ani ai domniei sale, Sanherib (704-681 Ld.Cr.) a fost preocupat de înăbuşirea revoltelor care
au izbucnit la moartea tatălui său. Pe cînd era prinţ moştenitor el a fost răspunzător pentru apărarea gra-
niţei de N şi cunoştinţele dobmdite în această perioadă s-au dovedit preţioase In relaţiile cu Urartu şi
Media, şi în expediţiile sale militare care au ajuns în V pîtiă în Cilicia. unde cetatea larsus a fost
cucerită în 698 Î.d.Cr. Marduk-apla-iddina a ocupat tronul Bastionului (703-701 Î.d.Cr.) şi pentru a-1
detrona a fost nevoie de o expediţie militară puternică. Probabil că aceasta este perioada în care caldeii
(haldeii) au cerut ajutorul lui Ezechia (2 împ. 20:12-19). împotrivirea lui Isaia faţă de această alianţă a
fost justificată, deoarece tn 689 td.Cr. asirienii l-au alungat pe Mere» d!h-Brr.&n dh lad $ au i€fit
Balilolul. o op. raţiune navală care a fost planificată pentru a traversa Golful în urmărirea rebelului a
fost anulară în urma primirii veştii că el a murit în Elam. în afară de aceasta, în anul 701 Î.d.Cr.
Sanherib a pornit împotriva Siriei, a asediat Sidonul şi s-a îndreptat spre S pentru a ataca Ascalonul
care s-a răzvrătit. Probabil că în această perioadă asirienii au asediat şi au cucerit Lachişul (2 împ.
18:13-14), o victorie zugrăvită în basoreliefurile dil pahtul tui San!.ft d. la Ninik. DUP! acs armata a
înaintat să lupte cu egiptenii la Eltekeh. b timpul acestor deplasări de trupe în Iuda, Ezechia a plătit
tribut (2 împ. 18:14-16), fapt care este înscris în analele asiriene. Părerea celor mai mulţi cercetători
este că mai tîrziu în cursul acestei campanii Sanherib ,.1-au închis pe Ezechia, iudeul. în Ierusalim, ca
pe o pasăre în colivie" şi au cerut capitularea lui (2 împ. 18:17 -19:9). Fără nici o explicaţie, asirienii au
întrerupt pe neaşteptate asediul ţi s-au retras (2 împ. 19:35-36; cf. Herodotus, 2.141). Alţii sînt de
părere că asediul Ierusalimului a avut loc în cursul unei alte campanii, probabil în timpul campaniei
împotriva arabilor, în 686 Î.d.Cr. Această datare presupune câ nu sînt perioade neexplicate în
cronologie şi că asediul a avut loc între întoarcerea la Ninive şi asasinarea lui ''Sanherib de către fiii săi,
în luna Tebet din anul 681 !d.G, (Is, 37:381 2 itrp. 19:3?) CDnica babiloniand spune că Sanherib a fost
omorit de „fiul său", şi că Esarhaddon, fiul său mai tirtăr care 1-a succedat la
tron, 1-a urmărit pe fraţii săi rebeli în S Armeniei [pentru o discuţie mai completă cu privire la dis -
crepanţa aparentă dintre VT ţi textele asiriene în ce priveşte locul şi numărul asasinilor, vezi DOTT, p.
70-73).l
SanlEib ri $da s Nlqia'Zahn! de orisie semitică apuseană, au reconstruit în mare măsură Ninive,
palatele, porţile şi templele, iar pentru a asigura aprovizionarea cu apă au fost construite apeducte
(Jerwan) şi baraje. Acestea au fost folosite şi pentru a iriga parcurile întinse din jurul cetăţii. Prizonierii
din campaniile sale, inclusiv evreii, au fost fo16i$ la aGte lur&i ii snlt zugrsv{i in basorelie_ furile de
la palat.
Esarbadon (680-669 Î.d.Cr.) a fost numit de tatăl sau prinţ moştenitor cu 2 ani înainte de a ajunge la
tron şi a fost vice-rege al Babilonului. Cînd babilonietrii din S 3..u r6sLiat a fo6t sufi.iqte o 5i4!ra
campanie pentru înfrângerea lor, iar Na'id-Marduk a fost instalat în 678 ca ţi conducător al lor. O serie
de campanii au fost necesare pentru a contracara maşinaţiile vecinilor lor, elamiţii. In zonele deluroase
din N, raidurile periodice au menţinut tribul Zamua şi pe Leuitorii <tin clnpi. Mediei in 6lp1trre lalt de
sin' pînirea asiriană. Triburile din N au fost mai agitate, datorită uneltirilor luiTeuSpa si ale
cimerienilor. Esar-hadon a aj$ in conii.t ti c! diburile scililo! (figurat).
in parte. de V EsartEdot . €rtinut poUttd tatălui său de a cere tribut de la oraşele-state, inclusiv de lo
c€le dln cilicia ei sina. 3aal, rerEle Tirulu! a refuzat să plătească şi a fost atacat, iar Abdi-Muki a f6t
aedin în Sidon 5ilft.p de 3 ani, tEePind din 676 &@t! opozitie f.lA de doniaF. asirianl a tolt i$tisate d€
nrhabn, e8€le sSiplului * a attas o reacţie imediată. Esarhaddon a mărit tributul, a adunat lemn, piatră şi
alte materiale pentru noul său palat din *Cala şi pentiu reconstruirea Babilonului. Se poate ca Mânase
să £ fost dus la Babilon tocmai în legătură cu aceste lucrări (2 Cioti. 33:11). „Mânase (Ma6i), Fsele lui
hd6" 6t€ prjnre ca de la c@ Esarbaddon a Grur tribut, cei .ar€ .u plAtit aibut .u f6t "!El din Tn, aad-
(cnmh) -8abri din ldotl Msui din M@lr, $ili-D€l din Gaa, Metinti ditr As 6!on, Ik!s! din E@n,
Mnki.aaapa din Geb€I, .. 4hi Mnli din Asdod clt si 1o resi din cirpu (tdd nana)",
întrucît aceste state îi datorau cel puţin o supunere formală, calea era deschisă pentru ca Asiria să-şi îm -
pli@!c! mlilia d€ a stiplfl Delta rsi?tului de ude a fost îndreptată arît de multă împotrivire. Lucrul a6ta
a fct Mliat plinEo €xpeditie mjorA ditr 672 Î.d.Cr., în urma căreia au fost instalaţi guvernatori asirieni
la Teba şi Memphis. în acelaşi an Esarhadon ia chemat pe vasalii săi să asiste la declararea lui
Aşurbanipal ca prinţ moştenitor al Asiriei şi a lui cSamas-Sum-ukin) ca prinţ moştenitor al Babilonului.
ti felul a€ts el a spdat 6! evite tulbldn de felul eeîor care au marcat urcarea sa pe tron. Copii ale @ndi|
rilor qi jur;mintelor inpe d lrnejd ac6tei cemoN peiit! int€B Penti! noi tnflclt ne dau informaţii despre
Vegâmîntul" şi relaţiile pe care le stabilea între un suzeran şi vasalii săi. Pot fi făcute multe paralele
între acest legâmînt şi terminologia din VT (D. J. Wiseman, Vdssat-Treaties of Esarhadon, 19ss). El
aratn ce MaGF, k fel ca i' ceilau @n' ducAbr" ! Eebuit 3I jue loialnate 4tnice lui iqu,
104
ASTRIA
zeul naţional al suzeranului său (2 împ. 21:2-7, 9). Sffrşim] domniei Iul Esarhadon 8 fost marcat tocmai
de revoltele pe care aceste Jegâminte" erau menite să le prevină. Faraonul Tirhakah a Instigat pe
stăpîni-torii băştinaţi din Egiptul Inferior să rupă tratatul. Esarhadon a murit la Hara, pe clnd mergea să
inftîngă această insurecţie, şi a fast succedat de fiii săi, aşa cum a planificat.
Assurbanipal (668-cca. 627 î.d.Cr.) a continuat imediat campania necerminată a tatălui său şi a pornit
împotriva lui Tirhakah (Tarqu); dar pentru a redo-bîndi controlul asupra Egiptului a fost nevoie de trei
campanii difidleşi de jefuirea Ifebei în 663 (Nauin3:8, cetatea „No-Amon"). în timpul domiviei sale,
Asiria a atins cea mal mare extindere teritorială. Raidurile punitive împotriva rebelilor din Tir, Arvad şi
Cilicia au acut ca Asiria să intre în contact cu o altă putere politică în ascensiune - Lydia, al cărei rege
Gyges a trimis emisari la Ninive ca să facă o alianţă împotriva cimerienilor. Raidurile asupra triburilor
arabe si restaurarea lut Mânase, regeie lui Iuda, numit Minse de Assurbanipal, probabil că a avut ca.
scop menţinerea unei căi libere spre Egipt. Cu toate acestea, Asiria a fost sortita să cadă cu repeziciune.
Mezii şi-au întărit stăpînirea asupra triburilor învecinate şi au ameninţat teritoriul Asiriei. în anul 652
î.d.Cr, (Samai-Sum-uldn) s-a răsculat ţi lupta care a urmat cu Babilonul a împiedicat armata să lupte în
ţinuturile mai îndepărtate ţi s-a încheiat cu jefuirea capitalei de S în 643 I.d.Cr.. Această răzvrătire a
fost sprijinită de Elam şi de aceea Assurbanipal a înaintat împotriva capitalei *Susa în 645 ţi a
transformat-o în provincie asiriană. în absenţa incursiunilor frecvente ale armatei asiriene în sprijinul
guvernatorilor locali şi a colectorilor de impozite, oraşele-state din V s-au Îndepărtat treptat de Asiria,
iar în luda această libertate s-a reflectat în reformele iniţiate de losia. Egiptul a devenit din nou
independent şi a instigat din nou popoarele din Palestina.
Data morţii lui Assurbanipal este incerta (cea 631-627 î.d.Cr.} ţi aufost găsite foarte puţine texte
istorice pentru această perioadă. Hoardele de sciţi (Umman-Mrdl) au Ineput s, domiR z@ EufrEnnui
Mi{ lociu ţi Kyaxares, Medul, a asediat Ninive. Se poate ca Assurbanipal să fi delegat puterea fiilor săi
Aliur-etel-uăni (632-628 Î.d.Cr.) si Sin-sar-isltun (628-612 î.d.CrJ. Assurbanipal a fost interesat de arta.
El a construit foarte mult în *Ninive, iar în pătatul său ţi în templul lui Nabu a adunat colecţii de tăbliţe
(vezi secţiunea in de mai jos, Literatura).
Odată cu ridicarea la putere a lui Nabopolasar, *haldeii i-au izgonit pe asirieni din Babilon în 625
Î.d.Cr. Babilonienii s- au unit cu mezii pentru a cuceri Assur (614 S.d.Cr.) iar în iulie/august 612 f.d.Cr.,
aşa cum au prezis Naum ţi Ţefania, Ninfvea căzut în urma atacurilor lor. Aceste campanii sînt descrise
în detaliu în Cronica babiloniană. Zidurile au fost sparte de inundaţii (Naum 1:8; Xenophon, Anabmis
3. 4)iar Sin-îar-iikvui) (Sardanapahis) a murit tn flăcări. Timp de 2 ani guvernul lui (Assur-uballit) a
rezistat la Haran, darnua primit nici un ajutor din Egipt, întrucît Neco a pornit prea rîrziu ca să
împiedice căderea cetăţii în mîinîle babilonienilor ţi sciţilor, în 609 Î.d.Cr.. Asiria a încetat să existe ţi
teritoriul ei a fost ocupat de babilonieni.
Mai tiaiu „Asiria" a constituit o parte a Imperiului Persan, a Imperiului Elen (Seleudd) ţi a Imperiului
Părţilor; în această perioada numele „Asiria" iAthura, în limba persană) a continuat să fie folosit ca un
nume geografic general pentru a descrie fosta ţară (Ezec. 16:2a: 23:5-23t_
a. Rell3t
Regele asirian era considerat regentul pe pămînt al zeului naţional Assur, căruia Ei raporta cu
regularitate activităţile sale. Astfel, campaniile asiriene erau concepute, cel puţin în parte, ca un război
sfint împotriva celor care refuzau să" recunoască suveranitatea lui sau care au încălcat graniţele ţării
lui, si erau urmăriţi fără milă dacă se răsculau. Templul principal al lui Assur era în capitala Assur ţi se
credea că diferite alte zeităţi protejau interesele altor cetăţi. Anu şi Adad locuiau la Assur şi aveau acolo
temple ţi figurate, în timp ce Iştar, zeiţa războiului şi a dragostei, era venerată Ia Ninive, deşi fiind
„Iştar din Arbela" ea stăpînea peste Erbil. Nabu, zeul înţelepciunii ţi patronul ştiinţelor, a@ tapte rdr la
NiniE ct rg ll CaL (Ninrud) isde existau biblioteci cu documente colecţionate de oficiali regali ţi erau
găzduite în parte în templul lui Nabu (*KEB0), Sin, zeul lunii, şi preoţii şi preotesele lui aveau un
templu ţi chilii la Ehulhul în Haran şi era tn strînsă legătură cu omologul său din Ur. in general,
consoartele divine si zeităţile mai puţin proeminente aveau locuri de închinăciune în templele majore;
astfel, la Cala, unde au fost descoperite temple ale lui Ninurta, zeul războiului şi al vînatoarei, ale lui
Iştar ţi Nabu, existau locuri penau zeităţi cum sînt Shala, Gula, Ea şi Damkina. tn cele mai multe
privinţe, religia asiriană se deosebea prea puţin de cea babiloniană, din care a derivat, in ce priveşte
rolul religiei în viaţa de fiecare zi, vezi secţiunea următoare.
UI. literatura
Viaţa de fiecare zi ţi felul de gîndire al asirienilor pot fi văzute în surele de scrisori, documente
economice şi administrative ţi texte literare descoperite în cursul excavaţiilor. Astfel, prima parte a
mileniului al 2-lea Î.d.Cr. este înţeleasă din scrisorile de la Mari şi Şe-rnşara, Iar perioada din jurul
anului 1500, sub inuuenF hurLn4 ap6rc h sdidorite de la rNud, Perioada cel mai bine cunoscută, Insă1,
este cea a Imperiului neo-asirian; multe texte, inclusiv unele copiate în perioada asiriană mijocie,
permit reconstituirea administraţiei ţi a serviciului public. Astfel, analele istorice, înscrise pe prisme,
cilindri si tăbliţe de lut, au fost concepute iniţial ca introducere la inscripţiile care descriau lucrările de
construcţie ale Esrlui; .le por 6 @mpleht€ de rexte ce ionrin cererile făcute de rege unei zeităţi
(adeseori Şamaş) pentru semne care să-I îndrume în decizii cu privire la problemele militare sau
politice. O serie de scrisori şi documente legale, dt şi analele, menţionează Israelul, Iuda şl oraşele-state
din V (DOTT p. 46*75; Iraq 17, 1955, p. 126.t54J,
Asulanpal u on .d!cat, a cMt o biblioiecd prin importarea sau copierea textelor din arhivele existente la
Ninive, Assur şi Cala, şi din centrele religioase babiloniene. în excavaţifje făcute în 1852-53 în palatul
lui Assurbanipal din Ninive ţi în templul lui Nabu, Lavard şi Rassara au 'descoperit 26.000 de tăbliţe
fragmentare, reprezentind aproape 10.000 de texte' diferite. Această descoperire şi publicarea ei
ulterioară a pus bazele studiului limbii semitice asiriene şi babiloniene, de care se deosebeşte mai ales
ca

105
ASIRIA
un dialect. Scrierea cuneiformă, folosind vreo 600 de !.re @ id@sriJe, silab. su d€temilative, . rdt
preluaţi de la sumerieni. în prezent, cea mai mare parte a inscripţiilor semitice antice stnt în asiro-babi-
loniană (acadiană). întrucît uneîe texte aveau traduceri sumeriene interlinîare, aceasta descoperire este
importantă pentru studiul limbii non-semitice care a supravieţuit pentru scopuri religioase, la fel cM 6c
linb6 latină în lnAlarb.
Descoperirea în colecţia de la Ninlve (Kuyunjik), aflată în prezent la Muzeul Britanic, a unei relatări
babikmiene despre potop (Ghilgameş XQ, publicată ulterior de George Smith în decembrie 1872, s-a
dovedit a fi un stimulent pentru noi excavaţii ţi s-a scris mult cu privire la relevanţa acestor descoperiri
pentru VT. "textele din bibliotecă sînt manuale, vocabulare, liste de semne şi cuvinte, şi dicţionare.
Textele mitologice, sie h fonne petir, indud si! de doui. sprezece tăbliţe numite în prezent „Epopeea lui
Ghilgameţ", care descrie căutarea lui după viaţă eternă si povestea pe care i-a spus-o Uta-napishtun
despre felul în care a supravieţuit *potopul îatr-o corabie construită într-un mod aparte. Epopeea
*creaţiei> numita Enuma eliţ după expresia cu care începe, se ocupă în principal cu înălţarea lui
Marduk Jn fruntea panteonului babilonian. 0 epopee babiloniană veche (Atra-hosls) descrie creadă
omului, după un atac împotriva zeilor, ţi descrie si Potopul. Acest text furnizează paralele mai apropiate
cu VT decît Enuma e!i? su Epops lui Ghlganq. Alte eFFi n'dud Co-borîrea lui Iştar în lumea
subpărnînteanâ, în căutarea soţului ei Tammuz. Contrar multor teorii recente, nu a fost descoperit încă
nici un text care sâ descrie învierea lui Tammui. Unele legende au fost comparate cu inddente din VT,
astfel, legenda despre Sargon din Agade spunecă el a fost salvat la naştere prin punerea lui într-un coş
de trestie pe rîul Eufrat, de unde a fost salvat de un grădinar care 1-a crescut să devină rege. Aceste
texte literare acadiene conţin de asemenea legenda lui Etana, care a zburat la cer pe aripile unui vultur,
ţi legenda zeului plăgilor, Era, care a luptat împotriva Babiîonului. literatura de înţelepciune include
poemul neprihănitului care suferă (Ludlul bel nene4r'), a$ nmitul Jd b.bildian", teodice b.biloniana,
precepte ţî îndemnuri, între care sînt sfatorJe lnleleFiuii zrdton $ dialo3ui ale uui Pe' simist şi sfaturi
date unui prinţ; aceste scrieri fac parte din acelaşi gen literar cu scrierile de înţelepciune din VT, dar nu
sînt scrise în acelaşi spirit. Există de asemenea colecţii de dntâri, fabule, zkători populare, pilde,
proverbe şi povestiri C.SâracuI din Nippur"), care sînt precursoarele formelor literare de mai tîrzîu.
literatura religioasă este de asemenea bine reprezentată de tăbliţe grupate în serii de pînă la 90, avînd
numele şi titlul scrise într-o notă finală (co-lofon). Majoritatea sînt preziceri bazate pe observarea
ficatului sau măruntaielor animalelor de jertfa, sau bazate pe mişcările şi trăsăturile oamenilor, anima-
lelor, plssrilor, obid€lq $ pl4eLo!. Mult€ dbl(e dau instrucţiuni pentru ritualuri menite să asigure
bunăstarea regelui şi a ţării sale. Strîns legate de aceste texte sînt observaţiile atente care au constituit
baa $iir!€i a@die, h sPecial a @dicifti (Prc3 noză şi diagnostic), a botanicii, geologiei, chimiei, etmticii
si ce a! sat la baE lesiloi Pdtil scopuri cronologice, listele care acoperă perioada de la cea. 1100 t.d.Cr.
pîna la 612 î.d.Cr. dau numele
eponimului (immu-oficial prin care era desemnat fiecare an. Acestea, împreună cu listele de regi şi
datele astronomice furnizează un sistem de datare care are o precizie de rîţiva ani.
IV. Administraţia
Ţara era condusă de rege, care era în acelaşi timp liderul religios şi comandantul suprem. £1 îşi exercita
autoritatea direct, deşi !n unele caruri delega jurisdicţia locală unor guvernatori provinciali (de ex.
•RABŞACHE, *RABSARIS) ţi guvernatori de districte 6re edtueu lributul $ ihpodtele Pbrite de obiei
în natură. Ei erau sprijiniţi de expediţiile armatei asiriene, al cărei nucleu a constituia un detaşament
bift lEgant ti bire ehiPst de @ de tlzboi, e_ diatori, arcaşi,' suliţaşi ţi prăştiaşi. Teritoriile cucerite
deveneau supuse vasale zeului Assur printr-un jură-mîntşi erau obligate la loialitate politică şi
religioasă faţă de Asiria. Cei care încălcaujurărnîntul erau pedepsiţi prin represalii şi invazii, care aveau
ca rezultat jefuirea ţi distrugerea cetăţilor lor, omorirea liderilor rebeli ţi sclavie şi exil pentru locuitorii
în stare sâ lucreze. Cel care rămîneau erau puşi sub supravegherea unor lideri pro-asirieni. Lucrul
acesta ne ajută să explicăm atît atitudinea profeţilor evrei faţă de Asiria cît şi teama statelor tnici, Israel
ţi Iuda, de acest „cazanclocotind, dinspre miazănoapte", cf. Ier. 1:13).
V. Arta
în cursul excavaţiilor au fost scoase la lumină multe exemple de artă asiriană, picturi murale, panouri
smălţuite, basoreliefuri, statui, ornamente, sigilii cilindrice, sculpturi în fildeş, în bronz ţi metal. Unele
dintre basoreliefuri prezintă un interes deosebit deoarece stela şi obeliscul lui Salmanaser III din
Nimrud menţionează Israelul ţi s-ar putea să-1 portretizeze pe lehu. Sarhdb în sculpturile dir Palatul 5!u
dir Ni' nive, zugrăveşte asediul Lachiţului şi folosirea prizonierilor iudei Ia lucrările sale de construcţie;
porţile de brcu de la Balawat .Ete afuta siEn! lupli:dl în Siria ţi Femeia. Alte basoreliefuri ale lui
Assuroasir-p.l I la Ninlud {i .le lui Asub.niP.l în „Vînâtoarea de lei", la Ninive, oferă informaţii despre
îmbrăcămintea, obiceiurile, operaţiunile militare şi civile ale asi-nsilor din selul al +l€ ptnn b s@luld al
7l€. Î.d.Cr.
VI. Excavaţii
Prinn €xploialori au clutat cetarea bihlica rNisR (Kuyunjik şi Nebi Yunus) Ungă Moşul; măsurători
topografice au f6t ficute de c, J. Rich'ln 1820, ilr excavaţii au fost conduse în 1842-43 de Borta, în
1646-47,1849-51 şi 1853-54 de Layard şi Rassam, în 1903s, 1927-32 d€ M@nl Bribd., $ aFi de .r
heologi irakieni. Atte cetăţi majore excavate includ Assur Qala'at Shergat, excavată de expediţii
germane (1903-14); rc.la (NiNud), erEt! ile britanici ' tar€rd (1a42-s2), LoftE {1as4-s), MarbMnli
Oates (1949-63) - şi de irakieni ţi polonezi; (Dur-Sharruldn) (Khorsabad), excavată de france» (1843-
45) şi americani (1929-35). Locuri preistorice au fost excavate la Jarmo, Hassuna, Thalathat, Umm,
Daba-ghiyah, ArpachiyahşiTepe Gawra. Principalele localităţi din perioada asiriană mijlocie care au
fost descoperite, în afară de Assur, sînt Teii Rimah ţi Billa (shbaniba).hafara Intr.de ld.litiiileAsu,sinr
din perioada asiriană dnie includd Balaw6t on8u-Bal).
106

Suiau localităţi explorate între 1842-1939, vezi S. A. Pallis, The Antiquity of !raq, 1956; pentru pe-
ri@da 1932-56, Ei M. E L. M.ll@r&?r raiypft Years of Mesopotamtan Dixovay, 1956; si comunicările
mai recente din revistele Iraq, Sumcr (passrnO.
BrBroGRAFlB, !rori.: C4Il, 1,197r, p. 729,71|r 2, l9s, p. 214a, 274-306; 443-481; 3. 197a. rnscripţii: A,
K. Grayson, Assyrian Royal Irucriptions, 1975-76; W. W. Hallo şi W. K. Simpson, TTie Antient
NearEasf.AHistory, 1971, cap. 5; A. L. Oppenheim, Lettmfrom Mesopotamia, 1967; Ancient
Mesopota.* mia, 1964; fn ce priveşte raporturile cu VT: ANET, DOTT. Bibliografie generală:
Rsallexikon der Auyrc'o-!ogie> 1932-78. Artă: R. D. Bamert, The Axyrian Palme Reliefc, 1976; The
Scu/pfures o/ AJmrtwnipa;, 1976; M. E. L. MaUowan, Mmrud and Ia Remains, 1966; Diverse: G. van
Driel, TTie Cult afflMur, 1976; J. N. Postgare, Thxation and Conscription in theAs-syrianEmpire,
1974.
DJ.W.
ASNAL riha lll Joti-F@, pehn lui On, din E-gipt, care a fost dată în căsătorie lui losif de către reo!
(cen, 41:45); 6 a deE{it t|Em lui M.'@ şiErraim (Gen. 41:50-52; 46:20). Numele Asnat (ebr. "ărtiaţ)
este un nume egiptean, format după tiparul I(w}.f-n-JC „ea aparţine lui X", X fiind o zeitate sau un
părinte, sau un pronume care se referă la unul dintre aceştia. Există tretînţelesuri posibile: 'iwj-Qij-Nt,
„ea aparţine (zeiţei) Neif', 7w.j-n-'r, „ea aparţine tatălui (său)", sau Iw.s-n-'t, „ea îţi aparţine ţie" (fem.,
fie o zeiţă, fie mama ei). Asemenea nume sînt atestate documentar în perioada Regatului Mijlociu şi în
vremea hicsosilor (cea 2100-1600 td.Cr.) din istoria Egiptului, care corespund cu vremea patriarhilor si
a lui losif.
KA.K
ASOS. 'ort maritim tn @.te de Nv a Asiei Mici E locul localităţii moderne Behram (Koy), pe coasta de
S a Troadei, în dreptul insulei Lesbos. Cetatea a fost construită pe un deal pietros înalt de 230 de m şl
rSmăşiţe impresionante din fortificaţule sale superbe din secolul al 4-lea î.d.Cr. mai dăimiiesc ţi astăzi.
Ţărmul era protejat de vînturile dominante de nord, dar portul era artificial, fiind protejat de un dig
[Stra-bo 13.1, 57i p. 610). tn Fapt. 20:13-14 se spune di tovarăşii lui Pavel au mere cu corabia înaintea
lui de la *Troa la Asos, unde el li s-a alăturat după ce a călătorit mai repede pe uscat cei 30 de km,
probabil pentru că a vrut să stea dx mai mult posibil la Troa, fără să întîrzie călătoria spre Ierusalim.
Pînâ în vremurile modeme Asos a continuat să fie un port minor, cu un comerţ în declin.
CJ.H.
ASTAKTEEA, AŞTAROT. 1. în ebr. 'aZtoreţ, 'al-tar&t, o zeiţă mamă care era în acelaşi timp zeiţă a
fertilităţii, a dragostei si a războiului, cunoscută de israellţi prin intermediul canaaniţilor (1 [mp. 11:5).
Numele este tnrflnlt în mod frecvent într-o forniă sau .lt b nulE pop@r de linbe *nitics rli! &ti chitate,
în Mesopotamia zeiţa Iştar a fost identificată

ASTARTBBA. A!TAXOT
cu zeiţa mamă înarma, din Stuner. Numele apare în fom '4.i sl rexrele de la Ugarit, id tn itgiptiile
feniciene {de mai tîrziu) este 'Iert, şi a fost transcris tn scrierea grecească te tarte. 5-a sugerat că
termenul ebr. 'aftoreţ este o formă artificială, derivată de la 'Sen, prin analogie cu modelul vocalelor din
tajfeţ, „ruşine!", pentru a arăta care ar trebui să fie atitudinea israeliţilor faţă de zeiţa al cărei cult
practicat de c.ll@iF ea extr€n de idoBl. 3o@. te rlual a numelui este 'oStardţ. Israeliţii au adoptat
închinarea la Astartea la scurt timp după intrarea în Canaan (Jud. 2:13; 10:6); cultul Asţartedi era în
floare tn timpul lui s€nu€l (i San, 7:3.4; r2:ro) si o Drinit a;b€ft oficială din partea lui Solomon (1 tmp.
11:5; 2 îrop. 23:13), Dup! esa'i . fost omird€ frlitui, me lui a fcr pus{ h hplrd ^starr€ii din B.t-Setr (1
Sam. 31:10), iar cei careaufacut săpături arheologice în această localitate au sugerat că templul din N,
în nivelul V, se poate să fi fost cel menţionat, deşi lucrul acesta răuurie de dovedit. în localităţile
palestiniene din Epoca Bronzului şi a Fierului au fost descoperite numeroase plăci de lut zugrăvind
imagini de femei dezbrs€t€ 9i ete prbabil c! @le dirEe .c6Ea o reprebtau F ?dF Aerdt@.
UBuocRAPlE, J. D. Prircl'ar4 Palsti\ion Fisurinei in Retation to Certain Goddesies Krwwn trough
r,ibat!.q 194q ln sFial p. 65-72; W F. Albrisbt, Mâanges Syriens ... Dussaund, 1, 1939, p. 107-120;
Archceolagy and theReligion of Israel, p. 74ş.urm.; A. Caquot, M. Sznycer şiA. Herdner, Textes
Ougaritiques, 1,1974, p. 92-95;H. Ringgren, Religions ofthtAndau Nar Eotl 1973, p, 141-142i l" nowe,
tte Fou. Candanne Tdpla oJBah-sho4 Pd I, 1940, p. 3t. 34.
2.Expres£a 'aitfrâţ so'netâ apare în Deut. 7:13; 28:4, 18, 51 şi a fost tradusă tn mod diferit: „rodul
turmelor tale de oi", „rodul turmelor tale", „fătul oilor talc. s€ p@te 6 aspend de fertititr€ .l n@elui
Astarteii să fi fost asociat de către canaaniti cu înmulţirea oilor, şi a ajuns să însemne „oaie" sau ceva
asemănător; cuvîntul a fost împrumutat ulterior de dtra irB€lili t5r! ombrii ctlti*.
BIBUOCR,{FE. \4 f. Abnght, Arch@tag ud rneRdieion o Ibnel, 1953, 9. 7s, 22o.
3. Aştarot (înebr. 'oîtaroţ). Cetate, presupusă a fi fost centrul de închinăciune pentru zeiţa Astartea
(Aştatot); probabil că poate fi identificată cu TbU AshiaEl! la !E 30 de ki r ae Ma@ calibn, Cetatea,
care în zilele Iui Avraam este posibil să fi purtat numele *Aşterot-Camaim, a fost capitala lui Og, regele
Basanuhu (peut. 1:4). Era tn teritoriul care a fost împărţit de Moise lui Mânase (los. 13:31); deşi Iosua a
învins pe Og (los. 9:10) şi a cucerit Aştarotul (los. 12:4), cetatea nu a rămas supusă deoarece pe vremea
cînd Iosua era bănin făcea parte dintre teritoriile @ EEbuja! cu@ire 0e. 13:12). Mai itrziu a devenit o
cetate levitică (1 Cron. 6:71; los. 21:27, fi" 'eXtară, se poate să fie o contracţie între bSţ_ 'aStwrS, care
apare în traduceri Beeştra) şi apoi mai este menţionată în Biblie ca fiind cetatea natala a lui Ozia, unul
a'!tr viiejn lui D.vid (1 crcr. 11:44), prcbrLil c! poate ti identificată cu 's(t')rtm ('As(ta)rtum?) din thrtele
retiw din Esipq din jurut sluluj al 18-lea Î.d.Cr,; poate fi identificată cu mai multă certitudine cu strt din
cronicile lui TUthmosis III, ai-rat-te dio sisorilc de la Anam ii 6-rd-|! din iMipdile
107
AATARTIEA, ASTAROT
asiriene. Pe un basorelief a) lui Tiglat-Pileser III, descoperit la Nimrud (BM 11890S; ANEP, nr. 306),
regelui ti este data O reprezentare stilizată a cetăţii, cu turnuri crenelate şi cu bastioane aşezate pe un
deal, avtnd dedusubt înscris numele os-tar-tu. G. Pettinato (BA 39, 1976, p. 46 şi n. 7) spune câ *textele
de la Ebla se refera tn repetate rînduri la un loc numit Aştarot,
B!OUOCFAf]E, N. Glu*l,, 4AsOR l3_1q 19379, p.265;F.M.Abel,G&grapJii£ de la Palestine, 2,1938, ;.
2ssi w . F Albrisht, &tsoR 33, 1t41, p. 33: J. ,{ Knudtzon, Die tl-Amarna Tiţfeln, 1,1907, p. 726,816: 2,
191s, p. 1291 gonigtna& R.4llr:ilon dr env_ rc'ologîe, 1, 1932, p. 304; W. Helck, Die Banchungen
Agyptau tu Vbrderasien, 1962, p. 57; R. D. Bamett ţi N. Falkner, T7ie ScuJptures of Tigiath-Pileser III
(745-727 aO, 1962, tl. lJDq P. 30.
xc,M.
ISSUREANIIAL. (atn ABur-ban-apH „Aşur a născut un fiu"). în mai 672 Ld.Cr. fost ridicat la rangul
de prinţ de coroană de către tatăl său Esarhadon, pe care 1-a urmat Ia tron ca rege al Asiriei în 669
Î.d.Cr. La începutul domniei sale el a purtat război cu Egiptul sia cucerit *Teba în 663 î.d.Cr. (c/ Naum
3:8); pentru a ţine sub control ţara aceasta îndepărtată el a trebuit să întreprindă o serie de raiduri
punitive împotriva sirienilor, fenicienilor ţi arabilor. Probabil câ el este regele care 1-a eliberat pe
Mânase din exilul său în Ninive (2 Cron. 33:13) şi în felul acesta a avut un rege vasal care să-1
slujească în Iuda. în jurul anului 645 f.d.Cr., Asurbanipal a jefuit *Susa, capitala Etamului ţi de aceea se
crede câ el este „marele ţi vestitul Osnapar", despre care samaritenii spuneau cS i-a adus din s@ d Ebn
la saMli. (Ed 4:9.10). lntr*lt această menţiune este făcută într-o scrisoare ara maică datata la mai mult
de 200 de ani după ce sa petrecut evenimentul, nu este imposibil ca numele regelui Asiriei să fie redat
ras(rft)npr (ux Asennaphar; în traducere gr. (Lucian), *Salmnaset).
Dln 652 ptnl h 648 id.Ci uitit diltte reg! mari ai Asiriei a fost în război cu fratele său geamăn Samas-
sum-ulan din Babilon, ţi dominaţia Asiriei asupra Palestinei a slăbit. Sfîrşitu) domniei sale este obscur
întrucît Sn cea 627 Ld.Cr. el a murit sau 1-a adoptat pe fiul său ASur-erH-ilăni ca ţi cc-regent.
Asurbanipal este bine cunoscut pentru biblioteca de literatură acadianâ pe care a colecţionat-o la
Ninive.
alBuoGRAnE. c,t, 3. 1973,
c.r.H.
AŞER (în ebr. "ăier, „fericit, binecuvîntar). 1. Al optulea fiu al lui Iacov, al doilea fiu al Zilpeî, sluji.@
lui L, (Ga 30:13; 35:26). A.ra awt p.tru fii ţt o fiica (Gen. 46:17; Num. 26:46; descendenţii, 1 Cron.
7:30-40). Prosperitatea urmaţilor lui a fost prevestită în ultima bînecuvîntaiedata de Iacov (Gen. 49:20).
Numele Aşer este atestat ca nume semitic din NV tn perioada c&id a trăit Iacov, fiind găsit într-un
papirus egipteanca numele unei servitoare (cea. 1750 î.d.Cr.; vezi W. C. Hayes, A Papyrvs in the Late
Middle Kingdom m the Brooklyn Museum, 1955, p. 88,, 97, şi ln sFcial W F. Albdsht, JAOS 74,I9s4,
p. 229, 2311 fir, Sra). Această descoperire filologică exclude po-
sibilitatea identităţii lui Aşer din Biblie cu termenul isr din textele egiptene din secolul al 13-lea Î.d.Cr.,
ca fiind numele unui loc din Palestina: isr reprezintă de fapt 'n-ţinu
'sV(c/Albright,Iocdt.).Aceastaeliminâ sugestia că termenul egiptean isr din 1300 î.d.Cr. (Bethos 1) ar
indica un „Aşer" - o comunitate locuită în Palestina înainte de invazia israeliţilorde lasfîrşitul secolului
al 13-lea Î.d.Cr.
2. Seminţie Israelită care a descins din 1, cîî si teritoriul ocupat de ei. Seminţia lui Aşer a constat din
cinci familii sau clanuri principate (Num. 26:44-47) şi a participat la organizarea şi distribuirea
seminţiilor în călătoria prin pustie (Num. 1:13; 2:27; 7:72; 13; 13, etc. ţi a avut parte de binecuvântarea
lui Moise (Deut. 33:24). Teritoriul lui Aşer, hotarît de losua, a mpat ln prtuipal CidPE A(a, pa€ de v a
d6 lurilor Galileii de dincolo de aceasta şi zona de coastă, de la virful Cârmei, în N, pînă la Tir ţi Sidon
(Ios. 19:24-31, 34). în partea de S, Aşer s-a învecinat cu Mânase, cu excepţia unor cetăţi de graniţa1
(Ios. 17: 10-11; v. 11 ar putea S tradus: „Mânase avea lîngă Esahar şi ISngă Aşer ... (diferite
localităţi)"). Vezi Y. Kaufmann, TTie Biblica! Account of the Conquest cf Pdl6M4 I9s3, p. 33. (ff ti
cu THELCAT li •IBLEAM.) în teritoriul lui Aşer leviţii din familia lui cherEon a@!l ad ceta$ (1 cr.
6.62, 74'7s). 1tibrl lui Aşer nu i-a izgonit pe canaaniţi, ci doar a ocupat unele zone în mijlocul lor (Jud.
1:31-32). în ce priveşte topografia şi resursele ţinutului lui Aşer, vezi D. Baly,
TheGeographyofcheBible, 1974, p. 121-127. în vremea iudeatorilot, &et nu a ajubto Pe DeboE dar .Fi
s'aaliat cu ch€den(Jud. s:17; 6i35; 7:23) Aşer a dat luptători pentru armata lui David (1 Cron. 12:36) şi
a făcut parte dintr-un. district administrativ al lui S.lorcn (1 LnD. 4:16) Dup5 ..de@ Fsailuj de N, ufi
lauitoli din ,{6 au !55PW la clEllEE lui Ezechia de a sărbători din nou Pastele la Ierusalim (2 cron.
3o:r1). Mdt @i &,iu dlPl .caE evsj' mente, prorocită Ana, îmbătrinitâ de zile, care s-a bucurat la
vederea Pruncului Isus, era din seminţia lui Aşer (Luca 2:36),
3. s. p@t€ s: fi f6t o lealitate la 8:anits dinr. Mânase şi Efraim, dar localizarea este incertă (Ios.
17:7).
ICA.K.
AŞERA. Zeiţă-mamă canaanită, menţionată în textele de la Ras Shamra (ViiţO ca zeiţă a mării şi soţie.
a zeului El, dar în VT este asociată cu Baal (de ex., Jud. 3:7). Deşi VT se refera uneori la Asera ca la o
zeiţî (des, Ifni. 18:19; 2 inP 23:4; 2 crcn ls:16 h rom. „Astartea"), numele este folosit şi pentru a de^
semna un chip care a ajuns să reprezinte acea zeitate (de ex., 1 împ. 15:13). Israelitilor li s-a poruncit si
tai€ (de q., rxod. 34:13) o! d adt (Dat 12:3) aşerini ale canaaniţilor şi, de asemenea, li s-a interzis să
aşeze „o aşera de orice fel de pom" lîngă altarul lui Dumenzeu (Eteut. 16:21). Din aceste texte se pare
cî obiectul era din lemn şi probabil că constituia o ini agine specifica. 0 bucată de lemn carbonizat,
lungă de vreo 1,2 m, descoperită în altarul de la Ai, datînd de la începutul epocii ■bronzului, a fost
considerata de unii că ar putea fi o aşera, dar în prezent mulţi cercetători resping ideea că obiectul a fost
un stîlp şi preferă să folosească traducerea „imagine-asera" în
108

ATAKOT

textele unde este întîlnit termenul. în traducerea engl. va cuvîntul este tradus întotdeauna „dumbravă"
sau „crtng". (tn traducerea românească, termenul este tradus „stilp idolesC", „idol", „idolul Astarteii",
etc, n.tr.)
BIBUOGRAFIE. W. L. Reed, The Asherah in the Old testament, 1949; A. Caquot, M. Sznycer ţi A.
Herdner, Texta Ougariciques, 1, 1974, p. 68-73; J. C. de Moor nr TDOTL t. 43E{44: R" Parat JI{ES
24,,s, p. 37-52; W. F. Albright, Arehaeology and the Religion of Israel3,1953, pp. 77-79; J. Marquet-
Krause, Les Pouil-!« ds ',4y (ciAD 1933-1944..., 194q !. rB
T.C.M.
A5IMA. Zeul sau idolul locuitorilor din Hamat (2 împ. 17:30), pe care şi l-au făcut în ţinutul Samariei
unde au fost deportaţi de către asirienî. Nu este cunoscut In afara VT, deşi unii au sugerat că este
identic cu leul Semfos al sirienilor sau cu 'An din papirusul Etefantin. Vfezi A, Vincent, La Migion des
Judeo-Ara-i&tu d'f,qh@.itg 1957, p. 654 l.llm; p. crelot, Documena Aramiens de l'&gupte, 1972, p.
353, 464.
T.C.M.
AŞCHBNAZ. Urmaş al Iul Noe, prin lafet ţi Gomer (Gen. 10:3; 1 Cron. 1:6). Strămoş eponim al locui-
torilor ţinutului dintre Marea Neagră ţi Marea Cas-pică. Ascanius este întîlnit ca nume al umd prinţ din
Misia ţi Frigîa, iar în altă parte ni se spune că oamenii aceştia locuiau în districtul Ascania. începînd din
cea. 720 î.d.Ct-, textele asiriene vorbesc despre Aîkuxai), carese afla in partea de NE. Mai ttreiu eîs- au
alăturat altor triburi pentru a cuceri Batnlonut, aşa cum citim inler.51:27- Poporul Aţchenas poate fi
identificat ai Skythai (*SCTŢII) menţionaţi de Herodotus (1. 103-107- 4.1).
RJ.W.
AŞERJŢI. În2 Sam. 2:9 întîlnim termenulAşuri care a fost tradus Atenţi (tn limba română, „Gheşuriti"
■ n.tr.), ca un nume gentilic colectiv, deşi există unele probleme. Este dai că nu există nici o legătură cu
aşurimii din Gen. 25:3. Unii au tradus termenul „aşe-riţi" şi au Scut legătura cu Jud. 1:32, întrueft Tar-
gumul lui Ionatan Q redă Bet-Aţer. Unii cercetători corectează termenul sM traduc ,^:heţuriţi" ţi găsesc
sprijin pentru aceasta In versiunile siriacâ şi Vulgata (</. POTT, p. 26, n. 45). Obiecţia la această
traducere este că Gheţur a avut propriul rege, ■filmai (cf. Z Eam. 13:37), a cărui fiică h căsătorit cu
David (1 Cron. 3:2). uk redă thastiri, poate datorită interpretării greşite a articolului hotărîr h, pe care l-
au luat în con5idorare ca L
Tbtuşi, folosirea prepoziţiei 'el în 2 Sam. 2:9 împreună cu numele Galaad, Aşuri şi Izreel indică nume
de locuri, intructt această prepoziţie poate avea sensul de „la". înţelesul ar putea fi că acestea sînt
numele a trei centre administrative, ia alegerea unor asemenea centre trebuia luată în considerare
accesibilitatea geografică, în cazul cetăţii Aşuri, care este necunoscută din alte surse, acesta se poate să
fi fost un factor dei.iv. Cq eleblte irei nme 6te foldirl pc!oa4i!
'al, asociată de obicei cu cuvîntul „oamenii" (locuitorii) în expresia „a domni peste"; astfel, sensul de-
vine, peste Efraim şi peste Beniamin şi chiar peste tot Israelul. Folosirea articolului hotărft cu cuvîntul
Aşuri nu este neobişnuită, cf. Galaad), ţi există alte exemple de nume de locuri care se termină cu i (de
ex. Edrei, Ophni). Dacă cele trei cetăţi au format un triunghi, Aşuri s-a aflat In capătul de S, Izreel tn
capătul de N şi Galaadul la E. în felul acesta este posibilă identificarea geografică cu Aser (tos. 17:7).
WJ.M.
ASTBROICABNATM. o ..6F locqid de re faim, jefuită de Chedorlaomer pe vremea lui Avraam (Gen.
14:5], Unii cercetători traduc numele „Astartea celor două coarne" ţi identifică această zeiţă cu re-
prezentările gra&e ale unei femei cu două coame-asemenea desene au fost găsite la Ghezer şi Bet-
Şean. Este mai probabil, însâ, ca numele înseamnă ^Astartea (Astarot) de lingă Carnaim" şi identifică
această celate cu r&taet (3), ere E alu h apeti@ d. caruin (mntioEt ln 1 Me, 5:43-44),
aBUOGRAFIE. F, M. Ab€1, Clo8rophiz <L la PaIatine, 2, 1938, p. 255; D. Baly, T7ie Geography of
the BihLa 1974, p, 97, 2L6i H. &d'M, IE 72, L962, D. 121 d n, 3q W C. Cntlrn {i H. e. MAy, Mtuitl
Remains of the MtgUbda Culc, 1935, p. 12.
T,CM.
ATALIA (în ebr. CţalySTiQ, Jahve este înălţat"). 1. Fiica lui Ahab şi nepoata lui Orori (2 împ. 6:26).
Căsătoria ei cu Ioratn, regele lui Iuda, a marcat o alianţa între N ţi S şi a lăsat să se înţeleagă supe -
rioritatea lui Israel. Moartea fiului ei, Ahaua, după 1 an de domnie, asasinat de Iehu în „Revoluţia pro-
fetică" (2 împ. 8:25; 10:36), a arătat că ea era „o femie d" (2 Crc!. 24rZ), Pdtru a p{6tn puteq de care s-
a bucurat ca regină.mamă „ea a omorît pe toţi cei de neam împărătesc" (2 împ. 11:1) şiaînceput să
domnească (cea. S42 I.d.Cr.). Autoritatea ei nu a fost contestată timp de 6 ani; atunci, însă, preotul
lehoiada 1-a întronat pe loas, care era încă un copii. Ea a venit săi înfrunte pe duşmani şi a fost omorî tă
în afara "templului.
2. O persoană menţionară în genealogia lui Beniamin (1 Cron. 8:26).
3. 0 persoană dintre exilaţi, care s-a întors din Babilon împreună cu Ezra (Ezra 8:7).
M-B
ATAROI (ln.br, "ti-rdt, Ut, ,Forde"). 1, cetat€ la E d. Iod.rl tr tditdiul lui Rub.n (NM, 32:3,34),
localitatea modernă Khirbet Attarus cf. *ARN0N. O etate rsitl ^Eot .p.re tr Nu, 32:3t d.re p@te să fie o
repetare accidentală din versetul anterior, sau ar trebui combinat cu cuvîntul care urmează pentru a da
Atrot-Şofan, o localitate necunoscută. 2. O cetate în Efraim, probabîJ identică cu Atarot-Adar (los.
16:2, 5,7i I3:13). 3. "Ator'!et-l@b" (Atrot, c@ lu I6b) este menţionată într-o genealogie din Iuda (1
Cron.
109
AAGNA
2:54). Numele ar putea fi interpretat „coroanele (căpeteniile) casei lui Ioab", o descriere a localităţilor
Betleem ţi Netofati, înaintea cărora este aşezat, Vezi LOB. ' RJ.W.
ATENA. Fapt, 17r1s-34i 1 T6, 3r1, La '@L1€ al Sl4 ii 61 4la Ld.cr., AteE a f6t Enuit: p6tru cultura sa,
fiind patria marilor dramaturgi şi a unor Mi flozo6 M au f6t Plato !i Aistorel, DupI cucerirea Greciei de
către romani, Atena a devenit civitas fixderata (cetate legată de Roma printr-un tratat). 6ind @nplet
indeperdatd fsII d€ Ba€natorul Ahaiei, avînd autonomie juridică internă şi replltind impozit Romei
Dinft cel€ t€i (gft ui. versitare majore: Atena, Tais şi Alexandria, Atena era cea mi renmid. philo .tjn
Al*n&id a spu dspE atenieni că erau cei mai ageri la minte dintre greci. Atena a fost renumită şi pentru
templele, statuile ţi rcnumntele ele, PrinEle 16a de pasini ln €dilE Loeb a lucrării Description of
Greece, de Pausanias,
scrisă la u s&l dup{ vi2ita lui Par€l trolo, strt u gldd tuisti. bs pentru antichitltil€ dir Atm, Deri atenienii
erau religioşi şi dornici să discute despre Eligie, nidd ld dpintual nu a f6t d#bn de ridicat. Apolonius, un
fiSozof contemporan cu Pavel, i-a mustrat pentru cîntecele deşănţate de la festivalul lui Dionysus şi
pentru că îndrăgeau măcelul oamenilor în luptele de gladiatori.
D.R.H.
ATOTPUTEXNIC IE@! folGit c! .€fenE la DllllM de 4a de ori h vl (31 dirtre @zai 10 bv) pentru a
traduce cuvîntul evreiesc Saddai, şi în textul ixk în dteva versete, cuvîntul grecesc pancrocrator. Unii
co'ihbbri €wi din ft.hirc au Eadu ter menul „Atotsufident?' (hikanas în VT evreu-giec din secolul al 2-
lea d.Cr. ţi med ttrziu). Teologii moderni ofer! o gamă largă de d€rik$i, dar nici ]lD dinlr€ €l€ nu este
certă. în afara VT, numele se pare că este întSnit în textul aramaic de la Teii Deir Alia, cea. 700
^S Caloa Panatenaica
pStoa QasilelDS
Biblioteca lut Hadiian
Theseu
Zidul va Ieri an
• Odsumul Iul Periclo
Monjmentullui Agrlpa
Propylaea
Sanctuarul Pandion
Te m piui Atena Nlks
Atena antică şi Acropole
110
Ld.Cr. (*SCRIERI) în forma pluralâ ssdyn, care denotă fiinţe supranaturale. în VT, Saddai comunica
ideea de putee d€ a rlni su d. a apdE (Pd, 6a:14: 9t:1: k_ 13:6; Iel 1:15). Nl@!€ 6te tol6it de 6 di th
legătură cu patriarhii, aşa cum găsim în Exodul 6:3, uneori în termenul compus 'ci Saddai, „Dumnezeu
Atotputernicul". Fiecare caz se referă la promisiunea de binecuvîntare a lui Avraam şi a urmaţilor săi, şi
include ideea de putere. în cartea lui Iov ^Atotputernicul' este o paralelă poetică la „Dumnezeu", iar în
Rut 1:20-21 esteopamlelă la Yahve, arătînd câ pentru scriitorii acestor cărţi, Dumnezeu este unul şi
acelaşi cu Yahve.
Cuvîntul grec pantocrator („Atotputernic") apare oidată în 2 Cor. 6:18 ţi apare de 9 ori în Apoc. unde se
pune accent pe puterea lui Dumnezeu (1:8; 4:8; 11: 17; l5:3i 16:7i L4i r9:6t L5: 2tt22).
BIBLIOGRAFIE. N. V&Ucer, ZAW 72, 1960, p. 64-66; L Morris in A. E. Cundall ţi L. Morris, Judges
and Ruth, rOTC, 1968, p. 264-268; K. Koch, VT26, 1976, p. 299.332: rl Mîehaelis, T0NT3, p.
914.915.
AR,M,
ATTALIA, AtALtA. AEti. (o,a5ut hadd A^ra. lya), în apropiere de vărsarea riului Cataractes (mod.
Altsu), a fost cel mai important port din Pamfilia. întemeiat de Attalus n, regele Pergamului (159-138
S.d.Cr.), a fost dăruit Romei de Attalus m. Pave! si Bamaba s-au întors din călătoria lor misionară prin
atli! (Frp.. r4:2s). a edstt o 6lt! Atarir h N r;i.i
KLM.K
AŢARMAVET (îh ebr. hasarmăweţ). Al treilea flu al M'Ioctan (Gen. 10:26; 1 Cron. 1:20), prohabil câ
poate fi identificat cu regatu! Hadramaut din S *Ara-bjei, scris în limba băştinaşa hdrmt şi mai tirziu
hilrmwt Forma a doua corespunde îndeaproape cu forma rtevocalîzată ebr. hsrmwt, întructt litera ebr. $
corespunde adesea cu d din limba semiţilor din S.
BIBLIOGRAFIE. G. Ryckmans, ies Atomi propres aidsimitiques, 1, 1934, p. 338; C. Brockelmann,
Grvndrw der vergldchenden Grammattk der semitis-chen ra&@hal t, 190a, &46. T,cM.
AUCUSTUS. Un nun. .uplindrar adoDat de *Caesar Octavianus după reglementarea poziţiei sale tn 27
td.Cr.; se pare că a fost menit sa semnifice autoritatea morală fn termenii în cate el a definit P'itatul du
tl Republica rr&a (n6 66rd. 34), Mumele a fost transferat succesorului sau ca titlul unei funcţii şinuca
un nume, iarapoiafbst tradus în greacă {iebâstos, „Reverenţa Sa"; Fapt. 25:21, 25; ta rom. „împăiatul")
cînd se referă la împăraţi, dar este trans-ar@t crkt e EfE6 la octavids (Lu2:11.
Aujustus a întrupat idealul roman: meritul personal este cel care trebuie să cîştige demnitatea şi
puterea. Dar succesorii săi au pus capăt competiţiei şi l-au lăsat pe e! cu povara unei responsabilităţi
universale. Cei 57 de ani ai domniei sale (43 î.d.Cr.-i4 d.Cr,) au fose martorii stabilirii unei noi ere de
pace sub stăpînirea Imperiului roman.
BIBLIOGRAFIE. A. H. M. Jones, Augustus, 1970.
EA
AUTORITAfE
AUTORITATE. Cuvîntul NT este exousia, care înseamnă putere legitima, reală şi neîmpiedicată de a
acţiona, sau a poseda, a controla sau a stăpîni ceva sau pe cineva, fn timp ce dynamiî înseamnă pur şi
simplu putere fizică, exousia desemnează puterea care este, într-un sens, legală sau legitimă. Termenul
ex-ousia poate fi folosit pentru a pune accentul pe legitimitatea puterii deţinute sau pe realitatea puterii
deţinute în mod legitim. în ambele cazuri cuvîntul este tradus deseori „putere". Cuvîntul exousia are
uneori un sens secular general (de ex. tn 1 Cor 7:37, stăpînire de sine; Fapt. S:4, folosirea venitului
cuiva), dar de obicei are o semnificaţie teologica.
Convingerea biblică unanimă este că singura putere legitimă din creaţie este, în ultimă analiza, puterea
Creatorului. Autoritatea pe care o au oamenii te este delegata de Dumnezeu, în faţa căruia ei sînt
răspunzători de felul în care o folosesc. Deoarece orice autoritate îi aparţine tn ultima instanţă lui
Dumnezeu, supunerea faţă de autoritate în toate sferele vieţii este o datorie religioasă, o parte a slujirii
lui Dumnezeu.
I. Autoritatea lui Dumnezeu
Autoritatea lui Dumnezeu este un aspect al stâpînirii Sale universale, eterne si nealterabile asupra lumii
S.le (@i &od. l5:1a; ls. 29rto; 93:1 '@i 146: 10; Dan. 4:34 ş.urm., etc.) Această domnie universala este
distinctă de (deşi este esenţială pentru) relaţia stabilită prin legătnînt cu poporul Israel, prin care Israel a
devenit poporul Lui şi regatul Lui (cf. Exod. 19:6), şi ca atare moştenitori ai blnecuvîntărilor Lui.
Autoritatea Lui regală asupra omenirii constă în dreptul şi puterea Lui incontestabilă de a dispune de
oameni după buna Sa plăcere (comparat de Pavei cu exousia olarului asupra lutului, Rom. 9:21; cf. Ier.
13:6), plus cererea Lui indiscutabilă ca oamenii sS-1 fie supuli i s{ rliqd penEu storin Luj, preturinded
în Biblie, realitatea autorităţii lui Dumnezeu este dovedit! prin faptul că toţi cei care ignoră sau înfruntă
6c45ts csinF c.d rob judGra divin!. Jlde.Atorul Rege are ultimul cuvînt, aşa îneît autoritatea Lui este
reabilitată.
în vremea VT Dumnezeu Şi-a exercitat autoritatea asrp€ poporului SAU prln proGd, p@ri si Fc . căror
lucrate a fost să proclame mesajele Lui [Ier. 1:7 ţ.urm.), să-i înveţe pe oameni legile Lui (Deut. 31:11;
MaJ. 2:7) ţi, respectiv, să conducă în conformitate cu ace!e legi CDeut. 17:18 ş.urm.). în funcţiile lor, ei
trebuia să fie respectaţi ca reprezentanţi ai lui Dumnezeu, avînd autoritate de la El. De asemenea, sa
recunoscut că Scripturile scrise sînt date de Dumnezeu ţi au autoritate, atît pentru a da învăţătură
(K>rd), pentru a-i învăţa pe israeliti care este voia ReSelui lor (.t Pr. 119), clr d @ ur .od de leqi Eitr
care El domneşte şi îi judecă pe oameni (cf. 2 frap. 22-23).
tr. Autorlbto lul ts Cdrt6
Autoritatea lui *Isus Cristos este de asemenea un eF.t !l domiel lui Dl)l@zu. Altoritarea Lri 6E atît
personală cît ţi oficială, deoarece Isus este în .el3fi rinp Piul lui $iDllrem si Fiul onulu tadjct omul
Mesianic). în calitate de om şi Mesia, autoritatea Lui este reală deoarece ia fost delegată de Dumnezeu,
la a cărui poruncă lucrează (Cristos la lăudat pe sutaş pentru că a înţeles acest lucru, Mat. 8:9 ş.urm.).
în.
IU
AUTORITATB
calitate de Fiu al lui Dumnezeu, autoritatea Lui este reali deoarece El însuşi este Dumnezeu.
Autoritatea de a judeca I-a fost dată, atft pentru a fi onorat ca Fiu al lui Dumnezeu (întrucît 'judecata
este lucrarea lui Dumnezeu), dt ţi pentru că El este Fiul omului (în-tructt judecata este lucrarea Iui
Mesia) Clean 5:22 ş.uim., 27). Pe scurt, autoritatea Lui este cea a unui Mesia divin; a Dumnezeuhu-om,
împlinind voia Tatălui în dubla capacitate de (a) slujitor uman, în care sînt întrunite funcţiile mîn
tuitoare de profet, preot ţi rege, ţi (t>) Fiu divin, Împreună-Creator ţi părtaş En toate lucrările Thtălui
(Ioan 5:19 ţ.urm.).
Autoritatea mai mult dedt umană a lui Isus a fost manifestată în diferite moduri In timpul lucrării Sale;
de ot., finalitatea ţi independenţa învăţăturii Sale (Mat. 7:28 ţ.urm.); puterea de a scoate demoni (Mar-
cu 1:27); puterea Sa asupra furtunilor (Luca 8:24 ţ.urm.); revendicarea puterii de a ierta păcatele Qucn»
pe care, aşa cum au observat corect ascultătorii Lui, îl poate face numai Dumnezeu) ţi. atunci dnd a fost
provocat, puterea de a dovedi aceasta revendicare (Marcu 2:5-12; tf, Mat. 9:8); după înviere £1 a decla-
rat că i-a fost dată „toata exousia în cer şi pe pâmîht" ■ o srăptnire Mesianică de dimensiuni cosmice,
care sâ fie exercitată In aţa fel înctt să aducă pe cei aleşi în împărăţia mtntuirii Sale {Mar. 26:18 ţ.unn.;
Ioan 17: 2; tf. Ioan 12:31 ţ.urm.; Fapt. 5:31; 18:9 ţ.urm.). NT îl proclamă pe Isus cel înălţat „Domnul şi
Cristosul" (Fapt. 2:36); Stăpînitorul divin peste toate lucrurile şi Regele-Mîntuitor al poporului Său.
Evanghelia este In prima instanţă cerinţa de a consimţi la această estimare a autorităţii Lui.
m. Autoritatea apostolică
Autoritatea apostolică este o autoritate Mesianica delegată; tnrrucît *apostotii au fost martorii, emisarii
şi reprezentanţii împuterniciţi at lui Crisros (cf. Mat. 10:40; Ioan, 17:18; 20:21; Fapt. 1:8; 2 Cor. 5:20),
cărora El Ie-a dat exousia de a înfiinţa, edifica şi reglementa Biserica Sa universală (2 Coc. 10:B; 13:
10; cf. Gal. 2:7 ţ.urm.). En consecinţa, îi găsim dînd porunci ţi impunînd pedepse în numele lui Cristos,
adit, h cditlre d. purtlron de dvht ai hi, avlnd aurotirater !d (l cor, 5:4i 2 It. 316), Et au nMit dlacod
(Fapt. 6:3,6) d p6bit'i (rapt. 14:23). Et 6u prezentat învăţătura lor ca fiind adevărul lui Cristos, inspirat
de Duhul atît în conţinut cît ţi în forma de exprimare (1 Cor. 2:9-13;c/ 1 Ies. 2:13),unnormativ pentiu
credinţă (2 Ies. 2:15; c/. Gal. 1:8) ţi conduită (2 Ies. 3:4, 6, 14). Ei au aşteptat ca deciziile lor ad hoc sâ
fie primite ca o „poruncă a Domnului" (1 Cor. 143r. Dcd!re autoritte. lor 6 detG. le !npsternicirea
directă ţi personală dată de Cristos, ei nu au avut succesori (în sensul propriu al cuvîntului)- cu toate
acestea, fiecare generaţie de creţtini trebuie să dea dovadă de continuitate cu prima generaţie şi de
supunere faţă de Cristos, prin supunerea credinţei ţi a vieţii lor faţă de norma de învăţătură pe care dele-
gaţii împuterniciţi ai lui Cristos au scris-o pentiu totdeaw h dd1lostle Noului lttaMt PEtutin" deni în NT
exousia apostolică asupra Bisericii a fost făcută o realitate permanentă.
IV. Autorltltc. .td.3|tl oEulul
în afara Bisericii, unde „liderii" (presbiterii) pot cere ascultare în temeiul faptului că ei sînt slujitorii lui
Cristos, care îngrijesc turma sub autoritatea Lui (Evr.
13:17; 1 Pet. 5:1 ţ.urm.), Biblia menţionează alte do!! sf.ro d. autoritate divină deleSrs,
a. Căsătoria ţi familia
Bărbaţii au autoritate asupra soţiilor lor (1 Cor. 11:3; cf. 1 Tim.2:12) ţi părinţii au autoritate asupra
copiilor (cf. 1 Tim 3:4,12). De aceea, soţiile trebuie să asculte d. etii lor (Bfre s:22: r F.L 3:1.6), i.r
@piii de părinţii lor (Eres. 6:1 ţ.unn.). Aceasta este ordinea stabilita de Dumnezeu.
b. Autorităţile civite
Autorităţile civile (romane) sînt numite exouskâ ţi sînt descrise ca slujitori ai lui Dumnezeu, chemat)
săi pedepsească pe răufăcători ţi săi încurajeze pe cetăţenii care respectă legea (Rom. 13:1-6). Creştinii
trebuie să plivească „puterile de acum" ca fiind rinduite de Dumnezeu (vezi Ioan 19:11) şi trebuie să se
supună autorităţii civile (Rom. 13:1; 1 Pet. 2-13 ţ.urm.; cf. Mat 22:17-21), în măsura in care supunerea
este compatibilă cu ascultarea de poruncile directe ale lui DllIlllEA (Fa!t, 4:19' 5:29),
V. Puterea satanica
Exerdtatea *puterii de către Satan şi ostile lui este descrisă uneori cu termenul exousia (de ex. Luca 22:
53j Col. 1:13). Aest asd d detl putse bi satn este uzurpata de la Dumnezeu ţi ostilă faţă de El, Satan are
această putere numai cu permisiunea lui Dumnezeu şi ca o unealtă a lui Dumnezeu.
EIELIOCRAfl!. Aldq Mrt; T Re h rsBa $ J. DeN.y ln Dcc, 3r, Authorit/; N. Geldohutr, S!. prw
autnoritt, L9s3i o. B*2, MDI'nT 2, p. 606 611; W lqtrr TDNT2, p. 562'575,
J.t.P,
AUTORITĂŢILE CETĂŢII. Magistraţii superiori din Tesalonic; erau dnd magistraţi, iar mai apoi şase.
Titlul lor (gr. politarchai) este atestat epigrafic pentru o serie de state macedoniene (E. D. Burton,
American Journal of Thealogy 2,1898, p. S98-632). Aşa cum se vede clar în Faptele (17:6-9), ei
conduceau cetatea sub dtdEgh€E Ronei.
EAJ,
AVBN. 1. P@lnae (os 10:8) a a|@lqi 'B€t Aven, epitet pentruBetel (Osea 4:15, etc.). 2. în Amos 1:5,
probabil că se referă la valea Beqaâ, între Liban şi Antiliban, în regatul arameu cu capitala la Damasc.
3> Pentru Ezec. 30:17, vezi *0n.
KA.K
AVRAAM. Urmat al lui Sem, şi fiu al lui Terah; soţul Sareişi.catatâalluiîsaac, strămoşul naţiunii
evreieşti iar, prin Ismael, strămoşul altor semiţi (Gen. 17:5; 25:10-18). Viaţa lui (Gen. 11:26-25:10;
rezumată în Faptele 7:2-8) este luată ca un exemplu de credinţă remarcabilă Ui Dumnezeu (Evr. 11:8-
12) de către evrei, creştini ţi musulmani
I. Numele
Etimologia numelui Avram (in ebr. 'abrâm, folosit în Cd. 11:26-17:4 9i Mi tuln ald pane, des. 1 C@
112

1:27; Neem. 9:7) este Incertă. Probabil că înseamnă „tatăl este înălţat" fi este o forma a numelui
personal Abffiram, tipică pentru cultura semitica timpurie din apus. Dupi legămlntul din Gen. 17:5,
numele Iul este schimbat tnAvraamf'obrâTiămJ sieste tradus ca „tatăl unui mulţimi'' de naţiuni.
Amîndouă aceste forme ale numelui apar în texte cuneiforme ţi egiptene din secolul al 19-lea î.d.Cr.
încoace, dar nu ca persoane identice. Ultima forma, poate ca etimologie populara, este considerată £rt
general o variantă ia dialect local a numelui Avram (Abram), deşi este subînţeles un nume distinct şi
nou (care s-ar putea să încorporeze o formă veche a cuvîntului arab rfun • „mulţime").
O. Viaţa lui
Avraam s-a născut In *Ur ţi sa mutat ta Haran împreună cu soţia sa Sărai, cu tatăl sau, cu fraţii săi
NahorţiH&ran, şi cu nepotul său Lot (Gen. 11:26-32). La vîrsta de 75 de ani, în urma morţii tatălui său,
Avraam s-a mutat In Palestina (Canaan) In apropiere de Betel, la Mamre în apropiere de Hebron, şi la
Beer-Şeba. în fiecare loc el a ridicat un altar ţi un cort
Relaţiile sole cu străinii în timp ce locuia în apropiere de Sihem, în Egipt, Gherar şi Macpela, a prezintă
ca lider respectat al unui grup, lider pe care aceştia S tratau cu egalitate. El a acţionat ca lider
recunoscut al unei coaliţii ce a eliberat pe nepotul său Lot care fusese luat prizonier din Sodoma de
către un grup de „împăraţi" (Gen. 14). Se pune accent pe viaţa lui nu ca ţi „pelerin", dt ca şi „străin care
a locuit In ţară" (ger) fără să aibă o reşedinţă. El a fost un om bogat, avînd mulţi slujitori (14:14) ţi
averi (13:2), trăind în pace cu canaaniţii (12:6), ferezip (13:7), filistenii (21:34) şl egiptenii, şi fadnd
negocieri cu hetiţii (23).
III. 'Legflmlntele
Potrivit cu formele antice ale tratatetor-legăminte, „Marele tmpărat" Yahve face un legămînt-tratat cu
Avraam (15:17-21), iar Avraama făcut tratate la nivel de egalitate cu stSpînitorii din vremea lui.
(OŢara
Iahve i-a promis prin îegamînt lui Avraam şî urmaşilor lui, pentru totdeauna, ţara care se întinde de la
rîul Eufrat spre SV. Credinţa lui Avraams-a dovedit attt prin întreprinderea acţiunilor de preluare prin
acte simbolice a ţării care i-a fost dată de Dumnezeu şi care se întindea de la Beer-Şeha (21:22) pînâ la
Dan (14:14), sau prin ocuparea ei ca „lider" al popoarelor de mai multe rase care locuiau în ţară, după
ce i-a învins pe alţii care o srăpîneau anterior. Cu toate acestea, el nu a stabilit lud o capitală ţi a trebuit
să cumpere locul de îngropare pentru soţia sa (Gen. 23).
(ii) Familia
Acelaşi legămînt divin ia promis şi reafirmat o femuie si popoare întregi ca urmaşi (13:16). Neavînd
copii, el 1-a Scut moştenitor pe îngrijitorul casei sale, Eliezer din Damasc (15:2). El 1-a tratat pe
nepotul său ea pe un moştenitor, dîndu-i un tratament preferenţial bl ţara „promisă" lui, pînă cînd Lot a
ales să se mute Ungă Sodoma (13:8-13). Mai tîrziu. la vîrsta de 86 de ani, a avut un fiu, Ismael, de la o
concubină egipteană, Agar, dată lui de către soţia sa. Mai drziu Agar şi Ismael au fost alungaţi. Apoi,
cînd Avraam avea 99 de ani, promisiunea că va avea o familie, o naţiune ţi o lege a fost repetată şi
Iahve i-a schimbat numele şi a
AVRTAM
stabilit seninul legămlntuiui prin tăierea împrejur a bărbaţilor ţi a copiilor de parte bărbătească (17),
Legămîntul-pronusiune a fost confirmat din nou prin-tr-oaltâ teofanie la Mamre, înciuda necredinţei
Sarei (18:1-19). La un an după aceea s-a născut Isaac.
Marele test al credinţei lui Avraam a avut loc atunci cînd Yahve i-a poruncit să-1 jertfească pe Isaac la
Moria. El a ascultat, şi mina i-a fost oprită la momentul junghierii cînd un berbece i-a fost pus la
dispoziţie ca substitut (22:1-14)- în urma acestei în-ttmplări, legămîntul dintre Yahve şi Avraam a fost
reafirmat (v. 15-20). Sara a murit în vîrstă de 127 de ani ţi a Fost îngropata în peştera de la Macpela, pe
care Avraam a cumpărat-o de la Efron (23). întrucît se apropia şi moartea lui Avraam, acesta I-a pus pe
Eiiezersă jure că va lua pentru Isaac o soţie din neamul său, din apropiere de Haran. în telul acesta stră-
nepoata de unchi a lui Avraam, Rebeca, a devenit soţia lul Ir@ (24).
Avraam însuşi, cînd era înaintat în vîrstă, s-a căsătorit cu Cherura, ai cărei fii au devenit strămoşii tri-
burilor din Dedan şl Madian. După ce a dat „tot ce a avut" Iui Isaac şi după ce a dat daruri celorlalţi fii,
Avraam a murit la vîrsta de 175 de ani, şi a fost furop6t la MlcFla (25:1-10).
Despre Avraam s-a recunoscut că a fost în stare „să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să rina
Calea Domutu! 6chd ce ee dEpr ri biE" Os:19). El a fost ospitalier, găzduindu-i pe străinicu respect
(18:2-8; 21:8).
IV. Caracterul Iul
Avraam a declarat deschis credinţa lui în Dumnezeul atotputernic (Gen. 17:1), etern (21:33), preaînait
(14:22), stapînul (Domnul) cerului şi pămtntului (14:1 22; 24:3), judecătorul drept al popoarelor
(15:14) şt al întregii omeniri (18:25). El a crezut că Yahve este dEpt (13:25), ln!.Lpt (20:6), EDdnanit
oB:19). bun (19:19) şi milostiv (20:6). El a acceptat judecata lui Dumnezeu împotriva păcatului (18:19;
20:11), dar cu toate acestea a mijlocit pentru Ismael (17:20) şi pentru Lot (18:27-33) care au greşit.
Avraam a avut părtăşie apropiată cu Dumnezeu (18:33; 24:40; 48: ls), d a ptm_r EElatii spedal. de la
Dulftau tn vedenii (15:1) şi sub forma unor vizite umane (18:1) sau angelice (..mesageri") (22:11, IS).
Avraam s-a închinat lui Yahve, chemînd numele Lui (13:4) şi zidind un altar în scopul acesta (12:8;
13:4, 16). Monoteismul lui clar este în contrast cu politeismul 3E{'trqikr sli (16. 24:2).
Probabil că credinţa lui Avraam se poate vedea cet mai bine In ascultarea iui imediată ori de dte ori
Dumnezeu 1-a chemat. Prin credinţă el a plecat din Ur, din *Mesopotamia (11:31; 15:7), o acţiune
subliniată de Ştefan (Fapt. 7:2-4). în mod asemănător el a fost călăuzit să părăsească Haranul (Gen.
12:1,4).
El a locuit 100 de ani In ţara Canaan, care i-a fost promisă (Gen, 13:12; 15:18), dar aceasta a fost doar
o împlinire parţială a promisiunii, întrucît el a ocupat numai un petec de păintnt la Macpela şi a avut
drept de proprietate în apropiere de Beer-Şeba. încercarea supremă a credinţei lui a venit etnd i s-a
cerut să-1 jertfească pe fiul său Isaac, care, omeneşte vorbind, era singurul mijloc prin care putea fi
împlinită promisiunea divină. încrederea lui s-a bazat pe credinţa In puterea lui Dumnezeu de a-E învia
pe fiul lui chiar şi din morţi, dacă ar fi nevoie (Gen. 22:12, ÎS; Evr, in1t:19),
113
Terah
0000 0 0
0
Avram s. Chettna c. Hagar s. Sărat (Avraam) Gea 16:1-4 (Sara]
Sen. 20:12
Reuna c.

I7
0 !AI
casatori! cu
Hvan Sen. 11:2-1

r
0 fi
Şase copii Sen. 25:1-6
Ismael Isaac Patnjta
Gen. 16:15 Gen. 21:1-3 G«n. 22:24
Mica Isca
Qen. 11:29
Lot
l

Şapte nepoţi Gen, Z5:1-6

Doisprezece nepoţi Gen. 25:12-15

T 1
fiica 1 Bea 2 Gen. 19:8
I I

cisitortî cu
f
Esau
ci o

Rebeca Lrian Gen. 24 Gen. 24:29

h
Moao Gen. 19:36-33
0 0 0 0 0 fi
lacov s.Lea s Rahela c.Biia c.ZIpa
(Israel) Gen. 29 şi 3D Gsn.30şi3S Gen. 30 Gen. 30
rt i ri i

Ruben Skneon Levt 1 2 3

luda 4
9
Zabulon 10
Oi»
losif 11
Bwiiamin 12
Dan 5
Gad 7
FamialillacOTlhPadaiArarn
Sen. 35:23-26 Fi sW ournetotaţl h ordnea naşterii
s. = SOţte c. = concubhâ sau setvtoars
Tabelul genealogic al lui Avram şi al famiM sale
AVRAAM

AWdos
Trasee posibile pentru câlAtoria luiAvraam din Urin Canzan.
Rolul lui a fost comparat cu cel at unul guvernator sau unui lider care, la fel ca regii de mai ttrziu, a
făcut dreptate sub stăpînirea „Ceiui ce judecă tot pâmîntul" (18:25). La fel ca ţi ei (regii) el a fost
răspunzător pentru menţinerea legii ţi a ordinii, pentru eliberarea prizonierilor, învingînd duşmanii
Marelui împărat, ga-rantînd libertatea locală de închinare (14:20). El a fost destul de viteaz ţi de
puternic ca să pornească război împotriva duşmanilor mai numeroşi (14:5) ţia
fost generos, farS să caute clstiţul său personal (13:9; 14:23).
Nişte incidente care au fost considerate slăbiciuni grave In caracterul lui Avraam sînt aparenta înşelare
a regelui Egiptului ţi a lui Abimelec din Gherar, cind Avraam aspus că Sara este sora lui, ca să-şi scape
viaţa (Gen. 12:11-13; 20:2-11). Sara a fost soră de tată cu Ai!!M (20:l2j d. u:29), P6qp6eL paralele d
căsătoriile din Hur dintre frate şi soră trebuie respinse. Sara a fost considerată credincioasă attc soţului
său ctt si Dumnezeului lui (Îs. 51:2; Evt. 11:11; 1 Pet. 3:6), ţi cu toate că acest incident poate fî un
exemplu prin care să ni se arate felul în care Scripturile descriu vieţile chiar şi ale celor mal mari eroi
(c/ *David), se prea poate ca noi să nu înţelegem pe deplin acest Inddent.
Afirmaţia făcută de Avraam lui Isaac (Gen, 22:8) a fost considerata mincinoasă, dacă avem In vedere
misiunea pe care o avea de împlinit. Tbtuşl, poate fi considerată st ca un exemplu suprem de credinţă
C,ne vomSntoarce",22:S;c/.Evr. 11:17-19). Acest incident este de asemenea o condamnare a sacrificării
copiilor, care era un obicei rar practicat in Orientul Apropiat antic.
V. Semnificaţia teologică
Poporul Israel a fost considerat „sămînţa lui Avraam" si acţiunea lui Yahve de a ridica un popor arît de
mare dintr-un singur om a fost considerată ca o împlinire deosebit de semnificativa a cuvîntului Lui (îs.
51:2;
Ezec, 33:24). „Dumnezeul lui Avraam" este mu nume dat lui Yahve pretutindeni în Scriptură şi a fost
numele sb ca D!l!r@ i S.a revEl.t lui daMol6€ aExad-3:15). Monoteismul lui Avraam, în duda
idolatriei din jur (los. 24:2), modul ta care 1 S-a arătat Dumnezeu (Exod. 6:3), alegerea CNeem. 9:7),
răscumpărarea (îs. 29:22) qi bi!*{vlntaM lui (Mid 7; 20}, cir ri credinţa lui Avraam au fost în
permanenţă subiecte pedE! lnde@ui d diNli (1 Me. 2:s2).
în vremea NT, Avraam era respectat ca fiind strămoşul poporului Israel (Fapt. 13:26), al preoţiei le-
vitice (Evr. 7:5) si al lui Mesia însuşi (Mat. 1:1). Deşi concepţia tradiţională evreiască potrivit căreia
descendenţa rasială din Avraam a atras binecuvîntarea dndn! a f6t Epin5t de 16 Eotedtord (Mar. 3:9) ţi
de Pavel (Rom. 9:7), totuşi, unitatea evreilor ca ţi descendenţi ai lui Avraam a fost o întruchipare a
unităţii credineiosiloT în Cristos (Gal. 3:16,29). Jurâ-mîntul (Luca 1:73), legâmîntul (Fapt. 3;13), pro-
misiunea (Rom. 4:13) şi binecuvîntarea (Gal, 3:14) acordate de Dumnezeu lui Avraam potrivit cu voia
Lui, sînt moştenite de cei ce sînt copiii lui Avraam prin credinţă. Credinţa lui Avraam a fost o credinţă
care duce la îndreptăţire (Rom, 4:3-12), o proclamare a Evangheliei universale încă înainte de naşterea
lui Cristos (Gal, 3:8). Ascultarea lui, prin credinţă, atunc clnd . f6t ctdt sn iasd di! Ur si d traia! o viarr
nomadă ca „străin ţi călător" şi jertfirea lui Isaac sînt exemple extraordinare de credinţă în acţiune (Evr.
11:&19; lac, 2:2r).
Fiind 6 Mre prcfet 9i lniaitoful ksah$ltrnui divin, Avraam are un rol unic atît în tradiţia ebraici (Edus.
44:19-21; Bereshith Rabba; PirqeAboth 5.4; Jos., Ant. 1. 7-8) cît ţi în cea musulmana (188 de referiri în
Coran).
VI. Cadrul arheologic
Instituţiile sociale, obiceiurile, numele de persoane şi locuri, ţi situaţia generală literară ţi istorică pot fi
116
to.tet
toobonie biE d alte dorezi din priM p6rte a mileniului al 2-lea î.d.Cr. Tbtusi, cu toate ca mulţi
cercetători considera naraţiunea cu privire la era patriarhală ca fiind în esenţa istorică şi corectă în ce
priveşte datarea, pe baza cunoştinţelor despre viaţa !n locurile amintite, pînă Sn Epoca Medie a
Bromului, cea, sec. 20-19 Ld.Cr. {Albrigjiţ, de ^ux), sau mai tn.,iu, €, 19.17 td,cr. (R!wley) su s, 15-14
Î.d.Cr. (Gordon), o serie de cercetători sprijină teoria potrivit căreia aceste naraţiuni datează din vremea
lui David (Eraerton, Clements), deşi unii argumentează pe o b.zd tddllloftl isiorics o datd nat tirte
fThompson, van Seters.), avtnd în vedere presupusa contradicţie dintre mişcările semi-nomade, istoria
(în special în Gen. 12) ţi referirile la filisteni, cămile ţi anumite nume de locuri [*Ur „din Caldea"),
toate acestea indicînd o dată mat tîrae, adică mileniul tntîi S.d.Cr. Ei consideră că tradiţia indică o
compoziţie mai recentă (Thompson, van Seters). La cele mai multe dintre aceste obiecţii se poate
răspunde m mod inditldual re b@ d@zilor dbFtribile (detlil din textele de la *Ebla, cea. 2300 t.d.Cr., ar
putea furniza informaţii suplimentare). Trebuie remarcat că detaliile precise, absenţa personificării
„legendare" a lui Allld @ trtb, Sl fapn! cn Mjoiitatea fapreloi lui AvM 5ft t€btte € 6?tele uui individ, re
spu lofte cn 6ueL 6i6ii * f@rte vehi,
BIBLIOGRAFIE. E. A. Speiser, Genais, AB, 1964; A. R. Miliard şi D. J. Wiseman, ed,, ESiOys on thc
Patriarcfiat Warrarives, 1980; T. L. Thompson, His-toria'ţy of thc Patriarchal Narratives, 1974; J. A.
van Seters, Abrahani in Histotyand "fra&tion, 1975,
DJ.W.
AVItArtM, SINUL LuI. Fislr, de sril fol6it! d€ Isus h pild! d rlltir si bosstd (Lka 16:22-23), care
ilustrează „prăpastia mare" între fericirea paradildui $ nj2lria tadului (d. Mat, a:11-12), S€ etn că, după
ce a murit, Lazăr a stat la masă cu Avraam, la osp!$! celor bnEwbtad, ud€ dur! ohieid evreiesc, erau
aşezaţi în aşa fel îneît capul unei per-soane era aproape de sînul persoanei care stătea lingă el, şi puţin
deasupra lui iar oaspetele cel mai privilegiat era pus într-o asemenea poziţie faţă de gazdă (de ei. Ioan
13:23). A fi în EÎnu) lui Avraam, în limbajul din Talmud, însemna a intra în 'Paradis (cf. 4 M.c, 13:17),
A,4I1€H ftui d€ strl dir linbajd oriental nu ar trebui considerate dovezi despre credin Feildt r.o starc
intemedi,rb.
J.D.D.
AZARIA. (în ebr. ""zaryăhO, ""zar/â, .Jahve a a-jutat). 1. Unul dh$. nl4istlil lui solorcq fiul lui Ţadoc
(1 tmp. 4:2; cf. 1 Cron. 6:9). 2. Un alt ministru
AZECA
€l lll Solonotr -turl lui Nattri el a l6t clper4lia îngrijitorilor (1 tmp. 4:5). 3. Un alt nume al regelui *Ozia
(2 fmp. 14:21, etc.)- Montgomery (Kîngs, ICC, p. 446) sp@ cl gte ,ruEle r.8al", h tlop e ozit era numele
popular sau numele adoptat. Pentru domnia sa, vezi H. Thdntor, „Azriyau of Yaudi", Scripta
HituoltmiM e, 1961, p. 2a2-271. 4 s. Fiul lli Eta! (1 C@. 2:3) ti 6ul lui Lhu (1 cd, 2:34) nt lift g6e,l
%i.a . ld luda.
6-8. Piui lui Ionatan (1 Cron. 6:10; cf. Ezra 7:3), fiul lui Hilchia (1 Cron. 6:13; cf. 9:11; Eirs 7:1) şi fiul
lll Tefarla (l crcr 6:36) h lid g€nelo'id a lti Levi.9. Profet, fiul lui Obed, care a încurajat reformele
luia,a(2c6, rs:1.a). 10,11. Doi fir ai lui l@fsl omortţi de loram la urcarea sa pe tron (2 Cron. 21:2, 4).
12. Eroare de copiere a numelui Ahazia (2 Cron. 22:6).
13, 14. Doi dintre „sutasii" (centurionii) care au ajutat l, r6tallt!@ lu l@ (2 cm, 23:1). 15, MErele prEt
ce +a lnpoEiait tr.erctrii lli Ozia iL a 'dke rlrfieh rEnplu (2 cM, 26:1620), 16. O cnp€r€nie din Efrain @
a s?rijinit .ett@ de cle mrt! aprofennuiObed (2CM. 2&12). tZ 1a.Doi leviţi menţionaţi în legătură cu
curăţirea Tfemplului în reM Lui Edhi. (2 cror 29:12), 19. Ur tu€ phr din tinlut dNiei lui E4hia (2 Crcn.
31:10).
20. Un lucrător care a reparat zidul cetăţii CNeem. 3:23). 21. unul dintrc taofltorli bt Zorcbab€l (Nm.
7:7; .t Em 2:2 - ,S@i.9, 22. Un on cd a explicat legea după ce E/ra a citit-o CNeem. 8:7). 2s. u! pr@t c4
a oieilat legSmîntul cu Nemia (Nc6 10:2; .t Nd 12:33). 24, Fin lui H(e, sprijinitor al lui Ghedalia, care
mai tîrziu a refuzat statul lui leremia de a rămîne In Palestina (Ier. 43:2). NMit leai! ln Ier 42:1 (4 rd.
4o:8j 2 lm!. 25:23). 2s. NMele .br. at lui A!€d.Neo (D@, 1:6 1,lm., 11, 19; 2:17).
J.G.G.N.
AzEcA. ExtindeE a @i er4i ditr lud6 gd. 15: 35), în cîmpille agricole joase de pe coasta de V; probabil
că este localitatea modernă Tfell ez-Zaha-riyeh. losua i-a urmărit pe amoriţi pînâ la Azeca, în ziua cînd
ei au atacat grupul de gabaoniţi recent stabiliri (los. 10:10-11). în vremea lui Roboam a fost o cetate de
graniţă fortificată (2 Cron. 11:5 ş.unn.), iar mai tîrziu a fost unul dintre puţinele puncte de rezistenţă din
timpul incursiunii babiloniene conduse de Nebucadneţar (Ier. 34:7). în una dintre Scrisorile de la
Lachiş este menţionată Azeca, iar cucerirea ei de către Nebucadneţar este subînţeleasă (POTT, p. 216
s.uim.)
RJ.W.
U7
EAAL

BAAL. Substantivul ebraic ba'al înseamnă „stăpîn", „posesor" sau ,£oţ". Folosit cu sufixe, de ex. Baal-
peor sau Baal-berit, cuvîntul poate si fi reţinut ceva din sensul original; dar, Sn general, Baal este un
nume propriu tn VT ţi se referă la o anumita zeitate, Hadad, zeul furtunilor la popoarele semitice din V,
cel mai important zeu în panteonul canaani t. Nu se ştie exact în ce măsura Baalii locali erau identici
sau diferiţi de Hadad. Baal care a fost confruntat pe Muntele Cârmei (1 împ. 18) probabil câ a fost
MeJcart, zeul Tirului. Faptul câ VT foloseşte termenul la plural (de ex. 1 împ. 18:18) poate sugera că se
făcea distincţie între mai mulţi Baali; în orice caz, concepţia păgînă despre zeităţi avea un caracter
inconstant.
Cultele lui Baal au afectat ţi au constituit o provocare la închinarea Ia Iahveh în tot cursul istoriei is-
raelite. Informaţiile limitate despre Baal pe care le avem în VT pot fi completate în prezent cu
informaţiile din documentele de la Ras Shamra. Una dintre consoartele lui a fost *Aştarot, o alta a fost
*Aşeia; iar Baal este numit fiul lui *Dagon. Scrierile acestea îl descriu ca pe un zeu al naturii; roiturile
Q prezintă în conflict cu moartea, infertilitatea si apele potopului, conflict din care iese biruitor ca
„rege" al zeilor.
Iahveh a fost „stăpîn" şi „soţ" lui Israel şi de aceea ei L-au numit ,3aal"; flră vreo intenţie rea ■ dar
fireşte că această practică a dus la confuzie între închinarea la Iahveh si ritualurile lui Baal, astfel îndt a
devenit neparat necesar ca Iahveh să fie numit cu un alt titlu; Osea (2:16) a propus "Cf, un alt cuvînt
care înseamnă „soţ". Cînd titlul de ,3aal" nu Ia mai fost aplicat Iui I.hveh, cr6 poribit c. nunele leson;l€
ca.e încorporau acest cuvînt sa fie interpretate greşit. De aceea a existat tendinţa de a înlocui termenul
ba'al din aceste nume cu boleţ („ruşine"). Astfel, Iţ-Baal şi Merib-baal (1 Cron. 8:33 ş.urm.) sînt
cunoscute mai bn€ o q-Bo€.t (2 sqn. 2:3) !i Mefiboeet (2 San. 9:6).
cuvlnml laal apaE de emea o daie su de douA ori o nle de b5'b6r su @ ropohihic (cl. I Cron. 5:5; 4:33).
BfBUocRAFlE, H, Ringgls! Rdis tot oli.An-dentNearEas[,T.E., 1973,cap.3;A.S.Kapelmd,flaa! in the
Ras Shamra Texts, 1952; W. F. Albright, Yahweh and the Gods of Canaan, 1968; N. C. Habel, Yahweh
versus Baal, 1964; vezi si *CANAAN.
D.F.P,
BAAL-BERIT (ebr. ba'al b'rtţ, „Domnul legămtn-tului"). Zeitate canaanită din categoria Baalilor, vene-
dte iDiFal la sihm (ftd, 3:33; 9:4)i pbbabil id6tificabilă cu Et-Berit (Jud. 9:46). Cucerirea Sihemului de
către Iosua nu este relatată nicăieri; Sihemul a ajuns sub stăpînirea Habiru în secolul al 14-lea î.d.Cr. şi
probabil că a fost Incorporat în Israel printr-un tratat. întîmplarea cu Abimelec (Jud. 9) ilustrează
tensiunea dintre adevăraţii israeliţi şi această enclavă esentialmente canaanită. Sihemilii sînt numiţi „fiii
lui Harnor" („măgar", Jud. 9:28), care este echivalent cu „fiii legămîntului", întrucît între amoriţi pentru
ratificarea unui tratat era esenţiala sacrificarea unui măgar.
AEc'
BAAL-GAD. Graniţa de N a teritoriului cucerit de ,.Eal @ * lna la F.lele MEtelui Hmon ql la vde asra
96. l1:17i 13:5: 2l:7). s. poar. rt f fcr H.rbeiFh (wzi F, M. Abel, caoiruDhte d. to pat5tine 2, 1933, p.
2s3) eu rEIl tau{ (Ezi crT so9). 1a t9 km mai la N, amîndouă localităţile fiind în Wadi e t-Tfcim.
Dovezile arheologice favorizează a doua localizare.
A.R.M.
BAAXrHAŢOR. Un munte înalt de 1.0L6 m, la 9 km NNE de Betel, locah'tatea modernă Jebel el-
*Asur. Absalom i-a adunat pe fraţii săi vitregi pe acest munte, la vremea tunsului oilor, probabil într-o
localitate cu acelaşi nume de la poalele muntelui, şi 1-a omorît pe Atun (2 Sm. 13:23). (iOFR.A,)
a.RM.
DAALMEON, Mt de &rc€ ca Ber-Baal-Md (lG. 13117), Ber-M@! (lei 43:23) ni len (NM, 32:3), a td
uul .IitrEe rele dtda o€le construite de rubeniţi în teritoriul lui Sihon amoritul (Num. 32:38). A fost mai
tîrziu cucerit de moabiţi şi în sec. al 6-lea Î.d.Cr. se afla încă în miinile lor (Ier. 43:23i EE. 2s:9). in
zilele tlcft l@ljta@ *te cu(Fota sub runEl€ de Ma'h (.PL{IRA MOA-BITÂ.)
J.A.T.
BAAI-TEFON. ,,&.r (d6m) sl ndad!i.. NMele unei localităţi în partea de E a Deltei Nilului, în Egipt, în
apropierea căreia israel iţii şi-au aşezat tabăra în dnpd ercduluicllEia (Erod,ir&lifii 14:ati..u.!eAr 9; Ns.
33:7); toponimicul derivă de la numele zeului canaanit Baal-Ţefon. în sec. a] 13-lea Î.d.Cr. „apele lui
Baal" se aflau în preajma reşedinţei Pi-R'messe (Qanrir) din Deltă; o scrisoare feniciană din sec. al 6-
lea Î.d.Cr- face aluzie Ia -Baal-Tefon ti la tog zdi din tbhparh6". A.e.6 a dus la sugestia că Tahpanhes,
actuala localitate Tel! DelbEtr la \e 43 hn SSv ae Pon sai4 a f6t tn trecut acel Baal-Ţefon de la „apele
lui Baal", în apropi€r€ dc Raa@s Qi de locul Exoildui imeltt. Eissfeldt şi Cazelles identifică Baal-
Tefon cu Baal-Hasi (în ugaritică; mai tîrziu Zeus Casios) şi plasează Ţefo-nuVCasios egiptean la Ras
Qasrun, pe ţărmul Medi-teanei la 9F 70 hn E d€ Porr said, llnsd laul Serbonis. Totuşi, zeul Baal-
Ţefon/Casios era venerat în Ej mdte l$i din Bgiphd de Jd, ajurgtdd la s pînă Ia Memphis, aşa încît
rămîn deschise mai multe posibilităţi de interpretare.
BIBLIOCRAfIE, A. A Cmira6, tok-Egp\ai M8. adlanies, 1954; N. AimeGiron, Annalts du Service des
Anriquitu de It$pk 40, t946/41, p, 433460; w r, AlbrightînHdSOH 109,1948, p. 15-16şiînFesKC/ir(ft
Alfred Bertholet, 1950, p. 1-14; RB 62, L955, p. 332 ş.urm. CD.W.
BAALZEBUI, BEELZEAUL, f. in VT, în eb., ,o' a! z'bQb („domnul muştelor"), probabil o modificare
batjocoritoare a numelui ba 'al J'bQ.l („Prinţul *Baal"), apare ca numele zeului Ecronuiui, pe care a
încercat săi consulte Ahazia, împăratul lui Israel, cu prilejul r'rtimj ere tdboldvirii (2 lmr. t:1.6, 161.
BABEL
St. fo NT termenul gr. beelxeboul, beezeboul (Beel-ebub h TR ri V) cte priqul dercnilor (M.t, 12:2d 27;
Marcu 3:22; Luca 11:15,1B ş.urm.) identificat cu satan (Mat. 12:26; Marcu 3:23, 25; Luca 11:18). în
■vorbirea semitică din vremea aceea se poate să fi însemnat „stăptnul casei"; dacă este aţa, această ex-
presie ar putea fi folosită în sens dublu în Mat. 10:25 ş.urm.
F.F.B.
BABEL (ebr. Babd, „poarta leului"; vezi si *BABI-LON). Numele uneia dintre cetăţile principale înte-
mfiiate de Nimrod în cîmpîa Şinear (Sumer), Babi-lonul antic. Cetatea este menţionata alături de Erec
şi Acad (Gen. 10:10) ţi potrivit tradiţiei babîloniene a fost întemeiată de zeul Marduc şi a fost nimicită
de Sargon pe la 2350 î.d.Cr., cînd acesta a dus pămînt din ea ca să întemeieze noua capitală Agade (*
ACAD). Istoria construirii cetăţii ţi a turnului ei înalt este relatată fai Gen. 11:1-11, unde numeie Babei
este explicat prin etimologie populară bazata pe un cuvîn t ebr. similar, bălai, care înseamnă „confuzie"
«au „a-mestecare". Babei a devenit In Zelul acesta un sinonim pentru confuzia cauzată de diferenţele
de limbă, care a făcut parte din pedepsa divină pentru mîndria ară-tată de oameni prin construirea
turnului.
Pînă In prezent nu există nici o dovadă arheologică care să confirme existenţa unei cetăţi la Babilon
înainte d. PiM Di@ti. (@ 18OO Ld,cr), d.r t?dilia bqbloni.nt i h td. l lui sharkalishari, Fs€ di' Agade,
cea 2250 t.d.Cr., ce menţionează restaurarea de către acesta a templului-turn (zigfirat) de la Babilon
indică în mod indirect că anterior a existat o cetate sacră în tocul acela. Acţiunea lui Sargon ar confirma
lucnil acesta. Folosirea Jutului ars Sn loc de cărămizi şi a bitumului în loc de mortar (Gen. 11:3) este
atestată din vremuri străvechi. Bitumenul probabil că a rl6 tF.$portt h js F Euf'&t de la Hir.
„Tumul Babei", o expresie care nu este găsită în VT, 6t€ folGitn in nod obi$lit letrEu a dffie igdof)
destinat să fie un monument foarte
t asociat cu cetatea şi închinătorii ei. Se presupune l general că, la fel ca şi cetatea, tumul a fost neter-t
(v. 8) şi că era un templu în formă de turn cu mai multe nivele sau un zigurat cu mai multe etaje, i de
construcţie întâlnită pentru prima oară în
sbtul Babilo! L lneputul nididui al 3-16 l.d.cr la elabo6@ caEia $ pl@e<te de la o Pladorni pe care se
afla un altar înălţat în apropierea templelor primirale dii eiare (e ti l. EK d uqair). DU!! S harkalisharri
cea mai veche menţionare a ziguratului de la B.bilon 6re t! leglde cu Etau@ lui de către Esarhadon în
681-665 Î.d.Cr. Acest zigurata fost numit în sumeriană „Etemenanld" - „Clădirea platformei de temelie
a cerului şi pămîntului" al cărei „vîrf ajunge la cei" şi a fost asociat cu templul lui Marduc Esagila,
„Clădirea al cărui vîrf este (în) cer"- Este foarte probabil că un asemenea edificiu sacru a fost înălţat
după un plan de construcţie mai vechi. Tumul a fose grav deteriorat în răiboiul din 652-648 Î.d.Cr., dar
a f6t 6taMt din mr de Nebrcadstar tr (5os-562 Î.d.Cr.). Această clădire, din care o parte a fost
descoperită de Koldewey In 1899, este cea descrisa de Herodot Sn viii ta sa din cea 460 S.d.Cr. şi este
discutată într-o tăbliţă cuneiformă datată la 229 Î.d.Cr. CLouvre, AO 6555). Acestea au permis
elaborarea unei schiţi aproximative a ultimului turn. Nivelul de bază măsura 90 r 90 h avlnd 33 n
irtllift. !e acta au tott construite cinci platforme, fiecare înalte de 6-18 m, cu suprafaţa bazei din ce în ce
mai mică. întreaga clădire era încununată cu un templu în care se credea că zeul coboară pentru a
întreţine relaţii cu oamenii. Accesul se făcea pe rampe sau pe scări. Un plan babilonian de mai tirziu al
unui zigurat cu şapte etaje arată câ înălţimea era egală cu lăţimea bazei sică pe platforma superioară era
construit un templu cubic. Printre altele, zîgurate au fost găsite la *UR, *EREC, *NINIVE şi n alt p54i
dir TASIRIA $ rBABION, STATUL.
zi@tut din sabilon a t6t dmlat de /ffi in anul 472 î.d.Cr. şi deşi Alexandru a curăţat molozul cu intenţia
de a restaura turnul, restaurarea nu a mai awt le iatodtl no4tr sale. ciiamizile au f6t folo site ulterior de
locuitorii din împrejurimi iar în prezent p€ l€ul urde a f6t Etel8alki * aAA o 3rupa (Et-Sann), de o
adîndme egală cu înălţimea construcţiei originare.
Călătorii din toate epocile au căutat să localizeze ninele Mului B5b€1. unn leau ideniif@t .u laul
descris mai sus, alţii cu rămăşiţele vitrificate ale unui ziguratîncă vizibil la Borsippa (mod. Biis
Nimrud), la 11 km SSV d€ Blbito4. larhd prcbabil dir elca neo-babiloniană. Alţii plasează tumul biblic
la Dur-Kutalzu (.qqd Qut, la v de Basdad, d4 aceait

O reconstituire a uniri templu-turn, sau sigurat, asa cum a fose construit de Ur-Nammu, rege din Ur,
cea 2 J00 f.dCr. Platformele erau de culori deferite (negre, roşii, albastre), templul de la vîrf era
acoperit cu argint.
BABBL
cetatea fost construită abia pe ta 1400 î.d.Cr. Singurul luau care poate fi afirmat cu certitudine este că
relatarea din Gen. 11 are toate carareristicile unei relatări istorice demne de crezare despre clădiri care
nu mai pot fi localizate.
Unii cercetători asodază visul lui Iacov cu scara şl „poarta cerului" (Gen. 28:11-18) cu un xigurat de
feld eld @GEuir dndE 16 Babel.
Potrivit cu Gen. 11:9, intervenţia lui labveh la construirea Babelului a dus la încurcarea limbilor ţi ta
frnprăştierea oamenilor, posibil ia zilele lui Peleg CGen. 1o:2s). (TNATIUM, TABIIUI; G6. 10),
Babei, la fel ca şi *Babflonul in tot cursul Istoriei saL, a d.6it u dnbol al nlnLi.i dului d al clddii sale
tEitabile, Din pwt de v.d@ t€oloAiqd Babei a fost asociat cu confuzia ţi întreruperea părtfi-şiei dintre
oameni ţi naţiuni tfnd oamenii ţi naţiunile sînt despărţiţi de Dumnezeu. Efectele Babelului urmează să
fie Inversate în împărăţia de finală a lui Dumnezeu, dar nu eristânid o certitudine câMimbîle mu
vorbirea En limbi din Fapt. 2:4 (cf. interpretarea lui lel m v. 1e21), @e ru f6t linitate la €@i, la
prozeliţi ţi ia popoare de limbă aramaică sau greacă, au fost altele dedt „limbile străine" cunoscute (JTS
sji. 17,1966, p. 299-son.
BIBLIOGRAFIE. A. Parroţ, TTie Tbwer of Babei, r955i D. J. tvlqni, AS 22, 1972, p, 141 t.|m.
DJ.W.
BAIII,ON.
I. In Vechiul Testament
Cetate situata pe fluviul Eufrat (la 80 km S de actualul Bagdad, Irak) care a devenit capitala politica ţi
religioasă a statului BabHon şi a imperiului ţi civilizaţiei babnontene.
a. Numele
Termenul ebr. Eăbel este tradus Babilon (excepţie face Od. 1O:1O;11:9, 'DABEL), F laa cuelDtdri 8r.
Băbylon. Acestea sînt redări ale termenului babilonian băb-ili; pi. băb-HSni, care la rindul săueste o
traducere

Ashrunna V_. f
hefajeh ^^<. \
agdad} ^^
Chi\''j^\s_ _^. Tepe ţ?
hogah ZembiJ; Shuruppak
EridO'
IOD oii.

(Gutfut Perski
Locuri din Mesopotamia unde au existat zigurate, templt-tum cofutrutte tn trepie.
130

a numelui sumerian mai vechi kă-dingir-ra, „poarta zeului". Egiptenii ou scris numele b-bi-r' (= bbr sau
hbF) iar alipmpnMi, în persana veche, babiruî. Alte nume obişnuite date cetăţii în textele babîloniene
stnt iin-rtr (kî), „viaţa eopacHof, adică mediul vieţii" ţi e-ki, Joc cu canale". Ştţac, din Ier. 25:26; 51:41
se consideră în general o redare a numelui Babei în scrierea secretă acbash, dar se poate să fie o apariţie
rară a unul nume vechi (/ef-fct)-
b. întemeierea
Potrivit cu Gen. 10:10, *Nimtod a întemeiat cetatea ca ţi capitală, în timp ce tradiţiile religioase babî-
lonlene a&mă că a fbet întemeiată de zeul Maiduk (în afară de referirea la construirea Turnului *Babel
(zi-guratul) nu există nici un document cu privire la întemeierea cetăţii).
c Istoria
Potrivit tradiţiei, Sargon I din Agade (cea 2400 td.Cr,) ţi succesorul său, Sharkalîsharri, au construit
temple pentru zeii Anunitum ţi Amal ţi au restaurat templul-turn. Este posibil ca Agade să fi fost
construit ra parte pe ruinele vechii cetăţi Babilon. Pe vremea Iul Shulgi dnL Ur (@ 2000 1.d,C.) a.bildil
a fo6t atet ri apoi condus de guvernatori (patensi) numiţi din Ur. Odată cu instaurarea primei dinastii
amorite la Babilon, zi' durile cetăţii au fost restaurate în timpul Iul Sumu-abum, iar Hammurapi şi
succesorii săi au mărit oraşul, cate a înflorit ca şi capitală a ţinutului lor, pînă în momentul în către
aceştia au /ost răsturnaţi de hitîţi pe l, 1595 td.Ct Dupt o pqioEdn FEmt 3ub 3t5. pînirea casiţilor
cetatea s-a răsculat şi a fost atacată cu mai multe ocazii, în special de Tiglat-Pilassar I al Asiriei în jurul
anului 1100 Î.d.Cr. Babilonul s-a luptat !n repetate rinduri ca să-şi dobtndească independenţa ţi într-o
împrejurare un conducător caldeu, Marduk-apîa-iddina U (722-710,703-702 Î.d.Cr.} a trimis soli pentru
a cere ajutorul regatului Iuda (2 fmp. 20:12-18). Relatarea de către Isaia a soartei cetăţii (Îs. 13) este
formulată foarte asemănător cu relatarea de către Sargon n al Asiriei a jefuirii cetăţii. în încercarea de a-
i îndepărta pe conducătorii rebelilor, unii dintre cetăţenii de vază au fost deportaţi în Samaria, unde ei
au introdus închinarea la zeităţi babiloniene locale (2 *«p. 17:24-30). Sanherib 1-a făcut pe fiul său
rege al abQonului, dar acesta a fost omorît în anul 694 d.Cr. de elamiţi pro-babilonieni. încereînd să
pună capăt acestui val de naţionalism babilonian, Sanherib a jefuit cetatea în anul 669 î.d.Cr. şi a luat
din cetate statuile sacre. Fiul său, Esarhadon a încercat să restaureze Cetatea SKntă unde 1-a dus
prizonier pe Mânase (2 Cron. 33:11). £1 a transformat Babilonul ntr-o cetate vasală sub conducerea
unui fiu, SamaS-n-ukin, care însă s-a certat cu fratele său, *Asur-banipal al Asiriei. în războaiele care
au urmat tntre 52-648 Î.d.Cr. Babilonul a fost grav distrus de foc şi sirienii au încercat din nou să-1
instaleze ca ţi guver@tor F 6 Mrdu.ltor lad, Kailaluq,
DcdtUl tnpsiului .drhn i.a psnis tui Nabe polassar, un caldeu, să recucerească cetatea şi să nţeze o
dinastie nouă tn 626 î.d.Cr. Eforturile sale de restaurare a cetăţii au fost continuate de succesorii săi, ţi
în special de fiul său, Nebucadneţar n, regele Babanului (2 Emp. 24:1), care s-a lăudat cu cetatea ! pe
care a reconstruit-o (Dan. 4:30). Armata
BABILON
babilonjad binnto@ a ads la Babilotr pe prididii efti dup{ rlzb..i.le !n!.ttiu lui luda. PrinEE a-ceştia s-a
aflat loiachin, a cărui captivitate este confirMtt d. iaiptii s!,iie cldlr h ruiele B€biloNlui, Prada luată din
Templul de la Ierusalim, adusă împreună cu regele Zedechia cate a fost orbit (2 împ. 25:7-13), a lo6t
deFzitat! h tcnplut lriEipel al etlli! rroblbil ln tcnpl'rl Eutui Mardu} (2 Crcn, 36:7), Mai 6_,iu €tltd a f6t
condGl de AlElMd duk (*EVTL-MERODAC) şi a fost locul unde Daniel 1-a slujit pe ultimul rege
caldeu, 'Belşaţar, care era co-regent cu Nabonid.
Aşa cuma Fost profeţit de Isaia (14:1-23; 21:1-10; 46;l-2; 47:1-5) ţi de IerW(ua(5O-Sl), Babilonul avea
să cadă la rtndul său şi avea să devină un morman de ruine (vezi d). in luna octombrie a anului 539,
perşii conduşi de Cirus au intrat în cetate şi Belşaţar a fost omorît (Dan. 5:30). Clădirile principale au
fost cruţate iar templele şi statuile lor au rost restaurate prin decret regal. Nu există nici un document
extra-biblic despre conducerea cetăţii, care a devenit pe atunci o capitală persană secundară în care se
afla un palat ahemenid. Vasele de la templu au fost date lui Şeş-baţar pentru a fi readuse la Ierusalim, şi
descoperirea înscrisului oficial despre acest fapt, probabil în canelaria de la Baliloi', !r tinpul domiei lui
DdiE I (Ezra 5:16ş.urcn.) a făcut ca şi mai mulţi exilaţi să se alăture iui Ezra la Babilon ţi să se întoarcă
(3:1). Babilonul, ca ţi în vechime, a fost centrul unor serii de @1te, cum au f61 c.le @nd@ de Nidilt!-
Bel tr s22 td.ci Fi de AEll (s21 td,cr), de seLhilndi ţi Shamash-eriba în 482 Ld.Cr. în timpul suprimării
$ae6teia dln !rsi, /€16 a distro ceEte (473 i.d.Cr.); deşi Alexandru a plănuit să restaureze cetai.., 5 huit
tuinte 6 lucrlrile sl tEintek prea mult, şi după întemeierea Seleuciei pe fluviul Tigru, ca si capitala
stăpînitorilor seleucizi după cucerirea Babilonutdi lr 312 Ld,ci, cetatea a crzlt di! u ln paragină ţi mină,
deşi ■ potrivit textelor cuneiforme -templul lui Bel a continuat să existe cel puţin pînă în anul 75 d.Cr.
d. Explorări
Mulţi călători, începînd cu istoricul Herodot din Hali-camas în cea 460 Î.d.Cr. [Htstoryl, 178-188), au
lăsat relatări ale vizitelor lor la Babilon. Benjamin din lude la (s. al l2,leal, Ralmlf (1s74), Niebu.hr
(176.4), C.J.Rich(1811-1821) ţi Ker Porter (1818) se numără prirtE ei c4 au fGt llmti & elploraton ce a!
lucrat la un nivel mai ştiinţific ficînd sondaje şi planuri ale ruinelor. Lucrările preliminare ale lui Layanl
(1850) şiFresnel (1852) aufosturmatedeoexcavare sistematică a cetăţii interioare făcută de Deutsche
Oridt-Geell*haft @ndcI de (olde{€y (1899' 1917), iat Mi Iedt de l.!t6 ln 19s6- rt53, iar din 1962 de
Irakieni (inclusiv conservarea si restaurarea templului Ninmah).
Aceste lucrări, combinate cu dovezile din peste 10.000 de tăbliţe scrise, descoperite de localnici care
căutau cărămizi, permite formarea unei imagini destul d€ bus d6pr €tata dh ziiele tui Nebuadretsi
Stratul gros de moloz, distrugerile ţi reconstruirile frecvente, precum şi schimbarea cursului Eufratului
şi ridicarea ptnzei de apă, au drept consecinţă faptul că cea rEi ttEre parte a et4n din Fri@da Mi rehe nu
a fost descoperită, cu excepţia cttorva părţi din ea.
Terenul este acoperit în prezent de o serie de movile râspfadite pe o zonă întinsă. Cea mai mare
BA'BILOIv
dintre ele, Qasi, acoperă cetăţuia, Merkes acoperă un cartier din cetate, în partea de Nr, Bă wil acoperă
partea de N . !.lardui lui NebMdE,6 (s! pal,irl d€ vaiă); Amran ibn 'Aii acoperă templul lui Marduk, iar
Sahn acoperă locul ziguiatului sau al templului-turn.
Cetatea era înconjurată de un sistem complex de ,idui duble cel *dio! afnd o lungire de 27 km era u zid
lndlit si sufici€nt de lat lndt GFle de război să poată circula pe el, era fortificat cu turnuri de apărare fi
era străpuns de 8 porţi. în partea de N, porţile masive ale zeiţei Iştar marcau drumul urmat de
procesiunea care mergea spre S la cetăţuia Esagila, la enplul lui M.rrlul qi !a zigMtul Eten@ili din
apropiere. Acest drum pavat era lung de cea 920 m, pereţii fiind decoraţi cu cărămizi de faianţă care
alcădia! 120 de lei {simholnl ajFi tiia.) ri s7s d€ n'ir&S! - baloun ' (Maidlk) qi iaui (Bel), amjari în
rlndui alt@tiE, Dir ac6t dlu * deprindea u alt drun spF v 9i trareE fluvid Eufrar p€ s pod care făcea
legătura între Oraşul Nou, pe malul de V, â capitala antică. Principalele palate în care regii care sau
sc.dat au captjEr .tenlia tunsr sinr repre. zentate în prezent de complexul de clădiri din cetă-ţuie, dintre
care sala tronuiui (52xl7m) se poate să fi fost folosita în vremea lui Daniel, în colţul de NE al palatuhi $
atl6 dineie eor ftde dsDre carc yol. dewey crede că au sprijinit „grădinile suspendate" construite de
Nebucadneţar pentru AmytÎE, soţia sa din Mdia, e o adlli]Erc minte a ahltuilo. ei .sble,
lEnplullM din Babilon a dmit cel€bru € Tumul *Babel.
A! fct deperite m'nt€ detalij cu priviE ta cartierele cetăţii şi templele lor, dintre care în prezent sînt
cunoscute 53. Numele acestor cartiere au fost folosite uneori pentru a desemna cetatea în întregimea ei
Su'ana (JCS 23, 1970, p. 63), Şuşan, Tuba, Tin, I(dlab. DisFug€rile fleEnte ale .erg$i au lăsat prea
puţine dintre lucrurile din temple la locul lor. Lllag tn stdpliE a sbtuii lui Mardul! p&hrs la Esaga, m h
*u d. victo.ie si natui. qa dusl de cuceritor în capitala sa. Religia si civilizaţia au fost în rorc ntsur!
3innde cu cele din *Asiria si rstatul Babilon,
BIBLIOGRAFIE. R, Koldewey, The Excavations at Babyion, 1914; E. Unger, Babyion, Die Heilige
Scade, 1931; art. „Babyion", fa fteallexikon dar Assyriologie, 1932, p. 330-369i A" ?amq aa\l6 @d h.
aB Testament, 1958; 0. E. Ravn, Herodottis' Description of Babylon, I932, r. J. celb, Jomat oJt6t oJ
Asian Studia 1, 1955.
DJ.W.
n. In Noul Testament
r. Bdbilonul de pe ldlat, e o refdiE rFdaE la Edul babnodan qi{at, r:r1u, 77 (2): Fapr. 7,43).
2. In Apa, 14;A: 1a:2: ,rA ctzug. a crzur B.bilo. nui, cetatea cea mare" este un ecou al cuvintelor din b.
21:9 (ct lei s1:$, .lar nu * rcfdr! la etatea d€ pe Edrat .i la Roh4 ata cm $ v€de linp€de din menţionarea
celor şapte coline £n Apoc. 17:9 (c/. şi Apa. r6:t9i 17:5; 1a:r0, 21). r€rei. tnbrlcad ln purpură din Apoc.
17, întronată pe o fiară cu şapte capete şi purtîmd numele misterios „Babilonul cel mare", este cetatea
Roma, menţinută de Imperiul rol@. Cele 9ap.e @p.te ale narei imp€riaL pot 6 interpretate nu numai ca
şi cele şapte coline ale Romei ci $ ca $pt€ tnp!6t rc@ni - djnrre caE c.i circi .tzuti$ deja $pt€stnt
pbbabil Algutus, nbdiu,,
Gaius, Qaudius şi Nero, iar cel care domnea atunci 6te \es^pasid (&e 1710),
3. In 1 pet. 5:13, "lisica aldsn cu si ere 6r ln Babilor", @E riniie dutari c!€tti,ilor c5roh le este adresata
Epistola, este foarte probabil o biserica cre9iin!. ,Sablonul' din a.6t i€xr a f6r id€ntifcat cu cetatea de pe
Eufrat, şi de asemenea cu o garnizoană romană de pe Mii (pe locul unde se află Cairo); dar probabil că
este mai bine să îi identificăm cu Roma,
BIBLToGR!lE, E,G, Selwyn, ?1. Fist Epiide of st Peter, 1946, p. 243, 303 ş.iran.; O. CuUmann, Peter:
Duciple, Apastle, Martyr, 1953, p. 70 s.urm.e£p£LSîim; R. E. Brown, K. P. Donfried, J. Reumann,
Peter in the New Testament, 1973;I.T.Beckwith,77ieA>ocafypseo/ John, 1919, !. 234 9,lm.i 6909.lm.i
G. B. Caird, The Rdaatim of st John the Diviae,9.lm.i 196,6, p. 211 i.Un,
F.F.B.
BABILON, SIAn,1 T€iibnu in Asia d€ Sq h! reat în partea de S a Iraqului; numele este identic cu cel al
c.pir"l4 rBabilon. Afctnmitde3.mea silEr (Ge.- 10:10; 11:2; 16. 11:11; rc. 7:21) si Mi ttrriu „ţara
caldeilor (haldeilor)" (Ier. 24:5; Ezec. 12:13). Pe la irceputul leri@d€i dtichitiFi a purat rwle *ACAD
(Cen. lOlO) Fnd Egisne din N ni Shd paEu anele aluviom din s si finutuie ninn4tinoase din vecinătatea
Golfului Persic; acest teritoriu a f6t nmit mi dr2ir 'Cald@", dar tmnul a .js sI fie folosit p€nEu teti lara
dupS ridi@ra la turer. a dinastiei „caldeilor" (vezi mai jos I.fc). Astfel, babilonienii (Vne'b^eO,
„fiiiBabQonului") au fost numiţi ii aldei 0Etlei) (EK. 23:1s, 17, 23), sEtd Babi. lon, scăldat de apele
fluviilor Tigru şi Eufrat, este prohbil led sa. s. atrat EdaDl (Gen, 2:14) qi tumul "Babei, precum şi ţara
în care au fost exilaţi evreii.
Această ţară mică de cîmpie, de vreo 20.000 km2 a fost mărginită la N de *Asiria (graniţa era la
Samara-J.b.l Hatuin). la E de daluil€ €e delinitau rEla mul, la V de D.tfrd A.abiei, iar Ia S de tgmune
Golfului Persic. Există o controversă asupra posibilei schimbări semnificative a ţărmurilor golfului în
comparaţie cu vremurile antice (Geographical Jaumal 1r3, t952, p. U-39i 4 JAOS 9s, L975, p. 435D,
ora*le rritrip.le, dinre @F Dabilonul, Varca (Erec) şi Agad sînt cele dinţii menţionate în VT(Gen.
10:10), aratui de Nipu, Ur, rrid! 9i Lag.sL. a! sirute toar€ p€ Eutrt su ln aptupierca9i lui.
I. Istoria
a. Preistoria
Continuă să aibă loc multe discuţii cu privire la relaţia dintre descoperirile cele mai vechi din S
Mesopotamiei !i cele din N. c€l€ mi Ehi tipui <le v@ de Iut din nirelul el Mi d€ jd de la Ed.tr (.iveleie
xv,x\4, indică existenţa foarte timpurie a unor aşezări, în timp e wle de lut dinstsa turile Mi de su (Haii
MlrEm. Md) sint de u tip (rll]lKt h aprcpien de chlq qi lvdka, $ carc are adnitsc cu el de la I Halaf $
Hae suna, din N. Cultura pre-'Ubaid trebuie să fie datată la ., 4000 f.d.c!, cdlu 'ubaid, .aF 6re lndlnit ti
în N, pare să fi fost introdusă de emigranţi noi. Pînl în p'*nt nu e*jsd nici o rDdalitare .dts de idd. tii6r€
a ldibrilo! din smer oaibil T$INEARUT biblicl, d6i din "p€ri6d. protoliFratd' (cc 3100.
122
2800 î.d. CiJ s-au găsit scrieri pictografice pe tăbliţe de lut (Uruk, nivelele HHV). mtrucît limba paie să
fie o sumeriană ne-semitică aglutinantă, care foloseşte pentru cetăţile mai vechi şi pentru unii termeni
tehnici cuvinte dintr-o limba diferită, poate semitica, este probabil că semiţii ţi sumerienii au fost cei
mai vechi locuitori, sau printre cei mai vechi. Arta foarte bine dezvoltata în olărit, sigilii ţi arhitectură,
este atribuită (n general influxului de sumerieni, aşa incit dovezile actuale indică prezenţa în ţară, încă
din cela mai vechi timpuri, attt a semiţilor dt şi a sumerienilor.
b. Perioada dinastică veche (cea 2800-2400 td.Cr.) Perioada aceasta a fost martora introducerii monar-
i ţi a întemeierii unor cetăţi mari. Potrivit listei &umerienederegi,8sau 10 regi au domnit înainte de
Potop în cetăţile Eridu, Badtibirra, Larak, Sippar şi Shuruppak. Guvernatorul celei din urmă a fost eroul
povestirii sumeriene despre potop (cf. *NOE). Stratul depozitat de „potop", descoperit de Wooley la Ur
este datat în perioada 'Ubaid si de aceea nu corespunde cu nivele similare descoperite la Chis şi
Shuruppak (perioada proto-literata - perioada dinastică veche I; cf. Ir.q 26,1964, p. 62'32). Din juul
ddui 2oOo l.dcr' a existat, totuşi, o tradiţie literară puternică despre un 'potop £n statul Babilon.
După Potop „regii s-au coborît din nou din cer" şi printre conducătorii de la Chis si Uruk (Erec) s-au
aflat Ghilgameş si Agga, eroii mai multor legende, care se poate foarte bine să fie peisonaje istorice.
orel€{t6t .u innorit, avhd cafr la un& chir, Ur (Mormintele regale), Lagash, Shuruppak, Abu, Sala-
BABILON, STAIUL
bikh, iar în N pînă la Mari. Adeseori mai mulţi conducători puternici încercau în acelaşi timp să domine
statll Dabilon d cimirile enu ftffnl€. Aetf.l, Prima dinastie de la Lagash, întemeiată de Ur-NanSe, sa
sfîrşit cînd Urukagina, un reformator social (cea 2351 Î.d.Cr.) 1-a înfrfnt pe Enannatum, iar la scurtă
vreme după aceea Lugalzagesi din Umma, care cucerise cetăţile Lagash, Ur ţi Uruk, a stabilit primul
imperiu sau „proto"-imperiul din Sumer, care se întindea pînă la Mediterana.
c, Akkadidii (Eo 24lxr22@ t.d.O) O fanilie rditid putemtci . i!fiintst o cetare eui la Agade şi în vremea
aceasta se poate să fi restaurat Baljlonul. Agd€iiA@std lnremadindie a@s".kL!diana"etoate san s!
EtaGterso_ nidt (2371-219r td-c..), nmit, {4del dupi n@.le fondatorului ei, *Sargon, a dezvoltat o
tehnică nouă de război folosind arcul şi săgeata şi 1-a înfrînt curind pe d6p.bl Lwaldgsi d€ la UlllM,
Chis $ Uruk, cucerind întregul Sumer. Acest rege si-a condus trupele pllA la Medilet@ ti ln AEtolia.ti
Stipioi@ lui întinsă a fost menţinută de nepotul său, Naram-Sin, nai haint€ ca iutianii di! d€.luril€ de E
sA cotropească N Statului Babilon (2230-2120 S.d.Cr.) şi să deţină controlul asupra economiei pînâ
cînd au fost lnfilrti de o coarilie @ndua de Ufi$elal rtu Urut. Stăpînirea lor însă a fost oarecum
localizată ţi a fost mai puternică la E de fluviul Tigru. Lagash, sub ensi-ul eu ondEatotul stu Glda (ea
21so i.dc.) a rămas independent şi a dominat Ur ţi cetăţile din S. Gudea ţi-a extins treptat teritoriul şi a
întreprins expeditij plir ln siiia CEBI,A) Frtu a doblndi lq!I!
\ ■' <: '
xd BabSon {i principaîde regiuni aflate sub influenţa lui.
123
EA.8ILON. SIATUL
pietre ţi metale preţioase, pentru a creşte în felul prosperităţii cetăţii sale. Renaşterea sumeriană sau
„Perioada de Aur" care a urmat a fost o perioadă de bogăţie economica ţi artistica.
d A 3-q .Ii,6th di^ lJr (21112006 td.Cr.) După domnia lui Uruhegal în Uruk ţi a Iui Namahani, ginerele
lui Gudea, în Lagash, Ur a devenit din nou centrul puterii. Ur-Nammu (2113-2096 î.d.Cr.) a re-
oonstruit citadela cu ziguratul şi templele sale din MJr, iar în Uruk, Isin si Nippui a ridicat statui ale
sale în templele care erau controlate de oameni numiţi de el. Treptat Ur ţi-a extins influenţa pînâ la
Assur şi Byblos ţi timp de o vreme succesorilor săi le-au fost acordate onoruri divine, zugrăvite pe
monumentele şi sigiliile lor printr-o coroană cu coame care simboliza divinitatea (C. J. Gadd, Ideas
ofDivineRule in theAncient NearEmt, 1944). Separecă onoruri similare fuseseră acordate anterior lui
Naram-Sin. Multe mii de documente scot la lumină administraţia şi religia din a-ceasta perioadă cînd
Ui fâcea comerţ cu ţinuturi îndepărtate, cum este India. Sfirşitul a venit după o foamete gravă şi
stăplnitorii sumerieni au fast înlocuiţi de invadatori din Elara şi popoare semitice semi-no-made din
deşertul din V Este posibil ca migraţia lui TferahşiAvraamCGen. 11:31) săfiavut loc în perioada aceasta
de schimbare a scartei cetăţii Ur.
ft Ano.itii (20@-1595 td,Cr.) Teritoriile care fuseseră stăpînite anterior de Ur au fost împărţite între
căpeteniile locale de la Assur, Mari de pe cursul superior al Eufratului ţi Eshnunna. O conducere
independentă a fost stabilită de Ishbi-Irra în Isin şl de Naplanum In Larsa, împărţind în felul acesta
loialitatea sumerienilor care pînă atunci fuseseră u-niţi. Mai ttrziu Kudurmabug din Yamutbal, la E de
Tîgni, 1-a făcut pe fiul său V\krad-Sin domnitor în Larsa. El a fost urmat de Rim-Sin, care a cucerit Isin
dar nu a reuşit să stăvilească puterea crestindâ* a Babilmdui, unde @{ !a plteetuteM o sie de domfton
viSuo$ ditr priM dinastie (moritn) a l.bilondlt (1894-1595 l.d.Cr.). Al şaselea domnitor din suc cesiune,
*Hamtnurapi (1792-1750 î.d.Cr.; potrivit •Cronologiei celei mai acceptate), a înffnsese £n cele din un!
F Rin.sir Fi h ultinul ),dedr al domiei sale a stăpînit de la Golful Persic pînă la *Mari, unde 1-a înfrînt
pe Zimrilim, un semit care anterior 1-a înfrînt pe Yasmah-Adad, fiul lui Shamshi-Adad I al Asiriei, în
ciuda acestei victorii, Hammurapi nu a fost la fel de puternic ca şi domnitorul cu acelaşi nume de la
Alep-po, ţi scrisorile de la Mari, care 'oferă o înţelegere remarcabilă a diplomaţiei, a comerţului, a
istoriei şi Fligiei djr lrlle a*, aEd cA el N a tups Asiria, Eshnunna sau alte cetăţi din statul Babilon
(*ARHEOLOGIE). ReIaSil€ din$e Babildr Eld Fi tlrile <tin V a făcut posibilă realizarea unei coaliţii
cum este cea descrisă în Gen. 14. O dată cu declinul influenţei sumeriene, puterea crescîndâ a semiţilor
a fost accentuată de locul acordat lui Marduk (*MER0DAQ ca zeu naţional, si lucrul acesta 1-a
delerminat pe Hammurapi să revizuiască legile Babiionului pentru a împăca ambele tradiţii. Textul din
acest „cod" de 282 de legi este bazat pe reformele anterioare ale lui Uru-laSjla, Ur-N.m! t1 fipii,ishta.,
f. C@itii (1s9s-1 171 r.d.d.)
BabUonul, aşa cum s-a Sntîmplat adesea în istoria lui,
avea rA fie c@rit in ulm sui .rac maqteprat din N,
Prin anul 1595 S.d.Cr. regele hirit Mursili I a atacat c.tatea * @tfi dln deduile de la r au prelEt EEptat
stăpînirea ţării, guvemînd ulterior dintr-o capitală nouă (Dur-Kurigalzu) construită de Kurigalzu I (cea
1450 l.d.crJ. CDU b@l€le c* au u@t stalrl sabilon a fost slab, deşi independent, cu excepţia unor pe-
rioade scurte cînd s-a aflat sub controlul direct al ariri6ilor (de €r, l:kulti-NinwtE I, r244-120a f.d.Cr.).
Incursiunile arameilor au fost frecvente şi se poate ca aceste raiduri să le fi permis Izraeliţilor să se
stabilească în S Palestinei şi mai tîrziu. în timpul lui Solomon, să-ţi extindă graniţele întîmpinînd prea
puţină opoziţie din partea acestor popoare din deşert (* ASIRIA). Periodic s-au ridicat eroi naţionali
care au menţinut controlul local şi comerţul ■ de ex,, cînd Neb@dela I (rP4.1103 td.cr.) a llrrlnt ELNl,
dar la scurtă vreme după aceasta TIglat-Pileser 1 a rBtabilit stnpfti@ siri.n!.
a. Domiaotia 6tind (74s426 td,C,.) &h tinpul lrl Nab n-@i r (NaboBst, a c!rui domie (747-735 Î.d.Cr.) a
marcat începutul unei ere noi, a început o luptă îndelungată pentru independenţă faţă de *Asiria. Tiglat-
Pileser UI al Asiriei s-a proclamat „rege al Sumerului şi Acaduluî", a luat mîinile lui Bel (Marduk) ţi
astfel a revendicat tronul Babiionului în 745 l.dcr. f6l66ind celrl.lr n|fu al snu, Pd(!) (1 Cran. 5:26). Cu
15 ani mai tîrziu a trebuit să aducă armata asiriană ca să lupte împotriva rebelului ITkin-zer din Bît-
Amuk-kani. El l-a înfirînt la Sapia şi a luat mulţi prizonieri. Un şeic rival, Marduk-apla-iddina II, din
districtul de S al Bît- Yakin, îi plătea pe atunci tribut lui Tiglat-Palassar în vremea aceasta (Iraq 17,
1953, r. il+50). Toiqi 6pt!l ci rsalmt@r V $ *Sargon H au fost ocupaţi cu asediul *Samariei ii 726-722
i.a Fmis lui Mlrdu&-apla-i.tdiE (rM!RO. DAC.&qI,ADAN ra ts'5I innigi. limp de lOdi (721 71o td.c.)
el a detirut tioNl BabiloNlui liii cnd armata asiriană a atacat Der, l-a înfrînt pe Humba-nigas din Elam
şî a ocupat Babilonul. Armata asiriană sa depl@t 6pe s, <lar MeFdc.Bdladan a fdt p&trat ca ţi
conducător local. Faptul acesta indică diplomlia ld Sarg6 cae l.a pEstrat q pe u supu loiol penin tor r6td
dmiei €le.
In U@ no4ii lqi Sarg@ b and 7o5 Ld.Cr,, Merldac-Balado a €ndotar di! nou lllpodiE ni-pînilor săi şî
este probabil că el, şi nu Ezechia, a fost cel care a iniţiat: tratativele pentru o alianţă împotriva Asiriei (2
lnt. 2ol2l9j îs. 39). opoziHa lui Ieia a fost bine întemeiata, deoarece babilonienii înşişi l-au pus pe tron
pe unul dintre ai lor, Marduk-zakir-ium, în anul 703 Î.d.Cr. Faptul acesta i-a dat mină liberă lui
MatdcBaladd $ el s€ Felamt rcae .1 Babi. lonului, deşi ei locuia în cetatea Borsippa care era mai
amicală. Sanherib a pornit împotriva lui, i-a înfrînt pe ebeli $ pe spnjndtdn b! din ELn h lupele de L
Kutha şi Chis, a intrat în Babilon, unde l-a instalat pe tron pe Bel-ibni, un proasirian. Bît-Yaldn a fost
devastat, dar Merodac-Baladan se refugiase deja în Elam, 6de a Buit @i haifte @ Sanh€rib sA p@tl
ad@ 6orla EEld lunitild dh anul 694 td.Cr,
P€ntru o Eere 6d lui salhqib, E6tudo!, . avut responsabilităţi speciale în calitate de vicerege al Babilsdui
i, clnd s.a udt pe Ed tr anul 6aL el a @nEibuit ndt la r?a!?g empLelor etrtii {i la restaurarea bogăţiilor
ei. Se poate în legătură cu .ce.sh el r{ fi deponat tehpord F MaraB h

124
BabQo&(2Croru 33:11). intmdtelamiţii au continuat să agite triburile babflonlene, Esarhadon a condus
o campanie In „ţinuturile de la mare" in anul 678 Ld.Cr. ţi 1-a instalat ca ţi căpetenie pe Na'id-Marduk.
în luna mai a anului 672 Esarhadon le-a cerut tuturor vasalilor săi sa jure ca îl vor sprijini pe fiul său
Asurbanipal ca şi prinţ moştenitor al Asiriei ţi pe fiul său ăamaî-Sum-uMn ca şi prinţ moştenitor al
statului Babilon (Iraq 20,1958). In urma morţii sale în 669 acest acord a intrat In vigoare ţi a fost
respectat sub influenţa reginei matnS. Cu toate acestea, In anul 652 î.d.Cr. tratele geamăn din Babilon.
a pornit o revoltă deschisă împotriva stâptniril centrale ţi a murit după ce în anul 648 Babilonul a fost
atacat şi jefuit. Assurbanipal a atacat de asemenea Elamul şi a cucerit Susa, de unde prizonierii luaţi au
fost duşi împreună cu rebelii din Babilon ca să fie colonizaţi tn Saroaria (Ezra 4:2). Kandalanu a fost
făcut vice-rege al statului Babilon (640-627 î.d.Cr.), iar * Assurbanipal a menţinut un control direct
asupra centrului religios de la Nippur. Aceste probleme tn S au abătut atenţia asirienilor de la ţările din
V şi oraşele-stat din Palestina au putut păţi spre independenţă In timpul lui Moşia. Sfârşitul dmiet lui
Arurt8rip.l €te obGcu, d.r * pde E{ fi urmat ta scurta vreme după moartea lui Kandalanu. tn perioada
care a urmat triburile locale s-au unic ca să-1 sprijine pe Nabopolassar din Caldeea împotriva t'ri sin-
lsiku di. Arid..
h. P.neda ne-babiloiand (cold..) (626-s39 td.d.)
Nabopolassar, un guvernator al „ţinuturilor de la mare" din apropierea Golfului Persic a fost caldeu
(kaidu, de aici derivă *CALDEEA), el a ocupat conul Babflo-lli la 22 mi6t{ie 626 d . h.hei* irEdirt
pace cu Elamul. în anul următor el ia fnfrînt pe asirieni la Saliat, iar pînă ţn anul 623 ţi Der s-a desprins
de sub jugul lor. Cronica babiloniană, principala surea istorică demnă de crezare pentru această
perioadă, păstrează tăcere cu privire la anii 623-616 î.d.Cr., perioadă In care Nabopolassar ia învins pe
asirieni şi i-a împins de-a lungul fluviilor Tigru ţi Eufrat. în anul 614 mezii li s-au alăturat
babilonienilor pentru a ataca Assur ţi aceiaşi aliaţi, probabil cu ajutorul sciţilor, au cucerit Ninhre tn
vara anului 612 Ld.Cr., iar babilonienii iau urmărit pe fugari înspre apus. Campaniile babfloniene din
Siria au fost urmate de atacul împotriva Haranului In 609 şi de raiduri, în 609-606 Ld.Cr. împotriva
triburilor aşezate in dealurile din N. Nabopolassar, fiind deja bătrin, a încredinţat armata babiloniană
prinţului moştenitor Nebucadneţar, care a luptat cu egiptenii la Kumuhi ţi Quramati (Eufratul superior).
ln Mi.iulie 605 td,cr, NebuedEEr a .lat h atac prin surprindere împotriva Carchemişului, a je fuit cetatea
şi a anihilat armata egipteană la Hamat. Astfel babilonienii au cucerit toată Siria, ajungîrtd ptnă la
graniţa cu Egiptul, dar se pare că nu au intrat tn ţinutul deluros al lui Iuda (2 împ. 24:7; Jos., Ant.
10.6;cf. Dan. 1:1). loiachim, un vasal al lui Neco H, s-a supus lui Nebucadneţar, care a luat ostated la
Babilon, printre care şi pe Daniel, tn timp ce se afla In Palestina, Nebucadneţar a aflat despre moartea
tatălui său (15 august 605 Ld.Cr.) şi a traversat îndată deşertul pentru a „lua manile lui Bel",
revendicînd In felul acesta tronul, la 6 septembrie 605 î.d.Cr.
fa 6r! 604 td.cr. Neb!.ad.eFr a r.idit ttibut de la „toţi regii din ţaraHatti (Siro-Palestina)", printre
aA.DILOI{, $TATI'L
care trebuie să fi fost ţi loiadiim. Ascalonul însă a refuzat să plătească tribut şi a fost jefuit, iar acest
eveniment a avut un efect profund asupra lui Iuda [Ier. 47:5-7). 0 scrisoare aramaică In care este cerut
ajutor de la faraon împotriva armatei babfloniene care înainta poate ti. datată în această perioadă (ff.
DOTT, p. 251-255). în anul 601 babilonienii au luptat cu egiptenii şi amîndouă părţile au suferit
pierderi grele; în anul care a urmat babilonienii au rămas acasă pentru a echipa din nou armata.
Probabil că datorită acestui fapt loiachim, contrar sfatului lui Ieremia Qer.27:9-11), a jurat credinţă lui
Neco n, după ce fusese supus Babilonului timp de 3 ei (2 !np, 2411).
Pregătindu-se pentru campaniile de mai tfrziu, armata babiloniană a atacat triburile arabe în 599-s9A
06. 49:23-33). ln ll$ Clt&l€v . elqi de .l şaptelea an al domniei sale (decembrie 598) Nebucadneţar a
strîns din nou armata şi, potrivit Cronicii babiloniene, „a asediat cetatea lui Iuda, cucerind-o în ziua a
doua a lunii Adar. L-a prins pe regele ei, a pus tn locul lui un domnitor ales de el si, după ce a luat nult!
pad, din ette, a Eihls.o la Babllotr" (BM 21946). Prin urmare, căderea Ierusalimului la 16 marne 597,
luarea lui loiachim ca prizonier, numirea Lui M.tni!.zedehia dotritor d beputil sihlqi i!deilor suit
consemnate la fel ca şi tn VT (2 împ. 24r1G17; 2 Gon. 36:&10).
în anul următor se pare că Nebucadneţar a pornit împotriva Elamului (</. Ier. 49:34-38). Cronica babi -
loniană lipseşte din anul 595 Ld.Cr., dar alte atacuri ale Babilonului împotriva tui Iuda, cu ocazia
revoltei luiZedechia, sînt consemnate de Ieremia (52:3 ş.unm.; 2 împ. 25:7). Ierusalimul a fost distrus
în anul 587 Î.d.Cr. şi o altă deportare a avut loc în 581 (2 împ. 25:8-21), iar Iuda a rămas provincie
dependentă, sub @nd@ lui ch.dala (r 22-26). uo trt bdbi. lonian redă un crfmpei dintr-o invazie a
Egiptului In 568-567 (Ier. 46). loiachim, care era în exil ţi care este menţionat în tăbliţele de raţii de la
Babilon (datate între 595-570 î.d.Cr.), a fost tratat bine de succesorul lui N.!@drtr, aEl-Mdtd!}
(rEvl!.MlRoDAc, 562-560 I.d.Cr'.; 2 Emp. 25;27). Acest rege a fost asasinat de ginerele lui
Nebucadneţar, Neriglissar («NERGAL-ŞARETER, 560-556 î.d.Cr'.), care a tntre-prins o campanie tn
Cilicia, efortul de a stăvili puterea creseîndă a Lidiei Fiul său, Labasi-Marduk, a domnit numai 9 luni
înainte ca Nabonid să ia tronul şi să porne*a lnrediat rpF ciltir ude poEivit lud lre-rodot, a mediat uitie
lidieni şi meri. Aceştia din urmă atuinta! a.u nnd Babilor d€ utde Nabolid . fost silit să plece din cauza
refuzului poporului de a accepta reformele sale. El a întreprins campanii în Siria şi în N Arabieî şi a
locuit la Terna 10 ani, în timp ce fiul său *Belşaţar era co-regent la Babilon. Prin .s'rl 54,4 Nabdid ea
htoF tn c.pii.ta e (AS 8, 1958), poporul său şi regii Arabiei, Egiptului şi ai Mediei fîindu-i favorabili,
dar ţara era deja slăbită si divizată.
i" Ahaai'ii 63r'332 tdcr.) Cirus, care cucerise Media, Persia ţi Lidia, a intrat în Babilon la 16 octombrie
539 î.d.Cr., după cucerirea a€tuia de cltte E€EBlul slu Gobiye, Csd !utard{i a fct ddiar la opb, pentrq a
L pddre invadatorilor să penetreze sistemul de apărare pe valea uscată a rîului. Belşaţar a fost omorit
(Dan. 5:30) iar Nabonid a fost exilat In Carmania. A fost
12S
BABTLON. STATI'L
propusă identificarea lui *Darius Medul cu Cinis (ca !n Dar 6:24) $u d Gubaru,
Domid lui Ciru ln Babilo. (539-530 Ld,Cr) . fost dreaptă ji favorabila evreilor, a căror întoarcere din
exil Cirus a încurajat-o (Ezra 1:1-11; cf. îs. 44:24-23j ,r5:13; Mica 5). P6tru o Fri@di *ulra ile tinp
Cambise, fiul său, a fost ca-regent pînă cînd tatăl său a nuit luptlnd h d@lurne d€ la NE, El a inE.lat
lgipnrl, dar n@r@e sa (s22 l.d,cr) a du la dsle ţi pretendenţii la tron au pus mîna pe et (ASJL 58, 1941,
p. 341 ş.urm.) pînâ ce în luna decembrie a anului 522 Darius I a restaurat legea şi ordinea. In tinpd
donrlei rd. (522-445 td.cr) Drds I re-a permis evreilor să reconstruiască Templul de la Ierusalim, sub
conducerea lui Zorobabel (Ezra 4:5; Hag. 1:1; Zah. 1:1).
De atunci încolo statul Babilon a fost condus de resi din 'PeBi!: )Gn6 eAHASlERos, 435470 tn.Cr,),
Anaerc I (464'423 td.Cr) {i Dariu n (423-408 Î.d.Cr.), care se poate să fie „Darius Persanul", numit
astfel în Neem. 12:22 pentru al deosebi de „Darius Medul".
După cucerirea Babilonului, pe care a intenţionat să-! r@rohi$.!, Alendru IIt (cel Mare) a domit în
această cetate (331-323 S.d.Cr.) ţi a fost succedat ra tlo. <le o di@iie el€lirric{ FiliD Aihidas (323-316
Î.d.Cr.) şi Alexandru IV (316-312 Î.d.Cr.). Ţara a tur apoi b nffnile sele(tjtor (312-64 M,cr,), apoi Sn
mîînile părţilor (Arsarizi) şi sassanianilor, pînâ cînd a fost cucerită de arabi în anul 641 d.Cr.
începînd din perioada neo-babiloniană au existat
0 serie de aşezări evreieşti în statul Babilon şi aceste oun teC au MFrt lesrtui cu lur l@ (Faptd 2:9), iar
după căderea Ierusalimului în anul 70 d.Cr. aceste comunităţi au deveint influente în dîaspora.
II. Religia
lreptd din mildiul al @il@ Ld.Cr. au fos compi lare lisl€ o nwle kitalilor cu tiduile, epietl€ 9i templele
lor. Deşi în versiunea finală din biblioteca din NiniE h s, al 7-16 td.Cr,. eu Ml hult de 2s0o de zeităţi,
multe pot fi identificate ca zeităţi sumeriene Ehi ainila& de eeili dupd Fri@da hirei da4tii din Babnon
(M laoo i.d.cr.), a:a idcit nrnirul de zeităţi venerate într-o perioadă dată a fost mult mai redus.
a. Panteonul
Unul dintre zeii supremi a fost Anu (An, la sumerieni), aul cedlui airrd t6pLd snu prircipal E,am. l.
Uruk (*EREC). El a fost zeul semitic 'El, iar soţia sa
1 miaua, sau lnnin, a fost confundată mai tîrziu cu [star. Tfendinţe sincretiste similare pot fi observate
în legături d EnIl, zul erului .le crni aeiblte a! f6r pel@ie tui drziu d. ael (Bel) sr Madu& eMr-
RoDAC). Solia hi nmit Ninlil e! Ninh@& a fo6t identificata mai tîrziu tot cu Iştar. AI treilea zeu din
triada supremă a fost Ea (Fnki, la sumerieni), „domnul apelor adînd", zeul înţelepciunii, arătînd
favoruri speciale faţă de oameni, pentru care mijloceşte şi cărora le-a revelat mijloacele de a cunoaşte
gîndurile zeilor prin vrăjitorie. Templul său, E.abzu, se afla la Eridu, id stia lui e nlll@ Desal, Nin-Mh
eu DanknE, ro@ stie a psnt^tdui şi .€rdoi.
între celelalte zeităţi principale se afla zeitatea miti.A lstar, ce pbbabil d a lc! la inc€llt o zeitate
masculină (cf. arab \4tfltoJ"). Dar mai tîrziu,
prin însuşirea puterilor lui Innana prin aceiaşi proces de sincretism, Istar a devenit zeiţa supremă a
dragostei şi eroina războiului, şi era considerată fiica lui Sin. Sin, Erl bobnonian al lsn Gu.n, la
sumdeno, eF venerat împreună cu soţia sa Ningal în templele din Ur ti r]er s. spulE ca 6te 6ri lui Anu s!
al lui Enlil. Shamash, a cărui soţie a fost şi ea considerată de asemenea mai tîrziu ca fiind o formă a lui
Iştar, era soarele în plină putere (ulu, la sumerieni), fiul lui Sin, zeul al prre.ii jutiliei {i al .lzboiilui.
llinplele ral. principale {E.bâbbar, „Casa Soarelui") erau la Sippar şi Larsa, deşi la fel ca toate zeităţile
principale şi era v@t la altaE aflate $ h ahe erni.
Aaad, de origire €niti.!$ din v s uur tutunnor, numele canaanit-aramaic era Addusau *Hadad. Ner-gal şi
soţia sa Ereshkfgal srăpîneau peste lumea sub-pâmînteanâ şi stfel el era staptnul plăgilor (frra), al
iiigrilor i al eLiielor, O datl d ndic,Ea la pltf a amoriţilor, venerarea lui Marduk (sum. amar.utu, „taurul
tînăr al soarelui"?), fiul cel mai mare al lui Enii a deredi prEdoniEnti h Batilon, Epop€6 Creaţiei
(enuma diiO este un poem care se ocupă cu creaţia universului ţi a ordinii restaurate de Marduk; în t8
sht r€d.te cele 50 de tidui aLe ..6tuia. Nab! (rNE3o), uul qtiirt€i ri al sisdui a@ tenple (E,r<la) ln nulte
ceted, indEiv ln rNinive *Calah şi Borsippa. Multe zeităţi erau importante în anumite localităţi. Astfel
Ashur (an./ar) a devenit zeul naţional al Asiriei, Amumi {mcr.ttf, „apusul41), care 6e iddtificar d An!
Sin d Ad.d, a fo6t o ritate *niti.l dln Y la fe) @ qi 'Datpn eTAMuz). DM muzi era un zeu al vegetaţiei şi
moartea lui, dar nu şi învierea, constituie subiectul unui mit al tui Iştar. Ninfr e Ed babilonian ri .siri:n
al .lrboidid ei al vînătorii (probabil reflectat în personajul biblic «NÎMROD).
Lumea de sus era locuită de zei Igigu, iar cea de jos de Annunaku. întregul tărîm spiritual ţi material era
guvernat de legi divine (me), dintre care sînt cunoscute peste o sută, legi care şi se ocupă de su biecte
cum sînt: „calitatea de zeu", „victorie" şi „un instrument muzical", adică, caracteristici şi complexe
culturale. Zeii erau nemuritori, dar aveau putere limitat5, Mftuil€, t! @re ap€r doar dte% dirtre 4itCle
principale, ilustrează caracterul lor antropomorfic p€e {i corc€ptia cE die obidt (de d. o pi.tr{) era
considerat ca fiind îmbibat cu „viaţă". Spiritele şi demonii abundă. Sumerienii au căutat să soluţioneze
prin duqite nodalftad t@loai@ pobl@le indente din sistemul lor polîteist. Astfel, miturile se ocupă în
primul rînd de probleme cum sînt originea universului, întemeierea şi guvernarea lumii, "crearea omu-
lui 9i cta@ t]muirij, e de q. in Bpop€e Pote pului, precum şi de relaţia omului cu lumea spirituală.
b. Preoţia
Existau multe categorii de slujitori la templu, iar regele sau domnitorul era pontiful suprem la anumite
sărbători solemne. în perioada sumeriană veche întreaga economie avea în centru ei templul, unde cel
mai înalt demnitar (enfl) era „domnul moşiei". în venerarea lui Sta, marea preoteasă (entu} era de o-
bicei o prinţesă de neam regal. Marii preoţi (inahhu) aveau ca ajutoare mulţi preoţi (Amgu), bărbaţi
sănătoşi la trup şi de obicei căsătoriţi. Liturgul principal u(qalru) d ajubt d€ o mldm de slujba$ mai
mărunţi care aveau acces la templu (ereb bUi). în
126
cadrul ceremonialului cîntăreţii, psalmişlii, bocitorii şi muzicanţii jucau un rol important.
în eliu@ d. aprcpi4 s mului de s zu pu teau avea un rol important mai mulţi specialişti. Exorcistul
(alipu) putea îndepărta spiritul rău sau o vrajă rea folosind descîntece sau ritualuri prescrise in textele
(lurpuntaqlu) care vorbeau despre substituiri simbolice (kuppuru), despre purificarea făcută de preoţi
(maimaSu) sau de cei care curăţeau cu apă (ramfcu). Există multe documente care descriu acţiunile
care trebuie întreprinse împotriva duhurilor rele (utukki Itmfluri), împotriva demonilor sorţii (namtaru),
a deetilor ce stAplEu l€reiL (dn,Jtu)su a tahulnoi. S.ti€rile nedigle extin* di! .ceaste perioadă de
început erau legate strins de religie, la fel ci d a5EotuFia su astrlloria din tinpsl dl,Btiei „caldee".
Astrologia era bazată pe identificarea zeităţilor cu planete sau stele (de ex. Nabu = Mercur) sau cu
diferite părţi ale cerului („Calea lui Anu" = stelele fixe).
Alţii se ocupau cu desluşirea voii zeilor folosind semnele din ficatul animalelor (preoţii bară sau „vă-
,itorL'), prin htrcba@ oF@lelor (ld'ilu) su prin rwscisi. Mdte faei, incluiv prGtirutel€ enc tuarEror, dn
aratat€ de tsnple (H, A- HofiE, o.iq. ond olidu1 t973, p. 2t3-222), si ld Ur s{u s*it altare locale unde se
rugau călătorii (fraq 22, 1960).
Serviciul obişnuit (dullu) consta în oferte de mîn-care şi băutura aduse zeilor. Statuile erau îmbrăcate ţi
ornamentate iar figurine votive ale închinătorilor erau aşezate în apropiere. Jertfele puse pe altare erau
după aceea alocate, în întregime sau în parte, preoţilor. Zeii aveau propriile lor scaune, trasuri ţi corăbii
pdtru a n folGite in p!rciui.
c Sărbători
Majoritatea cetăţilor şi templelor aveau propriile lor sârbători şi zile sacre. La Babilon, Erec şi Ur, rît ţi
la Asu, NiniE {i crl.h, Slrblt@rca Atrultri Nou (alitu) era cea mai importantă ţi avea loc de obicei
primăvara; existau obiceiuri diferite în diferite centre ţi perioade. La Babilon ceremoniile ţineau 2
săptă-mîni, cu numeroase ritualuri, inclusiv o procesiune a Eilor la tanplul lui Marduk @ilim* B
rawar@ regelui care apoi „lua mîna lui Bel" pentru a-1 conduce fu procesiune la casa akiw din afara
oraşului unde avea loc o reconstituire a adunării zeilor, dezbaterea şi lupta creaţiei (o luptă rituală?) ţi
stabilirea augu-rilor pentru anul care începea. Acest ritual era urmat uneori de „căsătoria sacră" (regele
şi o preoteasă repreientînd pe zei) şi zile de veselie generală, fn perioada aceasta era recitată epopeea
creaţiei precum ţi în alte ocazii din cursul anului.
Sărbătorile regale includeau şi încoronarea regelui (sau păstrat texte despre Ur-Nanunu, Nabo-poltsar,
€c.), s3lbgiori@ vicbriilor ti elebRM inaugurării unei cetăţi sau a unui templu. Sărbătorile personale
includ celebrarea naşterii, căsătoriei şi celeblaE iGtaErn fetelor ca pFre,
d Literatura
literatura babiloniană era deja bine dezvoltată în tăbliţele de la Abu Salabîkh (cea 2800-2500 î.d.O.); .
$t! dovqi cA $ribi €mirici au opiar terE s!-meriene mai vechi ţi au folosit tehnici literare (colo-fon, etc.)
predate de obicei în şcoli în tot cursul
BAEILON, STATUL
ceasta literatură a avut influenţă în tot Orientul Apropiat şi copii ale ei au fost găsite în Anatolia
CHITIT), siria CIBLA, iUGARID, '616riE (Meshido, Hat6r, ee,), Egipt (l,AJvlARNA) gi tndior chid in
Creia. Scrierile originale sau copii au fost duse la bibliotecile reg3l€ .le rAsiriei & L A$u, Nioire qi
Cala,
Este rcrba d€ @ SO de epo!.i d6pE ei antici şi mituri, în limba acadiană (unele traduse din sumeriană,
care tratează creaţia, potopul şi constituirea civilizaliei). Lit@tura 'aobic5" irchde @npoziCi despre
„om şi zeul său",, Jov"-ul babilonian (itidlul M iiemeqt), teodicei, controverse, dialoguri, îndrumări
pRtie, pffib€, pilde, fabde, pov€{ti poldar, eseuri scurte ţi dntece de dragoste. Acestea au făcut parte şi
din programele şcolare, alături de o serie de manuale necesare pentru un scrib calificat (liste de semne,
silabarii, reguli de gramatică, cârd de expresii, dicţionare şi numeroase liste, de ex. nume de persoane şi
de locuri).
Literatura „religioasă" cuprinde psalmi, cîntări şi rugăciuni (către zei şi către unii regi), ritualuri, incan-
taţii, precum şi cataloage de literatură religioasă, care este încă în mare parte pierdută. Literatura „sriui-
rifică" include texte de medicină (prognoză, diagnostic, prescripţii, manuale, texte de chirurgie şi
medicină d€rinatt), chinie (Mi al6 depre falri@ra par. fumului şi a sticlei), geologie (liste de pietre, cu
culori ţi duibte), alcLinie, boEdica (l!e de hedi.Mte şi llante) si elo8ie oisre de dinDle). Materotica
(inclusiv geometria şi algebra) este reprezentată atît p.in pFblem di $ prin tdte p€ctift li 6te s[id legată
de astronomie, cu tabele, proceduri, efemeride şi texte cu ei inpotuli aln@hui Ei jwle. Tex. t€le includ
prcved€rea leilo! intealate ne&r€ pdttru neDlin€g ralendarurli,
în statul Babilon, Cronica istorică a fost foarte bine dezvoltată; extrase din aceasta au fost incluse într-o
gade lary6 de sidi (epor€i "prcfefii diEstke i jumaie astronomice). Colecţii de legi (dar nu şi coduri de
le3i) dh nileniul al doils td,cr, (de ex, Eihn1:@, Hammurapi) sînt binecunoscute şi pot fi comparate cu
pr&tica în mai nulr de s sf€nd de nilion de tdre - scrisori, formulare legale, economice administrative,
din c.a 3000 pin5 in 300 ld.Cr.. lncepind din s@ld al 4-lea S.d.Cr. noutăţile includ horoscoape, zodiacul
si teme scrise cu litere greceşti pe tăbliţe de lut, printre 3lie imterille lolsite l. sk-
III. Explorări şi excavaţii
Mu\i c5leto4 din vi!fta lui Hercdot itr s@l!l .l 5-lea î.d.Cr., au descris călătoriile lor în Babilon. în -
cepînd din secolul al 19-lea d.Cr. interesul pentru localizarea Babilonului şi a „Turnului Babei" a
crescut datorită obiectelor si desenelor aduse în Europa de ceBtdi cm au lo;r c. J. RicI Os11,1s2si, K*
Port€r (1313), ccth {i Flanilin (1841), Au umt curînd excavaţii la Babilon, Erec şi Borsippa (Layard,
rrfts) iar rezulbtele be€ au du la Mi nutie ex. pediţii ştiinţifice, începînd din 1850, în special la Erec
(\4h.1€), "chis, 'Babno4 rur, La8?sbii Nippu, Ex cavaţii mai recente, unele încă în curs de desfăşurare,
au mărit considerabil cunoştinţele noastre despre toate peri@dele, de d.p€rioada P.inei DiBtii; !R
(Warka), (Abu Salabîkh), Girsu (Telloh), Lagas (Teii Hiba); ur III (Adab, Drehen ti U.)j peli@da
b.biLnian vecle (DI Halml, Db1 sipp.t (Abr Habbah), rsa, Eshnw, U@); p€rieda .asila
127
BAEILOII. STATI'
(Dur-Kurigalzu); perioada neo- babiloniană (Erec, Nippur, Kutha, Sippar) şi perioade mai tîrzii (Dilbar,
Seleuda), Rapoarte şi texte sînt publicate cu regularitate în revistele de specialitate Arshiv far
Qrimtţonchungt Orientatîa, Iraq, Sumer, Journal of Cuolfom Srudi6.
BIBLIOGRAFIE. Generalităţi şi istorie: S. N. Kra-mer, Histary Begins at Sumer, 1958; H, W. F. Eaggs,
TheCreatnesstkatwasBabylon, 1961; D. J.Wiseman, Chnonicles of ChcddaeanKingş, 1956; Al.
Oppenheim, Ancient Maopotamia, 1964; J. A. Brinkman, A Politica! Hiscory of Post-Kassite
Babylonia, 1968; W. W. Hallo ţi W. K. Ssmpson, The Ancimt Near East, 1971; CAH, 1/2, 1971; 2/2,
1975, 3 (în cure de apariţie). Tixte: A. K. Grayson, Assyrian and Babylonian Chro-nicles, 197S;
Babyionian Historical • Licerary lixts, 197S; ANET pentru traduceri ale textelor istorice, religioase,
legale ţi de altă natura. Religie: 3. Bottero, Lareligfonbabylonienne, 1952;T.Jacobsen,7taiturej
ofDarkness, 1976; M. Ringgren, Religions oftheAn-dmt Near East, 1967. Artă: ANEP; H. Frankfort,
The Art and Ardiitecture of the Andent Orient, 1954; SetonLloyd, The Arekaealogy of Mesopotamia,
1978. Diverse: R. S. Ellis, A Bibliagraphy of Mesopotamian Sites, 1972.
OJ.W.
IAC/L V/rEA (€br. _deq ndft6&a), u le din apropierea Ierusalimului menţionat în Ps. 84:6, in
traducerile va ţi vsr. Traducerea tradiţionala „'Valea Plîngerii" (ţi tn trad. rom.), considerînd că numele
ar deriva de la bekeh (c/. Bzra 10:1), vine de la ux, prin Psaltirea lui Jerome Gallican; este o traducere
acceptata de G. R. Driver, care sugerează că este posibil ca valea să fi purtat acest nume, deoarece era
presărata cu multe morminte. O altă traducere este „valea duzilor", considerând că ar deriva de la
b'ka'Sm) (2 Sam. 5:23 ş.urmO; aceşti pomi se presupune că cresc tn ţinuturi aride ţi probabil de aici
derivă parafraza „valea însetată" (NEB).
BIBUOG&$II. C. R, Drivq, "r&ter in the M@. raicl" PrQ loa 1970, F. a7 r,lm. r.F.E.
BAEŞA. întemeietorul celei de-a doua dinastii scurte din regatul de N, Israel fcca 900-860 î.d.Cr.).
Deşi era de origine modestă (1 unp. 16:2), Baeşa a uzurpat tronul tn urma asasinării de către el a lui
Nadab, fiul lui Ieroboam I, tn timpul asediului cetăţii Gkibeton de către filisteni (lîmp. 15:27 ţ. urm.)-
Prin exterminarea întregii case a lui Ieroboam, ei a împlinit profeţia lui Ahia (1 împ. 16:5 ş.urm.).
Ostilitatea activă dintre Israel şi Iuda a continuat fără încetare în timpul celor 24 cte ani ai domniei sale
CI împ. 15:32). Acţiunea lui provocatoare prin fortificarea cetăţii Rama la 6 km N de Ierusalim, 1-n
determinat pe Asa sâ ceară ajutorul sirienilor. Ei a continuat politica religioasă a lui Ieroboam şt a fost
mustrat aspru de proroci CI împ. 16:1 ş.urm.). J.CJ.W,
BAHURIM. localitatea modernă Ras et-Tmim, la E de Muntele Scopus, Ierusalim. Paltiel, soţul lui
Mical, a tslh pe Mkal pin la Baluin dnd @ d ple.t la David ca să-i devină soţie (2 Sam. 3:14-16). Şimei,
un locuitor din Bahurim, 1-a tntfmpinat pe David si L-a
blestemat cind a ajuns aici, în fuga sa de la Ierusalim, dinaintea lui Absatom (2 Sam. 16:5), Iar soldaţii
lui David s-au ascuns într-o fîntînă de la Bahurim cînd au fost urmăriţi de oamenii lui Absalom (2 Sam.
17:17-21). R-I.W.
BAIE, ÎMBĂIERE (ebr. râhtu, „a spăla", „a freca"; gr. huo, nipto se distinge tn loan 13:10). Căldura şi
praful din ţările Orientului impun îmbăierea permanentă care este necesara attt pentru sănătate cît şi
pentru înviorare. Este probabil că îmbăierea fiicei lui Faraon în Nil (Exod 2:5) era un lucru obişnuit
într-o ţară unde preoţii, potrivit lui Herodot (2.27), se îmbă-iau de patru ori pe, zi. Gazda trebuia sa
pună la dispoziţia călătorilor care soseau de pe drîun apă pentru a-si spăla picioarele (Gen. 18:4; 19:2; 1
Sam. 25:41; cf. loan 13:1-10; *PICIOR). Batţeba făcea baie cînd a fost văzută prima dată de David (2
Sam. 11:2); cuvintele spuse de Naomi lui Rut (Rut 3:3) sugerează că era obiceiul să te îmbăiezi înainte
de a vizita o persoană de rang superior; în 1 împ. 22:38 există o aluzie obscură la îmbăiere.
Cu toate acestea, îmbăierea aţa cum o ştim noi, este menţionată rareori în Biblie. Curăţia trupului a fost
accentuată de poruncite din Lege şi majoritatea aluziilor biblice la spălare sînt legate de ocazii cere -
moniale (*CURAT ŞI NECURAT). Se face referire la îmbăierea cu scop curativ (2 îrnp.5:14;c/. loan
9:11), deşi aici credinţa constituie o parte necesară.
Josephus menţionează izvoarele fierbinţi de la Tiberiada, Gadara, etc., pe la începutul erei creştine
(Ant. 17. 171; 18. 36); el menţionează de asemenea 6rib publioe (19,336), dar ii ialsti@ nu o.ietd ni.t o
dovadă certă cu privire la existenţa lor înainte de perioada greco-romană. J.D.D.
BALAM. Nunele li|_@ ap.le de 50 ile di tr N@, 22-24; este menţionat de asemenea în Num. 31:8,16;
Da! 23:45; 16. 13122; 24:9-10; Nd. 13:2i MLa 6:5, I! geae din t{T r$Ele 6te sis &ldm(2 Pet, 2:15; Iuda
11; Apoc. 2:14). Albright, în încercarea sa de a data oracolele lui Balaam ia secolul al 12-lea, a
Encercat să explice numele lui ca derivînd de la cuvtnul amrh v.lilmnu, "6chiul (di!ir) atl@"; totuşi,
majoritatea cercetătorilor derivă numele de la cuvîntul ebr. băla, „a înghiţi", şi 2 compară cu cuvîntul
arab balam, „mîncău". Considerînd că ultimele două consoane reprezintă rădăcina am adică, „naţiune",
Ape 2:6, 15 a rads nun€l€ ik€rt 'Nkolae ,rel care înfrfnge o naţiune".
Tatăl lui Balaam se numea Beor, dar există obiecţii serioase împotriva identificării lui cu Balaam cu
Bele, fiul lui Beor, un rege din Edom (Gen. 36:32): Balaam este un ghicitor, Bele este rege; unul
trăieşte m Din-lEb€, ellalt ln Petor (5kkid. Af.4 pe Eifi?! ta 20 km S de Carchemiţ); unul este legat de
Edom, celălalt de Moab si Madian.
Naraţiunea din Num. 22 este destul de complicată. Balac, regele Moabului, l-a chemat pe Balaam din
ţara Amau sau Amae QMSOR 118, 1950, p. 15). Băaînii lui Madian menţionaţi în v. 4, 7 reprezintă
probabil u geludtu la N6. 31ir6; et N 6u n&l s rcl h povestirea care urmează. La început Dumnezeu îi
interzice lui Balaam să dea curs chemării, dar apoi îi dă permisiunea să plece; totuşi, mai tfrziu îngerul
lui
12S
r Dumnezeu se opune plecării ţi după o încleştare între om, animal ţi înger, lui Balsam i se permite din
nou să îfl continue călătoria. Desfăşurarea povestirii pe planuri diferite este contrara modului tn care se
povesteau întîmplarile In Orientul antic. Autorul vrea să captiveze atenţia ascultătorilor, pentru care
sosirea unul vrăjitor (los. 13:22), ale cărui *blesteme puteau avea un efect fatal asupra viitorului
Israelului, reprezenta un pericol de moarte. Credinţa hi acţiunea magică a blestemelor (cf. Textele
execrative egiptene, ANET, p. 328 ş.urm.) era răsptadită, dar cei care se închinau cu credinţa Domnului
aveau încredinţarea că Dumnezeu poate transforma un blestem omenesc într-o binecuvîntare; Ps.
109:28, cf 2 Sam. 16:12; 1 Cron. a:9.10; Pd. 26.2i Po$idt o D€ut 23:s {i Nce 13:2 tocmai aceasta s-a
întfmpiar cu blestemele lui Balsam şi întîmplarea din Num. 22-24 ilustrează credinţa Israelului că atîta
vreme cît se află sub protecţia Somnului nu trebuie să se teamă de nici un blestem omenesc ţi de nici o
altă formă de magie. De aceea, atft Balac cît ţi Balaam sînt ridiculizaţi, acesta din urma mai ales în
episodul cu măgăriţa.
Oracolele lui Balaam, incluse într-o formă poetică similară cu cea din 2 Sam. 23:1-7, prezic măreţia
viitoare a Israelului sub conducerea lui David, care este prevestit prin steaua care răsare din laeov (24:
17). lntrucft există o legătură foarte puternica între naraţiunea tn proză ţi oracolele în poezie, pare im -
probabil ca oracolele să fi fost mai vechi decît naraţiunea tn proză. întreaga întîmpiare se încadrează
mai bine în timpul Iui David, care a supus Moabul (2 Sam. &X), In @zul @L Asu dir NUn 24:22 {i 24
N indică Imperiul Asirian, d tribul arab menţionat în Gen. 25:3; c/. Ps. 83:8.
Deşi Num. 24:25 pare să indice că Balaam s-a întors în cetatea lui, îl găsim mai tîrziu (Num. 31:8, 16)
printre madianiţi, pe care i-a sfătuit săi atragă pe israeliţi tn cultul lui BaaJ-Peor (cf. Num. 25). Din
această cauză el a fost omorft de Israel împreună cu regii madianiţi. în NT numele lui este un simbol al
lLodei (2 Pet. 2:ls; Iuda 1l) qi al ldniciprtii la închinări păgîne ţi la imoralitate (Apoc. 2:14).
U trt rt@ic fraeMtar Kis le tgni,l! uui ztd din TeU Deir Alla, <!n vEle. Iqdandli prln 70o t.d.Cr.
relatează o altă povestire despre Balaam. Aici el este prezentat în legătură cu cîţiva zei ţi zeiţe a căror
voie o comunică unor ascultători nesupuşi. Textul acesta arată faima larg râspîndită a ghicitorului
BIBLIOGRAFIE. M. Burrows, The Orades afjacob and Balaam, 1938; O. Eissfeldt, „Die Komposition
der Bfleam-Enahlung0, ZAW 57,1939, p. 212-241; W. F. Albright, „The Orades of Balaam", JBL 63,
1944, p. 207-233; A. H. vanZyl, The Moabites, 1960, p. 10-12, 121-125; J.Hoftijzerţi G. van der Koolj,
Aramatc Textt
Ifnm Deir' Alia. 1976. A.w.S.
&UAC. ilgele M@bdui carE l{ ch@t pe rBa. laamca să-i blesteme pe israeliţi (Num. 22-24). El este
amintit ca un exemplu al nebuniei de a încerca să împiedid împlinirea voii lui Dumnezeu (los, 24:9;
Jud.
BANC." EANCIIER
N.H.
'
BAI,AUR i. vr .lht do!! cuvinE ebr, F.dE d „balaur" de VA.
1. ton, tradus în vsr „şacal". Apare întotdeauna la plural, de obicei la masculin (canntm: Iov 30:29; Ps.
44:19; Îs. 13:22; 34:13; 35:7; 43:20; Ier. 9:11; 10:22; 14:6; t9:33i 51:37; Ea, 29:3; Mi* 1:a), d.ro dat!
ap{€ l. fdinin (emrr: M3l. 1:3). h Plh 4:3 apare forma tanniri, dar probabil că este tan, cu rerminaţia rară
de plural -in (aşa cum se găseşte pe Piatra Moabită), şi nu se încadrează în articolul 2 de mai jos.
3. tanntn. Un cuvînt al cărui înţeles este incert şi probabil că nu este înrudit cu ton. Este tradus „balaur"
„peşti mari" (Gen. 1:21; Iov 7:12, „balaur de mare") ţi „şarpe" (Exod. 7:9-10,12), acest ultim cuvînt
fiind o Fad!@ *tisficdtoaE a p.sjului ditr Exodrn qi acelafi 6@ prre ri 6e L Daut. 32$3 si pd. 9l:13, Fat
chir qi nr Nen. 2:13. cel€lalte .6tui stu tui greu de definit, în Gen. 1:21 este evident că termenul se
referă la creaturi marine mari, cum sfat balenele, şi acesta s-ar putea să fie sensul în Iov7:12 şi Ps.
148:7, deşi, pe baza unui cuvînt arab înrudit unii au sugerat ,tronbt F<le ape", în Ps. 74.13; ls. 27:1 $
51:9 s.d putea să fie vorba de crocodil, şi asocierea cu Egiptul sugerează aceeaşi posibilitate în Ezec.
29:3; 32:2 şi .hiar in Id. 51:34. NLt ud dintte a€te *tuEi nu poate fi cert, şi în unele contexte termenul s-
ar putea referi la o creatură apocaliptică oarecare, cum este tn NT drakon, „balaur", folosit tn sens
figurat despre s3tanrnApe, 12.13; 16 qi 20, Cuvfitri alare h Ln în special ca traducere pentru tannîn.
BIBUOGMFIE. c, R Dn'wr ln z, v lblu (d.), Proceedings of the Uventy-Second Congress of Oriai-
taliscs ... Istanbul .., 1951, 2, 19S7, p. 114-115; A. Heidel, The Babylonian. Caiesis2, 1951, p. 102-105.
T.cM.
B,AMOI IAMOT-BAAL. Bdot (lir. ,,iinl!ii) este menţionat ca o etapă în călătoria Israelului (Num.
21:19-20). Altarul important de pe înălţime era culjlgt sub nuhele de Brtut-B6d (Nlh 22{1) hr
localitatea este menţionată mai tîrau între cetăţile lui Ruben (los. 13:17), Localizarea exacta nu este
cunoscută, dar se ştie că se afla în apropierea rfului Aman şi aveao poziţie dominantă, deoarece
*Balaam a putut vedea de aici „toată mulţimea oştirii israelite". *Baal p.babil . e6te foldil aici ir s6ul
S€r@l <le "doru", r.ferindu-* prDbabil la kd n@bit chdo€. Balaam ţi-a zidit propriile sale altare pentru
ca să-L invoce pe Dumnezeu. *Piatra Moabită se referă la o alt ""firrltimc (b.mh) din M@b.
J.T.W.
EANCI, BANCNIER" in rsmd nq a disrar dci o bancă, tn sensul unei instituţii pentru păstrarea banilor
unor persoane particulare sau pentru acordarea de împrumuturi comerciale. Pentru păstrarea în sigu-
ranţă a lucrurilor de valoare, oamenii le Sngropau (los. 7:21) eu L <Edau în !: uli rir (Erod. 22:7).
Comerţul a rămas tn mare măsură un monopol regal (2 sd. 5:11: 1 tn!, 10:14-29t 4 2 t*e 2ot3t ş.urm.).
Pătatul şi Tfemplul erau locuri de depozitare a avuţiei naţionale (1 împ. 14:26); ulterior şi proprie tA$
particulare au fdt dep@ h tenple penEn a 6
129
AANI
păstrate în siguranţă (2 Mac, 3:6, 10 ş.uim.). Un sistem bancar a existat în statul Babilon încă din anul
2000 î.d.Cr., dar evreii nu L-au folosit decît după Exil. schinbdtoln de bsd din M.t. 21:12: M.m 11:15:
l@n 2:14.1s *hinb.u b6!ii mi t[ mned€ de o jln&ate de s!l!, accAtte 1! lEnplu (Mat U:24). Textul din
Mat. 2S:27 (Luca 19:23)5erefeiălaunom ce a nnpMubt b.ni alt@.
A.aw.
BANI.
I. în Vechiul -testament
înainte de introducerea monedelor către sfiisitul sec. al 8-lea l.d.Cr. (verzi c, mai jos), mijlocul de
schimb în tranzacţiile comerciale a fost o formă modificată de troc (schimb în natură). Pretutindeni In
Orientul A-propiat bunurile de larg consum, atît cele care erau perisabile, cum stnt lina, orzul, griul şi
curmalele, dt şl cele neperisabile, între care se includ metalele, lemnul, vinul, mierea şi animalele,
serveau ca „bunuri de schimb", textele vechi arată că încă din cele mai vechi timpuri s-au făcut periodic
încercări de a stabiliza valoarea acestor bunuri, unele în raport cu altele. Astfel, bogăţia era măsurata
prin posedarea de vite (Iov 1:3) ţi metale preţioase. Avraam era „foarte bogat în vite, în argint şi în aur"
(Gem. 13:2).
I. Mc.old c@ ti b6un de shinb întrucît argintul (ebr. kesep era cel mai obişnuit metal preţios în Palestina
(precum şi înAsiria şi în Babilon), se pare că a fost folosit cel mai frecvent (kesep este tradus deseori ca
„bani", deex. Gen. 17:13). în tranacF:ile ob4ruite @llrltul ,aJgint' 6te mis ade, fiind considerat de la
sine înţeles; Solomon a cump{frt (e d. ttzboi o 600 (sicli gturate de atrir0 şi cai cu 150 {1 împ. 10:29;
c/. Lev. 5:15). \femtul lui a fost calculat în talanţi de argint (1 împ. 10:14; ♦GREUTĂŢI ŞI MĂSURI)',
deoarece argintul era la fel de obişnuit în Ierusalim ca si pietrele (1 tmp, 10:27). Pînâ în vremurile post-
exflice „sldul" are sensul literal de r3Htt ti nu irdic! o norcd{.
Argintul era folosit pentru a cumpăra bunuri imobile, cum a fost ogorul cumpărat de Ieremia la Anatot
cu 17 sidi de argint 06. 32:9), p€tters Macpela chpiFt de Ahm cu 4OO de sicli de dsinr (an. 23:15-16),
enn si .lealul saMiei cuDAE. de otui cu 2 talanţi de argint (1 împ, 16:24) şi aria de treierat a iui Arauna,
cumpărată de David cu 50 <Je sicii (2 Sd. 24;24). ArBintd d de asefu@ baa 6fti (lxod. 22;17) eu a !
re$rhi a€ Mpinr€ a nirei (Osea3:2).
Aurul fiind obţinut mai rar, este menţionat adesea după argint în plata tributului. Astfel,' Eiechia i-a
dltir lui ssndib L aNn 701 Ld_cr 30o de ralantj dltirde aryirt g 30 .te talan! de au (2 !np. 14.14), ia;
Menahem i-a cumpărat pe asirieni cu 1000 de talanţi de .rgint e rnp. 1s:19). F.Auul j@ u ol impo@tde
în tranzacţiile de graniţă Intre state şi Hiram i-a plătit 120 .l€ tald{i de au lui -solon@ p€!F! st€le p€
care rcta i l€ c.d4 (1 ltnp, 9:10-14).
în multe tranzacţii plata în bunuri putea fi şi un supliment sau un substitut pentru metalele preţioase.
Meşa, regele Moabului, a oferit oi si lînă (2 împ'. 3:4); potrivit analelor asiriene, Sanherib a primit
pietre
preţioase de la Ezechîa, în afară de aur şi argint, iar tributul lui *Iehu pentru Salmanasar III a inclus
bucăţi de antimoniu, plumb, vase de aur şi fructe rare. Orzul (Osea 3:2), mirodeniile (2 împ. 20:13) sau
îmbră.Inia (2 împ. 5:23) puteu erelt@nta o Frtc din preţul hotărît. Cuprul („arama") era un alt metal
folGit € Eht! (Ercd 35:5i 2 S.n. 21:16), dar a@ vd@ Mi s.azut deft nurul Or. 6o:1D.
p6tru a on$ola icl6iM netalelor @ i€turd ac6tea nebuiar dtunrite (€br, 3ql, de aici d€rivl „siclu") de
cumpărător şi verificate de vînzător în prezenţa unor martori (Gen. 23:16; Ier. 32:9-10). Standardul de
greutate folosit era standardul local, numit „argintul cetăţii X" sau „argint care mergea Ia orice
vînzător" (Gen. 23:16; bab. kaspum sa cam-qarim). La acest standard se face referire si în afirmaţia că
argintul era cîntarit „după greutatea lui" (Go, 43: 21). Asdel, rqutorii 6u "ei ra cln tăreau argintul".
Calitatea metalului era verificată si prin @ l@ului de orisiE. Aunn de 06r (1 Inp. 10:11) sau Parvaim (2
Cron. 3:6) era foarte apreciat, iar uneori aurul sau argintul era clasificat ca fiind ,,cur5$t prin foc' (riimr,
pr).
b. Forme de valută
Pentru a permite transportul metalului folosit ca valută, acesta era păstrat fie sub formă de bijuterii
(adffi o brdEri), 6e flb forn! .le obiete de u zilnic sau de forme caracteristice. Astfel, Avraam i-a <lat lui
Rebe. u irel de .u (dntArind) o jmiEe de siclu şi brăţări de 10 sicii (Gen. 24:22). Aurul era transportat
adesea sub forma unor bare subţiri sau plăci ca nişte icuri (ebt. „limbă"), cum a fost placa de 50 de 6icli
ri.itE de A.d la IqilF! flc, 7:21) su „(lingouri de) aur de Ofir" (îs. 13:12). Aurul şi argintul erau păstrate
de asemenea sub formă de lingouri, va*, lllbee oov 23:6) eu buc4i nici ri pu@u n topite ţi folosite
imediat pentru diverse scopuri. Iosif a mărit în felul acesta venitul Egiptului (Gen. 47:14).
în timpul unei călătorii bucăţile mici de metal erau Fnate btr-o punle de pl4le su de piMi ueaetui <(e
agint', G* 42:35; Pd. 7:2O), iar dac! pbga era spartă banii puteau fi pierduţi uşor (Hag. 1:6). Pentru un
talant de argint se pare că era nevoie de doi saci (2 împ. 5:23). Pentru a evita pierderile, pungile de bani
.h! pe ..t6€ !r interiorul altor eci su a altor obiete (cin. 42:35). Arginn! @ tlet de asemenea sub forma
unor stropi mici sau mărgele (1 sm 2:36, {8daD su rub forE @r bulgiri Prcba bil că jumătatea de siclu
de argint folosită pentru plată la sanctuar era un bulgăre de argint care nu era bătut in {offi lmi mnede
(Exod. 30:r3i 2 lmp. I2:9.16), deşi de obi€i ta& p€ntru rmplu puta 6 datita cu aryint €u în natură (D€ot,
26: Nem. 5:10),
Cuprul, fiind mai puţin preţios decît aurul şi argintul, era transportat ca discuri circulare şi de aceea
termenul kikkăr (rotund", „ptine lată şi rotundă", asir. kakkâni) a fost folosit pentru „talant", cea mai
mare măsură de greutate.
c. Introducerea monedelor
Mon€dere, bucEti & retal impriMte d u skniul care să le autentifice titlul şi greutatea aşa îndt să fie
acepute la EdeE, au .prrut+ penh prjm o.r5 tr Asia Mic{ F la jund|at@ s. .l 7-l@ tn.cr. DEi sanhenrr (.e
701 !d.Ci) vorbEte d6?re 'bat*a ca nonede? hu.lqld de o jmlbc de siclu", nu
130
nu
BANI
kCoi6 o
există nici o dovadă că aceasta s-ar referi la altceva dedt la o tehnică de tuniare a bronzului, deoarece
pînă în prezent nu au fost găsite în Asiria, Siria sau Palestina monede datînd din această perioadă
veche. Primele monede cunoscute au fost confecţionate în tidia din denN (u aliaj Mnral de au g ar'inO.
Herodot CI. 94) atribuie introducerea monedelor lui cl€E, regere ti[ei (561.s46 Ld,cr), rcredele lui de
arsint find Mite ,pl€ide6r- s-sr pr@ ce me nedele au fost introduse în Peisia de Darius I (521 -486
î.d.Cr.), al cărui nume a fost folosit pentru a desemna moneda groasă de aur, darie, pe care regele este
arătat de la brîu în sus sau îngenunchiat, cu arc şi săgeată; pe verso moneda era marcată cu o stanţă
(vezi Herodot 4. 166). Acest darie dntărea 130 grame, iar un siglos sau siclu de argint eîntârea 86 1/2
grame. S-a srl8t6t (PrQ aZ l9ss, !, 141) c, Hag. r:6 (520 id.Cr.) este cea mai veche referire biblică la
bani sub foimă de monede.
Daricul („dram") a fost cunoscut de evrei în exil (Ezra2:69; 8:27: Neem.7:70-71) iarreferireala darie în
timpul lui David (1 Cron. 29:7) arată că textul de aici a dat echivalentul din vremea cînd a fost com -
pdat! a@sri el8tarc. trmE. la pLri lucrrtorilor cu no.de, ln le de platl $r Eiur, 6te ar6tarl de textele
Vistieriei de ia Persepolis (cea 450 î.d.Cr.), care confirmă raportul de 13:1 aur faţă de argint. Se pare că
răspîndirea folosirii monedelor în Iuda a avut loc lftet, poate din c.u imginnor oe du in Fimi€ F ele. D€
lie, Du ste sigur dacă sidii de arght din NM. 5:15; 10:32 au fct 3rurStj- c rn teri@da 6he, e! non€de.
NeSutorii tdicioi au lElut rcp€de fol6i@ monedelor ţi monetarii funcţionau în secolele al 5- tea ţi al ,u6
ia.Cr. la Aradu, By6l6, Tit ri S:dd. Monedele cetăţilor din Asia Mică şi Grecia, si cele ale regilor din
dinastia Ptolemeiloi din Egipt si a Sele-ucizilor din Siria, au intrat în Iuda ţi au circulat alături de
monedele regilor persani. Guvernatorilor evrei a-probaţi de regii persani li s-a permis să emită monede
mici d. aiSlnt de pe l. .nd 4OO td.Ci ModelLn acestor aproximativ 6 monede a copiat modele atentw,
da include c6tiul yt4 ,Juda'. O noned., tefta nuftl€ lui Ezehia, prcbsbil Marele pd dia ldtm lui
Al€&tdru cel MaE
După înfiinţarea statului evreu independent, Si-mon Macabeul a primit dreptul să emită monede (1
Mac. 15:6), dar se pare că nu a folosit acest drept (s-a dovedit că monedele care i-au fost atribuite în
trecut !p6(in perioadei Prinei ri ftlel dea Dou Rele, 67-70 .t.c., 132,s). Al*ndru la@es (103.76 Î.d.Cr.)
probabil că a fost primul domnitor evreu care a emis monede. Acestea erau monede mici de bronz .u
diferie nodel€, o nurEl€ lui h 8@ci d ebEics, ţi uneori cuvintele „Yehonatan marele preot şi comu-
nitatea iudeilor". Regii care au urmat au continuat să bată monede mici de bronz, în timp ce stâpînirea
romană a reţinut prerogativul de a emite monede de argint. Numai în rimpul revoltelor evreieşti au fost
odse rcEde locde de .rgint.
BmUOGRAFE. R. de Vbux, Arttient Israel, 1961, t. 20&209; E. S. C. RobiM4 "The B€SjmirSs ot
AchaemenidCoinage"înWumiimatu;Chronk:te (Seria a 6.4) 13, 1958, p, 147-193; Y. M6IDF, Joirt Coi6
ot th.s@nd Tapl. Pelia4 1967.
DJ.W.
II. In Noul Ttstament
în vremea NT au circulat în Palestina monede provenind din trei surse. Erau monedele imperiale ofi-
cial€, sise dup6 standardul rcMtr; noedele pnirciale enir€ l. Altiohia ti Tir, .* au in mare măsurii
standardul grec vechi, ţi care circulau în prircipal prinde lauidii din Asi! Mlicd; ti mon€dele evreieşti
locale, emise probabil la Cezarea. Unele cetăţi ţi unii regi vasali primeau de asemenea dreptul să enirA
prcprjil€ 16r mnde de brcu. Dat fihd nn. mărul mare de monede diferite ti circulaţie, este evident că era
nevoie de schimbători de bani la Ierusalim, în special la sărbători, cînd evreii veneau din toate pt4le ca
il putea*l daE ld FnFu visteria Templului. Cu aceste ocazii schimbătorii de bani îşi mutau tejghelele în
Curtea Neamurilor, de unde ia scos afară Isus (loan 2:15; Mat. 21:12; Maieu 11:15; Lln 19:4s |.lm)
aatorita aErilbi lo.
Mot. 10:9 tu dinn+te cE ln zii.le aele., e şi ln zilele noastre, monedele erau confecţionate din trei tui.le
Fn'dpal€: au, atgitrt fi cupru, tr6z eu aramă. Bronzul (gr. ckalkos) este folosit ca un termen gel1ml pdi!
"ba.i" h Mad 6:3 $ 12:41, dar ln$uh nllmi mnedele de Eloarc mi eic,, rcneda romană las (gr. assaritm) şi
moneda evreiască leptun. dau bitute h brdz, tdmnul Mi obir'.Nit pentu bani în vremea NT este „argint"
(gr. argyrion vezi Luca 9:3: Fapi. 3:20; eic). Cele Mi obiinnite nor€d€ d. argint menţionate tn NT sînt
tetradrahma greacă si dtnariits-ul roman. Termenul gr. cftrysos, aur, este folGit el mi lierent Fntru d
indica rebLol prc. pnuzis, o exep{i! tqtelor din Mat. 10:9j Fap. 3:6, poat€ si !n Fapt. 20:33; 1 lct, l:lai
lac. 5:3; Mai 23:16 s. urm,, deşi în aceste cazuri ar putea să se refere la fel de biro la @ fi offite de au.
Alţi termeni generali folosiţi pentru bani tn NT sînt cuvîntul gr. obişnuit chruno., care înseamnă
proprietate sau bogăţie, Sau bani (Fap. 4:37; 8:18, 20; 24: 26); kerma, sau mărunţiş (de al gr. ketiă, „eu
tai"), folosit în loan 2:15 şi indicuid aproape întotdeauna nonede de cuprn: ti noniiftd, su 66d iniloduri
h fol6inF obiFuiti pIn Lkse (non6l. A€t ulrjn r€trm 5t€ indlnit nllmi ln Mat. 22:19, unle ex presia
nomisma ton kensou înseamnă moneda legală pentru plata taxei.
a. Monede evreiepri
in 141-140 id,cr, Antioh vII i.a acordat !€frniu.a lui Simon Macabed "p@nrl { eturhul iqd€ilor... s: bate
rcnede ploprii @ b€ri pddt5h ţara lur' (1 Mac. 15:6) şi de atunci au fost emise monede evreieşti, în
special de bronz, în timp ce cetăţile învecinate produ@u din abundmF noned€ de .raint. Prinele tum. de
evreieşti au ţinut cont de porunca a doua şî de a@ nadelele sau linitar sdct l. omnHte$ horticole eu
obiocte netrEuneSe. MdedeL €ni* ln tinDul lozilor mt @ eu do!, abatdi de la a ceastă regulă, întrucît au
prezentat uneori portretul împăratului roman care domnea, iar uneori au avut oe revers portretul Irozilor
(vezi Wiseman, IBA, p. 86). în tinput }rirci R@lte (66-70 d.Cr.) e@t au alt d mldrie penh pdm €rl
non€de Fop:ii de ar8int: monede de un siclu, de un sfert şi de o jumătate de siclu, cît şi monede de
bronz. După această revoltă, vistieria Templului a fost capturată, şi de aceea evreii nu au mai avut
rezerve de metal pentru a bate monede d€ argidt ln rinptn .elei dea Do@ R@lte (132-135
131
BANI
d.Cr.). De aceea ei au sărbătorit independenţa ţţan-ţînd pe vechile monede străine inscripţia „izbăvirea
Ierusalimului".
Singura monedă evreiască menţionată In NT este leptottul de bronz (de ta gr. leptos - „mic, fin"). „Go-
loganul" văduvei din Maieu 12:42; Luca 21:2, numit „bănuţ" în Luca 12:59, reprezintă cea mat mică
monedă posibilă. Era echrralent cu o Jumătate de quadrans roman, ţi de aceea o optime de assarion
(vezi mai jos). Asemenea monede erau emise pe plan local de procurator sau de tetrarh, iar *Pilat se
pare că a imprimat modele pe monedele sale, ca sâ-i jignească pe evrei.
6. Monede greceşti
Moneda greacă de bază era cea de argint, numită drachme. 100 de drahme valorau o mna, sau o mină,
tar 6.000 de drahme erau un talant, în jurul anului 300 t.d.Cr. drahma era preţul unei oi, iar un bou costa
S drachmai (Demerrius Phalereus).
Drackme este menţionată numai fn Luca 15:6 ş.urm., „monedă de argint", In româneşte: „iei de argint",
pe care femeia din pildă probabil că a purtat-o ca un ornament. Era aproximativ echivalent cu un
dadna'u m! (v4i tui je).
Didrachmon sau moneda de 2 drahme era folosită de evrei pentru plata jumătăţii de sielu cerută ca taxă
anuală pentru Templu (Mat. 17:24). Această reglementare era derivată din plata pentru ispăşire pre
scrisă în Exod. 30:11-16 care, potrivit lui Maimonides, a ajuns mal tirziu să devină o taxă anuală
obişnuită (vezi Jos., Ant. 16.100). Erupă căderea Ierusalimului şi distrugerea Templului această taxă a
trebuit să fie plătită la vistieria romană (Jos., BJ 7.217). Pare mai probabil ca monedele folosite pentru
această taxă să fi fost cele emise în Tir, deoarece Legea Talmudului interzicea folosirea banilor
antiohieni pentru visteria templului, nu pentru vreun motiv religios special, ri pentru că nu conţineau
suficient argint.
Moneda de 4 drahme, stattr, tetradrachmon este SnrUnită numai In Mat. 17:27 unde este moneda cu
căra Petru avea să plătească birul la Templu pentru Isus şi pentru sine. f ntrudt era o monedă mai
obişnuita decît didrahma, s-ar părea ca" evreii se asociau cfte doi ca să plătească birul folosind
tetradrahma. Aceasta era emisă la Antiohia, Cezaneea în Capadocia şi In Tir. Pompei a fixat rata de
schimb pentru tetradrahmele din Antiohia si Tir la 4 denarii (prin 65 I.d.Cr.), iar Josephus se referă la
aceeaşi rată de schimb pentru tetradrahma din Tir din vremea sa (11/ 2. 592). Tetradrahmele antiohiene
au fost folosite ta schimburile imperiale, dar rata de schimb era numai 3 denarii. Majoritatea
numismaţilor sînt de acord că aceasta a fost moneda cu care lui Iuda i s-au plătit cei treizeci de arginţi
(Mat. 26:15). Folosirea termenului argyria hikana, „bani mari de argint", în trad. rom. „mulţi bani". In
Mat. 28:12-13, a fost considerată de unii că ar sugera statirii mari de argint şi nu drahmele sau dinarii
mai mici, deşi este posibil ca adjectivul să se refere la cantitate si nu la mărime.
Termenul mna, tradus „pol" sau „mină", apare In pnd6dinLu. 19:t1-27,
„Tblantul" nu era o monedă, d o unitate de calcul monetar. Valoarea talantului era ridicată, dar varia In
funcţie de metalul In discuţie ţi în funcţie de standardele monetare. Talantul roman-atenian? era echiva-
Lnt d 24o de auR (Ei mi j.s). Ete fol6i. l€ Isu
în două pilde: în Mat. 18:24 „zece mii de talanţi" este o expresie figurativa pentru o sumă foarte mare
de bani, iar în pilda talantilordin Mat. 25:15-28, înv. 18 este numit argyrion, care poate sugera că
Domnul S-a Ffdit 1,. talantul d. ar8ht
c. Monede romane
Moneda romană de bază, menţionată mai sus, a fost denarius, din argint. Un aureus de aur valora 25 de
denarii. Greutatea unui aureus a rost fixată de luliu cear t! anrt 49 td.Cr, la 126,3 8ra@, ilai de-
valorizarea monedei ta timpul lui Augustus ţi a succesorilor săi a dus la scăderea greutăţii la 115 grame
In timpul lui Nero.
Moneda quadrans (gr. kodrantes) era un sfert dintr-un os de cupru (vezi mai joa). Este menţionată atît
de Horaţfu (Satire 2.3.93) cit şi de luvenal (7.8) ca fiind cea mai mică monedă romană; în Marcu 12:42
se spune că cei 2 bănuţi (lepra; ai văduvei (vezi a, mai sus) erau echivalenţi cu un quadrans. Mat. 5:26
foloseşte quadrans pentru cea mai mică monedă, care trebuie plătită pentru a achita complet datoria, în
timp ce textul paralel din Luca (12:59) foloseşte termenul lepton, cu excepţia Textului Apusean, care
ate idolic d cel db Marei.
Un cu de cupru (gr. ossarion'j era un sfert dintr-un sestertius de bronz şi o şaisprezedme dintr-un de-
narius de argint. Termenul apare în Mat. 10:2° ţi Luca 12:6, unde este tradus „ban", preţul cu care erau
vîndute două vrăbii (în Luca se spune cinci vrăbii cu 2 bani).
Dinam! lat. denarius, (gr. denarion.) şi-a primit numele {daţi = zece dintr-o dată) de la faptul că Ea
început era echivalentul în argint a 110 aşi de cupru, începînd din anul 217 Î.d.Cr. a valorat 16 aşi, iar
greutatea unui of a fost stabilită la 26 grame. în limba rched a f6t trndu Jd" (si Mat. 18128),
Din lilda din Mar, 20:1.16 !.d pls .i u daarius era plata unui muncitor pe o zi, iar 2 denarii a fost suma
plătită de Samariteanul milostiv hangiului (Luca 10: 35): aceste exemple ne permit să înţelegem
puterea de cumpărare a unui denarius. fn Apoc. 6:6 „un sfert de măsură de griu pentru un denarius (leu)
şi trei sferturi de masuri de orz pentru un denarius" Bte 6 indlciu al pEl'ilor h dnt de f€nre CCRBUTATI
SI MASURD,
DiD Mar. 22:19r Mam 12:r5: LE 20:24 !o!m că aceasta a fost moneda folosită pentru a-L prinde pe
Isus In cursă cu întrebarea despre birul Cezarului. Au fost descoperiri denarii de argint din vremea
aceea, avînd imprimat pe avers capul împăratului Tîberius, iar pe revers pe mama sa, Livia, în rolul
zeiţei Pax, finind o ramură şi un sceptru (vezi IBA, p. 87, fig. 90).
Aureus sau denarius aureus (dinar de aur), a fost o monedă de aur introdusă de [uliu Cezar în cadrul
reformei financiare din anul 49 Î.d.Cr. Nu este menţionat în Biblie, dar este menţionat In Jos. Ant. 14.
147; s-ar putea să fie indicat de termenul „aur", în Mat. 10:9.
BIBUoCRAFIE, & l- Ja@b, CoiB @d ch.isri+ nir/, 1959; R C. Aratltr, il,id8hi4 Montr Me asures and
Time", The Bible Translator 10, Nr. 4, Oct. 1959, p. 165 fl.urm.; Gamet ¥L Halliday, Money Talks
about the Bible, 1946; G. F. HM, Catalogue of Greek Coins in thc British Museum, voi. despre
Palestina, 1914j E. R.d8ec, A H@dy 6uid. b J@ith C.itu, 1914; Paul Romanoff.Jeiwsh
SymbolsonAnâent Jetv-
132

EAR"ISUS
__
A. Reifenberg, Israd's History în Coinsfratn the Mac-cabea ta rte Roman Conquest, 1953; O. Kanael,
BA ?6, 1965, p. 33{2: E, w. K@towty, on ,4rc'iar Palestinian and Otfter Coins, 1974; Y. Meshorer, Jew-
iih c.ia ol .h. S@nd Tqnpl. Ptiod 1967,
__H-..
tt{t' SCHIMBATOfi DA. ,,s.bintdtorn dc bani" din Mat. 25:27 erau bancherii (trapexitaî) obişnuiţi; de
aici se pare că vine zicătoarea atribuită Domnului nostru: „Fiţi bancheri experţi" • adică, demni de
încredere ţi pricepuţi cînd este vorba să descopere ce este fals. 0 categorie specializată de schimbători
de bani funcţiona In incinta Templului, probabil în Curtea Neamurilor - koUybis(ai (Mat. 21; 12; llam
1rr15; loan 2:15) $u kma.n&i O@ 2:14). Primul titlu deriva de ia un cuvînt de origine semitica indicînd
rată de schimb sau comision; al doilea cuvînt, strict vorbind, se refera la cineva care se ocupă cu
mărunţiş. Acest schimb se datora faptului că banii pentru Templu, inclusiv taxa obligatorie de o llrilrat€
de sidu (!rod. 30:13; ct Mat 17:24, @i *i E. Schurer, HJP, 2, 1978) trebuia să fie plătită cu moneda
standard din Tir, al căror nivel de puritate a argintului era ridicat, şi nu cu moneda romană stan dard. A
fost instituită o taxă de schimb (tratatul Mtşna Sheqalim, passim) şi astfel sa deschis calea pentru
diferite abuzuri (adăugaţi pasajele din HITT despre Mat. 21:12, la cele din SB). Curăţirea TfemptiUui
de către Domnul a inclus răsturnarea meselor acestor schimbători de bani în vremea sărbătorii Pastelor
(care era fără îndoiala un sezon foarte rentabil).
A.F.W.
BARAC (ebr. baraq, fulger"; cf. termenul cartaginez Banca). în Jud.4:6 ş.urm., fiul lui Abinoam, de la
Chedeş, tn Neftali, chemat de profeteasa *Debora pentru a uni triburile lui Israel şi a le conduce la
luptă împotriva lui *Sisera, comandantul suprem al forţelor unite ale canaaniţilor. El a acceptat să
meargă la lupta cu condiţia ca Debora să-1 însoţească, de aceea i sa spus că nu el, ci o femeie va avea
onoarea de a-1 omorî pe Sisera. Detaliile victoriei sale, cînd o ploaie torenţială a dus la revărsarea
pîriului "Chison şi a imobilizat carele de război ale lui Sisera, sînt descrise plastic în Ctntarea Deborei
(Jud. 5:19-22). In Evr. 11:32 Barac este enumerat alături de „oamenii din vechime" a căror credinţă este
atestată de scrierea sacră, in 1 Sam. 12:11 probabil că ar trebui să citim „Barac" în loc de „Bedan", ca şi
în lxx şi sur.
RF.B.
BA.nBAR. ]tlmtr folGir de gEi cu rel€rire L t@t€ Fpoar.l€ de nu Mbelu rreEte, rj bEeput nu a fost
neapărat un peiorativ. De fapt, Luca îi laudă pe „barbarii" din 'Malta pentru omenia lor ieşită din comun
CPapt 28:2-4), Nişte inscripţii arată că în Malta se vorbea un dialect fenician. Probabil că Luea şi-a
amintit de imposibilitatea comunicării în limba latină sau greacă cosmopolită. în 1 Cor. 14:11 folo sirea
limbilor fără a fi traduse este considerată ironic un mod de a genera bariere lingvistice. „Greci şi bar -
bari" împreuna (Rom. 1:14) constituie totalitatea onoirii, tue nici o disriniffi (4 col. 3:11).
CJJJ.
BARABA. Un tilhar (loan 18:40), arestat pentru omor ţi terorism polMc (Marcu 15:7; Luca 23:18
ş.umu). limbajul folosit de Marcu ar putea indica un incident bine cunoscut, iar epitetul „vestit" (Mat.
27: 16) ar putea arata că era socotit un fel de erou. Preoţii, poate în urma unei cereri de la adepţii lui (cf.
Marcu 15:8), au pus la cale eliberarea lui pentru a contracara eliberarea lui Isus oferita de Pilat (Mat.
27:20; Marcu 15:11), iarBaraba a devenit un exemplu al efectelor jertfei de ispăşite înlocuitoare.
Numele este patronimic („fiul tatălui"), fn unele versiuni apare „Isus Baraba" (cf. Simon Bariona") tn
Mat 27:16 ş.urm. si Origen in loc. afirmă că această redare este antică. Daca este corect, ea adaugă şi
mai multă causticitate ofertei lui Pilat: Jsus Baraba sau Igus Cristos?", dar oricît de atrăgătoare pare
interpretarea, ea rămîne incertă.
Privilegiul eliberării unui Întemniţat: la Paşte este atestat în mod independent de Marcu ţi loan, dar
rămîne putin cunoscut. Blinzler SI asociază cu Mishnah Pesahim 8. 6, unde se porunceşte ca mielul de
Paşte să fie jertfit „pentru un om pe care au promis că-1 vor scoate din închisoare".
BIBLIOGRAFIE. Deissmann în G. K. A, Bell şi A. Deismann, Mysterium Christi, p. 12 ş.urm. (pentru
text: contra, cf. MJ. Lagrange, S. Matthieu, p. 520 ş.unn.); H. A. Rigg, JBl, 64,1945,. p. 417 ş.urm.; C.
E.B. Cranfield, St Mark, p. 449 ş.urm. J. BUnaJer, TTie IKal ofJesus, 1959, p. 218 ş.urm.i F. F. Bruce,
New n'&rdt Ai*ory, 1971, ?. 203 g.lm
AF.W
BARBĂ. 1. în ebr. iăqăn. Israeliţti şi vecinii lor purtau bărbi complete, rotunjite, pe care le îngrijeau cu
scrupulozitate. Barba era un semn de vitalitate şi de frumuseţe masculină CPs. 133:2;cf 2 Sam. 19:24);
raderea bărbii sau acoperirea ei era un semn de durere sau de jale {îs. 15:2; Ier. 48:37, etc; cf. Lev.
19:27; 21:5, inpEA probabil brpotiva pncucnor idolatre), s! s r.@ de repr! {la. 14:9). Mutilare! blrw
altei persoane constituia o dezonorare (2 Sam. 10:4; Is, 50:6). leremia îi critică pe aceia care şi-au ras
colţurile bărbii (la tîmple) (Ier. 9:26, etc.). (*PĂR; i]NMORMIMTARE Şl JALE).
2. h ebi r@n (2 sd. 19:24), hdice nstata,
J.D.D.
BAR-ISUS (Jiul lui Iosua" sau „fiul lui Işvah"). în Fapt. 13:6 ş.urm, este un magician şi un fals profet
aflat la cu.ca lui SaAiE Pauhr pl@tuul ln cipru, ln v. 3 i ra dar nmele EliM, c@ s'd put@ s! d6ire de la
o rădăcină semitică însemnînd „înţelept". în Ttextul Apusean numele lui este Bariesouan şi He-toimas.
El a încercat sâ-1 împiedice pe Sergius Paulus să-i acorde atenţie lui Pavel şi Barnaba, dar a fost
pedepsit de Pavel. Se poate ca orbirea Lui temporară să fi fost intenţionată să aibă asupra lui acelaşi
efect salutar pe care l-a avut experienţa similară a lui Pavel pe drumul Damascului.
F.F.B,
133
EARNAIA
BAnNABA. Nm€ dat hi lc4 uri di!ft .ei ndi de frunte dintre prunii misionari. Luca (Fapt. 4:36) traduce
numele lui drept „fiulporafclesis" „un om care încurajează sau îndeamnă" (cf. „fiul păcE", în Luca
10:6), Nabos poate proveni de la cuvîntul aramaic n'wahâ, „pacificare", „consolare" (transcrierea anor-
mală în greacă este uşurată de pronunţarea moale a consoanei b în vremea aceea), sau poate fi derivat
de la rădăcina nb', „a proroci". Strict interpretat ar însemna „fiul unui proroc" sau „al prorociei", dar în-
demnarea era o funcţie profetică (Fapt. 15:32; ICor. 14:3) ţi pe Luca nu-1 preocupă atic să ofere o eti -
mologie ştiinţifică, ci să indice caracterul persoanei. Vfedem că Barnaba este angajat în paraklesis în
Fapt. 11:23. Deissmann identifică numele cu llamehous (aramaic Bam'bo, „fiul lui Nebo") găsit în
inscripţii siri@; da LE rple c! arctoln i€u dat ac6t nume ţi este greu de crezut că ei iar fi dat un nume
care să onoreze o zeitate pagină.
Bamaba provenea dintr-o familie preoţească de ewi din cipru, dat ldn Mam din lrclim m rdr cu el (col.
4:10) ri el iE!{i a f6r a tlmbru .1 bisericii primare din Ierusalim ţi ţi-a vîndut proprie tatea (din Cipru?)
pentru ca banii să fie folosiţi pentru 'tsne tutqo. (!apr 4:36 im.). clendt din Alexandria spune că este
unul dintre Cei Şaptezeci Qiypot. 7, Stromateis 2. 20.116). Textul Apusean în Fapt. 1:23 îl confundă cu
Iosif-Barsaba care a particiFt L ale3lE .p6iolicr; dar mi d.riu Lea (Fal. 14:4, 14) {i !.r€l (1 cor 9:6, ln
cont4D 11 consideră un *apostol.
L@ spue d6?ro el .: e '& oo bu", ,,plin de Dlhd stut ti de dedinF' (!apt. 11:24) qi .ildffi inimii lui,
priceperea spirituala şi respectul universal de care se bucuia, au avut rezultate remarcabile în cel puţin
patru împrejurări.
a. Cînd Sauî a mers la Ierusalim, după convertirea sa, şi a văzut că toţi creştinii credeau despre el că
este spion, Barnaba a fost cel care I-a prezentat la apostolii care erau „stupii" Bisericii şi i-a convins de
convertirea ii de iitu{itato lui (Fapt, 9:27; .1. cal, 1:1a).
b. Bamaba a fost cel care i-a reprezentat pe apostoli ln Antiohi. d!4 petrtlq priM oara ft<ren au fost
evanghelizări în număr mare, şi unde ciprioţii erau un grup important (Fapt. 11:19 ţ.urm.). El a văzut
această mişcare ca o lucrare a lui Dumnezeu - şi ca un loc potrivit pentru Saul care fusese trecut cu
vederea, dar pe care el 1-a adus ca să-i fie colaborator. Cu prilejul vizitei lor la Ierusalim cînd au dus
ajutoare pentru cei afectaţi de foamete, a fost recunoscută ţi acceptată lucrarea lor misionară printre
Neamuri. (G.1, 2:q TCRONOLOCIA NOULTI IESTTMENI). Dar Bamaba nu a fost omul care să se
împotrivească tui P€d ciid .ce a edat la pBjnile iudaia, torilor: „pînS ţi Bamaba" a întrerupt pentru
o vreme păttăşia la masă cu cei dintre Neamuri din Antiohia (C.r, 2:13).
c A Eia @lEibuli€ Mjors a lui B.mb6, lG5, a arătat că el era ferm în hotărirea de a accepta fără eza@
Nemuile, pe baa crEdintei h cristG (ca. Fapt. 13r.16), Cllltoria tlcutl nn!reu, d 9el (Fapt. 13-14),
începută în Cipru, a avut ca rezultat o sria & blqici lr.domiEnt dinte Nedui ln Ari, Mică ţi o opoziţie
crescîndă din partea evreilor.
Pentru Biserică ţi pentru Barnaba aceasta a constituit o piatră de hotar. Pînă aici el a fost liderul, iar
Pavel a fost protejatul său. Ordinea în care ti prezintă Luca pînă la plecarea din Cipru este în mod
consecvent
,Bafuba si !a!d". D€ aici tnainle .l spu* iL obiei ,,pavel { Bar-nba CPapi. 13:43, 46.soi 1s:2, de doul
di,,,pavel{Bar-n 22, 35. In l4:14CPapi.13:43,46.soi ordiE nuElor pbbabil c! 6re datorată ordinii în care
fuseseră numiţi cei doi zei) N! lnop€ trdoiag c! ordirea refletA cusut @' nimentelor.
d. D.r Bamb. a atu o .lt! mirie€ de inpo.tanţă crucială. Cînd s-a întors la Antiohia, problema
circumciziei a devenit atîl de acută, încît el şi Paveî au fost aleşi să prezinte problema înaintea
Conciliului din Ierusalim. Argumentaţia lor a fost acceptată (Fapt. 15:1-29). Este semnificativ faptul că
Barnaba este numit înaintea lui Pavel atît în relatarea discuţiilor (v, 12) cît şi în scrisoarea Conciliului
(v. 25, în contrast cu v. 22); probabil că mesajul reprezentantului iniţial al apostolibnr în Artiohtt a awt
o areutat€ rui lt@ pentru mulţi membri ai Conciliului. Barnaba a insistat asupra includerii lui Marcu
într-o a doua călătorie pe care au propus-o, deşi Marcu îi părăsise în prima călătorie. Pavel a refuzat şi
itinerariul a fost împărţit, Bamba mJBhd hr CipNFi (Fapt. 15:36.40). MSnuia de mi dni! a lui P.r€l d6!
r€ M.m (de ei 2 Tim, 4:11) d tuta arata .a M3d 6 pbfiit de p. !@ misiunii făcute sub supravegherea
vărului său. Pavel şi Batuba tu a! fo6t ttuMi de misiqe, dd a! rămas prieteni. „Ori de dte ori Pavel îl
menţionează pe Baruba, dvinEl. Iui indic! sihpad. şi 6pet' (LightfoOt, comentariu despre Gal. 2:13). In
principii ţî în practică ei erau identici şi nu vom afla niciodată cft de nult ia datoEt Pai€l lui BaMb4
cnld a f6t scrisă prima Epistolă către Corinteni, Barnaba era încă în viaţă şi, la fel ca şiPavel, dar spre
deosebire de mulţi colegi de-ai lor, Bamaba se întreţinea singur, fără să ne ssdnui de bi€rici (1 cor 9:6).
Dupn a@aste rcnio@€, rinsuFle infom?! p. cae le avd provin din tradiţii neînsemnate caxe îl asociază
cu lllma din RoM su Ale&tdria,
Nwle lui . f6t le3at !'., di! vehim de o scrisoare anonimă de provenienţă alexandrină, dar nu există nici
un alt element care să facă legătura (•LITEBArUra PATRrsTrca). Epi$ra c&!e Ere! ia f6t atribuită
adesea, cel puţin începînd din vremea Lui Tertulian (Tertulian, De pudkitia 20; cf. Zahn INT, 2, p. 301
ş.urm.), iar A. C. McGiffert i-a atribuit 1 Petru (cnrXrianiE in .he ApntolX Aac 7a97, D, s93 q.lm,).
rritt! o MirioloAie cipriog de datA mi tîrzie (vezi James, ANT, p. 470), Evanghelia lui Bar-naDo (d. L.
Rass, 1907) 6te o lum n€dielal5 de interes musulman.
DELIOGRAFIE. l- Kctetmd, P.oblm. iff Aposteltexle aeu erortert, 1883; A. Deissmann, Bible studi.t p.
307 S.@.; H-J, Cadbuy lo Ahr|idh€ coroli. CRendel Harris F$t*hrift), 1933, p, 4s ş.urm.; BQ 4; F. F.
Bruce, Acu, passim. A.F.W.
BARIOLOMEU cr. tdtnoiomaic, "fiul hi ,r!l. mai" sau, în vremurile greco-romane, „fiul lui Pto-
lemeu"). Purtătorul acestui nume patronimic apare tn fiecare listă de apostoli (Mat. 10:3; Marcu 3:18;
Luca 6:14i Fapt. 1:13), .br ln rst nu 6te ftniimt h N"r Asocierea lui Bortolomeu cu Filip în toate listele,
cu excepţia ultimei, le-a sugerat multor cititori începînd din secoiul al 9-lea că el s-ar putea să fie
identic cu prietarl loi litip, rNa@€l dh caM (Ier 1:45 f.lh, c, 21:2); ast fapt nu p@te 6 silbilit d
certitudine. F.F.B.
134
BASAN
BAHTIMEU. Un ceişetor orb care a fost vindecat de [sus (Marcu 10:46-52). Mumele înseamnă „Fiul
lui TimaeuS" şi se poate să fi fost menţionat de Marcu pentru că era o persoană bine cunoscută în
Biserica primară. Incidentul a avut loc cu ocazia ultimei călătorii a lui Isus la Ierusalim, pe cînd ieşea
din Ierihon, ţi este întflnit în celelalte Evanghelii sinoptice, dar cu o serie de deosebiri. în Mat. 20:29-34
sînt doi orbi, iar în Luca 18:35-43 vindecarea are loc atunci cînd Isus Se apropia de Ierihon. întimplarea
a fost reconstituită în diferite moduri ţi este posibil ca Matei şt Marcu să se refere la terihonul ^fechi,
iar Luca la Ierihonul Nou, care se afla la S de cel Vechi. Intîmplarea este remarcabila prin insistenţa
credinţei lui Bartimeu că Isus este Mesia. REN'.
2. Un pftg 6!l lui zabai c.re Ia ajurat pe Neenua In lucrarea de reconstruire (Neem. 3:20) si a I6t
t6d ra lesant (10:6).
3. Fiul lui colHoh, u iudeu 6t51 tui Maa*ja (Neem. 11:5).
DJ.W.
BAIIZII.AI ("brJbar de 6er'). 1. 'C.iaadinrt din Roshelin" (2 srR 17:27 d..), u adept credinciG ar lui
David. 2. 0 ruda a persoanei de mat sus, prin dlgtori!, ce a pFlut lqele faniliei (Eh 2:61) qi 6e lsit
Jaddu" t! 1 Ezdn 5:33. 3. ,.!tehd laCitul", al cărui fiu Adriel s-a căsătorit cu Merab, fiica hiSad (1 sm.
13:19; 2 sam. 21:ai Do( g doua Ms €br) s!Mcat (2 sm, 21:e, Mn.
G.W.G.
BARUC (ebc, baruk, „binecuvîntat"). 1. Fiul lui Ne-riia (Ier. 36:4) ţi frate cu Seraia, intendentul regelui
Zedechia (Ier. 51:S9). El a fost un slujitor credincios al profetului Ieremia (36:10), a scris prorociile
stăpî-nului6!u (36:a, 32) ti lea citit popodlu (v, I4.1sl. El a fost martor cînd profetul întemniţat a
cumpărat pDpri€tatea fitbi Fle L AMtot (Ie. 32). Durq cucerirea şi jefuirea Ierusalimului, se spune că el
a locuit împreună cu Ieremia la Masphâtha (Miţpa, Josephus, Ant. 10. 158), dar după omorîrea lui Ghe-
dalia a fost arestat pentru că ar fi influenţat plecarea lui Ieremia (43:3). A fost dus împreună cu Ierernia
în Egipt (43:6) ude, poEivit rei !*tiii.i, €l ar d nwir împreuna cu [eremia (Ieronîm, despre îs. 30:6). Jo -
sephus, însă, dă de înţeles că amîndoi au fost duşi prizonieri în Babilon după ce Nebucadneţar a invadat
Egiptul în 583 î.d.Cr. (Ani. 10.182). Josephus spune de asemenea că Baruc provenea dintr-o familie
nobilă [vezi Baruc 1:1). Asocierea lui cu Ieremia a avut ca rezultat faptul că numele lui a fost dat la o
serie de cărţi apocrife, dintre care remarcăm Apocalipsa lui Baruh, o lucrare de origine probabil ebr. sau
aram., di! eE eau Dlstrat isiui sr. (K, 2 d,cr.) si siriene; Cartea fui Baruc, o carte deutero-canonică gSsită
în ua între Ieremia ţi Plîngeri, din care sînt cunoscute diferite versiuni (lat. ţi gnostice); şi Restul
sariailor lui Baruc. Tradiţia evreiască (Mid. Rabba, despre Qnt. 5:5) spune că Baruc a fost învăţătorul
Lui

Bulă delut (mărită de 3 ori), pwtînd imprimarea unui sigiliu cu inscripţia de ^erechia" (Baruc), fiul lui
Nmia scrtDuI" (Ibrkyhw bn nryhw hspr). Sfîr^intl sec. al 7-lea t.d.Cr.
BASMIIT. !rcb.bil ci numele derivă d€ la o r6.lr.in semitică bsm, „aromat" (mirositor). 1. Potrivit cu
Gen. 26:34, Esu sa c&gtorit d BaMr 6ie lui Eld Hititul, Porivit a Ca, 36:3, el a fct car5bdt cu o oarecare
Basmat care a fost fiica lui Ismael şt sora lui Nebaiot, r&zi ri Cm. 2a:9, mde €a ete ruit! M. halat ţi
Gen. 36:2, unde fiica lui Elon este numită Ada. Este pd'bn e Mahalat ti Ada s: i prjhir mindouA
poFla ,BasMt', ,,a&Mta', su s. poat€ s5 de o eroare a unui scrib (cf. unele MS S ale LXX). 2. Basmat,
6i€ loi soloM, casabrite cu AltiMa! din Neftalj (1 împ.4:15).
BIBUOCRAFIE. C, F, Jen, ,ti.rionnaire A6 l^ snlr.io6 Jaitiqu6 de Iolr6q 19s4.
F.CF.
BASAN, o Fsire l. t de rordan, siMta la N de Galaad, de care era despărţită prin rîul larmuc. Fer tilitat€.
egiuii @ mmita; Ezi ps. 22:r2j ER. 39:14; Amc 4:1; 9i Is, 2113; Id. sotlg: Ek. 27:5.6. Numele, scris
aproape întotdeauna cu articol (ha-hbălări), a avut diferite înţelesuri. în sensul larg al cuvîntului, se
considera că regiunea se întinde spre N pînă la Mt. Hermon iar la E pînă la 'Saleca; în sensul mai îngust
al cuvîntului, se referea la regiunea numită în zilele noastre en-Nuqra. Includea cetăţile *Aştarot,
*Goian şi *Edrei, şi regiunile *Argobşi *HavoMair. Pe vremea cuceririi de căoe israeliţi, Basanul era
sub sr6pini@ lui oa, @re s@ dpitala la A$dot. El a fost înfrtnt de îsraeliţi la Edreî (Deut. 1:4; 3:1-3) şi
teritoriul a căzut la împărţeală seminţiei lui Mânase. A Ecut p.n€ din t€ritorine stp,,Jte de D.vid 4 sG
lomon, fiind încadrat în al şaselea district adminisdtiv al lui solorctr (1 inp, 4:13). A f6t pieftrur tl
timpul războaielor siriene, dar a fost recucerit de [eroboam II (2 împ. 14:25), doar pentru a fi luat apoi
de Tigra rPilgs U (2 lnp. 15:29), dura <e a ficut pade pe nnd din Imperiul Asirian, .et rabitonid si cel
Persan. în timpul perşilor a coincis în generai cu districtul Qamaim, iar în perioada grecilor cu districtul
Batanaea.
BIBLIOGRAFIE. G. A. Smith, TTie Historical Geog-rophrdrh.Holtlandtt. I9CA, p. 5a2,543.553, 575
9,m.jF.M. Ab€l, c{,gathie de ta palatinq L, t933. p. 274 ş.urm.
T.C.M.
135
BASME
IASll|B. (MI[ MIToloGIr) ci mlho+ ,bdd', „poveste"; mythoiogia, „poveştile". Cuvintele din a-ceastă
familie apar rareori în LXX ţi niciodată nu apar în cărţi traduse din Biblia ebraică. în Cartea necanonică
înţelepciunea lui Isus Sirah" 20:20 un om d48rabn 6te cmparat d "o poEte slusA la momentul nepotrivit
(myrTioî akairas)": de asemenea In Baruh 3:23 „povestitorii de pilde ţmythologoi) ... calea înţelepciunii
n-au cunoscut". în NT mythos a-pare numai în epistolele pastorale ţi în 2 Petru ţi are întotdeauna un
sens peiorativ. Lui Timotei 1 se spune să descurajeze interesul faţă de „basme ţi înşirâri de neamuri fără
sfîrţit care dau naştere mai mult la certuri de vorbe" (1 Tim. 1:4). Există referiri similare la „basme
lumeşti ţi băbeşti" (1 Tim. 4:7), „basme" în care Învăţătorii falşi îi atrag pe ascultătorii care „îşi întorc
urechea de la adevăr" (2 Tim. 4:4), Sînt menţionate de asemenea „basme evreieşti" cărora creştinii nu
trebuie să le dea crezare (Tit 1:14). Probabil că este vorba despre un amestec de speculaţii iudai-latoare
şi gnostice. Asemenea „basme" sînt prezentate în contrast cu adevărul Evangheliei: „V-am făcut cu-
noscut puterea ţi venirea Domnului nostru Isus Cris tos mi întetneindu-ne pe nişte basme meşteşugit
alcătuita, ci ca unii care am văzut noi înşine cu ochii noştri rtrlriE Lul'(2 let. 1:16).
în zilele noastre cuvintele din această familie au o gamă largă de înţelesuri.
1. Şcoala de gtndire „mit ţi ritual". „Mitul" este scenariul iar ritualul este prezentarea dramatică a
Ditului T. H. Gster On6pir, 19s0) int6pEt€.2! textele religioase ugaritîce ca „mituri" legate de ri -
tualurile sezoniere de golire şi umplere pe care încearcă să le reconstituie. Akim sau sărbătoarea Anului
Nou în Babilon este considerată un exemplu de ritual tipic din Orientul Apropiat în care regele joacă
rolul zeului care moare şi învie, fiind considerat întruparea zeului sau reprezentantul său mediator
pentru popor, în sensul acesta, un eveniment istoric sau o serie de evenimente istorice pot servi ca
„mit", cum este cazul cu naraţiunea din Exod. 1-15 care poate fi privită ca un n,tn6 pdrru rcperaE dull
a cirei de Pa{te, sau naraţiunea patimilor Domnului poate fi privita ca mythos pentru Cina Domnului,
care este repetată şi Mi tcwnt (c, 1 coi 1126).
2. Programul de Hdemîtologizare". Acest program a fost lansat Jntr-un eseu de R. Bultmann (New
Testament and Mythology, 1941) care a susţinut că daca vrem ca „ofensa" autentică a crucii să fie
prezentată eficient in zilele noastre trebuie ca Evanghelia să fie curăţită („de-mftologizata") de
elementele care aparţin concepţiei despre lume şi viaţă a oamenilor cărora le-a fost predicata pentru
prima dată - nu numai universul „cu trei nivele", ci şi ideea că această lume poate fi invadata de puteri
transcendente. S-a crezut (pe temeiuri neadecvate) că o parte a acestui complex mitologic din NT
derivă de la un mit de răscumpărare de origine iraniană elaborat în diferite şcoli gnostice, în special în
Mandaism.
3. gMiaA" (n teologie. Acesta este titlul unui eseu d. M. F, WiL. (BJRL 59, 1976-Z p, 226 r.lm) ce se
referă la un alt sens modem - sensul subînţeles, de ex., în titlul simpozionului The Myth of God
Incarnate (Mitul Dumnezeului întrupat), 1977 (la care a contribuit Wiles) şi în care mitul pare să Se o
prezentare plastică ţi imaginativă a unei realităţi ontologice (cum
este unirea divinului şi umanului în esenţa personalităţii umane). Folosirea Teologică a termenilor din
această familie datează încă de la D.F. Strauss (Life of Jestis, 1835), dai în limbajul general rămîne
inacceptabilă datorită interpretării populare a mitului ca fiind ceva neadevărat şi inducător în eroare, ca
un miraj.
Abordarea lui C. S. Lewis şi a altora este mult mai diferită şi mai adecvata; C. S. Lewis spune că
„Mitul a devenit Fapt" cînd Dumnezeu a devenit om, aţa încît aspiraţiile şi gîndurile sufletului uman
care pînă a-tunci şi-au găsit o exprimare mitologică au primit un răspuns satisfăcător m evenimentele
istorice ale Evangheliei, în întruparea şi răscumpărarea pe care o vestesc.
BIBIjoGRllE. H. w Batc.h (€d.),l@wno ond Uyrl, 1, 1953i 2, 1952; n F, Bre, Jlyth and Ili' to44 h c. B'!
m (.d), datorl, criti.itn and Pairh, 196, !. 79 +m.; idan., "ldyth", NDNTI 2, p, 64x-647, d biblioeEfe; D.
caiElE A ctpA whout Mth, 1960; S. tl H6&e (.d.), My.4 nirel and Kingshîp, 1958; G. V. Jones,
Christolpgy and Myth in the New Testament, 1956; C. S. Levvis, TUI We Have Faces, 1956; W.
Pannenberg, „The Later Dimensions of Myth ir BiUnl .id chrCde $adition", ,6i. QlG.ioN h Th@log, 3,
1972, p. I i,um,: J. W, Rogerson,Myth in Old Testamentlnterpretation, Î974.
F.F.B.
AAT$EBA (nsjti t! 1 cor 3.5 "Bat$@, fata lui Amier). Ea a fost fiica lui Eliam (2 Sam. 11:3), şi dacă
6€ta 6tc "viteazlt" lli David din 2 sam, 23:34, 4 6te nepoara lui Ahitofel. Daviil a lEto lr rimt ce &Fl €i
Urie Hititul .o@da amta @ as.dia Raba, capitala amonită. Lucrul acesta a dus la omorârea Iul Urie,
intrarea lui Batşeba în haremul regal şi mustrarea lui David de către profetul Natan (2 Sam. 12). Cînd
David a fGt bitrlit Eaq.ba d{ aliat o Natan pentru a asigura urcarea lui Solomon pe tron şi pentru a
deveni reginârnamă. Ea a cerut-o de la solmon pe Abitss, @mulirE lui David, !ott{ A-donia (1 Imp.
2:19-21). Această cerere a fost interpretată ca o încercare de a obţine tronul şi a avut ca @diat n@re tli
Adonia. iiM.B.
BAZIN. Ata c@ da coletd h bazire !r ridpd iernii ţi primăverii constituia o sursă importantă în timpul
verii. Colectarea ţi păstrarea apei în bazine artificiale le-a permis israeliţilor să stabilească aşezări în
părţi nelocuite ale Palestinei (*CISTERNĂ). Bazinele artificiale erau săpate în interiorul cetăţilor
întărite cu ziduri (*PIATRA MOABITĂ menţionează asemenea bazine) şi erau alimentate printr-un
tunel care aducea apă de la un izvor din afara cetăţii, asigurfnd o rezervă de apă în timp de asediu.
Astfel de bazine au fost găsite la *Ghezer1 *Haţor, Meghido, Gabaon ţcf. 2 Sam. 2:13) şi în alte părţi
(cf. J. B. Pdtchard, ,Th€ $brd ststdn rt Gib6n", ,,4, 19, 1956, p. 65.7s). "ftnelil lui !eli." $ badul rsi loam
din Ierusalim probabil că sînt cele mai bine cunoscute exemple (Ioan 9:7, 11; Neem. 3:15). Lipsa de
dovezi nu permite localizarea precisă a celorlalte bazine menţionate în Ierusalim (iazul de sus şi cel de
jos, Îs. 22:9, 11; iazul împăratului ţi bazinul artificial Nm, 2:14; 3:16; rezi ii TSAMARIA
TBETESDA.).
A.R.M.
136

EEDELION
BATRiN. fn majoritatea civilizaţiilor autoritatea a fost acordata celor care în virtutea vîrstei sau a ex-
perienţei au Tost consideraţi cei mai calificaţi pentru conducere. De aceea, nu este surprinzător că
liderii din multe comunităţi antice au purtat: un titlu derivat din rădăcina unui termen care înseamnă
„bătrîneţe". Astfel, termenul ebr. „bătrîn" (săg&O poate fi pus alături de termenul homeric geronces, de
spartanul prsbys, de romanul senacus şi alături de termenul arab shakk (şeîc).
In Pentateuh bătrînii sînt menţionaţi la egipteni (Gen. 50:7), rnoabiţi si madianiţi (Num. 22:7), cît ţi
laisraeliţi. In Exod. 3:16 nise arată că israeliţii aveau lideri numiţi „bStrfni" tncă din timpul robiei în
Egipt si lui Moisei sa poruncit sâcolabreze cu eî în efortul iul de a obţine libertatea. Probabil că la
început a-ceştîa erau capii de familii, dar în Exod. 24:1 se spune c! nudEr b. @ fat la 70. P6t€ act 8r{p
de 70 de bătrîni a turnat Domnul duhul pentru ca ei să ia per€ la .onl1l.€@ Fporului gltturi .le Moie
(Nh. 11:25).
Dup{ tinpul peEelt tn F.tie & p6E ci 6earc cetate a avut propriul ei grup de lideri bătrâii ale căror
îndatoriri, potrivit legislaţiei deuteronomice, includeau judecarea criminalilor arestaţi (Deut. 19:12),
investigarea problemelor (Deut. 21:2) şi soluţionarea dlpur.lo. Mtrlnoniale (D.ur, 22tt5t 2st7). D.d
cetatea lor erao cetate de refugiu ei trebuiau să judece şi cererile de azil (los. 20:4; vezi însă şi Num.
35:24). Nunlnl lo! Eria - )a sEt mu 77 (ftd. 8:14) qi ei erau asociaţi cu alţi funcţionari civili, de ex. şefi
de trib (peut. S:23; 29:10), comandanţi militari ţi judecători (los. 8:33). S-ar putea ca termenul „bâtrfni"
să fi fost u tellM 8Etel €feritoi la o sa(ilri de gu-vernatnînt şi el îi includea şt pe unii dintre aceşti
funcţionari oficiali.
Grupul naţional de „bătrîni ai lui Israel" a continuat să exercite o influenţă considerabilă in timpul
MoErhiei b crlitat de crp€tenn. b popondu! fiid primii care au cerut un rege (1 Sam. 8:4 ş.urm.), şl care
ulterior l-au acceptat pe David (2 Sam. 5:3). Poziţia şi influenţa lor a fost recunoscută de Solomon £1
ljip.ri 8:r, 3), de AIE! (1 inp. 2o:n, de tzbeL O unp. 21:3),detehu(2lrnp, 10:r), deE4hnr (2 lmpO l9:2) d
<le l6la (2 !np, 23:1), clnd EHhiel en in robie a avut de-a face cu ei (Ezec. 18:1; 14:1; 20:1); ei au aprnt
de .te,ff ih tinput lui E6 !i b perioada greacă. Deşi la început autoritatea lor a fost în sfera civilă, în
vremea NT „bătrînii poporului" (pres-byteroi iou laou) deţineau împreună cu marii preoţi puterea de a
lua decizii în problemele religioase şi, dacă era necesar, puteau decide expulzarea din 'sinagogă. 'Vezi
de asemenea 'Sinedriu şi *Prezbiter
I(pentru folosirea termenului în NT). J.RTr. ----------------------------------------------------------------
EriTnlNE[8. pErutild€li io orrennrl Apropiar a. tic bătrînii erau respectaţi pentru experienţa şi
înţelepciunea lor (Iov 12:12; 32:7). La evrei lucrul acesta s-a datorat nu numai semnelor exterioare cum
stnt barba căruntă (de aici derivă cuvîntul „bitrin", lăqen sau cu părul cărunt (sbli), ci pentru că
atingerea „plinătăţii zilelor" sau „intrarea în (multe) zile" era considerată un semn de favoare divină
datorat fricii de Domnul ţi respectării poruncilor Lui (Lev. 19:32; D.ut. 30:1920), ardilrd h ielur agta
d€pendenla
fatl d€ rutoritatd dnduitd de DlmeEu (Ercd-20:12), Cq toate @tea, da.n lFqt€ tupri$lie, capul cărunt nu
esteocoroană de glorie (Prov, 16:31; cf, Ecl. 4:r3). cristo,, ln gbne, 6te zuernvit cu ,,p5r alb" (Apoc.
1:14) şi este identificat cu „Cel îmbâtrînit de zile" (ţf. Dan. 7:93.
Oamenii în vîrstă erau puşi în funcţii de autoritate şi responsabilitate, în calitatede *bătrîni ai poporului.
.'.Podoaba bătrânilor sîht perii albi" (sau, în altă traducere, „Frumuseţea bătrîneţii este părul cărunt")
(Prav. 20:29). VSrsta înaintată ar trebui să fie caracterizată Inegală măsură de înţelepciune (1 împ.
12:6-3; ld 12:2q 15:10; 32.n. De @ IiFa de epet faţă de bătrîni este un semn caracteristic a! unei
societăţi decadente (îs. 3:5), cum a fost societatea b.biloni.n! cE "nu . awt rdll de !antri", d€ "mul gnbov
sub lovd p€rilor .]bl' (2 crcn, 36:17; kzi însă şi Herodot 2, 80). Pe de altă parte, respectul faţă de bătrîni
aduce binecuvîntare pentru comunitate (îs. 65rq Zah, 8:4),
Handicapurile bătrîneţii nu sînt trecute cu vederea Os, 71:9) qi h El. 12:2-7 .lni delE prin pierdeE
vederii, a vigorii, a dinţilor, creşterea insomniei, a temerii, cît şi scăderea ambiţiilor. Avraamşi Sara erau
consideraţi trecuţi de vrrsta la care ar fl putut să aibă @pii (Gq, 13:11.14; cf, L@ 1:13), id piddeM
vEdern i.a afetlt pe k€d (cfn. 271), Iad (cer 48r10), lli (1 su, 3:2; 4:rt ii Ania (t Inp, 14:,t). Barzilaî şi-a
pierdut simţul gustului şi auzul (2 Sam. l9:3s). h timp @ David a sutedr dq cirulati€ F! guină deficitară
sau hipotermie (1 împ. 1:1-4). în afară de vîrstele neobişnuite atribuite de "genealogiile diEiote de
potop to Gd, s ti 11 eu de vtstele prinilor domiiod babilonienl, Patliarhii au atis vîrste înaintate (Avraam
175, Gen. 2S:7; Isaac 180, Gen. 35:26; laeov 147, Gen. 47:28; iarlosif 110, Gen. s0:22), c! bate ac6tea,
Mdi* la d6ra de r.20 d€ .ri (D4t. 34:7) su lenoi.da la 130 ae di {2 cbn. 24: 1s) @q lnca tn plin{ put€rc.
Trecerea de la maturitate la „bătrîneţe" era oon-siderată la vîrsta de 60 de ani (c/. Lev. 27:1-8; Ps.
90:10). Astfel, „la 60 de ani omul atinge bătrineţea; la 70 capul cărunt, la 80 putere specială, la 90 înco-
rciep, Iar la 100 6te ca $ norl' (Pnqa Aborh 2I). Această afirmaţie poate fi comparată cu o concepţie
babiloniană contemporană potrivit căreia „60 înseamnA Mtuitate; 70 vi!!a luns!; 30 beciietej 90 bi
trineţe extremă" (Tăbliţa Sultanului Iepe 400:45-49).
DJ.W.
BEDELION. O răşină gălbuie transparentă, mirositoare, produsă din sucul pomilor din genul Com~
miphora, preţuită pentru folosirea ei ea parfum. Se găsea în ţâra'*Havila, de lîngă Eden (Gen. 2:12), şi
culoarea ei era aceeaşi cu culoarea *manei (Num. 11.7). cudntul ebr. b'4dlah a t6r pelBt în gi. sub f.m
bd..llion. DEi a.6r cuvlnt irnpMutat 6te întUnit în traducerile gr. ale VT de mai tîraiu, LXX traduce
acest cuvînt cu anthrax şi kiystallas, poate pentru că răşina întărită se asemăna cu o piatră preţioasă, sau
poate datorită substanţelor cu care este asiat h C€n. 2111 s.m, ('BUUIENI),
BIBUOCRAIIE, ru; XAC, 2, p. 34 iw.- Et, 4 p. 354. I.H.M.
137
AEER
BEER (b'"er. Ut. „ftntînă", Eternă", făcută de obicei de om]. 1. Num. 21:16. Un loc în itinerariul
evreilor rătăcitori, unde au ajuns cuiînd după ce au plecat din Aman. Acest verset menţionează o
întîmplare ne@t! din alt€ sle, o 6zie clnd poponn a primit apă; este un eveniment important, deoarece v.
18b sugerează că Beer se afla într-un loc pustiu. Localizarea este necunoscută. 2. Jud. 9:21. Locul unde
a fugit lotam după ce a demascat lovitura de stat dată de fratele său Abimelec. Localizarea este
necunoscută.
RJ.W.
EEBR-LAqAI-Rot. NurEte lDDriu?i,s i amite elemente din Gen. 16:13-14, unde numele apare pentru
prima dată, nu poate fi tradus cu certitudine. Aşa cum este redat, numele poate însemna „Fîntîna celui
viu care mă vede" sau ,JFuitîna lui Ce! care mă vede este viu". Totuşi, se poate ca în procesul de
transmitere numele origina! al locului să fi fost distorsionat într-o oarecare măsur5, fScînd imposibila
descoperirea înţelesului original. Nueste singurul nume propriu din VT care a trecut printro asemenea
schimbare. Localizarea exactă nu este cunoscuta, dar Gen. 16:7, 14 plasează locul în apropierea
graniţei cu Egiptul, în-cotro se îndrepta Agar, servitoarea egipteană, care fugea de mînia stăpînei sale,
Sărai. Dumnezeu i s-a arătat aici lui Agar şi ia vestit naşterea lui Ismaet. Isaac a trecut prin Beer-Lanai-
Roi cînd d aştepta pe Eliezer să i aducă o soţie din Mesopotamia (Gen, 24:62) ţi el s-a stabilit aici după
moartea lui Awaam,
RJ.W.
BEBnSBSA. Ntre dlt ltri dn tLi inpdtante, pE cum şi unei localităţi şi unui district (Gen. 21:14; los.
19:2], Oraşul actual se află la 77 km SVde Ierusalim, aproximativ la jumătatea distanţei dintre
Mediterana si partea de S a Mării Moarte. Există mai multe fîntîni în zonă si cea mai maie dintre ele are
un diametru de 3,75 m. Pentru săparea acestei fîntîni a trebuit să se taie un strat de Sm de stîncă
masivă. Pe o piatrâ din peretele fîntinii, Conder a găsit o dată indicînd că au fost făcute reparaţii în sec.
al 12-lea d.Cr. Cînd a vizitat el fintîna, in 1874, suprafaţa apei era la o adîncime de 11 m.
Excavaţii făcute la Tel es-Seba', la 5 km V de oraş, du s@ l! luinl o cetate lortindq cotutruit! dups un
plan din timpul monarhiei din Iuda. O ftntînă din afara porţilor este datată de arheolog în secolul al 12-
lea î.d.Cr. ţi este asociată cu Avraam, plasînd poEtirile d6!E PaEialhi h Fioada de dupi @4 rirea
israelită. Nu există nici o dovada care să Sprijine această speculaţie. Nu au fost descoperite vase de lut
din Epoca Bronzului si nici un alt lucru cane să dovedească numele antic al locului. Vase de lut din
Epoca Fierului au fost găsite în localitatea modernă (Bir es-Seba>), care a fost numită Berosaba în
vremea romanilor, şi aceasta s-ar putea dovedi să fie locul în 6re su ttdlilir Paduhii,
Semnificaţia numelui este data în Gen. 21:31, "Ft*!'r c.lor Fpt" (.dic5, niei), o dtn intErplerare, „Ftmtna
juiâmîntului", rezultă dintr-o înţelegere greşită a cuvîntului ebr. „de aceea", care se poate referi numai
la o afirmaţie anterioară (Gen. 11:9 nu este de
fapt o ereptie) {i reppinta o Faducere s€tita a particulei ebr. fctcu „deoarece"; dnd de fapt, ea introde
aici o propoziFe lubordoE* MFBE i1 ar trebui tradusă „cînd", sau chiar „atunci". Declaraţia
antecedenţă ne spune de ce a fost făcută; propoziţia aceasta ne spune ctnd a fost făcută. (Pentru o
folosire similară a particulei kt, vezi Gen. 24:41; cf. Kânig, Heb. Syntax, 387 h.) Explicaţia celei de-a
doua presupuse numiri a fîniînii de către Isaac (Gen. 26:33) este dacă în v. 18:, Jsaac a săpat din nou
flntînile de apă, pe care le s{pasl rcbii btlui slu Awam. şi pe .e le astupaseră filistenii, după moartea lui
Avraam; şi le-a pus iarăşi aceleaşi nume pe care le pusese tatăl său". Intrucît săparea unei fîntîni era
deseori o realizare majoră, respectul filial impunea sa fie onorată în felul acesta lucrarea unui tată de
seamă. în v. 33 ni se spune: „El a numit-o Şiba". Folosirea în acest cai a formei feminine a numeralului
poate indica numărul fîntînilor şi numele ar putea fi redat: „Cea din (dintre) şapte".
Beerşeba este asociată în multe cazuri cu patriarhii. Avraam a petrecut mult timp aici (Gen. 22;19).
prcbabn ci a f6r o pac a parerirei fera nici u or+. întrudt caracterul sezonier al păstoritului nu va fi dus
la o aşezare stabilă. De aici a plecat Avraam să-1 jertfească pe Isaac. Isaac locuia aici cînd Iacov a
plecat spre Haran (Gen. 28:10). în drum spre losif, care era în Egipt, Iacov s-a oprit aici ca să aducă
jertfe (Gen. 46:1), La împărţirea ţârii aceasta localitate a fost dată tribului lui Simeon (los. 19:2).
în expresia familiară „de la Dan la Beerşoba" (Jud. 20:1, etc.) ea indica extremitatea sudică a ţării. Im-
potu!. oraeurui s.a datoEr pozitiei *re pe car€ omrciala sp,e Eaipl,
R€fe.iile lui Afros (s:s qi 3:14) mtl ci 3€€r*ba devenise un centru pentru activităţi religioase nedorite.
Be4€ba d st€le sar€ (ebr. Jiield) a rodt rcpo pulati dupd întoarcerea din &bie Olen. r1:27).
ldll la .are * iefera Jcephs (Bl 2. 573 fi 3. 39), pe care Winekler a vrut să-1 identifice cuBeeiseba din
VT, era un sat din Galilea de jos (Jos, Life, 5.188).
BIBLIOGRAFIE. W. Zimmerli, Geschichte u. Tradi-tian w Beq-sneba in A. T., L932; Y. Aharcni, B€€.-
si.ba, 7, L973t Tel-Ariv, l, 1974, p. 3442i 2, 1975, p. 146-168. WJ.M.
A.R.M.
BBHBMOT. Din p$ct de r€dde rcriclqic 6te pluralul cuvîntLuui ebr. b'hemă, care apare de nouă oriin
w(D€!t. 32:24; Iov 12:7: 40.15i Ps, 49:12, 20: 50:10; 73:22; l€r. 12:4; tlab, 2:17) $l n bte e. zurile, cu o
singura excepţie, se pare că sensul avut în vedere este acela de „fiarei", „animale" sau „vite". în Iov
40:15 insă, referirea din versetele care urmează sus@zt u duit animl, !i de obicei * coBid€r6 că forma
de plural în cazul acesta are rol de întărire, „fiară mare" si ea se referă la hipopotam, care se potriveşte
cel mai bine descrierii. S-a sugerat că ar deriva de la un cuvînt egiptean ipotetic p'.ih.mw, ,,bou1 de
ap5", .lar laptul .! .airtdn aEu .lre cuvinte care să descrie hipopotamul face Ca ipoteza să fie
improbabilă. Deşi au fost emise şi alte teorii, identificarea cu hipopotamul poate fi acceptată cu titlu de
probă ia nivelul actual de cunoştinţe. LXX redă cu-vidtul de aici p.in ttq6. eFIAli)
13S

BEN'TIADAI'
BIBLIOGRAFIE. S. R. Driverşi G.B. Gray, The Boofc ot Joh, tcc, 792l, I, p. 351354, I(4,p. rr1; penh o
ald leorie, wi c. 't- Dlivd ln z. v rosan (€d-), Proceedingi o/ tfie Tlvenţy-Second Congresi o/ Orien-
ioJisa ... Istanbul ... 195J, 2, 1957, p. 113; G. S. Cansdale, Aninab ofBible lands, 1t70, p. 10o; J. v
Knnier Wilson, vT 2s, 197s, p. 1,14.
T.GM.
BBL. Nm€le eu ridrr prnripalei zetei babil.. nkne, Maiduk («MERODAC), a cănii detronare a fost
sinonima cu sfînsitul Babilonului şi a dominaţiei sale (Ier. 50:2; 51:44). în acest context Bel este numit
nrpreu.n cu zed Nabu (iNEBo), €re era otuidedt fiul rlu (t. a6:1). Bel (t! susia., ea, ,dom.; ebr. Bo qD .
Itdt p.tu din tiad, smeriani orisinala de @it4i, nnp€un5 cu Anu * Enki, ir nm€le slu a l6t un titlu sau un
epitet al lui Enlil, zeului vîntului si furuii. cind Madu! . dMii klr supFm al Ba. blonuhi, tt nileul al 2lea,
i s-a dai ii nu@le Bel. A€ta 6te zur h raF statuii cetuia i sa porocjr lul Daniel ţi tovarăşilor sâi să se
închine (Bel şi Balaurul 3 ş.urm.).
DJ.1V.
ii donni2" in cca 556 ld.G., ln tjf,p e N.bonG * afla într-o campanie în Arabia centrală, unde a rămas
tinp de 10 ani. Be\aFr a domit chiar in satul Babilon. Se p@te ca Daniel sa aa€re evenimentel€ dupe
anii a.6tei .oregmle (Dan, 7:1t 3:1), dEi documentele oficiale au continuat să folosească anii de domie
ai lDi Nabonid- o erie de exE juidice daEie din aNl al 12l€ d al 13lea al domiei lui Nabod itrclud
nunele ii1ui Ba-sar-!flr, prinld moştenitor, în jurăminte speciale. întrucît o inscripţie din Hdan (AS a,
1954, p. 3S-92i ,4,rVE?", p. s62 illm.) afh6 cA exiLul Iui Na6onid a dEt 10 di, informaţia aceasta ar
confirma alte texte, întrudt ,,resele" cp a nuit in lllE dbnb.ie a anului 53t Î.d.Cr. a fost Belşaţar [Dan.
5:30), iar tatăl său a fost luat prizonier la întoarcerea sa ulterioară în capitală (XenofoB Cyropd.dia 7. 5.
29.30, nu di nme)-Belşaţar (aram. BMa'şşar) este numit de asestnenea BaltlEer Gr. B.ruc 1:11-12i
Heidlor, 1. raa) eu Barbsr (J6-, An.. 10, 254),
BISllOCn-alE. R. P. Dowhelry, {d bon id6 and Bethder, Yale Orieftal Seris 15, 1929r d K Gny-en, ,4rt?
idn Md Sabrloiian ChranicL*, 7975, p-104111 (p€nd cDnie ld Nabonid).
DJ.W,
BE1IAL. Sensul acestui cuvînt este clarificat în general de context: „fiul lui" sau „omul lui" Belial în-
seamnă o persoană foarte rea. Cuvîntul apare în ebr. tnPs. 18:4, paralel cu cuvîntul „moarte"; de aceea
este tEdu b rch, ,,pieire", lD litelahua din perioda intertestamentala este sinonim cu Satan (scris adesea
„Beliar"). Derivarea numelui, însă, este obscura. Textul ebr., cu vocalele masoretice, îl redS b'lîya'al, ţi
se pare că derivă de la b'lf („fără") şi ya'al. („profit, valoare"), aşa îneît ar însemna „fără valoare";
această p6iblitate Ea6te plauzibu, defi no ft p6r aplica ndd h @ a de@it nlft prcpriu. O sria de @tatori
au cercbt ddrul nitoloaic de d,, B.al yam yiomnu] Mării"), dar nici una dintre sugestii nu 3 f6r
cmvglbE. O a r€ia ndalitac de ahordare este să ignorăm vocalele masoretice şi să derivăm cuvîntul de
la verbul ebr, bală' {„a înghiţi"); în cazul acesta numele ar descrie în principal Şeolul, Locuinţa
morţilor, ca fiind „Cel ce înghite" (etimologia cuvîn-tului „infernal" este comparabilă).
Pentru a reda expresiile care conţin termenul ebr. „Beliaî", traducerile moderne folosesc cuvinte cum
sînt josnic", „fără Dumnezeu", „urîciune".
BltUOCMllE. D. W ThoM ln BiblXol @d Pa ,itrn srudi5 i\ Mao't oJ R P c$ey 1963, p, 11,19; V, Mag,
IZ 2r,1965, p. 2A?-299i mOT.
I).F.P,
DBL$AIAR. DoNnod Babilondui €re a l6t omrft b timpLn cucerirn .et:di, in anul 539 Ld.cr. (Dan. 5).
în documentele babiloniene Bel-sar-uşur („Bel a protejat regele/domnia") este numit de tatăl 5!u N!
bo.A, Ea€ .L !.bilo.dui ir 556-539 i.d.Cr. AIe tqte da! deralil d pdviE ta do@ia lui Belsatar şi la
preocupările religioase din Babilon şi Sippar ptnâ în !r 14.lea an al domiei Eialni sru. prcb€lil 9icr ltni€l
a fost nepotul lui Nebua.lftlar al tt.la :i, loaivir Cronicii lui Nabonid, tatăl său i-a „încredinţat armata
BELTTATAR (ebr, Dellrsd d.trar; sr. adlt6dr). Nu n€le dat ld Dmi€l in Babilon (Dzn, ltTt 2.26i 4:a.9,
19; 5r12; 10:1). cuvintul €b. pGte 6o taElit€nr€ a nwelui babiloniah .jtF^$rt reler/Bdtirorutu C.Fie ca
Doamna soţia zeului *Bel să-1 protejeze pe rege"). Pend rolfu nmelui, tBelralar, r$arel€r, Ei A. R.
Miltrrd, tQ 49, 1977, p. 72,
DJ.W.
BEN-AMI (,,6u1 rudei neld), Nme dat copildui nnst din eira itrstu@se a lui Lor cu iiica s Mi hici (cen.
r9:33)r stnosul copiilor lui ,AnoD. Moie ia rdreut co ijind nrndiF cu .opin lui kmel, prin bt; de ac@ el a
conds polorul ln aia iel lndt si .ui tdbue in iara care ,Je.. fci dat tn sepiiire" (Deur. 2:19). Totui, ,€opin
lui rd' au devenit Mi ljrziu daFani ai israe\no! (2 crcn. 20:1; Ps. 83:6-8).
G.T.M.
BEN-qADAD. Iolm ebi a nm€lui araoaic Ba. eu Bir-Hadad, .,tu] hi fladad,., nme pu,rat de doi €u trei
domitori ai rcg,tulut aFreu de la Datlld, 1. BenHadad I ete numii ,,fiul lui Tabrinoq nul lui Hezion,
împăratul Aramului" în 1 împ. 15:18. în al 15le an al domiei elc (.1 3slea dup5 dezbi@a i.Satului), Asa,
Fgele lui luda, Ia lnJrlnt pe Zeralr Etiopi.nd 9i a $nut o sirbei@re mr€ la leru.lin, la care ia invirar ti p€
irra€lig (2 cror. t4:9 , 1s:19)j de a@, rn annl a! 16lea (al 36-lea), Bn.i., rg€le Lui Islael, a abcar hda (2
Crcn, 16:1.101 si a a cdt ajutd de la Bes_Hadad I res€l€ AEruluj€iAs (1 lhp. ls:rB i.lm., @ si mi su).
Prin ffi., BenHadad I domea i.lm.,d€j. in cca a9s i.d.C.., eu p@t€ pe la 900. PqFu a@6t5 p€riGaA, rezi
E. R. ]]riele, M)steriod Nuhbe6 otthe fiebrN Kiqs, r9s1, p. ss6oi 196s ed., p. 59-60.
139
BEN-IIADAD
3. Ben-Hadad, oponentul lui Ahab {cea 874/3-853 î.d.Cr.). 1 faip. 20> a murit asasinat de *Hazad, pe
vremea lui lorara (cea 852-841 î.d.Cr.) ?> Elisei (2 Imp. 6:24 ş.urm.; 8:7-15). Haiael 1-a succedat pe
Ben-Hadad în juiul anului 843 Ld.Cr. (Salmanaser UI, reţele Asiriei, îl menţionează pe Hazael încă în
841 î.d.CrO (vezi M. F. Unger, Jirael and theArwnaeans of Damascus, p. 75). Aid apar două probleme.
Mai îndi, este Ben-Hadad din zilele lui Ahab ţi Ioiara acelaşi Ben-Hadad I din zilele lui Asa (sugerînd o
domnie de 57 de ani, oca 900-843 Î.d.Cr., o domnie lungă dar nu fără egal), sau este vorba de Ben-
Hadad 117 Albright @AsoR a7, 7942, p. 23-29) n 6e!tili.! dr€pt o singură persoană, Ben-Hadad (1),
dar singura lui dovada certa este o posibila dată de 850 î.d.Cr. (limite 875-825 Î.d.Cr.). pentru Stela
Meiqart, pe baia stilului inscripţiei conţinute de aceasta. Dar interpretarea mai firească a textului din 1
împ. 20:34 este că Omri a fost înfrânt anterior de Ben-Hadad I, tatăl lui Ben-Hadad H, contemporanul
lui Ahab; interpretarea dată de Albright acestui pasaj este forţată, iar faptul că VT nu menţionează un
eveniment cum este înfrtagerea lui Omri îţi găseşte o paralelă în faptul că VT omite să spună că lehu a
plătit tribut lui Salmanasar in.
Analele lui Salmanasar III pentru anul 853 Î.d.Cr. (Wiseman, în DOTT, p. 47) ţi pentru anul 845 Ld.Cr.
64XAr, p. 280.; ARAB 1, 653, 659) n nllllB pe regele Damascului dIM-idri, care probabil ar trebui citit
Adad-idri („Hadad-ezer"); acesta trebuie să fie aproape cu certitudine un alt nume al lui Ben-Hadad
0/S), contemporanul lui Ahab; cf. MicheL. Wdt des Orid6, 1, 1942 !. s9, n 14, nicl .dritd c! au existat
doi Ben-Hadad, J" poate fi datat aproximativ între 900-860 td.Cr, iar ,JT între 860-B43 î.d.Cr. Aţa-
numita Stelă Meiqart datează din această perioadă; atribuirea ei unui anumit Ben-Hadad este
împiedicată de faptul ca numele strămoşilor săi nu poate fi descifrat pe monument, în duda încercărilor
de sbt'DEE (de a GE, BAsoR 20s, 1972, p. 36.42)-
l. s4.ti.d!d m. @ 796'10 Ld.cr., ftil lui Hazael, a continuat asuprirea Israelului începută de tatii său
(«mp. Ioahaz, cea 814/3-798 S.d.Cr., 2 împ. 1a:22) pMtll h rihput dondei lui loa (.@ 79a-7a2-781
Ld.cr), ce, lnptjind p.feF. IU Elisei de F patul morţii, a reuşit să-1 respingă pe Ben-Hadad (2 Imp.
13:14-19, 25); acest rege arameu. este menţionat de asemenea pe stela contemporană a lui Zakur, regele
Hamatului ţi al Luash-ului (cf. Black, tn DOTT, p. 242-250). „Izbăvitorul" al cărui nume nu ne este dat
şi care a atacat în vremea aceasta Siria (în folosul lui Israel) se poate să fie o referire voalat! la
intervenţia Lui Adad-nirari n, regele Asiriei, împotriva *Aramului; cf. W Hdo, &t 23, 195Ot p, 42, n.
44, dups H, Schmoeltel, Geschichte des Altat Vorderasien, 1957, p. 259, n. 4. Amos (1:4) a prorocit
distrugerea „palatelor lui {Hazael şt) Ben-Hadad", iar memoria lor este evocată de Ieremia (49:27), în
prorocia sa împotriva provinciei* Damascului,
BIBLIOGRAFIE. Pentru aceşti regi, vezi M. F. Un-get, Israel aud dieAramaeans o/Dvmascus, 1957,
cap. V-X; A. Malamat, în POTT, p. 143 ş.urm. 1CA.K.
BENAIA (ebr. Mnovgfifl, binayâ, .Jahveh a zidită). 1. rid trl Lholada din cabteel nl par@ de s a lui
Iuda (2 Sam. 23:20). Comandantul gărzii personale a lui David, alcătuită din mercenari străini (2 Sam.
8:18; 20:23), el a comandat armata în luna a treia (1 Cron. 27:5-6). A fost renumit între „cei treizeci" de
!fte.li.ilui DavA (2 Sm, 23:2G23; ICq 11:22-2s) şi probabil că 1-a însoţit pe David în timpul revoltei lui
Absalom (2 Sam. 15:18). £1 a ajutat la răsturnarea lui Adonia si la instaurarea lui Solomon ca rege (1
imp. 1), iar ;rt ttziu !a egltat F Adotri!, Ioab 9i QinEi (1 împ. 2:25, 29 ş.urm., 46), în]ocuindu-l pe loab
ca şi comandant suprem (1 împ. 2:35).
2. Unul dintre ,fle£ treiîecT' care au format grupul .l doila dc viqi .i lli David: 4 din ?iEtotl h E&al6 (2
S€r. 23:30; 1 Cer 11:31) il a @6trdat armata în luna a unsprezecea (1 Cron. 27:14).
Alte zece persoane care poartă acest nume sînt cunoscute numai din următoarele texte: 1 Cron. 4:36;
r5:r& 20, 24; 16:5-6i 2 Crc[ 2OtL4t 37.7ti Et. 1025 3q 35, 4a (ct 1 EzdB 9:26, 34_35); Ez4. u:L13).
J,G,G.N.
BEI{B-DEIIAC. cebte în teritoriul lui Dd Od. 19:45), identificată cu localitatea modernă el-Khei-riyeh
Cpînă recent a fost numită Ibn Ibrâq), la vreo 6 km E d€ Jafh. Potrivit lui sarn€rib. a fct @ dintr.
cetădle care au aparţinut Ascalonului şi care a fost aediarr si .cdd de el (DoTT, p, 66t ANEr, t. 237).
J,D,D.
BENB-IAAGAN. un le @de lsoel tia lnti$ rabi€ (Nu, 33:31.32; D€!t- 10:5). A fo6t nunelesuitia trib ţi
se referă la unul din clanurile lui Seir (1 Cron. 1:42), care este numele unei regiuni muntoase la V de
vrihdi Atablh. Nu dre lsibjll o le.lizare ci precisă, întrucît secţiunea itinerariiriui din Num. 33 s-ar putea
referi la mai multe trasee.
ril6lloclanE, J, R Banlen, Jtg 3.n, 20, 1969, o. 1-12.
G.IJ).
BBNEDICTUS. Percda hi zaLria OM. 1:6e_ 79), numită astfel după primul cuvînt din traducerea latin,
6te @ dintr, .ele iae rcdoii (Lka 1:5.5, 263ti 2:r-20) ti ptodij (L@ 1:,16. 56; 2:29_3s) din naraţiunea lui
Luca despre naşterea şi pruncia Domnului Isus. în prorocule ebraice dezvoltarea revelaţiilor anterioare
sau meditaiea asupra lor (cf. Ps. 105; Mica 4:4; Zah. 3:10) este un tipar care se repeta, în NT
Apocalipsa lui loan este un mozaic de limbaj şi concepte caracteristice VT. Tbt astfel, Benedictus face
aluie la o si. d€ paeje din psalni d dit Lai,.
Dri6 pane a t€sj'tui (L@- 1:68.7s), lnEu paralelism specific poeziei ebraice, îl slăveşte pe Dumnezeu
pentru izbăvirea mesianică ;i se bucură de rezultatele ei. A doua secţiune (Luca 1:76-79) descrie locul
pe care îl va ocupa loan în această lucrare măreaţă a lui Dumnezeu, tn Benedictus lucrarea lui Mesia
este în mod special o izbăvire spirituală. Oare înseamnă aceasta că ideile lui Zaharia au fost schim bate
radical în lumina interpretării VT prin Cristos şi prin arcbtii $i? Nu rePaht. D€fi rEs€le de er€t îl
priveau pe Mesia ca pe un Răscumpărător politic,
140
liric
BARBA
rolul Său ca si Răscumpărător religios sau preoţesc au lipsea în iudaism (cf. Test. Judah 21.1-3; Test.
Levii 18. 2 ş.urm.; Test. Simeon 7.1 ş.urm.; IQS 9.10 ş.urm.; CD 19. 10; 20. 1). Gîndul acesta putea
ocupa un loc important In gîndirea unui preot evlavios; prin urmare, este £n armonie cu personalitatea
şl cadrul său ca, „umplut de Duhul Sfinf, Zaharia să rostească această revelaţie specială, ("BUNA
VESTIREO
E.E.E
BBI|IAIIN. 1, c.l Mi ddr nu al lll ta.ov, rMir
binywntn („fiul dreptei", adică, „norocos"] de tatăl său, deşi mama sa, Rahela, care a murit la naţteiea
lui, 1-a numit ben-'dnt Lfiul durerii mele") (Gen. 35: ÎS, 24). După dispariţia lui losif el a ocupat locul
de frunte în afecţiunea tatălui sau, fiind singurul fiu In viaţă al Rahelei; acesta a fost un factor major
care a dus în final la predarea fraţilor lui losif (Gen. 42:4, 33i r|4rl-34).
2. Tribul care a descins din Benjamin; ebr. binya-mtn, ca ţi substantiv colectiv, sau pi. bene binyamtn;
de asemenea, bin&ySmtnt, Jud. 19:16; 1 Sanu 22:7; ţisiixg, benytmMsnubm hayy&ntnt (cf. tsytmtntl
Sam. 9:1; 'crtsylmţnt v. 4). Un nume similar, bittu (sau niSru) yamina, care s-ar putea să însemne „fiii
(Locuitorii) sudului", este întflnit ui textele de la Maii (sec. 18-lea î.d.Cr.) ţi unii cercetători, de ex. Alt,
Panot, au căutat aici antecedente pentru tribul biblic; dar diferenţa de timp ţi de origine face ca
identificarea să fie foarte incertă.
Găsim multe detalii despre genealogiile urmaţilor lui Benjamin, deşi nicăieri ele nu sînt completei în
Gen. 46:21 sfat enumerate zece familii, dar Cronicarul numeşte numai trei clanuri (1 Cron. 7:6 ş.urm.),
dintre care Iediael nu apare sub acest nume în Pentateuh. Lista familiilor „taţilor" dinainte de invazia
Canaa-nului este dată in Num. 26:38 ş.urm.; pentru detalii din vremea monarhiei, vezi 1 Cron. 8.
Tribul lui Benjamin a ocupat o fîşie de pămînt în trecfitorue dintre Muntele Efraim şi dealurile lui Iuda.
Graniţa cu Iuda este bine delimitată (Tos. 18:15 ş,vum.;cf. 15:5 ş.urm.) şi trecea laSde Ierusalim, care a
fost o cetate iebusită pînă ctnd a cucerit-o David. De aid trecea pe la Chiriat-Iearim, care a fost cîndva
In Bemamin (los. 18:28; conjuncţia „şî" este luată din UX, dar textul este neclar). los. 15:9 sprijină
aceasta, identifidnd-o cu Baala din Iuda; Noth (Josua 2, ad loc.) o consideră o gtosă, dar ea este
repetată în los. 15:60; 18:14; Jud. 18:12; 1 Cron. 13:6; cf. 1 Cron. 2:50 ş.urm. Graniţa de N se întindea
de ia lerihonpînâ îa N de *Ofra, apoi mergea spre SV la crestele de S ale *Bet-Horon, lăsînd Luz în
Efraim (dar poate că la început nu ţi sanctuarul de la *Betel; los. 18:13), După dezbinarea împărăţiei,
„Efraim" (adică, regatul de N) a ocupat Bctelul ţi partea de E din Beniamin, dar graniţa s-a schimbat
succesiv; cf. 2 Cron. 13:9. Graniţa de V este dată ca o linie dreaptă de la Bet-Koron la Chiriat-Iearim,
dar existau aşezări ţi mai departe înspre V (1 Cron. 8:12 ş.urm.).
JBeniamin este un lup care aftşie" - aţa suna bine-cuvmtarea străveche a lui lacov (Gen. 49:27). Tribul
acesta a dobîndit un renume pentru vitejia ţi priceperea în război ţi era cunoscut pentru prăşriaşii care
mmuiau praştia cu mîna stingă (Jud. 3:15; 20:16; 1 Cron. 8:40). Ehud, care a izbăvit pe Israel din
mîinile moatnplor, a fost din Beniamin; la fel a fost ţi Saul,
primul împărat (1 Sam. 9:1), împărăteasa Esteta (Est. 2:5)şiapostolulPavel(Rom. 11:1). întrucîtse afla
în calea expansiunii filistenilor, tribul lui Beniamin a jucat un rol important fa istoria lui Israel sub con-
ducerea lui Saul ţi în general i-a rămas loial, acestuia chiar dacă unii au trecut de partea lui David dnd
acesta se afla In exil (1 Cron. 12:2-7, 29). De rapt, lupta aceasta a fost ţinută minte multă vreme (2
Sam. 16:5; 20:1). Loialitatea de clan a fost evidentă în împotrivirea lor dezastruoasă la cererea
naţională de a se face dreptate în problema concubinei levitului (Jud. 20-21), cumulţi ani înainte de
monarhie (20:26 ţ.unn.).
O dată cu stabilirea capitalei la Ierusalim, Be-niaminafcst atras mai aproape de Iuda (1 Cron. 8:28) şi
după dezbinarea împărăţiei Robeam a păstrat a-ceastă alianţă (1 tmp. 12:21; 2 Cron. 11; vezi 1 împ.
11:32, „din pricina Ierusalimului"). Au existat doua porţi ale lui „Beniamin" fa cerate, una la Templu
(Ier. 20:2), iar cealaltă era probabil aceeaşi cu-poarta ofloi"în zidul de N Oer. 37:13; Zah. 14:10). în
ciuda schimbării sorţilor războiului, Beniamin a continuat să facă parte din Iuda (1 împ, 15:16 ş.urm,; 2
împ. 14:11 ş.urm.; cf. 2 împ. 23:8, „Gheba"). De la Restaurare încoace, distincţia este limitată la
genealogii p€enale (4 Nm. 7: 11:7 l.m.).
!n vedenia lui Ezechiel, partea lui Beniamin se află erct ra S de ette (Ba. 48:12 t.@),
s. Ud urnE .l lui l.diel (1 CoL 7:ro).
a. Un bărbat dir B.ntarJrr din Fioad. RB. taurării, care ţi-a luat o soţie străină (Ezra 10:32). Neem. 3:23;
12:34 s-ar putea să se refere la aceeaşi persoană.
BIBLIOGRAFIE. Textele de la Mari: M. Noth, JSSl, 1956, !. 3223i13! J. Giho4 JSS 7,1962, ,. 57 $le
topografie: Z. Kallai, IEI 6, 1956, p. 180-187; GTT, p. 164 ş.urm., 170j.urm, Bibliografie generală: J.
Bright, mtoryofkraeF, 1972; J. Gwnbaek, VT1S, 1965, p. 421-436i x-D. Scbutrk, ZAty Suppl a6, 1963
(Biz!it, Jal 33,1964, p. 207); M, Not!, Ir6@,y of Isrue\2,196O.
J.P.U.L
EERACA 0ir. "biBq!tuatd). 1, unul diniE lup tătorii care i s-au alăturat lui David la Ţidag, dnd acesta
era la strimtorare datorită duşmăniei lui Sau! (1 Cron. 12:1-3). 2.0 vale unde Iosafat şi popomtsâu au
adus mulţumiri lui Dumnezeu pentru victoria repurtată asupra amoniţilor, moabtţilor şi edomiţiloT (2
Cron. 20:26). Este identificată cu Wadi Bereikut, între Ierusalim şi Kebron, Ia V de Tecoa. Numele
modern sugerează o formă mai veche care era pronunţată puţin diferit de aceea din textul ebr. şi care
înseamnă "bad! de ape" (@d). Rr.w.
BERBEA. 1. Localitatea modernă \ferria, o cetate din 5 Macedoniei, întemeiată probabil în sec. al 5-lea
Î.d.Cr. în vremea NT era un centru prosper, cu o colonie de evrei. Cfad Pavel şi Sila au fost scoşi pe
ascuns din lesalonic ca să scape de împotrivirea evreilor (Fapt. 17:5-11), ei s-au retras la Berea, la vreo
80 de km. Aici au fost ascultaţi cu atenţie, pînă dnd i-au ajuns oponenţii. Sopater era din Bereea (Fapt.
141
BBRBEA
2O:4). ,. N@eL eldistic .1 etr$ Neppo (2 Mac 13:4),
stsuocRAFts.sftbo7;ac,4p. laai.lm,,206 ş.urm. J.H.P.
BBRBNICE. Fitu @ @t MF a Lu lr6d Aeripa I, erl cu Druila, nlst! tr an 2a d.Ci Dupn @ a fost
logodită, daca nu chiar căsătorită anterior, ea s-a căsătorit la vîrsta de 13 ani cu unchiul ei, Irod de
Chalcis, în uima morţii acestuia m anul 48 d.Cr., ea s€ da s, le!i!*l d ftatele €i Ircd Agripa [ (o relaţie
incestuoasă este sugerata de luvenal, Sat. 6. 156-160), După aceea s-a căsătorit cu Polemon, regele
Ciliciei, 1-a părăsit şi s-a întors la fratele ei, în tovărăşia căruia 1-a ascultat pe Pavel (Fapt. 25:13).
Ulterior a devenit amanta viitorului împărat Titus. Josephua O arată într-o lumină mai favorabilă: în
anul 66, în Ierusalim, ea a intervenit cu curaj încercarea de a împiedica masacrarea iudeilor de către
procuratorul Florus (a/ 2. 309-314). E.M.B.G.
CJ.II.
BET-ANAT Cebr. bit vnăţ, „templul lui Anat"). Probabil c! 6te sal€d €lEatiikh, la Nv de calil@, si Dr;r
menţionat de Seti I şi Ramses H. Cetatea a fost dată lui Neftali Clos. 19:38); locuitorii originari nu au
fost aluuili ci .u r5!r d 3u plltit h'but (Jud. 1:33)-ItsllocRlnE, lO!, p, 20o, 214. A.RM.
BAI-ANOT (e!r. bA 'nd9 !rcb.bl "bnpbl lui Anot"). O cetate şi satele aparţinătoare (los. 15:59) dqt! lui
tuda. Ldatitat@ nDddl seit A!ur! la 6 hr NNE de Hebron. J.D.D.
BET-ARBEL. O cetate despre care se spune că a fost distrusă de *Şalman în „ziua luptei" (Os. 10:14).
Numele este cunoscut numai din acest text, aşa îneît identificarea cu localitatea modernă Irbid, probabil
Arbela menţionată de Eusebiu, la vreo 30 km SE de Marea Galileii, rămîne incertă.
BtsUOORAFIE. Vr F. Albright, &4SOn 35, 1929, p. 10; G. r. Hardins, tle Andquiti6 otJord.tL r9s9, p.
54-S6. T.CM.
BET-AVEN (ebr. bit "ăwen, „casa nedreptăţii"). Sit@t la V de Migq (1 S& 13:s), * poote s{ 6e diferit
de Bet-Aven despre care se spune ca se află la E de Betel (los. 7:2). Dacă aceste două localităţi s£nt
difsit€, 6te inlosibil d gtin d stitudiR ce diltr€ ele M!@ Srarita de N a tedtorlulut tui EaiaFln (16.
13:12), In ose (4:lsi 5:ai 10:s) numele poate fi un sinonim derogator pentru *BeteL, şi însemnînd „Casa
(zeului) celui fals". RJ.w.
BET-DAGON Cebr. b& dăg6n),î. în şesurile din loda, la Sde rA2g 06. 15:41), 2. InA!er, tgunepobalil la
N de rHel€t 06. 19.27). Au e.idit d alte l@ lităţi cu acest nume; Bet-Dagonul cucerit de Sanherib este în
prezent Bet Dagan, în apropiere de Tel Aviv (Z.
BET-!trMOT
Kallai, VT 8, 1958, p. 53 ş.urm.; B. Mazar, IEJ 10, 1960, p- 72). J.U.L
IEI-llAf,AN (Nm. 32:36, etde identiiet d Bet-tktanl 16. 13:27). ldd tcta { ftot p.rte din ■teritoriul dat
seminţiei lui Gad, aţa că se află la E de lorda n. Probabil că a fost un punct de frontieră puter!.i. pe ca
l-.u cGdit gadili (Nm. 32:36) su o a!e @qi!te!t5 pe ce ei au fortifi@t-o (16, 13:2D peltru a & aplF p€ ei
i.t4i !M ti vitele lor, Aşezarea aceasta era situată într-o zonă cu păşuni b@ (Nu. 32:l), d.r eE ir v.le (Ic-
13:27) d d€ aceea era lipsită de siguranţa de care se bucurau cei ce locuidu h deduite diftolo de lotdan.
Ble idd tificata cu localitatea modernă Teîl Iktanu, Ia 12 ktn NE de gura de vărsare a Iordanului.
RJ.W.
BET-HORON. Nsele uui lt dMarit, €re nr' seamnă „casa lui Hauron" (un zeu canaanit al lumii
subpămîntene). Bet-Horonul de Sus Clos. 16:5) este localitatea modernă Beit 'Or al-Foqâ la 617 m dea-
supra nivelului mării, la 16 km NV de Ierusalim, iac Bd-HoMul d. Jo., 16, 16:3, 6re B€it 'Ur al'Ehd, la
400 m deasupra nivelului mării, la 2 km mai departe spre NV. Aceste oraşe au fost construite de Şeera
din tribul lui Efraim (1 Cron. 7:24). Ele făceau parte din teritoriul acestui trib şi una dintre cetăţi a fost
dată faniliei l4ite chelEt oos, 21:22), CetiCt€ aq f6r reconstruite de Solomon (2 Cion. 8:5) şi au fost
ioniftrb{te de efti dup! Exil (ludit 4:+s) Fi de cAtr€ generalul sirian Bacchides (1 Mac. 9:50). Ele
dominau valea Aialonului, prin care trecea unul dintre cele mai inportnte drsui antice dintre .iipia
Mritihi €i regiunea deluroasă. De aceea, în vremurile biblice au trecut multe annate prin aceste cetăţi:
de ex., amoritii şi israeliţii care i-au urmărit sub conducerea lui losua Clos. 10:10-11), filistenii (1 Sara.
13:18) şi armata egipteană a lui Şişac (potrivit inscripţiei sale de la Karnak), sirienii conduşi de Seron
(1 Mac. 3:16, 24) ri de Ni@d (1 Mac, 7ra9), ce a! {Gt .nhdoi infrinţi de Iuda la Bet-Horon, precumşi
romanii sub cod@E lui C6tiu (Joc,, B, 2, 516).
Sanbalat se poate să fi fost născut la Bet-Horon (Nem, 2:10). Ps€udo-Epipnaius, h vi4ile prctu dor,
spune ci Daniel a fost născut în Bet-Horonul de Sus.
BIBLIOGRAFIE. E. Robinson, Biblical Researckes in Palatine, 2,1874, p. 250-253; G. A- Smith,
Historical c.bgrcph! olrne Eoly L@d, 193L, v 24a-2fi, 2a7-292; F. M. Abel, Geographîe de Ui
Palestint, 2, 1938, ,. 274.275. J.T.
BET-IEŞIMOT (ebr. bei hayXimât. „casa pustiuri lot"), un loc în apropiere de ţărmul de NE al Mării
M@tte, b clnpjr Mdbului (Nm. 33:49; E?e.. 25: 9), dat de Moise sinFei lu Ru!€n 06. 13:20). Eusebiu a
plasează" la 16 km SE de Ierihon, iar Jose-phus (VWzr 4. 438) îl menţionează sub numele grec
EesimSth Gocalitatea Khirbet Susimeh din apropiere), cucerit de tribunul roman PJacidus în timpul
revoltei evreilor. Au rămas pînă în zilele noastre o fintînă şi cneE ruire CEll el'AEimh).
N.H.
142

BET-MARCABOT (ebr. biţ hammarkâbâţ, „casa oarelor (de război)"). Localitate din teritoriul lui Si-
mecn (los. 19:5; 1 Crcra. 4:31). Localizarea este incertă, dar întnidt era legata de Ţiclag ţi Horma,
probabil că a fost un punct întărit de pe graniţa Iudeii cu Filistia. Numele sugerează câ aşezarea se
poate să fî fost un arsenal canaanir în timpul cuceririi israelite. Faptul că locuitorii Canaanului au avut
care de război i-a împiedicat pe pedestraşii evrei să ocupe ţara în bnegi@ (Jud, 19),
RJ.rv'
BET-NIMRA. „Casa apei curate" sau „Casa leopar-druf, o .er€ din c.d (Nh 32:36), fijid prcbabd aceeaşi
cu Nimra (Num, 32:3)şiNimrim (îs. 15:6; Ier. 48:34), Potrivit lui Eusebiu, era numită Betam-Naram şi
era situată la 8 km N de Livias. S-ar putea să fie localitatea modernă Teii Nimrirt, lîngâWfcdi Shaîb,
sau Teii Bileibil, din apropiere, la vreo 24 km E de lerihon.
G.W.G'
BET-PEOR (lir 'lhnplul lui Pel), L@tirac din ţinutul deluros din ţara Moabului (Iob. 13:20) sau a
amoriţaor (Deut. 4:46), la E de Iordan, care făcea parte din teritoriul lui Ruben. Cadrul istoric al Deute-
ronomului arată că evreii s-au adunat Ia Muntele PI5ga, tt aprcpi@ de Ber.Per 6 s! prin@s., ul. timele
îndemnuri înainte de a intra în Ţara Promisă (Deut l:29i 4:44.46). Du!6 ce . reFiat pcnm e migranţi
Legea, Moise a murit şi a fost îngropat în apropiere (Deut. 34:5-6). Bet-Peor se poate să fie aproape de
Peor, sau chiar identic cu Peor, unde Balaam a zidit şapte altare (Num.23:28). Num. 25:1-5
menţionează că moa biţii se închinau unui zeu numit Raal Peor (Domnul Peorului). Localizarea este in-
certă. RJ.W.
BBT-9BAN. BRT-SAN. cerat€ situt, ta joncdu. nea importanta a Văii Mzreelului cu Valea Iordanului.
Numele apare In Biblie ca biţ fân (los. 17:11, 16; Jud. 1:27: 1 tdl. 4:12: 1 Crcn, ?29) si biţ 16: \l sa.
3r:lq12; 2 sm. 2r:12l. dd nu lncae hdoi.td că ambele nume se referă la acelaşi loc. Numele este păstrat
In satul Beisân din zilele noastre, lingă care se află Teii el-Hosn, locul cetăţii antice, care a fost excMt
sub onduefu lui c. S. tEher (192119231, A Rowe (1925-1928) şi G. M. Firegerald (1930-1933). Deşi a
fost făcut un sondaj în adîncime, care a arătat că au existat aşezări încă în mileniu) al patrulea ţi o cetate
canaanită importantă în Epoca Timpurie a Bronzului, excavaţiile principale au fost dedicate ultimelor 9
nivele, care se întind din secolul al 14-lea Ld.Cr. pînâ In perioada islamică. O mare parte de timp d€ h
nEeputul asEi perioade Bd S*nut u tot ui, avanpost fortificat al Egiptului, încă în secolul al 15-lea,
Tutroes in menţionează că Bet-Şean se afla în stâpînirea sa (au fost găsiţi acolo scarabei care purtau
numele său), iar în secolul următor una dintre scrisorile de la Amama vorbeşte despre întărituriJe
trimise la garnizoana btt-sa-a-ni din partea Egiptului. Nivelul principal cel mai vechi (IX) probabil că
datează din acest secol (nivelele au fost redatate pe baza succesiunii ceramicii, întrudt datele iniţiale ale
arheo-
Bf,T-FEAN, 'EI-SAN
logilor sa! baat p€ siidn Mi p$n .erte); h acst nild a to6t d@Frit 6 renplu mre dedi@t lui „Mekal,
Domnul (Ba'al) Bet-Şeanului". în templu au fost găsite rămăşiţele unui taur de 3 ani, sacrificat.
(TJERTIE $I DA&URI).
Ni!€lul llII a l6t Elativ lipsit ae imp.tuci, datind de pe la sfîrşituîui sec. al 14-lea, dar în această perioadă
Sethos (EetO 1 a încercat să restaureze stâpînirea Egiptului asupra Asiei care fusese pierduta în mare
trssu5 de ultinn resi <lin di@tia 13, e tn prinul an al .lomiei $l€ el a clldit di. eu Ba, Şean. Aici au fost
găsite două dintre stelele lui regale, una dintre ele menţionînd că el s-a luptat în apropiere ru 'prp
(,EVREJ). Njreld VU (cca *. 13) a cdSlut un templu în care a fost găsită o stelă zugrăvind o zeiţă cu o
co@n6 o doui @ (TASEROT-CARNAIT\4, iar in nivelul vI s f6r d€Np€rit 6 tmpiu sinibi Aet ni!€l
drreazl prcbsbil din s. at 12- ba, dia timpul lui Ramses 111, a cărui statuie a fost găsită aici, iar
descoperirea In cimitirul cetăţii a unor sicrie antropoide de lut, caracteristice "filistenilor, sugerează că
aceştia erau staţionaţi de Ramses ia Bet-Şean ca o garnizoană de mercenari. Israel a sosit în Palestina la
srrta vme dupn a.e. ti Marle, .ar a prinir BeqSenul (IG. 17j11), a @siddt c, .erate ea p@ llt€micn p€nd a
o lreri Oos, 17:16; J!d. 1:27), aşa că a rămas în mîiniduşmane plnă în vremea lui David. Importanţa
cetăţii în vremea aceasta este sugerata de faptul că Biblia vorbeşte despre Bet-Şean „şj flicel. ei" (adi.!,
etele deFndeme). Pe rcnE ld Saul se afla tot în mîinile filistenilor, deoarece trupul Iui saul i ate fii1or
sei au f6t spirEwte F zidriile rctei erEtii de ude lesu lut l(litorn din tab€s Galaad(1 San, 31110, 121.
In nivehl v (.6 s. l rlea Ld.cr,) 5u fct de$ @perite doud rdplq sd (c€l din sl dedicar zdli Rebelh qi
.elSralt dedicat reilei Anrit, tar ItM 6 5u3et0t ci acsre strr tentlcle luiDagon !i Astallm în care filistenii
au expus capul şi armura lui Saul (1 Cron. 10:10: l Sam, 31:rol. Cebrsf tbui. d fi căzut în cele din urmă
în mîinile israeliţilor, în vremea tuj David, i:r sapAtue .u sc la IMin p@ pulire urme materiale din acea
aşezare (nivelul IV), pînă în perioada elenistică (nivelul III). în această vreme se sPu. cl B€t.$dnul d
lnprejuinile sale (,,tot Bei Şeanul", kolbit &'ăn) făcea parte din al cincilea dislrict$€nul", adrnidsnadv al
lui solorcn (r inp, a:12), ilr in rinpd doruiei ld Rob@m O lnp, r4:2s) a l6t crerit de she}onq (rst$Ac).
Cetatea . tcr !!r€ eiatd dir nou ln pdi@d€ elmisticl, su! r!ftle rte sctthopoli ;r Bai 6ruiu a 6cur pane din
rD@-polis.
BIBLIOGRAFIE. A. Rowe, Beth-shdn, 1, The Topog-rcphy ad Hnbry oJBehah@, r93't 2 i, Th. Foul
Canaanite Temples of Beth~shan, 1940; vezi de asenenea c. E.Wrist AJA 45, 1941, p. 4a3485j c, M,
FiOgerald, Beth-shan, 2, ii, 1930; 3, 1931; ANET, p. 242, 249, 253; J. Knudtzon, Die £l-Amama Tafeln
1, 1907, p, 474 S.h,, no. 289, 20.2. 1915. D. 1343 (.=ANET, p. 489); W. F. Albright, „The Smaller
Beth-Shan Stele of sethG I (1309,1290 BC)", ,AJoa 125. 1952, p. 24-32; G. Posener în J. Bottero, Le
Problime d6 tlobr'rq 1954, p. 163 (=,4XAI, t. 2551; C. E. wrl3ll BA 22. 19s9, p. 53.56, 65i (cu priw la
tjcriele .nbp6ide) C. M. Fitz*erald, in ,4OrS, D. lA5.l96j FAIHL, 1,, p. 2u?229,
T.C.M.
143
BET-ŞEMEŞ
BBT-ŞEMEŞ (ebr. b& ionel, „casa (templul) soarelui"), un nume purtat de 4 locuri din Biblie.
1.0 cetate importanta din Iuda (2 trap. 14:11; 2 Cron, 25:2r), pe !t!iF d. N o Dd (b.. 15110), situată într-
o vale din zona deluroasă, orientata spre V, la vreo 24 km V de Ierusalim; controla un diurn care ducea
din podit spre dmpia de coasta. Locul acesta probabil că trebuie identificat cu localitatea modernă TeU
er-Rumeileh, situată în şeaua unui deal la V de fosta aşezare 'Ain Sheros. Excavaţii au fost făcute în
1911-1912 ţi. la o «cară mai largă. în 1928-1932. Locul a fost populat prima oară către sfuşltul Epocii
timpurii a bronzului, cu puţin înainte de 2000 Ld.Cr., ţi a înflorit ca o cetate canaanitâ puternic
fortificata în tot timpul Epodl mijlocii si ttrai a bronzului, atin-gînd apogeul în vremea dominaţiei
egiptene, sub faraonii din dinastia 19. Legăturile cu N stnt indicate de descoperirea în straturile Epocii
tinii a bronzului a unei tăbliţe de lut scrisă cu alfabetul cuneiform de la *Ugarit (Ras Shamra). Sfîrţitul
Epocii bronzului este marcat de cantităţi mari de vase de lut *filistene, indicînd că acest popor, care s-a
aţexat la început de-a lungul coastei, a pătruns mult în interior ţi a devenit rivalul principal al îsraeliţilor
de curînd sosiţi. Cetatea trebuie să fi fost cucerită de israeliţi tn perioada Judecătorilor ţi a fost pusă de-
o parte ca cetate levitica (las. 21:16; 1 Cron. 6:59); este cert că «e afla In mîinQe israeliţilor pe vremea
lui Samuel deoarece aici a fost lăsat chivotul legămîntuhu de către filisteni (1 Sam. 6). Probabil că
David a întărit această cetate In fazele mai avansate ale luptei sale cu filistenii şi este probabil că din
această perioadă datează *ziduiile de cazemată descoperite aici. Există dovezi că cetatea a fost distrusă
tn sec. al 10-lea, probabil de către regele egiptean *Ştşac, care a invadat Iuda tn anul al cincilea al lui
Roboam (1 împ. 14:25-26). Aproximativ la un secol după aceasta, Bet-Şemeş a fost scena unei victorii
mari a lui Ioas, împăratul Israelului, asupra lui Amaţia, împăratul lui Iuda (2 împ. 14:11-13; 2 Cron.
25:21-23). tn timpul domniei lui Ahaî, Bct-Şemeşul, împreună cu alte cetâţi, a fost cucerit din nou de
filisteni (2 Cran. 26:18), dat ei au fost izgoniţi de Tiglat-Palassar m, la care apelase Abaz, fi al cărui
vasal a devenit acum luda. Viaţa în cetate ui perioada monarhiei a fost indicată de descoperirea unei
rafinării pentru ulei de măsline şi a unei instalaţii pentru prelucrarea cuprului; acestea din urmă
existaseră deja în Epoca bronzului. Cetatea era însă tn declin si a fost distrusă complet de Nebucadneţai
bl sec. al 6-lea Ld.Cr.
Probabil că Ir-Şemeş, „cetatea soarelui" {Ios. 19: 41), trebuie identificată cu Bet-Şemeş.
BIBLIOGRAFIE. D. Mackemie, „Excavations at Ain Shem's", Annuoi Report of the Palatine
Exploration ru4 1,1t11, p. 41.94; 2,1912-19$, t. 1.100; s. Grant (şi G. E. Wright), Ain Sfcems
Exeavations, 1-5, r93l-!939; G. !. un8hr, E4EHI, 1, p, 24&253; J. rr Emerton, aoTs, p. 19-206.
2.0 cetate pe graniţa lui lsaliar (Ios. 19:22), de unde canaanitii nu au fost izgoniţi, d au devenit tributari
israeliţilor (Jud. 1:33); probabil că trebuie identificată cu localitatea modernă el-'Abedfyeh, care
domină un vad al Iordanului, la vreo 3 km 5 de Marea Gaiflen.
BlBlloGMFtE, A Saai$lo, Tfi. BM.lort b.-t*wnkah@andNopntdL 1927, p.7l.73, 119f. m.
3.0 cetate fortificată din teritoriul lui Neftali (Ios. 19:38); localizarea este necunoscută, afară de cazul
că este identificată cu 2.
/i. o cdr.li în BSipt (ts. 43:13), dE Fobabil poate fi identificată cu Heliopolis (*ON).
T.GM
BET-ŞI1A tebr.Mţfftrf, „casasalcîmului"). Unoras In apropiere de Abel-Mehola, unde au fugit
madianiţii de Ghedeon (Jud. 7:22). tncă nu a fost identificat cu certitudine.
J.DX».
BET-ŢUR (ebr. beţ să)-). O cetate din Iuda Cos. 15:58) care nu este menţionată în relatarea cuceririi,
dar care a fost ocupată de urmaşii lui *Caleb, fiul lui Heţron (1 Cron. 2:45). A fost fortificată de
Roboam tn mc, al 10-lea (2 Cron. 11:7), a avut oarecare importanţă în vremea lui Neemia (3:16) şi a
fost o cetate strategică fortificată în timpul războaielor Ma-cabeilor(lMac).
Nucle e.te pd5tnt de locd Nolt Blri 6su, dar cetatea antică este reprezentată in zilele noastre de o movilă
din apropiere, Khirbetet-TVibeiqah, la vreo 6 km N de Hebroo. Locul a fost identificat tn 1924. iar in
1931 o expediţie americană condusă de O. R. Seilers ţi W. F. Albright a făcut excavaţii preliminare
care, datorită vremurilor tulburi, nu au fost reluate ptnăin!957.
Locul nua fost putin populat pînă în Epoca medie a bronzului II (cea sec, 19-16 î.d.Cr.); In ultima parte
a perioadei tn care tucsoţii au dominat Palestina şl probabil că lor trebuie să le fie atribuit un sistem de
ziduri masive de apărare pe versanţii movilei. Cînd egiptenii iau izgonit în cele din urmă pe hiesoşi din
Egipt ţi i-au urmărit pînă în Palestina, Bet-Ţur a fost distrus ţi a fost abandonat în mare măsură; este
evident cS a rămas în această stare pînă în Epoca tirzie a bronzului (cea 1550-1200) şi de aceea nu a
opus nici o rezistenţă armatelor lui losua, aţa cum se vede din faptul că lipseşte din naraţiunea cuceririi.
Este evident că israelitii s-au aşezat aici, deoarece în sec. al 12-lea şi al 11-lea cetatea a înflorit, deşi
populaţia se pare că a scăzut către sfîrţitul secolului al 10-lea. Nu a fost scoasă la lumină nici o dovadă
certă cu privire la fortificaţiile lui Roboam, aşa îneît se poate ca el să fi folosit din nou zidurile din
Epoca medie a bronzului ţi se poate să fi avut numai o garnizoană mică aici. Localitatea a fost ocupată
în tot timpul monarhiei, a fost abandonată tn timpul Exilului şi a fost repopulată tn perioada persană,
dar apogeul importantei sale a ajuns să fie în perioada elenistică. în vremea aceea ea a fost o cetate
-garnizoană care controla drumul dintre Ierusalim şi Hebron, ta graniţa dintre ludea şi Idu-meea, şi a
avut un rol important în războaiele Maca-beilor. O fortăreaţă mare a fost descoperită pe vîrful dealului
ţi aici au fost găsite un număr mare de monezi, inclusiv multe ale lui Antioh IV Epiphanes, şi dteva
mîneie de vase de Rhodos, marcate, îndtcEnd că garnizoana avuses soldaţi gred. Portul a cunoscut trei
faste principale, a doua dintre ele fiind datorată probabil lui Iuda Macabeul, care a fortificat cetatea
după ce 1-a tnfrtnt acolo pe Lvsias, adjunctul lui Antioh (1 M.c. 4:26-34, 61), iar a trb fa2! Prcbabil .a
PdL fi atribuită generalului macedonean Bacchides, care a tordfharo h jurd anuld 16r t.d.ci (1 M&
9:52)
144

BETEI,
BIBLIOGRAFIE. O. R. Sellers, The Citadel ofBeth-
ediţie revizuita, 1960, passim. In special p. 150-152; F. M. Abel, GSographie de la Palatine. 2,1938, p.
283; R. W. Funk, EAEHL. 1, p. 263-267.
T.CM.
BETABARA (probabil de la ebr. beţ '"hărâ, m vadului"). Numele acesta este găsit In multe MS. gr.
înloan 1:28 In toc de *^etania dincolo de Ioidan" ţi de aceea cate găsit In unele traduceri. Origene a
preferat acest nume, dar a recunoscut că majoritatea m contemporane nu erau de acord cu el. El dă
etimologia numelui ca rund „casa pregătirii", pe care el a asodat-o cu „pregătirea" lui loan Botezătorul.
în vremea «a, spune el, locul acesta era arătat ca locul botezului lui loan. Probabil că este localitatea
actuală Qasr el-Tfehud, pe malul drept al Iordanului, la E de Icrihon, unde se află o mănăstire a Sf.
loan,
BIBLIOGRAFIE. F. M. Abel, GtogmphU de la Pala-tine, ?" 199a.. p. 264-265.
J.N.B.
BETANIA. 1. Un sat (populaţia actuală: 726) la poalele Muntelui Măslinilor, la vreo 3 km de Ieru-
salim, pe drumul către Ierihon. Este menţionat pentru prima oară In Evanghelii, mai ales ca locul unde
trăiau prietenii iubiţi ai Domnului Isus, Măria, Marta ţi La-zâr; de aici derivă numele modera,
'el-'Azariyeh. Evenimentul cel mai important din istoria Evangheliei caie a avut loc aid este ungerea lui
Isus (Marcu 14:3-9). tn afara Evangheliilor, este Intflnit în prin* cipal tn itinerarii creştine, tradiţii şi
legende.
2. Locul unde boteza loan „dincolo de Iordan" (loan 1:28). Identificarea rămîne incertă. EncS pe vre-
mea lut Origen (cea 250 d.Cr.) era necunoscut (vezi Oommtntary on John 6:40, p, 157, ed. Brooke).
Ori-gene a preferat numele *Betabara, fatructt locul acesta era cunoscut tn zilele sale şi, tn plus, acest
nume poate fi coroborat prin alegorie. Tbtuşi, „Betania" ar trebui acceptată ca o formă mai dificilă.
Menţionarea unui loc care a ajuns necunoscut aut de curfnd este adusă frecvent ca un argument tn
favoarea cunoaşterii Palestinei sec. 1 de către evanghelist sau sursa sa.
J.N.B
BETEL. Identificat de majoritatea cercetătorilor cu THlBeitin, pe drumul de la cumpăna apelor, la 19
km N de Ierusalim. Deşi au fost găsite urme ale unei ocupări mai vechi, se pare că cetatea a fost
întemeiată la începutul Epocii medii a bronzului, tn timpul acestei perioade, Avram ţi-a întins cortul la
E de Betel, unde aziditunaltarpenfru[ahveh(Gen. 12:8). După vizita sa în Egipt, sa întors la acest loc
(Gen. 13:3). Pentru Iacov, Bete! a fost punctul de pornire tn cunoaşterea lui Dumnezeu, care pentru el a
fost „Dumnezeul Bete-lului" (Gen. 31:13; 35:7). Ca urmare a vedeniei lui Iahveb el a numit acest loc
„Casa lui Dumnezeu" (ebr. Mc "3) ţi a ridicat un *stflp de aducere aminte (ebr. mossŞd.Gen. 28:11-22).
La întoarcerea sa din Haran, a fost atras Ia Betel şi acoloa zidit un altar ţi a ridicat un stBp de aducere
aminte, repetînd numele pe care l-a dat mai înainte (Gen. 35:1-15). Probabil că locul
este Burg Benin, la SE de Tfell Beitln, „umărul din Lui" (los. 18:13).
Excavaţiile au scos la lumină rămăşiţe din prima parte a Epocii bronzului, între care un altar („înăl-
ţime") de piatră pe care arheologii susţin că sfat pete de sînge. Această interpretare pare improbabilă,
iar afirmaţia că această piatră a fost înlocuită cu un altar fa Epoca medie a bronzului este de asemenea
dubioasă. Cetatea din Epoca medie a bronzului a fost prosperă, dar a fost distrusă în jur de
15S0I.d.Cr.;pe acelaşi loc au fost construite case de bună calitate către sfflrsitul Epocii bronzului.
Acestea, ta rîhdul lor, au fost jefuite, iar clădirile din Epoca flerului marchează o schimbare culturală
completă, pe care ar-heologlioleagă de cucerirea israelită (los. 12:16; Jud. 1:22-26). Betelul a fost dat
triburilor care descind din loslf care l-au cucerit, ţi anume lui Efraim (1 Cron. 7:28), şi se învecina cu
teritoriul lui Beniamin (los. 18:13). teraeliţii au repopulat eurînd oraşul dîndu-iîn loc de Lui numele pe
care i l-a dat Iacov în urma vedeniei avute (Jud. 1:23). Cînd a fost necesar ca Israel să pedepsească
seminţia lui Beniamin, poporul a cerut călăuzire cu privire la desfăşurarea bătăliei ţi sa închinat la Betel
pentru că „acolo se găsea atunci chivotul legămîntului" (Jud. 20:18-23; 21:1-4). Afost un sanctuar şi în
vremea lui Samuel, care îl vizita In fiecare an (1 Sam. 7:16; 10:3), Urmele materiale din această
perioadă indică o comunitate săracă ţi nesigură de viitor. Aşezarea a fost arsă de două ori, probabil de
către filisteni.
în primii ani ai monarhiei cetatea a prosperat, devenind chiar centrul cultului rival instituit de Iero-
boam, dar condamnat de un om al lui Dumnezeu din Iuda (1 tmp. 12:28-13:32). Abia, împăratul lui
Iuda. a cucerit Betelul (2 Cron. 13:19), ţi se poate ca fiul său,Asa, să fi distrus Betetul (2 Cron. 14:8).
Elisci a Indlnit un grup de „fii ai profeţilor" din Betel, dar ţi nişte băieţi care si-au bătut joc de el (2
fmp. 2:3, 23). Amos a condamnat ritualurile de la sanctuarul împărătesc isnielit(Amos4:4;5:5-6!
7::i3;cf.Osea 10:15), iar leremia a arătat zădărnicia tor (Ier. 48:13). Preotul trimis să-i instruiască pe
coloniştii asirieni din Samaria s-a stabilit Ia Betel (2 împ. 17:28) şi este evident că închinarea a
continuat acolo pînă ctrid los ia, profi tind de slăbiciunea Asiriei, a invadat Israelul ţi a distrus
sanctuarele sale. Nu a fost descoperită nid o rămăşiţă din altarele lui lenoboam; se poate ca ele să fi fost
tn afara oraşului propriu-zis, pe locul altarelor patriarhale, tn sec. al 6-lea î.d.Cr. cetatea a fost distrusă
de foc. Unii evrei întorşi din exil s-au stabilit la Bete! (Neem. 11:31) dar Închinăciunea îţi avea centrul
la Ierusalim (Zah. 7:2-3). Cetatea a crescut în perioada elenistică pînă cînd a fost fortificata de
Bacchides, pe la 160 î.d.Cr, (1 Mac 9:50). După ce Vespasian a cucerit Betelul ta anul 69 d.Cr., a trecut
un timp scurt pînă cînd a fost reconstruit ca un oraţ roman. A continuat să înflorească pînă tn perioada
cuceririi arabe. (*BET- JWEN.)
BIBLIOGRAFIE- W. F. Albright şi J. L. Kelso, „Ţie ExcavationofBethel (1934-60)", AASOR 39,1968;
D. Iu Ndland., "Sdituld Blood ar ErhEl?" pEe 104. 1972, p. 155. Pentru identificarea cu localitatea mo-
dernă Bireh, vezi D. LMngston, WTJ 33, 1970, p. 2044; 34, 1971, p, 39.50; airi.lt! de A" F. p€i@. wrJ
33, t97t, p, 775-7AA,
A,RM.

14S
BETEN
DETEN. o cedre din As€r @n$omtA n l16. 19:25-Localizarea este incertă. Eusebju, In lucrarea sa Onn-
mascicon, o numeşte Betseten ţj o plasează la 8 mile romane E de Ptokmais (Acco), S-ar putea să fie
localibt6 nodm! Abtu! l. E de Mutele camel ,
J.D.D.
EBTESDA. Nurcle ei *dlddtori de la lerularin (Ioan 5:2), nr apbpier de P@na oilori e,ost{ o oarecare
incertitudine în text cu privire la nume ţi la aplicarea lui. Sînt înnlnite nume diferite în diferite ms.;
mulţi cercetători consideră că ortografia cea mai corectă este „Bethzatha" cvsa, jb, tev), dar va, vr,
nasb, neb şi niv acceptă „Betesda". (Deşi „Betsaida" este un nume atestat, este improbabil, din cauza
unor motive de ordin general.) Numele indică fie scăldătoarea, fie o clldire (,Ja sclldlt@E oilof, m).
„Betesda" poate însemna „locul (Ut „casa") îndu-lârii" (aram. b& hesdă), sau Jocul revărsării" (fibr. bit
'eîdd). Această ultimă posibilitate este întărită de faptul că într-un document de la Quroran este înnlnită
o formă de dual (bfiţ efdaţayîn, 3Q1S, 57); se face o referinţă la o scăldătoare (pereche) din apropierea
zonei Templului. Dovada lingvistică este ţi mai interesntn daci avm in vEdere fapbl .: Eebiu dti p.le
rinul de la Bord€u brbcc d6pr€ două scăldători
(perechi) la Betesda. O pereche de Ecâldâtori la N de zona Templului au fost descoperite £n 18S6 la
Biserica Sf. Ana ţi de atunci încoace mulţi le-au identificat cu locul din Ioan 5:2; rămăşiţe ale
pridvoarelor magnifice s !d€. 4 au dlinuir p6te sle. cu t@te aetea! identificarea rămîne incertă; au fost
propuse alte scăld5tori din a.ei{i bni unn €etltori au cosiadat că Scăldătoarea *SiIoam este de asemenea
o posibilitate. Dacă aşa stau lucurile, cuvîntul probatike nu se poate referi la „Poarta Oilor", care se află
în partea de N a zonei Templului; sînt posibile şi alte redări (c/. de ex., NEB).
BIrrlocRAFIE. J. Jereni6, The Rzni-deely aJ ae.i6do, E.T, 1966; A. Dupez, tus uer 16 Di.u Gu&îsseurs,
1970; B. M. Metzger, A Tixcual Commen-rory M the 6re.1 Ne Testomnq 1971, ad ld.; Fr comentarii
obişnuite. D.F.P.
BETiAGHB (ln alm. ,,ld d pui de sndhin"). Un st de p€ Mst€le Mrslinilor, apmpe de dM eu chiar pe
drumul de la Ierihon spre Ierusalim, şi în aDbDift de Bdania (Mat, 21:1; Mdd 11:1; Lua 19:29). Nu se
cunoaşte locul unde era amplasat. Vezi ZPEB, p. 112. J.W.M,
a, b. = Reze@ (cistffil c . h = coltlrile b€zinulu (En ordinea descoperirii)
30m
/■•
0 reconstituire propusă pentru Bazinul Betesda
146
BTBLTA

BETLEEM (ebr. b& (e/iem, „casa pîinii", cuvîntul „pune" fiind folosit în sensul mai larg de „hrană"),
S-a sugerat că lehem, al doilea cuvîht, este de fapt Lakh-mu, o zeitate asiriana; nu există însă nici o
dovadă că acest zeu ar fi fost venerat vreodată în Palestina. în VT există două oraşe cu acest nume ţi în
zilele noastre amîndoua poartă numele arab Bayt Lahm, caie este un echivalent exact al numelui ebraic.
1. Faimoasa cetate a lui David, cum a ajuns să fie numită. Este situată la 9 km S de Ierusalim. Numele
mai vechi a fost Efrata [Gen, 35:19) şi localitatea a fost cunoscută ca Betleemul lui Iuda, sau Betleem
Efrata, pentru a fi deosebita de cealaltă localitate cu acelaşi nume. Mormîntul Rahelei se afla în
apropiere; la Betleem au trăit strămoşii lui David; filistenii au aşezat o garnizoana acolo; Mesia a fost
destinat să fie născut acolo ţi povestirea despre păstori şi magi se concentrează în ;itrul Betleemului.
Betleemul a avut de suferit în sec. at 2-lea d.Cr., din cauza lui Adrian, şi toţi evreii au fost expulzaţi de
acolo; se pare că locul peşterii naşterii a fost uitat timp de două secole, aşa înrît s-ar putea ca Biserica
Naşterii, ridicată de împărăteasa Elena în timpul domniei lui Constantin, să nu marcheze locul corect.
2. Al doilea Betîeem se află în teritoriul lui Za-Dubn qc. 19:1s); 6te la 1r kn Nv de Na@t, Majoritatea
cercetătorilor cred că judecătorul Ibţan (Jud. l2:3) a leuit akl, dd tFdiria .nric! 6te tn tav!.M B€demdui
lui rud!.
DtsUOCRAnE, E4tA! r, p, 193-206. D.F,p.
BETSAIDA. Oraş pe ţărmul de N al Galîleii, tn apropiere de Iordan. Numele este aramaic ţi înseamnă
„casa pescuitului" (dacă se citeşte bit saydff), sau „casa pescarului" (dacă se citeşte bitsayyădă), Tetrar-
hul Filip a reconstruit oraşul şi 1-a numit Iulias, în cinstea Iuliet, fiica lui Augustus. Pliniu ţi Ieronim ne
spun că era la E de Iordan ţi există două localizări posibile, la al-Tell sau Masadiya. (Cele două
localităţi siat aproape una de alta, ultima dintre ele fund mai aproape de ţărm.) Dar în Maieu 6:45
ucenicii au fost trimişi de la E de Iordan la Betsaida, către Capernaum (c/. loan 6:17); de aceea a fost
postulată existenţa unui alt oraş Betsaida, la V de Iordan - localizat poate la Aynal-tabigha. Se susţine
că aceasta a fost Betsaida „Galueii" (loan 12:21), întrudt graniţa politicâa Gali-leii nu putea să treacă la
E de Iordan. Lucrul acesta este improbabil; „Galilea" nu este folosită neapărat în sensul strict politic. O
suburbie a oraşului Iulias, pe malul de V, pare a fi cea mai adecvată supoziţie pe baza textului din
Marcu 6:45; Capemaumul nu era departe de acolo. D.F.P.
BEŢALEEL (ebr. b'sal'el, Jn umbra ocrotirea tui Dumnezeu"), i. Un om din seminţia lui luda, din
familia lui Heţron şi casa lui Caleb, fiul lui Iru, nepotul lui Hui; înzestrat de Dumnezeu ca meşteşugar
iscusit în prelucrarea lemnului, metalului si pietrelor preţioase, a fost însărcinat cu conducerea
lucrărilor pentru construirea cortului întflnirii; e! i-a învăţat de asemenea pe alţi meşteşugari, \fezi
Exod. 31:1-11; 35:30-35. 2, Uri fiu al lui Pahat-Moab, care a fost înduplecat de Ezra să o alunge pe
soţia sa străină CEira 10:30). D.W.G.
BEULA. Gnd Domnul va mîntui S ionul, ţara va primi acest nume simbolic, care înseamnă „Măritată"
(îs. 62:4). Numeie exprimă apropierea relaţiei dintre Sion şi fiii săi (v, 5a) şi restaurarea Sionului pentru
Dumnezeul său (v. Sb'; cf. îs. 49:18; 54:1-6; Osea 2:14-20; în contrast cu Osea 1:2); numele prevesteşte
de asemenea fertilitatea erei mesianice. Domnul va fi ba al, Soţul, Garantul rodniciei, pe baia
neprihănirii (îndftpdlirit (Is. 62:12; Ddt 23:1-t4),
J.A.M.
BIBLIA. Termen derivat din gr. biUia („cărţi"), prin intermediul limbii latine, „Biblia" desemnează
cărţile care sînt recunoscute drept canonice de către Biserica creştină. Cea mai veche folosire creştină a
termenului ta biblia („cărţile") în sensul acesta se spune că este în 2 Clement 14:2 (cea ISO d.Cr.):
„cărţile şi apostolii declară că biserica ... a existat de la început". Cf. Dan. 9:2: „Eu, Daniel, am văzut
din cărţi" (ebr. fcoss'părtm), unde el se referă la culegerea de scrieri profetice din VT. termenul gr.
biblion (al cărui plural este biblia), 6re u .tininutk de la ,ibl6, .aE ildic, orie fet de document scris, dar
original s-a referit la cele scrise pe ?apitu Gr. b,6t6; 4 portui fdi.i4 Bybls, prin caie se importa tn
antichitate papirusul din Egipt).
Un termen sinonim cu ,3ibl>a" este „scrierile" sau "sdipturil€" Gr, hai rraprdi ra sranndtd) si 6e folosit
frecvent în NT pentru a indica documentele VT în totalitate, sau în parte; cf. Mat. 21:42: „N-aţi citit
niciodată în Scripturi?" (ai tais graphais); pasajul paralel din Marcu 12:10 conţine termenul la singular,
efqindu.* la u. nmit rext cirar "o.re n.art cirit locul acesta din Scriptură?" (ten graphen cauten); 2 Tim.
3:15, „sfintele Scripturi" (ca hiera grammata}, v. 16, „toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu" (pa -
sa graphe titeopneustos). în 2 Pet. 3:16, „toate" scrisorile lui Pavel sînt incluse alături de „celelalte
Scripturi" (tos loipas graphas), prin care se înţelegea scrierile VT ţi, probabil, Evangheliile.
vTii NT ' taMdr (de la .bi .drdl 9i iari (de la sr. euangelion') - sînt recunoscute în Coran (Sura 3) ca
revelaţii divine anterioare. VT ebraic este Biblia e-braică. Pentateuhul ebraic este Biblia samariteană.
I. ContrrqtuI tt aurodErer
între creştini, pentru care VT ţi NT constituie împreună Biblia, nu există un acord deplin cu privire la
Mtinutut loi Uele t@ui ale bi*ricii si'iae tru includ în NT 2 Petru, 2 şi 3 loan, Iuda şi Apocalipsa.
Comuniunile romane şi greceşti includ în VT o serie de ce4i tr plu faF de cel€ c@ dcatlie BibLia
ebraică; aceste cărţi adiţionale au format o parte a Sepruagîntei creştine.
D€i €le slnt incle, aEtui d€ lnca @ e! doud cârti, în Biblia Protestantă Engleză completă, Biserica
Anglicană (la fel ca şi Biserica Luterană) urmează ideea lui Ieronim care susţine că aceste cărţi pot fi
citite „ca un exemplu de viaţă ţi pentru învăţarea obieiulor; dar lor nu le Bine autdita@ de . formula
vreo doctrină nouă" (Articolul VI). Alte biserici refotute nu le .ordi dele starut erod. (' APOCRIIE),
Biblia €ti.pianA include 7 ,noh Si .d-
147
BIBIJA
In comunităţile creştine romane, greceşti şi de altă origine, Biblia, împreună cu tradiţia orală 3 bisericii,
într-un oarecare sens, constituia autoritatea supremă, în bisericile Reformei, pe de altă parte. Biblia este
singura autoritate supremă tn probleme de doctrină şi practică. Astfel, Articolul VI al Bisericii
Anglicane afuma: „Sflnta Scriptură conţine toate lucrurile necesare pentru mîntuire: de aceea, ceea ce
nu poate fi citit în ea, ţi nu poate Ci dovedit prin ea, nu trebuie să i se ceară vreunui om să creadă ca
fiind un articol de Crez ţi nu trebuie să fie considerat ca o condiţie sau necesitate pentru mîntulre". în
acelaşi sens Mărturisirea de atdtnţă de Ia Westminster (Westminsur Confosion of Paiih) CI, 2) enumera
cele 39 de cărţi ale VT şi cele 27 ale NT ca fiind „date toate prin inspiraţia lui Dumnezeu, pentru a fi
regula de credinţă şi de viaţă".
n. Cele două Testamente
Cuvtntul „testament' din numele „Vechiul Testament" ţi „Noul Testament", date celor două secţiuni ale
Bibliei, provine prin cuvîntul latin cestamentum, de la gr. diatheke, care în majoritatea cazurilor unde
apare tn Biblia greacă înseamnă „legarrfnt" ţi nu „testament", (n Ier. 31:31 s.urm. este prevestit un nou
legămînt (ebr. b'rfţ, LXX diatheke), care va înlocui legămîntul pe căra Iahveh 1-a făcut cu Israel tn
pustie (cf. Exod. 24:7 ş.urm.}. „Prin faptul că zice: „Un nou legămînt", a mărturisit că cel dintîi este
vechi" ffivr. 8:13). Scriitorii NT văd împlinirea profeţiei despre noul legămînt în rînduiala nouă
inaugurată prin lucrarea lui Cristos; cuvintele Lui de instituire (1 Cor. 11:25) conferă autoritate acestei
interpretări. Prin urmare, cărţile VT stnt numite astfel datorită asocierii lor strînse cu istoria „vechiului
legămtnt", iar cărţile NT poarti acest nume pentru că sînt documentele de temelie pentru „noul
legămînt". Modul în care noi folosim termenul „Vfechtul Tfestament" este cel tntflnît în 2 Cor. 3:14, ,
4a citirea Vechiului Testament", deşi Pavel probabil că se referă la Lege, baia vechiului legămînt, şi nu
întregul volum al Scripturii ebraice. Termenii „Vechiul Testament" (palaia diatheke) şi JNoul
Testament" (latini diatheke), pentru cele două colecţii de cărţi, au intrat tn folosinţa generală a
creştinilor tn ultima parte a sec. al 2-lea; tn Apus, Tfertulhan a tradus dlathske tn latină prin instrumea~
cum (un document legal) şi apoi prin testamentum; acest ultim cuvînt a dăinuit - din nefericire - întrudt
cele două părţi ale Bibliei nu stnt „testamente" în sensul obitndt .l telrBdui.
DI. Vechiul Testament
în Biblia ebraică toate cărţile sînt aranjate în trei secţiuni: Legea (tară), Profeţii (n'bî'îm) şi scrierile
(f'ditr). l€3E opri'd. Potatelnul, i.de circi „cărţi ale lui Moise". Profeţii se împart tn două subdiviziuni -
„Prorocii Vfechf (n'bftm rf'iflnfm), care includ losua, Judecători, Samuel şi împăraţi, şi ,Pro-rodi
Recenţi" (n'bfftn 'ah'rântm), care includ Isaia, Ieremia, Ezechiel şi „Cartea celor Doisprezece Proroci".
Scrierile conţin restul cărţilor ■ mai înlti Psalmii, Proverbele şi Iov, apot cele cinei „Suluri" (m*gi[lâţ),
şi anume Ctntarea Cîntărilor, Rut, Pltngerile, Eclesiasnil şi Estera; ţi, tn fine, Daniel, Ezra-Neemia şi
CtonicUe. Numărul total al cărţilor socotite tn mod tradiţional este 24, dar aceste 24 de cărţi corespund
exact cu socoteala noastră de 39, tntnicît în calculul nostru Prorocii Mici stnt socotiţi ca 12 cărţi, iar
Samuel,
împăiaţi, Crainici şi Ezra-Neemia formează fiecare cîte două cărţi. în antichitate au existat alte moduri
de socotire a aceloraşi 24 de cărţi; într-un cai [atestat de Josephus), numărul total a fost redus la 22; In
altul (cunoscut de Ieronint), a fost ridicat la 27.
Originea aranjării cărţilor tn Biblia ebraică nu poate fi descoperită; Împărţirea tn trei secţiuni se crede
că ar corespunde cucele trei etape în care cărţile au primit recunoaşterea canonică, dar nu exista nici o
dovadă directă pentru acest fapt (*CANONUL VECHllrUrl TlSrArrCMT),
în doc cărţile Stnt aranjate potrivit cu similaritatea subiectului. Pentateuhul este urmat de cărţile
istorice, acestea stnt urmate de cărţile poetice ţi de înţelepciune, iar acestea stnt urmate de profeţi.
Aceasta este ordinea, care tn esenţa ei, este perpetuată (prin Vulgata) ta majoritatea ediţiilor creştine ale
Bibliei- En unele privinţe ordinea aceasta este mal fidelă dectt Biblia ebraică în ce priveşte ordinea
cronologică a conţinutului naraţiunilor; de exemplu. Rut apare imediat după Judecători (tntrudt
relatează lucruri care s-au irstîmplat „în zilele dtid conduceau judecătorii*1)» iar lucrarea Cronicarului
apare în ordinea Cronici, Ezra, Neemia.
împărţirea în trei secţiuni a Bibliei ebraice este reflectată In cuvintele din Luca 24:44 („Legea lui Moise
... prooroci... psalmi"); de obkei NT vorbeşte despre „Lege şi prooiod" (vezi Mat. 5:17, etc.), sau
.Jvîoise şi prooroci" (Luca 16:29, etc.).
Revelaţia divină pe care o cuprinde VT a fost comunicată tn două moduri principale - prin lucrări
mrEle ri Fin Nvini. prcfetie. AeE d,ou! hodui ale revelaţiei sînt legate tn mod indisolubil. Lucrările de
îndurare şi judecată prin care Dumnezeul Israelului S-a făcut cunoscut poporului legămîntului Său nu
ar fi transmis poporului mesajul adecvat dacă nu ar fi fost interpretate de profeţi - „purtătorii de cuvînt"
ai Iul Dumnezeu, care au primit ţi comunicat cuvtntul Lui. De exemplu, evenimentele Exodului nu ar fi
dobîndit o semnificaţie perpetuă pentru israeliţi dacă Moise nu le-ar fi spus că tn toate aceste
evenimente Dumnezeul părinţilor lor acţiona pentru izbăvirea lor conform promisiunilor Lui din
vechime. Pe de altă parte, cuvintele lui Moise ar fi fost fără rod dacă nu ar fi fost confirmate de
evenimentele Exodului. Putem compara tn mod asemănător rolul important pe care la avut Samuel în
timpul ameninţării filistenilor, sau rolul marilor profeţi din sec. al 8-lea atunci dud Asiria spulbera totul
In calea sa, sau rolul lui Ieremia şt Ezechiel tfnd regatul lui Iuda s-a sfirşit, şi aşa mai departe.
Această întrepătrundere în VT a lucrărilor măreţe cu cuvintele profetice, explică de ce istoria şi profeţia
sînt Întreţesute tntr-o asemenea măsură pe toate paginile VT; nu încape îndoială că înţelegerea acestui
fapt a fost factorul care i-a determinat pe evrei să includă principalele cărţi istorice alături de profeţi
Dar scrierile VT nu numai că redau această revelaţie progresiva bilaterală a lui Dumnezeu, ci VT redă
în acelaşi timp răspunsul oamenilor la revelaţia lui Dumnezeu - un răspuns care uneori este supus, dar
prea adesea nesupus: un răspuns exprimat alît în fapte ctt si în cuvinte. în această redare în VT a
răspunsului oamenilor cărora le-a vorbit Dumnezeu, NT găseşte învăţături practice pentru creştini; cu
privire la răzvrătirea izraeliţilor în pustie şi cu privire la dezastrele care au urmat, Pavel a scris: „Aceste
lucruri
14B

BIBTJA

li s-au întîmplat ca să ne slujească drept pilde ţi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au
venit (JIrţiturile veacurilor" (1 Cor. 10:11).
în ce priveşte locul său în Biblia creştină, VT are un caracter pregătitor: ceea ce Ie-a spus
„Dumnezeu ... părinţilor noştri prin prooroci" a aşteptat împlinirea în cuvrntul care Ja sfirsitul acestor
zile" sau, „în aceste iile de pe urmă" ne-a fost vorbit „prin Fiul" (8w. i;i ş.uim.).Tbtuşi,VTa fost Biblia
pe care apostolii şi alţi predicatori ai Evangheliei din zilele de început ale creştinismului au luat-o cu ei
cind L-au proclamat pe [nu ca Mesia, Trimisul lui Dumnezeu, Domnul ţi Mui-tuitoiul: ei au găsit In VT
o mărturie clară despre Cristos (!oan 5:39) ţi o expunere dară a planului de mtntuire prin credinţa în El
(Rom. 3:21; 2 Tim. 3:15). tn privinţa modulul de folosire a VT, ei au avut autoritatea ţi exemplul lui
Cristos însuşi; si Biserica, de atunci încoace, a procedat bine eîn'd a urinat precedentul stabilit de El ţi
de apostolii Săi ţi a recunoscut VT ca ţi Scriptură creştină. „Ceea ce a fost todispen-«abil pentru
Răscumpărătorul trebuie să fie întotdeauna indispensabil ţi pentru cei răscumpăraţi" (G. A.Smith).
IV. Noul Testament
NT ţi VT sfat în aceeaşi relaţie ca ţi împlinirea ţi promisiunea. Dacă VT relatează ceea ce Dumnezeu „a
vorbit în vechime părinţilor noştri", NT redă cuvtntul fina) pe care El 1-a rostit prin Piu! Său, tn care a
fost însumată, confirmată ţi depăşită toată revelaţia anterioară. Lucrările măreţe ale revelaţiei VT
culminează cu lucrarea răscumpărătoare a lui Cristos; cuvintele profeţilor VT îţi găsesc împlinirea tn
El, Dar el nu numai că încununează revelaţia lui Dumnezeu pentru om: El este de asemenea răspunsul
perfect al omului pentru Dumnezeu - marele preot ţi apostolul mărturisirii noastre (Evr. 3:1). Dacă VT
serie mărturia celor care au văzut ziua lui Cristos mai înainte ca aceasta să răsară, NT scrie mărturia
celor care L-au văzut ţi L-au auzit tn zilele cînd era în trup, a celor care au ajuns sâ cunoască şi să
proclame semnificaţia venirii Lui mai plenar, prin puterea Duhului, după învierea din morţi.
NT a fost acceptat de marea majoritate a creştinilor, în ultimii 1600 de ani, ca fund alcătuit din 27 de
cărţi. Aceste 27 de cărţi se încadrează tn mod natural în 4 secţiuni: (a) cele patru Evanghelii, (b) Faptele
Apostolilor, (c) 21 de epistole scrise de apostoli ţi „bărbaţi apostolici", (d) Apocalipsa. Această ordine
nu numai că este logică, dar este în linii mari ţi o ordine cronologica în ce priveşte tematica do-
cumentelor; totuşi, nu este ordinea în care au fost scrise cărţile.
Primele cărţi ale NT care au fost scrise au fost Epistolele timpurii ale lui Pavel, Acestea (împreună,
poate, cu Epistola lui lacov) au fost scrise între anii48 ţi 60 d.Cr, mai devreme dedt cea mai veche
Evanghelie. Cele patru Evanghelii aparţin deceniilor dintre 60 fi 100, ţi tot în aceste decenii pot fi
datate toate (mu aproape toate) celelalte scrieri ale NT. în timp ce scrierea cărţilor VT s-a întins pe o
perioadă de peste 1.000 de ani, cărţile NT au fost scrise tn curs de un secol.
Scrierile NT nu au fost adunate laolaltă în forma pe care o cunoaştem noi imediat după ce au fost
scrise. La început *Evaghelîile individuale au avut o existenţă locală independentă, în comunităţile
pentru
care au fost compuse iniţial. Pe la începutul secolului al 2-lea, însă, ele au fost adunate laolaltă şi au
început să circule ca un set de patru cărţi. Cind s-a întîmplat aceasta, * Faptele a fost despărţită de
Evanghelia după Luca, cu care alcătuise o lucrare unitară tn două volume, ţi a inaugurat o carieră
proprie, nu lipsită de importanţă.
Epirtolel€ lui Pavd au f6t p5ftlc la trplt dc comunităţile sau persoanele cărora le-au fost trimise. Dar
există dovezi care sugerează că spre sfîrşitul sec. 1 scrierile care au dăinuit au început să fie adunate
Sntr-o colecţie de scrieri Pauline - care au circulat repede la biserici- mai întîi o colecţie de 10, ţi la
scurtă vreme după aceea, o colecţie mai mare, de 13, mărită prin includerea celor 3 epistole 'pastorale.
în cadrul colecţiei pauline se pare că epistolele nu au fost aranjate în ordine cronologică, ci tn ordinea
descrescîndâ a lungimii. Acest principiu poate fi observat în ordinea găsită în majoritatea ediţiilor NT
din zilele noastre: scrisorile către biserici vin înaintea celor către persm inaivi.lEle, i.r in cdnl a€tor
slbdivniuli stnt aranjate în aşa fel îneît cea mai lungă este prima ţi cea mai scurtă este ultima. (Singura
abatere de la această schemă este Epistola către Galateni, care vine înainte de Efeseni, deşi Efeseni este
puţin mai lungă.)
Data fiind colecţia de Evanghelii ţi de scrieri Pauline, Faptele Apostolilor a servit ca o legătură Intre
ele, ţi avem astfel începutul 'Canonului NT aţa cum £1 cunoaştem noi. Biserica primară, care a
moştenit Biblia ebraică (sau versiunea greacă a LXX) drept Scriptură sacră, nu a aşteptat mult pînă la
punerea scrierilor evanghelice ţi apostolice alături de Lege ţi Proroci, folosindu-le pentru propagarea ţi
apărarea Evangheliei, precum ţi pentru închinăciunea creştină. Astfel, Iustin Martirul, pe la jumătatea
sec. al 2-lea, descrie cum creştinii, în întrunirile lor de duminica citeau „amintirile apostolilor sau
scrierile profeţilor" (Apology 1. 67). Prin urmare, era normal ca atund cînd creştinismul s-a râspîndit la
popoarele care vorbeau alte limbi dedt greaca, NT să fie tradus din greacă în limbile respective, pentru
beneficiul noilor convertiţi. Pînă în anul 200 d.Cr. a existat o traducere latină ţi una siriacă a NT, iar în
secolul următor a fost f|dtiC o uadudir în linta 6pr6.
V. Mesajul Biblici
Biblia a avut, şi continuă să aibă, un rol important în istoria civilizaţiei. Multe limbi au ajuns să fie
scrise pentru prima dată tocmai pentru ca Biblia, în întregime sau în parte, să poată fi tradusă în formă
scrisă, Şi acesta este doar un exemplu minor cu privire la misiunea civilizatoare a Bibliei în lume.
Misiunea civilizatoare este efectul direct al mesajului central al Bibliei. Ar putea părea surprinzător să
vorbim despre un mesaj central într-o colecţie de scrieri care reflectă istoria civilizaţiei din Orientul A?
rcpiat l! des de .lteE nilenl. C! t€te ac6tea, există un mesaj central şi tocmai recunoaşterea acestui fapt a
făcut ca Biblia să fie tratată ca o carte, ţi nu ca o simplă colecţie de cărţi - la fel cum termenul grec
biblia CtCărţi"), la plural, a devenit termenul latin biblia Ccartea"), Ia singular.
Mesajul central al Bibliei este istoria mîntuirii, şi pe tot parcursul celor doua testamente pot fi observate
trei fire ale acestei povestiri în curs de desfăşurare: Aducătorul mîntuirii, calea mfatuirii ţi moştenitorii
mîntuirii. Am p*utea reformula acest me-
149
BIBI,TA
saj în termenii ideii legămîntutui; am putea spune că nsjd entld al Bibliei ete l€rahlinrl lui Dm-ne/eu cu
oamenii, si cele trei fire stnt Mediatorul legămîntuhii, temeiul legămîntului ţi poporul legă-r$tului
Dm*u lButi 6te r/nntuitorur poporurui Slu; El 6te cel c4 @nfrnl lesarintul lndurnrii d ei. Aducătorul
mîntuirii, Mediatorul legămîtitului, este Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Calea mîntuirii, temeiul
Jegâmîntului, este harul lui Dumnezeu, cate cm de la poponn Stu M ra.pc reF@ntat pritr credinţă si
supunere. Moştenitorii mîntuirii, poporul legămîntului, este Israelul lui Dumnezeu, Biserica lui
Dumnezeu.
Continuitatea dintre poporul legămîntului din VT ţi NT 6te nelarl p6h cititorul ft<t!@ilor Bibliei în
limba noastră, deoarece „biserică" este un cuvînt în exclusivitate nou-testamental, şi cititorul se
gîndeşte în eod 6@ la ce ce a lnceput !l p€i6da Nt Dar cititorul Bibliei arselti nu @ @r)lhonat o u cwlnt
nmi cînd întîlnea ekklesia în NT- el întilnîse deja termenul acesta în Lxx. ca unul dintre cuvintele
folosite penFu a dsie LRlul e ,adlm@" lui hhveh. Desigur, cuvîntul are un sens nou ţi mai deplin în NT.
IsE a rps: ,,Eu bi ziai Bi*ria M@ (Mat 16r1a), deoarece oamenii din vechiul legămînt trebuiau să
moară împreună cu El. ca să învie împreună cu El la o viaţa nouă - o viaţă nouă în care restricţiile
naţionale au dispărut. Dar Cristos oferă în Sine însuţi continuita@ vibl, dinft vechiul Isla€l Ei el no\ tar
urmaţii Săi credincioşi erau în acelaşi timp rămăşiţa credincioasă a vechiului Israel ţi nucleul noului
Israel. Dotuul slujitor d FFrd slq rlujitor u6c el€ do!| lbsrarcnte (rBIsENcA: rtsRAlLlt! LUI DUM -
NEZEU).
Mesajul Bibliei este mesajul lui Dumnezeu pentru om, comunicat „în multe rinduri şi în multe chipuri"
CEvr. 1:1) ţi, în fine, întrupat în Cristos, Astfel, „autoritatea Sfintei Scripturi, motivul pentru care ar
trebui crezută şi ascultată, nu depinde de mărturia vreunui om sau biserici, ci depinde numai de
Dumnezeu (care 6te adevsrur b54D, autorut ei; si de .ceea leblie primita, pentru cS este Cuvîntul lui
Dumnezeu" (WeSt-minster Confession ofFăith, 1.4) ('BIBLICĂ, CRITICA; "CANONUI NOUI"UI
TESTAMENT ICANONUL I/E. CHruLUI I€STAMENT; rTR-ADUCERI Al.E BIBLIEII
TINSPIIIATIE: .]NIIRPRITAREA (BIBICi)i 'UM, BA'UL APOCNFELOR, l,GCHruLUI
TESMMEN'N NOlrLUl TESTAMEM; TREVELATIA| TSCRIPT'UMi rTEXI! gI IERSIUMJ
BIBLIOGRAFIE. B, F. Westcott, The Bible in the Churcft, 1896; H, H. Rowley (ed.), A- Companion to
the Bible*, 1963; B. B. Warfield, The Inspiration and Authotuy oJ th. BibL, 1944; A. RiclEd$n si w
Schweitzer (edO, Biblical Authority for Today, 1951; C, H. Dodd, A@rding to tfic Sc.ipturo, 1952; H.
H. Rryley, The Unirt ol the Bit'le, L953; F. F. Bl@, IrE BooksandtheParchments, 19S3; A. M.
Chirgwin, The Bihle in world Evongdnn, r4; J. 3ri8hr, fte (in& dom of Aod in BibL ona cnmh, 19ss; J.
K s. Rei4 Thc AuthonE of rne Bibt, r9s7i s. H. H@ke, nlrnd ddon?aa, 796r: Thccnnbnds. Hitoty aJthe
Bible, 13, 1963-19701 J. Bd, lh. Bible in the Modem World, 1973.
F.F.B.
BIBCA, CRIIIC"I. critica biblicA 6te apli€Ea la sdidile biblice a ansitor tehni.i folGire FnEu
examinarea multor genuri de literatură, cu scopul de a stabili pe cît posibil formularea lor originală,
modul ţi data compunerii acestora, sursele, autorii, şi aşa mai departe.
I. Critica de text
Critica de text este disciplina care încearcă să restaureze formularea originală a unul document, cînd
aceasta a fost alterată în cursul copierii sau recopierii. Chiar $ cu rctod€Ie nod€m de tir5rire, mde di -
zuiri reperate făcute de mai mulţi cititori reduc la minim numărul de erori, nu se întîmplă adesea ca
materialul tipărit să reproducă în cel mai mic detaliu exemplarul original. înainte de inventarea tiparului
a fost mult mai uţor să se strecoare erori la copiere, cînd fiecare exemplar trebuia scris cu mtna. Cînd sa
păsnat Mtrugisul orbhal al autorului, ftrne pi,! tilor pot fi corectate prin comparare cu originalul. Dar
chd oriainard a disprtut + dpiil€ exEtente se <lee sebesc între ele în diferite detalii, formularea originală
poate fi 6l@s@ir! nsai prini-o studiu atet i prin @npara@ a6te a copiild. In a.@tE sit@tie s @ lnftbEri
d pnvie la obiceiuile <le copire ale qu @pist @recare cu pnvi!€ l. aprcpi@e u depărtarea unei anumite
copii faţă de original, trebrie ahte rn v.d€re tipuil€ d€ er nhdhite el Mi frecvent. Critica de text nu este o
tehnică ce poate fi învăţata peste noapte, experienţa în acest domeniu vine numai în urma studiului şi
practicii îndelungate, d6j un (!@t|tori * pare cA au u talenr spei.l de a descoperi textul original, chiar ţi
atund cînd copiile erdst€nte @(in f@rt. mdte nodl6dn.
fntrucît nu s-a păstrat nici un document original C.protograf) al vreunei cârti din Biblie, critica de text
are s rcl inFi.nt ln rndiul biblic. Mateialul o €e lwar: diiicii texnnui biblic iklude N nlmi ltEl:uri* .le
cErlilor di! siblie h linbile oliginl€, ci şi traduceri antice în alte limbi sau citate biblice în ltqdrile altor
autori artici. ln!,rdt 6te inporlant s! nabilin .rEdibilitate uui rext mi tnaie d€ a tr* La studie@ lui cntica
d€ text a frst nmit "rjtn? inferioară", ca şi cînd ar fj reprezentat un nivel inferior ţi un stadiu timpuriu în
structura examinării critice. Pentru alte detalii despre critica de text biblică, vezi
n. Critica literară
Pentru a fi deosebită de critica de text sau „inferioară", critica literară a documentelor a fost cunoscuta
în trecut sub numele de critică „superioară", deoarece reprezenta stadiile superioare din structura
criticii, care nu puteau fi dezvoltate pînâ cînd nu au fost stabilite mai întîi nivelele inferioara ale criticii
de text. Expresia „critică superioară" a fost aplicată pentru prima dată la literatura biblică de către J. G.
Eichhom, in preIata la . dou €diti€ a lucd.ii sle (old ?tsrament Imroduction 1787): „Aro fost nevoit să
depun un eton f@rre Mre lnr'u doMiu nebordar pL, h prezent, pentru investigarea constituţiei interne a
cărliLor individuale ale NI .u .jutonr crittcii $!€rio* - un nume care nu este nou pentru umanişti". Prin
„constituţia Internă" a unei cărţi el a înţeles structura clr.tii imlEir studid swlor folcite de auror si modul
în care aceste surse au fost utilizate sad com-
1S0

biEE de .l. &6t ultim sper al *udirlui 6e nmit de obicei „critica sursei". Critica literară a documen telor
include de asemenea întrebări cu privire la data $ia!n d cu privirc Ia .ud.
Critid 'wi poate 6 tEota c! s gnd inalt de certitudine dnd o sursa documentară a lucrării sa păstrat alături
de lucrarea pentru scrierea căreia a fost folosită. Aşa stau lucrurile în VT cu cănile Cronicilor. Printre
sursele proeminente ale Cronicilor au fost cărţile lui Samuel şi împăraţi, şi înrrucft acestea s-au păstrat,
putem trage concluzii destul de ferme cu privire la folosirea lor de către Cronicar. în NT se crede că
Evanghelia după Marcu a fost sursa principală pentru celelalte doua Evanghelii sinoptice; ţi aici sursa
s-a păstrat alături de lucrările ulterioare care au încorporat o mare parte din ea, aşa îticît putem studia
no<lul h 6 Maiei d Lua au lolGit scriea lui Marcu.
Cînd sursele nu mai exista, critica sursei este mult rat brEdl. De e'@pll! dacl ele paEI EEnglretii sie
noastre - în forma lor separată - ar dispare, şi dacă ar trebui să ne bazăm pe Diatasaron-xH lui Tatian - o
compilaţie care a dezmembrat conţinutul Evangheliilor si 1-a ţesut din nou într-o naraţiune continuă -
ar fi imp6ilil 5A rectiNin cele paEu Evan€lerii pe baza lui. Am putea recunoaşte cu certitudine că Dia-
tessaran-vl nu este o lucrare unitară şi poate că nu ar fi dificil să facem distincţie între materialul din
Evanth.li! dupl I@ g din cd din lErslEliile simpti.e rntrpoFt !t e, da! or n inposibil 6l deilcin cele trei
naraţiuni sinoptice, cu atît mai mult cu cît o mare orrt a @tgirluld le 6te comu ra rdte $ei su la două
dintre ele. Cu o situaţie de genul acesta sîntem confruntaţi în critica sursei Pentateuhului Este ge neral
acceptat faptul că la baza Pentateuhului, aţa cum a avem noi, se află mai multe surse, dar care sînt
aceste surse, cane este data scrierii lor şi relaţia dintre ele, cum şi dnd au fost folosite în forma finală a
Pentateuhului - toate acestea sînt întrebări la care cercetătorii dau răspunsuri diferite, în zilele noastre
mi nult dedt la lffeputd a. al 20l@.
critedne de datae a wi lur5ri ..tie sht h parte interne, în parte externe. Dacă o lucrate este ciad su d4l o
a*oriiate dedibil, ii @rc poate fi datata se referă la ea, putem conchide că a fost compusă înainte de
data citării. S-ar putea referi la evenimente care pot fi datate pe baza altor documente; astfel, unde părţi
ale VT pot fi datate datorită refetirior Eote la lcMre su irid€ne din istolia egipteana sau mesopotamiană.
Desigur, cărţile se pot data singure; astfel, unele cărţi profetice din VT indică anul în care a fost rostită
o anumită proorocie, sau domnitorii în timpul cărora a prorocit un proroc oarecare. Pe măsură ce istoria
Orientului Apropiat antic 6te ,gstituitl L tot tui re deraliu d*ire tor mai posibil să plasăm o lucrare
antică în cadrul istoric adecvat.
El@ennn Pt€aidiv din pDEia bibli.a, tnsr, im plicl aruit Pt€aidivno<lifclri ale .rir.riilor obi$uite de
datare. A interpreta toate prezicerile împlinite ca şi vatkinia ex eventu nu este o tratare critică. Cînd
încercăm să datăm o prorocie autentică, trebuie să o considerăm mai veche decît evenimentele pe care
le reia, dd nu mi klE d€cit ebjmntele d6pre care spune că au avut deja loc, sau despre care presupune că
ar constitui un cadrul istoric. Pe această bază ar trebui să datăm prorocia luiNaum înainte de
BtBLlCi, CRITICA
căderea Ninivei, în 612 Î.d.Cr., pe caie o prevesteşte, dar mai ttrziu decît căderea Tebei, în 663 î.d.Cr.,
la care se referă ca la un eveniment trecut (Naum 3:8 ş.urm.). Data exactă a scrierii, în acest interval de
jumătate de secol, trebuie stabilită printr-o examinare ar€nrs a dvint€lor foLcite i p.inEs €lcul al pro.
babilităţilor.
Critica literară a *Pentateuhului este de importanţă fundamentală pentru critica literară a VT. Isoria
modernă a criticii Pentateuhului începe cu lucrările Ini H- D. witd (1711) d J. Aihc (1753), @!e au
remarcat două surse documentare în prima parte a Pentateuhului, folosind ca şi criteriu folosirea alter-
mtivi s nmlor divire lanreh si llohin (t/6hfn)- J. G. Eichhorn {1780) a corelat variaţiile stilistice cu
a@lia baate E distiblne. n$Elor divine. ?€st stadiu preliminar în critica sursei a fost urmat de analiza
Pentateuhului împărţit într-un număr mai mare de sirati mi nici (a G.da6, 179?, si J. s. vad, 1802-1805).
Aceasta, la rîndul ei, a fost urmată de „ipoteza suplimentară" (H. Ewald, 1843), care a con sidmt ca 6e
srba de u deuent d€ bazd (,,Elo hist), conpletat ae cireva ddmene @i s.ure. H, Hupteld (18s3) a dirtiB
doue sLe s€ra.ate carc folosesc amîndouă numele divin "t-IUhbn în Genesa (sursele au fost cunoscute
ulterior sub numele „P" ţi ,3"). Acestea două, împreună cu sursa Iahvistă (I) şi Deuternomici (D), au
cmtidit cel€ Fu slN principale care de atunci încoace au fost general recu'leute h aEliza d()lrll@tali a
Pe.tat€uhului.
la amlia pu UrerarA . fGt adrugat u rc! criteriu decătre o generaţie nouă de critici (dintre care se
remarcă J. Wellhausen, 1876-1877). Sursele documentare au fost corelate cu istoria religioasă a Is-
raelului într-un mod atît de convingător încît teoria Ili wellbren a lci adopEte de mjoribtea cs,
cetătorilor VT. Creşterea considerabilă a cunoştinţelor d6pE isto.ia Eligi6d ii litdda a Ori.ntdd Aprcpiat,
ln sF.ial o prjvireii la p€n6da 2000-a00 id.C! ,, a ss ra lMi.n defici€nrele rsriei lui wellhaen, dar dintre
teoriile rivale care au fost propuse nici una nu re blff, de a.ceptaH lalg6 de c.re s-a bucqar clndva
welhasianisnd. r€6ul sa durat de la surle pu litdE la istoria continG, care @pI M loc tot Mi inFnnt in
riata hnelului
în ce priveşte NT, o problemă critică dominantă în studiul Evdshetiilor a constituit-o legrnue ainr€
EElgh€l]n€ sinogti.e. Cel fti lnemar pas haitrte a fost făcut cînd C. Lachmann (1835) a susţinut că E
%IgIeDa aupE Marcu 6te c€ nai kh€ dinr€ EEane[ile sinoptie $ ca a f6t lol6ir, de celelalB două. Critica
sursei pentru a Patra Evanghelie (cf. R. Bultmann, E.T, 1971) nu s-a dovedit convingătoare; critica
acestei Evanghelii s-a centrat în jurul caracterului ei istoric, în jurul scopului, datei ţi autorului ei
(,EVANGHELI|. 'IOAN. EVANCHELI,{ DUPAI.
qc@b de la nibinS€a a luj E c. Bau (1331) i5 .olqilo. s5i, a cor€loi lpistol.le lui Pavel cu isrolia vechea
bisicii interpretaE lntru cadru sinilar cu cel e&s h filozona istoriei a lui tlesel. In ce pnvqste .area
iiotunii Pai€l (dinft ale cr{i Episrole au f6t E$eute alientice n'lmi Romni 1 qi 2 coridi şi GalatenQ a fost
prezentat în opoziţie netă faţă de partida iudaiaatoaie a lui Petru; scrierile mai tîrzii ale NT (in speial
F.peL ApGtoLiloo reflat o .onbire a .elor doG Fzitii opr, Cririca lui W: C. E. Ma.en (13m) . f6t si mi
radiaE si a ftEr roaie
151
BTALIG^' CAITICA
Epistolele Iul Pavel ca ţi pneudoepigrafe. Poziţia lui a
fost în general respinsă; poziţia Şcolii de la Tubingen a fott supusa unor critici aspre (ta Anglia s-au
remarcat J. B. Lightfoot, B. F. Westeott ţi W. Sanday) si a fost modificată substanţial, dar influenţa ei
poate fi urmărită în studiul NT pînâ în zilele noastre.
Dl. Critica formei ?1 tradiţiei
în timp ce ţcolîle principale de critică a sursei biblice au avut un interes predominant literar, alţii au
insistat asupra importanţei determinării preistoriei orale a surselor scrise şi asupra clasificării
materialului sursei In „formele" sau categoriile adecvate de naraţiuni, cuvtntări, etc,
în VT această abordare s-a dovedit deosebit de rodnka mai ales pentru studiul 'Psalmilor; clasifi carea
lor în funcţie de tipurile principale (Gattimgen), inspedaldeH.Gunkel(1904), încarc fiecare tip este
corelat cu un anumit cadru de viaţa - a contribuit cel mai mult la înţelegerea Psaltirii în sec. al 20-lea.
Recent din Scandinavia am fost confruntaţi cu o tendinţă mai radicala la adresa principiilor de bază ale
criticii claskeaVT, şi anume „metoda traditio-isDorică" a lui l. Engnell şi a „Şcolii de la Uppsala".
Această metodă lasă loc mai mult pentru transmiterea orală, în paralel cu sursele documentare, ţi pune
accentul pe credibilitatea mare a materialului transmis pe cale orali,
CrftL. fom.i h NT a fct aplkad iits$*v la Evanghelii taceptad cu anul 1919. Prin clasificarea
materialului din Evanghelii după creiteriul „formei" s-a încercat o depăşire a surselor documentare
postulate aşa îneît să se poată contura starea tradiţiei în etapa pre-literară. Atît naraţiunile cît ţi
cuvtntarile au fost clasificate după „forma" lor; dar o asemenea clasificare aruncă prea putină lumină
asupra istori-dtătii unei anumite mtimplâri sau cuvîntări. Asocierea obişnuită a criticii formei cu o
estimate foarte sceptică a credibilităţii istorice a Evangheliilor în cete mai multe cazuri nu se datorează
criticii formei în sine d poziţiei teologice ale multor critici ale formei. O mare pane a criticii formei s-a
străduit sS stabilească un cadru de viaţă pentru diferitele secţiuni din tradiţia Evangheliilor ţi acest
cadru este descoperit de obicei în Închinarea ţi mărturia Bisericii primare. Dar un cadru de un anumit
gen din Biserica primară nu exclude neapărat un cadru original din propovăduirea lui Isus. Critica
formei aplicată la Evanghelii ne aminteşte de lipsurile analizei literare atunci cînd încearcă sa explice
singură alcătuirea lor ţi subliniază faptul că nici un nivel de tradiţie evanghelică, oridt de mult am
merge înapoi în timp, nu zugrăveşte un alt Isus decît pe Mesia trimis de Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu.
Un obiectiv major ta zilele noastre este stabilirea prin mijloace critice, dacă este posibil, a continuităţii
dintre cele mai vechi forme ale tradiţiei si personalitatea istorică Isus.
IV. Critica redactării
Se poate ca autorul unei cărţi biblice să fi primit material transmis pe calea tradiţiei, dar el nu 1-a
reprodus exact aşa cum 1-a primit. Bl nu a fost doar un simplu rransmiţător; el a fost un autor care a
avut propriul său mod de viaţă ţi opiniile sale şi de aceea el a prezentat materialul în conformitate cu
acestea. Studiul propriei sale contribuţii la aceasta lucrare face obiectul criticii redactării.
De exemplu, cărţile tosua, Judecători, Samuel ţi împăraţi conţin mult material vechi, dintre care o parte
a fost practic contemporan cu evenimentele relatate. Dar aceste cărţi, în forma lor actuală, constituie o
colecţie istorică continuă, compilată sub influenţa reformei lui Iosîa ţi încheiată pe la 562 S.d.Cr. De
asemenea, □ mare parte a tradiţiei primite de cronicar ne-a fost păstrată ta cărţi separate, ta Samuel şi
împăraţi; se poate ca et să fi folosit ţi alte surse care nu ne mai sînt accesibile. Dar el a lăsat o amprentă
caracteristică asupra întregului material scris de eL ta mod asemănător, în Evanghelii putem face
distincţie între tradiţia primită de evanghelist! (dintre care. o mare parte este comună pentru doi sau
treO ţi lucrarea distinctivă a fiecăruia dintre cei patru. în timp ce critica tradiţiei Evangheliilor se ocupă
ta mare măsură de „redescoperirea învăţăturilor lui IsuS", critica redactării se ocupă de „redescoperirea
învăţăturilor e-vangheliştilor".
BIBLIOGRAFIE. W. R. Smith, T7l« Old Testament in tke Jewish Churck2, 1892; T. K. Cheyne,
Fowtdtrs of QTdTfcstamenc Criticism, 1983; C.H.Dodd,^^ Testament Studia, 1953; idem, More New
Testament Stu-âies, 1968; J. ttaox. Criticism and Faith, 1953; P. E. Kahte, The Cairo Gtnixa*, 1959; I.
Engnell, „Metho-dological Aspecte of Old Testament Studies", VT SuppJ. 7, 1959, p. 13 ş.urm.; R.
Bultmana, Tke For-mulation ofGospe! TYadition, E. T., 1963; G.E. Ladd, TTie New "testament and
Criticism, 1967; N. Perrin, Rediscovering the Tkachmg ofJesus, 1967; idem, What isRedaction
Criticism?. 1970; J. Rohde, Rediscowring theliachingoftheEvangdists, E.T. 1968;K.Koch, The Crowth
cf the BiMieal Tradirion, E. T. 1969; W. C. Kittame[,TheNewTestament;TheHistoryofInterpreta-tion of
its Probtans, E.T. 1972; H. Harris, The Ttlbingen Schooi, 1975; G. W. Anderson Ced.), Tradition and
Iarap.*ation, 1979; I. lL M.shlll (ed.), Ne» Tixta-mentlnterpretatian, 1977.
AF.B.
BICI, BICIUIRE. Termenii aceştia redau mai multe cuvinte ebr., şi gr. 1. Termenul eti. biqqoreţ, tradus
în Lev. 19:20 Jă fîe pedepsiţi, biciuiţi". Termenul ebr., însă, exprimă ideea de investigaţie, şi alte
traduceri o r€dau: ,,sl ft ftLlll o aeL6,'.
2.Cuvtatulebr.i'(îtCIoT5:21; îs. 10:26, ete.),io"«t 0qs.23:13), „bici", este folosit în general ta sens meta -
foric.
3. Termenul gr. mastigoo (Mat. 10:17; loan 19:1, etc.), mastim (Fapt. 22:25), „a biciui"; phragdloo,
derivat de la lat.yfogdfo (Mat. 27:26; Marcu 15:15). Biciuirea din Mat 27:26; Marcu 15:15 era o etapă
preliminară în executarea sentinţei de "crucificare; biciuirea propusă în Luca 23:16,22 (paideuo) şi dusă
la îndeplinire în loan 19:1 a precedat sentinţa la moarte şi se poate să fi fost intenţionată ca opedeapsă
mai blbidă. \fezi desenul de pe pagina următoare,
J.D.D F.F.B.
BUUTBRII $I PTETRE PRETToA$E. in w.
murile biblice, la fel ca ta zilele noastre, diferite tipuri de bijuterii erau purtate şi preţuite atît de bărbaţi
tit
152

fliduri romane, care avtau la aţpete bUe de plumb sau bucăţi de oase
şl de femei (Exod. 11:2: &, 3:18-21), Bijuteriile erau datetn dar (Gen. 24:22.53) ţi erau o pradă de
război importantă (2 Cron. 20:25). Ele reprezentau o formă de bogăţie, in special înainte de folosirea
monedelor (2 Cran. 21:3), ţi erau folosite ca un standard de valoare (kwr 28:16; Prov. 3:15; Apoc.
21:11). între diferitele tipuri de bijuterii folosite găsim că stat menţionate brăţări pentru mîini (Gen.
24:22,30,47; Ezec 16:11), podoabe pentru glezne (îs. 3:18, 20), lân-
tiţoatepurtatelagît(Gen.41:42;c/Luca. 15:8, unde cele xece monede de argint se poate să fi fose prinse
împreună pe un fir pentru a forma un lănţişor), coroane (Zah. 9:16; aici poporul Domnului este com-
parat cu bijuterii strălucitoare dintr-o coroană), cercei (Gen. 24:22), mele de purtat în nas (te, 3:21) şi
inele de Frtt F d.s!t (ca. 41:42: !st. a:10; LMd 15: 22). Acestea puteau fi confecţionate din aur, argint
sau din alte metale (Exod. 3:22).
Era cunoscut un număr considerabil de pietre preţioase şi semipreţioase care erau folosite pentru
bijuterii. Au fost descoperite sigilii purttnd inscripţii şi care erau confecţionate din comalinS,
caloedoniu, ja*P, agat, onix, cuarţ transparent (cristal de stfncg), hematit, jad, opal si arnettst (D.
Diringer, „Seals", în DOTT, p. 218-226). Pietrele erau preţuite pentru raritatea, frumuseţea ţi
durabilitatea lor. Nu erau folosite metodele modeme de făţuire; în schimb, pietrele erau rotunjite ţi
şlefuite, ţi adesea erau gravate sau sculptate.
în general oamenii din antichitate erau mai familiarizaţi cu pietrele semipreţioase dectt cu cele pre-
ţioase, întrudt multe specii de pietre preţioase pot fi întflnite într-o varietate de culori şi, întrudt nu
fusese elaborată tacă o terminologie ştiinţifica, identificarea diferitelor pietre menţionate în Biblie nu
este întotdeauna simplă şi, m unele cazuri putem doar ghid sensul termenilor folosiţi. Etimologia nu
este de mare ajutor deoarece rădăcina multor cuvinte înseamnă doar „sclipitor", „strălucitor" sau ceva
asemănător. Lista de mai jos este batată pe traducerea engleză vsfl
AgM ţ™, Exod. 28:19; 39:12) probabil că a fost agatul modern, un tip de cuarţ translucid cu straturi de
diferite culori, sau poate că a fost onixul, care este
EIJUTBRII 'I PTETRE PRE'I]OAsE
foarte asemănător. în îs. 54:12; Ezec 27:16 (kadfcorf) se poate sS fie vorba despre o piatră roşie, poate
carbuncul, jasp roţu (NEB) sau rubin (J3) (vezi şi £160.27:16, unde Symmachus traduce
karchedonion, ,.arbl|mtl. P6tru rdtul dlr Arc. 21119 (vs& tev), vezi Caloedonlu.
Cuvîntul alabastru (atabastron, Maieu 14:3 = Mat. 26:7; Luca 7:37), a fost la început forma neutră a
adjectivul ui alabastros, ţi a fost folosit pentru a indica un vas de alabastru cu un gft lung, folosit pentru
păstrarea parfumului, girul vasului tund rupt arunci cînd era folosit parfumul. Cuvîntul a ajuns să fie
folosit pentru a indica flacoane de această formă, indiferent din ce material erau confecţionate.
Alabastrul din ettliitt€ @ o hrietate de dbonat de c.lciu for mat prin depozitarea treptată dintr-o soluţie
apoasă, la tutfei o d stalactitdeFdtaMle; alabastrul modem $lut'E o piatră mai moale, o varietate de gips
(sulfat de calciu).
Ametfotul (ahîămâ, Exod. 28:19; 39:12) era piatra bine-cunoscută cu acest nume, o varietate purpurie
de cuarţ cristalin transparent, (neh n traduce cu jasp" ţi 11 identifică cu o piatră egipteană.) Termenul
apare şi în Apoc. 21:20 (amethystos, numit astfel deoarece se credea că previne intoxicaţiile).
Berilul QmrStf, Exod. 28:20; 39:13; Cînt. 5:14; Ed, 1:16: 1O:9; 2a:B: D.n. 10:6) da .giat q Spania
(Tturţfş) ţi probabil că era topazul spaniol auriu, cunoscut în lumea antică sub numele de hri-solit. în
Apoc. 21:20 Qberyllm) este vorba despre berilul verde obişnuit.
c.tb$.ul (td-..4.! Exod. 28:17i 39:10! bo-f-qaţ, Ezec. 26:13) probabil că a fost o piatră verde, dacă ţinem
seamă de traducerea uw „smarald" Cwna-ragdos) tn textele din Exodul; s-ar putea să fie vorba de
feldspatul verde (NEB). (Carbuncutul modem este o piatră roşie.) în îs. 54:12 ţ'eqdah) este vorba de o
piatră roşie, dacă ţinem seamă de derivarea de la qădah, „a aprinde", şi s-ar putea să fie granat.
Pentru carneol (sau „comalină") vezi Snrdiu, mai jos.
Calcedonlul (chalkedon, Apoc. 21:19. NEB; SSV „agat") se crede de obicei că era o piatră verde,
întrucît Pliniu s-a referit la smarald ţi jasp ca fiind calcedoniu (din CaL€donia, ln Aeia Mi.O. tsdiitorn !
Ed6i folosesc acest cuvînt pentru diferite tipuri de cuarţ translucid, inclusiv pentru agat, onix, comalină
şi cnsopnts.)
Crisolltul {chrysolithos, Apoc. 21:20) este termnul dtic Fntru topaz Salb@ (fluoer& tr t d. aluminiu)
sau cuarţ galben. (De observat că crisolitul este echivalent cu topazul modem, şi viceversa.) Pentru
Ezec. 1:16; 10:9; 28:13, nsv, vezi Berii, mai sus. Pentru Exod. 28:17, NEB, vezi Topaz.
Crlsoprazul (chrysaprasos, Apoc. 21:20) este in zilele noastre o formă de calcedoniu de culoare verde
ca mărul, dar identificarea de aici este incertă. Numele sugerează o varietate de nuanţă aurie.
Coralul (la'nidţ, Iov28:18; Ezec. 27:16) arputea să fie coralul negru sau roţu. Desigur, nu este o piatră
preţioasă tn sensul strict al cuvîntului, întrudt este scheletul a nenumăraţi polipi marini minusculi. Ter-
menul raWţ apare de asemenea în Prov. 24:7, tm, dar probabil că ar trebui să citim ramâţ, „înalt", vsr
traduce termenulp'nfnfm cu „coral" în Plîn. 4:7, unde se menţionează o piatră roşie oarecare (vezi
Perlă, mai jos).
1E3
BUUmRn pr pETrE PnETIOASB
Referiri tn Vechiul Testament (pietre preţioase de pe pieptarul Marţului Preot]
Exod. 28:17-20 = 39:10-13 = Ezec. 28:13 {omite nr. 7-9)
TM LXX VSR NEB NEB GNB NIV ROM*
1. 'odxm sardion sardius salam sard rubin rubin sardonix
2. p*4a topazion topaz crisolit topaz topaz topaz topaz
3, băreqel smaragdos carbunc feldspat carbuncu granat berii smarald
ul verde l
4. liBpek antrax smarald granat violet smarald smarald turcoaz rubin
5. sapptr sappheiros safir lapis lazuli safir safir safir safir
6, yăft°! iaspis diamand iad diamant diamant smarald diamant
dm
7. leXem ligyrion hiacint turcoaz hiacint turcoaz hiacint opal
8. !'b6 achates agat agat rubin agat agat agat
9, amethystoî ametist iaspis ametist ametist ametist ametist
'dhlSmă
10. tarSÎ chrysoliyto berii topaz berii berii crisolit crisolit
s
11, Soham berylUon onix camelian berii camelia onîx onix
n
I2,yai"peh onychion iaspis iaspis verde iaspis iaspis iaspis iaspis

Alte referiri din Vechiul Testament

VSR NEB JB GN8 NIV ROM*

x'feSfcfţ Iov 28:17 atidâ cristal sticlă cristal cristal diamant
fă'mâţ Iov 28:18 coral coral negru coral coral coral mărgean
Prav. 24:7
TM
Ezec.
27:16
găbSs Iov 28:18 crisatal alabastru cristal cristal iaspis cristal
pcn.in.tm Iov 28:18 perle coral roşu perle rubine rubine mărgărita
re
Plîn. 4:7 coral coral coral rubine mărgean
rămuros
Piov.3:15et giuvaem coral roşu perle giuvaeru rubine mărgărita
c. ri ri re
ka4k64 îs. 54:12 agat iaspis roşu rubine rubine rubine rubin
(nrg.carbunc
ul)
Ezec. agat iaspis roţu rubine rubine rubine agat
27:16
'eqdah îs. 54:12 carbunc granat cristal nestemat nestemate
ul e
(mg, piatră sliâlucito
arc
înfocată)
qerah Ezec. 1:22 cristal gheaţă cristal cristal gheaţă cristal

Ref.rltl h Noul T€tm.nt AIe. 2r:rr-2o (Sr.)

1. iaspis iaspis (VSR, NEB. GKB. NIV, TNT,

ROM) - diamant (JB)
2. swh.it6 s6r (vs& cNB, Nrv, lNT, RoM) - lapis bzuli
(NEB, JB)
3. chollo.tor aaat (vs& cr,rB) - caleloniu NrB, NIv, TtrT, RoM) -
trlt@ (Jl)
4. tnoraad8 sar.ld (\,6& NEB, cNB, Nw, TNr, qisral
RoM) - (JB)
5. sordonyx onix (VSR, GNB - soidonix RoM) - AGAT (JB)
(NEB, NIV, TNT, I
6. sdtdion @helif O6n, cNa, NI9 , coftlnn - abi! - srdiu {rrT, RoM)
(NEB) (JB)
7, cl1rytalithB brislit (vs& NEB, NIv, TNr, 4oM) . .u!4 auiu (JB) - c@4 ralb.n
(CM)
6. h&yilos berii (VSR, NEB, GNB, NIV, TNT,
ROM) - malachit (JB)
9, rbp@ih blaz OrSR, Nll, GN3, JB, NIv,
TN!T, ROM)
10. .h)lop66 hlnopEz (vBR" NEB, NIV, TNt, RoM) - sMrald (JB) - oLeddniu
(cNB)
11. ryIli4th6 iacint (vsR, Nw, TNr, ROM) - tll]@G ,[EB, cNB) . $ft
(JB)
12. lme.n)stG .mtLt (lE& NEB, cNB, JB, Nw' TNT,
RoM)
Giuvaieruri, pietre preţioase ţi s&nipreţioase, aţa cum sini redate în ctteva traduceri aie Bibliei.
154

arguel
Cristalul fgăbET Iov 28:16a) este o substanţa translucida (ff. 'eigăbiî, .grindină") dar G. R. Driver crede
că este vorba de gips (cf, NEB .alabastru"). Cuvîntul i'taSHţ („cristal", Iov 28:17, va) era folosit în
lumea antică nu numai pentru cristalul de sfîncă (cuarţ cristalin pur ţi transparent) ci şi pentru orice
substanţă dură, transparenta ţi incoloră. S-ar putea săfie vorba de sticlă. Termenui qerah (Ezec. 1:22)
este tradus în altă parte „brumă" sau „gheaţă". în Apoc. 4:6; 21:11; 23:1 (fcrystdlon, kryaaUixo) se
poate traduce gheaţă sau cristal de stîncă.
Diamantul [yăfi°lâm, Exod. 28:18; 39:11; Ezec. 28:13) nu este identificat cu certitudine. Diamantul
modern probabil că nu a fost cunoscut în vremea VT, întrucît prima referire la diamant se pare să-i
aparţină lui Manilius (secolul 1 d.Cr.). Probabil că este vorba de o piatră albă, opacă (poate fi filinit sau
piatră de lună); G. R. Driver sugerează jadeită sau nefrită (cf. N€r), ln 16. 17:1 (j.mt) 6te rcrba de
adaMnt s! piatra de şlefuit, o forma de corindon (cea mai dură substanţă cunoscută, cu excepţia
diamantului) (vezi şjEmc. 3:9; Zah. 7:12).
Snurdrld (ndFel, Er6d. 28.r3i 39:11; rezi !i !d. 27116, unde dilgili detlrori @nsid€re cn textul este
incert) se poate să fi fost o piatră verde la fel ca ţi smaraldul modern, dar dacă avem în vedere
traducerea UK (anthrax, „cărbune aprins"), unii cercetători preferă granitul purpuriu almandin (NEB).
Apoc. 4:3 (smaragdinns') şi 21:9 (smaragdos) se referă la smaraldul verde.
P61t! sttdl, Ezi cdrtat,
De obicei se crede că hiacintul (lefem. Exod. 2a:19; 39:12) r a6t o pnfin galb€D!. c. R. DriE preferă o
piatră albastră cum este turcoazul (ni-b). In NT hiacintul (hyakinchos, Apoc. 21:20) este o piatră
albastră, acuamarin (o varietate albastră de berii), safir sau turcoaz). (Hlacintu] modem este complet
diferit.) Numele a fost folosit pentru a indica o culoare albastră (în greaca clasică substantivul însemna
„zambila"), ca în Apoc. 9:17 (.hyakinthinas'), unde vsn îl explică în adnotări prin „hiacint" iar în textul
propriu-zis îl redă prin .^afîr".
Jaspul (yăjepeh, Exod. 28:28; 39:13; Ezec. 28: 13) 6ie o plEl vsrd€ traElud.ut. ln A!€. 4:3; 21:11,18-19
(i'ospis), s^ar putea să fie vorba de cuarţ verde. în 21:11 referirea la cristal sugerează că este vorba de o
piatră transparentă.
Pentru Lapislazuri (lazurit) vezi Safir.
Onixul (Soham, Gen. 2:12; Exod. 25:7; 28:8, 20; 35:9, 27; 39:4 13; 1 rc@ 29:2i rd 2a:16: Ed. 28:13) a
fost identificat cu o piatră verde (c/ ux „berii" în unele dintre aceste versete) sau cu onixul (.sat
tEtrdlcid d rtrtui a.sE si .lbe). cuvirul înseamnă „unghia" si piatra a fost numită astfel datorită înfăţlsăsii
sale. S, R. Driver preferă cameolul roşu. Pentru Apoc. 21:20, vezi Sardonix, mai jos.
Perla (jnărgfoitartd) este găsită în VT în Iov 26: 18 igăbU) VA, iar vsr redă „cristal". în vsft cuvîntul
„perla" traduce termenul p'ntntm din Iov 28:18b (va „rubine"). Acelaşi cuvînt ebr, apare în Prov. 3:15;
8:11; 20:15; 31:10 şi Plîn. 4:7 (unii cercetători îl acceptă si printr-o modificare în Ps. 45:14). în toate
aceste cazuri va traduce „rubine" iar vsr traduce „btj u-terii" sau „pietre scumpe", cu excepţia textului
din Plîn. 4:7 unde foloseşte „coral". BDB preferă „corali" (cf. NEB), dar E. Burrows (JTS 42, 1941, p.
53-64) argumentează că acest cuvînt înseamnă de fapt
BUUTERJT 9I PTEIRT PRTTIOASE
„perle" dar poate fi folosit şi în sensul generic de „bijuterii". Unger's Bible Dickonary (1957. p. 742)
susalad c i6b uba d€ p€rlele rcz din Marea Rogie si această idee ar soluţiona şi dificultatea din Plîn.
4:7, $de 6re indicar, o piratrA r.€iaticr.
Nu încape îndoială că în NT margariies înseamnă „perlă". Perlele sînt menţionate ca podoabe femeieşti
(1Tin. 2;9, ud€ stt daprobaiej apa. 17:4) Fi @ m6rfui (Mat. 13;45 t,lm,Ap€. 1ar12, 16), Ponil, Noului
Ierusalim sînt făcute fiecare dintr-o singură terli llure su poate din sidel (Ape. 2r:21). Gperăţia cerurilor
se aseamănă cu o perlă scumpă pe care un on 6!ta s! o oblind h shnnbul a tot e are (Mai. 13:45 q.lm,
DacS aven in vEde€ &ftqn, 6te puFn plob€bil ci le@st pnda e refdA la faptul cA Itu CrisG lsi d, viala
p€nN oamni d6i Crisre însuşi este exemplul suprem de renunţare totală de dragul împărăţiei). Pe de altă
parte, a prezenta mesajul creştin unot oameni care refuză să-1 aprecieze este la fel de absurd ca şi cum
ai arunca perle înaintea poEiror (Mat. 7:6j .J. D;dd.he 9. 5, ude anmada lui Cristos este folosită pentru a
justifica excluderea celor n€boMti de la Mae DoMuiui.
Rubinul este găsit în va ca traducere a termenului p'nMm în şase locuri (vezi Perlă, mai sus). VR tra -
duce termenul kadkod cu „rubin" în îs. 54:12 şi Ezec, 27:16 (wi aaat, tui ss).
s36r Gopp&, Exod. 24:10; 2a:14: 39:11; Id 28:6; Ont. 5:14; îs. 54:11; Plîn.4:7;Ezec. 1:26; 10:1; 23:13)
a iost nljmle antic d lazritdli, o piare albastru închis cu fulgi aurii de pirite de fier (cf. ,,pdber de aul',
Iov 2a:6). D€spre lazuit 6te rcrba !i ln Ape. 21:19 (sdpth.ird) , sadrd modm (ce rindd albah) da pre
pufin cunet h dti.hitate. Poiru Apo.. 9lZ RSV E2i lllacht, Mi sus.
Sdd]ll (@6, Exod. 23:17; 29:10; Ea. 2a: 13) a fost în mod cert o piatră roşie (de la 'ădarn, „a fi ro$u1,
prcbebil agan! po.tealiu hodeh to lorn$ de €fr.rhi; cJ Ea, 23:13,vsr), adicr, o fonn, d€ cuarţ maro închis
sau roşu. Este menţionat de asemenea în Apoc. 21:20 (sardicts) şi este piatra sardinâ din Apd. 4:3
Gardind)j vsr si NEB radu in anb€le locuri „cornalină".
s$dodxd Gardon)c, A!oc. 21:20; vr, Na, vsR „onix") este în terminologia modernă o formă de agat cu
straturi maro şi albe; potrivit cu LSJ, în antichitate piatra era numită „onix" atunci cînd fondul închis la
culoare era doar striat sau pătat cu alb, şi piatra era numită „sardonix" atunci cînd diferitele culori erau
aranjate în straturi.
îbpaaul (!ifCd, Ercd, 23:17: 39.10; I@ 2a:19j Ea. 2a:13) d. o piat galbene, prbabil tu4 galb€n *! disolit
(o vanerai€ de !€ridot g.lben palid); cf. Ezec. 1:16; 10:9; 28:13, NEB (tarîff). Acelaşi termen este
înfîlnit şi în Apoc. 22:20 (wpazian).
Cea mai completă listă de pietre din VT este dată ln dsieE piepbnnli Mrelui pr€ot (Exod, 23:17. 2q
derim rep€tai! h 39:1013)- P€ pieptar @u patru rînduri de dte trei pietre şi pe fiecare piatră era gravat
numele unuia dintre cele douăsprezece triburi ale lui Israel. Autorii de mai tîrziu care au scris comen -
tarii la w au codderai el€ douisp@e pi@ ca simboluri pentru cele douăsprezece luni ale anului sau p6tu
rlllm€re zodiacdui (Philo, vit. Mo' 2. r24 i.lm,: J6.,, 4nt. 3.136), darete inpGibn si sEbilin o asemenea
corelaţie. Unii cercetători au rearanjat
155
auuTtRn fl PlETna PRETIOATB
ordinea pietrelor in tm pe baza traducerii LXX, dar aceasta procedură este dubioasă.
O versiune abreviată a aceleiaşi liste de pietre este găsită în Ezec. 28:13, o descriere a veşmîntului
regelui Tirului dnd, potrivit imaginii poetice folosite aici, se afla în Eden, grădina lui Dumnezeu. Stnt
menţionate noul dintre pietre ţi stnt omise hiacintul, agatul ţi ametjstul. în versiunea lxx a acestui
verset, însă, este dată lista completa de douăsprezece pietre.
0 listă de douăsprezece pietre este dată în Apoc. 21:19 ţ.urm. ca decoraţii ale temeliilor noului Ieru-
salim. Este clar că această descriere se bazează pe îs. 54:11 ţ.urm. (vezi ţi Tbbit 13:16-18), Numărul
doisprezece este un număr semnificativ pentru Ioan ţi au fost făcute diferite încercări de a stabili dacă
cele douăsprezece pietre au vreun înţeles special. Este probabil că forma vedeniei a fost influenţată de
descrierea celor douăsprezece pietre de pe pieptarul marelui preot; teologii au încercat să stablieascS o
legătură mai strtnsă între cele două liste de pietre, dardacă avem In vedere dificultăţile de traducere din
ebr. în gr, ţi faptul că Ioan după toate probabilităţile, nu a citat ad literam din Exod., este foarte
îndoielnic că putem spune mai mult decft că Ioan a fost influenţat In genera] de descrirerea din Exodul.
R. H. Charles {ICC, ad. Ioc.) a preluat simbolismul semnelor zodiacului menţionat mai sus si susţine ca
pietrele reprezintă aceste semne aranjate exact în ordine inversă faţă de direcţia în care trece soarele
prin zodiac, arădnd în felul acesta că noul Ierusalim ţi creştinismul nu au nici o legătura cu acele religii
care venerează soarele; această teorie nu este plauzibila (T. F. Glas-son. JtS n.s. 26, 197s, D. 95.roo).
Elre p..ibil o pietrele, la fel ca ţi cele douăsprezece porţi ale cetăţii, să simbolizeze triburile lui Israel
(A. M. Farrer, A Rtbîrthoflmages, 1949, p. 216 ţ.urm.), dar şi în cazul acesta este imposibil să facem o
identificare convingătoare a pietrelor cu triburile individuale, in lumina textului din 21:14 probabil că
are o greutate mai mare sugestia că pietrele reprezintă pe cei doisprezece apostoli ţi în acest caz este
clar că nu trebuie încercată o identificare individuala. In simbolismul acesta nu încape îndoială că în
noul Ierusalim vedem împlinirea prorodei VT despre cetatea perfectă a lui Dumnezeu Cn care îţi au
locul sfinţii din vechiul si din noul lqtu!|t. (.MrNERn $t MBTAI.E, rpottoArE.)
BDUocRAnE, H. $tQuirin& sudholi Anhie 38, 1954, p. 193-213; G. R- Quirin&Driq, HDF, p, 497,5o0t
J, S. Hlrq lrtos 4, 1962-3, p, 49-33: t 1963.5, p, 40-62; U. Jart, ST 24, X97O, p. 150-181; RAC, 4, p.
505-S35; C. Aldred, Jewds qfthe Pharaom, 1971; N. Hiliyer, „Precious Stones in the Apocalypse",
NIDNTT 3, p. 3t5i 393,
I.H.M.
BILHA (ebr. bUhăft). 1, O servitoare din familia lui Laban, dată Rahelei Ia căsătorie; ea a născut lui
lacov pe Dan ţi Neftali în locul stăpînei sale (Gen. 29:29 ţ.urm.). Teoriile care pleacă de la premisa că
„fiii lui Israel" nu au existat de fapt niciodată ca o singură familie trebuie să presupună că expresia „fiii
Bilhei" axe un înţeles special; de ex. Sreuernagel (urmat de Bumey, Judges, pp. cvi ţ.urm., cx n,) îi
identifică cu „triburi canaanite care s-au amalgamat cu triburile Rahelei"; în scrierile biblice nu există
nici un factor comun cu privire la Dan şi Neftali care să sprijine o
asemenea ipoteză. 2.0 aşezare din ţinutul lui Simeon, 1 Cron. 4:29; în Ios, 19:3 este scrisă băldh iar în
los. 15:29 ba^lâh, localizarea este necunoscută.
J.P,UI
B1NE. Cuvîntu! ebraic este tâb („plăcut", „vesel", „agreabil"}, indicînd în principal ceea ce satisface
simţurile ţi, prin asociere, ceva ce dă satisfacţie estetică sau morală. LXx traduce de obicei tăi prin
agathos, cuvîntul grec obişnuit care înseamnă „bine", ca o calitate fizică sau morală, iar uneori prin
kalas [lit. „frumos", „minunat"; de aîd vine în greaca biblică ţi în cea clasica sensul de „nobil",
„onorabil", „admirabil'1, „demn"). NT reproduce acest sens prin faptul că foloseşte cele două adjective
ca echivalente (azi de q. Ron 7:12.21), Pel, baar F lnq foloseşte substantivul agathosyne pentru
bunătatea creştină, punînd un accent specia] pe facerea de bine (Rd[f6'I. 15:14; Grl, s:22; Ef6, 5:9: 2
&6, t:t!). El foloseşte de asemenea di restotes („bunătate") pentru bunătatea îndurătoare a lui
Dumnezeu (Rom. 2:4; 11:22).
Elementul comun din înţelesul cuvîntului „bine" în multe dintre aplicaţiile pe care le are în orice
limba1 este elementul de aprobare, fie pentru valoarea inerentă, fie pentru efectul beneficial, fie pentru
amîn-două. Nu există nimic distinctiv cu privire la diferitele Sensuri ne-morale pe care le foloseşte
Biblia cînd spune că unele lucruri sînt „bune" (de ex., „folositor", cum este sarea. Mat. 5:13; Luca
14:34; „de calitate înaltă", cum este aurul, Gen. 2:12, sau vitele. Gen. 41:26; „productiv", cum sînt
pomii, Mat. 7:17, pă-mîntul Luca 8:9 etc). Dar conceptul biblic de bine moral şi spiritual este profund
teologic ţi este in contrast puternic cu concepţia antropocentrică despre bunătate, dezvoltată de greci ţi
de gîndîtorii de mai tîrziu care au urmat tradiţia greacă. Această concepţie biblică va fi analizată în
continuare.
a. Dumnezeu este bun: deoarece El este perfect din punct de vedere moral şi extraordinar de generos.
Recunoaşterea faptului că este bun stă la temelia tuturor concepţiilor biblice cu privire la bunătatea
morală, fn Scriptură „binele" nu este o calitate abstractă, nici un ideal uman secular; „binele", mai întîi
de toate ţi mai presus de orice, arată ce este Dumnezeu CEI este bun, Ps. 100:5, j.a.) iar apoi arată ce
tace El, ce creează, ce porunceşte, ce dă şi, în fine, arată ce aprobă El în vieţile creaturilor Sale. Aceasta
nu înseamnă că scriitorii biblici îl evaluează pe Dumnezeu în termenii unui concept aprioric de
bunătate ci, dimpotrivă, înseamnă că în urma contemplării gloriei supreme a perfecţiunilor lui
Dumnezeu ei folosesc pentru El un cuvînt obişnuit pentru a arata valoarea. Fădnd aceasta, însă, ei au
dat acelui cuvînt o profunzim nour, !i de6lR bilele h t€lmil lui Dmnezeu, nu invers, fn consecinţă,
poziţia biblică este că, ţi numai Dumnezeu singur, este bun cu desâvîrşire (Marcu 10:18 şi textele
paralele; vezi 8. B. Warfield, ThePenonOTut Work of Christ, 1950, p. 149ş.unnO; £1 este arbitrul
ţijudecătorul, El este norma şi standardul pentru bunătatea creaturilor. Omul este bun şi lucrurile sînt
bune în măsura în care se conformează voii iui Dumnezeu. Prin urmare, vai de aceia care inversează
scara divină de valori, numind bine ceea ce Dumnezeu numeşte rău, şi invers (ls. 5:20).
156
BII{E

!n VT bunătatea lui Dumnezeu este invocată frecvent ca o temă de laudă ţi ca un argument £n

rugăciune (cf. 2 Cran. 30:18; Ps. B6:5). Bunătatea Lui se vede în binele pe care ti face (Ps. 119:68), în
activitatea binefăcătoare a Duhului Său bun (Neem. 9:20; Ps, 143: 10), în generozitatea Sa cosmică
multilaterală (Ps. 145:9); demnă de remarcat este bunătatea Sa faţă de cei în nevoie şi credîntioşia Sa
faţă de legă-rnîntul Său (Ps. 25:8; 73:1; Plîn. 3:25; Naum 1:7). îndemnul repetat al psalmistului de a-L
lăuda pe Dumnezeu ţi de a-I mulţimii, „căci este bun, căci îndurarea, dragostea Lui statornică ţine în
îneci" {Ps. 106:1; 107:1; 118:1; 136:1; cf. 100:4 ş.urm.; vezi şi ICrwi. 16:34;2Qron.5:13; 7:3), este
citatdeleremia ca un moto caracteristic al închinării lui Israel (Ier. 33:11).
b. Lucrările lut Dumneteu stnt bune: deoarece ele revelează înţelepciunea ţi puterea Lui (veri Ps. 104:
24.31) ri tht a9o!.te dc $Bl.
Cînd creaţia a fost încheiată, „Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; ţi iată că toate erau foarte bune"
(Gen. 1:31; tf. v. 4, 10, 12, 18, 21, 25). întreaga ordine materială ca atare, fiind lucrarea nuinilor lui
Dum-nei£u,estebună(lTim.4:4;c/. Rom. 14:14). înBiblie nu 6re le Fntn dulih"l Mnich€e
c. Darurile !ui Dumnezeu stnt bune: deoarece ele exprimă generozitatea Lui şi conferă bunăstare celor
care le primesc.
„Folositor", „avantajos" sîht înţelesuri seculare standard ale termenului „bun" ca adjectiv; după cum
„prosperitate", „bunăstare" stnt înţelesuri standard pentru „bine", ca substantiv. Biblia integrează aceste
@ui h t6lia e, afimnd nu nlmi d toare darurile lui Dumnezeu sînt bune, atît prin intenţia tft si prin
efectul lor, d ţi ca orice bine este, de fapt, darul lui Dumnezeu Clac. 1:17; cf. Ps, 4:6). Este un fapt
caracteristic pentru Dumnezeu să facă bine celor în nevoie, la fel cum a făcut [sus, Unsul lui Dumnezeu
(Fapt 10:38; Marcu 3:4). Dumnezeu face bine tuturor oamenilor prin providenţa Sa obişnuită, revărsînd
asupra lor binecuvîntările naturii (Fapt. 14:17; Ps. 145:9; Luca 6:35); şi ca un Tată perfect, El ştie cura
să dea daruri bune celor care sînt copiii Săi prin Cristos (M.t. 7:u). Prcmblll@ lui Du;m@- de a ,Jae
bine" poporului Său este o promisiune de binecu-vîotare atoteuprinzătoare (Ier. 32:40, cf. 24:6 ş.urm.),
iai cererea ca Dumnezeu să le „facă bine" este o rugăciune atotcuprinzătoare CPs. 51:18; 125:4). £n
asemenea pasaje „binele" In discuţie este binecuvin-tarea promisă prin legămînt; este de fapt mîntuirea
{cf. îs. 52:7). ,3inele", la nivelul material, era binecuvîntarea promisă de legămînrul vechi (Iar „răul",
starea de retragere a binecuvîntării, este o alternativă: Dat 30i15); ,bireld', ti d@iul Fivilesiului s'iri.
tual, „binele" care nu a fost cunoscut în legămînml vechi, este darul legamîntuhu nou (Evr. 9:11; 10:1).
Amîndoua testamentele, tnsfi, ti îndreptăţesc pe cei care sînt credincioşi lui Dumnezeu să aibă
siguranţa că la timpul hotărît de Dumnezeu, orice lucru care este cu adevărat bun pentru ei le ra fi dat
(Ps. 84:11; 34:1q 4 3s:12i R4, &32; Ef6. 1:3).
Adjectivul „bun" este folosit în diferite sensuri m legătură cu activitatea îndurătoare a lui Dumnezeu
prin care face bine oamenilor. Este folosit cu privire la cuvîntul lui Dumnezeu care vesteşte
binecuvîntarea,
cu privire la mina şi lucrarea lui Dumnezeu care aduc binecuvîntarea, cu privire la cursul acţiunii care
duce la ea şi cu privire la zilele în care este simţită acea binecuvîntare (vezi 1 împ. 8:56; îs. 39:6; Ier.
29:10; Evr. 6:5; Ezra 7:9; 8:18; Filip. 1:6; 1 împ. 6:36; fer. 6:16; P., 73:23; 1 Pet, 3:1O; ct Pr. 34:12).
Chiar ţi atunci dnd Dumnezeu retrage de la poporul Său „binele" prosperităţii exterioare ţi aduce asupra
lor „răul" (greutăţi) (cf. Iov 2:10), există totuşi un sens tn care El le face un bine. „Este bine" ca un om
să sufere în felul acesta; prin suferinţă el primeşte îndreptarea, pentru beneficiul său ulterior (cf. Evr.
12:10) ţi este încercat şi întărit în credinţă, în răbdare ţi în ascultare (Ps. 119:67,71; cf. Plîn, 3:26
s.unn.). Orice lucru care Q apropie pe om de Dumnezeu este spre binele său, iar necazurile temporare
ale creştinului, îngăduite de Dumnezeu, lucrează pentru el o Blori. .ter|l Q Coi 4.17). De alg, Pavd este
îndreptăţit să insiste ca în orice lucru (inclusiv tn necazuri). Dumnezeu lucrează pentru binele celor ce'L
iu!€C' (Rm, a:23), cr.rrhul Eebui€ c privească orice împrejurare, oricft de nedorită, ca un dar bun al lui
Dumnezeu pentru el, ca o expresie a scopului Său bun ţi, dacă este folosită în mod adecvat, ca u rdjle
stud, de a obtin s prcnt de det5.
d- PoMiLe lui DMndd sblt bua deo€ae eL exprimă perfecţiunea morală a caracterului Său şi, prin
faptul că ne arată cum să-I fim plăcuţi Lui, ne arată calea binecuvîmârii (Ps. 119:39; Rom. 7:12; 12:2).
Idealul moral tn Biblie este împlinirea voii lui Dumnezeu, aşa cum este revelată în legea Sa. Cînd dhlrd
bo8at La ttrebat p€ Cibt6 e biE ce facl pentru a moşteni viaţa veşnică, Cristos l-a trimis imediat la
Decalog (Mat. 19:17 ş.urm.). într-o lume nelegiuită şi lipsită de dragoste, creştinii trebuie să se
tnpoEiweA tentatjei d. a l€ te altora Ea c6 li s-a făcut lor, iar în faţa răului trebuie să urmărească ţi să
păstreze în conduita lor acel „bine" pe care-1 p'gie L€8€. (Rd. 12:9, 21; 1 lt. 5:15, 21),
e. Ascultarea de poruncile lui Dumnezeu este bună: deoarece Dumnezeu o aprobă ţi o acceptă (1 Ţinu
2:3), iar cei care ascultă vor beneficia de ea (Tit 3:8).
oaffin ndhtqiC N por aulta de le:EA bl Dumnezeu, deoarece ei sînt în robia păcatului (Rom. 3:9 ş.urm.;
8:7 ş.urm.). Pomul rău (aşa cum este omul în Adam) trebuie să fie făcut bun pentru ca roadele Iui să fie
bune (cf. Mat. 12:33-35). Dar cei care sînt tn Cristos au fost eliberaţi din robia păcatului tocmai ca să
poată trăi neprihănirea prescrisă de Lege (Rom. 6:12-22). Expresia caracteristică în NT pentru această
ascultare obligatorie a creştinului este „fapte bune". Facerea de fapte bune trebuie să fie lucrarea vieţii
creştinului; acesta este scopul pentru care l-a mtntuit Dumnezeu (Efes. 2:10; Col. 1:10; 2 Cor,
9:8;Tit2:14; Mai 5114.16), crEtinul 6te cn@t s{ 6e Eata d facă orice faptă bună pe care o permit
împrejurările în care se află (2 Tim. 2:21; Tit 3:1), aşa Incit cînd se spune despre un creştin că este
„netrebnic pentru orie r.ptl !ui" Ctit 1:16; .t 'ac. 2:14'26) M5ta reprezintă o acuzaţie foarte gravă.
Faptele bune sînt podoaba creştinului (1 Tim. 2:10); Dumnezeu găseşte de@ t' ele {i Ie v5 r&puti (Efe..
6.8).
Fdrtele bue strt bffi din tei lenct€ de E<leE. €le $nt Sdte (i) h confoftitate cu E starddd
1S7
BII{8
clfu oege billicA: 2 Tin. 3:16 q.m): (ij) stnt făcute dintr-un motiv corect (dragoste şi recunoştinţa pentru
mîntutre: 1 Ies. 1:3; Evr. 6:10; cf. Rom. 12:1 $1lR); (iii) sn't 6cute d 6 sp coFt Gtoria lui DlllMU: 1
Cor, 1O:31i 4 1 Coi 6:20; Mat. 5116;
1 Per. 2:12). Ele iau forma unor fapte făcute din dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni, întrucît
„dragostea este împlinirea Legii" (Ram. 13:8-10; cf. Mat. 22:36-40). Desigur, aceasta nu înseamnă că
unui creştini se cere doar s3 aibă un motiv bun; dimpotrivă, ideea este că faptele individuale pe care le
prescriu poruncile trebuie să fie înţelese ca expresii de dragoste, aţa încîr poruncile nu pot fi împlinite
fără o inimă iubitoare. Nu înseamnă c3 intenţiile bune scuză abaterile de la litera Legii, dar respectarea
literei Legii nu înseamnă împlinirea legii dacă lipseşte o atitudine de dragoste. Omul cu adevărat bun
nu este mai prejos dectt omul cu adevărat neprihănit, deoarece aşa cum omul cu adevărat neprihănit
respectă attt spiritul cît ti lit@ llsii G, Mat. 5:1a.20), br asa mul d adevărat bun respectă atît litera cît şi
spiritul Legii. Nici omul cu adevărat bun nu este mai presus de omul cu adeviE! nrnrit, ln Ron. 5:7. lnle
pald n pw perEu o dip! pe omul !u mi ?EE de el neprihănit pe scara valorii, el vorbeşte în sens
popular şi nu teologic. Lumea consideră neprihănirea ca o corectitudine în esenţă negativă, dai
consideră btjnâ-tatea şi generozitatea care îl caracterizează pe omul bun ca fiind ceva mai mult decît
neprihânirea; însă teologia biblică identifică neprihănirea cu bunătatea şi bunătatea cu neprihănirea, şi
insistă asupra faptului că lucrul pe care-1 cete Legea este, de fapt, dragoste.
Prin uru, Apiele bw slirt pE fldle djn dragoste, iar esenţa dragostei este să dăruiască celor iubiţi.
Dragostea faţă de Dumnezeu este exprimată în darul devotamentului personal, orictt ar fi de costisitor
{cf. „fapta bună" a Măriei, Marcu 14:3-6). Dragostea faţă de oameni este exprimată prin faptul că le
facem „bine", că folosim resursele noastre pentru a uşura nevoia lor, că noi căutăm binele lor pe orice
tale posibila (Gal. 6:9 ş.urm,; Efes. 4:29; cf. Ps. 34:14; 37:3,27). Sistemul de ajutorare a săracilor în
biserica din lelElim (Papr. 2:44 t.m.; 4:!4 'm.) qi snln. gerea de ajutoare pentru sfinţi organizată de
Pavel (cf.
2 Cor, 7.9) ilsd€az! .6t fapt, in dei.r@ uei persoane, adjectivele „binevoitor", „generos" fac parte dintre
sensurile obişnuite ale cuvîntului „bun" (cf. 1 Sam. 25:15; 1 Per. 2:18); Biblia le include în etica
creştina şi face din dragostea lui Dumnezeu ţi a lui Cristos modelul şi standardul de bunătate şi gene-
rozitate pentru creştini (cf, Efes, 5:1 ş.urm.; Ioan 13:14. !4''.
Credinciosul care caută să îndeplinească Legea are o „conştiinţă bună" (Fapt. 23:1; 1 Tim. 1:5, 19; Evr.
13:18; 1 Pet. 3:16-21) - nu pentru că el se consideră perfect şi rară păcat, ci pentru că ştie că relaţia sa
cu Dumnezeu este bună, fiind bazată pe credinţa adevărată şi pe pocăinţă. Un asemenea creştin va fi
pentru semenii săi „un oro bun" (ca şi Barnaba, Fapt, 11:24).
BIBLIOGRAFIE. Amdt, s.v. ogathos, kalos E. Be-}!dthd, MDNr2, p. 93.107; C. \6sinDAq 2,47O
ş.urm.; C. F.H. Henry, Chrfctwn Personal Ethics, 1957, p. 209-218.
J.I.P
BINECITVINTAL Cuvtntut cel Mi d€tnfint în bw este bhrQk. Cînd este folosit la adresa lui Dumnezeu
aresensuTde laudă (Gen. 9:26; 1 împ. 1:48; Ps. 28:6, etc-), iar ctrd 6c foIo6lr d rcfsire ra @ indicn o
stare de fericire (1 Sam. 26:25; 1 împ, 2:45). 'oiVe' („Cît de fericit!", Ps. 1:1) este folosit întotdeauna cu
privire la om şi iar echivalentul său în NT este maka-rias. Acest ultim cuvînt este folosit în literatura
greacă păgînă pentru a descrie starea de fericire şi bunăstare de care se bucură zeii. în NT cuvîntul
capătă un conţinut spiritual puternic, aşa cum se arată în Fericiri (Mat s:3-1D dln att€ p6sj. (Lea l:4s;
to.n 20:29: Fapt 20:3s; Lc. 1112), cui-lntul rae st otjl.5 de ffire. u elehflt de felicitaF, dup, @i suge rează
o notă din Weymouth's New Tescamen t: „Oamenii care sînt binecuvîntaţi s-ar putea să fie de
compătimit în aparenţă, dar dintr-un punct de vedere superior şi ca ataE mi adevlnt ei snrt dd iwidirt, ae
f€ltcirat şi de imitat". Tfermenul eulogetos este folosit numai cu refdire la crin6 g la D@eu (Ron. 9:s:
E6, 1:3),
BIBUOCRAnA. J. Pedeen, Ai]trl: IB Lile ud cultu'q 1926, TDoT t, p., 44544a; mvr4, p. 362. 370;
NtDNTT l. n. 215217.
w.w.w,
BINECUVtlMTARE. CuvîntuJ din VT este b'râkă şi în general indică conferirea unui bine, conceput de
obic.i @ u liF mtaial @eut. 11:26i p@. to:22: 28:20; îs. 19:24 etc). Deseori este prezentat în conEast cu
blstenul (c€n. 27:12: !r€ut. 11:26-29: 23i5: 28:2; 33:23) şi uneori este folosit cu referire la cuvintele
care constituie o „binecuvîntare" (Gen. 27:36,38, 41; Deut, 33:1). Cuvîntul din NT, eulogia, este folosit
de asemenea în acest ultim sens (Iac. 3:10), dar indică in plu adt birele ipirinrat pFdB de EEnslElie
(Ron. 15:29j Ef6. 1:3) dt ei bi@v,nr&il€ mre .iate seEle (!r, 6:7: 12:17; 2 cor, 9:5, ,d./t.
BIBLIOGRAIIE, H. W. Bsys. TDNI2, p. 754.7641 H. G. Lînk, LT. Becker, NTDNTT 1, p. 206-218.
W.W.W.
BINEFĂCĂTOR. Termenul gx. euergccă a fost folosit ca un titlu pentru regii Egiptului (de ex.
Ptolemeu Dl 147-117 td.ci) ri .i Siri€i (de ex. Aati.h vrr. 141.129 Ld.Cr) $ ataE pe monedele dir v1!!@
loi Apare de asemenea ca un titlu de laudă pe inscripţii din sec. 1 d.Cr., comemorând servicii aduse, de
ex. locuitorilor din Cos (LAE, p. 253). Un asemenea titlu tu repEzintl nicideM o ot]o@ pqrE u ullMjc
al lui Isus (Luca 22:25).
A.R.M,
BIR (TRIBUI). aird su ributd, b s@ul de rLt! impusă de un stat altuia, ca semn de subjugare, este o
caracteristică obişnuită a relaţiilor internaţionale din Lumea biblică. Ţara care plătea tribut putea fi un
stat osul sau un aliat. La fel ca şi în cazul deportării, scopul tributului era să slăbească un stat ostil.
Deportarea avea ca scop reducerea numărului de oameni. Prcbobil c! tribuill ea u *op drblu: se sdrt@!
statul subjugat şi în acelaşi timp să mărească venitul

158
cuceritorului pentru a cumpăra bunuri de care ducea lipsa ţara sa. A Ibst unul dintre cele mai simple
instruMte adninlthtive co@pute vEodat{: tsF subjugată era făcută răspunzătoare pentru plata unui
tribut anual. Dacă tributul nu era plătit, faptul acesta era un semn de rebeliune si atunci era trimisă o
expediţie care sâ pedepsească pe recalcitrant. Probabil că acesta este motivul atacului menţionat în
Gen. 14.
Referiri la tribut întilnim deja în literatura sumeriană, deţl termenul specific se pare că nu era folosit
încă. Scena de pe reversul unui „standard" din Ureste, după toate probabilităţile, scena plătirii
tributului, întmdt cei care aduc bunurile au înfăţişare identică cu duşmanii prezentaţi pe avers (Woolley,
Ut Excava-riwu, 2, p. 266 ş.urm.). Şi în Egiptul antic este menţionata frecvent plata tributului. De
exemplu, în inscripţiile din monnîntul lui Tnn din Tfeba citim: „Aduc€@ <tirilor din Rrn, (siria, etc) d
a huuilor din ţările nordice: argint, aur, malachir, pietre prenoase, din tata zeului, de la mai marii tuturor
ţărilor, cînd au venit la zeul cel bun (adică, regele) cu rugăminţi şi ca să ceara suflare (viaţă)?"
(Urkunden des qş. Al tenums, 4, 1007, 10Og q.mr. Nid Ean €giphi nu a! fGt scutiţi de aducerea unor
daruri ca tribut. Tutmes IE spune că a primit tribut de la asirieni, dar ştim ca1 şi el a d.t s dd eipc de 20
de bla4i de au hi Arrru-mdiEri G^ 16, 21).
Asiria este ţara în care tributul a avut un rol de cea mai mare importanţă. Una dintre cele mai vechi
referiri la tribut o face Shamshi-Adad I, în sec. al 18-lea S.d.Cr. Tributul continuă să fie menţionat în
vremurile neo-babiloniene. Cirus afirmă că toţi regii din regiunea Mediteranei şi a Golfului Persic iau
adus tribut.
Din surse asiriene aflăm că si Israelul a fost obligat $â plătească tribut. Satmanaser M (858-824 td.Cr.)
a €rot trib* de b lelu Pe @d dinEe paNile obe liscului Negru, Iehu este prezentat închinîndu se în faţa
regelui asirian. Adad-nirari m (810-782) susţine că Israelul a fost unul dintre mai multe state (Tir, sido4
Eild n Filisir) de ra .e a pimir ribur (D07T, p. SD.'Tiglat-Palassar ffi (745-727) a primit tribut de la
Menahera, regele Israelului, ţi de la Ahaz (numit de el Iohiahaz). Mai lîrziu spune că 1-a detronat pe
Pecah şi că 1-a pus pe Osea pe tron (ca rege marionetă) şi că a primit ca tribut aur ţi argint {DOTT, p.
s4 f.!m $$ 2 rmp, 1s:17-30; 16:7,14). Sdaon I (722.705) nu numi ci a .mr Eibut de la Isn€l d a ti deFiAt
o psrte din popdalia saMdei (2 inp. 17:6,24.34; 13:11). c@ Mi <!.taliaia Isr: cu FiviE la plata unui
tribut este dată de Sanherib (705-681), IKbutul a constat nu numai din cantităţi mari de aur şi argint ci
şi din mobilă bogat ornată ţi chiar muzicanţi trimişi de Ezechia (J}OTT, p. 67). Mânase, regele lui luda,
este menţionat ca tributar lui Esar-hldon (6a1-669) g Asulanipal (568627) ,
tnVTexistăoseriede termeni care indica impozite sau dări, în general, dar nici unul nu pare să fie limitat
în exclusivitate la sensul de tribut. Termenul 'elkăr, rolodit nrmi de doui ori (P& 72:1Oj Be 27:13),
kpoate să fi avut sensul de tribut, cel puţin în Psalm. Curintul mas apare de 22 de ori, dar se pare că în
general are sensul de corvoadă (cf. Exod. 1:11 sau 1 [mp. 5:13); într-un pasaj cura este EsteralOs-
arputea teferi la tribut. Termenul mus™ apare de două ori şi
BIRUTNTA
şi 2 Cron. 17:11). Cuvîntul "one£ în 2 împ. 23:33 şi loaie ii Pbv. 19:19 indice iibut, dar erbul dsiEt de la
aceeaşi rădăcină poate însemna „a impune" sau „a amenda" (cf. Exod. 21:22). mekes, tradus „tribut"
lnv^lnNm. 31:2q 3741, a fdt u i4pozit p€ lrada de război. Termenul b'lâ (aram.), care este folosit lenh m
8fl! din comuibt€, n! * poate pferi la tibui h *Nul sEict al cullnnnui Gm 4:13, 20; 7:24). Cuvîntul
middă, folosit atît în contexte ebr. cît qiahNie (Ee4i13, 20: 6:a; 7:24; Ne6. s:4) n.r putea referi la tribut.
in cîteva pasaje termenul ebr. minhă s-ar putea i€fei Ia nibutul ads lui David d€ ffibilii $ snienn @difi q
sd, 8:2, 6) sau ributul plltir de Esipt Asiriei (2 împ. 17:4); În2 împ. 20:12 este clar că este vorba de un
cadou, deoarece *Merodac-Baladan nu a fct u Esal al Ui l?€.hia.
DacA riburului nu i * d! u l- tui pr(siEnr în VT poate că este pentru că Israelul, fiind o naţiune mică, a
avut puţine ocazii de a impune tribut. Darurile pe @rc Hiiai! rca€le Tirdui, le-a ads hi Solonon au f6t
dffile uui aliat $ ale uui prieh qi pbb.bil s-a crezut că este de la sine înţeles că Solomon va !&pund€ tr
acel.$ tel (2 !nD. s:10 I.lm. 9:11).
(rDARl CIMPOZD)l* TEM}!Uj 'BANI;I.lm.T COMOAtt llsTtRlt.)
BIBLIOGRAFIE, W J, Mani4 liibut @d ?i+u.l.i stunga bei d.n Astrqn" I936a J, N. P6rgate, No.Ar-
srrian Rayal Crana and De.e, 1969, p. 9-\6: J. N.!gaFL, PAU, 3, p- 31.32. WJ.M.
A.R.M.
BIRUIN!^. Anmlr biblic, p.icipau 6te ca !i, ruinţa este a iui Dumnezeu (Iona2:9; 1 Cor. lS:S4-57; Apoc.
7:10). Lucrul acesta este exprimat succint în expsia 'bn$lia 6re a DomlluL' (r Sm, 17:44, adică, biruinţa
aparţine în exclusivitate Domnului: HI 6t Cel <ft o da dups cm rci6_te,
Er&t5 trei r&5tui spe.iale ale biroinJei Dom. nului care ne permit să întrezărim caracterul ei lăunEic. ln
rrind ilnd, biruinta Domdui iE@mn 8eori n'iiln8€E poporului S,i! (de ex. Jud. 2:14i L. 4:24.2s; I.r 25:8-
9), Birul4a Domdui 6re ex€.-dtarea suveranităţii sfinte în cursul istoriei. „Biruinţă" este un alt fel de a
spune că stăptnirea lumii se află' în manile unui Dumnezeu sfînt care organizează toate lMrile poEivit
cu pincipiile idndibile de non litate, ata ircit meri stntdia Sa reluie imps: împotriva poporului Său şi
devine „lucrarea Lui ciudată" (îs. 28:21).
In .l doil€a ti.d, ac6ta Aumare sfnt, a luii va avea ca rezultat biruinţa escatologică măreaţă din *„Ziua
Domnului". Puterea biruinţei este asociată cu sr;pirjM 3fint: a singlnrlui Dllrereu. Prin llmrc, rezultatul
acelui conflict nu este în dubiu. La fel cum la creaţie nu a existat posibilitatea opoziţiei faţă de bia
creatotului, tot a:a, cind E area le nou c@fE, El h wbi ii totn s € tace tBz{, 3a,39j Apoc. 19).
în al treilea rînd, oamenii Lui Dumnezu primesc birohp prin retltard fednltsi: adic!, ei au p.ne de
biruinţă în biruinţa lui Dumnezeu (Exod. 14:13-14; Deui 2a:1'14; ls, 2q ff6. 6:16j r rG. 5:45). AF cm a
spa oomul Isur nlfui Fiul li po€e etb€E pe oameni (loan 8:36); cei care rămîn în Cuvîntul Lui cunosc
adevărul şi adevărul îi face liberi (loan 8:31-32),
159
BTRUINTA
VT asociază *„pacea", *„îndreptâţirea" ţi *„rntn-tuirea" cu biruinţa. Pacea biruitorului (de ex. 1 împ.
22:28; &, 41:3) !u tee!, dosr tnceraEa 6til! tăţilor - chiar fi cei înfrînţi pot avea pacei Pacea este
capacitatea de a te bucura de bunăstarea generală pe care o aduce biruinţa. înn sensul pozitiv, mtntuirea
reprezintă, creşterea personală pe care o efectuează biruinţa, iar in cel negativ ea reprezintă izbăvirea (1
Sam. 14:45; Jud. 6:14). îndreptăţirea sau neprihă-nirea este calitatea personala care garantează biruinţa
(îs, 59:16-17). Ibate acestea se îtuoănunchiază într-un mod unic ta jurul crucii Domnului lsus Cristoe,
biruinţa supremă a lui Dumnezeu: pace (Efes, 2:14 ş.unru), mîntuire CTit 3:4-7) şi neprihănire (Rom.
rt77t 3t21.2n.
BIB!oGRAnE. J. P.dqs\ 1fl4 l-4, 1t26, 1940, Index s.v. „Vîctory", J.J. von AUmen, \foca-
bulaiyoftheBiMe, 195S,j.ir„„Victory".
JAM.
BISERICA.
I. înţelesul termenului
Cuvîntul englezesc „ehurch" (biserică) este derivat din adjectivul gr. iyriakos, folosit tn unele expresii
cum sînt kyriakon dSma sau kyriake atida, care înseamnă „casa Domnului", adică, un loc de închinare
pentru creştini, CÎn limba română cuvîntul „biserică" este derivat de la cuvîntul latin basilica, n.tr.) în
NT, însă, cuvîntul „biserică" redă termenul gr. tkkCcsia, care desemnează cel mai adesea o adunare
locală de creştini, dar nu desemnează niciodată o clădire. Deşi noi vorbim adesea despre aceste adunări
tn sens colectiv şi le numim biserici NT sau Biserica primară, nid un scriitor al NT nu foloseşte
efcWesia tn acest sens colectiv. O ekklesia era o întrunire sau o adunare. Cuvîntul era folosit tn mod
obişnuit pentru adunările publice ale cetăţenilor convocate după necesitate, adunări care se ţineau în
toate cetăţile din afara Iudeii în ce a fcot ddid EEnglEla (de 4 F.pr. 19:39); termenul ekktetia a fost
folosit de asemenea la evrei [LX» pentru *p1adunarea" lui Israel care a fost constituită la Sinai şi
pentru adunarea care se întrunea înaintea Domnului la sărbătorile anuale, adunare a-lcătuită din bărbaţii
care reprezentau familiile (Fapt. 7t3a),
In Faptele Apostolilor, Iacov, 3 loan, Apocalipsa şt tn primele Epistole ale lui Pavel, „biserica" este
întotdeauna o anumită adunare locală. Afirmaţia „Biserica se bucura de pace în toată ludea, Galileea şi
Samaria" (Fapt. 9:31), poate părea o excepţie, dar s-ar putea ca singularul să fie distributiv (vezi Gal.
1:22) sau, mai probabil, singularul apare pentru că versetul încheie o secţiune despre felul tn care
„biserica din Ierusalim" (Fapt. 6:1) a fost persecutată si membrii ei au fost împrăştiaţi. Deşi fiecare
adunare locală este „biserica lui Dtlltlj]ea" (1 cor 1:2), PaEl !u folo..*c *et termen în legătura cu
doctrina sa despre justificare sau mîntuire, termenul remareîndu-se prin absenţa sa din discuţia lui
Pavel despre Israel ţi despre Neamuri, tn Rd 9-11, Df tr Elilrotete de Mi rtdq tn Coloseni şi Efeseni,
Pavel generalizează folosirea termenului „biserică" pentru a indica nu o biserică ecumenica, cî
semnificaţia spirituală şi cerească a fiecărui „trup" local care îl are pe Cristos drept „Cap", şi prin care
Dumnezeu demonstrează înţelepciunea Sa felu-' rită prin crearea „unui om nou" din toate rasele şi
clasele sociale, tn planul lui Dumnezeu există o singură biserică, o singură adunare a tuturor sub con-
ducerea lui Cristos. Bar pe pămînt ea se manifestă într-o formă phuală, oriunde doi sau trei se adună In
Numele Lui. Nu este nevoie să explicăm unicitatea şi pluralitatea bisericii. La fel ca şi credinciosul,
biserica este atît locală cît si „în cer", tn Evr. 12:23 găsim o imagine a „adunării" (efcWesia) cereşti, dar
aceasta este bazata pe modelul „adunării lui Israel" la Sinai şi nu se ştie cu certitudine dacă Jntîii
născuţi" care o alcătuiesc sînt oameni sau fiinţe cereşti. De asemenea, „biserica" despre care vorbeşte
lsus în Mat. 16:18 se poate să nu fie identică cu ceea ce înţelege Pavel prin „biserică". Se poate ca lsus
să Se fi referit la întrunirea apostolilor Săi pentru a forma, sub conducerea Lui, casa restaurata a lui
David (c/. Mat. 19:28; Fapt. 15:16), prin care avea să vină mînruirea la Neamuri (Rom. 15:12). (în Mat.
18:17 cuvtntul „biserică" se refera la sinagogă.) Pavel compară biserica locală cu un *trup ale cărui
mădulare sînt dependente unele de altele (1 Cor. 12:12 ş.urm.) şi cu o clădire care este construită, tn
special cu un *templu pentru Duhul tui Dumnezeu (1 Cor. 3:10 ş, urm.). Sînt folosite metafore care se
referă la creştere sau la imaginea unei turme care este hrănită CFapt. 20:28; 1 Pet. 5:2). „Biserica" nu
este sinonimă cu „poporul lui Dumnezeu"; dimpotrivă, este o activitate a „poporului lui Dumnezeu".
Imagini cum sînt „străini şi exilaţi" (1 Pet. 2:11) se aplica la poporul Iui Dumnezeu în lume, dar nu des -
criu biserica, adică, oamenii adunaţi caic îl au pe Cristoe în nujlocul lor CMat. 18:20; Evr. 2:12).
Q. Biserica din Ierusalim
Biserica, în sensul creştin, a apărut pentru prima dată tn Ierusalim, după înălţarea lui lsus. A fost
alcătuită din grupul de ucenici ai lui lsus, majoritatea lor fiind galileeni, împreună cu cei care au primit
propovă-duirea apostolilor în Ierusalim. Membrii bisericii s-au considerat rămăşiţa aleasă a lui Israel,
destinată să găsească mîntuirea în Sion (Ioel 2:32; Fapt. 2:17 ş.urm.) şî să restaureze cortul lui David,
pe care lsus însuşi a promis că-1 va construi (Fapt. 15:16; Mat. 16:13). Astr lroliEul a f*t leul rfldlir de
Dumnezeu pentru cei care au aşteptat împlinirea finală a tuturor promisiunilor lui Dumnezeu (Fapt. 3:
21). Din punct de vedere exterior, grupul de credincioşi botezaţi au fost ca o partidă în cadrul iudais-
mului. Un orator de profesie a numit-o „partida naza-itEilof (Fapt 24:5,14i c, 1a:2:), tr tinp e ad,* renţii
au numit crezul lor distinctiv *„Calea". A fost tolerată într-o măsură mai mare sau mai mică de iudaism
tn timpul celor 30 de ani de existenţă în ludeea, cu excepţia ocaziilor cînd autorităţile evreieşti au fost
neliniştite de fraternizarea cu bisericile celor dintre Neamuri din străinătate. Trebuie să remarcăm
caracterul în esenţă iudaic al bisericii din Ierusalim, Membrii ei au acceptat obligaţiile Legii şi
închinarea la Templu. Crezul lor distinctiv a fost că lsus din Nazaret este Mesia al Israelului, că
Dumnezeu însuşi a confirmat aceasta prin faptul că L-a înviat din morţi după ce a suferit pentru
răscumpărarea Israelului, şi că „ziua cea mare şi înfricoşată" a Domnului a sosit deja şi avea să
culmineze cu arătarea finală a lui Mesia în glorie, ca să judece.
Practicile caracteristice includeau botezul în numele lui lsus, participarea regulată la învăţăturile date
de apostoli şi „părtăşia" în familii, pe care Luca o
160

descrie ca Jrtngerea pîinii ţt rugăciuni" (Fapt. 2:41-46). Prima conducere o bisericii a fost alcătuita din
cei doisprezece apostoli (galileenf), în special *Petru ţi •Ioan, dar cuiind după aceea a fost Înlocuită cu
conducerea *b8trînilor, după obiceiul evreiesc, iar in fruntea lor era *Iacov, fratele Domnului (Gal. 2:9;
Fapt. 15:6 ş.imn.). Preşedinţia lui iacov s-a întins pe durata celei mai mari părţi a vieţii bisericii din
Ierusalim, începînd probabil din anii 30 (Gal. 1:19; cf. Fapt. 12:17] ptnă la executarea lui în jurul anului
62 d.Cr. Se poate să fi fost asociată cu concepţiile mesianice ale bisericii. •„Tronul lui Davjd" era între
evrei o speranţă mal literală ^ectt ne dam noi seama, iar Iacov era de asemenea din „casa lui Davjd".
Oare a fost el considerat un Protector legitim, sau Prinţ moştenitor, pînă la întoarcerea lui Mesia în
persoană? Eusebiu scrie că un vfir al lui Isus, Simeon, fiul lui Clopa, 1-a succedat pe Iacov In funcţia
de preşedinte si câ \fcs-pasian, după cucerirea Ierusalimului in anul 70 d.Cr. a poruncit să fie căutaţi toţi
cei din familia lui David, ca să nu mai Tămtna1 printre evrei nici unul din familia r.8rli (Eti 3.lr-rD.
Biserica a crescut numeric (Fapt, 21:20) si a indus între membrii săi chiar preoţi şi farisei (6:7; 15:5].
La început a inclus de asemenea mulţi *eîenizatori, evrei de limbă greacă din Diaspoia care au venit ca
pelerini la sărbători sau care, pentru diferite motive, locuiau la Ierusalim. Evreii aceştia erau adesea mai
bogaţi dectt cei din Ierusalim si dădeau dovadă de evlavie prin aducerea de „milostenii pentru neantul
lor" (vezi Fapt. 24:17). Cînd biserica a adoptat practica ajutorării reciproce, un binefăcător din Cipru a
fost *Bar-naba (Fapt. 4:34-37), iar cînd a fost nevoie de un comitet care să împartă ajutoarele, cei şapte
bărbaţi aleşi au fost din această categorie, dacă judecăm după numele lor (6:5). Se pare că tocmai prin
acest dement den a tncut Evanghelia dincolo de limitele Înguste ale creştinismului iudaic ţi a creat rturi
noi în teritorii străine. 'Ştefan, unul dintre cei şapte, a ajuns într-o dezbatere Intr-o sinagogă elena din
Ierusalim (licăre Saul din Tars se poate să fi fost membru) ţi a fost acuzat înaintea Sinedriului că ar fi
hulit templul ţi Legea lui Moise. Cuvîntul lui de apărare arată o atitudine liberală faţă de inviolabilitatea
Templului, ţi se pare că persecuţia care a urmat după moartea lui a foit îndreptată împotriva tendinţelor
de acest gen dintre credincioşii eleni ţi nu împotriva creştinismului apostolic care respecta Legea sau
împotriva apostolilor care au rămas în Ierusalim cînd ceilalţi au fost „împrăştiaţi". *Filip, tui altul
dintre cei şapte, a dus Evanghelia în Samaria şi, după ce 1-a botezat pe famenul străin în apropierea
vechii cetăţi fUistene Gaza, a continuat să predice în zona de coastă, pînă cînd a ajuns la Cezareea, care
era în majoritate pagină ţi unde, la scurtă vreme după aceea, Petru a constatat că acceptă la botez ne-
evrei netăiaţi împrejur.
Este semnificativ faptul că elenizatorii sînt cei care au mers de la Ierusalim în AntJohia şi acolo au
predicat celor dintre neevrei, fără nici o obligaţie faţă de Legea lui Moise. După ştefan, se pare că
elementul elen din biserica din Ierusalim a dispărut şi caracterul iudaic a fost dominant. Unii dintre
membrii ei nu au aprobat faptul că Evanghelia a fost vestită Neamurilor, fără obligaţia de a respecta
Legea, şi de aceea au mers la bisericile nou formate ca să-şi impună punctul lor de vedere (Fapt. 15:1;
Gal. 2:12; 6:12 ş.urm.). Oficial, însă, biserica din Ierusalim a aprobat nu numai misiu-

BISERICA
nea Ird $llo h Sanarla d boterul lui Corneliu la Cezareea, ci şi concepţia (politica) noii biserici din
Antiohia şi a misionarilor ei. în jurul anului 49 d.Cr. a fost convocat în mod oficial un 'Conciliu al
bisericii de la Ierusalim pentru a decide ce ar trebui să li se ceară „acelora dintre Neamuri care se tntorc
la Dumnezeu". S-a hotărtt că, în timp ce credincioşii evrei aveau să continue să-şi taie împrejur copiii ţi
aveau sa continue să respecte toată Legea, cerinţele acestea nu trebuie impuse credincioşilor dintre
Neamuri, deşi acestora ar trebui să li se ceară să facă anumite concesii considerentelor evreieşti pentru
a facilita păr-tăţia la masă a celor două grupuri, şi să li se ceară să respecte Legea m ce priveşte curăţia
sexuală (Fapt. 1s:20, 29; 21.21-2t). De.OttlllM bqsrilor €nciliului reflectă primatul Ierusalimului în
probleme de credinţă ţi morală. De fapt, în prima generaţie biserica din Ierusalim a fost, prin excelenţă,
„biserica" (vezi Fapt. 18:22, unde se referă la biserica din Ierusalim). Lucrul acesta poate fi observat In
atitudinea lui Pavel (cal. 1:13; !nip. 3:6), pe c4 a iopiiMte h biertdL htdEiate d€ €l (I{oF. 15:2D. ultiM
lui vizitd la Ierusalim, cea 57 d.Cr., a fost ca o recunoaştere a acestui primat spiritual. El a fost
râtimpinat de „Iacov şi de toţi bătriluT şi i s-a spus că mulţi membri ai bisericii erau „plini de rfvnă
pentru Lege!". Scrupu-Lozitatea bisericii însă, nu a ferit-o de suspiciunea de a fi lipsită de loialitate faţă
de speranţa naţională a evreilor. Iacov „cel Drept" a fost condamnat la moarte pe nedrept, în urma
instigărilor marelui preot, pe la 62d,cr,
Cînd a izbucnit războiul cu Roma în anul 66 d.Cr., biserica s-a împrăştiat. Eusebiu spune că membrii ei
s-au refugiat la PeUa.înTransioidania (EH3.S). După aceea s-au împărţit în două grupuri: nazarînenii,
care deşi respectau Legea, aveau o atitudine tolerantă faţă de credincioşii ne-evrei, ţi ebioniţii, care au
moştenit concepţia iudaizatoare cu privire la obligaţiile faţă de Lege. Creştinii de mai tîrziu i-au indus
pe ebioniţi între eretici
III. Biserica din Antlohfa
Credincioşii din Ierusalim nu au deţinut monopolul ejtdushr asupra termenului ekktesia, în ciuda
asocierilor acestuia cu VX şi adunarea mixtă de credincioşi evrei şi ne-evrei formată la AntioMa, pe
Orontes, a fost numita de asemenea fără nici o ceremonie „biseri-cA"(&pt, 11:26; 13:1). In pl8, i
Antiola S nq l.!@limul a dat modelul pentru „biserica nouă" care avea să apară peste tot în lume. Aici
credincioşii au fost numiţi pentru prima oară *Bcreştini" sau „cristiţi" de vecinii lor ne-evrei (Fapt.
11:26). Antiohia a devenit trambulina pentru răspândirea Evangheliei în tot Levantul. Personajul
principal a fost la început *Bar-naba, probabil el însuţi un elenizator care se bucura de încrederea
deplină a liderilor de la Ierusalim care l-au trimis să cerceteze lucrurile. El este menţionat prima oară în
rîndul „prorocilor şi învăţătorilor", care stnt singurii slujitori despre care ştim că au fost în această
biserică. El l-a adus pe Saul, fariseul convertit din Tars - o combinaţie interesantă) Bamaba a condus de
asemenea două expediţii misionare în ţara sa, în * Cipru, şi împreună cu Pavel a făcut primele
incursiuni în Asia Mică. Au existat legături importante între Antiohia şt Ierusalim. Prorocii de la
Ierusalim au mers la Antiohia ţi au predicat (Fapt. 11:27), cum au făcut Petd si ei dEini{l d. Ia@ (Cal.
2:11-12), gra stl-i
161
BISERICA
Mi renFondm F vizibbrii fdi*i dia Fapt. 1s:1, k drd'rl lo., ei din Antiohia au *!ri@t pinriia lor cu
biserica din Ierusalim prin trimiterea de ajutoare în tinpor toatut€i (Fapt, 11:29), iar mi dziu au cerut
părerea bisericii din Ierusalim pentru a soluţiona controversa legata de lege. In conducerea bisericii,
alcătuit! .lh pbdi au fst indlri u anicon nMit Simeon, Luduş din Ciiena şi un membru din anturajul lli
lFd A!tip.. D6pre arbnn cr4ii Faptele ApG touor p s!@ .a ar 6 fo6t din Artiolia (P6lo8xl Anti'MoEionit).
Ds 6iM @ Mi ture a bi€ricn din Antiohia a venit în urma faptului câ „a încredinţat" pe Bamaba şi Sau!
„în grija harului lui Dumnezeu pentru lrffi€i pe (e o siti4iss!" (Fapt. 14:26).
IV. Bisericile Înfiinţate de Pavel Deşi este dar câ *Pavel şi Bamaba nu au fost singurii misionari din
prima generaţie, nu ştim aproape nimic despic lucrarea celorlalţi, nici măcar despre lucrarea apostolilor.
Pavel însă, a afirmat că a predicat Evanshelia "d€ la IroLin pint la Ilinc (Ron. 1s:19) qi tlm ci el a
lnfii4at bisici d!p6 n&delul .el€i ditr Artiohia ln p@itrciile de s aie Asi€i Mici i. Me, donia $ GEia, in V
Asiei, ude $.a sbbnn o baz: la *Efes; putem deduce din Epistola către *Tit că a lucrat la fel şi în 'Creta.
Nu se ştie dacă a înfiinţat biserici in 'spa.ia (Rom, 15:24). Pret{tinddi ode a n6 a făcut din oraşe centrul
misiunii, de unde el (sau asoctali s5) . engheliz€t alte oh€€ din !@vincie (Fapt, 19:10i col. 1:7). <lrda
f6t Fsibil, rrjEsoane evreieşti au constituit punctul de pornire, întrucît Pavel predica acolo în calitate de
rabin cită vreme i se acorda ocazia. Cu timpul, însă, a luat fiinţa o ekkFesia separata • cuvîntul trebuie
să aibă uneori înţelesul de synagoge {cf. Iac. 2:2) - alcătuită din evrei şi ne-evrei conveniţi, fiecare
ekklesia avînd presbiteri proprii rîn-dril de apcroL sq de u deleeat sl sdu di! fndul credincioşilor bătrîni
mai înţelepţi. 'Familia a jucat un rcl inportant ltr dezrclta@ a€tor bisici. vT h greacă era Sfînta Scriptură
pentru toate aceste biserici, iar cheia interpretării Iui a fost indicată în anumite pasaje selectate,
împreună cu rezumat dar definit al Evangheliei (1 Cor. 15:1-4). Alte „tradiţii" cu privire la lucrarea şi
învăţătura lui bus au fost transmise deArei hi€rici (1 co!, 11:2, 23-2si 7.17; Lrt76, 2 Ies. 2:15),
împreună cu tipare fixe de învăţături etice cu priviE b oblkadil. siale d politice. Nu F die cire ofinia de
obiei rborad eu cine ihtL:4ea rCnE Domnului, deşi amîndouă sînt menţionate. Nu se ştie cit de frecvent
sau în ce zile se întrunea biserica, întrunirea de Ia Troa „într-o sîmbătă seara" [Fapt. 20:7,) se poate să
fie un model şi ar sprijini părerea potrivit căreia folosirea „alei întii a săptămînii" (sau ,a prin€i zile
dupn Sabaa,) !.nEu ad1ME. Gtinilor a plecat de la folosirea orelor de seară care !ftu dlpt temi']a@
Sabatului (reziH. tu*nfeld, 'Th€ sabh.th .id tne tlds Dav in JudaGn tle Preaching of Jesus and Early
Christianity", The Gaspel Tmdinon, 1970).
Dd nu * $ie eracr dacl a eristat o bisicE la Troa; se poate ca întîlnirea să fi avut loc doar cu ocazia dearii
nEodiorilor lui Pav€I, tar tihput iriMnii s! fi fost impus de aranjamentele pentru călătorie, "totuşi, nu se
poate ca prima zi a săptămînii să fi fosr linuta ca w Sabat, lnhdt N ffi o zi de sarb5teE pentru ne-evrei,
iar Pavel nu a vrut să stabilească reslri obli8atorn cu plirire la Sn€@ lmr zile ped
Domd (Ron. 14:s). Ewii (d du ttlmbn ai bi*ricn prcbabil c, au Epebt ru]E obbeiui !a care nu participau
şi fraţii lor ne-evrei Mărturia cea mai completă pentru ceea ce avea loc atunci cînd se lntllro blsica o
găsim în I Cd. 11.14, Nu a exist.t nici o legătură organizatorică între bisericile înfiinţate de Pavel, deşi
existau afinităţi fireşti între bisericile din ac&$ prceirci€ (col, 4:rs-16; I lt. 4:1o). lbare aceste biserici
erau supuse autorităţii lui Pavel în probleme de credinţă - vedem astfel rolul scrisorilor lui Parcl qi
al !,titeld lui rrimt€i ' dar a@te autoritate era spirituală şi cu scop de povăţuire, fără s: 6e fo4atA (2 Cor.
1O:a;ti 13:10). ArtniniltraE locală si disciplina locală erau probleme autonome (2 Cor. 2:s-io). Nici o
bie.ice nu a awt $pdioribte faţă de alta, deşi toate au recunoscut Ierusalimul drept izvorul
„binecuvîntărilorspirituale" (Rom. 15:27), iar adunarea de ajutoare pentru sfinţi a fost un semn al
aurDaiterii trBtui fapt
V. Alte biserici
Orighe celorlalt€ bi*rici n€rlioMre h NT nu 6te cunoscută, dar poate fi dedusă. Au existat credincioşi
erei ri retri tt RoM ln juld .nului s6 d,cr, ctnd Pawl lea sis bistola. "vizitaton din Ron, efti €i prozeliţi"
au fost prezenţi la Rusalii (Fapt. 2:10), iar prin$e ral$ere din RoF, 16 6t€ lM p6tu doi oameni
„însemnaţi între apostoli", "Andronic şi lunia, rudeniile lui Pavel care au fost convertiţi înaintea lui.
Pste a@sta o EfeiE c@ irdic! laptd .! ei .! du BEnghelia la Rom? Mai mdli "Aati' a! @it saI întEmpine
pe Pavd şi pe însoţitorii săi cînd au mers la 'Roma, dar cunoştinţele noastre despre biserica de acolo,
despre alcătuirea şi statutul ei sînt limitate.
*întîia Epistolă a Iul Petru aia tâ că exista un grup de bisi.i dea lulgul cstei de s a Midi Ne3rc _si in
interior (,>Pont, Galatia, Capadoda, Asia şi flitinia"), alcătuite din evrei sau din evrei amestecaţi cu
Neamuri. Acestea sînt ţinuturile în care Pavel a fost împiedicat sl lnEE (Fapt, 16:6.7), lapr ce loare .la
de înţeles că acolo a lucrat altcineva, poate chiar Petru. Dar din Epistol! tru 6fldn nioic p6b d6pe a@te
biserici. Supravegherea şi responsabilitatea pentru „hrânirea turmei" din flecare loc era în sarcina preş-
bitsrilor CI Pet 5:1-2).
Aceasta epuizează cunoştinţele noastre despre întemeierea anumitor biserid în vremea NT. încă puţine
aEnDst€ .u p.ivi!€ la bisicile dio v Asiei Ei6- din Apocalipsa. Se crede că în secolul întîi au fost în -
fiinţate biserid cel puţin în Alexandria si în Meso-potuia, &.! nu cl!a: nul depane i6pre E, dar nu existl
nici o dmdt siSun.
în ce priveşte viaţa şi organizarea acestor biserici, în general, ţtiro foarte puţin, cu excepţia bisericii din
Ierusalim, care nu era o biserică tipică. Cu toate acestea, ceea ce ştim ne dă certitudinea că unitatea lor
ezulta din Ewryh€lie, din aeettaE Scipturilo{ w şi din recunoaşterea iui Isus ca „Domn şi Cristos".
Diferenţele cu privire la *conducerea bisericii, formele d-" *slujile, tipd€l€ de 8tudire i niv€lul
Mlirlrilor noare ii spiritule prcbabil cd au if6t nai tun d€dt ne dăm noi seama. Nici o biserică din NT,
ruci măcar totalitatea bisericilor luate împreună - cu toate că ele nu d ro@t o bitate vizibiL - !u eErc-it!
@o autoritate asupra credinţei noastre de astăzi. Această "autorihte divir, apaqi* nllmi E%nehetiei ap*
toLice .aE 6te .6tinut5 in sdiptui, (,pUTEF!A CHEUOR| rPlTRU, IVJ
162
BLASFEMIE

BIBLIOGRAFIE. F. J. A. Hort, TJie Christian Ec- 1897; R. Newton Flew, Jesus and His Churck, 1938;
K L. s.!midt, ?DNr 3, p. sol-s36; Bc; BrE Iietzmann, The Begjnnings of the Christian Churck, 1937; F.
F. Bruce, TkeSpreading Flame, 1958; Gregoiy Out, Jew and Gnxko, 1953; E. Schwelzer, Chuirh Order
in the New Testament, 1961; A. Cole, The Body ofChrUt, 1964.
D.W.B.R
BIT1NIA. Un teritoriu de partea asiatică a Bosforului, dăruie romanilor de ultimul rege in anul 74
Ld.Cr. ţi administrat după aceea împreună cu Pontul, ca o singură provincie. Regiunea a fost împărţita
între mai multe republici greceşti înfloritoare. Ea a atras de timpuriu atenţia lui Pavel (Fapt. 16; 7), deşi
se pare că eL Nd-a 6lt:t niciodatl dori4a ae a predica .olo, lbtqi alfi au pEdLat a6lo (1 Pet 1:1) qi PIh
eut 111 d.Cr, exista o biserică puternică, extinzîndu se .!ar $ in bnele twle, fapt @ a ds la nufte
nnporiv!! lo€1, (PLhnr, 8., r0. 96).
E.AJ.
alnFIaE GoNEGRTR!, DEaltr\r,itrE). A.€, te cuvinte redau, Sn VT, expresii care implică o comunicare
secretă (Prav. 18:8, „soptitor"), vorbire de rău (Num. 14:36], emanarea (Ps. 50:20) sau purtarea (Prov.
11:13) vorbelor de defăimare, sau folosirea grEit!) . linbii (ps. 101:s) *qa licicrelor (2 9an. 19:27). h NI
lc€re cqvinte t€ilau licicrelor.(@ie (1 Tim. 3:11, diafroiw), vorbire împotriva cuiva (2 Cor. 12:20; 1 Pet.
2:1, katalalia) sau defăimare (Rom. 3:8, blas-phemco). Orice bîrfă, fie că este falsă (cf Mat. 5:11), fie
că nu este (cf. Dan. 3:8), fie că este răuvoitoare (Ps. 31:13; 88. 22:9) su p@ter!.d (P@, 1O:18r cJ 18:8 -
26:22; Mat. 12:36), Sh special între vecini (fer. 9:4) sau fraţi (Iac. 4:11), este condamnată (Lev. 19: 16)
ii p€deFid (Pr. 101:5) a€ DllMr$ şi du@ la c€rt! (Pd. 26:20). PoEsri@ ierlrte ditr iniM (Marcu7:22)
omului firesc (Rom. 1:30), H scoate pe om din prezenţa tui Dumnezeu (Ps. 15:3) şi trebuie scoasa din
comunitatea creştină (2 Cor. 12:20; Efes. 4:31i Col. 3:8; I tet 2:1; Ei (d6pn feei) $ 1 Tin, 3;1r;Tit 2:3),
cft 6re ei B&ir otEgritl (Mat. 5:11 cf, Rom. 3:8).
P,E,
BLASFEMIE, HULĂ
I. In Vechiul Testament
înţelesul de bază al cuvântului este un afront, o acţiune prin care onoarea lui Dumnezeu este insultată
de om. Obiectul acţiunii verbului 2 constituie numele Lui Dumnezeu, care este blestemat sau insultat în
loc să fie onorat. (Comparaţi expresia biblică şi rabinică obişnuită: JJinecuvîntat eşti Tu, o, Doamne",)
Pedeapsa pentru blasfemie era moartea prin împroşcare cr pi.teFrhblddie (!ev. 24:10-23j I lhp. 21:9
q.m.j !apt, 6:U; 7:s3),
In primul text, omul care păcătuieşte în felul acesta este doar pe jumătate evreu; în general, blasfemia
este comisă de pagini (2 împ. 19:6,22 = îs. 37:6, 23; Ps. 44:16; 7,1:10, 13; rr. 52:5), d€temiEti lllFd
de .spld rlu 9i de liFuiL mEle .L poporuhi lui
DlllGd (2 Sm 12:14), De aici rezdte c4 atsi etnd poporul lui Dumnezeu cade în idolatrie, este considerat
vinovat de blasfemie, câţi păgînii (îs. 65:7; Eh. 20:27). Detirul sF.ial al poporutui Isftl 6te s: st{reasce
nMele lui lah!€h (Ezi G. L M@8. Judoitn, 2,1927-1930, p. 1O3) dar nunele lui tahreh este profanat de
poporul necredincios şi neascultător.
IL h Nod Te.teot
Aid fatflnim o extindere a sensului cuvîntului. Dumnezeu poate fi hulit şi în reprezentanţii Săi.
Cuvîntul eE robit h gEd acta d€ MoiF (Fapi, 6:11), Parel (Ror 3.8j 1 cor. 4:12: 10:30) {i ln spei.l ae
DoMul lts, ln l1l.1"M Sn de ienre (M.(u 2:7 ti teneL tarrlele), la 'judMb s. (M*u 14:61-g) sila Calvar
(Mat.27:39; Luca 23:39).Deoarece aceşti reprezentanţi întruchipează adevărul lui Dumnezeu însuşi
(într-un mod unic, în cazul Domnului nostru), o insultă la adresa lor şi a învăţăturii lor este îndreptată
de fapt împotriva lui Dumnezeu, Sn numele căruia @rbe* (wzi Mrt. 1O:40i L@ 10:16), saul dia GB a
irftt $ a tui8er rnpotriE pdmilor urEi ai lui Isus şi a încercat să-i oblige să hulească, adică, să blesteme
numele Mldulroruhi (FaDr, 24: 17) oi h felul acesta să renunţe la jurămîntul de la botez cînd au
mărturisit că „Isus este Domnul" (cf. 1 Cor. 12:3; lac, 2:7). Zelul s!u, 3retit diKliomt, nu a fct h dreptat
doar împotriva bisericii, ci împotriva Domnllui lEu*i (1 Tih, 1:13i cJ. fapt, 9:4).
Tfermenul este de asemenea folosit, într-un sens mi pulin d6ric, cu Eferire la rclbirq batj@ntce la adrs
l:m€nilor (de ex. rv1atu 3:28j 7122i Ef6. 4r3l: Col. 3:3; Tit 3:2), in ac6r @z Faduce@ ea mai potrivită
este „batjocură, abuz". Aceste versete ond.f,nl m vici! r5splndiq d.r .rertisMtul pdt fi încadrat într-un
context teologic şi etic, dacă ţinem cont de lac. 3:9, Nu 6e perhisti ca oamenii să ffa blestemaţi
deoarece în ei, ca oameni, este întipărit „chipul" lui Dumnezeu şi omul este, într-un anumit sens,
reprezentantul lui Dumnezeu pe pămînt (cf. Gen. 96).
Edsdl dod iexte !tubleMtice. 2 P€t, 2:10-11 vorbeşte despre blasfemia împotriva „dregătorilor'' în altă
traducere, „cei slăviţi", pe care îngerii nu îndrăznesc să-i vorbească de rău. Probabil că aici textul se
referă la forţele angelice rele împotriva cărora se presupune că îşi îndreptau insultele învăţătorii falşi
(cf. Iuda 8). Blasfemia împotriva Duhului Sfînt (Mat. 12:32; Md@ 3:29) arage dupa ri@ stinF bgrc -
zitoare, potrivit căreia păcătosul este „vinovat de păcatul etern" care nu poate fi iertat, "Versetul acesta
este un avertisment solemn împotriva respingerii persisttu d delibmE a cher*rii Dulrnui snnt la nrL'
tuirea în Cristos, Upsa de răspuns din partea omului duce în mod inevitabil la o stare de insensibilitate
noEll $ la o confuzie cu pritire la prcblemle m rale, h ce red 6te im!.llisat de paE, ar fi bie („Vai de cei
ce numesc răul bine", cf, îs. 3:18-20; loan 3r19). Un €xdplq de o anda atinrdift 6b atitu. di@ fdi*nor,
€re au ambuit lui S.bn lucrsrile milostive ale lui Isus. Cu o asemenea atitudine, pocă inţa nu este
posibilă pentru inima împietrită, deoarece nu mai este posibilă recunoaşterea păcatului iar oferta
îndurării lui Dumnezeu este refuzată categoric. A fi în această stare periculoasă înseamnă a te separa de
sursa iertării. Herbert adaugă q> notă pastorală folositoare: „Oamenilor care sînt tulburaţi în suflet de
163
BLASFEMIE
teama că au comis păcatul împotriva Duhului Slînt ar trebui să U se spună, în majoritatea cazurilor, că
tulburarea inimii loresteodovadacănuaucomis acel păcat" CrWBfl, p. 32).
BIBLIOGRAFIE. HDB, 1. p. 109; H. W. Beyer, TDNT 1, p. 621- 625; H. Wahrisch, C. Biown, W.
Mundle în NTONTT3(p. 340-347.
R.P.M.
BOANERGHES. Numele dat de Isus fiilor lui Zebe-ddţi redat numai înMarcu 3:17. Derivarea numelui
este incertă dar, după toate probabilităţile, este echivalent cu termenul ebr. b'n£ tegd („fiii confuziei sau
ai tunetului"), dar ar putea deriva şi de la b'nS r*gaz („fiii mîniei"; cf. Iov 37:2). Este ciudat că b'rti a
fost tranaliterat în gr. toane; probabil că aceasta indică Fonutb dinE.u dialed.
Se pare că titlul acesta nu a fost folosit prea mult Poate fi considerat potrivit dacă ne gîndim La tem -
peramentul lor înfocat (Luca 9:54-56), care ar putea să fi cauzat moartea lui Iacov (Fapt 12:21, sau
dacă ne gtndim la rezonanţa cerească a scrierilor lui Ioan.
&E.N.
BOAZ. Eroul cărţii lui "Rut, un proprietar de pSmînt bogat din Betleem, un fermier binevoitor care s-a
îngrijit de bunăstarea lucrătorilor săi şi a avut un sentiment de responsabilitate faţă de familie. Potrivit
cu legea leviratului, ele răscumpărat-o pe Rut, văduva unei rude îndepărtate, în locul unei rude mai
apropiate a lui Rut. în felul acesta el a devenit străbunicul hi D'vA Glt 4t17.24 cf. M!r. 1:s).
MB.
această animaţie prin parafraza „cei care au bogăţii". Ucenicii au tras pe bună dreptate concluzia că toţi
oamenii suferă de acest păcat; ta aceasta Domnul a spus că numai Dumnezeu poate schimba inima
omului (Mai 1o*4, 27), Un alt pdi.ol rptitlal aciar d bogăţiile este materialismul, adică, a face din
bogăţie focarul interesului omului. Aşa au stat lucrurile cu ţăranul bogat din Luca 12:21, care nua fost
bogat faţă de Dumnezeu - aţa s-a întîmplat ţi cu biserica din Laodiceea (Apoc 3; 17). Această ispitâ pe
care o aduce bogăţia este descrisă în pilda semănătorului (Mat. 13:22), unde înşelăciunea bogăţiilor
înăbuşe cuvîntul aşa inctt devine neroditor în viaţă. *MAM0N.)
Lăcomia, sau dorinţa de a fi bogat, este un rău cu privire ta care Scriptura ne avertizează frecvent. Iubi -
rea de bani este descrisă ca fiind rădăcina tuturor relelor (1 Tim. 6:9-10). în consecinţă, un spirit de
mulţumire cu lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu este o virtute lăudată atftc în VTcît şi în NT (Ps,
62:10; 1 Tim. 6:8; Evr. 13:5).
Datorită pericolelor bogăţiilor în care cad arit de frecvent cei care le posedă, oamenii bogaţi, ca şl o
clasă aparte, sînt condamnaţi în dteva pasaje din Scripturi, de ex. Luca 6:24ş.urm. şî Iac. S. Pe de altă
parte, binecuvîntărisînt rostite pentru cei săraci (Luca 6:20 s.urm.), deoarece sărăcia ar trebui să
trezească credinţă în Dumnezeu, în timp ce bogăţia omoară frecvent credinţa.
BIBLIOGRAFIE. J.Eichler et. al. NIDNTT, 2, p. 829-853,
D,B,K
BOU, vei SINITATT
BOGĂŢIE. Concepţia VT şi NT este că bogăţia este o binecuvîntare de ta Dumnezeu. Avraam este un
exemplu tipic de om bogat temător de Dumnezeu (Gen. 13:2). Psalmiştii celebrează binecuvântările
materiale. Omul evlavios prospera „ca un pom sădit lingă un izvor de apă" (Ps. 1:3). Omul „care se
teme de Domnul" are „bogăţie şi belşug" ffs. 112:1, 3). Dumnezeu este binefăcător şi bogăţia materială
este o consecinţă a bunătăţii Sate: „Dumnezeu... ne dă toate lucrurile din belşug, ca să ne bucurăm de
ele" (1 Tim, 6:17).
Posedarea bogăţiei, însă, aduce cu sine datoria de a dărui cu generozitate celor în nevoie (1 "Hm. 6:18;
2 Cor. B şi 9). (* MILOSTENIE.) Cristos ne-a dat un asemenea exemplu: JE1, măcar că era bogat, S-a
făcut sărac pentru voi, pentru ca prin sărăcia Lui, voi să va îmbogăţiţi" (2 Cor. 8:9). Folosirea cu
credindoşie a bogăţiei aduce răsplătiri spirituale (Luca 16:11]; adevărata bogăţie este cea spirituală pe
care o dă Dumnezeu şi nu binecuvîntările Sale materiale (Luca 12: 33: 16:u),
Biblia recunoaşte că posedarea bogăţiei materiale aduce cu sine pericole mari. De exemplu, există peri-
colul de a nu recunoaşte că Dumnezeu este sursa binecuvtntăritor (Deut 8:17-18; Osea 2:8). Există
pericolul înrudit de a-ţi pune încrederea tnbogăţii (Ps. 52:7). Pericolul încrederii în bogăţii este atît de
mare, încît Domnul a spus că este extrem de dificil pentru un om bogat să intre în împărăţia cerurilor şi
explică
BOTTZ
I. Botezul tul Ioan
Au fdr Atut. rlifelite sugsrii o dvire la origlFa botezului creştin - spălările ceremoniale evreieşti, ri -
tualurile de purificare de la Qumran, botezul proauiilor. botaul lui io.n. Cel Mr !rcbsb @<tidat este
ultimul dintre acestea, ţi anume actul ritual care i.. alat lui loan Botezltord loEla: dupl cs to6 6te u
lcrett€to. al lui &u, rot .{a borezul lui aE un caracter premergător al botezului creştin. 0 legătură directă
este stabilită chiar prin botezarea lui Isus de către Ioan; este aproape cert că unii dintre primii ucenici al
lui Isus au fost botezaţi de Ioan (Ioan 1:35-42); Se pare că Isus, sau unii dintre ucenicii Săi, au
continuat botezul lui Ioan la începutul lucrării lui Isus (Ioan 3:22 ş.urra., 26; vezi şi 4:1 ş.urm.); în cazul
ucenicilor de la Rusalii ţi al lui Apolo, este evident că nu s-a considerat necesar să completeze botezul
lui I@n c! borezut h Nsele hils (tapt. 2, 7a:24-2a), Prin urmare, este foarte probabil că botezul creştin
îşi are originea în această practică mai veche care a fost reluată începînd de ta Rusalii şi a fost ratificată
de Cristosul înviat fiind făcută în Numele Lui (Mat. 26: 19i Fart 233j etc), Prebibil a! boteul td !oa! h
sine trebuie privit ca oadaptare a spălărilor rituale ale evreilor, cu unele influenţe mai ales de la
Qumran.
Dotezul iui len a fo6r h irnriFl u torez al pclli.a.i (!/ar, 3:11; M.Eu 1:14; !@ 3:3; Fapi. 13124; 19:4).
Prin aeeprd@ botedli l{i t@4 per.
364
I
soanele care se botezau exprimau pocăinţa lor (Mat. 3:6; Maieu 1:5) ţi dorinţa lor de a primi iertare.
A fost de asemenea un act simbolic pregătitor. O pregătea pe ce) botezat pentru lucrarea Celui care
avea să vina; de asemenea, simboliza judecata pe care avea să o aducă El. După cuvintele pitoreşti ale
lui loan, judecata aceea avea să fie ca ţi curăţirea unui pom şaua ariei (Mat. 3:10,12; Luca 3:9,17), ca şi
un bote» cu Duhul ţi cu toc (Mat. 3:11; Luca 3:16). Este foarte puţin probabil ca loan să se fi referit aici
la un alt act ritual asemănător cu al său. Dimpotrivă, probabil că el a împrumutat Imagini pline de forţă
din pasaje cum stat îs, 4:4; 30:27 ş.uim.; 43:2; Dan, 7:10 (poate sub influenţa comunităţii de la Qumran
- cf. IQS 4, 21j IQH 3, 29 gjm). D.t! judMrl dilid putea fi asemănată cu un rtu de foc din suflarea
C=Duh - acelaşi cuvtat in ebraică ţi în greacă) de foc a lui Dumnezeu, atunci lucrarea de judecată a
Celui ce avea să vină putea fi asemănată, pe bună dreptate, euo scufundare în acel riu de foc. Cei care
se supuneau unui act care simboliza judecata aceea, ca o expresie a pocăinţei lor tn faţa acelei judecări,
aveau să descopere că este o judecată care purifică ţi curăţă. Cei care au refuzat botezul lui loan ţi care
au refuzat să se pocăiascâ, aveau să treacă prin toată grozăvia „botezului" Celui ce avea să vină ţi aveau
să fie mistuiţi de el, la fel ca şi pomii fără rod ţi la fel ca ţi pleava (Mat 3:10-12).
Q. Botezarea lui Isua de către loan
Faptul că Isus a trecut prin botezul pocăinţei a creat unele dificultăţi pentru primii creştini (cf. Mat.
3:14 s.urtn.; Ieronim, Contra Pelog, 3. 2). Acest botez trebuie să li fost pentru Isus o expresie a
dedicării Sale toH lui Dumnezeu fi lucrării care-I stătea înainte, fiind poate o expresie a identificării
Sale voluntare cu poporul Său înaintea lui Dumnezeu.
Dup! botril Stu, Dulul ! @it !€te Iss (Mat. 3:16; Mlru 1:1o; LEa 3:21 t.s). Mdf au !d!ut aid arhetipul
botezului creştin - botez în apă şi Duh. Dar deşi evanghelista leagă coborîrea Duhului de botezul lui
Isus (urmează imediat după botezul Său), ei nu pun semnul de egalitate între cele două evenimente şi
nu le leagă într-un singur termen ■ „botez". De asemenea, nici un scriitor din NT nu vorbeşte despre
botezul lui Isus ca despre un model pentru botezul creştin. în fiecare caz evanghelistul concentrează
atenţia cititorilor săi asupra ungerii Duhului şi asupra vodi cereşti (loan 1:32 ş.um. nici măcar nu
menţionează botezul lui Isus; cf. Fapt. 10:37ş.urm.; 2 Car. 1:21 - Dumnezeu ne aşează în Cristos şi ne-a
„botezat?1 sau nea „uns"-1 loan 2:20, 27).
Nu ni se spune de ce Isus nu a continuat cu botezul lui loan. Poate că, fiind un simbol al judecăţii, era
mai puţin potrivit pentru accentul pus de lucrarea lui Isus pe împlinirea Scripturii ţi pe binecuvfntarea
escatologică, pe judecata amina tă, şi nu pe judecata tn sine (cf. de ex., Mat. 11:2-7; Marcu 1:15; Luca
4:16-21; 13:6-19). Botezul cu judecata de foc, paharul mtaiei divine, era ceva ce El însuşi avea să
îndure (pentru alţii) în moarte (Mat. 10:38; 14:24, 36; Luca 12:49 ş.unn.).
III. Botezul în creştinismul primar
Oricare ar fi originea precisă a lui, botezul a fost o parte integrantă a creştinismului încă" de la început.
Cei „dintfl convertiţi au fost botezaţi (Fapt, 2:38,41).
EOTAZ
Pavel, care a fost convertit la 2 sau 3 ani după înviere, a considerat ca un lucru de la sine înţeles faptul
că botezul marchează începutul vieţii creştine (vezi mai jos, IV) şi nu cunoaştem nici un creştin în NT
care să nu fi fost botezat, fie de loan, fie în Numele lui Isus,
La fel ca în cazul botezului lui loan, şi botezul primilor creştini era o expresie a pocăinţei ţi credinţei (!
apt. 2:$, 4r; B:r2 im.;16:14l.@; 1a:8: 19:2 ş.unn.; cf. Evr. 6:1 ţ.urm.). Mulţi spun că la început se credea
că iertarea păcatelor este mediată de botez (hpr- 2:38; 10:43i 22:16; 26:13). Atlil 3s!! cl botezul creştin
primar era considerat mai mult ca un apel al celui care se botează pentru ca Dumnezeu săi dea „un
cuget curat' (1 Per. 3:21), iar darul Duhului era recunoscut ca un act de acceptare din partea lui
Dumnezeu ţi de înnoire (în special în Fapt. 10:43; 45; 11:14 ş.unn.; 1S:8 ş.urm.). Este cert că era un pas
de angajare hotSrîtă a viitorului creştin, pas care trebuie să fi avut ca rezultat adesea ostracizarea sau
chiar pe!g{r.F s ib cntre fo9tii priet€.i,
Spre deosebire de botezul Iui loan, botezul creştin a fost îndeplinit de la bun început Jn Numele lui
IswT (Fapt, 2:3q a:16; 1O:,13j 19rs), Aeastl s*!r*ie probabil că indică fie că botezătorul se considera că
acţionează ca reprezentant al lui Isus, care era înălţat (4 b spedal 3:6,15+4:10, cu 9134), fe cl pslos
botezată considera că botezul este un act de angajare de a fi ucenic al lui Isus (cf. lCor.l:12şimaijos,rV).
Este foarte probabil că s-a considerat că expresia însumează ambele aspecte.
Prin urmare, este clar că încă de la început botezul în Numele lui Isus a funcţionat ea ritual de intrare
sau de iniţiere în cadrul celor care chemau Numele lui Isus (P.pL2:21,41; 22:16;ci Ron. 1O:1o14; 1 coi,
1:2). Botezul era completat uneori prin punerea mîinilor şi trebuie să fl exprimat de asemenea într-un
mod plastic acceptarea celui botezat de către comunitatea celor care credeau ta [sus, la fel ca şi el (Fapt.
8:14-17; 10147 $!e; l9:6i Eu, 6:2).
Rllarla din@ boEz rt dard D,tu,i 6e u 3ubiect foarte controversat în cartea Faptelor Apostoliloi Unn
a4:tulteazl cd Dlhul a fct dat (a) prin botez, (b) prin punerea mîinilor, sau (c) prin amîn-dour, tr ete do!,
@te rirul€ era! piivite @ p{4i integrante ale unui singur act sacramental. Fiecare tabără poate pretinde
că are sprijin biblic în Faptele,: (a) 2:38; (b) 8:17; cf. 9:17; (c) 19:6. Dar fără a avea un sprijin mai
puternic este foarte dificil să susţinem că a existat în creştinismul primar o concepţie consecventă
despre acest subiect sau că Luca a încercat să promoveze o anumită concepţie. Este mai probabil că
pentru Luca ţi pentru primii creştini darul Duhului era factorul de importanţă crucială care să
demonstreze realitatea predării unei persoane şi acceptarea ei de către Dumnezeu; prezenţa Duhului
putea fi observată uşor prin efectele venirii Sale asupra' primitorului (fapt, 1:5i 2r4; 2:33; 4:31; e:r?
$1mi 10144.,15; 11:15-17; 19:2). în acest contact divin-uman, botezul (si uneori punerea mîinilor) avea
un rol important, mai ales ca o expresie de pocăinţă şi predare, ca un semn de intrare în şcoala uceniciei
lui Isus şi ta comunitatea ucenicilor Lut, ţi Duhul era dat şi primit de obicei în contextul acestui contact
divin-uman. O conepde ,rui l@lr!" dspre boiez aE o baz! 9ro nesemnificativă pentru a o susţine.
165
AOTEZ
Iv. Botzd h Eptatolclc lrd Prrcl
Silelrele Efqni ene la bor€ h sierile lui Parel slDt tr Ror, 6:4; 1 cor, 1:13-17; 15:29; Efe, 4:5j ti Col.
2112. ce Mi clar! ditre actea ere 1 c.r. 1113-17 lide 6te sidenr c! laEl @Bi.leE d€ la sine înţeles faptul
că botezul era îndeplinit „în (eu) Numele lui Isus". Probabil că aici el foloseşte o formulă familiară în
contabilitatea din vremea aceea, tntrucît „în numele ..." tnsemna „în contul..." Cu alte
un documentlritlu)
b
jyit^iţj^ţjg^ n documenl) de_ţransfer, un act prin care cel botezat se preda pe sîne'ca să fie proprietatea
sau ucenicul cel ui în niunele căruia ^ra botezat." In Corint a apărut problema 'că prea mulţi se purtau
ca şi cum ei ar fi devenit ucenici ai lui Palel, chna str Apolq o alre cuvinb, € ti .m ar fi fost botezaţi în
numele lor ţi nu în Numele lui
Dinfr clelalre te(te, !16. 4:5 @nfifrr ca bote. zul era una dintre pietrele de temelie ale comunităţii
aEtiG. Iar I coi 1s:29 p&ba! cA s Efet! la pktica hoezdul lnlocuitor, prin ce q qlftin $ boteza în locul
unei alte persoane care era deja moartă (Pavd nu indicn dci dac! .pbhg su deaprc!! obiceiul).
Cele mai surprinzătoare texte sînt Rom. 6:4 şi Col. 2:12; arfndou! brb6. d6pE botez @ d6pre ii mijloc
sau un instrument de îngropare cu Cristos sau ca un context în care viitorul creştin era îngropat cu
Cristos. Pavel foloseşte aici simbolismul puternic al botezului (probabil prin scufundare) care
reprezintă îngroparea (ascunderea din vedere) vieţii vechi. în R6, 6:4 el nu idarifici iEi@ din aps .ir 6
si,nbol al învierii - învierea cu Cristos continuă să fie ceva de .lomldol viitordui (6.5). S.e lut€a ca €l st
fa.l această asociere în Col. 2:12; deoarece acolo învierea cu Cristos este privita ca un lucru de
domeniul trecutului (col, 3:r), dar rqhn sd dh col, 2:12 nu impune această interpretare. Ar trebui sa ne
aducem aminte că Pavel nu priveşte moartea cu Cristos cape ur^eyeniment unic jiin Secui; identificarea
cu Cristos în suferinţele jŢmqartea Lui"esti*uh~proe"es care ţine toată viaţa (Rom. 6:5; 8:17; 2-Cor-
JU5:-4aSlGaL 2T20;_6:14j.FJÎjp.3;J.(Q,. Prin urmare, se poate ca Pavel să ii considerat botezul ca pe
un simbol permanent al acestui aspect al existenţei creştine, în timp ce Duhul indii viat! no{A în lrCds
(Rom. 3:2, 6, ro ium, l3: I Cor. 15:45i 2 Cd. 3:3, 5; cal. 5:25; 6:a).
Au fost propuse multe alte texte despre botez în Epistolele lui Pavel. Mulţi susţin că expresia „botezaţi
în Cristos" se referă direct la botez (Rom, 6:3; 1 Cor. 10:2; 12:13; Gal. 3:27). Alţii susţin cu tărie că „în
Cririoar et o p@qtare a €xp6iei,b Nunele lui cri.to6t. Daca 6te .Fa, ParEl a h!et6 ca acl de botez este
bogat în semnificaţia sa sacramentală şi în acţiunea sa. Alţii susţin că „botezaţi în Cristos" este o
prescurtare în loc de „botezaţi în Duhul în Cristos" (expresie folosita explicit în 1 Cor. 12:13). în cazul
acesta Pavel ar folosi o metaforă al cărei început este legat de I@ Sotezitorut, €i eraEia Du irdic! acnn
ritual ci unirea cu Cristos (în moartea Lui) pe care o sjnbolied .6t de platic botezd (Drin snsdae) (.,
M.@ 10133i Lua 12:s0),
Alte pasaje sugerate ca referiri la botez sînt textele care vorbesc despre spălări în 1 Cor. 6:11, Efes.
5:26; şiTit3:5; pecetluirea Duhului, în 2 Cor. l:22şiEFes, 1:13; 4:30. Dacă Pavel a avut o concepţie
puternic sacramentală despre botez, atunci aluziile la botez ar
şZfi fir
mai_greu _sj_;!'jyrT"'"t^" ^" ft>YPfl"*a botezului copiilor nua. Dacă botezul este privit ca o expresie a
harului divin, este mai uşor să argumentăm în fa-
fi convingătoare, cu atît mai mult dacă Pavel a fost innnoFt ln privinla a@ta de culrut misrerelor Pe de
alti pdre 1 Cor! 1:13.a@ta!7 şi 10:1-12 arată că Pavel s-a opus acestui gen de sacra mentalism. în afară
de aceasta, celor care insistau că şi creştinii trebuie să se taie împrejur el nu le prezintă ca şi contra-
argument botezul (ca o alternativă creştină mai eficace) ci credinţa lor şi reaKtatea Duhului pe care L-
au primit prin credinţă (Gal. 3:1-4:7; Fii. 3:3), Sp pnat- r-a Paw»l tS fi_uvteŢEretat spălările ca acte
direct spjritiial^ y nţijn termeni sacramentali' [cf Fant. 15:°; Tfr ?.:14^Rvr 9:14; 10:22^ 1 IoanTT^jŞlL
Dacă ţinem seamă^cle caracterul tarigibiTal prezentei Duhului în creştinismul primar nu mai este
necesar să spunem că „pecetluirea Duhului" se referă la altceva decît însăşi darul Duhului
V. lotezul h &dedrc rd loa
Este greu să evaluăm concepţia lui loan despre botez, toEudt sinlolimol logat al Evansneli{d poaE ce.
păta interpretări diferite. Unii găsesc aluzii sacramentale pretutindeni (de fiecare dată dnd este menţi-
onata „apa"). Alţii susţin că loan este un anrisaera-mentalist (de ex. 6:63, care limitează orice aluzii la
CiE Domdui ln 6:s15a).
ln ioan 3:s C,nIdt di! ap, {i din Duh" ■ ea mi probabilă referire ta botez) începutul vieţii noi Hi Cristos
este conceput fie rezultînd din botezul în apă şi darul/puterea Duhului; fie rezultînd din puterea
curăţitoareşiînnoitoareaDuhuui(cf. Îs. 44:3-5; Ezec. 36:25-27); Fu p€t€ .a o .e.i(i a Esteiii din Dd[t (3:3,
6-8), pe lîngă naşterea naturală (3:4). Este clar că ideea dominantă este lucrarea Duhului. Dacă avem în
vedere contrastul dintre botezul în apă şi botezul în Duhul, în 1:33, ar trebui să nu ne grăbim să înlo-
cuim în3:5 „botezat în"cu „născutdin". Nuejâşjăjycj un lucru care să sugerjgzr; r? vripiin yjTjrmj-
iţMTaTg pus semnul de egalitate între botezşi naşterea dinnou (cTTIăcTl:18; 1 Pet. 1:3, 23; 1 Ipan'3:9).
în altă parte în scrierile lui loan probabil că „apa" simbolizează fie Duhul Sftht dat de Isus (4:10-14;
737.39i 19:34 . . .tos aluz.ia plauibil! la bore), fie @nnatur dintr€ Ehi -g nou (1126 3r, 3xi 216 ş.urm.;
3:23-36; 5:2-9). îti 1 loan 5:6-8„apa"se referă la botezul lui Isus ca o mărturie permanentă a realităţii
întrupării Iui Isus.
VI. Boterl opltlor 6lcl
A fost practicat botezul copiilor mici (nou născuţi) în crEtinismdlEdiat primdui \@? in NT nu di{{ nli.i
o ref€riE diKri la tddur copinor mici, dar nu pa6e fi exclusă posibilitatea existenţei unor copii mici în
fanjliile boreate !r Fapr 16:15, $t la:a 9i 1 cd, 1:16. Faptul că şi copiii mici ai credincioşilor fac parte
din familia cEdirlei 4e u lucru care poae fi s. Fdqt F baa tatlui .lin 1 Coi 7:14, ca d nu @ntdl.n Meu
10:1316, re de alt6 pane, h Cal. 3 Pavel argumentează tocmai faptul că apartenenţa la criltG nu dedis
lrh. aFerea fizice si nu depjrde de un act ritual (circumcizia), ci vine prin credinţă şi nu deplnd. de
nimi .]tw derr de drdinr! si de danl Dundui prinit pri! c*dinfs.
Pe scurt, cu cît mai mult este priw'r hnrpt.ii] rn n
S31

BRIU
voarea botezului copiilor mici. în orice caz, creştinii ar trebui să se ferească de supraevaluarea
botezului în felul in care iudaiiatorii au supraevaluat rircumcizia. CiNMoFMiNTARE, .ciRclnrdzlE,
TCREDTNTA
.judecatf, 'ptaerea mjinilor' pocainta rsac&qmeM[ r[rrrh, rap[]
BIIUOGRII.E. K Aland, Did the Earlr Atu.ch Baptixetnfants?, 1963; J. Baillie, Baptism and Conver-
sion, 1964; K. Barth, Church Dogmatics, IV/4, 1970; G.R. Beasley-Murcay, Baptism in the New
"testament, I962: Boptitn today @d Ibnoftr, 1966; c.Bucha-nan, A Case for Infant Baptism. 1973; J. D.
G. Dunn, Baptism in (fie Holy Spirit, 1970; A. George, ş.a. Baptism in the New Testament, 1964; J.
Jeremias, Infant Baptism in tke Fint Four Centuries, 1960; The Orfeins of Infant Baptism, 1963; G. W,
H. Lampe, The Seal of t. Spin! 1967: J. Mllmy, Cftrutiu B.Etim, 1962: J, K PeG, goly spirit .id
Baptisn", ElpI 3Z 1970.71, p. 231-235, 266-277: d Sdnmd4 q Wţiter and the Spirit, 1976; R.
Schnackenburg, Baptism in the Thought of St. Paul, 1964; G. Wagner, Patlh. Boori.n aad he pugan
Mtstqi6, I967t G. Vfeinwright, Christian /nitiarion, 1969; G. R. Beasley-Murray, R. T. Beckemvith, tn
MONT/11, p. 143-161.
J.D.G.D.
BOTRA. 1. O eEt€ ds Edon .l c5rei re8e a fost tob.b (ca 36:33; 1 cFn, 1:44), PrlbltiM dterioară a cetăţii
a fost prezisă1 de Amos (1:12) şi a fost considerată un simbol al înfrîngerii Edemului ţi a răzbunării lui
Dumnezeu asupra tuturor duşmanilor sli (lr. 34:6j 6311). loFa 6te iddriftad de oliei cu localitatea
modernă Buseirah, o cetate fortificată, h&tsl pe o slplafaF de 19 di (.e 3 h*r.re), p€ un pisc de unde
porneşte VSfedi Hamayideh, la cea 60 kn N de r.tra d ea 40 ln ssE de M'm M@rte, dominînd *Drumul
împărătesc de la Elat, avînd astfel posibilitatea să interzică trecerea israeliţilor (Num. 20:17].
Excavaţttle făcute la Buseirah în 1971-1976 au scos la lumină trei nivele principate de ocupare în sec.
al 8-lea î.d.Cr. şi mai tirziu, dar deocamdată nu au scos la lumină nivele mai vechi (C. Bennett, Levant
S, 1973, p, L.17i 6,7974, 9. 1.24).
2.0 cetate în Moab Cler. 48:24; LXX Bosor), care ar putea fi identificată cu Bezer, un oraş reconstruit
de rMEa F la 330 Ld.cL; rd putea s: 6e Um .l.A!Ed, ln NE d. M€deb., folgit @ o @tate lditica de
refugiu.
3. Un ordr din sE Ha@ului ls @ 12o lm S de Damasc, de unde începe Şoseaua Regelui; oraşul a
f6ttu6itdeirdaMaob4l(165.160id.ci:1Mac. 5:26-28; Jos. Ani. 12. 336). Boţra (localitatea modernă Busra
eski-Sham, ţi probabil Busruna Bona din textele de la *Amama, din sec. 14 Î.d.Cr.) a devenit capitala
provincială romana cea mai nordică din Ara-bia, în vremea NT.
DJ.W.
BRAŢ (ebr. t'roo', teŞlnit în mod obişnuit în. VT, cu paralele în alte limbi din Orientul Apropiat; se
referă la braţul sau umărul omului ca un simbol de tărie; o paralelă mai puţin frecventă în NT este
termenul gr. brachion).
sinbold bhtnoi lntis su deb.icat (iitea 6te al€3j da.A tinen coni de inbrecSiinte orientab), 6te tolGit hl pd
speiaL cu privle la Domul, FnEu a deie lu.rsril€ Lui !dre!e, ef€titulu-e frftnt la 'zbEvie LFddui din agipt
(Exod. 6:6, etcr, pres şi la alte acţiuni de judecată sau izbăvire care au avut la &u @€ .u lcr dorite (I5.
51:9: Ed. 20:33), Asdel h md l%ic, bnlur DoNului .ldine sinbolll uui retugiu siSu (D.ui 33:27). BdFn
tutdic al Domnului este prezentat în contrast cu braţul slab al onului "u bFt d€ m" (2 Crcr 32:3). Bralele
celor răi sîntfrinte sau uscate (Ps. 37:17; Zah. 11:17), dar Domnul poate întări braţele celor pe care îi
alege s! l€ dd !!te 6l f..{ mirui c's. 1a:34).
în Dan, 11:22 simbolul este folosit cu referire la o forţă impersonală, „braţul potopului". Paralelismul
cu *„inîna" sau „mina dreaptă" este natural (Ps. 44:3).
B.O.B.
BRtU. Cuvîn tul acesta redă mai mulţi termeni ebraici €!e se rerer5 la .rticole de hbrdcrmint. culttrtul
'abtiet este folosit pentru tunica ceremonială, mai ales cea purtată de marele preot ţi ajutoarele lui; era
onletiomtd dh pmză de in brodad cu albasFu, r.su $i drnmizi! (Exod. 2414, 39.40, 2919j 39:291 Lev.
3:7, 13; 16:4), d?r eh pdat{ $ de alli ltulli dmitari Os. 22:21). 16:4),In Exod. 2a:4, 27-28, e'tc. este
folosit termenul fieîeb, „biîu", de in subţire răsucit, auriu, albastru, roşu şi cărămiziu, fiind o curea
lucrată cu mâiestrie pentru e'fod (*ÎMBRĂCĂMINTE, d). Tfer-menul "exSr înseamnă de obicei
„centură" sau „cingătoare". O asemenea curea de piele neprelucrată 1-a cmcteriat pe prccur Ilic (2 Inp.
r:a) ii !. ome losul s:! din NI los Botertorul [Mat, 3:4j Maru 1:6),
Lui lesnia (13:1-11) i *. erut 3g fol@si u bdu de i! sticat, @ s snnbol ., I!d: nu €E bu de nimic. Cîteva
secole mai tîrziu, Agab s-a legat cu briul lui Pavel, ca un semnal viitoarei întemniţări a lui Pavel (Fapc
21:11). ln .fan de dssie@ EuFlor asiri@ ca un briu bine legat (îs. 5:27; c/. ANEP, fig. 236), Isaia 11:S a
dsis neprihini@- si cdincio€ia € m bllu d€ ir ce nEin3€ nijleul hiDavid. lz{hi€t (23:1s) se EferI la
babilodeni lnbrlcati c! bdie .IrSmizii ti cu tubare (?)i cf. ANEP, fg. 4s4,
Termenul h'gdr, h"gâră înseamnă curea, centură *u bnu plopnu.zis, Aee@ curele du ad*a ornamentate
şi scumpe; în această categorie pot fi incluse brîiele de vînzare, din Prov. 31:24, şi cele care aparţineau
femeilor ce se îmbrăca u după moda vremii, din h.3:24j .l. b.r t0:5; Ape. 1:13; 15:6, Ele eu rolcit€ de
rrzboinici p6N a lire ebia in @c5 (2 Sm. 2o:a; .1 l Lnp. 2:5 ti dtul lire€br, dir 2 Imp, 32l; cf. ANEP, fii-
173-174) şi puteau constitui va cadou sau o EdpdE5 (2 San, 1A:4; 2 San. 1arlr). Oan€nn ft lllGu tti
lesau de obiei hainele cu s brlu, M i.c i h zilele tr@tre ln orieDi
cuvinh n-ah, jncingit@rd', apaE h ts. 109: 19; *6i d!ln! dt {i 'd!nE ar pute. 6 leSate d€ cuvintele egip.
mdh şi, respectiv, bnd (T. 0. Lambdin, JAOS 73, 1953, p. 146; 152).
K.A.K.
167
BUCUrIB
BUCURIE. Cuvintele biblice sînt: ebr. limhâ, verbul samiah, care Implica ţi manifestarea exterioară (ff.
cuvtntul arab înrudit, care înseamnă „a fi îndntat, entuziasmat"), ţi cuvîntul mai puţin folosit gH (verb ţi
substantiv); gr. eh ara (verb cha iro) şi agalliasis (folosit frecvent fia lxx, corespunde cu simhă), şi
înseamnă bucurie imensa.
Atît în VTdt şi în NT bucuria este în mod consecvent o trăsăturii caracteristică a credinciosului in-
dividual ţi a bisericii. Este o calitate ţi nu doar o emoţie; este o calitate bazată pe Dumnezeu însuşi ţi
derivata de la El (Ps. 16:11; Fii. 4:4] Rom. 15:13), o calitate cane caracterizează viaţa creştinului pe pă-
mint CI Pet. 1:6) fi anticipează bucuria escatologică de a fi cu Cristos pentru totdeauna în împărăţia
cerurilor Cef. Apoc. 19:7).
I. tu Vechiul Testament
Bucuria este legată de ansamblul vieţii naţionale şi religioase a lui Israel ţi este exprimată în special sub
forma unor manifestări zgomotoase ţi tumultoase Ia sărbători, jertfe şi întronări [Deut. 12:6ţurm.; lSam.
18:6; 1 împ. 1:39 ş.urm.). Bucuria spontană este o caracteristica dominantă a Psaltirii, unde caracteri -
zează atţt închinarea colectivă (concentrată în general la Templu, Ps. 42:4; 81:41) de si în adorarea per -
sonală (Ps. 16:8 ş.urm.; 43:4). Isaia concepe bucuria în termeni diferiţi de cei rituali (c/ Ps. 126) şl el o
asociază cu plinătatea mîntuirii date de Dumnezeu şi de aceea (tft termenii unei bucurii cosmice), o
asociază cu anticiparea unei stări viitoare (Ia. 49:13; 61:10 s.urm.). Ca rezultat al acestui fapt, în
iudaismul de mai tirciu, bucuria este o caracteristica a sfirşitului vremurilor.
tr. h No{l ltdtn6t
Evangheliile sinoptice redau nota de bucurie în le-gătură cu proclamarea sub diferite forme a veştii
bune despre împărăţia lui Dumnezeu: de exemplu, la naşterea Mântuitorului (Luca 2:10), la intrarea
triumfală (Marcu 11:9 ş.urm.; Luca 19:37) şi după înviere (Mat. 26:6). fn a Patra Evanghelie, Isus
însuţi este cel care comunica această bucurie (Ioan 15:11; 16:24) şi ea devine acum rezultatul pănâşiei
profunde dintre biserLr. C Crbto6 (4 16:22).
în Faptele Apostolilor bucuria caracterizează viaţa Bisericii primare. Ba însoţeşte darul Duhului Sfinr
dat ucenicilor (Fapt. 13:52), minunile făcute în Numele lui Cristos (8:8) ţi faptul şi relatarea convertirii
Neamurilor (15:3); ea caracterizează de asemenea cina euharisticS (2:46).
Pavel foloseşte termenul chara în trei moduri. în primul rînd, înaintarea în credinţă a membrilor tru-
pului lui Cristos, şi în special a acelora pe care el ia condus la Cristos, este un prilej de bucurie - el ii
descrie de fapt cu cuvintele he chara hemon, „bucuria noastră" (1 Ies. 2:19ş,urm.;c/.Filip. 2:2). în at
doilea rind, bucuria creştină poate fi în mod paradoxal -rezultatul suferinţei pentru Cristos (Col. 1:24; 2
Cor. 6:10; cf. 1 Pet. 4:13; Evr. 10:34, etc.), deoarece este o bucurie produsă de Domnul şi nu de noi
înşine. în fine, bucuria este de fapt un dar de la Duhul Sfînt (Gal. 5:22) şi de aceea este ceva dinamic şi
nu static. în plus, ea derivă din dragoste - dragostea lui Dumnezeu şi a noastră - şi de aceea este strîns
asociată cu dragostea ln litu @d.i dDuldli dat! de Pault. Dar, nrEudt 6te
un dar care poate fi întrerupt de păcat, orice credincios este chemat să ia parte la bucuria în Cristos
printr-o umblare zilnică cu El ţi prin practicarea zilnică a bucuriei în cunoaşterea Lui ţi a mîntuirii Lui
CI fes. sr16: lnlF 3:r; 4:4r 1 P.t 1:a).
BIBLIOGRAFIE. Lucrarea de bază pentru acest subiect este E. G. Gultn, Die. freude im Neuai Testa-
ment, 1932; vezi şi J. Moffatt, Grace in the Ntw Testament, 1931, p. 168, pentru relaţia dintre chara ţi
charis E. Beyereuther, G. Finkenrath, N1DNTT 2, p. 352-361; 1DNI I, p. 19.21i A t. 772- 77St 9, p.
359-372,
s.s.s.
BUTUCI (ebr. mahpekeţ, „stîlpul infamiei"- sad, „cătuşe"- stnoq, „guler"). Bunicii sînt menţionaţi
numai în pasaje mai recente din VT; acest instrument de tortură consta din două bucăţi mari de lemn în
care erau prinse picioarele şi, uneori, erau prinse de asemenea mîinile ţi gîtul persoanei întemniţate.
Profeţii I.Mia (Iq, 20:2-3; ., 2926) g HrFrn (2 cd 16110) a! t6t pedeprltl ln f.lul .cr{, i.r l@ foloseşte
fdeea In sens figurativ cînd deplînge suferinl! s 0d 13:27i 33:11).
în NT cuvîntul gr. xyton, „lemn", este folosit pentru a descrie incidentul din Filipi cînd Pavel ţi Sila au
fost Pl$i d pid@le ln burEi (F.pr 16:24), (.TEM. NIŢĂ.}
J.D.D.
BUNA VESTIRE, \fcdenia Măriei CLuca 1:26-38) în care i s-a „anunţat" zămislirea Fiului-Mesia şi în
care este descris în imagini poetice caracterul uman (Luca 1:32) i divi! (LI@ 13a +h.) al lui M6i4 dr g
natura veşnică a împărăţiei Sale (Luca 1:33). Machen ţi Daube tratează foarte bine problemele literare,
\fezi de asemenea «NAŞTEREA DIN FECIOARĂ, ♦ÎNTRUPAREA.
BIBLIOGRAFIE. R. E. Brown, The Birth of tfte Messiah, 1977; D. Daube, TJie New Testament and
Rabbinic Judaitn, 19s5; B- E. rlB, fte 6.rpd ot LuJfce2,1974; J. G. Machen, The Virgin Birth, 1931; J,
McHugh, The Muther o/Jesus in the New Testament, 197* DCA: ODCL
E.E.E
BUNĂTATE. în Gal. 5:23 „bunătatea" (praytes) face larra dir ,rqda Dululuf. h 2 Cor, io:r P.El li
îndeamnă pe cititorii săi cu „biîndeţea" epieikeia lui Cristos, cuplată cu „bunătatea" praytes) Lui.
Cuvmtul epieikeia sugerează cedarea din partea unui judecător care, în loc să ceară pedeapsa exactă
impusă de dreptatea stiiciâ, ţine seama de circumstanţele care cer milă. Astfel, concesia în sfera unui
drept legal poate evita perpetuarea unui rău moral (vezi R. C. Trench, Synonyms of the New Testament,
p. 1S3-157). în mod similar, în VT cuvîntul ebr. "ană, „a fi umil", şi substan tivul înrudit cu acesta este
folosit cu privire la Dumnezeu): „Tu ajungi mare prin bunătatea Ta" (2 Sam. 22:36; Ps. 18:35). Deşi
cuvîntul în sine este folosit rareori, el exprimă bunăvoinţa tipică a Judecătorului divin, al cărui refuz de
a impune rigorile stricte ale legii ti ridică pe aceia care de altfel ai fi zdrobiţi sub
168
CADEA
condamnarea el. Adjectivul epieika descrie una dintre calităţile credinciosului care se aseamănă cu
Cristos. Observaţi celelalte calităţi cu care este asociată în 1 Tim. 3:3; Tit 3:2; Iac. 3:17; 1 Pet. 2:18.
Cuvtntul epiâkda este folosit în teos retoric formal în Fapt. 24:4,
l.CC.
BUZĂ. Aflt cuvlntul ebr. sapă ctt ţi cuvtnrul gr. (mai puţin frecvent) cheitos, înseamnă nu numai buza
uma-nă ci ţi marginea sau malul mării sau malul unui rtu (Gen. 22:17; 41:3; Evr. 11:12), iar în cazul
cuvînrului ebr. înseamnă şi marginea unei îmbrăcăminţi (Exod 28:26), deşi principalul sens termenului
este buza. Un alt cuvtnt ebr. săpam se referă la buza de sus sau Ia mustaţă, referindu-se de obicei la
acoperirea ei, cu mina sau cu un obiect de îmbrăcăminte, ca semn de durere sau ruşine (Lev. 13:45),
\fezi referirea la acoperirea feţet în 2 Satn. 19:4.
în cazul buzelor găsim exemple clare de felul de vorbire al evreilor în care ele (buzele) par să simtă ţi
să acţioneze independent; aceasta fiind în parte o sinecdotă, iar în parte se datorează lipsei de înţelegere
a fiziologiei sistemului nervos (*TRUP). Totuşi, legătura dintre buze $ minte sau inimă este scoasă în
relief fn Prov. 16:23. Pentru o explicaţie a acestei eonotaţii, veriMNIMA.
Binele nu numai vorbesc (lor 27:4), d strigă de bucurie (Ps- 71:23), tremură (de frică (Hab. 3:16),
pălesc cunoaşterea (Prov. 5:2), aduc laudă (Ps. 63: 3), imploră (Iov 13:6) şi posedă calităţi etice cum
stnt veracitatea ţj neprihănirea, sau, dimpotrivă, păcă-tuiescsauapun minciuni (lov2;10;Pr. 12:19;
16:13). Paralelismul cu 'limba sau cu 'gura este normal, ţi acestea smt folosite în mare măsură în acelaşi
sens (Ps. 34:13; 51:15). La fel ca şi în cazul acestor cuvinte, termenul „buze" poale să însemne uneori
vorbire, cuvinte (Iov 12:20) sau limbaj (Gen. 11:1; îs. 19:18).
B.O.B,
BUZI. Tatăl lui Ezechiel (Ezec. 1:3). Tradiţia evreiască potrivit căreia Buzi a fost identic cu Ieremia
trebuie respinşi categoric, întructt este bazată pe o presupunere nefondată şi pe o etimologie fantezista.
El a fost preot, probabil din ceata lui Ţadoc, făcînd parte dintT-o familie preoţească mai importantă, în-
micit fiul său a fost dus în robie împreună cu loiachin (2 l!r. rit4-16).
IILE
CABUL. Numele unei cetăţi de graniţă din teritoriul lui A'er (Io€. 1927), drqt{ la 6 l@ NB de cdni"
Folosirea ironică a numelui cetăţii în 1 trap. 9:13 probabil că este legată de etimologia populară a cu-
vîntului, care înseamnă „ca nimic'1 (în ebr. tfbal), dar este posibil ca cetatea Cabul (mod. Kabul) sa fi
fost cea mai importanta cetate din zonă, sau un punct de frontiera între teritoriul Tirului ţi al Israelului.
BIBLIOGRAFIE. G, W. van Beek, „Cabul" în WB; Loa, p. n5, 271 n 5t.
J.A.M.
CAEZEBL, c6ar€ h s lui l!da; l@d Mtal al lui Benaia, fiul lui tehoiada (2 Sam. 23:20); a fost ocu pată
din nou în timpul lui Neemia (numită lecabzeel în Neem. 11:25). O posibilă identificare este Khirbet-
Hora, locul unei fortăreţe israelite la 13 km E de Beer-Şeba.\feziF.-M.AbeI, GfograpluedetaPaltstine,
2,1938, p. 89,353; Y. Aharoni, IEI 8.1958, p. 36-38.
EP.O.
CAI'BS. 1. C.d*-A€ro, UD loc allat dupi toate aparenţele în NE peninsulei Sinai: o Kntînă, o aşezare ţi
o regiune de pustie (Ps. 29:8). Cînd Chedoriaomer şi aliaţii săi au mărsăluit spre S, prin Transiordania,
au ajuns la Mt. Seir pînă la El Paran, s-au întors înapoi către Ny au ajuns la En-Mispat (Cades) şi iau
supus pe amaledţi, înainte ca să se întoarcă să-i înftîngă pe regii cetăţilor din Cîmpie (de la Marea
Moartă) (Gen. 14:5-9). m naraţiunea întîlnirii Lui Agar cu Dumnezeu, izvorul Beer-lahai-roi este: „între
Cades şi Bered", pe drumul către Şut (Gen. 16:7, 14); Cades mai este asociat cu drumul către Şur şi In
Gen. 20:1. în cursul .{Atorlei lor ptid pstir si!.i, i6tulitii au 3tar de fili multe ori în regiunea Cades, la
graniţa dintre pustia Paran şi Ţin (Num, 13:26; 20:1; Deut. 1:19, 46); Moise a trimis de aici spioni în
Canaan. De la Horeb sau Sinai pînă la Cades era o călătorie de 11 zile dldr'd pdn M-ele $.ir (Deut
1:12). D€ b led tradiţional din Mt. Sinai la Dahab, pe coasta de E a Sinaiului şt apoi de-a lungul coastei
pînă la Cades (Qudeirat) este într-adevăr o călătorie de 11 zile, aşa cum a oh<Mt Y. Aharcni (7,k
HolyLond: Anaquit! and Surrival, 2,2/3, p. 289-290 şi 293, fîg. 7; Dahab). Cades a fost lacul în care,
după ce a pus la îndoială capacitatea lui Dumnezeu de a te da ţara promisă, poporul Israel a fost
condamnat să rătăcească timp de 40 de ani, pînă cînd avea sS se ridice o nouă generaţie (N@ 1432-35;
d. Deut, 2.14). Dup! clrl!! l'ere Israel s-a întors la Cades (Num. 33:36-37) si acolo a fost îngropată
Măria (Num. 20:1). Tot cu această ocazie, pentru că nu La glorificat pe Dumnezeu cînd a scos apă din
stîncă (Num. 20:10-13; 27:14; Deut. 32:51), Moise a fost oprit sâ intre în ţara promisă; tot de aici el a
sirnis d.g@b. @ged la tlEl€ Edo-mului, ca să permită Israelului să treacă prin teritoriul lor (NM, 20:14-
21: Jud. lt:16.17). C€ddBatu trebuia să fie la colţul de S al graniţei de SV a lui Iuda, de unde graniţa
mergea spre V şi apoi NV pentru a ajunge la Mediterana, de-a lungul „Râului Egiptului" (NM, 34:4; ld.
15:3); a f@t i!.lu € q pet de 3mnits şi de caEE ERl)]er (47:19; 43:23), Lioitele de SE spre SV ale
campaniei lui iosua în S Canaanul ui
169
CADES
au fose marcate de Cades-Bănica si, respectiv, Gaza (Ic*. 10:41).
Cades-Barnea este identificat adesea cu izvorul de la "Ain Quden", I! vK 106 kn w d€ extrdirata rdici a
Mdrii Moane $u re a0 k{ Sv d€ Bs. Şeba. Totuşi, reaerva de apă de la „Aîn Qudeis" este
nesemnificativă; vezi comentariile neflatante dar realiste făcute de Wolley ţi Lawrence („Trie
WSdemess olzi!': b Pal6.ine Elpld.d.ion luna ,4raadl 3,1914-I5, p. s3.s7 şi pEcile 10.12: an i Baty,
c,eosruphy otth. Bibla r97a, p. 25o) , sa pdb c. nltrte Oudeir s! nu aibi nid o Egntud d "cad6,. (.t_
woll€y ri Lawrence, op. cit, p. 53 şi nota*). „Ain Qudeîrat", la vreo 8 km NV de „Ain Qudeis", are
mult mai multă apă si vegetaţie si este un loc mai potrivit pentru Cades-Bam (pdtru a@rI ipotez!, rezi
Ah@ni, op. ci.,, p, 29s.296 $ 6s. 1-3 ln .Lepnn p, 290; €i w@tey Fi Lawrence, op. cit, p. 59-62, 69-71
şi plăcile 13-15). Probabil că întregul grup de izvoare a fost folosit de israeliţi, Qudeirat fiind cel mai
important. Localizarea generală a izvoarelor de la Qudeirat/Qudeis se potriveşte destul de bine cu
condiţiile topografice ale naraţiunilor biblice, \fezi ref. din E. K. \fogel, BiMiography
o/HolyLandSUes, 1974, p. 6, ţi în special Y. Aharoni în r, Roth€rb€rg, codi Witdn6, t961, p. t2I ş.urm.
De asemenea, T. L. Thompson, The Seulement ofSinaiandtheNegevintheBronzeAge, 1975, p. 101:
0900.11, ref. \fezi de asemenea *PU5TIA RĂTĂCIRE.
2. Cazl6, b tG. 15:23. rutul cel Mi sudi. .l teritoriului lui Iuda, fie că este un alt Cades necunosdt din .lte
s'lR, 6€ c, ee identic cu Cads&m€a tţf. 1s:3).
fn fine, modificarea numelui *Tahtim-Hodşi din 2 Sam. 24:6 pentru a citi „ţara hitiţilor către Cades" nu
este convingătoare, mai ales pentru că localitatea Cades de pe Orontes la care s-ar referi era uitată de
nqlr F m6 lli Davi.l.
K.A.K.
CADMIEL. (Ebr. qarfmf'el, „Dumnezeu/El este întî-iul/cel străvechi"). Un levit care s-a întors
împreună cu Z@babel (Eh 2140; Nen, 7:43i r2:a, 24) si s€ ocupat de începerea reconstruirii Templului
(Ezra 3: 9), ziua naţională de pocăinţă (Neem. 9:4-5) ţi sigilarea legămtatului (Neem. 10:9). L. H.
BrockMgton (Ezra, Nehemiah and Ester, AO, 1969) sugerează că numele apare în principal, dacă nu în
totalitate, ca nunele @i tufi lwitie,
J.G.C.N.
CAIIMoNITII. U. popor al ctui nl@, qoglnai{, are formă identică cu adjectivul qadmont, „oriental,
răsăritean" (de ex. Ezec. 47:18) si din această cauză este posibil să însemne doar „oameni din Răsărit"
şi să Seunaltnumepentru6tn£-(jedem, *„FiiiRăsăritului". Cuvîntul apare o singură dată ca nume (Gen.
15:19, atti.ulat), ln lieta poFarelor c4 a@u s5 ne date seminţei lui Avraam. Se poate să fie numele unui
trib.
T.C,M.
C,AFTOR frqp-.6r). Led d€ oisn€ al celor ere siot numiţi kaptorfm (Deut. 2:23), unui dintre popoarele
înşirate în Tabelul 'naţiunilor care au descins din
Mitraim, nnFeud cu enuhiFii, din €r€ au ielit rfliEnii (ad. 10:14; 1 Ci. 1r121. C€ftor a f6r FE din care
au venit filistenii (îer, 47:4; Amos 9:7) si se presupune că în Deut. 2:23 caftoriţii (sau, caftorimiî) sînt
filistenii care au locuit altădată în Caftor. Probabil că nlrele biblic poate 6 'dotiftat d nl@te uaditic kprr
ţi kap-ta-ra dintr-un manual şcolar din Asur care s{ ptrEa sa fie o €pis a 6ui MnuL din niloirn al 2-lea.
Mulţi cercetători susţin de asemenea că termenul egip. kftyw poate fi asociat cu acest grup şi toţi aceşti
termeni se referă după toate probabilităţile la "Creta. La apogeul puterii sale în mileniul al 2-îea, sub
conducerea lui Minos, Creta a stâpînit o bună parte a zonei Mării Egee şi faptul acesta ar fi în armonie
cu darie@ biblid a caftorului piu folosi@ tre nului X care poate însemna atît „insulă" cît ţi „ţinut de
coastă". Asia de V a fost influenţată de egeeni în artă 9i ln alie domii ii aei lkru poar €apli.a de ce în.
Biblie termenul kdptOr este folosit pentru un ornament arhitectonic, un capitel de coloană; ter menul
este tradus „gămălioare" (Exod 25:31-36; 37; 17-22) si „uşieri" (Amos 9:1) sau „prag" (Tef. 2:14).
BIBLIOGRAFIE. A. H. Gardiner, AncUnt Egyptian Onm6ti.o, th\r, l, 1947, p. 2oy-203r; R. $r Hut.
chtrodL Arh6toric Crere, 1962, p. 106-112; T C. Mitchell în'^OTS, p. 408, 413; K, A. Kitchen în POTT,
p-54.
T.CV
CAJAFA. (Mar. 26:s7i l@r 11:49; !apt- 4:6). rosii nhit 9i Caiata, a fost ffi Dtut din ad 13 d.Ct. pln h
aoul 36, chd a t6r d6tiruir de viteltius, guvernatorul Siriei. El a fost ginerele lui Ana (loan 18:13) şi se
pare că a colaborat îndeaproape cu acesta. El a fost mare preot Ia judecata lui Isus şi în timpul
persecuţiilor descrise în primele capitole din Faptele Apostolilor.
D.EH,
CAIN. (Ehr. qoyh)- 1. Fid cel Mi ME. ,1 lui Atlan şi Eva (Gen.4:l), la a cărui naştere Eva a spus: „Am
cipdbt (q_@lo m on". lnrrudt 6te implobabil ca e6te cuvinte aq f6t ctite ini$61 ln linba eb.ic!, nu putem
spune cu certitudine care este punctuaţia corecta şi nu putem trage nici o concluzie cu privire la
eti6olo€1ile apffite a:le ns€lui cain . fct asriqntor (Gm, 4:2), spe d@bire de ,Abel. @e a f6t prstdj
lntrucft c.i! d ,de la c€l du" {.& .o! po,,/o4 1 I@n 3:12) t nu qa h amonle c! Dh, n€zu (EE, r1:4), jerda
rninnd) lui . fct r6pitsa (Gen. 4:3-7), iar după aceea el 1-a omorît pe fratele său (Gen. 4:8), Dumnezeu
1-a pedepsit, tiimiţîndu-1 să fie pribeag, poate nomad, în ţara *Nod (Gen. 4:9-16), iar pentru al apăra
pe Cain ca să nu fie omorit şi el Dumnezeu a stabilit un „semn" ('&, „semn, simbol", cf. Gen, 9:12-13)
„pentru" (I1) el. Nu ştim in cea constat acest „semn", Cain a fost tatăl lui *Enoh. în 1i@atua s€riana .u
fdt Ecute Bralele al€ en. oictului djnne cair si Ab€I, ti pot fi tdlnire en. troverse cu privire la valoarea
relativă a agriculturii si a pâstoritului, dar în nici una dintre aceste scrieri pastornt nu 6te omrir de
agricdbrj prclabil c5 acest conflict reflectă numai situaţia istorică din Me-
170
CATDEEA! CAr_DEr @ArDEl)

spgtlEir din vrmEile pEbtori@ lbace. (.NO MAA)

BIBIIOCRAFIE, S. N, I<ffi, 'Smerid LiteF-tls and dE Bibld', h r4ralea aibliE 12, 1959, p. 192;
Hiitoiyflegira tit Sumer, 195B, p. 164-166, 185-192; C. J. Gadd, Teachers and Scudents in the Oldest
&Im&, 19s6, p. 39 illm: 6. H. H@ke, "cain add Abel", tn Tht Siege PerUovs. 1956, p. 66 ş.urm.
a. Nu€L sd oEl a*icutat (hqgqalan/ ir parr.a d€ s . tqirodului lul lud! (16. 1s:s7); probattl că poate fl
identificat cu oraşul modem Khirbet Yaqin, «Hat la SE de Hebion. \fezi A. Alt, PaiSstina-jahrhbuch
22,1926, p. 76-77. T.CM.
CAIN. tdditte la S de HebFn 06. rs:s7), s.a sugerat că ar £ Khirbet Yaqin, dar istoria antica a acestei
localităţi este necunoscuta. LXX consideră că aste acelaşi nume cuZanoah, modificînd interpretarea
C*ZANOAH, 2). J.D.D,
C/UVANO. (Ebr. kiyyăn, Amos 5:26). Cercetătorii din trecut au crezut că înseamnă „piedestal" sau
„suloit Ft! o in4ire (a uui 4!?)' (Ei W R. Harper, Amm, ICC, 1910, p. 139 ş.urm.). Vulg. redă rnioginem,
avmj. „altar", „loc sflnr". Cei mai muîţi cercetători contemporani cred că reprezintă numele asirian
kaiu/anu. un nume a] zeului Ninurta, zeul planetei Saturn, dar că masoreţii au schimbat punctrL qddo.
otiAilrle d. la taiwon p.ntru a citi SiqqOs (= „uriciune"). termenul flftaipnan din LXX (tRlMlrN, p.E rA
rptiiE a.6tl idterpetare.
D.W.G.
CALAH. O cetate întemeiata de Asur, un urmaş al lui Nimrod, dnd a plecat din *Şinear (Gen. 10:11).
Localitatea asiriană Kalhu (ui prezent, Nimrud) se află la 40 d. lt s d. NiniF, p. mhl d€ E !l fluviului
Tisn, Excavaţiile principale efectuate aici de Sir Henry La-yard In 1B45-8, de Şcoala britanică de
arheologie din Irak, tn 1949-63, şi de expediţii ate guvernului Irakian ţi de expediţii poloneze, în 1970-
6, au scos la lumină dovezi din vremuri preistorice pînă în perioada elenă. Scindările făcute arată clar
influenţe din S înainte de lEdtlila cit{Ll.i prircip.le (sso r 370 h) de către Salmanaser I (cea 1250
î.d.Cr.) şi apoi de către Asshumasirpa) II în S79 Î.d.Cr. Cetatea se întindea pe o suprafaţă de 40 de km2
şi avea o populaţie de circa 60,000 d. locuitori. C4bn 6t€ etste. din cae rsal manaser m a atacat Siria, iar
Obeliscul Negru pe care este înscrisă capitularea lui lehu si stela care-1 men-ţioneaiă pe Ahab au fost
ridicate iniţial în piaţa principali a acestei cetăţi. Inscripţiile lui Tiglat-Pileser ni şi Sargon n
menţionează atacurile lor împotriva lui Israel şi Iuda, lansate din această capitală militară asiriană. Este
posibil ca o listă de nume personale scrise tn aramaică să ateste prezenţa prizonierilor de război stabiliţi
aici. Sargon II, cuceritorul Samariei, a depozitat aici prăzile de război. Esarhaddon ţi-a construit mai
tirziu un palat la Calah si a scris tratatele cu popoarele cucerite pe tăbliţe care se aflau în Tem plul lui
Nabu. Multe dintre sculpturile, armele ţi o-biectde de fildeş si metal descoperite în citadelă şi în
barăcile de la .fortul lui Salmanaser", situat în afara
oraşului, ilustrează splendoarea prăzilor luate din sjria i Pal6tina dt şi put@ .rut€i 6iride. calah a clzut h
nfinile tuzilor şi babdonidiior h dd 612 ÎJ.Cr.
BIBUOCRAfIE. M. E. L. MalloMr! Nimrud dnd iB XmaiB, 1965i lroq 13.22 1952.65, 36-34, 1974-7,
DJ.W.
CAllrEEA, CAIJEI (EALDBT). NNel€ li€i gti !i a lmitorilo. €i; siMlA rn S Babiloni.i nu.le ei a ajuns
mai tîrziu să desemneze toată Babilonia, în speial !r tiRpd dltirci diEtii (626s39 Ld,cr)' u tib E4i- I:mad
c4 a dpat der€rtut dintre AEbia d€ N ni colhn Pe6ic (.t. Iov 1:17), s.a siabn h vechime în această zonă şi
a ocupat Ur „în Caldeea" (sau „Haldeea", Gen. 11:28; Fapt. 7:4) şi este un trib distinct de aramei.
Descinderea din Chesed, sugerată în cq. 22:22. nu 6te do!€diti, dd tetu€rul tr. Kasdîm s-ar putea să
reflecte o formă mai veche a nmelui den foru airianE, lnepid din 56lul al 10-lea Î.d.Cr., ţara Katdu este
menţionată în analele asiriene pentru a desemna „Ţara de lingă mare" din inscripţiile mai vechi.
Ashumasirpal II (883-859 î.d. Cr.) face distincţie între locuitorii acestei ţări şi babilonienii care locuiau
mai la nord; Adad-nirari m (oca. 310 td.Cr.) nalion@z! prinft v*lii sli dteE clp€tdii ale ..ldeUd. clnd
Mardd(-apla-tddlna H ("MERODACHDAI!1DAN), cdpeteri. districtului caldean Bit-Yakin, a ocupat
tronul Batalionului în 721-710 $ 703702 M. cr. €l a erut ajutor din v lmpoEiE Aniei 0s. 39). Prcf.:rn
Iiaia a .@rtizat lrnpoEim p€ri@ldui € Iuda sI'i sprijine P€ calden re!.li (b, 23:13) şi a prevestit
înfrîngerea lor (43:14), probabil ddp, i.vazia$ initiaE a lui saryon, b 710 id.cr. h. txurft Babilonul se afla
în vremea aceasta sub conducerea unui rege caldeu, termenul „caldeu" (sau "hakLeu) 6re folosit G
sinonin p€nlru badonian (15. r3:19r 47.1, sj 43:14 201 iu Ekhiel aE sa folosească mai tîrziu acest
termen pentru a indica bat€ trirhne aabilotrdui (23:23).
Crnd N.bopolNr, a g{@ior qigid din cald@, a ajw pe trcNl Baliloldui ln 626 td.cr., el a imu3uat o
di@tie c4 a frcut fain6 nurcle de caldeu. Printre succesorii săi au fost Nebucadneţar, AnEl'Madu!
('EVILMERoDAC), Nadins ii Bel şaţar, „regele caldeilor" (Dan. 5:30). Locuitorii vînjoşi din sud au
constituit contingente puternice pentru armata babiloniană care a atacat Iuda (2 împ. 24-25).
In tihpul lui Daniel nl@l€ a ajs s, 6e folGir din rcu FnFu Babilonia in inEEsire (Da 3:3), id Ddis Medd
a dolmit Fste regatul ,,cldeilol' (Dar, 9r1), ,J-inba c.laeilol' (Dan. 1.4) pbbqbil ci a f6t un dialect semitic
babilonian, numele „caldee" fiind aplicat (mai rar în vremurile modeme) în mod greşit limbii aramaice
(*TARGUMS). Locul proeminent ocupat de clasa preoţilor, care în Babilon si în alte centre păstrau
tradiţiile vechi de astrologie şi filozofie în limbile babiloniene clasice a făcut ca numele de „caldei" să
fie dat în egală măsură preoţilor (Dan, 3:8), astrologilor şi oamenilor educaţi (Dan, 2:10; 4:7; 5:7, 11).
BtslloGRAFIl- D. J. wisa4 drtunicl6 otchal-dd&tr (iur 19s6i A- R. MilLrd, EQ 49, r9?7, p. 69-71, în oe
priveşte folosirea numelui şi originea lui,
DJ.W,

171
CALE
CALE. 1. Folosirea termenului în VT. în afară de folosirea In sens literat, există o serie de cazuri în
care termenul este asociat în expresii metaforice. Acestea derivă de la faptul cS un om aflat pe un drum
public devine cunoscut ţi ţelul ţi scopurile lui sînt revelate de calea pe care merge. Cel mai important
este sensul care se referă la scopurile si voia lui Dumnezeu, de ex. It<L 33:13; lov 21.1a, 3r;
Pr.67t2rPtu. a:22i qe. 18:25. Urmează apoi ideea poruncilor lui Dumnezeu, în special în Ps. 119.
Termenul „cale" este folosit în general cu referire la conduita unui om, fie bună, fie rea, şi chiar cu
privire la animale, de ex. Ps. 1:1, 6; Prov. 30:19-20. Aceste sensuri sînt obişnuite în scrierile de la
Qumran.
2. Folosirea în NT. Exista două direcţii de dezvoltare a sensului din VT pe care le vom analiza. în Mat.
7:13-14 (# Luca 13:24) avem contrastul dintre două căi pe care poate merge omul. Cea mai veche
dovadă despre această idee este întilnită la Qumran GQS 3.13-4.26); Ea este tnulnită frecvent în
scrierile rabinice ţi a fost dezvoltată în Didache, Epistola lui Barbaba şi în scrierile patristice de mai
tîrziu. Din Fapt. 9;2; 19:9,23-22:4; 24:14,22 aflăm ca cel mai vechi nume pe care si 1-a dat biserica
creştină a fost „Calea". Acest nume este, în parte, o extindere a sensului îtKflnit deja în VT; comparaţi
îs. 40:3 şi 40:10-11, unde ne este arătat poporul lut Dumnezeu cate este condus pe calea lui Dumnezeu.
Sensul poate fi explicat şi pe baia textului din Mt, 7:14, însemnînd Calea spre mîntuire. Probabil că
loan 14:6 a avut cea mat mare influenţă, deoarece Cristos afumă aici că El este suma a tot ce înseamnă
„Calea" în raport cu Dumnezeu.
BUBIOGRAFIE. E. Repo, Der „ Weg" oh Setbstbese-ichnung des Urchristentums,
1964;G.Ebel,MDW7T3, P. 933.947. H.LE
CAI,B DE O zI, (N6. rt:3r; 1lnp, r9:4; r@ 3.4; Luca 2:44). în E distanţele erau de obicei considerate in
termeni de ore şi zile. Astfel, o călătorie de o zi ar fi înjur de 7-8 ore (poate 30-50 Ion), dar poate fi ai o
expresie nedefinită dat fiind condiţia drumurilor ţi alţi factori specifici regiunii. A nu fi confundată cu
călătoria în ziua sabatului, pentru care vezi "GREUTĂŢI ŞI MĂSURI.
J.D.D.
CALEB (în ebr. kăleb). 1. Al treilea fiu a] lui Hepron, fiul lui Pereţ; el a fost fratele mai mic al !ui
Ierameel; în 1 Cron. 2:9 este numit şi „Chelubai". în 1 Cron. 2:18 ş.urm. ne este dată linia
descendenţilor lui, prin Efrat, pînă la Beţaleel, meşterul cel mai de seamă al lui Moise; în 2:24, pînă la
locuitorii din Tecoa; in 2:50 ş.urm., ptnă Ia locuitorii din Chiriat-Iearim, Bedeem, Netofa, Ţirea, Eştaol,
Bet-Gader şi alţii (posibil ca familiile chenitilor menţionate în 2:55 să fie oarecum înrudite cu ei).
2. Este posibil ca „Fratele lui Ierameel" (1 Cron. 2:24) să fie aceeaşi persoană menţionată la 1, din care
au descins locuitorii din oraşele Zif, Maon şi Bet-Ţui (sînt menţionate de asemenea oraşele Hebron ţi
la-puah). Această listă s-ar putea să se refere în parte la Caleb, tatăl lui Acsa (v. 49), menţionat la 3.
3. Caleb ben lefune, un lider proeminent al lui Iuda, a cărui credinciosie faţă de Dumnezeu în revolta
de la Cades a dus la scutirea lui de blestemul rostit acolo (Num. 14:24). Et a condus invazia Iudeii şi s-
a stabilit la Hebron (los. 1:15). Din los. 14:6, etc.; 1 Cron. 4:14-15, aflăm că el a fost un *cheneiit.
*Nabal a fost un urmaş al său.
4. „Fratele lui Şuha", al cărui nume este scris „Chelub"tnlCroa.4:ll. J.P.U.L.
CAI,EIID'R.
I. In Vechiul Testament
în limba ebraică nu există un echivalent al termenului latin calendarium, iar trecerea anului era marcată
în general prin referire la lunile anului, la sezoanele agricole sau la sărbătorile principale.
a. Anul (evr. lână - numit astfel după schimbarea sau succesiunea anotimpurilor) începea toamna, în
luna Tişm (luna a şaptea) - (Exod. 23:16;_34:22), cînd începea şi anul sabatic (Lev. 25:8-10). în timp ce
se aflau în Egipt, evreii se poate să fi adoptat calendarul solar alcătuit din 12 luni, fiecare de cîte 30 de
zile, pl8 !'.! 5 zle, .justd tA 6 roral de 365 de zid (B€rcdotui! 2. 4)! <hc! .!a 6rau hrNrite utterior a fost
făcută o schimbare şi „începutul lunilor" sau prima lună din an a fost stabilită primăvara (Exod. 12:2:
13:3-4; 23:1s: Deut. 16:li 6), D[p! aea eut ebraic a urmat calendarul popoarelor semitice din V, cu un an
de 12 luni, corelate cu ciclul Lunii (1 împ. 4:7; 1 Cron. 27:1-15). Nu se ştie cu certitudine dacă tEep@a
anului primlle (llm Ni..n) a f6t .tabilită numai pentru scopuri religioase, înmicît există dovezi că anul
civil se socotea că începe toamna, în luna TiFi (TCRONOIOCIA VECHIULUI TESTAMENI),
b. lunile anului (vezi tabelul). Anul calendaristic evreiesc era împărţit în douăsprezece luni corelate cu
ciclul Lunii; acestea începeau cînd semiluna de Lună nouă era vizibilă la apus. Ziua în care începea o
lună nouă era considerată sfmtă. Lunile anului (în ebr. yerah, *„Luna") erau alcătuite din 29/30 de zile
şi, întrucît anul lunar era cu aproape 11 zile mai scurt decit anul solar, era necesară includerea periodică
a lunii a treisprezecea, pentru ca ziua Anului nou să nu fie înainte de venirea primăverii (martie-
aprilie). Nu sînt cunoscute detalii precise cu privire la metoda folosita de evrei pentru a concilia
calendarul agricol cu cel lunar. Se poate ca ei să fi introdus încS o lună Adar (luna a 12-a) sau încă o
lună Elul (luna a 6-a) în .ialul lour l€ 3, 6, r1, 14, 17 s! 19 di Exbt! unele dovezi că evreii au folosit luni
intercalate după Adar (Num. 9:11; 2 Cron. 30;2-3; cf. 1 împ, 12:32-33), deşi se poate ca uneori să fi
fost după luna Nisan (cf. 2 Cron. 30:2 ş.urm.), aşa cum se făcea în Meso-potamia. Un calendar solar
riguros a fost folosit în Cartea Jubiledor (cea lOSÎ.d.Cr,); cf 1 Enoh 72-82.
Observarea echinocţiului de toamnă, adică „sfîr-ţitul anului" (vezi Exod. 23;16) şi a echinocţiului de
primăvară, numit „anul următor" sau „înnoirea anului" (vezi 1 împ. 20:26; 2 Cron. 36:10), era
importantă pentru coordonarea calendarului şi a sărbătorilor. Astfel, anul începea cu luna nouă cea mai
apropiată de echinocţiul de primăvara, etnd soarele era în constelaţia Aries (Jos., Ane. 3. 201), iar
Pastele erau în a
172

Lun Nomele pre-exilic Numele post- Echivalenml Vremea (anotimpul) sărbători

a edllc modem
Frig

1 ABIB Exod. 13:4; NISAN Est. 3:7 Mart.-April. Primi vară 14 Paştde CExod. 12:1S;
23:15; 34:18; Deut. Ntem. 2:1 pm ana Sărbătoarea aiimllor Oe
16:1. Recoltarea orzului Prinleleroade(Uv.23:10ţ,uraiJ
PloaiePloaie

Recoltarea inului
2 Z(V 1 împ. 6:1, 37 IYYAR April.-Mai începe sezonul uscat 14 PaţteîetftztuCNum. 9:10,

3 SIVAN Esl8:9 Mai-Iunie Goacerea smochinelor 6 Qndiedmea (Luca 23:15 ş

timpurii Seceriţul
4 TAMMUZ Iunie - Iulie Recoltarea struguri lor
5 AB Iulie - Aug. Recoltarea măslinelor
Ploaie
6 ELUL Neem, Aug.-Sept. Curmale fi snxichine de
6:1S vara
7 ETHAN1M 1 împ, TISHRJ SepC-Oct Ploilt timpurii 1 Sărbătoarea trfmbiieior
8:2 23:24) 10 Ziua ispăşirii (L
73:27 s.urm J 1S-21 Sărbă
CLev. 23:34 i.urm.} 22 A
(Lev. 23:36)
S BUL 1 împ, 6:38 MARCHE5VAN Ocl-Ncw. Arat. Smochine de iarnă
Secetă

9 CHISLEV Neem. Nov.-Dec Semănat 25 Sărbătoarea dedicării (1 M

1:1 Ioui 10^2)
10 TEBETH Est. Dec-Ian. Ploi (zăpada li altitudini
2:16 (nari)
11 SHEBAT Zah,1:7 Ian.-Feb. înfloresc alunii

12 ADAR Em.3:7 Feb.-Mart. Recoltarea fructelor citrice

Calendarul tbrak, mărind sezonul, sărbătorile ţi echivalentele moderne.

CALENDAR
patuprerea zi a lsij Nis4 ca st coituidi cu priM lune din Gxod, 1212.6),
Nlrele dat€ h nEeput bnnor ddui prclanil ce au f6t alun tabriniene la %nele oului qi F de@bsa de
n1lmle lunor s*ite in dte .lin siria (R6 sh.@, Alalah Mad, unele slnt cumre qi din texte feniciene/lbî6,
„luna. spicelor" (Exod. 13:4); ziv (1 lnp. 6:L 37)i E@nm (1 )np. 3:2) lidul 11 lmp. 6:38), al căror nume
nu are un înţeles cunoscut, sînt siryu! nme de lsi cre dat€za din oc6ta pe. rioadă, în toate perioadele
istorice lunile erau desemnate prin ordinea lor numerică: luna întîi, Exod. 12-:2t a doe, c€n- 7:1lj a Ed4
Erod. 19:li a paba, 2 Inp, 2S:3; a cin@, Nm, 33:3a; . Fs, I CrcD. 27r9i 3 Fpt@, G€n, a:4taopta,Zah.
r:1;a!ou,Ez!" 10:9; a zecea. Gen. 8:5; a unsprezecea, Deut. 1:3; a douăsprezecea, Est. 3:7. fn perioada
post-exilicâ au fdi folGite nmele lunor din caLndrrul bbilonian (vezi tabelul).
C. Anotimpurile - calendarul agricol. Deşi evreii au adoptat s .alend.. b3zt pc cicluile l6n, bhdt ei areau
o *o&nie agrioli ei au indicat rinpul andui şi prin *dne sau arcrinpui, ii nu prin numele sau numărul
lunilor. Astfel, anul care în Palestina era împărţit aproximativ în anotimpul secetos (apnl i€'spr6bri€) ii
ddrinpul ploios (dtonbri. mnie), a pudt fi subdiviat ln '€zond iBtnin ţărilor" (noiembrie-decembrie) şi
ce! al „recoltatului" (aprtli€'iuter C€n- a:22). Denuiil€ mi spftitue indi€u p.nd lduitorii uei anhite bne
lsile anului, de ex. kebtul sriutui (c€n, 30r14r r!d. 15:1) su ar oflnd (2 san. 21:9; Rut 1:22) erd punde
lunilor martie-aprilie; „vremea seceratului" (Exol. 34:21) @6p!rde cu Mrtie; rcnea "chd încep să se
coacă strugurii" (Num. 13:20) este luna ?onm@ (iuie.idie). ,,ploile tinpun" (dupI €len darul ci v@hi
ircelEau in llM T6n) crdea! in €pt€nbne etombrie, iar "ploiLe tizii" cedeau in martie-aprilie. „Roadele
de vară" (qăyis) din august-*ptenblie, au implMlbr rmele lor ,re!f, car€ era numita şi „căldură". Lunile
Tebec şi Sebat erau nmite lsi ,rei" (rezj col@m ,inotinpurl din tabel).
Textele db w nn$oEre Mi ss pot n com panre cu u Glendar agricol sis !€ piabt, .@ sirr putea să fie un
palimpsest scris de un şcolar din secolul al 10-lea î.d.Cr., descoperit la Ghez'er în 1908. Traducerea este
incertă, dar înşiră operaţiunile agricole penh .el€ 12 lui aLe aului lnc.pind cu t@lM: ,Doui lui penh
nftsazim| Dou; ldni p€ntru insinn4aft- Do[a lui de cBJere de prinGvari, o lri de 6nnls cinepE, O lune de
!ftolbr oz, O lun ctnd * Eolt€zn r€t€ (celelalb). Doui lmi d€ csEiat (via). o lunE de rcd€ de Era". (4
Dot-4 p. 2Or-203).
d Alr€ h.dui de dsemar€ a rinpdnj si a wensilor sint disuare ln anicolele d6pre o anmite „vreme" sau
sărbătoare Ciddăn, Dan. 7:25; nio'ed, Dd. 12:7; zqnan, Ecl6. 3:1; Nen. 2:6); cl Ps. 104: 27. E@dnentele
btoric€ sh Edate de obiei prin anii de aomie aj donnitorilor su p.in sincrcnikE cu un eveniment
memorabil de importanţă naţională, deex., Eedulj ieiim din EEipt i:'"a- iz:nd; coni srun€ prjmdui Td9lu
(t Inp, 6:1)j qild de 70 d€ ani în Babilon (Ezec. 33:21); cutremurul de pămînt din tinpul domiei lui ozia
(atu l:]j zah, 14:s).
BtsUOCRAFIE. J. Fin.aa4 tJ@Abook oI BibLic.n Chronolo&,, 19&; J. B, Scaal, W 1, r9s7. p 25o 307;
JSS 1,1962, p. 212221. D J.W.
II. Pertoad{ tntdteteeald
„Anul împărăţiei grecilor" (1 Mac 1:10) este era Se-l€u.izilor, daiind od.hL dh prim zi a lu.ii nace
doni@ DiG (*ptenbrie/dtonbri€) a artlui 312 Ld.Cr. A{:6b 6te crcnoloAia folosite h I M..., dEi în uele
sre folosire in acesti carte (sub innudla ndului ln ore baulodsnn sNteau ircepurul a. nul lj din lm Nisn)
lft.pltr €rei este datat in nartie/aprilie, 311 td,Cr.
In. in Nort Teltment
Darele din NI rint qorite lreri p!i! reldte ta doroitori n+ere| Cel mi b6 enplu ste assir ir Luca 3:1 t.rm.,
ude inceputd plopoviddrn lui lcn Botezătorul este datat nu numai în „anul al cincispreA€lea aL domiei
tui Tilrriu c.a/ GaiA 27-2a d.Cr., potivit ncddtri de s{otire dir wen€a s€leu cizno!, cind u d non de
donnie € co$id€m c5 incepe in sltmbrie/atonbrie), ci si prin !€ferire la conducetari din ludea şi tentornle
inveinate care erau în funcţie, fie că acestea erau funcţii civile sau scddotale. Asdel, rezi &tsrile f:cute
prin refe.ne la împăraţii Augustus (Luca 2:1) şi Claudiu (Fapt. 11: 23), suvmnrorn prcvinciali Qui.nriu
(Luca 2:2) ii calio (Fapr, 13:121, ii lrod, .€sclc iudeilo! (Mar. 2:1i Luca 1:5).
ln ce. mi mare parte, i6e, scrjitorij NT .u mI s'Et tirp'n podivit cu .alendann {]!Eid din re nea ..eea.
sdi€rile si.t punciare ae ref.riri la sărbători evreieşti sau alte ocazii sacre. Lucru] acesta este adevărat
mai ales în evanghelia a patra; cf. loan 2:13, 23 (pastele); 5.1 (probabil And Nou); 6:4 (P.it€le)I 7:2
(Strbdroara cornriLo!; 1n v. 37, 'nu de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului", este ziua a opta;
cf Lev. 23:36; Nm. 29:35j Nem. a:rB)i 10:22 (SSrbSroaFa Imofii, ziua a 25.a r lun chiri leu; cf. 1 Mac.
4:59); 11:55 ş.urm. (Pastele). Vezi şi Mai. 26:2; Mdcu 14:1i luca 2211 (Palrele 9i st. bătoarea
Azimilor); Fapt. 2:1 (Rusaliile);'12:3 ş.urm. (Paqr€le ii ssrbstGrea AzimiLr)r 13:21 (p.obabil psirelel;
20:6 (s:rbtt@@ Azinilor)i 20:16 (Rca liile); 27:9 (unde „postul" este Ziua Ispăşirii, cînd s-a lrcheiat
cahtotu p€ Meaitem, od.tt cu enilea ienii)j 1 cor 16:3 (Rualiil€)-
Dintre^ zilele săptămînii, sabatul este menţionat f.@nt- In Lud 6:1 apale un teme i€hnic. ,al doilea prim
sabat" (în rom. !rîntr-o zi de sabat") al cirui inFls nu mi poal€ fi srabilit cu ceritudine. Vineri este „ziua
pregătirii (gr. părosJceue}, adică, ziua dinaintea sabatului (gr. prosabbatoii)" (Marcu 15:42; cf. loan
19:31);,,ziua pregătirii Pastelor" (loan 19:14) înseamnă „vinerea din saptămîna pastelor" (gr. paras-
kette ton paschă). „Ziua întîi a săptâmînii" (gr. mia sabato! M{ nid .on idDbolon, adic5, ziu dupi sabat)
capătă o semnificaţie nouă întrucît este ziua învierii; cl 6n atari d€ nnra$uil€ inviern din Evanshelii)
Fapt, 20:7; 1 Co!. 16:2; de emenea, ,,ziua Donnnlgi 6n 3x. hrioke hen.ra) tnApe. 1:10,
în general, calendarul evreiesc din vremea NT (cel pnfin iminte de anL 70 d-cr,) a l]]mt calenda.ul
sadueheiloi, întrucît serviciile de la Tfemplu erau organiate dlpn &6t calsLda!. Asd€1, ziM d€ nualii
era a dncizecea zi după ce era adus şi prezentat primul snop rte oq adic5, a cimikenzi ti dupi prie dui -
nica dupl Paqre (cl I4v- 23:1s 9.Lm.); d€ ac*a * potrivea întotdeauna duminica, ia fel ca şi în calen d.n
(:ctin. cal€ndaru] fariftilor, care a dwenit
174

ttand.d dlpd dd 70 d.ci, a interpreEt ;abatul,. dhlev. 23:15 c. ziE sr.b&orn Azihnoi ri nu ca q sabat
obişnuit; în cazul acesta Rusaliile cădeau întotde.m h 6eati zi a run (u coNiderdt inpotunt pentru cei
cate considerau că este o aniversare a dării Legii), dar nu câdea în aceeaşi si a sâptămînii.
Mal iDportante delt .tir@slel€ hiffi dinr€ calendarele şaducheilor şi cele ale fariseilor sînt diferenţele
dintre aceste calendare, pe de-o parte, şi calendarele nectare", pe de alta parte, cum. sînt cele cunoscute
din cartea Jubileetor şi, mai recent, din scrierile d\c la Q1llrm, Dac! Isu Fi ii@icii lui au ulmt asr
caletd.r ,t*taf $d putea dpli@ de c ei au snrb{torit Pastele înainte de arestarea Lui, în timp ce marii !r?
qid adepii lor nu l.au litur dedr dup{ !5stisniru lui Isus (Ioan 18:28).
BtsUOCRAIIE. J, C, Dancy, Coan.n.qry on I Maccabeus, 1954, p. 48 ş.urm.; N. Geldenhuys, Com-
menLwyon Luke, 1950, p, 649 ş.urm.; A. Jaubert, La Date de ta Cine, 1957, şi „Jesus et le calendrier
de Qtunrân", NTS7,1960-1, p.ş.urm.; J. van Goudoever, Biblica! Calendan, 1959; J. B. Segal, The
Hebrew Passoverfrom the Earliest Times co AD 70, 1963; J. Finegan, Handbook of Bibte Chronology,
1963; E. J. Bickerman, Chronology of the Antient World, 1968; E. J.Wiesenberg şi alţii, „Calendar", în
EJ; W. M. O'Neil, firc and tie colq.lors, 797s.
F.F.B.
cNIilB, CALNO. 1. calne. NMele rei cetnti întemeiate de Nimrod în ţara *Şinear (Gen. 10:10). fntrucît
în Babilonia nu este cunoscută nici o cetate cu ct nlft, sti eretAiori propu inrerpret@ in sensul
termenului evr. kultând, „toate", ca în Gen. 42:36; 1 împ. 7:37. Aceasta ar putea fi o expresie
cuprinzătoare care să includă cetăţi antice cum sînt ur d Nippu (ide!ri6@t o cah€ tn TB). c€i €re
considetă câ ţara Şinear este în partea de N a Meso-potamiei cred câ această cetate este aceeaşi cu
Calno (2)sus'cANEg,
2. Calno, Ir. 10:9i CaLE, An, 6:2 (lx pdn.6, ,,t€tC, E l), Un 6af nMit Kullaniz sE nen. ţionat în listele
asiriene de tribut. Asociat cu oraşul Arpad. Oraşul actual Kullan Koy, la 16 km SE de Arpad (^tsl 51,
1935, !. 1a9191),
BIIUOCRAI'IE, J]1DS 3, 1944, !, 2S4.
DJ.W.
CALVAR, Nlftle aparc rlmi h L@a 23:33 (în traducerea rom. „Căpăţîna"). Cuvîntul derivă din tra-
ducerea Vulgara, în care cuvîntul latin mlvaria tradre $drn 8e lronion obele cuvinte stit o traducere a
termenului aramaic gulgoltâ, „Golgota", din Mat. 27:33, care înseamnă „craniu". Au fost oferite trei
explicaţii pentru acest nume; datorită craniilor care au fost găsite acolo; datorita faptului că acolo era
un loc de execuţie; sau datorita faptului că locul se asemăna cu un craniu. Ceea ce ştim din Scriptură
este câ se afla în afara Ierusalimului, că era cunoscut şi că probabil nu era departe de o poartă a cetăţii
şi de un drum principal, şi că în apropiere se afla o grădină cu unmormmt.
în prezent există două locuri din Ierusalim care sînt considerate ca locul răstignirii ţi al mormîniului
CANA
Domului; uul 6te l&ul !€ care * aiA Bi*.jca sfilnrlui Momidt, c€lllalt le 5te cal€rul lui c.. doA @ut de
olicei sub nomele {te ,,Momdn$! din Grădină". Din nefericire a fost întotdeauna greu de dezb!tut
prcbl@ in nod obi<tiv: in wle c*ui identificarea acceptată de cineva a fost echivalentă cu u t6t al
ortodoxiei sale- Bip.i.a snntului Momlnt marchează locul unde s-a aflat un templu al zeiţei \fenus, care
a fost dărîraat de împăiatul Constantin pentru că a crezut câ se afla pe un loc sfînt. lYaditia ne dw 6del
pbt el p(tin ln seld al 4-lea. Dd dacă avem în vedere operaţiunile şi activităţile lui llts in sold 1 ri c.le
al€ iui Adrid. in sfulul al 2-lea, identificarea trebuie să fie considerată şubredă. Un lucru care a fost
clarificat de excavatiile recente este că locul tradiţional se afla în afara zidurilor cetăţii pe vremea lui
Cristos. Pe de altă parte, dovezile găsite inF bi*ric5 d poi€ indica u nomlnt de dati Dutin prea tîrzie ca
sâ poată fi adevăratul mormînt al lui Cristos. 'Vezi *ÎNMORMÎNTARE Şl JELIRE.
Mormîntul din Grădină a fost descoperit în 1849; o fo@tiue de Mi de aolo seatr;d cu u cRnjnl
descrierea locului se potriveşte cu informaţiile biblice. Cu t@te ac6b, nD qisti nici o hditie !i nici o alta
informaţie care să sprijine această identificare. Locul mâi vechi este mai probabil să fie cel corect, deşi
orice identificare continuă să fie circumstanţială.
BIBLIOGRAFIE. L. E. Cox Evans, >£Q 196a, p. 1u8136; K, M. y€nyo4 D(qa,g up Jtuaten, 1974: alte
referinte bibliosrad@ din dicold "rERUSA!M.
D.F.P.
C{NA cr. tond, probabil de la ew qand, lstutdris.,). Sat galilean din regiunile mai înalte din partea de Va
bcurui, n€nSomt nllmi ln E%nshelia dupi I.h. Cana a ros s@ primi ninui a lui Is6 (l@n 2:1,
0 5 r0 t5 ?0 (m
33
... ,.
, CAM ?(Kjdet Kana)
'-CAHA?(KefrKefţia/ ° Kafr Kanina).
> Nâzaret
_i_33
Copemaum

35 30

tonuri sugerate ca amplasări pentru Cana

17S
CINA
11}, locul unde cu un singur cuvînt El a vindecat pe fiul unui nobil care zăcea bolnav ta Capernaum
(4:46, 50), ţi Barul natal al lui Natanael (21:2). Nu este localizat cu exactitate; unii l-au identificat cu
Kefr Kenna, la vreo 6 km NNE de Nazaret, pe drumul către Tibehada. Acest loc unde au fost făcute
excavaţii probabil că este locul unde au avut loc evenimentele din Ioan 2:1-11, tntrudt are multe
Izvoare care alimentează cu apă smochini umbroşi cum este cel indicat tu Ioan 1:48. Mulţi cercetători
moderni, însă, prefera să identifice Cana cu Khirbet (Kănă), o localitate In ruine situată la 14 km N de
Nazaret, pe care arabii locali continuă să o numească „Cana Galileii".
J.D.D.
CANAAN. Fiul tui Ham şi nepotul lui Noe, de care a fost blestemat (Gen. 9:18, 22-27). în Gen. 10:15-
19 găsim Intre urmaţii lui unsprezece grupuri care au locuit în cursul istoriei Fenida, în particular, ţi
Siria-Palestina, In general, \feii articolul următor.
KA.K
CANAAN, CANAANIŢI. Un popor semitic, şi teritoriul ocupat de ei, in pnndpal în Fenida. înrudirile
rasiale stnt incerte în piesent.
I. Numele
Numele Canaan (In ebr. tfna'an), dac poporului ţi ţării, deriva de la numele strămoşului lor Canaan sau
Kna' (vezi articolul precedent), potrivit cu Gen. 10:15-18 ţi cu tradiţia băştinaşe canaanito-fentdană
transmisă de Sanchuniathon şi scrisă de Philo din Byblos. Kna'(ari) este numele băştinaş al fenicienilor
canaaniţi folosit în scrieri greceşti şi de către fenicienii înşişi (de ex. pe monede; vezi W. F. Albright, p.
1. n.l, în articolul său „The Role of the Canaanites in the Hbtory of Civtliarion'. ln ttu aibL @A tue
Aeidt NearEast, Essaysjor W. P. Albright, 1961, p. 328-362; citat de aici încolo ca BANE voi.).
înţelesul numelui Kn'(n) nu este cunoscut. în afara Bibliei, numele apare atft cu consoana finală n cît şi
fără ea. Acest n ar putea fl un n final de tip semitic, sau un sufix hurian (Albright; op. cit., p. 25, n. 50).
în trecut unii au Scut legătura Intre kn '(n) şi cuvinte care înseamnă „colorant purpuriu", în special în
limba hurianâ (vezi Spei-ser, Lcmguage 12,1936, p. 124), dar Landsberger (JCS 21,1967, p. 106 ş.
urm.) consideră că această asociere este greşită.
II. întinderea C-fltuniP"^»^
Attt în Scriptură cît şi în alte scrieri termenul „Canaan" este folosit în trei sensuri. 1. în mod
fundamental indică ţinutul şi locuitorii regiunii de coastă din Siro-Palesrina, in special Femeia propiiu-
zisă. Faptul acesta este indkat în Gen. 10:15-19 prin enumerarea detaliată a urmaşilor lui Sidon, „întîiul
născut": *ar-chîţii, sinitii, ţemariţii şi hamaripj, de pe valea rîului Ornt6, ln Num. 13:29; iiL6, 5.1; 11:3i
Jud. 1:2? ş.uitn. canaaniţii sîiit plasaţi pe coastă, în văi şi cîmpii şi în valea Iordanului, iar amoriţii şi
alţii în zonele deluroase. Este remarcabil că inscripţia lui Idrimi, regele din Alalah în secolul al 15-lea
î.d.Cr., menţionează fuga lui la Ammia, pe coasta Canaanului (S. Smith,TheStafNeo//(trimţ, 1949,p.72-
73;AWE73,p. ss7-s50).
NEGEV
Can@d ti !6inii ldi
2. 'caM" * pe@ referi d€ enaEa, piin extensie, la regiunea situată în interior deci la Siria-Palestina în
general. Astfel, Gen. 10:15-19 include de asemenea pe betiţi, iebusiţi, amoriţi, hiviţi ţi ghir-găsiţi,
explidnd că familiile canaaniţilor s-au împrăştiat" (v. 18); această zonă mai largă este descrisă ca
întinzîndu-se pe coastă de la Sidon la Gaza, în interior pînă la cetăţSe Sodoma şi Gomora de la Marea
Moartă, iar spre N pînă la *Leşa [localizare incertă), ^zi de asemenea Gen. 12:5; 13:12; sau Num.
13:17-
176
21; 34:1-2, cu delimitarea graniţei de V a Palestinei; Jud. 4:2, 23-24 11 numeşte pe tabin (E) din Haţor
„Împăratul Canaanuluf. Acest sens mal larg este (ntfl-nit şi ta scrieri vechi din afara Bibliei, fn
scrisorile de la Amama (secolul al 14-lea td.Cr.), dt şf în alte locuri, regii BabQonului folosesc termenul
„Canaan" pentru a indica in generai teritoriile sjio-palesriniettfi stăpmite de Egipt Papirusul egiptean
Anastasl IEA (itndurile 5-6) fi IV (16: riadul 4). din secolul al 13-lea td.Cr., menţionează sclavi
canaaniti de la Huru" (=Siria-Palestina, ta general] (R. A. Caminos, Latt-Egyprinn Miscellanies, 1954,
p. 117,200),
3. Termenul „canaanil" poate avea un sena mai restrtns, tasenmmd ^comerciant, negustor, traficant",
întrudi comerţul era ocupaţia canaanită cea mai caracteristică, în Scriptură acest sens poate fi forflnit în
Iov41:6; te. 23:8; Ezec, 17:4; Ţef. 1:11; cuvîntultn'i, In Ier. 10:17 este folosit ţi pentru a desemna
„mărfuri". 0 stelă a faraonului Amenophis n Ceea 1440 Ld.Cr.) «numeri mire prizonierii sirieni luaţi ţi
„550 de ma-ryannu (= nobili luptători în care de zâzboi), 240 de soţii ale lor, 640 de Kn W, 232 de fii
de prinţi, 323 de fiice de prinţi", printre alţii (ANET, p. 246). Din acest text MaWer (BASOR 102,1946,
p. 9) deduce că cei 640 de Kn' nw (canaaniţf) găsiţi într-o tovărăşie atit de (naltă stat negustori,
„plutociatia comercială de pe coastă şi din centrele comerciale din Siria ţi Palestina"; interpretarea
aceasta, Insă, este incertă.
ID. CanaanlţU fi unorltil
Alături de sensurile specifice, lărgite ţi restrinss ale termenilor „Canaan" şi „canaaniţi", termenul „amo-
riţi" ara de asemenea un sens specific şi un sens lărgit în sens specific, Scriptura vorbeşte despre
amoriţi ca ffidnd parte dintre locuitorii ţinuturilor deluroase ale Palestinei (Num. 13:29; Ios. 5:1; 11:3).
în sensul mai larg, termenul „amoriţi" tinde sS se suprapună cu termenul „canaaniţi". Pentru început
putem observa că în Gen. 10:15-16 „amorifii" smt incluşi între urmaşii lui „Canaan". Apoi, Cn Num.
13:17-21, etc, găsim că Israel a trebuit să cucerească Canaanul (= Palestina) şi astfel a ajuna să
locuiască în ţara amo-riţilor, după ce a biruit „toate popoarele" de acolo, ţi anume, pe amanţi (Ios.
24:15,16). Avraam a ajuns ti Canaan fi (ara i-a fost promisă (Gen. 12:5, 7; 15:7, ÎS), dar ocuparea ţării
este amînată pentru că „nete-giutrea amorinior nu ţi-a atins încă vîrful" (Gen. 15: 16). Sihem a fost un
principat canaanit care a avut un domnitor hivit (Gen. 12:5-6; 34:2, 30), dar acesta poate fi numit
„amorir" (Gen. 48:22).
teoria documentară a crirJdsniului literar a încercat adesea să folosească aceste desemnări duble sau
care se suprapun, canaaniţi ţi amoriţi, (şi alte „perechi"), ca un indiciu cS scrierea ar fi avut autori
diferiţi (vezi, de ex., S. R. Driver, Introduaion to the Uteraairecf thcOtditstamau9,1913, p. 119,sau O.
Eissfeldt, The dd Ttxtamait, an introduction, 1965, p. 163). Dar orice asemenea folosire a acestor
termeni trebuie pusă sub semnul întrebării, deoarece nu este în armonie cu scrierile exterioare Bibliei
care nu sint „manipulate".
în secolul al 18-lea î.d.Cr., Amurru făcea parte din Siria, potrivit tăbliţelor de la Alalah, fn timp ce
prinţii amoriţi sfat menţionaţi într-un document de la Mari In legătură cu Haţor, din Palestina propriu-
dsâ (c/ J. ■K. Kupper, Les tbmades en M&opotamie au tatips des KoudeMari, 1957,p-179-160).
IntrudtHaforuleste
CANAAN, CAI{AAIIIF
prin excelenţă o cetate canaanită din N Palestinei,
amestecul de popoare şi termeni este atestat deja în zilele lui Avraam. în secolele al 14-lea şi al 13-lea
Ld.Cr. regatul Amurru din timpul lui Abdi-asnta, A-' zina ţi al succesorilor lor din regiunea munţilor
libanului ţi-a întărit stăpînirea asupra unei porţiuni a coastei feniriene ţi asupra porturilor maritime ca-
naanite prin cuceriri şi printr-o alianţă „de la Byblos la Ugarif (Amanta Letter No. 98). Stăpmirea
*amo-rită asupra regiunii de coastă a Canaanului este atestată de asemenea de inscripţiile lui RamsesII
(secolul al 13-lea) după bătălia de la Qadesh; aici se menţionează sosirea oportună în ţinuturile
interioare a unor trupe venind dintr-un „port din ţara Amurru" (vezî Gardiner, Ancient Egyptian
Onomastica I, 1947, p. 188*-189*. ţi Gardiner, The Kadah Inscriptims of FametsesII, 1960, cu privire
Ia acest incident). Acestea constituie dovezi independente cu privire la folosirea echivalentă a
termenilor „amoriţi" fi „eanaaruţî" In vremea lui Moise. Prin urmare, folosirea acestor termeni ca şi
caracteristici distinctive a diferiţilor autori este eronată. în orice caz, situaţia reflectata în Pentateuh şi în
cartea lui Iosua prin folosirea acestor termeni a fost schimbata radical prin impactul oamenilor mării, la
sArşitul secolului al 13-lea Ld.Cr.; după această dată folosirea lor In sensul de mai sus ar fi
inexplicabila.
IV. Limba
Definirea a ce este „canaanit" sau nu generează controversă, în cadrul grupului general de limbi ţi dia-
lecte semitice din NV, ebraica biblică (qf. îs. 19:18) şi glosele ţi cuvintele semitice vestice din tăbliţele
de la Amama pot fi numite pe bună dreptate „limbi ca-naanite sudice", împreună cu moabita şi
feniciană. Aramaica ţi ya'udica suvt limbi separate dar înrudite, între aceste două grupuri este ugaritjca.
Unii susţin că aceasta este o altă limbii semitică din NV, iar alţii eustin că este o limbă canaanită care
trebuie clasificată împreună cu ebraica etc. Limba ugarirkă trădează dezvoltarea lingvistică istorică ţi in
acest sens ugaritica din secolele al 14-lea ţi al 13-lea Ld.Cr. este mai apropiată de ebraică decît limba
arhaică a marilor sili .pGe (Attrishr, tAson t50, 1958. D. 3&30), Prin urmare, este posibil să
considerăm provizoriu că limbile semitice din NV includ limba canaanită din S (ebraica etc.), limba
canaanită din N (ugaritica) ţi aramaica. Pentru o discuţie a acestei probleme, vezi S. Moscaţi (7Tte
Semita in Antient Hâtory, Î959, p. 97-100) care (Entr-un gest radical) a abolit ^canaanită"; ţi J.
Friedrich (Srientiu 84, 1949, p. 220-223). Distincţia între limba ^canHanită" şi cea „amorită" este
aproape iluzorie ţi diferenţele sînt doar dialectale. Li ce priveşte diferenţa dintre a din limbile semitice
din NV şi 5 din limba canaanită, vezi Gelb,JCS ÎS, 1961, p. 42 ţ.urm. Deosebirea dintre ele este puţin
mai mare decît cea dintre sibilaste. Potrivit lui G. Pettina to, care a descifrat textele din cetatea *Ebla,
din N Siriei, acestea sînt scrise într-un dialect care pare să fie semitic apusean ţi pare să aibă afinităţi cu
canaanită din S; el numeşte acest dialect „paleo-canaanit" (O-riaitalia *.n. 44, 1975, p. 361-374, în
special p. 376 !.lm). C*UMBA VECHIULUI TESTAMANT)
V. Istoria canaanită
Prezenţa popoarelor de limbă semitică în Palestina în mileniul al 3-lea Î.d.Cr. este atestată în mod
explicit
177
cANAN, CANATINITI
nufui de doul n1@ *nitic€ de leui dinF-u to.r din epoca aceea: Ndi', care conţine elementul 'il(u),
„dumnezeu", ţi n..fc.., care începe cu am, „izvor, En-tînă"; amîndouă aceste nume apar într-o scenă
dintr-un nonniot .Aiptear din Dinasria ! 5-y'6.6, *a 24oo î.d.Cr.
Totuşi, este discutabil dacă acestea indică prezenţa canaaniţilor şi nu se ştie rfnd au apărut canaa-niţii în
Palestina. Este cert că ameţiţii şi canaaniţii erau bine stabiliţi în Siria-Palestina în jurul anului 2000
Ld,cr, qi cr la Ebla, id N siriei qkra h j6rl anului 2300 î.d.Cr. un popor care vorbea o limbă semitică de
NV
!n tot cursul mileniului al 2-lea Î.d.Cr., Siria-Pales-tina a fost împărţită între diferite oraşe-state canaa-
nîte/amorite. In 'fextele Execrarive egiptene sînt menlioete mdte rUft d€ leui si dmi|ori din sslll al 19-
lea/ 18-lea. în ce priveşte organizarea unor state separate în Palestina, în această perioadă patriarhală, Ei
A- vs sers, oudr6tunentis.he Sniier 72, t99a (srudi*on rh. B6ok oJ cu6it), p. rE219?.
k timpul perioadei cea 1500-13B0 Î.d.Cr. aceste siate hiMte au f!.!t tane din Imp€rid siEric al Egiptdri;
h sld al 14la cele ditr N au Eeur sb suzeranitate hirită, în timp ce cele din S au rămas fotmL egipheL fn
p:nE pa.t€ a slului .l 13l€a Î.d.Cr, Egiptul a redobîndit stăpînirea efectivă asupra Palesrjfti fi @tei siliei
(hiriii a! Ethli siria de N şi interioară), dar această stăpînire a slăbit cu trecerea timpului (cf, H. Wengel,
GeschichteSyriens, 1-3,1965-70). Către sfirşitul secolului al 13-lea Israel a înrîm-pinat opoziţie din
partea canaaniţQor/amoriţilor, dar nu ti din partea esiptdilor (d ercepda hadui abandonat al lui
Merenptah). „Cucerirea" făcută de Ramses HI, c. HBOÎ.d.Cr,, a fost un raid fulgerător, în sFctal pe c6te
* p€ rutele p.ircipale, dar a fcr superficial.
La sfuihrl slului al 13-lea td.cr. .lonietia oraşelor-state canaanite/amorite, aflate în decădere, a fost
zdruncinată de tulburări politice, Israeliţii, sub conducerea lui losua, au intrat în Palestina de V trecînd
peste Iordan şi au dobîndit mai întîi control dup6 cgiuii delu:@ ti au lnfilir o sie de regi canaaniţi.
Pentru evrei cucerirea Canaanului a fost împlinirea unei promisiuni străvechi făcute strămo{lor lor
(Gm, 17:3; 23:4: 13.14; Exod. 6:2-a)_ Ei trebuia să izgonească popoarele din ţara, alungate de
Dumenzeu, şi trebuia sa-i nimicească pe cei caie.au rămas {cf. Deut. 7:1, 2 ş.urmO; aceasta a fost o
consecinţă a judecăţii divine pentru multe secole de răutate persistentă a acestor popoare (Deut. 9:5, c/.
Gen. 15:16) ti n{ a inplidr nici u ndit di! Darr€a Israelului,
Intre timp, oamenii-mării din cronicile egiptene (între care se indud filistenii) au distrus Imperiul hitit şi
au stiebstut siria si Pal6tiE, dind opril la sEnila egipteană de Ramses IH; uiui,_în special *filistenii, s-
au stabilit pe coasta Palestinei. în fine, pătrunderea ara-neilor in Siria indidra a cEut ln stutele carc au
lmat, Rezulratul a fon ca acm @mdirii st;Dhau n!@i in Fenicia propriuzis5, imrreu, i! po.tuile sale, şi
în cîteva principate izolate din altă parte. Datorită drcumstanţeîor restrictive noi, începînd din secolul al
12-lea Î.d.Cr., canaaniţii, care au trăit pînă atunci în Epoca Bronzului, au devenit 'fenicienii, forţa
maritima din mileniul întîi Î.d.Cr., concentraţi în regatele faimoase ale 'Tirului şi *Sidonului. în ce pri-
!€9t€ isroria .a@!*lor ii în special entinuitat€ lor ca'fenicieni, vezi Albright, BANE Ifol., p, 328-362.
VI. Crdtu. oManttt
Cunoştinţele noastre despre această perioadă provin djn două surse principaler ln priN! iind, slre lite.
tu, din textel€ call,sit€ de N ti !ab[oni@ d5 coperite la *Ugarit (Ras Shamra, pe coasta siriană) şi
fragmente din alte părţi; în al doilea rînd, surse arheologice, în sensul că unele cunoştinţe au fost deri-
vate din obiectele şi rămăşiţele excavate din oraşele şi cintirele din Siria şi Pal6tim.
a. Societatea canaanită
Majoritatea oraşelor-state canaanite au fost monarhii. Regele avea puteri mari pentru stabilirea
conducăbrilor nilirari $ pqsu cheMre ra ame, p.n!r rechiziţionarea pămînturilor şi arendarea lor în
schimbd *rviciilor indeplinite p€ndi colstarea de d pozite, inclusiv zeciuieli, vrni, idpozite pe pro,
rri€bte etc. $ penEu a l€ ibpue rupusnor rli s{ muncească la proiecte de interes naţional. Acest lucru ste
refle.bi h cdtica ad65 de samuel sisreNtli tuErhic al popoarelor dir ju (1 sm 3, cca 1os0 Î.d.Cr.) şi poate
fi văzut limpede în tăbliţele de la Alalah (solel€ 13-15 fi.cr.) si Usant (solele 14, 13 i.d.c..) (vezi I.
Mendelsohr!fi.cr.)sia4soRUsant 143, 19sE14, p. 17-221. lrcUdele nili6r, Elisioa* si @nomice erau sub
supravegherea directă a regeiui; regina era un personaj important şi uneori funcţionarii înalţi seau apel
la a; in statele mai mari, cm era Usari! drtea regalA da orSdiate conplq (v€zi A F. Rai rcy, The seial
Svatif.a tion ol Usont, ]962).
Unitnra de baz{ a sieralii a fos iamilia, ped psi@da rcleld 19-1s ld.cr., €popeile @nmite tujoE din Ugeit
(@i l-ielatua, nai jot prezint5 fisrtuile plincipale ale liEii de fanilie (rezi A @ Selms, Marriage and
Family Life in Ugarilic Literature, 19s4). Alte infffi$ Btnt oLnte de dMene le. gale din secolele al 14-
lea şi al 13-lea î.d.Cr. între unităţile sociale mai mari, în afara asocierii evidente a oraşelor cu satele
învecinate (în statul Ugarit, vezi WoU@ud, tftia 21, 1940, p. 123-1s1, d @i C. H. GordoIl Ugdriri.
Ltraadr€, p. 124), peffru €re pu, tem face comparaţie cu delimitarea oraşelor şi satelor lor asociate
(„suburbii") în Ios. 13 ş.urm,, putem obsee orgaaiaca resdndird . brdlelof. A.6iea dPri.il@u prodrc{to.n
prircipali (cKstorji de !i. tE, d*ltorii de pasări, măcelarii d brutarii), ne$e şugarii (fierarii, luciâtorii în
cupru (sau bronz) şi argint, olarii, sculptorii şi constructorii de case, corăbii şi care de război) şi
comercianţii, atît cei locali cît şi cei voiajori. Preoţii şi personalul de cult (vezi mai jos), cît şi
muzicanţii, aveau bresle sau grupuri ale lor; existau de asemenea cîteva categorii speciale de luptători.
Cîteva vîrfuri de lance sau de suliţă găsite în Pal6tim p@rt! iIMip$i ii prcbabii cI au apartjrut unor
trupe de mercenari canaaniţi din secolele al 12-lea şi al 11-lea î.d.Cr,, cum au fost trupele coman date de
sira eu labh (Jud, 4 erc,): aesea nE. trează de asemenea folosirea pe scară largă a scrierii alfaberie *niti€
ap@re in Palsrim, p€ rimpul Judeci torilor. S-a sugerat că tn societatea canaanită din lal6tib saohlui al
13.lea td.Cr. dGb o di* tincţie netă între patricienii din clasa sus-pusâ şi oa menii de jos, şerbii semi-
liberi, în contrast cu societate iF€lit rel.iiv Mil, ii onogolr dtuinclia de
178
CANONUL NOULUI TESTAMENT
dase re poate sn fi€ refldar, in ffibliile ar heologice.
b. literatura
Uteratua 6b repreaErA h prircipal de t€xtele emmite de N din ruS$ir. Aete jnclud seriui lungi dar
neordonate şi fragmentare, din Epopeea lui Baal (rapt si Gpravi ale lui Baal su ttadad) ;rt. din punct de
vedere lingvistic, ne duc în urmă pînă în cea 2000 id,cr.: regmda lui A4har (rciriRrdhite rjn Brnlui 6u al
re8elui bs D.n e), dadnd pDbabit din cea 1800 î.d.Cr.; povestea Regelui Keret (în urma pierderii ranilei
el doblndefre o bFt noua, pri, cuce. rire; de asemenea, el atrage mînia şeilor), datînd prcb€bl din 5elul
all6J€ t.d.Cr.: si .tt€ tsament€. Toate copiile care există datează din secolele al 14-lea sau al 13-lea
Î.d.Cr, Măiestria poetica a epopeilor vechi a demonstrat clar izul arhaic al unei mari părţi din poezia
ebraica din VT, în vocabularul folosit şi în cursul frazelor. Pentru traduceri complete ale epopeilor, atit
de importante pentru religiile canaanite vechi, vezi C. H. Gordon, Ugaritic Literature, 1949; G. R.
Driver, Canaanite Myths and Legends, 1956; A. Caquot, M. Sznycer, A. Herdner, Tixtes Ougariuques I,
1974. SeJecţiuni sînt date în ANET, p. 129-15S de către H. L. Ginsberg, iar în DOTT de către J. Gray.
c, iîeifgia
Canaaniţii au avut un panteon vast, în fruntea căruia se afla El. în practică un loc mai important era
ocupat de rB.al (dom), adic., Hadad, kd fiuturii qi iia-gon, care aveau temple la Ugarit şi în altă parte.
Zeiţele *Aşera CAsherah), Astarte (*Ashraroth) şi A-nath - la fel ca ţi Baal - aveau personalităţi
polivalente şi caractere violente; ele erau zeiţe ale sexului si ale războiului. Kothar-şi-Hasis a fost zeul-
mesteţugar (cf. Vulcan), şi existau o serie de alte zeităţi mai mici,
în Palestina au fost descoperite rămăşiţe ale unor tdple r. B.qen, Meghidq lrchis, Sihm si h s* cial la
Haţor (unde sînt cel puţin trei temple), în afara celor din Siria, de la Qatna, Alalah sau Ugarit. Textele
ugariu'ce menţionează o serie de animale sacrificate zeilor; vite cornute, oi (berbeci şi miei) si păsări
(inclusiv porumbei) ■ plus, desigur, libatiuni. Oasele de animale excavate în cîteva locuri din Palestina
vin în sprijinul acestei afirmaţii.
Titlul de mare preot (r& fchnm) este atestat pentru religia canaanita din Ugarit, Este foarte posibil ca
termenul qdfm din textele ugaritice să desemneze prostituatele de la templele păgîne; în orice caz, în
limp e qdan codituiau o paite inr€grat, a Flisiei canaanite, ele erau interzise pentru Israel (Deur. 23; 17-
18etc). Sacrificiul uman în religia canaanita din hilmiul al 2.lea nu a 16r dovedn in.; cu caitudlre prin
descoperiri arheologice, dar există indicaţii că era practicat. Faptul că religia canaanita a făcut apel la
ele@tele mirulie g macriale ate Mtuii lmne este arătat dar în textele ugaritice şi în textele egiptene de
origine sau de inspiraţie semitică; cf. Albright, Archaeoiogy and Rdţgion of Israel3. 1953, p. 75-77,
158-159, 197, n. 39; vezi de asemenea *VIŢEL DE AUR. CEnd înţelegem semnificaţia deplină a
acestui rapr d*ie i mi evd€nr ca db pu.a de v€dw fizic şi spiritual cruzimile sofisticate ale culturii
canaanite decadente nu puteau coexista cu Israelul în formare, care avea o misiune unică.

BIIUOCRAfIE, A" R. Millald, ,,The Camnit6,, în PQTT, p. 29-52. Pentru descoperirile de la Ugarit,
vezi articolele lui Schaeffex începînd în seria din 1929 ţi seria de volume bine documentate Mizsion de
Rus Shdnr4 d€ Sch.eff€r virll€.ud si Nougaybl_
KA.K.
CANAANIT (b sr. (@nandior din ebr. si ean, qannă' sau aram. qan'an, „zelot", „zelos"). In Mat, 10:4;
Marcu 3:18, porecla lui Simen, unul dintre Cei Doispr€re, In Lua 6:15; FrDr. r:13 el e{€ nhit cu
termenul grecesc echivalent, ZSotes, „aelotul". Predla uui rz€l6t (su iGt zslor) prinft arstoli dI naştere
la speculaţii interesante; desigur, se poate ca el si nu fi rcr u alor propriu.zis, cj n fi plmt aeaste porel5
d€ Ia lsE sa! de la .eii.ltj D.enici datorji: renperan€ntui seu. Fapbt .E Mah, !i apoi Matei, a folosit forma
semitică sugerează, însă1,
sensul propriu.
F.F.B.
CANDACE. Numele sau, mai corect, titlul unei re8re a Etiopiei al crpi ninish a fo* convenjt in ulm
prcpovgtlulrii lui F'lip rFapt a:27). in (e lnbE întinderea regatului ei, care probabil îşi avea centru] în
regiunea Nubiei Superioare (Meroej ţi nu în zona Eti.piei nodemq rezi ,ETroPLA. I€n€ile domnn.: re,
pnobabil 6 regin€ mmr, peu ac6t tittu in perioada tielenistă ţi sînt atestate în literatura antică, deex.
Pseudo-Callisthenes (3,18), Strabo (17.820], Pliny(«H6. 186).
AIBUOCRAFIE. Amdtj E. Ull€ndorfi ln JVTS 2, 1955-6, p. 53-56.
D.A.H,
CANEH, Numele unei aşezări sau a unui oraş menţiomt, alirui de rHalan qi Ede4 penb! rE f5;a comerţ
cu Tirul (Ezec. 27:23). Localizarea este necunoscută, dar asocierea de mai sus sugerează regiunea
Euhatuiui njjlaiu Si a.eat, anplaere e@ sprijinjra <te deumente .sir.Si din 5@l!l al 7ls Ld.ar
T.CM.
CANONUL IIOULUI TESTAMB]\[.
I. Pedoa.la <te inep4
Teologia biblică impune ca o premiză a sa o literatură biblică de proporţii fixe: întinderea acesteia este
stabi[t. în mod traairioMl in canond NX ini din en marilor cotroverse teologice. Cuvîntul „Canon" este
o latinizare a cuvîntului gr, fcanoh, „trestie"- datorită hFebuintdrno! variare ale acdrei plante !€ntru a
măsura şi pentru a trasa, cuvîntul a ajuns să însemne liniar, linie împărţită, coloană mărginită de linie şi,
de aici, listă scrisă sub forma unei coloane. Canonul este o listă de cărţi pe care Biserica le foloseşte în
închinăciunea publică. Kanon înseamnă de asemenea regulă sau standard: de aici derivă sensul
secundar al canotuluj,Srn aacela de lisri de dt$ p€ €re sisn€ le Kuoatte € fiind Scriptui iNrir.E, nomriv€
pen. tru credinţă şi practică. Prin urmare, felul în care inl€lesem ispirafE impue ru nllmi c. si detimirin
179

CIWONT'L NOI'I,UT
textul Scripturii ţi să analizăm istoria intenta a căiţilor biblice, ci impune ţi urmărirea rît mai fidelă a
dezvoltării conceptului de canon ţi a Canonului însăţi.
în această cercetare, In special tu prima perioadă, există trei probleme care trebuie distinse dar: cunoaş-
terea cârtii, dovedită de un anumit părinte al bisericii sau de o anumită scriere; atitudinea unui părinte
al Bisericii sau a unei scrieri faţă de aceasta carte ca fiind Scriptură inspirata (lucrul acesta poate fi
indicat prin formule introductive cum sînt: „Este scris" sau „Aţa cum spune Scriptura")* existenţa
conceptului unei liste sau a unui canon în care figurează lucrarea citată (lucru care poate fi arătat nu
numai prin liste propriu-zise d p prin referiri la „cărţile" sau „apostolii", cînd prin acestea se înţelege o
colecţie de scrieri). Această distincţie nu a fost făcută întotdeauna ţi, de aceea, s-a produs confuzie. Pot
fi descoperite citate încă din vremurile cele mai vechi; dar dacă citatelor li se pot atribui statutul de
Scriptură inspirată este o problemă pentru care cel mai adesea ne lipsesc criterii precise. Aţa sttnd
lucrurile, nu este surprinzător că o decizie cu privire la existenţa unei liste canonice sau a con ceptului
de canon nu are adesea dovezi directe ţi se bazează ui uifreţutie pe deducţii.
Cel mai vechi punct la care putem începe cercetarea este în datele pe caie le furnizează însuşi NT.
Biserica apostolică nu a fost lipsită de Scriptură -pentru doctrină a recurs la VT, de obicei în traducerea
greaca, deşi se paie că unii scriitori au folosit: textul ebraic Apocrifele, cum este I F.noh, au fost folosite
de asemenea în unele cercuri. Este discutabil dacă termenul „canonic" ar trebui folosit aid tnrrucît
Canonul ebraic nu era stabilt încă, cel puţin de jure, iar atunci etnd a fost stabilit a fost afectat de
controversa anticreştina, pe Ungă alţi factori. Biserica folosea deja în închinăciunea sa unele tradiţii
proprii: la Cina Domnului era „vestită" moartea Domnului (1 Cor. Uî26) probabil prin vorbe (cea mai
veche naraţiune a Patimilor} şi prin simbolurile Cinei. Naraţiunea Cinei Domnului se consideră că
provine „de la Domnul", fiind o tradiţie păstrată cu grijă: această terminologie este întîlnită si în pasaje
unde conduita etică este bazată pe afirmaţiile Domnului (qf, 1 Cor. 7:10, 12, 25; Fapt. 20:35). în
principal este vorba de material oral, dar - aţa cum a arătat criticismul formei - această expresie nu este
menita nicidecum să sugereze imprecizia schiţei sau conţinutului. Colecţiile de scrieri de tradiţii
creştine sînt în cei nai bun caz ipotetice în prima parte a erei apostolice; deşi s-a sugerat că expresia
dupl t!ipn!r' (1 cor. 1s:3-4) e refer! la documente din această vreme timpurie, ideea a găsit prea puţină
acceptare. Prin urmare, în acest material, fie că este oral, fie că este scris, vedem încă din prunele stadii
că Biserica a păstrat cu grijă tradiţiile sale despre patimile, învierea, viaţa (cf. Fapt. 10:3&-40)şi
Învăţăturile lui Isus. Este evident, însă, că ceea ce era cunoscut si păstrat de cineva nu excludea
validitatea şi valoarea tradiţiei păstrate în altă parte, Păstrarea (conservarea) este în mare măsură
neplanificată în acest stadiu „preistoric" al dezvoltării Scripturii creştine. Ea se continuă cu scrierea
Evangheliilor, unde cele două curente principale suit dezvoltate independent unul de celălalt. S-ar părea
că prea puţine lucruri au scăpat fără să fie incluse în acestea.
Mlratl'i .t'&roLr di! NT rerBdicl .le la buh început, dacă nu inspiraţie, cel puţin o anumită autoritate si
învăţătură adecvată în probleme de doctrină
ţi conduită; totuţi, este clar că nici o epistolă nu este scrisă pentru alte persoane decît destinatarii
specifici aflaţi într-o situaţie istorică concretă. întocmirea unei colecţii de scrisori este evident că
datează după moartea lui Pavel: scrierile pauline sînt omogene din punct de vedere textual ţi există
dovezi mai puternice în favoarea ideii, dezvoltate în detaliu de E. J. Good-speed, că întocmirea
colecţiei a fost un act unic petrecut la o dată bine definită (probabil în jurul anilor 80-85 d.CrO. decît în
favoarea ideii lui Hamack că această colecţie de scrisori s-a format treptat. Colecţia de epistole s-a
bucurat de la bun început de un statut înalt de literatură creştină autoritară. Impactul ei asupra Bisericii
de la sfirşitul primului secol ţi începutul celui deal doilea este clar dacă examinăm doctrina, limbajul ţi
forma literară a scrierilor din acea perioadă. Nu există nici o dovadă corespunzătoare pentru formarea
unor colecţii de scrieri ne-pauline la o dată atit d€ tinpuie: d. a8Bea, e lae cl Faptele apostolilor nu a
fost scrisă in principal ca un document didactic. Dintre toate documentele NT, A-pocalipsa lui Ioan face
cea mai clară revendicare de inspiraţie divina ţi în acest gen de literatură este singurul exemplu de
oracole şi vedenii ale profeţilor bisericii din NT. Prin urmare, în NT însuşi avem cîteva cazuri clare de
material creştin, chiar dacă era în formă orală, care era considerat autoritar ţi, într-un sens, sacru: cu
toate acestea, nu întflnim nici un caz de scriere care să revendice în mod explicit că ar 5 singura
păstrătoare a tradiţiei în acest stadiu nu există încă un Canon al Scripturii, o listă completă la le sa nu
mi poar! 6 tdclte a<Uu8irt, Se p.rc c! lucrul acesta s-a datorat unor factori: existenţa unei tradiţii orale ţi
prezenţa apostolilor, ucenicilor apostolilor şi profeţilor, care erau cei ce transmiteau ţi intdpretau tndiga
pe .N le{ Dqt-o Domd,
Q. Părinţii apostolici
Aceiaşi factori sînt prezenţi în epoca aşa-numiţilor Părinţi apostolici ţi este reflectată în informaţiile
furnizate de ei pentru studierea Canonului în ce priveşte evangheliile, Clement {Prima Epistola, cea 90
d.Cr.) .itazi tut€rirl hrudn cu al riepti.ilor dd ce totuşi nu este într-o formă identică cu vreuna dintre
lEah.lii; .l n{ prctateazd citat€le d le tomul, care să indice citarea din Scriptură. El nu cunoştea
rhrghelia dupd l@n. I8Mliq dq Antkhia (MF tirizat în cea 115 d.Cr.) vorbeşte frecvent despre „e-
vanghelie"; totuşi, în toate cazurile cuvintele lui sînt compatibile cu interpreta rea că el se refera la un
mesaj ţi nu la un document. Numeroasele afinităţi cu Matei ar putea sugera că aceasta este sursa
folosită, dar sînt posibile şi alte explicaţii. Nu se ştie dacă a cunoscut Evanghelia după Ioan, deşi se
pare că nu a cunoscut-o. Scrierile lui Papias, păstrate fragmentar în lucrările lui Eu.ebi{ $ tn als pane,
ne da! iDfor@lii cu privire la evanghelii, dar importanţa acestui fapt rămîne incertă sau controversată:
el afirmă răspicat preferinţa sa pentru „glasul viu şi permanent", în contrast cu învăţătura cărţilor.
Scrisoarea lui Polycaip din Smirna către Fîlipeni arată dar că el cunoştea Evangheliile după Matei ţi
Luca. Prin urmare, el oferă cea mai veche dovadă neechivocă despre folosirea lor, dar dacă scrisoarea
rui 6ie, du!{ toat€ prcbabiut!$le, o conbinaţie de două scrisori scrise la date diferite (cap. 13-14 cea 115
d.Cr.; restul tn cea 135 d.Cr,), dovada nu mai este aşa de veche cum s-a crezut cîndva. 2
180

CANONUL NOULUI TASTARNT

Irenaeus
dinLymts
cea 130-200 d.Cr.
Canonul
Muratorian 170-210 d.Cr.
Euscbîus EH 3.25 260-340 d,Cr.
Athanasius A 39-a scrisoare pascală 367 d.Ct.
Canonul prezent
Matei
Maieu
Luca
loan
Faptele Ap.
Romani
ICorimeni
2Corintcni
Galateni
Fflipeni
Colcseni
1 Tbsaloniceni
2 Tfesaloniceni
lîimotei
2Timotei
Tit
Filimon

Lucrări apocrife selectate

Controversată
[n] Neautentică EÎO Omisa
1*1 Citirea petmisâ U«| Citirea permisă, dar nu în închinarea publică
Epistolele Pauline probabil că au fost colectate Intr-o culegere în cea 80-85 d.
ci
CCtsva din stagiile principale ale acceptării Canonului Noului Testament. Canonul prezent (dreapta) a
fast acceptat în apus în 397 d.Cr,
1S1
CANONUL NOULUI TtrSTAMENT
Clemut ! Epistold Lri Bamona Aar€zi din junl anu lui 13o d.Cr. Anhdou: lolM nul! Mterial o!al, dar
at6d $ fol6i@ EEnahelinor 3inoptice; fi{are dinft ei i.dldue$ expeiile din €hng}ftii cu o ior mulă d€
citsre a sqiptuii
Exist doezj anple de cm€qr€ra Episrolelo! pauiire de c5e prJintii apGtolci: linbajd lor 6te influenţat
puternic de cuvintele apostolilor. Deşi este eident ca epistolele lui paEl ftu preNite fdtu Dult, pe pu!tu
citat€ sint iftoae ca fiind scrip tuard. o sie de paeje sulieazj ce in €ruile creştine se făcea distincţie între
VT şi scrierile de provenienţă creştină. Credincioşii din Filadelfia au judecat „evanghelia" prin prisma
„arhivelor" (scrierilor vechi) (Ignatius,Pftilad. 8,2); 2 Gemene vorbeşte despre „cărţile (biblia) şi
apostolii" (14,2), un contrast care probabil este echivalent cu „\fechiul şi Noul Tstahot - Chi.r ii a@lo
unde Ehnghelia cc pre. diti f@fte mult (de e*. Isctiu su papia), 6ie eviddt cA a fst foma o!al5 J nu c@
sri€, B.mba se ocupă în principal cu explicarea VT; Didache con,ttn€ @tertal didactL si etic omu Enh
erei si creştini. Alături de materialul din evangheliile canonic, *u paralet c! ele, mjorirataa pirinFor
apG. blici utiliEl cfta ce rci nmin ln hod amcbni. material „apocrif" sau „extra-canonic": este evident că
ei nu-1 considerau aşa. Noi ne aflăm încă într-o peri@d, ln up *risile NT ru sinr clar demrote de alte
materiale edificatoare. Situaţia aceasta continuă şi în secolul al 2-lea şi poate fi văzută la Iustin Martirul
9i la %tjan. Istin spse c5 ,rn€norie ap6rolilof,, nwite smshel4 eFu cirite Ia Lachiniciunea crei. ti4i:
ciEtele si aluzjile lui ofeli lng dokzi ca ac6rd nu edu 'dentice cu mle patd engner4 ci onriEu mErtal
„apocrif1. Acelaşi Mrdial a fost folGit d€ 'Ihtian in amonia *ngheliilor !€ oF a intdnit-o, cu(ftta slb
nmele Diar6oron su, ln alt6 palte, poate mai corect, Oiapente.
DI. rnnunF lot Mftion
Abia către sfîrsitul secolului al 2-lea a început să se reveleze în gîndirea si în activitatea creştinilor
ideea de canon şi de statut scriptura!. Provocarea lansată de învăţătorii eretici a fost în mare măsură
determinantă pentu siimulae aGtei idei, Un enelea eretic a fo6t Marcion d'n sinop€ cft sa Npr de bi€ica
djn Rona h juin anului 1s0 d.cr., dar care plobabit ca tuse activ h Asia MicI rimp d€ roi Dd{j ani. cre
zindu'e tSlmncitorul lui Parel, eL a predic.t o de dine depre doi Dwerei: Vt a f6r lu.m!6 D@ nekului
Drep( Cr€atorul, judelturn 6upra omo nilor; Isus a fost emisarul Dumnezeului Bun (sau B'nmiror), Mi
ME dedt Dlmeaul Drept Eimis sa elb€r* p€ @nmi din robia acelui D@@u fiind r&rtnit datoliie
Mtfiozitetn Dmeaului DEpt, El a d.t lEnghelia Sa ceto. Ddsprehq €re nu .! Eunit lns! sa o pEsl]eze
ft.lieErE, qi 6poi a traMjso lui Pslel, singhl plopovaduiior al ei. întrucît Marcion a respins VT, conform
acestei scheme, el a simţit nevoia definirii unei Scripturi creştine distincte şi a creat un Canon al
Scripturii: o singura EEnsh€lie, ere etu roi mulr eu mi puFn rpropiad de Ekn3hcria dupg Lua, af€ .m o
av.m noi 5j cet€ zece epistole ale lui Parel (onjlind Erei si Episrolel€ F{o!ale), c@ coNtituiau n6tol6
Unele 6Fte ale .lemlrtii CanonLdui catolic, care se suprapune cu epoca lui Iustin şi Tatian, se pare
ci se daror€.z, Foveerii pe care au rep€zenbto pentru Biserică scripturile lui Marcion, în special locul
aonimnt drpat .le Pavel, tr ciuda fapnnli ci el eE oarecum neglijat la jumătatea secolului al doilea.
Generaţiile anterioare, călăuzite de teoriile lui Har-naclc, au văzut acest factor şi în două surse
documentarer i.to €rje de prcloaui la lpistolete padin€ în unele mn@rie, pe care Bruyne le.a coBidqat .a
arată semne de învăţături tendenţioase ale lui Marcion, fiind numite din această cauză „prologuri mar-
cionite", $ in atrMite prclogui la EEnShelin€ dup; Mam, Lu€ !i IGn (e!€ s,au pnsrat mi a16 tn latin),
cde au f6r nMie ,rnti.IlErtiorire", p€ b€a pBup'rcii cE €le a! fdt o pEfaJA la conponentle Eaneheliei ln
paE! p54i atunci clnd a! lcr crc3t€ ca o unitate. Mai tîrzm, însă, aceste ipoteze, care au list aaeptate dsri
ca fapte dov€dite, au fosi oiti .ate s.r si nu roi par d€Ift a<eptabile.
Cealaltă învăţătură eretică importantă împotriva cireia a fGt loldit conceptd de cand a fGt invi lntua
dileritilor gnosrjci. Dspelirile de la Nag Hamdi (,CHINOBO9KOID E pefrit si cuo.9 tem aceste lucruri
mai bine decît generaţiile antericre. Pare wide ca mjonrat€ csnjlor ca6 a! otutituit ulrerio! NT aan .ueute
h .eruile s.ctie- De e:4plu, uele pasje n+etoare dir aşa-numita Evanghelie a adevărului se bazează pe
Ape.lip6a, Bwi, Iap@le apoiolilor ii evarghe$. De asemenea, Evanghelia după Toma conţine mult
materia! înrudit cu evangheliile sinoptice care este derivat fie din acestea, fie dintr-o tradiţie orală
paralelă. Un lapr *miicativ 6re d a€asta combin, cuvinte .on@ rEdidei .€ngh€liilor sinopti.e cr atie cr
vinie €are nu npar dele ln Scriprujle cdoniej ridul primei cărţi arată cum doctrina unui învăţător gnostic
6te ppzcrbte la nirel d€ egalibie cu evan8hetine. Naiterea ideii de Canon e baeaz, pe sistalirc ideii că
există o distincţie clară între învăţătura transmisă în documente a căror vechime este cunoscută şi care
se ştie că sînt de origine apostolică, şi învăţătura r*enre care nu tqte 6 vali.laE in felut ac6b, chiar d3d
pretinde c! suM s 6re o daaiEe sterice su revelaţia.
Iv De la Irenu la Elebtu
ln . doua jwatate a tuhnui al 2lea, a9. cm an s!s, .pai dovezi clare de crinaliaE3 .onGptdui do c.noE d6i
ru bate ci4ile incl@ ir Canon €mu acceptat de tdte bisicile. ln ludarea s inroriyd erezil.r, ken€r din
LyoE dn dov€zi clare cE in wdea gcea c€le pad! Earyhelii eh! u fap! axiomriq fiind osparate cu cele
pah olFni ale pinnnturui ii c! c.le panu v-lntui .le c€.uhi. El cit@zi din Fapt€le apGtolilo. ii alind 6orj h
nod explicit ., cii€azi Scriptua. Epistolele lui ?areI, Ap@lipM ii @te epbtote catolice, deii n! slnt cjrate
ii hoa expli.it € Scriptură, sînt privite cu mult respect (în special priDele doudl, indiclnd c, in ele Sash o
sllN prina!. de doctrina si autoritate la care trebuie să facem apel în caz de controverse. împotriva aşa-
zisei cunoaşteri esoterice a oponenţilor săi, Irenaeus pune accent pe badiriile bi*ricii care elau de
oriSine aposrolic5. D€jn aceste tradiţii Scripturile NT îşi au locul lor. Ştim de asemenea că el a respins
cu hotărâre Epistola către Erei .a liind ne.paulinS.
Hippoli rtin RoM, u conbnpora al lui tEneu, ne este cunoscut din scrierile sale care au supravieţuit
182
CANONUL NOULUI TESTAMBNT
numai în parte. El citează majoritatea cărţilor NT, vorbind în mod explicit despre două testamente si
despre patru evanghelii. Mulţi critici sînt gata să-i libuie lui lista fragmentara de Scripturi canonice
păstrate în latină într-un manuscris din Milan, cunoscut sub nqEle de Canonul Mmrorian aduDe nmete
pdnuhi edkor, Ludovico Murorj). rotq;j. a.esta atribuire nu este dovedită: documentul latin nu este
neapărat o traducere. O referire )a originea recentă a Păstorului de Hermas ne face să datăm scrierea
intre l7G2l0 d,Cr. Fra3ftnrul de d@lmnr care ra D6s. trat dă o listă a scrierilor NT împreună cu o
descriere a originii ţi conţinutului lor. Şi aici observăm patru Evanghelii, recunoaşterea epistolelor
pauline, cunoaşterea unor epistole catolice, Faptele apostolilor şi Apocalipsa lui loan; sînt incluse de
asemenea ca şi cărţi canonice Apocalipsa lui Petru (nu este menţionată nici una dintre Epistolele lui
Petru) şi, în mod surtrinzibr, lnfslepcirn.d lur Sotomon, Lsr€ n,n€ ţionat Păstorul, dar această scriere nu
este considerată potrivită pentru închinăciunea publică. Data scrierii acestui document îi conferă multă
importanţa, nu numi e o nrtui€ d6!re erist€nla tn w€rea ace.a a uu eeept dpriEetr de Canotr ci !i Entu
incertitudinile mărunte, pentru omiterea sau pentru includerea unor scrieri care ulterior au fost respinse
ca apocrife.
SiaEa de luNi arftarI ln ac6re sied a f6t răspîndită şi a continuat şi în secolul al 3-lea. Tfertu-lian.
Clement din Alexandria şi Origen au folosit toţi pe IrB scliptuile NT fie in cono.@, fl6e Ii diqutil
doctrinare, fie în comentarii asupra cărţilor componente. Majoritatea cărţilor din Canonul actual le erau
ctMute si li se a.oda statut canonicr au lehas heltjtldint c! privire la rw€i, uele Episrole erotice şi
Apocalipsa lui Ipan. Sînt menţionate evangheliile necanonice, agrophu citate ca şi cuvinte autentice ale
Domnului, iar unele lucrări ale Părinţilor apostolici cum sînt Epistola lui Bamaba, Păstorul şi Prima
lipis-lolă a lui Clement sînt citate ca fiind canonice sau scripturale. Chiar şi în secolele al 4-lea şi al S-
lea găsim unele codice mari care conţin unele dintre acestea: Codex Sinaiticus include Bamaba şi
Hermas; Codex Alexandrinus include Prima şi A doua Epistolă a lui Clement Claromontanus conţine
un catalog de scrieri canonice din care lipseşte Epistola către Evrei, dar în care sînt incluse Bamaba,
Păstorul, Faptele lui Pavd şi. Apocalipsa tui Petru. Pe scurt, ideea de canon bine definit este puternic
înrădăcinată si structura generală a acestuia este stabilită ferm: problema ce ramîne acum este care
dintre cărţile controversate să fie induse în canon. Poziţia Bisericii în secolul a] 3-lea 6te Ezeti line de
rebiu (rH 3. 2s). El tuc distincţie Entre cărţi recunoscute (homolagaumena), controversate
(antilegomcna) şi cărţi neautentice (rwtha). In prima categorie sînt puse cele patru evanghelii, Faptele,
Epistolele lui Pavel, 1 Petru, 1 loan şi [după părerea unora) Apocalipsa lui loan; în a doua categorie sînt
puse Cea şi cărţi „controversate, dar cunoscute de cei maî mulţi") lacov, 2 Petru, 2 şi 3 loan; în a treia
acategorie sînt Faptele lui Pavel, Păstorul, Apocalipsa lui Petru, Epistola lui Bamaba, Didauhe,
Evanghelia după Evrei şi (după părerea unora) Apocalipsa lui loan. Acestea din urmă, sugerează Euse-
bius, ar putea fi incluse foarte bine în categoria a doua dacă nu ar exista necesitatea de a ne feri de
falsificări deliberate ale evangheliilor si Faptelor purtînd nu-
mele unor apostoli, dar scrise numai dintr-un interes eretic. Ca exemple de asemenea cărţi el numeşte
Evangheliile lui'lbma, Petru şi Matia şi Faptele lui Andrei şi loan. Acestea „nu ar trebui recunoscute
nici măcar între cărţile neautentice, ci ar trebui evitate întrucît sinr @npl€t grcair€ ii nepi@,,.
V. gtabtltq C.tunulul
In sdlln sl 4.ld a fct srabilit Canonrn cu niiel€ pe care le cunoaştem noi, atît în partea apuseană cit şi în
partea răsăriteană a creştinătăţii. în creştinismul laslrirean psctul hotaritor 6te a lteizfti si n.De Scrisre
past5 . lui Arianrsiu in and s67 d,Cr. Aici întîlnim pentru prima oară un NT care are exact acelas
@nlinur e si cel cu(et de noi. Este sbbilitE o demarcaţie clara între lucrările din Canon care sînt
descrise ca surse unice de învăţătură religioasă si alte lucrări care este permis să fie citite, şi anume
Didache ii P&torut, D6pre aperifele etie p spue c, sht falsificări intenţionate făcute cu scopul de a
înşela. în c'erinisul apEd Canond . fos siabdir orintro deibie a Concilidu de L Crfr3mt n anut 39i, sde a
f6t ac€piati o lisrb ca ii .ea a luj Athamstu. Can in acGi !.ri@di o *rie de kriirori de limba btina au dat
dovadn de inrffi t€n@ linitele Canonltui NT: Pii{ilua in Spania, RuinE de Aqdteta i. calia, A{sutin in
Afrka .le N (ptn.ile lui au .onb.ibuii la d<izia de Ia can€ina), Iq@nr I, eptsopul Rohei, şi autorul
Decretului pseudo-gelasian. Tbţi au susţinut aceleaşi păreri.
VI. Canonul Si Hac
D€zbltar€ Canorului i! bi*.icile da limb6 siliaci a rost snrlri.z:ior d. dif*jti. Este Drobabil ci D.ina
Scriptură cunoscută în aceste cercuri a fost, în afară de VT, Evanghelia după Evrei, o scriere apocrifă,
care şi-a lăsat amprenta asupra JJiatessaroft-uluicînd acesta şi-a luat locul de evanghelie în creştinismul
siriac. Este probabil că Tatian a introdus de asemenea Epist.lele padine si poar€ chi.r FapEle ap6bt,lor
ac t€3 tr€r slnt nmne Scripturi ale bjsencLi ,riae primare de către Doctrina tui Addai, o lucrare din
secolul al S-lea care atunci cînd descrie începuturile .!€irinlsmului ln Edsa emblD leS€nda cu 'Eadilia
demnă de crezare. Următorul stadiu în alinierea mai apbpiala n Cahonului sinac cu cet gR a f6t p!o.
oucerea jlvanghduor separaE" (Etan2helian da. Mephurreshe) care să ia locul Diatessarnji-ului. Lucrul
acsta nu a f6r uno. 'le roliuai. pshjtra (.are din puct de red@ al rxnnd a fo* o iome ,anial corectată a
lucrării (Bvanghetion da-Mepharreshe) a fost produsă cîndva în secolul al 4-lea; conţinea, în afară de
cele patru evanghelii, Epistolele lui Pavel şi Faptele, Epistola lui lacov, 1 Petru şi 1 loan, adică,
ehivaldtd csDndd de baze acceptat de biqicn; greceşti cu aproape un secol mai devreme. Două ver-
sibiSteefti ale .eloilalte c54 din clnond carc ave sn ne sccepEt in @le djn he au ciEU.lar o.htse Mo
nofiti siriaci: vesiua tui ptulokn6 probbil c; a supravieţuit în aşa-numitele „Epistole Pococke" şi ,A-
pocalipsa Crawford", iar cealaltă traducere este a-proap. cu cdituiline wniq@ lui Tona din Ha<el care a
@npnut de sede@ 2 ?.8u. 2 sj 3 roal tuda ii renisa Apocnlipsli publi.ad de Di;u. daindouE aceste
versiuni arată, prin imitarea servilă a textului şi limbajului grec. cît şi prin însăşi faptul producerii lor, o
asnilare cleindeir a cGrinismului siroc în cel grec.
183
CANONUL NOULUT IESTAMEIIT
Vn. Recapitulare
Am putea face o recapitulare urmărind destinul canonic al căiţilor individuale din NT. Cele patru evan-
ghelii au circulat relativ independent pînă la formarea Canonului cu patru evanghelii. Se pare că
Evanghelia după Maieu a fost eclipsată de cele două „dezvoltări" ale sale, dar nu a dispărut. Evanghelia
după Lues, în ciuda patronajului lui Marcion, nu se pare sa fi tntim-pinat opoziţie. Evanghelia după
Matei a ocupat foarte devreme locul predominant pe care 1-a ocupat pînă în era cercetărilor modeme.
Evanghelia după loan a fost într-o situaţie diferită, întrudt la sfirşitul secolului al 2-lea exista opoziţie
considerabilă faţă de ea, iar ca exemple îi putem cita pe aşa-numitul Alogoi ţi pe presbiterul Gaius din
Roma; nu încape îndoială că acest lucru sa datorat obscurităţii care învăluie unele aspecte legate de
cadrul, originea ţi circulaţia el originală. După ce a fost acceptată prestigiul ei a continuat să crească ţi
sa dovedit a fi de cea mai mare importanţă în controversele ji definiţiile doctrinare majore. Faptele
apostolilor nu s-a pretat la folosirea liturgică sau în controverse; apare prea puţin pînă după vremea lui
Ireneus; de atunci tncolo este stabilită ferm ca parte a Scripturii. Epistolele pauline au fost stabilite ferm
ca Scriptură din cele mai vechi timpuri. Se pare că Marcion a respins Epistolele pastorale; în rest nu
avem nid o dovada de îndoieli cu privire la ele, iar Polycaip susţinea deja că sînt autoritare. Epistola
către Evrei, pe de altă parte, a fost controversată timp de cîreva secole, fn Răsărit se trie că Pantaenus şi
Clement din Alexandria au discutat problemele critice legate de autorul ei; Origen a rezolvat problema
prin presupunerea ca ideile pauline sînt exprimate aici de un autor anonim; Eusebius ţi alţii descriu
îndoielile din Apus, dar Epistola a fost acceptată în Răsărit după vremea lui Origen. Este demn de
remarcat ca în papirusul Chester Beatty Cp46) din secolul al 3-lea a ocupat un loc de frunte, fund
situată imediat după Romani, în Apus au existat îndoieli încă de la început: Ireneu nu a acceptat-o ca
scriere paulină, Tertullian şi alţi scriitori africani i-au acordat prea puţină atenţie, „Am-brosiaster" nu a
scris nici un comentariu despre ea, la ftl cm a fl.ut PeLeiu, Condlile db Hip?o ti Cs. tagina au separat
Evrei de restul Epistolelor lut Pavel în listele lor canonice, iar Jerotne scrie că pe vremea sa cei din
Roma nu credeau în autenticitatea Epistolei către Evrei. Problema nu este considerată rezolvată dedt
aproape un secol mai ttrziu.
cuL8e@ d. elbtole orolice ct€ h mod didet o creaţie mai tîrzie, datînd după stabilirea structurii esenţiale
a Canonului la sfirşitul secolului al 2-lea. Cărţile incluse în Epistolele catolice se deosebesc de la o
bi*ricl h glra 6i d€ la q plrbre ta athrl. PriM Epistolă a lui loan are un anumit loc încă din vremea lui
Ireneu: a doua ţi a treia sînt citate foarte puţin si uneori (cum este în Canonul Muratorian); nu sîntem
siguri dacă se face referire la amîndouă. Desigur, lucml acesta se poate datora scurtimii lor sau aparen -
tei lipse de importanţă teologica. Prima Epistola a îui Petru, de asemenea, a fost inclusă în Canon, dar
locul ei a fost mai incert (observaţi, însă, ambiguităţile din Canonul Muratorian); a doua Epistolă
continua să fie între „cărţile controversate" pe vremea lui Eusebius,
Statutul Epistolelor lui lacov şi Iuda a fluctuat în ftftSe d€ bi*ric!, etocl ti lrdettd individult. (An pute
rcta .ici .a llda ti 2 Penu lht SDpaie .u veritabil potpuriu de literatură religioasa într-un sin-
gu rclurq hn-q papiru din coleda lrodru) 8e pare că, în ce priveşte includerea Iii această colecţie, aceste
Epistole au fost în competiţie cu alte lucrări cum sînt Pastorul, Bamaba, Didacke, scrisorile" lui
dement, şi toate acestea se pare că au fost recunoscute sporadic şi au fost folosite ca fiind scripturale.
Apocalipsa lui loan a întîmpinat opoziţie de două ori: prima dată în secolul al 2-lea, datorită sprijinului
aparent al afirmaţiilor lui Montanus care a revendicat inspiraţie profetică, şi a doua oară la sffcşitul
secolului al 3-lea, datorita unor considerente critice, prin comparaţie cu Evanghelia după loan, în
controversa dintre Dionisie din Roma ţi Dionlsie din Alexandria. Amîndouă categoriile de îndoieli au
contribuit la lipsa de încredere cucarea fost privită de bisericile greceşti ţi la acceptarea ei foarte tîrzie
în bisericile siriace şi armene. în Apus, dimpotrivă, i s-a acordat un Ioc de seamă încă de la început; a
fost tradusă în latină în cel putin trei împrejurări şi i-au fost dedicate numeroase comentarii începînd
din vremea Iul Victorinus din P.tta! (mrtirizat ln 304),
VID. Poziţia actuală
Canonul NT a crescut si a fost stabilit în forma pe care o cunoaştem noi astăzi, tn secolul al 16-lea atft:
ro-mano-catolicii cît şi protestanţii, după o dezbatere, şi-au reafirmat adeziunea faţă de tradiţie, iar
biserica romano-catolică a afirmat ţi mai recent adeziunea ei continuă. Protestanţii conservatori, de
asemenea, continuă să folosească Canonul primit prin tradiţie şi chiar reprezentanţii teologiei liberale
aderă în general la acest Canon. Nu încape îndoială că, fiind confruntaţi cu cercetările biblice modeme
şi cu faptul că unii cetltori, cel puliq e slmr obllgati să atribuie !@le d(xlll@te din NT uor .lrori
Gap6tolici, .M nevoie să înţelegem din nou factorii şi motivele care stau la baza procesului istoric
descris aici. Includerea documentelor în Canon este recunoaşterea autorităţii acestor documente de
către Biserica creştină. La început nu a existat un Canon deoarece erau prezenţi apostolii şi ucenicii lor
ţi deoarece existau tradiţii orale recente. Pe la mijlocul secolului al 2-lea apostolii erau morţi, dar
memoriile şi alte lucrări atestă mesajul lor: în acelaşi timp s-a ridicat erezia şi prin apelul pe care 1-a
fScut la teoria teologică sau la o nouă inspiraţie a impus revenirea la autoritatea ortodoxiei şi o definire
mai atentă a cărţilor autoritare. Astfel, cele patru Evanghelii ţi Colecţia paulină, care erau folosite pe
scara largă, sînt declarate scripturale, împreună cu alte cîteva cărţi care se pretinde că au fost scrise de
apostoli. Dezvoltarea ţi discuţiile doctrinare ţi teolo-gice continuă procesul de recunoaştere pînâ cînd,
In epoca majoră de cristalizare intelectuală şi ecleziastică a creştinismului, este încheiat Canonui.
tn aolul 61 2-l€a E! d 4-la au fct folGite ni criterii pentru a stabili dacă documentele scrise sînt o redare
fidelă a glasului şi mesajului martorilor apostolici, în primul tind, dacă scrierea este atribuită apos-
tolilor; acest criteriu nu este satisfăcut în toate cazurile; Evangheliile după Marcu ji Luca au fost accep-
tate 6 lerlri aI. uor colaboFtori !iar&pla$ ai ap6tolilor, fn al doilea rînd, măsura în care au fost folosite
în biserică: adică, recunoaşterea de câ"tre o biserică de seamă sau de majoritatea bisericilor. Pe baza
acestui criteriu au fost respinse multe apocrife, dintre care unele erau probabil inofensive şi chiar
conţineau tradiţii autentice ale cuvintelor Iui bus, dar cele mai
184
CANONUL VECI{IULUI TESTAMENT

multe dintre ele erau simple născodrişi nici una dintre acestea nu a fost recunoscuta de majoritatea bise-
ridloi. tn al treilea rind, concordanţa cu standardele de doctrina sănătoasă: pe acest temei evanghelia a
patra a Cost pusă sub semnul întrebării la început, dar apoi a fost acceptată; sau, pentru a da un caz
contrar, Evanghelia lui Petru a fost respinsă de Serapion din Antiohia datorita tendinţelor ei docetice, tn
duda faptului că apela la un titlu apostolic. Astfel istoria dezvotării canonice a Scripturii NT arata că
este vorba de o colecţie de scrieri atribuite apostolilor sau ucenicilor lor, scrieri care după părerea
bisericii din primele patru secole creştine au fost atribuite acestora pe bună dreptate mtruclt proclamă ţi
definesc în mod adecvat doctrina apostolică şi, de aceea, componentele ei au fost considerate potrivite
pentru citirea publică la serviciile divine de închinăciune. Dacă înţelegem acest lucru, rit şi creşterea
treptata ţi caracterul variat al Canonului, putem pricepe de ce au existat ţi continuă să existe probleme ţi
îndoieli cu privire la anumite lucrări incluse in Canon. Considertnd că a-ceste trei criterii stnt adecvate,
creştinismul protestant conservator din zilele noastre nu găseşte nici un motiv pentru a respinge
deciziile generaţiilor anterioare ţi, de aceea, acceptă NT ca o scriere completă ţi autoritari a revelaţiei
divine, aşa cum a fost proclamată din vechime de oameni aleşi, dedicaţi ţi inspiraţi
BIBLIOGRAFIE. Th. Zahn, Gtschkkte des neut&-tamendichen Kanons, 1888-92; M.-J. Lagrange, His-
toireanrienncduCanonduNouveaulistament, 1933; A. Souter, The Tist and Canon of thsNew
Tistameni2-, 19S4]J.Knox, Maraton and thc New testament, 1942; E, C. Blacktnan,
Marci'onartdHuZn/îuence, 1948; The New Thmmenc in tlte Apostolic Fatkers, 1905; J. N. Sanders, The
PourthGospel in theEarlyChurch, 1943; J. Hoh, Dte Lehre des heiligen Irenaeus uebcr das Nene.
Itstament, 1919; W. Bauer, Der Apcatotoi der Syrer, 1903; idem, ReehtgISiibigkeit und Ketxerei im
ăltesun Christen-cum, 1934 {2tev., 1964; E. T 1971); R. P. C. Hanson, nadition in rftefarlyChurcfc,
I962;J.Regul, Die anamartionitischen Evangelienprolage, 1969; R. M. Granr, „The New Testament
Canon" (Cambridge RiltoTyofthe BSĂe, voi. 1,1970, cap.10. p. 284-308; S93 ş.urm.); H. von
Campenhausen, Vie, Formation of th* Oiristia* Bible, 1972.
JN,B,
C'iNOIIUL VBCHIULUI TBSIAMENT. I. Definirea termenului „Canon"
Termenul „Canon" este împrumutat din limba greacă, tncarefcanon tnseamnă „regulă", fncepînd din
secolul al 4-lea termenul kanon a fost folosit de către creştini pentru a desemna o listă autoritară de
cârti din VT şi NT. Au existat încă demult diferenţe de opinie cu privire la cărţile care ar trebui să fie
incluse în VT. De fapt, încă Snaintede era creştină samaritenii au respins toate cărţile VT cu excepţia
Pentateuhului; începînd cu secolul al 2-lea î.d.Cr,, o serie de lucrări pseudonime, avînd de obicei
caracter apocaliptic, au revendicat statut de scrieri inspirate şi au găsit acceptare tn anumite cercuri, tn
literatura rabinică se relatează că tn primele dreva secole ale erei creştine anumiţi învăţaţi au disputat,
pe baza dovezilor interne, cano-nicitatea a cinci cărţi din VT (Ezechiel, Proverbele, Cîntatea Ontărilor,
Edesiastul, Estera), în perioada patristică a existat incertitudine între creştini cu pri-
vire la faptul dacă Biblia greaca ţi cea latină trebuia să fie considerate inspirate sau nu. Dfferenţele de
părere cu privire la această ultima problemă a dus la Reformă, dnd biserica ramano-catolîcă a insistat
că Ape.ifele fd@u p6ne din vE p€ pioior de esdibe cu celelalte cărţi, iar bisericile protestante au contes-
tat m6t lu@ Dei lrele hisici prre.tnte au considerat că Apocrifele constituiau o lectură edificatoare
(Biserica Angliei, de pildă, a continuat să le includă In seria de lecturi „ca exemple de viaţă, dar nu
pentru a stabili vreo doctrina"), toţi protestanţii au fost de acord că, strict vorbind, Canonul VT constă
numai din cărţile Bibliei ebraice - cărţile acceptate de evrei ţi sprijinite de învăţătura NT. Biserica
ortodoxă a fost nedecisă în această privinţa, dar în ultima vreme dnde tot mai mult să treacă de partea
protestanţilor. Condiţia pentru ca o carte să facă parte din Canonul vT su NI nu 6re d@r d sa fi. o l:@
eti.i, informativă ţi folositoare, carte care să S fost titita ţi preţuită de poporul lui Dumnezeu, d condiţia
este să aibă autoritatea lui Dumnezeu pentru afirmaţiile pe care le face. Dumnezeu a vorbit prin autorul
uman al cărţii pentru a-i învăţa pe oameni ce să creadă şi cum să se comporte. Nu este doar scrierea
unei revelaţii, ci este forma scrisă şi permanentă a revelaţiei. Acesta este lucrul pe caie-l înţelegem dnd
spunem că Biblia este,.inspirată" (*ENSPIRAŢIE) ţi inspiraţia este aceea care face cărţile Bibliei să Ee
diferite de orice alte cărţi.
II. Prima formare a Canonului
Doctrina inspiraţiei biblice este dezvoltată pe deplin nlei pe pasinile M[ Dar inc! ln btorla v€.he .
Israelului găsim că anumite scrieri erau recunoscute ca avînd autoritate divină şi au servit ca regulă de
aedi4i ti enduit! peffiu poporul lui Du]:l@u. Lucrul acesta poate fi văzut în răspunsul poporului .nrd
Moi- le.! citii c@ lergr.lntului Gxod 24:7). sau dnd cartea Legii găsită de Hilchia a fost dtită pentru
prima dată, mai Siitîi regelui şi apoi adunării poporului (2 lFp. 22-23j 2 Cron. 34), !isu did @nea
LegiiafostdritădeEzra poporului (Neem. 8:9,14-17; 10:23.39j 13:1-3). S.derile ln di{!1ie coctituie o
parte sau tot Pentateuhul ■ în prunul caz este vorba deo nici pde din E&duI prcb.ba @dtol€le 20-23.
Pentateuhul este tratat cu aceeaşi reverenţă tn Ies. 1:7 ţ.urm.; 8:31; 23:6-8; 1 împ. 2:3; 2 împ. 14:6;
17:37; OsA :12; Dan, 9:11,13; Eua 3r. 4; 1 Crcn, 16140: 2 Cm, l7:9: 23:14; 30:5, la: 3113: 35:26.
Pentateuhul se prezintă în esenţă ca o lucrare a lui Moise, unul dintre primii şi, desigur, cel mai mare
p&fet din VT CNum. 12:63: Deut. 34:10-12). Dhnezeu a vorbit adesea prin Moise verbal, la fel ca şi
prin profeţii de mai tirziu, dar activitatea de scriitor a lui Moirc este nenfiotr.tl de asme.ea fl!.qt (Er.d.
17:14; 24.4, 7i 3497i N6, 33:2: Deui 2A: 58, 61i 29:20 +h, 27: 30:tq 31:9.13, 19. 22. 24-26). ^u erllrar
$ ald soreti in tiEprn vielii lui Moie li eE de .F€prat $si lll]@ altii d!p! el (Exod. l5:20j Nh, 12:6; D€ut.
la:15.22; t4:10), ala im s-aşiîntîmplat (Jud. 4:4; 6:8), deşi explozia activităţii profetice a început odată
cu Samuel. Din cfte ştim, lucrarea literară a acestor profeţi a început cu Samuel (rsan, r0:2S. 1 Crcn
29.29), g pMul Es de (ri€ri m care s-au angajat au fost cele istorice, scrieri care au {tenit dtsior baa
pentn. I4ile Crcniolor (1 croa. 29:29i 2 Coa. 9:29i 121L5: 73t22: 20,341 2622; 32:32; 33:1a 9,lm) g
prcbabl si p€rFu
185
CANONUL VECHTULUI MSTAMtrNT
Biblla ebraicn
Btblta cre9dni
I Legea
(Pentateuhul)

Genesa
Genesa
Exodul
Exodul
levitlcul
Levilicul
Numeri
Numeri
Deuteronomul
Deuteronomul
Ezechiel
i^siiiiiiiiii
loel

■ ■■■■■ ■ ■ Niii
Amos
ObadJa
tona
Mica
Niiuni
Hnbacuc
Ţefania
Hagai
Zaharia
Miileahl
Psalmii
Proverbe lie
Eclesia^tul
Cîntarea Cîntărllor
Isaia
Plingerlle Iu 1 lefemiâ \.
F.zechJel
III Scrierile
(Hasiosrara)
Psalmii
Osca
Proverbele
locl
Iov
Amos
Cîritărilor:;
Obatlia
Rut
Iona
:■ Plîtigerilft lui Ieremia
Mica
Eclesiastul
Naum
Habîtcuc
SlîitPSiSdîîiT ■: "■ ■ .■■y.-y~: .:.■ ,:■'.■■■■ v^v
Ţefania
Hagai
Zaharia
Maleahl
Scrierile de înţelepciune
Cărţile istorice
\&zi de a*nenea diolul d6pre AFrrife

Aranjarea cărţilor canonice ale VTpotrivit cu tradiţia creştină şi comparate cu ordinea originală tn
ebraică.
186

c6Sle lui s€n@l ri cn4le Resilor, caE au f,ult material în comun cu Cronicile. Nu ştim dacă losua şi
Jude.ltori au t6t baate de enna p. istoln pb. fetice de acest gen, dar este foarte posibil. Faptiu că profeţii
au scris uneori mesajele lor se vede clar în îs. 30r3i Is. 25:13j 29:1; 30:2r 36:l32i 51:60.6.1: Ez*. 43:tl:
tLb. 2:2i Dan. 7:l; 2 Crcn. 2r12. Dslgu, dacă facem aceste afirmaţii înseamnă1 câ acceptăm prima facic
dovezile din cărţile VT ca fiind istorice: pentru o discuţie a altor concepţii, vezi *PENTATEUH,
'DEUERONOMUL, aCRONTCI,! erc,
Motivul pentru care Moise si profeţii au scris mesajul lui Dumnezeu şi nu sau mulţumit doar sâ-1
p@inre vdbal a fcr ce ll@ri l-au rinis h alt le g€r. 29:1j 36:1.4; s1:6o t.!m.; 2 Crcn, 21r12); <tar foarte
adesea au scris mesajul pentrua-1 păstra pentru viitor, ca aducere aminte (Exod. 17:4) sau ca o mărturie
(Deut. 31:24-26), pentru ca să rămînă pentru vremurile viitoare ţi pentru totdeauna (Is. 30:8). Scrii torii
VT au ştiut că tradiţia orală esteinexactă. o lecţie practică în privinţa aceasta a fost dată de pierderea
cărţii Legii în timpul domniilor idolatre a lui Mânase şi Amn: cind ctu a fo6t deop.rirt de caEe Hit-chia,
învăţătura ei a venit ca un şoc puternic, deoarece fusese uitată (2 împ. 22-23; 2 Cron. 34). Prin urmare,
forma permanentă şi perenă a mesajului lui Dumnezeu nu a fost forma vorbită ci forma scrisă şi aceasta
@licl fotMe caom'lui vI
Nu ştim dt timp a trecut pînă cînd *Pentateuhul a ajuns în forma sa finală. Ibtuşi, vedem în cazul cărţii
legămîntului, menţionată în Exod. 24, câa fost posibil ca un document scurt cum este Exod. 20-23 să
devină canonic mai înainte ca să fi ajuns de dimensiunea cărţii în care este inclus în prezent. Cartea
Genesei include de asemenea documente mai vechi (Gen. 5:1). Cartea N@d include o tane djrlr-o
olegie anticd de pezn (Nq- 21:14 t,um.), irai cea mi mr Fte a cărţii Deuteronomului a fost aşezată
alături de chivotul legâmîntului încă în timpul vieţii lui Moise (Deut. 31:24-26), mi i@i€ sn fi fcr
adauSatA relai@ noqji lui MoiF Aidogia dinR lesaminele din Ercd. 24 si Deut. 29-30 si n-dEetre arrie
dh on€ntul Apropiat este sugestivă, întrucît documentele tratatului etau puse adesea într-un loc sacru,
cum s-a făcut cu tablele cu Cele Zece Porunci şi cu cartea Deuteronomului; lucrul acesta se făcea dnd
era încheiat urr tratat. Timpul cînd a fost încheiat legămînrul între Dumnezeu şi Israel a fost fără
îndoială timpul pecare-1 spLhe PenEre{n'i, adicl la Exod, cind DullftkuF a format Israelul ca naţiune;
prin urmare aceasta este psioad. tn caF Rbuie d.bla pse@ Dealorului şi a Deuteronomului în Sanctuar,
în conformitate cu relatarea Pentateuhului, şi aceasta înseamnă că recunoaşterea canonicitâţii lor
trebuie datată tot de a-tunci.
întrucît a existat o succesiune de profeţi, s fost pcsibfl ca scrierile sacre mai vechi să fie adăugate Ia
altel€ eu edirare in nodur indicat mi s, fari a @mite wilegiul d6pre caE sint ddre aEnisMte Intt€ut, 4:2j
12:32; prc* 30:6 Acelari lwru * adice la alte părţi din VT. Cartea ]ui losua include în ultimul capitol
legahir$j, v. 1-25r €rc a f6t sjs orieiEl de losua însuşi (v. 26). Cartea lui Samuel include delmntul de.pE
org&izr€ re3aNlui (1 San, 3:11.13). si, original de Sanuel {I Sm. ro:2i, Amîndouă aceste documente au
fost canonice de la bun început, primul fiind scris în însăşi cartea Legii din sanctuarul de la Sihem, jar
al doilea a'fost pus înaintea
CANONUL VECHIULUI TESTAMENT
Domuhi la Mitpa, Extii indicn de ertinaere a carii Pslhilor si Plwrbelor tn ps. 72;20 si prcv. 25:i_ sc.ieri
dinEo coldSe anti.l de p€zii slnt itulue in IGs (ro:r2 ş.urm'o, Samue! (2 samslnt 1:17-27) şi împăraţi (1
împ. 8:53, LXX). Cartea Regilor menţioMzt @ s@ Caftu taptcLor Lri Solonon, (hrtea cronicilor regilor
lui Israel şi Cartea cronicilor regilor lui luda (1 tfrp. 11:41; 14:19, 29, er. j 2 lhp. I:l3j 8:23, etc), Acte
drine doui lurnri onbiGre_ prcbabil cI snli identice cu cd.@ resilar tti ltrsA si ludd. nenlionarA ad6e. .a
EUSE pentru crile onorute al€ CMidlor (2 Cron. 16:ttt 25:26. 27:7. 2a:26t 35:27; 36:a; si inlr,o fom5
abraiara, I Crcn, 9:1; 2 Cron. 24:27). Această carte separe că a inclus multe dinEe Gioriile srir de
prcfetj si caE stnr menţionate ca surse în Cronici (2 Cron. 20:34; 32:32). Nu toţi scriitorii cărţilor din
VT au fost profeţi, în sensul strict al cuvîntului; unii dintre ei au fost rogi si înţelepţi. Dar inspiraţia
scrierilor lor a făcut ca ele să capete un loc în Canon. Despre inspiraţia psalmiştiior se rorb$te ln 2 San.
23:1,3i 1 Crcn, 25:r, id d6!re ispiGlia hjelepCor h Ecl. 12:11 s,un obserari de senena pelatiil€ dab de
Dw€zeu lui Iov ndv 33: t i 40:6) si affralia din Prov. a: 1-9;6 €re lasE se şe htEleagn d ii €rt€
prore.belo. ste lErara înţelepciunii divine.
II]. încheierea primei secţiuni (Legea)
în alte cărţi din VT si în literatura intenestamentală illilnim remnabil de ndte 'derin h Pentateun 6n
itrEegire e! ln pane) ca sriere cdonjci- Nu in.ar îndoială că faptul acesta se datorează importanţei sale
hhdanentale. lq adrul Vl €fe.irile la aLte cnni ca fiind inspirate sau canonice sînt limitate tn mare mă -
suE la autorn lor: pdrcipalele excertii sint prcbalil Is. 34:16; Ps. 149:9i DaD 9:2. Un alr horiv Fnh
aceste referiri frecvente la Pentateuh se poate să fie faptul că aceasta a fost prima secţiune din VT scrisă
şi recunoscută ca fiind canonică. Lucrurile probabil că stau aşa deoarece Pentateuhul a fost în esenţă
lucrarea unui singur profet din timpuri foarte vechi, lucrare care a f6t edi6t dupi n@rr.a hi dar nu a fos
acc6ibill penEu ad5uAiri FmanenE, h risp e celelalte secţiuni ale VT au fost scrise de au ton de dată
mai recentă şi numărul lor nu a fost complet decit după întoarcerea din Exil, Nimeni nu se îndoieşte că
lentateuhul a rct hcheiat ri da coreidedt s;onic pe vremea lui Ezra şi Neemia, în secolul al 5-lea î.d.Cr.,
şi se poate să fi fost considerat canonic mult mai devreme. în secolul al 3-lea Ld.Cr. a fost tradus în
8Mct" dftnind $tfel prim patu din 6 Pe la jurnrtata *olului al 2-lea Ld.cr, awm aov€n .i roate cele s csd,
indEiv cee. eF! aribuite lui Moi€ (v€zj Ari5robulu, cibr de Euebis, Preporo, .ion tor tne co$eJ 13. 12).
Mai riziu tn acetag sol e pare ca siziue dinEe iudei şi siffiihi a devsir condei!, ja! pashM Patateuhului
ebraic de .eEe dbele pdrti aowdefte ca f5@a deja patu din pari. moniul lor comun. Tbate acestea sînt o
dovadă că prima secţiune a Canonului era încheiată şi consta din cele S cărţi cunoscute, nici mai multe
nici mai puţine, ir au peFistat nllMi dife,.nF krN.le minoE.
IV. Evoluţia secţiunii a doua ţi a treia (Profeţii şi cărţile hagiografe)
Rsrul Bibliei €braice are o stu$ri dif€riG decît Biblia engleză (sau românească n.tr.). Este împărţită în
două secţiuni: Profeţii şi Hagiografele sau (alte)
387
CANOIITI|. VECHruLUI ItsSTAMANT
Scripturi. Secţiunea de Profeţi cuprinde 8 cărţi: cărţile istorice iosua, Judecători, Samuel ţi Regi, ţi
cărţile oraculare (profetice): Ieremia, Ezechiel, Isaia ţi Cei Doisprezece {Profeţii mici). Există 11 cărţi
hagiografe: cărţile lirice ţi cete de înţelepciune. Psalmii, Iov, Proverbele; Eclesiastul, CmtaVea
Cîntărflor şi Plîn-gerue; ţi cărţile istorice. Daniel (vezi mai jos), Estera, Ezra-Neemia şi Cronicile.
Aceasta este ordinea tradiţională, potrivit căreia cealaltă cane care mai ră-mtne dintre hagiografe, Rut,
este luată ca o prefaţă la Psalmi, întmdt se încheie cu genealogia psalmistului David, deşi ia Evul
Mediu a fost mutată £n alt loc, alături de celelalte patru cărţi la lei de scurte (Ctn-tarea Ctntărilor,
Eclesiastul, Plîngerile şi Estera). Este demn de remarcat că în tradiţia ebraică Sarauel, Regi, Profet»
^Mi Ezra-Neemia şl Cronicile erau socotite fiecare ca o singură carte. Aceasta poate indica mărimea
unui sul de piele obişnuit folosit de evrei pentru cBrţi arunci dud cărţile canonice au fost înşirate si
numărate pentru prima oară.
Uneori au fost exprimate îndoieli, pentru motive inadecvate, cu privire la vechimea acestui mod de a
grupa cărţile VT. Mai răspîndită a fost ideea, la fel de puţin fondată, care a presupus că gruparea
reflectă dezvoltarea treptată a Canonului VT, că gruparea a fost un accident istoric şi Canonul Profeţilor
a fost încheiat prin secolul al 3-lea î.d.Cr., mai înainte ca o istorie cum este cea din Cronici şi o profeţie
cum este cea a lui Daniel Cdespre care se susţine că aparţine în mod natural în acest loc) sâ fi fost
recunoscute ca inspirate, poate chiar mai înainte ca să fi fost scrise. Potrivit acestei ipoteie larg
raspîndite, Canonul cărţilor Hagiotgrafe nu a fost încheiat dedt la sinodul evreiesc de la Jamnia sau
Jabneh, în jurul anului 90 d.Cr,, după ce Canonul neterminat al VT fusese preluat deja de către Biserica
creştină. în afară de aceasta, un Canon mai cuprinzător, eonţinlnd multe cărţi apocrife fusese acceptat
de evreii de limbă greaca din Alexandria şi s-a materializat în uot; ixx a fost VT al Bisericii creştine
primare. Aceste două fapte, împreună poate cu atracţia eseiuenilor faţă de apocalipsele pseudonime,
sînt răspunzătoare pentru inconstanţa Canonului VT în creştinismul patristic. Cel puţin aşa susţine
teoria aceasta.
Realitatea este cu totul diferită. Gruparea cârtitor nu este arbitrară, d este făcută potrivit cu genul literar.
Jumătate din cartea lui Daniel este o naraţiune d în cărţile hagicgrafe, aranjate în ordinea tradiţională,
pare să fie plasată alături de cărţile istorice. Există istorisiri în Lege (cuprinzînd perioada de la creaţie
pînă la Moise) ţi în Profeţi (cuprinzînd perioada de la Iosua pînă la sSrşitul monarhiei), aşa încît de ce
să nu existe cârti istorice între cărţile hagiografe, cărţi care să se ocupe cu a treia perioadă, după Exil şi
întoarcerea din robie? Cartea Cronicilor este ultima dintre cărple istoricei ca un rezumat al întregii
naraţiuni biblice, de la Adam pînă la întoarcerea din robie. Este clar că Canonul Profeţilor nu a fost
încheiat complet atunci ctnd a fost scrisă cartea Cronicilor, deoarece sursele pe care le citează nu sînt
Samuel şi Regi, cî istoriile profetice mai ample care se pare că au servit ca surse ţi pentru Samuel şi
Regi. Cele mai vechi elemente din Profeţi, induse în cărţi cum stat Iosua şi Samuel, sînt desigur foarte
vechi, la tel ca şi elementele cele mai vechi din cărţile hagiografe, induse In cărţi cum sînt Psalmii,
Proverbele şi Cronicile. Este posibil ca aceste elemente se poate să fi fost
recunoscute drept canonice înainte de încheierea definitivă a primei secţiuni a Canonului. Elementele
cele mai noi din cărţile hagiografe, cum sînt Daniel, Estera şi Ejra-Neemia, aparţin sfiiţituluî istoriei
VT. Dar acelaşi lucru este adevărat cu privire la cele mai noi elemente din Profeţi, cum sînt Ezechiel,
Hagai, Za-haria şi Maleahi Deşi cărţile hagiografe au tendinţa nâ fie mai recente decît Profeţii, este
doar o tendinţă şi există o suprapunere considerabilă. De fapt, însăşi presupunerea că hagiografele stnt
o colecţie mai recentă se poate să fi dus la datarea unor cărţi la dare aEi eote decît ar rrebd
tntructt cărţile din amîndouă aceste secţiuni sînt scrise de mai mulţi autori şi sînt de obicei indepen-
dente una de alta, se poate ca ele să fi fost considerate canonice în mod individual, la diferite date, şi la
lrpui ,u fotmt o .beurt colRlie hriari. Mai drziu, cînd darul profetic a fost luat pentru o vreme şi ctnd
numărul lor părea să fie complet, cărţile au fost clasificate cu mai multă grijă şi au fost împărţite In
două secţiuni distincte. „Cărţile" despre care se vorbeşte tn Dan. 9:2 se poate să fl fost un volum
crescînd de cărţi, prea puţin organizate, care conţineau nu numai scrieri ale unor profeţi cum este
teremia, d şi scrieri ale unor psalmiţri ca David. Tradiţia din 2 Mac. 2.13 d pivir b bil,tiotR. hi Neeia
Eflet! o asemenea colecţie mixtă; „Prin înfiinţarea imei biblioteci el a adunat laolaltă cărţile despre regi
şi proferi, şi cărţile lui David şi scrisorile regilor despre daruri sacre", \fechimea acestei tradiţii se vede
nu numai în probabilitatea că o asemenea acţiune să fi fost necesară după calamitatea Exilului, ci şi din
faptul că „scrisorile regilor despre lucrurile sacre" sînt păstrate numai datorită importanţei lor ţi nu au
fost incluse în cartea lui Ezra (6:3-12; 7:12-26), A trebuit să tr€&! timp p..Eu a 6 lncheiad o .arre cm
6te cea a lui Ezra, pentru recunoaşterea canonieitâtii cărţilor recente şi pentru înţelegerea faptului că
darul profetic a încetat; numai ctnd s-au petrecut toate aceste lucruri, numai atunci s-a putut face o
împărţire precisa între Profeţi ţi cărţi hagiografe si numai atund a putut fi făcută aranjarea atentă a
conţinutului lor. împărţirea era făcută deja către sftrşitul secolului al 2-!ea î.d.Cr., cînd a fost compus
prologul ta traducerea greacă a Eclesiasticului, deoarece acest prolog se referă bl repetate rinduri la cele
trei secţiuni ale Canonului. Se pare însă că această împărţire nu a fast făcută cu mult timp înainte,
deoarece a treia secţiune a Canonului nu primise încă un nume: scriitorul numeşte prima secţiune
„Legea", iar a doua secţiune (datodd sFNhilqi ei) o rmerte "Prcf€di", dar a treia secţiune nu primeşte un
nume, d este descrisă. Este descrisă prin expresii ca: „celelalte care au păşit pe urmele lor", „celelalte
cărţi strămoşeşti", „restiil cărţilor4, limbajul folosit lasă să se înţeleagă că este vorba despre un grup
stabilit şi complet tfe cârti, dar u snp mat pufr Eli d tui putin sr.bitit d€dt cărţile pe care le conţine. La
cele trei secţiuni se referă de asemenea, în secolul 1 d.Cr., Philo (De Vita Contemplativa 25) şi Cristos
(Luca 24:44), ţi amîndoi numesc a treia secţiune cu numele ei vechi, „Psalmii".
V. Încheierea secţiunii a doua şi a treia
Data cînd Profeţii şi cărţile hagiografe au fost organizate în secţiuni separate probabil că a fost în jurul
anuluj 165 t.d.Cr, SpllIM .lsta ddrc tadili, citata mai sus din 2 Macabei vorbeşte în continuare

188
despre a doua criza majoră din istoria Canonului: „în acelaşi fel luda (Macabeul) a adunat toate cărţile
care au fost pierdute în timpul războiului cere a venit peste noi ţi aceste cărţi continuă să Se în posesia
noastră" (2 Mac. 2:14). „Războiul" menţionat este războiul de eliberare condus de Macabei împotriva
prigonitorului sirian Annbhus Epifanes. Ostilitatea lui Antiohus faţă de Scripturi este descrisă (1 Mac.
1:56 ş.urm.) sieste probabil că Iuda a trebuit să adune toate copiile la un loc atunci dnd persecuţia s-a
încheiat. Iuda ştia că darul profetic încetase de multa vreme (1 Mac. 9:27), aţa îndt ce este mai probabil
deeît ca atunci cînd a adunat laolaltă scrierile sacre să le aranjeze ţi să pună colecţia completă în
ordinea care a devenit tradiţionala de atunci încoace? întrucît cărţile continuau sa fie scrise pe suluri
separate, care au trebuit „adunate", ceea ce a produs el nu a fost un volum d o colecţie împărţita în trai
secţiuni şi o listă a cărţilor din această colecţie.
La alcătuirea acestei liste, probabil că Iuda nu a stabilit numai împărţirea dară în Profeţi si cărţi hagio-
grafe, d a stabilit şi ordinea tradiţionala şi numărul cărţilor din flecare secţiune. O listă a cărţilor trebuie
să aibă o ordine ţi un număr, iar ordinea tradiţională, scrisa sub forma unei baraita dintr-o sursă mai
veche din Talmudul babilonian Qiaba ilathrc 14b- 15a), este ordinea dată în prima parte a acestui
articol, în care cartea Cronicilor este ultima dintre cărţile hagiografe. Poziţia Cronicilor poate fi
urmărită pînă în secolul 1 d.Cr., întrucît este reflectată într-o expresie a M Cris-tG h Mlt 23:35 fi L@
11:51, und€ GxpEia ,,de la sîngele lui Abel, pînS la sîngele lui Zaharia" probabil că se referă la toţi
profeţii martiriTaţi de la începutul Canonului pînă la capăt, de la Gen. 4:3-15 pînă la 2 Cron. 24:19-22.
rjumărul tradiţional al cărţilor canonice este 24 (cele S cărţi ale Legii, împreună cu 8 cărţi scrise din
Profeţi ţi cele 11 cărţi hagiografe enumerate Mi sB), eu 22 (Rut fiind a@ta la .anea Jud*t, torild, jar
llns€rile la .tu lui leMia, letrh a avea un număr de cărţi egal cu numărul Uterelor din alfabetul ebraic).
Nun&ul 24 6re dat priM @r{ rn 2Ed t4:44-43, ln jqrul aoului 10od.ci, d s& lqte să există o aluzie Ia el
în Apoc. 4:4,10, etc, deoarece burniţa din Baba Bathra pare să implice că autorii cărţilor VT, la fel ca si
bătrînii din Apocalipsa, erau 24 la turdr. Nusltul 22 6te dat penru !.i@ oard de Josephus (ContreMpion
1.8), cu puţin înainte de anul 100 d,Cr., dt şi în fragmente din traducerea greacă a cărţii Jubileelor
(secolul 1 Î.d.Cr.?). Dacă numărul 22 datează din secolul 1 î.d.Cr,, la fel datează şi numărul 2.1, deo.re
22 6i€ o adapbF penrq a coincide cu nun&d litereld dir alfab.t. lfict nundrul 24. care combină unele
cârti mai nuci într-un singur vo-lura, pare să fi fost influenţat de ordinea tradiţională şi ordi@ trebuie r{
6e la fel de r}E, N! sini tuioiaE d pnvic la id€ntitatea elor 24 ea 22 de cărţi - ele sînt cărţile din Biblia
ebraică. Josephus 3pqe ., ele .! fo6t a@ptare drc't enonie .lin timpuri imemorabile. Canonicitatea poate
fl arestată în mod individuaf pentru aproape toate cărţile, pe baia unor scrieri din secolul 1 d.Cr. sau
mai vechi. Lucrul acesta este adevărat chiar şi cu privire la 4 dintre cele 5 cărţi controversate de unii
rabini: numai Cîntarea Ctntărilor, poate datorită faptului că este
CANONUL VACHIULVI TESIAMANT
Aceste dovezi dau de înţeles că la începutul erei creştine identitatea tuturor cărţilor canonice era bine
cunoscută şi general acceptată. De undea venitatund îdeea că a treia secţiune a Canonului nu a fost
încheiată decît la sinodul de la Jatnnia, la rîtevn decenii după naşterea Bisericii creştine? Motivele
principale sînt că scrierile rabinice menţionează controverse cu privire la 5 dintre cărţi şi unele dintre
aceste controverse au fost soluţionate în discuţia de la Jamnia; de asemenea, multe MS ale uoc
amestecă unele cărţi apocrife printre cele canonice, determinînd o acceptare mai largă a Canonului
alexandrin; în plus, descoperirile de la Qumran arată că pseudoepigrafele apocaliptice au fost îndrăgite
de către esenieni şi poate că au fost considerate canonice. Dar scrierile rabinice menţionează şi obiecţii
de ordin academic la multe alte cărţi canonice, deşi aceste obiecţii pot primi mai uşor un răspuns; prin
urmare, problema în discuţie a fost scoaterea unor cărţi din listă (dacă ar fi fost posibil), nu adăugarea
unora. în afară de aceasta, una dintre cele 5 cărţi controversate (Ezechiel) aparţine celei de-a doua
secţiuni a Canonului, care se recunoaşte că a fost încheiată cu mult înainte de era creştină. în ce
priveşte Canonul alexandrin, scrierile lui Phto dln AteBIda anta cI a f6t a@lEi .u Canonul palestinian.
El se referă la cele 3 secţiuni familiare şi cortsideră inspirate multe cărţi din toate cele 3 secţiuni, dar nu
consideră inspirată nici una dintre Apocrife. în manuscrisele ixx. Profeţii ţi Hagio-grafele au fost
rearanjate de unii creştini într-un mod ne-evreiesc, şi intercalarea Apocrifelor este un fenomen creştin ţi
nu evreiesc. La Qumran apocalipsele pseudonime au (ost privite mai degrabă ca o adăugire eseniană la
Canonul ebraic standard şi nu o parte integrantă a acestuia. Există aluzii la această adăugire în scrierea
lui Philo despre Therapeutae (De Vita cdndnpl4nx 2s) 9i tI 2 EsdE 14:44.43, UD fapt la fel de
semnificativ descoperit la Qumran este că ese nienii, deşi rivalizau cu iudaismul tradiţional încă din
secolul al 2-lea Î.d.Cr., au recunoscut drept canonice o Eie de c!4i h.sio8Gfe qi prcblb cn au Adt aceasta
înainte de începutul rivalităţii.
vI. De la c.noNl mt6c L c.l cr.attn
Manuscrisele lkx sînt însoţite de scrierile Părinţilor Bisericii care [cel puţin în afara Palestinei şi Siriei)
au folosit de obicei uoc sau traducerea acesteia in latina veche. în scrierile lor este găsit adt Canonul
lărgit dt şi cel îngust. Canonul lărgit cuprinde cărţile dinainte de vremea lui Cristos care erau citite ţi
apreciate în general în Biserică (inclusiv Apocrifele), iar Canonul îngust este limitai la cărţile din Biblia
ebraică, despre care unii învăţaţi cum sînt Melito, Origen, Epitanius ţi Ieronim au insistat câ numai
aceasta este inspirată. Apocrifele au fost cunoscute în Biserică încă de la tcput, dar cu oI nEryn Mi bul
ln una in tinp, cu aîît mai rar vedem că sînt considerate inspirate. In NT însăşi găsim că Isus Cristos
recunoaşte Scripturile ebraice, sub diferite nume contemporane, şi acceptă cele trei secţiuni ale
Canonului ebraic şi ordinea tradiţională a cărţilor care-1 alcătuiesc; în Apocalipsa s -ar putea să existe o
aluzie la numărul lor ţi despre majoritatea cărţilor se afirma în mod individual că au autoritate divină;
dar aceasta nu se afirmă despre nici una dintre Apocrife. Singura excepţie aparentă este referirea Ia 1
Enoh în Iuda 14 ş.urm., care s-ar putea să fie doar un argumentum ad Iwninem pentru cei
189
CANONUL VECRIULUI
convertiţi de la şcoala de gîndiie apocaliptică ţi care se pare că au fost în număr mare.
Ceea ce este evident că s-a întîmplat în primele secole ale erei creştine este urmă torul lucru: Cristos a
transmis urmaţilor Săi, ca Sfîntă Scriptură, Biblia pe care a primit-o El ţi care conţinea aceleaşi cărţi ca
şi Biblia ebraica din zilele noastre. Primii creştini au avut în comun cu evreii contemporani o
cunoaştere deplină a identităţii cărţilor canonice. Totuşi, Biblia nu era încă legată între doua copsrţi: era
o lista memorată âe suluri. Ruptura de tradiţia orală evreiască Cin unele probleme a fost o ruptură
foarte necesară), înstrăinarea petrecută între evrei şi creştini şi necunoaşterea Linbil.r $mitie 'E Beri,*
din afaE patdri€i si Siriei au dus la îndoieli crescînde ale creştinilor cu lrjviE h Carcn, ltutoieli ce au lct
acc€nture de lornuhE uoi liste noi de cl4i €ndice, a6rj.E p€ bla altor prircipii i de indu.@a uor citarn
(ieti.@G) , A*m.€ indoieli cu pririre ta cson au pltut fi &luliomte (ii pot 6 rclurioEtel nlmi asa cum au
fost soluţionate de Reformă ■ prin întoarcerea la învăţătura NT şi la cadrul evreiesc pe fundalul căruia
trebuie înţelese.
BIBUOCIT]{FIE, S. Z. liitur. T/re canon4acion .f Hehru knptut1 1976: A. C. Sudb€e, the oT o; the
Eariy Churvh, 1964; J. P. Lewis, Journal of Bible ana Raiaion 32, 1954, p. t2St32; M. C. KiE, Iis
Snuture oJ BiblicalAuhonE, I972r J. D_ pwis. fte samoritanknrorewhanatheo^sinofthesonantun Sect,
1968; B, F. Westcott, The Bihle in the Church, 1864; W. H. Green, General Introduction la theOT: the
Cono4 1499: H, E. Ryte! fte C@on or .hr oT, r8g5l M, L Ma4alis, lh? It€brry ScnptuB in the Mo\inp.
1922; S.Zeitlin, A Hhtorical Study of theCanonixation of the Hebrew Scriptures, 1933; R. L. Harris,
Inspira-dan onA &nanhiE oJthe Bibte, \9s?.
RT.R
CAP. Capul (ebr. ro'l; gr. kephale) nu este considerat s€diul incletrnu .i sus vieF (Mat. 143, IrI tGn
19:30). Astfel, a înălţa capul înseamnă a da viaţă, în sens de succes (Jud. 8;28; Ps.27:6; Gen. 40:13;
vezi j(!l d€ dvinie h v, 19), s! a o asr.Dra de la Dlllreau (Ps, 24rZ 9; Lka 212a), A acop€ri capul cu mîna
sau cu praf şi cenuşa era un semn de jale pentru pierderea vieţii (2 Sam, 13:19; Plîn. 2:10). în sens
treuat, p.n!a de @p indica suD€riorirare de lan8 9i .rtonlae sup6 attcuiE (r!d. 11:11; 2 saft. 22:44);
totuşi, cînd se vorbeşte despre Cristos ca şi Cap al bisericii (Efes. 5:23; Col. 2:19), al oricărui om (lCor,
ll:3),a]tntresuluiuiUVers(fij'perpanK,Efe5. 1:22j fi al ori.aEi roqe cnce (coi. z:toJ, si clnd sa vorbeşte
despre bărbat ca şi cap al femeii (1 Cor. rr:ri 816. 5:23: cl cfn. 2.21 :.@.), predomina sul nhdamental
de sBe a vieF !i en€rsiei.
Bqica 6re Eupul lui Crisr6 si El 6te CaDUt ei CEfes. 4:15 ş.urm.): ele sînt inseparabile. în această ejbte
dinEe cap fj Eup, crisr@ 6r€ caput si El onduce d€frerei hpului fj9.nr! Sine El nu 6re
numaisursafimţeitrupului(lCor. 10:16ş.urm.) ci şi împlinirea vieţii lui (EFes. 4:15 ş.urcn.); vezi
*PIATRA DIN CAPUL UNGHIULUI, p.!o ljjffi!€, a iura c!€dint, uui alt nediator spintual, ch * i:"i" r"
colo,l,. neaturn o tSia leartu vjtat6 dinft medulare si Cristos, Capul, care este suisa întregii lor existenţe
(Col. 2:13 slm.j.
AIBLIOGRATIE. F. Forlkes, a4i6id6, TJvTq 1963, p. 65 i@., 124 155 s.lm.t X. Muhs i C. B!oM,
MDTI 2, p. 156-163j H. Sctrlier, lDMa. r. 673-681; S, Bedale, „The Meaning of kephate in the PauJine
Epistles", JTS s.n. 5, 1954, p. 211 s.uxm.
FH.P.
CAIAI'OCIA, Resimd de po<li{, tnju de 9oo n, sit@t in E Asiei Mi.i rntginit la S de lann! Mt, Taufu, la
E de Eufiar 9i la N d€ pont, dar ael;i6e exactă este vaga1. A fost constituită ca provincie romană de
câtre Tiberius, 17 d.Cr., în urma morţii lui Arhelau. In aNl 70 d,Cr,, 1,€.ra!ian a uito cu A!. nenia Mic!
frdnind lm dinE€ fort:Er€le de frontied hpotuE din inp.riu. sub s rdpinirc: inpar.rilor de mai tîrziu, în
special a lui Traian, mărimea şi importanţa provinciei a crescut considerabil. Producea un număr mare
de oi şi cai. Drumul comercial dintre Asia Centrală şi porturile de la Marea Neagra trecea pe aici şi
avea acces uşor dinspre Tars, prin Porţile Ciliciei. Efti din c.prdcia au fGr Drezenri la lrulim tn ziE
"circiRinii (iapi, 2:9). Unii dini. Grinij impr4tiati prinde ftamui @iastEla) cjbra lea scrts Petu bEiau ln
Cap:deia (1 pci 1:1).
J.W.M.
CAPERNAUM.
I. Numele
in nanRri*le NT apap .el mi .d€6ea Karidr. naoum, deşi în scrierile minuscule bazate pe Codex
Aleffidriqu 6te rcdar l(oremooh. Fste cla! c! forma originală este Kapharnaoum, fiind o transcriere
directa a numelui semitic k'pâr nahCim. „satuIJui Naum". Această forma semitică este întîlnită la Qp-
HSiTTtabbah 1.8 si 7.26. Josephus (ii/ 3. 517) se referă la izvorul Kapharnaoum, echivalentul numelui
semitic 'en- k^arnahăm. în scrierea sa Vita 403 probabil cE a Eebui s: citin Kepndm"ktn (oliginai di"
MS. PRr, pref€rar d€ Thaclelay), Elte acelaqi cufnt c! temiMla non i & ln le den,
II. Localizarea
Dovezile din NT; din scrierile lui Josephus, din scrierile peldililor aeftini, din irtinerariile Meietri
nedi€ !€le din i:m4jlele arholosi@ core au dainuit ptnd în prezent si din excavaţiile curente arată că
oraşul Capemaum a fost situat fără îndoială, la 'IUI Ilum şi a to* lmit in mod cortinuu din sotil 1 Ld.cr.
pînă în secolul al 7-lea d.Cr. Informaţiile furnizate de Evanghelii aproape că sînt suficiente pentru a
stabili locul îritrucît ele ne spun despre Capemaum că (a) eia situat pe malul lacului (Mat. 4:13); (b) era
în apropierea unei graniţe politice, aşa incit era necesar_să aibă iin puncideyam5 {Marcu 2:14) şi un
detaşament militar (MSTT5-13; Luca 7:1-10); ftjera în âpro-pTere de Ghenezaret (Marcu 6:53noăn
6:22, 59jT° zona cu un pâmint toarte tenii (n partea de NV a Lacului.Pe scurt, Capemaumul era satul
cel maiapro-pjat de lo.dan p€ Inmul de f^V al Ma.ii calibn, tzitio ocupată de fapt de ruinele de la Te/l
Rum. Acest fapt 6te @nrihat de Jos.phs in vira 4Ol, care indra m
190
<lal
ma
cir

et in aprcpie de Julins (4-?AiJ, F€ di6lie Mas. dala/Tarichaeae (Mejdel).

cqFmuul eh de anene h aprcpieE ehi rnaiputemicizvorcareudaGhenezaretul(a/3.519) ei poate fi locul et-
Tabgha. Numele arab el-lăbgha este fără îndoiala o alterare a numelui gr. llepcapegon [locul celor şapte
izvoare). Aceste „Şapte izvoare" sînt menţionate de Egeria în cea 383 d.Cr. Qat. septem fontei) şi de
Theodosius (530 d.Cr.). Theodosius ne furnizează singurul itinerar detaliat în j urul ţărmurilor de NV
ale Mării Galileîi, mergîndapre N de la Tiberias; distlnt€le fir .rare ln nile rcMne 2 nile Ma8dara, 2 nile
tleltapq64 2 nile clp€ma, 6 nile Ber saida. Astfel, CapenaMul da I. 2 nile (3,s !n) N d« Tabgha, care
localiieaîă exact Tdl Hiim. Numele Şapte Izvoare indică un original semitic desemnînd abud.nF de .pe
dd temnul @re a ruplavie$it este cel grec. în limba arabă succesiunea este Mejdei, et~Tabgha, im Hum.
Primele două nume corespund cu lista luj TIE<l6is, dar ffun nu * p6r€ st 6€ o prescurtare de la Nahum
- care începe cu o silabă lu'g: . ti aici nu qi*e njci m dl (rcvdi), ci d@r lhirbe eqrujn (dine e! nomn de
pierlde). Itine. rariile evreieşti medievale ne furnizează răspunsul. Se @de ca aici e ana norntnrul lui
Rrhii Gnhh; printi-o asimilare firească itinerariile se referă Ia acest loc numindu-1 „Tanhum".
Degenerarea de la Tanhum la teii hum (movilă întunecată) este uşor de înţeles, [ista lui Theodosius
localizează Capernaumul la N de et-Tabgha. Observaţi că vechea localizare rivală a lui Tdl Eun, Khirb.t
Muja *! Miny?I, st€ la s de et-Tabgha. S-a crezut multă vreme că numele este o fomt dsiEtA de l,
Mu)or t rlnnan eu el-Manya din sursele arabe. Excavaţiile au confirmat acest fapt prin daop.riM uui
estel U'@Fd ei nu a uui st ed* (IEI 10,1960, p, 240243).
Mone€ntel€ slrt d€ *mn@ inportante pentru confirmarea localizării Capernaumului, Egeria a văzut aici
o sinagogă din piatră cioplita, la care se urca pe „multe trepte". O caracteristică neobişnuită a ră-
măşiţelor sinagogii de la Teii Hum este că se află pe o platformă înaltă şi în partea din faţă ane un
balcon la care se ajunge din părţile laterale pe nişte scări. Egeria a văzut de asemenea o biserică
(ecclesia) atunci cînd a @F la capms (<a 343 d.ci), E. spu€ cn bisid . f6t @sEuit5 din cae apostolului
Perrtr si că pereţii acestei case au fost încorporaţi în ziduri şi se afiau încă în forma lor originală (ita
stant sicut fiterunt). Pelerinul din Piacenza (570 d.Cr.) ne povestEte c6 ! inbat h@e lui P.au din
cap€mm si cd a@laa a fct blelid de o bisice.
UI. Istoria
Pînâ Ia convertirea lui Constantin cel Mare (306-337 d.Cr.) comunităţile evreieşti au prosperat in
Galilea sub conducerea rabinilor şi patriarhilor lor. In jurul aului 335 d-Cr, CorutantiniilEiidbnor a f6t
infoffii de & evreu din Tiberias, convertit la creştinism cu numele Icif, cl Tibqi6, s.plhorix Naaiet d
caperoun ea! locuit€ ln t$egime de ew€i l5rc exdldear cu stricteţe orice ne-evrei din aşezările lor. losîf a
obţinut imediat permisiune de la împărat să construiască „biserici pentru Cristos" (ekktesiui) în aceste
locuri (Epi-hriE, Hda 30, 4, 1 = Pc al. a25) 9i a reusn sa tnfom s Mplu ao.r ii laacin5 La Tib€riada
dadld din @'M lui ndri.4d şi a ndicat o bisericuti la s€plhorir. lbtsi abi, prin @lur al s-lea d,cr,
CA!ERNAUM
$au stabilit crqtiri ne€qei !r acsr ,\ghetou ev. rei6c, lJIe ge{ de spE in ce n&un a exisiat ln rot acest timp
secta „iudeo-creştini" la Capernaum şi în ate pard din c.ldea. Din iltoriririle labinilor af,5n c; existau
minfn (ereticil la Tib€riad4 s4pphoris si caFm.m (solele al 2-16 9i al 3-ka a.cr.). Esb o singură povestire
despre Caperoamn, care spune că R. Iilanan'€ a fost lndulleat de u ninla s: @lce leae sabatuhi qi să
călărească pe u miaar (cca 110 d-Cr.). Aceşti evrei creştini ţineau Legea, frecventau sinagoga şievitau
legăturile cu ne-evreii; dârei făceau vindecări şi vorbeau în numele lui Isus. Jerome spune că fariseii îi
numeau „nazarineni"; ei continuau să prospere în rcme lui (sntitul seo]lnli al 416 i h.eputul secolului al
5-lea d.Cr.) ,Şn sinagogile din Răsărit"- ei nu elau €rei fideli + nici aEtid autentici,
IV. Excavaţii
Excavaţiile făcute de organizaţia fiandscană Custodia di ltrd Sdnt4 @nd$i de V Corto, au l,acepur ]a
Capemaum (Teii Hum) în 1968 şi sînt în plină desfăşurare, Sinagoga a fost scoasă Ia lumină de multă
vreme (1P0S) de Kohl si Watzinger şi a fost curăţată plne l. dal€l€ d. piatrii ale padoFtii prin conpahF€
cu monllmte Seqane din sina a lcr daintb la sfîrşitul secolului al 2-lea sau începutul secolului al 3-lea.
Planul de construcţie scos Ia lumină de arheologii germani arată o sală de adunare lungă, cu coloane,
împărţită într-o navă centrală şi strane laterale; sala era îndreptată spre S şi era legată cu partea de E
printo anexi inpEiomnr;,ti o cde c! colc.e. Amîndouă sălile şi anexa erau ridicate pe o platformă iMlt5
fpodiln) d!i a@a! h fala lor uF b.lcon la care e puta ajon8€d pe n4re *in anplaet€ ae fi€care pade. Am
put& prdupe€ .e ac€sta a ist simSlea rdzut! de Essia (aa 3a3 a,cr,) l. cap@um, la c.re * ajhge pe o
ral5 ,cu murte ftptei.
Dd da.e datele siabilit€ ae Dss ti accepbb d€ wnkituon pentru p€knmjul Es€ri€i slnt cor€ct€ (331'33,1
d.Cr,), a @buia ra 6 vEzu! sisgoga p€ rînd era încă în construcţie. Optsprezece şanţuri din sinagogă şi
dimprejurul ei conţin obiecte de lut (studiate cu almjie de s. r.riieda) şi nonede cre ne permit să stabilim
că lucrările au început în cea 350 d.Ci. si au fost irch€iate h @ 450 d.Cr. UnplutuB de noloz (strad B)
din podiua ste psre dir$rntui de ce (sdrul a); 6te ialar p.irE-u srar 8ros si 6ntinu! de nortar (srratul c) rn
cac au fost 6kte dalele pardoselii, Excavaţiile din sinagogă nu au fost încheiate încă şi vor fi publicate
într-un volum separat ansci cind vor n nrch€iat.; publicaijne definifie de pin: acum slit cdt 1 9i stud.
Hr'r (@i biblioemfia). Se plănuieşte săparea unui alt şanţ pe toată lungimea s5lii, de la E la V (St!d,
Hiei, p, 176). lpePorivft nate rialului publicat pînă în prezent, cea mai timpurie dată lGibA pentr paBre
sru !i a colomdei de E 6te 333 d.Cr., intuit .ele nai !@te!i moned€ din m pl!i@ i&lati de sub notu 6int
din 352360 d,Cr, {Caf. r, p. r21, 163) 9i 333.403 (Srud. Hit., p, !64, sub @lonada silonatd din r). Cele
Mi noi noneae prinse în mortarul gros înainte de a fi turnat (şanţul 2, s!-arul cl date.zS tot din 3a3 a.cr.
(t\ 22, 1972, p. 15-16). Aceste date tîrzii pentru construirea sinagoan a! l6t cu tohn natEptate ti au dar
mtreie l. n'ldute condow( IE, 21, \97I, p. 20727It 23, 1973. p. 3?-45. ra4iArtu[ 32,7973, p. 29.43),
191
CAPAINAUM
Două altare, complet diferite unul de altul, au fost excavate m aceeaşi zona la distanţă de numai un rind
de case de sinagogă. Altarul mai recent este basilica vfizută de pelerinul Piacenza; un monument mic
ridicat In cea. 450 d.Ci. care, are forma neobişnuită de octogon dublu. Cercul central este situat exact
deasupra camerei principale a unei case construite în E@hl I Ld.ci Bsilic. a lsi lelrl uui alrar din prima
pane a secolului al 4-lea d.Cr., construit poate de losif din Tfberiada, care a încapsulat aceeaşi casă
veche, păstrfnd pereţii ei, aşa cum a văzut Egerta. încăperea principală a acestei case a fost scoasă în
evidenţa. Pereţii au fost tencuiţi şi decoraţi cu picturi murate cu culori ţipătoare. Pe bucăţi de tencuială
care au căzut au fost găsite inscripţii în greacă (şi cîteva semitice), inclusiv cuvintele amin,
Domnulşilsus. Este clar că aceasta a fost casa tradiţională a lui Petru, vizitată de pelerini,
Excavarea acestor monumente ţi a cinci grupuri (insulae) de case arată că satul Capemaum a fost locuit
în continuu între începutul secolului 1 î.d.Cr. ţi secolul al 7-lea d.Cr. Casele fac parce dintr-un sat de
.lrE 3oo !e 250 de D, ala .u inli.rA ciobuil€ si ruinele. Din zona excavată, insulae 1-3 sînr cele mai
vechi, avînd începutul în secolul 1 Î.d.Cr.; insulae 4-5 s-au dezvoltat începînd din secolul al 4-lea d.Cr.
Casa tradiţionala a lui Petru (insula 1} şi grupul de case situate între aceasta şi sinagogă {insula 2) au
fost studiate cel mai mult de arheologi ţi suit reproduse în deseneizometrice(Cqf.
I,p].X,XV).Cort>oestimează că în insula 2 au putut locui vreo cincisprezece familii, cie 130/150 de
eenl A aw Elmi cfteG idiri în drumurile din afară şi consta din încăperi nuci care cduicau d tui nulte
cuti iei(e. S-al DSstrat scări care trebuie să fi dus la terasele de pe acoperişurile de pămînt ţi paie (ca în
Marcu 2:4: vindecarea paraliticului], întrudt zidurile din pietre de bazalt legate cu mortar de pămînt nu
ar fi putut sliE M al dofl.a dj. Ziduile dnt din pie@ de bazalt tencuite cu pămînt. insulţi 2 a fost ocupată
fără întrerupere de la începutul secolului 1 d.Cr. pînă în secolul al 7-lea d.Cr.; zidurile originale au
continuat să fie folosire neschimbate. Pardoselile succesive conţin clobui {i mon4de foldit€ ps!!a da@.
EIaLIOGR.AnE. E, WG_ Marelmt! paQ 1907, p. 220-229; idem. Studits in Galilee, 1909; R -M. Abel,
Caphamaum.inDBS, 1,1928; V. Corbo, TheHouseof StPeteraiCapharnaum, 1969; idem, Cqfamao 1:
CU edifici ddla cittă, 1975; idem, Studia Hierosolymitana in honore di P. Bdlarmino Bagatti, 1976, p.
159-176; S. Lofferda, Cafarnao 2; La. Ceramica, 1974; A. Spij-kerman, Cqfamao 3: Cataloga delte
manete delta cittă, 1975; E. Testa, Cafantao 4: l grafitti della casa di S, A?tu, 1972i R. Nord! AE 5a,
1977, p, 424.43I: EAEHl i, o, 2A6-290.
J.P.K
CAPITEL. 1. în ebr. fcoptâr fa) ornament la capătul stflpilor, Amos 9:1; Ţef, 2;14; (b) ornament rotund
(LXX sphairoter) de pe *sfeţrdc, Exod. 25:31-36; 37: 17.22 (Fn. ,sdFAli@rc").
2. în ebr. 'k&teret (a) capitel sferic înalt de 5 coţi aflat pe fiecare dintre stSpii *Iachin ţi Boaz din 'Tem -
plul lui Fsolomn, I lnp. 7:16,42i 2 sicrcn. 412: l€r. 52:22 (în rom. „coperiş" n.tr.); (b) buză circulară
îndreptată în sus, situată în junii marginii găurii de la
capătul suportului pe care era sprijinit bazinul fiecărui lighean mobil, 1 împ. 7:31 (în rom. „gura").
3. în ebr, sepeţ, 2 Cr. 3:15, acelaşi înţeles cu 1. (b) (rom. „cap").
4. în ebr. ră'i (literal, „cap"), termen folosit pentru capitelurile de pe stîlpii din cortul întîlmrii, Exod
36:33; 33:17 (h rcn. „căpătîie" n.trO.
D.W.G.
CAR, CĂRUŢĂ («"gaid, de la „rostogolirea" roţilor), în Babilonia (perioada Primei Dinastii) au fost
folosite în vechime sănii pentru transportarea poverilor mai uşoare ţi aceste sănii au fost adoptate
curînd în Egipt si în alte ţări de cîmpie. Odată cu inventarea roţii şi creşterea mobilităţii care a urmat
după această invenţie, carele au început să fie folosite în mod obişnuit în toată Babilonia (sumbu),
Egipt (Gen. 45:19-21; 46: 5) ţi Palestina; carele erau vehicule cu 2 sau 4 roţi, folosite în principal în
cîmpiile joase Shephela din S. tn zonele de deal, însă, folosirea lor era limitată la iLunuile primipale (1
sm. 6:12) qi nu mu foldiE în mod obişnuit pentru călătorii îungi (Gen. 45). Carele puteau duce unul sau
doi oameni ţi o încărcătură uşoară, deşi erau în general instabile (1 Cron. 1l:7.9).$er!, Princip.la
urili@@ era p€nru tracportut Ielclor h tinutuile t@L (An6 2:13).
Carele erau confecţionate de tîmplari din lemn CI Sam. 6:7) şi de aceea puteau fi demontate şi arse (v.
14; Ps. 46;9, vezi mai jos). Unele care erau acoperite (NM. 7:3). Cel€ doua rcC6. fie msiv€, 6e d spite,
aveau uneori obezi groase de metal (vezi îs. 28:27-2a). cddlele @u trase de ohicei de doi boi $u dolA ki
(NM. 7:33; 2 Sam, 6:3.7) ti lint relt€AbE în sculpturile asiriene care arată căderea Lachişului în 701
Ld.cr (Britjsh Muff), 'C.rele a.openE- din Nm. 7:! por 6 "ce de rezboi (qt sbtui. tdrinj. Alalah, ANET, p.
557), deşi uneori erau folosite căruţe pent! EaEportui nilirae (k, 46:9, "€rc d€ rii, boi^ . Este posibil ca
vehiculele cu roţi să fi precedat roata de treierat, îs. 28:27-28. Referirea figurativă la „şleaurile unei
căruţe", îs. 5:18, este obscură.
D.J.W.
CAR DE n,dZBOI.
I. în Orientul Apropiat antic
■\fehicule cu roti masive, grele, trase de asini erau folosite pentru război şi pentru ceremonii în Meso-
rotania de s tn nd€Diul al 3l€ i.d-cr., ala cu .ht! ddo!€riril€ de la Ur, K6h d Te[ AsEb. Adevsnrele caie
de război, însă, care aveau o construcţie mai uşoară şi care erau trase de cai iuţi, nu au apărut decît în
mileniul al 2-lea. Caii (*ANIMALE DIN BIBLIE) probabil ct .u fGr itrEodlti rle leuftod din st€p;
RBiei de S ii !u mel€6t nulte miFdri .re popoare în mileniul al 2-lea; probabil că în multe dintre limbile
oridrurri Alopisr antic, incluiv h eb. r,0r), cu, vintele folosite pentru „cal" au derivat de la un cuvîrtt de
origine indo-europeană, sugerînd că aceste popoare au jucat un rol important în introducerea calului, în
inscripţiile cuneiforme, cuvîntul „cal" este scris de obicei cu o logogramă care înseamnă „măgar
străin", iar în scrierea fonetică (sită), în care apare de a*m@, 6te tidlnit penEu prina oar: td tlblitele
192
fll_.
PULU
din secolul al 19-lea î.d.Cr. de la Kultepe, tn Asia Mică, indictnd probabil influenţa lingvistica a
precursorilor nomazilor din N, care au intrat tn Orientu] Apropiat în număr mare Ia scurtă vreme după
aceea. Poate ca rezultat al acestor prime contacte, locuitorii din N au confecţionat care de război
uşoare, trase de cai, iar în prima jumătate a mileniului al 2-lea cînd o serie de popoare noi au intrat în
lumea antică, hiririi £n Ana-tolia, casirii tn Mesopotnmia şi hicsoşii în Siria-Pales-tina şi Egipt, aceste
popoare au adus cu ele carele de ifizboi.
Originea străină a carelor de război este confirmată de faptul că în multe limbi semitice din lumea
antică termenul pentru „car de război" a fost format de la rădăcina rkb, „a călări"- cuvintele care au
rezul-tat au fost, de exemplu, narkabtu tn acadiana, mrkbt în ugariticâ, merkabâ în ebraică ţi această
formă a fost adoptată în Regatul Nou din Egipt fmrfcb.rj. fnadoua jumătate a mileniului, o clasă socială
ai cărei membri erau cunoscuţi sub numele de ntmyanu este arestată la Aldlall V8ait !n *risrne de la
AEru ri ti Regatul Nou din Egipt. Numele acesta desemna un om de rang mai înalt, caracterizat în
special prin faptul că poseda un car de război sau o căruţă, si în multe cazuri cea mai bună traducere a
termenului ar fi „războinic din car". De obicei se consideră că termenul este de origine indo-europeană
(deşi unii preferă o origine huriană), ţi faptul acesta poate ilustra modul în care a fost introdus în
Orientul Apropiat. Acest lucru este indicat si de un tratat despre antrenarea cailor, de un anume Kikkuli
din Mitanni, care a fost găsit In arhivele cuneiforme de la Boghaz-Koi (*HnTŢr). Această lucrare,
scrisă în limba huriană, conţine o serie de termeni tehnici care este dar că eînt de origine indo-
europeană, grupul de lintbiai stăpînitorilor din Mitanni, care au fost printre cei nou veniţi cu cai ţi care
de dzboi h nilenl't .1 doila
în iuhntotq a doudoila a nilenidui al 2.le, ele două mari puteri, hi citii ţi egiptenii, erau înzestrate cu
care de război trase de cai, la fel ca şi multe dintre orase!e-state aramee şi canaanite din Siro-Palestina;
acesta a fost cadrul în care se aflau israeliţii rfnd au cucerit Palestina. Sn mileniul 1 asirienii
au'dezvoltat această maşinărie la baza uneia dintre armele lor principale si a devenit într-adevăr un
element esenţial In r{rb.i'n putlat h chpie,
in general, carul de război era construit din materiale uşoare - lemnul şi pielea fiind întrebuinţate pe
scară largă - şi numai îmbinările necesare erau din bronz sau fier. Carul era de obicei deschis în spate,
iar to faţă şi pe laturi erau amenajări pentru scuturi, tolbe pentru suliţe ţi pentru echipamentul arcaşilor.
Roţile erau în general cu 6 spiţe, dar uneori aveau numai 4, iar unele care asiriene de mai tîrziuaveau S.
Deşi roţile @u de obiei lElt€ pbe h nijlocul uui or! h bdorElier al lui Arub.nip6l etA o Nrd cu 3 spit€ cit
un om de înaltă, cu o obadS de fier ţintuită cu cuie. Obiceiul de a pune coase la roţi probabil că nu a
fost introdus decît tn vremea perşilor. De obicei erau folosiţi doi cai - deşi în vremea lui Asurbanipal II
asirienii aveau un al treilea cal, de rezervă, obicei care a fost abandonat mai ttrzîu ■ ţi caii erau înjugaţi
de o parte şi de alta a oiştii, care era curbată In sus, plerfnd de la podul carului. Jugul, care a fost
construit pentru boi nu era porivit p€ndu @i, d.r hanuile tui prlcii(! nu au ajs sa 6e folcite d€clt dlpd he
putul erei creştine.
cAn DE RIzBoI
Echipajul consta din doi pînă la patru oameni. Egiptenii preferau doi: un conducător şi un luptător, dar
asirienii au adăugat un al treilea, îalîu rakbu, „al treilea călăreţ", care manevra un scut ca să*i protejeze
pe ceilalţi. Acesta era numărul cel mai obişnuit şi a fost folosit şi de hitiţi, dar pe vremea lui
Asurbanipal a fost adăugat uneori în vehiculele asiriene un al patrulea om.
Carele de război erau folositoare ui principal în campaniile din zone de cîrupie şi puteau fi un handicap
în teren neregulat aşa cum se arată pe Porţile de Bronz ale lui Salmanaser II, care descriu dificultăţile
întîmpinate într-o campanie de la izvoarele Tigrului.
II. fn Vechiul Testament.
La fel ca şi celelalte popoare semitice din antichitate, €reii au .tai! eEle de ru.boi Mi .l€ prin cuvinr.
derivate de la rkb. Forma cea mai obişnuită, folosită de peste 100 de ori, este refceb; merkăbâ este
folosita de 44 de ori, iar rikbâ (Ezec. 27:20;) şi r'kdb (Ps. 104:3) dte o dată, Cuvîntul merkăb, deşi este
folosit: perEu a d66ie u 6 de r{lboi ii 1 4€c&np. 4:26, parc să aibă mai mult sensul de „şa" tn Lev. 15:9
şi Qnr. 3:10. De la rkb derivă rakkăb, tradus „cărăuş" în 1 împ. 22:34; 2 împ. 9:17 (în unele traduceri
este redat "cluref' F .al, F baa Elarllji din v, 18,19, d.r e putea să fie un „cărăuş" călare) ţi 2 Cron. 18:33.
Dinft tm6l1 cm nu dcrivd de la rl!, cel Mi obişnuit este '°gălâ, care probabil înseamnă de obicei căruţa
sau *car, deşi într-o expresie poetică înPs. 46:9 s-ar părea că înseamnă car de război. în Ezec. 23:24 se
spune despre o invazie ca în vreme de război, tfnd „ei vin împotriva ta cu hosairekeb...", unde hosat
este un hapuxlcgomenon care are un sens incert, va traduce aceşti termeni „care deTăzboi, căruţe"; vr:
„arme, care de război", iar vhr „din nord cu care de război". Este de preferat să traducem rekeb car de
război şi nu căruţă. Un alt hcpax legomenon, 'appiryân, tn Ctnt. 3:9, este tradus „car de război" (în rom.
„pataşcg") în va, daT este posibil să însemne „palanchin" sau „lectica", fiind probabil un cuvînt
împrumutat din limba iraniană.
Aşa cum este de aşteptat toate referirile la care de război tn Pentateuh îi privesc pe egipteni. losif, în
bo85Fa $, a .Ewt u @r al s{u (ca, 41:43i 46:29; 50:9), iar israeliţii care fugeau au fost urmăriţi de care
de rrzloi Gxod. 14: .1 Erod. 15:4 19i Deut. 1r:{, Singura excepţie este în Deut. 20:1 şi acesta este un
text care se refera la viitor, la lucrurile pe care le vor întîlni în timpul cuceririi. Deşi din punct de vedere
militar carele de război erau de puţin folos în ţinuturile deluroase, şi israeliţii care erau lipsiţi de care de
război se pare că au cucerit mai mffi această parte a ildi "@rele de fia1' (adica, cu olei de fi.r) .le
canaaniţilor din cîmpie (los. 17:16; Jud, 1:19) şi ale ftntenild de pe c@ta (r san. r3.5) au fo6r ;iEG arme
formidabile. Excavaţiile de Ia Haţor au arătat că în această perioadă erau staţionate în cerate un număr
mare de ca de rnzloi (Ei16. Uşi Jud. 4.5). carele de dzboi @! ssidfrt€ siDbolurl ale 3plendorn averii
unui rege (cf. 1 Sam. 8:11) şi deşi David a păstrat 100 de care de război trase de cai capturate într-o
bătălie (2 Sam. 8:4; cf. 2 Sam. 15:1), abia tn timpul lui Solomon au fost încorporate tn armata israelită
ca un detaşament important, in vremea aceea cei mai buni cai erau crescuţi in Cilicia iar cele mai b@ ar
€rau confeli,.mre h Egipt 9i solonon 5
cAR DE R.izBor
r6t implicat io cone4d c! ac6re bunui (r imp. 10:23-29). P6Eu prcpria s a@ri el a stabitit ,,e tăţi pentru
care" Ia *Haţor, *Meghido, *Ghezer şi Ieraslih si a @raaniat almta penh a include 1.400 d€ care de
rlzboi (1 Inp. 9:15.191 10:26). Cdele de r5zboi bGelite areu ei ()l@ni al fteitea om, la fel ca şi
omologul său asirian, Jalsfu rakbu, fiind numit lătS (de ex, 1 împ. 9:22; „căpeteniile", „căpi tanii",
„conducătorii carelor de război")- în urma împărţirii regatului după moartea lui Solomon, Israel a
păstrat cea mai mare parte a carelor de război, întrucît Ealor, Meshido $ cnek & anau pe t€riro.iul sru,
qi cea mai mare parte a teritoriului lui luda era zonă de d€lui nde erele de rlzboi eEu d€ Mi putin fol6_
în tsFel, A,\ab a awr u detaganent mre de de de r5zbi, ana cM s lrde din aiml, tui salMm*r III caE spuc
cE a aas 2.oo0 (ar rebd si citin probabil ,2o0) de care de r5zDoi la luDta de la oaraa! (3s3 id.cr.; sr€la
Kukn 2.91) 9i de prcbabjt .d sEjduile deop€.ire L' *Meghido, carepînâ acM au r6t acibui re lui s,lonoq
au f6r de 6pt .te tui A\ab, iar srcjduile lui solonon p6&bil cr sint rl€rcpare in moloz. Acest detaşament
numeros a fost redus în urma înfrîngerilor suferite în războaiele aramee si ni se spune că lui loahaz i-au
rămas nu mai mult de 10 ere de rlzboj (2 lmp. r3:7), Saharia, 6i!d capitat., avea un detaşament de care
de război şi este relevant faptul c5 drwci cind ebiea a cizur in niinne lni saraoni el a lur nmai s0 de c*
de rszboi (/nnar r5) . indiclid srfel de.tinul fofr{lor lui kBel. Reqarul lui luda, d6iSU, nu a fcr liFu
compler de caie de rszboi, ata m F vqle din iaptul d r6ia . ahi doue care p€enale in lutra de la Mesnido
(2 crcr 3s:24), da! F poaE se n fost foleite rrlroi de @nii de rang înalt.
Itr. ln Nod T€tm.nt
csrele nu rpar mdt ln NI cel roi cbaur erenDlu fiind carul în care famenul etiopian a fost evanghelizat
de Filip (Fept, 3). cuvtntut Br, folosj! aici, hamq cuv5ntul obitnuii 1016ii de Hom€r p€nh "cr, car de
război", apare tn ljm ca traducere a termenului rekeb. ln Apdarips caFl€ sint moiiorore de dou; ori Ape,
9:9 hanr; 13:r3 rnedo
BIBUoGI,AIIE. I. V G. Childq tn Sinaer, Hol myardşiHall (ed.), A History of Technology, 1954, p.
724-728; s. Piggott, Prehistoric India, 1950, p, 266-267, 273-281; Lefevredes Noettes, L'Audage, le
Che-va! de SelU ă travers fes ages, 1931; O. R. Gurney, The !'rtti.6, 1952, p, 104.106, 124.r2sr A G, E,
powelt în cukwe and EnyironnenL FsoE in Hanot af si cynlF^. 196j, 9 153169: CJ. Cddd 7heAjnln
.Cxlpds, 1934 p, 27.23. 3035t A. s.t6nen, D,e Landfahrauqe d6 AXen M6.?o.qmitr, 1951j ilip-p.lotia
A(odica. 19s5, p. lr44
IL R. de \,eu, ^na€n. ^rdel, 196t, p. 222Z2S, 535; Y. Yadin, The Art of Wxrfare in Biblical Lantk, \963,
p. 4S, 37-4O, \t3, 2a42az ?97.302; N. Na' @n, lelAtiy 3,19?6. p. 97-IO2 {.arete Lui .\hab).
T.C.M.
CARCHEMIŞ, Cetate (mod. Jerabîus) care păzea pdncipdlul Ed d€ r!c@ p6te Eufrar: Ia ea too km NE
de AleplD, EsE ndtiomtS p6tN prina oara într-un text din secolul al 18-lea S.d.Cr, ca un centru comd'al
independenr (Ma.i, Alalah). ca i o6i.srat
sirian a faat rraEe cr usarir qi alre shte (Mitamj) in nilenii al 2la in.cr. ii a continur ca $at ns. hitit du!,
InilTeiub (cca 110O) pini cind Pisirb a t6t inftint de catre Saieoo II in 717 1-d.C., Dupi acrta
Carchemişul a fost încorporat ca provincie asiriană. Ereni]lMin6l e renriomt ti ts. 1o;9.
In 609 id,Cr,, Ntu II, Iaaond Esrpnnui, a rnain tat prin Meahido fi a r&ucerir cetaiea (2 cDn, 3s: 20),
care a devenit o bază de unde armata sa îi hărţuia pe babiloni€ni. Totu{i, ftr tuiiKie 605 Ld.cr., Nebu.
cadreern a condu fo4ele bsbilonieneere au indt în cet3b prin suprind€r€. Eaipte^n au fct @npter înfrinţi
în lupta corp la corp si în împrejurimile cetăţii (Ie.. 46:2) ii au f6t lmanli ptnS la Hamat. D€ratine
acestei bătălii, care a avut ca rezultat extinderea sEpin:rii Babildidui asupm Apurlui sinr date io
Cronica babiloniană.
Ek%rij efeMre in 1912 qi 1914 au sc6 Ia lmind *dpturi hirire, o zoni mi ioase cu u eatar deschis (btl-
Mani) şi dovezi ale bătăliei şi ocupaţiei brbdoniene de tui ii?iu.
TIBUOGRAFIE. C. l-. W@lley, anrndntJl, 1-3, 1914.52; D- J. wj€Irh, droni.le aJ Chaktaeon Kin&s,
I95q p. 2027, 6a69i J. D. HawkiE, Iraq 36, 197,1, p. 67.73r W. W. Hallo h C. F. pf€iff€r, Ttrc tlhLicol
WorL4 \966, p. 65.69.
DJ.W.
CARIERĂ DE PIATRĂ.^1. în ebr. FMrîm, un loc de unde se scoate piatră. în îos. 7:5 „Şebarim" este
int€.pretat mi bine @ g ,diere de piaFe., u lft unde au fugit israeliţii după atacul nereuşit împotriva
cetăţii Ai. In Palestina piatra a fost scoasă din cariere dea lusul s@lelor calGrul de bure .atbte se aJlS
aproape de suprafaţă în majoritatea locurilor şi este dizlocat din zăcămînt prin crăparea rocii de-a
lungul fisurilor. Este aproape cert că numitele „grajduri" ale Iui solonon din lelwlin, in .pbpier€a rcrei
T€n pldd, au f6r cariere d€ piani v{hi. eMINERTX)
2. Cuvîntu] p'sîttm se referă !a piatră cioplită şi trebuie tradus astfel în Jud, 3:19, 26 (la fei ca şi în
Deut. 7:5; Ps. 78:58; îs. 10:10; Mica 5:13), şi nu ,f.rid€ de liatiSi e! ,,pierririL,.
J.A.T,
CA.RMEL (ln ebr, kamsl, "rinu.8rndin5, ti,* rc. ditor"), în ebraică acest cuvînt este folosit ca substantiv
cofruj de ex. Is, 16:rot hr. 4.26i 2 lmp. r9:23j z con. 26:10. Pdie jrtm ti spic copt de .uind, ca En Lev.
2:14; 23:14. Astfel, dealurile calcaroase Car-ml pDbnbil c, tiau lrimr nmole d€ la Nftuil€ si pădurile
luxuriante care le acoperea. în VT sînt două teui €re poan5 .ct nue.
r. Un si! de d@lui lung de c.a 50 kr4 €re * intind€ de Ia Nr/ spre SE, de la Meditem.a (trnul de S al
Golfului Acra) pînă în cîmpia Dotan. Mt. Cârmei propriu zis 6re Drimipala .de Onnlhe mxin cea 530
m) la capa tul de NV, la vreo 19 krn de la ţărmul mării şi formează graniţa teritoriului lui Aşer (Ios.
19:26), A.east i€giue cu kaeta!€ bosati g puiin l@it5 a coGtituit o bdier5 strr@t de dou5 1r€catori
inpo@ne, la lenean gi MeShido, si ma nai puţin importantă la Taanac; între primele două, dealuile str
mi j(,e n mai *erF, dar au povimituri abrupte- Principahrl drun de la N ta S, tns:, eolEte
194

luile c€m€l !€ Ia E, plin cllrpi! Dobn. \&getatia luxuriantă de pe Cârmei este reflectată în Amos 1:2;
9:3j Mtc6 7:14t Nah 1:4: ln (iut, 7i5 6re o enparaţie potrivită pentru părul des, stufos. Figura imPlntl@
a lui Nelu.drEia., EgEle Babilonurui, înaintînd împotriva Egiptului este comparată o dată cu înălţimile
stincoase ale Carmelului şi Ikbomlui (Ier. 46:18).
Printre duşmanii pe care i-a înfrrat Iosua au fost şi „împăratul Iocneamului, la Cârmei" (los. 12:22).
Aici i-a provocat Uie, în Numele lui Dumnezeu, pe profeţii llj B..l şi at Astarte.i, kitllile prcMte de
lbbela, ji aid a cîşugat o victorie remarcabilă asupra lor (1 thp, 13i 19:1-2), Textul aFta cra! cl an hbelei
au fost discreditaţi în felul acesta; întrucît ea a venit din Tif, Baal a f6r ap@pe cu c!Min)ain€
Maatnetqart, zeul principal din Tir. Acest zeu a pătruns şi în Aram; vezi *Ben-Hadad, pentru o stelă în
cinstea acestui zeu. în anul 200 d.Cr. *Baal continua să fie venerat pe Cirel a "Z€s HelioFlitEs cadEl"
(Ap-Thoms! P.EQ 92, 1960, p. 146). Alt a co6id@r ci ac6r Bal a fost un zeu local, dar părerea lui este
contrazisă de textul biblic; risfeldt a peferar s:,1 iddiitu. cu Baal.shan€n .& 6t Mi pulm porrivit de.ft
Baal. melqart (acesta din urmă este susţinut şi de Vaux).
2. Un oraş din Iuda (los. 15:55), în zilele noastre Khirbet el-Karmil (var. Kermel sau Kurmul), la vreo
12 ka ssE de Hebrcn, intr.u lhut pastoral (Balx p. |64), ideal p6d turhele pe careN.bal le ?Erea aE pe
wt@ )di David (I s.m. 25). Abigait, sria Iu Nabal, era din Cârmei, iar Heţro, unul dintre războinlcii luj
D.dd (2 sd. 23:35i I cFn. 11:37) pbbabil ca e tdg.a de aici, sout . tr€.ur p€ aici ctnd st btoF d€ la rsc.hl
aMlditilor (1 San. 1s:12).
BIBLIOGRAFIE. D. Baly, Geography of the Bibte, 194 p, 149 (hatu 51), 172 q.um.
ICA.1C
CARNE.
I. In Vechiul Testament
în w clvfinJ principal 6te 6alar (sasit de 269 d€ ori), deşi mai înSlnimcu^ntul J*ţr Cdel6ori, de 4 ori
este tradus „carne" în V5R). Termenul bâsăr desemnează constituentul principal al trupului, fie uman
(Gen. 40:19), fie animal (Lev. 6:27). Al doilea sens duce Ea ideea de carne folosită pentru hrană şt La
carnea animalelor de jertfă, fie că era mîncatâ, sau nu. Din primul sens al termenului s-a ajuns la
utilizarea cuvîntului „came" cu sensul întregului trup (Prov. 14:30) si printr-o extensie firească la sensul
de om, în totalitatea sa, cum este Ps.l6:9 în care psalmistul spune: „Thipul (evr, „carnea") mi se
odihneşte în linişte". Aceasta duce la ideea unirii unei persoane cu alta. Soţul şi soţia sînt „un singur
trup" („o singură @nc - Gen, 2:24), i:r omut !o6te sDm d6Dre rudeniile sale: „Sînt os din oasele
voastre şi carne din carnea voastră" (Jud. 9:2).
De asemenea, ideea de came - în sensul de trup omenesc în întregimea sa - a dat naştere la expresia
„toată suflarea" („toată carnea"), care desemnează totalitatea oamenilor, iar uneori inciude si regnul
animal. Uneori îniflnini ideea slăbiciunii cărnii: „Mâ încred în Dumnezeu şi nu mă tem de nimic; ce pot
să-mi facă nişte oameni? („ce poate să-mi facă carna?l (ps. s5;4), Aici nn 4re rclb. de slibiciue
CARTEA VIEŢII
hohlA (pobabil ci de acedtn ide ne apropien .el nai ndi n! Ps. 73:39), Ajci 6te voiba d€ tagilitatea fizică
a omului.
II. h Norl Tetsment
Termenul corespunzător lui „carne" în limba gr. din NT este sarx. Acest termen redă cel mai bine sensul
termenului băsăr din VT. Desemnează partea cărnoasă a trupului, cum este cazul cînd se referă la
carnea de mîncat (Apoc. 19:ÎS, etc.) sau la tot trupul (Gal. 4:13 ş.urm,). Cuvîntul poate să însemne
„omul, în totalitatea sa", cum este în 2 Cor. 7:5: „Thipul (Kt. „carn€) nostru n.a awt o<tihnt --, de afara
lupte, dinlE untru temeri", sau în Rom. 7:18; „în mine, adică în firea tnea pămîntească" Clit- „carnea
mea"). La fel ca şi în VT, soţul şi soţia sînt „un singur trup" („came") (Mat. 19:s i.m.) $* exist5 paeje
€io * reGri la „orice făptură" (Ut. „came") (loan 17:2). Slăbiciunea cărnii este menţionată în legătură cu
neputinţa aposrolilor de a v€ah.a in ch€tsimni (Mat, 26:41j Man 14:38).
D.r rerund din NT m de enema citeE €n suri distincte. Există pasaje în care sensul este asemăDiton iNe
nu identic cu *Nul dir eipBia din VT „os din oasele mele si came din camea mea". Astfel, Clistc eb,
Jr:st dinsimlnla lui David, i! c€ prire!. re dpuri (Ron- 1:3). PaveL vorb€fc d6p.e JsFelul drpe trup" (1
cor- 10:rD, 'ar tBeli$ slrr 'rud€l€ nele Eup{tti" (si, dupi cme") (Ron, 9:3),
'came poab area ssd de existdln 6zicE, în totalitatea sa, şi există texte care vorbesc despre a fi ,jn trul
CJn cdne") (col. 2:1)_ N! 6re w ss peioEtiv ti de rapt, !i * splre de Mi mdi. od despre Cristos că a fost
„în trup" (Efes. 2:15; 1 Peţ. 3:1e; 1 I@n 4:2i et,), A fi „în dp ru 6te ircon. patibil cr a 6 jn Domul' Giin.
16). carea Fare fipîngârită (Iuda 8) sau poate fi purificată (Evr. 9:13). Viaţa de creştin pe care o trăia
Pavel era „în trup" (,,în came") (Gai. 2:20).
Dar, prin definilie, @ 6te palt€ pinlnieN, a odului, Ea are 'poltd ii ,do.irld (Ef6, 2r3t, Dacn oamenii se
concentrează asupra acestora se poate spune că „umbla după lucrurile firii pămînteşti (căr nii)" (Ron,
ersl. Iar Mbldea dupi lwrurne csmn ,,6te tuarte' (Rom, a:6). Llctu] acsta 6re explicr ca fiind „vrăjmăşie
împotriva lui Dumnezeu" (Rom. 3:7). onDl al .5di orizonr 6te limitat datoriG cămii 6te, pri. i64i faphn
a6ta, nnpotlivitor fali de Dmneku. El rtiete 'dup5 lnd.nnurile cemn (Ron. 3.!3), acea eme €re "poftegt€
imporiE Du. huluti (cal- 5117), Pentu o list! io&ico{et@re a ,Japelor ftii pamlnteti c:mn)', @i cal.
s:19.21. Carnea, în sensul acesta, denotă întreaga personalitatea onuluj orsaniatA in dnefia srefita,
um5dld dori{e pemhte$i +i nu sbjna lui Dllmea,
BIBUOCBAFIE. K, cnlston h TWBR; 0, E. H, \rlhitelet, The m@Iogt aJ Sr. Paul, L964t J. N T,
RobiNn, l"he aod, 1952; E, S.lMeirer, !. 3aM, gert€l $R, Meyer id WNT 7, p. 9a.1s1; H. sebas, A- C,
Thi*ltoq ln NxrMtT 1, p, 671-642.
L.M.
CARTEA VIEŢII (ebr. seper kayyîm; gr. biblot sau btbl&n?6, "rulul celor vnl.
1. Temul 6t€ iolGit cu privn la vi:b Etu. rală, Ps. 69:28, unde expresia „să fie şterşi din cartea
19S
CARTAA VIETTT
vieţii" înseamnă „sâ moara1". Vezi Ex. 32:32 ş.urm., unde Moise se roagă să fie şters din cartea lui
Dumnezeu dacă Israelul va fi nimicit; Pe. 139:16 (Jn cartea Ta erau scrise toate zilele care un» erau
rfnduîte"); Dan. 12:1, unde toţi cei neprihăniţi oare vor fi „găsiţi scrişi în carte" vor supravieţui necazul
escatologic.
2. in iudaismul de mai tbziu ţi în NT termenul este folosit cu referire la viaţa viitoare. Astfel, în is. 4:3
expresia „oricine va fi găsit scris printre cei vii, la Ierusalim" se refera la viaţa naturală, dar este re-in-
terpretată în Targum ca vorbind despre „viaţa veşnică", în NT cartea vieţii este registrul credincioşilor,
dea Fil, 4:3; AIE. 3:5i 22:19, d.. L! jud@6 de pe urnă oricine care nu este scris în cartea vieţii va fi
aruncat tn Iazul de foc CApoc. 20:12,15); aceasta este cartea vieţii Mielului Junghiat (Apoc, 13:8;
21:27), în care au fost scrise numele celor aleşi „de la întemeierea lumii" (17:8). Aceeaşi idee este
exprimată în Luca 10:20, „numele voastre sînt 9crise în ceruri"; Fapt. 13:48, „toţi cei ce erau rtnduiţi
(adică, „scrişi") să capete viaţa veşnică, au crezut".
F.F.B.
CASA (FAMILIA) cEZARll|.uI. in @ietaiea '] mana, casa sau familia unui aristocrat roman (gr. aikia,
[at, familia) era constituită din slujitorii săi, în pinul rfid el afl4i h elavie, dar prcbabit ci in cludea ţi
sclavii eliberaţi care continuau să fie în serviciul aristocratului. îndatoririle lor erau foarte specializate
şi acopereau o gamă largă de servicii casnice, profesionale (medicină, educaţie, etc), comerciale,
administrative, literare şi de secretariat, fn cazul Cezarilor, poziffa lor de conducere politică în-
delungată a făcut ca familia lor sâ ne echivalentă cu politicienii de carieră din zilele noastre, fumizînd
experţi în majoritatea domeniilor de conducere a statului. Originea servila a familiei şi
responsabilităţile orientale ale Cezarilor au făcut ca familia să fie alcătuită în mare măsură din greci şi
orientali. De aceea, nu este deloc surprinzător să aflăm că din ea făceau tarte nulti o8lirriod din Rom
Onip. 4:22).
BIBllocnAFlE, J. B. LiShrfoor, Onip.pnt'1rrh67, 1883, p. 171-178; P. R, C. Weaver, FUmilia Caesaris,
L972.
EAJ
CASA. (Ebr. bayiţ; gr, oikos, oikiă). Cuvintele ebr. şi gr. sînt folosite cu referire îa diferite feluri de
clădiri, precum şi cu referire la „familie". în special In NT, „casa lui Dumnezeu" devine un concept
teologic important. Informaţiile cu caracter arhitectonic din Biblie au fost completate în mod
considerabil de rezultaEle e&aqiilor srhblogicc d€ri nu 6te disporibn pentru fiecare perioadă un tablou
complet al oaselor în care au trăit oamenii.
I. Vechiul Testament
Tfermenul ebr. bayiţ, care apare de peste 2.000 de ori, este înrudit cu o formă nominală care apare în
multe limbi semitice. în VT este folosit pentru diferite feluri ite ct!.1i4 de la p€kte rde €r. ler. 39:3) ti
r€mple (d€ ex. lîmp. 8:13) la case particulare {deex. Exod, 12:7; D€qt. 6:7) 9i Fare chiar orturi (cd.
33:u), casete @u octruite de obicei dir mreriate some: piana,
lemn ţi mortar (Lev. 14:37, 39, 4S; Amos 5:11) şi deseori erau construite în zidul cetăţii (Ios. 2:15).
UEle @u de o cdir.te *elend (D{r. a:12; Ha& 1:4), cm a fct p€lard d€ l.d & cedr El lui Dadd (2 Sam.
7:2, 7; cf. 1 împ. 7:2; Is. 22:8) sau casele luxoase din Samaria, decorate cu fildeş {1 împ. 22:39; Amos
3:13). Termenul bayiţ este combinat adesea cu alte substantive pentru a indica o clădire specifică sau o
parte dintr-o clădire, ca de ex. case de vară ţi case de iaml (lei 3!:22; Anc 3r1s), hchisri (ce, 39:20 iue; 2
inp, 25:27J, hatun rcgelui le6iei (Est. 2:9 ş.urm.) şi, mai presus de toate, Templul din Ierusalim CCasa
lui Dumnezeu", 1Cr©n. 9:11,13,26; „Casa lui Iahve", 1 îrap. 7:12,40-41). Este folosit de asemenea în
alte combinaţii, pentru a descrie ca Urarea sau caracterul vieţii dintr-o casă sau clădire, de ex., casă
plăcută, casă de petrecere, veselie (Ezec. 26:12; Mi6 2:9i El. 7t4), @l! de Jale (Is, 16:s; Ed. 72,4) ţi
casă răzvrătita (Ezec. 2:5-6). Prin extinderea sensului cuvîntului, bayiţ poate însemna uneori picasele"
diferitelor 6nlmL (@bje P3, e43-4i barzs, pr, 104: 17; pliu pei4jaului, lov 3i14; m!ie, Id 27:1Al mege
sllb.tic, ld 39:5.6; viFI, r San. 6:7, rO) ti este folosit de asemenea pentru diferite locuri de colectare cum
sînt şanţul altarului {1 Emp. 18:32), vase pentru parfum (Is. 3:20); si suporturile pentru stHpi (Exod.
25:27). Uneori se referă la caracterul efemer al trupului omenesc (Iov 4:19; cf. 2 Cor. 5:1-1o) 9i chiar la
r$.ol (Iov 33:20).
Un sens important al cuvîntului bayiţ, înrîlnit în peste un sfert din texte, este acela de „familie", care
poate include pe toţi cei care locuiesc în corturi (Num. 16:32; Deut. 11:6).Expresiile frecventîntîlnite,
„tatăl casei" şi „casa lui Israel" sînt asociate cu ideea biblica potrivit căreia o familie, un trib sauo
naţiune îşi derivă numele de la un strămoş sau de la un lider. în fine, termenul „casă" poate desemna
atit persoanele (indsiv s.lavii) cft 9i proprierlte! (cd. 39:1-zi Exo<l, 20:17; 1lnp. 13.3) 9i.are ap.4ine aei
familji,
II. Noul Testament
O mare parte a sensurilor în care este folosit cuvîntul în VT sînt continuate în NT. Cuvîntul oikas are
atît un sens literal cît şi un sens figurativ, şi înseamnă „familie, rasă", pe lîngă sensul de „casă".
Termenul mai rar întilnit, oifcia este în mare măsură sinonim cu oikos în NT, deşi uneori este întilnit cu
sensul mai îngust de „posesiune", în special în expresia „casele văduvelor lemănîncă" (Marcu 12:40).
faNTcuvînrul „casă" este folGit d66ri .u retqire la Tenplu, adr c€l pnmint*c cft ii c€l .€!g. De exenpl',
Iss a rcrbit in amb€le sensuri despre „Casa Tatălui Meu" (cf. loan 2:16; 14:2), @e Eebuia 61 6e o .as
\remtionats de rugăciune (Marcu 11:15-17; cf. Is. 56:7; 60:7; LXX) şi nu "p @sE de neSsrorie"
(I@n2.L6tcf, zah, 14:27). Un element deosebit de important în dezvoltarea ideii de „casa a lui
Dumnezeu" a fost aplicarea termenului la Biserică (de ex, Efes, 2:19-22; Evr. 3:1-6), al cărei caracter
comun a fost subliniat în concepteJe de "qsd rpiritMLd" (1 Per. 2s) ii tcn/u a! lui Dhn%u (r Cor, 3:r6i
6:19). spre dwbire de Mplele păgîne şi chiar de Templul de piatră din Ierusalim, credincioşii erau
„pietre vii" (1 Pet, 2:5) într-un Templu construit de Isus, Fiul Lui Dumnezeu (Evr. 3:3, 6). In această
casă a lui Dumnezeu, stQpul şi temelia adevărului (1 Tim. 3:15), toţi credincioşii sînt preoţi (r Pei. 2:s,
9) cae adu jenle F')Mente (Er,
196
CASĂ

Bucătărie
Capelă
Loc da îngropare
Reconstituirea unei case cu două nivele, avlnd curtea centrală pavată şi un acoperiş plat, mărginit de un
parapet. Reconstituire bazată pe case din cea 18O0td.Cr. excavate (ti Vr, poate din vremea lui Avram.
13:15-16), în ascultare de Dumnezeu, fără teama de judecata finală (1 Pet. 4:17).
Nu încape îndoială că tema „casei lui Dumnezeu" sa datorat în mare măsura funcţiei pe care a avut-o în
creştinismul primar casa, ca un loc de întrunire ţi pârtfiţfe (de ex. 2 "Hm. 4:19; Filim. 2; 2 Ioan 10).
Case (familii) întregi s-au întors la Domnul (de ex. Fapt. l6r34i r cor. l:16), iar &l!8ag pSiii (!apr, 2:a;),
eroghelizarea (Fapt. 5:42) şi învăţarea altora (Fapt. 20:20) aEu le -din 6d ln edi.
UI. Arheologie
a. Generalităţi
Marea majoritate a caselor din Palestina antica erau construite în cetăţi fortificate, deşi au existat multe
sate dependente Chiar ţi ţăranii locuiau deseori în cetăţi, chiar dacă în timpul secerişului îşi întindeau
cortul pe cîmp; ariile de treierat erau întotdeauna în apropierea cetăţii. Cetăţile mari puteau avea o
suprafaţă de 20 de acri (8 hectare), deşi majoritatea oraşelor şi satelor probabil că nu aveau o suprafaţă
mat mare d€ 6 adi (2,2 httaE). ca*le et blhisuiE una în alta, în special dacă cetatea era construită pe un
deal, aţa îneît spaţiul era folosit în mod economic. Planificarea construirii oraşelor este cunoscută încă
de la jumătatea mileniului ai 3 -lea î.d .Cr., iar în timpul perioadei israelite oraşele erau aranjate adesea
cu un complex central de case înconjurate de a stradă ţi un zid cu case lingă stradă (de ex. Teii beit
Mirsira, Teii en-Nasbeh). Casele mai mari erau construite de obicei în partea de V a cetăţii, pentru a
scăpa de fumul şi ltdrl p@te de vbtutile dmituc din v
Fundaţiile erau diferite, în funcţie de mărimea şi importanţa casei, dar erau importante datorită efec-
telor ploilor puternice {cf. Mat. 7:24-27) şi deoarece Palestina este o zonă seismică. Fundaţiile mergeau
uneori în jos pînă la pămînt nedesţelenit sau chiar pînă la stratul de piatră, în cazul caselor mai mari,
deşi în majoritatea cazurilor, rămăşiţele din zidurile şi fundaţiile mai vechi erau folosite pentru
construirea unor case noi. Dacă terenul era înclinat, straturi de fundaţie
Planul de bază al unei vile de la începutul mileniului al 2-lea î.d.Cr,, tn Palestina. ScSrileducla nivelul
superior şi la camerele, de locuit din curtea centrală.
197
cAsA
erau pe p€ r€raF onrcnial€. Sratut de fundalie octituie ade planul c*i. Pfteiea ercUnor pu tea fi însoţită
de sacrificii umane (ios. 6:26; 1 împ. 16:34), dd nu exista dovezi *spirdite cu privire la această practică
oribilă.
Ziduile @lor !.nicul@ eEu cotuhite ae obi. €i din piarl bruti ti din cir5nizi de luri ude pi.ba se găsea
mai greu, întreaga casă era din cărămizi de lut şi era at€ate p€ o flfttalie de piatrn cr.Emtile de lut irenu
acoperib cu un notu inp€rmebil p. partea interioară a zidului, uneori numai pînă la jumă tatea înălţimii
zidului, tn timp ce pardoseala era de obicei din pămînt bătătorit, care poate rezista la uzura ca%ta de
ublat. In ezul c*lor tunilor nii bogaţi, pardoseala era uneori pavată, ba chiar şi curt4. co@lda@ nduilor
e6 reatizt; un6ri prin amplasarea unor stîlpi de piatră fasonata la colţuri şi la intervale regulate de-a
lungul zidului; tn perioada cm a |llmr dezbiidrii regatulu lui t5tr1, sdlpii de piatră erau aşezap orizontal,
în special în partea supe!i@5 a zidului. Ziduile puteau n Atue de pirE L
1 n, id ziduile inteli@E erau de ohicei roi subriri
Uşile erau fixate într-o rama care consta din doi stîlpi (uşiori), pragul de sus şi pragul de jos al uşii.
Deschizătura uşii era de obicei mai joasă decît un stat de on\ ia. E € dehidea de obiei sple jnterior si
deschiderea în afară era împiedicată de nişte ridicăruri pe pragul de sus şi pe pragul de jos al uşii.
Acestea din urmă seeau !i ca si lnpiedice inFa!€a .pei d noo iului inss5. U3i,.rn e.au din lm (Exoa. 21:6:
Dcut. 15:17) sau din piatră (îs, 6:4), iar uşa putea fi încuiată eu dvodr, (4 2 sam. 13:ur3).
Ferestrele sfert cunoscute în Palestina începînd din mileniul al 4la i.d.Cr. Ele * anau raru.i ta pnmul
nivel, întrudt deschizătura uşii asigura suficientă lumina ln cea roi mre pa.te a anuld: teeftt€ e.au plaste
de obicei F p€retele opc inderij, DRhj zătura ferestrelor era păstrată la minim, pentru a menţine
temperatura scăzută în timpul verii şi ridicată în timpul iernii. Basoreliefurile asiriene care prezintă
cetatea israelită Lachis axată ferestre în partea de sus a lMsilor din tdul eKerio! si aFmenea fer.fu d'n
zidurile cetăţii au oferit de mai multe ori un mijloc de fapare 06.2:1sj I san. 19:12), S<ulptuite in fildep
descoperite în diferite localităţi şi care prezintă o faţă de femeie la o fereastra cu balustradă se poate să
aibă legătură cu ferestrele eu zăbrele din VT, care erau situate tn zidurile exterioare (Jud. 5:28; 2 împ,
1:2; Pbv.7:6tcinr.2:91.
MDlie c.* av@u dou, etaje, dtu initrim€ .n ginală a clădirii nu este întotdeauna cunoscută, deoaEe din
kEelll a.tic nu s-a risftat nici o cGdire conpl€tt cu a@per4 su cu ravan, h @nerete d€ ss s fta d€ obicej
p. rrelte su cu o s*a. A.ste camere constituiau locul principal pentru activităţile din timpul zilei şi pentru
dormit (cf. 2 îmţ. 9:13, 17) şi tot aici puteau fi găzduiţi şi musafirii (1 împ. 17:19;
2 Imp. 4:1011). Acoperişurile erau construite din grinzi acoperite cu crengi şi cu un strat gros de
mortar de pâmînt, iar uneori grinzile erau sprijinite pe un rînd de snlpi aflaţi în mijlocul camerei. Nişte
pietre cilindrice lungi de vreo 60 de cm erau folosite pentru a menţine acoperişul drept şi impermeabil,
deşi acoperişurile trebuiau să fie tencuite în fiecare an, înainte de sezonul ploios, pentru a acoperi
crăpăturile care se tolmu h rre dlduilor yerii. Famlta dom€a ade. sea pe acoperiş în timpul verii sau
foloseau acoperişul
!€nh a 'ls la s€re sratide, sm*hine, jn, et. Pobivit cu Deut, 22:4, 6cop€risu1 da prevazur cr u parapet,
pentru siguranţa. Acoperişurile boltite erau folosite în Palestina în timpul perioadei persane, iar
acoleri:uite lnclifrte au apid de *ne@ inainte de vremea NT. Acoperişul casei era de asemenea un lx de
inchirEre, lie taint€a lui B.al ne iEint€ otti.ii cetuilo. (Ier, 19:13; Tel lr5), fie iminta Dwereului ade!;nt
(Fapr. ro:9) ,
b. Viaţa în casă
In ca mt M€ patu a p€ri@d€i biblice, .oe .ra de objcci Leuin!5, magazi€, iar u6d ava chiar d6 tinadi
indutial€ su conajale. Exht, d@zi cI locuinţele erau folosite şi pentru vopsit, ţesut, şi măciDar gdu ia la
Ierjnon $€xist, inaicn ce grilete €r.u vindue din chi@ui lipite de zidd exierior al esei Ţăranii locuiau în
casă împreună cu tot ce aveau. în casă se păstra mîncare suficientă pentru iarnă, nutreţ pentru animale,
alimente conservate şi unelte agricole. Arhologn au tdt supnnti a€ cantitaha ae materiale carbonizate
descoperite în aceste case, în sp€.i:t in celedbtu de trupele lui rosu, in pdioad€ letu lei eu medq sau ir
tinp de rizboi, tdilia trebuia să ţină în casă, sau măcar în curte, animalele cele mai valoroase. In multe
case au fost descoperite obi<t€ rerisioe, cum sirt dbre cu .oMq s@lui pentru tămîie, vase pentru cărbuni
şi figurine. Nu încape îndoială că mulţi locuitori au adoptat practici le.l€, in opozi.de $ inchiErea
oficial, $Einta Lui iahve.
Mobilienil din 6t €ra diferir, podvir .u b.Anri. locuitorilor. Oamenii săraci îşi puteau permite să aibă
lrlnai lucruile ncare h bucailrie 9j p.tud. Mobi. lierul din camera de oaspeţi dată lui Elîsei a fost tipic
pentru o familie de rînd (2 Imp. 4:10). El avea un pat, o msa, u xaun 5i o lspe O€menn bo8ari av€au M
pat înalt, alţii aveau un prici (pat de campanie), în timp ce sidcii foloqu o rosojnt de tud€ pG p€
duşumea. Era nevoie de multe haine de pat deoarece în Palestina iernile sînt reci şi umede. Trebuia să
aibă lăzi în care sâ ţină îmbrăcămintea şi hainele de pat. Mobilienl elor bosali er. fi@rEi cq tldes, iar
aldi imitau fildeşul cu încrustaţii de os obişnuit. încrushi ile cu fildq, la dndd lor, €rau incrubte won cu
aur şi pietre preţioase. în multe case putea fi găsit un război de ţesut de mină.
în timpul iernii, pentru a ţine casa caldă, gătitul avea lc m cas:, iar in zilele .ele roi m erou pqi csfbui in
€€ de lor su de ean, d€fi nu ft o metodă eficientă de încălzire. Cuptoarele de gătit erau construite de
obicei în curtea casei. La basă aveau un dianeh de E€o 60 .n, enu tnalre de @ 30 cn, erau descoperite şi
deseori erau confecţionate din sdatui aliemative de pernht ri ciobui d€ lDr. in csa ftu vae de piaEa eu de
llt p€nFu depozirat pro. duele. Penh pesFa@ ali@nt€lor p€nru iama e-rau folosite vase mari, iar grînele
erau măcinate cu o piatră de moară. Făina aa păstrată în vase cu gură rars5, irr uleiul de hirline ers
plsm! h vsF sDe ciale, în casă era deseori o piuă de piatră aşezară pe pămînt şi diferite produse
alimentara puteau fi măcimte cu un pisril. Dace nu exina u Erercr de dp: in csi, €n folGit u 6 mre teDEu
a pasra .pi la indemhS: v3P nai nici dau folosite D€nnu aducelea apa de la jzvoi. Au f6t g&ite kF de
satir tdgi la su., in care s put.a am6tda ni.caH, si ve
198
!

înguste la gură, pentru încălzit lichide; s-au găsit de asemenea o diversitate de vase pentru servit
mîncarea. Oamenii bogaţi foloseau pentru servit vase de aur şi de argint, iar pentru gătit foloseau oale
de aramă. Amos 6:4*6 descrie culmea vieţii de lux a Israelului.
c. Arhitectura
(D ptiMda pre-Xraaird. Cele Mi Khi cas din Palestina au fost edificii solide cu o singură încăpere,
ciedar! su dteptughiularS. C.*1e cu .bua nE. peri tu apdrut h (a smo tdCr, la lerihonj snu păstrat cîteva
case catcolirke cu reprezentări artistice pe pereţi. în mileniul al 3-lea Î.d.Cr. casele cu doua bclperi, de
obiei rlreptushiulaE, era! nsi obi!nuite; cea mai mare casă cunoscuta din această perioadă se află Îs et-
Tell (Ai?), avtnd cea 18 mlungime, împărţită în trei camere dreptunghiulare egale. In mai multe locuri
au fost găsite de asemenea case avînd camerele dispuse in absidă, da tind din prima parte a mileniului
al 3-lea şi este posibil ca acesta să fi fost liD'i de .4 al b4tininor din Canaan.
în perioada de avînt a vieţii urbane la jumătatea Epocii Bronzului, casele cu curte au devenit tot mai
lrspLdit€ ln Pal6tir6, deli @renn s:raci au @n. tinuat să locuiască în bordeie cu o singură încăpere..
Camerele erau construite pe una sau mai multe laturi ale curţii, dar în Palestina sînt rare cazurile în cate
au .xistat el1jft p. toat. ele patu tatui. I,a Tell beit Mi6ih (Debir?) a fd desp6it! o .aE! mc, dadnd din cc
1600 ln.Ca a cini cune n&@ 11 x 6 h iar cele şase încăperi cu acoperiş, pe două nivele, aveau o
3up66taFs leuibil, d€ G 140 mz. Un *nolu mai complex datînd cu un secol mai devreme a fost găsit la
Ta'anach; casa avea pereţi de bună calitate, groşi de 1 m, pardoseala tencuită cu grijă, o scară interioa ră,
iar primul nivel avea o suprafaţă de cea 210 ro2.
(ii) Perioada israelitâ. Cînd israelitii au înlocuit oraşele canaanite, calitatea caselor a scăzut simţitor,
deşi standardele s-au îmbunătăţit repede în timpul lui David $ solomt! in p6n€ datorita innrentei feni,
cioilor. $cea Mi izbib.r€ diGEnrd 6te .b6ena o. biectelor de cult canaanite în perioada care a urmat
inediat dups ckrie. CaFle cele mi s6ricaci@ aveau o singură încăpere şl o curte; multe asemenea *nple
au fGt 3;site la T€ll Qail€. Tipul el hai obitnujr d€ casi ain p€rio.d. pEexilicl 6!e @ .u pai! lnclperi, carc
paE sa 6e o ide isra€rit! ori, 8iMle. cN m drepturyhiulars g a@ u aranjaMt fi* o €turI de.a lungil
zidului din spare, cu care erau legate trei camere paralele. „Camera" centrală era de obicei curtea
închisă, prin care se intra în celelalte camere, iar camerele laterale erau împărţite în două cu stîlpi şt
erau închise. Calitatea acestor case era f€ne djtsiti, ad elaji plan de bazi a f6t foldit pentru cl5.liri
nonMmtale 9i p€nnu dediri PubU@, d€ d. h Haior, ltlt b.it Misin.
(tij) pe&dada ilntd. Unele @titi din aceasti perioadă din Palestina denotă o încercare de construire
planificată a cetăţii, urmînd un model dreptunghiular. Oamenii bogaţi au adăugat o baie la casele lor. în
vremea NT bogătaşii au făcut din Ierihon un paradis unde să ierneze, fiind mai luxos chiar şi decît
Ponpei Ea trtis pe o &nl mrc si a@ ;idini spaţioase. Casele bogate din Palestina din vremea NT er.!
6indlare a cel€ rcIlHe d€ pretutindeni, Eista o curte exterioară înconjurată de camere, iar în spatele .i @
o . dou .ute e lncaperi adiac€nte. A.6t€ i:.!t€ri offfiu @ tui bnni irclare.

CADELNITA
(ivl Pdlate regal. Vr da nllei o a*ri* sofu.i a palanrlui Lui solom4 dd rlaiatu detaliad d6p!e clădirea
"templului ne permite să ne imaginăm cum a arătat palatul, deoarece a fost proiectat de aceeaşi arhitecţi
şi a fost construit de aceiaşi meşteri. Zidurile erau din piatră cioplită cu grijă şi aşezata în rinduri puse
pe lăţime sau pe lungime. Pentru decoraţiile interio€re a fct fol6it lm de calitate, prelucrat astfel îneît să
scoată în evidenţă fibrele. Excavarea palatului guverna torul ui de la Meghido a aruncat hjri asupF
pro€rou.lui de @GtuSe al lui solo non. Pabtul dimsiiei Otui de ls $m5ri, r fdr .ostuii de enen6 de n6j.ri
f.nicied. Aici res.l€ a l{ujt *parat de popor lntr.o citdelr, coctruiti d 2idsi putemice, ihlar, de sarJcia il
care rria o @e patre a leuitorilor spldrdidele !:cMratii ln fild€ slnt u indiciu al vierii lu@s (ct An6
614.6), tn @trtsa{ putemjc a rcnele sirace ale .eritii, Palatul lui Irod din Ierusalim, cu vastele sale
grădini, a atins cuha roxtllui, Ia fel ca qi p.1atul lni8ddiill de jami de la Ierihon.
BIBUOGRAIIE, H. I<. Beb€, aA 31, 1963, p. 3a 53; Y- Shilo\ Itt 2q 197q p. 130-190; H, A. Hoffner,
mor2,1977, p. 1O7rr6i O. Miclel, TD,Vr s, 196q p, 119.134j s- M. Pad ii w. c. D*. (ed,), ai6li.dl
nrhdeolo&/, 1973: A. c- Bouqu*, Eierynat Life in N# lbtamenr Timei 1955. MJ.S.
casrEl-. CETATE lNTiRrri, Exista citui c!, vinte evreieşti si unul grecesc traduse în felul acesta. Toab
au primit r.ducai dilqie 'r vsR, cu d.epfa termenului 'armân. Acest cuvînt este tradus „cetate intdrid"
@rcv. 18:19), „cetăţuie" (3 fnp. 16:13) ii „turn" (Ps. 122:7], deoarece termenul poate fi folosit p€nh
orire cl5dire tElti. G.W.G.
CASaOR SI POLUX Gr. dnrtoumi, tit. ,,fiii lli zeuJl, semdSI oribiei din Alehdria d ere E .llAtorit Parel
de la Malb la Plieli !l dMrd s:u spre Roma (Fapt. 28:11; în rom, „semnul Dioscurilor" n.d-). Porivit
niblogiei Sr., ei au i6t nii Ledej. Ei .rau @eF$ rn speirl la starta $ eu priviti € prctfttori ai Mrimrilor,
Prchabil cI ststune lo! e€u blare cft. ua de 6eore p.ne a proki corihjei.
J.W.M.
CĂDELNIŢĂ, în multe ritualuri exista un *altar dedkat sp€.ial p€nts_u ardere de ieniie. De objcei area
forda hui eau isrolat pe u piedetal, .rlnd adesea formă conica, cum este „altarul tâmîierii" (în ebr.
niqtereE w tltmioati.a, 2 Cron. 26:19: Ez{. a:ll)j la f€l 6re trad6 9i in EE, 9:4 (8. F. w6tcor, theEpi$L b
rheIlebr$,9i 1903, p, 24a.250). in A!... 3:3, 5 este folosit termenul libanotos. Substanţe aro mate cum
sînt tămîia sau răşina de cedru erau puse pe sltar su preSFtd penEu a produce un e.u CU nn6 drc€A
(A4SOR132,1953,p. 46), AitaE d€ ra6ii@ mici, flclte din piara, .lltrd o @virate str.rd in sralarE p€
pici@ de piafi slnt g&rie teent su sn't ,usriyite ln irosiaile andc, de d. altard Q coame de ia Meshido.
Pddu ilstFfii rezi rNrtg p. 575.547. 626.
199
CĂDELNIŢĂ
Unde cădelniţe erau portabile şi erau confecţioat din bIqE (notuA ra, 1o:ri 16:12; Nm, 16:6) sau aur CI
împ. 7:50) ţi tu ele se puneau cîţiva cărbuni aprinşi. Deşi în unele traduceri găsim „cădelniţă", în Ezra
1:9 (mahlăp) poate H vorba de un alt vas (în Dn., Jishae d. .rgid', D,E).
D'wG, DJ.W.
GADBREA.
I. Relatarea biblică
Istoria Căderii omului, prezentată în Gen. 3, descrie felul în care primii părinţi ai omenirii, fiind ispitiţi
de şarpe, au încălcat porunca precisa a lui Dumnezeu de a nu muica din rodul pomului cunoştinţei
binelui ţi răului. în acest prim păcat este preaentă esenţa oricărui păcat; după ce a fost ispitit să pună la
îndoială Cuvîntul lui Dumnezeu O.Oare a zis Dumnezeu cu adevărat...?"), omul este condus la
necredinţă („Nu vei muri") ţi apoi la neascultare (ei „au mîncat"). Păcatul este rebeliunea omului
împotriva autorităţii lui Dumnezeu şi mîndrta cauzată de propria sa mulţumire de sine {„\feţi fi ca
Dumnezeu"), Păcatul are două consecinţe; mai întii, conştiinţa vinovăţiei şi separarea imediată de
Dumnezeu (ei „s-au ascuns"), cu care au avut pînă arunci părtăşie zilnică nestînjenită; în al doilea rlnd,
blestemul, condamnarea la truda, necaz şi moarte pentru om si, Sii mod inevitabil, pentru toată
creaţiunea a cărei coroană este omul.
n. Efectul asupra omului
De atunci încoace omul esteo creatură pervertită. Prin faptul că s-a revoltat împotriva scopului
existenţei sale, care este să trăiască ţi să acţioneze In totalitate pentru gloria Creatorului său suveran şi
binevoitor şi să împlinească voia Lui, omul a încetat să fie cu adevărat om. Adevărata caracteristică a
omului este asemănarea cu chipul lui Dumnezeu după care a fost creat. Acest chip al lui Dumnezeu este
manifestat în capacitatea originală a omului de a avea părtăşie cu Creatorul său; în faptul că s-a bucurat
numai de ceea ca este bine; în caracterul sau raţional care face posibil ca numai el, dintre toate
creaturile, să audă şi să primească Cuvtntul lui Dumnezeu; In cunoaşterea adevărului si în libertatea pe
care o asigură acea cunoaştere; în ascultare de mandatul lui ca şi lider al creaţiei tui Dumnezeu de a
avea stâpînire peste orice tlptu! vie d de a supuE !d!rhht.
Cu toate acestea, oridt de mult s-ar răzvrăti împotriva chipului lui Dumnezeu care a fost imprimat în el,
omul nu-1 poate şterge, deoarece face parte din însăşi constituţia lui ca om. Acest chip este evident, de
exemplu, în căutarea cunoaşterii ştiinţifice, în stru-riirea forţelor naturii ţi în dezvoltarea culturii, artei
şi civilizaţiei. Dar în acelaşi timp, eforturile omului căzut sînt blestemate cu nemulţumire. Această
nemulţumire este ea tnsâşi o dovadă a caracterului pervers al inimii umane. Istoria arată că însăşi
progresul şi descoperirile care au promis cel mai mult omenirii, au adus un rău şi mai mare prin
folosirea lor greşită. Omul care nu-L iubeşte pe Dumnezeu nu-i iubeşte nici pe semenii săi. Este animat
de motive egoiste. Chipul lui Satan, Mrete dulmn 6l lui DlnEa ei .l mului * ih prhe in el, R€zultard
clddn 6te ca acq onul cunoaşte binele fi râul.
Efectele psihologice şi etice ale Căderii nu sînt descrise nicăieri mai plastic dccît în Rom. 1:18 ş.urm.
Tbţi oamenii. Indiferent cît de păcătoşi sau de nelegiuiţi ar fi, cunosc adevărul despre Dumnezeu şi
despre ei înşişi; dar ei suprimă acest adevăr cu răutate (v. 18). Şi acesta este un adevăr de netăgăduit
întrucît „puterea veşnică şi Dumnezeirea" Creatorului sînt: manifestate atit In oameni, prin însăşi faptul
că sînt creaturi ale lui Dumnezeu, făcute după chipul Lui, cît şi în jurul lor, în ordinea creată din
univers, care depune mărturie elocventă că este creaţia lui Dumnezeu (v. 19 ş.urm.; cf. Ps. 19:1 ş.urm.).
în esenţă, ded, starea omului nu este una de ignoranţă d de cunoaştere. Condamnarea lui se datorează
iaptului că iubeşte întunericul ţi nu lumina. Refuzul lui de a-L glorifica pe Dumnezeu ca Dumnezeu si
lipsa lui de recunoştinţă l-au dus la vanitate intelectuală şi la zădărnicie. în nbd arqanr ra delaEt int€l€pt
3i de fapt a aj$ nebun (Rom. 1:21 ş.urm.). După ce s-a îndepărat în mod intenţionat de Creator, singurul
în care poate fi găsit sensul existenţei, omul trebuie să caute sensul în altă parte, deoarece finitudinea sa
de creatură face să-t fie imposibil să înceteze de a mai fi o creatură religioasă. Căutarea omului devine
tot mai nesăbuită şi mai degradantă. îi duce pînă la iraţionalitatea crasă a sut€sdSdsi şi idolariei b rautae
ii ta licii nenar@le si la toab Elele *iale si qirersate cft d.r naştere la ura şi mizeria care desfigurează
lumea noastră. Pe scurt, Căderea a răsturnat adevărata demd.tte a dului (Rd. 1:23 $m.).
IU. Doctrina biblică
Se va vedea că doctrina biblică despre Cădere contrazice total concepţia modernă despre om ca o fiinţa
care, printr-un proces încet de dezvoltare evoluţionistă, a reuşit să se ridice din teama primitivă şi din
ignoranţa oarbă a originii sale umile, ajungînd pe culmile semeţe ale sensibilităţii şi înţelegerii religioa -
k. Dar Bibli! nu d*rle u on caE s.a ridi@r, ci sul care a căzut, un om aflat tntr-o situaţie cît se poate de
disperată. Numai In contextul acesta capătă semlifieda defrtl acriwa hn!tuiroar a lui DMnezeu în
Cristos. Cfod îşi însuşeşte în mod recunoscător prin CTedinţă lucrarea ispăşitoare a iui Cristos, oNl
prihefte dh nd @a e a pier.lut lrin cEdeEl ti este redată demnitatea adevărată care îi era destiMte, pril6-
te <tiq no! u sp h !tag" chipul lui Dumnezeu este restaurat şi se deschide din nou o cale catre paadGul
pgnSiiei htine d Dum@,
IV*. Dezvoltarea Istorică
In i5totia BiFricii @nnoj€rsa crash, .u Drivire la natura Căderii şi efectele ei este cea purtată de Augus-
tin, la începutul secolului al 5-lea, cu adepţii ereziei Pelagiene. Aceştia din urmă susţineau că păcatul
lui Adam 1-a afectat numai pe el însuşi şi nu întreaga rasă umană, că fiecare individ se naşte liber faţă
de păcat şi în stare, prin puterea sa, să trăiască o viaţă fără păcat, şi că există oameni care au reuşit să
facă lucrul acesta. Controversa şi implicaţiile ei pot fi studiate în scrierile anti-peiagiene ale Iui
Augustin. Pelagianis-mul, cu proclamarea întregii capacităţi a omului, a reapărut în învăţăturile
Socinianismului din secolul al 16-lea şi al 17-lea, şi continuă să existe sub masca reliSlel rrmniste
nodde.
200

O poziţie de mijloc este adaptată de Biserica Romano Catolică, a cărei învăţătură afirmă că prin Cădere
omul a pierdut darul supranatural al neprihănirii originale care nu ia aparţinut de drept fiinţei sale
umane, d a fost ceva dat de Dumnezeu în plus (donum superadditum), iar consecinţa este că, în urma
Căderii, omul a rămas în starea sa naturală în care a fost creat (în purii naairalibus): el a suferit o
nenorocire cu caracter negativ ţi nu pozitiv; el a suferit privare şi nu depravare. Aceasta învăţătură
deschide uşa pentru afirmarea capacităţii omului şi a necesităţii ca omul neregenerat (nenăscut din nou)
să contribuie prin faptele sale bune la realizarea mîntuirii sale (semi-pelagianism, sinergisrn), o
trăsătura caracteristică a teologiei romano-catolice despre om şi despre har. Pentru o expunere a
concepţiei romano-catolice, vezi H. J. Rkhards, „The Creation and FalT, în Scripcure 8, 1956, p. 109-
115.
Deşi reţine concepţia despre om ca o fiinţă căzută, teologia liberală contemporană neagă istoridtatea
evenimentului Căderii. Orice om, afirmă ea, este propriul său Adam. în mod asemănător, anumite
forme de filozofie existenţialistă modernă - care este In esenţă o respingere a obiectivismului istoric -
sînt gata să folosească termenul „cădere" sau „stare de cădere" pentru a descrie starea subiectivă în care
se găseşte omul în mod pesimist. Dar un concept nedefinit, care nu este legat de evenimentul istoric, nu
explică nimic. Este cert că NT considera Căderea ca un eveniment precis din istoria umană - un
eveniment cu consecinţe atft d€ iqonante pentru tltiaga 6i urenA f*it este pus alături şi explică celalalt
eveniment cruciat di! istorl€, ale, dEniE lui cdst6 renttu a Dhtui lumea [vezi Ram. 5:12 ş.urm.; 1 Cor.
15:21 ş.urm.). Omenirea, împreună cu restul creaţiei, aşteaptă evenimentul al treilea şi ultimul din
istorie, a doua venire a lui Cristos, la sfîrşitul epocii prezente, cînd efectele Căderii vor fi abolite
definitiv, necredincioşii vor fi judecaţi pentru veşnicie - iar creaţia nouă, împreună cu cerurile noi şi cu
un pămuit nou m care va locui neprihănirea, va fi instaurată potrivit cu scopul ne3chinbltor al
DDlt:lftului a@tpublic F(rezi !apt, 3:20 t.m,i Rh. a:19 s.m,; 2 !er, 3:13; Apc, 2r.22), Aftrel, prin hlrul lui
Dutuaq br ce 6 f6r pierdut prin Adam, si încă mult mai mult decît atît, este restaurat în Cristos.
(*PĂCAT.)
BIBLIOGRAFIE. N.P. Williams, Theldeas oftheFalt and<jf Origina/ Sin, 1927; J. G. Machen,
TheChrutian VîewofMan, 1937, cap. 14; J.Mvnay.Thelmpiuation ofAdam's Sin, 1959.
P.E.H.
CĂINŢĂ, A SE CĂI (vezi «POCĂINŢĂ)
cIrAToRItr lN VREMUIII.E BrBuca. cilătoriile în vremurile biblice erau determinate de accesibilitatea
căilor terestre şi navale. Ia începuturile iturki antice . Orienhnui ApFpjat, tn 3[;!nd In Mesopotamia şi
în Egipt, rîurileşi zorwrfe de coastă ale .marilor au constituit cele mai bune mijloace pentru călătorii şi
comerţ. Pentru a lega satele s-au făcut drumuri pentru călăreţi; la răscruci de djumuri au
Lsâjs
^B]aăjlsLa^ji^!!gnuat să se dezvolte în paralel. Popoarele care aveau acces
ciL[ToRuLE lN VRBMURTLB BrBllcE
la Medit@E €rau pdvlegiate h c@ e priv€rb călătoriile maritime datorită climatului, structurii coastei şi
accesului la alte zone (cf. 1 fmp. 9:26 ş.urm.; călătoriile lui Pavel). Palestina a constituit un cap de pod
vital între Eurasia ţi Africa atît pentru călătoriile pe uscat dt si pentru cete pe maie, şi de aceea a jucat
un rol important în comunicaţii şi în *comerţ. O dată cu instaurarea păcii romane şi a sistemului de dru -
muri, căîătoriile în lumea biblica au fost uşurate foarte mult şi au avut tin rol important în răapîndirea
Evafa-
I, în vremea Vechiului Testament
jnprima perioadă a VT. călătoriile pe uscat au fost Beatul de limitate şi principalele grupuri care se
depla-
sau pe uscat erau caravanele si forţele militare, oamenii aveau tendinţa sa .rămîrtă în ţinutul natal ca
săjiu:şi_ piardă poziţiile sociale, există dovezi de mi-şrarii în grup la jumătatea Epocii Bronzului.
Imperiul comercial de la *Ebla, destul de întins în ultima parte a mileniului al 3-lea, de la Mediterana
pînă la Golful Perete, arată comunicaţii destul de bune şi posibilitat@ crHroriilor t' Oridtul AFopiar
lnct liainteii de epoca patriarhală.
Mai multe cuvinte ebr. sînt folosite pentru drumuri sau căi. Dintne acestea, derefc, calea bătătorită cu
picioarele, şi m'sillăh, nivelarea şi umplerea unei urre, su8eEj el mi lim eBcterul dtuuilor .ntice. Deşi
.doveajle nu sînt încă definitive, se pare că înainte de sistemul roman de drumuri nu se cunoştea tehnica
de construcţie corectă a Hramurilor, yînă a-tunci drumurile au iost căi urmate cu regularitate tic oameni
şi animale. Unele căi erau întreţinute mai bine, cum erau cele care duceau la centre provinciale sau la
cetăţile de refugiu [Deut. 19:3), dar prin aceasta se înţelegea în esenţă curăţirea pietrelor şi o nivelare
limitata (c/. îs. 40:3; 62:10). Tiglat-PalaEsarLQllS-1077 î.d.Cr.) regele *Asiriei, a folosit ingineri pentru
a construi poHuri şi"dnimuri niveJale pentru carele de război si maşinile de asediu. Un scriitor egiptean
din secolul anterior~a descrisTrumuTile din Palestina ca iŞdLpiini'ae'Eolovanisi pietre... acoperite de
trestii, srjuiiLsimărăcint' (ANET, p. 478a). Asemenea scrieri se referă la drumuri nepavate dar care
puteau fi întreţinute. Chiar şi drumurile regale ale perşilor, inclusiv artera principală dintre Sardis şi
Susa, lungă de 2.600 km, probabil că nu a fost pavată decît, poate, în imediata vecinătate a oraşelor.
Străzile pavate se pare că au fost limitate la unele oraşe (de ex. Minive, liabilon)r^ă*lătorii.
caravanele^^mesagerii oficiali şi armatelafoloseau aceste căi, iaTcălătorU jngrgeSutle obicei fcij
caravanele_ca_3ă fie în siguranţă (c/ Jud.
De obicei călătorii mergeau_pe.lias. deşi asinuerau folosiţi încă din cele mai vechi timpuri atît pentru
călărit cîtsica animale de povară. Căruţele ş\ caii emu folosiţi pentn^copurijnilitare. Carul cu boi
transpor-ta areutaţi mari şi poate oamenTi^Gen. 46:5)TTiPvre-murile mai recente au fosţjblgsjîe^
cămilele. Traficul riveransj maritim a rămas unul dintre ceîe mai importante moduri de călătorie; Se
cunosc prea puţine lucruri cu privire la locurile de odihnă, dar se pare că înainte de vremurile romane
călătorii trebuiau să se îngrijească de mîncare şi adăpost [Ios. 9:3-14). Oamenii călătoreau în principal
pentru a face comerţ, uneori pentru a participa ia sărbători religioase, în
201
crlr"{ToRIILE lN \/REMUnII-E BTBLICE
unele cazuri întflnim migraţii cauzate de război, foarete e! alte tutire sinile.
DluuiL pot 6 clasifcar€ ca dlrnui intena$onale sau interne. Deseori drumurile locale făceau legătura
între drumurile internaţionale, cum erau drunuil€ din pal6ti@ care m.rlau de la E !. Y lne „calea mării"
(Îs. 9:1; aşa-numita Via Maris) ţi „Dru-tun impnlAtdC' (Nu. 20:17). Via M:ris mergea din Egpt de.a
lungd @tei Pal6tirei pb.A dna cors spre Meghido unde se împărţea, deşi drumul principal coniine spP
N pin6 la Drus i apoi s?E M@ potamia. „*Drumul împărătesc" mergea tot pe direcţia NS, ind€ Bozrah
ln Edon ti Dana*, legind tuabia g Eaiprd d ljluturile din N. DMui mi pu,n impor tante din Palestina
mergeau paralel cu valea Iordanului 9i cu cdnile nulilor din .€nru. Numeroase dl6ui de la E la v t6@au
legdtua hft ac6te Ss4e, incluiv dMd d€ la lelulin la le.ihon (vezj loa). CjlSrodil€ p€ mre nu rpr%ntau
cM obit nuit în [srael, deşi unele corăbii au traversat coasta pal6titui enind de ta Ezionchehd din Golful
Aqa-bah. Fuga lui lona arată că unii oameni călătoreau pe cor:bii de hnspon in weEea VT (rCoF,ABn
SI BARCI; aCOMIRTUL gI SCHIMBURTE ECoNoMSI CE).
Dtumurile inr€tudooale p€ eat fic.au les5rua între cetăţile importante din Egipt. Mesopotamia, Siria $
Asta Mica. ccle doui i*l€ caE iEceau p.in Pal6tim le3au Asbia ii Egiprll cu Dalrr:Mrn. De aicj ur d'u
n€rga spre Babilon, prin Tadmor (2 cbn. a.4r si Mari, u akdlu merg€. sprc N, |3 ar(hmi!, spre V la Ha€n
9i Ashu, apoi spre S ta Babilon $ spr Coltul Pe6ic. In fine, u d'u de lo N de Carch€ni( făcea legătura cu
cetatea hititâ Kanish din Asia Mică.
n. în vremurile Noului Testament
NT-pacea si autoritatea romană au făcut li i i
p
călătoriile relativ sigure si constante. Lucrul acesta este demonstrat de_simplul fapt ca în Evanghelii şi
în Faptele Apostolilor călătoriile scurte si lungi erau considerate nojgţale. Deşi unii scriitori clasici dau
impresia că în vremea aceea călătoriile, în special pe mare, trebuiau evitate, cei care cunoşteau cu
adevărat lBe dir zilele lor, cM shi pliniu si Filon, confihi tabloul ai! NT. oamenii riear ptanui Eneu ciE
torii întinse pe uscat şi pe mare şi le duceau la îndeplinire şi dădeau asigurări de întoarcere în duda dis-
bllelor ,di ihplicate (de ex. Ron. 15:24-25; Fapt. t5:36; 14:13-21). pr6te crlErorij a@u lel n inre. riorul
Imperiului roman: călătoriile în ţări străine, deşi nu 6a! nelu@te, .omtituiau o ex€pli€_
Evangheliile indică deplasări refulate ale oame_-niloTm Palestina, inclusiv vizite anuale la Ierusalim
cu ocazia Pastelor (Luca l:Jj); 'Ăi'-i-b, 41 s.uim.: propo-vâduirea iui Isus). Aceste calatorii erau fScuie
de obicei, pe jos şi nneaiIlnăTfntîîTc'z5e~de ex. 5 zile de la Nazaret la ierusalim. Intrucît sistemul de
drumuri romane nu a test extins în Palestina decît în ultima parte a s.lnlri I d,Cr, caEroriile jnteme hbuie
sj fi sni la p. rlrumune khi (Id, 1, 19s0, p. s4 9,m.). Oamnii cilsror€a! de ane@ spE pal6. riE k! diq
Palerjm (Mat. 2:r, 13-rt. cele mi importante sînt călătoriile lui *Pavel, El a folosit la maxim accesul
liber la călătorie în interioruPIumir-rQmanet-jâiihKenDile staplnirii romanJT'pentnf'trans-portuii
maritime, taptul" ra A"ug\ţsh]s a_£aaermirifir
ţiidjie mare şi bandiţii de pe u^l
extensiv de dramtiricarţ: duceau la Roma, toate acestea Lau ajulat pe RgmucresrMTarercâlătoreauTDe
fâptj.crearinisrnijjs-a răspîndir la început de-a lungul drumurilor principale care duceau la Roma.
Călătoria spre E, cu abaterea în Macedonia în urma călăuzirii divine (Fapt. 16;6-10), ilustrează lucrul
acesta; dru(ul l]e€ prin Ceae, ?rin Anti,.hia Sinei Tas, Ddb€, Icodia, Antiolia Pisidiei, Lao<ti@, Ef6, E
mr€ spre colinr i apoi spre BMdkim sD putoli şi !€ eat, pe via Appia, pini l. Rm.
Via Appia a f6i priru Q@ rcMne impotunte; construcţia ei a început ţii 312 î.d.Cr. Aceste drumuri, bine
planificate şi construite, mergînd pe cît posibil în Iinie <lreapt5, au ofent cddi$i de cAlnbrie regalare
pînă la construirea căilor ferate, multe secole mai IiEiu DImuil€ principale dau paEte ii av.au o ldtine
de 6.a m: dluujle e.ddarc acoerit€ii cr nisip su pietts, abu sntui p€ Mrgini la o di. ianla de 6 eu 3 n, 9i
aftau supraf.la tubatd. Da. torită importanţei strategice, aceste drumuri erau consl-ruite de obici de
am.rr, d6i in anLd 22 t.d.C. Augu@ a nmit a .omisie pemanent5 .are s{ * ocupe de drumuri. Josephus
scrie că Vfespasian a avut topometri care au însoţit armata sa în timpul prunei revolte a evreilor (RT
3.118). Pietre de hotar la fiecare 1.000 depăşi (1480 m) marcau distanţa de la capătul drumului pîna
laorSSTirignnai apropiat. Acestea sînt surse de informaţii importanteînîîlele~noastre. Hărţi ale
drumurilor şi liste cu locuri de odihnă şi distanţe p. scat i' pe mre eE! p& la disrozila ciGbriloi ca să-şi
poată planifica itinerariul. Au fost descoperite asmaea ithqarii, mi ndi eu nai pulin cootlere, dadnd dir
Fri€de care a! lllmt du!6 p.rioada KT, dar ele Eebnie se i exisrar o mult lnainre întrudt este dident ci
stabo (64 l.d.c.19 d.cr.t Si alii g&srafi a! exb infom.tii din et€.
fn afară de armată, sistemul dediumuriera folosit de_poştaimperială şi de alB^călătoriT'Serviciui ae
curieri regali transporta nu numai mesaje d şi persoane oficiale. Călătorii de rînd trebuiau să se îngri-
jeasci sin3ui d€ lelul in d€ av.au si cilebre.rn, la rel ca 9i p.Rcrele pndicdaE .are dobu sn trimită scrisori
altora, ca în cazul lui Pavel. Locuri de odihna cu cai odihniţi erau pregătite în oraşe sau Ia fiecare~2~5
de mile romane. Şi acestea erau rezervale numai pentru curieri şi persoane oficiale. CaEtOra de rihd
puteau~sta~ la hanuri particulare. Unele hanuri asigurau mîncare şi cazare; altele asigurau numai un ld
de domit, H.Nrne din prcvinciile de E * pare c5 eFu de .alirat€ r!p.n@r:, dar inagin€a gereralS pe care
o avd d6pE hanui 9i hangn suseEzi m standard în general scăzut. Multe hanuri nu se deose beau prea
hdt de nis& ca$ de rolelaie, De ac@ se pune accent în scrierile creştine vechi pe "ospitalitate.
Distanţele obişnuite parcurse într-o zi erau 16 mile, pe jos, sau circa 2S de mile pe cal sau cu căruţaTTn
unele ocazii curierii sau persoanele oficiale au parcurs foo de mile într-o zi. iar ce de altă parte,
scrisorile către Cicero din Siria au ajuns în 50 şi, respectiv, 100 de iile. Lunile de iarnă limitau sau
opreau complet călătoriile, în special în regiunile de munte sau de podiş la fel cum navigaţia înceta
între mijlocul lunii noiembrie şi mijlocul luniimartie: avînd loc, de preferinţă, naviflaria între 26 mai şi
14 septembrie (Tapt. 27:9 ş.urm.). Vuiturile dominante determinau de asen€m lsul llmr de co;bii, Pav€l
a iolGit corSbn eneriale, a cercr deplere ela reg1mdtat, in

202

funcţie de încărcătură, si se pare că a evitat corăbiile care erau rezervate în mod special pentru evreii
din Diaspora pentru ai transporta la Ierusalim de Paşte (!api. 20:1 t.l4). Ulritu lui crlAbrie la RoM a
avut loc cu două corăbii de transportat grine (*C0RĂ-BI1 ŞI BĂRCI],
clEtorine pe let mu sinnaE cu cele <lin rc. murile VT. Majoritatea oamenilor călătoreau pe jos.
Persoanele oficiale care aveau un permis special puhu rot6i sisEmul de cueri . adt iaii ctt 6i c:ruEle.
Erau folosite diferite căruţe uşoare (c/. Fapt. 8:29 - o căruţă de călătorie? ) şi unii călători de rînd
călătoreau în căruţe grele trase de boi, fie câ erau acoperite, fie descoperite. Exista chiar un fel de
căruţă pe care să o @ndtci siryu, nmil e6edunl C.l, a@Eit cu o ptnză, dar fără şa, era folosit de
mesageri, de trupe [vezi Fapt. 23:23 ş.urm., 32) şi de unii călători; asinul a @ntinut sI fie u aniMl de
roEl!, @ si fi zlele noastre, fn vremea NT era obişnuit ca oamenii să călătorească atît singuri dt şi în
grup. Oamenii care călătoreau în imperiu erau oficialităţi guvernamentale, comercianţi, lucrători care
căutau de lucru, mai ales în oraşele mari, studenţi care mergeau spre centrele de studiu şi infirmi care
căutau sanctuarii unde să fie vindecaţi. Grupuri mari de oameni călătoreau ca să participe la jocuri sau
la sărbători religioase importante. Acestea includeau nu numai sărbătorile evreieşti d şi evenimentele
majore din Grecia şi Italia. Printre călători trebuie, de asemenea menţionaţi şi ptnii gerrini .a au folGit
nijl@cele rcmre ca s! răspîndească Evanghelia şi ca să menţină corespondenţă unii cu alţii.
BIBUOCRinE. ,Ori M. Avi.Ymh. -The Dere-lop@t ot tne Rmn Road Sysrh in pal6rind,. 1EJ 1,1950-1;
C.Smgerş.a.(ed.\ A History of lîxhnology, t,1967; 2, !972i D. Bary, me G@sraph! oJ rhe AiUa 1967; L.
Cassoa, Travel in theAntient World, 1974.
G.G.G.
CĂMILĂ [în ebr. gamal; in gr. fcamelas). Un patruped din deşert, renumit pentru capacitatea sa de a
traversa regiuni de deşert deoarece depozitează în ţesuturile sale rezerve de apă pentru cîteva ■zile. ter -
menul ebr. (la fel ca şi în cazul folosirii populare în limba română n.tr.) nu face distincţie între cele
două tipuri caracteristice de cămilă: cea cu o cocoaşă (Ca-meiiii dmmedarius) sau „dromaderul" din
Arabia, şi cea cu două cocoaşe (Camelus bactriama) sau cămila bactriană, din regiunea de NE a
Iranului (Bactria, în prezent Turfcmenia si NV Afganistanului). în antichitate mbele felui.de clbiE au
fost reprezentate p€ monumente.
în Scriptură cSmilele sînt menţionate pentru prima oară în zilele Patriarhilor (cea 1900-1700 Î.d.Cr.).
Ele au făcut parte din averea lui Avraam şi Iacov (Gen. r2:16: 24:35i 30:43i 32:7, 15) * a lui lov (r:3,
17j 42:12) NlMi 'l dola aazn ni * .rati ci pani*hii au folosit cămilele pentru transport: dnd slujitorul lui
Avraam a mers în Mesapotamia ca să caute o soţie Istru Isac (Cen. 24:l0 {,m.} i cind taov . fu
delaLaban (Gen. 31:17, 34) ■ nici unul dintre acestea nu a fost un eveniment cotidian. în rest, în
această perioadă cămilele sînt atribuite numai ismaeliţilor sau edim4or, nesutori din des€rt (cn. 37:2s),
Ur'li aea fo!tu lltnitat! a c&ilelor in erea pabirrhalA este în armonie cu cunoştinţele noastre despre folo-
esteî
CTMIL{
sir€a Limihtl a clhilelor ir prim pae a nitqiului rl 2lei id.cr. trezi nai J6)
ln slul al 13-lea Ld.cr., J6)aMlele esiptene de poErn c.re a! f6t aft.tte de boli au t6t caii (ele mai
valoroase animale), măgarii Ccele mai obişnuite) 9i crmilele (o tuitatel, .lirA de alre animle (!xod. 9:3);
în Lege era interzisă folosirea cămilelor pentru hrană (Lev. 1l:4t Det. 14:7),
Menţionarea cămilelor în Pentateuh, în spedal în Genesa, a fost atacată de unii ca un anacronism, în
dnp ce a\ii o ap6rl cu taie, Luruile * !€rc ce sbu în felul următor. începînd din secolul al 12-lea î.d.Cr.
c.rnila ($ nonEdismul folGind cimle) * pare c! a dwoit u aspe! obilNt h luro liblic, (afar: de Egipr, ude
a @ntinut se 6e o ranrate), lEinie de a@ta d.te, crniLle au lost fol6ite, dd pe o srn fo.ne limitatd.
Dorezile pe carc le awtrl d€ti linirate şi imperfecte, axată clar că încă în anul 3000 Î.d.Cr. erau cudrb
dmile dorcti€s i c, ele au @ntinur să* fie folosite pe scară limitată ca animal de povară (hcet la nilcrc)
ln nileniul 61 2la Ld.crj pri.. cip.ld .nitul de powrd a fost măgarul (6in!l). (. ATIIMALE DIN BIBL]E.)
Doyeri drfte loS&e. Din dorezne dtrponibile purm cita aid numai dteva care au legătură cu Genesa sau
Exodul. în primul rînd, cămila (domestica) este mengoet, inn-o tblit! cumitom! de la Atalah in N si.tei
(secohl al 13.1e. Ld.cr.). sub rumele GAM,MALi vezi Wjssan JCS 13, 1959, p, 29 si Ge|ze, Oid,, p. 3Z
rextul 269, dndol 59. ranb€rt (3^SOn 160,1960, p. 4243), iEt, cont6€ rde.iEa la cămilă în textul de Ia
Alalah şi în schimb aduce dinr]u t€xt dir Ugarit dovezi .uii privire la cuoaqte. rea caniki ln p€ridda
babiloniana ve!€ (aa solul al 19-lea î.d.Cr.). La Byblos există figurina unei cămile inaetr{nchiate,
darind dini.o p€noadn rinita.s (Montet, Byblos et l 'âgypte, 1928, p. 91 şi placa 52, nr. u9)_ obi*lia lui
Albrisht aBr 64, 194s, p. 23a) cr ani@lul N are @c@si (si prin llrfuc nu dre cămilă) este eliminată
deoarece figura este incompler5 qi are q wlu cu ajutorul ciruia * pltea tua o cdena qi povaia, €re elau
mo{telate separar (rsptui ac6ta etE obret deR,de Vau4 Ra 56, 1949, p. 9, n. 4.5). Uq mxnar de .anil{ a
f6t alsir tnru mmrnt de la T€U €!Far.', lins: Nabts (cca r9oo. 1sso i.d.cr), dadnd d€ la jwrtatea Epo.ii
BrcEului (de \,5u, op. .it., !, q n, 3). prin aceasra nu .n epuiat dorezile dspE leri@da !ahia.hal5,
în provincia egipteană Fayuma fost găsit un craniu de clniu daiar dh pericda ,,OU.it A,, adic!, din ce,
2000.1400 i.d.Cr,, p€ridaa de la paEidhi plni la Moise; vezi O. H. Little, Bulletin de l'jtişţitut d'&gypta
13, 1935-6, p. 215, Din regiua Menlha provine o 68uini de ciniu c! dou, ulci@ie .le apd (o dovadl da.A
d6prc do@ticirea cimilei ln EsipDi pe baza materialului arheologic asociat poate fi datată în cea secolul
al 13-lea Î.d.Cr. (Petrie, Gixeh and Rifeh, 1907, p. 23, ple 27). Nbtighr UaL 64,1945, r. 2872aA) a
ircrcar sd nodi6e data@ ac6tei fisuine: da! rnF!.ft el nu Eu$ste si adr: lici u fet de dorezi în sprijinul
afirmaţiei sale, obiecţia lui trebuie abandomt{. Din Paletim aen cirna dorezi dsDre e*. tenţa cămilelor
în această perioadă. Prin urmare, referirile din Exodul, Leviticul şi Deuteronom nu sînt mi pttir @labile
delr cele dir cq*,
In p€ri@da Juddrorilor, knelul a fost aiacar de Mdianiln car ceEreau !e claile (r6pjEi de Che
203
CĂMILĂ
deon, Jud. 6-8) şi de alţii, cum sînt nagareniţii (1 Cron. 5:21); de asemenea, Saul ţi David au luptat cu
ama-leciţi care foloseau cămile (1 Sam. 15:3; 27:9; 30:17). Arabii au folosit: cămilele în timp de pace şi
în timp de război - la fel ca ţi regina din Seba (1 împ. 10:2; 2 Cron. 9:1) si locuitorii din Chedar şi
„Haţor" (Ier. 49:29, 32). Hazael, arameul, a adus din partea lui Ben-Hadad 40 de cămile încărcate cu
daruri pentru EIisei(2Împ. 8:9), Vfezi şi Imaginile asiriene, arabe şi aramatce de cămile menţionate la
sUrşitul acestui articol. Evreii care s-au întors în ludea împreună cu Zorobabel după exil an avut 435 de
cămile (Ezra 2:67; Neem. 7:69). fn vremea NT, părul de cămilă a rost folosit pentru hainele lui Ioan
Botezătorul (Mat. 3:4; Marcu 1:6), iar cămilele sfat folosite în două ilustraţii fo6rt! pl4de .!e lll ci.to6
(Mrr, 19:24 = Lu; 18:25; Mat. 23:24).
BIBLIOGRAFIE. Pentru cămilele cu o cocoaşă, vezi ANEP, p. 20, fig. 63, p. 52, fig. 170, p. 58, fig.
167, p. 132, fig. 375 (cămile asiriene şi arabe), p. 59, fig. 18S (aiamee). Pentru cămile cu două cocoaşe,
vezi ANEP, p. 722, 69, 355 - IBA, 9. s7, dA, 51, Fttru pqioad. asiriană, ţi H. Frankfort, Art and
Architecturz of the Ancient Orient, 1954, placa 184B din perioada persană.
Deosebit de valoroase pentru studiul cămilei din antichitate sînt lucrările bogat documentate ale tui R.
Walz, în Zeitschrifi der Daitscken MorgenlUndischen Gesettsdtaft 10I,s.n. 26,1951, p. 29-51-ibid. 104,
s.n. 29,1954, p. 45-87; ţi tn Actes du IV Congris Internationale des Sciences An thropologiqucs et
Ethnologiques, 3, vldE, r956, A r9G204. Lurtri Ml dsre: F. S. Bodenheimer, Animal and Man în Bible
lands, 1960, în secţiunea despre „camelide", ţi W. Dostal, tn F. Gabrieli, W. Dostal, G. Dossto, etc.,
L'antica societă beduina, ed. Gabrieli, 1959: G. S. Cansdale, Animats o/BMeLands, 1970.
KA,K
CĂPETENIA FAMEN1LOR. Funcţionarul oficial cane a avut In grijă pe Daniel ţi de tovarăşii săi ţi la
cate Daniel a Scut apel pentru schimbarea regimului alimentar (Dan. 1:11-16). fn unele traduceri este
redat ca un nume propriu (va, traducerea Teodoeiană, Luciană ţi în Sir.. Vulg., ţi versiunile arabe). Tra -
ducerea LXX redă „Abiesdrî" ţi în v. 3 îl identifică drept căpetenia famendlor. Majoritatea
cercetătorilor din zilele noastre consideră că este un titlu, probabil un cuvînt împrumutat din asiriană,
massăru, „păzitor" (vezi BDB). Probabil că ar trebui să citim „administrator" (VSR), „supraveghetor"
(Nowack) sau „păzitor" (J. A. Mont8dnay, DdiC, rcC. 1926),
,.G,C,N.
G{IBTENIA MAGILOB. }oztg! oficială a b6bilonianului *Nergal-Şarezer pe vremea cuceririi Ieru-
salimului în 587 î.d.Cr. (ier. 39:3,13), A fost comparat cu rabu emga, „nobil ţi înţelept", un titlu regal
revendicat de Neriglissar, ţi cu rob mahhu, „căpetenia slujbaşilor mahhu" (funcţie administrativă ţi nu
religioasă), lotuşi, probabil că este forma ebr. a expresiei rab niti(n)gi. ti tiu oficial al unuislujbaţ de la
curtea Asiriei şi Babilonului, deşi semnificaţia exactă a titlului nu este cunoscută.
D.J.W.
CĂPETENIE (tn ebr.'cl(% ? lider peste 'dep, „o mie^Tiuu dat fiilor lui SeirHoritul (Gen. 36:20-30),
nepoţilor Lui Esau de la Ada şi Basentat şi fiilor săi de laAholibama CGen. 36:1-19), şi urmaţilor lui
Esau de mai tfrziu (?) (Gen. 36:40-43; 1 Cron. 1:51-54). Titlu caracteristic pentru şefii de trib din Edom
pînă în zilele Lui Moise (Exod. 15:15), cunoscut ţi In limba ugaritică din vremea aceea, în los. 13:21
este folosit temteul ebr. nastk, adică, „prinţii" Sihonului.
KA.K
CĂPETENIE. Există două cuvinte ebr. care sînt traduse „căpetenie". 1. scFpw- (Jud. 5:14, „cei care ţin
bastonul de căpetenie, mareşal"). Cuvîntul soper înseamnă de obicei „ scriitor" (vezi va ţi Sir., larg.; cf.
uw grammateus, „scrib"). 2. tipsăr Ger. 51;27) sau tapser (Naum 3:17). Probabil că derivă de la acad.
tupftirru, „cel care scrie pe tăbliţă"- de aici vine sensul de „funcţionar oficial", „căpetenie". Pentru
amîndouă aceste cazuri, compară cu 1 Mac 5:42 unde termenul gr. grammateus înseamnă „căpetenie".
Inls. 20:lţi2imp, 18:17 se pare că este un nume propriu, *Tartan, derivat de la acad. runanu, titlul unui
ofiţer de rang înalt care poate fi tradus „ma reşal".
R.J.W.
C.PETENIE. EchiElelhrl ebi @l mi apotiat st rar, @F indic! 6 onducltor p6r. o hie, p6E o suta sau peste
cincizeci (Exod. 18:25; 1 Sam. 8:12). Termenul r&'i („cap") poate fi tradus uneori „căpetenie" (Num.
14:4) sau „căpitan". în timpul domniei lui Saul, armata israelitâ atinsese încă apogeul eficienpi dar
nls*d stabilte deja barele oryanizrriij dMra csta din onpanii condr de ,,clFrenit lst€ onie"(r s.n, 17:la).
Armta pe@mtt a lui Daiid era condusă de „Cei treizeci", comandanţi care si-au oqit gEdeLatusi ctrd
David fuEa de sad. Dalid a organizat ţi o armată populară (miliţie) ţi 1 Cron. 27:1-15 ne arată că
aceasta era împărţită în 12 batalioane şi Secare dintre acestea servea timp de o lună pe an, sub
conducerea căpeteniei sale. Tfermenu! „căpetenie" este folosit ţi în legătură cu armata de care de război
din regatul de N, în secolul al 9-lea (1 îtnp, 16:9, „mai mare iar peste jumătate din caiăle lui"). fn NT,
termenul chiliarchos, lit. „comandant peste o mie de oameni", este tradus „căpitan" în Ioan 18:12. Este
de asemenea termenul folosit pentru tribunul militar rchan din Fapt. 21:t1,33, 37 3i * p6b refqi la orie
ofiţer militar (Marcu 6:21), Cuvîntul strategos, care sa referit original la un comandant din armată, este
folosit de Luca pentru căpitanii Templului (în rom. „căpeteniile străjerilor Ifemplului" n.tr.) care făceau
larte di! ordind l€vitic au preotd ou€ 22:4 s2j Fapt. 4:1, etc). Termenul archegos, tradus Căpetenie in
Ew, 2:10, .r fi radE mi corer tioni.r'. cuvbnn stratopedarchos din Fapt. 28:16, în unele MS. este «adus
„căpitanul gărzii" („căpitanul strajerilor palatului") ; cîauza funcţională este considerată de importanţă
secundară ţi de aceea este omisă tn vsb.
R.P.G.
204
cArbuwe
CĂPETENII. Un termen folosit cu referire la diferiţi funcţionali oficiali, fie civili, juridici sau militari.
Poai-ţia acestor funcţionari cate se caracteriza prin asistenţa acordată superiorilor lor în consemnarea de
date a implicat probabil iniţial capacitatea lor de a scrie (ebr. îăter; cf. acad. fatăru. „a scrie"). Egiptenii
foloseau „căpetenii" pentru a ţine evidenţa lucrărilor făcute de sclavii evrei din Egipt (Exod. 5:6,14), un
fapt atestat în cronicile egiptene. Mojse a extins obiceiul acesta ţi i-a folosit pe aceşti funcţionari
oficiali ca secretari care să-1 ajute şi ca ^judecători care să scrie deciziile legale (Num. 11:16) şi acesta
a devenit un obicei mai rlniu (Deut. 16:18; 1 Cron, 23:4; 2 Cron. 19:8: cf. Josephus, Ant. 4 214; xQ 2a,
1951, p. 149-157]. Aceşti oameni aveau de asemenea responsabilităţi legate de mobilizarea pentru
război (Deut. 20: 5; los. 1:10) ţi ca ofiţeri militari (los. 3:2). Prin îndatoririle lor ei emu legaţi de
guvernatorii locali şi de bătrînii poporului (los. 6:33; 23:2; 24:1). în vremea Monarhiei erau numeroşi
asemenea funcţionari oficiali (1.700) atît In administraţia Templului şi dvilă dt şi în slujba regelui (1
Cron. 26:29; 27:1) şi pe vremea lui losafat s-au distins în mod dar în funcţia se@O (2 cros, lt:U; 26:1r;
34:13)-
Căpeteniile erau uneori „prinţi" (rarihi, Ezra 7:28) cu funcţii militate (2 Cron. 32:3; Neem. 2:9) sau
erau desemnaţi ca „al treilea oro" sau comandanţi ai echipajului unui car de război (Exod 14:7; 15:4,
Sil; cf. asir.ABu;J.VKinnJerWflson,T7ieMmradVVfirieLisu, 1972). "termenul „căpetenii" sau
„funcţionari oficiali" este folosit uneori pentru a traduce termenii nSîţi r<36, cum este cazul tn Est. 1:8;
Ier. 41:1; Ezec. 23:15, sau chiar „famen" (surh; 2 împ. 24:12).
Căpeteniile erau oameni numiţi (pdq) pentru a dpqvcsha h nel€ Egelui toate ludllrlle, f€ dintr-o anumita
regiune (Jud. 9:28; îs. 60:17), fie dintr-un anumit domeniu (Ezec. 2:3). Termenul este folosit de
asemenea cu referire la funcţionari subordonaţi din organizaţia Templului (2 Cron. 21:11; Ier. 20:1)
inclusiv cei care aveau funcţii de pază (2 împ. U:18). Undi telnAul eba. at 6t€ folosit pdEu a accentua
faptul că funcţionarul respectiv era numit de r!r. (1 lhp. 4i5i 2147; 2 crcn, 3:10).
în NT termenul poate indica „paznicul unei închisori" (Luca 12:58; cf. Mat. 5:22), trimişii (hyperetes,
lit. „sub-vîslaşi"), care acţionau ca şi curieri ai marilor preoţi şi ai Sinedriului (loan 7:32,45-46; </. v.
36; cf. Fapt 5:22, 26). Asemenea funcţionari au slujit la curtea lui Irod (Marcu 6:21) şi Pavel sa
considerat pe sine însuşi ca avind o relaţie similarii faţă de Dumnezeu (1 Cor, 4:1).
DJ.W.
CArAMIDA. 0 bucată de noroisau de lut, de obicei dreptunghiulară, uscată la soare sau arsă în cuptor;
cel mai obişnuit material de construcţie din lumea biblică antica. La început au fost modelate cu mtna,
dat curînd cărămizile au început să fie făcute („bă-rute") In forme dreptunghiulare, din lemn, deschise
în partea superioară. Noroiul era amestecat cu nisip, paie Srîmiţate, etc, iar apoi cărămizile erau scoase
din formă, puse în şiruri lungi şi lăsate să se usuce; rezipetrie, Egyptian Architecture, 1938, p. 3-13; Lu-
cas, Ancien t Egyptian Materials and Industriei4, 1962,
p. 48-50. Cărămizile purtau adesea amprenta unui sigil: în Egipt, numele faraonului sau al clădirii unde
erau folosite; înllabilon, numele regelui şi o dedicare; de ex. Nebucadneţar, de la care s-au păstrat duci
sigilii diferite. Cu privire la acestea şi cu privire la tehnicile de fabricare a cărămizilor pe vremea lui
Nebucadneţar, vezi R. Koldewey, Excavadons ot liaby-lo4 1914, p. 7s.42 şi fi6$dL'
Cărămizile uscate la soare au fost materialele de construcţie universale In Mesopotamia, unde cără-
mizile arse tn cuptor erau folosite adesea pentru faţade ţi pentru pavaj (cf. Gen. 11:3). în Egipt erau
folosite în med obişnuit cărămizile uscate la soaie, cu excepţia clădirilor cele mai importante si durabile
(.di! tdple rt bdnirE de platr!); clrrmizle are în cuptor aproape că nu au fost cunoscute ptnă în vremea
romanilor. Erau folosite diferite forme de cimentare a cărămizilor.
Exod. 5:6-19 reflectă corect procesul de fabricare a cărămizilor tn Egiptul antic; paiele sau miriştea
erau folosite în mod obişnuit în Dinastiile a 19-a fi a 20-a (secolele 13-12 U.Cr.), tntructt cărămMe
confecţionate în felul acesta s-au dovedit mai durabile. într-un papirus contemporan un funcţionar
oficial dă un raport despre lucrătorii săi: „Ei îşi fac norma de cărămizi In fiecare zi", In timp ce un altul
se plrage: „... La Qenqenento, ... nu suit nici oameni ca să fabrice cărămizi, nici paie în împrejurimi"-
cf. R. A. Caminos, late-Egyptian MisctUanks, 1954, p. 106, 185. Paiele nu suit atît un liant, dt un agent
chimic a cărui descompunere în lut eliberează un acid care (la fel ca şi acidul glutamic sau galotanic)
conferi lutului o plasticitate mai mare pentru fabricarea cărămizilor. Acest efect (dar nu şi mecanismul
chimic) era binecunoscut. Vezi A. A. McRae în Modern Science and Christian Faith, 1948, p. 215-219,
după E. G. Ache-son, TYansactions of the American Ceramic Society 6, 1904, p. 31i partru o!@tarii
tuplimitlc i bibli' ografie, vezi Lucas, op. cit., p. 49; vezi şi C. F. Nims, BA 13,1950, p. 21-28.
în Palestina cărămizile uscate la soare erau de asemenea un lucru obişnuit; pereţii cetăţii şi ai caselor
erau făcuţi adesea din cărămizi puse pe o fundaţie de piatra.
Cu privire la ^arderea tămfiei pe cărămizr" Os. 6S:3}, vezi altare din cărămizi de păraînt dintr-o pe -
rioadă foarte veche la Meghido, ANEP, p. 229, fig. 729. {"ARHITECTURA, *ZIDURI.)
BIBLIOGRAFIE: K. A. Mtchen, „From the Brîck-fîelds of Egypf, TVnfl 27, 1976, p. 137-147.
ILA.K.
CĂRBUNE. £n VT (TM) există 5 cuvinte evr. traduse „cărbune". 1. gaheleţ (de ex. Prov. 26:21)
înseamnă combustibil care arde, spre deosebire de un combustibil neaprins; este o metaforă folosită în
2 Sam. 14:7; 22:9, 13. 2. ld|an (de d. pd. 26.2ri b. 44ttz) înseamnă combustibil, indiferent dacă este
aprins sau nu. 3, rispă (de ex. îs. 6:6; 1 împ. 19:6) înseamnă filon plat de piatră (cf. arab. raaf, rada/a).
4. re&g (de ex. Cînt. 8:6) înseamnă „cărbuni aprinşi"; în Hab. 3:5 probabil că ar trebui tradus, .molimă
aprinsă". 5. i*hâr (de ex. Plîn. 4:8) înseamnă literal „negru, negreală", tn NT, cuvSntul gr. anthrax,
„cărbune" apare o rin8u! data (nn. 12:20) € o reblori PdEu
205
CTRTUAAR
sentimentul de ruşine, dar în altă parte este folosit anthralda, „o grămadă de *combusribil aprins".
RJ.W.
CĂRTURAR. l.Titlul din NT nomikos a fost folosit cu referire la cărturari, sinonim cu grcmmateus
(scrib) ţi nomodidaskolos (învăţător al legii). Toţi scribii au fost la început oameni care studiau
Scripturile, dar prin secolul al 2-lea I.d.Cr. scribii au început să dezvolte detaliile legii Iară să mai facă
o referire directă La Scriptură. Cărturarii deţineau locuri în Sinedriu (M6r. 16:21; L@ 22:66; Fapt, 4:s).
RlcH.
2. La plural, cărturari (ebr. socrim; gr. gram-mateis, nomikoi (experţi in lege) ţi nomodidaskaloi
(învăţători ai legii)). Cărturarii erau experţi în studierea legii lui Moise (Tbra), La început această ocu-
paţie au avut-o preoţii. Ezra a fost preot şi cărturar (Neem. 8:9); funcţiile acestea nu erau neapărat sepa -
rate. Activitatea principală a unui cărturar era studiul netulburat (Eclesiasricul 38:24). Apariţia
cărturarilor poate fi datată după exilul babilonian. Textul din 1 Cron. 2:55 ar putea sugera că toţi
cărturarii s-au unit în familii ţi bresle. Probabil că ei nu constituiau un partid politic aparte pe vremea
iui Ben-Sira (la începutul secolului al 2-lea î.d.Cr.), dar au devenit un asemenea partid în urma
măsurilor represive ale lui Antiochus Epiphanes. Cărturarii puteau fi întîlniţi în Roma în ultima
perioadă a imperiului precum ţi în Babilon, pînă în secolele al 5-lea ţi al 6-lea d.Cr. Abia din jurul dutui
70 <t.cr, alm infomlii deralBe despre cărturari individuali. Ei au fost influenţi în ludea puia în anul 70
d.Cr., dar puteau fi înrUni'a în Galileea (Luca 5:17) ţi în Diaspora.
Cărturarii au fost cei care au organizat serviciile la strb3b8,. ulii dhtre ei eFu enbri d dreDrui de_ p)jE tr
Sirerlriu (Mai r6:2rj 26:3). D{D{ eul Zo d.Cr. importanţa cărturarilor a crescut. Ei au păstrat în formă
scrisă legea orală ţi au transmis cu fidelitate Scripturile evreieşti. Ei aşteptau de la elevii lor un respect
mai mare decît cel acordat părinţilor (Aboth 4, -L2).
Cărturarii aveau trei funcţii.
a. Ei păstrau legea. Ei erau cercetători profesionişti ai legii si apărători ai ei, în special în perioada
elenistică, în care preoţimea era coruptă. Ei au transmis deciziile legale nescrise care au rezultat din
efortul lor de a aplica legea mozaică în viaţa de toate zilele. Ei pretindeau că această lege orală era mai
importantă decît legea scrisă (Marcu7:S ş-urm.). Prin efoturile lor religia a fost în pericolul de a fi
redusă la un formalism lipsit de viaţă.
b. Ei au adunat în jurul lor mulţi elevi pentru ai învăţa legea. Acestora li se cerca să memoreze mate-
rialul predat ţi să-1 transmită fără modificări. Ei dădeau învăţături în Templu (Luea 2:46; loan 18:20).
Ei trebuiau să predea fără plată (aţa au făcut Rabbi ŢadocHillelşiaiţii), dar probabil că erauplătîti [Mat.
10:10; 1 Cor. 9:3-18. afirmaţia lui Pavel despre dreptul lui), ba chiar au profitat de poziţia lor de cinste
(Mar l2:r0; L@ 20:4n,
c. Ei erau numiţi „învăţători ai legii" deoarece lor 11 sa încredinţat administrarea legii în calitate de
judecători în Sinedriu (c/. Mat. 22:35; Marcu 14:43, 53; Luca 22:66; Fapt. 4:5; Jos., AnL 18. 16 ţ.urm.).
„învăţător at legii" şi „cărturar" slnt termeni sinonimi ţi de aceea nu apar împreună în NT. Ei nu erau
plătiţi
pentru serviciile lor în Sanhedrin. De aceea, dacă nu aveauavere, ei trebuiau să-şicîţtige existenţa
prinaite mijloace.
Apocrifele VT ţi Pseudoepigrafele sînt surse de informaţii cu privire la originea partidei cărturarilor. c!
rp:| lui Ezr., N@i4 Dsriel, crcni.i ri E*ra indică de asemenea începutul mişcării, Iar Josephus şi NT
vorbesc despre acest grup într-o fază de dezvoltare mai avansata. Cărturarii nu sînt menţionaţi în Evan -
ghelia a patra. EI făceau parte în principal din partidul fariseilor, dar erau un grup distinct de aceştia. în
problema învierii, ei au fost de partea lui Pavel şi s-au opu raduh€nq Gapt, 23:9). Ei N awt disDure o
Cristos deoarece El îi învăţa pe oameni cu autoritate (Mat. 7:28-29) ţi condamna formalismul exterior
pe caie-1 propagau ei. Ei au persecutat pe Petru ţi loan (Fapt. 4:5) ţi au luat parte la martirizarea lui
Ştefan (Fapr. 6:12). Ded @jo'itare. to. sau oDc ui ln|tos (Mat 21:15), un. u @zur h El (M.r, B{D,
BEI|JoGRAFIE. c, F, M@F, Judd6m. t, tg27, D. 37-47; G. H. Box înEBr; ed. 194B; J. D. Prinee în £Bt;
0. Eaton în HDB; E. Schurer, HJP, 2, 1978; W. Ro-batson smith, tf€ old f6ran.at in the J.sXh chun\
La92, p. 42-72 (d bibliorEfie la D. 42)i A, Finitei, TTie Pharisees and the Teacher of Nazareth2-, 1974;
i. W. Bowker, Jesus and the Pharisees, 1973; N. Hfflyer, N7DAÎ7T 3, p. 477-482; J. Jeremias, TDNT 1,
p. 740-742; idem, Jenaaîem in the Time of Jesus, 1969, cap. 10; EI (s.v. „Scribes").
GLF.
CĂRŢILE POETICE. Ocategoriedegenuri literare obişnuite în Orientul Apropiat în care sînt date in-
strucţiuni pentru o viaţă încununară de succes sau în care sînt studiate dilemele existenţei umane.
Există două categorii generale: înţelepciunea proverbială ('PRol,ERa) . zic.tori *Me rj plirede .onrinut
@F expun reguli pentru fericire şi bunăstare personală (de ex. Proverbe); si monologuri (de ex.
Ecîesiastul) sau dialoguri (de ex. Iov) care încearcă să abordeze probleme cum sînt sensul vieţii ţi
relaţia dintre Dumnezeu şi om. înţelepciunea speculativă este practică ţi empirică, nu teoretică.
Problemele existenţei umane sînt discutate pe baia unor exemple concrete: „A fost u om... tulEl. tuj 6
rovr.
Originea literaturii poetice (a cărţilor de înţelepciune) poate fi găsită în zîcătorile populare scurte ţi
pline de vervă care exprimă regulile pentru succes sau observaţii comune cu privire la viaţă. în VT pot
fi întUnite asemenea exemple în 1 împ. 20:11; Ier. 23: 28; 31:29, etc. Tranziţia de la forma orală la cea
btdars a awt Loc in lsipt ,n ju de 2soo id,cr (de ex. învăţăturile vizirului Ptah-Hotep) şi în Surner puţin
mai rîrau. Pretutindeni în Orientul Apropiat a apărut o clasă de scribi sau înţelepţi a căror ocupaţie
foarte respectată era să creeze sau să adune si să şlefuiască zicătorile Inţeiepte (Ecl. 12:9), de obicei sub
patronajul curţii sau al templului. Sursele acestor zicători se poate să fi fost înţelepciunea colectivă a
clanului, învăţătura data în şcoli, sau zicătorile care circulau printre nobili. Israelul a avut doi regi
cărora li se atribuie contribuţii importante în acest domeniu: So-lomon (1 împ. 4:29-34) şi Ezechia
(Prov. 25:1). Prin secolul al 7-lea înţelepţii (hakan) dobîndiseră un loc suficient de proeminent în Iuda
înrft să fie induşi alături de profeţişi preoţi (Ier. 8:8-9; 18:18), deşi rtu
206

cislToRrB

ştim precis dacă este vorba de o profesie sau de cetăţeni deosebit de înţelepţi. Pe măsură ce fenomenul
profeţiei a pălit în perioada persană ţi Sn cea greaca, Înţelepţii au dobîndit o poziţie mai impor tantă, aţa
cum arată lucrările apocrife importante Eclesiasticul ţi înţelepciunea lui Sotomon şi tratatele din Miţna
PirqeAboth (Zicătorile Părinţilor).
înţelepţii au folosit dteva mijloace literare pentru a uşura memorarea. Cel mai frecvent mijloc folosit a
fost paralelismul poetic, fie de tip sintetic (de ex, Prov, 18:10), fie antitetic (deex. Prov. 10:1).
Comparaţiile sînt obişnuite (de ex. Prov. 17:1), la fel ca ţi succesiunile numerice (de ex. Prov. 30:15
ţ.urm.). Uneori se foloseşte aliteraţia ţi acrostihul (deex. Ps. 37; Prov. 31:10-31). Ghidtorile {Jud. 14:12
ţ.urm.; cf. 1 împ. 1C;1), fabulele (deex. Jud. 9:7-15; Ezec. 17:3 ţ.urm.; 19:2 ţ.urm.), pildele, care sînt
extinderi ale comparaţiilor menţionate mai sus (de ex. 2 Sam. 12:1-4; lr, 2S.4) ti deSolnb (ded. L. s:1-7)
f.c p.rte din repertoriul înţeleptului. Aceste exemple sînt mărturie pentru impactul pe care 1-a avut
literatura poetica spE siedd |rtorice ti pDfetice. H, Gulel a categorisit anumiţi psalmi ca poezie de
Înţelepciune: P., 127; r33 (d.rip pmbinl EiBPl!); Ps. ri37;49; 73t 112j 123, s. M4.iftkl a nst ace{d pelfti
exemple de „psalmograrle savantă". Este discutabil dacă povestirile care ne învaţă că o purtare respon-
sabilă este cheia succesului în viaţă, cum este povestea lui losif (Gen. 37:39-50), naraţiunea succesiunii
(2 Ss. 9-20; 1 l6p. 1 i6,), !6te6 ti DaDiel, poart, pecetea scrierilor de înţelepciune. Vezi R. N. Whybray,
The Intelectual Traditibn m tke Old Testament 1974; o ple difaidt, J. L, ce6baw, 'Method h Deter.
mining Wisdom Influence upon „Historical Literatu-tJ, Jll 88,1969, p, 129142, contribuCa lireGtuii de
înţelepciune poate fi observată mai uţor atunci cînd vocabularul ţi tehnicile specifice, cît ţi conţinutul
didactic sînt roate prezente în text. O asemenea influenţă poate fi observată în NT, afit în metodele de
predare ale lui Cristos, care foloseşte pilde ţi proverbe tntructt este Maestrul înţelept, cit şi în Epistola
lui Iacov (de ex. 1:5 ţ.urm.; 3:13 ţ.urm.).
Deşi a fost un fenomen internaţional, aţa cum recunoaşte VT(Edomul, în 1 împ. 4:31; Obad. 8; Ier.
49:7; ţi Egiptul, în Gen. 41:8; 1 împ. 4:30; îs, 19:11-15 erau deosebit de renumite), literatura de înţelep -
ciune nu a fost lipsită de pecetea specifică a Israelului. înţelepţii Israelului au mărturisit că adevărata
înţelepciune vine de la Dumnezeu (cf. Iov 28). Nu poate fi ignorat impactul profeţilor israeliţi asupra
înţelepţilor din ţara. H. Wheeler Robinson (Inspiration and Reve-lation in the Old Testament, 1946, p.
241) merge pînă acolo îneît defineşte scopul literaturii/mişcării de înţe-lepdune ca .disciplina prin care
oamenii au fost fnvă-fari cum să aplice adevărul profetic la viaţa individuală, în lumina experienţei".
în acelaşi timp, profeţi cum sînt Amos, Isaia şi leremia au folosit uneori forme, tehnici ţi învăţături din
literatura de înţelepciune pentru a îmbogăţi ţi pentru a întări afirmaţiile lor, aşa cum au arătat S.
Tterrien UVJitosand Wisdom" inhrael's Prophetic Heri-tage, ed. B. W. Anderson ţi W. Harrelson, 1962,
p. 108-115), H. W. Wolff (Amos, the Prophet: the Man and Hă Bo.kgMd, E.I. ),973) {i J. w, wlEdbe
(Isaiah and wis&n, r97o).
aBIRLIOCRAIIE. J. Wood, Wis.Io Literature 1967: G. |m R!d, r/adoa 6 ,r/nd, E.f. \972, J. L. ceBbaw,
"Wisdon', h Oid llstu.nr Fom Giticism, ed. J. H. Haya, \974, p, 22s-264; idd Dwisdom in tlE oT., rDBt
1976, p. 9s2.956i R E, MEpht Seven Books of Wisdom, 1960; W, McKane, Prophets andWiseMen,
1965; R. B.Y. Scott, The Way ofWisdom in the Old Testament, 1971; M. Noth ţi D. W. Thomas (ed.),
Wisdom in Israel and in the Ancient Near East, 195S; O. S. Rankin, Israd's Wisdom Literature, 1936;
H. Rrsto( ?1. Oid t&rdat Witdom Aoob 6d their Teachings, 1930; J. C. Rylaarsdam, Itevelation in lwtn
wisAon Liruatu. t946,
D-A.H.
clsf,roruE. casrtoria 6te sta!@ civiu ln cm u bărbat ţi o femeie pot convieţui într-o relaţie sexuală, @re
6te apbbad de sNpil lor *ial. Adultenl ti curvia sînt relaţii sexuale pe care societatea nu le recunoaşte că
ar constitui căsătorie. Această definiţie este necesară pentru a arăta că în VT poligamia nu este imorală
din punct de vedere sexual, întxurît constituia o stare civilă de căsătorie care era recunoscută; deşi în
general sa constatat că nu este soluţia cea mai bul,.
I. 3tt{tul c]trltorlcl
Căsătoria este considerată un lucru normal ţi în VT nu există un termen echivalent cu „burlac".
Relatarea creării Evei (Gen. 2:18-24) arată relaţia unica1 dintre soţ ţi soţie ţi Serveţte ca o imagine
pentru relaţia dintre Dunmeiîeu şi poporul Său (Ier. 3; Ezec. 16; 0s 1.3), dhile CistG qi ben€ sa (Ef6-
5:22-23). Chemarea lui leremia de a rătnîne necăsătorit (Ier. 16:2) * u m prcGtic uic, dd ln NT s E
cunoaşte că celibatul se poate să fie chemarea specială dată de Dumnezeu unor creştini, pentru un scop
special (Mdt. 19:1012: 1 cor. 7:7-9), d€ni c&atoria si viaţa de familie sînt chemarea normală (Ioan 2:1-
11; 86. 5:22 - 6:4; 1 Tin. 3:2i 4r3j 5:14).
MonoSania 6te inlicita din ttoE lli Adm ii Eva, întrucît Dumnezeu a creat o singură soţie pentru Atiam.
Totuşi, poligamia a fost adoptată încă din vremea lui Lameh CGen, 4:19) ţi nu este interzisă ta
Scriptura. S-ar părea că Dumnezeu 1-a lăsat pe om să daopde din lbpria erFriets cl iistitutja originală a
monogamiei era relaţia potrivită. Se arară că poligamia aduce necazuri ţi adeseori are ca rezultat păcate,
deex. Avraam{Gen.21); Ghedeon (Jud. 8:29-9:57); David (2 S€n, r1; 13);Bolotun (1 Lnp. 11:1-8).
Avînd în vedere obiceiurile orientale, regii evrei au l6t aErtt$l npotrih polismiei (Deut. u:17), in familie
se nasc gelozii din cauza ei, cum a fost cazul celor două soţii ale lui Elcana, care erau rivale (1 Sam.
1:6; cf. Lev. 18:18). Este greu să ţtim în ce măsură a f6l ptutlcati pol&ania, dar jud<idd din p6ct de
Edft smnic, 6te prbabil ci poltania a f6t lDdlniin mi nult printrE ei nEtnrid deit printrE odlMii de rhd,
lrcd cel Mde a awt no{A soF !r acelatt thp (Jo5., ^n.. 17.19). poligamia @ntirul sj fie practicată de
evreii din ţările musulmane.
clnd @ pacdcate poliSdia, sbtutu1 ii r€ladE dintre soţii pot fi deduse atit din naraţiuni cît ţi din lege.
Era normal ca soţul să fie atras mai mult spre una dintre soţii. Astfel, Iacov, care a ajuns poligam
printT-
207
cAsATof,IE
un şiretlic, a iubit-o pe Rahela mai mult dectt pe Lea CGen. 29). Elcana a preferat-o pe Ana, foi ciuda
faptului că nu avea copii CI Sam. 1:1-8). în Deut. 21:1S-17 se admite că este posibil ca soţul să
iubească pe o eFe .e să o urlec, pe alra.
fntrucît copiii erau importanţi pentru a purta numele familiei, o soţie fâră copii îi putea pewnite soţului
său să aibă copii cu sclava ei. Acest lucru era legal în Mesopotamia civilizară (de ex. Codul lui
Hammurapi, 144-147) si a fost adoptat de Sara ţi de Avraam (Gen. 16), de Rahela şi lacov (Gen. 30:1-
8). deşi Iacov a mers mai departe şi a acceptat-o ţi pe slujitoarea lui Lea, cu toate că Lea fi născuse deja
copii (Gen. 30:9). în aceste cazuri drepturile soţiei sîht protejate; ea este cea care ti dă soţului său pe
slujitoarea ei pentru o ocazie specifică. Este greu să definim poziţia slujitoarei într-o asemenea relaţie;
ea este mai eurînd o soţie secundară, decît o a doua soţie, deşi dacă bărbatul continuă să aibă relaţii cu
ea, primeşte poziţia de concubină. Probabil că acesta este motivul pentru care Bilha este numită
„ţlicoarea" (concubina) lui lacovînGen. 35:22, îrttunp ce Agarnu este enumerată printre ţiitoarele
(concubinele) lui Avraam Ia Gen. 25:6.
în mod normal, soţiile erau alese dintre evrei (de ex.Neem. 13:23-28). Logodna ţi căsătoria urmau apoi
tiparul normal (vezi mai jos). Uneori soţiile erau cumpărate ca sclave evreice (Exod 21:7-11; Neem.
5:5), Se susţine de obicei că stăpînul casei avea drepturi sexuale asupra sclavelor sale. Nu încape
îndoială că au existat exemple flagrante de asemenea promiscuitate, dar Biblia nu spune nimic cu
privire la ele. Este demn de remarcat că Exod. 21:7-11 ţi Deut, 15:12 race distincţie între o sclavă
obişnuită, cane trebuie să fie eliberată după 7 ani, şi o sclavă care a fost cumpărata în mod deliberat ca
soţie sau concubină şi cate nu poate revendica eliberarea în mod automat. în-trucît drepturile ei sînt în
acest cai stabilite de lege, capul familiei sau fiul lui trebuie să fi trecut printr-o ceremonie oarecare,
oricft de simplă, care să poată fi recunoscută de lege. Referindu-ne la drepturile ei, acest pasaj nu le
face să depindă de cuvîntul ei, contra cuvîntului capului familiei, nici dacă ea i-a născut lui sau fiului
său un copil. Este greu să spunem care era stătu tul ei. Nu încape îndoială că statutul ei era diferit, după
cum ea era prima, a doua sau singura „soţie" a capului familiei. Cînd ea era dată fiului stăpînului, se
poate să fi primit statutul de soţie a lui. Adevărul este că această lege, aşa cum arată contextul, se ocupă
cu drepturile ei ca sclava şi nu, în primul rtnd, ca soţie, Soţiile puteau fi luate şi dintre prizonierii de
război, cu condiţia să nu fle palestiniene (Deut. 20:14-18). Unii scriitori le consideră pe aceste
prizoniere ca pe concubine, dar legile din Deut. 21:10-14 le consideră ca pe soţiile obişnuite.
Nu există nido lege care să se refere la concubine şi nu ştim ce drepturi aveau. Este evident că ele
aveau o poziţie inferioară faţă de soţii, dar copiii lor puteau primi o moştenire după cum hotăra tatăl lor
(Gen. 25:6). Cartea Judecătorilor relatează preluarea puterii de către Abimelec, fiul concubinei lui
Ghedeon (Jud. 8:31-9:57) şi povesteşte de asemenea tntîm-plarea tragică a levitului şi concubinei sale
(Jud. 19). Impresia dată de versetele 19:2-4 este că această concubină era liberă să-ţi părăsească
„soţul", şi că bărbatul s-a bazat pe puterea lui de înduplecare ca să o aducă acasă. Daîrid şi Solomon au
copiat modelul
monarhilor orientali luîhdu-ţt multe sorii ţi concubine (2 Sam. 5:13; 1 împ. 11:3; Ont. 6:8-9), In
ultimele două pasaje se pare cit acestea erau luate din clasa de jos a poporului.
în căsătoriile normale şotia mergea la casa soţului. Exista, însă, o altă formă de căsătorie în Jud. 14-15.
Aceasta este practicată între filisteni şi nu este descrisă la israeliţi. Citim aici că soţia Iul Samson a
rămas £n casa tatălui ei şi că Saiuson a vizitat-o. S-ar putea argumenta că Samson a intenţionat să o ia
acasă la el după nuntă, dar că a plecat singur, supărat, după ce 1-a înşelat. Totuşi, în 15:1 citim ci ea
continua să se afle în casa tatălui său, eu toate că între timp fusese dată în căsătorie unui filistean.
n. Obiceiuri de câdătorlo
Obiceiurile de căsătorie din Biblie smttegate de două evenimente: logodna fi căsătoria.
a. Logodna
în Orientul Apropiat logodna (în limbaj talmudic erfl-stn şi qîddfii&t) este o relaţie care angajează
aproape la fel de puternic ca ţi căsătoria. In Biblie femeia logodită era numită uneori „soţie" ţi avea
aceeaşi obligaţie de fidelitate conjugală (Gen. 29:21; Deut. 22:23-24; Mat. 1:18, 20), iar bărbatul
logodit era numit „soţ" (loel 1:8; Mat. 1:19). Biblia nu stabileşte legi pentru ruperea logodnei, dar
Codul lui Hamru.pi (159-160) FE!d. .t d.d riitdul ror ruE logodna, tatăi fetei păstrează darul pentru
mireasă; iar dacă tatăl se răzgândeşte, el trebuie să plătească de două ori valoarea cadoului (vezi de
asemenea Codurile de legi ale Upit-Ishtar, 29, şi Eshnutroa, 25). Probabil că exista o declaraţie oficială,
dar publicitatea acută depindea de mire. Astfel, losifa vrut să anuleze logodna cu Măria pe ascuns (Mat.
1:19).
Dragostea Iul Dumnezeu şi credidosia Lui fotă de poporul Său sînt zugrăvite în termenii unei logodne
în Osea 2:19-20. Logodna includea următoarele etape;
(i) Alegerea unei soţii. De obicei părinţii unui tînăr alegeau soţia pentru el şi aranjau căsătoria, aşa cum
afficut Agar pentru Iswael(Gen.21:2I) şi Iuda pentru Er (Gen. 38:6). Uneori unărul făcea alegerea, iar
părinţii negociau, cum a fost cazul lui Sihem (Gen. 34:4, 8) şi al lui Samson (Jud. 14:2). Rareori se
căsătorea un bărbat împotriva voinţei părinţilor săi, aşa cum a făcut Esau (Gen. 26:34-35). Fata era
întrebată uneori dacă accepta căsătoria, ca m cazul Re-becăi (Gen. 24:58). Uneori părinţii fetei alegeau
un bărbat care era potrivit să-i fie soţ, cum a făcut Naomi (Rqt a:1-2) dsaul (1 s@ 18:2iL).
(iO Schimbai de daruri Există trei tipuri de daruri care sînt asociate cu logodna în Biblie: 1. Cuvîntul
mohor, tradus „cadou de căsătorie" sau „zestre" (Gen, 34:12, pentru Dina; Exod. 22:17, pentru o
fecioară sedusă; 1 Sam. 18:25, pentru Mical). Termenul mohor nu este menţionat, dar este subînţeles în
pasaje cum sînt Gen. 24:53, pentru Rebeca; 29:19, cei 7 ani de slujite ai lui Iacov pentru Rahela. Faptul
că Moise a păscut oile socrului său poate fi interpretat în acelaşi fel (Exod. 3:1). Acesta era un cadou
compensator din partea mirelui pentru familia miresei, care pecetluia legămînrul şi lega cete două
familii. Unii cercetători au crezut că mohar era preţul miresei, dar soţia nu era cumpărată ca şi o sclavă.
2. Zestrea. Aceasta era un dar pentru mireasă sau pentru mire din partea tatălui ei, constînd uneori din
slujitori (Gen. 24:59, 61, pen-
20B

tniRebeca;29:24,pentiuLea)iaupăinfnt(Jud.l:15l pentru Acsa; 1 fmp. 9:16, pentru fiica lui Faraon, soţia
lut Sokmon) sau alte proprietăţi (Tbbit 8:21, pentiu Tbbia»), 3. Darul mirelui pentm mireasa consta
uneori din bijuterii şi haina, cum au fost cele aduse pentru Rebaea (Gen, 24:53). Exemple biblice de
contracţie verbale *mt oferta lui Iacov de a sluji 7 ani Iul Laban (Gen. 29:18) şi promisiunea lui Sihem
de a da cadouri fiunQiei lui Dina (Gen. 34:12). în TB un contract de logodna este numit ftor qidddiTn
(Moed Katan 18b) sau ftar "trtistn (Kidditshin 9a). tn alele noastre, Sn Orientul Apropiat contribuţia
fiecărei famfhT este con-Ihtr-un contract de logodnă tn scris.
Pr CcF&tUHiii de nuntă.
O trăsătură importantă a multora dintre aceste ceremonii era recunoaşterea publica a căsătoriei. Se taţe-
lege că nu toate etapele denaijos erau incluse în toate nunţile.
(0 Ţinuta miresei ţi a mirelui. Uneori mireasa purta haine brodate (Ps. 45:13-14), bijuterii (îs. 61: 10).
un brtu special (Ier. 2:32) ţi un voal (Gen. 24:65). Printre podoabele mirelui puteaţi o ghirlanda Os.
61:10). Efes. 5:27; Apoc. 19:8; 21:2 se refera tn mod figurat ta hainele albe ale Bisericii tn calitatea ei
de Mireasă a lui Cristos.
(10 ttuoţitoarde miresei ţi prietenii mirelui. Ps. 45:14 vorbeşte despre fecioarele care tnsoţeau o mireasă
de rang regal p ie presupune că şi tniresele de rang inferior aveau fecioare care să le Însoţească. Este
cert că mirele avea grupul său de prieteni (Jud. 14: 11). Unul dintre aceştia corespunde cu naşul de la
nunţile noastre si este numit „Însoţitor" Sn Jud. 14:20; 15:2 iau „prietenul mireluF'tnJoan 3:29. Se
poate să fie acelaşi cu „nunul" din loan 2:8-9.
(iii) Procesiunea, fn seara zilei stabilite pentru căsătorie, mirele si prietenii săi mergeau tn grup la casa
miresei Acolo ss ţinea cina de nuntă: uneori lucrul acesta era forţat de împrejurări (Gen. 29:22; Jud.
14), dar este posibil ca acesta să fi fost un obicei destul de răsplătit, Intruch Pilda celor zece fecioare
din Mat. 25:1-13 este interpretata cel mai uşor tn sensul că mirele merge la casa miresei pentru cină.
Tbtuţi, ne-am putea aştepta ca tn mod obişnuit mirele să o escorteze pe mireasă înapoi acasă ta el sau la
casa părinţilor căi pentru a servi dna, deşi singurele texte din Scripturi care menţionează acest lucru
sînt-Ps. 45:14 f .urm.; Mat. 22:1-14 (nunţi regale) şi probabil Sn loan 2:9 ş.urm.
Procesiunea putea fi Însoţită de cîntece, muzicS ţi dans (Ier. 7:34; 1 Mac 9:39), iar seara iluminată de
lămpi (Mat- 25:7).
(fcr) Ospăţul de nuntă. Acesta avea loc de obicei la casa mirelui (Mat. 22:1-10; loan 2:9), seara (Mat.
22:13; 25:6). Luau parte multe rudenii şi prieteni; aşa se face că vinul se poate să se fi terminat (loan
2:3). Un administrator sau un prieten supraveghea desfăşurarea ospăţului (loan 2:9-10). Refuzul
invitaţiei de a participa la un ospăţ de nuntă constituia o insultă (Hat. 22:7). Oaspeţilor li se cerea să
poarte haine de sărbătoare (Mat. 22:11-12). în miprejurări speciale ospăţul putea fi ţinut la casa miresei
(Gen. 29:22; tbbit 8:19), Adunarea glorioasă a lui Cristos şi a sfinţDor Săi tn cer este numita figurativ
„ospăţul nunţii Mieluluf (Apoc. 19:9).
(v) Acoperirea miresei în două cazuri din VT (Rut 3:9; Ezec. 16:8) bărbatul o acoperă pe femele cu
cIsAToRrB
poala hainei sale, poate ca un semn că o ia sub prcie.tb $. D. n- Me rreia ideeg ht J. L. Burt. hardt
{Notes an tke Bedouin, 1830, p. 264) cînd spune că la nunţile arabe lucrul acesta este făcut de una
dintre rudele mirelui. J. Eisler, tn Weltenmantel und Hunmelneft, 1910, spune că la beduini mirele o
acoperă pe mireasă cu o manta specială ţi rosteşte cuvintele: „De acum încolo nimeni în afară de mine
nu te va acoperi", Textele biblice sugerează că era urinat obiceiul al doilea.
(vi) Binezuvtntarea. Părinţii şi prietenii îi bine-cuvîntau pe mire ţi mireasă sile urau de bine (Gen.
24:@; Rrr 4:rri &bit 7:13).
(vH) Legămintul. Un alt element religios era legă-mîntul de credindoţie care este subînţeles în Prov.
2:11 !a. 16€; Md. 2.14. Din Tbbit 7:14 gnsm .e tatăl miresei scria un contract de căsătorie, care în
Mishnah este numit iâtfXbă.
(viii) Camera miresei. O cameră nupţială era pregătită în mod special (Tbbit 7:16). Numele ebr. pentru
această cameră este huppâ (Ps. 19:5; loel 2:16), care a foet iniţial un coviltir sau un cort, iar termenul
gr. este nymphon(Marcu2:19).Cuvîntulfiu/)pil continua să fie folosit de evreii dui zilele de astăzi pentru
baldachinul sub care mirele si mireasa stau, pe scaun sau tn picioare, în timpul ceremoniei de căsătorie.
(îi) Consumarea căsătoriei. Mirele şi mireasa erau conduşi la această cameră, deseori de părinţi (Gen.
2993: 'bbit 7:r517; a:r). IFint d. rnprur@, pentru care ebr. folosesc idiomul „a cunoaşte", era rostită o
rugăciune pentru soţ ţi pentru soţie (Tbbit A:4).
(x) Dovada virginităţii O pfnzâ sau o cămaşă pătată de sînge era arătată ca dovadă a virginităţii miresei
(Deut, 22:13-21). Acest obicei continuă să fie practicat foi unde locuri din Orientul Apropiat.
(xf) Festivităţile. Festivităţile de nuntă continuau timp de o săptănttnâ (Gen. 29:27, Iacov si Lea) sau
uneori timp de 2 sâptâmuii (Tbbit 8:20, Tobias ţi Sara). Aceste festivităţi erau însoţite de muzică (Ps.
45; 78:63) şi glume, ca si ghicitoarea lui Samson (Jud. 14:12-18). Unii interpretează Cîntarea Cîntărilor
tn lumina unui obicei al ţăranilor sirieni de a nunti pe mire ţi mireasă „rege" şi „regină" tn timpul
festivităţilor de după nuntă şi de a-i lăuda cu cîntece.
III. Căsătorii Interzise
Acestea stat enumerate In detaliu în Lev. 18 şi mal sumar tn lev. 20:17-21; Deut. 27:20-23. Eîe sînt
analizate tn detaliu de David Mace, Hebrew Marriage, p, 152 ş.urm. Presupunem că interdicţia era
valabilă arir pentru o a doua soţie dt timp mai trăia prima soţie cft ţi pentru orice căsătorie care ar fi
avut loc după moartea soţiei; excepţie face căsătoria cu sora soţiei; Lev. 18:18 spune că un bărbat nu
poate lua în căsătorie pe sora soţiei sale cît timp îi trăieşte soda, dar se subînţelege că ea poate fi luată
tn căsătorie după moartea primei soţii.
Avraam (Gen. 20:12) ţi Iacov (Gen. 29:21-30) s-au căsătorit cu rudenii apropiate; căsătoria între
asemenea rudenii a fost interzisă mai trrziu. Scandalul din biserica din Corint (1 Cor. 5:1) se poate să fi
fost cauzat de căsătoria cu o mamă vitregă, după moartea tatălui mirelui, dar înttucit femeia este numită
„soţia tatălui" (şi nu vădiwa), iar actul este numit curvie, este mai probabil că a fost vorba de o relaţie
imorală cu a doua soţie, mai tinără, a tatălui.
209
cislToRtE
Iv. Legea leviratului
NlmLe 6re deriEr de la cuvlltlll lat, teyn .arc înseamnă „fratele saţului". Cînd un bărbat căsătorit murea
fără să aibă copii, fratele său trebuia să o ia în căsătorie pe văduvă. Copiii rezultaţi din această căsătorie
erau consideraţi copii ai primului soţ. Acest obicei este întflnit nu numai la evrei ci ţi la alte popoare.
Obiceiul este subînţeles în povestea lui Onan, în Gen. 38:8-10. Onana luat-o pe soţia fratelui său, dar a
refuzat să aibă copii cu ea, deoarece „sămraţa aceasta n-are să fie a hă" (v. 9) ţi copiii săi nu aveau să
fie moştenitorii principali. Acest verset nu emite nici o jt&l€d.! cu priviE la n5suile anticoneptioral€ e
acare.
Deut. 25:5-10 afirmă că legea se aplică la fraţii care locuiesc împreună, dar îi lasă fratelui opţiunea de a
re6a.
Cartea Rut arată că obiceiul mergea mai departe dedt fratele soţului. Aici o rudenie al cărei nume nul
cunoaştem are datoria primară ţi numai după ce acesta refuză, numai după aceea Boaz se căsătoreşte cu
Rut. O extindere ţi mai mare a obiceiului o vedem în faptul câ Rut, şi nu Naomi, se căsătoreşte cu
Boaz, probabil pentru cS Naomi era prea înaintată în vîrstă ca să mai poată avea copii. Copilul este
numit Jiu! lui Naomi" (4:17).
Legea leviratului nu se aplica dacă soţii au avut fete, iar reglementările pentru moştenirea fiicelor sînt
date pentru fiicele lui Ţelofhad în Num. 27: M1. Pare dudat că v. 9-11 par să ignore, sau chiar sâ
contrazică, legea leviratului. S-ar putea argumenta că legea din Deut. 25:5-10 nu fusese promulgată
încă. Pe de altă parte, cînd o lege se naşte dintr-o ocazie specială, trebuie să cunoaştem circumstanţele
exacte pentru a şti la ce se referă legea. Legea leviratului nu ar fi contrazisă dacă sofia lui Ţelofhad ar fi
murit înaintea lui, iar legea se limitează aici la cazuri similare. Num. 27:8-11 s-ar aplica atunci cînd au
avut numai fiice, cînd o femeie fără copii a decedat înaintea soţului ei, drid fratele soţului a refuzat să o
ia în căsătorie pe văduva fără copii, sau cînd soţia nu a avut copii nici dlpi c ftatele prinului d a luro ti
casaoie.
lnL€v. !a:16: 2O:21 ui birb.t i * im.Eice sj ia L1 ctultotie p€ slia fi-.telui s5u. ln lMiM lai leviratului,
înseamnă câ el nu o poate lua de soţie, indiferent dacă a fost divorţată în timpul vieţii soţului ei, sau
dacă, la moartea soţului ei ea a rămas cu sau fată copii, loan Botezătorul 1-a mustrat pe Irod An tipa
pentru că s-a căsătorit cu soda fratelui său Irod Filip (Mat 14:3-4); Irod Filip era 'încă în viaţă.
în NT legea leviratului a fost folosită de saduchei pentru a ridica o problemă în legătura cu învierea
([{6t. 22:23 r.lln.)
V. Divorţul
a. /n Vechiul Testament
fn Mat, 19:8 Dotrul lsu sp6e cr Moie a 'tnr6duif divorţul datorită împietririi inimilor oamenilor. Aceasta
înseamnă că Moise nu a poruncit divorţul, ci a reglementat o practică existentă şi formularea legii din
Deut. 24:1-4 poate fi înţeleasă cel mai bine în sensul acesta, în limba engleză traducerile AC ţi vr hprta
o pone.6 tn a doq pde . v.l, dar lsr urmează taiducerea lui Keil, Delitzsch, S. R. Driver şi LXX. cînd
face conjuncţia „dacă" din propoziţia condiţională să se extindă pînă la sftrsinil v:3 asa indt v.4
conţine de fapt reglementarea. Orice traducere am folosi, înţelegem din această secţiune că divorţul era
practicat, că femeii i se dădea un gen de contract ţi că ea era liberă să se recăsătorească.
Temeiurile de divorţ stnt menţionate aici în termeni atît de generali îneît nu se poate da o interpretare ,
precisă. Soţul găseşte „ceva ruşinos" la soţia sa. Cuvintele ebr. 'erwat dăbar (literal, „goliciunea unui lu-
cru"), apar în ălt loc numai ca o expresie, în Deut. 23:14. La scurt timp faainte de vremea lui Cristos,
şcoala lui Shammai a interpretat că se referă numai la infidelitate, în timp ce şcoala Iui Hillel a aplicat-
o la orice lucru care nu era pe placul bărbatului. Trebuie să ţinem cont câ aid Moise nu urmăreşte sâ
arate temeiurile de divorţ, ci accepta un fapt existent.
Există două situaţii în care divorţul este interzis: cind u berbar o &uz5 p€ n€drepr pe $da € d€
infidelitate premaritalâ (Deut, 22:13-19) şi CÎnd un bărbat a avut relaţii sexuale cu o fată şi tatăl fetei 1-
a oblisat s, o ia in caslrorie @€!t z)t2a-z9t elod, 22:16-17).
în două ocazii excepţionale s-a insistat asupra divorţului. Aceasta s-a înnrnplat cînd evreii exilaţi b-bu
întors după ce se căsătoriseră cu femei pâgîne (Ezra 9-10 şi probabil Neem. 13:23 ş.urm., deşi aici
divorţul este subînţeles, dar nu este exprimat direct}, în Mal. 2:10-16 unii bărbaţi le-au îndepărtat pe
soţiile lor evreice ca să se căsătorească cu femei păgîne.
b. fn Noul Tistamertt
cind €Entnln evinele tui lru d(4 Mat S:32: 19:3-12j MaK 10:2-12; L@ 16rta, ob6.rvdm .t el c,
tegoriseşte divorţul şi recăsătoria ca adulter, dar nu sp@ c{ @'rl nu pod& dspr4i cea ce Dlfureu . unit,
în anundouă pasajele din Matei singurul temei p€ baa carui. u b5rb.r poare dircb de 5ti. s 6te curvia, dar
Marcu şi Luca nu pun o asemenea condiţie. Curvia este înţeleasă de obicei ca fiind echivalentă cu
adulterul; în mod asemănător, purtarea poporului Israel, în calitate de soţie a lui Iahve, este calificată
atît ca adulter (Ier. 3:8; Ezec. 23:45) cît ţi curvie (ier. 3:2-3; Ezec. 23:43); în Edesiasticul 23:23 se
spune depe o fmei. infidets c! a ctu. dulEr ln ;rui. (c/. şi 1 Cor. 7:2, unde în gr cuvîntul este „curvie"),
Cauza omiterii clauzei de excepţie din Marcu şi Luca poate fi că nici un evreu, roman sau giec nu
punea la îndoială că adulterul constituia temei pentru divorţ ţi evangheliştii au considerat că lucrul
acesta era de la sine înţeles. în mod similar cînd Pavel se referă, în Rom. 7:1-3, ia legea evreiască şi
romană, el ignoră posibilitatea divorţului pentru adulter, tntrucît amîndouă legile prevedeau această
posibilitate.
Au fost emise alte teorii cu privire la înţelesul cuvintelor lui laus. Unii consideră că curvia se referă la
infidelitatea premaritală, pe care soţul o descoperă după căsătorie. Altii au sugerat că soţii descoperă că
s-au căsătorit încâîdhd interdicţia cu privire la gradele de rudenie, lucru care probabil că s-a întîmplat
prea rar ca să constituie subiectul unei excepţii speciale în cuvintele lui Cristos, Catolicii susţin că
aceste cuvinte aprobă separarea, dar nu ţi recâsâtoria. Este greu să excludem permisiunea de recăsătorie
din Mat. 19:9; la e@i tru qisra on a'€mtr@ obicei de smrare fără permisiune de recâsătorie.
Unii au pus la îndoială autenticitatea textului din Marcu 10:12, întrucît femeia eweică nu putea să
divorţeze de soţul ei. Dar soţia putea da în judecată
210
pe stnl ei dacă o rulEata, lar jude.rtorul ! pute obliga pe soţ să divorţeze. Mai mult de atît, se poate ca
Cristos să fi avut în vedere legea gr. şi rom., care permitea soţiei să divorţeze de soţul ei, aţa cum Iro-
dhda d diMpr d. prinul ei sot.
între protestanţi şi romano-catolici există o părere câ 1 Cor. 7:1o16 ol€rA u alt tdEi FnEu diiqf. Aici
Pavel repetă învăţătura pe care a dat-o Domnul cînd a fost pe pâmînt ţi apoi, sub călăuzirea Duhului, dă
o învăţătură care merge mai departe decît cea dată de Domnul, întructt s-a ivit o situaţie nouă. Cînd
unul dintre soţi dtntr-o familie pSgtnă este covertit la Cris-tcs, soţul sau soţia nu trebuie să-L părăsească
pe celălalt partener. Dar dacă partenerul acela insista asupra despărţirii, „în împrejurarea aceasta, fratele
sau sora nu sînt legaţi". Această ultima condiţie nu înseamnă doar că ei pot fi părăsiţi, ci trebuie să
însemne că ei sînt liberi să se recăsătorească. Acest mtiv de divo4, @ aE o aplimtr0itat€ linitat, ate
cllelr sub nunEl. de ,Pnv.siul p.ulin,
în învălmăşeala de căsătorii, divorţuri ţi recăsătorii din zilele noastre, biserica creştină - avînd de-a face
cu convertiţi şi cu membri care se pocăiesc - este silită deseori să accepte situaţia aţa cum este. Un
caA$, oRA
@nErrit c@ a fost dibrFt anta'jor - F baa sor motive suficiente sau insuficiente - ţi care sa recăsătorit,
nu se poate întoarce la partenerul original şi căsătoria prezentă nu poate fi considerată adulter (1 Cor.
6:9, 11).
BIBLIOGRAFIE. W,R,Smith,Kinjhip and Mamoge in EarlyArabia, 1903; E. A. Westermarck, TTie
Histaiy ofHM MaiioAe 3 val,, 1922; H. GErqli6t, Md-iase Condinod i, a Pol$tiniu ViLlaAg 2 vol.,
7931, 1935; M. Burrows, TTie Basis of brodite Marringe, 193a; E. Nafeld, l7{&id. H.brN Maftioae
Law, 19a4; D. R, Mae. Xebrry Mamdge, 1953; J- Mljmy, Divofte, 1953i D, S- lailey, mr Me-Wonoa
Relotiod in Christian Thought, 1959; R- de Vaux, Ancient Israel, 1961; E. Stauffer, TDlfT 1. p. 648-
657; W. Gunther ia. MDI'rT2, p. 575-590; M, J, tlaris, C- BrcF4 MDNTT 3, !, 534-543.
J.S.W, J.T.
CEAS, OBA {Ebi, aEn ra?; s1. hora) 6te s termen folosit în Scriptură într-un sens precis şi într-un sens
mai general.
\l
NB O ort a fon Întotdeauna a Aaalapreiax* pwtc dintr-o ii (tiua lumini)
Mit. 2S:G; Maitu 11:15; Lud 11:5 -j^^_ Fapte. H:1S
împărţirea biblică a timpului, indidnd străjile de noapte. Orele (pe circumferinţă) diferă ca lungime etnd
stnt
211
GEAS, OnA
1. tn sensul precis al cuvîntului (care este probabil de dată mai recenta decît sensul general), un ceas
sau o oră este a douăsprezecea parte din perioada de lumină a ziled: „Mu sînt douăsprezece ceasuri tu
zi?" <Ioan 11:9). Timpul era socotit de la răsăritul soarelui pînă la apus, la fel cum străjile sau
perioadele de veghe (trei la evrei ţi patra la romani) în care era împărţită noaptea erau socotite de la
apusul soarelui pînă la râsfirit. întrudt răsăritul ţi apusul soarelui variază In cursul anului, orele biblice
nu pot fi echivalate exact în ore modeme; In orice caz, absenţa unor cronometre exacte înseamnă că
timpul zilei era indicat tn termeni mai generali decît în zilde noastre. Nu este surprinzător că orele
menţionate cel mai frecvent sînt . a treia, a şasea şl a noua. Toate aceste trei sînt menţionate tn pilda
lucrătorilor viei (Mat. 20:3, 5), la fel ca ţi ceasul al unsprezecelea (v, 6, 9), care a devenit proverbial ţi
înseamnă „ultima şansă". Cei doi ucenici din Ioan 1:35 ş.urm. au rămas cu bus pentru tot restul zilei
după ce s-au dus acasă împreună cu El, pentru că „era cam pe la ceasul al zecelea" (v. 39), adică, pe la
ora 4 după amiază, ţi întunericul avea să se lase mai înainte ca să poată Încheia conversaţia cu Bl.
Ceasul al treilea, al şaselea şi al nouălea sînt menţionare în relatarea sinoptică despre răstignire (Marcu
12:25; 33 ş.urm). Dificultatea punerii de acord a „ceasului al şaselea" din Ioan 19:14 cu „ceasul al
treilea" din Marcu 15:25 i-a făcut pe unii să presupună că Ioan socotea orele de la miezul nopţii şi nu
de la răsăritul soarelui. Singura dovadă concretă tn acest context este afirmaţia din Martiriul (ui Polkarp
(21), unde se spune că Policarp a fost martirizat „în ceasul al optulea", iar ora 8 dimineaţa a fost
considerată de mulţi cercetători ca fiind mai probabilă decît ora 2 după amiază; totuşi, este o dovadă
insuficientă tn comparaţie cu faptul bine documentat că romanii, la fel ca evreii, socoteau timpul de la
răsăritul soarelui. (Faptul ci romanii socoteau începerea anului civil la miezul nopţii, tn timp ce evreii
socoteau începerea lui la apusul soarelui, nu are nici o legătura cu socotirea orelor.) „Ceasul al
şaptelea" din Ioan 4:52 este 1 după amiază; dificultatea legata de cuvîntul „iert" nu dispare dacă
interpretăm orele într-un mod diferit, tn Apoc. 8:1 „o jumătate de ceas" este traducerea cuvîntului gr.
hemiorion.
2. tn sensul mai genera], „ceas" indică un moment bine definit din scurgerea timpului. Jn acelaşi ceas"
(Dan. 5:5) înseamnă „în timp ce regele şi oaspeţii lui se aflau tn cuhnea banchetului lor profanator".
„Chiar In ceasul acela" (Mat. 8:13) înseamnă „chiar tn momentul cînd Isus 1-a asigurat pe sutaţ că
cererea făcută pentru slujitorul său a fost ascultată". Deseori ocaziile deosebit de importante sînt
descrise ca „ceasuri", de ex., ceasul trădării lui Isus (Marcu 14:41; cf. Luca 22:53, „ceasul vostru",
adică, „timpul dt aveţi puterea"); ceasul revenirii Sale, cu învierea şi judecata care o vor fcisoţi (Mat.
25:13; loan 5:28 s.urm.). tn Evanghelia după loan, timpul hotărît pentru patimile ţi glorificarea lui Isus
sînt descrise în repetate rînduri ca şi „ceasul" Lui (cf. Ioan 2:4; 7:30; 8:20; vezi şi 12:23; 17:1). Vremea
noastră este „ceasul de pe urmă" (1 Ioan2:18); ridicarea multor anncrişti arată că Isus Cristos va reveni
cuiînd.
BIBLIOGRAFIE. W.M. O'Neil, Time and tht Calen-dan, 1975; H.-C. Hahn, NIDNTT 3, p. 845-850.
F.AB.
Cek.
CELE ZECE PoRUNCI. "cel. 2@ dvinrd. (eb!. (Mjffrfhi; cf. Exod. 34:28; Deut. 4:13; 10:4) au fost
rostite pentru prima dată de vocea divină de pe Sinai, bi auzul Întregului Israel (Exod. 19:16-20:17).
După aceea au fost scrise de două ori de degetul lui Dumleu pe dbel. pltd a dou! tble <te pi.ira (Exod.
31:la: 32:t5-16; 3,t:1, 2aj cf. Deut. lO:4). Moile ! spart prima pereche de table, simbolizînd faptul că
israel a rupt tegâmtntul prin păcatul făuririi unui viţel d€ au (B:od, 32:19). A doE rsele de rahte ! f&t
ps! h cni@tuI lessotrnld (Bbd. 25:16; 40:20). Mai tîrziu Moise a scris din nou Cele Zece Porunci într-o
formă puţin modificată (Deut. 5:6-21).
Numele obişnuit dat conţinutului celor două table este „Decalogul", deşi ane o baza biblică, a avut ten-
dinţa să limiteze în mod nejustificat concepţia generală despre natura lor. Nu este potrivit să clasificăm
această revelaţie ea lege; ea face parte din categoria mai largă a legămîntului. En Biblie sînt folosiţi de
asemenea termenii „legămtat" (ebr. tfrft; Deut. 4:13) şi „cuvintele legămîntului" (Exod. 34:28; cf. Dt.
29:1, 9). I s-a mai dat numele de „mărturie" (ebr. "edfiţ; 8xod. 2s:16,2r; 40:20; c/.2Împ. 17:15), care
de;ni rînduiala vierii stabilită de legămînt ca o rtnâuială impusă în mod solemn ţi prin juramînt, aşa
Sncît 'edilţ devine practic sinonim cu b'rtt. Cele două table sînt numite „tablele legămîntului" (Deut.
9:9,11,15) sau "Darn[jr" (tuod. 31:ra; 32:r5j 34:29),
Ocazia istorica pentru darea originală a revelaţiei a fost instaurarea legămîntului teocratic. Principiile
din Exod. 20:2-17, aşa cum Sînt dezvoltate tn formă cazuistică tn cartea legămîntului (Exod. 20:22-
23:33) au servit ca un instrument legal pentru ratificarea acelui legăraînt (Exod. 24:1-8). \fersiunea
Deutero-nomică de mai Mrziu face parte din documentul de înnoire a legămîntului.
Aşadar, atunci cînd Scripturile numesc revelaţia de pe cele două table „cele zece cuvinte", este clar că
indica tntregut prin părţile sale. în acelaşi timp, a-ceasta terminologie şi preponderenţa conţinutului le -
gii pe care o reflectă arată că tipul de legămînr implicat este esenţial pentru instaurarea unei orinduiri
sub do@ia r@nnulul bsemhnnui,
Caracterul de legămînt al Decalogulului este clarificat ţi confirmat de tratate internaţionale antice de
acest tip, folosite pentru a facejaftdală relaţia dintre un suzeran ţi un vasal (*LEGĂMÎNT). "Datatele
de suzeranitate începeau cu un preambul care identifica pe domnul legămîntului, vorbitorul (cf. Exod.
20:2a) ţi un prolog istoric relatînd în special binefacerile acordate anterior vasalului prin favoarea şi
puterea domnului (.cf. Exod. 20;2b). Urmau apoi obligaţiile impuse vasalului, secţiunea cea mai lungă.
Cea mai importantă prevedere era cea care impunea loialitate faţă de domnul legăinîntului ţi interzicea
orice alianţe străine (cf. Exod. 20:3-17, primul şi cel mai important principiu al acestei cerinţe era
iubirea lui Iahve cu toată inima, pentru că este un Dumnezeu gelos). O altă secfiune enunţa blestemele
şi binecuvtntarile pe care zeii în faţa cărora era făcut legămîntul aveau să le aducă peste vasali, în
funcţie de încălcarea sau fidelitatea lor faţă de legâmîm'. Uneori aceste sancţiuni erau incluse printre
prevederi (cf Exod. 20:5b, 6, 7b, 12b), Printre alte paralele putem menţiona stilul ,Mu-tu", obiceiul de a
pune o copie a tratatului
i
!

'
tn sanctuarele celor două părţi şi politica administrativa de înnoire a legamîntutui cu generaţiile suc-
cesive d!n regatul vasal. în documentele de înnoire a legămîntului era un luciu obişnuit să existe
modificări ale prevederilor ca să corespundă cu condiţiile noi. Faptul acesta explică diferenţele dintre
formele Deca-logulului din Exod. 20 şi Deut. 5, De exemplu, Deut. 5:21 adaugă „ogorul sau", datorită
relevanţei dintre proprietatea asupra pămîntului ţi moştenirea iminentă a Canaanului de către Israel.
Pe scurt, cele două table conţineau esenţa Legămîntului de la Stnai. Iahve, Creatorul cerului, pămSn-
tuluS, mării ţi a tot ce există în ele, este prezentat ca Suzeranul legămîntului. Relaţia de legSmmt
teocratic este bazată pe alegerea răscumpărătoare şi pe izbăvirea făcută de Iahve, iar continuarea
legămîntului pînă la a mia generaţie este atribuită credindosiei ţi tndiuărfl Sale, Modul de viaţă sub
legămînt este dictat ta mod suveran în zece porunci, standardul consacrării iui Israel pentru Domnul
său.
însuşi faptul că legea este încadrată în dezvăluirea legământului divin arată principiul religios de
devotament personal faţă de Dumnezeu ca fiind esenţa adevăratei împliniri a legii. Nu există nici o
incompatibilitate între cerinţa divină comunicata în imperative concrete ţi chemarea unui Dumnezeu
personal la o dedicare personală faţă de El bazată pe dragoste, iahve ti descrie pe beneficiarii îndurării
legămîntului Său ca fiind „cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele" (Ex. 20:6; </. Ioan 14:15). Edca
biblică îşi are rădăcinile în religia biblică, iar religia biblică nii este un misticism lipsit de forma, ci o
ordine structurată.
Revelarea legii in contextul acţiunii r&scumpS-rătoare a legămîntului arată cum conformarea faţă de
lege trebuie să fie o realizare milostiva a lui Iahve, care salvează din robie. în contextul acesta chiar şi
forma preponderent negativa a Decalogului serveşte ca să amplifice harul lui Dumnezeu care prezintă
protestul acesta Împotriva păcatului omului nu ca o condamnare finala, ci ca o chemare la evlavie care
este scopul pârtâşiei restaurate în comuniune. în felul acesta, forma negativă devine pentru slujitorii
răscumpăraţi o promisiune de victorie finală perfectă asupra puteril d.Lmonice cd€ i.ar n@bi In ild
p.nnu o llstr{ inare nesfîrjită faţă de Dumnezeu. Etica bazată pe o asemenea religie posedă dinamica
nădejdii, a credinţei şi a dragostei.
L8ne Decltogdui stnt fomolate t! tat@i adevaţi pentru rînduiala legămîntului pentru care era un tratat-
constituţie. De exemplu, forma specifică a legii cu privire la sabat reflectă concepţia escatologică din
VT, iar promisiunea adăugată la cuvîntul a) cincilea (şi în altă parte raportată la toată legea, tf. Deut.
5:33-6:3) folc€lre iMgini contdnpo@, mifetsti tipice ale împărăţiei lui Dumnezeu. Aceasta nu înseamnă
c! Cde Ze PoMi nu slir nroiiE pentru via!. sub legăitttnt în zilele noastre; dar determinarea aplicării lor
precise trebuie raportată întotdeauna la poziţia noastră escatologică.
în ce priveşte împărţirea tn zece cuvinte, paralelismul Decalogului cu structura tratatelor de suzera-
nitate arată că este greşit să privim preambulul şi prologul istoric drept o poruncă- De asemenea, for -
mele diferite ale prohibiţiei cu privire la a pofti ce apodE aF@!.luj, in E)ed. 20.17 qi D€ut. s:21,
contrazic împărţirea în două porunci şi elimină eroa-rea făcută de mulţi protestanţi, pe baza tradiţiilor
CER
celor mai vechi, de a combina prima şi a doua poruncă, împărţirea obişnuită a Decalogului în „două
table" se datorează raptului că în general nu au fost privite ca ti duplicat aL t.*ulr! thtatdqi.
Criticile speculative, deşi postulează un Decalog vechi (chiar Mozaic), consideră că forma canonică
este rezultatul unor revizuiri extensive mai tfrzii. O asemenea reconstituire este incompatibilă cu iden-
tificarea importantă a formei Decalogulului cu aceea a unui tratat, iar tratatele nu erau supuse la
alterări, în plus, forma de tratat impusă de contextul legâ-mîntului de la Sinai ar fi fost pierdură în
ipoteticul disiEl pr4urrat, ftoria ci Bl6d. 34:11-26 6te u „decalog" cultic primitiv se bazează pe o
identificare greşita a acestui pasaj cu cele „zece cuvinte" menţionate în Exod. 34:28. Relaţia adevărată
dintre Exod. 34:5-27 şi al doilea set de texte ale Decalogului (Exod. 34:1-4,26) este asemănătoare cu
aceea dintre Exod. 20: 22-23193 d tablele orti.d€,
BIBIOGMFIE. C. Hodge St.maric Theotogt, 3, 1940, p. 271-46si G, \ec, BiWicd Theology, 1954, p.
145-1S9; M. G. KUne, The Structura of Biblicul Au-thority, 1975.
M.G.K.
CENUŞARE. în Ebr. matuâţ, erau vase din aur în care se depuneau resturile rezultate din tăierea Sti -
ldlor de la l6Dpil. din eiur hdnirii d din lEhplu (E:td, 25r3a: 3713, Nln 4:9). ltelu.ie faoti o distincţie
între cenuşare şi tigăile pentru cărbuni şi cădelniţe care erau din cupru ţi care se numeau ta fel, mahtât
(Ercd. 27:3; Nm. 16:6).
D.W.G.
CENU$A. L !bl. tttr. A@ta 6te re@nul el Mi des folosit pentru a descrie praful de cenuşă. Termenul a?
6ft sinsu su in cohbiMtie o 'sd, ca sinbol al j.lei (2 Se 13:19i Eit. 4:3: Is. 5a:5; ler, 6:26i Dd 9:3).
sinboli'la.! de 8.ercma ll)roi ssu idei fare valoare sau josnice (Ps. 102:9; îs. 44:20) fi în acest context
este asodatâ cu *„putberea", tipar (Gen. 18: 27i lov 13:121 3o:r9). Cuglnni h-po, "pulbetd' -eu „praf'
este tradus .^cenuşă" în Num. 19:17 şi 2 împ. 23:4, unde se referă la cenuşa jertfei de ardere de tot
pentru păcat şi, respectiv, la vasele păgîne. 2. Cuvîntul ebr. de/en, „grăsime" este tradus „cenuşă" rfnd
se refera la amestecul de grăsime pentru jertfă şi combustibilul folosit pentru arderea ei (Lev. 1:16;
6:10; 1 inp, 1313, s). lsre folGit de alel@s p.nd . descrie cadavrele arse. 3, Termenul ebr. pîah, „funin -
gine", este tradus „cenuşă" cînd se referă la rămăşiţele din Eir! pe cnP Moi* le.a lol6it penEu a adqe
plaga vărsatului negru (Exod. 9:8, 10). 4. Cuvînrul gr. spodos este folosit în NT pentru cenuşa
folosită !.lfu jeliE (Mat, u:21i L@ 10:13) su puifi@E {Evr. 9:13). W.O,
CBR Mai tulte dvinE sint Fade ".el', iLr 3in. gurele cuvinte importante sînt SSmayim, în ebr., şi
ouranos, în gr. Primul cuvînt este la plural, iar al doilea apaE deri la plel, Dat la l€l @ i n lihb. noastră,
nu pare să existe o diferenţă mare între „cer"

213
CER
şi „ceruri". Termenul este folosit cu referire la cerul fizic, în special în expresia „cerul şi pămîntul"
(Gen. 14:19i Mar, 5:14)- Urii aq sugdat c! *riirorn BiblGi credeau că cerul, aşa cum se vede el, este
asemănător cu o oală întoarsă („întinderea cerului", Gen. 1:8). Soarele face pelerinajul său zilnic
traverstad cerul (Ps. 19:4-6) şi există ferestre prin care coboară ploaia (Gen. 7:11). Se poate ca unii
evrei să fi susţinut a.astl ide, dd n! t!.b{ie se uitsm c! @@nli rlin VT erau capabili să creeze imagini
foarte plastice. Nu este potrivit să-i socotim incapabili de a trece dincolo de sensul literal. Sensul
teologic al limbajului lor daFE cd poare fi qeles, l6.i sA facen alel la asemenea ipoteze.
cenl 6re ldinta ld D(uM@u ri a el6 din apropierea Sa, Isiaelitii trebuie să se roage: „Priveşte din
Locaşul Tău cel sfînt, din ceruri" (Deut. 26:15). Dumnezeu este .JJumnezeul cerurilor" (Iona 1:9), sau
„Domnul, Dumnezeul cerurilor" (Ezra 1:2), sau „T&tăl vostru care este în ceruri" (Mat. 5:45; 7:21,
etc.). Dumnezeu nu este singur acolo, deoarece citim despre „oştirea cerului" care I se tachina (Neem.
9:6) ţi despre „îngerii din c&.f (Mareu 13:32). Credincioşii pot aştepta în viitor o „moştenire... păstrată
în ceruri" pentru ei CI Pet. 1:4). Prin urmare, cerul este locuinţa actuală a lui Dumnezeu ţi a îngerilor
Săi, precum şi destinaţia finală a sfinţilor Săi de pe pămînt.
La multe popoare antice a existat ideea unei mul-tiplicitâti a cerurilor. S-a sugerat că NT ar depune
mărturie despre ideea rabinică potrivit căreia există şapte ceruri, deoarece există referiri la Paradis
(Luca 23:43) ţi Ia „al treilea cer" (2 Cor. 12:2; acesta era nuit Pandis în terminologia nbinic!, ct 2 cd,
12:3). Se spune de asemenea despre Jsus că a trecut „princeruri"(Evr.4:14).Totuşi, acesteasînt temeiuri
prea şubrede pe care să ridicăm un asemenea edificiu. 'lbt linbajul NT poate 6 lrleld dac! brn ssd ct
cerul este locul perfecţiunii.
Cerui a ajuns să fie folosit ca o perifrază respectuoasă pentru Dumnezeu. Astfel cînd fiul risipitor
spune: „Am păcătuit împotriva cerului" (Luca 15:18, 21), el înţelege prin aceasta: „Am păcătuit
împotriva lui Dumnezeu". La fel este cazul şi în loan 3:27: „Ce-i 6!e dat din c€1', Cel mi inponnt *nrlu
din această categorie este modul tn care Matei foloseşte expresia „împărăţia cerurilor", care pare să fie
identică cu „împărăţia lui Dumnezeu".
în fine, trebuie să remarcăm folosirea escatologică a termenului. AtSt în VT cit şi în NT se recunoaşte
că universul fizic actual nu este etem, ci va dispare şi va fi înlocuit cu „ceruri noi ţi un pămînt nou" (îs.
65:17; 66:22; 2 Pet, 3:10-13; Ape, 21.1). Ar tr€bui s! înţelegem ca asemenea pasaje indică faptul că
starea finală a tuturor lucrurilor va fi de aşa natură îndt să exprime deplin voia lui Dumnezeu.
BDtJOcnAflE. ?DMf5, p. 4t-s13; NIDNTT2, 9. LA4-196r ZPEB, 3, p. 60.64.
L.M.
CERAMICA. Lui Ehhiel i sa poMit st gaEze o imagine a Ierusalimului pe o cărămidă uscată la 3oa
(4:1: ebr, r!aad). Au tct deepeire planuj s:aEre F t5bute de lut (de a /48p, no. 260). CBI Moia 9i
bnrrinji .! rrihit o vddie de ls Dllmezed lui Israel Crod- 24:10), slb Et k .na .@ € ii ,p
p.rd@li de piaE de 6afi. (,u fel de lkhr de safir străveziu"). S-ar putea ca aceasta să fie o comparaţie cu
platforma din vremea loc construită pentru Ramses II la Qantir şi care era acoperită cu plăci ceramice
smălţuite albastre; cf. „Safir" în art. «BIJUTER'I 9I PIETRI PREIIOASE dVri t C, Har., CId*d
TaesfivmaPalaceqfRamesesIIatKantir, 1937. Din cîte se ştie, în palestina antică nu erau folosite ţigle
pentru acoperit şi de aceea în Luca 5:19 cuvîutul gr. keramos ar trebui tradus cu termenul general „aco-
periş". (*CASĂ).
A.R.M.
CETATE.
I. tn Vechiul Testament
Cuvl^tuI t ap€F de 1.090 de ori tn vT tr derie o diversitate de aşezări permanente. Se pare că nu ţine
seanA .te nUire s de dteptui (cl ca, 4:t7l 19:29; 24r1oi Erod. 1:11; kv, 25:29, 31; 1 san, 15:5i 20:6; 2
b.p. U:6; Ie. 51.42-43, 5a; roe 3i3; Naum3:l).
E!i6d alre ovint€ folGite h Biblie pen$u a de serc cetaE. Dln$e cuvint€le ev..i€td rffi&ai qtryâ (Ezra
4:10), qiryă' (Ezra 4:15, etc.), qweţ (Iov 29:7i Pb* a:3; 9:3, erc), lo'ar, rite€l 'pqjrtr", d folosit frecvent
tn Deuteronom în sensul de cetate sau oE{ (5:14j 12r$; 14:27-28).
cetata put.a ra fie cu zAui eu Ari 2idEj. Spionilor pe care i-a trimis Moise în Canaan li s-a cerut să
observe acest lucru (Num. 13:19, 28). fn raportul lor ei au vorbit despre cetăţi care erau „înconjurate cu
ziduri ţi erau foarte mari" (cf. Deut. 1:28, „mari şi întărite pînă la cer"). Multe dintre cetăţile canaaiute
pe care le-au întîlnit israeliţii ta timpul Cuceririi au fost cetăţi înconjurate cu ziduri. Excavaţiile
moderne .re dtom cedti antie ne dau n:fomtii d privire ta natura exactă a zidurilor şi a teritoriului închis
de ele. în fiecare caz ar trebui consultate rapoartele de ex-cavatie pentru cetăţi specifice.
cwitrtrn narerr pae sa 6e folGit in nod spei.l pentru satele deschise, pentru a le deosebi de fr, care erau
înconjurare cu ziduri. Pentru a fi şi mai concreţi, o @tate apqnti de srutui elide da nqitE '{. nrdiO, erate
taclrit! (Is, 34.7).
în cetăţile obişnuite exista o zonă centrala unde se desfSşura comerţul şi judecările şi de jur împrejur
erau „suburbiile" (migrai, „păşuni") unde lucrau ţăranii (NM, 35:2; 16, 14:4; 1 Crcn, 5:16; 6:55; !a,
48:15,17). Se pare câ au existat sate şi în apropierea oraşelor mai mari, şi erau numite „fiice" (b5h<Sţ),
prcbabil i@lit6li gr!t zidui (Nm. 27:z'i 32t421 2 Crr 4:ra; Nen, 11:25-31). C! cebt€a cenFaH avea ziduri
ea era un loc de adăpost pentru toată popuraFa .tin lnprejurinj ln wenui de psicol (*FOftTIFICAŢII ŞI
ASEDIERI), fn vremurile pre-is-raeîite multe dintre aceste ţinuturi cu cetăţile lor întărite erau mici
oraşe-state conduse de un „rege", melek, ta relaţie de vasalitate cu o putere mai mare cum era Egiptul.
în VT există numeroase referiri la cetăţi ne-is-raelite, printre cele mai faimoase fiind Pitom şi Ram-ses,
cetătile-magazii ale faraonului (Exod. 1:11), cetăţile filistenilor, care erau de fapt oraşe-state de tip 3rffi
(1 sm, 6:17-16), Dam*, Gpibla , siriei, rNinivq ,p er.te foaft h.re, clr o ctlrrorie de rrci
214
: rrci

zilC' (l@ 3r3), 'BabIoNl .el llle (Dan, 4:30; Iq. s1:37, 43, 58), rS@ (s!$nn), €pi6la leFiei (Est. 1:2].
Excavaţiile şi cercetările arheologice generate .u e la luibl n'nte infmadii ltportante despre unele dintre
aceste cetăţi. Astfel, Ninive a fost înconjurată de ziduri cu o circumferinţă de aproape 16 km. în
apropiere erau alte două cetăţi asiriene, KhorsabadşiNîmrud(*CALAH), amîndouâ de aceeaşi mărime.
în plus, existau numeroase sale în regiunea aceea. Mărimea cetăţii pe care a avut-o în gînd scriilorul
.d4ii hi IoE * poate sa nu 6e dare h zilele noastre, dar avem motive serioase să credem că era o „cetate
foarte mare". Babilonul, de asemenea, a fost o cetate remarcabila cu fortificaţii şi palate măreţe.
fn interiorul ridurilor oricăreia dintre aceste cetăţi antice se găseau casele locuitorilor, poate casele mari
ale nobililor si chiar un *palat. Excavaţiile din Palestina ne-au arătat destul de clar planul de construcţie
al acestor cetăţi. Porţile cetăţii, multe dintre care au fost excavate în prezent (de ex. Meghido, Haţor,
Ghe-zer, lele! Sheba) erau un loc unde se desfăşura comerţul şi judecăţile ţi aici şedeau judecătorii ca
să ia deciziile (Gen. 19:1; 2 Sam. 15:2-6; I Inp. 22:10; AmosSilO, 12,15]. Numărul porţilor era variabil,
fn Ierihon se pare că a existat numai o singură poartă, dar în alte cetăţi se poate să fi fost mai multe.
Cetatea ideală a lui Ezechiel avea 12 porţi (Ezec. 48:30-35; cf. A!.c, 21.1213)- ZoE din rparel€ ndunor
@ de obicei planificată cu grijă, cu un drum de centură care înconjura cetatea; lingă acest drum erau
case şi din el porneau site drumuri care duceau spre interior. Caele, clldkne plllle, alraiele su tedplde !i
lo$ile libeE pot fi ot6s$te tr planutne ee@tornor
Uneori cetăţile au avut o destinaţie specială. Cetăţile egiptene Pitoni şi Ramses au fost cetăţi-magazii
(Exod. 1:11) sau cetăţi „visterii". Solomon a avut cetăţi „pentru care şi călăreţi" (1 (mp. 4:26; 9:19) cît
ţi ectâti-magaai. Credem că acestea erau destinate pentru apărare şi pentru tnmaga&narea grînelor. Ex-
cavaţiile de la Meghido au fost deosebit de instructive în privinţa aceasta, deoarece au arătat că acest
oraş a avut dndva un siloz imens pentru grîne, cu o capacitate de vreo 500.000 de litri. Excavaţiile au
arătat cl de obkei hanb.rele @ra p@pc de po.n (de ex, TUI Sh€ba).
Uneori cetăţile erau folosite în negocierile dintre state şi tfnd erau încheiate tratate si erau ajustate
graniţele se făcea deseori un transfer de cetăţi de la un stat la altul (1 împ. 9:10-14; 20:34). Alteori cetă-
ţile făceau parte din zestre (1 fmp. 9:16). De asemenea, oamenii din statele învecinate erau dornici să
aibă acces la pieţele vecinilor lor ţi să „facă străzi" In etldle lor (1 In!. 20:34), sde ss p@td race comerţ.
în orice discuţie despre termenul „cetate" folosit în Biblie, * Ierusalimului ar trebui să i se acorde un
loc special, deoarece între cetăţile lui Israel Ierusalimul a ocupat un loc proeminent ca cetate de scaun a
casei lui David şi ca centru al vieţii religioase a naţiunii. Este numit „cetatea lui David" ţi „cetatea lui
Dumnezeu", termeni care au o strînsă asociere cu închinarea pre-exilică din Israel şi cu regele
Israelului, fapt care este reflectat în mulţi psalmi. Aspectul Ierusalimului în ultimele zile ale regii or a
fost dezvăluit în mare măsură ptin lu6Ea hi Kathletr Gnlon, (e a sclt ex cavaţii pe versanţii de E ale
cetăţii antice, în dreptul văii Chedionului; vorsanţii erau terasaţi şi pe ei erau
CBTATE
construite şiruri de case. A existat o prăbuşire masivă in tinpul druiarac$rli hi Nebu€dnel€r, zidul de v
ar cetăţii din vremea aceea a fost descoperit recent.
Ierusalimul a zăcut în ruine timp de aproape un secol înainte de construirea cetăţii noi. La început a ldt
o .e6te l.re zidui, da slb oldueE lui Ne-nia a f6t prcqai, i.triti de u zid ale cani lme pot fi văzute pînă în
zilele noastre. Cînd VT a fost tradus în greacă, termenul evreiesc 'fr a devenit polis în uot. Dar în timp
ce termenul grecesc polis avea un sens politic şi însemna „stat" sau „organizaţie politică" şi nu doar
„cetate", termenul evreiesc era apolitic. Dintre scriitorii evrei de mai tfrziu numai Philo a folosit bmd
pol& lnt. s€s politic.
IIBIIOCBAFIE. ,,Cetili" b S, M- Paul fi W. G. Der, arllcql Atid@log, 1973, p, 3.26.
J.A.T.
II. în Noul Testament
în NT termenul polis este înulnit frecvent. în evanghelii are un sens ne-politic mai cuprinzător şi în-
seamnă „sat", etc,, reprezentînd cadrul lucrării lui Isus prinse "saf,efti. In Fapble 6te folosir p6tu dfedte
ced! hel€nisc din Asia Mica qi E@p4 dar nu € ref€r{ L stuM lor po1iti.r. In R.m. 16:23 g&im că
vistiernicul sau administratorul (termenul este cunoscut din inscripţii) cetăţii Corint făcea parte din
biretua qt$in* .f.r{ de Fapt, 21:39, u}te Pavel se Ludn cu orbi@ s, aeta 6b sin8urr le din NT ude 8:.in
o .luie disbntS la stMtua politice € cetăţii. Este tentant, însă, să considerăm cuvintele din Fapt. 15:28
edaren topneumati tohagjokaihemm, o qp6ie dupi nbdeld fodulei civice edden ra borli kai tă demo.
Chiar dacă ar fi aşa, oricît de atrăgătoare si s!s6tii{ .r d idea cd aici Duhut sfint ia le'! conciliului şi
apostolii iau locul adunării cetăţenilor, este .lar c, nici alcrolii qi nici Luca N au intendonai să forţeze
această analogie. Este important să observăm că termenul parresia („îndrăzneala" creştină su ,Jiberhrea
de €xprilllft') are o corcEtie polirice co@.rl, rcferindu.* la lib€ltarea cui&nnni ceti ţenilor din adunare.
Varbul potiteuomai înseamnă în NT „a trăi viaţa, a se purta" (Fapt. 23:1; Filip. 1:27). Substantivul poJi-
teia, „federaţie" sau „organizaţie politică" este folosit cu reJeriE l. dr€ptuile ti p.ivilegiile lsreluru Gf6.
2:12). Cuvîntul/iolireuma este folosit în Filip. 3:20 şi unii încearcă sâ-1 interpreteze în sensul tehnic de
„colonie" şi să traducă versetul: „Noi sîntem o colonie a cerului" (o expresie potrivită pentru Filipi).
Totuşi, pentru a traduce în felul acesta trebuie să restructurăm propoziţia şi sugestia aceasta trebuie
respinsă. Aici intilnim 6. tmdul $mi putin sp*ific ,,ceiJ ţenie" (c/ Filon, Conceming the Confitsion of
Tongues 7e5 EpistLe .o Diogntu S. 9) au immul foan€ general ,Fod de viatA", b .are ez rezi 2 Cor,
4:1a.
Ierusalimul continuă să aibă pentru scriitorii NT titlul de „cetate sKntă" ţi era preţuit de Isus ca cetatea
Mlli Rege (Mat, 5:35), PinA h al 70 d.Ci a continuat să fie un centru de influenţă creştină şi un loc
preţuit. Tbtuşi, despre Ierusalim se spune de asehe@ c, ste o cebt€ de o.neni plclroqi ere au p€lgubi qi
au onorit P prcf€i, o cetaie pentru @ lss plhg€ cind v.de .r juddra ei $ aplopie. r€€asti anltsLnE
3piritualg o remEnn tn Apealipsa. Ierusalim este cetatea preaiubită (20:9), obiectul promisiuilor lui
Dllmea. cerruL d.Fn€i milenialei iLr h c.p, 11, .etats snnta 6te nffiid SodoM ti

215
CETATA
ESipt sde D.M!l a f6r rastiSnir; 6re fotGir ti termenul „cetatea cea mare", o expresie rezervată de obicei
pentru adversarii tui Dumnezeu (vezi cap. 16 şi 18} întrudt in vremea aceea Ierusalimul era reprezen -
tativ FrEu act€ fapte, in C.l, 4:24.26 pu& fac o comparaţie a contrastului celor două Ierusalimuri
prezentate de Pavel.
Patir siitdd Episrolei ctEe Ewi 9i Detrru cititorii săi (oricine şi oriunde s-ar fi aflat evreii), accentul este
pus asupra Ierusalimului ceresc. Acesta este scopul lor, viziunea care i-a întărit pe sfinţii din vechime în
căutarea lor. Prin venirea Fiului i s-a dat în sfirşit unui Om să şadă alături de Dumnezeu, ca fraţii Lui să
vina la cetatea Dumnezeului viu ţi cei neprihăniţi să fie făcuţi desăvîrşitf (12:22-23; 11:40). Dar
împlinirea este tncă de domeniul viitorului; va avea loc la vremea sfîrşitului pe care scriitorul o aşteaptă
cu nerădbare. Exista aid afinităţi cu Filon (de ex. Ioc. cir Mi fE), dar lpirtola ciEE Euei @ntiN; r{ fie
fidela ideilor kerygmetice de criză legate de prima şi d. a d@ EdE a lui kc.
Ierusalimul ceresc, Noul Ierusalim, constituie subiectul Sn Apoc. 21-22. Aşa cum a revelat şj subliniat
un studiu recent al Apocalipsei, descrierea aceasta este tributară mai multor surse. în prunul rlnd, Ezec.
40-48 este de cea mai mare importanţă pentru planul cetăţii, iar Isaia ţi Zaharia furnizează o mare parte
a limbajului folosit pentru a descrie beneficiile ţi bine-euvîntSrile acelui loc şi acelei stări. Asemenea
speranţe pot fi întilnite frecvent şl in scrierile apocaliptice evreieşti, fu al doilea rînd, de cind au fost
făcute studii comparate ale scolii de exegeţi specializaţi in istoria religiilor, a existat tendinţa să se pună
accent pe relaţia dintre descriere şi astronomia şi astrologia din antichitate. Cele douăsprezece pietre
preţioase din temelie rînt echivalente bine cunoscute ale celor dortpe.@ m€ ale zodiacului: sh6Ecul de
Dierr€ preţioase şi perle TeRe^tS cerurile înstelate de dea-supra, iar străzile simbolizează Calea Lactee;
dimensiunile cubice ale cetăţii şi mărimea ei imensă stit lute dup, nodelul insidC spatiutuj. Chies i zi.tul
ceresc Iţi are originea în stflpii cerului. En al treilea rînci, pot fi făcute multe comparaţii între această
descriere şi aceea a cetăţilor elene (şi a Babilonului, wi model posibil pentru acestea) făcută de geografi
şi oratori greci. în aceste scrieri găsim un plan tetra-gonal, o stradă centrală, un rîu flancat de străzi sau
presărat cu insule de lemn, viziunile unor cetăţi împodobite cu pomi frumoşi, cetăţi salubre datorită
aşezării lor naturale şi datorită florei din ele. Există totuşi un contrast remarcabil. în cetăţile elene
existau multe 6plei ,, Noul ,ensalin nu ex&ta nici M rdDlu si nici nu este nevoie de vreun templu. Nici
o scriere nu le exclude în mod necesar pe celelalte; cunoaşterea tuturor (scrierilor) scoate la lumină
înţelesul spiritual al acestei vedenii, La sfirsitul hotârît, cind Dumnezeu este Totul în toţi, vedem
împlinirea speranţelor Israelului, realizarea promisiunii lui Dumnezeu faţă de el; manifestarea, într-o
cetate care are gloria lui Dumnezeu, a realităţii proclamau deja de ceruri ţi de stele; răspunsul la toate
năzuinţele estetice şi aspiraţiile naţionale într-un loc unde regii pămîntului aduc gloria lor. Cei născuţi
din nou suit cetăţeni ai acestei cetăţi şi spre ea tind toţi pelerinii credinţei. Cetatea este descrisă de
asemenea ca Mireasa Mielului; este u alt 4p€ct al Biqicii Sal€ Denn! eft a euir El. modelul şi ţelul
oricărei societăţi umane. En ultimă
analiză, oamenii sînt cei care formează cea mat importantă dintre cetăţile scripturale ţi nu zidurile:
numai oameni făcuţi perfecţi, cetatea Dumnezeului cel viu. BtsuocRAFIE. n- de \6{r irear &rod, 1961.
p. 229-240; M. du Buit, Giographie de la Terre Sainte, 1954i R, S. LaNn ti C. M. Shiptoq MqSidzio I,
1939: G. Loud, Megiddfi U, 1948, p. 46-57; R. de \&vot, articole despre cxcavaţiile de Ia leii el-Far'a
în Revue liiblique 1947-52; TWBR, s.v.; W. M. Ramsay, TfiE Cftiei o/St Paul, 1907; E. M. Blafldock,
Cities ofthe xI, 1965; D. H. McQue4 fi. Expdno (Ssi! c 9{) 2,1924, p. 22r-226i R. y{EFt, FaEhrthfrr d
Edn, rid, 1914, p. 213-219; W. Bousset, R. H. Charles, G. B. Caird, G. R. Beasley-Murray, comentarii
despre Apocalipsa în loc. cit
J.N.R
CETATE tNTĂlUTÂ, Veri clrsIEL
CETATEA SaRII (Ebr. '(r tannddht. ln lc. tsl 62, una dintre cetăţile de graniţă ale teritoriului tribal al lul
luda, "h pBde', la s de Midiq se(a st NitEd (care în prezent pot fi identificate, pe baza. excava-ţiilor, cu
aşezările Buqei'a din Epoca Fierului K de Ia Khirbet Abu Tîibaq, Khirbet es-Samrah ţi Khirbet el-
Maqări) şi la N de En-Ghedi. Identificarea cetăţii cu Khirbet Qumran, a fost sugerată pentru prima oară
de M. Nolh (J6ud, 193a, p, 72i ZDPV 71,I955, p. I11 ş.urm.); ea a fost confirmată de descoperirea unei
fortăreţe din Epoca Fierului II sub aşezarea comunităţii de la *Qumran {cf. F. M, Cross Jr., J. T, Milik,
BASOR142,1956, p. 5 ş.urm.; R. âeVa.\ac,Archaeology ond .ne D@d seo s.rot4 1973, p. 91 6.lm,).
F.F.B.
CETĂŢI DE REFUGIU (SCĂPARE). Acestea an fost locuri de refugiu menţionate En principal în
Num. 35:9-34 şi los. 20:1-9 (unde ne stnt date numele lor). Ele sînt menţionate şi în Num. 35:5; los.
21:13, 21, 27, 32, 38; 1 Cron. 6:57,67. Din aceste texte se paie că cetăţile de scăpare făceau parte dintre
cetăţile levitilor.Deut. 4:41-43; 19:1-13 se ocupă cu instlturia indicată prin acest nume (cf. Exod. 21:12-
14).
în viaţa publică a Israelului trebuia aplicată legea retribuirii şi, Sn plus, aşa cum este specificata în Ier
talionis (vezi Exod. 21:23-25, etc.) care se aplica în mod special cazurilor de vărsare de sfnge (vezi
Gen. 9rs i.hi Exod. 21:12; Ld, 24:tZ d; ct Deui 21:1 9). în Israelul antic, cel puţin, datoria de a pe depsi
pe criminal revenea unui go"S, rudenia de parte bărbătească cea mai apropiată (*RAZBUNĂTORUL
SÎNGELUI). Se făcea distincţie între omorirea voluntară sau involuntară a unui om. Cel care comitea
un omor intenţionat trebuia să fie omorit; în timp cel care comitea un omor neintenţionat putea cere azfl
întruna dintre cetăţile de refugiu. Se poate spune că isttuiE @rlCor de Rtugiu a svir tn priEipal pentru a
preveni excesele care puteau rezulta de pe urma aşa-numitelor „duşmănii de stnge",
fn „Cartea legămîntutui", cea mai veche culegere de legi ale Israelului, există deja o prevedere cu
privire |a a@sta ptoblend (Ex.d. 2l:l2t4t, prcbabl ct motivul acestei reglementări poate fi descris în felul
216

următor: Israelul cunoştea obiceiul vechi, care era râsptndit ţi ia alte popoare, de a privi altarul sau
sanctuarul ca un loc de refugiu. Aid se prevede că un om care comite omor intenţionat nu va căpăta
refugiu Ungă altar, în timp ce un om care comite omor neintenţionat poate primi refugiu. Dar se poale
ca altarul 5§ fie la o depărtare mare şi, în afară de aceasta, omul ou poate rămîne permanent Ungă altar,
in sanctuar. De aceea Domnul a anunţat că se va îngriji de problema aceasta. Expresia ciudată:
„Dumnezeu L-a lăsat k5 cadă în mîinile lui" a fost interpretată în sensul că omul care a ucis iară
intenţie nu este decît un instrument de care s-a folosit Dumnezeu şi, de aceea, este normal ca
Dumnezeu sâ se îngrijească de protecţia lin. Exemple de refugiu la altar în israel put fi întftnite in lîmp.
1:50-53; 2:28-34, iar expresii cum sînt cele din Ps. 27:4-6; 61:4; Obad. 17, arată că acest obicei era
bine cunoscut în Israel,
Exista diferenţe carcateristice intre cele două grupe principale de reglementari cu privire la cetăţile de
refugiu. Num. 35:9 ş.urm.; Deut. 19:1 ş.urm. (c/i Deut. 4:41-43). în ce priveşte regulile din Num. 35,
care au fost date şi In rfmpia Moabului (v.l), trebuie să observăm titeva lucruri. Este folosit termenul
„cetăţi de refugiu, cetăţi unde un om este primit (?)" (sau „cetăţi de scăpare, cetăţi unde să poată scăpa
ucigaşul"). La vremea potrivită, Israel trebuia să stabilească trei cetăţi pe malul de E al Iordanului ţi trei
cetăţi pe malul de V (v. 13 ş.uim.), cetăţi cate trebuia să fie dintre c.'tlt0€ l.vtilor (v. 6). „Adunarea"
trebuia si pronunţe judecata definitivă (v. 12, 24). (în timpul ttib€gi.i p.in putie a6t 3flp a l@r deizn ln
asemenea cazuri. Aid nu se prevede ce grup să aibă funcţie similară după ce Israel avea să se aşeze în
Cr.!e,) In q 162a sint da€ cnterii pentn a defi,ai precis dacă omorul a fost intenţionat sau neintenţionat.
Cel care a comis un omor neintenţionat trebuie să lamina In cetate pînă la moartea marelui preot (v.
25,26,32). în acest context şederea capătă caracter de exil, de pedeapsa (v. 28, 32). Observaţi de ase -
menea stipulaţiile din v. 30-32, împreună cu motivaţia importantă dată In v. 33 ş.urm.
Deut. 4:41-43 narează modul în care „MoLse a a!es trei cetiţi dincoace de Iordan". Deut, 19:1 ş.urm.
stipulează că, după cucerirea Canaanului, trei cetăţi de refugiu să fie stabilite la V de Iordan şi alte trei
în căzut unei viitoare extinderi a teritoriului Israelului (c paE .d rlriM ple!€deE nu a t6t dlsl niciodatd la
hd€plldre). se subrhiaze faptul că israel$ tebuia să aibă grijă ca un om care a ornorît pe cineva
neintenţionat să aibă acces uşor ta o cetate de refugiu (I 3, 6 |.e.). pfrtru a adta difmta dintrc s omor
intenţionat şt unul neintenţionat, este dat un exemplu în v. 5. Bătrînii cetăţii în care locuieşte cel care a
omorît trebuie să ia decizia finală (v. 12).
Potrivit cu tos. 20, următoarele cetăţi de refugiu au fost stabilite în timpul vieţii lui losua: Cades, Si-
hem, Chiriat-Arba (Hebron), Bezer, Ramot şi Golan, los. 20 presupune că sînt cunoscute ambele reguli,
ele din Num. aS {i @le din Deut. 19. un eleneni no! aid este că bătrînii cetăţii de refugiu au ele
asemenea o EFdqblitare (e 4-s).
N! e {tie litric @ privirc la p!tra ti pEctica a dreptului la azil. Cu excepţia celui din lîmp. 1:50-53; 2:28-
34, nu este menţionat nici un alt caz, dar acest ftpt per se tu e tFbui s! re srprindr. Esre pcibil ca, pe
măsură ce autoritatea centrală s-a consolidat tot mai mult, dreptul de azil să fi scăzut în importanţă.
CETAIE DE RNTUGIU (SCi!ARA)
ine privEte data@ a6tor paeje 9iistoricitatea faptelor pe care le conţin, Wellhausen ţi adepţii săi susţin
că ele sînt rezultatul unui proces îndelungat, după cum urmează. La început sanctuarul a fost locul de
refugiu. în secolul al 7-lea î.d.Cr, autorii Deu-Ercrcnrnui au untrit enFaliz€rca cultlui ln le gătură cu
acest lucru ei au secularizat dreptul ta azil şi au înlocuit sanctuarul cu cîteva cetăţi ţi i-au înlocuit pe
pFIi cu bitrnoii etitii. Nu, 3s conline u pD iect care datează din vremuri exilîce sau post-exilice şi ere nu
a fst ps in pRticd niciodaE. 16. 20 datează dinn-o perioadă ţi mai tîrzie. în zilele noastre nuld @rcedtod
slnt de p5re ce aeste iNtitutie datează din vremuri mult mai vechi, de ex., din vremea lui D.vid
(Alb.ishr si altii).
Nu pare să existe nici un motiv pentru a nu accepta faptul că regulile discutate datează, cel puţin în e-
sF, din l@ea lui Moi€. Este .viddt ca luqul acb N poate n dimtat ca o prcble5 izolata, deoarece este
strîns legat de datarea surselor. Este suficient să spunem că aceste şase cetăţi au aparţinut rerirondui lui
Israel nl:Mi ta wnuile rechi, erat€a colaD 6ind pi€rduti la {urti rm dup6 nurt@ lui Solomo4 iar Etk. h ju
de 450 id.Ci (podilit d 'PIATRA MOABITĂ).
Hănuh in di$ufie doli prcblene, Mai imii d€ ce trebuia să rSmînă în cetatea de refugiu pînâ la moartea
twelui pr@t cel @ a @nis u omo! neintentioed Un răspuns este că vina lui a fost transferată asupra
marelui preot si a fost ispăşită prin moartea (prematura) a marelui preot. O concepţie similara apare ln ]
hlmud (Ma**ori 2b) si .ontinua sa fie aplhtn, pdntre altii, de Nlcolsry ii GEtrbdg, ?caste @n. cepţie are
ceva atrăgător în ea (cf. Exod. 28:36-38), dar p@te fi pse sub *mul indoiefi. Este Mi bire sa adoptn idlu
ci ta nortca EElui Pr@i * bch.ia o p€ri.a<B de tinp bine definira, P@te cn, sa cum arată van Oeveren,
ideea este următoarea: cetăţile de refugiu făceau parte dintre cetăţile leviţilor; cel care comitea un omor
neintenţionat, locuind într-o cetate de refugiu, ajungea să fie lega t de tribul lui Levi; moartea marelui
preot, şeful tribului lui Levi, desfăcea această legătură.
In .l don@ nnd, s poae spue @E ce h c@ul celui care omitea u onor neinhdmt dftptstea sa irl@uit: de
indmE? prcbabil ca .eL Mi bu lucru este să spunem că la această întrebare nu se poate da un răspuns,
deoarece VT nu face distincţia între îndurare şi dreptate Eti felul în care o facem noi. Dar delamda c,
b8ne p€ care Domul le.a d.t 1ui Israel au fost bune şi drepte (Deut. 4:6 ş.urm., ere.) se adica in nod cert
si la reslenhirrile o plivire la cetăţile de refugiu.
Răspunsul la aceste întrebări afectează măsura în care ar trebui să privim aceste reguli privitoare la
cet4ne de retu3iu co 6ind cristol*ice. Nu lnep€ îndoială că sîntem îndreptăţiţi să-L numim pe Cristos
Refugiul nostru. Dar este precar să dezvoltăm o paraleld lnEe criste ii ceragf€ d€ *5par€.
Penh p{reril€ tudairmului de hai drzm cu priria la aceste reguli, vezi tratatul Mishnah Makkoth 2 si
taidiele din Glmud .ciat€ cu ac€*a Gl. L6hr, p. 34).
BIBLIOCRAIII. N. M. Nicolslt ,pas Asylreht in lsEet', ZAW 44, 1930, p, 146.175; M, Ldhr, D6 AY'|6e
in Alten T4&tuent L930; c. L. Feinb€r& 'flreCiti6 ofRefwd',AS 103,1946, p. 411.416; 104,
2)7
CBTATT DA RIFUGIU
1947, p, 35-48i W P. AlbriSnt, Anha@los @d rhe Rdigion ot lrrael, 1956, p, 120-125; R. rte \hux nr-
tient Israel, 1961, p. 160-163; M. Greenberg, „The Biblic.l C@prlon of Aiylh. JBL 7a, 19j9, D, 125-
132; B. van Oeveren, De Vrijsteden in het Oude Testament, 1968 (cu un rezumatîni. germana, p. 257-
260, i bibUogEfie tuild).
N.H.R.
CETITILE DIN CIMPTE- Cetndl€ ain .t4!je a! fost; în principal, Sodoma, Goroora, Adma, Ţeboim ţi
Bela sau Ţoar (Gen. 14:2). S-a susţinut că acestea au fost situate la N de Marea Moartă, unde \idea Ior-
danului se lărgeşte şi formează „Cercul" sau „Cîrnpia" Iordanului (qf. Deut. 34:3) si dovada în favoarea
acestei identificări este că „Avraam şi Lot au privit spre cetăţile acestea din apropiere de Betel (Gen.
13:10), iar Cumul Iordanului nu se poate referi la S Marii Moarte şi prezenţa celor cinci cetăţi aici este
imp6ibiE, ia! .xp€diliE @lor parru Esi (c€n. 14:a, înaintînd spre N de la Cades- Ba mea. a atacat
Haţaton-Tamar, probabil En-Ghedi, înainte de a ajunge la valea Sidin ud. l.a htilnir p. Esele Sodorej
tTpreua o aliaţii săi" (G. A. Smith, Historical Geagrapky of the HolyLajid25, 1931, p. 505 ş.urm.).
Pe de altă parte, poate B susţinută şi părerea că aceste ceraţi suit acoperite de apele puţin adînd de la
@pltdli de s al Mlrii M@rt (c. E. 1?isht, w6.-rmnster Historica} Atlas, 1945, p, 26, 65-66; idem,
Biblical Archaeology, 1957, p. 50). Mai întB, Gen. 13:10 rpe c, Lor a ldat "cercd" (ciipia) Ior daruld, n!
eulte din clnpie, El nu a fct atras de @jltrie ubane ci de p4uile nrmp. in al doile n!d, Efuut de . da nqele
de „Cercul Iordanului" la partea de S a Mării Moarte şi contestarea posibili taţii existenţei celor cinci
cetăţi în acea regiune este bazată pe configuraţia geografică din zilele noastre şi trece cu vederea orice
alterare a reliefului. în ai treilea rînd, există o problemă legată de identificarea Haţaţon-Tamarului cu
En-Ghedi. Identificarea se bazează pe 2 Cron. 20:2, unde ni se spune că moabiţii şi amoniţii care au
înaintat „sînt Ia Haţaţon-Tamar (adică En-Ghedi)". Expresia aceasta nu trebuie înţeleasă în sensul că
identifică cele două localităţi (cum este cazul în Gen. 14:3), afară de cazul că facem presu punerea
absurdă că după vremea lui [osafat numele En-Ghedi a înlocuit numele Haţaţon-Tamar, şi de a-ceea
este necesară explicarea arhaismului. Prin urmare, expresia „adică, En-Ghedi" trebuie interpretată în
sensul că explică mai precis unde se afla duşmanul, în zona mai mare indicată de primul nume. Această
interpretare se potriveşte si în Gen. 14:7 unde, într-un capitol plin de explicaţii în paranteză pentru
nume aiixaice de locuri, Haţaţon-Tbmar nu este explicat. Prin urmare, ne putem imagina cetăţile din
cîmpie ca fiind situate în regiunea inundată în prezent, dar care pe lrqwi loru pan@ de S a CtnDiei
lordaDuluj,
Cîmpia, aşa cum a văzut-o Lot, a fost extrem de atrăgătoare din punct de vedere material (Gen. 13: 10),
dar avea să devină un pustiu. Cauza care a produs efectiv distrugerea cetăţilor a fost probabil un cutre-
mur de pămînt, însoţit de explozii şi emanaţii de gaze. Din pur.t de v€dm biblk g ln nod fiDrlatuntlt a
fost o judecată a lui Dumnezeu, menţionată de multe ori în Biblie (Deut. 29:23; îs. 1:9; Ier. 49:18; Plîn.
4:6; An6 4:11; Luca 17:29; 2 !€r, 2:6), qt Sodm a
devenit sinonimă cu păcatul neruşinat (îs. 3:9; Plîn. 4:6: Iuda 7). Ir tinD c. Ea. 16:49Sr enuffit păcatele
Sodomei ca fiind mîndria, viaţa nepăsfitoare în belşug şi „urîdunile", Gen. 19:4-5 se concentrează
asupra pervertirii sexuale, în special homosexualibrea. Faptul cA Lot oferl p€ fiiele sle p€ntru a 6 violat
(r 8) indic! felul de vj,!, di! Sodofu ri infiuneţa demoralizantă. Raportul că o tăbliţă cuneiformă de la
*Ebla menţionează cele cinci cetăţi este baat F o idadf@re srqit,
Povestea Sodomei nu este doar un avertisment, ci oferă un exemplu documentat teologic de judecată
divină realizată printr-un dezastru „natural". Istoria este pentru cel credincios o garanţie că Judecătorul
htegdli pdmlnr lae dreptor€ (cen. 18125), Fiind convins personal de justeţea ţi necesitatea pedepsei
(Gen. 18:20-21), Dumnezeu acţionează; dar în mînia Sa El nu uită mila, iar în judecata Sa El salvează
pe cel reprihinit (cen, 19:16, 29). (PoEu hiblioftfe, vezi*ARHEOLOGIE.).
J.A.M.
CEZAR. (Din lat. caesar). Numele unei ramuri din familia aristocrată Iulia, care a căpătat o influenţă
domiMnt! asupE Replblicii rclll@ prin Eiunfol hi Augustus (31 Ld.Cr.) şi a deţinut-o pînă la moartea
lui Nero (68 d.Cr.). Această hegemonie (cum este numită în Luca. 3:1, în textul grec; „domnie" este un
termen prea precis) a fose o combinaţie nestructutatâ de puted le8& ii siaLe, o nourate petrh raditia
rcml,, nu prin foru ii eneptul ei ct lrir fapid că a deţinut monopolul conducerii. Succesul hegercdei a
piodB o rclidtarc adt de onpt€tE a formei de guvernămînt îndt atunci cînd familia iui Cezar s-a stins,
poziţia tor a fost instituţionalizată şi .uneL lor a fost lElut de tnDrElI cde au un;t la tron.
Una dintre bazele puterii unui Cezar a fost faptul că a deţinut mai mult timp comanda unei provincii de
ta graniţa Imperiului roman. ludea a făcut parte întotdeauna din această categorie şi aşa se explică
apelul lui Parel (Fapt 2s:l0lD tnpodiva ptuiorutui care nu ar fi fost posibil dacă guvernatorul ar fi fost
un proconsul cu puteri depline, şi astfel egal cu Cezar. Tot de aici derive ri obiceiul €wisc d€ a.l nmi &
C€A ,re8d' (l@n 19:12, 1s), Faini. di,astic5 ;, din punctul lor de vedere, o familie monarhică. Chiar şi
atunci cînd teoretic puterea nu era în mîinile Cezarului, este folosită aceeaşi terminologie {Fapt. 17:7; 1
Pei 2:r3, r7). For9a Ediliej elere de suEeibr regală asupra republicilor, nedirecţionată prin jură-nunrul
universal de loialitate personală faţă de casa lui Cezar, si asocierea cu cultul împăratului, a anulat
concepţia romană limitată despre poziţia Cezarului. Rolul sdu q@i-noEhic a sihplifi@( tuncaE in
periald a Ronei Da cultd cqarqllia ajw ra dsint o problema chinuitoare pentru creştini (Pliny, Ep, 10.
9597 Ei p@te Ape. 13)
Cezarii la care se face referire în NT sînt, în Evan8helii Augutu (L!6 2:1) {i tt alte pane tib€riu, iar în
Faptele, Claudius (Fapt 11:28; 17:7; 18:2), şi în t@re celelalte leul N@.
21S

CKZAKEA
Augustus c. livia (C, Julius Caesar Octavianus) (împărat 27 W.Cr. - ]+ d.Cr.)J
c. Tiberius Claudius Nero

Sb Claudius
(Germanicus)
Cinci copii
Germanicus
Iivnh Chudius
(InptBt 4L-s4 d.cr.)
■ ■ ■ ■
GQ0Q
Nero Drusus Gaius Agripina Casr cl€s {causulal > (împărat 3741 d.crJ
rr

Cinci copii
Nero
(împărat 54-68 d.Cr.)
c. = căsătorit
Arborele genealogic simplificat al familiei Mio-CIttudiene

BIBUOGRAFIE. S@tdis, IiB of the Cddorj Ikitus, Analele; CAH, 10-11; F. Miliar, TJle Emperor in the
Ra'l@ wod4 7977.
E.AJ.
CEZAREEA. Această cetate magnifica, construită de Irod cel Mare pe tocul turnului lui Strato, era
rinatl pe Gmul Mediter@i la 37 de la S de Mr. Caimel si la circa 100 de km NV de Ierusalim. Cetatea a
fost numită tn cinstea împăratului roman Cezar Augustus ţi a fost metropola romană din ludea şi
reşedinţa oficială atit a regilor Irodieni dt ţi a procuratorilor romani. A fost situată pe drumul important
de caravane dintre Tir ţi Egipt şi de aceea a fost un centru comercial foarte activ pentru comerţul pe us-
cat. Cezaieea a fost de asemenea un centru important pentru comerţul maritim ţi faptul acesta sa datorat
in mre nasui corehnii uor di8ui spdlgrtoare de Elui in pari@ de N ii de s a poltului. Inro ealdi€ subteEnl
din cohplqul portw de la ceat€ au fost scoase la lumină materiale mithraice din secolul al 3l€ d.Cr. o
portiDe diru a!€d(t ddco!€ rir, in 1974 a dat la i€lt o alrj ieipfie a @i legiuni, ţi a fost adăugată la alte
două legiuni cunoscute deja. statuja de por6r din cerca sd cr€d. cn il rcprezinte p€ Adrjan, cetat€a m
lnI}unetar! cu paLte .Udiri publie ti u amfit€Fu enom. Un element arhitectonic remarcabil a fost
templul uriaş d€iridt lui cear $ Romi, tcnplu ir cae $ anatr statui Mn ale implEtului, Ranesile .le e6tei
ruin mi por 6 vtzDte lm,t la s rle locul sde $a anat Y€iwie\ ln Cmpia Sarcn.
La fel ca ti aLte loc.lir!! nedirddtu din w€ne Nx cezEa a aht o FpdaFe anstecati li faptul acesta a dus la
ciocniri inevitabile între evrei si
219
CEZARBA

■ Legiuni
Imperiul Roman la tnceputul domniei lui Tibei his Cezar tn anul IA <LCr. Extinderea treptată a
stăptnirîi romane directe (n Orient a dus la o organizare oarecum diferită a provinciilor în special tn
Asia Mica, pe vremea Iui Pavel.
ne-evrei. Cînd Pilat a fost procurator al Iudeii el a ocupat reşedinţa guvernatorului din Cezareea. FIlip,
evanghelistul ţi diaconul, a adus creştinismul în aceas-tă cetate de unde se trăgea el, iar mai tirziu a
găzduit pePavelşitovarâşiisSidecâlătorie (Fapt. 21:8).Pavel a plecat de la Ceîareea arunci cînd a mers la
Tars, după ce a scăpat de duşmanii săi evrei din Damasc (Fapt, 9:30). Cezareea a fost cetatea în cate a
locuit centurionul Cometiu şi tot aici a avut loc convertirea lui (Fapt. 10:1, 24; 11:11). La Cezareea,
Petru a căpătat o înţelegere mai profunda a naturii împărăţiei divine cînd şi-a dat seama că Dumnezeu a
dărîmat barierele dintre credincioşii evrei şi cei ne-eviei {Fapt. 10:35) şi a eliminat clasificările
(ceremoniale) în lucruri „curate" şi „necurate".
PavEl a deb&6t la CezaRd dnd s-a hto6 <th a doua şia treia călătorie misionară (Fapt. 18:22; 21:8).
Decizia hotărîtoare a lui Pavel de a vizita Ierusalimul a fost luată aici (Fapt. 21:13) şi el a fost trimis tot
la Cezareea pentru a fi judecat de Felix (Fapt. 23:23-33) Înainte de a fi întemniţat timp de 2 ani. Pavel a
pledat în apărarea sa înaintea lui Festus şi Agripa în Cezareea si de aici a plecat cu corabia în lanţuri,
fiind trimis de Festus la Roma pentru a da curs apelului său (Fapt. 25:11).
DtsllOGRAPlB, A" Ne84, 'Er 22, 1972, D, s2 ş.urm., pi. 8; L. I. Levine, Caesarea under Roman Rule,
1975; idem, Roman Caesarea: An Atxhaeologiud-Topo* graphkal Stutfy, 1975; C. T. Fritech (ed.),
Scudies in rh. Hittory oJ ca6M Moftina. l. Ly7s.
RKH.
sâ fie iocditb Baal-gad di! yf,Baat a fost Eit@ cărora s-au închinat oamenii de acolo în timpul VT; mai
efrziu grecii l-au înlocuit cu zeul lor Pan şi oraşul a fost numit Paness, iar locul de închinare era numit
Panion. Cînd regele Seleucid Antiohus [II a smuls Palestina (împreună cu toată Coelesyria) din mîinile
Ptolemeilor, Paneas a fost scena unei bâtălii decisive (200î.d.CrJ. Irod cel Mare a construit un templu
de marmură în cinstea lui Augustus Cezar, de la care a primit oraşul. Mai tîrziu, în timpul domniei
aceluiaşi împărar, tetrarhul Filip a înfrumuseţat oraşul şi 1-a numit Cezarea, tn cinstea împăratului.
Oraşul a fost numit „Cezarea lui Filip" pentru a fi distins de *Ceza-Ea de p. .@r. Medirer.M (4 Fapt,
B:40), Agrip. ti a reconstruit oraşul în timpul domniei lui Nero şi i-a dat un alt nume, Neronias; dar
acest nume a fost dat uitării curînd. Oraşul a avut o istorie bogată în timpul Cruciadelor. Numele antic
persistă în numele modem, Banias. Aid se află un loc de închinare la Muslim al-Khidr, care în lumea
musulmană este echivalent cit Sf. Gheorghe. DJF.P.
CHBBAR. Nu&eL 6ui du dir Babildia tfu! €e s-au aşezat evreii exilaţi; locul vedeniilor lui Ezechial
(1:1, 3iaf.at 3:r5, 23ie@ii 10:15 20, 22; 43:3). EdoiiLor!e.tiza@Ed este incertă, deşi Hilprecht propune
identificarea cu nări kabari (fiarele canal"), un nume folosit într-un tdt bablonid din Nipu Fntru €ntut
Satto-Nil care curge la E de acea cetate.
BIBUOGR.ATIE. E. \rrgr, 3rti.a 39,l9Sa, p, 2lt-216, Drw
CEZA.f,EA LUI FIUP. o ldlutare fo€ne ftqF$! situata la poalele Mt. Hermon, pe cursul principal al
rîului Iordan; a devenit renumită pentru că aici a avut loc declaraţia lui Petru (Mat. 16:13 ş.urm.). Se
poate
CHEDAR. (Ebr. qedâr, probaba Alegru", „oacheş"). r. Ur fiu al lui Is@el (cd, 25.13; 1 CM. r:2i91.
ttlirb€ul !tund c! acelasi nLre.
220
GHBDRON
2. Un trib de nomazi din deşertul sxro-arab, mi-grînd din Palestina ptnă în Mesopotamia. în secolul al
8-lea Ld.Cr. era cunoscut în S Babitonului (I. Eph 'al, Jos 94 1t74, p. 112) d t6ai! a lDfedr clde@ tor
Os. 21:16-17). Ei au avut „sate" Os. 42:11), care se poate să fi fost simple tabere temporare (H. M. Or-
li'6ky, Jos s9, 1939, p. 22 t.ud) d lo.dar tr corturi negre (Gnt. 1:5). întructt aveau turme mari (îs. 60:7),
făceau comerţ cu Tind (Ezec. 27:21). Din punct de vedere geografic, Chitim (Cipru) situat la V, in
Marea Mediterană, ţi Chedar, situat la E, în deşert; erau ca doi poli opuşi (Ier. 2:10). Un psalmist (Ps.
120:5) a considerat că a locui printre chedariţi era ca un exil printre barbari.
Alături de alte triburi arabe, Nebaiot, etc, che-dariţii au avut ciocniri cu Asurbanipal în secolul al 7-lea
î.d.Cr. (M. Weippert, Welt des Orients 7, 1973-74 p. 67). D€ 4m@, ei .u f6t ar@d< te Nebu-cadneţar H,
regele Babitonului, în 599 E.d.Cr. (cf. D. J. Wiseman,C?ironii:leîo/C?ia(<iaeanK'tngs,1956,p.32), aşa
cum a profeţit leremia (Jet. 49:28). în perioada persană, o dinastie de regi ai Chedarului a deţinut
controlul asupra drumului terestru de importanţa majoră care ducea din Palestina în Egipt ţi aceştia erau
consideraţi de împăraţii persani păzitori ai acestor drumuri. Un asemenea rege a fost *Ghe$em
(Gashmu) • oponentul lui Neemia (Ne, 6:1-2, 6) ■ al cărui flu Qaynu poartă titlul „Regele Chedarutui"
pe un vas de argint dtntr-un templu din delta E a Nilului. în privinţa
acestorregi.vezil.Rabinowitz.JNESlS, 1956, p.1-9, pL 7i w J. DMbr.q E4JOn 203, !97r, D. 33-44, L
Leulrg x, 3r,1974, p' 6372.
J.D.D. K.A.K.
CHEDEMOT. Probabil ca este localizarea modernă ez-Zaferan, la cea. 16 km N de Aman, în interiorul
teritoriului lui Sihon ţi în apropiere de graniţa de E a amoriţilor. Cetate ievitică (tos, 21:37; 1 Cron.
6:79) din teritoriul lui Rubenffos. 13:18), a dat numele unei zone de dqdt dnr aprcpt@ (D.ut. 226).
BIBLIOGRAFIE. F. M. Abel, Giographit de laBible, r93a, p 69; ma, p. 186.
N.H.
CHBDBS, CIiBDBS lN NEIIAII. 1. rG6 .era, te regala canaanitfi (Ios. 12:22) care a devenit cetatea cea
mai importantă din Neftali (Ios. 19:37). A fost numita uneori „Chedeş din Neftali" (Jud. 4:6) pentru a o
deosebi de 2. A fost dată leviţilor (Ios. 21:32) ţi a avut statut de cerate de refugiu (20:7). Chedeş sa
remarcat ţi prin situarea sa în Gaiilea (Ios. 20:7; 1 Cron, 6:76).
Acest Chedeş se poate să fi fost localitatea natală a lui Barac, unde a adunat luptătorii din Neftali şi
Zabulon casă lupte împotriva lui Sisera (Jud. 4:9-11). Cînd Tiglat-Pileser m, regele AsirieL, a invadat N
Isa.l{lui 1n 734,732 in.cr, chedq a lct priM erat€ cucerită (2 împ. 15:29), întrudtse afla pe drumul care
ducea spre S de la Haţor. A fost scena luptei importante dintre Macabei şi Demetrius (1 Mac. 11:63,73).
Chedeş este în prezent Tfell Qades, la NV de Lacul Huleh, unde sondajele şi descoperiiile de la
suprafaţă arată că a fost ocupată la începutul şi la sfîrşitul Epocii Bronzului.
2. O localitate din Isahar, dată leviţilor gherşoniţi (1 Cron. 6:72). în lista din Ios. 21:28 locul ei este luat
de Chişion. Este identificata cu localitatea moderna Teii lbu Qcdc., la ssv .L M.Abftlo.
3. Cetate din S lui Iuda, în apropierea graniţei cu Edom (Ios. 15:23); probabil căpoatefî identificată cu
Cades-Bamea sau *Cadcs.
BllUOGRAru, LO4 p. ut 204, 266-
DJ.W.
CHBDORLOMER (tr .b.. ttdd tI_@; h rr, Chodcila(o) gomor). Regele Elamului, conducătorul unei
coaliţii cu *Amrafel, * Arioc şi * Tidal, care au pornit împotriva Sodomei ţi Gomorei, cetăţi care s-au
răzvrătit împotriva lai după ce au fost 12 ani vasale ale sale (Gen. 14:1-17). El a fost urmărit de Avraam
care 1-a omorit Sn apropiere de Damasc (v. 15).
Acest rege nu a fost identificat cu certitudine, dai numele este fâră îndoială elamit kutir/kudur, slujitor",
urmat de obicei de numele unei divinităţi, de es., Lagamar (folosit în numele babiloniene vechi de la
M.ri). NbriSbt ! irtatifc, p. Ch€donaoffi d Etel. Ktn-N.Ihsti I, c. 1625 ld.Cr. (IASOR 3& 1942, p. 33 ş.
urm.), dar punerea semnului de egalitate între Nahhundi şi La'omer este nedovedita, la fel ca ţi teoria
complexă, bazata pe asa-numitele tăbliţe „Chedorlaomer" de la Muzeul Britanic (secolul al 7-lea
ta.Cr.), potrivit căreia Astour identifică pe KU.KU. KUMAL @ Ege al Elmulli ca r€p@ind -R!săritul",
eonsiderînd Gen. 14 un text Mtdraţ recent (în Eitlicol Moiit, 1966, p. 6s-U2 (€d. A. AhuM)). *lextele
de la Ebla, insă, lasă să se înţeleagă posibilitatea unui contact între Siria şi Elam încă în vechime.
DJ.W.
CHEDRON. PldrlChe&or! ln preat $edio-N.r, este o albie de torente care începe la N de Ierusalim,
trece pe Ungă Muntele Templului ţi Muntele Măslinilor, spre Marea Moartă, la care ajunge prin pustia
Iudeii. Numele modem înseamnă,.Pîrîul de foc", mărturie a faptului că albia este uscată ţi arsă de soare
cea mai mare parte a anului Se umple cu apă munai cîteva perioade scurte de timp în sezonul ploilor. A
fost numit de asemenea „Valea lui *Iosafat",
La V de Chedron este un izvor cunoscut sub numele de Ghihon (, J>uţ fjşnitcO sau„Fîntîna Fecioarei"
si apele izvorului au fost abătute în mod artificial pe vremea lui Ezechia pentru a servi nevoile Ierusali -
mului şi pentru a proteja rezerva de apă de duşmani. Acesta a fost ultimul dintre mai multe turtele şi
galerii care făceau legătura cu izvorul.
Aţa cum sugerează numele, apa nu curge în continuu, ci se acumulează1 într-un rezervor subteran din
care se revarsă din cînd în cînd, în 1880 a fost găsită o inscripţie ebr. in care au fost scrise informaţii
despre construcţia tunelului lui Ezechia (*SILOAM). în ce priveşte arheologia, vezi K. M. Kenyon,
Digging up Jtula, 1974, p, e4-A9, t5\-759.
David a trecut peste Chedron cînd a plecat din Ierusalim tn timpul revoltei lui Absalom (2 Sam. ÎS: 23).
Rlgn rebtmto4 cm au fct As, lklia !i Iosia, au folosit valea ca loc de distrugere a idolilor ţi altarelor
păgîne, etc, un loc unde au fost arse sau sfSrîmate (lîmp. 15:13, etc.). Se pare că a constituit
221
CHBDRON
una dintre graniţele Ierusalimului în 1 fmp. 2:37 ţi Ier. 31:40,
Unii au sugerat că în Ezec. 47 se face referire la Chedion cînd profetul vede un rfu care iese de sub
pragul Templului şi care se îndreaptă spre Marea Moartă, ferniizînd terenul de-a lungul cursului său.
\eu £n spedal G. Adam Smith, The Historieal Gţog-rcphy at th. lldy LM4 1941, p. 51o im.; \4r R.
Fkrmer, „The Geographyof EzekiersRiver of Life", BA 19, 1956, p, 17 ş.urm. Pare probabil ca Ezechîel
sase fi gîndit la umplerea cu apă a văii uscate a Chedio-nului, dar lucrul acesta nu poate fi susţinut cu
certitudine.
C-W.G.
CHaIIRA (t?&:drr. rortl6E hiv{te pe s de.l la 8 km V de Gahaon, Ios. 9:17. Localitatea modernă
Khirbet Kefireh domină Wfedi Qatneh, care duce în jos sllE Aiald, A ljw c fEcl gart€ dir rditorul lui
Beniamin, Ios. 18:26. [ista Gola (Ezra 2;25; Neem. 7:29) o asociază cu *ChiriaMearim,\fe2iJ.
Gaistang, J6n@-tudga, 193r, P. 166, 369,
J.P.U.L.
CHEHAT, CHBHATTTI. Chehat, al doilea fiu al lui LevI, a fost întemeietorul uneia dintre cele trei
familii importante ale leviţilor. Familia lui a fost împărţită în casa lui Amram, Iţehar, Hebron şi Uziel,
iar Moise şi Aarcn au fct din tdilia l Arcmri a€xort. 620). in pEtie chelutitii a! purar rcbilierul si lele din
cortul întâlnirii. Ei şi-au întins tabăra în partea de S a dtului. Bdrba$ dh &nilia lor, de L vr6ta de o lui,
în sus, erau in număr de 8.600; cei care făceau slujba la cort (între 30-SO de ani) erau 2.750 (Num.
3:27-32; 4:36). Fiind fii ai lui Aaron, chehatitii erau preoţi şi au primit în Canaan treisprezece cetăţi, iar
ceilalţi au primit zece (Ios. 21:4-5). in urma reorganizării făcute d€ David, cheh.tiFi au dednur o *rle de
tumdi inclusiv între dntâreţii de la Templu (1 Cran. 6:31-38; cf. 9r3r-34 26.2a,31). Chenatidi snrt
hentioEli din nou în timpul lui losafaţ, Ezcchia ţi Iosia (2 Cron. 20:19; 29:12; 34:12) şi la întoarcerea
din exil (c/Ezra 2:42 oI cron. 9:19i $liii lui corehuchelari!).\&zi de asemenea "CORE.
D.WC.
CHEIE (ebr. mapteah, „deschizătoare"; gr. kleis, „cheie"). în sensul literal al cuvîntului, termenul este
înnlnit numai în Jud. 3:25; cheia era „o bucată de *irdur! pe cdE eE! cuie @re oBpMdeu d găurile
dintr-un zăvor găurit. Zăvorul era în interior, fixat într-o deschizătură din snlpul uşii ţi era prins cu cuie
care intrau în găurile din zăvor dintr-o bucată verticală de lemn (zăvorul) fixată pe partea interioară a
uşii. Pentru a deschide uşa, omul trebuia să şi strecoare mîna printr-un orificiu din uşă (cf. Cînt. 5:4) si
sE lidie oiele din zahr @ alurorul dielor rcBpuzătoare din cheie" (F.F.Bruce în NBCR,p. 260). Sensul
biblic obişnuit a] cuvîntului este simbolic, indicînd putere şi autoritate (de ex. Mat. 16:19; Apoc. 1:18;
îs. 22:22).
\,bzi de .s€ftE 'PUTEREA CiEIIOR-
J.D.D.
cHErLA. (Ebi q"rdt). ceiar. du $efela 06. 1s: 43), probabil că este Kelti din Scrisorile de la Amâna
279.2AO, 29OPlobald (ANEr, p. 289, 437). I! vte!@ lDi Saul, David a scăpat Chcila de un atac
filistean, dar influenţa lui Saul era prea puternică pentru ca David să fie în siguranţă acolo (1 Sam. 23).
In urma întoarcerii din robie teritoriul său a format două districte (Neem. 3:17 l.un,). IGtbet Qila pe u
.l€d la 10 tn E d€ Beit Guvrin, este lîhgă urcuşul de la Sucut la Hebron, în partea de S, în valea dintre
Şefela si dealuri.
J,P.U,L
CHEMARE. h vT $ h Nr cuit!tu1 ac6ta ap€re de vreo 700 de ori ca verb, substantiv sau adjectiv. în
limba ebraică rădăcina principală a cuvîntului este <jr' în greacă sînt folosite kaleîn (împreună cu
formele sale compuse ţi formele sale derivate, kletos, ,£he-mat",şiJUe5iF, „chemare"), legeinşiphonein.
!n ambele limbi există şi alte verbe care sînt traduse uneori „a chema"; de ex.'mr, în îs. 5:20,
şkfiremiMisein.înRom. 7:3.
I. în Vechiul Testament
a. ,A chemi, su ,p iivtra, a cnem pe cituE p€ nume" (Gen. 3:9, etc.); „a convoca (a strtnge) o aduEE"
(P&la r:ls). ,.A chem nuEle" 6t€ o expresie întîlnită în Gen. 4:26 ţi în alte texte („au hceput mn s: chere
Nsele$ Domutu")j pri. aceasta se înţelege că oamenii au cerut protecţia Iui Dumnezeu fie prin a cere
ajutor de la cineva al cărui nume (adică, caracter) era cunoscut, fie prin a-şi da lor trMele Dotrduj (cf,
Gd. 4:26: Deut, 2a:lo: Is. 43:7).
b. „A numi" ■ acest sens este întîlnit în versete cum este Gen. 1:5 („Dumnezeu a numit lumina zi").
Acele versete în care Dumnezeu este subiectul indica unitatea fundamentală a celor două sensuri ale
termenului qr', dezvăluind prin aceasta înţelesul teologic al cuvîntului. Primul sens este acela de
chemare la a-L sluji pe Dumnezeu într-o calitate oarecare si pentru un anumit scop precis (1 Sam. 3:4;
îs. 49:1). Sensul al doilea nu este uşor de stabilit; cuvîntul este folosit atît pentru a descrie (Gen. 16:11;
cf. Mat. 1:21) cit şi pentru a indica o relaţie între Dumnezeu, care nurc,tq $ cel trMit de El, în special
Isru€lul. L. 43:1 rezumă chemarea lui Dumnezeu şi numirea Lui Israel ca 6ind al Lui u popd .€p6;t d€
alte poro.lq învestit cu lucrarea de a depune mărturie ţi cu privilegid de d n aprr.t .le Nu;el€ Lui.
D1m;@ ;te Cel care iniţiază această chemare şi numai o minoritate GIn4$) a prlhiro (d€ €4 r;el 2:32),
II. h Ndl T6bm6t
Aici sînt întîlrute aceleaşi sensuri, iar chemarea făcuta de Dumnezeu este acum Jn Cristos îsus" (F2,
3:14). lste che6E de a pu-ta nmele de ,s€stin" (1 pei. 4:)6; hc, 2:7i Fop. s:a1i Mat, 23:19) fi d. a.i apd.
ţine lui Dumnezeu în Cristos (1 Pet. 2:9). Expresia „a chema la" este întîlnită în Maieu 2:17, iar „ai
pune numele" este găsită în Luca 1:59. Participiul prezent, la diateza pasivă, este folosit frecvent, cum
este cazul în Luca 7:11. Isus i-a chemat pe ucenici şi ei L-au urmat (MaEu 1:20). Epiirol€l€, ln spei.l
@le al€ lui laEl, arată clar sensul teologic al chemării lui Cristos. A-
222

CHENIzIF

ceasta vine de Ia Dumnezeu, prin Evanghelia mîntuirii prin sfinţire şi credinţă (2 Tfes. 2:14), pentru a
intra în împărăţia lui Dumnezeu (1 Ies. 2:12], pentru a avea părţăsie (1 Cor. 1:9) ţi pentru a sluji (Gal.
1:15). Alţi scriitori atribuie acest sens deplin chemării lui Dumnezeu prin Isus (ff. Evr. 3:1; 9:15; 1 Pet.
2:21; 1 loan 3:1, în special pasajul „să ne numim copii ai lui Dumnezeu. Şi sîntem."}. Cei care L-au
primit pe Cristos sînt „chemaţi" (1 Cor. 1:24; Ughtfoot traduce aici „credincioşi"). Pavel pune semnul
de egalitate între chemare ţi acceptare (Rom. 6:28 ş.urm.) pentru a pune accent pe scopul neschimbător
al lui Dumnezeu (Ronţ. 9:11], oi alte cuvinte, Pavel consideră că această chemare este eficace.
Cuvintele lui bus din Mat. 22:14 fac djsAicţie întră" .ţCei chemări", rri rare auri, şi „cei aîeţi", cei care
primesc chemarea ţi devin „aleşi".
Iflulp. comentatori interpretează~„chemarea*rdin 1 Cor. 7:20 ş.urm. ca o ocupaţie specială. Cu toate
acestea, klesu înseamnă aici chemarea divină adresata fiecărui om, chemare care este un eveniment
istoric concret, adică, un eveniment care include circumstanţele exterioare în care a avut loc. Prin
urmare, sclavia nu este incompatibilă cu credinţa în Cristos.
BffiUOGRAFTE. Amdt, p. 399ş.urm. K. L. Schmidt, TNDT 3, p- 4a7'5X6: TWBR; L. CdEANrO.
iJIt1, i. 271.276i J.J, rcn AIma! rbcabulory oJf t. Bi., 1953.
M.R.W.F.
CXISMof. arindJ), 2eu.l n@biFor, poFnrl lui Chemoş (Num. 21:29; Ier. 48:46). Sacrificarea copiilor ca
ardere de tot făcea parte din închinarea adusă acestui zeu (2 împ. 3:27]. Solomon a ridicat In Ieru sli( o
hrltim !€!Eu chemq (r inp. I1:7), .tar Iosia a dbtrus-o (2 împ. 23:13). (*MOAB, *PIATRA MOABITĂ.)
I.A.T.
CHENAT. (Ebr. tfnăţ, „posesiune"). Cetate în N TransioTdaniei, luată de la amoriţi de *Nobah, care ia
dnt NiEle 3du (NM. 32:42), iar tui dlziu ffiid de 'Gh.tu ti 466 (1 cm, 2:23). Nr6el€ alarc tr dtew terL
eaiptere din hildiul al 2-ba (4 LoB, index). De obicei este identificată cu ruinele extinse de la Qanawât,
la vreo 25 km NE de flozrah; vezi însă F. -M. Abd, Giographie de laPakstine, 2, p. 417, şi M. Noth,
Nwnben, p. 241 (c/. PJB 37, 1941, p. 80-81), care preferă localizarea la V sau NV de oraşul modem A!
@4 rth @npaeiie o Jud. 3:r1.
J.D.D.
G.I.D.
CIIBNAZ, 1. On rclot .l tui .Equ ri u F€f de rib
L*edomit (Gen. 36:11, ÎS, 42). Cfţiva comentatori consideră câ aceste versete atâta că Chenaz a fost
strămoşul Mienizitilor. 2. Fratele lui *Caleb şi tatăl lli lotriel i is@ia 06. 15:17; Jud. 1r13; 3:9, 11i 1
cM. 4ru). 3. Ncpot al hi clteb G crc!. 4.15). Uknaz (sau Ucnaz) (/WmS) rezultă din combinarea
numelui Chenaz cu cuv&itul ebr. ^şi". R!"H.G,
CHENCREA, în prezent Kichries, un oraş în apropift de Cdi.t c4 a &rit o port Mitim Fniru Corint,
pentru comerţul în Marea Egee şi ta Levant. în Chencrea a existat o biserica în care slujea Fivi (sau,
ptebe) (Rod 16:1-2); pFbabil ca ac@rA bi€r*g a fost rodul şederii îndelungate a lui Pavel la Corint. Aid
apostolul ţi-a ras capul, ca urmare a unui jurămînt pe care 1-a făcut (Fapt. 18:18), înainte de a pleca
spre Efes.
J.H.P.
CHENITI. chei\ii au r6t u rjb tte nadia.lC (Nq, 10:29; Jud. 1.16; 4:11). Nmele tsnnA „făurar" ţi
prezenţa cuprului La SE de Golful Aqabah, regiunea chenito-madianitâ, confirmă această interpretare.
Cheniţii apai pentru prima oară ca locuitori ai Canaanului patriarhal (Gen. 15:19). Mai tîrziu Moi* a
demit shdel. lui Reel Gx.d. 2:ra) qi la invitat pe fiul său Hobab sâ-i însoţească pe israeliţi, httuft pEtuia
deprinddiL lui de tutud (NM. 10: 29). Cheniţii s-au alăturat seminţiei lui Iuda în moţ-tenirealorCJud.
1:16; lSam. 27:10). Ei aufost cruţaţi d€ saul tr rszboid lui d amldidi (1 sm, 1s:6) si Davtd ra &np.ieredr
d €i (1 san. 30:29). Ir.@bitii erau din familia cheniţuor (1 Cron. 2:55) şi au ocupat o pozi$e prcEirentn
ln Eemlril. po.r.aili.e (Neem.'3:14).
JDotfu choit" @rdn actai d5n mdianir u bl imlotunt ln religla lui l$ael. A.@t! ipoGd încearcă să
răspundă la întrebarea: De unde a aflat Moi€ numle IahE? Rgpingtrd M@lteE pE-mozaică a numelui în
Israel, unii susţin că Moise a aflat numele de la Ietro, chenitul-madianit. Zelul pentru Iehova al
R@bifitor clEdC de Mi iLrtu ru poate sprijini această teorie: nu este un lucru neobişnuit ca unii
convertiţi să Se mai zeloşi decît credincioşi tradilioMli, Nici jerda aalse de lefo (Exod, 1a:12) tudI
greutate argumentului că Ietro 1-a învăţat pe Moise cum s3 se închine lui lehova, deoarece capitolul a
prEzind ca !e u rnvl!{cel, cqds la ct€dia p.j! eirtuA lui tuoir (u 11). prin @re, atde de observaţia
neconvingătoare potrivit căreia „cheniţii erau făurarii triburilor nomade din antichitate ... şi lahve este
fără îndoială un zeu al focului" (Oesterley şi Robinson, History of Israel, 1, p. 92), singurul sprijin al
ipotezei chenite este că strămoşul lor, Cain, a purtat semnul lui lahve (Gen. 4:15). Această ipoteză este
susţinută de ex. de L. Koehler, Old Testament Theology, !. 45i 6te @tu6lat! & M, gube, Ms, p. 94.
Mărturia Genesei este că numele lahve a fost cunoscut Patriarhilor, de fapt a fost cunoscut încă din cele
mai vechi timpuri (Gen. 4:1, 26). Ipoteza este iodul aplicării analizei documentare şi merită pe bună
dreptate să fie numită „o culme a inventivităţii liberale" (U. E. Simon, A t'@loa/ oJ soivdrio4 1953, p.
33).
DISUOGnAIIE. H, H, Rdley, I/on MN6t o Qmron, 1963, p. 4a 9.h; J6eph to Jult@, 1954, p, 149 g,'m;
Y. 1€ufir€n4 Tie Relision of kma, 1961, p. 242 ş.urm. J.A.M.
CIIENIZITI. [Ebi qrnurf), o fanilie ertmfte i&portantă, a cărei descendenţă poate fi trasată pînă la
Elifaz, fiul cel mai măreai Iui Esau (Gen. 36:11, 15,
223
CHENIZtţl
42; 1 don. 1:36, 53). O pane a lor s-au alatmat locuitorilor din Iuda; contribuţia lor la istoria lui Israel
este Indicată tn 1 Cron. 4:13 ş.urm. \fers. 15 este dificil; poate că în original a fost: „... nume pierdute;
aceştia au fost fiii lut Chenaz". Descendenţa chenizită a lui Caleb este trasată întotdeauna prin Iefune
(Num. 32:12; tos. 14:6, ^„OUuel, fiul lui Chenaz" se poate să însemne doar „Otniel, chenizitul": tn caz
contrar, acest Chenaz trebuie să fi fost fratele mai tînar al lui Caleb, iar Otniel a fost nepotul său. Istoria
lui Caleb arată că familia sa era o familie importantă în Iuda încS înainte de Exod (cf. Num. 13:6); prin
urmare, se poate ca strămoşii lui Iefune să fi fost cei dîntîi care s-au alăturat tribului lui luda.
Chenizfţli sînt menţionaţi tn Gen. 15:19 alături de alte nouă popoare care ocupau ţara promisă lui A-
vraam; aceasta înseamnă, in termenii aşezărilor de mai tfrziu, că a indus Negevul, dar nu a inclus nici o
parte din Edomul propriu-zis {cf. Deut 2:5).
JX.U.L
CHENOBOSMON flit. „păşune pentru gîşte"; In limba coptă, Shenesei), un oraş antic din Egipt, la E
de Nil, la cea 48 km N de Luxor. Aidafost întemeiata una dintre cele nai vechi mănăstiri creştine de
către Pachomius, tn cea. 320 d.Cr. Chenoboslrion a dobtndit o nouă faimă datorită descoperirii în cea
1945 la Jabal al-Târif, în vecinătatea sa, a unei biblioteci de scrieri gnostice (mai ales traduceri In
copta, din greaca) - 52 de documente în 13 codice de papirus. Ele sînt cunoscute ca documentele de la
Nag Hammadi, probabil pentru că descoperirea a fost relatată pentm prima oară la Nag Hammadi
(oraşul modem cel mai apropiat de locul descoperirii), la V de rin. Unul dintre codice a fost cumpărat
de Institutul Jung din Zttrich şi de aceea este numit Codex Jung; celelalte sînt FnPriltata Mu4r!'n coDt
dh Cairo. c€L @i bie cunoscute dintre aceste documente sînt Evanghelia Adevărului, conţinută în
Codex Jung, ţi Evanghelici lui tbna onlinud h sul dinte odrele dia crnb. Evanghelia Adevărului este o
meditaţie speculativa despre mesajul creştin, provenind din scoală VSden-tmiană de gnosticism şi este
foarte probabil să fie chiar o lucrare a lui \fclentinus (cea 150 d.Cr.). Evanghelia lui Urna este o colecţie
de 114 afirmaţii (ziceri) atribuite lui lsus; fragmente (în gr.) ale acestei lucrări, dartnd din secolul al 2-
lea, au fost găsite la Gxyr-hynchus la sfîrţltul secolului al 19-lea şi începutul secolului al 20-lea.
Întreaga colecţie este în curs de publicate şi va constitui o contribuţie inestimabilă la cunoaşterea
'gnosticismului
BTDUOGMFIE. F. L C@ (ed.), the Ju^g Cod,d, 1955; K. Grobel, The Gospel o/ 7hitft, 1960; R. M.
Grant şi D. N. Freedman, 7Tie Secret Sayings âfJesus, 1960; W. C. van UnniK, Newly Discovered
Gnostic WHtingJ, 1960; J. Doresse, The Secret Books of the Egypdan Gnastics, 1960; R. McL. Wilson,
Studies in the Gospel of Thomas, l9GO,TheGospelofPhilip, 1962; B. Găertner, IV Theology of the
Gospel of Thomas, 1961; M. L Peel, TTie Epislle to Rheginos, 1969; M. Krause în W. Foerster (ed.),
Gnosticism, 2, 1974, p. 3.120i J. D, M. S.lDler, Naj Hmnodi Bibliozrophy J94B-1969,1971, adusă la
sri în fiecare an în NovT;J. M. Robinson (ed.), The Facsimile Edition of the Nag Hammadi Codices,
1972 ş.urm; TTie Cbptrc Gnostic
Ltbrary, 1973 ş.urm; Tfie Nag Hammadi Librar? in English, 1977.
F.FB.
CHENOZI. i6t t€ren gr. ddiv! de la !€dul heautem ekenosen, „S-a golit de Sine", care este tradus în
Filip. 2:7 „S-a dezbrăcat de Sine însuşi". Ca şi subctantiv ete fol6it, In 6@ r6loaic, c! Ef{i€ !a teoria
Cristologică prin care se „arată modul în care a Dou P€sand a ltinit{tii a pqt{t il ra ln viata marn aţa
îneît să aibă ca rezultat experienţa umană autentică descrisă de evanghelişti" (H. R. MacMntosh). tn
forma sa rla^'^j această Cristologie datează abia de la jumătatea secolului trecut, fiind atribuită lui Tho-
masius de Erlangen, din Germania.
Esenţa concepţiei cbenorice originale este exprimată dar de J. M. Creed. „Logosuî Divin, prin întru-
parea Sa, S-a dezbrăcat de atributele Sale divine de atotstunţă şi atotputernicie, aţa tncît în viaţa Sa
întrupată Persoana Divină este revelată numai şi numai printr-o conştientizare umană" (art.,.Recent
Tenden-des in English Chiistology" In Mysterium Christi, ed. Bell şi Deissmann, 1930, p. 133).
Această afirmaţie Cristologică este susceptibilă de obiecţii teologice dăunătoare; de asemenea, pe
temeiuri exegetice, există prea puţin sprijin pentru ea.
\ferbut kenoun înseamnă pur şl simplu „a golf. în sensul Uteial este folosit, de exemplu, cînd Rebeca a
turnat apa din ulciorul ei tn adăpătoare (Gen. 24:20, LXX • verbul este exekenosen). în Ier. 14:2; 1S:9
LXX foloseşte verbul kenoun pentru traducerea rădăcinii pu'al a verbului 'ămal, care în vr este tradus
cu jeleşte/tînjeşte; această traducere indică un sens metaforic care pregăteşte calea pentru a interpreta
textul din Filipeni. Folosirea verbului kenoun la diateza activă este unică în NT şi întreaga expresie, la
diateza reflexivă, nu numai că este ne-paulinâ d este şi neobişnuită în limba greacă. Acest fapt sprijină
ipoteza că expresia este o redare în greacă a unei expresii semitice odgimle, elftisEul li4aistic 6lnd
€xpllcat Dri! traducerea literală dintr-o limbă în alta. Unii teologi contemporani (H. W. Robinson, J.
Jeremîas) au găsit expresia originală în îs. 53:12: „S-a dat pe Sine la moarte" (lit. „Şi-a turnat sufletul la
moarte"), fn a-ceastă interpretare a versetului din Filip, 2:7, „che-rca" nu esie @ a htruplii d prddae
fin"U a vieţii în dăruire completă de sine şi în sacrificiu, pe crue. Chlar dac! ac4tl inerp€@ nouA e
c@n. siderată oarecum forţată (pentru o analiză critică, vezi R, P. Martin, Carmen Christi, 1967, cap.
7), ne pune pe drumul cel bun. în contextul lui Pavel, cuvintele „S-a dezbrăcat de Sine însuşi" nu spun
nimic despre .bando@@ oribu&lor djvine ata ldr, tn prjvinF aceea, teoria chenotică esre o totală
răstălmăcim a cuvintelor biblice. Din punct de vedere lingvistic, goli@ de si@ tlebd. ifterprerai! h lune
cNintelor care urmează după această expresie. Ea se referă la „renunţarea pre-încamată care a coincis
cu actul prin care a luat chip de rob" (V. Tayîor, TTiePerson ofChrist in New Testament Teaehing, 1958,
p. 77). Faptul că El a luat chip de rob a implicat în mod necesar limitarea gloriei pe care a lăsat-o
deoparte ca să poată fi născut „asemenea oamenilor". Gloria aceea a unităţii Sale preexistente cu Tatăl
(vezi loan 17:5,24) ti aparţinea de6l@ dio lr{ricie El a edstat cu ".hipd lui Dm. nezeu" (F [lip. 2:6).
Gloria Lui a fost ascunsă în „chipul
224
de
Ilfl
clrBzA+

de rob" pe care 1-a luat dud Şi-a asumat natura noastră ţi a apărut asemenea nouă; cînd a acceptat
caracterul nostru uman El Şi-a asumat ţi destinul de Rob al Domnului care S-a smerit pînă la sacrificiul
de Sine de la Calvar. Prin urmare, „chenoza" a început In prezenţa Tatălui, o dată cu alegerea Sa înainte
de întrupare de a-Şi asuma natura noastră; a condus tn mod inevitabil la ascultarea finala de [a cruce
cînd, în sensul deplin, £1 Şi-a predat sufletul morţii (vezi Rom. 8:3; 2 Cor. 8:9; Gal. 4:4-5; Evr. 2t14-
16; 10:5 ş-urm.). IIBIIOGRAFI!. Ca @i .mplet! tnta€ no<ldnă a doctrinei chenozei, din punct de
vedere istoric şi teologic, este cea a lui P. Henry, în articolul „Kănose", ti DBS, Pu. 24, r95q el 7-161;
D, c. care, The Porm of a Servant, 1964; T. A. TTiomas.fiQ 42,1970, p. 142-151. Pentruo discuţie
teologica moderna, vezi R. S. Andeison, Historical Traascendence and the 1975.
R.P.M.
CIIBIEI{-HAPUC (Ebr. qqe nqplrt rom dc vopsele", adică „cutie de cosmetice"- Lxx Anwltheias
keras). Numele dat celei de-a treia fiice a lui Iov, cea mai ânărâ, după ce i-a fost redata prosperitatea
(Iov. 42:14). Pentru o discuţie a numelui, vezi COSMElrcE $t PRFITMENE, [lr.
.I.D,D.
CHEftETIŢH (în ebr. fc'reţf). Un popor care s-a stabilit alături de filisteni In S Palestinei (1 Sam.
30:14i E@. 25116; Td, 2rs). Ir tim?'rl dmiei lli Davtd ei au alcătuit, împreună cu petetitii, garda
personala a regelui, sub comanda lui Benaia, fiul lui le[oiada (2 s.a a:r3j 20:23; 1 Crcn. 13:17). Ei i.au
rămas fideli bl timpul răzvrătirii lui Absalom (2 Sam. t5:r3) $ $eb! (2 sac 20:7) d au fost p!%nF .ld
Solomonafostunsrege (I fmp. 1:38,44), deşi faptul ca ei nu mai sînt menţionaţi după acest eveniment
sugerează că loialitatea lor faţă de David s-a bazat pe o relaţie personală care s-a încheiat odată cu
moartea Iui.
Pare logic să presupunem că cheretiţii erau cretani iar peletiţij erau *filisteni, acest uttim nume fiind
port o .daptae a teMului p.lilld pdn a!,losi. d (frerf, împreună cu asimilarea unuif cuţ-ul care urma,
framtnd astfel expresia hckfc'reţf w'ftopp'fătf, „che-retiţii ;i petetiţu". Dacă aţa stau lucrurile,
deosebirea între ei era că deşi ambele grupe proveneau din Creta, cheretiţu" eiau de origine din Creta,
în timp ce peletiţii au trecut doar prin insulă în călătoriile lor din ţara de origine.
Se pare că acum, cît şi mai tîrziu, angajarea unor mercenari egeeni nu era un lucru neobişnuit, înrructt
deşi lehoiada nu i-a mai angajat pe chereriti şi peletiţi, el a angajat soldaţi cariaţii (cheretiţi - în trad.
rom. n.tr.)(2&np.ll:4, 19; kărt, tradus „căpitani" în Ay sau şutaşi" fin rom. n.tr.).
BIBLIOGRAFIE. A. H. Gardiner, Andent Egyptian Onomastica, Tfext, 1,1947, p. 202*; J. A.
Montgomery, The 8oo*J of(inst, rcq 1951, p. as,a6; R. de \,!u, ,,Ei@t tuad, p. 123, 279-227,
T.CM.
CHERIOT. 1. Localitate în extremitatea sudică a lui Iuda, cunoscută si sub numele de Cheriot-Heţron
sau Haţor; s-ar putea să fie localitatea modernă Khiibet el-Qaryatein (Ioe. 15:25). 2. O cetate din Moab
(Ier. 48:24), care a fost fortificată In trecut (Ier. 48:41) şi care avea palate (Amos 2:2). Probabil că este
El-Qereiyat, la S de Atarot. Unii scriitori o identifică cu Ar, capitala antică a Moabului, deoarece atunci
cînd Ar este înşirată între localităţilemoabite, Cheriot este omisă (îs. 15-16) ţi viceversa (Ier. 48). Exista
acolo un sanctuar pentru Chemoş, unde Meşa 1-a tSrŞt pe AEl, Mi trlmle din AsL CPIATRA
MOABIfAIF
J.A.T.
CHERIT. Un afluent al Iordanului lingă care Ilie a fost hrănit dnd s-a ascuns de Ahab in urma poruncii
lui Dumenzeu (1 împ. 17:3,5). Au fost propuse localizări ]a s de cnfull su la E de lofttdn.
D.W.R
CHESITA. (Ebr. q'sttâ, probabil „ceva dntant", „o greutate fixă", derivă de la un cuvmt arab care în-
seamnă „a împărţi, a fixa"). O unitate (de măsură) cu valoare necunoscută, folosită in loc de monede în
vremea patriarhilor. LXX, Onkelos ţi Jerome traduc „miei", greutăţile din vechime aveau de multe ori
forma unor animale (*GREUTĂŢI ŞI MASURI). Este posibil să reprezinte valoarea In argint a unei oi.
Apare numi h Ga, 33:19 d 16. 24132. dlrd lev a c6părat pămbit de la Sihem, ţi în Iov 42:11, ca un
cadou de ua€ de biE, (vsr @dre "su!d d. bani', <la NEB traduce „oaie",)
J.G.G.N.
CHESULOT. (in eb., ,6uil0g, Io6, 19:B; ciislo! Tabor, los. 19:12. Un oraş din Isahai, în cîmpia de la V
de Dbori Z.bdon a auF6t d@luil€ de la NV Localitatea modernă Draal păstrează numele.
I.P.UJ-
CHETURA (Ebr e.d,r, "@ p.tnmd,). A dou soţie a lui Avraam, după moartea Sarei; ea a născut pe
Ziirtiam, locşan, Meda, Madian, Işbac şi Şuah, care la rîndul lor au devenit strămoşii mai multor
popoare arabe din N (Cfl 25:1.4i I Crcn. l:32.33), f.A-RAB1A.)
BIBuocRAm. J. A Mdtgomv, Ambia and th. Bibte, 1934, p. 42-45. T.CM.
CHEZAS. Chezaţul sau sa.enl ste o p.Isnt care îşi asumă responsabilitatea pentru o datorie sau pentru
îndeplinirea unui angajament luat de altă persoană. Cuvihtul este folosit de asemenea pentru a descrie
unlucru depus ca garanţie, pentru a compensa pierderea sau distrugerea lui. înseamnă de asemenea
„certitudine", fn acest sens înnlnim cuvShtul in Gen. 15:13: 1A:B; 26:9; Fapt. 12:11.
Scriptura ne sfătuieşte să fim foarte precauţi cînd este vorba să ne punem cheznşi (Prav. 11:15; 17:18;
2226-27), Ex!6ia ,! te priad€ cu dltul" C/a bai.
225
cHBZAf
pa!E") l.@tnnl a te p@ .heal CPrcv, 6:1-2j 17r18).
Iud. 3-a ps cheaf p€ 6ire p€ntu eliberaea hi B6ish (C€n, 43:q a4:32) , D.E de Grateci (2 Itnp, 13:23i 16.
36:8) €n baatn p€ o id* similar!. Cuvîntul este folosit cu referire la Domnul nostru (Evr. 7:22; cf.Ps.
119:122).
M.tro.
CHIAROT-IIATAAVA. (Et:i. qitqho aab\A, „mormintele lăcomiei"). O tabără a israelitilor, la un drun
de o zi de pcaE siEi A610 poFrul, d!}a .e a poftit sI IcltE. Gre di dupA e a prinit preFlile de la Domnul,
a fost devastat de o plagă care a omorit dd9i @rcni (Nh. l1:31-34: 33:16; Deut. 9i22j d !s, 7,.27.31). Ui
au ew€Fi c! incid.nnil <le la Tabeera (Num. 11:1-3) s-a petrecut în acelaşi loc, la Chibrot-Hataava. dar
textul din Deut. 9:22 argument6z5 thposiE @ci idei Crcllenberg idotificn lern d Ruw.i! el-Ebetlg, )a NE
d€ Mt, siEi.
J.D.D,
CINEnBT. o cetat€ fo!ti6c.t!, 16. 19:3s (!eba bil med. Khirbet el-Oreimah); numele s-a scris ţi Chi-'et
(16. 1r:2)i de uite a dedEt t)l@le ndrii chen@t (Ns. 34i11), mdst! h NT € tacul Ghenezaret (Luea 5:1),
Marea Galileii sau Marea Tî-beriadei. Josephus foloseşte termenul Ghenesar QJVar 2.573). Numele ar
putea fi derivat de la fcînnâr, harpă, de la forma lacului.
N.H.
CEIOS. UM dintre icdele Mri din Ma@ !8€, la V de coasta Asiei Mici, a fost un oraş-srat liber in tinput
ImFdutui RoM plnl h Eaiea lui ve.pa. sian. Corabia lui Pavel, în diurn de la Troa spre Patara, a an@nt
p€E Mpte ln aprcpleEa iEdei (Fapt, 20:15).
J.D.D.
CHIP De obicei tell@ut irdicl o rprcatre m terială a unei zeităţi. Spre deosebire de termenul „idol", care
are un ton peiorativ, ,£hip" sau „imagine" €re o derift obi4tiv!. Prtuthd€ni ln Oridrul Apropiat antic se
găseau imagini ale diferitelor zeităţi în ienple Fi tn alte l'rui stnte cM etr .lralele in aer liber; multe case
particulare aveau de asemenea o nisă unde era aşezată imaginea zeităţii protectoare a familiei. Acestea
erau de obicei antropomorfe (avînd forma unei fiinţe umane), deşi imaginile teriomorfe (avînd forma
unor animale) erau folosite de asemenea pe lrt8, tt sFcial h r8ipt.
Forma chipului, în special în exemplele teriomor-fe, reprezenta frecvent o caracteristică proeminentă a
zeităţii respective; astfel, chipul unui taur (de ex. zeul El din Canaan) ilustra puterea ţi fertilitatea zeului
Chipul ru .E spd prircilal de a fi o r.prza@re vizuală a zeităţii, ci un loc unde sa locuiască spiritul
zeităţii, permiţîndu-i zeului să fie prezent în mod fizic în mai multe locuri în mod simultan. Un
închinător care se ruga înaintea unui chip nu credea neapărat că rugiduile srle @u adrere fuuii de leM s!
d€ metal, d probabil considera că acel chip era o „pro-
iecţie" sau o concretizare a zeităţii. Desigur, oamenii din israel care contestau realitatea oricărei zeităţi
reprezentată printr-un chip susţineau că închinătorii care venerau zeităţi străine se închinau de fapt la
lemn Si la piaEi sinpE (' rDoLnIRtE).
Chipurile erau confecţionate în mai multe moduri. De ex. massekă era turnat din cupru, argint sau aur
într-un tipar. Un dup gravat sau un chip cioplit (pesd) e s'npht di. piatd su l€M; clipune din lm puteau fi
acoperite cu metale preţioase (c/. îs. 40:19). Vezi h. 4L:6.7: 44:12-L7.
I. tn Vechiul Testament
a Chipuri dezeistrăini. Deşi confecţionarea chipurilor şi închinarea la acestea era interzisă de legea din
Pentateuh (Exod. 20:4-5) şi condamnată de proferi (de ex. Ier. 10:3-5; Osea 11:2), folosirea lor în Israel
Sn tot timpul perioadei pre-exbice era un lucru obişnujt (Jud. 6:25; r imp. 11:53; 16:31.33) 9i u6ri et€
erau pE chid h lbmplu (2 imp. 21:3.s, 7).
/>. Chipuri alt lui lahve. Pietrele de aducere aminte (flol|4do ddi.ate de patriarhi (.t e& ca. 23:18, 22j
3s.14) p&labn c, au f6t oBidente la lncelut ca şi chipui (ale lui D'meu) 0a fet ca ri Fnn sacri; cf. Gen.
21:33), dar mai tîrziu au /ost interzise (r,!sa Ddt. 16:21) *u e.irterrretate @ sinple oli<te @Itm@tire (4
G€n. 3t:45.50; 16. 4:4-9). Mai rnziu iMsinne lui IahE au fd @nda!@te de lalviltiipui: vilelul de au de I.
snEi (rrod. 32:1-A), *Efodul făcut de Ghedeon {Jud. 8:26-27), viţeii de aur de la Da! ri B€tl (1 l,nr,
12r2&3o), riiebr de 13 Samaria (Osea 8:6).
6. Omul ca şi chip al Iui Dumnezeu. In cîteva texte di!Gens (1:2627j tiS:2i 9:6) * splre ce orula lcr
creat „Sil" sau „după" chipul lui Dumnezeu, „după asemănarea Lui"- Deşi mulţi teologi au încercat să
localizeze chipul lui Dumnezeu în raţiunea omului, în creativitatea, vorbirea sau natura lui spirituală,
este mult mai probabil că chipul lui Dumnezeu este conţinut în om ca un tot unitar ţi nu doar într-o
parte sau un aspect al lui. Omul în ansamblu, trup si suflet, este irnagtnea lui Dumnezeu; el este
imaginea materială a Dlu@eului iMrerial- Ir orien Apopjat arric omul, ca si chip al lui Dumnezeu, îl
reprezintă prin faptul cl $6re pdrtat la cun@ divi!5 eu la rpidtul divin (cf. Gen. 2:7; poate că spiritullui
Dumnezeu este indus în pronumele „noi" din 1:26; cf. referirea la spinnn lui Dljreau h 1:2), Rolul
onulul de stlpfir ar prhlntdui 6te $abllit lrin .@rea sa dupi dnpul Iui D!m%u (1:27). lnaltd lrin.@reatqne
h OridtuI Ap@ piat anti. * spllrc & ohiei .! reseL 6te chipal lqi Dumnezeu, dar în Gen. 1 omenirea, în
totalitatea ei, este prezentată ca fiind imaginea şi reprezentanta tui Dumnezeu. Este semnificativ faptul
că ni se spune despre om că este chipul lui Dumnezeu şi după căderea h pi@r: fo_4! r.ejdui din cer. 9:6
depinle & crezul că omul îl reprezintă pe Dumnezeu, aşa îneît un pcjudici! ads omui €te u prejudiciu
adus lui Dumnezeu însuşi (vezi si Iac. 3:9).
BIBLIoGRAFIE. Cu lrivire la iMgini h 3!fuall K H, Behhardt, Goh ud Bild, 1956: E. D. €n Bftn, or 10,
1*11, p. 65-92; .d L. OpFnlEir', Atui4t Mesopocamia, 1964, p. 171-227. Cu privire la chipul lui D':m*u
ln on: D. caitu, tue lmq. of Cod i Man, 1953; G. C. Berkouwer, Man; Tfie/m«ge qf God, 1962; D. J. .d
CliG, Dna 19, 1963, p. 53-103i J, Bar, BJRL 51,1964.q p. 11-26i , M. Miller, JBL 91,
226

CHIRIAT-ARBA
1f2, p- 239'304; I N, D. Mettiryq, ZW85,1974, p, 403424i J. F, A. Ss$1B, JTS 25,1974, p. 4]a426.
DJ.A.C
II. In Noul Testament
învăţătura NT construieşte pe temelia pusă în VT. In VT omul este descris (în pasajul seminal din Gen.
1:26 ş.urm.) ca fiind făcut de Dumnezeu reprezentantul Lui p€ pdhht ti, actioihd d delqat al Lui ti ca ad.
minsrrator al creaţiei Sale. Termenul poate fi conceput cel mai bine ca un termen funcţional şi este avut
în vedere destinul omului ca fiinţă umana (pentru detalii cu ptivie la $poftn €xe8etic, wi ln speial eut
lui D. J, A. Clines).
c€l€ dolt p6aj. ditr 1 cor, 11:7 {i lac. 3:9 relEti această învăţătură ţi amîndouă pasajele afirmă con -
tinuarea poziţiei omului în ordinea creată ţi afirmă că omul reflectă „gloria" divină, în ciuda
păcătoşeniei umane. Totuşi, în NT accentul este pus mai mult pe persoana lui [sus Cristos, care este
numit „chipul lui Dullu@u' (2 coi 4:4; Col. 1:15i aDbele lasje seamănă cu un credeu, prezentat pe
fundatul unei polemici, ţi afirmaţiile au rolul să contrazică idei curente false sau inadecvate). Rangul lui
Cristos de irugln4 a ftdlui deriva din rclatia sa uica datq rată pre-exlstenţei Sale. El este Logosul din
eternitate Cfoan 1:1-18) ţi de aceea El poate reflecta fidel şi deplin gloria Dumnezeului invizibil. 'Vezi
de asemenea EE. 1.1,3 d rip. 2:6-11 ude sbt folGite expren paralele pentru a clarifica relaţia unică
dintre Isus Cristos şi Dumnezeu. Chip (sau termenii săi echivalenţi, „formă", „pecete", „glorie") nu
sugerează o simpl! smlte cu Dllmedeu s un hodel al pssoanei Sale. Dimpotrivă, indică o împărtăşire a
vieţii divine şi o „obiectivizare" a esenţei lui Dumnezeu, aşa incit Cel care este, prin natura Sa, invizibil
ajungR să aibă o expresie vizibilă în figura Fiului Său (vezi dovezile aduse de R. P. Martin, op. cit., p.
112 ş.unulO-
Prin u]mE, El 6E "dtinul Adln" (1 Coi 15:45) care stă în fruntea unei noi omeniri care îţi are viaţa din
El. Astfel, Isus Cristos este în acelaşi timp „Imaginea" unică şi prototipul pentru cei care îi datorează
Luî cunoaşterea lui Dumnezeu ţi viaţa în Dumnezeu (Rd. 8:2ri r cd. 15:49; 2 cd, 3:1a; r 16! 3:2).
Termenul ^chipul (imaginea) lui Dumnezeu" este s!tu !.8at o ,pnul !o!" (Ef6, 4i24: col. 3:10 f.urm.; cf.
Gal. 3:28). Lucrul acesta ne aminteşte un aspect social important cu privire la înţelesul termenului
„chip" (imagine), care este reprodus ui vieţile umane, atît în pârtaşia bisericii cit şi tn custodia naturii
încredinţată omului (Evr. 2:3, care se referă Ia Ps. 8).
plini@ planului tui Dul]rl@! penEu onenn€a-h Cristos aşteaptă parousia dnd existenţa muritoare a
creştinilor va fi transformată în asemănarea perfectă aDounuilol (1 Coi 1s:49; Fnip. 3:2c2r) titnfetul
acesta va fi restaurată în om imaginea lui Dumnezeu.
BIBLIOGRAFIE. Morton Smith, The lmage of Cod, 1953i D. J, A Clines, rynt 19, 196a, p. 53.103
(bibliografie); J. Jervetl, fmago Del. Gen. 1.26ş.urm.. im Spătjudentum, in der Gnosis tind tn den
paulinis-cken BrUfen, 1960; F.-W, Eltester, Eikon im Neuen Testament, 1958; R.Scroggs,
TheLastAdam, 1966; şi R.P. Martin, Carmen Christi. Philippians2;$-JJ, 1967; idar., ad Jm8d in MD^TT
2, p. 28a293,
Cq privire lg problqrele dosmrtice, @ c, C, B$kowa, Moa: mc Inase oJca4 t962,
RP.M.
CHIR. în textul ebr. este numele locului unde au fost dilaC si.ienii (2 inp. 16:g Are 1:s) d o d!, N
neapărat aceeaşi, din care i-a adus Iahve (Amos 9:7). Probabil că c!@a N 6te paEia lor orisi$I4 ci o ţară
ocupată într-o perioadă veche din istoria lor, la fel cM lsraer a f6t in Egipr ti rdlistmii ln rcafbr
(TARAM). In is, 22:6 Chir 6te tipahLl c! Elan. Nu este cunoscut nici un loc antic cu acest nume; totuşi,
întrucît înseamnă pur şi simplu „cetate", nu este neapărat nevoie să fie un nume specific. LXX nu
foloseşte u nme prcp.iu li Ec6!e peje ci E'adue "dinr-o 8rup{" (AtM 9:7; 8r. .k botlro!), 'c.\sEt e aliat'
(Amos 1:5, gr. epikletas)) şi „adunare" (îs. 22:6, gr. synagoge), care sSnt traduceri rezonabile ale unui
text ebr. fără punctuaţia. Vulg. urmează o identificare greşită cu Grena, făcuta de Syramachus. Numele
„Chir" a fost alterat de către Cheyne pentru a fi citit JCoa'" şi s-a spus că ar corespunde cu Gutium din
pod&dcuEilor(ctEa,23:23; Is. 22:s-6). pbblem nu a fost rezolvata încă.
A.R.M.
CIIIRIATAIM. Forft, duDt a t€mnului ebi qirl, „cetate, oraş", avtnd înţelesul de „cetate dublă", un ]Me
dat la doul etlS din Bibli€,
1. lmlitare dln rditorid dat luj Rub6 Q6, 13:19) care fusese cucerită deja şi reconstruită de Ruhenili
(Nm. 32:3r. Esie pdibU @ $aE-chtria. taim, care este menţionată în relatarea invaziei lui Che<lorlaorcr
p€ vm@ lui Am (a*n. 14:5), se se refere la această localitate, la „cîmpia" Chiria taim, deşi lăweh este
un cuvînt rar înninit şi cu un înţeles incert. Cetatea a ajuns mai drziu în mîinile moabitilor (Ier. 43:1,
23: E@- 25:9) 9i 6te @n$oMtd 'l in. eiplE din kolul al 9.1@ a rcselui n€bii Mera (qrytn, rîndul 10) ca o
cetate pe care a reconstruit-o, aşa îneft nu se poate să fi rămas în stăpînirea is-raelitilor mai mult de
vreo 3 secole. Locul se poate să fie în apropiere de localitatea modernă £1 Quraiyăt, la \e 10 kn |{v d€
Dibo4 ln lord6ia; lealiza@ exactă încă nu este cunoscută (cf. H. Douner ţi W. Rollig, Kanaanăische tind
aramăische Inschriften, \9624, p, L74-l7s).
2. o etare ldiiicA din rerirorid 1ui Neftdi 11 cron. 6:76)i sar putd s, 6e idatifi.atA cu catu
(qartahjdinlos. 21:32. Localizarea este necunoscută, deşi au fost făcute diferite sugestii (vezi GTT,
298,337, 357),
T.C.M.
CHIRIAT-ARBA (Ibr, qiod! 'q.6ol 'etare di! patru cetăţi", adică, „tetrapolis'1), un nume vechi al
"Hebro.ului, Potivir d 16, 14:1s, a t6t ,petat@ Anachimilor" (aşa este tradus în LXX; TM transformă
numeralul 'aria', „patru", într-un nume personaj). NM€le chirialArb. .pa!€ o dar, ln iltor'B Iui A vraam
(Gen. 23:2) şi de cîteva ori în naraţiunea cuceririi Canaanului (ios. 14:15; 15:54; 20:7; Jud. 1: 10)| .tupi
acea 6re €vjdent ci nmele nu a mi f6-t folosit. Unii au încercat să-J reînvie în era post-exflicâ o,rftn.
11:25), da! o dat! cu eu?area leuloi ae

227
GHIItAT.Af,TA
către (dumei la «curta vreme după aceea, numele vechi a fost abandonat complet.
F.F.R
CHHUAT-IEAKIM. (Ebr. qiryat-fărtm, "cetatea pădurilor"). O cetate importantă a gabaoniţilor <Jlqs,
9:17), pe graniţa dintre Iuda ţi Beniamin (tos. ]8:14 15; ef. Jud. 18:12), data mai întîi lui Iuda (Ios.
15:60) Iar apoi tui Beniamin (dacă preaupunem că este identică cu Chiriat - Ios. 18:28). Este numita ţi
Chiriat-Baal (Ios. 15:60, sugertnd că a fost o înălţime canaa-nita veche), Baata (Ios. 15:9-10), Baale-
Iuda (2 Sam. 612) !d Chiriat-Arim (Ezra 2:25),
Aid a fost adus chivotul legâmîntului de la Bet-Semeţ fi a fost Încredinţat lut Eleazar (1 Sam. 7:1), de
unde a fost dus de David la Ierusalim după 20 de ani (2 S.n, 6:2: I C@. 13:5; 2 Crcr 1:4). Leuinla
profetului Urie a fost In Chiriat-Icarim (tei. 26:20).
Localizarea exactă nu a fost stabilită, dar majoritatea cercetătorilor smt de părere că este Kuriet .|E.b
(clrleut d. oblai eub nllrele d. Abu Ghosh), un sat prosper la 14 km V de Ierusalim, pe drumul către
Jaffa. Este un district împădurit (sau a fost împădurit în trecut) ţi satisface celelalte condiţii geografice.
J.D,D.
CHIR1AT-SEFEK. (Ebr. qiiyai'Seperj. Acest nume este folosit pentru 'Debir In istoria iui Otniel şi Acsa
(I0.. t5:15 q,mi J!d, 1:11 5.m).
J.P.UL.
GHIR DIN MOAB, CHIR.HAnISBT. cetaie fortificata din S Moabului, care a fost atacata de regii lui
Israel, Iuda ţi Edom (2 fmp. 3:25), dar nu a fost cucerită. în timpul asediului, Meşa, regele Moabului, a
adus pe fiul său tntti născut ca „jertfă de ardere de tot pe zîd".
Numele evreiesc (qtr Wreseţ) înseamnă „zidul cioburilor". Traducerea textului din îs. 16:11 în LXX
presupune că termenul ebr. este qîr h'deleţ, „cetatea nouă". £n mod obişnuit oraşul este numit Chir din
Mob (L. 15rl). Unii sniori c@idad c! h Id. 48:36-37 este un joc de cuvinte în care Chir Heres este
parale] cu „pleşuv" (ebr. qorhă.S-a sugerat că numele moabit original a fost QRHH, aceasta fiind
probabil localitatea menţionata pe 'Piatra Moabită (rîndurile 22 ţ.urm.), unde Meşa a construit un
sanctuar pentru Chemoş ţi a ridicat mai multe construcţii. Aceste informaţii ar plasa localitatea In
apropiere de Dibon.
Cei mai mulţi scriitori, însă, o identifica cu Kerak, pe baza traducerii din Thrgum, „Kerak din Moab".
Dacă este aşa, cetatea a fost construită într-o poziţie strategică, pe un deal stîncos aflat la 1027 m
deasupra nivelului mării, înconjurat de văi adinei, situat la vreo 13 km E de Marea Moartă ţi 24 km S
de rîul Arnon. în silele noastre pe culmea dealului se afla un caste) medieval.
EI6UoGRA!E. n M. AleL 6,osrapni. d. ld Pa, lsdaq 2, 1933, p. 413.419; Nebon clEI, AASOR 14, 1934,
p. 65. J.A.T.
CHIS. (Ebr. qA, ".r", ,puta"). t. un oD atir F minţia lui Beniamin, fiul lui AWel ţi tatăl regelui Saul (1
Sam. 9:1; 14:51; c/ Fapt. 13:21). 2. Fiul lui leiel şi Maaca (1 Cron. 9:30), probabil că a fost unchiul lui
1. 3. Un lsr! nFtd 1!l M@rt (1 crd. 23:21). 4. Un alt l€vit din f.milia hi M@rl c@ a ajutar b curăţirea
Templului în vremea lui Ezechia (2 Cton. 2t:r2), 5. Ut on din eninla lui B€triditl 3nabuicd lui
Mardoheu (E6r. 2:5),
J.D.D.
6, N!@le €tiralei 6ui orar-rt.t la @. 20 hr SE de Babilon (în prezent leii el-Ukheimer) unde, potrivit
tradiţiei sumeriene (Lista regilor), a domnit prima dinastie după 'Potop. A înflorit tn perioada 3200-
3000 Ld.Cr., ca rivală a cetăţii 'Erec, fn vremea dnd a avut legături cu legendarul Etana ţi cu regele
Agga care s-au împotrivit lui Ghilgameţ. Există documente din perioada ocupării anterioare a localităţii
şi din mileniul al 2-lea. A fost excavată de francezi (l9ra) şi de o exped$e odbnEtA ae ll o{or.t
(Ashml6f MlAem) ti Cl{.ago Ci€ld Mffi) (1922-33). Dintre descoperiri menţionam pătate vechi, tăbliţe
ţi un strat de deluvii, datat în cea. 3300 t.d.Cr. -
BIaIOCB"A.FIE. L, C, rhteliq S. H. hngdon, Fr-cavanons atKish, 1925-34; ef. Imq 26,1964, p. 83-98;
28, 1966, p. 18-51.
DJ.W.
CHISON. nid actld N.nt el-Muqatta', €e i&. răşte din dealurile din N Samariei, udă cîmpia Esdrae-
Ionului ţi se varsă în golful Acra, la £ de Mt. Cârmei. Deşi cursul rîului are numeroase meandre sensul
general de curgere este spre NV, ta NE de şirul de munţi c@ * irtild d. la s3Mria la camal, iar h NE rEe
pe lîngS cetăţile Taanac, Meghido şi locneam. Numele Chison nu este folosit frecvent ţi rîul este indicat
uneori prin referire la una dintre cetăţile din apropierea lui. Astfel, probabil că este menţionat pentru
pr'm osrs b 106. 19:11, unde JrHul @ 6te la răsărit de îocneam" face parte din graniţa lui Zabulon, deşi
In cazul acesta se face referire numai la o porţiune mică a rîului care se află £n vecinătatea cetăţii loc-
neam.
Menţionarea cea mai cunoscută a rîului este în contextul victoriei israeliţilor conduşi de Barac asupra
snienilor conltr:i de Si*a (Jod, 4-s: Pe. a3:9). Ar" @ra bi Sls.ra, dotatl cu ce de lupri, a fo6r dpla. sată în
cîmpie, iar israeliţii au atacat dinspre munţii aflaţi la SV de rîu. Succesul israeliţilor s-a datorat în mare
măsură rîului, care era revărsat şi probabil că a înmuiat pămtntul cunpiei prea mult pentru carele lui
Sisera, cam s-au împotmolit ţi nu au fost de nici un folos.
în Cîntarea Deborei rîul este numit „apele de la M€abiiio" (tud. 5:19), llr faphrl .{ MegMo nu 6re
menţionat In nici un alt fel în relatarea fost considerat de Albright că ar indica faptul că Meghido zâcea
în ruină, Sn timp ce Taanac prospera. Excavaţiile de la 'Meghido au arătat o întrerupere în ocuparea
cetăţii în jurul anului 1125 î.d.Cr., între Nivelele VH ţi VI, şi este posibil ca victoria israelită să fi avut
loc In această pdi@d, dc ?d$si,€, su h jurul dului I125 l.d.c..
223

Mul este menţionat de asemenea în legături cu scena Junghierii profeţilor lui Baal de către tlie, în urma
confruntării de pe Cârmei (1 împ. 18:40). Aid este menţionat prin cuvîntul„pîrîul" (nahai), sugerînd că
seceta îndelungata care a precedat aceste evenimente a acut să scadă apele riului. Ploile care au llMt
trcbabll .! au tpllar mele c'NCei.
BIBLIOGRAFIE. G. A. Smith, TTie HistoriuA Geo-gtuphy ol tt. hott L@&s, 1931, p. 394.397j W. F.
MbTlghţThcArchaealagyttfPatestine, 1960, p. 117-118; LOB, p. 204 s.unn.
T.CM.
CHITIM. und dinrE 6it tui r.m (cd. 1or4 = 1 Cron. 1:7; ebr. kiutm) ai cărui urmaţi s-au stabilit în insula
Cipru, unde numele lor a fost dat localităţii Kition (denumita în prezent Larnoka), care este menţionată
b inscripţiile feniriene prin la «au kţy. Ei făceau comerţ pe mare (Num. 24:24) şi numele se pare că se
referea la toată insula Cipru (Îs. 23:1, 12) ţi într-un sens mai general la zonele de coastă şi la insulele
din E Mediteranei ('iyyi kittiyyîm: Ier, 2:10; Ezee. 27:6). Nişte documente din cea, 600 id.Cr., de la
Arad, se refera la fctym, probabil mercenari, mai ales greci, din Insule ţi din zona de coastă. în a patra
vedenie a lui Daniel, care probabil se ocupă de perioada de ta Cirus pină la Antiochus Epiphanes,
eşecul acestuia de a cuceri Egiptul, datorită intervenţiei Ro-md, este probabil menţionat în 11:30, unde
„corăbiile din Chitim" trebuie să fie Roma. Autorul probabil că a văzut fin intervenţia Romei împlinirea
textului din Num. 24:24 unde Vulg. traduce Chitim cu „Italia" (la fel şi în Dan. 11:30), iar Thrgumul
Onketos traduce „romanii". Numele apare £n Sulurile de la Marea Moar-tă, unde probabil că se referă
tot Ia Roma, fiind folosit, de exemplu, în comentariul cărţii Iui Habacuc ca o interpretare a „caldeilor"
menţionaţi de acel profet (lhb, 1:6).
BIBLIOGRAFIE. A. Lemaire, Inscriptions hibraî-qua, 1, 1977, p. 1S6; Y.-Yadin, Tht Serali of theWar
ofthtSonsofLightAgainsttheSonsofDarknas, 1962, p. 22..
T.c'M.
CTIIVOTUL IAGIMINTULUT. NMit d' .dE. nea „chivotul Domnului", „chivotul lui Dumnezeu",
„chivotul tegămîntului Domnului" (Deut. 10:8) şi „chivotul mărturiei" (edflţ = termenii legămîntului;
*MĂKIURIE). Chil f^dhîl
)t ^^^rggţnghîulară ('arjjnj făcută din lemn de salcîm, care avea dimen-şjumlede2,5 x 1,5 x 1,51 coţi
(adJcă7i,22 m xTtfm x76em]. Era aeoperitm întregime cu aur şi era purtat cu. paaujlrţigijreeutijjrîn
nişte iiiele aflate la cete patru colţuri dejoş. CapâcH^uTscaunulîndurării". era
ojjIacJ^e^iH^jncogiuială^.!^^
a o.jjIacJ^e^iH^jncogiuială^.!^^ aripile întinset plasaţi la capelele opuse.
Chivotul a semtJXTca Jbcde_depcStare a ţejer doua table ale Decalogului JEmxl. 25:16,21; 40:20;
Deut. 10:l-S), pentru un vas cu mană si pentru toiagul lui_Aaron (Evr. 9:4-5); (ii) ca joculde
înrnnire~ain sanctuarul interioi1, unde Domnul jjl-a revelat voia "ga şhţfLţpsi]or_Săi (Moise: Exod.
25:22; 30:36; Aaron: Lev. 16:2; Iosua: los, 7:6). Astfel, a servit ca simbol al prezenţei divine care să
cătauzească poporul Său.
CIIJCIA
Chivotul a fost făcut la Sinai de către Beţaleel, după modelul dat lui Moise (Exod. 25:8 ş.urm.). A fost
folosit ca loc de depozitate a legii scrise (Deut 31:9; los. 24:26) şi a Jucat un rol important ui
traversarea Iordanului (Ioe. 3-4), căderea Ierihonului (Tos. 6) ţi în ceremonia de aducere aminte a
legămîntului, la Mt. Ebal (los. 8:30 ş.urm.).
D€ h GhilSal .ldbtul . fdr outar lo Setel (Ju.t. 2:1; 20:27), iar apoi a fost dus la Silo pe vremea
Judecătorilor (1 Sam. 1:3; 3:3) şi a rămas acolo pînă dnd a fost capturat de filisteni pe cîmpul de luptă
de la Eben-Ezer (1 Sam. 4). Deoarece prezenţa chivotului a cauzat 7 luni de plăgi, filistenii l-au
înapoiat ia Chiriat-Iearim, unde arâmas timp de 20 de ani (1 Sam. 5:1 -7:2), cu excepţia posibilă a unei
mutări temporare în tabăra lui Saul din apropiere de Bet-Aven (1 Sam. 14:18; totuşi, lxxindică aici că
termenul original a fost probabil „efodlc).
David a instalat chivotul într-un cort în Ierusalim (2 Sara. 6) ţi nu 1-a luat de acolo în timpul răscoalei
tui Absalom (2 Sam. 15:24-29). A fost pus în Templu în timpul domniei Iul Solomon, cu o ceremonie
impresionantă (1 jjrnp. 8:1 ş.urm.) şi a rămas în sanctuar fa timpul reformelor lui [osia (2 Cran. 35:3)
cînd Ieremia a anticipat o vreme lipsită de chivot (3:16). Probabil că a fost pierdut în timpul distrugerii
Iem-salimuhiîdecătre babilonieni, ta anul 587 Ld.Cr. în al doilea Templu nu a existat un chivot
(Josephus, BJ~
Cutii de lemn acoperite cu plăci de aut sau altare portabile au fost cunoscute în Orientul Apropiat antic
ia vremurile pre-mozaiee. Chivotul legămîntului, însă, este unic prin faptul că a conţinut tablele
legămîntului, adică, documentele pe care erau scrise „prereddne leslmintuluf (-.dAt.
KA.K.
CHLOE. N!re ldirln SE, lrenDlnd ,iErde, bverzit", fiind un nume atribuit în special Demettei.
,A cNei" i-au spB lui Pavel d6F. lezbjdde din corint (1 coi r:11) d prcbabil 6lte tlNi dj! 1 Cd, 1-6. F.ptul
€6 PalEl, ee e plin & rac! [ menţionează pe informatorii săi sugerează că ei nu em! din Cqinr. s€ poate
c. ei g f toet slavi ct!6tid ai unei doamne din Efes care a vizitat Corintul. Nu se ştie dacă Chloe era şi ea
creştină.
r. n. M. Hitchccl (JTs 2s, 1924, p, 163 $!m,) susţine că aici se referă la o grupare pagină, asodată cu
cultul Demetrei.
,A-F.W.
CILIqIA, R€si@ h sB Ariei Mici. pan@ de y cunoscuta sub numele de Tracheia, era un podit necultivat
din munţii 1aurus, un loc de refugiu pentru piraţi {i hoti, din vrmui prciltciaE pînă în vt!ro rcmanilor.
Partea de E, cunsocută sub numele de Cilida Pedias, era o cîmpie fertilă situată între Mt Amanus la S,
Mţiilaurus la N, şi mare la V; drumul comercial vital tntle Eiria 9i Ash Mic{ ir6q prin ele do!! tt€dtori
impunătoare, Porţile Siriene şi Porţile Cilieiene, Cilkaa a devmit oidal prcvicie b@ni h.tnre de loo
î.d.Cr., dar conducerea efectivă a început numai după

229
CII,ICIA
Cilicia, o pŢrovinde romană importantă core controlează drumul comercial vital dintre Siria şi Asia
Mică, trectnd prin Pdtik CilXiei.
ce Pompei i-a alungat pe piraţi în anul 67 î.d.Cr. Cicero a fost guvernator al provinciei in anul 51 td.Gr.
Se pare c3 provincia a dispărut în timpul Primului Impeft! drd Arglfu a c€dat o pr.te din ]r&nein diBlEi
l@le Fi o p.!te regatld !€sale G€Ltia qi Capadocia. Pedias, care constă din 16 cetăţi semi-$toere, dintre
@ c@ Mi inportanB @ra a, a fost administrată de Siria pînă după ce Tracheia a fost luată de la
Antiochus IV de Comagene înaaul 72 d.Cr. Atunci \fespasian a combinat din nou cele două regiuni
formînd o singură provincie, Cilicia (Suetonius, Ves-p6i4r a). Asrtel, Pavel, el mi di!ri!6 cetateA al ei şi
Luca, au descris corect perioada anterioara, fiind foarte exacţi cînd combină Cilieia (adică Pedias) cu
Siria (Gal. 1:21 variantă; Fapt. 15:23,41; vezi E. M. B. G@, ,SFi! od Cdi.ia", txpT 71, 1959.&, p.
50.53, ii bibliosE, citatd a@lo).
BM.B.C. CJ.H.
CINA DOMNULLI. At 6 .el Mi sEEbil l, prezentăm dovezile NT pentru această ceremonie creştină în
dteva secţiuni intitulate: „Ultima Cină", „Fringerea PEniT, „Euharistul lui Pavel" şi „Alte materiale din
NT'.
I. Ultima Cină
a. A fost oare Paţttle?
Natu prEis r !'@i te c4 Dotud a lut-o !!. preună cu ucenicii Săi în seara cînd a fost vtndut este una dintre
cele mai controversate subiecte din istoria ţi interpretarea NT. S-au emis diverse Ipoteze.
1. Explicaţia tradiţională este ca masa servită a fost masa tradiţionala de Paste ţi această idee poate
relEdica rltijilql EElSlrdiilor, $adt al eloi sinoP tice (deerMaN 14:1-2,U.rO dtsial EEsneDei
dupi len (de d, 13:21-30). Aat cin! a awt trăsături caracteristice pe care cercetătorii iudaismului Qn
special P. Billerbeck şi G. H. Dalman) le-au remarcat ca fiind trăsături distinctive pentru cina Pascală,
de ex., faptul că stăteau întinşi sprijinindu-se pe a parte la masă (*SÎNUL LUI AVRAAM), împărţirea
unor daruri pentru săraci ţff. loan 13:29) şi folosirea unei bucăţi de pEne înmuiată într-un sos special,
haroseţ, ca o aducere aminte a amărăciunii robiei e8iptqe. leEu detolii splete, Ei c, H. D.ln4 Jesus-
Jeshua, E, T. 1929, p. 106 ş.urm. şi J. Jeremias, The. Eucharistic Words of Jesus, E. T. ^1966, p. 41 $lm
Dar do@zile nu sht atlt de ovilsiroar€ bclt s! eadud! toate el€lalt€ lntqpretlri. de{i h zilele noastre
există tendinţa de a privi cu mai mult respect dedt In trecut Ideea că a fost cina Pascală, în special în
urma primei publicări a cărţii lui Jeremias în 1949. Critidle mai vechi au fost similare cu cele exprimate
de Hans Iietzmann, care a contestat teoria Pascală a Cinei considerind că ar conţine doar „cea mai neîn-
semnată urmă de probabilitate" (Mass and Lord's Sup-?*, E. T, 19s3, p. 173). A qittar o r@qie !6pottih
aceastui negativism extrem.
2. Informaţiile care i-au făcut pe unii să pună la îndoială concepţia tradiţională sînt scoase în mare
măsură din Evanghelia a Patra, care s-ar părea că dateazd sF cimi g p.tiailc d o zi Mi deltrft dedt
siNptid, Codom cu l@tr l3:1: 8:2a; 19114, 31, 42, r*tignica a awt le c! o zl lmiite de Nis 15, care este
calculul sinoptic, iar Cina de pe Urmă, desigur, a avut loc cu o seară înainte de răstignire. Astfel, nu se
poate să fi fost masa pascală obişnuită, deoarece Domnul a murit în aceeaşi zi în care erau jungiiiati
mieii pentru masa pascală, în ritualul de la templu. Astfel, există un impas aparent, care este complicat
şi mai mult de afirmaţia că există inconsecvenţe chiar în relatarea sinoptică; de exemplu, textul
230
din Luca 22:15 poate fi citit ca o dorinţă neîmplinită. Pentru acei cercetători care prefera" să sprijine
datarea lui Ioan (de ex. J. H. Bemard în secţiunea despre han în ICQ ţi cred că cina de pe urmă nu se
poate să fi fost dna de Paşte, se ridica întrebarea: Atunci ce fel de ™% a fost aceasta? Ei răspund la
această întrebare prin postularea unui sabat Qiddush, adică, potrivit acestei păreri, Isus ţi urmaţii Săi au
constituit un. gmp religios care se întrunea în ajunul sabatului şt al Pastelor şi aveau un servid simplu în
care era rostită o rugăciune de sfinţire (Qiddush) şi era băut un pahar de vin.
3. Ca o modificare a acestei idei, Hans Lietzmann a prezentat ideea că cina a fost o cină obişnuită şi că
Domnul şi ucenicii Săi, care au iuat parte la ea, au format o grupare religioasă numită hăburah, ase -
mănătoare cu grupurile religioase în care se întruneau
pare că în această controversă redeschisă în urma cercetării dovezilor noi din sulurile de la Qumran s-a
ajuns la un Impas.
4. En lumina cercetărilor recente cu privire la ini@ta eleldarclor spaFte c.E a! fGt folGite pentru
calcularea zilelor de sărbătoare, este posibil să analizam din nou teoriile mai vechi ale lui P. Billerbeck
şi J. Pickl potrivit cărora cele două grupuri de dovezi di! EElgh.lii pot fi r@niate pe be spozilEi .,
ambele grupuri pot fi interpretate şi că fiecare dintre ele reflectă o tradiţie diferită. Billerbeck şi Pickl
au făcut distincţie între data fariseică a Pastelor, pe care a lolo6ito I!$, fi daraE sad!.n€., @ o zl Mi
devreme, pe care o găsim în Evanghelia a Patra. Această teorie a fost respinsă de critici spunînd că nu
are dovezi sprijinitoare, dar Sulurile de la Marea Moartă arată că în lumea iudaică erau folosite
calendare diferite şi este posibil ca pe vremea patimilor să fi circulat tradiţii separate. D -ra A. Jaubert a
reconstituit evenimentele pe aceasta baza1, aţa îndt să armonizeze datele din Evanghelii şi mărturiile
liturgice vechi (în cartea sa The Bate of the Last Supper, E. T, 1965). Pentru oacceptare a tezei ei, vezi
E. E. Ellis, The Gospel o/Lufce2, NCB, 1974, p. 249 ş.urm. şi cea mai recentă cdEibqie , DEi Jaub€nt i
NIs14,r967.a, p, 145, 164.
N! e ştie dacA d.ra Cirei E 6 stabititd chdE cu certitudine; dar putem crede că, oricare ar fi fost natura
acelei cine, Domnul a avut în vedere Pastele atui .&d . stat la msa @ @icii sdi, Pst€te evreiesc, bazat pe
Exod, 12 şi interpretat în Haggăţlăti pentru Paşte şi în tractatele Pesah im din Misna, oferâ informaţii
indispensabile pentru înţelegerea cinei ţi a semnificaţiei Cinei Demnului în Biserica primară. A-ceastă
concluzie este întărită de studii recente de
pentru scriitorii NT evenimentele din VT prin semnificaţia lor „tipologică"; de asemenea, nici o serie
complexă de evenimente izbăvitoare nu vine cu mai multă forţă în prim planul gîndirii creştinismului
primar dedt Exod'I ti lzb&i@ din ESipt (c{. H. sahlin, „The New Exodus of Salvation aceording to St
Paul", in 77ie Root of the Vine, ed. A. Fridrichsen, 1953, p. 81-95; J, Daniilou, Sacramentum Futwi,
1950, Cartea a IV, p, 131 ţ.urm.). Putem menţiona şi contribuţia importantă a lui T. Preiss în Life m
Christ, E. X 1954, p. 90, care arată locul pe care-1 ocupă „totalitatea evenimentelor Exodului centrate
în jurul Pastelor" în Fadif. iud.i.E $ rn @ cr€tina,

CINA DOMNULUI
b. Cuvintele de instituire
Să ne întoarcem acum să examinăm mai îndeaproape ultima cină din camera de sus. Se ridică două
întreblri- cire a fct foma clvint€lor d€ iEtituirc. mtire peste pune şi vin? Şi care a fost semnificaţia lor?
1. Fo@ orisiMli a dvin@lor nu 6te ll{d d. descoperit deoarece există cîteva variante, reprezen tat€ tn
pricipal de hdida lli Ma@ $ 6petiv, pavel. l,lu 22:1520 aE clte figtui panidrar, atît textuale cît şi
hermeneutice. Există o tendinţă recentă de a accepta prezentarea mai lungă din textul lui Luca în
defavoarea pasajelor mai scurte din MS. Ap@ar D F .tin .!6ite MS. latine $ siriere Ehi @e onit
resereleF 19b {i 20. 1'b1d@ $?aicop.i lui Luca constă în faptul că aduce dovezi independente din
aceeaşi tradiţie cu cea folosită de Pavel în legătură cu ordinea neobişnuită „pahar-pBne" în Luca 22:17-
19 ţi 1 Cor. 10:16, 21 <# Didache 9) şi păstrarea în amttile reldtlri . pol@n de a releta $nndul (Lua
22:19br I coi 11:2s). o;linalitt@ "rexnjluj @i lnnS^ a f6t stabniiS plactic rle H- Schiirnnn, A& 32, t951,
D. 364-392, s22sar. q !. E, ELlts, ,uke, p, 254-256 (biblio.}.
în ceea ce priveşte diferenţa de formă dintre relaraE hi M.N d cea a lui Pavel, argllMreL mbelor părţi
sînt neconvingătoare. Unii cercetători cred că Is nu ar fi putut sug€n licideM @icilor Sri să bea sîngele
Lui, nici măcar simbolic, ţi că este mai probabil ca versiunea lui Pavel: „Acest pahar este leginlnnrl cel
nou ln siry€1e M€u" (1 cor, 11:2s) sa fi f4t ovjntele o.isilEle, mi ales ., fomda lui Maru 6te sitrEEici din
plm de led€re lirursic cu cea pentru pîine, şi este în armonie cu Exod. 24:8 iutx). împotriva acestei
teorii s-a ridicat A. J. B. Higgins care afirmă că forma lui Marcu ar fi mai aproape de original datorită
semitismelor crase din greacă şi datorită de!€ndolej did@re d€ Fsjele din Isai. d6pr Robul Domnului,
deşi Higgins ar vrea să elimine cîteva exlEii ale lui MaEu, in orift ez, puten c€de ci urmilorul knariu 6E
Gl€.q aprcpiar de ftL ori sinal: .lss a luto plift, . biGuvintato, s ttu.o tr a zis: Acesta este trupul Meu. A
luat un pahar, 1-a binecuvîntat şi a zis: „Acest pahar este legâtnîntul cel nou în sîngele Meu" (Pavel),
sau, „Acesta este sîngele letmiohnui Meu tMaRu)'. Au wt aloi ovimele @tolosice, cJ Mmu 14.25: r cor,
11:26. In e priveşte, jurămîntul de abstinenţă", vezi J. Jeremias, New Testament Theology, 1, E. T.
1971, p. 298 ţ.urm.
2. Dacă începem cu declaraţia escatologică, faptul acesta va fi explicat ca speranţa primilor credincioşi,
învăţaţi de Dornnul, că pârtâsia lor cu El vafî realizată în împărăţia perfectă a lui Dumnezeu; faptul
acesta stabilette s rmin6 ad 4um r€nd Edbristul Paulîn, deoarece atunci cînd Domnul Se va întoarce
ln glolie p€ne a mi p.porul SAu h ldrd€ie, .i@ memorială va înceta {cf. M. Dibelius, From Tf-adition
m c6pd, !, ? 1934, p, 208),
cuvintel€ htsletariw cu llivire la elelMre au fost evaluate în mod diferit. Nu există nici un ternei pentru
o echivalare literală, ca în doctrina transub-Etanţierii, Cuvîntul de legătură „este" este cuvîntul rdaf.odt
din puct de reder€ eEgetic la Ll @ ti in Gs. 41:26: Dan- 7:17j Luca a:1lj C.l. 4:24: Ap(. 1:20; în limba
aramaică acest cuvînt de legătură ar fi lipsit, c in C€n. 40:12; Dan, 2:36i 4:22. N@lele figurative şi
neliterale „nu ar fi trebuit niciodată să fie controversate" (Lietzmann).
231
CTNA DOMNUI,UI
Cuvintele „trap, sSnge" sînt luate uneori în sensul că Isus se refera la moartea Sa pe cruce cînd trapul
Său avea să fle frînt (vezi însă loan 19:31-37) iar sîngele Său vărsat într-o moarte violentă. Obiecţia
principală la această concepţie simbolică este că afirmaţia referitoare Ia pline nu a fost rostită cînd ea a
fost frîntă, d în timpul împărţirii, iar vinul fusese turnat mai devreme, într-o fazi anterioară a mesei
pascale. De asemenea, nu este nimic neobişnuit cu privire la frîngerea plinii. „A fringe pîinea" era o ex-
presie evreiască obişnuita care însemna a lua masa cu dneva.
0 atd r6rie ia tm6d gr, rAna (trup) @ tra, ducere a cuvîntului aramaic gCŞ, care înseamnă nu numai
„trup" d „persoană", ca şi cum Isus ar fi spus: „Aceasta este persoana Mea, Eu] Meu adevărat"- a-
ceastă interpretare indică părtaşii Iul continuă cu poporul Său, în calitate de Domn înviat, arunci cînd eî
repetă pârtăţia de la cină. Jererolas, însă, a obiectat la această sugestie a lui Dalman (op. rit. p. 143) ţi a
remarcat că adevăratul corespondent al „sîngelui" nu este „trupul", sSma, d „carnea", tarx, pentru care
termenul aramaic este bîsri, „carnea mea", \fezi de asemenea E. Schweizer, TTie Lord't Supper
According to .\. lW lbtda4 E. 1, t967, p, t4-17.
Cea mai valoroasă indicaţie cu privire Ia sensul cuvintelor Domnului la instituirea Cinei trebuie găsite
tn partea pe care o au mmcarea şi băutura în ritualul de Paste. Potrivit interpretării lui Higgins, putem
considera cuvintele de instituire ca fiind o adăugire făcută de Domnul la Itturgia pascală în două puncte
vitale, înainte şi după cina principală. El le spune ucenicilor, prin cuvintele Sale şi prin simbolismul
profetic, că sensul original al ritualului pascal este depăşit, la fel cum El este Mielul pascal, care
împlineşte profeţia din VT (1 Cor. 5:7). Cuvintele şi acţiunile Lui cînd a luat pîinea şi paharul sînt pilde
care anunţă o semnificaţie nouă. Pîinea devine, sub cuvîtitul Lui suveran, pilda trupului 8{u predlt h
sluji@ plafltlui de r55;e părare al lui Dumnezeu (qf. Evr. 10:5-10); iar sîngele Său vărsat în moarte,
aminnndu-ne de ritualurile de jertfă din VT, este reprezentat în paharul binecu-vîntării de pe masă. De
aici încolo paharul acela este investit cu o semnificaţie nouă ca aducerea aminte a edui Bxod, rc.ltt la
lentsalE (L@ 9:31).
Prin urmare, funcţia elementelor Cinei Domnului este paralelă cu funcţia mîncărurilor de Paşte, La
sărbătoarea anuală de Paşte fiecare israelit este legat, în mod realist şi dinamic, cu înaintaşii săi pe care
DoMd i{ Irbrvit din Eetpt. P$@ de pe ea.t re buie privită ca şi cum ar fi „plinea întristării" pe care au
mîneat-o evreii din vechime (Deut, 16:3, aşa cum este interpretat în Haggudăh de Paste); el trebuie să
se considere ca şi cum el însuşi ar fl fost eliberat tn nod pa$El din tiEnia egipteană în ace prih.6
generaţie a naţiunii sale, în urmă cu mulţi ani (Mish-nah, Pesahim 10. 5). La Masa Domnului, cară este
legată genetic de camera de sus, biserica noului Israel este adunată ca poporul noului legămînt (Ier.
31:31 ş.urm.); este confruntată din nou cu simbolurile acelei jertfe aduse o singură dată şi retrăieşte
acea experienţă prin care a ieşit din Egiptul păcatului şi a fost răscumpărată pentru Dumnezeu prin
moartea preţioasă a Jertfei de Paste adusă de Dumnezeu. Alte detalii cu privire la această semnificaţie
„dinamică" a €l@telor citui Dotrdtri aht date de R. P M,nin
în Worship in the Eaiiy Ckurcfi, 1974 ed., p. 114 ş.urm.
II* Fjrrogercn punil
în Biserica primară reflectată în Faptele Apostolilor există referiri sporadice cu privire la părtâşia Ia
masă, de ex. Fapt. 2:42,46 unde expresia caracteristică este „frîngerea plinii", tn Fapt. 20:7 (dar nu şi
27:35, care descrie o nîasă obişnuită, fără semnificaţie religioasă) există o referire la o masă de părtăşie
şi este folosită aceeaşi expresie. Faptul că paharul nu este menţionat nicăieri în Faptele 1-a determinat
pe H. Lietzmann [rezi£q>T65,1953-54, p. 333 ş.unn. pentru o analiză clară, dar critică, a teoriei sale) la
teoria complexă că această comuniune din Ierusalim este într-un fel cea mai veche şi cea mai originală
formă de sacrament, deşi nu merită acest nume. Se presupune că era o masă de părtăşie care începea cu
obiceiul evreiesc familiar de fringere a pKnii - fiind de fapt o continuare a meselor comune din timpul
propovaduirii lui Isus în Galilea, cînd Domnul a hrănit mulţimile şi dnd El şi ucenicii Săi au format o
haimrah. Motivul ritualului de la Ierusalim nu a fost moartea lui Isus, ci prezenţa invizibilă a Domnului
înălţat în mijlocul lor. Cina Domnului din 1 Cor. 11, cu accentul pe care! pune pe c@ct6nl isp4itor .1
rc4ii lui cistos a fct o co! tribuţie nouă a lui Pavel, primită prin revelaţie spe-dală de la Domnul aflat în
glorie. Cel puţin aşa sugerează Lîetzmann.
A.ostd terie @npl€xt nu 6te tE.gr!. Nu avem nici o indicaţie că Pavel ar fi fost un asemenea inovator.
Aţa cum observă A. M. Hunter: „Este imposibil de crezut că el ar fi reuşit să impună inovaţia sa ...
asupra bisericii, răspîndită în toată lumea" (Paul tmdHaPredecesion,, 1961, p. 75). Faptul că paharul nu
este menţionat poate să fie un aspect nesemnificativ; „fiîngerea pîinii" se poate să fie o expresie
specifică pentru a desemna toată cina. Lucrul semnifica tiv cu privire ta forma primară a Euharistului
este nota de bucurie care izvorăşte direct nu atît din părtă-şia la masă în Galilea, cît din arătările
Domnului după înviere, dintre care multe sînt asociate cu o masă Ia ca au lut parte Dotul tti u6icn sAi
(L@ 24:30. 35, 3G4a: l@n 219 +m.; tiF.pt. 1:4; 1or41j Ape, 3:20).
Itr. Erhr&td lut PoEl
M*te d€ p{ri6tie din tinpul Fopovlduirn h calila au mai curînd un echivalent în agape Bau mesele de
dftsGre din bisica din Corint (1 co., 11:20-34). t Corint oGtau dour pd.d ale elwniei cultice o masă
comună, avînd ca scop hrămrea (sf. Didache 10:1: „după ce v-aţi săturat"), urmată de ritualul sleM al
Eulsiennui, (rMAsi DE DRAGoSTEJ h biserica din Corint au existat excese grave, cum sînt lăcomia,
egoismul, beţia şi îmbuibarea. Pavel i-a avertizat serios şi cuvintele lui ne lasă impresia că dorinţa lui a
fost ca cete două faze ale sărbătorii să fie separate, aşa cum s-a întîmplat în biserica de mai tfrziu.
îndemnul lui este ca oricine este flămînd să mănînce acasă şi să vina cu reverenţă şi cu cercetare de sine
ta Me Dmduid (11j22, 3G341
învăţătura euharistică distinctiva a lui Pavel accentuează semnificaţia Cinei prin ancorarea ei fermă în
planul lui Dumnezeu de răscumpărare; el proclamă m6tu DoMdri (1 cor, 11:261, la f€l cm riMlul de
Paşte prezenta lucrarea de răscumpărare a lui
232

Dumnezeu în vechiul legămînt (de aici titlu], Hag-gaââh, adică, declaraţie; echivalentul gr. este ter-
menul folosit de Pavel, katangeUein în 1 Cor. 11:26). El prezintă de asemenea semnificaţia lăuntrica a
Cinei ca o părtăţie (koinonia) cu Domnul în moartea ţi în învierea Lui, simbolizate prin pune ţi vin (1
Cor. 10:16). în acestea Pavel descoperă unitatea Bisericii, deoarece atunci cînd membrii se împărtăşesc
dintr-o singura pîine ei se ridică toţi odată manifestând astfel unitatea trupului lui Cristos (ff. eseul lui
A. E, J. Rliri
1930, p. 225 ş.urm.). Exista de asemenea semnificării escatologice, ca în tradiţia evanghelică, întrucît
privirea este Îndreptată înainte spre întoarcerea lui Cristos în glorie. Cuvîntui Maranăthă din 1 Cor.
16:22 poate fi plasat foarte bine într-un cadru euharistie aţa tocit concluzia scrisorii să se încheie cu
rugăciunea: „Vino, Domnul nostru!" şi să pregătească scena pentru celebrarea cinei după ce scrisoarea
avea să fie citită adunării (c/ Iietzmann, op. cit p. 229; J. A. T. Robm-son, „The Earliest Chrisrian
liturgica] Sequence?", JrI r,tr, 4,1953, p, 3941i @i ri c. F. D. Moutc NTs 6 1959. 60, p. 307 tmJ. \€zi d.
a.€ltE@, c. Vfebiwright, Eucharist and Esckatatogy, 1971. O prezentare mai completă a învăţăturii lui
Pavel cu privire la Cină este oferită de R.P. Martinîn op. ciL, cap. 11.
IV. Alte materiale din Noul Iteitautcnt
Este desigur semnificativ faptul că în afară de textele menţionate deja există piea puţine alte mărturii
directe în NT cu privire la acest sacrament. Faptul acesta este deosebit de important tfrid ajungem la o
evaluare a asa-numirului „sacramental îsm" al lui Pavel. Este int'6iM cr lutord cuvlftelor din I Coi
1:16-17 sl fi fost un om care să considere sacramentele ca avînd ultimul cuvînt în ce priveşte credinţa ţi
trăirea creştină; totuşi, trebuie să admitem că, aţa cum spune C. T. Craig: „Pavel nu concepea
exprimarea credinţei creştine dedt în contextul unei comunităţi în care era el€bFtt cha Iromului" (dr!t
de A, M. Heri Interpnting Paul's Grapei, 1954, p. 105). După părerea noastră Adolt Schlatter face cea
mai corectă evaluare a teologiei sacramentale a lui Pavel dnd spune: „Pavel poate exprima cuvîntui lui
Isus, nu cu jumătate de măsură ci complet, fără să menţioneze deloc sacramentele. Dar cînd acestea vin
ta discuţie, el le leagă de toate bogăţiile harului lui Cristos, deoarece el vede în ele voia lui Isus,
exprimată nu doar parţial ci total si efectiv" (DU Britfe an die Thessalonicher, Philipper, Timotheus uad
Titus, 1950, p. 262).
Ceea ce este adevărat cu privire la Pavel este adevărat ţi cu privire la alţi scriitori ai NT. Se poate sâ
existe aluzii la Cina Domnului în texte cum stat Evr. 6:4; 13:10; Evanghelia după loan conţine un
discurs remarcabil în sinagogă, un discurs pe care mulţi teologi l-au legat de tradiţia euharisdcă a
bisericii de mai urziu (loan 6:22-59); totuşi, nu ar trebui să forţam aceste texte, cum se pare că a făcut
O. CuUmann cînd a descoperit în Evanghelia a Patra numeroase referiri subtile la închinarea
sacramentală (vezi cartea sa Eariy Christian Worship, 1953, p, 37 ş.urrn., în special p.106).
In 2 Pet. 2:13 ţi Iuda 12 există mărturii cu privire la masa agape. în afară de aceste informaţii oarecum
neînsemnate şi detalii sumare, NT păstrează tăcere cu privire la rînduiala ţi desfăşurarea închinării
euharis-tice in comunitatea creştină primară, în special dato-
CIpru
rită faptului că ceea ce este în general primit ţi practicat nu constituie deobicei subiectul unor
comentarii extensive. în ce priveşte dezvoltarea ritului (care trebuie să recunoaştem, a constituit o sursă
prolifică de erezie şi de doctrine confuze) trebuie să urmărim corespondenţa, epistolele ţi liturghiile din
secolul al 2-lea ţi din secolele următoare, din 1 Clan. 40. 2-4; Ignatius, Smyrnaeans. 8.1; Didache 9-
10,14 înainte. BIBLIOGRAFIE. Acest articol a menţionat cîteva dintre lucrările importante. De o
valoare specială este A. J. B. Higgins, The Lord's Supper in the New Testament, 1952; pentru abordarea
ulterioară a subiectului J. H. Srawley, The Eariy History cf tke Liturgy, 1947[ Vezi de asemenea A. M.
Stibbs, Saerajwc, Sacrament andEucharist, 1961. Analize folositoare ale discuţiilor r.ceore d6pre
dovezilc NT 8'ar c6rce lui E, Schweizer, The Lord's Supper acenrding to the New Testament, E. T1967
(bibliografie) siW.Mancsen, Tke Lord's Supper as a Christological Problem, E. T. 1970; pentru o tratare
pe înţelesul tuturor, vezi R. RMartin, Wodhip ia the Eady Cnwth, 1974.
RJ.M.
CIPRU. Insula Cipru, lungă de vreo 225 km ţi cu o lăţime maximă de vreo 100 km, este situată în E
Mediteranei, la circa 100 kmV de coasta Siriei şi cam la aca6i ant!d de @sta Tntlei
Ciprul nu este menţionat pe nume în VŢ unde prD&bil d a ldt lsit ,Elila; Ptlbalil d poporul numit
'Chitim din Gen. 10 s-a stabilit acolo mai tîrziu. în NT insula este numită Kypros în Faptele. Barnaba
era de origine din această insulă (4:36), la fel ca ţi alţii dintre primii ucenici, Iar biserica de acolo a
crescut la număr cu refugiaţii care au plecat din cauza F'Imi Flld$i (lapt 11:19-20j 21116). Pa1€l d
Barnaba au traversat insula, de la Salamina la Pafos, la începutul primei lor călătorii misionare (Fapt.
13:4-13). La Pafos l-auîntîlnit pe *Bar-Isus, vrăjitorul, si pe proconsulul (anthypatos) Sergius Paulus.
Pavel nu a vizitat insula în a doua călătorie misionară, dar BarEba a vizirar-o lhpreu! @ Mdu (Fapr.
15:39). Cînd s-a întors din a treia călătorie misionară, corabia lli P.wl a ttert pe la SV de iEdl (Fapt,
21:3), iar în călătoria spre Roma vînturile tmpotrivitoare i-au împiedicat să debarce (Fapt. 27:4). Insula
nu mai este menţionată în Biblie, dar biserica de acolo a continuat să înflorească ţi a trimis trei episcopi
la Condliul de l. Nn.a din anul d32s d.cr.
Pe insulă există urme de aşezări neolitice iar cultura din Epoca Bronzului arată dovezi de contacte cu
Asia Mică ţi cu Siria. în secolul al 15-Jea t.d.Cr, civilizaţia minoană din *Creta s-a extins în Cipru, şi
exista do@i dadind din s, 61 14-L! Ld,Cr, indic-M 6tonizarea insulei de către micenieni, care erau
succesorii cretanilor bx Grecia continentală. Probabil că in acest secol au ajuns să fie exploatate pe
scară largă minele de cupru, care în vremea romanilor au devenit suficient de faimoase pentru a
împrumuta metalului numele insulei (lat. qvprium); ca urmare a acestui fapt, Ciprul apare frecvent în
scrierile naţiunilor învecinate (*EIIŞA) din această perioadă, în duda influenţei din afară, cultura
nunoană-mkeniană a rămas dominantă ţi luoul aeta * poate vedea în spedal ln .ta-numitele inscripţii
dpro-minoane (două colecţii vechi din secolele al ÎS-lea ţi al 12-lea Ld.Cr.), care arată
233
CIPRU
asemănări mari cu scrierea liniară oetană. Această scriere a continuat să fie folosită în ultima parte a
4il6itlui 1, alArui d€ dialetul 3r., el na1 .!rcpiat de cel din Tăbliţele cu scriere liniara B, dialectul
arcadian, care a fost probabil înlocuit în S Greciei şi în Creta de cel doric.
Ciprui fi-a aflat în calea „Oamenilor Mării" ţi ex-cedile de la Ed@ni si Sinda a! *6 la lMin! $le de lut
de tip nucenian din care s-a dezvoltat aşa-numitul olărit *„filistean" din Palestina. în secolul al 9-lea
sau al 3-lea î.d.Cr. fenicienii s-au stabilit pe insulă şi mai tîrziu au fost întQnite o serie de inscripţii
bilingve (cea 600-200 î.d.Cr.), în feniciană si greacă, cu scriere cipro-minoană, numită acum scriere
cipriotă clasică, scriere care continua să fie folosită in vremea aceea. Raptul câ fenicienii nu au deţinut
prea multă putere se vede din relatarea plătirii unui tribut lui Esarhaddon, în 672 t.d.Cr., etnd este
menţionat un singur rege fenician şi nouă regi greci (tribut a /ost plătit si lui Sargon, în 709). în secolul
al 6-lea Egiptul a dominat insula pînă tfnd aceasta a ajuns să facă tEite din knperid Pe's, sub dosn6 lui
canbGe, li 525. în 333 Î.d.Cr. s-a supus lui Alexandru si după o perioadă scurtă sub slăpînirea lui
Antigonus, a trecut sub stăptnirea Ptolemeilor. A devenit provincie romană In anul 58 t.d.Cr. şi după
diferite schimbări a devenit provincie senatorială in 27 Î.d.Cr., dnd a început să fle guvernată de un
proconsul (gr. cn-thypacos; cf. Fapt. 13:7).
BIBLIOGRAFIE. Sir G. F. HilI, A History ofQyprw, 1940; E. Gjeistad, The Swedish Cypnus
Expedition 4, 2, 194a (G6mtic, AEhaic anil ClGlcal lsiods)i 4,3, 1956 (Helldbtic md Rol@ pdiodo; v
l(qa-georghis, The Ancient Civilization ofCyprm, 1969.
T.C,M,
ctRclMcrzlE.
I. în Vechiul Testament
VT dă o istorie coerentă a originii ţi practicii dreum-ciziei în Israel.
a. Originea ţi extinderea
Unii petind cn Exod, 4:24 t,!m d rc 5:2 ,s.je, alături de Gen. 17, oferă trei relatări diferite despre
originea ritualului, dar în realitate Exod. 4:24 ş.urm. a puter 6 o.plicat cu 3m d*! circ@izh .opiilor nu ar
6 t6t deja u obidi tnet4enit, iar 16. 5:2 im. sp@ ci toti el @e au decat din Egipt 5u f6r circumrişi. Gen.
17 rStnîne singura relatare biblica a originii ritualului israelit at circumciziei. fn sistemul mozaic a fost
integrat în asociere cu Pastele (Exod. 12:,14) ti * p.r ca a .ontin@t !r tot tinpuM VT (de ex. Ier. 9:25-
26). Este o caracteristică fundamentală a ildai,adqi din NT * a pdlejuit 6n$ol*le iu-\ daiste din perioada
apostolică. Evreii din NT au asociat attr de putehic citt1eiria @ Mote indt ei au uitat practic asocierea
mai fundamentală cu Avraam (Papt, 1s:1, s; 2111: csl. 5:2-3). DoNd Ls a trebuit să le aducă aminte că
circumdzia era mai veche decît Moise Ctoan 7:22); Pavel arată răspicat că lucrul care era în conflict cu
creştinismul era interpretarea contemporană a legăturii cu Legea tui Moise (Gal, 5:23, 1r, eb,) si de ae€
el le Minterte Ftmnst cititorilor sAi d6pre A@n (Ro6. 4;1r: 15:8; ete.).
b. Semnificaţia practicii
En Gen. 17, legămîntul divin este exprimat în primul rînd într-o serie de promisiuni personale (v. 4b-5:
Avraam devine un om nou cu puteri noO, naţionale (v. 6, ridicarea prezisă a naţiunii în perioada
monarhiei), spirituale (v, 7, relaţia pe care Dumnezeu promite să o aibă cu Avraam şî cu urmaşii săi), fn
al doilea rînd, cînd legămîntul este exprimat într-un semn - circum-rMa (y. 9-14), totalitatea acestei
promisiuni divine este simbolizată şi aplicată celor ce o primesc prin alegere divină. Această relaţie
dintre efreumcizie ţi promisiunea anterioară arată că ritualul simbolizează o expresie a îndurării lui
Dumnezeu faţă de om şi, după cum vom vedea, numai într-un sens derivat simbolizează consacrarea
omului pentru Dumnezeu. Acest adevăr stă la baza afirmaţiei din los. 5:2 ş.urm.: dnd poponn a ubtat m
pustie f6r5 s! d. lEdt tri Dumnezeu {cf. Num. 14:34), legSmîntul a fost ca si suspendat, iar circumdzia
a fost abrogată. De asemenea, cînd Moise a vorbit despre „buze netăiate inpeju (ftdrcbcise)" (Ex.d.
6:12, 3a: 4 ter. 6: 10), nlfti d.rd cuvlrntri lui Dlllrllrea . putut remedia acest lucru. în plus, NT vorbeşte
despre cir-cmcizG ca dspre o 'p*te" (Rom, 4:11) pul5 h urma darului îndreptăţirii dat de Dumnezeu.
Ciicum-ctzia, deci, este un simbol al acelei lucrări a harului prin care Dumnezeu alege şi marchează pe
oameni ca fiind ai Săi.
cipiului unirii spirituale a familiei cu capul ei. Legămîntul este,.Intre Mine şi tine ţi sămînţa ta după
tine, din neam în neam" (Gen. 17:7), iar v. 26-27 exprimă acelaşiadevăr: „Avraam,.. Ismael... şi toţi
oamenii din casa lui... au fost circumcişi [tăiaţi împrejur) împreună e el". Asdel, itu6 de la bul nceput
ciMizia copiilor a f6t u oMcei ila€lit dbri!.tt d tu a f6t derivat din obiceiuri egiptene sau de altă origine
şi este în contrast puternic cu ritualurile pubertăţii de la alte popoarc: ac6te rirului indice Eurcdrt€ru
socială a statutului de adult, iar circumcizia indică statutul înaintea lui Dumnezeu şi o lucrare a harului
drVin.
De la cei care deveneau în felul acesta membri ai legămîntului se aştepta o ascultare practică faţă de
legea lui Dumnezeu, exprimată pentru Avraam în forma cea mai generată: „Umblă înaintea Mea şi fii
iară prihană" (Gen. 17:1). Relaţia dintre dreumcizie ţi ascultare rămtne o constantă biblică (Ier. 4:4;
Rom. 2:25-29; cf. Fapt. 15:5; Gal. 5:3). în această privinţă, cncutuizia sutinlel€8e idea cosacrarn p.ntlu
Dumnezeu, dar nu ca esenţă a ei. Gircurocizia cuprinde ţi aplică promisiunile legământului şi chemarea
la o viaţă de ascultare faţă de legămînt. Sîngele care este vărsat la circumetzie nu exprimă limita
extremă pînă la care trebuie să meargă un om £n consacrarea de sine, ci cerinţa costisitoare pe care
Dumnezeu o impune celor pe care îi cheamă la Sine şi îi marchează cu semnul legămîntului.
Deşi semnul şi lucrul pe care-1 simbolizează sînt ilstifi.ate tr G€n. 17:10. 13-14. edtaM nu a !6t
totdeauna un rezultat real ţi Biblia recunoaşte că este posibil să ai semnul ţi nimic mai mult, ţi în acest
caz ond 6te mrt spiritul i cj(mcizi. nu fac. decft să-1 condamne (Rom. 2:27). VT ne învaţă dar acest
lucru cînd cheamă la o realitate potrivita cu semnul (D4t. 10:16; I€r. 4:4), clld arrtiz@2i cn !r ab..nF
realităţii semnul este fără valoare Ger. 9:25} ţi cînd
234
CTSTERNA
prezice rircumeizia Inimii făcută de Dumnezeu (Deut. 30:6).
II. In Noul Testament
NT este răspicat: fără ascultare drcumdzia devine ne-dMizie (Ron, 2:2s-29): 5eMi6€ia *mdui exterior
păleşte rfnd este comparat cu realitatea respctrrii ponndlor (1 cor. 7:1&r9'), ( c.€djnta en lucrează prin
dragoste (Gal. 5:6) şi cu făptura cea ela (c8l. 6:1s)- cu t€t acstEa, crertitut !u e libertatea să
nesocotească semnul (circuraciziei). Deşi, în ce priveşte mîntuirea prin faptele legii, creştinul trebuie sa
respingă circumcizia (Gal. 5:2 s.urm.), el are nevoie de sensul ei lăuntric (Col, 2:13; cf. îs. 52:1). în
consecinţă, există o „drcumcizie (tăiere împrejur) a lui Cristos" (adică făcută de Cristos, n.tr.), o „dez -
brăcare a trupului (şi nu numai a unei părţi a lui) poftelor firii noastre pămîntesti", o tranzacţie spiri -
tuală care nu este făcută de nuuti omeneşti, o relaţie cu Cristos în moartea ţi învierea Lui, pecetluită
prin rtnduiala iniţiatoare a legâmîntului nou (Col. 2:11-12)
tn Fillp. 3:2 Pavel foloseşte în mod intenţionat cuvmrul jignitor kntatome, „scrfjilaţii aceia". El nu
defăimează ciitniindzte creştinilor (c/ Gal.5:12). Verbul înrudit fcataremno este folosit (Lev. 21:5;
LXX) cu privire la mutilante păgîne care erau interzise. Pentru creştini, cate ei înşişi sînt „circumcizia"
(Filip. 3:3 ■ în rom. „cei tăiaţi împrejur stntem noi", n.tr.) impunerea unul semn învechit este
echivalentă cu o arestare păgînă a trupului.
EBUOCBT\IIE.L.(ehl€r,lid@Mdn, 1956,D. 37 ş.urm.; G. A. F. Knight, A Oirorian Theology of the Oid
Testament, 1959, p. 238 ş.umu; G. R. Beasley-Murray, Baptism in the New Testament, 1962; P. Mar.d,
h. Brbli.al Doctin oJInJanr ldpffn, 19s3, p. 82 ş.um; J. P. Hyatt, „Circumdsion", ID8; J. Sasson, JAa 35,
1966. p. 473 ih.: H, C. Han4, ,CiEm. cnih, MDMT1, D, 307.312.
l.AJA.
NA- Pon din N Afticii nrt€rei.t de doda! în grfne, plante răsinoase, l£nâ şi curinale. Afdst incorporat în
Imperiul Ptolemeic in secolul al 3-lea î.d.Cr. şi a fost cedat Romei în anul 96 î.d.Cr., devenind
provincie în anul 74 Î.d.Cr. Josephus îl citează pe Stiabo care afirmă că Cirena i-a încurajat pe evrei să
se stabilească aici ţi că evreii constituiau una dintre cele patru clase recunoscute de stat (Ane, 14. 114).
Josephus menţionează de asemenea o revoltă a evreilor de aici pe vremea lui Sulla, iar Dio Cassius (68)
menţionează o altă revoltă în zilele lui Traian. Din această comunitate de evrei a făcut parte Simon, cel
careapurtat crucea (Marcul5:21şi textele paralele), cîţiva misionari in Antiohia (Fapt. 11:20) ţi *Luciu,
învăţătorul din Antiohia. Cirena a fost reprezentată în mulţimea de la Rusalii (Fapt. 2:10) ţi se pare că a
avut o sinagogă proprie (sau în comun cu alţii) în Ierusalim (Fapt. 6:9).
BIBLIOGRAFIE. P. RomaneUi, La Cîrenaica Romano, 1943; A. Rowe, D, Buttle ţi J. Gray, Cyrenakan
Expedinbns qftke University of Manchester, 1956; J. nltrDlds, ,trs !n. 11, 1960, p. 234 E,m.
J.H.H.

CIRUS. (Ebr./aiam. kdre!; elam/persană veche fcu-ntf; bab. JturaS)- Rege persan din dinastia Aheme-
nizilor. Este posibil ca Cirus să fi fost un nume dinastic mi Rhi. Circ | a fGt contempo@ o Asubopal,
regele Asiriei, cea. 668 î.d.Cr. ţi de aceea se poate să fi fost cunoscut de Isaia, care a prevestit
restaurarea templului din Ierusalim de către această nouă putere c4 ak se.i elib€re4 pe €@i din exit (Is.
44:23). Cirus avea să fie „Mesia" lui Dumnezeu ■ eliberatorul, u istrlll@t in plard divin 0s. 45:1),
c!tu II (er M.re)i n.potd lui ciru I, a rdt F ton pe la 559 Ld.cr. ld 549 a tnviE p€ tatăl mamei sale,
Astyages, regele mezilor, suveranul său, şi a tiEneiat Imp&iul PN (Aimjd). El g.a lur tjtlul de ,fgele
neilol" nj "Elele Elsmulu' (A, K Grayson, Babylonian Historicat-Literary Texte, 1975, p. 31). La invis p
CI€s qi resad Lydi€,, iar ln s47 . frlSihit prin Asirir. ctiE 6ni mi dlziu .ftninF labilorul, dd abia h 16
atodbiie s39 reii @nd!$ de cobrt€s au innat ta Babiloq d!p{ & ;u det@t ap€le rnnui fi au inEar in
cerEre 9ri! albia riului, într-un atac surprinzător (Cronica bab., ANEX p. 366; DOI"I, p. a2; Ferodor, 1,
139.191j 4 Dar 5:30). 17 zile mai tîrziu, Cirus însuşi a intrat încetate ln tu:iteul jubilfi popotuhi.
Inscripţiile lui Cirus confirmă prezentarea lui în VT ca un conducător milostiv. în primul an al domniei
sale el a dat un decret prin care „a aduna t pe toţi locuitorii (care erau exilaţi) ţi i-a lăsat să se întoarcă
în ţara lor" ţi prin acelaţi decret a restaurat zeităţile în templele lo. r@Ete (Ei cilindtul lui Cirus, ANBT,
p, 316; DOTI, p. 92,94; !m 6:1 $m.). Ewilor. hEucit nu avau iMsiri ale EfteFi br, li s-a p€dis El Etltl@
Tenpld ti doriril€ luj (Era 6:3). tn tinlul primilor 3 di ai domiei lui citu h Baldonia Daiet a ds.o bift
(Dan, 1;2r; 6:23; 10:1), da apoi porivii Iri J@phs (Anr. 10.249), a fost nubtt în Mdia $\ mi prcbabil, !a
s!s5, capitala pe6€n (Dar 3:2). Pentru teoria potrivit căreia Cfrus se poate să fi fost rMit 'Ddia, Mead',
vei iDARIUS. in arut 53O Ld.c., ciro a i6t lecedat in Babtd de cltre nul stu cambiF OD cac s poate sd d
fGt corea6t cu el pentru o perioadă.
BjELIOGIIIE, /.rd lrdidq S*ia 1, 1974,1,3.
DJ.W.
CISTERNA. (eb!, bd. su 6D-'ri de b badr, ,,a sipa sr a sfredelr), u rezerc. subt@tr penhr acuu larea apei
adunate în urma ploii sau dintr-un izvor. Spre deosebire de aceasta, fînnna cilindrică (fer) primea apa
prin infiltrare prin pereţii săi. lotuşi, termenul Mreste tradus * Jlntuiâ" sau *„puţ", iar alteori „groapă"
(îtil. engleză, termenul „cisterna" este fol-soit de 5 ori în va ţi de 14 ori în vsr). fn Palestina pot fi găsire
multe cisterne, deoarece ploile sînt puţine din roi pt'l 'n sep@nbre. De obke cisrmete au fom! d€ pare,
cu o d&liz!turi nic, rs, 6!e poare 6 .cop€ritt p.ntr! . p!!Bi tucidot€le (Exod. 21:33-34) şi folosirea
neautorizată. Atît losif (Gen. 37:22} cît şi Ierenua (Ier. 38:6) aproape că au murit în asen*a $smpi (c,
zarl' 9:u). Majoribtea caselor din Ierusalim aveau cisterne private (2 Emp. 18:31; cf Prcv, s:15)j dar
exisb! d. a*n6a cire@ publie i@nse, @ din lbsplu avtnd o €pacitare de Dere
235
cIsrBRNrl
Capac de piatră

Secţiunea unei cisterne, alimentată printr-un canal subteran, excavată la Teii Ta'annek Apa era scoasă
cu găleata.
$pte hili@ dc liti. i4 juul anuhi lsco ld.cr, cisternele erau cimentate CP. W. Lapp, BASOR 195, 1969, !.
249) d 3u p6b! edel forM@ uor aşezări mari în regiunea secetoasa din Neghev (cf. 2 Cran. 26:10), în
special în vremea Nabataenilor şi în perioada Bizantină. Cf- N. Giueck, Hi vers in the Desert, 1959, p,
94; S. M, Paul 9i W C, Der, Bidiral ,4.-.hd@logt, 1974, C. tz?-t(ti A, 5, p. 57a ilm.
J.C.W.
CITATE dN NouL rEsTAuENl). în N" rqi,ln
a!rc& 250 <le cirate diRte din vt D.ci adlqin la acta citatel€ hdiEt€ eu citatelc pa4iale g efe ririle, robllr
depqette 1.0OO, C5fu Apocalip€, de ex., nu are citate, dar este întreţesuta cu referiri la texte din VT.
Importanţa VT, indicată prin folosirea cita!€lor, 6te subliniatd lrin rorturle ilrrlduriw: a ace „Scriptura
spune!" este echivalent cua zice: JOuro-tureu spur€" (d€ d. Mat. 19:4)i qp€ia "€ s: * iopline4d" (de ex,
M.t. 2:1s) indici o Flade €
236

cINTARE
ţială dintre mesajul lui Dumnezeu în vechiul legămînt ţi în cel nou {cf. Ellis, Prophecy, p. 148 ş.urm.,
165-L6q, i.lq& P4tn, p, 22-2s),
ueL citat dt luate .lirt-u T.ryu al w (Rd 12:19) sldin chia ndtrn ebnic (Ron. 11:3s; 1 Cor. 3:19). Totuşi,
aşa cum ar fi de aşteptat într-un document gr. scris pentru cititori gr., marea majoritate a cit6tlor 3tt lute
din LXri, d difsire ei:ad€ de exactitate. (Deşi este datat textual, manualul lui Tur-pia continuă să fie
folositor pentru clasificarea şi compararea textelor gr. ţi ebr.) Inexactităţile întilnite arată lipsa de
interes (şi nu deficiente de memorare) a scriitorfior biblici pentru exactitatea verbală: sensul cuvintelor
este important şi nu cuvintele în sine.
Entr-un număr mare de cazuri, traduceri diferite snrr al* h hod delib€Er, ad he eu din slte Eaduceri
cunoscute, pentru a scoate în relief „împlinirea" ae M a fct dzutl .le €liitonrl NT (d. q. 1 cor. 15:54
ş.urm.). In urma folosirii lui la Qumran, acest proces este cunoscut sub numele de midrash pesher şi
constă în combinarea comentariului cu citatul pentru a da o .llica$e etologicla atl. K sterdahLl a arlh
snniatea .6tei rctode hmneutice !r E wnsft.lid d@d Mo.ei cu pEcticile di! cduitat€a de la Qumran;
metoda este întîlnită şi în altă parte în NT (e,l EIb, Prop[ery), Esc pGibil c. tr_aduerile intd. perade sl
nu apar$n slitotului !{r, Ren&l Haris rugeFizl cl la b.a uor citate d4 NT stt o 6i4 pre-canonkă, „cartea
mărturiei", o colecţie de pasaje din VT selectate, combinate (de ex. Marcu 1:2 ş.urm.) ţi Irt€rtrctate,
colefle elalonra h part€ ln conu nitatea creştină primară pentru scopuri apologetice. Deşi C. H. Dodd a
sugerat unele modificări ale acestei teorii, prezenţa acestor testimoniu printre Sulurile de la Marea
Moartă arată că obiceiul nu era necunoscut ţi confirmă, într-o oarecare măsură, speculaţia lui Harris. De
asemenea, este probabii că unele dintre aceste pani frazări îşi au originea în învăţăturile profeţilor
creştini din biserica primară (Ellis, Paul, p. 107-112; idem, Prophecy, p. 130-138, 182-187, 224-229).
Astfel, problema variaţiilor textuale indică probleM mi inportdtE a int€rpEtirn gi aplic5rii w de către
NT.
Deseori pasajele din VT sînt aplicate într-un sens diferit de înţelesul istoric original. Referirea lui Osea
la Exodr! lui G@l 5t€ "implinita' in tnt€rcre @pilt&i bs dh En'pt (Mat, 2:15), O *ri€ & pasaje care se
referă în tnod istoric la Israel sînt aplicate în NI ls bi*dca (de ex. Rom. e:36; Eis, 4:8). Un paej care se
referă la Solomon, regele Israelului, este aplicat ldt la c.isr6 (EE 1:5) clr ri la biFri., (2 cor. 6:ÎS),
Justificarea folosirii în acest mod pare sâ fie (1) corespondenţa tipologică dintre Heilsgeschithte din VT
şi împlinirea „contemporană" în Isus Cristos; (2) id@ sitidt de &lid.rita& @nui potivit cireia regele lui
Israel şi Israelul, Cristos (adevăratul rege al lui Israel) şi „trupul lui Cristos", se află într-o relaţie
realistă; ţi (3) convingerea că biserica este adevăratul Israel şi, prin urmare, moştenitoarea
promisiunilor şi obiectul profeţiilor, fn timp ce subid.tdFomisisilor citatelor din NI dpinde pEctic i@te
prcblemle detriffiq ac. centul este pus întotdeauna pe împlinirile mesianice sau în era mesianică. Uneori
aplicarea citatelor depln<le de Miexnrl Mi larr din vT (de d lapt 8.49 ş.urm.); asemenea citate
„indicatoare" se poate să fi fost menite să atragă atenţia cititorului la o temă sau la u subiet tui larg
(D.dd, p, 126).
O *rie de .itate ap6r ln tip€re expozitie sinuae, într-o măsură oarecare, cu cele întîlnite la Filon {cf.
B.ryen), *rierile de la Q@an {i .el€ rablnice (c, EUis, Propl&a, p. 147'236), Vn @nea tip$ tE pe cu u
citat dn w (su @ rler ar .c6tuia) Ufi.t de un comentariu, incluzînd uneori o pildă ţi/sau ciate sprijiniter€,
{i * trlele d u citat fiel (Mat. 21i33-46: 1 Coi 1:13.31; Gal. 4:21'5:1; Et, 1O:5' 39j 2 Pet, 3:5-13i .t Fapt,
1311741), S. loate ca unele testimonia să constituie fragmente extrase din asemenea expuneri. Sînt
întîlnite şi citate din alte surse deft \/r ffe, 5:14 (ct I Cor. 15:45bj I Tim, 5:18b) se poate să fie un
fragment dintr-o cîntare sau prorocie creştină primară; Iuda 14 este luat din cartea DFudepkradc{ a lui
rnonr iar Fapt. 17:?3 6te s citat dintr-un scriitor păgîn.
BIBUOGRAII!. D, L. Daker, lleo T6dme6, one Bibte, 1976; R. Bloch, „Midrash", în ApproacJies to
Ancienr Judonn, ed. W S. C@4 1973i P. !o.8e4 grudtr. Hevq, 1965; C. B, Dodd, A@oding .o .fie
scnptuB, 19s3; E, E, ElLb, Paul\ use oJ thc dd Testament, 1957; idem, Prophecy and Hermeneucic,
r97at idem, t^ Ae JNith PeopLe in the li^t c€ntury, ed. M d€ Jonse, 2, ii, r979i R. f. r.oce, ls4 and the
old l?lmnat, 1971t !. copp€lr, ?l?osz, 1969 (E,T: 1979); J, R, Haris, T6 rhoni6, 2 rcI, 1916,1920; l.
lfarthan, Prophe! Int*pftted, 1966i B- r-inde, lvs Testament Apologetic, 1961; R. L. Longenecker,
Bibti-col tuegai in he Apxtolic Peno4 1t75; H. M. snis, Fi{ding the oLl tq.andt in ti ]vd, 1974! K Sid.
dahl, TTie Schoot of St Matthew2, 1969; D. M. Turpie, 'hc aU fa.atnqt in the N*, 146a.
EE.E.
clMP (ocon). cuv{ntut ac6ra Eds mi ndF termeni biblici, 1, termenul ebr. sadeh (şl forma poc-
ticăsăriay) este termenul cel mai obişnuit (de ex. Gen. 2:5) şi ara înţelesul simplu de „cîmp", „dmpie",
„spaţiu deschis". 2. Fdemâ este folosit numai de şase ori (de ex. Deut. 32:32) şi are în general acelaşi
înţeles. 3. Dtu (arah,) Fte fol6l nrlrui ln Dan. 2 { 4 cu acelaşi înţeles. 4. hus, „afară", este tradus
frecvent ,,ar6r6 (de ex. Deut. 23.13), da de doua on ene nads 1'cirp" (lov 5:10; lrcu 3126), 5. helqd în-
seame de tapt ,,bucat, de psninf', dar 6te Eadu ,,ogol' ti 2 san, 14:30, 6. 'cB, culintul ob&nuit pentru
„pămînt, teren", este tradus „cîmp" m Ezec, 29:5, 7./7jeMn, un cuvînt care apare numai de două ori în
VT este tradus „ogor" (Ier. 39:10). 8. Termenul gr. agros, „cîmp" (deex. Mat. 6:28) este folosit în lxx
pentru a-l traduce mai ales pe j3dc/i. 9. Termenul gr. .hdra * r€te.a <b obicei la o !e8ie mi lntitu: (Fapt.
16:6), dar de dou{ o.i 6te Eads ,,cimd qsn 4r3s; Iac. 5:4), iar diminutivul chorion este tradus „ogor" în
Fapt. 1:18-19.
T.C.M.
CtNTABB. Termenul gr, hymnos a fost folosit de scriitorii clasici pentru a indica orice odă sau cîntare
scrisa lentru lauda zeilor sau @iior fi terenul a I6t folosit uneori de traducătorii ixx cu referire la lauda
1ui Dlll1mzeq de ex. Ps, 4o:3j 65:Ij h, 42:10. in NT cuvl,tul apare numi h Er6- s:19 d co]. 3:16, iar
forma verbală (hymneo) apare în Mat. 26:30 şi b textul paEleL Marcu 14;26 (care e refer: la cinta!€a
237
cINTAFJ
pi4ii . doM a Halelu.Lui Ps. 11511a); Fapr. 16:2s (Pavel ţi Sila au ctntat în închisoare); şi Evr. 2; 12 (un
otar din Ps. 22122, N). &t€ clar ce inii viata bi*ricn apostolice intonarea unor cîntâri spirituale era un
fapt caractesd., as cw avem rnEtuii in I Cor. 14:15, 26r tac. 5:13, h .nriirile cr€ltjre redar€ <le Luc 9i tl
numeroasele doxologii găsite în alta parte în NT. Ac6t@ ea! folGite € expsii sponbne al€ bkuiei
creştine, ca un mijloc de instruire în credinţă (Col. 3:16) qi, p. baa obiceidui din si""s"si, c: pan"
htegtutA a bcnidrn ain bisi.e.
împărţirea în trei secţiuni în psalmi, imnuri şi dntări spirituale (odăi) nu trebuie împinsă prea departe
întxucît termenii se suprapun; totuşi, pot fi ob*Mte dou., stilui de snpunerc disrincte. prinul stil a urmat
forma şi stilul psalmilor din VT şi a fost e.hi€len.il cr€tin al si€rnor p6.lnodice, asa cm
esteexemplificatdeftalmti/uLSoIoman şiimnurilede mulţumire (Hââăy6ţ), ale sectei de la Qurnran din
secolul 1 î.d.Cr. în această categorie pot fi incluse şi chtSnb din Luca 1:46ss {TCINTAREA MARIEI
MACNIFICAT), 1r6a.79 (TBENIDICTUS) qi 2:2932 ("NUNC DIMims). Al doilea grup constă'din
doxolo31j (ca h l"u6 2:14; r Tin. 1:171 6:rs16; Apd. 4:ai 11; 5:9, 12.13: 7:12, erc.) ii nu incape tidoialE
cS multe dintre acestea erau induse în închinarea colectivă. Alte pasaje au fost descrise de unii comen-
tatori ca şi cîntări, atunci dnd măreţia subiectului 1-a det€mist F€ sriitor s.i fol@se u linb3j peric, de cx.
I cor. 13j Rom. a:31.39! Ei6. 1i3,14: FiliD. 2:5-11; nu există certitudinea ca aceste pasaje au fost puse
pe muzica sau recitate liturgic. Fragmente de romulc Uiulsice su de credeu .u fost deraetu in EI6. 5:14;
1 Tin. 3:16; 2 Tin. 2:r113j Tit 3:47.
BIBLIOGRAFIE. R. P. Martin, Warship in tke Ktiriy Church2, 1974; şi (despre Filip. 2:5-11) An F.ariy
atutian conlaion, 1960r c. Delling, IDNT 3, r. 449-503; K H. Banrls, A?D}!TI3, !. 66a676.
J.B.Tr,
CINTARIA CINTiRILOR. cunokuta tn enslezr fi sub denmta de „Cîntarea lui solonon, c;rea Cîntârilor"
(ftr ha&trlm, 1:1) este un superlativ care înseamnă „cea mai minunată dintre dntări". Numele din lxx,
Asma /ama ion şi Vulg. Canticum Cantkorum (de ude vin€ nuele ensl€z caricl6) sint hduerj Udde din
ebhid. Fii.d prinrn dinre cele citri suluri citite la sărbătorile evreieşti, Cîntarea este folo site b paite.
hmcit amliz rrebui€ s.I depindi ae L6!ia d€ interpre@ .doprar, (vezi mai j6), nu rcm da di.i o snila a
.onlinutului
I. Canonlcitatea
MishEh (Ydddin 3. 5) pare s.i indice .5 ac€dr5 .ane nu a f6t scceptati IAr; onhv€R. Dup5 u hdid
ofi'futiv dat de Rabbi Judah 9i o opini€ maarivi a lui Rabbi Jose, Rabbi Afciba afirmă canonicitatea
Cîntării în termeni superlativi: „Toată lumea nu valorează rît zju h car€ c1q6r€ Clntgrilor a f6r dat
Iselutui; r@te scderil€ siot sfinte, iar clntarea cintarnor €$e sfînta sfintelor". Faptul că el tăgăduieşte cu
tărie orice .ontoreE prcb.bil .i 6re o do%d, ca a exisrar o controversă.
Nu încape îndoială că opoziţia faţă de canonizarea Cîntării a avut originea în caracterul erotic al
scrierii. Poeu ac6t€i obi{ii . fost dep4ir5 d. pater
nnat€ Solononic: hdiFomla ii de jnierpredrit€ al€go.ice, cBrine si ereibri, .are au ridicat @nul aeasupm
nivclrlui renzual.
U. Autorur ti .lata &liedt
Atribuirea tradiţională lui Solomon este bazată pe referirile făcute la el [1:5; 3:7,9, H;S;11) şi în special
în versetul de titlu (1:1), Expresia liSOmâh probabil ct indic, autorul, dar poate iema 9i ,p.nh Soto.
mon". Calităţile lui Solomon de scriitor de cîntări sînt at6cte in 1 rfrp. 4:32 tl. Ps. 72: r2D, agtiia
exprimată în BabaBathra 15a, că Ezechia şi scribii săi ar fi scris Cîntarea Cîntărilor, probabil că este
bazată peProv. 25:1.
PEanF uor cuvint€ €!e par imprunutare din persană (pardes, „livadă", 4; 13) sau greacă ('appiryân de ta
phoreion, ,p3lanchh' sau „pataşcă", 3:o), folo sirea consecventă a lui (£) ca pronume relativ şi nume-
rca* avinte si expreii iNdite cu .nlajca 9i(rezj S. R. Driver, Uteracure of ihe Old Testament, p. 44S)
suseMzi d i€dactarea fitrl5 a cr!$, da.a nu chiar conp]rerea ei a nwt le d!p5 p€ridda lui solonon. Totnnii
daca dren *hE de conractele dinde canaan şi Ionia itrphd din Fridda lui solonon, ntr 6re necesar să
datăm compunerea cărţii în perioada greace (c.a. 3oo i.d.C!), Tor .i., prcaia bor cuvinte sau expresii
aramaice nu constituie o dovada pentru o date rizie a .ompeern. S. R. Driver (op. cn, p. {a9) oL6ewe ca
dowzile lingvntic, impreuS cu o serie d. aluzii a€3€fice (de €r, Sab4 2:1i Liba!! 3:9; 4:4, 11, 15, etc;
Amâna, S€nn, He6on, 4:A; Ti4a, 6:4: Damas, 7:4; Carel, 7:s), indi.i resise 'le nord. Da. aici N 6re re.ba
de ?tuvinciatism. Autorul este familiar cu geografia Palestinei şi Siriei, de la En'chedi lin8, Marca
Moans (r:14), pini ra munţii Libanului.
III. Oilitiiţi literare
Cuvîntările foarte personale din Cîntarea Cîntărilor iau dou. folfu: diatos (de ex. 1:9 s,um_) su hono lo!
(de s. 2:3.3:s). Nn 6te er sn identificin E. ticipan$ la aceasti @nvmlie, afare de .ei doi îndrăgostiţi, Sînr
menţionate fiicele Ierusalimului (1:5i 2:7i 3i5, etc.) qi lor le-au lsr aribuite uele r.sp@urislMe(1:8:5:9i
6:1; et.). (Jnele afmatii a! fct aEibuite lftritorilo. Iens.]inului (3:6.11) si s'Ienului (ers). In p.eaia linci
f@rte fisunrivE este pstbd c peEonaiele .enhle sA Roturituie raspun. suile .ho'r (de er. Suldnita pzre sa
ctr* cuvinr€te fraţilor săi în B:3-9).
Fo4a rezjei rside in intdibtea dra8onci si devotamentului exprimat şi în special în imaginile bo3?E care
abudE in d4rierea indr.8Gritlor sr a dragostei lor. Dacă aceste descrieri conţin detalii intime care nu se
potrivesc cu gusturile noastre, trebuie sa ne ad(en aminre ct ele stu pi.dGd ud cuttui din altă epocă şi
din alt loc. Dacă unele comparaţii par puţin măgulitoare (de ex. dinţii ca nişte oi tunse, gîtul ca 9i tmul
luj David, 4:2 !,lmr, 6re Dotrivii sd luSn în considerare observaţia iui A. Bentzen: „Orientalii îşi lixe.d
priviu asupm uui singu pffii aq porivit concepler n6t€, se p@te s: N fie GracterktiC (107; 1, p. 130).
Părerea Iui L. Vteterman că aceste onplimente slit ercdtice (Jrt 44, 1,925, p. 779 ş.urm.) nu a fost
acceptată de cercetători. Calităţile pa$oEte ale inaginilor au fc rmarcare trwdi P@turl 6te plin de Fi.riri
la animle ii In speiat ta
238
clNTAnrA cINTIRtLoR
pLi, Fapd a@b nu 5 fGt tmut cu ved€rea de cei care consideră că originea Cîntâriî este în ritualurile
p:slrEde fediate (Ei Mi j6).
IV. Teorii de Interpretare
Există numeroase interpretări ale Cîntârii Cintdrilor şi există prea puţină unitate de vedere între teologi
cu privire la originea, înţelesul şi scopul cărţii, lirica erotică cu detalii plastice, absenţa oricăror teme
religioase evidente ţi caracterul Vag al acţiunii o fac să fie dirkiM pentru teologi şi atrăgătoare pentru
ingeniozitatea imaginativă. O lucrare indispensabilă pentru sMiul <liferiteld inerDret6n 6re *ul lui H.
H. Rowky "T[e lnterprctation ol tne Sona of Son3S publicat în TTie Servant ofthe Lord, 1952.
PDblerE acceptarn in canor a uri gnp d€ poezii de dragoste a fost rezolvată de rabini şi de Pilirdi Bisicn
prin retoda alqo.ictl de inr€rpretaE, EleMte .l€ actei tulode pot 6 grsic in Mbhnh şi Talmud, iar
Targumul Cîntării vede în această poEt€ d€ dragGt m 6bLd crar al moddui plin de dla3st€ i! caP
Dlllrea sa putai cu Isnel h tot cursul istoriei sale. 0 dată ce a fost deschisă calea alqolic!, hbinii au @ir d
<tiferft€ lrcerceri de a o qdnde si de a o rediEtioM. Aluii la istoria lui hnel au f6l specdate di nwle părţi
ale cintarn de la (m neam aştepta cel mai puţin. Părinţii Bisericii si mulţi comentatori creştini de mai
tîrzm au botezat Cîntarea in c!is16, 3Isird '| @rte o alqerie a dnsGt€i lui dist6 pennu Biericl Fu penlru
c€dincioo. Dite4i siitori nolieEti au llmt Mplul lui Anbrczie $ au aimi ca 'sulanita a f6r m prototip al
l€ci@rei Mdia, Co*ntarorn cqtini nu sau lrsat Ni ppjc decît rabinii în ce priveşte interpretarea plină de
imagi@lie a detaDlor, AbddaE aleaorica a lct pE dmiednr ui gindiEa pFtstati pini in renui recente ţi
include printre promotorii săi pe Hengsten-bergşiKeil.
0 tutod5 inruditi cu 46ta 6te neroda QrG logici, metodă care păstrează sensul literal al poe mului, dar
care discerne un sens mai înalt, un sens mai rpiribDl, Tipologia aiti ex@le n€todei ale3ence ln @ ce
trivqte intelpretaH detaliari qi pse alstu] ,e t€flele najore - drasst€ $ d@otanen' tul -şi găseşte în această
povestire un tablou al relaţiei de dragoste dintre Cristos şi credincioşi. Această abordare a fost
justificată prin analogie cu poezii arabe de dragoste care se poate să aibă sensuri esoterice, prin
folosirea de către Cristos a povestirii cu lona (Mat. 12:40) eu d farpel€ dii pstie 0m 3:14) d prin
analogiile biblice cu căsătoria spirituală, de ex. Osea 1-3; Ier. 2:2; 3:1 ş.urm.; Ezec, 16:6 ş.urm.; 23;
Efes. 5:22 ş.urm. Mai mulţi teologi conservatori contempodi a! adoptat teoria tipolosics; dintre acettia
menţionăm J. H. Raven (CJÎd Testament Introduetion, 1910), M. F. Unger (Introducwry Guule. io tfie
Old Testament?; 1956).
Deşi evreii si creştinii au găsit beneficii devoţionale în aborda€ aLgorici tieu iipologicd a cint*n, te mid
desetic al ac6tor abordlri Ere indoielnic. Abundenţa detaliilor şi absenţa oricăror indicii cu rtriviE L o
semi6e$e spirituali Mi !rcnu.E a cărţii sînt argumente împotriva interpretării alegorice sau tipologice.
Interpretarea dramatică a Cîntării Cfritărilor, suget! adt de o!i4€n clt qi d€ Mil ron, . fct dezrcltaG în
secolul al 19-lea în două forme. F. Delitzsch a găsit
doui pernaF principale solonon i rtab SuraDiA. Dupe ce a l@t- djn stul ei li a d6-. acasi la letusalin,
S.lonon a lnviPt să o iuberS, in cali tatea ei de soţie, cu o dragoste care s-a ridicat mai pes de atraclia
fizid. H. lwald a fomdat o int.r?rede b.ztA pe ei r.6omje lrirci!€le: Solomn, Sulanfta ti pistorul de @re
ea sa iddrrgdtit €i căruia i-a rămas fidelă în ciuda eforturilor disperate ale rea€lui de a o treli. D+i
abodare lui EHld (numită ipoteza păstorului), acceptată de E. R. Driver şi cizelată de alţi teologi, evită
unele dificultăţi aie t€rj€i lui Delitah prin faptut .l expuce de ce jubinn 6te dsris @ u p6stor (1:73) 9i de
e petul * lndEi€ lnE-u @dru pastoFl di, N r@lul!i, a!€ unele dificultăţi proprii, cum sînt absenţa
instrucdunor dhmtice, onplerita@ inplicatd in dialo. gurile în care Solomon descrie frumuseţea
Sulamitei, iar a .ispude cf€rindu* la panorur p. @l i!b€a- InterpretAlile dramtice silrt @nlnntate cu o
alt! dificdtat: 6ri6i€ dov€zilor cu pnvir€ b lire. ntun dramnci la poF3rele *miie i n sp€i:l la evrei.
sddtul lui J- G. wetBtein d6pre obiceiuile de .5s.1torie la sineni Ia d€temiEt p€ K. Budde sE
interpreteze Cîntarea Cîntârilor ca o serie de cîntece nup&le Mrinttare cu ele €E erau folGite la ospăţul
de o săptămînă la care mirele şi mireasa sSnt incorona$ ca €ge ii reginn, criticji acetei tsrij au arata t că
este greşit să folosim obiceiuri siriene moderne pelttu a ilsft practi.i palstiniene a.tic€. De a*nen€,
Sulamia nu 6e numită „regină" uicEien în Cîntarea Cîntărilor.
T&iia ldTJ. Mek, poftivit car€ia ctn br.a Cntb rilor 6E a€rivats din nitaalun ri.uryi.e .l€ cultului llj
*Tamuz (c/ Ezec. 8:14) a primit multă atenţie. Totuşi, ste pulin ptubabil .I 6 litugbie pigln, d nsnlA dc
inoralitat€ si fi. indw ln Cdon Ern o rdizui!. detliata li t€ftenii creaiqei lui lsnel, iar CintaE Cîntărilor nu
prezintă semnele unei asemenea redactări.
lrr.y Vlhre'm4 carc a spnjinjt ]a tnc€pui t6ria lui Meek VBL 44, 1925) S-a întors recent la o baza
istorică pentru Cîntarea Cîntărilor. El găseşte temeiul istoric în istoria lui Abisag, fecioara *sunamită
care 1-a inriiit p€ David (1 inp. 1:3), @rc * sDue ce ar fi retuzt awwile lui solomon in farca@ iubihiui
ei care era păstor. Această interpretare se bazează pe leaitua parcnimid dinbe slfrnitz şi snlahiia-
Un lmer tot @i mr€ de t$lo81 +oaid€r5 cln tarea Cîntărilor o colecţie de poeme de dragoste care nu
slnr leAate h nod ne*i cu fgtiviiaFle de nuti sau alt€ @zn sp<iaLe. k inerclril€ de a abibui direrire *c$si
difdiror autori (ae€x. w o. E. o6ter ley a împărţit Cîntarea Cîntărilor în 28 de poezii distincte şi a negat
cu tărie unitatea cărţii; Song of lon$, 1936, p. 6b) sa! opE 6 sne d€ 16l%r, in speciat H. H, Rowley:
,,Rep€t4ie httlnite dau inp6ia uui sirsu auror,.. (op. cir, p. 212),
V. Scopul cărţii
Dace cinta@ clniarilor .u este o .leaorie eu o lucEre tipolosica neniti s5 conuice E nsj spin nEl, ce le
etrpi € ln canon? E. sryelte ca o l{li€ obietivE, u măM extins ('PRowRB) cre ilu trează minunăţiile
dragostei umane. Pe măsură ce învăţătura biblică despre dragostea fizică s-a emancipAt din ascetismul
sub. cr€r,tin, fluFuselea s,i
239
CINTAREA clNTiRrLoR
puritatea dragostei maritale a ajuns sa" fie înţeleasă mai bine. Cîntarea Cîntărilor, deşi se exprimă într-
un limbaj prea îndrăzneţ pentru gustul apusean, oferă un echilibru sănătos între extremele exceselor şi
pervertirilor sexuale şi negarea ascetică a binelui esenţial al ilEgsrei 6zie, E. J. YounS rsle u ps tui
departe în. explicarea scopului cărţii: „Nu numai că vorbeşte despre puritatea dragostei umane a, prin
includerea ei în Canon, ne aminteşte de o dragoste care este mai !ur, ddir a n6ti' troT, 199, p, 327).
BIBUOGRAIIE. W galhtaits, ir OtMs, p. 230 235; J. C, Rtldb<latt! Provrdr w Song o/solonon, 1964;
W. J. Fuersr, Ruth, Esther, Ecclesiastes, The Song ofSongStLamentations, 1975; S. C. Glickman,ASong
for Lovers, 1976; H. J, Schonfield, TTte Song ofSonp, 1960; J, C, E*!ri! dALit@ry ard Sri.t@l Alalsis
of the S.ng of Songs", 24w a5, 7973, t. 47-79i R, Gordis, The Song of Songs, 1954; L. Vteterman, The
Song ofSongs, 1948.
DA.H.
CINIAREA MARIBI. ri fet ca !i alre ciftin din Lxa i.2, prcfeo. Mariei (Lus 1:46.ss) iia p.init numele
din versiunea latină Vulgata. Unii comentatori au cobideht d ,,rvbria" (Lw l:46) ru et€ nMele din
o.igiml, ci ,lLisabera", nljm. de apare in re., siuni mai puţin atestate (e/. Creed). S-ar putea ca Luca, în
original, să fi scris doar „Ea a spus", şi ambele nume, „Măria" şi „Etisabeta", au fost încercări ale
copiştilor de a atribui cîntarea unei anumite persoane. Tfeologii au păreri diferite cu privire la persoana
căreia i se potriveşte mai bine conţinutul cîntării, Măria sau Eli€b€ta, Episdul ce @titui. .Edtul fa@ tF.
cerea de la vestirea naşterii la istorisirea naşterii; este asociată îndeaproape cu prima cîntare şi continuă
tema mesianica. Prin urmare, este mai probabil că Luca a considerat că este cîntarea Măriei despre
Cris-tos.
Acest poem liric urmează modelul psalmilor din VT şi are o afinitate deosebită cu Cîntarea Anei [1
Sam. 2:1-10). Succesiunea naraţiunii este modelată de tema lui Luca si cîntarea nu trebuie considerata
ca un rdsps spontd eu mct al Mariei. h aelati timp, nu trebuie considerată o simplă reconstituire
editorială. Pentru Luca semnificaţia cîntării stă în fa!ft] ce 6te o pFfege a Mariei, cu alte cuvinre,
conţinutul cîntării a venit de pe buzele ei ţi a exprimat 8lnduile * entircnt€le ei,
După cum aceasta cîntare constituie punctul culminant al secţiunii, tot astfel în cadrul cîntării observăm
o creştere în intensitate. Cîntarea este împărţita în patru strofe care descriu (1) tresăltarea de bucurie a
Măriei, recunoştinţa şi slava pentru bine-cuvîntarea personală pe care a primit-o; (2) caracterul şi
îndurarea lui Dumnezeu pentru toţi cei care I se nrchlni; (31 su@nibie Lui d dra3osea Lui p€nEu cei
smeriţi; şi (4) îndurarea Lui specială fafă de Israel. Motivul cîntării Măriei este că Dumnezeu a găsit cu
6re sr o alea8n pe e, o feioara de h Fri, dinEo familie modesta, ca sâ împlinească speranţa oricărei
fecioare evreice. Este probabil că în iudaism lucrul care conferea cel mai profund sens şi cea mal mare
bucurie unei mame era posibilitatea ca fiul născut să fie Izbăvitorul.
Uitim p.ne . cint6di 6re o deier€ a izbavirii t6irnie dat€ de Dljmdzeu 9i 6te pracric o p.ra-
frazare a unor pasaje din VT. Această izbăvire este profeţită în termenii izbăvirii naţionale de asupritori
tlmnj. Ac6ta 6te u nod tipic de extn@ a n6ianisndui pr€-crEtin, NT m onrazice ac6t m6ia. nism ci doar
îl transferă la parcusia lui Mesia în „veacul escatologic viitor" (cf. Fapt. 1:6 ş.urm.)- Aşa cura este cazul
adesea cu profeţiile din VT, aceste a.liui n*ianice ale lui Dume@ slnt Dnvfte € si cum s-ar fi împlinit
deja; promisiunea lui Dumnezeu 6te la fel de @15 ca ei actul prcpri!zii (4 cen. 1:3); drtrtd AIU 6t€
cullntul pur€rit Obieltl specific al îndurării lui Dumnezeu este „robul său Israel" (Luca rrs4 9,lm,; .,
Fapr. 3113, 26j 4:27, 30). Ntr ltim ct certitudine dacă aici este reflectată distincţia făcută în VT între
întreaga naţiune şi rămăşiţa neprihănită; ideea este lăsată de multe ori într-o stare nedefinită şi
contrastul din v. 51-53 poate fi doar între praporul evreu şi stăpînitorii ne-evrei. Dar in gindul lui Luca
şi al primilor săi cititori este cert că nu lipseşte interpretarea tipic creştină a unor concepte cum sînt „Is-
Eel' (cl Lu€ ?4:21' 26; t(E 1?:t3; Fa!t, 1:6; Ron. 9:6), ,rlnjitor' $ ,rimlnlA" 0oan s:s9; cal, 3:16, 291 qi
Fobabil cl a.4G interprerare atereaz; qi modd în care lnleLg€ polefia Mariei, (TBUNA rv?sllRE .
"BINECITVINIAT)
BIBLIOGRqFIE, J. M. Creed, lXe Cospd Acoording ro st Lu*9 1942, p. 2!24. R. talr€rtjn. '16 Evan-
gil6del6i.nce",auninreetVie23,1974, I. a4,tos.
ERE
CÎRUG. 1, Ebr. hoh (Ezec. 29:4; 38:4), hăht (Exod 35:22: 2 lmp, 79124: îs. 37:29; Euc, 19:4, 9).
GxcdUn clrliS pc h botul uui animrr iJnbllnzit lcnrru ..l .ondke, eu h b6iuj uuj aninal srlbatic Ftru al
stipini, 2. hohtm (2 Cror 33:t1), belci!8e. M6nu mentele asir. arată această metodă de tratare a prizo -
nierilor, neb traduce „arme ascuţite". (în rom. „lanţuri de annn",) 3. .i-padalin (Ek. a0:43); * poate si fie
s ctrls dublr folsit p€ntu a jurtri M aiml, da. înţelesul este incert. NEB traduce „pervazuri". (în rom.
„pervazuri".) 4. mazmerdţ, „cosoaTe" (îs. 2:4; 18:5; ro€l 3i10; Mi.. 4:3). U. culir hic, de folm ffei
seceri, folosit de vieri; era uşor de transformat într-o armă de război şi probabil că era folosit ca atare.
5. wăw (Exod 26:32, ete.) este folosit numai în legătură cu lucrurile atfmate în *cortul înnTnirii, 6-
'agmdn (Iov 41:1), hakkă fjov. 41r; Is. 19:3r Hab. 1:1s), sitmâ şi jMj dâgâ (Amos 4:2) şi termenul gr.
an-kistron (Mat. 17:27) înseamnă „drlig de pescuit".
N.H.
CIRCIUMI, CtrLE TRXI (kr. 1r$ Tabentae). o stafie la aporiMtiv so de k:n de RoM, pe vi6 appia, cm
dc6 iNpre SE de cetote. Ese ieniom€ de Cicso h coreponddb s cu Anic6 (2_10). Chd ap6iolur Pavel i
Mfito.n sli enu pe dlu d. la Putoli 16 RoM,ti au renit deltinii ain .dare g jau întîlnit în acest loc (Fapt.
28:15). B.EC.A.
CÎRMUITOR. Acest titîu (gr. tetraarches, contracrat te.arnir) a fGr folosit ln gr. cl.sid !.nb a indic u
ondlcrtor pste a pad p3ft ainro reriune $i ra apLi@t ir nod slei.l la el€ paFu regtuni dir
240

CLOPA
Tfesalia. Romanii au dat acest nume oricărui cîrmuitor al unei părţi dintr-o provincie orientală. Cînd
Irod cel Mare, care a domnit peste Palestina ca rege vasal al Imperiului Roman, a murit în anul 4
S.d.Cr-, fiii săi s-au certat cu privire la testamentul tatălui lor. Apelul pe care l-au făcut la Cezar
Augustus a dus la împărţirea teiitdiului htre tr€i 6i: AnEId! a fo6r nsit 'ena.h al luddi, SaMi.i $ ldle[i
Antipa a f6t nmit tetrarh al Galileii ţi Pereiî; iar Filip a fost tetrarh peste Batanea, TYachonitis, Iturea,
Gaulanitis şi Auranitis, ţinuturi la NE de Marea Galileii. în NT substantivul „tetrarh" („cîrmuitor") este
folosit numai cu referire la lrcd A!t!'pa Orlat. 14:1; LEa 3:19; 9:7; !.pt. 13:l), iar £n Luca 3:1 verbul
înrudit este folosit pentru *An-tip€, 'rnip d 'Iisda, tetrErh'n din Abilm.
BMOCAAII!. E. Sch{F, }r'B 1, 1974, p. 336 ţ.unn.; S. Perowne, The Later Herods, 1958.
D.H.W.
CUUDA, CAIIDA ii pr€@t cardho (coe), este o insulă la S de Creta. Unele autorităţi antice o numesc
Clauda (în trad. tom. n.tr,). Corabia M pavel a fost în apropierea Capului Matala atunci etnd vîntul şi-a
schimbat direcţia dinspre S, devenind un vînt puternic din ENE care a împins corabia vreo 40 km
înainte ca aceasta să ajungă în bătaia vîntului din ca{da, cidd ehipajd a !!tli cel pulin si * ?rege t@a
pe.su a irL6t hltua (Fapr. 27:16; rco. RĂBn ŞI BĂRCI).
KLMcK
CIAUDIA. O cdni db RoM, @re li tdnite salu tări lui Tiraotei (2 Tim. 4:21); în unele «constituiri fictive
este soţia lui *Pudens şi, pe baza şubredă a Constituţiei Apostolice 7. 2.6, mama !ui 'Linus. Alford, lc
.n., identi6.A F ee.tl prietend a luj Titutei cu Claudia Britanica, a cărei căsătorie cu Pudens este elebati
d. Mardal (4 Ep4, 4.13 cu 11, s3), su cr o ipor€iicl cl.dia, fiica qqj plglps Pud@ din inscripţia
Chichester (CU 7.11). Marţial, însă, a venit la Rom nl:Mi tr rtrd 66 d.Ci fi nq p6re !i indice înclinaţi)
spre creştinism la Pudens despre care scrie. un ah Pqds fi o altl claudia dpar h c 6.15066; dar Claudia
era un nume foarte obişnuit în vremea aceea.
BIBUoGMIIE. J. !. Lighd@t, dmar, I, !, 76 ş.urm.; G. Edmundson, The Churth in Rome, 1913, p. 244
ş.urm.
A,F,W.
CLAUDIU. ca r6ffi lnrE 4t qi 54 d,Ci, Se presupune, pe temeiuri neconvingăroare în fiecare caz, cl el d
lut 3 n&ui (Maite in le8lbrl c! creştinismul, (a) £1 a expulzat din Roma pe evrei pentru că s-au răsculat
în urma instigărilor lui Chres-ts (sEtoliu, d,udl6 25). Se pElpue c! aGta este incidentul menţionat în
Fapt. 18:2. Chresrus poate fi un nume personal sau o variantă a numelui lui Cristos. Suetonius
presupune prima alternativa; el era cunoscător In ce priveşte creştinismul. Chiar dacă el a greşit, nu este
necesar să fie o referire la mesianism. Nici prini!@ ld Pav€l la RoM, nld Epistola lli cine Romani nu
sugerează vreun conflict între evreii ţi
c.Atinii de @lo. O) claudis a rcpdtur pe asitalorn evrei aduşi în Alexandria din Siria (H.I, Bell, Jews
and drnnda in 4sr!4 1924). cuo*intel€ deficltar despre creştinism pe care le-a avut Apolo sugerează ci
ac4,tla N au f.6t @tth], (.) un daet inperi.l (Jas 22, 1932, !, re4 r,tlm), dat prcbaltl de clau diu, pedepsea
pe cei ce jefuiau mormintele şi se pare că a fost publicat în Galilea. Dacă acest decret se referă sau nu
Ia înviere este un fapt care probabil va rămîne incert.
BIBUOCRAFIE. A, Monjglano, d@Ai6z, r96L.
CI-{UDIUS I,ISIAS. in !apt. 21tl q.un., bib! nul militar (gr. chiliarchos, „căpitan peste o mie") care a
deţinut comanda ga rnizoanei romane din Fortăreaţa Antonia din Ierusalim, unde a fost închis Pavel. El
a Mplrat etltelia loMd (F.pt. 22:24); nona{rl său, „Claudius", sugerează că el ar fi cumpărar-o în timpul
principatului lui Claudius, cînd cetăţenia ronaii a purut 6 cMpeEte tui u{or cu bani- cog-nomeri-ul său,
Lisias, arată că el era grec prin naştere. Scrisoarea sa cu privire la Pavel pe care o trimite lui Felix (!apt,
23:26-30) @Frjdri $btil fap!€le ala îneît să pună acţiunile sale în lumina cea mai favorabilă.
F.F.B.
CLEMEIIT, Ur dEtin din Fllpi. mdgoMt ln lirip-4:3, Nu * l,lelege .ld daci .addlratului lbEret de ju8" c.
{ruis i * adre*z! Pel i * ep s{ ajlte pe clen6t, pe Evodia ti p€ Sintichja, eu da.i cl4alt Elodia qi Siotiahia
at titludit aut{ri de Pavel ln lucB €a Evangl€liei. D,ferite tlad@n dau jnte.preliri diferite. Unii dintre cei
mai vechi Părinţi îl identifică cu clemnt, epispLnl torei la str+itul solului 1; dar data morţii lui Clement
din Roma nu este cunoscută şi numele era un nume obişnuit, aţa îndt această identifi.e @buie coEid.htS
ineltA,
&vG.T.
CLEOPA (iomd pr*uratl de la d&rarot. unul dintre cei doi ucenici întîlniţi de Isus după înviere, En
prima zi de Paşte, cînd se întorceau acasă la Emaus (l@ 2413), ('CLolA-)
R.V.G.T.
C[J$TA. unelte spedare tolGii€ Fntru tti€rea d ajustarea fitilului din lămpile d în cortul întUnirii şi din
'Ibmplr (wi I Inp. 7:49.50, 2 Cto 4:21.22). ri1, m'xamm'râţ, tradus „mucări" (1 împ. 7:50; 2 împ.
12:13(14)r 25.14! 2 crcn, 4:22r ld. s2:16), prcbabil un fel de foarfece. Z. melqăhayun, un fel de cleţte
(cf. îs. 6:6); termenul a primit diferite traduceri: 1 împ. 7:49i 2 C@n. 4:2r, d.{re"i Erod. 25l3a, 37:23,
Num. 4:9 „mucări". \fezi G. E. Wright, BiMical Ar-cnd.o/ogl, l95z p, 141 im. D.W.C
CLOPA („Cleophas", av) este menţionat în loan 19: 2s, unde ni * sl]m cE UE dinte Gneile €re au san
lingă cruce a fost Măria he con Ktopa, o expresie care
241
CLOPA
poate să însemne soţia, fiica sau mama lui Clopa. Ideea că acest Clopa a fost tatăl apostolului descris în
lista de apostoli ca „lacov, fiul lui Alfeu" se bazează pe presupunerea că Alfeu si Clopa sînt forme aie
aceluiaşi cuvînt evreiesc ■ pronunţat diferit. în traducerile vechi în latirU {i siria..[, Cl@!ts din Lue
24:tg a icr coniiadat d cloF djn ldn 19:25, dar de prcbabn ci an f6t dou! FE@<lit diie cu nume distimte
întrucît forma contractată de la co este ou şi nu ă
R.V.G.T.
CNID, CNIDUS, o cbre b cdia, hr w ^sjei Mici, unde corabia lui Pavel şia schimbat direcţia în drum
spre Rom (Iapt. 27:7). crnds avea lmiro.i mi hca din sold al 2-la td.Cr, (1 Mac. 15;?3) si , aht slatur de
cebre liberd
J.D.D.
COA. E4hd 123:23) prctetgre cE ac6r popor, împreună cu alţi locuitori ai Mesopotamiei, va ataca
Ierusalind. Poporul Cd a fst Aeniificar de mij ceaetaton cu polord nhii de texrl€ sn_ eutu, .de leujau Ia
E d€ TieN, In regiu€ srperi€ri a nurilor 'Adhaim şî Dîyala. Cronicile asir. îi menţio nează adesea
împreună cu un alt trib ostil faţă de Asiria, Sutu, care probabil poate fi identificat cu Şoa din ER. 23.23.
Unir rdd s, O, Pclkh) ced .t nm€le c@ apaft in Is, 22:5, da. nllNi rinro modificare dubioasă a cuvîntului
care este tradus de obicei „xiduri". "D-aducerea \talg. a tradus greşit „Coa" cu cuvîntul principes,
„prinţi", o interpretare care a fost urmată de Luther.
BIBUOCRAfIE. F. Delirzs[t yoto?d6 patu)a?, raal, p. 213.237; c, A C@ke in ICC, 1936, (D riwe la
Ezec. 23:23. J.T.
a fi mort faţă de păcat. Lucrul acesta, spune Petru, po.re inplica suJ€rinla p€trrru crisG, la feL cm
Cristos a suferit pentru noi (4:1 ş.urm). Aceasta este Ev.nShclia .aE i.6 judeat p€ ,,cei morţi" şi lea dai
prilejul să aibă parte de viaţa eternă a lui Dumnezeu (v, 6). Lucfll ac6|a s-ar !!ra ieten fcrte Une si la
deiinii carc au auzit Ek&ghelia .l]mi cind eEu ta vialatiau mlrit iminr€ d€ intoaE@ Domului (ak
ilterpretoz, s€lwyr! Stibb6 si Dalron). r{rii hb; pret€zE expcia ,.cei nofr,!! ca ref€rinduse ta cei Gre sint
norti spi.itualj o a r€ia conepri,e fa@ legătura între acest verset şi 3:19, oonsiderind că este o altE
relerir€ la ,dunua din tnchisd.e., in €zd ac6ra id@a de jud*r5 (= nGre, aici) 6te subor donata ceiei de
viaţă (plinătatea vieţii lui Dumnezeu, indicată de zosi, în opoziţie cu viaţa trecătoare a dnului,
suttntel.asi in 4i2 ln verbd bioA €re 6t tradus în mod asemănător).
Inttuld dinre nd€a ii lnvierca tui lsu nu pote li otuideEt lipsir de inlDrranln. Indil€rent dacă Petru s-a
referit sau nula acest lucru în cele două pasj€, €@njneni'l d6pie care clElinn sufin ca a avut loc în acest
interval este mai mult o problemă de ieLgie deit de crcnologie- in cazul a.sb s€m nificaţia devine mai
importantă decît modalitatea şi putm lnlelege ddcm6 .a o parte a acrivii:tii di uhiitdc a luj Cristos, .aE
6re Doun alir pste iad cît şi peste rai (cf. Apoc. 1:8 şi Filip. 2:10) şi în felul acesta completează
participarea Sa în orice' donenit imgiEbil al €tpen€nbi.
aTBLIOCRNIE- \&zi comelbriile dspre r ped, în special ele d€ E. C. S.l{yn, 1946i d M. Stibb6, 19s9r
J. N. D. Relly, 1969; E. 86! 1971. \&zj dc aemenea C- E. B, Crahn€U, epl 69, 19s7s, ]l. 369-372; W. J.
Dalton, Christ's Prodamation to [be Spiriu, 196S.
S.S.S.
coBoB-lRE lN ttADES GAD). Deri deEina co. bodrii lui cristG ta iad 6tc lntiDsrirA ,ureic in credeurile
creştine vechi (apare pentru prima dată în formularele ariene din secolul al 4-lea); locui acesteia în
Scriptură este de fapt periferic, Coborîrea în iad este ndloturA e4li.it probabil d€ dole od (I !et. 3:l9l
4:6) qi d pltea disb o Efsire indirectă tn alte dou_, locuri (Fapt. 2:27 şi Rom. 10:7), unde este sugerată
ptr E nterprebra $uor pasje din VI . P3. 16 n cazd din Paptele. qi Dat 30. Cu priure la Efs. 4.9 I,le. €te
indoielnic da.n aren dreprn si suriren că acest pasaj este o referire la descensus ad inferos, întrucît
sensul genera l în aceste versete poa te fi înţeles @l mi bin€ a o paEleG ta paejd, ,kenotiC. din rilip,
2:5-11.
Rerdirile din cel€ dori pNje ale tui ped sint Mi diHre, da. nu stnr nicidffi Mi clarc, cortex tol prinulu
re{ (1 P€r. 3:lq 6E tsaat de suterinb lui Cristos (al cărei punct culminant a fost moartea) si suferinţa
congruentă a creştinului. După patimile Sale, pe cînd era „în duh" (pneumati) Domnul a „propovăduit"
(termenul tehnic este ekeryxen) •„duhurilor dtn firhi$re'. Fi,rnd birunor si nu brot, Cristc a proclamat
triumful Său (keryssein trebuie deosebit de clons.li@in, 4:6) la tog.
In 1 Pet. 4:6 ia@ pbpovdduirn veqtii bwt. , ,cei morţi" se naşte din gîndul durerii şi gloriei faptului de
COBLESIRIA (gr. roiLryria, ,.depEiuea sjn€n, 1 Esdh rZ etc.; 2 Mac. 3:s, e(c., Ele. rltuai5 intre mulii
Liban ii Antiliban, in wdutle modde El Biqa' fr/ biq'aţ "ăwen, „Valea Aven", Amos 1:5). Resiuea Flitici
djn tinpd lnp€ndui Ptoleneic qi Seleucid a irlu ad€tu o bni mai mie, iotiuindu. se uneori pînă la Damasc
în N şi incluzînd Fenicia la vsu lud€a la s. Din 312 i.d.ci pta in r9a ia,cr, a frcut tane din hp€riul prolftr,
dar a ciht tn nfinile S.lercizibr h lma tuptei de la parion din aftl 19a id.Cr, Cel6iria a t6to divinue
adminir. htiv5 a prditui€i siria dupl drparia rcmne (4 Î.d.Cr.). Irod a fost numit prefect militar al
Coelesiriei de ca@ sexs C.6.r h anul 47 i.d.Cr. ti dc caft casis in and 43 Ld.ar
F,FB.
coLEc"IA (lN BISERICILE pAULINtr). col(
ra Gr. Ioseid) sau strstiryea d. ajrtere p€ cale a oryaniat-o tuEl in biericile d. resd p€nd a ajur. bis.ri.a
sSracn din lcrualin. ln cei 2 ani €re au p@ed.t dtina lui wizir! la lel:lglin (57 d.Cr.) cold ta !-a preocupat
foarte mult; de fapt, ar fi greu să exagerăm rolul important pe care aceasta 1-a avut în strategia lui
apostolică.
coI.EqrA dN BtsEIucILE PAULINE)
I. Cadrul
La conferinţa de la Ierusalim (c. 46 d.Cr.) la care sa căzut de acord ca Pavel ţi Barnaba să continue
lucrarea de evanghelizare a Neamurilor (ne-evreilor), iar liderii bisericii din Ierusalim aveau să se
concentreze asupra misiunii între evrei CGal. 2:1-10); liderii bisericii din Ierusalim au adăugat o cerere
specială, ca Bamaba ţi Pavel să continue să-si aducă aminte de „cei săraci" ■ o cerere care trebuie
înţeleasă îh contextul ajutoarelor pentru cei afecta ţi de foamete, ajutoare pe care biserica din Antiohia
ie-a trimis credincioşilor dt ietulim prin B.mba ei Dsrel (Fapr, rr:iol, Cînd scrie despre aceasta cerere,
Pavel adaugă că aceasta a fost o problemă căreia el însuşi ia acordat □ atenţie specială, S-a gîndit la ea
în tot timpul evangheltzirii pDvinciitor ta E ti V de M.m Ei€e .r t" ultimii ani ai acelei perioade s-a
preocupat intens de a o€:nta h biftidle din cataM Asia, Macedonil q Ahaia un fond de ajutorare pentru
biserica Ierusalim.
II, Dovezl din Epistolele cdbe Cortnrenl
Primele informaţii despre acest fond le găsim în instrucţiunile date credincioşilor din Corint în 1 Cor.
16:1-4; lor li s-a spus despre acest fond şi ei voiau să ştie mai mult. Din ceea ce le scrie Pavel aflam că
el dăduse deja instrucţiuni similare bisericilor din Gala-tk, probabil către sfîrşitul verii anului 52 d.Cr,,
cînd a trecut prin ţinutul Galatiei şi Frigiei" (Fapt. 18:22 ş.urm.). Datorită scrisorilor Sui Pave! către
corinteru" sînt cunoscute mai multe detalii despre organizarea, fondului de ajutorare în Corint dedt în
oricare altă biserică.
Dacă instrucţiunile lui Pavel pentru credincioşii din Corint au fost respectate, atunci fiecare familie a ps
de{ pelt€ o anMid laft€ dir venjtul din firuF saptămîna, timp de 12 luni, aşa încît contribuţia bise ricii să
fie pregătită pentru a fi dusă la Ierusalim în primăvara anului următor, printr-un delegat ales de biserica
pentru acest scop. Tensiunea care s-a născut curînd după aceea între creştinii din Corint şi Pavel,
probabil că a dus la o scădere a entuziasmului lor pentru această cauză nobilă. Cu ocazia următoare
i le sie Pakl (dupe r@AolieEa c.rc a awr lft i urma scrisorii severe pe care le-a trimis-o prin TitJ 1 dă
glas presupunerii că ei puseseră de-o parte în
i sistematic bani pentru fondul de ajutorare, încă acînd au primit instrucţiunile, şi le spune că i-adat " u
ta bisericil€ djn Macedonia Fnh hodut
npţ în care au răspuns. Dar dacă citim printre , este dar că el avea in sinea sa îndoieli în i aceasta; de
aceea 1-a trimis pe Tit înapoi la Corint, cu doi însoţitori, ca să ajute biserica să încheie sttîngeiea de
ajutoare (2 Cor. 8:16-24). Unii membri ai bisericii probabil că au crezut că acesta era un mod subtil de
a exercita presiuni irezistibile asupra lor: ei spuneau că Pavel este „isteţ" şi că i-a prins „cu şiretlic" (2
Cor, 12:16).
Caid Pavel 1-a trimis pe Tit şi pe însoţitorii săi la Corint ca să se intereseze de această problemă, el
însuşi * alta In Macedoni., ajurind bi*rieite dn acea provincie să contribuie cu partea lor. Acele biserici
trecuseră printr-o perioadă de dificultăţi care nu sînt specificate şi ca urmare a acestui fapt trăiau doar
de pe o zi pe alta; Pavel a simţit că nu le poate cere să contribuie la sotîngerea de ajutoare pentru
creştinii care nu erau tntr-o stare mai rea dedt a lor. Dar ei au insistat să strîngă ajutoare şi Pavel a fost
foarte mişcat
de aer Fm al hardui divin in ,i€tit. br f2 Cor, 3:1s)- El l€ aduce {n tribut €td tn {riere; .itre comte ca s.ti
inruaje4 pe acerria sn ds la tel de geneG di! b€l$sl or cm au a:t n:c€donia.ii din sărăcia lor.
ru. Dov€zi din Epl,tola cie Romant
Pavel mai face o referire la acest fond de ajutorare în una dintre epistolele sale care s-au păstrat şi
această referire este deosebit de informativă deoarece este înutnită într-o scrisoare către o biserică pe
care nu Pavel a &3dit-o şi care, prin urmare, nu a fost inclusă în schema şi nu a cunoscut problema.
Cînd te scrie .rtrinilor din flRona si e preaeiea*e penfu vizib pe care intenţiona sS le-o facă în drum
spre Spania, el le spme !5 sbln3erea de ajuioare mbuie fthGE mai înainte ca el să poată pleca în
călătoria sa spre V (Rom. rs:25.23). oin ac6r rNt nr€jeem lB bin€ motivele care stăteau la baza acestei
colecte sau strtn-geri de ajutoare, întărirea părtăşiei dintre biserica din Ierusalim si misiunea între ne-
evrei a fost o preocupare m.jod a lui pavel !i olgajarca fondul"j de airt;i€ a fas! nenji: in mare nisui sn
promoEze aceasti rnnisi€. El a iriur ci nrlti nehbi ai bisicit din Ierusalim priveau cu mare suspiciune
direcţia independ€nri luara de a.esri mijiue inft ne;rei: d€ fapt, dmpul de misiune al lui Pavel a fost
invadat în repetate rînduri de oameni din Iudeea care au încercat într-un fel sau altul sâ submineze
autoritatea lui şi să impună autoritatea Ierusalimului. Cînd îi atacă pe aceşti oameni, Pavel are grijă să
nu dea impresia că ar critica biserica din Ierusalim sau pe liderii ei. Pe de altă parte, mulţi convertiţi
dintre ne-evrei nu se împăcau cu ideea că ar fi îndatoraţi în vreun fel bisericii din Ierusalim. Pavel a
vrut ca ei să recunoască datoria mF pe .are o areau ratE de l.r:Wlh, €t insui tu a fost niciodată membru
al bisericii din Ierusalim şi a negat cu tărie ca ar fî primit Evanghelia sa de la acea biserică sau că ar fi
fost trimis de ea în misiune; totuşi, in dhii lui pareL bie.ica a(@, tn .autat€. ci ie bisericâ-mamă a
poporului lui Dumnezeu, ocupa un loc unic în rîndiuala creştină. Avea sentimentul că dacă el ar fi rupt
de părtăşia cu biserica din Ierusalim, activitatea lui apostolică ar S zadarnică.
P6tu a lDioli sspiciuite nurite in tiFnca dm Ierusalim cu privire la Pavel şi la misiunea sa între ne-evrei,
ce putea fi mai potrivit dedt dovada concretă d6pre binauvinbrea lui Dum€au *u!tu a.elo misiuni,
dovadă cu care Pavel a vrut să-i confrunte pe d€dimiogii din letuelim - nu nlfti darul fimn&r carc se
exp.ire int€.But p.actic al !i*.i.jior de ne evrei faţă de biserica din Ierusalim, ci şi reprezentanţii acelor
biserici, trimişi să duca contribuţiile lor? Cînd le *rie pri.renilor sii din corinr, ?av;l k Drezij pcibilitarea
ca 6a!ii lor de credinri din r€Ntin sn fie mişcaţi profund de afecţiunea Ior frăţească „pentru harul
nespus de mare al lui Dumnezeu faţă de voi" (2 Cor, 9:141, pavet nu sn arebir s.a traSa €nctuzi. cr toate
suspiciunile vor fi potolite • el le cere creştinilor din Roma să i se alăture în rugăciune ca „slujba pe
care o am pentru Ierusalim, sâ fie bine primită de sfinţi" (Rom. 1S:31) -şi dacă nici acest lucru nu avea
sli potolea*n, aruci nimic nu va pnrea.
Se p.ate ca P:vel €,qi fi imasln.t ac€asie Dr€zen tare a credincioşilor ne-evrei cu darurile lor la Ieru -
salim ca o împlinire în parte a profeţiilor evreieşti care vorbesc despre „bogăţiile neamurilor" care sînt
aduse
243
COLECTA (IN IISERICII,C PAULINB}
la Ierusalim şi despre locuitorii Ierusalimului care sînt a&4i "din oijleul tutwr@ nuilor, € dlr Donnului"
pe „muntele Lui cel sffint" Qs. 60:5; 66:20). Dai daca Pavel a avut în gînd aceste profeţii, probabil că şl
liderii din Ierusalim le-au avut în gînd, dar au tras o concluzie diferită din ele. în contextul original,
bogăţia neamurilor este un tribut pe care ne-evreii u aduc la Ierusalim în serrui de recunoaştere a
supremaţiei Ierusalimului. în concepţia lui Pavel contribuţiile ştiuse la lru€1in de Mvstitii sni prin
fondd de ajuto. rare au @Btitlit 6 dar blsrar, o €xpreie a nilei şi gratitudinii creştine, dar este posibil ca
primitorii darului săi fi considerat ca un tribut datorat Fiului lui Davi.r de sry!$i rut re.
Chiar şi jiecredincioşii din ludea" (în trad. rom. „răzvrătiţii din ludea", n.tr.), de ta care Pavel se putea
6tEph la ereE opozilE (Ron. 1s:31), puteu 6 impresionaţi de mărturia vizibilă a atir de multor
reprezentanţi ai credincioşilor din ţări păgîne veniri in mijlocul lor. Ştim câ atunci cînd Pavel se
pregătea să llee cu @nbia spre tud@ ln?reun! cu @nverrifii sai ti s <laerile lor, el E Sindea la npo..! - in
pland divin - dintre misiunea între ne-evrei şi mintuirca finală a lui Israel; acesta este de asemenea un
subiect despre care îţi expune deschis gîndurile în scrisoarea sa către Romani. De fapt, în aceasta
scrisoare el pune oleta lentru bisrj.a dir lerusalin - si Droblm Ierusalimului însuşi tn contextul în care se
cuvenea să fie puse, după părerea lui, contextul planului de nnn-tuire al lui Dumnezeu pentru toată
omenirea.
Iv. Retrenfc ltr Papterc Ap@tollor
Delegaţii bisericilor care au contribuit, probabil că s-au aflat printre tovarăşii de călătorie ai lui Pavel
de la Corint sau Filipi spre ludeea şi care sînt numiţi in Fap!, 20:4: sopareripispE din B.@, Attttarh
sintii Sdonds din thsalonic, Cais din Der!. !i Ttetei (oltimr din LisFa), tnpre@,i cu Tinic ii ltodn din
pr@imia Asia (d6pre uldNl aflim di! !?pi 21:29 c, a t6t u creştin ne-evreu din Efes). Ar fi neînţelept să
acordăm vreo importanţa sinistră absenţei unui nume corintean din lisE lui l-@, s,ar pur@ d lilta sa nu
de compleri, s-d se sâ fe lnitatE la cei care au calzrodr le corint <lia alte lctri c. rl * autule hi P.vel.
pavel a petrecut cîteva sâptămîni cu Gaius, gazda lui, şi cu alţi prieteni din Corint; în afară de aceasta,
el tocmai lea rps cEdrnor di! Roha depr€ fetut in @ M6.donia qi Anaia a! hota rft s, conrib{ie la fondd
de ajutorare pentru Ierusalim. Pentru Pavel, Ahaja însemna Corintul şi locurile din jur şi în scrisoarea .!
te ei .lin RoM N existn lici ni@r o sugstie vagi că „Ahaia" nu şi-ar fi ţinut promisiunea. De [apt, ar
trebui sâ considerăm posibilitatea ca (în ciuda unor murmure cu privite la „isteţimea" lui Pavel în ce
privqte timite lui nt c5 rl ajue la org.nia@ stttngerii ajutoarelor) biserica din Corint să-i fi cerut lui Tit
să ducă darul lor la Ierusalim; dacă aşa stau lr|@i!€, onitere, a@lui lui Tit tn aet rexi poate sâ aibă
aceeaşi cauză ca şi omiterea numelui lui în. restul naraţiunii din Faptele Apostolilor. Nu este menţionat
nici un delegat al bisericii din Filipi; naratorul e F.te ss 6 hd€plinir .@st! stujbd.
Cînd Pavel şi însoţitorii săi au ajuns la Ierusalim, au fost primiţi de lacov şi de ceilalţi prezbiteri ai
bisericii-mamă, care le-au urat bun venit şi probabil că au acceptat cu recunoştinţa darurile aduse de ei.
Adverbul „probabil" este necesar deoarece Faptele păstrează tăcere completă cu privire la stingerea de
ajutoare, cu excepţia afirmaţiilor lui Pavel în cuvîntul său de apărare înaintea lui Felix, cînd el spune:
„Am venit" la Ierusalim „sâ aduc milostenii neamului meu 9i datri ra Tmplu" (Fapr. 24:1D.
Tlt@ ap@pe tode a lui Lua ln privinF as, tui $biet * poar€ s: €'ba un iotiv ap.loeedc. In afară de
insistenţa asupra faptului că nu exista nici o d@dn @E sd ontft acM.ia c! Pavel ar fi violar sanctitatea
Templulm\, conţinutul pledoariei lui Pavel lmintea lui relix f f6 fo6t tui relemrt ctrd s€ înfăţişat mai
ttrziu înaintea tribunalului împăratului în Roma decît atunci cînd s-a înfăţişat înaintea procu ratorului
Iudeii, şi acelaşi lucru se poate spune despre aluzia la „milostenii şi daruri". Dacă nu se mai poate
susţine că Faptele Apostolilor a fost scrisă ca să-I iriomek !€ ap:rabNt lui Pavel iMintea lui Cea, sau ca
să servească în acest caz ca un document, rămîne posibilitatea ca un oarecare material de acest ga se fi
f6t fol6n de Luca drept susi de inio@gi, Acuzaţia, explicită sau implicită, că Pavel ar fi dela?idat ponu
6 *op sbr b.ni @ ar 6 rrebuit folosiţi pentru întreţinerea Templului sau pentru ajutdaM tut@r iud€ild, I.
fel ca d aualia c5, ln .alitate de 'conduclto! al NaziFnof, el i$tisa cm unitatea evreiască la subversiune
împotriva lumii ronane, d n f6r tui EleEnre la o judeat baintea Cezarului decît în cazul unui proces ce
se desfăşura în jurisdicţia lui Felix. Prezentarea distorsionată a naturii ii a *opului @lerei probabn cA a
f6t inclui rn @pet€le de dzre lreaStite de adatorii hi Pawl penEu ziE cltd €zd lui a@ sE fie audhr
ln.int€a Ceurdtri; d;c5 ala s6u luruil€, faptul acesta .! pute qplca Eti.enta lli Luca.
IIBLIOGAA'IA, C. H, Buck, ,Tne Colletior tor the saints., llm 43, 1950, p, I t.Im.; D, c@.gi, Die
GeschichteddKolL\tedaPaul6firJruald, 196s; K. HoU, ,,De! kch.nb€griff ds Paul6 i! sin€n Vernlltnii zu
den d€r Uraeaeinde, Cgannelre Aufsătze. sur Kirchengeschkhte 2, 1928, p. 44 ş.urm.; A. J. Marţul,
„The Purpose of Atts: Schneckeriburger Reconsidered", in Apostolic History and theGospel.eâ. W. W.
Gasque şi R. R Martin, 1970, p. 108 ş.urm.; K. F. Nickle, The CoUection: A Study in Paul's SLracegy,
1966,
K.F.B.
COLIDÂ. Acest cuvînt este folosit uneori pentru a traduce termenul ebr. sukkă, o colibă sau un adăpost
provizoriu, rudimentar făcut din crengi întreţesute Nert. e:14.1r. Ac6t tip de comtrcle alm rn sF&i.n h
ser!€toarea anuls a rcohnilor (ls, 23: 34; Dert. 16i131, d,r @ rolGitd i de atutele atale pe cimp
{TCORT) 9i ln a8iditu;, ca adSpct de sare [vezi lov 27:14; IoE 4;5) su ca adlposr F.ffru vne (Gen.
33:17; *SUCOT).
T.CM,
COLONIE. o a*bre leuir, de cetit€d rcmni stabiliţi în teritorii străine care se bucurau de autoguvernare.
Obiectivul era uneori strategic; în cele mai rulte cazui colonn ela coEti$Ia penEu reabi. libM reteranilor
su a .eld rSri hrru si prcbabil cd
244
COLOSENI, EP'STOIA CATRS
niciodată nu a avut ca scop romanizarea economica sau culturala. în Orient, coloniile erau rare ţi erau
compuse adesea din cetăţeni romani care vorbeau limL6 greaca. obicenrl s.a enis rrin confern€a sta
t{tului d€ 6lonie l&r reputlici 3Betti, pennu nc tire oMift., Mlrdria @t5tii Filipi .le a f colonie lomna
(Fapt- 16:12) prola!fl c.l a f6t ietite din comun tntrueît nici una dintre celelalte colonii menţionate în
NT nu este menţionată cu acest titlu (Corint, simcua, ltN, Antiohia Pisidiei Listra, Pblmias ti poate
Iconia). Un loc proeminent în afacerile celor mai multe state străine El ocupa asociaţia (convenim)
cetăţenilor romani care locuiau în localitatea respectivă. 'o$tli din RoM" l. leN€lin (Fapt, 2:10) @r
dituie un asemenea ercnplu.
BELIOGII\II!. n- H. M. JoG, th. Crek Cit! ,on Aldander ro JBriniM, 1940, p-- 61-44; A, N, Shenvin-
White, The Roman Cifoenship2,1973; B. Le-vicb Romun Coloniei in sorrnm Asio Mino\ 1967-
B.AJ.
COLOSE. cetate rcru!; in prdiftia Asia, rn p..tea de Va TUrciei asiatice din zilele noastre. Era situată la
q6 15 ln de rlaodiea, F rBrea l-ycs, p€ dluul principal către E. La început a fost punctul de întUnire al
rutelor majore de la Sardes şi Efes, într-un loc uşor de apărat şi cu rezerve bogate de apă. A fost o cetate
inpoftanti i! p€rioada lidiani fi Fed, dar dt€rior
Cde.şapte biserici din Asta(Apoii, 1-3) --------- Drumurile Asiei
ASIA
a inhr rn delin cind dMul de la s3rd6 la Per8?n a fd nutat spE V pri! cetalea noufomti, to-dicea. In
prerent leuiV nu dte leuit; * află în apro piere de Hoez, la 16 ka NE de ora$d Denidi
Pebabil .A Ehnahelia a ajus h acst i L tinp ce Parel lmia la Ete (Fapt. 19r10), poate prin !pa6'a, ce sa dh
cole (Col. 1:7; 4:12-131. S€ p6re cn ?a€l tu . vjzitat col@ l,Einte s: si. epirtola e (col, 2:1), dei ste Fsibil
@ dorin!. aeasra (F'lin, 22) sa i * 6 implinit Mi 6niu. Filinon Gnim, 1) ti elad s54 onnim (col- 4:9j Iilin.
1o), nceau paneti din biseri€ primlE din co lose. Amestecul de elemente evreieşti, greceşti si frigiene ce
caracteriza populaţia cetăţii probabil căa fost întîlnit ţi în biserică: ar fi constituit un teren fertil pent!
gend9i d€ mzie 6peulativE p€ care a ciubt sâ-1 combată Pavel.
TiDltrl aela a lct d*sat de u cutmu, dabt de %ciBTiDltrl (Anr. 14. 27) tn anul 60 d,cr. In ac€a$e
epGtoli !u exGt: nici s jndiciu d6pre cuftnu +i de a<@ tebuie s, prBupff€n .5 a fost frisi iGinte .a v6i6
d6!re deastru sn fi ajuff la RoM.
E.l!t.B.o. CJ.H,
COLOSENI, EPISTOI,A CiTIIE.
I. s.hrfa .oninutrtui
a. 1:1-2. Salut.
b. 1:3a, Mulfmire Fntru cFninla $ drasGta creftinilor dir col@ $ p€dEu @da propovAdliln$
Evangheliei între ei.
c. 1:9-12. Rugăciune pentru creşterea lor în înţe-les€E ii in 6l1kin!5, rn rape bu€.
d. 1:13-23. iiclo.ia ii mireF! lli cBt6, ChjpLllui Dlmezeu, AaentLui ii in (ear€ tltuo. luruilor, calrn
Bisencii cel cae p.in cruc€ sa a impbcar tdte lucrurile cu Sine,
e. r:242:3. Eioduile 9i sutdinl.re lui Pav€l p€D tru a face cunoscută taina lui Cristos ţi în a căuta să
prezinte De orice dh perfet ir cristo3.
/. 2:4'3:4. AMisnennn concr€t inpotriva invi ţăturii false şi răspunsul apostolului la acea învăţătură.
8. 3:5-17. Cieiiinji de.1ie s! F dezbEce de pica tele vierii vechi ţi să se îmbrace cu virtuţile vieţii noi în
Cristos.
h. 3:134:1. Inslluclisi cu pnvi€ la condtrii5, pdtu $l 9i solii, @pii ii pinnd, slujitori ti s1apnn.
i. 4:2-6, 9iIndem I! ruaiciue ii qiintelepcise tiin vorbire.
j 4:7-13, M*je FnoEle.
II. Autorul
indoieli a p.vn€ b aur€nticitara Epistolei cite coloseni au fost exprimate pentru prima dată în se @bl al
19lea1 EcGla d. la lrbin8.n a rdpirs id@ ca Pavel ar n aftotul .cteia ii . altor epirlo1e, ?e baa ldpbrui cI
ln €l€ *ar pBupue c, exisie idei 3nosti.€ din solul sl 2l€. astzi silt p.ivit€ .u tui multă seriozitate
argumentele bazate pe vocabular, stil şi doctrină cînd această epistolă este comparată cu alte €pisr.le ale
lui Pavel, dar acst€ aryrnate nn sînt suficient de puternice îneît să-î determina pe mulţi t&logi sE
rsFidg5 idea ce Pavel a! 6 aubrul. Ase nEntuile reMr.bile cu *Ef*ni ia deieminat !€
24S
coLosENI, EPIsroLt CĂTRE
■unii să susţină autenticitatea acelei Epistole şi să conteste autenticitatea Epistolei către Coloseni (cie
cx. R C. Synge. Pnil,ppri6 ond ColNidtu, 1951), dar apro!€ lnrotdealm sa msideFt cE docite a! indica
prioritatea Epistolei către Coloseni. Cîtiva teolog! cu sînt H. J. Hol@ ii c. Masn, au aryMentar in
lavGFa sei rela$i roi conplde dintse @le do!.6 epistolc.
Legătura dintre Coloseni şi mica Epistolă către 'Filimon o-t qi .ancterul .€lei @Ltole silt de a.€ natură
încît aceasta constituie practic „semnătura" lui Paltl penm coleni. Episrdla caft Filinon * efera la u sdav
fagar, Onisjn, cale s lntaE€ la stlphd siu. Epftiola cide colqi (4:9) sphe cr ac6i oni sin a fst rinit nEpoi ta
Col@ nnpreu:i cu Tiiic. în Epistola către Filimon este menţionat Arhip, din ce lui Filinon (v, 2)i in
col@ni (4iu) €xist5 m mesaj special pentru aceeaşi persoană. In Epistola cnft lilinon slnt incle sahteri
de la Ep:n:, Maa, ArisGrh, Dim qi L&a (v, 23 9,Lm_)! ael€ati !€F tune sinr nsronate tn nod speial in
c.l@i (4:1014). Est€ greu s: n€ imaginnn ca ac6re ref.rin la anMjte p€lfuc ar i nurtentic su tdire.
Singura alternativă este să legăm împreuna Epistolele cete Fitinon + ciFE cal*ni ca eG.ole ce ar acel+i
auror ii cap au f6r mi* in acegli p€rioadn c.r.D. Moule iisp1ft (in ccr,p. 13): ,Iare..- insibil să pu€n la
indoiala d Epistala d@ Filimon a fGt $.tsi de St pakl, su s! puen la indoialS l€S,tua sdiori din@ Fnihon
F Col*ni.
trI. D€tlmfi! trprstolet
rcol@ a fdr o cebt€ din Frki., tn pbvjcia rcmnE ^sia, situ!5 - la fel ca $ Hi€Rpolis ii raodic@ . pe valea
rîului Lycus. Importanţa cetăţii a scăzut pînă în vremea NT şi a fost redusă şi mai mult de un cutremur
dezastruos din anul 60 d.Cr. Pavel nu a înfiinţat biserica din Colose şi nici nu a vizitat-o pînă la data
scrierii acestei scrisori (1:4, 7-9; 2:1), tn a doua sa caHtdic nisiom.A, el a rdt pe la N de hl€a Lycu
(Farr. 16:6e). h a leia s cnEtoria nisionars, Er5!l a fost timp de 3 ani centrul activităţii sale (Fapt.
19:I20i 20:31) ii 6te foane proMb ce EEngh€lja a ajb la Col@ ln *e'@ aceGia pri! EpaF., c.re da din
cd@ (r:7r 4:12), Majoriraba .rsriniLo. dau neewi (1:27i 2:13), dd inca din uenea lui Artionuc€l Malea
exGht in atDpiere o conujrare evreiască numeroasă şi influentă.
IV, Data ft loal *dedl
Este dar că Epistola către Coloseni a fost scrisă din inchiwre, ata cu aErI dvinrete din 4:3, ro si rB, Au
fost luate în considerare trei locuri unde a fost pcibn ca PaEl s: n€ intmilat la dab {rierii epis tolei. 1,
Efes. Cel mai puternic argument în favoarea acestui loc este o afirmaţie din secolul al 2-lea, din prclo3d
lul Mado. la Epistola crr€ col()mi. Tbtuni, dacă Coloseni şi *Efeseni au fost scrise la aceeaşi dată
(aşacum indică 4:7 ş.urm. si Efes. 6:21 ş.urm J, posibilitatea scrierii din Efes este exclusa, 2. Cezarea.
Au fost date o serie de argumente în favoarea Cezarei. Bo Reicke argumentează în favoarea acestui loc
pe baza cur€nururli de prnlnr disdug5ror t. carc mam Eftrit mi su, da. in.eputd ini€milirji tui PaEl in
Rom lbbabil .i a awr ld cu s an lminre cr acel cutrenu d€ p:mint sA lowasE \6lea LycE, Nu 6r€ pDbnbil
ca tod .€i ncnlionali td cap. 4 sa fi f6r cr
,pctolul Pavel chd s.a .flar tnchis io cearca, 3, Rona. Nu exisd ni.i u ar3mt ihpodi% rrierii din Roma la
care să nu se poată da un răspuns adecvat. Nu 6te dci u l@ Mi prcb.bil d*it RoM u<b ln fugă Onisim,
iar conţinutul şi referinţele personale par să se potrivească mai bine cu întemniţarea lui Pavel in Roma
decît oriunde în altă parte. Prin urmare, pare prcbabil d data sierii se Ji fct anut 60 d.Cr.
V, Mdtihl ecrldil Epidtolei
sini doui prcblene .a!e au adB bGena din cole tn enrnl aEdliei lli pavel ii au prilejuit *.ier€a acestei
scrisori. în primul rînd, el i-a scris lui Filimon în Colose, trimiţîndu-1 înapoi pe Onisim, sclavul fugar,
dar @re acM eE snvdlt (ailin. 7-21), Se ponle @ e! să fi profitat de acest prilej ca sâ scrie întregii
biserici din col@. h al doil€ !ind, Epa&a ia du lui PareL ştiri despre biserică; au fost multe lucruri
încuia-jato.E (ri43), dar € pare ce au rst ei vdi td. buttoare d6pre lnvblrr@ ta.lsi are anenints sEi abari F
nenb.i de Ia adevstul lui crist6. 9ri@ aceasta 1-a determinat pe apostol sâ scrie în felul în care a scris,
VI.
In std €u cMtdbtic, Pavel abordeazg probl{lm cu c.E era Nffruhri bisica din CoLe renind cu iN5l5tui
lozitiE si nu cu o Bpina€r€ sistemarica, purct cu pmt, a invilrtuii fals€. De ar@ nu cu. noaştem pe
deplin care era învăţătura falsă, dar putem deduce trei lucruri:
r. A@!da u le inpo.tant fonelor din lmea spirituală, în detrimentul locului acordat lui Cristos, în 2:1S
Pavel vorbeşte despre „închinarea la îngeri", iar alb r€tsiri la relatia dinft crisrG si creria soiri tuală
(1:16, 20; 2:15) se pare că au aceeaşi semnificaţie.
2. o inFG.l, Mre a f6t ac.rdari aspe.telor .rterioare, cm slff sarbetorile ri pcruile, luile noi ii sbaruile
(2:16 ş.urm J si probbil circmciziei {2: l1). Ac6tea e€u preknrat€ cu nftdrie ca fiind ade. vtuara cale d.
di{ipliMe a eului ii d. strpunere a cărnii (2:20 ş.urm.),
3, Inv5fnbrii * Eudau c.e ar posrda o i]orcfie mi inaltE, Luctul acb 6te cld ain 2:4, g, lgj putem
presupune că Pavel, prin folosirea frecventă a termenilor ..cunoaştere" (gnosis şi epignosis), „înţelep-
ciune" (sophia), „pricepere" (synesis) şi „taina" (mys-re-rion), a contE.a€r ..edi6 con@pge.
unn (de ex, Hon ii Pcakr) au sslnut cE invE ţătura iudaică putea explica în suficientă măsură toate ac6te
€l.n€nte ditdite, I-ighd6t a arguentai c6 învăţătura falsă era învăţătura esenîenilor şi în prezent avem
cunoştinţe considerabile despre secta ese-ni.nilo! dtr sduile de la Ma@ M@rtn, dar nD arem nid o
informaţie despre prezenţa unei secte de acest fel !E \,irlea LFs, in s. r d.cr. NFi au identifimr erezia din
col@ o ea din@ g.olile snctice .are .e sint cuGclE din srierne aubrilor dir s@lul al 2l€. s-ar pute. se nu
o puteD erjch€ ta qact. ln zilele acels era r5sphdit sircptisFul tn rettie ii in 6to zone. Pbb€bil .i re€m
aDrcpia de adeva!ii dacd an sphe .: a.eastE inver6tu e$e o fom5 iudaic! d€ gnosticism.
Parel * anpe cu cele tr€i eri ln felnl {m€ror;
1. Elle spune colosenilor căestevorbade umilinţă greşit aplicată cînd înalţă pe îngeri şi pun accent pe
246
1
tunclnk foqclor spirituale bue ii * td de stt pini.ile !ele. Cristc 6te C€rorur 9i Domul tujtrsr lmrtrnor din
&r ii d€ p€ prnn ti El 6re Ninicitorul oricăror forţe rele (1:15 ş.uim.; 2:9 ş.urm.). Toată plinătatea
(plSrâma) Dumneiedrii se află îii Cristos. (Aici Pavel probabil că a luat şi a folosit în sens creştin unul
djnne .uvht€le cheie ale $l*Ftuii fals€.)
2. Calea sfinţeniei nu este un ascetism, care promovează doar mîndrie spirituală, nici eforturi ego-
centrice de a stăpîni pornirile cărnii, ci îmbrăcarea eu Cristos, prin concentrarea afecţiunii asupra Lui
şi, în felul acesta, prin dezbrăcarea de tot ce este contrar mii Sale (2:2O l'lm.; 3:19.lm.1,
3. Adevărata înţelepciune nu este o filozofie omeneasca (2:8), ci este *„taina" (secretul revelat) lui
Dlmeau ln cristc, care leuietre h tol ei @L primesc pe FJ (1:271, fără să facă distincţie între oameni
(3:10 ş.urm.).
BIBLIOCRAFIE. J. B. Lighd@t, Soat ttuli' tpn tls to rhe Coldidm and ro Pir'lmon, 1a75; T, X. Abbott,
The Epistles to the Ephesions and w the ColosrioD, Icq ra97i c. P. D- Mode, I\e t;pistta of PouL the
Apustle to the Colossians and to Philemon, CGT, l9S7;F.T.3mcs^nTheEpistlesofPaiAtotheEphesians
and !o .he ColdriaLi NrC, 1957; H. M. Capn, lis Epistles of Patd ta the Colossiarti and Philemon,
TNTC, 1960i R- R Martin, abldidrr dnd Philmon, NcB, 1974j sria de anicok a6pE ColFni de Bo
Reicke, E. S.lweiar, G. R. Beasley.Mmy, C. L D. Mode, C. E. Ladd 9i al$i, in ndia dnd Er?osi.or 70,
1973, p. 429 s.urm. [î F,
COMBUSTISIL. 'cr.buele ob+rnit nu e€ cu ndor de qei. Clrbsele d. lcm era folcii de oamenii bogaţi
(Ier, 36:22; Ioan 18:18) şi de fierari, tn timp ce oamenii săraci adunau vreascuri (1 împ. 17:10).
Ezechiel menţionează folosirea "bălegarului uscat drept combustibil (4:12 ş.urm.), un obicei care
continuă şi în zilele noastre printre săraci. îs. 44:14-16 enumera o serie de pomi folosiţi drept
combustibil, în timp ce pentru a obţine o căldură puternică însă de scurtă durată se ardeau tufe, în
special „ienipei". Pe. 120:4), spini ti mrricili t!cl. 7:6), pleavi CMat. 312) i fin (Mar,ti 6:30). se pare ci
lemul d€ ie (cdbBtibfinl i €E@dderat de Mei o prcprietate comunn ii faptd cn emu p$i si plntesn p€nd
el sa coNid€rat o mre suprire (?lin. 5:4)-
RJ.W.
coMERlrJL
ŞI scrlIMBUtuLA ECONOMTCE
I.fn Vechlu] Testament
'Palestina a fost întotdeauna singura punte naturală hte Euopa 9i A.ia, in N, qi AIrica, in s, 4a e qpli.5
faptul că deşi aceasta ţară era saiacâ, a fost îmbogăţită în permanenţă de schimburile si comerţul care
au avut l( p6te teniorid sa!. EE. 27:ii1225 prezirti gana largă de comerţ internaţional care trecea peste
teritoriul Israelului.
cdtibuF rojora a palBtinei la cone+ dir vrmuile vT au coNtituito pr.deL€ 3gricole ii ebl.L. Fenici. aflatn
h N .E o zon! mnufac niiqi silit, sa inporte alin€ne, Isrul tumia 3rine,
conrERl,oL tI SCHIMBUNLE ECONOMTCE
ulei şi vin. Egiptul, aflat la S, avea un surplus de grine, d.r duc€a lip65 de ulei de mSsline 9i de vin. Pe
misui .e polodele din defertul de la E au derelit mi p.micc dups rend lui David, 9i ele au ab$rbit o pan a
prdlelor aSricole ale palGtinei. Fienn, care fusese introdus mai demult de către filisteni, a apărut rnr!-o
cantitate aF de m.e duli e D.vid a cucent Siia incit a putui 6 €xpotut in Egip! cap ducca lipsn dc 6a.
solonon a J:.ut com4 pe Marea Rolie cu ,.poarele impoiate din Ardbh ii Aiii.a. Ac6te l5ri, la rîndul lor,
au trimis spre Medirerana arome scumpe, milnedi i au prin Paldrifr ii prin Eairt. condlul arab in
Paldtina a ajls la apogd in rcna N:Lu-ta€nilor. In tinrd pericdei inieddhnentaL, t. ficul .u 3sf3lt de la
Mapa M6rtI a f6r aiit de imponant tncit acesra Mre a lct suprrmiri Ma rea de Asfalt 9i a irtrai in louti@
intemalamli. P.rIMuil€ ii ntod€niile .u fosr inrotdeaM zri.ole d€ khinb: wle arjcole qau inpotate 9i altele
€nu cxpotute. Aniddori acte carqorn de prods enu nai inpotunte in wenuile antice d*it slat in znek rccft.
Mnoddiile, de exmplu, €fleau la diver sfiorea rui mdiu d6td de monoron-
ll1mele Paldlnei p1&tu@u h sripls de ljn; car€ probabn era expotutl ca abre su ca bsui prelod.te. Mdlul
a t6r u producitor inponatu de lil;. Ercaaiiile de b rell b€it MiGin au ariht ct a.sia eB u ant FanuJactui€r
sp{ialiat in .x clusivitate pe ţesutul şi vopsitul pînzei. Inul era folosit de sene.a perh pinzn. DacI ein
exprtur, era finis h Fedcia, nrdcir Eaiptul eF u nare Plodu. cător de pînzeturi. Răspîndirea largă a
hainelor scumpe 6re arehtb de dMperirea la lerihon a uei haine babilonjene din rerca cind Icu a cment
Ie.ihond, deli a@6t5 cetate e6 de inporhnli minor6. \,816 rea uor baine d€ calitate F vede dh laptul cd
€Eu de oti@i inclw ]n li5ta 9iitloi de rizboj.
fn vechime *Egiptul a fost una dintre ţările manutactui@ el€ mi inpdtunt din rcm Medite6nei, dar
Fdici. . tnceput .5 n f.cn oncwen!5, imitind 9i ncdificind luruile cgiptem. o d.i, cu extindeEa producţiei
manufacturiere şi a navigaţiei în Fenida, Israelul a avut o piaţă de desfacere cresrîndă pentru prodlgle
salc agricol€. Pal6tifr a inht * .a in donoill tunnfa.tui€r can in Fri@da plofeFor care au list hcdri *ns.
De fapr, o rore pane a criticilor sociale se ocupă de crizele economice inevitabile care au lm aMci cind
m popor agrar d{€ la producţie manufacturieră pe scară largă. Afecţiunea le8ilor din Peniateuh 6re
denoEtad d€ altenta oncdrui cod M.ufactuia. PaL6tiM a lolGit bhnici ndeme cs stnt cek a€ la liniil€ de
enblare 9i standadiare 3 fomlor 9i nnrimilor Materialel€ produse în masă erau de calitate bună, deşi
foloseau de mult€ ori nureln prine de caliFte inferi.arE ii mini de lum iejiina. Toh{i, * pare ce bunurle
lor manufacturiere au fost destinate în principal pentru consumul local. Breslele meşteşugăreşti au
apărut cam în vremea aceasta şi producătorii de vase de lut rolosean niri prcprn. (,AfiE qr
MEgrEsucuRr.) in timpul VT impozitele agricole erau plătite în natură şi Auvernul avea propriil€
ateliere de .li.it car€ pI.dueau vdse *andrrdizt€ avind inpritute !. minere sieiliul 3lvernului.
Către sftnitrd p..iddel VT atr incepui s: fie folo. siţi în Palestina 'bani sub formă de monede. Pînâ
247
cor{BRTUL $I SCHIMSURIII ECONOMICE
atunci fuseseră folosite lingouri, bare sau inele de aur şi argint care erau dntărite. Bijuteriile ofereau un
mod mai convenabil şi mai sigur de investire ţi transporta unor sume mari de bani decât lingourile.
După vremea lui Nen<l{ <d MaE bant Nb fornn de nonede a! devenit obişnuiţi. în timpul perioadei
intertestamen-rale bdcledi eri au ajs sd eupe o Fztie nnpor tantă, iar sinagogile din Asia Mică în timpul
NT îşi datorează existenţa £n parte influenţei evreilor în sistemul bancar ţi în comerţ. în timpul
aceleiaşi perioade Alesdri4 ce d*nie pbbalil el Mi mre cd. tru manufacturier din lume, a atras un număr
mare de evrei.
Comerţul maritim a jucat un rol important în @mrtd Paletinei nllMi h zil€le lui Solhon si Iosafat, dar
ambele încercări au fost de scurtă durată. Comerţul maritim a fost în cea mai mare măsură în btinn-€
rtlirilor, intii ale filisrennor, apoi al€ fdicienilor şi grecilor.
Pentru transportul pe uscat, asinul a fost animalul de povară pînă în vremea lui David cînd cămila, folo -
sid ptul atuci h primipal p.ltru rezboi a dftdt accesibilă pentru transportul în caravane comerciale. 0
p8ne a bo8atiel cmerciale 5 !.l6ti@i r.a datoEt acestor caravane care cumpărau produsele necesare de la
ţărani şi meşteşugari cînd treceau prin ţară. Piaţa locală era locul unde oamenii de rînd aflau ştirile
internaţionale şi eficienţa acestui sistem de difuzare a ştirilor poate fi văzută în predicile lui Amos, în
tabloul cuprinzător al problemelor mondiale. în vechime, is-maeliţii şi madianiţii efectuau o mare parte
a comerFlu rn &rele de la mryin€a deistrnui. Mai tltziu .norilii l€au Luat ldul d au d€Enir ei tui inDor-
taqi prcpd€tan de cidib diEinte de Nabataeni, c4 .u adG @tu4u1 Drin dEert la aloged firarcid.
DiEstijle lui B€n,Hadad ti ofti a! awr Mgazii comerciale, fiecare în capitala celuilalt stat, şi probabil cS
lucrul acesta era un lucru obişnuit pentru ţările lrRiMte. Lrael ri Fecia eR! d€ oblei lr relaiii mult mai
bune dedt Israel şi Siria. O sursă importaniă d€ wnit p€nEu staplniE €h$ inlozitul p€ prodE€le
comerciale care intrau în ţară. Această sursă de venit, dei8u, a ati$ apoged ln zneb lui Davjd si Solmon,
Aqisratqal doil€ apos€u de pBp€ntaie tn rlnpul domi€i iui ldobo.n ll in Isael d a iqi Ozia in luda,
Dluuile conerciale principal€d din PaldriM străbăteau ţara de la N la S. Cel mai important dintre ele
venea din Egipt, traversa cîmpia filisteană, se @tinu pe late de E , c&npiei sarcnului, r6veM muntii
Cârmei la Meghido şi apoi mergea spre Dan fie p.jn Halor din Calil@, 6e tri! B€tged g dMql din podiş,
de la N de rîul Iarmuc. Drumul din podişul înalt, prin Beerşeha, Hebron, Ierusalim, Sihem şi Bet-Şean
era folosit mai ales pentru trafic local şi mai puţin pentru comerţ internaţional. La E de valea Iordanului
se afla Şoseaua Regelui care venea din Golful Acaba şi trecea prin cetăţile importante Chir, Dibon, Me-
deb., etc, de-a iuul tpn4ii ftnFale a zorclof pop! late. Un al doilea drum urma un traseu paralel la E de
Şoseaua Regelui, chiar pe la marginea interioară a deşertului. în zilele noastre o şosea modernă
urmează traed priedui &u qi o cale ferata E!€d etui de.El dona. AcrE cEi co@iale au pRlut 6 merţul
arab în centre cum sînt Petra, Amman şi Edrei.
DMun€ de la E la v 6au fti pulin mdbie, cu excepţia celui mai sudic, pe unde avea loc comerţul 4b, de
la Peaa Natatae.ni la Caa, come4 se F16@
şi din cetatea de caravane Amman, pe valea rîului Iale! tn sa spE Sih6r i apoi spre Medirmnu. Totuşi,
cea mai mare parte a comerţului probabil că avea loc prin Hauran spre Bet-Şean şi apoi prin cknpia
Esdraelon spre Mediterana. Produsele din cîmpurile întinse de grîne din Hauian erau vtndute pe această
cale. Un drum mai scurt traversa Galilea de la Marea Galileîi îa Acco. Principalele porturi maritime
folosite in muile NT .u fo6t lope, Dor si A.co. Asalotr a fost portul maritim filistean, iai Gaza a fost
centrul mediteranean pentru comerţul Nabataenilor.
B-tsUocRAFrE, D, Baly! Tne c6gtoph! ol the Bibte2,1974; informaţii despre Orientul Apropiat antic:
cf. W. F.Leemans, H. HErsch, în D. O. Edzard (ed.), R.dnqikon .fuAsstriologie, 4,r973, p. 76-97 jA<.w
Eaipi W HelcL în Hekk şi otro (A), Laikon de. A&atuto8ie, 2, t976, @L 943.94A,
J.L.K.
Il. h Noul Tstm.nt
Schimburile şi comerţul nu ocupă un loc important în NT, cdeta p.l€tjnei fiete !:psite de porturi ti
blntuitl de valuri mari şi nici un port natural nu a constituit un centru comercial. în metaforele evr,,
marea este o bariql, nr o cale d6chise, $ o .st4r€ atitudine era firească într-o ţară mărginită de graniţa
neînfrmt! a apelor; Ruinele porturilor artificiale sînt suficient de frecvente îneît să sugereze mai
degrabă zădărnicia decît succesul încercărilor omului de a îmblînzi capitul de E al Mediteranei (vezi G.
A. Smith, The Hhtori-cal Geography of theHoiyltmSK 1931, p. 127-144).
Rltele de €ava.ei p€ de alr5 p6fe, conqa in mod natural în Palestina şi NT menţionează activi- ■ tatea
comercianţilor. Pilde 'cum sînt pilda talanţilor şi pilda negustorului care a găsit „o perlă de mare preţ"
puteau fi hlele de asuldtorij cdrcE le..u f6t adresate. Dar acesta a fost comerţul neînsemnat al mei tri
niei s&ae ii suhpdvil€gia€.
lircipalele adivitl$ in domeniul schimbuilor @@ciale din psioada Nr au fo$ ta n$inite tunilor ii al€
italianlor. hterf4nlo statdui h pro cesele comerciale, care a devenit o caracteristică sumbră în ultima
perioadă a imperiului, era vizibilă încă rn sol'rl 1. Matinl.ia le8al6 prin @, ,u 6eM pe dini eu pe 6unte"
pula nnpiedica !e u mn.6n-formistsă cumpere sau să vîndă (Apoc. 13:16-17) era evidentă. Comerţul
extern al imperiului era vast şi variat. Exisri dov.zi c, da rl€ficitar dir pwt de vedere financiar, întrucît
numărul mare de monede rcmre slsite în mod obiqndt h tndi. slnt u inlici! clar al mei piederi MsiE de
au si o cdud a i.flatiei paralizante care a crescut.
Cudnte lat, i sr, ln lin!i!. vehi ale irlandezilo., 8€lrulnor, i€trGnilor, indienilor ii cU ale nongolilor sînt o
dovadă a influenţei vaste a comerţului roman. Arheologia, în special pe coasta de S a Indiei, afirmă
acelaşi lucru. Excavaţii făcute la Pondkheny au stahilit laptd .! RoM a fddr *himbui inpo. bnE cu Iia h
solul L. De fapr, negEtorii roMni trau Dretudndai. ln afam leuilor s6nre d€ b DelDhi exista o piaţă
romană ale cărei ruine pot fi văzute pînă în zilele noastre. Nu încape îndoială că a înflorit comerţul cu
amulete şi suvenire şi acest gen de comerţ se poate să fi fost tipic pentru întreprinderile comerciale
italiene £n străinătate, oriunde se adunau mul-timi. Activităţi similare care aveau loc în Templul din
Ierusalim au fost menţinute sub controlul marilor preoţi saduchei.
243

h.€phd dit r'@lul al 2.le Ld.cr, o etate o Mn s{ 6nat la Delc, enEul de .oft4 d slavi tn bazinul Mării
Egee, iarrînd în anul 83 Î.d.Cr. Mitrîdate a masacrat locuitorii italieni din Asia Mică, dintr-un total de
10o.00o de victim, 25.000 au f6t din Del6. Aceştia trebuie sa fi fost în cea mai mare parte negus tori şi
agenţi comerciali. însăşi capitala, a cărei populaţie în secolul 1 era în jur de 1 milion, era o piaţă imensă
ţi un capitol satiric sumbru din Apocalipsa (Apoc. 18), construit după modelul „cântecelor de jale" din
Vi; imitînd Ezec. 27, vorbeşte despre bogăţia şi amploarea comerţului de lux al Romei şi despre
problemele economice care aveau să urmeze în mod ceft dup! pidde€ 6d liet€ adt de boSate. osrja,
» p.n Romi, eB plin d€ mgaril, Comerţul roman s-a întins mult dincolo de granilele inFinui "Te dell.tad'
din Mat. 25114 este a expresie literală. Negustorii din Italia au dus produsele lor alimentare în
Germania necucerită, pe „calea ambrei" spre Marea Baltică, în India şi poate în China, Tbatâ această
activitate s-a datorat dominării Ro@i, plcii pe F.e a inpu- 6 ri Mi pres de toate, lipsei unor frontiere
politice în zone mari ale lumii. Personajul THmalchio, creat de Petronius în scrierea sa Satiricon, un
parvenit, a putut să cîştige averi şi să le piardă, şi apoi să le cîştige iarăşi. Comer cianţii au spus despre
Augustus că „datorită Iui ei au navigat pe mări în siguranţa, datorită lui ei şi-au adunat bogăţii şi
datorită lui erau fericiţi".
ReLiffi ultimei călătorii a lui Parel la Rotu, poBtiti .u adta ngientie de Luca, @i hdi .! o o6bie din
AdmnFiunr !r tui. Mris .i aFoi cu o corabie de transport din Alexandria, probabil închiriată de
stăpînirea romana pentru a transporta grîne din Egipt, face o descriere vie a riscurilor comerţului
tşi călătoriei pe mare. ln afard de li!t! din Ap-. 13, @re * pet€ 5.t 6 fost aleasă în mod deliberat în
conformitate cu scopul polenic $ s$ic sl p.sjdd, bsuile exporiate tru ne sîat bine cunoscute. Nu s-au
păstrat liste de transDortui. s6ici dau sar la RoM di! Bntada tr butoaie cu apă de mare. Cositorul de
Cornwall se pare
■ cfi venea pe aceeaşi rută maritimă. în regiunea de N a C.liei e p.re c, qisbu rudjnetrt€le mei indutrij
tettile expoltat@r i * !tie cu artitudim că Galia a sportt EE d€ lut s.ni* i.ftire, DeoFririle arheologice
subacvatice făcute în epave au arătat că sa! traspoftate 6tiqi Mri .le vin. O lMoSmrA cu un S dublu într-
un trident pare să indice că un asemenea vas de transport, naufragiat în apropiere de
• Marsilia, a fost proprietatea lui Severus Sestius, care a lduit h ..caa cu ltident' din Delc. In ce
priveşte producţia în masă b articolelor pen-Eu sninb, €xisr5 pra ?ulire intomadi qi nu cu. n@lteh nisi.
a pririre la o4inizrlrile de afaerl
■ implicate. Totuşi, anumite localităţi au devenit renumite pentru produse speciale şi comerţul care a
rezuliat pbbabil .! a t6t sub corolul reSrsiorno! de meserie care creau şi menţineau propriile lor pieţe.
LTn exemplu clar este lidia, „o vînzătoare de purpura" din etatea TEriE, din Asia Mic! (Fapi 16:14), pe
F.de Pavel a Sntîlnit-o la Filipi, în Macedonia. Bronzul din Corint, folosit pentru ornamente şi oglinzi
(1 Cor. 13:12) şi tilkium saupînza din păr de capră, care era fie produsul finit, fie materia prună pentru
corturile
K 6{ute de Pav.l (Frpt, 13:3}, pebad c! @u dis' tibll€ prin asaffi lrtreprinde.i ldticulare. IM'
COMER'IUL EI SCHIMDURTI,E ECONOMICE
33333girile folosite de loan ln sesoarea către L3odi@ (AF.. 3rr4'13) sht derivate in parte din
schimburile şi comerţul din acest oraş. Ramsay a dovedit existenţa în Laodicea a unui comerţ cu haine
scumpe din lînâ neagra. Laodicea şi Colose produceau ţesături din lînă neagră; se spune că oile din
zona aceea deţin în prezent urme genetice din vremea aceea. Ejdsta de asemenea o alifie pentru ochi
făcută în Laodicea, fol6i!.1 prcbabil 6 €olin din zoE termală de la Hierapolis, la o depărtare de 10 km.
De aceea vorbeşte autorul despre „haine albe" şi „alifie pentru ochi" (vezi W. M. Ramsay, The Letten ta
tfie Saa Churches of Atia, c"4' 29-3q.
*Tiatira, din una dintre scrisorile anterioare, a fost de asemenea un centru de schimburi comerciale deşi
probabil că nu punea un accent atît de maie pe export ca Laodicea. Lidia a fost menţionată deja şi
dovezile arheologice vorbesc despre lucrători care prelucrau lina şi pînza, vopsitori, pielari, tăbăcari,
olari, vînzâ-tori de sclavi şi meşteri în prelucrarea bronzului, \fep-sftorn - ri Lidia $pebabil .! E@ parte
dinEe ei . foloseau un colorant roşu-purpuriu extras din rădăcin de bibs (Rubia l@ria), @r€ da Mi
ieftiD delt coloEntul €rFas din sid h@hlui Grin.
Este interesant si observăm că în scrisoarea către TistiE, p€n!! a-i ddrie pe „NicolaM" locali Ioan
foloseşte numele Izabeleî, semnul şi simbolul compromisurilor Israelului, cauzate de asocierea comer-
ciall cu F€nicia, Nu lEape hdoial, .l ,JEbela" din Tiadn a prcpovlduir o lo!i5 @earc de conprcnis cu
lul@ pfutui din ju. Intru orai cu o elivibte comercială intensă, anumite adaptări păreau destul de
necesare datorită puterii deţinute de breslele meşteşugăreşti.
?Gt€ or8di2alr au .oEtituit o ssi Mjora de dificultăţi pentru creştinii care au căutat să păstreze o
conştiinţă curată în relaţiile lor cu lumea păgînă din jur. Breslele meşteşugăreşti sau collegia apar în
Fapt. 19 ca o forţa de opoziţie organizată faţa de creştinism. O .atesorie inpdtanti d€ artisle d€ cone4 in
Ef6 - după ce portul a fost înnămolft şi comerţul s-a mutat la snim . o cotutituiau suvmirurle de arsint qi
obidtel€ de cult p€Dtru aita A.-remis, anicole c@ du dndute p€lerinilor ee viziiau alta.n rain6. Breslele
din Efes au exercitat suficient de multă presirc tuit s6 puni €pit prcpo€dui.ii 1ui Pakr. o eriffi faimdsn a
lui Pliniu (Ep. 10, 96), c4 descrie în culori vii suprimarea unei biserici viguroase în Bitinia h .rul 112
d.cr,, 6t€ de :lsm4 s indiciu clar al unei asemenea influenţe. Breasla măcelarilor, alarmată de scăderea
vînzârilor de carne de la edi6cii, a reu{it si irEti3E o acliw oficialn impotriva bisericii. Pentru creştinii
al căror comerţ depindea Într-o măsură oarecare de bunăvoinţa oamenilor, 6a ge! sl-li d66iode
activirsfl€ zilnice daca ru luau parte la activităţile colegilor lor. Pe de altă parte, întrudt toate ramurile
meşteşugurilor şi comerţului erau sub patronajul unei zeităţi pâgîne, înscrierea într-un collegium
meşteşugăresc şi participarea la activit5tiLe lor nsita s act coipronilrtor de libalE su de aduc@a ei jerde
la ciF dati de bl6la. Există dovezi scrise despre un număr considerabil de asemenea organizaţii, şi
scrierile lui Iuda, Petru şi Ioan împotriva „Nicolaiţilor" şi a „urmaşilor lui Balaam" si Jzabela",
sugerează că funcţia simplă a meşteşugurilor şi comerţului a ajuns să fie o sursă de diviziune prciude h
Betua primre.
249
CoMERTUL Fr SCTIMBURILE ECONOMTCE
BIBLIOGRAFIE. G. A. Smith în EBi (s,v. „Trade"); BC, 1, p. 218 ş.urm.; M. Rostovtzeff, T7ie Social
and hanonit HinDry aJthe RonM Enpng 1926.
!.MR.
COMOARA, VISTERIE, 'condr., * reteri de obicei la lucruri de valoare, cran stnt aurul sau argintul.
„Comori ascunse" (Îs. 4S:3) sînt bogăţii ascunse; „comorile răutăţii" (Mica 6:10; cfv Prov.'lO:2) sînt
conon"enori lecbtt:te in nod neirotir. în Mat. 2:11 -vis r€rii" * Eere la cutii €r€ confin lucruri de hl€E.
„Visterie" este un termen folosit frecvent pentru a indica l(d ude sint pistate conorilc, Ei ea aFr lh.a de
obi.ei uNi encMr (I6s. 6:19, 24r l jnF. 7:s1; Dan. r:2) s! uui lese (2 ;np. 12:taj E$. 3:9). ln Ee 2:69; N*n.
7:70 -s,lm., ,Jistda" 6E un fo.d penh r(oGtunda Templului. în Maru 12:41i Lue 2l:1 tede.ul F reteri l.
cele ftisprezae curii în formă de trompeta pentru strîngerea darurilor penEu Tenplq aflat tn Curtea
feneilor d€ la Tenplui in loan 8:20, termenul este folosit şi pentru locurile din vRinlbt@ ac6tor cutii.
,,Vistdid' aE de asmen€a u s mi "€neRl d€ „magazie" sau depozir'. in 2 inp. 20:13 ,i& yiste riei" 6te u
derzjt din palai (.f.v. ls), ln,i&Mar. 13:s2 este o magazie.
Biblia foloseşte termenii „comoară" sau „visterie" şi în sens metaforic. Iahve păstrează păcatele în vis-
telia ndond sale (Deut, 32:34). lqel€p.iwa ebuie sd 6e p&Eat in nint€ c o con€r4 :dicE, trebuie preţuita
si învăţată (Prov. 2:1; 7:1). Slava lui Iahve este comoara Sionului {îs. 33:6). Cerul este „comoara bună"
a lui Iahve în care se află ploaia (De!t. 23:u)i ln p€zie zlpada, 8rildina (Iov33i22) vintul(Ps, 135:7; Ie..
10:13; 51:16) aude emene ,JE8azn" su vistelii. In Zah. 11:13 IM ha4dler, „olar" a fost modificat în
kă'âsăr, „comoară" cu Pesh., dar 6re pcibil G TM sd redea de fapt .,topitot, (c, Lxx, NEBmg.
„topitorie").
ln EEngheliile sioo?ti.e Isu lolcefle h{rent „comoară" în sens figurat. întrucît Dumnezeu răsplă tEt€ in
vtala viit@i€ stujirea adsd din tdtn iniM, această răsplătire este descrisă în termenii adunării, unei
comori în cer, care este prezentată în contrast cu stxîngenea de bani în Mat. 6:19 ş.urm,; Marcu 10:21 şi
textele paralele; Luca 12:33 (cf. Mat. 19:21; Luca 18:22). întiudt inima este o visterie pentru bine sau
raq e deremin-: coldlit€ (Mai 12:35i Luca 6:45), Iha ondui 6t acolo ude 6re cono6 lui (Mat 6:21r Lka
12:34), adi.5, inelel€ lui sinr deter. nffite de @. .e pPdie$e mi nult.
Expeia lui Pavel, ,p conc.e in E€ d€ pSnfnf, (2 cor. 4:7) pr€zinti h contmt sloda llvansheliei 'livift ii
sllbiciu€ oanoilor care slo daosluFr. intelep ciunea şi cunoaşterea sînt comori care se găsesc numai
înCristos (Col. 2:3).
T€ftruI i-8ulla, din Exod. 19:4i Ps. 13515; Ecl. 2:8 este tradus -uneori „o comoară aparte". în Mal. 3:17
termenul este tradus „comoară". Cuvîntul evr. apare alături de „popor" în Deut. 7:6; 14:2; 26:18.
înseamnă „proprietate personală". în afară de 1 Crbn. 29:3; Ed. 2:8, unde este folosit în sens literal şi se
referă la averile regilor, s°gullă este folosit cu referire La IsEel, poponn lui lahre. Tir 2:r4; I Per. 2:9 si,
probabil, Efes. 1:14 folosesc termenii echivalenţi din LXX pentru noul Israel.
BIBIIOGRN-,|IIE. Amdt: L. (ehler, Luican in Vete ris Testamemi Libros, 1953,
L.C.A.
CoMPASIUNE. ln Biblie, @hpasiqe 6te .rft o c.libte divin: clt si o calibt€ !mni, In Rw cu\drul acesta
este folosit pentru a traduce termenii evr. hamal şi rah^mim, care în AV sînt redaţi mai frecvent „milă"
sau. „cruţare" şi „îndurare" sau „milostivire". Asder, conpasise, nila si induaE pot fi .d. sidenie sinonire,
In NT cuvint€le cdl€ tui iiegaie sînt eleco (şi formele înrudite), tradus „a avea com-pasiue", „a avea
îndurare" şi „a avea milă", sau deos, care este tradus întotdeauna „îndurare". Cuvîntul oik-teiro este
întîlnit de două ori şi este tradus „a avea conpasiuc (3 area njla), id tiortamon apare de mei ori cu sensul
de „îndurător" sau „milostiv".
Prcfeli 9i a\i @reni ai lni DumeEu au tdt con$ienfi de hinued alnduEd lui Dwereu faF de oanenn
pecsbfi. Ei .u spu cd o!i.e on caG a simţit (experimentat) îndurarea lui Dumnezeu va simţi ca Ete de
datoria e si aibn conpasiue la!5 de s.mdni, in sleial fa!5 d€ rcrlanj, ladure si srSini" (aceştia sînt
menţionaţi împreună frecvent în Deut. 10r1aj l4:29; 16:11: 24:19; td. 22:3; erc) .ir qi faf.e de cei 'sSraci
€i mnordili (Ps, 1469; rov 6:14: pw, r9:17j Zah. 7:9.lq Mica 6:a). Din reisirile tftnre din Deuterclon riec
lar ci Dlm€zu dbapt6 e popold S5u s: dea doEdi de @nradu€ nu ll)mi faţă de evrei d şi faţă de străinii
care locuiesc în njjldul Loi Din lnvEtdtua D.Dului n6tu lsu cristor in sFcial din pilda s@iianutuj
mnostiv {Lu€ 10), 6t€ .lar ca ucenicii Lui ftbui€ sr de doEde de conpasitu fad de o.iciE de nerci. de
ajutorul lor. Compasiunea ar trebui să fie imparţială ti ar debd sr r exprime tn fapt€ (1 loa! 3i17)j s.ar
p{rdti s, cd5 scri6ciu lernl.
J.W.M.
CONCILIULDELAIERUSAIJM.coriliddela
I€Iulin ere nlftle d€ st€ dat de obiei .dunrii care a rcuit deles.tii bi*icn din Antiohia (condqi de pawl $
Bamba) 9i apostoHii şi prezbit€rn bisicii ain lerclh!$ pentru a di*u€ prcblaa d@ti de intrarea unui
număr mare de convertiri dintre Neamuri în biserică fFapt. 15:2-29). Mulţi comentatori identifică
această întrunire cu cea descrisă în Gal. 2:110; pnr€u adoptatd de noi, l,si, 6re c thd nnea din Gal,
2:1.10 F i€iei, la o coN6tlire anre. noari la e.e Parel si Bahaba sau inlilnit cu lacor cel Drept, Petru şi
loan, cînd liderii de la Ierusalim au recunoscut chemarea si poziţia lui Pavel şi Barnaba ca apostoli
pentru Neamuri. (Pentru părerea că se refeiâ la lm 9i acaj @zie, yezi a CRONOLOGTA NOULUT
TaSTAMENT tetiua rld)
I. Ocazia
IMinbr€a rapid, a E*.aheliei prinre Neanune din Antiohta (Fapt. 11:19 i.ufr.), cit 9i din ciptu ti Asia
Micn G.pr 13:414;26), a ndi@r o probldnl dificn pentru credincioşii evrei conservatori din ludea. Apos-
tolii au osindr la engheli@a faniliei dh cea
2S0
CONCUBINA
rea făcuta de Petru deoarece a fost însoţită de semne evidente ale deeprbrrii Pehdffiedivift
atFspl,l6tins$tA 10:1't1:13), d€s dacă răspândirea Evangheliei printre Neamuri avea să continue tn
acelaşi ritm, curînd aveau să fie în biserică mai mulţi ne-evreî decît evrei si lucrul acesta putea
ameninţa menţinerea standardelor morale creştine. Mutl erci crestini au avut o elu9e simpl, la ac6t:
problemă. Convertiţii ne-evrei să fie admişi în biserică în acelaşi fel în care prozeliţii ne-evrei erau
admişi tn comunitatea lui Israel: să fie dicumcişi şi să accepte obli8ad, d€ a 6peta l€ge i{daicl.
Pînă atunci aceste condiţii nu fuseseră impuse celor convertiţi dintre Neamuri. Se pare că nu s-a spus
linic depe ciMcizia lui cmeliu $ a faniliel ele, iar cînd Titj un creştin ne-evreu, a vizitat Ierusalimul
împreună eu Pavel si Baroaba cu o ocazie anterioară, problema circumciziei lui nki măcar nu a fost
ridicată (Cal. 2r3), AaM, tEA, mn nembri ai bishii din Ierusalim, plini de zel pentru Lege, au decis să
impună cEtinilor ne€rei din Antiohia si din bisericil€ 6ic ale acesteia necesitatea dealua asupra lorjugul
Legii. Presiunile exercitate de ei au fost atît de puternice în bisericile recent înfiinţate în Galatia îneît
Pavel a trebuit să trimită acestor biserici protestul urgent pe care Q cunoaştem ca Epistola lui Pavel
către *Galateni. chid$ ţi &r Antiohia €i au cEt o remenea onEoveEi îneît tidelii bi$ri.n au deis cd
probl€m rebuia discutată şi rezolvată la cel mai înalt nivel. în consecinţă, a fost convocat Conciliu] de
la Ierusalim (cea 48d.Cr,).
n. Solu{Ion@ prebim€l pdndprr.
Ddbat€ro a fct denis, d€ partrda tartsicl did biserica din Ierusalim, care a insistat că ne-evreii con vertiţi
trebuie să fie circumcişi şi trebuie să li se ceară să respecte Legea. După multe controverse, Petru a
reamintit Concliliuiui că Dumnezeu Şi-a arătat deja rcia Sa h ac4tt pbblsn! p.in fapni cn a dat Duhol
Snnt hi corcliu ti fmiliei sare Nfr.l pe tsneiul credinţei. Pavel şi Bamaba au sprijinit acest argument si au
povestit cum Dumnezeu a binecuvîntat în mod asemănător un număr mare de credincioşi ne-evrei prin
pbpo!*dtripa lor. Dup{ acg, Ieov ;l Drept, liderul bisericii din Ierusalim, a rezumat dezbaterea şi a
dprimt deizia s @ nid o @ndifie sA N de impus! celor convertiţi dintre Neamuri afară de condiţia cre -
dinl€i în Cristos, d caE Dmercu a aritat ciar ci este satisfăcut. Cetăţile păgîne, a spus el, nu au fost
lipsite de mărturia Legii lui Moise; dar intrarea ne-ev-Filor in bisica lui M6ia 6re ftrpliniFa ponisiun
'otivit cieia @!tul dertmr .l lui David awa si 6e ridi.at din rc! ii sumnitat€a lui aE sa 6e srabili., ,iin nou
asupra rbpoarelor pedne (Amos 9:11 ş.urm.).
IU. Luarea unei decizii într-o problemă practică
Dupe c a t6t eluFomia pbbiem de prinipiu într-un mod care a dat satisfacţie completă delegaţiei dh
Artjohn, a iebuit * 6€ aborda6 o problens practică afectînd părtăşia de zi cu zi între convertiţii evrei şi
cei dintre Neamuri acolo unde existau comunităţi mixte. Ar fi fost un semn de bunăvoinţă şi curtoazie
dacă convertiţii ne-evrei ar fi ţinut seama de anumite scrupule evreieşti. De aceea, la sugestia lui lacov,
scrisoarea în care liderii de la Ierusalim au comunicat hotâririle lor bisericilor de ne-evrei din
Siria ii Cilicia (incluiv bb€ricn din Antiohia) s-a încheiat cu un îndemn ca ei să se abţină de la anumite
mîncăruri care constituiau o ofensă pentru fraţii lor mi, $ li s'a Mi cnt s: F corfomerc codului evreiesc
cu privire La relaţia dintre sexe. Fârâ asemenea concesii din partea creştinilor ne-evrei ar fi existat
dificultăţi practice grave în calea părtăşiei fără bariere cu creştinii evrei. [Dacă ţinem seama că în acele
zile Cina Domnului era luată cu regularitate în timpul meselor generale de părtăşie, înţelegem mai bine
inportanla acNi coNiderent,) Nu €xisr5 nici o dbEd; reli penEu ids ca Pavel nu ar 6 reptat să comunice
aceste condiţii convertiţilor săi ne-evreî Cn Fapt. 16:4 ni * rpft c5 a fidt ac6t lllln). Alfti chd nu au lGt
onprcmi* principiile im darentale, Parel a ldt .el mi 6ncilab! dinft oameni şi el i-a îndemnat în repetate
rinduri pe creştini la iodato.i@ a@sta .le a r€sleta sruputele altoE în asemenea probleme (cf. Rom. 14:1
ş.urm; 1 Cor. 8:1 ş.unn.). Totuşi, cînd corintenii i-au cerut lui Pavel să stabilească o regulă cu privire la
mîncârurile jertfite idolild, el a idcur aFl la prircipine tundameni.le !i nu h a*retul de la I€rns]im.
Dupi o sftrafE $u dou5, remiexir nnd situala cap a inls con@M corciliului de la leleLin ti *ris@
aposblce din lapt. 15:23,2q Texn! Apu sd .l Faprelor Apciolilor a adaptat sj6l@ Ia o situaţie nouă, prin
modificarea cerinţelor ei într-o direlie pu eric! - enrd abtifttr!. de la idolari., vaMre de shge fi cwie. Dar
cednleb in foma ld or{iEli, au fo* fiEpetae de c€lrinii din calia !i din N Afiicii la sfi.Eitul s@lului al 2-
l@ si .u f6i incle de Aned cel Mare in ..dul erylez de legi elaboEt b sn:situl s@ldui al 9-1e.,
UIIBUOCR-AflE, ll L. Knox, The AcB of the /lp6-dd, 1943, p. 40 ş.urm.; C. S. C. Wiliaru, Tnr Acb of
the Apostles, 1957, p. 177 f urm.; E. Haenchen, The Acts of the Apoities, 1971, p. 440 ş.urm.
F.r.B,
CONCUBINA. obi@iul @mbiEjului €b resph. dit în lumea biblică. în Mesopotamia bărbatul (soţul)
era liber să aibă relaţii sexuale legitime cu sclave. în Asiria bărbatul (soţul) putea lua cîteva concubine
născute femei libere, cît şi o soţie „cu văl", deşi „concubina" era supusă faţă de autoritatea soţiei. Fiii
concubinei aveau dreptul să fie părtaşi la moştenire. Condbinele car awa !@pii Si caie * pmau arcgant
Duteu fi trftbte ca sdav.. dar N ruteau fi vindute (c/i LawsofHammurapi 146-147; 170-171), în Capa-
daia (kolui al 19,lea in.cr.) qi ln Alal8h, .tutri dnd şotia nu dădea naştere unui fiu într-un anumit timp (3
şî respectiv 7 ani), soţul era îndreptăţit să se cls.atoEas.5 cu o a dou rtie- In U8rni u om c.re avea o
concubină era numit b 'l iilmt, „posesorul unei femei caft @mpleteazj (fanijia)'. sad i.a dat lui Awam o
elav, sr-i fi€ oncubint (CFn. 16,3) iar *ftt@Ete pe cre L€a $ nrhela lear prioit ca dar de nuntă au devenit
concubinele lui lacov (Gen. 29: 24, zjlpa, c*t, 29.29, BiJta). corculinele eu prcte jate de L€a€. lui Moip
(Exod. 21i7l1; Deut, 21r10-14), deşi se făcea deosebire între concubine şi soţii Oud. 431; 2 San. 5:13; I
Inp, 11:3t 2 Crcn, 11:211 ii put@! fi dihtur€ Mi cor (cen. 21r10.14), Unji regi, cum a fost Solomon, au
făcut excese în ce priveşte nunnrd btiilor si al coebilelor. Da.i dneE *
2S1
CONCSBTNA
culca cu concubina unui monarh, gestul era echivar^6r cn uurpqe tlondui (2 sd, 3:7; t6:21.22;
1IrDp.2121-24). I! VIs!$ folcifi doi tmeni: plcgd un termen de origine ne-semitică, ţi termenul aramaic
Fhenâ (Dan. 5:2-3,23), „servitoarela templu". Primul termen este folosit în vremea patriarhilor, a
cuceririi (Canaanuluî) ţi în prima parte a regatului, fiind folosit cel mai frecvent în vremea
judecătorilor. în toate perioadele obiceiul acesta a creat tensiuni cu soţiile iar profeţii de mai tîrziu au
încurajat: monogamia (Mal. 2:14 ş.-urm.). Femeia ideală din Prov. 31 făcea parte dintr-o *i€tate
tunogan!,
în NT; monogamii a fost prescrisă de Isus (Mat, s:32i r9:3.12, .rd d de sttoril NT (1Ti6, 3:2,12), Lumea
contemporană greacă şi romană continua să practice concubinajul. Printre greci, pallakai, concubinele"
erau ţinute în mod obişnuit pentru plăcere sexuală ţi copiii născuţi din asemenea uniri, deşi liberi, erau
bastarzi. Soţiile (gymxikes) erau ceie care năşteau copii legitimi. în îumea romană starea de concubt-
natvs, sau „culcare împreună", implica uniri neoficiale mai mult sau mal puţin permanente, fără o
ceremonie de căsătorie. Copiii născuţi din asemenea uniri prim€u stat!tuI le8al €l nalrel lor g eu priE$
de statutul de cetăţeni. în acest cadru, singura formă de căsătorie pentru creştini a fost cea monogamă.
Bărbaţii necăsătoriţi care aveau o concubină erau obligaţi sa" se căsătorească cu ea sau nu erau
acceptaţi pentru botezi fedda @rc ftd6 put€a 6 bolar{.
BIAUOGMIE, A, F. R3hey, ar, s, col. 362 !,um.j R. de lAut Aicr'qt ,rroe./, 1962, D. 2,r'25,
29, !,um.j53-54, $33, 46, 115-u7; JrldiaSe", Dictianary of Bibli.ot Arthaeology, ed. E. M. Blaiklock (în
curs de apariţie).
t,A,T.
CONDUCBruA EISERICII. NT tru <ll 6 cod detaliat de reguli pentru conducerea bisericii ţi însăşi
ideea unui asemenea cod ar putea părea incompatibilă cu libertatea dispensaţieî Evangheliei; dar Cris-
tos a lăsat în urmă un grup de lideri în persoana apostolilor pe care_Eţ însuşi i-a_ales şi le-a dat cîteva
principii generale pentru exercitarea funcţiei lot de conducere.
I. cct Dobpr.ze@ 9l PaEl
cei Doisp@ a! fost 9laleli @ sA fie cu crisbs {Marcu 3:143 ţi această asociere personală i-a învred-
nicitlAf€iartoriaiti Lui (F6pt 1:3)| d€ la bu n@put ei au fost înzestraţi ni putere asupra duhurilor necu-
rate şi dpra bolilor (M6t. r0:1) ti aGd puteE a fost înnoită ţi mărită, într-o formă maigenerală, atun ci
cînd promisiunea Tatălui (Luca 24:49) sa pogorit asupra lor în darul Duhului Sfînt (Fapt. 1:8); în prima
lor niriu€ el a{ f6r trin&i sa pledift (Mdd 3:14) iar în Marea însărcinare ei au fost trimişi să Enveţe
toate FFarele (Mar. 23:19). h feld aera ei au plioir aqtotitatea lui crbtos d€ a danghelia t r€t! lumea.
Dar lor li sa plmis ri o tuncge Mi @@rd, *e de a f jud<etori ii snducnbn ai popohlui lui Dumnezeu
(Mat. 19:28; Luca 22:29-30), avînd putere să lege şi să dezlege (Mat. 18:18), să ierte si să reţină
păcatele (Ioan 20:23). Acest limbaj a dat naştere la noţiunea de chei, definite în mod tradiţional în teo-
losie rEdieal ii la RefornA h lelul {rnlntor: (d) cheia doctrinei, pentru a învăţa care conduită este
interzisă ţi care este permisă (în terminologia legală evreiască acesta este sensul tehnic al legării şi dez-
legării), ţi (b) cheia disciplinei, pentru a exclude ţi ex@neica pe ei nedeMi ti p€lEu a priii d nnpuca pe
cei pocăiţi, prin proclamarea sau implorarea iertării lui Dumnezeu, prin iertarea păcatelor numai în
Cristos.
P€$u a fst cel dindi @F a prinjr tu6te puren (M.t. 16:18.19) qi €l a prisit de 3*mM ltulrcimE p.stoFl! de
a hrlni ttfu lui Crist6 O@a 21:15), rtar el a lrinit ac6re pureri h calirare de reprezentant şi nu în mod
personal; spunem aceasta deoarece atunci cînd însărcinarea este repetată în M.t. 18:1e, autoritar@ de a
qeri6 rhjba eon cilierii este atribuită grupului de ucenici ca întreg, şi adunarea credincioşilor, nu uu
individ oarecare, acţionează în numele lui Cristos pentru a deschide împărăţia credincioşilor şi pentru a
o închide în faţa necredinţei, Totuşi, această funcţie de autoritate este exer.itatl ln lrircipal de clire
gredicarorn ovinnnui tj procesul de triere, de convertire şi respingere, poate fi obenat ln actise li.epind
cu priM lFdicA . hl 'eFu Capt, 2:37-41), Cllrd Penu La nirrruisir !€ Cristos, credinţa lui a fost tipică
pentru temelia tare, ca de piatră, pe care este zidită biserica (Mat. 16:13), dar de fapt pe temelia
Ierusalimului ceresc sînt scrise numele tuturor apostolilor (Apoc, 21:14; c/. Efes. 2.201i ei au acfiomt
@ u oryai5n uitar h zilele de început ale Bisericii şi, în ciuda proeminenţei contiNedetreplt a lui Petru
(Fapt.'15:7; 1 Cor. 9:5; Gal, t:r8; 2:7-9), lde.a că Pen! ar n qftilat o onducE permanentă Sritre apostoli
este respinsa, în parte prin poziFa d. conduca F care s detinuto lacd ir *Conciliul de la Ierusalim (Fapt,
1S:13,19) şi în parte prin faptul cb Pavel la lnt!@rar p. PeFu in lala (Gal. 2:11). Apostolii, ca grup, au
constituit conducerea bisericii primare şi acea conducere a fost eficientă aut tn e pri!€$e induaE (Fa!t,
2:42) cit ti in ce pd. vege judeta (Fapt, s:1-111. Ei au exdirai o auto. riEre €sEaE dupF oric!rei adud.i ii
au rinis doi dintre .i @ st supnveanerc luddea noua din satu. ria Caapt 814)i d€ emdea, impreul cu
pBbiisii ei au hiat decizia id pnviE l. nodallrat€cu de adnit€re a ne.seilor (Fapt lsl; 8dja lui Pavel
"penFu loar€ bisericile" (2 Cor. 11:28) este ilustrată atît de numărul călătoriilor sale misionare cît ţi de
amploarea corespondenţei sale.
II. După înălţare
lnediat dup, |IEllde. lui oistos, p.itnul p6 a f6t completarea locului gol rămas în urma trădării lui Iuda
ii .i a! ,!cut ledl a€6 apelrnd diBr la Dllmerco (Iapt. 1:24,26). Ultdior au f6r coiiti .i alţii în rindul
apostolilor (1 Cor. 9:5-6; Gal. 1:19) dar condiţiile de a fi fost un martor al învierii (Fap. 1:22) şi de a 6
&6t lstrcinai in mod !€rnl de clne crjstd (Ron. 1r1, 5) nu puteau contins sn fia vala, bile la nesfoşit.
Cînd au crescut presiunile lucrării, apsioui au nofllt gaple aristetrli ai lor (Fapr- 6:1-6), aleşi de
credincioşi si ordinaţi de apostoli, iar rolul lor era să orgatuzeie împărţirea ajutoarelor date de biserică;
aceşti şapte au fost consideraţi diaconi îneepînd din vremea lui Ireneu, dar Filip. singurul a cărui istorie
ulterioară ne este cunoscută, a devenit evanghelist (Fapt. 21:8), avînd o misiune nelimitată de a predica
Eansheliar activita$e lli 9tefd !! a! fct d@bite de ac6ia, Condrcdton aibisericii cd€ si p.an u
252
CONSTIINTA

nume specific sînt menţionaţi pentru prima data in persoana presbiterilor de la Ierusalim, care au primit
ibruile (lapr. 11:30) ti au lur rart. Ia Colcii! (Fapt. 15:6). Funcţia aceasta (*PRESB1TER) probabil că a
copiat funcţia bătrînilor (presbiterilor) din sinagoga evreiască; biserica însăţi este numită sinagogă în
Iac. 2:2, iar bătrînii (presbiterii) evreilor, care se pare că au fost ordinaţi prin punerea mfinflor, erau
răspunzători pentru respectarea legii tui Dumnezeu ţi aveau puterea să excomunice călcătorii de lege.
Prez-biteratul creştin, a cănii rol principal era slujirea Evangheliei, a mai primit în plus funcţii pastorale
(Iac, s:14i 1 P€t, s:1.3) d d€ Pttdice (1 Tie s:1/). Presbiteri pentru toate bisericile din Asia au fost or-
birăţi de Pavel şi Bamaba (Fapt, 14:23), iar Tit a fost trimis să facă acelaşi lucru în Creta (Tit 1:53; deşi
tulburările de la Corint sugerează că în adunarea aceea domnea o democraţie mai completă (c/l 1 Cor.
14:26), modelul general penti! endtrc bis€ricn locale în era apostolica se pare că a fost un grup de
presbiteri sau pastori, încluzînd poate proferi şi învăFtori, drtui de d,aod@ 3a să .jute, iar supra-
vegherea întregii Biserici era asigurată de apostoli şi evangheltşti. în acest sistem nu există nimic care
să corespundă exact cu episcopatele diocezane moderne; *episcopii, dnd stnt menţionaţi (Filip. 1:1),
formează un comitet de conducere al bisericii locale, iar poziţia lui Timotei ţi Tit a fost aceea de
asistenţi personali ai lui Pavel în lucrarea sa misionară, pan; probabQ eS unul dintre presbiteri a primit
conducerea permanenta a comitetului ţi că acesta a primit titlul de „episcop"- dar chiar şi ctnd
episcopul monarhic (suveran) este menţionat în scrisorile Iui Ignat, el continua să fie pastorul unei
singure biserici. Terminologia NT este foarte flexibila; in locul oricărui lucru care să se asemene cu o
ierarhie, găsim descrieri vagi cum sînt „cine cSrmuieşte", „cei care vă cumuiesc în Domnul"
(prafstamenoi, „preşedinţi"- Rom. 12:8; 1 Tea. 5:12), „cei care vă conduc" sau „mai marii voştri"
(kegoumenoi, „călăuze"- Bvr. 13:7, 17, 24). *îngerii bisericilor din Apoc. 2:3 au fost consideraţi uneori
ca fiind episcopii bisericilor, dar este mai probabil că este o personificare a bisericilor respective. Cei
aflaţi în poziţii de răspundere sînt îndreptăţiţi să primească dtur€ (1 ]rs, s:12"13; 1 Tin. 5.17), d ne dfti$
(1 Cor. 9:14i Cal. 6:6) $ se nq fie .dw lnpotriE loi d@di nehtedehr. (1 Tlm. s:19).
III. Principii generale
Din învăţăturile NT în întregimea sa pot fi deduse dnd principii generale: (a) toată autoritatea este
derivată de la Gristcs ţi este exercitată m Numele Lui şi al Duhului Sfrnt; (b) umilinţa lui Cristos
constituie un rEdel FnEu slujiE cn{iid (Mat, 20t2628), G) conducerea este colectivă ţi nu ierarhica
(Mat. 18:19; 23:& lapt 15:2a); (d) tuncFle de rNdFu€ ti Mducere sînt asociate îndeaproape (1 Tes.
5:12); (e) se poate să fie nevoie de persoane cu funcţii de administraţie care să-i ajute pe predicatorii
Cuvîhtului (Papt. 62-3)- \&zi de .l€@a rsLuJRE ti biblioarafia citată acolo.
d.S.M.w.

CONFIRMARE. 1. Termenul gr. bebawsis (Filip. 1:7; Evr. 6:16) Înseamnă,întărire" ţi, respectiv, „rati-
ficare valabilă", fn VT ţapte cuvinte evr. sînt traduse „a afirma", „a întări", „a reafirma", „a confirma"
(de
ex. I5, 3s:3; Er. 9:32). in NI pat$ Ehe s.. sint folosite cu sens similar. l.bcbaioun;deex. Rom. 15:8, „să
întărească (confirme) făgăduinţele". 2. fcyroun, folosit cu referire la un legamînt (Gal. 3:15, întărit"
[ratificat)) sau la o atitudine personală (2 Cor. 2:8 • „să vă arătaţi iarăţi (să confirmaţi, să reafirmaţi)
dragostea"). 3. mesiceuexn, de ex. Evr. 6:17 (^ă dovedească cu tărie"), înţelesul este că o promisiune
este garantată deoarece Dumnezeu acţionează ca Mediator. 4. episterixân este cuvîntul folosit de Luca
în Faptele pentru efectul întăritor al misiunii apostolice pentru ceilalţi creştini (11:2, Western Text),
pentru aldetele @nicilor (14:22), pd:Eu bisici (1sr41) 9i pentru fraţi (1S:32).
2. Ritualul ecleziastic cunoscut sub numele de „confirmare" sau „punerea mîinilor" nu Iţi are originea
în aceste versete unde Luca vorbeşte numai despre efectul de consolidare a credinţei pe care 1-a avut
preFnt ti proporddui@ apcblild, ci prcbabil ., îţi are originea în pasaje cum sînt Fapt. 8:14-17; 19:1-6i
ude p&@ dinilor peede o @bo!i!€ spectaculoasă a Duhului Sfînt asupra persoanelor care tocmai au fost
botezate. Pot fi făcute două observaţii, în primul rind, în aceste versete din Faptele darul Duhului este
asociat în primul rind cu botezul, nu cu . actul ulterior ţi separat de „punerea mîinilor" (c/i Evr. 6:2). ln
al iloil@et dnd, Fapt€l€"pltIEM nu anti o succiue constantă. Astfel, punerea mîinilor poate preceda bo-
tezul ţi poate fi făcută de cineva care nu este apostol (9:17 s.m,); ln !.pt, 6:5i 133 n! 6ie asi.t d botezul
ci cu o lucrare specială care trebuia făcută (c/ Nw 27:13, 20, 23) tn legituri d a.tivftab mitio. nară a
Bisericii.
BtslIooRArIE- G. \t H. lmpe, ft? sdl ol tnc spirir, 1951; H, sclBnweils et .1., N?DxTr1, t, 658-664i H.
S.id, TONT 1, p. 60G6O3; pentu ritulul „confirmării", vezi ODCC. M.R.W.F.
CONSILIU. inw oA cuvlntul apar. o sinssI da6, ca traducere a termenului ebr. rigmâ (Ps. 68: 27), unde
se referă la „căpeteniile lui Iuda ţi consiliul lor" (în trad. rom. „ceata lor"); este un termen general care
poate fi tradus „ceată" sau „mulţime". Un cuvînt sinilar 6r. folsit ln Is, 23.18. 22 (lD tEd. rcn, „sfatul")
şi se referă ta consiliul sau sfatul personal (ebrs&Dd al lui lahv. (., 1 Imp. 22:19 s.llm;PeFEL Iov 1:6
ş.urm; 2:1 ş.urm,), unde sînt anunţate decretele lui Dumnezeu; profeţii adevăraţi au acces la acest con-
riiu si cu@ dioairte ac€le d@te.
în NT sînt folosite două cuvinte gr.: symtmulion, care înseamnă o consultare a oamenilor (Mat. 12:14)
sau grupul de consilieri ai guvernatorului unei provincii (Fapt. 25:12). Termenul synedrion, „şedere îm-
pr€un", e fobn cel Mi ad6e d refairc la Sinedrtu, cutte. spffin a milor, dar 6@ti * rcfed 9i l! trib@le <le
6ig @i mic (de q. Mat, 10:17; Marcu 13:9); Ierusalimul avea două asemenea tribunale şi fiecare oraş
din Palestina avea unul,
CONŞTIINŢA.
I. Cadrul general
VT nu are un cuvînt pentru conştiinţă iar termenul gr. syneidesis este practic absent din lxx. Dacă
conceptul pe care îl desemnează nu poate fi considerat o invenţie
253
CONSTtrNTA
a siitorilol Ne o.isiE cuvlnnlui EEbuie .t!rat! tn lumea ideilor gr. ţi nu evr. De fapt, mulţi cercetători
optează pentru o origine stoică a termenului, inclusiv
C. H- Do<td (Rma6 laM.VTC, p. 35-3r, C. K BarEft (Romans în BNTC, p. 53} ţi J. Moftatt Cdespre 1
Cor. 8:7 ş.urm. în MWTQ. Dar C. A. Pterce (Conştiente in the New "testament, 1955, p. 13 ş.urm.)
sugerează că originea cuvîntului din NT trebuie căutată în gîndirea populara neSlozofică greaca (vezi şi
J. Dupont, Gno-«i, 1949, p, 267). Pierce crede de asemenea că termenul a intrat în NT ca rezultat aî
tulburărilor de la Corint, unde se făcea apel la „conştiinţă" pentru a justifica acţiuni controversate, în
special mîncarea lucrurilor jertfite idolilor [Pierce, p. 60 ş.urm,; c/. 1 Cor. 8:7-13). Lucrul acesta poate
explica absenţa termenului în VT ţi în evanghelii, cît şi prevalenta sa în scrierile lui Pavel ■ în specia]
în epistolele către Corinteni.
D. înţelesul termenului
Cuvuitul de bază din grupul de cuvinte de care aparţine syneidesis este synoida, care apare rareori în
NT ai înseamnă „eu ştiu împreună cu alţii" (Fapt. 5:4, cf. etimologia strictă a cuvîntului conscientia,
echivalentul latin al syneidesis) sau - aşa cum este folosit în construcţia gramaticală particulara kauto
syneidenai - ceva înrudit cu capacitatea de „auto-cunoaştere" (1 Coi 4:4, unde Na ddrc. "Nu 6 nimic pe
con. ştiinţă"), înţelesul principal al termenului syneidesis în NT este o extindere a acestei Mei şi denotă
mai mult decît „conştiinţa de sine", întnicît include judecata mRU q pdvire la cditatE! (buA eu @) a uei
acţiuni conştiente, fntr-o oarecare măsură, iudaismul a pregătit deja calea pentru acest înţeles,
fn V% ca şi în filozofia gr., judecata acţiunilor era prerogativul statului sau al legii. Dar în 1 Sam. 24:5,
în expresia: Jnima Oui Oavid) îi bătea" (ebr. feb), inima joacă rolul conştiinţei şi se conformează înţe-
lesului obişnuit al cuvîntului „conştiinţa" în gr. populară, desemnînd durerea suferită de un om atunci
.ttd &duile s.le !u ,depi€ir lihit€le mor.le ale naturii sale" (Pierce, p. 54; e'fectul unei „conştiinţe pătate"
în sensul acesta este ilustrat de acţiunea Ini Adam şi Eva în Gen. 3:8, deşi nu este folosit'termenul
specific). Singurul text unde syueidesis apare ca atare în I (h afaa A!@if6lor) rynd66se Ecl. 10:20. unde
expresia en syneidesei son este tradusă: „Nu blestema pe împărat nid chiar în gînd" (sensul literal evr.
este „cunoaştere"). Este evident că această expresie nu urmează tiparul arătat mai sus; o anticipare clară
a sensului termenului syneidesis din NT poate fi întâlnită numai în Cartea înţelepciunii 17:11, singurul
caz cert de folosire în Apocrife (NEB: „Răutatea se dovedeşte a fi un lucru laş cînd este condamnată de
un martor lăuntric şi în strînsoarea conştiinţei prevesteşte un dezastru"), (Dar cf. Iov 27:6; şi Cartea
înţelepciunii Ui Snan Ia:2, sj vmnb din 4i:13.r
III. Folosirea termenului in Noul Testament
ra NT folosirea termenului „conştiinţă" trebuie examinată pe fondul „ideii de Dumnezeu, sfînt şi drept,
Creator şi Judecător, Răscumpărător şl Cel ce dă viaţă" (Pierce, p. 106). Adevărul acestei observaţii
este evident din faptul că scriitorii NT privesc conştiinţa omului dintr-o perspectivă negativă, ca un
instrument de judecată, dt şi dintr-o perspectivă pozitil6, c, o modalibr. de cslruir.
Termenul syneidesis apare frecvent în scrisorile lui pavel, pBW d ln Erej, I PeEu ri rn doui cudnrrri (€le
lui p6!rl) din Fapt€l€ (23:t: 24:16). ir stdiro lui Pavel acest cuvînt descrie în primul rînd durerea simţită
de om cînd a făcut ceva rău (vezi Rom. 13:5, unde Pawl Ind@nnd la ,JupureE/ din ridrE jude. căţii lui
Dumnezeu manifestată personal si social prin syneidesis şi orge). Omul este eliberat de aceasta prin
moartea faţă de păcat, prin încorporarea sa în Cristos (cf. Rom. 7:15; 8:2). Totuşi, uneori conştiinţa
omului - facdtatea prh @re el lntelege eiinFLe niorate ale lui Dumnezeu şi care Si produce durere
atunci cînd nu le satisface - poate sâ fie educată în mod inadecvat (1 co.. a:7), p@t slEbi (v, 12) *!
poate 6 ptnssntE (v. 7; d. nt 1:1s), p@b fi v€rtejitn si h cel€ din urmA, poai€ deqi iremibile (.i 1 Tin.
4:2). prin 1lm8. conştiinţa este important să fie educată în mod adecvat şi sa fie informală de Duhul
Sfînt. Acesta este motivul pentru care „conştiinţa" şi „credinţa" nu pot fiseparate. Prin pocăinţă şi
credinţă omul este eliberat de conştiinţă ca „durere"; dar credinţa este mijlocul prin care conştiinţa este
adusă la viaţă şi instruită. A umbla în „înnoirea vieţii" (Rom. 6:4; „a trăi o viaţă nouă", în rrad. rom.)
implică o credinţă vie, în creştere, prin care creştinul este deschis faţă de influenţa Duhului (Ron, 3:14);
h.rul G6, la tudul iui sre garanţia unei conştiinţe „bune" şi „curate" (1 Pet. 3:16; c/. Fapt. 23:1).
Ur .., inpodanr d. folGiE si elabo@ a conc€ptului de syneidesis de către Pavel îl Înt3nim în Rom. 2:14
ş.uim. Pasajul dă de înţeles că revelaţia generală prin care Dumnezeu se descoperă ca un Dumnezeu
bun şi care cere bunătate, îi confruntă pe toţi oamenii cu responsabilitatea morală. Pentru evrei cerinţele
divine aufostexpusedarînCoduldepeSinai,întimp ce Neanurfl€ ,Jac din 6re" (@ @ eE ler6, Dar
recunoaşterea obligaţiilor sfinte, fie de către evrei, fie de către ne-evrei, este un fapt înţeles în mod
individual (legea „este scrisă în inimile lor", v. 15) şi sînt judecaţi din pMt de \.d@ moral poiivir cu
r5sD6ul lc; personal (deoarece „conştiinţa lor depune mărturie" aleui de priepe@ din inihile lor, rbrd.).
prin u. mare, „conştiinţa" aparţine tuturor oamenilor şi prin ea sînt cunoscute în mod activ caracterul şi
voinţa lui Dumnezeu. în acelaşi timp, conştiinţa poate fi privită a o foltn ,,in<lepsd6ta" de om h sine (ct
Ros. 9lI şi ecoul doctrinei lui Pavel despre „conştiinţa" în Rom. la 16 3:9, ln dpBir ,,nsrrali de cugetul
(@n. ştiinţa) lor" - deşi expresia aceasta este respinsă de vsit şi neb, şi întreaga pericope de adultera
este omisă din cele mai bune manuscrise).
La f€l ca 9i ?avel, sntotul Epislei clde Erci foloseşte termenul syneidesis atît într-un sens negativ cît şi
trttr-un sens pozitiv. Potrivit termenilor vechiului L€gr$ht liq{tiinla vinoEtU a onnldi o relali€ cu
Dumnezeu nu putea fi făcută perfectă (Evr. 9:9); dar izbăvirea a fost făcută posibilă prin lucrarea lui
Cristos, în condiţiile noului legămînt (9:14) şl prin însuşirea beneficiilor morţii lui Isus prin iniţierea
creştină (10;22; c, 1 p€t. 3:21), lrbt urc, wrbind h ter, tunn cretterli spirinrale coqtiinF irchindtororli
poate fi descrisă ca fiind „bună" (Evr. 13:18).
în rezumat putem spune că în NT termenul „conştiinţă" are două sensuri: este mijlocul prin care se face
judecata morală a acţiunilor pe care un individ le-a fâcut sau începe sâ Ie facă; ea este dureroasă şi
absolută deoarece judecata este divină; în acelaşi timp
2S4

acţionează ca un martor şi ca un ghid în toate aspectele s6nlrii cre<lidcieulu.

aBlioGIuFIE. J,Dlponr,cnd ir, 1949i * stldio Fetlenistica, p. 119-153; 0. Hallesby, Cortsrience, 1950; C.
A. Pierce, Conscience in the Nov Testament, 1955; W. D. Stacey, 'VhePaulint Viewo/Mon, 1956,
D. 206210: J. N, sdfflq, Pdul and Scnca 1961' în special p. 84-102; R. Schnackenburg, The Moral
TeachingofdieNewibstanient, 1965, p. 287-296; M.
E. Thrall, NTS 14, 1967-8. p. 118-125 (împotriva lui
pierce)l c. BrcMi n N/DMT 1, F. 34a-353.
S.S.S.
CONVERIIRI.
I. înţelesul cuvîntulul
întoarcere sau reîntoarcere la Dumnezeu. Principalele cuvinte pentni exprimarea acestei idei sînt, în
VT, ffifc (tradus întoarcere"), iar în NT strephomai (Mat. 18: 3; Ioan 12:40: diateia reflexivă exprimă
caracterul reflexiv al acţiunii, cf. în franceză, „se convertii"}; qnlr@ht (fol6it ln nod obiqit h w pentru a
traduce i&Q ţi substantivul înrudit epistropht (numai jn Fapt. 1513). $ hdrele dinMar, 13r1s; 1A3iMa!
4r12i LE 22r32i l@n 12:40; F.pi 3119; 24i27 verbul epktrepho nu este folosit la diateza pasivă. \ferbeie
Săb şi epistnpho pot fi folosite tranzitive sau intranzitive: în VT se spune despre Dumnezeu că îi htoa@
p€ €sdi ]a Sine (1s ori); in NT * spu€ despre predicatori că îi întorc pe oameni la Dumnezeu (Luca 1:16
ş.urm., reflectînd pasajele din Mal. 4:5-6; Iac. 5:19 ţ.urm; probabil Fapt. 26:18). înţelesul fundamental
pe care-1 exprimă cuvintele din grupul ître-pfto ţi IQb este acela de întoarcere înapoi (reîntoar F.: wi
L@ 2:39; Fapi 7:39) su int@rer€ tn-pr3fw£ve2iApoc. 1:12). Sensul teologic al termenilor reprezintă o
transferare a acestei idei în domeniul relaţiei omului cu Dumnezeu.
II. Pol@lr@ ln Vccuvl l6trcnt
VT vorbeşte mai mult despre convertiri naţionale ale Israelului sau ale unei comunităţi păgîne (Ninive:
Iona 3:7-10); exista* şi cîteva referiri la convertiri personale (cf. Ps. 51:13; relatările despre Naaman, 2
împ. 5; losia, 2 fmp. 23:25; Mânase, 2 Cron. 33:12 ş.urm.;), alrtuj de proleF:i d6pb convdiri nondiale
(.J Ps. 22:27). în VT convertirea înseamnă pur ţi simplu întoarcerea la Iahve, Dumnezeul legămîntului
cu Israel. Pentru israeliti, membrii prin naştere ai comunităţii iegâmîntului, convertirea însemna
întoarcerea la ,f}wnnezeul tău Iahve" (Deut. 4:30; 30:2, 10), cu sinceritate deplină, după o perioadă de
lipsă de loialitate faţă de condiţiile legămîntului. Prin urmare, ui Israel convertirea era esenţială pentru
întoarcerea la Dumnezeu a celor care s-au abătut de la El. Motivul pentru care indivizii sau
comunităţile aveau nevoie sâ se „întoarcă la Domnul" era că ei se îndepărtaseră de El su dtaciserS de la
.rne L!i- De a@ .ctele naţionale de întoarcere la Dumnezeu erau marcate frecvent de „facerea unui
*legămînt" de către lider sau de către popor, adică, facerea unei noi declaraţii solem c! .le acm lnolo ei
u 6 p€ deditr loiali legămîntului lui Dumnezeu, de care s-au rupt în trecut (pe vremea lui Iosua, Ios.
24:25; lehoiada, 2 împ.
CONVERTIRA
11:r7i Asa, 2 Crcn, 15:12; Edhia, 2 Crct, 29i10j I6ia, 2 crn. 34:31). Baa tologici penb .c6c declaraţii
publice de convertire se află în doctrina despre legâmînt. Legămîntul lui Dumnezeu cu Israel a r6t o
relatie stabiui .rderiLe nl idolaEie + pe.at au atias asupra Iui Israel pedepsele legămîntului (c/. Amos
3:2), dar nu au putut distruge legămîntul; iar d&5 knel s-s intoF din no! lr lahre, El s.a intd spre ei cu
binecuvîntări (cf. Zah. 1:3) şi naţiunea avea sa fie r6bmtA ii vildeati (D€!i 4:23-31j 29:1' 30:10; Îs.
6:10). '
VT, însă, afirmă cu tărie că prin convertire se înţelege ceva mai mult decît o simplă exteriorizare a
ieSrtelor !i o s.hinbaF a @npodrn, AderdJata intmere!i la D(!N@u, id orice circmtanle, in plică
umilirea de sine lăuntrică, o adevărată transfornlar. . ininn $ o cautare silca, a DoMului (Deut 4:29
S.Lmi 30:2,$loj Is. 6:9!.lm,: Iq. 24:7), i€ I1 însoţită de o cunoaştere clară a lui Dumnezeu ţi a cailor lui
0d. 24:7; c/i 2 lnp, 5:15; 2 crcn. 33:13).
I[. Fol6l@ ln Nod l€taa€nt
în NT termenul epistrepho este folosit nuraaio singură dată pentru întoarcerea la Cristos a unui creştin
care a cdnt în păcat PeEu: Luca 22:32). ln .lte l(tri ci care au alunecat de la credinţă sînt îndemnaţi nu la
convertiredla pocăinţă (Apoc, 2:5,16,21 ş.urm; 3:3, 19) iar cwint€le tndite cu ,ronvertiE" se ef.rn numai
La acea decizie de întoarcere la Dumnezeu prin care ■ prin credinţa în Cristos - un păcătos, evreu sau
dintre Neamuri, obţine intrarea prezentă în împărăţia escatologică a lui Dumnezeu şi primeşte
binecuvîn-tarea escatologică a iertării păcatelor (Mat. 13:3; F3pt, 3119; 26:1a). A@ste envertir siSua
nln_ tuir€ t€ d€ n ad@o Crisr6. Este N evaimt unic, care are loc o dată pentru totdeauna si care nu se
re!€ia, aia (M Bdica iolGiE tinpului aori6t dl verbelor. Convertirea este descrisă ca o Stoarcere de la
hiend ilolatriei de la pddt 9i domia lui sabn, La tuhirea s,i slujie Dllm€zului sdevdrat (Fapt, 14115;
26:18;' 1 T6. 1:9) +i . Fiurui Snu hu cristos (r Pet. 2:2s). conErti€a @rsti dh 'pe!-i4n qi 'cr€dinF, F cd€
crist@ fi P.vel l€ leasa împreună ca două aspecte care însumează cerinţele norale ale Evgheliei (M.n
1:15i Fapt. 20i21). Pocăinţa înseamnă o schimbare a gîndurilor ţi sentindtelor fats de Dlm€kui credinla
itrl€ma a crede Cuvîntul Său şi aţi pune încrederea în Cristosul Lujt @nr€rtir€a include anb€le dpecte.
A.tlel, ob servăm că arît pocăinţa cît şi credinţa sînt legate de convertire, fiind într-o reîaţie de concept
limitat ţi dftpt cuprinz.stor (pa6inF ti @ndire, FaPt. 3: 19; 26:20j credinF d @nrertire, FapL 11:21).
D€ti Nr d&rie o *rie de dp€ridte de otrrerlire, unele mai violente şi mai dramatice (deex. convertirea lui
lareI, Fapt. 9r5 i.um.; a luicdmelit, Fapr. 10:-44 !.lm.; ct 15:7 9,um.j9r5i.um.; a iennicerduialui dir
Filipi, F.pt, 16:29 S-lm.), altel€ mi lin4.ire ti mi p4n spe. taculoaF (de ex., conwrtir€a fdmduiti F.pt.
3:30 9.tmi aLidiei F6pr. 16:14), *rijtorii nu arat, nici u 9.tmiinbr€r fal, d€ psiholosia convertnii € ataF.
Lu€ Mrvg slatiu p€ntru @t Flatt.i ale conv€ntii luj Pa€I9ialuiComeliu(Fapr, 1015 t,lm.; 22:6 i@.; 26:12
illm d to:44 ilm.i 11:15 +@.; 15:7 9. urm.) datorită semnificaţiei extrem de mari a acestor evenimente
din istoria Bisericii primare şi nu datorită vreunui interes special pentru manifestările care au
2S5
GONVERTTRI
însoţit convertirile. Scriitorii concep convertirea în mod dinamic ■ nu ca o experienţă, sau ca pe ceva
care cade sub incidenţa simţurilor, ci ca pe o acţiune, ca un lrh F c4-l fae cine - ti ei o intqpEbzA
teologic, ta termenii Evangheliei feţă de care convertitul Iţi exprima asentimentul şi pe care o accepta.
Din punct de vedere teologic, convertirea înseamnă predarea de sine pentru unirea cu Cristos,
simbolizată de botei: unirea cu El în moarte - care aduce eliberare de sub pedeapsa ţi domnia păcatului
- şi unirea cu El în învierea din moarte - pentru a trăi cu Dumnezeu prin Fi şi pentru a umbla cu Et în
înnoirea vieţii prin puterea Duhului Sfînt care locuieşte în cel convertit. Convertirea creştina este
predarea în tnîinile lui Isus Cristos ca Domn şi Mîntuitor divin şi această predare înseamnă a considera
unirea cu Cristos un fapt real şi a trăi conform cu el. (\fezi Rom. 6:1-14; Col. 2:10-12,
20ş,urm.;3:lş.urm.)
Iv. Corctur|| g6elc
întoarcerea la Dumnezeu în orice condiţii este, din punct de vedere psihologic, o acţiune deliberată a
omului, aleasă liber şi îndeplinită în mod spontan. Tbtuşt, Biblia arată dai1 că în acelaşi timp
convertirea este, într-un sens mai fundamental, lucrarea lui Dumnezeu în om. VT spune că păcătoşii s-
au întors Ia Dumnezeu numai cînd au fost întorşi de Dumnezeu (Ier. 31:18 ş.urm.;Plîn, 5:21). NT ne
învaţă că atunci cînd oamenii vot şi lucrează pentru extinderea voiei lui Dumnezeu tn ce priveşte
mîntuirea lor, lucrarea Ivii Dumnezeu este aceea care-i face să acţioneze astfel (Filip. 2:12 ş.urm.). De
asemenea, el descrie convertirea iniţiala a necredincioşilor la Dumnezeu ca fiind rezultatul unei luaări
divine în ei, lucrare în care - prin însăşi natura sa - ei nu au putut avea nici un rol, întmcît ea reprezintă
este în esenţă o vindecare a neputinţei spirituale care a împiedicat întoarcerea lor la Dumnezeu pînă En
acel moment: o înviere din morţi (Efes. 2:1 ş.uim.), o naştere din nou floan 3:1 ş.urm.), o deschiderea
inimii (Fapt. 16:14), o deschidere şi o lui|Ere a dhnor dbili C2 cor 4:4-6), pRd a căpâtarea unei noi
înţelegeri (1 loan 5:20). Omul primeşte Evanghelia numai pentru că iniţial Dumnezeu a lucrat în el în
felul acesta. Relatările convertirii lui P.El şi diterirele Elerili 16 put@ ri @nvingerea pe care o dâ Duhul
cuvtotului care pîoduce convertirea (c/ loan 16:8; 1 Cor. 2:4 ş.urm.; 1 Ies. 1:5) arată că Dumnezeu îi
atrage pe oameni la sine cu un sentiment puternic, chiar copleşitor, de constrîn-gere divina. Astfel,
traducerea verbului activ „a se întoarce" cu o formă pasivă, „a fi convertit", deşi este o traducere
greşită, este corectă din punct de vedere tslogic, CINNOIRBJ8
BIIIOCAFG. G, adoEt!, tDnT7, y, 722-i.29, F. Laubach, J. Goetzmann, U. Becker, NIDNTT 1, p.
354.362.
J,I,P.
COPACI. coMtadile din arricohl d6ft .H,AN. TE în legătura cu incertitudinea identificaţii se aplică în
eaala n.!rd gi la @Daci
Copacii şi lemnul (de construcţie} sEnt Jucruri menţionate frecvent în Biblie. Ţara Sfîntă nu a fost
ni.tod.t! @perit! de prdui d6e dai * rtie ct aq existat păduri în regiuni care ta prezent sînt lipsite de
copaci. Stejari au acoperit părţi din Cîmpia Şaron, în
timp ce copaci cu frunză veşnic verde au fost întîlniţi într-o mare parte a regiunii deluroase, inclusiv în
c€mel urde &nti!u! r! 6isre. Pitrii de I. AreDD au găsit de asemenea un teren propice în zonele de deal.
Basd ri libalul au l6t sle inoitante de l€M de construcţie iar cedru] de liban este renumit:. Lem nul de
construcţie era necesar pentru clădiri (deşi pentru locuinţele modeste erau suficient de buri crengile
nefinisate); mai era folosit pentru corăbii, pentru instrumente muzicale şi unelte agricole, pentru
articole de uz casnic şi chiar pentru idoli.
Abanos (ebr. hobntm, Ezec. 27:15; egip. hbny). Un lemn de esenţă tare, negru-roşiatjc, Dalbergia me-
lanaxylonj un arbore leguminos din zonele mai aride .le AlrLii @picde, ln Egipnrl atic eh folosir pe
scară larga pentru mobilier fin, pentru vase de preţ, furnir, sceptre şi idoli. Abia mai rirziu a ajuns acest
cuvînt egiptean să denumească lemnul negru lucios al arborilor din genul Diospynx, din Africa
tropicală, iar în prezent mai ales pentru D. ebenum din Ceylon. Vezi A. Lucas şî J. R. Harris, Andent
Egyptian Materials4, 1962, p. 434-435: F. N, Hepp€r, „On the rEBf@e of tlalt nsrc", Pf,Q 10q1977, p.
129 nm.
Brad. Termenii efor. bcr6!S, b'râtim stat traduşi „chiparos" sau „brad"; aceşti termeni sînt folosiţi în
popor pe.tru dbdrt @rif€ri l! genehl. Speiali?tii ri ebraică susţin că aceste nume sînt date ienupărului
grecesc foialr, Jimiperus exedsa, al cărui lemn a fost lnportar din liban pertru sctrulre csFi lui Solo md
şi a ltnplului (1 !nt, s:3, 1o),csFi iar din SoloSenir (Hermon) a fost importat lemn pentru corăbii CEzec.
27:5) şi de asemenea pentru Instrumente muzicale (2 Sarn. 6:S).
ceifrril (Ebr, ad; 8r, tedm). &nru Liba^i, cedrul de Liban, un conifer mare, cu coroană bogată, a fo6t
fcarte rrrphdit ln ner h Mt. liba4 dor tn prezent se mai găseşte numai în număr limitat şi este protejat.
Lemnui era preţuit foarte mult pentru durabilitatea sa şi a fost folosit, de pildă, pentru construirea casei
luiDavid {2 Sam. 5:11, etc.), a Templului lui solomn (1 hp. s:6.10. er.) ir4), a lEnplului rcu construit
după exilul babilonian (Ezra 3:7). Tewe e*tn-biblie slu. l Nebffi.lnetar a expl6rat ped! rile din tiban (4
Uab, 2:12, solomn a aqr €Ert e r&!oi, su mi prcb6bil letici (ebr 'dppirtlr) din lem< le @dru (c$t. 3:9.
Cedrn Fr ariage o brltim de 40 tn şi scriitorii VT iau folosit pentru comparaţii cu siat@$ orulDi (Ea.
3l:3; Amos 2:9), @npomgiindictnd grandoare (Ps. 92:12) şi măreţie (2 împ. 14:9). înţelesul termenului
ebr. 'ezră/t în Ps. 37:35 este neclar („dafin", va; „cedru de liban", ver; „copac verde", trad. rom.), dar în
altă parte în VT înseamnă „băştiraf, indictd o pland ndiSenn dia Pal6ttu,
Lemul de cedn s de DFr $r tinDut curaririi levitice 0s. 14:4.6, 49.s2: Ne 19:6) ;u @ teim de ed{ d.
Uba4 o u lon mic dir der€tut Sinal, ienupărul fenician, Juniperus phoenicea, care răspîrt-deşte o aromă
cînd este ars. \fezi Pin, mai jos.
Chiparos. Un copac (Cupressus sempervirens) cu o coroană deasă, înalt de 13-20 m, cu numeroase
ramuri mici avînd frunze ca nişte solzi; oferă un lemn de construcţie excelent. O varietate (var.
pymmidtllis) cu coroană înaltă este plantată adesea în cimitirele din zona Mediteianei. Tfermenul ebr.
b'râ! (îs. 41:19; 55: 13) este tradus chiparos, la fel ca şi varianta b'răţtm {Gat. 1:17). Potrivit dovezilor
lingvistice, termenul ebr f'".lMr 0s, 41:rq 60:13) d€buie rEds
256

păros". în Osea 14:8 este menţionat un „chiparos verde" şi textul menţionează în continuare iodu] lui,
care probabil că ar fi comestibil. S-ar părea că este vorba de pinul de stîncă (Knus pinea) care ara o
coroana bogată ţi care are seminţe comestibile în con.
Dut (lt, ryl<qninor, L@ 17:6), Dudd ne8:u (Morus nigră), un copac mic şi robust, cu fructe roşii
sîngerii comestibile, este cultivat în Palestina. Unii @d .n .ct nwe sd putea r€fqi la toehiNl sicam! dd N
aj@ nici a tutiv s! tr nddm cE dudul negru era cultivat în vremea NT.
Fiule (ebr. tămăr; gr. phoen.ix). Finicul sau curmalul Phoenix daaylifera, un copac înalt, subţire, fără
@nei, o u ,ne de ftuM ca ni{te r€ne, cu o coroană de 3-4 ra. Florile mascule şi femele formează
inflorescenţe sub formă de ciorchine pe pomi separaţi. Finicul înfloreşte în livezile din valea fierbinte a
Iordddli d * FE c! ln lrmuile biblic€ a tost dlntat ca u ton irclat (Jud. 4:5), de{ tudele @p6.nof din
zonele înalte au fost de calitate slabă. Finicul a împrumutat adesea numele său locului unde a crescut,
de ex. 'amar (E^ec. 47:18-19; 48:28); Haţaţon-Tamar (Cd, 14.7, €tc.). Isihord a f6t nMit 'ctat€a 6ni-
cilor" (2 Cron. 28:15). Finicul era un simbol de graţie, eleSeF ii 6ic.tbte (9s. 92:12; Is. lo:s), iar
lblEatutrobitfienumd€femie(2san 13:1j 14:27). a l6t de @tMe u sinhoi de viciorie qj bucurie, iar
folosirea frunzelor („ramurilor") de fînic m timpul intrării lui Jsus în Ierusalim (Ioan 12:13) a fost
semnificativă (vezi Apoc. 7:9). Forma finicului a let lol€itd h otutunte arhitetonic. (1 llic'ituiLnp. 6:29,
32: E6. 40:31). \,€zi Gq C NuuL, op. .ii, p. 121.151.
Go.u (Ehr. lirzA, b, 44:14). Utr leM lolGit pentru confecţionarea unui idol păgtn. Dacă acest nume
indică lemnul de stejar de piatră (Quercuj ilex) din regiunea mediteraneană centrală, trebuie să fi fost
importat. Dar este evident că în acest context este hr!6 de u gd de slejd autohton, Ulile raduc€ri traduc
cuvîntul ebr. CU „chiparos'' (Cuprewm semper-virenj), altele cu „platan" (Platanus orientala) aceşti doi
epaci rht ob4truif h p.l6tiM. curArtul ebr. tină este asemănător cu cuvîntul ugaritic tisr care
înseamnă ,,chiparos".
Lemn de tin (gr. tkyinos, Apoc. 13:12). Lemnul arborelui Tetradina articulara, un conifer nuc originar
din Afria de Nv !.md 6te bch! L crnffi, de esenţă tare şi mirositor; era preţuit de greci ţi romani fiind
folosit pentru confecţionarea de dulapuri. Un alt nume dat este lemn de citron (care nu este înrudit din
punct de vedere botanic cu Citrus) şi unele traduceri folosesc acest nume în textul menţionat; alţi tra-
d{cltori ! iddtitu! .u lefud de tutal.
Măr (Ebr. tapptiah). Este menţionat mai ales în Cîntarea Cîntarilor; identitatea acestui fruct a fost
controversată multă vreme avtnd în vedere obiecţia (nejustificată) că Palestina este prea caldă şi prea
aridă pentru a permite cultivarea satisfăcătoare a merilor adevăraţi (Malta pumila sau Pyrus malw).
Totuşi, cuvintele ebr. şi arabe pledează în favoarea acestei redări; pomul oferă o umbră bună, rodul este
dulce (cbt. 2:3) €i arcm 6te 6oart€ areiatl ((.st. 7:8). Mărul cultivat se poate să fie originar din regiunea
Caucazului şi se dezvoltă bine în livezile din unele regiuni ale Ţârii Sfinte. Deşi majoritatea acestor
atribute se aplică şi la cais (Armen iaca vulgarii sau .Prun tu armeniaca), căreia îi corespunde mai mult
imaginea
CO?ACI
din Prov. 25:11: „mere de aur", totuşi, nu se ştie dacă m vremea aceea caisul era cultivat în Palestina.
A-ceastă obiecţie este şi mai puternică în cazul lâmîiului chinezesc (Citrus medicui), a treia sugestie, A
fost propus de asemenea un fruct din Asia de V, gutuia (6ydonia oblonsdl, d.r 3utul acdteia 6te puiin ast
ni si nr MisE 6te folosli 6 ovln! ebr. diferit, \&zi Goor şi Nurock, op. cit.
Migdal. Migdalul (Prunii! dulcis sau Amygdalus communis) înfloreşte in Ţara SKntă începînd din luna
ianuarie. Numele ebr., iăqcd, „care se trezeşte", sugerează că este primul dintre toţi copacii care se:
trezeşte după trecerea iernii. Florile sînt albe cu nuanţe de roz, putînd fi asemănate prin analogie cu
patriarhul cu păr alb (Ecl. 12:5). Frumuseţea migdalului a fost copiată adesea în iucrări ornamentale
(Exod. 25:33-34). în alqld de fapnn c, slnt bqaF ln ulei, stnbud de migdale constituiau o mîncaie
favorită în Palestina şi au fost un dar acceptabil trimis de Iacovîn Egipt (Gen. 43:11).prcbabil cn acsta
eteopadt ildicat ln cen. 30:37 $ 6te nmdomr h Id, 1:11-12, ude u je de cuvinte (.Săqed şi Soqed)
ilustrează faptul că Dumn*u tnplineite .uii prompdftdire prcmisiuile sale, Vezi A. Goor şi M. Nuroclţ,
Fruits of the Holy Land, 1,9t'€, p. 241.254.
Pln, AM rctit ti ctEd€n ce temdul ebr, bra din Is, 44:14 e €feJI la bradul de Aleppo (Anu halepensis) şi
nu ta cedru. Acest gen de pin este întilnit în dealurile Palestinei unde terenul este adecvat. Este un
copac înalt şi subţire, cu frunzele dispuse ca perechi de ace, iar lemnul este de esenţă moale şi este uşor
de prelucrat.
PIatf,r (Eb!. dndn, C6. 30:37; E@, 3l:a). Platanul (Platanus orientali!), un pom mare cu frunze
căzătoare creşte în terenul pietros de lîngâ văile rîu-rilor din N Palgtinei. AE iiua palrote si inno6 cenţe
rotunde. în unele traduceri cwg este redat „casd', dar e6ta nu 6te 6 Fo din regiea acs,
Plop (Ebr. (ibneft; b'ţăfm, 2 Sam. 5:23-24; 1 cron. 14:14-1s). Nuiele d€ op, migdal $ dai.n au Iost cojite
de l6cd. fid la n'{€lat p€ kban (Crn, 30:37), Plopul (Pop!16 euphra.ico) 6te u copac înalt cu frunze
foşnitoare (2 Sam. 5:23-24; 1 Cron. 14:14-15) şilafel'caşisaicia (vezi mai jos) creşte pe mlul lodanului
ti .l albr dui ud€ .renge $le pot prinde l|or dd6cini (os 14:s). lrin ffire, 6te puţin probabil să fie găsit pe
vârful munţilor ca un pom umbros unde să fie aduse jertfe (Osea 4:13) şi în acest text ar putea fi vorba
de balsam (Ştyrax officinalis), ale cEni iiurze eint alb€ pe patu de iG. 'Pomul edito/' dD c€n. 49:22 *
dede ce a fct plopd d. Eufrat.
trodt! (ebr, rimr6n). U! pon ni. e! u arb6t (Punica granatuni) care creşte sălbatic în unele ţâri din orien!
apeciat fo€fu bdt ii c'ntiv.t firci din cele mai vechi timpuri, iar cîteva locuri din Palestina poartă numele
său, de ex. Rimon (Ios, 15:32), Gat-Rimon (16. 19:4s1, En-Ritun (Nen. I1:29)- Areo cor@n5 bogată,
frunze căzătoare verde închis, are spini putini, un calidu mare şi persistent şi flori de un roşu aprins. ctd
sht @pre, fr!d.1€ de to@ mdelor au o culoare amestecată de galben, brun şi maro, şi contin o tullft de
*nin(e aopgitesalbe& cu o pielill .ubFeii ii nrsrjuate de pulpa liu.nnui .a€ 6te ap@se ii are culoarea
roză. Există două varietăţi, una dulce şi una a.a. Din tudl ructdui * prepar, o b:utu! r5co. ritoare; din
seminţe se face un sirop (grenadină), iar
257
COPACI
din flori * pFpaa u nedicdeni ddingeDt. OmMt€ d€ fom rcdiilor ihpodobean h.ina Melli prct (Exod.
23:33), @piteluile sblpilo! d€ Ia l}m plul lui solomon(I irp. 7:2o) s, sLlul d€ arshr ce a circulat la
Ierusalim între 143-135 î.d.Cr. Vezi Goor şd Nuslr op. cir, p. 7034.
Salcie (ebr. '"râbtin, zapsăpă). Sălciile (So/i* ac-nqplylla ri alte sF.ii) slat llrdnite de obifti p€ mld
liuilor p€mrente din Orientul Aprcpia! !i tn referirile biblice slciile sbt lesar€ de obicd de n€diul lor
obilnuit oov 40:22r k. 25:7; 44.4i 8d, 17:5). Stnt tufe sau porni mici care formează boscheţi. „Sălciile
de rîu" (Lev. 23:40) si „sălciile" din Babflon (Ps, 137:2) stat considerate, în prezent că au fost de fapt,
plopi (Pop!d6 euphmri.a). De fapt, M. zohary (,rlora Palaescina, 1,1966, p. 29) afirmă că în scrierile
post-exilice numele ebr. pentru salcie ţi plop au fost echivalente.
,,Fsjile noi" sau „viţele reui folGire de DaLila ca se.l bae p€ Sal@n (Jud, 16:11) s p6ie sn fi f6! iîşii din
coajă de salcie sau vlăstari fibroşi dintr-un arbust din deşert, Thymelaea hirsuta.
Salcîm (ebr. liţţim). Mai multe specii de salcîm (Acaciu albida, A tortilis, A. iraqensii) sînt intnnite în
rdit€ din d€*rnn SiEi ii din er€a fierbinre a Io. danului, unde localitatea Sitim şi-a primit numele de la
salcîini CIos. 2:1). Lemnul lor'tare a fost folosit de israeliţi pentru chivotul legămînrului şi pentru unele
părţi din «cortul înrflnirii [Exod, 25). Aceşti copaci renu.{i Ci spino$ au f6t prinqe putinii coDaci ab-
ponibiLi h siEi ft purau finiza bucdg de letu suficiat de @n pentru cotuFi.
sdt.l 1, (Ebr. 'dl*rlnntn, 2 crcn. ?:ai 9:10 11). Se pare că este un lemn originar din Liban şi s-ar puto s 6e
s conifer lrmir bnd de cilicia €i(,4bi6 cilicia). A fost sugerat de asemenea sabina orientală sau ienupărul
grecesc ilimiperus excelsă) şi chiparosul veşnic verde (Cupressus sempervirens'). O sugestie în-
doielnică este că santalul este identic cu lemnul mirositor djn oft $ ci ar d los re.expo@r din [ban in
Iuda, iar autoni Crcnicior a crezd. , €h orisimr din liban. Referirea la „lemn mirositor" Sn2 Cron. 9:10-
U pare să fie un exemplu de metateză sau s-ar putea să fie o formă alternativa.
2.Almugă (Ebr. 'almQggtm, 1 împ. 10:11-12). A fdr iBponat b luaa rnpeut! cu aunt di6 oft. Localizarea
Ofirului continuă să fie controversată si identificarea acestui copac este incertă. în mod tradiţional a
fost identificat cu şantajul roşu (Pterccarpw sonroiin6), a arbore tesMi.6 mre oriqimr di! India ii ceton,
AlFi, lrs5, sulin .5 'dlgrnntn d WmOggfta trebuie identificaţi cu un copac din Liban.
slcomor. (.b!, liqnd, sr. r/onoroia). snfthi nul sicomor, Ficus sytomorvs, este un copac robust lnalt d€
1013 rL cu s Eschi sM, .u ranui ca.e se întind foarte mult ţi cu frunze veşnic verzi. A fost cultivat ii
oftilua s, 6e cultiEt in Esipt si in reriuile iij(@ din Pal6rim (1 irnp, 1027t 2 crcn. r:ls; 9:27). letud sru a
fct inportdr h Egjpr, unde pomii erau puţini; era folosit pentru sicrie şi alte obiaE de lem. Fruc@le shi.
om6ribile qi au f6r srdicidt de impoture inft regele D.vid sn ru€as că un supraveghetor care să se
îngrijească de măslini şi de si&non O crcn. 27:23), iar !6arnisrul a .onsidmt di.Eug€E siondilor .le s
tlghel ca fiind o calamitate pentru egipteni, comparabilă cu distru-
s€Ea viilor (Ps. 73:47). in Am6 7114expGia ,,stsin gător de smochine de Egipt" este o traducere greşită,
întrudt termenul ebr. înseamnă îngrijitor al fructelor. Această operaţie constă în tăierea capătului
fiecărei smochine pentru a asigura coacerea fructului curat, fără insecte. Zacheu s-a urcat într-un
sicomor ca să-L ud6 pe bB cind ftce (Lu.a 19:4)r d.onorn pot fi văzuţi şi în zilele noastre pe străzile
unor oraşe din Palestina, Acest pom nu trebuie confundat cu sicomorul european {Acer
pseudoplatanus) sau cu platanul din America de N (Piatanus), cunoscut şi sub numele de sicomor.
Stejar (Ebr. 'allân, a<5n). în Palestina există trei specii de stejar (Quereuţ). Stejarul de cînuîz (Q. coc-
atera, tuet de asne@ sub nmele de Q. cdl liprinos) are frunze veşnic verzi şi creşte în zonele del@ ude
poate n !Ez!r ca un albut dei hietatea dh Paletim pdlb loru u copac .u coroană rotundă cu un trunchi
rubust dacă este protej.r . Esb puti! prcbabil e ln Biblie rn p faci refedp la unul dintre stejarii cu frunză
căzătoare (Q. in/ec-torin), deoarece este întSnit numai la altitudini mari. Celălalt, stejarul de ^llonea sau
Tabor (Q. aegilops, numit şi Q. [£haburmj£s),esteîntilrat în regiunile joase din tat6riG, dar d€6,.is5riL€
msive au elihimt pEdu rile cap acopereau .lndw ctnpia sdon. steFni sht .opaci rcbottj cu lem de @te bre
ere ajug la o vîrstâ înaintată; fructul lor, ghinda, este aşezat într-o cupă. Există o oarecare confuzie cu
terehintul, care a@ o statua $ nmele ebr, semaneror, aar care dre distind dh punct de v€dft boiEric.
st€jard €m copaorl slb care mnn obis,nuiau să stea si € odihmsA, (1 Inp. 13114) su sisi nsr@pe n4ii
(cn. 3s:s; 1 Inp.crcn. 13114)1ol2). sucopacii elitari co$tituia! nonmmre (1 san. 10:3). Ld nr de steja! 6ie
mentiotu t rr@ri; ste s lem rare, folosit p€ntu llsle (Ek. 27:6). BasNl era renMit p€nrtu 3i€jarn sii (Is.
2:13; Ek. 27t6t zah. .rr.2) ri pînă în zilele noastre în regiunea aceasta există mulţi ePaci de q aealol8
bine d.zrchari. colo€ntul roşu s! plrpwju, folcit ln riiMlun€ €br, (Exod, 2s:4; 26:1j Er 9:19, €tc) era
obiinut itinro ilrstn care aco!€rea Enune rteja.ului de cimiz. Ab6alon qia pritu ptrd inE.u sejar (2 s.n.
13:91o).
Termenul ebr. "seră este tradus (urmînd traducerea LXX, dlsoi) „stHp idolesc" („dumbravă" sau „înăl-
ţime") (Exod. 34:13; Deut. 16:21; 2 împ. 17:16, etc.) Iirtrucft * cred€ .5 s refere h u pfc de sieja.i,
Ceretgrile ftnte afimi ce tmenul tu e r€fe.5 la copci ci la o sbtuie su u slilp totemic ol rei!.i camnne 4@,
solj. lui El, :i de ai.i vine denumiE „Asera"şi „Aşerim". Tbruşi, era vorba şi de copaci: „Să nu'g aq€zi
9injci u iddl de lemn" „să nu llanrezi ni.i un pon € a9erabl (D€!t. 16:21). ,.Aduc jenfe _,, sob $eFd,
ploli $ telebinf, a cercr mbrn €ste pldclte" (Osea. 4:13). Pînă în zilele noastre dumbrăvi „sacre" d€
st€jari ii terebinti rlt 6 vazut€ ln df€nte prr.ri din Palestina.
Ibmtua (eb!. ?lel, Cen. 21:33j I San. 22:6; 31:13). Un lemn de esenţă moale care creşte în văile din
deşert; are numeroase crengi subţiri, frunze ca solzii şi inflorescenţe cu flori roz sau albe. Mai multe
spe.ii simnd€ cJe in Palstina (Tona.& aphlto, r nilatica, T. penlandra, T tetragyna), în special în apro?
iere de B€eq€lJa mde Awaan a plantar u tamri*.. (*MANA.)
25S

fTercbtnt, arboFl€ de trlotiin (ebi. 'cld, k. 6:13r os 4:13), Tftbirtul ail Pal6tina (P;ta.d terebmthus var.
palestina sau P. palestina) este un copac mic Intîlnit frecvent pe dealuri. Terebintul mult Mi M de la
Atla.iic (2 o.ldnnm), din lffi mi dide, snl.nA d un stejar !i are u nue similar tr
I poate fi confundat cu acesta în VT. Terebintul era unul di!tse opacii slb care erau .dM jerd€ r€nrru ci
'mbra lor 6te placu€ (osa 4i13), F.N.H.
CORĂBII ŞI BĂRCI. întmcît arît Egiptul cît şi Mesopotamia erau traversate de rîuri şi canale, dez -
voli.ra uor nodalftili de @Eport pe apn a fosi nee.A pentru succsd on€4dui 9i al ohui caţiilor. Plute
construite din legături de trestii au (ost lolGie din Ehine qi apar ca & *m pido3rafic veni p. o trblle de
ht din e 3500 id.Cr. plub a rămas un mijloc obişnuit de transport în zonele mlăştin@ dh S M@potamiei
Un model de lut .l uei ordbii @re a ldt gtsit la Erid! dar@zi din cca- 3500 i.d.Ci. $ 6te rMtre akndnetor
cu o barce rctundi faddJ$ .oif<lioMt! din Lem 9i piei de adnale, zuSAvfta lnts ba$relief asirian din cea
a70 id.Cr. şi ff continus s.1 fie tol6il; pe Eutat. Phtc din piel, unmab$ su mplut€ cu paiq sint u .li nod d€
Fvigafie dti.r actea au fct folosit€ pe o peri@dn îndelungată. Transportul oficial in Sumei-, însă, era
făcut cu vase cu Catarge rotative şi cu cîrmă, propulsate de vîsle sau eu prăjini sau, uneori, trase cu
frînghii d. P. ml. Un nodel de enene coFbie a io$ gesn în momnatul dc la Fa€, datlnd din cca 3000
i.d,cr,j modelul permite reconstituirea realistă a formei ca-rcn.i Bdd ca€ apaie de asmenea p€ uele peeti
dindnce din sl@r i p€ {L'rptui eaiptene dh a 69i peri@d5. ln timpul mildtului al 3lea sa dez voltat
comerţul mntim din Mspotamia prin Goltul Pe6ic ii plrl ln N Ocanului Indiar, Se .unG pE3 puf& hcui d
privii€ la corrbiile ca€ au facilitat a.eastl acrjvit{e, dEi m text ain @ 2o0o i.d.Cr. mnlioneaz: o .onbi€
care cinr:Ea 3oo de aur (23.400 kg sau 23 tone).
I. Estpi ele mi lRhi btuci de ll:m au foi copn ,e phteld de brle 9i deti folm carcnei a t6t modifi.at,
adalttad.o ln 9iruclie de nu1 ffienal de construcţie, adică lemnul, au continuat să fie folosite motire
ddontire cm sht noar€ de lotu, obilnuiii pe vasele de trestie. Pe lîngă numeroasele reprezentări ale
corrlinor din deo6liUe di. mofrinte, intormaţiile referitoare la corăbiile egiptene au fost îmbogăţite în
mare măsură de descoperirea unor corăbii reale. Cea mai veche a fost găsită lingă piramida lui Xi@p3
la Ci€h (cca 2600 tn.Cr.) 9i 6te luei de 43,4 m; alte doui coribn lulgi de 10 m au f6t sisib la Danshu 9i
provin din Dimsria a 12a (1991'17a6 t.d.Cr.). riFa uti l.m b&i tr Egipta impc imp.ftrl ac6tuid din liban
qi de acda au fdr oBhit c6 ibii naritirc. P!*IF corsbiilor qiptene dea ls 8!l c@stei Palstinei @ntmi
srerrGrcntul Iui Moi. se că sar putea ca Israel să se întoarcă în Egipt cu oribiile (D€trt. 26:64), mi al6 d
tarepotul unor $lavi 6iatici pe @rrlii e3iptqe st zw!5vit inci din timpul domiei lui SahuE ..a 2500 Ld.Cr.
Au fct erdr@te ex?€diFi F M{ea Rofie in coribii lunsi de circa 30 m ţi propulsate de vele sau vîsle. O
trăsătură distinctiva a vechilor corăbii maritime egiptene este hgne cu o tinghie caF @.ea pee cele doue

coniBn sr BiRcr
exrenitati ale v.sdui Si p€te nGJe stilpi bituran de p€ pute, o ajutod cărora ftînghia da tetuionata. Acest
dispozitiv era necesar pentru a compensa lipsa unei chite c.re sa nerFia €sur rtid clnd eB rovit de valuri.
I. ln ve.hkl T6bm€nt
Deii cwen tu au f6t ruvigaton, pri! polti,a loi a€3raficA da inposibn si nu vină în coniact cu Mrimri ii cu
colibnle lor. thbune lui Zabulon, Isahar, Dan şi Aşerau avuteîndva teritorii cu ieşire la Leh.arore (ccn.
49:13tDanA5€! Deut. 33:19; Jud. s:17) 9i t€inn Israelului, *fenidenu şi *fiiîstenii, erau puteri maritime
de frunte. Cu toate acestea, corăbiile au rămas o susl dd niiare p€ntu erei (prov. 3o:r9) si o călătorie
sRrşită cu bine era considerată o demonsftr.a bNStnlji ii !)!t€rii lui Dumnep! (Ps. 107:23 30). MisaE
coraliei le aducea aminte de ne6ul unui om bear (P!ov. 23;34) iar E<erea ei ..pidi te adu.a aninre de
t*rea vie.ti (lov 9:26).
Clviftrn g.nric ereje perd corabie, onrid .e referi de obicei la vaPlc on€niale maniime (de cx. Prov.
3r:14) care si.t nunte adesea „corăbii din Tan (r inp- 22:aB i.un-)- Fie ci 'Tan ste iden tiricat cu
laalitarea Tar6u din s spanici su c! Ta6s din cilicia, fre cn expisia înseamnă „corăbii de transportat
minereu", corabia descrisă prin acest nufre 6te o coFbie come.cjali feni.i3ri. Bamet (n-riqdt/32, 1953, !,
226) cotrideie ct v.sele feniciene de t!tupoit, cr caHe rctujite, zu$rvite in baso Fliefinile lui Sannaib (c€
700 i.a.Cr,) sînt „corăbiile din Tars". Aceste corăbii sînt propulsate de două rin-dui de !Lle; deqi st€
ada":nt .l gal€rele con€r.iale constituiau un mijloc important de transport în Medi-redm, unde €rile sinr
Gln€, lipi pinrelor pune sub mur inftebirij idertiicalca. NavisaFa fenj.iana s-a dezvoltat în mileniul al 2-
lea Î.d.Cr. si ne este cnmcut, din pictuile din nomint€le egipt€ne t din s;en. Pictuile araid .E, spre
desbne de orebiilc eaipt., 6ele oMnite (c€le, f€.icj€ne dinto p€ ridde Mi v{he) en! cosdjte .u o chila 9i
area! pe phre o construc$e sinad ud b6l6ftde d6pre caF un cred ca srea ca o poi<lie coni.a vn't'nui, iar
altii cred ci probja incnrcrru.. Un d(ment de laRdshlroa, cca. 1200 i.d.cr., nenfioneaz: ci UDI dintre
ac6te %* cofrd.i"le ava . lndrcituri de a57000 tg (.150 tone), cea ce * prc .t nu ed cem n@bitnun, un v6.
tii de mft s purea baa numt p€ fo4a vinruhi qi purea fi p.opulet ii de vlsle p€ Fnoad c$de in caz d€ !
igen!e.
Cor.bja p€ €re s-a inharcar lona la lop€ 6te numită s'pfpid Clona 1:5), fapt care poate sugera că era
vorba de un vas mare cu punte, asemănător poate cu u vas concrirl 81. picbt p€ o cup.i dir ..a. sso i.d.cr.
Echipajd cosb dh mina;, ebr. mdlEhfn (lon. 1:s), conanda$ de o p€Mani nnnit rd! hakoM (lona 1:6),
„pilot şef (cîrmad sef).
Fenicienii folo*au @ nai nici pdlhu .6por turi pe distanţe scurte. Aceste vase aveau roţi cu zbatui 9i
put€an fi remosuc dupi prora itrlti 9i siilpii de la pup:. dinbe care nul era $dpbt in toma mui .ap de cal;
de acea e.au n'me d€ 91. htppor. Un basleliel asirinn did cca. 710 i.d.Cr, pre zinrg ac6te !2P lnto
op€ralie de taftspoltarc a b[:tenilor, similarn .u .o lnteprjNa de Htram, r€ 3ele Tirurd p.nttu solonon (1
lnp. s;9).
259
CORĂBII sI BIRcr
Un alt cuvînt ebr. pentru corabie, $f, se pare că era foldit h mod special Fferitd la Esele de ilzboi, Acest
vas este menţionat ca o „galeră cu vîsle", '"nf iayiţ (îs. 33:211, unde se spune că nici o asemenea
corabie nu se va apropia de Ierusalim pe timp de pace. A.6te le .le rlrboi aEu cre zvelte g qau construite
pentru a se deplasa cu viteza, iar în faţă avea un pinten de abordare. Pentru a reduce lungimea vasului şi
a-i mări capacitatea de manevră fără a pierde viteză, vîslaşii, Sactm (Ezec. 27:8), erau aşezaţi clte doi F
o ba!c!, cKn du d€ebit de priepu$ in luptele cu asemenea vase care se poate să fie temutele „corăbii din
Chitim" (pan. 11:30; cf. Num. 24:24), Datorirn vit€Ei loi EeI. d. ruzboi eu folosite pentru a transmite
mesaje urgente peste mări (EK, 3Or9: tu.tdlt. 3, 49, 3).
BIBUOCRIIE. C. Ba5s, A Eitory ol StaJ@iry, 1972; B. Landstrom, The Ship, 1971; L. Casson, Ships
and Seamanskip in the Ancient World, 1971.
CJ.D.
II. In Nosl lhltrEnt n. Pe Marea GalUeii
co.Ibi(e Salilene mu lolcie ln lincipal ldtu tp6.oit (de ex. Mar. 4:21 iU@; Ma.u 1:19 s.un.; loan 21:3
ş.urm.), dar şi pentru transport general p6te r.c (d. er Mar. e:23 t€.lm.i 9:li 14:13 i.lm.j Marcu 8:10
ş.urtn.). Domnul nostru predica uneori dintr-o barca, aşa tacit vocea Lui să nu fie limitată de mulţimea
care se apropia prea mult de El (Marcu 4:1; Luca 5:2 ş.urm.).
Aceste vase nu erau mari: într-o corabie s-a putut urca Isus cu ucenidi Săi de ex. Marcu 8:ÎO, dar
prinderea unei cantităţi neobişnuit de peşte într-o singură plasă, depăşea capacitatea a două bărci (Luca
5:7). Nu încape îndoială că erau echipate cu pînze, dd de obiei eu ebip.t. si tu vlsle @ sd te permită să
înainteze cînd vîntul era caim şi în timpul Idrsilor lutmie cae bintuie aaziondl pe ld (Matu 6:43; Iod
6:19).
b. Pe Marea Mediterană
Caracteristicile principale ale corăbiilor din Medite-rana s-au schimbat prea puţin în cursul secolelor.
cor5biile de rezboi (,.o.abiile l$8i,,, luld@ lo! fiind de opt sau sece ori mai mare decît lăţimea) erau
propulsate de obicei cu vîsle şi se îndepărtau numai rareori de coastă. Corăbiile comerciale Gycorăbii
rotsde", lugimea lor fiind .le rrci eu ratd di sai mare decît lăţimea) se bazau pe vele, dar puteau fi
echipate şi cu vîsle pentru situaţii de urgenţă. în general navigau destul de aproape de ţărm, dar în
condiţii favorabile puteau traversa mările deschise (*PATARA). Majoritatea corăbiilor maritime aveau
un deplMt de 70 pbA Ia 300 <l€ tore, d.r Uini! menţionează o corabie care se pare că avea un depla -
s@nr de 1,300 de toft.
MsjorftaFa cttltoliilor nGioee ele lui paEl a! t6t A.ut€ pbbabil ln w dici de coaste, dd h .rletoria s rpre
R<M a .lllroiir ln doun <t!re corăbiile pentru transportat grîne, care făceau naveta între Egipt şi Italia,
care au putut transporta cu uşutnt! o bcrrlture suprinenbH de 276 de rcmbri ai etrip.jdui ii ps6s.!i (Fatr.
27t37), Apioximtiv jn aceeaşi perioadă Josephus a călătorit cuocorabiecaie a bclonai 600 de pa.a8si
(yitd 1s). Lucjan (Navi. gium 1 ş.urm.) face o descriere a unei corăbii mari pentru transportat grtne din
anul 150 d.Cr,; în ultimii
fi dhe<nodl subnariri au effii@t o *.ie de epare antie. In fehl ac6aa re put€m laft o ide d6pre corabia
„Dioscurilor" pe care a călătorit Pavel (*CAS-TOR ŞI POLUX). O asemenea corabie avea un catarg
principal cu vergi lungi pe care era vela mare, pătrată, şi poate o velă mică, şi un arbore trinchet înclinat
înainte, aproape ca un bompies, cu scota trindi (gr. anemon), care putea fi folosită pentru a pilota
corabia cînd nu doreau sS folosească toată forţa vîntului (Fspt. 27:40)i penEu a 6ndrc @Ebia in cerc qi
pentru a controla devierea în timp de furtună (în Fapt. 27:17 „au lăsat pxnzele în jos" poate să însemne
„au coborît scota trincii" sau „au coborfr ancora de mare" sau „au coborît vela mare"). Cînd coborau
pînzele aceste corăbii puteau naviga în limita a 7 carturi faţă de vînt.
Prova se termina în partea superioară cu o figură scuiptatl su pidarl t@e Epreata nm€le coatiei (Fapt,
23:11), iar la pupa, carc €6 de a*tiErg înălţată, avînd de obicei forma unui gît de gîscă, era o statuie a
zeului patron al portului de origine. Două vîsle mari de la pupa serveau ca ţi cîrme şi puteau fi acti@te
irdep€nde su putau 6 rctit€ imprem5 cu ajutorul fusului drmei sau cu ajutorul unor Mnghii legate de o
roată principală. Pe timp de furtună cîr-mele pdteau fi blocate în poziţie (ff. Fapt. 27:40).
Unele ancore erau confecţionate în întregime din Ser, dar majoritatea aveau partea centrală din lemn, cu
bnp de !lh! *u din piard. Ele put@u c&rtdri Mi ndt de 5oo kg şi de ele eu leaare g@nandEi mici, ll
bord se aila{d trei su p€t'u 8'bre, iar .lnd corabia ancora în apropierea ţărmului, erau coborîte una sau
două ancore din carenă, iar cablurile de ecodE d€ la pupa €B{ pri@ rE r!m. Penrru manevre sau pentru
a ieşi din furtună, însă, ancora puid 6 colodt5 la gupa (Fapr. 27129), o efrA eta rolGitl penEu a lEsua
adlncina apei ir lcui Mi pulir adlfti (Fapr. 27:20, d enda plta fi rnsi pentru a aduce la suprafaţă
eşantioane de pe fundul mării»
0 barcă de salvare era remorcată la pupa pe timp bun, dai pe timp de furtună era ridicata pe punte (Fapt.
27:16 ş.urm.) pentru a nu fi dusă de valuri sau zdrobită. Aceasta era destinata să fie folosită în port şi nu
ca baică de salvare; dacă corabia naufragia, supravieţuitorii trebuia să se agate de bucăţi de lemn. Par€l
a Euf.agiat de trej ori nEinie de .illtoria * la Roma (2 Cor. 11:25).
Ri*uile dicdrei .6llto!n €rau Mri, d.r la fel de mari erau şi profiturile dacă traversarea era reuşită (cf.
Ape. 13rr9). De6ri pbprietrd eturda cqabia, fiind ajutat probabil de un cîrmaci sau navigator de prcfe.i4t
ln sitE$i diicile qi laegeri putedu lu psne l. luE driziilor (I€pr. 27:9.12: sbbful era răspunzător pentru
însoţitorii săi, nu pentru corabie). Pe corăbiile comerciale mari puteau exista pînă la trei psi 9i clt4
cabire d€ IUlt, dar majoribt€a pe gerilor dormeau pe punte sau în cală.
Penfu € oiia tutuile de la jql:tat@ lun noiembdie $ phi la junttata luni ebruad€ @trsd era coborît şi
corăbiile erau ţinute în port (Fapt. 20:3, 6; 28:11; 1 Cor. 16:6 ş.urm.; 2 Tim. 4:21; Tit 3:12), iar pqiodeb
ae ap@rjMtiv o l&! iminte si du!, a$t s@r eEu @sid{ate pericul@ (Fapt, 27:9), PriMipala dificlltate *
paE c5 a fGt intu(@ cerului, făcînd imposibilă navigarea după soare şi dupe sde. PoEivit lui rolephE (a
2. 2o3), d! 16l
260
necesare 3 luni pentru ca o scrisoare a Împăiatului cais de la RoM se ajusl la PetroDiu, in ]udea
(*SAMOTRACE).
Există unele îndoieli cu privire la „îndngerea corăbiei cu fringhii" (Fapt. 27:17). Părerea tradiţionala, ţi
cea tui probabilS, et€ cI au fct hure frlnahii p€ slb corrbie, dint-o p.rt€ ln alta, !€nh a n€rF€ lmnaria la u
lei un explici a@sti I€Bde d 6blai p@ orizonbl, In juror carerej (o opelatiw puţin probabilă La o
corabie mare care avea mai multe punţi care să o întărească).
c. Folosirea fti sens figurat
Metaforele nautice sînr rare în NT. în Evr. 6:19 speranţa este numită „o ancora a sufletului"; iar în Iac.
3:4-5 limba este comparată cu cîrma unei corăbii.
BBI}UOGRAFIX. L. Casn, Siipr and Seano8hip intheAnciq. watld, I977i J, sfrirl., Ihcvolagconl
Shipwreck of St, PauP, 1880; C.Uotr, Ancient Ships2, 1964; K. L. McKay, Proceedings ofthe Classkal
Assacia-hirn61, 19&,p.25 l.llm.i H.J.C.dbuyinaq 5, p. Î4S ş.urm,
K-LMoK.
CORE (ebi qdroh = cheleD. r. Fiul hn Era!, cr. pernie in Edon (Gen. 36;s, 14 1ei 1cbn. 1:3S). u. un 6u
allni Elifiz, .npetdie li ldon (C€n 36:161. întrucîr numele este omis din Gen. 36:11 şi 1 Cron. 1:36, unii
cred că este o glosă. 3. Un fiu ai lui Hebron (l crr, 2143), 4. U! nepot al lui chehr $ sdrho€ al uui Bflp
de nui.anli scri (,,6ii Lui corc') care sini ienliotutl ln titlrn Ps. 42 ii i. 11 all pslni (1 Cron. 6:22).
s. Un ldit (u la 11), u. hen6dt din .aa lui IleMi, pobabil idedtic d 4. Inpr€un cu Dabn, fEiele 55! AbiEn
ti s .lt rubenit, o!, core *a li&rrtit lnpotriE lui Moi* 9i Aarn. sint date ti tutire ale @lrei i, .u toatc c, a6ta
iau detd minat pe unii comentatori să presupună că ar exista tui multi aubn (potdvit ipoteai de(mtare),
m raţiunea se desfăşoară natural şi are o armonie ind'n. N-. 16 .ii-,n ci notircle nerullunirn au lost: mi
hlii faptd cA Moie ii A3rcn sau ndicat roi presus de restul Israelului (v. 3, 13); în al doilea rînd, iap$l ca
Moie nu a retr-:it si ducd Fe lsra.L in las promisă (v. 14); si în al treilea rînd, faptul că Moise şi Aaron
au reţinut preoţia doar pentru ei înşişi (v. 7-11). în istoria dticd d rn ea dodemi nu 6te s lucru neobişnuit
ca mai multe nemulţumiri să fie prezentate lnpi€ur. clnd reb.lii s-a! pregltit sn arda tirnlie, mlnia Lui
Dwereu sa ap.itr tnpohi€ ld qi du!6 ce Moise a mijlocit pentru adunarea lui Israel, rebelii ţi urmaşii lor
au fost nimidţi Cînd pămîntul s-a despicat şi i-a înghiţit şi au fost mistuiţi de foc. Cf. Num. 26:9;Deut
1l:6; Ps. 106:17. S{ sufnlt ci ac€dti naraţiune conţine două versiuni diferite care reflectă fi"di$le
diferite .u privire la lupta dintre leel pentru conducerea religioasă. T,HJ.
CORINT, cetare ln 6reia, la ertr€nitatea de v al istdllllui dinEe cdta entraB $ Pelopon6, delinind
controlul asupra căilor comerciale dintre N Gredei şi Pelopones şi prin istm. Istmul era deosebit de
important deoarece o mare parte a mărfurilor traversau
CORINTENI, EPISTOLA C,{TRS
istmul, în loc să ocolească promontoriile furtunoase din partea de S a Peloponesiilui. Existau două
porturi; lehaem, la 2,5 kmvln Golful C.rinr, leeatde cetate prin zidui l$si; ti cherc!€a, la 14 ks E, ln
coltul sronic. corintrn a tid€knir 6del u iniontor cenFr comercial, 9i indsFial, irdsebi in dorunin cda
micn. or.td std donimt de A.tuorint (566n), s platou sdncc abrupl p€ €re * ata Acrcpolisul, cap în
vremurile antice conţinea, printre altele, un templu al Atreditei - 'EiJa drasstei - a cirti shjn. a dat
naştere la imoralitatea proverbială a cetăţii, cunoscDtn im, de p€ rcnea lui tuistofan (Ssabo, 373i
Athenaeus, 573).
Din s@ld 31 4la si pid in 196 i.d.cr. Corinlril a {ost sub stiplnir€a rucedonioilori+ dar in aNl acela a l6t
elib€ra! imp.eud cu istul cEiei, de cate T Qlinctis Flaninic qi s-a .letuai l-tii Ande. Dupe o p€riedd d€
opozile raF de Rom 9i de rwoluF€ ciau tr timpul dictaiorului Critolas, !r anul 146 i.d,cr, cetatea a fGt 6:
de p€ tala pednldLn de cade cotrulul L, Mlllmis ia! l(nito.ii €i ar fct vîiidun sclavi.
in anul 46 id.c.. corind a iGt HoMhit d€ Cezarşi a început să-şi recapete prosperitatea. Augus-tu la f:dt
€pitala prc_wiei noi AlEia, dehlatd de Macedonia şi condusă de un guvernator procon-sular separat.
$edefta de 13 lsi d lli p€ve1 in corG! in tinpul celei dea dou ciEtorn nniotue (Fapr. 13:1.131 a fost
datată pe baza unei inscripţii din Delfi care axată ci calio a f6t ituralat o prftGul la Corint ir anul 51 sau
52 d.Cr. [F.pi. 13:12.17; rlAvEL eli'ma II). Sema eu rauur lui de judeari (Fapt, 13:12) a fos idenrificat
de aseelea, la lel ca Si nacellun su pia!. de cafu (1 cor, 10:2s1. o iMnp$e din aprc pieEa teafinui
ftnEondz5 u edil pe nme' Ens ru, €re d putea i vjstiemicul mendoEr in Rom. 16:23.
BtBLIocRrlrIE. shabo, 374.332; Paenias, 2. 1-4; Athenaeus, 573; Corinth 7-VTJ7 (Princeton Univer-
sity PIs), inceptlddin 1951; tr, rv. ,,Corinrh' (cu bibliotcfia nai Bhel i Rapoare anule de excah$i,
începînd din 1896 în AM, JHS, Hesperia; J. G. O'Neill, nnden. Conn.h, 1930j H. C, Parne, Ndreonnthi4
1931; H. J, Cadbury JAl 53, 1934, p. r34 l.lln.! o. Bronee!, BA 14, 1951, p. 78 s.lm. lbto8ftfi de clitare
bue pot 6 lizLt€ itr A. A. M. En der Helden şiH. H. ScuOaid, Atlas of iheCtassical World, 1959, p. 43
ş.urm.
J.H.H.
CORINTtrNI, EPISTOLA C.{TRN. I. Schiţa conţinutului
1 CorlnLcni
a. Salutări şi rugăciuni pentru destinatari (1:1-9)
b. Inlelep.isa ..6tini ii mitatea bise.icn (r:1o. 4:21)
0) Exlunerea poblenei (1:1016): conntenn pu h periel hitaiea bnericii prin fapoL ci Lm@zi
(ii) .înţelepciunea" şiEvanghelia (1; 17-2:5): înţelepciunea lumii este nebunie înaintea lui Dumnezeu;
@rintdn nu au f6t alefi de D1lmdeu datoritS inle. bpciun lor paEl nu a plediot lnielep.js@ ci p€
26]
CORINTENI, EPISTOLA CĂTRE
crisiG .cl rastknii, d o do€dE dain de Duht $ de putere.
(in) ^d€vr'ah lntel€p.iue (2:613): adevirab hl€lepdue a lui Dum%u ste data nMai clor in care lucrează
Duhul Său: ei înţeleg planurile (2:9) şi dffiiL (2:12) Iui DllMeau.
(iv) siaE corinbailor (2:14.3i41: Dar Duhului tu I e pedite sa lucr€a in telul asta i! biElica din Corint
d.toritA .titudinilor lor spirituale.
(v) Apetolii $ bisi€ (3:s-4:s): Parel qplic-i felul în care ar trebui sâ-i privească corintenii pe apostoli şi îi
îndeamnă să construiască corect pe temelia pe care a pus-o el.
(vil condun (4:6-21): Ei ftbuie sd.Si da sm că încă nu au ajuns să domnească în împărăţia nouă ti t€bui€
st h%le milinla-c Prcblene nr viala bi*ricn din corint (s:r.6:20):
(i) un birbar picetui€fie cu eia tadlui seu (s:1-13): binie toLIdi u piGr oribil şi poare chiar se laudă cu
această exprimare a „libertăţii creştine".
ţii) Judecăţi (6:1-11): Poate că este un comentariu despre un caz celebru.
iin) Pdituse (6:1220).
d ll;splmui la int€b:n (7:rl4:4o):
(i) Elte @€ elib.td u idal .rEtin? (7:r40): plincipiile luj pavel (711.7, 17'241; apli.area lor id dif€ri€latui
(7:3:16, 2s40).
(ii) cm€a jeint! idolilor (3:r11:1): prircipiile implicate (8:1-13); conflictul cu libertatea creştină
(9:1.27)i u exenplu inpGionant din btoria ls Eelului (10:1.13) ti endun (r0:14.11:11.
(iD conduita nr adM€a oetdnn (11:214:40): altoritat@ ln cEsicie (11:2.16); atitudinea 1m6 Ia!, de alfti
la roe @nuni (11:17.34); priftipjile care guvernează darurile Duhului: ele nu contrazic Ebshelia (12:1-
3); toate sini la fel d€ impotut (12:43o)i el @i inpo.tant ]lcru nu ete darul in sine d folosirea lui într-un
spirit de dragoste (12:31-l3:13)i Gid€rdt F6ctice .u privire la fol6n@ aGto. daNi: €le trebuie s5 ajute
inteasa bicnc! (14:125);oncluzii (14:2640).
c. Aborddea uei DrobLene tundmdraLe (1s:1-sal:
(0 învierea lui Isus este o parte esenţiala a Evansheliei (1s:1'111.
(D b.plicafjile aetui fapt: ii noi wn lnvia atsci dnd „ultimul duşman" va fi nimicit pentru totdeauna
(15:12-34)_
(iii) RelaCa din@ tAdtul mML ii cl spintunl (1s:3s's0): exisd dilerie i.lui de hpuiii (15:3s 4r); tlupul
itrvht dit€ra f@e nulr fafr de tupul actual (15:42-50).
(iO Esnla rdatolostei (rs:sr.53): noj trebuie să ne „îmbrăcăm" cu acest trap nou (fie prin moarte 9i
lnviere, de printo $hin!3re exc€rlionali) mi lnainre ca s! noflednt tnpgrii! GI 4:3),
/ Colecta (strîngerea de ajutoare) şi remarci de încheiere (16:1-24).
2 Coriitteni
a. Salutări şi rugăciuni de mulţumire (1:1-7). D. Erplicare apacntei inco@nle dh pulrtu€ lui paEl
(1:32:13); Pa*l Flateaz! suferinlele p€ care le-a avut şi mîngîierea lui Dumneieu care 1-a însoţit
(1:8-11); d explică faptul câ schimbarea planurilor
ele a fost bire intenli(mtd chiar 1n lolosd srid.
renilor (1:12-2:13).
c Nu gloria n@ste ci Al.ria lui Dljmek! (2:14.
4:12):
(i) Un im de laudn p€rh victori: in crisbs (2114.77).
(ii) Glolia nodui lqimint (3r1.4:6): Par€l nu * felicită pe sine (3:1-6) cilegămîntul glorios al Duhului
(3:7-11) care îl face în stare sâ proclame Evanghelia cu indremeh ii cu sincerir.te d€plind (3:12.4:6)-
(iii) o @npaFde nrre t€aurd E%neheliei ti €srd ir carc 6re 9u.tate (4;7121, d. Temeiul încrederii lui
Pavel [4:13-5:10): încredetea Lui pavel 6te h D1lmeau, cde poat€ lnvia nor,rii aF imit nici cnid
leFFctiva rc4n nu poaie di ninu ac€ard lncftddc. e MoriElia apcrolului (5:r121):
(i) DFs6te lu cristG ts:11-1s),
(n)\€ste bua a hnpScSrn (5:162r). / Ap€l psEu u resps (6:1.7:41:
(il Ap€l p€ntru u r;sps pozitiv al lli Pavel iNuti (6:1.13; 7:24).
(ii)ap€] p4!.u puiEte in viata bisicii (6:14, 7:1).
a. Busia ii lnc€deE lui Parel l,a bi€rica din Corint (7:5-16); scrisoarea sa a avut efectul scontat (7:5-13)
id Parel 6b convitu cn bisica a tost reabnitad (7:14-16). h, 'lol<h (3:19:15):
(i) o adu.ft aminte, plinl de bct, a faptului cI corin tenii nu şi-au împlinit încă promisiunea originală .u
pnvne b ajutord ftErcid (3:1-7).
(n) Ttuiul dEmiciei qetire (a:3-1s),
(in) lni Tii in slqba a.edh (3:1624).
{iv) ?€Lul pentru corinteni de a jEtifica lauda lui Pavel cu privire la ei (9:1-1s). i. Avertisment
împotriva apostolilor falşi (10:1-13: 101:
(il Ap€l la supuere conpler5 (10:1-6).
(D prcwaE lui Pavel reJ€rit€re la ci .e pio. duc rdbulri (10:7.14): el nu ale !@ie si !i apee auloritaM rn
Corinr ln$ucft el a f6t cel dirlii care a dc Evangh€lia dloj dar ac€tti cmni s lad, ,,h lwam altoR' (10:ls),
(iD Acrediliril€ lui Pad (r1:1.12:131: daci co. .inhii @r si l€ @ei, acredidrile lui Pavel sift la fel de bse
ca ab oncini alt om (11:129): dd€l sar lAud. mi degrab: ln sl:bicilllE s, n! c! .ali t5$1e ele (11:30-
12:1o)- Luctur .c6b ete o n€bu. niej singurn fapt impoftnt 6ie € bi*.i6 s6 w<E etuele adev{Ete ale uui
apGtol (12:1r-13).
(iv) Aptftrea lui Pavel impoii€ a(:@,Lildr c5 r fi înşelat biserica (12:14-18): poate că a fost acuzat că
banii strînşi ca ajutor (pentru biserica din Ierus€1in) .u intat ln brzMrul ltri.
(v) prdupau €. nai inportantS a lui Parel (12:19-13:10): nu ca nmeL !5! si fie leqrtar d ci bisrio p€ ff o
iuba st cree5 calibtiv :i 6e fie edificară, j. Salut{ri 6ftle (13:1r.14).
II. Bl&d@ d& Corlnt
a. Cadrul generat
'corintul p€ care la dangnelizt Pavel prin eul 50 d.ci €H un oE* rebtiv non. In liieratuE antica Corintul
avea reputaţia unui oraş în care pot Kîntîlnite
262
CORTNTENT, EPISTOLA CĂTRE
vicii de tot felul; d accaia a lct o relublie aais Cori.inui vehi de riElLi s:u conercial, Atena. De aceea, ea
este irelevantă pentru înţelegerea situaţiei din wdo ld Pavel, De Nrene4 erisri un renei serice pentru
tradiţia potrivit căreia oraşul acesta era un centru al cultului prostituţiei în onoarea zeiţei AJrodit.. Sra@
noralA a Corintului prchbit ci nu a todt Mi bu, eu mi a adlt a olicirui alt port la Marea Mediterană,
Existenţa unei comunităţi evreieşti în oraş este atestată de Fapt, 18:4. în 1898 a fost met la cofit pragd
de ss al r+ij Mei si.ago8l (pobabil eh nal r{eni5 ddli wem€ lui Parel).
b. fntemeierea bisericii
Pavel spune prea puţine despre întemeierea bisericii, dar în Faptele 18 găsim o relatare sumară. Pavel a
leul la o laoilie de efti, 'Acuila ii Prjsil., aceftia dhu pbbabil d.ja .ftntini, el?ulEi de coilnd din Rotu.
DupI obiceid siu, Parel a pEdicat ln sinagog5 i ia induplet pe ,,i!dei ;i !€ Srer (F.p. r3:4)l adică, iudei şi
prozeliţi, sau oameni „temători de Dumnezeu" (o expresie care-i include pe evrei, pe prozeliţi şi pe cei
dintre Neamuri care adoptaseră cea mai mare Dare a reli€iei iudaice, fl15 a nee la Fs.l riml al
circumciziei). Pate ca mare a sosirii a hc5 doi membri din această sectă neortodoxă a Nazarinenilor
(Fapt. 18:5), autorităţile evreieşti au început să se opml utnizirn de catre Pavel a sinagoaii p€nh
prpolddnn€- Pa!.I s.a red.s, ldnd cu sine o *rie de eq€i convetuii, dinbe €re p rero.ci lidcrul sim gogii şi
s-a mutat în vecini, în casa unui om „temător de Dum.ereu (conwrtit2), Titiu "Iut. Acst snp a fomat
nule! biencii dir corint, G.c a cllvut repede (Fapt. 13:3, 10). Relalia dinne ac6ie edprtri de vdni a rr@
lncordat ii ereii au pbnet de schimbarea proconsulului f*GAU0) ca să-1 dea pe Pavel in judeati; da.
imrcara a 6,Mt inr Li*nc. a putut clqte rcnnbuati itr timp cr Pavel a nar neobişnuit de mult fpentru el)
acolo, timp de 18 luni, plnl clnd a pldat cu coFbia sprc Siria impreu5 cu Acuila şi Priscila.
c Compoziţia bisericii
In afară de evreii şi prozeliţii care l-au însoţit pe Pavel chd a i*it din simgoa:, bis€rica a lct alcituiti din
cei de s.au @nvedt ulrenor, €neni de on8rne erciasci eu p:gfni. D€zb:t€pa continut ii inc6 nn se ştie
dacă biserica era constituita în principal din dw€icreftinj eu din p{glni .onv€njE: nn existd nici un
motiv cunoscut pentru a trage vreo concluzie.
Din pmt de !rd.n sdial, bjrerica dprinds o divGibte @r€ de ban.ni inluzindui sub egid. s pe 'EBr, r on
bogat, vistienicul cetd$j conduca ron simgoAii, un on .u tmeret pe Ffugiatul mu, ,leila, Eceb. de cotui,
si p€ sdavii donestici (daca jrter?retaren 6re .oKra) ai 'cl€i, Defi in seneral nu e€ alcituita din omeni cu
ongine sjaLn su cu eduoFe idlr, (] cor r:26), pbbabil cE bitsrlc. a awt toNgi u aer de preen$i inteletule
(ct E. . Judge, Th. Sdial Patqn oJCnrsridn Croupr in tu 16r Ccn.ury, 196q p. s961).
d. Cadrul intdeaual
Pene a expliG stld|Hea lapidA a adt de nultor @ri into bi*.ici in cate Pav€L a pFdicai timp indelmg.r,
turl cer.etntori a{ slgdat .5 tr rebui s5 cirten o cauzi care le-a generar 9i au fo$ sqelate
o ene de inflmntc posibil. alc nediului, de la o situi. pEdonimm iudaici (v€zi J. M. Ford, 'nE FiGt
Episde to tnc Corinrhi:tr or the Fisr Episde ro rhe Hcbrcws?i. CAQ 24, 1966, !. 402.416) piri la nD
irdlu de r3nsnctsn deaoltat _{wi w: schnithals, cndricirm in cona.n, 1971). hinte c€ a dsta această
problemă este potrivit să facem dteva observaţii cu privire la lumea ideilor din vremea aceaa,
în hiericS extsta cu @fttudtne $ rru! inpofrant de €w€i. Iudaisd din aDiapora a io$ innnentat putemic de
multe cuente de gtudte. itrlsiv d. şcolile filozofice greceşti şi esoterice, de idei „proto-gnoiicej totqi, cm
eR nomal, iudasnul s baa p. Tom, el puFn in ntuu h care lrrul acta eF ptrsibil- ln rinp .€ j€rdele pureau
fi adue nlllmi la Ierusalim (necesitind un pelerinaj care depăşea mijloac€le hareliale sL€ celor mi nur!),
ew€n din Dias pora erau renumiţi în lumea greaca pentru stricteţea cu Gre tincau la cnmcizie si la ibai
si end refuzul lor de a folosi came de porc. fn multe cercuri, însă, Tbra era interpretată alegoric şi nu
literal (*PH1-LQ), Deseori, dar nu în mod exclusiv, evreii locuiau în ,,cafticr€ .fti+ti ii aveau dLm'te
drepMi civile, cum este dreptul de a avea un tribunal propriu,
cei .onv€nii dinde Nelmuri au ro$ pbbabil deja rpbzelili sau oameni 'ten:ton de Dlllm€au", er v€near
pbbabil diret de h tAelnjsm. A.esna din llm, rcr fi fosl fanidn. u pantonul .lenktic obi+ nun si cu
formele de inchinar., post cnia. cu pros titulia crticn (in cultul Afroditei). s.arile de dtaz, inclusiv
vorbirea în *limbi, erau un fenomen obişnuit in Flisiile 31aoo.idtale 9i faptul ac6ta poate ex plica de ce
corinknn au lolGit 3reiit 'darunb spi.i tual€ ii !.ate .xplio blademia prldui in sr:ri de €xtaz ii care 6e
nenliomt5 in 1 Cor 12r? I.um.
Ibndele p531ne au awt u rcl inpofianr in via{a r€ligioas5 ii in vjala de fiMre zj: ele nrc9onau ca
GtaDnre ii cenft uiale ii, in acelagi .imp, erau surse importante de came pentru măcelării (dar nu erau
siqulere sLE) CIDorl,l€nd CARNE TEIUTITA PEN1'RUi {PLqTA DE CA!NE).
In atare de elenentele €notioEle -si culti.e, reli giile elenistice irceau !p.l ii b intel<r, ii i3F6tlcis mul .
g&it aici b ter€n fertil. Mdte dirde a.6ie relgn .u elaborat o concepfie d6list:, podvit c5rei: roteria €ra
urcne 9i Ea, i nLei obi{tele gindirn, din domeniul sufletului, erau considerate concrete şi brjm. Acasta a
du la o preFdre a cmo.it€riij a d6 la o oedintn Gndlnir, şi în iudaisrul elenjstic) in nemurirea sufletului
şi nu în învierea trupului; şi, poale inrm fet ciudat, a ds atit la ee.hn (in .are „răul" este pur şi simplu
respins) cît şi la libertinism (în care se credea ca sufletul „bun" nu poate fi pîn-s6nt, indildent ce dr L.e
hpul nuzonu).
Nu tMpe lndoiali .r toi aegti la.ion au con tibuit la prcblcnclc sp{i6cc care au aBirut in bi*rică.
e. Sursele problemelor
Au fost sugeraţi mai mulţi factori individuali ca şi
cdue rsdddbl€ .le tu.nor din corinr:
(jl '6n6.icnnul suastia lui schmnhab ci a ceasta a. 6 suE p.oblenelor d;n cdrint t fct fren lonta d€ja. ldea
are hsa &€va neajusui majore, in speial p€nlru .i nu existi nici . CoEd, cl gnd tlcisnd, ca sirton de
gindt€, poate fi d.hr adr d€ tifrlLtriu. De asemenea, Schmiihals este silit si
263
CORINTBNI. EPISTOLA CiTRE
presupună că Pavel nu a înţeles corect situaţia, deoarece nu a răspuns clar ia învăţăturile gnostice (vezi
C. K. Barrett, „Chrisrianity at Corinth", H/flL 46,1963-4, p. 269-297),
(ii) O schimbare fii învăţătura lui Pavel. J. C. Hurd, în The Origin of 1 Connthiatis, 1965, a tratat pe
larg ideea complexa conform căreia Pavel a fost obligat în faţa Conciliului din Ierusalim (Fapt. 15) să-
şi schimbe radical mesajul, spre nedumerirea corintenilor caie au rl@ fideu lnv{Fturii 3ale oligi.ale
d6pe lib6Ete, •înţelepciune ţi entuziasm. Este imposibil să tratăm aici h moa ad€@t iea lui Hud dar F
cwire si facem trei observaţii. Modul în care Hurd reconstituie evenimentele îl forţează să desconsidere
cronologia şi istoria din Faptele şi să postuleze că în decurs de 2 ani PaEl a tcdtat ia corint, a .Gut pdn
r.hinba@ total! de pdi$e .i apoi a elabmat pozida 'Mtur{" din 1 cor, ,er int@l.l € tinp pare nult pr@ tu
pentru asemenea desfăşurări, fn al doilea rînd, dacă el e !@ut6 acu s r:e6Mde bisicilor Detul apostolic,
este remarcabil faptul că Pavel nu-1 menţionează, în al treilea rînd. teza lui Hurd nu reuşeşte să dea o
.nalid *gEii.! *tisfrcltGre a epjstolei. Pentru o analiză critică mai detaliată, vezi J. W, Drane, P@l:
Libcrtine o. Lcaolitr?, 1975, p, 97 r.w.
(iii) Un element m-paulin tn propovăduirea lui Pave.l. A. C. Tbi*lto (,,Reliz€d xeh.tolosy at co, rinih",
ffTS 24, 1977-3t p. 51G526) a sltenr eet cd corinreii aq deeltat re@tologia rui parrl n€-ctnd cu mult
peste limitele propriei sale poziţii şî că ei credeau că domneau deja în împărăţia Epocii Noi în care t@te
lucruiL si insaduite" (1 coi. 4:3; 6.12j 10:23). Thi*lton d€de ca !o5e int€.prera c€ mi mare parte a
epistolei pe baza acestei idei, deşi este în conflict cu unele probleme cum sînt judecăţile menţionate în
cap. 6.
Alţi cercetători au căutat răspunsul într-o combied€ de lacton: DEre (op .i.,) de exenplrr suserează că
probabil corintenii au fost influenţaţi de idei gNtic., chiar dacă nu de u grcticisn 6npl€i deeltat, ti de o
incrpfth se{it5 a rpisrolei lui Pavel către *Galateni. Această poliţie nu este incompatibilă cu cea a lui
Thiselton ţi se poate ca o combinaţie a acestor factori să constituie cea mal bună ba2t p6Eu inr€AretaFa
epistolei
tn 2 coi pbbl€M pare si 6e conplet dii€riiEr !ic! Pavel este confruntat cu un atac personal împotriva sa
(2 cor 10:10), ara lDEit de cîţiva odoi pe cae el îi numeşte „apostoli mincinoşi, lucrători înşelători,
slujitori ai lui Satan care se deghizează ca apostoli" (2 Cor. 11:13-15). Accentul pus de Pavel pe lipsa
calităţilor oratorice, pe refuzul său de a-şi impune autoritatea apostolică, pe slăbiciunea sa (11:6-7, 30),
i-a determinat pe unii să creadă că aceşti oameni puneau accot ,e mtorid lor, p€ rlroiitarea lor spirituall
d pe puterea lor. Si sînt evrei (11:22) şi se pare că revendică autoritatea bisericii mamă din Ierusalim.
De fapt, pe baia expresiei „apostoli aşa de minunaţi" (11:5; 12:11) sa sugerat că aceşti oameni ar fi
chiar apostolii de la Ierusalim şi că aici am fi martori la ruptura menţionată de Pavel în Gal. 2:11 ş.urm.
Dar nu ete pebabil @ P*l s! * conpaft h rftni de egalitate cu nişte oameni pe care îi consideră slujitori ai
lui Satan, aţa încît pare normal să considerăm că „apostolii aşa de minunaţi" sînt un grop distinct şi se
deosebesc de „apostolii mincinoşi"'. prin urmare, se paE ci Nn de.! fae @ tEi gNpui:
(0 „Apostolii r$ de min@F" de la Issalinl a căror autoritate este invocată împotriva autorităţii lui P.wl,
dar cu cae pav€l * etuid.rt erd, nu ilfe.ior,
(ii) .Apostolii mincinoşi", trimişi poate de apostolii din ierusalim, dar care au trecut peste limitele
acordului din Gal. 2;9; se poate ca ei să fi ignorat în mod intenţionat dorinţele apostolilor de la
Ierusalim.
(ii0 corintenii ln€i9i in p..icol 3.! riq d[-!i in ret6.iE, dd cde rq qau opqi lui Pa!€l (@i c. lc Barett, Jaul',
Oppoturts in n Corinthian!', lrs 17, 79711, p. 2332s4).
III. Int€arltltc! cpLtol€lot
Esle apr€pe ert cI Pald a *is Mi nulte {risri corintenilor dedt cele păstrate în Scriptură. 1 Cor. 5:9-13
(d€{i Ebd din s:9 ar !ut@ d tradus „vă scriu") probabil că se referă la o scrisoare anterioară care
avertiza biserica să se separe de cei imorali (adică, de creştinii imorali, dar lucrul acesta a fost inter-
pretat greşit). \fom numi această scrisoare „Cor, A",
2 co!, 2:3.U: 7:&13a F Efer e deeI@ la o scrisoare anterioară. Există mai multe motive pentru €re nq
@dm ce 6te rcrb! d€ 1 cor., d awe:
© tonul adei *risi (@i 2 cor, 2:4; 7:3) N 6te d€le bnul cu c&e 6te *.i6.t 1 Coi
(ii) această scrisoare a urmat după o „vizită neplăcută" (2 co!. 2:13i 12;14i 13:1-3), lum cale nu taft s! *
podieos.e d I Cor.
(iO tr ciu.t .dnlnirilor sup€lnciale, 2 cor 5 ş.urm., nu pare să se refere la aceeaşi situaţie ca 1 Cor. 5:5,
lltElt ftr 2 Cor. el @ a gt€lit * pare c, a 3t€{it lnpotriE lui Palel iNEi.
Prir llmE, dace nsin I Co.. ,,Cor. B,, * p6ft că a existat „Cor. C" (adică, scrisoarea la care se fac ref€rin
rn 2 cor,), tnainre rle 2 co!. (,,cor. D,). 4adar, se parc ce a! ais:at cel ?4ir p.tru epi.tole ale lui PawL cte
coriateli. Ce s,! indhplar d .€leLlre? Există două posibilităţi: fie că s-au pierdut, fie că s-au păstrat ca
fragmente incluse în 1 şi 2 Cor. Această Fsililitat nu 6te sus@ta doar p. baa p€tr. p@ii ci @buie se awm
tot e a *ris Parel @. datei extstd dorezi cniar I' epistob ca s-ar pu@ se fie combinate.
(i) 2 coi 1013 snEd cu'cd. l"- Mai tnainie ca cineva să sugereze că 2 Cor. ar putea fi o scrisoare
combinată, cititorii au observat schimbarea bruscă de ton la cap. 10; şi conţinutul se potriveşte cu
această ide (pennu iletalii, wi Barrett). s. mi a.gum, tează că aceste capitole pot fi înţelese mai bine ca
fiind scrise înainte de 1-9: c/. referirile la mita lui Pavel în 10:6; 13:Z 10Fieledin 1:23i2:3, 9; s! r€fairile
ta laudă în 10:7 l.lm; 11:14 ti 12:1, @6padte o cle din 3:1 şi 5:12,
(ii) 2 cor 6:147.1 @nune o'cor,A, si dedaE aceasta conţinutul se potriveşte, iar dacă această sec ţiune
este scoasă din 2 Cor., „marginile" se potrivesc remarcabil de bine.
(iii) S-a mai argumentat că 1 Cor. 8-10 este mai uşor de înţeles dacă socotim că reprezintă două (sau
chiar mai multe) scrisori. Probabil că cea mai serioasă încercare de a analiza Epistolele către Corinteni
ca 6ind alcrtuire diD mi multe ?s4i 6E .a a lli W. Schmithals,,£>ie Korintherbriefe als Briefsammliuig",
ZNW 64,\973, p.263-2Ag,adeSr?6 tu1a 6@i plfin .le nou, sisori. ln pridqa k6tei analize, wi C. K.
Barrett, I Corinthians, p, 12-17 şi2 Corinthians. p. 11.21,
264
CORINIENI, EPISTOT,A CATRE
Bar chiar ţi în cel mai bun caz aceste teorii nu sînt derft nişte încercări disperate care ridică cel puţin la
fel de multe probleme ca şi cele pe care le rezolva, în special în ce priveşte gîndurile editorului final.
Dacă este posibil sS înţelegem epistolele aşa cum sînt, ase-menea teorii ar trebui respinse.
IV. Relaţiile Iul Pavel cu biserica din. Corint
Din cSte cunoaştem noi, au fost făcute următoarele încercări de a prezenta o reconstituire rezonabilă a
evenimentelor probabile din istoria bisericii din Corint.
o. Indiat tupd plq$e lli P@d Alţi predicatori ţi învăţători au venit şi au plecat: dint€ ...{tja F l€Mrc!
Apolo (Fapt. 19:I) 9i poate Petru, sau unii trimişi ai săi (c/-1 Cor. 1:12). Încă în această fază se pare că
ceva nu era în ordine şi Pavel trebuie să fi primit ştiri despre imoralitate care fie că exista deja In
biserica, fle că prezenta un pericol pentru ea.
b.,Cor.A"
Pavel a răspuns la această problemă cu o scrisoare c@ € awrtiat bi*rid se nu 6ibe dnic a face cu ei iMli
(4 1 cor, s:9), Nu putem spm nai multe despre această scrisoare cu excepţia faptului că se poate ca ea să
fi fost scrisă făr3 a cunoaşte adevărata gravitate a situaţiei şi se pare că a fost interpretată greşit.
c Veştile despre corinteni ajung la Pavel
Mai bainr€ de a si. I cor, !av.l a prinit giri din rei
surse:
(D Ai 'clel I'au vizitat F Pa!€1 {i lnu sp6 cl biserica s-a împărţit urmînd mai mulţi lideri. Aceştia e poate
s! f Ep@at dod pulrte de .alift pentru grupuri care aveau acelaşi crez fundamental, sau probabil au
reprezentat diferenţe reale de crez (deşi Pavel nu dă nici un indiciu în scrisoarea sa câ sar .dt*sd unor
grupui !tun&d diviz!.e). Dace ai cloei au ads Ei*@ @rintenilor, ete pGibil @ grupurile acestea se poate
sâ fi fost cauzate de scrierea sisorii ttu4i chd difqitele gupui au nt s5 o rinid la dilaire autoiidlt
(i! Prcbalil <i $tef@, ron@t ri AlBic (1 €or. 16:17) . rtlai.t ritra$ile ce l-au detemimt p€ Pavel s! sln ep,
s d 5 din *risE s.
(io Corlntenii i!j4i a! *rl5 o s.rtsoa€ lui Pa@I, punind mai multe întrebări la care el răspunde în
711'1614. ti răspunsul siu Pavel citeaz: de dteE di din scrisoarea lor; cf. „Este bine ca omul să mise
atingă d. Iemie (7:1); lroF ai& mo$tinF' (3:1) ri „l&ate lucrurile sînt îngăduite" (10:23). Scrisoarea se
pa€ c{ r Mt p6 S alte lnE€bdri: "Este celibant idealul creştin?" (întrebare discutată în cap. 7 din
răspunsul lui Pavel}; „De ca să nu aibă creştinii libertatea să ia parte la sacrificiile aduse îdolâor şi să
mănînce carnea jertfită, întrucît ştim că idolii nu sînt nimic?" (întrebare discutată încap. 8-10); „Sînt
corecte practicile noastre din timpul deîncliinădune (probabil că ei le-au descris în detaliu)?" (întrebare
discutată în cap. 11-14); „Nu am trecut noi deja, în viaţa noastră nouă cu Cristos, prin singura *înviere
de care vom avea parte?" (întrebare discutată în cap. 15); ţi, „Cum rămîne cu colecta, cu strîngerea de
ajutoare" (l'rrElaE dletti ltr @p. 16).
d RdspMuI lui P@a: "ct. 8". Răspunsul este 1 Cor. Lungimea scrisorii şi sentimenele r&rlte d€
prcblerele ridi@te 3lrlt o expljelie adecvată pentru digresiunile din scrisoare. Totuşi, se pare că
scrisoarea nu ţi-a atins scopul: în 2 Cor. 2:1 ţi 13:2 citin d6pp @6itar@*a altor acFui rci
e. „Vizita neplăcută"
Acţiunea necesară a fost o nouă vizită la Corint, dar se pate că această vizită a fost un eşec: biserica
continu sa 6e adbimtE i.r Parel a fdt mBEat de u indilrd cd ].a jiglr pemEl,
/. „Cor. C
Pavel încearcă iarăşi să realizeze printr-o scrisoare ceea ce nu . putut realia prin Dreala s rd'ljlddt!: face
o mustrare aspră turmei sale. Această scrisoare a fost dusă de Tit (2 Cor. 7:5-B) ţi nu s-a păstrat pînă în
zilele noastre. După ce a scris-o, Paveî a trecut prin agonia regretului şi a fost atît de supărat încît nu ţi-
a putut încheia lucrarea, în duda oportunităţijor: în cele din urmă şi-a părăsit lucrarea pentru a merge săi
întâlnească pe Tit ţi pentru a afla cum a fost primită scrisoarea (2 Cor. 2:12 ş.urm.). Cînd s-a întîlrdt cu
Tit, iG6, s-a bffit Gps de nult cind a ailat ce sc' soarea s a f6t teMi @ nebuiaj coliDteiii s-a! pocăit ţi
acum erau uniţi în jurul lui Pavel, iar raportul ld Tit a tost l(6jator h nrdsilE e.
g. „Cor. D"
lnchbr de !6tauEa ud reladi bue intre sirE ri bi*rica e. Pavel a sis inediat din noq de dabri aceasta o
scrisoare de laudă ţi bucurie (ce s-a păstrat în 2 Cor. 1-9].
h. Sosirea altor ştiri
inahte ca Pavel sA tdmits sris@s (€u Doate ire. dht dup6 ac@), a prinit $ri cn victoria de la corint nu a
t6t tocnal conpletl, Fie ca Tit b rd p€te măsură de optimist, fie că s-a petrecut o schimbare radicală:
rdşte străini, numindu-se singuri „apostoli" ţi prezentîrid acreditări foarte înalte, au contestat r.utdihrea
lui Pawl ti au hceput s! dlc5 in dtecire turma lui.
O expli@ti€ alt@tive 6te c{ Pa@l a $iut toi timpul despre existenţa acestui „cuib de împotrivire", dar
şi-a păstrat critidle pînă la sfîişit. Această idee, însă, nu explică schimbarea de ton şi nu explică de ce
Pavel nu da nici o indicaţie că ar trece de la a se adresa întregii biserici ta a se adresa unei minorităţi
din sînul
i. „Cor. E"
P6vel rnspulde cu u atac Enuntor l! adr* a6tor „apostoli mincinoşi" ţi re-afirmă autoritatea sa într-o altă
scrisoare sau într-o anexă la „Cor. D". Această $ri5o @ostituie 2 Cor. 1013. A awt @ dce? Nu putem
decît să speculăm. Nu s-a mai păstrat nki o al6 Fisrc adrdtl & Pavel scstei bisici, d€{i pnn and 96 d.cr,
Clercnt, epi*opd din ndE, a găsit că era necesar să biciuiască din nou această biserică rebelă. Biserica
s-a dezbinat din nou, de data aceasta pentru că nişte băibaţi mai tineri iau înlăturat pe pftzbitdii lor Clmt
6 vlzut h aGr leru mhdrie (o prcb,ema atisn si în epistolele lui Par€l) ţi cearta a fost mai mult personală
deât doctrinară. Prin urmare, se poate ca Pavel să fi cîştigat bătălia în
265
COruNTENI, EPISTOLA CĂTRE
problemele majore ale zilei, deşi victoria se poate să nu fi fd atlt .te conpl€ti .m d 6 do.ir el.
v. AutcltLttrta tl dat! ederlt
orie .d sp@o tl pivire ia inG8ritaba lor, N hcaF lrdoiau @ priviE la auteicitat@ .c6ror două epistole: ele
au fost considerate întotdeauna că fee parte din sridle rent6taie ale lui peEl, in c€ triv€ite date
epirol€lor, puta pl@ de la u punct fix furnizat de perioada în care *Galio a fost proconsul, punct care ne
permite să datăm evenimenrlt din Fapt. 13112 la j!frrrat! anului 51 s! 52 d,cr, (proconsulii preluau
funcţia în luna iulie). Dupâ a-@ta Pav€l a star ,$urt€ zile" (Fapt. 13:131 ti pFba. bil c! a pl@t p€ la
snqitul aceluiati .n. lapt€Lti 19 ne relatează activităţile lui ulterioare: o vizita scurtă la Efes, apoi la
Ierusalim şi înapoi la Efes, unde a stat mi nult de 2 .ni, Aici 6E $el @i prcbabil sa d sh 1 Co.,, ata hcft
elitul. p6t i datari inju de s3 sau 54 d.Cr. 2 Cor trebuie să fi fost scrisă la scurtă lrm€ dup! aMh, cel
@i 6ziu h anul ss d.Cr.
BIBUOCRAIIE. Con@tqna: Prcbabil ci ele tui bse .ol@rarii d6pE cel€ doua €pisroL srnt cete ale lui
C. K Baftt iln sia ald.t (196a ti 1973), Alre con€arii: D6rrs , Cor.: Calvin; F. codet, 1aa6: A Rob€dsd {i
A pl@€., tCC, 1911 (texnn gr.); L. Monis, ?1!'-cl 1953; J, Hiriig, 1962 (ed. fr. 19ag); H. Con zel mânu,
Hermeneia, 1975.
D6pre 2 Cor,: C.lvin; A, Plw€r, ICC, 191s (eabr gt.); R, V G. Ta3kd, TNTC! l9sai rE. Hu3he, 1962.
Alre rtudii: F. F. 3ruce, Pouli A!6rI€ o/ tn. aree Spiri\ 1977, cap. 23 ti 24, D. ceryi Die Cerner d6 Paula
in 2. Korimhetbricf, L964.
D,R d. L
CORN (Ehr, qaen; si, ka6), 1. Folosii in *ff lit€ml Eleribr la c€mle de bdb€. (c6. 22i13; Dan. 3:3), de
lap (Dd. 3:5) si de 6ou s6lbatic (ebr. l_n, Deft. 33:17; ,s. 22.21, 92:10), rh folGit @ eipiot pentru uleiul
folosit pentru ceremonialul ungerii (1 san.FnE! 16:1, l3i 1 Lap. 1;39). Corul de b€rbe. (qera hayydbel)
era folosit şi ca 'instrument muzical (los. 6:5; c/. 1 Cron. 25:5).
2. PrctubeFnlele h romi de @m anate la cel€ pad colFri ale r.l@lor din @rml tntilnirii qi din Tenplu; u
en€lE alta. a fost gerit l. M€gnido. Sîngele jertfei era stropit pe coamele altarului (Exod. 29:12; L€v.
4:7,ls, etc.) !i ele dau otuid@t€ c u loc de refugiu (vezi soarta lui Adonia şi loab, 1 împ. 1:50 q.lm.;
2:24 !-lm,),
3. coamel€ tinbolia! puterca, itr a.Sllm po fetici a lui z€rleli. (1 lnp, 22:rl) 9i in r€denia Ld Zaharia
(Zah. 1:18 ş.urm.) şi cuvîntul este folosit adesea cu sens metaforic în scrierile poetice. Dumnezeu înalţă
cornul celui neprihănit dar retează cornul celui rau (Ps. 7s:10 s.lm., ec.). EI a itcut si înmugurească
cornul lui David (Ps, 132:17; cf. Ezec. 29:21). Ni se spune că El este „cornul mîntuirii mele" (2 San.
2?:3t Ps. l8:2i cJ Lw 1:69), dar ac6ia pcte 6 o mbforE bsall p€ @amle .sltarului .a un loc de ispăşire. în
Amos 6; 13, în ioc de „coame" (în trad. rom. „putere") ar trebui să citim Camaim, numele unei
localităţi.
4. In sdd apaaUptic din Da, 7 ti 3, !i nr Apo.. 13 9i 1Z c@le Epndlor din vrdaii rerrezind domitori
individcli din fie(@ inp€riu noldial.
5. Pentru „com cu cerneală" („călimară"), vezi *SCRISUL.
J,B.Tr.
CORNELIU. In Fapr, 10:1 f.um. u cotuion rcman din ce@, h Pal6tiE, s on din cate3oria acelora dintre
Neamuri cunoscuţi ca „oameni temători d€ Dlmeh", daro.ir, absahentului lor fard de practicile
religioase evreieşti cum sînt milostenia şi rugăciunea, lucruri pentru care Corneliu este menţionat în
mod special. Comeliu era un nume obişnuit în lumea romană, încă de cînd în anul 82 î.d.Cr. Prbli6
cofuUs sda a elibeFt 1o,0oo de sdavi si i-a înroiat în propria sa gens Cornelia. Comeliu din Faptele este
menţionat în specia! deoarece este primul dintre Nedui eN€nit b d€i tini.n. cind el, famil'a s qi prietan
sei au a*dtat prcpdiduiE lui P€d, ei .u creznr $ au trimit Dunrn sfnt, iar apoi au t6t botezaţi la porunca
lui Petru. Importanţa pe care o acordă Luca acestei ocazii este subliniată prin repetarea rektirn (c,1
Fapt- 11r1.ta; 1s:7, 14). 'cohorta iralianl" din caE 6@ larte Coheliu m o cohonl auxiliară de cetăţeni
romani şi prezenţa ei în Siria, în Kold 1 d,cr,, 6c atertati p.in iBripCi.
F.F.B.
COROANA. o podGb, epil6.a distircdva, d66ri ornamentată, purtată de regi şi de alte persoane aflate în
funcţii înalte.
I. în Vechiul Testament
Coroana marelui preot era o placă de aur pe care erau ilBi* ovintel€ ,Sflnt Domului", ii €F lesad de
mitră sau turban cu un cordon albastru; aceasta fiind o enbl65 . coNcririi (Erod, 296; 39:3Oj t€v, 3:91
21:12)- Dupi qn, h and 520 ld.Cr., Dllmem i-a poucit lui zaharia (6:11.14) sn iace 6r6ft d€ ar qi de
a.gidt ti si le luit pe capul lui tc6, r]@le preot, acestea fiind depuse (mai târziu) în Templu ca simb.lui
.l€ lnduEiii lui Dwreu, se p@te si li f6t @nbiEE int.o singui coru; dubli, uild într-o singură persoană
funcţia preoţească şi cea regală.
Dinie .o@le €aale, @Mm de au a lui Da vid a fGt enbletu resannuj p€ ce j Ia dar Dm, neau (Ps, 21:3i cJ
132:1ar rebgeru &rrnri hi Dumnezeu-şi a coroanei-c/.Ps. 89:39; Ezec. 21:25-26). în Bibbe este relatată
încoronarea lui ioas (2 împ. l1:l2; 2 Crcn. 23:11), Davidalut ca pbd de rezboi coroana încrustată cu
pietre a regelui Csau a zeului Milcon) al amninoi, carc clntaM u brant (2 san. 12:30; 1 CM. 20:2).
Sbtdle anonii. n anti pe r€ai sau pe zei purtînd coroane mari (vezi F. F. Bruce, Israel and theNations,
1969, pi. I). Pentru o coroană încrustată cu pietre preţioase, vezi Zah. 9:16. Coroana regală a Iui 'feri,
regina lui Ahaşveroş (Est. 1:11), a ajuns pe €pur Esid€i (2:17)j iar imbrdcenjniq reBd5 cu cd€ a fost
on@t Mardoheu a inds qi o emn de aur (Est. 6:8; 8:15).
în afaa faptului .5 eE u m al r€galii:C (Prov. 27:24), coroana a devenit o metaforă simbo-ljzind glqia
(Iov 19:9; k, 2a:5; 62:3; l€!. 13:ra; P&r s:16; Pd. 4:9; r2:4t 14:24j 16:31; 17:6) ii ffi4 din nefdicn€j
shd.n Oov 3r:36; Is. 23:1, 3l-
266
CONTUL

Lumea biblică oferă multe exemple de coroane difsite. in Esipt Fsel€ $ 4ii purtau diveF corcne înalte şi
complexe, avînd diferite semnificaţii, sau purtau o coroană simpla de aur sau o diademă. Foarte
caracteristică este marea Coroană Dubla, coroana .mbiFr! a Egilturui de sc Si de Jc, indulnd coroana
raţie a Egiptului de Jos (o pălărie plată, avînd In faţă o spirală ţi o coadă înaltă ta spate) şi deasupra ei
coroana albă a Egiptului de Sus [înaltă şi conică, cu n no<t la .apri). Diad@ele lui Fdaon aEau inioJ -
deauna pe partea din faţă uraeus sau cobra regală. în Mesopobnna regn si,ieni putau pal5d conie tru-
chiate, împodobite cu fîşii de broderii colorate sau de pietre preţioase, sau purtau o diademă simplă.
Regii Babilonului purtau o mitră curbată care se sfîrsea într-un virf ascuţit; vezi H.Frankforî./lrt an
dArchitec-rure oI th. Anciqt oriqt, 19s4, pEce a7a9, 95, 109-110,114, 116, 120.
Excavaţule din Palestina au scos la lumină o serie de coroane circulare sau diademe; pentru o cunună
djntr.o bandi de au deFt: d p6cb, @i W. M, F. Pftie, Anciar C@a III, 1933, plbcile 14: 6, 15. Pentru alte
exemple, vezi de asemenea K. Galling, Bibliscfces Reallexikon, 1937, col. 125-128 si figurile,
K.A.K.
n. în Noul Testament
Sînt două cuvinte care trebuie examinate. Cel mai important dintre ele este scephanos, care desemnează
o cmun eu o diademi ciEUlad , lst€ cu!,lntul fotcit cu refdire la tulm de spini a lui Crist6, cuvlntul
,,spini" in Linba gr. 6!e Ia fel de geneFl ca in linba noastră, aşa îneît este imposibil să ştim ce plantă a
fost folosiţi, fete clar că această „coroană" a fost o batjaut a sinbohuj r€aalitatii si poare, a diviniteli
{@ziH, St J, Hart, JTS, sr 3, p. 667s)- Deşisupha-ros poate d@IM o corcana reaaE (Ape. 6:2, etc.)
sensul obişnuit a fost acela de cunună de lauri acordată învingătorului de la Jocuri sau de ghirlandă
festivă folosită cu ocazia unor sărbători. Aceste sensui rtau Ia baa ffijorit59i tdt€lor din NT, Astfel,
Pavd le aminteşte corintenilor că atleţii se străduiesc p€n1r'r a prini "o cqlni (ft re loate v6teji" ii adalg{
cI noi ardsin € s: prinin ,p cuun care nu * po:te !t*cjL' (1 cor. 9:2s), Ese inpotrdr ca acela care se iupră
penmi coroană să concureze „după 'lnduieli" (2 Tin. 2:s). In u€le cazui co@M cles tinului este de
domeniul prezent, cum este cazul cînd Pavel consideră că oamenii convertiţi de el sînt coroana lui
(tilip. 4:1i 1 T6. 2:19). De ohjcei, iNa, coroana este de domeniul viitorului, cum este „cununa
neprihănirii, pe care mi-o va da în ziua aceea Domnul, Juaa:to.ul el drepf (2 Tin. 4:3). Exjsra de a* -
menea referiri la „cununa vieţii" Gac. 1:12; Apoc, 2:10) ţi la „cununa care nu se poate vesteji, a slavei"
[1 Pet, 5:4). Coroana poate fi pierdută, deoarece oqtilii srnt lnd@li st o ptstrere cu tdri€, € s! nu fie lus
de la ei (Apa. 3:r1). DUNeau la lncoroEt p. om "o slava $ cu ciste' (Ew. 2:7) $ I5u a fct lncorcMt de
enm,, ,perh ca, prin harul lui Dumnezeu, să guste moartea pentru toţi" CEvr. 2:9). Termenul diadema nu
este îhtflnit frecvent (Apoc. 12:3i 13:1; 19:12). In NT ete hroldale u sinbol al FgaIre$i, s sihbol de
on@rc.
L.M.
CORL o sbucnua p[abil5 di! plnza s! din pie], sprijinită pe stîlpi şi, deseori, întărită cu frmghii întinse
de la stîlpi ta ţăruţi înfipţi în pămîntul din jur. Comparaţi îs. 54:2, care menţionează perdelele,
frînghiile, Eru,sn (dar nu ai srilpii); pina d€ con 6 de obicei de cd€Rnr chjsn (CDr, 1:s), cotuile au f6t ?
rintre p.itule ldlinle conl*lbMte de om (cnn. 4:201 9:21). Ele coNtituiau lauirF obqnuite a popoarelor
nomade sau serni-nomade. Patriarhii evrei au locuit în coltui (cs, 13:1,6,9'10, erc,); femileav@u u@n
propriile lor corturi (Sara, Gen, 24:67; lacov, Lea, doicile, Rahela, Gen. 31:33) care erau, fără
îndoială, .15tui de etuile sllor lor. In tinpd cdlSbriei din Eaipt in caFan Isla€l a leuit i! @rtui (Exod.
16:16, 3:4,10; Nm. 16:26; 1r:14) ii a! awr lauinF mi stabile numai după ocuparea Canaanului. în zilele
lui Iercnja, Kta RMbiSlor ln@ la id€a romadi de a leui in cortui i dispretuiau viata sdenbe (Iq. 35:7),
d.r nici chiar idsh rcruntic al vi.Fi nomde independenG, reite h con, nu trebuia 5a ne preltrit mi nult dait
d@tan€!tul IaF de Dwezeu (Ps. 34:10), rn rov 4:2r (vezi ii 2 cor. 5:r) nqnea 6te cmpaEti cu srhgeE
onuluj.
L .lE popoai€, sdiptua Mloftazn conuile mdiojFlo! (Jud, 6:sr 7:13), ale ch€daruhi (clnt. 1:s) i are
Etiopi€i (Hab. 3:7, $ ale MadianDlui), caE d{i lduitori de la jMginea $d*nrnui din tatuior dania qi NV
Arabiei. cortu.ile av@u lntrebuintin spefice la poDoarele sed€nraE. in afdi d€ cortul paşnic al
păstorului, întins pe păşune (Cînt. 1:8; îs. 33:12), egii ti a@rele lor tii lnrildeau srniile !€ cido cf. 1
San.ti 17:54 (David)i 2 i^p, ?:?.3 (|ra-meii). In fine, în limbajul obişnuit „cortul" a ajuns să însemne
nice tel de leuinF (nu nurui ir ssul lite€l; c, 1 lnp. 3:66, 2 Inp. r3.5, In un€le badudi este „casă"), poate
pentru că în timpul verii cortul era lolcit de Nlli l@iton de la orag $ de la !ad, Informaţiile externe
despre corturi le confirmă pe cele din sciptuE, ln psi@da latialnal5 esipt6rl Si. nuhe din Canaan a avut
un cort, şi-a aşezat tabăra şi a p.idat @.tu1 dujmnului siu (nE-I, p. 20b, rlndd9i 14s). In pen@da Gre a
lllmt dlpi lrodul lui Isiael ţi aşezarea iniţială, Ramseslll (cea. 1192-1161) spune ci a ,ddsEt set (adici,
Edon) dini€ dlbuile nomdq ii le-a jeiuit codune (hr, d€ la eb., _o,t€l) de oameni şi bunuri" (ANET, fig.
170-171, 374 [cortul Esal d€ lazhoj). cotui din .p@ padia.hali, cl, D. J. wbenan, în G. A. Clttle (ed,),
riblicdl ond Nar ,6tn Studi4 (f5eys tn_ Honor of W S. lnsot, 1974. (TCORIIJL, CORTIJL
IN'T]I,NIRII.)
KA.K.
CORIUL. 1. CoItul adunlrii sq mi odt ,,co'1i întîlnirii" a fost un loc provizoriu de îndlnire a lui
Dllm*eu o popord pina cind a f6t costdjt cortur mai mare (Exod. 33:7-11). Acest cort al întîlnirii a fost
ridicat în afara taberei. Moise intra în cort şi Norul, care marca Prezenţa divină, se cobora şi rămînea
afară la qn. ln prjeidla ac6ta, @rtul ra asdinat cr cr5p5M stndii ! car€ a f6l ps Moi€ (Exod. 34:22 23) şi
cu peştera în care a stat flie (1 împ. 19:9-18), pentru ca Dumnezeu săi vorbească în timp ce gloria lui
Dumnezeu trecea pe afară. Cortul cel mare, în schimb, a fost înălţat în mijlocul taberei şi Norul
267
CORTUL
gloriei stătea nu în afara ci în interiorul lui, aţa întft la heplt Moi* a Eeluit s: sra alara Gxod. 40:34. 3s).
2. Cortul (sau Cortul întîlnirii), cum era numit în mod obişnuit, probabil că a fost sanctuarul în care
Dumnezeu a locuit în mijlocul lui Israel In pustie. După intrarea în Canaan, Cortul a fost staţionat
succesiv la siio (16, 13:1), b Nob (1 sd, 21) d la c.baon (1 Cbn. 16:39). in el€ din urn! Solomon 1-a adu
16 lEdptu (1 iop. 3:4). Ete nMit linplu ml|kur = „locuinţă" („Cortul"), ca în Exod. 25:9; sau mffltfîn
YHWH = „locuinţa lui Iahveh", ca tn Lev. 17:4; sau miîkăn ha'edăt ■ „locuinţa tablelor legămîntuîui"
„mărturiei", deoarece acolo se aflau tablele legămîn-tului, ca în Exod. 38:21; sau 'ohet mâ'ed —
„Cortul ţnrîlnîrii", adică, locul destinat special întîlnirii dintre Dlllrea ii loporul S!!, @ h Exod. 2a:43j
$u miSkăn "ohel mB'ed m „locuinţa cortului întîlnirii", ca ln !xod. 39:32; su niqdal = ,,s.R@1' (laa€
sdnt), ca în Exod.25:8; sau qâdef = Joc sRnt", ca în Exod. 38:24. Este numit de asemenea heţYHWH =
„Casa lui rahvC, € t! rx.d. 34:26.
Matsj.lele folsite petrnu @snui@ lui stnt lMtioEte ln Erod. 25:3-7. M.tlll tradus „aramă" probabil că
era cupru. Culoarea „albastra'' probabil că a fost un albastru-violet iar culoarea „purpurie" a fost un
ro$!.!orpuiu. Materiaht tradus „piei de vilei de M€", tbbabil cd eFu piei de dwona (viJel de mare).
I. Cortql lntirddt cortul, a.op€ritdU€ 9l cadrul
în sensul strict al cuvîntului, „Cortul întîlnirii" se referă la un set de zece perdele de In, înfăşurate in
jurul unei construcţii din rame de lemn, care constituia locuinţa lui Dumnezeu. Perdelele erau din în şi
aEu F{te F €le 4eui de hltni! brodate cu albastru-violet, roşu-purpuriu şi roşu. Fiecare era lun gă de 28
de @! fih la de 4; qau cete laolaltd p€ lungime şi formau doua seturi de cîte cinci, care atunci ctnd erau
asamblate erau prinse cu 50 de copcii de aur care treceau prin chiotori de la marginea fiecărui set
(Exod. 26:1-6). Cortul întîlnirii era acoperit cu unspr€Be @i@ din per de capr6, @re 'l teminc logia
strictă este numit „cortul" (Exod. 26:7-15). Fiecare dintre ele era lung de 30 de coţi şi era lat de 4 şi du
cete laolald td eud *tui: ud din circi si celălalt din sase, care atunci cînd erau asamblate erau prinse, Ia
fel ca ţi cortul întîlnirii, cu copcii care treceau prin chiotori, numai că copclile erau din cupru.
Deasupra cortului era pusă o învelitoare de piei de berbeci tăbăcite (lit. „vopsite în roşu"), iar peste
aceste ea tre[t6@ din piei de vilel de mre (Exod. 26r14).
Aceste perdele erau întinse peste vîrful, spatele şi ele do!! latui ale .adrtlui (Exod. 26;1530) ce$ era
asamblat din patruzeci şi opt de unităţi numite qcraiîm, fiecare lungă de 10 coţi şl lată de 1 cot şi
jumătate. Cea mai corectă interpretare a acestor q'rălfon este cea dată de A. R. S. Kennedy (HDB 4, p.
659-662); acestea nu erau seînduri masive, ci rame; fiecare consta din două laturi verticale (yadât; nu
„urechi", cum este tradus termenul în multe traduceri) unite prin şipci orizontale, ca ţi o scară.
Asemenea rame ar fi avut trei avantaje faţă de seîndurile masive: ar fi fost mult mai uşoare, ar fi fost
mai stabile ţi, în

loc să ascundă frumuseţea perdelelor cortului, ar fi p6mis sn 6€ vdzrc din intdior p€ ro$ p€r€tii. Pi -
cioarele c.lor <lod latui vEticale ale 6eiFi raft erau fixate în suporturi de argint confecţionate din
arginml obCnut di! tae de rrcEsrfnt Crxod, 30: 11-16j 3a:25'27], Fiffi btuE a .orttrhi eta for @tA din
dornai de Fme, tn slpqtlr0e lor, p@ una lingă alta; pe latura din spate erau şase. în fiecare colţ din spate
mai era încă o ramă. Este clar că scopul acestor rame suplimentare era să confere rigiditate întregii
structuri, dar detaliile specificaţiilor nu sînî clare.
Poate că cea mai bună explicaţie este cea dată de U. Cassuto; fiecare ramă din colţ era cuplată (nu
„separată" ca tn vsa) la partea de jos şi de sus aţa îneît să formeze o pereche cu ultima ramă de pe latura
cortului, iar apoi era prinsă de perechea sa cu un inel de lEtal (a, 24). Petru a n6fu€ alini@ nnelor, cinci
bare €6u lldt lrid indel. de .u prie d€ 9iFile oriz.nrale ald fiecărei rame din ratui :i din spate. BaE din
nijle s intinda p€ t@tb lunain@, kr elelalte Ftru du tui $ute, Rarcle {i barele en! eetioMte din lem d€
slcim, acoFrit cu aur.
cLrd rarcle au 16( Mblate disErla de la extremitatea superioară pe partea anterioară ramelor de's lun8ul
aoperiAnqi ptns la ertrenibr@ intdioară a ramelor spre partea posterioară a fost 20 x Wi + 10 = 40 @i.
Perd€lele @rnnui, priM 1aolalt6, n5swu 23 de eJi F 10 x 4 = 40 oli. Ele eRu tatire peste rame aţa Encît
cei 40 de coţi se întindeau de la part€ d€ s a ntulor din fats plna la Frt€a de j6 a Bmlor din srar€.
pedel€le .Fnblte ale 6Edui măsurau 30 de @C pe 11 r 4 = 44 coli Cnd 6a! lntiE psE pddelele @rnnui, ei
2 co$ h plu (30 fat! de 23) d!d6! o bor<brl de 1 ot de 6€@ patte (!xod, 26:13). cei 4 oS @e eBu in plu
in c€alahn direcţie (44 faţă de 40) erau împărţiţi în felul următor; in p€rtea postdio&a @rtul Eec@ N 2
coli pete perdelele cortului întîlnirii (v. 12), iar în partea anterioad, ei 2 .oS sau ndoiC h spate, F latui $
p€ eperb,, @ si prctej@ MrsnE Frdelei cortului întilnirii care ar fi rămas descoperită (v. 9). Cuvîntul
folosit pentru aranjarea perdelelor peste rame nu este cuvintul obiEruii p€nEu intind@a uui @G rata, ci
păros, care înseamnă „a desfăşura" (este folosit pentru înfăşurarea unei pînze în jurul mobilierului).
Acoperişul era plat. Pentru a împiedica perdelele să se lase in j6 la njle E4tud ruele în intuerior, (textut
nu spue a.et llld, dar onite nulre detalii d privire la cort, care trebuie cunoscute pentru a construi un
cort), probabil că erau folosite nişte bare de lemn cffiEale, de la o mryire la a1s a p54ii de su a melor
(penEr @npanqe rezi pavilionul poltabil al luxHetep-heres). i. Fergusson iSmith's Dtetionary
o/theflib(e,3,p. 1452-1454) si mulţi alţii au argumentat în mod neconvuigator că perdelele trebuie să fi
fost intiN p6te clib enEal. Unele dinEe ar8uEnr€le lor presupun că laturile şi spatele cortului erau for -
mate din sdtodrai masive; dar întrudt acestea nu erau fmate dir rlndui .i din ffe, d8aenGle 1or ru sînt
valabile şi ar duce la un rezultat imposibil: locui sfînt ţi locul preasfînt ar fi fost expuse vederii din
afară. Alte argumente sînt anulate deoarece nu observă că termenul „cort" în Exod. 26:1-13 nu se referă
la clădire în general, ci Ia cele zece perdele de in.
268

U. Interiorul Interiorul cortului era împărţit tn două compartimente printr-o perdea prinsă cu copdile
care prindeau perdelele cortului (Exod. 26:31-34). De aici ştim că primul compartiment era lung de 20
de coti, al doilea de 10 coţi. înălţimea ramelor, 10 coţi, ne dă a doua dimensiune ţi după toate
probabilităţile lăţimea ambelor compartimente era de asemenea 10 coţi: deţi lăţimeafieloi şase rame din
spate era de 9 coţi, trebuie să adăugăm grosimea ramelor ţi ramele din colţuri. Primul compartiment
este numit Jocul sflnt", far al doilea, „sfinta sfintelor", adică, Jocul preasfînt, sau pur ţi simplu. Jocul
sfînt" (Lev. 16:2-3; Evr. 9:12; 10:19; In aceste ultime doua versete este vorba de intrarea insolita
sfintelor}. De asemenea, primul comit uneori „primul cort", Iar al doilea
compartiment „cortul al doilea" (Evt. 9:6-7). Perdeaua despărţitoare (păroket: un termen care nu este
folosit pentru nici o altă perdea atfanată), confecţionată din acelaşi material, cu aceleaşi culori şi
broderii ca ţi perdelele conului, era prinsă cu copci de aur de patru stQpi din lemn de salcîm, acoperit
cu aur, fixaţi In patru suporturi de argint. Stflpii nu aveau capiteluri. La uşă (sau, la intrare) era o perdea
de in vopsita In albastru, roşu-purpuriu si roşu (dar fără heruvim). Era prinsă cu oopd de aur de cinci
stilpi din lemn de salcîm acoperiţi cu aur ţi fixaţi tn suporturi de cupru. Aceşti stflpi aveau capiteluri
acoperite cu aur, la fel ca şi beţele lor de legătură (Exod. 26:36; 36:36). Pentru a face distincţie tntre
parotet ţi această perdea, parokei este numită uneori perdeaua a doua (perdeaua dinlăuntru).
m. Mobilierul
tn locul preasfînt se afla *chivotul legămtntului (Exod. 25:10-22). Acesta era acoperit cu o placă de aur
curat Cscaunul indurării") pe care era cîte un heruvim la fiecare capăt. Numele acestei plăci, kapporeţ,
nu înseamnă „capăt" ci de,.ispăşire", adică, un loc unde era stropit sîngele ispăşirii. Aşa a fost
interpretat de lxx (hilasterion) şi de NT (Evr. 9:5; „capacul ispăşirii" sau „scaunul Indurării"). Drugii
pentru transportul chivotului erau trecuţi prin inele aflate la baza chivotului (Exod, 25:12). Nu există
nici o contradicţie Intre Exod. 25:15 ţi Num. 4:8. Ultimul verset arată că pentru a uşura acoperirea
chivotului, drugii pentru traraport erau scoţi pentru un moment şi apoi erau puţi imediat la loc: primul
verset cere ca drugii să fie lăsaţi In inele tot timpul, chiar ţi atunci etnd chivotul nu era transportat.
în locul preasfînt, tn faţa perdelei se afla altarul tămîierii (Exod. 30:1-10). Era confecţionat din lemn de
salcîm acoperit cu aur curat - de aici derivă celalalt nume, „altarul de aur*1- era un pătrat cu latura de
un cot, înalt de 2 coţi, de la colţuri se ridicau patru coame iar peste capăt avea un capitel ornamental din
aur. (Pentru un altar păgîn din piatră, un altar cu coarne,
■ pentru ars tăraîfe, vezi * ALTAR.) Pentru transportul altarului, doi drugi erau trecuţi prin inele de aur
prinse imediat sub capitel. Altarul era pus înaintea chivotului (observaţi sublinierea din 30:6) fiind
considerat că aparţine de locul preasflnt ţţf. 1 împ. 6:22 ţi Evr. 9l4, unde traducerea corectase pare că
este „altarul de aur pentru tămîiere" şi nu „cădeliniţă"). Poziţia altarului poate fi comparata cu poziţia
celor două altare pentru
Kdnift din teEplll & la AFd (&4 3r, 196a, t, 22 ţ.um.).
CORTUL
în partea de N (Exod. 26:35) se afla masa cu Pîinea pentru punerea înainte (Exod. 25:23-29). 0
asemenea masă şi unsfeşnic (vezi mai jos) din templul lui Irod stnt reprezentate pe Arcul lui Titus din
Roma. "totuşi, există anumite îndoieli cu privire la corectitudinea acestor sculpturi, înmidt pe baza
sfeşnicului apar diferite figuri ne-evreieşti. Detaliul din v. 25 este incert. Unii traducători şi-au închipuit
că este o bordură orizontală de Scm, alţii o bordură verticală de 8 cm, de jur împrejurul mesei, alţii, în
consens cu vestigiile de pe Arcul lui Titus, şi-au imaginat nişte şipci încrucişate tntre picioarele mesei,
late de 8 citl
Vasele folosite la această masă erau: farfurii late, probabil pentru pune; farfurii adînci „cânii" (kappoţ:
pentru tămîie; vezi kap. In Num. 7:14); potire şi ceşti pentru jertfele de băutură.
în partea de S (Exod. 26:35) se afla *steşnicul, n"no-ral Grod. 25:31-40), a\ed fotm ud t@ stilizat. în
limbaj tehnic, baza ţi pivotul central constituie sfetnicul propriu zis; cele sase braţe sînt des-crise că
„ies din sfeşnic" (v. 33). fnv. 31, traducerea literală este „potiraşele, gămălioarele şi florile", indi-cînd
trei elemente distincte si nu „potiraşele, şi gămă-lioarele cu flori", care ar indica un element alcătuit din
două părţi. Gămălioarele (capitelurile) erau nişte protuberante rotunde, pe braţele şi pe pivotul central
al sfeşnicului (ele nu erau la capăt, aşa cum sugerează termenul „capM"), Este probabil, dar nu cu cer-
titudine deplină, că cele şase braţe se ridicau la a-ceeaşi înălţime ca şi pivotul central. Cele şapte lumi-
nări probabil că erau plasate cîte una la capătul fiecărui braţ ţi al pivotului central. Pentru sfeşnic erau
făcute *mucări ţi *cenuşare.
IV. Curtea
Cortul se afla în jumătatea de Va curţii, care era de 100 x 50de coţi, lungimea fiind pe direcţia N-S
(Exod. 27:919). UF 6rtul1n @ bdeptrd spre E.
Curtea era mărginită de un paravan de pînză de in, înalt de 5 coţi; pînsa era prinsă pe stflpi. în centrul
laturii de E era o deschizătură ca o poartă, lată de 20 de coţi. Paravanul porţii era din pînză de in,
brodată cu .lb6tu.viold, rcfu'purpuiu fi !.$u.
SrSpii se pare că erau făcuţi din lemn de salcîm (ei nu sînt menţionaţi în lista articolelor de cupru,
Exod. 36:29-31) ţi erau fixaţi tn socluri de cupru. Erau ancoraţi cu frînghîi şi ţăruşi şi aveau capiteluri
acoperite cu argint, iar sub capiteluri aveau nişte briie de strilt, nuft. bet de L8lturd.
Sînt date trei metode pentru amplasarea stupilor:
(1) Pe baza presupunerii că exista un stup pentru fiecare perdea de S coţi şi că nici un stitp nu a fost
socotit de două ori, şaizeci de stupi stnt amplasaţi pentru a crea douăzeci de spaţii pe cele două laturi şi
zece spatii la capete, în căzut acesta, paravanul porţii era sprijinit pe patru stOpi proprii ţi pe un stflp
dintre ceilalţi.
Este îndoielnic că această socoteală satisface îndrumările pentru cei 20 de coti de la deschizătura porţii,
unde se vorbeşte despre.....fxipatrustUpiaiei
u
(2) Lucrarea Baraitha on theErection ofthe Thber-itacte, 5, arată că stupii erau amplasaţi la jumătatea
flecarei perdele de 5 coţi şt că tn colţuri nu existau stflpi. (Pentru o încercare de soluţionare a dificul-
tăţilor pe care ]e-ar crea această idee la colţuri şi la losrrt, w2i M. Ldin, n. ?db.mo.L, 1969, p. ?6, al),
269
CORTUL
(3) iittu<& textul nu s"@ niciidi ci sdlpn entr la 5 coţi unul de altui, poate că la colţuri stîlpii de la capăt
stăteau unul lingă altul. Sau poate că sliipii de la colţuri au fost socotiţi de două ori (textul nu afirmă
qpli.it .! nuadrul total de sdlpi a f6t 60) , pqrta € poate să fi fost intrată înăuntru (sau ieşită în afară).
Sistemul acesta dă naştere la o socoteală foarte comp&.d a ditta{ei dn't€ sdpi.
în jumătatea de E a curţii se afla un altar, Era numit „altarul de aramă" (cupru), datorită materia-
lului cn @ era aco!€ril su albrul pdh rder@ de tot, de la *jertfa cea mai importantă care era adusă pe .6t
albr (lxod. 27:r8). aE o rah, din lem de s.tdn! lnge ti lati de s co$ €i lnal t5 de 3 otiJ d c@m @Ee se
ridicau din ele pad colFn, Tot altarul era acoFrit o dpru. Ptl la jumttatea altlrului p€ dnaf.rI, €ia d€ ju
nnprcju u pd.z oribntl. (Penbr u albt de piaEi cu c@e, cu dinsisi coepa€bile, wai Y. Al@ni, AA 37, \974,
p. 26i * A[rAR.) D€ ju tnprejurd altarului, de k pnnini
JERTFE LUNATIŞPJ TOTAL
 21U 2IUA ZIUA ZIUA ZIUA ZIUA ZIUA ZIU
A 15 16 17 18 19 20 21 A 22
TAUÎU 13 12 11 10 9 8 7 1 71

JERTFE DE 3,9 3,6 3,3 3,0 2,7 2,4 2.1 0,3 21,3
CEREALE
ASOCIATE (1)
(ÎNEFE)
BERDECI 2 2 2 2 2 2 2 1 15

JERTFE DE 0,4 0,4 0,4 0,4 0.4 0,4 0,4 0.2 3

CEREALE
ASOCIATE (2)
(ÎNEFE)
MU DE PARIE 14 14 14 14 14 14 14 7 105
BARBATEASCA
*

JERTFE DE 1,4 1,4 1,4 1,4 1.4 1,4 1,4 0,7 10,5
CEREALE
ASOCIATE (3)
[tKBFE)
ŢAPI 1 1 . 1 1 1 1 1 1 8

* Miei de u al\ fdr, cuu (11 3/1o de efn penh de@ bu (2) 2/10 de efă pentru fiecare
berbec €) l/r0 de efi Frtru dec mjel,

Diagramă care arată jertfele xîlnke aduse fn timpul Sărbătorii corturilor (Num. 29:12-35).
270
CORTURILOR, S,4RSAAOARIA
pinE la Ft@ul orircntal, @ o re!@ de cupru, ia! la cele patru colţuri erau inele pentru drugii cu care era
transportat altarul. Reţeaua nu era un grătar, iar altarul era descoperit la partea de sus. Unii cred că
atunci rind altarul era folosit, era umplut cu pămînt şi cu pietre, iar alţii cred că era un fel de incinerator,
ior renn Fneu ardm ve@ prin Ef@u de cupru. PoEu slujba d€ b altar dirrau r@le !€nrru s cenuşa,
*lopeţf, *lighene, *furculiţe şi *tigăi pentru cărbuni.
între altar ţi uşa cortului se afla un vas pentru sFraft Gxod. 3O:r7.21; 33:3: 40:29.32)- r€ u lklen de
cupru, fiEt !€ o baz.n de cupru. Nu nj ft s?M nimic cu privire la ririne., fm san or. namentarea lui [nici
cu privire la mijloacele de trans-pu:t, deşi absenţa acestui detaliu din TM în Num. 4 ar putea să Se
accidentală: LXX dă informaţiile aşteptate). în lighean se punea apă pentru spălarea rituală a preoţilor.
în tabără cortul întîlnirii era înconjurat mai întîi d€ @rturil€ tblilor si levitild, td apoi de otujle celor
douăsprezece seminţii (Num. 2; 3:1-30).
V. Probleme şl soluţii
Revizuirea teoriilor care au criticat sursele, în special cele legate de aşa-numîtele Texte preoţeşti,
împreună cu deeleriile arlslogi.e au nodfidt coBid€rabil aq@ntele v&hi .le lcllii libeBle ',npodiE istri-
citaţii cortului întunirii. \fezi de ex. G. Henton-Davies, IDIE 3, p. 503-506; Y. AlErcni, Oriem ond
t:i.i.Idt (ed. 1l. d Hohd, Jr.), 1973, p. 6; c. L Meyd, tDas, p. 586. Afirmaţiile că instrucţiunile pentru
construirea Cofttui hdlnnii snlt pa4.r inposibil de a fi ple in practică şl, prin urmare sînt lucrarea unui
idealist, ar fi valabile dacă scrierile ar fi fost menite să fie planuri detaliae de @NtiEde. Dd ele nu au
€c€sd mniE, ti sînt scrise „pentru învăţătura noastră". Prin urmare, multe detalii practice care nu au o
valoare estetică, sinbolici ti spiritMle sLat omi*, in ac€la$ iimD * $ie d p.vili6n€ po.tatiE, @ au folGit
pFdic aceleaşi tehnici de construcţie ca şi Cortul întîlnirii au fost folosite ta Egipt cu mult timp înainte
de vremea lui Moiei ezi K A- Kiclren, 7Ha 5-6,1960, p. 7-13, Din faptul că instrucţiunile pentru altarul
tamîierii sht în Exod. 30 9i tu ln Erod. 2s, .m ar fi de a:tepta! s-a argumentat că această descriere ar fi o
adăugire dEie L Exodd {i c! .ltrur toii{ii .u a f6t introds în lnclitma lui Ishel deit la o date lelativ rip.ie.
Dar întrucît altare pentru tămuere au fost descoperite la tuad si in difefte lediieti din c.naan daiind din
sohl al 10l€a Ld,Cr, 6te ext€m de inprcbabil .a Israel să nu fi avut un asemenea altar la o dată mai
limpuie- De emma, !€ baa llmr di@ryenre diDlrE M {i TM ln Ex.d, 3G4o, 3-a arsm€nbt ci ''tinele
@pin)le ale .r{ii Exoddui ln ebr- nu au ajs încă în forma finala atunci cînd a fost tradusă LXX, şi că
LXX a urmat în parte o tradiţie ebr. care nu menţiona deloc altarul pentru tămSere, Dar argumentul nu
este valabil: vezi D. W. Gocding, 77ie Account ofthc latxr-nacle, 1959.
VI. Semnificaţia
Din punct de vedere teologic, Cortul întflnîrii, în calitat@ $ d€ lauin$ a lui D!]@Eu pe panint aE o
importanţă extraordinar de mare, întrucît este primul din seria: Cortul întîlnirii, Templul, întruparea,
trupul credinciosului individual, Biserica. întrucît Cortul în-
iJnirn a f6t coNiruit dupe planul lui Dwez€u, fiind ocopieşio„un]brâalucrurilorceresti" (Evr. 8:5), prin
urmare simbolurile sale au comunicat o semnificaţie spirituală pentru israeliţii din vremea aceea.
Deseori ni se spune explicit care este acea semnificaţie, cum este chivotul sau scaunul îndurării (Exod.
25:16, 22; Lev. 16:15-16), perdeaua si împărţirea îh două comp€rtinente (kr. 16:2; Ew. 9;3), aliarul
pend! t; ftIorc(Ps. 141:2i .I Lu€ 1:1013r Ape. 5:a: a:34), ligheanul pentru spild. (Ekd. 3o:2o21), albrul
de aramă (Lev. 1:3-9; 17:11); iar cînd semnificaţia nu este exprimată explicit, ca în cazul mesei şi a
sfeşnjcului, e 6te evjdo$ din tuncla Io!. Mrsua !1 @re a.6te sinbolui au fct de asme@ pbtotipui Fn tru
realiia$le spirituale €re ultru r: ne n€ levelate nouă este un subiect controversat. Este de înţeles că a
dMit e $biet con@t datorira intertretidor e{ra%aante fiate lncs din pnneb sole. Dar NT d{bre c, Ieg€ a
tci 'sbE buuilor viit@E, care sint buuile care au uit o<lat5 cu cristos (EE. ro:1r 9:r1). De a@* se sr1ft
d6pr€ crists cj a iliEt prin p€rdeaE dideNn! cw. 6:1920) !i a r6t adu ca o jeldi de ispigne (Ro& 3:2s,
hild.erionr ctK LXX. Exod. 2s:r722; Ld- 16:rs-16), srijronn lpnbbi c5tre rrei arati c5 a! putea expure ln
ield aeta t@te Esele di! cotul lndlnirii, nu numai lucrul care a fost relevant pentru argumentul său direct
(Evr. 9:5).
B'BUOGRAIIE. A, H, FnD, JIS 16, 1915, p, 449 432: A- R. S. Kennedy, HDB, 4, l. 65366ai M. Haran,
J/UCA 36,1965, p. 191.226; u. c.Ntq A connfti ro.r .n thc lrook oJ Frod6, 1967, p. 319 s.um,; R. K
Huiso!\ IOJ 1970, p- 403410; R. P. 6ordo., A Aibls ConnqtaryJar Today, \979, p. 173 i.ffi.
D.W.G.
coRruRrl-o& siRBiToAREA. Eb!. hoa no ssukk6ţ, „sărbătoarea corturilor" CLev. 23:34; Deut. 16:13),
sau frag ha'ăsfp, „sărbătoarea adunării" (Exod. 23:16; 34:22). A.esc eEl m dinft ele d€i sărbători mari
din cursul anului evreiesc, o sărbătoare la care avea loc pelerinaj; era ţinută timp de 7 zile, din ziu. a
15-3 pftn b( ziM a 22a a lun a 7a. av€ ld la snrşitut anului, cînd roadele cîmpului erau adunate !i era ua
dinc ele dei sirb{!6i dele l! care n€bln s: pa.ticir€ once b:rbat (Exod, 23:14-17; 34r23t Deut, 16:161. !n
m prilej de bucuie (D.ut. 16:14). Numele de „sărbătoarea colibelor" (corturilor) vine d. la sinla a 6eare
irnelit se Ieuiasi în .olibe fdcuE din htui de cop.ci 9i fill@ dc palmid ln tihpul celor 7 zile ale dJb&orn
(kv, 23:42). Erau ade jede b cel€ 7 zne, ircpind cu 13 taui $i alte .nimle in prim zi $ $Izind cft. u tds în
fiecare zi pînă în ziua a 7-a cînd erau jertfiţi 7 tauri, în ziua a 8-a era o adunare de sărbătoare cînd se
jertfea un taur, un berbec şi şapte rniei (Num, 29:36). Aceasta era ultima zi, „ziua cea mare a
sărbătorii", la care prcbabil ca F face alui€ rn ldn 7:37. riind o sărbătoare instituită de Dumnezeu, nu a
fost uitata ni.iodat, A t6t fDut5 n rEenea lui solonon (2 Crcn. a:13), EKhn (2 Cbn, 31:3, ct Deut. 16:16)
şi drpd e*il (Ee 3:4; Zah, 14:16 13.19), Cftmonia v5rs5rnti apei, asociata cu aceasta sărbătoare în
vremurile post-exilice şi oglindită în exclamaţia lui lstis din Ioan 7:37 9.lm., nu 6te pErh5 ln penbt€un-
Din Zah. 14:17 (cf. 1 Sam. 7:6) se subînţelege că este o recunoaştere
271
CORIURTLOA. SIRBATOARXA
a faptlrhi ce pl@ia 6te u d.r de L Dlllma, u dar Her penEu E pmd@ tEolte bw.
Această sărbătoare avea o referire istorică la Exodul din Egipt şi le amintea evreilor de călătoria lor ţi
de faptul c, au leuit !l €lib. h puti€ (Id. 23:43). Totuşi, acest fapt nu dovedeşte transformarea unei
3drb{rori a8ricole hrr-@ iEtorict. DmFFive, subliniazl adevlnl c{ virF loporului liftel ra b€at p€
răscumpărarea care, în ultimă analiză, este iertarea păcatelor.
Faptul acesta separi sărbătoarea corturilor de ssrbno.ile de @tar .le Fpoar€lor hBinte ale carr rsdrcini
e .i.u h adiitat€a nitologic, a zeilor.
BIBLIOORIlI!, N. Hillre., Iaa 27, !97O, p. 39-51. DP.
COS. (Fapt. 21;1). Insulă muntoasă din grupul Spo-hdelor, la V de cecr! Asiei Mici, b aprcpia de
Halica@. A fGt coldiatn timpuiu de sen do, rieni şi a ajuns renumită prin şcoala de medicină întemeiată
în secolul al 5-lea I.d.Cr. de către Hipocrat; a fost renumitS ţi ca un centru literar, fiind locul natal al lui
Phiietas şi Theocritus, în secoril al 3-lea Î.d.Cr. Era cunoscută ţi pentru ţesături fine.
Rotunii au Fansfomt C6 hr-u st liber dln provincia Asia, iar împăratul Claudiu, Influenţat de redicd snu
din c6. ia contdit $utire d€ i6Dzire, Irod cel Mare a fost un binefăcător al oamenilor din Cos.
K-LMcK.
cosMEt'IcE tI PARTUMEIIE,
I, Introducere
a. Sfera de studiu
Prin cosmetice se înţelege aici gama largă de produse, de la pulberi nineFle uleiui ti dtracte vegEraL qi
grăsimi animale care au fost folosite încă din cele mai vechi timpuri pentru a înfrumuseţa, a ameliora
sau a restaura înfăţişarea personală (cosmetice „vizuale") sau pentru a produce arome plăcute
(cosmetice „odo-rifere'%
b. Vase fi ustensile cosmetice
h. scripturs e brb€fre pr€a pu!i! depE cutii srrcle, flacoane, linguri ţi alte ustensile cosmetice cunoscute
din descoperirile arheologice. în afară de „cutiile cu parfumuri" menţionate în îs. 3:20, o traducere a
cărei corectitudine a fost pusă la îndoială, găsim bine cunoscutul vas cu ulei preţios sau mir de nard cu
care femeia pocăită a uns capul lui Cristos (Luca 7:37; cf. Mat. 26:7; IEtidMeu r43). h oasele di! P.l6tiE
.u fost găsite multe vase mici pentru uz cosmetic; în cele @i Nlte p6i@de 6€l€ nici de lut prcbabil c! au
I6t folcite pen$u arctu, i,r di! lrchi!, din s@lut al \4lr3-lea, p@iE h 0a@ superb din 6ldq, folosit pentru
unguente. Femeile egiptene de rang lnlt p€ftrau sa folesca ln8ui cmtie din 6ldeş sculptat în formă de
lotus, fecioare, raţe, etc.; aceste linguri erau folosite uneori şi în Palestina. Pentru vopselele de ochi
existau cutii ţi tuburi mici, iar vopseaua era aplicată de obicei cu o spatulă mică
din lemn sau bronz, in Egipt au fost scoase la lumină zeci de asemenea vase ţi spatule, ('OGLINDĂ.)
c. Igiena
Pretutindeni în Orientul biblic, uleiul pentru ungerea trupului - cu scopul de a mmuia pielea arsă de
soare ■ era aproape la fel de important ca fi mîncarea ţi băutura. Folosirea acestui ulei era un lucru
obişnuit, cu excepţia perioadelor de jale vezi Deut. 28:40 (pierd€M lui u bl6ten); Rut 3:3i 2 SM. 12:20
(d Urt 6:17). Un exemplu izbitor este unbrăcarea, hrănirea şi ungerea trupelor repatriate ale regelui
Ahaz (cea 730 Î.d.Cr.), fapt descris în 2 Cron. 26:15. Cei care aveau o pasiune pentru lux foloseau cu
largheţe uleiuri scumpe (Amos 6:6), un mod sigur de a goli punga (Prov, 21:17).
Sursele externe confirmă imaginea biblica. în timpul dinastiei lui Ramses din Egipt (secolul al 13-lea
Î.d.Cr.) un papirus menţionează 600 hin de „ulei de uns" pentru un grup de lucrători; altor lucrători li s-
a dat „ulei ca să se ungă, de trei ori pe lună", sau „rafia de grtu şi raţia de ulei" (vezi R, A. Caminos,
Late Esptiu idtdlui6.., 1954, p. 307-308, 372, 47O). Aceeaşi situaţie putea fi întîlnită în Mesopotaraia,
cel puţin înccpînd cu secolul al 18-lea ijd.Cr. Trebuie să ţinem cont că articolele cosmetice orientale
erau folosite !n egală rnăsuiâ cu scop utilitar ţi cu scop decorativ. [Vezi textele de la Mari despre
împărţirea uleiului, J.Bottho.ArchivesRniyalesdeMari, 7, textele 5-85.)
II. PnrfiimerH şl producerea parfumurUor
în 1 Sam, 8:13 Samuel descrie un rege obişnuit „cum au toate popoarele din jur" şi care cere serviciile
„parfumurilor, bucătarilor şi brutarilor". Trei aspecte ale acestui pasaj sînt clarificate de surse externe;
existenţa parfumeriilor de palat, asocierea dintre producerea cosmeticelor şi gătit, şi termenul (evr.) de
bază rqh.
a. Parfumeriile regale
Marele palat de la Mari, pe Eufratul mijlociu (secolul al 18-lea Î.d.Cr.) avea propriile saie parfumerii,
bttraq-qi, care trebuia să furnizeze cantităţi mari de diferita unguente pentru demnitarii şi soldaţii
regelui, cît şi parfumurile de corp necesare pentru ritualuri, sărbători şi banchete regale, \fezi J. Bottero,
Archives So-yales de Mari, 7, 1957, Tbcus tkonomiques et Ad-ministratifs, p. 3-27 (textele 5-85), 176-
183 (diferite uleiuri), 183-1&4 (cantităţi mari), 274, n. 2 şi p. 360 (blt-raqqî).
b. Metode manufacturiare asociate cu gâtitui Tixtul din 1 Sam. 8:13, care grupează împreună fa cerea
parfumurilor, gătitul şi coptul, este în concordanţă cu obiceiurile antice. TehnicQe folosite în par-
fumerie erau înrudite cu gătitul. Parfumul din flori, etc. putea fi extras şi „fixat" prin trei procese.
Primul este numit enftwrage şi constă în cufundarea fiorilor in grăsime şi schimbarea lor continuă. Al
doilea este macerarea; cufundarea florilor, etc. în grăsime fierbinte sau în ulei fierbinte, încălzit la 65°C
(1SO°F). Acest proces era ce] mai râspîndit şi cel mal apropiat de gătit. Al treilea proces este extracţia:
stoarcerea sucurilor aromate prin presarea florilor, etc., într-un sac. Uleiul de mir ţi alte răşini erau
obţinute prin încălzirea substanţelor de interes într-o grăsime/ulei de tip „fixativ" (la care se adăuga apă
pentru a reduce
272
evaporarea aromelor); esenţa de parfum de mir sau alte răşini era transferată în Mul acesta în grăsime,
Iar din aceasta putea fi filtrată ca un lichid parfumat. Pentru aceste procese, vezi R. J. Forbes, Studia in
Ancient Tbchnology, 3,1955, p. 9-10 şi bibliografia, şi A. litB, JU 24, 1937, t, 2*30, 32-33. ttitele N
Canaanite de la Ugarit menţionează „uleiul parfu-mieruluî" (fmn rqft; vezi Cordon, Ugaritic Litarature,
1949, p. 130) si articole cum sînt „10 logi de ulei", „3 logi de parfum" (tit 1g rqk; vezi Gorfon, Ugpritk
Anloolg 3, 1965, p. 422 E 1354 - *olul 14113 Ld.Cr.; aceeaşi unitate de măsură (log- sau „patiai") este
foloaitâ bi Lev. 14:10, 12, 15, 21, 24) ^GREUTĂŢI ŞI MĂSURI).
Aceste procese, Înrudite cu gătitul cu grăsimi, eto, ttnt zugrăvite uneori tn picturile din mormintele
egiptene din secolul al 15-lea Ld.Cr., care arată oameni care toarnă şi agita amestecul în vase încălzite,
sau care dau răşinilor aromate forme interesante. Exemple tipice pot flîntîlniteînDavies,Jfi4 26,1940,
placa 22cup. 133, ţi Forbes, op. rit., p. 13şiflg. 1. Aspectul de gătit al parfumeriei este oglindit direct in
termenul egiptean corespunzător Iui „pariumier", ps-sgnn, lit. „bucătar (gâtitor) de unguent", dt şi în
folosirea focului în reţetele complexe de cosmetice din Asiria [pentru acestea vezi E. Ebeling,
Parfumrezepte und Kultische Tbcte aus Asiur, 1950).
c. Terminologia rqh
Participiul obişnuit roqah este folosit pentru „par-fumier" In Exod. 30:25, 35; 37:29, ctt ţi In 1 Cron.
9:30, unde se refera la preoţii insărrinaţi de David şi Saul sB facă parfumuri pentru cortul uitSnirii. Ter -
menul apare şi în Ecl. 10:1, unde este identic cu termenul ugaritic imn rqh citat mai bus. raqqah, fem.
raqqiîhâ, este forma de substantiv pentru „parfumier de profesie"; acest ultim temeneşte întîlnitîn 1
Sam. 6:13, iar primul termen apare tn Neem. 3:8, „Hanania, dintre dit. „fiul") făcătorii de mir". (Cf.
Mendelsohn, I4JOR 80, 1940, p. 1A), DilEe csviitel€ (4 tn seamnă „parfum", roqah apare în Exod.
30:25; 5,35; riţqflah, „unguente". In îs. 57:9; reqah, se referă la vinuri aromate tn Cult. 8:2
(*MÎNCARE); merqăh, „parfum" sau „mireasma", in CEnt. 5:13; m'ruqqăhfm este forma verbală
pasivă tn expresia „pregătită după meşteşugul celui ce pregăteşte mirul", în 2 Cor, 16:14; mirqahat este
„untdelemn, parfum" în expresia „făcători de tămîie mirositoare", 1 Cron. 9:30, cit şi tn expresia: „Un
untdelemn, o amestecătură mirositoare, fikută după meşteşugul făcătorilor de mir", tn Exod. 30:25;în
fine, m'erqahâ, „vas plin Cu mir", tnlov41:31, ctt ţi într-un imperativ, „fierbe bine carnea", Sntr-un
context culinar (carne condimentată?), tn Ezec. 24: 10 (un text dificil).
III. Cosmetice „vizuale"
a. Vopsirea feţei ţi a carpului încă din cele mai vechi timpuri femeile din Orient obişnuiau să se
vopsească în jurul ochilor ţi să-şi înnegrească sprîncenele cu paste minerale care erau de obicei negre.
La început acest obicei a avut un scop medicinal (să protejeze ochii de lumina puternică reflectată],
dara devenit repede o modă pentru femei, mărind aparent conturul ochitor ţi dtnd impresia că privirea
este mai intensă. Lucrul acesta este atestat in Egipt, Palestina şi Mesopotamia.
COSMBTICE 9I PARFUMBRIB
Se spune că regina Izabeta a folosit asemenea cosmetice în anul 841 î.d.CT. Pasajul din 2 împ. 9:30
arată că ea ,^i-a uns sprîncenele (pQk), si-a împodobit @pul" tEinte de a tu4€ la fe@tre de ade . fodt
sm.at! la po'llM lui leh! ca sl ndr. Mai biE de doua secole mai tiraiu doi profeţi evrei au descris
naţiunea lor idolatră, necredincioasă faţă de Dumnezeu, ca pe o femeie machiată pentru iubiţii ei nele-
gitimi. Ieremia (4:30) spune: „Iţi vei sulemeni ochii" (lit. „îţi vei mări ochii cu vopsea de ochi", pQfc),
în timp ce Ezechiel (23:40) spune: „te-ai sulemenit (kăhal) la ochi..." Observaţi de asemenea numele
celei de-a treia fiice a lui Iov (42:14), Cheren-Hapuc, „corn cu vopsea de ocM" - adică, o suisă de
frumuseţe. Vopseaua pentru ochi era preparată prin măcinarea mineralelor ca o pudră fină şi
amestecarea lor cu apă sau cu clei pentru a forma o pastă care să poată fi păstrată într-o fltie 9i apli6t6
F fats d degetut e! .! o spatuH (vezil.b, mai sus).
D€buie !a sp@m clrm cuvinte d5pre nie' hl€le fol6tte, Pe rc@ bMnilor era folGit ln prep€Etel€ p€nFu
ahi 6 cmps d€ antinDni!: dennir@ lat, a sdnrii de antircoiu !i a@i a d-timoniului însuşi este stibium.
Din nefericire aceasta a €cut € rcD6€lele oridhle de dhi sd fie d€nmit€ în general antimoniu sau sribiu
şi această denumire este în mare măsură greşită. în Egipt verdele de mala-chit a ajuns să fie înlocuit
curînd de vopseaua neagră de ochi (egipt, msdmt). Analiza multor eşantioane excavate a arătat că
vopseaua consta în principal din galena (sulfura de plumb), f3ră să conţină antimoniu decît ca
impuritate accidentală. (Vezi A. Lucas, Ancient Egyptian Materials and Industriei, 1962, p. 80-34 !i 4 p.
19s.199.) h Mepohia l,.bilonienn n!rou Epsu lor de ani 8uhlu, d6pre cae se @de .I €r. s.lent *u
.ntimniu/stibiu, (peru @ dindi, rezi Fdbe, srrdid in nnciqt Tehnolos\ 3, p. 18, care nu aduce nici o
dovadă în sprijinul propunerii sale; pentru cel din urmă, vezi R. C. Thonipson, Dic-tianaiy o/Assyrion
Chemistry and Geofogy, 1936, p. 49-51, unde dovezile aduse sînt irelevante ■ dar „cre ioanele de
plumb" se potrivesc mai bine cu galena d<ft o antinoniu,,) Te'l@ul glhllo 6te ac€laqi cu termenul evr.
kăhal, „a vopsi (ochii)" şi a trecut în limba arabă ca şi kohl, „vopsea de ochi". Cuvîntul arab modem
kohl este folosit frecvent pentru funingine {ftzjter el roale 5i incluru galde, dar nu dtinoDju (cJ. Lva,
op. cn., p. 10r), De acg, 6te f@rle sobabil ca rerenul M. pdt "rcF€a de dhr", sa referit la galena şi nu la
antimoniu. Astfel, 'abnipiik <lin visteria Templului (1 Cron. 29:23 ar putea însemna „bulgări de
galena". Folosirea termenului pflk în îs. s:11 p@te ptEupw fobsnea galerei (prlEi. zate) ca şi
component (închis Ia culoare) al unui adeiv (<le q. ds,in5) FnEu nont8Ea pietrelo! pE ţioase. Pentru
răşină combinată cu minerale pulveriate pd|tru a folm sdezivi .olora$ pdtru noobrea b{utedilor, d., rezi
Luas, op .it., p. 1213.
rn Egipt erul ro$ (oxid rotu d€ rid), eisit d66ri ln mminte, a l6t pmb6bil folGir @ o pudrl p€nh a €lom
obEjii (L@s, qp. cir., !. 104). FerciLe esip' tene foloseau de asemenea pămătufuri de pudră (Forbes, op.
cit., p. 20 şi fig. 4) şi ruj de buze (vezi picturile cu culori vii reproduse în ANEP, p. 23, fig. 78). în
annthirate ft@ele plantei abMre heM (ftzi ry ntai 16) @u zdFlite pe.ttu a 4trae! din .le s colorant roşu
pentru picioare, mîîiu, unghii şi păr
273
COSMETICE fI PARFUMBRIE
(Lucas, op. cit., p. 107). în Mesopotamia sumerienii foloseau ca pudră de faţă ocru galben, cunoscut
sub numele de Jut auriu" sau „flori în obraji"- babilonienii foloseau în mod obişnuit ocru roşu (Forbes,
op. rit, p. 20). Nu încape îndoiala câ asemenea farduri erau pe plaal micelor chetq cM sl cele din b, 3:13
26.
6. Aranjarea părului
Aranja rea jpSrului făcea parte din ţinută în Orientul APepiat In EAip. fti4n Drieputi îngrijeau părul (,si
perucile) demnitarilor. Pentru descrieri ale acestor frizeri cît şi detalii despre coafurile si acele de păr
tolstte vdii .1^EP, p, 23, fig. 7677 !i Ft{ de la p. 259, cît şi E. Riefstahl, JNES 15, 1956, p. 10-17 ţi
plăcile 414. M6o9otamia a awl o nDde poprie în ce pri. veşte coafura (ff. B. Meissner, Babyionien tind
Assy-n4, 1, 192q p. 410,411t L4 4q 1954, p. 1r3r29, 169r77 49, p- 9illn.). Canadd ii hraelul oferS
exemple de coafuri diverse cu păr lung sau scurt (vezi G.Z.Vfngia.BiblkcdArchaeotogy, 19S7, p. 191 şi
fig. 136-137, 72), In ac6r @ntext pur€n tntelese b6t. jocura lui Isaia (3:24) şi observaţia că Izabela şi-a
împodobit capul (2 Entp. 9:30). Pieptenii ornamentaţi erau răspînditi (vezi, de ex., ANEP, p. 21, fig.
67). Bărbaţii din lumea semitică (spre deosebire de egipteni) purtau barbă şi îşi îngrijeau părul -
mărturie stau ele $pc 9!viF ale luj salMtr (Jud, 16:13, rr_ Briciul era de asemenea cunoscut în VT (de
ex. Ezec. s:1, erc,) dt ri !r orientd antic Ct!^/Ep p. 24, 6s. 80-83). Erau căutare şi remedii pentru a
restaura ravagiile produse de îmbătrînire. Printre reţetele găsite h papiruuile nEdi@le egiFere e ilclude
@a intitulată optimist: „Carte de transformare a unui om bătrui într-unui tînăi"- cîteva reţete au fost
destinate pentru îmbunătăţirea aspectului pielii (vezi traducerile din Forb6, op .i., p. I5.t?).
IV. Cosmetice „odorifere" pentru uz personal
a Porfunun în ttlcrrrde c:tn.d.tird „Mirodeniile" sînt femen (t6b) (1:3; 4:10); reah, „mireasmă", se aplică
în egală măsură la unguentele pro<tw de on (1:3) cit ii L arcrcle Eb$le (2:13)_ ltmed qads ,rEn1" (1:12;
4:13.14) 6te plobabil aceloti cu lurdu din iMnpfiile sircbbiloniene r, dicina de Cymbopogan
schoenanthus, importat probabd din AFbi. rv.t R. C. Thohlon, Di.nonarJ oJ Assyrian Botany, 1949, p.
17). în NT nardos piitike, "nd ffip' (Mdu 14:3; I€n 12:3), 6tc qobabil Nardastachysjatamtmsi din India
(Himalaia), nn produs foarte scump importat în Palestina în vremea romanilor. „Bethei" (Ctnt. 2:17, va)
fie că este numele uui loc, fie c! 6re ,dipdn[n t! mure", {i nu o aromă. Pentru mir (1:13; 3:6; 4:6; 5:11 si
mir lichid, mor ober (5:5,13) vezi secţiunea V.a, mai jos; pentru tamîie, veziV.b, mai jos. Expresiile
„muntede mir, deal de t&'rie, nuli plini de niroznd. (4:613:14) poaie s5. fie o aluzie la t€lele (nengoFre
9i h tqtel€ e3rpten€) pe .are cre$€u lomij carc9i prodG@u aceste arome.
înl: 14; 4:13 termenul fcoper poate fi planta henna cu flori mirositoare, ale cărei frunze erau zdrobite
pentru a extrage un colorant roşu; vezi despre henna, Lu4,op. .r., p. lo7, 355-3s7_ lEr]rHut ,mil.,in3:6.
este mcquf fereţ, care are aceeaşi rădădnS ca şi q'toret, „tăntîie"; în ce priveşte „miresmele negustorilor
de mir', Ezi Eferin la pudE ii p:nitlfui, d. la sfilitut
secţiunii III,a, mai sus. în 4:14 termenul karkom este tradus de obicei „şofran"- ar putea fi una sau
amîn-douâ varietăţile de şofran ■ crocus şi turmeric, care produ u coLoldr galben Onomp6.4 dp. .ir, p.
160.161, si ref, ditr ac6ta d6pre 6ir, anpudau g kurkanu). Pentru trestie mirositoare şi scorţişoară,
veziv,, mi jc; pentu ald, Ezi ,isbui. \nrFele si13; 6:2 fac alui. Ia snatui de mnl:ft (plate domte?), lae,
rferindu.* plob.bil aici la bal. samul de Galaad şi nu !a sensul mai general de miresme. Pentru
mandragore (7:13), vezi *Plante. „Vinul mirositor" (8:2) este cunoscut şi în alte locuri din Onentd.
ntic ("MINCARE).
b. Alte referiri
Termenul bosem, „parfum" (în trad. rom. „miros plă-cut), din Is. 3:24 6te u remd seneEl i! Sdiprar, si
iEam5 ,,alme"; cJ dNile reai.ei dh seba {1 Wp. 10:2, 10), tezaurele lui Ezechia (2 împ. 20:13) ti
referime <lin CnraH ClniSrnor (4:10, 14, 16i 8:14). Curăţirea şi înfrumuseţarea trupului se pare că este
subînţeleasă în termenul camruq folosit în Est. 2:3 (rom. „gătit"), cînd Esteia şi alte fedoare se
pregăteau pentru regele Ahaşveroş. fn Prov. 27:9 este folosit termenul q'torei, „tămîie". „Untdelemnul
mirositor" dinEcl. 7:1 (ca şi în Cînt. 1:3) este Iernai tâi, exact acelaii rmen, lonnr tab4 folcir deja de u
den nitar în una dinEe tiblitele de la Man di! sold. l 18-lea î.d.Cr. care a cerut asemenea undelemn ca să
se maseze cu el (C. F. Jean, Archiy Orientâlnf 17:1, 1949, p, 329, ^r79, \, 6). Parfffiune d€u p@ p€
haine (Ps, 4s:3), eF! 6Fopite D€ patui (!rcv. 7:17'). iar untdelemnul scump (Semen KJ/>, din nou) era
turnlt p€ €p, a la ungea rui Aalon (Ps. 133). Pd fumuri sau arome erau arse la funeraliile demnitarilor (2
Cron. 16:14). Pentru Gen. 37:25, vezi secţiunile ,.nif, "Bakan', ,aAmne din articolul I€rbui, cit {i
articolul despre Iosif.
V. Parfumuri sacre
o. uleiul sf^r pmrru unsere
Folosit pentru ungerea cortului şi a mobilierului şi wltelor din el, dr d FnFu jstalaqfi hn fcfie a preoţiior
aaronici; nu era destinat pentru folosire prcrari (Ex. 30:2233). Por d iddtifi@te .ire€ djF Ee
@np.nentele acetui dei, Mirul, ebi nor, 6te o rE9iD5 .rcmtt Pllds5 d€ arbori din speijle bdl-:amadeld/d
ii cotnniphdrc dh s Arabiei Si din son'alia, Arcm n 6te daii de deiuiLe votaril€ p€ care le conţine in
proporţie de 7-8%. Această esenţă putea fi încorporată într-un parfum lichid în urma incilzirii cu dei s!
3rrsini dutive d a 6lr*ii (vezi U.b, mai sus). „Mirul lichid" (în trad. rom. „smirnă") .pap ii Ciri, 5:5,13;
in Exod, 30:23 pbbab c e6te avută în vedere aceeaşi substanţa, deşi termenul folosir 6te dicrit (nordr6r,
fii.d pbbabil dhiELent cu Irn n.l din TextcL .ffidite de la Ugdig dalind din Kol€lc al 14113.1€ (cordon,
Usoniic airerarurd, 1949, p. 130: tdcle 12 + 97, rlnduile 2, a, 15 ii 120, rîndul 15), cît şi în Scrisorile
contemporane de la Anam! Nr. 2s, Iv:s1 (3dnan nurl; prin l)mre, cuvîntul ebr. mor este vechi, nu un
cuvitat,,nou", cum se afirmă în mod greşit în I1DIÎ, p. 600b. Termenul egiptean'nryvw, „mir", era
folosit de asemenea pentru a irdi.a ac6te forni lichide fol6it pe4Eu ungse şi pentru scopuri medicale
(vezi Erman şi Grapow, Worterbuch der Aegyptischen. Sprache, 1, p. 206:7).
274

Acest gen de mir lichid este adevăratul stacte (Lucas, JEA 23, 1917, p. 929-33t Ttbp6on\ Dirtionory oJ
Assyrian Botany, p. 34o).
Identificarea precisă a „scorţişoarei dulci", qin-nmon besem [Exod. 30:23; cf Prov. 7:17; Cînt. 4:14),
este incertă. Nu există nici o dovadă dară că acest termen ar reprezenta drmamonum zeylanicum, ori-
ginar din Ceylon; este posibil să fie vorba ds alte piante cu scoarţă sau cu lemn aromat şi care fac parte
din grupul diuiamon/cassia (cf. Thompson, op. cit., p. 189-190). Nu se ştie cu certitudine dacă termenul
egiptean „lemn de li-Sps" înseamnă „scorţişoară'1 (For-bes, Stvdies in Ancient Technology, 3, p. 8,
Tkbelul II, şi Lucas, op. cit., p. 354, prin implicaţie), \fezi de asemenea „casia", în continuare. Pentru
(exemple de) lemnul aromat folosit în cosmetică în Egipt, vezi Lucas, p. 119; Shamshi-Adad I, regele
Asiriei, a căutat de asemenea astfel de lemn (G. Dossin, -rt/rhives Ro-,116deMdi, 1, Nr. 33, I. 27-30-
iruniou).
"ltstia DiGito.rC, (Erod. 30:23) rd trgftNl ebr. q'neh-bosein si este identificată cu „trestia mirositoare
dintr-o ţară depărtată" (Ter. 6:20; vezi şi Ezec. 27:19), qăneh haţţăb, deşi identificarea este incertă.
Aceasta din urmă, feisă, este probabil să fie qanu ţăbu din textele asiro-babiloraene datînd din secolul
al 19-lea Ld.Cr, încoace [pentru textele de la Mari, vezi C. F. Jean, Archiv OrienttUnf 17:1, 1949, p.
328). Probabil că este vorba de planta Scoruş calamm care are un rizom aromat; vezi Thompson, op.
cit., p. 20-21, în R4atui@ No!tut; al E8lptului, @iT!onp6ot1,o9,sl€le 15,12 cit,,p.20-27,id,c!., planta
aromata knn este identificată cu Acoms cala-mm (G. Jâquter, Bulletin de l'tnstitut Francate d'-
Afth@loie ori.note r9, 1922, p, 444s, x9 sj n. 3j Caminos, bate-Egypnan Mîscdlanies, 1954, p. 209 ■
ulei de knni). Tulpine adevărate ale acestei plante sau ale unor plante similare au fost găsite în
mormîntul lui Tutanfchamon, cea 1340 Ld.Cr,, în vase cu inscripţia „parfum" (Lucas, p.l 19). Cei „50
de talanţi de trestie", dinir-o tăbliţa de la Ugarit (Gordon, Ugaritic Literamre, p. 130, text 120:9-10),
menţionaţi alături de alte produse aromate se poate să fie trestie dulce, dar este improbabil că ar fi
scorţişoară (Sukenik, turbn la, 1947, p. 126; vea, Cordol Uloruk lrnook 3. 1965, !. 479, No. 2244).
în fine, mai avem casia, corespondentul termendui .br, qiddd tn Exod. 30:24 ti Ea. 27:19, Otlaarc ar fi
adevărata identitate a acesteia, este foarte posibil si fie aceeaşi planta cu egip. fcdt din Papirusu! Harris
I, din cea il60 Ld.Cr. (vezi Forbes, op. cit, p. a. Tabelul II). Celălalt termen ebr. tradus frecvent „casie"
■ q'st'ăk - este şi mai puţin cunoscut. Totuşi, dacă acest termen are un înţeles paralel cu termenul arab
sa-tthah, „cojit", iar acesta la rîndul iui este similar cu termenul asiro-bab. ifcasi sîri (aşa cum sugerează
Thompson, op. ciL, p. 191), ar fi posibil ca termenul asir. qukiullănu, în limba arabă modernă quiqul, să
fie tora Cassia (Thompson, op. cit, p. 188-192). ($. numele elei dea <lo@ fice . lui Id oov 42:14),
(•IERBURI, Casia),
b. TămSa sacră
Pentru semnificaţia tămîiei, vezi* Tămîîe. Aid ne vom ocupa numai de compoziţia ei. Termenul ebr,
general pentru tămîie (care apare uneori ca „fum" sau „rai-teasmă", „parfum") este q'toreţ, cunoscut ca
un cuvînt ihpMutat din €sip, din @lul at 12l@ id,cr. (Erman şi Grapow, Wdnerbueh d. Aeg, Sprache, 5,
p.
COŞ
32;3), sint lndnit€ si alt€ fore c4 ddird de la rădăcina qtr. în tâmîia sacră din Exod. 30:34-38 ultimele
două componente sînt cel mai uşor de identificat. Dintre acestea, ebr. hdb'năh este aproape cert galban,
Ferula galbaniflua Boiss, care creşte în Persia si care este cunoscută în Mesopotamia [bab. buluh-flhun)
lnceDlnd din niledul .l 3le i.d,Cr. 6/ezi Thohp&!' op. ci.., p, 342.344j w En sodq! At, kadisches
Handworterbuch, Lieferung 2,1959, p. 101 şiref.)
Tamîia, ebr. l'bânăh C^lb"), este numita după înfăţişarea ei, fiind cea mai albă dintre răşinile aro mate
folosite ca tămîie; este obţinută din arbori din genul BoswelUa din S Arabiei şi din Somalia şi este
„olibanum"'Ul clasic. Regina egipteană Hatshepsut se pare că a adus asemenea arbori En Egipt în cea
1490, sfere mici de tămîie au fost găsite în mormîntul lui trtanknmon (.@ 1340 id.cr.). \,tzi Lua, or. ai,
p. 111-113. Tferemnul naxap, „stropi", „picaturi", este tradus stacte în LXX, dar pentru adevratul
stacte, vezi sFljrE va de mi rs, d6pr ni'. NnrEle suge. rează o secreţie naturală care este potrivită sâ fie
folosită ca tătnîie - probabil o răşină aromată {cf. L!cd, o2'ci.,,p, 116; Thonpson, op. cir., p, 34o342)
sau balsam de Galaad, opobahamum, etc, pentru care vezi Thompson, p. 363-364. Ultimul termen,
Pheleţ, este foarte incert; LXX D redă ca on>3C - parte a unei moluşte care produce un miros atunci
cînd este arsă (Black şi Cheyne, EBi, în secţiunea despre „Onycha"). s..r pub si fie u prcds at ltri planre,
i,hlra folosită în medicina asiriană (aram. lihiă), Thompson, DidiNar! oJr'sttrian Almisnt, 1936, p. 73 g
r 1: este puţin probabil să fie termenul asir. sahlâ, „creson" (pentru aceasta vezi Thompson, Dktionary
ofAssyrian Botany, 1949, p, 55-61). Dar termenul Ihlt. indus în re\rd uaaritic 12+97 .utui d€ aDme 9i
nndcitui {cordo4 ujan.ic rrtm&re p. 130, 1. 4; U8dntic ?e*bdt, 3, p. 4aq No, 2397), s-ar rutea s! de
idenri. cu termenul ebr. fheleţ şi chiar cu termenii asir. Sihiltu şi aram. Jsihla care au fost menţionaţi
deja. Nici unul dintre aceşti termeni nu este asir. saliuUatu, deoarece acesta ar trebui citit huîlatu
(Thompson, op. cit., p, 69). fn prezent este prea riscant să încercăm o soluţionare mai exactă.
Pentru o încercare de reconstituire a tămîii sacre di! bo<l. 30, @zl Pro3.s, vol. 47, Nr. 264,1959-60. p.
203-209, cu o mostră. K.A.K.
COŞ. Următoarele cuvinte ebr. sînt traduse „coş": 1. dfid, un coş rotund suficient de mare îndtt să
încapă în el @pul sui 06 (2 inp. lo:7), d.r lololir de olicei Fnru EaBpo!tuI sMhinelor, etc, {Ps, 31:6i j{.
24:1-2). 2. te.' (o!.lnr tnpMuta! din egipt, dn)t, ,,co{), folGit pena pSstarea rtudlelor aricole (Dat. 26:2,
4), aEnri de albia d€ liimlntat (o€ut. 28:5,17), era un articol casnic. 3. k'lăb, care conţinea Fuct€l€ dh
v€denia lui Anc (3:1), rtar c@ a f6t folGit la digire .a o caFa, p€ntru prird@! 'esd. rilor, € li I€r. s:27 si
ln *iroril€ @nit€ de la Amarna. 4. sal, un coş plat, deschis, folosit pentru hMpotrd dhi (nedspft€, Erod.
2913, 23, 321 tEv. a:2, 26, 31; Nm, 6:1517,lq Jud, 6:19), Pibrd l{i tuEon . viet cl pura !€ .ap fri cofui
plire d •pîine alba (ebr. hori; Gen. 40:16; cf. 1BA, fig. 28). 5. Jaljd16. (lq. 6:9) pbbabil .e se ret€rl la
muile de pe eE sint l@t€ tudele, nu la 'c6ui..
27S
co9
Distincţia dintre hrăttfrea celor patru mii şi a celor dnd mii este subliniată de scriitorii Evangheliei prin
folosirea termenului gr. kophinot pentru coşurile din Prr!, nlrE (M.r. r4:2o; 16:9; M'm 6:43; a:19: Luca
9:17; Ioen 6:13), ţi a termenului gr. spyrti pentru cea de-a doua (Mat. 15:37; 16:10; Maieu 8:8, 20).
Ambele cuvinte indică un coş cu capac; kophinos apare şi tn alt loc într-un context evreiesc; tpyris este
cotul In care a fost cobartt Pavel de pe zidul Damascului, Sntrudt era mai mare [Fapt. 9:25; paralel cu
gr. largant, „ooşniţă" sau „cufăr", 2 Cor. 11:33).
A"RM.
CREATURI. Traducerea termenilor hayyâ ţi nqîd hayyă din \%zoon,ktiimaşi uneori ktisis, din NT,
pune accentul în principal pe aspectul de a fi viu şi nu pe raptul de a fi creat.
Termenul include „toată suflarea de pe pămînr" (Gen. 9:16) care se afla sub privirea atot-vazătoare a lui
Dumnezeu (Evr. 4:13) ţi tn sfera de acţiune a Evangheliei (Col. 1:23). tn alte texte omul se distinge de
alte creaturi prin faptul că este răspunzător pentru acestea (Gen. 2:19), dar a abuzat de poziţia sa prin
idolatrie (Rom. 1:25); cu toate acestea, omul este născut din nou în Cristos, aşa cum a intenţionat Dum -
nezeu să fie omul - „un fel de pîrgS a făpturilor (@ndlor) Lqi" (L., 1:8).
Termenul include şi fiinţele cereşti (Ezec. l;Apoc. 5, et passim) unde imaginile păminteşti sînt adoptate
In vedenia închinării din cer. PAB.
CREAŢIA.
I. Doctrina biblică
Aceasta nu trebuie confundară sau identificata cu vreo teorie ştiinţifica despre origini. Scopul doctrinei
bi-blice, spre deosebire de scopul cercetării ştiinţifice, este etic şi religios. Exista numeroase referiri la
această doctrină arît în VTrît si în NT ţi ele nu se limitează la primele capitole din Genesa. Putem nota
următoarele referiri: tn profeţi, Îs. 40:26,28; 42:5; 45:18; Ier. 10:12-16; Amos 4:13; In Psalmi, 33:6, 9;
90:2; 102:25; de asemenea, Iov 33:4 ş.urm.; Neem. 9:6; tn NT; loan 1:1 ş.urm.; Fapt. 17:24; Rom. 1:20,
25; u:36; col. 1:16; Er. 1:2j 11:3i Are 4:r1; 10:6.
Un puct de pohiE lEE4 pdlEu orice e. minare a doctrinei este Evr. 11:3: „Prin credinţă pricepem că
lumea a fost făcută prin Cuvîntul lui Dumnezeu". Aceasta înseamnă că doctrina biblică despre creaţie
este bazată pe revelaţia divină şi trebuie înţeleasă numai din punctul de vedere a! credinţei. Acesta este
aspectul care face o distincţie netă Intre abordarea biblică ţi cea ştiinţifică. Lucrarea de creaţie, la fel ca
şi misterul răscumpărării, este ascunsă de om şi poqt 6 pric.pud ruili prin @dinF.
Lucrarea de creaţie este atribuită în diferite pasaje tuturor celor trei persoane ale Trinităţii: Tatălui, cum
6t ln Ca 1:l;Ii1t4:24;45:l2iPa 33:6; Fitrlui cm este în loan 1:3,10; Col. 1:16; Duhul ui Sfînt, cum este în
Gen. 1:2; Iov. 26:13. Aceste afirmaţii nu trebuie interpretate tn sensul că diferite părţj ale creaţiei sînt
atribuite diferitelor persoane din cadrul Trinităţii, ci mai degrabă că întreaga creaţie este lucrarea Dum-
nezeului Trîunic.
Cuvintele din Evr-11:3: „Ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd", cuplate cu cele din Gen. 1:1:
„La început Dumnezeu a făcut cerurile ţi pămîntuî", arată că lumile nu au fost create dintr-un material
pre-existent, ci că au fost create din nimic prin Cuvîntul divin, tn sensul că înainte de decretul (Jiaf)
creator divin nu a existat nici un fel de existenţă. Această creadă ac nihilo are implicaţii teologice im-
portante deoarece, printre alte lucruri, exclude ideea că materia este eternă (Gen. 1:1 arată că materia a
avut un început) sau că ar exista în univers un dualism oarecare, că vreo alta existenţă sau forţă exista
In opoziţie cu Dumnezeu ţi tn afara sferei Lui de control. De asemenea, arata că Dumnezeu este distinct
de creaţia Sa şi că Dumnezeu nu este, aţa cum susţine panteismul, o manifestare fenomenologică sau
externă a Absolutului.
tn acelaşi timp, însă, este dar că ideea creafiel primare conţinută în formula creaţia ex nihilo nu
epuizează învăţătura biblică pe această temă. Omul nu a fost creat ex nihilo, ci din pulberea pământului
(Gen. 2:7) iar animalele de pe dmp şi pasările cerului au fost făcute din pimtnt (Gen. 2:19). Aceasta a
fost numită creadă secundară, o activitate creatoare care foloseşte materialele create anterior, şi care stă
alături de creaţia primară ca parte a mărturiei biblice.
Afirmaţii cum este cea din Efes. 4:6: „Un singur Dumnezeu ... care este mai presus de toţi, care lu-
crează în toţi ţi care este in toţi" arata că Dumnezeu este atît într-o relaţie transcendentă cît şi într-o
relaţie imanentă cu lumea creată. Prin faptul că HI este „mai presus de toţi" şi „peste toate lucrurile"
(Rom. 9:5), El este Dumnezeul transcendent şi independent de creaţia Sa, existent prin Sine şi suficient
pentru Sine. Prin urmare, creaţia trebuie înţeleasă ca un act liber al lui Dumnezeu, determinat numai de
voia Lui suverani şi nicidecum un act necesar. El nu a avut nevoie să creeze universul (vezi Fapt.
17:25). EI a ales să facă aceasta. Este necesar să facem această distincţie deoarece numai în cazul
acesta poate El fi Dumnezeu Domnul, Cel necondiţionat, CeL transcendent. Pe de altă parte, prin făptui
că El „lucrează în toţi şi este Sn Coţi", El este imanent tn creaţia Sa (cu toate că este distinct de aceasta)
şi existenţa continuă a creaţiei depinde tn întregime de puterea Lui. „Toate lucrurile seţinprin£I
(tnauw)" (Cot. 1:17) şi„înEt avem viaţa, mişcarea şi fiinţa" (Fapt. 17:28).
Cuvintele: „Prin voia Ta stau tn fiinţă şi au fost făcute" (Apoc. 4:11), cf. „făcute prin El şi pentru El"
(Col. 1:16), indică scopul şi ţelul creaţiei. Dumnezeu a creat lumea „pentru manifestarea gloriei puterii,
înţelepciunii şi bunătăţii Sale eterne" (Watminster Confession). Cu alte cuvinte, creaţia este teocentrică
şi este menită să prezinte gloria lui Dumnezeu; să fie, cum spune Calvin, „teatrul gloriei Sale".
J.P.
II. Relatarea din Genesa Relatarea de bază a creaţiei în Genesa este Gen. 1:1-2:4a. Este orelatare foarte
nobilă şi demnă, lipsită de elementele rudimentare care pot fi întîlnite în relatările nebiblice ale creaţiei
(vezi secţiunea III de mai jos). Acest capitol face o serie de afumaţii cu privire la modul în care a luat
fiinţă lumea vizibilă. Este scris ca o mărturie simplă a unui martor ocular şi nu sînt făcute încercări de a
introduce subtilităţi de genul celor care să fie apreciate de cunoaşterea ştiinţifică modernă. Chiar dacă
acceptăm realitatea reve-
276

Veştede aşteptat, ca o povestire fenomenologică simpli a creaţiei să descrie numai originea acelor
elemente din lume care sînt vizibile ochiului omenesc. Admiţînd că Gen. 1 se ocupă de fenomene
simple care pot fi observate, ea este o relatare paralela cu multe alte istorisiri ale creaţiei, deoarece toate
povestirile de acest fel trebuie să se ocupe de pămînt, mare, cer, soare, lună ţi stele, animale st de om.
Inspiraţia reală 1-a ferit pe scriitorul relatării din Gen. 1 de limbajul si elementele rudimentare ale
politefamulut contemporan, ţj scriitorul a rămas un om obişnuit care si-a folosit ochii In încercarea de a
descrie modul în care Dumnezeu a adus !n fiinţă lumea aceasta. O comparaţie între relatarea biblică a
creaţiei şi istorisirea babiloniană oferă o serie de paratele, dar relaţia externă dintre cele două nu este
clară, lotuşi, nu se poate să fie o simplă împrumutare, deoarece tn Gen. 1 există o profunzime ţi o
demnitate care au pot fi întfliute In istorisirea babiloniană. A. Hadel, în cap.
ZdinTheBabyionmtiGenesis, discută în detaliu relaţia dintre cele două istorisiri.
a. Crearea lucrurilor
Dacă luăm Gen. 1 ca o simplă relatare fenomenologică, primul element de care se ocupă este crearea
luminii. Faptul că Ttua ţi noaptea au toc într-o succesiune regulată şi că lumina este o necesitate indis-
pensabilă pentru viaţă ţi pentru creştere, trebuie să fie una dintre cele mai simple observaţii umane.
„Cine a făcut să fie aţa?" se întreabă autorul relatării din Gen. 1. Răspunsul este: Dumnezeu (v. 3-5). O
a doua observaţie simplă este câ în afară de apele de jos, care formează mările si izvoarele subterane,
există ape de sus care constituie sursa ploii. între cele două este întinderea cerului ţrăqta', ceva bătut).
One a făcut lucrul acesta? Dumnezeu (v. 6-8). De asemenea, faptul că mările ţi uscatul sînt distribuite
în anumite zone specifice de pe suprafaţa pSmîntului (v. 9-10) este o abservaţie cu caracter general. Şl
lucrul acesta a fost făcut de Dumnezeu, Apoi, pămîntul a produs multe feluri de vegetaţie (v. 11-13). Şi
aceasta este lucrarea lut Dumnezeu. Nu există subtilităţi de distincţii botanice, d scriitorul cunoaşte
numai trei categorii mari de plante: iarbă (drite1, vegetaţia tînărâ, nouă), verdeaţă {'efeb, plante) care
produc sămînţă după felul lor, şl parai f*esj care produc fructe cu seminţe. Probabil că scriitorul a
considerat că aceasta clasificare simplă a inclus toate cazurile. Următoarea observaţie este că corpurile
cereşti se află pe întinderea cerului -soarele, luna, stelele (v. 14-19). Dumnezeu este cel care le-a plasat
acolo ca să marcheze vremurile şi anotimpurile. Ar fi mult prea subtil să-i cerem scriitorului sS facă
distincţie între meteoriţi, planete, nebuloase, etc. întorcîndu-se la sferele în care pot fi găsite creaturile
vii, scriitorul observă că apele au dat naştere la „vieţuitoare" (v. 20, leres), lucruri care mişuna, animale
mici care pot fi găsite în număr mare) ţi la balene mari (monştri marini) şi la orice creatură vie care se
mişcă (v. 21, tannfri, monştri marini, şerpi). Nu este nid o încercare de a face distincţie, din punct de
vedere zoologic, între diferitele specii de animale marine. Este suficient să spunem că Dumnezeu a
făcut animalele mării, atît pe cele mici dt ţi pe cete mari. Dumnezeu a făcut de asemenea păsările care
zboară pe ftainderea cerului (v, 20-22, 'âp). Termenul 'Sp include toate varietăţile de păsări. De unde a
venit
CRAATTA
mulţimea de creaturi care populează pămîntul? Dumnezeu le-a făcut şi pe acestea. Citim apoi că
pămîntul a dat naştere la creaturi vii (v. 24-25, nepel fiayyd), care suit clasificate de scriitor ca vite
Cbfiemâ, animale), tirîtoare (v. 24-25, remes) şi fiarele pâmîntului (v. 24-25, hcyyâ). Nid aid nu sînt
făcute distincţii de ordin zoologic. Este evident că scriitorul a fost convins că această clasificare simplă
a cuprins toate tipurile principale de vieţuitoare terestre într-un mod adecvat pentru scopul său. fn fine,
Dumnezeu 1-a făcut pe om (v, 26-27, 'ddiM, drp! chipd d sa!@ s5, o expresie care specifică imediat că
ti dă stspînire peste tot ce populează pămîntul, apele şi întinderea cerului (v. 26, 28). Şi Dumnezeu a
creat (bara' )pe om în mod complex, bărbat şi femeie (v. 27, znkarşin'qcbă).
b. oonologia dainarelor
O examinare atentă a acestui capitol va revela o prezentare schematică tn care actele creatoare sînt
cdpriMre tft-u tip de 6 zile - qilel 8 aei€ de creaţie prezentate cu cuvintele: Şi Dumnezeu a zis. Dacă
insistăm aici asupra unei cronologii stricte a evenimentelor, ne încurcă apariţia luminătorilor în ziua a
patra. Problema aceasta este evitată dacă tratăm Gen. 1 la fel ca şi alte pasaje din Biblie care se
preocupă cu faptele majore şl nu cu cronologia lor (qf. relatările despre ispitirea lui Isus în Mat. 4 ţi
Luca 4, care pun accentul pe realitatea ispitirilor dar dau o ordine diferită; vezi de asemenea Ps. 73:13,
15, 24, care pune accentul pe reolitateo grijii lui Dumnezeu pentru poporul Israel eliberat, dar plasează
incidentul cu mana după lovirea sfradi, contrar Exodului). Dacă scriitorul din Gen. 1 este interesat să
accentueze realitatea creaţiei şi nu se preocupă ta mod special de succesiunea cronologică a
evenimentelor, am putea evita o serie de dificultăţi.
Există o schemă destul de consecventă în aranjarea materialului. Primele 3 zile sînt pregătitoare.
Producerea luminii ţi pregătirea întinderii cerului, a mărilor, uscatului şi vegetaţiei sînt preliminare
pentru aşezarea unor locuitori într-un cadru pregătit. Păsările ocupă întinderea cerului, peştii ocupă
mările, arirElel€ 9i omul dpi qan!. Zju 1 i a 4-a D! urinează întocmai această schemă, deşi există o
oarecare corelaţie. Zilele a 3-a ţi a 6-a conţin două acte creatoare. Ziua a şaptea este în afara schemei ţi
ne vorbeşte despre odihna lui Dumnezeu, cînd lucrarea Lui a fost încheiată; este un model pentru restul
chliei S.1., o 'd din iape,
Ceva se pierde dacă la interpretarea acestui capibl hpingm ollaa pln! la liRite tudle. IrtrEg pasajul este
poetic şi nu se pretează la corelaţii ştiinţifice stricte.
în acest capitol accentul este pus pe ceea ce a spus Dlllrwau ({ 3, 5, 9, 11, 14 20, 24 26}. clvlntul cMtor
dvin 6te et c.rc ffit€ ordiE di! ba6, lumină din întuneric, viaţă din moarte. Ar trebui acor dad o pondeE
mi m dl,nhnui "a zis" (-wr) decft cuvintelor „a crea" sau „a face", deoarece se afirmă că creaţia este
produsul voii personale a lui Dumnezeu. Este adevărat că cuvîntul „a crea" (biăn?) 6te folGit cu privire
l, s d plmllt (v. 1), d privia la monştrii marini şi făpturile vii (v. 21) şi cu privire l. on (r 27) d cA €c6t
rerb 6t€ folosit !r w in eKluivitate FnFu adivilate dillri. Dd th G6. 1 sînt folosite ţi alte cuvinte. Astfel,
verbul „a face"
277
cRETTA
(-6a) 6ie foldir cu privne la htiidefta cerului (v, 7), o 'rivire la lffii.nto@ (v, 16), .u Dlivire ]a dtrele
p&&fului l. vite ii la trdtdrc (v. 2s) fi cu ?rivi€ ra on (n 26), De .5€@, actirirarea divina este descrisă
prin folosirea formei conjunctive a verbului în cîceva locuri: „Să fie..." (v. 3, 6,14-15), „sase adre.-."
(e"9), ,sn de,,,,. (q 11,2q24). Din dorine de a inEod@ Erietate, srnbrd a iolGir Mi nulte Ebe.ft rubliniaz,
lnpr.ul. activibr€a divint. Dar activitatea esenţială îşi are originea în Cuvîntul lui Dumnezeu
(„Dumnezeu a zts").
c lalAsul mqutui "i"
Cuvîntul „ii" a creat uneori dificultăţi. Acest cuvînt are mai multe sensuri în Biblie. în forma sa cea mai
simplă înseamnă o ii de 24 de ore. Dar uneori este folosit pentru a desemna o perioadă de judectă
divină („ziua Domnului", Îs. 2:12 ş.mrn,), o perioadă nedefinită de ridp (.ziu ispitirii", Ps, 9s:3), o
peri@d: lunsi de (să .im) 1.000 d€ .ni (Ps, 9Or4), 'e bah coneptiei cn o t 6te 24 d€ ore mn a! naistat
dupra laptultri că creaţia a avut loc în 6 iile propriu-zise. Această interprctsE nu Fnjte fol6iEa linb6jrlui
po€tic s.u simbolic şi nici a aranjamentelor schematice în literatw biblid. altii au ssdrur .! o zi .eprezhta
o perioadă îndelungată de timp şi au căutat să găsească o corelaţie cu vestigiile geologice; dar această
conepFe 6te l€gatl prea lndepru!€ de tsriile stiiiti6c enrenponre * aete rlnt notorii penru te$ dinţa lor de
a suferi schimbări. Dacă acceptăm ideea că Gen. 1 are o structură literară artificială şi cS nu se precrpl
sI tumizeze un rablou al suc.esiun* cronologice ci vrea doar să afirme faptul că Dumnezeu a creat totul,
aceste speculaţii şi ipoteze nu sînt necesare.
O prcblemA inftditr 6re nodul ln c.r Eebuie interpretata expresia „seara si dimineaţă". Se poate să nu
ştim ce a vrut să spună scriitorul. Printre sugestiile oferite sînt următoarele: se referă la sistemul
evreiesc de s@tic a zilej. de la apq la aps, adi.5, de sr4 parcurgînd dimineaţa, pînă Ia seara următoare;
sau, ,£eara" marchează încheierea unei perioade at cărei punct de plecare a fost dimineaţa care sa
revărsat o dată cu creaţia luminii, în timp ce „dimineaţa" care urmează marchează începutul unei zile
noi şi sfîrşitul părţii de noapte din ziua veche. Aceste concepţii sînt diametral opuse una alteia şi denotă
că înţelesul nu este clar.
Unii comentatori au interpretat textul în alt fel, sugerîud că creaţia a fost revelată scriitorului în 6 zile, ţi
nu că a fost realizată în 6 zile. Autorul a primit şase vedenii ale activităţii divine ţi fiecare dintre ele' sa
aupai de u asFd al lu.rrdi .et€E a lui Du, nezeu. Fiecare vedenie a urmat întocmai aceeaşi formă şi a
început cu cuvintele: „Şi Dumnezeu a zis..,", iar apoi s-a încheiat cu: „Şi a fost o seară şi o dimineaţă ■
aceasta a fost ziua ..,",
Unii au susţinut că cele şase secţiuni de material biblic au fost scrise pe şase tăbliţe similare, avînd o
structură simiiarâ şi o notă finală similară CP. J, Wise-man, vezi Bibliografia). Ideea este interesantă,
dar este de fapt o Erieti a ideii cE ln cer 1 aw o compoziţie literară aranjată într-o ordine artificială şi
care are scopul să ne înveţe că Dumnezeu este Cel care a Edt t@ie l!.rute. Nu e face lici s comenttriu cu
prjvt€ Ia n€tcla divin, de lucru,
d. Genesa 1 şi ştiinţa
Probl@ relafiei dinft c€n. 1 ti trihfele biologie d E@Iogice a t6r abodatS h @i nulte trFdui concepţia
Concordistă a căutat să găsească o corelaţie mai mult sau mai puţin exactă între ştiinţă şi Biblie. Au fost
făcute paralele între straturile geologice şi afimgile dil Gene, lst tn slll]giure ftno logică. Unii au insistat
că expresia „după soiul lor" este o respingere categorică a teoriei evoluţiei. Cu toate acestea, nu se ţtie
exact ce înseamnă termenul evreiesc „soi" (mfnj; se ţtie doar că este o observaţie generală că
Dumnezeu a făcut creaturile în aşa fel încît să * r€pBiun în familiile lor. Dar dc! .ullntul evreiesc nu
este înţeles, este adevărat că nici categoriile biol.si€ N shr stabilte deiritiv. Puren spre că Biblia afirmă
că, indiferent care este modul în care a lut fiinli viala, Dulftau 6ri la baa pt€ului ţi atunci Gen. l nu
afirma şi nici nu neagă teoria €blulei su alti t6ri€ t)aftare.
"Versetul din Gen. 1:2 a fost Luat ca bază a „teoriei hiatului" în istoria lumii. Se afirmă că traducerea ar
trebui să fie: „Şi părnîntul a devenit pustiu şi gol". Cu alte cuvinte, a fost creat perfect, dar s-a întîmplat
ceva şi ordina a l6t disiusn. DulG ace. Dllfuau s E-@r pdnintul, dtdu-i o ndl foml din ba6. Potrivit
acestei concepţii, breşa (hiatul) în timp, lasă loc pentru perioadele geologice lungi înainte de a-ceastă
calamitate. Se afirma că actul creator original a avut loc într-un trecut imemorial şi că se întinde pe
d@b erelor s6losi.e. tteluie si spen ca nu există dovezi geologice pentru această teorie şi că nici
Fadudea susete N 6te delt ttubabile. ssul normal al expresiei ebraice este „a fost" sau „era", ţi nu „a
devenit".
Mulţi comentatori au căutat să găsească în Gen. 2 tsrdia fti a dou c@tii, ere d fi awt o ordile
cronologică diferită de cea din Gen. 1, O asemenea ide nu este *E*€ dacS privin C.n. 2 d part€ a unei
naraţiuni mai complete din Gen. 2 şi 3, în care G€n, 2 coEtituie d@r o irtrDd@e la ooBti@ despre
ispitire şi furnizează cadrul, fără să încerce în vieun fel să dea o istorie a creaţiei ţi, desigur, fără să dea
vreo succesiune cronologică a evenimentelor.
Ar trebui să accentuăm în încheiere că, deşi continuă să existe dezbateri cu privire la înţelesul şi
semnificaţia exactă a Gen. 1, toţi trebuie să fim de a.o.d ce afiIm.E enrrali a capiioldui st€ c, DM,
nezeu a creat toate componentele universului în care rrăim. Dacă afirmăm lucrul acesta doar la nivelul
simplu al observaţiei, pasajul este de aţa natură încît să ne permită să extindem cu uşurinţă afirmaţia la
acele dmn ff nu pot 6 v.zuE cu oanid [ber.
J.A.T.
III. T6t etlce dln Oddtur Apreplat
Irca N a fos grsit nici u nit c@rA să e et@ explicir la creaţia universului, iar miturile care se ocupă cu
organizarea universului ţi a proceselor lui culturale, crearea omului ţi originea civilizaţiei, sînt marcate
de politeism şi de lupta zeităţilor pentru supremaţie ■ în contrast puternic cu monoteismul evr. din Gen.
1-2. Majoiitatea acestor povestiri fac parte din alte texte fi ideile acelor popod antice rreblie 55 6e
spidir€ din scrieri religioase care, deşi datate în prima parte a mileniului al 2-lea î.d.Cr., ar putea să
provină din surse mrr @i v€.hi, aqa cm doredetre istoria @!iei g&ite la ,Ebla $ darad in 2350 tn.cr.
278
a. Sumer şi Babiton
ExisE o €rie de istorn ale @aiei les.te ae stpre maţia atribuită diferitelor cetăţi antice si zeilor care se
credecă au locuit maiîntîiacolo. Astfel, despreNîppur se credea câ a fost locuit numai de zei înainte de
c@@ @menilor, Erki Eul adlnculuj 9i al irleleF cmnii, a ales Sumerul şi apoi a început sa* înfiinţeze
teritoriile învecinate, inclusiv paradisul Dilmun. La ln€pfi a €or r,tsi, nilantini şi peti, jar apoi a fdcut
marea şi ploaia, în continuare, cultivarea pămîntului este asigurată prin creşterea grtnelor şi a
verdeţurilor; uneltele sînt cazmaua şi tiparul pentru cărămizi. Dealuile sili aoFriie de $wgebfie ii vit€le
ti oile umpLu staulele.
Un alt nii poEftfre d6pre pamdird Dilns ln care zeiţa-mamă Nînhursag naşte copii fără dureri şi
suf€dqa, dei Edd, dup6 @ a nincat plante, 6te bl6bmt ri ac€ boljEv pio; cind 6re vindeat de o eifn .@i5
ln nbd spetal, Nin.ti, ar c;rei nme înseamnă „doamna coastei/doamna din coastă" şi „doamna care face
să trăiască", amîndouă înţelesurile reflecta numele *Evei.
„Enki şi Ninhursag" se ocupă cu creaţia omului din pămînt. Creaţia aceasta a avut loc după o bătălie în
care Enti a @nds o$tile bineiui tnlotiE lui Na-mmu, manea primară. Apoi, cu ajutorul lui Nin-mah;
leiţa-mamă a pămîntului, el a creat omul efemer.
ccl @i bire cl1:@ut nir babilonia d6prc c@ {e 6te o adaptare a GnFAonjei Meridne nmir! muma elil,
de la cuvintele cu care începe: „Cînd în inăiţime cerurile încă nu aveau nume şi pămîntul de jos încă nu
fusese chemat pe nume". Tiamat (c/ ebr, fid4 .dln.r'l) d Ap6u (a?a ddce) au aistat, dar după ce sau
născut alţi zei, Apsu a încercat să-i iDlitw din @ua gbligiei p€ care o 'z.dn. Uml dintr€ rei, E, rd smerbn
EnkiI a onddt pe A!6u; după aceeea Tiamat, vrînd să se răzbune, a fost omorît de Marduk, fiul lui Ea,
zeul Babilonului în onoarea căruia a fost compus poemul. Marduk a folosit cele două jumătăţi ale lui
Tiamat ca să creeze întinderea .ennni ti p:nintul. Dup5 acea a pu h dnduiall stelele, soarele şi luna şi în
cele din urmă, ca săi dlibc@ p€ pi de nucile tjcit@le, Mardul, cu ajutorul lui Ea, a creat oamenii din
pămînt amestecat cu sinsele lui KiJl3!, reul rebel cde a onas fonFl€ lui TiaMt. singwle *nln:ri dintrE
acstE isbrn 9i G€n, r-2 6c neliobr€a adlncului (Cntn h Gen. 1:2 nu este neapărat o personificare
mitologică), o-dihna divina după creaţie şi împărţirea istorisirii în Fs w4. (W G, Lanb€rt, JTS 16, 1965,
p, 2a7-30o si P. J. wis2ml\ clud b Creoaon in cendir, 1977).
Alte epopei ale ceaiiei dif€rn in detaln. Una po vesteşte că atunci cînd „tot usca tul era marea", au fost
crea$ eii ii a f6r cotutruit! cetad Babilon. De ac@ Marduk a făcut un covor de trestie peste ape şi pe
acest covor a creat omul, împreună cu zeiţa-mamă Aruru. DupJ a@a a llmt crcatja .ninarelor, a duilor, a
ierbii verzi, a uscatului şi a animalelor domestice. Un alt nit anibuie .@E erului lui Anu ti ddd tsnininni
lui Ea. i n aet nit atunci clnd bn au considerat câ este necesar, cînd pămîntul a furnizat u tehplu i @de
p€nEu jerde, a f6t crar otul d să-i servească pe zei, la fel ca şi în Alra-hasts şi în epopeile mai vechi.
CREATIA
b. Egipt
Dintre mai multe aluzii la creaţie, una datată în cea 2350 ln.CL ddrie lctd reului AM carc a .rat ki pe u
del prinodial aflar d€asupF ap€lo! Haosolui Atu "€re sa cieat p€ sim" a ads apoi ordine in lume şl din
adîncul întunecat a stabilit locuri şi funcţii pentru celelalte zeităţi, inclusiv pentru Osiris. Teologii de la
Memig la lel ca ti ei din Teba, avea! nddul lor de a justifica originea cetăţii şi zeului lor. Potrivit
concepfiei lor, reul Ptah a fct c€l care a codcep( cftala ii a 6uii iotui prin cullntui s.u autoftar - o
reflectare veche a doctrinei Logosului, găsită şi în textele sueride Un alt mit atribuie reduied€li R€_
victoria 6upra lmn subp\rmlrtere Apophis, Potivit acestei versiuni, omenirea a fost creată din lacrimile
lui Re\ toţi oamenii fiind creaţi egali în ceea ce priveşte capacitatea de a se bucura de necesităţile de
bază ale vierii.
Se poate ob6dh.n că pr€uind.ni in Orientul Aprc pht antic con@pda d6pre orisini a imls ar€le solu. lu
priMr (nai de8rabe d(i! "has") ti intureric; ma$n a r6t u act divi! d nfiiro ti cd omul a f6t făcut prin
intervenţie divină directă, pentru slujirea zeilor. Naraţiunea ebraică, cu claritatea sa şi monoteismul
caracteristic, este unică; nu există luptă între zeităţi sau încercări de a înălţa un oraş sau o rasă oarecare.
DJ.W.
c. Grecia antică
Pentru greci, în general, zeii cărora li Se închinau nu au fost autorii creaţiei lumii, ci erau flinte create
sau născute de zeităţi sau forţe vagi pe care le-au înlocuit, fn leogonia, Hesiod spune că la început a
existat Haosor, ati P:frlnrd car€, fiind tcudat de Cs, a deFit me romE a tulrrc!. De fapt, în loc d€ .@lie *
poate rclbi d6pre o deeoltarc autan6. p.h pffiar. din ineputui nedefi.iie. Erjsti multe deosebiri în detalii
şi filozofii le comentează în diferite moduri. *Epicurienii au atribuit totul combinaţiei în-tîmplătoare a
atomilor, iar *stoicii panteişti au conceput un Mogos sau un principiu al lumii impersonale. De u int€
d*bn 6re mitul lui Ode!, deti pbbabil cd a fct accepiat de Elativ pDlini cnmi dmal1t Dii au rdznt in
orfisn paFlele sennificative cu c€+injinul. In acest nit Mrele @tor 6re pha. nes, care a ieşit dintr-un ou
şi, după ce a creat universul şi oamenii din Epoca de Aur, s-a retras în obscuftate pina cind strn'nepohn
s5u, zN, I. tnghitit Pe el şi toată creaţia lui şi după aceea a creat din nou lumea care există. Oamenii din
rasa actuală au apărut din rln59ilele spdbenre ale Titador care Ia! oDo. rît şi t-au mîncat pe Dionysus,
fiul lui Zeus; de aceea, €ndii a! h ei adt elmnte .le .rului cit e lemente divine. DionsE a fsr Edu la vialn
de Z€a ii a fcr idein@t dsri cu !haG.
K.LMC.K
BIBUOCRIIE. ]h. bibli.ol drtrac, c. Hodge, Sttmdri. Thalog!, 1,1A7a, p, 553 i.lm,; S. HarG, Cod rfte
Creator and Lord ofAIl, 1, 1897, p. 463-518; J.-J. von AUmen, Vbcabulary of the Bible, 1957 (s.v,
„Creaţia"). TTie Genesis Account: F. Delitzsch, Cam-mentaryon Genesis, E. T. 1888; P. J. Wiseman,
Clues io cr&rion in ecddir, 19771 A. neiad, Ihe gabr. tonian Genesis, 1950, p. 82-140; W. J. Beasley,
Crea-rion\ AnozinE AThi.€t, 1953, p€ntu o .bordare

279
CREAŢIA
concordista tipica; N. H. Ridderbos, Îs There a Conflict bttwtai Gtnesis l and Natural Science?, 1957.
Concepţii nebiblke: veri ANBT, p. 1-9; S. N. Kramer, MythotogiesoftheAntientWorid, 1961, pentru
detalii cu privire la tradiţiile sumeriene ţi ale altor popoare: A. Heidel, op. cit, pentru o discuţie a
relaţiei dintre acestea ţi Genese. \feri de asemenea W. K. C. Guthrie, Oq>heusandGreekRdigion,
1935,p.79ţ.urm.;H.H. E*r, l. H. nshlll, hMDMT I, p. 3764a9.
CREDINŢĂ.
I. In Vechiul Testament
Ea VT cuvîn tul „credinţă" este găsit numai de două ori în traducerea va (Deut. 32:20; Hab. 2:4), dar în
vsr apare de 18 oii De 12 ori este folosit în sensul de a încălca credinţa sau a comite păcat (de ex. Lev.
5:15; Deut. 32:51) sau de a acţiona de bună credinţa (Jud. 9:15ş.urm.), iar aite şase pasaje vorbesc
despre încredere. Totuşi, apariţia rară a cuvîntului nu trebuie sS ne facă să tragem concîuzia că credinţa
nu este importantă în VT, deoarece ideea apare frecvent, chiar dacă termenul în sine este întQnit rar. De
obicei ideea este exprimata de verbe cum sînt „a crede", „ a se încrede" sau „a spera" (,£ nădăjdui") -
iar aceşti termeni a-bundă.
Am putea începe cu un pasaj cum este Ps. 26:1: „Fă-mi dreptate. Doamne, căci umblu In nevinovăţie, ţi
mă încred în Domnul fără şovăire". Se spune adesea că VT le pretinde oamenilor să Se mîntuiţi pe baza
faptelorlor, dar acest pasaj pune problema în perspectiva corectă. Este adevărat că psalmistul face apel
la integritatea („nevinovăţia") sa, dar aceasta nu înseamnă că îţi pune încrederea în sine sau In faptele
sale. încrederea lui este în Dumenzeu, iar „integritat." lqi 6te o dovad! a aeld iEEdsi. \|T €t€ o carte
lungă ţi adevărurile despre mîntuire sînt enunţate Sn moduri diferite. Scriitorii nu fac întotdeauna
distincţiile pe care le-am dori noi, care avem NT în mîinile noastre. Dar o examinare atentă va arăta că
în VT, la fel ca ţi în NT, dorinţa fundamentală este de a avea o atitudine corectă faţă de Dumenzeu,
adică, de a avea credinţă. Cf. Ps. 37:3 s.urm.: „încrede-te în Domnul ţi fă binele, locuieşte în ţară ţi
umbla în credmdoşJe, Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da toc ce-ţi doreşte inima. încredinţează-ţi
soarta în mîna Domnului, Encrade-te în £1 ţi El va lucra". Nu încape nici o îndoială că psalirUstul
urmăreşte o viaţa neprihănită. De asemenea, nu încape îndoială că el promovează o atitudine. El S
îndeamnă pe oameni să-şi pună încrederea în Domnul, care este doar un alt mod de a le spune să
trăiască prin credinţa. Uneori oamenii sînt îndemnaţi să-ţi pună încrederea în Cuvîn tul Iui Dum nezeu
(Ps. 119:42), dar de obicei lucrul căutat este credinţa în Dumenzeu. „încrede-te în Domnul din toată
inima ta ţi nu te bizui pe Înţelepciunea ta" (P rov. 3:5).
Ultima parte a acestui verset avertizează cu privire la ap pune încrederea în puterile proprii - o idee
întilnită frecvent. „Cine se încrede în inima lui este un nebun" (Prav. 28:26). Omul nu trebuie să se
încreadă în îndreptăţirea (neprihanirea) lui (Ezc. 33:13). Efra-im este mustrat: „Te-ai încrezut în carele
tale de luptă, în numărul oamenilor tăi viteji" (Osea. 10:13). încrederea în idoli este condamnată adesea
(îs. 42:17; Hab. 2:18). leremia avertizează împotriva încrederii în tot
ceesteomenesc. „Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijineşte pe un muritor ţi Iţi
abate inima de la Domnul" (Ier. 17:5). lista lucrurilor în care să nu-şipuna oamenii încrederea poate fi
extinsă ţi este ţi mai impresionanta alături de pasajele mai iurtgi care îndeamnă la încredere în Domnul.
Este clar că oamenii din VT au considerat câ Domnul este singurul obiect demn al credinţei. Ei nu ţi-au
put încrederea în ceea ce făceau ei, în ceea ce făceau alţi oameni, sau în ceea ce făceau zeii. încrederea
lor a fost numai m Domnul. Lucrul acesta «ste exprimat uneori în limbaj pitoresc. Astfel, El este
„stînca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumenzeule, Tu eşti aţinea mea, în care mă ascund, scutul
meu, tăria care mă scapă ţi incăritura mea" (Ps. 18:2). Credinţa poate fi pusă cu încredere într-un
asemenea Dumnezeu.
Trebuie să menţionăm în special cazul Iui Avraam. întreaga lui viaţă dă dovadă de un spirit de
încredere, de o credinţă profundă. Despre el se spune că „a crezut pe Domnul ţi Domnul i-a socotit
lucrul acesta ca neprihănire" (Gen. 15:6). Textul este citat de scriitorii NT şi adevărul fundamental pe
care-1 exprimă este dezvoltat mai pe larg.
II. In Noul Ifestament
a. Folosirea generală a cuvtntului Credinţa ocupă în NT un loc foarte proeminent Substantivul gr. pista
ţi verbul pmeuo apar de peste 240 deori, iar adjectivul pucot este găsit de67 de ori. Acest accent pus pe
credinţa trebuie privit pe fundalul lucrării de mîntuire făcută de Dumenzeu în Cristos. Ideea centrală a
NT este că Dumenzeu L-a trimis pe Fiul Său ca să fie Mfntuitnrut lumii. Cristos a realizat mîntuirea
oamenilor prin moartea Lui ispititoare pe crucea de la Calvar. Credinţa este o atitudine prin care omul
abandonează încrederea în propriile sale eforturi de a obţine mîntuirea - fie câ acestea sînt fapte pioase,
bunătate etică sau orice altceva. Credinţa este o atitudine de încredere completă lh Cristos, o bazare
numai pe El pentru toate aspectele mîntuirii Cînd temnicerul din Filtpl a pus întrebarea: „Domnilor, ce
trebuie să fac ca să fiu mîntuit", Pavel ţt Sila au răspuns fără ezitare: „Crede în Domnul bus si vei S
mîntuit" (Fapt. 16:30 ş.urm.)- „Oricine crede în El" nu piere, ci are viaţă veşnică (loan 3:16). Credinţa
este o modalitate prin care oamenii primesc mîntuirea.
Verbul pataia este urmat adeseori de conjuncţia „că", arSrînd că credinţa se ocupă de fapte, deşi este
mai mult dedl attt. lacov ne spune că şi demonii aed că „Dumenzeu este unul", dar această „credinţă"
nu le foloseşte la nimic (Eac. 2:19). verbul pisteuo poate fi urmat de un dativ simplu, cînd înţelesul este
acela de a da crezare, de a accepta ca adevărat un lucru spus de cineva. Astfel, lsus le aminteşte iudeilor
că „loan a venit... umbtînd în calea neprihănirii, ţi nu l-aţi crezut" (Mat. 21:32). Aici nu este vorba de
credinţă în sensul de încredere. Iudeii nu au crezut ceea ce a spus loan. Acelaşi lucru poate fi spus şi cu
privire la lsus în loan 6:45, „nu Mă credeţi", sau în versetul următor: „Dacă spun adevărul, pentru ce nu
Mă credeţi?" Nu trebuie să uităm că există un conţinut intelectual al credinţei. în consecinţă, acest mod
de exprimare este folosit uneori cu referire la credinţa mântuitoare, cum este cazul în loan 5:24: „Cine
ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică". Bineînţeles că omul care crede
cu adevărat în Dumenzeu va acţiona pe baza acelei credinţe. Cu alte cuvinte, con-
280
vingenft itncert că ceea ce a revelat Dumnezeu este adevărat va produce adevărata credinţă.
Construcţia gramaticalii caracteristică pentru credinţa mlntuitoare este aceea în care verbul pisteuo este
urmat de prepoziţia as. Sensul literal este de a crede Jn" El denotă o credinţă care - am putea spune - H
«o»M pe om din smeşi-1 pune în Cristos(qf-expresie» din NT folodta frecvent cu referire îo creştini, a
fi,^n Cristei?*). Această experienţă poate fi descrisfi cu ter-MeQiu _tiH'Ww cuOrvtoS pnn f^—^'^H* .
Ga nu denota doar un sunDlu ^r^y care înseamnă asenuntent uiteloc ■ tual, d o credinţa prin caic
credinciosul se aţâţă de Mtntiutorul său cu toată inima sa. Omul care crede ta lenml acesta rtmtne tu
Criatos ţi Cristos rămtne tn el (toanl5:4). Credinţa nu înseamnă doar să nocepţi că «numite lucruri Stnt
adevărate, d înseamnă să te Încred mtr-o Persoana, ţi Persoana-aceea este Cristos.
Uneori verbul pisteuo este urmat de epi, „pe". Credinţa are o baza fermă. Această construcţie gra-
maticala o Sntttnim tn Fapt. 9:42 unde, atunci cînd sa aflat despre Învierea Tabitei, „mulţi au crezut m
Domnul". Oamenii au văzut ce poate face Cristos şi şi-au put credinţa „pe" EL Uneori credinţa se
bazează pe Istăl, cum este cazul etnd Pavel vorbeşte despre a crede Ja Cel ce a tnvjat pe Cristos din
morţi" (Rom. 4:24).
Un aspect foarte caracteristic tn NT este sensul absolut ta care este folosit verbul. Cînd Isus a rămas la
saraariteni, mulţi dintre ei „au crezut în El din pricina cuvintelor Lui" (Ioan 4:41). Nu este nevoie să
adauge ce au crezut sau In cine au crezut. Credinţa este atft de centrală pentru creştinism îneît putem
vorbi despre „a crede" fără să moi fie necesare clarificări ulterioare. Creştinii sînt pur ţi simplu „credbv
ooţi". Acest înţeles al cuvîntului este mtflnit pretutindeni bl NT fi nu este limitat la un anumit scriitor.
Putem trage concluzia justificată că credinţa este fun-d&fnentală.
Timpurile verbului pisteuo stnt de asemenea instructive. Timpul aorist indică un act unic din trecut ţi
araţi caracterul determinant al credinţei. Cînd un om ajunge să creadă, el se predă pe sine tn mod
decisiv lui Cristee. Timpul prezent comunică ideea de continuitate. Credinţa nu este o fază trecătoare.
Este o atitudine continuă. Timpul perfect combină ambele idei \brbeşte despre o credinţa care continuă
un act de credinţă din trecut. Omul care crede intră într-o stare permanentă. Poate că ar trebui să
remarcăm aid că substantivul „credinţă" are uneori articolul hotârit: „credinţa", adică, totalitatea
învăţăturilor creştine - tn acest sens este folosit cuvtntul ctad Pavel le vorbeşte colowaflor despre ^a fi
întăriţi în credinţă", şi adaugă: „dupS învăţăturile care v-au fost date" (Col. 2:7).
b. Sensuri particulare ale cuvtntuttn (0 tn Evangheliile Sinoptice credinţa este asociată deseori cu
vindecarea, cum este căzui cînd Isus ia spus femeii care s-a atins de veşmmtul Lui tn mulţime:
„îndrăzneşte, fiică; credinţa ta tea tămăduit" (Mat 9:22). Dar aceste Evanghelii se ocupă de credinţa şi
într-un sens mal larg. Marcu, de exemplu, redă cuvintele Domnului Isus: „Tbate lucrurile sînt cu
putinţă celui ce crede" (Marcu 9:23). De asemenea, Domnul vorbeşte despre rezultatele mari ale unei
credinţe „cît un grăunte de muştar" (Mat. 17:20; Luca 17:6). Este dar că Domnul nostru le-a cerut
oamenilor să albă credinţă în El. Cerinţa creştină caracteristică de a avea
CRBDII'TA
credinţă tn Cristos se bazează în ultimă instanţă pe cerinţa lui Cristos însuşi
(ii) în Evanghelia a Patra credinţa ocupă un loc proeminent şi verbul pisuuo este întilnit de 98 de ori.
Este curit* faptul că substantivul phtis, „credinţă", nu este folosit niciodată. Poate că lucrul acesta se
datorează folosirii termenului în cercuri cu învăţături de tip gnostic. Există indicii că Ioan a avut în
vedere asemenea oponenţi şi poate că a vrut să evite folosirea termenului pe care ei îl Îndrăgeau foarte
mult Sau poate că el a preferat sensul mai dinamic pe care-1 comunică verbul.
Oricare ar fi motivul său, el foloseşte verbul pisteuo mai mult deeît oricare alt scriitor al NT, de fapt, de
trei ori mai frecvent decît primii trei evanghelişti luaţi împreună. Construcţia gramaticală caracteris tică
este cea cu prepoziţia eis, „a crede In", „a crede pe". Lucrul important este legătura dintre credincios ţi
Cristos. tn consecinţă, Ioan vorbeşte frecvent despre a crede în £1 sau a crede „în Numele" lui Cristos
(de ex. Ioan 3:18). Pentru oamenii din antichitate, „numele" era o modalitate de a rezuma întreaga
personalitate. Numele reprezenta tot ce era omul respectiv. Prin urmare, a crede tn Numele lui Cristos
înseamnă a crede tot ce este El în esenţa Sa. \fersetul din Ioan 3:18 maispune:„OricinecredeSnEl, nu
este judecat; dar cine nu crede în EL a şi fost judecat'. Un aspect caracteristic al învăţăturii lui Ioan este
că problemele eterne sînt decise aid şi acum. Credinţa nu le dă oamenilor siguranţa vierii veşnice la un
moment nedefinit din viitor. Ea le dă viaţa veşnică aid si acum. Cine crede în Fiul „are" viaţa veşnică
(3:36; c/. 5:24, etc.}.
(iii) în Faptde Apostolilor, care prezintă înaintarea misionară viguroasă, nu este surprinzător că expresia
caracteristică foloseşte timpul aorist; pentru a indica actul deciziei. Luca descrie numeroase ocasw in
care oamenii au ajuns să creadă în Cristos. Sînt mdliute şi alte construcţii gramaticale care menţionează
atit starea continuă cît şi rezultatele permanente ale credinţei Dar lucrul caracteristic este decizia.
(iv) Pentru Pavel, credinţa este atitudinea creştină tipică. El nu are aceeaşi antipatie ca şi Ioan faţă de
substantiv, d 9 foloseşte de două ori mai frecvent dedt verbul, Termenul apare m legătură cu cîteva
dintre tteuesale dominante. Astfel, taRom. 1:16 el vorbeşte despre Evanghelie ca fiind „puterea lui
Dumnezeu pentru nuntuinea fiecăruia care are credinţă". Pentru PaEl 6te erlm de inportant f.ptul .,
o.ttidsatd este mult mai mult decît un sistem de sfaturi bune. Nu trlei cr le .ple miL.r @ tr.bui. r, facl, ci
le dă şi puterea să facă acele lucruri. Pavel prezintă în repetate rinduri contrastul dintre cuvinte ţi
putere, punind întotdeauna accentul pe faptul că puterea Duhului Sfînt al lui Dumnezeu este văzută în
vieţile creştinilor. Această putere devine accesibilă omului numai atund cînd crede. Nu există nid un
înlocuitor pentru credinţă.
O mare parte a scrierilor controversate ale lui PaEr s le3! iL ditputa cu tudaiato.ii. A.€{ti @. meni
insistau asupra faptului că pentru creştini nu este suficient să fie botezaţi. Ei trebuie să fie şi tăiaţi
împrejur (circumciţi) şi, în felul acesta, admişi ta iudaism, cu obligaţia de a respecta toată legea lui
Moise. Ei au făcut din respectarea legii o condiţie preliminară necesară mîntuirii, cel puţin pentru mîn-
tuirea înţeleasă tn sensul cel mai deplm al cuvîntului. Pavel tiua vrut să accepte aşa ceva. El a insistat
asupra
2S1
CRTDINTA
faptdui c, @me.ti nu pot face nimic, atsolut ninic, pentru a dobîndi mîntuirea. Tot ce este necesar a fost
6"at d. cristod 9i nid s m nu poate adeuga @ la perfecţiunea lucrării terminate a iui Cristos. Aşa se face
că Pavel insistă că oamenii sînt justificaţi „prin credinţă" (Rom. 5:1). Doctrina *justificării prin credinţă
stă la baza mesajului tui Pavel. Fie că foloseşte această terminologie, fie că nu o foloseşte, el comu nică
întotdeauna această idee. El combate viguros orice idee despre puterea de justificare a faptelor bune.
„Omul nu este socotit neprihănit justificat prin faptele legii, d numai prin credinţa în Isus Cristos", le
scrie el galatenilor, şi continuă: „am crezut şi noi în Cristos Isus. ca să fim socotiţi neprihăniţi,
justificaţi, prin credinţa în Cristos, iar nu prin faptele legii". Apoi adaugă apăsat: „Nimeni nu va fi
socotit neprihănit jstifiel prin raprele legji" (Cal, 2:16), PoELr Parel este limpede că credinţa tnseamnă
abandonarea oricărei încrederi în capacitatea omului de a merita mîntuirea. Credinţa este o acceptare
încrezătoare a darului lui Dumnezeu în Cristos, o bizuire pe Cristos, şi numai pe Cristos, pentru tot ce
înseamnă mîntuirea.
0 alt ..mctsisricl rljrEebiu a rslogiei lui Pavel este locul foarte important pe care 3 acordl lucrării
Duhului Sftnt. El crede că Duhul Sfînt locuieşte în toţi creştinii (Rom. 8:9,14) şi el leagă şi acest fapt
de credinţă. Astfel, el le scrie efeseniloi cu privire la Cristos; „Şi voi... aţi crezut în El, şi aţi fost
pecetluiţi cu Duhul Sftnt, care fusese făgăduit, şi care este o arvunăa moştenirii noastre" (Efes. 1:1314).
Pecetluirea reprezenta semnul de proprietate, o metaforă uşor de înţeles într-o vreme cînd mulţi oameni
nu ştiau citi. Duhul Sfînt care locuieşte fri credincioşi este semnul de proprietate a lui Dumnezeu şi
acest semn este pus pe oameni numai atunci rînd cred. Apostolul continuă şi vorbeşte despre Duhul
Sfînt ca „arvuna (gr. arrabo), garantul moştenirii noastre". Pavel foloseşte aici un cuvînt care în secolul
1 însemna „arvună" sau „avans", adică, o sumă care constituia o parte a preţului total şi care, în acelaşi
timp, era o garanţie că va fi plătit şi restul. Astfel cînd im om crede, el primeşte Duhul Sfînt ca parte a
vieţii din veacul viitor şi ca o asigurare că va primi şi restul în mod neîndoielnic. (*ARVUNÂ.)
(v) Scriitorul Epistolei către Evrei observă că credinţa a fost întotdeauna o caracteristică a poporului lui
Dumnezeu. în galeria de oameni mari ai credinţei din Evr. 11 el trece în revistă pe cei mai demni
oameni din trecut, arătînd cum fiecare dintre ei ilustrează următoarea temă importantă „fără de credinţă
este cu neputinţă să-î fim plăcuţi lui Dumnezeu" (Evr. 11:6). El este interesat îi mod special de opoziţia
dintre credinţă şi vedere. Credinţa este „o încredere neclintita în iucuriie nădăjduite, o puternică
încredinţare despre lucrurile care nu se văd" (sau, „asigurarea lucrurilor nădăjduite, convingerea despre
lucrurile care nu sînt văzute") (Evr. 11:1). El accentuează ideea că oamenii care nu au avut nici o
dovadă exterioară care să-i sprijine, s-au ţinut totuşi cu tărie de promisiuil€ lui DllM.C!lin nt 6!re
dvint€, ei au Mblat prin crcdinF, nu prin v€dft.
(vj) Dintre ceilalţi scriitori ai NT trebuie să-1 remarcăm pe Iacov, deoarece s-a susţinut adesea că în
privinţa aceasta el ar fi în opoziţie cu Pavel. în timp ce Pavel insistă că omul este justificat prin credinţă
şi nu prin fapte, Idv sutine clt ,,omul 6e !@tit rp:i. hănit (justificat) prin fapte, ţi nu numai prin
credinţă"
(Iac. 2:24). ConbzieM, inse, 6te d@ apalotr, „Credinţa" căreia i se opune Iacov nu este încrederea
personală totală într-un Mîntuitor viu, despre care vorbeşte Pavel. Este credinţa pe care o descrie Iacov
însuşi: „Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar si dEcii @d .., si * in6@.i" (Iac, 2:19). El are
în vedere acceptarea intelectuală a anumitor adev6rui, o o.ceptare ie nu 6te lntritn de o viaF trriri ln
@nfomitate cu a.€le adeidrui (Iac. 2:15 ş.urm.). Iacov nu se opune nicidecum credinţei, în sensul deplin
al cuvînrului, deoarece el se referă la ea pste tot ir si@a e, chi.r la ltepttul Epislolei sale el vorbeşte în
mod natural despre „încercarea credinţei voastre" (Iac. 1:3) şi îi îndeamnă pe cititori: „Să nu ţineţi
credinţa Domnului nosru Isus Cristos, Domnul slavei, căutind la faţa omului" (Iac. 2:1). El critică o
credinţă greşită, dar presupune că toţi vor recunoaşte necesitatea unei credinţe adevărate. En .farn de
a@ta, I@v nu lqelege prin ,,fapre" acela* lucru pe care-1 înţelege Pavel, Pavel se gîndeşte la ascultarea
de poruncile legii ca un sistem prin care omul poate merita mîntuirea. Pentru Iacov legea este „legea
slobozeniei fUbertăţiO" (Iac. 2:12). „Lucrările" despre care vorbeşte Iacov seamănă foarte mult cu
„roadă Duhului" despre care vorbeşte Pavel. Sînt acţiunile calde, ale dragostei izvorîte dintr-o atitudine
adecvată faţă de Dumnezeu. Ele sînt roadele credinţei, Iacd obiet@z! la adle prelen$ilof de crcdinls
acolo unde nu sllt ialt €B sI o at€c.
cre<lilF 6te 'l mod ctar lm dift c€le @i inportanE comepte db tor NT, lst€ erute pretlrir, deni şi se
insistă asupra importanţei ei. Credinţa înseamnă abandonarea oricărei încrederi în resursele proprii ale
omului. Credinţa înseamnă a te supune fără rezerve milei lui Dumnezeu. Credinţa înseamnă să
revendici promisiunile lui Dumnezeu în Cristos, să te bazezi în întregime pe lucrarea de mîntuire
terminată de Cristos si sâ primeşti puterea zilnică din puterea Duhului Sfint al lui Dumnezeu care
locuieşte în credincios. Credinţa implică încredere totală în Dumrezn ii aeultarc d€plint da D1llM,
Bts$OGRAnE, D, M. BaiUie, Fonn id Cod, 1964; B. B. Vterfîeld în HOfl; J. G. Machen, WTioi ts
Faith?, 192s; G, c. Berkouw€r, Faith and J6d:fi@.ion, ki2te
O. Mj.lEl,MDNTT 1, p. 5a7'606; R, ldtud, 1DNT 6, p. 1l1i A, Weist,a.,, TDNT6, P. 174-223.
LM.
CR.ESCBNS. ToErst al hi Pa@l (2 rin. 410) in slujiE din "c.l.tia". ln- al.1t! pan€ Parcl folG€rte acest
termen cu referire la Galatia Anatolică, dar aici ar putea desemna Galia europeană, aţa cum inter -
pretează cei mai mulţi comentatori antici, cît şi unele MS. Dacă aşa stau lucrurile, această referire
împreună cu menţionarea tangenţială a misiunii lui Tit în Dalmaţia, ar putea să arate o penetrare
sincronizată în V a asociaţilor iui Pavel care se afla în închisoare. Numele este de origine latină şi este
InrUnit rareori la greci.
BIBLIOGRAFIE. Zahn, INT, 2, p. 25 ş.urm.
A.F.W.
CRE$TERE, A CRBQlts. Ua sh6ratrtiv &! wb care înseamnă multiplicare sau creştere; traduce cuvinte
ebr. şi gr. ■termenul este folosit în principal
282

pentfl replldueE mtuale a vitelor si p€trEu s€r. minarea plantelor, dar indică întotdeauna că procesul are
loc sub îndrumarea şi controlul lui Dumnezeu (Lev. 26:4; Deut. 7:13; Ps. 67:6), aşa cum se recunoaşte
prin zeciuială {Deut. 14:22; cf. Prav, 3:9). De aici vine ideea că prosperitatea este un semn al favoa-rei
lui Dumnezeu (Deut. 6:3), iar adversitatea este un semnal nemulţumirii Lui fler. 15:8); împrumutul cu
camătă este condamnat (Lev, 25:37; Ezec. 18:8 ş.urm; cf, Ps. 62:10). Termenul este folosit în sens
simbolic cu privire la relaţia Israelului cu Dumnezeu (Ier. 2:3) ri cu priviE l. bitlfllt5ril€ spintu.le p€ .tu
le împarte Dumnezeu ps. 29:19; 40:29), în special prin reni@ lui M6la (Is, 9:3, 7).
în NT termenul este aplicat la creşterea numerică a bbedali (Fapt 6:7; 16:s; r col 3:61 eu de{teEa tn
pbn$litu (846. 4:16; col. 219). Est€ aplicat $ la Mi !l 3@El (LE 2:52; I@n 3:30j Fapt. 9:22) qj ln tpRi.l
o pnvi€ la cr€din!: (Lna 17:5; 2 Cor. 10:15), la dragoste CI Tfes. 3:12; 4:10), cunoaştere (col, 1:1o)
su .el€sirire (2 rin. 2:16).
P.A.B.
CrE$TtN. lolGiu tmuln de 3 di (!api, 11: 26; 26:24; 1 Pet. 4:16) rlg€@zi ci qa u titlu general recunoscut
în perioada NT, deşi este evident că existau alte nume pe care le foloseau creştinii înşişi ti p. €E poab l€
prdenu (4 H- J. cadbuy, Bc, s, 1933, p. 375 ş.urm.).
a. Originea numelui
Formarea numelui pare să fie latină, Entrudt pluralul sub6htivelor iemnEte ln -iani put@ d€m el. datii
din subodi@ uli ansit gd€raL (de a. Gatbiani, oamenii lui Galba, Tadtus, Hist. 1. 51) şi astfel indică
partizanii unui anumit individ. Amîndouă elementele sfat combinate în termenul quasi-militar
Augustiani (vezi mai jos). Cel puţin fa ultima parte a secolului 1 d.Cr., Caesariani a fost numele dat
sclavilor si clienţilor (protejaţilor) lui Caesar, iar fa evangh€lii g*ih /roa i@ii, .a * poat€ s5 6 fost
partianii eu pbbjaFi hi Ilod cIRODIANID.
Prin urmare, chri$tian(o)i se poate să se fi însemnat original „soldaţii lui Christus" (Souter), sau ,Jahilia
lui cnrise" (Bick€m), $! ,,partizann lui Christus" (Peterson). H. B. Mattingly a prezentat re cent o
turnură ingenioasă pentru această ultimă interpretare sugerînd că christiam, într-o glumă a celor din
Arliohia, a fo6t m nme d!p{ u'pa.ul lui Aua6dnnr', o brigadă organizată din adepţi devoraţi care
scandau şi conduceau adunarea publica a lui Nero Augustus; atît entuziasmul credincioşilor dt şi
omagiul ridicol adus de galeria imperială fiind satirizate prin compararea 6oh o ceilalli. Dar nMele
,,creftin" * pele s! fie mi lehi decît Augusâanii.
b LMti i paioado de ofuhe L@ a cwut bire bi€rica din Anriohia Siriei, leul unde a fost folosit numele
pentru prima oara (Fapt. 11:26). Forma latinizata nu prezintă nici un obstacol. Contextul descrie
evenimentele din anii 40 ai primului s@l d.cr. ii PeteMn a sutinut ca pa*ula con dsd d€ Ircd &tipa I
(Fapi r2:1) a .lat naiEr€ r@lui chrt.toaoli @ o pdalel! cu nurele d!} Milor lor, todid(o)ii. Dac! rDdeld d
n ?1u6 tianii, numele nu ar fi putut fi dat înainte de 59 d.Cr.,
CREŞTIN
iar Fapt. 11:26 nu pe s6 ihpuce o dat atit d€ duje pentru acest nume. Avem însă motive puternice sâ
asociem ocazia cu ceea ce precede, deoarece Luca a arătat că în Antiohia a fost prima biserică cu un
număr mare de ne-evrei, foşti păgîra; adică, primul loc unde pfulnii .u c@ident cEeinifrul eE diferit de
o secta iudaică. Nume adecvate pentru convertiţi aveau să fie date curfad.
în qie 6a trlrele de "crefti! m stabilit deja fa anii 60. Irod Agripa B (Fapt. 26:28) foloseşte acest nume în
sens satiric atunci cînd se adresează lui Pavel (Mattingly: „într-o clipă mă vei îndupleca să mă înrola @
u chnrdonu"l. Petlr siind din Rom cu putin tibp iEinte de p€sutia lui Ner, ii arer. ti4azi pe ,,ei alEt dh
ditqite pA4i ale asiei Mici @ nici unul dintre ei să nu se ruşineze dacă este chemat să sufere o si detin
(1 P€t, 4116 . nu era m*r se fie „subînţeleasă o acuzaţie oficială în faţa unui judecetor)t Forivii lui Gdc
(,4rno& 15, 44), Neb a adus o acuzaţie împotriva unei secte „pe care oamenii de ftd ai num@u
(oppeilqbor - tinpul sbal 6te semnificativ) creştini".
c. Suna numelui
verbul chrematisai (vsft, „au fost numiţi", fa rom. „li s.a dat nlftld n,E.) din Fd!t. 11:26 6te r.ds diferit.
Bickerman SI traduce „şi-au spus" şi susţine că numele „creştin" a fost inventat în biserica din An-
tiohia. Traducerea lui este posibilă, dar nu necesară, qi 6re Mi prolabil cA p53!ii djr Antiohia au ni'@it
acest nume. în alte locuri ne-creştinii sînt cei care folosesc acest titlu - Agripa, acuzatorii din 1 Petru şi
„oamenii de rînd" din scrierea lui Tacitus. \ferbul este tradus frecvent: „erau numiţi fa public" (cf. Rom.
7:3), referindu'F la acfiu€a oficiala de nuesisEde a uei noi secte sub numele de „creştini". (înregistrarea
ar putea explica cu uşurinţă numele latin.) \ferbul poate fi folosit în mod mai vag şi poate că Luca vrea
să spună d@r cs nuele . .jw popur.r h pri@ etare ulde a f6t Rdr u nMe distircti{ De aici * Fare d fi
trecut cu uşurinţă la o dată timpurie în folosirea oficială şi universală.
d. Folosirea uîterioord
Dace I. hceput '.n{tin" a fct o p.r*U, la el c@ a fost „metodist1' în vremuri mairecente, a fost adoptat de
ceî care l-au primit. Tot mai frecvent credincoşîi Eebuiau se las"uda l. inireb5E: .,E9ti crqtin?" ii nu era
nici o ru$re si aeepte numele dat @ o ituultt deoarece conţinea însăşi numele Mfatuitorului (1 Pet.
4:16). A fost un nume potrivit: a concentrat atenţia asupra faptului că elementul distinctiv din această
religie era faptul că era centrată fa jurul Persoanei lui Cristos; şi dacă numele Cristos era neinteligibil
pentru majoritatea paginilor şi ei îl confundau uneori eu numele obişnuit (Chrestos), care înseamnă
„bun, binevoitor", aceasta a fost o paronomază cu urmări pozitire. Asdel la ineputul solulli al 2t€,
numle 6le folosit fără îndoială de către episcopul creştin Ignatius (lnAiohia) i de crE e8!@torul
p&lnlliniu (ln €gi1lM Fnfi @E sa sris I PeEu),
BIBllOCRatIl. A Zahn, 1KT, 2, 190q p. 191 ş.urm.; E. Peterson, Frlihkirche, Jvdenwm und Gnosis,
1959, p, g.a7; E, J. Bickerman, HTR42,1949, p. lo9 I,h,; H.B, Matthgly, J?Ss& 9,195a. p, 26 t,lm.
A.F.W.
CRETA
CRETA. O insulă muntoasă din Mediterana, orientată transversal pe extremitatea sudică a Mării Egee.
Are o lungime de circa 250 km ţi lăţimea variază de la 56 km la 11 km. în VT nu este menţionata pe
nume, dar probabil *Cheretiţii, care formau o parte din garda personală a lui David, au venit de aici, iar
numele *Caftor probabil că se referă la insulă şi la ţinutul de coastă Învecinat care s-a aflat sub
stăpînirea sa En mileniul al 2-lea f.d.Cr. în NT cretaniî (Kretes) sînt menţionaţi printre cei prezenţi la
Rusalii (Fapt. 2:11), iar mai ttmu insula (Krete) este amintită în relatarea călătoriei lui Pavel spre Roma
(Fapt. 27:7-13, 21). Corabia lui a trecut pe Ungă Salmone la E şi a ancorat într-un port numit Limanuri
Bune, în apropiere de Lasea, în centrul coastei de S, iar Pavel i-a sfătuit sâ ierneze acolo. Sugestia lui,
Insă, nu a fost primita. Corabia a pornit ca să navigheze în apropierea coastei pînă la Phoenbc, in SV,
care era un loc mai bun de Iernat; dar s-a iscat un vînt puternic şi i-a Împins în larg, dutfndu-i tn cele
din urmă ta Malta. După întemniţarea sa la Roma este evident că Pavel a vizitat din nou Creta,
deoarece 1-a lăsat acolo pe *Tit ca să continue lucrarea. Descrierea din Tit 1:12, care nu-i flatează
deloc pe cretani, este un citat din Epimenides din Creta (dtat de asemenea tn Fapt. 17:28a).
Cunoştinţele noastre despre istoria insulei provin mai ales din arheologie. Au existat aşezări neolitice In
mileniul al 3-lea ţi al 4-lea î.d.Cr., dai civilizaţia a Început să înflorească abia In Epoca Bronzului. Cen-
trul acesteia a fost Cnosos, o localitate unde Sir Arthur Evans a făcut excavaţii m decurs de mai mulţi
ani. Pridr !6fie a Epodi B@ulri (P€rioada Mi!'oi.! \feche I-ID, cea 2600-2000 Î.d.Cr.) a fost o perioadă
de expansiune comerciala treptata care a continuat pînâ Ia mijlocul Epocii Bronzului (Perioada Minoică
Medie I-HI, cea 2000-1600 Î.d.Cr.). En această perioadă era folosit scrisul (pe tfibliţe de lut sau de
aramă), mai întS sub forma unei scrieri pktografîee (cea 2000*1630 Id.Cr.) si apoi Sntr-o formă
simplificată, cunoscută sb lurEl€ ile si€re t.idut A (q 175G1450 Î.d.Cr.). Nici una dintre aceste scrieri
nu a fost descifrată cu certitudine (sugestia lui C. H. Cordon că scrierea Liniară A a fost folosită pentru
a scrie în limba adilb! !u . fGt ,.c.ptat pe ldg) ,
Apogeul civilizaţiei cretane a fost atins In ultima parte a Epocii Bronzului (Perioadă Minoică Tîrzie I(-
ll), cea 1600-1400 Î.d.Cr.). Scrierea Iimiară A a continuat să fie folosită In cursul acestei perioade, dat
la Cnosos a apărut: o a treia scriere - cunoscută sub numele de scrierea liniară B (Perioada Minoică
Tîrzie II, cunoscută numai la Cnosos). Această scriere a fost descifrată în 1953 de către M. Ventris şi s-
a observat că este o formă arhaică a limbii greceşti (miceniană), indidnd că Perioada Minoică Tîrzie D
de la Cnosos a fost datorată unei enclave de invadatori care vorbeau limba greacă. Tăbliţe similare au
fost descoperite la Micene şi PyLos, în Grecia continentală, unde scrierea a continuat să fie folosita şi
după declinul civilizaţiei Minoice, un declin care a fost accelerat de distrugerea violenta, probabil de
către piraţi, a majorităţii cetăţilor din Creta, în jurul anului 1400 t.d.Cr. Acest declin a continuat în
ultimele faze ale Epocii Bronzului (Perioada Minoică Tîrzie III, cea 1400-1125 Î.d.Cr).Către sfirşitul
acestei perioade grecii dorieni au ajuns pe iBdl ri !u itrE!.lu araa lierdui,
0 serie de descoperiri din Egipt şi din locuri cum sînt Ras Shamra (cf numele regelui krt tn tăbilţe
cuneiforme), ByblosşiAtcnanafAlalah) în Siria, arată că comerţul cretan s-a extins în partea de V a
Asiei in perioada Minoică Medie n (primul sfert al mileniului al 2-lea) si din vremea aceea au început
mişcările populare, în care * filistenii au jucat un rol important şi care au culminat cu invazia
„Oamenilor Mării" In secolul al 14-lea. în tot timpul Epocii Fierului insula a fost împărţita intre mai
multe oraşe-state cate s-au luptat între ele, pînă cînd insula a fost cucerită de Roma în anul 67 t.d.Cr.
BfflUOGRAFffi.J.D.S. Pendlebury, The Archaeo-togy of Crete, 1939; R. W. Hutchinson, Prehistork
Crete, 1962; H. J. Kantor, TheAegean and the Orient in the Secând MUlenîxtm BC, 1947; J. Chadwick,
The Deciphermentoflinear B, 1958; A. Hopkîns, Crete.- te Past, Present and People, 1978; C. H.
Cordon, HUCA 24 1955, t. 431o8i JNES 17,1958, p. 245-55.
T.CM,
Cauda Q
■ ^^ţfSîf: i:: ■*. ■(MoţBSiiîf* diţeraiţă^-i^ff^:-- ■ ■:■■;.-■:

Iwula creto b vma NT, ord$nd dirqti4 'ln,J'tlui Eta.ho

O diagramă care reconstituie modul fh care Pavet, navigfnddc la Limanuri Bune, a fost abătut de pe
toietui. ti a deur pe llnglt Caudlf
284

CRONICI. CARTEA

CRBZ. Bte cld c, itt NT nu e leselte s cdti complet în sensul în care este definit de J. N. D. Kelly (,p
formulă fixă care rezumă articolele esenţiale ale religiei creştine şi care se bucură de aprobarea auto-
rităţii ecleziastice", Enrly Oiriitian Creeds3, 1972, p. 1). Aşa-numitul „Crez apostolic" nu datează din
vremurile apostolice, Tbtuşi, cercetări recente în domeniul teologiei simbolice nu pot plasa formularea
crezului bisericii în secolul al 2-lea sau în secolele următoee, EristA indi.ii cl@ ce h NT pot f detelate
deja pasaje care par să fie fragmente de crez, incluse în contextul propovâduiiii misionare a bisericii, a
închinării mitice sau a apărării împotriva păgînismului. \fcra examina cîteva exemple reprezentative de
ase-tule lmulc de @2, (o disti€ mi detaliatS poate fi găsită în V. H. Neufeld, The Earliest Christian
Qmfessions, 1963, ţi R, P. Martin, Wonhip in tke Early Churth, 1974, cap. 5,)
a. Propovăduirea misionarii
Existfi dovezi că in biserica primara exista un corpus,
0 culegere de învăţături creştine distinctive care erau .midftte @ u cod ecru lrioit de la Dllmezd3
(Ezillpi2:42: R@. 6:17; Ef6.4:5iFiliD2:16; Cott 2:7j 2 1!.. 2:15; ql tn sF.ial în Epistolele Pslor.le,
1 i!tr, 4:6; 6:20; 2 Tim. 1;13-14; 4:3; Tit rr9), Aet corp de învăţături doctrinare si catehetioe, cunoscut
sub nume diferite; „învăţătura apostolilor", „cuvîntul vierii", „tiparul învăţăturii", „tradiţia" apostolică,
„dreptarul învăţăturilor sănătoase" ţi „învăţătura sănătoasă" constituie baza propovăduiţii creştina şi tre-
bu p&tEt iatact olda 3; ti h speial EB. 3:1; 4:14i 10:231, tlebia falsnis altor tiom6i la fel c6 l{u pdnit
apGbln (vezi 1 cd. 11:23 {!m; 15:3, md€ cuvintele „primit" şi „dat" sînt termeni consacraţi care se
refcrâ la transmiterea învăţăturii autoritare; cf. B. Gerhardsson, Memory and Manuscript, 15611 Şi
folosiţi pentru proclamarea publică a Evangheliei. De fapt, termenul „Evanghelie" desemnează acelaşi
set de adevăruri, HeUsgeschichte, care proclamă nula răscumpărătoare a lui Dumnezeu arătata
oamenilor prin. crisrG (Roh. 2:16; 16:25; 1 cor. 15:1 tmJ
b. închinarea adtică
în această secţiune se poate arăta că actele cultiee şi liturgice ale bisericii, ca si comunitate care se
închină, $€ldd elemnte de c@: de d., li lotez (Fa!t. 8:37 rotiiut ]Ertulll Ap@; Rom 9:9: @i J-Crehan,
Early Chratian Baptism and tfie Creed, 1950); în viaţa de închinare a bisericii, în special în euhaiisr, cu
care sînt asociate declaraţii ceremoniale de credn'F, onpoziFi imolosie, rugrdui liturgic€ qi exclamaţii
devoţionale (ca în 1 Cor. Î2:3; 16:22, care probabil este cel mai vechi exemplu de rugăciune comuni,
Mafănă tfi^ „Vino, Domnul nostru!" şi Filip. 2:5-11, pentru care vezi R,P. Martin, Carmen Chrisci:
PhUippians u. 5-11 in Recent Interpretations and inthe Snting atEotb cntittia^ Wo6hiq, NIs sqia iono_
grafică 4, 1967); ţi tn exorcism, în care erau folosite formule pentru alungarea duhurilor rele (de ex.
Fapt. 16:13i 19:13), cm @ obheiul la e@i,
c. T@ria lui cullnann d6pt fomula@dd tti Lucrarea lui O. Cullmann, The Earliest Christian Con-
fessions, E. T. 1949, p. 25 ţ.urm,, a prezentat teoria potrtir ciria fodulaE cr€zdli priMr a f6t det6lt
minata în parte de nevoile polemice ale bisericii din
lumea păgînă. Cîncl erau chemaţi înaintea magistraţilor ţi li se cerea sa" si exprime crezul creştinii spu-
reau. lsu crirto6 6te Domul'; it f.lul oc6ta sa fomt si ra 6isteMtizt creul.
„Crezurile" din NT diferă ca amploare de La mărturia simplă: „Isus este Domnul", pînă la formulele
care implică Trinitatea, cum este benedicţia apostolică din 2 Cor. 13:14 şi texte Mat. 28:19 (pentru care,
vezi Martin, Worship in the Early Church, cap. 8; A. W. Waînwright, TTieTHmţyiri the New
Testament, 1962); ICor. 12:4ş.uim.;2Cor. 1:21 ţ.urm.; lPet. 1:2;face excepţie textul interpolat din 1 loan
5:7 ţ.urm. Există crezuri bi-nitariene care asociază pe Tatăl şi Fiul, cum este 1 Cor. 8:6 (care s-ar putea
să Se o versiune creştină a crezului evreiesc cunoscut sub numele de şhema', bazat pe Deut. 6:4 ţ.uim.);
1 Tim. 2:5 ţ.urm; 6:13 ţ.urm; 2 Tim. 4:1. Tipurile principale de crez, însă, sînt cele Cristologice, cum
sînt sumariile detaliar. din 1 Coi 15:3 g,lm.i Ron. 1:3j a:34i Filip 2:5-11; 2 Tim. 2:8; I fim. 3:16, despre
care, vezi R, H. Gudry ln Apdrdt HirtorT dnd the6ospe1, ed. w W. ca.qk ii RP. R Mrnir, 1970, p.
2O3'222) nt I Per' 3:18 ţ.urm. (pentru care, vezi R. Bultmann, Coniac-lanea Neatestamentica 11,1949,
p. 1-14). K.P.M.
cRtsP. El a fGt aEnilyndsdsor (*slNAc'ocA) h Corint, CondiE lui {i a fdiliei sLe : lGt m' nificativă, mai
ales întrudt majoritatea evreilor din Corint erau foarte ostili (Fapt. 18:5-8); probabil acesta este motivul
pentru care a fost botezat de însuşi lav€l (1 cor, 1:14). IdPt€l. lui Ald 2. 4 Prcbabil ., se referă la el.
Numele (care înseamnă „creţ") este latin, dar este folosit în alte părţi de evrei {cf, TJ Yebhamoth 2.3;
12. 2rLishdot,HtlItDLCor, 1:141 P6h. Goth (v/) redau în 2 Tim. 4:10 „Crisp" în loc de „Crescens".
A.F.W.
CRONICI, CARTBA.
I. s.hit! .ort'nunilut
Cronicile relatează istoria Israelului pînă la întoarcerea din exn, con@itndu-s supra prcblenelor
inpotuDte din vi.ta ElkiG35.
a. Introducere (1 Cran. 1-9): genealogii care urmăresc linia descendenţilor lui Adam prin patriarhi (1) l
s*rulia lui lud, (cu fanilia E83L) (2:14:231 şi la c€l€laiE s@itrF (4:248:ao), .dtinund cu ei c4r a!
laroE din qil (9).
b. ldrrde lui Ddvid G cron, 10'29): preluEa Dutern Go-12), adue@ chiEtului la ltulim f planurile
pentru construirea unui Templu permanent (13-17), victoriile sale militare (18-20) şi pregâtiriie pentru
construirea Templului (21-29).
c. Faptele lui Solomon (2 Cron. 1-9): construirea şi dedicrF: TdDlutui 6i dleLlt€ realized aLe sle
d. Istoria lui Iuda după răzvrătirea triburilor din JV ri plnil la eil (2 CrcD. 10-36): lelata@ ittoriei e$
tului de S ţi a domniilor succesive, o atenţie specială 6ind aco'date r€loftlor religi@ ale lui E4hit ii
losia. încheierea (36:22-23) prefaţează întoarcerea din exil,
II. Originea
Tblmudul {Baba Bathra 15a) atribuie Cronicile lui Ezra. La fel ca şi majoritatea cărţilor Vi; însă, canea
28S
CRONICI, CARTEA
Cronicilor este o lucrare anonima şi nu se poate trage nid o concluzie cu privire la autorul ei. Interesul
manifestat pentru leviţi sa considerat că indică scrierea cărţii de către leviţi, dar această deducţie nu este
necesară. Datarea poate fi puţin mai precisă. Ultimul enimnr la cre F lae .lui€ Ete lltoareE din exil (2
cbn. 36:22,23) * crcni.ne F p@te sd 6 fci scrise la scurtă vreme după acest eveniment, în comu nitatea
din Ierusalim. Pe de altă parte, lista descen. denSlor hn loilcbin (Ie!ia) (1 crcn. 3:1?,24) par să includă
şase generaţii după exil şi astfel ajungem la c€. 400 F*ld,Cr., 6 dara ce Mi timDui€ ctnd a putut fi
terminată cartea. Totuşi, se poate ca genealogiile să fi fost completate ulterior şi partea principală a
cărţii să fi fost scrisă la scurtă vremedupă exil. Nu există nid o reflectare certă a perioadei greceşti, iar
începutul şi sfîrşitul Imperiului Persan (537-331 E.d.Cr.) probabil câ marchează limitele perioadei în
crc a fo6t *ri!: art@ Crcnicito..
Netill@ din Crodci ete @ntinutn h Era iar dtin€l€ Eete din crotrici slnt ar@E idenrie e priftle wc din
Ee. Fapnrl aeta a tost lut € u indiciu ca el pu-tin Era 1,6 . ict inilial o @ntinuare a Cronicilor. O variantă
posibilă este că un autor de mai tîrziu a vrut să furnizeze o asemeena l€8!tur{ (vezi H. C. M, wnlialM&
is.ael in rneroo&l o/Chronides, 1977).
m. Cda.terlsdcl tlterft
!e. p.ircipal5 a luciSrii, 1 Cbtr, 10 - 2 Crcn, 36. este paralelă cu 1 Sam. 31 - 2 împ. 25 şi deseori
cuvintele folBite rinr idotie o iete iani mi vechi. Deşi aceasta ar putea indica faptul că Cronicile şi
Sdudlhpr€li au folosit în od indep€ndent material dintr-o lucrare mai veche care este pierdută în
prezent, pare mai probabil că Samuel-împăraţi a fost sursa principală pentru Cronici. Prin urmare, car -
tea CFricilor p@t€ 6 priviti in 6en!e € o €djrje r€vizuta a lurstii tui ehi, r€lalia dintre ete 6ind ca ti
(lotririt toriei ob4n'iite) .6 dintre Evanghelia Matei fi lua $ rEngheiia dupa Mam, tcrcnicne'. la care se
referă Cartea împăraţi - de ex. 2 Imp. 20:20 - 3I aMLle Egale Mi v&hi ti nu cea bjbticl a Cronicilor.)
Carte! cbnicilor s pare .l a iolGir o editie diferită a cărţii Samuel-Emp. decît cea care apare în Biblia
ebraică şi lucrul acesta face dificilă identificarea cu certitudine a punctelor în care introduce modificări
faţă de Samuel-împăraţi (vezi W. E. Lemke în HTR S8, 1965,p. 349.363), Darslaft c! mbialul tui vehi a
fost preluat uneori practic aşa cum a fost (de ex. 1 crcn. r9), lffiri a fet hodifiaar (de €x. 1 cbn. 21), iar
alteori a fost înlocuit cu o versiune alternativă (de ex. 2 Cron. 24). Uneori au fost omise secţiuni întregi
(de ex. cele privitoare la regatul de N) iar alte materiale au fost inserate (de ex. cu privire la pregătirile
lui David pentru construirea Templului). Materialul vechi şi cel nou este îmbinat în secţiuni mai lungi
care oferă o prezentare teologică şi istorică a unei anumite perioade (de ex. domnia lui Ezechia) şi
diferitele părţi qi iau apor leul tn @drut ompler nou ln .4e mni. carul prezintă istoria relaţiei lui
Dumnezeu cu poporal Său, de ta creaţie şi pînă la întoarcerea din exil,
Mebda folcirs d. auro! sus€@z. p€ de.o pad€ că el a considerat Samuel-împăraţi ca fiind un text
religios autoritar, pe care a vrut sâ-1 aplice epocii sale. în contextul acesta autorul a fost descris ca un
exeget
ai lucrării anterioare (P. R. Ackroyd, „The Chronider as Ere3Etd', JSoT 2, 1977) id ll@E $ a f6t
carcaterizată ca un midras interpretativ (M. D.Goul-Ae\ Midrdh and Letion in Ma{hN, L9741 .n I
€pitdl d6!re crolici)- Pe de alri pde, el a nt s: aducă un mesaj specific de la Dumnezeu, adaptat la
nevoile poporului din zilele sale şi acesta este motivul care duce la prelucrarea extensivă a textului sdu,
omirind ce este irelevant, adăugînd material care a-cum este relevant, modificînd ceea ce putea induce
în eroare, si aşa mai departe.
cart@ crcniold a f6r privir, ca o isrone d€ calitate mai slabă dedt Samuel-împăraţi, deşi motiEIe aGtei
judeel a! fost indoielnie. conce@ mi mdt 6upF prcblmlor elezimri@ dait asupr€ elor polirice fae s.a he
mi dep6ci6 dRft Smuel (mpSraţj de idealul unui istoric modern. Unele alterări adE la s.ru.r-lnprEfi
.idic! peblem isrorie: trebuie rem(at cA hdt cifr. fiGftiare ri milibre sînt mărite foarte mult. S-ar putea
ca acest fapt să fie un echivalent antic al unui coeficient pentru inflaţie, deşi alterarea textului sau
înţelegerea gTeşită au fost sapetate d€ multe ori (vezi R. X. Harison. lOT. 1970, p. 1163'1165).
PBdicile retigjoa* (de €x. aduce€a j€rdelo!) slnt ad@ in confomihte o lers din Pentateuh şi cu
obiceiurile din vremea scriitorului - in privinla ac*ta autonn se aghlni p6t€ .! u artist care pictează
personajele din trecut îmbrăcate în i.ire din rerea s. Asoe@ c.r.ct€risrici au făcut să fie pus la îndoială
materialul suplimentar din Crcnici si cae N ap.re ln ShEI.R€gi. De in cazu. rile i! m acet Mrdial p@te 6
rerifi@t (de ex emplu, prin descoperiri arheologice) se pare că prezint5 El€le iltorica (rezi J. M. Mym, I
Cironi.la! AB, 1965, p- arii i9i p6ih (ir difdite lEsje) tn doua cohot2rii al€ lni Mys).
IV. Accente
în alegerea şi tratarea materialului, Cronicile manifestă anumite accente caracteristice, preocupare pen-
tru închinajrea cu credincioşie, pentru curăţie şi pentru supiinerea cu credinţă (vezi J. E. Goldingay,
Biblicat laatog Bulluin 5. 197s, p. 99-126).
a. închinarea cu credindoşie. Dacă comparăm relatarea domniilor lui David şi Solomon în Samuel-Regi
şi în Cronici vom descoperi îndată că Cronicile nu se inrei*azA pE nulr de Mlizide lor pdlitjce eu
militare. Ei sînt prezentaţi ca fondatorii închinării la ltmdu, care 6re 'pivotul impirad€i Doruutui !€
pămînt" {Myers, p. Ixviiî). De asemenea, lucrarea profeţilor pe care îi prezintă Cronicile se
concentrează asupra preocupării lor pentru închinarea adevărată şi asupra activităţii lor la Ttemplu, iar
lucrarea leviţilor este privilegiul mare de a conduce închinarea plină de bucurie la Templu. Este normal
ca preoţii să-şi tmpli-nească rolul lor de aducere a jertfelor la Templu, iar Cronicile remarcă adesea
modul în care a fost respectată Legea în ce priveşte desfăşurarea închinării potivit cu rcia lui Dtfue4.
b. ClrdFre Al doil€ noriv p€ntru c@ cDnicil€ p@ actrr !€ David ste convingde cE sintia hi David,
luda, este adevăratul Israel. Dumnezeu a ales pe Iuda ca lider al triburilor (aşa cum se vede în locul
pmiftnt @pat ln E€@losii), ia! din ida a at6 p€ David sA 6€ rge p€te Israel p6Fu torde.lm. Tenphl a f6r
situar ln €pitala lui luda ii acolo eE adse ftrhiEm pldcutS lui ]ahre, Prin iir:zv;tire
CRONOLOGIA \TECHIULIJ1 T-ESTAMENT

ld, tribuil€ din N ku rupt de si@ barutui ii a ldisii lli Dlrezu. DoMul nu 6re cu €i ei luda ar trebui de
asemenea sâ se separe de ei - dar numai daca ei persistă in răzvrătire. Uşa râmîne întotdeauna deschisă
pentru întoarcerea lor ţi ei continuă să apară în lista genealogiilor „împărăţiei complete a lui Dum -
nezeu" (M. D. Johrn, Itt Puryxe aJ rhe Biblicat c^elogia, 1969, p. 57).
c. Ascultare cu credinţă. Multe dintre întîmplările pe cate autorul le adaugă la cadrul constituit de
Samuel-împăraţi pun accentul pe puterea Iui Dumnezeu, în care poporul este chemat să-ţi pună încre-
derea în timpul crizelor cu care este confruntat. Multe dintre celelalte modificări aduse la Samue]-
împăraţi sîri t menite să arate şi mai ciar că dreptatea lui Dumnezeu poate fi văzută în istoria poporului
Său, aşa Sndt oamenii care sînt credincioşi lui Dumnezeu (sau care se căiesc de păcatul lor) să găsească
binecu-vîntare, în timp ce asupra oamenilor care se abat de la El vin necazuri (cf. versiunile
întâmplărilor cu Ro-boam, Ioas, Mânase şi Iosia).
V. Contextul şl Implicaţiile ideilor conţinute In Cronici
Cartea Cronicilor este una dintre cărţile mai recente ale VT şi dovedeşte cunoaşterea multor părţi ale
VT. Genealogiile se bazează pe Genesa, Eosua, etc.> iar naraţiunea principală, aşa cum am remarcat,
este derivată în mod substanţial din Eamuel-împâraţi. Cronicile reflectă de asemenea stihii ţi modul de
gîndire dinDeuteronom, Ctt şi accentul pus pe legile „preoţiei" din Levitic. Citează extensiv dirj Psalmi
care apar tn PslriE, iar diliile pe c4 le indude 9reGn er?6n în special de la profeţi (vezi G. von Rad,
„The Levitical Sermon in [ and II Oironides", în The Problem of the Hexateuch andofit Esat, 7966),
Cronicile reprezintă un curent important din gîn-tiireapost-extlică,dar, bineînţeles, nu singurul curent.
Punctuî de vedere pe care-1 prezintă merită comparat cu altele, cum sîht cele prezentate în literatura
didactică (de înţelepciune) care pune întrebări profunde şi în literatura profetică şi apocaliptică de
orientare escatologică. Nu ar trebui exagerate diferenţele dintre acestea, întracEt ele stat diferenţe de
nuanţă. Contribuţia Cronicilor este să afirme că nu totul este o enigmă (aşa cum arată Iov şi Edesiastul
că înclinau unii să creadă); de asemenea. Dumnezeu nu Sa retras din istorie (aşa cum ar lăsa să se
înţeleagă gtadirea apocaliptică) pînă într-un moment aşteptat cînd va interveni din nou. El poate fi
cunoscut în Tfemplu ţi în închinarea adusă acolo si oamenii trebuie să se încreadă în El şi să asculte de
El în viaţa de fiecare zi, cu speranţă fermă că domnia Lui milostivă va fi cunoscută ta viaţa comunităţii.
De asemenea, dacă au existat unele grupuri prea înclinate să asimileze păgî-nismul dinjur, sau altele
care au fost gata să se separe de oricire @rc N 6€ slrye pu iudeq Cbnicile îndeamnă ia o poziţie fermă
pentru calea lui Iahve, dar subînţelege sinceritate şi acceptaie pentru toţi cei care sînt gata să devină
părtaşi la această poziţie.
BIBIIoGR\FlE. ln 6f&i d€ lu.rEdle cibte rui s, P, R, Ackroyd, 1 and II Chronicles, Ewa, Nehemiah,
TBC, r9B; J. M. My€s, r4t 20, 1966, p, 259'273i D. N. Fft€dfra4 clQ 23, 1961, p. 436-442: bibliosFne
suplimentară extensivă ta II. G. M. Williamson, Israel in6.Boorlofchrcnicld, 1977.
J.E.G.
CRONOLOGIA VECHIULUI TESTAMENT
Scopul unei asemenea cronologii este să determine cît mai exact posibil datele corecte ale
evenimentelor şi personajelor din VT, ca să putem înţelege mai bine semnificaţia lor.
I. swlc tt tutodcl€ creroloal€l
a. Metode vechi
Pînă ta urmă cu aproape un secol datele din VT au fost calculate aproape în întregime pe baza
afirmaţiilor biblice (aşa a făcut TJssher). Această metodă întîm-pin dou: dificultili. h prind rind, w d
tumi@z! toate detaliile necesare în acest scop şi unele secvenţe de ffiihmte e p.6te s, fie comonitate $i
nu succesive, fn al doilea rînd, versiunile antice, de ex. \xx, oferă uneori dfre diferite. De aceea
schemele de acest fel sînt supuse în mare măsură incertitudinii.
b. Metode actuale
cdetatorii modemi t!c€d, 6! corelere datel€ cul€ se adt din BiblG .it ii din surc arl@losice p€ntrq a
obţine date absolute pentru evrei şi pentru vecinii lor. Din @, 620 Ld.cr lnc@e canonui lui Ptole@u !i
alte surse clasice (de ex. Manetho, Berossus) furnizează un cadru care poate fi completat si corelat în
detaliu pe baa idbliteld babiloni€ne 9i a p:piru. suilor €gi?rde, etc., pentru ele doul rb@ Mn riverane.
Eroarea aproape că nu depăşeşte niciodată un an, iar în unele cazuri este redusă la o săptâmînă din lnn
*u chiar la ar.
ireplnd dn @. 14oo k.cr., arem la disp@iFe date b@, baac pe inlmSi @potaniere. Ati-rienii desemnau
în fiecare an im funcţionar oficial să 6.lunu eu eponii, mele sAu 6ind dat aDdui in care deţinea funcţia.
Ei au păstrat liste cu aceste nume şi deseori au notat evenimente care s-au petrecut în fiecare an, de ex.,
urcarea pe tron a unui rege sau o campanie militară în străinătate. Astfel, dacă un an @@are pste fi
datat prin c@li ind.P€ndente, întreaga serie este determinată. 0 eclipsă de soare din anul eponim
Bu.sagale 6te ca din 1s iuie 763 Ld.cr. i ln feLut aeta putd sbili o sie de di $ evenimente din 892 pînă în
684 Î.d.Cr., iar unele informaţii ne duc în urmă pînă la 911 Î.d.Cr. Alături de act€ liste.linnu, listele de
reai @ dan nmel€ qi p€ri@dele de domie dE isftiria Asiriei pi15 apr@' pe în 2000 Î.d.Cr., cu o eroare
maximă de circa un secol, dar eroarea se reduce la circa un deceniu din cd 1400 pha i! c6 1100 Ld.c!.
List€le bbilonise de resi şi „istoriile ril]ftn" c* tr'Ezd contactele <Untle regii asirieni {r babilonienj ne
ajuti si stabnin isroria celor doua rc&De lfi'e @ 1400 ti @ aoo Î.d.Cr. în fine, informaţii disparate din
tăbliţe contemporane şi din analele diferitelor domnii furnizează i.fomCi diRte pah anu'ite Frioaite.
Date bue Frtru peri@da @ 2100 Ld.cr. pini ta @ 1200 i.d.cr. pot 6 obtiluE dh sur esipt€le, Aici * idlud
li6te d. resi .ni ai date d€ F n6mente contemporane, date comune cu Mesopotamia şi alte ţări, şi cîteva
fenomene astronomice datate exact în anumite domnii. Pe baza acestora, Dinastiile a 11-a i a 12a pot 6
<latte lnre cca 2134'1736 Î.d.Cr., Dinastiile a 18-a pînâ la a 20-a între cea 1552-1070 Î.d.Cr., eroarea
maximă fiind vreo 10 ani; Dimdile a 13-a la a 17a F ln@dt€z5 lnte aeE doun sxupe cu o €bai€ twins de
1s eu 20 de ani
287
CBONOLOGIA VECHIULUI TESTAMENT
în perioada de mijloc. Datele mesopotamiene din perioada 2000-1500 t.d.Cr. se bazează în maie măsură
pe datele ce sirt .ttibuite domiei lui H.M@pi din Babilon: în prezent se încadrează între 1850-1700
td.Cr., iar datarea între 1792-17S0 Î.d.Cr. (S. Smith] 6te. la iel de buii @ ii elebtte.
între 3000 şi 2000 î.d.Cr, toate datele din Orientul Apropiat unt supuse la multă incertitudine, pînă la
doua secole, ţi lucrul acesta se datorează în mare măsură legăturilor inadecvate cu dârele mai recente,
(narate de 3000 Î.d.Cr, toate datele sînt estimate în limite rezonabile ţi sînt supuse unei erori de cîteva
secole, eroarea crescînd cu cît ne îndepărtăm mai mult ln tint. Meto<la de datare cu "clrbon14' calculdri
vîista materiei organice din antichitate şi este de folos pentiu perioada dinainte de 3000 S.d.Cr., iar
datarea e o limidFrtoada de erom de :! 250 ani. Pd! llm, această metodă este de prea puţin folos pentiu
cronologia biblică; surcele posibile de eroare pentru a-ceastă metodă impun ca datele calculate pe bază
de "c€rbon.14" si !e lriviE cu @rc,
cldnn ittorbi din M&potamia 9i Esipt ne ajut5 st stalilim daieL <t6.op€ririld di!9i Palstha {i a1e
evenimentelor si personajelor din Biblie; istoria regatelor €wiEti pmite udee nqiui o Asiria si Babilonia.
Nivelele succesive de locuire observate de arheologi în oraşele îngropate („teii") din Palestina antica
conţin deseori obiecte care pot fi datate şi care leagă o serie de asemenea nivele cu datele cores -
plrtrt@rc din inolja egiptean! pbA la selut al 12-lea Î.d.Cr. După această dată schimbările în ce priveşte
ocuparea pot fi corelate uneori cu istoria israelită, cum este cazul cu *Samaria, *Haţor şi *La-chiţ.
Datele israelire pot fistabilite cu o eroare de circa 10 ani pentru perioada lui Solomon, iai eroarea se
reduce aproape la zero pe măsura ce ne apropiem de căderea Ierusalimului în 587 î.d.Cr. Limitele de
eroare menţionate mai sus se datorează diferenţelor mici în nMele s! daele lisrelor rEhlele de regi bne
ruperilor din aceste liste, domniilor de durată necunoscută şi limitărilor anumitor date astronomice. Ele
IDt 6 eliniEte nlei ,rin ds.,r€ri@ in viitor a unor date mai detalia te.
AIG onplicalii h ftnolosie pFvin di! noduil€ diferite de calculare o calendarului folosite în antichitate
pentru calcularea anilor de domnie ai monarhilor, în sistemul „anul urcării pe tron", acea parte a anului
civil scursă între urcarea pe tron şi Anul Nou urnttd !q ea *otiet€ ca prinul an de d@ie,{i ci ca „anul
urcării pe tron" (amul acela era socotit în domnia rq€lui pEedetrO, iar rrirul an d€ dmi. aa s 6rt din rriM
n 3 atului Nou, Dd u 6lt siit€n a€ calcul socotea partea de an dintre urcarea pe tron ţi Arul Nou
tu@rrnltor 6 primul „an" de domnie, iar anul{i al don@ era s@tit dh prim zi a Andui Nou. Prid urmare,
tipul de calcul folosit, persoanele care l-au folosit, timpul cînd a fost folosit devin deosebit de
importante pentru înţelegerea datelor cronologice din Regi şi Cronid.
II. Antichitatea veche dinainte de Avraam
Creaţia 6t€ atlt de bdeprrtati h timp indt 6te datat! ruficient prin erT6ia .@ Iquitoare:,,Ir lncepui-,,".
Pdi4da de !a Adam r. Av)te cuprilde mai multe genealogii în mijlocul cărora are Ioc Potopul. Tbtuţi,
încercările de a folosi aceste informaţii p€ntru a obFF dare pent|! p..ioada de la Adnn ia
Avraam sînt împiedicate de lipsa de certitudine cu privire la interpretarea corectă. O interpretare literala
a cifrelor date duce la date prea recente pentru eveninentele lsise, de a, Potoput, De e]mp!\ dac! data
naşterii lui Avraam este stabilită la circa 2000 Ld.cr, (pqio.da prebab&l @ mi she), citule din Go
11:1G26 d da o datl a Potopdli .uh<t dupe 2300 Î.d.Cr. ; o dată adt de tîrzie îneît ar fi la Cîteva 3eL
dupd data niv.ld ui-Ftopdui d*op€rit de sn Leonard Wooley la Ur, deşi această dată este prea t@nt5
Frtq a 6 potopul din di€rle ebi su bab. Dificultăţi similare se nasc dacă data vieţii lui Adam este
calculată în felul acesta pe baza datelor din Gen. S.
P.in llffi, tEnag de interprctaE trebuie făcută după alte criterii. Documentele antice din O-lientut
Alropilt trebqie intelg€ mi hdi ala M le-au înţeles scriitorii şi cititorii lor. în cazul genea logiilor, se
subînţelege posibilitatea abrevierilor prin omiterea unor nume dintro serie. Obiectivul principal al
genealogiilor din Gen. 5 şl 11 se pare că nu este atit să dea o cronologie completă cît să furnizeze o
legătuE lnte oiut din velire !i dia polopului ri aloi de la Fto! tri! lirda hi Sem plnA la A@arD, sF6.
moşul naţiunii evreieşti. Abrevierea unei ^genealogii prin ootriui nu afe@zq Et@E ei lieoLosic{ de
legătură, aşa cum se poate demonstra cu uşurinţă din surse analoage din Orientul Apropiat. De aceea,
genealogiile, inclusiv cele din Gen. 5 şi 11, trebuie folosite întotdeauna cu reţinere ori de cîte ori se
para ci ele pot prini ei nutta int€rDrct5i.
UI. Date dhatnt dc ''MEhle
A. Patriarhii
Pdtu data@ patri.rild pot 6 foldire Eej abddări: menţionarea evenimentelor externe din vremea lor,
afirmării cu privire la timpul scurs din vremea lor prn h s purEr ulErio. dl4 Gtorie ti doEile dspE
perioada respectivă care pot fi deduse din condiţiile sociale în care au trăit.
Singurele evenimente externe remarcabile men-F@te sint Eidul celor paEu rcri ttrpottiu altor cifti, h cd
14 (raraMtE!, *ARioc. rcgEDo-RLAOMER) ţi distrugerea cetăţilor din cîmpie, în Gen. 19 (*CÎMP1E,
CETĂŢILE DIN), ţi amîndouă se încadEze h dmp'n vieCi lsi Avfum,
Nici uut dinEe E8n din cd, 14 ru a f6t ides tificat inc! .! .ertinrdire d la€6 dhit individ ain hileniul al 2-
16 id.cr,, dd Neele pot 6 idenrifi€e cu nume cunoscute din perioada aceea generală, între 19oo ti 1500
td.Cr. Alimlele formte de saDui iiv:re de rEgi din Meporarnia $ siria sht d*bir de caaderlttie p€ltfl
p6i@da 2000-1700 ft.Ci: o scrisoare faimoasă de la Mari, pe Eufratul mijlociu, spune despre această
perioadă: „Nu există nici un rege care să fie singur cel mai puternic: zece sau cincisprezece regi îl
urmează pe Hammurapi din Babilon, acelaşi număr H urmează pe Rim-Sin din Larea, acelaşi număr îl
urmează pe Ibal-pi-El din Eshnunna, acelaţi număr îl urmează pe Amut-pi-El din Qatna şi douăzeci de
reai n una"i F Ydin.Lim din Yarlhad". lbt br această perioadă Elam a fost unul dintre regatele
proeminente.
Glueck sa străduit să dateze campania din Gen. 14 F baa !6up6elq ei @ulrate arhslosie: €l pretinde că
linia de aşezări întărite de-a lungul „Şoselei Regelui" a fost locuită la începutul mileniului al
238

CRONOLOGTA VECHIULUI TESTAMENT

2-lea (pînă în secolul al 19-lea î.d.Cr., după datarea moderna], dar că la scurtă vreme după aceea ţinutul
a încetat să mai fie locuit pînâ prin 1300 Î.d.Cr., cu excepţia unor nomazi, tind au fost întemeiate de
fapt rqatele dn Aloca Fi.rli h Edol! M@b ti Aftn.
un Eti@ffit sinilar a fct apli.at pentru daia rea căderii cetăţilor din cîmpie, deşi rămăşiţele lor se pare că
slnt în prezent imposibil de recuperat (fiind pbb.bil 3ub .p€le M:irii Mo@).
Ideea unei întreruperi în ocuparea regiunii între secolele al 19-lea şi al 13-lea Î.d.Cr. a fost criticata de
Lankester Harding în lumina anumitor descoperiri recente din Transiordania, între care sînt morminte
dir Epea Erctudui ti @ tend! inpo.tant de la mijlocul sau sfîrşitul Epocii Bronzului. Tbtuşi, nici părerea
lui Glueck ţi nici cea a lui Harding nu trebuie împinse la extrem; după toate probabilităţile, ideea wi
Ed@ri a d@itulii populat'ei inse slele al 19-lea şi al 13-lea este corectă în general şi în special cu
privire ia cetăţile de-a lungul Şoselei, în timp ce anumite puncte izolate se poate să fi fost locuite fără
întrerupere.
Există două afirmaţii importante care fac legătura intre vremea patriarhilor şi vremurile de mai tîrziu.
In Gen. 15:13-16 Avraam este avertizat că urmaşii lui aveau si locuiască într-o ţară străină timp de
patru secole. Expresia „a patra generaţie", în v. 16, este greu de lnlel6; dace o *€tElie" 6te ehialenta cu
u secol {cf. Exod. 6:16-20), sensul acesta ar fi neobişnuit. O alternativă posibilă, dar dubioasă, este să
considerăm v, 16 ca o aluzie profetică la călătoria lui Iosif în Canaan pentru a-1 înmormînta pe lacov
(losif fiind „a patra generaţie" de la Avraam]. intrarea lui lacov în Egipt (Gen. 46:6-7} a fost începutul
pentru cele patru secole din Gen. 15:13, cîtşi pentru perioada mi steift, d. 430 de .ni di! Erod, 12,40.
Fo'm ebr, 7M dir Erod, 12:40. * iEbilete 430 de di pentru şederea lui Israel în Egipt, este de preferat
faţă de varianta Lxx, care include în cei 430 de ani şederea adr h clM dr ti li Egipt, deo.re Exod: D:41
lasă să se înţeleagă dar că „ziua aceea în care Israelul", drp! 430 d€ .ni a iefit din E8ipt a t6t ani@a
acelei zile îndepărtate cînd Patriarhul Israel ţi familia sa au iftlat li Eaipt, Prin ljmE, pare clff c5 inEr
Elul d. 430 d€ mi 6te de la inraE l[i lacov plns la pleaM lui Mo!€ $ a lsEeLrfti. cE@loaia din &od.
6:162q @ ar putea s@F.i cu gm ei 43O de di <lacl a 6 l@d liteal, 6te euplsl aceleiati posibilităţi de
selectivitate ca şi cele din Gen. 5 ţi 11, !i de a<e nu trebuie ia ndice nid o did.rnEte esenţială. Există trei
idei care merită atenţie. In primul rînd, deşi se pare că Moise este a patra generaţie de la paEiarhul raov,
p.in lai cohrt qi Artu (E.d-6;20; 1 cron, 6:1-3), 6ntenF6ul lui Moi6e, Be!E. leel, este a şaptea generaţie
de la lacov, prin Iuda, P@l HeFo[ caleb, HuaiUri (1 cbn. 2:18-20), irr contemporanul său mai tînăr,
losua, este a douăsprezecea generaţie de la lacov, prin Iosif, Efraim, Beria, Refah, Reţef, Telah, Thhan,
Laedan, Amihud, Elîţama {i Ns (1 cron. 7:2327). Prin 1]]rle, qtstn p6ibi. litatea ca genealogia lui Moise
să fie abreviată în comparaţia cu cea a lui losua sau chiar a lui Beţaleel. în al doilea rînd, Amram, tatăl
lui Moise, şi fraţii săi au dat naştere familiilor Amramiţilor, Izhariţilctr, etc. caie !!n!6! deja 3.600 de
birbati la u .r dup! Etod (Nw, 3:272a), o sit@de sm de eplicat afad de cazul că Amram ţi fraţii săi au
avut urmaşi mult mai
devreme dedt Moise. In al treilea rînd, expresia că Iochebed a „născut" lui Amram pe Moise, Aaron ţi
Mdja (Exod. 6:20; NM, 26:s9), l. fe1 @ ri €xpEiile „a fost tatăl", sau „a născut", în Gen. 5 şi 11, nu este
necesar să implice paternitate directă d doar descendenţa. Comparaţi cu Gen. 46:18, unde versetele
precedente arată că strănepoţii Zilpci sînt incluşi printre cei pe care ,4-a născut ea lui lacov". In privinţa
acestor trei ob6€m$i, Rzi ti wDa, p. 1s3. Psd daare lxodului p€ tarei tiindeFrd€rt la 430 de a.j dupi
p€ri@da ld lad, F c& o coftid€rrm a fi dtim part€ a s@hlui al 131d, wi ffii jc.
Condiţiile sociale din naraţiunile patriarhale nu pemit o <latar€ roi epct5, dar * tradEzn in datele
generale care pot fi obţinute din Gen. 14 şi 19 ţi din iol6iE citei <le 430 de ad p€rEu Erod. obieiGile
si.le de adoptaE d ho$tdip dlo cen, 1516; 21, eta., prezintă afinităţi cu obiceiurile observate în do-
cumente cuneiforme din Ur, etc, datînd din secolul al 18-lea pînă în secolul al 15-lea Î.d.Cr.
Libertatea mare de a călători la distanţe mari - ca ndrtuie 6t€ dletoria lui Awan tn Ur $ ta Egipt ' este
carcateristică pentru această perioadă generală: cmpaEli a rinirii de la Baltlon @re au Feut pri! Mari în
drum spre Haţor, în Palestina, dt şi la întoar-cerea lor. Pentru alianţele din această perioada, vezi @i sE.
la slele .l 20lea d al 19- Iea Ld,cr, nr spej:4 dnutul Neshev C,sudul") din luda de tui îîrziu arată ocupare
temporară, aşa cum indică A-vraam prin călătoriile sale periodice în „Sud". Dacă ţinem cont de cifrele
tradiţionale pentru durata vierii, pentru naşterea ţi moartea patriarhilor, rezultatul general este că
perioada lui Avraam poate fi plasată irEe 2000.1850. a lui lsa& lnde 19001750. a llj lacov între 1800-
1700 ţi a lui Iosif între 1750-1650; aceste date sînt rotunjite în mod intenţionat ca să permită ajustarea
ulterioară. Ele se potrivesc cu doveze arnobsice linitate dd rwBtire, cft ii cu o interpretaE plauibne a
info@fjldr !ibli@.
D.de inttrii ln Eaipt . Lui la6v fi a Lfriliei $Le înjur de 1700 Î.d.Cr. ar plasa acest eveniment şi slujba
lui *tosif ui perioada dinastiei Hyksos din istoria egipteană, în timpul căreia în Egipt au fost instauraţi
conducători de origine semitică în funcţia de faraoni pentru Egipt; îmbinarea caracteristică de elemente
egiptene şi semitice în Gen. 37:1 este în armonie cu această interpretare.
6. Exodul şi Cucerirea
[Pentru date egiptene alternativ pentru această sectiue, @i Dbelele crclologie-) umiro.al @ntact inEe
Isnel i Kinn sai are le nt Exod. 1i11, .ind evreii construiau cetăţile Pitom ţi Ramses, pe vremea lui
Moi€. RaM a fdt €pitala Egiptrhi ln @ Deltei, numită ţi construită în mare măsură de Ramses II [cea.
1290-1224 Ld.Cr.), care a continuat lucrarea brSlli s5! Sdlc I (e. 1304-1290 ld.Cr); lurul acesta este
valabil şi cu privire la Qantir, locul cel mai prclabil al etElii R!M, RaM I (@ t30s-1304 r'd.cr) . domit
@va Mi nult de u an si de a(!@ nu este luat în considerare. înainte de Sethos I şi Ramses II nici un alt
faraon nu a construit o capitală în Deltă încă din vremea hiesoşilor (din zilele lui Iosif); cetatea Ramses
este cu adevărat o lucrare originală a 6ctur doi regi 9i nu au sninbat doar !ffile u€i .€tdti existenr€, ara
cu au sus€at un, Prin llffie, p€ baa oc6tei a@zi, Exodul Eebuie rA 6 awr ld
289
CRONOLOGIA VECHIULUI TBSTAMENT
dupi 1300 in.cr. ti hainte de 1290 i.d.ci (woE pe tran a lui Ramses II). Limita inferioară pentru datarea
Exodului este indicată probabil de aşa-immită Stela Israeî, o Inscripţie triumfala a lui Merenptah, daiats
'l s al circila al dmiei sle acca 1220 î.d.Cr.) şi care menţionează înfrîngerea mai multor ceali qi$ pop€r
din PalGtiB, incluiv a hra€lului Ud contstA ca M@npbh ar fi tnhdar q€odara Palestina; Drioton, în La
Bibte et I'Orient, 1955, p. 43-44 oede .! loposFle din Paldtim atr fos d@r impresionate peste măsură de
marea victorie a lui Merenptah în libia, pe cars o comemorează stela; menţionarea Israelului ar fi doar o
aluzie la dispariţia bradului în pustie pentru a pieri acolo, aţa cum crcd@! eSjprdn, \&zi de asdene4 C.
d€ wit, The Dote q.l Bbw. ol .he Exodut 7960, Exodul ar !!r€ fi încadrat în primii cinci ani ai lui
Merenptah (cea 1224-1220 î.d.Cr,), Totuşi, pot fi ridicate dteva obiecţii La această părere. O inscripţie a
lui Merenptah într-un templu din Amada, în Nubia, îl numeşte în propoziţii strict paralele „Cel care a
legat Ghezerul" şi „Cel care a cucerit libia". „Cel care a cucerit libia" se refera flrd lndoi.lr la l|laM
victorie lbi.nn a lui Mdpta! !r anul d s-le a1 doMiei ele. victorie dtris! pe larg in Stela kh€I. prin l]mrc,
tidd foarte specific ji strict paralel „Cel ce a legat GhezeruT trebuie să se refere la o intervenţie militară
reuşită a lli M@ptah h ?al6titu, chid dad a awt o m. ploare limitată. Această interpretare ai fi în armonie
cu înţelesul direct al afirmaţiilor despre Ascalon, Ghe-zer, tenoam, Israel şi Khuru despre care se spune
în Stela Israel că sînt „cucerite", „legate", „anihilate", roadele ei nu mai sînt" şi, respectiv, „lăsată
văduvă". Aşadar, afirmaţia: „Israel, roadele (lit. „sâmînţa") lui ru mi 5hf, poare liutr obiceiql €gipteilor
de a d. fe holdelor .hsrEntor lor . u lcd 6 pEte fi aplicat Israelului care începea să se aşeze în Palestina,
dar nicidecum Israelului care înainta prin pustie. Prin urmare, o interpretare mai probabilă a Stelei
Israel pe ce o p't@tin aici 6te c, Ircel Eebuie se 6 inirat tn Pddtiu iMinre d€ 1220 td.cr., iar rpdul cft a
avut loc cu 40 de ani mai devreme poate fi plasat înainte de 1260 Î.d.Cr. în felul acesta data probabilă a
Exodului 6b liditati la Fri@da 12901260 Ld,cr, Dai lurm o .tatr de nijle, Exodd J rlriciEa lh pustie pot
fi încadrate în perioada 1280-1240 S.d.Cr. In ce priveşte teoriile care postulează mai multe exodui su c,
atrMir. libui nu au indt nkiodate h Eirt, .u existA nid o uinl <le dorezi erieme obi4 tive care să le
susţină, iar tradiţiile biblice sînt împotriva unor asemenea sugestii.
CiFa de 40 de ani Fetn c5}tbria ftilor prin pustie este privită prea adesea ca o cifră rotundă care sar p@
se nu n{iNM rimi. Pdieda de 40 de ani trebuie să fie luată în serios aşa cum este prezentată, în baza
următoarelor dde.i poDonrlui Ishel ia tEbuit ceva mai mult de un an ca să meargă de la Ramses la Ca
d6- B oe; €i au pl@r din Rarc il n€ a cincisprezecea a „lunii întîi", Num. 33;3; au plecat de la Mt, siEi h
ziu a dou;ze@ a lmil a doE dir mu1 al doil@, Nm. 10:11. L€ r€.i.3da @asra adnuSad el lulir: 3 zile,
NM. 10:33t pbb.bil o tql lnEeaSg, Nm, 11:21; ii 7 zilq Nh 12:15; h roral, l e si 2 1/2 lui d€ cilib.i.qj au
l)IMt .poi 33 de ani da la cade-B.fua pina la t@ pMdui zer€d (Deut-2:14 ti Nu, 21:12), iar Moi* 5 brbn
poporului Israel pe cîmpia Moabului în luna a unsprezecea a
aNlui al pasll@:le (Deut. 1:3). Rolul ceioi 40 d€ ani de a înlocui o generaţie (rebelă) cu alta este ehtt
cLr h Ddr. 2:14.
Afinnaria potrivit căreia Hebronul a fost întemeiat cu 7 ad iminte de Toan din Egjpt (N1m 13:22) 6te
kgate ll6ri cu .ra ontdporann d Rft€ul din Egipt, acoperind 400 de ani din circa 1720/1700 pînă prin
1320/1300 ld.C.. A!€$a €{e ar Ji p.hlelS cu cei 430 de ani ai tradiţiei evreieşti. Ideea aceasta, însă, 6te
inlffint5, dar mi prdn convinslt@E,
Dorezile din Pal6tim srnt h a@rd geMal cu datele egiptene. Dacă acceptăm ideea că anumite aşezări s-
au dezvoltat mai devreme (de ex. locul templului dir Anm4 depe.ir de Lar}era Hading), eupea irt$id .
regatlor Fnor si M@b, din Epoca Fierului, înconjurate cu fortăreţe de graniţă puternice sau cu case de
piatră datează în principal din juul eului r30o rd.cr, Prin llruE, lrEinte de @. 1300 Ld.Cr, @te r€aare nu
d fi p!tui s: s opur; a puteE Isneldui (.a în Num. 2o), Astt€1, si pe acest temei Exodul este preferabil să
fie datat după 1300 ld.Ci ii ru lnahte.
Diferite oFfe-stare din Palstim tienlte dowi clare d€ dishg€F i. a .loua junAtab a solului al 13-la, fapt ca
cc@rdi cu tiGputul dupadei israelite începînd în jur de 1240 Î.d.Cr. Asemenea localităţi sînt Tel! Beît
Mirsim (s-ar putea să fie localibi€ bibli., Debir/chiriarsder), tndr!, B€t€l !i Haţor. Sînt doar două
localităţi care au dat naştere la enbkrsa: Ie.ilon qi Ai.
La l,.rihon add5rul 6te d I6E si Israeld si,au îndeplinit lucrarea atît de bine încât ruinele leriho-nului au
rămas descoperite pentru ravagiile naturii şi ale ddui ftm de cinci sole Dil. ir zilel€ hi Ahab {cf, 1 împ.
16:34), aşa îneît nivelele din ultima pane a Epocii Bronzului fiind la suprafaţă au fost dezsolite aprdF ln
inEegime n au f6t af*bre chir şi nivelele mai vechi. Prin urmare, în unele părţi ale tuvei Diwlele
sup6i@e dareze din p.iM !€.te a Epan Benz'rlui (ndeniul al 3.le l..t.Cr., dar <loe zile dio alte !r4i $ din
rcminr€ denoG!€az: clar existenţa unei aşezări mari la mijlocul Epocii Bronzului, aşezare care a fost
dezgolită prin eroziune. Relimle exMr de ne dir ddm pafe a EF@ii Bbnzdui la ldillon (adici, din ren6
rui l6u) sint adt de puFe L tun4. t(mj pentu cn au tdt supuse eroziunii pentru o perioadă şi mai lunga de
tinp, din zilel. ld I6u pine 'l timprl domi€i lui Ahab; locurile care nu au fost ocupate de aşezarea din
Epoca Fierului din vremea lui Ahab şi după aceea au fct flpe tuziuii pin5 in zilele n@sft. De aici rezdt
pierderea ap@p€ roblS a I*ihondtri Ep@ii Bronzului din secoiul al 14-lea Î.d.Cr. şi probabilitatea lfti
pi€nlsi totale a ondrei alezeri dil selul al 13-lea î.d.Cr.
ziduile atribuite de Cdtans ulrinei p5rtj . Epocii lrcdului s.au doltdit, in rl@ uei *nin5ri daliate cn apa4i
trEputuiui Ep&ii Bbnz'lui aa 2300 Î.d.Cr., aşa Sncît încetează să fie relevante pentru vi.tdia lui lofu.
Apamta lip€! la lerihoD de srabei .i E8nor Egiptuluj duri Anonphir !l (n6r in cca 1353 Ld.Cr.) N
dovldette prir sile cn briiomn a cszut arqcl ci 6te d@ o m5tuie d6pe ecljpca influenţei egiptene directe
în Palestina în timpul acelui rege şi al succesorilor săi, fapt cunoscut şi din alte surse. în ce priveşte
vasele de olărit miceniene (imporiate in nod ohisnuit i! Si.ia si laldtitu in solcle al
290

14-leaşial 13-lea Î.d.Cr.), numărul lor redus la ierihon nu dovedeşte că teritoriul a căzut în secolul al 14-
lea ţi nu mult după începutul secolului al 13-lea. Pînă acum a f6t rr6ut cu vedeEa fapn! c, ac6te @
importate erau uneori foarte rare în ţinuturile din interiorul Siriei şi Palestinei, în timp ce ele sînt lucruri
obişnuite în aşezările de pe coastă sau în cele care aveau acces uşor la coasta. Astfel, se ştie că oraşul
Hama din Siria, aflat la fel de departe în interiorul ţării caiildihonul, a t6t mpat!o sln al 13-L.a i.d.cr.,
dar aici su t6t dmp.nt€ nuMi dous ciobui de ulcioare mieeniene ■ mult mai puţine decît cele cîteva
descoperite la Ierihon; despre Hama, vezi G. Hanf-mann, recenzie de P. J. Riis, „Hama IV, punct 3, în
JNES \2,1953, p. 2O7-2O7. Panrlbtul rei al iutur ac6ior fapte 6ie .a o c@rire a "Iaihomnli de caft Isel
nu poate 6 dokditi clar pe baa dftziLoi arheologice din prezent, dar nidnu poate fi contrazisă pe baza
lor.
"Ai prezifte o prcbleni cd ns6itt Mi nulre eret5rj p. t*n; prrFe din movila Et:lEll eE au fost excavate
pînă în prezent au încetat sâ fie ocupate înjur de 2300 î.d.Cr. S-ăr putea ca aşezarea din ui tirpa Frre a
Epocn rrcdului si 6e ln apropi@, da. in prezent nu se ştie cu certitudine unde se află.
Di! tlbliteL de L 'Ibll el-Amm* s tie cd h.. biN/apiN au fost a.tivi h Pal6l@in în ju d. 13so î.d.Cr. şi
uneori sînt identificaţi cu israeliţii („evreii") care au invadat sub conducerea lui [osua. Dar 1350 î.d.Cr.
este o dată prea timpurie pentru cucerirea ţârii, lsa M an €rebt deja Mi ss, In afa.a de a@sh, lmoul
habinvapitu 6te folorit penru Nlte llte popoare în afara evreilor biblici, în documente dattnd din
îaOOpînâ în 1150 Î.d.Cr. şi într-un ţinut care se lntind€ p!.1 ln M&poptmia, Egrpt, siria şi ^ria Mică. Se
poate ca israeliţii să fi fost consideraţi habiN/apirq dar 6te sident cd €i nu pot 6 identili€ti cu nici unul
dintre aceste grupuri dacă nu există dovezi suplimentare.
{Pentru o expunere recentă a dovezilor arheologice şi de altă natură pentru secolul al 15-lea Î.d.Cr. pînă
la Exod şi Cucerire, vezi J. J. Bimson, îtedating the tuodw dnd Conqu6t, I97A)
.. Dc la losua ptnd la urcareo lui Davia pe non A.6ti p€!i€d, prezinta o probleni de detaliu care nu poar€
fi $lulioMte fire Mi nulte iomlii, Daci ei 40 de ani ai calitorino! rxodului cei 40 de ani ai dotuiei lui
David i piimn 3 ant ai doGiei lui solo no! sl sdad din toblul de 440 d. ani de la Eaod qi pini la anul al 4-
ld al domiei lui solohon (1 lnp. 6:1), ob$ftn 397 de di penEu p€riGda lui lcu, a bidnjlor, d jude.ttorild ii
a lui saul. Dftzn€ ar heol€ic indicr aprcxirativ anul 1240 l.d.Cr, e începutul cuceririi (vezi mai sus),
lăsSnd numai vreo 230 d€ .ni plnA Ia 1o1o ln.Ci, aata prcbalne a udrii lui David p. bn. cu @te a6i€a,
da., 3du năm toate perioadele scrise în losua, Judecători şi san@L ajusem nu la 397 .te .ni, aici la 230
de ani ci la 470 + x + r + r .ni ud€ r reprzinrg p€rioa.la conducerii de către losua şi de către bărrînî, y
numărul de di ln alaft elot 20 in ere iisanEl a fost judc.ntor, a t doMia lui s.ul - {i r@te ac6t cjte rint nd -
noscute. Se poate totuşi ca punctul principal al problemei să nu fie în mod neapărat greu de soluţionat
în principiu, dacă examinăm informaţiile în cadrul turnal .l nodllui oridtal de s@tire a tinpului
CRONOLOGIA VECHTULUI TESTAMENT
Niciisi nu $ atnni splicit cE c€i 397 de &i objiNF folGind 1 lnp. 6:1 su ei f,ai nult de 47o de ani d€ la
losua Ia Samuel trebuie sa fie socotiţi consecutiv, şi acest lucru nici nu este necesar să fie presupus.
Este dar că despre anumite grupe de judecători şi asupritori ni se spune că au fost succesive (,,şi după
el..."), dar această afirmaţie nu este făcută despre toţi: cel puţin trei grupuri principale se poate sâ fi fost
în parte contemporane. Astfel, între cai 230 de ani consecutivi obriruri F€ baa datelor a.hologice !i cei
pste 470 de ani, în parte concomitenţi, este o diferenţă de peste 24o d€ ani care p@te f aberbitS, c€i 3t
de ani, a. reprezenta atunci o simplă selecţie făcută pe baza unui principiu încă dar (cum este omiterea
unor asupnton su c€€ sinilar) din .ei pete 47o de ani disponibili.
In lucrdrile din orienRrl Aprcr,at @re includ c!onolosie, est€ inportant de €dn c, sibn dtici nu
întocmeau liste sincrone cum se face în zilele noastre. Ei nu au făcut decît să înşire fiecare serie de
domnitori si domnii separat şi în succesiune pe papirusuri sau pe tăbliţe. Sincronismul trebuia derivat
din lucrări is-roriogxaice st.ialq nu djn ustele de regi eu di! naraţiunile care serveau alte scopuri. Un
exemplu exerent tr privinla a@asta 6te Patiruul de b nrin al Regilor din lgipt. Aesa lnlir5 ln d€raliu
r@te cele .itui dimstii d€ la a 13.a la a 17a, in 3np€ su6w, toElizitrd p€t€ 1s0 de domito4 inr domnk br
ocupă cel puţin 450 de ani. Tbtuşi, se ştie din alte surse că cele cinci ditustii .ei 1s0 de domitori $ c.i
4so de ani d€ domie ftbrie ltr.dhti ln @i 234 de si de la cea 1786 la cea 1552 Î.d.Cr.: se ştie că rareori au
tosr @i ptln de dot, *rii, id u&n au f6t chiar trei serii de domnitori contemporani. Lipsa unor core laţii
între contemporani (de ex. între judecători) este similară cu lipsa unor asemenea corelaţii pentru cea Mi
rore parre a F.i@dei din ittoria Egipturli nenţionată mai sus.
O situaf€ simara poale 6 ob*pai{ h lisiele de Fsi $ h isrorh oraf.loritate tleride !i babilo-nien€ din
Mspotania. prin uMe, N sntn nici u motiv !€trtru €re a€rcn€a (Eiode s! nu 6e aphcate ind.o lucraE ch
6te catua Judeetoriloi lteblie subliainr ci io nicl m caz, 6e biblic, 6e exFa.bibiic, nu este vorba de
inexactitate, d de metode folosite cftnt ln anticlitie Este pditnl € t@te trei c,fiele se fie coete in ele i@le
- qrerpetara lor 6re @ care trebuie făcută cu grijă. Folosirea selectivă a dateld, prh omisiw - ata cu sa
sW€Et Mi ss c! priviF la odailea celor 397 (din a30) de anj - 6te cunoscută atît din listele egiptene şi
din analele meso-poranjme cft ii din alti rarte, ciliele tibibke $ daiele arheologice încep să capete sens
împreună cînd sînt awre in wdere obieiuil€ relmnte din anticNat€; orie $lutie definitivS ln tbblemele de
deuu ne.€sit: inf.@tii ndt mi .ondete.
IV. Mdndhtue erel€ttl
a, Moharkia unitară
FaDnn ci a.mia hi David a dftt 40 de ani 6ie datat prh isumr€ urgr nu@i 7 ani la Hebron, 33 de ei la
leIwlin (1 ln!. 2:11). Domia de 40 de ani a lui s.lonon a tEeput cu o *une co cu
tatăl său, poate numai cîteva luni; cf 1 împ. 1:37-2:11; 1 Cron. 28:5; 29:20-23, 26-28. întrucît se pare ci
domh lui solorcn sa hcleiat in <a 931/30 i.d.cr., el *a @t D€ bn h @ 977/70 i.a.cr., iar David h cca
1011/10 id,Cr.
291
SCHIŢĂ CRONOLOGICA: VECHIUL ŞI NOUL TESTAMENT
fi
1
l
I
Notai
Scopul acestei diagrame este sâ plaseze evenimentele contemporane alăturat, fărâ să arate dezvoltarea
naţiunii sau progresul cuceririi. Pentru o diagramă simplificata a istoriei lui Israel vezi p.
298.
Toate datele sEnt aproximative f.d.Cr., tntmcît înainte de anul 2000 Î.d.Cr. diferenţa poate fi de un secol
sau mai mult, iar pîna In anul 1000 t.d.Cr. diferenţa poate fi de un deceniu. Majoritatea
datelor pentru monarhiile ebraice sînt citate în forma dubla, de ex. Asa, 911/10-870/69 î.d.Cr. şi Batşa
909/08 -886/85 t.d.Cr., deoarece anul evreiesc nu coincide cu anul nostru civil care începe
In Ianuarie şi se termină în decembrie. Diferenţele aparente legate de lungimea domniilor din cronicile
biblice nu sînt diferenţe reale, d se datorează socotirii anilor de regenţă.
Cu privire la alţi domnitori din Orientul Apropiat, spaţiul ţi scopul acestei schiţe nu ne permit să
prezentăm aid numărul vast de documente ţi raţionamentele care stau la baza datelor date în
tabelele de mai jos. începînd din anul 900 Ld.Cr. datele asiriene, babiloniene ţi persane sfat foarte
apropiate ţi bine stabilite. Datele pentru regii aramd, de ex. Toba şi Damasc, stric aproximaţii
bazate pe VX pe referinţe asiriene ţi pe inscripţii rare din Siria. Datele pentru domnitorii fenicieni
Hiram 1 ţi Etbaal 1 {tatăl IzabeleS) sint bazate pe sincronisme ţi pe anii de domnie derivaţi din
texte din VTşi din scrierea lui josephus, împotriva iui Apion 1.116-126.
Două seturi de date sînt oferite pentru Dinastiile a Ifl-a ţi a 19-a din Egipt se bazează pe două date
posibile, pe baza datelor Lunare legate de urcarea pe con a lui Ramses Hd 1290 ţi 1279 Î.d.Cr. în
prezent nici datele egiptene şi nici datele din Orientul Apropiat nu stat suficient de continue ţi de certe
pentru a permite o alegere finală între cele două date; vezi M. L Bierbrier, Tht iMe Htw
Kingdom în Egrp% 1975, p. viii-xi, lOîş.unn. Profeţii sînt indicaţi prin asterisc (*).
l.d.Cr.
EGIPT
VECHIUL TESTAMENT
MESOPOTAM1A
2100
2000
1900
1800
1700
1600
Regatul mijlociu 2134-1991 Dinastia a 11-a
1991-1786 Dinastia a J2-a
Regatul nou
? 1710-1540 domnia Hicsoşilor
înainte de 2000 Î.d.Cr.
Evenimentele din Gen. 1-11
PATRIARHII
? 2000-1825 Avraam ? 1900-1720 Isaac
? 1800-1700 lacav ? 1750-1640 Iosif
71894-1595: Prima Dinastie babiloniana
11792-1750 Hammurapi
1552-1305 (sau -12943 Dinastia a 18-a
Ld.Cr.
EGIPT
ISRAEL
MESOPOTAMIA
1500
1490-1437 (sau 1479-1426) Tlithmosis iu
Israel în Egipt
Dinastia kasitâ
1500 Bumaburiash I
Dinasda a 18-a
W.Cr. EGIPT ISRAEL MESOPOTAMIA

1500 1490-1437 Csau 1479-1426) Israel în Egipt Dinastia ltasită

Tuthmosis m 1500 Bumaburiash I

1400

1390-1353 (sau 1394-1357) ? 1350-1230 Moise 1350KurigalzuI

Amenophis m 1345-1329 Kurigalzufl
1361-1345 Csau 1365-1349)
Amenophis IV/Althenaten
1305-1198 Csau 1294-1187)
Dinastia a 19-a
1305-1304 Csau 1294-1293)
RamsesI
1304-1290 Csau 1293-1279)
SethosI

1300

1290-1224 (sau 1279-1213) 7 1300-1190tosua ASIRIA

RamsesQ 1280 Csau 1260) aprox.
1224-1214 Csau 1213-1203) Exodul 1274-1245 Salmanaserl
Merenptah 1240 Csau 1220) aprox. 1244-1208 Tukulti-Niimrta E
1220 (Bau 1209) „Stela Israel" Trecerea Iordanului 1224-1219 Adad-shuma-iddîna
1220 (sau 1200)1050
Csau 1045) Perioada
Judecătorilor

§
z
o
a
c
Ld.Cr. EGIPT ISRAEL ASIRIA
1200
1198-1069 (sau 1187- 7 1125DeborasiBarac 1124-1103 Neb
1069)
Dinastia a 20-a 71115-1075 EU (Babîlon)
judecător
Setnakht si Ramses ffi-M 1115-1077 Tigla
? 1075-1035 Samuel,
1100 Perioada tSrrie judecător ţi proioc
1069-945 Dinastia a 21-a ARAM (sau
PEN1CIA)
Psusennes I MONARHIA UNITĂ 7 990-965 Hadad /
r^ezer
Amenemope 1050 (sau 1045H011/10 din Toba
1000 Siamun Saul cea 980 Toi din Hamat
Psusennes H 1011/10-971/70 David
971/70-931/30
Solomon
DAMASC (şl TIR)
979/78-945/44 Hiram
lai
Tirului
 IUDA ISRAEL ? 955-925 Reţin
933Asaur-danE
945-715 Dinastia a 22-a 931/30-913 Roboam 931/30-910/09 7 925-915 Reţion 7
945-924 Sheshonq I 925 Şişac invadează ieroboaml 915-900 Tabrimmon
(Şişac)
924-889 Osorkonl Palestina 910/09-909/08 Nadab 7 900-7860 Ben-
Hadad I
913-911/10 Abiam 909/08-886/85 Baeşa 898/97-866/65
911/10-870/69 Asa Etbaal Ia! Tirului
900 886/85-885/84 Ela Fie: ?860-843
889-874 lakelothl 885/84 Zimri Ben-Hadad n
(Hadadidri
870/69-848 Iosafat 885/84 Tibni 885/84- din Asiria,
874/73 Omri contemporan cu Ahab)
874-850 Osorkon II (co-regent din 873/72) 874/73-853 Ahab fie: 7 9O0-S43
848-841 loram (co- 853-852 Ahazia 852- Ben-Hadad I 883-859 Asshum
regent din 853) 841 Iorara (contemporan asirian
cu Ahab)
850 841 Ahazia 859-824 Salman
841-835 Atalia 841-814/13 lehu 853 Bătălia de l
835-796 Ioas 843-796 Hazael
Elisei* _
td.Cr. EGIPT cea 810-750 Ioel* 814/13-798 Ioahaz

î.d.Cr. EGIPT
IUDA
ISRAEL
DAMASC (ţi Tir)
ASIRIA
800
767-730 Sheshonq V
796-767 Amaţia 767-740/39 Azaria
798-782/81 Ioas 782/81-753 Ieroboam II
796-770 Ben-Hadad U/m
î.d.Cr. EGIPT
835-796 Ioas
cea 810-750 toel*
Elisei* 814/13-798 Ioahaz
843-796 Hâzael
a
Î.d.Cr.
EGIPT
IUDA
ISRAEL
DAMASC (ţi Tir)
ASIRIA
800
750
767-730 SheshonqV
730-715 Osoifcon IV
716-664 Dinastia a 25-a 716-702 Shabako
CShabaca") 702-690 Shebitku
CShabataca")
796-767 Amaţia
767-740/39 Azaria
(Ozia) (co-regent din 791/90)
cea 742-687 Mica*
cea 740-700 Isaia*
740/39-732/31 lotam (co-regent din 750)
732/31-716/15Ahaz : (co-regent din 744/43-paitener senior din 735)
716/15-687/86 Ezechia
700
690-664 Taharqa 687/86-642/41 Mânase
C.Tirhaca") (co-regent din 696/95)
664-525 Dinastia a 26-a cea 664-612 Naum*
6S0
600
664-656 Tanwetamani CTanutamen")
664-610 Psammeticus I
610-595 NecoH
595-589 Psammeticus U
589-570 Apries (Hofra)
cca640Ţefanîa* 642/41-640/39 Amon 640/39-609 tosia cea 621-580 Ieremia* 609 Ioahaz
609-597 Ioiachim
605 Bătălia de ia Carchemiş (Daniel ţi prietenii lui sînt duşi ui Babilon)
cea 605 Habacuc*
S97Ioîachm
597 2 Adar (15/16 martie) Ierusalimul cucerit de NebucadneţarH Mulţi iudei duşi !n exil, inclusiv
Ioiachin ţi Ezechiel
597-587 Zedechia

798-782/81 loas
782/81-753 leioboam n (co-regent din 793/92)
cca760Amos* cea 760 tona* cea 755-722 Osea * 753-752 Zaharia 7S2Şaium
752-742/41 Menahem 742/41-740/39 Pecahia
740/39-732/31 Pecah 732/31-723/22 Osea
796-770 Ben-Hadad BVm
? 770-750 Dominarea lui leioboam al II-lea, legele Israelului
? 750-732 Reţin
732 Căderea Damascului înrnîinileluiTîglaî PalassarlQ
BABILON
626-605 Nabopolasar
cea 760 lona*
745-727 Tiglat Palassar m
727-722 SalmanasetV 722-705 Sargon 3
705-681 Santerib
681-669 Esarhadon 669-627 Asm*anipal
1
I
612 Căderea Niniveî
605-562 NetmcadneţarH cea 604-535 Daniel*
595-570 Tăbliţele de raţii pentru loiachia bi Babilon anii al 10-lea la al 35-lea al domniei lui
Nebucadneţar II
cea 593-570 Ezechiel*
K
Z
8
Ld.Cr, EGIPT EVREII BABI1ON
570-526 Aroaste 562-560 Amei-ManJuk (Evil Merodac
(AhmoseH) 538 Zorobabei, Şeşbaţar ţi alţii 562 Kobia lui loiachia este uşurat
Merodac
se întorc la Ierusalim 560-556 Neriglissar
537 începe construirea Templului S56LabasM-Maiduk
cea 520 Hagai* 556-539 Nabomdus
cea 520 Zaharia* fc_. fBglsatercoaduceadeobiceiînBabil
550 520 Reluarea construirii Templului 'vlsfe Căderea Babilomîluî~>
516 Construirea Templului încheiata ■---------------------------------------------
526-525 Psammeticus m in 3 Adar (10 martie)
 IMPERIUL PERSAN
500 539-530 Ciras
cca460Maleahî* 530-522 Cambyses
458 Ezra pleacă la Ierusalim 522-486 Darius I
450 445-433 Neemia Ia Ierusalim
486-465/64 Xerxes [ (Ahaşveros)
464-423 Artaxerxes I
400 423-404 Darius II Nothus
404-359 Artaxerxes H Mnemon
359/58-338/37 Artaxentes m Ochus
350
323/05-282 Ptolemeu I Soter 338/37-336/35 Arses
320 f ttdeea anexata de 336/35-331 Darius M Codomanus
Ptolemeu I
331-323 Alexandru Macedon
siria

300 312-2S1 Seleucus I Nicator

265/62-246 PtotemeuD
PMIadelphus 281-261 Antioh I Soter
■250 261-246 Antioh II Theoe
246-222 Ptolemeu m Eueigetes 246-226/25 Seleucus H
222-205 Ptolemeu IV 226/25-223 Seleucus n Soter
Phflopatw
204-180 Ptolemeu V ^__.---__ 223-187 Antioh m cel Mane
Epiphanes
200 ■---------------------------------------------------
------------------------------
1198 Palestina a trecut de sub stăpînirea
egipteană \
^ sub cea siriană pînă îa anul 63 Ld.Cr.
^J
î.d.Cr.
ROMA
IUDEEA
SIRIA
150
167 Matatia inspiră revolta de la Modin 167-40 Macabeu/Hasmoneu în ludeea 166-161 Iuda Macabeul
187-175 Seleucus IV 175-163 Antioh IV Epiphanes 163-162 Antioh V 162-150 Demetrîus I
200
19S Palestina a trecut de sub stăpînirea egipteană \ sub cea siriană ptnâ Sn anul 63 î.d.Cr. /
Î.d.Cr. ROMA
IUDEEA
SIRIA
27td.Cr.-14d.Cr.
150
100
50
d.Cr. 14-37 Tiberius
37-41 Caligula 41-54 Claudius
50
54-68 Nero
68-69 Galba 69 0thoVîtelius 69-79 \fesposian 79-81 Titus 81-96 Domitian
167 Matatia inspiră revolta de la Modin 167-40 Macabeîî/Hasmoneii în Iudeea 166-161 Iuda Macabeul
160-143 Ionatan Macabeul 150 î.d.Cr. - 70 d.Cr. Perioada
generală a Sulurilor de la Marea Moartă 143-135 Simon Macabeul 135-104 Ioan Hyrcanusl 104/03
Aristobulusl 103-76 Alexandru lannaeus
76-67 Regina Salome Alexandra ţi Hyrcanus U
67-40 Hyrcanus n ţi Aristobulus H
63 Pompei instituie protectoratul roman
40-4 Irod cel Mare, regele Iudeii
4 î.d.Cr. - 6 d.Cr. Arhelau, etnarhui Iudeii 4 Ld.Cr. - 39 d.Cr. Irod Antipa, tetrarhul Galfleîi 4 Î.d.Cr. - 34
d.Cr. Irod FOip, tetrarhul Ituriei 26-36 Pontius Pilat, procurator Roman
41-44 Irod Agripa I, regele Iudeii
SO-cca 93 Irod Agripa tetrarhul
teritoriului nordic cea 52 - cea 60 Felix, procurator roman
cea 60-62 Festus, procurator roman
187-175 Seleucus IV 175-163 Antioh IV Epiphanes 163-162 Antioh V 162-150 Demetrius I 139/38-
129 Antioh VII Sidetes
VIAŢA LUI ISUS CRISTOS Şl ERA APOSTOLICĂ
7 Ş/7 td.Cr. Naşterea lui Ioan Botezătorul*
Naşterea lui Isus ? 29 Botezul lui Isus. Moartea Iui Ioan Botezătorul
30 CPaşte) isus m Ierusalim (Iran 2:13) 30/31 (dec/ian.) isus în Samaria (Ioan. 4:35)
31 (Sărbătoarea corturilor) Isus ta Ierusalim (loaa 5:1)
32 (Paşte) Hrănirea celor 5000 (Ioan 6:4) (Sărbătoarea corturilor) Isus în Ierusalim (Ioan 7:2)
(Sărbătoarea dedicării) Isus ta Ierusalim (Ioan 10:22)
33 (Paşte) Răstignirea şi învierea, Cincizecimea
34 sau 35 Convertirea lui Pavel
37 sau 38 Prima vizită a lui Pavel la Ierusalim
46-47 Prima călătorie misionară
48 Conciliu! apostolic în Ierusalim
48-51 A doua călătorie misionară
50 Pavel ajunge ia Corint
53 începe a treia călătorie misionară
54-57 Şederea lui Pavel la Efea
57 plecarea spre Ţroa
58 întărirea cu Tit ta Europa
58-59 Parcl în. Macedonia si Ahaia (şi Itiria?)
59 întoarcerea lui Pavel la Ierusalim 59-61 Întemniţarea lui Pavel ta Cezarea
61 Apelul la Cezar şi plecarea spre Roma
62 Sosjrea la Roma' 62-64 întemniţarea la Roma
? 62 Martirizarea lui lacov, fratele Domnului
100
70 Căderea Ierusalimului
31-96 Persecuţii ta timpul domniei Iui Domitian cea 100 Moartea lui Ioan
ft
I
O
On
i
a
f.iBGr.
2O0OI9OO 1800 1700 1600 1500 1400 1300 1200 1100 1000 900
800 I
700 I
600 1
500 400 I J
300
r
ÎOO
I
100
I
d.Cr.
0 100
1 t
n§
s
p8
cea 2000 î.d.Cr.
cea 1280 Exodul
930
împârtiica
cea ]05O regatului ungerea lui SAUL începutul monarhiei
722 căderea
Sa mari ei (sRrţitul
Israelului)
331-320 ^tăpînirea kiriacedoneană
538
Intoa:
Ierusalim
70d.Cr.
Distrugerea
ierusalimului
Diagramă simplificată a istoriei Israelului din vremurile patriarhale ptnă la căderea Ierusalimului in
anul 70 iCr.. Pentru detalii veri paginile 292-297.
CRONOLOCIA VECHIULUI TESTAII'ENT
Domnia lui Saul poate fi doar estimată, întmcîts-a hd:nplat le d iextul €baic di! 1 &d t3:1; dar cei 40 de
oi din F.pr. 13.21 rreblje s: 6e o .itie corectă, întrudtt cel de-al patruiea fiu al lui Saul, Jş-Boşct, nu avea
mai puţin de 35 de ani la moartea ld saul (ti a nuir la 42 d. ani p6re nu Mi Nlt d€ 7 ani, 2 Sam. 2:10).
De aceea, dacă fiul cel mai mare, Ionatan, avea vreo 40 de ani dnd a murit, Saul nu se po.E 3a 6 f6r Ei
dner de 60 de ani c$d a huit Dacă e) a devenit rege la scurtă vreme după ce a fost uns ca „tînar" (1 Sam.
9:2; 10:1, 17 s.urm.), probabil că elnu a fost mai tînăr de 20 de ani şi nici mai în vîrstâ de 30 de ani, aşa
încît practic îi era garantată o domnie de 30 su a0 de ad, Dac! lqAn ota de mijlo., d,ce a awt 25 de ani l
rle@ D€ tron ' a .u o dom€ de cel puţin 35 de ani, datele biologice se potrivesc, Ia fel ca si Fapt. 13:21,
fie că este o cifră exactă, fie că este rotunjită. Prin urmare, urcarea lui Saul pe tron probabil că s-a
petrecut înjur de 104S sau 1050 td.Cr.
i. Monarhia divizată
(0 Ptnă la căderea SamarieL Prin compararea listelor 9.nift su linnu dh Astir, a lisrelor d. e si a textelor
istorice, anul 853 î.d.Cr. poate fi stabilit ca data dnd a avut loc bătălia de la Qarqar, moartea Iui Ahab şi
urcarea lui Ahazia pe tronul lui Israel; la fel poate fi stabilita şi urcarea pe tron a lui Iehu în urma morţii
lui loram în 841 Î.d.Cr. Domniile lui Ahazia si Ioram completează exact acest interval dacă socotim
potrivit cu metodele folosite atunci pentru calcularea domniilor. Un calcul similar tăcut cu atenţie prin
metode antice duce lă armonie deplină între datele dmiilor p€nFu hbde regaE ptna la u@r€a pe tron a
lui Roboam în Iuda şi a lui Ieroboam în Israel, în anul 93V930 Ld.cr. pe a@te baz{ "inr ol".i6 datet€ de
Mi sB p@l]u Modfiia eiEri.
In nEd asel.irto., dar€L perEu db€le *tui de regi pot fi calculate pînâ la căderea Sairtariei, nu mai tîrziu
de 720 Î.d.Cr. Lucrul acesta a fost arătat dar de E. R. Thîele, Mysterious Numbers of the Hebrew
Kinp2, 1965. Este posibil să demonstram, aşa cum a făcut el, co-regenţe a!e lui Asa ţi Iosafat, losafat şi
Iohr! A@tia si Ah.ia (ozia), Azria si lotae ;i lotam şi Ahaz. lotuşi, obiecţiile lui Thiele la sincronis or'l
dmii 2 Lnp. 17:1 (anut al t2.lea al lui Ahiz 6re acelaşi cu anul urcării pe tron a lui Osea, în Israel), 2
împ. 18:1 (anul al 3-lea al lui Osea şi urcarea pe tron a lui Ezechia în (uda) şi 2 (mp. 18:9-10 (anul al 4-
lea ţi sl 6le al hi Eahia 9i aul ,j 7-lea si at 9lea al lui Osea) nu sînt valabile. Thiele a considerat că aceşti
6i repftzinta .bmii iklependeE ri a @mis o @;, re de 12/13 ani. Tbtuşi, adevăru) este că aceste patru
referiri continuă sistemul de co-iegenţă: Ahaz a fost co-regent cu lotam 12 ani, iar Ezechia a fost co-
regent cu Ahaz. Practicarea co-regenţei în Iuda trebuie să fi cdtribuit ln nod wir@riv l. stabilii.rd aelui
regat; prin urmare, David şi Solomon au stabilit un precedent valoros.
(ii) lada plnă la căderea Ierusalimului. De la domnia lui Ezechia pînă la cea a lui loiachin, datele pot fi
calculate cu precizie de un an, culminînd cu cucerirea Ierusalimului în 597 Î.d.Cr., datată în ziua de
15/16 Mrtje (a 2,a zi a lun Add) a adli s97 ln tebliEle Cronicii Babiloniene care cuprind această
perioadă. Dar de aici şi pînă la căderea finală a Ierusalimului, există oarecare incertitudine cu privire la
modul exact de c.lculare . €.uluj .ivil efti& si a dif€ritrto! mi
d. doMie ai lui Zedfthi. ti Neb@dtuEr h 2 inD_ şi Ieremia. în consecinţă, în prezent sînt oferite două
date pentru căderea Ierusalimului: 587 şi 586 î.d.Cr. Noi preferam 587, la fel ca şi Wiseman şi Albright
Gpre d@bire de Tli€l€ ce DFf€ri s36t
V. Exilul şi perioada după exil
MajodrdtEtt dat€ldrElo!.tq din domiile resitof bab0cEi6ri ,i persani menţionaţi în pasajele biblice care
se ocupă cu această perioadă pot fi determinate cu precizie. Timp de @i bire de o junaGte de s@l .u
*israr păreri împârţitE cu privire la ordinea relativă a sosirii lui lza qi Nenia la lerus.lic Ordifta bibficn
a evenimentelor care arată că *Ezra a ajuns la Ierusalim în 458 Î.d.Cr., iar *Neemia a ajuns acolo în 445
rezistă la o metare annsfta (c, r. s. wlisnD.
pdi€da inrerr 6tanetal5 6te su.fici@r de cla_ rai pdhrl atele prilcipale €i bb€lul @nolocic.
BIBLIOGRAFIE. Cronologia Orientului Apropiat: W, C. Hayes, M, B. Rowton, F. Stubbings, C4HS,
1970, ep. r4: Crcnologie; T: Jfth6erl The SMlian Kitu List, 1939-se ocupă cu domnitorii
mesopotamieni din v€.lm; R, A, Parker si w H, Dubb;deir !oly-lonian Chronology 626^80 - AD 75,
19S6 - date complete pentru regi_bf$Şfânieni şi persani şi pentru regi din perioada 626 î~d.Cr,- 75d.Cr,
cu tăbliţă; A. Parrot, Ar.\4ologieM6apotanieuq tt, !953 pan6 a DoE: Il F qupa cu HamMp' ii prcblm
iNdte si discută listele asiriene de regi; S. Smith, Alalakh and (h.onologt, r94O - se quDa cu HamuraDi
si folosirea critică a listelor asiro-babiloniene de regi; E. R. Thiele, Mysterious Numbers of the Hebrew
Kings2, 1965. A. Jepsen şi A. Hanhart, Utuenuchungen sur israelitisckJiîdischen Chronologie, 1964; J.
Finegan, Hondbook ofBiMical Chronology, 1964; V, Pavlovsky, E_ \rr3t, ait 4s, 1964, p. 321.347,
343.354. A Uir gEa, E1xnyn.n, in E. EberinSand Ei B. Meisn€r, RqtLuikon d.r As:triotoz4 2, 19tA, D.
4r2457 . prezentarea completă a textului listelor eponime asiriene.
Egipt,; E. Drtoton şi J. Vandier, l 'tgypte (Coli. Clio, I: 2), 1962, lucrare standard de referinţă pentru is-
toria $ cDnologia esipreni; si! A H_ cardin€r, !r Jg4 31, 1945, $p, 11.2a - ann civiU g dn d€ dotuie
egipteni; R. A. Parker, ine Calendare ofAndent Egypt, 19s0 ■ .lkre de Eferini6; R. A parkd, i{ JMt i6
19s7, p, 39.43 - potsu dare d6pre l\lthnGis U, Dinastia a 18-a şi Ramses II, Dinastia a 19-a; W. G.
\bdd€ll, M@atd, 194a - ludare de eferintE: R. J. wjlli.c, inDol1 p, 137-141 - prezints ste[ rsrael.
Palestina: W. F. Albright, An:haeology of Palestine, 1956 - o rhjtA fo.rte @nvenabilE € $bi*nnuj. N.
Glueck, Rivers in the Desert, 1959 ■ un rezumat popula al lucdrii sale degFe ulae rempoera a r,le.
ghevului în secolul al 20-lea î.d.Cr., o continuare a aniciol€lor Sheqduiele din ArSOfl, tu. 131 r37, 13a,
142, 145.149, 150, ts2 .i 155; N. Ctwk nr otli4 sd. of rhe Jordon, t94o, zl97' . 6 pnviE l. pbbl6. Eezlrilor
d'n 'rl'tuiordani. d.dnd de la iunakt€a Epocii Bronzului şi din Epoca Fierului, cu privire la datele pentru
Avraam şi pentru Exod; G. L. Harding in pEQ 90, 1954, p lo.r2 - tnFniE id€lor l; Clueck d6pre .9€4aa
in rbruiqdania: H. R, Row. ley, ,,]becnrcnologicarOrddofEaaardNehhiaN', în The Servant of the Lord
and Other Essays o/t the Old I6rdndr, 1952, p. 129 S.lm,, J. S, Wri.hr. Ih. Buil.liaS al i. Saond Idp!.,
l95B - pentru date

299
CRONOLOGIA I'SCHIULUI TBSTATUTT
posr€xilice; idm, In. Doteolrm\ conins @Jcru-salem*, 1958.
Căderea lui Iuda: D. J. Wiseman, Chronides o/ O\aldaam JCings (626-556 BC), 1956 - lucrare fun-
damentala pentru această perioadă; comparaţi cu u!rn!lo@Lc: W. F. Albriaht ltr IASOR 143, 1956, p,
2e33i E.R. Tnn|b, ibid., p. 22-27; H.[dnor,ln /VES 15, 1956, !, 226230; D, J, A- Clines, 'R€gMl Yd
Relorins ir th€ lst Yed of rtE Kfudd of Jldah", AJBA 2, 1972, p, 9-X4.
I'A.K T.CM,
CRONOIOGIA I{OULUI TBST-IMENT,
P.inii cn{lini au t6t prea putin jnte@d de co nologie si de aceea cronologia NT este un subiect 3pirc
dato.iti nMlruhl rcd6 de date dh si€rite NT ţi datorită incertitudinii cu privire la interpretarea celor Mi
nulte dat p€ dc l€ (diazi. h afaii de aceasta, este un subiect neterminat întructt unele clarificări pot veni
din direcţii neaşteptate. In prezent noi putem in cele mai multe probleme doar să cumpănim
probabilităţile ţi să Spunem în care parte sar părea să încline balanţa.
I. Cronologia vieţii Iul Isus
o. Naşterea hui
Naşterea lui bus a avut loc înainte de moartea lui Irod cel Mare CMat, 2t1r L@ 1:s), dei nu Mj dlziu de
anul 4 l.d,Ci (J6.,4n. 17, 1911 14. 3a9, 4a4.
Conform cu Luca 2:1-7, IsusS-a născut pe vremea unei înscrieri făcute pe dnd Quirinius era guvernator
al Siriei. Quirinius nu se poate să fi fost guvernator al siri.i d.dt dupn @ k explrat Mndatul de csd nr dul
12 Ld.cr, $ în scrierile hi JG.pha s{ ale istoricilor romani nu ni se spune să fi făcut lucrul acesta în
perioada 11-4 Î.d.Cr. El a fost guvernator al Siriei în 6/7 d.Cr. si a făcut atunci o înscriere în ludea, cu
ocazia căreia a avut loc revolta lui luda Galileanul (Jos. Aut. ÎS. ş.urm.). Lucrul acesta ia făcut pe unii
sâ creadă că înscrierea făcută la naşterea lui Isus a fost confundata cu această înscriere de mai târziu
care a fost mai bine cunoscută. Este posibil, însă, ca *Qui-rinîus să fi guvernat Siria din anul 11 Î.d.Cr.
pînă la venirea lui Tftusca guvernator în anul 9 Î.d.Cr. [vezi, Mariti, Founding of the Roman Empire, p.
246, n. l)şi este posibil ea Augustus să fi decis să facă o înscriere dupd o .o$ur@ cu lrod, chd 46ta !a
dzitat in anul 12 Î.d.Cr. Prin urmarejjiaşteiea lui Isus se poate să fi avut loc tn ariul 11 Î.d.Cr. încercările
de a determina lună ţi zîuanaşrerii nu au dat nid un rezultat.
Cometa Halleya fost văzută în anul 12 Î.d.Cr. şi a fost un spectacol strălucitor, potrivit pentru a vegrî
naştergaCeJtucare era LuminaTiu mii. Dar in antichitate <iom£tele erau privite de obicei ca vestitoare
de nenoncirt. Concluzia astronomului italian Argen-tieri ca această cometă a fost steaua magilor se ba-
az{ F .loU pBlpMri lndoielnic.: el a psups că Isus Sa născut într-o duminică ţi că S-a născut la 25
decembrie.
Observarea faptului că termenul tradus „stea" în Mat. 2 înseamnă o singură stea, i-a făcut pe adepţii
teoriei bine-cunoscute care susţinea că steaua magilor a fost o conjuncţie între Saturn ţi Jupiter să se
despartă în două şcoli: unii care susţin că steaua lui Israel
era Saturn (vezi Gerhardt, Dos Stern des Messias) şi alţii care susţin că era Jupiter Cvezi \feit, Die
Gesckidite J6u und die AtEoloaie) . De parc Nprclab 6 o conjuncţie a acestor două planete să fi avut
pentru astrologi semnificaţia naşterii unui rege.
b. Incep ud l prorednuini tui It6
între naşterea lui Isus şi începutul propovâduiiii Sale a fost o perioadă de „aproape treizeci de ani"
(Luca 3:23). Dd trcputul !a erc * referd aici * p@te s, nu 6e nEputul pbpordduirn 9i nu rc qti. cit ln.
seamnă „aproape". Afirmaţia: „N-ai nici cincizeci de ani" (Ioan 8:57) sugerează că în cursul
propovăduirii sale les d tleut de pat$di de ari $ ponivit Lui Irenaeus exista printre bâtrînii din Asia o
tradiţie în sensul acesta. Dar observaţia iudeilor s-ar putea să faci aluie la llFta lditic! de !€tuionare
(NM. 4r3). Este ca ţi cum i-ar spune lui Isus: „Dacă tu eşti încă în slujba lli Dlm.ar! a{a cm petilzi, nu
FIi ara mai mult de 50 de ani".
Isus Şi-a început propovăduirea după ce Ioan Bot€zibn! o rrcepe pe a $, dei N lnaint€ de dll .l
cimi.prerel€d al do@iei lui TitEE (tka 3:1). Pentru mai multe motive temeinice a trebuit să fie
absndoMd id@ c! and ac6ta ar tebui *otit d€ dnd Tiberius a devenit co-regent cu Augustus. Intrucît A!
8utu a nsit to 19 au8ur, dul 14 3l donea d de dmi€ al lui Tib€ris a licepur la 1 ctonbrie 14, aupe
drendarur rfi.a su la 1 Nisa, anrn 15, d!p! calendarul evreiesc. In consecinţă, în Luca 3:1 anulai
cincisprezecelea al domniei înseamnă fie 27 {1 oct.) ■ 24, fie 2a (2 Niml-29. Ultitu widtl ete mi
probabilă deoarece se pare că Luca foloseşte aici informaţii obţinute de la ucenicii lui Ioan Botezătorul
şi în multe scrieri vechi - păgîne, creştine şi evreieşti ■ anul al clnd9re,@16 al hl Tib€nu a ircls o parte
a anului 29.
L@ 3:21 et! .! a trdut dM tiru de la clE. m@ Boteltonui $ lhd la botezut lui Iss, dar nu putem stabili cît
timp. Botezul lui Isus a fost urmat de 40 d€ zfle petute in pcti€, ch€M@ prinilot ucenici, nunta din
Cana şi o şedere scurtă în Caper-naum. După aceste întîmplări care au luat cel puţin 2 lui, bu s-r ds la
leNlim penEu prinul P.{te din tinpul prcFrdduirn sale Od 2 13), Data s-ar părea sâ 6e indkati de o af!
fufie a iud€ilor: ,Au nlblit patruzeci si şase de ani ca să se zidească templul acesta" (Ioan 2:20); din
scrierea lui Josephus, Ane. 15. 380 ştim că în anul al optsprezecelea al domniei sale (20/19 S.d.Cr.) Irod
„a început să construiască" acest t€nplu. Dd el a aduEt mult mterial lrEinte s5 înceapă construcţia ţi
timpul petrecut pentru acest scop se poate să nu fie indus în cei 46 de ani. tn afară de acesra, 5fi]roti!
iud€ilor s.ar put€ sr dea de înţeles că construirea templului se încheiase deja cu citva tinD iMinle de
P6te.
c, Sffnitul propovdAttii Lti
Isus a fost crucificat pe vremea cînd Pontius Pilat era p!!.@tor al luden (t@te cele patru enghelii% Taci
tus, Ann. 15. 44, şi poate Jos. Ant 18. 63 s.urm.) ţi deci între anii 26-36. Au fost făcute diferite încercări
d€ a aoa data c€ @i !rcbabni.
(i) Din Lu 13:1 d 23:12 * poare ded@ c! lilat era procurator de mai mult timp înainte de răstignirea lui
Isus ţi de aceea răstignirea nu poate fi plasată în anii 26 sau 27.
300
CRONOLOGIA NOULUI TESTAMENT
(ii) in bulte sieri autori@ din antichitate rLtignirea este plasată în timpul consulatului Gemenilor, adică,
în anul 29. Dai această datare nu a fost acceptată pretutindeni în biserica primara; nu există nid o d@dl,
cm cred Qlt c! d fi bmti !e o tradiţie demna de crezare. Scriitorii care o menţio nează, dmtre care cel
rraivwhi este Tertulîan (cea 200 d.c.), spa4in ln lrincilEl Apuutui larin. Data rltrrgnirii dată de
HippcJytus, Tertulian ţi alţii - 25 martie ■ 3. fost într-o zi de vineri în anul 29; dar răstignirea a avut loc
în timp de luna plină pascaiâ, iar în anul 29 luna plină pascală a fost aproape cu certitudine în aprilie.
(iii) c|Ild Pilat a rd pffitor eI i.a jirnil t€ iudei prin punerea unor scuturi votive în palatul de la ieNlim.
Irod Antit a atu u sl inpotur h aducerea cererii înaintea lui Tiberius pentru îndepărtarea lor, Unii
crecetâtori cred că faptul acesta explică duşmănia menţionată în Luca 23:12. Tiberius a dat curs cererii
lor; iar faptul acesta, susţin aceiaşi cercetători, nu se poate să fi fost făcut dt timp el se afla sub
influenţa consilierului său Sejanus, un duşman înfocat al evreilor. De aceea se trage concluzia că
răstignirea trebuie sâ fi avut loc după moartea lui Sejanus Sn luna octombrie a anului 31, deci nu
înainte de anul 32. Duşmănia (între Pilat ţi Irod) se poate să fi fost cauzata de măcelul menţionat în
Luca 13:1 sau de vreo altă neînţelegere care nu este menţionata în istorie.
(iv) Keim, înscrierea sa Jesui ofNaxareth, 2, p. 379 ş.urm,, determină „marele an din istoria omenirii"
pe baia afirmaţiei lui Josephus (flnt. 18. 116] potrivit c!€ia lnffr€Em lui Antipa de cite AEtd h anul 36 a
fost considerată de unii că a venit „de la Dumnezeu, si pe drept, ca pedeapsa pentru ce a iacut el cu
Ioan, care era numit Botezătorul", Keim trage concluzia că execuţia iui loan trebuie să fi avut loc cu doi
ani mai devreme, în anul 34, iar răstignirea în anul 35. Dar pedeapsa nu vine întotdeauna imediat după
nelegiuire; în timp ce cauza ostilităţii dintre Antipa şi Aretas se poate să fi fost divorţul lui Antipa de
fiica lui AEt!, din si€rile lui J@!hs a!@ indicn ci a trecut un oarecare interval de timp de la divorţ pînă
la războiul din anul 36.
(v) Dintre încercările de a determina anul răstigniln c€le Mi rEdnice au fst ele Eote d aiurorul
astronomiei. Potrivit celor patru evanghelii, răstignirea a avut loc într-o vineri; dar în timp ce sinopticii
spun câ acea vineri a fost ziua a 15-a a lunii Nisan, în loan este 14 Nisan. Prin urmare, problema trebuie
rezolvată cu ajutorul astronomiei, pentru a determina In care dinde dn 2636 zie a 14.. {i a 1s-a a lun
Niq a clzut lntlo viMi. Dar infucit in vffi NT luna evreiască era bazată pe ciclul lunii şi începutul era
stabilit prin observarea lunii noi, problema se reduce în esenţă la a stabili cînd a devenit vizibila luna
eui. Stlitiild aceasii pbbleoa Fotneringhan !i Schoch au ajuns fiecare la o formula prin aplicarea căreia
au aflat că 15 Nisan a fost într-o vineri numai în dul 27, id- 14 Nim . fGt lntr.o viren numi in anul 30 şi
33. întrucît anul 27 nu poate să fi fost anul răstignirii, ne rămîne să alegem între anul 30 (7 apdi) ri e'il
33 (3 apilia),
în cronologia sinoptică a săptămînii patimilor, în ziua de ÎS Nisan sînt prezentate o serie de evenimente
care sînt improbabile în ziua aceea de adunare sfîntă. cmolosia dat de lom !€ntru slptnntE acea pas
sn 6e tui trcbabilA {i el pulin PibI l. hcePutd secolului al 3-lea a fost acceptată în general de bise rică,
încercările de a reconcilia evangheliile în privinţa aceasta nu au dus la consens şi discuţiile continuă.
Este demn de remarcat faptul că socotelile astronomilor nu indică un an al răstignirii care să poată K
acceptat pe alte temeiuri şi în care 14 Nisan să fî fost într-o zi de joL
d. Durota propdilduini lui Isu
Este mai important să cunoaştem durata propovâ-
duirn lui ks d€dt st ştim cînd . ln.eput {i drld }a
sfîrşit. Există trei teorii principale cu privire la durata
ei,
(i) I an. Adepţii acestei teorii considera că Isus coninn 1ds ld prin laptd ce a apliot l, sire pasajul din
Isaia care prevesteşte „un an de îndurare al DoffiuluJ' (ls. 61:2; !ffi 4:19). T@rta a f6t acceptată pe larg
în perioada anti-niceeana. Oarecare intreres a fost manifestat din nou începînd din secolul al 17.La. \Ezi
cridile in@te ale lui En 3€bb.r, Zur Chronologie des Lebens Jesu, 1898 şi Belser, în Btnische zettcnrijt
t, 79o3i 2,7904.
(ii) 2 ani. Adepţii acestei teorii, dintre care cei mai vechi a fost Apollinarie din Laodicea, susţine câ în
intervalul dintre botezul lui Isus şi răstignirea Lui numai trei sărbători ale Pastelor sînt menţionate ex-
plicit în loan (2:13; 6:4; 11:55). Deşi această teorie nu a fost acceptată în Evul Mediu, în prezent a găsit
mai mulţi adepţi.
tiD 3 oni cel @i Ehi adept cllreut a aetei teorii a fost Melito din Sardis. Totuşi, acceptarea generală în
perioada post-niceneană şi în tot cursul Evului Mediu * dato@z! ti priftipal influe4ei rli Ee-bis. El a
Eps inrdpretau lit€alil a cultntului „an" în expresia „un an de îndurare al Domnului" şi a arătat în mod
convingător că numai o propovaduire de 3 di ldpltlid aatislae dirlele c€lei dea pat6 Evanghelii. In
vremea noastră această teorie a găsit de asemenea mulţi adepţi.
Dabft! Pselor din i@r 6:4, u wt ere arc autoritate foarte bună pe baia manuscrisului, teoria cu 1 an
trebuie respinsă. Pentru a lua o decizie cu privie la t&ria d6prE 2 eu 3 a debuie sa eb. ninin cu atentie
inter€br dinEe Pastele dln l@n 2:13 şi 6:4.
lnrndt 6 nEd ob4nuit treeau 6 lui de l. sd!nat pînă la recoltat, cuvintele: „Nu ziceri voi câ mai sînt patru
luni pînă ta seceriş" (loan 4:35) nu se poate sa fie un proverb, ci trebuie să se refere la împre jurările
cEnd au fost rostite. Aşadar, întoarcerea lui Isus în Galilea, menţionată în loan 4:43, trebuie să fi awr le
kE. Potivit 1ui Kegler $ Mi nultor adepl .i toriei d6pE 2 ei 6te 'utin pobabil ce 65rbe. t@E di! l@n s:1,
al crEi nlf u N EaE d.t, sn fi fost Purim. Sărbătoarea Purim era ţinută în februarie/martie, deci la scurtă
vreme după întoarcerea lui Iss. D.r cwintele: ,dupa aca" 06n s:1) .Et! ca a trecut un interval de timp
considerabil între întoarcerea Sa şi vizita următoare ia Ierusalim. Sărbătoarea al cdEi nlre nu E dr. dat
6e pobabil sa 6 fost Pastele următor din martie/aprilie sau Rusaliile sau SArb{tdM Cortulilor, Unii
ad.pti ai roriei d6prc 2 aDi, h tinp e sînt de acord c! slrbitoarea a fdl Paltele umltof, n idetidd o P4tele
din I€! 6:4 şi unii susţin că expresia „Pastele erau aproape" înseamnă „tocmai au trecut", iar alţii spun
că Ioan 6 ar
301
CRONOLOGIA NOULUI TESTAMENT
trebui încadrat imediat înainte de Ioan 5. Dar expresia din Ien 6:4: 'Pa,teL @u .pMF't ru p€te sA
însemne „tocmai au trecut" înrrucît, aşa cum arata clar cuvintele „după aceea" din Ioan 6:1, între
evenimentele din Ioan 5 şi cele din Ioan 6 s-a scurs un interval de timp considerabil. în afară de aceasta,
nu există nici o dovadă din text care să sprijine rearajnarea capitolelor care este propusă. Prin urmare,
s-ar părea că a ex!;tat u Pa{te lltt€ @ie din 16 2:13 {i 6:4 Si h consecinţă durata propovăduirii lui Isus a
fost trei ani împliniţi.
Potrivit pruncia dintre teoriile menţionate mai sus, primul ţi ultimul Paste din cursul propovăduirii lui
Iss au f6t ele djn ann 29 d so; porivit .€l€i de-a doua teorii au fost cele din anii 23 şi 30, iar potrivit
c€lei d€a ben t@rii, ele din ad 30 qi 33.
II. conolql! €!.1 ap@totle
a. De la Rusalii pină Ia convertirea lui Pavel
La 3 ani după covertirea sa (Gal. 1:18), cînd Pavel a tugit din D.rn&r., @ degetor d€ a6lo, "eEE.hul
regelui Aretas păzea cetatea Damascului" ca să-1 prinde (2 cor, 1rr32 i.!m,). Potrivir sor lrcietori a6t
dr€8db. a f6t qeic'i 6ei cete de ahbi, supu{i ai lui Areta, care îşi aveau tabăra în afara zidurilor cetăţii.
Dar modul în care îl menţionează Pavel sugerează că ar fi fost un dregător care a acţionat în interiorul
cetăţii. Potrivit altor cercetători, Damascul era sub conducerea directă a Romei şi acest dregător era
reprezentantul comunităţii arabe din cetate (cf. etrErhd eftilor din AleFndrir, Jos., Ant. 14.117). Dar
acest reprezentant nu ar fi avut puterea să păz€as.l @tatd. se paE ca in Fri@da ee$ta Arets avea
stâpînire asupra Damascului şi acest dregător era vie-E8€le siu a@lo. Exists mnede @ arad c,
Damascul a fost în rmtnile romanilor pînă în anul 33. în anul 37, cînd Vitellius, guvernatorul Siriei, a
pornit lnpor.ia hi Aetas, el nu a EEut prin Daffi, ci a mers spre S, spre Petra. El nu ar fi făcut lucrul
acesta decît dacă Damascul s-ar fi aflat încă în mîinile romanilol prin 1lrl@. aretli - €e a nuit h anul 40
-trebuie să fi cucerit Damascul între 37 şi 40, iar c(enile lui Palrl trbuie datatl inEe 34 $ 37.
Nu qistn nici o indi€de clars cu pnviE la lugimea intervalului de timp în discuţie. împroşcarea lui
Ştefan cu pietre a fost, după părerea unora, un act ilegal pe care evreii nu ar fi îndrăznit să -l facă în
timpul clnd a Pilat a t6t pMuator + in osenrd nu d tr.bri datarl lnainE de anol 36. Dd ninei nu @re
spune cu certitudine cînd putea avea loc o asemenea izbucnire de fanatism ţi cînd nu. Alţii au remarcat
că încă înainte de convertirea lui Pavel creştinismul se răspîndise în Damasc. Dar se pare că în afara
Ierusalimului nu existau comunităţi creţtine organizate, înaintarea rapidă în acele zile după Rusalii este
probabilă; o tradiţie păstrată în scrierile lui lreneu şi în înălţarea lui Isaia, potrivit căreia acest interval a
fost de 18 luni, este îndoielnică. Convertirea lui Pavel este mai probabil să fi avut loc în 34 sau 35 decît
în 36 sau 37.
b. De to prina ri2itd La ltuolid a lui PaveL Awd convertire, ptnă la vizita prilejuită de ajutoarele pentru
foamete
in anul 37 su 33 Pavel r vizitat t..ralinul penEu pritu date dup! 6nEin€ s, a star a@lo tinp de 15 lile d
apoi a plft.t spre Siria şi cnicia, a rrM
acolo pînă cînd a fost chemat de Barnaba să-1 ajute la Artionja. ln Fapt. 11:29 i1m. * 12:25 ge6in ci u
an mi dlziu ei doi au făcut o viziti L Ierus.lih adusid ajut@ pentru ci € suf€Eu d€ l@€te.
întrudt în Fapt. 12:1-24 Luca întrerupe relatarea actei vizite patr{ a aduce la zi btoria bi*ncn din
Ierusalim pînă la această vizită, rezultă că el datează viziia dup: n6rt€a lui furipa I. DeEliile aate de
J@phB arati cn el a nuit ln dul 44, prcbabil înainte del Nisan. Persecuţia bisericii pe care a initiat-o el,
cate a avut loc în perioada Pastelor, ar putea fi datată în anul 43, dar nu mai devreme, întrucît se pare câ
nu a trecut mult timp de la persecuţie pînă la moartea lui.
F@tea p@ile de Agab sa abetut dupEl ldeii ctd @ ptwabr Tiberiu Alendn (a6-as). condide au f6t dt e
poate de rele nr and 6re a llrMt drpa e lwlra a f6r slabd $ in€diat lnainte de recolta nouă. Tocmai atunci
a venit la Ierusalim regina din Adialo€ 9i a adu lmitorilor hi snu din Egip. A:a cm aEtl papiruuile,
f@tea a dpris &i!tul în partea a doua a anului 45, Probabil că slujitorii reginei Elena nu au găsit grîu
decît, cel mai devreme, dupi rerbul din anul 46. Reolta slab! din pal6tim treblie sE fi f6t .@ dir anul 46
*u 47. Ajutoalere srrînse la Ann'ohia probabil ca au fost predate numai cind iudeii cre{tini .u lnepur sd
rin$ neia lor, d€ci cnft sffriitd andui 45 so 46. ce mi tinpuie dinEe ase dale 6te de !referat htuft IasA mi
mult timp pentru evenimentele care aveau sâ urmeze.
c. hima cdldtahe nisioadri
Pavel !i Bmba sd lntoF la Artiohia, prcbabil la începutul anului 46, ţi curînd după aceea au început
prima călătorie misionară. Au navigat la Salamis în Cipru şi au traversat insula la Pafos, unde l-au
întîlnii pe plendul lui sergiE Pads. Nu * stie cu cdtitudire da.n 5t€ aela{i Saaiu P.ulE p€ carc Plini! îl
menţionează în Historia Naturalis ca unul dintre experţii săi. O inscripţie de la Roma menţionează un
oarecare L Sergius Paulus, curator al Tibruluî în tinpd .tomiei lui CLaudiG, dar nu * Stie daca drya
aceea el a fost guvernator în Cipru, O inscripţie găsită la Soloi, in Cipn, s sft!€$te o d,ta ,nn 13, lm
Demarchousios 25", dar are ca postscript propoziţia; ,,El (apdllonis din ieiptie) a Bizuit de Menea
senatul cînd Paulus a fost proconsul". Acest Paulus se p..ie s5 fie Paula din Fapt€]e. Da. * poate ca
Apol lonis s.6 nu 6 revizuit tutd ln .ntrl 13: in atari de aceasta, nu se ştie cu certitudine ce înseamnă
„anul 13". 0 altă inscripţie arată că anul proconsulatului lui paolu nu a f6t sl $u s2, dar p€ b.a irfom$ilor
furnizate de inscripţiile cunoscute în prezent nu se loat€ stabni cu p4izi€ arul,
Chd au fiEinbt spE v de la Salaois prcbabil ce misionarii au propovăduit în localităţile prin care au
trecut. Se poate să fi ajuns la Pafos toamna ţi, după ce au tre la Pe4B, a! ircput nisiulH in Pisidj! rj
Licaonia înainte de lăsarea iernii. întrucît 12 luni pare iui timp suficient pentru acea misiune,
întoarcerea lor la Aftjonja p@te 6 datar, h tm .nuhi 47.
d. Conciliul apostolic
La începutul anului 48, ia 14 ani după convertirea sa, lawl impEu,i q Bamba a paticipat la Cmilid
apostolic din Faptete 15.
302
CRONOLOGIA NOULUI TESTAMENA
Unii idmtitue a6t Conciu cu onJ€rinla renţionata în Gal. 2:1-10, întiucît eî cred că este neîntemeiata
obiecţia că Pavel nu ar fi putut lăsa nemen-ţionată în Galateni vizita pe care a făcut-o la Ierusalim şi
care este amintită în Fapt. 11:30, deoarece el menţionează vizita din Gal. l:18pentruunscop, iar pe cea
djn lb@dcal. 2:1 pdEu u alt @p. Pdtu a dlta c, el era „aposLol. nu de la oameni, nici printr-un om",
Pawl 3pe c! nu 5 awt nici o l€gAh!€ cu apo*6lii pînă la 3 ani după convertirea sa. Cînd menţionează
vizita mai recentă la Ierusalim, scopul sau este sâ-i asigure pe galateni că apostolia sa pentru neamuri a
fost necunoscută de către liderii bisericii. (*CONC1-UUL DIN IERUSALIM $ 'GATAEN'! EPBroLl
CiTRE,I
Unil pldgz! vizib di! r.pr. 11:30 lrEine de persecuţia împotriva bisericii declanşată de Agripa şl ssti! cd
Condliul dîn Faptele 15 {'=Gal 2:1-10) a avut Loc atunci. Dar faptul acesta este dificil din punct de
vedere cronologic, deoarece convertirea lui Pavel ar cbri datat! nu mi dniu de aNl 30. Al$ suslin cS
Conciliul a avut loc după prima călătorie misionară sică atunci, şi nu mai devreme, a fost adus la
Ierusalim ajutonn strîns la Antiohia pentir ei ce sufe@u de foamete. Se presupune că l.uca a avut două
relatări al€ d6td vizire, o relare din Anriohia $ ua din ierusalim şi a crezut, în mod greşit, că era vorba
de vizite diferite. J. Knox, în cartea sa Chapters in a Life oJ nul (1954) ru nllroi ce s cmd€lut a.tivibta
ffislblirtic5 a lui Parel la o sin3lr5 p€n@di (40 51), ci a plast qi cotuirn aposblic dupd :ceasin p€!idd!.
Ibn5i, aizuire radicalS a crcnoloAiei ac. tivitltii lui Parel nu . glsit *cepaE-
e. A doua călătorie misionară
Se pare că Pavel a început a doua călătorie misionară la 66rqitul pritnaEn arului 43, Dule ce a vizitat
bisericile dîn Siria şi Cilicia ţi cele care erau înfiinţate deja în Asia Mică, el a înecat într-un ţinut nou,
„ţinutul Frigiei şi Galatiei" {Fapt. 16:6). Această lucrare misionară nu ne este descrisă acolo, dar
trebuie să fi inclus înfiinţarea bisericilor cărora le-a fost adresată mai tîrziu Epistola către Galateni,
dacă (potrivit teoriei general acceptate pînă în secolul al 19-lea) aceste biserici erau tn Galaria în sens
etnografic. Este posibil ca înfiinţarea lor să fi ţinut ptnă £n prima parte a anului 49. Misis$ cm a llmt ln
Macdonia si Anaia 3.a sfîrşjt la scurtă vreme după incidentul cu Galio (Fapt. 13:12-17) Si dara actui
ircidot pcie 6 stabih, destul de precis cu ajutorul unei inscripţii. în această inscripţie, o scrisoare a lui
Claudius către locuitorii din Delft si datată la „a 26-a adamare imperatorială a sa", Galio este menţionat
ca proconsul. Alte inscripţii (CIL, 3,476 $ 6. 1256) .ntA ., hprtatul Oaudru a fGt 4laMt a 23.a @rn h o
dael dupS 25 iswie 51 !i pentru a 27-a oarl inainte de I au3ur 52, Pria u. mE, 5te f@rre prcb.bil c5 el 6
fct aclmt pene a 26€ @ri ln plim jmtiate a dului s2 qi, ddi, iwiplE dateaza din a.€l n Dd hca baiote de
a.4ti datl calio a cdetat pbblem d€ nonti€r5 cu care se ocupă scrisoarea şi a corespondat cu Claudius cu
privire la ea. Prin urmare, scrisoarea trebuie să fie dh d{t al doilca de pt@Nd.tat al lui calio si aul acela
trebuie să fi început în vara anului 51. Faptele 1S:12 sugerează că Galio era în funcţie de mai multă
vreme cînd a avut loc acţiunea evreilor. Dar nu este probabil ca ei să fi aşteptat, să zicem, mai mult de
două
lui. InErcir Pavel a fdt Ia corini tinp d€ la lbi înainte de acest incident, el trebuie să fi sosit acolo la
lnceponn andd s0; ii dupe ast ircid€nt el a Mi znbovit la corint ,d6tu.l de nulii ftre" (Fa!t. 18: 1a), o
exprgi€ care d! pGi€ indica .i.i mi mllr de 1 su 2 lui pebabn c! el s.a lntoB ln Siria iEjnte de iarna
anului 51/52.
chd a aj@ la coriat pa!€l a iddlnit pe A.uila $i Priscila care veniseră recent din Roma deoarece Claudius
a poruncit ca toţi evreii să părăsească cetatea. Orosius plasează ordinul de expulzare a evreilor în anul
al rcn;la al lui Cl.udis, 49 (25 ianwie) . SO. Deşi nu se ştie de unde a obţinut Orosius această dată, s-ar
putea să fie bazată pe informaţii demne de încredere. Data se potriveşte bine cu concluzia că Pavel a ajs
la corint la inceputul andui so.
/ De la începutul celei de~a ireia călătorii misionare a lui Arvel ptrd lo s6i.ea lo ld Rond Este pulin
prcb€biL ca a ftia cabtone a lui Parel si fi inceput tui de€m de dd 52r lndcit a inclu o q€dft de 3 anj ln
Ef6 (Fapt 20:31) ti 3 lui leteute în Grecia (Fapt. 20:3), snr$tuI ei poate 6 datar cel roi dmre in anul 55.
sosu€a lui Fdts @ pturor in leul ldi Feli la 2 ani dup ea@sb {Fapt. 24:27) trebuie datată cel mai
devreme în anul 57. întrucît suc@rul lui F6tu s ana b PaletiE la salbE toarea corrlriloi din aNl 62 (J6.,
at 6. 3oo +Um.), Festus, care a murit pe cînd era procurator, trebuie să fi scir cel nai liziu in anul 61.
DintE daEle pGibile între 57-61, majoritatea cercetătorilor resping anii 57 şi 58 ca fiind prea devreme
şi acceptînd anii 59 sau 60, pr.sazi siEa lui Parel la Rona in 60 eu 61,
[n timp ce era procurator, Festus a permis unei dele3alii si due o cercre la RoMt i acdld eEea l€a fost
aprobată ,,ca să facă pe placul lui Poppaea, soţia lui Nero" (Jos., Ant. 20. 195). întrucît Nero s-a căsă-
torit cu PopF@ in lw roi a {dui 6Z r poate ca Fsts si fi f6t inca în viaţă in aprilie 62.o nol.' editi-.
monetară provincială introdusă în ludea în anul 59 d.Cr. (ultima înainte de revolta din anul 66) s-ar
putea se indice istalaE lui l6ts in acel an.
ili6re€a lli Pawl de la coiirt io siria * poate se fi tost p.ilejuitl de boau $ ,e poaie G el sa nu fi inceprt a
te,h sa .rlrtori€ pini $in and 53. Clnd s-a întors în Frigia şi Galaria, el a intrat de data aceasta prin
Galatia (Fapt. 18:23) şi a ajuns la Efes în toamna andui 54, dute @ ce Fa!t, 1:9 plezintl ca . nGiue
@Giderabe in part@ @Fal, a Asiei Mici. ln ard 57, dlpd !:sla de ta Efe al a !l@t spr€ It@. a trecut în
Europa la începutul anului 58 şi 1-a întîlnit p. Tit, c.re i.. lni9tit irgdorfta cu pnvire t. bi*rica ain corini,
Dupi a.s a lucnt h Macedonjr . \hai. şi poate în Iliria (Rom. 15:19) şi s-a întors la Ierusalim în. anul 59.
în anul 61, după 2 ani de închisoare la crea, el a lscur a?€l Ia c*r Si h t@ma acelui .n (Fapt. 27:9) o
pleat cu .or.bia sprc Ron4 .ju. gînd acolo în anul 62.
lotivit lui Jo*phu, clnd l€lix s.. hto6 l. Rm el a 6.npat d. pedeFI pentu rel€l€ f6.ur. ln Paldtina datorită
intervenţiei fratelui său, Pallas, „care în vremea aceea se bucura de mare trecere înaintea lui (Nft)".
TaiB ne spue cE Nm I'a indepertat din turc1G !e Pallas la $urra rene dupn u€!@e sa pe tron. Ţinînd
seamă de aceste fapte, cît şi de Cronica hi EEbiu (vsim@ Hiercnynjant), $jstala!€a luj Festus ca
procurator trebuie plasată în al 2-lea an al
CRONOI,oGTA NOULUI TIST]IMEI\
lui Neio şl considerînd de asemenea perioada de 2 ani din Fapt. 24:27 ca fiind timpul cît Felix a fost
procurator, anumiţi cercetfittwi susţin că Festus 1-a succedat pe Felix în anul 55 sau 56. Obiecţiile
aduse acestei cronologii antedatate" sînt că lasă prea puţin timp pentru înrîmplările din a treia călătorie
a lui Pavel ţi presupune o interpretare mai puţin fireasca a textului din Fapt. 24:27 şi Josephus însuţi
plasează în timpul .tomiei ld Neti erdllMtele Etreut clnd Ferix a fost procurator.
g. De la sosirea (ui Pavd la Roma ptnă la i/trşîrcjJ erei
apostolice
Timp de cel puţin 2 ani, adică ptna în anul 64, anut
persecuţiei declanşate de Nero, Pavel a rămas arestat
La Roma. Nu se ştie cu certitudine ce s-a întîmplat cu
el atunci.
Petru a f6t izbivir in frod oiFclrl6 dirn rlinite IuiAsripa (Fa!r. 12:3 f.w,).Maltlntu el a lanicipat Ia
Conciliu! apostolic şi după aceea a vizitat Antiohia (Gal. 2.11 $lm.). Mdtiol@ q€i panide a lui Chifa h
Corint (1 Coi 1:12) ru 6t€ o d@.!1. b. solută că Petru ar fi ajuns acolo. Există dovezi sufi cierte cl .l a
ajs b el€ dir ltni la &o@, dd ln ce priveşte asocierea lui cu acest oraş singurul lucru cert este martirajul
său.
lacov, fratele Domnului, a fost omorît prin împroşcate cu pietre fci anul 62, potrivit cu Jos, AnL 20.200,
u pdj c* s{ put€! sI fi. o inierpole. c! pulin timp înainte de Războiul evreiesc (66-70) creştinii din
ierusalim s-au refugiat la Pella. Persecuţiile creştinilor din rjnpd doMGi lui DdiFln (31.96) e p€E c! s-
au datorat în mai mare măsură duşmăniei personale şi furiei populaţiei locale şi nu unei acţiuni a
statului. Exista prea puţine dovezi că apostolul loan ar fi fost martirizat alături de fratele sâu lacov
(Fapt. 12:2). Este mai probabil că, aşa cum scrie Ireneu (Adv. Haer. 2.22.5), loan a trăit pîna în timpul
lui Traian. Moartea lui (cea 100) marchează sfirşitul erei apostolice.
In ce priveşte datarea cărţilor NT, vezi articolele despre fiecare carte în parte.
BBuocRAlE. Cinel, ll@dban ds mqtraa-.ishd ud tehnischq Chrcnolo8riq 190614: C!. vaignac,
Chronologie, 1925; J. Finegan, Handbook of xibli.tl Chrcaologt, 1964, u. rlot@lrler, Chrcno-lqio vitae
Cdtta 1933i J. K fothelilshanr 'Th. Eridere of Ashlony and ltlDical chmology lor th. D6te of th€
cMinxlon" in JIq 3s, 19s4 145 ş.urm.; E. F. Sutcliffe, A Ttoo Vfeor Public Ministry, 1938; G, Ogg, TTie
Chranolagy of the Public Ministry ofJM, L94ot The chtnalog ol the Ld. oJ Pau\ 1968; L. Guard, ie
Cadre chranolagique du Ministere de Jisus, 1953; A. Jaubert, La Date de la Cine, 1957; D. Plooij, De
Chranalogie van ftet Lsven van Paulw, 1918; U. Holzmeister, Histaria Aetans Wovi Tei tamen-ri, 1938;
J. Dupont, tes Problimes du Livre des Acta, 1950; G. B, C.jd, The Apostolic Age, 1955, Appddix A; J.
J. Gunther, Paul, Messenger and Extie; A Study in the Chronologie of his Life and Letters, 1972; J. A.
T. Kobinsan, Redating che New Testament, 1976.
G.O.
Cf,lJCE, CRUCIFICARE. ltt]]Mul sr, depu zător lui „crace" (subst. stauros; verb stauroo; lat. subst.
mw.'verb cruciftgo, ,^u ţin tulesc pe cruce")^te sensul primar de stilp sau birnâ verticală, iar sensul
.secundar este atelaje sfflp folosit ca instrument de ^ăeagsăşTexecuţie. !n NT estefotosit ta acest ultim
sensTSurBtsmivul^pare de 28 de ori iar verbul de 46 de ori. în VT nu a avut 3oc crucificarea
infractorilor vii (stauroo fh LXX în Est. 7:10 este traducerea evr. tală, care înseamnă „a spînzura").
Execuţia se făcea prin oroorire cu pietre. Tbtuşi, trupurile moarte erau uneori admte pe Lon @ q
alcrdrtunt (Deut. 21:22-23; los. 10:26). Un asemenea trup era considerat blestemt (cal. 3:13) ti tlebria
6loft de p€ len d îngropat înainte de lăsarea nopţii {cf. loan 19:31). A6t obicei €xplic! & ce ln Nt crc lui
crisd 6te descrisă ca un jemn" (Fapt 5:30; 10:39; 13:29; 1 Pet. 2:24). 6 sinbol al d1wnii
Crucificarea a fost practicată de fenicieni, de cartaginezi ţi mai tîraiu a fost folosită pe scară largă de
romani. Numai sclavii, provincialii şi infractorii de teapa cea mai joasă erau crudflcaţi, Iar cetăţenii ro -
mani numai foarte rar. Astfel, tradiţia potrivit căreia Petru a fost crucificat, la fel ca fsus, dar Pavel a
fost <te.pital 6E n rmonie c! obi.eid dtic,
în afară de stîlpul vertical (crux simplex) pe care victiM @ legad su tlas! h leapi, exj.srau d.i tipui de
cruci, Cruxcommissa. (crucea Sf. Anton) avea forma lir6€i ,,T de tip6r, r:ar qii cr€d ci fr deiErA de la
simbolul zeului Tanunuz, litera tau; crux decimata (crucea Sf. Andrei) avea forma literei „X"; cmx
immis-sa era crucea obişnuită, alcătuită din două bîrae în forne .b (+) 9i potivit hdi.Ei DoM'n a muit !€
o asemenea cruce (Trenaeus, Haer. 2. 24. 4). tucrul acesta este întărit de referirile din cele patru Evan-
gh.$j (Mat. 27:37j MaEu 15:26; L@ 23.3Ar loan 19:19-22) la titlul pironit pe crace deasupra capului
lui Cristos.

Desenul arata poziţia corpului răstignitului &i timpul crucifidirii, bazat pe un schelet descoperit în
apropierea tBali^ului.
304

După e intactorul da @nd@t en obicelul ca victima sâ fie biciuită cuflagtUwn, un bici de piele care, în
cazul Domnului nostru, L-a slăbit mult fără îndoială, şi I-a grăbit moartea. După aceea El a trebuit sâ
ducă bîma transversala (pnubitlum), asemenea unui sclav, pînâ la locul de tortură şi moarte, aflat
întotdeauna în afara cetăţii, în timp ce un crainic ducea înaintea lui „titlul", acuzaţia scrisă. Isus era prea
slăbit ca să poată duce acest patibulum, nu întreaga cruce, si de aceea a fost purtat de Simon din Cirena.
Condamnatul era dezbrăcat de haine ţi era întins gol pe pămînt, cu bîma transversală sub umeri, iar
braţele sau mfinile îi erau legate sau pironite de bîmii(]oan 20:25). După aceea această bară transver-
sala era ridicată şi prinsă de sdlpul vertical în aşa fel lndr lici@rEle victimi, oltdio. legate eu lircnite,
@u eE ml s de niv€]ut litrh$lui ti nu la înălţime, cum sînt zugrăvite adesea. Cea mai mare parte a
greutăţii trupului era susţinută de obicei pe ţăruş puţin ieşit în afară (sedile), pe care şedea victima.
^andajm^l_eraJăşaXiă_moarăpecnKede foame"si de epuizare^ Uneori moartea era grăbită prin
cnjrjfragium, ruperea picioarelor, ca in cazul celor doi ShăHraărriu şi' al UomlLului llOslru, deoarece
El era deja mort. Totuşi, coasta Lui a fost împunsă cu o suliţă ca să fie siguri de moartea Lui, aşa încît
trupul să poată ii @boft de pe (re dEirre de ebat 0@n 19:31 s,m,), a$ ce au erut e@ii
Se pare că metodajje crucificare era diferită în diyersepărti ale ImpenuluTRoman. Scriitorii laia ai
vremii ezită să dea relatân detailate ale acestei forme de pedeapsă, care era cea mai crudă ţi mai
înjositoare dintre toate. O lumină nouă asupra acestui subiect a fost adusă de lucrările arheologice din
Iudeea. în vara dldri 1963 u 8rrp de dhblogi @ds de v Te-feris a descoperit patru morminte evreieşti la
Giv'at Iia-Mivtar (Ras el-Masaref), Dealul Amuniţiei, în a-ptopiere de Ierusalim, în care s-a aflat un
osuar con-ţinînd oasele unui bărbat (tînăr) crucificat, datînd i'Ftabil nrEe 7 d,c!. d 66 d.cr,, dace fa.4
daraM pe baza vaselor de lut caracteristice perioadei irodiene găsite acolo. Numele Jehohanan este
încrustat. Au fost făcute cercetări minuţioase cu privire la cauzele ţi natura morţii sale şt acestea pot să
reverse multă lumină asupra formei morţii Domnului nostru.
Ba!€l€ tnlnliui (ri .u Dalmele $le) au f6t pnD nite de patibulum, bîma transversala, fapt care ar purea
sr'8@ cA Lua 24:39j I€a m2q 25, 27 ar trebui tradus „braţe". Greutatea trupului probabil că a fGt
3prijinirA p€ o chdure (sedculd prnEd N cuie de simplex, bîma verticală, ca un suport pentru şezut.
Picioarele i-au fost îndoite la genunchi şi întoarse astfel încît gambele erau paralele cu patibulum sau
bara transversală, iar gleznele erau sub şezut. Un cui de fier (care este încă înlocui său original) a fost
bătut prin ambele câldie, piciorul drept fiind peste cel sting. Un fragment arată că crucea a fost din
lemn de măslin. Ahhdoun pici@l€ isu f6t tupte. prclabil prind-o lovitură puternică, la fel ca şi
picioarele celor cruci66ii detuli de Isus (Icn 19132).
Da.a ks a muit in nod eninEto!, atoci !i cioarele Lui nu au fost întinse ca în reprezentările artistice
creştine tradiţionale. Muşchii contorsionaţi ai picioarelor probabil că i-au cauzat dureri mari, cu
contracţii spasmodice şi crampe rigide, este posibil ca lucrul acesta să fi contribuit la timpul scurt în
care a
CRUCE
mui, 6 ore; !u lrcdP lndoial! cn 6@na i. 6st grăbită ţi de biciuirea primită înainte de crucificare.
Scriitorii contemporani o descriu ca o moarte extren de .ldruit@r. EEgheliile, bsa, D! dau o descriere
detaliată a suferinţelor fizice ale Domnului, ci spun doar simplu şi cu respect: „L-au răstignit". Podivit
teltulu ilD Mat. 27:34 Dotud a retuat orice uşurare a suferinţelor Sale, fără îndoială pentru a-Şî păstra
daritatea minţii pîna la sHrşit, fădnd voia 'lîjtălui. Aşa se explică faptul că a putut să-1 mîngîie pe
tîlharul cate era pe moarte şi a putut să grăiască restul cejpr şapte rostiri minunate de pe cruce.
Interesul scriitorilor NT faţă de cruce nu este arheologic sau istoric, ci Cristologic. Ei suit preocupaţi cu
semnificaţia eternă, cosmică, soteriologică a ceea ce s-a întîmplat o dată pentru totdeauna în moartea
lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, pe cruce. Din punct de vederc t@lost, c$lntul ".re" a fGt folcit € o
descriere sumară a evangheliei mîntuîrii, că Isus Cristos ,a nwir p.ntru pe@tele n@tre". asdel, propo,
vâduirea Evangheliei" este „cuvîntul crucii", „predi-caE lui cristG cel dciftaf (1 cor. r:17 i.lm.). De a.ea
arctolol € lauda o ,ctuea Domului nostru Isus Cristos" şi spune că a suferit persecuţia „pentru crucea lui
Cristos". Este dar că în aceste pasaje cuvîntul „cruc£" reprezintă toată vestea bună a răscumpărării
noastre prin moartea ispăşitoare a lui Isus Cristos.
„Cuvîntul crucii"' este de asemenea „cuvîntul împăcrrii" (? co.. s:19), A.asr! ten, r€te dar din EDisbl.
crtle Ef6ed ri ea cltte col@ni ,Prin cruce" Dumnezeu a împăcat pe evrei şi pe cei dintre N@nui surdld
zidul d€ depl4i€ de la njjloc, legea poruncilor CEfes. 2:14-16). Prin „sîngele crucii" Dumnezeu a făcut
pace, „împăcînd toate lucrurile cu Sine" (Col, 1:20 ş.urm.). Această împăcare este în acelaşi timp
personală şi cosmică. Ea are loc pentru ca Isus Cristos a înlăturat actul de acuzare care stătea împotriva
noastră cu cerinţele sale legale, „pironin-dul p. cre" (Col, 2:14).
în NT crucea este un simbol de ruşine şi umilire, ilar d s sihbol al i4eleFdunii şi gldiei lui D@ nea
rerclate piin a. Roffid au folcit .tu@ nu numai ca un instrument de tortură şi execuţie ci şi ca un stîlp al
infamiei, rezervat pentru cei mai răi şi cei mai de jos. Pentru evrei era un semn al blestemului (Deur.
21:23r c.l. 3:13). A.elsta este moartea de care a murit Isus şi pe care a cerut-o mulţimea. El „a suferit
crucea, a dispreţuit ruşinea" (Evr. 12:2). Treapta cea mai de jos a umilirii Domului nostru a fost faptul
că a îndurat „moartea de cruce" (Fii ip. 2:8). Din cauza aceasta era o „piatră de poticnire" pentru evrei
(1 Cor. 1:23; 4 cal. srlr). spec6cohl ru.ginos al ptn,rii parifcu/wrt-ului de către victimă era atît de
familiar pentru ascultătorii Săi încît Isus a descris de trei ori c.]e umiciei ca !i c.ra mij (Mat. 10:34;
Marc! 8:34; Luca 14:27).
in afard d€ a{sta, cl@ 6te s sinbol al uirn tr6@ cu crt!t6. nu d@r ln viitutea faptului .e noi urmăm
exemplul Lui, ci în virtutea a ceea ce a făcut El pentru noi şi în noL în moartea Lui înlocuitoare pe
cruce, p€ntu rci noi d nuit ,Jn El' (.J. 2 cp.. 5:r4) şi „omul nostru cel vechi este răstignit împreună cu
El", pentru ca prin Duhul Sfînt care locuieşte în noi sâ luten Mbra h viala noun Gon. 6:4 +ffi; Gal, 2:20;
5:24 ş.urm.; 6;14), ca să rămînem ,|în El".
30S
CRUCE
BIBUOCIAFIE. M. ]Jeryel, Ctulfeion, 1977i J. H. Cbadwon\ E@I 84, 1,92-3, p. 147-75Ot \ Tzaferis,
IEJ 20, 1970, p, 1832; J. Wilkinson, ExpT 43, 1t12, p. 104.107j W !ar.lar, crcifre4 Md cMet l96lj B.
Slede, E. Brdd.lbuAer C. sFwr! h ^'D,,',TT 1, p, 3A9,405: J. Schneider, Tot 7, p. 572; R. de Vaux,
/trident Israel, 1961, p. 159.
J.B.T.
CUART. Nume latin care înseamnă „al patrulea"; nwele uli crcltin din Corinr ale cirui slutrj le naMie
Lrel i! Ron, 16:23. El 6te nMit,.Jrarele., Cuart. Aceasta poate însemna fie „fratele lui Erast", menţionat
alături de el (mai mulţi creştini din Corint aveau nume latine); fie „fratele nostru", adică,,.fratele de
credinţă creştină", un titlu care completează formula de adresare pentru ceilalţi din v. 21-23; sau
„fratele vostru", adică „fratele vostru de credinţa din Roma" Ce/. 1 Cor. 1:1; *SOSTEN). DacăTerţiuşi
Cuart nu ar ti separaţi de alte două nume, am putea sugera cE ei eEu al E€iled ti al paEul@ 6u din
acmsr familie. Mai tîniu, în colecţiile de vieţi ale sfinţilor, a fost inclus între cei Şaptezeci (Acta
Sonctorum, Nov.
1, p, SAt.
A.F.W.
COl. 1, Un ţăruş de lem (Jud- 4:2L, e*, rdlD, folosit de Iael pentru a-1 omori pe Sisera. Uneori era
folsit Fnd a sp€nd6 difaite obiate, c. h !z{. 1s:3. caia (22:25) 1a cmp.ht re ttiactin d u „drug împlîntat
într-un loc tare" pe care se sprijinea toată greutatea casei tatălui său. Un asemenea cui sau drug de fier
era împlîntat în zid.
2. Un di <le mial (y4a@ b5tut ti l€M su .lr material pentru a ţine obiectele laolaltă, sau lăsat în atar!
penru a adrEtine obi<te de el. in qtul trtnniln diele eEu d€ brcE CExod. 27:19: 3s:tai 3a:20, 311 39:40;
Nm. 3:37; 4:32). Dalila a folcir u e'uea cui Fnd aI les€ pe s.len (Jud. 16.14). cuv.tntd n6nEr $ reled la
cuie de fier (1 crcn, 22:3) eu de tr (2 crcr, 3.9) infipte tr!u zid (Ecl. 12:u) $u folosite pentru a prinde
idolii la locul lor (!s. 41:7; Ier. 10:4). crie au f6t 8!.ite h nutE leEi dir p.r6tira, incluiv la T€ll Ab! H.en,
u Fd aluc din ao6 piere de Mi. cam.l
3. în vremea NT victimele erau ţintuite pe *cruce cu cuie care erau bătute prin mîini şi prin picioare (gr.
f. loan20:25).
J.A.T.
CULORI. Adjetikle de .u]@E apar r.6di o w şi în NT, pentru mai multe motive. Primul motiv este
spei6.: Biblia, dind istorisiE. reladilor dirbe DM. reEu !i polorul Srq nu o si@ subierivd d6pE
experienţa estetică a poporului, este foarte sumară în scrierile descriptive care implică folosirea
extensivă şi DEisA a adjeiiwlor de culcre. chi.r si arwi ctnd este descrisă în VT natura, însufleţită sau
neînsufleţită (cuin este cazul frecvent în Pentateuh, Iov ţi Psalmi), descrierea cuprinde aspectele naturii
care inspiră admiraţie pentru Dumnezeu, natura fiind o reflectare adffii, a c@toruhi siu.
Al doil@ motiv 5t€ Mi s@l d 6r€ de oldin ringaistic: linba ebEicI folGitd tr Bjbli€ tu loredi
vocabularul complex şi specializat pentru descrierea cdorilor, (m ildrim {istzi ln Mjontat@ linbilor
inddeurc!€re, Ardel, defiliEa pEi.! a cdorilor .r fi fost dificilă, dacă nu chiar imposibila, arară de cazul
că ar fi fost folosite comparaţii sau metafore. Dar acest motiv, care Ia prima vedere pare să fie pur
lingvistic, se dovedeşte a fi în esenţă un motiv de ordin psihorosic: o aioni a linsviriti.n 6re ci orice
culrur, indiferent cît ar fi de primitivă, dezvoltă ace) vocabular ft € poEivette perfect pentru a exprim
ideile 9i dorinlel€ ei, Prin ll@r€, a€tE s3iscie tinsvisticE corespunde unei lipse de interes pentru culori
ca o experienţa estetică a poporului evreu; preocuparea lor practică s-a concentrat în mal mare măsură
asupra naturii materialului din care era confecţionat articolul ti t! virtut€ cida aE o amir, cd€re, De fapt,
multe dintre cuvintele cane descriu culori au descris originea şi nu nuanţa; 'argămân, de exemplu,
tradus în general „purpură" (de ex. Ex. 25:4), este un materi,al r.{u'pu?uiu, d€ obic€i ain lilr. Esre u
cuvtnr împrumutat şi probabil că înseamnă „tribut". Alte cuvinte similare (Sânt, karnttt, tâlă') conţin fie
o refe-riie la murex, crustaceul din corpul căruia se obţinea colorantul scump, sau la coşenilă (Cocctis
cacri), din care se obţinea un colorant roşu. în consecinţă, pentru erci u .m lnlrret cu . hainA colorata
Dmui! tu este în primul rind un om îmbrăcat frumos. Este un rese s! o on boeat. Tot ata, u on lnbr:ci id
pin* de sac nu este în primul rînd un om îmbrăcat urit, d un cerşetor sau un om în jale. Această
interpretare ullEzi folciE simbolica a cddild, are apare sporadic în VT şi deplin dezvoltată în
Apocalipsa. Totuşi, chiar şi traducerile (vsrt. de exemplu) se pare ce au rolGit ,,pu?uriu' (clrrnizju) qi
„stacojiu" fără discriminare, aşa îneît nu ar trebui să se pună uri accent prea mare pe culoarea exactă.
Excepţie race iă&r, „roşu" (Ier. 22:14 şi Eşec. 23:14): era im oxid de plumb sau de fier care producea
un pigment roşu ht€N, ade@t p€ner pictui mmL€, dar nu p€ntru colorarea hainelor.
Scriitorii Ni; desigur, au avut la dispoziţie vocabularul grecesc pentru culori care era extensiv şi
flexibil; dar, prin virtutea subiectului lor, ei s-au preocupat de culori ca atare chiar mai puţin decît
scriitorii VT. tn orice caz, stabilitatea nuanţei, si prin urmare r€minoloSia pEist, a EEbuit ra .qrepEF
ph5 la in. troducerea coloranţilor chimici, care sînt mai uşor de conblai qi !. baa ciba s-au elaborar
dhF;e de .ul@r€. L f€l @ 9i .lre popoarc antte, eftii qau mult mai impresionaţi de contrastul dintre
lumină şi intundic delr de rM@nta dinrre rliferft€ olori. Cu alb cuvinc, ej a( aat r€ndinia s: dede t@ie
culorile ca treceri treptate între negru şi alb. Pentru a compensa aceasta, ei au avut un vocabular
remarcabil de boaar p€rEu a rl*ie sadel€ lMinn refractate, Cînd înţelegem acest lucru, multe probleme
imaginare din Biblie dispa.r holdel€ din IMn 4:3s, nu shr d€ja albe pentru seceriş" ci strălucitoare" sau
„sclipitoare"; Exod. 25:4 grupează împreună „albastru, purpuriu şi cărămiziu" nu pentru că ar fi toate
simboluri ale boglliej, ci Fntu .t p€niru *rntd 6le .Eu asemănătoare, poate prea puţin diferenţiate, deoa -
rece erau culori „închise" şi nu „deschise", culori produse în mod asemănător, folosite pentru produse
ţex-
306
CULTUL SfR{MOqILOR

tile, .dice dau prcde ale ondli ii nu obiete naturale. Pentru haina lui Iosif, vezi *IOS1F.
BIBUOCF-AFIE. plati, CQ 1935; A. E, Kober fte t/se of Color '[erms in the Greefc Poets, 1932; F. E.
walle, Calot ia Homt and in AnciqtA4 r9z7i r. Meylmn (ed.), Foblarnd de Ia c.deu\ 1,9s7, G. T. D,
Ars€1, MDNTI l, !. 203.206r rezi + lnd€xd la MDN7T3,
A,C.
GULTUL sTR.4ltto$rloR. Majoritar€ polo3E lor primitive păgîne cred în existenţa spiritelor, bune ţi
rele, şi mulţi cred că printre acestea sînt spiritele morllor, Dorinta de a di8@ conforhn spirirelor
bineit@ 9i de a lnpiedi@ a.liue celor r:u voitoare duce deseori la „cultul mortuar"; pentru atin gerea
acestor scopuri sînt făcute diferite servicii, cum sînt pregătirea morţilor pentru înmormîntare şi punerea
de mîncare şi băutură în monnînt. Totuşi, venerarea făţişa a morţilor, în sensul adorării sau zeificării lor,
este destul derară; cel mai bine cunoscut exemplu este cel al Chinei confuciene. Prin urmare, este mai
potrivit să vorbim despre un „cult al morţilor" decît despre un „cult al strămoşilor, întrudt nu există nici
o îndoială că acesta din urmă este întîtnit în Biblie.
in urtiM psft a s€mtlrui al 19.1€ h în priM sde a .doldui al 20l€a alatrile .alStorilor9i si nisiorilor d
pritiE ra cred$ele pop@relo. piini rire din znb ndtrc a! oferit a.totologilor mterial pentru speculaţii
despre „dezvoltarea" religiei. Biblia a rGi ermiEta ln lmiE ac6tor t@ru care au ezdlar $ au !6r detelate
psupw um ale sta diilor priMF itr d€Mltarea reltiei islaeli@, tri4tre aceste urme au fost indiciile cu
rivire la cultul strătuqilor, Asd€l, sa 6fi.tut c, o doEd6 peniru acsl culr poate 6 s&id ln lllffi lui rEnoh
pentru a 6 cu Dlm€h (c.r 5:24), o indiclie ci el ar 6 fci zeificat; dar aceasta speculaţie este complet
nefon-datâ. Sa sugerat de asemenea că iniţial "terafimii au fost veneraţi ca imagini ale strămoşilor, dar
nici pentru a.4td .orcepli€ Du esr, t€sei.
O dati cu redeopdira civiliafrilor din onentul Apropiat, care au format cadrul VT, sa văzut că obiceiurile
popoarelor primitive din vremea noastră sînt în mare măsură irelevante, dar multe dintre teoriile cu
pdvia la ddbll@ relisiei au rans, dei acm religia vT a fdt privita c. u amkam de dedinle $ pFctici al€
popoftlor liKimte,
în trondtd Aprcljar antic crcdinla in viaja dupd hcru a dc ra ph.rici cdtice lesaie de cei norti prcsitire
eiot€ de €srpteni pend conlonul .elor morţi în viaţa viitoare, care se credea că este £n esenţă o existenţă
plăcută, erau foarte laborioase, în Meso-potanja * cutr@$e tui putin o p.iwe la rituluile funerare, dar
viaţa viitoare era conceputa în termeni ssbri ii de @a m inportant s: puE la dispoafie lucrurile necesare,
prin ritual sau liturghie, aşa încît morţii să nu se întoarcă nemulţumiţi şi să le facă rău dor vn. Cazul
reanor @ <lifdit ti a existat 9itendinla, @l pulin fotmln, de a-i rcinca. De ti*npl\ nUmh wr domiton dir
Ehine cm sinr Lugal banda ii Ghilgameş, erau scrise cu determinative divine, o o; noare care a fost
acordată în special regilor din Dinastia a 3-a din Ur, iar uneori le erau adresate rugăciuni. In Siria cultul
morţilor este de asemenea atestat, ca de
, En hd@Eririle de la R.s Snatua, lade nomin.
tele eratr prevazute cu condrte ii .oletoale pentu ca lib.!u6 s: 6e tunate de la sprafaF dn<t i! cripta
mormîntului.
In !a16tiE au f6t erca€te putitr cihitirc din peri@da EEelitr, dar cele asoFrite indice b de. din in
provizii, is @npara,r cu EPda Brcnz'iui traniti, $q cu alte dvinte, u dedin aL cdtului morţilor. Totuşi, în
Biblie este afirmat clar faptul că israeliţii se abăteau în permanenţă de la calea dreaptă si adoptau
p.a.tice reli3i@ ale poFareLr hBi nate. Este de aşteptat ca printre aceste practici să fie unele asociate eu
cultul morţilor. Astfel, afirmaţiile dinDeut, 26:14 denotă că a fostnecesarsă se interzică aducrea d. j€rde
nortno.: * p3rc cn s'a aiteptat si fie arsă tămîie (lc) pentru Asa lâ fnmorroîntarea sa (2 cron. 16:14) 9i la
lMonninraE lui Zed€hia oer' 34:5); Ezc. 43:7-9 d! de lnlel6 d exista o krerde a trupuildr n(tre ale !
€silo!. P.actica .eonan$d (''GHICIRE) esteatestată de asemenea (1 Sam. 28:7), dEi 6re ondalMti c! tli.
(ls. 3:19i 65:4).
Alie peje bibli& sini .iGte seori ca do@zi c6 asemenea practici erau cunoscute sau acceptate ca practici
Legitire. Adel, in crn. 3S:A * spu€ cl *ejarul s{b €re a fdt insrcpat5 doica Rebecri a rost nuit Allo!
bacuth, ,,stejarul jalei", Gr in cen. 3s:20, Iacov a ridic.t u n6.!d ('sTIl-P) pe noinrlntul Rahel€i. 5.6
coxiderat ca ..6re aclun e sugda crdints in enctitiea 3mpilor 9i, in co$einlE, a practi.ilor cdtic asaiate
d .ei no4r' Dar ieliu morţilor se poate să fi fost autentică şi nu rituală şi nu există nici o dovadă care să
sugereze că ridicarea unor stîlpi de aducere aminte implică în mod necesar o piactic, cultici. Obiceid
leviFtdui (Ddi 25:s10; ^CĂSĂTORIE, IV) a fost interpretat în parte că ar avea sopd se prcduci s unag
ff s: cortirue cultll morţilor pentru cel decedat. Totuşi, această interpretare iese din limitele mărturiei
directe a textului. In duda diferitelor teorii, participarea la jertfele famiIiei (d€ ex- I San- 20:29) nu ofer,
ni.i o dovade cu privire la cultul morţilor. S-a sugerat de asemenea ca ueLe obiceiui de jelire
(*ÎNMORMÎNTARE ŞI JE URE) prchi s*N€ ale unu cult su al vderri no4nor. Dar aem€ne pEctici ore
dau lesitime (c, Lev.'19:27-28; Deut. 14:1) pot fi explicate la fel de bire @ manif6tin ale dudn p€ntru
pie.der€a u€i persoane iubite.
în corcluzq Eh cld c5 nici reterarea st6ncjlor şi nici cultul morţilor nu au avut vreun rol în adevărata
religie a Israelului,
BIB1IOOF,A'IE. R. H. lbtiE, ,4n Indoducn.n ft cuLtutuL AnitrcpoloLy, 1940, p. 304.309 (p.poare
prinitiw din znde n@sc); J. N. D. Andetun (€dr, Tîie wod\ R.Lgiot4, 1975, p, 40 (popoatu primitive din
zil.le n@sre), 202203 (intokn), 223-?24 (onJuciannm)j A. H. cddiid, The Atti.udc .J rhc
Ancifl.E8/ptidnJto Ddth dnd the Deod, 1935; H. R. HaU in EIt, 1, p. 440443 (Egipd; A. Hjidel fte
Cilxamsi Epic ond AU Tutmenr Pdrdlk]Jz, 1949, P 137223 j H- w F. Sa$s, 'Sone Ancient SeNii. Con'
ceprioN of tne Alrerliie, Fdi.n dnd ?no4hr 90, r9s3, p. 1s7-132; C, t A. Scha{Lr, the Cunei|on Texts oJ
l{dJ shdnra, 1939, p. 4954; G- Maraoliouth in tnt, 1, p. 44445Or M- Bljtrws, What Meon t14e Stones?,
1941, p. 238-242; R. ăeVaiix, AnrietiL Israel, E. T. 1961, p. 38.
T.C.M.
307
CUNOAŞTERE
CTTNOASIBRB. Ideslul 8rc d€ cumarr€ e@ contemplarea realităţii in starea ei statică şi stabilă; evreii
s-au preocupat în principal de viaţă în procesele ei dinamice şi de aceea au conceput cunoaşterea ca
intrarea într-o relaţie cu lumea perceputa, o relaţie care solicită reacţii nu numai din parcea capacităţii
de înţelegere a omului d şi din partea voinţei omului.
I. tu Vechiul Testament
VT vorbeşte despre a cunoaşte (yăda1) pierderea copiibr (ls, 47:8), due@ (L. 53:3), p5catul 0s. 3:13),
niE lui Dl!@au ti purerea Lui (rs, 16:21), răzbunarea Lui (Ezec. 25:14). Relaţia sexuală intimă este
descrisă prin a cunoaşte un bărbat sau o femeie (d€4, ca, 4:1; J!d. 11:39). Mal lEs< le r€te, a,L cunoaşte
pe Dumnezeu nu înseamnă a fi doar conştient de existenţa Lui, deoarece acest lucru este considerat de
la sine înţeles în scrierile ebr. A-L cunoaşte pe El înseamnă a-L recunoaşte aşa cum este El: Domnul
suveran care cere ascultarea omului ţi în special ascultarea poporului Sâu Israel, cu care a făcut un
legămînt, El este Dumnezeul a cărui sfinţenie şi bunătate sînt „cunoscute" ta experienţa naţiunii şi a in-
dividului, Criteriul acestei cunoaşteri este ascultarea, id opuul €i nu 6te isroM!. ci reb€liu€., .bareEa
@it5 de la Dlffezu (4 r sam. 2:12:, 3:?, 2 crcn. 3l:l3i Lr. 1:3; ler 3:7i 24:7i 3I:34). ln, afadt de aceasta,
acceptarea afirmaţiilor Domnului înseamnă respingerea zeilor pagini, ştiind că ei nu sînt dumnezei (<£
îs. 41:23).
Din perspectiva lui Dumnezeu, relaţia dintre EI şi om implica de asemenea cunoaştere. în cazul acesta
nu poate fi vorba de o observaţie teoretică, deoarece atît omul cît şi toate lucrurile sînt creaţia lui Dum !
eEu. lbdnai dj! aer fapr d6ivd atoS.ijnla lui Dumnezeu: El cunoaşte lumea şi omul deoarece totul a r6t
cEr I. por\rc s. (Iov 23:20 {.lm.: ps, 139). fn particular, Dumnezeu cunoaşte pe aceia pe care ia ales să
fie agenţii Săi: cunoaşterea Lui este descrisă în termenii alegerii (Ier. 1:5; Osea 13:5; Amos 3:2).
II. în Noul Testament
Este normal să vorbim despre cunoaştere în acest fel este normal dacă ne adresăm unor oameni care
cred că Dwzeu disti, dar nu acc€prA t@t€ erinlete Luj. b iudaisnul elaisti. g tn nodut in deerinlete aint
folosiţi în NT termenii ginăskein, eidenai ţi derivaţii lor, observăm că ideea ebr. este modificată prin
faptul că ne-evreh' erau ignoranţi chiar şi cu privire la existenţa lui Dumnezeu (*IGNORANŢĂ). în
general, însă, concepţia ebr. este păstrată. Toţi oamenii trebuie să răspundă la revelaţia în Cristos care a
făcut posibilă tuo€tt@a deplin! a lui Dullrt@u, nu dd o hte legere intelectuală ci o ascultare cu privire
la scopul Său revelat, o acceptare a dragostei SaJe revelate ţi o pârtăşie cu Dumnezeu (cf. loan 17:3;
Fapt. 2:36'; 1 co!. 2:8i Filp. 3:10). Ace.ta cu@teE a luj Dm. nezeu este posibilă numai pentru că
Dumnezeu, în dragostea Sa, i-a chemat pe oameni la Sine (Gal. 4:9; 1 Cor. 13:12; 2 Tim. 2:19). întregul
proces de iluminare şi acceptare poate fi descris ca o cunoaştere a ad€$rulul$ (1 Tin. 2:4i 2 Tin. 2:25i
3:7: Tir i:t: ct loan 8:32).
Atît Pavel cît şi loan au scris uneori ştiind că sînt în contrast şi în opoziţie cu sistemele de cunoaştere
ezoterică prescrise de religiile misterelor şi de „filo-
afi6" siE€tnt din rctM lor (4 I Tim. 6:20; cor. 2:8). în aceste religii cunoaşterea era rezultatul unei
iniţieri sau iluminări prin care cel iniţiat intra în posesia uuj <tisernrnlrt spiritul .a sa Mi p6s de raţiune
sau de credinţă. în opoziţie cu aceştia (în special tal Cor, şi Col.), Pavel şl loan (în toate scrierile sale)
accentuează modalitatea în care cunoaşterea lui Dumnezeu derivă din acceptarea Cristosuliii istoric;
cueqt€@ nu ere opusa credrFi ci @shtuie o conp'eh. a ei. Nu en tlftie de nicio at1 6lelarie afară de
aceea care este în Cristos. AGNOSTICISM,} BDUOGRAFIE. R. BrnM, h TDNT 1, p, 6A9 719; E.
Schiitz, E. D. Schmitz, în NIDNTT 2, p. 390-409-
M.H.C
CtPTOR, cullntul acra ete folGit pent a Fadrc circi t4trHi din ebraid {i uul din sMd.
r. 'drtn. Un dvfit @Mic folGir b Dan. 3 cu privire laoptorul ln .aE au fct .'rreti Sadr.c, ME4 $ Ab€d.N€o
de NebucadleFr, prclebit .6 a fost un cuvînt împrumutat din acad. tiSinu, „cuptorul", folosit pentru ars
cărămizi sau pentru topit metale.
2. *ilFon. Un culhl cdre apa€ de paa! orj tn Biblie ca o comparaţie pentru a descrie fumul de la
Sodoma şi Gomora (Gen. 19:28) şi cel de pe Mt. Sinai (Exod. 9:8,10). în limba ebraică post-exilică
însemna cuptorul pentru ars vase de lut sau pentru ars piatră de var.
3. kGr. O oală sau un creuzet pentni topit metale. c{,lntul aDfth în Biblie lntordauE ca o nerafor! er o
comparaţie pentru pedeapsa dată de Dumnezeu sau pentru câlirea omului. Egiptul a fost un creuzet de
fier (Ddt. 4:20; Is, 11:4; 1 inD. 8:st): Duro*u h pune pe Israel în creuzet (cuptor) şi D va topi cu mînia
sa (Ea. 22:13, 20, 22)i <!e a*ren6, tjEel a rre.ut prin creuzetul încercării (îs. 48:10).
4. altr Fol6it nljmi id ps. 12:6 lnr-o .onpiEtie a .$intelor lui Dl!@a €rc stnr ca g argintd lnercat ln cutior
seFu.l sw@!5 cupror de topit (creuzet).
s. td,rli, ,sob, portabilă" sau ,robe" (qptor) (*PnNE), al doâea cuvînt fiind o traducerede preferat InN.4,
3:11; 12:38t ts. 31:9ti !@t in Cq. t5:12.
6. kaminos. „Sobă, cuptor", un cuvînt folosit în uoc pentru a traduce termenii 'att&n, kiblăn şi khr, iar
în Mat. 13:42, 50 ţi Apoc. 9:2 este folosit ca o figură de stil pentru a descrie focul iadului (vezi ţi Apoc.
1:15).
Cuptoare pentru rafinat aramă au fost excavate £n Palestina la Bet-Şemeş, Ai, Eţion-Gheber, ultimul
dintre aceste locuri aflfndu-se în extremitatea de S a lui Wfadi Arabah care formează o depresiune
asemena-toare cu o pîlnie pe unde suflă vînturi puternice. S-au păstrat, cuptoare pentru topit fierul,
construite sub nivelul pămîntulut, şi au fost descoperite la Tfell Jem-neh (?Ghsr), (rARm gl
MESTEFUCURI.)
BIBLIOGRAFIE. A. G. Barrois, Manuef d'Archâ>-logi. bibliqta t, 1939, p. 372373j R, J. !orb6, Studia
in Anciar Teh^ology, 6,1953, p. 66 I,lm,
T.C.M.
308
cuPToR DE CĂRĂMIDĂ. En o,iotul AorcDiar din l@uile biblie .lrlnizile de lur lete i ;re au fost
întotdeauna cel mai ieftin ţi cel mai răspîndit material de construcţie, dar nu erau deosebit de rezistente
(de e)(. în vremuri ploioase). *Cărâmi2ile arse erau aproape indestructibile. Acestea erau folosite în
Mesopotamia (nea din timpuri străvechi pentru faţad., penn! p.hje, erc, h cltdiri ihportante, dd a! fost
aproape necunoscute în Palestina si în Egipt înainte de vremea romanilor. De aceea, cuptoare de
câtămizi sînt găsite în mod obişnuit în Mesopotamia, d!! nu si în apropierea NUului su torddului in 2
s€m. 12:31; Iq. 43:9j NaM 3:14 &mdd matb-d este tradus „cuptor de cărămidă", dar această tradu cere
pate sâ fie incorectă, (n 2 Sam. şi Naiun, malben este tiparul dreptunghiular de lemn pentru făcut cără-
mizi obişnuite, uscate la soare, iar în leremia este folosit în sens figurat pentru a descrie pavajul de
cărămizi dreptunghiulare de la Tahpanhes. în 2 Sam. 12:31 t{e16d 6te ci David !a pu pe @niti la munci
grele (în acest verb literele ebr. d şi r sînt foarte similare}, cu fierăstraie, grape, securi şi tipare de
cărămizi (moftEn probail că este în loc de malben, TM adnotări/QVe).
„Cuptorul aprins" în care au fost aruncaţi ca peceaF6 ei fti Fidenj ai lui Daniel (D6n. 3:6,11,IS, 1S-23)
a fost probabil un cuptor de cărămizi care va fi furnizat cărămizile arse pentru Babflonul lui Nebu-
cadneţar. Cuvîntul folosit, 'attăn, „cuptor", este problbd identic cu cu!,inrul asibbabnonian LtundD
,,tupbr', In .fad de ctu lui Daniel p€d€ap6a cruda dată de Nebucadneţar este atestată nu numai în Ier.
29:22 d şi ln i'sipfii: tnn.o si5@ babilonianr din cea. 1800 î.d.Cr. şi într-o reglementare juridică asiliala
di! ..a, 1130 td.Cr., @mdi *au (su Du. teau fi) aruncaţi într-un cuptor, ca pedeapsă; vezi G. R, Driver,
A/O 13, 1957, p. 129 si E, n Weidnq, AfO 17, 1956, p. 2A5.2a6. ObieiLi ere folGit ca o onFFFe în Ps.
2rr9. cu pnvire la ipot@ ca acet ,qptor apri$" a f6t u opror de c!.5njzi con. paraţi descrierea făcută de R.
Koldewey flăcărilor cuptoarelor asemănătoare din vremurile modeme care au lqi6t cerd ln aprcpi@a
B5bilonului gh€ Fxavono6 at BabtlM, \914, p. 31-32). Cupt€r€le d. clrtuizi dir sabilonul anric au t6r
polabn e mănătoare cu cuptorul de ars vase de lut, excavat în Nipur şi ilustrat în B. Meissner,
Babylonien und As-tri.n, r,1920, p. 234 9i tig. s5,56.
K.A.K.
CURAJ. Cuvîntul ebr. haxaq înseamnă literal „a se ar6la p{remic,. Atte cueinre, d€ ex. rAan ,duh. (6.
2:11), tebăb, „inimă" (Dan. 11:25) şi 'ămas, „a K iute" sau „alert", prezintă aceeaşi atitudine
fundamentală din care rezultă curajul. Prin urmare, curajul este o calitate a minţii şi, ca atare, îşi găseşte
locul înrre virtuţile cardinale (Cartea înţelepciunii 8:7). Opusul curajului, laşitatea, este găsită între
păcatele de moart. (Edgidicul 2:12-13). Catitat@ Fai€ 6 vizutt numai în manifestările saîe şi în special,
în VT, pe cîmpul de lupta (Judecători, Samuel, Cronici), Ideea morală nu lipseşte cu desăvîrşire. Cei
care sînt obiectul speiri al gdjii lui Dum@u Eebuie ,5e u e ieam,5 d€loC' (t6. 41:13.14; Id. t:3; ra. 2:6).
CURAT SI NECURAT
Ab6lnla cuvttului id NT 6t€ izbjrode. sutshtivul tharsos apare o singură dată (Fapt. 28:15), Idealll cEtth
nu 6te arete (vitur@) sroics, ci o riar, bazată pe credinţa în Cristosul care este prezent. Aici nu este o
atitudine de „a sciîşni din dinţi şi a suporta" greul, ci o atitudine mai naturală care vede în fiecare
hrpoEiviE u Filej d. lictdie (4 1 coi 16:9),
\&rbul tlar@, o fofit ob'$Duir! din uens tui Plato care are sensul de „a fi încrezător, a îndrăzni", 6te
gssit h Eq, r3:6i ln 2 cor, 5:6 3 (,,plinj de încredere"); 7:16 („mă pot încrede în toate privinţele"); 10:1-2
(„îndrăzneală"). Termenul înrudit ckar-seo pare să aibă o nuanţă emoţională mai puternică şi
estetradus„îndrăzneşte"mMat,9:2,22; Marcu 10:49 li Fatt 23:11. Cejul 6te o rndaioire @drqsi şî o
posibilitate constantă pentru cel care se lasă în mîinile atotputernice ale lui Dumen2en. Curajul se
dovedeşte în suferinţă răbdătoare, în statornicie morală şi în fidelitate spirituală.
H.D.MeD.
CUIIAT SI NECURTIT. llrnmd ebr. tu ?Gre. cu:Fd1SI apare d. 26 de ori, tn ihp e adj*Dllr . lame1
(„necurat") poate fi găsit de 72 de ori. Alte cuvinte apar mai puţin frecvent. Termenii gr. akathar-sia
(, .necuiăţie") şi akathartos („necurat") apar de 41 de ori. Alţi termeni sînt întUniţi mai puţin frecvent.
Conceptul de curăţie este comunicat prin cuvîntul evr. tăhfîr, bărăr şi sinonimele lor; NT foloseşte
aproape în exclusivitate katharps. în cuvintele biblice pentru ,r@f, ssul 6zic, litual 9i etic e supEpM.'
I. Curăţia era foarte preţuită
Curăţia trupească era foarte preţuită şi era practicată ln Frile biblic.. Heodotu (2. 24 spe ii prctn egipteni
se îmbăiau de două ori în timpul zilei ţi de două ori £n timpul nopţii. în Israel curăţia fizică era o
condiţie pentru apropierea omului de Dumnezeu, dacă motivul iui era adecva t. încă din vremea lui Noe
s-a făcut distincţie între curat şi necurat. în Gen. 7:2 găsim scris: „Ia cu tine cît şapte perechi din toate
dobitoacele c@te, clte o lane bdrbft@*e !i cfte o parte femeiască; o pereche din dobitoacele care nu
sînt curate, cîte o parte bărbătească şi cîte o parte fneia*!". Releririle vehi din c€n@ cu plivire la
*animale curate şi necurate se pare că are în vedere folosirea lor pentru sacrificii. Gen. 9:3 afirmă
explicit că „tot ce se mişcă şi are viaţă, să vă slujească de hrană". Regulile din Lev. 11 şi Deut. 14 fac
această disdnctie p.nEu a s6 la baa legilo. c! pdln€ h hrană. Se spune: „Aceasta este legea privitoare la
dobitoacele, păsările, toate vieţuitoarele care se mişcă în ape şi toate vietăţile care se rirăsc pe pâmînt,
ca sâ faceţi deosebire între ce este necurat şi ce este curat, între dobitocul care se mănîncă si dobitocul
care nu se nEnin.S' (La- l1:46.4a.
II. în timpurile vechi
în vremurile patriarhale şi în perioada monarhiei în Israel înrUnim această diferenţiere. Comparaţi Gen.
31:35 (hrnDla€ cu Ri!€la !i i.lolii familiei Edlur 53u, bban) si 1 sm. 20:26 (inaidernrt cu ab6€nb lui
David de la me r€s€hi s3ul). Din nef€ricire. un srijbrj au inrerpretai gr.tit disMctule ihpodanE de aici,
deoarece au raportat toate regulile de acest gen
309
CURAT SI NECURAT
din VT cu presupuse tabuuri care îţi au originea în sup€sri$i, (q. A. s, P@ke, tDB, 4, p. 32s i.lm.)-
ID. In diPUI PreIqToT
Profeţii, ale căror standarde etice înalte au fost aclamate de toţi, au vorbit de asemenea despre
necurâţie. baia, ln viziw ltri epei vnr@re de neprh;nlre, a prezis că drumul sfinţeniei mi va fi traversat
de cei necuraţi (35:8); de asemenea, el a îndemnat Ierusalimul să se îmbrace cu tăria sa, pentru câ cei
netăiaţi nnpEju qi cei nRmli nul vor Mi tulbua ln €sd său de glorie (52:1). Profetul le cere de asemenea
celor care fac slujba sfintă să evite orice lucru necurat şi să se curăţeascâ pentru a purta vasele sfinte ale
Domdui (52i11). osa, prfetd dhgGtei ndntelese a lui Dumnezeu, a avertizat poporul său că regatul de N
nu numai că se va întoarce în Egipt, ci va si mînca c€ Gte t1et in Asi.ia (9:3). AnG, arrrlrorul iftgalabil
al neprMnirn lui Dllmd4. a r5spw la încercarea de a amuţi mărturia lui profetică, a prevestit că Amaţia
din Betel avea să simtă apăsarea mîinii lui Dumnezeu chiar în familia lui si că va muri într-o ţară
necurată (7:17). Preotul Ezechiel a exprimat în diferite moduri dezgustul pe ca» 1-a simţit pentru
mu.*ia poporulu s6n ii p€ntu modd h cft el însuşi a fost chemat să-1 zugrăvească dramatic înain tea lor
(4:14).
IV. Legea, mozaica
Legea lui Moise a arătat clar distincţiile dintre curat şi necurat, dintre sfînt şi nesfînt (Lev. 10:10).
Necu-răţia a fost în principal o pîngărire ceremonială, nu morală, afară de cazul că era o acţiune voită.
Necu'efa ! lnpiedi@ p€ s om si slujea,ci la erctuar 9i să aibă pârtăşie cu fraţii săi de credinţă. Pîngărirea
ce]@d3E putea avea le ln ffii nulte nodui si distau pHeddi p€nd curn!re.
a. Atingerea unui trup mort îl făcea pe om să fie u@t CNm. 19.1122), Postit r€gulilo. diq vl cadaqul
lll@ @ el Mi phgrritor Dlpt toat€ pbbabilititil€ @d?vnn sinbolia pend p.potul lui Dumnezeu
gravitatea ţi consecinţa finală a păcatului.
b. Lepra pe o persoană, pe îmbrăcăminte sau pe o case, €@ ping6rire (Ia, 13-14),
c. Scurgerile naturale (legatele funcţiile de reproducere) sau nenaturale produceau pîngărirea israe-
li$Ior (bv, 12,ls),
d. Mîncarea cărnii unei păsări unui peşte sau unui animal necurat îl făcea pe om să fie necurat. Lev. 11 !
i Deut, 14 contin Gte anpl€ de adnEl€ ffiG si necurate. Animalele de pradă erau considerate necurate
deoarece mîncau sîngele şi carnea victimelor lor. Păsările necurate erau în general păsările de pradă şi
cele care se hrăneau cu mortăciuni. Peştii fără aripioare ţi fără solzi erau necuraţi. Unii au crezut că
înfăţişarea lor de şarpe explică interdicţia de ai mîn€, dd h 9reknt *im ce interdictia de a mhc. a6t grup
de peşti a fost o măsură înţeleaptă din punct de vedere igienic. Atît racii cît şi. crustaceii pot cauza
inton&tii alirentare si pot f putetori de toU (c, s, Cansdale, Animaţi ofBible Lands, 1970, p, 213). Mîn-
carea cărnii animalelor sfîşjate sau omorite în mod violent prcduca de emeE Es5$e (Exod, 22: 31j !.v.
17:15: Fapt. 1s;20, 29). Mh€Fa siry€lni a fct inr@i,A din cele mi hhi tinpui (cd, 9:4).
e Handjcapuile iizice eEu @NjdeEre a o Ru. raţie prin faptul că împiedicau apropierea persoanei
bandicalate de .Itu. slnt dare re3di clap p€nFu 6ii lui Aaron, preoţii care slujeau în sanctuar (Lev. 21:16-
24). în fine, nepedepsirea omorului (Deut. 21:1-9) şi in speial idola$ia (os 6:10) rscau € lntr@sa ldE să
fie necurată. în primul caz, cineva a Lovit pe cel ce este dupa cnipur lui DDlma (ca. 9:6), ln tinp ce ln .l
doilea c.z eE o vioLare a lnchhnrii spiritule datdate lui Durea (Eiod. 2Oi4).
V. In mlrllc pct-:due
Scribii din vremurile post-exiliceşi fariseii din perioada N'I au rnarn ln Rod artificd distinclia dlftte @t
ii muat (M.m 7:2, 4), A f6t elabont u sirten condex iigi ap*5ror De exenplu o €rte cdonic: spunea că
mumie sînt necurate; o carte ne-canonică spunea că nu sînt. Cea mai mare dintre cele şase secţiuni din
Mishnah (Mişna) se ocupă cu subiectul purificărilor. Numeroase reguli dau validitate observaţiei făcută
de Domnul nostru: „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineri datina voastră!" {Marcu
7:9).
VI. Necesitatea şl forma purificării
,sra€l teblia sI ne q popo. shnr (L€v- 11:114-45) ii separat de orice necurăţie. Necurăţia ceremonială
vorbea despre păcat. Curăţia trupească era o cerinţă în cietat€a lor. L€sile cuJatnii elau lmte de lfthj
nibn cind re aprcpiau de Dltfura. Ur om cEt 6te m om €re € pete aprcph de DuMzeu @ se I se închine,
\fezi Exod. 19:10 ş.urm.; 30:18-21; tos. 3:5. In sensul religios a) cuvîntului, curat însemna ceva ce nu
pîngârea din punct de vedere ceremonial. Temsul €ra toldit c! privie la dinFre (cd. 7:2), ldui (lw. 4:12),
obidt€ (k. 6610) *u p€More care nu erau pîngărite din punct de vedere ceremonial (ntua1) (1 san,
20:26j rF, 36:2s), ln ps. 19;9j 51:Z 10 ese awt6 ln !€4ft cudda eu puitatea etid. Un s€s 6r lndnit ln €re
6te folosit dvlntul, şi anume „fără pată" sau „fără vină" este găsit în Fapt, 18:6.
Modul obişnuit de purificare consta în îmbăierea trupului şi în spălarea hainelor (Lev. 15:8, 10-11).
Curăţirea de o anumită pîngărire specifică necesita o cssfire s!€cial6 (ld. ts:19), la fel ca fl na9t@ de
copii (Lev. 12:2, 8; Luca2:24), lepra (Lev. 14), atingerea unui cadavru (Num. 19; pentru un nazireu,
NM. 6.9-12). cnrlf@ poate t rtzicl (Id. 4:11; Mat. 3:3); ritul5, printr-o jdtf, pentl! prc.t (Exod, 29:36),
p€nEu a bpqi psdnn (Nm, 3s:33), p6t'u a îndepărta pîngărirea ceremonială (Lev. 12:7; Marcu 1:,14);
eticl, fie lrin lnd€!5rtar@ neurag€i *u peca. nnui onuluj (Ps. 119:9; Iac, 4;3), 6€ prin îndepăr tarea
vinovăţiei de către Dumnezeu {Ezec. 24:13; loan t5:2). CuidE rituale era efaMi, de ap6, de fe s!
d€ftnsreivacirodi.Ps, s1:7 6E u exnpl! bun de ceremonial care ilustrează aspectul etic ţi cel spiritual. Da
vid sa rugat: „Curăţeste-mă cu isop şi voi fi curat, spală-mă şi voi fi mai alb decît zăpada".
vn. conceptla Nould T6tam€nt
In iNdFtuile sale cristos pw a@trt p€ cur4ia noBE si N pe ea crcrcDislA (Matu 711'23). cele mai
puternice demascări au fost la adresa celor care au ridicat curăţirea rituală şi exterioară mai presus de
cea morală şi etică. Pîngărirea importantă nu este cea ceremonîalâ ci aceea etică. O citire atentă a
anumitor rexr€ din NT re dd indicatii d privirc la obiceiuile evreilor cu privire Ia curăţire şi pîngărire.
Marcu 7:3-4 este o afirmaţie concisă cu privire la spălarea mîinilor,
310
CURCUBEU
pîngărirea contractată în piaţa publică şi curăţirea vaselor. Ioan 2:6 menţionează tangenţial metoda de
purificare la intrarea in casa cuiva, iar Ioan 3:25 arată cl pFblem cudtirii qa s subiRt .ontloresr.
Purificarea pentru sărbătoarea Pastelor era guvernată de reguli stricte; la acestea se face aluzie în Ioan
11:55 şi 18:28. Cînd un lepros a fost curăţit, a fost îndemnat sâ aducă jertfa pe care o cerea Legea lui
Moise pentru curăţire (Mar! r:44). P6tu a pototi impodivih faţă de sine şi pentru a obţine o acceptare
mai uşoara a mesajului său, Pavel a trecut prin ritualul purificării în Templul din Ierusalim (Fapt.
21:26). Această purtate durată trebuie evaluată prin prisma ideii sale de a se race „tuturor totul" -inter al
ia (printre altele), să trăiască printre evrei ca un evreu • „de dragul Evangbeltd" (1 Cor. 9:22 s.lm.l.
Fap.d acra nu dini nuează adevărul că Isus Cristos a respins toate regulile qi obiceiuil€ lditi.e a privir la
csmri qeuare (Mat. 15:120 $ Mdu 7:6-23); tocMi lr llmim acestui {apt i s-a poruncit lui Petru cum să se
comporte [Fapt. 10:13 ş.urm.) şi în lumina lui Pavel a promulgat preceptele sale pentru trăirea creştină
(Rom. 14:14, 20, I cs, 6:13, aot. 2.16, 2U22; Tit 1:15). in EE_ 9:13 ş.urm. se subliniază că singura
pîngărire care contează din punct de vedere religios este pîngărirea conştiinţei, pe care o poate curaţi
numai jertfa lui cti.toc, ads: ln rrdnul spiritul.
Aşa cum este de aşteptat, evangheliile vorbesc cel Mi ndt d6prE distjncli. airc cuat si E@r. Purificarea
este tratată în evanghelii în cîteva categorii. Este menţionată în legătură cu lepra (Mat. 3:2; Marcu 1:44;
Luca 5:14; 17:11-19). Cuvîntul folosit în acest context este katharizein, dar în Luca 17:15 (cazul celor
zece leproşi) este folosit termenul tasthai („a vindeca"). Curăţirea unui lepros avea două laturi: (a)
ritualul jertfirii a două păsări (Lev. 14); şi (b) ceremonia care avea loc după 8 zile. în ce priveşte
mmcarea, existau spălări rituale ale mîinîlor (Mat. 15r1-20i Maru 7:123: I€n 2:6i 3:2S), Aşa cm d arrbi
deja, €xisE o puifcarc lesaE de pEre (r@n 11:55; 18:28). Trebuia să aibă loco curăţire completă a c&i
de orie .rut d6pit (Exod r2:rs, 19-20)r 13:7) ltr fire, dnp ab$eM hui .opil * aduea o jertS la terminarea
perioadei de necurăţie, adică, 40 de zile pqtn e h:iat g ao de zile penEu o fdiF [Luca2:22).
VIU. Concluzii
Unii au presupus că legile care reglementează curăţia şi necurâţia nu numai că au avut efectul de a
împiedica ela$ile ciale 9i Elisio* cu p6ginii, tn rpeiat ir problema mîncârurilor, cică au fost date tocmai
pentru acest scop. Moore crede că nu există dovezi interne sauextemeca să justifice această poziţie
(Judaism, l, 1927, p. 21). Raţionamentul lui este următorul: ,,A-cestea erau obiceiuri vechi, a căror
origine şi motive au f6r uitate deja de nutr, unele dinne eb srnr întîlnite si la alţi semiţi; altele, din cîte
ştim, erau specifice lui Israel; dar în ansamblu său, am putea rpunc ca sist6l! ele erau obieiuile
disiirctire p€ care eii l€.a! doftsit de la strlmosn lor !i aveau □ clasificare religioasă în două categorii:
lucruri sfînte şi lucruri pîngărite. Alte popoare au avut obiceiurile lor, unele pentru toate clasele sociale,
altele, ca şi Ia evrei, specifice pentru preoţi, şi aceste sisteme erau de tuns distircnre, (op. rit., p. 21.22).
indis.ulia d6pre regdile cuprhzitoaE care diferenţiază între peşti, păsări şi animale curate şi necuEte, au
fost date dife.ire notiw$ poFu ac6te legi. Motinn EadifjoMl qi cel mi wid€rr 6te de ordin religios sau
spiritual: „Să-Mi fiţi nişte oameni sfinţi" (Exod 22:31), O altă explicaţie este de ordin igienic. A rGi
adopEt5 de Maibonide, ffirete filoDf qeu din Spania Evului Mediu, şi de alţi învăţaţi de renume.
Arsll]:Hin, sprijinit de cretlrile moddq a t6t cE p€ttii grl $tzi ti poEii tind sl prbdlc! boli (Cas. dale, op,
ci.., p, 99). O ah , interprebre a fGr de ordiD psihologic, Animnele intflje fie .: par d€2a6. tătoare fie că
produc un spirit de cruzime în cei care le nrAnhce. al latrul@ moriv 6e dultst se spu€ că izraeliţii, la fel
ca ţi persanii, au atribuit animalele necurate unei forţe rele. 0 altă explicaţie este de ordin naţional şi
susţine că israeliţii au fost înconjuraţi de asemenea interdicţii pentru a-i tine separaţi de toate @lelale
popoare- oponen$i ac6r€i corepg au ar5. bt ce dimleLe inczi* & les€ l{i Moi* sint pradic ac€1€a9i cu
dinalele in@is in relisine hindrtilo!, bahnoniennor 9i esiptdnor.
Cea mai populară teorie în cercurile critice este cea prclL<5 de w Rob€tun smirh One Raision .f rhe
Semites, p. 270). Koehler o exprimă succint: „Avtnd în idler€ faptul d almp€ o.ic€ fiib primiriv .r€de cd
duite anirnle slnt bbu, e sEline c, animtele interzise sau ta bu au fost considerate la început ca un toten
al cLndui $ li sa adu lnchiftc, da! fapt€le aduse în sprijinul teoriei nu sînt suficiente, în special în ce ti
priveşte pe semiţi, aşa îneît teoria rămîne doar o speculaţie ingenioasă..." (JewE, 4, p. 5991. Dacă d;n
daFlor biblie Io# lor norula, expLi.rFile .oRre slnt @ spintul, si @ igieica
BIBUOGnAFE. A. C, Zen6, ,,P@, Puity, Pri fication",StandardBibleDiaianary, p. 719-721;G.A. siruoa
'Cler dd Uelen, Holy and profand,, Eba 1, p. 43634aj J. H6riras, ,,clean, HDB, 1, D. 44A: R. Brue
lbyld, ,,Ptrifi.arion, DCC, 2, p. 457-45ai p. W. Crannell, „Ciean" şi „Cleanse", ISBE, 1. p. 667-668;
„Undeanness", WDB, p. 617; A. S, Peake, „Unclean, Uftlems", 8DA, 4, p. 425a34: Chdl6 B. Wil.
liams, „Undeanness", ISBE, 5, p. 3035-3037; JewE, 4, p. 110-ll3şi596-600;GeorgeF, Moore, Judaism,
1-2, 1927; M. Datgla, Ptiry dna De8er, 1965; c, S. Catudale, 4nimot o/ai6le i,"nds, !97O, p. 99, 213
C.L.F,
CURCUDEU, in eb., ru exittt u avinr sp€aal pentru „curcubeu". Este folosit cuvîntul obişnuit care
desemnează arcul folosit în lupta (qelet}, în NT cuvîntu ]€ie rrn. In CrL 9:13. 15 ni s sruoe cg arcd de
rlzboi al lui D!m.au, qc3€! a f6t ps h non ca M semn. al leginindui Slu cu Ne g .a o pronisiM ci nu b mi
mici t€e vietuir@rete cu u potop,
Se pare că semnificaţia este că un lucru care a fost b armă de razboi d u sinbol al lezbudrn a derenit un
simbol al păcii şi îndurării în virtutea faptului câ a fost pus în nori. Pe fundalul norilor negri de furtună
arcul de război al lui Dumnezeu este transformat lrt.u Mubeu de rabl€ indurerii si haelui !ui, Dumnezeu
a făcut pace cu poporul legâmîntului Său.
De asemenea fn Ezee. 1:28 curcubeul îndurării apare în jurul tronului gloriei şi judecăţii divine, în Ap€.
4:3j 1O:1 Ie. ar€ o v€deni€9i similarS cu cea . lui Ezechiel. J.G.S:S.T.
311
qURSA
cuRsl, Dispoziriv @ic, folcit ad64 cu o o@ meală, pentrua prinde păsări sau animale, va foloseşte
„cursa" pentru 7 cuvinte ehr. şi 2 cuvinte gr., dar vsr traduce mai exact prin alţi termeni în Iov. 18:8, 10;
Plîn. 3:47; 1 Cor. 7:35. Termenul ebr. pah (cf. egip. ph') este tradus „laţ"; literal este folosit numai
pentru capcanele pentru pasări (Vezi Ps. 124:7; Prov. 7:2; Ed. 9:12; Amos 3:5). Ultimul pasaj
menţionează două feluri de capcane folosite de păsărari, una care ţine pasărea la pâmînt şi una tn care
un laţ se prinde în jurul girului păsării şi se strînge. în majoritatea cazurilor pah este folosit în sens
figurat, de exemplu în Ios. 23:13; Iov. 22:10; Ps. 119:110. Termenul pah este tradus „laţ" şi în Iov 1B:9;
îs. 8:14. Cuvîntul ebr. mâqei, care înseamnă probabil „instrument de lovit", este tradus „cuisă" (de 22
de ori în vsr). în sens literal este folosit în Iot 40:24 (în trad. rom. este parafrazat, „lovindu-1 în faţă"),
unde se spune ca hipopotamul nu poate fi prins în curaă. Exemple de folosirea în sens figurat a
termenului mâqB soit: Exod 10:7: 23:33; 2 S.n. 22rq Pr, g:5: PFr 20:25; 22:25: It. A:14, v
traducem&îercujaţ" biPs. i40:5; 141:9; Amos 3:5. Alte cuvinte ebr. traduse „cursă", în sens figurat, sînt:
măsâd, „cursă şi taţ" (Ed. 7:26) şi cuvînrul înrudit m'sCţdă (Eîec. 12:13; 17:20).
în Apocrife, cuvîntul „cursă" (gr. pagis) este folosit ln l€Bltu! d gaz€1. (Edeisttul 27:20), .it i n s ftur
(Ecleiaricd 9:3,13; 27:, 29).
în NT cuvîntul gr. pagis este tradus „laţ" în sensul literal al cuvîntului numai în Luca 21:34, care com-
para venirea neaşteptată a Domnului cu laţul unei capcane. Cuvîhtul pagis este folosit în sens figurat în
R@ 11:9: ITilL 3.7i 6rq2 Tim, 2:26,
în Egipt, în zilele noastre, sînt folosite următoarele senui de cle, dinirE ere ltrle au *niEl$te antice: o
plasă, o şindrilă pusă peste o groapă, o cutie cu un băţ, un laţ, o capcană cu două fălci care prind gîtul
victimei, o capcană cu o uşă care cade sau care este închisă cu un arc.
BELIociAFrE. C. DalMr, rb.it ud Sir& 6. 1939, p. 321-34q G. Gstrmrl Cotribud8 ro rh. old Tistanat
ftmi^oloot oJ thc 016., 1946; c. R. DriE, ,,Refl€cttcF o! Rsnt Articld, 2. Heb. mdqd, (uatil de lovit)",
JBL 73,1954, p. 131-136.
J.T.
CURTE. 1. lbi tra-a (,raJh, Ii. 34:13), "o tlgrrditură sau o curte", cum este cea dintr-o casă particulară (2
Sam. 17:18) sau dintr-un palat (1 fmp. 7:8), sau dintr-o grădină (Est. 1:5). Termenul este folosit
frecvent pentru curtea *cortului (de ex. Exod. 27; 35; 38); curtea interioară (ftehâser, happ'ntmtţ, de ex.,
1 fcnp, 6:36) ţi curtea exterioară (kehăser hahîsonâ, de ex., Ezec. 10:5) a Templului lui Solomon;
curţile *Templului din vedenia lui Ezechiel (Ezec 40-46). Vezi 4, mai jos.
2. '"zarâ, un cuvînt care apare rareori şi de aceea sensul este incert, dar este evident că este folosit în
sensul de „curte" şi de aceea este tradus ca atare în 2 cbtr. 4:9; 6:13. 3. ball, ssn, oadu rurea (e gelui)"^;
în trad. iom: „un lăcaş al regelui") în Amos 7:13 (biţmamtăkâ; traducerile diferă. 4. 'fr, în2Împ. 20:4
este tradus „curte", pe baza unor MS. în cate este Q*resau(/ta)ser, „curte" C«wS 1P mai sus). B.
Gr.auJe,
un le lrgradit d o de.biderc apaft o datl (Ape. 11:2) ei 6te fdda 'cutd' (rPAI-'iD.
En Templul lui Irod, care nu este descris sistematic în Biblq di3tlu patru cu4i: curte! Neduilor, Ntea
femeilor, curtea bărbaţilor (Israel) şi curtea preoţilor; acestea sînt enumerate în ordinea crescîndă a
amcErului €xclsiv ('ARmTECTUR-4).
T,C.M
CUŞ. 1. Urmaş al luiHaro, tatăl vînătonilui Nimrod (cd, 10:68j 1 Cror 1:&10),
2. Regiune înconjurată de rîul Ghihon (Gen. 2: 13); !rcbabil lD Asia .le Y f&! nici o bSntun cu 4 de
mai jos; vezi E, A. Speiser în Festschrifc Jahannes FrieAtuh, t959, p. 473.43s.
3. un oD din s4intis lui Enlatnln; clte€ vdb€ ale lui l-au făcut pe David să scrie un psalm (7) în care
cere izbăvire şi dreptate.
4. R€8juIE din s Bgipnrld, adi.!, Nlbia e! N sqddlrui "rriori." din sri€rile clasi@ (nu Ablsinia
modernă}. Numele Cuş, arrt în ebr. cît şi în asir. derivă de la egip. K! (forme mai vechi K's, K'S),
„Cuş". Iniţial a fost numele unui district situat undeva între a doua şi a treia cataractă a Nilului, în jurul
anului 2000 î.d.Cr.; „Cuş" a devenit pentru egipteni un termen general desemnîild Nubia, termen care a
fost preluat d. e@i sirieni, ai de a\ii (c, P@er, in l<an 6, 1958, p. 39-68),
în 2 Cron. 21:16 arabii sînt „aproape" de etiopieni - sdic!, de @laltl pane a Mtdi Rofii: h nn€riul 1
î.d.Cr. *Siena sau Seveneh (fa prezent Asuan) reprezenta graniţa dintre Egipt şi Etiopia (Ezec. 29:10).
Plasarea ţinutului Cuş/Etiopia undeva departe ne permite să înţdegem mai bine Ps. 68:31; 87:4 Ezec.
29:10; Tei 2:r2j 3:10; si poate AlM 9:7i a rct l. graniţa Imperiului Persan vast al lui Ahaşveroş (Xer-s)
(Er, 1:1; 3:9 ?i t€xte dit r@ lui xerc)-Thipe etiopiene au făcut parte din armata lui *Şişac care a hpta
rnpotiE lui Roho.m (2 cron, 12:3) $ din armata lui *Zerah care a luptat împotriva lui Asa (2 crn, 14:9,
12-19; 16:3), Mai tîrziu, h tiDpul lli kaia (11:11; 18:rq.m. (inai@ agiptlrd 19:1 q,]m,); 20:3'5; qi 43:3;
45:14), Egi'nq i Etiopia ilft strîns legate - deoarece în timpul vieţii lui Isaia Dinasti6 a 25{ "Edolianl" a
domit pet€ .ntdou, larile; vezi regele *Tirhaca, Îs. 37:9 (=2Împ. 19:9),c/. 36:6, et. Nam 3:9 renftta de
affi a@sta situFe. Mai dziu !E:, dup6 aNl 660 id,cr,, srta (ii to. nul) Egiptului şi Etiopiei s-a separat din
nou, iar azehiel (30:4-5, 9) spue c! 3(ff iinjEnt a Esip. tului 6te 6 *rtisrcnt Frd Etiopia; br I€r 46:9, de
asemenea, etiopienii sînt doar mercenari în armata egipteană, ca în zilele tui Şişac. „Topazul" a
provenit din această ţară [Iov. 28:19) ai cărei locuitori aveau pielea neagră care nu putea fi schimbata
(Ier. 13:23); de aici ar Eir Ebed-Mel< la c1rn6 Priilui Iuda (Ier, 38:7 ş.urm.; 39:15 ş.urm.) şi ministrul
reginei Can-<lae (fapt 8:27). Alergrbnn ce i.a ds lui David Et@ no4ii lui Ab6alon a f6t ,,q5it' (2 San.
1a:21, 23, 31.32). Btiopla apae ln !rcneF h Ea. 33:s ii Dan. 11:43. ped Nm, 12:1. rezi TFEMEE EflO
PIANA.
K.A.K.
312

CTMNT
CU$1iN-nISEATAIM. R€8el€ din aEn-Nah.nin (E Siriei ■ N Mesopotamiei) care a subjugat Israelul
rtmpde 8 ani pînacfad poporul a fost izbăvit de Otruel (Jud. 3:8-10]. Atît versiunea ebr. dt şi cea gr. îl
prezintă ca un nume propriu compus, neobişnuit ţi necunoscut din alte surse. Au fost făcute diferite
încercări de a identifica acest nume care ar putea fi înrudit cu Cusan, un termen arhaic pentru madianîţi
(Hat). 3:7) care. fiind nomazi, au ajuns pînâ în Siria (*A-RAM), unde există un loc numit Qsnrm
(Kushan-rom). Unii au încercat să-] identifice cu sirianul Irsu, care a domnit peste Egipt timp de 8 ani,
în jurul anului 1200 ln.cr. (INES 1A 199, p. 231-242). o inr€r?EtrE antică a numelui, „Cuşan cel cu
răutate îndoită" sră la baza vocalizării din TM, „Rîşeataim"; cf. şi numele Kassit, KaSJa-risat, sau
numele etiopian *Cuş.
DJ.W.
CUTA. cetate antica din Sabilonia aed. latu. din sumer. gu-du-ă), reşedinţa zeului Nergal; locuitorii
etalji au I6t depo4ati de care Sa4pn lenEu a rep.trlr s6Mia (2 Inp 17:24, 30). Locul, unde s află astăzi o
movilă numită leit Ibrahîm, a fost excavat sl:M h 1a31-2 de cAtE Homurd Rssn! de a ob.€frt c!
odinio.t5 etatea @ f@rte iniirsn.
BIRuoGR.AfIE, H. R!sd, A$ittr @d th. L6d otNi^md, ra97, p, 396, 4o9.47I.
T.CM.
(UTREMUR DE PiMlNr. Datoritd stutuii seologic., dtmu€le de penlfi .u fct o a dout natură a
'Palestinei. în scrierile biblice cutremurele sau fenomenele asociate cu acestea sînt relatate în diferite
perioade şi sînt atestate în unele excavaţii (de .r.Y.Yadin,ll@r, 197s, p. 1s0-151)i orenw rint menţionate
la Mt. Sinai cu ocazia dării legii (Exod. 19:13), tn zitele lui sad (1 sd. 14:15), trie (l Gaod.hnp. 19,u),
ozia (An6 1:1; zah. 14:t, Pa!€l ti sila (Fapt. 16:26). Un cutremur asociat cu fisurarea crustei pămîntului
a nimicit pe Core ţi tovarăşii săi (Num. 16:31) $ u *ningt sinilar d put@ 6 eiat cu distrugerea Sodomei
ţi Gomorei (vezi Amos 4:11). cutq'nrl de la rtEttnirc 6te deris ln Mat, 27:s1 ş.urai. ca fiind însoţit de
manifestări miraculoase.
Exista numeroase referiri la această formă groaznică de calamitate naturală: Jud, 5:4; Ps. 18:7; 29:6;
9:4j 114r4j I@1 2:10j 3:16; Am6 a:a; NaM 1:5; H$, 3:6; Zah, 14:4; At@. 6:12; 8:5; 11r13; 16:14.
Cutremurul a fost interpretat ca ojudecată divină 0s. 29:6i Ek, 3a:19 r,lmJ. cuMurel€ (rou) slnt atestate
şi6i texte asiriene (/raq 4,1927, p. 186-189).
BIBUOCRAFIE, Pdtru o l!'rl a dEenwlor din era creştină, vezi E. Huit, articolul „Earthquake" în HD4
1, p. 634.
J.M.H. DJ.W.
CUŢIT. Cuţitul primitiv de cremene a fost folosit in Orientul Apropiat în mod obişnuit pînă în vremuri
rent al5ne d. cuitere de netal. in w €tE rcn ţionat în legătură cu *drcumcizia fiului lui Moise şi a
popor{lui lsel (Ercd, 4:2s; Ic. s:2-3), poate penft motive igienice întmcît cuţitul de cremene era folosit o
singură dată şi apoi era aruncat. Cuvîntul ebr. htreb folcit h a.6e Plsje :i ln c€le d6pre au to -nutil a E
pe$or deLimgPlsje:i ai 1ui Bel (1 Imp, 13:23), itrdice ae obicei o ebie 6.url. I! P@. 30:14 6te sircnim d
ebr. ma'akeleţ, un cuţit folosit la masă. Avraam a luat cu sire o as4e@ ebie eurd p.{tru al jughia pe Is*
(c€n, 22:6); o asd€l de ebie a f6t folGte de levit pentru a o dezmembra pe concubina sa (Jud. 19:29).
Cuvîntul ebr. saWcfn (Prov. 23:2) este înrudit cu termen aram. sakkin şi cu cel arab sikkfn, „cuţit".
va şi VR urmează termenul cultri din \Ailg. dnd traduc cuvîntul ebr. unic maha!5ptm, „cuţite" (Ezra.
1:9; cf. sir. Mapă), vsr traduce „cădelniţă", pe baza t€Innli din 1 asdra 2:9 (sr, rhir*oi). ]raduc@a din
ijck „de un fel diferit" (gr. parSiagmaia) redă tern€nd €br. dar nu 6mc, lminA sulra qelgului
A.R.M.
CUVlNT. în VT „cuvîntul (dăhăr) lui Dumnezeu" 6te lolsit de 394 d€ ori cu reIqire Ia o @oMidE
divira @rc vin€ de la DllMeeu p€nt! Mi flb formă de poruncă, profeţie, avertisment sau încurajare.
Formula obişnuită este: „Cuvîntul lui Iahve 1-a vorbit (lit. „a fost") lui ...", dar uneori cuvîntul este
"vrzuf @ totr-o rea€nie (Is, 2i1r Ie!. 2:31; 3a:21). crvintul lri IahE ate o extidd.r€ a p€Mmlitatij divnE,
in6tit o autoritate diti.l ti tlebuie adbt de lra€ri si de €mni (Ps. 103r0i Ddt. 12:32); el dăinuieşte pe vecie
(îs. 40:8) şi o dată ce este rostit nu e poate int@re implitrit 0s, ss:11), Este folcit ca sinonin penh le3a
frdra) lui Dllffireu ln Ps, 119, unde se referă la cuvîntul scris şi nu la un mesaj verbal.
in NT Ed5 doi tmi: *losor li rhEna, el dinlii tefr.n fiind folcit ln nod supcn cu privic ia nd. jut r€ngheliei
c.r{tie (Mru 2.2t Fapr. 6:2i c. 6:6), desi $i €l doil@ te!:lu ft acelai ss (Ron. 10:a; Ef6. 6:17; Ew,6:5, etc),
DoMrn rcsh a Giit Cuvîntul lui Dumnezeu (în pilda semănătorului, Luca 8:11! @itiM.4 7:13i Lua
11:23), d6r ln Ev.nsheliile siroptic€ El a folGit inrotd€aw plualul cind s'a refqit la llEjul snu Crulintele
Mele", Mat. 24:35, ti i€rt€l€ p4alel€i Marcu 8:33; Luc. 24:44)-în Evanghelia a Patra, însă, este întîlnit
frecvent singularul. Pentru biserica primară „Cuvîntul" a fost mesajul revelat de Dumnezeu în Cristos,
mesaj care trebuia predicat, răspîndit şi ascultat. Era cuvîntul vi.$i (Filip 2116), dr'ln$l addrtului (E16,
1:13), cuvîntul irântuirii (Fapt. 13:26), cuvîntul împăcării (2 cd. 5:19), cullnnn tun (1 cor. 1:l3).
BIBUOCRAEE.H. Haarbeckf a„ ln MDNIT3, p-107a.1146; d Debtws I.o., !r TDNT4, p. 69-),43.
J.B.Tr.
313
DABERAT (DOBRAT)
DABERAT (DOBRAT). cetate l€virice din bl toriul lui lsaha (1 Crcn, 6:72; Ic. 2r :2ai in dad. rcn,
„Dabrae1), probabil la graniţa cu Zabulon (los. 19: l2), D€ obicei 6te identifcad d ruinele di! a!rc.
pierea satului (Deburiyeh), la poalele muntelui Tabor, in !€na de v (.DEBoRd)
J.D.D.
DAGON, id VI Dason e6 reibro p.inclp3le la de se inchinau firisienn di rwea lui sallsr ta caa (Ju<l.
16:21.23), La Asdod (pha in zilele Ma.ab€ilor, rMac.l0:43-as; 11:4) 9i la Betq€aa in zilele lui saln ii
David (1 san. s:27i I crn, 10:10 9i 1 san.
31;10). Adeld€t, ukim a nwelui reului * lierde în atichitate €i chiar mtua Gtui zu sre incen6, Ideea
obişnuită că el era un zeu-peşte, idee schiţată sUJ@ de Jerone (aD4 p. 1121) qi qprimrd cld penh priro
G.5 de Kinhi ln kolul al 13,lea d,Cr, (SchmokeO, a fost influenţată numai de asemănarea slprrici:li
dinde cuvjniele ,Dagon, ii culiul ry, ddg, „peşte". Zeitatea cu coadă de peşte găsită pe mon€d€ din Aftd
3i Aslon 6re l4nra de culrd lui Ata4atis ii nu ee nici o legitu5 d*larati cu Dagon CDhorme şi Dussaud).
Cuvîntul evr. dăgăn, „grîne, grJu (8Da, p. 136) * loat€ sd fie aeri€t de la adr€le zeului Dagon sau
Dagan, sau numele zeului îşi poate avea originea în acest cuvînt; prin urmare, este posibil sn fi r6t u
DU al vesetaliei su .r glidui (cJ. w r
IntTare laterala din camera mare pentru preoţi (?)
Magazii
1. Coridoare laterale
2. Tenplul a alrare ii ftpE
3. Na% .dEa16. Pft! suzi in col@ne ln fonnE de papiru.
condor care duce din aprcpier@ pilonului mare de la p.sna la tdph sudic.
Pianul ţi reconstituirea sugerată a unui templu amaanit al lui Dagon, construit pentru Ramses III la
Beîşean; se poate să fie locul unde filistenii au pus capul lui Saul O Cron. 10:10). Secolul al 12-lea
f.d.Cr,
314

DAMASC
tâbrig.ta.,Archaeology and iheReligion of Israel3,1953, p. 74 şi 220, n. 15).
i@}!nd din anul 2s0o id,cr,, Daspn a Id rene. lat in t@t: M6opotania, in sp€cEl in regiue Eujia tului
mijlociu unde avea un templu, la Mari (secolul al 18-lea Î.d.Cr.) împodobit cu lei de bronz (Vezi Iuualja
din A canpdor, rdilo4 1959). Mdte nu me peeEle a! fGt d€nEte de la Dagon,
DaSon a awt s bnpln cEdit iminb d€ €. al 14l@ la Uga.it, in N leni&i, idatificat prin doue sEl€ eristste
id irtsionn t€nplului, €re sinr dedi cate numelui său; aceste stele sînt fotografiate înSyria 16, 1935,
pldcile 31:1-2, .lrtui de p. 156, ;i bde de Alb.janr, op. cr, p- 203, n. 30. A6t tehp]t avca o curte
anterioară, o antecameră şi, probabil, un turn (plan în C. R A. Schaeffer, The Cuneiform Texts of Ras
Sh@roUgti., 1939, pla.a 39)i probabil ci t€nplul a antt 'mn deldli .ntjc ilGdat de C. l. W@lley (A
Forzottea Kinadont, L9s3, e. s7, 6s. 9), In rextele waritic€ (din N cam.Nlui), D.son de hrAl lui Baal.
Esre posiln ca u dintle tenplele d6c.p€rite alset sifieceldi! r crcn. 10:10(reziA, Rowe Fout CMadir.
lanpl4 4 Berh Sidn, 1, 1940, p, 22.24). Faprul c, D.gon a awr ii alte tehple in paldtim 6t€ indicar d€ do!,
ai€ztn care au ant nuele letda8o!(los. 1s:41i 19:27), in terjto.iil€ lui Iuda ii !6*, Ratls II nenloneazs o
lealitab nu hit: B(e)th-D(a)s(o)n in lcb e paletiniann (ea 1270 td.Cr.), iar Sanndib renEoftazl BiiD38tuu
în anul 701 Î.d.Cr.
BELIOGRAFIE. H. Schmdk€I, Dd Co Ddgdn, 1923, ti tn lbalina şi Meisr (ed.), aeolldlon dar At?
rroLogia 2, 1934,d p. 99.101j E. Dh(rrre şi R. Dussaud, Les Religions de Babylonic et d'Assyrie ... des
S,rynnbt6... Phqicim erc., 1949, p. r6s . 167,173, 364 ilm, 371, 395 i,lm.; M, Daho.d, ln S. M@ti (ed.),
re an ltne divin ta$ntri.hs 19sa, p, 77-a0j M. Pop€, ln Vr HaBing (ed.), wrtneivh dq Mttho-logiq !,
1965, p, 276-27a, Pend Mreriale ln bsetorI ct Mari! vei J- R. KuDt€r, Ia Nonddd en M6o-potonie ou
tnps rla ltdx de Mari, 1957, p, 69"71_
K.A.K.
DAIMANUTA. in Marcu S: tO, u disrr'jcr pe c@sta Lacului GaU€n, spre .are sa iddrepbt kE i u.enicii
Săi diid au traversat lacul, după ce a hrănit patru mii de @neni Inc! n! a fo* identifi€t tn nod latrust
făcător. (Ţinutul Msgdalei [Magadan), din textul palal€l din Mat. 1s:39, 6b la f€l d€ nes@ur,) A! l6t
prcpe diferire slulij (incLuiv sugetia lui F. C. Bukit, ,oiivit car€ia n$ele eprezifte o alt€Ere a tumelui
nberias, @nbimta ct nurele Khi, Amr. hus), dar este de preferat să păstrăm textul atestat şi s5 a{teptln
lanuin suplin€rtare h vijior,
P.F.B.
DALMATIA. o prcvircie rc@r{ din egiunea nu, toasă la E de Marea Adriatică, formată de împăratul
Tibdiu, Nmde ei a fGr deriEr de Ia u tlib iliric c@ leuia acolo, ln E en nirginjtA de M6ia iar la
NdePanoni.. Este nenliotur5 li 2 lin, 4i 10 {i 6re identică cu *Iliric (Rom.'l5:19).
B.F.CA.
DAMASC.
a. Localizarea
Capibla Siriei (h. 7:3), Datucul 6b situt la ! de M.$i Antilibarl tar la sv era nbni de nuble Hd. non (ci1t.
7:4). se afla in patu de Nv a cinpi.i Ghuh, la 700 de h dasupm nivelului nirii. la v de deşertul siriano-
arab. Regiunea este renumită pentru liv€zile ii 8rrdiniL ele fains*, fiind irigat! de a!€le ddui Abana (ln !
reaq Bahda) 9i parpar, .ar€ € remard prin limp€zina lor ln enpahlli cu .p€le mai incete si nimoloae re
Iordanuluj (2 Imp, s:12) qi ale Euf.atuluj (ls. 3:5.3). E$e u cend mtual de comunicaţii, făcînd legătura
cu drumul de caravane crf tGna Medite.anei (..a, 10o kn sple \r, pin Tir (Eze. 27:13) sprc Egipt, ii
.br5ril€ cde uawu de*rtu.l spE E, crbe Asi.ia $ Babilo& i! s s!re Aralia 9i ln N spre AlelF. Cerata D.m*
a awt o inpor ranF d@litr, 6ind €pitala sbtdui rArareu ln secolele 10-8 Î.d.Cr.
c€ni ohld ncdem se an, pe Mlul .^ului Barada, o parte ocupînd zona vechiului oraş înconjuat de zidsi
Unele sbEzi meazE direFne din mnuiie ronare, imlsiv strada Dreapd (Darb al mwmaqini) sau Strada
Lunga (Suq al-Tawileh~), ca în Fapt. 9:11. se splm ca Mpa nlshee .otrditi in secolul al 8-lea d.Cr. se
află pe locul unui templu al ld ,Rinon (2 imp. s:r3).
fi. Numele
înţelesul numelui Damasc (gr. Damaskos; ebr. Dam-meseq; aram, Darmeseq; 1 Cron. 18:5; 2 Cron.
28:5) este necunoscut. Expresia '"ram darmeseq dîn 1 Cron. 18:6 corespunde cu expresia modernă
(Dirmift-)d'-!_@, 'Daro*u] Nodului (sineD", Nunele ete srlit în egipt. 'IJtrdqw (Tuthmosis IU), în
Scrisorile de la Amama (secolul al 14-lea) şi în inscripţii cuneiforme ca Diftdlqi Alt€ nme din ultin€le
r€xte sint ia imeriiu (probabil, „cetatea caravanelor1 T şiEIt-Haxa' -iti („Casa lui Hazael"), în secolul al
B-lea Î.d.Cr. (DO1't: p. s7), vezi ANEI; p, 27a, ^. a,
c Istoria
Se par cl DaM*lt a f6t lauir din wmui p!eG. torice, în mileniul al 2-lea î.d.Cr, era o cetate bine cMut, h
atrcpielea cereia Araan a iifiint o cdlilie d€ regi (cfn- r4ls). Este p6ibn ca slnjitorul luj Awam, Eli€rer, s:
d f6t din .ceatn cetaE (cd. rs:2; si!. si ftd.). David a cE€rir Damasul 9' I.a transformat în garnizoană
după ce a înfrînt trupele cu are Damscul Ia .jltar p. H.dadea aid Toba (2 san. 3:s s.Un.; 1 cron, 1a;sl,
Rercn qi Toba, c.re . $dpat cu viatd din ac6ri btua[€, a inrat mi ripiu in etate care a dftnir capjbla noului
odlstat @t@, 'AEm (siriat 1 Imp, 1L:24). Innuenb cet!i a .trut h tinpd ma$lo. lui Rercn, Hezion 9i fiul
snu }b!iMon. Cînd s-a lret p€ Fon f'ul aGtuia din rma, Ba.Hadad I (c.a. 900e5o id,cr,) Dana$ cul era
panoenn doniMnt h tratatul Iicur de As, regele lui Iuda, pentru a reduce presiunea exercitată impotiE luj
de saefa, reede lui Isra€l (2 crcr 16:2). A.eLa$ rege (su poa@ B€n.Hadad II - vezi CRONOLOCIA
\,ECHIUIUr IESTAMENf) a i.ds h trarabl cu Ahab (t lhp. 20:34) o pr€!€dcE co privt€ Ia reremr€ sui
e.io! penh ne3uiori tn Damsc.
31S
DAMA'C
s@pul ac6tui r.tat . f6t sa obfi!, ,prjjind rs raelului pentru o coaliţie de orase-state care să se opună
asirienilor. Ben-Hadad (asir. Adad-idri), regele Dama*rnui, a dat cel n.i NmdG condngoii 20.000 de
luptători, pentru bătălia nedecisă de la Qarqar, în 853 î.d.Cr. Este posibil ca Ben-Hadad să fie „regele
Aiamului", al cărui nume nu ne este dat, cu care a luptat Ahab în bătălia în care a fost omortt (vezi
lîmp. 22:29-36).
în .imph din apropi@ Dannnnui prcfetut lie 1-a uns pe Hazael^ un nobil din Damasc, să fie viitorul €se
al siriei (1 Inp, 19:1s), iar Eliel eE I-. vindet F gEre!:lul N&M! di! Da@, a f*t jnvital de Hazael ca să-1
sfătuiască in legătură cu starea sndtdtii lui serH.dad (2 inp. 3:t. ln 341 Ld.ci Ha4el ! Eebuir sn facn faF
@r loi .tui din partea asirienilor conduşi de Salmanaser III. Pentru o vreme a reuşit să menţină
trecătoarea care traversează M.Ci Libd, dar d!p{ e a prs.lnt 16,000 de ffii r.121 de c4 d€ rdzboi $ 470
de hlterori din €hlere. a Ist sir s! s $FFad ln oamr, unde a rezistat cu succes la un asediu. înainte de a se
retrage, siri4ij 6u <Lt l* L livdil€ ti pliniadile dir jurul cetăţii (DOTE p. 48; ANET, p. 280). în 803-803
Î.d.Cr. Artd-ninn II a @ndc tui atacui ale asirieniLor împotriva lui Hazael şi împotriva Damascului. O
altă @p.nje a lli Adad-niEri h 797 Ld,cr, a olilii adt de mult Damascul, îndt loas, regele Israelului, a
putut recuceri oraşele de pe graniţa de N care fuseseră luate de Haael (2 Inp, 13:25),
ln .jnpul lui Relir (asn, Rahiqu), E3and Aa (siri., a auprit din nou pe Iuda (2 lhp, 16:6), id In anul 738 a
devenit vasal al lui Tiglatpalassar III, regele Asiriei, la fel ca si Israel, unde domnea Menahcm. La
scurta vreme după aceasta Reţin s-a răsculat, a cucerit Elat{t $ a dc au\i prizo.Eti din luda la D3]:@ (2
Cran. 28:5). în urma acestui fapt, Aha?., regele lui lurla, a st ajutor de la Asnia .aE a rlsp$ prin lansarea
unei serii de raiduri punitive în 734-732 Î.d.Cr., care au culminat cu cucerirea Damascului, aşa c6
a{ pof.tit llaia (U.1) qi And (1:4.s), ti o moartea lui Reţin. Jefuirea cetăţii (îs. 8:4), deportarea
locuitorilor la Chir (2 împ, 16:9) şi distrugerea cetăţii au fost dtate ca o lecţie obiectivă pentru Iuda (îs.
10:9 ţ.urm.). în schimbul acestui ajutor, lui Ahai i s-a cerut s! pEt@ct libut reselui qsirian )a Dalie, ud€
a Gzut $ a copiat altarul (2 lnP. 16:10'12) c€ e a dus la închinarea înaintea unor zeităţi siriene în Tem-
plul din Isalin (2 &on, 23:23). Dam*ul a f6t redus la o poziţie de cetate secundară din cadrul provinciei
asiriene Hamat ţi în felul acesta şi-a pieriut influenţa politică, dar nu ţi pe cea economică (cf. Ezec.
27:18). Negustorii din Iuda au continuat să locuiască în cetate ţi graniţa Damascului a fbst considerată
graniţa statului evreiesc ideal (Ezec. 47:16-18; 48:1; Zah. 9:1).
în perioada Seleucizilor Damascul şi-a pierdut poziţia de capitală, precum şi o mare parte a comerţului,
în favoarea Antiohiei, deşi în anul 111 Î.d.Cr. a fost restaurată ca şi capitală a Coelesiriei, în timpul lui
Anrioh IX. Regele nabataean Aretas a cucerit cetatea în anul 85 Î.d.Cr., dar a pierdut stăpînicea ei în fa-
voarea lui Tigranes din Armenia. Damascul a fost cetate romană din anul 64 Î.d.Cr. pînă în anul 33d.Cr.
Pe vremea convertirii lui Pavel, Aretas IV (9 î.d.Cr. - 40 d.cr ), ce !s hvis pe si@l€ s!\ Irod Artipa, avea
un etnarh în Damasc (2Cor. 11:32-33). Cetatea
ak. ndte siMsogi (Fapt, 9:2; JG,, A/ 2,20) $ Palel a început să predice aici, după ce a fest condus la casa
lui llda de pe 6tada D!@pd (9:1G12). Di! €@ olozitiei, PaEl a f6t fo4at sa f!8!, !€dnd p6te zidrn ceii$i
(9:19-27) dar s-s trbs ln cetsb dtrpi o perioadă petrecută în Arabia, care era în apropiere (Gsl. 1:17).
Da@sd a ontinEt s! de o cetate secundară în comparaţie cu Antiohia, atît din punct de vedere politic cît
şi economic, pînă dnd supremaţia sa a fbst restaurată în urma cuceririi arabe din anul 634 d.Cr.
BtsDoGa.AllE. M. F. Una€r, ftraA @d the Atu-maeans ofDamascus, 1957; A. Jepsen, AfO 14, 1942, o.
153-172.
DJ,w'
DAN (ebr d-o, Eatat d. obicei e u participiu acti! deladtr, ,,a jsdea'), 1. unul dinte ei 12 6i ai lu Iacov el
Mi Mre dintie ei aoi di n*uti de Bna, slujit€@ Rahelel (cd. 30:1-6), ttnotur eponin al tribului lui Dan.
2. Unul dintre cele 12 triburi (seminţii) din Israel. Primul loc unde s-a aşezat se afla între teritoriile lui
lifilis, Beniarln si la.la (los. 19:40 i.Um,l, Fiind împinşi înspre zona de dealuri de către amoriţi cate, la
rîndul lor, erau împinşi spre V de filisteni şi alţi oameni ai mării care au ocupat ţărmul Mediteranei,
majoritatea urmaşilor lui Dan au migrat spre N şi s-au rbbilit h aprcpierea iz@ruld tordddui (16, 19:47;
tud 1:34i 13:1 e,umr. TotuFi rn rcnb.ii ai tibului a! r{lE h ldn ud€ Fau a$eat prim dat5, avîndu-i pe
filisteni ca şi vecini înspre V; în această regiune s-au petrecut întâmplările cu Samson, un erou din Datr
(Jud, 13:1 tun). E$e psibil c. rdnqits tribului să fi rămas în primul lor loc descris în cîntarea DeboEi
(ftd. 5:17), ,,p€ errlif' ' dqi nu s $ie c@ ar trebui să interpretăm această expresie, „pe corăbii" (au fort
prcpqe direiib intrptesri i!@rte). P€ d€ aLr! !..te, M. Noth su3e@z: cl Dd a t!€brir s!.ti 'cmp€E te.itond"
di. N ,nceptind s! Lce h rchinb anmite nuci oblisatorn t po.nrile turitime fenidene din S" (The History
of hrael, p. 80). Se Fte c5 r5!d;ifa din S a fct aberbltl ln cele din umi tn tuda; ddidi dir N au fct deronati
de Trgl.! Pileser III înaiiul 732 Î.d.Cr. (2 împ. 15:29). Calităţile agresive ale daniţilor au fost menţionate
în binecu-vlnta@ did C€n, 49:16 5.@. ri Deut 33:22.
Dan lipseşte din lista triburilor din Apoc. 7:5-8; fie că a fost omis intenţionat, fie că textul original a
fost alterat. Ireneu (Adv, Haer, 5, 30, 2) explica omiterea spunînd că anticristul urmează să vină din
tribul lui Dan ■ un erei care este bazat pe Ier. 8:16, LXX („Sforiitd €nd slti * aud€ dinspF Dat").
3. Cetare din telidiul ddiglor, dl prerent Tell elQadi $u thll D.a tn aprcpi@ uuia dintte i2. @rele
lodedui Nwele Ehi a f6t '-3i! (Jud. 13:29i tE4n lD 16. 19:47), iar h textele .8rpem de Drin 18S0-1a25
ld-C., 6t€ Mit! Lu(o. A tst etatea @ Mi rordice din bnel qi de aici ddiva qpEia ;!e la Dd la B€e'!.b5" (de
d, Jud, 20:1). Altarul ridicat aici, avîndu-i ca preoţi pe nepotul lui MoiF, IoMraa si lrnasii s6i (.rud.
13:30), a f6t rtdicat (aldtui de B€ tel) l. Fn8ul d€ $Mtur MSo' Ml <le c{te Globom I (1 nnp, 12:29 9,m)
$ a păstrat această poziţie pînă dnd „ţara a fost dusă în ebie" de Tkla9obsr I[,

316

DAN
NEFTAU
£) "--.."-

Cele două ani de aşezare ale seminţiei lai Dan, piecum ţi cetatea Dan,
317
DrlN
BIBUOCRA|IE. K H. IJ,RdLry, 'Th€ Ddite MigE tionblai!h",EII,T51, 1939'40, p. 466471; M,NotL The
Ekbry ol Is.ad, \960, p. 67 9.Um. e.p6inj J. Crar Jorhud, Jrdg6 ed Xutr, NCA, 7967, p- 2A7 ş.unti.
F.F.B.
DAN-IAAN. loab şi însoţitorii săi au ajuns pînâ la Dan-Iaan atunci cînd au făcut recensământul
poruncit de David (2 san- 24:6-9). Pleclbd de la rAr€, Ia E de Marea Moartă, ei şi-au întins tabăra la S
de cetate, n rEba cadidor (baziNl ArFnuluD, apoi au n€6 spr€ N l. Iarr, prin Calaad ii p.in alte Eribrii,
pnr, la Danlaan şi lnprejuinile sre !i pln la sidor (lrbabil c! *$ relerA la Braitere birorial€l , De aici sa!
lndeptat spr S, tr€.ird pe ftnan o gamihnA a Tirului, şi şi-au încheiat misiunea la Beerşeba. întructt
Beerşeba este menţionată în instrucţiunile lui David alrtui de D8n (v, 2), un @d5bd identific! Dat Iaan
cu cetatea Dan care este binecunoscută. Este mai prcbabil .a a fct u oht i! pariea de N a distlictului luj
DarL loate rliondir I inp, 1s:2o (LoB, p. 264), în uxx numele este redat Dan-jaar, care s-ar putea să
însemne „Dan din păduri". O alta forma din LXX. „s,i de la Dar ei sau llbF spG Sidd" pft nejutificati.
Iaan se poate să fie un nume de persoană (c/, 1 Cron. s:12, ude e put@ fi u nlft bndit)j n l* nhit /nt €e
clllldli h linba ugditici.
WJ.M.
A.R.M,
DANIEL Cebr. dămyye'l, dăni'el, „Dumnezeu este judaitod meu'], 1. Al doil@ fiu al hi David (1 c@.
3.1) ii Abisail, nmit de ffihdea 'chilab". DEi a f6t Mi in vtlstl declt fradi s5i, ,nsalon ri Adoni., m tui elte
renlioMr deie, tapt caft s!sereaza c5 a huit rhlr 2. un lllrui al lui ltamr @re 1-a însorit pe Ezra (8:2) şi
care a fost un semnatar al IegnmlntoluiEzn (Neh. 10r9ir, 6). 3, Un on de o rnptepciune şi neprihănire
extraordinară, al cărui nume este pu .lrnli de Ne si lov (Ea. 14:14,20) si @re 6e menţionat din nou în
28:3. Nu este necesar ca Ezechiel să se fi referit Ia personajul mitologic ugariric Danei (4-4 Frs, p.
149'1ss) chjar dacl otosrafb s (Da-nid) 6te pufin diferitd de nlftle 6ar.np.@dui său (Danfy'el), deoarece
vocalele din numele personale puteau fi variate; la fel stau lucrurile cu Dă'eg edoninn(1 Sd. ? 1:7i
22:9), al cani n!re 6re sdis DSyeji:îul Sam. 22:18,22. în afară de aceasta, înţelepdue lui Daniel d€@!e
toerbiaE încă în onul 603 Ld.ci (Dan, 211), .u nul li ani tEinte @ Eahiel s! vo.beasi d6pre @ (Eze.
23:3). prin 1r@8, * poate să fie aceeaşi persoană cu cea de la punctul următor.
4. Al patrulea dintre asa-numitii profeţi „mari", despre a cărui carieră nu se ştie decît ceea ce este
povdtit M de caE i po€rte rhele, Un is.€Lit de spiţă regală sau nobilă (c/ Jos., Ant. 10.188), a fost dus în
robie în Babilon de Nebucadneţar în anul al ftil€a .l dormiei lui loiehin 9i, lmpreunt cr alti tineri, a fost
pregătit pentru funcţii în serviciul regelui (Dan, 1rl'6). Podivit cu obic€iul d rwa acs, i !a dot (v. 7)
nMere b.bilonian lBeltsalar, El a doblndir o repltalie Mi tltii prin ralrscirea Ed€.
niilor mi nultor oaneni (cap. 25), ia. apoi prin tălmăcirea propriilor vedenii, în care a prezis triumful
ihpeddei Meiani@ Gap. 7-12).
Fiind renumit pentru înţelepciunea sa, el a ocupat cu succes funcţii de conducere importante în timpul
lui Nebudnel.r, BelFFr + Danu, Ultina red€ni€ p€ cde o d*ie a awt le+ pe mlul rtuld Tigfl, nr .fln al
beila .l lui citu,
in Mat, 24:15 (=Mad 13:14) €rjste o rctriio. Grc sunar, a ,,prcfetllui D.nie]", (*DAN1EL, CARTEA
LUI.) JIJ.D.
J.C.W.
DANTEL, C6.RTE?I LUI.
I. Schiţa conţinutului
Capirorele 1 -6 a! m ontidt &toric si Daniel rclb€ste d6pE siE l. pel$a a teia. Cap. I desie ftlul h carc a
fst ds in rcbie din luda ln Babilon si abi .m sa ridic.l p€ Eept€le p*ern. in ele circi c;pGl€ care urmează
el este prezentat ca prim-ministru şi ca tălmăcitor al visurilor mai multor regi ne-evrei. Vedeniile din
cap. 2, 4 { s sint dat€ reailor b.bilonieni Nebu. cadneţar şi Belşaţar şi revelează destinul regilor şi
regatelor p3gîne. La sfîrşirul cap. 5 este menţionată p€ sad cu.direa Babilondui de cEE€ Daris, Medul,
Umaz5 apoi o Elabre a i.nlq1ei @ndre pe .are a avut-o Daniel şi este prezentat un complot împotriva
vje$ lui, s€tti.uali i.toricA * hcheie cu izbevirea lui miraculoasă şi cu o notă scurtă despre faptul că
el ,.a dus-o bine în timpul domniei lui Darius şi în timpul domiei tui ciru, Psand".
in cap, 7-12 adrul isroric €sre f@ne pllid ia! Daniel, care vorbeşte acum la persoana înrii, arecîteva
vedenii care prezintă destinul Israelului în raport cu regatele păguie,
n. Autorur tti rata acderil
TeoLgii diti.i no<ldi sint pEctic ffinini ln nere cuoa*€@ c64ii @ o saierc a lui Daniel, datlnd din
secolul al 6-!ea î.d.Cr., în ciuda mărturiei cărtii însăşi şi a afirmaţiei Domnului nostru că „uriciunea
pustiirii" este ceva despre care „a vorbit proorocul Daniel" aMat. 24:15), Aid.ii .fim: cE ac%st5 care a
i6t cmpilatl de u ador mm.fut h jun! anului 16s î.d.Cr., deoarece conţine profeţii despre regi şi războaie
din @ postbabonnne cre ddin tot mi *de, pe m5sue ce se .propie de a@st dat (11:2 35). Se afirmă de
asemenea că această carte a fost scrisă ca sâ-i încurajeze pe evrei în conflictul lor cu Antio.hu Epiphar6
(4 1 Mac, 2:s9.60) d c5 ea a fost primită de aceştia cu entuziasm, ca o carte auten tica si a f6i inclusA
imediat în Canonul ebr.
In afar, d€ inplic-ai:ile tdoielnie d privire la profeţia predictivâ, această concepţie critică trebuie
respinsă pentru următoarele motive:
1, Presupunerea că autorul 1-a plasat pe Darius 1 înainte de Cirus şi că 1-a socotit pe Xerxes tatăl lui
Ddis I (c, 6:28; 9:1) ignore faphn ce Dani€l rcr beşte despre Darius Medul, un guvernator în subor-
diiiea lui Cirus, al cărui tată a avut acelaşi nume cu Egele p€6an, Criticii nu pu la lndoial, faptul ct
auiord a fost u @ cu o minte *liDn@re cJ. R, H. Pfeitrer toI 1943, p. 776). Dar nlci u Meu int€[s€.t din
s@lul .l 2-l€a La.cr. nu ar fi pttut conit€ o €r@E isbricn de felul elei D!6uDw de

318
critid, daca ar fi avut în faţă Ezra 4:5-6, mai ales că în Dan. 11:2 spu€ d6pt Xerc ca a fct al paEuls rege
după Cirus (cf. A. A. Bevan, A Short Commentary ou tle Book of Dania, \A92, P. LOg)
2. Dacă această carte ar fi fost plină de eroii istorice grave, după cum susţin criticii (cf, H, H. Row-ley,
Darius theMede and the Four World Entpires of the soot oJ D@i.l 1935, p. s4.601, ereii dh Peri@da
mcabe nu ar fi aaepht-o nicids€ ca pe o €rte canonică. Palestinienii învăţaţi din vremea aceea au .wt acs
la sierne lui Hercdoq ct6ias, BetNs, Me.a.der i .lC istorici antici ale carr lusri !u $au păstrat pînă în
zilele noastre, si ei cunoşteau bine numele lui Cirus ţi ale succesorilor săi la tronul Persiei - cu toate
acestea, ei nu au găsit nici o eroare istorică în cartea lui Daniel, dar în acelaşi timp au respins cărţi cm
Gte I Macab€i ca 6ind nea€MA de indude!€a in cmn (ct R, D. wiGon, studi6 ia rhe Book .J Daniel,
1917, p. 149).
3. Descoperirea unor fragmente de manuscrise ale cărţii lui Daniel id PEGra 1 Si petid 4 din $hdi Q!
fran, (* lEzints ln ext Sipftb de tanziFs evreo-aramaice ţi aramaico-evreieşti a pus sub semnul
întrebării necesitatea datării cârtii în epoca macabee (4 W s. Lasor, An@inj Dad se scrortr, 19s6, p 42-
44).
4. Autorul dovedeşte o cunoaştere mai exactă a jstodei M-babiloniene ii a trinei p€fti a Fried€i persane
ahemenide decît orice istoric cunoscut din secolul al 6-lea î.d.Cr. încoace. în ce priveşte Dan. 4, Rob€rt
H- pieifier a s.i.; ,,Probabn ca nu vom @t lniodatA de ude a anat aurorul ca ed Babilon ttia l6t creala lui
N€b!.adnelar (4:3o), ^aia cm a! dovedit excavatiQe" (op. cit, p. 758). în ce priveşte Dan, 5, preanb€ lui
Bellatar ca $ co-reg€nl al Balilond ui slb domia lui Nabonid a f6t corJirutl în nod strilEit d€
de*op€riril€ arh@l%rce (4 R. P Dowherty, Nabdnidd and B.l:hulxt. 7929a ri J Finegan, Light From the
Andeni Past2,1959, p. 228). începrîevşte Dan. 6, studii recente au arătat că Darius Medd co$pude
Effibil de bine cu @ .e € m€9te din cbnic. lui Nabonid ri din nuM* alte d().Mste @€iiffi @ntehDo6ne
ale lui Gu-h€n, p€ ore ciru Ia nunit "Guvemtor al !abi-lonuluj $ al dnutului de dimolo de riu'. Nu sai
ere posilil si atibuin autorului id@ fals ci ar 6 qisrat u Esat ned indep€ndent in pdioaaa dintF crdero
Babilonului ii u@r€a pe non a lui ciru (c, J. c. Whitcomb, Darius the Mede, 1959. Pentru o alternativă
diferită, vezi de asemenea 'DARIUS). De asemenea, autorul a cunoscut suficient de bine obiceiurile din
secolul al 6-lea î.d.Cr. încît să-1 prezinte pe Neb@dftlar ca 6ind in star€ sn iacd i si shinb€ le8ile
Bablotrului c! snvennnate ab6ol!t! (Dan. 2:u.13, 46), ii i0 aela-ii tinp se-l prezinte p€ Daris Medd ca
fihdii in@!abi! de a schinba le€:re n€zild ti p€'iild (6:3e). D€ affen@, el a greznrat corect tishmbarea
de la FdaFa cu fdul. in tidpul babi' loni€nilo! (Dan. 3) la p€d€aFa pr'! al@.ra rn groapa culei, în timpul
perşilor {Dan. 6), întrudt focul era sacru pentru zoroastrieni (cf. A. T. Olmstead, The History aJ rhe
r6ian bnpit., 1914, P. 473),
Pe baza unei comparaţii atente a dovezilor cuneiforme despre Belşaţar şi a afirmaţiilor din Dan. 5, R. P,
Dowhqty a fts encluzia că „ideea .e al circilea @pitol al cnrii lui Daniel isj ar€ oriSirea h Fncda @be€
6te dsEdibrt' (op. ci4, p. 20o). Dar a-
DANIEL, CARTEA LUT
ceali @nctuie loae fi dasi d pnvire la .apitolele 4 şi 6 ale cărţii lui Daniel, aşa cum am arătat mai sus.
Prin urmare, întrucît criticii sînt aproape unanimi în af,mtia ci sielea lui Dani€l 6e op€F uli sin3u ruror
i.J R. H. pf€iff€r, op .rr, p ?61762i. put4 afirma cu certitudine că aceasta carte nu ar fi putut fi $risn .dt
de dtiu cM €te €pea Macabe.
în fine, trebuie spus că argumentele clasice pentru dara@ cirFi tn s@lul al 2le inCr. sidt nein' t€meEt.
laDtul că cea@te €ne a f6t plasati in a treia parte a Canonului evr. (Scrierile) şi nu în a doua (Pr.retij) in
lulmudrl bab din Kolul al 4la d.cr' nu este decisiv; cu 200 de ani mai devreme, Josephus 1-a plasat pe
Daniel între proferi (Agaitut Apion, 1.8). R. L. Harie dercNtez! de aen€na cA tsrta laig răspuidită a
canonizării în trei etape 1Tnu mai poate fi susţinută" (Inspiration ană Canoniaty of the albie, 1969, p.
148).
De asemenea, faptul că Ben-Sirah, autorul cărţii Edesiasticului [180 î.d.Cr.) nu îl menţionează pe Daiiet
print€ encnn celebri di! Fat nn doved€tE ct €l nu ar fi itiut nidc d6pre Daniel- Lknrl scaia 5G evident
din itiutfaptll c5 el n! a n€ngonai Fe Iov, top judecătorii (cu excepţia lui Samuel), Asa, losafat, Mado]ld
si nici chia. p€ Em (Ecl6iasticd a449)
Prezenţa a trei nume greceşti pentru instrumente muzicale (traduse „chitară", „alăută" şi „psaltire" în
3:5,10), unalt argument pentruo dată tîrzie a scrierii, nu mai constituie o problemă serioasă deoarece a
de@it rot sai cbr .! clltua gEca a p5lr:s in orientur ApJopiar cu mt tinp lnainte d€ N€bu cadneţar (cf. W.
F. Albright, From Stane Age to Chris-rianid, 1957, r. 337| E. M, YaElchifi J, B. Payn (€d,), Ns pe6pa.i,s
D the ot 1970, p. !70_200) Crvint€le pffire impMubte € temeni telnici sînt de asemenea în armonie cu o
dată veche a scrierii. Linba aamic5 tolosiE de Daniel (2t4t , 7:23) * aseamănă îndeaproape cu cea a lui
Ezra (4:7-6:18; 7:12-26) si d linba dn papituwil. eleianrine din secolul al 5-lea Î.d.Cr, (cf. G. L. Archer
în J. B. Payne (A,), NN Ptsp'tiw n thc OT, 197q p. 160169), i:r limlE eb'aici a hi Ddiel s as@n€n6 cu ca
din Ezahr€l, Hasaj, Eaa si cronici mi nult d<ft ca din Eclsisticd (130 i'l.cr.i cl. c- L. A(her in J. H, shlbn
(e<D, fte aqw dnd the Ptoph6, 1974, p. 470-481).
IIL Prcfctttle lul Dmiel
Această carte apocaliptică importantă oferă cadrul de baza pentru istoria evreilor si ne-evreilor din
vremea 1ui Neb@dn!.r pite h a doua venire a lui crirtd înţelegerea profeţiilor sale este esenţială pentru
interpretarea corectă a discursului lui Cristos de pe Munt€l€ M*linilor (M.r, 2425i Lm 2tl, a deEi@i lui
lawl ddpt onul nelesiuirn (2 lEr. 2) 9i a AP€alip' *i. ca'1e lui Daniel are d€ enm o inpoftdia teologică
mare datorită doctrinei sale despre îngeri şi despre înviere.
Printre cei care adoptă o poziţie conservatoare cu privire la data scrierii şi autorul cărţii, există do uă
şco li principale de gîndire cu privire la interpretarea profeţiilor pe care le conţine. Pe de-o pane, unii
comentatori consideră ca profeţiile lui Daniel despre statuia c@ mE (2:31-491, dspF c€l€ gate fErc
(7:227) si d6pre cele Sap€z*i de sAptimini (9:24-2, au culmirat cu pritu mire a lni crisiG ii cu 4nin6 tele
legate de aceasta, întrucît ei văd împlinirea în
319
DANIBL. CARTEA LUI
Biserică, noul Israel, a promisiunilor lui Dumnezeu faţă de evrei, vechiul Israel. Astfel, piatra care
loveşte statuia (2:34-35) indică prima venire a lui Cristos ţi creşterea Bisericii. Cele zece coame ale
nanei a patra (7:24) nu sînt (n mod necesar regi contemporani; cond sic (7:24) nu rcpEzint! EpsEr o
6jnF □menească; iar expresia „o vreme, două vremuri şi jumătatea unei vremi" (7:25) trebuie
interpretată simbolic. De asemenea, cele „şaptezeci de săptâmîni .le di" (9:24) sht simboliej perioad.
a.4@ sinbolică se încheie cu înălţarea lui Cristos întrudt toate cele şase scopuri (9:24) au fost împlinite
pînâ atunci. Moartea iui Mesia este ceea ce cauzează încetarea jertfei necurmate a evreilor,
iar,.pustiitorul" (9:27} se referă la distrugerea Ierusalimului de către Titus.
Alţi comentatori însă (inclusiv autorul de faţă), consideră că aceste profeţii culminează cu a doua
venirea lui Cristos, cînd poporul Israel va avea din nou un rol proeminent în relaţiile tui Dumnezeu cu
rasa umană, fn consecinţă, statuia mare din Dan. 2 reprezintă „împărăţiile lumii" dominate de Satan
(Apoc. 11:15), p@ntre srb folm Babitotului, M€dGi2e. siei. Greciei şi Romei, iar Roma dăinuieşte într-
o formă sau alta pînâ1 la sfîrşitul vremurilor. Imperiul fără Dumnezeu culminează cu zece regi
contemporani (2:41-44; cf. 7:24; Apoc. 17:12) care sînt nimidţi de Cristos la a doua Sa venire (2:45).
După aceea, Cristos va întemeia împărăţia Sa pe pămînt (cf. Mat. 6:10; Apoc. 20:1-6), care devine un
„munte mare" şi umple "tot lsnrntlt" (2:35).
Dan 7 prezjlr, aceleaij pah imprr.tii $b ro'm uor fiare s5lbati.e, a pdc dinR ele (RoM) Db. ducînd zece
coame care corespund cu degetele picioarelor statuii (7:7). Totuşi, acest capitol merge mai departe dectt
capitolul 2, prin faptul că acum este prezentat anticristul sub forma unui al unsprezecelea corn care
smulge trei dintre coame şi persecută pe sfinţi pentru „o vreme, două vremi şi jumătatea unei vremi"
(7:25). Faptul că această expresie înseamnă trei ani şijumătate se poate vedea dtntr-o comparaţie cu
Ap.c, 12:14, o 12: 5it 13:5. Ninici@. ntnljs. tului, în care este concentrată £n final puterea celor re r€8l
(Ape. 13:1,2; 17:7-17: cf. Dan. 2:35) 6t€ realizată de „unul ca un fiu al omului" (Dan. 7:13) care vine
„pe norii cerului" {cf. Mat. 26:64; Apoc. 19:11 ş.umO.
,cohul niC' din Dan, a:9 $.!m, N Eebuie iden. tificat cu cel din 7:24 ş.urm. (anticrist), deoarece acesta
nu a iesir din împărăţia a patra ci dintr-o djviziue a cl.i dea tu. Din pmr de v€deF r{oric, cornul mic din
Dan. 8 a fost Antiochus Epiphanes, Seleucidul care a persecutat Israelul (8:9-14). Din punct de vedere
profetic, părerea autorului articol uliii de faţă este că acest corn mic reprezintă regele escatologic din N
care se opune Iui anticrist (8:17-26; cf. 11:40-45).
Pefeda d6pre cele 70 de siplantni (9:24-2n !e crede că are o importanţă crucială pentru escatologia
b,blic5. Aurorul atulului de taia ;Ede cE dcsbt o de săptămîni de ani trebuie socotite de la decretul lui
Artaxerxe I pentru reconstruirea Ierusalimului, în anul 445 î.d.Cr. (Neem. 2:1-8) şi se încheie cu
instaurarea Inp6rAliei niloirle (9:24), Pac tar d .xint u hiar care separă sfîrşitul sâptămînii şaizeci si
nouă şi începutul săptămînn a şapteiecea (9:26), deoarece Cristos a vorbit despre „urîciunea pustiirii" la
sfîrşitul epocii prezente (Mat. 24:15 în context; cf. Dan. 9:27).
Asemenea hiatusuri profetice nu sînt neobişnuite în VT (de ex. îs. 61:2; cf. Luca 4:16-21). Prin urmare,
săptămîna a şaptezecea, potrivit premileniştilor dis-pensaţionaiişti, este o perioadă de 7 ani care
precede a doua venire a lui Cristos, o perioadă in timpul căreia anticristul ajunge să domine lumea şi îi
persecut! pe sfinţi.
Dan. 11:2 ş.urm, prevesteşte ridicarea a patru regi persani (al patrulea dintreeia fost Xerxes); Alexandru
cel Mare; diferiţi regi din dinastia Seleucizilor şi Pto-lemeilor, cuAnriochusEpdphanes (11:21-32), ale
cărui atrocităţi au provocat războaiele Macabrilor (11: 32b-35). Se crede câ versetul 35b constituie
trecerea la vremurile escatologice. Mai întfi este arătat anticristul (11:36-39); apoi ultimul rege din N,
care potrivit unor teologi premileniştL va zdrobi temporar pe anticrist şi pe regele din S, înainte ca să
fie nimicit în mod supranatural pe munţii lui Israel (11:40^15; c/ loel 2:20; Ezec. 39:4, 17). tntre timp,
anticristul îsi va reveni în urma loviturii Iacale şi va începe perioada sa de dominare a lumii (Dan.
11:44; cf. Apoc. 13:3; 17:$.
Necazul cel mare, care tine 3 1/2 ani (Dan. 7:25; cf. M.t. 24:21) lnepe cu vicblia arhatuldutui Ml-hail
asupra oştilor cereşti ale lui Satan (Dan. 12:1; cf. Apd. 7:914), Deti p.riMda de 'l@z du@zA nt@i 1.260
.le zile (A!oc. 12:6), alre 30 de zit€ stt rrre. sare pentru curăţirea şt restaurarea Templului (Dan. 12:11)
şi alte 45 de zile sînt necesare înainte de a începe binecuvîntarea deplină a împărăţiei mileniale I\2t12).
DtsUOCnd]{8IE. R, D. wns4 StuAi6 in rhe Book of Dania, 1, 1917; 2, 1938; J. A. Montgomery, The
Bookof Daniel, IOC, 1927; R. P.Dougherty, Nabonidus undBelshazzar, 1929; H.H.Rowtey, Darius the
Mede @d the Fow Wodd E6piB in the B@k oJ DaaicL 1935;CLattey, TheBookqfDaniei,
1948;E.J.Young, The Praphecy of Daniel, 1949; şi TJie Messianîc Pro-phecies of Daniei, 19S4; H. C.
Leupold, Exposition of Daniel, 1949; R, D. Culver, Daniei and che Latttr Dayi, 1954; J. C. Whitcomb
Jr, Dorita the Mede, 1959; D. J. wi@& No.6 oa Jon. ?roblem ia ^. Book of Daniel, 1965; J. Wfelvoord,
Daniel, 1971; LeonWood, A Commentaryon Duiel, 1973t J. c. Baldwin, Daniel
rare 1978. j.c.w.
DANS. 9I Mlio@azi u€n daNd numi .a o suEI de duzffir (de €r, Erod. 32:r9j Ed. 3r4), dar de obicei ln
spaEle Grei acivitiri €xistii o oarecare semnificaţie religioasă. Grupuri de femei au dansat cu ocazia
unei celebrări naţionale, cum a fost dupe tuE@ M6rii Ro6it (Ercd. t5:2o), duDa victriimi[EE(1Safr.
Ia:6) sit slrbdtori re]isio6; (Jud. 21:19-21). Despre bărbaţi se menţionează mai hr cd d 6 daet (de s. 2 ss.
6:14).
In timpuile Ml obiceiil !lE* de a ansaja da!. satoare de profesie a fost urmat în cazul dansului Iui salore
la slrbrioa@ zilei d. Eoteroa lui hd aMar-cu 6:21-22); a fost dans la sărbătoarea prilejuită de întoarcerea
fiului risipitor (Luca 15:25); dansul era un lucru atît de obişnuit în viaţa de fiecare zi, îneît a intrat şi în
jocurile copiilor (Mat, 11:17; Luca 7:32; cf. Iov 21:11),
Pau! o tlal!rc clpiinzjt@re a rubietutui wzi anicdul €rephzlrd din EBi. J.D.D.

DARURI SPIRIIUAI,E
DARURI SPIRITUAII.
l. x{6.1e d natts lo.
'termenul „daruri spirituale" sau „daruri duhovniceşti'' reprezintă traducerea substantivului neutru pluial
grec charismata, derivat de la charizesthai (a arăta favoare, a dărui cu nrfnă largă), care este înrudit cu
substantivul charis (har, graţie); ele sînt expresii concrete ale lui charis, harul care ajunge să aibă efecte
vizibile în cuvînt sau în faptă. Forma singulară este folosită cu privire la darul mîntuirii dat de
Dumnezeu prinCristos (Rom. 5:15 s.urm.; 6:23) ţi cu privire la orice har sau Indurare specială (Rom.
1:11; 1 Cor. 1:7; 7:7; 2 cd. 1:11). lotm d€ 9l@l 6te folcit! tr principal într-un sens tehnic pentru a indica
darurile extraordinare ale Duhului Sfînt revărsate asupra creştinilor pentru o slujire specială, iar în
cîteva locuri forma de singular este folosită cot într-un sens distributiv sau semi-colectiv (ITim, 4:14; 2
Tim. 1:6; 1 pet. 4:10).
împărţirea generală a darurilor Duhului Sfînt, marcînd noua dispensa ţie, a fost prevestită de profetul
loel (2:28) ţi confirmată de promisiunile Iui Cristos FrEu ueicii $Sni (Man 13:11; L@ 12:11 +um; IEn
14:12; lapt, 1:a; d Mat, 10.1, 3 li trtele par<'.'.t!e; Maieu 16:17 ş.urm.). în ziua Cincizecimii au fost
împlinite aceste profeţii ţi promisiuni (Fapt. 2:1-21, 33). Mai tîrziu, numeroase daruri spirituale sînt
menţionate frecvent de Luca (Fapt. 3:6 ş.urm.; 5:12-16; a:13, 1a; 9133-41i 10:45 *lm. eJ, de P€d (1
Pet. 4r1o) .l € Parel (Itm, 12:63; I Cor, 12.14), care le descrie şi cu termenul „lucruri duhovniceşti
Gpidtul€)" (gr. fipr.mdnrd, 1 cor. 12:1; 14:1) $ .donui', adica, dnqire @lifetari ale Duhului cr.
pneumata, 1 Cor. 14:12). Darurile sînt împărţite de Dulut Stur poEivit o rcia S6 surrare (1 Cor, 12r 11)
rl s cr<li8io6 individurl !o't prini aol eu mi mlb ilarui (r cd. 12:3 q.un.; 14:s, 13).
Ii. Scopul şl durata
Scopul acestor daruri spirituale este în primul rtnd edificarea întregii Biserici (1 Cor. 12:4-7; 14:12) ţi,
în al doilea rînd, convingerea şi convertirea necredincioqild (1 cor, 14:21-2s; ct Ron. 1s:13 im.), o
pobld{ Mttorcrsad 6te dacl ele d trebli ra fie privite ca daruri acordate permanent Bisericii sau numai
înzestrări temporare.
Părerea răspîndită mai demult, potrivit căreia charismata au fost date pentru întemeierea Bisericii ţi au
încetat în timpul secolului al 4-lea ebd Biserica a devenit suficient de puternică îndt să continue fără
ajutorul lor, este o părere contrară dovezilor istorice (B. B. Warfield, Counterftii Mirades, 1972, p. 6-
21). $6rneld lrsusi . sustinut ids ce charnnora au fst date pentru autentificarea apostolilor ca mesageri ai
lui Dumnezeu, unul dintre semnele unui apostol fiind posedarea acelor daruri şi a puterii de a Ic conferi
altor credincioşi. Darurile au încetat treptat odată cu moartea apostolilor ţi acelor cărora le-au conferit
ei daruri (o!. .i., p. 3,21 I.m.). W. H. Gr!,6thTIoMs . prMt charismaţa ca o mărturie pentru Israel cu
privire la eractenrl rciarlc al tui Iss, o frtrruie @re a dde nit nefunctională după încheierea Faptelor,
cînd Israel a EnEt lEnshelia (?tie Hot spin! oJ Cod, 7972, p, 48 ţ.urm.; cf. 0. P. Robertson, WTJ 38,
1975, p, 43-53),iM.: Cei caF adopte a€te @nepFi tild st con.
teste autenticitatea presupuselor manifestări earis-matice de mai tîrziu.
Pe d€ ald Fte ln 1 Cor, 13:4.12 8i5in dosi puternice despre permanenţa charismata în biserică, şi în
acest pasaj afirmă că ele vor continua să se manifeste pSnă la parausia. In cazul acesta apariţia lor
intermitentă în istoria de mai tîrziu se poate să fi fost .feciat! de @dn4s fi rpiritualitatea lllctu.nt5 .
bisericii si de scopul suveran al Duhului însuţi care tnpalte darudle "cw biard' (1 coi. 12:1r).
III. Daruri Individuale
Lr:ctde.fiGima@lnNTCRon. 12:6-a: 1 coi, 12:4. 11,28-30; ţf. Efes. 4:7-12) este în mod evident incom-
pletă. Au fost făcute diferite încercări de a clasifica darurile, dar ele se încadrează în principal în două
categorii principale ■ daruri care îi califică pe posesorii lor pentru propovaduirea cuvîntului şi daruri
care îi înzestrează pentru slujire practică (cf. 1 Pet. 4:10 ş.urm.).
a. Doturi de propdd.luit
(i) *Apo$tol (gr. apostolos, Ut. „trimis", emisar, misioer, r Cor, 12:28 im.j c, Ef6, 4:11). Titlul de ,,a!
6tol" a fon da! iniCrl Celor Doisprere (Mat, 10:2; Luca 6:13; Fapt. l:25ş,urm.), dar a fost revendidt tu
tdlei! d€ Pftl (Ron. 1r1i 1 cor. 9:1 t.lm, etc.) şt a fost aplicat într-un sens mai puţin strict lui B3fuba
(Fapr, 14:4, 14), andbni. qi lsjar G.u Iqid)(Rm. 16:7) d poate, lui ApoloQ Cor. 4:6,9), sil6 d Tinotel (1
Tt. 1:1; 2:6) şi lui la.d, rraGle Domdui (1 coi 1s:7; Gal, 1r19), FMt'a sp<iaE a unui apostol a fost, aşa
cum sugerează numele, să proclame Evanghelia la lumea necredincioasă (Gal. 2t7-9),
(ii) * Profeţie^prorode (gr.propheteia, Rom. 12:6; rCd, 12:10, 28 I,m.j c, Efe.. 4:11). Fwlia prin. cipală
a unui profet/proroc din NT era să comunice revelaţia divină cu semnificaţie temporara care spunea
Bisericii ce trebuia să ştie ţi să facă în împrejurări speciale. Mesajul său era un mesaj de edificare, de
îndemn (gr.pai'cfclcsis), de consolare (1 Cor. 14:3; cf. Rom. 12:8) si a inclus uneori declaraţii autoritare
despre voia lui Dumnezeu în anumite cazuri par-ticul.rc (Fa!t, 13:1 i.]m.) 9i bturi prezieri ale ur
cr*nit6te vntoarc (Fapt. 11:23i 21r10 l,m.) . Lucrarea Lui era îndreptată în principal spre Biserică (1
Cor. 14:4,22). Unii profeţi călătoreau din loc în Joc (Fapt, 11:27 q,m.i 21:10), dd lrobabil cl €xjirau
cîţiva profeţi în flecare biserică (Fapt. 13:1), cum era la Corint, d re sit dab numle clto@a ntr€ a (F.pt.
11:28; 13:1; 15:32; 21:9 r,w.),
Capacitatea de a „deosebi duhurile" (gr. diakrisea gneunat6n, 7 Cq. 72:LOt cJ. 74:29) a fo6t c6pla
mentară cu darul profeţiei şi le-a permis ascultătorilor st jrdd brbirile 6rc e pEtindau a 6 rrcfedi ilspidte
(1 coi 14:29) prin int€rpreta@ eu eE lur@ rrcte$ilor (r cor, 2:12-16), recunosdid pe cele orc eEa de
ori3ie aivin5 (1 T6. 5:20 i.!m.i 1 loan 4:1-6) ţi făcînd deosebire între un profet autentic şi unul fals.
(iii) învăţătura (gr. didaskalia, Rom. 12:7; 1 Cor. 12:28 ţ.urm.; </. Efes. 4:11). Spre deosebire de profet,
învăţătorul nu rostea revelaţii noi, ci explica şi aplica detriE deltini .tefnitiEtt deja, iar lqa@ lui pobabil
cA ea [nitat: la bis€ri€ lcalt (Fapt. 13:rl cf. Efes. 4:11). „Varbirite despre cunoştinţă" (gr. logos gnoseos,
1 Cor. 12:8), o vorbire inspirată care conţine
321
DARURI SPIRITUALE
cunoştinţă, este legată de învăţătură; dar „vorbirile despre înţelepciune" (gr. logos sophias, 1 Cor. 12:8],
.apriEhd o prruder€ spirinala, s p@re sa fie legate mai mult de apostoli ţi evanghelist! (cf. 1 Cor. 1:17-
2:5, ln sleial 1:2430) eu .te trofetj.
(iv) Feiurite limbi Cgr. gene gtosson, 1 Cor. 12:10, 28ş.urm.) şi tălmăcirea "limbilor (gr. hermeneia
glăs-son, ICor. 12:10, 30).
b. Dorun pfltu sluiitu pruti.d (i) D.ruri de puterc, 1. Credinla Gr. p6tis, 1 co!. 12:9) nu este credinţa
mîntuitoare, ci o măsură mai mare de credinţa prin care pot fi realizate lucrări sp€ciale su ninmi (M.i.
r3r19 itm.i I Cor 13:2j Et. r1:33.a0). 2, DaNile de vindecare (gr. pturdl .i@not itnardn, I Cor, l2:9, 24,
30) sinr dare penFu a indeplid ninui de GlaMre a sri,tillii (fapl, 3:6i 5:15 {.lm.i a;7j 19:12, erc.), 3.
Faera de ninsi (er, .naS6naro dynan€dn, 1 Cor. 12:tO, 28 ş.urm.), lit. „puteri". Acest dar conferea
capacitatea d€a tid€plini diferire 3lE ninu Orai. 1l:20.23r Fapr, 9:36t.lm.i 13:11; 20:9-12; cal. 3:5; Eu,
6j5).
(ii) Daruri de ajutorări:. 1. Darul ajutorărilor (gr-mnl?hprtu, lit. ,,Iapre de ajutore, I Cor, l2:2aj indica
ajurorul dar celor 4abi de ei bi (ve?i B, ps. 22:19: 39:1e: @bul arae ln Fapr. 2o:3sl Fi e Eter6 ta daeile
3peiale de lr$ijR a elor sdra.' :i re voiaşi. Probabil că include 2. dărnicia cu mfaS largă Gr. ho
merddidoB, Ron, 12:a) sj 3. er .& faie nilGhie Gr. [o ?]ain, Ron 12:B). 4. prchab c! aici este avuta în
vedere slujirea diaconilor (gr. dia-tonio,Roh. 12:7,c/ Fapr. 6:l; wi tiFilip. t:l; 1 Tim. 3:1-13).
(iii) Dorun d. canduc.r.. r. AAmjnnEabrii (r. kyherrieseis, lit. „lucrări de călăuzire, darea direcţiei") $e
bucurau de daruri şi autoritate pentru a conduce şi îndruma biserica locala. 2. „Conducătorul" (Rom.
12: 8; gr. ho prohistamenos) se pare că avea acelaşi dar (dvbtul sr, .p@ din nou in 1 tr., s:12: 1 Tim,
5:17), afară de cazul că termenul ar fi tradus „cel care dA ajuro/ (vsR, Roft. t2:3), tn €r€ .au ar indi€ @
dar de ajutorare.
Uftle darur! ch sinr cete de a@*ol, Dofer , învăţător, erau exercitate în lucrarea obişnuită; alte (Jaruri,
cum sînt vorbirea în limbi şi vindecările, erau manifestate ocazional, în unele cazuri darurile par să
inplice o ds5tutare sau o cr€tre . lfti illEnirj naturale, cum este darul învăţării altora, aî ajutorării şi al
conducerii; altele sînt în mod clar o înzestrate tFci.l6: credhra, dann vindR.rilor 5i Dut@ de a fae ninhi-
BIBLIoCRiIIE. A. Binting€r, Crr6 ond Gr@6, L967. idea, CiJB ond MinBtta 1974: D. Bndr€ si D.
Phypers, Spiritual Gifts and the Church, 1973; H. von Campenhausen, Ecdesiastical Authoriţy and
Spiritual PaeerinrhechurchofrheFitst'fhtec.nturid, 1969. H Conzelmtu, ,.hdrumo., IDNT 9, D. 40?406.
J. D. G. Dunn, Jesus and the Spirit, 1975; E. Schweizer, churh od.t in the Ntu tsromenL 196l
W.G.P,
de 62 de di rs:31). El a puar ddul de .rege" (6:6, 9. 25) iar anii au fost socotiţi în raport cu domnia sa
(1r:1). !l a nMir 12o de lrrc;b'i *bordomd faţă de trei preşedinţi, dintre care unul era Daniel (6:2), 4 . !
r6pe.at in tinpd domiej &1. (6:2e). lotivit lui J6€phs (rnl 10, 249). Daniel a fcr nuEr d€ DariB tn Meaia.
Intruclt Dadc Medul N eb tutioEt pe nm€ în .f@ c!.tii lui Ddi€L iar iMripltile cueifome @ntempoEne
nu elma nici e Eae aL B.biLnn ui între Nabonidus (şi Belşaţar) şi urcarea pe tron a lui ciru4 brolicitat@
lui Dqiu a fost 6nr6tad si relatarea din LI desprc domia luj a f6t otuid;na u amestec de tradiţii confuze
(H. H. Rowley, Darius the Mede, 1935).Pedeaită parte, naraţiunea areaspectul @i sriet isbrice autentice
si ab*a mulror rcridi istorice din aceasta perioadă nu este un motiv pentru care istoriciBba lui Daria s:
nu 6e aceDrara.
Au fost făcute multe încercări de al identifica pe Darius cu persoane menţionate în textele babiloniene.
Doul .linrre ipot*LE cele mi r€bMbile ! identific: p€ Dans .u (a) GlrEru, (r) 'citu, cuban a f6r
guvernator al Babilonului şi al regiunii de dincolo de Rtu (EufEo. Tonrii, nu exjsd njci o doEde cn .l ar
fi rst Med, c5 ar 6 fct rege, nmii Daris, fiu .l l{i Ahaşveroş, sau că ar fi avut înjur de 60 de ani. Cirus,
erc d bndit cu M€ii, a f6t rumit ,,reA€ al Mezilof şi se ştie eâ avea 62 de ani cînd a ajuns rege al
Babilonului. Potrivit inscripţiilor, el a numit mulţi onciali srbordomli iaf dmntele emu datare i! funcţie
de anii domniei sale. Această teorie cere ca veEtul din Dan, 6:2a s! fie rads: ,.... tn tidDul dotuiei lui
D.ris. adicA hr tihrln domniei lui Cid Persanul", ca o explicaţie a faptului că scriitorul ar fi folosii text€
care fd@u douE nme erru ace4i persoană. Deficienţa acestei teorii constă fa faptul că Cirus nu a fost
numit nicăieri „fiul lui Ahaşveroş" (dar acesta s-ar putea să fie un termen folosit numai pentru plfuare
de r6s resal) su ,din t:ead Mezilor,,
2, Danu I, dd lui Hisbsp€, coF a fost '€g€ h Psia si în Babilon, ulde Ia scedar p€ C.mbys (dupa ce au
fdt deEonad doi lzurp.rori) 9i a dotuir rntre 521'436 Ld.Cr. El le-a pdni! eweilor carc s.au întors în ţară
să reconstruiască Templul din Ierusalim hpftue cu lcu ii zoobab€l (Eh 4:s; Hag. 1:1, Zah. 1:1).
3. Darius 11 (Nothus], cârc a domnit fa Persia şi fa BabiLo! (42s-4os id.cr.), nmit 'Dariu p6anui" tn Nq.
12:22, poir. p€ntru a-t d6ebi de 'Danu Medul". întrucît tatăl lui Jaddua, marele preot, este n€nSoet
intr.sul din lapiruuile eleplEnraae din cea 400 î.d.Cr., nu este nevoie să presupunem că acest Jaddua a
fost ll@le p@r care l-a tndnpiMt p€ ALkndru in 332 i.d.c. ii ce Danu oie 6te lrq. domr aici 6te Dari6
IIr (codonanu), cd€ a domir între cea 336-331 Î.d.Cr.
BIBLIOCRAIIE. J, C. Whitconb. Don6 the Med. 1959; D. J. Wiseman, Notes on some Problems în the
Baak oJD@iA, 1970, p. 9L6. DJ.W,

DARIUS (ebr. Dăr'yăwes'; acad., elam. Dariawui'; p€Fna ve.he, Daroyavodj sr, Darei6).
1. Darius Medul, fiul lui Ahaşveroş (Xences; Dan. 9:1) a primir condue@b ll lfu mo4n Lui Belslar
(5:30-31] şia fost făcutregealcaldeilor(9:l] la vîrsta
DATAN (€br. dăţan, „izvor"?). Un on dh sainlia IliR!b€& 6ul lui Eliab. Nq. l6:1-35 rel.razi cna imptut
e fratele siu Abi€d Si cu .Core, s levjg sa raeul.t tnp.tri@ lui Moi*.
J.D.D,
322
DAVID
DAIIORIE, DATORNIC.
a. A tmptunuto, ltnptunut
în Israel împrumuturile nu erau comerciale ci caritabile şi nu erau date pentru a-1 ajuta pe un
comerciant să înceapă sau să-şi extindă operaţiile ci pentru a-1 ajuta pe un ţăran care trecea printr-o
perioadă de sărăcie. întrucît economia a rămas predominant agrară pînă la sfirţirul monarhiei, nu se
dezvoltase nici un echivalent pentru sistemul de împrumuturi comercEre oF sistau tr Babiton hce din
anut 20OO td.cr. Din această cauză, legile nu conţineau reglementari mercantile ci îndemnuri la
bunăvoinţă între vecini Aceeaşi perspectiva o înnlnim în cartea apocrifi înţelepciunea Ini Isus Sirah, 29.
Cadru] se schimbă în NT. Datornicii din pilda ispravnicului nedrept (Luca 16:1-8) sînt fie chiriaşi care
plătesc chirie în natură, fie negustori care au luat bunuri pe credit. Descrierea păcatelor ca datorii (Mat.
6:12) este o expresie evreiască obişnuită pe care o foloseşte Isus, nu pentru a caracteriza relaţia dintre
Dumnezeu şi om ca relaţia dintre creditor şi datornic, ci pentru a proclama harul şi pentru a îndemna la
iertare CLuca 7:41 ş.tum; Mat. 18:21-27).
6. DobSndă, camătă
Cuvirrul ,€mr6" nu are kc,ll hodm ds dobhdi exorbitantă. în VT nu este criticat faptul că dobînda ar fi
prea mane ci însăşi faptul că este încasată o dobhda. r€te .ete fri Codu (Exod. 22j25. JE: Deut. 23:19
ş.urm,, D; Lev, 25:35 ş.urm., H) interzic perceperea unei dobînzi pe temeiul faptului că este o
exploatare a nenorocirii unui semen israelit, Deut. 23:20 (c/. 15:1-8) permite încasarea und dobînzi de
la un străin. Dobînda este menţionată ca un lucru obişnuit în Codul lui Hammurapi şi în legile babi-
loniene anterioare. Cuvîntul nelek („o muşcătură") probabil că indica rapacitatea cu care erau stoişi
banii de la .atomic deSi jeut de oune din Ha6. 2.7 „nâfktm" (care înseamnă atît „cei ce plătesc dobîndă"
dt şi „cei care muşcă") poate lăsa să se înţeleagă o sumi car€ rcduce enomie pe deo paa E;N plata
datoriei, Cuvînru] sinonim tarbtr („creştere") şi cuvtntu) gr. tokos C.rod") preiau !ntr-o măsură mai
mare ideea modernă că dobînda este o creştere a capitalului. Ţinînd pasul cu economia schimbată, Isus
aprobă investirea banilor pentru a aduce un venit (Mat. 25:27; Luca 19:23) dar păstrează concepţia
tradiţională de condamnare a dobînzii pentru împrunutun p€smlc (Lua 6:3t strmr
c. Garanţie, zălog
Împrumutul era garantat prin luarea ca zălog a unor obiecte personale dacă era vorba de un împrumut
hpotu mic (Deur. 24:10, rov 24:3), p.in i@i@Fa proprietăţilor funciare (Neem. 5) sau prin garanţia unui
garant (Prov. 6:1-5; înţelepciunea lui Jsus Sirah 8:13; 29:14-20). Cînd nu exista nici o proprietate care
să fie vîndută pentru recuperarea împrumutului, datornicii puteau fi vînduţi ca sclavi (Exod. 22:3; 2
împ. 4:1; Amos 2:6; 8:6 etc.j. Au fost elaborate legi pentru a reglementa obiceiul. Sînt stabilite restricţii
cu privire la gama obiectelor care pot fi luate ca zălog şi condiţiile împrumutului (Deut. 24). Prmtr-un
fel de „Statut de limitări" toate datoriile trebuiau anulate în fiecare al şaptelea an (Deut. 15:1 ş.urm.;
numai Deut. men-
ţionează datoriile în legătură cu Anul de veselie (anul jubiliar)) iar israeliţii care prestau servicii pentru
a se achita de datorii trebuiau eliberaţi (Lev, 25:39-55). Se pare că această legislaţie nu a fost respectată
în cursul istoriei. Eliseio ajută pe văduva din 2 împ. 4:1-7 tu prin inmare lesii, ci p.ir f.cq€a sej ;inui
Nq. 5 ru face ap€l ta Deut. 15 (iotur d Nen 10:31 şi Ier. 34:13 ş.urm.). în perioada iudaismului Hillel a
inventat un sistem pentru evaziunea legală a poMii din Deur, 15 ti *op,j ac6bia nu a f;t s{ ocolească
Legea ci să o adapteze la economia comerciala.
BjBLIOCRfIE. R. de \,bu, An.tnt Lrad. Lg6r: J. D. M. Denett, Law in the New Testament, 1970.
A.E.W.
DAVID (ebr. dSwid, uneori dSwCrf); rădăcina şi înţelesul cuvîntului sînt incerte, dar vezi BDB in ioc.;
compararea cu termenul dawtdum, „căpetenie", din bab. veche [Mari) nu mai are credibilitate (JNES
17, 1954. p, l3o yT supp 7, 1a60, p. 165 s.ln,t. ./. Laesoe, Shcmsharah Tablets, p. 56). Cel mai tînăr fiu
ar rui kai, din erofja tui ludai a deknit al do@ rege al lui Israel. în Scriptură numai el poartă acest nume,
exemplifidnd locul unic pe care îl are ca strămoş, înaintaş şi prevestitor al Domnului Isus Cristos -,cel
mai de seamă dintre dii roreluj D€vtd,. in NT există 58 de referiri la David, inclusiv titlul dat deseori lui
Isus - Jiul lui David", Pavel spune că Isus este „din sămînţa iui David, după trup" (Rom. 1:3), iar loan
scrie că Isus ins uşi a spus: „Eu sînt Rădăcina şi Sămînţa lui David! (Apd. 22:l6l.
Cind n€ intoar.es la vT p€ntN a ana cire . fost acest om care ocupă o poziţie atît de importantă în linia
genealogică a Domnului nostru şi în planurile lui Dumnezeu, materialul este abundent şi bogaMstoria
lui David este găsită din 1 Sam. 16 pînă En 1 împ. 2, Dr o me p.tu dD Mkrial ac parilele tn I Cror 2-29,
I. Familia
sEenep.r al lui Rur !i Boaz, David . ros( cet tui dn5. dintre opt fraţi (1 Sam. 17:12 ş.urm.) si a crescut ca
păstor Ia oi. în această ocupaţie el a căpătat curajul de care mai lîrziu a dat dovadă în luptă (1 Sam.
17:34-35) şi tandreţea şi grija pentru turmă, despre care av€ s5 cinb mai tîraiu e arribue ak D;n.
nezeului său. La fel ca şi losif, a suferit din cauza relei voinţe şi a invidiei fraţilor $&i mai mari, poate
dui cauza talentelor cu care 1-a înzestrat Dumnezeu (1 sam, 13:23). D6i sdemGii 5;i au f6i hodesb i1
Sam. 18:18), David avea să dea naştere unei linii de urmaşi renumiţi, aşa cum arată genealogia
Domnului nosw-l în Evanghelia dupi MaEi (Mat 1:117)
lI- Uraeq d reae ft prtehnla tu Saul Cînd Dumnezeu 1-a respins pe Saul ca rege al Iui Israel, David i-a
fost revelat lui Samuel ca şi succesor al lui Saul; Samuel 1-a uns pe David, fără multă paradă, la
Betleem (1 împ, 16:1-13). Unul dintre rezultatele Espirgsii lui saut a fosr indeEr.@ Dun,nui tui
Dumnezeu de la el, urmată de o depresie în sufletul lui, care uneori părea să se apropie de nebunie.
Există o revelaţie impresionantă a planului divin în providenţa prin care David, care urma să-1
înlocuiască pe Saul în harul şi în planul lui Dumnezeu, este ales să-1
323
DAVTD
slujească pe regele căzut în melancolia lui (1 Sam. 16:17-213. Vieţile acestor doi oameni ■ gigantul
lovit ţi adolescentul în ascensiune - s-au întîlrut.
La început toate au mers bine. Lui Saul îi plăcea de thlrd ale cltui talote nuide aEu s! E dăruiască o
parte din cea mai bogata moştenire devo-ţională ţi 1-a ales ca purtătorul său de arme. Binecunoscutul
incident cu Goliaţ, luptătorul filistean, a schimbat totul (1 Sam. 17). Agilitatea lui David si măiestria lui
în mînuirea praştiei a biruit puterea gigantului greoi, tar omorîrea lui a fost semnalul pentru respingerea
armatei filistene de către Israel. Era deschisă calea pentru ca David să primească răsplata promisă de
Saul - mina fiicei regelui, ca să se căsătorească cu ea, ţi scutirea familiei tatălui său de impozite; dar
cursul evenimentelor a fost schimbat de u 6ctor M ' invidi,a res€lui fa!6 .l€ nod €ru ar lui Israel. Cînd
David s-a întors de la lupta în care 1-a omlt !e Goli.t, fe@ile lui c@l l,au indrnpiEr chtnd: "S&t a bdtur
mile lui id DavA zdte lui de mii". Saul, spre deosebire de fiul său *Ionatan, aflat într-o situaţie similara,
a fost tulburat de lucrul acesta ţi ni se spune că din îiua aceea „a privit cu ochi răi pe David: (1 sd, 18.7,
9).
UL O6dlltt€o lut S.rd
Relaţiile dintre Saul ţi David s-au înrăutăţit treptat si vedem că tînăru] erou naţional scapă dinte-un atac
sălbatic al regelui îndreptat împotriva vieţii lui, îi sînt retrase onorurile militare, este înşelat în ce
priveşte căsătoria ţi îi este dată de şotie o altă fiică a lui Saul, Mical, după un aranjament de căsătorie
care a fost luit .! cal],* lru)€fu lui David (1 san. 13:25). Dini Sam. 24:9 s-ar părea că la curtea lui Sau]
exista un grup care facerea In mod deliberat să înrăutăţească relaFile dinrrE sad d Dalld, iar situiia ra
derenorst în continuu. O altă încercare nereuşită a lui Saul de a-1 omori pe David cu suliţa a fost
urmată de o încercare de arestare, dejucată numai de o stratagemă a iui Mica! $tia lui David (1san,
19:3-17J- O aEr€ri* tică remarcabilă a acestei perioade din viaţa lui David este felul în care doi dintre
copiii )ui Saul, Ionatan si Micd, s{u lliat d David imporiE radtuj lor.
IV. Fuga dinaintea Iul Saul
Unnr@le daD€ din istoria lli David snnt llmab de o fun cwtanti din cat@ lui Sad .are n lmlEa fără
încetare. Nici un loc de odihnă nu oferă siguranţă potru nulrs vr!re; u prof4, u p(et, u dusl]h naţional ■
nimeni nu-i poate oferi adăpost, iar cei care îl ajută sînt pedepsiţi cu cruzime de un rege orbit de nbie (l
San, 22:6.19. Dlpd ce . *5pa. 6 pnn urechile acului de uneltirile căpeteniilor militare ale filistenilor,
David a înfiinţat în cele din urmă ceata lui din Adula'l, @F a tdr la inelut o adun{tua hete. ro8€.! de
tusdi, dar .aE a danir apoi q deia. şament militar care hărţuia invadatorii străini, proteja holdele şi
turmele izraeliţilor din zonele de graniţă şi trăia de pe urma generozităţii acestora. Refuzul grosold al
alia dinde ac€tti !Erori.fehied Nabat, de a recunoaşte obligaţia pe care o avea faţă de David este
prezentat în 1 Sam. 25 ţi este interesant pentru prezentarea lui Abigaîl, care avea să devină mai tîrzîu
una rtinFe efile lui David- Car, 24 qi 26 din a*a!i @ne relatează două cazuri în care David a cruţat viaţa
lui Saul, dintr-un amestec de pietate şi mărinimie. în oele dir urmă David, neputînd sâ rcdxa dtilit.r€a
lui
s€ul r aj@ la o lnteleg@ .u reg€le 61i.ran Adis, din Gat, şi a primit stăpînirea asupra oraşului de
frontieră Ţidag în schimbul folosirii ocazionale a grupului lui de luptători Totuşi, cînd filistenii au
pornit cu toate forţele împotriva lui Saul, căpeteniilor militc nu lea plicut ple6l. lui DaaA h Dijleul lor,
temîndu-se de o schimbare de loialitate în ultimul moment, aşa înctt David a fost cruţat de tragedia de
la Ghilboa, pe care a deplîns-o mai tîrzitl în una dintre cele mai frumoase elegii care s-au păstrat pînă în
zilele noastre (2 Sam. 1:19-27).
V. Rege la Hebron
După ce a murit Saul, David a căutat să cunoască voia lui Dumnezeu şi a fost călăuzit să se întoarcă în
Iuda, regiunea sa tribală. Aici a fost ales rege de membrii tribului său şi a ales ca reşedinţă regală
cetatea Hebrcn, EF în vîrstă <le 30 d€ di ii . domir la Hebon 7 1/2 ani. Primii doi ani ai acestei perioade
au fost ocupaţi de războiul civil dintre sprijinitorii lui David şi vechii curteni ai lui Saul, care l-au
instalat pe fiul lui Saul, Eşbaal (Iş-Boşet), ca rege la Mahanaim. Se poate ca Eşbaal să nu fî fost decît o
marionetă manitdad de cdEnddnn arutei lui sad, Abnq. D{pe ce aceştia doi au fost asasinaţi, opoziţia
organizată fald d€ David s€ incheiat prin ugffi lui @ reae ,et€ ele 12 ffiirdi .le lli bnel la t{ebrcn, de ude
avea să transfere curind capitala la Ierusalim [2 Sam. 3-5).
VI. Rege la Ierusalim
Acum începe perioada cea mai înfloritoare din domnia lungă a lui David, domnie care avea să dureze
încă 33 de ani. Printr-o combinaţie fericită de bravură personală şi strategie militară strălucită el i-a
condus pe israeliţi într-o acţiune susţinută de subjugarea sistematică şi decisivă a duşmanilor lor -
filisteni, ca-naaniţi, moabiţi, amoniţi, aramei, edomiţi şi amaleciti - îneît numele lui avea să rămînă
înscris pe paginile istoriei datorită acestui succes militar, lăsînd la o parte rlul rlu in pland divin de
nrlntuirc, sElici@ put€rilor <le F Nil i Eutrat i,a pmi,, prin (rcni d alianţe, saşi extindă sfera de
influenţă de la graniţa egipteană şi Golful Aqaba pînă în cursul superior al Eufratului. A cucerit citadela
kbusită de la Ierusalim, despre care se credea că este inexpugnabilă, şi a transformat-o în capitala sa, şi
a unit cele două fracţiuni majore din regatul său care mai tîrziu aveau să devină regatul lui lud. ri
reEatul lli tsrael. A f6r construit un palat, au fost deschise şosele, au fost restaurate căile comerciale şi a
fost asigurată prosperitatea jnaterială a ţării. Tbtuşi, aceasta nu putea fi singura ambiţie, nici măcar
ambiţia principală, a unui „ora după inima lui lahve", aşa cum vom vedea curînd dh dowzne de ?.1
EliSia6 al lui David. El a adc înapoi chivotul legămîntului de la ChiriaMearim şi 1-a pus într-un con
pregătit în mod special pentru chivot ia Ierusalim. în timpul acestei aduceri a chivotului s-a !€tlmt
ieidentul carc a ds la n@nea lli Uzia (2 Sam. 6:6-8). 0 mare parte a organizării religioase care avea să
îmbogăţească mai tîrziu închinăciunea la Templu qi BE orisine ln rtujal@lele penEu slujiE I. cort,
făcute acum de David. în afară de importanţa sa strategică şi politică. Ierusalimul a dobîndit astfel o
importanţă religioasă şi mai mare, cu care a fost asociat numele său de atunci încoace.
Faptul că în această perioadă de prosperitate extcri@ri $ de apa!€oi z€l elisic, David a smis
324
DAVID
păcatul pe care Scriptura O relatează în 2 Sam. 11 ne stîmeste cu arît mai mult mirarea ţi ne face să ne
cutremurăm de o teamă sfîntă. Semnificaţia şi importanţa acestui păcat, atft pentru hidoşenia lui intrin-
secă, cit ţi pentru consecinţele sale pentru istoria viitoare a lui Israel, sînt incalculabile, David s-a pocăit
profund, dar faptul era împlinit şi stă ca o dovadă a modului in care păcatul strica pianul lui Dumnezeu
pentru copiii Săi. Strigătul de durere cu care a primit vestea morţii lui *Absalom a fost doar un ecou
slab al agoniei inimii care ştia că moartea aceea, ţi multe altele, au fost doar o parte a recoltei produse
de pofta şi înşelăciunea pe care le semănase cu mulţi ani în urmă,
nds.la lui A!6alon! li c@ panea de N a r€sstului a rămas loială lui David, a fost urmată curînd de o
tsltl .tin p.ttea p!4ii <le N a iqatului, cddus de Şeba, un om din Beniamin. Această revoltă, la fel ca ţi
răscoala lui Absalom, a fost zdrobită de loab. Ultimele zile din viaţa lui David au fost tulburate de
intrigile lui Adonia ţi Solomon pentru ocuparea tronului ţi prin înţelegerea faptului că vărsarea de sînge
între fraţi, prevestită de "Natan, avea să continue.
In .frrs de .lmta oblsnuid a lui Ddid. 6nd!l' de rudenia sa, loab, David a avut o gardă personală recrutată
în principal dintre luptători de origine filis-teană, a căror loialitate faţă de el nu s-a clătinat niciodată, fn
scrierile istorice există o mulţime de dovezi pe care le-am menţionat deja cu privire la dentrn lui
David .le . qrpue ode $ €r€gii (2 sam. 1:19-27; 3:33-34; 22; 23:1-7). O tradiţie mai veche îl dsie 6 pe
"crnt|rin pl6dt al lui Islael" (2 sm. 23:1), iar scrierile VT de mai tîrziu vorbesc despre faptul că el a
condus închinarea muzicală a Israelului,
despre faptul că a inventat ţi a dntat la instrumente muzicale ţi despre compoziţiile lui (Neem. 12:24,36,
45-46; Amos 6:5). Şaptezeci şi trei de psalmi din Biblie sînt consideraţi ,,tslni ai lui D.vid", un dinft ei
implicînd foarte dar faptul că el a fost autorul. inE-; nod clt * poate d; convii\8ltor, ttuu{i Donnul n6fu
a Erbit .i5prc f.pn! c{ Daviil a t6t aubnn el pulin .l st! p6alft (L@ 20:42), chd a folosit un citat din
psalm pentru a arata clar natura Mesianităţii Sale.
VII. Caracterul
Biblia nu trece nicăieri cu vederea păcatele sau defectele de .atute! Ele .opiilor lui Durea, "Tor e a fost
scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră" (Rom. 15:4). O parte a misiunii Scripturii este
să avertizeze prin exemple, sau să încurajeze. P66tul lui David ln !rcblm d Urie Hedtd ste u exemplu
important de felul acesta. Această pată trebuie să fie văzută aţa cum este - o pată pe un caracter care de
altfel a fost bun ţi frumos pentru gloria lui Dumnezeu. Este adevărat că în viaţa lui David sînt elemente
care par străine si chiar respmgătoane pentru fiii noului iegămînt. Totuşi, „el a slujit celor din vremea
lui, după planul lui Dumnezeu" (Fapt. 13:36) şi în generaţia aceea el s-a evidenţiat ca o lumină
strălucitoare puternică pentru Dumnezeul lui Israel. ReliziriL lui au I6t nulte i difene, on de *l1e, poet,
îndrăgostit tandru, duşman generos, judecător aspru, prieten loial - el a avut toate calităţile pe care
o€l6ii le coroide.n bue ii dffi de adsimt la 6 om, si aceasta a fost prin voia lui Dumnezeu care 1-a creat
şi 1-a modelat pentru destinul său. David, ţi nu saul, 6te cel sprc ere Meii pdBe cu nrhdrie li
Străbunicii
Bunicul
Tatăl
Fraţii ţi ■ surorile
0
Boaz c
Ellab AWnadotl Sama Ketanel Etadai Oun Ţeruia David Abigall
(Fiihu) (Şi mea) (Niirnniir!)
Strdnotii lui Ddyid din sfrinCo lui luda.
325
DAVID

c. Mteil c Ahinoam c. Abigoil c. Maacs c. Hagjta c- Abitsl fiica lui Saul din IsrMl
^d"™ M 1 Sam. 18:27 Nabal
I---1---1
C, Eglah C. \\:\;,:-it:
i
c-Alte soţii
1 Sam. 25:43 1 Sam. 25:42 2 Sam. 3:3 2 Sam. 3:4 2 Sam. 3:4 2 Sam. 3:S
1 Cron. 3:1 1 Cron. 3:1 1 Cron. 3:2 1 Cron. 3i2 1 Cron. 3:3 1 Cron. 3:3
6 6 6 6 6 6 ■«*
inia Şafaria Ilfcam
ChllEab Absatom sau Danid

1 Cron. 3 «9 Ji 14:3, 4
I
2Şam.5:13.M ornice pe primul ElifeietşiNogah
SiiiiKi Sobab Njtan Solomon
(ŞanlE, 1 Cron. 3:9
^ î I T 1 1 I 1 1 1

Ibhar
Elişama E.lifelcl Noţah (Htşua) (Elpelcc)
Iii!!.,
Ellţiima Eliada Ellfdct CBMlîada)
Ternar
Fonilia lui David din s.nintid lui ttdt
326
Dr{RI oMPozIT.D.
afecţiune, considerîndu-1 întemeietorul regatului lor ţi în el au văzut cei mai vizionari dintre ei idealul
de nege, dincolo de care minţile lor nu puteau ajunge. In el au vă iutei pe viitorul Mesia, care avea să.
izbăvească pe poporul Sau ţi avea să şadă pe tronul tui David pentru totdeauna. Faptul că lucrul acesta
nu a fost a ab6utitaE id6liBt!, e a& mi pulin idoladie, 6E indicat de pasajele din NT care vorbesc
despre calităţile lui David, din a cărui sămînţă avea să vină, după trup, Mesia.
BIBLIOGRAFIE. G.deS.Barrow, David; Shepherd, Poet, Warriar, King, 1946; A. C. Welch, Kings and
Prophets of Israel, 1952, p. 80 ş.urm.; D. F. Payne, Davtd: King in Israel, în curs de apariţie. Pentru o
rulrzl corclri a Fatmitor lli David. wzi N. H_ Snaith, Tke Psalm, A Short Introduction, 1945, unde
rearanjarea făcută de Ewald este citată cu apreciere. Pentru o evaluare importanţi şi interesantă a rolului
oficial al lui David ca reprezentant al divinităţii şi cu privire la importanţa Ierusalimului în viaţa
religioasă a monarhiei, vezi A. R. Johnson, Sacral Kingship in Ancient /îroel, 1955.
T.HJ.
DĂRI (IMPOZITE). Plăţi regulate strînse dintr-un stat si din provinciile sale de către domnitorii locali
sînt numite dări sau impozite, spre deosebire de bogăţiile primite de la statele cucerite, care constituie
*tributul,
în prim tazn din istoria lui IsEel sinqurele din cerute erau cele pentru întreţinerea cortului îhtSnirii i a
shjitorilor sai u obiczi are a fd rFnicar din nou după Exil CDeut. 18:1-5; 14:22-27 etc.; Neem. 10:32-
39; *ZECIUIALÂ). Odată cu instaurarea monarhiei au venit cerinţele mai mari enumerate de Samuel
(1 Sam. 8:15,17), comparabile cu obiceiurile tuturcr rcEnor anticr. Urcn €rau impe darj sgeia.le pentru
plata tributului către un cuceritor străin (2 Inp.Pdrh 15:19.20; 23:35).
In ftn@ NT pdituiile rcmn€ ,lgtau ddri regulate Cezarului, în monedă romană, aşa cum arată textele din
Mat. 22:17; Marcu 12:14, iar domnitorii din dinastia lui Irod adunau dări în ţinuturile lor (Mat. 17:24-
27). Eq aceste pasaje Mat. şi Marcu au folosit termenul gr. kgnsos, împrumutat din lat. censum, „ca-
pitaţie" (impozit pe cap de locuitor), în timp ce Luca
Maree j/ Mateapberitfye)
o Debir-3/Lodebar; ^/Urrtmed-Debar]
o Debirib x. (Kh Terrameh)
(T beit Mirslflrî)
Debîr, locaiizări posibile.
Sil
DAnI OMPOZITE}
foloseşte termenul mai general^horcts, „tribut, impozit" (Luca 20:22). (*RECENSAMÎNT; *VAMEŞ.)
BIBIoGRAFIE. A, N, Shawi!.wlite, Rono; so-ciety and Roman Law in the New Testament, 1963, p.
125-127; M. J. Harris, C. Brown, N. Hillyer, "mNIDNTF 3, p. 751-759.
A.R.M.
DEA.I. T|NVT DSLUROS. rtr.$d t€tmi Ed.u cuvintele ebr, gib'â ţi har. Rădădna primului cuvînt este
convexitate; dealurile pleşuve, la fel ca un lighean întors, sînt o trăsătură caracteristică a Palestinei, în
speid in Snuttl tui luda. D& 8Aa, cuptat a u nume distinctiv (de ex. „lui Saul", 1 Sam. 11:4), este
deseori un nume propriu (Ghibea) care indică oraşe construite pe asemenea înălţimi.
Al doiLa ovtnt, ,rar, pee indi.a o sidsu! cdnc $au un masiv deluros; faptul acesta a dus la oarecare
confuzie în traducerile vechi, dar traducerile noi caută să arate clar cînd este vorba de un masiv deluros.
Şiragul de munţi din Palestina este împărţit uneori în partea de N ţi de S, purttnd numele de dealurile
(nulii) Jul rfEin" r6pedv al€ ,Jui luda". Totuli trebuie să remarcăm că nu este posibil întotdeauna să
srlbflin dacn 6re wb6 de u sinsu deal eu de o regiune deluroasa. D.F.P.
DEBIR (€br. d.4r). 1. o ebte tn Dan€ de s a d@luilor lui luda, dD"ta de aEcnini tDine rte irhzia
iseln6, .poi de chenjF (rc. lo:3aj 1t:21; 15:15 =_Jud. 1:11). A fost o cetate levirică (los. 21:151, In 16.
15:49 ei€ idqtidEr!o .u Chiriat-sanna; întrudt povestirea despre Acsa menţionează Chiriarsefer @ h nlm
.@dit, s-a swear ce „sarma" ar fi o transcriere greşită sau că „Debir" este o glosă incorecta (M. Noth,
Joma2, ad. loc., şi JPOS 15, lai|s, p, &-47j H. M, Orliftb, JAL 5S, r99, p. 255). Principalele localităţi cu
care a fost identificată sînt: (a) Teii beii Mirsim, la 20 km VSV de Hebron CW. F, AbriSht, IASOR 15,
1924; 47, 1932; AASOR 77, 2r): o pozili€ shesica, orioEtn spE N si nu spre S; j@patE dir p€rioada
hi66ilor 9i phl la s6l5itut monarhiei, dar cercetătorii au păreri diferite cu privire la durata şi
semnificaţia întreruperilor în ocupare (S. Yedvin, Izraelite Conqtiest of Cancan, 1971, p. 47; K M,
Kenyoi^ArchaeologyintheHolyLand?, 1970, p. 214, 308: Lo8, !. 199), (b) Chirjar lbmmeh, la s h SV de
Hebbn (M. Noth JPOS !.ts,1935, p,43 t.lm. )ste o localizare plauzibilă, dar puţin prea aproape de
HeUron; este lipsită de dovezi arheologice, (c) Chiriat Rbbrd, ta I3 lm SV de B€brcn (K Calling, ZDpy
70, 1954, p. 135r,lm.)i .ycaht! de M.(dhavi în 1969; ocupată din ultima parte a Epocii Bronzului pînă în
Sa6tdCt. lT.lAeit |, rn4, p, 2.33).
2. Localitate situată pe graniţa de N a lui Iuda (los. rs:7)i ptubabil c5 * aoa d6up6 lui uihdiDebr, ere
co6tttuie csll inferior al hi raedi Mulallik eu in apropiere de Tughret ed-Debr, La S de Urcuşul *Adu-
Min. r4zi c1-4 p- 137.
3. La Nde Gad (los. 13:26) (JMLidebir); probabil UM ed.Deb.r, la 16 lcn S d€ L€cd Tib€riad;i: ,.oR
p.232,
4. Regeie caaaauit al *Egionului cate a luptat împotriva lui losua (los. 10:3). Regii sînt numiţi numai
En acest text; nu există nici un motiv pentru a crede că cetatea Debir a fost implicata în această alianţă.
J.P.U.L
DEBORA (ebr. tfbdră, „albină"). 1. Doica Itetecăf, a cărei moarte la Betel este menţionată în Gen.
3S:8; copacul sub care a fost înrnormîntată era cunoscut sub nunte Alldn-bacudr ,Aq.rql (su t@bintul)
jarer. 2, O profetesă care apare în lista judecătorilor Iui Israel (cea 1125 î.d.Cr.). Conform cu Jud. 4:4
ş.urm., ea îţi avea reşedinţa sub „palmierul Deborei", între Rama şi Betel, şi israelifi din diferite triburi
veneau la ea pentru a se judeca în neînţelegerile dintre ei - fie neînţelegeri care se dovedeau prea difkile
pentru a (3 rezolvate de judecătorii locali, fie neînţelegeri între triburi. Prin urmare, ea a fost un
judecător în sensul obişnuit, nemilitar al cuvîntului ţi probabil că, datorită ditlFlor ei de Jt(leltor {i lider,
isrelitil i-au cerut ajutorul în starea grea în care fuseseră aduşi în tidpd @pririi lui si*E. Ea ia poMcit iui
rB;hc să preia conducerea armatei în calitate de comandant suprem In lupta împotriva lui Sisera şi, în
urma insisEnplor lui Beac, a .ceptat s5-l n$tesa; !sul. tatul a fost înfrîngerea zdrobitoare a lui Sisera în
lupta de la chisoD (J(1. 4:ls; s:19 q.lm).
E5 6E nmitl (Jud. 4:4) $!ia hi tapiaor 0n, „făclii") şi este descrisă (Jud. 5:7) ca „o mamă în Israel". S-a
susţinut că această ultimă exrjresie înssn! ,p netupoE ln LEel. (./. 2 san. 20:19) ri ce textul F rcfdl la
cetara Dabqar Oos, 21:23: 1 crcn. 6:72), l@litat@ mod@{ D€b0ri}€h de l. po.lele Mutelui Dhd, in
rdt@ de vr torlri h naraţiune sau în cîntare nu există nici un element care să ne pregătească pentru
importanţa care avea să i se aode uqi le a dt d€ ob6cs.
CintaE Deborei (Jud, 5:2-31a) a fct ptstrari din tulul al 12,1e ld.cr., lnbajd nind pFdic nemodificat şi
astfel este unul dintre cele mal arhaice pasaje din VT. Este evident că a fost compusă imediat dula
vicroria F caF o celebE.z5 d 6te o ssi importantă de informaţii cu privire la relaţiile tribale din Israel în
perioada aceea. Poate fi împărţită în opt secţiuni: un exordiu (introducere) de laudă (v. 2-3); invocarea
[uf Iahve (4-5); pustiirea produsă de asupritor (6-8); adunarea triburilor (9-ÎS); bătălia de la chison
(19.23); n@rt, hi Silsa (24-2ni d*! erea mamei lui Sisera care aştepta în' arcerea iui (28-30); şi epilogul
(31a). Din cîntare^ si nu din naraţiunea în proză din cap. 4, aflăm ce anume a produs înftîngerea lui
Sisera: o ploaie torenţială care a dus Ia inundarea văii Chisonului ţi care a luat cu sine carele de război
ale cauaaniţilor (21), cauzînd învălmăşeală şi confuzie în armata, ajungînd să fie o pradă uşoară p.nd
().l@ii lui BaEc.
Se crede că descrierea vie şi mişcătoare a mamei lui si*n (23 i.um.) 6ie o con6,naE a faptdli c, autoarea
cîntării este o femeie; dacă trădează milă de @u f€L nu ete @rba de onsi@,
Aliorul re adi€gz! DeboEi in chtaF ru nllmi ut q 12 ci, pbbabl, 9i ln I 7, ude t@dul ebr, qamtt este
repetat ţi poate fi interpretat nu numai ca persoana întîi singular („m-am ridicat") ci şi ca o fornl dnaica
a peerei a dos sinsular C,teai ridicat")- cf, vsr.
BIBUOGRAIIE. A D. H. MalE, broe{ in deperiod oftheJudga, 1974.
F.NB,
32S
DBDICARII, SiREAToARBA
DECaPOLIS, DECAXOIJ. Utr t6ito.iu htiB la S de MaE c6lileii, h priMipal L E de loda4 i!da' ând însă
şi Bet-Şean, k V Grecii au ocupat oraşe cum rht ded $ Pilad.lfia deja Fin aul 20o td.cr, ID anul 63
î.d.Cr. Pompei a eliberat 1-îippos, Scythopotis ţi Felia de sub stăpînirea evreilor. El a anexat cetăţile la
provincia Siria, dar le-a acordat autonomie de municipii, în jurul anului 1 d.Cr. ele au format o ligă de
comerţ şi de apărare mutuală împotriva triburilor semitice. Pliniu a dat numele celor zece cetăţi origi-
nale: Scythopolts, Pella, Dion, Gherasa, Filadelfia, Gadara, Raphana, Kanatha, Hippos şi Damasc. Prin
sbl al 2-ld d.Cr. PtoLoreu a nda alte ol@ d€ la s de Daru lnE-o li*e de 13 erlti.
lduitorn din Daa!.lis *au .lntut nultinilor @i @t Lau l)mt pe Cristo6 ln Mat 4:2s, El . debarcat în acest
ţinut la Gherasa CMarcu 5:1; Origen redă aici Gherghesa, o localitate de pe ţărmul stincos). Prezenţa
unui număr atit de mare de porci denotă că locuitorii erau în majoritate dintre Neamuri care, în urma
pierderii financiare suferite datorită minunii, I-au cerut lui Cristos să plece de la ei. în ciuda mărturiei
demoniza tului. Cristos a vizitat iarăşi Decapolis atund rînd a făcut un ocol neobişnuit prin legiunea
Hippos, In drun d€ la Sidm 3prc llmut de E al csrien CMarcu 7:31). Biserica evreiasca sa retras la Pella
b.bte ite rlzboiul di! anul 70 d,cr,
BIBLIOGRAFIE. DCG; G. A. Smith, Historical Geo-g{phr oth.Eolr Lod. 7937, p.59s-6oa;E, Bieten-
hard, „Die Dekapoiis von Pompeius bis Traian", ZDPV 79,1963, t, 24-53i Pliniu, NH 5.13. 74.
D.H.T.
DICRET, ir Ester., !m ii Ddiel ap.r Mi blte cuvinte ebr. ţi aram. care se referă ta decretele regale.
Traducătorii fac distincţie între ele, folosind ^oprire" (sau „interdicţie") în Dan. 6:8, „soartă" (sau „sen-
tinţă1^ în Dan. 2:9 şi poruncă (sau „decret") în Ezia 5:13. în VT ni se spune despre Dumnezeu că dă
decrete (hotărîri) în calitatea Lui de împărat al părcun-tului (Dan. 4:24; Ps. 2:7) şi că lumea este
guvernată de acestea: există un decret (o lege) pentru ploaie. Iov 28:26, şi un decret (o poruncă) pentru
mare, Prov, 8:29; bl aceste cazuri am putea vorbi despre legi ale naturiL Cuvîntul evr, hoq, „statut",
„orînduiri" (Ps. u9:s, 3, 1Z etc) * a!rclje el mi nult tn Bibte d€ ceea ce teologii numesc „decretele lui
Dumnezeu".
în NT termenul gr. dogma descrie decretele speciale ale împăratului roman din Luca 2:1 şi Fapt. 17:7 (4
E. A, Judse, ,,Tne Da€ of Caga at T1B-aaloruca",KTH30,1971, p. 1-7), în Fapt. 16:4 cuvtntu] este
folo6lr d lrivire l3 okluiire Coeillutli de la Ierusalim: ţf. folosirea în limba gr. cu referire la deciziile
autoritare ale unui grup de filozofi, în Eres. 2:15 şi Col, 2:14, 20 se referă la legi evreieşti.
BIBLIOGRAFIE. Amdt; HDB; MM.'
D.H.T.
DEDAN, o cetate 9i u popor din Nv lArabiei, renumiţi pentru rolul jucat în comerţul făcut de caravane
(îs. 21:13; Ezec 27:20 ■ menţiunea din TMîn v, 20 p@babil c{ e dato@z! wi ercri de copieE - 4 vai),
întrudt se afla pe binecunoscutul „drum ai ta-
mîii" care ducea din S Arabiei în Siria şi la Mediterana. Cetatea este menţionata în strînsă legătură cu
Seba în Tabelul *Naţninflor (Gen. 10:7 ■ cf. 1 Cron. 1:9) şi în altl pa.te (Gq. 25.3i 1 csn, 1:32; ER,
3ar13) 9i pobabil c, a alst u rc! inlortanr !! relatiile co@ dale stabilite de Solomon cu regina din Seba (1
împ. 10). Ajuns€ rd aiba u le plqilmt in textele w în secolul al 7-iea Ld.Cr. (fer, 25:23; 49:8; Eiec.
25:13; 27:20) ctnd * pete 3t 6 l6t o .olonie fficiall a s€iei (hn wisIlh); ac6r l(@ re-ar ajuia să explicăm
de ce în genealogiile biblice Dedan este asociat atlt cu popoarele din Arabia de N dt şi cu cele din s.
cetat@ Man 6re @nCo@ra de N.bonid în una dintre inscripţiile sale (ANET, p. 562) şi se pare că a f6t
crgit de el, el ?utin p6tru o @ G€ la jumătatea secolului a! 6-lea Î.d.Cr.): nişte inscripţii arabe găsite în
apropiere de laima, care menţionează D€da4 etata * efeil pDbabn k rbzbaiele lui (Pory p. 293). !€al 6de
sn anat ce6tea rHan este cunoscut în prezent sub numele al-'Ola, la vreo 110 kn SV de hiM, Slnt cu@te
o *ri. de in scripţii din Dedan care conţin numele unui rege şi al cibffi zi ai popobnli D€dan (IOI, p.
294). Dupi această perioadă se pare că regatul a căzut în mîinile peqilo. {i .poi (slele al 3-la {i al 2l@
l.d.C!.?) a ajuns sub stăpînirea regatului lihyanit. O dată cu sosirea Nabataenilor, Dedan a cedat cetăţii
vecinei, Hegm (Medain glih), pozilia de @ntrd primilal al acelei regiuni.
BIBUOGR-AIIE. POIZ ?, 247-311, ln sp€ci.l 293 296, cu biblio8r6a inclusl, la @ ad:wln w L Albright,
Geschtch te und Altes Testament (Festscftn/t A. Ar0, 1953, F. 1-r2; r[ r6n Wi9mM, Xt Supp, Bd, 12, eL
947-969i M. C. aaros, IDBS, p. 222,
6.I.D
DEDICARE. Termenul este folosit în VT aproape în exclusivitate cu privite la consacrarea lucrurilor,
de ex. altarul (Nw. 7:10), arsintul !i .!in (2 San. 8:11). Sînt folo6ite Eei cuvirte ebaice!i nqnutr4
„consacrare"; qodeU, „un lucru pus de-o parte, sGnţit"; fta@, "u lum detat lui Dmzeu'. (rBLEsltM,
ANl!RDICTIE)
D.G.S.
DEDIC"{RI, siRB,iToARrA ct. ho qkai^is mos tou thysiasteriou, 1 Mac. 4:47-59; ta enkainia, I@n
10:22. unde frduce lmul ebr. nqnd*d. de Ia hana&, "a deaie"). sarbatoarc lnur, hr ai@ 25 a lun chi,ld. @
o d@ti de I zile.lnur, a elebnt la început solstiţiul de iarnă, dar mai tîrziu a comemorat curăţirea
Templului şi a altarului de către luda Maca-baul în anul 164 Î.d.Cr., la 3 ani după ziua cînd au fost
pîngărite de Antiochus Epiphanes. Asemănarea modului & .elebEre cu ssrblt@e conunor az Ma. 10:6) .
f6t delibeFtd, dar srF d@*birc de sllhd. torile mari, putea avea loc în afara Ierusalimului. Datorir!
lsinno. purhi@ folcite a prinit nlml€ de Sărbătoarea Luminilor (Ioan 9;5; Jos., Ant. 12. 32s). sinsu
referi@ din NT la a.easd sAlb5r6re (I@r 10:22) irdica inpd ain d.
BIBLIoCBAFIE. o. s. Ranljrl fte ofuitu aJ th. Festival offianukkah, 1930, T.HJ.
329
DEGET'IJL MARE
DEGET-I'L MARI. lhrr@ul ebi bolen 6re lo16ir în VT întotdeauna ţi în mod egal pentru degetul mare
de la nin su de La Dici drl*bn€a 6i!d irdicatn prin calii€tivd ,de la nf!." *u ,de la picio'/'. Rtdrcina este
înrudită cu un cuvînt arab care înseamnă „a acoperi" sau „a închide" şi indicînd, prin urmare, un deger
c€ irchjde su a@p.rE nin.
obj.ein de a pw sins€ de la einlul de j.rr6 pe deg€hrl @re de la nlna, de la picior qi F * rngh€ p@lror
pbbabil ci indicl dedica!@ princilal€lor organe ale auului ale acliuii $i ale tuBdui sin-bolizînd
dedicarea omului în ansamblu (Exod. 29:20; Lev. 8:23, etc). în mod asemănător, obiceiul de a tăia
deset€b mn de la niidle {i de la pici@re1e dq mnld innind prcbabn c6 riohol'a faptul ce au rămas fără
putere (Jud, 1;6 ş.urm.) şi de asemenea aceste persoane deveneau incompetente, din punct de vedere
ceremonial, ca să îndeplinească orice îndatorire sacră.
B.O.B.
DE[IA!'ITI, DEHAITL Ul nlm €re .par€ nrti.o listă aramâică (Ezra 4:9, AV) pregătită pentru Ar-laMe,
li5ri c€ oMerA difdite popoar€ €re au tos! coloniare rn Sa@ja de ceEe rAsubanipal. Nu.ele (r!!r dena,a;
Cre denaye) apare ln 1ist5 hde leuitorn ,din se" ii ei din JEIam", iar din faptul că *Susa era în Elam şi
localitatea Dehăwe' nu a f6t identiftate rn nod etisfEc5to! ln nici o s6e erFabiblici, s.a suserat ci ar
Eebui se citin d?n, (h loc de dt-hCO, care înseamnă „adică" faşă cum este tradus în Codex Varicanus,
hoi eisin; în consecinţă, textul ar fi tradus: „locuitori din Susa, adică, din Elam" (SoVSR).
BIBUOGRAIIE. C. HotflMnn, ZA 2, 1aa7, !, 54; F. R@nthal, A crdmndr of lrblical Arumoi' L96r, 3S.
T.C.M.
DEUCT SI PEDEAPSi. Dericrut g ped@pca 6re u slbist care poare n abo.dat in ssd juiCic su în cel
eligi6, *Eul relisios 6ind !Ei6 lesat de el juridic. Prin urmare, trebuie să examinam ambele aspecte
pentru a ne forma o concepţie dară despre acest subiect. Combinaţia delict-pedeapsâ, în sensul strict
legal, dă naştere la cîteva probleme, fn juris-!tude4a din w 9i din oriqnrl A!rcpiat ru disi, o distincţie
clară între infracţiuni penale şi civile, ca în vremurile moderne. Orice infracţiune era comisă, întîi de
toate, împotriva unei anumite persoane sau comsitali $ sin8ua nodahate de a lndrelta rAul da prin
compensarea persoanei lovite sau nedreptăţite. Prtutindenj în Orientul Aprcpiar jun!ruddta a f6t leeate
& divini€i, zeul leal ded€ aprcb3@ pentru legile comunităţii. Lucrul acesta este evident, de ex., din
prologul la legile lui Ur-Nammu, unde este menţionat Nanna, zeul sumerian al Lunii; există apoi c.du]
taire de Legi al hi HamEpi cu bine{eo* ota $ela €r€ tpzintl !e 4ul Slm6h ii Ham mmpi in .hF lui
Fihind ,inboluile autori6Ei 9i dreptăţii. într-un sens foarte special acest lucru este adevărat şi cu privire
la VT. Promulgarea legilor este stiis lesaE de iBtituiEa rlegEminnnui. s€ pot fre
paralele o anMite dbte cu sint ceLe dintr€ LIM din Tunip şi Niqmepa din Alalah, cînd a fost făcut un
legămînt, cu anumite obligaţii reciproce incluse în foma tipicl a juispruddFi din Ori€nrrl Aprcpiat.
Tbtuşi, această paralelă este doar formală. Tradiţia VT plasează promulgarea la originea legământului
de pe sifri, dindu-i 6e5rei lesi aprohaM Doruului,
Pentru scopul studiului nostru este de preferat să schiţăm înţelesul si contextul general al delictului si al
ped€F€i in nod kDarat.
I. Delict
a. Etimologia
Există o afinitate strînsâ între delict, vină şi pedeapsă. Lucrul acesta este evident din cuvîntul ebr.
'ăwon, care este tradus de 55 de ori,.nelegiuire" sau „delict", de 159 de ori „vină" şi de 7 ori
„pedeapsa". înţelesul fundamental al euvîntului este acela de a acţiona în mod conştient incorect sau
greşit, Cuvîntul reia' înseamnă vină sau delict şi se referă la felul de viaţă al unei persoane nereligîoase.
Cuvîntul ebr., în forma de verb, Săgâ, are sensul de a acţiona greşit inconştient. Un alt .udnr ebr,, p.Jd',
itulic, €nfatic reb€lire er rftlte. cNintul obisnuit c.r€ lneatuE otense. delict sau păcat este verbul kătc' şi
substantivul hec'. Are un sens dublu, indicînd o infracţiune împotriva fiinteloi lMne (d€ ex. c€n. 41:9)
si e prcat inpotdva iui Dum€z€u (d. ei. Deut, 19:1s), înţelesul fundamental al euvîntului a fost probabil
„a greşi", „a da pe lîngâ ţintă" şi acest sens a fost transf€rat in staa delictelor Fn€"omise ioFEiv. mnilii
si împotriva divinităţii. Conceptul păcatului aşa cum apaE el h I'T si NI ste ellfut tn jurd astui cuvînt {în
gr. hamania este o traducere directă a lui
în NT sE ete mi inponante cuvirie lesaE de delict sînt hamania, hamartema, asebeia, adikia, pa-rutoc;
anomia, paranomia, paraptoma. Hamartia şi humartîzma înseamnă „a da pe lîngâ ţintă", avînd asdel u
s@ aprcpiat de .b. nEl qi d*nnez! păcatul. Asebeia şi adikia înseamnă a fi în mod activ nerelîgios şî a fi
în mod deliberat împotriva lui Dumnezeu, un gen de conduită care se caracterizează prin impietate în
VT şi descrisă de rolă'. Parakoe înseamnă a fi neascultător în mod activ; VT numeşte neascul tarea u
efuz de a aui (ld' fina , deex. i!Ier 9:13i 35:17). Denotă o acţiune împotriva legii, la fel ca şi poreonia.
c€a @i aprcpiatA paEleE n] VT 5b 'ardn. Este inteEnt sl ob6ei!{m ce ln remuile biblice nu a fost folosit
nici un termen consacrat ?etrd a dsrie o rndlcare a legn. Jubpruddla din Orientul Aprcpirt nu qia fotut o
temimLogie lqald teoretică. Parabolă înseamnă literalmente a încălca legile erjstente pft actiui
individMle, de q. Ron, 4:15. Paraptoma este un cuvînt mai puţin riguros decît cele discutate mai sus.
Are sensul de păcat care nu este foarte grav. Sensul este redat cel mai îndeaproape de 1€menul
'8rete]r", de ex. cal. 611.
b. ModtL .le rrotare a oaandar
D€.izine lagale in leaile civile $ p€nale din on€ntul Aprcpiat su coftepute în aşa fel lncit s: proteje4
indivizii şl comunităţile împotriva nedreptăţii. Stilul .az$stic iis@ral al jurispruaslei din oridtul A!b. liat
aEts c! @te .o<tuile de legi tlllnite ln lqil€ lui UrNamu, din er.te Erhnm, ln codd ld
330

Hammurapi, în legile din perioada asiriană medie, la fel ca şi anumite legi din Codul legămîntului şi
din alte părţi ale Pentateuhului, trebuie privite ca decizii ale unor regi faimoşi, ale unor oficiali, ale
unor hâtrîni ţi capi de familie, şi nu ca un sistem legal teoretic elaborat de judecători şi sfetnici. Fiecare
prevedere din materialul legal cazuistic este făcută pentru a proteja anumite drepturi şi pentru a
compensa paguba rrcuti. De exemplq nestij.nra cu;re iare nh i* grijă de un bou care împunge constituie
o infracţiune, dacă boul a împuns un om, un sclavsau boul altcuiva, de 4 Erod, 21:2a.32, 35.36; rrgile
lui &hnllrm S3-55. Potrivit Exodului, cînd neglijenţa cauzează moartea unui om liber, persoana
neglijentă este pedepsită cu moartea. în alte cazuri trebuie plătită o compensaţie în natura sau în bani.
Chiar şi în cazul delictelor penale, cum este violul sau furtul, persoana vinovată trebuie să o
compenseze pe victimă. Pentru violarea unei fete tinere, VT prevede o compensaţie fixă echivalentă cu
preţul obişnuit plătit pentru mireasa. Aceasta arată că valoarea fetei a scăzut într-un mod care face
imposibil ca tatăi ei, care are dreptul legal asupra ei, să o dea altcuiva pentru preţul obişnuit pentru o
mireasă. Prin urmare, persoana vinovată trebuie să compenseze pe tatâl fetei pentru pierderea swda. de
ex. !xtd. 22:16.17. rurut acE 6E valabil în toate codurile de legi din Orientul Apropiat, unde în unele
cazuri sînt introduse alte prevederi care se referă la diferite situaţii, deex. într-un sens special în elle dln
Asida Majje
Totuşi, există încă un alt tip de legi, pe care A. Alt, în 1934, le-a considerat străine de orice s-a
descoperit în afara lumii israelite; şi anume legi apodictice, care acum sînt numite legi prohibitive sau
vetitive. Cu toate ociea. pubrEma tn anul t95a a fomutetor de „legămînf" care folosesc o metodă
apodictică similară în vremea asirienilor arată că o asemenea frazeologie legală, la persoana a doua, nu
era necunoscută în alte părţi din Orientul Apropiat antic. Ceea ce este unic cu privire la legislaţia din
VT este că legile în stil apodictic sînt porunci directe de la Dumnezeu pentru poporul Său. Cele Zece
Porunci, de exemplu, sînt tipice pentru a6t 8En de reai. pobivit cdriej credibe a VT, porunca: „Să nu
ucizi" (Exod. 20:13) este dată la Sinai ca o poruncă directă s lui Dumnezeu pentru poporul Său. Aceste
legi îşi au originea în sfera sacră a Domnului şi au ajuns să facă parte din religia israelită chiar de la
începutul constituirii lor ca naţiune, cînd a fost făcut legâmîntul dintre Dumnezeu şi poporul Său. Din
tradiţia VT se vede clar că legile cazuistice au fost considerate legi aprobate de Dumnezeu. întregul cod
legal este considerat ca fiind inspirat în mod divin. Aceste legi, promulgate la Sinai, au fost menite să
lege poporul de Dumnezeu si să unească diferitele triburi şi persoane. Orice încălcare a legii împotriva
unui semen israelit este un delict împotriva lui Dumnezeu.
c Tipuri de itlrodiul in leea dreih.d Cele mai importante tipuri de infracţiuni sînt omorul, atacul violent,
furtul, neglijenţa şi încălcările de natura nod5 eu retigioasj. tn cazul omotulu * fa.e distincţie între un
act intenţionat şi unul neintenţionat (de ex. Exod. 21:12-14). Omorul era privit pretutindeni în Orientul
Apropiat ca o infracţiune gravă şi, cu puţine excepţii, era pedepsit cu moartea celui vinovat, în Biblie
viaţa omenească este considerată preţioasă, Sntrucft este creată de Dumnezeu. Atacul violent care
DELICT SI PEDEAIPSi
schilodea trupul omenesc era pedepsit tot cu asprime, dar aproape întotdeauna cu o despăgubire fixă.
Legea evreiască este unică între legile din Orientul Apropiat prin faptul că o infirmitate cauzată unui
sclav de stăpmul său este pedepsită cu eliberarea sclavului. Furtul şi neglijenţa erau pedepsite de obicei
cu despăgubire fixă.
d. O distincţie
VT precum şi NT fac distincţie între o simplă încălcare a legii şi un mod de viaţă păcătos şi necinstit.
Modul de viaţi era considerat foarte important, în special în literatura didactică (Scrierile de
înţelepciune.). Felul de viaţă aJ celui nelegiuit este descris în detaliu, de ex. în K. r, cde 6b le8ar
jndepMp. cu scrierit€ de înţelepciune din VI: Acest psalm afirmă că răutatea şi infracţiunea sînt modul
de viaţă al celor nelegiuiţi, al păcătoşilor şi al batjocoritorilor. Modul de viaţă al acestor grupe de
oameni este o negare a legii lui Dumnezeu. O astfel de viaţă păcătoasă constituie rebeliune împotriva
lui Dumnezeu şi faptul acesta este legat de toate faptele nedrepte împotriva altor oameni. Cea mai clară
prezentare a acestei atitudini o găsim înscrierile profe ţilordînjurul anul ui 600 î.d.Cr. Un delict comis
împotriva aproapelui este socotit întotdeauna ca un delict împotriva Domnului. Prin urmare, delictul si
pedeapsa capătă o interpretare profund religioasă.
e tntrprdqu Noutu T5tomenr în NT predomină tocmai această interpretare religioasă. Orice încălcare a
legii, orice infracţiune este considerată o ofensă împotriva lui Dumnezeu. Concepţia lui Pavel
exprimată în Rom. 7 este câ legea aduce cunoştinţa păcatului, dar nu poate îndepărta păcatul;
dimpotrivă, grăbeşte conştientizarea păcatului şi face nelegiuirile sâ abunde (7:7-11). Totuşi, legea nu
este păcătoasă, ci este menită sa limiteze încălcările de lege prin stabilirea unor pedepse. Prin
cunoaşterea legii firea noastră păcătoasă (hamartia) este provocată şi ne momeşte pe noi, persoanele in-
dividuale, la acţiuni păcătoase (parabmis). Natura păcătoasa, modul păcătos de viaţă, este exprimat de
Pavel în termenii cărnii Ijarx - En trad. rom. „firea pâmîntească"); pentru a descrie viaţa mîntuită de
Cristos este folosit cuvîntul „spiritual/duhovnicesc" rpneund) , onie vial6 care nu 6te mhN ir) de crnr os
este păcătoasă prin natura sa şi, prin urmare, vinovată şi trebuie s tie pedeFn; de Dltreku
II. Pedeapsa
a. Etimologia
Dinbe cele M impomnF cMie bbtice leraE da conceptul de pedeapsă, rădăcina Hm are înţelesul de „a
compensa" sau „a restabili echilibrul". Acest cuvtnt are un sens legal specific şi faptul acesta este
evident din anumite scrisori de la Amama. Rădăcina ykh are înţelesul legal de „a pedepsi", de ex. în
Gen, 31:37; Iov 9:33; 16:21, darîn multe alte locuri are sensul mai obişnuit de „a mustra" sau „a
condamna o faptă". Rădăcina ysr este folosită mai mult în sensul de pedeapsă. Este interesant de
observat că în limba uga-riticăCcananita cuneiformă) acest cuvînt are sensul de instruire, educaţie, la
fel ca şi în ebraică. Este folosit si substantivul m&săr; rădăcina cuvîntului este legată de contextul
educaţiei şi nu are sensul primar de pedeapsă legală. Este pedeapsa de corectare, cum este

331
DBrICI fT PBDEAPSI
pedeapsa dată de un tata fiului său. Rădăcina nqm generează un cuvînt puternic, folosit în contexte în
care subiectul este Domnul. Mendenhall a arătat că acest cuvînt, în lumina scrierilor cuneiforme de la
Mari, înseamnă „a răzbuna". Răzbunarea, în sensul de pedeapsa dată de Dumnezeu celor răi» este
întîlnită, de exemplu, în cartea lui Naum.
Este interesant de observat că în NT, unde ideea de pedeapsă divină este înţeleasă pe deplin, cuvinte cu
acest sens srnt folosite numai în şapte lacuri. Este evident că dike, termenul obişnuit pentru Judecată",
poate avea ţi sensul secundar de „pedeapsă", la fel ca ţi termenul ebr. milpat. Singurele cuvinte care au
înţelesul dar de pedeapsă sînt limoria ţi kolasis. în greaca clasică primul termen are un sens de răz -
bunare, foarte asemănător cu termenul ebr. nqm. Dar în koine şi în gr. NT acest sens apare foarte iar.
Termenul a devenit sinonim cu kolasis, cuvîntul obişnuit care înseamnă „pedeapsă", de ex. Mat. 25:46;
F3pt 4:21; 22:5;26:11; EF. 10:29; 2 Per. 2:9; 1 IM 4:18. în Matei termenul kolasis este folosit pentru
pedeapsa finala, în contrast cu viaţa veşnică. Acelaşi sens de pedeapsă finală este întflnit în 2 Petru,
unde pedeapsa este legată de ziua escatologică de judecata, o dezvoltare mai recenta a ideii VT despre
Ziua Domnului.
Ii. Răzbunarea sfngelui
Potrivit prircipiilor legale obi{nuiG din oridtul A' propiat, orice infracţiune sau nelegiuire trebuie să fie
pedepsită, în principal, această pedeapsă era aplicată In societatea nomadă mai primitiva sau în cea
semi-rcMdl de cltre r&ti$I eu de caEe o Nilente a victimei; spre ex. o procedură legală obişnuită în
lumea semitica este ca persoana care a comis un omor să fie pedepsită cu moartea de către cea mai
apropiată rudenie a persoanei omorîte f/RĂZBUNĂTORUL SÎN-GELUr). Aceasta continuă să fie o
lege în islam. în VT găsim numeroase exemple de răzbunare a sîngelui, de ex. în Exod. 21:23-25; 22:2-
3. Aceasta este ius talion is (legea talionului}. Filiaţia formulei obişnuite a legii talionului nu numai că
poate fi urmărită în trecut pîna în codul babilonian fthj al lui HaMmpr, ci poate fi întflnită mult mai
ttrziu într-o tăbliţă votivă descoperită la Marsei]Ies. Aceasta constituie baza legii islahie de .onrid.e
delibsati".
c. împărţirea dreptăţii
Deciziile asupra diverselor cazuri erau luate de judeclbn *u de blnnri $u de €pul faniliei & oblcei la
po.rt c.tndi, !.tivitata lor n! tr€lfi. onflsdatll cu conceptul modern de Judecător", Aceşti judecători erau
arbitri între cele două părţi (cuvîntul ebr. Săpat înseamnă uneori „a decide între două părţi")- Acest rol
de arbitraj nu era jucat numai de bătrini sau de oficialităţi ci ţi de regi, cf. de ex. decizia prounuţată de
David în favoarea femeii din Tecoa (2 Sam. 14) şi d€cizia tr{elelptn a hi solomn (1 hp. 3;16 $tm.). Dar
este de asemenea clar c3 în societatea nomadă şl semi-nomadă, în unele cazuri retribuirea era dată fără
sjutqd uui 6rbiEu, cM 6te de eL h cazd orcrului, dnd se aplica legea obişnuită a răzbunării sîngelui. Pe
de altă parte, în societatea modernă de beduini, oamenii călătoresc distanţe mari pînă la un judecător
faimos care să pronunţe decizia în cazul lor. Aft h iraqisile civile cft d ln c€le Fmle judecătorul lua
decizii menite să menţină „echilibrul
social". Cînd era cauzat un accident fizic sau cînd se aducea o pagubă proprietăţii cuiva (proprietatea
era considerată într-un sens mult mai larg; decît cel modem, astfel îneît includea, de exemplu, şi soţia,
copiii şi sclavii), pierderea era compensată printr-o despăgubire fixa. Totuşi, este incorect să sugeram
că în toate cazurile trebuia plătită numai valoarea pagubei produse; de ex., un hoţ trebuia să aducă
despăgubiri pentru vitele sau oile furate, în felul următor: trebuia să Etitrie d. circi di wl@r itei $! de
p6tru ori valoarea oii (cf. Exod 22:1). Probabil că aceasta era u fel de n&!r, pt€mtivd @nta futdri,
tt Dumnezeu ca ţi Judecător Este un fapt cunoscut că în Biblie Dumnezeu este considerat Judecătorul
suprem. Această idee nu este neobişnuită în Orientul Apropiat antic; de ex., într-o tăbliţă cuneiformă
foarte importantă de la Mari, zeul Shamash este descris ca judecătorul zeilor şi al oamenilor, încă de Ia
începutul istoriei lui Israel Dumnezeu era privit ca şi Creatorul tuturor lucrurilor. Lucrul acesta face ca
Bl să fie şi Posesorul creaţiei Sale. Orice daună produsă creaţiei Sale este un act de Eb€lire diRt!
irpoEic Lui.
Din punct de vedere legal aceasta îi dă dreptul de a pedepsi Pe de altă parte, legile au fost făcute şi
aprobate de Dumnezeu cu scopul de a proteja creaţia Sa. Chiar poruncile Lui îi impun să pedepsească
orice încălcare a lor. Unele pasaje din VT dau impresia că pedeapsa decisă de bătrini sau de oficialităţi
a fost suficientă. Pe de altă parte, este evident că oamenii care scapă de pedeapsa umană sînt pedepsiţi
de Dumnezeu, unii printr-o moarte violentă, alţii prin pierderi mari (.cf. Num. 16). Ideeas-a modificat,
de la pedeapsa în timpul vieţii omului, la pedeapsa în *2iua Domnului, cînd o judecată finală se va
pronunţa pentru orice om, potrivit cu faptele lui. Ideea unei judecăţi după moarte este întflnită ţi în
concepţia egipteană despre moarte. Mortul este cîntărit de zeiţa Maat şi prirb€t te@ e t@itn poEivit d
EEutta lui. cotrepfia biblici nu nufui c, e Eier5 la o j!d6.r, după moarte, ci se referă şi la o judecată
finală la sfîrşitul escatologic al vremurilor. Această idee este d€zrcliad p€ lars ln Nr h pr4ile 4atolqie
ale Evangheliilor, în unele părţi din Epistolele lui Pavel, în 2 Petru ţi în Apocalipsa (de ex. Mat. 24-25;
Marcu 13; l,@ 21'$ 1 th., 5i 2 Te. 2: 2 Pet. 3; Apd. 20.22), (rESCATOLOGIE.)
III. Concluzii
Este evident că delictul şi pedeapsa au fost legate nt nllMi dejuisprddF obitnuit! .i + de @ divin!, O
infracţiune împotriva unei fiinţe umane sau a proprietăţii sale este o infracţiune împotriva iui Dum-
nezeu şi trebuie să fie pedepsită fie de autorităţi, fie de Dumnezeu. Tot aşa, încălcarea unor prevederi
religioase trebuie să fie pedepsita de Dumnezeu. 0 viaţă păcătoasă este respinsă şi pedepsită de
Dumnezeu.
BIBLIOGRAFIE. A. Alt, Die Urspriinge des israel trii-c/ten Rechts, 1934; G. Mendenhall, J-qw and
Covenant in Israel and the Andent Near East, 19S5;H. Caielles, truna sw l. code de Idlliarc. 1946i M.
Noth, Dit Gesme im Pentnteuch, 1940; R. C. Trench, TheSyno-nyms of the New Testament, 1901;
D.J.Wiseman, „The L€wofHaIM@bta8dt",JssZ 1962, p. 161-163i W, Eichiodx, Theologie des Alten
Testaments, 1948;?. C. Fensham, The milpăţpn tn the Covenant Code (di-

zertaţie dactilografiată), 1958; ['don, „Ttansgiessioii ard P@lty in th€ B@k of th€ C@@f, JNsl 5, 1977,
p. 23-41; E. Getstenberger, IVesen undlierkunft des „apodikttschen ftechu", 1965; G. liedke, Gestalt
und Basâchnung alttestamentlicher Rechlssiitse, 1971; H. J. Boecker, Redeformen des Rechtsleben im
Alten Testament, 1964; idem, Redit und Geseu im AltenTestamentundimAtlen Orient, 1976; A.Phillips,
Ancient Israd's Criminal Law, 1970; B. S, Jackson, ThtftinEarlyJewishLaw, 1972. F.CF.
DBMON.
i. în Vechiul Testament
în VT demonii stnt numiţi jă'fr (vsn „satiri", Lev. 17:7 ţi Ps. 106:37 „idoli"; 2 Cron. 11:15 „ţapi") ţi led
(Deut. 32;17 „draci" Primul termen înseamnă „cel păros" şi H prezintă pe demon ca pe un satir. Al
doilea termen are un înţeles incert, dar este evident că este înrudit cu un cuvînt asirian asemănător» în
asemenea pasaje apare ideea că zeităţile cărora le-a slujit din dnd în cînd Israel nu stnt dumnezei
adevăraţi ci sînt de fapt denMi (c, 1 cor, 10:19 t.@). Dd. cdt subiect nu prezintă un interes deosebit
pentru VT si p.sjele Elent€ rlnt putire ra nunir,
II. ta Evanghelii
Lucrurile se schimbă cînd trecem la Evanghelii. Aici există multe referiri la demoni, "termenul folosit
de obicei este daiinon ion, un diminutiv de la da im ori, care este întflnit în Mat. 8:31, dar care se pare
că nu se deosebeşte ca sens (relatările paralele folosesc dnima-nion). în scrierile clasice daimon este
folosit frecvent într-un sens bun, Snsemnînd zeusau putere divină. Dar în NT daimon şi daimonion se
referă întotdeauna la fiinţe spirituale care îi sînt ostile lui Dumnezeu si oamenilor. Beelzebul (•RAAL-
ZEBUB) este „prinţul" lor (Marcu 3:22), aşa îndt ei pot fi consideraţi agenţi ai lui. în aceasta constă
vicisitudinea acuzaţiei că Isus are „demon" (Ioan 7:20; 10:20). Cei care s-au opus propovăduirii Lui au
încercat să-L asocieze cu forţele răului, în loc să recunoască originea Lui divină.
în Evanghelii există multe referiri la oameni posedaţi de demoni. Rezultatele au fost diferite: muţenie
(Luca 11:14), epilepsie (Marcu 9:17 ş.urm.), refuzul de a purta îmbrăcăminte ţi faptul că a locuit printre
mminte (LE 3:27). Jn \D@une?i modere *a sps adesea că stâpînirea demonică a fost un mod simplu în
care oamenii din secolul 1 au descris stări pe care astăzi le-am încadra în categoria unor boli fizice sau
mintale. Relatările Evangheliilor, însă, fac distincţie între boli şi stăpînirea demonică. De exemplu, îa
Mat. 4.24 citim că au adu la Iss p€ e ce suf€rau de felurite boli şi chinuri; pe cei îndrăciţi, pe cei lunatid
(epileptici, seleniazornenous) şi pe cei slăbănogi (paralitici)". Nici una dintre aceste categorii nu este
identică cu celelalte.
Nij h Vl $ nici h Faprele Ap.stolilor su in Epistole nu găsim multe referiri la stăpînirea demonica.
0rcid6trrl dtn Fapt. 19:13 i.lm. 6r€ o erep. iie.) Se paE c! eet f6ol@ a fGt a*iat h nod special cu lucrarea
pe păroînt a Domnului nostru. Ar trebui interpretat ca o explozie de opoziţie demonică faţă de lucrarea
lui Isus.
Evangheliile îl prezintă pe Isus tntr-un conflict permanent cu *spiritele rele. Nu a fost uşor să scoată
DEMONTZARE. POSSDARE DBMONTCA
afară aceste fiinţe din oameni. Oponenţii lui Isus au recunoscut că El a făcut lucrul acesta care necesita
o putere mai mare decît puterea omenească. De aceea ei au atribuit succesul Lui faptului că ar fi fost
stăpînit de *Satan(Luca 11:15) şi de aceea au primit riposta că lucrul acesta ar duce la ruinarea
împărăţiei celui rău (Luca 11:17 s.urm.). Puterea lui Isus a fost puterea „Duhului lui Dumnezeu" (Mat.
12:28) sau, aşa cum spune Luca, „cu degetul lui Dumnezeu...1* (Luca 11: 20).
\ttoria pe @a a ditig.t-o lsE arupa d@.nor a împărtăşit-o cu urmaşii Lui. Cînd ia trimis pe Cei
Doisprezece, El „le-a dat putere şi stăpînire peste toţi demonii şi să vindece bolile" (Luca 9:1). De
asemenea, Cei Şaptezeci au putut spune la întoarcerea lor din misiune: „Doamne, chiar şi demonii ne
sînt supuşi In NulEle T!d' Osa 10:17). Si ati (ffii .lara de ucenicii lui !sus, au folosit Numele Lui pentru
a scoate demoni, fapt care a cauzat tulburare în unele cercuri intime, dar care nu L-a tulburat pe
învăţătorul (Matcu 9:38 ş.urm.).
ni. Alte referiri în Noul Testament
în afara Evangheliilor există puţine referiri la demoni, în 1 Cor. 10:20 ş.urm. Pavel se ocupă de
închinarea la idoli {i sp@ c, idolii sn* h Mlitate ildrca, o afimde D. c@ o Indlnid din aor tn Ape. 9:20
Există un pasaj interesant în Iac. 2:19. „Şi demonii cred - şi se întioară". Ne aminteşte de pasajele din
Evanghelii în care demonii au recunoscut pe Isus drept c@@€n (Ma&u 1:24; 3:11 etc.).
Nu paft s! €xist€ trici u notiv penh a 6pin3! a prion trEEg. Aa de tpcede dmonicq. chd EEngh€liile re
adu. dMi lltemie c, a awt ld, 6te bin. s, ae.ptlm ide.,
BIBUOCRATIE. N. G€kkfiuys, Comnatary on Luklt G6pa, p. 174 ium; J, M, R6, lrpT 55, 1954-5, p.
S8-61; E. Langton, Essentiah ofDemono-logy, 1949.
UM.
DEMONIZARE, POSBDARB DEMONICA.
Posedarea aparentă de spirite este un fenomen observat în toată lumea. Poate fi urmărit în mod
deliberat, cum ete cazul qamnnd su Ecilor d€ la Fpoarele prinitiw, s! .t n€diilor Gpiritisie) adt la
FPoar€le primitive cît ţi la cele civilizate. Este un fenomen care se poate petrece brusc, cum este cazul
celor care asistă la riruluile \6od@, *u poaie lu fofu cd ete cunoscută în general ca demonizare sau
posedare demonică, fu fiecare caz persoana posedată se poartă într-un mod anormal, vorbeşte cu o voce
diferită de cea normală şi deseori manifestă puteri telepatice sau clarviziune.
în Biblie, prcGdi Fslni sini cei c.re urn6Eu, probabil, posedarea demonică. Profeţii lui Baal din 1 Imp,
18 se încadrează în această categorie. Mediile spiritiste, care erau interzise în Israel, trebuie să fl
cultivat în mod deliberat posedarea demonică, întru-cît legea îi consideră oameni vinovaţi, nu bolnavi
(de ex, L€* 20:6. 27). ln m 's€ul 6t€ 6 €endu remarcabil de posedare demonică nedorită. Duhul
Domnului 1-a părăsit şi „a fost muncit de un duh rău care M€a de la Domul" {1 San. 16:14; 19:9)
Făptui acesta îl putem interpreta în sensul că dacă o persoană a fost deschisă pentru Duhul Sfînt într-un
333
DEMONIZAN.E. POSEDARI DEMONIC{
mod carismatic, neascultarea este posibil să fie urmată de intrarea în viaţa lui a unui duh rău, îngăduit
de Dlffizu. !e de alta panq pot€n Jpse sinplu ca în contextul acesta „rău" nu are un sens moral, ci
tEaFdn ddr deprEie, DdNl era alusat de dn-tarea lui David: întrucît cîntatul la instrument era însoţit de
obicei de cîntatul cu vocea, probabil că pcalnii c!*at' d€ David au l6t @i @E au tsonit duhul, aşa curo
dă de înţeles Robert Browning în poezia sa intitluată Sa ui.
MT r€d, mne @ui de po*da€ d€nodici, Este ca şi cum Satan şi-ar fi concentrat forţele în mod special
pentru a provoca pe Cristos şi pe urmaşii Lui. Evangheliile arata că Isus Cristos a făcut distincţie lntre
lolile ob\truite d cele nsf|e de pos€d.E de nonicl. Bolile obhnuite @u virdmte pin pu@ n'iinilor sau prin
uru3F, h tihp ce poFdaM demo' nic, 6 vindeati prin po@€ datt dercNlui de a pl€.a dir oftul Ep€ciiv (d€
ex, Mat, 10:a; M.ntr 6:13: Lua 13:32: rezi qi fapt. 8:7i 19.12). S. pare c: posedarea demonică nu era
continuă, dar atunci cînd avo le pro<l@a ad*a ef<E violerte (MarN 9: 13). cind orbi!€a ii nuleni. eh!
caMt€ de p.eddc demonică se pare că nu erau persistente (de ex. Mat. 9:32-33; 12:22).
Majodtatea lsiholoe{or 6ping idea pcdd:in dmonie, Utr exenplu repEzdradv tr ecdtuie T. K.
Oesterreich, a cărui lucrare în limba germană a fost publicată în limba engleză sub titlul Possession,
Pemo-niacalandOther, amongPrimitiveRaces, mAntiquity, theMiadeAs6 u.l Modem Tin6, 1930. U
rstin€ c, echivalentele posedării demonice în zilele noastre sînt „un complex deosebit de extins de
fenomene coerciiie", tuea$ .oncepfie o adops w ssgant în Baule Jorrh. Mind (1957) şi The Mind P@scd
(1973), Pe de .li5 pats, awn llclrE claeice a lui J. L. Naius' un medic misionar în China, Demon
Possession and Allied Tketnes, 1892. Cartea aceasta consideră că posedarea demonică este un fenomen
real şi probabil că Daioritat€a nisionariloi sht de acod cu el,
rste pGibil si LuSn o pozitie intemeditre si st salmn ca u ddon poate dupa o fatet eprimtd a
personalităţii şi din acest centru de activitate poate influenţa acţiunile omului. Demonul poate produce
orbiE su nuienj€ istdica, su sinplm aLe alror boli .h 6ie epilepgia. ta hu.lte popoare epilepticii au fost
consideraţi ca fiind persoane posedate de un spirir eu de @ au $ ste ad€varat ca epilepticii sint adeg
ssibili din luct de wdft psfic. Biuia nu legi epnepsia de p6€dEM ddotric5, Si .hiar d6dieE5 diz€loi
btiatnd pGedat din Mat. 17:14 ş.unn.; Marcu 9:14 ş.urm.; Luca 9:37 ş.urm. poate să indice +m.jceE Mi
sult im,;dcit epileFie, Natw9,lm, epile!6iei continuă să fie @eut4 dd F pare ci poaE i i!d6i ii mod
attificial in psode nomal€ (w. c. V\falter, TheLivmgBrain, 1953, p. 6D ş.urm.). Cei care au cd€bt
nnblrrrile de pe6oMlitate $iu ce adese 6te jrpGibn 5l spwm .u slnt declai{ate, Noi nu s9uen ct toate, su
chid Mjonratea, ac6ror. slnr datoEie wi p6€dlri denonice, dd f, oate @ sele dilte €le sl 6€ poedin
<brcnice,
siblia nc +6e ce condtii !rcdispu la pc€dare ddoni.e, d€:i clvint€le lui Crist6 din Mat. 12:44-45 arată că
o „casă goală" poate fi reocupată. Biserica DrinEre a s dnoni ln Nmele lui lsa CrisG (Fapt, 16:13), d.r e
pa€ cl au estai $ 4orciiti nerEtini sre au awl @Eare slrc (Luca 11:19; ob6ftti i6e Fapt. 19:1316),
PoM@ de a ,,c4eta duhuil€" (1 1(A 411.3) arată că în biserică au existat proferi falşi care vorbeau sub
influenţa posedării demonice. întrucît spiritiştii pini un accent mare pe acest verset, ar trebui să
observăm că Biblia nu vorbeşte niciodată despre posedarta de .rEe u duh G?inr) bu eu de u nse!.
Alternativele sînt fie Duhul Sfînt, fie un duh rău. \ezi şi 1 Cor. 12:1-3.
BIDUOGBAFIE. W M, AleEdd, Ddonia P6s6. rtora 19O2j M. t Unt€r, Dmons in the WotA Toda!, 1t1;
v White, cod ond the Uncodciod, 19s2, cap, 10; J. 5. wlishq Min4 Mo& dnd the spift (vr'ha. n MdnT),
1972, p. 1oa 6.@.; J, RiclErd., au. deiivq wfrom evil, 1974. J.S.W.
DER.BE (in linba li@onians d€lreia ,jsup5l.). in Fapt. 14:6 *Un- 6te o etate din Licaonia, laut @t mai
răsăritean pe care l-au vizitat Pavel ţi Bamaba cind au indinfat lisicne din s oalariei, Pa!€1 ii siL au
vizibt .ehte6 in cilabria lor spre aps plin Asia MicE (Iapt, 16:1), Caiu, t@ia6d d€ caEtorie al lni Parel
€E diD Dsbe (Fapt, 20:4; i! lbxtul Apllgn este hds Dob€tu, care da o l@li6r€ din M,ce donia). Locul
unde se afla Derbe a fost identificat în 1956 d€ M. Brlare c! y\ertj Hnyiik, la 21 kn NNE de(ar.Ilh
(ri6nda), la ro r00 llnd€ Ltstla (cm ar Eebui trads de fapt veMrul din lapr.- 14:2obr "a dou zi a pl@t cu
Ba@ba la Dsbd). h 1964 M, Ballance a încercat să identifice locul şi mai precis la Dsi sehri la 4 km
SSE de vcrti Hnyi&. Esre posibil sA * fi ana t i! aJaB fiontieFi de E a prcvin.iei bnane calath, h rsatul
vael collMsene,
!tsuoCF,crlE. M. Ballare. ..Th€ sie oi Derbel A N# bs'!tiod', At 7, 1957, p. 147 tlm.; si ,perbe and
Fsstinopolis', AS 14, 1964, p. 139 s. !d.; B.van Eldqel\,,sotuAtcha@losical ob€m-tiotu on ,ads Fi6t
Mi$io.sry Johey, nr W. W casqw 9i r- P. Mafin (ed.), ,4p6tolic Hisbry ond the Grapei, Î970, p. 156
ş.urm. F.F.B.
DESiT{IS,II.E = vezl PERFECTIUNE
DESERIACIUNE. c.le t€i .!vi!ie ebr. pnncipal€ Mre 3int trdue „deşertăciune" sînt disfiibuite drpa cum
urmează: hebel, Ps., Ecl., ler.;$ăw Iov, Ezec; tohu îs. Termenul hebel, lit. „abur", „suflare" (cf. Ps.
78:33; 94:rr: ts. s7:r3, erc.) indice Ademicia actiMilor meqd Ala este vnla Mturals . omdui (Iov 7:3i Ps.
39:5). în sens figurat, hebel comunică ideea de lipsă de importanţă sau lipsă de valoare şi de aceea este
folosit în expresia „deşertăciunea idolilor" (cf. Ier. 10:15r 51:1a). P.h ffie, idhiM@ la idoli nu €ste de
nici u folG (D€ut. 32:21: 1 Sqo, 15;23: Ps. 4:2; 24:4 eb.). cei .are * intoE spre $mrea lrtri deşarte sînt şi
ei fără nici un folos (1 Sam. 12:21; 2 Inp. 17:15; Is. $41:29i 44:9). I.toladia tr6te ren€hr€a unui „ne-
zeu", fapt care sttmeşte mînia lui Dumnezeu (Deul, 32:21i 1 lnp, 16:13, 26 eft.), in onhst c{ adevărata
închinăciune înaintea lui Dumnezeu (cf. Is. 3O:7; 40). D6.'* idolii si kndtu lor p'odme speranţe
înşelătoare şi lipsite de valoare, tot aşa este şi propovSduirea profeţilor falşi (Ier. 23:16;' Ezec. !3:123:
Zah. 10:2).O, jenf, ne6cl6it@rd' (Is. 1:13) este u ntul liFit de neprinanire. Bosilia obliruti
334
DEUTERONOM. CARIEA
fată tiudă (prin deşertăciune) se micşorează (Prov. 13:11; lxx, vulg. „îngrabă"-c/ 21:6). Termenul hebel
se refera de asemenea la viaţa biologică a omului: „Orice om este doar o suflare, oricît de trtne s-ar
ţinea" şi viaţa lui este „ctt un Lat de mînă" (Ps. 39:5; c/. v. 11; 62:9: 78:33, et.). A.6r h elel nl qist€nlei
utrne eE tratar p€ latS h @rt@ Eddiastului,
Termenul lăw introduce ideea de „respingător", „necuviincios", „râu". Iov 31:5 ilustrează ideea aceasta
cind s referah la @hportare; Pt. 12.2i 47:6i E6, 13:3 * EI€re la @rblre: Ezd- 13:6, 9 (4 v. 23r' 21:291
22:2a s rcferd la rcdere. Clvintd -a@ in seamnă „suflare" si este tradus de asemenea „deşer tăciune" (de
ex. Iov 15:35; Ps. 10:7; Prov. 22:8; îs. 41r29i 5a:9; Zah. 1o:2). Tbiusi Ftud înclină mai mult înspre
ideea de nedreptate ţi de aceea este tradus cu termeni cum sînt „înşelăciune", „nedreptate", „ne -
norocire", „amăgire", „răutate", „prostie". Termenul bfl, ,lit. JisipA" (c, Cen, 1:1; Deut, 32:10, €tc,), are
ţi sensul de goliciune", „lipsa de conţinut", „zădărnjciei a{a prilttte Domd Dl!w@ popoele (ls. 40:17; ./.
v. 23). In Ps, 4r2; tth, 2:13 aren cNinsi rtq, tradus „deşertăciune", lit. „nimicnicie" (cf. Ier. 51:34), h r6i!
l fu@r d. lucru rerolGfto!,
în NT cuvîntul „deşertăciune" apare numai de trei ori, în cazuri unde este folosit termenul pur biblic şi
edesiastic mataictes (termenul din LXX pentru kebel şi ro). (1) In Er6, 4:17 * Efer: la conportanht d9i
,jmlude re*€dnicia modla Si inteLectEli sr pG9i tia. Această deşertăciune se refera la tot ce se include
ln cuvlntd no6, pridpe@ ilinn. Tot ce 6re inclu în versetele care urmează se referă la orbirea şi depra -
varea inimii ţi de aceea este inclus în cuvîntul deşertăciune" CC. Hodge, The Epistleto theEphesians,
1856, dd le). (2) !n 2 Per, 2:13 t€mend * ref€re h vorbire şi include ideea de „lipsă de adevăr", „nepo -
dvile.$ (3) in Ron. 3:20 reatJiFi idea ae ,Jrasilitatd'rcto, „lipsă de vigoare" (vezi folosirea verbului în
Rom, l:21j „a goli", „absurd"). „Ideea este aceea de a căuta ceva ce nu găseşti - şi de aici - zădărnicie,
frustrare, dezamăgire. Păcatul'a adus această osîndă asupra creaţiei; a făcut să fie inevitabilă o
concepţie pesimistă despre univers, hypetagt': timpul precis indicat este acela al Căderii (în păcat), cînd
Dumnezeu a blestftr pnrnnd din caM onuluj" (J, Denrey, in EGD.
zehddle plSnE dnt dEertciut lutui detarte (Fapt, 14:15; cf. Ier. 2:5; 10:3, etc), înrudit cu ter menul
„deşertăciune" este cuvîntul „deşert", adică, lilsit de io4! sau de sep. DoMul n6h a delaFt că închinarea
păgînă şi evlavia fariseilor erau deşarte (Mat, 6:7j 1s:9j Maru 7:7)j Parel a @l@t tot ia lelul acta
fil@ofia prSin{ (Ron. 1:21: Ef.s. 5:6, etc). Este posibil ca şi slujirea creştină să devină dE5n! dacA 6te
lipsid de cr€dint! (kzi 1 Cor 9:151 2 Cor, 6r1; 9:3; lilip. 2:16i 1 Ts,3r5). Cind 1Corinvi@9:1 lui Cristos
este tăgăduită, propovăduirea este „falsă" (1cor. 1s:14) ri crcdinta 6te lipGita de iorF (1 cor, 15:17).
Supunerea faţă de Lege privează credinţa de valoarea sa (Rom. 4:14) şi privează moartea lui Cristos de
efectul ei (Gal, 2:21). Tbtuşi, credinţa fără fapte este la fel de deşartă ca şi fapteie fără credinţa (Iac.
2:2o).
BIBUOORAFIE. E. Tied&e, H, G. LinI, C. Brom, I4DNTT T, p. 546553,
H.D.McD.
DEUTERoNoM, cAErEA. Nur.le Deutmon ddiv! din DO( de la trad@rea d.tA exPsiei din 17:13,
Res€l€ Eeblia sd facA "o 6pie a ac6tei ta81'. ExDEsta 6re traad!6A ln sr@c! to deutcrcnonion touto, lit.
„această a doua Lege". Mai tîraiu Vulgata a redat termenul grec în forma deuteronomiurn. Conţinunn
ca4ii a fo6t lrivit ca o a dou reg€, FiM tiind dat ra Muele Horeb (siED, iar a dos (repeiale) pe cîmpia
Moabului.
I. gchrta dpdnrulul
Cartea se împarte în mod natural în trei secţiuni.
a, 1.1-4:43. Primn cwlutdr. d lui Mo&. O retrc$ pectivă istorică în care descrie lucrările măreţe ale lui
DllN%u de la Horeb la leth.Pe. (1:63:29), u. mată de un apel către Israel de a asculta deDumnezeu,
lntllcit 6te pop6n Lui al6,
b. 4:44-2A:6A. A doua dlhtore a lui Mo!., 6dţiunea este lungă, israelului îi este prezentată natura
legămîntului credinţei, împreună cu cerinţa fundan€mal, de ..i fi cu ionn cedilcioqi lui Lhve (srl. ii :32).
Sînt scoase învăţături din trecut (8:1-10:11) ei rsel dte chffit la o angajan deprid G0:12' eii1:32). h
12,1-26:19 ere Dt*ntata ksea luiG0:12'Dm-ieze! d lrev€aeri d€taliate sl€ leglnlntului, Secţiunea se
ocupă cu aspecte ale închinării (12:1; 16:17), cu e.acte.d liddilor ld lsrael (16:141a: 2?), leaea perals
(19:1-21), Rezboiul srinr (20r1;20),osje d€ lesi dilsite C21:1-2S:19) i do!6 riruhri (26:1-191, In 27:1-26
este prezeotate ire. sitatea înnoirii legămîntului în ţară şi necesitatea de a răspunde chemării solemne a
legămîntului. în fine, *sancţiunile legămîntului, adică, blestemele şi bine-cuvtntrile leglnnltllli sint
exp@ h 23:1-s,
c 29:r'3O:2O. A treio cwt^tare d lri Mobe. O recapitulare a cerinţelor legămîntului care include, plinEe
alt€lq o recapitulde istorica (29:19), n indem la angajare (29:10'1s), un aEnisnent d€. lre p€d@Fa
ra*dtlrn (29:16-23) fi u ap€l so' lem de a €lege via{a (30;11-20),
în 6re, lninel€ actiuil ale Lui Moi*, cuvintel€ lui de despărţire şi chemarea lui de a avea la fiecare Şapte
bi o c@nonic de relinoire 6 lqEmintdui (31:1-13). Cartea se încheie cu însărcinarea Iui (osua de .Iie
Moise (31:14.231, ctrtaE lu Mde (31:30. 32:47), binecuvtntarea finală şi moartea lui (32:48-34112),
II. Proclamarea legămlntului
pbbabil c, nici o alii can€ din w ru erprind arit de prcird li de c.nrinuu id@ de lesariot, Iahve, Don nul
Legămîntului, care a Scut o serie de acţiuni fără preedert p€nd o eLih€m p€ popord Siu krel a fEcut u
legS$lri cu ei (4:23, 3L, 5.2-3i 9:9t 29:\, 12), un legămînt pe care El avea să-1 ţină minte şi pe care area
s El Bp*te (7:9,12) ti av€lrt sa dea doEdi fa!5 de ei de ,dedirciogie l,r lesehint' e! de ,Joiaiitat€
sratomi.r",dedircio gie66e4 5:10; 7:9, 12). In c€,Joia-i tri !e$e pe ei loialirat@ fap de Iahw qi fald de
lesi' rrh|ul Lui tiebuia ra se qplire ln &ult€M de prevederile legămîntului, „Legea" (ţâră). Se face refe -
rir. la ,ac6t! €fie a r4ii' (2a:61i 29:21i 30:10; 31:26) şi „legea aceasta" (1:5; 4:18; 17:18-19; 27:3, 3, 26),
Lese 6t€ deanitE mi preb ca 'mdrtuiin€" C'edflţ), „legile" (mtSpatfhi) şi „poruncile" (/tuqqfm). un&ri
apar Nmi doi dinte acqd rened, ,legne -5i
335
DEIITEAONOM, CARTTA
în prima pane a mileniului al 2-lea Ld.Cr. codurile de legi (prima coloană) încep de obicei cu titlul ţi
prologul caie glorifică pe regele caie a proclamat legile care urmează ţi apoi urmează binecuvântările ţi
blestemele pentru cei care respectă sau încalcă legea. Coloana a doua arată tiparul mai complex dar
foarte consecvent a] tratatelor de la sfîrşitul mileniului al 2-lea: titlul identifică partenerul principal;
urmează apoi un prolog istoric pentru a arăta că binefacerile făcuta de partenerul principal ar trebui să-
1 inspire pe vasal la o supunere recunoscătoare faţă de stipulaţiile care urmează. Exista prevederi ca
textul să fie păstrat în templul principal al vasalului, pentru a fi citit cu regularitate la poporul său
pentru a le aduce aminte condiţiile tratatului. Zeii ambelor părţi sînt martori şi garanţi ai pactului,
adurînd blesteme şi binecuvântări asupra celor care încalcă sau respectă termenii tratatului. Un tratat
sau un legămint era ratificat printr-un jurămînt şi o ceremonie solemnă şi menţionează pedepsele
împotriva celui care ii încalcă.
După oca 1200 S.d.Cr. acest aranjament complex dispare. în timpul prunului mileniu tratatele aveau
numai patru elemente, titlul plus termenii, blestemele pentru încălcarea tratatului ţi invocarea zeilor ca
martori, dar nu într-o ordine fixă. Este interesant că legămintele de la Siiuii, Moab ţi Sihem (Exod.;
Deut.; Ios. 24) sînt în armonie cu conţinutul şi forma tratatelor de la sfârşitul milemului al 2-lea, ţi nu
cu cele din mileniul Entîi. Aceasta sugerează că îşi'au originea în cea pe la 1400-1200 î.d.Cr., perioada
probabilă a lui Moise şi losua, liderii tradiţionali asociaţi cu aceste legăminte.
Mileniul al 2-lea î.d.Cr.
Legi Tratate
Legămîntul VT (deuteronomlc)
Titlul
Prologul
Binecuvîntări şi blesteme
Titlul
Prologul istoric
Stipulaţii / Legi
Depoziţie
aure
Martorii
Binecuvântări ţi blesteme
Jurămînt
Ceremonie
Sancţiuni
fidul
Prologul istoric
Stipulaţii / Legi
Depoziţie
Citire
Martorii
Binecuvthtări şi blesteme
Jura mint
Ceremonie
Sancţiuni
Identifică partenerul principal
Arată că beneficiile din trecut făcute de partenerul pridipal ar trebui s!.1 i.. spire pe vasal la supunere
recunoscătoare faţă de stipulaţiile care urmează
Există prevederi ca textul să fi€ pAshr h hpl prin. cipâl al vasalului.
Zeii anb€ld D6rti s!fi id. vocaţi ca ţi martori ţi garând ai pactului.' 816tm si bineullrrdri pelmr ei .e
ticalci su respectă termenii leeamintului.
Un btat su u le"ir&r
era ratificat printr-un
jurtimînt şi o ceremonie
solemnă''
sancti
care!
Diagrama arată sch im bănie i\e form ă şi conţinu Late legii codurilor, tratatelor şi legămintelor in
Vremea VT,
336
poruncile" (6:17; 4:1; 12:1). Tbate acestea constituie totalitatea învăţăturilor care au dat poporului
Israel călăuzirea de a trăi în părtăşîe cu Iahve şi unii cu alţii. O asemenea viaţă avea să-i dea poporului
Israel posibiliatea de r * b1l.@ !e deplin de bindilntlrile legămînruhii. O viaţă trăită In neconcordanţă
cu a-ceste legi ţi porunci însemna o desconsiderare a intenţiei bune pe care o avea Iahve pentru poporul
Său.
III. Teologia Deuteronomulul
Adt forma literară a Deutetonomului ctt şi conceptul central care stă la baza cărţii oferă indicaţii cu
privire la teolotb de bEz! a .*Si ln slmr putem sp]mllivie cn Deuteronomul:
a lFzint! F lahE @ Dom'n l€8rdhtului, Domnul suveran al lui israel, Regele, Judecătorul ţi Luptetorul
@e a 6cut ll!rui twi p@Eu a izblvi F Israel ţi care cere ascultarea lor.
6. Prezintă pe Lh@ @ DUmeEul istoriei @re 6te h stEE sl ib6ptui,*d tucrlrile d€ izblvie din Esirq ain
putie, din Canaan, Coiducltorut a@ telor lui Israel, în stare să împlinească planurile Sale p€nEu Isnel h
fat: oricEni dl4Mn.
c Prezintă pe Israel ca poporul legămîntului, obligat să-L iubească în mod exclusiv pe Iahve, să asculte
numai de El, să I se închine şi să-L slujească. în felul acesta va găsi pacea (ţălSm) ţi viaţa (kayytm).
d. Prezintă închinarea înaintea Dumnezeului legămîntului, bazată pe dragoste ţi recunoştinţă, exprimată
atît En închinare personală cît şi într-o serie de drUltoti $ ritlarui de6lite cu 8fl:t:1.
Iv. s'tntctq Dat.rofuhulll
Chiar şi o lectură sumară a cârtii denotă că la baza cărţii se află un plan complex. S-au făcut dteva în-
etad pentru a defini struct@, M, Noth a su8@t L 1948 c{ prnftk 4 @pitole cdstituie inElduea la o lu@
btorica de prclordi cr * intintle de la losua pînă la 2 Regi, în timp ce restul Deuteronomului reprezintă
marele prolog al acestei istorii. G. von Rad, în 1932, a privit cartea ca pe o celebrare culrică, poate o
sărbătoare de înnoire a legămîntului, aranjată în patru segmente referitoare Ia: (1) Istorie (1-11). (2)
L8€ (12:1- 26:1s), (3) Petiuiu leglf$iului (26: 16-19), (4) Binecuvîntări şi blesteme (27 ş.urm.))
Ctrd c. E. Menderndl tr 1955, a aD!5 alafa alFra nlret!@lor pardlele diatre tlaraiele hirir€ din mileniul
al 2-lea ţi *legâmîhtul lui Iahve cu Israel, studiul Deuteronomului a căpătat o nouă direcţie. tararele
Ntite dnt al.atui€ dh (1) u pEnbul; (2) un prolog istoric; (3) prevederile tratatului: (a) generale, (6)
specifice; (4) sancţiunile tratatului, blesteme ţi binecuvîntări; (5) martorii, plus clauzele care cereau ca
documentul tratatului să fie păstrat în Templu ti d fi. citit h public Fdodic,
M, G, King ln 1963, a swsat ca Deut@rcnul omtituie o hitate ri a stinut cn 6te u deutrnt autnii. sris de
Mot* slb fom narateld din onq. tul Apropiat. El a structurat cartea în felul următor: CD preambul (11'sl;
(2) !rclogd istori (1:6.4:4s): (3) pEEderil€ legint!tului (s:1'26:r9)j (4) se' ţiunile legămîntului ţi
jurămîntul (27:1-30:20); (5) dispoziţii dinastice, continuitatea legâmîntului (31:1-34:12).
în 1963, D. J. Mcc.nhy, . &epr.r id@ c! structura de bază a Deuteronomului a fost caracteris!
c{ datat€lor aie di! onennn Aprcpiat, dar a
Df,UTEf,ONOM. CAI'TEA
.6.tiNr cl Fimle 3 c.pitole E€buie pe d@p?rte ca o scriere istorică, iar capitolele -4, 29 şi 30 trebuie
considerate unităţi individuale Entrurît conţin toate elementele din schema tratatului. După părerea Sa
capitolele 5-28 constituie nucleul sub formă de legămînt, încadrat între două cui/întări.
C. J. v!h.n în 1970, a N4itrut ci Deutec nomul constituie un legămînt distinct din VT, care se aseamănă
atît cu Codul Legii cft ţi cu tratatele din ori.ntul Apropist, dar . lEt o lorF.5 inennedi.rs ,si este structurat
tn felul următor: (1) prologul istoric (1:6-3:29); (2a) prevederi fundamentate (4:1-40; S:J - 11:32); (2b)
pEvcd6i dealiae (I2t),.26.),9)i Q) clauza documentului caie cerea scrierea ţi înnoirea legămîntului
(27:1-26); (4) binecuvântările (28:1-14); (s) blet€trle (23:15'63); (6) '@pitd@ (29: 1-30:20), id h trcheie
ontire u ar€l. cspitolele 31-34 nu fac part€ din leaEriirt .i Ep@inte o nhoip a legămîntului.
M. l,\binfeld, h 192, a acepiat ce Date&rc(u] urmează o tradiţie literară de scriere a legămintelor şi a
contestat că ar imita o ceremonie cultică periodică (von Rad). Dar în timp ce canea păstrează motivele
tradiţiei vechiului legămînt, el susţine că acestea au f6t prel@t€ ii arlaptte la modelele li@E de
legămînt de către scribii/înţelepţii din perioada Eze-clial6ia, slb influenla plrdici a nodeleto! db. telor
asiriene.
Pare neîndoielnic câ structura Deuteronomului este legată în vreun fel de tratatele politice din Orien tut
Atrcliaq d.{t s prc d nod.lul a f6t ddaptat li$o fond rpeifi.i pentn lsael,
V. Cadrul social şi religios al Deuteronomului
Este recunoscut în general în zilele noastre că o mare porte s Deutercnonuhi 6te dti.a, d€fi .latas exactă
a acestor părţi nu este uşor de definit. în comentariul lui G. von Rad, din 1966, se repetă mereu că o
anumită lege este „veche" sau „mai veche". In concepţia lui, Deuteronomul îşi are rădăcinile înfipte
puternic în tradiţiile cultice sacre ale vechiului sistem tribal al Israelului din perioada pre-monarhică,
deşi este posibil ca forma prezentă să fi fost modificată pentru a bEpundc uui stadiu dterior din ktorja
lui Israel.
A. C. lr.lcb in 1924, a cocli€dt c{ l€sile cultice djn o!. 12, 14, 16 $ 27 rcfl€tl @nd4iile prifriti€ din
Frio6rla a?.zArii $h Caear', pDbabil in llrd secolului al 10-lea, E. Robertson, în 1949 ţi 1950, a
arglftniEt cu tSrie .5 D€utunonul a t6t elaboEt sub cllduzi@ lui sanu.l 6 u tlE@l sbnd.rd de legi, atît
civile cît şi religioase, pentru monarhia în cuib d€ @Ntiruirc ai, prir llmE, reprezifi5 p€ri@<ta din jlrdl
@ldqi al 1llea.
Este cert că societatea zugrăvită în Deuteronom este o societate veche, \fecinii Israelului sînt eanaaiupi
(7:l-5;20:16ş.urmO,amaleriţii(25:17-19),amoiuţii {i edonitii (23:3-6). Exilr! l€gi d Fivir€ la d6fl
şurarea Rzboidui 36nt {20i1-2q 21.1014i 23:10-14; 25:17-19). Nu exista Templul. Singura referire la u
reae (17:14.20) 6G.q cu privir ra s iege !,ilto!. Multe dinEe lesi au p@lele apropiae h l4ile I'n
Hammurapi. Unele reflectă cadrul religiei canaanite (14.21D; altele refleti o shtate a3Ba sin?15 ti e
eup! d€ rrcblm cu. rnt holdele (231425), pieEd€ de noad (24:6), hoii ce treiq{ (25:4), pietEl€ de hotar
(19:14), ee, D6i wle dinft* 6c
337
DAUTERONOM, CARTEA
slet€ au fst aplicabne penru o p€!i€d5 luisl d€ iinp, exisra notiE putmift p€ntru s ar8@ta cg la baia
Deuteronomului pe care-1 avem în prezent se afle o Frioada vahe autentic5 de €xiststs E$oML care a
predatat monarhia. Sa argumentat câ ar exista o .frhaiaE' aelibtrate 6cut5 de snror, D.r d-haizarea este
bazată pe cunoaşterea trecutului si o mare parte a Deuteronomului a fost foarte relevantă în economia
rurală simplă din vremmiie premonai-hice din Israel.
vI. Ddt@nmul şt sanctuarul @ntrcl
Saft1u&l cdtal jece u rcl inportant in Deute lonomul. Există un loc „pe care-1 va alege Domnul
Dumnezeu] vostru" (12:5, 11, 18; 18:6-8; 31:10-13 etc.) Nu există nici un indiciu că acest loc este
Ierusalitul, deqi a$ $a lndnplat ulrerior, se pm ca sc. tuarut eftal a lost mutat din ld ln le ln whine,
Asdel, chjrctul a f6t la chjkal (16, 4:19r s:q 9:6), sihen 06. 3:33), Berel (Jud, 2o:La, 26-28; 21:2), sno
oos. la:lj Jud. 1431j 1 Sm, L7, 24: 4t3 er(), Es€ exEd de diftil s! scbilim dacl terEle Ele vante specifică
un anumit loc la un moment dat, un le Ftrtl,ffit penh tot timpul su .hiar mi mlb r'aui id aceaii perioadă
căci aGt€a au fost aprc' bsre. cg4ile R€gilor qi ek.v.$ile de l. arad, D.n d Beerşeba denota câ, de fapt, au
existat mai multe ltui. Resii Fonato.i din solele de Mi dluiu, cum au fost Asa, Ezechia şi losia, au căutat
sa reglementeze „înălţimile" unde se desfăşurau ritualuri ne-esl@rtaie si au hceMt chiar se cenaalizeze
lnchinarea la Ierusalim.
Ceea ce pare evident este că Deuteronomul prezintă modul ideal şi realizabil de operare în zilele lui
Moie, nod cft a rct inpcibll de renFnur dlpi zilele Cuceririi, dar care nu a fost uitat de reformatori, qqi
nu a fort realiat deft ln rcnuile los.€dlie, In zilele hi Mois. in priM junitate a *colului al 13-lea exista un
sanctuar central. Locul ideal pe care acesta avea să-1 ocupe în viaţa naţională şi religioasă a hEelului
6re Dreanrat ln Delt€iomnd.
vtr. Dlta sdlerll tl auto.d Dcutercnomulut
Puţine întrebări s-au dovedit mai dificile decît aceasta. La o exmillft sperfi.iale * tare ca NT subhielqe
rlptu] c5 Md* a rost a$o.ul Pstateundui !i, ddi, al Dent@.onului (Mat, r9:3; MaEu 12:26; Lka 24:27,
44i l@ 7:79j 23i lapt, 13i39j 15:5; 1 Cd, 9:9; 2 cor. 3:rsr Ew. 9:19; 10:23). h cre ac6re veEte,
dificulratea eEia ln fa!tuI c, semifiorla termenului Moise mi este clară. Este posibil ca ter menul să se
refere doar la sulul Pentateuhului şi nu la auro( D€utercnonul * reaer5 la faptul cI Moi* a rcrbit (1i6, 9i
5:1i ?7:1, 9j 29;2j 31:1, 30; 33:1; €tc.) şi că a scris (31:9, 24).
Dd ni.i ua dinEe aete adm$i N re p.mie si Fagd onchzia cl Deutercnorn, a5a cM n .v€n noi as€zi, ne
p€Nin€ conplet, eu :ne@r in rure măsură, de la Moise însuşi. Trebuie să acceptăm posibilitatea
existenţei unei activităţi editoriale şi a adapdrii @re.ialului ortiFl noai. lnn-o pe.ioada ul terioară. Chiar
dacă sar putea dovedi că o mare parte a geografiei, a cadrului legal şi a societăţii se potriveşte tu
general cu epoca lui Moise, aceasta nu ar etrtitui o do%d, @mpLet5 a iaptui .l Mois d tr autotul. a! f6t
prcpw painr reorn principale cu privire la auto.d crnii si la data sierii:
a. Data scrierii este în esenţă vremea lui Moise şi el 6te 6urorul. d6i anmite hatdiale siht datate după
vremea lui Moise;
b. D.ta sisn tr perioada sanrel.s.lonon. se presupune câ o mare parte a materialului datează din ren€ lui
Moi€. dd c.rtea . .e cm o am mi . a fost alcătuită la 300-400 de ani după moartea lui Moise.
c. Data sisii in perioada Eahia rcia, in *cold al 7-lea î.d.Cr. Nu se contestă că s-ar putea să existe o
antiEb eEideFbil! de mbrial moaic ii c5 la bsa ca4ii sft princid noaie, Dar cdi@ repre. zintă o colecţie
de materiale vechi păstrate în cercuri r€lisioe +i profdice lntr'o wne de prcturdt ap6. tazie cind Eftr@
nebuia ss ne cneMta din nou la respectarea obligaţiilor legămîntului. Acestea au fost prezentate sub
forma unor cuvînţări date de Moise la intrarea Israelului în ţară. Publicarea acestei colecţii de tuteriirle
a conieiit sprijin lui losia h leioda făcută de el.
d. Data sriqn $ aubrul apa4ir p€rioadei de după exil. Cartea nu a fost un program de reformă ci
conţine ideile utopice ale unor visători nerealişti din perioada post-exilică.
cretAbrii EuWh în tot Mi llre mEsui ci, defi metlril€ .! trivire la origiM Deltebnomdli duc ln diift
iimhra h Moi*, sb imposibil s, stsbilim data la Qre DeuteFtroFul . aris to,m tuEld. ExSt doui as!*te ale
problmei: (11 ve chi@ info@Fnor origimle, ti (2) psioada n! ce aete ilfolmfi au fct adlmieti laolalte.
Exjrt no. tive să credem că o mare parte a Dettteronomului ftrad din wn€ lui Moie qi * poate are@enta
cd Moi* tFld a dat kcelului nieul Deuterctu nuhi Totqi, a devenit n<er să 5e 6€!@entate cuvilt€l€ lui
Moise io siRratii noi si sa I e ante relevanţa pentru vremea aceea. Există dteva moment€ cheie b islorta
lui IsEel clnd s p€te si se fi tdmptat ac6t lutu - in zil€le .ind .€gatd a l6t renr iEawt sub doMia lui saul,
David er s.lo non; in p€n@da siticE €re a umat dezbinerii lrnpa' rlliei dlpd mdrt@ luj solonon; hd'o sie
de mo nee citke din slele €re au llmr. rebuG s: acceDtan idee c5 Deutftnmul a f6t adu ln fma prezentă
atîr de. influenţa puternică a lui Moise cît şi de procesul editorial. Deşi există puţine motive să
contestăm că o parte substanţială a Deuteronomului a existat cu cîteva secole înainte de secolul al 7-lea
i,d,cr,, nu 6te posibil sn sphen id ce propode contin€ iBisno wrla (chia. cuvintele) lui Mois. însuşi.
'ELIoGBAFIE. P. Buis ii J. rsleq, ,e Deu.l.o non., 1963j R. E. clercnts, 6oa\ ci6q P.ople. 196a: P, C.
Cra&re, trr@^on, 1977j S. R. Driver, Dueronomy, ICC, 1902i G. l]. Davi6, 'Deudom my", în Peake's
Commentary on [fie iiible, rev. 1962;
C. L X€il d F. Delitz$n, aibli@l (tmn.nrory on the OldTestament, 3,1864; M, G. Kline, Treatyqf (fte
Grwir KinZ, r963i G,T, Ma"]€y, h. Book of the L4u r9s7t
D, J. Mccalttq, Tr@tr od cavenot, !963; C. E. M€ndenlEll, raw dnd Cor.ndat ln Isrd.L Md the An .ient
N@r t6t, 19S5t E. W. Nicholsor\ D€uts.nory and TYaditian, 1967; E. Robertson, The Old Testament
problm, 1950i C. bn lrd, D.ltdonony, 1966, idm, stuaid in Deu.emnomy, 19s3; c. A. snirb lhe ,oo* of
Deuteronomy, 1918; J. A. Thompson, Deuteronomy, TOTC, 1974; idem, Tlie Ancient Near Eastern
Trealies

338

DIACON
ad the ald T6.Mdt, 19641 M. Wejnf€I4 Deu.cronon! @d th. D.utmnonic School, L972t A. c, tkL\, he
coAe ofDeuretunmy, \924: idp,4 DeuE ronomy and tke Framework of the Code, 1932; G. J. w€nian, fte
sturu.e @d Date oJ Ddtercaony (teză de doctorat nepublicată. Londra, 1970); idem, ,peutercnoay and
the c€nEal sarcturjr'., rynB 22. 1971, p, 103.113; C. E. Wright, "Deurercnony,, în iii, 2, idat\ he Old
Tes.anar a.d Theoto.r, 1965.
J.A.T.
DIACON. Rsv Fadke .diacon. n!&i io FiliD. 1:1 şi de 4 ori în 1 Tim. 3; dar cuvîntul grec tradus în felul
acesta, diakonos (tradus în general „slujitor" în fii/), apare de vreo 30 de ori în NT, iar cuvintele
înrudite diakoneo „a sluji" şi diakonia „slujire" apar de alte 70 de ori. în majoritatea celor 100 de cazuri
în care apar aete cuvint nu extin ntci o doE<U de lot6iE a termenului într-un sens tehnic, în legătură cu
funcţii specializate din biserică; în cîreva cazuri este necesar să examinam în ce măsura diakonos şi
cuvintele înrudite au doliqdit o 6ehe@ nuni5.
I. orkln€n t.maulnt
în esenţa, diakonos este un slujitor, adesea un slujitor care serveşte la masă. în perioada elenistică a
ajuns să reprezinte anumiţi funcţionari de cult şi de la templu (vezi exemplele din MM^, anticipînd
folosirea cuvîn-tului în ltrs@ul cr€€tin. in NT s; foloste de objcei sensul mai general, fie că este folosit
pentru slujitorii E3elui (Mat, 22:13), fie !€ntn slDjitorii lui Dm, rereu (1 T6- 3r2, TR). într-un singur
paej pav€r iL descrie pe Epafra ca un „diacon" al lui Cristos şi se descrie pe sine ca „diacon" al
Evangheliei şi al bisericii (Col. l:7, 23, 2S), Alu ekaitl o Ard*onio fatd d€ Pald (Fapt. 19:22:ct Fnin. 13
ri poac cot. 4:7: tf6. 6:21), ie@ trtextul a!at, cA ei shi ajur@le hi pavel 'n llMEa de Mnshelizare. a
sEbitr aid orisre cotueptolui nlrdior de €pis.oD cu dEonjj saj. a! tns'M sI fo4im rinbajut, cu alr€ evint€,
dia konta 6te apli€t .ici li nod sleial Ia pEdicare 9j ta lucrarea pastorală.
Totuşi, în NT cuvîntul nu-şi pierde niciodată legăr@ d id*a de slujir€ 9j de etisfaeE a nebitor @teriale
(4 d€ q, Roo. 1s:25 ln ont€xti 2 co. 3:4). Unut carc *.vr'te la Mli 6re diakoao ar€n 2rs, 9); rlujim Manei
la m.sE (Lu. 1o:4o) ,i c@ a soacrei lui Petru (Marcu 1:31) este diakonia. în lumina aceasta trebuie să
observăm accentul pe care Cristos îl pune asupra faptului că El a venit să slu leasce (Marcu r0:4s): sre
ffiificariv famln ce a, ceastă afirmaţie este plasată în Luca 22:26 ş.urni. în contextul slujirii la masă.
Domnul este Diaconul prin excelenţă, Cel care slujeşte la masă pentru poporul Său. Prin urmare, aşa
cum arată aceste pasaje, „dia-eonia" înţeleasă En sensul acesta este o trăsătura caktdiltici a bregn
biserici a luj crist6.
lI. Dla@Dtrl ln Nod llirmdt Aşa cum am văzut, exista o analogie contemporană pentru „diaconi" ea şi
persoane cu funcţii culrice. Prin urmare, atunci cînd biserica este salutată împreuna cu „episcopii şi
diaconii" (Fii. 1:1) este firesc sâ vedem în aceasta o referire la două categorii speciale din cadrul
bisericii. Este adevărat că Hort poate interpreta expresia în sensul că biserica este alcătuită din elemente
de "condwF' ti de ,,slujire,,, d.. nu credm ct a t@tA interpretaE !@te 6 aplic.rd ta 1 rih, 3, ude o IstA cu
@li.5tle cerut€ episopitor 6te Lllmir inediat de o lista p.BleE p€nEu di..oni; sA 6e cis. riti 3ince4 se nu
de d€dati la biutur; *u la lEcomi€, s5 fi€ inr€8ri. A.5ie calit!i ar fi de@bit d€ potrivire pentru persoane
cu responsabilităţi în finanţe şi m administraţie, iar locul proeminent ocupat de slujirea socială în
biserica primară ar face ca diakonos sâ fie un nume foarte potrivit pentru asemenea oameni - cu arit Mi
bult cu cit lrre d€ drag6te! la @re era rorba lite€i{€nre de a sllji la ms4 ea o acrivirate caritabilă
regulată. în timp ce diakonia este o caracteristica a întregii biserici, este de asemenea un dar special -
al,nri de prcfelie qi onducere, d.J diferit de darul dărniciei - un dar care trebuia să fie exeisat de aceia
care a pcedA Gon, 12:7; r P€r, 4:1r). Dei ori.e slujitor al tui crGbs poat 6 nMit p€ buni d;prare
„diacon", termenul poate fi aplicat în mod special la aceE ctr Fda. la lel c. ti Fjvi (Rom. 16:1) in
modurile menţionate mai sus. Nu se ştie cu certitudine daci diacoEnrl a exisat pletutinddri rub .c6t ruft
su da.5, d. exqplu, ,Eei ce atr dard ajutorarilot, (l Cor. 12:28) erau echivalenţi cu „diaconii" de la Filipi,
Există prea puţine lucruri care să sugereze că în vremea NT termenul „diacon" era ceva mai mult decît
un termen semi-tehnic, sau câ ar fi avut vreo legătură cu temenul er€is ho,,an ({stNAcoci). Frr€ s-
nificativ faptul că după ce înşiră calităţile cerute dia@nnor, Pavel Bine la Ftuul senml al cuv,intului si îi
dI tdemui lui Timorei (1 1in. 4:6i yeli ri 1 pei. i)
RelaraEa djr Faptete 6 cu pnvne la ateselea n1 biserica din Ierusalim a şapte bărbaţi care să supraleghee
adminishlea iondului de aturor& a vadu. veld 6re coBideatn de obicei ca iBtituir€a o6.iaE a
diacoMrdui. Nu @den c, ac€stE id* st€ sprj. jinili de linbajd fol6ii, Dac, l&rn d@pare torine caE nu
por fi dovedit€ ti are sutin cl Cer S.pie sinl echivalentul elenistic al Celor Doisprezece, putem obsft in
prinul rind ce Cei Sapre nu sirr nhd obsftliciodate ,diaconr qi, hd Cei doiiea rînd ce, deşi sînt folosite
cuvinte înrudite, ele sînt folosite în egală măsură la diakonia prin Cuvînt exercitată de Cei Doisprez@
(r 4l ti ra diqtonia la n* (fie ce 6t€ vo.ba .le miftd€ su de bani) exditars de cai $apte (v. 2), Pwe hlinilo.
ete u Apt prea objsnuir h Fapele p€ntu a fi .@idehr .ici c, ar area o smin@lie sp€.iala ('onDNARE), iar
lkare lui gtefan ii Filip arati ci cei $.pie nu s.u Unirat ta slujiM ra rlre.
Tohrfi, rebuie se lird *na de arshenrut lui Lighrfoot care susţine că locul pe care îl dă Luca aetui iroiddt
retr*ti inportanh p. care i.o acorda el, Est. ,uul dind€ aete fapte repr€zenrative din care este alcătuită
aproape în întregime prima parte" (Philippîanss, p. 186), Semnificaţia, însă, nu stS în instituirea unei
ordini în ierarhia slujirii, d în faptul că ea 6te u prin denlu de delesare a rspo$abitj te$r.r .dninisEatiw si
*iale celor care au u cara.. ter $ lnzbteri porivir. lenr.u acesb, u lapr caE ftbuia s! d€vinl caEcteristjc
penFu biericite din@ Neamuri; în acelaşi timp este recunoaşterea faptului că aemene. firctij tac pan din
lucrare d€ sluine a lui crGd
Folosirea ecleziastică a instituţionalizat şi a îngustat coceprut djn Nt sci€rile re.€nonie rhi lecu n€
existnla ud crr* de dia@d dar nu sp€.ifica
339
DIACON
funcţiile lor (Cf. 1 Clement 42; Ignatius, Magnesiani 2. 1; Tralliara 2. 3; 7.3). Scrierile de mai tîrziu
arată câ diaconii îndeplineau funcţii cum sînt vizitarea ţi ajutorarea bolnavilor, care trebuie să fi făcut
parte din diakoma creştină din vremurile apostolice; dar un loc tot mai proeminent este ocupat de
funcţiile lor în Eucharist (prin slujirea la masă la mesele comune?) şi de relaţia lor personală cu ierarhia
episcopală. Limitarea, în unele cazuri, a numărului diaconilor la şapte se datorează probabil unei
arhaizâri deliberate.
BIBLIOGRAFIE. R W, Beyer, TDNT2, p. 81-93; J. B. lightfoot, The Christian Minisay (= PMippians5,
p. 181 ş.urm.); F. J. A. Hort, The Christian Ecdesia, 1897, p. 198 ş.urm.; A. M. Farrer tn The Apostolic
MintFy, €d. K E,(nk, 1946, h speiil p. 142 t,lm,; B. Rti&., Diakonil Fatfad. und 2.16, 19s1, p. 9 ium; K
H6r MDNTT3, p. s44-ss3.
A.F.W.
DIACONII]L 'Fivi a f6r didtond . bikricn din Chencrea (Rom. 16:1); acest titlu este tradus „slujitoare"
tn unele traduceri (VA), dar în cele mai multe: „diaconiţă".
Pddii GEd <te obiei a! ciEt 1 Tin 3:11: .,lbt aşa şifemeile trebuie să fie cinstite, ele", considerând
calităţile care urmează ca fiind aplicate femeilor diaconiţe ţi nu soţiilor de diaconi. Probabil câ această
traducere este mai corectă deeît cea din AV: „Tot aşa şi soţiile lor trebuie s3 fie cinstite", etc. Theodore
de Mopsuestia traduce expresia „neclevetitoare" para-frazînd-o: „Să nu spună altora destăinuirile
primite în €erits rlujb.i lor" (€d. S*€te. 2. p. 126)-
Ptin ed 111 d.ci Plinis, 4@bnn Bitiniei,
scrie câ a interogat prin tortură două slujitoare care erau numite diacoruţe Cmin istrae) tn ritualurile
creştine iEpistotae 10. 96). Cuvîntul slujitoare" poate să denote aici poziţia lor seculară sau funcţia lor
In comunitatea creştină: este evident că Plinius căuta să 8!*e.! dowi de dibalisb.
Dupi @6 lerioade * Fe c! N exist! nici 6 dovada literară clară despre diaconiţe ptnă in secolul al 3-lea,
în Didascatia. Din această cauză unii au pus la îndoială existenţa unei asemenea funcţii în perioada NT.
Dar întrucît primii creştini erau meticuloşi în ce priveşte respectarea convenienţelor, multe funcţii a-
bibtriE di..onireld hr sidile de mi tlrziu lde €x. vizitarea femeilor din case pâgîne) s-au aplicat şi în
vremurile apostolice. Prin urmare, numirea diaconileld 6te prcbabil aplioric5, id textul din LEa :2
ş.urm. poate fi foarte semnificativ. îndatoririle lor erau f@loa8e d €l. 5le di.@nilor: el. e! pr qi simplu
„femei diaconiţe", aşa cum sugerează cele două texte din NT. (Cuvîntul diakunissa avea să fie introdus
mai tiraiu tind funcţiile distinctive ale diaconilor au devenit liturgice.)
BIBllocRAnE, E*ui de c. H. nmer ii W. Collins inTheMinUtryofWomen, 1919,J. G. Uaviss.JEH, IA,
1962, p. 1 ş.urm. A.F.W.
D1ASPORA. Tfermenul „Diaspora" (gr. di'aspora) sau „îinprăştierea" poate desemna atît evreii
răspîndiţi în lumea ne-evreiască (cum este cazul în Ioan 7:35; 1 Pet. 1:1) sau locurile unde locuiesc ei
(cum este cazul înIac.l:l;IuditS:19).
I. Originea
Este greu să ştim cît de devreme a început împrăşrierea voluntară a Israelului; exista indicii că a existat
o „colonie" veche la Damasc (1 împ. 20:34), şi este pGibil @ poltid €xpasion!;d a lli Eolonon sa n dus
la stabilirea unor avanposturi comerciale. Dar regii Asiriei şi ai Babilonului care au cucerit Israelul au
introdus un factor nou - transplantarea forţată a uor p-!rd .1. popul.lei ln alF regiui ale inpenurui lor (2
împ. 15;29; 17:6; 24:14 ş.urm.; 25:11 ş.urro.). Această politică prevedea îndepărtarea claselor care
puteau furniza conducătorii fireşti ai poporului şi a meşteşugarilor. Multe dintre aceste grupuri trans-
planbr€, ln spei.l din re8and de N, pbb.bil ca ${u pierdut identitatea naţională şi religioasă, dar comu-
nita€a iqde din Bsbilor a aht o l!ft prcfedca importantă, a învăţat să păstreze închinarea la Dumnezeul
lui Israel fără Templu sau jertfe şi a produs oameni vajnici care s-au întors să reconstruiască Ieru -
salimul, lotuşi, numai o parte s-a întors în timpul domniei lui Cirus; o comunitate evreiască mare şi
puternică a rămas pînă în vremurile medievale, avînd o rdizri€ proprie d extului Dlnuddtri
II. Amploarea
Israeliţii din străinătate nu erau uitaţi de cei de acasă şi imaginile profetice despre intervenţia milostivă
a lui Dlllmreu ln rcmltte de p. urba include Eta! rarea fericită a „Israelului împrăştiat" (de ex. (s. 11: 12;
Ţef. 3:10; cf, şi Ps. 147:2, unde uxx traduce jtia-iporai lui Israel"). Zona geografică din vedeniile pro -
feţilor este de multe ori mai mare decît imperiul Asirian sau cel Babilonian. Cu alte cuvinte, începuse
deja o alta împrâştiere care probabil că a fost voluntară la început, dar întărite de refugiaţi, aşa cum
arată Ier. 43:7; ,14:1. Ewen sa! stabirit h Eaipt 9i h gnutui mai depărtate şi mai puţin cunoscute.
Papirusurile @eice sisib la Eleph.trtire (IPAPIRUSUru, rsh) aruncă o lumină lugubră asupra
comunităţilor din lgipq cele roi hdelrrtate daa!re €le .fllrd!& la prim Carahctij lapiGuile prcvin dintr.o
@nui tate comercială evreiască avînd un altar propriu şi idiosincrasie (elemente străine incluse în
religia is-raelitâ).
Odatl cn .Gririle lui Aleendtu c€l Md. a început o nouă eră a împrăşrierii: un număr tot mai mare de
emigranţi evrei pot fi observaţi în cele mai diverse locuri. în secolul 1 d.Cr, Filon a spus câ nun:dl ei!o!
din Eaipt s ridics la a niiion (/n Fla<xum 43). Geograful Strabo, ceva mai devreme, notează numărul şi
poziţia evreilor din Cirena şi a-daugâ: „Poporul acesta şi-a croit calea în fiecare cetate şi nu este uşor să
găseşti vreun loc în lumea leuits c.rc sn nu 6 prlnj| pe ast !o!or qi Nde s{ nu$ f.ci sidir! put€ru" (ci6r de
J6., Ant, 14.115, ediţia Loeb).
Exisra !1lml@ dowi cu prieire l, addarul general al estimării făcute de Strabo. Siria avea „colonii"
evreieşti mari. Juster (1914) înşiră 71 de cetăţi din Asia Mică afectate de împrăştiere; nu încape îndo ial!
.g lirta .r put€a 6 larsite in zilele n6e. sdiitorii romani, cum a fost Horaţiu, mărturisesc într-un mod
neprietenos despre prezenţa şi obiceiurile evreilor di! @pital!- D.ja in du1 139 td,cr. a awt ld o expda€
a s€ilor din Rom: edi.nrl tunlioMi in Fapt, 18:2 a avut cîteva precedente. Evreii, îrtsăj s-au întors
întotdeauna. în ciuda lipsei lor de popularitate
340
DIASPORA
- ascunsă prea puţin în discursurile guvernatorilor Pflat şi Galio, ţi evidentă în strigătul mulţimii din
Filipi (!art. 16:20) ri din Ef6 (Fapt, 19:34) - s€n s'au dovedit a fi un fel de excepţie universala. Exclusi-
itat@ lor edaE, tabuuile lor dc nen$eb ii .elisia lor necompromiţătoare - toate acestea erau tolerate.
Nl:mi ei put@u 6 eutiF de jdtf. ,,ofici.le" ii de serviciu militar (întructt ei nu mărşăluiau Sn ziua de
sabat). Sub stăpînirea Seleucizuor, Ptotemeilor ţi romanilor - Dîaspora, în ciuda opoziţiei făţişe pe care
a întîmpinat-o ţi în ciuda izbucnirilor sporadice de violenţă sălbatică - sa bucurat în general de pace si
prosperitate.
Dilsp@ nu a fst linitati la Lnpenll rc'@. a fost proeminentă ţi în sfera de influenţă persana, aşa cum
ilustrează mulţimea adunată la Ziua Cincizecimii (Fapt. 2:9-11). Josephus poveţteţte lucruri interesante
despre evrei întreprinzători de talia lui Fra Dia-volo din Pârtia (/tui, 1B. 310 ţ.urm.) ţi despre conver-
tn@ !i ciMizta reaelui dir stanJ de liDntied Miab€re (,4n.. 20,17 im.).
HI. Trăsături caracteristice
cildalaiiL€ din Elephantire nu snf tipice p€ntru iu.lainul din Di6Fra. viats elor mi mdte dinrr€ aceste
comunităţi se concentra în jurul Legii ţi al sinagogii, deţi putem nota că marele preot Onias, un fttusiat
din f.nni. lui Tade, a sralnit u Mplu la renbpolG !r Egipt, ln *olul al 2lea i.d.c., p€ bab textului din îs.
19:18 ş.urm., şi a spus că majoritatea evreilor din Egipt aveau temple „contrare rîndujelilor" (^a., 13,
66), Dar p.in lns4i @t@ l!@ilor, €i nu au putut trăi exact ca şi evreii din Palestina. Diaspora din apus
trebuia să trăiască in lumea greaca şi trebuia să vorbească greceţte. Un rezultat important a fost
traducerea cărţilor sfinte în greacă - Septuaginta (rTrxTE ll VTRSIUNI) , Lq€nd€le .16prc originea ei
depu nlrtlrie d6pre spind nisioMr al iudais' mului elenistic. Deşi ar putea fi greşit să generalizam
tii@lia din Aledri4 ?uim oh6ero acolo o .oru nitate de evrei prosperă şi educată care a căutat să
stabilească un contact intelectual cu cultura greacă avansată. Iudaismul „de-mesianizat" dar ortodox în
alte plivq€, dh cartea inlelepdun si din sdierne lui Filon sînt produse caracteristice. Există de asemenea
dovezi de apologetică misionară evreiasca îndreptată spre cultura greacă şi coduri de instrucţiuni pentru
convertiţii dintre pagini. Romani 2:17-24 s-ar putea să repEzinte u co'@diu cu o nunl, stird d6pre lelul
h @ i{daismul din Diaspoa sia trteld nisiu. nea.
Cultura evreiască elenistică a fost fidelă legii şi rudqii (ct Filip. 3:s6 - martuia uui ercu dir DEspora) ,
cohuiElile pliteau taE de o junital€ de siclu pentru Templu şi menţineau contact unele cu .liel€ d cu
Ietus.linll (., Fapt. 23:2r i.rm.). rueii dcmicid vizib! Ierus.linul cu prilejul slrbAbrilol mari atunci cînd
aveau posibilitatea (Fapt. 2:5 ş.urm.; 8:27) si aveau deseori legături strînse cu ţara de origine. Dar
atmosfera culturală a devenit atît de diferită îneît comunităţile din Diaspora aveau propria lor siMsogl
ln le@lin (4 Fapt. 6:9). Elte pGibil ca €tefan sd 6 l$dfat rele dinEe ideile €dkale despre Tfemplu de la
iud.ismn din Diaspora, ltuinre de convertirea sa.
in ciuda lipsi de populantate a Meilot 6te cla că iudaismul a atras cu putere mulţi ne-evrei. închi-
narea simplă dar maiestuoasă înaintea unui singur Dumnezeu, etica înaltă, standardele înalte pentru via-
ta de fmilG, i'a ar.a pe nulq - inluiv @ni ae rang înalt - la sinagogi. Necesitatea circumciziei probabil cd
i-a impi€diGt pe uii blrba$ sl dain pe deplin 'prozeliţi, dar mulţi dintre ei au rămas printre ascultători ca
„oameni temători de Dumnezeu". In tinpul clFtoiilor nirntere ale tli pa!€l lntflnin adesea ne-evrei in
sinagogi (cf. Fapt. 13:43 ş.urm.; 14:1; 17:4; 1a:4 .lm.l-
Un aspect mai puţin fericit al atracţiei exercitate de iudabn a f6t c@ur rlzphdit - .tet de nule scrieri - că
evreii posedă puteri magice deosebite ţi dvint€le lor *re slnt d*bit de edcient€ in !dji, Nu încape
îndoială că unii evrei lipsiţi de scrupule au profitat de această reputaţie şi infilnim un asemenea om ln
Fapt. 13:6 t,lm, De *mnea 6te prcbabil ce a existat o extremă de învăţătură iudaică sincreristă şi sectară
care s-a ocupat de misterele ţi de ocultul care erau atît de fascinante pentru lumea elenistică. Unele
culte păgîne - cum era cultul Sabazîos în Frigia ■ au ind6 iqftdimte iudaice in potpuiul lor rclbid dotic;
dar oricit de ihpotune a. 6 a6te perd istoria €Eziilor crsthe ("cNosncEMl, dista pEa puţine dovezi că ele
ar fi fost reprezentative şi important€ ln iudaisd din Diasto6, luar ln aMmbl!. AF cm et€ de aiEprsr,
sfudiil€ srhFlogi@ rct la lmiri diftrenF de fomd @tuider.bile i 8ftde dife. rite de .xcLaivibte cultual5 l,a
diferite ldui qi b diferite epoci; dar nu există nici un element care să indice că ar fi existat vreo îndoială
majoră în iudaismul ain Di.slora cu privirc la sicitaM Dt]]waului lui k€eL cu pnvire la elatia sa !n Tora
ri o pnvirt la poporul Său.
IV. Relaţia cu creştinismul
Influenţa Diasporei în pregătirea căii pentru Evanghelie este incontestabilă. Sinagogile au fost răspîn-
dite tn cea mai mare parte a lumii cunoscute şi au fost epetel€ de pod !.ntu prjnii hisi.md Faptele Apos.
tolilor arata cum Pavel, care s-a numit singur apostolul Neamurilor, ţi-a început de obicei lucrarea
misioura prin predid in siEgogi. Ap@pe intotdaMa a urmat o dezbinare, majoritatea evreilor din naştere
retuzind siL leuoasE pe Meia, id cei dnft Nedui (adicr, pbz.li_tji r.mttori de Dffizeu) Lau prinit cu
bncsje. Cllih convdjg reprezenbrivt, cM slnt comeliu 9i fm€nul etiopid, au f6r mi intii prozelil eu @ftnj
rematori de DL!u*u. Isre clar cE omenii rernitoli de Dllm%u - @pri ai DiapoEi ■ sînt un factor vital în
istoria Bisericii primare. Ei au renit la credinta d o cu@terc anterioad a lui Dwereu qi a scnptrilor ii se
f€reu deja d€ ido. latri€ $ de jtuhliiate.
tx a lndeplinit de a*mene o slujbă misionară, dincolo de efftbt s5o asupn N€muilo! ere au renit în
contact cu sinagogile: mai mulţi Părinţi ai Bisericii delarn c5 citiu e a juet u rcl vital in convenna lor.
confuzia apar€n6 a uDr rciit.ri pAdni rae se fie dificil de spG dac, ei fac aluzie la iuaaisn sau la
.eitinisn. Llctul ..6b * p@te datom taptului ce adeseori comunitatea creştină s-a născut din sînul
irddsnld din Diaspomi lentru u pfuln t3lorant su irdifeoi, atjtudine conrenidtor taE de ndte pFctici
Eadido.at€ p6r€ sI fie ildaice, .htar dacn et credea poveirn€ de soazr cu privne la .adbalism ti
341
DIASPONA
la incendieri, care erau puse pe seama creştinilor. Pe de ald parte, inlmF iudaicd aupm multor conwr.
tiţi de frunte ne ajută sâ explicăm de ce „iudaizarea" a t6t u pe.icol atit de Mrc p6ru bisica a!6. tolică.
Este interesant că Petru şi Iacov, amîndoi evrei din Palestina, se adresează creştinilor numindu-i „Dias-
pora" [„cei împrăştiaţi") (Iac. 1:1; 1 Pet. 1:1). La fel ca şi membrii din vechea împrăştieie, ei sînt
„călători" arclo ude Eiie; ei se bucur de o slidaritaE caE nu este cunoscută de pâgîni si ei sînt datori cu
o Loidibte @ndent5 lru5lirului de tu.
BtsIIJOGRAII!. J. Juter, 16 Juik dM tEnpire Romain, 1914, A. Causse, Lei Dbpersâs d'Jsraei, 1929; E.
Schfirer, Hismry of ihe Jewish People, 2, 1978; BC, 1, p. 137 ş.urm.; E. R. Goodenough, Jewish
Symboh in the Greco-Raman Period, 1953-68 (relaţia cu simbolismul păgîn); M. McL. Wilson, The
Gnostic Problem, 1958; V. Tcherikover, Hellenistic Civilization and theJews, 1959; H. J. Leon,
TheJewsofAntient Rome, 1960; M. CFnt, TIc JM u .ne nonan WorM, 1973: E. M, Sm!wo.d, th? ,tM
lder Ramon Rule, 1977,
A.i'.W.
DIBLA. Ate nllmi ln Ezec. 6i14 si .u a fcr identificat rad un loc cu acest nume; probabil că este o
eroare a unui scrib, în loc de 'Ribla; în lxx. găsim Dibla.
J.D.D.
DIBON. 1. o l@lirab djn loaa, @par, dupi exil tNm, 11r:2s) dd ca€ nu nai poate fi iddtifi.at h zilele
noastre.
2. Djbon (eb.. d&dn) din M@b, p€ led ude * află în prezent satul Dhiban, la E de Marea Moartă şi la 6
th de lnn Amon. Catat€ 6te renlionaE de Ramses H care a pretins că a cucerit-o (K. A. Kitchen, ./tA sq
1964, p, 63-70). la lnceput a apdldut Moa-bului, dar în hmuil€ gre.isFelite a l6t cucsite de sihot! resele
anorililor (NM. 21126). Isaelilii au c@rit{ h peri@da Exoddui (NM. 21:30) qi a f6t datA tibuilor lui
Rub.n si cad (Nm. 32:2.3). lbtui, C.d a @Gtuit Dib.Nl (Nu, 32:34) 9i de aea 6c nMit Dibd-Cad (Nm.
33:45), de{i in IG, 13:rs S.m. $ spee cd a!.nine lui R!b€n. Probabil ci 6e unul dintre locuriie de popas în
călătoria Exodului si st€ rentimt in NM. 33:4546. Mai 6ziu kFel a pieldut a@6ri et6te, . tost Huerit de
otri si apoi a fost cucerită de Meşa, regele Moabului, care vorbeşte despre ea în "Piatra Moabită,
rîndurile 21 şi 2a, Isia ii l€ldia a! cuMto ca o etate m€bit5 (8. 15:2; Is, 43:13,22).
Excavaţii arheologice au fost efectuate de Şcoala. Andt6ne de cercetrJi oridtale h 19501955 in colţurile
de SE, NV şi NE ale movilei. Există oarecare dovezi despre ocuparea localităţii în Epoca \feche a
Bronzului, dteva nivele pe patul de piatră, un zid şi vase de lut din Epoca \feche a Bromului IU.
Ocuparea de către moabiţi datează din Epoca Fierului I şi este reprezentată de cîteva clădiri mari. fn
colţul de SE exbd l,h&ile din rpoca Fle.{lui II, caE se dtind de la justat@ selolui aL 9l€ plnl la
di:sttugeea cetiti,i de cdEe NebuadneFi ln Sa2 ln.Cr. Aici * aia o qedinF rcsal5, osEuiia prcbabil d€
M6a, Rr-
r44ele @i tlzii pbvin din pe.i@da Nabataennor, din @ BiE^tins * dabe.
BIBLIOGRAFIE. F. M. Abel, Geographie de laPales-.ine 2, 1937, p. 304-305; N. Cl@k, &yplortioa in
E6@ Pol6dne 3, T1ASOR 14.19, 1937-1934, D. 115, 224w: H, Morror! &4SOR 140, 1955, p, 5 ll- R.
E, Murphy, a,4SOR 725, 1952, p. 20-231 W. L Rei4 B,4SOn 146, 19sZ p. 610; A" D. l\shin, gham,
BASOR 133, 1954 p, 6.26; 13a, 1955, p. 29'34; .4ASOR ,1O, 1972; l- v Wiftt! n4soR 125, 1952; Ad. 9i
Ul L, R€id, ,4ASOR 36.37, 1961.
JA,T.
DIMA, U! colabohtoi al lui Pa€l h psi@da prinei întemniţări care a trimis salutări în Filira, 24 şi Col.
4:14. în ultimul text el este singurul menţionat fără nici u cuvrnt de l.udd. Du?, aG@ @ez! nota
patetică despre faptul că 1-a părăsit pe Pavel în perioada celei d.-a <to€ tntemtri (2 Tim. 4:10; Parry
Fadrc elegant ,$.a p!,$jr ln clip€ grele"). clvin tele lui Pavel; „din dragoste (agapesas) pentru lumea d€
a.M", ius{€zi ce DnF a t6t aFas la ltsalonic de idte peeEle ei nu dir laeiiate, Nuele nu este 6bi:Nit *
poate s, 6e u dininutiv de la Dinitie. John chapmn (JTS 5,1904, p, 34 I.M,) a sulilut ca Di@, !@biliiat,
6te DiniFie din 3 loe 12j dsuentul 6re la fel de sp€cdariv ca el porn€td uiît al lui Dima făcut în Faptele
lui Pavel şi Thecla.
A.F.W.
DIMITRIE en M nUfu 8k obn;nuit ti in Nr sh! menţionare două persoane cu acest nume.
1. Un c6rin a crni ntuie sie Eudat in 3 loan 12.
2. Aryintarul din Efs, ere a iEtigEt rdolra inpo. rrih iqi PaEl (Fapr, 19:24 33),
A! fcr facut€ speula$i p€ndu idotiicrea @Lor doi (J. v Bartlet, JTs 6,190s, p, 203 r.lm., 215), jd J.
ChapM" ("fs 5,1904 p. 3& rlm) l-a iddtiicat p€ r de tui iu d Dina @labontorul lui Pav€l (col, 4:14; Fitid
24j 2 Tin, 4:1o).
NMele apaE qi ln Alo.rife, url€ * el€|! la tei cgi djl dirEstia Sele(ide, Dinitrie I sotd a Lst reae al Siiki
lrre 162,150 id.cr. Eh 6ul lui s€lercs Iv ţi a obţinut tronul în urma morţii unchiului său *An-tidhs
Epiphans ry dupS @ l.a mont pe 6ul lui Artidh!4 Eupator, d p€ Ltsias, geDdahl l!i. El a otrtinut FIRUF!
Macab.ilor ineputt de prede cesorul său şi a fost omorît de Alexandru Balaş (1 Mac. lO:sO. Fiul du.
Dinitie II Nicator a rszbet m@. tea tairlui s5u prin lnlingeM lui Brlas h 145 id,Cr, şi după o domnie
caracterizată prin intrigi şi duplicitate, h dd 133 i.dc!. a fct lut prizonier <le citre Mithradates I, regele
Persiei. Dimitrie III Eucaerus, fiul lui AntidhE ct?oi apare pent sufta ffie pe scena isdiei rn atun aa
i.d.c|., p€n$u a ajuta la înfrîngerea lui Jannaeus, dar a căzut în dizgraţie la puSn tinp aup: l]!lg. \&zi R.
H. Pteitfe\ Histoty oJ New Testament Times, 1949.
D.H.W.
342
DODANIM
DINA Cebr. dtnâ, judecată" sau .judecat"). Fiica lux Iacovşi Lea (Gen. 30:21; 46:15). Cîndlaeovşi-a
întins 6bAh ln apbpiere de SihenL DiD *a ds se vizite-reh€il€ l@lni.e (c€n. 34): siiei4 fid lui Hanor,
p.in$l hivit :l sihenui, a f6r atras de ea qi e parc c! . violatq iar apoi . cetulo in cEs:lo.ie de la lrov. Dd
dii lui I.cov au fct indistugi €i leau cerut ledtdilor Sihmdui sg se hie nnrreju Eai lminte ca să-şi poată da
consimţămîntul pentru căsătorie. După aceea, Simeon şi Levi (împreună cu aparţinătorii lot i.au aber F
siheniij prin surprindere i rau măcelărit prin înşelăciune. Iacov nu a aprobat această fapre (c€n. 34:30)
qia @ndalmlo (Cen. 49:s71, Relat@ sor iftidote Fiste de fetd ac6ta in caF dal inplicate iemei ee
@tuideate de C. H- Cordo& HUCA 26, 1955, p, aO, 6 iidiciu al fapnrlui cd da ţiunea 6te ko\e, din epea
diMste de solonon,
K.A.K.
ln Nr slit folGie aou, .!vinte. Dido*dlid hseamnă atît actul de învăţare cît şi conţinutul învăţăturii. Este
folosit cu referire la învăţătura fariseilor {Mat.tituii, 15:9r Marcu 7:7). Afare de s .az din col@ şi unul
din Efeseni, este un termen limita t la Epistolele Pa*orale (:i pare s: € rdere 3deg l. o col*l€ de invllrtui
tobsne ca stanaard d€ dedinti adevEaie). Temmul didahE 6b foLGit in Mi mtre p6r.ti dir NT. Şi acesta
poate desemna atit actul de învăţare cît şi conţinutul învăţăturii. Este folosit cu privire la învăţătura lui
Isus (Mat. 7:28 etc.) despre care El a pretins că este divină (loan 7:16-17). După Ziua Cincizecimii,
doctrina creştină a început să fie formulată (Fapt. 2r4?) € lnvrttda daa cebr care au r:sDs la kJcrygma
(Rom, 6:17). în biserică erau unii oameni a căror funcţie oficială era sS-i înveţe aceste lucruri pe noii
conveni$ (de €x, 1 cor. 12:2329). PenFu conri. nutul didache, veziE. G. Selwyn, The First tpistle o/Sr
Peter, 194$,EssayU.
R.B.N-
DIONISIE AR.EOPAGITUL. Mhbru .t otuiliu lui artlteFtic din Atft cAEoPAG); sot dinie pugnn
at€nieni co.Mii d€ Pakl (Fapt, 17:34). l}sdj,E din *&lul al 2.le (Dionisie de corint, tn Euseb'ius, EH
3.4; 4.23), potrivit căreia el a fost primul epsop ol Atenei str pure se F bazek nu@ p. acest pasaj. O
serie de scrieri mistice de mai tîraiu au f6t acptaie nult5 rcne cn fiind *rien ab sl€ ti au exercitat o
influenţă puternică în Evul Mediu (vezi dducfta ta4iala in eryl€za t.!t de c. E. Rolt; R. Roq6, 'Didf:is
A@pagirica", ln l^al u srldiu radt). Nte spe'narii cu pnvne la Djodsie (Dio. nJEi6), lesate probabil de
cuh! rEsln al lui Diony, @, sint 'lm5lire d€ Rendel Hmis, An norato. .Jthe Lirdsraog 1901, p- 76!.lm.
A.F.W.
DIOTREF. Un om ief'acrn! niEt de anbitii pu@. nice, care nu a vrut să recunoască autoritatea lui Ioan
Bedftl l-a ata@t in punlic, a inr.uis primirea ade pnfilor lui 9i 6e prin exconui€!€ o6.iate, 6e prin
viotenF 6zic5, i.5 dds F aceia car. l.au prihit , Dei int€rentia BArrlnuhi av@ si 6e ddisiv6 in cele din
urmă, el€ctd risorilor ele a pur!! !i anulat de intudla lui Dioftf (3 loan 9-10). Nn 6t€ cla! dace lucrul
acesta a fost făcut în virtutea unei funcţii obişnuite (de ex,, h calibte de epi*op nondlic • cl. T zah4 iT 3,
r, 374 i.!n.) sau prin lcd ddnim pe care 1-a avut în cercul său {cf. J. V. Banlet, JTS 6, 1905, p. 204
ş.uim.). Pentru alte reconstituiri imaginatjve, v€ziJ. ChapMl! J?S 5,191}4, p. 357 s,lm., S17ş,urm.; B.
H. Streeter, The Primitive Chwrh, 1929, p. 83 ş.urm.; C. H. Dodd, TheJohannineEpiitles, 1945, p. 161
ş.urm.
A.F.W,
DoqIBINA (tNvtTiTUR.{}. in w .lvlntul a paE h pri..ipal @ trodu.ere a denului leqol, ce nennn ,re e
6te prinil (Dsr. 32:2: Iov 11:4i prov, 4:2i ts. 29:24). Id@ de coteie d€ iNiGtui revelate este exprimată în
principal de termenul ţâră, care arare de 216 ori $ sre hds .,I€se,,.
DI-ZAIIAB. Unul di.tre lo.uile nenlionate tn Deur. 1r1 p€nd a indica leul ude au awi i{ cuviriSrile .are
rmeaza. A io* idmrificar ad*a cu Dahab, p€ c(Eb de E a p€niturLlei Simi (de *. Roihenbelg + Anarcni),
dar aceasd idenrifi.aE nu poate fi reconciliată cu celelalte informaţii date (c/l v. s). Ar ftbui s! fie in N
Moabdui si ed-qh.ib€ (la 30 de rm E de (H6baa/H6bon) par€ s5 6e cea Mi probab el@Ube pini itr
preknt.
BrBLlOGl.AlIE, F. M- Abel, Cloanphie ae h PoL6 tine, 2, 1937, p. 3O7 sj h.ta 4i B. Rorhenb.ig ii Y. ,!
rErod, cod'r tyrldernB, 1961, p. 14, 16r.
Q.LD.
DOICi, Aei cuvrnt * poare rereri la d doi.i @ alnpte.z, (€b(. ngaeqer, 9i .sie l6l6ii cu ret€rire la DcboB
(Gen 24:s9) ii ma-ro lui Mok (Erod. 2:7r, eu dotca @pildui ldsii (2 Inp. t l:2, 2 ctun. 22:\I) în Orientul
Apropiat alăptarea era prelungită de obicei pinr la 2 ani, iar doica rSnlina ad@a cu fannia ca o srljit@rc
de incEder€, rtrn a fosr cazul D€borei (Gen. 35:8). Acelaşi cuvînt este folosit în sens figurat cu privne h
rcsinele care * vor insiji de poponn tui DMnezeu ln vnto.rn sbrios (Is- 49:23). Parel con pară grija sa
pentru credincioşi cu grija unei doici (gr. !DrJr6) penh copin sii (1 Te6- 2:7).
într-un sens mai general, persoana care se îngrijEte de copn 6ie 1,1 obr. _mee! de erenplu, Naoni (Rut
4116) ii s!@arra copiluluj Menbo+t care area s ani (2 san. 4:4) sht ascie cu ac6r. ovtni. Forma
masculină a acestui cuvînt ebr., "ănien, tradus in rcm. tot ,3oic5", ste blosirs rn setr fiswr penrru a derie
srija lui Moe p€nh iaaelli Om. rt:Iz) si grija regilor care vor sluji pe poporul lui Dumnezeu (k.
49:231. \,&zi Fapt. 13:13.
BIBUOCRAFIX. H. Granqujsi Birth and anitd h@d onnA thc Arubs, 7947, p, Ia?-II7, 2462s2t FAC, l,
p. 383-385. JT.
DODANIM. Nhel€ uui rEFDr caie d descis din lavan, fiul lui lafet, menţionat de două ori în VT (Gen.
lo:4 i.6. dnd-onim, K Inodioij I Cron_ 1:7: €br m, IXXRhodioi). Texrul din Genesa probabil că
343
DODANIM
ar trebui citit Ga fel ca Pentateuhul Samaritean) r6: dănîm (d şi r sînt confundate cu uşurinţă afît in
scrierea ebr. veche cît şi în cea „pătrată") şi se referă ia locuitorii insulei Rhodos. \fezi E. Dhorme,
Şvria 13, 1932, p. 48-49.
T.CM.
DOR. Cetate pe coasta mediteraneană a Palestinei, la s de Caatrel. Retele ei ca allt@t lni labi4 r.8€le
Haţorului, in lupta împotriva lui Israel şi a fost înfruit (los. 11:1-2; 12:23). D€i €E !. gEniF lui A!6, a
fost data lui Mânase, care nu a reuşit să-i izgonească pe locuitorii canaaniţi (Jud. 1:27). \fezi şi lîmp.
4:11; ICron, 7:29. Este asociată cu En-Dor (los. 17:11), dar este deosebită de această localitate. Este
menţionata ca "6 oat al Teke/', !r poEtea w6:Amo& din secolul al 11-lea î.d.Cr. {ANET, p. 26). în
perioada greco-romană a fost numită Dora (neutru, plural); cf. Jor.phG,Anr. 5, 87i a, 351^!, 2.114, 116;
vid 31.
G.T.M.
DORCA sau "labila („gazolă"), a fast renumita peniru ad€le sle de 6ibE ln biqjca din lope (tapi 9:36).
ctd 6 . mui! .u tinie pe ddi n€nl,ri ai bisericii la Lida, ca să-1 cheme pe apostolul Petru. El a venit
imediat şi, urmtnd exemplul !ui Isus, i-a scos atad pe bcitori A!.i a iuQu,rhiat $ s-a rugat şi a împlinit
însărcinarea divina care i-a fost dată (Mat. 10:8). !a 6te sinS@ teheie nMird ,,l6ic" (na-thetriă) în NT.
M.B.
DOTAN, ctnpia fqtila a Dotandui *pard deqluile Saraariei demunţii Cârmei. Oferă o cale uşoară pentru
dEtorn de la Beqa! d Calaad, t drmul ld spe Egipt, Aet! . fqt dMul lllmt de isnaali$i c.F l-au dus pe Iosif
Sn Egipt Păşunile bune i-au atras pe fiii Lui Iacov de la Sihem, care se află la S, la 32 de km. în
apropierea oraşului (în pretent cdl doţn) se află aşterne dreptunghiulare adînci de vreo 3 m, similare cu
groapa în care a fost pus Iosif (Gen. 37:17 ş.unti,). Elisei a condus detaşamentul sirian, trimis să-1 ia
prizonier, de-a lungul drumului de pe deal pînâ la saMri4 h 16 kn spE s. slujitorul lui a fct tEujat de
vedenia armatelor cereşti adunate pe deal, la E de oraş (2 împ. 6:13-23).
Excavaţii făcute între 19S3 şi 1960 au scos la lumină o cetate cu ziduri din Epoca \feche şi Mijlocie a
Bronzului şi o aşezare din Epoca Nouă a Bronzului care se pare că folosise zidul cetăţii vechi.
Thothmes lI a&Era Doianut lrinEe cusirile ele (@. 1430 î.d.Cr.). Probabil că a fost unul dintre oraşele
absorbire de ilr.eliti, gla s! 6e @*ir (cJ Jud. 1:27). Zonele din Epoca Fierului care au fost scoase la
lumină prezintă străzi înguste şt case mici, cu pivniţe şi cuptoare de pîine din vremea lui Elisei, Printre
descoperiri se ,flI cimispre.@ buceti de a'stt lnd-o curie de lut, reprezentînd economiile unei persoane.
A existat o aşezare şi în perioada asirianâ şi elenistică {cf. ludit 4:6; 7:3).
BIBLIOGRAFIE. Rapoarte de excavaţii de J. P. FE,BA19, 1956, t. 43-43, <li! rdi@da 1953-1955j
&{SOR131,1953, p. L6-29i 135,1954, p, 1420; 139,
1955, p. 3-9; 143, 1956, p, 1l-17; L4?, 1957, p. 3637r 152,1t5a, p, 10-14; 156,1959, p. 22-29: 7@,
1960, p. 6-15; EAEHL 1, p. 337-339.
A,IIM.
DRAGOSTB
I. tn Vechiul Testament
a. Etimologie
Cuvîntul „dragoste" este Corespondentul termenului ebr. "ăheb, care este folosit într-un sens la fel de
larg ca ţi în limba noastră şi este cuvîntul cel mai obişnuit pentru întreaga gamă de sensuri. Alte cuvinte
ebr. sînt d6d şt ra'yă (care se refecă la dragostea pătimaşă şt, respectiv, femeia care constituie obiectul
dragostei, în special în Cînt), yădad (de ex. Ps. 127:2), haiaq (de ex. Ps. 91:14), hafcab (numai Deut.
33:3), 'ăgoţ (de ex. Ier. 4:30, despre amanţO şi răham (Ps. 18:1).
în VT dragostea, fie umană, fie divină, este cea mai profundă expresie a personalităţii şi a apropierii din
relaţiile personale. în sensul nereligios, 'ăheb este rerunul el Mi d6 folosit p.trN a dffie inpulsd reciproc
al sexelor, în care nu este reţinere sau sentiment de necurăţie (vezi Cînt. pentru cea mai sublimă exrEie
a s). Este folGit d. aletm pdrh o nulFfJN de lElalii p€FEle (aa. 22:2t 37t3) ti nepersonale (Prov. 18:21)
care nu au nici o legătura cum este impulsul sexual. în esenţă este o forţă lăun trică (Deut. 6:S „putere")
care îmboldeşte la Îndeplinirea acţiunii care aduce plăcere (Prov. 20:13), la obdffi obietului ce tez€fre
dorinta (ca! 27:4) sau, în cazul persoanelor, la sacrificiul de sine pentru lirele elor iubi$ (La. 19:1e,34),
o loi.litate neclir. tit (1 San. 20:17421.
h Dragostea Im Dumnezeu pentru oameni (i) Obiectul ei Obiectul acestei dragoste este în prin cipal un
grup (Deut. 4:37, „părinţii voştri"; Prov. 8:17, „cei ce Mă iubesc"; îs. 43:4, „Israel"), deşi se sub t!€lq!
cllr .! individul aE parte de adtudiE divi. nă faţă de grup. Numai în trei locuri ni se spune despre
Dumnezeu că ar iubi un om, ţi In fiecare caz este vorba de u rese (2 san. 12:24 ti Nen. 13:26, solomn:
Is. 43:14, ?ciM). &i sar putea @ rela$a ,peiau sl fie stabilită deoarece regele lui Israel este privit, întT-u
senr cs u tu al lui Dllma (4 2 szm. 7:r4, Ps. 2:7; a9:26 g.lm-), iar ciru .lin paejul din cn€a lui Isia ar ?
ut€a s5 6e u FBEj EpreEtiv.
(D carorcrul €i pcnonal. Avlrd r{(Ecinile b6pte ferm în caracterul personal al lui Dumnezeu însuşi, ea
este mai profundă decît dragostea unei mame pentru copiii ei (ls. 49:15: 66:13). L!d!r .Gh 6re .lt *
p@t€ de ckr l4 Os 13, !!de (tn ori@ odire m citi capitoLele) Ela$a dhn€ proGt qi rtia s iDiid€ld,
Gomer, ilustrează temeiul suprem al legămîntului divin într-o relaţie mai profundă decît cea legală, într-
o dragoste care este gata să sufere. Dragostea lui Dumn4u face larte dir p€MMlitte Lui qi nu Fare 6
influenţată de pasiune sau abătută de neascultare (Os 11: 1.4, 7,9r €ct pej e aprcpie el ffii mdt în VT de
a declara că Dumnezeu este dragoste). Infidelitatea Israelului nu poate avea nici un efect asupra ei, câd
„te iubesc cu o iubire veşnică" Cler. 31:3). AMiqaM: ,l.rui mi pot iubL (o$i 9:15) ste

344
DRAGOSTE
idpretat! cel mi bine rn *sul cA El nu r@ 9; @i fie Dumnezeul lor.
(iiO Caracterul ei selectiv. Deut., în special, bazează relaţia stabilită prin legăwînt între Israel şi
Dumnezeu pe dragostea prioritară a lui Dumnezeu. Spre deosebire de zeii altor naţiuni, care le aparţin
pentru motive naturale sau geografice, Iahve a luat iniţiativa ţi I-a ales pe Israel pentru că 1-a iubit
(Deut. 4:37; 7:6 ş.urm,; 10:15; îs. 43:4). Aceasta dragoste este spontană, fără să fie cauzată de vreo
valoare intrinsecă a obiectului ei, o dragoste care creaza valo@ (Deut, 7:n, corclarul 6te de &@na
aderdrat: Dumnezeu uri!ţte pe cei pe care nu-i iubeşte (Mal. 1:2 $um). D€{i in difedte l)ejq ln sPetal ln
IoE ţi tn Cîntările Robului din îsaia, este prevestită o dedla a drarostei uiveis.le, nu slsin nicdiqi o
expri@ @mE|.a a aeteia.
c Drd8p$€d co darorie rcli3iMd (i) Faţă de Dumnezeu. Dragostea faţă de Dumnezeu cu toată1
personalitatea (Deut. 6:5) este cerinţa lui Dumnezeu; aceasta nu trebuie înţeleasă ca o simplă respectare
scrupuloasă a unei legi divine impersonale, ci ca o chemare la o relaţie de devotament personal cEtl ri
sutinutl ln initu ohdli p.in luar€a lDi Dumnezeu (Deut. 30:6).
Ea constă din experienţa simplă şi pună de bucurie a părtâţiei cu Dumnezeu (Ier. 2:2; Ps. 18:1; 116:1),
realizată în ascultarea zilnică de poruncile Lui (Deut. 10:1a "sd iub€rti ti s, sluj€tj t€ Domul Dwzeul
tlu'; 16, 22:5: ,Sl iubiti p€ DomuL Dllm4ut vostru, să umblaţi în toate căile Lui"). Această ascultare este
mai fundamentală pentru natura dragostei faţă de Dumnezeu decît orice sentiment. Dumnezeu este
sin3ud .afe va judsa 3inerital@ ei (Deut, 13:3).
(ii) Pată de oameni. Dragostea este poruncită de Dumnezeu ca o relaţie umană normală ideală şi, ca
atare, prinetc aprcb.E lqU divile (kv. 19:13) deşi interdicţia paralelă care se referă la ură este legată de
inimă (Lev, 19:17) arată clar că şi aceasta 6te Mi potund, ddlt o simpl, relafie legaD. Nu * p.dn€rte
nicli€.i iutie dltnaNlui, dEi ac6ta tebuie si 6e ajuht (Exod, 2314 1.1fr.), cntar dace wi mtirele slnt esoDb
(Pbr 2s:21 i.Um.).
II. în Noul Testament
a. Etimologia
Gl nai obhnuit dllnt 31- ditr NT ?encu t@te ror lEle d€ dragGte 6te ag"p<, ogopao Acsia 6te ull dintre
cele mai rar întîkute cuvinte în greaca clasică, în care exprimă, în puţinele cazuri în care apare, cea mi
lnlt! ti mi nobila fonnl de dnaGte aE wde ceva nespus de preţios în obiectul său. Folosirea terMdui h Nr
N delird diet dit r8@ca clasica ci din LXX, unde apare în 95 de procente din toate cazurile unde în
traducerile moderne îndrum termenul „dragoste", ţi în toate caşurile unde este vorba de dragostea lui
Dumnezeu pentru om, a omului pentru Dllmku su a ohului penEu ap@p€le 3rr L demnitatea pe care o
posedă cuvîntul în NT a contribuit folosirea lui în revelaţia VT. Cuvîhtul are un sE hqar <latoriti
agiqnor din v[
Phileo este alternativa pentru agapao. Este folosit în mod obişnuit cu referire la afecţiunea intimă (Ioan
11:3, 36: Ald. 3:19) 9i d refdire la !lIc@ awti potru lllfuil€ <e slnr puclre (Mar, 6:s), deri
fol6i@ celd dout dvint€ € supEpls in Eod considerabil. Multe studii exegetice au fost făcute pe textul
din Ioan. 21:15-17 cu privire la faptul câ Petru spre phil6 sc ("Stnt plietdul tau, J, B. PhiIiF), avînd o
reţinere aparentă de a spune agapă se. Este greu să înţelegem de ce un scriitor ca Ioan, care a Iol6it o
gMc! sinpl5, ar 6 folGit cL. dooA dvine in acest context, afară de cazul că a intenţionat să facă o
distincţie între sensurile lor. Totuşi, existenţa unei distifttii dm ' aici {i h a,ltl pe - 6te cont6tate cu tărie
de unii teologi ţi nu este observată de comentatorii antici, cu excepţia probabilă a lui Ambrozie (Ori
iuke 10. 176) si wig., care foloseşte diligo şi amo pentru a traduce agapao şi, respectiv, phileo. [B. B,
Warfield, „The Terminology of Love in the New Testa-nen!, PTn 16, 1913; J, H. Bffird, 5. Joft4 lcq, 2,
1928, p. 701 ş.urm.).
fi. Draaa.ru lui Dumn@,
(i) Pentru Cristos. Relaţia dintre Tatăl ţi Fiul este o lela$e de dEs6ie 0@n 3:3si 1s:9; col. 1:13). c!
vîntul „preaiubit" (agapetos), care are sensul de „singurul pEiubit, 6te tolGit de tinoptici nl)mi cu
relqiE la crisr6, fe diff (Mar, 1715; Mar! l:11), fie indiEt (Mat. 12:13r Marcu 12i6) (!. W. Bacon, .J6s"
\rrice fbn H@m", Arf 9, 1905, p. 451 ş.urm.). Această dragoste este reciprocă (Ioan 14:31; c/. Mat.
11:27) -ltrddt din pwt de vder. isidic această dragoste este anterioară creaţiei (Ioan 17: 24), rezultă că
deşi este cunoscută de oameni numai ln ield ln €re 6te evElat ln ks cristG $ in răscumpărare (Rom.
5:8), face parte din însăşi natura Dmereirn (1 I@n 4:3, 16) i lsu crkt6, dE 6te dragostea întrupată şi
personificată (1 Ioan 3:16), este rs€lalia de sire a hi Dl@*u.
(n) Pentu aoneni ln E€ngheline sinoptice lss nu folF,te niciodati a3dpao -su phlled Fnd a exprima
dragostea lui Dumnezeu pentru oameni. Dimpotrirl, El a ftla.o pri! roun.latei€ sal€ vin&cdri nilGtive
(Marcu 1i41r L@ 7:r3), pdn i!văţătura Sa despre faptul că Dumnezeu îl primeşte pe păcătos (Luca
15:11 ş.urm.; 18:10 ş.urm.), prin durerea simţită faţă de neascultarea oamenilor (Mat. 23:37; 1-u; r9:i1
r.!m) si prin faptrn d El isu:i a fost un prieten (philos) al vameşilor şi păcătoşilor (Luca 7:34). Această
activitate mîntuitoare este proclamată în. Evanghelia după Ioan ca o demonstrare a dFg6tej lli Dumeku,
f5.hdule pate o@nnor de calihta €ten: € vie$ odn 3:l6i 1 l€n 4:9 ş.urm.). întreaga dramă a
răscumpărării, concentrată în jurul mortii lui Cristos, este dragostea divină în acliue (cal, 2:20i Ron.
5:3r 2 cor s:14).
La fel @ si in \rl dasost€a lui Dlmeku 6te selectivă. Obiectul ei nu mai este vechiul Israel, ci noul Isn€I,
Bisie (Gal. 6:16i Er6. s:25). DFa6te lui Dumnezeu şi alegerea făcută de El sînt strins legate, nu numai
în scrierile lui Pavel ci, indirect, şi în anumite ainalii .le lui lss Isuri (Mat, lo:s I,m.; ils:24). Cei care nu
sînt cuprinşi în dragostea dătătoare de viaţă a lui Dumnezeu sînt „copii ai mîniei" (Ioan 3:35 ş.urm.;
Efes. 2:3 ş.urm.) şi ai „diavolului" (Ioan 8:44). Totuşi, este dar că intenţia lui Dumnezeu este mîn-tuirea
lumii întregi (Mat. 8:5; 28:19; Rom. 11:25 ş.urm.) - care este în ultimă instanţa obiectul dragosei Lai
(I6n 3:16t 6:s1) . prin prcFlidui@ lh. sheli€i (F.pi, 1ra; 2 Cor. 5:19), Peeanel. individMle sdrt iubite de
Dutrea in noul l.8tr,lnt (Gal,
345
DRACOSTE
2:2o), d6i iaspNul la dragGb Lui ihplica pirtasie cu poporul lui Dumnezeu CI Pet. 2:9 ş.urm., un pasaj
despre care se consideră în general că vorbeşte despre botez).
. Dr46@e ca o tndotarir. rcIigiobd (i) Ia$ de Dumnaeu, sBre mMlI a onuiui 6t€ ac@ de .tcm.n cu
Dllmeau (Rom, 5:l0i Col. 1:21) şi să-L urască (Luca 19:14; loan 15:18 ş.urm.), iar această duşmănie
poate fî văzută clar în răstignire. Această atitudine este transformată întruna de draa6te prin actjua
anrdiora a lui Dljm*u de a-L iubipeom(lloan4:ll, 19). Dragostea lui Dumnezeu pentru om si dragostea
omului pentru Dumnezeu sînt deseori atît de strfns legate îndr este %reu de stabilit dacă expresia
„dragostea lui Dumnezeu" indica un Sditie slbieriv eu olimriv (de ex- len s;42).
Isus însuşi, deşi a acceptat ţi a întărit cu propria sa autoribr € s.@ (MaEu 12:23 t,lm.) ii a a:reprat ca
oamenii să-L iubească pe Dumnezeu şi pe El atunci clnd aEau r.ilejrn si nu o la.5 (M.t. 6i24; 10:37
s,lm,; Luca r1:42i l@n 3:19), a prefdar sa vorbească despre relaţia ideală dintre om şi Dumnezeu în. tud
cEdhtei (Mat. 9:22j MaaD 4:4O). Se Daft ca - în concepţia Lui - cuvîntul „dragoste" nu a pus sufi.ieni
ac€Dt p€ ircr€dffi mn, pe €re El a oEida.lo vit.l! penh rela.E onului cu Dm nezeu, fn consecinţă, deşi în
NT sîntem îndemnaţi să-L iubim pe Dumne7veu cu o dragoste care se exprimă tn slujtea 'ddilo. (1 Cor.
2i9j El6. 6:24t 1 I€n4:2oi s:2 ş.unnO, srijtorii rcz! de obicei exenplul lui k6ri i ndatuE la credinre.
Cil) Faţă de semeni. La fel ca şi în VT, dragostea reciprocă trebuie să fie idealul pentru relaţiile dintre
oameni. Isus a corectat gîndirea evreiască din vremea Lli h doui pnvinte, (o) El a ituistat ca polwa de
a,l iubi pe aprep€le ru 6te o pol1ftl linitat€re (Lrca 10:29), aşa cum se afirma într-o mare parte a
exegezei rabinice a Lev. 19:18, ci înseamnă dimpotrivă că a-t@t€Le Eebuie s.t fie el ei Eprcpiar obiecr
al dragostei caracteristice pentru inima creştină (Luca 10:2s3z). O) El a diB ac*r! erinte de € iubisi a
inda pe du$Mni qi pe lrtonitori (Mar. 5r,l4j lrca 6:2D, d€ii nituni afa.l de @Din noi ai lui Dllm€ru nu
poi aE ac.stl atiiudire, dsare ea .p.4ire uei €pei noi tM.t. s:33 r-m,), ihplicd u h,r suptutual r,r!spla!r",
Mat. 5:46r ,,crcdif, rea 6:32 ş.urm.; „mai muie1. Mat. 5:47) şi este adresată unui grup de „ascultători"
(Luca 6:27) care se deosebesc foarte net de păcătoşi (Luca 6:32 ş.urm.) şi @6i (Mat. s:46 s.lm.).
Aeast atitudine no!6 ru 6te nicideM o utoDie entimtd!, d&I€e trebuie si aibe ca r€zd6t ajutoFrea pEdic!
a .elor care au neeoie de ajuior (L@ 10:33 ş.urm.); nu 6te o li.rute sperdcials, deoarece presupune un
răspuns fundamental din inimă CI Cor. 13 possim) la dragostea anterioară arătată de DufuEu (1 I@
4.19) $ o acceptare a luralii Dlhrlui h aaincue nint€i oNlui (cal. s:22),
Fom catuteriedce a ac6iei dragoste h NT 6re dragostea pentru ceilalţi creştini (loan 15:12,17; Gal, 6:10i
1 Per, 3:a; 4:aj I I@n 2:r0t 3:14), dmgGrea pentru cei din afara comunităţii creştine fiind expriMl5 h e
%ngheliare Capt. 1:a; 10:45; Rom. r:15 I,lm.) ii in supotae cu rrHare a p€'gfEi (1 Pet, 2:20). Creiti.ur I
iubeqre !. ftatek siu: (a) p€nFu a 'mia dEactea ui D1lfta CMat, 5:43,
4s; Ef6. s:2r 1 I@r 4i1!)i (b) p€nEu cn vede !l .l u m penh.f t a nait Crtstc (Rom, 14:15t 1Cor 3:!1); (c)
p€ntru .e vede ln el pe cistos lsui (Mat. 25:40). Existenţa acestei dragoste reciproce, avînd ca rezultat
unitatea creştinilor (Efes. 4:2 ş.urm.; Filip. 2:1 ş.urm.) este, pentru lumea din afară, semnul clar al
@litAlii uenjci.i @iine (I@r 13:35),
BIBUOGAAIIE. J. Moffat! aoE in th. Nd Tdra net, 1929; A Nt€fta ,€ape ana rm, Pr, 1, d. P, S. l/atro4
1953; W Giirder, C, BM, NrDfl 2, p. 534,551r C. QEll, E. Shrtrdi IrM'1, p, 21.55,
F.H.P
DRACOSTE FnATEA.SCi. cuvtntd 3r,pnilddsl priA (Roh. 12:10; 1 T6, 4:q Ew. 13.1t 1 Pet. 1:22: 2 Pet.
1:7) nu are sensul figurat de dragoste ca aceea 9i fats de u hae, ci are sul d€ dEs6te din@ cei care sînt
uniţi în frăţia creştină (adelphotes, 1 Pet. 2:17; 5:9; cf' adje.tlwlhfr5!a philadeLphd,c4,dre 1 Pd. 3:8). în
af.E tri€rilor cr6.tie (.le ex, 1 Mac, 12:tq 17) cwtntul p,rrldddpnid 6e rolosit nDfui a privire la oameni
cu origine comună, fn VT cuvîntul „frate", la fel ca şi „aproape", însemna „semen israelit" (Lev. t9:17
im.i c, Fapt. 13:26), Isu a lsrsit sf€la dF gdr€i de 6neni (Mar. 5:434a; Lu@ 10:27-37), dff in acelaf tinA
prin faprd c! i.a nmit pe unn$ sii "liati .i Sri (Maru 3:33 r.@.i Mat, 23i10: Ioan 20:17) fj fiati un cu allii
(Mat, 23:at luc. 22:32), EL a stabilit o dragoste specială pentru ceilalţi creştini, pe eE o darie temenul
philadelpftid (.1 Ron. 8:29).
Lucnn a.6b 6te aritat ir viata coletivi a bi&. ricii (cf. homothymadon, „într-un suflet, împreună", Fapt.
1:14; 2:46; 4:24; 5:12; 15:25). Este un rezultat al dragostei lui Cristos (Efes. 5:1 ş.urm.) care este
normal să fie găsită la creştini (lies. 4:9ş.unn.);dar această dragoste trebuie mărită (ITes. 4:10) şi adîn-
citâ (Rom. 12:10) aşa încît să fie durabilă (Evr. 13:1), a{teltice (@poh.or, 1 Per. 1:22; cf. Ron. I2:9) Fi
serioasă (ektenes, 1 Pet. 1:22; cf, 4:8). Este manifestată într-un mod comun de gîndire (to anta
phronein, Ron, 12:16; ts:sj 2 Coi 13:1lj Fil. 4:2r ct C.1. 5:10; Filip. 2:2, s, 3:ls) Ei de dire (ro auw
stokhein, Filip. 3:16), în speial in spita!6t (Ew. 13:1 r.ln.j 1 Pet. 4:3 ş.urmO şi ajutor@ creiinilor ln
lrfti€ (Roo 12:913). Ea le do*:d€ft€ creftinnd (1 t€n 3:14) iilmn 06 13:3s) .uhticitat€d edinr€i lor (1
I@n 2:9'11; 3:1Ot 4:7, 11, 20i 5:1).
Pir defini9ie pliladelphia nu * p@te ialia în afara „familiei credinţei", ci este asociată cu respec rau
tut@! (1 Per. 2i17) ei o fa@ bireLui la toti (cal. 6.10), opsul €i tru 6b ddsiviraiea su in, difetsF taF de
c€i dir afars (hoi @-, Marcu 4:1lj I Coi 5:12l.lm,; Col. 4:5; 1 T6. 4i12), d dragostea neîmplinită a lui
Cristos, o dragoste care constrînge şi care divi@z! (2 Cor 5:14; c, Lu€ 12:50.531, CDMCOST!,
IFAMILIE, *APROA}ELE.)
BIBLIOGR-AIIE,ANy3r.4/gdp.andhol, \953, p. 153.155; lD.rtT 1, p. 144,146, NIDNTT 7, p. 25+ 260;
2, p. 547-550.
P,E,
DnACOSTE. MASi DE. tndatori@ csd€ d€ a-i iubi pe ceilalţi creştini a fost exprimata întotdeauna în
întrunirile de părtăşie. O asemenea pănăşie

346

DR.EPTATE, DR.EPT
a lGt reli?:ti din .€le ffi iRhi tjmpui pria pd. ticip.re Ia o ru5 comu, sj rele de dag6te, agapai, sînt
menţiona te de Iuda (v, 12; c/, 2 Pet, 2:13), Ia evrei mesele de părtăşie erau un lucru obişnuit iar între
Neamuri aveau loc întruniri asemănătoare. Prin urmare, era normal ca atît creştinii evrei cît şi cei dir@
Ndnui sA adopte aet obicei, Nlrel€ ogope a ajuns să fie dat mai tîrziu mesei de pârtâşie. tbtuşi, este un
anacronism să aplicăm termenul în sensul său mi Eflt la @ndiiile ds.iF in Faptele $ h I corintdi,
'FrllaeM piinii" renliomte in Fapt, 2:42, 46 p@t€ dsne o tusd ob{nuit care induds arit agape dt şi
euharist (vezi F.F. Bruce, Acts of tfce Apas-ttes, 19S1). Relatarea Sf. Pavel despre adminstrarea
euharisLului fîn 1 Cor. 11:17-34) arată că aceasta avea loc în contextul unei cine de părtăşie.
Cuvîntarea sa de rămas bun la TWia, care s-a lungit pînâ la miezul nopţii, a fost ţinută la o masă de
părtăşie în ziua întîi a săptăminii şi a inclus euharistul [Fapt. 20:7s.urm0.
D6i * p@ted ca obieiul melor de părtăşie ale evreilor sa fi fost un temei suficient pentni agape, unii
leagă acest obicei de împrejurările în care a avut loc Cina cea de taină. Sacramentul a fost instituit la
masa pasaE. Unn teoloai ssJin ce b,i are orisnEa nL alE mase de pârtăsie obişnuite, cum sînt qiddush şi
ha-btran. Prinn udid prcbabn ci au repFds cadfln pnmului Eu.hatrt, 6ird pEedar de o aFmffi msă de
piltqi.. SeparaM nei de agape d€ eutErGt a avut loc după vremea NT. Teoria lui Lietzmann, potivit
cAreia euiaristul $ aaape pot fi @relate cu două tipuri diferite de ceremonii sacramentale din NT, detr
în aeneEl Bpinsi (TCINA DOMNULUI).
pentru d€zbli.E ultdid, a a8dpe 9i eunaris tului, vezi scrisoarea lui Pliniu către Traian, Didacke, lutitr
Martirul, ,4poi. 1. 67, Ternrllia[ de corono 3,
BISUOGRAn!, J. H. Kelly, ,oye P@6: A Hit.o.J oJ tne Cntutiu AgaW 1916; J. H, Srawley, Eod/ Hittory
of the Lirurst, 1947, G. Di'" shope of .h. Liturgy, 1944.
RJ.C.
DREGITOR. in Era 7:25 cudntul ,SFglrol' rdd termenul ebr. Hâpet, .judecător". în Jud. 18:7 „nu era
nimeni ... stăpînind peste ei" este o parafrazare a expresiei idiomatice ebr. yăraZ "eier „a avea
stipînire". în Dan. 3:2-3 „dregătorii" (aram. ciptăye') sînt enumeraţi între funcţionarii oficiali chemaţi
de Nebu-cadneţar.
inNTr.ua folc€{ie ir EEnghelia e (12:1r,$l cuviele dEhe - drhdn (,a domi" ii "domitol') pentru a se referi
în general la autorităţile civile. Pavel a io6t brilt, int€mifai qi apoi elibedt de ,dqntoril' din Filipi (Fapt.
16:20, 22, 3536, 33). Aici cullntul gr. este strategoi, care înseamnă „generali" sau „conducători de oşti",
dar care a ajuns să fie folosit mtr-un cdtert poliric e u ehir"'€nt pentu t€m€nd latin praetores. Acest titlu
a fost găsit în unele inscripţii ca un nume frecvent dat conducătorilor de colonii, deşi titlul lor corect era
duoviri. Dovezi cu privire la titluile drqrrorilor din Fipi por n g&te Li Cr!, 3,633, 654, 7339,14206D.
(TSINEDR]U, TPOLqIEJ
D.H.W.
DRTGiTOR. in vr, se folsc doui cuvhie: eb.. nisjăîi „cineva sus pus", folosit în 1 împ. 22:47, pentru
vic€ rese su reB€nl care admiristE Edonul cind ac6ta put€a bibui lul luda in tinpd domiei Lui I*fatt 9i
M. p€hd, ln Est. 3:9; 9r3 (vt vsR r,€lver nator").
în NT, va foloseşte gr. anchypatos (Fapte. 13:7-8, 12; 19:33) $ anthypateua („era cnrdtor... rapte 13:12),
vsR r,,plrecll$.
F.F.B.
DA.EPTATE, DREPT. cudntul "drcprate' apare de 11s ori ln vI (sr), 6ind de obi@i tladuerea ler
menului miîpăt, judecată", care constituie regula după care ar trebui să se ghideze "judecătorii, fn
versiunea VA, însă, „dreptate" traduce termenul milpat o sin3ue date (Iov 36:17l; in alta palte 6te o Fa
ducere a termenilor seJeq sau s^daijă. Ultimele două substantive sint traduse cel mai frecvent cu
„neprihănire"; cînd mtifpăt şi s*dăqă apar împreună, sînt trsd rb v prin expEii, judeaia $ drepbte' (de d.
2 san. 8:15; cf. n. 13:19), d6j 9i vsn r€d5 aceagi conbinale ,,4!€prate ii neprihbnire". Prin u Mi€, ln v
trebde inlel6 ce ,dreptate ste {hi valent cu neprihănire ^îndreptăţire şi numai rareori 6te o r€dale a ideii
mj in3ue de ,,ehibie leaalE", cu cae 6te asiat id p@ent tenend .dreptat€". Elp6ia ,,a fae (cuiv.) <b€piate"
.pare d€ doul ori, fiind derivată de la rădăcina verbală ebr. corespunzătoare, sadn.(j, cauzativă, care
înseamnă „a declara pe cinsa drEt (2 Sam, 15:4j Ps, 32:3), In mod asemănător, adjectivul siiddiq,
„neprihănit" („îndreptăţit"), ste tradu de let€ 40 de ori p.jn adjetjll Jrepr', în ambele versiuni menţionate
mai sus. în NT, vsr, substantivul „dreptate" reprezintă atît fcrisis, judecată", cît si dikaiosyne,
„neprihănire, îndreptăţire". culhnn nu apare in tadocer@ vA dar adjednn diirois, ,,n€plihanit, hdreptifit
6te Eads de peste 30 de ori „drept".
Idea biblics d€ drelEte po.t€ d lm'fta plin noun stadn cr.nologi.e d€ d€mlbre.
1. Di! puct de !€deF eiifrologic s laft ct rădăcina termenului î'dăqiî, la fel ca şi cea a substan tiwlui
i,nait Fler, ,curnF€ de inin!" (Deut. 9:s), înseamnă „ceva drept", în sensul fizic (BDB, p. 841).
2. încă în epoca patriarhală sedăqă a avut sensul abs$act d€ corJolmre, a uui obiet eu e uei acFui, Ia u
siandad de E]ori acceptat, de er. ,,citute" lui lacov id hpon cu tmenn .ont3ctului sau cu l,ban p€nd
lryrijire oiloi (cen, 30:33), Moise vorbeşte despre cîntare, greutăţi şi măsuri drepre (@rete) (Ld, 19:36;
De!r, 2s:1S) $i iisirtd ca .judaetorn lui hhel sa, judae d drepbre' (Deut. 16:La, 20). Arlwente cre sint de
fapt nrdoielni@ pot pir@ ,drepte' la prina r€dere (?rcv. r3rl7)l stăpînii creştini sînt atenţionaţi să-i
trateze pe sclavii lor cm ,,se .urine" (col. 4;r), chiar 9i obi<tele neînsufleţite pot fi descrise cu termenul
sedeq dacă se conformează unor standarde adecvate. Expresia „cărtri ale s.sleq" (Ps. 23:3), de exhplu,
indica ni:E .rrr.i pe €re * p.are mbla.
3. Indd\!€ sandardul .€l mi lnalt din viale 6i€ ddiEr de la €ra.t€rul Dmereir8 lnephd dir rc@ lui Md* (4
D€ut. 32:4), ,dreptaea" eu .jsrifa" tae distinlie inde cea e 6te voia lui
347
DREPIATX. Df,EPI
Dumnezeu şi activităţile care rezulta din ea. Corurile cereşti declară: „Drepte şi adevărate sînt căile
Tale" (Apoc. 15:3). Cînd a recunoscut caracterul suprera al voii Domnului, Iov a spus: „Cum ar putea
omul să-şi scoată dreptatea înaintea lui Dumnezeu?" (Iov 9:2; cf. 4:17; 33:12). Dar chiar daca
Dumnezeu au dă socoteală omului, „dreptul şi dreptatea deplină El nu le ninge" (37:23), deoarece
acţiunile unui Dumnezeu care acţionează în armonie cu propriile Sale standarde sînt întotdeauna
perfecte şi drepte (Ţef. 3:5; Ps. 89: 14). Prin urmare, i'dăqâ poate descrie păstrarea de cătreIahveha
vieţii oamenilor şi animalelor (Ps. 36:6) sau separarea Lui de orice acţiune deşartă (Îs. 45:19). în
amîndouă aceste versete s*d5qd este tradus în engl. cu „neprihănire", dar ar E mai corect sa fie tradus
„temeiniciei" sau „ceea ce este demn de încredere".
4. Printr-o tranziţie naturală, „dreptate" ajunge să identifice acel standard moral prin care Dumnezeu
măsoară conduita umană (îs. 26:7). Şi oamenii trebuie „să facă dreptate" (Gen. 18:19) în umblarea lor
cu Dumnezeu (Gen. 6:9; Mat. 5:48); câd nu cei ce aud, d aceia care împlinesc Legea sînt „socotiţi
nepri$nifi tEinr@ lui DMu" (Ron. 2:13). Drptate este un atribut pe care ne aşteptăm să-1 IntSlrum
numai m inimile celor care se tem de Dumnezeu (Luca 18:2), deoarece dreptatea - în sensul biblic -
începe cu sfinEa (Mic! 6:a; MaEu 620; 1 T&s. 2:1o) 6i ( o închinare sinceră înaintea lui Dumnezeu
(Luca 2:25; Fapt. 10:22). în sensul pozitiv, participarea cu toată iliM a .@ilor din cad L cwriE cdaadli
p.rurdt6 de Dlllft@ ,e ads la lndepliniE deptatea Domltui" (Ddt 33:21); 4 S. R. DriE, rco-Obligaţia
conformării constante Ia voia morală a lui Dumnezeu le revine în special regilor (2 Sam. 8:15; Is.
22{5), lrinFor (Prcv 8:15) ti jud€.dtodo. (Ed, 5:3); d.r d€ Ia orice cEdir.ioo ldeldnt $ ari@pte „să facă
dreptate" (Ps. 119:121; Prov. 1:3; cf. personificarea dreptăţii în îs. 59:14). Dreptatea (justiţia) @Btitui.
opud p5€tului (Ecl. 7:20) i 6t€ o tissitură caracteristică a lui Isus, Mesia (îs. 9:7; Zah. 9:9; Mlt 27:19i
Fapr. 3:14). In *ri€rile p@tice din vT găsim declaraţii de dreptate personală făcute de oat@i € David
(Jr-mi dlepEE Da!m, dupi repd-hănirea şi nevinovăţia mea", Ps. 7:8-9; cf. 18:20-24) sau Iov („Eu
sfoit... drept şi nevinovat" (Iov 12:4; cf. 1:1); aceste afirmaţii pot părea nepotrivite cmd le privim în
lumina inechităţii recunoscute a autorilor lor (.t Id 7:21; 13:26). s.opd petilor, ts6, 6re 6e sa se
dezvinovăţească de anumite infracţiuni de care au fost acuzaţi de duşmanii lor (cf. Ps. 7:4) fie să dedare
cuqia spului fi td'irNa nEinte lui Du]Nau din toată inima (Ps. 17:1). „Ei sînt pătrunşi de spiritul
credinţei simple şi al încrederii copilăreşti, care se bazează fără reîerve pe Dumnezeu... şi ei tăgăduiesc
orice părtăşie cu cei răi, de care se aşteaptă să fie deosebiţi în cursul Providenţei lui Dumnezeu" (A. F.
Kîrkpatrick, The Book of Psalmi, 1906, 1, p. lxxxvii). Ezechiel a descris un asemenea om spunînd că el
„urmează legile Mele ţi păzeşte poruncile Mele ... omul acesta este drept şi va trăi negreşit, zice
Domnul, Dumnezeu'1 (Ezec. 18:9).
5. £n ce priveşte guvernarea divină, justiţia devine o trăsătură caracteristică a unui anumit mod de a
pedepsi infracţiunea morală. în urma biciuirii plăgilor ttiEie din .ef, F.on . nlrtuisitr "Domul 6te roddl4
i5r a 3i poporul ftu shien vinoEli' (Erod. 9:27; cf. Keem. 9:33); iar uul dinEe liihari na sFis"t
celuilalt în timp ce erau pe cruce: „Pentru noi este d!.pt,.." (Lu 23:41). DuIt@U nu Fat r5hla. india€mt
fats d. llu Glab, 1:13; .J Td 1.12), Cel AtotputcDi. nu t€ftrie9te deptatea Tdoov 3:3; 4 8:4; 36:17). Chiar
şi păgînii din Malta au crezut într-o judecată divină, aşa îndt atund cînd l-au văzut pe Pavel Nfat d. o
viFr! au b cdrluia: ,,oEul acesta este un ucigaş, căci „Dreptatea" nu viea să-1 lase să trăiască" (Fapt.
23:4). Dreptatea punitivă a lui Dumnezeu este un foc mistuitor (Deut. 32:22; Evr. 12:29; *MÎNIE) şi
condamnarea este dreaptă (Rom. 3:8).
6. începînd din vremea judecătorilor, însă, s'dăqâ a ajuns să descrie şi acţiunea judecătorilor de îndrep -
tăţire a celui care o merită, „triumful Domnului" (în trad, rom. „binefacerile Domnului") (Jud. 5:11).
Astfel, Absalom i-a promis unui reclamant că „îi va face deptatc' (2 sd. 15:4; c, Pt, 82:3), id soromtr a
declarat că „locuinţa celor neprihăniţi (drepţi)" este binecuvîntatâ de Domnul (Prov. 3:33; cf. Ps.
94:15). îndreptăţirea divină a devenit o cerere a contemporanilor lui Isaia: „îmi cer hotărîri drepte" (îs,
58:2-3), deoarece chiar dacă intervenţia lui Dumnezeu se poate să fi (ost amînatâ (Ed. 7:15; 8:14; cf, Îs.
40:27) El „a fost plin de rîvnă pentru ţara Lui şi Sa îndurat d€ popod S{(, Cel 2:13).
7. Asemenea cuvinte prezintă un alt aspect, în care justiţia divină încetează să constituie o eacpresie a
unei răsplătiri morale bine definite şi împarte mai degrabă milă, dragoste şi îndurare divină. Această
idee apare rrim &t! in rusrci@ni lui Darid d€ a i iqtat p€nE! păcatele sale în legătura cu Batşeba, Ei s-a
rugat: „Izbăveşte-mă de vina sîngelui vărsat, şi limba mea va lllud! i"d-.qd (lndu6@) lb" (Ps, 51:14),
David !u a căutat îndreptăţire, deoarece el tocmai şi-a recunoscut păcatul murdar şi, de fapt,
păcătoşenia sa încă de la naştere (Ps. 51:5). Cererea lui a fost să primească o iertare nemeritată; aici
s'daqâ poate fi tradus printr-o simplă repetare - „O, Dumnezeul mîntuirii mele: linba rea E cnfa ,r,!
ftunE" Ta". c! alte dvilte trdidqd a ajs * aibs u lnlel6 le8at de nhtuirc; este acordarea milostivă de către
Dumnezeu a mîntu-iriî promise, fără să tină seamă de meritele oamenilor (cf. David foloseşte termenul
în acelaşi sens în Ps. 31:1: 103:17; 143:1). Sfernhd hi Daud, €rr4 trece în csd a nrMi doui v€ete d€ i. o
ref<c la „dreptatea (sedeq, potrivit cu sensul 4 de mai sus) şi judeata" lui DDl@a (Pr. 39:14) la o rrrturi.
plină de bucurie: „(Poporul îsrael) se bucură de s'dă-qă' (dreptatea, îndurarea promisă) Ta" (Ps. 89:16;
cf. u snFast sinilar in Is. s6r1). De a(g, dnl lraia vorbeşte despre un „Dumnezeu drept şi mîntuitoi" (îs.
45:21), el nu se gîndeşte la „un Dumnezeu drept şi în acelaşi timp un Mîntuitot", d „un Dumnezeu
saddtq si, prin ltmrE, u Mtfuitof (cJ padleltrnr! termenilor * „neprihănire" şi mîntuire, în îs. 45:8;
46:13). De asemenea, In NT dtim că „dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept (dikaios -
credin-dos promisiunii Sale milostive, fără să ceară dreptate) să ne ierte păcatele noastre" (lloan 1:9).
Asemenea concepte de justiţie non-judiciară, trebuie să fie limitate la acele pasaje în care autorul a
intenţionat acest sens. în Rom. 3, dimpotrivă, contextul pune accentul pe mînia lui Dumnezeu
împotriva păcatului şi pe jertfa ispdqit@rc a lui cdrt6 pentru a stisrac€ juslida Tatălui, iar noi trebuie să
interpretăm dikaîos (Rom. 3:26) însensul tradiţional: „Ca Dumnezeu să fie drept

348

drumul ImpTNitAsc

(să stabilească pedeapsa, potrivit cu sensul 5 de mai sus) ţi totuşi (în acelaşi timp) să socotească drept
pe cel e cr€d€ h I$J' (wzi Salday 6l H€adlan, lCCr JUSTIFICARE).
S. Ca o stare care se naşte din .justiţia" iertătoare a lui Dumnezeu, găsim în Scriptura o s'dăqă umană
despre care se afumă tn acelaşi timp că este un atribut moral propriu Lui Dumnezeu Cs'dăqâ în sensul 4
de nEi 6E), da !.e a fGt acordat acm elor * cEd în harul Lui Moîse a descris în felul acesta modul în
care credinţa lui Avraam a servit ca un mijloc pentru atribuirea neprihănirii (Gen. 15:6), deşi trebuie să
observăm, desigur, că în cazul lui credinţa nu a constituit în. sine un merit pentru îndreptăţire d doar ia
fost .^ocou'tă" astfel. E! a fost justificat prin credinţă, nu datorită credinţei sale (c/. John Murray,
Rsdemp-tion, Acmmplished and Apfiied, 1955, p. 155).Haba-cuc a del.at !l mod .efttultor: "cel
nepriMnit (dEpt) E tr,i pli tr@dinla ld' (Ha}, 2:4), a t@te că şi în. cazul acesta justificarea nu derivă din
„credin-doşta" rudimentară a omului, d din dependenţa sa umilă de îndurarea lui Dumnezeu (tn contrast
cu hdrd€E h sire o babilonieniLtr, p. @E dcelati .ontdt t l6nd.mtgi €i ri Roh, 1:17; C.1. 3:11). Profetul
lui Dumnezeu, Isaia, a fost cei dinţii care a vorbit direct despre „moştenirea robilor Domnului... r'@qa
@ vire de l. Mird' (L. 54:1r. A- B. David-son a observat corect despre aoeastâ „îndreptăţire": Ju e s
atriblt divin, Este u efet divin.-- prDda în lumea lui Dumnezeu" (TTie Theolngy o/ the Old Testament,
192S, p. 143). Cu alte cuvinte, există în IahE o neprihAliE €re, prin hanrl Lui, dwire o posesiunea
credinciosului (îs. 45:24). Propria noastră rcpdllnjre et€ rotal imdeEti (Is. e:6); dar ,Jn Iahve" noi
sîntem „neprihăniţi (îndreptăţiri) (sătfaq)" (Îs. 45:25), întructt am fost făcuţi drepţi prin meritul hi
cr$to6 lrnputat (aEibujD no!, (iilip, 3:9). Un secol mat rîrziu, Ieremia vorbeşte în felul acesta despre
Iuda şi despre Dumnezeu însuşi ca un „locaş al neprihannii (dreptltlit" (hr 31:23; s0:7), adice, o surs, de
justificare pentru cei credincioşi {cf. Ier. 23:6; 33:16, „Iahveh, neprihănirea noastră", Theo, Laetsch,
Biun4l C.nndtat!, Jdtuiah, 19s2, p. 191r92, 2s4).
9. Dup! cM Dljmezeu, h harul S5u, Msa Mprinlrire Fre cei nedemi, poporul lui Dwezeu este chemat să
„caute dreptatea" (îs. 1:17) în sensul .le a apiE pe r6duG qi de a ,jud@ pricina slracdui şi a celui liFie
0€i 2216). Prin llmre, "dreltate' sau Justiţie" a ajuns să însemne bunătate (Luca 23: s0) li @roidea$e
plin! de dh8cte (Mar, 1:19). h afară de aceasta, fncepînd din vremea Exilului, cu-vîntul aramaic sidqă,
„neprihănire", a avut un sens îngust şi a indicat milostenie sau caritate (Dan. 4:27), fiind echivalent cu
expresia „a da săracilor" (Ps. 112: 9; cf. Mat. 6:1). De aceea am putea concepe Justiţia" btblic!, ln
spe.i.l h aGte ultire @i eGui sup6-juridice, implică o anumită tensiune sau contradicţie: de ex. s'dâqă,
în sensul al 7-lea - îndurare - pare să ierte tocmai infracţiunile pe care le condamnă în sensul al 5-lea -
sensul punitiv. Soluţia finală, însă, apare tn persoana şî lucrarea Domnului Isus Cristos. Exemplul etic
oferit de viaţa Lui farâ păcat (Evr. 4:15) constituie punctul culminant al revelaţiei biblice despre voia
morală a lui Dumnezeu şi depăşeşte cu mult dreptatea pervertită, numai cu o aparenţă de corectiMine
a .lit(arilor $' faneilor (Mar. s:20). Totlsi,
El care le-a poruncit oamenilor să fie perfecţi, aşa cum Tadl lor cel e@ 6re p€rfet (Mat. 5/8), a iLt
dovadă tn acelaşi timp de o dragoste fără egal şi Şi-a dat viaţa pentru prietenii Săi care nu meritau
lucrul acesta (loan 15:13). Aid a fost revelată fdăqâ. Justitia', ln strdiul gu eric s, h stadid rr6.Mdrrtor 7
şi tn stadiul de imputare S, unite într-unui singur. Cristos a venit pentru ca Dumnezeu să poată fi drept
şi totuşi să îndreptăţească pe cel care crede tn Isus (Rom. 3:26) şi pentru ca noi să fim găsiţi tn El, care
este făcut neprihănirea {dreptatea, îndreptăţirea), sfinţirea şi răscumpărarea noastră (1 Cor. 1:30),
BIBLIOGRAFIE. H. Conzelmann, „Current Probls h Paulin€ R@ar!", in F- Barey (€d), Xew T5todent
I$u4 1970, p. 130-147; w. Eichr.dt, Ineologtolrh. OU Tqtan{l 7, 796r, p, 239-249t D. l\ll, Crcel Wods
and Hebrtu MeirA' L967, p. 82-162; J. Jeremias, The Central Message of the New Testament, 1965, p.
Sl-70; G. E. Ladd, A Theology of Ihe Ns T6tanq' 1975, p, 437.450; J. L Payft, 'Ihnlost 6 th. d&r
T6tmn4 1962, p. 155-161, 16s {.lm,; G. Q@ll qi G. S.IsUq fDNr 2, p. \74-225; Norman H. Snaith,
Mere/ and Sacrifice, 1953, p. 70-79; şi TTte Distinctive Ideas of the Old Testament, 1946; J, A. Ziesler,
The Meaning of Righteousness in parl, 1972; H. S*basr C. Bawr! MDN?T3, p, 352-377.
J.BJ.
DROJDII (ebr,3rna.ln, ,.d&jdii", Ir. 25:6; I€r, 48: ll;Tef, 1:12). Sedimentele care se depun pe fundul
vaselor cu vin, \fezi *VIN ŞI BĂUTURI TAR], precum şi un articol excelent şi cuprinzător intitulat
„Shema-rîm", în A Cyclopaedia ofBibtical Literature de Kitto. în VT expresia este folosită numai în
sens figurat.
J.D.D.
DRIJMUL IMPANiTESC. Nuele dat drmdui direct care duce de la Golful Aqaba la Damasc, în Siria, la
E de M6@a M@rtd i ral6 lordarului. DMd a fost folosit între secolele al 23-lea şi al 20-lea î.d.Cr., fiind
marcat de-a lungul său de aşezări şi fortăreţe dadld din prim psi@iE a lpen BroMului, Pritr urmare, este
probabil că Chedorlaomer şi aliaţii săi s-au aprclilt de s.doM 9i Gomora pe ilrusol a.sb şi tot pe drumul
acesta au fost urmăriţi de Avraam (cq, 14), Folori@ ulreri€rl tn solele al 16-lea plnl la al 13la td.Cr. 6t€
mr6u de a,m@< le ruine care poţ fi datate şl care arată că regiunea drumului a fost ocupată pe vremea
cînd edomiţii şi amoniţli i-au împiedicat pe Moise şi pe israeliţi să-1 folosească (Num. 20:17; 21:22; cf.
Deut. 2:27). în tinp'it domiel lui solonon d@ul a j!€t u @l important în legăturile comerciale dintre
Eţion-Ghe-ber, Ilda {i Sirir. Pi€tlel€ de hotar bMre md cd a fost înglobat în drumul pe care Trăiau la
construit în selll at 216 d.Cr. $ a fo6t loldit de N.bakni, Şoseaua modernă urmează în parte traseul vechi
şi @ntim.{ sl 6e nmit! Griq esultar
BIBUOGRABII!, N, Glualq Ti€ O.hq Sid. of 6. Jordan, 194S, p. 10-16; J, A. Thompson, Arthaealogy
and the Ald TErdnal 1957, p, 57-5e; Y, AlErotri, LAB, D. 49.52.
DJ.W.
349
DRUSII-
DRUSILA. Niste ln dd 33 d.c., (Js,, Anr 19. 354), fiica cea mai tinără a lui *Irod Agripa I, ea a fost sora
lui 4ripa tr, @r. a daro ln casirorie uui Ege sirian neînsemnat, Azizus din Emesa, Procuratorul *Felix,
îndemnat de magicianul cipriot Atomos (pe care unii, folosind un text inferior al scrierilor lui Josephus
(finL 20. 142), H identifică cu „Elima" din Fapt. 13:8), a convins-o să-1 părăsească pe Azizus şi să se
căsătorească cu el.
Textul Apusean spune că Drusila, nu soţul ei, a fost cea care a vrut sâ-1 cunoască pe Pavel (57 d.Cr.),
dar p* lndoielni. ca aposbld sa fi Snrit 'h ac@ra adolescentă evreică rafinată o ascultătoare receptivă la
discursul său despre „neprihănire, despre înfrînare şi dspre judeab vnter€" G.pt. 24:24,2s).
J.D.D.
DUADSM. clteE ien€ .aFc|eristie rte deEinn biblica pot fi înţelese mai bine dacă sînt examinate pe
tundalul slndjn dualis@, cuvantut .dualism a f;r folosit în sensuri diferite în istoria teologiei şi a filo -
zofiei, dar ideea de bază este aceea a unei distincţii lnte doui prircilii ildep€ndente ud de attd si ia unele
cazuri opuse unul altuia. Astfel, în teologie Dumnezeu este prezentat în opoziţie cu un principiu
spiritual al răului sau cu lumea materială, în filozofie spiritul este prezentat în opoziţie cu materia, în
psihologie sufletul sau mintea sînt prezentate în opoziţie cu trupul.
I. Itumezeq pl fo4cle rtulut
Tfermenul „dualism" a fost folosit pentru prima oară de Hyde ln Hdtona Rel{ron6 rt.erun P.;orun, pu.
blica.a in 1700. Dei hft dp.4i €riinu. sl fie dezbAtut! pebl.ma d.cA reliSE pe*ni tn aNm blul ei 5r d€bui
să se d.d*isA cs o reLsie dulisrd. 6te clar .: ln unele perioade ale tuzdeismdli a ejtistat o credinţă Entr-o
fiinţă rea, prin însăşi natura sa, autoarea răului, o fiinţă care nu îşi datorează digin€ @torului binelui ci
dkrt irdeixnddtS de el. Această fiinţa a adus în existenţă creaturi opuse cdor c@rc de sDinrul bu.
Este cert că israeliţii au venit în contact cu aceste onceplii prin inchediul inilEnlelo! pe!fue, dd orice
asemenea crez în existenţa răului din eternitate şi cu putere creatoare, chiar daca crezul este modificat
prin crEdinF tn victorii fME a binelui, a f6t iMc. eprEbil! p€ntu scriirorii biblici, Sitansi toate totr€te
r6ului sbt supe lui Dumrq. u nuiEi tn "ict;,ia Luj fimu, ci 9i lr acrivjbre lor preEnia 5i 'n faDtul că ele
ls€le slnt cre.Mi ale S:te ore ai cazui rn p{€t (., tr spe.ial lov 1.2j Cot. t:16-u).
II. Dffinczd+ l lua
Multe cosmogonii antice II prezintă pe Dumnezeu sau pe ki thpund ordirea ti fotu asupE @reliei pre-
existente, dar amorfe. Oricît ar fi de maleabilă în mîna divină, materia care nu este creată de Dumnezeu
impe lD nod 'Eler o linir; acliuji divin€, cm. p.dnd.o cu acdvltatEa cftar@ a onurui ce tre. blie Irtotda$a
sn luci* cu u narerial dar,
En concepţia biblică despre creaţie, deşi Dumnezeu şi lumea sînt două noţiuni foarte distincte şi
panteismul este evitat cu grijă, se consideră că lumea îi datorează lui Dumnezeu nu numai forma ci
însăşi exntenla (Ew. r1:3j 4 2 Mac- 7r2st,
III. Spirit şi materie
Dualismul găseşte o expresie mai filozofică în facerea unei distincţii absolute între spirit şi materie,
cuplată cu o tendinţă considerabilă de a considera ca spiritul ste bun tar mt€ria 6te @, €u c.l pulin o
i€di., în calea spiritului.
Depdi@a moBlt a @reriei ln onnasr o spiritul, este contrară doctrinei creştine despre creaţie şi
învăţăturii biblice despre păcat. Situaţia este mai bună şi, în acelaşi timp, mai rea decît cea zugrăvită de
dualifr, !e de.o rane. Mleri. rq 6te E tn mod inftnt; CMrorul a .onsldemt .6 tor c. a 6cut ste bun (Gen.
1:31); pe de altă parte, consecinţele rele ale rebeliunii împotriva lui Dumnezeu afectează nu nMai
rto@iut Mterial ci g el spiritul- ln leuile cereşti există oşti spirituale ale răutăţii (Efes. 6:12) şi cel. Mr
Ercare pamre 3hr rpilituale, BibLi. nu ac. cep* nici disrincia netafizca di^Ee spuir fl rurdie.
Dinamismul ebraic nu priveşte lumea în termeni statici, d în termenii unei activităţi constante a pro-
videnlei divine orc tols6je cu a&€:{i u.qunna a-genţi materiali sau forţe pur spirituale. Astfel, ideile
ştiinţifice modeme despre inter-relaţia dintre energie şi marehe sinr roi apropiat€ de penperik bjbljca
deit de plaidis su de duljsnd id6liei, .Dm nezeu este Spirit CDuh)" (loan 4:24); dar „Cuvîntul s-a Ecut
mp' c6 r:14).
IV. Suflet ţi trup
Un qenplu srHial de wirm a d!.lisnutui h rnn direa ebraică este în cazul doctrinei biblice despre om.
Gîndirea greacă şi în consecinţă mulţi învăţaţi ele-nizatori evrei şi creştini, au privit trupul ca pe o
închisoare pentru suflet: soma semn, „trupul este un mormînf'. Scopul învăţaţilor a fost sa se elibereze
de rot e 6te trup6. ti in felul .cta stsi elib€@ sufletul. Dd in Bibli€ onul nu 6te u suhet !rr.u hp, ci o
mirate trnp/sufl€ri lnrul aGta ete arit de adevărat îndt pînă şi la înviere, deşi camea si sîngele nu pot
moşteni împărăţia lui Dumnezeu, vom avea ELrpui (1 cor. !s:3s s.lm.).
M.H.C,
DUH, DUHUL srlNT. ir vt apare in ehr. rrd,r de 378 ori (plus de 11 ori în aram. în Dan.); în NT, în gr.
pneuma de 379 ori.
1. hFlelur d. bati .r t.rmenUor rndt
si pneuma
In gîndirea ebr. veche răah a avut diferite înţelesuri şi tdte au awr o pond@ aprop€ esale, r.ylnt, o fodi
puiemici, invizihild Fi nisreii.ls, (can. B:rj Exod. L0:13, lq Nm. 11:31; 1 Iinp, 13:45t prcv, 25:23; Ier,
10:13; Os 13:15j loc 4r3), .sjar! de obici cD idea de itu su viol.nE Gxod, t4:21; r imD, 19:11; Ps. 48:7;
55:8; îs. 7:2; Ezec. 27:26; lona 1:4).
2, surcafd (adidt, .d - pe o *.rrn ica), duh sau slirit [G€n. 6.17j 7:15, 22; Pr, 31:5j 32:2; Ecl. 3tI9, 271
Ier, 10:14j 5l:l7j Ez6 11:5), .ea5i fo4a nisre. rioasă observată în viaţa şi vitalitatea omului (şj ani-
malelor). Poate fi tulburată sau activată într-o anunirt diElie (cen. 4113; N6. 5;14, 3Oi Jud. a:3; 1 ln9.
21;5; l Cbn. 5:26t lov 21:4; PrcqJud.a:3; 29:11: Iei, 51:ui Da4, 2i1, 3), pGt€ 6 handicapata etr dini,
nuain (bs. 5:1j l Imp. 10:s; ps, 143:7r Is. t9:3) qi

3S0
DUH, DUHUL SFINT

toare .6 rdnviaia (Co. 45:27i Jud. t5.r9i t san_ 30:12). Cu alte cuvinte, forţa dinamica ce constituie omul
poate fi scăzută (ea dispare la moarte) sau poate avea loc o izbucnire bruscă de forţă vitală. 3. Putere
divină, cînd r&ah este folosit pentm a descrie ocaziile în care oamenii par să-şi depăşească limitele - nu
este vorba de o simplă creştere a vitalităţii, ci de o forţă supranaturali care pune stăpînire pe ei. Aşa s-a
întîm-plat în special cu liderii carismatici din vechime Uud. 3:10; 6:34; 11:29; 13:25; 14:6, 19; 15:14
ş.urm-; 1 Sam. 11:6) şi cu profeţii din vechime - acelaşi rOah divin a produs ştirile de extaz şi vorbirile
profetice (Num. 24:2; 1 Sam. 10:6, 10; 19:20, 23 ş.urm.).
Totuşi, acestea nu ar trebui tratate ea un set distinct de înţelesuri; dimpotrivă, avem de-a face cu un
spectru larg de înţelesuri si fiecare dintre ele se contopeşte cu celelalte. Observaţi, de ex., suprapunerea
înţelesului 1 şi 2 în Ps. 78:39, 1 şi 3 în 1 Imp. 18:12; 2Imp. 2:16; Ezec. 3:12, 14, 2 şi 3 En Num. 5:14,
30; 1 Sam. 16:14-16; Osea 4:12, Îşi 2 şi 3 în Ezec. 37:9. La început, cel puţin, toate acestea sînt privite
ca simple manifestări ale r&ah şi sensurile lui mah nu sînt separate strict. Prin urmare, nu putem
presupune că în gîndiiea ebr. veche ar fi fost făcută distincţie între răah divin şi r&ah antropologic;
dimpotrivă, r&ah al omului poate fi identificat cu r&ah al lui Dumnezeu (Gen. 6:3; Iov. 27:3; 32:8;
33:4; 34:14 ş.urm.; Ps. 104:29 ş. urm.).
Prin urmare, conceptul r&ah reprezintă un termen existenţial. Esenţa sa este experimentarea unei forţe
extraordinare, misterioase ■ forţa nevăzută puternică a vîntului, misterul vitalităţii, forţa exterioară care
transformă - toate sînt r&ah, toate sînt manifestări ale energiei divine.
în utilizările ulterioare predomină sensurile de spirit uman, spirit angelic sau demonic şi Spirit divin, şi
sînt mai distincte. Astfel, în NT pnewna este folosit de aproape 40 de ori pentru a indica acea
dimensiune a personalităţii umane prin care este posibilă relaţia cuDumnezeu(Marcu2:8;Fapt. 7:59;
Rom. 1:9; 8:16; 1 Cor. 5:3-5; 1 Ies.5:23; Iac. 2:26). Putinmai frecvent este sensul de spirit demonic,
necurat şi rău, o forţă pe care omul o simte ca pe o boală, ca pe o limitare dăunătoare a relaţiei sale
depline cu Dumnezeu şi cu semenii săi (tn special în Evangheliile sinoptice ţi în Faptele Apostolilor;
Mat. 8:16; Marcu 1:23,26ş. urm.; 9:25; Luca 4:36; 11:24, 26; Fapt. 19:12 ş.urm., 15 ş.urm; 1 Tim. 4:1;
Apoc. 15:13 ş.urm.). Uneori se face referire la spirite cereşti (bune) (Fapt. 23:8 ş.urm.; Evr. 1:7, 14) sau
la spiritele celor morţi (Luca 24:37, 39; Evr. 12:23; 1 Pet. 3:19; cf. 1 Cor. 5:5). Dar cel mai frecvent se
face referire în NT la Duhul lui Dumnezeu, Duhul Sffint (peste 250 de ori). în acelaşi timp, gama mai
largă de înţelesuri anterioare continuă să fie reflectată în ambiguitatea din loan 3:8; 20:22; Fapt. 8:39; 2
Tes. 2:8; Apoc. 11:11; 13:15 şi în special în rîteva pasaje în care nu este posibil să stabilim cu
certitudine dacă este vorba de spiritul uman sau de Spiritul divin (Marcu 14:38; Luca 1:17, 80; 1 Cor,
14:14,32; 2 Cor.4:13; Efes. 1:17; 2 Tim. 1:7; Iac. 4:5; Apoc. 22:6).
II. Caracteristici ale folosirii termenului In vremea pre-creţtină
în interpretarea mai veche a termenului r&ak se făcea prea puţină distincţie între natural şi
supranatural. Vtotul putea fi descris poetic drept suflarea narilor lui
lahve (Exod. 15:8, 10; 2 Sam. 22:16 = Ps, 18:15; îs, 40:7). R&ah insuflat în om de Dumneteu a fost de
Ia început sinonim, mai mult sau mai puţin, cu nepef (suflet) (în special în Gen. 2:7). Răah era aceeaşi
forţă vitală divină şi misterioasă care poate fi văzută cel mai clar în vînt sau în stările extatice ale unui
profet sau ale unui lider carismatic.
La început r&ah al lui Dumnezeu a fost conceput mai curînd tn ceea ce priveşte puterea dedt iii termeni
morali, încă nefiind descris ca Duhul (Sfînt) lui Dumnezeu (cf. Jud. 14:6, 19; 15:14 ş.urm,). Un rfiofc
de la Dumnezeu putea fi spre rău sau spre bine (Jud. 9:23; 1 Sam. 16:14-16; 1 împ. 22:19-23). în acest
prim stadiu de interpretare, răah al lui Dumnezeu era conceput doar ca o putere supranaturală (aflată
sub autoritatea lui Dumnezeu), care exercita forţă într-o direcţie oarecare.
Primii conducători după constituirea Israelului ca naţiune şi-au bazat autoritatea revendicata pe mani-
festări speciale de r&ah în stări extatice - aşa stau lucrurile cu judecătorii (referinţa 3 de mai sus), Sa-
muel care a avut reputaţia de văzător a fost în mod evident liderul unui grup de profeţi extatici (1 Sam.
9:9, 18 ş.urm.; 19:20, 245 şi Sau! (1 Sam. 11:6; cf. 10:11 ş.urm.; 19:24). Observaţi rolul pe care se pare
câ 1-a avut muzica în stimularea extazului inspiraţiei (1 Sam, 10:5 ş.urm.; 2 împ. 3:15).
în perioadele care au urmat pot fi observate desfăşurări noi. Purem recunoaşte tendinţa de a face o
distincţie mai clara între natural şi supranatural, între Dumnezeu şi om. Pe măsura ce antropomorfismul
din descrierile anterioare ale lui Dumnezeu este abandonat, rCah devine tot mai clar acel element care
caracterizează supranaturalul şi deosebeşte di vinul de ceea ce este doar uman (în special în îs. 31:3;
vezi loan 4:24). începe să fie făcută şi o distincţie între r&ah şi nepei: r&ah din om reţine Jegătura
directă cu Dumnezeu, indicînd dimensiunea „superioară" a existenţei omului, dimensiunea orientată
spre Dumnezeu (de ex. Ezra 1:1,5; Ps. 51:12; Ezec. 11:19), în timp ce nepei are tendinţa ciescîndă să
indice (de obicei) aspectele ,.inferioare" ale conştiinţei omului, viaţa personală pur umană din om,
sediul poftelor, emoţiilor şi pasiunilor lui. în felul acesta a fost pregătită calea pentru distincţia mai
clară făcută de Pavel între psihic şi spiritual O Cor, 15:44-46).
De asemenea, este evidentă o tendinţă ea focarul autorităţii să se deplaseze de la manifestarea lui răah
tn extaz spre un concept mai institubonalizat. Starea de a fi posedat de către Duhul Iui Dumnezeu este
concepută acum ca o stare permanentă, care poate fi transmisă (Num. 11:17; Deut 34:9; 2 Imp, 2:9, 15).
Prin urmare, putem presupune că ungerea regelui era concepută mai mult în termenii ungerii cu Duhul
(1 Sam. 16:13; şi implicaţia Ps. 89:20 ş.urm.; Îs, 11:2; 61:1). Profeţia a început sâ fie legată tot mai
mult de religia instituţionalizată (implicaţia din îs. 28:7; Ier. 6:13; 23:11; este probabil că unii psalmi au
început ca rosuri profetice cultice; Hab. şi Zah. probabil câ au fost profeţi de cult). Această schimbare
marchează începutul tensiunii în tradiţia iudeo -creştină dintre carisma ţi cult (vezi în special 1 împ,
22:5-28; Amos 7:10-17).
Cea mai izbitoare trăsătură a perioadei pre-exilice este reţinerea stranie (după cîte se pare) a profeţilor
clasici de a atribui inspiraţia lor Duhului. Nici profeţii din secolul al S-lca (Amos, Mica, Osea, Isaia) şi
nici
351
DUH. DUHUL STINT
cei din secolul al 7-lea (Ieremia, Ţefania, Naum, Haba-cuc) nuse referă la Duhul pentru a autentifica
mesajul lor - cu excepţia posibilă din Mica 3:8 (privită deseori ca o int€rpole d:rzie, tdfui din act mtiv) ,
Cln<l descriu inspiraţia lor ei prefera să vorbească despre cuvîntul lui Dumnezeu (în special Amos 3:8;
Ier. 20:9) ţi despre mîna lui Dumnezeu (îs. B:ll; Ier. 15:17). Nu putem spune de ce a fost aţa; probabil
că rilah a ajuns să fie identificat prea mult cu stările extatice, atît in Israel dt şi în celelalte religii din
Orientul Apropiat (cf. Osea 9:7); poate că a fost o reacţie împotriva religiei instituţionalizate ţi a
abuzului (îs. 28:7; Ier. 5:13; 6:13i 14:13 ş.urm.; etc.; Mica 2:11); su poate c! * conturase deja
convingerea că lucrarea rtiak al lui Dumnezeu avea să fie în principal escatologică (îs.
în perioada exilică ţi post-cxilică lucrarea Duhului a căpătat din nou proeminenţă. A fost reafirmat rolul
ridft divin ca inspirator a] profeţiei (Prov. 1:23; cf. îs. 59:21 - Duhul ţi cuvînrul, împreună; Ezec. 2:2;
3:1-4, 22-24; eic. - Duhul, .wtrul d nlE). gi iGpiatia pofelilor mi rechi . tosr atribuirs cu larslqie
Duhului (Neem. 9:20, 30; Zah. 7:12; cf. îs. 63:11 ţ.urm.). Ideea că Dumnezeu este prezent prin Duhul,
€xprim.tl de erenpl! ln !s. 51:11, .pare d. enen@ ln Ps. 143:10; Ha8. 2.5; Zah. 4:6, D€ e!m4, 2 Crcn.
2O:14i 24:20 poate Efler! dorhla de a sbbili o pute pere prip.sti! dinft 6ihi ti cult.
Hadiţia care a atribuit activităţii Duhului talentul atiltic ti n€ftefusdE al lui B;Ce€l ii al alton (Exod.
233j ti3r3; 3s:31), a dbnir o bgnturI htE Dund i @lit4ile 6teti* ii etie. prcbabil ci $nhd cont de această
idee, sau poate pe baza considerentului că Duhul este Duhul unui Dumnezeu sfînt şi bun, uii .ubri Er
nair Duhul .Dul'ul snnf .l lli Dsnezeu (numai de trei ori în \fechiul Testament - Ps. s1.13i Is, 63:10 *lm.)
eu ,,D!nd bu" al lui Dhn@ (Nen. 9:2o; Ps. 143:101,
Un alt aspct ce apare 6r qi ln ped€de dilsire este asocierea Duhului cu lucrarea de creaţie (Gen. 1:2; Iov
26:13: Pr. 33:6j 104:30). in Pr 139:7 rAon desemnează prezenţa cosmică a lui Dumnezeu.
Probabil că cel mai important aspect, din perspectiva creştină, este tendinţa creseîndă în cercurile pro-
fetie de a interpr€ra dah an lui Dum*u h tel1Mi escatologici, ca puterea Sfîrşitului, trăsătura carac -
teristică a erei noi. Duhul avea să facă o creaţie nouă [îs. 32:15; 44:3 ş.urm.}. Agenţii mîntuirii
escatologice aveau să fie unşi cu Duhul lui Dumnezeu (îs. 42:1; 61:1: mi tlr.tu tn speial în Psalmii l,i
solonon 17:42). Oam6n amu sI 6e (gti din rou de Duhul Fnd a * buw de o rEl.rie Mi virdl si Mi
apropiată cu Dumnezeu (Ezec. 36:26 ş.urm.; 37; cf. Ier. 31:31-34), iar Duhul avea să fie împărţit cu
mină largd tutuo! oanailor din Isnel (86, 39r29r lel 2:28ş.urm,; Zah. 12:10; cf. Num. 11:29).
tn perioada dintre Teianenre rclul aribuir D!hu. lui este diminuat foarte mult. în Literatura de înţelep-
ciune elenistică Duhului nu îi este dat un loc proeminent. Cînd vorbeşte despre relaţia dintre divin ţi
uman, înţelepciunea este complet dominantă, aţa încSt „duh" sau .spirit" este doar un alt mod de a
defini înţelepciunea (înţelepciunea 1;6 ţ.urm.; 7:22-25; 9: 17) şi chiar prorocia este atribuită
înţelepciunii şi nu Duhului (înţelepciunea 7:27; Eclesiasrjcul 24:33). în Edesiflsticul încercarea lui
Filon de a uni teologia
evreiască ţi filozofia greacă, Duhul continuă să fie Duhul profeţiei, dar ideea lui de profeţie este mai
apropiată de cea greacă de inspiraţie prin extaz (de ex., Quis Rerwn Divinarum Heres Sit 265). în altă
parte din speculaţia sa cu privire la creaţie Duhul are un anqrdt le, ilar catqori! de atndie domitunrl este
Logosul stoic (raţiunea divină imanenta în lume ţi în oameni).
în scrierile apocaliptice referinţe la spiritul uman depăşesc cu mult referirile la Duhul lui Dumnezeu, în
prcFrlie d€ 3:1, id r.fetirile la s9!ic ansdice ti demonice le depăşesc în proporţie de 6:1. Numai în clteq
p&je * Frbette d6pre Duhl 6 d6prc u agent al inspiraţiei, dar se crede că acesta este un rol d. domeniul
trecutului (de cx., 1 Enoh gltri 4 Era 14t22: Mutiriul luikaid 5.t4),
în iudaismul rabinic Duhul este în mod special (şi aproape exclusiv) Duhul prorociet. Dar aici, cu ţi mai
muîtă tărie, rolul acela este de domeniul trecutului. Rabinii au întărit foarte mult convingerea că Hagai,
Zaharia şi Maleahi au fost ultimii dintre profeţi ţi că după aceea Duhul a fost retras (de ex., Tbsefta
Sotah 13:2i erpaii Mi veiri .le e6td idei h Ps, 74:9; zah. 73t2-6t 7 MR. 4t46, 9.27i 2 Baruh 85:1-3). Cel
mai şocant dintre toate este modul în care Duhul este, practic, subordonat (aţă de Tbra (legea). Duhul a
inspirat Tbra ■ o concepţie transmisă în creştinismul liimr (MN 12:36; Flpt 1:76i 2A:25) Bq. 3:7, 9:8;
10:15; 2 Pet. 1:21; cf. 2 Tim. 3:16). Dar rabinii înţelegeau prin aceasta ci în prezent legea era singura
voce a Duhului, că Duhul nu mai vorbeşte decît prin leg€, "ctd nu snn prcfe$ 5t€ evident .! nu mi 6te
nid Duhul Sfint" (7DNT 6, p. 382). De asemenea, în speranţa rabinică pentru era viitoare, Tbra ocupă
un rol mult mai important decît Duhul. Acest rol scăzut al Ddrului 6te Enedat fi !r Ta4xllr urle alte cu.
vinte care indică activitatea divină devin mai proeminente (Memia, Şechina); în Talmudul babilonian
„Şechina" (gloria) a înlocuit practic discuţia despre Duhul.
NuMi h suluile d. l. M.E Mdsltn -Duhul, ocupă din nou un loc proeminent cînd acestea se referl la
ex!.ri€nts prema (&l sFcial 1Qs3. 13.4. 26), rene.&d @niin8E@ ti:i zilelor de pe uni care nu se
deosebeşte de conştiinţa escatologică a primilor creştini.
UI. Duhul In Învăţătura lui Ioan Botezătorul ţi Ia propovd.lqtr.a ftd bu
(1) tn iudaismul primar, în vremea Domnului lsus, exista tendinţa ca Dumnezeu să fie conceput ca un
Dumnezeu tot mai îndepărtat de om, Dumnezeul sfînt şi transcendent, înălţat, locuind într-o glorie de
care nu te poţi apropia. De aid vine ezitarea de a rosti n5@r numele divir ii de aicj vin di$udne d6FE
personaje intermediare, nume, îngeri, glorie, înţelepciune etc, toate acestea fiind modalităţi de a vorbi
despre activitatea lui Dumnezeu în lume fără a compromite transcendenţa Lui. în zilele de început „Du-
hul" a f6t uul din noduile p.ircipal€ de a wbi despre prezenţa lui Dumnezeu (observaţi, de ex., im-
plicada tdhrlui din 1 s.m, 16:13 !,ln d 1a:r2, $ îs. 63:11 ţ.urm., unde se afirmă că Duhul Domnului
înseamnă prezenţa Domnului}. Dar în vremea aceasta lipsea conştiinţa prezenţei divine (cu excepţia
comuntr:ldi de la Qlllmn). Dund, rnlele ln pii(ip6l ca
3S2
Duhul profeţiei a fost activ în trecut (inspirîndu-i pe profeţi ţi Tbra) şl avea să fie turnat din nou în era
nouă. Dar h pt*nt-ti disliiL depE Duhul au d@it complet subordonat» Bnţelepdunii ţi Logosului şi Tb-
reî, iar In ceea ce-i priveşte pe rabini, Tbra a devenit din ce ta ce mai mult focarul exclusiv al vieţii ţi
autorităţii religioase.
în contextul acesta, Ioan Botezătorul a creat multă vîivâ. Nu numai că el însuţi a declarat că are Duhul,
ci a fost recunoscut de mulţi ca proroc (Mac. 11:9 ţ.urro.; Marcu 11:321 ţJ ca atare, eara inspirat de
Duhul profeţiei (c/ Luea 1:15, 17). Şi mal şocant a fost mesajul său, deoarece el a proclamat că
revărsarea Duhului este iminentă - Cel care avea să vină după el aE 5n boted cu Dlh 9i d fe (Mat. 3:11;
L@ 3:16; Maieu 1:8 şi loan 1:33 omit „şi foc"). Această metaforă viguroasă probabil că a fost scoasă în
pane din metaforele „lichide" pentru Duhul, care erau familiare în w (ls. 32:1s: EE 3929i loel 2:2ai zah.
12.70) 9i ln parte rlh trcprid 35r ritul de bot@ d aPI -udarea sau scufundarea în apă era o imagine a
unei experienţe copleşitoare a Duhului Sfînt. Avea să fie o experienţă care implică judecată (observaţi
accentul dir ltEajul lu I€n din Mat, 317-12 ti ln steial asupra focului în 3:10-12), dar nu neapărat total
distructiv, deoarece focul poate să curăţeascâ sau să distrugă (Mal- 3:2 ş.urro.; 4:1). Probabil câ aici
Botezătorul s-a gîndit în termenii „valurilor mesianice", perioada de suferinţă ţi necaz care avea să
preceadă era nouă - „durerile naşterii lui Mesia" CDan, 7:19-22; 12:1; Zah. 14:12-15; lEnoh 62:4;
100:1-3; Oracolele sibiline 3.632-651).Ideeaintrăriiîntr-oerâ nouă prin scufundarea într-un rîu de rfah
de foc, cate avea sâ distrugă pe cei nepocâiţi şi să purifice pe cei pocăiţi nu era o idee nouă ţi nu este
surprinzătoare formarea ei de către loan, întrucît ea ara paralele în îs. 4:4; 30:27e.h,; Dd. 7:!0; IQs 4.21;
IQH 3.29 $m; 4Exra 13:10 ţ.urm.
C2) Isus a creat o agitaţie şi mai mare, deoarece El a declarat că noua eră, împărăţia lui Dumnezeu, este
nu numai iminentă ci este deja la lucru prin lucrarea luide pFpovlduirc (Mat. 12:41 {.m,: 13:16t,M,;
Luca 17:20 ş.urm.)- Presupoziţia la baza acestei afirmaţii era câ Duhul escatologic, Puterea Sfîrşitului,
l@ deja plin El ht.u nod sic, a.la cm !-a d*dit Fh ldreEa denonilor { prin itbsvjEa vidimelorFh lui5.6
(Mat. 12:24-32; Marcu 3:22-29J ti pri! proFrdduirea r€ltii !@ la ei tlr.ci (Mat, 5:3-6 şi 11:5, unecou
pentru îs. 61:1 ţ.urm.). Desigur, evangheliştii nu au avut nici o îndoială că întreaga lucrare a lui Isus a
fost făcută de la bun început prin puterea Duhului (Mat. 12;1B; Luca 4:14, 18; loan 3:34: Ezi si Fapt
10:33). Mato şi Luca au c@ut ce k.6ta lucrare specială a Dulului ln Isu fi prln El datează încă de la
zămislirea Lui (Mat. 1:18; Luca 1r3s), ra$r@ lui la E%i81Elia dups Lu€ 6ind anunţată printr-o explozie
de activitate profetică vestnd tuepurul sntlinnli eEi Bhi (Luca 1rr, 67j 2:25.27, 3638). Dd bd ei r€tru
enghelh! sint d€ @rd ct l6s a .x!€riMrdt la lotdan o tmputernicire specială pentru lucrarea Sa, o ungere
care a fost legată dar de asigurarea filiaţiei Sale (Mat. 3:16 t,lm,; MaEu 1:10 t,m; L@ 3:24 I6n 1:33
ţ.urm.), şi de aceea în ispitirea care a urmat Ia dac putere să menţină asigurarea Sa şi să definească ce
implică filiaţia, fiind susţinut de aceeaşi putere CMat.
DUH, DUHUL SFINT
4:1, 3 i,1m.; 6 irm.; Mard 1:12 !,lm.i L(a 4:1, 3 ş.urm., 9-12, 14).
Accentul pus de Isus în mesajul Său a fost foarte diferit de cel .l bi ros Bot€dtorul, nn nmi Prin faptul
că a proclamat împărăţia care era deja prezentă, ci şi prin caracterul atribuit împărăţiei prezente. El a
privit lucrarea Sa mai mult sub aspectul binecuvântării decit al judecăţii. Răspunsul dat la întrebarea lui
loan Botezătorul în Mat. 11A ş.urm. pare să sublinieze în mod deliberat promisiunea binecuvîn-tării din
pasajele pe care le citează acolo (îs. 29:18-20; 35:3-5; 61:1 ş.urm.) şi pare să ignore avertismentul
despre judecată pe care îl conţineau (ţf. Luca 4:18-20), Pe de alte parte, cînd a privit spe slu$nrl lucrării
sale D6hint6ti 6te €vid€nt cE El a tolbit in bmeni extraşi probabil din predicile lui loan aotezătonJ
(Luca 12:49-50, botez şi foc), văzîndu-Şi probabil propria moarte ca pe o îndurare a vaiurilor mesianice
prcGCte d€ l@4 € o golirc s pahatli nlnjei lui Dumnezeu (Marcu 10:38 ş.umi.; 14:23 ş.uim., 36).
De :,.al@€a, El le.a dat u@nicilor sri prchisime că Duhul E va susţine cînd vor trece la rîndul lor prin
necaz şi încercări (Marcu 13:11; mai complet în loan 14r1s-i7, 26; 15:26 s.lm,r 16:7'1s1. in l,!d 11r13
este aproape cert că „Duhul Sfînt" este a alternativă tenrru elp6ia nai pulin qplicis Jrctri bue' (Mar
7:11)t hr epda€a pbnisiuii lli I@r Boreudto.ut h Fapt. r:5 9i 11:16 prcbabil ca 6re considerate de LE o
afirEFe9i a crnt6uiui nrviat (.J Luca 24:49j poae ii Mai 2a:19).
Iv ltunul h hpter€ apctolllor, _b sclreruc lui Pavcl şi loan
Principalii scriitorii ai NT sînt de acord asupra modului In care înţeleg Duhul lui Dumnezeu, deşi pun
acc6n! asup6 sr dp€.t difen@.
a. Darul Duhului marchează mceputul vierii creştine în Faptele Apostolilor, revărsarea Duhului la
Rusalii €Etituie hoffinnc ind uenicn au exp€rinstat ei înşişi „zilele de pe urmă" (împărţirea cu largheţe a
Duhului escatologic fiind o trăsătură caracteristică a erei noi), momentul cînd a început credinţa lor
..deplin .rEtinA' (Fapt, 11:17). De asaena, ln Fapr. 2:34 ş.urm., promisiunea Evangheliei pentru primii
căutăiori * co.cmE@za aslpd D!h!ru! iar ln celelalie situtli de enslElibre prinne Duhdni csr€ .onsideti
facrorur .ruciat @re a .ratat aceprarea ce dindoţilor de către Dumnezeu (8:14-17; 9:17; 10:44 +m.j
11:15-17; 1a:25j 19:2, 6).
în nod aremnnlbi in *!ie.ile hi Pakl darul Duhului este începutul experienţei creştine (Gal. 3:2 t.@.), u
alr nod d€ a deie rel.lE nous de justificare (1 cor. 6:11i Gal. 3rl4i Tjt 3:7). c! alt€ cuvire, u oh nu po.te
ap.4ine luj cristG ddt dac: are Dul iui Crist6 (Ron. 3:9), N poate fi uii c! cr&bs dejt prin Dulul (1 cor.
6:17), ru P.ate .Ra palt€ de filiatia lu cri$c Lra s5 aibe part€ de Duhd Luj (Ron. a:r4-17i cal. 4:6 g,lm.),
9i nu prae n m membru al trupului lui Cristos decît dacă a fost boteat la Du$ut (1 cot. 12:13).
Tot asdel, in *ddile hi t@t! Dthul de su 6te puterea care efectuează naşterea din nou (loan 3:3-8; 1 16
3:9), a@ee Dunul 6te d;tetotul de vi.!n (loan 6:63), 6 u riu de apd vie cft .utge de la crisiG $ da viald
celuj eE vi,e 9i crcd. ln El (7:37. 39: 4:10, 14). ln loan 20:22 avem o rep€tare deli
DUn, DUHUL SFINT
bedti a tannui din cn, 2:7t Duhul 6re sunare. ae viaţă a noii creaţii. Iar £n 1 loan 3:24 şi 4:13 prezenţa
Ddului 6te le dintre ,dorezile viedt,
Este important să înţelegem că primii creştini concepeau Duhul ca o putere divină manifestată clar prin
€fetele sal€ aupn vietii eluj ce La primit inpactul Dundui nu a lret l* pe{Eu hdoiali a privire la
schimbarea semnificativă care s-a petrecut într-o persoană prin acţiune divină. Pavel le cere cititorilor
săi slt-ti .du.! 'mu dine de prim datA cind au expqnrenbt (si6tit) Duhd. p6h un a f6t o experienţa
copleşitoare a dragostei Iui Dumnezeu (Ron. 5:5)i p€nEu al$i a f6r bl@ie (1 lts, 1:6li pentru alţii a fost
experienţa Uuminării (2 Cor. 3:14-17) eu a elibslii (Ron. 3:2; 2 coi 3:rD s! a transformării morale (1
Cor. 6:9-11) sau a diferitelor daui .pilitlale (1 cor, 1:47; cal. 3:s). in FapteLe, cea mai des menţionaţi
manifestare a Duhului este vorbirea inspirată, vorbirea în limbi, profeţia şi lauda lui Dumnezeu,
propovăduirea cu îndrăzneală a Cuvîn-tdui lui Dl@eza (Fap!. 2i4; 4:a, 31; tO:46; 13:9. 11; 19:6).
Acesta este motivul pentru care posedarea DulNlui ca atale @re n evidentiat! ca o b5€ture de6ntorie a
cre{tindui (RoR 3:9: t lo.n 3:24t 4:13), ii notiwr p.nb! car la intrebar€a din Fapt. 19:2 s aiGpta un
răspuns diet (.J cnl, 3:2), Este pcibiL ca Dunul ca ar@ sa fe @izut, dar pFrenF Lui putea fi detecEte cu
suinlE (Idn 3:3).
prid @aE, da.ul Duhului nu a f6t u sinolu corolar sau o deducţie făcută pe baza botezului sau a pu€rii
miinnor, ci u ehimt clar in vi:ta primllo! clEtini. Est€ foait€ prcbabil ca Pawl * rld, dmi la inpacirn
ac6tei €xperisle in !5eje cm slnr I Coi6:1r: 12:13; 2 Co!. 1:22j Ef6. 1:l3t de affiea ft 3r5 f.ufr., d€ii s.ar
puta r.feri la bot€z. gt dqi Rom. 6:3 şi Gal. 3:27 („botezaţi în Cristos") sînt texte d6pre caE de obiei s
@sidda că se rei€r5 la acbl botezului, ele ar putea fi considerate Ia fel de bine ca o absiele . alui.i nai
@nplet€ la exp€li€nta Du. hului, ,,boiea$ tr Drrrd h Cristo! (1 co!. 12:13), Din Faptele Apostolilor
observăm că primii creştini au .dapbt rit@lul lor h fodn sbriowe porivit cu călăuzirea Duhului şi nu
invers (Fapt. 6:12-17; 10:44-4a; 11:15-13; 1A:25-19:6). Deli in I@n 3:5 po&bil că botezd C,apa') $
darul Dlndui sint si^s legate ln@ ele ln n.lleEa$ de ss, cele do{t sp€.t€ N Eebuie identifiete (4 1:33) ti
ide€ pnnciFu 6re ntt@ ?rin Duhul (3:6-3).
Faptele, Pavel * I€n au .wr c$oiiintd de Nlre experienţe ale Duhului, dar nu au avut cunoştinţă de o a
doua sau a treia experienţă distinctă a Duhului (în viaja uui on). în cel p.ilqte F Luca, cincizeimea nua
r6t o a doM dpdie4e a Duhului penEu ucdici, ci a fost bolezul lor h Duhd pennu a h!'a in m noun (Fapt.
1:5 $ puctul III de mi ss), mit€@ BiPncn ti a nniun .i. Este posibil € iftenlrjle de a ar rcniza loan 20:22
c! Fapt. 2 la u nivel srrict nbric să fie greşite, întructt scopul lui Ioan aici se poate să 6e in mi re m&urn
tobgic d€it istoric, adice, el pse @ntul p€ ui6t€a t@logica a nortii, inviefn şi înălţării lui Isus cu darul
Duhului şi cu misiunea (Pentsost, Ioan 20:21.23; cl 19:30, lire6l, ,,El Si-a aplet @pul {i le.. dat
dunrvDuhul). k iel Si Faptele 8, întiudt Luca nu concepe venirea Duhului ln E-sn od linistit eu iNizibil,
datd Duldui l' 3:17 $te p€nEu el prihjrea inili,U a Duhului (316 ,Jwseră numai botezaţi în Numele
Domnului Isus"). Luca

pare să sugereze că pînâ atunci credinţa lor nu a fost o predare totală lui Cristos sau încredere în
Dumnezeu (3:12 - „au crezut p€ Filiy' ' o de.ierc a @nrerririi - Faptele).
b. Duhul cd putqq rie$ noi
potivit lui !awl, daiul Duhdui 6re d€ ale@@ E inceput cre indreapt6 privirile spre ntrpLini& 6ndt (Gal.
3:3; Filip, 1:6), începutul şi arvuna unui proces indels83t de trasiomar ln aemrM€a$ lui crisbs, proces
care îşi atinge ţelul prin învierea trupului (2 coi 1:22i 3:14; 4:16-5:5; Efe.. 1:13 i,w.t 2 Te5, 2:13; qi 1
per, 1:2), Duhd eG "plrga" s4rifllui învierii, prin care Dumnezeu începe să exercite dreptul Său de a
@rdica braliiatea dinlei oFului (Ron, a:rl 23j 1 cor. 3:16; 6:19; 15:45'4a; Gal, 5:16'23),
Prin !mr., p.nd cr€dincio6 viaF 6re dileriti din pwt de v€dele elitativ d€ viala dtits lnaint€ de a ava
@dintl. Ttiirea e ailnicn devirc nijldul de a .rspude la cElduzt@ Duhului iind lnFtemicit de put€fta
D{hdui (Ron. 3:46, 14i cal, si16 13, 25; 6:8). Pavel a considerat că aceasta este deosebirea decisivă
între creştinism şi iudaismul rabinic. Evreii tia{ după Lege - depozitaEa lurern rerclat@ a Duhului în
generaţiile trecute - această atitudine a dus în mod inevitabil la inflexibilitate şi cazuistică, înrrucît
revelaţia din trecut nu poate fi aplicată întotdeauna diRt ia mEile preantului. Dd Dulul a adE u caracter
direct al relaţiei personale cu Dumnezeu, care impli.€tie sp€lanJa di! vehif,e. luildemia (31:31. 34) 9i
care a lacut lncliErea qi afitua u fapt tui libe., Mi vital $ mi sportan (Ron. 2:24 I.lm.; 7:6; a:24; r2.2; 2
ctt, 3:3, 6.a, L4.la; 86. 2:1a; Filip. 3:3).
în acelaqi timD h@dt Duhul 6e nlmi u fn.e put 3l nintlnii 6ele t: viala acesta, lhplinjrea finală a lucrării
Lui nu poate fi realizată în cursul vieţii a6t€ir. omlr stlprnit de olhd N Mi delinde de lumea aceasta şi de
standardele ei pentru a găsi sens şi satisfacţie, dar el continuă să fie un om cu pofte şi slăbiciuni
omeneşti, făcînd parte din societatea umana, în consecinţă, a avea Duhul înseamnă a trece printr-o
tensiune şi un conflict între viaţa veche şi cea noun, hc cm9i Drhd (Ro(. 7il425j 4i10, 12 ş.urm.; Gal.
5:16 ş.urm.; cf. Evr. 10:29). Celor care au pnvit viaF tipice a Du.huhi ln tmnn vtiuilot ai rerelaFilor qi
ai alio! lu@i de l€lul ac6ta, Pavet le rispude c! harul & tunif6r, deplin nlllmi in sEbi ciune ti prin
slsbiciue (2 cor 12:1.10j .l Rom, a:26 ş.urmO.
Luca şi Ioan vorbesc prea puţin despre alte aspecte ale vieli @ntinue io Dulul (cl. Fapt, 9:31! 13:s21,
da! hi .oftntreazl at4ta n! sp<ial asupB vielii Du hului orienbt5 spr€ niriue (Fapr, TtSLi a129, 39.,
I0:17.19j 11i12; 13:2, 4i 15:2ai 16:6 t.lm,i 19:21; Ioan 16:3l1; 20:2123), Duhd 6ie ace putele @re
d+@ !€rtuie d6pre cristG (I@ ls:26; Fapt, L:ai 5:32; 1 lod 5:6aj @i si Eq. 2r4i I Pet. l:12; Apoc. 19:10).
c tlhrl ldrtd.iiei ri Drhrl lui Cristoî O Elsaturi c.Rderistic5 a Duhdui erci noi 6te cn !l este primit şi
simţit de toţi şi el lucrează prin toţi, nu numai prin unul sau doi (de ex. Fapt. 2:17 ş.urm.; Ron. ai9i 1
Co. 12:7. 11: Ew. 6:4: I I€n 2:20). Int.un învăţătura lui Pavel numai aceasta participare comuni (ouoaiol
in Duhul uic ste @ ce fa@ € u
3S4

DUHURI RII,
grup de persoane diferite să fie un singur trup (1 Cor. 12:13i 2 cor, 1a:141 !t6. 4:3 t,lm.r Filip. 2;1). Si
numai în măsura în care fiecare credincios permite Duhului să se exprime în cuvînt ţi în acţiune ca
membru al trupului, numai în măsura aceea trupul creşte spE Mtuiibte in cri.G (1 Cor, l2:72-26t 8f6.
4:3-16) ■ Acesta este motivul pentru caiePavel încurajează manifestarea unei game largi de daruri ale
Duhului şi exprimarea lor nestînjenită (Rom. 12:3-8; 1 Cor. 12: 4-11, 27-31; Efes. 5:18 ş.urm.; 1 Tes.
5:19 ş.urm.; cf. Efes. 4:30) şi m acelaşi timp insistă ca grupul de credincioşi să cerceteze fiecare cuvînt
şi acţiune care revendică autoritatea Duhului, să le testeze prin mă-sm lui cristG $ s dagGtei p. €re a
htdchipata El (1 cor. 2:1216: 13; 14:29; 1 1T6, 5:1922i cI 1 loan 4:1-3).
In I@n 21:24 (ct Ape. 19:10) 6te prea.ia reati p€rehe de &c6te F inchilaFa .aie et€ determinată de
dependenţa directă de Duhul (ţi nu de un loc sacru sau de un sanctuar) şi de conformarea cu ad.r'rnn ld
critG. Ioan subliniaz; tii el raptrn c: fiecare credincios se poate aştepta să primească învăţătură direct de
la Duhul, Sfetnicul [loan 14:26; 16:12 ş.urra.; 1 loan 2:27); dar, în acelaşi timp, revelaţia nor iE 6 o
@ntinue a celei whi, o plalaMle dio roq o ilt€rpeiae di! nou a .devadtui lui cristG oGn 14:26i 16:13-15;
1 Lan 2:24),
Această legătură cu Cristos este lucrul cate deosebeşte înţelegerea creştina a Duhului de concepţia @i
kle, Mi lutin dennftd. Duhu.l 6te acm c! ditudi@ Dlhul lui cristG (F6pt. 16:7; Rom, a:9i Gal. 4:6; Fnip,
1:19; ti I Pet. 1:11i . lI6n 7:33r 19:30i 20:?2i Fapt. 2:33; Evr. 9:14; Apa. 3:1; 5:61, elllalr Sfrtuito. €re
La n)ldit pe Iss p€ pimint (loan 14:16; cf. 1 loan 2:1). Aceasta înseamnă că acm Isu 6te p!*nt penE! cel
dedinclos nmai ln Drhul gi prin Duhul (Ioan 14:1628i r5:7r Ron. 3:9 trm,; 1 Cor. 6:t7; 15:45i EI6. 3:16
i.lm.r 4 Ron r:4t l Tin. 3:161 1 Pet, 3:13; Apa, 2'3) + sem'r (pecetea) Duhului este atît recunoaşterea
poziţiei actuale a lui Iss (1 cor. 12:3; r Iod s:6-12) cft qi reproducerea în credincios a caracterului
filiaţiei Sale ti a vie,rii sale itrviate (Ron. 3:r1, 141E 23j t cor. 15:45-49; 2 cor, 3.1ai Gal. 4.6 l.lm.r 1
I6n 3:21,
Iudlci4ne tsloSiei nutariele de mi tiuiu sint probabil evidente în faptul că Pavel recunoaşte că orice
credincios trăieşte prin Duhul o relaţie dublă, cu Dumnezeu ca Tată (Rom. 8:15 ş.urm.; Gal. 4:6) şi cu
Is c DoM (r Cpr. 12:3)-
CSTETT\UC, TNCER, BOTIZ, TTRUPUL lUI CNSTOS, TCON!'ER1']RE, TDEMON, 'ESCATOLO
GI!, lINSPtrnIE, "VIAŢĂ, *PUT!RE, TPROROCIE, 'DARUN SPINTUALE, "TRINITATE, '\4NT,)
BTBLIOGR-,.trIE. H. Bdldof, fle DurAne of he floly spiii, 196sr !, D. !l1rc!, A Theolost oJ th. Hotr
Spirit, 1970j J. D- C. Du4 Adptin in tne Hot Spin., 1970; idem, Jesus and the Spirit, 1975; idem,
„Spirit, Holy spirii,MDllTT3,p. 649.709, M,Grcel!I8elide in the Holy Spirit, 197S; G. S.Hendry, The
Holy Spirit in chturidr ftolo&/, 1965; J. H. E. Hull fte tlo, Spirit in the Acts of the Aposdes, 1967; M. E.
Isaacs, The cwept of spint I976i c. w H, LaRp€, "Holy Spiff, lDB, 2, p, 626-63ar K McDomeI (ed,),
Tne HolySpirit and Power, 1975; G.T.Montague, TheHoly Spirit: Growih of a. Biblicul l'radition, 1976;
D. Moody, Spint of d. LinngGod, 1964; E-Schweiz€ii.d.,?DNT 6, p. 332.451t T. s. smil, R€tlcted G|
ory: me spirx
in c,rrilr dd alraridnr, 1975; A. M. stibtd ii J. l. Packer, The Spirit wilkin You, 1967; L J. Suenens. A
Ncw Pen.66t7, 1975; J, V Tatlq, The AoA.tuea cod, 1972. On (h !nan) lpnit s* H,w RobiNn, The
chritti@ D@.na. oJ Man, 1926j w D, siac€y, Tfi. tuLliae ViNaJMon, 19s6.
J.D.G.D.
DUHURI lN lNcHIsoAnE. sinsM refqne q plicjrs er€ in I Pet. 3:19 d . aluzie pGibils la ,l:6. Exea€a
paEsti., a cxtolui din 1 Pet. 3:19 i'h- a considerat că oamenii „neascultători" din vremea lui Nc li
r€prezinti pe pacrtfn care tEinte de lnEuF.ea Lui crisc N au avut prilejul si audE E€nghelia şi să se
pocăiască. Intervalul între moartea şi tivieE lui Iss a aj6 sA te inrepretat Mi tieiq in specia! în Biserica
de Răsărit, ca ocazia în care Cristos, prin r.obodea sa li ,Jnhislw', lea orent acstor duhuri viaţa. O altă
sugestie cu privire la înţelesul .6tei expr6ii (Reicke, Dalion) o leaSe de prela ha!@ vicbn€i lli crists
drps petihile sale (cu eu fără jertfirea vieţii) la îngerii căzuţi {cf. 2 Pet. 2:4 ş.urm.; Iuda 6; observaţi şi
influenţa posibilă din 1 knoh). Această sugestie este sprijinită de folosirea remenului ,neundtd (3!nui
spiriie'), rara nici o explicaţie; acest termen este folosit în altă parte în BibLi. numi cu refqire la tjn!€
srpmmtude, dar niciod.ti nu * Efer, Ia en€ni caE iu tecut din viaţă.
BISLIOCRAIIE, Bo Reicke, rhe Dbobedar t SpinB dnd Chturian Adptin, 1946; ! G. Selwyn, me lldr
EpirL. of St Pcrer 1946, p. 314-362; w. J. Dalron, ciruli ftrlmorion ro rhe spin6, 196s.
S.S.S.
DUHURI RELA. Telmd 'dlhui F-le- aponara) ste intilnit nljmi i! 6 !€eje (Mat€i l-uca si lapere) Exi9ta
23 de ref€riri la ,dunui neuEe" (aftddartd) (Evanghelii, Faptele Apostolilor, Apocalipsa) şi aces tea par
sn lie ln mre nJsura identice. atf€I, ln Llca 11:24 „duhul necurat" iese din om, (iar cînd se întoarce este
însoţit de „alte şapte duhuri mai rele decît el" (v. 26). în mod asemănător, tertuerul_aduhuri necurate" şi
„demoni", „draci" sînt echivalenţi, deoarece ambii termenTsînt folosiţi cu privire la demo-nizatul din
Gadara CLuca_8j2ZJ£9_L
Aceste fiinţe au fost analizate din jnaj.iri'"'r'» i,ny şhiunTEle pot cauza un handicap Gricl'IVfarcu 1:23:
TţZbl,. De fapt. In majoritatea ocaziilor din NT sînt neDlioMte rn ffia lhprejurin Se pare c, nt era
inpli€t nici u ad de mtu: noal5, deEe p€r $aM afetat! nu €a exclsi de la leuil€ de inchi. nnciffi, .m €nu
simgogile, se pa.e cE idea de ca duhul trebuie să fie rău (sau necurat) deoarece a produs efecte
dăunătoare. Persoana suferinda nu era cosiderat, rca eu piryerit in q€u fel. ToiNj dtnd icqi nu da privit e
fiind reuEr din PMct de vedere moral. Pretutindeni oamenii trebuia sâ i se împotrivească şi sâ-1
Snfrîngă. Uneori citim câ Isus IEU{i a 6cut lucnnti a.6b (Marcu 5:3; Luca 6:14), alt@n o as€nea prtere
a f6r delqatE Ujfuiilor sii (Mir. ro:1) €! a fosr exditali de acet$ Gapr. s:r6; a:7). S€ Ere ci dunFLr"i" G.
Fne
35S
DUHURI RELE
forţele lui Satan ţi ca atare sînt consjderiite duşmani ai ffiTDumnezeu ţi ai oamenilor.
Uneorf~este~clar că" duhurile se ocupă cu rele morale. Aşa stau lucrurile cu „duhul necurat" care iese
dintr-un om şi se întoarce cu alt» duhuri mai reJe decît el OJ
J
posibil ca omul să producă o transformare prin izgonirea demonilor din launtrul sân. 'ltebuie~sa' aibă
loc o intrare'a Duhuiui lui Dumnezeu în viaţa omului. Uar in limitele acestui articol, este suficient să
observăm că duhurile sînt rele ţi pot produce rău. Duhurile rele „ca niţte broaşte" (Apoc. 16:13) sînt
concepute de asemenea ca fâcînd răul atunci ctnd adună forţele răutăţii pentru marea bătălie finală.
Asemenea pasaje arată că în concepţia Bibliei râul nu este impersonal. Kaut este condus de Satan
ţiTaTel cumexistă~foitţesubordonăte bineIuî,TnKeriî. tot aşa exista torp'subCTaonăle iSului. Apariţia"
fcoTSteTe-gata in specia] <Je~tntruparea uit (mai ales în zilele de pe urmă) pentru a se opune lucrării
lui Cristos. Vszi d. .e'11e@ ASATAN, 'DEMONIZARE,
L.M.
DUMA. 1. Fiul lui k@l lon<larorul @i com uitlli dbe (ca. 25:14; 1 clu, 1:30). 0e5@. d6lii lui .!
tdpMutat nlmL lor et5lii Dllm, capitala unui district cunoscut sub numele de Jawf, titut h AGbil d. N, Ia
ju,nlbta dMului dinEe Palestina şi S Babiloniei. Duma este localitatea contemporană Dumat-al-Jandal,
iar în inscripţiile regale asiriene şi habiloniene din secolele al 7-lea şi al 6-lea td.Cr. este numită
Adummatu (referinţe în Ebeling şi Me&@, Rdlld-ton .la Astriologie, t, \932, p. 39-40).
2. Se paie că numele este folosit în sens figurativ Fntn tinutul de si-dEert, Edon (seir), hr.o Pecie *urt a
lui baia (21:11,12).
3. 06 tn luda C6, 1s:s2), idqtiftai de obicei cu localitatea actuală ed-Domeh sau ed-Dumah, la cea 18 lh
SV de H€hon. Nlmte Rwal! h 2 lnp. 23:36, s-ar putea să fie Duma din Iuda; vezi GTT § 963, p. 368.
K.A.K.
DUMNEZEU. Dumnezeu există slELpoate fi cunoscut. Aceste două afirmaţii constituie temelia şi in-
spiraţia oricărei religii. Prima este o afirmaţie a credinţei, a doua este o afirmaţie a experienţei. înţmcît.
^j^ynţfl hri PtiTnnivrii r>n e*;tg <=npusă unei dovediri ştiinţifice, ea trebuie săfie un postulat al
credinţei; şi întrueft Dumnezeu transcenae toată creaţia Sa, el !@te fi csdot nuNi plin reelaFa <le sire.
Religia creştină este distinctă prin faptul că afirmă că Dumnezeu poate fi cunoscut ca un Dumnezeu
personal numai în revelaţia de Sine din Scripturi. Biblia nu_esjg_scn5a pentru a dovedi că Dumnezeu
exista, ci pentru a-L revela în activităţile_Sale. Acesta este motivul pentru care revelaţia luTTÎumnezeu
în Biblie este, prin însăşi natura sa, progresivă şi atinge tind6@ h Iss crbG, Fiut Lui,
tn lumina revelaţiei de Sine tn Scripturi, există cîteva afirmaţii care pot fi făcute cu privire la Dum -
nezeu.
I. Fiinţa Lui
Dumnezeu există prin Sine. tn timp ce creaţia este dependenta ~de El, ETesţeTotalmenteiaaependent
'de creaţie, EFriu numai 3 are viapTci El însuţTestevîaţa pentru universul Său ţi are în Sine însuşi sursa
acelei vieţi.
Incâ foarte devreme în istoria biblica, acest mister al existenţei lui Dumnezeu a fost revelat lui Moise,
în pustia de la Horeb, cînd L-a întUnit pe Dumnezeu ca un foc într-un tufiş (Exod. 3:2). Ceea ceeste
distinctiv cujjrivire la acest fenomen este că „tufişul ar3ea~şi totuşi nu era
rrJstiiit^rXucrtîrăcestăl&daues^fi însemnat pentru Moise că focul era independSvTSe mediul
înconjurător: se întreţinea singur. Aşa «yi; fiinţa esenţială ajui Dumnezeu~El este atsolut indi? pen3enta
"deoriceSediu în care vrea să se facă cunos-cutT Această calitetejŢfîinţeTIuTDuninEzeu probabil cii îşi
păşeşte exprimarea în numels~Lui persgnal, jabve,. ţi .în a Snnarea jle.jane^Eujsînt-CeLce^înt^,
adică, ,ju sînt Cel care există prin Sine" ["Exod. 3:141.
Această idee a fost subînţeleasă în vedenia lui Isaia despre Dumnezeu: „Dumnezeul cel veşnic, Domnul
a Acut MrSiniLe pln!:tului. El nu oba!€fre, ii ri osteneşte... El dă tărie celui obosit si măreşte puterea
celui ce cade în leşin" (îs. 40:28-29). El este Dătătorul ţi toate creaturile Sale sînt recipientele. Cristos a
exprimat lucrul acesta cel mai clar cînd a spus:,,După curo Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului
să aibă viaţa în Sine" (Ioan 5:26). Aceasta face ea independenţa vieţii să fie o calitate distinctivă a
Dum-nezeirii. Pretutindeni &i Scriptură Dumnezeu este revelat caTzvoml a tot ce exisl3~nnsufleht
sauTIeTri-sufieţit - Creatorul ă Dătătorul de viaţă, singurul care are viaţa în Sine.
II. Natura Lui
în natura Sa. Dumnezeu este spirit (duh) pur. La un stadiu foarte timpuriu al revelaţiei Saîe ca autor al
universului creat, Dumnezeu este prezentat ca Spiritul erc a ads lsiE tr hNne!i., c4 a prEds ordine in
ha6 (c€n, 1.2,3), crlrtc a dezviluit fEreii dio Samaria acest lucru cu privire la Dumnezeu, ca obiect al
închinării noastre: ,.r>iimnp7^| psîp duh fspiriti şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh si
în adevăr'Tloan 4:24?Tln~spaţiul dintre aceste două ahrmaţu exista referiri frecvente la natura lui Dum-
nezeu ca spirit pur şi ca spirit divin. El este numit T&tăl Duhurilor (Evr. 12:9) ţi întOnim frecvent
expresia .Dund Du6n@d!i celui vi!.',
!n privinţa aceasta trebuie sa facem distincţie între Dumnezeu şi creaturile sale spirituale. Cînd spunem
că Dumnezeu este spirit pur, accentuam faptul că El nu 6b h perte Airit qi ln patte Eup, cq 6te mul,
E^este spirit simplu fSmfi^rma sau părţi şi acesta este motivul pentru care el nu are o prezenţă fizică.
Cînd feiblia spune ca Dumnezeu are, urechi muni şi pidoare, este o încercare de a ne comunica ideile
pe care le comunică aceste părţi fizice ale omului, deoarece daca nu putem vorbi despre Dumnezeu în
termeni fizici nu am putea vorbi nicicum despre El. Desigur, lucrul acesta nu lasă să se înţeleagă nici o
imperfecţiune a lul Dffid. Spiritul nu eE o for.! de exirttrri limitată sau restrînsă d este unitatea perfectă
a fiinţei.
CSnd spunem că Dumnezeu este spirit infinit, noi trecem cu totul dincolo de sfera experienţei noastre.
Noi sîntem limitaţi în timp ţi spaţiu, în cunoaştere şi putere. Dumnezeu este, în esenţă, nelimitat şi orice

356

DUMNEZEU
element al naturii Sale este nelimitat. Infinitatea Lui in timp o numim eternitatea Lui, fa spaţiu
omniprezenţa Cui, în cunoaştere omnişninţa Lui, în putere omnipoKn fa Lui,
Infinitatea Lui înseamnă de asemenea că Dumnezeu este transcendent faţa* de universul Său. Ea pune
accentul pedetaşarea Sade toate creaturile Sale întrudt El este Spirit existent prin Sine. El nu este închis
în ceea ce noi numim natură, ci este înălţat infinit de mult deasupra ei. Chiar şi acele pasaje din
Scriptură care subliniază manifestările Lui locale ţi temporale pun accentul de asemenea pe înălţarea şi
omnipotenţa Lui ca Fiinţa exterioară faţă de lume, Creatorul suveran ţi Judecătorul lumii (cf. îs. 40:12-
1n.
in aceiaşi timp infinitatea lui Dumnezeu subînţelege imanenţe Lui. Prin aceasta înţelegem prezenţa ţi
puterea Lui care pătrunde totul în creaţia Sa. £1 nu stă separat de lume, un simplu spectator al lucrării
mîinilor Sale. EI pătrunde totul, tot ce e însufleţit sau neînsufleţit, de la centrul fiecărui atom ţi din
resorturile cele mai lăuntrice ale gîndirii şi ale vieţii ţi sentimentelor, o succesiune continua de catisîe şi
e-fscte.
ln po6je c ede ls. 57 qi Fa!r, r? srsim arjro expresie a transcendenţei Lui cît şi a imanenţei Lui. în prunul
dintre aceste pasaje transcendenţa Lui este exprimată în cuvintele: „Cel Prea înalt, a cărui locuinţă este
veţtucă ţi al cărui Nume este Sfînf', iar imanenţa Lui este descrisă prin cuvintele: „Eu ... sînt cu omul
zdrobit şi smerit" (îs. 57:15). în al doilea paej, .bd Pel sa ddr*r aheilor din Ar@ La proclamat pe
Dumnezeul transcendent, „Dumnezeu carea făcut lumea ţi tot ce este în ea ...Domnul cerului şi al
pămîntului, ţi nu locuieşte In temple făcute de rrtîini. El nu este slujit de mîini omeneşti, ca şi cînd ar
avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şî toate lucrurile"; Pave! afirmă apoi imanenţa
Lui'dnd spune că El „nu este departe de fiecare di! noi. cici ln EI .wm viar,, mis@E si 6in[a' (FaDt. l?
124, 25, 27, 2a).
III. Caracterul Lui
Dumnezeu este o figraaaă. Cînd spunem aceasta noi afumam ca Dumnezeu este un agent raţional, un
agent moral inteligent, conştient de Sine, cu o voinţă proprie. în calitatea Sa de Inteligenţă supremă El
este sursa oricărei raţiuni din univers. Intrurît creaturile raţionale ale lui Dumnezeu posedă un caracter
indep.ndst Dlseru rebuie s! po.ade u cnder care este divin atît în transcendenţa cît si En imanenţa sa.
VT revelează un Dumnezeu personal, atît în termenii revelaţiei de Sine ctt şi în cei ai relaţiei poporului
Său cu El, iar MŢ ?Ţt>*& Hnr ^fi fan crisros ţ, vorbit
Ţ
despre Dumnezeu în termeni care au sens numai în mlanadmne douâ"persoane. Acesta este motivul
pentru earejuţernalirma existen ta anumitor călită ţi min-t^Tll lui Dumnezeu, aşa cum facem cu !
A fo făt îări d

a clasifica atributele divine în categorii cum sînt Mintale şi Morale, sau Comunicabile şi
Necomunicabile, Raportate şi Neraportate. Scriptura nu pare să sprijine nici una dintre aceste clasificări
şi, în orice caz, Dumnezeu este infinit mai mare decît suma tuturor atributelor Sale. *Numeie lui
Dumnezeu stat pentru noi desemnarea atributelor Lui ţi este semnificativ faptul
că Numele lui Dumnezeu sînt date ta contextul nevoilor poporului Său. Prin urmare, ar părea mai
potrivit cu ideea originala a revelaţiei biblieesă tratăm fiecare atnbu't ca o manifesta re li lui Dumnezeu
în situaţia umană care a tScut-o vizibila rcompasiune în prezenţa nenorocirii, îndelungă răbdare in
prezenţa răului, îndurare în prezenţa vinovăţiei, milă în prezenţa pocăinţei - toate acestea sugerează că
atributele lui Dumnezeu desemnează o relaţie In care El intră cu cei care sunt că au nevoie de UI. faptul
acesta exprimă tară îndoială adevărul că Dumnezeu, în plinătatea totală a naturii Sale, este în fiecare
dintre atributele Sale, aşa îneît ţmatrijjjţiiu^sţejnai rnare decîralţul - nu este mai multă dragoste decît
dreptate, sau mai multă milă decit neprihănire. Dacă există vreun atribut al lui Dumnezeu care poate fi
recunoscut ca atotcuprinzător şi atotpătrunzâtor, acel atribut este *sfinţenia Lui, care tiftblie anmti cu ?
rivire la aributete !ui: dr. goste sfîntă, compasiune sfîntă, înţelepciune sfîntă.
IV. Voinţa Lui
Dumnezeu este suveran. Aceasta înseamnă că El întocmefG planuile sale 5i rl l€ drc ]a hdeDlinire ta
timpul hotărît de El ţi ta modul hotărit de EL Aceasta este o expresie a inteligenţei, puterii ţi
înţelepciunii Sale supreme, înseamnă că voinţa lui Dumnezeu nu este arbitrară, ei acţionează în
armonie completă cu caracterul Lui. Este exprimarea puterii şi bunătăţii Lui si de aceea este scopul
suprem al oricărei existenţe, '
Existe, h!5, o dislincli€ tnre bia lui D'ld€au .are pRrie c .r bebli sa tscn si hi. Lui care determină ce vom
face. Astfel, teologii fac distincţie între voia hotărîtoare (în engl. decretive wffl) a lui Dumnezeu, prin
care El decretează ceea ce urmează să aibă loc, şi voia povâţuitoure (în engl. preceptive wixl. prin €re
El plEn. @turitor Sale d.torine care le revin. Vbia hotarftoare este împlinită întotdeauna, tn timp ce
voia povâţuitoare este nesocotită adesea.
crd re gindin la dotujn suknni a voii divjre ca fiind temeiul final pentru tot ce se tatîmplă - fie prin
cauzare activă, fie prin permisiune pasivă - noi recunoaştem distincţia dintre voia activă a lui
Dumnezeu şi voia Lui care permite (permisivă). Astfel, intrarea păcatului în lume trebuie să fie
atribuită voii permisive a îui Dumnezeu, tatrucît păcatul este o contrazicere a sfinţeniei şi bunătăţii Lui.
Prin urmară, e.?ţisţă un do-meniu în care voia lui Dumnezeu de a acţiona este <lominanta şi un
domeniu în care libertăţjTomului i se acordă permisiunea sa acţioneze. Biblia prezintă a-mîndouă
aceste domenii în acţiune. Ideea care străbate br vT 6b ide. t€ care a ihtel6-o Nebu. eadneţar: „El face
ce vrea cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pămîntului, şi nimeni nu poate să stea împo Eiv. hini€i Lui,
njci să-I zică: ,,Ce h.i?" (Dan_ 4:35), în NT înrîlnim un exemplu impresionant de voie divină căreia i se
opune necredinţa umana, arunci cînd Cris-tos a .ctit srjghl Seu shsjetor .u Erivile ta reru. salim: „De
cîte ori am vrut să strîng pe copiii tăi cum îşi strfnge găina puii sub aripi, şi n-ai vrutt" {Mat. 23:37). Cu
toate acestea, suveranitatea lui Dumnezeu garantează că orice lucru va fi adus sub stSpînire pentru a
sluji scopul Lui etern şi că cererea lui Cristos: „Facă-5e voia Ta, precum în cer şi pe pămînt", va primi
rIsDW in ele din ufia.
Este ad€verat cn nu putd Roncitia suwania tea lui Dumnezeu şi responsabilitatea omului, deoa-
3S7

DI'MNEZEU
fK/Vc
rece noi nu înţelegem natura cunoaşterii divine şi nu înţelegem toate legile care guvernează conduita
umană. Biblia ne învaţă pe tot parcursul ei că întreaga viaţă este trâită în voia susţinătoare a lui
Dumnezeu în care „avem viaţa, mişcarea şi fiinţa", şi după cum p^şăjej,e£tejiberă_to_aer_şi_fjejte!e
este liber In mare. tot asa omul areadevărata sa libertate în voia lui Dumnezeu care ]:ÎTci:eat pentru
Sine.
V. Subzistenţa Lui
în viaţa Sa esenţială Dumnezeu este o comuniune. Prcbabil c! ac6ra 6te @lalia supEm.{ a lui Dmnezeu
dată în Scripturi: că viaţa lui Dumnezeu este eternă în Sine ca o comuniune a trei persoane egale şi
dGtjfte, Tatll, Fiul si Duln!, * d rn relatia sa q creaţia morală Dumnezeu a extins pentru ele comu niunea
care era în esenţă a Sa. Probabil că am putea găsi această idee în cuvintele divine care exprimă voinţa
deliberata de a-1 crea pe cm: „Să facem om după chipul Nostru şi după asemănarea Noastră"-aceasta a
fost o expresie a voii lui Dumnezeu nu numai de a Se revel. F Sire in calitate de onwilft, ci ite a face
viaţa aceea de comuniune accesibilă pentru creaturile morale create după chipul Lui şi echipate ca să *
bll.w de q. Esre adevdEt c{ prin pEcttuie mul a pierdut cp@itatea 65 re bEW d€ @nu niunea aceea
sfuntâ, dar în acelaşi timp este adevărat ca Dllmezu a htentiomt sg fa., poribil, €burarea et. De fapt, .'a
remar c! ac6ta a fost, !rcbabil, scopul ultim al răscumpărării, revelarea lui Dumnezeu în Trei Persoane
care acţionează pentru restaurarea noastră, în dragostea care alege şi care ne-a revendicat, în dragostea
răscumpărătoare care nea eliberat şi în dragostea regeneratoare care ne-a creat dh no! pentru .duima cu
El. eTflNnAIE.)
vt. P.tetnltt€. lol Dtllmcza
întrudt Dumnezeu este o Persoană, El poate intra într-o relaţie personală şi cea mai intimă şi mai tandră
dind€ ele 6te a@de $ Tat!. crisrd a lolosit $c€l Mi adesea acest nume pentru Dumneieu, iar în teologie
este numele rezervat în special pentru prima Persoana a Trinităţii, Există patru tipuri de relaţii în care
cu-vîntul Tâtâ este aplicat lui Dumnezeu în Scriptură.
Putem vorbi despre Paternitatea creatoare Relaţia fundamentală dintre Dumnezeu şi omul pe care 1-a
fecut dupa chipd 9i aFnenarea sa lsj grs€ie ila trarea cea mai deplină şi cea mai potrivită în relaţia
naturală care implică darul vieţii. Cînd Maleahi cheamă poporul la credincioşie faţă de Dumnezeu şi la
respect unul faţă de altul, întreabă: „N-avem toţi un singur Tfctă? Nu ne-a făcut un singur Dumnezeu?"
CMal. 2:10). Isaia, într-o rugăminte ca Dumnezeu să nu pdrS!@s.e p€ poporul Sr!, sbig* ,p@nne Tr
eşti Tatăl nostru; noi sîntem lutul şi 1\i eşti olarul; sîntemeu toţii lucrarea rnîinilor T&le" (îs. 64:8). Dar
relaţia aceasta se aplică în mod special ia natura sDirituall a otului, h Erei Dlrl@z4 6re nwir „Tatăl
duhurilor" (12:9) iar în Numeri „Dumnezeul duluilor oncArui hp" (16:22). clnd P.ve! a pr dicst ln
AFpng .l a tolosit aet a8mdt pe.!u a dow<li iFtioclitat€ lrchintii (mailor la idol de lem qi piaEai €l a
citar dindn poezie a lui Araa CCăct sîntem din neamul Lui") pentru a arăta că omul este o creatură a lui
Dumnezeu. Prin urmare, faptul că omul este o făptură creată este analog cu Paternitatea

generală a lui Dumnezeu. Fără Talăl-Creator nu ar eairb €noi tu ar exista tanilia on6irii,
Există Paternitatea teocratică. Aceasta esterelapa lui Dumnezeu cu poporul legămîntului Său, Israel,
întrucît este indicată o relaţie colectivă şi nu una personală, Israel - în calitate de popor al legămîntului -
a fost 6ptd lui Dlll@a $i a fost ch€Mt sn recunoască şi să răspundă la această relaţie filială: "Da.t slnt
Tdt,. ude 6te cist@ cft Mi * .!vine?" (Mal. 1:6). Dar întrucît relaţia stabilită prin legămînt a fost
răscumpărătoare în semnificaţia ei spirituală, ea poate fi privită ca o prevestire a revelaţiei NT despre
Paternitatea divină.
Există apoi Paternitatea generatoare. Aceasta a-parţine în exclusivitate celei de-a doua Persoane a
Trinităţii, numită Fiul lui Dumnezeu, singurul Fiu născut. lrin Ujm, ei. o relarie uicn si nu rebuie
aplicată la orice creatură de rind. Cînd a fost pe pămînt, Cristos a vorbit adesea despre relaţia aceasta
@e I s aplica in nod s!eci61. DUm€@ qa Talil seu prin 3€nem eteh,{, c€ ce exprinl o rclalie esenţială si
atemporală care transcende capacitatea n6tr5 d\. a i4elege. Est€ *midcativ fapt cS Iss, ln lNdllM dat:
celor Doisrrere, nu a lolcit ■ niciodată termenul „Tatăl nostru", incluzîndu-Se pe Sine alături de ei în
sfera de aplicare a cuvîntului. In mesajul învierii transmis prin Măria El a indicat două relaţii distincte:
„Tatăl Meu şi Tatăl vostru" (Ioan 20:17), dar cele dou.I relali si.t lq"te tnFroe tr aşa fel îneît prima
devine temeiul pentru a doua. Filialia Lui - dEi la u niv€r c! t6nn uic , a fost bnza filiaţiei ucenicilor.
Există de asemenea Paternitatea adoptivi Aceasta este relaţia răscumpărătoare care aparţine tuturor
credincioşilor şi, în contextul mîntuirii, este privită sub doua aspecte: aspectul poziţiei în Cristos, si
aspectul lucrării regeneratoare a Duhului Sfînt în eî. Această relaţie cu Dumnezeu este fundamentala
pentru toţi cr€dinciofii .ta tm le anintqte Parel cedinciofilo! din Galatia; „Căci toţi sînteţi fii ai lui
Dumnezeu, prin cEdin!. în Cristos IsE" (cal. 3:26). in @arte uiF vie cu Cristos ei sînt adoptaţi în
familia lui Dumnezeu şi devin supuşi lucrării regeneratoare a Duhului care le conferS natura de copii:
unul este aspectul obiectiv, celălalt este aspectul subiectiv. Datorită poziţiei lor rci Q,rin jurjficarc) *. a
relatiei noi (prir adopraftl cu Dumnezeu Tatăl în Cristos, ei devin părtaşi naturii divine şi sînt născuţi în
familia lui Dumnezeu. Ioan a arătat limpede lucrul acesta în primul capitol al Evan AheUei s.le ,,ftt@r
elor @ Lau prinig adic, celor ce @d ln Nuele Lui, le-a dat <lrcptut s.d se ract copii ai lui D@uj nseu$
nu din rl4ge, nLi dh wia ftii loi nici di. rcla @uui ofr ci din Dutreo" Qdn r.r2,13). in feld ac6ra lor liratr
acordat r@ie privilegiile care aparţin acelei relaţii filiale: rezultatul 6te ca ,dac5 slnt6 @pii sinten ei
hoqrenitorl' (Rom. 8:17).
Fs€ dar ci invftatw lui crisrc d60re Pater njEea lui Dln@u liniteaz: relalE la ei ftain. ciofi. N! ni s spu€
ni.lieri cA El ar 6 !!6upu c! această relaţie există între Dumnezeu şi necredincioşi. Nu ni se dă nici o
indicaţie despre Paternitatea răscumpărătoare a lui Dumnezeu pentru toţi oamenii, ci Cristos le-a spus
direct evreilor vicleni: „Voi aveţi de rar, p€ diarchl" 0m 3:44),
358
Deşi în această relaţie de Tată NT scoate în relief cele mai tandre aspecte ale caracterului lui Dum-
nezeu: dragostea Lui, credincioşia Lui, grija Lui veghetoare, în acelaşi timp scoate în relief
responsabilitatea noastră de a arăta lui Dumnezeu respectul, încrederea si ascultarea în dragoste pe care
copiii le datorează unui tată. Cristos nu ne-a învăţat sa ne rugăm doar „Tatăl nostru", d „Tatăl nostru
care eşti în ceruri", htiplrind 6tt€l i, noi Epet g milinl,.
lIlIlocRAFE. T. J, crawfora, Ihd larhanood of God, 1868; J. Orr, The Chrkaan View of God and the
World, J908; A. S. Pringle-Pattlson, TTie Idea of God, l917;G.Wz>,BibticalTheology, 1948;
H.Bavinck, The D&tbe of Cod 19s1; J. ! Packe!, Xnowur 604 1973; J. Scn.ide!, C. Brcwr\ J. Srafford
Wrieht. tr NIDNTT 2, p. 66-90; H. Meinknecht ţ. a. în TDNT 3, p. 65.123-
R.A.F.
DUMNEZEU, NUMELE LUI. chd ehinem <tferite nume, riduri şi descrieri ale lui Dumnezeu în VT
întîlnim trei cuvinte de importanţa fundamentală - 'ÎJ, "'tohtm ţi lahvek (Iehova), Este necesar de la bun
lneP$ sa hFleSln *6ul lor individual si retaria dintre ele.
I. Numele de bază
a. El
El ("S), tradus „Dumnezeu" sau „dumnezeu", are for-tne înrudite în alte limbi semitice şi înseamnă un
dumnezeu în sensul cel mai larg al cuvîntului, fie că este adevărat, fie că este fals, sau chiar o imagine
care este tratată ca un dumnezeu (Gen. 3S;2). Datorită acestui caracter general este asociat adesea cu un
adjdiv Fu pr€di€r definiior. D€ qehdl! tn Deut. s:9 cirin: 'Eq Domul (lahve), Dllllftzul (krohrn) tău, sînt
un Dumnezeu (t3) gelos", îar în Gen. 31:13 cittp:„Eusînt Dumnezeul (tî) din Betel". în tăbliţele de la
Ras Shamra, însâ, El este un substantiv propriu, numele „Dumnezeului suprem" canaanit, al cărui fiu
era Baal. Pluralul de la 'el este "lohtm, şi eînd este folosit ca plural este tradus „dumnezei" (vezi sec-
ţiunea de mai jos). Acestea pot fi simple imagini, Jem si pi.ti5" rD€ur 4:23) su tiinlele mgiDre pe ore le
repEzhrs (Deui. 12:2).
b. Elion, B Elion
'El 'dy6n, „Dumnezeul Cel Prea înalt", era titlul lui Dwzeu €re a p.inir ilchiE€a lui Melhj*de (vezi mai
jos). 'Etyân este întUm't în Num. 24:16 şi în altă parte. în Ps. 7:17 este găsit în combinaţie cu lahve, ia!
ri Pr 13:13 6ie paralel. \,62i de a*nenaa D3n. 7:22, 25 pentru pluralul aramaic 'dyântn; în altă parte, în
aramaica folosită de Daniel, echivalentul termenului ebraic 'elyân este 'illSyă (de ex. 4:17, 7:25).
c. Elahim
Dei 6t€ o lomn d€ plural (et-o,tln), Elohin poate 6 tratat ca un singular, şi în acest caz înseamnă divi-
nitatea supremă unică, iar în traducere este „Dumnezeu". La felea şi echivalentul englez (şi românesc),
din p@at de wd€ci glamricat Bre u subcEntiv comun şi comunica ideea de tot ce aparţine concep tului
de dumeire, in conmsr cu omd (Ns, 2i.
DUMNEZEU, NUMELE LUI
19) şi alte fiinţe create. Este adecvat pentru relaţiile cosmice şi relaţiile generale (Gen. 1:1), deoarece
există un singur Dumnezeu suprem şi adevărat, şi El este o peeana; * aprcpie d€ €aftru1 uui slbs€ntiv
propriu, fără să piardă calitatea abstractă şi conceptuală.
d. Eloah
Acest cuvînt (>cloak) este o formă de singular de la 'c/oh&n şi are acelaşi înţeles ca şi -el. în VT este
întUnit mai ales în poezii (de ex. Deut. 32:15,17; este întîlnit cel mai frecvent în Iov). Forma aramaica
corespunzătoare este ''Eh,
e. lekova
Cuiintul ebL ldhye ste iadc de obi.ei,,Domu]. 0! traducerile engl „the LORD" („DOMNUL"), cu majus-
cde) 9i nrE.i rehova. origin€ .c6Ni rlre ere următoarea: textul original ebr. nu avea vocale; cu tinpur
btra3raM YHw}| a f6t ffiid@ti prea sacră pentru a fi pronunţată; de aceea a fost înlocuită la .itir cu
tqFnai (,,Domul mu.), ia. @alel€ din acest cuvînt au fost combinate cu consoanele YHWH pentu a da
Jeh@a", o forde cd€ a fct argari p€ntu pdtu date la tnceputul eolului al t2t4 d.Cr.
Pronunţia lahve este indicată prin transcrierea nmelui in Br6cE ln $rie.ile cB,tire v€.hi, flb foru iaoue
(Clement din Alexandria) sau iabe (Theodoret; în vremea aceea litera gr. b era pronunţată ca şi v). Este
cert că numele este legat de verbul ebr. hăyâ, „a fi", sau cu o variantă şi o formă mai veche a rădăcinii,
fiEw4 Totui, n trlebuie lnvit ca u dpet inp€rte. tiv al verbului; conjugarea Hiph'H, singura din care ar
purea t@ parr€ aeatre forme, nu 6te diErE peftu acest verb; iar forma imperfec tivă a conjugării Qal nu
pute aka @la d L priM sibbt. Iahre ebui€ considerat ca un substantiv, în care rădăcina hwh este
precedată de prefixul y [redat în 1. rom. prin / - n. dad,l. \tzi L. H@hler si W BaMFanner, idicon 'n
Veteris Testamenti Lifcroî, 1958, p, 368 ş.urm.; de .senenea, L. Kchler, Von H.braitch.n Lqikon, 1950,
p. 17 ş.urm.
Strict vorbind, Iahve este singurul „nume" al lui Dumnezeu. în Genesa ori de cîte ori cuvîntul iero
('nl@) 6te a*iar cu Fiinla divinr, nm€le acela este lahve. Cînd Avraam sau Isaac au construit un al tar ei
au +h€ml lm€le lui lahre. (ce!, 12:a; 13:4j 26:25).
în particular, Iahve a fost Dumnezeul Patriarhilor Fi .itim d6pE ,Jahre Dtlme@ul (Elohin) luj A. man"
9i apoi al lui kec, i.r in firal ,Jah@, Dhnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul luj lacov':
Elohim spu€ dspre tahreh: ,A.68 6re Nmele Meu p.nh tord€lm. (Exo<I, 3rts)_ prir urmare, spre
deosebire de Elohim, lahve este un subsiantr propriu, numele uei Pmanq ctiar dac! ace PElsna 6ie
diviri, C. .trF, are u €dru idmlogic propnu . il preinti p. Dufureu ca per soană şi în felul acesta îl aduce
în relaţie cu a!te p€rnalirsli,$ cu oamenii I aprcpie p€ DlmeEu de on $ El brb6te cu Padi?rhji c si cu
nisi€ prieteni.
Un stu.liu al t€menllui .,rM€. in w arat! e emificaie bqatI a@.1 el p€nrru emi. Nuele nu ate o simpl,
eticher5 ci Fp@irtE p€Mn:titare reală a celui care-1 poartă. Numele poate fi derivat de
3S9
DUMNEZEU, I|UMEIJ LUI
la împrejurâiile naşterii cuiva (Gen. 5:29) sau poate reflecta caracterul omului (Gen. 27:36), iar cînd un
om îşi pune „numele" pe un lucru sau pe o altă persoană. Lucrul sau persoana aceea întră sub influenţa
ţi protecţia lui.
f. Iahve Elohim
Aceste două cuvinte Sînt combinate în naraţiunea din Gen. 2:4 -3:24, deşi în discuţia dintre Eva şi
şarpe este folosit numai „Elohim". Dacă naraţiunea cu privire la Eden a fost înrudită cu o povestire
sumeriană originală, aceasta ar fi putut fi adusă de Avraam din Ur şi astfel ar fi posibil să explicăm
folosirea diferită a termenilor în aceste două capitole, în comparaţie cu cele care le preced sau care
urmează după ele.
g. Legătura dintre El, Elohim şi Iahve
Acum sîntem pregătiţi sa examinăm modul în caie aceste trei cuvinte se aseamănă sau se deosebesc în
folosirea lor. Deşi există cazuri în care oricare dintre ele poate fi folosit cu referire la Dumnezeu, ele nu
sînt nicidecum identice sau echivalente. în relatarea din Gen. 14 care este considerată acum de mulţi că
oferă o imagine corectă a situaţiei din prima parte a mileniului al 2-lea î.d.Cr., citim câ Avraam 1-a
întflnit pe Melhisedec, preotul lui el 'elyân, „Dumnezeul Cel Preaînalt". Aici avem numele sau titlul pe
care Melhisedec îl dădea zeităţii la care se închina el. Este clar cS ar fi greşit să punem „Elohim"
sau„Iahve" în loc de *3 'elyăn (Gen. 14: ÎS), Melhisedec 1-a binecuvîntat pe Avraam în numele lui "el
'elyăn, „Făcătorul cerului şi al parafatului", identificîndu-1 în felul acesta pe 'el dldn e fiind Dulmeul
6upm (cn. I4:r9-20).
Re3lie SodoGi i.a oLrir lui Ahm u dd pe care acesta 1-a refuzat, ridieîndu-şi mina spre lahveh, C&
'dyân), „Făcătorui cerului şi al pămîntului" (14: 22). El vrea să spună prin aceasta că şi el se închină
Dumnezeului suprem, acelaşi Dumnezeu {pentru că există unul singur), dar cS El îl cunoaşte sub
numele de „Iahve". (lAXşiSPomit/afiveft în Gen. 14:22.)
Putem dta u dr ex6pl1! 'l Cn. 27:20, ctrd lacov £1 înşeală pe tatăl său cu cuvintele: „Pentru că Iahve,
Dumnezeul (Elohim) tău, mi-a dat izbîndă". Afirmaţia nu ar avea nici un sens dacă am schimba între ei
termenii „Iahve" ţi „Elohim". Iahve es te numele Dumnezeului (Elohim) suprem la care se închina tatăl
lui lacov.
II. Revelaţia dată Iul Moise
Revelaţia dată lui Moise la rugul aprins este unul dinh. inidetde cele Mi izbir@re ri Mi @Nins! toare
din istorisirea biblică. După cuvintele de introducere, Dumnezeu Se prezintă pe Sine astfel: „Eu sînt
Dumnezeul (Elohim) tatălui tiu" (Exod. 3:6). Aceasta presupune imediat că Moise cunoştea numele
Dumnezeului tatălui său. Cînd Dumnezeu anunţă scopul Său d€ a izblvi F Isrrel ?rin frle I'n Moi;, e;ta
ezită şi începe să se scuze.
El spune: .....Cînd ... copiii lui Israel ... mă vor
întreba: Care (mah) este Numele Lui? Ce le voi răspurrl€?" (Erod. 3:13). Modul obiFrit de . d*. uiE sâ-
şi spună numele se face prin folosirea pronumelui mt; folosirea pronumelui mah cere un răspuns mai
amplu, care dă sensul CCe?") sau esenţa numelui.
Aceasta ne ajută să explicăm răspunsul, anume: „EU SÎNT CEL CE SÎNT1 Cehyeh ""Ser 'ehyeh). Şi El
a spus: „\fei răspunde copiilor lui Israel astfel: Cel ce Se numeşte EU SÎNT m-a trimis la voi" (Exod.
3:14). Prin aceasta Moise nu a Înţeles că Dumnezeu ar anunţa un nume nou şi nici nu ni se spune că
este un ,^nume"; este doar sensul intrinsec al numelui pe care Moise ti cunoştea deja. Avem aici un joc
de cuvinte: „Iahve" estetraducereatermenului 'ehyeh. M.Bubertraduce: „Eu voi fi aţa cum voi fi" ţi
dezvoltă expresia ca o promisiune a puterii prezentei permanente a lui Dumnezeu alături de eiîn cursul
izbăvirii (Moses, p. 39-55). Faptul că înţelesul comunicat este ceva de genul acesta, deşi sună
enigmatic în limba noastră, este arătat de ceea ce urmează: Jahve (Domnul), Dumnezeul părinţilor
voţtri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui lacov, m-a trimis la voi. AcB 6@
Numele M.u pentsu vlrnicn/ (v. 15). înţelesul si conţinutul deplin al numelui vine la încep!t; apoi l|@z,
n&ele pbpriu_zi..
trI. Iltcr?ierer tqtutd. |lr Erodul 6!2.3 După întoarcerea Iui Moise în Egipt, Iahve i-a dat alte instrucţiuni
cu privire la modul în care să trateze cu Faraon şi cu poporul său: „Eu sînt DOMNUL (Iahve)", a spus
El. „Eu M-am arătat lui Avraam, lui Isaac şi lui lacov, ca Dumnezeul Cel Atotputernic Cel îadday); dar
n-am fost cunoscut de ei sub Numele Meu, ca DOMNUL, {Iahve)" (Exod. 6:3).
Revetatia tui wihe. ddt! ,aEiarhrtor, r. eupar cu promisiuni ce făceau parte dintr-un viitor îndepărtat; era
necesar ca ei să aibă garanţia că El, Iahve, era un Dumnezeu ('el) în stare (un sens posibil al termenului
Sadday) să le dea o împlinire. Revelaţia de la rugul aprins a fost mai mare ţi mai intimă, iar puterea lui
Dumnezeu şi prezenţa Lui directă şi continuă cu ei erau cuprinse fa numele familiar Iahve. Prin urmare,
„Eu sînt Iahve, Dumnezeul tău" (Exod. 6:7) le dă tuturor garanţia de care au nevoie pentru a împlini
planul Lui, le garantează prezenţa şi puterea Lui.
Dumnezeu Sa t€rel€t F Sire patrlrrhilor @ Dumnezeul Atotputernic (r2 'Sadday), iniţiind şi întărind
leglmShtul cu ei, c/. Gen. 17:1; 35:11; 48:3 ■ pasaje care, la fel ca şi Exod. 6:1-6, sînt atribuite
preotului narator în ipoteza documentară larg acceptat,
IV. Nume specifice care conţin El sau Iehova
a. 'EL 'Otăm
Avraam a plantat un tamarisc la Beerşeba şi „a chemat acolo N!@Le lui /onv€, d ada (co. 21:33). Aici
„Iahve" este numele, urmat de o descriere: „Dumnezeul cel veşnic". R M. Cross a atras atenţia asupra
formei originale a acestui nume ■ {'at dhu-'6lami), „Dumnezeul eternităţii" (cf. W. F. Albright în BO
17, 1960, p. 242).
b. "El 'Etoh^hrael
Cînd Iacov a ajuns la Sihem, a cumpărat o bucată de pămînt, a ridicat un altar ţi 1-a numit "el Ktoki-
Y£ră'S (Gen. 33:20), „Dumnezeu (S) este Dumnezeul ("fc-fcfrn) M Israel". El a comemorat în felul
acesta întS-nirea recentă cu îngerul la locul pe care el 1-a numit Peniel (p'nl-'el, „faţalui Dumnezeu",
Gen. 32:30), în
360

felul acesta el accepţi numele său „israel" ţi se închină lui Dumnezeu.

c lehova-iire
în. Cea. 22, rînd îngerul Domnului a indicat spre un berbec de jertfă in locul lui Isaae, Avraam a dat
locului acela numele lahve yir'eh, „Domnul poartă de grijă" (v. 8.14).
d. lehova-nissi
într-un mod oarecum asemănător, după înfnngerea amaleciţilor, Moise a ridicat un altar şi 1-a nuntit
lahve nissî, „DOMNUL este steagul meu" (Exod. 17:15). Acestea, însă, nu sînt nume ale Iui Dumnezeu
ci doar nume comemorative pentru anumite evenimente,
e. lehova-şdom
Acesta este numele dat de Ghedeon altarului pe care 1-a ridicat la Ofra, lahve Salam, „Domnul este
Pace" (Jud. 6:24),
/. lehova-ţidchenu
Acesta este numele sub care avea să fie cunoscut Mesia, fahve sidqenQ, „Domnul este neprinSiu'rea
noastră" Cler. 23:6; 33:16), spre deosebire de ultimul rege al lui Iuda, care a purtat în mod nevrednic
numele Zedechia (sidqiyăhd, „lahve este neprihănit").
g. lehova-şania
Acesta este numele dat ceraţii în vedenia lui Ezechiel,
lahve îammă, „Domnul este acolo" (Ezec. 48:35).
ft. Domnul oştirilor
Spre deosebire de numele precedente, lahve s'bă'âţ, „Domnul oştirilor", este un titlu divin. Nu apare în
Pentateuh; apare pentru prima oară în 3 Suta. 1:3, ca numele sub care Dumnezeu primea închinare la
Silo. A fost folosit de David cînd 1-a înfruntat pe filistean (1 Sam. 17:45); David îl foloseşte din nou la
punctul culminant al cîntării de biruinţă (Ps. 24:10). Este folosit frecvent de proferi (de 88 ori în
leremia) ţi este folosit pentru a-L arăta pe lahve ca Salvator şi Protector al poporului Său în orice vreme
(Ps. 46:7,11). Este posibil ca termenii! „oştiri" să se fi referit la început la armata lui Israel, ca în 1
Sam. 17:45, dar a ajuns curînd să includă toate forţele cereşti, gata să împlinească porunca Domnului.
i- Donnul, Dunneul lui kruel Acest titlu (.lahve 'e(o7i£ ftrăeî) este întîlnit deja tn cîntarea Deboreî (Jud.
5:3) şi este folosit frecvent de profeţi (de ex. îs. 17:6; Ţef, 2:9). Face parte din aceeaşi categorie cu
„Dumnezeu! lui Avraam, fsaac şi lacov". tn Ps. 59:5 (..Doamne, Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui
Israel") este combinat cu titlul precedent.
/. Sfhuul lui Israel
Acest titlu (<fdâî !sră"el) este un titlu favorit în Isaia (de29ori-1:4, etc.),atîtm prima cîr simultana parte
a cârtii, în Ieremta şi în Psalmi. Un titlu oarecum similar cu acesta este „Puternicul lui Israel" ('"&&-
Jsfă'3, îs. 1:24, etc); ele asemenea, „Slava (biruinţa) lui Israel" (nesak tsraS, 1 Sam. 15:29), folosit de
Samuel.
Jt, Cei fmbătrtnit de zile
Aceasta este descrierea (aram. 'attfq ydmtn) dată de Daniel, care îl zugrăveşte pe Dumnezeu pe tronul
S3u de judecata, judecînd imperiile mari ale lumii (Dan.
DURIRILE NAfTERII
7:9, 13, 22). nlrane* cu tidut ,,Cet prdiratr. (aram, 'iUâyâ, 'dyântn. v. 18, 22, 25, 27).
atsUocRA?G. W e Abriahg ydhweh aad the Codi ofCanaan, 1968; A. Alt, "The Cod of the Fa-thers", în
Essays on OT Histoiy and Hdigivn, 1966, p. 1-77; F. M. Cross, „Yahweh and the God of the Pa-
triarchs", HTR 55,1962, p. 225-259; O. Eissfeldt, „EI and yanleh-, Jss I,1956, p. 25.37j c. I Maite 1n2
Book of h. L.w. 1957. p. 37-47j J. A" Motw;. Ir€ Revelalion of the Divine Name, 1959; A. Murtonen, A
Ptlilological and Literary Treatise on the Divine Names 'el, 'etoah, 'elohîta and 'Vahweh, 1952.
C,T.M. F.NB
DUMNEZTU NECUNOSCUI (sr. drnaro m6). u !apt. 17:2r p.vej * refsa ta dedrc;ria de pe un al tar din
Atena: „Unui Dumnezeu necunoscut", si îsi bazeaaă pe această idee cuvîntarea din'Areopag. Pausanias
(Descriptian of Greece, 1. 1.4) spirae că în Atena exista ,.altare ale unor zei numiţi necunoscuţi", iar
Philostratus (Life ofApollonius ofTyanna, 6. 3. 5) vorbeşte de asemenea despre „altare dedicate unor
divinităţi necunoscute" care erau ridicate în Atena. Acestea sînt asociate frecvent cu o povestire relatată
de Diogene Laerriu QAves of Phăosophers, 1. 110) cu privire la ridicarea de „altare anonime" Sn Atena
ţi în împrejurimi pentru a abate o molima. Dedicaţii similare sînt atestate ţi în alte părţi, dacă numele
unei zeităţi locale era incert sau dacă formularea dedicaţiei originale sa pierdut.
BIBLIOGRAFIE. E.Norden,^gnoitcti Theos, 1912; K, Lake, „The Unknown God", în BC, 5, p, 240-
246; B. Gărtner, TTie Areopagus Speech and Natural Reve-îation, 1955, p, 242 s.urm.; E. Haenchen,
The Acu of the AposLles, 1971, p. 516 ţ.urm.
F.NB.
DURA (aram. Dură'; lxx Deefra). Locul din ţinutul administrativ al Babilonului unde regele
Nebucadne-ţar a ridicat o statuie înaintea căreia sâ se închine toţi oamenii (Dan. 3,r). Este p.sjbil sa fie
ldl Dar 0. 2i km SV de Bagdad), deşi există cîteva locuri babi-roMtu nhite Du!u. Opp€4 . d*is
srrrcturil€ descoperite la SSE de Babilon, la „Doura" (Expidition scientifique ai M&opotamie, 1, 1862,
p. 238-240). Pinches (JSBE) a propus interpretarea generală a câmpiei „Zidului" (bab. duni), care făcea
parte din sisrmu dtenor de apdre a cedp. penh nlrele Dura, vezi Dura (Europos); bab. veche, da-mara
(O-nehrol@ 2t, 19a2. p. 275, ^ r).
DJ.W,
DUR-ERJLE NA9TGRJi. Mai nulre cuvinG ebr sj gr. sînt traduse cu această expresie. Expresia este
folosită de multe ori în sens metaforic, în special Rom. 8:22 şi Gal. 4:19, cît şi în comparaţii, ca în Ps.
48:6 şi Mica 4:9-10.
BIBLIOGRAFIE, G. Bertrara, TDNT9, p. 667-674; R. K. Hairison, NIDNTT 3, p, 857 ş.urm.
G.W.C

361
EBAT(OBAL)
BBAI (OBAL). 1, Un ,,6u dl lui "l@tan (cen. r0:2Ai 1 Con, 1r2)j lm dinfte ldniliile *nire care a lduit in
s Arabiei. 2, Un rme al lui Eeo (can. 36:23).
BtsUOCR4F]l. tDa, 3, p. 579 (an. ,,Ob.l).
J.D.D.
EBAr! MUI{TEI,E, cel n€i nolilic si ftai tElt dintre doi munţi din apropierea Suiemului, oraşul nodd
Nablu- S€ afli la N de !hl@ sihenulu! la 427 n d€suph v$i i la 93a h d6upF nireldui nlrii spaCul dint€
Ebal i $nutele Kin, 6.nzin\ la S de vale, constituie un amfiteatru natural cu propdetati acutice exelente.
In rnch€id€. di*Nuluj dir D€ut. 5.11 Moi6e arat6 cu niE spE ei doi munţi d€ la onen! srre aps, din6lo
d€ CNgal g More (sihd) si spue .e alrsi ci.d h. inda in lari, binecuvântarea să fie rostită de pe Garizim,
ini blestemul de pe Ebal.
Dup, lgile dir Deut. 12.26 tuatilllE sre re. luata şi Moise dă instrucţiuni detaliate. Mai întîi, nişte pi€ft
*Mi rebuia si fie ridicare p. Mt_ E&1, s:+r€ fie acopstte cu notur 9i pe ele si 6e ens5 l%ea, Obie. iul
scrierii pe mortar pus pe pietre, cunoscută anterior în Egipt, este atestată în prezent şi în Palestina, în
iMip$ne de pe zid d€ la Tell Den Alh,ii din soltrl .l 8-lea (j. Hoftijzer, BA 39, 1976, p. 11; referitor la
dat, ve, D. 37). Dup6 .cea debuia sl .idice u aliar din pi€te n€ioplire pe caie sI ade, jerde (Deut 27:1-3).
p€atelhul sanaritean (*TEXTE ŞI wRSIUM, r. 9 redi ,carizih ln ld de ,,Ibar" in v, 4; ditftnlele de tst E
Fre se fie bgare h 'r€u iel oarecare de existenţa unui templu samaritean pe Mt. Gdizir! dd N s stie d
certftudnE carc texr * hai apropiat de original. O altă posibilitate este ca varianta samaritf ana să fie
datorată jenei simţite mai tîrziu pentru c3 jertfa (v. 6-7) a fost adusa pe „muntele blestemului11 (cf.
11:29).
htro alti cuvtnlaE (Deut- 27r+23:631, Mde a poMcit € se nibui s: $ea p€ ca.i?im c si rostească
binecuvîntarea ascultării, iar şase triburi să stea pe Ebal ca să rostească blestemurile neascultării (27:9-
13). După aceasta, ieviţii trebuia să rostească blestemurile asupra poporului pentru păcate împotriva lui
Dumnezeu sau împotriva omului, şi era posibil ca multe dintre aceste păcate să fi fost făcute în secret
(27:15-26). Prin răspunsul „Amin" poporul trebuia să condamne făţiş asemenea practici. După
victoriile din c€nhl Pal6tilei, Ima a ldtut popoml la sihen! unde au fost îndeplinite aceste ceremonii
(tos, 8:30-3s).
tutuluile d4rt*. u f.st privire ca dovezi p€ntru a osideE Deurmnohll .a un damdr si. snb rojm @ui tratar
(M. c. Kline, the lrea.! aJ.he crur riin3, 1963, cap. 2, in sp.cial p, 33.34) ii p€nd a 96tpue ci ln vehine
€xista o sirbet@re penh înnoirea legâmînrului care se repeta la Sihem (G, von Rad, The Problem of ihe
Hexaceuch and Other Essnyj, E- r. 1966, p, 37-34). Oricare ar fi ne.irele setor teorii, este cert că Deut.
27 conţine un material vechi de mE inpotunl, pentru isroria Rhe a Eligiei israelite.
BIBUOGRATIE. C. A(lm sditi, The llittarical c<tgtaph!of.heHolyLandz>, 193r, €p. 6 (,,Thevis
fron Mt Eba)"); R. J. CogAis, Jomarirh and J9t, 1975, p. 73, 155.
G.T.M. G.I.D.
EBED-MEmC (Ebr, eled.nele& b nue obqndr = ,,slujiiold re8€lui') . un dljitor etiopian .l lui zede chifl
care 1-a scăpat pe Ieremîa din groapă (Ier. 38:7-13) $ de al*@ viala lui a losr cruFt, la jetun€
Iercilimului $0d. 39:151a),
D.J.W.
EBEN-EZER (Ebr. '4a _*a, ,piart d€ ajutol,). 1, Ldd mei drble lnfrlnaeri a lui Ghel d€ <,itre filisteni ln
alropi€r€ d€ Af<, la N de Smn. Fin lui Eli au l6t ono4i chirctul a ldt lut (1 san. 4:122) Si a rncepur o
p.riddi de donimlie firisleane caieSi a continuat pîriâ în zilele renaşterii naţionale din perioada
monarhiei.
2. Nuele Nd pidre pe c& Sanu€l a ridicaro htre Mjlpi 9i gen h ci$va ani dupa ace.st brlnue, p€nd a
com6o.a9i victoria lui 4upa dlisrenilor (1 San. 7:12), Pie@i plobabn c6i ia dar aftla{i nme ca şi locului
unde Israel a fost înfrint anterior pentru a încuraja ideea că înfrîngerea a fost reveisatâ. Amplasarea
exactă a pietrei este necunoscută.
RJ.W.
EBEF- r. Firl lui salah eu qehh (r cron. 1:1e.r9, 2S), sdln€potr lui Sen cale la vGb de 34 de ani l{ nanr !
€ Peleg (c€n. 1r:16) si atoi .lli fii ti fii.., dintrecareunulafostIoctan(Gen. 10:21, 25). Potrivii cn Go.
11:16.17 el a tAit 4q de ad. Urii il identinci s Ebru(n), regele dh aEbla, Siria, ea. 2300 î.d.Cr.
Eber (ebr. 'eber), înseamnă „emigrant" şi este i-denric cu nM€l. de re! c"abiru)- Fin hi a! rrit intr'.o
reme ciid a ant le o ,dspitn,e- .a ii la *Babel, probabil între cei care erau „arabi" (probabil ci acst .uv,tnr
6re td€ntic, prir n€tatezi, d @erl, sau este o variantă în alt dialect conduşi de *Ioctan şi cei care duceau
vieţi semi-sedentare în ţinuturile irisate (acad. I!l3!l condugi de rp€l€s. s€ pare ci nunele Eb€r 6te
folGit ii € o d€*ieE p@dce a lui Israel în Num, 24:24.
2.Ofamiliedincad(1 Crcn. 5|13). 3. Doi oa@ri dinBenimin(1Cron. a:12, 22), 4, C.pd mi fahilii d€ ptuii
din Ame care s.au int6 la ld$5lin din B3bilon impleun5 c! zorcbab€l (NFm. 12:20),
DJ.W.
EBl,lt. C.pitala aui ora*srat La 70 de km S de Aleppo, SDa, in prezenr Tell Ma.dih, exaati de 6inll@
alh@logice itali&, din Siria incepi.d din .nul 1964. Desop€riEa mi dliw de 13.000 de t4t€ datate pe la
2300 Ld.cr. 6te imponanti p€ntru istoria regiunii şi oferă un cadru general pentru naraţiunile din
Genesa.
Cetatea a f6t eu!€td ln p€ridda Protosirian I (cca 3000.2404 î.d.CrO şi H (cea 2400-2000 ld,Ci)l din
uliim p€noad5 au f6t sisite tqt€ atit tn palatut regal cit 9i pe adotol€. c€btea a fost disrrusi de
362
ECLESIASTUL, CARTEA.
Sar3d eu ae N.rm- Si& lqele Amdu]ui. Fiind u centru erercial a f6t si:pinit de Fgi ht. carc a fost fi
Eb(e)ru4 comFnt curlb.r (c€n- 10:24) su ilrt (,Ereu-Hapnut. lbla a .bcar rMarj pin anul 2350 ti EbM a
Acut un ftrat cu Dudt€ din atu, @e ti N@t nllmi din listele de re3i ca prind dinte ,,tapteprere regi er€ au
lduit in .tui" li despre care se considera de unii câ ar fi un strămoş eponim. Ebla este menţionată mai
ttrziu în Textele din 'Ur, rAlatah, ranish in AMroli. ii rEgiptt €rat& a ptuFfrt Fin prin r4so Ld.Cr,
]lxiel€ slnt sri* ln smeriand $i lnrlun dialst semitic vechi din NV (numit iniţial „paleo-canaanit" sau
„eblaic/eblait"). Acestea arată influenţa semitică In regiune încă dintr-o perioadă veche. Formele litere
lmdz! nodelul rcop.tmian contenporan (Fata, Abu Salabikh) şi tradiţia şcolară care a supravieţuit în
textele acadiene de la 'Ugarit. Textele includ istorii ale creaţiei şi potopului, mitologii, incantaţii, cintări
şi proverbe. Textele istorice şi legale, edictele regale, scrisorile şi unele iegi arată potenţialul mare al
acestei cetăţi. Tfextele lexicale includ treizeci şi două de &xt€ bilrngre Gm€rieneeblaire) qi nulreii
dupLict. Ac6tca, alatui de nult€ textc ddninistatik ii eorcmice, anti activibt€ uu centu corurbl cu u slqt
de nilion de lduibri .ar€ av€a legltui .! Ciprul, Palestina şi capitalele majore şi răcea comerţ cu 8rftE,
rexie,d lem ti vin, Famnia resau dein€ multă putere dar folosea „bltrîni" (abu) şi „guverMton' (3apitum)
al circ! bl ea sinila! .u cel al judeltorilor l,iblici a€ mai nniu,
ltxtele lqi€le in.lud obi*uitele lisre iobre d€ simle, !€!ri, p5s!ri, ploteiuni ii obi{re (pentru aceste texte,
cît şi pentru proverbe, vezi 1 Imp. 4:32-33). lnft cele p6te i!€nh5o0 de nhe de ldui enreEte sint ircr@
Halor, r!chi., Ghe4r, Dor, Meghido, r$ tarot, Ierusalim, lope şi Sirtai. Numele personale citate iftllld
llra€1, hnael, Abaiama, Mika'el, Milaya, dar hca nu existn dorczi ci acste n\tr ar trebui iden tificate cu
numele biblice similare sau că numele care se termina cu particula -ya s-ar referi la o folosire lehe a
nwelui divir 'atE ' in €br. Yan(veh).
Se arricip€az: d ac€ste rexle, la iel ca si textele tui Hent€ din siria (rMAlll,) 6r fi inp.nanteti pen tru
inFlqelea ep{n padarhale ii otere detalii .oi cu privire li linb., viala ii litdatua lopo:r€lor -ni tje vehi h
genenl, textele sînt pF. vehi p€ntu a avea vreo legătură directă cu VT, afară de tradiţia sdEilor 9i a
liieEturii vechi. Conerta.n roi dccisive vor putea 9i filicute dupa publicapa conpleti a mare rialelor.
BIBUoCn-AiFIE. e Manhiae, lrlo: on Enpite Re-di.ovsed, I9AAi BA 39, 7976, p, 4452 ii anicolel€ de
P. Matthiae şi G. Pettinatn în revistele de specialitate (prientatia 44, 1975, p. 367 ş.urm., etc).
DJ.W.
ICBAIANA, lftalibta moden$ H.fraaan. Fosta apitaE a In!€riului Mezilor, a dewnit rqedin{a de vara a
Egilo. peF du?i ce 'ciru a infiinlat 'lm Friur P.Fan (d s4o i.d.cr.). Hsodor (1. 93) !i cartea ludit 1:1-4
descriu măreţia cetăţii. Decretul lui Cirus (Ezra 6:3-5), care a autorizat reconstruirea "temllului strb
.ondueEa lui Zordbab€l (Ezh r:2r 3:3. l3), r f6i pbsdt aici in arhivele iesale 9i a fcr enis dh rcu de
'Daris, cu uele addwin GzF 6:612).
DXA.G
ECLESIASTUL, CARTEA. scrntorul s lmege pe sine qoheleţ terminaţia feminină probabil că indică o
funcţie deţinută, în cazul acesta funcţia celui care enG.a adunlri. Priq llme, ,PrcpolCduitorul' sau
„învăţătorul" este o traducere rezonabilă.
I. s.ltlF onllntturut
tema cărţii este căutarea cheii pentru a afla sensul vieln, Propoveduitorul esnin@z! vi6F din iste
unghiurile, ca să vadă ce poate să-ţi ofere satisfacţie. El descoperă câ numai Dumnezeu deţine cheia şi
că ftbui. s! re pud cr€dinla ln rL, ftebuje sl prinin viaţa în flecare zi din mîna Lui şi să-L giorificăm în
lucrurile obişnuite.
fnacest cad ru general, Eclesiastul poate fi împărţit în doun divizisi lrincipale de idei: (a) 'ziladnida
vieţii" şi (b) „răspunsul credinţei practice". Aceste idei siot p..aLl€'!,spsul id capitolele cărţii. In schita
de mi j6, pasajele care se încadrează în prima categorie sînt tiparite cu car2ctere romre, ia. c€le care e
im. drează în a doua categorie sînt scrise cu caractere italice.
1:1-2, Enunţarea temei.
1:3-11. Natura este un sistem închis şi istoria este o sihpla succssinm de eveninenb.
r:12-13. Inel€p.irc fl ddffijeaza p€ om,
2:1-11. Plăcerea îl lasă nesatisfăcut.
2:1223. inlelep.nna ftbde apFiatl mai pre. ss de a€neE lucrui, dar n@fiea innirse d@po iriG !€ inlelept
Si pe .ebu.
2:2426. PnnEE via!. ln litarc zi din ntna lui Dumnezeu fi glarifică-1. frt lucrurile obişnuite.
3:1-15, Trăieşte-p viaţa pas cu pai şi adu-ţi aminte că Dumnwr 6te :ingutul core .unootte .ot PldnLL
3.16. Probl€m nearepralij,
3.17. Dunnezeu va jud6a tatul 3:la21. Ond no.re Ia f.l d + diMlele, 3:22. 'l-in umore, Dumnezl nebuie
sd ti. alon
ficat tn viaţa aceasta.
4:1.5, poblema asupririi şi irvidiei.
4:6. Tebuie uDrdrild linrtr@ rpinlrlui.
4:7.4. Av.iul sinauarjc,
4:912. Bintuvln orea pnareniei
4:13-16. Lipsune reAilor,
5.17. f-senll odqdrotllLi tnchindror.
5:3-9. StA pinin oprsivc.
s:10r7i 6:r.12. Banii aduc nulre rele,
5:18-20 Fii multurnit cu ceea ce fri dă Dumnezeu.
7:129. )nlcla[fitued prkti.d, in et se indude Jrna ae Dunne'eu, d.e un shia pqtru viald,
a:77- onul tebuie sd se supuna Ja$ de porlnciL. lu Dlmneea cniar ji atunci cind rii.orul 6.e 6cu6
3:3-9:3. Poblema no4ii, cale vin€ d@poEivt 6te cei bmi si _Bte cei !;i,
9:4-10. înlruch moartea este universala, foloseşte viola NL .nteie cnd wffie oi pue.e.
9tl7-I2. Nu f mindru d. toLqtde norltoLc.
9:13-10:20. Alte proverbe despre trăirea practică.
11:1-8. întrueft viitorul nu poate fi cunoscut, omul tcbtie sn eoopercte ln nad indigen. cu legile naturii
care sînt cunoscute.
11:9-12:8./du-ri aminte de Dumnezeu (n tinereţe, deoarece bătrîneţea iţi slăbeşte capacităţile.
l2:912, It amime Lo rwinde lngLette.
363
ECTESIASTTI,, CARI&A,
în concluzie putem spune că această carte constituic s lndtu de a dli o viala d fricr de Dm. nezeu, ştiind
că într-o zi va trebui să dăm socoteală înaintea Lui,
II. Autorul cărţii ţi data scrierii
DEi e sp@ cA siibrd a fdt rege pene rraer (1:2) ţi vorbeşte de parcă ar fi fost Solomon, nu se afirmă
ntli{i.ri h cartc .! auro.ul 6t€ soloeL stilul linbii denotă o ebraică mai recentă derît cea din vremea lui
SoloM, DacA aurorul 6te Solonoc atrmi can@ a trecut mai tirziu printr-un proces de modernizare a
limbajului. Dacă autorul nu a fost Solomon, un scriitor de mai tîrziu se poate să fi preluat un
comentariu despre viaţă făcut de Solomon: „Deşertăciunea deşertăciunilor, totul este deşertăciune", şi
1-a folosit pentru a arăta de ce chiar şi un rege înţelept şi bogat a als 55 spunl u .s.Mati luru Nu ruM
srlbili data rînd canea a căpătat forma actuală, întrudt nu exbr.t reaeriri ittorie clae h car€. o date s@ratt
în rsd obi{ndt 6te cca. 2oo in,c!,
III. Interpretarea
Ofezi schiţa conţinutului de mai sus.) Interpretarea 6te l.gad h p6rre de pbblee uitltii cr4ii. cei care
contestă unitatea susţin că există un nucleu original scris de un scriitor sceptic care s-a îndoit de
lucrarea lui Dumnezeu în lume. Acest material a fost prelucrat de unul sau mai mulţi scriitori, iar dintre
aceştia, cel puţin unui a încercat să redreseze balanţa (de a 2:26i 3:r4 .8.r, iar u altul F poare s fi 'rcai
pasaje €pioiene (de ex 2124261 3tt2.r5 ek.l. ToNr:, ar piFa oudat c. u siror tecat de tradiţie să considere
că ar trebui să păstreze ceva ce este în esenţa o carte de scepticism. In plus, de ce să fte lludat u repdc
@ M om inrelep! (r2:9)?
Dacă această carte este mutară, unii consideră că de .r€atia omuluJ flle. p!op.%duiiorul renuF sa tsaiek
pFblem relati€i dinr€ Dum*u 5i on d3r susţine că este cel mai bine să trăieşti o viaţă normală, evitînd
extremele periculoase (de ex. A. Benrzen, IOT, 2, !. 191), Rezllmtul c! ce se lncheie carte!, l2:13. 14, s!
€tez: c! nu 6te o ce a retondeeF ti-c l că ara.nMirele pdaje epicuiere nu ;u fost scrise în sensul
epicurean. Viaţa este o enigma pentru care Propovăduitorul încearcă să găsească solutia. s.6ul viern nu
kbuje ..uEr in dobtndir@ de cuortinte, In b.ni. plaeri tuule. su?rire, !e[ giozitate sau nebunie. Fiecare
dintre aceste lucruri se dovedeşte lipsit de conţinut sau ceva ce nu poate fi @ndolat, Chiar d nltE lui
Dllt@reu etJ de !e. pihrr,s lllRri. Onul 6re .rcat tn ala fel tutt el trebuie întotdeauna să încerce să
înţeleagă universul, întrudt Dumnezeu a aşezat eternitatea în inima omului; totuşi, numai Dumnezeu
cunoaşte planul în întregime (3:11).
Aşadar, omului trebuie să primească viaţa în fiecare zi din mîna lui Dumnezeu şi să se bucure de ea ca
de un dar de la Dumnezeu şi pentru El. Această temă p@te 6 conparatt .u ea ce a sDu pawl d6Dr€
deşertăciunea lumii în Rom. 8:20-25, 28.
BIBLIOGR^IIE. C H H. Wrishi, ft. Boot o/Ko heleth, 1883; H. Ranston, Ecdesiostes and the Barly
Creek Wisdom Uterature, 1925; G. S. Hendry, „Ec-desiastes" In JVBCR; J, Peterson, The Book that îs
Aiive, 1954, p, 129.150; L D. $!d€r, A n^" to Uo"rn. oni
a Time to D@e: Edaiut5 Md the w oJ the wodd, 1976.
J.S.W.
ECRON. UM dintre cele cifti erad DrinciMle de filistenilor, o cetate importantă care avea sate depen-
dente (los. 15:45-46). Cercetări recente sugerează că poate fi identificată cu Khirbet al-Muqanna, care
pînă acum a fost identificată cu *Eltekeh. Explorările Ia suprafaţă făcute în 1957 au arătat că localitatea
a fost @paEi b Ep@ \tche a Brcnzului du. poi nu a fcr ocupată pînă în prima parte a Epocii Fierului.
Perioada de vîrf, cînd cetatea înconjurata de ziduri a ocupat o suprafaţă de vreo 16 hectare, fiind cea
mai întinsă aşezare din Epoca fierului găsită pînă în prezent în Palestina, a fost caracterizata de vase de
lut tipic filistene. Movila (tdl) are o ridică tură în colţul de NE, care reprezintă probabil acropolisul, iar
pe povîr-nhuile de s 6u f6t dspeire unele hui ;rid aubtu cu porţi şi turnuri. La împărţirea teritoriilor,
Ecron a fct plarat til. araniF dinEe tuda 5i D4 06, l5:1t, 45-46; 19:43), dar la moartea lui Iosua încă nu
fusese ocupată de israel iţi. în cele din urmă a fost cucerită de Iuda (Jud. l:rs), dsr pbbabil c! a fGt
(1@ita dn nou de către filisteni, deoarece au dus chivotul acolo drd a f6t lur din Cat (1 s3n, s:10) ri <le
acolo l,au Ein& l. Bet-9€mE cu s car d boi (1 san 6)_ s€ pare că Ecronul a trecut din nou în tuţiniln
israeliţilor pentru o scurtă vreme în timpul lui Samuel fi Sam. 7:14), dar filistenii l-au ocupat din nou
pînă în zilele lui Saul(l Sam. 17:52), si continua să se afle în mfinile br h zilele luj An6 (1:8). In dut 7o1
Ld.c!, padi. domnitorul Ecranului, un vasal al Asiriei, a fost expul-lat de anumiţi locuitori din Ecron şi
a fost ţinut prizonier de Ezechia la Ierusalim, dar Sanherib, in @npania s din and acela, a ekenr Ercnul
(@. qar-ru-na) şi 1-a reabilitat pe Padi (ANET, p. 287-288; DOTT, p. 66-67). Cetatea este menţionată
în analde lui Esarhadon ca o cetate tributara (fiNET, p. 291; DOTT, p. 74), dar în vremea aceea era
considerată ebt€ dlistean! din pwi de v€d€r €rnic (rer 25:2oi Ţef, 2:4; Zah. 9:5, a, Biblia nu Drezinr!
lttori! dterioară a_ cetăţii, deşi rnunde zeului cetăţii, *BaaI-rebub (r Inp, 1:23), se u nue fanilE tn Nr
BIBLIOGRAFIE, J. Naveh, IEI 8,1958, p. 87-100, 165-170; Y. Aharoni, PEQ 90, 1958, p. 27-31;
Horrig-mann, Heaiiexikon der Assyriologie, 1, 1932, p. 99; T. C, Mitcieu inAOT! D. 405.406.
T.CM.
ED. în Ios. 22 se spune că atunci cînd doua triburi şi luhibie au pleat de la silo ca s6g mle ditoriile ta E
de lordar! au .idicat acolq p€ halul n!r!i 's alta. a carui nlrine izb€, privirild. (v. 1o); albnn nu era pentru
jertfă ci doar ca „mărturie" (ebr. «f), Temîndu-se de o schismă, fraţii lor au trimis pe Fineas qi ae
cnpeidii @ ss pbt6t€rc (v. 13-14). darei au fost sa tisfăcuţi de explicaţia că altarul era menit să fie o
marturie a loiafite[i br fa{ac, de lahve (v. 28). în v. 34 în TM cuvîntul 'Id apare numai o dată, în
expresia „el este martor", dar este inserat mai înainte în text, după cuvintele „au numit altarul" acela
(„Ed") (,,Mar-tor").
G.T.M. F.F.B.
364
EDEN, GRĂDINA
EDEN. 1, NuiEle l.viFld cft au lut Ene la tfm.le lui Eahi, (2 Crcn, 29:12j 31:15).
2. 0 localitate care făcea comerţ cu Tirul; ea este asociată cuHaranşiCaneh (Ezec. 27:33), Acest Eden ţi
locuitorii tui sînt identici cu Bet-Eden (Casa lui Eden) dmAmos. 1:5 si „fiii lui Eden" din2Împ. 19:12;
îs. 37:12; acte taui Elcetqiru prcvinda 6iriant (r6td Eeat) Bit.Adlni t*re Haran si EuFar l5 c.r ehemiţ.
Vezi de asemenea *TELASSAR, *EDEN, CASA LUr, si bibli%m6a ciiarb acolo.
KA.K.
EDEN, GnADINA. Locul pe ere !. flot Dq nezeu pentru Adam să locuiască acolo şi locul de unde
Adam ţi Eva au fost izgoniţi după Cădere.
I. Numele
TM afirma că Dumnezeu a sădit o grădină In Eden (gnn-6* 'eden; Gen. 2:8) ţi aceasta arata că grădina
nu w întindea peste tot in Eden, ci trebuie să fi fost o regiune limitată din Eden. ux şi Vulg. ţi
comentatorii de mai tîrziu au observat de asemenea că pentru cineva care vorbea evreieşte numele 'eden
sugerează o rădăcina homofonă care înseamnă „delectare"; dar rn prEnr nutli cer.rItori ruCn c! Eden ru
6te u nMe prcpii!, ci 6 subct€nriv @ns .r€rtEt de la cuvîntul sumerian edîn, „dmpie, stepă", împrumutat
fie direct din sumeriană fie prin acadiană (edinu), iar grădina a fost situată într-o cîmpie sau într-o
regiune plată. Datorită aşezării sale în Eden, grădina a ajuns să fie „numită „gTâdina Eden" (gan-'eden;
Gen. 2:ÎS; 3r324; 8a. 36:35: tel 2:3). d.r a fdt nhir! !i „padina lui Dumnezeu" (gan-cWh!m, Ezec.
28:13; 31:9) şi „grădina Domnului" gan-YHWH, îs. 51:3). în Gen. 2:8 ţ.urm. cuvîntul gan, „grădina" si
în îs. 51:3 cuvîntul 'eden, sînt traduse paradehos de LXX, acesta fiind un cuvînt împrumutat din limba
persană veche (avestană) pairidaeza, 1Ploc îngrădit", care a ajuns să însemne „parc, loc plăcut"; de la
acest sens a derivat termenul '„paradis", care desemnează grădina Eden.
n.RIurile
Un rîu ieşea din Eden, sau din cîmpie, şi ud a grădina, iarapoi se împărţea ţi forma patru braţe (.ră'Oîm,
Gen. 2:10), Cuvîntul ro'i, „cap, capăt, început" este interpretat In diferite moduri de cercetători In
sensul de început al unui braţ, ca într-o deltă, mergînd în josul apei, sau începutul sau joncţiunea unui
afluent, mergînd în susul apei. Ambele interpretări sEnt posibile, deşi a doua este mai probabilă.
Nunele celor patru afluenţi sau guri, care erau desigur In afara grădinii, sînt date ca fiind plîSn (Gen.
2:11), ghîhân (2:13), liiddeqd (2:14) şip'rSţ (Gen. 2:14). Ultimele două stnt identificate fărâ ezitare cu
*Tigru si, respectiv, *Eufrat, dar identificarea pentru Pison şi Ghihon este controversată, Gind
identificate de la Nil plnă Ia Indus cu afluenţii Tigrului în Mesopotamia. Mu există date suficiente
pentru a Face posibilă identificarea certă a acestor două rîuri.
c@, 2:6 rpqe ct "s abu (_.dJ * ridj€ de E pămint si uda toată faţa pămîntului". Este posibil ca ed să
corespunda termenului acadian edU, care este
un cuvînt împrumutat din sumeriană, id însemnînd „rîu", şi ar indica astfel un riu care se revărsa si uda
pămîntul, asigurînd irigaţie naturală. Pare logic să interpretam că acesta se referă la interiorul grădinii.
III. contl'Nhrr ard.lrdl
Da.! pohim d€ la tde@ c! sfitulia din C€L 2:s-6 relatează ceea ce s-a Shtîmplat ulterior In grădină,
putem afirma că a existat un teren arabil ţsBdeh, „tfmp") care să ne cultivat de Adam. în acest teren
trebuia să crească plante (s^h) ţi ierburi Ceseb); probabil că acestea pot fi interpretate ca arbuşti si,
respectiv, cereale. Existau de asemenea pomi de tot felul, pomi ornamentali si pomi roditori (Gen, 2:9),
ţi In special In mijlocul grădinii se afla pomul vieţii, iar dacă ai fi mîncat din el omul ar fi trăit veşnic
(Gen. 3:22) si pomul cunoştinţei binelui ţi răului, din care s{ interzis omului se nsntnce (ca. 2:17; 3:3).
ir act contqt au r6t ai* nutre prsi cu priviE la înţelesul expresiei „cunoştinţa binelui ţi răului". Una
dintre cele mai răsplndite păreri este că ar fi vorba despre cunoaşterea a ce este corect (bine) ţi greşit
(rău), dar este greu să presupunem că Adam nu poseda deja această capacitate si că, dacă nu o poseda, i
s-ar fi interzis să o dobîndeasă. Alţii au asociat-o cu cunoaşterea lumească, cunoaştere pe care omul o
dobîndeţte odată cu maturizarea ţi care poate fi folosită pentru bine sau pentru rău. O altă teorie
considera că expresia „bine ţi rău" este o figură de stil care reprezintă totalitatea, că ar însemna „totul",
iar In contextul acesta ar reprezenta cunoaşterea universală. Un argument împotriva acestei idei este
faptul că ad.rn, dup; e a mîncat din !oE, nu . dobindr cunoaştere universală. O altă teorie susţine că
acesta a fost un pom obişnuit, care a fost ales de Dumnezeu pentru a-1 supune pe om unui test etic ca
„să dobândească o cunoaştere din experienţă a binelui şi răului, după cum avea să persiste în ascultare
sau avea să cadă în neascultare" (NBC. p. 78 ţ.urm.). (*CĂDERE, MSPIT&.) fn grădină erau si
animale, *vite (b'kemâ, *FIARE) ţi animale de ctmp (Gen. 2:19-20), prin care prcbabil * illeleSa adMle
caR por fi dohdicir.. Au eriltlt de .ser@ ti ptrtui,
(V, Teritoriile învecinate
Trei teritorii sînt menţionate în legătură cu riurile. Se spue c, Tlul Ti8ru .urre Ja rrjerit de Asria" (oidndr
'alSdr, literal, „în faţa lui 'aSHV; Gen. 2:14), o expresie care ar putea însemna şi „între 'aSăr ţi cel care
priveşte". Numele 'a&Qr ar putea să se refere, fie la statul Asiria, care a fost la începutul mileniului al
2-lea i.d.c!., fi. la etare. Asu, l€alirate nodernA Osrat Sharqat, pe rolul de v al TjSrului, ea tui Bhe
capitală a Asiriei, care a înflorit ■ după cum arată excavaţiile - în prima parte a mileniului al 3-lea.
mtrucît chiar si atunci cînd Asiria avea cea mai mică întindere, se întindea pe ambele maluri ale
Tigrului, este probabil că textul se referă ta cetatea Assur şi expresia afirmă corect că Tigrul curge ia E
de Assur. în al doilea, rînd se descrie că rîul Ghihon înconjoară (fâbab) „toată ţara Cuţ" fcdf. Gen.
2:13). în Biblie *Cuş desemnează de obicei Etiopia şi acest sens a fost aplicat şi la acest pasaj; dar la E
de Tigru exista o regiune din care au venit kasitii In mileniul al 2-lea; regiunea a purtat acest nume şi se
poate ca acesta să

36S

BDBN, GN.A.DINA
fie înţelesul pasajului. în al treilea rind se spune că Pison ocoleşte t@t! IEB rHavila (Gd 2:111. slnt
tunfioMte Mi nrnr€ prodw din act la: au, abed.lion si piatl 6hdm (cg! ?:1112), dusi, piatra de onix, deşi
înţelesul termenului este incert. LEuit e crcde cl b€delionul 6te o risinl arcmtn. un produs caracteristic
pentru Arabia, iar celelalte doue l4ui in €re 6te folGit ln aib[e nffile Havila se efe.e b pr4i ale AEbiei, e
cred€ ce h @ntextul acesta se referă la oanumită parte a peninsulei Arabia.
V. L6lirc aal.Inlt !d.n
Există numeroase teorii cu privire la localizarea grădinii Eden. cs Mi fispinditA diffre ele, sulDute de
Calvin, iar în vremurile mai recente de F. Delitzsch şi alţii, este teoria potrivit căreia grădina s-a aflat
undeva în S Mesopotamiei, Pison şi Ghihon fiind canale de legătura între Tigru şi Eufrat sau afluenţi ai
acestora, iar în una dintre teorii se consideră că Pison repezidt ap€le cae * lntind de la Golirl Pe6ic la
MaE Rode *Ildlnd p€nituda Acbiei. Ac6te t&rii psDpu .a c€le palru 'bFld din c€n. 2:10 dnt afluenţi
care se unesc într-un rîu mai important care apoi se varsă în Golful Persic. Un alt grup de teorii
consideră că „braţe" înseamnă rîuri care se împart aiht-u imr @du Si ac6te teo.ii cautA sA l@ lizeze
gradina în regiunea Armeniei, de unde izvorăsc atît Tigru, cît şi Eufratul. Pison şi Ghihon sînt identifi-
€te cu diGlite nui nai mici din Aftnia si naB ca{cazia, iar in u€le teorn, pEuplrlnd d aurorul nu cunoştea
topografia corecta, au presupus că celelalte nui 6iot lndsll s! chiai cansele,
Expresia, „Eden, spre răsărit" CGen. 2;B), literal „Eden în faţă", ar putea însemna fie că grădina era în
Er€ de E . Edenului fi€ ce Edetul @ Ia E din pMtul de r€dele a1 poEtitorului, i,ar @ii cono tatori au
considerat că înseamnă„în Eden în vremurile !ehi", da! in o;ce ez. in ab*nta c€rtitudinii d privire la
înţelesul celorlalte indicaţii de localizare, a@st! infolfutie !u o poat @ncletia mi mti
Dacă ţinem cont de posibilitatea ca *Potopul să fi fost universal, este foarte probabil ca acele
caracteristici geSmnce .are d fi pltu ajula la identi6ca!@ leului Edenului, si d fct nodiricato fj atrel laa -
li@ Edenului !:hine neudltl.
VI. Dilmun
Printre texiele liieFre 6m€rien€ d6oEnte h ire' pltd a6tui sol la Nippu, in s Babilonului a f6t descoperit
un text care descrie un loc numit Dilmun, un loc plăcut, în care nu erau cunoscute nici boala nici
moartea. La început nu avea apă curgătoare, dar Enki, reul aDelor, . po@it adui srelui sl re!redierc
aceasta şi după ce remedierea a avut loc s-au petrecut diferite evenimente în cursul cărora este
menţionată zila Nifii C!VA). Mai drziu babilo€nii au ado?tat nmel€ $ jd@ de Dilmu si ].au nmii ,,lm
celor vii", locaşul unde trăiau nemuritorii lor. Pot fi observate anumite similarităţi între această idee
sumeriană de paradis pămîntesc şi Edenul biblic, iar unii cer@taton au es de aici conchzia cd relaar€a
Gen*i e ba@az5 pe s sMerianS, Dd * poate la fel de bin€ ca ahb.l€ r.latrri s, * reler€ la u Ie €1, iar
reBisea suffiiana si fi .cmulat ln csul datu nit€rii o *.ie de aa:win nftolosie,
BILBIOGRAFIE. S. R. Driver, The Book o/Cencsîss, 1911, p, 5760; J. Sktmer, Cm6uu, ICC, 1930, p.
62-66; rlt. F. Albrigln, ,The redon of tne Caiden of Edd", ltSL 39, 1922, p. 15-31j E. a- Sp€i*.,, ,The
Rivers of Paradise", Festschrift Johannes Friedrkh, 1959, p. 4734a5; M. G, Kitu, '8@@ It Had Not R!
in€d", w 20, 1957-4, p. 146 l@.; D6pr€ VI, S. N. Kramer, HLitory Begins at Sitmer, 1956, p. 193-l99j
N. M. S.fu, Undan@din8 C.ns4 1966, p. 23.24,
T.CM.
EDEN, CASA LVI. (Ebr, Da! edq, Am6 1:s; u' eori este scris b'nî 'eden, 2 împ. 19:12; îs. 37:12, care ar
putea să fie o formă prescurtată de la b'ne* bit 'eden, ,,fi@i hl li Ed€n). PrebabiL ci 1\ EzE. 27:23 6G
menţionat ca o localitate care făcea comerţ cu Tirul, iar acierea cu coan $ Hantr swe!62, lealiarea pe
cursul mijlociu al Eufratului.
lste fo.ne ?rcbabil € nmele s, lie identin@t o nafll aE!@ BitMini, situt intre nuL Balih tj E!. fmt, c!rc a
bldat expasima Artiei stre N Siri€i. tjjn aceste circumstanţe nu a putut dăinui multă vreme şi .etatea
prircipau, Til BNjoh în pErert Tell Ahtu, de p€ mlln d€ E ai tufratdui a rct c@iti d€ Salmanaser IE, iar
în 885 î.d.Cr. statul a devenit prvinci€ siriani. Pobabil ci la ac6i5 cwire * referă atît Amos, cît ţi
Rabşache cu peste un secol mai riziu (rnsoR r29, 1953, P. 2s),
BIBLIOGRAFIE. Honigmann, Reailexikon der As-s]riolqie ?, 1933-a, p. 33.34; E. Foffi, Die lhoqn-
zeinteiîung des assyrischen Reiches, 1920, p. 12 ş.urm., 25f.urm.;F.ThureauDanginşiM.Dunand,
TilBarsib, 1936; W W Halb a{ 23, 1960, p. 33.39,
T.CM.
EDE& EDAR. (8b.. i4a, 'tom6') , 1. Un l& lrd€ Israel şi-a aşezat tabăra, între Betieem şi Hebron (Gen.
3s:21), In Mica 4:a '1:nul trmelii (t]nul ,.Eder') prcbabil ce a tct leul unde qa ridi.at s tu de re8le
l,npotiva holnor d€ oi. 2. O rebte in partea de S a lui luda, in aprcpi€@ ranitei cu Edom; prcbabil că
este localitatea modernă Khirbet el-'Adar, la 8 km S de caa (lc. 1s:21). Y. AlDrcni pop@ s: coE, th act
nuhe !r iArad (4O3, p, 105, 29a1, 3. Un levit din vremea lui David. Membru al casei lui Meiari, iu al
luiMuhi [1 crcn. 23:23i 24:30]. 4. Ur om din Benidin, 6ul lui aeda (1 cr.n. 3:1s).
RJ.w'
EDOM,EDOMITI. 1. în Biblie
Tem€nul biblic Edom ("qldn) indice 6€ nljftle lui aeq nDe dat in aninti@ cio.b€i rc$iati.e FnFu care $a
vlndut dreptul de tndi nlnt (c€r 2s:30i 36:1, s, 19), lie iidic! t€ edomii, ln r@nl (Nw. 20:13, 2021: A.d
1:E 1lj 9:12; Mal, 1:4), fie ţara ocupată de urmaşii )ui Esau, fosta ţară Seir (Gen. 32:3; 36:2021, 30;
NM. 24;13), S€ trltind@ de la lAdi Zered pînă la Goltul Aqab., w 160 Im, de amb€le pq4i ale tinutului
Anbah, eu def€rtul Edo-mului (2 împ. 3:8, 20), marea depresiune care leagă Mare M@!tA !i M.r@
R6je (Gs. 1,1:6; Deut. 2:1, 12j 16, 15:li Jud,!i 11:17-1a; 1 inD, 9:26, eic,). Este o zonă muntoasă
accidentată, cu piscuri înălţîndu-se
366
EţonGheberBal ' (felleWieteiTeh '
Teritoriile edonuţifor dintre maieu Moartă şi GoiUil Aqaba.
lini r. 1.067 n. Dsi nu 6te o regiue f.rti, exGtS zone cultivabile (Num, 20:17,19}. în vremurile bibli ce
Drum iii împărătesc trecea dea lungul podişului de E (Nu. 20:14le), Capiala, rsela. e6 situari p€ s platou
nic de tingi PetF. Alte ceteti imponante au fost Boţra şi Teman.
Edomiţii (''dâm, ""dâmtm) au fost urmaşii lui E-dom (f,eq Crd. 36:117). Ailslof,ia hodeFe a .dtat cd lan
a fGr dtpati ieinte de rcnea lui Esu, Noi conhidm d lrlmtii lui Eeu atr niSra! in ţara aceea ţi cu timpul au
devenit grupul dominant care a încorporat pe horiţii care locuiseră acolo (Gen. 14:6) si F alte popoale.
Dupt @ 13so i.d.cr. exisd o tntl@lde ln cdrua Edondli pllA trin 1300 Ld.cr, iar lam a rdt mpari de
nomz|
Eeu {upa€ deja Edonul cind laov s-a 1nt^ d in Hm (Ga, 32:3i 36:6.a; Dtut. 2,4S: t6. 24:41. Fni de tib
(,,ci[€enji1e") s.u ridi.ar rep€de (cen. 36115.19.4043: 1 Crcn. 1151.54) 9i €doniFi au aat regi „înainte
de a împăiaţi un împărat peste copiii lui Lraey (cen. 36:3r-39i I Cbn. 1:43-51).
Pe refta Exodului, braet a €tur p€rnisiune sa beaca pe Drunrl rmpdrd.6c, dar cerer€a a fon ptu. ail (Nm.
20:14.2ri 2r:4: J!d. 11:17-13). in ciuda
EDOM, EDOMITI
\astei lipe de burlivointa, lsraeldri i sa inrnis sa mra p€ fiatele siu edonjt @€ut, 23r7'a). In zilele a.ela
Balaan a preBtit tueriE Edotului (Nm. 24:18).
losua a delinibt t€ritoriul luj luda ptn, la g:anila tdoeului (16. 1s:1, 21), dff nu a a..parat plnin trile lor.
Dod tule roi lieiu regele Saul s-a llpbr cu edonidi (1 sm. 14:44, d€d ui di'Ee ei * anau în slujba
edonidilui (1 sm.sah. 21:7i 22:9,18). David a cr€nt Edomul şi a plasat garnizoane peste tot în ţară (2
Sam. 5:13-14. înv. 13 trebuie să corectăm în loc de 'Qrăm ''dâm, datorită unei erori de copiere, dnd resh
„r" a fost confundat cu daleth, „d". Cf. 1 Cron. 18:13). în vremea a.@ edomigi au fct nuelrnli (2 san.
a:13), i.r 1 lnp. 1l:1516 spue cE I€b, comndan tui amtei lul Davi4 a rltu tr Edon rimp de ia* luni „pînă a
nimicit ret! Fnea btrbtlescti din Edon. ?robbil cd unji au sApat dere Hadad, 6 pnq Esal, a tu8it ln Egjpt
si mi tlziu a d@enit u r;j!@ .t lui solonon (l $Inp. 11i1422). A!€iE crcdiE a Edonddi a p€mis lui
S.lonon s5 cor struiască un port la Ezion-Gheber şi să exploateze nirele de cupru din regiue, ala cq aFti
clar d-cava$il€ arhsloaice tl Im!, t:26.23).
în vremea lui losafat edomiţii s-au unit cu amoniţii ii cu mdbili .a si atace luda (2 crcn, 20:rl, dar aliaţii
au murit luptîndu-se între ei (v, 22-23). losafat a vrut sâ folosească portul de la Efcion-Gheber, dar
cornbiil€ lui au @lnasint (1 inp. 22:as). in w€nea aceasta Edomul era condus de un dregător, cu funcţia
de regent (1 fmp. 22:47). Acest „regent" a recunoscut slveEnitatu lui lud3 si sa aldtuar s€i c@litii tuda
Islael ca s! ab€ p. M.F, rE€ele Moabului (2 Imp_ 3:4-27). '..
în tdmpm lui Ioiam, Edomul s-a răsculat şi, deşi i-a rnJdnt h lultn, N ia purur supune din nou (2 tnp.
a:2o22; 2 cbn. 2l:a1o) ia! Edomul aawt b raA.z de vreo 40 de ani.
AnDlia a invadar tui drziu Edonul a onont 10.ooo de edoni\i in V.l€ SErii a cucent €pjrala lor, Sela, şi a
omorit alţi 10.000 aruneîndu-i de pe vîrful sdncilorii de La Sela (2 hp- 14:7; 2 Crcn. 25:11-12). ozia,
su(son lui, a Etamr portur de b Elai (2 lnp. 14:22), dar in timpd doMiei lui AlBz, .ind trda a rcr aeer de
Pec:h ii ReF!, edonitii au invadar Iuda ii au lu* prizonien e crcn. 2a:17), Pomn Elar a fGt piedut din
nou. (ln 2 hp. 16:6 Eebuie si citin ,Edon " 'in la de ,3rab".) I(aa tu a tui Eucent niciodate Edonul. lr$ri4n
asine@ arate ci Edonul a de@dt sEt ael Asin€i dupi .e. 736 i.d.Cr.
DupI ctderea lui Iuda, Edohd $a buuat (?s. 137:7). Pr.feln au pr.v6tit jldeaia imporiE Edomuluj datorirS
uii lor lnvs.uare Qq. 49:7-22i Pltr 4:2r221 ER. 2s:\274: 35:15; Io.l 3:t9; Anc 9: 12iol.d 10 I. ln.). Unn
edomi$ au indat rn pansa de s a lui Iuaa ii rat a9!ut la s de H€bron (,lDU, MEA). Edonui prcp.iuzb a
cSzur h munile arabilor în secolul al 5-lea î.d.Cr., iarîn secolul al 3-lea Î.d.Cr. a fost cucerit de
nabataeni. în aceste secole alţi edo-nifi sau rctusiat in l&t. luda Macab€ul j.a s6s (1 M.c. s:6s) i,r l@n
HrGnu i.a obltar si * taie împrejur şi i-a încorporat în poporul evreu. Familia Iroalor era de oriCire
edomid.
[. Dovezt dhologle
Daca darnn fomrea poporului edomit prcpritrzis citre s6:JiNl Epocn tzn a Bronzului i in@punrl
367
EDOM, EDOMITT
EFcn tierulqi e*istu o glnd linibt! de dovet ai, heologice de-a lungul vremii pînă în timpul romanilor.
Au fost excavate cîtcva localităţi importante - ftwilan a fost ocupat din secolul al 8-lea pînă în secolul
al 6-lea î.d.Cr. Teii el-Kheleifeh, de la Coiful Aqaba, a fost ocupat în toata perioada regilor lui Israel ţi
chiar mai tirziu. Au fost făcute cercetări ţi la Umm el-Biyara (Ungă Petra). Sînt cunoscute o serie de
fortăreţe mici de pe graniţa Edomuluî, datînd din Epoca Fierului. Date importante sînt păstrate In
cronicile asiriene de pe la 733 Î.d.Cr. pînă la sfirşitul Imperiului asirian, în 612 Î.d.Cr. încep să se
contureze unele aspecte ale culturii generale, de ex, dteva sigilii importante şi rîteva ostraca
menţionează nume ţi zeităţi şi ne ajută să înţelegem tranzacţiile comerciale. Numele zeităţii Qaus apare
în nume personale. în general, insa, informaţiile arheologice sînt relativ puţine în prezent.
BIBIoCRAFIE. !. M, Abel, 6,o8@pni. d. 14 Palatine, 2,1937, p. 281-285; D. Baly. The Geagraphy
or&e&d?, 1974; C. M. Baftq RB 73,1966; p. a72 s.urrn.; 76, 1969, p. 386 ş.urm.; Nelson Glueck, The
OtherStitzofJordan,1940;AASOR ÎS, 18-19; diferite articole fa BASOR 71-72, 75-76,79-80, 82, 84-85;
BA 28, 1965, p. 70 ş.urm.; J. Lindsay, TJmdaJe Paper 21, a, 196 Melbo!re;im.i B. Rotr6b.A, PEQ
94,12, p. 5 ş.urm.; J. R. Bartlett în POTT, p. 229-258; LOB,
EDAEI (€br, '€48l.), 1.o c€tte itnporianrA ln resatul amorit al lui Og, unde Israel ia învins pe amoriţi
într-o bătălie zdrobitoare (Num. 21:33; Deut. 1:4; 3:1; 106. 12i4i 13:U,31), !rcbdbil .t et l@lirat6
modernă Dera, la 24 km ENE de Irbid (aşa o localizează Euseblus). localitatea ocupă o poziţie
strategică pentru comunicaţiile din regiunea Basan şi au fost găsite rămăşiţe care datează de Ia
începutul Epocii Bronzului. \feu F. M. Abel, GiographK dela Palatine, 2, 1932 !, 31q R, rrnl yI 16,
1966, p. 412 iw,
2, O eEre i! Neftali (16, 19:3D: b lGra lui Tuthmoais Hi este menţionată alături de Abel-beth-maacah.
J.P.U,L
EDUCAŢIA. Copilul a avut totdeauna a importanţă foarte mare în iudaism, aţa cum Mişna ţi Talmudul
arată clar în dteva pasaje. De fapt, Isus i-a învăţat pe oameni cit de valoroşi sînt copiii prin faptul că i-a
tratat cu bunătate şi a dat învăţături cu privire la ei. Datorită acestui fapt, există o serie de cărţi-sursă
pentru studiul educaţiei in perioada biblică şi acestea pot fi găsite în VT, tn Apocrife şi în Mişna; de ex.,
Prcwrbele Ecl6iatjcul, lnlelerciu@ lui solonon ri Pirqe Aboth. Pe de altă parte, există puţine detalii cu
privire la şcolarizare; cuvîntul „şcoala" apare o singură dată în Faptele, si atunci se referă la o sală de
prelegeri închiriata de Pavel ffapt. 19:9) şi nu la o scoală evreiască sau creştină.
I. Legăturile educaţiei cu religia In vechime
Există trei evenimente care se remarcă în istoria educaţiei evreieşti. Ele se concentrează în jurul a trei
persoane: Ezra, Simon ben-Shetah şi losua ben-Ga-mala. Ezra este cel care a stabilit Scriptura (care era
pe vremea lui) ca bază pentru şcolarizare, iar succesorii săi un mers mai departe şi au făcut din
sinagogă
un loc de instruire şcolară, precum ţi un loc de închite. L jurul @ului 75 td.cr. sirnon te!-shets! .
legiferat obligativitatea şcolii elementare. losua ben-Gamala a îmbunătăţit un secol mai grziu
organizarea existentă şi a stabilit învăţători în fiecare provincie şi în fiecare localitate. Este greu să
datăm inovaţiile. Chiar ţi originile sinagogii sînt obscure, deşi este probabil că au apărut în vremea
Exilului. Schurer pune la îndoială istoridtatea legii lui Simon ben-Shetah, deşi majoritatea
cercetătorilor o acceptă. în orice caz, Simon nu a instituit şcoala elementară ci doar a extins folosirea ei.
Simon ţi losua nu au modificat direcţiile ţi metodele existente şi, de fapt, numai Ezra a întărit mai mult
legătura mai veche dintre religie şi viaţa de toate zilele. întrucît nici unul dintre aceşti trei oameni nu a
făcut schimbări radicale, este mai bine să împărţim discuţia tn funcţie de subiect ţi nu în funcţie de
dată.
U. Dezvoltarea şcolilor
tn perioada cea mai veche singurul Ioc de învăţare era acasă şi părinţii erau învăţătorii; şcolarizarea în
familie a continuat să joace un toi important în toată perioada biblică. Pe măsură ce s-a dezvoltat
sinagoga, aceasta a devenit locul de învăţare. Filon sprijină părerea lui Schurer după care scopul
sinagogii a fost în primul rînd educaţional şi abia apoi devoţional; lucrarea lui Isus în sinagogă a
constat din „a da învăţături" (ff. Mat. 4:23). Tinerii erau instruiţi fie în sinagoga propriu-zisă, fie într-o
clădire anexă. într-un stadiu mai rîrziu, învăţătorii predau uneori la casele lor, aşa cum reiese din
expresia aramaică pentru „şcoală", bSţsâp'râ, care înseamnă literal „casa învăţătorului" şi pridvoarele
Templului, au fost folosite do r,Ebinj ti ls6i a dat o @r. pdte din tnv.Fui a@lo (ff. Mat. 26:55). în
vremurile cînd a fost scrisă Mişna, 6bini eldre4 aEu rpriie lor tell pentd o educaţie mai avansată. Acest
lucru probabil că a început în vremea lui Hillel şi Shammai, rabinii faimoşi din secolul 1 Î.d.Cr. Şcoala
elementară era numiră bit haî-seper, „casa cărţii", în timp ce colegiile pentru educaţie mai avansată erau
cunoscute sub numele de bit midrfâ, „casă de studiu".
III. Predarea ca profesie
Aşa cum am văzut, primii învăţători au fost părinţii, cu excepţia familiilor regale (c/. 2împ. 10:1).
Importanţa acestui rol este accentuat din loc în loc în PdtatelL. le eL Deut, 4:9. chi* qi in lmea *1.
mudului, părinţilor le revenea responsabilitatea să-i înveţe pe copii Legea, să-i înveţe o meserie şi să-şi
căsătorească băieţii. După perioada lui Ezra a apărut o profesie nouă, aceea de scrib cărturar (soper),
învăţător în sinagogă, dar aceştia aveau să-şi schimbe caracterul p&ut în vremea NT. „înţelepţii" se
pare ca au @rotituit q gnp diferir de sibi dd nu e cunoaşte exact natura şi funcţia lor. „înţeleptul"
(hakăm) este menţionat frecvent în Proverbe şi în literatura de înţelepciune de mai tîrziu. în perioada
NT existau trei grade de învăţători; tiălăîm, jpper şi hazzăn („funcţionar"), în ordine descreseîndă.
Putem presupune că Nicodim a făcut parte din categoria cea mai înaltă, „învăţător al Legii" (Luca 5:17,
unde termenul gr. este nomodidaskalos). Termenul generic „învăţător" (ebr. m'lammed, aram. sq^rd)
era folosit de obi.ei pdtq @tegoria ea Mi de j6, ndaile onorifice date învăţătorilor (rabi etc.) arată
respectul

368
1
EFES
de care se bucurau, Teoretic, ei nu tebuia să fie plătiţi pentru că predau, dar adeseori se alegea o soluţie
de compromis şl erau plătiţi pentru timpul consumat, in loc să fie plătit: pentru serviciul făcut. Edesi as
ticul 3B:24 s.urm. consideră că munca manuală este mai prejos de demnitatea unui învăţă tor; Sn afară
de aceas-ra, reoeecea constituie, o parte necesară a slujbei sale. Mai tirziu au existat mulţi rabini care
au învăţat o meserie. Concepţia lui Pavel poate fi văzută în 1 Cor. 9:3 ş.urm. Talmudul stabileşte reguli
foarte stricte cu privire la calităţile cerute învăţătorilor; este interesant că nici una dintre ele nu este
academică - toate sînt calităţi morale, cu excepţia celor care prescriu că hvttltoiul trebuie rA 6e bdrbat
si d 6ie cibltorit,
IV. Sfera educaţiei
Sfera educaţiei nu a fost largă în perioada veche. Băieţii primeau de obicei învăţături morale de la ma -
ma lor, iar de ta tatăl lor învăţau o meserie, de obicei agricolă, cit si unele cunoştinţe religioase si
rituale, întrepătrunderea religiei cu viaţa agricolă era evident la toate sărbătorile iff, Lev. 23, pasitm).
Sărbătorile prezentau de asemenea istorie religioasă (c/. Ex. 13: 8). &ailar, h., din wnuile cele tui rehi
viaF de toate alele, crezul şi practicile religioase erau inep.!5bile, Lucnrl aeta €d ii nai pronuFt ln sira-
gogă, unde Scriptura a devenit singura autoritate rdtu crez si 6nd!it5 zilnici De fapi, viata @
considerată o „disciplină" (ebr. m&sar, un cuvînt des întJlnit în Proverbe). Prin urmare, educaţia a fost
ţi a rămas o educaţie religioasă şi etică, avînd ca motto Prov. 1:7. Pentru studierea Scripturii era esenţial
ca oamenii să citească; scrisul era poate mai puţin important, deşi era cunoscut încă din vremea
Judecătorilor (Jud. 8:14). Copiii erau învăţaţi aritmetica elementară. Limbile străine nu erau predate ca
un subiect separat, dar putem observa că pe măsură ce aramaica a devenit limba maternă, studiul
Scripturilor ebraice a d@it q ereitiu lin8*tic.
Educaţia fetelor era făcută în întregime de mamele lor. Ele învăţau meşteşugurile casnice, primeau
învăţături morale ţi etice simple, ţi erau învăţate să citească pentru a cunoaşte legea. Educaţia lor era
considerată importantă şi ele erau încurajate să înveţe o limbă străină. Se pare că mama regelui Lemuel
se paie că s-a dovedit o învăţătoare pricepută (Prov. 31:1); acest capitol arată de asemenea caracterul
ideal al femeii.
V. Metode ţi scopuri
Metodele de învăţare s-au bazat în mare măsură pe repetare: verbul ebr. iănd, „a repeta", a ajuns să
însemne atît „a învăţa" cît şi „a preda". Au fost folosite mijloace mnemonice ca acrostihul. Scriptura a
fost un manual, dar în Ecl. 12:12 vedem că erau cunoscute şi alte cărţi. Era cunoscută importanţa
mustrării (Prov. 17:10), dar în Proverbe şi tn Edesiastic se pune accent pe ped@Fa coeo6lr, Di*ipliM a
fdt mult Mj blinda m vremea Mişnei.
Knă în vremuri relativ recente, era obiceiul ca elevul să stea pe jos, la picioarele învăţătorului, aţa cum .
stai lel la pici@r.l€ lli Cmliel (FapL 22:3). Banca (sapsăt) a fost o invenţie mai tirzie.
Funcţia educaţiei la evrei, în general, era să-] facă pe evreu sfînt şi să-1 separe de străini, sâ-1 ajute să
pună Sn practică religia lui. tn consecinţă, educaţia obişnuită la evrei se desfăşura în sensul acesta. Nu
Încape îndoială că au existat scoli după modelul grec, în special în ultimele secole I.d.Cr. ţi se poată ca
Eclesiasricul să fi fost scris tocmai pentru a combate deficienţele acestei educaţii ne-evreieşti. Şcoli
elenistice au fost găsite chiar ţi în Palestina, dar ele au fost desigur mai frecvente în comunităţile
evreieşti din alte rdrp, ln .p.dal rn Al@ndtir.
In Biserica primară părinţii ţi copiii au fost învăţaţi cum să se poarte unii cu altii [Efes. 6:1, 4). liderii
bisericii trebuiau să ţtie cum să-ţi conducă proprii copii. în vremurile de început ale bisericii nu au
existat şcoli creştine; unul dintre motive este că biserica era pE s&a.A p€nEu a le filEF. Dar colin au f6i
induşi în închinăciunea familiei ţi nu încape îndoială că au primit învăţătură în biserică ţi acasă.
BIBlIOGFtAFIE. W. Barclay, Educaţional Ideak in theAndmt Worid, 1959, cap, I, VI; F. H. Swift,
Educa-rion in Ancknt hrael, 1919; E- B. Castle, Ancienc Efu@.ioa and Todaj, L961, 6p. Vi TDI\IT 5, p.
596. 625; articolele despre „Educaţie" îhfDB ţiE/. ^ÎNŢEIIPCIUNE, TCARTtr,E46pre POET'Cq'
SCRIEREA-)
D,F.P,
EFATA. Cuvîntul adresat de [sus unui surd (Marcu 7:34). Probabil că este un verb aramaic la modul
imperativ, transcris în greacă, iar evanghelistul a-daugă traducerea (In greacă): „deschide-te". 'Verbul
aramaic folosit este p'ţah, „a deschide"; nu se poate determina cu certitudine dacă a fost folosit pasivul
sinDlu (eth!el) su p€slrut lntenslv (ethpml). Prim formă ar fi 'eţp'ţah, a doua ar fi 'eţpattah. Se pate că,
în oricare caz, c a fost asimilat tn p; aceasta este o caracteristică a limbii aramaice de mai tîrziu ţi a
dialectelor sale (deex. celsiriac). O altă posibilitate ar fi ca acest cuvînt să Re ebraic (conjugarea
niphal). BtsuocBAFIE. S. Mda8, JSS 17, r9?2, p. l9a. 202.
D.F.P.
EFES, c@ tui inponant! c€tare din pdieia rcMnn Asia, p. c@ta de v a p{i!! aiatie a tEei din zilele
noastre. Era situată la vărsarea rîului Cajte-ter, între munţii Coressus şi mare. Un drum impunător, lat
de 11 m, avînd pe margini coloane, trecea prin oraş pînă la portul care servea atît ca un centru
important de exFii aflar Ia €pltul .!&nului de cErnllm din Asia, cît şi ca un punct natural de debarcare
în timpul clllbriild d. la ltma. c.tatea, .4 ld preat nu este locuită, a fost excavată timp de mai mulţi ani şi
probabil că este cea mai întinsă şi cea mai impundtoaE diatr€ rulnel. din Alia Mtci. Ma&a 6te acm la o
aepinarc de 10 lor! datoriti dep@ril9r aluvio nare cate au continuat în cursul secolelor, fn secolul .l 2l@
pdtn a Eeblit sl 6e curltst de mi nulte ori; este oare posibil ca acesta să fie motivul pentru care Pavll a
Eeblir s{ s opercl la Miler (Ia!r. 20:15-16)? Partea principală a cetăţii, unde se afla teatrul, băile,
biblioteca, agora si străzile pavate, era situată între coama munţilor Coressus ţi nul Caysîer, dar idplul
Fltru ce @ ren$itA etatea cE situt la 2 km spre NE. Locul acesta a fost la început un loc sacru pentru
venerarea zeiţei anatoliene a fertilităţii, identificată mai tirziu cu Artemis, a grecilor, şi cu Diana, a
romanilor. lustinian a construit pe dealul din
369
EFES
a!rcpie o bi*ricb pdjld nmele sf. Ien (de ai.i derivă numele Ayasoluk folosit mai tîrziu - o stîlciie a
expresiei hagios theologos), iar aceasta a fost urmata de o ndhd a lui selj*. ln pernq lcalitar€ din
aprcpier * Nmente (Selcul) ,
iserici din AsiaMpoc. 1-3)
F.fes, urlă din „cele yxplc hi$erici din Asia" (Appc. t-3),
A!€ea inib:a]e din Amroli! a fdt deftltar! înainte de secolul al 10-lea S.d.Cr. de colonişti ionieni si s-au
pus bazele unei cetăţi comune. Zeiţa Efesului a prinit u nlm 8rft, dar 6t€ 4id4t ca a Ednut
caracteristicile anterioare, deoarece în perioadele de mi dziu a fct repeentara ln reperate riqdui ca o
zeiţă cu mulţi sini. Efesul a fost cucerit de Cresus la scurtă vreme după urcarea sa pe tron în cea 560
î.d.Cr. li intuentei lui * &ro@za uele dinft catodo perele distice ale Ef6uluj, Dup€ cadd€a Iu cl66 în
546, Efesul a ajuns substâpînire persană. Cresus a mutat locul cetăţii vechi pentru a pune accentul pe
chplul Ei!€i rAremisr UsjrMh. urn dintr€ juccsrii hi Alehau a nurar .etatea in nod fotur din nou în
apropierea portului, Sn prima parte a secolului al 3-lea î.d.Cr. în vremurile care au urmat, Efesul a got
parte din re3ann P€rsmdui, p€ dre AtulG IU Ia Usr hoftdire Ron.i h anul 133 l.d.cr. A d@it @l hai
inponanr cenE! @nercial di! prc viRta bMni Asia. Ocupa o bn! f@!re intisi !i 6te p6ibn ca poptna$a si
fi f6i de peste 300,000 de locuitori. Se estimează că teatrul construit la poalele Mi Pion, h ceDEul
€tgtjj. av€a o capacitate de cie 25.000 de locuri.
lfed a ontinuat s5.s,i n€nlile impoianta reli. ai@d sub stapidEa rcMnA. Cerar.a a denir u eniru al culrdui
trnp{atului 9i ln €le din ume a ajs si aibe trei renple odciale, lrdeplinind dd€i de trei ori condiţia pentru
a purta titlul neofcoros („păzi-toarea templului") pentru împăraţi, fiind în acelaşi timp neăknws pentru
Artemis (Fapt. 19:35). Este dm de EmEat tqDtd cl Parel a awr Drietni printre *Asiarch (As<arc/iai,
Fapt. 19:31 -în rom. „mai Mrii Asiel), caE eau condEsbdi oficiali ai .@muitCi' din Asia, ii nftfia lo.
princilaH €ra se n€r ţină cultul împăratului.
Templul zeiţei Artemis a fost reconstruit după un incodiu @e din anul 356 Ld.Ci, ti a @Erituir m
dintre cele şapte minuni ale lumii, pînă cînd a fost disEc de so$ in 263 d,cr, Durs oi de .fttri minuţioase,
J. T. Wood a descoperit în 1870 rămăşiţele i€npldli in nlagiF d€ la poalele Mt. Ayell]<, A fct cd rui Me
clSdie din llre gMce. Con_dnea o stăruie a zeiţei, despre care se spunea că a căzut din cer (c/. Fapt.
19:35). Este posibil să fi fost iniţial un meteorit. Monede de argint din diferite locuri vali dează
afirmaţia că zeiţa Efesului era venerată peste tot în lume (Fapt. 19:27). Ele poartă inscripţia Diana
t?,rdia (.I Fapi 19:34).
la E6 exista o colonie ture d€ ftd .i aGtia s-au bucurat multă vreme de o poziţie privilegiată sub
stăpînirea romană (Jos,, Ane. 14. 225 ş.urm.; 14.262 ş.wm.).Cea mai veche referire la pătrunderea
creştinjsndli n! Ef6 6te !r jurul dului s2 d.cr., .lnd Pael a gcut o vizfte ruris ii i€ lssr a6lo p€ A.vila
{Pririla (Fa!t. 13: 1a.21). A treia călătorie nisiomli a lui P6vel a awt € tint, Efsul ri el a ril6 .@1o tui 6dt
d€ 2 ani (Fapt. 19:3, 10), fiind abs, lnrn îndoială, de importanţa strategică a Efesului care era un centru
comercial, politic si religios. La început lucrarea lui a avut ca bază sinagoga: mai tîrziu el a dus
dezbatsi tr sda d€ prelegsi a lui Tira'! gcind din Ef6 laD de enehelire a tnEegii prcvircn Asia.
Răspîndirea creştinismului, care refuza sincretisnd, a iireput s, abg, osrilitat€a p@arclor ale căror
interese materiale erau îmbrăcate într-o haină religioasă. Creştinismul nu a afectat numai magia cate
irnorie .ici (Fapt, 19:13 ş.urm. - o @tegone d€ fomure mgice e.. n6it:, de fapt, Eph5ia grunnat ta) ci
€i .ultul 4i_tei Andis (rapt. 19:2D, produclnd ?i€rden h cooaFl c! obiate de cult, caE oEtitui. o surse de
pqpditat€ a Ef6ului, A lllmt faim@ răscoală descrisă în Fapt. 19. Inscripţiile arată că grammateus
(„logofătul") care a reuşit să aducă sub control adunarea cu prilejul acesta, era un funcţionar public
inlortanl, ere rEspu<t€ diRt ln faF Ron.i pentru asemenea încălcări ale păcii de către adunarea
poporului (Fapt, 19:40). sa sw@t ca, dace .nr. maţia lui, „sînt dregători - proconsuli" (19:38), nu 6re u
plual gdehliaror, ar putea ttabni cu o orcE pEizie data *ninotrnui cu @zia u. clrn lli Nerc pe ttoD, h 54
d,Cr,, M. Juiu SilEs, pl@6ulul Asiei a 66t otavit de slbodomtii sri Helius şi Celer, care au funcţionat ca
proconsuli pînă la s6i!@ uui succer oicial,
Cre$innnd Fa *spindn la *colce si br alte cetăţi din Valea Lycus în timpul şederii lui Pavel la Efes (cI
col. 1:6.7; 2:1). pavel $a afri etedn4a aici t! mjoribt€ tinpdli @ntEreei * cordpond€nlei
*lecubi€ri€dincorint(1Cor, 16:3), iar experienţa pe care o d*ri€ ca ,,lupta a nareld a awr la aici (1 Cor.
15:32). Aceasta pare să fie o aluzie metaforică la ceva ce se întimplase deja şi era cunoscut de către
.orinteni prcbabil iftiadnnd cu rulti@ vjoleng. (La Efes nu exista un amfiteatru, deşi stadionul a fost
modificat ulterior pentru a permite desfăşurarea luplelor c{ aninal€ l3lbarie-) C. S, Ducan as.. pault
I'h*ian Mini:trt, 1929) a afmr. l Parel a f6t întemniţat de două sau trei ori la Efes şi că toate lpbblele din
inchi*rc au lct sis. de la Efe d nu d€ la R@. E. J, dsp€€d (/xT, 1937), tn@r de C. L- Milton ti J. yaox,
au dpLa*r ol*lia de Epistle a lui Pavel la Efes. Ipoteza unei întemniţări la Efes ridi.5 duit€ prcblqe si,
cs t@te c6 B.Ileicke _siJ.
370
AFESENI, EPISTOIA CATRE
A. T. Robinson au reînviat recent ideea că unele sau chiar toate Epistolele din închisoare au fost scrise
din Csare€a, lar pElerab! sA re d6im ln Rom (vezi C, H, D.dd, BtRt 14, 193, p. 72-9).
După plecarea lui Pavel, Timotei a rămas la Efes (1 Tin. r:3). Epistolele p6bFle rcdau uqn tr'o ditr
pdiosda de @elidarc a bisicii de aici. Molg cdetitori d€d că de laDt Ron. 16 a ict sdreat de Palel
efesenilor.
Mai tîrziu oraşul a devenit reşedinţa lui Ioan care aka juisdi4ie dupm c€lor qapte bi*rici ditr Asia cărora
le este adresată Apocalipsa. Dintre cele şapte bisii (Ape. 2:1-7) bisica din E6 6ie !.i@ c!reia i *
adIer! .Ntolul lntrudt eB bierica cea mai importantă in capital a provinciei şi întrucît a constituit punctul
de debarcare a unui masager venit din Patmos, fiind situată la începutul unui drum circuit care unea
cele şapte cetăţi în ordinea menţionată. Această biserică este înfloritoare dar este tulburată de învăţători
mincinoşi şi ţi-a pierdut „dragostea dînrîi". Apostolii mincinoşi (2:2) sînt, probabil din categoria
'Ni@laiClor, caE s pare cn i.au tnd@t pe cr€itinii aflaţi sub presiune să accepte un compromis cu
autoritatea pagină. Efesenii erau statornici, dar erau deficitari în. dragoste. Ramsay caracterizează
Efesul ca o „cetate a schimbării". Problemele ei erau problemele unei biserici care are succes dar care
este confruntata cu circumstanţe schimbătoare: în cursul istoriei cetatea tE{ri fi'a *hnabat leul de
splas@ (.f. 2:sb). Prcdilis€ d€ a nfnca din poNl vietii ptubnbl c! trebuie, probabil înţeleasa în contextul
curmalului sacru al zeiţei Artemis, care apare pe monedele efe-sene.
Potrivit lui Irenaeus si Eusebius, Efesul a devenit reşedinţa apostolului Ioan. La o generaţie după Ioan,
Iţnatius a scris despre faima şi credincioşia statornică a bisericii din Efes (E/eseni 8-9). Al treilea
Conciliu Genera] a avut loc la Efes în 431 d.Cr. ca să condamne Cristologia Nestoriană şi sa întrunit în
biserica Sf. Maria, ale c.rrei ruire mi pot 6 r:zute h în zil€te noastre. Cetatea a intrat într-o perioadă de
declin, iar .luvieile ad@ ln solf au dE ln cele din uhi la separarea completă de mare.
BILBIOCF.AIIE. W M. l!@L fte rctt4 to the Seven Churches, 1904; J. T. Wood, Modern Diicovertes m
rhe sitc olAaciat Epha6, 789q O. G. Hoadr\ Excavations at Ephesus: the Arzhaic Artemisia, 1908; RE,
JSphesos"; G. E. Bean, Aegean Tiirkey. An Ar-dtuealqi.ol cuide, 1966; E. AlGsal, ne Ancr'a. RuiB ona
citilitariotu ol turkq, ),973.
E.M.B.G. CJ.H,
EIESBNI, EPISAOLA C"{Tn3.
]. Schiţa conţinutului
Această scrisoare care, în comparaţie cu celelalte epistole din NT, este mai puţin limitată de nevoia
clarificării unor controverse sau de necesitatea acordării unor îndrumări cu caracter pastoral reprezintă
o dedaElE ninMtd d6pre spul etm al lui DM. nezeu în Cristos, realizat prin Biserica Sa (cap.l-3)şi
despre consecinţa practică a acelui scop (4-6). a. Scopul elern al îuî Dumnezeu pentru om, fri Cristos,
1:1-3:21
1:1-2. Salutări.
1:3-14. laudA perEu t@t€ biKvinlirile spiri tule r€ cd le priffic @tlHn tn crists.
1:1s'23, MulF6ie penh dedinF cititorilor i rugăciune pentru ca şi ei să cunoască înţelepciunea şi plteE ld
Dlmzeu,
2:1-10. Scopul lui Dumnezeu în învierea oamenilor din moartea păcatului la o viaţă nouă în Cristos.
2:1r-22, s@9!r 35u ate nu nlmi s!i !a!6e p€ oameni cu Sine, ci şi pe unii cu alţii - în special să-i unească
pe evrei ţi pe cei dintre Neamuri (ne-evrei) împreună, ca sa formeze un singur popor al lui Dumnezeu
3:r-13. Pnvegid chertrn apdtolului de a pr€ di@ EEnghelia Ia Nemui.
3:14-21. A dou rug5ciue, Flh cu6jerea dragostei lui Cristos ţi a plinătăţii Lui; o doxologie.
b. Otseinle pruti.e, 4:1-6:24
4:r'16, indqd la o dure dehna si L colabo@ p.!Eu edifi@ hpdui lui crist6.
4:17-32, Viala v(he de l8!om!t, !oii5 ii nele. giuire trebuie dezbrăcată şi trebuie îmbrăcată o viaţă nouă
de sfinţenie.
5:1-21, O alte chemre de . bAi ln &aAdt€ ti puitate, @ fi .&pn ai lffiinii plini de Lada $ utili.
5:22-33. învăţături pentru şotii şi soţi, pe baza analogiei cu relaţia dintre Cristos şi biserica Sa.
6:1-9. învăţături pentru copii şi părinţi, slujitori ţi stăpîni.
6:10.20, Chem@ la ltrPta dqtiir ln €re cr€' dincioşii să fie îmbrăcaţi cu armura lui Dumnezeu şi s! lupte
prin put@a Lni
6:21'24, M*j p€enl de lnc!€iere,
II. Destinaţia
Deşi marea majoritate a manuscriselor si toate traducerile vechi conţin cuvintele „în Efes" în 1:1, ele
srnt onise din codicele \6ticats şi simitiru, din secolul al 4-lea, colectorul important al manuscrisului
424,ii 1739, papirod46 (d.tatln200d.cr.), Proba bil că Tertullian, şi în mod cert Origen, nu le-a avut.
B6il sp@ cE ele dU!€u din cele tui khi MS. cunoscute d€ el, Er€ticul Marcion a nmit acsta scrisoare
„către Laodiceeni". Această dovadă mică, dar cu MF 8tfiate, 6le spdjinta de do@i din conţinutul
scrisorii. Este dificil să explicăm versete cM sint l:lsj 3:2; 4:21 ii .!€enF cond€t a saluturilor personale,
dacă aceasta scrisoare a fost adresată de Pavel creştinilor printre care a lucrat timp de 3 ai (Fapt. 19:r-
2o ti 20131), Ton\si * pat cl a 6rt adreet! su arupti sp€.i6c de creltini (r:1s i.lm.: 6:21), c€ mi ptobabild
intdpretde 6re ca scrisoarea, dacă este într-adevăr a lui Pave!, a fost Eimise rui lEp d€ bisici din Asia
Mica (diat acsre bi*rjci cea din El6 @ @ hai Me). Fie c5 a fost rinis la fiec.re F nnd clte un s*ntld,
nuele locului fiind înserat la citire; fie că au fost făcute mai nult€ copn hini,e pe ade diterite.
UI. Autorul
Exista o nu&ine de dftn Ehi (uele nerg io {m/, pioa ap@pe de aNr 95 d.cr.) cu ptiviro la foLdi@ acr€i
sisori, iar loceplnd de ra sfuitul slului al 2la citim ae9re .cepta@ ircnt6tabfl5 a ei ca o sis.@ a ld Parel,
aj. cM a6ma ce €st€ (1:1; 3:1). D€ l. sdllitul solulu al 18L.a, !ts5, autorul udi' ţional a fost pus la
îndoială. Este imposibil să prefonentrm aici in hod @lnibnt toare arFunotele pb ţi .onh, tA.6tea slit
expse p€ lara, da! cu o $@ncluzie opose iata d€ a n@stre, h hcra@ lui C. L.
371
BFESBI|I. EPISTOLA CĂTRE
Mtftan, JTie Epistle co the EphesiaTis, 1951 şi A. von Roon, TTieAutkenticiţy of Ephesians, J 974.)
Foarte pe scurt, cele mai importante argumente împotriva autenticităţii Epistolei către Efeseni stat
următoarele:
1. Efeseni nu este o scrisoare reală care se adresează unei anumite situaţii, la fel ca şi toate celelalte
scrisori ale lui Pavel pe care le cunoaştem. Are un stil Gi li.ic, 6te plii! de gad.ipn ri relariw, disti^-
gîndu-se prin acumularea de expresii similare sau înrudite. Un argument în favoarea paternităţii pauline
este faptul că absenţa controversei poate explica diferenţele de mai sus. Aici nu avem argumentul
raţional necesar în celelalte scrisori ci „o proclamare profetică a unor fapte incontestabile şi cunoscute"
(Dodd).
2. Eldstă 42 de cuvinte care nu sînt folosite în altă parte în NT şi alte 44 care nu stat folosite în alte
scrieri ale lui Pavel, Acest argument poate fi evaluat numai prin c@par@ o alle Episrole d pri. *nnEEa
cuvintelor propriu-zise. După părerea multor cercetători, această situaţie poate fi explicată în mod
suficient Ei! ENa difqitA a $bi&tului
3. S. a6nnn cn nicii..i in sieri. hi paiEl nu întflnim un accent atît de mare pus pe biserică şi un accent
atît de redus pus pe escaiologie. Totuşi, justificări satisfăcătoare pot fi date daca ţinem seamă de
diferenţa de accent ţi în special dacă ţinem seama de expunerea importantă cu privire la rolul Bisericii
tn planul .Ed al lui DIll@d,
4. Anumite trăsături caracteristice ţi anumite expresii sînt luate ca o indicaţie a unei date mai tîraii şi a
uei alte n$ri d€cit cft a .p6rohtui: de dzi4, referirea la „sfinţii apostoli şi profeţi" (3:S; cf. 2:20), nodur
ih ca st€ hr.tA poblw N€Muilor si mili@ de sire rn 3:8. Put€n lliD$de la 6ae obiecţie în parte, deşi
cei care contestă paternitatea paulijl ps a.m$n !. fo4a cMulat{ a tuiNr obiecţiilor.
5. Alte argumente sînt bazate pe o comparaţie dintre Efeseni şi alte scrieri din NT. Această scrisoare
are mai multe lucruri în comun cu scrierile ne-paul ine (ta special Luca şi Faptele, 1 Petru şi scrierile
luiloan) decît cu oricare scrisoare dintre epistolele pauline. Uneori asemănarea de idei şi exprimări este
foarte izbitoare, dar rareori este atît de mare îneît să permită stabilirea unor relaţii directe. Aceste
asemănări dovedesc existenţa unui extins vocabular comun şi, poate, 0 formulare doctrinară a
învăţăturii si crezului Bise-ricjj priMe dir diferiE leui, (\&zi e! G. sel9h, lie Pidt Epistl. oJ st P.@, 1946,
', 363.466, aet Mi semnificativ aspect, însă, este similaritatea în conţinutul, exprimarea ţi chiar ordinea
prezentării subiectului în această epistolă şi în Coloseni. Este aproape unanim acceptat că Epistola către
Coloseni este mai veche decît Efeseni. Epistola către Efeseni conţine doctrina şi învăţăturile din
Coloseni, doar că sînt dezvoltate mai mult. Cu excepţia Efes. 6:21 ş.urm. şi Col, 4:7 r.h. nu exista lici o
doEd: d€ 9.6.:j€ directă, dar în Efeseni aceleaşi expresii sînt folosite cu un înţeles puţin diferit; un pasaj
dintr-o scrisoare se aseamănă cu două din cealaltă; un pasaj din Efeseni are o paralelă în Coloseni într-o
altă scrisoare a lui Pavel. Pentru unii, aceste fenomene sînt cele mai puternice argumente în favoarea
faptului că este vorba de luc'?u sui iniEu; dupa prEea aliora, ele confirmă şi mai puternic faptul că
autorul este Pavel.
IV. Scopul
Mul! cdetiton au cdtetat fapnrl cr pawl ar 6 autorul, fără să dea în schimb vreo sugestie pozitivă
cu privire la felul în care a ajuns să fie scrisă această epistolă. Alţii au fost mai concreţi.
1. Unii au considera t-o „o încercare de a rezuma ţi de a tecomanda unei generaţii de mai tErziu
învăţătura apcrol'lui" (M. Barth, AB, p, 57). E. J. 6@d5pee4 de exemplu, consideră că ea a fost scrisă
ca o introducere la colecţia de epistole ale lui Pavel, chintesenţa învăţăturii lui Pavel prezentată de
cineva (după părerea lui de onistn) .e era lnbibdt d€ ffiile ld Pael $ d sFci.l de coleni
2. Altn au tlzrr o ciz: istdicd i! viata Bisicii primare - ameninţarea din partea gnosticismului, o
ameninţare a unităţii creştine, sau pericolul unei abate.i a€ la erile <leEire qpe de Pavel , o ataE era
necesară o asemenea lucrare, scrisă ta numele marelui apostol.
3. J. c. (irby (rphaioEr 84pri!n @d Pett66t, 1968) urmează îr)tr-o oarecare măsură ideile altora cînd
atrage atenţia asupra Jocului însemnat pe care-I ocupă ta Epistolă materialul liturgic şi didactic, dai
Jnerge mai departe ţi expune motivele pentru care el crede că Efeseni este transpunerea sub formă de
episiorl a uui siciu 6nual de lrlnoire a lesldrtuluj, care avea loc la Rusalii, amintindu-le creştinilor care
era semnificaţia botezului lor.
Multora li se pare că argumentele împotriva paternităţii pauline stat puternice. Pentru alţii, par accepta-
bile diferite păreri sugerate cu privire la scopul scrierii. Totuşi, aşa cum spune E. F. Scott, „Epistola este
marcatr pretutiadeni de o sEndod d o orisinalitaE de idei care pare să depăşească cu totul limitele unui
simpl! iniraror' (MNTC, p.136), Nu 6te o{.r d! re imaginăm un scriitor caie încearcă să prezinte în
numele lui Pavel esenţa teologiei sale şi apoi să citeze eer cuvint€l€ dil 4:7 ?.h. lenEu a da im!€ia .t
Efeseni a fost scrisă în aceeaşi perioadă ca şi Epistola către Coloseni. Pare mai potrivit să revenim la
părerea că Pavel este autorul şi să încercăm să reconstituim condiţiile care au generat scrierea Epistolei
către E-feseni.
Pavel era în închisoare în Roma prin anul 61 d.Cr. (rezi rcoLoSENI p€nFu .lte pGibilitati .u priviru l,
locul întemniţării lui Pavel la data scrierii). Onisim, sclavul fugar al lui Filimon, a venit la apostol, atras
de credinţa în Cristos, şi a fost trimis de Pavel, împreună cu o scrisoare, la stăptaul 6ău „nu ca un rob,
ci mult mai pe sus decît pe un rob: ca pe un frate preaiubit" (rilin. 16). ln a@d vllm a$iolul a Eflat d. la
Epafra despre dificultăţile cu care era confruntată biserica din Colose, mai ales prin învăţăturile false.
Astfel, atunci cînd Onisim s-a întors la Colose, Pavel 1-a trimis de asemenea pe Tihic cu o scrisoare
către bisica a@, dlnd rnsp$wi la !rcblerele ftdin. cioşilor de acolo şi dînd învăţături practice cu privire
la viaţa creştină a acestor credincioşi pe care el nu-i întîlnise şi pe care nui-a învăţat îi» mod personal.
Cînd lea *rir .ol@nilor, tininie. aDostolului a fcr spluts de ide gloriei hi cri*d 9i a gnjn Lui p€rlecte faţă
de viaţa oamenilor. Gîndurîle lui Pavel s-au îndepta! cite c€lelalre bi*rici dh aprcpierc de cd* şi, fără să
mai aibă de tratat vreo problemă pastorală sau vreo dificultate doctrinară, Pavel şi-a împlinit dorinţa de
a exprima în învăţătură şi în îndemnuri, în laudă ţi în rugăciune, gloria scopului Iui Dumnezeu în
Cristos ţi responsabilîtatea Bisericii de a face cunoscut scopul acela prin proclamarea lui şi prinrr-o
viaţă trăită în unitate, dragoste şi puritate. Această seri

372

E!RATA

soare a fc«t trimisă o dala cu cea către filimon şi către Coloseni, dar a fost trimisă la diferite biserici din
provincia romană Asia. iar cea mai importantă dintre aceste biserici era cea din Efcs. După toate proba -
bilităţile aceasta este scrisoarea despre care Pavel spune în Col. 4:16 că fraţii din Colose ar trebui să o
prituset ,djn bodiea"-
BIBLIOGRAFIE. T. K. Abbott, The Epistles to the Epliesiansand to the Colassians, ICC, 1897; J. A,
Robin-son, St Paul's Epistie co the Ephesians, 1904; F. F. Biuce, The Epistie ta the Ephesiani, 1961; F.
Foulkes, The Epistteof Paul to the Ephesians, TNTC, 1963; Markus BartL Eft4idtu, At, 1974.
F.F.B.
EFnAIM. r\l doilea fi! aL lui losil rli*{r de Ast, fiica lut Potifera, înainte de anii de foamete CBen.
41:50-52). [acov, care era bolnav, ia recunoscut pe ci doi 6i ai lui r6if (c6, 43:s) qi l{ bnEulintat pe
Efraim cu jnîna dreapta iar pe Mânase cu mîna stîngă (q rt 14), rmboli2lnd prin ae.sE c! Efmih ava sI
.tdi.I s po?or Mi Mre (v, 19).
ln ordiM tribuilor !t tabnF dit r!die, Idul obilNit al lui Efrain €6 ln p.nea d€ V (N@. 2:13). Din tribul
lui Efraim, Elişama a trebuit să stea alături de Moi* O,lm, 1:1o), iar l6ua, fi{ lui Nu4 uul dintre spioni,
era un descendent din Efraim (Num. 13:3). El a fo6t al6 ., tnpan5 i.h lnpcunl cu EIeaA (Nh, 34r17).
lfnin 6te indsde as4erea în bi'rddnta@ lui Moi€.
Sub conducerea curajoasă a lui Iosua, Efraim şi celelalte triburi şi-au primit moştenirea, descrisă în [os.
16. Teritoriul poate fi delimitat aproximativ după mm rameaîii: Mergînd spre V de la Ghilgal ajungem
ld BelEl, atoi 6?re S cdtre Bet'Horen, spre V citse Ghezer, apoi spre N către Lod ţi spre V către mare,
spre N pînă la rîul Qanah iar apoi spre E pînă la Tapua, Ianoba, Thana-Sîlo pînă la Atarot, apoi spre S
către Nasrat şi Ghilgal.
lncl d€ la trepur tribul lui Eiai6 a etrpai o pozifE inpdtanta. El ra pUE lui cheden ci nu a fost chemat să
lupte împotriva madianiţilor. Răspunlul lui hdice pozila s!psj@.i a ld Efiaih: 'oare nu Irc Mi bult culcul
ciorchhilo! rdm$i h via lui Efraim decît culesul întregii vii a lui Abiezer?" (Jud. 8.2). BUrbadi lui
Etsain rau pli$ di! non rn nod similar lui lefta si aceasta a dus la un război între lauitoln dir Efi'ain si ei
din calaad,
Prestigiul lui Efraim 1-a făcut să nu privească cu ochi buni pe Iuda. După moartea lui Sau), Abner,
comandantul armatei lui Saul, 1-a făcut pe Eşbaal rege p6i€ iib*ile did N, hclsiv Efr6in. Datorit! dosi.
naţiei filistene, însă, autoritatea lui Eşbaal a fost limitadt numi la 1!asiord..ia. El a domit 2 ani, da! hda
la lu@t !. David (2 san. 2:3 ilm.). Drpt moartea lui Elbaal hibr4le din N Ian invirar pe David să devină
regele lor.
Mai dziu D.vid a aflai cn tsrel s.a du dube Absabtn. Triburile din N nu au vrut niciodată sâ se spun! sub
domia lui Dalid, dd Dadd da con $lidat lurdea tot mi bult. In tinpul domiei lui Solomn F.te d€ S a ans
a!.ged spl€ndorii $ prcpsitiCi, cu t€te ac6tea, chiar ii in ac4te perioadă, aeristat nemulţumire în partea
de N CI tmp. 11:26 ş.urm.).
Ne:buinta lui Roboam a of.rit preExnn trcr ţi triburile din N s-au revoltat, încâlcind promisiunile frcue
td David (1 imp. 12:16). Cu t@t€ llmitisjlea6r@, Dumnezeu a continuat sâ trimită profeţii Sâî la
regatul de N şi una dintre caracteristicile împărăţiei mesianice avea să fie vindecarea acestei schisme
tragice introduse de leroboam, fiul lui Nebat (c/ Osea 1:11; îs. 11:r3). chi:r ti stuci dnd silul a tshjtit adt
e8atul d€ s dt 9i p€ .el de N, EEin a p4rct u le special: „Eu sînt Tatăl lui Israel ţi Efraim este întîiul Meu
născut" Cler. 31:9).
EJ.Y.
F.F.B.
EFRAIM. (Ţinutul geografic]. Graniţele lui Efraim sînt redate In Ios. 16, iarlos. 17 împreună cu
Mânase. Pln ln pl%trt au f6t stabilit€ cu e.titudne n!tri dte dinEe aspetele tologanc€ impoture ate a.
cestor graniţe; cele mai multe locuri menţionate nu pot d ldlizate cu preizi€ ti !€bt.
ctuita de S a lui Ertah 6t€ deris! cel mi clar !n 16, 16:1.3 ude, tEn, 6t€ dad € sranila (de s) a „fiilor lui
losif, adică Efraim şi Mânase. Dar întrudt MaI@ ea rit@t h ln@gire la N ti NE de Etsain, această
graniţă este practic graniţa lui Efraim şi se inrhde (de la E la v) d€ la Ioidd si ldihon c.tte Betel (Barrl
@ t6 km N d. Irolin), Lu (?br apropiere) şi Atarot (localizare incertă), apoi trecea prin Bet-Noronul de
jos spre Ghesser - a cărui localizare este bine cunoscută - si spre coasta Mediteranei (Ios. 16:1
-3).Tfersetul S este dificil de înţeles, dars-ar putea s, pEiz* mi bine .casta sEntn de s.
Graniţa de N se întorcea spre V la un punct Mic-metat (16:6) „înainte de Sihem" (17:7); graniţa mergea
de la Tapua (localizarea continuă sâ fie controversată) pînă la rîul Qanah ţi apoi de-a lungul acestuia
(probabil că este Wadi Qanah, care se uneşte cu TAfcdi Auia! ei k Ese h MediteraB la c.a Es km N d€
Iop€) plla la ruE (16:3). r: E de Micmtut, 3tanila trecea prin Taanat-Silo (S) la E de lanoa pînă la (un
alt) Atabt Naahn ii hapoi l. Idino! !i lordan (r6rt 7). h patua de N, se pare cn sihmul!ilord a na6ot parte
din teritoriul tui Efraim, dacă ţinem seama de listele de c€iAd laitie 06, 21:20.21; 1 crcL 6:67).
Resiw din patrea de V ii .dtl5 a PaL6tirei care a revenit lui Efraim este situată mai ales în zona de del
cu ploi Mi abudenie d€dt în ludea $ cu unele temui @i terbl€; de alci de.ild rlsirne biblie ia rcdnicia
didcnnui lui Eain, lditorn din Efraim aveau acces direct, dar nu foarte uşor, la drunul @€ de L N la S
@re trc prin ctnpia de V
BEIIJoGR-AIIE, D. Bsl!, Th. c4EtaPN of fie arbll,1974, D. 164.176r J. simrc, The Th.Gqaraphicol and
Topographkal 7evcs of the Old Testament, 1959, p. 1S8-169; Y. Kaufmann, The Biblica! Account of
the Cnnqlat 6l Paldtine, 1953, p, 24.36; ii E. Jers, Zeitschrift des Deuischen Palăstina-Vereins 74,19S8,
p. 3s40, cu bjbliqlade detnLiars. De sftene, L M. Ab€I, 6,osrophi. d. Ia Palatine 1-2,19333.
K.A.K.
ErRATA. 1. Nmele ve\i al rBedendui din lud?, nume pe care-1 întflnim în toate cazurile, cu o singură
excepţie (Gen. 48:7, 'eprăţ), în forma 'girărd, Rahela a fo$ lisrcp3ta !€ dtull re dke acolo de la B€El
373
EFRATA
{Go. 3s:16, r9j 43:7; ., 1 san. r0:2); acolo3 lduir fannia luj Naoni (Rut 4;11), care sin! de$nri ca Efratiţi
('eprătf. Rut 1 ;2), 3 lui David, urmaşul lui Rut (1 sam. 17:12t cl Ps, 132:6) ri a lui M6ia, ae cm sa
profeţit în Mica 5:2.
2. Termenul gentilic ('eprăţţ) este aplicat de trei ori la oameni din Efraim(.Jud. 12:5; lSam. 1:1; 1 împ.
11:26).
3. A doM $!ie a lui caleb, fi,n lLi HeFon O cron. 2:19, 50; 4:4; cf. 2:24).
T.C.M.
BIRON. 1. Nunele Nuj ,,fiu al lui Her' (hi!t su sirian), u nu al lui ToIar de la care Avraam a cum pini
p.fteh Mac!€la ca l* de in3lopare pen@ SaE
{Gd. 23:at 25:9i 49:30)- Un nme de ac€la{t tip (Apnnl 6te csdut d€ la 'Alalah, in sina. 2. Un tinut dellm
dintie Neft@ si 'chiriaile.im care a marcat graniţa lui luda tfos. 15:9; 18:15). 3. Un loc in apropiftsraDla
de rB€tel, fterit de Abia de l: Iftboam I (2 crn, 13:19)- NunEl€ ,,Errain' (2 san. 13:23) pbbabn ci ponte n
idetificat cu Ofra 06. 1a:23). S-ar putea sa fie un cuvînt care înseamnă „provincie" (VT 12, 1962, p.
339)- ln sm€ral 6ie identificat cu et-Tîuyibeh Ia cea 7 km NE de Betel. 4. Un fort între ,frorelcimin
(camion) ti Be.gan (scltlopolir), cucent de luda Meb€ul (1 Mac, sr46s2i 2 Mac. r2:27-29t J6., Ant. 12.
346). Est€ posiba să fie in pre4nr etrbiybeb la sE de calil DJ.W.

Trei locuri care poartă numele de Efron; unu! h graniţa cu Iuda, aproape de Betel şi în apropierea
lietşcan-ului.
374

=
de NE al Anicii lesai cu Asia de v prin hftd siDi
1. N urnele
a. Egipt
Cuvhhn ,Egipl' deriv! de 1a cullntul 3r, Aig,? !c, lat. Aegvptus. Acest termen este probabil o transcriere
a cuvlntului esipt. H(sakift(h), a cErui prcnule a proxunativă este Hikuptah, după cum se arată în
transcrierea cuneiformă Hikuptah în scrisorile de la Aftm4 @ 1360 r.d.C!. ,,Hakupbhi 6te uul diniE
numle cer5di Menis, !ecn@ @pitaE a !gip$n!i, de pe rohl de v al Nilului, !u{h rei su de c€no (€F a
înlocuit-o în cele din urmă). Dacă această explicaţie este corectă, atunci acest nume al cetăţii trebuie să
fi foet folosit pentru întregul Egipt, în general, afara de ruel€ 3x. Menrn5 dupe ca in zilele ncste cairc şi
Egipt sînt ambele în limba arabă Misr,
b. Mifraim
cuvinirl ebr. obitnuit (ii culind @nu smitid pentru Egipt este mişrayhn. Cuvîntul apare în scrieri ne-
biblice în secolul al 14-lea Î.d.Cr.: msrm în texte ugaritice (limba canaanitâ de N) si misri în scrisorile
<ie la Asm0im!9 In prinul mildiu td.Cr.$ texlele dim. bab. vorbesc despre Musur sau Musri; din
nefericire termenul este folosit în mod ambiguu: pe de-o parte este folosit pentru Egipt, pe de aitâ parte
pentru o ftgi@ rn N sirkvs asiei Mici :i (f€t€ thdoi€lnic) p6tru o p.n€ a AFbiei de N (*nt 'ibliosafia
citat! de Op!€nlEim !l Arvt4 p, 279, n. 91. Penrru pGi bilitaca € in 1 lnp. 10:2a sa t€ o rfern€ la M6ri
din N Siri4 kzi TMITMIM. S. .r€de .n temdul Musri înseamnă „hotare", graniţe şi de aceea poate fi
aplicat la orice teritoriu de graniţă (egipteană, siriană eu ah6::c, oplennein, l@. cn) , chiar daci aceasti
explicaţie este corectă din punctul de vedere militar 6irian, 6te 3reu si explicim folro ebr-/camnitA
mirm)aitry'ruft din nneniul al 2lea su folosirea ei. Este posibil ca misraim să fie o formă duală,
reflectînd dualitatea Egiptului (vezi II, mai jos), dar este incert. spieldrn€r& lnx6,e, de?lavaa21, 1499,
p. 39-41, a lmat se dsive mr d€ la t€meNl e3ipt. (i)ndf, ,zidui (de loltifi.alie)", cale sar refqi la sar
nizoanele de pe graniţa asiatică a Egiptului începînd din cca 2o0o i.d.c., li care @u pri@l€ hcrun
înrîlnite de semiţii din vremea aceea care vizitau ţara. Faptul ct t€mm,n p@t€ fi erniEt cu cuetntul
semitic măsfir, „fortăreaţă", dâ mai multă gTeutate argumentului. Totuşi, pînă în prezent nu poate fi
oi{itl o explicti€ compled $ dennidrd a temenului misrayvn.
0. Caracteristici naturale ţi geografice
o. Generalităţi
Egiptul din zilele ffie €te apGp€ pIht, lntin zlndu.e de Ia (sta n€ditnn€ani5 din N Atricii pini la pamla
de 22° latituaire loldicn (Fa ft o lsgine de llm ln de la N La S), si de la Mea Ro!i., h E, pini la mridianul
de 2s' lotrsitudine Btic5, cu o suprafaţă totală de 1.000.250 km pătraţi. Totuşi, din această suprafaţă 96
la sută este deşert şi numai 4 la etl 6te r€m ltiliabil; 99 la sDt, din populaia Igipnui ldui6je ln acel teren
leuibil de 4 la sut5. Adwannn Esipt 6E reritorid rdat de Nil nind vn ,/a! al Nilulul, ata cm a sps Hercdoi.
Esipnn tste situat într-o centură de desert de „zonă tem-
EGIPT
9eht5", d o climi cald5 ti liFiti de ploi: in dRN de s an @ta pKipitaFilor dr aresndria atinse 190 m, ln
Canq 30 m i.r ln alm practic m. Eglptul depinde aproape în întregime de apa dătătoare de viaţă a
Nilului.
5. Cele două Egipturi
Din pmt do vEder€ isroric Egipiul .osia din El@ lung! ii r.gut, a Nilului de la priM .ataractA de la Asutr
(nu de la a dou, e li zilde n6ft) phn h disr.i.irn Mdds/cairo, pls riunghid lnti$ ii plat (de aici n vine nlrelo
al Deltei de la cato pînă la Me, conudtul dirEe rate 9i delta inpue u canc ter dual al Egiptului.
(i) E3rptul d. s6. Mnryinit de amb€l€ latui d€ sdnci (cal€r la N 9i Bcie la S de Esna, la w6 53o km S de
Cairo), valea nu este nicăieri mai lată de cea 19 km, iar uneori se îngustează la numai cîteva sute de ffii
(.u er. la crb€t silsil€h). In desul revasaribr anule "Nd a depozibt nnol posPir p€ prninnn dinolo de
mluile *le ptln cind ac6t proces de depunere a fost oprit prin construirea barajelor d€ la A!Mn. v.getaFa
* hrinde plnn la injta h sre .jmg .p€rei dincolo de acel pud rotul ste desert, pînă la stînci.
(ij) ,np.ul d€ JDs. !a {@ 20 ln s de caiib NiLd s ih!.n€ ln dou, brale p.ituipate, Bra!! de N e varsă h Mr€
La R(ptu, id cel de E la Damift, la o d€panar d. @ 145 km| de Ia c.irc pin'5 Ia mre dnr rc 160 kn. lnft
cle doui b6re ale Nihui si pe o zon litins ainolo d€ el€ la E ii L Y F inrinde un lhut nlirtinG de delti,
tolmt in inirecin€ din aluviuni aduse de rîu şi este intersectat de canale de navisaEe qi caMle de nrsft.
i..i din a.tichitate, Esiptul d€ jc a inclu apr@p€ totd€una pafia de N a vdn Nilului, de la s de
Mem'tcano, in atar5 d€ delta propriu-zîsă. fn vremurile antice se spunea că Nil{l ale 9apre gui ln c€sta
dekei (Hdodoo, dar numai trei sînt considerate importante în scrierile egiptene antice.
c. Bgipcul antic
L v d. vald Nndui e iindc sahdra, s d.fed neted { pierru de dtrre dret@re, Gr pdalel cu valea se ană o
serie de oaze - depresiuni naturale mari care pot fi cultivate si locuite datorită unei rezerve de ap6
aneian;. lnde val€a Nilului Si MaF RoSie, la!, se afla d€t€nrl Aabiei, un linut nmtos cu @r<a.i bogăţii
minerale: aur, piatră ornamentală, inclusiv alabashj bRie si diont. De cealaltn pane a coltului Suez * .tla
P€niBda Simi, u linut sdnc.s.
Eaiptui a tosr izolat sltriot de nutt de def€d inii saji derclre o culture pDpne; da! in aelagi rinp, acc6ul
ditrple E, te pdr Ishul simj lie prin MaE Rotr€ 9i hbdi H.lmt 9i dicpre N ii s p€ valea Nilului, a fdt
suicient de didt init si prireda (ti sa dea) innmle enem€.
Geografia antică a E81ptului onda de laEoni 6te u subiet de o coftplexiiate coBidqabila, No. nete sau
prcvirciile isrorice s-au ontu$ penh pri m daia id Rcg.fll \cthi (diMstia 4), in nileni al 3t€ i.d.cr., dar
Dele pobabit ci s3u forur nai dewe, in pr€istorie, a reniorn ale uor comuiti$ ni.i ppaiare. ln Egipnn de
Su a! f6t seotite 22 de aFnerea norc, iar h Egipnn de Jos, 20 dupi Glcul€le radiio.,le din wmuile Er€€
i.nan€, .ind informaţiile geografice au fost cele mai complete.
37E
EGIPT
Preistorie
Pînă înanul3100Î.d.Cr.
Mileniul al 4-lea î.d.Cr. Trei culturi predinastice succesive.
Tasian şi Badarian: primii agricultori.
Naqada I: se îmbină cu
Naqada U: formarea unor regate separate în Egiptul de Sus ţi de Jos către
sfSin! ac6tei paioade,
Mileniul al 3-lea Î.d.Cr. Perioada arhaică (Protodinastică): Dinastiile 1-2, cea 3100-2680 î.d.Cr.
Vechiul regat iau era piramidelor: Dinastiile 3-6, cea 2660-2180 Î.d.Cr. PriM rnfldire a cultuii esipee.
Prima perioadă intermediară: Dinastiile 7-11, cea 2180-2040 Î.d.Cr.
Mileniul al 2-lea Î.d.Cr. Regatul mijlociu: Dinastiile 11-12, cea 2134-1786 î.d.Cr. A doua perioadă de
înflorire a culturii egiptene.
A doua perioadă intermediară: Dinastiile 13-17, inclusiv hksoşii, cea 1786-lS40î.d.Cr.
Regatul nou sau imperiul: Dinastiile 18-20, cea 1S52-1069 Ld.Cr. A treia pdi@<Li de hnoliE . civiliaiei
€giptere,
Mileniul 1 i.d.Cr. Perioada tînie: Dinastiile 21-31, cea 1069-332 t.d.Cr. O perioadă lungă
de decădere, presărată cu perioade scurte de renaştere. Egiptul hetenist: Alexandru cel Mare şi
Ptolemeia, oca 332-301.d.Cr.
Mileniul 1 d.Cr. Epocile romană ţi bizantină: Egiptul (coptic) intră în lumea creştină, cea
30t.d.Cr. -641 d.Cr. Aceasta este urmată de epoca islamică care durează pînă în zilele noastre.
Diagramă care prezintă principalele perioade în cronologia Egiptului din vremuri preistorice ptnă în
641 d.Cr.
m. lfrrtorU 9l ltmba
q. Locuitorii
Cele mai vechi dovezi de activitate umană tn Egipt sînt 6elt€l€ de dercne din e P.l^$lirid, de pe rera.
*lele Nilolui. Dar pnnii €siptdi addtnli carc sau aşezat ca agricultori In valea Nilului (şi de la care au
rămas urme materiale) sînt cei numiri Taso-Badarieni, prima cultură predinasrică (preistorică). Se pare
că au fost de ori8ift .friGn:, lo lel c !i popubiiil€ din celelalte două faze ale culturii preistorice care au
llm! c@ute sub nmele Naqada I !i II, ce sa! lncheirt h jE de and 3000 td.cr. eu la srt !iEm după aceea.
Egiptenii modemisînr descendenţi direcţi ai l@ftolnor din Egiptul antic,
6. Limba
limba egipteană antica este de origine mixtă ţi a avut o ituie foarte l$AE. De obiei 6re rmita 'hrmito-
semitjcă" si a fost în esenţă o limbă hamitică (adtcd, înrudită cu limbQe iîbico-berbere din Africa de N)
asimilată într-o epocă veche Cîn preistorie) de o limbă semitica. O mare parte a vocabularului egiptean
este înrudit direct cu limba semită şi există analogii de sintaxă. lipsa unor materiale scrise din vechime
împiedică o comparare adecvată cu limba hamîtă. în ce priveşte afinităţile limbii egiptene, vezi A. H.
Gardiner, E&ptiu crunnt, , 3, si (mi ndte detalm c, lalelrne, Chtuniqae d'Egpt, 11, No. 22, 1936, p, 266-
292.
ln istoria lihbn esipEre pot 6 obseMietr în d@ mentele scrise cinci stadii principale. Egipteana veche a
16r o roml a.hai.a si corciss, folositi in nilenid al 3-lea Î.d.Cr. Egipteana medie a fost probabil limba
EticnU a diMsdrilor 9.11 (22002000 id,cr,) g a fost folosită pentru toate documentele scrise din tim-
pd ReSanrlui Mediu ti di! priM parte a Resaniui Nou (/r'n p. la 1300 td.cr,), $ s conrinur sd tie folosită
în texte oficiale, tntr-o formă puţin modificată, pînă în vremurile greco-romane. Egipteana tfreie a fost
rinb. poponrlul <lin Reganrl No! 9i dula a6ta (s. colele 16-8 î.d.Cr.), dar ajunsese să fie folosită pe larg
cu două secole mai devreme de această perioadă (1300-1600), Est€ 1if,b. folcir! tn deMmtele tj si€rile
lit€rae din Rq?tri Nou !i h rqlele otuiale începînd din dinastia 19. Texte din egipteana veche, medie ţi
tîrzie au fost în scrierea hieroglifica ţi In cea hierid ('scRIrRE). Dmo.im 6re de fabt nm€l. E€i *riqi,
folosite M foftle tui evoluie de €sip ren! rolosiii în iodewntele d.rlnd din Kolul al 8-lea Î.d.Cr. pînS în
vremurile romane. Copta este Iinba Esiltdui Ilendbiantin ii rE Mi ndre dialecte; a fost transformată într-
o limbă literară de creştinii egipteni sau copţi. A fost scrisă, dar nu cu snee €giptea.I, cu alfabetd @pt,
6n9c di! a1 fabetul grec plus alte cîteva litere preluate din scrierea demotica veche, limba coptă a
supravieţuit ca o limbă pu lihqic6 a Bi*ricn copte (esipt6E) pint ln vF nuile modft, fol6iEa ei fiird fthi
%lenre cu lolo sirea limbii latine în Biserica Romano-Catolică.
IV. Istoria
Din lunga istorie a Egiptului vom discuta în continuare numi apetele ihportture g lUmi ac€le p6i@de ee
sinr relevdte DerEu snrdiile bibl|e. potu de. talii mai multe, vezi Bibliografia de la sfîrşitul articolului.
a. Esiptul lnai"E a. 20@ t.d,cl (i) &iD.ul ,ndu@tic. In oBlrt.d,cl celor rrei fare succe sive de popdaE
prerfi@ticd 'ar !s baale Esit.
376
EGIPT
tuM istoric. S-au format comunităţi alcătuite din sate, cu altare locale şi cu o credinţă în viaţa după
moarte (credinţă dovedită de obiceiurile de înmormîmare). Câtte sKrsitul fazei preistorice (Naqada 10
au existat contacte cu Mesopotamia sumeriană ţi influenţele ţi ideile mesopotamiene au fost atit de
puternice încît au lăsat o amprentă asupra culturii egiptene in formare (cf. H. Frankfort, Birth of
Civilisation in the Near East, 1951, p. 100-111). în această perioadă a apărut scrierea hieroglifică, iar
arta egipteană a adoptat formele ei caracteristice ţi a început arhitectura monumentala.
(ii) Egiptul arhaic Se paie că primul faraon care a domnit peste întregul Egipt a fost Narmex, din
Esiptul d€ Su, @.e a c@rit re85rd nEl din Deltă;probabii că el a fost Menes din tradiţia de mai rîrziu şî
el a fost în mod cert întemeietorul dinastiei 1. Cultura egipteană a progresat ţi sa maturizat rapid în
i6pdl prinelor dorlA di6tij,
(iii) Regat ui Vechi în dinastiile 3-6 Egiptul a atins apogeul prosperităţii, splendorii ţi realizărilor cul -
turale. Piramida în trepte a regelui Dioser ţi clădirile at@ stitui. prirE cl&tie inportni{ de pi.tra cioplită
din istorie (cea 2650 î.d.Cr.). în Dinastia a 4-a faraonul era stăpîn absolut, nu numai în teorie (cum a
fost întotdeauna) ci si în practică - a avea putere mai mare decSt oricînd înainte sau după această
perioadă. Pe scara autorităţii, următorul după rege era vizirul, ir dlpd acb dducAtorii <lildiElor tmui ale
administraţiei. La început membru familiei regale de* ţineau asemenea funcţii. în timpul acestei
perioade cultura materială a atins nivele înalte în arhitectură (culminînd cu Marea Piramidă a lui
Keops, dinastia 4), sculptură ţi basoreliefuri pictate, dt şi în mobilier ţi bijuterii. în dinastia 5 puterea
regilor a slăbit din punct de vedere economic şi preoţii zeului soare, Ra aveau influenţă asupra regelui.
în dinastia 6 egiptenii au explorat ţi au făcut comerţ activ cu Nubia (numită mai tîrau Cuş). Intre timp
declinul puterii regale a continuat. Această situaţie a ajuns la culme către snqftd d@id de 94 de dd a lui
Pepi tr, Liteatua din vremea aceasta a inclus rîreva cărţi de înţelepciwr ele ale lui Isnorep, Hadidie( (?
Kair6), Ka3€-ei lL tr sp€.ial, @ a lui Ptah-hot€p.
tiv) Prima Perioadă intermediară. în Deltă, unde a fost răsturnată ordinea încetăţenită, această perioadă
a fost o vreme de tulburări sociale (revoluţii) si de infiltrare asiatică. Regii noi ai Egiptului Mijlociu
(dinastiile 9 şi 10) au preluat controlul ţi au încercat să restaureze ordinea în Deltă. Dar în cele din
urmă ei s-au certat cu prinţii din Teba, din Egiptul de Sus, şi aceştia şi-au declarat independenţa
(dinastia 11) şi în cele din urmă i-au înfrînt pe rivalii din nord, unind din lou Egiptul sub u sinsu @ph
putemic (er .r regilor Intef şi Mentuhotep), Tulburările din această epocă au spulberat încrederea în sine
a Egiptului din vremea Vechiului Regat şi au dus la o serie de scrieri pesimiste care sînt printre cele mai
frumoase şl printre cele mai remarcabile scrieri din literatura egipteană.
b. Regatul Mijlociu şi A Doua Perioadă intermediară (i) Regatul Mijlociu. îa cele din urmă dinastia lla
fost urmată de Amenemhat I, întemeietorul dinastiei 12, un on d mtnă de fid, El ii dinatia s (c@ 1991
td,cr.) au f6t la fel de mr@!ili. iiidl alet de nobilii de acelaşi rang cu el, care îţi doreau o auto nomie
locală, într-o perioadă în care poziţia tronului
era instabilă, Amenemhat I a încercat să reabiliteze funcţia regală printr-un program de reforme
materiale prezentate ţi justificate în lucrări literare produse ca propagandă regala (wi G. Peret,
Littaroturc er Politique data I'^gjpte de la Xlf Dynattie, 1956). în acestea el s-a proclamat pe sine
salvatorul (politic) al Egiptului în consecinţă, el a refăcut administraţia, a promovat prosperitatea
agricolă ţi a apărat frontierele, amplasînd o serie de gamÎ2oane pe graniţa asiati.{. Cond@
administrativă nu €F mai afla la Teba apitala din tinpul dinaCEi 1r, @E @ p@ d€palte lJs!re s, d a f6t
nutat{ din @u în regiunea Mebis, care din punct de vedere strategic era mult superioara, la Ithet-Tawy,
un centru construit în mod special pen-truacest scop. Sesostris m a atacat Palestina, ajungînd pînă la
Sihem C^ekmem"). Amploarea influenţei e-giptene în Palestina, Fenîda şi S Siriei în timpul dinasriei
12 ete inaicatt de texteLe eRBd€ (selul al 19-îea î.d.Cr.) care conţin nume pentru blesteme magice
pentru duşmanii posibili din rîndul prinţilor seniti 8i!si districtele lor, afdl de nft d€ nubieni ri €gipteni.
(\&zi lr F. Albrisht, JPos a, 192a, D, 223 256; &4JOl al, 1941, p, 16-21 ţi BASOR 33, 1941, p. 30-36.)
Aceasta a fost epoca de aur pentru literatura clasică a Egiptului, în special pentru povestirile scurte.
Această dinastie 12, care a fost bine organizată şi care a păzit cu grijă graniţa asiatică, a fost după toate
probabilităţile Egiptul din vremea luiAvraam. Porunca pe care a dat-o faraon slujitorilor săi cu privire
la Ahd (Gen. 12.20) .ind a pr!*n Esiptul e o panleE (L l€@) ln poMca dat cu Frivie ra întoarcerea unui
egiptean exilat, pe nume Sirmhe (ANET, p. 21, rfndurile 240-250), iar în reprezentările grafte, prin
Srpul .le 37 d€ siatici @rc au viziiat Egipnn, predtat lnrr- cn! faim4: de pe s mormînt din Benihasan
(vezi, de ex. 1EA, fig. 25, p. 28-291, Ams din .IEba uit .o 4ql @re $b nuel€ Amen-fta, a devenit zeul
naţional principal; dar speranţele celor mai mulţi egipteni pentru viaţa după noarte @u leaate de E{r
osiris.
(ii) A Doua Perioadă intermediară $i dinastia Hyks6, Tihp de atNle un s6@1, lnc€llnd din 1746 ld.cr., o
noue *rie de Esi din di@tia 13 a! sGplnit p6t€ c@ Mi Mre parte a Eaiptdui avhd @Ptbra la Ithet-Tawy.
Domniile lor au fost în general scurte, aţa încît un vizir putea să slujească mai multor regi. Fiind rip.irn
de Mdll.€@ rqal6 stabile, fern fi personală, maşinăria statului a început să se destrame în mod
inevitabil. în vremea aceasta au putut fi găsiţi în Egipt mulţi sclavi semitic), chiar pînâ la Teba (*IO-
slF) {i $ cele din anl .ap€teniite *nite (4ipt. „căpeteniile din ţări străine", hk'w- h'swt = Hyksos) au .
4ttat puter h E8ipn! de je $ apoi (prob8bn printr-o lovitură de stat neaşteptată) au preluat stă-pînirea
întregului Egipt, cu capitala la Ithet-Tawy (fbr-mînd dinastiile 15 şi a 16-a cunoscute ţi sub denu ni@
Jl}ts.6'), li a! domir apmp€ 100 de ani, Ei au srabilir o 6pita*i i iq E Delr.i, la ^wb (la s de oraşul
modem Qantir). Aceşti faraoni semitid au prelet pe dedin 6n8ol ii sdlul resol ftditiobal, Ia lEput famnn
din diEstia tltlcG a! prelut ad. ministraţia starului egiptean aţa cum era, dar cu timpul au instalat
funcţionari semitici în funcţiile înalte; dintre aceştia cel mai bine cunoscut este cancelarul Hur.
377
ECTPT
losif (Gen. 37-50) se potriveşte perfect în acest context. La fel ca şi mulţi alţii, el a fost un slujitorsemit
în familia unui egiptean important. Curtea regală 6pe.t6 cu srideF eticheta egipteaDe (cm. 41:14;
43132; aIOSIF), !i cu ete aetea *nitul l6jl ete i,ttalat inro tum.tie lnald tca ii 1,1 cazul lui Hu, !oat€, ce
roi tieiu), An6ted sFcial de ele mente egiptene ţi semite este oglindit în povestirea despre Iosif (în afară
de faptul ca este o povestire ebraică petrecută în Egipt) ţi se potriveşte perfect în perioada dinastiei
Hyksos. In plus, regiunea de E a Deltei a ocupat o poliţie proeminentă în această perioadă (Avaris), şi a
revenit în atenţie în istoria Egiptului abia ln zilele lui Moie (odtd in tinpul diEsrjei 19 sau, cel mai
devreme, la sfîrşitul dinastici 18),
In cete din rlmi p.i.Fi din Teba sau lllbt nnpo triva dinastiei Hyksos din N; potrivit unei stele des-
coperite recent, regele Kamose a cucerit tot Egiptul de la Apopi III (Aworre), d depti. Avarisdli din
lartea de Nr a Delt€i (vezi L. t{a&di fte scond Stela of Kamose, 1972). In fine, succesorul lui Kamose,
llne I (lnr€neieionn dinasriei 1a $ al Nodri Regat) a expurar din Egipr ditusaD Hykes lmpleunn cu
.ddenti lor (adt esipteni cir ri siarici) 9i ia hfdnr in Pal6riE. o sdril! (ilrsEate) a cultuiii din aeasre
perioadă se găseşte în cartea lui W. C. Hayes, Scepter ofE&at 2, 1959, p, 3.4t.
c. Noul Regal - Imperiul
UmAtorele ciEi s@lq din cca 1552 pint in cc 1059 i.d.cr,, au fos ld.r€le rpogeului putern si i.nlenl€i
rolitjce a Esipnnui ri a €po.n de c@ Mi mate grandoare şi lux, dar către sfirşitul perioadei au l6t Mor€le
prebsirii tiEhiuluj spirir .giptean qi în el€ djn uin.d, a spulbereni vi€lii si civitizatiei egiptene care a
avut loc în Perioada Tlrzie.
(i) Din6ria 13, Primn regi din acesi, en€ (cu excepţia lui Tuthmosis I) se pare că au fost mulţumiţi cA
au i4onit dimsria HylG6 Ei cA au stapliir p6re EgiPr $ Nubia h spjntur ddi$ei celei dea 12.a diDnii.
$D.r E8€i€ ereraic IUtbmcis IlI a prelut politica bunicului său Tuthmosis I şi a urmărit să cucerească
Palestina-Siria şi sâ stabilească graniţa Egonal5 dr mi d€p.ne de Egipt cu purin!5, p€nh e evita orice
repetare posibilă a revenirii stăpînirii Hyks. printii oq€loFtate @anire/morir€ au ajuns vasali si au plătit
tribut. Această stare a durat aproape un secol, pînă către sfîrşitul domniei lui Ame-lopbis nl (cca 1360
i.d.cr,); in aceaiA pdidd; suta d€ tin! Egipin a lost c@ Mi ihpotunt! font din Orientul Apbpi.t .nti..
thta nu a fct sinsua €pitala !1 pdi@& aca* ta: Memfis, £n N, era într-o poziţie mai convenabilă din ?uci
de v€d@ admisua tiv (h sp.cial p€ntru Asia). Amenophis ID a avut o predilecţie specială pentru zeul
@te Aten, exps ln dkrl elar, $ ln acelaqi timp a cautat si EducI anbi$ne p.@F:lor qi totusi s5 onG reze
oficial pe Araun. Dar fiul său, Amenophis IV, s-a npt onplet de Anlngi de aproap€ bi aii, a intflis
venerarea lor si a şters chiar şi numele lor de pe monumente. Amenophis IV a proclamat venerarea
exclusivă a lui Aten, şi-a schimbat propriul nume în AkheMth $ a murar calitala in ora$l nou c@t ln
Egiptul Mijlociu (Akhet-Aten, în prezent Teii el-Amar-D). Nu@i el si tanilia rqal5 * tlchituu lui Aten
diet; €ftnn de rlnd i * incniEu lui AEn ln p€r soana f@nului divin AMdte.
rnft tinp, sdpinirea EAiptdui aflph siri€i ii Palestinei a slăbit într-o oarecare măsură, prinţii măruffi din
acele lNi eFu liberi s, * luDte irEe ei pentru realizarea ambiţiilor personale, să se reclame un p€ altii la
fdaon i sl cearn ajuror mnibr de ra faraon pentru a-şi duce la îndeplinire planurile. Aceastl inJomlie ne
vire din iai@le 6ion de b Amarna. în cele din urmă Akhenaten a trebuit să .j$d la m conprcnis o
oponenrii de ac5 d la numai 2-3 ani după moartea lui, venerarea, bogăţia şi renumele zeului tara au fost
restaurate deplin.
Generalul Haremhab a preluat controlul şi a început să îndrepte lucrurile în Egipt. La moartea sa tronul
a f6t aupat d€ colegd sau, Pames ore, sub nuele de R.l]s I, a int€neiat dindtia 19 qi e domnit 1 an.
(ij) tindhh 19, AprcxiMtiv 1300.1200 Ld.Cr. După restaurarea internă a Egiptului făcută de Haremhab,
Seti I (fiul lui Ramses I) s-a socotit destul de putemic lnclt s. ,'@ddice auto.itata EAipnnui asupla
Siriei. Cidila hi cu hiti$i N a fost lipsiti de succes şi cele două puteri au făcut un tratat. Seti a lneput u
prc3ram ihpeiomnt de oshciii i! paltea de NE a Delr€i (p.i(ele @NEudi dula epen ditastiei Hyted $ a
.wt tuolo o r€i.diate. se poate .a el $ 6 inten€iat capiEla din De1t5, e*ing foane mult de fiul său Ramses
II, care ia dat numele său, „Pi-Ramses", Ramaseul, „Casa lui Ramses" (Ramses dir Ercd. r:1). Rros lI a
f6t s@tit laaonul prin qelent4 uinind ln aF măsură generaţiile care au urmat îndt nouă regi după el au
adoptat numele lui (Ramses 1II-X1). în afară de reşedinţa din Deită, acest Eg€ a rnceput u progtu
qteNiv d€ cossuqii p6te tot ln EgiF ii rr Nub;i in timpul aoMit s.le de 66 de si, In sirta el a lupbr (d€
obari impoFiE Ntidor) rihp de 20 de ani (indsiv badia de la Qadesh), pînă cînd, obosit de luptă şi
confruntat cu alţi duşmani, el şi regele hitii HattusilUI au semnat un Eatlr de pae duabd, suaaord re!,
Merenptai, a făcut a incursiune rapidă în Palestina (cucerirea Ghe-z€rdui ete at66t d€ o iEriplie de la
AMda, aiali de faimoasa Stelă Israel); se pare că s-a luptat, printre alţii, cu cîţiva israeliţi şi a trebuit să
oprească oinvazie periculoasă (aceea a „Popoarelor Mării") din Libia; suc.6orii lui au fGt reai siabi.
Se pap ca prim jonnbte a diGtiei 19 a I6t turdra a$pri.n kraelului ii a Exoddui (icRoNo LOGIA
rv'ECHTLUr TESTAMEND. R6dljl?E or dinn sub @nducfta lui HaMlab ii inpulsul putd. nic dat
construcţiilor în E Deltei de Seti I şi Ramses IE, împreună cu nevoia de mînă de lucru numeroasă si
ieftb.a, a FeAAtit cadrul p€nFu 6upri@ ereilor care a cdntmt cu lurere d. la Piton ii RanE€s, descrise în
Exod, 1:8-11, *Ramses a fost reşedinţa importantă a faraonului în Deltă iar *Pitom a fost un oraş în
Vl&di Ttimilat. Exod. 1:12-22 ne dă cîteva d€taln d6pre condiline ac6di rlavn; Fntru i.Ior maţii despre
fabricarea cărămizilor de către evrei, vezi *CARĂMIDĂ; *MOISE.
în e prit$e prim parte a vidii lui Moi*, ru sisin ninjc ekpdoel su incr€dibil 'l laptul c.{ u semit este
crescut la curtea Egiptului, poate într-un hdria din re{edinta de pl6ce din D.1t;, libdt fahonn aEa! Mi
nulte enetE harlm-un (.f. J, YoyotteînG. Posener, Dictionary of Egyptian Civiliza-tion, 1962). Ircprnd
@l puln <tin tinpul domid lui Ramses II, asiatici au fost crescuţi în harim-urile re-
378
.
&le cu wpul de a 6 Dreegtili !€ntru tudii ofci,al. (vezi S. Sauneron şi J, Yoyotte, Revue d'Egyptologie
7, 1950, !, 67-70), Bm Oren din S0i-Begn (Stin@ &san!6'), sit Eitabil, a fctt pabmic lesal (,b'-,s) al lui
M*nptah (J. M, A, JaleD, cironi. qued4&,?re 26, No. 51,1951, p. 5457 qi fig, 11), iar un alt paharnic
semit al acestui nege s-a numit Pen-r{arui c,cel din rrap/) (.1. sa@ro. i Yorette, op .it, p, 6a, n, 6). h s alt
niv€1 u esiph< le rrin I170 ld,cr. ll eartl p€ fid sA! pdtru ca sa mit io ndFe de srige d 6larici din aeld (J.
ceh, JNES14, 1955, p. 161 ş.urm,). De aceea creţterea ţi educarea în spirit eript@ . Lui Moi€, in !rod. 2,
6te p€ d€ antregul credibilă; dacă cineva ar vrea să discrediteze relatarea, va trebui să aducă contra-
argumente credibile si mai puternice. Un alt fapt subînţeles este că Moise a primit o educaţie egipteană;
una dintre cele mai bune din vremea sa. Vezi de asemenea *MOISE. Despre vrăjitori sau magicieni,
vezi ♦MAGIE ŞI VRĂJITORIE; despre urgii, vezi *URGIILE DIN EGIPT. Pen-tru plecarea fugarilor
(comparabilă cu cea a lui Moise în Exod. 2:15), rezi tuga a doi *lavi i4di tn Papi rusul Anastasi V
(.ANET, p. 259} ţi clauzele de extrădare a fugarilor în tratatul dintre Ramses II şi hitiţi (ANxl p.
2oo2o3). lenEu ni?ca.ile de pop@re su ldtui ru! vezi exenplul hirit citat h articolul rqo9uL id^ Fnd
lqh5rul israelitilor la Exod, 'CAI-ATORI{ INFnd PUSIIE. h perioada acesb n exisbt u du.t€ vino eNtant
idi€ Egrpt ii CalrA (rezi rapoart€le & Lonrierl tr ANET, p. 25a259). lpaa dltuslti 19 a fct ea mi
osopoutani ditr istoria Egiptului. Mai mult decît In dinastia 18, cuvinte e-braice şi canaanite au pătruns
cu zecile în limba ţi literatura egipteană, iar funcţionarii oficiali egipteni au atStat { nindrie c1lstiltele
lor de linbi 6-naanită (Papirusul Anastasi L, vezi ANET, p. 477b). Zeităţile semite (Baal, Anath,
Resheph, Astartea) erau acceptate în Egipt şi aveau temple acolo. Astfel, ar fi imposibil ca evreii să nu
fi auzit ceva despre ţara Canaan, iar canaaniţii şi obiceiurile lor erau în faţa ochilor lor chiar mai înainte
ca evreii să fi plecat din Egipt; cunoaşterea unor asemenea lucruri, dovedită în Pentateuh, nu implică o
dată tirzie a scrierii, surmita dula inEzi. irhelitt a caceului dupi cm se presupune adesea.
(iii) Dindria 20, l, timpd potivit, printd ser nakht a restabilit ordinea. Fiul său, Ramses III, a fost diinu! !
i@ fa@n inp€lial al Egiptului in prind de6iu al domiei 6.re aca 119e1180 Ld.cr.) o serie de mişcări mari
de popoare în partea de E a b.tindui MediteEn€i au spdt@t lnperirr Ntit din Alia Micn, 6u ptldu o
ruptură în sisttul rradiliorel canaanit-amorit de oraşe-state din Siria şi Palestina şi du deninlat Esiptul cu
o iNazie adt din Ubia cit 9i din Palestina. Ramses 111 a stăvilit aceste atacuri în trei mpsnn diste6te ti,
pdtru o *urt p€ri€d?l de timp, a împins armatele egiptene în Palestina. în trurît succesorii săi, Ramses
IV-XI, au fost în cea mai mare Frt€ condqltori slabi apantul de stai a d*nit rot mai ineficient şi corupt,
iar inflaţia cronică a tulburat cononia, cauzind Dn 8reugli edonie FnEu @oii de l'nd. Faih@sele jatori
ale nonintelor regale de la Teba au atins apogeul In această vreme.
ri. Istoria Egiptului şi a Israelului tn perioada de declin D€ acm rrbb istoria Egiptuhi a f6t murn de
dclil! o}rit din ctad ln clnd, dar n!fti penEu Fn@,
ECIPT
de scurte de timp, de regi cu o personalitate remarcabilă. Amintirea măreţiei trecute a Egiptului a dăi-
nuit di'Klo de Fanifele sale 9i . f6t u sfedic !5u pentru Israel si Iuda cînd au făcut greşeala să se bazeze
pe „trestia Mntâ".
(0 Dinastia 21şi monarhia unitară. Către sfirşitul domiei lui Rarc )s, s@ralul Herihor (car eF $ mare
p@r al lui Annn) a donnit ln Esiprul de ss ia. t:inFl Nsbalebded t (Sned6) a domit in Esipnn de Jc; din
puct de red@ politi. a_ceasta a fost considerată o „renaştere" (wkm-mswt). în urma morţii lut Ramses
XI (cea 106° Î.d.Cr.), Smendes a devenit faraon la Tarus şi a fost garantată succesiunea Fnd llmrii sai
(di@tia 21), id, in schinb, suc csrn lui Hdihor la Teba au fct .onnlmf ca 'di prcfi ereditan ai lui Anu,
doMind asulF Eaipdui de su h subordina fahonilor de la Eni.. Asdel, tr DiEtia a 21a, o juntate din Eipr
sirpi@ p6te întregul Egipt numai cu permisiunea amabilă a celeilalte jumătăţii
Aceste circumstanţe speciale ne ajută să explicăm poutlG €ftrni nod6t; a e6tei di'Etii in Asia: o politici
de pnetede $ alianF cu statele vdire din Pal6tie, acdsile nilitar€ fiind linitare la actiuni menite să
protejeze frontiera din coiful de SV a Palestinei, ce Mi €prcpiatd de 3enjF egipt@nt, Se poaie C3
notikle con€rciale si fi fGt puteoiei hEucit 'lbnis era u pon inportant T@re ac6re fapie slnr 1n monie d
reldirile @ntenporde din Vt
Cud resele David a ecerit Edonul, mogtoitorul edonil riadad, ere eh copil, . f6r dc h ESipt e sl fie in
sisuanlr. ln Esipr 3a buut de o prinne adi de favorabilă îneît atunci cînd a crescut mare a primit
0 $tie dh fannia egall (1h9. 11:14-22), Un exsph cl& c! priviE la politi€ enerli a diEstiei 21 n grsin h
priM parte a doMiei lui solonon. Un *faraon „a bătut Ghezerul" şi I-a dat ca zestre fiicei el. er€ s€
crs:bft cu solomon, nrtJrind asdel o alianli (1 rnp. 9:16i .f. 3:ri 7;aj 9:24; 11:1), Conbinaţia de acţiuni
poliţieneşti în SV Palestinei (Ghe-zs) ti alia4a o stain israeli2n puremic i-a onJdir Egiptului siguranţă
pe graniţa asiatică ţi a adus, fără îndoială, cîştiguri economice pentru ambele ţări. La Tanis a fost găsit
un basorelief triumfal deteriorat care prezinta pe fmonul Siamun lovind 9€ u striin -pobabil u iilist€rl
judelnd duta ffi d€ tip egeean din mina lui. Acest detaliu sugerează cu tărie ct simu 6te cel Gre a cddu
aclisile poli$ene$ în Filistia (ajungînd pînă la cetatea canaanită Ghefcer) ti €el ere a demit aliatd tui
solonor (pelEu ae6t,ti sena, rezi P. Monr€q Ltbpe et h Biblz, 1959, p. 40, fig. S).
(ii) Dinastiile libiene şi monarhia divizată. 1. *ŞÎ-9ac. CDd ultjnLn rqe din tiDnis . muit in anul 94s
Ld,ci., un şef de tib putemic din Libia (? Bubastis4i-b6€th) 3.a Eat pe non !r nod Flnic $ a lMt nu€re de
shghonq I (ir Brblie, qip.l. lntmind asdel diEstia 22. ln tidp c€ a 6Mlid* Esipnn din puct de vdft intm
sub cond!.e@ F, sh6honq
1 a in+ut o politica exteri 6iatici muA $ a86ivl. El k pnvit pe Solomo4 reele kEeldui, nuca pe u .li,at ci
c. p. q nval politic ti eonomic pe jiontien sa de Nl ii de ac@ a c.iubtt să dezbine regatul eftu. în timpul
vieţii lli solom4 sh6honq sa punat cu abilicte 9i nu a lftepritu nici o ac!i@, afa.e de .drpostna
Etugia$lor politici, dinire care s-q lehar €t lercb.sn fiul lui Nebar(1 Imp, 11i29.,10). ln llm

379
EGTPT
morţii lui Solomon, întoarcerea lui Ieroboam în Palestina a grăbit dezbinarea împărăţiei în două regate
mai mici conduse de Roboam şi Ieroboam. La scurtă vreme după aceasta, în „anul al cincilea" al lui
ieroboam, 925 Ld.Cr. (1 hp. 14:25,,.!ul26: 2 Cretr 12:2-12), folosind ca pretext un incident de frontieră
cu beduinii (fragment de stelă, Grdseloff, Rcwe de l'Histoire Juive en tgypte, 1, 1947, p. 95-97), Şişac a
invadat PaJestina şi a supus atît pe Israel cît şi pe Iuda, aţa cum se arata în stela sa descoperita la
Meghido (C. S. Fisher, The Excavation ofArmageddtm, 1929, p. 13 si fig.}. Multe nume de locuri
biblice apar în lista anexată la basorelieful triumfal sculptat de şişac în templul lui Amun
(Kamak)dinTeba (veziAWEP.p. 118şifîg.349). (Vezi de asemenea *SUCHIENI.) Scopul lui Sheshonq a
fast limitat şi bine definit: să dobîndească siguranţă politică şi comercială prin supunerea vecinilor
apropiaţi. El nu a făcut nici o încercare de a reînvia imperiul lui Tlithmosis sau Ramses.
2. rzeiah, Dh 2 Crc! 14:t,15; 16:8 rd plE c{ Osorkon 1, succesorul lui Sheshonq, a încercat să repete
succesul tatălui său, dar era prea comod pentru a merge el însuţi la luptă, fn schimb, se pare că i-a
trimis pe generalul etiopian Zerah, care 1-a înfrînt în mod decisiv pe Asa, regele lui Iuda, pe la 897
î.d.Cr. Aceasta Enfringere a marcat sfîrşitul politicii agresive a Esirfinui i! Asi,. ]btui L fel ca 6i shehom
I Osorkon 1 a menţinut relaţii cu Byblos, în Fenicîa, unde au fost găsite statui ale ambilor faraoni
(Syria 5, 1924, p. 145r4T ti pb@ 42: SFo 6, 1925, g. t'r. 117 şi placa 25).
3. E8ipnrl 9i di@ria lui AI'rb. Gkeloth r. scesorul lui Osorkon I, se pare că a rost un rege slab ce a
Ingtdqit @ gureE Egale s5-i ape prinR degetele sale incompetente. Astfel următorul rege, Osorkonll,
a moştenit un Egipt a cărui unitate era deja ameninţată: guvernatorii locali ai provinciei Libia au d.qit
tot mi8!\Erutodi ild.pendenC ti in Teba au aptrui tendinţe separatiste. De aceea se pare că d sa întors la
vechea politica externă „modestă" a dinastiei 21 (@rc a r6t la f.l .L rlabl), o politic! de aliand d vecinii
din Palestina. Acest fapt este sugerat de'desoFie i! palatul lui ONi ti Ah"b diD Satui. a unei vaze de
alabastru a lui Osorkon E, a vază de felul celor pe care faraonii le includeau în cadourile diplo matice
trimise altor conducători de state (ilustrată In Reisner, etc., Harvard Excavarions ac Samaria, 1, 1924,
Kg. pe p. 247). Aceasta sugerează că Omri sau Ahab a avut legături atît cu Egiptul cît şi cu Tirul (cf. c!
3rroria lui ALb d jabela). o$rton II . făcut de a@ @dou o sbrule la Bybtc (M, Dend, Foutiles de Eybtos,
I, p. 115-116 si placa 43).
4. Osea ţi „regele So al Egiptului". Politica „modestă" reînviată de Osorkon II a fost continuată, fără
îndoială, de succesorii săi ţi mai slabi, sub conducerea cărora Egiptul sa destrămat treptat în provinciile
constituente iar regii locali au domnit în diferite locuri (dinastia 23), alături de dinastia 22, cu capitala
la Tanis/Zoan. înainte de guvernarea dubla (care se poate să fi fost acceptată de ambele părţi), statul
edpt6! a f6t 4uduit de u rlzboi cjvit viotent caF s-a concentrat în jurul Tebei (cf. R. A. Caminos, The
Oatunkle ol Ptuce osorkon, rgs8) si nu ar fi DuNt duce o politică externă diferită.
Tbate aceste fapte arată de ce Osea, ultimul rege al lui Israel, s-a îndreptat atît de repede spre *So,
regele Egiptului, pentru a-1 ajuta împotriva Asiriei în
^n 72s/724 t.d,Cr. (2 fmp. L7:4) ri ahr cît de mlr a greşit cînd şi-a pus încrederea în Egipt, care era slab
şi dezbinat. Nimeni nu a venit în ajutorul Samariei ca se o sal@ de la cldeE, Idaritatea lui -So,. a f6t
obscură multă vreme. Probabil că este vorba de Osorkon IV, ultimul faraon din dinastia 22, cea 730-
715 î.d.Cr. Adevărata putere în Egiptul de Jos era deţinută de Thfnekht şi succesorul său, Bekenrenef
(dinastia 24) de la Sa!;! dln v Delrei: orcrkon w a f6t attt d. lipsit de putere îndt în anul 716 Î.d.Cr. i-a
oferit lui Sargon, regele Asiriei aflat la graniţa Egiptului, un cadou consdnd din doisprezece cai (H.
Tadmor, JCS 12, \954, p, 77-7e).
(iii) Etiopia - „trestia .Mită". între timp s-a ridicat En Nubia (Cuţ) un regat condus de prinţi educaţi în
Egipt. Dintre aceştia, Kashta ţi Piankhy au revendicat protectoratul asupra Egiptului de Sus, întrucît se
îndi@u lui Anu ll lEba, intr-o .spanie ?ia*.hy l-. Npl! pe ,D6Ekht, Egete Esiptuhi de Jor, p€nEu a păstra
Teba în siguranţă, dar s-a întors imediat în Nubia.
sue6orur rAu, thabak (e. n1A702 td.crt a recucerit Egiptul, eliminîndu-1 pe Bekenrenef pînâ în anul
715 Î.d.Cr. Shabaka a avut o poziţie de neutralitate &u Fietrie td de Asiria; în ;rd 7l2 €l a qtr5dat pe -6
tugar ia ere lui s.rson & br la Ninire au f6t gtsite tisnii ale lui shala}' (prcbabit de la dMte diploMtiF).
Nu &@F lndoiaE c, Shabak . 6wt d€Ele phblsrc ln ireriorut Egip tului, fără să se mai amestece în ţări
străine; din nefericire însă, succesorii săi din această dinastie (25) au fo6t tui putir hplefij ,6d
rsanlertb .l Asiriei a .ra@i te Ezehia, eael. lui Iu.la ln anul 7o1 t.t.Cr., noul faraon etiopian pripit,
Shebitku, 1-a trimis pe liaele slu rTirhRa. l. f€l de tunr si tisir de a.!€ perienţă, săîupte cu Asiria (2 împ,
19:9; îs. 37:9), iai rezultatul a fost o înfrfhgere amară pentru Egipt. Peonii etiopieni nu au lnleld fort
suped@ra a Asiriei - după această înfringere, Tîrhaca a mai fost tfdnr lni de doua ori de Asiria (c@ 671
ri 666/5. h calitate de rege), iar Tanutamen a fost înfrint o dată • amestecul lor incompetent în
problemele palestiniene a fost Ia fel de dezastruos pentru Egipt cît si pentru Palestina. Ei au fost cu
adevărat „trestia frtntă" din '!mM batjaoritoarc a cselli asiri& (2 lnp. tB: 21; îs. 36:6). Exasperat de
acest amestec încăpăţînat, în anul 664/3 Î.d.Cr. Asurbanipal a atacat şi a jefuit cetatea antică sacră Teba,
jefuind comori adunate în temple în decurs de paisprezece secole, Cînd a proclamt viit@ prabu{ire a
Ninirei reterd Nau nu a putut essi lici o 6m!.F$e Mi plari.: decft căderea acestei cetăţi (3:8-10). Totuşi,
Asiria nu a putut ocupa Egiptul şi a lăsat numai garnizoane în lucte cheie.
(iv) Egipt, luda ţi Babilon. fn Egiptul care era deja dezorgmiar, abiid Firy l@l di! sais (parba de V a
Deltei) a reuşit să unească cu multă pricepere tot E8iptul rub $eptiul s!u, ,cra a fGr psmnetichu I, cft .
Ifituiat di6da 26 (d€ la Sai!). El s.1 succesorii săi au restaurat unitatea internă si prosperitatea Egiptului.
El a format o armată puternică £n jurul unui nucleu puternic de mercenari greci, a sporit considerabil
comerţul, încurajîndu-i pe negustorii greci, şi a construit flote puternice pe Marea Medi-t€rars d De
Mae Rotie. Dar, .a o cdp@E penEu lipsa de vitalitate lăuntrică reală, inspiraţia a fost
380
EGIPT
căutată în gloria trecută a Egiptului; arta veche a fost epilt{ gi sldiariduile shrice !u f6t ad@ din nou La
modă în mod artificial.
Pe plan extern, această dinastie {cu excepţia lui Horhm) a du1 !e dt pci}il, o polftice !b *U|lbru cu
puterile din V Arâeî. Astfel, Psammetic I nu a atacat Asiria, ci a fost aliat cu ea împotriva Babilonului
care era în ascensiune. Tot aţa, Neco n (610-595 Î.d.Cr.) a Fmit sa ajlre aeirir (2 ln?, 23:29) l4Dt.iE
Babilonului, dar fosta, reţele lui Iuda, a pecetluit soarta Asiriei prin îndrzierea lui Neco la Meghido,
chiar dacă 1-a costat viaţa. Egiptul s-a considerat moştenitorul pceiuilor Ariri€i nt Paletim, dr a@tere
5al€ !u t6t irltflte tr nod deiliv la c,rchm\ h anul 605 l.d.ci,, ara lncl tdta siria 9i PaldtiE a crnt ln ntirlle
&bilonului 06, 46:2). Ioiachih, rq€le lui tuda, a $linbat Esalitat@ €giptdri d @ babi. loniană, timp de 3
ani. Dar aşa cum arată cronicile labildieie E8]ptd * Babilotul s-a, cidit din rcu într-un conflict deschis
în 601 Î.d.Cr., cu pierderi mari de ambele părţi; Nebucadneţar a rămas după aceasta timp de 13 PA+;lsi
h Babilon, € s.$ rcfacn amta. Lr !eri6.la &eta loiachim, regele lui lud., ea liscuiat (2 împ. 24:1 ş.urm.),
sperînd fără îndoială că va K .jubt d€ Esipt. Nu a pnnit nici u ajuior; de data aceasta Neco a fost
înţelept şi a rămas neutru. Nebucadneţar nu a suferit pierderi cînd a cucerit Ierusdinul b anul s97 td.cr.
Petlretic II a n€nlit !@a; vizira hi de stat la Bybl6 a l6t lesati de interesele comerciale ale Egiptului în
Penicia şi nu de alt€ int€@, El a lupbt nffii ln Nubia. Dd Hopbla (589-570 î.d.Cr.; numit Apries de către
greci) a dat la o parte reţinerea dinastică în mod nechibzuit ţi a mers să-1 ajute pe Zedechia în revolta
sa împotriva Babilonuhi (E6. 17:11-21; 14, 37:S), <laf 3a lntoE b grabă în Egipt cînd Nebucadneţar a
ridicat temporar asediul {al doilea) Ierusalimului ca sâ-1 atace pe el -Hophra a lăsat Ierusalimul să
piară în mîinile babilonidilor ln snd 587 td.ci DuDa an€ deasFe, 'Hophia a fost înlocuit în cele din urmă
în anul 570 î.d.Cr. de către Aiunose II (Amasis, 570-526 Î.d.Cr.). A$ cln prorccise tui detde l€renta
(46:13 ş.urm.), Nebucadneţar a pornit acum împotriva Egiptului după (aţa cum se arată într-o tăbliţă
babiloniană deteriorată), pentru a preveni orice repetare a amestecurilor din direcţia aceea. El trebuie să
fi ajuns la o înţelegere oarecare cu Ahmose, deoarece de atunci şi pînă cînd amîndouâ ţările au fost
înghiţite de Medo-PeFia, rgiptui i Babilonul au f6t aliali tlnpoEivt ameninţării crescînde din partea
Mediei, Dar în anul 525 Î.d.Cr. Egiptul a păşit pe urmele aliaţilor săi şi a lI$at slb npinirea P€rlilor, $b
doNia lui canbile. P€trE ral@E periGd6, Ei TBABIION qi TPBRSIA-(v) Regatul decăzut. La Enceput
stăpînirea Persiei asupra Egiptului (Darius I) a fost dreaptă dar fermă; eletatele tulte ale €giptenilor a!
ds la o inesprie a Fliticii F!se, Egiltdn. u plods !rcpa8and5 anti-persană care a fost primită bine în
Grecia (cf, Herodot); aveau un duşman comun. Pentru o scurtă vreme, între cea 400-341 î.d.Cr., ultimii
faraoni locali .i Esiptdoi (diratiile 2330) au ttdobMit o inde pendenţă precară pînă cînd au fost copleşiţi
de Persia, căreia i-au fost supuşi timp de 9 ani, pînS cînd Alexandru a intrat în Egipt ca un „eliberator",
în 332 Î.d.Cr. Q/en F. K. Kieniti, în Bibliografie, şi G. Posener, La
Premiere Damination Perse eu âgypte, 1936). După aceasta Egiptul a fost prima monarhie elenistică
sub conducerea *Ptolemeilor ţi apel a căzut sub câldKul Romei ţî al Bizanţului. Din secolul al 3-lea
d.Cr. Egiptul a fost o ţară predominant creştină, cu o biserică schismatică proprie (coptă). în 641/2 d.Cr.
cucerirea islamică a anunţat epoca medievală ţi cea modernă.
V. Literatura
a. Sfera literaturi/ egiptene
(i) Mileniul al 3-lea t.d.Cr. Literatura religioasă si flobfce repEzirtS cde Mi c|l]@gte plode ale
\fechiului Regat şi din Prima Perioadă Intermediară. Marii înţelepţi Imhotep, Hardidief (?Eairos) pînă
îa Kagemni ţi Ptahhotep au produs „Instrucţiuni" sau „învăţaturi" (egipt, sb'yi), colecţii scrise de
maxime pătrunzătoare pentm o conduită înţeleaptă în viaţa de flecare zi, în special pentru tineri care
doreau să ocupe fcmetii înalte, începînd în felul acesta o tradiţie foarte lungă în Egipt. Cele mai bine
păstrate scrieri sînt cele ale lui Ptahhotep; vezi Z. Zaba, Les Maximei de Praiior@, 1956. P6d Garele
din Pimidl {i T6losia din Men&, wi vL Mi j6,
îndemnurile lui tpuwer reflectă prăbuşirea societăţii egiptene ţi a vechii ordini sociale în Prima Pe-
rioadă Intermediară, iar Cearta unui om sătul de viaţă cu sufletul său reflectă agonia acestei perioade în
termenii unui conflict personal care îl aduce pe om în pragul sinuciderii. învăţaturile pentru Regele
Merikare arată un interes remarcabil pentru tratarea corectă a prcbl€mlor de sta! iar ele eln dvnrtari
retori.c ale Ţăranului elocvent, încadrate între un prolog şi un epilog în proză (c/. Iov), fac apel la
dreptatea socială.
(ii) Prima parte a mileniului al 2-lea td.Cr. în Regatul Mijleiu, po€tidle c ldieril€ de prta' gandă sînt
remarcabile. Cea mâi frumoasă dintre naraţiuni este Biografia lui Sinuhe, un egiptean care a petrecut
mulţi ani în exil în Palestina. Marinarul naufragiat este o lucrare de ficţiune nautică. Intre scrierile de
prcFgandr, Profttid lui Netaty CN.J€mnu', tr cărţile mai vechi) este o pseudo-profeţie menită să
p@6tea.l p. AreremlEt I € salEtor al Egipnrlui Cu privire la preziceri în Egipt, vezi Kitchen, Tjmdale
do6e sullerin s/6 1960, p. 6.7 ti Ef. Doue lnviF'F tui" loiaiisle, szneepibrr li un o^ .dtre |tul \da N avut
scopul de a identifica, în gîndirea clasei stâpîni-toare şi, respectiv, a oamenilor de rînd, viaţa bună cu
loialitatea faţă de tron. Pentru funcţionarii ţn curs de pregătire, învăţăturile lui Khety, fiul lui Duauf sau
Satira meseriilor scoate în relief avantajele profesiunii de dib f.F de toate celelalre @paCi ('l6ule) prin
faptul că le descrie pe acestea în culori sumbre. Pentru povestiri despre magicieni, vezi *MAG1E ŞI
VRĂJIlORl! (esitr€.r.I),
{iii) Ultima parte a mileniului al 2-lea Ed.Cr. în timpul acestei perioade Imperiul a produs alte poves -
tiri, între care o serie de basme foarte frumoase (de ex. Prinţul fără de noroc; Povestea celor doi fraţi),
aventuri istorice (Cucerirea lopei, precursoare pentru Aii Baba ţi cei 40 de hoţii şi biografii, cum sînt
Păţaniile lui Wenamun, care a fost trimis în Liban să aducă l€m de cedr h zil€le lefdre .le lui Rrltg K,
Poezia a excelat în trei forme: lirică, regală şi religioasă, în prima categorie se încadrează o serie de
poezii de dragoste fermecătoare, anunţînd prin stilul
381
EGTPT
lor general cadenţele tandre din Cîntarea Cîntărilor. Faraonii din vremea Imperiului au comemorat vic-
toriile lor prin imui de diMl @le Mi ftmc* fttd ituuile lui tlthmcis Ul, Anenophis IlI, R,ft6 H 9i
M@nptah (scra Iser). DEi mi pulb pc. minentă, literatura filozofică a continuat să fie repre zentată; în
afară de „învăţăturile" lui Ani şi Amen-nakhte, există o odă remarcabila despre Imortalitatea scrisului.
în legătură cu literatura filozofică aparţinînd a lli .da6dope, kzib. (i) ZMij6.
(ir) Prunul mileniu LdCr Pi.a I! plffit ete cunoscută mai puţină literatură din aceasta epoca. în scrierea
demotică, „învăţăturile lui Onchsheshonqy" datează din ultimele secole t.d.Cr., iar Povestirile marilor
preoţi de la Memfîs (magicieni) datează din secolul I d.cr. M.joribt€s liEEtuii copt€ (crEiire) constă din
traduceri de literatură bisericească greacă, Shenoute fiind singurul scriitor creştin autohton remarcabil.
b Ltdorurc egiptmd şi IT
Lista iftonpleti tdaia Mi sB ttj prcpue d@r st arate cantitatea, bogăţia şi varietatea literaturii egiptene
antice; în afară de scrierile cară se încadrează En sluM depre Religie de nai j6, erisrl o erie de sieri
istorice, srieri c! €6d€. conerial ii oficial. Egiptul este doar una dintre ţările biblice; ţările înveffite ofe.d
9i ele o nullinellrile de scrienliri le(.AsrRra: •CANAAN; *HITrni.) Acest gen de literatură este relevant
din două puncte de vedere: mai întîi, referitor la prcbl€m @ntactuhi dier c! $rierile abFice; in al doile
rlrd, prin fapni c, tumieaza Mrdiale @ttenpome, dlet€ si daate D.ntn v€rificaEa obiectiva a formelor
literare din VT si pentru diferite tipuri de critică literară.
(i) ?roblmd .ofuoctului dhai. t. cs. 39i ps. 104. în trecut s-a sugerat că incidentul cu soţia in6.ia,lA . bi
Potifar, Elatt tn cq. 39, ar d babi pe u incident similar din Povestea celor doi fraţi, o scriere mitica. Dar
singurul punct comun al celor două relatări este o soţie infidelă; Povestea ceîor doi fraţi este o lucrare
de ficţiune literară (eroul este transformat într-un taur, într-un pom etc), în timp ce naraţiunea d6pE Icit
6t o biosEde csro ae contacr permanent cu realitatea. Din nefericire, soţiile infidele nu slht 4 sinplu mir,
rn Egipt eu h al* laft (wzi o hulndaE eaipenl din J]\ES 14, 1955, p, 163).
Egiptoban dh zilele rcdft ru @i coNidela c; „Imnul lui Aten", de Akhenaten, a inspirat părţi din Ps. 104,
aşa cum a sugerat cîndva Breasted (cf J. H. l@st€d, Dorr of Cb6cienca 1933, p. 366.3?0), Acelaşi
caracter universal şi aceeaşi adorare a zeului ca $ cEtr ii sCistor apar€ tn ituui dedic.re hi Amun şi care
sînt datate atît înainte cît şi după imnul lui Ate[ i a fi putut raNfera a6e concepte pînâ în epoca psaltirii
ebraice (vezi, de ex. J. A. Wusort, BwAen oJ EgAr / cutut. aJArciqt tsot, p. 224 229). D8r diar ii a@si,
ksnturA speddtivi !u are prea mare valoare, deoarece acelaşi caracter universal ar6rc ra f€l de tiRpuiu
tn Aria de v (Ezi .xenDlete date de W. R AIbright, From Storte Age ta Christianky, ed. 1957, p. t213,
2I3.223t si de a@ 6re pE general răspîndită pentru a putea constitui un criteriu pentru stabilirea unei
relaţii directe. Acelaşi lucru poaE fi spc a pdviF la aia- nhqii Falrn de peni. tenţă ai lucrătorilor din
necropola Tebei în dinastia 19. Sentimentul de neîmplinite sau de păcat nu este spe-
cift Eiptului (ti, de fapt, 6t€ chi dbbiinuii arcil; psalmii egipteni ar trebui comparaţi cu mărturisirea
pscltofeniei onului lscutd de rc8ele nitit Msil It (.Ar'uEI p, 39sbl i d odele <le p€nitel, din Babilon,
Acestea din urmă arată răspîndirea largă a ideii genedle (dEi aedtele leale put@u fi difdire) si nu por fi
folosite pentru a stabili relaţii directe (cf. G. R. DriE, tr. Aolnn6, ea, D. C. SinFon, 1926, p. lO9'175, li
sp€.i:l 171175).
2. înţelepciunea lui Amenemope si Proverbele. Fiind impresionaţi de asemănările verbale dintre diferite
!.sje din Jnvsleturld' esiptere ale lui Arcn.hope (c 1100 i.d.Cr., @i mi j6) ri "cuvirt€te cetuj 'm!€le!'r!
(Pbv. 22:1724:221 ci6E de Solomn (dacă punem semnul de egalitate între „învăţătura lru. ln 2?:17, ti e
a lui SolonoG in ro:l), mulB au peup6 (umind tiids lui E,rrH) c; PffrbeLe au tnpMutat din *rifta lli
A]ilfunope; n@d Kevin şi McGlinchey au îndrăznit să adopte o părere contrară. Alţii, împreună cu W.
O, E. Oesterley, Wis-lon aIEgpt ed he Otd t6@naq 192?, au ps la îndoială corectitudinea unei extreme
sau a celeilalte, considerînd că probabil atît Amenemope cît şi Proverbele au Dr€lut @t6ial difu.s fond
comun de prcwrbe popdarc din ori.!tu] anii., b sleial dirn o lucrare ebr. mai veche. Presupusa
dependenţă a Prorerbelor de Fi€E lui Amen@p€ continuă să fie o părere răspîndită (de ex. P. Montet,
L'Egypce et la Aibk, 19s9, p. r13, 127), d4 nu tnep€ tndoEli c5 este prea simplistă. Printr-o examinare
minuţioasă a scrierii lui Amenemope şi a Proverbelor în comparaţie cu rod ratu de rrierj{ filozofice din
Orietrtur Abo pht, ceretiri Renre au qdrar cA de lapt nu €iisd lici s terej addat penr'! a p6ut@ o relade
specială între scrierea lui Amenemope şi Proverbe. Mai siot alte dori idei @ rrebuie ;€niftare, Mai ntdi
h Fivinta datei Plurey (DoTT, r. 173) llm. go!€zl o osFa@ a lui Arcndop€ de la c5ir c@e „poate fi
datată cu suficientă certitudine în a doua jumătate a dinastiei 21". Prin urmare, scrierile egiptene ale lui
Amenemope nu puteau fi scrise mai drziu de 945 î.d.Cr. (adică, sfîrşitui dinastiei 21) ţi egip tologii
înclină în favoarea datării lor în timpul dinastitor 1&20. în orice caz !u €{i*e oicj u motiv obndv in
virtuiea ceruia cuvinele inteleDtului €wu s! nu datae din tinpd dotui€i lui solorco adic4 din secolul al
10-lea Î.d.Cr. A doua observaţie se referă la cuvîntul Silîăm, găsit în Prov. 22:20, pe care Erman şi alţii
îl traduc „treizeci", susţinînd că Proverbele imftA €k "3O d. cpitold .le lui Amenenop€. Dd Pmv. 22r7 -
24:22 @Dlin nu 30, o 33 de tndmui, fi ce mi simpl6 interpEre 6te c6 itwn 6te o formă eliptică a lui
'eţmfil îiliSm, „anterior", „deja", şi propoziţia ar putea fi tradusă: „Oare nu ţi-am scris deja Lavdleturile
mle?.
(ii) Folosirea literară ţi critica VT Din nefericire metodele convenţionale de critică literară a VT (vezi
'BIBLIEI, cr-filo{l au f6r fomllate si dehlEte tn special în secolul trecut, fără vreo referire cît de su -
p€rnchll la €racrerGticil€ reale ale Ut@tuii contemporane din lumea biblică, alături de care au luat
fiinţă scrierile ebraice şi cu ale cărei fenomene literare ac6tea prezing re@cabile addnlri de fonn
exterioară. Este imposibil ca aplicarea unor asemenea modalităţi externe şi tangibile de control să nu
aibă consecinţe drastice pentru aceste metode de critică liter6. Textele eriptsE slnr o surea bogari de e
menea informaţii externe de referinţă, iar scrierile

382

ECIPT
ll@potamim, cele din N Cedurui (!guitie), hitite ţi altele, furnizează confirmări valoroase. Pentru un
studiu preliminar, vezi K. A. Kitchen, Ancien t Orient dna old Tzttum.nt L966, ep. 6.7.
VI. Religia
a. Zeii şi teologia
Reliqia egie!!i N a fGt iiciodati u tot uitat. Atr existat întotdeauna zei locali în diferite părţi din ţară, iar
între aceştia erau Ptah, zeu! meşteşugurilor din Mdnns; Thotb rcd lnvrgtuii s,i al lsii, la Her-mopolis;
Amun „cel ascuns", zeul Tebei, care 1-a depăşit acolo pe zeul războiului, Mentu, şi a devenit zeu de
star în Egiptul mileniului al 2-Iea; Hathor, zeiţa bucuriei, la Dendera; şi mulţi alţii. Erau apoi zeii
eimici: ldnul ii c.l mi inportani, Ita su Atun! zeul soare, a cărui fiică Ma'et personifica Adevărul,
Justiţia, Dreptatea şi ordinea cosmică; era apoi Nut, zeiţa cerului, şi Shu, Geb şi Nu, zeii aerului,
pămîn-tului şi, respectiv, apelor primordiale. Cui tui lui Osiris şi ciclul său (în care era inclusă soţia sa,
Isis, şi fiul său, Horus) este cultul care s-a apropiat cel mai mult de o religie naţională. Povestea lui
Osiris stîmea un mare interes în rindul oamenilor: regele bun, ornorît de fratele său răuSeth, a devenit
domnitorul tătîmului celor morţi şi a triumfat în persoana fiului şi răzbunătorului său postum, Horus,
care, cu ajutorul mamei ele, Isis, a Edolindit regatd bteiui s5u p€ pSnini r€ipr€nn e puteu id6ti66 cu
osirG Einviat h împărăţia sa de după moarte; celalalt aspect al lui Osiris, ca zeu al vegetaţiei, era legat
de revărsarea anuală a Nilului şi de renaşterea vieţii vegetale, combi!.t d asFctut fu€dr din 6pi6iiile
esiptenilor.
b. fnchinarea egipteană
închinarea egipteană era diferită de închinarea popoarelor semite, în general, şi era complet diferită de
închinarea evreilor, în special. Templul era izolat în ircinta prcprtului sru don€ni!, tnonjMt cu u zid
înalt. Numai preoţii cate oficiau se închinau în asemenea temple; iar oamenii de rînd luau pane în mod
activ la onor@a ilor mjon nl@i .lnd 4ul particip. ln pMgiui plire de falt la sirbitoril€ mri. In restul
timpului ei îşi căutau consolarea în Tei casnici şi zei mai mărunţi. Cultul zeilor majori urma un tipar
general, zeul fiind tratat ca un tege pâmînţesc. El era trezit din somn în. fiecare dimineaţă cu un imn,
era spalat $ lnbgcat (adicr, sbtlia lui), serc micd dejun (jertfa de dimineaţă), rezolva problemele în
cursul dimineţii, servea o masă de amiază şi una de seară (jertfele corespunzătoare) si apoi se ducea la
culcare. Cu greu ne-am putea imagina un contrast mai puternic decît contrastul dintre zeităţile egiptene
ale naturii ţi Dumnezeul lui Israel, care veghea fără încetare, care era autosuficient, care avea un sistem
didacric de ierde, sinbolnnd nei. d€ isp4irc a pacanrlui ■uman, precum şi mijlocul de ispăşire şi jertfele
de pace aduse ta părtăşie cu El la cortul întîlnirii sau la Templu, în ce priveşte închinarea la Temple în
Egipt, vezi H. W. FaiM, Bfi, 3Z 1954, p. 165-203.
c. !.lucrătura retigiotaă
Tfextele din Pîrarnide (numite astfel deoarece au fost hFi* h pitmide di! tinpur di'Etiei 6), dahaz; din
nilaiul al 3lea i.d.cr. Tot din .c6i5 p€ri@d5 a.i€zE u non5r rure de ,,v!ajf, care se Fre ci lomu s ritual
regal tuetar inc@dibil de onllkat,
pre.6 ti r6loSia de la Menns, €re ! glorificA F zeul Ptah ca fiind cauza primară, care a conceput în ninie
(,inim!') si .poi a cMt prin plte€ cuvlntdli („limbă") (un prevestitor îndepărtat al conceptului de logos
înulnit în Evanghelia după loan (1:1 ş. urm.)T encept Faafotut pdn cristc) In t@e epaile pot fi ratunite
imnuri şi rugăciuni adresate zeilor, care de obici silt plire de alua nitoloake. In p€ri€da Inpeidui anmiE
imui dedi.ate lui anu Fi raimosul imn al lui Aten scris de Akhenaten, ilustrează în mod remarcabil
caracterul universal din vremea aceea; vezi secţiunea V, Literatură, b [i), mai sus. Epop€ile d6pre ai
@re au dlinuir ph5 tn pr*at există numai în citate. O parte obscenă din ciclul lui Osiris a supravieţuit în
Luptele dintre Homs }i Seih. Textele de pe Sicrie, din perioada Regatului Mijlociu (sri* de obiei ln
intdidol sidielor din wM aceea) şi „Cartea morţilor" din perioada Imperiului şi din perioada Tîrzie, nu
sînt decît nişte colecţii de vrăji menite să protejeze şi săi ajute pe cei morii în viaţa de dup, ndfti p.
ziduile nomintelor fadonnor din rcma InFriului au f6t nMri€. r4i speial€ d€ sosralie ,jnf€mali". Cu
ptivire la literatwa de magie, 'MAGIE Şl VRĂJITORIE. Vezi ANET pentru naduen din t€xt religi@*.
d. Crezuri funerare
cr€zune onplexe ale esiptenno! d6!re viaF dup! moarte s-au exprimat în termenii materiali concreţi ai
uui Esipi din l1lro eaLlt!, o tari Mi slori@4, id carc doruelr. osiris. Altemiivel€ p€nEu vhla de dinolo
includ lnsti@ &ului $.e. Ra. &r cAlltorin sa zilnică pe cer şi prin lumea subpămînteană, sau
posibilitatea de a locui împreună cu stelele. Trupul era considerat o anexă materială pentru suflet;
mumificarea era pur şi simplu o modalitate artificială de DrsFare a trupdui r4 acer rop, clnd rcfrinele au
devsnt pr6 €laboE re penh .a raal€ s@relui s, tui poată deshidrata trupul în mod natural, ca în gropile ui
flih adhci din wmuile p!€istoric€. obi€ctele lret€ în morminte p€ntru a 6 roldiie de cei no4i atrăgeau de
obicei hoţi. Interesul egiptenilor în legătue cu n@nea n! €ra @rbid; ainloEivi, ae-ti oameni veseli,
pragmatici şi materialişti doreau doar să ia cu ei lucrurile bune din lumea aceasta şi au folosit în acest
scop mijloace magice. Mormîntul era locuinţa fizicl lsicl a celd non. Pimnidele @u ddr niste nodint€
Eaale a c5rcr forftA imita tolru Di€bei sacre a redui la d€ Ia $eliopolis (vdi r, E, s, Ed-Mtd' me Prmnidt
af Esac 1961). Momi,tele ecFte srpate in piad, al€ tdaonnor djn rem@ Imperiului, aflate tn V&lea
Regilor de la Tfeba, au fost @ncepur€ G tAi opr@, p. h.S, dar nu au reuait, cm nu au reltit s.i pimidel€
pe care acetea l€'au înlocuit.
BIBLIOGRAFIE. Generalităţi, Prezentări populare ale Egiptului antic: L. Cottreil, The Lost
Pharaohs, \gso, ti LiJe ud6 rhe Phorootu, 195sj P, Monlet, Everyday Ufe. in the Days ofRamesses the
Great, 19S8. 0 crte f@fte folGitoarc 6re .artea lui s. R, ( claNi\e (ed.), In.e Lcgacr .J EAAI, 1942 (ed.
noui, 196S); o carte bine ilustrată este W. C. Hayes, Sceptre af EA@t, l, \9s3) 2, r9s9i D. a*ne@, G.
Penet, s. s.ueron si J. Yoylhe, Dit.ionory aJ Egorian civt ldorid4 1962. cu privire l. Egipt si Asia, rt.
Helck, Die Beziehungen Âgypteiu sum Varderasien im 3. unâ 2. Jahnobad r. Ar., 19(9. o lrclare de
Ef€rinE
383
EGIPI
este H. Kees, Ăgypten, 1933, partea 1 din Kulturges-chkhte des Alten Orients, în seria Handbuch der
Alter-tumswissenschaft; vezi ţi H. Kees, Ancient Egypt, a Cultural Tbpography, 1961, o carte
folositoare şi bine documentată. Bibliografie completa poate & obţinută din: I. A. Pratt, Ancient Egypt,
1925 şi lucrarea sa Ancient Egypt (Î92S-41), 1942, care conţine aproape tot ce a-a publicat înainte de
război; W. Fedem, opt line h o.iardtid 17, 1948; 13, t949; 5i lq 19so. pentru anii 1939-47; J. M, A.
Janssen, Annuat Egyp-tological Bibliography, 1948 ţi urm., din anul 1947 încoace, plus B. J. Kemp,
Egyptolagy Titles, publicată anual, \fezi şi Porter-Moss, Tbpographicat Bibliogra-phy, 7 voi.
Originea numelui Brugsch, Geographische In-xhriftm, 1, 1857, p. 83; A, H. Gardiner, Ancient Egyptian
Onomastica, 2, 1947. p. 124*, 211*.
Geografie. O lucrare foarte valoroasă pentru structura fizică ţi geografică a Egiptului este J. Ball, Con-
tributions to the Ceograpky of Egypt, 1939- Pentru statistici modeme, vezi The Midiile East, 1953.
Bae-dektr's Egypt, 1929, conţine multe informaţii. Deserturile sînt descrise într-o oarecare măsură în A.
E. P. Weigall, TYaveU in ihe Upper Egyptian Deserts, 1909. Cu privire la primele aşezări ţi state din
valea Nilului, WC.tr.F, "M6. Ancielt AStpf = JNES 22,t964. Pentru geografia antică a Egiptului, o mina
de informaţii este lucrarea lui (Sir) Alan Gardiner, Ancient Egyptian Onomastica, 3 voi., 1947, cu
discuţii valoroase ţi cu trimiteri la literatura de specialitate. Vezi de asemenea «EGIPTULUI, RÎUL,
*HANES, *MEMFIS, *NAPHTUHTM, *NJL, *ON, *PATHROS, *PI-BESETH, *RAMSES, TEBA,
TOAN. E.
Limba. a6Eu derdij S bibliogr,fie d6pre linba egipteană, vezi Sir A. H. Gardiner, Egyptian Gram-mar3,
1957. Pentru limba coptă, vezi W, C. Till, Kop-tische Grammatik, 1955, şi A. Mallon, Grammaire
Copte, 19S6, pentru o bibliografie completă; în engleza, vezi C. C. V\hlters, An Elementar/ Coptic
Gram-mar, 1972-
istorie. Lucrarea standard este E. Drioton ţi J. Vfendier, L'fcgypte (Colecţia CIw)4,1962, care conţine
discuţii complete şi bibliografie. 0 lucrare valoroasă esteJ.A-Wilson, The Burden of Egypt, 1951,
retipărită sub titlul The Culture ofAndent Egypt, 1956. Lucrarea lui J. H. Breasted, Hatory ofEgypt, £n
mai multe ediţii, este depăşita, la fel ca şi H- R. Hali, Ancient History of the Near Eoit \tezi de
asemenea A. H. Gardiner, Egypt of tke Pharaohs, 1961; şi în special GW3, voi. Îşi 2, 1970 ş.urm.
Cu privire la scrierile istorice egiptene, vezi L. Bull în EL C.Dentan(ed.),TTie Idea of History in tJie
Ancient Itlar 6ac 195s, !. 3.34; c. d€ wil, EQ 23! r9s6, e, 154.16C.
Cu privire la preoţifle rivale tiin Egipt, vezi H. Kees, Dos Priestertum im Ăgyptischen Staat, 1953, p.
78-88 ţi 62-69, precum ţi Nachtrtige, 1958; vezi de asemenea
J.&.WOson,BurdenafEgypt/CukureofAncientEgypt, cap. ix. Perioada Tîrzie, vezi K. A. Kitchen, Tke
Third I^tendiou P.aiod in EgEt (t 1006'0 t.A,C,.) 1972, în special partea a IV-a.
Cu privire la Egipt, sub stăpînirea pereană, vezi F. K. Kienitz, Die Polittiche Gexkichte Ăgyptens, vom
7. di tM 4. Jahrh@da wr d.r Z.i!@da 1953. cu privire la cronicile babtloruene de pe tăbliţe, vezi D. J.
Wîseman, Cfironi'det of Chaidaean. Kings, 1956. Pentru o corectura mică dar importanta în legătură cu
datele dinastiei 26, vezi R. A. Parker, Miaeilungen des
PeutscheaArchăeologisckenInstitutsrKairoAbteiiimg, 15,7957, 9, 2oe2l2.
Cu privire la Egiptul greco-roman, vezi CAH, volumele recente; Sir H. I. Bell, Egypt from Alexander
the Great ta the Arab Canquest, 1948, şi CuJet and Creeăs in Graeco-Raman Egypt, 1953 şi ediţiile mai
recente; W. H. Worrell, A Short Account of the Copts, 1945.
Literatura. Cu privire la lucrările literare, vezi W. K. Simpson (ed), TJie Literature of Ancient Egypt,
1972, şi M. liehtheirn, Ancient Egyptian literature, 1-2, 1973,76; dtuilie rerte i$o.ie h J. H, B€lred,
AnciaitRecordsofEgypt,5voi.., 1906-1907. o selecţie considerabila dar prescurtată apare în ANET. Un
efort remarcabil de enumerare, identificare ţi restaurare a literaturii egiptene este lucrarea lui Posener,
Recher-ches Litteraires, 1-7, în Revue d'âgyptologie 6-12 (1949-60). O contribuţie valoroasa £n acest
domeniu este cartea lui T. E. Peet, A Comparative Study of the Literaturesqf Egypt,
PalestineandMesopotamia, 1931.
Religia. Cu privire la religia egipteană, o prezentare bună în 1. engleză este lucrarea lui J. Ceniy,
Ancient Egyptian Religion, 1952; detalii mai multe şi bibliografie în J. \fcndier, La Religion
Egyptienne, 1949; H. Kees, Der Gotterglaube im alten Agypten, 1956, este o carte bună; vezi de
asemenea S. Morenz, Egyptian Religion, 1973.
KA,K
EGIPTEANUL. ln F.pt. 21:38, u .Sibror o csE un ofiţer roman care comanda fortăreaţa Antonia 1-a
confundat pe Pavel cînd acesta a fost arestat în prid-rur.ie Tenpluld, Pottivjr lui Jephu (A/ 2. 261-263;
Ant. 169-172), acest egipteana mers la Ierusalim în cea 54 d.Cr., spunînd că este un profet şi a condus o
mare mulţime la Muntele Măslinilor, promiţîndu-le ca zidurile cetăţii aveau să se prăbuşească la
porunca Iui, Soldata trimiţi d. Felix lau l,nprlttiat F umaii iui, cu oarecare vărsare de sînge; egipteanul a
rugit şi a s.5pat (.AsAslM.) F.F.B.
EGIPTULUI, RlUL. Identificarea corectă a „Rlului Egiptului" continuă să fie incertă. Trebuie să facem
distincţie între mai mulţi termeni ebr. diferiţi. Termenul y*'6T misrayim, „rful (= *Nilul) Egiptului" se
referă în exclusivitate la Nilul propriu-zis: revărsarea şi retragerea sezonieră a apelor este menţionată în
Amos 8:8, iar ui îs. 7:18 este menţionat cursul superior al Nilului (la plural). Tennenul n'har misrayim
„rîul (curgător al) Egiptului", apare o singură dată (Gen. 15:18), unde ţara promisa este delimitată ca
fund situată intre cele două nuri mari, Nilul şi Eufratul. Aceţti doi termeni (y'or/n'har misrayim) sînt
total separaţi şi irelevanţi de aşa-numitul,,rîu al Egiptului", nahai misrayim sau „fluviul-torent al
Egiptului". Acesta trebuie să fie identificat cu rîul Şihor, aşa cum se va vedq da dh cele ce tuz!.
în VT se vede dar că Şihor reprezintă o parte a Nilului; vezi paralelismul dintre Şihor şi/'fr- (Nilul) în
îs. 23:3, ţi dintre Şihor, ca Nitul egiptean, si rîul corespunzător din Asiria [Eufratul), în Ier. 2:18. fnlos.
13:3 $ul gihd c@titui! Iisita & Sv a teritoridui care mai trebuia ocupat ţi de unde îsreeliţii puteau
384
aGIPflJLUI, RfuL
Marca cea Ma@ (Medlterana)
Pisan-68€/Osntir/Ava.s

Pi-be:
V\(Marelo Lac Amar)
leliopolîs (On) M<Mleul Lac Amar),.'' emfis
EGIPT
|. Berii-hasan (Her mo polis

io «o
- hartă indictnd W&di ei- Vlrtsfi fi rîul Şihor, care poc fi indentificate amîndouă ca jiul Egiptului".
\
veni să întâmpine chivotul la intrarea în Ierusalim, 2 Cran. 13:5; textul din los. 13:3 specifică faptul că
se afla la „răsărit de Egipt". Prin urmare, Şihor este cursul inferior al celui mai răsăritean dintre braţele
Nilului antic (Pelusiac), vâisîndu-se în Mediterana Ja V de Pelusium (Teii Farameh). Termenul Şihor
este de origine egipteanS: !-kr, „apele lui Horus"- textele .gipt64 6ht de aord cu lealiz.M biblic! prin
raptul că menţionează faptul că şihoml produce sare ţi ahviui pdrru capirala a!6piatl din Deltl, Ramasen
{Tanis sau Qantîr), e! este identificat de asemenea cu „rîul" din noma (provincia) a 14-a din Egiptul de
Jos; vezi R. A. Caminos, Late Egyptian Mtecellanies, 1954, p. 74, 78 (identificarea cu Atoi-xalah este
eronată) şi tn special A H. Gardiner, JEA 5, 191a, p. 251-252,
Adevărata întrebare este dacă nahal misrayim, , jtul (ftuviul-torent al} Egiptului" este sau nu Identic cu
gihor, b6$n @l @i rrsrrit€.r sl Nilului.
Această identificare este contrazisă de faptul câ in alte părţi din Scriptură Nilul nu este numit niciodată
un nahal. RIul din îs. 11:15 este considerat adesea Eufratul (observaţi aici contextul asiro-egiptean, tn
special v. 16), iar ameninţarea de al împărţi în şapte Ofhălţm. rîuri care pot fi traversate cu piciorul), re-
prezintă o transformare (ţi nu o descriere normală) a riului. fie că este Nilul, fie că este Eufratul.
Dacă acest „wadi al Egiptului" nu este Nilul, cea mai bună alternativă ar fi identificarea lui cu Wadi
el-'Arish, care curge din Sinai înspre N şi se varsă în Mediterana la 145 km E de Egiptul propriu-zis
(Canalul Suez) şi la 80 km V de Gaza, în Palestina. în favoarea acestei identificări se poate aduce ca
argument o schimbare perceptibilă de teren la V şi E de el-'Arish. Către vest, spre Egipt, este numai un
desert arid ţi mărăcini; înspre est se află pajişti ţi teren arabil (A. H. Gardiner, JEA 6, 1920, p. 11S).
Prin urmare, waili el-'Artrh ar @Etitqi o 8rnil5 pFctic!, incluzind terenul folosibil ţi exduzînd deşertul
în delinitlrile slejne dir Nh.ti 34:5 {i 16, 15:4, 47 (vezi şi Ezec. 47:19; 4B:28). Acest fapt este repetat Sh
1 împ. 8:65 (= 2 c'on. 7:8); 2 lhp. 24:7 i b. 27:72. 16. 13:3 si 1 Cbr 13:5 d indi.a ded ldta de SV C
Şihor) a activităţii israelite (vezi mai sus). Sargon II şi Esarhadon, regii Asiriei, menţionează de
asemenea în scrierile lor acest Wadi sau Pîriu a] Egiptului. în anul 716 ÎJ.Cr. Sargon a ajuns la
„Pîrîul/Vfadi Egiptului " Citatei musur), „a deschis portul închis al Egiptului", amestecîndu-i pe
asirieni şi egipteni pentru a face comerţ şi menţionează „Cetatea de graniţă de la Pîriul Egiptului", unde
a instalat un guvernator. Alarmat de
335
EGIPTULUT. RluL
&tivitatea dirienilor, o$rton ry u l@otr slah. a Eini, Iui saryon u €dou diploD[c oE&d din rloi6p!!?@
caj mri" 0J. Tadnor, JCS 12, 195A, D. 34, 78). Toate aceste informaţii se potrivesc bine cu identificarea
lui nahal musur cu Wfedi el-'Arish, iar „Cetatea" ar fi aşezarea El-'Arish, în asirianâ Arzâ (Tadmor, arc.
cit., p, 78, nota 194, cu bibliografie d€pre Sjul EsiptuluLJ,
Totuşi, nu trebuie să trecem cu vederea unul sau două fapte care se pare că favorizează cealaltă părere,
adică, identificarea „Rîului Egiptului" cu braţul Nilului, Şihor/Pelusiac. Mulţi sînt înclinaţi să pună
semnul de egalitate între termenii din los. 13:3, Şihor, ţi Num, 34:5 şi los. 15:4, 47 (de asemenea 1 împ.
8:65 şi 1 cbn. 13:5) nandl nsram, coNdefud cil ^hdi E;o. tidiii este un alt nume al Nilului-Şihor. Totuşi,
această interpretare nu lasă loc pentru diferitele nuanţe din textele biblice menţionate mai sus. De
asemenea, este adevărat că Sargon II ar fi putut ajunge pînă la braţul Pelusiac (cel mai răsăritean) al
Nilului; în cazul acesta "ebia" ar 6 lelsim - i:. fapful e6ta l-ar 6 alamt cu siguanta pe O$rkon Iv. Da! F
srie cu certitudine că „Cetatea" este Ana(ni) din inscripţiile lui tshidon (rr\EJ p. 290292, ,6mj ca;i "
Epuade bine d ,Arisn_, nu cu P€lBjh (eFp, rnw, swn), în fine, egiptenii şi dinastia 19 considerau că
zona Pelusiacă era de fapt la marginea Egiptului pro-priu-zis: în Papirusul Anastasi m, 1:10, Huni
CPales-tina, în general) se întinde „de la Sile la 'Upa ^Damasc)"; Sile G.TheT) este localitatea modernă
Qan-tara, la cîţiva km S şi E de fostul braţ Pelusiac al Nilului (R. A. Caminos, Late Egyptian
Misctilanies, p. 69, 73 şi bibliografia). Dar aceasta nu dovedeşte nimic cu privire la graniţele Israelului;
aşa cum am menţionat deja, între Qantara şi Arish se întinde un deşert nelocuii, rn orice caz, dinastia 19
din Egipt nu a d6€rrEvddicat autoritate şi nu a menţinut flntîni în toată zona de coastă de la Qantara-
Ansh-Gaza (vezi A. H. Gandiner, JE4 6, r92q p. 99.116, .u privip la d'uu mfta; din 6@*5 end).
Identfi@@ tuului Egjotului cu $ih.r/N'l e fGt tGrinuta de H. BarDelo;: pEO 92. 1960, t, 3756, dar €l n!
lir€ s€me d*nerit€ contemporane egiptene şi asiriene, scrierea post-biblică citată fiind imprecisă'ţi prea
fireie. Discuţia nu este încheiată, dar pe baza dovezilor actuale Wadi el-'Arish este foarte probabil „Rîul
(Wadi) Egiptului" şi nu bElul de ! al Nilulni. K.A.K.
EGLON (Ebr. ?sr6aJ. 1. o ceae tn aD6Di* de Lachis, în confederaţia de S împotriva lui Iosua; în cele dr
urmă a fGr *upatd de ludr (tc. r0:3j 15:39), Identificarea cu Teii el-Hesi (BASOR 17, 1925, p. 7),
făcută de W. F. Albrighţ, a fost acceptată de mulţi cfterrort (J. siMoro. Grt p. 147; toa, D. 199) 5i nu
este contrara cu pasajul din los. 10:34; totuşi, pOJaria si stratigrafia prezintă probleme şi sugestia Iui
M. NoL\i Teii Eitun (20 km ESE, .prcFrisuFti. de de.lui) ar putea să fie cea corectă. Vezi G- E. Wright,
BA 34, 1971, p. 76-88; S.Yeâ.inn,lsraeliceCo!tquestofCanaan, 1971, p, 52, 81 (D. 1001.
2. Rege al M@lutui are a euFt tdiionuj la v de lodan la lnepltd pdj@dei Jua€csto.ilor si .are a fost
asasinat de Ehud (Jud. 3:12 ş.uim). J.P.L'.L.
EHUD (!br. .tradl. Nhe Bojamit (r cDn. 7:1ol 8:6; Jud. 3:15). Ehud, fiul lui Ghera, a condus revolta
împotriva ocupaţiei moabite a părţii de E a teritoriului
lui Benianid (Jud. 3); a olliNt o audimld rriEte b regele Eglon ţi 1-a omorit chiar în locuinţa lui, i-a
adunat pe israeliţi ca să profite de confuzia produsă între moabiţi. Faptul că era stingaci a fost fără
îndoială un l(ru loldito. pdbr a-l lu p. Eglo! prin suprindere. Expresia ebr.„nu se slujea de mîna dreaptă"
(Ur. „legat de mîna dreaptă") este idiomatică; tf. Jud. 20:16. J.P.U.L.
Et-A, EIAH Gbr. tld, .,rerebinr). r. prinhn sui |rib din Edom (c€n. 3614ti I crcn, 1:52,: F _m@E si fi fost
căpetenia districtului Elah, probabil un port Mritift din ,Elar, 2, Fid lui BzeF, rese .l lui IsEel timp de 2
ani, pînă cînd a fost asasinat de Zimri în timpul unei orgii în casa lui Aţra, ispravnicul său (1 Imp.
16:614r. 3. lbrgl Iu Or4 ulmul r€S€ al lui I6m€l (2 lmp, 15:30, 17:r: l3:1. 9), 4. At doits fiu al lui caleb,
6ur lni lefrlE, towat!1 lui l(fu (1 crcr 4:1s). 5. Un m din B€nianjn @ a lduit ]a td elin dupl Ed (1 crcn.
9:3), Nm€le lui ee oni! din l6E paElel5 din Neen. I t.
ELA, ELAH (Ebr. etd. „terebint"). O vale folosiţi de filisteli !€nri! a area acc la lanea cenaaL a pal6.
tinei. A idi ld.rn victo.iei lui Daeid aupE lui coli.t {1 san. 17:2j 21:9 i h gereral 6te idedfi@ri cu r/a<ti
6-Sant, la 18 km sv de lro5lin. J.D.D.
ELAM, ELAMIŢI. Numele antic al dmpieiKhuzis-tan, uda tă de apele rîului Kerkh, care se varsă în
Tigru la N de Collul Pe6ic. civiliaria din .@dri leilm 6te la ie1 d. Bhe ca si culiua din M6oe;nia
inferioara şi este înrudită cu aceasta. O scriere pic-tografîcâ locală a apărut la scurtă vreme după inven -
tarea *scrisului în Babilon. Nu pot fi stabilite legaturi certe între elamiţi şi alte rase cunoscute, deşi
limba ior poate fi twditE a ianilia d€ limbi dnridise. Faptut cE El.n 6ie Mdonar e u fiu al lui sen (C6_
10:22) poate reflecta prezenţa semiţilor în această rcai@ hca din venim ti exi$e dovezi dhsLosice
despre influenţa lor asupra culturii locale încă din vremea lui Sargon I (cea 2350 î.d.Cr.) şi a
succesorilor săi. Sculpturile în piatră reprezintă figuri acadiene tipice ţi poartă inscripţii acadiene, deşi
au fost sculptate pentru domnitori elamiţi. Regiunea muntoasă de la N 9i E a l6t ceosot! sub ntftl€ de
Ansan si . făcut pane din Elam încă dintr-o perioadă veche. PoFerele sMien€ ii mite m leuiau in .tnpie
considerau că aceşti munţi erau locuinţa spiritelor rele şi povestirile vechi descriu teroarea pe care au
exercitat-o asupra celor care au traversat munţii în cău@ro bositiilor nireraie al€ sEr€lor de dirclo {t
mu! (rezi s. N, Io'a@r, ritiory Beain ot sunet, 1953, !. 57ilm,:230r.rm.),
Controlul exercitat asupra rutelor comerciale către platoul iranian şi către SE au făcut ca Elamul să fie
obiectul unor atacuri constante din cîmpiile Mesopo-taiuiei. Aceste rute ofereau bogăţii mari oricărui
cuceritor. O dinastie elanută puternică, în care regele a fost suc.€d.r d€ h€rele s{u, .poi de 6rn sdu, ra
ridicar h jurul anului 2000 Î.d.Cr. şi a cîştigat controlul asupra cîtorva cetăţi din Babilon punînd capăt
stăpînirii domnirorilq stl|Ei.ni din Ur ri jeflind ce6t6 (wi ANET, p. 455 ş.urm., 480 ş.urm.) fn această
perioadă de supremaţie elamită probabil că ar trebui sâ-1 înca-
3S6
ELDAI)
dram !e rchedodamer (Gen. 14i1), namuaPi resele!e Babnonuhi, ia iugonir pe elani$ ln cca 1760 î.d.Cr.,
dar dinastia „amorită" din care 'făcea parte a căzut în faţa atacurilor hiiiţîlor şi eiamiţilor, în cea 1S95
Î.d.Cr. Invaziile kasitilor care veneau din regiunea centrală a munţilor Zagros (*BABILON) ia împins
pe elainiţi pînă la Susa, pînă cînd le-a crescut puterea şi au putut cuceri şi stăpîni Babilonul timp de
cîteva secole {cea 1300-1120 ţ.d.Cr.). Printre trofeele duse k Susa cu această ocazie a fbsto faimoasa
ste!3 a Legii luiHam@pj. lstorta Etanului 6te o!6cura din cca, 1000 l,d,Cr ptui la €nlane lui sarAon,
Egele Asiriei (@ 721.705 i.d,C.,), sanrEib ai Asubanipal i-au supus pe elamiţi si au deportat pe unii
dintie ei în sam'ia, ir pe ira€liSii i.au dE h Elm (Eaa4:9j ]s. 11:U).
După prăbuşirea aAsidei, Elanul a fG! aEFt de indo-europeni, a căror putere a crescut treptat în Iran,
dup{ iA€ziile lq dh @ looo Ld.ci Teisles (ce 675-640 td.c!.), stdmcqul lui cid, a t@t tidul dd „rege al
Ansanului", iar Susa a devenit una dintre cele trei cetăţi principale din Imperiul medo-perean,
Elamut a I6t o\eMt de leia sI zdbb..s.d Babi. lonul (&. 21:2) i pbuia ac6b si implinit (cJ. D6n. 3:2).
Totu{i rlmul aEa si 6e zdrcbit la dndrn său si arcaşii săi faimoşi aveau să fie învinşi (Ier. 2st2s: 49134-
39i 4 rs, 2216i Ea. 32:24). In n!rţimea de oameni din Ziua Cincizecimii (Fapt. 2:9) se aflau oameni
veniţi din F.Iam, care erau probabil membri ai comunităţilor evreieşti care au rămas în exil în statul
semi-autonom Elymais, unde se folosea limba d.mici qi @r a f6i ultiro licarire de irdep€nde4E elamid,
(TARHEOLOGIE, iMEZn, *PERSIA, *SUSA.)
BIRUOGnAFIE. W. Hinz, Tle Lst Wod ofElon, 1972; !, Ponda, Ancia. Irdn, r96s.
A.R.M.
ELASAR. c€iareq eu re8atul p6te caF a donnt Arioc, u aliat al lui 'chedorlaonq, res€le 8lafrdu, care a
ata€r sodoM i a lut prizoni€r pe Lot, ne lohn lui Amam (Gen. 14:1, 9). Identificarile sus€. aft depind de
identiicirile prcp@ penEu resn care au luat parte. Astfel s-a sugerat; (i) ă! A£>ur - A-s/rsiri. @home,
B6hl, D6in)j (i, len sua - tn textele de la Mari, situată Intre Haran ţi Carchemis flenin)i fiii) Teler-
(2Irnp. 19.12; Ls.$ 37:12)ioN Mesopotamiei, ca o paralela la *Şinear-Singara, dar acest nume ar trebui
redat Til-Baseri; (iv) Larsa - în S Babîlonului. Această identificare este bazata pe echivalarea (depăşită)
lui *Amrafel cu Hammurapi (regele Babilonuluj),
BIBUOGRAnE. M. c. Astou în Biblicul Mddf, ed-A. Altun4 1966, P. 7773.
DJ.W.
ELAT (ELOT), ETION-GTIEBER, Axa.e ($u aşezări) la extremitatea nordică a Golfului Aqaba. Este
menţionată pentru prima oară ca un popas în c4ftdia lsdelului li putie Orm. 33:3s.36; Deul. 2:B), în
secolul a) 13-lea Î.d.Cr. Probabil că în vremea aceea Elat şi/sau Eţion-Gheber au fost doar nişte tutlni ti
li@i de pahGn din aprcpiere de ,qaba din zilele noastre, care a fost întotdeauna locul obişnuit Ennu
aFzrrile dir a6r dGdct.
Solomon (cea 960 S.d.Cr.) a dezvoltat mineritul şi topitolii d. dpn $ rie. in AEbah la N de Eion9i
Gh€h.r, o ag€aE noue CllI el(h€leifeh) la 4 km v d€ Aqabo, Bhl Elat. Toria cI E$on.cneher a tost o
ropitork a r6t abanaomd (R.tlentEra, PIQ 94, 1962, t. 4456r N. GIE19 the Athef Side of the Jordan,
1970, p. 113-115), dar se poate să fi fost un depozit în faza I, Etion-Gheber/Elat a servit de asemenea ca
port maritim pentru flota comercială a lui Solomon în Marea Roşie care naviga la Ofir şi în Alabia (1
Imp- 9:26: 2 cd. a:17)' la cite wseti dupt domia s, E$on.Gheber a f6t ac şi rMtruit (r.a II) ln w]ul al 9le
i.d.cr., probablti de loerai rA€l€ lui luda (c.6 a60 ta.CrJ, 6 c-1rui flote ' @re a încercat să imite flota lui
Solomon - a fost distrusă (1 i^p, 22:A3t 2 60. 20:3637) plobabil p€ sdrcile d€ a@lq da €u !'lnturilor
putemice din aceasti re giune, în timpul domnieilui foram, reşele lui Iuda (cea si@.343 i.d.cr-), rdomul
s'a r&ulat 12 1m9. 8:2\22), a iblat, a as !i a @pat EFo. cn€betul- vr6 60 de di Mi deiu !iozia (Azria),
resele lui luda (cea 780 id-cr,), a reu@it l$on.Gheber d€ la Edom (2 Inp, 14:22i 2 crcn. 26:2) 9i la
tKNtuii dlnduI nsele Elar (lak Ix). Un siailiu al succ@.ului snq lotan, a fostgăsit în acest
Elatreconstruit.'Ibtuşi, Reţin, regele AEnutui (si.ia) a de.it Elait de la Abaz, lq€le lui Iuda (c.a 730
i.d.cr), p€min$nd{.i s: s iatoarci in stăpînirea edomirilor (alia$?) (2 rnp. 16:6; dar fit v. 6b vqin Eaduc:
„sirienii au venit ii a! leuit.-.", iar vsr tdrce 'edoni$ au vdit...r diferenla 6t€ c! vsR a Flinbat u . cu u d
roatu a€frrntd).
in peridda holelor 7-4 ld,Cr. (tazele IV ti v), Elatul a rămas sub stăpînire edpsxâtă; în Elatul „edo-mit"
au fest descoperite cîteva sigilii din secolul al 7I€a ap.4rlnd edonitului ,Qoffil, slujitorul re gelui"
(Edoflnli). ln tinpul,Qoffil, stiptnirii peere, @ ne4 d Ambta, prin Elai, a continut se prdp€!€, a|a cd
dov€de dMnlele mnaic .thca din e@lul al sl@ li al 4le {i!.lGiv chibnte pentru vin), cft ti q*li de ht
8ftetti de bud caliiate, in tranzit din Grecia câtre Arabia. Cînd Nabataenîi au luat locul edomitilor,
Elatul a fost limitat la zona dupat de Aqaba din zilele n@stre, $ a putat nu rel€ 4ila ln tinpd Nab.b€nno!
+ al rcMnnor.
BIBIIOGR-AIIE. Cu privn€ b ex@EljileluiNelen Glueckla Eţion-Gheber, vezi E. K. Vbgel,
Bibliagraphy of Holr Land sit6, 1974, p. 35-a6; N. ClGl! Tre otht side of th. Jod.n, \970, 9, 103.137.
RaoNn' tuirea Etion-Gheberului, în N. Glueck, TTie River Jorddn, 1946, p, 142, 69, 75. C! ?riwe Ia
sdavia de sbt la Elotr.cneber, reziLMendelsohn,A,4SOR 45.1942, p. 14-17.
K.A.K.
ELDAL (Ebr. 'Dljrereo a iubir), un liEin is. raelir, 6aiat cu Medad in Num. 11:?630; poat .d ar sebui
idmtincar o Elidad (Nu. 34:2r). El ti .u lvledad n! sau F*ntat la coftn iddlnirij atuci clnd a! Ict ch.m$ de
Moi*, lmpEunn cu cei 9apre@ de bedni. Ct t@re ac6i€, 9i et au prihit dafln profeţiei pe care bătrînii l-
au primit de la Domnul. MoiF nu a inrean c€astA mlif6bre aparent n6. bi$nuira a pridn divire, .i sa
beuat +t a doft e tot poponn Dorudui si prcfd,sr1 O as€nnea stale extatică a fost o caracteristică
importantă a *profeţiej vechi din VT.
J.D.Tr.
387
ELEALE
ELEALE (Ebr. 'el afefc), „Dumnezeu este înălţat")-O localitate la E de Iordan, menţionată întotdeauna
în legătura cu Hesbon. A fost cucerita de Gad ţi Ruben (Num. 32:3), a fost reconstruită de tribul lui
Ruben (32:37), Iar mai rlrziu, sub stăpînire moabită, a fost avertizată de profeţi Os. 15:4; 16;9; ]er.
48:34). Identificata cu localitatea moderna el-'Al, la 4 km NE de Hesbon.
.r.D,D.
ELEAZAR. Numele care înseamnă „Dumnezeu a ajutat" a fost dat mai multor personaje din VT. Cu
puţine excepţii (1 Sam. 7:1; 2 Satn. 23:9-10 (1 Cron. \L.12)i I Coa. 23t21-22i 242a; Ed 3:33: 10:25:
N*e 12: 42; Mai. 1:1s), 6te srba de Elea, al treilea fiu al lui *Aaron, care La succedat ca mare preot
(Num. 20:25-28; Deut. 10:6). încâ înainte de moartea tatălui sâu el este prezentat ca avînd o poziţie
importantă în ierarhia preoţească (Num. 3:32; 4:16; 16:37.40i 19: 3.4), fapt 6re a Ezdrar din p€daFna
Iui Nadab şi Abihu, fraţii săi mai mari (Lev. 10:1-2). în calitate de mare preot el este menţionat frecvent
.Eturi d. Mol* su l6ua € lider al trdeliblor (de 4Nq, 26i1; lor 14:1),
Aproape toate referirile la Eleazar în VT se găsesc fie în secţiunile „preoţeşti" ale Pantateuhului, fie în
scrierea Cronicarului. In vremurile post-exilice „fiii lui Eleazar" au format una dintre cele două
categorii principale de preoţi cu drepturi depline, „fiii lui Aa-ion" (1 Cron. 24:4-6; în Ezra 8:2 fiulsâu
Fineas apare ca strămoş al grupului). întrudt în vremea aceea Ţadoc era considerat urmaş al lui Eleazar
(1 Cron. 611.3, s0-53; 24:3), s p.E .a pozldd de 'lEE pbt era deţinută de membri ai acestei categorii.
Ezra a fost un membru important al acestei grupe (Ezra 7:5). Se crede în general că tradiţia cu privire la
Eleazar a fost dezvoltată ta cercurile preoţeşti pentru a proteja privilegiile exclusive ale acestui grup,
care au fost descendenţii preoţilor care au oficiat în Ierusalim înainte de Exil (cf. Cody). Dacă teoria
aceasta ar fi corectă, ar af<ra ndd li .4 sht int€rprctate texele rcle vante. Dar faptul că Aaron a avut un
fiu numit Eleazar care 1-a urmat în slujba preoţeasca şi că Eleazar a avut u fiu run'lt FiiEE 6re u fapr
sBbnit pe baa letteld Mi vEli (Deqt. 10:6; Ic. 24:33 g (?) Jud, 20:23). PoEivit d Id. 24:33 el a f6r h@Er
la Glits, lr tinufi lui Efinih.
BIBLIOGRAFIE. IDB, 2, p. 75-76; A. Cody, A His-toryof (Mft\Met fti6thood, t9, p, 171-774,
G.I.D.
ELEMENTE. în gr. swichda, tradus „elemente" (în rom. iEupuile er€ftii) ln 2 Pet, 3:10, 12; ,rpinre
elementare" (în rom. „învăţăturile începătoare") En C.l, 4:3, 9: Col. 2:& 2q 6le EuEuj plur.l a] .dje,
tivului ttoickâos, care înseamnă „stîhd în rînd", „un element dintr-o serie". Prin urmare, stoicheia este
folosit: I. pentru literele alfabetului, ctnd sînt scrise în serie de aici vine sensul de „principii de bază"
(învăţături începătoare), „ABC-ul" unui subiect, ca în Evr. 5:12.2. Poate însemna de asemenea parole
componente ale corpurilor fizice. Stoicii, în special, foloseau termenul pentru cele patru elemente:
pâmîntu),
apa, focul, aerul. 3. Există dovezi că scriitorii creştini de L judtata *colulli d 2.la d.Ci ,u foldir stoîcheia
într-un sens astronomic, referindu-se la corpdunle slfti (d Istin Mlltirdl, Apol. 2. s. 2). 4. Dovezi luate
din imnurile orfîce ţi din Uermetica. cuplate cu sensul din greaca modernă, arată că stoicheia a ajuns să
însemne „îngeri", ^pirite" (spirite elementare"). Dar nu este dar dacă a fost folosit în sensul acesta în
secolul 1 d.Cr,; cazurile oferite fie că sînt îndoielnice ca sens, fie că datarea este incerta. Scriitorii evrei
au asociat spiritele sau îngerii cu diferite obiecte fizice (cf. I Enoh 40:11-21; Jubileeie 2:2), dar nu le
numesc stoicheia (2 Enoh 16:7 este dtat uneori în sensul acesta, dar nu avem textul gr.).
Criticii au sugerat toate cele patru sensuri pentru scrierile lui Pavel. Sensul 2 este în armonie cu preo-
cuparea cu regulile privitoare ta lucruri materiale în Col, 2:21 ţi cu referirea la filozofie în 2:8. Sensul 3
este în armonie cu menţionarea zilelor de sărbătoare în Gal. 4:10. Sensul 4 este în armonie cu referirea
la zeii falşi în Gal. 4:8 şi cu referirea la îngeri în Cot. 2:18, Se pare că Pavel aplică afirmaţiile sale
Inegală măsură la lumea evreiască şi Ia cea pagină, dar acest fapt nu constituie un criteriu pentru
stabilirea înţelesului. Evreii au acordat multă atenţie lucrurilor fizice şi astronomiei în lege şi credeau în
mijlocirea îngerilor (cf. Gal. 3:19; 1:8); ne-evreii erau preocupaţi de elemente şi de astronomie în
filozofia ţi in închinarea lor la zeii falşi, pe care Pavel îi numeşte demoni (1 Cor. 10:20). Poate că cea
mai bună interpretare a acestor pasaje combină sensurile 2 ţi 3 în genul Oracolelor sibilan. (2. 20q 3,
337), Sqsd 1, ,ABc.ut religief,, este într-un acord perfect cu contextul general din Galateni, cu insistenţa
lui Pavel ca oamenii convertiţi să nu se întoarcă înapoi la un sistem conceput pentru „copilăria" religiei,
dar această interpretare modifică sensul substantivului la genitiv, „lumii", care trebuie interpretat în
sensul (sistem religios) „preferat de lume" sau „caracteristic lumii". Problema a fost con troversată încă
din perioada Patristică şi trebuie să ramînâ deschisă pînă cînd vor ieşi Ia lumină dovezi noi.
în 2 Pet. 3 faptul că stoicheia este menţionai: între „cer" şi „pânunt" în v. 10 sugerează cu tărie sensul 2.
Cei care preferă sensul 4 au argumentat că Testamentul MLeri 4:1; 1 Enoh 68:2 se referă la spirite
„dizolvate" în foc.
BIBIJoGRAm. c, Delliig, lD,ilTZ p, 67c587i E, Lnle Colaiffi old Phr'&aoi, 79rL, p. 96-99.
M.H.C
ELENIŞTI. Gr, hdleniscai, oameni care deşi nu erau ei înşişi gred (heltenes) „elenizau", adică, vorbeau
limba greacă (hellenisti, Fapt. 21:37, ere.) şi care au adoptat de altrel feld de viaE al gailor (,r.lEni'-
mos, 2 Mac. 4:10).
Cuyhn! apare p€otru prima oară h lreEtur€ greacă în Fapt. 6:1, unde indică un grup de evrei creştini din
Biserica primară din Ierusalim, dar care se deosebeau de „iudei" sau „evrei", (hebraioî), care probabil
vorbeau aramaica. Cei şapte diaconi, inclusiv Ştefan şi Filip, au fost aleşi ca urmare a plîngerii
eleniştilor ca" văduvele „evreflor" erau favorizate în raport cu văduvele eleniste cînd se făceau
împărţirea ajutoarelor caritabile din fondul comun; după nuipele
388
lor se
se pare că toţi au fost eleniţti (Fapt. 6:5). Mulţi dintre elenişti probabil că au avut legături cu Dias-pora,
în timp ce majoritatea evreilor erau iudei din Palestina. Linia de demarcaţie între evrei şi elenişti nu
poate fi trasă dar ţi cu uşurinţă deoarece mulţi evtei erau bilingvi. Pavel, de exemplu, care vorbea de
obicei greceşte (cum ar fi de aşteptat de la un om născut In Tars), se numeşte pe sine „evreu născut din
evrei" Onip. 3:sj c' 2 Cot, 11:22). P@te c! lacrorur deter minant pentru asemenea persoane era limba în
care se ţineau serviciile de la sinagoga pe care o frecventau; greaca (cf. Fapt 6:9} sau ebraica.
D.d jlde{m d!!e atitudi@ lui Srefan g FiliD eleniştii din biserica din Ierusalim aveau un orizont mai
larg decît evreii, atît In învăţătură cit şi în practică. în persecuţia care a izbucnit după moartea lui
Ştefan, eleniţtii au fost In principal cei care s-au împrăştiat; pDpordduind EEishElia lEtutindai ude au
nG. încercările de a-i lega pe aceşti elenişti de esenieni sau de samariteni (lâsînd la o parte caracterul
improbabil al antecedenţei lor) au fost nereuşite.
Elerljtii dir F.!t. 9.29 au f6t @bri la @ su mai multe sinagogi de limba greacă din Ierusalim.
în Fapt. 11:20 unele MS. conţin „elenişti" (hei-SniMosJ iar altele „greci" (hellenas); majoritatea
dovezilor sînt în favoarea primei versiuni Indiferent care este varianta preferata, contextul arată clar că
se referă la ne-evreii care locuiau în Antiohia, cărora vizitatorii creştini, „oameni din Cipru şi Cirene",
au luat iniţiativa de a le predica Evanghelia, în timp ce asociaţii lor care au mers pentru prima oară la
Andohra a! Fedicat ,nlei la efti" (Fapt. 11.191 .Dac! aceştia nu erau greci (hellenes) prin originea lor, se
poate să fi făcut parte din grupurile etnice din Antiohnr @ ru adoptat linba 9i .ulte sreaca-
BIBLIOGRAIE. 6. P. w.tt{, ,Dd dkste h€U€nis tische Christentum nach der Apostelgeschichte^1, Ar-
chiv fur Religionswissenxhaft: 21,1922, p. 410 ş.urm.; H. J. Cadbury, 'TlE Hellenier', ac s, p. s9 +lm,;
H, Windisch, TDNT2, p. 511 ş.urm. (s,v. Heîfenistei); E, C. Blrclaun, ,The HeU€n&ts oI A.ts vi. 1.,,
Erp? 4s, 1936-7, p. 524 ş.urm,; O. Cullmann, „The Significance of the Qumran Texte for Research into
the Begintiings of Chrirtiadq/, JBa 74. 1955, p. 213 t.hj [t Siraon, St. Stephen and t/te HeSlenuu in the
Primitive dr4n, 1958i c. i. D. Molle, .Oc More who W@ the Hellenists?" ExpT70,1958-9, p. 100
ş.urm.; C. S, Mann, „Hellenists and Hebrews in Acts VI 1", în J, Muncit, Thetea oftheAposttes, 1967,
p. 310 ş.urm.; I. H. Marshall, „Palestinian and Hellenîstic Christia-nitir, NIS 19, 1972.3, t, 27r q.tm. M.
i Ju4aism ond Haldisn, 1974.
F.F.B.

SLHANAN. 1. ln 2 sd. 21:19 .itin cA .$h.mr fiul lui laare-Oreghim, din fletleem, 1-a omorit pe Goli.t
din Caf, ln *hinh, in I Cron, 20;5 cirim c6 „Elhanan, nul lui lair, a ucis pe fratele lui Goliat, Lohni din
ftf. NurEle peffijelor ?i €drul hrim. plării ar părea să indice că este vorba de acelaşi eveniment.
0 soluţie ar fi să conchidem că îin 2 Samuel avem un exemplu interesant care arată cit de uşor se pot
strecura erori în text. Numele Iaare şi lair sînt identice, cu excepţia faptului că ultimele două litere ebr.
sînt inversate, Cuvfntul 'ăr'glni, în ebr., înseamnă „ţesă-
BTIA'B
tort" si a fost introdus prin copiere neatentă, repetînd cuvîntul ebr. tradus „ţesători" şi care apare mai jos
în tExt. Cuvinrele .br, p€nEu ,din B.deb" 9i ,Jahmi fratele", sînt atît de asemănătoare îneît este aproape
celt c! ud prcvift diq celalalt, ern!-o e@h; le copiere. De aceea, ar trebui să considerăm că 1 Cron. 20:5
este originalul şi redarea corectă. O altă soluţie ar fi să conchidem că in 1 Cron. 20:5 avem un caz de
armonizare editorială, pentru a elimina discrepanţa aparentă dintre 2 Sam. 21:19şi lSam. 17:12 ş.urm.,
lrde * 3puft .t Gdlat din Gat a f6r o6odt de clne David. Dar, este posibil ca Elhanan să fi fost numele
original al lui David.
2. In 2 S4. 23:24 si ln I Cbn_ 11:26 Elhltr& fid lui Dodo, 6te uut dinEe viteiii lui D.vid. Eere vorba d€
o lareoa diferili,
BIBUOGRIIE. , Weinger\ &Dtn Bi6L ro Mitn-n4 19t6, p. 16 t,@., 139,
c.T.M. F.F.R
ElI. Posl€ hi Eli 6re r€latart id 1 sd. 1-4. tl a fost „preotul" în „casa Domnului" de la Silo (1 Sam. 1:3,
7, 9). Această „casă" trebuie să fi fost sanctuarul inter-tribal, care cuprindea cortul tntîlnirii Clos. 18:1;
htl. 13:31), tnpreu! d alte .lrAiii a@lo F afia chibtui legi!'lntului (1 sd. 4:3). Nu re 6te d.ta geRlogia lui
tli, <tar @nFdnd 1 InD. 2:27 cu I Cron. 24:3 putem deduce că Fineas, fiul lui Eli (şi prin urmare, Eli
însuşi), era un urmaş al lui Itamar, cel mai din& 6u al lui A5rcn. Nu E@n ffom.gi d6pE modul în care
preoţia a fost transmisă de la urmaşii hi 1166r (1 cron, 6:4'15); porrivii radiliei sm. ritene, preoţia a fost
preluată de la Uzzi, cînd un copil a trebuit să fie respins datorită unor prejudecăţi rasiale. (Vfezi E,
Robertson, The Old Testament Problem, 1950, p. 176).
Din 1 Sam. 14:3 şi 22:9 ş.urm., se pare că urmaşii luj Eli, Drin Pin€a si 6ul sru Ahitub. au condnwr sr
ehite p@lia l. Nob, p..tiu o weme.
DatoritE lutirii snddo* a 6nor hi Eli. ere nu au fost mustraţi cum trebuia de tatăl lor, a venit un
omalluiDumnezeu ca să vestească nenorocirea pentru ei şi pentru urmaşii ior fi Sam. 2:27-36).
Lucrul .c6|a a fo6t onlrmr d€ o revelalie datA copihld sanuel (1 s.n. 3:U-14), Prcfetia a icr itrplinita in
paite pri! @artea lui Hohi fi liae (1 sd, 4:1tl 9i la orcrlrca remG6a a pFtilor din No! {I San, 22:9-201,
Dd Abiarar a s;Ft * a a t6t p6r.r 1. ProFe rhrrem! cu Tade, h tiEpd aomi.i lui David (2 $n 19:rr). Dar el a
t6r s6 din a(6te funcţie de Solamon, ca să împlinească astfel profeţia din Ehine (1 hp. 2;26 ilm,),
Eli ,A jrder p€ tsBel pahai d€ ai (1 Sam, 4:13), o nanuie d6pE slujiM adGe popord ui slu, Dar slujirea
lor a fost umbrită de sacrilegiul fiilor săi qi de fapn! ce el nu i-a de.iNir din slujba scr5,
C,T.M.
EL1AB. „Dumnezeu este tată", un nume obişnuit în VT. 1. Un 6! al lui HeloD, capetenia g rep!%bntul
Eibduj zabion (Nh, 1:9t 2:7 .i._). 2. Un bArbat din Eih! tui Rube., 6ul lui Palu ei bill lui Data Abired şi
Nehu€l (Nm, 26:a9). 3. cel mi ture fiu al lui lei €i frab d David (1 San, 16:5 q.rm., etr,),

389
AIIAB
tatăl lui Abih,il (2 cm. 11.13), nMit ,,Elih!. rn 1 Cron. 27:18. 4. Un luptitor rlh rnbd lui cad, tso. litor at
lui David (1 Crcn, r2:9), 5. Utr ldjr nuztanr di! w@ lui D.vi.l (1 Cbn. 1s:13 t.!fr.), 6. Ur ttdmf 6l ld
samul (r Crcn. 6:27), nmit de &. menea Eliel (1 CFn, 6:34) d Elihu (L Sd, I:1).
G,W.C.
ELIACHIM. (Ebr. 'el-yătm, „Dumnezeu întăreşte"?; 8r. Eli4ldn). N!ftle a cel puţin cinci petgre diferite.
Doi au fost strămoşi ai Domnului nostru (Mat. 1:13; Luca 3:30); unul a fost preot, contemporan cu Neh
{Nen. 12:.41). lliachin a ton de .se@rea un om pe care faraonul Neco 1-a Scut rege după Iosia şi căruia
i-a schimbat numele în Ioiachim (2 împ. 23:34: 2 CFn. 36:41

Sigiliu cu inscripţia „aparţine lui Eliachim, asistentul lui loachim" (l'lykm n'r ywkn). Amprente ale
acestui sigiliu au fost găsite pe mfnere de vase la Tdl Beit Minim, Bet-Şemeş şi Ramat Rahel, Poate că
acesta a fose sigiliul Iui Eliachim (sec, 6 td,Cr), darsepoatesă
Ce! mai proeminent om care a purtat acest nume a rct ful lui rchia, care 3 ldi DMit ieDrahic (căpetenia
casei împărăteşti) în locul lui Şebna care a fost destituit (!s. 22:20 ş.urm.). Această funcţie a existat încă
din vremea lui Solomon (1 împ. 4:6) atuul regatul de N cît şi în cel de S (1 împ. 16:9; 18:3; 2 tmp.
10:5) şi se pare că a fost exercitată delotam după ce Ozia s-a îmbolnăvit de lelri (2 imp, rs:sl. oid
Sanherib a asediat Ierusalimul, Eliachim s-a dus să stea de vorbă cu Rabşache (2 fmp. 18:18, 26-27; îs.
36:3, 11, 22) şi Ezechia 1-a trimis să ducă vestea lui Isaia (2 împ. 19:2; îs. 37:2). Eliachim apare de
asemenea ca „slujitorul lui Ioiachin (n'rywkn) pe trei ampMte d. sign di! selul .1 6-ls id.cr,
EJ.Y.
ca tltll lui lobana4 dd h p.siul acta Du 6te numit mare preot. Josephus spune că tatăl lui Eliaşib,
Ioiachim, a fost mare preot arunci eînd Ezra a mers ia I€lulin h 454 [d,cr, (rnt. 11, 154). csld a vdir
Neemia, în 445 î.d.Cr,, Eliaşib era mare preot şi a luat parte la construirea zidurilor cetăţii (Neem. 3:1,
20-21). Mai tîrziu el a făcut un compromis şi s-a încuscrit cu Tobi! (Ne4 13:4) 9i l{; tupdtit in incirra
Templului (Neem. 13:5). Unul dintre nepoţii săi s-a clsatolit ( 6ica lui s.nb.l.t (Nen, 13:2a). cerea logia
lui ere alard li N@ 12:10-11.
J.S.W.
ELIBZER- (Ebr. tifer, ,,Dureku 6te ajurorul (rcu?)). Nllmle ate in nulE leui in isrdia biblică.
1. Eliea din Damasc, cfu€toia slujirorilor lui Avraam şi moştenitorul său adoptiv înainte de naş t€@ lui
broe1 !i k.* (cen, 15:2-3). obiceiul pi rivit clrda o faFilie lrd @pn put€ adopra p€ ciBa din afara
familiei ca moştenitor este atestat în perioada cea 2000-1S00 Î.d.Cr.; un asemenea moştenitor adoptiv
trebuia să cedeze înrîietatea unui fiu natural născut după adoptarea lui. Vezi de asemenea D. J. Wisna!,
IM, 1959, p. 25-26. Cu prilire ta 46te obiceiuri ta Ur, cea 1800 Ld.Cr., veri Wiseman, JTVJ 43,1956,
p.124.Pdiu obieiui .imilae h tilblit€le de ra 'Nui, @i Spe!€, ,4SOn 10, 1930, tdtete H 60, H67, p. 30,
32etc.
2. Ar dojl@ 5u al lui Mois€ a fct nMir Eliar în amintirea faptului că Moise a scăpat de sabia lui Faraor
(Exod. 1a:4r I cro& 23:15). Eliezer a anr u sin3u fiu, Reh.hia, dd acra a .wt nulli lllMi dintre care unul
(Şelomit) a devenit vistiernicul lui D.vid !€lrtu lrNile lnchiMte DoNului (1 Crcn. 23:17-18; 26:25-26).
3. Nepot ai lui Benimiq ririnrele sui .lan dir Beniamin (1 Cron. 7:8).
4. Unul dintre cei şapte preoţi care au sunat din trîmbite înaintea chivotului atunci cînd David 1-a dus l.
i.l@lih (r crcn. 15:24), 5, Eii€@, 6ul lui Zicri conducător tribal din seminţia lui Ruben, în timpul lui
David (1 Cbn. 27.16), 6, Prcld op a wl€tit lli I@iat, resele lui lut1a, ca flota lui luidnii ie ta Eţion-
Gheber avea să fie distrusă, ca pedeapsa pentru aliants lqi .! Alazia, r€g€le rlu a1 lui Fda!$.ihmel (2
FnEucron. 2ot3537).
7. Unul dintre cei unsprezece bărbaţi însărcinaţi de Ezra să caute leviţi pentru a se întoarce la Ierusalim
în 458 Î.d.Cr. (Ezra 8:16 ş.urm.). 8-IO. "Oei bărbaţi, inclusiv un preot şi un levit, care şi-au lua t soţii
străine (Em 10:131 23, 31). rl Utr Elier aparc in tirul strlmofiloi ltDnLte_ti ai lui cristo6, ir L@ 3:29.
K.A.K.
EuAtIB. in w str mi nulte psroe o aci nwe: u umdj sl lui David (I crcn. 3:2,1), u pd din ftt@ luiD.vid (1
cFn. 24:12): s chtam Gra 10.24); u 6u al lui zatu (Eh 10:2D: u 6u al lui Bdi (Ed 10:36). N1lftte a fst
a&jt de asemenea pe sigilii şi pe ostraca (scoicile) descoperite la *Arad.
Cel mai însemnat a fost marele preot din vremea lui Neemia. El este menţionat prima dată în Ezra 10:6,
ELIHU. (Ebr. ""liM, „Dumnezeul meu este el"). 1. Un b&bat din Efu.in, sEabuicd lli sduel, {Un partea
tatălui (1 Sam. 1:1); numele lui pare să fie edat A[ab h 1 CbD 6:27 ti Elicl tn I Crcn, 6:34. 2, Unul
dintre conducătorii lui Mânase, care 1-a părăsit pe David chiar înainte de bătălia de la Ţiclag (1 Cron.
12:20). 3. Un on din fannia lli coc, renbru al snpului pizitorilor po4ilor, nerDnd lui obed-Edm
390
ELISEI

şi nd rui $efuia (1 cron. 26:D. 4. o dpdeia a lui Iuda, frate (sau nrda apbpiars) o David (1 crcn. 27:13);
6te p6b sa 6e identic o rl]ab (1 san, 16:61 , s. Prietenul Mi tiner al lui lry. Elihu a f6t nrn Iri s.klEl din !
M, din f.milia lui Rh (Id 32:2, 4.6t 34:1; 3s:1t 36:1), Apanda lui la sfoinn pov6tirii este enigmatică,
înrrucît el nu a fost inclus în lista prietenilor a căror discuţie cu *Iov constituie majoritate2 canii,
Clr.nlErile lui Erihu. .u accentul lor pn€mic pe suvenitate dirinl, ffi atit p€ntru pregătirea revelaţiei lui
Dumnezeu (iov 38) dt ţi pentru a menţine tensiunea prin întârzierea deznodă-mîntului.
D.A.H.
EUM. (Ebr ,,@birg' su ,rtej.ri"). Al doilea ld de popas al israeliţilor după traversarea Mării Roşii la i!i@
dir rgipt. Dinolo de puti! 'qu, b E d€ canalul Suc?, din zilele noastre, ei şi-au aşezat tabăra prima dară la
Mara, in pustia Elam, care nu era deparre (deEe eE nmitA dupi l@liaiea Eian din E Deltei) i de acolo
au pldat la Elin! unde emu douăsprezece izvoare şi şaptezeci de palmieri. După aceasta Israolilii au
pornit mai departe şi „şi-au aşezat tabăra lingă Marea Roşie", înainte de a ajunge în pstia rsi4 Exod.
rs:27; 16:rj NM. 33:9ro.
!ri! itrLicarea uei oprid la Elin la sultE reme dupl flga din [gipt ii dup! bawEGrA id
desertului [Sur) si înainte de oprirea lîngă Marea R6.ie, hainre d€ a ajunge în pustia sin, rernn biblic
lwpMze ce ELin 6te situt p€ partea de v a p€rin. sulei Sinai, către Golful Suez. O localizare mai precisă
nu este posibilă, dar o sugestie plauzibila este Wadi Channdel (sr', chLrud€l), u le de ad5pai bine @ogr,
o taftritti şi palnieri la @ 60 kn ssE d€ S!ez, pe harsirea de v a 'SiMiului, CPUS]IA PRIBEGIEI.)
BIBLIOGRAFIE. E. Robinson, Bibtkal Researches in tul6rin., 1, 1341, p. 99'100, 105-106, qi h.tu de la
sfîrşit; A. R Stanley, Sinai and Palestine, 1887, p. 37-33; $Iright si Filson, Wdfttart Historical Ad6 o lhc
Bible, 19s6, p. 33-39 ii pl,o v
KA.K
EUSEI. Un profet din Israel, în secolul al 9-lea. Numele lui apare în VT ebr. ca '*;£&, în VT gr.
Eleisaie, în scrierile lui Josephus Elissaios, iar în NT Elisaios. N@le iEame. Dumreu 6te nlntuire".
Nlftle tatălui său a fost Şafat.
Tot ce se ştie despre originea lui Elisei se găseşte în lfmp. 19:16,19-21. Nuni se spune care a fost vîrsta
ld su leul d. D$tere, dar lutm prdupue .a €r. dh AbelMehok (Tell Abu sifri?), din \,bl@ lor' danului, şi că
era tinăr atunci cînd 1-a chemat Ilie. Este dar de asemenea că provenea dintro familie înstărită.
StljiEa hi dacd o data6 de la clemaE 1ui * ettitt h tinpul dmiei lui AIEb, Anzi., lo!.n, lenu, IGlaz $ I@ .
o p€rioad, de mai bire d€ s0 ae ani. Istorisirea lucrării lui Elisei este scrisă în 1 împ. 19; 2 împ. 2-9; 13
şi conţine o serie de optsprezece hdnpllri, Nu ete posibil s! sbbilih cu ce.titudine ordinea cronologică
datorită întreruperilor evidente înşirui €mirentelor (de ex. onpaia 2 liip, 6:23 cu 6:24i 5.27 cu a:45;
13:13 cu 13:14 |,lm). Aesre
întîmplări nu indică o tensiune dintre închinarea la lahk ii hchift. la BaaI ca ii h timpul hi 'll]€. Lucrarea
lui a fost o desfăşurată în cadnil conducerii şcolii profetice, şi consta dintr-o manifestare de semne ii
ninui arit la ni€t inditidnal dt ti la niwL mtioml. Eli*i ne apare ca uD fel de vizionar, ln uaditia luj
Samuel, la care apelează deopotrivă ţăranii şi regii.
D&, emin:h ac6t€ €pi*d€ in orditua lor biblică, putem face următoarele observaţii. (1) chemarea M
Elisei CI împ. 19:19-21) nu a fost atît o ungere (cf. 1 împ. 19:16), dt o ordinare, prin înves titura cu
mantaua profetică a lui ilie. Pînă la înălţarea lu llie Eliai a râmas slujitrul lui I lnp. 19:2Li 2 In!. 3:111.
(2) 2 Imp. 2:l.la Ebrez! prelll.E de cdEe El!€j a rclului steplNlui s5u, Pa@a ubli din dulul lui lle ff a
venjt du?E lui Eli*i re sint€fte de linbajd ti id*a din Deut. 21:17, ti nte3d .pir.d ne aminteşte de
înlocuirea lui Moire de către Iosua, ca qi lidd al kra€ldui, (3) Vnde.E ap.lor i€le din 2 inD. ?:19'22 are
d€ asmn€ o BEIeG in Exodd (Eiod. rs:222s). (a) rtuiddtn aio 2 i^p. 2.232s poate fi înţeles ca o
pedeapsă împotriva batjocoririi aelibmre o @Dducaroruld uei $oli de prcfdi ai lui rahw, Unii r@losi
inclie se cedi ce in czul lui Eli*i chelia era o t@are prcfetic-1.
(s) RelrEr@ <l6pre olul luj Elisei în cmpanh .elor ki esi imFEi% 'Mcbului (2 lme. 3:127) nenloneaze
faprul cE el a .mr si vini u dntSre! cidd a prinit ora@lul de la IanE (v. 1s), ExGti o indicale put@ic5
d6pie pioreS. erbti!!, Ia f€L ca şiînlSam. 10:5-13 (cf. 1 Cron. 25:1). (6) întîmplarea din 2 împ. 4:1-7
este paralelă cu minunea lui Ilie din 1 împ. 17:8-16 şi prefaţează (7) povestirea mai lungă despre Elisei
şi femeia sunamitâ (2 împ. 4:8-37), care are multe similarităţi cu 1 împ. 17:B-24. (8) întîm-pUrile din 2
lnt, 4:33.41 qi (91 4:42.44 au l@ la inEsin ale 3rupului de prcfeti de Ia chjlsal, grcbabil în timpul
foametei menţionate în 2 împ. 8:1. A doua dinte acte minui anticip€azi ninu€a lui Isu redatA ln M.ftu
6:3544.
(10) indhplarea cu Na.l1@ (2 inp. srl27) Du poate fi datată cu precizie. Trebuie să fi avut loc într-o
pen@di de caLn t€nponr in Gditalile dintrE Islael şi siria, conentariul editoria! di! r, 1 car€ aribuie ld
Iahve vicbnib siri€nilor .r tlebui onMat cu An6 9:7. Această concepţie cosmică despre Iahve este recu-
nduts de Na€ftn (v. 15) si ceeea lui de a lu pămînt israelit fv. 17) nu trebuie interpretată neapărat în
sensul că el ar fi crezut că influenţa lui Iahve 6te Inita!5 6 ieritoriul lui lrrael. Eli*i ru a fidr nici o
observaţie în privinţa aceasta, ci 1-a trimis pe Naaman în drumul lui (v. 193. întrucît majoritatea
isneljCor nu redeau ninic r6u in imlua€fu altor z.i in inchinarea la Iahre .are ajffi 6deL o hcliture
p€relttti, cu areu am prta lnvinui p€ u sirid de nu a acceptat rcnoreisnul nemditjonat. (1UMoN.)
(1112 !mp, 6:1.7 relat@zn o fatrn mihcdoas, . lui Elisei şi aruncă lumină asupra mărimii comunităţii
prof€tilor şi asupra condi.tinor b! d€ lduii (d 2 rnp. 4:38^4). '{12) 2 împ. 6:8-23 şi (13) 6:24-7:20 n
prezinta p€ Elisei ca si cosnier al resllui si @ jzbEvitor a! naţiunii din faţa unui dezastru naţional (cf. 2
împ, 3:1-27). în a doua dintre aceste întîmplâri ni se spw d pdicipe 'Sen.Hadad, regele Siriei şi „regele
lui Israel". Din nefericire, acest rege nu este cunoscut. (r4) Relatar€a ain 2 Inp. 3:16 ale le ln mod .en
391
EIISEI
înainte de 5:1-27. Este o continuate a înrîmplărfi cu f.:eia 3]llmid (2 fdp. 4:a.37).
(1s) 2 împ. 3:7-Is, (t6) 9:r.13 d (rD 13:r4-r9 ti prezintă pe Elisei implicat în probleme de stat. Primul
dintre aceste texte descrie urcarea lui *Hazael pe tronul Damascului (cf. 1 împ. 19:15). Răspunsul lui
Elisei (v. 10) e pu6 fi irt*plehr b rsd ca regele se va însănătoşi de boala sa, dar că avea să moară din alte
cauze, sau se poate să fi fost răspunsul spontan al profetului care a trebuit să fie corectat de o vedenie
dată de Iahve (cf. 2 Sam, 7:1-17; 2 împ. 4:26-36). Ungerea lui Iehu a fost ultima dintre însăr cinările
încredinţate de tlie (1 împ. 19:15-16) ţi a grăbit răsturnarea dinastiei lui Omri (1 împ. 21:21-24).
Această revoltă inspirată de profet este diferită de revolta preoţească corespunzătoare din regatul de S
prin care Atalia a fost detronată (2 împ. 11), Dacă Elici a bait phe h tinpul domiei lui 16, Esete rui
Israel, el trebuie să fi avut vreo 80 de ani cînd a murit. El este prezentat ca un favorit al regelui, care îţi
dă seama de valoarea politică a lui Elisei (v. 14). Acţiunile simbolice care însoţesc profeţiile nu sînt un
lucru neobişnuit în VT.
Deşi Elisei este un. profet din secolul al 9-lea şi aparţine tradiţiei profetice care a produs rapsozii şi
profeţii scriitori din secolul al 8-lea, el are mai multe afinităţi cu profeţii extatici din secolul al 11-lea.
El se aseamănă foarte mult cu Samuel, avînd darul cunoaşterii ţi previziunii, cit şi capacitatea de a face
minuni. EI apare la conducerea scolii profetice şi este solicitat frecvent datorită darurilor sale unice.
Deşi ni e spE c! . .wt o @.4 t! sr@ria (2 iDp, 6:32), el a călătorit mult prin ţară, la fel ca ţi Samuel, şi s-
a bucurat de acces la curţile regale şi în locuinţele ţăranilor, tn timp ce relaţia sa cu *flie sugerează
relaţia dintre Moise şi Iosua, şi mai semnificativ este faptul că lucrarea lui llie este reprodusă de loan
Botezătorul, iar lucrarea lui Elisei anticipează minunile din lucrarea lui Isus. Elisei este menţionat o
sheui dad h NT 0-@ 4:27),
BIBLIOGRAFIE. R. S. Wallace, Elijah and Elbsha, 1957; J. rL MonBom.ry si H, S. Crnfr{L Trte a@k
oJ (in$, ,CC. r951i J, GEX 7 and 2 Xinqs, OTL2, 1970; F. James, Personalities of the Old Testament,
1939, cap. 10. B.L.S.
ELISABETA- (De la ebr, 9a.r_o', "p*u ete juiâmîntul Cmeu)"). Soţia preotului Zaharia ţi mama Iui
loan Botezătorul (Luca 1:5 ş.urm.). Elisabeta era din neam preoţesc şi este descrisă ca „rudenie" (în
unele traduceri „verişoară") a Fecioarei Măria [Luca 1:36), cacia l.a adlwt dvinrele l€mEabile din Luca
1:42-45. J.D.D.
ELIŞA. Fiul cel mai mare al lui *Iavan (Gen. 10:4 = 1 Cron. 1:7), al cărui nume este dat mai tîrziu
urmaşilor săi care au locuit într-o regiune maritimă ('iyye\ „insule", sau „ţinuturide coastă") care au
fâcut comerţ cu purpură cu Tirul [Ezec. 27:7). Este foarte probabil că numele biblic ''tti'â (UOC Elisa)
poate fi echivalat cu Alasia din scrierile ne-biblice. Acest nume apare în inscripţii egiptene ţi
cuneiforme (Boghaz-Koi, Alalâh, Usario gi . fd sl@ pe6! opt dintE si6orile de la Amama, tn care apare
de obicei sub forma a-!a-!î- ia. AcE tqte .rat! cI ALsia eE u exponaror de
cupru ţi este posibil, deşi nu este acceptat unanim, ca numele să fie identificat cu localitatea Enkomi de
pe coasta de E a Ciprului, unde excavaţiile făcute de C. F. A. Schaeffer au scos la lumină un centru
meşteşugăresc şi comercial important din Epoca Tîrzie a Bronzlruii NunEle Al.sb poat fi dat de ellD@
aEi aflate sub influenţa politică a cetăţii şi se poate ca uneori să fi inclus avanposturile de pe coasta
feniciană.
BIBLIOGRAFIE. R. Dussaud în C. F. A. Schaeffer, ,nkomi-,416i4 1952, p, 1-10; As 6, 1956, p. 63.65i
Ka', P. 55. r.c.M.
ELOI, ELOI, IAMA SABACTANT. EpEid .p5re în Marcu 15:34 şi, într-o formă puţin diferită, în Mat.
27:46. Este una dintre strigările Domnului de pe cruce, un citat din Ps, 22:1. Este posibil ca forma „Eîi"
să fie confundată cu llie (în ebr. d'yyâ), ţi de aceea 6te Ml prcb.bil d lotM din Mret sa fis fdM originală.
Domnul nostru foloseşte aramaica, citind aproape exact forma din Targuin.
Dificultatea explicării acestei strigări este cel mai puternic argument pentru autenticitatea ei. Explicaţii
inadecvate sînt că strigarea ar reflecta intensitatea sentimentelor umane ale Domnului, că ar revela
dezamăgirea speranţei Sale că Tatăl, într-o situaţie extremă, avea să Instaureze era nouă, sau că Domnul
nu ar face decît să recite Psalmul, ca un act de devoţiune. Strigarea poate fi înţeleasă numai în lumina
doctrinei NT ddpF ispAsiE, porivit carcia Crjsc S.! iden tificat cu omul păcătos şi a suferit o separare
de Dumnezeu (cf. Filip. 2:8; 2 Cor. 5:21). Este un mister pe care nu-1 putem desluşi.
BLIoGMFIE. D.H,c,Re!4 "T!e Cry of Dselic. tio" E?l 6a, 1962 p. 260 $lm, ac,
BLOI{. (Ebi Ada ?rn). 1. un hitit din caean (c6. 26:34;36:2). 2. coDdlc&o.ul urei f.nilii din zibllon (c6,
46:14; Nm, 26:26) C,r.Ielon., Nh, 1:9i 2:Z et.), 3. Ur jud€.6tor tr Lrcl, din Eibul hi Zabulotr (Jud.
12r11-12). 4, Un @s din terjdid tui Dan, în S (los. 19:43); este posibil să :îe Kh. W. Alb, la 2 tn E de
Beti€nel (cTT, p. 3!t). s€ p6te e Elon-Bet-Hanan (1 împ. 4:9) să fie so t Elon (Mazar, /E 10,1060, p. 67)
eu Aialon (1O3, !.278), NMe!€, la fel ca şi *Elâh, înseamnă „tereliint" sau „stejar" (los. 19.33),
!.P.U.L
F.LTECIIE. 0 cetate în Palestina, dată tribului lui Dan O*». 19:44), şi transformată ulterior într-o cetate
levilică (los. 21:23). Sanherib o menţionează (Al-takuj în analele lui referitoare la anii 701/700 î.d.Cr.,
împreună cu Timna, printre cetăţile cucerite (Chicago Cy'irdd 3. 6i Gylor Cylinder 2. Cea2a3), Unii tda
tjfic! localiiatEa cu chjrb€t €l.MussM, la @ 40 tm V de Ierusalim (Albright), dar s-ar putea ca această
localitate să fie *Ecron; o alternativă este Tell-esh-shaLl, 16 lcn NNE de Asdod (Maa).
aDUOGRAIIE. D. D. Lktenbnl. m. An^o& of Senna.llti,, t924, p. 32j W B. Atbnight, &lSOi 15, 1924,
p, 8; B. Mazar, tEt t0, t96o. p. 72-77,
T.CM.

392
EMANUEL
ELŢAFAN. (Ebr. 'elsăphăn, „Dumnezeu a ascuns"). 1. Nait de lmM Elitafd. Ur 6u al lui Uziel, u levit
(Exod. 6:22) care, împreună cu fratele său *Mi-ael au ss afare t'lpuile r@rte ale lui Nadab qi Âbihu,
care au fost omofîţi pentru că au pîngărit €ltai! (L€v, 10:1-5), Fiind u lidd al obattilor h patie (NM.
3:3o), al a f6t tadtl lfti faniij de pbli CI Crcr, $:a; 2 Cror 29:13).
2. Ur 6u al hi Parof @f tllia * ajure la împărţirea Canaanului în calitate de reprezentant al ribdui z€bltq
(Nh. 34:2s).
D.W.B.
EMANUEL. (Ebr. 'immană% „Dumnezeu este cu noi"). Cuvintul este găsit de două ori în VT CIs.
7:14; &3) $ o 3in8us datA ln NT (Mat, 1:23). s-ar ?utea să fie folosit de asemenea în îs. 8:10.
Pentru a înţelege semnificaţia cuvîntului, care înseamnă ,.Dumnezeu este cu noi", trebuie să observăm
contextul în care apare. Siria si Israel au dorit să formeze o coaliţie cu Iuda, pentru a se opune puterii
dcdnde a tjiriei lurL . godit, j.r siia ri rstuel au hotârît sâ-i pedepsească. Cînd a auzit această ştire, Ahaz
a tremurat Isaia s-a dus la e! ca să-i spună că nu avea de ce se teme. Puterea duşmanilor săi era aproa.
pe epuizata şl ei au puteau sa-i facă nid un rfiu. Isaia chiar i-a poruncit să ceată un semn care să
confirme mesajul divin. Ahaz a refuzat să ceară un semn. De aceea, ca răspuns pentru regele făţarnic,
Isaia anunţă că Doud E & poponlui lui llia u 6em. ln vedenia sa profetul a văzut o fecioara ('almă,
adică, o femeie necăsătorită), care este însărcinată şi care este aproape să nască un fiu căruia ti va pune
numele Emanuel.
în qice nlte!!retare a a6tei pbletii rlnt trei f.cbri F @re treblie s:'i aEm ir v€dft.
a. Naşterea copilului trebuie să fie un semn. Este adevărat că semnul în sine nu trebuia să fie o minune,
dar în acest context special, după porunca dată lui Ahaz să ceară un semn din locurile de jos sau din
Jocurile de sus, am fi îndreptăţiţi să aşteptăm un semn cum a fost mişcarea umbrei înapoi pe cadranul
solar; o naştere care urmează cursul obişnuit al naturii nu sar părea să fie un semn care să întrunească
criteriile. în acest context trebuie observat că problema este @pln6td $ Mi mdt rle faptul cn nu poat. n o
referire locală la Ezecliia, deoarece Ezechia fusese născut deja.
b, MaM olilllui 6te o lm€ie n*lsttbntl. De ce a folosit Isaia cuvîntul acesta aparte, 'aîmă, cînd S-a
referit la ea? S-a afirmat uneori că dacă Isaia ar ti vrut sa ne vorbească despre o naştere din fecioară ar
fi avut la dispoziţie un cuvînt adecvat, şi anume, b'ţWă. Dar o examinare a folosirii acestui cuvînt în
VT arată că termenul este foarte nepotrivit pentru acest scop, întrucît ar fi fost ambiguu. Cuvintul b'ţulă
poate indha o le.io,r!, dar .lnd ac6b 5te @zul ste adi, ugată adesea expresia „nici un bărbat n-avusese
legături cu ea" (qf. Gen. 24:16). Cuvînîul poate indica şi o fecioară logodită (ff. Deut. 22:23 ş.urm.). în
acest ultim caz fecioara este cunoscută ca „soţia" ('Ksă) &l!i bsrbat, iar el et€ so$l (i' ei. Dd cNintul
WtQlă poate indica de asemenea o femeie căsătorită (toel 1:8). Pe baza acestui ultim pasaj s-a propagat
o
tradiţie printre evrei potrivit căreia cuvîntul s-ar putea referi la o femeie căsătorită. Prin urmare, dacă
Isaia ar fi folasit rct .urint, nu d fi fo6l clar la ce fel de fetuG s.a sindil dace e feioare eu dacl e6
caslrontn. Atte winte ebr, 4re ii si6t€au la di, poziţie nu erau satisfăcătoare. Dacă ar fi vrut să arate că
mama a fost o femeie tjnără, ar fi folosit mai curînd cuvîntul obişnuit rw'ard („fată")- Cînd foloseşte
cuvîntul almd, Isaia foloseşte cuvîntul care nu este aplicat riciodad afe in Biblie. 6€ ln alte slqi din
oriatul Apropiat) decît unei femei nemăritate. Această femeie nemăritată putea fi imorală în care caz
naşterea nu ar fi putur fi privită ca un semn. Prin urmare, ne râmîne altemtiE ci mM a fost o iereie buin
dar rea. sătorită; cu alte cuvinte, naşterea a fost supranaturală. Tocmai prezenţa acestui cuvînt, 'almâ,
face ca aplicarea pasajului la o naştere locală să fie dificilă, dacl d! chiar idpcibiE.
c. Trebuie să remarcăm forţa termenului „Ema-nuel", o citile rclMl, a 9€sjului ne.6r iae sa a!t€p tăm ca
prezenţa lui Dumnezeu să fie văzută în naşterea copilului însuşi. Totuşi, această interpretare este
contestată şi este respinsă cu tărie de majoritatea sntorilor modehi 6E trareazn a6t p€ej. P€zenta lui
Dumnezeu, spun ei, poate fi văzută mai dqrabl h izbivi@ lui lurla d€ @i doi du{mi ai sdi din mrd.
Ndt@ coDihlui ete indicata G o ntui a timpului care avea să treacă pînă la îndepărtarea celor doi
duşmani. O asemenea perioadă de timp avea să fie scurtă - un copil învaţă deosebirea dintre bine şi rău
la o vîretâ fragedă. De aceea, în decurs de 2 ani, eu p@te cnid Mi pufn, llda nu d av€a de e !i e mai
teamă de Siria şi de Israel. în această izbăvire avea să fie manifestată prezenţa lui Dumnezeu şi ca semn
sau ca garanţie a acestei izbăviri, o marnă oarecare avea să pună copilului său numele Emanuel.
Ae6d inr€rprebre ridic{ nitie prcbl@ foane mn 9i nu reu!.{E se d@ u r&ps la el€. c. dr€pt ar avea o
mamă oarecare să numească pe un anumit copil al ei 'EMnuel? De ude puta ea se sd€ c, ftn ei $ nu a
annn va fi smd ca h dffi de aproximativ 2 ani prezenţa lui Dumnezeu avea să fie manifestată în
izbăvirea ţârii lui Iuda de Siria şi Israel? în pls, de sde pute sti Islel cn r.. nnht s anmit copil ca răspuns
la profeţie şi că naşterea acestui copil special 6te u slfu plomis? Sar p3rea cA dacl profeţia se referă la o
naş tere locală, copilul care urma să fie născut trebuia să fie o persoană proeminentă. Cea mai
proeminentă persoană, Ezechia, este exclusă şi de aceea trebuie să presupunem că este un copil al lui
Isaia su u alt colil a lui Ahaz. Ddr i luml ac6ta este exclus de folosirea cuvîntului 'almă. Nici soţia lui
Ahaz şi nici soţia lui Isaia nu puteau fi descrise pe bună dreptate ca 'airrtd, pentru simplul motiv că
amîadouă erau femei căsătorite.
lrin lljfu. FE el Mi poEivir sI s aplic numele Emanuel Copilului însuşi, fn naşterea lui trebuie găsită
prezenţa lui Dumnezeu. Dumnezeu a venit la poporul Său în persoana unui Copilaş, acelaşi Copi laş pe
care Isaia îl numeşte mai tîrziu „Dumnezeu tare" ('el sibbdr). ,c@st interpretarc et intErita d€ f6p tul c!
baia caurl s:i .onvingt p€ oamd se nu,ei pună încrederea în regele Asiriei. Ajutorul pentru etise nu vine
de Ia Ariria, ci de ls Dlllu€ren. In momentul acesta întunecat Dumnezeu este cu popo rul Său. El este
întîlnît în naşterea unui Copil.
393
EMANUEL
PNcia Copildui divin este o nnsurn a tiopuluj care se va scurge pînăcîndAhaz va fi eliberat de teama de
ei doi ds-Mni ai s5l dh rcrd tjs, 7:15-16), Anaz a Epd,E smul cu EMNd şi qi,a ldreptat priviliLe spre
regele Asiriei. Regele acela şi succesorii săi au cauzat căderea ţării lui Iuda, dar pentru o rămăşiţă a fost
data promisiunea lui Emanuel şi în Emanuel ei aveau să găsească speranţa şi salvarea lor.
BlDlloGFAnE. E. J, Youis, ?,r Eook oJlniah, L, 1964i E. w. Eengstsb€rg, Citurolos oJ the cntl
Testament, 1856,2, p. 26-66; J. G. Machen, The Virgin Btrh o, chnr4 1930; J. lindblon! A Study on rie
Immanuel Secriort in Isaiah, 1957/8; J. S. Wrîght, C. Brcs4 MDNTT a t. 36 S.llm
E.J.Y.
aceşti canaaniţi, deoarece evreii încercaseră să elimine i pEdici (r sah. 243).
RJ.W.
EN-EGLAIM (Ebr. 'en-'epayim, „izvorul celor doi viţei"). Un loc menţionat osingură dată (Ezec.
47:10), situat pe ţărmul Mării Moarte. Deşi localizarea este necunoscută, referirea la *En-Ghedi
sugerează eă s-ar afla în sectorul de NV. Localitatea aceasta este diferită d€EsLin ('eEIoa4 k. 15:8), u
ont in M@b.
BIBUOGRAIIE. CTT, p. 459-460j W R. FatuttA £/t 1q 1956, p, 19-21.
T.C.M.
BMAUS.Unetla60des6dii rIr kn) de Ierusalim, spre care mergeau *Cleopa ţi un alt ucenic atunci cînd li
s-a arătat Isus după înviere (Luca 24:13). Localitatea nu poate fi identificată cu certitudine. O posibi-
litate ar R oraşul cunoscut în prezent sub numele „Amwas", la 32 km VNV de Ierusalim, unde Iuda
Maabeul la inviN p€ corsiB nr 166 ld.Ci. (1 Mac, 3:40,57; 4:3). Dar această localitate nu este la depăr-
tarea de Ierusalim indicată de Luca (afară de cazul ca varianta 160 de stadii, în Codex Sinaiticus si în
alte manuscrise, păstrează textul original); de asemenea, ar n- o c,labrie lun€e, dd nu hpsrbila. pentu ei
doi călători.
Dintre localităţile aflate la 11 km de Ierusalim au fost sugerate doua. în secolul 1 a existat un sat la
Elqubeibeh şi cruciaţii au găsit acolo un fort numit Castellum Emmaus; din nefericire, numele nu poate
fi urmărit în decursul istoriei pînă în secolul 1. Jose phus (BJ 7. 217) menţionează o colonie militară a
lui Vfespasian la Ammaous, la vreo 6 km V de Ierusalim. Această localitate a fost identificată cu
Kaloniye (lat. @lonia) su cu Id! Beit Miza (Moah din Knine); ţi în cazul acesta distanţa nu este cea
indicată, afară de cazul că presupunem că cele 60 da stadii menţionate de Luca se referă la lungimea
totală a călătoriei.
BIBLIOGRAFIE- J. Finegan, The Archazolngy o/the New Testament, L969, p, I77.1AO, ZPEB, 2, p.
299 ş.urm.
I.H.M.
BMIM. r,€.lii lelitori ai M@bdui @F au f6t bătuţi m cîmpia * Chiria thaim de eătre Chedorlaomer, pe
vremea lui Avraam (Gen. 14:5). Ei au fost descrişi de Moise ca un popor mare şi numeros, care putea fi
conpaEt cu 6ii lui lAec (D€!t. 2:1o). &te dident cl ej eau @sidqati @ u popor dind. .ele tuGcute ca
rAefain, dar erau numiri 'dntn, ,Jjini. înfricoşătoare" de moabitii care au ocupat ţinutul în ltm lrr (Deui.
2:11). Ei nu sht nendoMd nl afm Bibli€i, eUluA.gI.)
T.CM,
EN-GANIM (Ebr. '&n-ganntm, „izvorul grădinilor"). 1. Un oraş din moştenirea lui luda, în Şefala (los.
15:34); probabil că este localitatea modernă Beit Jarol. la 3 kn s d. s.nSmei
2. O cetate levitică din teritoriu! lui Isahar (los. r9:2rj z1i2e; nmit Arfr tn I cbn. 6:73). rd6. tificat cu
diferite localităţi: Jenin, Olarn sau Chirbet Beit Jann, la SVde Tiberias.
G.G.G.
EN-GHEDI (Ebr. 'ân-gedt, „izvorul iedului"). 0 oază importanta şi un izvor de apă dulce la V de Marea
MGrra, ln @irorid lui luda (16. rs:62). Dsvid '.a ascuns aici (1 Sam. 23:29; 24:1 s.urcn.), întrucît tere -
nul accidentat şi fertil au făcut să fie un loc ideal de refugiu. Renumit pentru plante aromate şi
paifumuri (Cînt. 1:14). Excavaţii făcute în 1949 si'1961-1965 au scos la lumină cîteva fortăreţe ţi
ruinele unei sinagogi. Haţaţon-Tamar = En-Ghedi (Gen. 14:7; 2 Cron. 20:2).WziM£HL, p. 370 ş.urm.
G.G.G.

BN-HACORB (Ebr. fr-ndqqdfa), tddul dh Lehi din care a băut Samson după ce i-a omorît pe filisteni
cu o falcl <le n'.58r (&rt. 15119). Nici ud din@ locurile menţionate în întîmplare nu a fost identificat.
En-Hacore ar putea însemna „izvorul potraiichii" (red, En-chedi, ,,trc.ul sprei"), dd Jud, 1s d5 o
erpucatie ceMtn a originii nM€hi an|tnd cE rn. seahnn ,jzBrul elui ce strigl",
J.A.M.
EN-HADA, „Izvor iute", numele unui loc în moşteni@ lui lehar gc. l9:2r). Au r6t sw€Rte mi multe
identificări (vezi GTT, p. 165), dar locui încă nu a f6t stabilit d enidire,
T'c.M,
;
ENDOn" rdalitlt@ modens Endar- ta 6 km s de Mt, Thbor. Localitatea a fost dată lui Mânase, dar nu a
fost cucerită dinmîinilecanaaniţilor (los. 17:11-12). Vrdjit@ d. la Endoi la care a rcs Saul SEin@ de
lltiba s luprt (1 san. 23:7), en, prcbabil dirtre
EN-HATOR, Nm€le uui le dir teritoriul lli Nef-tali (los. 19:37). Localizarea este necunoscută, deşi au
fost sugerate mai multe locuri (vezi GTT, p. 198). Este diferit de *Haţor.
T.CM.
394
ENOH- 1. Fid lui cain (cen. 4:r4, al crrui nurc a fost dat unei cetăţi.
2. lin lni lar€d ii bt lhi M€@ta (Cen- 5:14, 21). Enoh a fost un om deo sfinţenie remarcabilă, care s-a
bucurat de o părtăşie apropiată cu Dumnezeu (cn. 5:22, 24; !.nd.r preia ,,a mblat o Dm nezeu" vezi
Gen. 6:9; Mica 6:8; Mal. 2:6). La fel ea şi flie {2 fmp. 2:11), el a intrat în prezenţa lui Dumnezeu ftr! d
ndrl (Ga 5:24),
Ett€ prcbabn .! Inb.jd din Ps. 49.7s: 73124 reflectă istoria lui Enoh. In cazul acesta exemplul lntltfi lui
Enoh a jwat u rcl inpotunt in oriqinea speranţei evreieşti pentru viaţa cu Dumnezeu după moarte. (în
Apocrife, înţelepciunea 4:10-14 îl prezintă de asemenea pe Enoh ca un exemplu remarcabil de
leprihAnne ii sp€Enll penh vtala r€inica.)
în NT, Evr. 11:5 ş.urm. înălţarea lui Enoh este atribuie credinţei sale; expresia „plăcut lui Dumnezeu"
este traducerea tn \xx a expresiei „a umblat cu Dlrea" (co, s:24). Iuda 14 ilm. cir€.ze o profeţie atribuită
lui Enoh, găsită în I £non 1:9.
tn perioada intertestamentală Enoh a devenit un FF;j popular: rezi Ecleiasticll 44i16j 49.14, 16 (ebr.);
Jvbileele 4:14-26; 10:17; şi 1 Enoh. Probabil ci leSqda lui !&h a fGr elabohtE ln diaspora babi lontad
@ ehicleni .l lnlelepdlor antednwi€ni din legenda mesopotamiană. Astfel, Enoha devenit invenbiorul
d€i *risdui $ priml nlelept care a primit revelaţii cereşti despre secretele universului şi le-a transmis în
scris generaţiilor care au urmat.
ln tradit'E ver'€ cuogtinlele lui gtihr,ific€ sint rebile, aGtea 6ind dobindrte in ciEtoriile lui prin cer,
însoţit de îngeri călăuzitori; ele suit din domeniul astronomiei, cosmografiei şi meteorologiei, !i sint
epreEntate lrinEe altele de @le.dann $lar folosit la Qumran, El a fost de asemenea profetul lui
Dumnezeu împotriva îngerilor căzuţi. Tradiţia de mai lirziu (secolul al 2-lea î.d.Cr.) pune accent pe
învăţătura lui etică si în special revelaţiile lui apocaliptice despre cursul istoriei lumii pînă la judecata
de pe-umn. In comp€FCi (I Enoft 37'71) €l 6te identificat cu iiul tuiadc al omdui (71:14.17), iar u€le tn'
diţii evreieşti de mai tîrziu îl identifică cu personajul Metatron, care era aproape divin (largum o/
Psevdn-Jonada4 Ger s:24i 3 ttrofi). Scri€.ile apdaliptice al€ Finilor dEthi indicE f.ptur .5 €i .ieptau .a
Enoh să se întoarcă pe pămînt împreună cu llie, înainte de Sfîrşit.
1 tnoh (&oh criopie) 6te M dinde c€le roi importante lucr5n ill€ctmble. lExtul @mplet s-a păstrat
numai în limba etiopiana, dar unele secţiuni s-au păstrat şi în greacă, iar fragmente imporbnt€ dil
orisi@lur at2roi. shr acGibile ln prezent în Mlgi*L de Ir Qlman. I Endn cuprinde .i.ci cârd: Cartea
r,qh€brilor (136), cohparatii (37. 71), Cartea Astronomică (72-82), Cartea Viselor (83-90) i Elistola lui
lnoh (91r05). Manwri*le d€ la QuM indud frasndr€ din asie ci4i, c! excepFa conp@lijlor, i de acea
act€a sl4t datate L1 s!nerd h doldi 1 d.cr. Toi de la QUrc! prvin $ fragmente ale unei cărţi necunoscute
pînă în prezent, Cartea Uriaşilor, care probabil că a fost la început a ducea carte din Pentateuhul îui
Enoh, şi care a fost lnto.uitd mi rtziu de conr€r.$.
ManBrisel€ de la QulMn re ajut: si clariicem datele actor lureri. cele Mi vehi Ktiei sint
EN-9BMEf
Caftea Asno.omicb ii 6-19: ele a! f6t rri* lnto perioadă care se situează între începutul secolului al 2la
Ld.cr. ii soldui al slea. Gnea \&sheto.ilor (carc include 6-19) s ired@z! inft junrnbt€a Klului 1 ti
probab0 jmabt€a €ololui al 3.1@ ln.cr. Cdeati Vi€lor dauzn din 165 eu 164 i.d.cr. Epistola lui Enoh $
can@ UriEilor s.d put€ 3! dard de h sft;itur sdlului al 2l@ id,cr.
Ale lucrrri ce poar6 nheLe Lui rnoh daiatt din era creştina. Comparaţiile (J Enoh 37-71)-impor tante
probabil ca ilustraţie pentru folosirea în Evanghelii a expresiei „Fiul omului" - pai să fie o lucrare
evreiască, deşi unii au susţinut că este de origine creştină. 3 Enoh (Enoh ebraic) este o lucrare
evreiască, dardata6teontrcv€Mia.2Enoh(F,ohrro,on)6t€ o lucrare creştină scrisă ulterior care s-ar putea
să includa mierial €wie.
BIBLIOCRAIIE- R, H. Charl6, 71re B@k oJEneh, 1912; P. Grelot, flecherches de Science fWigieuse
46, 195a, p. 5-2E 1a1.210r J. T, Mil& The 8oot, oJ Enuh: Aranaic Frozn.na tom Qumran cot. 1, 1976.
RJ.B.
ENOS. Fiul lui set ii br5l lui caimn (cen. 4:26j 5:6-11: 1 Cbn. 1:1t Llca 3:341, El a ffiit 905 di Pe
vremea lui oamenii au început să cheme Numele lui lahve. Cullntd €br. 'h6l, pn, apare de q@ 42 de ori
în VT şi sugerează adesea aspectul de fragilitate şi monalitare oov 4rr2t verbul coBpuzitor, tno.r iffia
"a fi slab (vezi 'ADAlvt).
N.H.
EN-RIMON (Ebr. €r-rinn6n, Jmrd rcdieL). Un st dhIuda euFt din nou dupi Exil (Nm. 11;29). Fie că a
fost format prin unirea a două sate separate, Ain şi Rimon, aşa cum citim în ios. 15:32; 19:7; 1 Crcn.9i
4:32 - En-Fjhon a f@t lntordeffi u siieu et, situat la lwput ln ieritoriul lui Itra a06. ls:32), dar transferat
la scurtă vreme în stăpînirea lui Simeon (los. 19:7).Aict identificar cu UlmdRaMnin, la 15 km N de
Beerşeba. M.A.M.
EN-ROGUEL (Ebr. ?nrbfel ,.nntlla piMnnui'). Un imr din "fa€ Ierualinului la ws 2o0 de n de conllEnja
v6n Hinomdui d valea chedrcnului. in zilele noastre este cunoscută sub numele de „fîntîna lui Iov".
Fîntîna a maniat un punct pe graniţa de N a hi hda gc. 15:D rnrinte ca David sa .uc@sca lerualimul (2
san. 5:6 e.lh-).
Ndatiuea lncerclrii ft!€uit€ a lui Monia de a @pa hnul luj David, care qa baFin, su8ereazi ci locul
acesta avea asocieri cultice (1 împ. 1:9 ş.urm.). i RJ.W.
EN-ŞEMEŞ (Ebr. '&n-&meî, „izvorul soarelui"). Un puci de p€ E@ila din@ Iuda $ Bdimia la 4 ln E de
rerusalin! Mi jc de Mwrel€ MesLinilor $ puFr la S de lerihon; în prezent este numit uneori „Izvorul
apGblilolr co6p$de .ctu]dui Ain Ha!d.
J.D.D,
39S
EP,/I.lRA
EPAIIIA. in col, 1:zj 4:12; F0id 23, uut dinrE prietenii şi colaboratorii lui Pavel, numit de Pavel
„tovarăş de slujbă" şi „tovarăş de închisoare". Numele este o abreviere a lui Epafrodir, dar probabil că
Epafra nu trebuie confundat cu Epafrodit din Filip. 2:25; 4:18 (cum face T. R. Glover, Paul of Tarsus,
1925, p. 179). Putem deduce că Epafra a evanghelizat cetăţile din valea Lycus, in Frigia, sub
îndrumarea lui Pavel, în timpul lucrării acestuia în Efes; Epafra a înfiinţat bisericile din Colose,
Hienipolis si Laodicea. Mai tîrziu 1-a vizitat pe Pavel în timp ce era în închisoare în Roma iar veştile
despre starea bisericilor din valea Lycus l-au determinat pe Pavel să scrie Epistola către Coloseni.
BIBLIOGRAFIE. J. B. Lightfoot, St Paui's Epistle ro rhe ColBioB @d phittuon, 1a79, p. 29 +ffi.
F.F.B.
senină şi nu au nimic a face cu existenţa umană, iar moartea produce dispersarea finală a atomilor
noştri constituenţi.
Epiclri4iiau risir srbfa4ie t! linirae dorintei şi în bucuriile şi mîngîierile prieteniei. Urmărirea ex-
travaganta a plăcerii, care dă sensul modem a] termenului „epicurean", a fost o pervertire ulterioară a
c6udt! lor .lupl ,6iciE
Elt llor se Eds de e eDiNi.nii au ,grit ciudată şi de neacceptat învăţătura lui Pavel despre, înviere.
Rabinii evrei au folosit cuvîntul apiqârâs pentru a indica pe cineva cate tăgăduieşte viaţa după moarte,
iar mai tfrziu ca sinonim pentru „necredincios".
BIBLIOGRAFIE. Usener, Epicureu, 1887; A. J. Fes-tugt4, Epicutu edhb codr, E. T, 1955: N. vv de
win, Epitutu Md hA Phdophy, rgsa.
M.H.C.
EPAFRODIT. Un crE{rio McedoEn din FiliDi Nu există motive să-1 identificăm cu Epafra din Col.
1:7; 4:12 sau Filim. 23. Numele lui înseamnă „plăcut" sau „fermecător". Pavel îl numeşte „trimisul
(mesagerul) vostru" (hymonapostoîon, FUip,2;25), uride termenul utilizat este adesea tradus în celelalte
locuri în care apare cu: „apostol". Aceasta nu înseamnă că Epafrodit a deţinut vreo funcţie în biserica
din Filipi; el a fost doar un mesager (c/. 2 Cor. 8:23) care a dus din partea bisericii un dar pentru Pavel,
aflat în închisoare în Rm. Bl 96 ttrbolndvir sw, po€te .a eulat al efortului făcut în călătoria de la Filipi la
Roma, sau în itnpul slujirii lui P.vd la Rom. h pilip, 2:3o ni * spune că „şi-a pus viaţa în joc". Cuvîntul
folosit este parabole.usamen.os, „şi-a riscat viaţa", de la parabo-Ituesthai, „a miza, a se aventura".
BIaUOCnAfIE, J. A8d Beq, ,Epaphrc.lirE and the gift from Philippi", The Expositor, 3rd Series, 9,
1889, p. 64 ş.urm.; C. O. Buchanan, „Epaphroditus Sickneas and the Letter to the Philippians", EQ 36,
1964, p. 157 ş.urm.
D.O,S
EPICUBJEN1. Nişte filozofi pe care Pavel i-a mtflnit în Atena (Fapt. 17:17) făceau parte din această
şcoală, al cărei cel mai cunoscut reprezentant este poetul roman Lucretius. Fondatorul, Epicur, s-a
născut în anul 341 î.d.Cr. în insula Satnos. Primele studii Ie-a f|cut sub IndrlmM lui Euiphare4 q
di*iFr .l lui Democrit, care 1-a învăţat să privească lumea ca fiind rezultatul mişcării întîmplătoare şi ca
o combinaţie de particule atomice. El a trăit pentru o vreme în exil şi în sărăcie. Treptat a adunat în
jurul său un cerc de prieteni şi a început sâ-i înveţe doctrinele sale caracteristice, în anul 306 s-a stabilit
la Atena, în faimoasa „Grădină" care a devenit sediu] şcolii. A murit în 270, în urma unor mari suferinţe
datorate unei boli interne, d"r avtd pace !uflet@s..,
ExFriqele lorilaroruhi clplare @ indritudinea generală cu privire la viaţă în ultimele secole înainte de
Cristos, a lăsat o amprentă speciala asupra învăţăturii epicurienilor. întregul sistem a avut în vedere un
scop practic, obţinerea fericirii prin detaşare senină. Atcmismul lui Democrit a izgonit orice teamă de
intervenţie divină tn viaţă sau de pedeapsă după moarte; zeii duc o viaţă de perfectă detaşare
EPISCOP.
I. Folosirea termenului
în greaca clasică aiît zeii cit şi oamenii pot fi descrişi ca episkopoi sau supraveghetori", tntr-un sens ge-
neral, nespecific; inscripţii şi papirusuri cu ciculatie largă folosesc cuvîntul pentru a desemna
magistraţi, care par să fi administrat uneori veniturile de la templele păgîne; Plutarch (Numa P) îl
numeşte pe pontiful roman episkopos al Vestalelor Vîigine; cuvîntul poate fi folosit de asemenea cu
privire la filozofi, în special la cei din Şcoala Cinicilor care acţionau ca lrdrumlron spirituali. LXX
folo6e$e acela;i temn pentru a descrie pe supraveghetori sau pe ofiţeri CNeem. 11:9; îs. 60:17), iar
episkope se referă la o vizită a lui Dumnezeu (Gen. 50:24; cf. Luca 19:44). In NT numele este folosit în
mod special pentru Cristos (1 Per. 2:2s), aFi penh stujb. ap<;buci CaDr. 1:20, citind Ps. 109:8) şi, în
fine, pentru liderii unei adufd le.le (Fil, t:1).
II. Calităţi ţi funcţii
Este improbabil ea folosirea creştină a termenului să fi fost copiată din surse păgîne sau iudaice; a fost
preluat ca o descriere generală a unei funcţii de răspundere, iar sensul a fost definit potrivit cu calităţile
erute de Bisn:n. Acrea stn enu!@te h I Tin. 3:1 ş.urm. şi în Tit 1:7 ş.urm.: caracter moral ireproşabil,
capacitate de a învăţa pe alţii, ospitalier, răbdător, om cu experienţă, capabil să conducă, om de
integritate desăvîrşită, sau, cu alte cuvinte, calităţile cerute unui bun învăţător, pastor şi administrator.
Este aproape cert că termenii „episcop,, şi *„presbitei" sînt sinonimi în NT. în Faptele 20:17, 28 Pavel
îi descrie pe presbiterii de la Efes ca episkopoi; el spune că Duhul Sfint i-a făcut supravaghetori ai
turmei si am putea spune că aceasta ne dă de înţeles că abia acum, în absenţa lui, aveau ei să preia
îndatoririle episcopale pe care le-a îndeplinit pînă atunci Pavel; dar folosirea termenului în altă parte, ca
un termen obişnuit, contrazice aceastl interpretare. Astfel, în Tit 1:5, Tit este îndemnat să ordineze
presbiterişi, imediat după aceea (v. 7), referindu-se în mod evident la aceleaşi persoane, sînt descrise
calităţile unui episcop; şi aici verbul episkopein este folosit pentru a descrie funcţia pebtrdild h I P.t.
S:2, ?i li tint ce I Tim. 3 s limiteaz! Ir epispi ri dia@ni mnrioEru oB biterilor în 5:17 sugerează că
presbiter este un alt
396
EPIatoLi

nume pentru episcop. Au existat mai mulţi episeopi în bisha de la lilipi Gnip, 1:r) li de aici Putem G3€
condui! ca ei o! ftrcloMt c. s comitet de .ot ducere.
III. Formarea episcopatului monarhic
in NT N eristA nici o ufta d€ ondwrc de crde @ sinru ep!{op; lozilE ld Iacov la l@lin (Fapt, l5r3; 21:la;
Gal. 2:9, 12) a f6t o qeple $. a fdt rezultatul relapiei sale personale cu Cristos; dar in tMta 6te s lucn
diferit de o r!trtie. Dintre Parinţii apostolici, Ignatius este singurul care Insista asuFa epi*opantui
mmlhic, dlr ni.i chiar el nu afirmă că aceasta ar fi o instituţie divină; un argument care ar fi fost
hotărîtor, dacă l-ar fi avut la dispoziţie ca sâ-1 fblsoească. Jerome, într-un comentariu despre Tit 1:5,
notează că supremaţia unui singur episcop a apărut „prin obicei şi nuprintr-o rînduială stabilită de
Donmr", 6 o nodalitateiitdnE{ de a !'enj *lisnele ln Bissir! (d !!. 146). Pre Mi polEbil @ e!'it copatul
monarhic să fi apărut în biserici locale atunci dnd u d ircEat a oblinut condu@r €mnentă a comitetului
de presbiteri-episcopi, sau dnd biserica sa extins şi presbiterii au fost împrăştiaţi la .dullrne mi bsnd
dd@r urr si4u dintre ei in bisica mrna. Hatuk .rede c! PEbftern fotuu grupul conducător, în timp ce
episcopii şi diaconii reprezentau conducătorii liturgici ţi administratorii folGiC d. .i. Alfi .u vdzut
oriSi@ epi*patdui de mai tîraiu în poziţia deţinută de adjuncţii lui Pavel, TimEi 9i Tit; dar e€$a N lint
nmil nici.dats episeopi ţi în scrisorile adresate lor nu găsim nici o prevedere clară pentru numirea unor
succesori personali. Oricare ar fi fost motivele peritru formarea episcopatului monarhic, efectul
acestuia a fost împărţirea sarcinilor ţi atribuţiilor presbiterului-episcop, l@wle .dini s6ind episopuluj, i4
altele pB. biterului.
Nu ştim cum au fost instalaţi în funcţie episcopii la ltepui dd acntul pe aleg@ poporului in rapble 6,
cl€nst dir Rona $ Did@h. rug€eazs .! acesta a fost un obicei vechi; nu încape îndoială că a fost urinat
de rugăciune şi punerea mîinilor (♦CONDUCEIIA BISEzuOD,
BIBDoGRAIIE. \&2i de a*n€@ TSLUJ|Ra si TPRESBtTER,
G.S.M.W. R-T,8.
EPISTOLĂ. Cuvîntul gr. epistole şi cel latin, epistula reprezintă o scrisoare de orice fel: iniţial aceasta
era o simplă comunicare scrisă Intre două persoane aflate la distanţă una de alta, fie că era personală,
particulară sau oficială. în sensul acesta epistolele fac parte din moştenirea tuturor popoarelor literate şi
exemple pot fi găsite în VT (2 Sain. 11; 1 împ. 21; 2 trup. 5; 10; 20 2 Cron. 30; 32; Ezra 4-5, 7: Neem.
2; 6; !.n. 1i 31 8-9; ls. 37; 39j [e- 29) ri ln rapiruui]e gr. din Egipt (vezi, toate colecţiile mari de
papirusuri care au fost publicate, passim, şi în special corespondenţa luiZenon]. O asemenea scrisoare a
fost descrisă de Demetrius, T^poi epistolikoi [secolul 1 î.d.Cr.), ca o conversaţie scrisă; în lucrarea sa
Despre stil 3. 223 s.urm., Demetrius îl citează pe Artemon, colecţionaru] antic al eiqild lui Aristoel, crc
le nDeite ju..r tăţi de dialog.
Dar cele mai vechi colecţii de scrisori greceşti care sînt considerate în general autentice, cel puţin în
parte, sînt cele ale lui Isocrates şi Platon şi ele arată dej5 o endhJa d€ a folci sibril€, su scneEa
epistolara, pentru un scop mai laig ciecît simpla comunicare particulara sau oficială; astfel, între
scrisorile lui Isocrates (368-338 Î.d.Cr.) se află cîteva cuvîntări sau introduceri la cuvîntări, iar a Şaptea
Scrisoare a lui Platon (6d. 3s4 td.c.) 6te o @bbatere a sncePFjlor sre$€ rasplndii€ rn gensal cu priv!€ l.
filozofia si conduita sa. în ambele caşuri scrisorile sînt destinate altor cititori decît cei cărora le-au fost
adresate şi în felul acesta reprezintă o formă de publicare. Pum tae o cdpaFFe d sisorile sdrste ,Edlturii"
unui ziar.
în ciuda sentimentului subînţeles, si uneori exprimat, că aceste scrisori nu au nici proporţiile şi nici
conţinutul tematic al unor adevărate scrisori, ci sînt de fapt „scrieri la care au fost adăugate „salutări"
(Demetrius, Despre stil, loc. cit.'), forma epistolară a continuat să fie folosită pentru publicaţii
filozofice, ştiinţifice şi literare [de ex., Epicur, Epistole, şi cele trei scrisori literare ale lui Dionysius din
Halicamas). Teona $ pRctica *ri.rii epistol.F a ajs se 6e trabt5 d€ prcfesorii de retorică (de d., Dendis,
D6?re stil; idem, 'fypoi epistolikoi), iar redactarea de scrisori în stilul unor oameni celebri constituia un
exerciţiu de prabpopoeio în cadrul !.olij retorice. ln renuile elenistice şi romane, creşterea numărului de
scrisori fictive poate E atribuită unor asemenea exerciţii şl dod4€i bibliot{ilot inponanE & a cupera
ludtui Ni, id sp€ial .le uor @rcni cel.b'i.
C. A DeissM, orjtulat c! sioplibtea Mjoriistii sisilor de p€ papiruu4. a facut o dtrtincqe neta între
„scrisorile autentice" care sînt personale, directe, cu caracter temporar si neliterare, si „epis tole", care
sînt impersonale şi sînt destinate publicului cititor ţi posterităţii şi care au un carcater îiterar. întiucît a
observat o similaritate incontestabilă între a.6ite €l€n6b din Episblele NT $ papiruui el a clasificat
majoritatea Epistolelor lui Pavel precum şi 2 şi 3 Ioan ca „scrisori". Evrei, lacov, 1 şi 2 Petru, Iuda 9i
ApealiFa ca ,€pGtole", id I t€n ca o diadibd (LAE3, cap. 3, p. 148-251). Dar distincţia nu poate fi
fdcuta adt de ret, litulr ex!t, diferie Srade ale "addetului titdai', dilerite sEnui qi cl€gorii de "puuiC', !i
diretit lelui d€ publica$,
Dintre scrisorile lui Pavel către biserici, cele către corinteni Galat€d, Filip€ni dl talocdi conln cele Mi
ndte el@nte percmle, RoMni contine mi puţine, iar Efeseni ţi Coloseni cele mai puţine dintre roat€.
c.latdi ii Ef*iri slnt conp@ P€ b6a uui pl.n Etoric, dar @te epjstollle au u Nrni! @mid erabil de elemnte
retorice. în Epistolele Pastorale referirile personale sînt destul de numeroase şi elen€nrele rbri.€ slnt
lelativ puline. Episiola cade Filimon, considerată pe bună dreptate de către Deissmm ca qi cea @i
p€eml, nGoare din NT { comparată' cu Papirusul 417 de la British Museum, este scrisă totuşi cu multă
dibăcie şi conţine elemente rebne @re p6t 6 ob6date ln speial cind o con. parăm cu Ep. 8 a lui Isocrates
şi cu T/poi episrolikoi 12 a lui Demrriu. rplitol. caft Irei 6re scrieea @ mai artistică, din punct de vedere
literar, din NT; fiind 6npue de h inceput pini la sffFji p€ srucM proem, t/icsk, di'egesis, apadeuis,
epilogue, stabilită de prct6on gci de retorici, ti 5t€ s..isA i! p!oz5
397
EPISTOLA
periodică ritmică. în lacov, 1 şi 2 Petru şi Iuda există foarte puţine referiri personale; toate au un
carcater lirerai, ln sleia1 I Pelir id 2 PeEu ii luda au u pronunţatcaracter retoric. 2 şi 3 loan par sa fie
comuiclri pa$i.ulaF, id 1 I6n - aF. w o aren . nu este sub formă de scrisoare. Astfel, majoritatea Epis -
tolelor din NT trczinte o .6niraie mi ,r@ su Mi mice d o pr€dtdj @le pot fi clasificate @ ii p€dici scrise,
în timp ce în altele elementele de scrisoare iau o formă mai literară.
BIBUOCRAFIE. LAl, p. 146 s.urm.; R, H4tE, Epistdographi Grasei, 1872; J. Sykutris, Epistologra-
pftiq h R!, Sup. 5, p, 1a5-22o: v Weiche* (ed,), Dffietii er Lib@n quiletuntu ltpoi spntobkoi et
Epistlondioi Aotuc@t (reubna), 1910j o. Rolld, Da FomAar der Paulini\cha W., I933i M. DiLe lius, A
Fresh Approach za tfis New Testament and Early Christian Literatura, E. T. 1936, p. 137-171,185-189,
r94t97, 2O5-2t3, 226-234.
J.H,H,
EPISTOLE GATOI,ICE (GENBT(AI.E}. iN CSd
fomirii rcanonduj Nrx Episblele lui lacov, 1 {i 2 Petru, 1, 2 si 3 loan şi Iuda au ajuns sâ fie grupate
lapEu i se de nuire ,Epirtole *rolice (g€tu. rale)" deoarece, cu excepţia a 2 şi 3 loan, ele au fost adresate
unei categorii mai largi de cititori decît o biserică locală sau o persoană. Clement din Alexan dri. rclbqe
d6pre episrol! &ini,a de conciud din Ierusalim (Fapt. 15:53) şi o numeşte „epistola catolică a tutusr
apctolild/i; oriSen fold€r. ac6t tgrren cu referiE la tptidld Ui aanoba, cft qi p€nttu E!is, tolel€ iui toarl
Pe&u si l{da. Ulterior temeNl .,cabliC' a fost apliGt EpistoLlor car ftu E@ptar€ de bi€lica hikelt ,i care
erau orodoxe a@Ect€ rn crea) din punct de vedere doctrinar; în felul acesta a ajuns să fie sinonim cu
„autentic" sau „canonic". Astfel, cu privire la alte documente scrise în numele lui Petru, Eusebius
spune: „Nu ştim ca ele să ne fi fost transmise ca si scrieri catolice" (EH 3.3).
RV.c,T'
EPISTOI,I PASTORALc. cele Eei elstote, I !i 2 Timotei şi Tit, au fost numite pentru prima oară
„Epistole pastorale" în secolul al 18-lea şi acest termen a continuat sâ Se în generalpentru a le desemna
ca grup. Acest titlu este doar în parte o descriere coreta a @nlinuinui lor, dffiee el€ tru str srict
pastorale, în sensul de a da instrucţiuni pentru îngrijirea sufletelor. D.G.
EtocA PATaIAIIIAIA-I. TabJou] biblic
Epea pairi.rhau re dprinde peri@da vierii lui Avraam, Isaac şi lacov este descrisă în Gen. 12-50, deşi
capitolele 39-50 se ocupă mai mult de Iosif. Este extrem de dificil să datăm epoca patriarhală şi cer-
cetătorii au păreri diferite, datînd-oîatre 1900 î.d.Cr. şi 1500 Î.d.Cr. Datele biblice sînt insuficiente
pentru a soluţiona problema şi sîntera siliţi să propunem date experimentale comparind informaţiile din
istoriile patriarhale din Gn. cu informaţiile extra-bibltoe din pri-
m paJtea nil$iolni .l 2lea i.d,cr, Mai exisra irce o dificultate legată de schiţarea unui tablou general al
epocii patriarhale deoarece Gen. se concentrează numai asupra eîtorva persoane. Grupul mai mare de
persoane înrudite al acestei familii definite atît de îngust era probabil foarte numeros, provenind toţi din
ţinuturi de la NE de Palestina. în plus, pentru a pune accentul pe aspectele religioase şi teologice
importante, scriitorii biblici trebuie să fi selectat materialul lor dintr-o gamă mai largă de tradiţii
disponibile. De aceea, dacă ne limităm numai la naraţiunea biblică, impunem limitări extrem de mari
pentru istoric.
Patriarhii sînt descrişi în Gen, în deplasarea lor pe distanţe mari, din Mesopotamia pînă în Egipt. Dintre
oraşele menţionate în naraţiunea biblică şi despre care arheologia modernă a arătat că au fost ocupate
din priM p.r€ a niloiului .l 2lq puem .nhti Ur (Gs, r1:2q 31rs:7), Hen(G6. 11:3132i t2:4.s1 27t43i ze:ro:
2914), sinem (c!n. 12:6; 33rt8), Salem (Ierusalim, Gen. 14:18), Gherar (Gen, 20:1; 26:r, 6, etc,), Dotan
(ce, 37:r7) €i prcbabil H€brcn (cq. B:14; 23:2, 19; 35:22 ti aeEl (cen. 12:31. Documentele de la *Ebla
Ceea. 2300 Î.d.Cr.) atestă aistenla la o date rinpuie a cetedor sodoM, co. nda, Adrna, Ţeboim, Bela
(Cen. 14:2). Orae inpor. tante care nu sînt menţionate în Biblie şi care au înflorit în perioada patriarhală
sînt Meghido, Haţor, Lachis, Ghezer şi Ierihon. Oraşul mesopotamian Ur din această perioadă nu a fost
o cetate de mare impor-tanţă politică, cum fusese la sfîrşitul mileniului al 3lea L<t.C!., dar a relnur o
inflUm6 oroidenbild asupra religiei şi literaturii din regiune. Oraşul *Mari de pe Eufrat a înflorit tot în
această perioadă şi, deşi nu 6te lM!@rh în Biblie, a pbds aproximtiv 20.000 de tăbliţe care aruncă
multă lumină asupra acestei epoci,
in u!€le pasje djr 6en. sint date lin de oraF, de ex, Aşterot- Camaim, Ham şi Şahve-Chiriataim, oraşe
aflate de-a lungul drumului străbătut de regii invadatori din E (Gen. 14:5); „Cetăţile din Cîrnpie"
(ce!.ilkdaron 13:r2i 19:2s,E 29); oraşele prin care a CnnDje,aecur Iacov la lnt@rceE la Betet (co, 3s :s)
si oE!€le din Esipt (Cen, 41:3s, 4aj 47:21 ns.). FJr€ clar c, din Meporania pine h Egipt au di,br csre
l@ite, fie în sate deschise, fie în oraşe cu ziduri, atît mari cît şi mici. în Palestina propriu-zisă
majoritatea oraşelor se aflau în văi sau de-a lungul drumurilor majore.
în afara regiunilor locuite semi-nomazii treceau cu turmele lor şi formau o parte a unei societăţi
dimorfe în care trăiau în paralel locuitorii din oraşe şi păstorii semi-nomazi. Aceştia din urmă îşi
întindea adesea tabăra ta apropierea oraşelor (Gen. 12:6-9; 13:12-14; 33:1420; 35:1621; omgeLo!
37:12-17), 12:6.9;wi practicau agricultura (Gen. 16:12 ş.urm.) şi luau parte la schimburile sociale şi
economice cu locuitorii din orat€ (Gd- 21:25.341 23:120j 26:17.33: 33;tB-20) şi chiar locuiau în oraşe
ca ,.rezidenţi străini" pe difente Frioade d€ tinp (C€n. 12rr0j 15:13; 1718; 2O:1; 2l:23, 34i 26:3, 28.4i
32t4: 35:27i 36:7i 37:\: 47t4, 5J. Astfel, atunci cînd Lot şi Avraam s-au despărţit, Lot a obţinut
rezidenţa în oraşul Sodoma şi şi-a întins cortul „către Sodoma" şi stătea „la poartă", lacov şi Est rrEintI
dou! hodui de vlrl conEasrat€ dar conplmtaE (c6, 25:27-34), iar r.er si 6ii sei rlu stabilit penh o m l.
sihd si au indt in societatea locuitorilor de la oraş (Gen. 33:18-34:31).
398
EPISTOLE PASTONTqI,E
Observăm crimpeie din viaţa semi- nomadă a pastorilor care trăiau ui corturi, deplasîndu-secu turmele
lor, străbăttnd uneori distanţe considerabile, în căutare de păşuni şi izvoare, avînd uneori conflicte cu
alţi oameni (Gen, 13:S-11; 18:1-8; 21:25-31; 24:62-67; 26:1-33; 29-31; 33:12-17; 36:6-8). Bogăţiile
preţuite de Patriarhi au fost oile, asinii, boii, turmele ţi cirezile şi chiar *cămilele (Gen. 12:16; 13:5;
20:14; 21:27-30; 30:29; 31:1; 10, 38; 32:13-16; 34:28; 46:32; 47:16-18). Termenul *„ vite" fţ'fcgmdj
din unele pasaje include toate animelele mici, deşi Patriarhii au avut vite, în sensul propriu al
cuvîntului, adică „boi", băqăr (Gen. 12:16; 20:14; 21:27; 34:28).
*Călătariile se pare că erau un lucru obişnuit. în cursul vieţii sale Avraam a călătorit din Ur, în Mesopo-
twnia, puia în Egipt; lacov a călătorit din Palestina pfaă în Haran şi înapoi (Gen. 28:35), iar mai tîrziu
în Egipt. Probabil că existau drumuri comerciale bătătorite, folosite de negustori, asemenea celor care l-
au dus pe loaiftn Egipt fGen. 37:28-36).
Nahtiuile depre patridni n;niioneaz., don non .@nbmporani fdaonul djn ESipi (r2r15, rZ
20), anumiţi „regi" (ebr, melek) din E, Amrafel din Şinear, Arioc din Elasar, Chedorlaomer din Elam şi
Tidal din Goim (14:1), domnitorii mai mid din regiune sdoma ti c-no,a (14:2), .Methi*dft ,.;"L
Salemului (14:18), Abimelec, regele Gheţarului [20: 2; 26:1, etc), anumite „căpetenii" din Edom (ebr.
allup) şi regii de mai tîrziu aj Edomului (Gen. 36:1°, 31), căpeteniile" bonţilor (Gen. 36:29) şi
căpeteniile care s-au născut din Esau (Gen. 36:40-43). Nici una dintre aceste personalităţi nu poate fi
identificată în cronicile istorice cunoscute pînă în prezent. Unii dintre ei trebuie să fi fost domnitori
foarte neînsemnaţi şi familiile seminomade patriarhale le-au acordat atenţie numai £n măsura în care
era necesar pentru a obţine păşuni şi locuri de adăpat. En unele cazuri au f"3cut legăminte cu ei (Gen,
14:13; 21:27; 26:28 ş.urm.), dar în cea mai mare parte a timpului au călătorit nestingheiiţi tn societatea
dimorfă din vremea aceea. Viaţa de zi cu zi a Patriarhilor a fost guvernată de o serie de obrceifi din
sdn6i care avau o nts pîndirelargă. Patriarhii şi rudeniile lor erau organizări în mod tribal în unităţi
sociale legate între ele şi

Soldaţi „asiatici" din perioada patriarhală" aşa cum aufostpiaaci tntr-ul mormtntla Beni fiasan.
Sesoscrîs l. cea 19S0t.d.Cr,
399
SFTSTOLE PASTOIAII
alcătuite din familii extinse sau clanuri (Gen. 12:1-5; 24:1.9; 23r1-5). Si6t€nd e tEtrtarhal, Cirim
de.Pc .pasa tatălui" (b£ţ "ăb) în Gen. 12:1; 24:38-40, sau doar ^casa patriarhului" (Gen. 24:2; 31:14,43;
36:6; 46:26-27,3i; 47:12; 50:8). într-o asemenea societate tatăl, în calitate de cap al familiei, avea puteri
mari. în mod normal fiul cel mai mare îl succeda ca moştenitor al poziţiei si al proprietăţii. în lipsa unui
moştenitor MtlrEl, un srlav p{t€ rle@i nogenitor (Ga 15:2 ş.urm.) sau fiul unei sclave care a devenit
soţie secundară (Gen. 16:1 ş.urm.). în acest ultim caz, dacă se năştea un fiu, era considerat fiu al soţiei
adevărate care a dat-o pe sclava sa soţului ei. Aranjamentul era făcut cu consimţămîntul soţiei si nu
atunci rînd bărbatul lua o soţie secundară, după bunul său plac. Căsătoriile lqi Avr"m o &ar (c€n. 16:1-
4) d Chetua (Gen. 25:1-6) oferă exemple de asemenea uniri Qzf. Gen. 30:3, 9). Se ridicau probleme
dacă soţia adevărată dădea naştere la un fiu după naşterea unui fiu de la o soţie secundară. în societatea
patriarhală se pare c, 6L! ad€ldrat derend nofteniror (Gen. rs:4; 17:19), deşi Gen. 21:10 sugerează că
lucrul acesta nu era automat. Sara a trebuit să insiste ca Ismael să nu 6e @bitor aletui de ftn €i ksc.
Căsătoria era un aranjament complex. în societatea din vremea aceea oamenii bogaţi ţi puternici lurau
tu Ei rulre stiij dd ln sererdl clsetoria era monogamă. în practică, însă, bărbatului putea lua destul de
uşor o concubină sau o nevastă secundară od d hrrpii. s in{ia&i, ori, dacl cei doi N dndea! naştere unui
moştenitor dorit, soţia îi putea da soţului o sclavă. în societatea patriarhală Iacov şi Esau au avut mai
multe soţii cu statut egal (Gen. 26:34 ş.urm.; 29). Avraam sa recăsătorit după moartea Sarei (Gen. 2s:1
t,l:m), iar Nanor a et &pn de la o ombid, (Gen. 22:20 ş.urm.).
Sar ple c6 €x!;ta pEfeliott rEnEu cisatorin €rdoarn, adice, h cadrul famriei, cm au r6r< le ex. Avraam şi
Sara, Nahor şi Mika (Gen, 11:27-30), Iacov şi Rahela, Iacov şi Lea, Isaac şi Rebeca, Esau şi fiica lui
Ismael,
&re cld c! urele .Iitrft obieiuile paEidhale .u fost interzise în legea lui Moise, de ex. căsătoria cu două
surori {cf. lev. 18:18) ş( căsătoria cu o soră vitst (Ca, 20:12; 4 Lev. r3:9, 1li D{r. 27:22)
In cazul lui Iacov aflăm că i s-a cerut să slujească vntorutui s<e p.ntrd a prini stir (C6, i9:13 ş.urm., 27
ş.urm.). Nu putem şti daca acest obicei era râspîndit sau nu. Se poate să fi fost un obicei aramaic su $
pote sA d ldt linitat Ia resis@ de N . Mesopotamiei. Probabil că obiceiul a fost mai râspîndit dedt E
esnit doEzne n@sEere să dedmm.
4€dtIn cel puţin un car i sa inreis uui berbat sA * cisato@5 din nou (cd 31:50).
Binecuvîntarea patriarhală era importantă şi o dată ce era dată nu mai putea fi revocată (Gen. 27-48-
49). în Gen. 27 fiul cel mai mare a renunţat la dreptul de întS născut şi fiul cel mai mic a primit
binecuvîntarea (v. 22-29). Ar fi fost normal ca fiul cel mai vîrstnic să primească binecuvîntarea, deşi nu
era un lucru automat.
Urni discuta mai jos comparaţiile posibile cu alte documente din Orientul Apropiat antic. Există anunite
pal€lele inne obieiuil€ padi&h,le i pracricile .ont€npohm, d.r djstt d€ asren€ai o *.ie de aspecte care nu
au paralele în altă parte şi care pai să fie specifice pentru obiceiurile patriarhale descrise în naraţiunea
Genesei.
în Fbl6e <t reUgi€ re slnt date pufim det.ln. Este clar că Patriarhii au cunoscut necesitatea credinţei
personale fa Dumnezeu care să-i călăuzească în viaţă ţi care să-i încurajeze cu promisiunile Sale (Gen.
12:1-3; 15:4 ş.urm.; 17; 28:11-22, etc.). în problema călăuzirii, Dumnezeu nu a fost limitat la un anumit
loc, ci El a fost activ în Ur, Haran, Canaan sau Egipt (cf. Cs. 35:3). o darn ce bia hi Dlrjmze! a fost
cunoscută de Patriarhi, singura cale a fost să creadă şi să asculte (Gen. 22). Rugăciunea şi aducerea de
jertfe făceau parte din închinarea obişnuită a patriarhilor (Gen. 12:8; 13:4,18; 26:25; 35:1, 3, 7). Tăierea
împrejur (circumcizia) a fost un ritual religios menit să-i marcheze pe cei care făceau parte din familia
legămîntului. 0 conştiinţă intensă a activităţii lui Dumnezeu în mijlocul lor i-a determinat pe Patriarhi
să numească locurisi copii potrivit cu dovezile despre lle@ lui DLIMd cu .i (cen. 16:11, 14 toare
numele copiilor lui Iacovîn Gen. 29:31 ş.urm.; qf. Gen, 32:3oj 3s:ts, etc). Se !e c! fide P.bia.ha awr un
nume special pentru Dumnezeu, fapt care sugerezi un srntircnt 3peial de elatie Fprrs: kaac La
nhit ,,1€M, su a{a .M a slgqat W, L Al. briSlt, 'R!d6ia" ponad (c€r 31:42, s3), IacwL d N!'tt ,,lutqricur
ebD (G.!. 49:24). se ?oate spune că miezul religiei patriarhale SI constituiau acest sentiment de relaţie
personală, cunoaşterea promisiunilor lui Dumnezeu şi conştiinţa că ascultarea de voia lui Dumnezeu
este esenţa adevăratei credinţe.
tcbuie se srblidm do!, @eristici ale si€. tăţii patriarhale, şi anume conceptele de legămînt şi <Je alegere.
Fie direct (Gen. 15:18; 27:7, 10-11, 13, 19), fie indirect, legămîntul lui Dumnezeu cu Avraam, Isac ii
la€v 6te debit ae s€Mifidtiv tn retigia patriarhală. în acest legămînt Dumnezeu Se angajează faţă de
Avraam şi urmaşii săi şi îl angajează pe aceştia faţă de Sine într-un angajament tft se poate de solemn
care a inclus promisiunea divină pentru Avra-ara şi urmaşii săi, cit şi alegerea lor divina (Gen. 12113i
13;14-17i 1s:1a-21; l7:58i etc.). '!in Am. am şi urmaşii Săi Dumnezeu avea să atingă toată omiEti (a@
12:3; 1,3;13; 22,17-lgt 26t4t 2A:14). Şi tocmai prin aceasta familie aleasă Dumnezeu avea sâ acţioneze
aşa cum a spus (Gen. 17:18-19; 21:12). coneptele hgenrEte de legrrnt nrii al€seE shr notiE putmie rn
&bloul r€ltiei pariarh,le ii care-1 găsim în Genesa.
II. Descoperiri moderne fi epoca patriarhală
Perioada exactă a epocii patriarhale este greu de stabilit, dar există motive puternice ca să o plasăm î
Ep@ Medie a Brcdduj, M. 1350-1570 i.d.Ci. VRAAM). Această datare este bazată pe presupuneri ce
daBle arhrclogice ti epigEfie ne Ft da bfolmgi contemporane. Această concepţie este acceptată ! mare
măsură în îilele noastre, deşi unii scriitori ca T, L. Thompson şi J, van Seters atribuie tradiţiile patriar-
hale fa întregime Epodi Fierului, pe baza presupune: " că sînt invenţii literare tîrzii. Pentru asemenea
scriitori arhdlogia n! poate lfuMtitri u cadn jstoriC pentru conţinutul epocii patriarhale deoarece, potri-
vit definiţiei lor, nu a existat o asemenea epocă, \foir reveni la această idee mai jos. Schiţa care urmează
i pr@nta ele mi impdiante dmpenn din ulnni ani. Trebuie să recunoaştem că marile colecţii de docu -
mente antice care au fost recuperate reprezintă doar o proporlie foarre nicd din rot @ s-a *ri! în
trwnuile
400
EPISTOI,E PASTORALB

antice şi supravieţuirea lor este In mare măsură accidentală.

a. Popoarele
în naraţiunile patriarhale sînt menţionate o serie de popoare - egiptenii, smeriţii, elamiţii, canaanilii,
hori-di, edomiţii, hitiţu. Se pare că Gen. 14 se referă la patru grupuri specifice. Nu este posibil să
identificăm toate grupurile menţionate. Astfel, este posibil ca horiţiisâ nu fi fost Identici cu hurienii. De
fapt, In Gen. 36:20 9.m. ei slnt lega$ de Ed6$ s Pal€tirei, De asemenea, hitiţiidin Gen. 23 nu trebuie să
fie neapărat iitjd din Anatolia. Ei sllr u srup ildkq lwdit cu canaanîţii (Gen. 10:15}. Este adevărat că in
pruna parte a mileniului al 2-lea in Orientul Apropiat antic au awt le @lsid@bile deplaslri de popdrc d
neam putea aştepta să găsim tot felul de oameni în Canaan. în această privinţă naraţiunile patriarhale
reflectă la medul general circumstanţele din perioada aceea.
Dou, 8rupui d€ pop€ft pot preha u int$ dGbit: Halind şi Biniaminilii de l. M.ri. Hapiru Sn bine
cunoscuţi geografic ţi pentru o perioadă lungă de timp. Avraam este numit „evreul" în Gen. 14:13.
Aceasta poate însemna că el a fost recunoscut ca unul din poporul Hapiru care se afla pretutindeni.
Binia-ninitii dr el@te sinoMd€ din sietat€a di a.itd din tlsiwa M,ri 9i puten .fla mdte dad studiem ceea
ce se cunoaşte despre aest grup din doc6eele de la Ma.i. L€ niv€l sioL€ic €xi'r! numeroase paralele cu
societatea patriarhală,
b. Cetăţile
EuEfrile 5u arftlt cI rn pri@ lane a mileniutui al 2 t@ td.C. Olienn! Agrcpiat a f6t nDgtenitorul lanewi
cjvilia$i prerEsetoare fi clts dintre o€!.L pa triarhale existau deja (vezi I, mai jos). Detaliii despre viaţa
trăită în aceste oraşe pot fi aflate din ruinele eEld, din cddicl li din lnd:.ile de artit, din Eeltele $ mele
lor, $ in @le ezui din <l*ziL scrise rămase în ruine. Oraşul Haran (Gen. 11:31-32), de exemplu, este
cunoscut pe tăbliţele găsite ta 'Mari. TAbliEle d€ la rlbla e Efaa )s o sie de re din Canaan care erau în
sfera sa de interes comercial. Cbnicile e8ipcre inponante carc re snlt cN@ur€ sub numele de Texte
Execrative datează din secolul al 19-lea Ld.Cr. ţi se referă la cîteva oraşe care existau în Canaan pe
vremea aceea, inclusiv Ierusalimul (Gen. 14:18). Este cert că se poate afirma că o serie de oraşe din
naraţiunile patriarhale au existat în prima pane a mileniului al 2-tea. în Canaan, cetăţile importante din
Epoca Medie a Bronzului, cum sînt Meghido, Haţor, Lachis, Ghezer, Ierihon şi Sihem, printre alteie,
fuseseră întemeiate deja. în afara Canaanului existau oraşe mari cum sînt Mari, pe Eufrat, oraşe ale
căror documente scrise sînt de o importanţă considerabilă pentru zugrăvirea societăţii din regiunea
aceea. în duda acestei abundente de materiale nu ne-am apropiat mai mult de stabilirea datei exacte a
epocii patriarhale, întrucît aceste cetăţi existau deja de multe sla Pbbabil c! singu.ul l\@ F c4l putem
spune cu certitudine este că naraţiunile patriarhale nu s-ar putea referi la o perioadă mai veche decît
perioada înfiinţării acestor cetăţi.
c. Numele personale
Numeroasele nume din scrierile patriarhale ne permit să facem o comparaţie cu sistemele de nume care
sînt culr6dt din @icile pe trbl4e, Pot 6 fecute nutr.
roase comparaţii. Astfel, într-o diversitate de texte din rcEle *ditit d. V şi p. parsul uei p€ri&de iungide
timp, numele Avram este cunoscut într-o serie de forme variante, cum sînt A-ba-am-ra-am, A-ba-am-ra-
ma, A-ba-ra-ma, aşa îneît numele este de puţin folos pentru o datare exactă. Nume cum sînt Ya 'qub-ilu
(Jacob-e!) apar atît în pruna parte a mileniului al 2-lea cît ţi către sftrşit. Unele dintre numele celor
d.lr.preze libui, cW sitt Si@tr, A$€r, Benia. min, pot fi atestate de asemenea. Numele Ismael şi Israel
constau dintr-un element verbal plus numele aita1ii, Bl. Alre nurc, cu 6te Laac, prclabil c.{ snt
hipocoristice (un nume special sau un nume de animal favorit), formate numai din elemente verbale, de
ex., Isaac (yishăq), „el rîde", „îşi bate joc", „se joacă" sau "@ferw" (G6, 17:17; f:12r 21:6). s.au fldt
stldii anDle ale nftlor snide din v ale nlreLor moriE, .le ltlmlor & la Mati, etc., ti * p€te spw ce sistenul
de nMe p.ttdh.le ..€ nu1t. pahl€le ln prima parte a mileniului al 2-lea, dar şi într-o perioadă mai
îndelungată, aşa îneît, deşi dobîndim cunoştinţe valoroase despre sistemul de nume patriarhal în sine,
aeasia nu ne ajld se dath eFo@ pati.tnibr.
d, Cdld&nile, shnbu.il. !i @n.raul
In perioada aceasta au existat numeroase "schimburi şi *calătorii pretutindeni în Orientul Apropiat.
Tăbliele de lut de la capsdeia dall cn t[! ln .nul 2000 î.d.Cr. exista un comerţ cu cupru şi lînă între Asia
Mică şiAsiria. Alte documente vorbesc despre deplasări de armate si despre transportul prăzii de
război, etc, p€te tot in Orimtul Apropiat. Cane primip.le 4.6. eu <tin Mepdtania ln Asia MicA 5i
Pal6tiE, id altele coborau pînă în Egipt. Un drum important traversa TVanslordaiua (*Drurnul
împărătesc, Num. 20:17) este dai şi acest lucru din amplasarea şirului de oR€e antie de.a lu8lt ac6tui
dnrq nu depane de locul în care se afiă şoseaua actuală. Picturile de la B.ni-hae., rn Egipq c@< taterl
din @. 19OO Î.d.Cr., prezintă nomazi care călătoresc, poate prelucrători de metale din regiunea
Palestinei, Din aceste imagini ne putem forma o idee despre îmbrăcămintea ţi posesiunile acestor
oameni din vremea lui Avraam. pdncipalele aniMle de p@d !e p5re c! .u ld sinn şi măgarii. în fine,
tăbliţele de la *Ebla din cea. 2300 [.d.Cr. ne prezintă zona comercială vastă pe care o rntbet€u egutorii
din Ebla $ datd acdvft.{$ nu. meroase în domeniul călătoriilor, schimburilor şi conFrfdui c! tult lhp
iEint€ de Fri@da pe ere o pbpltrn c. etal patri.rhal!.
e. Obiceiurile vremii
A.6ta au i€.it la lmi!, din ai d. eii de tebln€ d€ tut ce repezinti deumte d6pre vilF otidia,.l cu aspeele ei
juidice, ffidal€, relisiGrc ti par ticulare, în afară de acestea există cîteva liste imporranre de legi cd s!$
codul rui Hmuapi (.fta 17S0î.d.Cr.), Codul oraşului Eshnunna (sec. al 19-lea sau al 18-lea Î.d.Cr.) şi
fragmente din Codurile sume-riene ale regilor Lipit-Iştar şi Ur-Nammu (secolele 2119 î/l.Cr.). In ce
priveşte documentele particulare şi personale, trebuie menţionate cele de la *Nuzi (secolele al 15-lea şi
al 14-lea Î.d.Cr.), *Mari (secolul al 13'lea), Rs shatra (ru8alit, solll al 14la) r: *Alalah (secolele al 17-lea
şi al 15-lea Î.d.Cr.). Acestea e c6mbin, p.nh a da u lablou al vietii dir N Mesopotamiei tn perioada
2000-1500 î.d.Cr. şi constituie infomln p€ turd.l crrc6 prEn studia
401
EPISTOII PAETORAI.E
obiceiuile Ftria.hale. Ei€ ctar ce dalffite dia slele al ls-lea si al 141* ne dE dimlo de cea ce am propus
noi ca fiind epoca patriarhală, aşa încît acestea trebuie folosite cu oarecare precaurie. Obi eiuile * khinli
ln csul irmii dar ads e1e reflectă practici mai vechi şi nu ar fi exclus să găsim indidi utile referitoare la
viaţa din secolu] al 18-lea Î.d.Cr., cirinddocumente din secolul al 15-lea î.d.Cr. în general, însă, cele
mai credibile surse de informaţii sînt documentele din aceeaşi epocă.
La scurtă vreme după descoperirea documentelor de L Nui b anii 19251931 eEetArorn ar DmDE
nlmlte pa'alele hd. obieiuile de la Nuzi si obieiuile paEiarhale. O date d d6cop€ri@ srii număr crescînd
de documente în alte locuri şi din secole anterioare, se poate vedea că textele de la Nuzi nu sînt chiar
aşa de relevante pentru naraţiunea patriarhală cum sa crezut cindva. Paralele în domeniul adoptării,
cSsătoriei, moştenirii, căsătoriei cu soţii-surori, adoptarea surorilor, „cuvintele patriarhului de pe patul
de moarte", efectuarea perioadei de slujire de către un bărbat mai înainte de a-si cere soţia, dăruirea uei
slaE @ dar de rut5 si ali€ ciM obieiui au fost căutate şi găsite în textele de la Nuzi. Scriitori cum sînt C.
H. Gordon şi E. A. Speiser au susţinut cu tărie ideea că documentele de la Nuzi constituie un fe] de susi
penh paElel€ pariarhle. in preknt st€ clar c5 dhEe cele 4.0oo de ltblte @eifolm de t. Nut nu au fost
citare decît o duzină. O părere asociată cu aceasta este că epoca patriarhală poate fi plasată în secolul al
14-lea Î.d.Cr., pe baza legăturilor cu obiceiuile dariF ln da@ntele d. la Ugarit el,Affim şi Nuzi.
De fapt, o dată cu voiumul crescînd de dovezi aduse de tăbliţe paralele se pot descoperi mai uşor în
ruterialele mi Khi, C€l Mi FEint ehDlu de înfiere este găsit într-o scrisoare de Ia Larsa, în limba
babiloniană veche, în care se spune că un om fără copii p@te adopE m *lav al s{u; s dp€.t al tnfierji cft
nu ete lntihit la Nui. rdoDtaE. fil]li nesut de o sclavă este Sntilnita într-un singur text de la Nuzi. Era mi
obirnuit a b{rb€nn s{ * cEsitoreas.A a o a doua soţie decît să-şi ia o sclavă ca şi concubina. Dar
majoritatea obiceiurilor cu privire la soţiile secundare srnr cuomte di! br:te din .lb l@i din orientul
Apropiat. Cuvintele unui patriarh pe patul de moarte nu au p.r.l€le la Nuzi qi cisjtorin o &tia.ed,
prcpusa de E, .d SFi*r, 6re li!6iii de orice t€rej real atît în textele de la Nua, dt şi în Gen. 12-50. S-ar
părea că nu există nid o relaţie speciala între tăbliţele de la Nui si @n$uile paEiarhale, Totl4i ceut5rea
unor ?amlele nu $te lipsitA de n€rit. Ab *.tinentul , obieiuile din narariuile paFidhal€ apartin unei
societăţi care nu s-a deosebit de aceea pe care o c$a$€n din tabldele di. priha pane a nneniurd al 2le
id.c!, Totui, mulre obiceiui au lct DFcti. cate rinp de Mi nrrte sole ii nD snrt slncient de precise pentru
scopuri cronologice, deşi se poate să fie folositoare pentru scopuri sociologice. Una dintre cele mai
rodnice direcţii de cercetare este studiul nomadismurli $ al s€dorariziii ln cietlrle dihorfe dir Odentul
Aplopilt, cM ste 6a! d Mdi_ Dac{ u asememnea studiu este combinat cu căutarea unor p€Elele ln ce
privelre obi<eiuite, ne..m pura foro o idee mai bună despre societatea patriarhala şi despre perioada
epocii patriarhale. De asemenea, este hportant se hlele8en d sar put6 sE nu exlre o
paralelă specifică în documente extra-biblice la un anumit obicei patriarhal, întrucît a fost specific
acelui grup patriarhal.
III. Valoarea istorică a naraţiunilor patriare1e
Se poate afirma în general că a avut loc o schimbare remarcabila a cercetării din zilele lui J.
Wellhausen, la sfîrsitul secolului al 19-lea. Părerea lui a fost că nu rut6 ajunge la dci s Ll de qoetlnle
Lrorjc€ despre Patriarhi pe baza scrierilor biblice, deoarece ac6r€ sr o reflararc a vMuilor tn cae au rr.tit
oamenii care au scris povestirile, într-o perioadă mult mai tîrzie. Ideea lui nu a fost uitată complet şi a
fost a.lus: din nou r! prih plan d€ ftotus L. ThonFon (1974) !i J. En s€r€6 (197s). \&n set€F a ridiet
întrebări cu privire la măsura în care naraţiunile din Gen. au la bază tradiţii orale ţi este înclinat sa
minimalizeze influenţa lor. El argumentează că este imposibil sâ identificăm în mod concret nume de
persoane, locuri, popoare şi obiceiuri din naraţiunile patriarhrle. El nu Fate ga6i nici u la speifi penh
Patriarhi în evenimentele din lume şi susţine câ arh6lo8ia coribuie t€rte pu!i4 eu cniar dela, la elncidara
cdrului Id, El f@ nult @z {te e.N-mitele anacronisme cum sînt cămilele şi filistenii. De aceea el pune
la îndoială toate încercările cercetătorilor de a găsi paralele cu mileniul al 2-lea şi sugerează în schimb
că tradiţiile au fost modelate în mare măsuiâ tte comunitatea socială şi religioasă de rnai rîrziu, inclusiv
perioada Exilului. Această activitate liteErd drrie Eebuie s5 aibl prio.ibt€ h distarea scrierilor Genesei.
Tema promisiunii divine către Avra-am şi tema legămîntului au fost folosite de scriitori pentru a sprijini
ideologia dinastica a monarhiei, dar acestea au fost invenţii tîrzii. Tiompson urmează o linie oarecum
similară, deşi există diferenţe de detaliu inlr abordaEa p si c@ a lui En S,teF. Ac6tj scriitori au fost
supuşi la critici severe. Alţi scriitori nodmi l& au ps la lndoiali va1@rc. irtonce a ndaFuiror padiarhale
sl , adr {i M, Not!, de;i .nnadoi par d aamita ca s-ar Dur€ sa exi$e elenento inporbnte de Eadirie 6G au
wL.re istorici si ar sînt transmise din vremuri străvechi.
Se poate spune că o generaţie de cercetători din ultimii ani au făcut unele afirmaţii extremiste cu pri vire
la cîteva aspecte ale naraţiunilor patriarhale. Dar a nega orice valoare istorică a acestor naraţiuni este o
reacţie greşită. Chiar dacă le acceptăm ca documente literar-teologjce ţesute din tradiţii care au fost
transni* din @lele recut€, n! qisl; nici q mtiv temeinic să negăm că ele conţin mult material arhaic ti
istoric, Ins4i fo4a idenor rologice de pronliu€ şi legămînt impune ca Patriarhii să fi fost mai mult decît
simple născociri literare.
Multe prcblde istorice r5ntu tuErcl%re Da. area eEcte ee inp6ibil5 9i .le6nirea pEis6 . societăţii
patriarhale şi a obiceiurilor ei în termenii unei societăţi contemporane înrudite nu este posibilă ln pEat.
Dar Mjoritte @$itomor din zilele noastre arată o înclinaţie de a trata naraţiunile pabiarhale cu mult tui
mul rERr dn punct de vedere al valorii lor istorice, declt au făcut-o unii cercetători mai vechi. Lucrul
cel mai înţelept în preat 6te sA aftettdn dmzi noi ilin alte sffi. Mai multe cercetări le vor permite
telogilor să sintetizeze Mi preis mteriald biblic şi rte-biblic. lnrd tinp,

402

EREZIE
doctrinele teolctgice majore cum sînt legămîntul, alegerea, credinţa, ascultarea, promisiunea, rămîn
neum-brite Detrire ca acetea a! fost temelia cediniei ltri Israel în cursul secolelor şi au avut de
asemenea un rol important în credinţa creştinilor. Puţini scriitori pot contrazice această ultima
afirmaţie, indiferent care este părerea lor cu privire la istoricitatea naraţiunilor dinGenesa.
BIBLIOGRAFIE. J. Bright, A History of Jsraeî2, 1972, €p. 2: Fl. CareU6, ,DS, fe. 36, cot, a1,1S6: W
C. DeB, Jal6rine in rhe Send Miltenjm BC: Tne Archa@losical PictE", h J. F, Hale si J, M. MSler,
IsmdiceandJudaean ilistory, 1977, p. 70-120; N, cl8k 'nE As€ of Abr5hm i! the Nesel/,, BA la, 195s, p,
2 i,ffi: &4SOn 149, Feb. 195a, p_ a ş.urm.; 1S2, Dec. 19S8, p. 18 ş.urm.; idem, The Other
SideofJordan, 1940; idem, Rivers in the Desert, 1959; c. H. Godon, ,9ibliel cutotu ald rh€ Nui lbbl€ts,,,
BA 3, r94O, p, 1 t.h.; K M. (€nyol!,. pat6rin€ io the Middle Bronze Age", CAH, 2/1, p. 77-116; J. R.
Kupper, Les Nomads en Mesopocamie au temps des rois dtMdri 19s7j J. T, Lul€, ,Ab6nan and dp rbn
A!e, Rellerio6 o! the Ntr patriarctEl shrdi6,,. Jsof 4_ 1977, p. 3547: H. H- P.awtey, ,Aedi Dieoveli; nd
the Paiiarbal &e., t/n 32, 194950, !, 44 9.@.jM, J. S€l@n, ,,Tt€ Seial Envnoment of tle Patri.rllJ,, ?JaB
27,1976, p. 114_136j E. A. SEise!. JBL 74,195s, p. 252 illm.; idenl Genesis, AS, 1964: T. L.
Thompson, '/Ţie Historicity of the Patriarchal Narrattva:, 1974; R. de A&ux, Histaire ancienne d Israel,
1971, p. 157-273; J. van Seters, Abraham in KkwryandTraditiono, 1975; C.J. Mullo Weir, „Nuzi",
îiiD.W.Thomas (eâ..),Archaeologf and CUd Testament srd/, 1967, p. rc- a6j D. J_ Wi€mn, lls 134, 19?
7, p, 123r3O: I37, 1977, p. 22a-237.
J.A.T.
EREC. o cetare anti., dh M6opobni.1 m€ndon.tu !n thbelur MEunor (cnn. 1o:1o) ca lM dinrrE De-
siunile lui Nimrod în ţara *Şinear. Fiind cunoscută de swrieri sub nlrele Unur&r si de acadi€ni iub nu -
mele Uruk, a fost una dintre cetăţile importante din perioada sumeriană. Este menţionată în lista sume-
riană de regi ca reşedinţa Dinastiei a 2-a după Potop, unul dintre regii acestei dinastii fiind Ghilgames,
care mi drziu a dftnit ud din@ Mn €rci ai leaend€i sDneriene. DEi erat€ , conriNar s: exjste sub
ocupaţie în perioadele de mai tîrziu (gr. Orchoe), ea .u a leu{it ni.iodati si depeFas.e inponauJa p€ ere a
avut-o în trecut. Uruk este reprezentat în zilele nNsde d€ u Arup de Fovile nMit€ d€ dabi r{.rka, situate
în S Babiloniei, la vreo 64 km NV de Ur şi Ia 6 km E de cursul actual al ^Eufratului. Deşi tocul a fost
cercetat în urmă cu mai bine de un secol de către W. K rnftu (Tayet and Rs€aEnd in choldae ana
Sultana, 1857), excavaţiile principale au fost făcute inbo srie de ex!€dilii gemne t! 1912, 192s39 si
Io9460. Rezularele sinr de o inpoftnF lemt cabilă pentru istoria veche a Mesopotamiei. Rămăiilel€
pEistori€ din P€.i@da Uh3id (,SUMER) au fost urmate de o arhitectură monumentală şi de sculpturi în
piatră de la sfirsitul perioadei preistorice care ilustrează în mod abundent cultura materială a Meso -
pohmiei d€ la im€putu1 isroriei. in ac6b dvele, datînd din mileniul al 4-lea î.d.Cr., au fost descoperite
ele mi v<hi iNriplii cu€ure pid! in prezent. Acestea sînt pe tăbliţe de lut şi deşi semnele sînt doar
pictosEn€, 6te prcbabil ca ilinba folcili se fi fcr cea sumeriană.
srBuocRAFIE. R. Nonh, ,,SbG of the Vibrka Excav.rioN, Onien.dtid s.r, ?6, 1957, p. 1aS-2S6.
T.C,M,
f,RASI 1. Un .otaboFtor zl lui pakl, .aF ! lur parte Ia misiunea lui Timotei în Macedonia, pentru a-i
permite lui Pavel să continue lucrarea din Efes (Fapt. 19:22). ese p6ibi! ca nisruM sr 6 fos hdreodii în
ultimă instanţă spre Corint (cf. 1 Cor. 4:17) şi Erast să fi fost unul dintre „fraţii'' din 2 Cor. 8; dar nu se
poate afirma cu certitudine. Totuşi, nu încape îndoială ci el 6te lrast d6pre caE & n€nliore.ze in 2 Tin.
4:20 că se află la Corint.
2. Visti€hicd cealri Corint, carc rinite salutari In Rd. 16:23 (rCUAIrD. O nejplie latini d6. coperită la
Corint afirmă că „Erast a pus acest pavaj pe cheltuiala sa, în semn de apreciere pentru că a fost numit
edil" al cetăţii. Mulţi cercetători (de ex. Bro-neer} acceptă identificarea cu vistiernicul creştin.
Unn n68 mi derEtu + idenrifte r cu i: c. s. Duncari, de exemplu, arată că 2 Tim. 4:20 sugerează că Erast,
spre deosebire de Timotei, a încheiat călătolia Ir Corinr, sd€ € d€knit visrjemi. dupS u d su doi (s.Pouls
lirhgian Minnry, p. 79 q,lm.); da. o asemenea ascensiune politica este puţin probabilă, iar nu@le d.
d6tut de obisnur.
AIIUOGRAIIL. H, J. C.dbuy, JaL so,19J1, p. 42 i.m,i o. Brcndr, BA t4, 1951, t. 7a slm., tn special p,
94; P. N. Harrison, Paulincs and Pastarals, 16, p. 100. 105.
A.F.W.
EREZIE. Clvitrtul gr- nairdl' i.di.n tn s6ul pro. Priu ,areaerb', 9i ac6ta 6re *tuul p€ @r€ il are
întotdeauna în LXX; în scrierile autorilor clasici, însă, se poate referi la o şcoală filozofică pe care o
persoană al€ge s; o meze. In nod siniltu, Mr fol6€lr€ cuv.tntul pentru a indica o „partidă", care
sugerează o voinţa independentă sau un spirit sectar; totuşitrebuie remarcat că nici unul dintre partidele
descrise în felul acesta nu se găseşte înrr-o situaţie de schismă faţă de Sepa!€a m!G. saducbeii (Fapr,
s:17) !i fari€n (Fapt l5:5i 26:s) fom@2.5 st€ in .adrut irdats. md!i; a.ela$ cuvtnt 6re iotosit si pentru a
derie cretrinismul, +a cM 6t€ %zur dD afJr, (Fapr, 24.S, 14-28:22). Josephus, însă, foloseşte termenii
pentru ai dsie si pe sied, .aF enu lnr.o s;re de schismă (Ani. 13.171; 18,18-22). ţfad apar partide în sinul
bisericii ele sînt numite .erezii" H ColJU: 19. unde Pavel pare să dea deTntgies că. deşi erau rele, au
avut în final un rezultat bun prin faptul că au arătat clarcine eraucresiJniiadevăraţi). Asemenea diviziuni
sDt pnute ca o iud.re a c5mn (Cat. 5:20) \i. tn primd nnd, ca o lnMpere a dragGrei Riprfte, ,5a îneît
ereticul, adică, omul care alege cu încăpăţînare si fom€k sau st lmeze prcpriul s:d re, reblie repitu dupl
dol, icbiri (Tit3:10),
Singurul text din NT unde termenul „erezie" este folGit ln se6ul de eMre rietriMr, 6b 2 pet, 2:1, ude
jrclude t5gidun6 RjturEretordui. Dinre
403
EREZTE
ereziile incipiente în Ni; cele mai proeminente sînt gr6&isd de tip lu<laic {Col. 2:8-23) g d@rimul
(Iloan4:2-3;21oan7).
BIBLIOGRAFIE. G. Forkman, The. Limits of cke sAiritu Connuiq, L972; w. Eld, Eu.htitt @d Qnirch
Fdlowship in the Pint Fow Centuriei, E.T. 1966; H. s.idier, TDNT 1, p, 1aGra4.
RT,B.
ESARHADON. (Ebr. 'esarhaddăn; asir. A&ur-ah-iddii, .Asu a .lat u fratd) a lst rese al Asiriei si
Babflonjei iltre 681-669id.C. El 1-a urmat la tDn p. tatăl său, Sanherib, care a fost omorît în Tebet în
681 td,Ci (2 lnp. 19:37; I!. 37138). PrirE hi actis. a fost să-î urmărească pe ucigaşii tatălui său pînă la
Hanigalbat {S Armeniei) şi să înăbuşe revolta din NiniE, 14 i dut 6 3Aptlmhi ErirtA p@ putin sprijin în
favoarea teorieică Esarhadon ar fi fost condlclttodl lnei panide p.o'babiloriene $u "6uI' menţionat în
Cronica babiloniană ca fiind ucigaşul (JDOTT, p. 70-73). Inscripţiile lui ne relatează cum a f*t ddicat la
hn$t de prin! n6tenitor de catre rat5l său în prirnelel Luni ale acelui an şi, cu toate că a fost vicerege fii
Babilon, atenţia acordată de el centrului religios sa limitat la îngrijirea tuturor altarelor stră vechi.
Primele lui operaţiuni militare s-au concentrat asupra apărării frontierei de N şt arutelor comerciale
împotriva atacurilor războinicilor (Teuspa) şi a incursiuilor .imriennor ('GOM!R), !€ CDEpa)@rc i-.
*lnftlnt. ln S, elamiţii, care fuseseră înfrînţi de tatăl său, au insrigat bc, o da$ hlluile dtn s Babiloniei id
ler hadon a fost silit sâ lupte împotriva „ţărilor mării" unde !a is@lat p. N,lirl-Mardul, 6u1 ld rM€od&-
Baladan, ca şeic local în 678 Î.d.Cr, Ciocnirile lui cu Elamul şi cu babilonienii au avut ca rezultat
deportarea uui nunlr rle d€ prizonieri, dinft @ nnii *.u dbilit ln samd. (Eh. 4:2).
Eshadon a conrlnut politjc. brtlli rdu faF de V. El a cerut un tribut mare de la regii vasali din Siria şi
Palestina, menţionîndu-1 pe Mânase (Menasî), regele lui llda foudt duD, laali egele Tirutui cu c.r a
tăcut un tratat, întrudt nu a reuşit să izoleze şi sâ flpql pdtul. Domitorn Edotului, M@bdui si A Mului a!
f6t Ead veli dups o sie de raidui nr teritoriile lor, h ca el a ctutai sa contra@rea influnF lui Tirbaca,
cgele Esirtdu! se a iisrigar la tultA o sie de ersl filistme. Esh.do! a jetuir sidorul h 676 td.ci, duD! 6 ..!
diu de 3 ard, ii . inclus o parte a teritoriului într-o provincie asiriană lr4it (c@ indude !rcbabil g saMrn).
Unn dinrE refugiaţii din cetate au fost găzduiţi într-un oraş nou, Kar-Esarbadon, construit îti apropiere.
Aproximativ în această perioadă Gazaşi Ascalonul erau socotite cetăţi vasale.
Regatelor subordmre djn siti3 ti lal6rira U *q cerut sâ furnizeze materiale pentru operaţiilede con stta$i
al ld Eerhadon ln Asiri. d Sabilon, pe @E 5 căutat să le reînvie după schimbările survenite. Acest fapt
poate explica detenţia temporară a lui Mânase în Babild (2 cM, 33:11). Scli5orile arirhre €re e eidl la
Fibutul purir tn a.gint de l!da, M@b 9i Edon rot 6 datate ln aGtl Eri@dl.
fn luna mai a anului 67i ft.cf. Barhadon i.a întrunit pe toţi regii vasali ca să recunoască planul lui care
avea ca scop asigurarea succesiunii la tron îâiâ
tulburări. *Asurbanipal a fost declarat prinţ sau moştedtor al Aei,iei iar sa@-dM-ubn nc6t€litor .1
Dabnonutli, Copii ale raraiuhi inpa clperEniilor cetăţilor din Media cu această ocazie, găsite la Calah
(Nimrud), arată prevederile la care a trebuit să consimtă toţi, inclusiv Mânase. Ei şi-au declarat loia-
litatea faţă de zeul naţional asirian, Ashur şi s-au declarat gata să slujească veşnic Asiria. Istoria avea să
arate curind că toţi regii vasali şi-au călcat jurămîntul.
Dupa e a oblinut onroLd asupn p64ii de Y Esrhadon a 6ups !8iptul, li lnlil p. Tirna€, a asediat Memfisul
şi 1-a considerat teritoriu asirian în timpul iui Neco. După ce armata biruitoare s-a retras, intrigile
locale s-au transformat într-o revoltă făţişă, în timp ce Esarhadon era pe drum ca să înăbuşe revolta, a
murit în 669 Î.d.Cr. la Haran, lăsînd în urmă ciEi 6i şi o 6ici, preM 9i F @M lui (Naqi'a-zatuiu), dota hi
Sanhanb, o feneie c! o voin6 puternica.
BIBUOGR.AT]E, r" BorS€r, Di. ln*hnfta Asu-naddoE Loni8r ron Asyna, 1956; D. J, Wim, TTie
Vossal-iyeaties of Esarhaddon, 1958.
DJ.W.
ESAU. Esau a fost cel mai mare dintre fiii gemeni ai luHsaac (Gen. 25:21-26). Relaţiile lui cu Iacov,
fratele sâu, constituie subiectul unor povestiri bine-cunos-cuE din cn, 25:27,34i 27:1 9,ljm; 32:3.12;
33:1. 16. Esau a fost fiul favorit al tatălui său şi intenţia lui Isaac a fost sâ-i dea lui binecuvîntarea care
îi revenea de drept fiului mai mare (Gen, 27:1 ş.urm,). Totuşi, srPl€mfE lui lacd asupd ftatelui 3au mi
ture, care fusese prevestită dinainte precum şi la vremea naşterii lor (Gen, 25:21-26), şi care avea să fie
confirmată tr cele din urd h hod inblqtar de Isac c.rc en bIEh (co 27:22.29, 33-37), a f6t lrabiut5,
Din cauza acestei duplicităţi a lui Iacov, strămoşul israeliţilor, s-a născut animozitatea profundă care a
dominat relaţiile dintre Israel şi Edom, descendenţii lui Esau. Exemple ale acestui antagonism dintre
Israel si Edom sînt înnlnite în VT (de ex. Num. 20:18-21; 1 împ. ll:14ş.urm.; Ps. 137:7].
lnFrtnta @ Mi ME a referirnd bibltce la Esau constă în semnificaţia teologică dată respingerii sale, deşi
el deţinea dreptul de succesiune prin faptul că eraîntiiul născut. Explicaţia biblică este că Domnul l-a
uttpe Esau +i la iubit pe laov (M.1. 1:2 im.i Rom. 9; 12). Esau simbolizează cei pe care Dumnezeu nu
i.a al6i la.ov li eprczint5 pe cej p€ @re Dlderu ia ales.
Dar temeiul acestei alegeri nu a fost vreo diferenţă în viaţa sau caracterul lui Iacov şi Esau. Iacov a fost
ales mai înainte ca el şi fratele său să se fi născut. Şi nici chiar „ura" şi „dragostea" lui Dumnezeu nu se
poate să fie temeiul alegerii divine, deoarece în cazul acesta alegerea lui Dumnezeu ar depinde de un
capriciu sau de o anumită dispoziţie. Dumnezeu Şi-a exercitat rcirF sknn: a harulli ale8€rii sale, El tund
6ir$rul OrigiE to. al spului norir al ac6tuG, (lA LEGERE.)
în Er. 12rl 6!.lm. Eau rimboli@zA E cei 14 abandonează speranţa gloriei de dragul lucrurilor care pot fi
vrate ii care nn sint etem.
J.G.S.S.T.

404
ESCATOLOGIE. Ddiwt din 8r. *hdrd, ,dtih" tgnerul e referl la ,detrnE depE 1krune de la sfîiŞiţul
vremurilof".
Spre deosebi de concepţiile ciclice despre istorie, scrierile biblice privesc istoria ca o înaintare finiare
ipE u lel, Dltl@ku ondue irioria sprc împlinirea finală a scopurilor Sale pentru creaţia Sa. Prin urmare,
escatol^ffo HihliV-3 nu j,ţ; Ijputează la destinul individului; ea se preocupă desfirşitul întregu istorii a
lumii, spre care sînt îndreptate toate acţiunile răscumpărătoare ale lui Dumnezeu în istorie.
1. Perspectiva VT
Caracterul anticipator al credinţei israelite datează de la claIEE lui Alr@ (cd. 12:1'3) tn tsh prcmisr, dar
devine pe deplin escatologică în mesajul profeţilor, cînd priveşte spre scopul final şi permanent al lui
Dumnezeu în istorie. Termenul profetic „Ziua Domnului" (cu o diversitate de expresii similare cum
este „în ziua aceea") se refera la un eveniment viitor, la acţiunea decisivă a lui Dumnezeu de judecată şi
mîn-tuire în tărtmul istoric. Pentru profeţi este legată întotdeauna In mod direct de contextul lor istoric
prezent şi nu se refera neapărat la sfîrşitu] istoriei. Totuşi, într-o măsură tot mai mare se conturează
conceptul de soluţionare finala a istoriei: o zi de judecată dtjpjicare Dumnezeu va instaura o epocă
permanentă cin Tnînrmre. O escatologic transcendentă, care aşteaptă o acţiune direcîă şi universală a
lui Dumnezeu, dirclo de posibiUd9le isbriei olhnuite, 6re @r cateristică pentru scrierile "apocaliptice,
care pot fi bdnite deja în dteva pi4i din c54iie pof.tice
Profeţii descriu frecvent epoca escatologică de mîntuire care~este după judecată. In esenţă este o epocă
în care va fi împlinită voia lui Dumnezeu. Popoarele vor servi pe Dumnezeul lui Israel şi vor cunoaşte
voia Lui (îs. 2:2 ş.urm. = Mica 4:1 ş.urm.; Ier. 3:17; Ţef. 3:9 ş.urm.; Zah. 8:20-23). Va fi pace şi
dreptate internaţionala (îs. 2:4 - Mira 4:3) ţp ţH£tMn natură (îs. 11:6; 65:25). Poporul lui Dumnezeu va
trăi în siguranţă (Mica 4:4; îs. 65:21-23) şi în prosperitate f7aVi R;]7,\Tpg<-a lui Dumnezeu va fi scrisă
în inimile lor (Ier. 31:3_l-34; Ezec. 36:26 ş.urm.).
ttpoca escatologică este asociată adesea cu regele Davidic care va domni peste Israel (şi, uneori, peste
toate popoarele) ca reprezentant al lui Dumnezeu (îs. 9:6ş.urm.; 11:10; ier. 23:5 ş.urm.; Ezec. 34:23
ş.urm.; 37:24 s,lm.r Mi@ S:2,l: Zah. 9:9 9.@.). O 6€c teristică importantă a acestor profeţii este că
Mesia va domni în neprihănire. (în VT „Mesia" Cristos încă nu este folosit ca un termen specific pentru
regele escatologic.) Alte personaje „Mesianice" din speranţa wstt "sd ca u 6u al ofruluL' (Dan. 7:13),
€pi.' 6tann <!e al lui Isiael cde Drin6le donnia uDv@ll. Robul Domului Gs. 53) ti prolenn 6 catologic
(îs. 6:1-3). în şeneral actul escatologic de . gînl- wialiTfltp prin wnirpa
jţjj ^i p p
sonaia a lui Dumnezeu însuşi fls. 26:21: Zgh. 14:Ş: MâlŢ5Ţî3î
II. Perspectiva NT
Carcaterul distinct al escatologici NT este determinat 3econvingerea că actuTScatoiogic decisiv al
luTDum-nezeu a avut loc deia ui istoHTiui lsus Cristos. dar împlinirea deplină rămîne încă de
domeniul viitorului. In escatologia NT există atît lucruri care s-au implinîF ,deja", cit şi lucruri care
„încă" nu s-au împlinit din
ESCATOLOGIB
promisiunea făcută. îneşcaialogiB .NTexistă unaspef t riealiT.at" y un aspect ..viitor", şi de aceea o
putem descrie mai bine. .caaermenuV^g^ologje^ugugu-raţă".
Nota de împlinire escatologică în curs de desfăşurare înseamnă că escatologia VT a devenit, într-o
oarecare măsură, realitatea prezentă pentru NT. „Zilţ-le de pe urmă" despre care au vorbit profeţii au
sosit deja ^căciCnstos^a^osţ arătat la sfirsitul vremurilor" Ti Pet. l:20'l:Tj>umnezeiu lasfîreitul acestor
zile. ne.-a yârfciţ prin Ftuî"(EvrL 1^2); creştinii sînt cei „peste care an vwutsFtrşiturile veacurilor";
„este ceasul de pe urmă" (1 Ioan 2:13); vezi şi Fapt. 2:17; Evr. 6:5. Pe de alr! !.tu, siitoril NT * opu
fanEzi.i ci imPli dere ac€ 6t€ d€ja .oDplei, (2 Tih. 2:13).
Este important să păstrăm unitatea teologică a lucrării răscumpărtoare a lui Dumnezeu, trecută, pre -
zentă şi viitoare, „cea împlinită deja" si „cea care nu este încă împlinită". Prea adesea teologia
tradiţională a separat aceste aspecte, punînd de o parte lucrarea incheiat{ a lui crist6, irr de .ltu paie
,Jffie d. pe urmă". în_conceptia NT. ..lucrurile de pe urmă" au început cupropovădujrgasilucrarea lui
lsus. Lucrarea istorică a lui Cristos ne asigură, ne cere si ne îndreaptă privirile înainte, spre realizarea
viitoare a împărăţiei lui Dumnezeu. Speranţa creştină pentru viitor se naşte din lucrarea istorică a lui
Cristos, Bj.ierira lui Cristos ţrjiiesţejnţre ,4eja" şi „încă nu", prinsă în procesul împlinirii escatologice in
curs de desfăşurare.
EscatologiaJnauguraţă _sî&jjăşiţEL deja în proclamarea Imparăţiei lui Dumnezeu de către lsus. Prin
mesajul Său că împărăţia lui Dumnezeu~s-a apropiat d€ja (M.t. 3:r7), lss a nbdi5cat airet$ril€ apds'
liptice evreieşti care erau numai de domeniul viitorului. £uţejnea_jcraţsiJmpărâtii_eja_jlejaJ!ilMă_fti
victoria lui lsus asupra tartanului răului fMat. 12:26 ş.urm. jTtmjIlăEaţia TuTb
umnez^^^ţgjjjBzentăjnper-soana ţi^uslunea Iui jsus~(Luca 17:20 s.urm.). eennd
'- JippărSria
viitoare este determinată de răspunsul pe care-I dă în prizenTTunsttsŢMat. 10:32 ş.unn.). Astfel, lsus
face ca'jmpaTăţia sa~Tîe"''o~reaI]tatc prezenţă_caig_jî5rtine totuşi de domeniul viitorului (Marcu. 9:1;
14:25).
Carcatetul escatologic al misiunii lui Isus a fost confirmat de învierea Lui. învierea este un eveniment
escatologic, legată de crezul VT cu privire la destinul final al omului. în felul acesta Jnvjerea
neaşteptată a omului lsus înaintea tuturora dejermiiiăcoayingerea bisericii că Sfirsitul a început deja. El
a înviat deja ca , ,pîrgaceioradormiţi"(lCor. 15:20). In numele poporului Său. lsus a intrat deja în viaţa
veşnică a epocii escatologice; El a deschis dnimuTtEvi^.I-'-l2) ŞşaiÎKSt
„ultimul Adam" (1 Cor. 15:45), Omul escatologic. Pentru toţi ceilalţi oameni mîntuirea prezentă
înseamnă să devină părtaşi la umanitatea Lui escatologică, la învierea Lui.
Aşadar, pentru scriitorii NT moartea şi învierea lui lsus sînt evenimentul absolut decisiv care determină
sgranta^creitM'pentru vS"torr~ve"zV de ex. Fapt. 17-31; Rom. 8:11; 2 Cot. 4:14fTTes, 4:14. Aceasla
explică a doua trăsătura carcateristică a escaţglggJEi ST. In afară de faptul că are un
eciuliDfucăracteristic "între „deja" şi „încă nu", escatologia NT se distinge şi prin faptul că este în
întregime cristocentrică. EelwL lui IsG in *atolosia NT Ge cu mulr din@lo de rolul lufMesia din VT
sau din aşteptările evreilor de
405
ESCATOLOGTE
mai tîrziu. Este cert că El este Fiul omului (Dan. 7), prcfetul Ellggiu.€abtogic (ts. 6r; ct Lua 4:132I),
Robul care suferă Os. 535 şi chiar Regele Davidic, deşi nu în felul în care au aşteptat contemporanii
Lui. Dar conce.tsar.a NI Gupra $iptidi.ii 6@totogie in Iss ru reflecta numai împlinirea de către El a
acestor roluri escatologic particulare, în teologia NT Isus întruchipează atit lucrarea escatologica de
mjritukeja.cuta.de Sumneleu dt"şTdesţinul escatologic al omului. Astfel,
p^e^orjaftetresteMîntuitorulşiJu^atrin'] Bipn
p^şJ torul răului^Ajientul domniei lui Dumnezeu şi Mij-locitoruT "prezenţei escatologie_ji lui
Dumnezeu cu oamenii: El însuşi este împlinirea aşteptărilor VT cu ^IJSSijJJJDii
p^m Ce/. Ma
p^ţjş Ce/. Mal. 3:1; Luca 1:76; 7:27). Pe de altă parte, El este de asemenea Omul escatologic: El a
înviat şi el defineşte în. învierea Sa destinul escatologic a] tuturor oamenilor. Prin urmare, cea mai
adecvată exprimare a destinului nostru este să spunem că vom fi ca El GoR, a:29: 1 coi 1s:49j i'it, 3:21;
r 16 3:2), Penh ahindou.5 ac6E notive, 6p€mta cr€*ine este concentrată asupra venirii lui Isus Cristos.
In @E tuidile NT e@toloSiz are a.6te aouE caracteristici: este inaugurată şi este cristocentrică. Există,
însă, diferenţe de accent, în special în echilibtul dintre deja" g ,jtu, ru,,. Ewnsheli: a para pune un accent
puternic atît pe escatologia realizată .lt ri p€ identificarua nfntuirii @tolo31@ cD lss însuşi Cvezi, de
ex. 11:23-26), dar nu elimină aşteptarea vnt@€ (5:23 i.um.t 6:99, etc.).
III. Viaţa creştină trăită cu speranţa Creştinul trăieşte între „deja" şi „încă nu", între învie rea iui Cristos
şi învierea generală viitoare de !a venirea lui Cristos. Lucrul acesta explică structura distinctă a
existenţei creştine, bazată pe lucrarea încheiată a lui Cristos din trecutul istoric, şi în acelaşi timp
trăieşte cu speranţa viitorului care este stimulată şi garantată tocmai de acea istorie trecută. Structura
5te rdzutl, de s,, ln Cid Domdui, cld Dotuut înviat este preaent alături de urmaşii Săi în actul de ,adlre
amintd a monii Sale, 6ind în acelaşi rinD o aticip.re sinbolict a GpaFnui *tologic viirci fiind astfel o
mărturie despre speranţa revenirii Lui. î d
p pţ
Perioada dintre „deja" şi „încă nu" este perioadi huluTşrptlrioa&Pbjşjricij, ri^ţnj «rp rt.irnl ps l
i ri f (F 1618) i
Eia es-
şp
catologic promis prin profeţi (Fapt. 2:16-18), prin care creştinii participa deja la viaţa eternă a epocii
viitoare. Duhul creează Biserica, poporul escatologic aJlui Dumnezeu, care a fost transferat deja de sub
sfaţÂureă întunericului în împărăţia lui Cristos (Col. l^ţjj. Prin Duhul care eâte în Biserică, viaţa epocii
vutoare este trăită deja în istoria epocii prezenţe do^ mjnatăjTe rău (Gal. 1;4T. Astfel. tntFuh anumit
sens, epoca nouă si cea veche se suprapun; omenirea nouă a ultimului Adam coexistă cu omenirea
veche a primului Âdam.Prin credinţă ştim că ceea ce este vechi este trecător şi este sub judecată, iar
viitorul ne aşt€pti cu ralitarea mug a lui Cristc.
Procesul de împlinire escatologica în perioada de suprapunere dintre epoci implică misiunea Bisericii,
care împlineşte universalismul speranţei VT. Moartea şi învierea lui Cristos sînt un eveniment
escatologic de importanţă universală care, însă, trebuie realizat în mod universal în istorie, prin
proclamarea Evangheliei de către Biserică în toată lumea (Mat. 28:18-20; Mar-cu 13:1Or col. 1:23).
linia de demarcaţie între epoca nouă şi cea veche, nu este pur şi simplu linia de despărţire între biserică
şi lume; linia trece prin biserică şi prin viaţa creştinului individual. Noi sîntem întoţdeaunajn trariziţi8-
de4a vechUa_nou, trăind.. ilŢutenşiujiea escatologică dirflce „deja" si „încă nu". Noi sîntem mintuiti.si
cu toate acestea aşteptăm mîntuirea. Dumnezeu nea jiyitifirar (nc-a deda ra t jieprihăniti sau
îndreptăţitii, adică.-El a antEîpat verdictul judecării de pe urmă prin faptul că ne-a declarat achitaţjorin
Cristos. Cu toateaces tea. noij^t^tăm„rjdejdea^eprihăniru" (Gal. sTŞ). Dumnezeu nea dat Duhul prin
care avem parte de viaţa înviata a lui Cristos. Dar Duhul este doar arvuna (2 Cor7"î:22; 5:5"; Efes. 1:41
moştenirii escatologice, prima rată care garantează plaja-deplină. Duhul constituie prima roadă
(Tlom.lS:23^ajecolţeLda^QErp*e aceea, "în existenţa, creştină prezentă noi înr-a trecem prîri
războfuTdintre came şi Duhul fGal, 5:13-261. lupta care are loc în noi între natura pe care o avem de !a
primul Adam şi natura nouă pe care o avem de l. ulrimul Add. Noi aleptlm rakmp{rda mpu. rilor
noastre şi învierea (Rom. 8:23; 1 Cor. 15:44-50), iar perfecţiunea este ţinta spre care ne străduim să
mergem (Fii. 3:1014). linialbsit@ dinft ,deja" ri ,,incl nu" 6te o realitate exrilrenfiati a vidii cdle.
Pentru acelaşi motiv viaţa cwgti'na rnnţyw iii
ş ţ i ţy
ţjigş. fn epoca ar-pasta creştinii trebuie să fie gărţasi ]asuferinţ.elejui Cristos, aşa înat în epoca viitoare
ei satMvţţ^fj pqnjijfla ginn'fTT.uj fFapt. 14:22; Rorn. 8TÎ7r2Cor74:17;2'Ies. 1:4 ş.urm.;Evr. 12:2; 1
Pet. 4:13r4:1J:s:rOi 5:1oj Apoc. 2:10), adică, ,*1oria', apatudcaFrtim dc meniului „încă nu" al
existenţei creştine. Acesta este motivul pentru care noi ne aflăm încă într-un trup muritor, dt şi motivul
pentru care Biserica se află încă in lMe tn caE domte Sq@n. prinlfure. nisiu nea Rio-rMi fstf
iŢwpjarshjia âf ţyrsfyilţip, aţa rnm alosţ misiunea lui (Sţsţnş (Toan 1.=J:1fi-?.0ţ.
Esre inlortanr si ob6ePis c, etolosia NT ou s liniteazn niciodata d@r la 6hiza@ de infolmrii despre
viitor. Speranţa viitoare este întotdeauna relevantă pentru viaţa creştină din prezent. De aceea ea este în
repetate rînduri temeiul îndemnurilor de a trăi viaţa creştină în conformitate cu speranţa creştină (Mat,
5:310,24 t,m.j Ron, 13:t7-74i I Cq. 7:26 31; 15:54, 1 T€. 5r1.11; tu. 1O:32-39r l pet, 1:13: 4:7; 2 Pet.
3:14; Apoc. 2 ş.urm.). Viaţa creştină este caracterizată prin orientarea spre vremea cînd stă-pînirea lui
Dumnezeu va prevala în mod universal (Mai. 6:10) ii de ac@ ctniI sinr de Danq a€lei realităţi,
împotriva oricărei dominaţii aparente a răului în epoca de acum. Ei vor aştepta ziua aceea în solidaritate
cu întreaga creaţie care tînjeşte după ea (Rom. 3:la.25r r cor, t:7i tuda 2I) ii ei vor rulen cu răbdare
contradicţiile prezentului. Răbdarea statornică este virtutea pe care NT o asociază cea mai adesea cu
speEnF d€trind (M3r. 10:22; 24:13; Rom. 3:25i 1 T6 l:3i 2 Tin. 2:12; Ew. 6:tI s.lm.; to:36, I.c. 5:7-11;
Apoc. 1:9; 13:10; 14:12). Prin necazurile din epoca prezenta creştinii rabdă şi chiar se .bucură (Rod
12:12), hrArii in speFnF lo. €re st€ baat5 ■ pe învierea Crts tosului răstignit ţi îi asigură că drumul
crucii este drumul care duce în împărăţia lui Dumnezeu. Creştinii a căror speranţa este concentrată.
asMj^j^]n^mjppnn^m^(^,Tip_vprljrii ţrnpSrăţipi li" Dumnezeu vor fi eliberaţi^in robia valorilor acestei
lumi materialiste (Mat. 6:33; 1 Cor. 7:29-31; Ffl. 3:18-21;Col.3:l -4), Creştinii a căror speranţă este că
406

isusCrjstos îi va prezenta în firi] ■i EăTT

j ^ţ
TaEăTuTsăia (1 Cor. 1:8; 1 Tes, 3:13; Iuda 24) şevor strădui spre acea desăvîrsire în prezent (Filip.
3:12-15;Evr. 12:14; 2 Pet. 3:11-14; 1 loan 3:3], Ei tot trăi veghind (Mat. 24:42.44; 2s:r-r3; Ma; iE5t37l
Luca 21:34-36; 1 Ies. 5:1-11; 1 Pet. 5:8; Apoc. 16:15), rg_nişţq ainjit^ri cart; aşteaptă în fiecare zi
g_şţ întoarcerea stăpînului lor (Luca 12:35-48).
Speranţa creştina nu este utopică, fmpărâtia iui Dumnezeu nu va fi construită prin efortul uman; ea este
lucrarea lui Dumnezeu însuşi. Totuşi, deoarece împărăţia reprezintă realizarea perfectă a voii lui
Dumnezeu pentru societatea umană, va fi un motiv pentru acţiune socială creştina în prezent. împărăţia
este prefigurată în prezent fn principal în Biserică, în conqitate celor are fl 'rue pe ReAele, dar acţiunea
socială creştină pentru realizarea voii lui Dlnma! în societate, în general, 6te de aemena un sm .i
InparsF-€i vijtare. cei care * oas. pentru venirea împărăţiei (Mat, 6:10) nu se poate să nu acţioneze
conform cu acea rugăciune, în măsura în care este posibil. Ei vor face lucrul acesta cu realismul
escatologic care recunoaşte că orice prefigurare a împărăţiei lui Dumnezeu în epoca prezentă va fi doar
provizorie şi imperfectă, că împărăţia viitoare nu trebuie confundată cu structurile sociale şi politice aie
epocii prezentei (Luca 22:25-27; loaii 18:36), iar epoca prezentă va întruchipa adesea opoziţia satanică
faţă de împărăţia lui Dumnezeu (Apoc. 13:17). în felul acesta creştinii tiu vor fi deziluzionaţi de eşe -
cuile Me, c' br contiru 'a s ncred; u p;o. misiunea lui Dumnezeu. Utopismul uman trebuie să-şi
redescopere adevăratul ţel în speranţa creştină, ţi nu invers.
IV. Semnele vremurilor
NT prezintă în mod consecvent ypniwa lui Cristns ca .un fapt iminent (Mat. 16:28; 24:33; Rom. 13:11
s.urm.; 1 Cor. 7:29; lac, 5:8 ş.urm.; 1 Pet. 4:7; Apoc. 1:1. 22:7, 10, 12, 201. Ae$t; itun€nlA, irs.t, sre
prezentată £n contextul aşteptării ca anumite evenimente 55 aibS le Jninte" aMrt. 24:14j 2 rf5. 2:2, a) ţi
în special în contextul învăţăturii clare că data sfîrşitului nu poate fi cunoscută dinainte (Mat. 24:36,
42;'25:13; Marcu 13:32 ş.urm.; Fapt. 1:7). Ţ£âţe calculele sînt infirmate si creştinii i T
ESCATOLOGIE
lnEucit s reprezind vntorut BGericij. Enires lui Cristos trebuie să inspire Biserica în prezent, oricît de
apropiată sau depărtata în timp ar fi ea. în sensul acesta, deci, speranţa creştină in NT nu este afectată
de aşa-numita „întîrziere a parousiei", despre care unii teologi au speculat că ar fi fost o caracteristică
majoră a teologiei creştine primare, jntirzjetea" este menţionata explicit în 2 Pet. 3:1-10 (c/ şi loan
21:22 ş.urm.): acolo se arată că are o explicaţie raţională în răbdarea milostivă a lui Dumnezeu (cf.
Rom. 2;4).
Unii exegeţi consideră că NT oferă „semne" prin care Biserica va fi avertizată despre apropierea sfîr-
şitului (cf. Mat. 24:3]. Sprijinul cel mai puternic pentru această idee vine din pilda lui Isus despre
smochin !i leqia F caF ne,o d, ac6c (Mar. 24132 s.lm.: Mărcii 13:2S FcaFc.m.jne,o Luca 21:2931).
Curore ac6ia. semnele în discuţie se pare că au fost fie căderea Ierus.linului (l@ 2l:5.7, 2024). ere d6i
6te s 4tMl al v€nirn sli6itului, nu oreri dci G indiciu temporal, fie caracteristicile acestei epoci de la în-
vierea lui Cristos pînă la sfîrsit: învăţători mincinoşi (Mat.24:4ş.uim,, 11, 24 ş.urm.; cf. 1 Tim. 4:1;
2Tim. 3:1-9; 2 Pet. 1-3; 1 loan 1:18 ş.urm.; 4:3); războaie (Mat. 24:6 ş.urm.; cf. Apoc. 6:4); dezastre
naturale (Mat. 24:7; cf. Apoc. 6:5-8); persecuţia bisericii (Mat. 24:94cl Ape. 6:9-11) si prcpovaduiE E
%n gheliei în toată lumea (Mat. 24:14). Toate acestea sînt semne prin care Biserica din orice perioadă a
istoriei ştie că trăieşte în vremurile de pe urmă, dar ele nu oferă un calendar escatologic. Numai venirea
lui Cris-tos este un semn incontestabil al sfîrşitului (Mat.
02Z
un apo d
tare zilnică tocmai pentru că data nu poate fi cunos-cută. Iminenţa are mai puţin a face cu datele decît
cu relatia t€ologice dinre lnpliniq vnt@€ si isrdia trecută a lui Cristos precumşi situaţia prezentă a creş -
tinilor. Promisiunile şi garanţiile împlinite „deja", impun împlinirea celor din categoria „încă nu", şi în
felul acesta venirea iui Cristos exercită o presiune continuă asupra prezentului, impulsionînd viaţa
creştină în vederea venirii lui Cristos. Această relaţie teologică explică perspectiva caracteristică din
profeţiile lui Isus dspE ju.ldata reelinului (Mat. 24: Marcu 13: Luca 21) şi a profeţiei lui loan despre
Roma păgînă (Apoc.); amîndouă aceste judecăţi stntprevestite ca evenimente legate de triumful final al
împărăţiei lui Dumnezeu, deoarece din punct de vedere teologic ele sînt un asemenea triumf, oricare ar
fi distanţa cronologică dintre ele şi sfîrşit. puterile lumii acesteia sînt judecate chiar în cursul istoriei
epocii prezente tocmai pentru că împărăţia lui Dumnezeu urmează să vină. Tbate aceste judecăţi
anticipează judecata finală.
NT afvrmă că.
p geu final la arătarea *Anticrisrului si într-o perioadă de necazfără eyal [Mat. 24:21js.miii.; Apoc-
3:10; 7jTA). Este rert că Pavel tratează faptul ca Anticristul încă nu s-a arătat ca o indicaţie că
sfîrşitujjiu a avut
Aniicrishll Fprezintd pturprut opoziber eran;ce la!: de domi: acdvi a lur Dllfu%u in ror cuBul isroriei
(d€ ex., p.Burj6 c.edinciositor eqei sub Anri&lrus Epiplans: Dza. a:9-t2, 23-25; 11:21 ş.urm.), dar în
special în vremurile de pe urmă, în epoca Bisericii (1 loan 2:18). Victoria Iui Cristos asu pra răului, care
deia a avut loc în principiu, este rnanifestatăîn epoca aceasta în principalprin mărturia Bisericii în
suferinţă; numai la EfţrsTTvaficom-gletă această victorie, prin eliminarea forţelor_răului. Pnn urniare.
în epoca aceasta succes ui .mărturiei Bisericii este însoţit întotdeauna de creşterea violenţei opoziţiei
satanice (cf. Apoc. 12).
Răul va atinge apogeul final în ultimul Anticrist. care esteaat unMcsia-fals cir si un profet fals, pe care
de Satan 1-a inspirat pentru a face minuni false (2 'Ies. 2:9: .J Mat. 24:24; Apc. t3jtt,1s). cn si de d fonE
politică prigonitoare care revendică onoruri divine, fapt care @rcrituie o blasf.nie (2 T6. 2i4i cf.
Da( a:912, 2325; I1.303s: Mar. 24:r5t Ap( tt.S.S). Esţecjernn de remarcat că, în timp ce Pavel face un
portret sumar al acestei întruchipsri """ine. 3 răului (2_Ţeşi_2^_L2X-âite- texte din NT afirmă că
Anticristul estejieia.prezent în învăţătorii eretici (1 Ioafl_2.i_l8 s.urm., 22; 4:3) sau în_dgciaraţiile
polirJco-religioase ale Imperiului Roman care îi persecuta pj; creştini ■ţspoc. 13). Apogeul este
pretigufaT*în fiecare criză majori din istona biericn.
407
BSQ{TOLOGIE
V. Venirea tui Cr Îs tos
Şrjerariţa creştină se concentrează asupra venirii lui Cristos, care poate fi numită^a doua" Lui venire
fEvr. 928). Astfel, termenii) „*ziua Domnului, întîlnit în VT, pe care NT Q foloseşte pentru
evenimentul împlinirii finale (1 Ies. 5:2; 2 Ies, 2:2; 2 Pet. 3:10; cf. „ziua lui Dumnezeu", 2 Fet. 3:12;
„ziua cea mare a Dumnezeului Atotputernic", Apoc. 16:14), este numită în mod caracteristic „ziua
Domnului Isus" CI Cor, 5:5; 2 cof, 1:14; 4 I coi 1€; Fn. 1:6,10; 2:16).
\fenirea lui Cristos este numită parousia („venire") sauapofcaJypsis (^evelaţie") şi epiphaneia
(apariţia") Lui. Cuvîntul parousia tnseamnS „prezenţă" sau „so-sire", ţi a fost folosit în greaca
elenistică referitor la vizitele zeUor ţi domnitorilor. Parousîa lui Cristos va a^verure personală a
aceluiaşi Isus din Nazaret care S-a_toălţatTirceFP!âptn: iiTrdlrvâ fi un eveniment văzut de toată lumea
(Mat. 24:27), va fi o venire cu put£re_şi^lone ^Maţ^j^jggjjentru al distruge pe Anticrist si pentru ă
distruge laÂJ {2 Ies. 2:8), pentru ajTăduni poporuTaău, vuşrmorţi(r3âtT24:31; 1 Cor. 15:23;
1Tfes74:f4"T7; 2 Tes. 2:1) ţi pentru a judeca lumea (Mat. 25:31; tac. 5:9),
\fenirea Lui va fi de asemenea o apokaiypsis, o dezvăluire" sau Revelaţie", cînd puterea şi gloria care îi
aparţin tn virtutea înălţării Sale şi a poziţiei Sale cereşti (FU, 2:9; Efes. 1:20-23; Evr. 2:9) va fi dezvă -
luită lumii. Domnia lui Cristos ca Domn, invizibilă în preEnt FnEu tw, E 6 llcutr atuci vizibiu prin
apokalypsis a Sa.
VI. "învierea
La venirea lui Cristos. creştinii morţi vor fi înviati.Cl Cor. 15:23; 1 Ies, ■U_6)^jar_c^care_vor_fi vii In
momentul acela vor fi transfgrmati^î~Cor. 15:52; cf. 1 Ifes. 4:Î7T. adfcă^jror Irt*7? la flrwviy
eTfotpriţă. ţhipB înviere, făiăjăjnoara.
Cre3inţa în învierea morţilor este găsită încă în cîteva texte din VT Os. 25:8; 26:19; Dan. 12:2) si este
un element obişnuit tn literatura intertestamentală. AdtIlG (MaEu 12:18-2D dtitPaEl (Fapt. 23:6-3) au
let de aod ln p.ivinla ace€fu d tarieii, o!u, nîndu-se saducheilor care nu credeau în înviere, Speranţa
creştină a învierii, însj^^este bazată xn mod fiotaHtbr pe jnyiereajui lsus si, din această cauză,
Dumnezeu este cunoscutca^ „Dumnezeul care învie morţii" (f~Cor. l:9)rînlnvierea Sa Isus JTnimîcit
moartea ţi a adus la lumină viaţa ji neputrezirea" (2 lim. l:iu). LI este „Cel viu", care a murit şi acum
este viu pentru totdeauna, care are „cheile morţii" {Apoc. 1:18).
fnyierea lui Isus nu a fost o simplă reanimare a unui rE fjjj
enţă transformata care nu mai este afectată de atingerea morţii. Ca aţarg. eajueprezenîaţînceputul
învierii escatologice (i Cor. 15:23). învierea lui Isus garantează deja învierea viitoare a creştinilor la
venirea Luj (Ron, 3:r1i 1 Cor. 6.14; 15:20,23; 2 cor, 4:14;11es.4:14).
Viaţa escatologică, viaţa Cristoslui înviat, este comunicată deja creştinilor de către Duhul în cursul
acestedepoci{IoanS:24;Rom. 8:11; Efes. 2:5 ş.urm.; Col. 2:12; 3:1)îşi aceasta este de asemenea o
garanţie a învierii lor viitoare Ooan 11:26; Rom. 8:11; 2 Cor. 1:22; 3:18; 5.4 o.ljm). Dd tr$fol!l].@
.r.tinilor realizată de Duhul înspre asemănarea lor cu chipul glorios al lui Cristos, este incompletă Sn
această epocă
deoarece trupurile lor rămîn muritoare. învierea viitoare va fi completarea transformării lor In asemă-
narea lui Cristos, cârcaterizată prin neputreztre, glorie !i puteE (1 Cd. 15.42.44), lxirtents dup! hviere
n{ constă din „came şi sînge" [1 Cor. 15:20) ci din „trup 5piftlar" 05:44), adici, u Eup caE 6re aniMr ri
transformat în întregime de Duhul Cristosului înviat. Din 1Cd, 15:tt54 6te dE cs 6ntiNi6te dift existenţa
actuală şi viaţa după înviere este conferită de continuitatea eului personal, independent de identitatea
fizică.
în concepţia NT, nemurirea aparţine în mod intrins nuMi iui Dllweu (1 Tid 6:16) h tinp ft oamenii sînt
muritori în mod natural, prin descendenţa lor din Adam (Rom. 5:12). Viaţa veşnică este darul lui
Dumnezeu pentru oameni prin învierea lui Cristos. Numai In Cristos şi prin învierea lor viitoare vor
ajunge oamenii la viaţa escatologică deplină care nu mai poate fi afectării de moarte. Prin urmare,
învierea este echivalentă cu obţinerea de către oameni a raîntuirii escatologice finale.
Prin urmare, cei condamnaţi nu vor fi înviaţi în sensul deplin al învierii pentru viaţa veşnică. învierea
celor condamnaţi este menţionata numai rareori in Scriptură (Dan. 12:2; Ioan 5:28 ş.urm.; Fapt 24:15;
Apoc. 20:5, 12 ş.urm.; cf. Mat. 12:41 ş.urm.), ca 'Ojî nijle de condamnare a lor la judMts.
vII. st.g clor iorti
Speranţa creştină pentru viaţa după moarte nu este bazată pe credinţa că o parte a onuii ui
supravieţuieşte după moarte. Toţi oamenii, prin descendenţa lor din Adam, sînt muriţorijn mod natural,
[mortalitatea este dărui lui Dumnezeu, care va K obţinut numai prin învierea întregii persoane.
De aceea Biblia priveşte, moarteacu [oatâ-serio-zitateaJWţieşţe o^u^e^Eşţeocă^^ă (Rom. 5O2j^23). un
rău fppni- w-Tî. câruS^atneniiseJn2rozg£C.J[£s. i
^LM.jQiininezeu, ş
învierea este_rnarea victorie a lui Dumnezeu asupra morţn fi Cor. 15:54-57). Moartea este „uitimul
dus-man careva fi nimiHt" ("Tr™-. 1 ft-261: aa a fost abolită în principiu ia Învierea iui
Crist<gţJ2Tim,J^10) şi va fŢaboliţăjentru totdeauna la ş^rsit i Apo7răo:14:c?: îs. 25:8). Creştiniisînt
izbăviţi de fii-^Je moarte (Evr. 2:14 ş.urai.) numai datorită învierii lui Cristos care garantează învierea
lor viitoare şi de aceea pot privi moartea ca pe un somn din care vor fî treziţi (1 Tes. 4:13 ş.urm,; 5:10)
sau chiar ca pe o mutare pentru a 6cuC!i!io,(Filip.r:23),
VT descrie starea celor morţi ca o ejdstenţâîn Şeol, groapa~sau lumea subpjjrjjnîeanâ. Dar existenţa în
Şeol nu este vîâţăTiEste un tărîm al întunericului (Iov 10:21ş.urum) şi tăcerii (Ps. 115:17) m care morţii
nu-şi aduc aminte de Dumnezeu (Ps. 6:5; 30:9; 88:11; îs. 38:18). Morţii din Şeol sînt separări fi»
r>imnne7,^i (Ps. 88:5). sursa vietn. Numai rareori menplonează VT .pe6ola ulei vieC ruale dup! ndne,
adicr, o vntt6 în prezenţa lui Dumnezeu, afară din Şeol (Ps. 16:10 9.6,; 49:1s; 73:24; poate Id l9i25
ilm), PrcE abil că exemplul lui *Enoh (Gen. 5:24; vezi şi Ilie, 2 împ. 2:11) a ajutat la stimularea acestei
speranţe. O doctrină clară despre înviere este găsită numai în îs. 26:19; Dan. 12:2.
„Hades" este echivalentul „Seoluîui" în NT CMat. 11:23; 16:18; Luca 10:15; Fapt. 2:27,31; Apoc. 1:18;

408

ESCATOLOGl8
6:8; 20:13 ş.urm.) ţi în majoritatea cazurilor se referă la moarte sau la puterea morţii. în Luca 16:23 este
laul de cl'ir p.nd ei r!i, du!! n6rte, poEivit d unele idei evreieşti contemporane, dar este îndoielnic .hcn
acdsd folci€ paabolica 6 id€ilor Mtaporane poate fi tratată ca o învăţătură despre starea celor morţi. 1
Pet. 3:19 spune că morţii care au murit la Potop sint "duhui ls lochiso.E" (4 4:6).
Speranţa NT pentru creştinii morţi se concentrează asupra participării lor la înviere (1 Ies. 4;13-18) 9i
de acg d!i! pu pulire d@i cu privie la crezul despre „starea intermediară". Pasajele care indic!, s c4 pot
sd eate cn dupa n€fre oe{tinii sînt cu Cristos, sînt Luca 23:43; Rom. 8:38 ş.unn.; 2 co., 5:3: tilip. 1:23; .
1. au. 12:23. 'ej'rl dificil din 2 Cor. 5:2-8 poate arăta că Pavel a conceput existenţa îiltre moarte fi
înviere ca o existenţă fără trup în prezenţa lui Cristos.
Vm. Judecata
NT insistă asupra perspectivei judecăţii divine care. în qfară de moărteTeste un adevăr inevitabil din
viitorul omului: „Oamenilor le este rinduit să moară o singura data, iar dună aceea vine judecata" (Evr.
9:27). Acest adevăr exprimă sfinţenia Dumnezeului biblic, a cărui voinţă morală trebuie să se
împlinească şi înaintea căruia toate făpturile răspunzătoare trebuie să fie judecate la sfirşit, fie că au
fost ascultătoare, fie că au fost lârvratite, Cînd voia lui Dumnezeu se va irnplini ţn^final, la venirea lui
Cristos. trebuie să aibă loc o separare între cei care au fost aseitl tători pînâ la sfîrşit si ceTcăre au fost
răzvrătiţi p'ină ia stirsit. aşa incit împăiăHalui Dumnezeu uva include pe unii şi îi va exclude pe alţii
pentru totdeauna. O asemenea jude@tE nlale nu re Ie in csul istodei defi lll istori. există o serie de
judecăţi provizorii, în timp ce Dumnezeu, în îndurarea Sa, le dă mturor oamenilor timp să se pocăiască
(Fapt. 17:30 ş.urm.; Rom. 2:4; 2 Pet. 3:9). Daria sfîrşit trebuie.^ iasă |a lumină adevărata Ezirie a
fiEArui om iEin@ lui Dlltreau
juder.ătorul este DiŞT"""!] (Ţttym 9-fi- Evr. 12:
23j Ie. 4:l2j 1 Pet 1:l7t Ate, 20:11) eu Clisc (Mat 16:27; 25:31; ioatr 5:22; FapL 10:42; 2 Tin. 4:I, a; I
Pet 4:5; Ape. 22:12), DUBlezels&lel care judecă prin aşentul Său escatologic, fjpstfis (loan 5:22, 2Z
30; lapt, 17:31; Ron. 2;16). lsqlluLE judecată allui Dumnezeu (Rom. 14:101 şi scaunul de judecată al
lui Cristos (2 Cor. 5:10) stnt echivalente. (Jud4b t^cJ€dinttl sfnlilor, potrivir cu Mat. l9r 2a; LE 22:30; 1
Cor, 6:2 s.lm.; Apa. 20.4 n! seamnă autoritatea lor de a domni împreună cu Cristos în împărăţia Sa, nu
dreptul de a oficia la judecata de pe urmă.)
standardul jud<d$ lui Dudeau 6te indrep tăţirea imparţială dată de Dumnezeu în conformitate cu laptele
oaredlor (Mat. 16:27; ka. 2t6, ll: 2 T!n. 4.14; 1 Pet, 1:17i Apoc. 2123i 2otL2-, 22t!2), Lucrul acesta este
valabil si pentru creştini: „Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunuMde judecată al lui Cristos,
pentru ea fiecare să-şi primească răsplata după binele saujjul pe care"Fa~taci.it5nd trăia în trup" (2 Cor.
5:10). Judecata va avea loc potrivit cu lumina avută de oameni (cf. loan 9:41); potrivit cu cunoaşterea
legii lui Moise (Rom. 2:12) sau cu cunoaşterea naturală a standardelor morale ale lui DumD*u (Ron,
2:12-16), dor polrivir cu aceste sbndade dci u on ru poate 6 dRlant ildreptrlit
ttsild hi D1lm.d Drir fapele sale (Ron. 3:19). Nu există nid o speranţă pentru omul care încearcă să se
îndreptăţească singur la judecată.
Totuşi, există o speranţă pentru omul care caută îndreptăţirea la Dumnezeu (Rojn. 2:7). Evanghelia
arată acea îndreptăţire care nu este cerută de la oameni ci le este dată oamenilor prin Cristos. în moartea
şi învierea lui Cristos. Dumnezeu. în dragostea Sa milostiva, a efectuat deja judecata escatologică în
favoarea păcătoşilor, achitîndu-i de dragul luiCristos, oferindu-Ie în Cristos acea îndreptăţire pe care nu
ar fi putut-o obţine niciodată. Astfel, omul care are cre-dţnj^ijn Cristos este scutit de orice condamnare
(loan 5:24; Rom. 8:33 ş.urm.}. Prin urmare, criteriul jjnal al'judecăţii este relaţia omului cu Cristos (cf.
Mat. 15:32 ş.urm.). Acesta este înţelesul „cărţii vieţii" (Apo.,t,lm.), 20: 12, 1s; cu aite cuvint€, crt€a
vi€Iii MGlului, Apoc. 13:8),
înjelesuldocţrinei lui Payeljiespre justificareeste că în Cristos Dumnezeu ajintiagau/enjic: ţujjudfecâ ţii
de pe urmă şi a pronunţat achitarea păcătoşilorjare cred in Cristos. Doctrina lui loan este foarte similară
şi afirmă că judecata are deja loc prin credinţa sau necredinţa oamenilor în Cristos (loan 3:17-21; 5:24).
Judecata de pe urmă rămîne un fapt escatologic, chiar şi pentru credincioşi (Rom. 14:10), deşi ei pot
merseiâ~ju3ecătă fără teamă (1 loan 4:17). £Jai sperăm c3 vom fi achitaţi la judecata de pe urmă (Cal.
5:5), că vom primi „cununa neprihănirii" (2 Tim. 4:8), pe bază~ăcelejasi îndurări a lui Dumnezeu prin
care âmT6sF3ejă achitaţi (2 Tim. 1:16). Dar chiar si pentru creştin, faptele nu sînt lipsiţgjde importanţă
f_Mat. 7:1 ş.urmV, 21. 24-27; 25:31-46; loan 3:21; 2 Cor. 5:10; lac. 2:13), intrucît justificarea, nu
anulează necesitatea ascultarjj^cicLfacE posibilă pentru prima oară. Justificarea este fundaţia, dat ceea
ce oamenii construiesc pe ea va fisupus la judecată (1 Cor. 3:10-151: „Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi
va pierde răsplata. Cit despre el, va fi mîntuit, darea prin foc" (3:15).
IX. "Iadul
D6tinul fi!.] al celor r6i 6te .iadd'. 6re t_adke cuvîntul gT. Gchenna, derivat din ebr. (ge-ginnom),
"v6lea Hi!on". raoriqire act .uvint a delMt o vaie de lîngă rerugahm, unde erau sacrificaţi copii lui
Moloh (2 Crcn .2a:333:6). A deqtt u simbol sl judecăţiTETier. 7:31 -SSTÎ9:6 ş.urm,, iar în literatura
intertestamentaiă a fost termenul pentru iadul escatologic de foc.
în_NT iadul este descris ca un loc cu foc eţem, care nu pqaţe~rTstins (Marcu 9:43, 48; Mat. TsTâ;
25:30) şi unde viermele nu moare (Martu 9:48), un ioc de pllm 9i sc^ritul dindld (Mai ar12, 13:4!, sol
221!3t 25:30), inturencd de afare (Mar. 3:12: 22:13; 25:3Ot .l. 2 per. 2:1?i l1!la 13) ii jatul ae fd ti
pEiosS (Apo., 19:20j 20r10, 14 s.lm.; 21:a; ct, 14:10). Apo@lipsa o nun6]e ,,manea a doua"
(2:11:20:14; 21:8). Este locul în care esce distrus atît EuDul cit n sulleNl (Mat. 10:231.
Descrierile iadului in NT sînt remarcabil de reţirute ln enpar.Ce cu sierile .pe.liptice Mi€tti eu cu sieril€
dr{tiE de Mi tidiu, L$sinite folo' site derild în special din L. 56:24 (qf. Maru 9:4e) ti Gen. 19:24,28; îs.
34:9 ş.urm. (cf. Apoc. 14:10 ş.urm.; vezi şi luda 7; Apoc. 19:3). Este clar că descrierea nu este
intenţionată ca o descriere literală, ci are scopul de a indica lroaa Ei cahcte.ut 6Gl al @ddl,rii
409
ESCATOLOGIE
la iad, ce 6te delis! tnr-u mod mai pulin neb. roric ca exclud€E din prala lui cri!r;, (Mat. 7:23; 25:41j 2
lts. 1:9), I@ginile din Ape. 14:to t.um,; 20:lo (., 19;3) !rcbabil .A nu ar rrebd int€rpretare h dod forţat ca
o dohd, pennu chinul etem, dar NT afumă clar distrugerea eternă (2 Ies. 1i9l eu p€d@!6a eteml (Mar
2s:46), din care n! poate fi scăpare.
Jadul .gate destinul tuturor forţelor răului; Satan (Agoc. 20:10). demonii J^gţ._g:2g^25j4JL .fiara.-$i
profetuljBincinos (Apoc. 19:20). moartea ţi Hades (Apoc. 20:141. Iadul este destinul oamenilor numai
pentru că ei s-au identificat cu răul Este importanţsă obseryămcâ nu exista o simetrie cujîrivire^a cele
două destine ale oamenilor: împărăţia ljDT i" T
pregătită" pentru ceTrăscumpăraţi (Mat. 25:34), ^ar iadul alost pregătit pentru diavol şi îngerii săi (Mat.
25Ţ^ şjjţ^ejieM^uljajrigjQ^ ei au refuzat adevăratul lor destinje care Dumnetgu 11-1 oferă în Cristos.
Doctrina NT despre iad, la fel ca toată escatologia NT, nu se limitează doar la informaţii; este un
avertisment dat în contextul chemării EEryheliei la pocnnn5 i cFdiql h crttos,
învăţătuira NT despre iad nu poate fi împăcată cu u uivEglism at6oLut, doctrina mîntuirii nnab a
tuturor oamenilor. Elementul adevărat în această doc-erină este că Dum7iezeu~doreşte mfatuirea
tuturor oamenilor u lŢmT2~:4) şi L-a dat pe Fiul Său pentru mintuirea lumirŢfoan 3:16).
inTconsecinţăV ţelul cos-mic al acţiunii escatologice a lui Dumnezeu în Cristos poate fi descris în
termeni universalişti [Efes. 1:10; col. 1r20; Apd. s:13), Erc.M uiwElisnului dog. matic este aceeaşi ca şi
a doctrinei simetrice a dublei predestinaţii: ele scot doctrina escatologică din contextul ei NT în
proclamarea Evangheliei, Ele golesc Eknshelia de u!6la ti de plrea@ ei e@to logică. Evanghelia îe
pune oamenilor în faţă destinul lor adevărat şi îi avertizează cu toată seriozitatea asupls olqjntelor ratirn
aetui d6tin,
X. Mileniul
IntelprebEa pejrnui din Ape. 20:t-10, ere d6 crie o perioadă de o mie de ani (cunoscută ca „mile niu") în
care Satan este legat şi sfinţii domnesc cu ciGtor haint4 de juddara de p€ Umr, @tutiruie <le multă
vreme un subiect controversat între creştini. .Amilenismul" este concepţia care consideră că mileniul
este un simbol al epocii Bisericii şi identifică legarea Iun Satan cu lucrarea Iui Crislosin trecut (Mat.
12:29). „Postmilenismul" consideră că mileniul este o perioadă ulterioară de succes al Evangheliei în
cursul istoriei, înainte de yerureaJjuK^risţQs^j^ili]"
l o perioadă între venirea lui Cristos şŢTudecata de pe urmă. (Termenul ..chiliasm" este foloiîtde
asemenea pentru această teorie, în special in romle @re pu atrnr p. 6p€.td Mrerialist al mileniului.)
„Premilenismul" poate fi subîmpărţir. E-xistă ceea ce este numit uneori „premilenism istoric", care
consideră că mileniul este o perioadă viitoare în r@Iia€ inplre$ei hi crisros, u sradiu inrmediar lits€
epea Bir€ricii qi el!€ viitcE. (Ureon I Cor. 15:23-23 6E jnterpEhr i. spnjinul ac6tei idei d6. pre trei
stadii în împlinirea lucrării răscumpărătoare a lui Cristos.) „Dispensaţionalismu]", pe de altă parte,
susţine că mileniul nu este un stadiu în acţiunea răscumpărătoare universală a lui Dumnezeu în Crist6i
ci $te h nod speilic o peri€dl in care
promisiunile făcute poporului Israel vor fi împlinite în sens strict literal.
Ar trebui sbliniat ca nici u alt pasj din s.nptur! n! s rerd5 .l.r la hileniu, AplicaE la nilhiu . profeţiilor VT
despre o epocă de mîntuire este conftrA nodului Sderal in cm NT inErpet€ze aFmenea profeţii, care îţi
găsesc împlinirea în mîntuirea realizată deja prin Cristos şi care va fi împlinită în ep@ vnbe. Aeta 6te
modll in are A!o.. inte! pretează asemenea profeţii în cap. 21 ş.urm. în cadrul structuii 4c, nilmiul aB u
rcl linitt, de de monstrare a victoriei finale a lui Cristos şi a sfinţilor tdi dla fo4€lor rAului. princr'pslul
obidtjv .l sp. Bnlet .r6tine nu se nlnenid ci n6u crsiie din Apoc. 21 ş.ujm.
Unele scrieri apocaliptice evreieşti aşteaplăxi împărăţie preliminară a lui Mesia pe mănînt, înainte <jp.
apocâviiţoare, si este foârţjjrgroBabil că Ioana adnotat accli aşteptări. Exista motive exegetice puternice
pentru a considera mileniul ca o consecinţă a venirii lli CristoE d*isa id Ap€, 19:1121. (\&zi c, R,
Bear€y-Muay, fie l@l of Revdation, NcB, t974. p. 284-298.) Aceasta favorizează „premilenismul is-
toric", dar este posibil ca imaginea mileniului să fie luată prea literal cînd este interpretată ca o perioadă
precisă de timp. Fie că este o perioadă de timp, fie că 6te u simbol clt.in2itor a drui kturirica$e ere
legată de venirea lui Cristos, semnificaţia teologică a mileniului este aceeaşi: exprimă speranţa
triumfului final al lui Cristos asupra răului şi ocrotirea poporului Său care a suferit în epoca prezentă
sub tirania răului.
XI. Noua creaţie
R-COJ!13!.. fjflîll al planurilorJui_Dj|mnpfteu ppnrni l]imp includejjn^omeniul negativ, nimicirea
tuturor duş -manilorJuLDumnezeu: Satan, păcatul si moartea, si el5ninarea_ţuţuror formelor
de_şuferijifă (Apoc. 25-îb, 14-15; 7:16 ş.urm.; 21:4; îs. 25:8; 27:1; Rom. 16:20; 1 Cor. 15:26, 54). în
domeniu! pozitiv, stăpî-nirea lui Dumnezeu va prevala în final în întregime (Zah. 14:9; 1 Cor. 15:24-
28; Apoc. 11:15), aşa încît toate lucrurile vor fi unite în Cristos (Efes. 1:10) şi Dumnezeu va fi totul în
toţi (1 Cor. 15:28).
O dată cu realizarea finală a mîntuirii umane va întregii creaţii materiale de sub !nLXBSmJ_Bil5^13Xi
Speranţa creştira nu 6te rr..6paEM din lle, ci r6smp, rarea lumii. în urma judecăţii (Evr. 12:26; 2 Pet.
3:10) universul va fi creat din nou (Apoc. 21:1; cf. îs. 6S:17; 6622; Mat- 19:24), "u cs rd ii e pinint nou
ln ce E lmi ftprihr.iM'r (2 Pet. 3:13).
Destinul celor răscumpăraţi este să fie ra si Cristns (Ron. a:29; l Cor, l5:49r Fili!, 3:21: t l@n 3:2l.sa 6e
fl Crisb! ncn r4:3i 2 Co;. 5:s; Filip. l:23t Ca. 3:4j 1 IT6. 4:1D, se fie D6tui la ?loriaFilip. Lui (Rom.
8:18, 30; 2 Cor. 3:18; 4:17; Col. 3:4; Evr. 2:10; Pet, s:1) sj la lnrsrlria Lui (1 Tin. 2t121 Ata, 2.26
ş.urm.; 3:21; 4:10; 20:4, 6); să fie fiii lui Dumnezeu, în părtăşje perfectă cu Dumnezeu (Apoc. 21:3, se
închine lui Dumnezeu (Apoc. 7:15; 22:3), pe Dumnezeu (Mat. 5:8; Apoc. 22:4), şjtL£uno_aşcă fată ti
felŞC1 Cor- 13:12). Credinţa, speranţa şi dragostea sînt caragtp.r«rifilp pprmanpnrp filp "vi^-i i
î fi
tenţei creştine, care vor rămîne şi în perfecţiunea eţbcirvuţoăre (1 Cbr^JL 3:13)7 în timp ce,
jieprihănirea şl pacea^rbucuria'în Duhul Sfint" sînt dp asp calităţi permenantp afp dre%arii nmiilni fn
nezeu CRpm._14^17).
410
ESENIENII
Viata colectivă cu Dumnezeu a celor răscumpăraţi este descrisă într-o serie de imagini: ospăţul
escatologic (Mat. 8:11; Marcu 14:25; Luca 14:15-24; 22:30) sau_ospăţul nunţii (Mat. 25:10; Apoc.
19:9), paradisul restaurat (Luca 23:43; Apoc. 2;7; 22:1 ş.urmO, Noul lelulim (Eu. 12:22: ad. 2r). TGr€
acr€a sînt_ doar imagini,, deoarece „ochiul nu le-a văzut, ueh@ nu le'a auzir si la iliru omului n! s-au
s{n ... Jucunie ... pe*căre" le-a pregătit Dumnezeu pentru cEŢce-L iubesc" fi Cor, 2:9v
BIBLIOGRAFIE. P. Badham, Chrktian iidiefs abona Life afterDeath, 1976; J. Baillie, Ant rfie Life
Fvertast-ing, 1934; G. R. Beasley-Muray, Jesus and the Ftiture, 19s4; G, c.B€rkouE, TheRetunofAritt,
1972; J. Bright, Covenanc amf Promise, 1976; E. Brunner, Eter-ndJ taop., 1954; O. Cullmom, 'The
Relm of Clrbt, h.dJ.B. H&airB (ed.), Tne Eariy C} I EL 19s6i S. J. DeVries, Yesterday, Today and
Tbmomnv, 1975; M. J, tlar!;, nFm 1,1975j 6, p- 5G55r J, HicI, Dath drd Ecernal Life, 1976; G. E.
Ladd, Crucial Quations about the Kirydon aJ co4 l9s2i iden, The P$ene oJ the futuq 1974; w. Maso4 et
al., ai.norolo&/, 1953; R. Martin-Achard, From Death to Life, 1960; J, Molt-manii, Th@log ol Hope,
1967t A L. M@F, Ine ?oro6ia in rfte NT; 1966; NIDMII 2, p. aa6935 (conţine o bibliografie extensivă);
R. Schnackenburg, and\ RLIe ud RinSdon, 196\ c. Rld€r snith fie BibleDtui^e oJ rhe HereaJrn, 19s4, s.
H.]}avis, fi. Jesus Hope, 1974.
RJ.B.
ESDRAELON. rotu sr€aca a nuelui ,Iz@1. ]b nl'i nutrle rBe*i 9i .braice * apli.a de tapr la doui dnpii
ditente9i dar inEimte, d€ii h u€le lucrări modeme termenul Izreel este folosit vag pentru ambele
regiuni. Valea propriu-zisă a Izreelului este valea care coboară de la oraşul Izreel la Bet- Şean care
domine Eka abrupr5 a lordandri alind calilq la N şiMtGhilboalaS.
Bsdn€lonul et€ dmpia abvbrari Eiushiular: mărginită în partea de SV de creasta M-telui Cârmei, de la
h.lM la lblan ii Engdin Gn pezent Jenin), ndryinit! ln pad€ d€ N de o ri.ie d€ la leream la ddlrils
N6zetului id in parEa de E de o lini. @ dme de la lllem ls rrydin. ln p.nea de E, I@lul plzeft€ inF.E ln
kl€a cu acelEi nlre, iar la V pintenii de SV ai dealurilor Galileii lasă numai o trecătoare îngustă prin
care rîul Chison curge în cîmpia Ada dlli ce nareEzi ctnpia lsalaelonuluj. La p.alele c6t€Ld Camldli
indreptare slre NE oh. şele importante *Iocneam, "Meghido, *Taanac şi *Ib-l6n donieu tre.ntorile
princi!.le Ei dMqne eE tawn !6.t€a de V a Pal6tinei <le l. N-s. id acestea, împreună cu (oraşul) Isreel,
controlau de asemenea drumul important care mergea de la E la V, de la Ele lordaluhi pbe la c@r.
Medir.Enei singurul drum care nu era stînjenit de culmile dealurilor. Esdraelonul a fost o regiune
mlăştinoasă, £m-portantâ mai ales pentru aceste drumuri; valea !z-reelului a fost importantă pentru
agricultură, fiind de asemenea plasată într-O poziţie strategică. Pentru mai multe informaţii geografice,
vezi D. Baly, Geography oJtheDibL, 1974, p, 39, 1,r4.1s1.
K.A.K.
ESENIENII Gr. eJanoi, E$aioi, cJdr'oi, ioaft prc babil din aram. "ăs&i, "ăsayyâ, pluralul de ia "3se\
asyd, „vindecător"- cf. Philo, Tlterapeutai), o comunitate religioasă evreiască înfloritoare în secolul 1
î.d.Cr. ţi în secolul 1 d.Cr., a treia dintre „filozofiile" sau şcolile de Blndire tr€ietti enlrelate de JephG
(IU 2. 119-161; cf. Ant. ÎS. 18-22). în afară descrierile lui Josephus, avem doua relatări despre ei de la
contemporanul său evreu mai bătrîn, Filon din Alexandria (Quod onnk proba 7s.91r H)?or.ticd dp. Erb.,
Praep. Ey 3. 2) $ ffi de ra Plinin c€l Brt^m (l{H s. 17). O relatare de mai tîrziu a Iul Hipolyt (fîtfutation
9. 20. 13-23) urmează în general scrierea lui Josephus, dar include cîteva informaţii care se pare că au
pbvenit din sll* independerte.
Deiea 6ei.nid acuta de Fil6 are solul de a ilutra 6ria s corfom c!fti. nllmi onul c! ad€virat b@ 6te u on
cu adwlnt lib€r. El 6. timează numărul lor Ia cift6 4.000 si sp@ d ei leuiau h ete si lucEu cu slrxuirtt ln
a8ricultuA sj in alte indeletnnin, dedi.ina timp nult studitr\'i co. mun al moralei ţi al problemelor
religioase, inclusiv interpretarea cerţilor sfinte. EI ne spune că esenienji au respectat cu
scrupulozitaţe^rjuriţaţea cerernojuala; ş^deţujeau_ţoaţe_proprie tăţilejn comun, nu aduceau jertfe de
animale, practicau celibatul, nu ţineau sclavi, semgrijeau de aceia dintre ei care nu puteaii lucra din
cauza bolii sau a bărrfneţii. nu făceau jurăminte,.nu 1i^i_p^tfig_:ţrl^'"t;it1' ™<'<•«"'-<"""•"""'"•'lip f\™
general, cultivau toate virtuţile.
Relatarea lui Pliniu are loc în cadrul descrierii Mtrij M@ne. El li d*rie p.enienn are kuiau la V de
Marea Mcn!, mi ss d€ !!ghedi. Ei a! ldit a.olo de renunr.tuate senen$, spm el, au redu!.t la femei şi la
bani; cu toate acestea numărul lor a fost menţinut în permanenţă, deoarece mulţi oameni ven@u in hod
obi!truit !i * alAtuu dist€nt€i lor elitarc, dMre dau isiovi[j de viaF ob4ouite, Pliniu a sis t!@ 73 ii 79
d.cr., d.r prcbabil c, el a obţinut informaţiile sale despre esenieni de la scriitori mai vechi, cum a fost
Alexandru Polyhistor (secolul 1 Ld.Cr.).
Relatarle lui Fnd si Pliniu sllt idelizte si €rac ie.i4ie prin qassfi retorie. Rel.trne lui J@phu (dace FEn
sm de tddinF a.6tui .utor de a modiica adev€nnFEn istoric p.nti! sopuril€ ele p€F $Ele) re dau inpEia
c5 slnt iealiste g baate pe cunoaştere directă. Potrivit lui Josephus, eseru'enii puteau fi găsiţi în toate
cetăţile Iudeii, inclusiv în rroIin. Ei €lau ospiialieri; u entd Hit d]n dep5tuft er. tabt ca u i?at. de orice
egian in a cărui casă era găzduit. Dar o mare parte a descrierii lui JNphs i,rplica o viri, de .omsiiate care
nu putea i Facri€t de lmftorn oraslo46 te prcbabil că esenienii care erau deplin iniţiaţi trăiau în com-
unităţi separate, dar în aceiaşi timp aveau în rfndurile lor nenbri affiiad care tdiau id ore {i ducau o
viaţă obişnuită,
Josephus ne dă o descriere destul de detaliată a procedurii de iniţiere a esenienilor. Aceasta includea o
p€ri@dn de 3 ani d. rcviciat. 1: s64ibl prindli an novicele (cane a purtat deja haina alba a grupării) era
admis la ritualul purificării în apă, dar mai trebuia să treacă alţi doi ani pînâ cînd era acceptat să
participe la masa comună. Este evident că acesta era un simbol al initierii deplin€. lrEilte de a lEe de la
rcviciar l.
411
ESBNIENII
1. Intrarea principală
2. Sala de adunare
3. Atelierul olarului
4. Scriptorium
s. Cbt€m (bazire de .oletaE)
Piamd clădirilor de la Kkirbet Qumran, care se crede că au fost ocupate de o comunitate de esenieni.
Secolul al 2-lea f.dCr.- secolul ld.Cr.
statutul de membru, candidatului i se cerea să depună tlai nulte jusbn€ sletM.
Această relatare se aseamănă in general cu regulile de admitere în comunitatea de la Qumran, descrise
în JQS, deşi se deosebesc în mai multe detalii; de ex., JQS afirmă că noviciatul dura 2 ani ţi nu 3.
După Josephus, ziua esenienilor începea înainte de răsăritul soarelui cu rugăciunile de dimineaţa, a-
dresate soarelui, „ca ţi cum l-ar implora să răsară". Apoi fiecare îşi lua în primire sarcina încredinţată,
sub îndrumarea unui supraveghetor, ţi lucra pînă la a-rniază. La amiază membrii se îmbăiau si luau
parte la o masă comună simplă; apoi îşi luau din nou hainele de lucruţi continuau lucrul pînă seara, cînd
se adunau pentru o altă roasa,
Hippoltt nu rpw njnic .t6IE rualciwa sdre. sară de esenieni soarelui dimineaţa: el spune că „ei stăruiesc
în rugăciune din zori de zi ţi nu rostesc nici un cuvînt pînă cînd cînta" un imn de laudă lui Dum nezeu",
Obiceiul descris de Josephus se poate să ii fost cel al Sampsaenilor, un grup care se poate să ti fost
asociat cu esenienii, şi care a primit numele lor (cf. ebr. ionel, „soare") de la omagiul adus soarelui care
era considerat o manifestare a divinităţii. De fapt, termenul „esenieni" a fost folositurţepri pentru a
include uflnumar mare Qe frrupun sectare evreieşti care s-au retras dm^curentul principăl_al "vieţii
eyreieş.tL.jIşî& ăăxnKt"că uflill aîntre acgte^ruEurLafost
pjg^ comunitatea de Ja~Qunuan; se poate să mai fi existat aMcîteva comunităţi despre care ştim la fel
de puţine
lucruri ca ţi informaţiile reduse cu privire la Qumran InaiArc de tid*op€rirne dir 1947 !j din ann €€ au
llmt. (*MAREA MOATIA 'SULURII€ DE I.A OUMRAN)
Dacă se poate stabili că grupul de la Qumran era o comunitate de esenieni (poate dintre acei esenieni pe
care Josephus îi distinge de restul, pentru că; nu opreau căsătoria), scrierile de la Qnmran va trebui să
ocupe un loc mai important decît toate celelalte relatări despre esenieni parvenite din antichitate,
întrueît acestea provin direct din rîndurile esenienilor. Atund va fi normal să confirmăm afirmaţiile
autorilor antici le baa textelor de !a Qllmt! €i !! tnEE.
BIBUOGRAflE.C.D,ciEbu!8,Tner$a6, tB64 r€tipatdt! 1955; J, B, LiR,ld@r. -On Sore pojrts
Conneceed with the Essenes", în The Epistle to rhe Colossians, 1879, p, 348-419; D. Howletr, The
Essenes and Christianity, 1957; H. Serouyao, Les Esseniens, 1959; A. Dupont-Sommer, fiiene
Writingsfrom Qumran, E. T„ 1961; H. Kosmala, Hebraer-Essenes-Ckris-ren, 19S9; G. \fermes, Post-
Biblical Jewish Studies, 1975, p, I36.
F.F.B.
ESTERA, PoEivit .! &t 2:7, nu{Ete fti* ar Estai . fost Had& (Min). NurEL Et€n 6 Dute să fie
echivalentul termenului persan stăm („stea"), deşi unii rac legătura cu zeiţa babiloniană Iţtar.
412
Esteta s-a căsătorit cu Ahaşveroş (Xeraes, 486-465 î.d.Cr.)- Herodot şi Ctesias spun că soţia lui Xerxes
a fost Amestris (care probabil eate \festi) şi ca" ea 1-a însoţit pe Xerxes în expediţia sa în Grecia, care a
avut loc după evenimentele din Est. 1. în drum spre casă ea a atias Einia lui )GG terEu c5 a nutjlar pe
mama uneia dintre ţiitoarele lui ţi aproape că a declanşat o revoluţie CHer. 9.108 ş.urm.). Nu este de
mirare că Xerxes şi-a adus aminte de intenţia sa de a divorţa, a căutat o succesoare şi a găsit-o pe
Estera. Amestris a revenit la putere ca regină mamă, în timpul domniei fiului său, Artaxerxes I, şi ar
putea să fie „regina" din Neem. 2:6. Dacă presupunem că Estera a murit !a cîţiva ani după
evenimentele descrise în cartea care-i poartă numele, nu este dificil să armonizăm cele două regine.
Deşi Estera a fost o femeie curajoasă care şi-ariscat viaţa ca săi salveze pe evrei (4:11-17), Biblia nu
laudă faptul că ia încurajat pe evrei săi masacreze pe duşmanii lor, în cap. 9, fn privinţa aceasta Estera
s-a plltat @ Ei @Mn din 1,6€a ei.
J.S.W.
ESTERA, CARTEA. Această carte ne povesteşte cum *Estera, o evreică, a devenit sofia regelui persan
ţi a reuşit să prevină masacrul general al evreilor din Imperiul Peisan.
I. Schiţa conţinutului
a. 1:1'22. Ahltrerct o deEore.d p€ &tia e, \esti p.nd cl a retuat si * pEinre la bandEtul lui.
6. 2:1-18. Estera, verisoara lui Mardoheu, o ev-rcicI, 6t€ aleasl în locul 1tri \6sd,
c. 2:1923, Mardoha n rebtear-, Esiqei d6pre u conplot penEu esinarea reseloi.
d. 3:1-15. Madoheu retuzi sl e lrchine lrEint@ lui Haman, favoritul regelui, şi în urma acestui fapt
M.rdoheu pllbuieit Eesa@ti €Rilor la o dac; stabilită.
e. 4:1-17, Mardobeu o ind!pl€., pe EsteE s5 intervină la rege,
/ 5:1.14, Egtd n invita pe rese ti F H,l@ Ia un banchet.
g, 6:1-14. R.Aele li c@ lui Hahan se.l omEa pubric F M6rdoh€u .a rl6plat! petrh ce a dat h vilag
conplotul lnuotriE lui,
h, 7:r-10, L al doil€ batrcn€t Essa d€^EtuG planul lui Haman de a-i masacra pe evrei, iar Haman este
spînzuiat pe spînzurâtoarea pe care o pregătise el pentru Mardoheu.
i &117. inEuclt €dicrrl pentiu llle.ru nu a putut d l€qai Esele a Eini5 u al done edict p.in cate le-a
permis evreilor să se apere.
j. 9:1-19. Ew€n prcfict de .@r edict pdtru a-i omorî pe duşmanii lor.
k. 9.20.32, Izbnvirea 6re 6mnorart Ia si.bdtoarea Purim,
1. Mardoheu este instalat într-o poziţie înaltă,
II. Autorul şi data scrierii
Cartea a fost scrisă la cîtva timp după moartea lui Ahaşveroş (1:1), adică după anul 465 î.d.Cr., dacă
Ahaşveroş este identificat cu Xeraes. Unii evrei conrider! .t autorul d. Mardohen, h! rel€riril€ din 9:2q
32 d tltea indica ludol a.6ra, Este pcibil 6
ESTEn^ CaRTEA
o mare parte a conţinutului să fi fost inclusă în analele regelui, aţa cum se menţionează în 10;2 şi poate
în 6:1, iar lucrul acesta ar putea explica omiterea numelui iui Dumnezeu, deşi referirea la postul pentru
EsteE, in 4:16, inplict tugiciue, i2r !6tu1ln 4:14 6te 4 primt! deri@ prcvidelei,
Ar trebui remarcat că versiunile greceşti ale cărţii Estera conţin 107 versete în plus. în care este men -
ţionat numele lui Dumnezeu. Acestea sînt incluse în Apocrife şi sînt numerotate ca şi cum ar urma după
10:3. De fapt, ordinea lor în greacă este următoarea: 912: 1216i 7:1.3i lt:r7i 3:144;17; 13:a,15r16; 5:1:
Ai12; 16:1-24; a:13.1O:3i 1O:411;1, Data ftltjonata în 11:1 esre 114 Î.d.Cr. şi se poate să fie data cînd a
fost făcută traducerea greacă sau versiunea lărgită.
III. Autenticitatea
Deşi unii cercetători, cum este R, H. Pfeiffer, au considerat că întreaga carte este ficţiune, alţi
comentatori sbt de ae@d cu H, H, Rowl€y d sntorul ,pap sA fi avut acces la unele suise bune de
informaţii despre viaţa în Persia şi că nucleul acestei povestiri ar putea fi mai vechi decît cartea"
(Growth ofthe Old Testament, 9. 155). PoEtiE ca at€ nu a f6r &n.6lmtn de nici o cronică persană, şi se
presupune adesea că nu poate fi încadrată în ceea ce se cunoaşte despre istoria persană.
Rq€le Alsv€bt ste idatifi€t de otriei cu Xentes (486-465 Î.d.Cr.), deşi cîriva comentatori, de ex. J.
Hoschander şi A. T. Olmstead, Iau identificat cu Artaxeme I] (404-359 î.d.Cr.). Dacă el este Xerxes,
atwi awn o exllicati€ a bre{€i dinE€ and al 3-l€, în 1:3, şi anul al 7-lea, în 2:16, întrucît între 483 şi 4a0
id.Cr. €l a danuir qi . lnfrptuit i^Ezia deas truoasă a Greciei. Herodot (7.114; 9. 108 ş.urm.) spune că
numele soţiei lui Xerxes a fost Amestris, dar nu gtim d€ Ia ituricii *!.lari dad y\d6 a atut Mi Nlte $ij.
D€ti, poiivit lui Heodot (3. 34), cs€L€ P€6iei ttebun s!.qi 8l€gi etia din ua dinft cele qapte labn de
nobjli (4 E!t. 1:r4), rcslLne de 8€nul acesta puteau fi ocolite în general. Xerxes nu s-a sfiit sl 'a pe orke
femie F @ a al6{.
Unij rstin ca autorul grefie f@re mult in 2:56 dnd Elatelz! cirMardoheu a 16r lur Drizonier ln 597
Î.d.Cr, La data cînd se petrece acţiunea, Mardoheu ar i trebuj! sn aibd p€re 12O de .ni. !€ baa
principiului că este preferabil să folosim traducerea care are sens, putem presupune că pronumele
„care", în v, 6, se referă la străbunicul lui Mardoheu, Chis, ini!.rt linba €braicl ne leeiie a€t l!n.
Alt lutui @si&Ee inprcbabile rinr o prob. l4A d€ ophie subieti!€. Asdel. ar fr in@rcsr @re *Haman să
masacreze toată rasa evreiască pentru că un singur om la sfidat? Şi ar fi permis oare regele Ircrul ac6t?
S€ toate ca HM s{ fi fibr da6 masacrului cu atit de mult timp înainte? Aceste critici arată o lipsă ciudată
de cunoaştere a naturii umane. Masacre si războaie au fost declanşate de multe ori de nindria leatg a uul
su doi jndivizi. Resn p€Eni erau înduplecaţi cu uşurinţă de favoriţii lor, şi în cazul acesta Haman îi
prezintă pe evrei ca pe nişte trădători (3:8). Haman este descris ca un om fcarte superstiţios şi ziua
masacrului a fost aleasă pentru că sorţii au ar3tat că avea să fie o ii norocoasă [3:7). Spîfl-zu!t@!€
nElta de 2s de m (7:9) €t€ u *nplu tipic de manifestare extravagantă a unui om rare avea putft 9i ale
csni planui au Io6t deju@re, ia! d nili
413
ESTAR.|' CARTEA
ehiEl€nt! d 2.5 milio.E liE stdtine of6id hni rege (3:9) nu ar trebui luată în serios; ceea ce trebuia
regelesă înţeleagă este că o mare parte a averilor elreilor aEu * inrre id visteri, eSal6, dar el ras. punde
cu o politeţe orientală şi îi spune lui Haman sa ţină pentru sine averile (3:17: ambele părţi au înţeles că
dacă regele primea o parte substanţială a prăzii, avea să închidă ochii la tot ce dorea Haman să ia pentru
sine.
Trebuie să acordăm puţină atenţie şi unei interpretări stranii a cărţii. Este vorba de originea mitologică
postulată de Zimmem şi Jensen. Estera este zdla &ta$ Mardole! ete Matdur; H'mn 6te r! tatea elamită
Humman; \ţssti şi Mashti, o zeitate ela-mită. Ar fi straniu ca evreii să folosească o poveste politeistă sau
o ceremonie cultică pentru a explica o sărbătoare evreiască; chiar dacă s-ar putea arăta că *Purim este o
sărbătoare de origine păgînă, a trebuit să fie scrisă o poveste complet nouă în jurul ei şi în această
povestire este improbabil ca să fi fost păstrate numele zeilor şi zeiţelor. Se poate s3 fie adevărat că
numele personajelor din cartea Estera au oarecare legătură cu numele zeilor şi zeiţelor, întrudt există şi
ale *npL de erci ca au rrieit n!ft dderie. care conţin numele unor zei sau zeiţe, de ex. Dan. 1:7; Ezra 1:8.
in afară de aceasta, un alt Mardoheu este menţionat în Ezia 2:2. în Est. 2:7 ni se spune că Estera este al
doilea nume.
BIBfiOG&\FIE. L, B, P.thoq Esth€r, rCC, 19Oa: J, Hoschander, The Book of Esther in theLight
ofHistory, 1923; B.W. Anderson,77ieflooJto/Esther, Introducere si exegeză, În/B, 3,1951; J. S. Wright,
„The Historicity of the Book of Esther", în New Perspectivei on the Oid Testament, ed. J. B. Payne; C.
A. Moore, Esther, AB, 1971.
J.S.W.
EŞCOL. 1. Fratele lui Mamre si Aner, care au fost „aliaţi" ai lui Avraam cînd s-a aflat tn Hebron şi care
a p.nicipat la elibenro hi r.t (G€n. 14113-24).
2. Valea în care spionii trimişi de Moise au cules un ciorchine de struguri uriaş (ebr. eflcol}, tipică
pentru rodnicia ţării CNum. 13:23-24; 32:9; Deut. r:24). D€ obicei s.a crezut ci a fGt situri la .triE kh N
d. Hebbn (ka Jebm, &. ro3, 11 = pLi2. 886), unde viile continuă sâ fie renumite pentru struruii loi
Unii cErcrlroli prefe., o le.lize l3 sde Hebbn (Cayi Noihl dd, dei terrel€ n! st cl@ cu uivire la direcţie,
par sâ sugereze că spionii au continuat si meargă spre N de la Hebron pînă la Valea Eşcol (Num.
13:22.23).
BIBUOCMIIE. c. g, cFy, Irdb6, lCC. 1903, p, 142-143: P Thore4 Leo Sdkta t9'j, e. 62: lDB, 2, p. t42,
G.T.M. GXD.
ETAM. 1, Uo le din E1utul d€l16 al lui ruda. Effitiuit de Rob@n (2 clon. Ir:6t: ercbabil ca e face
referire la el în 1 Cron. 4:3 şi în versiunea LXX în Ios, 15:59 (Aitan). Locul este identificat de obicei cu
xhirb€t .l-HoL la 6 lqs hb ssv de Jdlsalim. 2. Un sat în teritoriul lui Simeon (1 Cron. 4:32). Loca-
lizarea este necunoscută, deşi unii cercetători îl identifică cui de mai sus. 3, Peştera ţsc'ipscla',
„crăpătură de stîncă") în care sa refugiat Samson dinaintea filistenilor (Jud. 15:8, 11). Localizarea este
necunoscută, dar trebuie să fie în partea de V a teritoriului lui luda.
BBUoGRAFIE. ru, p. b99, r M. Abet, cb$@hie de ld Pol6rin4 2, tg!a, D. 32t.
T.c.i,
ETAJll. Tdbs!6 . is@lililor lnde pe bdtrul sud (Exod. 13:20: Nh, 3316,A; p5rajle @nnratorilor diferă în
privinţa localizării. Muller a sugerat o legătură cu numele zeului egip. Atum; Naville a propus Edon:
Cledar, caudrei soudoB hFange, ibel ,i Montet fac legătura cu cuvîntul din limba egip. veche pentru
„fort" (htm), care a fost dat mai multor locuri; nici una dintre aceste sugestii nu pare foarte prob abil!.
cuvlntul din egip, rh., hh, pare s5 indR mi deaEbs ceratea de fiohriera sit€. eTA3iRA DE t_iN. GĂ
MARE.)
cD.w.
ETAN (ebr. 'Sţăn, „durabil", „vechi")- Unînţeleptdin vremea lui Solomon, cunoscut ca „Ezrahitul",
descendent din Iuda, menţionat în 1 împ. 4:31, în titlul Ps. 89 şi poate în 1 Cron. 2:6, dacă „Zerah" este
considerata ca o formă a numelui „Ezrah".
Alti doi blrbali nmil Eidn shi nentiosri h trRere - ln 1 crcn. 6:42 (?rcbabr .! 5€ id6d; cu 'Iedutur) si 1
cion, 6:44i ts:tz,
J,D,D'
ETICA ATBIJA{.
I. Prrndplrd i!.th.dv
caracdrn disrinct al lllvdlliuij €tice biblice 6b ilustrat bine de derivarea cuvintelor „etică" şi „morală".
Amîndouă derivă de la rădăcini (gr. şi lat.) care înseamnă „obicei", Ceea ce se subînţelege este că ne
purtăm uitr-uu mod corect din punct de vedere etic atui c&td faco ce € @ dictezl obiceiuite. Noi
d6epsin nodl ln @r€ sinr tacute de obi@i lu_ crurile şi apoi tragem concluzia că acestea sînt lucrur'r€
pe €re .r bebui s: l€ faM.
In Fc@trasr putenic d ac4ta .bddare. djd biblicl ete enrrar, h jud lui Dlmezeu. h b sa urmeze opinia
majorităţii sau conformarea la purtarea obişnuită, Scripturile ne încurajează ca atunci cînd căutăm linii
călăuzitoare morale, să luăm ca punct de Pomire !e Dllmeeu si ftrjrele lui . nu t ,l obieiuile lui.
(o) S.onAardll de bndtate 6.e Delanal D*A vrem să descoperim natura bunătăţii. Biblia ne îndreaptă
privirile spre persoana lui Dumnezeu însuşi. Numai El este bun (Marcu 10:18} şi voia Lui exprimă tot
ce este „bun, pjâcut şi desâvîrşir" (Rom. 12:2). în deşertul Sinai iahve i-a promis lui Moise: „\foi face
să treacE F dieintes ra roats buratate - tn rcn, _.in. n6el@"- Me" (Exod, 33:19) ii !rcmisi@a a ict onoEt
o o relafe spe.iali a ace.rqutui Dom nului (Exod. 34:6 ş.uim.). Spre deosebire de orice alt învăţător
moral, Dumnezeu este consecvent în totalitate. Voia Lui este în armonie cu caracterul Lui.
414
ETICA BIBLIO{

(b) Sursa cunoaşterii morale este revelaţia. Potrivit Bibliei, cunoaşterea binelui şi răului nu este atît
obiectul unei cercetări filozofice cît este acceptarea revelatiri dtvift. In dvint€le lli Parel, cuoa*erea rcii
lui Dumnezeu (care este echivalent cu a descoperi ce este bine sau corect) vine prin instruirea în legea
Sa (Ron. 2.18). Prin ljftre, ln tinp e florcnn er ceteaz! dalel. pend a tage concluzin. cor*b, *.n torii
biblici se mulţumesc să proclame voia revelată a lui Durereu li* sa simti lrmh d€ a jutifca judecata
emisa.
(c) învăţătura morală tsteformulală ca o porunca, nti ca un enunţ. La suprafaţă, cea mai izbitoare dife-
renţă lntre Biblie !i u Mnual sular de erid 6te modul în care este comunicata învăţătura morală. Peah a
AAsi aAm€nte bazate p€ nlioMmente p€n Eu a jsii6.a @rintele erke din Biblie seblie sd recurgem
aproape în exclusivitate la cărţile poetice dinVT (cf. Prov. 5:1 ş.umi.l- In restul Scripturii judecăţile
morale sîht enunţate simplu, fări să fie argumentate cu raţionamente. Un filozof care nu-si spri-jinieşte
părerile cu argumente bine întemeiate nu se poate aştepta să fie hiat în serios de oameni ca oamenii s!-l
ia ln erid. Dar siitorii biblici alrfti cind au @ut cA tuit @t:Hnor voia lui Dmezeu nu au rinlit nein uui
.r3usi losic pend a spnjini poruncile morale date.
(d) Cerinţa etică fundamentală estcsă-L imităm pe Dumnezeu. întrucît Dumnezeu însumează bunătatea
în pbpria sd Pffianl id@lul supr€n al onulli -porivii Biuiei . 6te snLinire pe Dllmezeu, Aeast5 cerinţă
este reflectată în expresia repetata în VT: „Fiţi sfinţi, căci Eu sînt sfint" (Lev. 11:44 ş.urm.- etc.j, pEM $
h dFdul in Gre cuvi.tele inpoltantc dn vechiul legămînt, heaed („dragoste statornică") şi ''mflndh
(„credincioşie") sînt folosite pentru a descrie adt €racterd lui Dllmreu cn si erhtele l-ui moral€ pentru
om. Ideea este aceeaşi în NT. Creştinii trebuie să manifeste în viaţa lor îndurarea Tatălui ceresc, a sp6
ku, ri chia! perfetis€ Lui mrals (luca 6:36i Mat. s:43). gi pentru .l Iss poaftA ,,in iilirirea finlei Lui"
(Evr. 1:3), chemarea de a-L imita pe El are aceeaşi fo4i (c, 1 cor. 11:1), Noi fl initin pe Tatil atuci dnd
danspud lnvialE dhsctea Fiului (Ei6. s:1 ş.urm,).
(e) Religia şi etica j&i£ inseparabile. Tbate încercările de a ridica un zid de despărţire între preceptele
morale ale Bibliei şi învăţătura ei religioasă eşuează, tntrudt etica biblică este teocentrică, învăţătura
morală a Scripturii îşi pierde credibilitatea cînd este hdeptrtat $pottl rrcUsio6 (ct de ex., Fqicirile, Mat.
s:3t,lm). R€lisia { etica sLlt lesate ilne ele la fel ca şi legătura dintre fundaţie şi clădire. Cerinţele mEi.
al€ Dealo31nui de €xemplu, slnt lnteneiate pc iapnrl cn adivibt€a r5smpdr5tsre 3 lui Du. nezeu (Exod.
20:2); o Mre parte a hvaFturn molale a M hils 6re p€ertati 6 o deducqe fecud pe baa unor premize
religioase (c/. Mat. 5:43 ş.urm.}. Acelaşi principiu este ilustrat de structura literară a Epistolelor lui
P.reI. In afai, ae taptd .a ofd6 exdple @tcrere de iNdtdtui nonl€ bsate pe temeln reli gioase (de ex. 1
Cor. 6:18 ş.urm.; 2 Cor. 8:7 ş.urm.; Fnip, 2:4 q.!n.), parrl lii stuirlEzi elistolele pentru a urma acelaşi
tipar. Secţiunea teologică principau, Fehlatl cu sdj5, ete tlahbinina penEu lansarea unei învăţături etice
dare (c/. în special,
Rom., Efes., Filip.). Etica creştina izvorăşte din doctrina creştină şi cel€ dou, slnr iMparabile,
II. l,{echtul T€gtamef,t
(a) Legăm&irui. Legânuntul pe care 1-a făcut Dum.eEu prin Moi* (Eaod, 24) . awt o rmincaFe etică
directă şi cu implicaţii cuprinzătoare. în parncubr, id@ de hd, su€Brat prim datl prin faptul c, Domul a
al6 n parlene. le!tu leg&nlnt (Et€ut 7:7 ş.urm.; 9:4), stabileşte tema pentru învăţătură morală din tot
VT.
Harul lui Dumau oied plincipalul nodv petr tru a asculta de poruncile Lui. Apelurile la frica reve-Eni@:
nu lipsc din vt (cl ENad. 22122 t,ffi.), dar h!t!i oted el mi ad@ rtimuldtul p€rtm o cohponare bq5,
oanmii in €litat@ lo. d€ par teneri la legămrntul lui Dumnezeu, sînt invitaţi să fie Rueerori fa!6 de
actele Lui de d.ascte rem ritată; ei sînt îndemnaţi să împlinească voia Lui în semn de recunoştinţă
pentru harul Lui, nu să se supună terorizaţi de ameninţarea pedepsei. Astfel, sclavii trebuie trataţi cu
generozitate, deoarece Dumnezeu ia tratat cu generozitate pe sclavii evrei din Egipt CDeut, 15:12
ş.urm.). Comercianţilor li se cere să nu înşele la cîntar, ci să ţraâ cont că Dumnezeul dreptăţii este Cel
care ia izbăvit pe strămoşii lor (Lev. 19:36), Străinii trebuie să fie trataţi cu aceeaşi bunăi.re p€ care
Domul a aretato faF ae pop.nn 3:u -„căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului" (Lev. 19:33 ş.urm.).
Sntr-un cuvînt, cerinţa legâmîntului lui Dumnezeu este „să păziţi poruncile Mele şi să le împliniţi",
p€nd cd ,,Eu slnt Domul .,, cale v-an s6 din Fn Esipnnui, € s: fiu Dl:lrreeul vos@" (la. ,2:31 s.urmO.
lfsmintd a lncwajat de as€mE @liriinla solidarităţii colective a Israelului. Efectul ei nu a fost nmai uiEa
individdui d Dljmreu, .i fi uru€a tuturor membrilor legămîntului într-o singiiră commiiare (vezi linbajul
folcit de ?awl pend a ddie efectul noului legămînt în Efes. 2:11 ş.urm.). Repetarea în Bibliea expresiei
„carne şi sînge" (sau „os din o*Ie...") nun€zE plastic ac6tli prircipiu; folGita mai întîi într-o relaţie
personală directă în Gen. 2:23, a putut fi aplicată de o persoană şi la familia sa lărgită (rud. 9:1 . a
putut 6 aplicat6 de ECue ctd
$a de.larart.rm.), loialibtd la15 de liderul sAu (2 sam, 5; 1) şi-în zilele de mai Hrziu-chiar şi pentru a
descrie relaţia unui evreu faţă de rasa sa (Rom. 11:14 ş.urm.). Ae * face c! .ruci clnd u om a catat @ di!
poruncile lui Dumnezeu, întreaga comunitate a fost inpli€ti in picatr lDi (lG. 7:1 i.!m.); tar dld u om a
trecut prin greutăţi, fiecare s-a simţit obligat sS-i vină în ajutor.
De aii d€riv{ aceniil foatu put€mjc p€ c.re VT îl pue p€ eth. siau. solidaritatea colerirt a du direct la
preocuparea pentru bunăstarea aproapelui, în comunitatea închisă care forma o unitate, fiecare persoană
era importantă. Săracii aveau aceleaşi dreptui ca i bosaii ddrde qi on qi aldi inftu sub acelaşi legămînt.
Membrii mai slabi ai societăţii erau protejaţi în mod special (.cf. reglementările concrete din Exod. 22
ii 23, cu prs!€derile lor pend ap:F@ vid@| a orfduhi, a stAilui ti a rAr*ului).
(b) Legea. Legămîntul a furnizat contextul pentru ca Dumnezeu să dea Legea. în consecinţă, o trăsătură
distin.iird a Lqii vI a fct a.centul !€ e€ Ia ps p€ menţinerea unor relaţii corecte. Preocuparea ei prin-
415
BflCA ATBIICI
cilalt N a r6i sA siabileas.! u ea.d t! juut ida. lurilor etice abstracte, ci să cimenteze relaţii bune între
oameni şi între oameni şi Dumnezeu. Aţa se face că majoritatea preceptelor specifice sînt formulate la
persoana a doua şi nu la persoana a treia. Tot din aceasta cauză observăm şi atitudinea foarte pozitivă si
calda adoptată de cei aflaţi sub Lege faţă de ţinerea Legii (cf. Ps. 19:7 ş.urm.; 1 i9:33 ş.urm., 72) şi
recunoaşterea faptului că cea mai grava consecinţă a încălcării Legii nu era pedeapsa materiala ci
ruperea relaţiilor (cf. Osea 1:2).
Mird legli I glsin b cele ze PoMi (Exoa 20:3 ş.urm.; Deut 5:7 ş.urmO, care se ocupă cu relaţiile cele
mai fundamentale. Nici un sumar nu ar putea fi mai cuprinzător. Ele exprimă sanctitatea fundamentală
care guvernează crezul, închinarea ţi trăirea -sanctitatea fiinţei lui Dumnezeu, a închinării aduse L!i, a
Nunelai Lui ţi a 2ilei Lui: snditatea c!.!bn€i ţi a familiei, a vieţii, proprietăţii şi adevărului. Contextul în
care sînt date este cel al izbăvirii {Exod. 20:2) ţi Elehta lor nu lneteazi la Eni@ lui C!bt6 (M51. s:17 f-
m,; Rm. 13:9; I!c. 2:10 ilm,).
în afară de faptul că este rodul Jucrârii izbăvitoare a lui Dumnezeu, Decalogul are rădăcini adînd în
poruncile creaţiei din Gen. 1 si 2. Acestea sînt porunci cu privire la procreaţie ştia responsabilitatea
stâpînirii asupra restului creaţiei (Gen. 1:28), porunci cu privire la sabat (Gen. 2:2 ş.urm.), cu privire la
luciu (Gen. 2:15) qi d privie ]a c{s{torie (ca. 2:24). T@te acestea împreună (la fel ca şi Decalogul),
ating toate .toMiile priEip.le .l€ vielii !i {imponsrii Ufule ei oferă liniile călăuzitoare de bază pentru a
urmări un stil de viaţă care este în armonie cu idealul Creatorului.
cldeE onului h pi.at n! a ilcut ninc pentru a abroga aceste porunci. Relevanţa lor permanentă este
subliniată în restul Scripturii (.cf. Gen. 3:16, 19; 4:1-2,17, 25; 5:1 ş.urm.; 9:7). Dar Căderea a afectat în
mod substanţial conţinutul concret al legii VT. în afară de sancţiunile penale, au fast necesare prevederi
noi care să se ocupe de situaţiile complet diferite pe care le-a creat păcatul. Faptul că Moise a permis
divorţul (Deut. 24:1 ş.urm.) este un asemenea exemplu. Această prevedere a fost o concesie pe care a
Seut-o Dumnezeu în cazul relaţiilor din căsătorie care au fost distruse de păcat, nu o anulare a rînduialii
stabilite cu privire la căsătorie, la creaţie (Gen. 2:24; cf. Mat. 19:3 ş.unn.). Aici, ca şi în altă parte,
trebuie să fim atenţi să nu tăcem o confuzie între Dumnezeu ceea ce îngăduie şi ceea ce aprobă; tot aţa,
trebuie să facem întotdeauna distincţie netă între etica biblică şi purtarea echivocă a unor oameni ai lui
Dumnezeu prezentaţi în Biblie.
(c) Profeţii. Profeţii din secolul al 8-lea au fost numiţi pe bună dreptate „politicienii legâmîntului".
condiile siaL !6u *hinbar draMric din k€n@ lui Moise. Contemporanii lui Amos aveau case de vară şi
@ de iaol. Atacdile au prospeGt, se Eeau s!4d.lii fiendare ti e lnpMut€u bani pe sre mare. Erau făcute
aiianţe ţi schimburi cui turale cu ţări străine. In faţa acestor fapte, legea legămîntului nu a putut să dea
prea mult ajutor celor care erau confruntaţi cu dilemele morale ale unui mediu complet diferit. Dar
profeţii aveau rolul să interpreteze Legea prin descoperirea principiilor ei fundamentale ţi prin aplicarea
lor la problemele morale concrete din vremea lor.
în mod deosebit, ei au exprimat preocuparea protuds a l-egii p€nFu dreptare sirl!, Renddnd in nod o@t
arpia prsuplrn L€8ii fali d€ .el slab, Amos ţi Osea Si critică fără cruţare pe cei care vînd pe săraci
pentru o pereche de încălţăminte, care acceptă mită, care folosesc măsuri fi greutăţi false sau care, în
general, asupresc pe săraci {Amos. 2:6; 5:12; Mica 6:11). baia $ Os de-latEed u arac d*bit de virulent
asupra acelora care încearcă să ascundă eşecurile lor morale în spatele unei faţade de religiozitate (b.
1:10 $m.; os 6:6). Lui nllltl@eu li 6e scîrbă de zilele de sărbătoare ţi de cîntări, au spus profeţii, cîtă
vreme nedreptatea şi nelegiuirea înfloresc (Amos 5:21 ş.urm.). O umblare smerită cu Dumnezeu
înseamnă a face dreptate ţi a te purta cu bunătate (Mica 6:8).
Profeţii au corectat de asemenea orice dezechilibt! care put@ sa fi @{rrat din aplic.E bgn iegt-
mtntului. Accentul pus de legămînt pe solidaritatea colectivă, de exemplu, se poate să fi înceţoşat în
gîndirea unora ideea responsabilităţii personale. De aceea Ezechiel, în special, încearcă să arate câ
înaintea lui Dumnezeu fiecare individ este răspunzător, din punct de vedere moral, pentru ceea ce face;
nimeni nu poate arunca vina ţie ereditate sau pe condiţiile şi mediul soial (Ezec. 18:20 ş.tirm.). De
asememnea, interesul special arătat de Dumnezeu faţă de Israel prin legămînt a dat naştere în gîndirea
unora la un naţionalism nesănătos şi îngust care i-a făcut să-i djspreJuia*, p. sEeini. Prcfetii a! Aclt
@Rturile necesare insistind asupra faptului că standardele morale ale lui Dumnezeu se aplică în mod
uniform. Dhaoste Lui fl .updnde pe etiopieni Ia fel q si pe Gdelili (Anc 9.71, Iar IsEelul nu E s.ipa de
judecata Lui pentru păcat, pretinzînd că are o poziţie spcialt ca popor aLs ai Domnului; de fapt, spune
Amos, o cunoaştere privilegiată a lui Dumnezeu atrase dups sim o Epoebilitate ii u .i{ mi rc (Amos 1:1;
3:2).
Enormitatea păcatului şi imensitatea prăpasriei dintre Dumnezeul sfîht ţi oamenii păcătoşi i-a imprsi@r
profiDn p€ profeţi (cf. Hab, l:I3: Is. 6:3 +lm,), Ei au triu cl nu poaie 6 @srruita nici o pure p6ie ae6ra
prapstie (c/. Is. 13:23) deft printr-un act special al harului divin. înnoirea omului derinde de luEE
Duhdui hi Dllmed aEzc. 37:1 ş.urm.) ţi de un legămînt nou pe care Dumnezeu însuşi are să-1 scrie în
inimile oamenilor (Ier. 31:31 ţ.urm.).
III. Noul Testament
(a) Evangheliile, lsus a dat dovadă demult respect faţă de Legea morală aVT; El nuavenît ca să abroge
legea, d ca să o împlinească (Mat. 5:17 ş.nrm.). Dar El nu ia tlrtlat p€ o.mnl .a u lesiuito. D€6i Et a €x -
primat cea mai mare parte a învăţăturilor Sale morale sub fomr de imperative (de d. Ma!. sr39 r,um-;
Mi.a 1o:9) $. a lN{Ft d autoritarea oli lesiuitor (cl Mat. 7.42 9,@; Mi.a 1:22), spd Sru ru a f6t s5
lEzinte u cod @prinzltor de re8rli ldrEu tlsn. morală. Legea prescrie sau interzice anumite lucruri; lsus
S-a preocupat mai mult să expună şl să ilustreze caracterul general al voii lui Dumnezeu. Legea se
ocupă de acţiuni; [sus S-a ocupat mai mult cu caracterul ţi cu motivele care inspiră acţiunea.
Modul în care lsus a interiorizat cerinţele Legii este ilustrat frumos în Predica de pe Munte. Legea a
inter-
416

ETICA BTBI.ICI
zis omorul şi adulterul. Isus (fără să îngăduie vreuna dintre aceste fapte) a pus accentul pe gîndurile si
atitudinile caie stau în spatele acestor acţiuni. Omiil care a nutrit ură faţă de aproapele său, sau care a
dezbrăcat-a în gînd pe soţia aproapelui său, plin de poftr, nu loat€ elpa de aME no€U (a suninut bus),
spunînd că el nu a călcat litera legii (Mat. 5:21 ş.urm,, 27 ş.urm.). Fericirile, cu care începe Predica (v.
3 ţ.urm.), subliniază aceeaşi idee. Ele nu conţin o lîstâ de regulii, ci un set de fericiri adresate celor ale
căror vieţi exemplifică atitudinile după voia lui Dumnezeu. Pe de alta parte, păcatele pe care le
condamnă Isu 3lnt tn prircipal lsc.tele tpinnnui 3i nu ele ate cărnii. El a spus surprinzător de puţin, de
pildă, despre păcatele sexuale. In două cazuri cînd I-a fost atrasă atenţia asupra păcatului sexual (Luca
7:37 ş.urm.; loan 8:3 ş.urm,), Et a întors în mod intenţionat reflecrorui spre mtiele tel€ ste diricilor, El ;
p5{rfrt @l€ mai usturătoare mustrări pentru atitudinile greşite ale minţii şi ale inimii ■ orbirea morală,
lispa de sensibili6E 9i dndri. (Mar. 7:3 s.lm.; Mica 3:5; Lu€ 18:9 ş.unn.).
Ield b ca€ abordeaz5 Iss .lragoste of€r{ o alte ilustraţie a modului în care El a întărit şi a dezvoltat
învăţătura morală a VT. Ambele părţi ale binecunoscutdui rezmt €l lean b dEsdre (Ma4u 12:23 s.unu.)
sînt luate direct de pe paginile VT (Deut. 6:4; Lev. 19:18). Dar El a trecut peste convingerile rasiale ale
multor contemporani atunci cînd a interpretat într-un mod nou a doua dintre aceste porunci. Prea .de.€a
pdunca: ,S! iubeii rE apepele tlu . tcr luată în sensul „Să iubeşti pe aproapele tău ■ în legâmînt ■ si
numai pe el". Prin pîida Samariteanului milostiv (Luca 10:29 ş.urm.), Isus i-a învăţat că iubirea .!
@pelui trebuie să includă !e orice on @re ere la nevoie, indiferent de rasă, crez sau cultură. El a dat
cerinţelor dragostei un caracter universal.
In dezvoltarea ideii iubirii aproapelui, [sus a identificat mila (îndurarea) ca şi trăsătura distinctivă. Alte
fel6i d€ dragcre - caE s trdbi€ in nod pozitiv io NT - sînt fie un răspuns ia ceva atrăgător în persoana
runira (M 6E .azul dorirlei 6zie si a prid€niei), 6e o dngGte linibr,! la Mbrii uli grup (M de dragostea în
familie). Isus ne-a învăţat că adevărata inbiE a ap@IElui acrjo@zi indeD€ndenr de .tac tivitatea
obiectului dragostei. Dragostea este determinată de nevoie, nu de merit, şi nu aşteaptă nimic în *himb
(Lua 6:32 5.lm.j 14:12 iii.m.). Nu 6r. limitată la un grup. în toate aceste moduri de manifes tare este o
oglindire a dragostei Iui Dumnezeu (loan 3:16: 13:34; Lus 15:rl im.; cJ Ca), 2t2O: 7 lod 4:7 ţ.urm.).
cind d:nard bogar a rbsps dtuidr la s!ftrul Legii dat de Isus, replica Domnului a fost: „Tu nu eşti depatre
de Inplrada lui DLtm*u (Marcu "1llr2:34J Aşadar, în afară de faptul că dragostea este pilonul central al
Legii lui Dumnezeu, ea este şi poarta de intrare în împărăţia Lui, iar învăţătura lui Isus despre împărăţie
este încărca tă de semnificaţii etice. Cei care intră în împărăţie sînt cei care se supun stăpînirii lui
Dumnezeu; cînd va veni împărăţia, atunci se va face rcia Lui Dtu€reu 1,. dU elor din lnDArstia sa
călăuzire cerească şi puterea de a transpune în practică deciziile etice corecte.
lbcmi .@te K6ibilitate a putdn norale su. pranaturale conferă sens unor cerinţe ale lui Isus, care altfel ar
fi imposibile (cf. Mat. 5:48). El nu a fost
preocupat de triumfuri (pocăinţa este asociată de asemenea cu împărăţia- Marcu 1:15), dar majoritatea
impaatiwld sale m6le au fct adrsre elor caE erau deja în împărăţia Lui, iar asigurarea subînţeleasă este
că toţi aceia care se supun conducerii lui Dumnea pot av@ Dane d. pltere Sa penh a onerd condngdne
lo ede h 6c1iui.
Deoarece împărăţia este o realitate prezentă în Cristos, călăuzirea şi puterea Regelui sînt disponibile aid
şi acum. Dar întrucît există de asemenea un sens în care plinătatea venirii împărăţiei este încă iminentă,
există o notă constantă de urgenţă în învăţătura morală a lui Isus. Cînd stăpînirea lui Dumnezeu asupra
oamenilor va fi revelată deplin, va avea loc judecata fi nllmi q ebu d igno€ aEnilmentele dab de
împărăţia lui Dumnezeu (qf! Luca 12:20). Acesta este motivul pentru care Evanghelia cheamă la
pocăinţă (Mat. 4:17).
(b) Restul Noului Testament. Aşa cum este de aştepht, Epistolele ofer; 'aElele clare b hv5Ft@ EoFl2l s
[Engnetilor, chi,r da.t .it@zr cuvintele lui La su4trinzltor d. E (cf, 1 cor. 7:tq 9:14). Dar întrucît ele au
fost scrise ca răspunsuri practice la prcblde acut€ rlredE ln .adtd bisicilor, toad învăţăturii lor morale
este puţin diferit. Din Evanghelii s-ar părea că Isus a învăţat mai ales principii generale, lăsîndu-i pe
ascultătorii Săi să facă aplicaţiile. în Epistole, pe de altă parte, aplicaţiile sînt prezentate adesea în
termeni foarte precişi. Păcatul sexual, de exemplu, este analizat în destul de mare detaliu (c/ 1 Cor. 6:9;
2 cor. 1221) iar prcatele coRiF tn hrbne $!t Fatate la rel de derdliar (ct Ron. 1;29 e,Llm; Ef6. 4:29i 5:4;
Col, 3:8; lac. 3r5 $.lm.).
O altă caracteristică a învăţăturii etice a Epistolelor srnt ala nMit€le @<lqi de conduitA ln fdilie (Efes.
S;22ş.urm.; Col.3:18ş.urm.; lTim.2:8ş,urm.; Tit 2:2 ş.urm,; 1 Pet. 2:18 ş.urm.). Acestea sînt secţiuni
scurte care dau învăţături cu privire la relaţiile adecvate, în special în căsnicie, în familie si la servidu.
Tonul lor este remarcabil de conservator, la fel ca şi secţiunile despre relaţiile dintre credindoşi şi auto-
rităţile seculare (cf. Rom. 13:lş.urm.; Tit 3:1; 1 Pet. 2:13 ş.urm.). Deşi comunitatea creştină primară a
aşteptat cu ardoare instaurarea împărăţiei lui Dumn€re'! de$inij nu au Epirs sfeture de baze ate
autorităţii pe care era fondată viaţa sodetătii. Chiar şi în cartea Apocalipsei, în care vălul limbajului
apocaliptic caie acoperă condamnarea guvemuiui Romei de către loan este foarte transparent, sfinţii
sînt chemaţi la martiraj, nu la revoluţie. Cu toate acestea, seminţele schimbării sociale pot fi găsite în
NT, în special în relaţiile pe care creştinii sînt îndemnaţi să !e aibl lnft €i in bisicn (4 cal, 3:2s).
Tem lr.prirCei nu e adt de plMirenti tn Epistole ca şi în Evanghelii, dar se pune acelaşi accent p€ l:mia
ondd de a .wa cilAuzift 3i Dutere de ta Dumnezeu pentru o viaţă morală. în limbaj ui lui Pavel. unirea
cu Cristos (2 Cor. 5:17) şi prezenţa lăuntrică a Duhului (Filip. 2:13) ridică viaţa morală a creştinului p.
u tlan rcu, Fiind hdnir d cuvlnd lui Dwereu (Evr. 5:14), credinciosul răscumpărat capătă o capa-dtate
mai mare de a discerne între bine şi rău (cf. Rom. 1212); prin p:@nta lruEic.r a Dunduj el a€ o pll€re
nolA d€ a fe c. ltie ci 6r€ bift.
Se spune uneori că în revolta sa împotriva legalis-mului evreiesc şi întărit de încrederea sa în puterea
Duhului de a-I informa şi de al transforma pe credin-
417
EIICA EIBLIC,{
dos, Pavel (înspedaOarfiafirmatcă legea morală a VT a devenit perimata în Cristos. Există desigur
cîteva pasje h Epistole @e, daci suit luate singure, 3r putea sugera o asemenea idee Cde ex. Gal. 3:23
s.uim.; Ron. 7:6: 10:4: 2 Cor 3:6), dd 6te imporEnt s! observăm câ Pavel foloseşte cuvînrul „lege" în
mai multe sensuri. Cînd n foloseşte ca o prescurtare pentru .justificarea prin lege" Cde e*. Rom. 10:4),
el arată clar câ trăirea prin Lege este atît perimată ctt şi periculoasă pentru cerştini. Dar atunci cînd
foloseşte cuvînrul pentru a indica exprimarea voii lui Dumnezeu (de ex. Rom, 7:12), el este mult mai
pozitiv. El nu se jenează să citeze Decalogul (deex. Efes. 6:2ş.urm.) şi scrie pe l.r8 de.pE u princiliu .l
lesii care djo@za nr viaţa creştină (Rom, 8:2; 1 Cor. 9:21; Gal. 6:21; cf. Iac' 1;2S;' 2:12). Aici, ca si în
altă parte, învăţătura NT se îmbină cu cea a VT. în măsura în care exprimă cerinţele morale
fundamentale ale lui Dumnezeu, Legea îşi păstrează valabilitatea, deoarece numai Dumnezeu exprimă
în persoana ţi în voia Sa tot ce este bun şi drept.
BEUOGRAFIE, A, B. Btuq 7i€ n.hi6 df ths old Testament, 1909; C. H. Dodd, Gospel and Law, 1951;
W. Eichordt, The Theology of the Old Testament, 2, r967i D. H.Field, tree ?b Doaitt., t973r N. !,
C€jsle!, Ethics, 1971; C.F. H. Henry, Christian Personal Elhics, 1957i W Lillie, Studi6 m tla ?ist@en
Erhi6, t96ll T. W. Manşon, Ethics and tfte Gospel, 1960; L. H. Marshall, The Challenge of New
Testament Ethics, 1966; J. Murray, Principles of Conduct, 1957; A, Ny-gren, Agape and Eros, 1953; R.
Schnackenburg, 77ie Moral Teaching of the New Testament, 196S; G. F. Thomas, Christîan Eihics and
Moral Philosophy, 1955; A. R. Vidler, Oirist's Strânge Work, 1963; J. W. Wen-ham, Th. Aoodn$ oJ
cod" 7974i J. H, yoder, The Politia of Jesus, 1972.
D.H.F.
ETIOPIA. Etiopia biblică (gr. Aithmps, „faţă arsă", cf. Is. 1323), @pa$ d. umagii lui *Cus (Gen. 10:6).
r.e pe din qatul Nubei (4 st nrjnde de la A@n (rsEvEnElD, la s d€ jomti.u€a Nihlui, tn aFopre d€ ora$l
'ncdem Xhartom. Fiind jnEdats în vremuri pr€Grorice de banid din A€bia sj Asia. Etiopia a fost
dominată de Egipt timp de aproape S00 de ani, mcepînd cu Dinastia a 18-a (cea 1500 î.d.Cr.) şi a fost
guvernată de un vicerege („Fiul regelui din Cuş") care stăpînea peste imperiul african, comandînd .lmb
dh Alrica $i adminisntad niml. de au did Nubia.
ln tihpd s@ldui al 9-l€., erioDihn, a .aFr capitală a fost Napata, în apropiere de a patra cataractă, au
făcut cel puţin o incursiune în Palestina, dar a! r6i lnfdqj de Aq (2 cbn. r4:9,1s). Zilete de glorie .le
Etiopjei au &rcepur prin 720 rd.c., cind piani . pbdEr de lup@le intem din Egipi qj a devenit primul
cuceritor al acelei ţări în decurs de un nildiu, Tinp de spbap€ 60 d. arj domitorn edopieni (Di6da o 2s-.)
su srlptnit vata Nildui unut dintre ei, Tirhaca, se pare că a fost aliat cu Ezechia şi a încercat să oprească
invazia lui Sanherib (2 fmp. 19:9; îs. 37:9; J. Bright, History of Israel2, 1972, p. 296 s,l:m, di*uta
problemle @nolosrce di^ ace;. t M'aFw). lbltul din Naw 3:9 face atuie ra gloria acestei perioade:
„Etiopia şi egiptenii fără nueir eEu tiria ei (a !sipd!l).. IrEzine tui Es-
hrdoD 9i Asubanipal au reds Egann etiopiao€giP tean la starea de regat vasal; distrugerea Tebei (cea
663 l..l.cr.: Nah 3:3,10) a ads GlEe rorau, nnplhird dnbolisnrn pbfeiic al lui rsia i2o:2-6).
'Dup€le etiopiere au lupbt in add in almE reaonului N&o la Car.:lEnjs (605 td.Cr.: ter. 46:2. 9).
Cucerirea Egiptului de către Cambise a adus Etiopia sub stlliiirea P6i€l Est. 1:1; a:9 nnrcte Etiopia ca
fiind cea mai îndepărtată provincie persană în SV; iar scriitorii biblici o folosesc uneori pentru a
tinholia rntitdfta n€linirari a suv€dntntii lui Dumnezeu (Ps. 87:4; Ezec. 30:4 ş,urm.; Amos 9:7; Tef.
2.12), 'Dh.olo de duile Etiopiei. (h. 18:t; Tet 3110) * Fate referi la N Abjshiei, unde * @re cg
niştecolonişti evrei s-au stabilit alături de alţi semiţi din S Arabiei. Cronicarul cunoştea aceste relaţii
strîn-se dinft rtiopia $ s Arabiei (2 cM, 21:16),
rn !ap! a:27 Etiopia $ *Efera la reaatul sblbitut de Nil al regi@i 'cdrd..., Edrljt cai. a aoMir la Meroe,
6d€ a for nnratl .apirala rn dnpui perioadei persane. Etiopienii moderni (abisinienii) şi-au însuşit
referinţele biblice despre Etiopia şi consideră convertn€a fan€Dului etiopian .a o thptirne a (dtdui ditr
Ps. 68:31
BIBUOGRAII!. E. A W Bud3€, Histou oJ Ehia tia, 1923; E. UU€rd.rft, 7he ,.niopior4 1960; iden!
Ethiopia and the HMe, 1968; J. Wilson, TJte Rurden of Egypt, 1951.
D.AH.
ETNARH Gr- .dnorchs, "g!remroi', 2 co!. 11: 32), Un ofiţer care comanda o garnizoană în Damasc ln
tiopul lui rArebs ry r€s.le din peEa, ta AEbia a9 Ld.cr. - 39 d,cr.), 6re i€ rncmlat De ew€i sil aresteze pe
Pavel după convertirea sa (c/. Fapt. 9:24-2s). In dul 64 dCr. Dftsd a d*ni( Frte a provinciei romane
Siria. în timpul cînd a avut loc incidentul menţionat (cea 33 d.Cr.), Damascul se afla tenporar to
stiplni@ lli Aretas.
Titlul ac6ta 6re folGit de J@rhc eniru dmnitori subordonaţi. în special pentru popoare aflate sub
stăpînire străină, de ex. evreiidin Aleseandria (Ant 14. 117); ct sino[ elnartu] tud€n sub Demetris tr
(IMac. 14:47).
B.F.H.
EUFnAT, Cet mi tung ouvi! din v Asi€i; din a€ast6 Cauză în VT este numit în general hannahăr, „rîul"
(de €x. Deuti 11:24). Un@d 6i€ mentjoEt nonhat_ foIfu ebr, tjnd p.ra! (d€ €x. Co, 2:14; 15;tq, ddiv.ti
de b nm€le akladim purcttu, ete ref'e zi.ti cuvlnhrl sllrcrtan ruranun; ti NI foma 6e luphro.a (Apoc. 9:r4;
r6:u), Euiatut i5i are ori. ginea tn doi afluenţi principali din E Turciei, Murad-Su, care izvorăşte
aproape de Lacul Van, şi Kara-Su, care izvorăşte în apropiere de Erzerum, şi curge, avînd ca afluent
numai i iâbur (*HAB0R), 2.000 lan, pînă la Golful Pereic, De la nivelul cel mai scăzut din luna
septembrie, creşte treptat în tot timpul iernii iar în llM hai atiry. u nirel d 3 n mi riilicat dectt niwlul
ninir\ apoi e.de pin; h *pbdbre, av,td astfel un regim mai moderat decît *Tigrul. în cîmpia aiuvioure a
Babilonului CMESOPOTAMTA) cBut stu s{ deplast sprc V din rcnuil. anrie, ctnd najodtatea .€riJiLo!
inponanre €bu aezare tn
418
BUTIH
apropiere sau chiar pe malurile lui, iar în prezent sa află la cîriva km spre E. Lucrul acesta este ilustrat
de faptd .I .jl:Ei6ii au si6 nmel€ iluviului ln rDd ideografic „rîul Sippar", o cetate ale cărei ruine se află
în preent la 6 km E (iSEFARVAIM), Pe higi hutrete cetdli jhponante htle care ft irclu d Balilonut,
situate pe malurile Eufratului în cîmpia de S, cetatea Mari era aşezata pe cursul mijlociu al fluviului, nu
d€part€ de jonqjw d Habu, iar puctul sdrsic de trecere din N Mesopotamiei tn N Siriei era controlat de
cetatea fortăreaţă *Carchemiş,
BIBUOCRAiL S. A. Pallis, T,le Antiguiq aJlraq, 1956, p. 4-7.
T.CM.
BU NI CE, Mm hi Timrei o femie a ctei cedhri a fst d€nni de MaMr (2 Tin. 1:5). Ea a tosi ftice (Fapt,
16:1), o fmeie evlavicai, @h ci ştim că educaţia biblică a lui Timonei a început la o vîrstă fragedă (2
Tim. 3:15), dar soţul ei era ne- evreu id 6ul ei nu r,ll* taEt tnpreju (Papt. 16:3). Da.. aftn tn redd
c*etoriile nixie ale @ilor cu fani. liir€ d€ tturre din Frigia {Barcr BRD, p. 3sz: cJ. cBp. 2, p, 667
9.lm,1, tu6r faFi putea repreerta uen. siunea socială a familiei sale ţi nu o decădere pereME. Unel€ tu.
latire ale dtutri din lapr, 16:r si Origen, în comentariul despre Rom. 16:21, spun că ea e !dduv*. ir
b'ftnul hrEftn.n din Fapt. 16:3 ar pula hi h spnjinn a6tei iaei. Ea ltuia la Derbe eu la UsFa: din pua6 de
rcdere linsrtric, amb€le Eliant€ pot 6 jsd6.ab (c1. 3c, 4, p. ra4, 2s4). Nunel€ .i 6te AE, dd nu parc si fie
u nbe obişnuit.
S-a sugerat uneori că Pavel se referă la credinţa iudaică, dar cea mai naturală interpretare a textului dh
2 Ttm. 1:s (ii Fapt 16:1) 6te ffia d .Edin{a creştină „s-a sălăşluit mai îhtfi" în *Loisşi Eunice (a-dică,
înainte de convertirea lui Timotei); (timpul aorist, fâcînd aluzie probabil Ia evenimentul convertirii,
care a avut loc fără îndoială în prima călătorie misionară a lui Pavel).
A.F.W.
EUNUC ţehr. sarfe). Derivarea cuvîntului din VT este incertă, dai se crede că provine de la un termen
asirian care înseamnă „Cel care este cap (pentru rege)". (Vezi J.lq(ZAZ 1e92, 174A.1) g zim€m (zDMc
s3. 1399, 1164-2); .tdEea 6ie acceDtaia de S. r,. Driver ţi L. Koehler în lexicoanele tor^vezi nota aces -
tuia di! urn) h Supplden ( p. 2r9.) lnletdll primr 6t€ aela de 'pelstre oficiald de ta Me". in linbr ebraică
este întUnit un sens secundar, acela de „barba t castrat", „eunuc" sau „famen". De la Herodot aflăm că
în „ţările orientale eunucii sînt preţuiţi ca fiind demni de încredere în orice privinţă" (8.' 105, trad.
Seling-court). Asemenea oameni erau folosiţi deseori de domftorn orimtali € slujbati în la6; Esa15. De
aceea, în Orient este uneori dificil să ne dăm seama la care dintre sensuri se face referinţa, sau dacă sînt
implicate amîndouă. Potifar (Gen. 39:1), care era căsătorit (v. 7), este numit un saris (lxx amouchos);
dar probabil că aid se potriveşte cel mai bine sensul de „funcţionar la curtea regală^'. în îs. 56:3 sensul
de „bărbat castrat" este evident. în Neem. 1:11, „Eram paharnicul împăratului", în unele copii din uoc
avem
eunouc/ios; dar probabil cS aici este o eroare de copiere, în loc de oinochoos, aşa cum arată Rahlfe în
Seputaginta (1, p, 923). „Bărbatul castrat' trebuia să fie exclus din adunarea Domnului (Deut, 23:1). Nu
este necesar să presupunem, aşa cum se pare că face J6€phs (an. r0. 136) c! Daniet !i toEssnl li au fost
„castraţi", deoarece ei erau „fără prihană" (vezi Dan. 1:4).
în NT este folosit cuvîntul eunoitchoso şi el poate fi derivat de ia eunen echS Ca păzi patul"). La fel ca
şi echivalentul ebraic, săr£s, el nu indică neapărat un bărbat castrat. Este posibil ca în Fapt. 8:27 să fie
avute ln wd4 amb€le sEul Lr Mat. 19:12 nu tne!. îndoială că se subînţelege sensul de „bărbat castrat",
în acest pasaj sînt menţionate trei categorii de eunuci, şi anume, cei care sîjnt născuţi eunuci, cei care
sînt fifadF de on, ii cei d. sint euuci spiritu,li. UltiM categorie îi include pe toţi aceia care sacrifică
dorinţele naturale legitime de dragul împărăţiei cerurilor. In Biserica primară se spunea că Origen,
interpretînd greşit în sensul literal pasajul de mai sus, s-a mutilat singur.
ludaimsul recunoştea numai două categorii de eunuci: făcuţi de om (saris (Măm) şi din naştere (şăris
fitimmd),înMişna(Za6im2,1). Ultimul termen, (saris bammâ) sau „eunuc al soarelui" este explicat de
Jas-trow, înDicrtonory of Babyionian Talmud, etc, 1, p. 476, cl iNann! .eb!c de clnd a vlzui lmi;
scElui", c{ alte cuvirte, ud cai€ sa nnsor euE. (,PAZITORUL CA]IERILOR RECAI-E-)
R.J.A.S,
EUNUCUL ETIOPIAN. Un fircqioE init (dy noscesj, vistierul curţii reginei Candace a ''Etiopiei,
rcnrettit li lllm prcpor5duirii lui Filip (Fapt 3:26-40). în antichitate era un lucru obişnuit ca *eunucii,
oare erau de obicei păzitorii haremului, să se ridice la poziţii înalte.
Fiind olrit d€ !a panicipa@ activ, h ntuluil€ iudeilor datorită rasei si datorită castrării sale (Deut. 23:1),
prcbdbil ci el eh m "ob rmato! de Dm nezeu". Cunoaşterea iudaismului şî a VT (citatul din Is. s3 parc
sa nedjnB) nu 6te surprin"ltoap, daca ţinem seamă de aşezările evreieşti din Egiptul de Sus şi de
inpactd @sid€Ebil pe care felul de vi.t, sj gîndirea evreiască l-au avut asupra etiopienilor. Zelul său
pentru studierea Scripturilor, primirea Evangheliei 9i loczul hi i widenl.zi ca pe uui dine convertiţii
vrednici de a fi luaţi în considerare din Faptele Apstolilor, chiar dac, netuisirea lqi (Fapt. 3:37) nu 6ie
sprijinira de cele Mi bue m. Potrivir tradiţiei etiopiene el a fose primul evanghelist al ţării radidei'
D.A.H
EUTIH C.Norocos", un nume grec obişnuit). Untînâr din noa €r€ a clzut d€ la u gte de la elaj ln rimpul
unei cuvîntări a lui Pavel care s-a prelungit pînă nGpt@ ctpt. 20:712). H. J, Cadblry (3oo* of^ca in
History, p. 8 ş.urm.) indică un accident fatal similar menţionat în Oxyrhynchus Papyri, 3. 475. întrucîtv.
8 paE si fie l€gat de ac6t ircadi cnvinrele lui Luca sugerează o ameţeală creseîndă şi irezistibilă,
cauzată prcbabn de nm5.ul m.re d. ltnpi

439
EUT1H
Caracterul miraculos al deznodămînnilui a fost pus la îndoiala, cuvintele lui Pavel din v. 10 fiind
aplicate la diagnostic ţi nu la vindecare. Totuşi, v, 9 arată că Luea însuţi a fost sigur că Eutih era mort.
„Viaţa lui" a fost Jn el" după ce Pavel 1-a luat în braţe (cf. 2 împ. 4:34). Eutih şi-a revenit complet pînă
a doua zi dimineaţa, cînd a plecat Pavel (v. 12: potrivit TfeXtuSui Apusean el E-a alăturat grupul ui
care şi-a luat rămas bun de la Pavel). Dacă ţinem seamă că relatarea lui Luca este cea a unui martor
ocular, înţelegem de ce povestirea este plină de viaţă ţi de ce întrerupe succesiunea evenimentelor.
Presupunerea că aceasta este „o Enrtmplare din vremea aceea care a ajuns să fie atribuita lui Pavel şi pe
care Luca a găsit-o în această formă ţi a introdus-o în naraţiunea sa" (Dibelius) creaxâ dificultăţi.
BIBLIOGRAFIE. W, M. Ramsay, SPT, p. 290 ş.urm.; M. Dibelius, Studiai in tke Acu of the Aposdes,
E.T., 1956, p. 17 ş.urm.
EVA. PriM femie, soia lui r/dm ri tuM tui cain. Abel şi Set (Gen, 4:1-2,25). Cînd Dumnezeu 1-a creat
pe Adam a hotărit sâ-i dea „un ajutor potrivit" Cezer tfnegdâ, Gen. 2:18,20, lit. „un ajutor ca înaintea
lui", adică, „un ajutor corespunzător pentru el") şi de aceea a trimis un somn adînc peste el şl a luat una
dintre coastele lui (0a, Gen. 2:21) şi a făcut (bană, Gen. 2:22, un cuvînt care de obicei înseamnă „a
construi") din ea o femeie (l''i&a). (*CREAŢIE.) Adam a recunoscut această relaţie apropiată şi a
declarat că ea ar trebui să 5s numită „Femeie" f'iSaj, deoarece a fost luată din (mino; cf. 1 Cor. 11:8,
efc) Om (bărbat) f'Ef) (Gen. 2:23). Unii teologi consideră că termenii '8 si 'iffa sînt distincţi din punct
de vedere etimologic, dar faptul acesta nu este neapărat semnificativ, uitrudt contextul cere sâ existe
doar o asemănare formală între aceste cuvinte.
Eva a fost cea prin care şarpele 1-a făcut pe Adam să mănînce din fructul oprit (*CĂDERE) si ca
urmare a a€tui f.pt Dulmku a cddrhnar.o sA 6s.a copiii cu durere şi să fie sub stăpuiirea (mMal bc) lui
Adam (Gen. 3:16). Adam a numit-o după aceea „Eva" (hawwâ, Gen. 3:20), pentru că ea a fost mama
tuturor celor vii" (hay). Au fost emise multe teorii cu privire la numele hamvâ. Unii consideră că este o
formă arhaică a cuvîntului hayyâ, „lucru viu" (lxx adoptă această idee şi ti traduce în Gen. 3:20 cu zoe,
„viaţă", dar alţii observă o similaritate cu cuvîntul aramaic hiwya, „şarpe", care este legat de o zeitate
feniciană nrt (@E r plt€ sd fE u qarpe), dd la f€l ca si tn cazul cuvintelor 'ii şi 'iiSâ, textul se pare că nu
cere decîr o asonantă formală. Numele hawwă apare numai de două ori în VT (Gen. 3:20; 4:1), dar
cuvîntul „femele" este folosit mai frecvent. în dm şi în NT apare sub forma Heua (jEua în unele ms,),
care în Vulgata a devenit Heva ţi de aici a ajuns să fie liva în traducerile noastre. O informaţie adiacentă
în legătură cu afirmaţia biblică despre Eva este întîlnitâ în mirul sumerian despre zeul Enki. în acest
mit, Enki suferă de o serie de boli şi pentru a le trata, zeiţa Ninhursag produce o zeiţa specială. De
aceea, cînd el spune: „Mă doare coasta" (ti; scris cu logogram, care în limba aklcfidiană era sttu,
„latură, coastă"), ea îi spune că a creat-o pe zeiţa Nin-ti („Doamna din coastă") din coasta lui. Dar
numele sumerian Nin-ti poate însemna
la fel de bine „Doamna care face viaţă". Se poate ca acest mit să reflecte într-o oarecare măsură o nara -
ţiune originală comună cu relatarea din Genesa.
BIBLIOGRAFIE. /CB3, p. 284; G. J. Spurrell, Notei or theTextoftkeBookofGenesis2, 1896, p. 45; S.
N. Kramer, Enki and Ninhwrsag. A Sumerian Paradise Myth @AsoRsupptduturystta6 r), 1945, p, 3-9j
From the Tablets ofSumer, 1956, p. 170-171 = History aeA?i! or suna, r95a, p 195-196; L M. y!ika@d;,
,,1r{o Not6 d ErC, JrL 91, 197a p, 33.37,
T.CM.
EVANGHELIE fer. euangdion, „veste bună"), fn literatura clasică acest cuvînt indica răsplata dată
pentru aducerea de veşti bune. Indica de asemenea mesajul propriu-zîs, care la origine a fost anunţarea
victoriei, dar mai tîrziu s-a aplicat şi altor mesaje care aduceau bucurie. Faptul că este întCnit de mai
mult de 75 de ori în NT indică o nuanţă creştină distinctă. Evanghelia este 'Vestea Bună că Dumnezeu,
în Isus Crisros, a împlinit promisiunile Sale către Israel şi calea mîntuirii a fost deschisă pentru toţi.
Evanghelia nu trebuie prezentată în contrast cu VT; ca şi cum Dumnezeu Şi-ar fi schimbat felul în care
îi tratează pe oameni, ci Evanghelia este împlinirea promisiunii din VT (Mat. 11:2-5). Isus însuşi a
văzut în profeţia lui Isaia o descriere a propriei Sale lucrări (Luca 4:16-21).
Marcu defft{te Jvanshelia tu D1@@u" h 1:14 (traducerea VA, folosind textul bizantin, a-daugă
„împărăţiei") şi spune: „S-a împlinit vremea şi împărăţia lui Dumnezeu este aproape". Credinţa duce la
mînruire; respingerea duce la condamnare (Marcu 16:15-16). Aceeaşi Evanghelie a fost proclamată de
primii vestitori ai creştinismului, dar acum mesajul esenţial este făcut mai explicit prin moartea şi
învierea lui Isus, Cristosul. în timp ce Evanghelia a venit cu Isus (evenimentuI-Cristos este Ehnshelja),
@ a fost pttEtiri tn flshisiu€ de binecuvîntare dată de Dumnezeu lui Avraam (Gal. 3:8) ţi a fost promisă
în scrierile profetice (Rom. i:t].
Nu nllmi ca Ewngheli. ve tu pureF (1 116. 1:5), ci ea este puterea lui Dumnezeu CRom. 1:16). Ea
revelează dreptatea (neprihănirea, îndreptăţirea) lui Dumnezeu şi duce la mîntuirea tuturor celor ce cted
(Itom. r:16-I7). Pavel prir€.@ E@helia ca o tosărdnare sacra (1 Tim. 1:11), Astfel, el se află sub
oblisalia dpird de ! o prclsft (r co!. 9:16) şi le cere fraţilor să se roage pentru el ca să poată duce la
îndeplinire misiunea sa cu îndrăzneală (Efes. 6:19). chiar dacA irdnpin lnporivirc 0, fts. 2:2) şi suferinţă
(2 Tim. 1:8). Evanghelia este „cuvîntul adevărului" (Efes. 1:3), dar ea este ascunsa pentru oamenii
necredincioşi (2 Cor. 4:3-4) care cer o confirmare supranaturală Sauo dovadă raţionala (1 Cor. 1:21.21),
Du!. ch inlkhn Eobsic deDtid al Evangheliei a fost înţeles de Pavel în urma unei revelaţii (Gal. 1:11-
12), tot astfel Evanghelia vine cu puterea e nlrtuiloaE 14 uru prinin ei cu credinţă (Evr. 4:2).
Folsi@ tmenuiui 'EEnghdnr,, le,rtu de semnarea primelor patru cărţi ale NT este de dată mai tîrzie (sec.
2 d.Cr.).
420
EVANGHEI,II

BBUOGRAFE. U. Becker. NIDNTT2, p. 107-115; C. H. Dodd, TheApostolic Preaching and its

Develop-mee!, 1936; R H, Mollm, Irre Es.ntiot Naot. of New T&tament Preaching,
106o;G.Friedrichîn7Iwr 2, p. 705-735. R.H.M.
EVANGHELII. Fonna de plural, „Evanghelii" (gr. euangelia), nu ar fi fost înţeleasă în epoca apostolică,
nici în următoarele două generaţii; esenţa mărturiei apostolice este că există o singura euangetion ade-
vărată; oricine proclamă alta, spune Pavel, este anatema (Gal. 1:8 ş.urm.). Cele patru scrieri care în
mod tradiţional sînt puse Ia începutul NT slnt, în sens propriu, patru scrieri despre o singură Evanghelie
-„Evanghelia lui Dumnezeu ... cu privire la Fiul Său" (Ronţ. 1:1-3). Abia pe la jumătatea secolului al 2-
lea d.Cr. a ajuns sa fie folosită forma de plural; astfel, ■Iustin Martirul spune că „memoriile compuse
de a-postoli" sînt numite „Evanghelii" (First Apology 66). Scriitorii mai vechi folosesc singularul, fie
că se referă la o singura scriere a Evangheliei, fie că se refera la un set de asemenea scrieri (Didache
8.2; Ignatius, Phila-delphians 8. 2). Titlurile tradiţionale ale celor patru scrieri dau de înţeles că în ele se
află Evanghelia sau Vestea Bună despre Cristos, aşa cum o relatează fie care dintre cei patru
evanghehsti. Folosirea termenului la singular pentru a indica toate cele patru scrieri a continuat încă
mult timp după primul caz atestat de folosire a pluralului
I. Faza orală
Majoritatea materialului din Evangheliile noastre a existat pentru o perioada considerabilă de timp în
formă orala, înainte de a primi forma scrisă cu care sîntem familiari.
u. Cuvintele lui Istis
îsus a început lucrarea Sa în Galilea prin „propo-vâduirea Evangheliei lui Dumnezeu"; conţinutul aces-
tei Evanghelii a fost că s-a împlinit vremea şi că împărăţia lui Dumnezeu este aproape; El i-a îndemnat
pe ascultătorii Săi să se pocSiască şi să creadă vestea bună (Marcu 1:14 ş.urm.; cf. Luca 4:18-21],
Propovă-duirea Lui nu a fost ca un fulger din senin; ea a fost împlinirea promisiunii lui Dumnezeu
comunicată în vechime prin profeţi. Dumnezeu a cercetac pe poporul Său; acesta a fost mesajul
principal nu numai al propovăduirii lui Îsus ci şt al lucrărilor Sale minunate (Luca 7:16), care erau
semne ca împărăţia răului se prăbuşea acum cînd începea instaurarea împărăţiei lui Dumnezeu CMat.
12:22-29; Luca 11:14-22). Aceeaşi temă o întîinim în. pildele lui Isus, care H cheamă pe ascultătorii
Lui la decizie si la veghere, avînd în vedere sosirea împărăţiei.
Pe lîngă lucrarea Sa publică, Isus S-a îngrijit să le dea ucenicilor învăţături sistematice într-o formă pe
care s-o poată memora uşor. Controversele Lui cu fariseii ţi cu alţi oponenţi au dus de asemenea la
afirmaţii care, odată auzite, nu puteau fi uitare cu uşurinţă, afirmaţii care le-au prins bine ucenicilor mai
tîrziu cînd au fost confruntaţi cu probleme controversate, cînd a fost folositor să-ţi aducă aminte ce a
spus învăţătorul.
b. Tradiţia apostolică
în Epistolele din NT există cîteva referiri la „tradiţia"
{gr. pordd66l primită prin apostoli de la DoMul tor

şi trnile de ei, la rindd loi la con@rrjtii ld. Această tradiţie, în sensul cel mai deplin, cuprinde mărturia
apostolilor la „tot ce a început Isus să facă ţi să înveţe pe oameni, de la început, pînă în ziua cînd S-a
înălţat la cer" CFapt. 1:1 ş.urm.; cf, 1:21 ş.urm.)-Această mărturie a fost prezentată şi perpetuată în
diferite feluri ■ în principal prin propovâduirea misionară, în învăţăturile date celor convertiţi şi în
închinarea crestmă. 0 schiţă a adevărurilor esenţiale ale propovăduirii misionare este dată de Pavel în 1
Cor. 15:3 ş.wm. ■ „că Cristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a
înviat a treia zi, după Scripturi, şi că S-a arătat" la un număr mare de @rto.i dulari, didd€ carc un eht
nmiti şi cei mai mulţi dintre ei erau încă în viaţă atunci cînd rta Prvel. fie ca Eqnghetin a fcr pEdiet d€
€l adaugă Pavel în continuare, sau de apostolii originali, adevărurile esenţiale ale mesajului erau
aceleaşi [1 coi ts:11). Lucrd ac6ra dr€ connhat de doEzoe dir EpirtoLle re.pauline si de tbsnenre din
propova dlea cretbr; prirurd ce sint FzLrute in Faprele Apctolilor. ln @drul prop.vdduiru e6u pFknbr€
evenimentele mîntuitoare: Isus era proclamat Domn şi Cristos- oamenii erau chemaţi să se poeăiascâ şi
sâ piil@rca ietuea prin El.
Cîteva fragmente ocazionale diri învăţăturile date cetor conwniF apar h Epistote d din a.et4 reie clar că
această învăţătură afirma ceea ce i-a învăţat Jsus însuşi. Astfel, cînd dă învăţături despre căsătorie,
Pavel citează porunca Domnului Isus care interzice divorţul (1 Cor. 7;10), şi citează de asemenea afir -
mlh Domdli d6pre tnEe!'ner€ predicator'lor E EnshEliei (1 cor. 9:14), Exisd iEi dovezi enEu o instruire
mai sistematică prin metoda catehetieă; cînd numărul celor convertiţi a crescut, în special în cursul
misiunii printre Neamuri, „şcolile" pentru pregătirea învăţătorilor au devenit aproape o necesitate şi în
mod inevitabil, au fost întocmite rezumate ale învăţăturii lui Isus, prezentau fie oral, fie în scris. Ne
putem imagina un asemenea cadru pentru „colecţiile de ziceri F ere leau iol6it Matei 9i Luca, j,r
uttcrior 9a .otuidGt ci 9i Evanghetia dlpl Ma€i a lon €labo_ rată într-o asemenea şcoală; cf. ¥L
Stendahl, The khool .J St M.khsz, t9(,a,
Lucrările şi cuvintele lui Isus trebuie să fi fost amintite şi în timpul închinăciunii. En zilele de început
ale credinţei era greu pentru cei care L-au cunoscut pe Isus să nu-şi spună unul altuia, cînd se întîlneau
sau cînd se întruneau pentru pănăsie şi închinăciune: „îţi aduci aminte cum Domnul,,.?" în mod
deosebit, Cina Domului ote@ h p.ilej ESdat Ft ur a povsti din nou despre moartea Lui. împreună cu
evenimentele .ae au p4€da.o 9i .are au umr cupe @ G Cor 11:26),
Fiind povestită şi repovestită în închinarea creştina şi în propovăduirea misionară ţyf. 1 Cor. 2:2; Gal.
3:1) eraiu€a parinitor a devenii u tot siai lnclEgnt la o da.. Mpuie . o cwlrzie cE po.e 6 dovedită prin
critica formei Evangheliilor care există în prezent. Prin metoda de critică a formei s-a încercat izolar€a
fi .lasiri.area dif.rtelor secliuni itu1e pendente care au fost aduse laolaltă în scrierea Evangheliilor şi s-a
încercat imaginarea cadrului de viaţă în care s au format şi modul în care s-au păstrat în faza de
transmitere orală. C*CRJTJCA BIBLICĂ, IR.)
421
E'YANGIIELTI
II. Evangheliile scrise
începutul scrierii Evangheliilor, aşa cum neam aştepta, coincide cu sfîrşîtul primei generaţii creştine.
Grtd cei „ce le-au văzut cu ochii lor de la început şi au ajuns slujitori ai Cuvîntuhii" (Luca 1:2) s-au
apropiat de moarte, necesitatea unei scrieri care să conţină mărturia lor s-a simţit cu mai multa acuitate
decît oricînd. Aceasta este perioada în care tradiţia din secolul al 2-lea plasează începutul scrierii
Evanghelixo! şi pe buna dreptle: toat€ cel€ pah EwnRhetir canonice pe care le avem în prezent pot fi,
probabil, datate în decurs de patru decenii, între 60 şi 100 d.Cr. Nu este necesar să presupunem că
transmiterea mărturiei apostolice a fost făcută în exclusivitate pe cale oFE nEinte de anut 60 d.c!. - @l
lutin 6n din@ acei „mulţi1' care, potrivit cu Luca 1:1, au încercat s& alclnla*! o isroririre o.Sbniata a
enil@telor enghllie au tnerer, prcb€bil sa sri€ lEinr de 6uI 60 d,cr, - dar nu s-a plsFat nici e deulmt
anrerior .calei d.E dedt cele inde h EErghetijte noastre scrise.
ln eLe p€tr! E%nShelii por 6 obc€r€te .ft@ curente diferite de tradiţie. în această privinţă, dt şi ln
altel€. E%nShelia dlpa |@n 6te indEndeni5 de celelalt€ EEnghelit si 6re @i bine sa 6e exahirEr5
Fp.rat, celelalte E€i9i EEnshelii rhr tesate lnde eLe, pilrn a@lo incit * preteaz5 foane bi!€ la studid
,rino!'tic" . adi.5j t€rlul lor poate 6 a!.njat in tei coloane paralele aţa încît elementele lor comune şi
diferite să poată fi examinate cu uşurinţă1. Acesta este motivul pentru care sînt cunoscute de obicei ca
„Evanghelii sinoptice" - un nume care le-a fost dat pentru prm era d€ J, J. Griesbach în 1774,
a. Evangheiiile sinoptice
Un studiu comparativ al Evangheliilor după Matei, Marcu şi Luca ne permite sâ observăm că există
mult mtsial cdu in r&re tlei sr b dou, dinEe ele. EFnF a 606 v@re din ele 661 ale EEeheliei dlpA MaEu
(d!cn nu luln ta st€ali MaEi 16:9 20) apare într-o formă prescurtată în Matei; vreo 380 de versete din
Marcu apar din nou în Luca. Putem spune de asemenea ca din cele 1.068 de versete din Matei, vreo
500 conţin esenţa a 606 versete din Maieu, iar din cele 1.14° de versete din Luca vreo 380 sînt paralel€
@ Mmu, Nlei 3r ae veer€ din Mdn nu a! paEt€l! njci l, Matei d nici tn MaEu. Marei ri r,@ au fiecare
aproape 2S0 de versete care conţin un mte.tal conq carc nu @ peEleld h MaEu; Umri aet mtedrl Mu c.€
apare tr Matei si Luca folo6Ete s linbaj ap@p€ idenric, idr ali€ori diie. 6Jele reIbal€ slnt @GideEbile.
vr@ 3oo de veete din _Marei nu .u laElel, ln nici o ak6 E%ngh€tie, acelaşi lucru este adevărat cu
privire la 520 de versete din Luca-
Nu există nici o el€ sihplS de expucaE s.risf:ce. baF a actei disEiluni a Mteri.ldli su si sFc{ic di! !
%ngheliile sinolric. N! eristr njci u; motiv aprioric pentru a susţine că una dintre Evan Shelii e mi qhe
ddtr ala, p€nh a susline c: una este o sursă ţi celelalte au folosit-o pe prima. Obiectivitatea unei analize
statistice nu poate garanta o soluţie. O soluţie poate fi obţinută numai dacă o analiză critică efectuată în
urma adunării tuturor daielor relente si a ellirii alrerudrelo! 6ibile, Dac, dlpd u lel si junAtate de studiu
sinoltic intens, nu s-a ajuns la unanimitate aceasta s-ar putea
datora insuficienţei datelor sau limitării nejustificate a domeniului de studiu. Cu toate acestea, anumite
condlzil au f6t Mi lats acptare d,..ft alrele.
Una dintre aceste concluzii este vechimea mai mare 3 Evangheliei după Marcu şi folosirea ei ca sursă
principala de către ceilalţi doi evanghelişti sinoptici. Această concluzie, despre care se susţine, în
general, că a fost pusa pe o bază stabilă de C. Lachmann în 1835, se bazează nu numai pe dovezile
formale că lren M.tei ti MaRu 6iEid in privinla oldinn, d6-sebindu-sedeLuca; că Marcu şi Luca sînt
mai fregvent în concordanţa, deosebindu-se de Matei; dar Matei şi Luca nu se deosebesc niciodată de
Marcu (lucrul ac6ta d Ptrrea 6 expliar si h alt nbd), ci ei !e examinarea comparata în detaliu a modului
în care m@rial't comu 6e r€d.t ln ele Eei EEnAhel!, secţiune după secţiune. în marea majoritate a sec -
ţiunilor situaţia poate fi înţeleasă cel mai bine dacă se pleacă de !a premisa că relatarea lui Marcu este
folositi e sursă de uul s{ de anhdoi .eilalti efu-ghelişti. Prea puţini cercetători au considerat vreodată că
Luca ar fi putut fi sursa pentru ceilalţi doi, iar ideea că Marcu este o prescurtare a lui Matei a fost
susţinută multă vreme, în mare măsura datorită influenţei lui Augustin. Dar în pasajele în careMatei şi
Ma@ au narerial snu, Mdu ste Mi conDtt decît Matei, şi nicidecum o prescurtate; în numeroase cazuri,
cele două relatări paralele pot fi explicate mult mai bine dacă presupunem cS Matei condensează
materialul lui Marcu, decît dacă presupunem că Marcu amplifică materialul lui Matei, Deşi Matei şi
Luca nu sînt niciodată de acord în ceea ce priveşte ordinea dată de Marcu, uneori prezintă concordanţe
comparativ cu Marcu, dar în aceste ca^uri este vorba în principal de îmbunătăţiri gramaticale sau
stilistice ale tdnnui dir Maru, dar .c6t€ crui nu sht Nmeroase şi nu sînt suficient de semnificative încît
să contracareze dovezile generale în favoarea priorităţii EE4neliei dupt MaEu.
Elementul comun specific lui Marcu din tradiţia sinoptică este cel mai important datorită relaţiei strîn-
se dintre cadrul lui Marcu şi propovăduirea apostoric.. A.€stA relaie N depi^d. adr de hutt de tradilia
poEivit creia Petru €te autontar@ din sEtele naraţiunii lui Maieu (o tradiţie întărită de dovezile interne
din anumite secţiuni ale naraţiunii) ci se bazează mai curirid pe faptul (demonstrat de C. H. Dodd) că
schiţa propovăduiţii creştine primare, comparabilă cu acele schiţe care pot fi ohservate în cîteva pa5je
din Episrolel€ NT i din reladrile cuvtrtbritor din Faptele, a oferit firul călăuzitor pe care Marcu a înşirat
cele cîteva secţiuni ale materialului Evangheliei.
Materialul comun pentru Marcu şi una sau două dht€ el€lrlte Ewnghelii sinoprie .oste Mi 616 din
naraţiuni. (Excepţiile principale sînt pildele din Maru 4 ii discsul @lologic din MaEu r3). 9e de alta
parte, materialul nespecdfic lui Marcu si care este comun pentru Matei şi Luca este format mai ales din
cuvinE ale lui bs. Ap@pe ci a putea 3p@ .: Mteridd sp€cific lli Mam $ refe.e h ce a mcui Isus;
materialul nespecific lui Marcu se referă la învăţăturile lui Isus. Avem aici o distincţie comparabilă cu
cea făcută de obicei (deşi este exagerată) între „propovedunea" fte,rama) g "lne{Ftu.a" (didacne)
apdtolcn, Materialul n6F.i6c lui M.rq g c6u p.nru Matei si Luca p@t€ fi nmir, penrir co!
4Z2
EVAiIOHEI,II
venienţă ţi fără nici o prejudecată, materialul „Q", @om uui obicei de aatar€ de la lneplill * colului al
24-lea.
Acest material, care cuprinde între 200 şi 250 de versete, se poate să E fost preluat de un evanghelist de
la celălalt, sau antîndoi se poate să fi folosit o sursă comuna. Pot fi găsiţi prea puţini care să sugereze că
Marei a prel@t Mt6al de la Luca, d6i un ar snsi că acest lutru este mai uşor de presupus decît posibili-
tatea € L@ sd fi pr€lut mbri.l d. la Matei Ac@s. tă ultima idee continua să găsească sprijin, dar este
deosebit de vulnerabilă deoarece presupune că Luca a creat dezordine în aranjamentul relativ ordonat
în 6e apar Mtdialut "Q" in lEnahelia duDs Marei, rară 6{ .la lici u mtiv plauzibi! p€nEu lucrul ac6. ta.
Presupunerea că materialul „Q" a fost derivat de Matei $ LE dinEo sursi @murs ridic5 Mi putitu
dificultăţi decît orice altă alternativă propusă.
Cînd încercăm să reconstruim această presupusă su6e comuna trebuie s5 ne ferin de idea ce an puea
face lucrul acesta într- o formă completă. Totuşi, ceea e p$d 'ectitui din act Eterial re adw a-minte de
lipanii general al cărţilor profetice din VT. Aceste cărţi conţin în general o relatare a chemării
profetului, o prezentare a primelor profeţii într-un edru mrarir, dar nu mention€aze n@d€a Drcfetului.
Prin urmare, materialul „Q" pare să fi provenit dini-o empilft .ae a ircput cu relatarea botezdui lui Isu
de c.ttE I@n ii a islitntu din putiei ac6tea estituie peludiul la lucralea sa, şi 6te ujmt! de u gtup de
afilmtii ale sale ploere lnr-un cadru narativ foarte sumar; nu există nici o urmă că ar fi conţinut relatarea
patimilor. Există patru 8ap€ prnripale d€ ini5l5tui c{e pot i intitdate: (i) lsus şi loan Botezătorul; (ii)
lsus şi ucenicii Săi; (iii) ks-i i oponmlji Sli; (i, ks { vntorul,
lntklt sinSud n6ttu nijle{ d€ eostituire a acetei sw 6te tumiat de mteri.lul specifr hi M'm qi onu p.nu!
Matei $ hc, nu lutem raslude ln mod etisfrcrtor la iqtleba@ dace Marcu a folGit 9i .l o p3ne a a.6tui
tutgi,l. Est€ prcb€bil cn Mterialul ste mi Khi deit Mar!: @le sd 6 fosr folosit pentru catehism în
misiunea pentru Neamuri cate a@ ca baz: Anriohia. Faprul cn o pane a mte dalului ,,Q{ ln Mstei ii Lu.
de atrGp€ id.!iic, iar în alta parte există diferenţe de limbaj, a fost explicat uneori prin posibilitatea
existenţei a două tradiţii distincte în „Q", dar este mai probabil că materialul „Q" a fbst tradus în greacă
din aramakă şi că Matei şi Luca au folosit uneori aceeaşi traducere, iar alteori au folosit traduceri
diferite. în această privinţă este potrivit s5 n€ ahinlin afirMtia luj Papis (apud E6., EH 3.39) că „Matei a
întocmit logia în ebraică (aramaică) ţi fiee a Fada.o cm a p!tui tui bine". ,oaid (,paelele", ,,zic6ile') de u
bmen ddebit de potrivit pentru conţinutul unei asemenea compilaţii pe care am încercat să o identificăm
în materialul „Q".
c€ielalte sue cm au lcr folGite de Marei $ Luca sînt şi mai greu de reconstituit decît „Q". Matei pare să
fiindus material dintr-o altă culegere de ziceri, paralelă cu „Q", dar care a fost păstrată în ludeea, nu în
Antiohia ■ culegere care este numiră „M", Luca a inclus o secţiune de material distinct (care se găseşte,
în mare între cap. 9 şi 18} si care este posibil să fi fost obtinut di! ceb@ - u Mterial nmjt .r. Eite
îndoielnic că aceste „surse" au fost într-o formă scrisă

înainte de a fi fost preluate de evanghelist!. Despre Luca s-a spus ca ar fi amplificat materialul „Q" pe
care 1-a avut la dispoziţie, folosind informaţii obţinute la cerca $ in alti parte, ?bduc'ld asdel vsiwa
pElinituri a Evaisheliei sle, Durnite u@n "Prcto. Lu@", in caF au tct inrrodue ultdor si_ui de material
specific lui Marcu. Pentru o evaluare a ipotezei .Pro b.ha", rezi D. Cuthde, tld T6@mqt Introductivi3,
1970, p. 175-183. în general cercetă-torn sint de aco'd ce MaEi a imbimt slRle sle ln timp ce Marcu le-a
combinat. Istorisirile naşterii cu c@ irep E€Dgheliile dupa Matei 9i !w nu F încadrează în schema
generala a criticii sinoptice; în ce priveşte aceste naraţiuni, nu. poate fi exclusă folosirea uor dMenie
mitie. Da! ftbuie 6! rub-Iinid faptrn ci ori.it d€ fa{imnti si isEuctiva ar fi critica sursei Evangheliei,
Evangheliile însele stnt mult mi inpoture dsir $6el€ lor. Este bin€ sd er aminăm ce slrc puleu fi folGite
de €€ighelisti; este şi mai bine să examinam în ce fel au utilizat ei aceste surse. In ultimii ani s-a
recunoscut tot mai mult că în studiul Evangheliei critica redactării ocupă un le la fel de ihpoftnt .a $
ditica r.ditiei . a@s din urmă se ocupă de urmărirea istoriei tradiţiilor pe ce le-au prihit evanshelildi id
plima * onc6' b.azi 6slpra conEibuFei aansel&tilor Mividuli la tratarea şi prezentarea tradiţiilor. Fiecare
dintre Evangh€He sircpti€ ste o uitate indep€nddrr, nu dd u col.j; 6€.are Ean8h€lie e o itugire prcprie
d6pre lsu si lu.rale Lui si 6ere ale o onributi€ slectaln lE inDaitua de Mblu pe GE !e-o de NT despre
lsus.
b. Evanghelia a patra
Evanghelia după loan reprezintă o tradiţie (creştină) prinitivd .ac sa pistdt indep€ndent de tEdi(ia
sinoptice, nu rllmi h @oria uenicului p@iubit cj si nrEo onuitae .ftltin, vie, conunilatea cffi prcbsbil .
p6du mi tl,ziuOdele lla soldaon. Cadrul @mu extiN pe carc n are lvaqhelta aup5 I@n e textele de Ia
Qumran şi legăturile dintre structura ei şi citania sinagogii din Palestina, ne-au ajutat în ultima vreme să
înţelegem că tradiţia ioanină îşi are raddcinile ln palBtitu bdaice. d5i anrci cind a-ceastă Evanghelie a
căpătat forma literară la snrsitul primului secol creştin au fbst avute în vedere nevoile uei seie€1i roi
di6i6c.te di! p€rioada el€nist:. SCNF 6rd a poporddujrii apostolice poate 6 ob*r vată h E%nShelia a
paEa "la fel de clar ca qi rn EEnghelia dup, Marcu" (C. H. Dodd, The Apostolic Preaching and iii
Developments, 1950. p. 69). (*IOAN, EVANGHELIA DUPĂ.)
IIL EvmAh€Ua ln pahu relqi
La *un6 Eft dup, publi.a€ celei d€a Pata EEnehelii, ele p6t1 Evangh€lii monice au li..put să circule ca
şi o colecţie ţi au fost păstrate astfel pînă in 2rlele n@Ee. Nu $in cire Le€ ps pentu priM oara laolaltă ca
un grup de patru scrieri - atît Efesul cit si Rom au rcvEnlicat lucrul a66- s.riirorn @to. lici si gnostici,
deopotrivă, arată nu numai cunoaşterea Evangheliei în patru scrieri ci şi recunoaşterea autorităţii ei.
Evanghelia adevărului de Valentin (cea. 140150 d.Cr,)- soasi e6r I. lmin! alttui de si6il€ $ostice de la
'ch€noh6kion, nu a fct con. ceput{ ca u suprin€nt e! o i'eune a celor pad EEnshelii canonice, a carc!
aubrirac o i&soatte; dimpotrivă, este o serie de meditaţii despre „Evan-
423
EVAI{CHEI,II
ghelia adevărată" care este cuprinsă în cele patm (şi în alte cărţi ale NT). Mardon face excepţie cînd
respinge Evangheliile după Matei, Maieu şi loan ţi dnd proclamă că singura Evanghelie (euangdion)
autentică este cea după Luca (editată de el însuşi). Documentele reacţiei anti-Mardonlte (de ex.
prologul anti-mardonit la Evanghelii şi, mai tfcziu. Canonul Muta-torian) nu prezintă Evanghelia în
patru scrieri ca pe un lucru nou, ci reafirmă autoritatea ei ca răspuns la criricile lui Mardon.
înjumătăţea de secol care a urmat după anul 95 d,cr, Theodq Z€hn . purut gnri ruMi p5a'r ciuE din
Evanghelii ţn scrierile creştine care s-au păstrat şi acestea nu provin din cele patru Evanghelii canonice.
Afirmaţia că „memoriile apostolilor", despre care Iustin spune că emu citite în biserică alături de
scrierile profeţilor, erau de fapt cele patru Evanghelii are un caracter destul de probabil prin faptul că
urmele de material evanghelic în lucrările lui, care puteau proveni din Evanghelia lui Petru sau
Evanghelia lui Tbma drt lsn Ede onperiv cu urnele din @le patru Evanghelii canonice.
Situaţia devine mai dara cSnd ajungem la Tartan, ucenicul lui Iustin, a cărui armonie a Evangheliilor
sau Diacessaron (alcătuită tn cea 170 d.Cr.) a rămas multă vreme ediţia favorită (dacă nu chiar ediţia
„autorizată") a Evangheliilor din biserica as iriană. Afară de un fragment mic dintr-o ediţie greacă a
Diatessaron-ului descoperită la Dura-Europos, pe Eufrat, şi publicată tn 1935, cunoştinţele noastre
despre această lucrare au fost indirecte, pînă recent, ele fiind bazate pe traduceri (dintre care unele erau
din surse secundare sau terţiare) din textul sirian. Dar tn 1957 a fost identificat într-un pergament din
colecţia A, Chester Beatty o porţiune considerabilă a comentariului original al lui Ephraem la
Diatessaron (comentariu scris pe la jumătatea secolului al 4-lea); acest text a fost editat cu o traducere
latină făcută de L. Leloir în 1963 şi aruncă multă lumină asupra istoriei vechi a Diatxs-saron-uluL
Tatian a început compilarea sa cu loan 1:1-5 şi probabQ că a tnchetat-o cu loan 21:25. Cele patru
Evanghelii i-au furnizat materialul pentru armonia sa; inserarea unor materiale extia-canonke poate fi
observată uneori (probabil din .Evanghelia după Evrei), dar nu afectează adevărul fundamental, după
cum acesta nu este afectat nici de modificările ocazionale ale lmr er!,rimttri din eunglElii penEu a
renecta concepţia encraticâ a lui Tartan. (*CANONUL NOULln TISTAM'NTI
suptulia .elor pah EEngh€lii p€ ce oaBt6 lucrarea lui Tatian este confirmată cam undeceniumai tîrziu de
Irenaeus. E! a considerat caracterul împătrit al Evangheliei ea pe un fapt acceptat cu privire la
creştinism, la fel de axiomatic ca şi cele patru colţuri ale pămîntului sau cele patru vînturi ale cerului
(Adv. Eda. 3. 11, 3). Cortqnpo@d st!, clderr din Alexandria, are grijă să facă distincţie între „cete patru
Evanghelii care ne-au fost transmise" şi scrierile neca-nonice din care se inspiră uneori, cum este
Evanghelia egiptenilor (Misedfanies 3. 13). Tertullian nici măcar nu se inspiră din asemenea scrieri
necanonice, limi-nYidu-se la cele patru Evanghelii canonice, cărora Ie acordă o autoritate unică
deoarece autorii lor au fost fie apostoli, fie oameni avîhd legături strînse cu apostolii. (La fel ca şi alţi
creştini apuseni, el aranjează cele patru lEngheuti h 6fa fel tn cft ele do!, Ehsn€lii
„apostolice", Matei şi loan, să preceadă Luca şi Marcu.} Origen {cea 230 d.Cr.) rezumă atitudinea
generală înrădăcinată de mult atunci cînd vorbeşte despre ,ycele patru Evanghelii, singurele cârti care
nu sînt contestate Sn Biserica lui Dumnezeu de sub tot cerul" (Commentary on Matthav în Eus., EH 6.
25. 4). (La fel ca ţi Irenaeus, Origen le aranjează tn ordinea cu care sîntem noi familiari.)
Toate cele patru Evanghelii sînt anonime, Sn sensul că nici una dind! .le nu inlu.le nmcl€ outorului.
Prima referire la Marcu ţi Matei ca evanghelist! o găsim bi scrierile lui Papias, episcop de Hierapolis tn
Pngia, în prima jumătate a secolului al 2-lea. Afirmaţia lui, bazată pe autoritatea „bătrinului", că
„Maieu, traducătorul lui Petru, a scris întocmai toate cuvintele şi faptele Domnului pe carele-a
menţionat el CPetru), dar nu în ordine...", este fără îndoială o referire la Ehrghelia a do@ p€ er o ale ei.
A6mria lli despre modul în care a fost alcătuită logia lui Matei (citată mai sus, în secţiunea II) este mai
problematică şi continua să fie controversată, fie că se referă la prima Evanghelie a noastră, fie că se
referă la o colecţie a zicerilor (cuvintelor) lui Isus (aşa cum s-a sugerat în acest articol), fie că se referă
la un şir de profeţii mesianice, sau la altceva. Cele rnai vechi referiri explicite la Luca şi foan ca
evanghelist! ne parvin din prologul anti-Marcionit la Evanghelii (care se bazează într-o oarecare
măsură pe o lucrare pierdută a lui Papias) şi din scrierile lui Irenaeus. Irenaeus a eauMt ln feld uoa ror
aplicalir r* care a prlniro: ,,M.tei a sb o EEnghelie lenrru e@i [r linba !or, în timp ce Pavel şi Petru
predicau la Roma şi întemeiau biserica de acolo. DupI plecarea lor, Marcu, ucenicul şi traducătorul lui
Petru, nea lăsat de asemenea în scris esenţa propovăduirii Iui Petru. Luca, însoţitorul lui Pavel, a scris
într-o carte Evanghelia proclamata de acel apostol. Apoi loan, ucenicul Domnului, care sa aplecat pe
pieptul Lui, a publicat si el Evanghelia sa hrn tinp .e F afla b Ef6 tn Asja" (Adr. Hat 3.1. 1).
Fărâ să aprobăm tot ce spune Irenaeus, putem fi de toElftord c! ln EEnrheliile €rcnie a@m n!r. turia
apdttolilor d€prc EEtada nlnuitoaF a tui Dumnezeu în Cristos, păstrată în. patru scrieri. Ofezi anicol€
d69re ele paEu Eeaignelii,)
BIBUOCRAFIE. K Ald.l g al$i sordia avds.-Ika, 1959; C. H. Dodd, The Apostolic Preaching and its
Dcvelopments, 1936; idem, History and the Gospel, 1938; W. R. Farmer, The Synoptk Problem, 1976;
T. W Manşon, The Sayings ofJesus, 1949; idem, Studies in the Gospels and Epistles, 1961; D. E.
Nineham (ed,), studi5 in th. c$pe!!, l9ss; B. ofthrrd {i T R, w LonSs$ff (ed,). J. J. Cri..bocht slnoptk
and IdL critical Studies. 1978; N. Perrin, Rediscovering the TZtching o t.he Eyangaistl, 196a; J, tl.
Rop6, tn. Synoptk Gospels, 1934; W. Sanday, The Gospels in the Eeconâ CenHury, 1876; B. de
Solages, A Greek Synopsis of the Gospels, 1959; V. H. Stanton, The Gaspeîs as Histarical Documents,
3 voi., 1903-20; B. H. Streeter, The Faur Gospels, 1924; V.Taylor, The Gospels9, 1960; iaen, rh.
Fomarion ol the c6N nodi rin, 1933-
F.F.B.
BVIINGHELIST- cuvlnnrl Eds ln NT '#nghe. list" este un substantiv derivat de la verbul euan-
gelizomai, „a anunţa veşti" şi este redat de obicei în
424
EVI-{VIE
traduceri prinzi predica Evanghelia". (Termenul din NT se aseamănă cu termenul ebr. (m'basser, m'bas-
sereţ), în îs. 40:9; 52:7). Verbul este întîlnit foarte frecvent în NT şi este aplicat lui Ehunneaeu (Gal.
3:8), Domnului nostru (Luca 20:1) şi membrilor de rînd ai Bisericii (Fapt. 8:4), cit ţi apostolilor aflaţi
în călătorii misionare. Substantivul „evanghelist" apare numai de trei ori foi NT. Timotei [2 Tim. 4:5)
este îndemnat de Pavel si facă lucrul unui evanghelist; cu alte cuvinte, să facă cunoscute adevărurile
Evangheliei. Timotei 1-a însoţit pe apostol în călătoriile sale misionare, dac din îndemnurile adresate în
cele două scrisori este clar că atunci dnd i-a scris Pavel lucrarea lui era în mare măsură
localăşipastorală. Faptul că el este îndemnat să facă lucrarea unui evanghelist arată că un evan ghelist
poate S în acelaşi timp păstor ţi învăţător,
în Fapt. 21:8 Fiîip este descris ca „evanghelistul". Filip fusese ales ca unul dintre cei Şapte din Faptele
6, iar după persecutarea lui Ştefan el a avut un rol proeminent în propovăduirea Evangheliei în părţile
neevangbelizate (de ex. Fapt. 8:5, 12, 35, 40). Deşi era evanghelist, el nu a fost inclus în rîndul
apostolilor (Fapt. 8:14). 0 distincţie similară este făcută între Timoteisiapostoliîn2Cor. 1:1 şi Cot. 1:1.
Se va vedea ca, deşi apostolii erau evanghelistă, nu toţi evanghe-litrii erau apostoli. Această distincţie
este confirmată In Efes. 4:11, unde slujba de „evanghelist" este menţionată după „apostol" ţi „prooroc",
dar înainte de „păstor" ţi „învăţător". Din acest pasaj reiese clar că dorul de evanghelist era un dar
distinct în biserica creştină; şi deşi toţi creştinii îndeplineau această slujbă sacră, după cum se ivea
prilejul, erau unii oameni chemaţi ţi înzestraţi în mod special de Duhul Sfint pentru această lucrare.
Mai dziu La lrroria Bsicii rmnul _emahe list" a fost folosit pentru a indica scriitorul uneia dintre cele
patru Evanghelii,
BIBIIoCRAIII. L, Cene4 Mt,'lT?2, p_ 107.115.
D.B.K.
SVILMXRODAC, Resete ,sabdonutu! c.re la eliberat din închisoare pe loiachin, regele lui Iuda, în
primul an al domniei sale (Ier, 52:31; 2 împ. 25:27-30), Aml.Madul (.ohd tui Mrrdd,! ta :kcedat pe tată]
său Nebucadneţar H la începutul lunii octombrie în anul 652 î.d.Cr. Potrivit lui Josephus (care dteaza
pe Berosus), el a domnit „fără să ţină seamă de legi şi în mod capricios" (Ap. 1.146), dar singurele
referiri care s-au păstrat cu privire la el sînt consemnate pe tăbliţe administrative. El a fost omorît
aproximativ în perioada dintre 7-13 august 560 Î.d.Cr. într-un complot condus de cumnatul său
*Nergal-Şarezer (Neriglissar).
BIBUoGRAFIE R. H Sack, AnztMoL\: 562 560B.C, 1972.
DJW.
EVLAVIE, fn literatura păgînâ termenul gr. eusebeia înseamnă respectul datorat oamenilor şi zeilor, dar
în Scripturi cuvintele din acest grup (cum este theo-sebeia, tntSnit numai în 1 Tim. 2:10) se referă în
exclusivitate la reverenţa faţă de Dumnezeu (cu excepţia textului din 1 Tim. 5:4, unde înseamnă respec-
u curenit penh cei din prcplia fannhJ. Atiord susţine că în afirmaţia lui Petru că nu eusebeia apos-
tolilor a fost sursa vindecării (Fapt. 3:12), termenul „poartă ideea de evlavie sau pietate operativă şi
cul-tică, nu ideea de caracter inerent" şi îl traduce „eficeitate lMito.ie l,Eintea lui Dl:mau!,.
Eusebius defineşte termenul ca „a privi în sus spre unicul şi singurul ... Dumnezeu şi a trăi viaţa în ar -
monie a El". b F6pr. 102 (cf, v. 7) comauu 6re descris ca eusebes („cucernic") şi temător de Dumnezeu;
evlavia lui este ilustrata de grija pentru familia sa, de dămide şi rugăciuni şi de domicia sa de a urma
instrucţiunile divine. Cuvîntul este întUnit mai frecvenr hIn EpisroLele pdbrate (1 Tin, 2:21 3:16_ +7.a.
6:3, 5.6, 11; 2 Tim, 3:5; Tit 1:1). E, r S@n co6id€rE ca eusebeia. este cuvîntul caracteristic pentru Epis-
tolele pastorale ţi vede în acest termen „două lucruri: pe de-o parte un erei corect ţi pe de altă parte un
mod corect de acţiune". Dar eusebeia este o atitudine personală faţă de Dumnezeu şi nu doar un erei
corect, iar acţiunea nu este paralelă cu acea acţiune ci iţi are izvorul chiar în ea, de ex. 2 Tim. 3:5, unde
evlavia formală este prezentată în contrast cu aceea care are puGEj de asqems, in 2 per. i:3 €vlavia 6te
derivată din puterea divină. „Taina evlaviei" (1 Tim. 3:16) este doctrina fundamentală centrată în Per-
soana lui Cristos, care este sursa şi criteriul oricărei închinări şi a oricărei conduite creştine, în 2 Pet.
3:11 este folosit pluralul pentru a indica acţiuni evlavioase. Substantivul „evlavie" nu apare în VT, dar
este întîlnit tlft.t rn Apdif€, de ex. 2 Mac. t2r4s
BTBLIOGR-AfI!, W Mhdle, W, Guenther, tn N1DNTT 2, p. 90-95; R. Bultmann, TDNT 2, p. 751-754;
G. Bertcatn, TDNT 3, p. 123-128; W. Foerster, '|DNT7,p, 7?5,\A4_
J.CC.
EVLAVIE, în 1 Tim. 5:4 acest cuvînt este folosit în sensul de grijă datorată unei mame văduve sau unei
bunici {cf. lat. pietas, „pietate filială"). Verbul este eusebeo, un termen datînd din perioada elenistică şi
folosit frecvent pentru a descrie îndeplinirea actelor de închinăciune religioasă (vezi Fapt. 17:23), care
Jrai: cr, p€nd p.vel, snja p€ne rudenie ;;duve face parte din datoria religioasă a creştinului. Lucrul
acesta este de înţeles în lumina poruncii a cincea şi a faptului ci prin aceasta creştinul uşurează biserica
de responsabilitatea întreţinerii văduvelor în cauză.
Substantivul corespunzător, eusebeia, tradus de obicei „evlavie", apare de 14 ori în Epistolele pastorale
şi 2 Petru (în altă parte apare o singură dată în Fapt. 3:12) sieste un termen cuprinzător pentru
practicarea religiei personale a creştinului, închinarea înaintea lui Dumnezeu şi slujirea Lui şi
ascultarea reverenţioasj de legile Lui. Cînd este folositla plural, cuvînrul indică acie rp.cifte d? pietate
(2 pet. 3:ti). EueD.io c6_ rin; i5j are terul in danr drvin al uu pmcioiu de viaţă şi al unei puteri de viaţă
(2 Pet. 1:3; 2 Tim. 3:5), care la rîndul ei este acordată prin şi împreună cu accepb@ p'in c€dind r
darului ad€urutui frin. tuitorO Tim. 3; 16: „taina"-secretul revelat-din care izvorăşte „evlavia" este
mesajul Evangheliei lui Cristos cel întrupat şi care domneşte). Adevărul Evangheliei este „potrivit cu
evlavia" (1 Tim. 6:3; Tit 1:15, şi aceasta este o caracteristică a sa, adică, evlavia este rezultatul natural
şi necesar al primirii Evangheliei, aşa îneît lipsa de evlavie a celor care se declară creştini 6te doEda ci
ej nu au primit.a cu adet5Br in jnima
425
BVI4VIE
lo! (4 2 Tim, 3:28j lit 1:16i 2 Pet, 2:19.22), oric. învăţătură aşa-zis evanghelică ar trebui pusă la încer -
cre lntrebtulu-ft da.{ d@ la dldrie, adic.t, dacn impune în mod adecvat cerinţele I ui Dumnezeu şi dacă
dâ dovadă în mod corect de darul înnoirii m Cristos, singurul din care poate izvorî evlavia C2 Tim. 3:5-
8).
Biblia pnvqte din mi nllte p@te d€ rcd@ complementare evlavia pe care o imprimă în mintea
omenească. VT o numeşte „*frica de Dumnezeu" sau „frica de DoMd (de per€ 30 de ori), arl dnd ln
felul acesta că adevărata evlavie îşi are rădăcina într-o atitudine de reverenţă, spunere şl ascultare de
Dumnezeu. NT o numeşte „ascultarea Evangheliei" sau ,,adevdrului' (Roh, 10:16; cal, s:7; 2 1l, 1;31 I
Per, 1:22; cf. Rom. 6:16) şi în felul acesta caracterizează evlavia ca un răspuns la revelaţie. Dintj-un alt
punct de vedere, privită ca menţinerea unei stări de separare de lume si de consacrare pentru
Dumnezeu, NT o numeşte simplu '„sfinţenie" (hagiasmos, kagiosyne: rezi 1 Te, 4:3i Eq, 12;141 2 Cor,
7:1; 1 lbs- 3:13: etc). Cristos ne-a învăţat că, Jucrarea lui Dumnezeu", singura cerinţă divină
cuprinzătoare în care sînt cuprinse toate „lucrările lui Dumnezeu" este credinţa în El Ooa 6:23 i.|m.);
evlavia crettin5 isamnb pu şi simplu trăirea prin această credinţă şi punerea ei în practica. în consecinţă,
Ioan caracterizează evlavia pe care o cere si pe care o acceptă Dumnezeu şi scoate în evidenţă cele
două trăsături cane îi sînt esenţiale şi distinctive - credinţa în Cristos şi dragostea pentru G,tin (1 l@n
3:2224),
O ffilizl conplei! . dlaviei ld NT a. cebui sn includă exprimarea practică a credinţei într-o viaţă de
peainF, de l,npotivie latr de !5piti g pgcar; ar trebui să se exprime într-o viaţă de rugăciune, de
mulţumire şi de apropiere respectuoasă de Cina Domnuluii tn cultivoE sFEnlei, dEgosrei, saeozistii,
bucuriei, stăpîniriide sine, îndelungii răbdări şi mulţunirni h lmdriE cirorei, neprihinirii si birehi altoF
în toate relaţiile umane; în respectul pentru autontatea €stitlit! tn nod divin in bisica. star fanilie. lbac
.cte atitudini si lnctici snr hmcie de Dumnezeu şi fi aduc glorie.
BIBUOGRAIII, Ardnq MM; Ridard Baltd, A Otriitian Director/ (Practicai Works), 1830, 1-5; 1838,1;
W, Mundle, W. Gunrher, NIDNTT2, p, 90-95; W. FeEd,lD., \|. 7, p. 175.1a5.
J.I.P.
EVODIA. Numele este înrîlnit în Filip. 4:2 şi se referă la o femeie din biserică, nu la un bărbat. Pavel
roagă p€ Ercdi. ti pe Sjnti.ria si se împace. Prcb.bil ca ete erau diaconese la Filipi, aşa sum sugerează
Lightfoot.
J.D.D,
EVREI. în VT termenul 'ibrî este folosit numai în naraţiunea despre fiu lui Israel în Egipt (Gen. 39;
Exod. 10), legislaţia cu privire la eliberarea servitorilor fti (Exo.l. 211 Deut, 1sj cI ler, 34), istoria
cimirilor dinE€ islaelidti lilisteni h zil€le lli Sanuel 9i Saul (1 S.n, 4t 13-14; 29), plu cen, 14:13 ti lona
1:9.
Termenul patronimic „evreu", 'ibrî, folosit pentru Avraam şi urmaşii sâi, poate fi derivat de la strămoşul
lor Eber (Gen. 10:21 s-un.r 11:14 s.@-)-;. în con-
secinţă, această denumire serveşte pentru a face legătura dintre revelaţia avraamică şi promisiunea
legă-frlnnrui cr sen, Cntaro de laude . lli Ne ln @re vorb€fte d6tE uiM in leginlnt a lui LnEh cu f.nili!
lui sen (ca, 9:26) 6te reperas ti cL 14 ln do*olosia lui Mebiserle (v, 19-20), 6e .€IebreazE
binecuvîntarea dată prin legămînt lui Aviaam, evreul, adică, urmaşul lui Sem. Faptul că favoarea divină
este ara tată lui Avraam evreul într-un conflict în care el se află într-o alianţă militară cu Jîii lui Canaan"
împotliva L4elor uui Eldit @€ ed u ,6u al lui sm {cf. Gen. 10:15 ş.urm., 22) arată că alegerea din
legămîntul cu Sem, anunţată de Noe, era realizată în rFd speial prin *nilii cd @u rljmei ai lui Eler
(€@i) (4 Gs, 11:10.26),
s€Gll LJgal thenului iurr tn cd. 14:13 poate fi prsupu in s.d jsti6@i ri &r contexftl din cd, 39; !tod. 10
(cJ în special cn, 40:15; 43:32: Exod. 2:11). Totuşi, folosirea termenul ui probabil că nu este uniformă,
întrucît pare să existe o identificare simplă între evxei şi israeliţi, de exemplu în Exod. 5:1-3 (cf. 3:18),
deşi atunci cînd vorbeşte despre „Dumnezeul M€ilo/ Moi* prclabil cA n nurej€ pe ci din poporul său
„evrei", ca fiind evrei prin excelenţă.
Avînd în vedere acest sens larg al termenului 'ibrî,' apariţia termenului 'ibrîm în afara contextelor israe-
Ite su amamie nu @buie e re surprindă în tqt€le rebiblte din ete. patiah?li 9i din epea lui Moi*, Potrivit
unei teorii populare, denumirea ha-Bi-ru, care apare în numeroase texte din mileniul al 2-lea î.d.Ci,,
este echivalentă 'ibrîm. Termenul ha-Bl-ru este privit de olici .a s apelativ cu€ indicd s sflp *ial *u
prcfGionl, dar un gtsc o conporhdt ebice h identitatea lor. Totuşi, echivalenţa fonetică dintre 'ibrî şi ha-
BI-ru este foarte controversată. Prezenţa ha-Bl-ru ln c.ffin, at6bte h sisodle de la An;ha. nu poate fi
identificată în mod neechivoc cu cucerirea evreilor.
Pe bab inerpetirii tenmdui hd-tl.ru tn .dnrradel€ de slujie d€ la Nuzi @ dind s nffi €!e înseamnă
„slujitor străin", s-a susţinut că termenul 'r:!rl din lesile din Exod. 2l:2 si D4t. 1s:12, ai cercr termeni
corespund îndeaproape cu prevederile din @ntEctele ha-al-ru, nu indic, o identitare €fnic: specifică
dstarutul de străin şi, prin urmare, 'ebed 'ibrî 6t u slljiror stei4 la fel € !i ,ia-8l.ru de la Nuzi. Dar această
interpretare a termenului ha-BI-ru în textele de la Nuzi parc rA 6e incomte d 6te @rt c! leAisla!. bibli.i
se refse l. dujitori erei. D€ur, ls: 12 ii identifică pe slujitorul evreu ca „fratele tău" (cf. v. 3; Is, 34:9,
14)- S€ obieba.; .6 c@ ce Exod- 21 permite pentru un 'ebed 'ibrî, Lev. 25 îi este interzis prin a uri
jseeli!: dar @ ce adnii€ Exod, 21:2 f,um. 6re perp€M@ lolutarE a uei slujiri aBE.bile, in tinp ce Lev,
25:43-44 inMice *lavia oblta, tone pmaren, PEv€d€rea cu privi€ la Anul Ju, bilid, h rs, 2s, dte m
privnegiu supliEent2r acoF dat slujilonlui ere!, piivilesiu ce * pe cn dka pnoiitate 6!pG depnnli
slujitorului de a otrtin@ în nod vorubr sliji@ pe tot tinpul viegi (Exod. 21:5-6),
s-a sBpnlt d 'ttr{n din I S€m, 13 si 14 slnt mercenari ne-israeliţi (un rol caracteristic pentru ha-BI-ru).
Dar în 13:3-4 este evident că „evreii" sînt identici cu „tot Israelul". £n plus, lucrul acesta este clar din
6ptul că „bărbaţii lui Isr.e1 ddriti fir 13:6 slnt
426
EVREI, EPISTOLA CĂTRE

cei la care filistenii se referă în 14:11 numindu-i „evrei". Există o identificare similară pentru 'Wrîm în
13:19-20 (vezi şi 4:5-9). fu 13:6-7 nu se face distincţie între 'ibrîm şi „bărbaţii lui Israel"; dimpotrivă,
sfat descrise două grupuri de israeliţi. V. 6 se referă la cei care au fost scutiţi de serviciul militar (2b) şi
care mai tfriiu s-au ascuns în dealurile de la V de Iordan. V. 7 se referă la anumiţi isracJilj, numiri aici
„evrei1', care fuseseră selectaţi de Saul (2a) dar care mai rirziu au dezertat ţi au căuta t adăpost la E de
Iordan [observaţi reducerea armatei lui Saul: 13:2, 11, 15-14:2). Li ce priveşte 14:21, chiar dacă se
consideră câ ibrimarfi luptat de partea duşmanului, este posibil ca ei sa fi fost trădători israeliţi. Textul
original din v. 21, însă, sprijină ideea că anumiţi evrei, după o perioada de lipsă de curaj, şi-au reluat
activitatea ostilă împotriva filistenilor şi s-au alăturat din nou lui Saul. Aceşti 'ibrtm sînt cei menţionaţi
în 13:?a. Alături de bărbaţii lui Israel care s-au ascuns în dealurile lui Efraira (14:22; cf. 13:6) ei s-au
întors şi au sporit numărul armatei lui Saul care a biruit în mod neaşteptat.
Prin urmare, VT foloseşte £n mod consecvent termenul 'ibri în sens etnic. Majoritatea textelor sînt
cuvîntări rostite de ne-israelip' sau adresate unor ne-israeliţi; mulţi consideră că există o nuanţl
peiorativă în termenul 'ibrî. Sugestia că ibri este o alternativă pentru „israelit" în situa ţii ctnd persoana
nu este liberă sau nu se află pe un pămînt liber, este destu] de obişnuită ţi se potriveşte la oricare pasaj
din VT. Dar chiar dacă ar fi avută în vedere această nuanţă, ea nu ar constitui unsens primar sau
permanent al cuvîn-tului, în NT termenul „evrei" este întîtnit ca un termen exclusiv
pentruiudeiicarenuau fost influenţaţi puternic de elenizare (Fapt, 6:1), dar şi ca un termen care face
distincţie între iudei, în general, ţi păgîni (Neamuri) (2 Cor. 11:22; Filip. 3:5).
BIBLIOGRAFIE. M. G, Mine, „The Ha-BI-ru - Kin or Foeof Israel7", WTJ20, 1957, p. 46ş.urm.; F. F.
Bruce în AOTS, p. 3 ş.urm.; R- de Vkux, „Le Probleme des HapiruapresquinzeAnnees",JNES27, 1968,
p. 221-228; R. Mayer şi T McComiskey, NIDKI7 2, p. 304-323.
M.G.K.
E!T.ar, EPISTOLA CĂTRE. I. Schiţa conţinutului
Terna doctrinară: Superioritatea lui Cristos. 1:1-10:18
a P6tua llaCritt6, 1:14:j3
(i) Cristns este superior faţă de proroci (1:1-4). Prorocii reprezintă aici revelaţia VT, în general,
(ii) Cristos este superior faţă de îngeri (1:5-2:18). Lucrul acesta este demonstrat făcînd apel Ia diferite
texte din Scripturi şi apoi este explicată aparenta inferioritate a lui Cristos prin suferinţă.
(iii) Paranteză (2:1-4). Avertismente solemne sînt date celor care neglijează revelaţia lui Dumnezeu.
Civ) Cristos este superior faţă de Mnise (3:1-19). întrucît Moise nu a fost decît un slujitor, poziţia lui
Cristos de Fiu stabileşte superioritatea Lui faţă de marele legiuitor. Superioritatea este văzută şi în
faptul că Moe, spr dffibiF de crisrc6, nu a putut ion dke p.pord sJu Ia odihii
(y)Qistosestesuperiorfaţădelosua (4:1-13).Deşi losua i-a condus pe israeliţi în moştenirea lor, pentru
poporul Iui Dumnezeu este rezervată o odihnă viitoare mai bună.

b. Lucrarea tui Cristos, 4:14-10:16

Lucrul acesta este exemplificat în mod special prin
slujba Lui de Preot.
(i) Preoţia Lui este rinduitâ de Dumnezeu (4:14-5:10). în secţiunea aceasta este accentuata înţelegerea
lui Cristos pentru noi ca fiind o calitate esenţială pentru slujba de mare preot.
(ii) Preoţia Lui este după rinduiala tui Methisedec (5:11-7:28). Această secţiune începe cu o digresiune
lungă care constă dintr-o mustrare, un avertisment solemn şi un îndemn (5:11-6:8). Apoi este explicată
rînduiala lui Melhisedec. Preoţia Lui este perpetua (7:1-3); este anterioară faţă de cea levitică, şi deci
mai mare (7:4-10); arată imperfecţiunile preoţiei levitice (7:11-19). Preoţia lui Cristos este privită ca
împlinirea perfectă a rînduielii lui Melhisedec deoarece a fost stabilită prin j ură1 mînt, nu este afectată
de moarte ţi nu este pîngărită de păcat (7:20-28).
(iii) Lucrarea Lui este în cadrul noului legămînt (8:1-9:10). Fiecare aspect al vechii rîriduieli are un
echivalent în cea nouă. Există un sanctuar nou în care Mijlocitorul unui legămînt nou a intrat ca sa
slujească.
(iv) lucrarea iui este bazată pe o ispăşire perfectă (9:11- 10:18). Marele nosmi Preot a adus o jertfă
unică (pe Sine însuşi) şi deoarece această jertfă a fost făcută „prin Duhul cel veşnic" ea este superioara
jertfelor levitice (9:11-15). Necesitatea morţii lui Cristos este demonstrată printr-o ilustraţie cu un testa-
ment lega! (9:16-22). Jertfa Lui perfectă arată deficienţele sistemului levitic (10:1-10). Lucrarea Lui,
spre deosebire de cea aaronică, este completa şi efi.acp rtorI. ia).
Aplicaţia practică a temei doctrinare. 10:19-13:25
a. îndemnuri la statornicie, 10:19-25 b rorontao. to:2n-37
(i) Un avertisment serios împotriva apostaziei (10: 26-31).
(ii) O încurajare bazată pe experienţele din trecut ale cititorilor (10:32-37). c Exempledin trecut, 11:1-
40
Scriiiorul f&e ap€t la ftii crcdnrer End ai trpira p€ ciritorii s:i ta acdh ercrca_ <L Sfacuri cu privire ta
suferinţele prezente, 12:1-29
(i) încercările din prezent trebuie privite ca nişte mustrări (12:1-13).
rir) Avertsok b.are !€ irroria Iu Eeu (12: 14-17).
(iii) Un ultim contrast între (legămînrul) vechi şi gloria mai mare a (legămîntlui) celui nou (12:18-29).
e. Responsabilităţi creştine, 13:1-25
(i) Difenre lndemu cu privne b viaF qia.lt ji p€Mmla a credin.iosutui (13:1-8).
(ii) Un avertisment final pentru cititori de a ieşi din tabăra (iudaismului) si cîteva referiri personale
(13:92s),
u. Autonl qt .taia &!i€rU
Problem stabirn aurorului a aht o ieFltani: mi mare pentru Biserica primară decît pentru cei din zilele
noastre, deoarece de lucrul acesta a depins canonicitatea Epistolei. Tradiţia antică despre autorul
epistolei a inclus diferite opinii, Tertullian (De Pudi-cttd 20) a ahbuiro lui Bamb4 in mp ci o:16 spune
că mulţi din vechime au susţinut că a fost scrisă de Pavel, o părere împărtăşită de Clement din Alexan-
427
EVf,II. BPISTOIA CAInI
dria. Acesta din urmă se pare câ a considerat că a fost scrisă în dialectul ebr., dar că a fost tradusă de
Luca, şi se pare că da primit tradiţia de la predecesorul său Pantaenus (fericitul presbiter). Origen
menţionează c! !t!i din zial€ lui o atr:ibdlu Lui clmt din Rotu tar a\ii lui 1u.., dd ca el i$uli d€de cE
EpistoLa conţine ideile apostolului, chiar dacă nu sînt cuvintele 1ui coftluut! lri d privire ia autorul
epitulei a f6t că numai Dumnezeu singur ştie cine a scris-o, dar această reţinere nu a fost urmată de
Alexandrinii de mai tîrziu, care au aderat stft de puternic la ideea că Pavel este autorul încît epistola a
fost acceptată ca fiind canonică, nu numai în E ci şi în V, unde au existat ln seut tndoieli putene cu
lrivie la 6. Tonrsi, abia pe vremea lui Jerome şi a lui Augusun a fost decisă definitiv canonicii» tea în V.
Ideea tradiţională câ Pavel a fost autorul epistolei nu a fost pusă la îndoială pînă pe vremea Reformei,
cînd Erasmus, Luther şi Calvin au contestat-o. Ideea Iui Luther eă autorul ar fi fost Apolo a fost
acceptată de mulţi teologi moderni, deşi tog o cotuidere d@r o sp€c'nalie. cdia a rdnviar ideea că
autorul a fost Luca, iar criticii moderni au oferit multe alte sugestii. Este semnificativ faptul că prea
puţini teologi moderni au încercat să sprijine teoria că autorul este Pavel. Argumentul se reduce la
difeEts de 6til, at ch a ohcfrt orisd ctnd a recunoscut că limba este „mai greaca"- există diferenţe în
modul de compunere, cum este absenţa salutărilor, modul în care sînt prezentate îndemnurile, rctda .te
ar8@tare $ liFa 3mntuii lli Parel; ed6ti dif€rdfe istorie o$ privire la situtia Grorice in ce & plasz:
autorul pe lire, d6are ln timp e Par€l a declet rellehr ct a prinir EvanslElia prin revelaţie, acest autor
spune clar că are informaţii de niE . do6 (2:34); difeHlele de €dru snrt didmt€ prin f.pnn c! din episroln
IFs. orice dize spirituale din trecut care audominat gîndirea autorului d lilxa faniliarele stitek paditu.
Două variante alternative interesante sînt cele ale lui Ramsay, care a sugerat că epistola a fost scrisă de
Filip de la Cezareea, după contactul cu Pavel, şi a trimis-o bisericii din Ierusalim, şi varianta lui
Hamack, care a susţinut câ Priscila şi Acuita au fost coautorii. Dar acestea sînt, în ce! mai bun caz, doar
speculaţii ingenioase şi criticii moderni ar face mai bine dacă ar rămîne Ungă afirmaţia precaută a lui
Origen şi ar 15sa ca sutorul s, rlitue @urcnt.
D+ info@liile disponibile pentru datare sint puţine, ele sînt totuşi suficiente pentru a ne permite să
stabilim perioada cea mai probabilă. înîrudt a fost cftat! d. Clftnt din RoM (m 95 d.cr,), epistola trebuie
să fi fost scrisă înainte de timpul acesta, După lste prcbabiUtatile, d iGt sirs lnainc de aNl 70 d.Cr.,
Sntrucît nu este menţionată căderea Ierusalimului şi deoarecesiruaria ecleziastică se potriveşte cu o
datare mai timpurie (cf, 13:7, 17, unde conducătorii sînt numiţi vag „mai marii voştri"). Totuşi, trebuie
să fi trecut cîtva timp de la întemeierea bisericii căreia îi este adresată, deoarece „zilele de început" sînt
privite în retrospectivă. Dacă persecuţia a fost aceea din vremea M Nero ar fi vorba de o dată în jrud
silor 67.3 d.c.., <lar Fobabil ce et. h.ba numai de o împotrivire generală, şi în acest caz ar fi pdibil! o
.latt l.inte d€ anol 64 d.Cr. Unn teolosi dataz! epbtola F la 3090 d.cr. F baa faptdtr! ci autodl folGefte
.gistold€ Padire, dd lntrudr dah colectării acestor Epistole este învăluită în mister şi
întrucît autorul nu dovedeşte că a fost influenţat de toate, această dovadă are prea puţină importanţă.
IU. Destinaţia şi scopul
PriMle propdilii din epistolă !u re dau nici o indi.alie o privire la lediz.E str iddritata citjtorilor, dar
titlul tradiţional arată că este „către evrei". Deşi acest titlul nu a făcut parte din textul original, nu poate
fi ignorat în întregime, întrudt s-ar putea să păstreze o tradiţie autentică. Dacă este aşa, trebuie să fie
vorba de evrei creştini şi nu doar de evrei. Totuşi, o teorie care a a început să fie întrucîtva acceptată în
vremurile moderne susţine că titlul nu este decît o deducţie bazată pe conţinutul epistolei şi că de fapt a
fost adresată Neamurilor. în sprijinul acestei idei se aduce argumentul că citatele sînr în mod
consecvent din lxx tt nq din iexnn ebr. €l v! iar cadNl la c@ face apel scriitorul pare să fie elenistic.
Prin urmare, epistola ar prezenta caracterul absolut al creştinismului lumii păgîne, arătînd că este
superior tuturor celorl.lt€ cE<linlq ln rFcial cultelor nlrerelor, Dd in epiitor6 nu 85sin nici q lll@ .m sE
indj.e religiile t&terelq *u ne@dinF tr religie li tota, litatea sa.
înrudită cu această teorie este sugestia câ epistola a rost u r;sp$ la o €czie Fegn6tic! de s tip similar cu
aceea combătută în Coloseni. Pasajui care arată superioritatea lui Cristos faţă de îngeri (Evr. 1:4-14)
poate constitui un răspuns bun la tendinţele de venerare a îngerilor (cf. Col. 2:18). T.W. Manşon a mers
pînă acolo încît a sugerat că Apolo a scris această Epistolă către biserica din Colose pentru a răspunde
la doui tendinte haj@ de a k baza pe intanediari (vezi cap. 1-4) şi pe practici rituale (cap. S-10). Tbtuşi,
nu există dovezi de tendinţe pre-gnostice în situaţia din lre| aF cm 6e .la d au qistat la col@.
Concepţia mai răspîndită este câ epistola a fost adresată evreilor creştini pentru a-i avertiza împotriva
Întoarcerii la iudaism. Această idee este bazată pe îndemnurile din cap. 6 şi 10, care presupun existenţa
unui pericol de cădere care ar fi fost echivalentă cu răstignirea din nou a Fiului lui Dumnezeu (6:6) şi
cu profanarea stngelui legămîntului (10:29). întrucît autorul se adresează celor care au gustat deja
bunătatea lui Dumnezeu (6:4-5) şi care erau astfel în pericol să părăsească creştinismul şi sâ se întoarcă
la vechea lor credinţă, şi întrucît Epistola arata superioritatea creştiniiNlli faF de ritualui Vl 6te rcFal sa
p6u plm ., 6te rcrba de erci crqtiri. se ridke !o, irEb.re dacl putem eta6iti cu @i mdte cenitldire cine sînt
aceşti evrei creştini şi s-au dat diferite răspunsuri la această întrebare: (a) epistola s fost destinată în
general tuturor evreilor creştini; (b) epistola a fost destinată unei comunităţi mici de creştini care aveau
@p.ci6t@ de a f invrFtori (d. 5:12) dar €E !! foloseau această capacitate; şi (c) cititorii au fost preoţi
evrei conveniţi. Prima concepţie este dificil de apsnt datoritl notelor peMnle din hcheiec6iedjiicil
epirde tolei (13:22.25) $ a nodului de .<ll!.@ p€enl şidirect în mai multe locuri pe parcursul epistolei.
Din această cauză a doua părere este preferabilă, întrudt se pare că este avută în vedere o situaţie
istorică specială şi este evident că cititorii reprezentau un grup distjnd din Intiagq ol€ctivirat€ a bi*ricii,
hrudt s:12 nu k p6te apli€ la t!$a8a omuitatE. In pls, linbajul i onept€l€ dh epitlou p6!!u u srup edkat $i
@asta ofer, spdjin iden qinenFi
428
unei elite intelectuale în cadrul bisericii locale. în ce priveşte locul unde se aflau aceşti evrei creştini, au
fost oferite diferite sugestii care depind în parte de teoriile despre autorul epistolei. Palestina şi Alexan -
dria au avut adepţii lor, Palestina fiind sugerata de ca care l{u {nqid@t .a autor p. Bmb., dar RoM este
o localizare preferata, fund sprijinită în parte de .luja oatt(m dbkul din 13:24 r,,Cei di! Ii.lia ra trimit
sănătate"). în acest context nu este lipsit de in?qranta faptut cA .a Ei !e!e dovadi rle.pe folosirea
Epistolei o găsim în scrierile lui Clement din Roma. A treia alternativa menţionată mai sus, adică,
cititorii să n" fost preoţi convertiţi, a cîştigat sprijin din partea celor care susţin că argumentul epistolei
ar fi deosebit de relevant pentru cei care s-au întors recent de la ritualurile iudaice ţi în special pentru
aceia care au avut legături cu Templul de la Ierusalim (Faptele relatează că mulţi asemenea oameni au
fost convertiţi pri4 !rcpov{dujE lui €iefad). s.a obi*r c! N ejdstă dovezi despre comunităţi separate de
preoţi In pqidda prinitiva, dar o r@te aGrq episbla ar pute ofdi as64 doEzi. N! p3e s{ existe nici o
dovadă convingătoare împotriva acestei teorii ţi trebui€ sa dmin! o rpeulalie irtqsr!.
O dd tsrie, o @idti a ultirei idei, priet{re epistola ca o chemare pentru evreii creştini de a se angaja în
evanghelizarea lumii. Ideea aceasta este bazată pe similaritădle dintre această epistola şi cu-vîntarea lui
Ştefan, cum este ideea că iudaismul este depăşit de creştinism, şi o chemare clara de a părăsi poziţia lor
prezenta. Dar asemănările nu trebuie împinse prea departe, întrucît ascultătorii lui Ştefan nu au fost
evrei creştini. Tbtuşi, este posibil că pericolul apostaziei consta în părăsirea scopului divin de evan-
ghelizare a lumii. Un grup de evrei creştini care au privit creştinismul doar ca o sectă a iudaismului
oficial ar fi beneficiat cu siguranţă de argumentul acestei epistole şi pare posibil ca această idee să
dştige mai mult sprijin.
IV. Canonicitatca
Epbtola a awt o istorie ineEfut5, gE€tinii din apb avînd rezerve mai mari decît cei din răsărit cu privire
la aeptae el. Bi*dcile din rLSrit au ac.€liat-o datorită influenţei lui Origen, mai ales pe baza ideii că
Pavel a fost autorul ei. Deşi este cert că Părinţii vechi ai bi*ricii rlin ap6 (cle!@t din Rod 9i Teidi.r) .u
tol6it{, €pilrola a Eeui prinb-o peii@da de eclipsă, pînă în vremea lui Jerome şi Augustul, care au
acceptalo pe d€pliq iar p5E€a lor a ds la accep. tu! ei de caft bi*ricil€ di, apE.
V. Cadrul epistolei
olbEr@a cadrului din €e a lltruit autorut 6te esenţială pentru aprecierea corectă a ideilor sale şi au avut
loc numeroase discuţii pe această temă. Putem împărţi discuţia în cinci secţiuni.
b. Vechiul Testament
întnicttîntregul subiect discutat în epistolă evoluează în jurul istoriei şi ritualului din Vţ este evident că
autorul a fost influenţat profund de învăţătura biblică. D€ fapg tEbuie l€]ltsGt cE baa abordtrii $le 6r€
Mblică, nu iudaică. Respectul său faţă de textul sacru este văzut în grija cu care a citează, deşi foloseşte
întotdeauna lxx, şi în modul în care introduce citatele (deex., încap. 1 repetă ,31 zice") şi în abordarea
strict
EVR8I, EPISTOLA CAT]R]E
istorică a istoriei VX în contrast cu tendinţele alegorice contemporane. Autorul, fiind un bun cunoscător
al ideilor prezentate în VT s-a gîndit la toate aspectele problemei abordării creştine a VT si el pune
accentul principal pe împlinirea în Cristos a tuturor lucrurilor prefigurate în rînduiala veche. Acest
subiect este dezvoltat mai mult în secţiunea despre teologia epistolei, dar deocamdată trebuie să
remarcăm că autorul nu numai că acceptă el însuşi autoritatea deplină a Scriptuilor ci le eE ri cititorilor
s6i aelai l!d.
b. Pilonism
La sfîişitul secolului al 19-lea a existat o mişcare puternică în care s-a susţinut că gîndirea autorului a
fost pătrunsă attt de mult de gîndirea lui Pilon îndt epistola sa poate fi înţeleasă numai pe structura ex -
punerilor filozofice şi alegorice ale lui Filo. Exponentul principal al acestei teorii a fost E. Menegoz si
una dintre presupunerile sale a fost că există o diferenţă clară între teologia acestui autor şi teologia lui
Pavel, şi orice asemănări au fost luate pentru a dovedi că el a t if6tidrE{at de Filon, nu de b Parl. Totu5i
ru pot fi ont6ta@ sMite dimiladdti, Id@ că cerul €ste real, la. plntltul 6te d@ s le al mbrelor, precum ţi
antitezele corespunzătoare dintre vechiul şi noul legămîntaiată tendinţe similare cu Filon. En afară de
aceasta, multe cuvinte şi expresii sînt paralele la cei doi *riirori $ uel€ nu fiap.r nicltidi l! alts rtu în NT.
C. Spicq consideră că similarităţile includ problemele de stil, schemă de gîndire şi psihologie, ţi trage
concluzia că autorul a fost un filonist convertit. Tbtuşi, această părere trebuie primită cu rezerve, de-
oarece autorul se deosebeşte de Filon, într-o serie de probleme importante. Exegeza sa biblică seamănă
mai Nlt cu rctodele Ebinic. detr cu erelE lui F!or! interpeta@ istoriei nu €t€ aleSdtcr, 6pG dc@biE de
Filon, iar ideea sa că Isus Cristos este Marele Preot 6ie fo.ne difefirg de idole abctracre al. lui Filo
despre Logos. Un Filonist creţtin ar schimba în mod cert ideile învăţătorului sau, dar este discutabil
dacă crisroroaia din Ehi dsivn h lini€ die6 de la rilon. S-ar putea ca autorul să repete limbajul şi ideile
lui Filon, dar rădăcinile lui sînt fără îndoială în altă parte.
c. Tradiţia primitivă.
Se pune întrebarea dacă nu cumva această epistolă ar trebui privită ca un produs normal al teologiei
creştine priM 9i da.: arc legtturi sdlse o t€ologia lui Pavel şi loan, sau dacă este o încercare
independentă a uui aubr de . aborda w ln .fe centutui principal de idei. Un interes crescind este
manifestat fal, de origin€ epistolei, i'ee.@ de a o le3a de cuvîntarea lui Ştefan atrage atenţia asupra
acestui fap! dar pot fi nlMgNre, prin *nple, ii atre trăsături caracteristice ale tradiţiei creştine primare.
Ideea continuităţii dintre vechiul şi noul legămînt, interesul pentru viaţa pămîntească a lui Isus, înţe-
legerea făptuim că moartea Lui trebuie interpretată, precum şi amestecul de apeluri prezente si escato -
lo8i.e, t@te a.6tea tlnr apete tuadaMt!.le al. tradiţiei creştine primare. Tema principală a acestei
epistole, cu interesul său major pentru apropierea omuld de Dumnezeu, nu se poate să nu-şi găsească
rădăcinile în prapovăduirea şi învăţăturile primilor creştini. Autorul introduce multe aspecte noi, cum
este întronarea lui Cristos şi poziţia Lui de Mare Preot ceresc, dar el nu aduce nici un element străin de
acea tradiţie primară.
429
FVRBI. EPtstoLA cArnE
d. Paulinismul
In id€ .{ autorul 6te Pa!€l, ipot€2! sulinur! aft de flii iEne, a fo6t iritabil @ epistola a@ta s5 de pnvit! c.
@ .!pet al t€oloski paulift, dar o dată cu respingerea ideii ca Pavel este autorul a apă rut, din n€fericire,
qi o reelE nrFniw ori.rfti influenţe pauline. Sprijinul pentru această poziţie extremă a scăzut; dar este
incontestabil că există anumite diferenţe faţă de Pavel care ar putea sprijini teoria că autorul a făcut
parte dintr-o grupare tradiţionala independentă; lucrul acesta se vede, de exemplu, în frb@ diferitl a
rElatiei dintE criste {i Le8e, lnEu cft lipseşte acea luptS cu Legea, atît de evidentă tn qpsi.nJa lui Pav€I.
%tud, d@birile nu tr.bun împinse pînă la contraste si este posibil să concepem ci altorul s.a ailat sub
inlt@nts paulin, dar ln aelafi tinp ra aflat fi sub alte innu€nle. în feluJ acesta eJ devine, în sensul cel
mai autentic, un martor indetsdent al sbdnii cr€ftift pd]r@ cu privire la dEl€ mjoE .le Ernsheliei,
e. Gtndirea loanină
Stabilirea existenţei unor legături strînse dintre literatura loanină şi această epistolă depinde de datarea
scrierilor. S-a afirmat că în ce priveşte dezvoltarea teologică, Epistola către Evrei este la jumătatea dru-
mului între Pavel şi Ioan (vezi, de ex., R. H, Starchan, The Wstoric Jesus in the New Testament, 1931),
dar dacă avem în vedere accentul tot mai mare pus pe caracterul primitiv al învăţăturilor religioase ale
lui Ioan, sprijinit în parte de sulurile de la Marea Moartă, ideea aceasta de dezvoltare teologică trebuie
modificarl. Pwrtele prirci!€l€ de cdrac! lnne Erei ii teologia loanină stnt folosirea paralelismului anti-
tetic, concepţia similară despre lucrarea de mare preot a lui Cristos, descrierea lui Cristos ca Păstor,
referinţa la lucrarea Iui Cristos de ispăşire şi atenţia acordată @teruld t€rfe.t ar aebi luoiri.
în concluzie, autorul nu este un anticar ale cărui eEtlri .t6pc rovela$a liblicl nu deain nici o re]e. vanţă
pentru creştini în genera], ci este un scriitor care prezintă un aspect vital al gîndirii creştine, comple -
mentar faţă de alte curente de gîndire din tradiţia Bisericii primare.
VI. Teologia
s€.liuile laedat au prea:tir c.lea penEu el Mi inport8nt d!et, @nEilulia re.logicd a epistoLei. p@t'J de
yed€rc al a6tui autor 6te si c@idft creştinismul ca revelaţia perfectă a lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă
că creştinismul nu numai că a depăşit toate celelalte credinţe, inclusiv iudaismul, dar totodată căel
însuşi nu poate fi depăşit. Mîntuiiea este eternă (5:9), la fel ca si izbăvirea, moştenirea şi legă-6htul
(9:12, 15; 13:20], iar jerda nrui Crist6i es:6re descrisă ca fiind adusă „prin Duhul cel veşnic" (9:14).
Ideea de perfecţiune şi permanenţă a creştinismului pătrunde întreaga epistolă şi furnizează cheia
pentru I:rleregg@ tutu&r terclor ei roj*.
a. Cristolagia
Prima parte a epistolei este dedicată demonstrării superiorităţii lui Cristos faţă de toţi ceilalţi inter -
mediari, faţă de proroci, îngeri, Moise, losua şi Aaron, dar @pito1ul r adtr8e o notn 'ozitive qi !nlt!
d6pE fltotia divinl a lui bu cirr6. Aest! filiarie 6te
@neput! ca fiind uica, hsudt cristG 6t non tenitorul şi agentul întregii creării (1 \2). El este şi mai strins
înrudit cu Dumnezeu în 1:3, unde este descris ca reldjsaa gloriei Lui 9i peeFr rpeiald a Etulii Lui, iar
cînd aceste două afirmaţii sînt luate împreună, e!e exclud erorile cu privire la diferenţa naturii şi lipsa
unei personalităţi distincte, Pre-existenţa lui Cristos pare să fie clară în gîndinea autorului. Cealaltă
afirmli€ din 1.3, onfon caEiadupl ce a fecut curstn€. Fid a taut la d@pta lui Dlmeu ln slard, l@a5
această afirmaţie cristologicâ introductivă cu tema ulterioară a epistolei, adică, procesul de răscumpă-
rare. Deşi unii au căutat în mod greşit să urmărească influenţele ritualurilor de întronare din vremea
aceea prin care un rege devenea zeu, ideea înălţării lui Cristos este înrădăcinată puternic tn tradiţia
creştină primară şi este un corolar la înălţarea lui Cristos. Cînd ajunge la tema sa despre marele preot,
este clar ci sftotul a€ iltetrtia sA le prezinte citirorno! sni u Cristos înălţat care nu mai are nevoie de
mijloace liru-gice p.ntu ruaF@ pi.atelo.,
întruparea Fiului este menţionată de multe ori. El a fost făcut mai prejos dedt îngerii (2:9), pentru ca să
guste moartea în locul tuturor, El S-a făcut părtaş aelei.ti @tui ca 9i ond (2:14), s,a entmr cu fraţii Săi
în toate privinţele (2:17) şi poate avea milă de slăbiciunile noastre deoarece şi El a fost ispitit în toate
lucrurile la fel ca şi noi (4:15). Aceste afirmaţii stnt un preludiu necesar la tema despre marele preot,
intrudt frbuia .A * &ate c5 El 6te cu ad€l*Ft reprezentativ (cf. 5:1). Viaţa pămîntească a lui Isus p@t fi
v{drl clar nu nffii ln ispiti€a S. (2:13j 4:15) ci şi în agonia Lui în rugăciune (5:7), în ascul tarea Lui
perfecta (5:8), în învăţătura Lui (2:3) şi în faptul cI . l!.luat 6rilitat@ (12:3).
Dar c@ e doEila 8iidnea autoruld dt€ rhjba de DE prct a lui cristc. rlnduiala aenjcl a fGt bud phi la u
puct, dar caFcterul ei imd€@r devine deosebit de clar prin contrast cu preoţia perGci! a lui crisbr,
Ac6ta n detminA pe alror !i pEinte EM ui*eriGdri rM€lhis.de lruinte de . expune deficienţele rînduielu
levitice (5:6, 10; 6:20-7:19). Nu €xbte nici o rFdalibte de a shbili cu certitudine daca scriitorul a
conceputei însuşi această ten! s{ dacl a preluro de la tGditia cr€stira primară, întrucît nu este dezvoltată
nicăieri în NT. Ps. 110 tn c.r. apaft rena a mEirat o ion@F puter nid 6upr-a 8lidirii cr.ftire pritur€, ln
rpeial prin faptul că însuşi Domnul I-a folosit, şi este logic să presupunem că acest Psalmi-a oferit
autorul ui această concepţie despre o preoţie superioară. Este adevărat că Filor la id€nti6*t deja pe
Melhlcdecu l46ul, dar nu este nevoie sâ facem ape! la Filon pentru a explica sensul din această epistolă.
De asemenea, nu este corect să susţinem câ prezentarea lui Melhisedec este în întregime speculativă şi
fără nici o relevanţă nFdem.r, p€nau c{ dei retod. dg1@ntuhi din 7:1 ş.urm. se înrudeşte cu cea
alegorică, este clar că autorul se an! pe pozi$a cr.+in: nhd.llmr.U poEivit careia Cristos trebuie s, taci
parc dintr- o dnduialA mi ln.It d€dt acea a lli A,rcn, {i pri! introducerea ideii despre Melhisedec autorul
îţi justifică afirmaţia că, deşi Cristos nu este un Preot după rînduiala lui Aaron. El este totuşi un Preot,
şi nu numai un Preot ci un Rege.
430

EZECHIA
b. Lucrarea lui Cristos
Pe fundalul aceşti slăbiciuni a rinduie Iii aaronice auto ■ rol preiintă superioritatea pozitivă a lucrării
ispititoare a lui Cristos şi factorii majori implicaţi sîh! următorii: (i) finalitatea jertfei lui Cristos [7:27;
9:12, 28; 10:10); (Ş) caracterul personal al jertfei Sale prin faptul că S-a jertfit pe Sine însuşi (9:14);
(iii) caracterul spiritual al jertfei Sale (9:14); şi (iv) rezultatele petumnte ale luririi Sale p@Eld ce a
ralizar o răscumpărare veşnică (9:12). Rînduiala aaronkă, al cărei ritual se repeta în mod constant, nu
poate fi comparată eu lucrarea lui Cristos. Mita ţi aranjarea mobilierului în locul sfînt ţi în locul
preasfint este adusă ca un argument (9:1 ş.urm.) pentru a arăta contrastul faţa de sanctuarul mai mare şi
mai desă-v'rjit în care Cristos a intrat o data pentru totdeauna prin virtutea propriului SSusînge. Punctul
culiminant al argumentului soteriologic este atins în esenţă în 9:14, unde ni se spune câ Isus Cristos S-a
jertfit pe Sine „prin Duhul cel veşnic" şi lucrul acesta arată un contrast izbitor fntre victimele
neajutorate ale ritualului aaronic şi jertfirea se Sine deliberată a Marelui Preot al nostru. Aplicaţia
practică a tuturor acestor lucruri este găsită în 10:19, unde cititorii sînt îndemnaţi să se apropie de
Dumnezeu cu încredere pe baza lucrării de Mare Preot a lui Cristos, şi aceasta ne cotuue i, condu?ia
practjcr a Episroti.
t Alte concepte teologice
Unul dintre cuvintele importante din epistolă este „credinţa", dar are unsens diferit de conceptul paulin.
Acest scriitor insistă mai puţin asupra conceptului dinamic de credinţă care acceptă ceea ce Dumnezeu
a pregătit pentru mînruire (deşi 10:22 aproximează această idee şi cere să fie interpretat astfel acesta).
Cînd foloseşte conceptul în marea galerie a eroilor din cap, Ir, sfltorul nu d5 o deinirie oficiau .
cr€dinFr ei face o descriere a unora dintre calităţile ei active. In esenţă este o abordare practică ţi
cuprinzătoare a vieţii, nu o însuşire mistica. Autorul arată dar în mai multe moduri sensul mîntuirii
creştine, care 1-a impresionat prin măreţia sa (2:3). El foloseşte Ps. 8 pentru a arata că prin umilirea Sa
Cristos a cîştigat dreptul să aducă „pe mulţi fii la slavă" (2:510); el @tnc €Ftutwa a o izbvire d. sub
purrea di:;o lului (2:14-15) ţi o descrie de asemenea ca o odihnă în care credinciosul intră ca într-o
moştenire (3:1-4:13). Procesul de mînruire este descris ca sfinţire (hagiasmos, 12:14; c/. 2:11; 10:10,
29- 13:12) si perfecţiune (teltiăsis, 7:11; cf. 11:40; 12:23).
BIBLIOGRAFIE. F. J. Badock, The Pauline. Epistles and the Epistieto the Hebrews, 1937; W. Manşon,
The Epistle to theHebrews, 1951; E. Menegoz, La Theologje de l'âpttre aux Hţbreux, 1894; O. Michel,
Der Brie/an der Hebrăer, Kritisch-Exegewcher Kammentaz, ICC, 1924; A. Naime, The Epistle to the
Hebrews, CGT, 1922; F. D. V. Narborough, TheEpistte to the Hebrews, Clarendon Bible, 1930; X
Hevvitt, The Epistie ta the Hebrews, TNTC, 1960; C. Spicq,/. Epttre auxHebreux, Eaidts BibJiques,
1952; B.F. WeSteott, The Epistle to the Hebrews, 1892; E. C. Wickham, The Epistle to the Hebrews,
WC, 1910; E. Kasemann. Das wandemde Gottesvolk, 1939; R. Williamson, Philo and the Kpistlt to the
Hebrews, 1970; F. F. Bruce, The Epistle to the Hebrews, 1964; J. Hering, The Epistle to the Hebrews,
E.T., 1970; F. L. Horton, The Melchîzedek "froditian, 1976; P. E. Hughes, A Commenatry on the
Epistle io the Hebrews, 1977. D.G.
EZECHIA. (Ebr, hizqfyă sau hizqîyăhd, „Iahve este tăria mea").
1. Al 14-lea rege al lui Iuda. Fiul lui Ahaz care avea 25 de ani la începutul domniei sale şi care a domnit
29 de ani (2 împ. 18:2; 2 Cron. 29:1). El s-a remarcat prin evlavia sa (2 împ. 18:5) si a respectat de ase -
menea tradiţiile şi învăţăturile mai vechi (Prov. 25:1). Importanţa lui este reflectată de cele trei relatări
ale domniei sale (2 împ. 17-20; îs, 36-39; 2 Cron. 29-32),
Există dificultăţi cu privire la cronologia domniei lui Ezechia, dar se pare că el a fost coregent
împreună cu eaz tu @ 729 i.d.cr. si a dsenir re3e pe l. 716 î.d.Cr. Astfel, căderea Samariei (7221.d.Cr.) a
avut loc în anul al 6-lea al domniei sale (ca şi coregent; 2 împ. 18:10), în timp ce Sanherib a invadat
Iuda (701 î.d.Cr.) în anul al 14-lea al domniei sale (ca monarh unic; 2 împ. 18:3), Boala regelui şi
însănătoşirea lui se pare că au avut loc cu puţin timp înainte de invazia lui Sanherib, cîndlui Ezechia i-
au mai fost promişi ÎS n d€ doMi€ t2 tnrp. 20) (LTR-EpIEJ,
După practicile păgîne introduse în timpul perioadei de supunere a lui Ahaz faţă de asirieni (cf. îs, 2:6
ş.itrm.; 8:16 ş.urm.), Ezechia a făcut o reformă majoră a practicilor religioase în primul an al domniei
sre ca reEe unjc 12 Cron. 29:3 s,lm.). Et a trtiur drn nou adevrEta tnchinJre tc tahre in TehDlui 6rc a
'ost pqifiar si renoet a leahtmr lq:mntur dintre Iahve şi poporul Său şi a instituit din nou Pastele pe o
scară mare (2 Cron. 30:26), invitîndu-L chiar şi pe israeliţii din N să participe (2 Cron. 30:5 ş.urm.). El
a distrus de asemenea "înălţimile din iq-nele învecinate (2 împ. 18:4; 2 Cron. 31:1) şi a sfărîmat
*şarpele de aramă pe care 1-a făcut Moise în pustie, dar care a ajuns să fie privit ca un idol [2 împ.
18:4).
jn pud de veder pohbc, ERhu nu a rct liniştit sub dominaţia asirianâ ţi s aliat Iuda cu o revoltă anri-
asiriană instigaţi de Egipt si condusă de *Asdod. Probabil că luda a ascultar de avertismentele lui Isaia
(Îs. 20), pentru că deşi Sargon II pretinde că a supus ia-u-di, „Iuda", (cf. DOTT, p. 61- şi N. Niarun.
aAson 214, 1974, !. 2z), _ w .u ;."i. nicio dovadă despre vieo invazie din perioada aceas ta, în urma
morţii lui Saigon (705 î.d.Cr.) Ezechia, văsînd un prilej de revolta împotriva fiului său, Sanherib, a
primit pe delegaţii trimişi de regele caldean re@r -MerdacBJradan (2 lnp 20. 12.19: ls. 39) si a primit
promisiuni de sprijin din partea Egiptului. El a întărit de asemenea sistemele de apărate ale Ierusa -
limului şi a săpat tunelul *Siloam, pentru a proteja alimentarea cu apă (2 împ. 20:20; Îs, 22:9 ş.urm.).
Cronicile lui Sanherib cu privire la campania sa din V îl descriu pe Ezechia ca pe un lider al rebeliunii
tNL1, p. 2a7.28a DOm p. 64b9J. EI sDbe d a cucerit patruzeci şi şase de oraşe fortificate şi că 1-a
închis pe Ezechia „ea pe o pasăre în colivie, în Ierusalim, cetatea sa regala". El nu pretinde ca ar fi
cticerit cetatea şi VT ne relatează intervenţia lui Iahve care a Mcr amaf aJrtia^a (2 bnp 19:1236).
kondemrp lui .rirhrca, ro3ete Enopiei s 2 împ. 19:9, ia determinat pe unii să propună o a doua campanie
a lui Sanherib în Iuda, prin anul 688 Î.d.Cr., întrucît Tirhaca ar fi fost prea tînăr în 701 Î.d.Cr, pentru a fi
participat si în vremea aceea nu era numit „rege". Totuşi, s-a arătat că el avea 20-21 de ani în vremea
aceea şi că titlul este mai curînd în coneor-
431
BZACHTA
danţă cu timpul scrierii şi nu cu perioada desfăşurării evenimentelor (cf. K. A. Kitchen, The Third
Interme-diate Period in Egypt, 1972, p.3B5-386şi ti, 823- 824). 2. Tatăl unui dan cate sa întors din
exilul babilonian împreună cu Ezra (Ezra 2:16; Neem. 7:21) şi care a făcut parte dintre cei care au
pecetluit noul legămîntcuIahveCNeem. 10:17). Numele lui este dat sub două forme, Ater fiind numele
acadîan. Neem. 10:17 dă aceste nume ca aparţinînd unor persoane diferite.
D.w.a
EZECH1EL (ebr. y'hexqe't, „Dumnezeu întăreşte"). Numele este întflnit într-o formă aproximativ echi-
valentă cu cea ebraică în 1 Cron. 24:16 pentru căpetenia unuia dintre ordinele preoţeşti.
Ezechiel, fiul lui *Buzi, a fost deportat în Babilon, aproape cu certitudine o dată cu Ioiachin, în 597
î.d.Cr. (2 împ. 24rl4-17). El s-a stabilit în satul Tel-Abib pe malurile rfului *Chebax. Cind ani mai tîrziu
a primit chemarea de profet (Ezec. 1:2), poate la vîrsta de 30 de ani [1:1), deşi aceasta interpretare este
contestată de mulţi fără să ofere o explicaţie mai eti.flcetoe. El a Mi tlait dupi a@ 22 .te di (29:77).
A@ luliE i.fotufi s privire la viala lai, Deri el a .wt curctti4e .ntnq$te depE Tenplul din Ierusalim şi
ritualurile lui, nu exista nici o dovadă că el ar fi slujit la Templu. Chiar şi acei autori, de ex. Cooke
(ICC), care sugerează că cea mai mare parte din cap. 1-24 au fost profeţii rostite în Ierusalim, nu
sugerează că Ezechiel ar fi slujit la Templu. Gîndirea lui, mai mult decît a oricărui alt profet, este influ -
enţată' de simbolismul preoţesc. Profeţiile lui nu au fost Fnbite bile (3:2s), d.! la sir! ime dupa aceasta îl
găsim tntr-o poziţie de cinste (8:1; 14:1; 20:l), fapt @E s{ Dutea daror. Ensrtqj famniei sale;
majoritatea oamenilor nu au luat în serios mesajul s!! (33r3C32), soli. hi a nuit 3ubir h zi@ in care
Nebucadneţar a încercuit Ierusalimul (24:1-2, 15-18); nu sînt menţionaţi copii ai !or.
H. Klostermann, Theologuche Studiai tind Kriti-ta, 1477, a trc@t !! EBte, pe baa umr lasje cum sînt
3:23-4:8, că el a suferit de o boală de nervi, pe care e! a numit-o catalepsie. Deşi aceasta a fost o părere
răspîndită într-o perioadă, în zileSe noastre este accEptril d. pulini c@tdtori Exisri 6dt. 6ntroverse cu
privire la modul în care trebuie interpette sqiuile 3ihbolie aL luj Ezahhl, Udi de ex. A B, Dlvids4 Ekkel
(c8sc), p. xroi. a J. skin. ner, HDB, 1, p. 817a, au susţinut ca ele au avut loc doar în mintea profetului. 0
părere mai răspîndită este că, deşi au fost realizate practic, interpretarea pe care le-o dăm trebuie să ia
în considerare un element metaforic incompatibil cu o interpretare pur literală. \fezi de asemenea
articolul care urmează.
H.LE
BZBCHIEI, CARTEA LUT
[, $t{ctun tt continqttl
Irdiolne ca priviE l. data siarii (1:2: 3.16i 8.1: 2O:1, 24tli 26:1, 29:t, L7t 3O:20j 31:t; 32:r, t7j 33:2Ii
40:1), afard d. c.le din cap. 25.32, fom@zg o serie coerentă care marchează evenimentele majore
din mesajul lui Eiechiel (vezi articolul anterior). Este logic sâ presupunem că cap. 25-32 au fost
inserate în poziţia lor actuală, prin analogie cu îs. 13-27, pentru a Me diviziue lnEE Flnele douA ha
pdncipale ale activităţii lui Ezechiel; cf. de asemenea poziţia originală probabilă a profeţiilor împotriva
popoarelor străine din cartea lui Ieremia (în uoi). !n cap. 1-24 Ezechiel este profetul nenorocirii din faţa
căreia nu se poate scăpa şi interpretează evenimentele viitoare pentru rămăşiţa din exil (nu din
Ierusalim!), ca să-i pre8*@sct Ftt! ol{l lor viitor. Cap. 33-3t oferl d schiţă a mesajului prin care el a
încercat săi edifice pe exilaţi ca şi popor al lui Dumnezeu. Intervalul lung dintre 33:21 ţi 40:1 (vreo 13
ani), schimbarea izbitoare a stilului şi faptul că Josephus vorbeşte despre
celedouâcărţialeluiEzecaielCAnt. 10.79) sugerează că secţiunea cap. 40-48 reprezintă un grup de
profeţii separate, dar înrudite cu cele din cap. 33-39.
II. Autorul şi data scrierii
Ezechiel a avut un loc necontestat: în lista lui Ben Sirah. la începutul secolului al 2-lea î.d.Cr. (Eclus.
49:8), dar în secolul 1 d.Cr. a existat o mişcare al cărei scop a fost să scoată cartea din folosirea publică.
Au existat trei motive pentru aceasta. Unii au considerat cap. 16 prea respingător pentru citirea publică;
cap. 1 şi alte texte paralele au fost folosite în speculaţii teozofice periculoase (cei care studiau
misticismul lui Merkabhah („car") credeau că acestea erau cheia pentru înţelegerea misterelor creaţiei);
mai presus de toate, numeroase detalii din cap. 40-48 au fost considerate contrare legii lui Moise, care
era considerată dqa ca nild idEbill. Efortuile lui liananiah ben Hezekiah, care a soluţionat discrepanţele
aparente, au garantat păstrarea cărţii lui Ezechiel în canonul tariedc penFu .itile public!.
Această poziţie a fost rareori contestată, aşa îneît J. Skiftr a p[tut sE fac! ln 1A9a urnard@ rtrmaţie
(.HDB, 1, p. 817a): „Cartea lui Ezechîel (cu excepţia unui text care a fost alterat întrudtva) există în
forma în care a ieşit de sub pana autorului ei... Unitatea sau autoritatea cărţii nu a fost pusă la îndoiau
deit d€ u nmtu foarre re<lu de ereratori Ea nu numai că poartă pecetea unei singure minţi în frazeologia
sa, în imaginile sale şi în modul de gîndire, ci este şi aranjată după un plan atît de dar ţi de cuprinzător
îneît dovada unui plan literar în complmu crrdi daiE cu totd iEitribilt".
în ciuda solidităţii acestor argumente, poziţia a început să se schimbe în 1924; atacurile împotriva
unităţii şi autenticităţii cărţii lui Ezechiel pot fi împărţite în trei grupe care tind să se suprapună,
a. Data scrierii
C. C. Tbrrey a considerat că este un pseudo epigraf, sis prin 230 i.d.cr,, d6diiri ldciune du timDd
domniei lui Mânase; un editor i-a dat forma prezentă, nu mai tîrziu de anul 200 [.d.Cr. M. Burrows a
ajuns ra o daCl 3iniLr, pe b6z dowilo. lins$stice. L, E. Blowfu a props o dati in tinpd dotudei lui AleId -
dru el Marc, J, snitll, pe d€ alr! p.n€, a c4idd.t că Ezechiei a fost un israetit din regatui de N, deportat în
734 î.d.Cr., care a profeţit pentru tovarăşii săi de exi] pînă cînd sa întors la Ierusalim, în 691 î.d.Cr.,
unde a rostit majoritatea profeţiilor sale. Aceste păreri au sssit lea puFl5 acepbF.
432
,
6. Locui profeţiei
Deşi data propusă de Tbrreya găsit prea puţină acceptarE, ml$ au wt ida lui fi au eEiderat ci o mare
parte a acestei cărţi a fost scrisa în Palestina. Mu\i cred cd, da.! 86biel a f6t deporlat su tu ttr 597 td.Cr.,
el a profeţit ta Ierusalim sau tn apropiere, pînâ la distrugerea cetăţii In S86 ÎJ.Cr. Probabil că cea nuli
bună prezentare a acestei păreri o face Pfcif-fer, IOT, 1948, p. S3S-S43. Principala justificare a acestei
interpretări este înţelegerea greşită a profeţiilor lui Ezechiel dinainte de 586 Î.d.Cr., ca fiind adEE
lerualibului tu @ cond.Mt. MaEa slăbiciune este cS necesită o reaianjare extensivă a textului, precum şi
absenţa vreunui motiv adecvat pentru distorskmarea activităţii concrete a lui Eze-ihiel.
c. Unitatea cărţii
Bazindu.* li prino'lEl pe conhstul dintre pdia ri proza Iui Ezechiel, G. Holscher i-a atribuit lui Ezechiel
numai 170 de versete (majoritatea în poezie) din totalul de 1.273, considerind că restul versetelor pro-
vin de la un editor levitic din perioada 500-450 î.d.Cr. W d l$itr a ajs la Ezdt.te sttdlaE prin aLte
metode, atribuindu-i lui Ezechiel vreo 350 de versete. Mulţi refuză să-i atribuie lui Ezechiel cap, 40-48.
Argwtele lor onFazic d€8aa mi protund5, dd ei nu au reuşit să convingă majoritatea teologilor, deşi
inserările editoriale sînt acceptate tot mai mult.
Este corect să spunem că aceste studii critice intense sau anihilat reciproc în mare măsură. Ele au dus la
o înţelegere mai profundă a multor aspecte ale cărţii, dar au lăsat poziţia generală la fel ca şi înainte de
1924.o d.td c! lleE lui c. c. Howie . awt ld o întoarcere generală la o poziţie mai conservatoare, în
prezent sînt puţini cercetători care contestă că aceasta carte este o scriere din perioada exilului, scrisă
de Ezechiel însuşi. G. Fohrer, pe temeiuri subiective, refuză să atribuie profetului ceva mai mult de 100
de v@te din prihele 39 d€ @pitole aar acesta nu afectează secţiunea majorS a mesajului său. Cam ace -
laşi număr de versete din ultimele 9 capitole sînt dn|erlate dar aici norivul paE s! fDt i roi subiftiv.
A avut loc de asemenea o îndepărtare generală de la ideea că Ezechiel trebuie să fi profeţit în Ierusalim
tn prima parte a activităţii sale. Cel mai recent comentariu major, cel al MW. Zimmerli, adoptă £n
general o pozlFe offiroarc, dar nu ii aribuie lui Eklriet compunerea cărţii.
m. Textul
Multe kapax legomena (expresii care apar o singură dată) mulţi termeni consacraţi precum şi
obscuritatea limbajului simbolic au dus adesa la erori ale scribiîor, LXX poate fi folosită frecvent
pentru a corecta textul ebraic, dar numai cu foarte multă grijă. Există o comparaţie interesanta a
textului ebrak şi grecesc tn cartea lui Cooke, Ezekiel, ICC, p, xl-xlvii.
IV. învăţătura religioasă a cărţii Pentru a înţelege corect cartea trebuie sa înţelegem că, la fel ca şi toate
scrierile profeţilor, ea nu este un manual de teologie; este Cuvîntul lui Dumnezeu adre sat unei rămăşiţe
oropsite din exil, unei populaţii care trecea printr-o stare pe care teologii din vremea aceea o considerau
imposibilă. Dacă Ezechiel, prin simbolismul său, pare sa accentueze transcendenţa lui Dumnezeu, o
face pentru a arăta clar că omnipotenţa lui
EZIIA
Dlll@Eu nu poate d linitati de falitrntut !o!orului Său. Aceasta conduce la cea mai necruţătoare
demascare a istoriei şi religiei Israelului din VT (16; 20; 23). Promisiunea restaurării nu mai este legată
de pocăinţa prealabilă a poporului, ci este un act al harului iui Dumnezeu care duce la pocăinţă (36:16-
32). Restaurarea este menită, mai presus de orice, să reabiliteze onoarea lui Dumnezeu şi nu este făcuta
de dragul Israelului. Deoarece torul se datorează harului lui Dumnezeu, relaţia dintre individ şi
Dumnezeu nu depildeDsn*u de ereditate sau dinre detKtuisi luDllreEr (13 33:10. 20). Din cap. 40-48
mulţi l-au zugrăvit pe Ezechiel ca pe un ritualist preoţesc, îngust, dar aceasta se datoEaze faptdui .r ei
n! au obs€mt cahc€rul tundd-mral eatolosic al ac6tor atitol€, o rntrcie tr lav@ ac6tui fapr 6re apaenta
liF! de inreE a celor întorşi din exil pentru aceste capitole. Ei nu au încercat să transpună în practică
nici măcar acele elemente care le stăteau în putere, cum a fost confirmarea urmaţilor luiŢadoc (44:15-
16), sau aparenta Epet@ a znei lsp:rirn (4s:13, 20). In sihbolbdd codorn.5rii ekt€ la plald divir si l. leAe
tu s aEra cd li .ele .l]n unn{ poporul lui DllMeh * q .o.Jom p.d*t l, ropuile Lui.
BIBIOGRAIIE.C.S6l5cher,Hesehel:tarDicn. c. und dos Buch, 1924; M. Bunows, The Literary Rela-
tions ofEzekiel, 1925; C. C. Tbrrey, Pieudo-Ezekiei and the Origit\ol F\ophe!, 193Oi G. ?- C@ke, The
a@t of Exkiel, ICC, 1936; W. A. Irwin, The Problem ofEzekiel, 19€, "Erctiel R@dr siG 1943'., tT 3,
t9s3, p. 54-64 C. G. qowiq ?1ie Dd& dna ConpNnio^ oJ Etekiel, 1950; G. Fohrer şi K. Galling, Esekid,
1955; J, B. thylor, E"lid, ToIq 1969; w ziIm€rti, rre*iel
H.L.E.
EZEL, Leul de hntlie srabilit de David g roEra4 menţionat în 1 Sam. 20:19. Uneori este considerat că
înseamnă „plecare", dar unele traduceri (RVrng şi RSV) urmează lxx si traduc „movilă" sau , .grămada
aceea de pietre", şi presupun o alterare a textului ebr. \€zi .te enen@d.id',t 1 S.n. 2o:41.
G.W.G.
EZRA. PoEivit cn €lata!@ din Ee 7, Em a 16r trimis la Ierusalim de către Artaxerxe I în anul 4S8 rd-Ci
S€ p€re cI el a dednur ln P6ia loziri! de Minislrq *eiar de star pentsu problen€le ercilor. Misiunea lui a
fost să impună respectarea uniformă a le8n iudaie g pend a.esta el a awt autorirarea sA numească
funcţionari în statul evreu. Un număr mare de dilaF au renit a el ri el a 6dE pelEu TemFlu daruri
valoroase din partea regelui şi din partea evreilor exilati, Lui i *a cerut sd abo.d% DbbteM crst to.iilq
mixG si, dupE e a pctit ti $d rwai el împreună cu un comitet au întocmit o listă cu cei vinovaţi şi i-a
convins cel puţin pe unii să se despartă de soţiile'lor păgîne (10:19)1
DupS această întîmplare nu nai ştim nimic despre Ezra, însă îl reînrUnim cînd citeşte în public legea, în
.re 3. A4ee s.. lEtr$it n a;ul 444 1.d.cj. tntrucît el a fost trimis de rege într-o misiune tem porară,
probabil că s-a întors şi a prezentat un raport, dar a fost trimis din nou într-o misiune similara atunci
cînd s-a încheiat construirea zidurilor cetăţii, în Neem.
433
EZRA
12:36 ş.urm., scriitorul acestei cărţi povesteşte că el însuţi a condus un grup în jurul zidurilor cu ocazia
dedicării, iar Ezra a condus celălalt grup.
Bazîndu-se !n principal pe trei pasaje, mulţi cercet:tori au tNlinut cn Em nu a mes L teruatim plnl p€
me rui ArtaH. n, adi.d h 393 id.cr., la buiii w. tupi Nremia.
o. E@ 9:9 rcrb6te d6pre u zid al cdaFi dd jidul nu a fost construit decît pe vremea lui Neemia. însă
Ezra 4:12 arată că un zid oarecare era în curs de construcţie pe vremea lui Artaxerxe 1 şj probabil că
4:23 siNeeem. 1:3 se refera la distrugerea acestui zid. Ezra se bucură în credinţă de lucrarea care a
progresa t pînă la acel punct.
b. Ezra 10:1 vorbeşte despre o adunare foarte mare fa Ierusalim, în tunp ce Neem. 7:4 spune ca numai
cîţiva oameni locuiau în cetate. Dar contextul din Ezra' 10 arată că adunarea a fost alcătuită din oameni
din loate împrejurimile Ierusalimului (vezi Io:7), tr timp e Ns. 7 s refer5 Ia lrutde din cetate.
. E@ 10:6 hrbeite deprc toham, fiut iui Elia. şib, ca fiind contemporan cu Ezra. Din Neep. 12:22-23
iiim c, IohaE a tGt reFnil luj Eliaib. j,ar din Papirusul Elefantul ştim că rohanan a fost mare preot în
408 Î.d.Cr. Dar lohanan a fost un nume obişnuit şi este logic să credem că Eliaşib a avut un fiu numit
Iohanan, şi un alt fiu, Ioiada care, la rindut său a avut un fiu, lohanan, care a devenit mare preot. Ezra
10:6 nu afirmă că lohanan a fost mare preot în zilele lui Ezra.
împotriva concepţiei că scriitorul cărţii lui Ezra şi Neemia a făcut confuzie între Artaxerxe I şi II (lucru
pe care-1 implică această teorie despre prioritatea lui Neemia), putem spune că un scriitor din 330
î.d.Cr. nu d fi putur conhhda ordin.a elor doi birbaE, Dacr Ezra a venit cu adevărat în 398 î.d.Cr., cîţiva
dintre contemporanii scriitorului şî-ar fi adus aminte de el, si mulţi ar fi aflat despre el de la părinţii lor;
dar nimeni nu $ ar fi 4intit de Nmi4 Asdel. *rntorut nu ar fi putut 3EI pui, din arE.D pe Eh inaine de
Nsia 6i nl'Eni nu a ,ugEErt u horiv penh a face lucrul acesta în mod deliberat. C^fez' J. Stafford Wright,
The DateofF.zra's Corning to Jerumlem, 1958; H, H. Rowley, ,,Ihe Ciuorclosi;r order or E;c aj
Nehemiah", în The Servant of the Lord and Other EJd)., 1952, p. 129 ilm.)
Trebuie să remarcăm că Ezra a avut o reputaţie buna între evreii din vremurile post-exilice. En 2 Esdras
14 nise spune că el ar fi fost inspirat de Dumnezeu sa scrie din nou Legea, care fusese distrusă în
timpul Exilului, precum şi o serie de alte cărţi, \fezi de asemenea articolul următor.
BIBUOCiiAFTE. H. H. Scba€d€r, Esru d4 schrci_ tr, r93o; W F. dbright, 'The Da& and peenatirv of
the chrcniclef', Jar 4q 192r, ,. 1o4 +llm
J.S.W.
EZRA, CARTEA LUI. I. Schiţa conţinutului
a. 1:1-11. Cirus le permite evreilor să se întoarcă din exil sub cond@ lui S6,baF, s37 rd.Cr. D. 2.1'70,
Reairtrul elor caE sau lrros.
c. 3:r13. EsE rjdhar altarul {i 6re pue Em€lia Templului. 536 Î.d.Cr,
d. 4:1-5,24. Duşmanii împiedică lucrările pînă în vremea lui Darius.
. 4;6.23, Alte imporriviri la dsrruirea zi<tunor cetăţii în timpul domniei lui Asuerus [Xerxes, 485-465
trt.c!,) ii Arde* (4q.424 id.cr,) ru arut ca rezultat un decret pentru încetarea completă a lucrărilor de
construcţie.
/ 5:1-6:22. Reluarea construirii Templului Ia îndefuulr prolepor Hasai qi Zahariq. ln cj!& proie. telor
adresate lui Darius, lucrarea este încheiată. 520-516î.d.Cr.
g. 7:r-23. Eza $te ninis di! pe6ia ca ss inFu,A respectarea Legii. 458 Î.d.Cr.
h. 3:136, qtetoria iui Ee si si@ lui in Ece.
i. 9:1-10:44. Ezra si evreii abordează problema căsătoriilor mixte.
în această schiţă se presupune că autorul a colectat exemplele de împotrivire în 4:6-23, Sînt unii care
a€d c{ Asrers din q 6 6re cnnhi* (s29.s22 td.Cr.) ia. Artaxerxe din f, 7 6ie lzurparorul Ca!, Gta, er
reudosnerdL, cd a domir dteva lhi în 522-52r td.Cr. Dar $bietul la ..8 s ref€r5 v. 7-23 este zidul cetăţii şi
nu Templu], şi este probabil ci daunele menţionare în v. 23 sînt cele despre care vorbeşte Neem. 1:3.
tr. Autorul 9l dat! edd|l
Vezi Nla gEnelal5 din 'CRONICI, dir ere 6e qoba. bil ci 6 lnctrt parte c.tu! lui Ezh ii @ a tui N;mia. ?
oFirit tradiiei, a*orul ete Eea nsus'i, dar un susţin cn dala sie.ii 6te tn ju de 330 Ld.cr.Fie cE Ezra a fost
sau nu editorul final, cap. 7-9 par să fie scrise do nuna lui şi o mare pane a acestei secţiuni este scrisă la
persoana întfl singular. Relatarea din cap. 1-6 este compilată din documente scrise, care includ decete
(1:2-4; 6s,12). 8€nebsn qi Ii.te de nhe (2) ti sailoli (4:722; s:6-12). Eristi, doun sdsi €re
Data Î.d.Cr. Regi persani Dlte Evenimente în Ierusalim
l.tl.Cr.
539-530 Cyrus 537 Prima încercare de a reconstrui Templul
Cifi COI
bJv-5jJ2 Cambyses Darius 520-516 Templul reconstruit
s22-4 I ystaspes
Vcrvtx: T
too-'lgj ACIACS 1
465-424 Artaxerxesl
Longimanus 458 EzE Eir la I€rualim de AtareBd
423-404 Darius [I Nothus 445-433 Neemia guvernator în ludcea Scrisori de la
410 şi 407 evreii de la Elefantine - către lohanan,
404-359 Artaxerxes II marele preot de la Ierusalim, si Bogos,
Mnemon guvernatorul
359/9-338/7 Artaxerxes III Iudeii.
 Ochus
338/7-336/5 Arses
336/5t37 Darius m
Condomanus
Cronologia cărţii lui Ezra.
434

s.au pArFat li @@ica (4:3.6:rai 7:12,261. Limba aramaică era limba diplomatică din zilele acelea şi era
potrivită pentru secţiunile care se ocupă cu scrisorile ţi decretele care au circulat între Palestina ţi
Persia.
III. Credibilitatea
Nu există nici o dificultate în armonizarea documentelor c@ 6lnt sisib h €nd lui Eza cu datlc cunoscute
din istoria seculară. Putem observa următoarele:
a. Decretul lui Cirus ti). în care-L recunoaşte pe lehova, este în armonie cu referirile favorabile ale lui
Cirus la zeităţi în scrierile contemporane. Acesta este un d<rct public, Fin tmdi care s5 6e E Dlacut
evreilor. Decretul oficial din 6:3-5 este scris în cronici şi dă dimensiunile maxime ale Templului pentru
care reSele e preBrtir tl ofeE M ajuto! financizr.
D. Se aFra c5 dh Hs, 2:rB allam ca remetia Tehpluluj a t6t pura in 520 id,Cr., tn rimD e !h
3:10aratăcâtemeIiaa fost pusă în 536î.d.Cr. De fapt, atit de putin r.a lucEr h Friad. dia@ cele dou{ date
îneît este probabil ca trezirea spirituala să fi D€prt o o nou, er€Mnie de puere a rrelGi, Cronicile arată
că pentru clădirile importante existau m' murR pieiE o6ci.le de r€nelie.
c, Data renirn M Ezra 6t€ tegau de ad€ lui Neemia şi este examinata separat în articolul *EZRA, de
maisus. \fezide asemenea *NEEMIA, *ŞEŞBAŢAR, .?OROBAIET.
Iv csro lul Eua pl I Esaln
Edra 6te ehiv€le.tul 3R FtrEu Eua ii Aperitele noastre conţin 1 Esdra, o carte care este foarte asemă-
nAtoac d Em, deti existi euir€ dftnte izbitoare. 1 Esdra cuprinde material începînd cu 2 Cron. 35:1 pînă
la sfîrşitul cărţii lui Ezra, după care continuă cu Neem. 8:1-12. Istoria este încurcată. Astfel, Cirus
permite întoarcerea sub conducerea lui Şeşbaţar, în timp ce Darius 1-a însărcinat pe Zorobabel să
meargă ţîsă construiască Templul şi cetatea; totuşi, în 5:70-73 afirma ci Zorobabel a lucrat în luda „cît
timp a trăit ReSele cim". Asdel, d€g o conparatie a ftaor doua versiuni poate fi utilă, dintre
acesteacartea lui Eira este fără îndoială versiunea cea mai credibilă. Faimoasa povestire despre cei trei
păzitori vine din 1 Esdra 3.
BIBLIOCRAftE. J. SEIIord Wriqhr, The Buitdin, af theSecond Temple, 1958; L.W. Barten, Ezra and
Nehe-mia/i, lcq 1913: J. M. MyeE, Ezra, Neheniott, AB. 1965; i" C. W€Ll! P6ttritic Juddirn. 1935: L.
E. Browne, Early Judaism, 1920; K. Galling, „The Gola-lisr in Ea ii/N€n. vii, J& 7q I9S1, p, r49 s.llm.:
F. O Xidier, Ero ond Neh.nioh, TOfC j979.
J.S.W.
BXCOMUNICAIE. Mar. rB:ts-1at l cor. sr 2 Cor. 2:5'11r Tit 3:10. Exctud@ $ui t]mbru at b!*ncn
datorird @i sbar€ti smve (su a qei abatdi nai mici agravată prin încSpărtnare). Este ultimul pas în
aspectul negativ al disciplinării normale - exista de asemenea *Anatema şi predarea în mîna lui *Satan.
Cînd disciplinarea educativă (disciplina) nu reuşeşte sB prevină abaterile, este folosită disciplinarea
represivă, pentru a îndepărta aceste abateri. Gradus ad~ nonitionir @ dk pini Ia €xconuicare EDrezinr;
o formă de mustrare particulară [aplicabilă la toţi,

EXODUL
Lef, 19:17), ia! dace ac€asra * dorcagt€ iencienta, biseri@ debuie să reeugl ta nur.alea tn fala tui multor
martori; si în final, cel care s-a abătut trebuie si de nsdr de biFricr, ti d@e, prin reprekn tanţii aleşi în
acest scop, după modelul evreiesc. Apostolul pune această responsabilitate pe umerii bisericii leare (1
cor, 5r4r3). Da.e el cm a pecStuit nu arare se'ft de po.iinF, ei n€buie s5 6e aconu nicat. ,,Se 6e penh tine
ca u p{Sh ii ca u Emel'. (Mat, 18:17).
Unii critici (de ex. Bultmann, T. W. Manşon) susţin cE ac6t pr€€deu „cvasilegal" este o elahor.re ut,
terioară a bisericii, bazată pe surse rabinice. Dar în cazul acesta este greu să înţelegem de ce i-a mustrat
adt de aspru Pa!€l pe corint€d penh c5 ru nestjaF o. De akm€nea, conaal]Mm invaFtuilo. rabini@ de
către Domnul nostru trebuie să fi fost proaspătă în €hjntiq lor (Mat, 23:13 s,lm_). S.a a6tur cn sensul
înjositor al expresiei „păgîn şi vameş" arată o origine iudeo-creştină, cea. 50 d.Cr. Această afirmaţie
6te, fn cel mi bs caz. idoielni.i. In ultim{ aMli2i 6te o prcbld, l€gat de '€lidibtea istoricl . sie rii
Evangheliei si a originii creştinismului, iar această problemă este imposibil de ignorat' (W. Manşon,
Jena rheM6idh, 1952i p. 26), Glndir.a Biericii prinar. s fost gîndirea Domnului.
Greşelile publice cunoscute trebuie să fie mustrate ln publi. (1 Tin.5:2o; cal, 2:r1,14). Abaterile fcn€
srare ad.g o q@nui.e imediati (1 co.. s:3). De asemenea, este demn de remarcar că excomunicarea,
oricît de mult ar fi aplicată, nu va produce o biserică perfectă, deoarece trebuie să ignore păcatele
ascunse şi ipocrizia. De asemenea, uleiul îngăduinţei trebuie amestecat cu oţetul severităţii: „Noi
socotim că este potiyit c! derina sdhrroasi ,,. si ne tind in 6iu viaţa şi opinia, aşa îneît să suportăm pe
dini în biserică, de dragul păcii bisericii, iar cînd pacea bisericii 6te aslr{u.r!,6. , nu dln clinilor lucrurite
stinr. ... astfel ca să nu fim nepăsători în numele răbdării, nici sa nu fin cei slb pretextul relului. (A!sr!
in, Shon Treatises, 1884, p. 43.).
sep', exconsicerii e*e, in p.inul rind, prono vfta gloriei lui Dllm€a, @ Nmele hi si nu 6e hulit d.torita
reuluj vrdir din Bisiclr ln al doit@ rînd, scopul este prevenirea întinderii răului la ceilalţi nenbrj (1 cor.
5:6), iar tn al rreilea dnd. ca s{I detemine pe c.l care a pn5tuir s, F p(eiort Ac6r ultim scop este
considerat izbăvitor (Calvin, Insiitutes, 4,72.S),
Excomunicarea presupune întreruperea relaţiilor normale cu cel care a păcătuit, deşi nu încetăm să ne
rugan perts! po.nin!, lui; qi desi €l exonuic.t nu poate avea parte de beneficiile sacramentelor, el va fi
itulenMt s, asiste la prc!.vidutea cuvtnrutui.
R.N.C
EXODUL. A.6r ev.nin€nr a mrat na{erea kraelului ca naţiune şi ca teocraţie, prin legămîntul de ta siEi
ce a lhat inEdiar dlpi Exod.
I. EEnim.ntul propda.rb
Dup! şederea M€ilor in ESipr h pafta de E a Delrei Nihlui*derea tinp d. 430 d€ ani (Exod. t2i40.41),
sed€F care a culminat cu înrobirea pentru muncile forţate în tinld Dinastiei a 13a ti a 19.a, D1@eau la
lnsii.
435
EXODUL
cinat pe Moise, avîadu-1 pe Aaron ca purtător de cuvînt, să scoată din Egipt pe sclavii evrei, urmaşii
tribali ai lui Avraam, Isaac şi lacov, pentru a deveni o naţiune în Palestina, ţaţa promisa (Exod. 3-4). în
duda ostilităţii ţi puterii vremelnice a iui faraon ţi apoi fa duda lipsei de credindoşie a Israelului,
formarea tuFlur! a@ 65 aibi la. (16. 24),
Ieşirea în masă a urmi grup mare de supuşi dîntr-un stat important nu constituie ceva imposibil sau fără
precedent în antichitate. în ultima parte a secolului al 15-lea î.d.Cr. locţiitorii din vreo patrusprezece
„ţări", „ţinuturi de munte" ţi oraşe pare să fi părăsit locurile lor din negatul hitit şi s-au transferat în ţara
isuwa (Prolog la tratatul lui Suppilutiuma şi „Mattiwaza", Weidner, Potitische Dokttmaite aus
Klnnaxien, 1923, p. 5), dar au fost aduşi înapoi mai ttmu de puternicul Ege hnit suppirditu, Inerdrile rui
Faild de r opri şi apoi de a recuceri pe evrei au fost zădărnicite de intervenţia lui Dumnezeu care a
dezlănţuit împotriva lui forţele naturii în nouă plăgi şt o pedeapsă supranaturală în a zecea plaga, iar
apoi a înecat în Marea Hoţie (sau Marea Trestiei) pe urmăritorii aflaţi tn care de război. Chemarea
naţiunii în felul acesta
este unică şi a fost făcută cu scopul ca ei să-Lslujească pe Dumnezeu şi să împlinească un legămtot
făcut cu Dumnezeul lor. Nu frica pe îndoială că oamenii care au fugit bl buwa s-au considerat asupriţi,
dar nu au avut o însărcinare pozitivă sau o chemare divină pentru un destin înalt. împreună cu Israel a
ieşit o mulţime pestriţă, amestecată m ce priveşte motivele şi originea („o muîţime ... de tot soiul",
Exod. 12:38, ebr. ere-brab, echivalent eu „persoane din clasa cea mai de jos a sodetăţu"). Acest grup a
preferat came în loc de. mana (Num. 11:4; ebr. '"sapiup, „gloată, prostime"). Alte aspecte specifice ale
Exodului sînt tratate în cadrul altor articole, după cum urmează: Pentru data Exoddli' Ei
TCRONOLoGIA \€CHTUT_UI tEsTAMENT Pentru drumul urmat în Earod, vezi de asemenea
localităţile egiptene *TABĂRA DE LÎNGÂ MARE, raAAL-TSFON, rPItOM, rRr{',tSES, *SUCOX
rMrc. DO!, .8, id pen celnto.ia ln sinai 'pusTrA PRIBEGIEI, *SINAI şi locuri individuale; *ELIM,
*RE-FIDIM, etc. PenEu c.d4l esiprar l€gat d€ 6!!.iE ţi condiţiile din vremea Exodului, vezi *EGIPT
(TV), 'MOISE si 'PLAGM DIN ECIPT
M.@ ca Mare (Meditffi)
CANAAN
Hebron
4
Pithorn SuccEt
(Martie Lac Amari. Yv 3 (Micul Lac Amar
RI'IA EXODULUI
ĂALTER- WĂ A EXODULUI
Mt Sinai?/MtHoreb

Ruta posibilă a Exodului.

436
II. Exodul tn Istoria de mal ttrzlu
în generaţiile de mai t&ziu profeţii au îndemnat In repetate rînduri poporul Israel să se întoarcă la
Dumnezeul său, iar psalmistii amintesc în meditaţiile lor acest Exod - harul izbăvitor al lui Dumnezeu
de a scoate poporul din robia egipteană pentru a Împlini promisiunile făcute patriarhilor, de a-L sluji pe
El ţi de a exemplifica adevărul Lui. Ei considerau că marea izbăvire trebuie să fie amintită întotdeauna
cu recunoştinţă şi trebuie sS aibă ca rezultat ascultarea. Pasajele care conţin asemenea idei sînt: cărţile
istorice, Jud. 6:8-9, 13; 1 Sam. 12:6, 8; 1 împ. 8:51; 2 Cron. 7:22; Neem. 9:9ş.um.; Psalmi: Ps. 77:14-
20; 78:12-55; 80:8; 106:1-12; 114. Dintre profeţi, vezi Osea 11:1; Ier. 7:21-24; 11:1-8; 34:13; Dan.
9:15. în NT Cristos a realizat „Exodul" fina], izbăvirea deplină (cf. Ew. 13:3 şt alte texte).
BIBLIOGRAFIE. J. J. Bimson, Redating the Exodus and the Conquest, 1978 (preîintă dovsaie
arheologice ţi de altă natură în favoarea datării Exodului ţi Cuceririi în secolul al 15-lea î.d.Cr.); D.
Daube, The Exodus Pattern in the Mible, 1963; R, E. Nixon, Tke Exodus in the New Testament, 1963.
KA.K
EXODUI, CAXr&t. I. Schiţa conţinutului
Exodul (forma latinizată a cuvîntului grec erodiw din lxx, „ieşire") este a doua secţiune a Pentateuhului
ţi se ocupă cu soarta Israelului după vremurile prielnice cînd Iosif a fost guvernator. Cartea relatează
despre două puncte culminante în istoria Israelului: izbăvirea din Egipt ţi darea Legii. Din această
cauză, evenimentele Exodului ocupă un loc central în revelaţia de Sine a lui Dumnezeu pentru poporul
Său, nu numai în vechiul legăimnttişi în cel nou, în care mielul de Paşte constituie un arhetip pentru
jertfa Domnului nostru, iar sărbătoarea Pastelor este adaptată ca şi comemorarea izbăvirii noastre.
Evenimentele care au condus la fuga Israelului din Egipt ţi care au urmat după aceasta constituie tema
principală a cărţii. Cadrul cronologic este dat numai în termeni generali, în armonie cu modul ebraic de
tratare a istoriei ea o serie de evenimente si nu ca o succesiune de date.
După ce dă o notă genealogică scurta pentru a realiîa trecerea de la Genesa, carteaîncepe cu des crierea
neliniştii egiptenilor datorită înmulţirii numerice a tsraelitilor. Pentru a contracara ceea ce ei considerau
o ameninţare creseîndă, egiptenii i-au supus pe israetiu' la mund forţate sub supravegherea unor
ispravnici egipteni, probabil pentru a satisface nevoia curentă de braţe de muncă şi pentru a-i ţine sub
observaţie. După aceea muncile lor au fost intensificate, probabil pentru a reduce timpul liber şi pentni
a reduce la minim prilejurile !or de a se răscula. In fine, a fost făcuta o încercare de a opri creşterea
populaţiei prin exterminarea tuturor băieţilor nou-născuţi. Au ales exterminarea băieţilor ţi nu a fetelor
deoarece bărbaţii erau consideraţi ca potenţiali instigatori la revoltă. Această ultimă măsură oferă
cadrul pentru relatarea naşterii şi creşterii Jui Moise, al doilea personaj ca importanţă în istoria evreilor,
la curtea Egiptului. Prima parte a vieţii lui întOnirea cu Dumnezeu şi ridicarea lui la o poziţie de
conducere ocupă cap. 2-4. în cap. 5-13 se relatează încercările de a obţine

EXODUL, CARTEA
eliberarea Israelului, care se încheie cu *PIăgile asupra Egiptului şi cu instituirea *Paşte!or. După
trecerea *Mârii Roşii şi după celebrarea trecerii în cîntări (14:1-15:21) urmează un jurnal a] călătoriei
către Sinai {15:22; 18:27). Restul cârtii vorbeşte despre Legămîntul de la Sinai (19-31), încălcarea
acestuia (32-33), înnoirea lui (34) şi construirea *cortului întîlnirii în conformitate cu instrucţiunile date
(35-40).
11. Autorul
Prikjpalele r@U de qiti., biblica a6rn! c! Exodul este compus din elemente variate, provenind din mai
multe surse, datînd din secolul al 8-lea pînă în secolul al 4@-f t.4. (- H. McNene, &odu, p. ii; .p!N
TATEUHUL, secţiunea II). La presupusele documente J (pasaje în care apare euvîntul YHWH), E
(Elohirn), D (şcoala Deutcronomică), P (şcoala preoţească) şiR. (diferiţi redactori) au fost adăugate L
(surse laice, E. Eissfeldt, The Old Testament: An Introduction, 1965, p. 191) şi B (Bundesbuch, cartea
legămîntului. Exod. 20:22-23:33, Eissfeldt, p. 191). Potrivit lui Eissfeldt (p. 211), ordinea creşterii
Exodului s-ar părea să fie: l J E B P RJ RE RB Kf, unde R este redactorul care a adăugat sursa indica tă
de literele mici (p. 210 s.uim.).
După părerea lui Eissfeldt, atitudinea „pioasă" a redactorilor faţă de materialul Ier ■ privită din punct
de vedere literar şi estetic-a constituit un dezavantaj, Entrudt „pietatea" aceasta i-a împiedicat să
producă din materialele lor o unitate literară nouă şi superioară. Această reţinere trebuie să fi fost într-
adevăr remarcabilă dacă ţinem seamă de proporţiile reconstituirii literare pe care au întreprins-o fără
nici o nelinişte sufletească aparenta. McNeile, însă, spune deschis: Jntrudt în toate epocile istoriei
israelite fiecare instituţie civilă şi religioasă era comparată cu standardul stabilit de Moise, fiecare
epocă a considerat necesar să modifice scrierea originală" op. cit. p. ix). De asemenea, potrivit lui
McNeile, scopul preoţilor scriitori a fost „să sistematizeze tradiţiile şi să le completeze adesea, sub
dominarea ideilor religioase" (op, cit. p. Ixxix) şi el mai consideră că „naratorii au îmbogăţit naraţiunea
din imaginaţia lor" şi „tradiţiile au acumulat elemente miraculoase în secolele care s-au scurs de la
evenimentele petrecute şi pînă în vremea scriitorilor" (p. arii).
în privinţa lui Moise, McNeile spune; „Tradiţiile vagi despre fondatorul religiei naţionale au fost trans-
mise oral ... şi în jurul vieţii lui au fost adunate detalii legendare" (p. cviii). El continuă: „Se poate
afirma cu snenA€F ca Moits nu sr fi putur *ie o qie de precepte morale"; ţi, „Este imposibil sâ spunem
despre vreun detaliu anumit că ar fi provenit de la Moise însuşi" (p. cxvii). Cu privire la cortul întînirii,
acelaşi autor spune: „Istoricitatea este contestată fără ezitate de către toţi cei care accepta principiile
majore de critică istorică şi literară" Cp. cxviii). Motivul pentru scepticismul exprimat în această
privinţă este menţionarea cortului întîlnirii, în 33:7, despre care se susţine că este identic cu cortul lui
Dumnezeu. Este clar, însă, că textul se referă aici la un fapt petrecut înainte de înălţarea cortului, a
cărui destinaţie era să fie un sanctuar, simbolizînd prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul lor (25:8). S. R.
Driver crede că obiceiurile şi ritualurile „sînt antedatate şi prezentate ca fiind deja confirmate şi
aplicate în epoca Mozaică" (Exodus, p, Ixv).
437
EXODUL. CARTEA
Da.! a.6te rrEi d awa w& v?labilitate obie. tivă, naraţiunile din Exodul ar înceta să aibă o valoare
isrorica, IpoEz€l€ fri* nu pot h dokdite, Eissefeldt spune:,,... Toată critica Pentateuhului este o ipoteza,
dar o ipoteză care se bazează pe argumente foarte smitcatiw" (op, oi, p 240).
Este ciudat c! dffiltd ?, sis din p@rul d€ vedere pel4, face adt de pulin p€ntru a sAri imp@nla p@$ei.
Moi5e, riddul politic, 6te cel care rămîne eroul mare, iar cel care permite poporului sa cadă în idolatrie
este Aaron, preotul, pe care Moise îl nuna qi n repue i drepturi. DacS t€b mte. riar€l€ au t6t aranjate
p€ntru € d. u lablou ide.l al teocraţiei, care se presupune că a existat în vremea lui Moise (Driver, op.
rit., p. xii), atunci proiectul a făli-mentat, dacă avem în vedere încăpăţînarea şi needu-cabilîtatea
poporului.
Deţinerea de către o lucrare literară a unor surse este considerată de criticii literari contemporani ceva
foarte obişnuit şl nu ar fi interpretată nicidecum că aceste surse sînt dovezi că lucrarea ar avea mai
mulţi .utori (de d. J. L, bw6, Ti€ R@d w Xanadu). D. asemenea, faptul că stilul este dictat într-o
măsură mare de subiect, nu de particularităţile vocabularului este considerat în prezent o afirmaţie
axiomatică. Compararea pretinsei structuri compuse a Pentateuhulli o sierilc ltoricnor ahbi, cr€ slnt o
sinpls înşiruire a martorilor lor, nu se aplică la scrierile din Oridtul artic eit (A, T, ChapMn,
lntrudtrrion .o the Paitateuch, 1911).
Adi.am ciitsiilor de disarc la d*lllmte 6 căror unitate este indiscutabilă arată că aceste criterii Sînt fără
valoare (cf, *EG!PT, V.b). Selecţia criteriilor a fost arbitrară şi alte selecţii posibile duc la rezultate
Mplet difsite. Un paej cheie p€ntfl jurificaM fragmentării documentare este Exod. 6:3, unde se susţine
că introducerea numelui YHVfH este o inovaţie. Accentul pus aici pe continuitatea identităţii cu
D1jfu@]l] paEjarhilo! ru indic! nicideM o !6oi direcţie. Există două interpretări posibile ale acestui
versat. „Numele" menţionat aici se poate referi jiu la un a!€lativ, ci poate repreanta ,pn€rc- li "caraciel',
ala M * lndhpl, .desa la pop@ele senite, Pe de altn p€rt€, ?rclorga poat fi lute € o ft€rcgalie eliptică;
„Căci Coaie) nu le-am făcut cunoscut Numele M€4 YtlttH?" cuvintele ,,qi d€ seM€", din kr setul
următor, urmate de o afirmaţie poiitivă dă de înţeles o afirmaţie pozitivă precedentă (W. J. Martin,
Sţy&tic Critaia and the Analysu of the Pentaieuch, 1955, p. 17 im.i c, R. Dnret ,Af6@tion by
ExlraMto:y N€satior', Joumdt of th. Anciat rtqr Eost Sac., Columbia Univ. 5, 1973 (T. H. Gaster voi.),
p. 109, Multe studii .u f6r d€dic"ie naditiilor @ntj, nuie ln Exodul, tn sFcial shrdiile lui G, rcn Rad d
M.Noth. Toate lucrările asemănătoare cu ale lor sînt pur speculative, cîtă vreme sînt bazate pe critica
literară subiectivă descrisă mai sus, şi sînt concepţii părtinitoare despre istoria religioasă a Israelului.
Totuşi, este un progres în faptul că tradiţiile sînt considerate în multe cazuri ca fiind mult mai vechi
decît sursele literare.
conc.rti,a ebnice, inca din Erca lui l6u (a34 9.un.), la care a ad€bt * Domul n6du i care a fost acceptată
de biserica creştină, afirmă că Exodul a fost lucrarea Iui Moise. Pe baza dovezilor interne, aceasta este
de asemenea impresia pe care o dă cartea însăşi. Nu a fost oferită nici o dovadă filologică obiectivă
care să contrazică această concepţie. Dacă a avut loc vreo editare, este de aşteptat să fi fost limitată la
lucruri cum sînt modernizarea numelor geografice. Această editare făcută în mod onest, şi în scopul
clarificării, nu ar aveaniddecum obiectivul de a insera în documente interpolări extinse, prezentîndu- le
ca şi compuneri din epoca Mozaică.
III. Textul
&xd Exodului * reMrc5 prin nus5rul mic al mrilor de r.ei.r4 Ur@ri au lst omik litere. Slnr cîteva
exemple de repetare accidentală a literei dit-tografie (de ex,, posibil în sammîm, „mirodenii", în 30:34),
Haplo8Efn (si€E o sinelr{ data a avn! relor sau li@Lo! caE apat ae dou.I ort ete rndhi tS, de*., în
19:12, udea fst onis sn (= ,de lt). ln 11:1 o notă de pe marginea manuscrisului se poate să se fi strecurat
în text: „Cînd vă va lăsa să plecaţi de rof. h 20:13, prir omiteM liteei €br, y, ,,Iiid a dftnir .v€da". in
34119 afticolul hoEdt,,Iiid ebr, h a d€wnit i in 23:3i p.in citiu Srr?ir5 a lui g € e, „mare" a devenit
„sărac" (cf. Lev. 19:15). în 17:16 se pare cA s.. gcut donnuie lite lit€rele t g nI prcbabil ce .r ftbri s,
citin: ,,El a zts: Put€@ ste cu steagul Domnului". în 23:5 b se pare că a fost înlocuit cu r, schimbînd „a
ajuta" în „a abandona"- ar fi posibD sil citin: ,,s, nu tieci pe linge eL cise-i dai ajutof', An putea aii
textul aşa cum este: „Să nu trecipelîngăel, d să-i ajuti sA i. poh6".
Mlri@ 'nufuElor pee sA prezinte <lilicdrlfi pstru un. In speial tFanit.@ nmerelor 6te suptrq la tcibile
en. in orice .Elirt a Nnrului nale de €mni c.e au iElt din Egipt qi a prcblmi hranirn br, ftbuie rl se !in!
saM de fapnn c.: acitia nu €6! odieni, ci birbaC qi femi al crd lel de viaţă i-a obişnuit să fie capabili să
se îngrijească singuri de nevoile lor,
B1LBIOGRAFIE. A, H, McNeile, me Boak oJ Er. ad6, Wg l9L7; E. J. lo!9, IOT 1954; M. Noth, Frod6,
1962iB.P,Napi6,IFdur, 1963; D. W ced-ing, The Account of the Tabemade, 1959; U, Cassuto,
Commtntaryon theBook afExodus, 1967; B. S. Childs, Erod6, 1974 (effiiMre onpbte . sndiilor e @nte);
tu A- cole, Erodt, mlq 1973; J. Firqaa ,€t My ltople Cq 1963; E. W. Nicholen' E&d6 ond Si^oi în
irrHktory od Trd.lition, L973.
W.J.M. A.R.M.
ExPtBRt - r,€zi ,rsPisrRE
438

FALCA. CEbr. l'hî, se referă la obrazul sau la falca unui om sau a unui animal, de asemenea la osul
mandibulei (Jud. 15; 15); gr. siagori). O lovitura peste obraz indică dezonoare sau Infrîngere (Iov
16:10; Mat. 5:39), la fel ca şi smulgerea sau raderea bărbii (îs. 50:6; 1 Cron. 19:4).
B.O.B.
FAr.rrLrE.
I. în Vechiul Testament
în VT nu există nici un cuvînt care să corespundă exact cu cuvîntul modem „familie", alcătuită din tată,
mamă şi copii. Cea mai bună apiojcimare este cuvînrul bayiţ („casă") care la început a însemnat un
grup de oameni şi apoi, probabil, a ajuns să se refere !a locuinţă (va traduce cuvîntul acesta „familie" în
1 Cron. 13:14; 2 .Cran. 35:5, 12; Ps. 68:6). în Biblie termenul a putut fi folosit nu numai pentru aceia
care se adăposteau sub acelaşi acoperiş (Exod. 12:4) ci şi pentru grupuri mai mari, cum este de
exemplu „casa Iui Israel" (îs. 5:7), care a inclus toată naţiunea. Probabil că un echivalent mai apropia t
cu termenul modem „familie" este expresia bSc oi, „casa tatălui". Cuvîntul tradus cel mai adesea
„familie" este miipăhâ care a avut mai curfnd sensul de „dan" decît cel de „familie" mai mică, cum este
cazul cu cei 600 de oameni din familia lui Dan strinşi din două sate (Jud. 18:11).
Ne putem forma o idee despre relaţia dintre aceşti doi termeni din relatarea din los. 7:16-18, despre
descoperirea lui Acan după încercarea nereuşită de a cuceri cetatea Ai. Căutarea a fost concentrată
asupra „tribului" (lebet) lui Iuda, apoi asupra clanului (mtf-păhă) lui Zerah şi, în fine, asupra „casei"
(bayiţ) lui Zabdi. Faptul că Acan era căsătorit şi avea copii (7: 24), dar cu toate acestea era considerat
membru al casei (bayiţ) străbunicului său, Zabdi, arată sfera acestui termen. Ne putem imagina
membrii unui trib ca şi un con, avînd la vîrf pe strămoşul fondator şi la baîă era generaţia care era
atunci în viaţă. Termenul (lebet), „toiag", probabil că se referă toiagul strămoşului fondator, care
simboliza autoritatea, se referi la întregul trib; milpahă se referă la o diviziune mai mică din con; iar
termenul bayiţ putea fi folosit pentru o diviiiune şi mai mică, deşi sensul depinde de con text, deoarece
se putea referi la tot tribul dacS era însoţit de numele strămoşului fondator. în cazul acesta termenul ar
putea indica baza conului, adică, membrii grupului care sînr în viaţă, sau la întregul volum al conului,
adică la toţi membrii, din trecut şi din preîent, vii şi morţi.
a. Alegerea soţilor
In alegerea soţilor erau excluse anumite rudenii apropiate, rudenii de stnge sau rudenii prin *căsătorie
(Lev. 18:6-18; Deut. 27:20-23), dar în afara acestor interdicţii, era preferată căsătoria cu o rudenie mai
îndepărtată, aşa cum se arată în căsătoria dintre fsaac ţi Rebeca (Gen. 24:4), cea dintre Iacov şi Rahela
şi Lea (Gen. 28:2; 29:19) şi în dorinţa Jui Manoah cu privirelaSanison (Jud. 14:3). Pe de altă parte, au
avut loc şi căsătorii cu străini; hiriţi (Gen. 26:34), egipteni (Gen. 41:45), madianiri (Exod. 2:21),
moabiţi (Rut 1:4), sidonieni (1 împ,16:31) şi alţii. Un caz special de stabilire a soţului este întîlnit în
legea leviratutui,
FAMILIE
potrivit căreia dacă un bărbat murea fără să aibă copii, fratele următor era obligat să se căsătorească cu
văduva si să dea naştere la copii, pentru a perpetua numele mortului,
b. Metode de obţinere a soţiei
în majoritatea cazurilor alegerea soţului sau soţiei şi celelalte aranjamente pentru căsătorie erau făcute
de părinţi, aşa cum se arată în faptul că deşi Samson era îndrăgostit de o femeie din Tirana, el a apelat
la părinţii săi pentru a face aranjamentele. Metoda obişnuită de obţinere a soţiei era prin cumpărare,
deşi acesta nu este un termen complet sa tisfăcâtor, întruclt „preţul pentru mireasă" (mdkar; Gen. 34:12;
Exod. 22:16; 1 Sam. 18:25), deşi era o plată făcută de mire către tatăl miresei, era mai muit o
compensaţie pentru familie, avînd în vedere pierderea unui membru valoros, şi nu doar cumpărarea
unei o persoane cu bani. înloc să plătească hani, soţul putea sluji, cum a făcut Iacov, care a slujit 14 ani
lui Laban pentru Raheta şi Lea, dar acest obicei nu a fost un lucru obişnuit £n perioada monarhiei.
Metode neobişnuite de obţinere a soţiei, în care nu participau părinţii, includ capturarea în război
(Deut. 21:10-14), în timpul unei incursiuni (Jud. 21), sau seducerea, şi în acest caz seducătorul era
obligat să ia în căsătorie pe fecioara violată (Exod. 22:16; cf. Gen. 34:1-4).
c Reşedinţa
Căsătoria israelită era patrilocajă: femeia părăsea casa tatălui ei şi mergea să locuiască cu soţul ei. în
vremurile patriarhale probabil că aceasta însemna să trăiască în acelaşi grup, bayiţ sau miipakă cu tatăl
şi fraţii soţului, dar în vremea monarhiei fiul care se căsătorea îşi părăsea probabil casa părintească
pentru a întemeia propria sa casă (bayiţ), cum sugerează dimensiunile mici ale multor case particulare
descoperite în cursul excavaţiilor. Stat citate uneori trei cazuri ca si dovadă a reşedinţei matrilocale:
Iacov, Ghedeon (jud. 8:31; 9:1-2) şi Samson, dar asemenea interpreta1 ri nu sînt necesare, iacov a
locuit în „casa" lui Laban numai cită vreme a lucra t pentru soţiile sa!e, iar ceea ce a atras supărarea lut
Laban, a fost atrasă mai curind de felul în care a plecat Iacov decît de plecarea sa în sine (Gen. 31:26-
23). Ghedeon nu a locuit la femeia în discuţie şi ea nu a fost decît o concubină. Acelaşi lucru este
adevărat în cazul lui Samson şi al femeii din Tirana, pe care a vizita t-o doar, dar ia care nu a locuit de
fapt.
d. Numărul soţiilor
Deşi se pare că la creaţie a fost avută în vedere monogamia, în vremea epocii patriarhale este întîlnită
poligamia (nu poliandria). La început Avraam a avut o singură soţie, Sara, dar cînd ea sa dovedit
stearpă, el a urmat obiceiul vremii, de a avea copii de la slujitoarea ei, Agar (Gen. 16:1-2), şi el a luat-o
de soţie pe Chetura după moartea Sarei (Gen. 25:1). în generaţiile cate au urmat au fost luate mai multe
soţii, Iacov avîhd două soţii şi doua ţiitoare. Este evident că legea mozaică presupunea că bărbaţii pot
avea două soţii (Deut. 21:15), iar în vremea Judecătorilor şi a monarhiei au existat tot mai puţine
restricţii şi numai factorul economic a impus o limită. Faptul că nu acesta a fost planul lui Dumnezeu
este arătat de modul In care profeţii au prezentat pe Israel ca singura mireasă a lui Dumnezeu (îs. 50:1;
54:6-7; 62:4-5; Ier.
I

439
IAMII.IE
2:2; Ea. 16i os 2:4 I.m.). in .fad de aou! stii ţi & slujitoarele $l'ilor, ei cft &i pltau p€mie aveau
*concubine ţi copiii născuţi de acestea puteau dobîndi o poziţie egală cu fiii adevăraţi, dacă tatăl dorea
aceasta.
s, Soffisone
în afară de termenii 'iî ţi 'ifiB, „bărbat" şi „femeie", care erau folosiţi şi pentru „soţ" ţi „soţie", soţul era
ba'al, .^tăprnul" şi "ădăn, „domnul" soţiei, termeni cN ilsdeaz! pozj$ le8€l! ti pEctica a cdor doi soţi.
Ptnâ la căsătorie * femeia era supusă tatălui ei, iar după căsătorie era supusă soţului şi ea era un bun de
preţ pentru amtndoi. Soţul putea să divorţeze de soţia s, dar rbbabn c! eJia nu put@ dirD4a de el; ea nu
moştenea proprietatea soţului, d aceasta era moştnitl de frl luii de asme, etiei i e putea c@ s5 trăiască în
armonie cu celelalte soţii. Pe de altă parte, existau multe diferenţe potrivit cu personalitatea şi tăria
caracterului, iar unele femei au ajuns să ocupe potFi pllaiene, cu ne da'e szul luj Debda (Jud. ,4.s),
Aiari, (2 rhp. 1r), Hulda O împ. 22:1a ş.urm.] şi Estera. îndatoririle soţiei includeau în primul rînd
naşterea de copii şi creşterea lor, cît ţi îndatoririle casnice cum este gătitul, pe lîngă îndatorirea de al
ajuta pe soţul ei la munca de pe cîmp drd aE Fnejd, Fidelitat@ era impotunta p€trh ambii soţi şi în lege
era o prevedere strictă pentru pedepsirea adulterului. Cea mai importantă funcţie a soţiei era naşterea de
copii iar +sterilitatea era o siusă de ruşine.
/ Părinţi şi copii
Cei patru termeni: „tată" f'sy, „mamă" ("em), „fiu" Qien) ţi „fiică" 0>aţ), au cuvinte înrudite În majori -
tatea limbilor semitice ţi erau folosite a tît de frecvent în vremurile VT încît declinarea lor gramaticala
este neregulată. Cea mai mare dorinţă a unui soţ şi a unei soţii era să aibă mulţi copii (Ps. 127:3-53, dar
mai ales fii, e m s .Btl clar ln btoria lui Alars si a relaţiilor sale cu Dumnezeu, de la care veneau copiii.
Fiul cel mai mare ocupa o poziţie specială şi la moartea tatălui său el moştenea o parte dublă şi devenea
capul familiei. Uneori, însă, tatăl putea arăta o favoare specială fiului cel mai rînâr, cum a făcut Iacov
cu losif tiapoi o Benimin, o rcA nu puFa pmio mc{trnic de la ot6l ei dedt da.e nu ehu di (rezi toci Id.
42r13-1si ezi $ rMoflEt!]RD,
în Mesopotamia antică, după cum este atestat în rp.lial tl deumtrele de la Nui a existat obiceill ca
familiile fără copii să adopte un fiu (*NUZI, *EPO-CA PATRIARHALĂ) şi potrivit acestui obicei
*Avraam a evaluat posibilitatea de a-1 face moştenitor pe unul dintre slujitorii săi (Gen. 15:3). Totuşi,
în VT nu există rad o lege specială cu privire la problema *adoptării. Cazurile relatate fie câ se petrec
într-o ţara străină (cum este cazul citat mai sus, adoptarea tui Moise de clEe fijca hi Faraon (Ef,od.2:10)
qt adoptaE Ee€i de clr€ M.rdohd (&r. 2:7,15)), fi€ .e nu stit €zui de adoptr€ .leplinl, cM 6re €zrr
.opiilor adoptati care erau descendenţi din cei care adoptau, cum este
cazuladoptărofiilorluiIosifdecătre[acov(Gen,48;5, 12) ti adoprM de .iEe N.oni a @pilutui luj Rut (Rut
4:16-17). Ond copiii erau mici ei erau îngrijiţi de mm lor, dar !e nl.5sur! e baielii cErea! €i învăţau să-şî
ajute tatăl la lucru aşa încît, în general, tatăl coordona *educaţia fiilor, iar mama pe cea a
fiicelor. Faptul că pentru copii mama era la fel de preţuită ca şi tatăl este arătat de porunca a cincea
(Exod. 20:12).
"
g. Alte rudenii Termenii „frate" ('ăh) şi „soră" f'ăJtoţ) puteau fi folosiţi nu numai pentru copiii născuţi
din aceiaşi părinţi d şi pentru fraţii vitregi, fie de mamă, fie de tată, şi restricţiile cu privire la relaţiile
sexuale între fraţi se adice $ ta acettia (Leq13:9, 11;Deut, 27:22), utrlii şi mătuşile aveau adesea un rol
important pentru copii, în special fratele mamei, pentru băieţi, şi sora tatălui, pentru fete. Aceste rudenii
sînt numite cu combinaţii potrivite de termeni cum sţnt 'ah6ţ-'Sb1 „sora tatălui", dar uneori sînt descrise
cu cuvintele ddd, „unchi" şi <iâdă, „mătuşă". O femeie putea numi pe tatăl şi mama soţului hHm (deex.
Gen. 38:13, 25; 1s.n4:19, 21)inanda(d.€r. Rui 1:14); * poate ca koţăi (de ex. Exod. 3:1; 4:18) şi hoeeneţ
(Deut. 27:23} să fie termenii corespunzători folosiţi de bărbat pentru mama ţi tatăl soţiei, deşi lucrul
acesta este incert datorită contextului limitat în care apar aceşti termeni.
fi. lnlidanrat@ rudaiilor
Doi factori principali determinau solidaritatea în vrensile paEiarhale, de.en<lenla comulA G€twre
înrudite prin legături de sînge) şi locuinţa comună, dt şi obligade poEivit o obiceiuile ii cu lqs, D€rj
după aşezarea în ţară tendinţa familiilor de a se diviza au sldbit acte Le8etui, ele au sntinEt si 6e inp..
hnre h tot tinpul v[ Conuib@ de inr€e a ambnbr uei fmilii a sqi claD &u a sui rib a fost de asemenea o
sursă de unitate în cadrul acestor grupuri, sub conducerea căpeteniilor lor. Unul dintre Ezultaiele Gtei
ajtlti a f6t dreptul fieiroi t@. bru al gnpdui de a 6 prctejat de ael 8dp cii ti obligaţiile grupului de a
asigura anumite servicii. Un loc important îl ocupa obligaţia de go'el, care se putea eninde de la hara h
c{setorie a r;du*i @i rudern (R!r 2:20; 3112j 4) la rn*mp{EE uei nrdenn din sclavia în care s-a vîndut
ca să plătească o datorie (vezi d. asemenea ^RĂZBUNĂTORUL SiNGELUT),
BILBIOGR-4!8, R. de \Au, Anciut ltrud, L961, p. 1955, 520'523; E. A. S!ei*r, 'Th€ Wile-Sbler Motif in
the Patriarchal NarratJves", în A. Altmann (d,), ardicdi dnd oths studi6, 1963, p. 1s23.
T.C.M.
11. în Noul Testament
ldilia (gr. !ohh) ste hen$omre ca atare nlmi de trei ori, deşi ideea înrudită de „casă" sau „cei din casa
cuiva" (gr. oikos, oikiă) este întilnită mai frecvent. Termenul patria („descendenţă", LS/) indică originea
istodcl a mei fanilii .dn!,, ,patidhd' ej, si nu coldGatonn actual. o fanilie poat€ 6 u trib eu chtar o Etise,
In lapt, 3:25 prcnisj!@ da|a lui Avraam este citată în forma: „Toate neamurile pămîn-tului vor fi
binecuvîntate în sămînţa (palriai) ta". în LXX găsim „triburi" (phyîai) în promisiunea originală (Gen.
12:3) şi „naţiuni" (ethne) dnd promisiunea este reamintită în Gen. 13:18 şi 22:18. tosif era „din casa şi
din €nintia (pahid) lui Da;d' (L@ 4:2), o q. p6ie ln care punctul principal 6te patronimicul. Aşa cum
arată versetul acesta, „casă" {oikos) poate fi toloril ln tuelali ss (Ei Lu.a 1:27); rezi de e.
440
•
:

menea „casa lui Israel" (Mat. 10:6; 15:24; FapT. 2:36; 7:42, i(c.), ,Fas lui Iacov" (Luca 1:33),
Proeminenţa paternităţii poate fi văzută clar ţi în al treilea text în care apare cuvîntul patria, Efes. 3:14-
15: „îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Cristos, din care îţi trage numele orice
familie, în ceruri şi pe păraînf". Aceasta înseamnă că aşa cura fiecare patria subînţelege un, pater („ta-
tă"), la originea tuturor stă paternitatea universală a lui Dumnezeu din care este derivată toată ordinea
relaţiilor, fn altă parte îhtUnim conceptul mai limitat de paternitate a lui Dumnezeu, în raport cu familia
credincioşilor,
în cazurile în care expresia „cei din casa lui..." nu este sinonimă cu „familia" ea indică o unitate socială
întunită pretutindeni în secolul 1 d.Cr. în societatea romană şi elenistică, precum şi în cea iudaică.
Expresia nu se referea doar la domnul (gr. fcyrtos), stăpînul (gr. despotes) sau paterfamilias, sofia,
copiii şi sclavii lui, ci si diferiţi dependenţi cum sînt slujitori, angajaţi ţi chiar „clienţi" (de ex. liberţi
sau prieteni) care se at{.{ de bus bie de o fmilie darorig b€nedcinor reciproce (*CASA CEZARULUI).
Evangheliile sînt pline de aluzii la familie şi la carcaterul ei (de ex. Mat. 21:33 ş.urm.). Familia era un
factor important pentru creşterea şi stabilitatea bisericii. La evrei familia era cadrul în care se
desfăşurau exerciţii religioase cum sînt Pastele, masa sacra săptămînală, rugăciunile şi învăţăturile
religioase (*EDUCAŢIE). Lues ne spune că „Mngerea pîiiui" avea loc în biserica din Ierusalim „în
case" (Fapt. 2:46). Expresia Vai! oikon apare în papirusuri în contrast cu expresia „în mod individual"
(ragpro-qpo, 'kziMM),
în etltiG din p€rio.& elenistict rchl fdjliei h înfiinţarea bisericilor nu a fost mai puţin important. Prima
intrate a Neamurilor lin biserică a fost aceea a &niliei lui coneliu din Cezarea, @E cuDrind€a stu.
jitorii, o ordonanţă, rudenii şi prieteni apropiaţi (Fapt. 10:7,24). 6rd P.wl a Eeut li Empe, bisi.r a f6t
lniinlrd Ia FiliDi odale cu boEan fandiei ridiej şl a 'anilili remtsulli (Fapt, 16:15, 31-34l, l: Corint
"primd tod al Anaiei" a f6t lanilia lqi $tefaM (1 cd, 16:r5), ca, prcbab nnpreua .u tnnia lui Crisp,
fruntaşul sinagogii, şi familia ospitalierului Ga-ib (Fapr. 1t.aj 1 Co. t:14-l6i Ron. 16123). au icr botezaţi
de însuşi Pavel. Alte familii creştine menţioEt€ pe ruft sht Pri*ila Fi A.ujta (ti Ef6, I Cor r6:1q $ F.ie
RoM, non. 16:5), orisilor (i! 86, 2tin, 1:15: 4.19), Filinor (h cole, Fitim. t-21, Nimfa (în Laodicea, Col.
4: ÎS), Asincritus şi Filologus 0a Roe(?), Ron. 16:1415),
Se pare că în Ierusalim bisericile din case primeau învăţătura pe familii (Fapt. 5:42) şi acesta era şi
obiceiul lui Pavel, aşa cum i-a învăţat pe presbiterii din Efes (Fapt. 20:20). Exista ocateheză regulată
care prezenta îndatoririle reciproce ale membrilor unei familii creştine: soţii şi soţi, copii şi părinţi,
slujitori şi strdni. \,!t Col, 3:13.4:1j $8f6. 5:22.6:9: I pet 2:16-3:7.
Se face referire şi la biserica din casa lui Priscila şi A.u!a (Rom. 16:s $ r cor. 16:I9), din ce lui Ninf;
(Col,4:15) şia lui Filimon (sau în a lui Arhip?) (Filim. 2). Aceasta înseamnă fie că acea casă era
considerată ca o *biserică în sine, fie că biserica dintr-o anumită localitate se întrunea în casa cuiva.
Cînd ni se spune că Gaiu eF Sazda ,,'nEesii bi*ricr (Roh. t6:23). lrcbabil .{ 6re subh.leasi exGrqta la
colint a
FAPTET,E APOSTOLILOR
altor biserici în familie, sugerînd că în anumite ocazii, cum este Cina Domnului (1 Cor. 11:18-22) se
întruneau toţi „ca biserică". Totuşi, nu este lipsit de importanţa să observăm că în anumite situaţii atît
botezul cît şi Cina Domnului aveau loc într-o familie, fără să menţionăm învăţătura dată soţiei si
copiilor (1 Cor. 14:35i Ef6, 6:4) ti ce $pEv€aherdii (epi$piit 3i dia@Dn bisicii Muti alqi din lildul
caDlor d. fa milie (1 Tim. 3:2-7,12).
Nu este surprinzător ca însăşi biserica să fie privită ca {i flmilia lui DlmEzd (Ef6. 2:r9, unde i@gi@
este combinată cu cea a unei ţări sfinte) sau ca familia credirioSilor (ca1. 6:10), Dsi€ru credirciGitoi
ca ?i fri adopali (Rom. 3: 1517) su € 6ruji@ns .i irpr.v. nici (lPet. 4:10) subînţelege această imagine.
Pavel se consideră pe sine un slujitor al lui Isus Cristos, un ispravnic chemat să îndeplinească o
anumită slujbă (Ron. r:1i 1 Cor, 4:1. 9:17). IhE.o inugic iNdila, scriitorul Epistolei către Evrei H
descrie pe Moise ca şi căpetenia ispravnicilor în casa Iul Dumnezeu, prevestind pe Cristos ca Fiu şi
Moştenitor (c/. Gal, 3:23-4:7) al casei lui Dumnezeu; şi „casa Lui sîntem noi, spune scriitorul, dacă
păstrăm pînă la sfirşit încrederea ne-zguduită şi nădejdea cu care ne lăudăm" (Evr. 3:1-6).
BDUOGRAFIE. C. Schr€nl, l?.)vT 5, p. 119.134, 1015-1019; E, G, S.lw}J! I Paer, 1946, Esd I. D. 363;
E. A" Judg€, me Seill Patten oJ (hristiq Crolps ia thelint t:atrurJ, t96n.
D.W.B.R
FAPtll"E APOSTOIILOR- ,Japrete Apostouo,,, (gr. proxeis apostoWn) este titlul dat către sfîrşitul
koluld al 2le. d.Cr, c€lui d€ "r doil* duir ul istoriei începuturilor creştinismului, al cărei prim vo-ium ne
6te curcur ca ,,Evanghelia dup, Lucd,..
I. S.I|lta @ntlnqtutul
c€rt€a treia Gtorisi@ de a6lo de urde e stusere Evanghelia („cea dincti carte", Fapt. 1:1), cu învierea şi
aretere lui Gs, qi continun cu Elarar@ in5lrrrii, coborîrea Duhului SSnt, ridicarea şi dezvoltarea bise -
ricii din Ierusalim (1-5). Apoi descrie împrăştierea membrilor acelei biserici care-a urmat după execu -
mea lide^dui lor, gtef.n: d*rie prim ;hngh€ti. zare a regiunilor mai îndepărtate, mergînd spre N pînă la
Antiohia, si începutul misiunii pentru ne-evrei în oraşul acela. In cursul acestei naraţiuni avem de ase -
menea naraţiunea convertirii lui Pavel şi evanghelizarea lui Petru în cîmpia Şaron, culminînd cu
convertirea primei familii de ne-evrei din Cezareea. Această secţiune a Faptelor se încheie cu sosirea
lui Pavel la Antiohia pentru a lua parre la misiunea pentru cei dintre neamuri din acel oraş şi cu
plecarea lui Petru din Ierusalim după ce a scăpat de la moarte din mîinile lui lr.l Agn'la I (6.12). De aici
tr.oL subjcrut Drin. cip8l al Faprelor 6i€ nisiu@ alctoticA a lli pi€l: ihp!.ui o B€ftba et a eEnghetiar
cipru sj s Galarjei (13-14), a lur patu la Corciliul aj! Ieru. salim (15), împreuna cu Sila, a traversat
Europa şi a evanghelizat Fflipi, Tcsalonic şi Corintul (16-18), împreună cu alţi colegi a evanghelizat
provincia Asia de la sediul său din Efes (19), a făcut o vizită în Palestina, unde a fost scos din mîinue
gloatei violente şi a fost inchis tibp de 2 ad (20-26t, a i6t trinis t; Rom pentru audierea cazului înaintea
împăratului, la cererea s, $a p.t6ut 2 ani scolo sub aEt la doni.iliu.
441
FAPTELE A.POSTOLILOR
altrl libetuta &Dlin de a face cuoslrt E@ghelia tuturor celor care-1 vizitau (27-28). Deşi Evanghelia a
fost purtată pe toate drumurile care plecau din Palestina, Faptele se concentrează asupra druftrui de la
ltulin la Altioni. ii de a@!o la RoM_
u. orthea ql s6p{r
Prefala la ,,ca diii art€" (Lm 1.14) * aplic! h EgarE bAlur, l. amb€le p54i ale lkrlrii: inMga lucrare a
fost scrisă pentru ca un anume *1eofil, să aibă o prezentare cronologică şi demnă de crezare a ridicării
şi răspîndirii creştinismului - un subiect despe care €l .€ deja atrqnre inlotmli.
Data nu 6te irdkarl c! pEiziei cstu raptelo! nu * ,oat€ d fi f6i sis! frai lnainte de dtirul eveniment pe
care-1 descrie - faptul că Pavel a petrecut 2 ani sub .Et Ia doniciliu h Rom (Fapt. 23:30) . !.ricde ce
indude probabil anii 60 si 6r, dar nu ştim la cît timp după acest eveniment a fost scrisă. D.cn d puiea 6
sbhilit taptul ca se reteie l. 4rtichităţile lui Josephus, nu ar fi putut fi scrisă înainte de anul 93 d.Cr., dar
o asemenea legătură nu poate fi dabiuin. Ne'am pute 8indi la o peri@d! h .ae $a întîmptat ceva care să
suscite interesul special faţă de creştinism al unor membri proeminenţi ai societăţii rMre, aI crrc!
reprebrant ar put€ i cotuiddat Teorii. O asemenea perioadă a fost ultima parte a domiei ld Domitiil
(3196 d,cr,), c!!d cnltinlnul a pătruns în familia imperială. S-asugeratcăleofilar put@ f u F€udonin al
rui rlaviE clens, vnnn lui Domiţian, O ocazie anterioară ar putea să fi fost în ulri@ part a anilor 60, ciod
sa perut s, 6e tullgtul potrivit pentru a disocia creştinismul de revolta evreiască din Palestina, sau chiar
în prima pane a anilor 60, cînd principalul propovăduitor al creştinisftului 6 mers la RoM, .a d c€tt@
rcman, p€ntsu ca a?eld 6eu sl 6e j!d*td de liburalul inp€rial. Nota optinisrE cu carc * stu-r€fie Carre F.!
Elor, cind Povel proclama împărăţia luj Dm€zeu la RoM, fără nici o piedică, ar putea sugera că scrierea
ei a avut loc înainte de izbucnirea persecuţiei din anul 64 d.Cr. DoveziSe interne pentru datarea cărţii
lui Luca stnţ relevante, dar dacă se crede că Evanghelia după Luca E€buie s5 fE datad dupe ad 70 a.Cr,,
an put@ considera posibilitatea ca „cea dinţii carte" din Fapt. 1:1 g fie "Prctelka" (aqa cM cre<l C. S.
C. wiliam ş. a.). Ttansferarea cazului lui Pavel la Roma ar dovedi n*6itatea dminarii mi arerte de c6ft
oftia$ imperiali a naturii creştinismului; este posibil ca autorul Faptelor să fi considerat că este înţelept
să pună la dlFzili! a6tor @ndn o prezenbre a situadei.
Itu€plnd din selol .l 2la autorul a f6t id€n. tiEcai (!e bsn drprdte, dupi t@te r.obabilictne) cu Luca,
doctorul şi tovarăşul de călătorie al lui Pave! (Col, 4:l4i filin. 24i 2Tin. 4:11), poMvit ploloSrnui
Marionjt ra EEnehelia e, {rir la sfsihrl Rolurui al 2-lea, Luca a fost un grec din Antiohia (originea lui ln
Artiohia 6t€ 3{tnnleleas: de rianra ,apugnn, a tqnrlui din Fapr, u:23). Particip.E lui la ele evenimente pe
care le descrie este indicată dar de trecerea de ia persoana a treia la persoana întH plural în naraţiunea
sa; cele trei pasaje scrise la persoana 1 plural sînt 16:10-17; 20:5-21:18; 27:1-28:16. în afară de
Frioadele deie to ac6te psaje, el a awr prilejul să urmărească desfăşurarea evenimentelor de la lnceput
lnhcft a aht acc6 la infonatii de la martori oculari pe care i-a întîlnit din cînd în cînd, nu
numi h Aftjohia .i $ ln Asia Mic! d Mac€dori!, h I€rGslin Ei Cere si n r6@, la RoM. Un le inpddt
pbl,abiL ci l-au .wt s.zdele lli din difdit cetăţi, cum au fost Filip şi fiicele sale din Cezareea (21:8
ş.urm.) si Mnason, un membru fondator al bisicij din ltultn (21:16). Nu sar pas ca el rl f lolcit Epistolele
bi Pav€l € o surs{.
III. Caracterul Istoric
cre<llilitat@ istoric, a relatidi lui Luca a t6r conSrmată de descoperiri arheologice. Deşi cartea abor-
d€zE probiere aplo€lri.e qi t@losi.e, a€tea nu dinin@az: ac@tet@ debliitor, de{i ele det@inn alegerea
şi prezentarea faptelor. El plasează naraţiunea lui în cadrul istoriei contemporane; paginile cărţii lui sînt
pline de referiri la magistraţi ai cetăţilor, guvernatori ai provinciilor, regi vasali şi alţii, iar aceste Efdili
s{u dovedit d€ nemnthte on 6rere e triviE la ldul ii data eqirentdui. cu ninind de cuvinte el comunică
atmosfera adevărată a diferitelor cetăţi menţionate în naraţiune. Descrierea călătoriei rui Parl la RoM
(27) rlnltE !fia ir zilele no6re uul dinte ele toai impotunre dmt€ d6p@ Nvigaria din antichitate.
IV. petd apoloaetl.
Este evident că pe Luca îl preocupă ta ambele părţi ale lucrării sale să demonstreze că creştinismul nu
reprezilti o aneninta€ !€ntu lese. ;i ordi"., din impdtu. ll tare ac€ast mi al6 prtr citarea hortrLilc
guvernatorilor, magistraţilor şi a altor autorităţi din diferite părţi ale inp.riutiri. in EEnshetia dup3 ie,
PUat îl declară pe !sus de trei ori nevinovat de răzuttire (Lud 23:4, 14 22), iar cttut * adu acuatii
similare aduse împotriva urmaşilor Lui în Faptele A-pGtolflof, €le ru pot d tundan€nrEte, pretorii din
Filipi i.au tnchb pe l6EI d Sita pentru nrcllc4a diepidui la ptupri€tet€ !rivar{,d dar i,au elib€ht ti şi-au
cerut iertare pentru acţiunea lor ilegală (16:19 ş.urm., 35 ş.urm.). Politarhii din Tfesalonic, înaintea
cărora Pavel şi însoţitorii săi au fost acuzaţi de răzvrătire împotriva împăratului, au fost mulţumiţi să
găsească cetăţeni din cetatea aceea care să garanteze purtarea bună a misionarilor (17:6-9), O decizie
mai semnificativă este luată de către Galio, proconsulul Ahaiei, ere . dulaI acqara de prcpagaft a rei
religii ilicite, acuzaţie adusă Empotriva lui Pavel de către liderii evrei din Corint; implicaţia practică a
deizi.i lui 6te cl {i crqtinisul * buura de a@ti proiecţie care este garantată iudaismului de legile rcmne
Ga:12 !.lm.). L! Ef6 Pavel ..a bltlMt de pnethia * r&ia $ilor (nai ruilor Ariei) si 6te di*ulpat de losofdd
oralllui de acutia d; a 6 iNu.ltar cuinii zeiţei *Artemis din Efes (19;31, 3S ş.urm.). în ludea,
guvernatorul Festus şi regele vasal Agripa II au fost de 66rd ci Pa!€l nu g !ioni! nici o infnhurc care să
merite moartea sau închisoarea şi câ, de fapt, €l ar fi puhrt 6 elib.Et chiar atlmi d.c, nu d 6 lur juidiqia
dh mlhile lor p.in aFld tcnr la cear (26:32).
Am putea să ne întrebăm, totuşi, de ce răspîndirea creştinismului a fost marcată atît de frecvent de tul-
bursri daca tot' cEtinii Ep€ctau lese4 e M sutire l@. Ri6pusul siu ee c6, itr alard de ircidonn de h Fiiipi
ii de d€noEthda istiqate de bredla .ginrarilor djn Er6, ibultul ce a tuorit proclamarea Evangheliei a fost
instigat întotdeauna
442

FAPAtrLE APOS1OLILOR
de opom$i mi. L. fel cs E€nshelii ii prezinri pe marii preoţi saduchei din Ierusalim care au avut cîsng
de cauză asupra lui Pilat cu privire la condamnarea lui Isus la moarte, deşi Pîlat vedea lucrurile în nod
difqit, la fel 'n ca.rea Fapretor ei Ei apri*i duşmani ai lui Pavel în toata locurile sînt evreii, in timp ce
cartea Faptelor relatează înaintarea statornică a Evangheliei în mari centre urbane din Imperiul Roman
populate de Neamuri, ea relatează în acelaşi timp şi respingerea ei progresivă de către majoritatea
comunităţilor evreieşti din imperiu.
V. Aspectul teologic
în ce priveşte aspectul teologic, tema dominantă a ca4ii Faprelor ste acrivirarea DdrLdui S6nt, pb
misiunea revărsării Duhului, făcută de Cristos după înviere în 1:4 ş.urm., este împlinită pentru ucenicii
ewi in d!. 2 iar i,lh.,pdtu credincjorri <linft Neamui în cap. 10. Apostolii şi-au împlinit însărcinarea prin
puterea Duhului, care este manifestată în semne supraEtmlej aaept@ EvEnaheliei de crde @i con
vertiţi este însoţită de asemenea de manifestări vizibile .le pui€rii Dutuluj. can@ d Dut6 n nhite
„Faptele Duhului Sfînt", deoarece Duhul este cel care controlează înaintarea Evangheliei pretutindeni;
El călăuzeşte deplasările predicatorilor, de ex. Filip (& 29, 39), Petru (10:19 ş.urm.), Pavel şi însoţitorii
săi (16:6 ş.urm.); Duhul îndrumează biserica din An-n'ohia să pună de-o parte pe Bamaba şi Saul
pentru o slujire mai îndelungată la care ia chemat El (13:2); Duhul primeşte un toc important în
scrisoarea care comunică decizia *Conciliului din Ierusalim pentru bisericile neamurilor (15:28); El
vorbeşte prin profeţi (11:28; 20:23; 21:4,11), Ia fel ca şi îft zilele VT (1:16; 28:25); Duhul este cel care
a ales pentru prima oară presbiteri într-o biserică, pentru a prelua conducerea ei spirituală (20:28); El
este principalul martor pentru adeeed EEryheliej (5:32).
Mamfestările supranaturale care însoţesc răspfh-direa Evangheliei indică nu numai activitatea Duhului
ci si inaugurarea unei ere noi în care Isus domneşte ca Domn şi Mesia. Elementul miraculos, cum ar fi
de aşteptat, este mai proeminent In prima parte a cărţii decît în partea a doua: „Observăm o reducere
treptată a accentului pus pe aspectul miraculos al lucrării D{nului ere erspurrle d dezbtea din EDis -
tolele Pauline" (W. L Knox, The Acu of the Apostles, 1943, p, 9rl.
VI. la!'tel. ln trtsed.a ,'rtmdd
Spre deosebire de majoritatea cărţilor NT, cele două părţi ale istoriei scrise de Luca nu par să fi fost
asociate în principal cu bisericile creştine, nid sub aspectul adresării nid sub cel al circularii între
biserici. S-ar plt€a € Manin Dib€lis sa aibi drertare clnd afme că lucrarea a circulat prin comerţul
contemporan cu cărţi, pentru beneficiul cititorilor dintre Neamuri pentru care a fost scrisă. Se poate să
fi trecut un oarecare tiap de la prim plblicar€ a lwirni1 în dour @lwe pînâ la circulaţia mai generală în
biserici, ca un document creştin cu autoritate.
La începutul secolului al 2-lea, cînd cele patru Evanghelii scrise au fost puse împreună şi circulate ca o
lucrare formată din patru cărţi, cele doua părţi ale istoriei lui Luca au fost separate şi au mers pe căi
independente. în timp ce Evanghelia după Luca a avut viitorul asigurat datorită încorporării sale
împreună
cu celelahe r€i Evanghetii Faprele Ap6rolo 6a dovedit tot mai mult a fi un document important care
poate fi numit pe bună dreptate, aşa cum a spus Hamack, cartea pivotantă a NT.
Circulaţia mai largă a cărţii Faptelor în biserici se poate s! n aht o baatua cu tncerea de coLsbre a
lpistolelo! padim lEntu a fo,m h corprr, .ede sfîrşitul secolului 1. Dacă a existat o tendinţa ca Pavel să
fie uitat în generaţia care a urmat după moartea sa, Faptele 1-a readus cu siguranţă m amintirea
creştinilor stimufnd ilter6ur faF de a6 apostol dr€ a art o in!.rtanlt adt de mare. iru: odad cu a.dtuars
6lulri luj Pav.l, calld Fap@tor . depG mJtuie 5i despre lucrarea celorlalţi apostoli, în special a lui Petru.
Ac6t. 6te moiitrJ pentu c.re Marcion laa 140 d,cr) !u a putur include Faptete h canonut siu d6i a inclus
ediţia sa din Evanghelia după Luca drept prefaţă la scrierile lui Pavel. în timp ce a depus o mărturie
elocventă despre apostolia lui Pavel, cartea Fapt€lo. a anihnar pucrd de ve.lere al lui Marion conform
căruia apostolii originali ai Iui Isus s-au dovetit n€loiali fa!5 de ioveiSrffi Domutlj ldr. Ma. cion şi
um.tii sai plob3bit cE stnt dnta DrinciBli a lui Tbrtulian care acuză de inconsecvenţă pe ereticii de lac
at€l nlfti la .uiorirarea aFstoli.i a tui Pavel şi resping cartea care mai mult dedt toate celeLalE ofe$ o
matuie indep€nderr3 derDre ar rolia lur (Prdalrnon 22 !.unl
Pe de altă parte, pentru apărătorii credinţei catolice, valoarea Faptelor Apostolilor a părut a fi mai mre
ddt oriclnd. Nu nllmi ca FaFcter u pl@nbt do@ d€ netJSSduir cu privire Ia pozjri. si rstiz.}rils lui Pavel
., aposol, o a apdftt s loziUa cetorlaLri apostoli şi a justificat includerea scrierilor apostolice ne-pauline
alături de colecţia de scrieri pauline în volumul de Scrieri Sfinte. Din vremea aceea cartea a aj$ sA poat
u.Mele de „Faptele Aposiolitol., su cd.r, a€ cM o rMejc tista nuatoriane, a o exagerare anti-marcionită,
„Faptele tuturor apostolilor".
VII. Valoarea cărţii
DEptul cSr,tii Fapelo! Apostotitor de a dupa leul Fadigotul L1tre rvdshelii si Episrole €sE cl;!, pe de o
parte, ea este continuarea generală a celor patru EE4heN (fiind on!in@!€a fireascd a beia ;ine .€le patru
Evanshelii); F€ de altt parte, tumiz€az! cadnn istric p€nrru liircle Ephtdle si ar€sd calac renl apcrolic al
celor mai mulţi scriitori at ciu nume îl poartă.
In afar5 de ac@sia, q ramh€ u dehent dp valoare incalculabilă pentru începuturile creştinismului, Dacl
ne gîndim ctr de pu{De sht cu;o-srinlele n@re cu privire la proer6u.l Ehrheliei to alte direcţii în
deceniile care au urmat după anul 30 d.Cr., putem înţelege mai bine cît de mult datorăm cârtii Faptelor
pentru relatarea relativ detaliată a răspîndirii Evaryheli€i de la I€tua1in la Roha_ a{eroifta si dezrcltaM
c6tinis ndui cororituie q studi! Fe sărat cu probleme, dar unele dintre aceste probleme .r fi :i mi sreu de
abordat dad nu am in.; informaţiile din Faptele care să ne ajute. De exemplu, cum se face că o mişcare
începută în inima iudaismului a fost recunoscută după cîteva decenii ca o religie distincta a celo. dinre
N€anui2 Si .m * fa; ca d credinfd cac ti arc ori*ifta în Asia a r6t aseiate
443
FAPTTI,E A.POSTOIjILOR
timp de secole cu civilizaţia europeană? Răspunsul este legat într-o măsură mare, dar nu în întregime,
de activitatea misionara a lui Pavel, apostol al neamurilor ţi cetăţean roman; iar în Faptele Apostolilor
Luca este istoricul acelei cariere. De fapt, naraţiunea lui este o sursă de informaţii de cea mai mare
valoare pentru o fază importantă a istoriei civilizaţiei lumii.
BIBLIOGRAFIE. BC, 5 vol„ 1920-33; F. F. Bruce, The Aca of tke Apostles. 19S1, si The Book of
Acts, 1954; C. S. C. Williams, The Acu of the Apostles, 1957; H, J. Cadbury, The Book ofActs m
History, 1955; M. Dîbelius, Studies in theAca of the Apostles, 1956; J, Dupont, The Sources of Aca,
1964; A. Ehrhaidt, TTte Actsof tkeAposdes, 1969; E, Haenchen, TheActs ofthe Apostles, 1971;
W.W.Gasque./lHisraryo/thi: Criticism aftheActsoftheAposdes, 1975. F.F.B,
TANAON.
I. Termenul
Este titlul obişnuit folosit în Scriptură pentru regii Egiptului. Derivă de Ia termenul egiptean pr-", „casă
mare". Acest termen a fost iniţial un nume simplu folosit pentru a desemna palatul regal şi curtea Egip -
tului şi a fost folosit în sensul acesta în Regatul \fechi ţi Mijlociu, în mileniul al 3-lea ţi în prima
jumătate a mileniului al 2-lea Î.d.Cr. Dar pe la jumătatea dinastiei 18 (cea 1450 Î.d.Cr.) termenul a
ajuns să fie folosit pentru persoana regelui însuţi, ca un sinonim cu „Ma-jestatea sa". Primele exemple
de folosire în acest sens par sA dateze din tiFlll domiei lui Thntrnsis tD r?J şi W, ţi apoi din timpul lui
Amenophis IV/Akhenaten. Incepînd din dinastia 19 termenul simplu „faraon" este folosit în mod
constant tn documente, la fel cum ste lolcit h special tr C6, si Exod. lRrind din dinastia 22 (945 î.d.Cr.),
termenul „faraon" putea fi cuplat cu numele regelui: astfel, „Faraonul Sheshonq" apare pe o stelă din
vremea aceea, la fel ca şi referirile din w la f@rut N@ si faEonul Hofra. rbzi Sit A H. Gardtner,
Egyptian Grammar3, 1957, p. 7S; J, \fergote, Joseph en tgypte, 1059, p, 45-48, ţi bibliografia citata tn
aceste lucrări
II. CSţiva faraoni
1. Un contemporan al Iui Avraam. (Gen. 12:15-20). întrudt Avraam a trăit tn jur de 1900 Î.d.Cr., este
foarte probabil că acest faraon a fost unul dintre regii Amenemhat ţi Sesostris din dinastia 12 Ceea
1991-1778Ld.Cr.)
2. Un ontenponn .l hi il6if (c€n. 37 5O). J6if a trăit tn jur de 1700 Î.d.Cr.; faraonul Lui probabil că a
fost unul dintre regii Hyksos din Dinastia a 15-a.
3. Faraonul (faraonii) asupririi. Numărul conducătorilor individuali descrişi de termenii „regele Egip-
tului" ţi „faraon" în Exod. 1-2 este o problemă de inteQrctare ' * pdte se 6 fo6r uul s! doi, in odce caz,
el l.a peedat p€ f.6dtit din Exod.
4. laftnul <tin Exod'n Grod. 5,12). Dac! Exodul a avut loc tn prima jumătate a secolului al 13-lea i.d.cr"
afa ce p@ el Mi prcbabil din <lov€dle rE care le avem, faraonul din Exodul şi ultimul opresor al
izraeliţilor a fost Ramses II.
5. ]ltel Biri€i, $tia lli MaEd, di tribul lui llda (1 con, 4:13), Perioada l! ce a EEit Biti" d ratil ei este
incertă şi de aceea acest faraon nu a fost identificat încă.
6. Faraonul care a primit ca refugiat pe tînărul prmţHadad al Edomului, în urma devastării Edomului
de către David ţi Ioab (1 împ. 11:18-22); prinţul sa căsătorit cu cumnata faraonului. Este posibil ca
faraonul în discuţie să fi fost un faraon de la slîrşitul dinastiei 21, adică Amenemope sau Siamun.
Neclarităţile din cronologia dinastiei 21 nu permit o datare mai precisa.
7. Faraonul care a cucerit Ghezerul ţi 1-a dat ca zestre fiicei sale care s-a căsătorit cu Solomon [1 împ.
9:16; vezi şi 3:1; 7:8; 9:24; 11:1). Raidul lui Şişac în Palestina In 925 Î.d.Cr., anul al S-lea al lui
Roboam, nu tui tt_uiud€.ir a tGt mul at 21lea al domiei sal€. iar el s-a urcat pe tron un cea 945 î.d.Cr.;
Solomon a ncit h 93V930 Ld.cr,, dup{ o doMie de 40 de ei care a început tn cea 970 Î.d.Cr.; deci, Şişac
s-a uicat pe tron în anul al 25-lea al lui Solomon. Prin urmare, @nhpomn lui Solonon ln ESipt ln prjnn
25 de ani ai domniei sale, trebuie să fi fost ultimii regi ai dinastiei 21, Siamun şi Psusennes II. Dintre
aceştia doi, Siamun probabil câ este faraonul care a cucerit Ghezerul şi care la dăruit fiicei sale la
căsătoria cu solorcq o s, biMtals a s de la T.nie az€n) ar !ut6 .on$itui o dobdl lqEu .ctiviratea rSzboinici
a lui Sian-u h Filisn. cu prire la rebriile dinft Egipt şi Israel în perioada aceasta, vezi K. A. Kitchen,
'Ihird larcn.Aiae Prioa in Eget L972, p. 223 ş.urm., 2flO ş.urm,
S. *Şişac, care este Sheshonq I, fondatorul dinastiei 22 (h:bja!;), 9. rso,@tehpdanrllu.iosa. 10. rTirhae,
dh di@ria 2s (Erioliana), tl. .N@, al doil6 rege din di@sti! 26. 6e f€monul din rs. 2s:19. 12. iHof:, .l
paEule res€ a4 di@ria 25, pare a fi faraonul din Ier. 37:5, 7, 11; Ezec. 17:17; 29:2.3 !i loare din I€i
4711, Esie areE en cA lzd.h nu a f*r fadon,
IU. Alte referiri
Acestea se găsesc mai ales în scrierile profetice. îs. 19:11 face parte dintr-un pasaj care reflectă tulbuEe
din fuipt. A€l@e nasnentbri inreme au

snb
nb
Această adresă de pe o scrisoare din secolui al 14-lea td.O., spune: „Faraon, viaţă, prosperitate,
sânătate, Stdp&tuî."

FAf,ISEII
devenit cronice în vremea lui baia, spre sfîiţitul dinastiei 22 şi pînă în dinastia 24 (cea 750-715 S.d.Cr.)
şi .u o^tb;t i! tlnpul dotni.i resilor etiopi.li din Dinastia a 25-a (cea 715-664 î.d.Cr.)- Potrivit v. 11,
mîndria datorată continuităţii ţi gloriei tradiţiei faraonice, a fost reflectată în folosirea deliberată a
arhaismelor de câne regii din Dinastia a 25-a şi a 26-a, care au încercat astfel să renască gloria epocilor
trecute. Reputaţia exterioară amăgitoare a regilor etiopieni şi incapacitatea lor de a ajuta Israelul
împotriva armatelor Asiriei sînt descrise în îs. 30:2-3. Shebitku Cshabatala') d! p. aon ln 701 |d.cr. clnd
re8€l€se asirian Rabşache a spus despre faraon că este „o trestie frîntă" (îs. 36:6; 2 împ. 18:21). Cu
privire la .jcasa lui faraon în Thhpanes" (Ier. 43:9), vezi *TAH-PANES.
începînd din 587 U.Cr., atît Ieremia (46:25-26) crt { EGniel (30:2125; 3r:a la: 32:31_32) ar profeţit că
Egiptul avea să fie înfrînt de *Nebucad-;etar 'n, esele Babitdului ii 536 l d.ct. Nebu.adr neţar a pornit
lâîboi împotriva Egiptului, aşa cum indică un fragment dintr-un text babilonian, deşi amploarea
succesului său împotriva lui Ahmose II (Ama-sis) încă nu se cunoaşte, datorită lipsei unor documente
relevante. în fine, Cînt, 1:9 nu face decît sâ lEUeie faim haa a €ilor de 1a €Rl€ de r6zboi ale faraonilor
din Regatul Nou (cea 1550-1070 Î.d.Cr.) şi de mai tirau. (*EGIPTJ ISTORIA; *CRONO1OG1A VE-
CHIULUI TESTAMENT.) 1CA.K
IAf,ISBII.
I. Istoria lor
Lucrarea lui »Ezra a fost continuată de către cei cate aginceteat sa cunoască textul si învăţătura Legii în
ce*I mai Ituc* detaliu - cărturarii {scribii) din MT au tost urmaşii lor spirituali - şi de către cercul mai
larg al celor cme au încercat să transpună în viaţă învăţăturile lor. în prima parte a secolului al 2-Jea
Î.d.Cr. vedem că KÎnt numiţi (h'sîdîm), adică, „cei care sînt Liali lui Dllll@' ('HAstDEEl[).
Nudele de ,Jar!fl" atarc pelin priM €d ln perioada primilor preoţi-regi Hasmonei. Grupul h°sf-dfmilor
probabil căs-a împărţit. Minoritatea, bazîndu-se pe lipsa de legitimitate a instituţiei marilor preoţi si pe
abandonarea anumitor tradiţii, sa retras din viaţa publică, aştep&id o intervenţie escatologică a lui
Dumnezeu. Majoritatea a urmărit să obţină controlul asupra religiei statului. Interpretarea tradiţionala a
numelui fariseilor ca şi „cei separaţi" este mult mai probabilă dectt porecla „persanii" sugerată de T. W.
Manşon. Concepţiile lor cu privire la zeciuială (vezi rui j6) a frdt ca s€Ftr@ de mioribte s: fie
inevitabilă.
Suh rnnfln(grea lui loan Hyicanus (134-104 î-d.Cr.) ei au exercitat o mare influentă si s-au bucurat de
sprijinul poporului (Jos., Ant. 13.2 88-300), dar dndfeis-au despărţitdeel, loan Hyrcanusşi-a întors
privirile spre saduchei. Opoziţia fariseilor în timpul lui Alexandru Iannaeus (103-76 S.d.Cr.) a mers
pînă acolo hdt ei a{ erut ajnior & la rcs€le s.lekid Dais trius IU. Iannaeus a biruit ţi a răstignit vreo 800
dintre principalii oponenţi (Jos., Ant. 13. 380), Totuşi, pe patul de moarte a sfătuit-o pe soţia sa,
Alexandra Salome, care 1-a succedat (76-67 î.d.Cr.), sâ pună
guvernul înmîinile fariseilor, care au deţinut o poziţie dominantă" in Smedriu uiceplnd din această
perioadă. Ei au suferit mult în timpul lui Antipater şi iroa (Jos., BJ 1.647-655) si este evident că au
învăţat că ţelurile spirituale nu pot fi atinse prin mijloace politice, deoarece după moartea lui Irod
vedem că_unii dintre ei au solicitat instaurarea stapîniriTdirecte tjjn partea
Romei.DinăcelaşimoţlvjŢiiaioritateă fariseîtSr s1a_oi)us revolt3"5npotnva Romei (66-70 d.Cr). Dul
această câuSă \fespasian i-a tăcut favoruri lui'fohanan ben Zakkai, unul dintre liderii fariseilor, şi i-a
permis să înfiinţeze o şcoală rabinică la Jarruiia (Yavneh). Pînă în vremea aceasta controversele dintre
partida !iRori$. a lli iafti d P3nida M llberal6 a lui Hillel s-au încheiat cu un compromis, saducehii au
dispărut iar zelotii au fost discreditaţi - după înfrîngerea lui Bar Kochba în anul 135 d.Cr. şi ei au
dispărut - aşa îneît fariseu au rămas singurii lideri incontestabili ai evrclor. Prid ad 200 dCr. iu<tai!ru] a
dd6it sindid cu învăţătura fariseilor.
Il. Rcrag' d .lt€ Ptrttdc
Fariseii au fost întotdeauna un grup minoritar. în Mout lui rrcd eEu @ 6.000 \J.8, Atu 17. 42) Ts;ilre din
relatiile de Mi dnu ddr f.ri*i ti oamenii de rînd (om h^ăres), indicată de multe pasaje talmudice din
secolul al 2-lea d.Cr., arată că rigoarea cu care fariseii interpretau Legea nu se bucurlTde
apreciere. Scriitorii apocaliptici au avut prea putină influenţa, excepţie fâcîad zeolţii, iar interesul pe
care Iau sGriEt €i a fct ln tp€cia1 ln rindu.il€ ?rcLe tariatului disperat. Saducheii proveneau mai ales
dintre proprietarii de pămînt mai bogaţi; tradiţia talmudică face distincţie clară între ei şi aliaţii lor, casa
lui Boethus, clanul marilor preoţi. în felul lor ei erau la fel de sticli d d lariPn nlmi c, €i aPli'au l€il€ si
tradiţiile fără să rina seamă de consecinţe - ei erau sufident de bogaţi îneît sâ le suporte. Fariseii aveau
totdeauna în vedere interesul public. Nu este o coincidenţă că Şai5âi, fanieul rigorist, provenea dintr-o
familie aristocratică bogata, în timp ce Hillel era un om din popor. Atracţia principală exercitată de
către farisei faţă de popor s-a datorat faptului ca ei jîro-veneau mai ales din clasa meşteşugarilor
mijlocu si, fatrucît ei înţelegeau omul de rînd. ei au incercâtin mod sincer să facă Legea suportabilă
pentru popor." @ild subliniate de J@phc (B/ 2. 162-166) ■ credinţa fariseilor în nemurirea sufletului,
care avea sâ fie reîncarnat (adică, avea să animeze un trup înviat), şi în soarta atotputernică (adică.
Dumnezeu), şi necredinţa saducheilor în acestea (c/ Mat. 22:23; Fapt. 23:8) ■ erau de importanţă
secundară, în mod fundamental saducheii au considerat că închinarea la Templu era centrul şi scopul
principal al Legii. Fariseii puneau accentul pe împlinirea personală a tuturor aspectelor Legii ca motiv
al existenţei ei, iar închinarea la Templu era doar un aspect. Diferenţele exterioare aratau atiiudiniLe ror
resEie
III. învăţătura
De importanţa fundamentală perigmonceptia fariseilor despre religie era_ci£dmţa cg Exilul babilonian
a Iqsj wuzârge^pt^î că Israel nu a respectat Tora (Legea lui Mgise) şi cS respectareaLeBii era o datorie
individuală si o datorie naţionala1. uar*7bra nu era numai ,Xegea" ci şi,.învăţătura", adică, ea consta nu
■ numai din poruncile Gxe ci şi din adaptarea lor la
44S
FARISEII
condiţii schimbătoare şi de aid se putea deduce voia lui Dumnezeu pentru situaţii care nu erau
menţioate în m@ tpd,. Aearta adapEre eu deducde ela srm celd @E au studjlt ToE tn mod ,peial, iar o
decizie luată de majoritate devenea obligatorie pentru toţi.
Una dintre primele sarcini ale cărturarilor a fost să stabilească conţinutul Legii scrise (iară fe-biktab).
Ei au stabilit că Legea conţinea 613 porunci, 248 pozitive ţi 365 negative. Următorul pas a fost să „facă
un gard" în jurul lor, adică, să le interpreteze şi să le completele încît să nu existe posibilitatea încălcării
Iot accidentale sau din ignoranţă. Ce! mai cunoscut exemplu este cazul odor treizeci şi nouă de
activităţi interzise în sabat. Odată ce acceptăm interdicţia literală de a lucra In sabat, nu există nimic
nerezonabil sau ilogic cu privire la ele. Poruncile au fost aplicate prin analogie la situaţii care nu erau
abordate direct In Tbra. Toate aceste completări, împreună cu treizeci şi unu deobiceiuri din „vremuri
imemoriale" au format „legea orală" (cară fe-b*-'ul peh), a cărei dezvoltare plenară este mai tîrzie decît
NT. Fiind convinşi că ei aveau interpretarea corectă a Legii, fariseii au susţinut că „tradiţia bătrinilor"
[Marcu 7:3} venea de la Moise, de pe Sinai.
fn afară de o insistenţă absolută pe unitatea şi sfinţenia lui Dumnezeu, pe alegerea Israelului şi auto -
ritatea absolută a Legii, accentul religiei fariseilor a fost etic si nu teologic. Condamnarea ior de către
Domnul C*FĂŢARNIC) trebuie interpretata în lumina faptului incontestabil că în ce priveşte ţinuta
etică, ei se ridicau mai presus de contemporanii lor. Accentul deosebit pus de farisei pe zeduialâ si
refuzul lor de a cumpăra mîncare sau de a mînca în casele celor care nu erau farisei (ca nu cumva sS nu
se fi dat zeciuială din mînearea aceea, cum se întîmpla adesea), se datora unei poveri foarte mari create
de zeciuielile care erau suphpui€ impoarelor p€cpuE $b endke rea hasmoniaru) irodiană sau romană.
Fariseii considerau că zeciuială deplină era un semn al loialităţii faţă de Dumnezeu.
' BIBLIOGRAFIE. G. F. Mcore, Judaism in the First u4tuia oI th. htution Eru, 3 rcl,, 1927, 1930: r. I.
Finkelstein, The Pharisees2, 1962; J. W. Bcwker, Jesus and the Pharisees, 1973;A.Finkel, The
P/iartsees and the Teacher o/Nazareth2, 1974; J. Neusner, 77ie Rabinic TYaditios about Pharisees bifare
70, 3 voi,, 1971; idem, Fram Politics tt> Piefy, 1973. H.L.E.
DlmEza nu poare fi vszud de on, de rearu nodi (Exod. 33:20); în vedeniile Iui Isaia, serafimii acopeffiu
rata c.lui Atotpu.mic. A ie apre,, cu rat; b pâmînt era un semn de umilinţă ; prăbuşirea cu faţa la pâmînt
era un semn de teamă foarte mare. Dispreţul total, pe de altă parte, putea fi arătat prin scuiparea cuiva
în faţă. în sens metaforic, hotârîrea nestrămutata putea fi arătată cînd faţa cuiva rămînea împietrită -
observaţi expresia plastică din îs. 50:7, indicînd un ţel neabătut. împotrivirea hotărîtă era indicată prin
înfruntarea cuiva în faţă. Intimitatea şi înţelegerea era comunicata prin expresia „faţă în faţă". O
expresie înrudită este redată în româneşte J s-a posomorit faţa" (Gen. 4:5).
Faţa celor morţi era acoperită (loan 11:44) şi de aceea acţiunea aceasta i-a dat de înţeles lui Haman că
soarta îi era pecetluită CEst. 7:8).
Chd b om k apld cu fata ta ptntrt end a face o cerere, superiorul său îi ridica atunci capul în semn că
favoarea avea să-i fie acojxiată. Aşadar, a ridica faţa cuiva însemna în primul rind a acorda o favoare
(c/. Gen. 19:21) şi a favoriza pe cineva (Deut. 10:17). Ideea aceasta este întîlnită şi în greaca din NT în
cuvintele prosopoleptes O.cineva care respectă persoana"; literal „cineva care ia faţa") şi prosopolepsia,
substantivul abstract (cf. Fapt. 10:34; Rom. 2:11).
„Faţa lui Dumnezeu", adică, prezenţa Lui milostivă, este o tema importantă în Vţ cum este cazul cu
*pîinea pentru punerea înainte.
BIBLIOGRAFIE. THAT, s.v. pAztn, E. Tiedke x/DNtT L p. 5a5Sa7: E. Loh*, IDNT 6, e. ?6a-?ao
D.F.P.
FACI-IE. cuvirtut acb r€d6 de obier imsul ebr. lappîd din VT şi termenul gr. lampas din NT. tappîd
indică torţa tradiţionala care cotită dintr-un bâţlung la a cănii extremitate sînt înfăşurate bucăţi de pînză
îmbibate cu ulei. Cuvîntul este tradus „flăcări" în Exod. 20:18. lampas este tradus „făclie" în ban 1a:3 !i
h Apa 4:5: 3:10 in Fapr. 2O:B unde acţiunea se petrece într-o casă, cuvîntul este tradus în general
„lumini" sau „lămpi", lermenul apare de asemenea în Mat. 25:1-8, în pilda fecioarelor înţelepte şi
neînţelepte. Deşi majoritatea versiunilor preferă trad@Ea 'lahpg< probabit c, ar fi mai Dohvit si
înţelegem că aici este vorba de torţele care erau folosite în procesiunile de nuntă. R.E.N.
FITA. Acr culrr r€d. de obrei .uvintut ebr. 1-' ntm sau cel gr. prosopon. Cuvîntul ebr. este folosit în
multe sensuri pe care le are şi cuvîntul românesc ■ sensul de faţă a oamenilor sau animalelor, iar în
sens metaforic în sensul de „cer"- se poate referi la partea anterioară a unui lucru sau la înfăţişarea
exterioară. De asemenea, „faţa" unei persoane a devenit sinonimă eu „prezenţa" acelei persoane, iar
termenul ebr. IŞ'ni (lit. „tn faţa lui" sau „în prezenţa lui" sau „înaintea Jui") este o locuţiune
prepoziţională foarte obişnuită.
Desigur, faţa indică vizibil emoţiile lăunjrice'şt cuvîntul este însoţit în Scriptură de o mulţime de
adjective* cum sînt „tristă", „înlăcrimată", „ruşinată" sau „pah'dă". Faţa îşi poate schimba culoarea,
întune-cîndu-se sau roşind.
Modestia sau reverenţa impuneau acoperirea feţei, aşa cum a făcut Rebeca înaintea lui Isaac. Faţa lui
FĂŢARNIC. Dnsînonim al cuvîntul ui „făţarnic" este „ipcirit" şi indică o persoană care în mod
deliberat şi obişnuit se declară bun, cînd de fapt ştie că nu este bun. Cuvîntul „ipocrit" derivă de la
cuvîntul gr. hypo-crites, care avea în cele mai multe cazuri sensul de ador. D6i cuvlnrul a inht b gEaca
Rtezi.stca luînd sensul modern, pare imposibil de dovedit câ a avut acest sens în secolul ld.Cr. în ixx
este folosit de două ori pentru a traduce cuvîntul ebr. hânep, „fără ulllrwh- su ,,jrelegiuir'.
In NT cuvtrtul s re folcit nqai cfnd emhelisd sinoptici relatează judecata pronunţată de Cristos
împotriva cărturarilor şi fariseilor. Deşi scrierile „fariseice" (Sotah 22b) recunosc ţi condamnă
făţărnicia din mijlocul Iar, tonul general al NT] dovezile din secolul 1 despre învăţătura fariseilor în
Talmud şi Midraş precum şi sprijinul de care se bucurau în rîndui
FEMEIE

maselor (Jos., Ant. 13, 298), toate acestea fac ca o acuzaţie generali de ipocrizie împotriva lor să fie
greu de rc€ptat. O exmim a ac@iiUd eE L slnt aduse arată că numai în cazuri foarte rare putem vorbi
despre făţărnicie. Intîlmm orbirea faţă de propriile lor Srqeri (Mat, 7:s). faF de lu6:rn€ lui Dwzeu (L@
12:s6), fala de aderdmtul *s al nlodlor (LE 13:15), lats de o dprsevalue a t6ditnor omeneşti (Mat. 15:7;
Marcu 7:6), ignoranţă totală fat! de si4el. lui D1I'MU (Mat, 23:14_1s, 2s, 29) $ dorint! & a * afla (It{at
6;2, s, 16), NMd Cristos, singurul care a examinat perfect realităţile Lăuntrice (Mat. 23:27-26), a
îndrăznit să emită o asemenea judecată.
BIBLIOGRAFIE, J. Jocz, 7Tie Jewish PeofJe and Jesus Christ, 1949; H. L. Etlison, „Jesus and the
Phari-sees", în JTVT 85,1953; Arndt, £n articolul hypokrites; U. Wilckens, TDNT 8, p. 559-570; W.
Gunther ş.a„ NIDNTT2,T>. 467-474.
H.L.E.
rEcroAIlA. cu!fitrn ebL b"ldld deriG de La o rădăcină care înseamnă „a separa" şi este euvîntul
obilnuit tolosit Fnh a indi@ o ieneie @re N a awi dcioda€ ElaCi ffle cu u b*bat (ln 8t. Pdr-thenos). Este
folosit în sens metaforic cu referire la naţiuni şi la nume de locuri, cum este de ex. fecioara lui lrEel
(I€r, B:13; 31:4, 21; an6 s:2)i fei@, fit6 sidutli (c. 37:22); Iuda (Plln, 1:15)i SidoNl (b. 23:12)i aabtlirtul
(Ir. 47:1); Esiptul (I€r. 46111). Termenul 'almă derivă de la o rădădnă care înseamnă „a fi matur din
punct de vedere sexual" şi se referă la o fmie de rach casstoriei, dar c4 lncl nu . nnsut opii deri 6te
cleetditi. c,lntul apare d€ 93pie on ţi este tradus „femeie tînără11 (G«n. 24:43; îs. 7:14), ,Jata" (drt, 1:3r
6:q Pbv. 3o:19r Ps, 63:2si !xod. 2:3). Echiraloml g* €te de obiei n@n, ,Jdeie tînără", dar în Gen. 24:43
(cînd se referă la Rebeca) şi în îs. 7:14 este folosit cuvîntul panhenos. în consecinţă, pasajul din Isaia a
fost considerat încă din ped@da Bisicii prih4 ca o grotelie depre 'na-s t€M lui cristG did!{ feci€r5 (M.t.
1:23).
Sensul primar al semnului lui Isaia pentru Ahaz este probabil că în mai puţin de 9 luni („va rămînea
însărcinată şi va naşte") lucurile vor lua o asemenea htoEstEa inclt opil{lu i * E d. nmele EMnuel,
„Dumnezeu este cu noi". Interpretarea mesianică este bazată pe coincidenţa dintre numele Emanuel,
care €xpric adt de bi c@dinla priRilor o!+ini ln divj. nitatea lui Cristos, şi redarea din LXX prin:
„fecioara (fie partkenos) va râmînea însărcinată şi va naşte un fiu", care este o traducere corectă a
cuvintelor ebr., dar care conferi semnului lui Ahaz implicaţia că mama lui Emanuel era o femeie care la
vremea scrierii încă era fecioară (cu alte cuvinte, că peste cel puţin 9 luni un fiu va fi numit Emanuel).
In felul acesta a rămas deschisă posibilitatea ca Matei ţi Biserica primată să observe o corespondenţă
verbală remarcabilă cu ceea ce s-a tntîmplat la naşterea tui [sus Cristos. Pentru un studiu mai completai
acestui pasaj şi pentru u pMt de @dee difert, vezi 'EMANTTEL.
BISIIOCR-AIIE, R E. BM, me Bihh aJ the M6idh, 19n; G. Delling, tDl'{T 5, p. A26.a37; o. Beks, C.
Brown, NIDNTT 3, p, 10711073; lJ. A lfolfnt, mor 7, p, 2w29L. au plivirc la difsitele explicaţii ale
învăţăturii lui Pave) despre fecioare, în 1
Coi. 7:25.3a, *zi L Morjs, I (knnthi46, TNTC, 195a, F. F. Brue, 1 & 2 Cbrimhiotu, NcB, L97l-
(♦CĂSĂTORIE.)
J.B.Tr,
FELIX. FFt€le 'lib€ftnui PaI6, tubritll lui clau dis, ptu a cirui infllHF a f6t lMit Fruator ar Iudeii. se
c$idern de obiei c! Dutrle lui a f@t Aniods F€lir (T.citu, Hirr s, 9), dar Ms. hi J@. phu (a,L 20.137), la
rel ca qi cel al lui sui&s, n€d! „Claudius FeliKVînsâ această variantă este de obicei corectată. Totuşi, s-
a sugerat că menţionarea într-o Inscripţie nouă a unui procurator numit Claudius trebui€ ;; fi€ o r.f.riE d
Felix d6i ns€l. d€ famlie nu +a p*sat (IE 16, 1966, p: 2s9.264). Nurcle 6c6ia ar ildi€ f.pt cn el a t6it r
liben al lui clqudls tNui ei nu s lib€n al mi lui claudit, Antonia, M a t6t Pauar,
Tacits (Anndle 12, s4) 9r J6.pt'8 (N 2. 247 l.@.) str 't d€erd !i cu privne la data 9j cir cumstanţele sosirii
lui în Palestina: Tacitus afirmă că Felia a I6t în Samaria lnint€ d€ judeta pcuratoruluj \&ntldls clmns (se
fie oar€ dF€s 'nuld anr', h F.pt, 24:1q o corfrmle . astui fapt?), dar în orice caz, se pare că el a deţinut
funcţia de Dffib! ai ludeii din c€ s2 d.cr, Nelln$tea a crescut în timpul domniei sale, deoarece „el îţi
exercita cu sălbăticie şi patimă puterile de rege avînd o fire de sclav" C&ritus, Hist. 5.9\ şi a fost lipsit
complet de milă tn zdrobirea opoziţiei. în cea 55 d.Cr. el a înftînt pe urmaşii unui pretendent mesianic
de origine egipteană, dar egipteanul a scăpat (Jos., BJ 2.261 ş.urm.). Crd a irbMit t€rclta rcndomt ln
Fapt, 21127 s.1m. trihud cl.udis Lbis l-. confudat la tne iut p€ PMI cu *eSipbNl oapt, 21:38).
După arestarea sa, Pavel a fost mutat la Cezareea, capitala romană a Palestinei, şi a fost judecat înaintea
lui Felix. tn naraţiunea care urmează se remarcă două caracteristici bine documentate ale
guvernatorului: nesocotirea dreptăţii şi avariţia lui. El 1-a ţinut pe Pavel în închisoare timp de 2 ani
sperţnd că îi va plăti o mită substanţială (Fapt. 24:26). întrucît această speranţă nu s-a concretizat, el a
amînat judecarea unui caz în care existau dovezi numeroase despre Binoveda elul int.milat (23:29) {i
atua.: hd 5 fost rcleMt la Aom, l-a Est p€ PaEl in rnchi@le, .a si faca pe pladn ercilor (24:2n sa!,
pomvit Textului apusean, .ca să facă pe placul soţiei sale *Drusila.
El a lc rknmat de N@, prcb6bil ln anul s9 d.Cr (*FESTUS) şi numai influenţa iui Pallas 1-a salvat de la
ptrBul intenrat de Mi Nu p gtie ninic d6Pr€ istoda ultsidre a ld Fe,lix.
E.M.B.G. CJ,H'
IEMEIE (€br 'dd; er. ano, I€neia, la r€l ca 9i bărbatul, a fost făcută „după chipul lui Dumnezeu; parte
bărbătească ;şi parte ferpeiască î-a Scut" (Gen. 1:27), Ea 6te ajrtorul hsrbatului (ceD, 2i20). ('E. VA.)
Din legn€ ebr, kdh cl tuM debuia ta ne respectată (Exod. 20:12), temută (Lev. 19:3) şi ascultată (Deut.
21; 18 ş.urm.). Ea avea un rol important în familie, ea le dădea nume copiilor şi era răspunzătoare
447
IEMEIB
de educaţia lor. Jertfe adusă pentru curăţire era a-ceeaşi, indiferent dacă copilul născut era băiat sau fată
(Lev. 12:5 ş.urm.). Femeia participa la adunările religioase de închinare ţi aducea daruri ca jertfă.
Femeia putea să depună un jurâmînt de nazireat daca dorea să se dedice în mod special închinării lui
Iahi'e (Num- 6:2).
Fgreia @ stid de nure h ziE de ebai (Exod. 20:10) ţi dacă era vîndutî sclavă trebuia să fie eliberată în
anul al 7-lea, la fel ca si bărbatul. Daca nu existau moştenitori bărbaţi, femeia putea primi moşte nirea şi
devenea proprietară cu drepturi depline asupra păraîntului.
Bărbaţii tineri erau îndemnaţi să se căsătorească cu fete din acelaşi trib ca nu cumva femeile săi
lltleprrtea d€ sluji@ lui t.nE.
Monogamia era considerată starea ideală, deşi poligamia era un lucru obişnuit; relaţia dintre Iahve şi
Israel era comparată adesea cu relaţia dintre un bărbat şi soţia sa.
txhtd Nlte qmple de f@i prenienre (ft au jucat un roî important în viaţa poporului, cum au r6t de pddl
t'rlria (Miffi), Debor., Hulda. ftrmi care aveau o relaţie personală cu Iahve. Pe de altă parte, putan vdea
i,'nuo!a foan€ lle !€ cm au exeiritat-o împotriva lui Iahve femei cum au fost Iza-bela şi Maaca.
Cu trecerea timpului a existat o tendinţă, în cadrul învăţăturii rabinice, de a-i da barbarului un loc mai
plqiEnt qi de a le aEibui f@ilor s rcl interioi Atitudi@ Domului BEu fati de f@ei si tvetstura hi d lriviE
la ele dte ae e mi tl@ importanţă.
'Mdia, mama lui b6, a f6t darisl de nrdenia sa, Elisabeta, ca fiind „binecuvîntată ... între femei" (Luca
1:42). Ana, prorocită de la Templu, a recunoscut identitatea copilaşului (Luca 2:38). Măria nu a înţeles
multe lucruri cu privire la Fiul ei, dar ea „păstra toate cuvintele acelea ţi se gîndea la ele în inima ei"
(Luca 2:19), pînă dud a venit vremea să facă cunoscute detaliile naşterii şi copilăriei tui. Cînd era pe
cruce Isus a încredinţat-o în grija unui ucenic.
NMtiuile Eralghetiilor shr pliE de eenDle de întîlniri a!e lui Isus cu femeile. El le-a iertat, le-a vindecat,
le-a învăţat, iar femeile, la rîndul lor, L-au slujit îngrijindu-se de lucrurile necesare pentru călătoriile
Lui, L-au găzduit, au făcut fapte de dragoste, au luat aminte Ia mormîntul Lui aşa încît să poată înde -
dini 'nrimle ritului p€!tu El si aFi au d€a5il Mrtore ale lnvidii Lui
Isus le-a indus în exemplele din învăţăturile Sale, arărînd clar că mesajul Său era şi pentru ele. Prin
respectul pe care li 1-a dat, Isus a pus femeia pe plan de egalitate cu bărbatul, a stabilit acelaşi standard
pentru ambele sexe ţi le-a oferit mîntuirea în acelaşi f€1.
După înviere femeile s-au alăturat celorlalţi urmaşi ai lui Isus în „rugăciuni şi cereri", avînd părtăşie
deplină cu ei (Fapt. 1:14). Sie au ajutat la alegerea lui Matia (Fapr, r:15.26) ri au prjd( luEM si daruile
Duhului Sfînt în Ziua Cincizecimii (Fapt. 2:1-4, 18). Casa Măriei, mama lui loan Marcu, a devenit cen-
tru) bisericii din Ierusalim [Fapt. 12:12). Prima persoană convertită de Pavel în Europa a fost o femeie,
lidia (Fapt. 16:14). Prisdla, împreună cu soţul ei, l-au t'v{Ft p€ Apolo adeldruire deplir€ ale Ev;ehetiei
c.le psEu 6ie ste l|n Filip ,,prcIeteau (FaDr: 21:9).
Multe alte femei, cum a fost de pOdă Fivi, erau creştine active şi erau angajate plenar în slujirea
Evangheliei.
P.vel a dar lnv{6tui d6pF dtfdire liM}ii din bisericile locale ţi a cerut respectarea convenţiilor din
vremea aceea. în acelaţî timp el a stabilit prindpiul câ „Dumnezeu nu este părtinitor" ţi că în Cristos„nu
este nici parte bărbătească, rid parte femeiască", întrucît creştinii sînt „toţi... una îa Cristos Isus" (Gal.
3:28).
BIAUOCRAIG. H. \brlgnderS.a,, b MDNII 3, D. 1O5S-1078; K. StendahI, The BMe and tfie Role of
Women, 1966; P. K. Jewett, Mart as Male and Female, t975.
M.B.
IEMEIA ETroptr|NA. c*ntorii! d Moi*. E care Aaron şi Mirianl-au criticat CNum, 12:1). întrudt
ultimul text în care este menţionată Sefora este imediat după înfrîngereahuAmalec (Exod. 17), cînd
Ietro a adus-o înapoi la Moise (Exod. 18), este posibil ca ea să fi murit după aceea ţi apoi Moise a luat
o „femeie Cuşită" ca a doua soţie, afara de cazul că Moise avea atunci două soţii. Numele „Cuşită" de
obicei înseamnă „etiopiana" {cf. *CUŞ, *ETiOPIA); dacă este aşa, probabil că ea a plecat din Egipt
împreună cu israeliţii şi simpatizanţii lor. De asemenea, este posibil să derivăm numele „Cuşită" de la
Kushu şi termenul ebr. Cuf an, asociat cu Madian (Hab. 3:7); dacă este aşa, această femeie ar putea S,
din acelaşi neam cu Ietro şi Sefora.
K.A.K.
FENTCII' IENICIENI. Entoriu p€ Gta de ! 3 Mediteranei care se întinde vreo 240 km între rîurile
Litari 5i A.!ad (tn preat liban !i ratakia d€ S), peq g rocuibril 6c€lui teftonu,
Fenicia este numita astfel numai în NT; ca un loc de etugiu perru cte'tidi @e au tugir <tjr €le
persecuţiei care a urmat după moartea lui Ştefan (Fapt. 11:19); Pavel şiSila au călătorit prinacest ţinut
Eti drumul lor de la Samaria spre Anrjohia (Fapt. 15:3). Mai ârziu Pavel a debarcat pe coasta Feniciei
în aproPiae de Tir, in {Lan spre leMlin (FaDr. 2t:2-3j. tt timpul lui Cristos Fenicia era numită „coasta
mării şi ţinutul Tirului şi SidonuJui" (Mat. 15:21; Luca 6:17). iar locuitorii, inclusiv grecii, erau
consideraţi r^iro-r\hici6i" (Mmu 7:26),
In vme vT tditonul €uDat de ,enicisi a t6t nhir de ewi .Ca@an (L. 23:tr), i& nurEte de „canaanit"
(adică, „negustor") probabil câ era dat locuitorilor ţinutului (Gen. 10:15). Totuşi, în toate perioadele sa
obişnuit ca Fenicia să fie indicată prin numele cetăţilor sale principale (*TW, *SIDON), în-trudt a
existat prea puţină coeziune politică între ele, cu excepţia unor perioade cum a fost domnia lui Hild I.
Alte le.litdi ihpqtarre .q fod Arhd, simyE ch.baL,Brblc, 3eirut sj sdsE (!SARED. TAr-
I. Istoria
Originea navigatorilor fenicieni este incertă, deşi potrivit JuiKerodot (1.1; 7.89) ei au venit pe uscat din
zona Golfului Persic, pe la Marea Roşie şi au întemeiat lrim dalE si.lonul, cel€ Ml Ehi d;ki arhelogie
despre prezenţa lor provin din descoperirile „proto-feniriene" de ta Byblos (în antichitate Gubla sau
Ghe-
448
FENICIA" FENICIENI
bal, E6, 27:9; t! !i*nt G.bail), datal€ prin at 3000 Ld.Cr. Această zonă importantă a fost excavată
începînd din 1924 de către francezi, sub conducerea lui Monter $ Dunand, cordbril€ dir Bvblos sinr
zu3rs_ vite în basoreliefuri egiptene din viemea lui Sahure din dinastia 5 (cea 2500 î.d.Cr 0 ţi nu încape
îndoială că în secolul al 18-lea exista deja între Fenicia si Egipt un comerţ extins cu lemn ţi bunuri
artistice (*C0-RÂBII), Fenicienii din vremea aceasta şi-au stabilit primele colonii de-a lungul coastei la
loppa, Dor (Jud. r:2731), A.E d Usant Ea sMm). Ei au a16! porturi naturale uşor de apărat şi treptat au
ajuns sâ ;lonine populaga l{al. de ra R.! stulm (rv.lul IV).
Tinp de dteE s@ie Fdcia a fnd sub strPini€ economică şi cvasimdlirară a dinastiilor egiptene 18 şi 19,
iar Arvad a fost.unul dintre Locurile pe care Tuth-mosis III (cea 148S Î.d.Cr.) afirmă câ le-a cucerit. Cu
tdte astea, sG.rile $ri€ de tubAddi dit Bvbld si Abiniki ain rir clh Amenophis n b Atlm, b Egipt, dd ce in
jurul anutui r4oo idcr' smus i Beirut s-au desprins ţi s-au aliat cu Sidonul, care se pare că şi-a menţinut
independenţa, pentru a bloca &titi€ rdici€ne CAMARNA). cidd 'pop@ele m5rii" au invadat coasta în
prin anii 12Q0 î.d.Cr., Byblos, Arvad şi Ugarit au fost distruse iar sidonienii au fugit la Tir, care a
devenit astfel portul principal şi caie este, aia cm spwLe i,,, ,fiica sidondur' (23: 12).

* Oraşe fenioierw Importante,

* Oraşele sub influenţa feniciană
449
FENICIA, FENICIENI
Pe vremea Iui David, Tirul era concius de Hiram I, fiul luiAbi-BaaL şi domnia luia marcat începutul
unei ep€i de aur. Fhicja iiea atiar cu David din pudrt e vedere comercial (2Sam. 5:11; lîmp. 5:1) iar
Hiram, printr-un tratat, ia dat lui Solomon lemn, piatră şi meşteri pentru construirea Templului şi
palatului CI împ. S:l-12; 2 Cron. 2:3-16), cît şi corăbii ţi navigatori care să ajute flota iudee şi să
dezvolte portul de la Etion.cheb€r ca o bazS F;h caLrorir l@i 11 împ. 9:27). Acest ajutor a avut ca
rezultat avantaje ieniorid€, ddRe o patu din plab 1irulu au to; douăzeci de sate de pe graniţă (v. 10-14).
Fenicia, care a fost influenţată îndelung de arta, modelele şi metodele eSJpMe, a eu in poztria de a
uiiluenE gîndirea evreilor. Hiram a fost un cuceritor şi a construit mai multe temple la Tir, a fost un
administrator de su(s cN a aptamr reltele din colonii Ar r. Albright, în Le/and Volume, 1942,
p.43ş.urm.). Probabil că din iniţiativa lui au fost înfiinţate pînâ în secolul al 9-lea colonii fenidene în
Sardinia (Nova, Tharros), Cipru (Kition) şi Karatepe (N T&urus). Utica fusese colonizată în secolul al
12-lea, iar Cartagina, Sidlia (Moq?, şi nuiria prin kolul .t Bta,
Succesorul lui Hiram, un mare preot numit Etbaal, a conrinur ali.nta cu krael ri i dar.o E 6ia s Izabela
ca soţie lui Ahab CI împ. 16:31), iar o consecinţă a fost că a crescut închinarea la Baalii fenicieni (1
fmp. 18:19). llie s-a refugiat pentru o vreme la Sarepta, care făcea parte din regiunea de coasta stăpî-
nită de Sidon şi care fn vremea aceasta era independentă de Tir' (1 împ. 17:9).
înaintarea asirienilor a exercitat presiuni asupra cetăţilor fenieiene. în tributul primit de la Tir, Sidon,
cheb.l si Aftd, {subanirEt U (984.S59 Ld.cri menţiona haine şi pînzâ vopsită, metale preţioase precum
şi fildeş şi lemn sculptat. Acest tribut a fost reînnoit cînd Salmanaser 111 a asediat Damascul şi a
înaintat pe coasta Mediteranei ptnă la riul Dog în 841 î.d.Cr. Actul de supunere faţă de el şi darurile
trimise de Tir şi Sidon sînt zugrăvite pe porţile de aramă din templuiasiriaridelaBalawatCvezi/lJVEfîp.
356-357). Ad:d.niEi m . preft ca Titut 5i std-onut H erau cetăţi vasale în 803 Î.d.Cr. (PQTT, p. 51).
Hirammu din Tir, Sibitti-bi'ili din Gubla (Byblos) au trimis tribut lui Tiglatpalassar în timpul asedierii
cetăţii Arpad (cea 741 Î.d.Cr,), cam £n aceeaşi perioadă cînd i s-a supus şi Menahem, regele Israelului.
Cîţiva ani mai tîrziu regele asirian 1-a trimis pe Iqpurhicitul !5u rol raqe fRAssAcHEr Fnh; a lua
tributul de la Metenna, domnitorul Tirului. Scrisorile adresate regelui asirian arată că Tirul şi Sidonul
du sub suphr€alEle di8ra a uui oficial dirian care trimitea în Asiria impozitele (tributul), plătite
luriarînlemn si bunuri, direcţia CalahCJraq 17,1955, p. 126-154). In 734 î.d.Cr. Tiglarpalassar a cucerit
fortăreaţa Kashpuna, care apăra drumurile care duceau la Tir şi Sidon, care acum erau aliate pentru a se
apa6.
s.4on a @nrinH sg abce Mra lenicier si Sanherib (cea 701 î.d.Cr.) a cucerit USse, în apropiere de Tir, şi
a dus prizonieri fenicieni Ia Ninive, pentru a construi palatul său nou (aşa cum se arată în basoreliefuri)
şi la Opis, pentru a construi o flotă pentru a-1 urmări pe rebelul *Merodach-Baladan de cealaltă parte a
Golfului Persic. Totuşi, cetăţile mai mari şi-au menţinut independenţa pînă cînd Esarhadon a jefuit
Sidonul şi ia aşezat pe supravieţuitori într-un oraş
nou nuit "CeEta o zidui a lli Esarhadon" şi in 15 sate învecinate. Alte oraşe au fost trecute sub stăpî-
niEa lui raali din Ti., ft ea sups lui &a.had;n printr-un tratat. Acest tratat menţionează Arvad, A-.rq Dor,
chebd 9i Mr, tibandui cir ei condtul regulat şi navigaţia maritimă. Totuşi, Ba'ali, instigat de TirrDca al
Egip\nui s.a rasatar, Irul a fo* ;. diat, ia! Fenicia a losr FaEfotuar! tn ,bvinie. Dom. nitorii cetăţilor,
inclusiv Milki-asapa din Ghebal şi Matan-Ba.l din Amd, .u f6i !u5i "sa p6re ccui de corvoadă", adică,
au fost forţaţi să lucreze la zidirea pal.tdui rcu al lui Esarhadd de la CaLa\ la fet ch a rq6t Mare h
aabilon (2 cbn. 33:11)_
Asub.nipal a onrhut razboin ihFtrjva Fenj. ciei, 1-a biruit pe Ba'ali într-un atac în 665 î.d.Cr., înainte de
a avansa spre Egipt. Le-a luat pe fiicele lui AaaU ca si @-ncubin€ ti a primir de demena q ,ibur
substanţial. în urma morţii lui Ba'ali, Azi-Ba'al a fost făcut rege şi Yakinlu a fost stabilit domnitor la
Arvad.
0 data cu declinul Asiriei cetăţile şi-au recîştigat independenţa şi au fâcut comerţ cu porturi noi des-
chise în Egipt. Punii, care erau înrudiţi cu fenicienii, au inEmeiar .olonii tn Ajeft, Sprni! si M.B in
secolele 7-5 Ld.Cr. şi printr-o victorie navală asupra €EEilor in s3s idcr. €i au inchG b.zinul d€ i ar
Meditsanei p€nd con*iantii fenicienj,
fn drum spre Egipt, Nebucadneţar II, regele Babi-lonului, a asediat Tirul timp de 13 ani, aproximativ £n
perioada 585-573 Î.d.Cr. (Ezec. 26:1-29:1 ş.urm.), şi cu toate că Ithobaal a fost dus prizonier la
Babilon, Tirul şi-a menţinut oarecare autonomie, pe care a păstrat-o în tot timpul stâpînirii neo-
babiloniene şi persane, fâcînd comerţ cu Egiptul (Ţef. 1:11} şi fur-nizînd peşte şi alte bunuri pentru
Ierusalim (Neem. lr:16), iar tn schinb probabit ca a p'mt Ieru si bqui t€xtile (prov, 31:24; .ARE $
MISTZSU CURI),
Alebndru c.t Marea @cenr. etat€a Tir rcrotruila pe o insula, după ce a construit un drum artificial în
mare. Măcelul şi distrugerile au fost mari, dar cetatea sa refăcut şi, la fel ca şi Sidonul, a fost prosperă
în p€ridda et€niste sib ronj (d€ ex. Mat, is:2i1.
II. Religia
Religia idolatră a Feniciei a fost condamnată de llie (1 împ. 18-19) şi de profeţii evrei de mai riraiu (îs.
65:11), Perioada de început, oglindită în textele de la Ras Shamra, indică o religie politeistă şi o
mitologie tunuar. cenrratt in jlrul tuj Baal, nmii si Me[k „rege", zeul-soare Saps şiReshep (Mikkat), o
zeitate a lumii subpămîntene. Cultul fertilităţii a onorat pe Anat (Astartea) şi amestecul de idei semitice
şi egiptene a avut ca rezultat cultul Iui Adonis şi "Tamuz, în care Adonis 6re id€ntifiGr cu osilG, Atte
altlti au fost Eshmun, zeul vindecării (gr. Asklepios), şi Mei-qart.
OI. Arta
Tendinţele sincretiste ale religiilor feru'dene pot fi observate în arta care conţine elemente semitice,
egiptene şi huriene. Acest fapt se datorează localizării geografice, schimburilor materiale şi influenţelor
care au rezultat din comerţ. Fenicienii au fost în principal comercianţi maritimi şi artişti. Ei au exportat
materiale din mătase, in şi lînă, vopsite, ţesute şi brodate, şi de aceea s-ar putea ca numele Fenicia să fie
derivat de la termenul gr. phointkoi, „oameni roşu-purpurii"
450
(termenul acadian este kinahbi/kina'ain, adică, Ca-naan) {*ARTE ŞI MEŞTEŞUGURI; POTT, p. 34);
din pădurile lor nesfîişite din munţii Libanului ei au exportat lemn ţi produse de lemn. Meşteşugarii au
prelucrat piatra (de ex. sarcofagul lui Ahiram, cea 900 i.d.cr,-SAsoR134,1954, p.9;syia; 11. 193q p. lao
ş.unn.), *fildeşul şi *stic!a; deşi evreii nu au acceptat inasid sau gortrete rnane (raRTA), nonede
feniciene de argint şi de bronz sînt găsite în număr mare începînd din secolul al 4-lea î.d.Cr. Cerinţele
comerţului lor au dus la dezvoltarea *scrisului (aşa numitele alfabete feniciene, bybliene şi ugaritice),
abacul pentru socotit şi cărţile de *papirus. Este regretabil că literatura feniciană, inclusiv mitologia lui
samhsiathon din ryUG fl istoria lui MeEnds dh Tir, s-a păstrat numai Sn cîteva citate !n scrierile auto-
rilor de mai tîrziu, deoarece este probabil că o mare parte din cunoştinţele Orientului au ajuns în Grecia
prin irtenedtul taicjenilo.
BIIIIOCRfIE, D B Had€n, Ihe Phoaicidtu . !962; S, M*an, Ihe warld oJ rh. plenictotu, r96a; D, R,
Aprlhom,. ,The Phenicia's", 'i POTI, P. 259' 286.
DJ.W.
BESTUS
BIBIJOCRAFIT. J. a. Ljshd@r d5pre I Clae! 25; J. Shitlr oP cir., p. 87 $um., 25r $d; R M osilvie, JTs
s.n. 9, 1953, p, 303 !.lm.
FEREZIŢII. Aceştia sînt menţionaţi; (1) între ocu-pandi ca;anurui h s€n@l (cen ls:20i Exod 3:8; Deut.
7;l; 20:17; los. 3:10; 9:lr Jud. 3:5: 1 Int 9:20: 2 Crcn. s:7; Em 9:1; Nem. 9:S): (2) alrMi de
iebuiderc.,rnbmdedel(Ios 11;3); (3) aletui di canaauiţi, în apropiere de Bete! (Gen. 13:7), în aorcDiere
d€ Sihd (Ge4, 34:30) $ in d€luil€ luden (Jud. 1:4 ş.unn.); (4) alături de refaimiţi 0os. 17;15), Se pare că
ei au locuit în zonele de deal; aceasta se potriveşte cu interpretarea numelui „fereziţi — săLni", cire ete
pe&ns ae mjoitat@ cercetstoriLor (de la ebr. p"ro-d, ,'c:M") FaPnrl c! Gen lo:15 ş.urm. nu îi
menţionează pe fereziţi între „fiii" lui Canaan sprijină această posibilitate. Vfeîi POTT; p. 101.
J.P.U.L
yuu,'
IEND( (PHOENIX). 1. O pasArc nitolo€:rc, d6-FEST pre care se credea în vechime că se naşte din
cadavrul părinţilor ei. Unii dintre primii creştini CîertuUian,Ee Resurr, 13. 6;c/ J dement 25), au văzut
în aceasta o analogie a învierii şi au aplicat-o la Ps. 92:12 (î-XX 91:13); dar este dar că în acest
cazphoinix înseamnă ,IEIni.l'. Pheaix 9i tElmierul slnt motire ire*neNc( în arta creştină.
2. Portul în care au vrut să ierneze marinarii, în ciuda stăruinţelor lui Pa vel (Fapt. 27:12). Informaţiile
dae de stabo, ptolea $ all dntori F! s: indic€ zona Capului Mouros, unde se află Loutro, singurul port
bun din S Cretei (James Smith, Voyage and Ship-wreckof$t. Paul4,1880, p. 90 ş.urmO.DarLucaspune
că Phoenix este „aşezat spre miazăzi-apus şi spre miazănoapte-apus" („vînturi"), adică, în spre V, în
timp ce Loutro este spre E. O peninsulă îngustă îl separă de un golf îndreptat spre V, dar oferă prea
puţin adăpost. Smith, care a atras atenţia asupra pericolului fursilor de iar.: aispE V s!8€E.25 ci Luca
s_a Etrit la dranid & sDre co.r bdtea llrtul, adid, pdvind lpe N i sEt dd ac4stE ide nu 6te de' monstrată,
în afară de cazul că presupunem ca este un ilim EGic uitat, P3@y a cgut c5 sf Putea €A Luca să fi
înţeles greşit felul în care Pavel a relatat discuţia, dar a lăsat deschisă posibilitatea ca să fi avut loc o
schimbare în relieful coastei (c/ HDB). Examinarea făcută recent de Ogilvie sugerează o asemenea
schimbare. Partea de V a portului a fost protejată mai bine în trecut şi un cutremur se pare că a închis o
intrare dinspre NV în vremurile antice. Continuă să existe o intrare îndreptată spre sy iar golful
n€folGii din v * nuhEte ln5 9i stezi Philikia Ogilvie a descoperit de asemenea că în zona aceea drtuile
de iahe sior din N ii E: br Fapi. 27 dntul cat€ a cauzat dezastrul a fost un vînt din ENE {*EURA-
QU!,O).
FESTUS. Porciu F6ts l{ succedat pe rFeln @ + Ddmror al ludeii- Nu * iti. nimic d6pE viala tui înainte
de aceasta funcţie, dar se ştie că el a murit în timp ce era în funcţie, la vreo 2 ani după instalare.
Josephus (fint. 20.182 ş.urm. şi BJ 2.271) îl prezintă într-un contrast pozitiv cu predecesorul său Felix
şi cu Nc(:sl dru Albins. In Faptete (24:1726.32) el 6@re lndo IMin6 mai purin lavo6bila Dql el a
judecat cazul lui Pavel cu o promptitudine lăudabilă (2s:6) * a f6t @nviN de wim\iFi' lui (26:31). el a
fost gata să-1 sacrifice pe Pavel ca să facă pe placul evreilor (25:9). De aceea a făcut sugestia
scandaloasă de a rejudeca procesul la Ierusalim. Pavel a fost oblisat se lacA alel la C€zt clnd a fGt
confutat cu s aranjament care H punea în mîinile duşmanilor săi. Cu toate *ei@, s pale cA F61u a f6t
ned$dit de cazul lui Patel 9i E ads cazd bais lui A€rrpa n ti •Berenice. Nevinovăţia lui Pavel s-a văzut
limpede în ac€{, reiud@r€, dar onfom d ap€lul lui a rdr trimis la Roma.
F6s a pafticipat din nou clnd ondlcabrn i! deilor au dat in juda.d la N@ p€ As.ip. Fnd violarea
caracterului privat al incintei Templului (Jos., Ant. 20. 189 ş.urm.).
Dah sirn lui F6t6 ln lud@ 6te ex@n de importantă pentru cronologia Paulină. în Pauline Stu di6, p. 344
i-ls., \r M. Raroy a d8lftntat c: dacA ddvezile hi Ewbic alnt itt€rptdate coret, de indică anul 59 d.Cr. şi
oarecare sprijin pentru această dată se găseşte în schimbarea bruscă a monedei pro-Mtoriale din aNl
acela, s erenim€rr €re poate n atribuit fa mod plauzibil sosirii unui nou guvernate* (@i H, J. cadb&y,
fteB@k ol Acu in Hs.ory, 19ss, p. 9 ş.unn.).
E'M.B'C, C.J.H.
451
FIARĂ
FIARA. Deşi este înfflnit frecvent: în cele mai multe din traducerile moderne ale Bibliei, cuvîntul
„fiară" este In mare măsură perimat ca ţi termen specific, ■fermenul poate R tradus cu „animal".
Continuă să fie folosit în special în lucrări literare (animal sălbatic mare) sau, tn sens figurat,
(însemnînd un om extrem .re tau, q!.1 s! viot6t).
Doua cuvinte ebr. sînt traduse de obicei „fiară"-b'hcmă (substantiv colectiv) este tradus de asemenea
*„vită"; hayyă este tradus de asemenea *nar3". Cuvta-tul b''ir este tradus adesea „fiară", dar uneori este
tradus „vită".
în unele pasaje este greu să facem distincţie între b'hemă şi hayyă, cum este cazul cînd apar in acelaşi
capitol (Lev. 11) în contexte foarte similare şi so referS amîndouă la animale curate: (v. 2) „iată
dobitoacele (hayyă) pe care să le mîncafi", dar în v. 39, „daca moare una din vitele (b'hemă) care vă
slujesc de hrana.,,". în v. 47 hayyă are un sens mai larg si este tradus „dobitoc" (în alte traduceri,
„vietate"), în contrast cu v, 2: „lata dobitoacele (hay) pe care le veri mînca dintre toate dobitoacele
(b'hemâ) de pe pS-mîht".
în NT eoon este tradus întotdeauna „fiară", dar în Apoc. 4:6 este tradus „făptură vie". Cu excepţia
traducerii vsr care în Papt. 23:24 utilizează termenul dobitoace iar în 28:4-5 foloseşte năpîrcâ; £n Fapt.
10:12 Q traduce cu dobitoace în 1 Cor. 15:39 cu făptură ţi în Apoc. 18:13, traducerile obişnuite
pâstrea7.a termenul „fiară" pentru ktenos (animal domestic, în special animal de povara) şi therion
(animal sălbatic]. Prin urmare, vr şi vsr procedează corect cînd fac distincţie Intre cele patrtt făpturi vii
ţi fiara din Apoc. 11:7, pe de-o parte, ţi toate pasajele literale, pe de altă parte.
Cuvîntul „animal" are în prezent două sensuri. în sens strict, se refera la orice fiinţă vie care simte ţi se
mişcă, adică, regnul animal în contrast cu regnul vegetal; în sens popular, se referă la animale patru -
pede, de.i nlfui ta tunifere p.tupcde, în conBr c! mu, p&arite dc. curintd €o:re de 34 de ori In VT, dar nu
exista uniformitate în traducere. De dd!l\ in priele 12 cazri, 6 cuvinte eb!. sinr rtde la fel. silufia 6te
similad Lr NTr dvhtul apare de 7 ori ţi redă 4 termeni greceşti: therion, tetrapous, ktenos şi Tdon.
(*ANIMALE.)
CSC
FIAM (DlN AIoc,qIJpSA). r. ,fie €rc s ridică dinAdînc" (Apoc. 11:7) este simbolul apocaliptic al
ultimei forţe anti-creştine (Apoc. I3;l ş.urm.; 17:3 ţ.uroi.; 19:1° s.urmO, zugrăvită ca a combinaţie a
celor patru fiare din Dan, 7:3 ş.urm. Cete 10 ecame ale sale sînt împrumutate de Ia a patra fiară a lui
Danieli cele 7 capete indică faptul că îşi primeşte puterea de la balaurul din Apoc. 12:3 şi indica în
ultimăanaiiaaLeviatanulC^.Ps.74;14;Is.'27:l);Iaan le interpretează o dată ca şi cele 7 coline ale Romei
(Apoc. 17:9) şi altă dată ca 7 împăraţi romani. Fiara este de obicei imperiul prigonitor, uneori este
ultimul împărat, o reîncarnare a prunului dintre cei 7, probatil N@. E a cmt onorui .tivire, a d€da4rai
;zboi împotriva sfinţilor şi este distrus de Cristos la revenirea Sa (c/ 21ts.2:8).
2. „Fiara din. pămînt" (Apoc. 13:11 ş.urm.), numită de asemenea „profetul mincinos" (Apoc. 16:13; 19:
20; 20:10), este un avocat al primei fiare, care-i convinge pe oameni să i se închine şi în fina] să
împărtăşească soarta sa. Cultul împăratului în provincia Asia (*ASIARHT) sugerează în mod evident
trasaturile folosite de loan.
F.F.A
FICAT. Acest cuvfoit apare numai în VT. Cuvîntul ebr. Jcăbed! derivă dintr-o rădăcina care înseamnă
„a fi greu" sau, prin extensie, „a 13 onorar". Aşadar, este organul greu. Dintre cele 14 texte în care
apare, 11 sînt în Exod. şi Lev, şi se referă la ficatul animalelor sacrificate.
J6pltul 6oluj" (Bxod. 29:13 dc), aqirt întotdeauna cu rinichii, era ats pe altar. Josephus 6uErI ra4ile oF
p€ altd 6nr 3.22s): rinichii pieliţa, toată grăsimea împreună cu lobul ficatului".
Totuşi, este imposibil ca „pieliţa (care acoperă intestinele) ",yăţereţ, să se refere la im lob al ficatului, ci
probabil la grăsimea de pe el sau poate la pancreas. Cuvîntul înseamnă literal „rămăşiţă", aşa îneît nu se
spune explicit că ficatul propriu-zis era ars pe altar, ci era a:! srldtE htemn s ririhii.
Din 6rba lui Ezrhiei (21:2D * pdE .r t@tul era important pentru o formă de ghicire, pe baza semnelor
interne din ficat în Orientul Apropiat au fost descoperiţi mulţi ficaţi artificiali din lut, confecţionaţi
pentru acest scop. Un obicei similar era cunoscut la etrasci, de la care a trecut la romani (lat. haruspices
= „ghicitori în ficat"). B.O.B.
FIBR Df, PLUG. cu6nd ebr. ndlfr&. ln 1 s.m. 13:20,21 ţi forma similară mafiar^eţ (în prima parte a v.
20) reprezintă instrumente de tăiat (de la rădăcina hri, „a ara", „a grava"), şi probabil înseamnă fier de
plug sau sapă. între ceilalţi termeni din acest verset, cel de-al doilea, termenul ebr, *eţ, este un cap de
metal; poate fi capul unei securi, în 2 împ. 6:5, şi poate al unui plug sau poate un vîrf de metal pentru
plusd de lemtg r ts. 2:4 = r4l€, 4:3i tei 3:10. adaptări posibile ji sugestive. Al treilea termen din v. 20
qardom înseamnă secure.
Unele traduceri (VA) redau şi alţi termeni „fier de plug"- astfel, în Îs. 7:2S termenul ebr. ma'dEr este
tradus „cazma", folosită în viile terasate Cvezi şi îs, 5:6), iar b'harbotihem în 2 Cron. 34:6, care
probabil ar trebui tradus „în ruinele lor" (de Ia rădăcina horită).
PetrEu u f.r de phA dir Kolul 10 td,cr, ds_ coperit la Teii Jemmeh in SV Palestinei, veii G. E. Wright,
Biblicul Archncology, 1957. p. 92, fig, 57:3. (.ARE fl MESIISUCURI.)
KA.K
FIERB. Evreii foloseau cuvintele rfiişi m'rârâ pentru a descrie o *plantă şi fructul ei care era extrem de
amar. Cuvintele stat traduse în mod diferit: „buruiană otrăvitoare" (Osea 10:4), „otrava" (Iov 20:16; Ier.
8:14) şi „venin" (cf. Deut. 32:33), şi sînt asociate rr€cvent cu ieburil€ mdre de Eiin aA.Mida) (Deur.
29:1a: |er. 9:lsi plnr. 3:l9j are6l12), in r.; 16:13; 20:14, 25, fierea indică secreţia galben-maro-
452

FIII LUI DUMNEZBU

nie a ficatului. Ca plantă probabil că se refera la extractul din frunctul de colodnt (Citrutlus colocyn-
this).
în sens metaforic indică trudă (?lîn. 3:5] sau orice experienţă amară (Fapt. 8:23). Analgezicul oferit lui
Cristos In timpul răstignirii (Mat. 27:34; cf. Marcu 15:23) era un amestec de vin cu anestezice.
R.K.H. F.N,H.
NU LUI DUMNAZEU.
I. In Vechiul Testament
a. Persoane clasificate ca „dumnezei" Cuvîntul „fiu" [ebi. ten; aram, bor) este folosit în mod oli|llit h
linbiL dirice pantiq a haica apar tenenţa la o anumită clasă, cum este „fiul lui Israel", care Înseamnă
„israelit"; „fiul tăriei" înseamnă „valoros", în ebr. „fiul lui Dumnezeu" înseamnă „dumnezeu" sau
„asemănător cu Dumnezeu", şi nu „fiul Dumnezeului (lahvo)". în Iov 1:6; 2:1; 38:7; Ps. 29:1; 89:6, „fiii
lui Dumnezeu" constituie supuşii cereşti ai lul bIEh, d.'i b L$t ei rtnr nurLti ans.loi ai lui Dumnezeu (c/
Deut. 32:6 lxx, de aici vine traducerea „după numărul fiilor lui Dumnezeu", sprijinită de un text ebr. de
la Marea Moartă, 4Q Dr\ spre deosebire de TM, „fiii lui Israel"}. în mod asemănător „fiul dumnezeilor"
in Dan. 3:25 este numit „îngerul Dumnezeului evreilor" în 3:28.
în Gen. 6:1-2 „fiii lui Dumnezeu" sînt prezentaţi în contrast cu femeue din rasa umană ţi acest fapt pare
să contrazică identificarea lor cu urmaşii lui Cain. Mulţi comentatori tratează aceste veisete ca un mit
păgîn, prea puţin alterat faţă de fondul politeist original. Alţii argumentează că expresia indică oameni
stăpîniţi de demoni sau îngeri căzuţi (c/. 1 Pet. 3:19-20; Iudr 6). o inter!re@ mi lbbabili 6te @ din
categoria următoare.
b. Oameni care prin hotărîre divină exercită
ptdnsaritut tui Dunndd de a jude înExod.21:6; 22:8-9,28, „Dumnezeu" (ebr. ''[ohfm) ar putea însemna,
judecători", reprezentanţii Lui, care exercită puterea de a da viaţa sau moartea {cf 1 Cron. 1916), E cm
rd p!te! re fie .a6i ln ps. a2:6.
fc lumea VT, regii purtau titlul de JM zeului X", iar în Israel expresia atvea sensul explicat Sn punctul
c, de mai jos. M. G. Hine a sugerat câ acesta este sensul din Gen. 6:1-2 şi se referă la domnitorii din
îndepărtata eră antedeluviană QVTJ 24,1962, p, 187-204}.
c Cei care sSht tegaji de tahve prin legâmtn t Calitatea de fiu al lui Dumnezeu indică în principal relaţia
stabilită prin *legămîht şi este folosită (i) cu privire la Israel în întregime (israel este fiul Meu, întîiul
Meu născut", Exod. 4:22; cf. Osea 11:1); (ii) cu privire la isiaeliţi în general („\foi sînteţi copiii Dom -
nului Dumnezeului vostru", Deut. 14:1; cf. Osea 1:10; expresia se referă la un israelit în iudaismul de
mai tfrâlu, de ex. înţelepciunea 2:18); (iii) cu privire la regele davidic, unsul tui Iahve, care va domni
pe vede peste poporul Său („TU eşti Fiul Meu] Astăzi le-am născut", Ps. 2:7). Această relaţie nu este
biologică, deşi uneori este folosită metafora naşterii, copilăriei ţi cl!'tr! (os 11:l; Deur, 32:6; 15, 1:2;
63:3) ti6te aşteptata asemănarea cu caracterul Tatălui. în esenţă,
calitatea de fiu este realizată de Dumnezeu prin legă-mîntul Său. Deut. 14:1-2 ilustrează bine filiaţia lui
Israel în contextul legâmîntului. Regele Mesia, deşi este numit „tntîiul Meu născut" (la fel ca ţi Israelul
cu care este identificat îndeaproape) (Fs. 39:27) ţi deşi se spune că este „născut" din Iahve (Ps. 2:7),
datorează în egală măsură poziţia sa legămfntului lui Dumnezeu cu el (Ps. 89;28; 2 Sam. 23:5).
Termenii acestui legămînt („Eu îi voi fi Tâtâ şi el îmi va fi fiu", 2 Sam. 7:14) sînt asemănători cu
termenii legămîntului cu Israel („Eu voi fi Dumnezeul lor ţi ei vor fl poporul Meu", Ier. 31:33).
D-W.n.& A.R.M.
ll. h Nou! tttt!r6t
Ambele expresii, Jiii (gr. kyioi) lui Dumnezeu" şi „copiii Cgr. teknd) lui Dumnezeu" apar în NT; dar
fără a se face o distincţie clară între sensurile lor. Sensul în NT este bazat pe unul sau altul dintre
sensurile expresiei „fiii lui Dumnezeu" din VT.
a. Luca 20:36
Pasajul: „\for fi ca îngerii. Şi vor fi fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii", reflectă folosirea expresiei
„fiii lui Dumnezeu" ca şi în Ps. 29:1; 89:6; Deut. 32:8 (lxx), urde @ indic! iinfe e- tererre a{ate h !redJa
lui Dumnezeu, în contrast cu „fiii veacului acestuia". Mulţi evrei au crezut că cei aleşi aveau acest
destin în faţă, dar ideea avea să capete un sens mai distinctiv ln lMim lnvie.ii lli crtst6.
b. cei @ d.ioeotd .o Dmneu
în Luca 6:35 expresia „veţi fi fiii Celui Preaînalt" înseamnă doar „veţi fi ca Dumnezeu". „Fiul lui..."
este o expresie idiomatică cu sensul de „a avea caracteristicile lui..." sau „a face lucrarea lui „." (vezi
descrierea parabolică a fiului ucenic în loan 5:19), iar expresia ,,6ii lui Dlll@au", Ii Ma!, s:9 qi 5:4s f.a
parre din ac@ri c.tso.ie. !s. 32:6, di*utat de Isu ln I@n 10:34-36, pdrE 6 u ffiplu din I'T . 1.lorcic a
expresiei în sensul acesta, întrucît judecătorii erau oameni care exercitau puterea lui Dumnezeu de a da
vial, su n@ne MeafoE sinpln a lui PaEl din Ef6, 5;1: ,,Utmd dar pilda lui Dlll1l@eu e iiqre copn
preaiubiţi1' ieflectă această expresie idiomatică, deşi presupune de asemenea o relaţie mai profundă
între „copii" si Tbtăl lor.
c. Israel ca fiu
Filiaţia colectivă a lui Israel („Israel este întîiul Meu născuf', Exod. 4:22) ocupă un loc de frunte în gîn-
<tiea lui Parel (.ie d, Rof,. 9:a, ,,ei 6int ismeliti au înfierea") ţi în alte părţi în NT. Uneori această
calitate de fiu este reprezentată şi împlinită tn Isus Cristos, cum este în Mat. 2:15 şi în naraţiunile
despre botezul şi ispitirea Lui. Totuşi, chiar şi fără o legătură directă cu calitatea de fiu a lui Cristos,
expresia „fiii (sau copiiD lui Dllmeku" ne d<tu@ aninre de foldim ln VT cu referire la poporul
legăm&itului lui Dumnezeu (a trebuie s! edde sfnplia lui, Daca !f6. s:1 este ceva mai mult decît o
metaforă, afirmaţia din Filip. 2:15: „Ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină în
mijlocul unui neam ticălos ţi stricat", este bazată pe Cîntarea tui Moîse (Deut. 32:5-6, 18-20), i.r 2 cor-
6:13 conbinn o si€ de ?.eje din legnntu (de eL k, 43:6; 2 Sd. 7:14). „Copiii lui Dumnezeu, eei risipiţi",
menţionaţi în loan
453
PIII LUT DUMNEZEU
11:s2, sftone pierdute ale cei lui Is6el (cJ. 10.16), Ideea este derivata din Ezec. 34 şi 37, deşi nu ştim
exact dacă Ioan s-a referit numai la credincioşii evrei su L toti cF<li&io6ii.
Filiaţia poporului lui Dumnezeu, însă, este legată d€ dliatia rpeia}lF a lui ]9s Sr EE. 2:1G17. (in citatul
dinv. 13-14 este folosit un cuvînt diferit pentru „copii", anume paidia.) Aici calitatea tie fiu a lui Isus
este cea conferită Regelui Mesia, fiului lui David (Ps. 2:7; 2 Sd, 7:14 citat ln Eq. 1rS), drc 6r€ pa.alete
si prbabil rcp€zint! dlialia lui lr6el plin l€slnn, Acei „mulţi fii" sînt „urmaşii lui Avraam" şi „copii" prin
alegere încă înainte de întruparea lui Cristos. Dar ei strt ,edqi la slavl" p.h fapin cI Fiul a tosr 95rta9 Ia
„carnea şi sîngele" lor, în care a obţinut mîatuiiea lor prin moartea Sa.
d. P@el h Ronanig calatai Deşi Pavel recunoaşte că „înfierea" (filiaţia, calitatea de fiu) le €p.4i@
lsaeut'lor"infem" (Ron, 9:4), el .ariiateaisistr asupra faptului că nu toţi urmaşii lui Israel sînt „Israelul",
în adevăratul sens, şi de aceea „nu copiii trupeşti" d „copiii făgăduinţei" sînt „copiii lui Dumnezeu" şi
adevăraţii părtaşi la acest privilegiu (Rom. 9:16 ş.urm.).
Prin acest test sînt incluşi atît ne-evreii dt şi evreii, „câd toţi sînrem fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în
Cristos Isus" (Gal. 3:26). Această doctrina a înfierii este dezvoltată în Rom, 8, unde Pavel invocă ideea
de hvtothesia, tradusă de obicei *„adoptare" (sau „înfiera"). Dar deşi termenul a fost folosit în gr.
contemporană pentru a indica adoptarea legală a copiilor (vezi MM), nu este clar în ce măsură ideea
aceasta a pătruns tn gîndirea lui Pavel. în ciuda contrastului cu poziţia veche de sclavi, atît în Rom.
8:15 (unde hyio-£ftesiaestetradus„înfiereu)rîtşimGal.4:5,fty]ot/tesia pare să corespundă cu intrarea unui
copil în moştenirea lui la „vremea hotărîtă de Tatăl". Modelul lrincipal 6te c1 a] actului su@tr al hardui
lni Dumnezeu atunci dnd a declarat pe Israel, şi apoi pe regele davidic, drept fiul Său. Nid înfierea lui
Israel Gxod. 4:22) si nici e. a lli M6ia (Ps, 2:7j e9.27) nu a fost în dezacord cu numirea de Jntîiul
născut" al lui Dumnezeu, iar hyiothesia credinciosului este practic identică cu ideea de regenerare
spirituală. în Rom. 8:23 hyiothesia este de domeniul viitorului. Deşi este asociată din nou cu ideea de
„eliberare" (din sclavie?), adl pozitiv 6te de fapt ,larlbe 6nor lui Dmnezeu", arâtîndu-le ceea ce sînt de
fapt tn prezent. Aceasta înfiere este legată în mod indisolubil de calitatea de fiu a lui Cristos (Rom.
8:17), este atestată şi controlată de Duhul (8:14, 16) şi esenţa ei ultimă va fi dezvăluită atund cînd va fi
dezvăluită calitatea de fiu a lui Cristos şi cînd aleşii lui Dumnezeu vor fi văzuţi „asemenea chipului
Fiului Său, pentru ca El să fie cel dintîi născut dîntie mai mulţi frati" (8:19,29).
t Ioan
Ideea lui Ioan despre „copiii lui Dumnezeu" se deoebEte d€ e a lui Pavel n!@i prin a@d pus, deşi e!
foloseşte termenul cekna şi rezervă hyias în exclusivitate pentru Isus, Westcott a susţinut că Ioan a
evitat în mod deliberat folosirea termenului hyias, „numele unei demnităţi şi a unui privilegiu precis",
pentru a de& relafia crednnd cu Dmercu, ii! trucît „el considera că poziţia lor nu este reîultatul unei
înfieri (hyiothesia), ci este rezultatul unei vieţi
noi cft rearlrl dh smenel. vital ere s .js la maturitate deplină". Totuşi, Westcott a mers prea deFrc. D€fi
nu lncaF indoirlA ca ldn a folGit iMginea naşterii naturale şi relaţia care rezultă în urma ei (de ex. 1
Ioan 3:9), el cunoaşte cadrul VT în care Israel a devenit fiul lui Dumnezeu prin alegere si chde, Nean
relsit d.j. ta l@n 11:52. ln I@ 1:12 €rpEia ,,@piii lui Dumea" poate n intd pretaţi ca referindu-se la
israelM care au crezut nEilt€ de întruparea Cuvîntului. Iaimeligi..efn orice caz, €i sdt descrişi nu numai
că sînt „născuţi din Dumnezeu" ci şi cd au d*nit "6pii si lui DUma" prin falrul cA această poziţie le-a
fost conferită: „Le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu", De asemenea, în 1 foan 3 şi 4
credincioşii sînt descrişi ca fiind „născuţi din Dl)rem", .u o referir spei.ll la fapnn cn ei reflectă
caracterul lui Dumnezeu de dragoste şi neprihănire; totuşi, titlul de „copii ai Iui Dumnezeu" este de
enene u privilesiu acoldar prin 'clErc" d.ii de Dumnezeu (3:1). Deşi în prezent „se poate vedea" dir
pd3e lor (3:1o), cine stnt @piii tui Dufuean4 forma lor finală „nu s-a arătat încă", ci se va arăta în zi@
cind liul lui Dllmed € fi aratat d cind copiii rcr ren*ta deptin chipul %telui lor (3:2), .nip GE este în
Fiul.
BIBLIOGRAFIE. B. R Westcott, TTic Ephttes of St. John, taa3, p. 94, rr9 s.um.: Arndt.&srt6 s.v. hyd
teknon; A. Richardson, fin Incroduction to rhe Tiieof-ogy of che New Testament, 1958, p. 147 ş.urm.,
263 ş.urm.; J. D. G. Dunn, Jesus and the SpiAt, 1975, p. 21-40.
D.W.B.R
FILACTKRII. Cuvînrul acesta este o transliterare a termenului gr. phyJakterion, cate înseamnă „mijloc
de protejare" sau *„amuleră". Deşi unii evrei le-au privit cu sup€Btilie, aceste aritudine a l6t nitqtd€rM
prca pufjn rssplndita, aia lrrlt !@ele gt€c ddivr prcbabn de h o interpreraJe grEiti d€r! de p58tui, Evreii
vorbesc despre t*pillă (lit. „rugătiune"), pi. tfpîllln. Ele reprezintă modul în care evreii evlavioşi au
intqletat lxcd. 13:q 16j Deur. 6:ai 11:1a. Fo. ma lor peanti a t6t srandadizari tr pritu parte a secolului al
2-lea d.Cr, şi constă din două cuburi goale @rje,b@re din piele de aninaie cuar€. Diren siunile lor
variază avînd latura între 1,25 cm şi 4 cm. Cqbll pe!d! ca! 6te lnre4it ln patru c;patti, ftnt€ esale; cdl !
an! ntini nu ete nnp6nir. in cubui s pur ceL patru rEgF biblice: Erod, 13:1. 1o; 13:11-16t Det. 6:4-9j
11:13-21, si* cu rnlE pe pergament (pe patru bucăţi de pergament pentru cap şi pe o singură bucată
pentru mîini). Filacteriile sînt prinse cu o curea de piele prin care sînt legate de mîna stîngâ şi de
centrul frunţii bărbaţilor, înainte de rugădunile de dimineaţă, fie acasă, fie la sinagogă, cu excepţia
rilelor de sabat şi a sărbătorilor mari. Ele sînt puse după şalul de rugăciune (talliţ), iar filacteriile pentru
mîini se pun primele. Atît filacteriîle cît şi curelele sînt vopsite totdeauna în negru. Cele pentru cap pot
fi recunoscute după un Sin cu trei si cu patru braţe pe partea dreaptă şi, respectiv pe cea stîngă.
In descoperirile de la *Qumran au fost găsite porţiuni de filacterii, care arată că nu erau complet stan-
dardizab baint€ de didlge@ lbnpldui Deebirea principală, însă, consta în includerea în interiorul lor a
Celor Zece Porund pe pergament. Ex-
4S4
FILDES
duder@ l.r, la lel q 9i erclud*a lor dr eFiciile zjlni€, a f6r priviti c o @c!ie impotsi% M€ilor creştini.
Defi eregea dettii, a interpptat intotdeaw pejel€ d€ mi ss i! *s m€bfork, cuoitinlele noastre crescînde
despre Orientul Apropiat antic nu exclud posibilitatea interpretării în sens literal (de fapt, ren implilr4
polrtr. din Doi 6:9; 1r:2o prin includerea unui pergament care conţine Deut. 6:4-9; 11:13-21 într-o cutie
numi tăm'zâoî şi care este fiFt, pe stilpii utD, Toate d@ile dispoaiblle su8c rează, însă, că filacteriile au
fost o inovaţie tîrzie adusă de h"s!dtm (*HASIDEENIQ, menite să' fie o contracre a innrenlei elmistic
c@inde. Ele nu sin! mnlomte njcdieri ln w ii s pare .a nu au I6t cunoscute de samariteni. Este cLarcă
LXX interpretează în sens metaforic pasajele pe care sînt bazate filac-teriile. Scrisoarea lui Ariteas
menţionează numai filac-terule pentru mînă, iar Filon menţionează cele pentru cap.
Adt €Mcite@ ln thlnud a faptului .a ele nu erau purtate de oamenii de rînd ('am hâ-'ares) cît şi faptul că
scriitorii păgîni nu le menţionează, arată că în timpul lui Cristos filacteriile erau purtate numai de un
număr mic de oameni. Putem fi siguri că toţi fariseii le purtau, nu numai în timpul rugăciunii de
dimineaţa ci ln rot tinld zilei. Linibre plnlrii lor n1fti ln tinpul de i!a!ci6e 3.a d.to6t faptdoj c! ele on.
stituiau un semn de recunoaştere foarte uşoară a mlor rn renwi de Fseule. Nu aren nici u notiv si d€dd
ci au fost p@re d€ cinrc su de {@nlcn Sai. Chia. 9i conda!@@ din Mar. 23:5 sugerează tentaţia ultra-
pioşilor de a pune accent pe aderarea la un obicei care cîştîga teren destul de încet. FolsiEa filacteriilor
a derenit ui@15 iMirte de sft$tul ,@lului al 2.1e d.c!.
Evreii ortodocşi (strict legalişti) interpretează fol6iE lor itrE'u mod spilitul iclt, Fa?trrl ac6ta 6te indicar
de m€dietla Gre ftbuia forcii-1 clnd erau puse pe corp, meditaţie care este indusă în wiciul de
dimin@ld din .ri€ cd€ de ruSt.iui standard a evreilor.
BIBUOGR.AIIE, Vezi arti@lele ln ./#E,Er, 1971 şiSB, 4, Digresiunea 11.
H.L.E.
ILAITELFIA, o cebt in lbvilcia &mni Asia. in partea de Va Turciei asiatice din zilele noastre. Proba bil
d a f6t trtemeiari d€ Effi, rqele p€r8a-mului, tn secolul al 2-lea î.d.Cr. şi este cert că a fost Mid dule
fraiete srL! Attalu, a ciEi loialirate i.a atras numele Filadelfus (Philadephus), Cetatea era situată
aproape de extremitatea superioară a văii largi care trece prin Sardis pînă la mare, în apropiere de snim;
amplasis la ndsina uli p16tou f@t€ fertil, de unde deriva o bună parte a prosperităţii sale comerciale.
Zona a trecut frecvent prin cutremure. Un cutremur puternic din anul 17 d.Cr. a distrus cetatea; btsudt
cntrme tui mici alBu lc intmibnr, oamenii au început să locuiasă în afara cetăţii (Strabo, Geography 12.
a. 18 (579); 13. 4,10 (628)'). După ce o donaţie imperială a ajutat la reconstruirea ei, cetate a 9!€l@t
@hntar nhele rcu NueaE, Mai rlrri{ t! rirtul ld ]esrasian, a lMt un alt nme imperial, Havia. Cetatea s-a
remarcat prin numărul
îşaptebisericldlnAsla^oc. 1-3)

Fitadelfia, una din „ce/e şspte biseria din Asia" (Apoc. 1-3).
mare de temple şi sărbători religioase. Locul este aupat in predt de oF$l Ala*hn.
Scrisoarea către „îngerul bisericii din Filadelfia" (Apd. 3:7.13) lae prcb.bil aluie la cltft din@
circumstanţele cetăţii. După cum Filadelfus a fost renumit pentru loialitatea faţa de fratele său, tot aşa
Inserica, adevărata Filadelfia, moşteneşte şi împlineşte carcaterul lui prin loialitatea statornică faţă de
c.ist6 (r 8,10). Dupa @ cetatea * aOA lnsi ,,+a d*his:" a wi regi@i din €re &i derird loglFa, tot aşa
bisericii i se dă o „uşă deschisă", o oportunitate pe care să o folosească (v! 8; cf. 2 Cor. 2:12). Simbolul
„coroanei" şi „templului" (v. 11-12) indică un contrast cu jocurile şi sărbătorile religioase ale cetăţii. în
cont6t cu lipsa de p€l]mF a vi€,tn nLE-o cetare supug la cutu@, celor .are bitui* li F prcnite stabili@@
supmA de a fi zidit |I t€mplu] lui Dm. nezeu. La fel ca şi în Smirna, această biserică a înfrunht
i6pirg€ca din P3rt@ u€ilor din cebte (v. 9), dar biEitorul * E buc@ de accepEle. 6Dl5 de cAte Domd al
c5rui nm. La brtuirit (v. 3), sinb.ltit plin conferiEa nMelor divire (v, 12), le re aninte d€ nur'€]e mi hate
d€ cetate !r onoarea împăraţilor divini. Ignatius a vizitat mai tîrziu ebt@, in dluul siu de la Artiohi. spr€
RoM, pentru a fi martirizat, şi a trimis o scrisoare bisericii din Filadelfia.
BIBUOCRAIIE. W M, Rarct fte le&e^ to .he se.n chuch6. J ^:io. I9o4, caF. 272q c. J. He@, Blried
Hisrory 7r, \97s, p. 164174.
M.J.S.R. CJH,
FILDE9. Gb!. rtn, ,dint€, eu "ennabrfn {1 Inp, 10:22: 2 crcn. 9:21) se crcde cn 6te .dintele €lefd tului"
(LXX), dar s-ar putea să însemne „fildeş şi aban6', .a în hEk. 27:1si ./ Acad,3inpiri).
Fildqul era o fo.ni de aprilEe a bo8iliei, o notă de lux (1 împ. 10:18-22; Apoc. 18:12; gr. eie-phantinos).
A îost folosit pentru tronuri şi uneori era acoperit cu aur (1 împ. 10:18), mai era folosit pentru paruri
(Amos 6:4) şi pentru mobilarea şi tapetarea cffilor ti palai€lor, M . ict casa de flde! a lui Ahab ain
'saM.iati (1 Inlp, 22r39r cf, Ps, 4s:3), u
4SS
FILDBI
lucru condamnat de Amos (3:15). Fildeşul era folosit cel mai adesea pentru confecţionarea de obiecte
mici fi pentru obiecte compuse, fiind folosit pentru a simula pielea omenească, ţi de aceea este folosit
în acest sens în poezie (Cînt. 5:14; 7:4; în ultimul pasaj, „hunul de fildeş" ar putea să fie o referire la o
localitate specifica).
M.Frirlt@ dlde$lui folBit in siria 5i pal€tnD provenea de la elefanţii sirieni (aşa-numiţu „elefanţi
asiatici") (Elephas maxumus) care trăiau în zona Eufratului superior, pînă cînd au fost exterminaţi către
srtrşitul mileniului 1 î.d.Cr. Alte surse au fost India, de unde colţii de elefant (qamât îen) erau importaţi
de fenicieni cu corăbii care navigau pe ocean (2 Cron. 9:17,21} ptnâ In Babilon (Ur); fenicienii îşi
decorau corăbiile lor cu plăci de fildeş (Ezec. 27:6); fildeşul era importat pe uscat din Sudan, prin
Dedan, în Arabia 6raL{ (v. 15). F hdcEliile de l. Aalah (siria) au r6t 8:EiC .ituj .olri de 6lde.
La începutul mileniului al 3-lea fildeşul era folosit pentru a sculpta figurine mici (zona Beerşeba),
capete de animale (lerihon) sau pentru încrusrarea figurilor, dupa Rodelul lteFtamiar! ti obi(e d€ |eru
(El. Jisr). în mileniul următor comerţul cu fildeş a înflorit. Colţi de elefant sînt prezentaţi în picturi
egiptene şi în. sculpturi asiriene ca trofee de război valoroase. Co-merţuJ sirofenician şi breasla
lucrătorilor în fildeş, sub influenţa egipteană, au căutat să satisfacă cererea crescindâ de export în
Asiria, folosind tehnici cum sînt incrustarea, aplicarea, ajurarea, placarea sau traforajul. Au fost găsite
obiecte de mobilier, în special scaune, pacuri, sicrie şi curii rotunde (casete), dintre care unele indicau
influenţe străine în concepţie. Depozite remarcabile de fildeş au fost descoperite ia Ras Sharora şi
Meghido (cea 1200 Î.d.Cr.) precum şi la Nimrud (+CALAH) în Asiria (cea 700 S.d.Cr.)'. în perioada
israelită, obiectele de fildeş descoperite la Samaria şi Haţor atestă folosirea fildeşului pentru @bilier, de
lsftE pend pi+Ed penrq fmei, cutii pentru unguente, flacoane şi linguri ornamentate sprijinite pe
figurine reprezentînd fecioare, Vezi de asemenea 'FENiCIA, *ARTE ŞI MEŞTEŞUGURI.
B[BIocnAll!, R. D- Baftql A Catdlqle o/ Niarud Ivories, 197S; „Phoenida arid the Ivory Trade",
/trchaeo(offl'9,1956,p.87-97;J.VşiG.M.CwwfootJ Eariylvoriesfrom Samaria, 1938; I. J. Winter, „Phoe-
nidan and North Syrian Ivory Catving in Historical cooExt., ttuq 33, 1976 p. 1.22, DJ.W.
FILET. un hvrJetor repEzenbdv lentru ei aE subminau doctrina creştina despre xnviere (2 Tim. 2:ra.
crMENtu.) rD.D.
FILIMON. Proprietarul sclavului *0nisim, a fost aproape cu certitudine un locuitor din Colose (*F[U-
MoN. EPIsTor.A C;TRE, r.nEu alE D!6t, D..i PaveL nu a vizitat el însuşi Colose (Col. 2:1), Filimon
pare să fi fost convertit prin Pavel (Filim. 19) şi a fost u slaboator al lui (F0in, 1) -cind 3..u a{ai drn-
dor. prcb.bil Ia Efe, @pitatd pDrdrciei (d. raDr. 19:31), Argumentul lui J. Knox (care aplică Filim. 19 la
Arhip), potrivit căruia Pavel ar fi considerat lucrarea oricărui colaborator ca şi lucrarea sa proprie, nu
este sprijinită de Col. 1:7 ş.urm., un verset pe carel
citează, nici de Filim. 5 (,am auzit de dragostea ta), în care verbul este incompatibil cu cunoaşterea lor
anterioară.
a,f.w
FIuMoN, EptsroLA cITR!.
r. s.htta @rdnutdll
a. Introducere ţi salut (v. 1-3).
b. Mulţumire: teme introductive care urmează să fie dezvoltate mai tfrziu: dragoste, părtăşie (kainonia;
c/. koinanos, „partener", în v. Î7) şi împrospătare {cf-v.20)(v.4-7).
c, Pleddlr pensu oGin (v, a.21).
d, c@e de sizduirc (e 22),
?. s:ludti de la !ri.ELil tu p.wl (v, 23-24), /, linmilnbre (v, 2s).
II. Semnificaţia epistolei
Cele Di Ehi lilte qirble ale si..ilor sulim („Canonul" lui Mardon şl Fragmentul muratorian) conţin
Epistola către Filimon, chiar dacă omit Episrol€le p.stohle. In 6elui al 4.le au arrft o$ici nu la adresa
autenticităţii ei, ci pentru că părea banală (cf. Jerome, Preface to Phtiemori): majoritatea gene raţiilor,
însă, au preţuit mai mult gratia, tactul, afecţiunea ţi delicateţea sentimentelor care caracterizează
această scrisoare scurtă. Tertulian a remarcat că a fost singura Epistolă pe care Mareion nu a contami-
et.o prin "edird (Ad'. MaE. s. 2r), ri aulen. ticitatea ei nu a fost pusă niciodată la îndoială. în ultimii ani
a devenit un bastion al teoriei despre scrierile pauline asociată cu numele lui E. J, Good-speed şi John
Knox (*PAVEL, III. d. ii); recunoştinţa pentru interesul renăscut pentru Epistola către Fiii-non g
.dopta@ cftona dinbe swgdile lor, Du impune, însă, acceptarea reconstituirii lor care este foarte
dubioasă.
III. Forma
Caracterul personal şi neoficial al Epistolei către Filimon (c/ Dejssmann, LAE, p. 234 ş.urm, şi
*EPISTOLĂ) ar putea să ne abată atenţia de la alcătuirea ei extrem de atenta g de la ot6@ fomlor
lireFe (cf Knox, p. 18 ş.urm.). Ar trebui observat de asemenea că Epistola are In vedere atît o biserică
întrunită în casa unui credincios, cît şi oamenii cărora le este adresată (v. 2). Goodspeed şi Knox
accentuează prea mult rolul pe care trebuie să-1 aibă biserica pentru a-1 convinge pe stăpînul de sclavi
„să facă lucrul aşteptat de Ia un creştin" (Goodspeed, p. 118): în întreaga epistolă este folosită persoana
a doua singular chiar fi în formula de salut; singura excepţie este în v. 22 (virta dditA) şi 2s (b€ndictia).
Elntola a@ra ne permite să facem o comparaţie cu scrisoarea lui Ig-natius către Polycarp, care este
adresată unui individ, dar care conţine frecvent pasaje la persoana a doua plural, ceea ce denotă că este
avută în vedere biserica. Epistola către Filimon este adresată unui stăpîn de sclavi, împreună cu familia
sa şi biserica de care este leSrt Ia fel ca fi ln Rom. 16:5i col. 4r1s. s{ faot adesea comparaţie cu
scrisoarea lui Pliniu QBp. 9.21) în favoarea unul libert care a greşit, dar care s-a căit.
IV. Scopul şl ocazia
Miezul Epistolei este apelul lui Pavel în favoarea unui oarecare Onisim, un sclav din Colose (Col. 4:9)
a cărui
456
FIIJP

purtare este contrastată cu numele său 0/olositor" -un joc de cuvinte în Filim. 10-H). Se pare că Onisim
1-a furat pe stăpînul său (v. 18) ţi a fugit (15 -nu este prea explicit). într-un fel oarecare - poate prin
conedleanul se{ Epafra (cor. 4:12) - el a 3jG tr contact cu Pavel care era in închisoare ţi Onisim a fost
transformat în mod radical. Nu numai atît, dar s-a dezvoltat o afecţiune puternică între Pavel şi noul său
„fiu", în care veteranul a văzut un potenţial mare.
Potrivit legii din vremea aceea, stăpînul putea folod ltnFniE lqi onilin Epbpe dice nod de lâzbunare:
societatea greco-romană nu s-a eliberat nidodatâ de fobia unui război contra sclavilor şi chiar un stâpîn
bun, în condiţii obişnuite, putea crede că este datoria sa faţă de societate să pedepsească exemplar pe un
sclav fuga*. Pedepse înfricoşătoare îi ameninţau ţi pe cei care adăposteau pe fugari (cf. P. Oxy. 1422).
Acesta este punctul în care Pavel pledează înaintea fratelui său (7,20), fără să-i poruncească, ci
rugîndu-1 (8-9) pe atăpîn sa primească înapoi pe Oni-sim .A c@ l.d primi F p.vel lttsuti (17), $ re
.ngij6z5 $leM sli ia supn lui datodile *la{!ui (r&19).
Dar probabil că Pavel cere mai mult decît îndurare. Knox arată că parakuleo urmat de peri {ca în v. 10)
înseamnă de obicei, în greaca de mai tîraiu „a cere" ţi nu tra pleda pentru" (cineva). Pavel ]-a preţuit
mult pe Onisim; plecarea lui i-a produs o mare durere; ţi dacă nu ar fi fost necesară obţinerea
permisiunii stă pinului, ar fi preferat sâ-1 ţină cu el (11-14). Sensul cererii lui Pavel este ca Onisim să
fie eliberat în seama lui Pavel, pentru slujire creştină. De aici încolo el s-ar afla într-o poziţie
incomparabil mai apropiată decît aceea de slujitor (1s-16), In one @2, s,tin că Filimon datosza
cdEti@ s lua&ii lui PaEl (1r.
Pavel este în închisoare (9-10): ocazia este aceeaşi indicata în Coloseni, deoarece Onisim urmează săi
însoţească pe Tihic, purtătorul acelei scrisori [Col. ,r:9). rchipa lui p.!rl din Fnin, 23 6te .l@?i ca h col,
4:10'14 @ *ep9, lui ,ss Ist (ahre de cazul c, 6t€ o obitm a uui si!; 4 r. Anli.s, ZNw 10, 1909-10, p, 261).
Locul atenţiei va fi decis pe baza unor informaţii din afara acestei epistole: alternativele sînt Roma, în
prima întemniţare (cea 62 d.Cr.) su Ef6 (M 5s d.cr) ('PAvE[j .cRoNoLocrA NoULUI TESTAMENT).
Oricare dintre aceste cetăţi l-ar fi atras pe Onisim. Efesul era aproape de casă, dar suficient de mare
îneît să se piardă încetate; Roma era un loc de adăpost pentru oameni strămutaţi din toate locurile. în
orice caz, este aşteptată eliberarea şi o .tlrtorie in !in$n lui Fnim!, tn viitorul pBizibil. l{ltl altc l€artui d
Epistob cntre colo*ni. coL. 3:22 ş.urm. (c/ Efes. 6:5-9) ar fi putut fi scris CU greu fără Onisim şi fără să
avem En guid efectu] posibil al carierei sale. Totuşi, Knox şi Goodspeed au prea puţine motive ca să
asocieze însărcinarea dată lui Arhjp şi "Epirrola de la l,odi@." (Col. 4:16.1n o @d hi Onisin, rad $sui a
EpiG segeta lui Coodrped că stăpînul lui Onisim locuia în Laodicea (p. 40 s.urm.), dar sugestia lui că
Filimon a primit scrisoarea m calitate de supravaghetor (laodicean) al bisericilor din Valea Lycus şi că
Arhip din Colose era stăpînul sclavului şi principalul adresant, nu este o sugestie Mi bun!. Ea @ o
intetpeid nefire@i a adrei ţi acordă o pondere prea mare Aorva cuvinte (de ex. „tovarăşul de lucru" şi
„tovarăşul de luptă", în v. 1 şi 2). Nu e$te dac! epitols nentiomte li col. 4:16 .
fost Epistola către *Efeseiu sau o altă epistolă necunoscută, dar nimic ni! sugerează că a fost Epistola
.rEe Fiaon (rAPItA iARHP; TONISIMj rllll MON).
BIBLIOGRAFIE. Comentarii (împreună cu Coloseni) asupra textului gr. făcute de J. B. Iightfoot3,
137q c. r. D, Moulc 19s7; o privire la tdn! €4g1. wi H. c. c, Morle, CJ, 1893; J, voo4 I3, 1955; H. M.
Carson, TNTC, 1960; R. P. Martin, NCB, 1974; E. J. Goodspeed, INT, 1937, p, 109 ş.urm.; J. Knox,
Philnon aonx th. Epittl6 oJ Pad', 19s9i F. R Bre, fi/HL 4a, t965, p. At97.
AFW'
FIIJP (gr. phillippos, „iubitor de cai"). Scriitorii NT menţionează patru persoane care poarta acest
nume.
1. Un fiu al lui Irod cel Mare şi Mariamne, fiica lui Simon, marele preot. Pentru o vreme el a fost ales
sâ-1 urmeze la tron pe Antipater (Jos., Ant., 17. 53), dar acest aranjament a fost (evocat de testamente
întocmite mai tîrzin şi el a trăit ca un cetăţean de rînd. A. H. M. Jones (Jke HeroeSs of Judea, 1938, p.
176n.) susţine că numele lui a fost Irod, nu Filip. (Jos., Ant. 18. 137, 2 numeşte Irod, dar atît de mulţi
membri ai familiei *trod purtau acest nume îneît era aproape obligatoriu să aibă încă un nume.) Soţia
sa, *Irod<ada, Mm lu sarme, l-a prdsjt @ sl tlia*e cu llod Arripa, t-rble ltt€g al hi Filip (Mat- 14:3i
Mar! 6:17; Luca 3:19).
2. Un fiu al lui Irod cel Mare de la a cincea sa soţie, cl@paFa din leNalid: Jc., Ant 17. 21 6!ft c, acat
Filip . i6t @t ]a RoM, PriI deizia lui Augustus cu privire la testamentul controversat al lui Irod, Filip a
primit tetrarhia Galauntis, Trachonitis, Awnitb, Batsfr@ (Jc) d lt'ea (Lua 3:1), El a domnit 37 de ani,
pînă la moartea sa în iama anului 33134 d,Cr, ti sa d@hit de ndele sl€ prin Lpnn că a domnit cu
cumpătare şi dreptate (Jos., Ane 18. 106). La moartea sa teritoriul a fost inclus în provincia Siria pînă în
anul 37 d.Cr. clnd împăratul Gaius Caii-gnls l{ dat lui &ip5 (lrod ditrFaltel€ 12:1, t9-231, fiul lui
Arisrobuls &ip59i neponn lui lr.d ii Mariffi, Filip a reconstruit Panias (localitatea modernă Ba-nys) $ a
nMit cetatea ce eru lui ijtip (Mat, 16.13; Maieu 8:27) cît şi Betsaidalulia (Jos., Ant. 18. 28; BJ 2. 16a);
amlndoun s6te nlm hdic! sinpat'E s pro-romană. El a fost cel dinţii prinţ evreu care a imprimat
capul împăraţilor romani pe monedele sale. El s-a căsătorit cu Salome, fiica *Irodiadei, şi nu a avut
.opii (JG-, Ant, 13. 137),
3. Flip apo6told a fdt chftt sr-L lmr p€ lra a do@ zi dupl .!e@ Iui Andci $ Situn: el a awt un rol
important în aducerea lui Natanael ca să-L urmeze pe Isus (Ioan 1:43-46). Era din *Betsaida (len 1;44):
ac@ta ed Betraida Galil€ii (Ioan 12: 21), cetatea natală a tui Andrei şi Sonori, şî se crede cl a f6t 6 st de
pean pe malul de valilaqil ui. tn listele de aFortoli din Mat- 10:3; Maru 3:14; Lka 6:14 6te .1 cincile. ln
ordiM apstolilor 9i B.r-tolomeu este al şaselea; în Fapt. 1;13 este al cincilea, dar Ibma este al şaselea.
Singurele texte care îl menţionează în NT ne spun despre incapacitatea lui de a sugera rai Isus cum să
hrănească pe cei 5.000 (Ioan 6:5), aducerea grecilor la Isus (Ioan 12:21 ş.urm.) şi cererea adresată lui
Isus de a-L vedea pe Tatăl (Ioan 14i8), Papiar 2.4 * Fferi la el d 6nrd uul difi€ presbyteroi (vezi mai
jos).
457
FTIIP
Irod oel Mare c ©Doris
(Hat, 2:1-22; Lueal-.S
3
c. ® Mariainne H c.® Malthace
c. d> Cleopatra de Jerusalim
P*t" ,« *""'<„ c.Herodias Archelau frodAntipa c. © (M 113; Ma™ 6:17; (Hat 14;3j
{MaL 2r22j dhîi)
Lucii3:19)
Salome

TETRARHUL (Luca 3:1)

c. = căsătorii
Doi dintre membrii fam ii iei tui Irod, potrivit WŢ s-au numit Filip. Arbore genealogic simplificat.
4. Filip a t6t ud dinde cei „Şapte" care au f6r aleşi ca slujitori (primii *„diaconi") ai bisericii din
Ierusalim (Fapt. 6:5), tn urma persecuţiei bisericii care a uimat după martirizarea lui Ştefan, ej a dus
Evanghelia în SaMria, ude luc6@ lui . l6t bineu. vh6d (Fapr. 3:513) ti apoi a f6t tsifris rpre S, pe
drumul care duce de la Ierusalim la Gaza, ca sâ-1 conducă la Cristos pe farnenul etiopian (Fapt. 8:26-
38).DupăacestincidentelafostdusdeDuhullaAzot, cete filteaDe Ard.a, si de acolo . d6fasftr o lucrare
itinerantă pfaa cînd a ajuns la portul Cezarea (Fapr, 813940), unde e parc cE s.a srabiijr (Fapr. 21:8). El
a fost cunoscut ca „evanghelistul", probabil pdtu aI disting€ d€ FiUp aFsrolol (3., mi su), si a .wt pafir
6ice care e.au prcfete (Fapt. 21:9), l,u6 race etonui aici .a sA face disrircii€ lnr! Fitit evanghelistul si
Filip apostolul. Eusebius (EH 3. 31; 5:24) citează de două ori pe Poiycratea care se referă la Filip, "uul
dintr. et doispffie ap6!ou, 9i dou.I fete fecioare în vîrstâ care au fost îngropate la Hiera-polis, iar o altă
fiica a fost îngropată la Efes. Poate că aceasta a fost menţionată în 3. 30 (un citat din Cle ment din
Alexandria, care s-ar putea să folosească aici plwlul lftu ss Eg), uide ni se sple ci sa căsătorit. Papias
este citat de asemenea CEH 3.39), cu afirmaţia că „apostolul Filip" şi fiicele sale au trâit la HienFlis d
dicele sle i.au frhiar infomtii. Un citat dînDiafoguiluiGaiusşiProdus, înEus.EH3.31, care afirmă că
mormîntui lui Filip şi al celor patru fiice ale saîe care au profeţit poate fi văzut la Hierapolis, 6t llmt d€
o rcf€ri!€ la lapr, 21:3.9, qi aat: ce istoricul a făcut confuzie între Filip apostolul şi Filip evanghelistul.
Este foarte probabil ca atit apostolul cît şi evanghelistul să fi avut fiice şt acest fapt a putut
duce la confuzie. Iightfoot (Colossions, p. 45 ş.urm.) are pbbabn drptate cînd susţine .5 Filip .Do.blul
6te c€l €re . nuit la Himpoli!.
Papiruuile ddoterjre ta Nas Ha@di trcHr. NoaOSKorO au *c la lEnire o si€E ap€ifE: Evanghelia după
Pilip; vezi R. McL. Wilson, The Cospei nf Philip, 1962.
D.H.W.
f[lPI. in csd cil*orii]or sle ap6roli@ p.vel a prinit hh.o viziue o invitafj€ de la u on din Mace do&ia €re
l. rugar ,,l}ei in Ma.edonia ti ajuta.re. eapt, 16:9). Parel a inteFebt acnd @Ere @ o chemare din partea
lui Dumnezeu şi împreună cu însoţitorii săi au plecat cu corabia la Neapohs, portul cetăţii Filipi, la 13
km S de cetate, care era punctul tmins la via E3utiE, u dN nilibr dr€ lega Roro cu Risrritd, 6ind o cale
tle 6nMi€{ie impor. tantă.
sci@ la Filipi 6€ mMte dr Fapt. 16:12 de o descriere a cetăţii: „Cea dinţii cetate dintr-un ţinut al
Maceddid ii o olonie roMr:', pura mliri eta. pele prin carie cetatea a atins rangul acestei descrieri nobile.
oF{ul şi-a prinit nlrele de la lnip Macdo@nul, c@ l-a i.a@dt de la iasieni prin ad 360 Ld.cr. Bl a mărit
aşezarea si a fortificat-o pentru a apăra frontierele împotriva tasienilor. în vremea aceasta s-a deblbt
nireritul auruluj ql au f6t bdtlie nonede de aur cu numele lui Filip devenind general recunos c!te. Duta
bAt,ria de la I\dM ln 16a klcr, oFeul a fost anexat de romani; cînd Macedonia a fost împărlit! lr patru
hcre adniristratire, Fnipi a f6i in,
4S8

dusă în primul dintre ele. Acest fapt sprijină o proplre de a citiproilA h lc deprote în Fapt. 16:12, ata c6
a su3€at F, rieR i m a &eptat F, Bla$, care a explicat termenul prin această referire la împărţirea
Macedoniei în patru districte făcută de Aemilius laulu !r 167 lncr, (Li!y, 45. 17-1a, 29)j @i comentariile
la Faptele Apostolilor, de H. Conzelmann ţi E. Haenchen, ud. toc. Dacă acceptam această variantă
modificata, versetul devine: „0 cetate din primul district al Macedoniei". Dacă textul nu este schimbat,
pretenţia cetăţii Fflipî de a fi „principala cetate a districtului4 poate fi. acceptată numai într-un sens
8erelali a$ cm ob6€rv! A. N. shegin.whiE (RG man Socitry and Ramau l,aw in the New Testament,
1963, p. 93 9.1m.). Comdid lui Lu€ ar pute! s! refld€ iiteeul lui sFcia] p€nh aeasri @tare, care se poate
să fi fost cetatea lui natală.
în anul 42 Î.d.Cr. a avut loc faimoasa bătălie de la Filipi. lnd Anioiu i octavid au luptat nnporih hi
Brntus si Cassius. După această dată cetatea a fost mniid, probebil prin si!@ coloniqio!; rithl colG nia
Mia este atestat în perioada aceasta. Proeminenţa cetăţii a crescut şi mai mult după bătălia de la Actium
în 31 Î.d.Cr., în care Octavian a înfnnt forţele lui Altdriu ii Cleopab4 iar oErl a primit ,,u 8rp de
colonişti italieni care au fost de partea lui Antoniu şi au fost obligaţi să renunţe la pămîntul lor în
favoarea veteranilor lui Octavian" (Lake şi Cadbury, p. 187). Auglrtts a dat oralului rirlul bine curcscur:
Cot(onia) !id(ia) Aug(wta) Philip(pensis)J care a apărot pe ndede. Didft toate privilegine pe oE le
conferea acest titlu, cel mai preţios era „dreptul italic" (ius Itaticum), Acesta le conferea coloniştilor
aceleaşi drepturi ţi privilegii ca şi cum cetatea lor ar fi făcut rorne din pămîntul iialiln,
Mîndria civică a filipenilor (care în scrisoarea lui Palel - 4:1s - prili@ €chiv€lenhrl NnElui lor larin
Pkilippenses) este o trăsătură caracteristică a nara-luni din laDcle si a!,m din lou !r aluziile e ctu. le
face apostolul în Epistolă, \fezi Fapt. 16:21; cf, 1637. Sht folGite nutr oficiate (duo[n h 1610. 22, si
„lideri" în 16:35). Cuvîntul gr. tradus „fără să fim judecaţi" în 16:37 probabil că reflectă expresia latină
re incognita sau imlietti causa, adică, „fără examinare", în scrisoarea către biserica din Filipi sînt două
pasaje, 1:27 şi 3:20, cate vorbesc despre „cetăţenie", un termen care va fi avut un ape! special pentru
cititori; iar virtuţile enumerate în 4:8 sînt cele pe care romanii le apreciau tn mod deosebit.
Dupo Fim vizid a apGrolului tn 4 a pr€di@t, a fost întemniţat şi eliberat, contactele sate cu această era€
shr ded@ din Fapr, 2o:1,6; 1 Tim. 1.3,
BlBlIoGllAFIE. tletaln isrorice shr nmiare !r 3C 1, 4,1933, ad la-; A. P. Mann! Philippiant, Nca, 1976,
Introducere, secţiunea I, care descrie cadrul religios al cetăţii în perioada cînd a sosit Pavel acolo;
pentru informaţii arheologice, vezi P. Collart, Philip-pes, villedeMacidonie, 2 voi., conţine fotografii fi
text, 1937; puten t@tio6 de as€tllt@ W, A, McDonatd, BA 3,1940, p. 18-24.
R.F.M.
ItrIPENT, EPISIOI.A CATRE. BiErI.A din TFili. pi a luat fiinţă în timpul celei de-a doua călătorii
ni,ioM€ o apsblllli relatate h Fapr 16:1240. Epistola lui Pavel către această comunitate creştină a fost
considerată întotdeauna ca o comunicare per-
fost ce
FILIPENI, EPtsTotJl cATItE
soml, plini de *NibiliEte deti exist! o *hinb€ft de ton la hepltd €p. 3.
I. Schiţa conţinutului
a. Salutări (1:1-2).
,. Multunirile $ @nvilgeM lli Parcl (1:3,7).
c. O rugiciu€ €p6bli.A (1:3-11).
d M3@ dbilie $ buNia lui Parel (1: 12-261.
e. Indemd *n ph$ (!:272:1a).
/ Pranui de vftor (2:1930).
3. Marea dis€iw (3:1-21).
3. nY.@tmEjrri, apeieri qi slutEi (4:1-23).
II. Data şi locul scrierii
Djr r€lad@ viEii ld Parel ln FapteLe Apdblild cunoaştem numai trei întemniţări (16:23-40; 21:32-
23:30; 28:30) şi scrisoarea aceasta a fost scrisă în timpd ei hremitlti Gtli', 1:7, 13,14, 16), EsG evident
ci N a putur 6 si!: in tinpul prirei inten. niţări; la prima vedere se pare că avem de ales între htemilam la
C%rea d .l€t€rlia de 2 6ni de la Roma.
a. Ipoteza „Cezareea"
Această ipoteză datează din 1799 cînd a fost propusă de H. E. G. Paulus. în sprijinul aceslei teorii a
venit mi tfzi\ !r mod surprinzltor, r. Lohner€. t' 6n, endid lui M€yd, ri €rist, alte cltec studii sugEtire
(rrzl Manic Pftilirpid, Nc. 1976, p. 4s48) ln sprijinul acestei încadrări a epistolei. Teoria cu privire la
compunerea scrisorii în timpul întemniţării la Ceza-reea conţine cîteva dificultăţi, care pot fi formulate
în felul următor
1- int€Mitarea din Fapt, 23:35 N sugsezS @ ti6jd imiMt d6pre cd Lolmey€r sug€E.zl ce este tema
dominantă a întregii scrisori (vezi analiza epistolei pe care o face în aceşti termeni, p. 5 ş.urm.).
2. Mărimea şi timpul comunităţii creştine din locul întemniţării nu se potriveşte cu ceea ce ştim despre
biserica din Cezareea (1:14 ş.urm.], aşa cum indică Moftatt (An Innaduc.ion ro the Litretur. ot the
N@ ?r!.an9n., 1913, !. 169),
3. In Fa9t. 23-24 !.apcrohl alEpb se de€ la Rom, dd ace3rl dolinF nu 6te indi€td dele b Filipeni;
dimpotrivă, Pavel aşteaptă sâ viziteze din nou Filipi (2;24 ş.urm.).
b. Ipoteza Romană
Alternativa propusă este că scrisoarea a fost scrisă ţi trimisă în timpul întemniţării apostolului în Roma;
aceastarâmîne teoriattadiţionalăsiaremultiadepţi. E{sil anilr€ dorezi h fa@E ei:
1. Aluziile la praetoriwn (1:13) sila „casa Cezarului" (4:22) corespund cu detaliile istorice despre
întemniţarea în Roma, oricare ar fi sensul precis al acestor termeni.
2. Gravitatea acuzaţiei şi verdictul care era aşteptat (1:20 t.@,; 2:17; 3:11) sweEz! ct viata tui Pavel era
în cumpănă, fiind judecat de tribunalul suprem ale cărui decizii nu mai puteau fi contestate. Se afirmă
că această dovadă arată că judecata nu se putea să aibă loc la un tribunal provincial, deoarece chid .iacd
Edtctul ed refa'mbil, el Mi a@ u „atu" (ca să folosim expresia lui C. H. Dodd) şi putea contesta sentinţa
locală, transferînd cazul la Roma. Imposibilitatea sa de a se folosi de acest mijloc, dove-
459
FIUPEM. EplsrolA GITRB
dqte -,c! nu alclul sAu l-a purrlr spre .etatea in. perială.
3. Bnsica din R(e * poriv€ite, @ nari@ si influentă, cu referirile din 1:12 ş.urm., care indică o
comunicate creştină de mărime considerabilă.
4. Potrivit adepţilor acestei teorii, lungimea intern-, niţării este suficientă pentru a permite călătoriile
menţionate sau subînţelese în epistola. Lucrul acesta, fosă, este discutabil.
5. Există o mărturie indirecta cu privire la provenienţa romană a Epistolei din prologul Marcionit ia
epistolă, care spune: „Apostolul ti laudă din Roma, din închisoare, prin Epafrodit".
Exjst, lnd 9i dMire difcrdtld cu lrivie ta a. ceasta concepţie veche si unii cercetători ezită sâ o accepte.
A. Deissmann se para ci a fost cel dinţii care a formulat aceste îndoieli, şi le putem exprima astfel;
1. Deissmann a atras atenţia asupra raptului că menţionarea călătoriilor spre şl dinspre locul întem-
niţării sugerează că locul nu se poate să fi fost departe de Filipi, Sa sugerat că „acele călătorii enorme",
cran le-a numit el, slnt greu de încadrat în cei 2 ani ai întemniţării la Roma.
2. în afară de aceasta, situaţia reflectata în scrisoare, cu iminenţa martirajului profilîndu-se ameninţător,
nu corespunde cu libertatea relativă ţi cu atmos -fera relaxată din Fapt. 28:30-31. Dacă scrisoarea a
provenit din timpul acelei detenţii este necesar să postulăm o schimbare nefavorabilă în relaţiile apos -
tolului cu autorităţile, care a dus la o înrăutăţire a sted .i !€d6peliki eale.
3. O critică importantă a teoriei tradiţionale este bazată pe 2:24, care exprimă speranţa că dacă apos -
tolul va fi eliberat, ti va vizita din nou pe filipeni şi va relua lucrarea sa misionară şi pastorală in
mijlocul lor. Aceasta este o informaţie importantă din scrisoare, deat@ $in din Ron. 15.23-21, 2a ce h
R@ aceea el considera că lucrarea sa misionară în E era încheiată şi el şi-a îndreptat privirile spre V, în
special tpre spania. Dace *ri*€ provine din RoM (adi€ dacă este scrisă după ce s-a scris Rom. 15) este
necesaj-să credem că a intervenit un lucru care 1-a determinat să-şi schimbe planurile. De fapt, această
posibilitate nu este de neconceput, aşa cum ştim din deplasările sale la Corint; totuşi, faptul acesta arată
că teoria RoM nu 6re li!6iet & defcienfe,
c. /potera efeseană
m locul scrierii epistolei în Roma, s-a sugerat că scrisoarea ar fi fost scrisă în timpul unei presupuse de-
tenţii în Efes. Dovezile pentru această întemniţare sînt bazate pe deducţii şi de aceea sînt lipsite de
putere de convingere; dar cercetătorii care o sprijină consideră că plasarea Epistolei în această perioadă
a vieţii lui Pavel ar uşura dificultăţile pe carele întîmpină teoria scrierii epistolei în Roma. De exemplu,
vizita intenţionată la Filipi ar fi avut loc în Fapt. 20:1-6, iar deplasările lui Timotei ar urma de
asemenea naraţiunea din Faptele Apostolilor. W. Michaelis, care a fost consecvent în promovarea
teoriei scrierii epistolei în Efes arată convingător cum, în această teorie, deplasările menţionate în
Faptele Apostolilor şi cele din Filipeni se potrivesc la fel ca şi bucăţile unui mozaic. Distanţa mai mică
dintre Filipi şt Efes face călătoriile mai probabile în cadrul dat şi în acelaşi timp există dowzi si* cft s5
erisfaca .erinta dir 1:13 si 4:22.
Efesul a fost centrul administrativ al provinciei Asia şi d€ acea aici *d n dsit u prodonun
Principalele dificultăţi care stau în calea acceptării acestei teorii noi sînt următoarele:
1. Caracterul ei speculativ. întemniţarea în Efes nu poate fi dovedită dintr-o suisă directă, deşi există
.t6t,ri ildiRte ale ei, h spe.al h 1 si 2 Oji
2. Abd€rF dic!rei lElbnAri a prbl€@ care (se susţine) trebuie să fi preocupat mintea apostolului în
perioada sugerată, adică, strmgerea de ajutoare D€nh bisicile din iud@,
3. Pbbabtl cd e tui arend.! obietie ere incapacitatea teoriei de a explica de ce, dacă Pavel a fost în
pericol în Efes, Pavel nu s-a folosit de dreptul său de cetăţean roman de a se elibera ţi de a face apel la
împărat pentru a fi judecat la Roma. Această posibilitate nu este menţionată în scrisoare.
Prin urmare, concluzia noastră trebuie să-i dezamăgească pe cei care au aşteptat un răspuns ferm. După
părerea noastră dovezile sînt împărţite ţi nu este posibil sâ luăm o decizie finală. Scrierea Epistolei din
Roma poate fi acceptată cu rezerve ţi cu una sau două lndoieli .e FEistl. lpot€a sisii ei din Ef6 d trebui
să fie suficient de puternică pentru a schimba părerea veche de secole şi nu reuşeşte să facă aceasta,
deşi există multe puncte în favoarea ei; dacă ar fi ancorată mai puternic cu dovezi directe ar găsi mai
mult sprijin. Totuşi, majoritatea părerilor critice înclina în favoarea datării în perioada în care Pavel se
afla în Efes (vezi Martin, op, cit,, p. 36-57]. (*PAVEL0
Iu. Unttata EplaroLl
în istoria ei textuală, epistola este cunoscută numai ca o unitate completă; dar există mai multe sugestii
care contestă unitatea ei, în special pe baza schimbării bruşte de ton, stil şi conţinut la începutul cap. 3.
Explicaţii ale acestei schimbări bruşte sînt date în secţiunile „Interpolare" şî „întrerupere".
a. Interpolare
în această tfeorie, motivul schimbării bruşte în 3:1b este că acest verset introduce un fragment
interpolat dîntr-o altă scrisoare a lui Pavel care a ajuns să fie combinată cu Epistola canonică. Există
prea putină unanimitate cu privire la locul unde se sfirşeşte interpolarea, dacă este 4:3 (vezi K. Lake),
4:1 (A. H-McNeite - C, s, C. w'liarc, F, W. B6E) er 3:19 (J. H. Michael), Beare consideră că scrisoarea
este un document compilat, alcătuit din trei elemente: o scrisoare de mulţumire pentru darul trimis de
filipeni prin Epafrodit (4:10-20); un fragment interpolat care demască învăţătura falsă a misionarilor
evrei ţi antino-mianismul creştinilor ne-evrei (3:2-4:1) şi care ar , putea fi adresată unei alte biserici
decît Filipi, aţa cum a pops mi d€mlr J, H. Mi.!.elj id shelerd Elisbl€i (1r1.3:1; 4:2-q 21-23), 6t privit
@' nri@ dintre scrisorile lui Pavel care s-au păstrat ţi, într-un sens, mesajul său de rămas bun pentru
biserica militantă de pe pămînt. Această analiză are cîteva variante (pentru detalii vezi Martin, op. cit.,
p. 14-21) dar în general împărţirea principală în trei fragmente este menţinută. Pentru o apărare
convingătoare a unităţii *rtMii Ezi L Jen, NoyT 12,r97q p. 40-53.
b. întrerupere
Schimbarea bruscă de stil şi perspectivă poate fi explicata mt plaEzibil prinE{ti lnftdpec a apcrolutui
460
FII,ISTENI. BI!.IS1'IA
diut a dictat scrisoarea, aţa cum a sugerat Iightfoot. \fezi de asemenea E. Stânge, „Diktierpausen in den
Paulusbriefen", îaZNW 18, 1917-18, p. 11S ş.urm.
în această interpretare, 3:1a este menita să fie încheierea scrisorii. Pavel este tulburat de veştile neli-
niştitoare pe care le-a primit şi de aceea schimbă subiectul şi dictează un avertisment vehement. „Ace-
leaşi lucruri" este un termen care priveşte spre viitor, spre îndemnul serios la veghere împotriva
iudaiza-torilor care vor veni. \fezi V. P. Furnish, ATTS 10,1963-64, p. 80-88,
Prin 1ll11@, int€grirdtq sisnf tbuie accep tata, cu o rezervă posibiiâ cu privire la 2:5-11, un pasaj pe
care unii îl consideră o compoziţie pre-paulină sau post-paulină, în timp ce F. W. Beare deschide un
teren
originea unui scriitor ne-evreu necunoscut cate a fost sub hnkqa lui PaEl in tidpul vieli alctotqlui. Pavel
a acceptat această scriere ţi a aprobat-o prin includerea ei in Epistola. Există o discuţie completă tu
privire la autorul şi provenienţa Imnului Cristologic din 2:5-11 în monografia autorului acestui articol;
vezi mai jos.
Iv. Oerla d r@Fil soler|l EpLtoll
Cel mai evident motiv pentru scrierea scrisorii poate fi găsit în situaţia lui Pavel ca deţinut şi dorinţa lui
de a-i recomanda bisericii pe colaboratorii săi, Tîmotei şi Epafrodir. Pavel scrie ca şi curo ar fi vrut să
pregătească drumul pentru sosirea acestor colaboratori şi în rpeial Ftlu a daatm orie diti.i la adtw lui
Epadit (d 2:23 $lm).
Există de asemenea o notă de mulţumire pentru dard flipqilor, la @rc fac aluie ln dte ltui (1:s; ,l:10,14
9.m,). Elte evidmt ci l*6t da a fct trimis prin Epafrodit şi Pavel îşi exprimă recunoştinţa atît pentru dar
eît şi pentru prezenţa mesagerului lor (2.2r.
Este clar că Epafrodit a adus si veşti despre diferite pobLde c.E au apJrur la Filipî, In 6peial tdE
tulbudioaF d6pre liFa de uitlle dinft m€nbrnt bisericii. Lucrul acesta este clar din 2:2-4, 14; 4:2, unde
sînt numiţi cei care se certau şi, poate, din 1:27. Pavel îi mustră blînd pentru aceasta şi îi cheamă la
împăcare în Domnul.
0 altă sursă de confuzie în biserică se pare că a fost existenţa şi influenţa unui grup „perfecţionist". Pe
baia contra-argumentelor lui Pavel exista temeiuri să credem că ideea RUpenilor despre a fi „perfect"
era bazată pe o escatologie gnostică în care a fost eliminată speranţa de viitor a creştinului şi a fost
transferată într-o experienţă din prezent. Răspunsul lui Pavel m cap. 3 este o combatere directă a acestei
idei. (P€&u detlii, rei Mad4 op. .ir., p. 2234),
Lucrarea creştină de la Fitipi se pare că a fost obiectul persecuţiei şi ţinta atacurilor din partea lumii din
afară. Există o aluzie directă la „duşmanii" bisericii (1:28) şi se face o descriere a tipului de societate în
mărturie despre Cristos (2:15), Aceasta este cauza chharn EFbte Ia sratohicie (1:27; 4:1), Un sLt motiv
pentru această scrisoare poate fi lucrarea de încurajare, deşi interpretarea dată de Lohmeyer întregii
Epistole ca un „tractat pentru martiri" este oarecum deplasată.
V. 'Valoarea Epistolei
Pot fi menţionate două caracteristici remarcabile ale epirtoki. In lrinul !iod, Epistolq .are F{iped €
rămîne întotdeauna ca un tribut la atitudinea apostolului faţă de suferinţa sa. Prin harul lui Dumnezeu el
este în stare să se bucure în cele mai dificile împrejurări din închisoare, oricare ar fi soarta lui.
Chemarea lui constantă la bucurie (cuvîntul „bucurie" şi formele înrudite sînt întîlnite de 16 ori) este o
caracteristica distinctivă, aşa cum a remarcat Bengel în expresia sa celebră: „Summa epistolar gaudeo,
gaudeze". Iar secretul acelei bucurii este părtăţia cu Domnul care este centrul vieţii lui, indiferent ce ar
aduce viitorul (1:20-2l).
In al doilea rînd, nici o introducere la Epistolă nu ar fi completă fără o referire la pasajul măreţ din 2:5-
11. Aici găsim locm dassicus al doctrinei lui Pavel despre persoana lui Cristos ţi despre natura şi scopul
mîntuirii creştine, şi pentru acest motiv Epistola către FOipeni va rămîne întotdeauna pe primul plan al
studiilor pauline, dtă vreme scrierile marelui apostol vor continua să atragă atenţia cercetătorilor.
BtsllOGRAFIE. D€ L data clnd au lp!rut 6@.-driilealtoruluiarticoluluid.f.ti(t{rc, 1959) i ale lui F. W.
Beare (1959), au fost făcute studii de K. Barth [E. T. 1962),X. Grayston (CBC, 1967) şi J, L.Houlden,
Paul 's Lctter frm PrisoL \97O. Cmdtartt!tiJ. lui R P. Martin (NCB, 1976) este cea mai recentă
publicaţie. Cu priviE la 2:5-11, 6rt6 lui R. ?. Mdrin ClDa Christi, 1967, încearcă să treacă în revistă
părerile teologilor, iar o expunere de interes generat se găseşte în Arcodnn Biti. Connq.ory, bL 11, 1971
(F. Stagg).
RP,M,
FIIISTENI. FILISIIA.
I. Numele
în VT numele filistenilor este scris p'tiZtt, de obicei cu articol hotărît, şi cel mai frecvent apare în forma
de plural, p'Iiftfm (rareori p'liitiyyţm), în general fără arti.ol. lFJito.iut pe @re lau eupa r@ c!]l@ut suh
numele de „ţara filistenilor" ('era p'ftftfmj sau Filistia (p'kieţ). De la acestea derivă numele modem
„Palestina", în LXX cuvîntul este redat în diferite moduri; Phylistieim (mai ales tn Pentateuh, losua şi
Judecători), lleilinas (îs. 9:12 (11, ebr.)) şi allopfiyloa, -oi, „străin" (dar nu în Pentateuh sau Iosua).
Probabil că nunele t€buie idenrif@t o p6r h r.xr.le e81p. (pentru scrierea numelor străine scrierea
hieroglifică foloseşte r pentru sunetul f, care nu este reprezentat) şi paldîtu, în inscripţiile cuneiforme
asiriene.
II. în Biblie
a. Originea
Filistenii se trag din Casluhim, fiul îuiMiţraim (Egipt), fiul lui Hd (CnL 10:14; 1 Crn. l:I2), Ctd ei au
apărut mai tîrziu şi s-au confruntat cu israelitii, ei au @it din *Cafior (Anc 9:D.
b. în timpul Patriarhilor
Avraam şi Isaac au avut de-a face cu un filistean, Abinela, reg.1. qh@rului $ c! e€Erald siu Picol (Gen.
20-21; 26). En timpul monarhiei filistenii au fost agresivi în mod aproape proverbial, dar Abimelec a
f6l u on tumbil. 8l a doptat ndte obieiui al€ ţării, a purtat un nume semitic şi a făcut un legămînt cu
Isaac.
c. Pe rred tuoaulti si a Jud@dro.lLor
Cînd israelitii au părăsit Egiptul, filistenii ocupau în mare măsură fişia de coastă dintre Egipt şi Gaza şi
461
TIIJSTBNI. FILISTIA
israeUţii trebuiau să facă un ocol pentru a evita „drumul care dă în ţara filistenilor" CExod. 13:Î7). Sec-
ţiunea adiacentă Mediteranei a fost numită de fapt M.q Fiustenilor (Exod, 23:31). s€ p6upe c.t filistenii
din această regiune sînt numiţi caftorimi în Deut. 2:23.
Israeliţii nu au avut de luptat cu filistenii în Cana an in timpul Cuceririi, dar cfad losua a ajuns bStrîn,
filistenii locuiau în cinci cetăţi: Gaia, Ascalon, Asdod, Ecron şi Gat (los. 13:2-3). începînd din această
perioadă filistenii au fost folosiţi de Dumnezeu timp de multe generaţii pentru a-i pedepsi pe israeliţi
(Jud. 3:2-3). Şamgar ben Anat ia respins pentru o vreme (Jud. 3:31), dd dllit€nii au cdtirEr s! qercire
presiuni dinspre dmpia de coastă ţi israeliţii au adopht chiar şi zii lor (Jud. d..@srl10:6-7), Marele erou
isrelit alperioadeiJudecătorilorafQstSamson(Jud. 13-16). Pe vremea lui existau legături sodale între
filisteni si israeliţi, deoarece el s-a căsătorit cu o femeie filis-iani, iar Mi ttziu 6 awt relarii cu Dalila 6e
dBct nu era ea însăşi filisteană, avea legături strînse cu ei. Regiunea deluroasă nu era sub controlul
filistenilor şi Samson s-a refugiat acolo după raidurile sale. Cînd £n are din Un! a f6t pds de ei, a fct
r€gat d lanFi de 5E!s (16:21) tj a f6t forEt se daMz p€nd ei în tinp .e ei *irEutj din irEior ri de pe
arcp€risul cUdidi c! sdlpi (16:2s.2r.
d. fi dftpul donriei lui sall ti Ddnd 'rcbabil cd darorit! pEiun .ontinre tiffiiEte de filisteni, Israelul a
simţit nevoia unui lider militar tuthic. chibtul leginfrnui . f.st @pr@t de flistsi lnr-o bst{ie d€4tru@! la
Are !i altarut de la silo a f6t diltrs (1 san, 4) si ln ;Ei@da ac*la prcbalil c5 .i au liapinit Es<Laelond,
.tnpla de coastă, Neghebşi o mare parte a regiunii deluroase. Ei deţineau controlul asupra distribuirii
fierului şi în felul acesta i-au împiedicat pe israeliţi să aibă arme folositoare (1 Sam. 13:19-22). Saul a
fost uns rege de dte SaiEl {i dupi o victorie 6upra nishild Ia Micmas, i-a izgonit din regiunea deluroasă
(1 Sam. 14). lbtusi domia lui Btatohici le.a l)emi! 6lir, tenilor să continue să se impună, cum s-a
înrîmplat cînd ei i-au provocat pe israeliţi la Efes-Damim ţi Davii l!a omrlt p€ c.liat (1 Sam. 17-13). sad
!-a întors împotriva lui David, care a devenit un haiduc şi En cele din urmă vasal al regelui Achit din
Gat (1 Sam. 27). tl nu a f6t chemt sa lqpre lnpoiriE rq.ilqlui in bătălia de la Mt. Ghilboa, cînd Saul şi
fiii săi au fost omorîri, iar cînd David a preluat domnia asupra Israelului el trebuie să fi rămas în
termeni buni cel puţin cu fllt€nt din Cat i,6rtes de lapt, în tot dmpdbuier domiei sale a menţinut o gardă
personală alcătuită din filisteni (^CHERETip). Tbtuşi, a trebuit să aibă loc o confruntare finală. David
i-a izgonit pe filisteni din rcaiua de d€l qi a dat o lovitor, grea lilistiei (2 Sah. s:25), purrnd capăt puterii
flisblilor c o fo4i ameninţătoare.
. h tinpul Mdathi.i dirisate Filistenii au continuat sa cauzeze probleme în tot timpul monarhiei. O dată
cu slăbirea regatului la moartea lui David, cetăţile filistene (cu excepţia Gatului, 2 Cron. 11:8) erau
independente şi aveau loc lupte la frontieră (1 împ. 15:27; 16:15). losafât a prinir ciblr de b mn tuisteai
(2 Crn. 17:I1), dar tn timpul lui loram cetatea de graniţă Libna a fost pierduta de lsel (2 InD, a:221.86ill
Ei continuau să f6rsi6e
agresivi în timpul lui Ahaz (îs. 9:8-12) şi ultima dată cînd sînt menţionaţi în Biblie este în profeţia lui
Zaha-ria, dupl lnt@t@a i! !xil.
HJ.FUlsti*
Tinutd (e €i.a Firnt Dunele de la dlist€ni a f6t nucleul aşezării lor. Acesta era concentrat în cele cinci
cetăţj filistene principale: Gaza, Ascalon, Asdod, E-cron şi Gat, cuprindea fişia de coastă la S de
Cârmei, iar în interior se întindea pînă la poalele dealurilor lui Iuda. Alte cetăţi care sînt asociate în
mod deosebitei] filistenii în Biblie sînt *Betsean şi *Gherar. Continuă să existe incertitudini cu privire
la identificarea locului unora dintre cele dna cetăţi principale ale filistenilor (vezi articolele despre
fiecare cetate în parte).
IV. In Inscripţii
Filistenii sînt menţionaţi pentru prima dată pe nume (pm) în analele lui Ramses m din anul al 5-lea
(1185 î.d.Cr.) ţi din anii următori; analele sînt înscrise în telDplut sAu dedic.t lli A!ffiod La M€di@!
tLbr, ln apropiere de Teba. Acestea descriu campania Iui împotriva unei invazii a libienilor şi a altor
popoare cunoscute în genera] sub numele de „popoarele mării", dint€ carc fdc@u p.rl€ p6r. Alt€
poroare dir cate goria „popoarelor mării" au fost menţionate deja în iffijprijle Lui Merenpt1! Ra!!B ! tj
ln scrisorile de la Amarna din secolul al 14-lea (Lukku, Serdanu, Darw). Ba$Elieturile *ulp6te h @plul
de la Medinet Habu arată oamenii mării sosind cu familiile ţi cu bunurile lor în căruţe, în corăbii, iar
prst ţi un alt grup asociat îndeaproape cu ei, ţfcr (Tjekker) sînt zugrăviţi purtind pălării cu pene care se
înălţau vertical de la o panglică orizontală. O pălărie similară este ull dinre eEnele pictosFde <t€ pe s
<lLc de tur sisit la Ph,kt6 ln Creta si datar d€ ohi.ei tn saolul al 17-lea Î.d.Cr.
Inscripţiile asiriene menţionează Filistia ca o regiune unde aveau loc frecvent revolte. Prima menţiune
este într-o inscripţie a lui Adad-Nirari III (810-782 Î.d.Cr.), cînd Filistia este menţionată alături de
statele care plăteau tribut, între care şi Israelul. Filistenii sînt menţionaţi mai tîrziu în analele lui Tiglat-
Pileser HI, Sargon si Sanherib, de obicei ca rebeli înfrînţi.
într-un grup de documente cuneiforme din perioada Exilului, găsite la Babilon, este menţionată
problema raţiilor pentru expatriaţi. Printre aceştia sint mintiti si Gtui din Filisd'
V. Arheologie
a. Ceramica
Un tip de ceramică a fost găsit într-o serie de localităţi centrate în Filistia şi în nivele de la sfîrşitul
mileniului al 2-lea Î.d.Cr. fnrrUcît aceasta a fost zona şi perioada filistenilor, ceramica le este atribuită
lor. Decoraţiile arată afinităţi remarcabile cu ceramica egeeană si excavaţii recente la Enkomi şi Sinda
în Cipru au scos Ia lBitrn obiate .er.mie l@le (@ 122s-1175 î.d.Cr.) clasificate ca o ceramică
Miceneană MClb, derivată de Ia originale egeene, reprezenând, după toate probabilităţile, forme
precursoare ale ceramicii filistene.
b. Sicrie de lut
sidi€ de lul avind o fala nodelad ln r€li€f la @p!l sicriului, au fost descoperite la *Betşean, Teii el-Fara,
462

Ladiiş şi în Transiordania; probabil că poate fi stabilit{ o $lqltur5 d sidiele 3inilaE Srsite in ESiDr, ln
special la Teii el-Yehudiyeh în Deltă, \fechimea ţi distribuirea lor sugerează că pot fi atribuite
filistenilor, o pere spdjinits de fapnt ca uele feF sint deomre dsn nd de linii verti.ale, indicind prcb€bil
p5Erine cu pene.
c. Armele
Basoreliefurile egiptene îi arată pe prst, cu Tjekker şi Serdanu, înarmaţi cu iănci, scuturi rotunde, săbii
lqgl $ late $ pMale trihghiolar€. Ei au $sit în Palestina în perioada de tranziţie de la Epoca Bron zului la
Epoca Fierului, aşa încît afirmaţiile biblice că ei l-au legat pe Samson cu lanţuri de aramă, şi că în
vremea lui Saul ei deţineau controlul asupra prelucdlii fiennui rlnt comt€-
VI. Cultura
Deşi filistenii au reţinut dteva caracteristici culturale cate trădau originea lor străină, au fost asimilaţi de
clnne etud|i din jurul ld,
a Conducerea
rkare cele chci cetlli filistene @u mnde de s rd (16, 13r3j Jud, 3:3i t6:5, 8, 18, 22 30r l san, 58f, lli 6:4t
L2, 76, La| 7.7t 29:2, 67i 1 \aM, 12:19]. Termenul probabil că este înrudit cu cuvîntul luwian
(hieroglific hitit) tarwanos, .judecător" sau ceva similar şi cu cuvîntul grec pre-hetenistic (probabil
indo-european) tyrannos, „srăpînitor absolut". înl€l6ul pecir al temsului sen 6re iften, dar probabil că
„domnitor" est* o traducere rezonabilă.
ii. Limba
Nu a fost descoperită nici o inscripţie filisteană şi limba este necunoscută, deşi unii cercetători au
presup6 d 6te p6ibil ca ea s5 fi d-iEr de l, o linb5 indo-europeanâ pre-greacă din zona Mării Egee. Anu-
mite cuvinte din Biblie s-ar putea sa fie împruţnutate de la filisteni. în afară de seren, cuvînrul care este
tradus „coif*, a cărui origine străină este trădată de ortografiile diferite kâba' şi q&ba, este atribuit de
obicli filistelilor Un ali culint p€ €E un cdettto.i îl consideră de origine filisteanâ este 'argăz, „cutie" (1
s.n. 6ig, 11, 1s). sint !i .lb. uvhte care .u f6t considerate uneori ca fiind de origine filisteanâ, dar nu au
găsit acceptare unanimă. Dintre nume, Achiş ('akti, probabil că este acelaşi cu 'te), care este menţionat
ca un nume kfiyw (*CAFTOR) într-o inscripţie egipteană din vremea dinastiei 18, iar Golîat (golyal)
probabil că este legat prin terminaţia sa -yat cu numele luwift (himslite hirito ii lyti6e cre F sErşesc în
(-wattai) şi -uaues. în afară de aceste cuvinte puţine la număr, este clar că filistenii au adopbt lioba enid
a popoarelor pe €re le-au cu. cerit
c. Retigia
Cunoştinţele despre religia filistenilor depind de Biblie. Cei trei iei menţionaţi, *Dagon, *Astartea şi *
Beelzebub, au fost zei din Orientul Apropiat şi proba -tril că ei au identificat zeii lor cu cei găsiţi în
Palestina şi au adaptat religia lor la cea existentă. Arheologii care au 13cut excavaţii la Betşean au
sugerat că cele doul teple 8&ne @b d pur€a ! tenplel€ lui Dagon şi Astartea, unde au fost atîrnaîe
trofeele lui
FILISTENI. FII,ISTIA
saul, dar nici sd dinb€ t€npl€I. cka€te nu poate fi identificat cu certitudine ca un templu filistean.
Filistenii au adus jertfe (Jud. 16:23] şi purtau amulete în luptă (2 Sam. 5:21).
VII. Originea ?i rolul
Dorezil€ .Mdab lasi putini indoiab cu pnviie ta faptul că filiston au v€nit din zoM M*n Ege, poale nu
direct. Unii cercetători identifică numele lor cu cel de Peiasgoi, locuitorii Egeei dinainte de greci, o
idee care este întărită de faptul că în literatura greacă numele este înrîlnir. de două ori scris cu t şi nu cu
g. Această teorie continuă să fie controversată şi chiar dacă o acceptăm, referirile clasice la Peiasgoi
stat prea in@@nte penh a 6 folGitoare.
Se paF cA flisEnn au Acui pare dinre lop.arele nSrii €re in nneniul al 2l€ au pleat din bna Mrii Eee,
pbbabn .a rez{niat al sirn 3BiLor şi au ntEt p€ Mat $ !€ mr€, mii prin c.eta i cipru, in drum spre
Orientll$ Aprcpiat, ud€ au srabih u cap de pod, mai întâi ca trupe de mercenari pentru faraoni, pentru
regii hitili şi pentru domnitorii canaarriţî şi, în file, $.u sbbilir fi ar f6t ab6lrbi$ in populalE laala, Deii
€i iiau pSsht nMcls rinp de mdte sle, dlist€nn biblici, poponn Tj€kker €re a 6upat E8r6ea de (sti 9i
celelalre p.pGft ale tirii, au devenit practic canaaniţi.
VIII. Filistenii în naraţiunile patriarhale
întrucît filistenii nu sînt menţionaţi în inscripţii extra-bibljce plnl in Kolul al 12lea ld.Cr + ranriilele
arholosi@ .siare cu ei nu apar ieinte de wehea .easta! nurF conentaton 6piry referirile la flisreni în
naraţiunile din perioada patriarhală şi Ie consideră anacfri€, lbtuni, t€blie si tilem .ont d€ dou!
consideraţii. Există dovezi despre o expansiune majod a comdlului ln M.fta Ege h peri@da Mia@na
M'jl€ie rr (@ 1900.1700 ld,cr. ,CRETA) 9j obide confegoMte in 6na Mii nEs* eu indicind in. fluenţe
egeene au fost găsite la Ras Shamra în Siria, la Hatoi ii prcb3bil Ia Meghido, li pal6tha, la Tod, Hangeb
rihu si Abtdd, io Egipr. &te prcb.bil c, o mE pafte a cobe$nui a f6t jEclt cu bsui p€risabiL .u sint
texrilele. Un tip nou d€ d&oEfie sptala caE a ap:rui h Esipt qi ir Asja (M.d in peri@da aces6 sprijid
ie.ia. Alte dorezi cu ?rivte la legăturile menţionate sînt oferite de o tăbliţă de la Mari (*dld al 131@)
care spbe .a r€gele HaF. rdui a timj. daruri la r€ptaF (.cAFToR). ln al donea dnd, nm€Le €nrie din
annchirate ntr .r.u folGite cu . pftizia d@biti, Era improh3bil € nenbii qui srup mixt cm au fGt popoarG
narii să poată fi deosebiţi după nume, aşa încît absenţa unui nue din iMipli poab i@mE d@r c5 gnpul
respectiv nu a fost suficient de proeminent încît să fie menţionat în mod special. Popoarele mării şi
prede.erii lo. cac au lgcut cone4 cu Oridid Aprcpiar, au sit în hhlui $ valul domiEnr din kold al 12lea au
fost filistenii şi, în consecinţă, ei sînt cei care au fost nentiomti h s.ieri. Nu distd nici h n6tiv p€nrru .aE
gdpuile hici de dlisreni si nu ri t6r prinrre primn .o6ed3nti din Eaea, deij nu au fo* su6ci€rr de
pr(4ineng inclt s3 ne Emr.ati de slatele mt mari.
BIBLIOGRAFIE. R. A. S.Macalister, TTiePMisrmes, Their Hislory and Civilhadon, 1914; W, F.
Albright, AASOR 12, 1932, p_ 53sat O. Eilsl€ldt hn r, 34,
463
ITJSTBITT. ITI.|STIA
1938. col. 2390-2401; A. H. Gardiner, Ancient Egyp-tian Onomastica, Text, 1, p. 200-205; T. Dothan,
An-rig,iry @d Sdikl 2, 19s7, p. 1sr-164; c. E. Wight, lA 22,19sq p. s4-66; A C. Mitchell ln AoTs, p.
4&r.427; K r- Ktch4 h FOrI p, s3-73,
T.CM.
IILON (PHILo). Diltre rod @! c@ au luriat numele Filon (Philo} în antichitate, cel mai important
pentru cercetătorii Bibliei este Filon din Alexandrie, un membru al unei familii evreieşti bogate ţi
influente din Alexandria, Sn secolul 1. Fratele său, Alexandru, a fost unul dintre cei mai bogaţi oameni
din vremea sa, iar nepotul său Tiberius Alexandru a devenit procurator al Iudeii ţi prefect al Egiptului,
după -ce s-a bpnd't de credinţa iudaica. ■
Se cunosc prea puţine lucruri despre viaţa lui Filon nu se poate stabili nici data naşterii, nici data
morţii, singurul lucru cert cu privire ia cariera lui este c3 a fost membru în delegaţia trimisa la Gaius
(Caligula) in eul 39 d.cr, De aici 6re eddent cd d da a6hrl de bătrîn în vremea aceea şi putem deduce că
a trăit aproximativ între anii 20 S.d. Cr. şi 45 d.Cr. D in scrierile lui se poate deduce că, în calitate de
lider al comunităţii evreieşti, el a petrecut o mare parte a vieţii sale în funcţii publice. înclinaţia sa
naturală, însă. a fost o viaţă de contemplare ţi filozofia, cu care spune că şi-a petrecut tinereţea (Cu
privire la legile speciale, 3. 1), probabil într-o comunitate cum este cea de la Triera-peutae, descrisă de
el în lucrarea sa Despre viaţa con templativă. Deşi a fost obligat sâ părăsească această preocupare ca
să-şi îndeplinească îndatoririle civice, el a găsit ocazia sS producă o serie de scrieri pe he fl@6e si
t€ologiee.
Primele lui lucrări au fost pe teme filozofice, în care arată prea putină originalitate dar care constituie o
sursă pentru studiul unei perioade puţin cunoscute din filozofia elenistică. Totuşi, opera lui principală a.
fost un studiu expozitiv al Pentateuhului - el a fost condus de dorinţa de a demonstra că cercetările filo-
zofice şi religioase ale lumii pâgîne din vremea lui şi-au găsit ţelul adevărat în Dumnezeul lui Avraam.
S-au păstrat trei lucrări mari, dar nici una dintre ele nu este completa sau în ordinea corectă întrucît sec -
ţiunile lor au fost transmise deseori ca tratate separate în tradiţia MS. Alegoria Legii (un comentariu
despre Genesa); întrebări fi răspunsuri despre Genesa şi Exodul (o lucrare scurtă de acelaşi gen); ţi
Expunerea Legilor (o trecere în revistă a istoriei Pentateuhului). Folosind exegeza alegorică el extrage
învăţături morale şi mistice din toate părţile acestor cărţi Metoda lui alegorică este derivată din metoda
aplicată deja de filozofi scrierilor lui Homer. Poate fi analizată ca o alegorie: (i) „cosmologică"
etiologică", daca folosim terminologia lui) în care este înţeleasă alegoria cu privire la natura (physis)
lucrurilor (de ex. marele preot şi vesmintele lui suit privite ca Logosul şi universul, Viaţa lui Moise, 2.
117 ş.um.) şi (ii) „etică", în care se poate observa referirea la lupta psihologică şi morali a omului (de
ex. interpretările etimologice ale unor personaje cum sfeitlsaac(=bucurie)). Baza pentru cosmologie şi
psihologie este sistemul stoic, deşi este evident că elementele pitagoreice $i platonice au contribuit de
asemenea la unele detalii, o trăsătură c@ %lhdEle €cleticjsmul aelet pedoade,
Potrivit unor studii recente, cea mai de seamă contribuţie pe tare Filon a adus-o gîndirii o constituie
folosirea filozofiei pentru a furniza o raţiune pentru religie; el este de fapt „primul teolog" ţi filozofia
este importantă pentru eî ca o slujitoare a teologiei, Moiiel lusrrii rale E pdte se !u 6€ dd zelll 'au
misionar, comun multor evrei din vremea aceea, ci şi erpsieltele eisti.e depre re.titrte! Dll:r!@ul!i său
despre care scrie în mod emoţionant in mai multe locuri (de ex. Legi speciale, loc. cit). Un element
central pentru înţelegerea atît a universului cît ţi a experienţei religioase este conceptul de Logos, un
termen de origine stoică, dar care în scrierile lui Filon este legat cu un concept cum este Lumea
platonică a Ideilor, indicând modul tn care Dumnezeul transcendent creează ţi susţine lumea, în care Se
revelează pe Sine fiinţelor create de El. Moise este prezentat ca un tip de Logos prin care oamenii sînt
conduşi la cunoaşterea lui Dumnezeu; Patriarhii sînt exemple de oameni care s-au eliberat din robia
lucrurilor materiale şi sînt uiF d tnFle?duea divn'!.
Ediţia completă a lucrărilor lui Filon în greacă este cuprinsă în cele şase volume editate de L. Cohn şi P.
Wendland, publicate în 1896-1914, cu un al şaptelea Elm d€ ildq (1926-30), de H, Leisegaag. O eri€ de
lucrări care s-au păstrat numai în armeană au fost ediiate de Mehit!kiJ.N.Aqch€rian ln 1a22 3i 1a26:
versiunea datează din secolul al 5-lea. Există de asemenea o versiune a lucrărilor lui Filon în latina
veche şi această versiune prezintă ou oarecare importanţă pentru reconstituirea textului său. Cea mai
recentă traducere a lucrărilor care s-au păstrat din opera iui Filon, din greacă şi armeană, este în
colecţia Loeb CLsi.d Libhrt, de F. H. cd$4 C. H. wlittakq si R,M.ffi(10rcLpls2 wl, spliftrbe, 1929-62).
Fiind cele mai bine păstrate ţi cele mai vaste scrieri evreieşti din perioada elenistică, lucrările lui Filon
sînt importante pentru prezentarea tumii ideilor din NT. Utule dintre ciErel. din VI dnlt rebEdt€ r.nin
problema origina ljix (vezi P. Katz, Philo's Bible, 1950). Cel puţin două scrieri din NT nu pot fi înţelese
adecvat dacă nu facem referire la ideile şi metoda lui. Epistola către Evrei, în tratatul despre cortul
întBnirii şi în prezentarea lui Melhisedec, prezintă afinităţi cu a leSoria ra, iar do.EnE d6pe Fid ere
tnudir, 6 anumite apsecte cu învăţătura lui despre Logos. Evangheli. dupd I@ nu 4 ashlni deld @
aleSpria lui Filon (aşa cum sa afirmat uneori), dar în cosmologia explicită din Prolog şi din altă parte se
subînţelege o tndic aprcpiati o aleadi. lui Filor Aeata r! înseamnă neapărat că scriitorii NT au fhiosit
lucrările lll !ilm, o qplic.Ce plaudbili p€re fi cE €i .u provenit dintr-un cadru de gîndire similar. Au fost
explorate amîndouă posibilităţile ţi necesită investigare suplimentară.
BBLJOGRAFIE. H, Leisegang, articolul „Phflo" în RE; E. Brehier, Les Jdfes Philosophiques et
Retigieuses de Phdan d'Alexandrie, 1925; E. R- Goodenough, An Ina.luction to Philo Jud@, L939i
Aen, ByLigha Light, 1935; R. Williamson, Philo and cheEpistletothe Hebravs, 1970; vezi ţi capitolele
pertinente din C. H. Dodd, The Interpretation oftheFowth Gospd, 1953, şi C. S!i.q, Ltpir. ae Lrlra,
19s2,
J.N,B,
464
ITNTINi
FrllEAS. Un D(re de oigjne €gip@nA, p-rhg, „Nubianul"; nume popular în Egipt Sn perioada Re-
gatului Nou (secolele 16-12 î.d.Cr.). în VT numele 6te turtat <le trd peere.
r. Fiul lui Ele,4 $i rFpotut iui A,M (Exod, 6:25; 1 Cron. 6:4, 50; Ezra 7:5), cu descendenţă preoţeasca
(Ezra 8:2). EI a omorît pe un israelit ţi pe femeia madianită (pâgînă) pe care o luase, după ce lsEel . lut
patu la obirciui prgnE |. Sitnn drM, 2si Pr 106:30) {i apoi a lur p6ne la rEzb.iul tn* triva lui Madian
(Num. 31:6). in timpul lui Iosua, Fineas a ajutat la rezolvarea neînţelegerii cu triburile din
Transiordania cu privire la altarul lor de aducere aminte (los. 22:9 ş.urm.). După ce şi-a îngropat tatăl în
muntele sâu (Ios. 24:33] Fineas a îndeplinit funcţia de mare preot îrt prima parte a perioadei
Judecătorilor (ftd, 20:2Ai p@E I Crcn, 9:20).
2. c€l mi dndr .lintre ei doi Ri ai lui Eli carc au avut o reputaţie rea, către sfirşitul perioadei Judecă -
torilor (1 Sam. 1:3; cf. 2:12-17, 34). El a fost omorît în bătălia de la Afec în care filistenii au luat
chivotul legâmintului (1 Sam, 4). Un nepot al acestui Fineas a ict p@t ln tinpd doMiei lui Saul (t $m,
l4:s).
K.dK
FIR. fn Biblie sînt menţionate fire din pâr de capră, din păr de cămilă sau din bumbac (ebr. karpas; Est.
1:6; 4 EEi, r, p. 91s), .lh in si di! m5e ;tik. 15:10; A!e. 13:121. BMbscul, obrinur din puful din jurul
seminţelor, produs de Gnssypium herbaceum, era originar din India, dar s-a răspîndit In Orientul A-
propiat de abia în perioada grecilor. Expresia Jir de in", întUnită în unele traduceri în 1 fmp. 10:28 şi 2
Cron. 1:16, apare dintr-o înţelegere greşită a textului ebraic. Traducerea corectă se referă la o ţară
numita Kue (adică, *CHJCIAJ.
NN.H.
FM (PHOEBE), o rode distin5r sene@6.e db Chencrea (portul de E al Corintului, unde ospitalitatea era
importantă); *„diaconîţă" a bisericii şi „gazda" multora, între care şi Pavel (Rom- 16:1-2;), Separe că
ea a dus scrisoarea lui Pavelşi el cere pentru ea o găzduire bună. E. J. Goodspeed (HTR44, 1951, p, 55
ş.unrL) susţine că Rom. 16 este o scrisoare separată către Efes, pentru a-i asigura o primire bună la cei
menţionaţi. Dar oare ar fi necesară o asemenea referinţă personală indirectă?
Numele (care înseamnă „radioasă") este un supranume al zeiţei Artenus. Un epitaf interesant pentru ,A
doua Fivi", o diaconiţă de mai tîrziu, este citat râ MM (s.v, koimaomai). \fezi de asemenea M. D.
Gibson, Etp?23, 1911.12, P, 2a1. A.nW.
FlNltNĂ. Datorită structurii sale geologice Palestina este o ţară cu multe izvoare, aşa cum Ii s-a spus
kraeliţilor încă înainte de a se stabili acolo (Deut. 8:7). Ca rezultat al acestui fapt mai multe cuvinte ebr.
au f6t lol6ite in nod obi8uit p.ntnr a reda sintele traduse „fîntînă" sau „izvor".
l.'ayin, „izvor, fîntînă", cel mai des tntîlnit cuvtnt (deex. Gen. 16:7), este bine cunoscut din faptul că în
forc s pleEtata apde ri nM€te hultor L..ui. Cuvîntul înrudit din limba arabă este familiar în zilele
noastre, cum este 'Ain es-Suîtân, izvorul lingă care s-a aflat cetatea *I«ihon. Cuvîntul apare într-o
formă modificata ca numele unor locuri, Ainon sau Enon, unde boteza Ioan (Ioan 3:23). Uneori este
tradus *„izvor" (de ex. Gen. 24:13).
2. ma'yăn, „loc cu izvoare", este o variantă a sensului I ţi este tradus attt „fîntînă" (de ex. Gen. 7:11) dt
i "izhl (de er. ps. B7:4.
3. mabbda, „izvor", de Ia naba', „a curge, a face spume", este tradus atît „ftntînă" (de ex. Eci. 12:6) cîr
Si "lzvo" (.te a Ir, 3s:2,
4. măqâr. Acest cuvînt este folosit uneori Sn sens figurat, de ex., „viaţă" {Ps. 36:9) sau într-un sens
fiziologic (de ex. Lev. 20:18) şi este tradus atît „fîntînă" (de ex. Ps. 36:9) eît şi'„izvor" (de ex. Prov.
25:26\.
5. mdiff, Joc de plecare", derivă de la yasa, „a ieşi", şi uneori este tradus „izvor" (deex. 2 împ. 2:21),
6. ;>a( înseamnă de obicei „movilă" (de ex. Gen. 31:46), dar în Cint. 4:12 este tradus „izvor" (în unele
Fddusi (VsR), *ledrinal,
7. gidlă, „lighean, vas", este tradus „izvor" în Ios. 15:19şiJud. 1:15.
8. V4 „temelie", Picoasta (muntelui)" este întft. nit numai fa plural şi este tradus uneori „izvor" (Deut.
4:49; i6. r0:4oi r28) 9i de rrei on 6tG rraht a ii partea numelui unui loc, Aşdot-Pisga (Deut. 3:17; Ios.
12:3; 13:20), în alte traduceri este redat „coasta muntelui Pisga".
9. bâr, „cistemă, fintînă, puţ". în Ier. 6:7, unde Jfţffi dă naştere ta bawîr, iar C£fi dă naştere la bayir,
care sînt traduse „fîntînă" sau „izvor".
10. hay, „viu". In Gen. 26:19 „ape vii" este tradus „apă de izvor".
11. nebek este un cuvtnt care apare numai o singură datfi, în expresia nib'kl-yăm, în Iov 38:16. unde
este tradus „izvoarele mării".
în NT cuvîntul gr. principal pentru „izvor", „Kn-tînă" estep^ge (de ex. Apoc. 7:17 ere; cf. Marcu 5:29;
Ioan A :6), un cuvînt cate în ua este folosit în cele mai multe cazuri ca un corespondent al termenului
ebr. 'ayin. T.C.M.
FINIINI. r. un put artidcial 6ap€r p6Eu o ajurse la ape subterane sau pentru percolare şi colectare (.br.
6<?, *b !ir; sr. pn.eqr), sDre d@brc de izvor (ebr. şi arab. 'ayin; gr.pegei, care este un produs al naturii.
Confuzia dintre termeni în unele traduceri (va) * dato@?: @i co.fuzii si(itaE exis@te inEe termenii
corespunzători în sec. al 17-lea. Textele ebr. {i el sr. dr l'Fire d. dbisuirat.
2. Ur p$ anif.iat .6pat p€nh a ajurse ra u izvor subteran ■ în cazul acesta termenii „rtnttnă" şi „izvor"
pot fi folosiţi ca temeni echivalenţi. Putem face o presupunere raţională că fîntînă din care a scos
Rebeca apă (Gen. 24) a fost de acest tip - Ja fel ca şi fîntînă lui Iacov de la Sihem, unde S-a îndlnit Isus
cu femeia samariteancâ (Ioan 4). Această posibilitate ar putea da o explicaţie satisfăcătoare pentru
folosirea altemiie6 a cwinEld lI ele doua ;Dible.
3, O rctsrernA su o 8@pr, mne u nicl, ou. blică sau privată, folosită pentru colectarea apei de ploaie:
ebr. bâr; gr. lakkos. Fîntînă de la Betleem (1 Cron. 11:17-18) probabil că era <ie genul acesta.
465
FlNTlNi
4. Un puf, llst s! cq llt n@io6. lolcit @ închisoare; este descris cu acelaşi cuvînt ebr. (Gen. 37:24; Ps.
40.2i I€r. 3a:6, etc.). lalda cLtad filrinii aFi vi.lii h cintee popul.re poaie fi ob6etuta ln Num. 21:17-18.
în zoneSe aride din Orient *apa poate deveni la (el de preţioasa ca şi aurul, Fîntînile erau, si continua să
fre, subienn uor dilpute acerb€ ti chi!! al mor lupt€ icf. Gen. 21:25, etc). Eie au devenit ereditare şi erau
expl€taE d€ mnopolui ll@e 'lc! dinro ii!e, rioadă timpurie. R.A.S.
FOAMBTE, Biblir nu indi.l trtold@lm smi6caţia morală ţi spirituală a perioadelor de foamete pe carele
menţionează. Deex,, foametea din Gen, 12:10; 26:1; su din Fapr. 11:2a etc. slrt ndljomb d@. @ fapt€
istorie, Dd ad€, la fel ca o.ice min€nt din natură sau din istorie sînt integrate în doctrina biblic6 d6Dre
pwidenF divin6, de er. amos 4:6j Apoc. 6:8. Religia canaanită a zeificat procesele natuEle d a c6utat si
oblrlt conbl GupE lor prid practicarea magiei, dar Israel avea un secret diferit pentrq ptGp€libb. hhE, ti
ElitaE de Cretor, po, sedă si deţine controlul asupra „forţelor" naturii, asupra ririduielii $@tinpuild d
euph ba4i mt€riale a obului ?e pgrnlnt (d€ er, !s. 1O4). rx4ita@ acestei puteri de către Dumnezeul sfint
corespunde diet cu rela$a ..e qieti iltre rl 9i or! ta u moment dat. Astfel, la o extremă, „ziua mesianică",
în care există un acord perfect între Dumnezeu ţi poporul Său, este marcată de o fertilitate fără
precedent a psnlntlrui (deex, Is, 4:2i 41:19i Os 2:2i-22r An@ 9:I3l, Pe de altl parte, rcaaeb Etuii sht
reFas nl vremuri de neascultare, cînd relaţia dintre Dumnezeu şi om nu 6te cea porivir,. Asdel, bl6teNl
aslpn pămîntului a fost unul dintre rezultatele cele mai iEporranie $ inediaie ale C5ddii (Cen, 3:17-1S)
qi Dumnezeu foloseşte foametea, în tot cursul istoriei, ca un semn al nemulţumirii Sale ţi ca un
avertisment ca oameniisăsepocăiască(deex. lfmp. 17:1; 18:17-18; Hag. 1:6, 9.11; 2116-17). ,c6tt i.le
FFi*a nr Apocalipsa (de ex. 6:5-8), unde foametea este o pedeapsă directă pentru păcatul omenesc.
Ascultarea ţi prosperitatea (Ps. 1:1-3; Prov. 3:7-10; îs. 1:19), neascultarea ţi sărăcia CLev. 26; 14-16)
sînt inseparabile în Biblie. Legea aceasta îşi gâseţte o exprimare clasică în Deut, 28 9i o il*Eatie poeri.d
in l€. 14.
FM€e Gt, lia6) ere a aferat f@tr€ srav rudea Ll rimpul domiei lui claudiu (@ 4647 d.cr.) este atestată în
alte scrieri; astfel, Josephus povesteţte că regina Elena din Adiabene a cumpărat grîu din lsipt !i snehiE
din cipru penEu ajuto@ iudeiLor care sufereau din cauza foametei (Ant. 20.51 ş.urm.). Această
foamete apare în Faptele ca o ocazie a primului caz de ajutor între biserici: cînd a fost prevestită <le
Asab h bissica dir Anriohia si.iEi, bise;c. a.@ a a.l@t o suE de bnni Fn!,u ajutor.ea bisicii din lel@lin
(Fapr, 11:27-30),
PqlaM$a din Apd. 6:6 alar6 ci preF! al'lru. telor va creşte de zece ori mai mult decît în vremuri
normale. ;
în 2 Cor. 11:27 „foamea" (limasj probabil că este datorată lipsei de alimente; „fără mîncaie" în rom.
„posturi" indică post voluntar. J.A.M.
F.F.B.
lOC, Un cuvlrt la@pntat d€ obi.ei !l vT de .u. vîntul ebr. "el iar în NT de cuvîntul gr, pyr, folosit în
general în LXX pentru ef. Aceste cuvinte indică corn-bustia si aspectele vizibile ale et, cum este
flacăra. Producerea focului prin mijloace artificiale a fost curcsute de om inci din EF.a de Pi.r!, dat h
qde aceea, cît ţi în vremurile de mai tîrziu, oamenii aveau multă grijă să menţină focul, pentru a evita
necesitatea reaprinderii. Avraam se pare că a luat cu sine un lemn aprins atunci cînd s-a dus sâ-1
jertfească pe kaac (c€n, 22:6), id Is, 30:14 ru8eaz! ce h fel e pde.la $ acasA. Prcbabil c{ ca Mi obisnuig
neto dă de aprindere a focului în vremurile biblice a fost prin frecarea lemnului uscat, atestată in
scrierea hieroglifică egipteană d (dinastia 18) ţi prin ciocnirea @nei d€ pi.ite fq@, o Mod: arsrati din
vremuri neolitice ţi de aceea se presupune că a fost folosită mai tîrziu. Se poate ca aceasta să fi fost
Mod! :rEfioEti tr 2 M5c. 10:3.
Focul era folosit în cursul obişnuit al vierii pentru gătit (Exod. 12:8; loan 21:9), pentru încălzit (îs.
44.16; Lu@ 22:55) !i penru ranffi. meraletor (E. xo<I. 32:24; Id. 6:29), da 9i pdE! disttuSs@ nul. tor
llffii M sn idoln (!xod. 32:20; Dot, 7:s, 2s), sdlpn idolsri (Ddt. 12:3), @le de rszboi (lc. 116 9) ti et.C€
n6. 6:24: Jud. 13:24 !i a vino vaţilor în'două cazuri de păcat sexual (Lev. 20:14; 21:9). De asemenea, a
avut un rol important în închinarea de la cortul întSnirii şi de la Templu, unde focul ardea necurmat pe
altarele pentru răniîis ţi pentru arderea de tot. fntrucît focul de pe altarul arderii de tot a fost aprins mai
tîrziu de Dumnezeu (Lev. 9:24; 2 cro!. 7:r3), a fct prrbt arrtnd li ontirur (ttr 6:13). Focul acesta era
special şi jertfele arse cu „foc sdin" nu mu .epbbil€ (Iw. 1o:1; Nm, 3:4; ?6:61). Obi.eiut plsln de .,a tl@
qopin prir fd a fost practicat uneori şi de israetiţi (2 împ. 3:27; 16:3; r7tr7, 31, 2\t6i 23tloi 2 cr6. 28:3:
33:6), a f6t imls hEe luruile ondallMt€ de rtofe.ti Orica 6:7)- obieirl ac6ta nu irdic! Epl6t lscddcn lmnq.
ir o ddicare a copiilor hi rMoloh su Mn-com. Se poate să fi inclus si incantaţii ale focului sinilaE &
cer€ folGfte h kepota;nia (,aro 23, 1970, p. 39-45).
Teofaniile lui Dumnezeu au fost însoţite uneori de fa rExod. 3:2i 13:2I22: 19:lai Deur. 4:lr) d iM. gin€
teului ste folcita p€nd a sinbolia rlorir lui Dumnezeu (Ezec. 1:4, 13}, prezenţa Lui protectoare (2 hp.
617), sfirtenb Lui (Deur. 4:24), jud@ta Lli dEptn (z€h. 13:91 ii niria Lui inpoeiva p5€tului (Is.
66:1s'16). InEsiIE 6te fol6ir! d€ .le])Hea pehDuhulsffnt(Mar. 3:11r Ezi FEpt. 2:3), perEu inspiraţia
profetica (ier. 5:14; 20:9; 23: 29) ţi pentru sentimentul religios (Ps. 39:3). fn alte contexte focul 6te
rolcir ca 6 sinbol liteFr .l pe.atuluj (Is. 9:13), loftei (Os 7:6) si n€eMirn (Ps, 46:12).
BIBUOCRAFIE- R. J. !orb6, Sddi6 in /n.ialr Technology, 6,1958, p, 4 ş.urm.; Le Foi dam le Proche-
Orient antique, 1973. T.C.M.
FORI'IFTCATII SI TETINICA ASEDIERII.
I. ADr@ mllltar5 ln lmq dtlcd
a. r@ut i ndrin@ lortdryei
In naFftat@i pen@deilortdryei biblie cuvintele ,,@tat€" qi
„fortăreaţa" (mifeîăr, j.a.) au fost practic sinonime în
466
Palestina. Uneori termenul „cetate întărită" pune accentul pe acest aspect defensiv al oralului, în
contrast cu *dl€ lipsite de zidui de ap:rae, RelataFa reconstruirii Ierusalimului sub conducerea lui
Neemia lenoEtleaz! c! ziduile orotituia! fthu.
Ori de cîte ori era posibil se alegea în amplasarea unei cetăţi o poziţie naturală uşor de apărat, deşi o
surea de apă era de asemenea esenţiala. Un deal abrupt~ji izolat, cum este cazul Samariei, sau un pinten
impregnabil al unui deal, cum este Ofel. locu] unde a fost Ierusalimul lui David, constituiau locuri
foarte bune. Unele cetăţi, însă, au fost amnlasate datorită unei planificări strategice regionale, pentru a
apăra şoseTe si căi de comunicaţie, sau, în cazul Bete-lulm, datorita taptului cS era disponibilă o
sursă~de apa. Aceste locuri si cetăţile din locuri mai joase care au fost înfiinţate atunci cîntj populaţia a
dengsjLlimi-tile cetăţii de pe deal a necesitat un sistem artificial de apărare.
De obicei termenul „fortăreaţă" a însemnat un perimetru Jimitat de apărare. în Palestina o cetate ţip
mărime medie sau un oraş aveau o suprafaţă de 2-4 hectare. Unele erau mai nuci, altele erau mai mari.
De exemplu. Ierusalimul din vremea lui Oavid si MpyhiH^ ocupanjUŞ-Şj hectare. în timp re rerarea
ranaapiţfi Haţor ocupa vreo 81 de hectare. Capitalele Egiptului, Asiriei, Babiloniei, Persiei şi Roma au
fost de mărimi excepţionale şi s- au deosebit de cetăţile obişnuite prin alte caracteristici cum sînt
fîntînile (de ex. *NINIVE, 'CALA, *BAB1LON).
Zidurile cetăţilor se deosebeau mult în ce priveşte grosimea, înălţimea şi arhitectura. Zidurile solide a-
veau o grosime medie de 3 m. dar puteau fi de două-trei on mai groase la bază. Zidurile de cazemată,
un sistem dublu de ziduri, aveau o grosime medie de 1,5 m. înălţimea zidurilor <ra între fi ţi 9 ţp. ne hii
fdţil di iă i idl
m. înălţim fundaţiile i
ţ
erau din piatră şi zidul propriu zis era din piatră, din cărămizi de lut sau din cărămizi arse ridi-
caţedeaşupra unui număr variabil de straturi de piatră. Apărarea putea ti întărit^ prinadăugarea unui zid
exterior la o distanţă de zidul principal egală "cu distanţa la care se'putea trajfe eu arcul.
b. Dezvoltarea sistemelor de apărare ale cetăţilor DEi hpta in .$1P dehjs qa prelemrt, o almtn aflată în
apărare se putea retrage în cetate dacă era necesar. Z idurile şi fortifica riile asociate erau necesare atft
pentru a împie<iica intrarea duşmanilor în cetate cţţ şi pentru a oteno platformă de atac pentru apă -
rători. Se foloseau ziduri si metereze independenţă sau ataşate de zid, bastionane, rumuri şi parapete
crenelate irau folosite în diferite vremuri. "Txcavatiile au scos la lumină rămăşiţele unei cetăţi întărite
din Siria-Palestina din mileniul al 3-lea î.d.Cr!, dezvoltată probabil sub influenţă mesopotamiană. A-
ceastaeste separată în timp de o perioadă îndelungată de cele mai vechi fortificaţii cunoscute. în
lerihonul Nlitic din ldiq<la anteriqra ehnicii lenicn au fost descoperite dteva ziduri de piatră necioplită,
precum şi un turn circular cu un diametru de 13 m, cu o scară interioară cu 22 de trepte. Acestea,
împreună cu un şanţ cu apă lat de 9 m, săpat în stîncă, datează din 7000-6000 î.d.Cr., cu peste 4000 de
ani înainte de Ayraam. Satele deschise, fără fortificaţii, au fost succedate prin 3000 Î.d.Cr. de cîteva
cetăţi fortificate*-IgnhoŢCMeghido. Ghezgr, Ai ptr. Au fost folosite o diversitate de ziduri de
j>jatiă_st/sau ij
IORTTFICATII SI TEqNICA ASEDIERII
bastioane şi metereze. Au fost descoperite de ase menea turnuri semicirculare sau" pătrate la colturile
zidului.
In 'F.icda Gre a ulmt, Ep&. M€die a Brcnzului (de la Patriarhi pînâ la losifj, au fost făcute cîteva
schimbări importante la ziduri şi la porţi, legate în pane d€ folciE €!€lor de rlzboi si rr€ a ber. benor de
*lr. prin 17oo l.d.cr.. cnrd diEsti. gik$ a patMh în Egipt (rCRONoLoctA r/D, n !€l msiv de panrnt betut
a fGt adduaat l. zirtuile aistene sau au fost construite metereze de sine stătătoare. Un@ri €a ndict u zid
p6b bdiSlire. Ziduil€ mdre de piaFl apq. mai lîrziu ('s[rE[t. Mete. rezele sau„taluzurile" - o consolidare
specială îndrepbtt spre o pantA ■ d.u acopdite adea e temial, sa! cu €ld penEu a.i confdi inp€reabilirare
si F poate să fi fost introduse pentru a contracara introducerea berbecilor de asalt (EAEHL, p. 113).
Meterezele au formau un perimetru pentru care de război si pentru războinicii lor, ci extindeau
perimetrul cetăElor ('HATOF). Fraonii din dimsrio Hvls ltrt c€i care au introdus acest sistem nou de
apărare, deşi locuitorii Canaanului locuiau deja în cetăţi. în fine, în faţa meterezelor se afla un şanţ sau,
un canal cu apă, iar materialii) excavat era folosit pentru întăritura de pednrbSdi (CAll, 2. t. p. 77.116).
losua a pătruns în Canaan către sfîrşitul Epocii Br.nzului, in solul al 13le Ld.Cr. E€%dne .u ss la lmini
p@ pulue dorezj .u privire la sistercle de apgr€ dir ac6ta ep€i. Au elisat pdhe elMt€ noi :i sGenle d.
apEnE din Epoca Bb! zului au continuat să fie folosite sau au fost reconstrute in acela9i stil. A.6t fapt
lete explica lip6a apa Enti a uo! zidui ale "Ierihonului ..re s., pGti d atribuite perioadei lui losua. pînă în
prezent nu au fost descoperite fortificaţii israelite mai vechi de perioada lui Sau] şi David.
[nvreme£Hgpărărieimiirpaii fost construite T.iduri de cazemată în mai multe retăti. Acestea constau din
douăziduri paralele subţiri f în medii-1 Imi^piţiiv cam la 2 ro, unite la intervale regulate de ziduri
transversale..Spatiile lungi şi înguste formate între ziduri puteau fi folosite pentru locuinţe flos. 2:15].
Asemenea ziduri erau mai \pftir^ şj ^p toate acestea ofereau o soliditate rezonabilă. Zidurile de
cazemată au fost folosite începînd din cea 1600 î.d.Cr. pînă în eehn al 2ls Ld.Cr. CaDbla lu Saul l.
Chibea eE o fortăreaţă de 52 m pe 35 m. cu rumuri la rolţnri şi cu ziduri de cazemată. Erau folosite si
alte ziduri. l.a Beerşeba erau două ziduri paralele subţjrijnnal^dg un zid sohă gros de 4 m, care puteau
fi atribuite perioadei lui David şi Solomon. Cetăţile lui Solomon au rolcn tipui difdire de fmifictii dei o
caE. teristică a fortificaţiiJor sale, cum se vede la *Meghido, rHalor !i ach€a, 6re fol6iE zidqilor de care
mată şi o poartă cu trei seturi de stilpi şi două turnuri, In tot tiBtul !.art5Eri€dei vT au ist lolGiteti atit
zidui &lide cit 9i zidui a€ caa@t: si u@!i cu u zid dt€rior {i uut interio. CLACHIS).
Fd5ftlele re8ale, M 6r€ chibea lui saul, au l6t coEhite io iinfln Epeii Fi.rului. O erie de forturi, de formă
dreptunghiulară sau neregulată, costruite in Negneb hE €mlele al 10-La ii al 6la id.C!. Mrchazn lnib de
S penh Isn€I. citad€la de la 'rad a fst o fonsMlt r€sare de iontierd impotuntt. Fortui rcmane .u fdt
cotudi€ de aFnerea in N€gheb, AFba ii .Itaroiod.nt.

467
roRarFrcATrI $I TEItllIcA ASBDIBnII
Excavaţifle de la 'Ierusalim au scos la lumină cîteva dintre sistemele ei de apărare din cursul vremii.
Kathleen Kenyon a dezgropat secţiuni din două ziduri aflate destul de adînc în \&lea Chedronului care
au fost folosite pfaă în secolul al 7-lea Î.d.Cr. ţi un zid nou construit în secolul acela, distrus de
Nebucadneţar în. 536 td.cr s€ p5E c! s zid în partea d. E pe crta Ofelului, mult mai sus decît aceste
ziduri, a fost construit de Neemia, întrucît el nu a putut da la o parte toate dărîmâturile lăsate de
distrugerea babiloniana, în partea de V, la 27S m de platforma Templului, un zid de peste 40 m, gios de
7 m, construit din pietre mari este probabil o prelungire a zidurilor Ierusalimului adăugata de Eiechia
£2 Cron. 32:5).
în ţ"*""»^ j"t"rt«>fjr;i monta ]jji şi în NT cetăţile erau înconjujaţe_de obicei cu unu sau două ziduri
masivie din piatra. La Mareşa zichil aproape pătrar al oraşului a avut contrafomiri si turmiri (ti ifimuri
Zidul roman excelent de la Samaria.construitsepare de bod, a cuprins o suprafaţa de 69 hectare. Irod cel
Mare a fost cel mai prolific constructor din toată istoria Palestinei. Lucrările lui la Ierusalim pot fi
văzu-te in zidul masiv de reţinere al platformei Templului, în special în zonele excavate de B. Mazar
ş( în colţul de SE. Secţiunile sistemului de apărare hasmonean ţi cele trei ziduri ale 'Ierusalimului din
vremea NT sînt scoase la lumină în excavaţii care au loc în prezent. în dtrd.l. d. ltdst poarta din I.mf!, o
p,rt din "ltimul zid", baza masivă a unui turn Hasmonean ţi Tumul Pb&.I al palatulli lui Lod (tu&d lui
David) 6tu caracteristice pentru sistemele de apărare care sînt descoperite.
c. Poarta cetăţii
Cel mai slab punct al forţiffcaţ"1^ V"1*' rE^Î* a (™t E253ÎL. AiLfeSt
i»nce£ute_niaj_niuitejnoduri_de^ a apăra poarta mai bine. Intre acestea se află turnurile, ţajlinie acces
în un^hi ţi porţile interioare cu mai multe seturi de stupijumurile erau folosite în ziduri pentru a apăra
unghiul mort de la bâza~zî5inui. ia fel ciTşiT.taTuzurile". Majoritatea ceraţilor construite pe movile
aveau o poartă principală sau o poartă inter-îoaiî şl 6 poartă exterioară. Cetăţile mari, cum era
Ierusalimul, aveau mat multe porţi Pînă prin 1000 Rl.Cr. mai multe porţi laterale, porţi mici usor~5e
aparat, le permiteau soldaţilor, şjLiasjLsaii-siLJntn» repede încetate, deoarece era preferata lupta tn
efori
J MV---^ —----- * ' ~
fiSinte de introducerea intrărilor drepte pentru carelefle raztionporţile în unghi, cu două uţlstinie-neau
asaltul duşmanilor. Odată cu introducerea carelor de război în cea 1700 î.d.Cr., turnurile şi o poartă
complexă cu mai mulţi snlpi ofereau o protecţie mai mare,TUrnurile ţi camerele de sus le penpirpaii
apărătorilor să tragă 'in duşmanii care înaintau. Uuajiîntie camerele de sub te poate să fi fost o cameră
regală specialâl cum sugereJKaTJăsoreliefunle din camera PorţffMari de la Medinet Habu (cf. 2 Sam.
18:33}. tn .pea paEidnal! porFe aEau doun $tui de 3ripi; la f.l @u ri porlle din rM lai soldor, dai
turnurile de la intrare şi zidurile au creat trei încăperi pentru păzitorii porţii, inainte şi după vremea lui
Solomon au fost folosjtedouăjikinuri pentru^came-rele_de găiţiaL La Dan şi Teii en-Nasbeh intersecţia
ziduritor_forma JHLpaţra^ gol în spatele căruia era
rarea din trei părţi. Băncile de piatra din faţa porcii, cit şi dintre poarta exterioară ţi cea interioară de la
Dan, probabil că au fost de asemenea o bază pentru aşezarea tronului si o canopie, mareînd locul
judecăţii (Rut 4:1-2; 2 Sam. 19;8). Poarta cetăţii era închisă cu usidiible din lemn masiv. Aceste usi se
sprijineau pe stElpi tnfipţi în pămînt care se roteau pe pietre scobite special pentru acest scop.
Descoperirea acestor Pietre arata ca pumai un set de usi era folosit la fiecare poartă. Ctnd eta tnchisă
lteşă pragul de piatră, poarta era blocată cu o bîrnă fixată în stupii porţii. Jntrudt duşmanii încercau sS
dea foc porţilor, acestea erau acoperite adesea cu plăci de metal.
d. Citadele şi forturi mici
P@rh de irFN db fornn de tu m pretic o fortăreaţă sau o citadelă. Termenul „turn" (migdal, ş.a.) poate
însemna de asemenea citadelă interioară, palat sau templu (*BAAL BEEUT în Sihem], care furniza o
fortăreaţă interioară pentru o a doua zonă de apărare dacă zidurile erau străpunse. Uneori cetatea era
împărţită în mai multe secţiuni, tot din motive de apărare. „Tumul" se poate referi si la o fortăreaţă
mică pe care o putem numi „casă fortificată". Laţul de fonui din NeghA !i lta.slordania sl al€rll.@
exemple.
.. Ptubl@a olinardni .u aon Numai ridurile şijpoana cetăţii erşu !TI**ilTllTflTftnl*' decît sursa
deajgă^Ptriâ la inventarea tencuielii imper-bdl^a_ lipi cisternele, fiecare cetate avea

nevoie_de un izvor sau de un tiu în apropiere._Ciş_ţgjc-nele le-au permis fortaretelor sa reziste Ifl
şy^jii yirf-lungite; cum a fost cazul la Masada. Cetăţile de pe movile, faşă, aveau nevoie de acces la
izvnnii Ap Ib faza dealului. în secolul al 10-lea si mai tîrziu, au fost săpate tuneluri şi canale din
interiorul cfraţii, oferin-du-le acces la apă în timp ce ieşirile din afară erau bîccate. Asemenea canale au
fost folosite la Meghido*. Haţor, Ghezer, Cabaon şi Ierusalim (tunelul *SILO-
de cunoştinţe ţi tehjud inginereşti avansate. ApărS-torii încercau să reducă rezervele de apă ale invada-
torilor prin umplerea cisternelor, golirea bazinelor si acoperirea izvoarelor ariiTiiTfifrirt erq po^titvp I
d li d
de alimente erau de asemenea vitale neutru a rezista la asedii şi de aceea în interini-iii rpraţi]or sţ*
yfisesc şrtnare ţi mayaiîT
II. Metode de atac
Cea mai puţin costisitoare metodă fe rurerire a unei cetăţi era, desigur, săi convinsă pe apărători ftă
rnpi-ţuleze fără lupta RpjpIp asirym Sanherib a folosit
ţuleze fără lup
p Sanherib a folosit
Lpţ^ g p
amplasată poarta. La en-Nasbeh un turn mare situat Si parţeajlreapta' ('zidul exteridryputeâ~âsigura
apă-
această metoda în zadar împotriva Ierusalimului. Alte metode de cucerire a unei cetăţi fa"ceau apel la
şiretlic sau la elementul de surpriză, aşa cum a cucerit David IerusafimuI7loab_a_intBt in cetate,
probabil prin tunelul de apă. De obicei. însă, cetăţile mari trebuia să fie cucerite prin asalt sau prin
asedii îndelungate.
a. Asaltul
într-un asalt direct invadatorii puteau înraira s5 sa urce^pi zid folosind scări, puteau încerca să Spargă
zidurile cu unelteHeTsăpat sau cu berbeci de asalt, puteauincerca sa spargă poarta dîndu-i foc sau lo-
vind-o cu berbecE, sau puteau săpa un tunel pe sub zid. Acolo unde meterezele, şanţurile de apărare sau
468
coasta dealului făcea ca un atac direct să fie dificil, era folosHorampă de asalt. O partea şanţului de
apărare 5a umpluta cu p&mlnt saucu dărîmături si era construită o rampă pinfi la ridul cetăţii. Q rampă
adriană descoperita la Lachis în 1977 a fost formată In întregime din pietre mari de pe cîmp.
Basoreliefurile asiriene de la Ninive care descnu asaltul lui Sanherib asupra cetăţii *Lach» Os. 37:33)
arată râmpi aco
de asalt acoperiţi cu scuturi înaintau pe
tîa. Bîmele de lemn ale berbecului aveau un caD_de

Rerascuţit ca un topoi, Ond capul berbecului penetra in zidul de cărămizi era împins tn lateral pentru a
desface cărămizile. Un turn în partea din fată a ber-
ilui era folosit de arcaşi pentru a trăite tn apărători] de pe ziduri. Puteau fi aduse şi turnuri mqjnîe
pentru a ataca zidurile, şi catapulte care aruncau pietre erau folosite împotriva secţiunilor superioare ale
zidului şi împotriva' apărătorilor. Pentru a împie' dica fuga celor asediaţi, în jurul cetăţii era construit un
val de panant Uer. 6:6; Ezc. 17:17). Apărătorii aruncau săgeţi. iBnci. pietre, apă docoţită şLtorţe ;
pentru a aprinde berbecii de asalt. Uneori ei
riheursiuni din cetate pentru a distrare echipamentul de asediu şi pentru a ataca trupele careul apărau.
b. Asediul
Cînd o cetate era prea puternică pentru un asalt direct sau cînd, din alte motive, asediatorul prefera să
aştepte se practica un asediu prelungit. Prin încercuirea cetăţii asediatorii încercau sâ taie alimentarea
cetăţii şi ajutoarele din afară, pîaă cînd apărătorii erau forţaţi să se predea. Un val de pămînt si taberele
fortificate erau necesare pentru a apăra armata invadatoare mai pasivă. Asediile puteau dura ctţiva ani
cum a fost asediul asirian împotriva Samariei (2 t'mp. 17:51.
c. Cucerirea ţi distrugerea
j ce o cerate era cucerită, de obicei era jefuită si
. Majoritatea cetăţilor, fosă, erau reconstruite şi erau "folosite din nou. Aţ>ărătorii care supravieţuiau
puteau fl df^nortati. luaţi robi sau puşi să
tribut, iar conducătorii Iot erau torturări, omorîri sau luaţi prizonieri. Cea mai faimoasă distrugere din
vre-mea VT a fost distrugerea de către Nebucadneţar a cetăţilor din Iuda, inclusiv Ierusalimul, in 5B8-
587 Ld.Cr. Distrugerea Ierusalimului de către Titus în anul 70 d.Cr. a foe. la tel de @npleA, deti ln Ed6
romanilor cetirile de importanţă mai mică erau distruse mai puţin.
BIBLIOGRAFIE. Y. Yadin, TTie An of Warfare in BMcal Lands in the iight of Archaeologkal Study,
1963; s. M. pad d w. c, DevE, ,i'liel ArchacDl1g, l973;EAEHL;A.îiegsv,ArchaeologîailEn.cydopaedia
ofthettalyLand, 1972.
G.G.G.
rOlIUlfATts. Un nnbru .r Snpurui d€ corin-teni care au fost o binecuvîntare pentru Pavel la Efes (r cs.
16:17 s.m.). Nu * eti€ nimic alteE o certitudine despre el. Numele este latin şi probabil că este un tiume
obişnuit, iar omul menţionat aici probabil că a fost un sclav. S-a presupus In mod nejustificat că
Fortunatus împreună cu *Ahaicus au făcut
FRAFT DOMNULUT
parte din ce (flhilia) lui r6tefa@ (d 1 Coi 16115) eu chitu dh fatrnid lui cle (1 coi r:11). &ie atrăgătoare
ideea că Fortunatus ar fi acelaşi întîlrut „patruzeci de ani mai arau" în 1 dement 65, dar, deşi iightfoot o
susţine (St Clement ofRome, 1, p. 62; 2, p. 187), nu este cert că Fortunatus menţionat de Clement era
din Corint,
AF'W,
FORUMUL LUI AIIU, Ur @td @6etdal {i o halta ln Litiulil, fonnat <le Ap?is claudiu caeE, cel care a
construit Via Appia, pe care se află oraşul. Este situat la 45 km de Roma, un loc „plin de barcagii ţi de
hangii pungaşi'', dacă este să dăm crezare poetului Horariu. Oraşul constituia extremitatea nordică a
canalului care trecea prin Mlaştinile Pontine. Acesta a fost unul dintre locurile unde credincioşii din
Roma 1-auînnmpinatpe Pavel (Fapt. 28:15); vezi şi 'TAVERNE, CEI.E TREI.
RME
FRAIII DOMNULUI. Edltn paFu barbaS ce sînt descrişi în Evanghelii ca şi „fraţii" lui Isns, ţi anun€,
Iaw, 16€, Simd ii I!.t (MaL 13:55; Mafu 6:3). lauitorn din @.d dtal al lui IrE. i'au d primat uimirea ca
un frate al acestor oameni să posede ln!.lep.is6 qi putee hi IsN CMaEU 6:2.3). Pe de alta parte, Isus i-a
comparat pe fraţii Săi şi mama Sa, de care era legat prin legături fizice, cu ucenicii Săi, care în virtutea
ascultării lor de voia Tatălui Său erau consideraţi de El ca „fraţii şi „mama" Sa, în sens spiritrd (Mar
12:45-so). A{ I6t €xpE Ei o!, ceprii cu privire la natura relaţiei dintre Isus şi aceşti
a. „frapi"lui Isus au fost copiii mai mici ai luilosif ţi Mono. Această părere este sprijinită de primul sens
al termenului „întîi na'scut", din Luca 2:7, precum si de dedktia logi.l dh Mat, 1:2s, c! dup, Da{:6€ lui
Isus losif şi Măria au avut relaţii maritale normale. Părerea a fost susţinută cu tărie de Helvidius în
secolul al 4-lea, dar a ajuns să fie considerată eretică în lumina deEirei, dMita tot Mi atleritoarc o dad o
deziolrarea nitcern .ctie, potivit c!ftia Ma;a a rămas pururea fecioară. De la Reformă încoace ea a fost
părerea susţinută cel mai frecvent de Protestanţi.
b, ,,Pratii" du Jdt .opiii lui losil de Ia pri^a tulz Această părere, enunţată pentru prima oară în secolul al
3-lea şi apărată de Epiphanius în secolul al 4-lea, a devenit doctrina acceptata de Biserica Ortodoxă
Răsăriteană. Nu are sprijin direct din NT. Adepţii ei au presupus de obicei că opoiiria fraţilor lui Isus în
timpul vieţii Lui pe pămlnt s-a datorat în mare măsură hvidiei penEu Elizrrile fi'aielui lor vitle8 Mi
tb.tr,
c „Fraţii" au fast verişoriiluilsus. Această părere, emisă de Jerome pentru a apăra doctrina virginităţii
perpetue a mamei lui lsus, a rămas învăţătura oficială a Bisicn Roee Catolie, lne baari E undtoarea serie
de presupuneri arbitare: (0 interpretarea corectă a textului din Ioan 19:25 este că au fost trei, nu paE1!
f€r@i la {re, adici, Maria, Mm lui Bs, sora ei, identificată cu „Măria, nevasta lui Clopa" şi Măria din
Ma8dala; (0 a do@ Mdia din pffijd dir I€n 6t€ identica cu Mdia din Mdd 15:40 € -m luilacovcel mic şi
a lui lase"; (iii) că acest „lacov cel mic" este apostolul numit în Marcu 3:18 „fiul lui
469
FRATIT DOMNULUI
Alfeu"; (iv) a doua Măria din loan 19:25 a fost căsătorită cu Alfeu. Jerome recunoaşte că nu ştie de ce a
fct 4 ddr!! ca ,,a lui Clopa", caE * pr6upue .l înseamnă „nevasta lui Clopa". Teoria aceasta s-ar pă rea s!
inplie ca Alfeu a 5!n n alt nft al lni clopa, sau ca Mana să fi fost căsătorită de două ori. Totuşi, această
exegeză ingenioasă dar neconvingătoare a lui J€rotu a Erts la doi nulllrul @n€tulor nutud lacov in NT -
6d lui zeb€dei qi lacw, fEtele [romului de a fost de asemenea apostol, cunoscut ca „Iacov cel nic., p€nh
a.I d€@bl de !d lui zeHeil Este prcbebil .d "fi_alii sef, din Mai 2a:10 * rfer! la h grop mai mare decît
„fraţii" menţionaţi deja.
BIBliOGRAFIE. \tezi 'digresiunea lui J. B. Light-foot, „The Brethren of the Lord" în Saint Paul 's
Epistle to rhe Calotiuxa, 7A66, p, 247-242j J. J. cuth.r, „The Fanily of J6s', ,Q 46, 1974 p. 25 I.!h-; J. vr
$&!nan, "Th€ RelatiE of J6E', 8Q 47, r97s, p. 6 ş.urm.; veii ţi introducerile la comentariile menţioFie h
di.olul ,IACOV IPISTOLA !t'I,
R.V.G.T.
FRICA. Biblia folGete nlftrce .uvinr. penliro a indn tri@. c€le Mi obilnuite dintre ac6@ Gl forma de
substantiv) sînt ebr.yir'd, „reverenţă"; ebr. pahad, „groază", „frică"; gr.phobos, „frică", „teroare". Dn
pwt <l€ r€derc toloai pot 6 sugeBb patu categorii principale,
a. Frici (teamă) sjîntă
Aceasta derivă de la înţelegerea Dumnezeului Cel viu. PoEivit lui LudEi onll f'e nu * Nt€ terc de
Dumnezeu în mod desăvSrşit; potrivit lui Rudolf Otto, el este „incapabil chiar şi să se cutremure sau să
se îngrozească în sensul adevărat al cuvîntului". Frica sau teafu sffntg, pe de alt{ ,anq 6te dati de Du.
nezeu şi ti face pe oameni în stare să respecte autoritatea lui Dumnezeu, să asculte poruncile Lui ţi să
urască şi să respingă orice formă de rău (Ier. 32:40; tf. Gen. 22:12; Evr. 5:7). Mai mult decât atîr, este
începutul (sau principiul) înţelepciunii (Ps. 111:10); secretul neprihănirii (Prav. 8:13); o caracteristică a
oamenilor în care îşi găseşte plăcerea Dumnezeu (Ps. 147:11); 6G dabria d.plidi a oricdrui on (Ect.
12:13). Esle de .s46€@ una dinde @litdtile divine sre bi Msia (b. 11:2.3).
în VT, mai ales datorită sancţiunilor legale, religia adevărată este privită adesea ca fiind sinonimă cu
frica d. Dlllru@! (cJ,ler.2:19;ps, 34:1r, Motran) ii chiar în wnea NT dpEia 'ra bbla h frica de Domul' era
folosita cu privire la primii creştini. Cei dintre Neamuri care se ataşau de o sinagogă erau numiţi
,pameni tebibri d€ Dlrereu' (Fapt, 1O:2 etc; cf. Fnip. 2:12).
în NT în general, însă, accentul este pus pe dragostea şi iertarea lui Dumnezeu, Cel care prin Cristos le
dă oamenilor duhul înfierii (Rom. 8:15) şi îi învrednicette să înfrunte .u .@j rnta (2 Tin, 116.7) Fi nofu
C!u- 215), fdre ftic!. Cu ioate ac6ta, răntîne o frică reverenţioasă, deoarece măreţia coplesi@E . hi
Dumd n! sa *himbat si exist o zi de judetl (2 Coi 5:1o t.llm). Te;n shnis n stimuleazâ pe credincios să
urmărească sfinţenia (2 coi 7:1) ri de r.ne.rari h atitudi@ lui fal6 de ceilalţi creştini (Kfes. 5:21).
6. Frica înrobitoare
Aceasta este în mod direct o consecinţă naturală a p6catul$ (Cen, 3:10; Prcv, 2a:1) si p@te Ei ca o
pedeapsă (Deut. 28:28). O asemenea frică a fost simţită de Felix cînd 1-a auzit pe Pavel prediemd
(Fapt. 24:25); este simţită de cei cate îl resping pe Cristos, pentru care rămîne numai o „aşteptare
înfricoşaţi a judecntf' (Ew. 10:22 31:c, Ape. 21:3), D€tiauete buna, in sine, această teamă este folosită
adesea de Dond Sfint p€nd conEni€ d'@ilor (Fapt. 16:29 ş.urmO.
c. frica de oameni
Aceasta poate fi exprimată ca: (i) o teamă reveren-ţioasâ şi un respect faţă de oameni, cum este teama
de stăpîni şi de magistraţi (lPet. 2:18; Rom. 13:7); (ii) o groază f.ts de ei $ fatl de e lot tac€ CNM, 14:9;
b. 3:12; Fov, 29125); (in) ldEu *6 speial, preocuparea unui creştin pentru ei, ca să nu fie ruinaţi de pi€t
(1 Cor 2:3; 2 Cor, 11:3; Col, 2r1). A.6t Ed de jti.! qi ftie hrobitoare ren$oEtl Mi ss (b) pot fi izgonite de
dragostea adevărată faţă de Dumnezeu (Iloan4:18).
d. -Frieo" - abi6t al liicii
Frica este folosită într-un alt sens, ca şi în Gen. 31:42, 53, unde Dumnezeu este numit „Cel de care se
temea" *Isaac - adică, Dumnezeu de care se temea Isaac şi căruia ! se închina. „Frica", lucrul care îi
îngrozeşte, vine asupra celor răi CProv. 1:26-27; 10:24; cf. îs. 66:4). Cînd evreii au intrat în ţara
promisă, Dumnezeu a trimis frica înaintea lor, nimicind şi împrăştiindu-i pe canaaniţi, sau copleşindu-i
cu o asemenea frică incit îi descuraja şi îi făcea incapabili să se împotrivească inE.latorilor (Er.d, 23:27-
23). Frica ln sul ac6ia 6tehdlnirr ii hlova:6(4 9:34; 13:21): "Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?
Nădejdea ta nu-i neprihănirea ta?"
Blt,RlOGlAfIE, R. o-no, fte lde of th. Holy, 1929, J. Mnay, Prircipl$ oJ condwr, r9s7, p. 229 ş.urm, ;J.-
J. von AUmen,Vbcabu/aryqftftefit6f^ 1958, p. 113ll9; & H, Pteiff€r, .,Tie Fd of C.d", JEI s, 1955, p.
43-48 (o analiză valoroasă a ideii de frică în $rierile nebiblie din oriennl Aprepiiot fltic); W Mrindle,
MDMT 1, p, 621-624; H. A.nz, c. Wh€, TDNT9, p. 189-219; W. Foerster, TDNT7, p. 168-196; R.
Bdtutu\ IDM' 2, p. 751.754.
J.D,D.
1-R1G1 A. O fişie de pămînt care se întindea în partea <te V a cMpetui ap€lor dh mrEle !od\ ,l AM
toUei ajungînd spre N pma1 în valea săpată de cursul superior al rîului Sangarius, spre SV pînă la valea
riului Maeand6, spre SE !6re pod4, !rcbabil pitra h lce nia. FrisieDn su fmt re8.nn o.gddar al) hi Mi-
das. Ei an inFat su! irflEnta eledl diRt! tn ri6rd perioadei regilor Atalizi ai Pergamului. în 116î.d.Cr, ce
di !l14 parr€ a Frisiei a f6t lncorpomr{ d€ romani în provincia romană Asia. Extremitatea' de E (Frigia
Gaiatica) a fost inclusă în provincia nouă Galatia în 25 î.d.Cr. Romanii au fost profund im presionaţi de
cultul extatic frigian al zeiţei Cibele, iar faEtlnul Dfioml F psre cd €te oSlirdit tn pieiele de mormînt
sfidrtoare, prcbabll Montarisre, din s, colul al 2-lea d.Cr., care reprezintă cea mai veche Mnifst@ pudicl
a cr€rtilismului ft s.a pistt.
470
FUNIE

Totuşi, nu există nid o dovadă despre vreo biserică creştină locala în vremea NT. Bisericile care făceau
pone din Fligia (Laodice4 Hidapolis, coloF, AI. tiohia Pisidiei şi probabil [conia) au fost înfiinţate în
@huitafi srec€$i, Este foane prcbabil cA ewen Edbri ai a€to! stat€ aeetti au vjzibt [€rusilinul (Fapr
2:1o), Daca inerprerrn cot. 2:1 io *NuI ca nu qdude o viziia a hi Pa@l, ar 6 nomal st pr6! punem că
prima dintre aceste cetăţi, aşezate pe cursul superior a! rfului Maeander !c6r€.eteF,6te cea indicată în
Fa9t. 16:6i 18:23. Daci nu ete .qa. putem adopta pareea că „ţinutul Frigiei şi *Gaiatiei" este un termen
compus ce indn FrisG Galatica ii $ ftf.r, in spehl la bistdle din Isda si Atioliaii Pisidiei. h caz snGr nu
putem identifica ucenicii pe care i-a lăsat Pavel în Frigia.
BII,BIOGRAFIE, StEbo, 12;J.F.iedrictr,RE, 20,1, p. 781-891; W. M. Ramsay, Cities and Btihoprics of
^Phrygia, 1895-7; A. H. M. Jones, Cicies of the Eastern liond4, gorin6, 1937; D, M.gie, noaon Rlle in ,
4ria ,tinor, 2 rcI., !950i w M. caldei, As 5, 1955, p, 25-38.
E.AJ.
FRUCT. Existi mi nult€ cuvineln €br. si ar. folGite cu acest sens în mod alternativ; ebr. "eb,
„înmugurit" CCînt, 6:11; Dan. 4:12, 14, 21}; /ifil, „creştere1* CDeut. 11:17; Hab, 3:17; Hag. 1:10);
fndbâ, „creştere" CJud. 9:11; îs. 27:6; PlEn. 4:9); ydai, ,£opii" (Ex!d. 21:22)i ldm, "pline, nnn.ard' 0q.
11r19)i nffc, „rostire" (îs. 57:19; Mal. 1:12); ma^lţăl, „a mîn-ca" (Neem. 9:2S); m'B'â, „plinătate"
(Deut. 22:9; de em€nea, ,Jruct 6apte" ln Exod. 22:2rt fn, „fruct" (107 ori); fbd'ă, „ceva care vine" (13
ori); koah, „tărie"(Iov31:39);gr.gennema, „produse agricole, verdeţuri, fructe" (Mat. 26:29; Marcu
14:25; L@ U:1aj 22:14; 2 Cor. 9:1o); td4Ds, ,Jrur, rbd" (64 ori; akarpos, „fără rod", în Iuda 12); opera,
„fruct spt eu derin" (Apa. 13:14),
a. Folosirea Sn sens literal
Legea lui Moise a decretat că pomii care aduc roade tebuie Fivili d nffifi iimp de 3 di dupi sadire, în
anul al 4-lea urmează să fia închinaţi Domnului şi abia din anul al cincilea puteau oamenii să mănînce
din ei. a@sb !rcIeja todn de culesere pr€mrur, fi dădea lui Dumnezeu locul cuvenit şi poate comemora
intrarea păcatului prin fructul oprit şi impunea dtsitliE de sine. Po6n ftuctifdi enu predid arir de mdt
lnclr * flceu efortui sleiale penEu a-i proteja tinp de sute de oi .hnr qi ln qenun d€ rlzboi (.f Ddi.
20:19.20). \&zi TACRICUITIJR4 'SMOCHIN, •MÎNCARE, *VIE, *P0MI.
Umd opin $t nmiti rbdd tupdli su al phte@lui (D€ut. 23:4j Ps. 127:3).
b. Folosirea în sens metaforic
Termenul a inspirat o serie de sensuri metaforice, în expresii cum sînt roadă Duhului (Gal. 5:22); roadă
p€nrru Dmereu (Rm 7:4) ti pentru moaite (aon, 7:s; .t lac. l:rtj rcada buzeld (adic, vorbiu, Is, s7:19; Er.
13:1s); rca& pend slhldie ii vbtt (Roi. 6:22); hd. r5ut:ln (Mi. 7i16) ii a es@nris mlui (Osa 10:1; 4 zih.
7:s-6); ii@de la iinp [adică, adevărată prosperitate, Ps. 1:3; Ier. 17:8);
rdda EEnghel i€i (Ron, 1:13; col. 1:6)i r6da nepr! h,nirn (Iilip. l:r1i Iac. 3:13); rude cm aov€de pe:inli
(Mat. 3:8; c, Anc 6:12). Luairile nerc dit@re ale intu€ricu1tri sht pca.tate l,a contJast cu roadă luminii
(Efes. 5:9-11).
,fomur vi.tj, r.dind doui.preBe felui rre io<l" (Apc. 22:2) 6te p.iwit de mn ca ,u *raftnt al lesehintuluj
faptelor g mlog cu piirea g vinul lolc sit de Melliisedec (Gen. 14:18) şicuEucbaristul creş tin" (Mat.
26:29) în legămîntul harului" giaker's Dic-ti..ory ofTh.olop/, Io, p. 231)- Esie mi probahn un sinrbl al
vie$ din !€\ug 0@n 10:10)-
BIBIJOGRAFI!, A, CoI si M. N@K, fig Frui6 .ttlv ltaL!Land, 196Ai D. ZolBry9iP. Spiegel.R.y,
Bctinningsoffuits@in(in theotd w.114 r97s, p. 319.3271 R. ltl*l, N1DNTT I, p. 727-723.
J.D.D.
IRUNTE (ebi naahi s!. n.topon, litml ,inde ahl'). RidicaEa frmtii Fate indica opozil€, sfi.tare sau
rebeliune (Ier. 3:3) iar „întărirea" frunţii indică hotărîre sau puterea de a persevera în acea atitudine (îs.
48:8; Ezec. 3:8-9).
FMt€, 6ird depenti $ conpld vizibils, a fost cel mai potrivit loc pentru a pune un semn pe ea (Eze. 9:4;
Exod. 28:38; Apoc. 7r3; L3:16, erc.). in Ezechiel acest semn a fost făcut cu cerneală, dar în Ap@ lip6a
6te o pe€t€, ir in Ebaul Bte o ptacE. obs€Mli de a€nenea *firacteta car€ eE puar, p€ frunte [*OCH1).
B.O.B,
FULGBR. r. Fulaerul core tMlElt€ {tuenrl 6re u rtuneo bine- cm€ut rn Palsiira, in sp€.ial ir pbnul ra,
atin8M twimul ln @ienbrie sau d€. cembrie. Cuvîntul este tradus uneori „sclipire" „seîn-fidi su
,F.lipitor. (Deur 32:4r; Io!. 2o:2s, EB. 2r:1s; Nau. 3:3t Hab. 3:11). conparafia cu tur gerul este folosită
pentru a descrie strălucirea înfălbrrii (Das 10:6: Mar. 23:3) eu a v€tnbrelor rluca 24:4). In unele p€*je
cuvlnrul ,Joc * refera la fulger lde ex, Exod. 9:23j l Inp. 18.38j,Joc 2 Lnp. r:10,12,la: 1 Crcr 21:26i Id
r:16j Ps. 143:3), Fulg€rur 6re deis pctic de firrMi (2 San, 22:15i ps. Ia:14; 97:4; 135:7; Iq. 10:13t
51:16).
2. Fulgerul este asociat cu teofaniile cum este cea d. l. siEi (Exod, 19:16; 20:La), h rerl€nia lui Ez-chiel
(Eze. 1:r314) 9i de dtda ori in Apo.alipsa (Apoc. 4:5; 8:5; 11:19; 16:18). Fulgerul este considmr u
iBtruenr al judel$i hi Dume4u (ps, 144:6; Zai. 9:14; Llca 1o:13)-
J.M.H,
TUNIE, Mai tulie cnvinte eb!, Si u. lvlnr sr, sint trade asdel. 1. helel 6te cel mi obitftit .i .€t @i des
folosit cuvînt pentru funie; este tradus astfel în Ios. 2:15 etc, „frînghie" în Mica 2:5 etc, „funii" în Est.
1:6 şi îs. 33:23- Unii coNide!{ ., ac6r cuvht 6re tNdit erinolo€rc o cu{ntul ,,cabru.. 2. 'oUo-4 lit, „ceva
împletit", este tradus de asemenea „funie" în Iov 39:10 etc, d ln ps. 114:27 etc, ti '91@si' rn Is. s:13.
3,Fqer, al t€ilea cudnt 8de6l, 6te trads h modui dile.it€ in Jud, 1617; Iov 30:11 si Ps. 11:2. Iuia €h
471
FUNIB
făcută de obicei din păr împletit sau din Rşii de piele. 4. mSiar (Exod. 35:18, etcO este o funie de cort.
S. Mt(Ecl, 4:12) este funie.
6. Singurul cuvtnt folosit în NT este schainian, „funie de trestie", care este tradus „funie" în loan 2: ÎS ţi
Fapt. 27:32.
G.W.G.
FURCULIŢĂ. 0 unealtă de bronz folosită la altarul pentru arderea de tot de la cort (Exod. 27:3; 38:3;
Nh 4:14) ri de b eudul ld soloM (1 cI4. 28r17; 2 Cd, 4:r6). k Silo (1S.n2r13"14) vedd că era o furculifă
cu trei coame.
K.A.K.
FURTUNĂ. Activitâţt mal violente ale naturii asociare cu doaia $ srndiE. D. obic.i turnsile violerte şi
ruperile de nori au loc la începutul sezonului ploios, sau la începutul fiecărei perioade de ploi din
timpul lunilor mai rect. La Haifa, de exemplu, în 9 decembrie 1921, au .:zut 23o In pl@ie b 24 de @.
lsrdile cu descărcări electrice sînt mai frecvente in noiembrie şi decembrie ţi au loc cel mai adesea în
valea Iordanului. Uneori furtunile între decembrie şi martie sînt însoţite de grindină. Scriptura descrie
plastic efectele dezastruoase asupra holdelor în creştere (Ps. 74,47 ib, 2a,2, EE. \tt13-l4i Hag. 2:17).
iurturiL cu vînturi puternice care bîntuie Marea Galileii sînt descrise în evenimentele din Marcu 4:37
ş.urm. şi poate în pilda casei zidite pe nisip, peste care „a dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat
vînturile şi au izbit în casa aceea" (Mat, 7:27).
Dumnezeu a vorbit din furtună CExod. 9:28; 19: 16, 19; 1 S5R 7:1O; 12:18; Iw 37t1"5; Ps. la:B; 29:3-
9; 104:7), la fel cum a judecat prin cutremur (Ier. 4:24-26; Naum 1:5). Evreii care s-au gînctit la faptul
„cum gloria Ta CDumnezeule) trece prin cele patru porţi ale focului şi ale cutremurului şi ale vîn-tului
şi ale gheţii" (2 Ezdra 3:19), a trebuit să înveţe, însă, că Iahve li S-a revelat mai mult în Exodul dedt în
furtună şi în cutremur. Aceasta a fost ţi experienţa lui Ilie, cane a fost conştient că „susurul blînd şi
subţire" a exprimat mai bine prezenta ţi forţa divină dedt cutremurul, vîntul şi focul (1 Imp. 19:11-13).
rrCUTREMU& TEUROCIIDON. PLOAIA, 'TUNTI •VÎBTEJ DE VÎNT, *VÎNT.)
J.M.H.
GAAL. (Ebr. ga al). Fiul lui Ebed; L»t(B) lobd sugerează termenul ebr. 'objed = „slujitor" (qf. Moore,
ICC, Suâges, p. 256 si Jud, 9:28). Liderul unei cete de hsaloMi C* au Enit la Sild h dnpul dmiei lui
Abimelec ca să profite de nemulţumirea din cetate. Activitatea lui 1-a silit pe Abimelec să atace cetatea;
Gaal şi oamenii săi au fost expulzaţi de guvernatorul Sihemul ui, dar Abimelec s-a răzbunat pe cetate
pentru ci Ia sprijidit pe c.€l (Ju.l. 9:2245).
J-P.U.L
GABAoN (GHIEAON). Pe l'@ hwiei bFe liţilor în Canaan Gabaonul a fost o cetate importanta locuită
de hiviţi (los. 9:17; "„horiţi", din ucx este probabil, de preferat) şi se pare că era condusă de un sfat al
batrînilor (los. 9:11; cf. 10:2). După căderea Ierihonului şi a cetăţii Ai, gabaomtiî l-au înşelat pe losua
ca să facă un tratat de suzeranitate cu ei. Cînd a fo.t depail dEtlicd lor, d au ttebuit sd facA munci
casnice ţi au fost blestemaţi. Regele amorit din ţinutul della de la s a .t@t cabaorul p€nrru c, trecuse de
partea israeliţilor, dar losua a condus o armată care să-i ajute pe aliaţii săi şi, în urma unei grndnn d .
Pr.lungi|ii niF.ul@ a zilei, ia infint peand{i Qc, 9-10; u:19). cetata a t6t data lui Beniamin şi a fost pusă
de-o parte pentru leviţi (tos. 1a:25; 21:17). In$ tiEpll hptei dintre David 06. paF tizanii lui Iş-Boţet cele
două armate s-au întîlnit la Gabaon. Cîtie doisprezece războinici din fiecare tabăra au fost aleşi pentru o
întrecere, dar fiecare 1-a omorît pe oponentul său şi oamenii lui David au ieşit biruitori numai după o
încleştare generală (2 Sam. 2:12-17). la "piatn mr c@F aie la cabao!" I€b l.a omdt pe Amasa cel încet
(2 Sam. 20:8). Se poate ca această piatră să fi fost un monument cunoscut sau se poate să fi avut vreo
semnificaţie religioasă legată de înălţimea pe care era cortul înrîlnirii şi altarul pentru 3rde@F@ de rot,
ti urde Solonor 3{ n'.bi@r dupe urcarea sa pe tron (1 Cron. 16:39; 21:29; 2 Cron. 1:3, 13; I In9. 3:4-s).
D..l liIm srlA de 1 cftr 14:16; îs. 28:21 şi uot, în 2 Sara. 5:25 probabil că în loc de „Gheba" ar trebui să
citim „Gabaon". Gabaonîţii şi-au păstrat drepturile prevăzute în tratat ţi în timpul lui David, aşa încît
singura modalitate de îndepărtare a vinovăţiei produse de măcelărirea gabaoniţilor de către Saul a fost
sâ-i predea pe cei şapte urmaşi ai lui Saul Enmîinile lor casa fie execu taţi (2Sam. 21:1-11). Legătura
strînsă dintre familia lui Saul ţi Gabaon (1 cb!. 8:29.30; 9.35-49) pdte s! d asEEr f3pt lui. Şiţac, regele
Egiptului, a inclus Gabaonul între cetăţile cucerite (/WET.p. 242; cf. lîmp. 14:25). Asasinii lui chd.ti5,
gr@torul lui lud5 iBblat de N€h!-, cadneţar, au fost duşi de „apele mari" ale Gabaonului, iar prizonierii
pe care îi luaseră au fost eliberaţi (Ier. 41{1-14). GabMilii l€u eiutat F N€mia se re. construiască
zidurile Ierusalimului (Neem. 3:7).
Excavatiile făcute la el-Jib, la vreo 9 km N de Iruali4 lntr€ 19s6 ti 1962 au gs la luinl tuinele unor cetăţi
din Epoca Bronzului Timpurie şi Medie II şi din Epoca Fierului pînă în perioada persană. A existat de
asemenea un oraş mare în vremea romanilor, N! au fost d@Fite lrele wi apAri din Epoca Tîrzie a
Bronzului, care ar putea E considerată contemporană cu losua, dar mormintele din vremea
472

CABATĂ

Sistemul de alimentare cu apă din Gabaon, constînd dintr-o cameră de acumulare a apei, săpată tn
stincă, la care se ajunse pe o scară spirală, ţi tin tunel din Epoca fierului cu 93 de trepte care duce la
izvorul din afara certffii. Secţiune prin partea de Ea dealului, arătlnd tunelul cu trepte şi izvorul.
aceea auarătat căau existat locuitori. Cîndva în Epoca Timpurie a Fierului, a fost săpată o groapă mare
în stîncă, cu scări care coborau în spirală la marginea ei pînă la o adîncîme de 11 m. Nişte trepte
conduceau spre un tunel lung de 12 m pînă la un bazin de apă care s-ar putea să fie „iazul" din 2 Sam. 2
si „apele" din Ier. 41. Se paie că această groapă a fost aproape întotdeauna plina de apă. Mai tîrzîu a
fost săpat un alt tunel care ducea de la cetate pînă la un izvor din afara ridurilor cetăţii. în umplutura
gropii mari au fost găsite numeroase minere de vase mari de depozitare, ştampilate cu *sigilul regal sau
înscrise cu numele proprietarilor şi cu numele Gabaonului. Examinarea zonei din jurul gropii arată că
prin secolul al 7-lea td.Cr. aici se produceau cantităţi mari de vin. '\&se!e cu vin erau păstrate sigilate în
pivniţe reci săpate în stînca. Tbate dovezile sugerează că inscripţiile sînt legate de locul acesta şi de
aceea este identificat ca atare.
BIBLIOGRAFIE. J. B. Pritchard, Hebrew lnscrip-nans and Stampsfrom Gibeon, 1959; idem, TheWater
System ofGibeon, 1961; idem, Gibeon where the Sun itood îtill, 1962; idem, The Branşe Age Cemetery
ar Gibeon, and Winery, De/encer and Soundings at Gi-bum, 1964.
A.R.M.
GABATA. Un cuvînt aramaic care înseamnă „înălţime", „ridicătură"; cuvînt folosit de băştinaşi pentru
un anumit loc. Trebuie sa1 fi fost situat pe o înălţime.
Gabota Identifică acelaşi loc cunoscut sub numele de „Pardosit cu pietre" (lithostnton), dar nu descrie
exact acelaşi loc. în loait 19:13 ni se spune că este un Joc" numit înălţime (Ridieătură) sau Pardosit cu
pietre. Am putea presupune că pardoseala de pietre a fost pusă de Irod în faţa palatului său din Oraşul
de sus (la collll d. Nv d plinului 2id ditr N). A6t lalat . t6t reşedinţa oficială a guvernatorilor romani,
inclusiv Pilat, aţa curs reiese clar din incidentele descrise de Josephus.
Cuvîntul gr. Uthoaroton a fost adoptat de romani pentru a descrie o zonă pavata, fie cu un mozaic (opus
seceile), fie cu pietre cubice. Se ştie că Irod a folosit db€le tiplri <le p6de!; tuaicd d€ la terihon (pietre
încrustate, unele colorate, dispuse într-un model] şi pietrele cubice de la Ierusalim, în special pentru
străzile şi terasele din afara zidurilor imense ale Muntelui Templului (excavate de Mazar). Fundaţiile
acestui palat din Oraşul de sus au fost excavate, dar suprastructurile lipsesc. Pînă în present nu a fost
descoperit Locul Pardosit cu pietre.
Amplasarea locului „Pardosit cu pietre" propusă de pelerinii creştini la Mănăstirea Fiicelor Sionului
trebuie respinsa. Cei ce o susţin greşesc atunci cînd afirmă că Isus a fost adus la judecată în fortăreaţa
Mfaertle si gura unui vas de depozitare de la el-Jib, cu inscripţia ebraică veche gb'n gdr 'zrhyw,
,Ghibeon Ghedar, Avaria"
473
GABATA
Altonia de p€ Mut€le Tehphlui; dupe cm s.. .lir. mat mai sus, reşedinţa Lui Filat a fost în palatul din
Oraşul de sus. In afară de aceasta, pardoseala menţionata nu se potriveşte nici cu Antonia; probabil că
p.rd@ha a feor parte din pi,ata prblic! de la poaria d€ E la Allia Capitolina a lui Hadrian. B.znde de
dedesubtul ei erau acoperite iar deasupra erau instalate maşinării de asediu atunci cînd romanii, sub
conducerea lui Titus, au atacat fortăreaţa Antonia (Prima revoltă). Pe vremea lui Isus existau bazine
descoperite fm afara zidurilor fortâreţei. Pardoseala pusă peste ele şi prezentată în zilele noastre ca şi
lithostrmon, încă nu fusese pusa,
J,PK
GABRIEL, GAVRJL. (E!r 6obrd€1, ,,om al lui Dumnezeu" sau „tăria lui Dumnezeu"). Unul dintre cei
doi tE€ri al c!tr nM€ n€ 6te dat h Bibli.: elrlal! ste rMihail, c.kil a fGt tdnis € si interprer€z !r{tdi. lui
Daniel (De, 3:16) ti o s,i de pbf4ia cucele 70 de dptamini (Da, 9:21), Unn. on4bio.i îl identifică cu
Gavril pe îngerul din Dan. 10:5 ş.urra.
în literatura ebraică intertestamentală, Gavril este unul dintre arhangheli, „îngerii prezenţei", care stau
lnaintea donutui lui DllmeEu lrudidduL si nii leind penh @!i (lblit 12:l5i Jabilele 2:2i 7QH 61 13; lQSb
4; ?6.dndrdl lli Lqi 35, 7j ct. L\e 1:19; Apoc, 8:2), El este menţionat fie ca unul dintre patru dhanghell
aBtui de Mihail, sdjel (e!UrieD şi Rafael (J Enoh 9:1; î QH 9:15 ş.urm.; cf. 1 Enoh 40:6; 54:6;
Oracolele Sibiline 2:215 (unele MS.); Nunsi RaD6{n 2110), eu uul dintre tapte .rhaagh.4 alttei & Uriel,
Rala€1, Raslel, Mihail, sanel (eu s*aqael) d lqniel (J Enon 20). R6po@bilitarea specială a lui Gavril
este paradisul (] Enoh 20:7), El a ninicit F uia{n diminte d€ potop (l anon 1o:9). .aInpe$iF cu cejlalC
.rnangheli el !" judea la jude. cata de !e m, (r ,non 90:21 l.@.; cJ s4:6; Omcalae Sibiline 2t2t4-2t9, 1 te'.
4i16; Ape 3:2), Targumuriie şi scrierile rabinice identifică adesea îns€ri @ntn{ din VT d Gauil eu
Mihail.
ln NX Gawil a f6t rini6 la Zaharia ca sa euie naşterea lui Ioan Botezătorul (Luca 1:11-20) şi ia Măria,
ca sâ anunţe naşterea lui Isus (Luca 1:26-38). Felul în care se descrie pe sine: „Eu stnt Gavril, care stau
înaintea (în prezenţa) lui Dumnezeu" (Luca 1:r9) n ideDtin.i drept wd ainre a.]Engheli (4 Tabit 12:15).
RJ,B,
GAD („noroc"), li Al şaptelea fiu al lui Iacov, primul fiu de l. zilp6, slujtoaE lui rf,a (c.n_ 3o:1ou), Gad
a@ qapre 6i atuci cf,ad racov si fanilia lui au mers ln Egipt (cen, 46:16); Iaov l€.a prcnis Llro, tilor lui
Cad o viaF tdbwt4 dd a pi€zis cA ei rcr lutta la nftdur br (Cen, 49:19), Ei slnt lnllniC din eu i,
bireu'ht@ lui Moi* (Deut, 33:20-21),
2, Un Eib i@lir .aE a deic din cad; de 4rcM, nmel€ t€ritoridui pe ere l.au eupat, Tribul din vremea lui
Moise avea şapte familii (Num. 26:15-18), era condus şi reprezentat de un oarecare Eliaet (Nh, 1:14;
2:14i 7:42: 10:20) !i dintre rce$. tia un spion a fost trimis pentru explorarea Canaa-ldui (Nh. 13:1s),
clnd l6r.el a aj@h .n npia M@bului cad qi Rub€n qi jurntre din *nintia lui
Mânase au cerut permisiunea să se stabilească în ]lbMiordani., p€ c4 au {iorit-o € p.n€ lor de moştenire
în ţara promisă, întrucît *Galaadul era un ţinut potrivit pentru turmele lor numeroase. Moise a aprobat
această cerere, cu condiţia ca să-i ajute mai întîi pe fraţii lor israelid să se stabilească în V Palestinei
(Num. 32), Gadiţii şi rubeniţii au refăcut în grabă cetăţile (inclusiv Atarot) şi staulele pentru apărarea
fandflo. d tumelo. ld (N6, 32t34-3a, cJ. 26-27) şi în aela$ tinp s.au pre{tir sr.i ajure p€ aasi lor,
respectîndu-şi întru totul promisiunea (Ios. 22:1-S). A urmat apoi incidentul de la altarul mărturiei (los.
22:9-34), ca teritotiu nibal, Ruben $ cad au plinit regatul amorit al lui Sihon: Ruben a primit ţinutul de
la rArcr, p€ tirl Amm, la N de linia w€ re|!! de la vărsarea Iordanului spre E, ptnă la cuisul superior al
l.bd.dui, .4 cuge de la s la N c@iF. u Anon), iar la N s-a întins în general pînă la cursul inferior al
labocului, pe direcţia E-V; existau însă două zone în afara acestei regiuni: prima dintre ele era toată
valea Iotd{uluj, p. mbl de E al Iorddului (Fn. {@ apa4in& li treut lui sihd), inte Marea Moartă si Marea
Galileii (sau Chineret), şi a doua, peste unghiul de NE d dului labe, p€ntu . include dieEicrul rMan@in
$ o &nA fertil, de-limitlnd @rgin€ da ! a calraddui de N, spe N !€te Jebel lGfkla !h! ta etat@ sEategicS
Fanot Galaad, in prczht lEll Ra. nit\ la 32 km NE .le JeEh (.1, Ios. 13:24-23). Hesbonul a fost stabilit
cetate levitică în teritoriul lui Gad Od. 21:33-39); pobabil lGta 6te notiwl pdrd @ tr 16. 13:16-17 cirim
c! 36ni!a (l!i Ruben) „era de la Aroer ... toată cîmpia de lîngâ M€<leba, Hebondui (s!, pînâ la
H€bon) ,.." (modificarea este făcută numai prin adăugarea unei litere, un h locativ). Dibon, etc,, sîht
cetăţile dintre aceste limite, iar Hesbonul era punctul cel mat sudic din teritoriul lui Gad.
Nu încape îndoială că în vremea judecătorilor membru seminţiei lui Gad au avut parte de aceleaşi
probleme ca şi celelalte triburi ale lui Israel din Tlrans-io'deiE (de d, Jud. 10.12), in zil€l€ lai sad da -
lurile împădurite ale lui Gad au oferit un loc de refugiu (1 san. 13|Z id cadjSi e-au suturat q! ei flgarului
David qi l-au dprjjinit sl ddii.n rege (1 crca. 12:1, 3'1s, 37.33), cadili an f6t supu9i tui David d a! ficli
Frte din apoEnt lui adninistativ (2 sd. 23.36, u.si I cN\, 26t32). Pe Pjatra M@bfte. da-tînddincca
840/830 î.d.Cr., regele Meşa menţionează cE Caditii leuiau de ndt! rcn€ ln taE Atarct, L scurtă vreme
după aceasta, în timpul domniei lui Iehu în Israel, Hazael, regele Damascului a atacat Galaa-dul,
lrEel,itrlEiv Gadul (2 lrtrp. 10:3233). a a6@tinsdul .l 8-lea S.d.Cr, teritoriul Gadiţilor se pare că s-a
întins în NE b Basn (1 Con, 5:11,14, pbA crnd Tigtat Pileser HI i-a dus în eîtil pe locuitorii din
Transiordania (2 Inp. 15:29; 1 Crcn. 5:25-26). Dupi ac@ anolidi au j,Edat din nou Snutd lui Cad 0€i
49:1.6). i! r€denia lui Eaniel d6!rc plrti1e care e{h dife ritelor triburi, lui Gad îi revine zona cea mai
sudică (48:27-28). Pentru cadrul geografic, vezi D. Baly, CnSraphy of th. Bibl4, 7974,8s€En p. 21O
,q.ffi' 221 ş.urm., 227-232.
3. Un prcret eu vdzab, cont€mpotu o saul $ David; el l! rtituit !e David sa pl@ din M€b ln Iula (1 sam,
22:s), Mai tLzit! Dll:@d a rcrbit prin cad fi a ofe'it Id David EEi ped€F. pd:bne dup6 ce a făcut
numărătoarea poporului şi apoi a poruncit ca
47+

David să construiască un altar pe aria lui Arauna (2 Sam, 24:10 3.lm.; I Cor 21). cad i.a ajubt p.
David ;i Natan să organizeze cîntăreţii pentru închinarea viitoare de la Templu (2 Cron. 29:25) şi a scris
o jsiorie a domGi lui David (1 Crcn, 29:2t.
4. O zeitate canaanită venerată de canaaniţi ca zeu al norocului, pentru care ei „au pus masa" (îs.
65:11). (*GAD, VALEA.)
K.A.KL
GAD, VALEA. Locul unde a început numărătoarea popo.rtui poMcit! de David, Ia ,,Aer, L dr€.pb
cetăţii care este în mijlcul văii (ebr, nahaO Gad" (2 Sam. 24:5). în Deut. 2:36 Aioer este descris ca fiind
„la marginea văii (ngW) Arnonului". întrucît era normal ca numărătoarea poporului sâ" înceapă la gra -
niţa deS a Transiordaniei, probabil că acesta este locul awt ln iEde. Difsite Ms, i I indic! .tteriri al€
textului din 2 Sam. 24:5, unde ar trebui sâ citim „către Gad şi Iaezer".
GADARINI, CADARA. sbg@ eierire bibtca h regiunea Gadarei este în întîmplarea cu îndrăcitul şi
turma de porci. Cuvîntul „gadareni" este găsit în unele te@ sau er6i@i din Mat. A:24: Mftu sil si Luca
8:26. Totuşi, există posibilitatea ca termenul să fie folosit în original numai în Mat. (Comparaţi aceste
v, în diferite traduceri modeme ale Evangheliilor.) Existd pqine tdoieli .u priviF la led ude s.a p€treut
minunea, pe malul Mării Galileu'. Probabil că a fost un disEict al cadaEi, siMt la rO Ift sE de Mft, ln
apropierea văii Yarmuk (sau Hieromax). Miţna afirmă ct Gad.E dat@z! din perioad. \tt Dir *@lul .l 3-
lea Ld.Cr. şi pînâ în vremea Războaielor evreieşti a fost sub stăpînirea Ptolemeilor, Seleucizilor,
evreilor si romanilor. A fost una dintre cetăţile din Decapolis. Locul 6t€ mr€t h preanr de niirele de la
UIm Qays. ('GHERASA.)
D.F.P.
i
GIJUS. !n pum€ latjn, folosir de mi ndte ori in NT.
1. Un maedomn @ a Frdcipat la Evolta din Ef6 capt. 19:29; rARtSTARrr.
,. Un letibr .l lui Pakl la lersaliR n€nbru al grupului care 1-a însoţit pe apostol la Troa (Fapt. 2o:4 iun),
pcre 6 delqat ofcial 6l bi.aicii sate din Ddb.,iun), potivit rsiunor obisnuite, Torui 6b interesant să
urmărim Textul Apusean, care menţiomaz! "DoubeN" (u orat rocedon€n) ti 6a po5i. bil sA .bs.to
tenn€nul "din Dsbe lui Tinori Iia! in acest caz Gaius ar fi din Tfesalonic). în ambele cazuri ai fi
macedonean ţi ar putea fi identic cu 1. Aceasta idee este imposibil de dovedit: s-ar putea ca Luca să fi
inteslat doi galatoi Crinorei eprehra r,!!tra) hdr doi talonicai 9i rloi aiatld,
3. Un corintean, boteat d. pa!€l (1 Cor, 1:14), Biserica se întrunea în casa lui şi Pavel a locuit la el în
timpul ceiei de.a ftia vizite ta corirr (Rod t6:23), O sw6ti. d lui Rffiy c@ a cepetat din nou atqfi. susţine
că Gaius a fost prenumele [ui Titus *Iustus Gapr r3:7). orieen (in @henbrid d6pp Rom. 16)
GALAAI'
e ret€re b o hdiiie podivit ciEia cais a dere! plind epircp al lbelotricdui,
4. Ad]€ntul *rnorn s loan: sEtinul iL lauda penFu purtaru lui n€priMnirl si petrnu Gpitalita@ lui (pe
care o vrea înnoită) şi speră sâ-1 vadă curind. J. Chapmr (./TS 5, 1904, p. 36 l'|lm.) imer: sdl identifice
cu oricare dintre persoanele menţionate mai sus, în special cu 1 şi 3, dar reconstituirile lui sînt foarte
speculative. Numele era foarte obişnuit; cele latu de.irj sd putea 6arte bire sn EpreinE p6ir! persoane
diferite.
A.F.W.
GALIIAD, r. Fiul lui Ma.hn, fiul lui Ma@*, prcae, litorul n€andui Gal..ditiloa ce au @6tituit o Mre
parte a Fnin!€i lui M.ft* (Nm. 26:2930i 27r1j 36:1; 16. 17:1, 3; 1 Crcn. 2..2t, 23: 7t!4t?), 2. Un urmaş
al lui Gad şi strămoşul unora dintre carlilii de @i drziu (1 crcn. s:14). 3. Tartl lui Iefta (Jud. 11:1-2).
4. Nmel€ dat t€ritoridui ltaroiordaniaa su uei pg4i a Lui dpat de $jbuile lui Ruh€n, cad ii jumătate din
Mânase. Din punct de vedere geografic, Calaadd prpriuzis era ,hutd delllG Si im!5duit la N de liDia car
relsea ae h H6bon spre v pina h €prtd de N a Mrrii Moafe ii Intidindu,s spre N pînă la rîul din zilele
noastre şi Wfodi yarniuk; ţinutul devenea a cîmpie la vreo 29 km S de Yarmuk. Capătul de N al aGtor
cimpii fomaz! t€riroriul B6an. Ca. laadul delimitat în felul acesta este împărţit înjumătăţea de N şi de S
de cursul inferior al riului Ia boc, care cuge de la E la v La s de CalaadL! prcpn!.zn {adic6 la S de linia
Hesbon-Marea Moartă) şi întinzîndu-se pînă la rîul Arnon, exista un podiş deluros potrivit pentru giîne
si pentru creşterea vitelor şi a oilor. Şi această regiune era inclusă uneori în „Galaad". Termenul Galaad,
în sensul cel mai larg, ar putea fi folosit pentru toată Transiordania (israelită) (cţ Deut. 2:36 !i ln sFial
34:l; Jud. 1012; 20:Ii 2 ibD. 15:29J. Tdtul din 1 Sm, 13:7 6te ini€@nr d@Re lolos€fte nhele 'cad" cînd
se r€fd! la o anmita p.rţiune şi foloseşte termenul „Galaad" cînd se referă la teritorirt* acela ln A6ft1,
Esie folcit d€ asnsd ca l€men 3€nehl lnA6ft1, 2 fthp. 10:33, ude ,Iot rinutul Calaaduld, adicd,
t@iordania (isF€lid), indude "Galaadd" r.dic:. calaadul prcpnuzis, plc FAutul pînâ la Arnon) şi
„Basanul". Cu privire la Galaad, în sensul îngust, ca ţinutul deluros împădurit ce se întinde la N 9i S de
l.be. @i Deui 3:10, bde 6te d*ris ca fiind situat între cetăţile din cîmpie sau podişul de la S de Hesbon,
iar Basanul este situat în N; vezi şi Tos. 13:11 (tr sntexo. oric.re jontate a catmiurui pDpnu.zis sr plte 6
nmitn sinplu ,Calaad" (cu r€fedre la bM de N, Ezi D.ut. 3:15i IG. 17:1, 5.6t Cbd au f6t folGire d*ieri
hai 6nDlet€, calaadul de la S de laboc (car€ a ftwnir luj c..l) €b nuit uneori junatate mmteld Calaad.
(Ddt. 3112; cI 16; los. 12:2, 5; cf. 13:25), un nume folosit şi pentru Galadul la N de labe (Ic. 13:31).
Jumrtare de N era cunoscută şi ca „restul GaJaadului" (Deut. 3:13). In Dert. 3:12 cu 16, ,,Etulsi 13 d
15. succ6iua d€ termeni întregi şi abreviaţi este demnă de remarcat. Folosirea simultană a unui termen
sau a unui titlu atît în foima completă cît şi în forma abreviată este un fenomen obişnuit în antichitate,
ot si în zilele noastre.
475
GALAAD
în majoritatea textelor din VT despre Galaad studierea contextului va arăta nuanţa avuta în vedere.
Balsamul de Galaad era proverbial (Ier. 8:22; 46:11; cf. Gen. 37:25). Pădurile bogate care acopereau
dealurile Galaadului sînt menţionate alături de Liban ţi Cârmei ca un simbol al bogăţiei (Ier. 22:6;
50:19; Zah. 10:10}. Era o păşune pentru capre (Cînt. 4:1; 6:5) ţi era un loc de adăpost pentru fugari.
Printre cei care au căutat adăpost în Galaad au fost lacov. cînd a fugit de Laban (Gen. 31:21-55),
israeliţii care s-au temut de filisteni, pe vremea lui Saul (1 Sam. 13:7), Is,-Boţet (2 Sam, 2;8-9), ţi
David, în timpul revoltei lui Ab.aloD (2 San 17.22 imJ.
BIBLIOGRAFIE, Cu privire la geografia zonei, cf. D.Baly, TheGeographyqftheBible, 1974, p. 219-
225. Cu privire la arheologie, cf. N. Glueck, Explorations in Easurn Palestine, 3;AASOR 18/19,1939,
p. 151-153, 2422s1 (tdda g iIrdi.) ti p, 1s3-242, 2s1 ş.urm. (arheologia). Generalităţi, M. Ottoson,
Gitead, 1969; speculaţii, M- Wilst, Vntersuchungen iu den sitdlungsgeographischen Tixten des Alten
Tbstaments, r. &tjordanland, L9?s. vai d. .6€!l|!@ iRUBEN, rGAD, TMANASE, 'RAMOT-CAL\AD ri
'MAHrt-NATM.
K.A.K.
GALAT1A. 1. Regatul etnic antic al Galatiei era situat în parcea de N a marelui podi; interior al Asiei
Mîci ţi includea o parte mare a văii rîukti Halys. 0 explozie de populaţie în Europa centrală a dus la o
migrare a galilor în această zonă în timpul secolului
al 3n@ id.Ci Defi nu au mdtuit ii.iodatd Mjo. ritatea, galii au obţinut stăpînirea şi au domnit peste mai
multe triburi de frigieni şi eapadocîeni. în cele din urmă galii s-au împărţit în trei triburi, fiecare
Locuind într-o zonă separată: trokmii s-au aşezat în partea de E care se învecina cu Capadocia ţi Pont,
avînd drept capitală oraşul Tavium; tolistobogii au locuit în partea de V, învecinată cu Frigia ţi Bitinia,
avtnd ca oraş principal Pessinus; tektosagii s-au aşezat în Tanz centtau ri au awt @ @r prindpal A!.yr..
2. Provincia romană Gatatia. în anul 64 î.d.Cr. Galatia a devenit stat vasal al Romei şt după moartea lli
Arnyntas, dtiBut ei EgE, r prinit statut deplh de provincie romană (25 Î.d.Cr.). Noua provincie Galatia a
inclus nu numai vechiul teritoriu etnic ci ţi părţi din tdt Prigia, Licrdia, Ptsidla, P.flagdLtI ti lsaqda. I!
provincia Galatia se aflau oraşele pe care le-a evan-ghelizat apostolul Pavcl în prima sa călătorie misio-
nară, adică, Antiohia, Iconia, Listra şi I>erbe (Fapt. 13-14). Ultimele două cetăţi erau colonii romane,
iar priele do!! fts.ra rcnaniate de tnprnnrl clau' dius. Un număr mare de romani, greci ţi evrei au fost
atrati h *6te e$re poplrate datoridli lozifiei ld geografice strategice.
O prblqdt d@bit ile iliicils Edel din folodea <le cl$e 'avel a cuvîntulul „Galatia" h Epistola eătoe
Oalateni (1:2). Oare foloseşte Pavel termenul în esul 8colrafi., adicn, p6Eu a idi@ ra8ltul .ntic etnic al
Galatiei, sau îl foloseşte în sensul politic, pantu a iodica prwiEia ruE!, d aeLri llre? Cercetătorii NT sînt
împărţiţi aproape în mod egal în dst$dl l! 3e4ti nGebarc (,cRoNoLocIA NoULUI BStl\MENt).

Galatia, un regat etnic antic care, la fel ca şi provincia romană nouă a indus părţi din Pont, Frigia,
Licaonia, Pisidia, Paflagonia şi Isauria. '.
476
CAIATSNT, EPISTOU\ CAIRI

Dh ElaraE din F.pr. 13-14 6te clar ca Par€l a vizitat partea de S a Galatiei şi a înfiinţat biserici acolo. A
sdr .l ii!i@ 6i b p.rta de N a GalaaEi? lairti doua texte care au fost folosite pentru a sugera o asemenea
misiune. Primul dintre ele (Fapt. 16:6) ani-mă :„Au trecut prin ţinutul Frigiei şi Galatiei". Cei ca re
propun teoria Galatiei de N interpretează „Frigia" ca fund teritoriul In care erau situate Antiohia şi
Iconia, în timp ce „Galatla" se referă la zona geografică sau la regatul etnic cu acelaşi nume. Ramsay,
însă, consideră că expresia ceh Phrygioxi kai Galatiken choron este un termen compus care descrie o
singura zonă ■ regiunea frigiano-galatică. Cuvîntul chora, „teritoriu" a fost cuvîntul oficial folosit
pentru a descrie una dintre aşa numitele region.es în care erau împărţite provinciile romane. O parte a
vechiului regat al Frigiei făcea parte din prcvircia rc@d GaLtia id o alts parte era inclusă în provincia
Asia. Astfel, Fapt, 16:6 se referă la părţile din Frigia care au fost integrate în pryiMii smrlI Gal.tia.
A.6tg interpretaF 6te sprijinită de afirmaţia care urmează în relatarea din Faptele Alctolilq: "Au t6t o!!
iC de Dqhd sfid sn vestească Cuvîtitul în Asia". Se pare că intenţia grupului misionar a fost să meargă
direct spre V din Anuohia Pisidîei, intrtnd în provincia Asia. In schimb, .i a! t@ lprc N, cArre Bitinia,
F.Eid nrmi o parte a Asiei.
ce]llalt lasj 6te Fapt. 13:23. Aid ordinea cuvin t4ld 6te inwtS: "A plecat si a stlebatut din lc in toc
ţinutul Galatiei ţi al Frigiei, întărind pe toţi ucenicii" , „Ţinutul Galatiei" probabil că este aici „Ucaorria
galatică numită astfel pentru a o deosebi de licaonia răsăriteană care nu se afla în provincia Galatia, ci
în teritoriul regelui Antiochus" (F. F. Bruce, The Book of Aas, 19q, p. 380). Prin um.re -Fisia" !rcb€bil
ce includea Frigia galatică şi cea asiatică, întrucît în această împrejurare nu a existat nici o interdicţie
caic să-1 împiedice pe Pavel să predice Cuvîntul în Asia. în nici uul dintrE !€te Fsje din Faptetre
Apostouor tu raE sl qiste lrs mtiv putemic peait! a clde cl lerMr! -Calatla" * €ferl la Galatia d€ N. EsG
pulin pFlabn € ravel sa n vizitat re&tut Bhi de la N şi este şi mai puţin probabil ca el să fi desfăşurat
acolo o nbiw dcEiid. 'GALATENI. lvl
Tmul .,calatia' mi aperc d€ d€i oii ln Nt 2 lîm. 4:10 (care are ca variantă şi „Galia") şi lPet. 1:1 se referă
aproape cu certitudine la provincia romană, în dnp e ales€E p€nEu r Cor. 16:1, ,,bi!€ricile Galadd,
depihde de pefirl de vtd@ adopbt d pliviE la pa$j€I. deubb @i .c.
BIBLIOGRAFIE. W. M. Rainsay, An Hiscorkat Com-mentary ou St. Paul's Epistie to che Galatians,
1899, ,@; sPI, p. q9.1s1, 178-193; The ChMh in the Roman Empire3, La94, p. 74-lll; HDB; FDAC;
IDBi K. L.le, !q, 5, 1933, p. 231 t.Um-; c. H. c, Mac. 8E8or, 14 9, 19s4 p, 213 t.!R, 24?, 2s2: R. 1
StaM, l& lq 1953. p. 435 s.urm, W.W.W.
GAJ,ATBNI, EPISTOUI CITRI.
I. Schiţa conţinutului
Datorită urgenţei cu care a fost scrisă Epistola este dificil să urmărim o progresie sau o succesiune clară
!n structura ei. Epistola poate fi împărţită în felul următor:
urmă
1. Salutări (1:1-5)
2. NM JEnshelie" nu 6te o Ev.nglelie (1:6 10)
3. Altobio8Fde 9i apologie (l:u-2:14)
a Pavel şi-a primit însărcinarea direct de la Cristos (1:11-14
b, Prior vizirl a hi laEl la Isulalin dups .@. vertirea sa (1:18-24)
c A doe rizie a lui Pald l. Ieuslln (2:1-10)
d. De a s{ otE larel lui Pan L Atrtiohia (2:11-14).
4. Evanghelia harului nu încurajează păcatul (2: 15,21)
5. Un ap€l la dp€ri4F F&MIA a Salatd:ilor (3:1.6)
6. Ewnshelia kganintuld cu AE.m 6E mi relE d<ft 1e86 lli MoiF (3:7'22)
7. M.tuitate slftirl (3:234:1D
a în pP4rt stntd 61Etui (3:23.29)
b. întoarcerea la starea de pruncie (4:1-7)
c. întoarcerea la starea de sclavie (4:8-11)
8. Un alr apel psoMt (4:12.20)
9. Libertatea creştină: cele două [erusalimuri (4:21-5:1)
10. c!€dbF, N r.pre (5:2-12)
11. uldtte, nud66lu (5.13-26)
12. o cheMF la ajqb! @bc (6:1-s)
13. sft5st ti @ltat (6:610)
14. Postscriptum scris de mîna lui Pavel (6:11-18) a. Pav€L ia pd (6111)
,. Laudă falsă şi l.ud: !u!e (6:12-16) c, Ad€rdttele meti ale uui slujjto. .l lui crinc (6r17)
dAoerliclia(6:13)
'I. Afiorql Cl .ht! ..rtedr
Cu excepţia unor cercuri extreme şi nereprezentative ch 6te *@la lui \ian MaEr (ale ceEi pEEi a! primit
publicitate în EBi), cercetările efectuate asupra NI au pL*t de Ia aiom cn !a!€l 6te auto.ul Epistolei
către G.l.Eni Ac@tI epistoL a fo6 r!@noscută în mod tradiţional ca una dintre cele patru ,epistoie
@pitle" ale lui Patl Galelalte Eei fiild lot@i d 1 şi 2 corintail; de fap! a f6t ldvit! c. un standard cu care
trebuie comparată paternitatea FulbA_ rerendiclti d€ ale d(ME.
în teoria „Galatiei de N" cu referire la destinaţia Epistolei (vezi secţiunea IV mai jos), Epistola nu se
poate să fi fost scrisă înainte de 49/50 d.Cr., cînd Pavel a început a doua călătorie misionară (Fapt.
16:5) ti c! a l6t prcbabil $rts dupl d'rl s2 d,cr, cînd a Început a treia călătorie misionara si cînd Pavel a
vizitat "Galatia" a dou od! (Fatr 1a:23), $httucft atr@tia $ ci lea pEdicat Ja toc€puf (cd. 4:13) -literal
„data trecută" (gr. ta proteron) - presupune do!: lne6lvite,dab la Eegl!'ei. ln t6i.Gr. ,,c..latiei de S",
€pEtola d fi putut fi scrisă mai devreme; cuvintele „atît de cu-ddd" (c.1. 1:6) indic-, o dati a $iern h
PlCn tinP ddd"dupl prima călătorie indic-,misioEriodatia$iern (478 d.C.), PlCni,.r ,Ja început" (Gal
4:13) ar putea fi interpretat în lumina faptului că în cursul primei călătorii misionare Pavel şi Barcaba
au vizitat de două ori oraşele din Galatia de S, mlslld de la Antiohia PEidi.i la Ddh€ $ de acolo din ,ou
la Antiohi! liridiei (Fapi, 14.21).
O determinare mai precisă a datei depinde de interpretarea vizitelor lui Pavel la Ierusalim menţionate în
Galateni. Dacă argumentăm că de la conver-
477
cAr-ttTENI, EPISTOLT Ci?RtE
lirca sa nu a avut nid un prilej cînd să fie însărcinat de apostolii din Ierusalim pentru lucrarea
misionară, d menţionează ocaziile cînd s-a încUnit cu ei ţi povesteşte ce s-a întâmplat. Sînt menţionate
două vizite Ia Ierusalim; vina la trei ani (sau în anul al treilea) după convertirea sa (Gal, 1:13) şi o alea
14 am' mai tîrziu (Gal. 2:1). Prima dintre ele este cu certitudine vizita menţionată în Fapt. 9:26 ş.urm. A
doua viată a fost identificată in general cu aceea din Fapt. 15:2 ş.urm., viiita în timpul căreia a avut loc
"Conciliu! din Ierusalim. Dar (0 dacă Gal. 2:1-10 şi Fapt. 15:2-29 relatează unul şi acelaşi eveniment,
cel puţin una dintre cele două relatări s-ar face vinovata de prezentarea greşită a faptelor; (ii) este
nesatisfăcător să presupunem că Gal. 2:1-10 narează o întrevedere particulara pe care au avut-o Pavai şi
Bamaba cu lacov, Petru şi Ioan, înainte de Condliul public; în cazul aeta nu puh .*plica taptut c{ pftl nu
rzjfi: hotărâile Conciliului, întrucât acestea se adresau direct controversa din Galatia; (iii) absenţa
oricărei menţiuni referitoare la horărîrile Conciliului în Galaleni poae h dplic.r cet Mj bhe prin Gpnj ca
b timpul scrierii acestei epistole ConcDiul încă nu avusese loc atunci cînd a fost scrisă; (iv) dacă vizita
de la Ierusalim menţionată în Gal, 2:1 este aceeaşi cu vizita din Fapt. ÎS, criticii lui Pavel ar fi arătat
imediat că el nu a menţionat vizita anterioară menţionată En Fapt. 11:30; 12:25. (Sugestia că relatarea
vizitei din Fapt. 11:30; 12:25 este o repetare a vizitei descrise în Fapt. 15 este inacceptabila; exactitatea
istorică a naraţiunii din *Faptele, care sta la baza discuţiei de faţă, poate fi apărată cu argumente
puternice.) Există motive puternice pentru a identifica viata din Gal. 2:1 cu aceea din Fapt 11:30 fi
penEu a dara EDjsrota 1a puţină vreme înainte de Conciliul din Ierusalim, prin 43/49 n.Cr, lncidohrl
din c.t. 2:12 pbbabjt c. ooaie fi corelat cu Fapt, 15:1.
ni. Ocazia scrierii
Este dar că Epistola către Galateni a fost scrisă către convertiţii lui Pavel care erau în pericolul iminent
de a distorsiona Evanghelia libertăţii creştine prezentată de Pavel, adâugîndu-i elemente de legalism
iudaic, între aceste elemente, tăierea împrejur (dreumcizia) ocupa un loc de frunte; ei au indus de
asemenea respectarea calendarului evreiesc (Gal. 4:10) şi probabil a legilor culinare evreieşti. Este
evident că „bise-ridle din Galatia" fuseseră viîitate de iudaizatori care .u ssnret hdoieli d priviE la
autdrat4 as. tolică a lui Pavel şi care au insistat că, în afară de credinţa în Cristos pe care o propovăduia
el, pentru a obţine mîntuirea era necesară tăierea împrejur şi respectarea legii iudaice, Cînd a auzit
Pavel despre aceste lucruri el a scris imediat scrisoarea, deniascînd această învăţătură care amesteca
harul şi Legea, spunînd că este o Evanghelie diferită de aceea pe care le-a propovdduiro el $ Nmet. lui
cEtc . ae rapt. ru Lte nicidecum o Evanghelie ■ şi i-a îndemnat pe cititori să rârnînă statornici în
libertatea găsită recent şi să nu îşi prke di! nou 8itut sub jllqd objei.
IV. Destinaţia
Scrisoarea este adresată către „bisericile din Galatia" (1:2). Pentru noi această destinaţie nu este lipsită
de ambiguitate, deoarece numele „Galatia" era folosit în două sensuri diferite în secolul 1 d,Cr.: putea
indica Galada etnică din Asia Mica centrală, sau provincia
romană *Galatia, care era mult mai întinsă. Dacă scrisoarea a fost trimisă la locuitori din Galatia etnică
(o părere susţinută de J. B. Lightfoot şi de majoritatea comentatorilor mai vechi), trebuie să
presupunem că aceasta a fost regiunea vizitată de Pavel în Fapt. 16:6 şi 18:23 (sau cel puţin în unul
dintre aceste pasaje). Dar aceste două pasaje probabil ci ar trebui interpreirt€ h alt mod. De fapr, qi*5
DE Dutie dovezi că Pavel ar fi vizitat vreodată Galatia etnică, în timp e aisrl d@zi abundente pentru
făptui ct el a vizt;r esi!@ de S a prcvinciei c.laria si c, a sedft hierici acolo. Ideea că această epistolă
este adresată Galatiei eErc 6te nmita de obic€i r6ri, "cat.ti€i de N". teoria „Galatiei de S", pe de altă
parte, presupune că Epistola a fost trimisă la bisericile din Antiohia Pisi-diei, Iconia, Lirft ii Derte dre
eFu situte t6re tn partea de S a provinciei romane şi care au fost toate bisici sidjE de Pa!€t si Bamba ti
iinput prif,€i lo, vizite misionare (Fapt. 13:14-14:23).
împotriva teoriei „Galatiei de S" s-a argumentat că a fi repoEivit din puc( de redere FilDlosic @ parel
să li se adreseze cititorilor săi cu apelativul „galateni" (Gal. 3; 1), întrudt din punct de vedere etnic ei
nu erau galateni. Dar dacă ei făceau parte din grupuri etnice diferite (fngieni şi licaonieni), oare ce alt
apelativ comun ar fi putut folosi pentru ai include pe toţi, afara de numitorul lor comun politic,
„galareni"? (Tbt astfel, un scriitor modem care se adresează unui grup mixt compus din englezi, gali şi
scoţieni, probabil că li s-ar adresa cu apelativul „britoni" sau „britanici", în sensul politic, deşi în sensul
etnic apelativul s-ar aplica numai galilor din acest grup.)
v. Araffiertct. prticlpatte
Dacd nu pttm race o .b.tiz! toaicd a epijbter @ întreg, putem observa totuşi argumentele principale pe
care le foloseşte Pavel în apărarea adevăratei libertăţi a Evangheliei. Putem enunţa pe scurt nouă ase-
menea argumente.
1. Ekrgh€lla p€ care a pbpovAduiro paret a f6r Evanghelia pe care a primit-o prin însărcinare directă de
la Cristos; ea a fost comunicată ascultătorilor cu autoritatea lui Cristos, nu cu autoritatea lui Pavel
2. lmpoEiE atrmriei lui lavel .e a f6r tnsgrciMt diet de crltrd 6ii au argrll@tst ce oria autoritate
apostolică trebuie să vină de la Ierusalim şi, prin urmare, învăţătura si practica lui Pavel nu erau vala -
bile d.cA e ah{du de ta noaelDl de L Is.tin. P.el respude lrin dsifta virjblor ele L Ieru eliE in rEri@da de
dupn oivertiEe s i trainte de dara $ridii, addnd c6 lidfii d€ la ler@lin r! au avut ocazia să-1
însărcineze dar în acelaşi timp ei au recunoscut însărcinarea lui apostolică (pentru Neamuri) pe ca re o
primise deja de la Cristos (1:15-2; 10).
3. Dacă acceptarea înaintea lui Dumnezeu ar fi putut fi obţinută prin tăierea împrejur şi prin respec -
tarea altor prevederi ale legii iudaice, moartea lui Cristos ar fi fost fără sens şi în zadar (2:21).
4. Vîaţa creştină, aşa cum o cunoşteau convertiţii galateni din propria lor experienţă, este un dar de la
Duhul Iui Dumnezeu; cînd ei au primit acest dar, au primit în acelaşi timp şi dovezile de netăgăduit ale
puterii şi prezenţei Duhului în mijlocul lor. Dar dacă ei au început viaţa creştina pe planul acela înalt, ar
fi
478
CALILEEA
absurd să-şî imagineze că ar trebui să continue pe dsrn iiledor al faptelor L€sii (3:2 *lm.l,
5. Iudaizatoidi au justificat insistenţa lor asupra tăierii împrejur prin apelul la exemplul lui Avraam:
întrucît tăierea împrejur a fost pecetea legământului [ui Dumnezeu cu el, susţineau ei, nici o persoană
netâiatâ împrejur nu poate E părtaşi la legâmîntul acela şi la toate binecuvîntârile care-1 însoţesc. Dar
adevăraţii copii ai lui Avraam sînt aceia care sînt justificaţi prin credinţa în Dumnezeu, la fel ca ţi
Avraam; aceştia sînt aceia care se bucură de bine-cuvînlârile promise lui Avraam. Promisiunea lui
Dumnezeu pentru Avraam a fost împlinita în Cristos, nu în Lege; prin urmare, binecuvîntările acordate
de acea promisiune nu sînt primite prin respectarea Legii (care a venit la multă vreme după promisiune
şi nua afectat termenii el) ci prin credinţa în Cristos C3:6-9, 15-22).
6. Legea rosteşte un blestem asupra tuturor celor ce nu o Bpectl tn r6te detaliilq prin urmare, cei care îţi
pun încrederea în Lege se pun sub ameninţarea acelui blestem. Dat Cristos, prin moartea Lui pe cruce,
a lut eupa Sa bletetul divin, ln leut dtlqilor, şi i-a izbăvit de blestemul pe care-1 pronunţă Legea; de
aceea, urmaşii Săi nu ai trebui să se întoarcă şi să s pui dh nou $b L8. ii $b blethul @te o însoţeşte
(3:10-14).
7. Principiul respectării Legii ţine de perioada lipsei de maturitate spirituală; întrucît Cristos a venit
dqa, €i cft ded rn El au ajs la Mluitaie spirituală, ca fii maturi ţi responsabili ai lui Dumnezeu.
Acceptarea argumentului iudaizatorilor ar însemna o hr@@F la stara de plrftie spirituld (3:23.4:7),
3. Legd a idps jlgd robieii s€dinF ii crGt6 ad@ elibda€. c.i p. cd€ i.. elibeat cristos sinr nesăbuiţi dacă
renunţă la libertatea lor şi se supun din nou stăpînîrii acelor puteri elementare prin care acţiona ler@
(4;311i 5r1: 3:19).
9. Această libertate pe care o proclamă Evanghelia hlnnui nu aE nihic a fac€ o a@hia su .u pbnis'
cuitatea; credinţa în Cristos este o credinţă care lucrează prin dragoste şi în felul acesta împlineşte legea
lli Crtrc (5:q S:13'6:10),
Aceste argumente sînt prezentate într-o formă mai sistematică în Epistola cane Romani scrisă cu vreo 8
sau 9 ani mai tîrziu. Interpretarea fundamentală a Ehngheliei ce st5 b baa aetor argunate proba. bil câ s-
a conturat în gîndirea lui Pavel la scurtă vreme după convertirea lui, deşi modul în care este exprimată
în Galateru este influenţat de situaţia specială în @ € adrer, larel aici. D.r poate toqrei pentru motivul
acesta Epistola către Galateni a fost privită de credincioşi pînă în zilele noastre ca o conrtitqi. . llb€nJil
&aish€liei,
BIBLIOGRAFIE. J. B. Lightfoot, Episile to theGata-nani, 1892; W. M. Rarasay, An Historiral
Commencary on odfofio4 1499; E. D. BMo4 The Epistle w the Caiatians, ICC, 1920; G. S. Duncan,
The Epistle to the Gdaaans, MNTC, 1934; H. N. Ridderbos, The Epistle to the Cfiurcfces of Gaiatia,
NIC, 1953; D. Guthrie, Gaiatiam, NCB, 1969; K, Laice, The. Earlier Epistles of Sr Paul, 1914, !.
2533231 J. H. Ro!6, Tt€ Sitr8llar Problem of the Epistie ta the Gatatians, 1929; C. H. lul, Jr" 'nF Date
of G8lanas", JBL 70, r9s7, p. 113 ş.unti.; F. P. Bruce, „Galatian Problems, 1-5", ft/fll 51 1963.9, prnl ra
55, 1972'3,
F.F.B.
GALDD. (Ebr.s.d?4 ,ryila niisi€i'). Nme dat movil€i ridicate de l@ si Lsban d adwr€ Mime a
legimlntului D. * Iau fr.ut lnNl tasiordani€i (c*n. 3l:{7-4ej 'sru). r.ban ia dar u nuft .r.naic echivalot,
v.ldr-sofiad!.d. Ddmentele din priM jlntate a nil€niului al 2L% Ld-cr, indicl u ansie d€ 8!pui etdce !r N
Mdolotaniei, Este posibil ca între aceştia sâ fi fost şi aramei şi se poate ca dialectul lor să fi fost
adoptat;'de alte grupuri *mitice, lnc! r! €xistd dMzi coDcr€te d6p€ pe anta armilor h a@std r€sift
rARAM).
.dRM'
GA|.|LEBA. (rbr. sAfl, ,,ire], ed, 5i ineleiul d. ,.disdict pclundl. N@ele ăii d N Plii f
5i dE aid derivă
ţ g Numele regional al
p{4ii d€ N a Pal6tifti, ce a f6t $@ .opillriei luj Cristos ii a primi pe4i a prcpolddi:irn Lui. o.iaiM
nunelui iia-ia cM 6te apli€r aici 6te incert. Aps udiin\tr în VT (deex.Ios.20;7; I ln!.9:11) iiln steial în îs.
9:1. Acest ultim text probabil că aminteşte istoria regiunii: la început a făcut parte din teritoriul alocat
celoi douăsprezece triburi, dar datorită presiunii exercitate de paBOarejecu care se înveciba la nord,
populaţia evreiască s-a văzut într-un fel da proeminenţă nordica, fiind înconjurat din trei părţi de
populaţii nJHîvreieşti ■ „Neamuriie". In timpul Macabeilorln-fjuenţa Neamurilor asupra evreilor a
devenit atît de riufprairS înrîf areşna K-au retras spre S timp de o iumUtate de secol. Astfel. Galileea a
trebuit să fie colonizată din nou şi faprul acesta, împreună cu diversitatea populaţiei, au contribuit la
dispreţul arataFde evreii din S faţă de galileeni (Ioan 7:52).
Demarcarea exactă a regiunii Galfleii este dificilă, afară de cazul că o descriem în termenii graniţelor
prcvirciale ale Inperidui RomD Este 4ident c5 trhele ac6ta a lct dat enbriilor limitore din N Israelului si
graniţele se schimbau diii cînd în cînd. Pe timpul lui Cristos, însă, provincia Galileea forma un teritoriu
rectangular măsutînd vreo 70 km de la N la S qi @ 40 kln de la E La V nergirit la Bde loidan fl de
Marea *Galileii, iar la V era separată de Mediterana de o prelugiE a Sno-FenicGi spre S itr ciinpiia de
coastă.
Dr.r o d.limirah in felul ac6ta caliL€ ocra ln principal dintr-un ţinut deluios, rtţargmit pe toate laturile,
cu excepţia laturii de N, de cîmpii - cîmpia de c6i5, cimpia Edra€lonului 3i \eld Iordanului, De fapt,
Galilea este situată în extremitatea sudică, a munţilor Libanul'"' 'ar ni"ehd terenului coboară în două
trepte. merzîntLde la N spre S. „Treapta" mai înalta formează Galilea Superioară, o mare Parte^gi fiind
la 1.000 m deasupra nivelului piăriiL în vremea NT pra un ţinut dektros împădurit şi puţin populat.
,Jteapra" mai joasă formează Ga liieea" Inferioară, si-higg la 450-600 m deasupra nivelului mărj^dar
coboară abrupt la mai bine de 180 m sub niveUiLmiini, la_Marea Galileu.
Naraţiunea Evangheliei se referă cel mai adesea la ţinutul acesta al Galileii Inferioare. Fiind bine irigată
de, rinri r^Tip ruTŢt din munţii din N şi avînd întinderi considerabile de terejţurifertile în
bazineje£a]caroaşe dintre dealuri, era o zonă dcns_gopulată si cu aşezări prospere. Galilea exporta ulei
de m3s1inq si l
"' ilac.
precum şi peşte din 1
479
GAI,|I.EEA
i;j L Semechonitls (Lacul Hulub)
galileea.de sus
Ta ri cheae/M ag ada Dalmanuta/Magda

Galileea Noului Testament: locul copilăriei Iui Crtetos fi a începutului propovăduiţii Lui.
„Fiind în afara curentului.. raeluTufîn vremea VT, Galileea s-a a!
Israelului tn vremea NT"~(P. Baly, The Geography of Se Si6î^ 1957, p. 190). Regiunea romană a fost
guvernată pe rind de Irod cel Mare (care a murit în 4 î.d.Cr.), Irod Antipa ţi Irod Agripa. Piinfi
jjfparţ<tă de ludea - cel puţin in ochii iudeilor - de teritoriul 5a-mariei.j5alfleea ă^onsticuit cu toate
acestea parte integrantă din „ţară" gi, de fapt, galileenii s-au opus romanilor a^fîjrj5|miţă uvSţunaie
decîtevreii din Şt Pe vremea lui Cristos relaţia dintre aceste două grupuri este descrisă bine ca similară
cu relaţia „dintre Anglia ţi Scoţia după Unire" CG. A. SmihfHktorical c@gaplDdoldeHottknd?s, t93j,
p. 42s),
Aşadar, aceasta a fost regiunea în care a crescut Cristos - la Nazaret, în dealurile cakaroase din Galileea
Inferioara, Datorită poziţiei sale, Galileea era traversată de cEteva drumuri importante din imperiu ţi în
felul acesta nu era nicidecum o zonă rurală uitată de lume.' Agricultura, pescuitul ţi comerţul au oferit
cadrul cultural reflectat în pildele ţi învăţăturile lui Cristos. El Şi-a ales primii ucenici dintre locuitorii
Galileii ţi localităţile ei numeroase au constituit primul lor teren de misiune.
în silele noastre, Galileea şi dmpia Esdraelonului formează centrul regiunii de N a Israelului, dar locui -
torii ei actuali trebuie să refacă o zonă care şi-a pierdut
al vieţii Iş- o mare parte a prosperităţii de care s-a bucurat în i? restului zilele NT. Pădurile Galileii au
fost înlocuite cu maquk, un gen de arbust caracteristic zonei mediteraneene şi multe dintre oraşele ţi
satele sale, pe care Cristos le-a cunoscut şi ie-a vizitat, au dispărut de pe hartă, fără se l& tici o trm.'
BjBUOGRAII!, C_ !" Shiti, IIe Hisbri.ol Ceo-grophr oJ de Lloly Lu&e, rg3\, p, 413-436j D Balv, The
Geography of thc Bible, 1957.
J,H.P.
CAj-ILEII, MAR!^. un tnc din FduE catiLeji menţionat ţi în VT sub numele de „Marea Chineret"
CNuni. 34:11) sauChinerot (fos. 12:3), iar în NT este numit „Lacul Ghenezaret" (Luca 5:1) si „Marea
Tibe-r'add 0@ 21:1). NN€le nodem 6re yan K!-neret.
Lacul este lung de vreo 21 km si lat de pînâ la 11 kf,, 6ind iit@t la 2rI m sub niveiul m6rn. b.d-,,1 cu4e
prin 6cr l.c d€ la N la S; spel€ e6tui lac ahr dulci - spre deosebire de cele ale Mâni Moarte - iar
pescuitul (*PEŞTE), care ocupă un loc atît de important în naraţiunea NT, era renumit în tot Imperiu]
Roman ţi permitea un export înfloritor. Pe de altă parte, poziţia lacului, situat în adîncul Văii Iordanului
480

GAT
ţî înconjurat de dealuri, 1-a făcut să fie supus unor $jtmbsri atoosfsie violdte ti futui subi@,
Lacul este mărginit de o cîmpie de lăţime variabilă; în general, povîrnişurile din partea de E sînt mai
.Dtupte (M.m 5:13) ri nai dono.re h pan€a de v L! N şi la s s at5 .lnpia finli lordan, .tnd htrt $i iese din
iac.
Pe l5mlrtle lacului dau sit@i. oF{€ , caper naiim, Betsaidaetc- si aici sa desfăşurat o mare parte a lwMi
lui Cri5to6. Pe re tui CrisG ele lo'fuu o centură aproape continuă de aşezări înfloritoare în jurul lacului
şi existau comunicaţii ţi legături comerciale între ele. în zilele noastre, numai *Tiberias a mai rămas ca
ora; - pînâ ţi locurile celorlalte oraşe din vechune sînt necunoscute - iar schimbările în rutele
comerciale au văduvit lacul de importanţa centrală în viaţa regiunii.
BIBLIOGRAFIE. G, A. Smith, The Historicai Ceog-rueh, ol th. HoU Londz', I.3L, e, a3?-463.
J.H.P.
CAIJO,GAUON. tlcis JuisAnfts (su An naeanus) Gajio a fost fiul lui Seneca, oratorul, şi a fost fratele
filozofului Seneca. O inscripţie de la Delfl {SSG, 23, 801; vezi textul şi prezentarea lui K. Lake, BC, 5,
p. 460 ş.urm.) indică aproape cu certitudine că el a fost proconsul al Ahaiet în 52-53 d.Cr-, funcţie în
care a întuium în Fapt. 18:12 ş.urro. în felul acesta obţinem un punct de referinţa în cronologia paulină,
deşi datele exacte ale începutului şi snrşitului funcţiei sale nu sînt cunoscute. Fratele său Seneca a scris
despre el (tp MoL 104, II Qua6i.4a, pref, u), la f€lca ti alti scriitori antici (de ex. Pliniu, NH 21. 33;
Tacit, Ann. 15.73;DioC6iu, 61.35j 62,25), a<tuctndu.i foarte puţine critici. Luca prezintă refuzul său
vehement de a da curs persecuţiei organizate de evrei împotriva lui PaEl, F tetuiul cr nu a f6r adua nici
o aoalie penală împotriva lui. Pasajul care a devenit proverbial, Jărâ ca lui Galiosă-i pese" (Fapt. 18:17)
indică mai p(tn indit€Mla lui reUgioag, cit acordd lui tacit la izbucnirea de anti-semitism care a urmat.
Textul Apusean comunică sensul: „Galio s-a prefăcut cănuvede". Galio a fost executat din porunca
luiNero în anul 65 d.Cr.
J.rl.H.
GAIUAUEL. (Ebr. santft, Jrsplaia lui Dlll@ mu"-gr. Gămăliei). 1. Fiul lui Pedahţur, un „prinţ al fiilor
iui Mânase, ales sâ-1 ajute pe Moise cu recen-srrnbnrl hin psrie Om r:10i 2:2Oi 7:54,59t7O:23).
,. Piul lui Simon si n€potul luj Hil€l (?otslvir fti tradiţii de mai tirziu, dar care este îndoielnica), Ga-
mtbl a f6t €xpen in lese si tlMbru at sdnnedri. nului. Reprwenlînd aripa liberală a *fariseilor, şcoala lui
Hilel, spre deosebire de cea a lui Şamai, Gămăliei a intervenit cu o cuvîntare logică şi convingătoare la
judoia rpdonor Gapr. s:33-40).
Pel l.a lq1lffiut ca invldtor al stu (FaDr. 22:3) şi s-a bucurat de un respect atît de mare îneît a fost numit
„Rabban" (.învăţătorul nostru"), un titlu mai înalt decît „Rabbi" („învăţătorul meu"). \toa J, Neusner,
The Rabbimc Irudirunu aboue the Pharisees ndlr.Zo, r, r97r, !. 34r $m.)
MiFa (sora 9.ls) sple: ,,De dnd a nuit pab. ban Gămăliei Bătrtnul nu a mai existat respect pentru
les€, tar luitate * ab6tin€trF au muit odarn o eli,. Dacă ţinem seama de reputaţia sa între evrei, nu există
nici o dovadă că el ar £ devenit creştin, în ciuda unor sugestii mai vechi (de ex. Qemcntme
Recognitions 1. 6s).
,.D.D.
GaRANT, rzi CHEZAS
GARI Z IM. cel mi rldic dlnft ei doi nsri eE dodinl ra{d nod@ Nabh5 ta 4 kn Nv de siitdut antic, nqit
Jeb€l €tjl6r în hrebl. A f6t rMir nutele biKvtuarilor, det@ de aici au fGt ctire binecuvîntările care vin în
urma ascultării, la adunarea solemna" a lui Israel descrisă în los. 8:30-35 CEBAI, MUNTTLT).
O stîncă ieşită în afară pe la jumătatea drumului crd llrf6te nmit{ d€ popor ,Anwnui lui lotari, de lrde l.-
a rc.bit @lMilor din siho (Jud. 9:D. Pe vîrful muntelui sînt ruinele unei biserici creştine din secolul al
5-lea. în vechime se afla acolo un templu al lul Jupiter, la .a dca o Mictr cu 300 de EEpre, aqa cm * er,
F nonedel. atice glsile la Nabts.
Garizim a ralm m6iele *ru ol sffiitoilor, deoarece ei „s-au închinat pe muntele acesta" (Ioan 4:20) timp
de nenumărate generării, ureînd pe munte ca să ţină sărbătoarea Pastelor, a Cincizedmii şi a Corturilor.
Potrivit tradiţiei samaritene, Garizim este Mt, Moria (cq. 22:2) !i l-ur pe @re l-a .16 Db rezd ca sE-$i
panA nurele!i pe el (Deut, 12:5). in coMint, aici a fost 6Bhir ln selul aL 4-le î.d.Cr. templul samaritean,
cu autorizaţia perşilor,, templu care a fost demolat de Ioan Hyrcanus cînd a cucerit Sihemul şi regiunea
învecinată, prin anul 128 id.cr. \&ri de atu@i E. Robeits.n, fne old tesemut Protie, 7950, p. 757-\71; c.
r. W?igng $e-chem, 1965, p. 170-184.
G.T.M. F.F.B.
GAT. UE dinte cele cind cetăţi prircipale .1€ 6lis, tenilor, ocupată în vechime de Anachimi (*ANAC;
los. 11:22). Numele genrilic derivat de la gat era giui sau Sl'ttfm (los. 13:3) ţi aceasta explica forma
„ghintul", înrlrută tn traduceri. Cîrid filistenii au capturat chirctul le8snfnlui si a adu MouiE la Atdod,
chivotul a fost mutat la Gat, unde oamenii au fost lovid de plaaa blbonicr 5i de al€ dircrd a f6r nuta! la
Edai (1 Sam, 5:6-10: 5:17). catd a f6t EnMit ca $ind cetat@ de b.srint a tui rc.rjar f1 sm 17), !. c€ l-a
onorn Dlvid, Mai d!,il! David ta pEfldt ci ste rebs pend a nu fi !.deF( de Achiş, regele Gatului, atunci
cînd fugea de Saul (1 Sam. ?1:to.ls), d.raFi a inra! tn stujba lui A.his 9i a locuit mai mult de un an în
teritoriul lui (1 Sam. 27). 6nd sq €iinbar s@m lui David !i apoi 'n trnpul rebeliunii lui Absalom, după ce
a anexat Gatul la domeniile sale (1 Cron. 18:1), el a avut prieteni ghiriţi In antwjul sEu (2 sd, 6:I0-l1i
rs:19-2I: la:2) !i a att u continSent de shitiri hnre ne@MXi: i (i ssm, 15:14). un alt thitit ini@nt *
nadomt ln 2 san. 21:20 (=l Cbn. 20:6). El @ foane indt ii aft. dt€ Fs dqet€ la ntini st la pici€re. Defi

GAT
Achiş continuă sa fie numit regele Gatului (1 £mp. 2:39-41), probabil câ cetatea a fost vasală lui David
ii a @ntinut sn 6e supus lui tuda in E@a lui Rolo.n, crc . fortificato (2 Crn, 11:8), A fo6r cucerită de
Hazael, regele Damascului, către sffrsitul secolului al 9-lea (2 împ. 12:17) şi este posibil să-şi fi
redobîndit independenţa pînâ în vremea cînd Ozia i-a dr'tEt zidul, tn iinpd @p.niei sle din Filsh .2
Cron. 26:6); la scurtă vreme după aceasta Amos spune că cetatea aparţinea filistenilor (6:2), aşa îireît se
poate să fi fost o enclavă fUisteana din teritoriu! îui Iuda, într-o stare de vasalitate limitată. Gatul a fost
as€<lrai $ cu€jr de sargon al Asni?j la sfiBitul srclului al a,l6
Locul cetăţii nu a fost identificat cu certitudine, Excavaţiile de la'Tell el-Areini, la vreo 30 km NE de
caa N au lprijinir ipoi@ actei t@tizj,i. Telt eş Şeri'ah ţi "Ifell eş-Şafi sînt alte posibilităţi, la fel ca şi
"Ifell en Najrila sau Araq el-Menshîyeh, dar este nevoie de mai multe cercetări ca sâ se ajungă la
certitudine.
BTBUOCRAFIE. E K.\&{el, ,qUCe42. 1971. D. ss: K. A. Kitchen, POTT, p. 62 ş.urm.; EAEHL, 1, p.
89-97; 3, p. B94.B9a: c. E. wrighr, BA 29, 1966. ;_ 7s.s6, LAA. p. 25O.
T.GM.
CAT-HEFEf, (Ebr. sor-hdh@er, 'lee de sFutui săpat"). Tiaducefea Ghita-Hefer, în Ios. 19:13, apare
datorită unei interpretări greşite a unui regionalism. Un oraş la graniţa dintre Zabulon ţi Neftali (Ios.
19:13), locul natal al profetului lona (2 împ. 14:25). Identificat cu Khirbet ez-Zuna' şi el-Meshhed din
a-propiere, la vreo S km NE de Nazaret- Potrivit tradiţiei antice şi a celei de mai tîrziu, acesta a fost
locul naşterii şi locul morţii profetului lona. în secolul al 4-lea d.Cr. Jerome a spus câ mormîntul lui
lona era la vreo 3 km de Sepphoris, care ar coincide cu Gat-Hefer.
M.A.M.
GAZA. rEbr. 'aad, Ic .a). Una dintre cele circi cetăţi principale ale filistenilor. La Enceput a fost locujt!
de Awin, €re au fct usoniE_ d. afio*J (.cAFToRi DeL 2:23); a r6t coNid;.. LiN6 de S a Canaanului
acolo unde era situată pe coastă (Gen. 10:19). losua a cucerit cetatea (Ios. 10:41) şi a descoperit că au
rămas acolo dţiva dintre fiii lui Anac (Ios. 11:21-22); cetatea a fost cucerită de israeliţi în timpul vieţii
lui losua (Ios. 13:3). Iuda, în teritoriul căreia se afla cetatea {Ios. I5r47),arecucerit-o(Jud. 1:18; deşi
unii susţin că această referinţă se referă la aceeaşi campanie ca şi Ios. 10:41). în perioada Judecătorilor
Sarnson a trăit cu o prostituată din Gaza şi în acest context neeste dată o descriere a cetăţii (Jud. 16:1-
3). Stăpînirea israeliţilor asupra cetăţii Gaza trebuie să fi fost pierdută din^nou în perioada aceasta,
deoarece antri cind filisqnnI a! pritr tn cele din unrli F Samson; l-au închis la Gaza şi tot aici a fost pus
să joace" pentru ei; aici a dărîmat stîlpii casei, omorihd mulţi filisteni (Jud. 16:21-31). S-a sugerat că
descrierea lui Samson jucînd în faţa unei clădiri cu stflpi, avînd spectatori pe acoperiş, reaminteşte
unele trăsături ale civilizaţiei cretane şi lucrul acesta este de aşteptat daca ţinem seama de originea
'filistenilor. C£nd filistenii au capturat cbivotul legămîntului, Gaza
i eielale etei .u surerjt d€ ltasr bubonica , !u adus jertfe sub forma unor umflături şi a unor şoareci oe
au. p€nh. a aboie pl{ga (t sam. 6:rD,
c€tar@ € @pqr o pozitie inponnd !€ dru_ murile comerciale din Egipt spre V Asiei şi începînd din
secolul al 8-lea este menţionata frecvent printre cuceririle asiriene. Tiglatpalassar HI a cucerit-o (Hn-
az-xu-ru) în 734 î.d.Cr., probabil la cererea lui îoahaz, regele lui Iuda, iar domnitorul cetăţii, Haano, a
fugit în Egipt şi Tiglat-Pileser a ridicat în palat o statuie a sa. Sargon a trebuit să repete această acţiune
în 722 Î.d.Cr., deoarece Hanno s-a întors la Gaza în sprijinul unei rebeliuni conduse de Hamac. Hanno
a fost dus prizonier în Asiria. Cetatea a rămas credincioasă Asiriei, deoarece Sanherib, cînd a pornit
împotriva lui Ezechia la ierusalim, a dăruit o partea teritoriului luat de la Iuda Iui Sillibe], regele Gâzei,
iar Esarhadon a făcut mai dificilă această loialitate cînd a pus un tribut greu asupra lui Sillibel şi asupra
al tor douâzcd de regi din regiunea hi ti tă. în timpul lui Iereirda cetatea a fost cuceire de lgipt (I€r.
47:1). caa a t6r c1J@i6 dc Alesndru crl Me tr 332 id.Cr,, dupe u a*<liu d€ 5 lui, ti a fcr dishsa de
Aleendru rams in 96 i.d.cr. - af3 cq au prefedt Anc (r:6.n, Tefam (2:4) d zafE@af3 (gis).
Locul cetăţii antice Gaza, Tfell Khanibeh (Harube), se află în perimetrul oraşului modem. Excavaţii
minore au arătat că a fost locuită către sfîrşitul Epocii Bronzului şi in Epoca Fierului; au fost găsite de
asemenea bucăţi de ceramică filisteanâ. Diferite ruine a€ia importanF erilii 'l epoca elqistici si tn c@
romană. Gabinius, proconsulul, a reconstruit cetatea în dul 57 Ld.Cr., pe u la nou, tr S de cet Echi tui
aproape de mare. Probabil câ acesta este motivul Fnt! cre hgerul, @re a frr s:t trihita E FiliD L cetatea
veche, a descris Gaza cu expresia „pe drumul ...care este pusdu" (fiaureestin eremai. Fapt. 8:26).
La 'eI €l'Ajijul, ta 6 kmsV FtindeD p€nre a rr;i! cimitire întinse şi un oraş care a înflorit în timpul
nileniului al 2l€t I@d.cr. In mrncar€fieteboofit 6i ctedide Ain cea 1400 E.d.Cr. au fost descoperite
numeroase bijuterii de aur. în apropiere au fost descoperite morminte conţinînd aşa-numite *sicrie de
lut filistene.
BILBIOGRAFIE. J.Garstang, Joshua-Judges, 1931, P. 37s 1,@.1 TAEHL, r, p. 526r, 2, e. ao:siv.
T.C.M. A.R.M.
GELOZIE. l€mad pliEipal din VT cde ste ra dus „gelozie" este qm'ă, drivat de la verbul qănă', a cărui
rădăcină înseamnă „a deveni roşu închis (ia culoare)" (Num. S:14; Prov. 6:34; Ezec. 16:42; etc). în
LXX traducerea obişnuită a termenului qtn'ă, şi a cuvintelor înrudite, este zSoo sau parazeloo (Deut.
32:21; cf. Rom, 10:19) şi aceştia sînt termenii principali folosiţi în NT (Fapt. 7:9; Rom. 11:11; 1 Cor.
lo:22i l3i4J. Adr cuvihFle ebr. cit+celeSr.* Efert la un sentiment unic care acaparează toată gîndirea şi
care poate fi condamnabil sau lăudabil, după cum obiectul geloziei este propria persoană sau o cauză
dincolo de sine. în primul caz rezultatul este invidia su ua faţă de .li mni (ca. 3o:l: prcv, 3:31: Ezec,
31:9), care în NT este opusul dragostei şi, prin urmare, inamicul adevăratei părtaşii creştine (1 Cor.
13:4; 2 Cor. 12:20; Iac. 3:14). Biblia însă prezintă şi cealaltă posibilitate, o „gelozie divină" (2 Cor.
11:2),

482

GENEAI-OGIE
concentrarea tuturor eforturilor pentru urmărirea u-nu wr bu (1 imp. 19110; Exod. 20:s; 1 co!. 12:31].
Această folosire pozitivă este asociată adesea cu căsătoria, unde o gelozie pentru exclusivitatea r€lariei
dintre soţi ete o 6ndi$e tlqerl a dua. bilităţii căsniciei (Num. 5:11 ş.urm.; Ezec. 16:38; 2 Cq. 1r:2).
Gelozia 6te atiblit! adt lui Dlfuku cit !i @nmilq (Eod. 20:s; 34:14; NaM 1:2) Un@n este dificil să
înţelegem acest lucru deoarece termenul a ajuns să aibă un sens negativ în limba noastră modernă.
Scriptura, însă, depune mărturie despre o aplicae poativ, a s€loziei i o fok6€iG ca u r€ma qts€n de €lent
p€nEu a ddrie zelul sfint al lli D!m€@ p€ntru cirstiM Nm€lui siu 9i p€ntu binele poporului Său cu care
este legat printr-un l€8{Dlnt de casetode (D€ut, 32:16,21; 2 lnP r9slj EK. 36:5 s-lm,j zah, 1:14 s.lm;
Ioan 2:1a h sensul acesta, gelozia lui Dumnezeu este esenţa caracterului Său moral, o cauză majoră
pentru închinarea si hcede@ poponrlui ln El, u notiv d€ t4n, pentru duşmanii Lui,
B.A.M.
GENEALOGIE.
I. în Vechiul Tcstamenl
a. Gentralităti
0 genealogie, în sensul VT, este o listă de nume care indică strămoşii sau descendenţii uneia sau mai
multor persoane, sau este o simplă listă cu numele oaMilo! inplicai inEo dmits situli€, cuvlntnr
„genealogie" (în trad. rom. ,£piţa neamului") redă svint€lc ebiJah6, 6re apaE rwi in Nem, 7:5, separ
hayyahas, „cartea genealogiei" („cartea spiţei de neam") ţi se referă la o înşiruire a numelor celor care
s-au întois la Ierusalim împreună cu Şeşbaţar. Este dar că termenul „genealogie" nu este folosit aid în
sensul strict din limba modernă, în care înseamnă o pffnbE . d6end.nlei dintu strimoq, prin enu merarea
persoanelor intermediare, deşi acesta este lucrul avut în vedere. Genealogiile din VT se găsesc în
principal în Pentateuh şi în Ezra-Neemia şi Cronici, şi nuMi La ultinale ftii cld apaE follm $krbals l
cuvîntuIuiyaJias, fiind întotdeauna în forma reflexivă tare (hicyahei), „a se înrola pe sine prin
genealogie" (ET, 2:62; 3:1, 3i Nem. 7:s, 64j 1 Crcn. 4:331 5:1, 7,t7; 7.5, 7,9,4Oi 9:1, 22: 2 Ct^. 12:15;
31:16.191 Termenul tâtedât, „generaţii" este folosit în Genesa în sNul de ,jstone ssEloSirca" ('GEN!
RA'FE).
(i) tiD,n d. gfleoloSii Ge@logiile dac in *rie. rile biblice variază de la o simplă listă de nume, cum este
@ din 1 cM. 1:1, pln! la o ElataE istonci dwltard carc 6te baad F €drul ostitut de nume, cum este în
cărţile Regilor; totuşi, tipul cel mai obişnuit este acela în care numele sînt legate printr-o formulă
standard şi informaţii suplimentare sînt inserate pentru unele nume, dar nu pentru toate (de ex. Gen. 5
şi vezi v. 24).
în VT sînt întSnite două forme de genealogii. Gen,logiiL ,s.6dmte @nfin de obiei romula de legătură „r
fiul ţien) luiy ti Cron. 6:33-43; Ezra 7:1-5); genealogiile „descendente" conţin adesea fornula,ra nlsut
(yaldd pey" (cm, s; Rur 4:1ar 23). cmalosiile de*ndate pot 6nfw nulre infor maţii despre vîrsta si
acţiunile persoanelor de legătură, în timp ce genealogiile ascendente sînt folosite de obha p€ntu a 1w
liria seneloSici a u€i
persoane pînă la un personaj important din trecut, şi acţiunile personajelor intermediare nu afectează
ideea principală.
(ni anelosiite .a suc pentu ,ronolosie FaptDl ca unele genealogii din Biblie omit unele generaţii poate fi
demonstrat (comparaţi Mat. 1:1 cu 1:2-17). D€ ehpltr, lisb wiilor lui Aarcn din Ee 7:1s onite sase nue
erc siot dare ln 1 crcn. 6:314. o'!zi de aend€. TCRONOIOCIA ltsCHlULUl TISTA' MENT, Ill.n).
Lucrul acesta poate fi înţeles uşor din formule, deoarece cuvîntul ben poate însemna nu nnmai „fiu" ci
şi „nepot" şi „descendent"; tot astfel, este probabil că verbuljyălad poate însemna nu numai „a naşte",
în sensul fizic nemijlocit, cît şi „a deveni strămoşul lui" (substantivul yeled derivat de la acest verb are
înţelesul de „descendent" în îs. 29:23). Factori cum sînt includerea vîratei fiecărui membru la naşterea
urmaşului său şi numărul anilor trăiţi după aceasta (Gen. 5:6) nu pledează împotriva interpretării
acestor genealogii ca fiind variante prescurtate. După cum au sugerat Green şi Warfîeld că este posibil
ca scopul menţionării vîrstei sa fi fost acela de a accentua hortalittea, lnciuda lorgaitrti vig!]se a a.6!or
Patriarhi, arătînd în felul acesta un rezultat a] căderii în păcat.
(iii) Folosirea !n Oriemul Apropiat antic. Genealogiile au fost o caracteristică a tradiţiei istorice anrice,
cu 6te i i6ld, dborii s@arogici ai fahililo. EgaL ofer5 @le mi bw ffi9le dar *ridile de pre judecări cu
privire la proprietatea pămîntului arată că mai existau mulţi al ţi oameni care deţineau astfel de
inlomlii, s.ribii asiri€ni din mlend 1 td-cr' au lnrenit iiste d€ r41 ai Asiriei din w€oui rndep6Ete, cu o
lia. .progp€ neirts€ruPr! p€ o dsad de 1.00{ de aru (AMIr, p. s&-566) A fct not.t5 t€latia din@ reSr 9i
LtnsiI@ donDei fidrruia. Ir capd listei sînt numele a „şaptesprezece regi care au trăit în corturi"; multă
vreme au fost consideraţi personaje legendaVe, personificări ale triburilor, sau personaje ticti*, dar acw,
o datn cu d*op€rirea la 'Ebla a unui tratat care îi menţionează, se pare că există o bază istorică pentru
existenţa lor. Din secolul al 17-lea in.cr sa psstEt o listl a re3nor BabnoNluj, 3t6. moqn i p€deern br, iat
mii dinft ei poarta ac€l@iii nM€ cu r€aii din pri6a pan€ a Lisre Fsilor asirieni. Şi mai veche este o
Listă de regi sumerieni, întdnirl prin 1a0O id.Cr,, €rc d, nM€le rqdloi din BabiLonul de S rerSiod h @e
pînă la Pdtop fi lnaini. de a.6ra (AN4 p. 26s.266). Scibii Nri!, ugaritid şi egipteni ne-au lăsat de
asemenea liste de ftgi de lESini diferic 9i avind rcPui dif€.it€
U;ele dinft @raccristiol€9i patti.rdare ale 3€_ nealogiilor biblice pot fi observate şi în aceste texte.
LGrele d€ rlre slnt idt@late .u notele $istori@ su !.MMl€, cdpdabil€ d .ele din GeD 4:21, 23; 36:24: I
Crcn, 5;9l0 etc, Lisra de egi smerihi menţionează pe un oarecare Mes-kiaga-nuna, rege din Ur, dul lui
MeFare-pada, dar scrierile .onenporane su3€r@z6 ci el a los de tapt neporul lui M5ane pada, tatăl său
fiind un anume A-ane-pada. Este posibn ca *nbd sa fi onis nhele tatllu din 3r€qeatd deoarece se
asemăna atit de mult cu numele bunicului, sau ca termenul „fiu" să 3 fost folosit într-un sens mi lars
decit în limbile soderm Fol6irea in sensu) ,înai larg era obişnuită în limba babiloniană şi în toate limbile
semitice, în sensul de „membru al unui grup specific" iar începînd din anul 1S00 Î.d.Cr. ter-
433
GENEALOGIE
menul mani (Jiu") a fost folosit îh sensul de „descendentul lui". Un caz interesant este îmflnit în Obe-
liscul Negru ai lui Salmannser Iii care se referă la *Iehu ca fiind „fiul (măr) lui Omri", cînd de fapt ei
nu au fost înrudiţi, d doar au domnit în acelaşi stat. Un exemplu egiptean remarcabil este găsit într-un
text scurt în care regele Tirhaca (cea 670 î.d.Cr.) 0 onorează pe „tatăl" său Sesostris m (cea 1870
î.d.Cr.) care a trăit de fapt cu vreo 1200 de ani mai înainte. în mod ansrsrd, re3ele Abdd Aziz al Alabiei
saudire d runut Ibn (6d lui) S€ud, d€ri el o rGt de IaDt 6ut lui Abder Rahman, iar Saud, al cărui nume
1-a purtat, a murit în 1724. în interpretarea oricăror genealogii antice trebuie avuta in vedere folosirea
cuvintelor care indic! intudire tn leglnue d lwl€ de fanilie su nui&le diturie, dr 0j nulii .lri tacb.i.
Prin turnare, nu există nici un motiv să presupunem că toate genealogiile din Biblie sînt complete,
întrucît scopul lor nu a fost calcularea unor cronologii exacte (*CRONOLOGIE], ci stabilirea
descendenţei dintr-un anumit strămoş sau strămoşi, iar acest scop nu este afectat de omiterea unor
nume. De asemenea, este greşit să afirmăm că anumite părţi ale lor sînt legendare sau pură ficţiune doar
pentru că există dovezi tot mai numeroase că aice şederi similare au o baza reală.
b. Genealogiile din Vechiul Testament Priftipsble lilrc S@loSi.e djr vT snl
(nDelaAttelaNe(c6, s; Icren. t:1.4), Sbr date zece nume, fiecare fiind introdus cu formula: „A a trăit x
ani şi a născut (yalad) pe B; după ce a născut pe B, A a trăit y ani ţi a născut fii ţi fiice, şi toate zilele lui
A au fost z ani, şi a murit". Cifrele x si y diferă într-o oarecare măsură între MT, Pentateuhul
Samaritean (SP) şi uoc, deşi există în general un acord bun în privinţa totalului (z), după cum urmează:
Adam, 930; Set, 912; Enos, 90S; Cainan, 910; Mahalaleel, 895; ]ared, 962 (TM, LXX), 847 (SP);
Enoh, 365; Metusala, 969 (IM, rroo, 720 (spr; tsmh, 777 (I:Mi. 635 tspi 753 [LXX); vîrsta lui Noe Ia
Potop, 600. Este probabil ca această listă să fie prescurtata, aţa înctt nu poate fi folosită ca bază
temeinică pentru o *cronolojfie. A-ceastă genealogie ne aduce aminte de prima parte a Listei de regi
sumerieni, care menţionează zece „oameni mari" care au domnit înainte de Potop. în una dintre
variante totalul domniei tor se ridică la 43.200 de ani.
(ii) Demdogi lui Cain (cq. 4rtZ-22),
(iii) Descendenţii iui Noe (Gen. 10; 1 Cron. 1:1-23). Usta popoarelor care au descins din Sem, Ham şi
IAfA CTABB.IUL NANUNIOR)
(iv)DelaSemlaÂvraam(Gen.ll:10-26; 1 Cron. 1:24-27). Zece nume. O genealogie expusă în aceeaşi
termeni ca şi (i)mai sus, cu excepţia faptului că in timp ce Pentateuhul Samaritean dă numărul total de
ani (z), TM şi LXX dau numai cifrele x şi y. Tbtalul dat de Pentateuhul Samaritean ţi cel calculat din
MT şi LXX este dat mai jos, şi în majoritatea cazurilor TM şi Pentateuhul Samaritean suit în armonie,
şi uneori se deosebesc de ixx. Sem, 600; Arpacşad, 438 (TM, SP), 565 (LXX); LXX intercalează aici
pe Cainan, 460, care esteomisdeTMşiSp;ŞeIa, 433 (7TW, SPJ,460 (LXX); Eber, 464 (TM), 404 (SP),
S04 (LXX); Peleg, 239 (TM, sP), 339 rUoO; n&, 239 (TM, Sp). 339 {dc., s"-": 230 flxt, sp), 330
rDcO; Nahor ta8 arM, sir. 2& (LXX); Terah, 205 (TM, LXX), 145 (SP); Avraam.
(v) Descendenţii lui Avraam prin Chetura (Gen. 25:1-4i I Crcn. l:32-33). (rA&{ilt)
(vD Deod€ntij luj Nshd (C.n. 22:20-24),
(vii) Descendenţii lui Lot (Gen. 19:37-38).
(viii) Descendenţii lui Ismael (Gen, 25:12-18; 1 cbn, r:29.31),
(ix) DeMlenFi lui Eeu (cq, 36: I crcr, 1:35 s4),
Ck) Descendenţii Iui Israel (lacov; Gen. 46), 1-6, prin Lea; 7-8, prinBQha, 9-10, prin Zilpa, 11-12 prin
Rahela.
r. Rubed (c€n. 46:9; Erod. 6:14: Ne 26t5_11: 1 cbrs :1-10),
2. SinM (citr. 46r 10j Er.d. 6:ls; NM. 26:12_ 14; 1 Cron. 4:24-43).
3. Levi (c@ 46:11; Exod. 6:1626: I Crcr 6:1. 53). Aceasta a fost o genealogie importantă deoarece
preoţia ereditară s-a transmis prin această linie de descendenţă şi marii preoţi au descins din Aaron, a
cărui genealogie este data într-o formă condensată în Exod, 6:16-22, Descendenţa lui Samuel din Levi
este dată în 1 Cron. 6, iar descendenţa lui Ezra din Aaron în Ezra 7:1-5. 'vezi de asemenea (jd) mai jos.
4. rudo (ca, 46:12; NM. 26:r9.i: r ctu. 2:3-4:22; 9:4). Aceasta a fost linia genealogică a lui Dtvtd (1
crcn. 2.3), djr ca a des.iB lhia & re- d. la solomon L t6ta (1 Crcr 3:to.rsl,
5. kahd (0€n. 46:1t: Nu. 26:23-25: 1 Cm. 7:1-5),
6. Zabulon (Gen. 46:14; Nq. 26:2e2t.
7. Dan (Gen. 46:23; Nm. 26:42-43),
8. nl*ur (c4. 46:24i Ne. 26:4&5Oi 1 Crcn, 7,la,.
9. G.d (c6, 46:16; NM, 26:l5.lar I Crcr 5:1114.
10. Aşer (ced. 46:17; NM, 25144.47: 1 Cbn. 7:3G40).1
11. I6if (c€r. 46:20; NM, 26:2a.37: I CM_ 7:14-27), prin cei doi fii ai săi, Mânase ţi Efraim, care au
fost acceptaţi de lacov pe treaptă de egalitate cu pbpni 6li 6i (cs. 43:s, 12: ,ADo!TRai.
12. B.nlanin (cen, 46rt; NM, 26:3e-4tj 1 Cron. 7:6-12; 8:1-40; 9:7,35-44). Aceasta a fostJinia !@losic!
a 1oi saul (1 cM. 8.t),
în afară de aceste liste care stabilesc relaţiile genelogice dilia o sie de alte liste de pesE <tie într-un
context sau altul, menţionate în Legătură cu anmii. pedoad€ .tin btdh 1'l
()d) Ltste de led!' (Ezr de .5e!lm (r) 3 de mi sus). Din timpul lui David (1 Cron. 15:5-24), losafat (2 od,
t7:3J, Eahta (2 cM. 29:12t4. 3l:L2. 17), lci€ (2 crcn. 34:&13; 3s:s-9), Zorcbabel , Ioiachim (Neem.
12:1-24), Neemia (Neem. 10:2-13).
(xD ri$ele domiei lui Dauid, Rqnrii lui David Ia la (1 cEtr. 12:3-13, 2o), vfteiii aai (2 San. 23:8-39; 1
Cron. 11:11-47), ofiţerii peste triburi (1 Cron. 27:16-22) ţi funcţionarii săi administrativi (l Crcr 27:2s-
311,
(xiii) Lrisre de faidii A pe&.ft di, vr!l@ in. toarcerii şi din vremea lucrărilor lui Ezra şi Neemia. Cei
care s-au întors cu Zorobabel (Neem. 7:7-63; Ezra 2:2-6r), cei @ s-au inro6 a Eza (EzE s:it4l.
cGduciorn zidului rerqqlindui (Nen. 3:1.32), cei care au avut soţii străine (Ezra 10:18-43), cei care au
semnat legămîntul (Neem. 10:1-27), cei care au locuit In Ierusalim (Neem. 11:4-19; 1 Cron, 9:3-17).
484

II. In Noul "testament

înNT există două genealogii (Mat. 1:1-17; Luca 3:23-38) şi amîndouă redau strămoşii umani ai lui Isus,
MEia (TCENEALOCIA LUI ISUS CiISTOS).
în afară de cuvîntul genesis din Mat. 1:1, care este tradus „genealogie" (în rom. „spiţa neamului"), ter-
menul 8r. ga@lo8fa ap€re ln 1 Tin. 1;4 $ Tit 3:9 (nr rom. „neamuri"), ^rbul corespunzător, geneaiogeo,
„a tialtli il6.€nd6ta", apaft ln Ek. 7:6, cu reIeriE la Melhisedec, care nu s-a considerat un descendent al
lui Levi. în pasajele din Timotei şl Tit cuvintele .genealogie" sînt folosite într-un sens peiorativ, în Ti-
motei în legătură cu cuvîntul mythas, „mit, poveste", iar în Tit în legătură cu „întrebări nebune". Se
poate ca at$i chd PaEl a rcrblt ddpre act@ el ss gîndit la istorisirile mitologice bazate pe VT înttnite în
cărţile evreieşti apocrife cum sînt cartea Jubileelor sau poate sa referit la arborii genealogici ai eonilor
găsiţi în literatura gnostică. Este evident că el nu se tels l b8@loaiile din vx
BIBLIOGRAFIE. E. L. Curtis, HDB, 2, p. 121-137; P. w, Cffil, 'SAE, 2, p. 11631195i W. H, GEn,
„Frimeval Chronology", BîWiotheca Sacra 1890, p. 23s-303; B. B. vbrdeld, ,pn the Atui$ity - ol th€
Human Race", FTR 9,1911, p. 1-17; E. J. Young, WTJ !2-13,1949-51. p. 1a9-193i W C. Lnh€n, Jcs 11,
1957, p. 1.1,1, 112; A Malatut JAOS, aA, 1963, p, 163-173; R. R. Wflson, Cenealogy and Hiscary in
tke Biblica] World, 1977; M. D. Johnson, The Purpose of Biblicol GaaLqi6, 1969, P€trEu Noul ]hi,Mt,
veziD. Guthrie, The Pastoral Episties, 19S7, p. 58,208.
T.CM. A.R.M.
GaNEALOGIA LUI ISUS CRISTOS. h Nt n€
este pr€btatn d. dou! ori genalogia detariat, a ld Cristos. Primul evanghelist îţi începe scrierea într-un
limbaj ce ne aduce aminte de Genesa spuntod că este „cartea neamului (genealogia) lui Isus Cristos,
fiul lui D.vid. fin lui AlM" ri apoi udir$e li.ia d6. cendentei prin patruzeci şi două de generaţii, de la
Avraam la Cristos (Mat.'1:1-17). Al treilea evanghelisr, lEdiat dule ielataia botedu lui crnr6, spune câ
„Isus avea aproape treizeci de ani cînd a început să înveţe mulţimea şi era, după cum se credea, fiul lui
Iosif" - şi apoi merge în urmă şaptezeci de generaţii, de la Iosif pînă la „Adatn, Sul lui Dumnezeu"
(Luca 3:23-38).
Nu 6,re neer 3i erinln €pr€alogia d€ la Adam la Avraam, care nu este dată de Matei ţi pe care Luca
probabil că a derivat-o prin ICron. 1:1-4,24-27; din Gen. 5:3-32; 11:10-26 (folosind LXX, întrucît înv.
36 el îl intercalează pe Cainan între Aipacşad şi Seta). De ta Avraam la David cele două liste sînt
practic lLnii€; litri. ge@logicl de la luda la David 6te bazata pe 1 Cron. 2:4-15 (c/ Rut 4:16-22). Mat.
1:5 adaud ,nfotuda ci MM lui B@z a l6t Rrh.v (pbbal)il khav did Iaihor). De la David la losif listele
diferă, deoarece Matei urmăreşte linia genealotic! !i! SolorcA tun lui David, !i rean lui luda care i-au
urmat, pînâ la Ioiachin (Iconia), în timp ce Luca urmăreşte descendenţa prin Natan, un alt fiu al lui
David şi Batşeba (1 Cron. 3:5. unde ea este numită Batşua), ţi nu prin linia regală, fn Evanghelia după
Matd loi&nin 6te !fut de S€latiel ri de tul ac6. tuia, 2orobabel, ţi aceste două nume apar şi în Luca
GENE]II,OGIA LUI ISUS CRISTOS
(3:37), dar după această convergenţă de scurtă dunt! N @i otEerdn u acord hte cele douA liste ptnl .lnd
ajusm la I6if.
Esc foane pltin pbbabil € nmele din li.t€l€ .e ru sint ateste h w se fi t6t i.@tat€ de enghelttti *! ae cei d€
la @ le-a! aflat, De: 1uan in sic lllEle, r€Iatia dinEe ele co6tituie o problemă. Amîndouă arată că Isus
este un descendent al lui D.vid; tr tinpul prcpo'cduirn sde deendeqa dh Davidra onJtrit o @Rare r.puhd€
(M.t. 10:47 !.lm) si 6ie atstata de o.rtuia .?ostolilor Otod, 1:3; Evr. 7:14 presupune câ toată lumea ştie
că Isus fb@ parte din *tniniE lui lud!), Amb.l€ ll|e umnresc rLsend€nP lui di! David prln Ieifi dEi
a.Etia apar în amîndouă Evangheliile, este clar că In timp ce Iosif era tatăl lui Isus de drept, el nu era
tatăl lui de fapt. Genealogia din Luca recunoaşte acest fapt prin afirmaţia auxiliară „cum se credea", în
Luca 3:23; în nFd sinilaL textul el @i bim ar6tat din r.{at, 1:16 afirmă că Iosif era „bărbatul Măriei, din
care Sa născut Isus, care Se cheamă Cristos". Chiar şi în versi1l@ riEftica sililca a ]€etuhi din Mar.
1:16 („losif ... a născut pe Isus .."), sensul biologic al verbului „a născut" este exclus de naraţiunea care
urmează (v. 18-25) şi este probabil că şi în alte părţi ale genealogiei termenul „a născut" indică
succesiunea legală şi nu relaţia biologică. Probabil că linia genealogică dată de Matei intenţionează să
urmă' mască succesiunea la tronul lui David chiar şi arunci cînd aceasta nu a avut loc In linie directa de
la tată ta fiu.
in €zul s.dra ar fi de .fep6r ca Luca, din potrivă, să se străduiască să prezinte linia descendentei
biolosice. Utu odeniarod au sEFnut ca setE tosia din L@ um,srqte d*nd€nla lui lss prin Maria, mama
Lui (ded ac6t f.pt nu 6te a5tMt qplcit). Din dvilt€le lui o.bri€l (Gavirl) itr Ifta 1:32 este posibil să
deducem că Mana descindea din [ravid ' de{i .c6te dvinte pot 6 explicate prin rd.rirea la iJosif, din casa
lui David", în v. 27, în timp ce în e 35 ni € sle cA Mdia @ lnrudite .u Elisabeta, despre care se spune câ
era „dintre fiicele lui Aaron" (q 5). Nu are d s, nEeEln s, apeled la referiq. în lblnud (TJ Eosison 77d) la
o oat@€ Mrian! fiica lui Eli (cl, H€li LEa 3:23), deo.ge d,stn Miriam nu are nici o legătură cu mama lui
Isus. în orice caz, dacăLuca a intenţionat să urmărească genealogia prin Ma. 4de ciudat fagtul c{ N a
.fimt lucrul a6ia ln nod €xplicit, Pmbabil c{ afrbele lisre intetr ţionează să urmărească genealogia prin
Iosif. Dacă Matan, buicul lui l6lf ln i,lar. 1:1t 6b 5c€lali cu Matat b{tEd. ru ii Lua 3124, "ar Eebu sd
pr€supunem doar că Iacov (tatăl lui Iosif, în Mat.) a murit fără urmaşi, iar nepotul său, fiul franelui său
Eli (tatăl lui Iosif în Luca} a devenit moştenitorul său" (J. G. Machen, The vi.gir atrh ol Chrir., 1932, p,
2041, In cs c€ priv€4te coKritudinea unniri.ii luei gene.Logi.e . hi ks prin l6it, Macher afi$E: ,JGif era
no$tnitorul lui David, iar &pihn, de'i nmt nirA participarea lui, (i s-a născut lui) într-un sens foarte Eal'
(ibid, p. 137), Idis Africalul (@ 230 d,cr.) a dat o €xplica_E Mi @nPliclte, impuciid cisibrta prin
levi'rat, pe baza unei tradiţii care se spune că ar fi f6t DisFati in faiilia stutt (3u., EH 1, A,
Dac, Nat.D din zah. 12:12 6te 6d lui David @ aelsi nMe. 6te srd6t c, faniliia lli a awl o Fzif€ spdiau ti
lslael li s.r put@ s! exirte o
GENEALOGIA LUI ISUS CRISTOS
semnificaţie specială în faptul că în Luca 3:31 bus este deis € ma$l lui Natan.
Li.ta din Luca enllMa douaai eu dourz.d si una de geeEdi între David ri Exnul babilonian ;i acelaşi
număr de generaţii între Exil şi Isus, în timp ce lista lui Matei enumera numai patrusprezece generaţii
pentru fiecare dintre aceste perioade. Se poate de-monstia că au fost omise cîteva generaţii din lista lui
Matei, în perioada de la David la Exil, şi alte cîteva generaţii au fost omise în perioada mai tîraie. S-ar
putea ca ,,Resa", în Luca 3 ;27, să nu fi" fost în original un nume de persoană, ci termenul aramaic râfd
(„prinţ"), titlul lui Zorobabel (ţi în acest caz secţiunea post-exilicâ" din lista lui Luca ar putea să fi fost
derivată dintr-un document aramaic).
Scopul principal al celor două liste este să dovedească afirmaţia lui Isus că este Fiul lui David şi, în
termeni mai generali, să pună accent pe solidaritatea Lui cu omenirea şi legătura Lui strînsă cu tot ce sa
petrecut în trecut. Este stabilită o legătură puternică între Cristos şi noul legămînt pe de o parte şi
perioada vechiului legămînt pe de altă parte. Marcion, care a vrut sâ rupă orice legă turi între creştinism
şi VT, a ştiut lucru] acesta cînd a Scos afara genealogia lui Isus din editta s a EEn3heU€i duDd !@.
BIBUOCRA.FIE. J, c, Machen, ne VrBa Birth of C'lrof, 1932, p 173 F.lm., 2o3 t,lh.r M, D, John. son,
The Purposc of theSiblical Genealogiei, 1969; N. Hilly€, MDNIT 3, F. 653-660.
nF.B'
3, Cuvîntul gr. genesis. Folosit mai ales în LXX pentru a reda termenul ebr. tdl'dâţ^ este folosit în
acelaşi sens în Mat. 1:1 [vezi 1, mai sus). înalte pasaje din NT este folosit în sensul de „naştere" (Mat.
1:18; Luca 1:14: Iac. 1:23, „faţa firească", lit. „faţa sa de la naştere"- Iac. 3:6, „roata vieţii", lit. „cursul
naşterii").
4, Gr. genea. folosit în principal în lxx pentru a traduce dâr şi la fel ca acest cuvînt are cam aceeaşi
gamă de sensuri ca şi termenul modem „generaţie". Este folosit cu referire la oamenii care au trăit într-
o anMi$ p€rj@da (Mar, 11:16) q! lin enindeE. stuului * Ffed chiar g la timp O@ 1:50). Esre evident că
a fost folosit pentru a desemna componenţii uei 8€nabsn (Mat 1:17).
5. Gr. gennema, „copil" şi „urmaş", apare în Mat. 3:7; 12:34; 23:33; Luca 3:7, în fiecare caz, în
expresia „pui de năpîrri" sau „generaţie de vipere".
6. Gr. genos, „rasă", !n expresia genos ddekton în 1 Pet. 2:9, „neam (rasă) ales". Este de preferat folo -
sirea termenului „rasă" şi nu „generaţie".
sa ssfnut wdi d 40 de ai sE o *.ifre rotundă care indică o generaţie, cum a fost de exemplu dEb r5t;cirii
tn pstie,
BTBLIOGRAFI!. P- J. Wi*na+ dB ta Oe.ion ln Genesis, 1977, p. 34-35; F. BSchsel, TDNT 1, p. 662-
663, 672, 682-685; R. R. Wilson, Genealogy and ffis-oryia heaiicat wod L977, p. I5&I59, n. 57j L
MoB€nthnl€r, c, Brcwi, MD?T 2, D, 35.39.
T.C.M.
GENBRAIIE. Mai ndli temsi bjbtici Fr f tra. du{i .! ac6r oviqt,
1, Ebr. tâl'dâţ. Un cuvînt căra apare de zece ori în Genesa (2:4; 5:1; 6:9; 10:1; 11:10, 27; 25:12, 19;
36:1; 37:2) şi în felul acesta împarte cartea în unsprezece secţiuni, fiecare focepînd cu cuvintele: Jată
cartea neamurilor (generaţiile) ...". Cuvîntul apare de asemenea în Gen. 10:32; 25:13; 36:9; Exod.
6:16,19; în Num, 1 de mai multe ori; 3:1; Rut 4:18; I Cron. tlr:29, stTi 7:2, @i4, 9i at2ai 9:9, 34i 26:31,
ir Exod, 28:10 este tradus „naştere". Cuvîntul este derivat de la yâlad, „a naşte" şi probabil că aceasta
explică traducerea „generaţie". Din felul în care cuvîntul este folosit în VT se pare că înseamnă
„istorie" sau „istoria genealogică" a unei familii sau a unui grup. fn LXX cuvîntul este tradus frecvent
cu gr. genesis (vezi 3, mai jos),iarexpiesiabifcfos|erteîeSsJSsouChrtstou, „cartea Senelogiei lui 116
crist6", hr Mai l: rFne.j îndeaproape expresia seper tâl'dâţ 'udăm, „cartea gere.roai.i luj Adani, ln cfl,
5:1.
2, Ebr, ddr Un cufir trdnit fierent si sE corespunde în general cu cuvîntul „generaţie", în sensul
modem al cuvîntului. Se poate referi la o generaţie, ca o perioadă din trecut (îs. 51:9) sau din viitor
(Exod, 3:15), $u h cmedi dind.o S4Erie (Exod, 1:6). Cuvîntul este folosit în Gen. 17:7, 9, unde este
€nular leSsn{ntul lui Dllmeu cu ^kaam si cu d*ndenii lui. cuvtntul 6te folcit ae *'Mtl o refeii€ la o
€tegorie <te oameni, (6 6te în expresia „neam (generaţie) îndărătnic şi stricat" (Deut. 32:5) sau „neam
(generaţie) neprihănit" (Ps. 14:5). Cuvlntul oEmic imdir, dnf, apare tl Ds, 4:3, 34. ■fermenul accadian
duru este folosit pentru o generaţie ca perioada de la bunic la nepot, indicînd o pen@.l, de 70 de ani.
GEAIESA, CAtrIEA, r. s.r|tF conFnutuIrt
a. Preistoria: nara (i unea creaţiei (1:1-2:3)
b. lstda.^u1ui l2t4rrt26)
crealE 3i CEd5re. (2:4,3:24): .regeM nrmarulli @ilor (4r16:3ri judeE pooputu (6:99:2o); bllue rsriuitor
(10:111:261.
c .kbria luiAw@n (rr:27-23:2o) Intrarea luiîn ţara promisă (11:27-14:24); legămîntul ii prmi5iea
(15:1t3:r5); sodoro 9i comd! OB: 16-19:331; sah, Isa.c 9i Ismel (20:1-i3:20),
a. Isroia lui ttuoc (24tr,26t3s) ctuetoria lui o Reb..a (24:1.6rj |rEr@ tadlui său şi naşterea copiilor săi
(25:1-34); înnoirea pronnribiiti la cheE (26:13s),
e. Istoria tui tacov (27:1-36:43) Obţinerea binecuvîntârii prin înşelăciune (27:1-46); fuga lui în Haran şl
înnoirea promisiunii la Betel (23:1,22): viaF lui 9i cnsrtdia în Haran (29:t-31: 16); întoarcerea lui în
ţara promisă şi înnoirea pronieiMii la a€rel r3l:17-3s:29); li"i" Ss€tosica a lui Esau (36:1-43).
/ Istoria lui losif (37:1-50:26) losifvîndut în Egipt (37:1-36); Iuda şi nora sa (38:1-30); Iosif în Egipt
(39:1-45:28); tatăi şi fraţii lui losif în Egipt (46:1- 47:31); binecuvîntarea lui lacov acor dă prioritate lui
Efraim şi lui Iuda (48:1-49:29); moarte rui Ia@ ii a lui r6il [49:29-50:26),
466

GENESA, CARTEA
Canea Genesa se încheie pe dud poporul Israel eE deja h Esipt, Ei au f6t familia alea€ dintr€ to$
oamenii ;i prin care Dumnezeu a intenţionat să arate lu.rliile măreţe de izbivire derise nt Exodul, In
nijld'I acetui popdr sinf€ ltri luda .a profilat deja @ o emir$e cu o smin@fE sp€.iaH (49:9 12).
0 analiză riguroasă poate fi bazată şi pe cele zece 6tui in carc aperc expsi.: "A@sta 6re spi,b neamului
(generaţiei) lui ..." (sau expresii echivalente). "„Generaţii" (ebr. tă[cd6Q înseamnă „naşteri" sau „istorii
genealogice". Expresia aceasta este folo3itn d triviE tr .etui si panint (2:4); Adan (s:1): N@ (6:9); fii hi
Nc$ (r0:1); sd (11:10); T.6n (u;27); ismel (2s:121; kac (2s:19)i Eeu (36:1); lacov(37:2).
II. Autorul
Pdbu o di{ufie o privire la autdul }€nGt€unuhi vezi ^PENTATEUHUL. Cu privire la autorul Genesei,
în particular, nu găsim în carte nici un element care să indice autorul. Există două păreri, deşi fiecare au
mi ndt€ wriate: (o) €utorul a 16r MoiF, @) autorul nu a fost Moise.
a. Mois cd autor al a.n6si
Educaţia pe care a primit-o Moise la curtea lui Faraon i-ar fi permis să citească şi sâ scrie (Exod. 24:4;
Deut. 31:9 €t) ii 6te didot ce el ar fi tct domic si păstreze istoriile sau cronicile care i-au fost transmise.
Aceasta înseamnă că Moise a fost nu neapărat autorul ci mai curînd redactorul şi compilatorul Genesei.
Relatările cu privire la familii i-au fost transmise în formă dald eu ia iorml si.{ ie Moi€ a ps laolalti
toate acestea le-a editat şi le-a tradus unde era necesar. Istoria creaţiei din Gen. 1 poate să fi fost primită
ca o revelaţie directă de la Dumnezeu, întrucât Moise a avut sftcte diete cu [lrjmezu (d€ q. Exod. 33:11;
Deut. 34:10). în consecinţă, sîntem îndreptăţiţi să căutăm în Genesa documente sau istorisiri transmise
pe cale orală şi, am putea spune că Moise a consemnat cu fidelitate ceea ce i s-a transmis din
generaţiile trecute.
Dacl Neptm p6ihilibt6 .parifi€i rmr "note de s!t6ol' adawate ultsior de copi*i pln! tn p.ried. MobdLiei
p€ntu a slli.a aait idei citi. tolilor dt€DpoEni (ae d. 12:6; r3:7: r4:r7, sj uel€ pE4i din 36:943), !u .xi5e
nicio po4iu€ aF sebuie dabs d{p, qdea lli MoiF. in tinp ce inidprelaM @recti a textutd dir !xod, 6:3 nu
exclude o oarecare folosire a numelui Iahve în Genesa, ar S perfect logic ca Moise să fi înlocuit uneori
numele lui Dulmh tu(frt in zilele sle cu nurcle lui Dumneieu dat în legămînt: „El-Şadaî" (Dumnezeu
Abipubnlc), din renue pari.rhale, Fntu a I€ reaminti cititorilor săi că acest Dumnezeu este acelaşi cu
Dim*d de la Sini.
Pentru această secţiune, vezi E. J, Young, IOT, 1949, p. 51 ş.urm.
b. Autorul nu a fose Moise
Nu există nici o teorie care să impună o acceptare generală, încă din vremea lui Jean Astruc, în secolul
al 18-lea, teologii au căutat să găsească diferite „documente" în Pentateuh. Documentele pentru Genesa
sînt J (!l @r. st€ toldii rmde divin lahre), E (ln .arc este folosit numele divin Elohim) şi P (care se ocupă
mai ales de probleme religioase). Forme mai vechi ale acestei teorii au fost extrem de radicale şi au
contestat iitolicita@ uei pird Md din cene, Ulterior s.a susţinut că „documentele" au fost formate prin
colectarea materialului antic pînă cînd au ajuns în forma lor finală; J ar K fost finalizat prin secolele al
10-lea sau al 9-lea î.d.Cr., E puţin mai rîrziuiar P în vremurile postedlice. Infoftele tui nod€Ete ar€ a.6€i
t&rii istoricitatea nu este contestata în mod. necesar.
Mai rsent t&ria ,dMmtare" a f6t abando mt5 d. uii c.re cont6tl c5 d tr €xistat lrodat: documente
formale. Cercetătorii din această şcoală de gîndire vorbesc despre „deluri de tradiţie" care s-au
dezvoltat în diferite regiuni, avînd în principal un intG reli3i6i de ex. Exod. 1.12 6te ciht € u ,'cicLu de
tFdilie care ale € pmct otrai emiren. tul Pa$elor, Editori de mi liuiu au strîns acste materiale şi le-au dat
forma pre2entă. înainte de strîn-gerea lor cea mai mare parte a materialului a fost în forma orală. Nici
în această teorie nu este necesar să sfi6€m istlricitaiea, de'i un *riitori cont6i6 is. to.icitatea, dar admit o
,,istoricitae gercEi5". Aces. tă şcoala a „istoriei tradiţiei" se referă la dezvoltarea tradiţiilor în jurul unor
evenimente centrale care au semnificaţie pentru viaţa religioasă a Israelului şi care $.au aasit d!6i. ln
rituluile qi liturghe lor reli-
Nu este posibil să tragem o concluzie generală afirmînd că vreuna dintre şcolile de azi a fost acceptată
de toţi teologii. Originea exactă a Genesei rămîne oarecum misterioasă.
in. I/,dr c€neset in Biblt€
Genesa este Cartea începuturilor, introducerea măftad la dEm frindnii. c*n. 1.11 poar€ fi privit .a un
prclog la ddtu al cdEi prin act lncep€ ln cap. 12 cu pEantarea Lui Aman. lr .elSlali caplt al dnn€i 6re
epilBd, Cda apd.liFei.
pdogd et€ €nntat ln teftni uireBli. Dun%u a Ecut t@te lucruile (cap. 1). ln panicdar, El a creat F or\
@re a dmnit u relel 9i s pa.at6 (cap. 2-3). Păcatul a devenit universal (cap. 4) şi fiind o Eb€lise imporiE
lui Dllmezeq el 6re Fdepsr intord@M de juaftata divins, ata ff eenplii.i poBtir€a Potopului (cap. 6-9).
chid ii dupt ce Dumnezeu Şi-a arătat ura faţă de păcat prin judecata ads: prin Porop, onul s.a litos la
reb€lifta e (cap. u). cu roaie ac6rea, DUm@u a dat intotdeauna dovadă de har şi de îndurare. Adam şi
Eva au t6t izsonjfi, dd nu ninicid (@p. 3); c6inii a f6t izso.it dar a tost ,,i@mat de Dljmed (€p. 4),
omenirea a fost înghiţită de Potoj), dar nu a fost nimicită, deoarece a fost salva tâ o rămăşiţă (cap. 6-9);
ffin ar f6t imPl4tiati dar li sa p€mis s5 continue viaţa (cap, 11).
A.6ta ste prclosxn €re zu3r5mje turdalul p..tru dFM care meaza s. * ddfaidre. Caa 3 fdt răspunsul lui
Dumnezeu la păcatul universal şi persisrent a] ondui? La lnc.putu] dnrci in cs, 12, il întîlnim pe
Avraam, în primul act al răspunsului lui Dllmretr, ll a <h@t q popor al6 din carc, la vremea hotărită,
avea să vină Răscumpărătorul- Acel popor avea să proclame mesajul mîntuirii la oamenii de
pretutindeni. Genesa relatează numai începutul povestirii pînă în vremea lui losif, pregătind cadrul
FnEr ctul mir€! prin .ee D1ll@zn ia izbevit din
487
GENASA. CARTEA
Egipt, oferind modelul pentru izbăvirea mai mare care urma să fie realizata.
IV. Genesa şi Istoricitatea
Este extrem de dificil să obţinem dovezi independente cu privire la istoridratea Genesei, întrucît multe
dintre naraţiuni nu au paralel în literatura ne-biblioă. Lucrul acesta este deosebit de dificil referitor la
Gen. 1-11 şi ceva mai uşor cu privire la Gen. 12-50. Ar trebui sa ne amintim că o mare parte a Bibliei
este în afara sferei investigării ştiinţifice, mai ales acele părţi care se referă la credinţa sau la relaţii
personale. Domeniile pentru care ara putea cere dovezi în Genesa pot fi rezumate în felul următor:
a. Creaţia (*CR£AŢIA)
b. Originea omului
Biblia afirma că Dumnezeu la făcut pe om. Nu permite posibilitatea existenţei unei alte provenienţe
pentru originea omului. Totuşi, nu este posibil să descoperim din Genesa cu precizie modul în care
Dumneieu a @rizt ace.st. Din pund de kdeF $iintfic, ori. ginea omului continuă să fie necunoscuta şi
nici arheologia, nici antropologia nu pot da un răspuns definitiv cu privire la timpul, locul sau modul in
care a apărut omul. Este mai bine pentru creştin să fie precaut cu privire la acest subiect, să se
mulţumească să afirme ceea ce scrie în Genesa că, indiferent care 6te nodul ln @re a awt le, Dltmeu .
dinjar procesul, iar noi va trebui să aşteptăm mai multe doHi pentru . tu Ease Mct@ii liripit€ CoMUL).
c. Potopul
Nici in 6zd k6ra nu exi*a dowi definitire d privire la timpul, amploarea sau cauza Potopului. Au existat
cu certitudine inundaţii extinse în regiunea din care au venit patriarhii, iar sumerienii din antichitate au
avut o istorie detaliată a unui potop mare în lumea veche. Totuşi, nu există motive puternice pentru a
accepta sugestia lui Sir Leonaid Woolley că potopul de la Ur, care a lăsat un depozit de nămol scos la
lumină de excavaţule sale, a fost de fapt *Potopul bibtic.
d. NatutiuniLe poti,thate
în zilele noastre este posibil să citim naraţiunile patriarhale pe fondul social, politic şi cultural al Orien-
tului Apropiat din perioada 2000-1500 î.d.Cr. Deşi nu este posibil să datăm evenimentele din Genesa,
este corect să spunem că Biblia reflecta viaţa din anumite părţi ale Mesopotamiei din timpul acestor
secole. (rEPocApatRrARsAd")H,H_ietey, "Re@t Dis-coveries in the Pamarchal Age", BJRL 32,1949-
50, p, 76 ş.urm. (retipărit în The Servant of the Lord and Other Essays on the Old ~&$iament, 1952); J.
Bright.A Historyofliraet2,1972, p. 67-102; R. deVaux, Histoire onciqne dktu.l., 1971, p. \At2?3.
V. Genesa ţi teologia
fn final trebuie sublimat că importanţa principală a Genesei, ca şi a întregii Scripturi, este de ordin teo -
logic Este posibil să consumăm o mulţime de timp şi de energie cu tot felul de detalii secundare şi să
pierdem din vedere problemele teologice majore. De exemplu, istoria Potopului vorbeşte despre păcat,
judecată, izbăvire, viaţă nouă. A ne preocupa cu detalii
despre dimensiunile corăbiei, cu problema hranei sau a golirii gunoaielor, înseamnă să ne ocupăm de
probleme secundare. Deşi revelaţia lui Dumnezeu a fost dată în mare măsură în evenimente istorice şi
deşi istoria are o semnificaţie foarte mare pentru revelaţia biblică, semnificaţia teologică a
evenimentelor este cea cane areadevârata importanţa. Chiarşi acolo unde lipsesc dovezi care să
confirme naraţiunea Geneseî, semnificaţia teologică poate fi înţeleasă.
BIBLIOGRAFIE. U. Cassuto, A Commentary on the Bookof cu6it L (7944J, 2 (L949)i S. R, Drns, ft€
BoofecfCeneji^ 1948; D.Kidner, Genesis, TOTC, 1967; G. bn nad, ca64 1961j E. A. speiser, G.n66,
19S6; B. Wnvter, A Path through Genesis, 19S5.
JT.S.W.
GENUNCHI, A INGENUNCHIA. in w ,Ebi_ ciunea sau frica sînt exprimate sugestiv ca „genunchi
slăbanogiti" (Ţov 4:4; îs. 35:3) sau ca „genunchi care tremură", „genunchi care se izbesc deolaltă"
(Naurn 2:10; Dan. 5:6).
crle cimisp,€4e rerr€ din NT stnr folGite tito! deauna în legătura cu închinarea, cu excepţia textului din
Evr. 12:12. îngenunchierea poate indica un semn de respect (Marcu 1:40; c/. 2 împ. 1:13; Marcu
15:19), desupunere (Rom. 11:4; 14:11; cf 1 dement 57:1, Jndoind genunchii inimii voastre") sau un
semn de adorare şi închinare religioasă (Luca 5:8). în acest ultim sens, îngenunchierea este prezentată
uneori ca o poziţie de rugăciune (Luca 22:41; 1 împ. 8:54, cf. Ie:42). RRs@sreE dmiei ui€x.le a lui
cris-tos este indicată tot prin îngenunchiere: „să se plece orift 3mwru" (Filip. 2:1o; 4 Rom, 14:1o F.lm.j
I coi 15:25). Cf. IDM| r, p. 73&?4Oj 3, p, 594.5s5., 6, p. 758-766.
EEE.
GESTIrRI. orientalii s6ri.ul@, muri mi hdt decît apusenii. Prin urmare, după cum este de aşteptat
Biblia menţionează numeroase gesturi. Acestea pot fi împărţite în trei categorii: prima, reacţii fizice la
anumite împrejurări; a doua, gesturi convenţionale sau obişnuite; a treia, acţiuni simbolice intenţionate.
Gesturile din prima categorie sînt involuntare, iar cele din a doua categorie tind să devină involuntare,
prin obisnuinti.
Nu sînt menţionate multe gesturi din prima categorie; Biblia nu menţionează, de exemplu, ridicarea din
umeri sau mişcările capului povestitorului. Anumite semne făcute cu mîna, pentru diferite scopuri, shr
tun$oste in M€r. 12:49 ti FapL 12:17, situria oamenilor din apropierea Sa L-au făcut pe Isus să susţine
(Marcu 7:34) şi să plîngă (loan 11:35).
în Scriptură găsim un număr mare de acţiuni convenţionale. Cînd cineva saluta pe un superior trebuia
să se închine şi poate chiar să-i sărute mîna. Prietenii @re * stutau prind@u cu ntna btrbia su bn$a
celuilalt, iar sărutul (Luca 7:44-46) era un gest obişnuit de ospitalitate. Batjocura era exprimată prin
clătinarea capului sau prinrr-o grimasă cu gura (Ps. 22:7). în comerţ, tfrgul era pecetluit cu „lovirea"
mîinilor (Prov. 6:1 - traducerea rom. redă ideea, nu expresia originală). Durerea mare era exprimată
prin sflşierea veşmintelor şi prin presărarea de praf pe cap.
468
GHEDALIA
Această categorie include de asemenea poziţiile fijoee adoptate pentru rugăciune şi pentru
binecuvîntare. Observaţi de asemenea Exod. 6:6 ţi îs. 65:2.
Acdun. slnbolice @u o reto<E de instlile profetică; Ezechiel, mai ales, a folosit mult această metodă ţi
multe dintre acţiunile lui [sos au avut un caracter simbolic. Deseori £1 i-a atins pe aceia pe care
intenţiona să-i vindece; £1 a suflat peste ucenici, rînd le-a împărţit Duhul Sfînt (loan 20:22). Observaţi
de asemenea gestul elocvent al lui Filat, in Mat. 27:24. \feâ de asemenea *PICIOR, *MÎNĂ, *CAP etc.
D.F.P.
GHEBA. (Ebr, B.&, ,,u deal'). U! oE{ din rdi. tqiul lui l6ianir', la 11 kn N de teru,alin si ta s tt de
Ghîbea, de care trebuie deosebit; vezi ios. 18:24 şi 23; îs. 10:29. în timpul lui losua a fost desemnat
pentd leviC 0G. 21:171 1 cM, 6:60), Ac6ta 6r. povîmiţul unde Ionatan şi purtătorul său de arme s-au
arătat filistenilor în timpul atacului lor îndrăzneţ (1 Sam. 14:1 ţ.urm.). în timpul lui Asa, regele lui Iuda,
citatul a fost fortificat şi apoi a fost considerat ca limita d. N a lli Iuda: a lnlduit tMele etltii De ln
expEia ,d. la Dd la Bee€ba" (2 !trP. 23:3), A rămas Sntr-o poziţie proeminenta după Exil CNeem. l1:3li
12:29). o6td nod.h Jeba 6t€ 3itlat pe locul cetăţii antice.
M.A.M.
GHBBAL 1, Ur Flt 6@ait ri ferlcid ale c|{i Dirc * .ft la Jeb€il, la 40 lon N de Beet. NMel€. tu dialectul
semitic de V g'hal. aocad. gubla, egip. kpn, înseamnă „deal, faleză". Numele gr. Byblos s-ar putea
datoF wi rbinb5ri loEtie f-b, eu p@te indica faptul ca acesta este locul unde grediau văzut pentru priM
@tl p6pi@d kr. bldl6) inporrat din Esipt ca material pentru scris.
Excavaţâle începute în 1919deM.Dunand au scos la lumină o cetate care a înflorit din vremuri neolitice
p&ln h psiosda cMiadelo.. Pe la jmdbea mile Duhi al 3-la ln.Cr. a f6t u cenh penEu erportd lemului .le
edro rprc 4ipt lriRitrd ln sheb ar ticole de lu din Esipt, c.1ate! e6 aplhtI d nee-mm putenic. d€ piatil. h
qrerior e aiau lmple, case ţi morminte. La sflrşirul mileniului al 3-lea oraţul a fost jefuit, d.r sa Efdcut la
*u!.i v!€re. Utul dintr€ ienpl. a fct dediei aiFi !rctet@r a oraşului (Baalat Ghebal), un altul a fost un
altar memorial plin de obeliscuri în memoria morţilor; probabil & obeliscurile au fost tencuite ţi purtau
inscripţii. In apropierea templelor au fost îngropate ca jertfe zeci de urne cu arme de bronz, bijuterii ţi
figurine de zei. Mminbl€ renor din Byblc ehu tnFdobite cu vase de piatră şi cu vase egiptene din cea.
1800 Î.d.Cr, fn vremea aceasta se pare că scribii din Byblos, care au învăţat sa scrie în scrierea
egipteană, au inventat o scriere mai simplă - hieroglifele din Byblos ■ o scriere sîlabică constînd din
vreo optzeci de semne care ne lht clltt<gre din textele 86ute p€ pl!.i de pi.tr5 au pe placi de aramă. Sar
putea ca alfabetul să fi ici(iscruEREA).lsteencaaioalctrolGit dhb€tll cohplet dercltat ln jlrul dului 1O0o
l.Cr., data de pe sicriul de piatră al regelui Ahiram, ! p@.tl G @i vehe inniptie alfabetica. Ate ! din jurul
anului 900 Î.d.Cr. arată continuarea
l€Sltuilor cu Egipnn. Bytrd a inftt ln delin P€ nsus e a clet puterea firului $ siitonului
16. 13:s indud€ Cheb.r ca !€rte din Td Pbnis5 ce tr.! N ea *dit ri de fapt, Iselul N a stăpînit niciodată
această cetate. Solomon a angajat ,iddi din Bybls (1 lmp. s:13), id ptcepuFi con' structori de corăbii din
Ghebal sînt menţionaţi în Ezec. 27:9. Povestea egipteană a lui Wen-amun descrie cetatea prin anul 1100
S.d.Cr. (ANET, p. 25-29).
2. O regiune muntoasă în Transiordania ai cărei locuitori s-au aliat cu alţi vecini ai Israelului împotriva
acestuia (Ps. 83:7).
BIBLIOGRAFIE. M. Dunand, Fouilies de Byblos, 1937-; N. Jidtgian, Byblos through tJie Ages, 1968.
A.R.M.
GHEBER. Un prinţ israelit, fiul lui Uri, care este menţionat ca prefect al întregii Transiordanii („ţara
Galaadului"; 1 împ. 4:19), în ceea ce s-ar putea să fie 0 notă istorică la lista districtelor administrative
ale lui solonoI, mi tEinte @ solonor se nnpart! llaGiordania hrE disEideL al 6.L2 ri sl 7le; Bd cheber (1
Lnp. 4:13), ldte 6ul ldri Gheber, a .onds !ri6r{ dinft e6te distdde.
BIALIOGIflE. I N. D. Meftin3s, Solonontt Sro te Afrciak, r97r, p. 721.722. T.CM.
GHEDAA. (Ebi 3'da$ eu t'&lyal4 ,Jahre este mare"). 1. Fiul lui Ahicam ţi nepotul lui Şafan, Ghedalia a
fost numit prim ministru şi guvernator al lui Iuda de către Nebucadneţar II în anul 587 î.d.Ct. (2 împ.
25:22). împreună cu profetul Ieremia a primit ta grijă cîtewa prinţese de neam regal ţi pe cei care au
raB dupi razboid Lbilonjan (Id, 41;16: 43:6). EL şi-a stabilit reşedinţa la Mîtpa şi acolo i s-a alăturat şi
Ieremia (40:6) precum ţi mulţi ofiţeri ţi oameni care ed.*rd de la dlllGni. A.6tor. li s-a aodat azil cu
condiţia să menţină pacea (Ier. 40:7-12). Totuşi, Ba.lir resele lui Am& a cdplodt lnpodiE lui $ 1-a
provocat pe un ofiţer refugiat, Ismael, sâ-1 asarireE p€ Ch€d.liaF (2 !mP. 2s:2sj ler, 41r1'3). Taft d.
Epeliile pGibile al€ babildi€lilor j-. d€td. minat pe mulţi evrei sâ fugă în Egipt, în duda avertis ientelor
hi Emia (Ier 42), P6tul €vreie din zi@ a treia a lunii Tişri comemorează moartea lui Ghedalia

.Amprenta unui sigiliu Informii de acarab, ai inscripţia lgdlyhw 'JV1 hbyt, „aparţintnd tui Ghedalia
care este mai mare peste casă". Se poate ca acesta să fie Ghedalia care a fost instalat guvernator oare
luda de către bobilo^ieni 16.tn sa7 t.d.cr.Ewtudtot (2 Oon. 25:22). l11cl1i\, ft.ful ol 6-la t.d.Cr.
489
GHED]IIIA
(Zah. 7:5; 8:19). La Lachis a fost găsită urma imprimata a unui sigiliu purtînd inscripţia „Aparţinînd lui
Ghedalia care este mai mare peste Casă"- este aproape cert că se referă la această persoană.
2. Fin iui ledutlr\ s chtget la harD! si @n. duclbr .l @rului levitic rt crn. zs'', o). s. un !*t căsătorit cu o
feraeie străină pe vremea lui Ezra (Ezra 10:18). 4. Fiul lui Faşhur, un cetăţean cu vază al Ierusalimului
şi un oponent al lui Ieremia (Ier. 38:1, 46). 5. Bunicul pbretuluj Teranii r D€hhrl luj
Eahiaclet 1:1),
DJ.W
ne@ liu lui Madie., * p.E cn a denit o eF presie proverbială însenuund izbăvirea dată de Dumnezeu fără
ajutorul oamenilor (is. 9:4). Ghedeon este zugrăvit ca un om modest si refuzul său de a accepta să fie
rege întăreşte faptul că forma ideală de guvernare a IsEelului a fct tffiria (Jud. 3:23),
BIaUoGRAFE, conaehi de c. F. Mee (ccl, 1895; G. A. Cooke (CBSQ, 1918; C. F. Bumey, 1930; H. W.
Hertzberg (Dos Alte Testament Deutsck), 1953; Fleming James, Personalities of the Old Testament,
t947.
J.G.G.H.
GHBDEON. (eb!.8r46n, ,,piehr cioplirof), ju,le. cătorul care a izbăvit pe Israel de madianiţi, ucv popor
de beduini care dominau în vremea aceea zona centrală a Palestinei (Jud. 6:1-8:35). El a fost fiul lui
loas, dir fanilia luiAbierer, din seminţia lui Mam€: chedeon a fost numit de asemenea Ierubaal. Unii
cercetători susţin că naraţiunea este formată din cel puţin dou, istdisili (Ezi cohdrariile)
Ghedeon a fost chemat să izbăvească pe poporul său în timp ce vîntura pe ascuns griul, de teama
prădătorilor madianiţi. A urmat un gest de sfidare, dnd a distrus altarul tatălui său închinat lui Baal ţi
Aşera; el a fost sal var de consecinţele acestui gest prin agerimea minţii lui loas. Gestuî de sfidare se
pare că a fost un protest împotriva amestecării închinării ta Iahve cu cultul lui Baal. Gestul acesta este
asociat cu acordarea numelui Jerubaal" (y'rubba'ai) lui Ghedeon, nume care este tradus în diferite
moduri: „Baal e luptă", „Baal pw tdeliLi sau „fie ca Baal s, d@ creştete". Unii sugerează că acesta se
poate să fi fost numele anterior al lui Ghedeon, reflectînd sincretismul răspîndit, dar numele a primit o
semnificaţie nouă în urma acestei acţiuni iconoclaste (cf. R. Kittel, Greac Men and Movements in
Israel, 1929, p, 65; F. F. Bruce, NBCR, ad Ioc). în 2 Sam. 11:21 apare ca Ierubeşet (y'rubbeieţ),
înlocuind numele detestat al lui Baal cu cuvîntul „ruşine",
înfrîngerea madianiţilar este descrisă plastic în Jud. 7, cînd la porunca lui Dumnezeu Ghedeon a redus
armata sa de la 32.000 la 300 şi a primit o asigurare personala de la Dumnezeu în timpul unei misiuni
secrete de recunoaştere cînd a auzit visul unui madia-nit despre înfrângerea lor. El a întreprins un atac
prin surprindere noaptea; duşmanul a fost demoralizat şi a urmat un măcel general. Jud. 8 descrie
completarea victoriei prin omorirea lui Zebah şi Ţalmuna, în ciuda ostilităţii cetăţilor Sucot ţi Penuel,
pe care Ghedeon le-a pedepsit.
Dupl izblric, lui Gh€dM i s-a c4r s! tni. meieze o monarhie ereditară, dar el a refuzat. Totuşi, el a
acc€ptat @reii d€ au luii e DEdE de razboi sj a făcut cu ei un „efod" (probabil o imagine a lui Iahve).
El 1-a ridicat în cetatea sa, iar mai tîrziu a devenit o sursă de apostazie.
înningerea madianîţilar a fost decisivă şi Israel a .wt lsce tn rot 6nrl viefii lui chedtu, ulriM imaaire a lui
chedq 6te c@ a 6ul b{rio ,lin de pace, avînd multe neveste şi mulţi fii, dintre care cel mai tr(et a fct
Atihete (Jud. 9.
Eq, 11:32 Ii dr lui ch.d6n u le inft doii credinţei. El s-a încrezut în Dumnezeu fi nu într-o armată mare
şi a cîştigat victoria cu o mînă de oameni, arâtînd clar că victoria a fost în întregime a lui Dum-
GHEDER. Un oEf c@nit 06, 12:13), in N (B) citim aset, iar alte minuscule sugerează că a doua literă
este „s"; s-ar putea ca versiunea corectă să fie Gosen. Y. ArErcni, rO4 p- 209.21q sDge@zj Ch€Er.
J.D.D.
GHEDERA. (Ebr.j!4rdt). r. in $efet4 16. rs:36i pbbabil c5 6re IG.rudraya(M. Noth, Jcu4ad. Itr.), Pe
paea d. N a van Ela\ fali h f.r, cu s4o, (h. JediEh, !a v de l-aEun (L. crcllst€rd, ru * pori. veşte cu
contextul. 2. „Olăriile" din vremea Monarhiei, 1 Cron. 4:23 (Jn rom. Junei"); s-ar putea să fie lbl
ejJudedeh L N de Ete Mar€ra 0^r F. Atbnght, JP{)S 5, 1925, p, 50 i.rm.), urde a f6t r&jt u nunr mr€ de
ninei.rm.), de utcior E6npiLat€.r&jt 3. in Beoiami4 I Crcr l2:4i sar puEa se n€ Jud€iE. la NE de
Cabaon, eu Xh, JudeiF, la 10 ltm spre V
J.F.U.L.
GHEDEROT. (Ebr. gcdcrflţ). Un oraş în districtul Lachis din Iuda, Ios. 15:41; 2 Cron. 28:18. Regiunea
Qatta şi localirare. nod€nE Ched@, la sE d€ Jab-neel (F.-M. Abel, L. Grollenbei^) este prea departe
înspre V si nu se potriveşte cu contextul {GTT, p. 147; M, Nor[J6uaz, p.95).
J.P.U.L
GHEDEROIAIM. (Ebr. sllFaoGmj. s{r Dutea se fie o variantă de la *Ghedera, Ios. 15:36; este corect şi
fără această localitate; în lxx dtim gidrotikOh.
' J.P.UJL.
GHBDOR, (Ebr, s.ddD. r, Un oE6 din d@luile lui Iuda 06. ls:s8 ti p@re 1 Crcn, 4:4)j Kr J€du, la 2 km
V de Beit Ummar, foarte aproape de creasta centrală; s-ar putea să fie Beth-Gader din 1 Cron. 2:51
(GTV, p, 155). 2. în Negheb, în apropiere de Soco şi Zanoah. „Intrarea Ghedorului" (1 Cron. 4;39) s-ar
putea să fie Nahal Hevron, deşi în [XX găsim „Gherar" (rd,p. 337). i.r contexnn d put€a ndica o resiw
m depitu spre SE. 3. ttr aeninhi4 I Crcn. r2j7: poate ca 6ie ichedaF (3), 4, Un nse wEll n tibd lui
Bqiamia I Crcr 3:31 = 9:37.
J.F.U.L
490
GIIENASA
GHEHAZI. Slujitorul lui Elisei. Se poate să fie „slujitorul" al cărui nume nu este dat în 2 îrop. 4:43 şi
,slujitonl" din 2 lhp.4na 6:15, dar el ste nNit nllmj$ în trei ocazii.
in 2 inp. 4 el fl swercazi lu E1i*i .n s1mNta a rebui rSsplAtita cu lromisis€a sui 6u, ia! Ei d'zi! a lut
biasd lui Eliei ti l.a !u pete copilll tun, cu speranţa zadarnică a readucerii lui la viaţă.
In 2 inp. s, duon ce Eli*i a Etubt se ia s edou de la Naaman atunci cînd acesta a fost vindecat de tepr5,
chehazi a oblinut darun !.ntu sire, fot6ind un pretext fals. Ca pedeapsă, el însuşi a fost lovit de lepră.
Textul din 2 împ. 5:27 ar trebui comparat cu ESlelMtadle d priwe la l€pt5, din L€v 13:1213 în această
formă de boală de piele, oricare ar fi fost, 5Mi cird toat pi€lea s fic@ alTrt, victiru era „curată" şi nu
mai era izolată. Prin urmare, Ghehazi a putut cdtinu s: 6e slujitonn luj EliFi
Incdtinu 2 lnp. 3:1.6 s:6echehari îi povesteşte reselui lotaF felul în care fiul Sunamitei a fost readus la
viaţă. în rinp .. el rclbea a enit droi feneia aceia .a s5i ceară reaelui sei red€ proprietat €
GHEIILOT. S-ar putea să însemne „circuit, cerc" (depierjre); vezi *Ghilgal. Apatie numai în los. 18:17,
ca o localitate situată la graniţa dintre Iuda şi Benia-nin d ste d*Ds,ftr în temeni apeF id€ntici cu cNsal
d06. lt:n. Inhclt Ghelilot ii chilsal au aproape acelaşi înţeles, amîndouă numele fiind derivate de la evr.
găini, „a rostogoli", s-ar putea să fie €ridte aL€ nmlui aceluiaii ld, J. Sim6, clt p. 173, S 326, @reid€i5 .
5 cheiilot 6i€ o regiue nica în aprcpieE d€ ltrihon, Y. Ahbn| to3, p 235, a cautat laalita!€ ln aprcpiere de
Llat ed.Dam, la SdeWadiQîlt. K.A.K.
GBERAR. (Ebr. frdr, 'ed). o cetate antic5 la s de caa (cs. 10:191, la p@lele nuCrdr din lud€a. Alit
Aq@n (ca. 20-21) cft si kaac (c€n. 26) au ldit .ici at d?ar findni {i au awt rela9i codiale cu rerele €i.
Abirek, deri Isaac s-a certar cu ella d mIMt dat. cetar@ s afla .ln bra ' filisterilor' ('eresp'Wtun, Gen.
21:32, 34; vezi de asemenea 26:1, 3) d aici tu 6t€ rcrba Epaht de u anacrcnisn tr dwieEd ei. In priM
paite a slulni aL t l@ id.cr. afostscena uneimarivictoriialuiAsa.regeleluiluda, asupra armatei etiopiene
invadatoare condusa de Ze-mh(2Cron. 14:13-14).
Locul cetăţii Gherar a fost identificat de W. M. Flinders Petrie cu Teii Jemmeh, dar în urma unor
cercetări întreprinse de D. Alon, Teii Abu Hureira, o mvils la ta lm s! de ce, in !bdi El.Sdi'an a fos ptopu
ca u le mi pFbsbil. ItrEucit nu au fo* gSsite în apropiere rărnăşiţe mai vechi decît Epoca Fierului, s-a
crezut pînă recent că aceasta este un deal Dtual, dd eretarile lui Alon au aret ct a tort locuit încă din
vremuri calcoKtice şi a continuat să fie locuit în toate perioadele Epocii Bronzului şi a Fierului.
Dovezile aduse de cioburile ceramice arată că cetatea a prosperat în perioada Epocii Medii a Bron -
Arlui, p€ri€da paciarhno!.
BlBuocRAFlE. Y, Aharcni, 'T1p lznd of Cdal, IEJ 6,7956, p.26.32, {. F. M, Crcs Jr. iiC, L Wrkht, Jal
75,1956, p, 212'213; W E Abngh! BASOR 163, 1961, p. 48. T.CM.
GHEIIASA. o cetac nnpotut! dln p€ri@da cla sică, ca importanţă comparabila cu Palmira şi Petra. Ela
situli in 1t-Niord,nia, la jmntt€a dtuulu între Marea Moartă şi Marea Galileii şi la vreo 30 km E de
Iordan; localitatea din vremea noastră păstrează numele în forma Jaraî şi este unul dintre cele mai bune
exemple de oraş provincial roman din Orientul Apropiat, Este renqa@t nffii indiEt ln Biblie, ln pae jele
care descriu vizita Domnului nostru la E de Marea Galileii, în teritoriul care este descris ca „ţinutul
ghe-renilol (Matu 5:1; t@ a:26, 37; Mat, a:2e - In unele traduceri întflnim „tinutul gadarenilor" sau „ţi -
nutul gherghesenilor"). în toate aceste trei pasaje diferite MS. dau Gerasenos, Gergesenos şi Gadarenos.
Oraşul este situat într-o vale udată de apele unui rîu caE cuse prin nijldul €i { bo35F oratdui prcbabn că
a derivat de la cultivarea părnînturilor fertile din pald d€ E. A ldi rdar€t penn! pritu oar, de ce6bnrl
aelmn Setan in ta06 ii apoi a fct vizitat de mulţi europeni. în 1867 Charles Warren a întocmit /anui ii a
lrdt fotqmft ale ruinelo!. In 1a7a a fGt inerciai d s t !€ ldul acela si distrweFa d;dirilor in ved.e ac€lui
obidiv a awt ca rezultar idd€ prinderea unor lucrări masive de conservare, recon;hire r,i ex€v.F su!
asplciile D.patuentuluj de dti.hiidli ln perioada dinde r:zbod€: lur5iil€ con. tinug si ln prept. AsPlcM
ruinelor rclw face dificilă cercetarea ruinelor din perioade mai vechi, dar probabil că Gherasa a evoluat
dintr-un sat şi a devenit u o€s €ldisti. Dunind nh€l€ Antiohia. chdva după secolul al 4-lea S.d.Cr., cînd
datorită condiţiilor mi siabile a ap5rut psp€ribt€a. trim nogoErc isroricS 6re in scrierile lui JlEphu, d€
spue cE Theodorus de Gadara s-a refugiat acolo la sfîrşitul solului al 2-l€ i.d.cr., dd oa-sd a rct mpat Ia
puţină vreme după aceea de către Alexandru Jan-naeus şl a rămas în mîinfle evreilor pînă cînd a fost
ccrit d. Ponp.i !i 63 i.d.Cr,, cbd a daelit Fne a prcvimiej rcmre siria, obiceiul elenistic de a ter site o
o(El@re aulogtwre a f6r cortinEt d€ Rom. iar Gheras care da acM ls dinbe et:iile din 'D@polE, a
ionori! 6c!nd cone4 activ cu Naba. taeniide laS. Această prosperitatea fostatîtde mare îneît în secolul 1
d.Cr. cetatea a fost reconstruită dupâ u plan tipic rcnan, cu sunzi prircip€le drepte, flar ete de oloan€ si
du.ind sd€ u fom. Acolo eEu temple pentru Artemis şi Zeus, două teatre şi un zid circular care
înconjura totul. Secolul al 2-lea d.Cr. a fct o peri€de de prcrpsitate ii tui tu€, id ruinele care au rămas
din această perioadă includ un arc de diunf care a orenolat o vizita a lnDbratdui Hadria nusîn 129-130
d.Cr. în prima parte a secoluluial 3-lea cetat@ a dedt colonie, dar la *urtt ffie dupe acea a htlat ln dedin
id pe ma cruciadelor €n de mult părăsită.
lIBrloGRnflE. c- c. M.cM, ft. rddder ofA-o gress in pdJ6tin., 1943, p. 309.325; G, linl6t* H.rdiry, The
Antiadnd otJo.don, 19s9, p. 7a'1o4;
E. G. Kraeling, Gerasa, City of the Decapolu, 1938; E,
F. V(4e1, EUa"A 42, 1977, P. 4842.
T.CM.
49]
GHER$OM, GHBn$ON
GHEAfOM, oI|ERgoN. Fo@ chslon a nu, melui este folosită pentru următoarele persoane:
1. Fid cel Mi Mr€ al 'ui Moi*. oa&ut ln Mldirn {Exod. 2:22; 18:3). Numele (tălmăcit „izgonire" sau
„un străin aicî") a comemorat exilul lui Moise. Fiii lui che$on au f6t oEid@d laili (1 Cbn. 23:14-15).
2. Un lrnat al pFtuld rin6 Ge 3:2).
3. Fiul lui Levi (1 Cr. 6:1,16-17; în altă parte slnt folosite formele înrudite „Gherson" şi „Gherşonitul").
in pustie gherşoniţii au purtat cortul înrUnirii, cortul, învelitorile, perdelele ţi funiile pentru uşă, pentru
curte ţi pentru poartă; lor li s-au dat doua" care şi patru boi ca săi ajute la transport. Ei şi-au întins ta
bara la V de cortul înrîlniru. Bărbaţii lor, de la o lună în eus, q.u in nurgr de 7.s00; €i @re slujeu 0nre
30 si 50 de 5ni) @u 2,630 (N6, 3:17-2t a:.ta.4lt ?:7i. Lor li s-au dat treisprezece cetăţi în fără (los.
21:6). în timpul lui David Asafirii, Ladaniţii şi atnîndouă familiile Gherşonitilor aveau slujbe speciale
de cîn-târeţi şi vistiernici (1 Cron. 6:39; 23:1-11; 26:21-22), Gherşoniţii sînt menţionaţi la aducerea
chivotului (1 Cron. 15:7), la curăţirea Tfemplului pe vremea lui EEnir {i j6ia (2 CM, 29:r2t 35:l5j ti ln
derite 3lujbe h tinpor lui Em (Em 3.10) si Nffiir (Nen. 11:17),
D.W.G.
GHEŞEM. Menţionat în Neem. 2:19; 6:1-2 ca unul dirte prircip.lii opomF ai tui Nsi6; Doite fi
identificat în mod aproape cert cu Gaşmu din Neem. 6:6. fn aceste pasaje el este numit pur şi simplu
„arabul", dar este evident că era o persoana influentă. Două inscripţii aruncă lumină asupra identităţii
acestui on. UB de pe o piatrt Moi,ld dh Dedand antic (în prezent el-'Ula), datată „în zilele lui Jasrn
[formă dialectală a numelui Ghesem) fiul lui Şahru", atestfnd în felul acesta faima numelui Gheşem în
Arabîa de N. Cealaltă inscripţie este o dedicaţie ara-maicâ pe uri vas de argint dintr-un templu arab din
DelE de E a EsiphJui. E! tplm: 'G a adu ealh(! fiul lui ch€fs, r€Ael. Chedarutuj (.s j€rda) p€nEu [zeiţa)
Han Hat". Această inscripţie a succesorului său arată că Gheşem a fost regele (şeful suprem al) popo-
rului tribal şi al negustorilor din deşert din *Chedar, în Arabia de N, un loc atestat în Biblie. Regele
Persiei a menţinut relaţii bune cu arabii din perioada dnd a ilradat EgiPtUr, h s2s Ld.c., (ct H.rcdor, 3, 4
ş.urm., 88) şi lucrul acesta ne ajută să înţelegem afirmaţia din Neam. 6:6, deoarece o plîngere a lui
Gaşmu, adresată regelui Persiei, nu era trecută cu vederea. Cu privire la vasul de argint şi la informaţii
mai complete despre Gheşem, vezi I. Rabinowia, JNES 15, 1956, p, 2, 5-9 ţi pi. 6-7. Vezi de asemenea
W. F. Albright, „Dedan" £n volumul aniversar al lui Alt, Geschkhte tind Altes Testament, 19S3, p. 4, 6
[inscripţia de la Dedan).
K.A.K.
GHESUR, CHAlURtTt. r. h Lsb ditor tuj David, în 2 san. 3:3, 5 tftilea 6k .Ab6aloh. fiul lui Mre fiica
lui Talmai, regele Gheşurului", o cetate în Siria (2 Sam, $rai 1 Crcn. 3:2), l. NE de B.fu 06. t2:s: 13:11,
13).
Aceasta a fost cetatea unde a fugit AbsaJorn dupâ omorîrea fratelui său Aranon (2 Sam. 13:37) şi unde
1-a trimis David pe loab ca sâ-1 aducă înapoi (14:23). Tînărul s-a întors la Ierusalim şi apoi a organizat
o rebeliune împotriva tatălui său (2 Sara. 14:32; 15:6).
2. Un grup de oameni numiţi „gheşuriţi" este aBtat ln Io6, 13:2 d I Sm. 27:3, fiin lleuirod din N€gleb, h
aprpiere de gftriJa d ESiplul,
f.nB.
GHETSIMANI. (Din aram. gai Semen, „presă de ulei"). O grădină Qxpos, loan 18:1) la E de Ierusalim,
dirclo de val6 ch€dFn d 'n apFpieE de MuEle Măslinilor (Mat. 26:30). Era un loc favorit de retragere
pentru Cristos şi pentru ucenicii săi ţi a devenit scena agoniei, a trădării lui Iuda şi a arestării (Marcu
14:32-52), PFb.bn cl an put@ f.e u @trrnsr cu Ed6d, c. o sredirA ude al doi16 Add a binjt ispit!. A.li@a
lui Crisrcl l ChetsiMi O@ 22:41) a dat E$ft obiceidui crqtin de a tsenuehla ta rugăciune. Locul latin
tradiţional este la E de drumul ţi podul spre Ierihon, peste Chedron, ţi conţine măslini d6pE .e e sple c!
dateazi din s@[il al 7l@ d.Cr. Este un pătrat cu latura de 50 m şi a fost împrejmuit cu un zid de către
Franciscani în 1848. Grădina corespunde cu poziţia indicată de Eusebius şi Jerome, dar este considerată
de Thomson, Robinson şi Barclay prea mică şi prea aproape de drum. Grecii a! tnprejnuit u le LlriMr
Mi s?rc N. r, NE de Bisk. sl Mqria .xisrl u r4n Mi intiB ude exisEu errdhi Mi iblare, pE L dislozilia
p€le. rinilor, şi Thomson consideră c3 acolo s-a aflat grădina diainal!, Pohn oriaiEli au fcr tiiaC de Tiu
(JoE., BJ 5, 523).
BIBLIOGRAFIE. W.M. Thomson, The land and the Book, 1888, p. 634; G. Dalrnan, SacredSittx and
Ways, 1935, p. 321 9.tm. DHt.
GHEZER. UE dinde er4e prircipale dir pat6tina pre-romană, tncepînd din anul 1800 î.d.Cr. Era situată
strategic pe drumul de la Ierusalim la Iope, pe qlrlE ca roi de N . gel€lei, la h@ t2 km de şoseaua
principală dintre Egipt şi Mesopotamia. Zidurile de apărare canaanite puternice au fost dârîmate de
fahdul Thutn6is ln, prin @ 1463 t.l.Ci, Dlpt aceea Egiptul a stăpînit cetatea. Zece scrisori de la el-
*Amarna, expediate din Ghezer, arată că în secolul al 141@ cetatea a Filat dc In cele din urnU a r6ms
credincioasă Egiptului. Pe vremea cuceririi de către evrei, regele canaanit al Ghezerului, Horam, a
încercat ss ajute Lachisd, .lara f6linlitlt (rG_ to:33; 12:12)I totuşi, Ghezerul nu a fost cucerit de israeliti
(Ios. 16:10j Jud. 129), C! tGre &6t@ etate a tosr inclusă în teritoriul lui Eftaim, ca o cetate Jevitică
(Ios. 2!r21), F@oNl Merenpi.h pEdde p€ sreta e, ca a recucerit cetatea la scurtă vreme după Cucerirea
israelită. Dovezile arheologice arată că după 1500 î.d.Cr. filisteniiau stăpînit cetatea, poate cuaprobarea
eaiDtenilor, $ aer f.pr ar put6 rxplka luprele lui David <lh a@t!$ reEi@ (2 sm. s:2s). ch@rul a intra t în
stăpînirea Israelului cînd faraonul egiptean a dat cetatea fiicei sale care s-a căsătorit cu Solomon; acesta
a reconstruit cetatea şi zidurile ei de apărare (1 împ. 9:15-17). Excavaţjite (1964-73) au scos la lu-
492
GttBztR

Plănui porţii construite de Solomon ca parte a fortificaţiilor de. la Ghezer.

Reconstituire sugerată pentru poarta lui Solomon de la Ghesser,
493
GHEZER
WVWWWVVNAAAA

Asedierea cetăţii Ghaser de către armata lui Tiglatpalassar Hi Basorelief din palatul de $Vde la
Nimrud. 744-727 t.d.Cr.
mină o poartă ţi ziduri de apărare caracteristice pentru Solomon. Regiunea aceasta a produs cantităţi
mari de piatră calcinată, aşa cum arată atacul faraonului Şisac împotriva lui Iuda, în cea 918 S.d.Cr. (1
împ. 14:25 ş.urm.). Există indicaţii că a fost ocupata în vremurile de mai tîrziu ■ în timpul perşilor,
Sele-ucizilorşi MacabeUor. Ghezer (Gazară) apare frecvent în lupr.le Ma@b.ilor. Doun dsp€riri
rhelorice importante de Ia Ghezer stnt *Calendarul de la Ghezer şi o *„înăltime" monolitică (după cea
1600 Î.d.Cr.),
BtsDOGBAFIE. l- A S. Macaljsrer, lie 6&dvd tions ofGezer, 1912; W. G. Dever (ed.), Gezer 1, 2 (ţi
rclunele knntoare), 1970, 19741 EELII- V 42aGi 443.
G.C.C.
GHIBEA. (Ebr. siE4 si4a!). un srb66ntiv d€ înseamnă „deal" şi este folosit frecvent în Biblie în sensul
acesta (de ex. 2 Sam. 2:25 si probabil în 2 Sam, 6:3), dd a fst foldit ad6a si @ nlmle @i localităţi.
Datorită similarităţii formei cu numele locului geba' (*GHEBA), aceste două localităţisînt confiddate
llmli (d€ ex, Jud. 20:10),
r. o etate din d€aluile lui lud. (t6. 15:s7), d putea fi identificată cu localitatea modernă el-Jeba dr!
apbpid< le Betlen.
2. O dlare în hsaimin 06, 13:23), la N d€ I€rusaun (&. 10:29), c! Euli8t al wi faDte Eprobabile comise
de locuitorii ei, cetatea a fost distrusă în perioada Judecătorilor (Jud. 19-20; c/. Osea 9:9; r0:9). cera€a a
f6t fainossA 6 leul Drll al
lliSau.l(1 san 10:26), 8iJ.'aqfi?l,,,chibeatuisaDl, (1 Sam. 11:4) şi a fost reşedinţa lui pentru o vreme cît a
f6t r€3e (1 sm, 13-1s), cltliaup! c€Davi.l a f6t uns Eg€ ln ld.d lui (1 San, 22:6:li 23:19j 26:1), Ctnd
David a fost rege a fost necesar să le permită ga-baoniţilor să sptnzure trupurile celor şapte urmaşi ai hi
Sad pe zidule de b Cnib.a terEu a rnzbw omorîrea unora dintre ei (2 Sam. 21:6; lxx „Gabaon"). Chib@
lui sad dh Biblie poaG 6 idarificalE aproape cu certitudine cu movila Teii ei-FuI, la vreo 5 km N de
Ierusalim. Locul a fost excavat de W, R Albright tr 1922,3 ii 1933, ( rezdtare @re au @n firmat
identificarea făcută de el. Excavaţii ulterioare efetEb d€ P. W. Lapp ln 1964 au adB dre@ modi. ficări
la concluziile lui Albright. Plasarea locului dePart€ de o ape .ugit@E nsatus .i D! a f6t ocupat
permanent pînă în Epoca Fierului, cînd în reaiu@ del@n a! ajs sI s folos€ea ln mod c]lmt cisrmele de
@l€.tat ap! de pl@ie, Prima aşezare mică datează din secolul al 12-lea î.d.Cr,, fiind prcbatnl <lirEui in
elis.drl Flatat in Jua. 19-20. După o vreme a fost construită o fortăreaţă mică şi a fost folosită prin
1025-950 Î.d.Cr., în vremea lui Saul. Arbright a reEtituir planul ei € u dtepnnshi c! un turn în fiecare
colţ, dar numai un. singur turn a fost descoperit şi lucrările lui Lapp au arătat că planul nu este cert. A
fost descoperit un vtrf de plug de fier din această perioadă, indicînd introducerea fierului, monopolt:t
pbl atuci de filtteni Exisr5 dorezi c! fortăreaţa a fost jefuită si apoi abandonată timp de cîţiva ani,
probabil în urma morţii lui Saul, dar locul a fost reocupat curînd, poate ca un avanpost în'râz-
494
GHICIRX

boill lui David cu Is-Boşet. n€buie slii fi pi.rdft impotunF dupi ce David a cuedt toi ftgatul iar
excavaţiile arata că loca Utatea a fost părăsită timp de apeD€ 2 Role. Fonircala a fst Eonsrruiri cu u
turn de veghe, poate pe vremea lui Ezechifl, dar a fost distrusă la scurta vreme după aceasta (c/. îs.
10:29), pentru a fi reconstruita în secolul al 7-lea î,d,Cr. cu un zid d€ 6kmt ("FORi1FICAT,n). DupE o
dirhgere al]ibuil{ lo4elor Lui NebucadneFr, !€ lxul acela a exist u et ce s htind€ p€ o supi.Ja!5 oroidera
bila ţi a cărui existenţă s-a perpetuat pînă prin anul 500 $.td.C!, A lllmt o .lt, pcn€dt de abandonde ptuI
id epea Maca!€ilor cind u st nou dh aprc piere s-a întins peste locul vechi al cetăţii. După aceea 9 fost
ocupată sporadic pînă la expulzarea tuturor evreilor din Ierusalim, cînd se presupune că Ghibea a fost
supusă aceleiaşi interdicţii datorită proximităţii sale faţă de cetate.
BIBLlOGF,lFrr. W F. Albrigh( lnsot 4,1924: l_. A. Sinclair, 'An AlchaoloAicar study oI Cib€ah,
AASOX34, 1960: p. W lapp, BA 28,1965, p. 2roi N. W Lapp, aASO,R 223, 1976, p. 25-42; U,EltL, 2,
p. 444-446. T.C.M.
A.R.M.
CHIBETON. (Ebr. ribb'!6a, $ovil5')- ocer.te dir qftodd lui Do (Ic. 19:,14) datE l€vit'lo. cohatiti (16.
21i23). P€nd o !]q€ a fo$ ln friinile filis tenilor şi a fost scena unor bătălii între filisteni şi rc3atul de N
al ld Brael, Aici Ba*I " omorir pe Nadab (t Inp. 15:271, ir @ 26 de d mi tiniu otui a fon aclaNr co r€ge
(L imp 16:17j. SarSon regele Asiriei, a zugrăvit cucerirea acestei cetăţi pe ziduile palatdui seu, p.inire
vjctoriile din canp3nia sa di! 712 i.d.Cr. (vszi P E. 3otta, Monudst dc Nitriv., 1349, 2, pl. 39).
Probabil .i 6te ltll .lMeFt, la VdeGhezer.
G.W.G.
GHICInX. cuvlntul ebr. Ge 6te rrads de obicei „vrăjitorie" ţi „vrăjitor" este rădăcina qsm. Rădăcina
nfrfeste folosită în Gen, 44:5,15 şi în alte locuri este tradusă „descîntător", „deseîntare", „folosirea
descânteelor". Ridrcina hn 6r. clplari ueri c! cuvin tele de mai sus şi este tradusă „a prezice viitorul" si,
de două ori, „ghicire".
GNciEa 6h in lidi ffii o inc€rare de a dis.eme evenimente îndepărtate în timp sau spaţiu şi care nu pot fi
p.r€pnre djr mjjlGce nomle. O dsfiniije sinilaH ar purd n dail aspetului viziomr at pro. feliel ara cm a
f6t rxmitar de d. tn r san. 9:6-10. De aceea termenul putea fi folosit uneori într-un sens bun, cum este
cazul unui profet care are darul clar-viziuii 6ra a aprcba plin ..sb t@te iomele de clarviziune.
Arfel 8.laa( 6te u u5jitor i in acelagi limp u on iFpint de Dhereu (Nm. 22:71 24.7). Vtt jitoria
condamnată în Eşec. 13:6-7 este descrisă ca "injnci6a". in Mica 3:6.7,11, pr6ti@ 6te o tuc $e a
prot€lilor, deri .ici ei 6u pe@ir da.ul; .J. zah, 10:2. în Prov. 16:10 qesem („decizii inspirate") este iolGit
o pliviF ta ciliuznea aivira dait grin rese.
în afară de aceste sensuri generale, ghicirea este condanmrE, a6ra ae dou5 pasje n€nlomte mi jos.
Poporului lui Dllm€eu i k interzice s: ioloe6.5 ghicifta su d*intdele al. cm flcau pdgfiii (L€v. 19:26;
Deut. 18:9-14} iflr2 împ. 17:17; 21:6 vorbeşte despre neascultarea lor. Vrăjitorii păgîni sînt menlioml
ln I san. 6:2i Is. 44:25; Ezd, 2r:22.
Ghicirea poate lua mai muite forme. Putem vorbi despre două categorii mari, şi anume, ghicirea internă
şi cea mecanică; ghicirea internă constă fie din transă de itrpnaF€ de tip qaMnic, t. dinro cladzise
directă; vrăjitoria mecanică foloseşte mijloace tehrice, cm slnt aisipr, n;mtaiele sei jenfe eu, in
vremurile modeme, frunze de ceai. Această categorisire nu poate E impusă cu tărie, întrucît obiectele
pot dedanta capacitat@ de cldizibe, cm sre @zul privini b alobd nagic. Balaar e ponre s5.ti fi dc clanf.t
putdile in feld a.6E (Nm. 24:1).
umSr@rele tme stu mliomte l'l Bibtie.
a. Rabdamunţie. Ezec, 21:21. Beţe sau săgeţi erau arunGte in aer si prddtne era dedsi D€ b.a pozitiei
in .are .5aeau. Osea 4:t2 sar put€a referi de asemenea la acest lucru.
6. Hcpdtoscopie. Eh, 21:21. ExmteE ficarulli şi a altor măruntaie ale unei jertfe se credea că oferă
ciEuzire, lrobabil ci fomele ii stuele oau clasifi ca@ 9i apoi pretul lc intcrpreb.
c. *Tcrafim. Acesta este asociat cu prevestirea în 1 san. 1s:23 (,,idobl:bic,, vsR)t Ek 21:2\ zan. 10:2.
Dacă terafunii entr iGgir ale sdhogitdr morti, plev61ir€a pmb3b ce era o fod; d. spi.itism.
d Necromanţia, sau consultarea morţilor. Aceasta este asociată cu prevestirea (vrăjitoria) în Deut. 18:
11; r san. 2a:ai 2 lm!. 2r:6 s-i sre condqmnat5 de Le3€ (Lev. 19:31; 20:6), pbretj (]s 3:1920) 9i d€ ciqjle
irtoric€ (r Cbn. 1oir3). Medid € spurca .e are s 'd!, tradus „spirit fanilial' sa!, in remeni moderni, „un
control" („stăpînire"?). Un termen asociat, tradus „vrăjitor" esteyid'ânf, probabil de la rădăcina ySda-,
„a cunoaşte" şl probabil că se referă la .uoa9ter.a supiamtuau p€ c.r. prerinCea ci o are dubll qi, in €N
sudar, ftddiul.
e. Astrologia trage concluzii pe baza poziţiei Soalelui, lbn si a phnetelor li iaport cu zodiacul şi unele c{
.ltele. Dai ru ste cond.mt5, asEolosia sie injosirl in 15. 47: 13 si Ier, 10:2, lMagn car€ au venit lă
pruncul ks tMai.siIer, 2:9) 10:2,pbbabil că au fost €du€Si n tEdifE babilonirn, care imbira srono mia şi
astrologia,
/ Hiăromantia sau prevestirea cu ajutorul apei. In €zul acra lome si inarini apar ln apa dilr6 vas sr cind
cim% priv6te la o sfd, de cristal, ttcirir. apei induce o stare uşoară de transă şi viziunile sînt s!bi&tiv..
Singua ref€rirt la a.ea*a Dracrica in Bi blie 6te Cn, 44:s, 15, ude s-ar p6.a cE losif a foldit paharul siu
de aiaht pertd acsr aop. Dai nu pu1€n spue citi crcaibilibte pcte n dat, ud afirmaţii care apare într-o
secţiune în care Iosif şi administratorul său îi înşeală în mod deliberat pe fraţii lui Iosif.
g. Sorţii. în VT sorţii au fost aruncaţi pentru a descoperi voia lui Dumnezeu cu privire la împărţirea
teritoriului (Ios. 18-19 etc), alegerea ţapului care să fie jertfit în Ziua Ispăşirii (Lev. 16), descoperirea
unei persoane vinovate (Ios. 7:14; Tona 1:7), stabilirea lndato.irilo! la T€nplu (r crcn. 24rs), ddoErir€
fti zi lenoM6e p€ntru tlaman (Ei. 3:7). InNT
495
GHICIS'E
hainele lui Cristos au fost împărţite prin tragere la sorţi (Mat. 27:3s). Ultim @ziedin Bible i! (e sthr
folosiţi sorţii pentru a afla voia lui Dumnezeu este akg@r li Matja (Fapt. 1:1s.26) d s.d pute. rl de
semnificativ faptul că a avut loc înainte de Rusalii. oLzi de .lee'@4 iURIM sl TUMTMJ
h. *Visele sînt considerate adesea mijloace de prevestire, dar în Biblie nu există nici un caz în care o
persoană să ceară în mod deliberat călăuzire sau cunoaştere supranaturală prin vise, cu excepţia posi-
biLd s pbfetului fab din ls, 23:25.27. vbul sDon6!" însă, este adesea un mijloc de călăuzire divină.
In Fapt, 16:16 o rhid d 6 s!,irit tle shicie. termenul gr. folosit aici este python. Oracolul faimos de la
Delfi era în districtul Python şi termenul era folosit pentru oricine care era inspirat în mod divin, cM a t
f6t . prctes! de la D€16. (rMAGlE 9I VRĂJITORIE.)
BtsLIOGRAFIE. C. lorq J. S. Wdght, IrMT a p. 552-562. J.S.W.
GIIICITOnJLO& SIE'ARUL. lrpresia ddn nq6nrrtn din Jud- 9:37 6t€ Fadur ,Stejarul Chici. torilor" sau
„Cîmpia Meonenim". Cuvîntul m''6n'ntm este participiul intensiv al verbului 'ănon, „a ghici", un rb
care 6te l6lcii, de €x" h 2 lhp.,,a 21:6=2 Cm, 33:6girs. 19:26 u.le e in@ice pnctierea gh;citului, FoIm d.
plni.ipiu, carc lrs€adli "gl, cito/' su Esjitor (rcHlClR!), aparc de emre h Ddi r8:rq 14 qi In Mica s:12
(13, ebr), dd 6G tratata ca nume propriu numai în pasajul din Judecători. Probabil eS textul se refera la
un copac unde îţi făceau meşteşugul ghicitorii canaaniţi sau tsraeliţu apostaţi. I/iealizarea este
necunoscută.
T.CM.
GH1I1ON. (Ebr. gfhân, „rîu"). 1. Numele unuia dintre cele !ar{ fui di! crldira .&ta! are a fct i.ldtifcat
cu oru, At@, C6ge, Nil si nulte alre rîuri. Identificarea cu Nilul se datorează afirmaţiei că mconjoară
(sabab) ţara *Cus (Gen. 2:13), cane este idmtifrtl e Etiopia, d.r 6re Mi probati c! atji Cuţ se referă la o
regiune la E de Mesopotamia din care au descins mai rîrziu cassiţii. Dacă este aşa, identificări posibile
ar putea fi un rîu care coboară în Mesopotamia dinspre munţii din E; poate Diyala sau Kerkha, deşi
posibilitatea schimbării caracteristicilor geografice face orice identificare incertă.
2. Nu!€I. uui imr la E de leEslin! ude solomn r r6t w c. Ese (1 lnr. 1:33, 33, 4s)_ De la izvorul acesta
Ezechia a săpat un canal care sa ducă ap. plrs la bazinol Silcn (2 cron, 32:30) t inte. riorul zidurilor
cetăţii; izvorul s-a aflat în a/ara zidului qtaior @Err$t de Maer (2 cFtr. 33:14). prcba. bil cA poat 6
ideniiftlt cu 'Ai! Sitti Mar€n,
BIAUOGI-AIIE. cu pnvie la 1 @ E, .d Speig, ,,Tn€ RiveE of Par.dise". f65cnnk Johanas anLdri.rir,
1959, p. 47t4351 .u priviE la 2 Eei J. sino$, J.tualm in the aU T6thet, 7952, p-162-188.
I:cM.
GHILBOA. (Ebr. gitboa', probabil „fîntînă clocotitoare", deşi există oarecare îndoiala în privinţa aceas-
ta). Uneori numele este generic si astfel întilnim „Mt. Ghilboa". EE u tBiv n6rc din isitdiul lli kaha! ţi
astfel, în 2 Sam. 1:21, David apostrofează „munţii din chilboa". A f6t @ lupi.i 6Ele a luj saul cu
filistenii şi scena morţii lui Saul CI Sam. 28:4; 31). Ar părea surprinza1 tor să găsim filisteni atît de
departe în N, dar drumul din Fillstia Ia Esdraelon era un drum r{or p!.tru mtele cffi s deplae!. D€luiLe
sint numite în prezent Jebel Fuku'a, dar numele antic este perpetuat în satul Jelbon de pe coasta
dealului.
G.W.G.
GHILGAL. Numele poate însemna „cerc (de pietre)" sau „rostogolire, prăvălire", de la ebr. gâlal, „a
ros-togoli". Numele Ghilgal a fost folosit de Dumnezeu în a€t ultih sE Fnh a Eaninti poporului Isael
izbiviE s din Egi?t, clnd a lct rriar lnpEju tn acest loc: „Astăzi am ridicat (prăvălit) (gaRSd) ocara
Egipnnui de daup€ \@Fd" 0s. 5:9t
l. chilsal la E .le laiho$ :!Ee lqihon si tordd. Laur .Ect u& sa aflat chikalul dir aeastl re-gime ontim! sA
tie tucurc*ur J. Muileibug (&ASOfi 14q 1955, p. 1127) sryeEazi s le ta N de Khirbet el-Mefjir.Ja vreo
2 Icm NE de lerihonul din VT (Teii es-Sultan). în sprijinul acestei localizări aproximative Muilenburg
aduce mărturia combinată a referinţelor din VT ţî a unor scriitori de mai tîrziu (Josephus, Eusebius
etc.), iar o excavare de încercare a scos la lumină urme din Epoca Timpurie a Fierului. J, Sîmons (GTT,
p. 269-270, § 464) a criticat teoria lui Muilenburg pe baza faprului că Khirbet el-Mefjir este situt @i
Nlt s!re N dett rpb E de ldihon; dd aceasta nu este o obiecţie puternică deoarece Khirbet el.Mefn ete
rjt@r la fel de mul! spE E ca ii sprc N (vezi han lui Mtrildbug, orl cir., ns, \ p. \?).
chilSal a denit baa de oleaCbi !€nEu kr.el după trecerea Iordanului (los. 4:19) şi a fost centrul unei serii
de evenimente din perioada cuceririi: au fost aşezate douăsprezece pietre comemorative atunci cînd
Israel şi-a întins tabăra aici (los. 4:20); generaţia nouă care a crescut în pustie a fost tăiată împrejur aici;
primul Paşte din Canaana fost sărbătorit aici (los. 5:9-10) $ tot aici a lEerlt GM (16. 5:u,12), De la
Ghikat I6u a 6nds Isdeld inpotriva Idinotulli (los. 6:11,14 ş. urm.) şi de aici a condus campania spre S
0os. lO) duti e i.a prinit pe bin'+n sabaoniS deghizaţi (los. 9:6); tot aici a început împărţirea teritoriilor
p€ sdinFj (6, 14:6). Astfel, chilsat a dewnit i! acela$i timp o adwft aninle a izbivid ditr Egipt dată în
trecut de Dumnezeu, un simbol al viciori.i pezdte sub cllsui@ lui si a asisr.t la promisi@ @ftenirii ce
llm sI fie dobindil6, cu p.ivire la tabdF d€ la chikal ii la rctul €i h rrareSia lui Iosua, vezi Y, Kaufmann,
TJte BiUical Account of cke ConquestofPal&tine, 1953, p. 91-97, înspeciai 92,95 ş.urm. Kaufmann
atacă de asemenea cu tărie teoriile eronate ale lui Alt şi Noth care au susţinut că Ghilgal a fost un altar
vechi din istoria lui Beniamin (p. 67-69).
Eti anii care au urmat îngerul lui Dumnezeu s-a dus de la Ghllgal la Behin, ca rt @ndd€ !e kret ce a
ujrat izbevt€a (Jud- 2:1): de aici sa intos Ehud
496
GLOSIA IN EXCELSIS
pentru a-1 omorî pe regele Moabului ţi pentru a izbăvi p€ BE€l (Jud. 3.19)- Samuel obitnuia sA vizit4
chilsdul in cidtd du (1 sm, 7:16)i aici a rGr cdnrEt cu jqde de Eul$niE iBr3larea lli saul
caregeduplînfrîngereaarnoniţilor(lSam. 11:14-15; cf. 10:B). Dar mai rîreiu Saul a adus o jertfă pripită
(1 Sam. 13:3.14) şi tot la Ghilgtl sanu€r t.a dep64it pentru totdeauna de Saul după neascultarea acestuia
în dzh.iul d elecl$i (1 Sd. r5:12.3s). DuPa tftlb qut! a lui Ab.alon! tibd luj luda I'a primit pe David la
Ghilga! (2 Sam, 19:15,40). Pe vremea lui Ahab şi loram, Hie şi Elisei au trecut pe drumul acesta tocmai
înainte de înălţarea lui Ilie la cer (2 împ. 2:1) (deşi unii, in mod inutil, consideră că locul acesta este
diferit de Ghilgalul istoric) şi tot aici Elisei a vindecat
Ugantur din N caeaNrli (sorele 14113 Ld.ct.), ghirgasiţiî sînt atestaţi indirect prin două nume personale:
grg/şi bn-grgi, adică, Ghirgas şi Ben-Ghirgas (referinţele sînt date de Gordon Sn Ugarinc Textbook, 3,
196s, p. 331, tr 619), Chi!83riFi biblici ii cei din Usdt Dbbabil cn sînt diferiţi de s popor din Asia Mică
numit Karkisa în analele hitite si krkS în cronicile egiptene.
1CA.K.
GHIRZIŢII. O altă formă posibilă este „gherziţiT. Clanuri semi-nomade puţin cunoscute, asociate cu
•gheşuriţii şi *amaleciţîi din partea de NV a *Neghe-bdui; au fst e*ternjmd de D.vid (r san, 2713) ctnd
mîncarea de castraveţi sălbatici a umii grup de profeţi guverna la Ţiclag ca vasal al regelui filistean
Achiş. care s-au temut că sînt otrăviţi (2 împ. 4:38).
K.A.K.
care s-au temut că sînt otrăviţi (2 împ. 4:38).
în timpul secolului al 8-lea t.d.Cr., cel puţin pe vremea lui Ozia şî Ezechia, Ghilgal a devenit un centru
de închinare formală şi nespirituală care, la fel ca şi închinarea de la Betel, a atras condamnarea din
partea biAnc (4:4; 5:s) ii os (4:1s; 9:1s; 12:11). Legătura dintre Betel şi Ghilgal (reflectată şi în 2 f mp.
2:1-2) a fost întărită prin construirea unui drum între aceste cetăţi (Muilenburg, op. cit., p. 13). în fine.
Mica (6:t EMirtEte pop6rului de prind rcl F @re chnsdur la awt ln p€leriMjd lor spiritM), fiind niftor la
neprihnd@ d puteEa .fntuiicre a luj D@u, ,de la sitim la GhikFl", adica, de dinolo de lddan pld ln t@
prc!u!..
2. ln 16. 15:7, la sldnila de N a hi ruda 6te menţionata localitatea Ghilgal, „care este in faţa suişului
Adumim"; în descrierea paralelă a acestei graniţe, ca fiind graniţa de S a lui Beniamin (los, 18:17),
apare localitatea Ghelilot. Deşi există posibilitatea, nu se ştie cu certitudine dacă acest Ghilgal/Ghelilot
este a.€lati d fanMd chjkai de la E d€ Iaihon. Daca nu SSnt identice, trebuie să fie vorba de un alt
„cerc" local, Mi d€p5rr€ spr€ v suaEtii .u privire l. .c6tli graniţă pot fi găsite în lucrarea lui Simons
{GTT, p, 1!9.140, 5 314 5 173, 326) @, iNr, fa@ pM nulte hodidciri ale lextuhi.
3. în Deut. 11:30 expresia „faţă în faţă cu Ghilgal" s-ar putea referi la canaaniţii care locuiau în Araba
(hl6 lorddtnli) 5i m la nutii Ebal si Garizin. D*! 6tc a{6, atuci 6te brba de Ghilsalul i.totu, veri 1 de mai
sus. Comparaţi CTT, p. 35, § 87-86.
4. Printre duşmanii înfrînţi de losua apare şi regele coinului, .L lnvl GhilSal (Ic. 12.23), atEtuti de regii
din Dor şi Tirţa. Acest Ghilgal s-ar putea să fie epitala uui Ege .aE a dotult p€te o popd.le mit! la
mryir@ dmpiei de c@ta de la $abn; uneori s-asugerat că ar fi situat la Jiljuliyeh, la vreo 5 km N de Afe.
su la 22 kn N'E de (:ll€s de la lope,
s. Lcalitat€ B€t-Ghngal de hde au renil ch tlel la dediaM ziduilor Iensalindui de citre Neemia ţi Eîra,
este ori faimosul Ghilgal (I mai sus), di o ldlicte reid€nriftate t.l (Ne€s. 12:29).
K.A.K.
GHIRGASIŢII. Un neam menţionat alături de urmaşii lui Canaan,bi Gen. 10:16; ICron. 1:14; făceau
parte din populaţia foarte amestecată din Canaan care este descrisă în promisiunea originală dată Iul
Avraam (Gd 15:21i cJ. Ned. 9:3). Cu tinpd €i au f6t înfrmţi de lsbel (Deu. 7:1; 16, 3:10i 24:11). In
1. Termenul ebr. "orep este folosit cu referire ia gft sau la ceata; este tradus de asemenea „spate", cînd
este folosit cu privire La duşmanii care întorc spatele in lupt! (de ex, Exod. 23.2r. Eft loldit ln id€i sinne
cu priviE la 6&i (c.r 49:ar Iov 16:12) şi în expresia metaforică „tari la cerbice", cate indică încăpăţînate
sau rebeliune (Deut. 31:27; 2 împ. 17: 14; Ie, 48:4).
2, Un alt rm6 rFds cu 8lt 6te tm4ul ebr. gărân; acesta se referă la partea anterioară a gîtului (Is. 3:16i
Ed. 16:11) $u b@3!e (Ps. 5:9i Ie.. 2:25);aajtuiS5âînsemnevoce(glas) [îs, S8:î,„strigă în gura mare",
lit. „strigă cu gîtul").
3, Termenul ebr. cel mai frecvent folosit pentru gît este sawwă'r în general; el este întrebuinţat în
contextul purtării unui jug care simbolizeaîâ supunere (Gen. 27;40t lei 30:3); plrtard mui llnCror (Cen.
4lr 42); sau al căderii pe gîtul cuiva pentru a-1 îmbrăţişa (Gen. 33:4), sau uneori în expresia „a pune
gîtul sub rpiciord uui @dto/i (Ic. 10:24).
4, cu!.tntut !r. .racfiaor sre foldit d privi!. la îmbrăţişare (Luca 15:20) sau referitor la purtarea uu jug
G.pr 1s:1o), su a6pr putar@ @i li€n€ de t1srd, o piat6 netedă mare, cu o aaut ln nljloc, ca s! frsA h!1!l
n j6 (Mat. 13:6). lavd spune că şi-a pus gîtul în joc, atunci cînd se referă la riscul decapitării (Rom,
16:4). De la crachEos derivă verbul trachelizo, „a expune gîtul", folosit în Evr, 4:13, la panicipiul Frt<t,
diar€E pasivE, ln s6d de „descoperit".
B.O.B,
CLORIA IlV EXCELSIS. Aceasti sintasDe iatina se referă în principal la o cîntare liturgică a cărei
origine este în biserica patristică (c/. SHERK, 6, 501; oDcc) {i ce a I6t nspiEti <1. cinta@ hg€rilor din
L@ 2:14, {iceta feraI6t ca {i n vedeniile lui ZaiEri. qi Maria (L@ 1:13,3o), nnbarbnr.E iB@lui din Lua
2:r0 este o dezvăluire a veştii bune pe care o aduce. Mesajele angelice anterioare au fost îndreptate în
principal către persoanele care au primit vedeniile. Bucuria acestui mesaj este pentru tot poporul lui
Dumnezeu; păstorii sînt doar reprezentanţii unui grup mai mare €re . .neptar qi a dorit izbeviM adc, de
M6i4 Benedicţia eîntării de laudă exprimă nu numai o spe-
497
GI,ORJA IN EXCELSIS
ranţă pentru viitor ci şi realitatea care a devenit palpabilt prin ..!t€s lui M6ia:
Glorie (slavă) lui Dumnezeu fa locurile preaînalte, Şi pace pe pămînt, fatre oamenii plăcuţi Lui!
„Oamenii după bunăvoinţa lui Dumnezeu" („Oamenii plăcuţi Lui") este versiunea mai bine atestată şi
este paralelă cu „poporul (norodul) Lui" din v. 10. Aceştia sfat cei peste care a fost revărsat harul izbă-
vitor al lui Dumnezeu şi care fi sfat plăcuţi lui Dumnezeu (c/ Luca 3:22). Pacea pe care o proclama
îngerii nu este pac romano, o pace exterioară şi trecătoare; este pacea care vindecă înstrăinarea dintre
oamenii păcătoşi ţi Dumnezeul sfînt (c/ îs. 9:6 ş.urm.; Rom. 10:15), (rBINEDICT0S,)
E.E.E.
GLORIE.
I. tu Vechiul Testament
Cuvîntul „glorie" (sau „sîavă") redă în general cu-vîntul ebr. kăbSd şi comunică ideea de bază de
„greutate", adică, ceva „cu greutate", sau comunică ideea de „vrednicie". Cuvîntul este folosit cu
referire la oameni pentru a descrie bogăţia, splendoarea sau reputaţia lor (deşi în acest ultim sens
cuvîntul kăbâd este tradus „onoare" sau „cinste"]. Gloria poporului Israel nu a consta t fa armatele sale
ci a fost Iahve (Ier. 2:11). Cuvîntul poate însemna de asemenea „eul" sau ^sufletul" (Gen. 49:6).
cel mi inlofrni coctt 6te .ceta al slorier luj Iahve. Aceasta denotă revelaţia fiinţei, naturii şi prezenţei lui
Dumnezeu pentru oameni, revelaţie însoţită uneori de fenomene fizice.
In Pentat€un gbria lu iahre . hetir Fporul ra ieşirea din Egipt şi s-a arătat fa norul care i-a condus lrin
putte (Erod, 16:7, 10). Nonn s.. oDnt la ML Sinai, unde Moise a văzut gloria lui Dumnezeu (Exod.
24:1s13). Nhi u h nu poaE v€dea tl, Iui DM. nezeu şi sa" trăiască (Exod. 33:20), dara fost revelată o
oarecare viziune a gloriei Lui (Exod. 34:5-8).
Clolia lui Iah€ a uplut @rrul trdhirii (E)od. 40:34-35) şi s-a arătat în specialla vremea jertfei (Lev. 9:6,
23). se p6r ca r@c aeE p.sj€ por 6 les.te de „teofania în furtună", dar există şi alte pasaje care suge@zi
mi nulre d privie la @hcErul lli rahw cm Eebuie scut c]ffiut pe tor lrnlntut (Nm t412722\.
Cărţile istorice arată cum Templul a devenit locul unde a f6r l@liatr h mod special sloria lui tahle (1
LnP. a:lri 2 crcr. 7:t.3J.
En cărţile profeţilor există o concepţie cvasifizicâ d6prc sloria luj rahre, as cM se h wddine lui Ezechiel
(Ezec, 1:28 etc), e!t şi o doctrina mai spiritulizati 0s. 40:45j 60:1,3 €t.). r,bdeda lui rsaia h lEntplu *
pare ce nnbint dbcle id€i (rs. 611.4)_
In Psalmi, de exemplu, pot fi înrUnite imaginile revelaţiei fa furtună (Ps. 18:29), cît şi îdeea unei arătări
viitoare înaintea lumii a caracterului lui Dumnezeu (Ps. 57:11; 96:3).
II. în Nouţ Testament
NT urmează traducerea ij(X şi foloseşte doxa pentru termenul ebr. kăbâd. în greaca seculară acest
cuvfat înseamnă „opinie" sau „reputaţie", primul sens dispare complet fa uxx şi tn NT, iar cuvintele
înrudite cu kăbâd sint tr.dE tot d dM.
in anMite 1(Mi din NT ddd e referl l5 oncea leni (Mat, 4:3; 6:29), dar cuvnftr 6r€ ioleit It pdftipal Fntru
a derie €vrlatia cftderdui si prezenţei lui Dumnezeu în Persoana şi lucrarea Iui Isus Crirt6. El 6te
oglildi@ gloriei divire (rr, 1:3),
Gloria lui Dumnezeu a fost văzută de păstori la naşterea Iui Cristos (Luca 2:9, 14) şi de către ucenici fa
ti6p{l liefii Lui fa nrdp e@n 1:14). cLoda Ld a fost revelată fa mod deosebit fa semnele (semeia) Lui
(loan 2:lî) şi la schimbarea la faţă (Mat. 17:1-8; ^,laEu 9:2-8; Lue 9:2a.35). a@ta ne .duce dinte de
urcarea lui Moise pe Sinaî (Exod. 24:15), de ur@!ea lui nie !e Horeb O lhr, 19:3) d <le Eddia gloriej lui
Dmzeu pe @re au awt-o ei AcM cdstos vde $ dle.ra în acelaşi rihp gldia divini, dar nu este nevoie să fie
construit un cort, deoarece Cuvîntul lui Dumnezeu şi-a făcut un cort în trupul uman al ht Iss (I€! 1:14),
iar sloria Lui d n revelată mai deplin la exodul viitor de la Ierusalim (LrSa9:31)iitd6rEllapffiiasa (a dru
renire).
In Evangheha a patra ceasul gloriei este, în esenţă, ceasul supunerii la moarte (loan 7:39; 12:23-28; 13:
31; 17:5; ef. Evr. 2:9).
învierea si înălţarea sînt privite de asemenea ca @nifetiri ale sloriei lui DUfua tn €rist6 (Lua 24:26j
Fatt. 3:13: 7:55:Ron, 6:4t 1 Tin.3:16; t per. 1:2 1). Dar tui pr6s d. toar€, sLoria Lui va En raelarA în
t@tn plnAtat@ la pabsia CMarcu a3A; 8:26 etc.).
Omul, care a fost făcut după chipul lui Dumnezeu şi € o oslindire . gloriei Lui (1 coi 1r.D, FnEu a avea
o relaţie cu El, a ajuns lipsit de gloria Lui şi şi-a ratat destinul (Rom. 3:23) care a fost împlinit numai de
crisG, al doilea M.n (Bu. 2:6-9).
Gloria lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Cristos continqi si de vdzure Si refletat. de lisic, (2 Cor, 4:3-6).
Eite 3ldi, l€arshtrnuj rcu (2 cor. 3:711) şi cei care suferă împreună cu Cristos au parte de ea în prezent
(1 Pet. 4:14) şi în viitor (Rom. 8:18). Ţelul Bisericii este ca lumea sâ recunoască gloria care este a lui
Dumnezeu (Rom. 15:90 şi care poate fi văzută în r.pbre Lui (Papt. 4:21), In ucenicii Săi (1 cor, 6:2oJ 9i
@i p6u de t@te li Fnn sar! Douul gloriei CRom. 16:27).
BIBLIOCRAFIE. t" M, R:mey, 7t€ 6loDl ol Cod and rh. lrMfsura.ion ol Chrit4 194q A. tucrard-son,
An Introduction to theTheology of the New Testanmt, 1953, p. 6.4 q.lm,j C. H. Dodd, f^e InreD@a-
rion oJ tlt Fodh C6p.!, 1953, p, 201 s.tm.; S. laL^,oJ MDNTT 2, D. 44-52i G. Kittel, 201C. s.tm.;wn
Ra4S. 7DN72, p. 233-255.
R.E.N.
GNOSTICTSM. U! Etmn dsiEt de la sr. sndr6, „cunoaştere". Pînă în vremurile modeme a fost aplicat
în exclusivitate unui ffrup de învăţături eretice condamnate de Părinţii Bisericii din primele secole creş-
tini, în scrierile teologice din secolul al 20-lea termnLJ a f6t arli@r ln tu Gi laF oricsrei forme de crez
religios care pune accentul pe vreo formă de dualism si/sau pe posedarea unei cunoaşteri secrete.
Astfel, zornastrismuj, mandadsinul, scrierile erme-tie, tduiL de la Maea M@tt! si .hiar NT au fost dei*
ca 6ird ,€nosti.Pr'.

498

GNOSTICISM
I. Definiţia
Definirea gnosticismului reprezintă una dintre cele mai controversate probleme din zilele noastre ţi
exista dou, icoli primip.le de slndire. e, rep@nlatA de teologi conservatori britanici, cum este R. MdL
Wil-son, care sprijină o definire,.îngustă" (adică, limitează termenul la ereziile creştine din secolul al 2-
lea); şi alta, popularizată în principal de teologi germani, cum slnr R. Bultutu d X. Rudou, c.r€ sDnind
o definire „lărgită" adică, include şi alte grupuri cu o concepţie similara).
Există dificultăţi legate de definirea „lărgită" a termenului, deoarce în acest sens cuvîntul „gnosticism"
ajunge să aibă un înţeles atît de larg indt aproape că îţi pierde caracterul specific şi reprezintă cel mai
mic numitor comun al gîndirii elenistice, în care dualismul de un fel sau altul a fost adesea trăsă tura
proeminentă.
în acelaşi timp, însă, există dificultăţişi în legătură cu definirea precisă a gnosticismului. Unele grupuri
din Biserica primară (de ex. valentinienîi, naassenii) s-au auto numit, de fapt, gnostici. Dar Părinţii
Bisericii nu sînt nicidecum unanimi în încercările lor de a defini elementul comun al acestor grupuri. Pe
fapt, Irenaeus a mers pînâ acolo îneît a spus că „există atîtea sisteme de mîntuire dţi învăţători ai
acestor doctrine mistice" (Adv. Haer., 1. 21. lj.
Dd ln ciud. qitut€i bor a*mrea ob6Ecole în calea ajungerii la o definiţie cuprinzătoare, aceste grupuri
din secolul al 2-lea au avut suficient de multe elemente comune înot să ne permită să ne formăm o idee
despre crezul gnostic fundamental.
Piatra de temelie a acestui crez a fost dualismul
cosmologic radical, ătfică. crezul că lumea creată ('materială) era rea si că era total separata si in
opoziţie culumea spiritului. Dumnezeul suprem locuieşte îritr-
"^------—-r-—*---------------—T------—"—i—J------pr .
ua în aceasta lume spirituala şi El nu are nici uncontact culumea materiei. Materia a
fcsFcreâţSlineLHÎriţe inferioare, Demiurgul. Ei, împreună cu ajutoarele sale, archîjni, au ţinut
omenirea prizorueră în existenta materială şi au blocat calea sufletelor indivktuaie care_au încercat să
se înalţe dujŞi moarte în lumea spirituala. Totuşi, nici miicar această positSflităte nu era accesibila
oricui. Numai âceiacăre posedau o seînteie divină (pneuma) puteau spera să evadeze din existenţa
lorcorporală. Dar nici gosedarea unei asemajiga_scuirei nu garanta în mod automat oâsHeTde evadare,
deoarece aceştia trebuiau sj primească iluminarea unei cunoaşteri (gnoşis) mai înainte ca să joaţă
deveni conştienţi de propria ior
stare spirituală:.....libertatea nu provine numai din
spălare ci cunoscînd cine sîntemsice am devenit. unde am fost sau unde am fost plasaţi. încotro ne
grăbim, dela ce am tost Izbăviţi, ce este naşterea şi cg_pstp __ isterea" (Exc. Thead. 78. 2). In
majoritatea sistemelor gnostice descrise de Părinţii Bisericii această iluminare este lucrarea unui
izbăvitor divin care se ohcti din llu@ stiritustr deshiznt si identifci adesea cu Isus al creştinilor. Prin
urmare, gnosticul considera că mînruirfa îry^rţTlă tyfii (r"1Ştipn|1 dp exStenţaarestei pnatma djvine a
sa şi anoi. ca rezultat al acestei cunoaşteri, să evadeze prin moarte din imnea materială TrleerspirituaiăT
■ Gnostica înşişi au conceput toate acestea într-o formă mitologică complexă, dar realităţile cu care
corespundeau aveau un caracter mult mai existenţial. Gnosticul încerca să-şi descopere propria
identitate şi
inlerege@ 3c6tui fapt l{ del€miEt p€ enirentul psihiatru Cari Gustav Jung, de exemplu, să bazeze
multe dintte observaţiile sale cu privire la natura unans p€ hlele3eE $Gricisndui anric,
Pin punctul de vedere al creştinismului tradiţional, gmairea gnostică este străinS de creştinism. Cadrul
mitologic în care plasează mlntuirea duce la o depRiere a ftnin€nelo! isroriG Iq?E de vizF, moartea şi
învierea lui Isus. Concepţia gnostică despre relaţia omului cu Dumnezeu duce la o negare a importanţei
persoanei şi lucrării lui Cristos, întrueft în contextul gnostic „mîntuirea" nu este înţeleasă în termenii
izbnvi.n rle p5cat, ci ca o fom,r de .ub-ftndilne existenţială.
II. Sursele
cuo€tinlele no6ft d6pre erele BrGrice Drcvin din două surse diferite:
a. Părinţii Bisericii
Cea mai importanta lucrare din această categorie este împotriva trexiilor, de [renaeus, deşi Tertullian,
Clement din alekndria si rlppobr6 dh RoM au *.is de amnea pe lals d6pre a@le9l subiete, Unete dintre
aceste scrieri sînt interdependente şi toate au o perspectivă similară. Ele au fost scrise din punctul dS
vedere al creştinismului catolic ortodox (drept-cre-dincios), pentru a combate ceea ce Părinţii au văzut
ca o pervertire a creştinismului apostolic „original" ai cărui apărători erau. Aceasta înseamnă ca sînt
lucrări tendenţioase şi nu expuneri imparţiale ale crezurilor gnostice. De asemenea, ele au fost scrise pe
baza unor cunoştinţe indirecte. Acest lucru era desigur inevitabil întrucât ^nciife prin însăşi na tura sa
era foarte esoterică şi de aceea nu era accesibila unui neinitiat. Totuşi, atunci cînd sînt comparate cu
scrierile gnosticilor, se poate spune că scrierile Părinţilor Bisericii sînt corecte şi credibile, cel pulin in
*triF germli, cbj,. dace nu sînt întotdeauna corecte în unele detalii specifice.
6. Scrierile gmwrice
Acestea constituie cea mai importantă sursă pentru cunoştinţele noastre moderne despre gnosticism, în-
trudt ele nu suferă de nici unul din dezavantajele *ridilor lariltie si ne r.nir si tuasten ideiLe din 3nranea
sn6ri.d.
O 3nranea*.ie de sieri grcrice izolate au los cM6cuG de mi tul€ mnei incluiv dbE $rieri jnpo.tante cum
sînt Pis tis Saphia, Căr(ile luiJeâ şi canea Apocrifă a lui Joan, precum şi o serie de lucrări de mai mică
importanţă. Dar cea înarmare parte a cunoştinţelor noastre directe despresenenjeşnosţice provin dintr-o
descoperire remarcabilă a 13 codice descoperitejn 1945 în apropiere de Nag Hammadi. in Egiptul de
sus (*CHENOBOS KIO NI. Acestea au fost scrise în limba coptă, deşi hjate sînt traduceri ale unor
scrieri originale greceşti. Ele au făcut parte dintr-o bibliotecă adunată de o sectă creştina antică şi în
cele din urmă au lott abandoGt€ prjn dul 400 d.Cr. Ele 6n!in 52 de lucrări separate. Publicarea acestor
texte a fost un proces lung şi dificil şi o ediţie completă a textului original nu a devenit accesibilă decît
în 1978. O tradkft engl, a drelor € f6r pubti@rA cu u an imilte, d6i uele dbft ele au f6t cs€ute ndt mai
devreme din diferite articole şi monografii ştiinţifice. Cu toate acestea, lucrarea de interpretare a aetor
iexte 6te de abi, la irepur si orici e€luaE
499
cNosltcIsM
a lor Sn momentul de faţă nu poate fi dedt provizorie ţi experimentală.
Unele dintre lucrările mai cunoscute descoperite la Nag HllrMdi cuprird o sie de aţa numite 'eH ghelii".
La fel ca ţi sursa Q a Evangheliei sinoptice, Evanghelia după Tbma este o colecţie de afirmaţii ale lui
Isus. dintre care unele sînt paralele cu cele găsite In Evangheliile din NT. Altele stat foarte diferite, deşi
unele dintre ele ar putea să fie afirmaţii autentice ale lui Isus. Dar este evident că această colecţie, în
ansamblul ei, a fost editată dintr-un punct de vedere dogmatic. Evanghelia după Filip, Evanghelia
adevărului, Evanghelia Egiptenilor, In limba coptă, şi Evanghelia Măriei au mai puţine lucruri tn
comun cu Evanthdnb din NT si au n cmcter glcti ni !ronunţat.
c€lelalte tqt€ de l. Nd, Addadi irElud difdiE colecţii de rugăciuni, lucrări care poartă titlul Apo-crypkon
C.carte secretă" - a lui iacov si a lui Ioan), o serie de alte cărţi care poarta titlul Apaoalipsa (lui Pavel, a
lui [âcov, a Iui Adamşi & lui Petru], alături de exemple eterogene de scrieri gnostice speculative. Nu
toate lucrările din această bibliotecă reprezintă acelaşi tip de gnosticism. Multe dintre ele par să fie de
origine valentinianâ, dar nu toate pot fi încadrate în această categorie. De fapt, unele scrieri nu sînt
deloc scrieri gnostice. Codex Vi, de exemplu, conţine o versiune coptică a scrierii lui Platan, Republica,
iar alte două scrieri didactice (de înţelepciune) din biserica primară sînt păstrate în învăţăturile lui
Silvanul (Codex Vii) şi Afirmaţiile iui Sextus (Codex XH).
O llebare inloilrtd ri.ttcai, de ac.te teft este natura gnosticismului, în comparaţie cu creţtinis-mul. A fost
oare cu adevărat o erezie creştină, aşa cum au presupus Părinţii - sau a fost un crea necreţtin cane, tn
anumite cercuri, s-a suprapus peste ideile creştine? Potrivit dovezilor care au fost obţinute pînă în pre-
zent, textele de la Nag Hammadi par să indice că au existat forme necreştine de gnosticism. Lucrul
acesta poate fi vizat cel mai clar într-o comparaţie dintre Fericitul Eugnostos si Saphia lui Isus Cristal.
Cele două lucrări se aseamănă atît de mult îndt este evident că ele trebuie să fie versiuni diferite ale
aceluiaşi text, deşi prima lucrare este scrisă sub forma unui tratat religios-filoîofîe elaborat de un
învăţător pentru elevii săi, în timp ce a doua lucrate este scrisă sub forma unui discurs de după înviere
ţinut de Cristosul înviat ucenicilor Săi. Un studiu detalia t al acestor două texte tinde să confirme că
Fericitul Eugnostos este versiunea originală, care a fost aeştinizată mai tîrau ca Sophia lui Isus Cristos.
Alte texte, cum sînt Apocalipsa lui Adam ţi Parafraza lui Sem, par să reprezinte de asemenea o formă
necreştină de gnosticism.
HI. Originea
De unde a provenit gnosticismul? Potrivit cu afirmaţia Bi
p
Părinţilor Biseneu. el este o distorsionat a rr^tinis rnulu^Dar ideea aceasta a fost abandonată aproape în
unanimitatg deoarece este incompatibilă cu Bo-vezile exfetente. Totuşi nu exista un acord de păreri cu
privire la originea gnosticismului. Este uşor de recunoscut faptul că un anume concept gnostic are
afinităţi cu concepte din alte religii, dar este foarte dificil să stabilim cu exactitate originea gîndirii
gnostice.
Unii cred că gnosticismul a fost oarecum asociat cu iudaismul, într-una din formele sale, şi nu Încape
indoialt d !rcle idei din vT @!s u le Blorranr în speculaţiile gnostice, deşi apar întotdeauna într-un
context care le rupe din cadrul autentic de idei specifice Vechiului Testament. Alţii observă asemănările
dintre gnosticism şi genul de dualism întîlnir frecvent în scrierile filozofilor gred. Descoperirea unei
părţi dinfltpu&lica luiPlato la Nag Hammadi demonstrează cld c! ideile lui d @u edile Bn6ticilor, desi
în acelaşi timp nu este o dovadă că a existat o legătură intrinsecă între cele două.
O altă origine a gnosticismului a fost căutată în religia iraniană. Şi în cazul acesta dovezile sînt necon -
cludente, deşi nu se poate nega că gnosticismul, în concepţia sa, este mult mai apropiat de conceptele
ciilic. .L teliSiilor dienrale deliv.te de Ia z@ trism, decît de creştinismul tradiţional.
Este imposibil să staiblirn cu certitudine originea gnosticismului. De fapŢg;te puţin probabil să fi avut
o singura origme, deoarece gîndirea gnostică - prin fiisasiesenta sa - 3 fost extrem de sincreristă iar
adiStii ei au fost gaţajntotdeauna să folosească, idei religioase din surge^jferite. dacă acesţen
p"f*«n'ijs_™--vgasriS pmpriilp for scopuri.
IV. Probleme legate de Interpretarea Noului Testament
Studiul gnosticismului îi pune cercetătorului NT două probleme majore:
o. Gnosticismul precreştin
Potivit lli Reita$teiD (de c!rui i.tei au fct Feluat€ de Bultman ţi de mulţi alţi teologi germani), atunci
cild a ap!rut crEtir!tuI in lu@ eloisiici, ap6, rou lui au dffipdjt ce ai,E deja o oncepie cuprinzătoare
despre lume şi viaţă care combina gîn-direa greacă şi cea orientală şi care includea coborîrea unui
izbăvitor divin care mîntuia sufletele oamenilor. Această concepţie „gnostică" a fost preluată în între-
gime de primii creştini ţi a fost aplicată la experienţa kr cu 'su, aqa tdr El a rlffiit Izbevitorul cer*.
Astfel, însuşi NT poate fi privit ca-o formă de gnosticism creştinizat.
Ideea că gnosticismul este mai vechi decît creştinismul este confruntata cu o serie de probleme, fn
primuî rînd, nu există nici o dovadă în privinţa aceasta, nici în textele cunoscute de Reitzenstein şi nici
în cele cundscute de noi. Textele de la Nag Hammadi au arătat că au existat forme necreştine de
gnosticism, dar aceasta nu constituie o dovadă pentru existenţa uui 3ericim precEfiir
Ideea că NT ar fi o formă de gnosticism este nefondată, deoarece există diferente fundamentale între
concepruje gnosticilor şi cele ale 6criir/">"i'~"* MŢ GnosticiLerau adepţii iuk»i concepţii ciclice
despre timp şi ideea de istorie era lipsită de sens pentru pi. Mînfuirea ^nrwrir-a nyjmţea avea nici o
semnificaţie în viaţa aceasta, ci era doar o evadare din existenta temporală în lumea spiritului. în
contrast cu arraslp,
istoria sînt importante şi au o semnificaţie divina.
suini istoric atît
ca si Creator cÎLsi ca Mîntuitor. pentru a obţine
Tnîntiiinfji p"r""''"; g5" Iii ţjnP '*'* rf-Tir'T '
D
Dumnezeu poate.fti-imna-ut numai prinţr-o şvada"-din istorie, pentru creştin Dumnezeu poate fi
cunoscut S mod suprem tocmai pentru că HI a ri ri iî
istorie, concret prin .viata, moartea şi învjf "*q lţ" !■="■=
500
GOLIAT
Cristos. Mîntuirea creştină este ceva de care poţi să Te blicunajcişijaeurri, [n lumea aceasta, şi nu într-o
lurne Spirituala" nepamSteasca.
b. Erone şi ortodoxie
Totuşi, gnosticismul, nu este irelevant pentru studiul NT. Urme de erei „gnostic" pot fi găsite într-o
serie de sisi din NT ln sFcial fn croun bisicn dir Cod, .glindite h I Cor. O.menli ace{tia cr€da! ct,
întrucît ei posedau o „cunoaştere" specială, sînt eliberaţi de regulile obişnuite ale societăţii ţi pretindeau
că trăiesc chiar şi în prezent într-o existenţă „spirituală", pe un plan superior. Ei considerau că învierea
este ceva de domeniul trecutului, deoarece interpretau învierea în mod spiritual la fel ca mulţi gnostici.
Şî la fel ca alţi gnostici, ei puneau un accent mare pe presupusele proprietăţi magice ale sacramentelor
creştine.
Sa presupus adesea că Epistola către Coloseni indică existenţa unei concepţii similare, dar nu identice,
fel biserica din Colose, iar scrisorile către cele Fpt€ bi*rici din Ape. r-3 @nfirnE Feerta ud idei
„gnostice" similare în alte biserici din aceeaşi zonă a Asiei Mid. Epistolele pastorale merg pînă acolo
îneît condamnă fă tis ceea ce pe nedrept este numit „gnăs»ş" (LTJEL- 6:20), iar 1 loan pare să fie scrisa
împotriva unui oarecare gen de învăţături, .gnostice".
Scriitorii NT condamna aceste idei. Deşi ei folosesc ad&o hinolosia Sncric, cind combat Sncricis mul,
ei arata clar că nu acceptă nuanţele gnostice ale termenilor. Dar în acelaşi timp, niprul ci asemenea idei
par să fi fost contemporane ţi poate larg răs-pirdie h bjsici din diferiE p.r! ale hFriutui Roman, dă o
oarecare credibilitate ipotezei lui W. Bauer conform căreia în secolul întîi d.Cr. diferenţa dintre erezie ţi
ortodoxie (crezul creştin fundamental) nu era definită atît de clar cum a ajuns să fie definită mai tSrciu
de către Părinţii anti-grtostjci ai Bisericii catolice,
BIBLIOGRAFIE.Texte: W. Foerster, Cnosts.vţje/ec-rion of Gnostic Texts, I. Patristic Evidence,
1972; //. Copth ona Mondoic row.d" t974: J, M. RobiNn (ed.), The. Nag Hammadi Library in Englisk,
1977; D. M. Scholer, Nag Hammadi Bibliography, 1948-1969, 1t1, 9i 3uplin.ntele anEle tn lldvfj w
Bauei or thodexy and Heresy in Eartiest Christianity, 1971; H. JdE, n. cnGtic x.]rgionr, 1963; w.
S.lmith,ls, Gnosticism in Corinth, 1971; idem, Patil and theGnas-rib, 1972; R.McL. Wuson, TTle
Gnostic Problem, 1958; idem, Gnosis and the Ntw Testament, 1963; W. M, Yamauchi, Pre-Christian
Gnosticism, 1973.
J.W.D.
COFBR, LEMN DE. (Ebr, tfr-8op-.r). L€md din cate a fost construita arca iui Noe CGen, 6:14). Mulţi
comentatori l-au identificat cu lemnul de chiparos, pe baza asemănării numelui (gr. fcyparusos). Alţii,
obser-vtnd asemănarea cu cuvîntul ebr. koper (*SMOALÂ), au sugerat un *pom răşinos. S-ar putea ca
acest cuvînt să fie legat în vreun fel de termenul acadian gu-hni/gudru „coliba de trestii ţa unui
cioban)", şi o astfel de paralelă cuneiformă este sugerată de construcţia K$i, care ar putea corespunde
cu determinativul gil, care precede numele pomilor şi ale obiecietor de lm ri caE 6re cjdr iru su i! b
tinba
acadiană, ^fezi The Chicago Assyri.au Dkaonary, 5, 1956, p. 118.
T.CM.
GOG ŞI MAGOG, tn Ezec. 38:2 ne este prezentat „Gog, din ţara lui Magog, domnul *Meşecului şi Tu-
balulul', DO( a ierp@t MaglA ca u pop.r sl nu o ţară. Singura identificare rezonabilă a lui Gog este cu
Gyges, regele din Lydîa (cea 660 î.d.Cr.) - asir. Gugu; Magog ar fi putut fi cnvîntul asirian mă(t) gugu,
„ţara Iui Gog". Legătura cu popoaledcla extremităţile lumii cunoscute în vremea aceea CEzec. 38:5-6;
cf. Apoc. 20:8), sugerează că trebuie privite ca personaje escatologice ţi nu ca nişte regi cate pot fi
identificaţi în istorie. Aceasta este interpretarea în Apoc. 20:8 ţi în literatura rabinică. Identificarea
obişnuită a lui Roş cu Rusia, Metec cu Moscova ţi lubal cuTobolsk în Siberia nu are nici o valoare
hermeneutică, deşi unele dintne bibuile Mi sdlbatie did RBia s-a. 6 putut la.adra în explicaţia dată.
lntlclt nu tsEluie sA jnterpedrn Ea, 3a.39 € fiind evenimente care au loc în timp înainte de cele din
Ezec. 40-48, iar tradiţia rabinică u plasează pe Gog dnpa zele lui Msja !u 6t€ E*r s, rEdd o contradicţie
între Ezechiel şi Apocalipsa, dacă interpretăm „mileniul" în sensul pe care l-au dat rabinii „zilelor lui
Mesia".
H.L.E.
GOIJIN. Ceiat* d€ Etugi! .a roi rcdid din ]las iordei., in Eritoriul lui M.Mqh în Ba$n CDeut. 4:43J, şi o
cetate levitică (Ios. 21:27). Loca]iz€E 6re incti, dar psE fi id€ntifcara d Sahm elJolan, Ia 22 ln E d€ AJe
Grip?6). Districtul Gaulanitis a fost numit mai tîrziu după numele acestei cetăţi.
BIBUOGRItE. TOA, p. 377.
N.H.
COtlAT. Un rui+ di! c.t car! ie€a pan€ dio armata filisteană (1 Sam. 17:4). Este posibil ca Goliat să fi
descins din acea rămăşiţă a lui Refaim care, după ce a fost împrăştiată de amoniţi (Deut. 2:20-21; 2 sae,
2r:22), s.a !€nrsiat la 6list€ni. Penh o di{ug_e cu privire la originea sa, veaG, A. Wainwright, „Early
Philistine History", VT9,1959, p- 79ş.urm. înălţimea lui este dată ca „şase coţi şi o palmă", adicâ, 3,2
m, dacă un cot este considerat 52,5 cm (*GREUTĂŢI ŞI MĂSURI). Faptul că, deşi acesta este un
fenomen neobişnuit, nu este totodată imposibil, a fost confirmat de descoperirea în Palestina a unor
schelete omeneşti de dimensiuni similare ţi datînd cam din aceeaşi perioadă.
coliat a I6t modt de lDavid lb lle-Dahin! într-o luptă al cărei caracter religios este atestat de 1 Sam.
17.,13, .lsi prchabil c! 6te ai6bt {i de fu. filistenilor, dacă aceasta este atribuită convingerii lor că
Dumnezeu! lui Israel Ia biruit pe zeul lor (c/. 2 Sam. 23:9'12; t crcn. 11:12 im.). sabnr hi Cotiar. cm a
ldr pArnad inE-u tenplu dh Nob, a f6t date de preotul Ahimelec lui David cînd acesta a fugit dinaintea
Iui Saul la regele din Gat, pentru, care arma probabil că reprezenta un cadou valoros.
501
GOLIAT
Dour mnlonari didi@ ale ruelui iau pG în nedumerire pe cercetători. Ni se spune că Elhanan 1-a omorît
pe „(fratele lui) Goliat din Gat" - 2 Sam. 21:19, şi iarăşi (fără paranteze) în 1 Cron. 20;3, unde Mle
victi@i 6te L3hmi. s-ar purea € rElhatun s i 6I6t n!rele orisind .r lli David, Pe de .lr5 patre, unii au
sugerat că acest Goliat s-ar putea să fi fost fiul adreEarului bi David- PeEu o di*uli€ Mi ondete a
pbblenej $ a $lulilor pcibile, @i s, R. Drjkr, Notes cmtheHebrew Text oftheBooksof Samuel, 1913; si
E. J. You& IOT, 1949, p. 131 i.lm.
J.DD.
GOMER, (gomer,, .împlinire"). I. Fiul cel mai mare al lui Iafet şi tatăl lui Aşchenaz, Rifat şilogarma
[Gen. 10:2-3). înEzec. 38 poporul Gomer este asociat îndeapepe cu @ lui Togam ln almb lui coa d
pbbaln cr poate 6 identifi€i cu poporul Cinifti (cinsi@n) din drichitate u Brup dian are a cu.erit Urari!
(Amenia) din UcEim lor mtati ctdF nEinte de solul al Ile id.cr., ctnd apar @ duşmani ai Asiriei.
2. Fiica lui Diblain g rctia lui ro*a (os 1:3). Ea a născut pe Izreel, Lo-Ruhama şi Lo-Ami (Osea 1).
G.W.G.
™™ : Tir fi V o i
Regiunea ocupată de Gomer, cunoscut ca Gimirrai (cinnqai), terirnnul "cineri.nilot4.
GOSEN. l. ]ldtorid dar lui lsmel $i @ilor sti tn tinpul l€ddii lor in Esipt. LeliaE qi tnrindeEa exactă
rămîn incerte, dar este cert că el se afla în Egipt {cen. 47:6, 27) in Delh d. E a Nilului: ctsd. 47:6 n 11
identifică Gosenul cu „ţinutul lui Ramses", numit astfel după cetatea reşedinţă Ramasen, Pi-Ramesse
din NE Deltei, numită în Biblie *Ramses. Autenticitatea interpretărilor topografice din uoc este incertă.
DelE de E .r 6 io* su6.ient de "atMpe. de curts regali (Gen. 45:10) pentru ca Iosjf să-1 poată sluji pe
fdaonnl (prob€bil Hyls) ra 'Mmphis (ln aprc pi.E de cairc) su AEis (NE D.ltei), cJ c6, 46:23 29; de
asemenea, Moise ar fi putut discuta cu faraonul său la Ramaseu (Exod. 7-12). Gosenul a fost o regiune
Frrivit5 !€ntru rme d cirezi (Cd. 46:34t 47t1. 4, 6,27; 50:8). A continuat sâ fie ţinutul evreilor pînă la
Exod şi de aceea a fost ferit în mare măsură de plăgi (Exod. 8:22; 9:26); cu toate acestea, existau
legături strfnse cu egiptenii care locuiau în aceeaşi zonă (vezi de d, Exod. r1:2-3t 12:35-36). N@le Crrr
ft apare în anumite texte egiptene a fost identificat cîndva cu ebr, Gosen prin termenul „Ghesem" din
Lxx, dar termenul egip. ar trebui citit &smt şi de aceea este irelevant pentru discuţia noastră.
2.Undistlddi!SPal6tjnei(16.1o;41j l1:16), nmit prcbabil dupl 3, u oF{ din deatuile de s ale P.l6tin€i (6.
rs:sl), !rcbabil in apropiq. de zb hirit€n, h ea 19 ln w de Hebrcn (Dobivit lu AbetJ eu s.lffi mi depan€
sprc ! (Crrl 1959, I235-287,
497). (*GHEDER.) ţVLii tarta ţinutului Gosen In paaina 503)
K.A.K.
GOZAN 6re iddiiftat cu l@libEa cua.a din antichitate, în prezent Teii Halaf, pe cursul superior al rtului
Habur. lsraeliţii din Samaria au {ost deportaţi aici ld aNl ?22 td.c; Q imp, 17:6i 1s:11). sa;herid, în
scrisoarea sa către Ezechia (2 împ. 19:12 = Îs. 37:12), se referă la pedeapsa nemiloasă dată acestei
capitale provinciale asiriene cînd sa răsculat în anul 759 ld.ci E€Elji fScute in 1a99, 191113 si 1927 (M.
rcr opp6n€i& tul Haldl 1933) au ;s h lumină tăbliţe din secolele al 8-lea şi al 7-lea Î.d.Cr. în care pot fi
înlîlrate nume semitice care atestă, sau explică, prezenta exilaţilor din Israel (AfO Beiheft 6).
DJ.W.
GRA'IIE, VE,j IIAR.
GRAPi. Un udaj agdcot cu dinli Eas pse ps,ni !€nd! a sparg€ buleirn de prnrnr dupr amt. rr.rbul (ebr.
sădad) apare întotdeauna în paralel cu verbele „a ara" sau „a sparge bulgării de părnînt" (Iov. 39:10; k.
2a:24i Os@ t0:11). Nu $ qtie ed ce fomi 6v€a acest utilaj; era tras de un bou (Iov. 39:10), dar nu disr;
nid un d*n src sA indice .A ar fi owt foma grapei modeme. Cuvîntul ebr. hăris (2 Sam. 12:31) indici o
u€li5 astiti su cu vft .
GIL4DINi. s-a lronJs c.i iara popodui r5sm părat al lui Dumnezeu va fi ca o grădină udată, or donată şi
roditoare (Ts. 58:11; Ier. 31:12; cf. Num. 24:6).
în Egipt evreu au cunoscut grădini de zarzavaturi roarte poductive (Deut. 11i10; .l Nm. 1r;s; 'MiN.
CARE). Grădinile erau alimentate cu apă printr-un tant de iigatii su €Eu uda€ cu nina: o rei€ de canale
de pămînt traversau în cruce straturile de zarzavaturi, ca o tablă de şah. Prin dărîmarea sau refacerea cu
piciorul a peretelui unui asemenea canal, aPalIE. fi disribtritE dup, cm era l:ftie.
In P.L6iim mn au cnltiEt Sr5dini d€ ar zavaturi („grădină de ^verdeţuri", 1 împ. 21:2; „semănin[l, Is.
6r:11) i de poni f-uctiferi (Ahc. 9:14;
S02
CRECTA
Marea cea Mare (Marea Mediterană)
Pustia Sur
Tarus/ Ţaon
Avari
antii)
Khata'na
Sucot flell el-Maskhuta)
GoSENt Pio.t
(ren erReiarEb

Memphis (Noph)
Gosen li r.giua di^ Delh NiLului-
Id. 29js, 23; clnl. 4:16). crldirne por f .siae, c€l putin tn pane, d viile, ii@ile de n.5slini su liv€zn€, în
3ml (Ed. 2:s' 4mos 4:9; d r inp. 21:2). Miodqiile $ platele le eu rnrnnib ln gddinile rcgale si n lele ale
notno! (clfi- s: li 6:2,11 (nuci)j cf. 4:12-16 în general; Ed. 2:5). Acestea si celelalte grădini erau
înconjurate cu un zid (cf. Cînt. 4:12) ţi ftbtri. sl fie udate, de ]s u izvor su dinft-u bazin (clnr4:$;cl.rcl
2:s-6j @ntdt cu k, 1:30). Un6ri în Snldini e roi afla qi o €s: .le yar. \2 tmp. 9:2n. „Grădina regelui" de la
Ierusalim era un loc binel]',rlMt (2 lin 25:4; Id. 39:4; s2:7; Nem. 3r15); despre palatul regal al Persiei ni
se spune că avea gddini de pBce (E3i. 1:5r 7:7-3). Regii eaiPted $ mesopotamieni au avut de asemenea
grădini frumoasi o 8{dini a @pat cLld% o cM€ interiorl mre din p.ratur $frprls al pgilor .aManigi de la
UAant (sec. 14-13 i.d.Cr.). Pentru informaţii complete despft grJdinlle din Anb si Babilonia si dspre
nhe roşii pomi şi plante pe care le-au conţinut, vezi Real-kti\on ddA9tioLo9i., 3, 1959, p. 147.150, de !
be! ing,Mei*@liWeidner.
Mormintele erau situate uneori în grădini [2 împ. 21i13, 26r 16 13:1, 26i 19:41; *CHITSIMAND,. O
folosire mai puţin salutară a grădinilor era pentru ritualurile păgîne, asociate probabil cu cultul fer-
tilidlii din cmd 0s- 1:29; 65:3; 66:17).
Gridim rEd6 a 66t s sinbol al f€rtiitSi c@te
GRiDINA RrcELUr. u" "patu ddhis rn retu slin, ln apr.pide de 'ped dinde cele doli zjdui' (2 lnp. 25:4t
Is, 39:4j'ped 52:7) $i aproape de Scil drt@ 'sil@ (Nq. 3115). ,,cele douS zidu' {cJ ls, 22:11) prcbabil
d .mu ziduile de linge ,9dta Izvorului", la SE de Ofel, de-a lungul părţii de V a dealului răsăritean al
Ierusalimului şi de-a lungul pr+ de E a dealului apugn (s- R. D.iv.r, J.rnialr l9la, p. 239t N, Grolmb€rg,
71rld, Ht+re 24B & C).
J.D.D,
GRECIA. Origima geor 6te o .niSn-4 fainoasi. limba lor este indo-europeană şi cele mai vechi terirorii
rn care sa vorbit a6ti linM slnr st.rcle nice njene <lin leloFne (.ja cu sa sEbilir prin d6 cifi'area sierii
lini.re a). in milaiul al 2lea Ld,cr. in p€ri€da h care ti lac apsida h i.to.ie, in prinul nileni\ ei put@u fi
intnn\i ae amb€k pehi ale Mini Egee.
P.iM innorire a celor dd5 istitu$ €re au ae. venit caracteristice pentru elenism, filozofia specu lativa ti
sistmtl d€ guEGre republicar! * par. ci a ant toc pe cra loniarn . Asiei Mici. Ionia @B punde probabi @
Iah din VT (Ir. 66:19). zom elpati de 3@i n! a fct niciodati sbtici, Relubiici Bxec€tti au f6t intiinlate ln
ana M.rii Nqre, in sicilb ii s Italiei, iar in v au ajs DirS 1n Ma6ilia qi
503
GNBCIA
SlEnir- Dupn Aeidn el M@ au qisrar stat€ greceşti în E, pînă în India. Sub conducerea Seleu-ciîilor ţi
în special sub stăpînirea romana, naţiunile vechi ţi bogate din Asia Mică ţi din Levant au fost împărţite
în mod sistematic în multe sute de republici greceşti, lââtnd numai regiunile cele mai înapoiate sub
conducerea regilor băştinaşi sau a preoţilor. Această fragmentare politică a fost întotdeauna
caracteristică grecilor, la fel ca ţi subordonarea faţă de puterile străine. Grecia nu a fost niciodată o
unitate politică. „Regele Greciei" (yăwăn. Dan. 8:21) trebuie să fie unul dintre domnitorii
*macedonieni. Alexandru sau un Seleucid, care a deţinut controlul asupra multor state greceşti, dar nu
asupra tuturor. „Grecia" (Hellas) din Farr 20.2 trbuie se * ref@ la psvlncia mn€rlj lAIEja ce, dC iidud€
o m€ pane a vehilor state greceşti, era acum aproape o zonă stagnantă în ceea ce priveşte helenismul.
Pe de alti pa.te, inrl@F cc.lnd, a iGtitutjitor greceşti a adus o unificare la un nivel diferit. întregul bazin
răsăritean al Mediteranei, ţi o suprafaţă care se litindq d Nlt ditrolo de aeta, au fof ridicate la nivelul
comun de civilizaţie pe care 1-a oferit helenis-mul. Alîi bogăţia statelor cit ţi gradul de standardi ze dnt
at6rate de dineL stloldide cde sa! 9rsFat ln cginile act€a plni ln zilele n€srE. Iaald linei vieţi libere şi
culte, Sntr-o comunitate autonomă mică, a fost dndva lucrul cu care se puteau lăuda cîteva state egeene,
dar acum era acceptat în mod aproape universal. * Atena a continuat să fie un centru d€ cdnd, dar
PerSEnd, Antiohi! g Alesnlria, ri multe alte cetăţi din lumea nouă, au rivalizat cu ea şi au eclipsat-o.
Statul oferea nu nmai eduetie ci ii sFctlole strălucite şi o gamă de servicii sanitare şi sociale mai largă
decît multe comunităţi modeme. Apartenenţa la o asemenea republică şi folosirea limbii greceşti erau
un semn de civilizaţie (Fapt. 21:37-39). Un asemenea on p!te! 6 nMit ,€leC', indiferenr de le lui (Mar.!
7:26); toţi ceilalţi erau „barbari" CRom. 1:14). Termenul „eleniţti" (greci) din Fapt. 6:1; 9:29 arată
probabil că această distincţie se aplica şi în sinul comunităţii etnice evreieşti. Termenul „grec" (fief/In,
F6pr. 11:20; 19:17; Iton. 1:15 et_) 6te iolci( ltu! în mod obişnuit tn NT pentru rte-evrei şi practic era
echivalent cu,.Neamuri". *Grecii erau adesea prezenţi în sinagogi, ca observatori (toan 12:20; Fapt.
14:1; rr:4: 1g:4), dar *lsivisul Dti.tul al Lrd.lului eR plstrat cu Sel@ie. S.dteE E%ngheliei din a6r tipar
a marcat naşterea religiei creştine în forma ei universală. Thiducerea din ebraică în greacă a pus
Evanghelia la dispoziţia tuturor oamenilor civilizaţi ţi a produs de asemenea NT.
BIBLIOGRAFIE. A. H. M. Jones, TTie Greek. City fram Atexander ta Justinîan, 1940; M. I. Finley,
The AncientGreete, 1963;A.Andrewes, TheGreeks, 1967; M. Hdsd, JuA.n^ @d Eabnitm 1974,
E.AJ.
GRECII. în NT sînt folosite două cuvinte: Hellăies şi Helleniitai. Termenul Helîenes se referă la
locuitorii Greciei sau la urmaşii lor {cf. Fapt. 16:1; Rom. 1:14). De asemenea, este folosit ca echivalent
pentru „neamuri" Cne-evrei), pentru a-i descrie pe aceia care nu slnt de orbjrE €rciaes (4 Ron. 10:12j
cd. 3:2a).
Termenul Hdlăiistai este o enigmă. Este întilnit nunal h Fapt, 6:1; q29 (urde Mu<irul A Fde Heiienas) şi
11:20 (ca variantă, deşi probabil că He-llenas este de preferat). Interpretarea tradiţionala a termenului
Heffermtat este „evrei care vorbesc greceşte"; obiecţia este că PaveL care vorbea greceşte, se numette
pe rim llritdia(Filip, 3:5), o€ in Fapt, 6rI este pus în contrast cu Heltenistai (c/. C. F. D. Moule, EaT 70,
L9Sa9, p, 1OO). Au f6r oferjre difedre alternative: de ex. evreii care vorbeau numai greceşte (Moule,
loc cit.)', evreii din diaspora care vorbeau greceşte dar care locuiau în Palestina (J. A. T. Robdn-son,
Ttoelve New Testament Studies, 1962, p. 116 ş. urm.); evreii,.non-conformişti" influenţaţi de elenism ti
c1Jffiufi Fntn op@itla lor f.F de Tmplu (o. CUUl1d, EpT 71, 195t6O, p. 3,12, 39.43; Ed d
Ttr.Johannine Cirle. 7976r.
S.S.S.
CREUTAT-IEI Mi$Uf,J.
1, ÎN VECHIUL TESTAMENT
Metrologia, o ştiinţă exactă, are nevoie de o aprobare legală pentru a impune autoritatea conferită unui
amit sistd. In oriennll ApFpiat stic standard€le dau difdit de L u dilrid la altul si de 16 b etlrE la alta ţi
nu există nici o dovadă că Israelul ar fi folosit u 3r.6 inbSEr. D.vjd (2 san. 14:26) ii ERhiel (45:10) au
decretat anurnîte standarde fundamentale de greutate ţi de măsură. Tradiţia rabinică potrivit cdreia
m!.ui!e$ standard 6a! pdnrate tn lhmplu nu a fost confirmată (c/, 1 Cron. 23:29). Totuşi, Legea
prevedea ca evreii să folosească greutăţi şi măsuri drepte ţi o cumpănă dreaptă (Lev. 19:35-36; Ezec.
45:10). Profeţii iau acuzat pe negustorii care, prin mărirea sau micşorarea greutăţilor lor (Deut. 25:13),
prin fo16irea @. sreutad fale (Mn€ 6:u) su a unor cumpene false (Prov. 11:1; 20:23), îi înşelau pe
semenii lor. Importanţa acestui îndemn poate fi înţeleasă mai bine dacă ştim că în antichitate
cumpenele aveau un interval de eroare de pînă la 6 la sută (PEQ 74,1942, p. 86) ţi dintre greutăţile evr,
găsite pînă în prezent şi care aveau înscrise pe ele aceeaşi cantitate de greutate doar cîteva s-au dovedit
a fi exact identice. Datorită acestui fapt, greutăţile si măsurile antice pot primi numai un echivalent
aproximativ în unităţile de nlurE hodem€.
[. Greutăţi
Greutăţile antice dau pieE€ (ebr. .bsn) cioptit€ h diferite forme, ayînd de obiceio baza plată şi erau uşor
de recunoscut (de ex. broaşte ţestoase, cate, led). Pe aceste greutăţi era înscrisă de obicei greutatea lor
şi staadardut fol6it. cFutCle erau pfrte tnE-o rrai sra $u hEo punSi {De!r. 25:13; M6 6:11; prd. 16:11)
aşa tncît cumpărătorul putea compara cu greutăţi „care mergeau la orice negustor" dintr-un anumit loc
(Gen. 23:16).
a. Talantul (ebr. kikHăr, „rotund"; acad. bittu, „povară"; gr. latantan, „greutate"). Aceasta era unitatea
cea mat mare, numită probabil după forma caracteristică în care erau turnate lingourile mari de retal, ch
ete @z'rl capaului de plmb al efel (zah, 5:7). Em fol6n_ Fn$u a .intari au (2 san 12:30 etc,l, itsint (l hp.
20i39), fie. (1 cbn. 29:7) fi
504
blw Gxca. 33129), in Bid anual al lui solonon s i!.l!dauGxca. 666 d€ blan$ de su (1 ihp. 10114).
Cei 30 de talanţi de aur plătiţi de Ezechia ca tribut (2 Emp. 18:14) corespund cu suma pe care pretinde
Sanherib că a primit-o (Anale), dînd de înţeles că în [uda şi în Asiria era folosit în vremea aceea un
talant similar. Acesta s-ar putea sâ fie talantul „uşor", de 30 kg, cum sa găsit înscris pe greutăţile
babQoniene în formă de raţă, care cîntăreau 29,76-30,27 Iţg. O greutate găsită la Teii Beit Mirsim
(4565 g) a fost consil@t 6 dird ac6t raldt de 30,43 k, sr mi !bb.ttl, de 23,53 kg (adici, I nire d€ s70,6 g =
3 x so sicLi de rL41 gi Ea tui j6).
Alte greutăţi babiloniene arată că era folosit şi un talant „greu" sau dublu, a cărui greutate era între
s3,64 ii s9,42 k8, adic5, .€ 60 kg-
b. Mina (ebr. mâneh; acad. manii) era o greutate folosită pentru a cîntări aurul (lîmp. 10:17), argintul
[Ezra 2:69; Neem. 7:71-72) ţi alte lucruri de valoare. }ldnt ea nnps4it in 60 de Eine de cite s0 de sicl,
s! 50 de mire de cn 60 de sidi ler! @ari dovezi că în Palestina era folosită tn vremuri pre-
: miM de 50 ae sidi cM 6!e 6zuL la R6 shffi, ctd 603.ss0 de b:rbsi au plrtit tu de 1/2 :li (vezi/ bekă), s-
au adunat 100 de talanţi şi 1.77S 3 sicii, adică, 3.000 de sidi într-un talant (ca la Ras Shamra); această
împărţire poate fi interpretata la fel i bine prin ambele standarde. Tbtuşi, multiplii de 50 de sidj (de d.
40O -Cd, 23:lst 5OO . Exod. 30:24; 5.000 ■ 1 Sam. 17:5; 16.750 ■ Num, 31:52) par să fie o dovadă
convingătoare pentru folosirea minei de 50 de sidi.
RetoftL ftetulogi€ ale lui EHhiel au incls rdefiniE nifti @ 60 de si.li (45:12. TM, 20 + 25 + 15). Astfel,
minaevr. nouă, formată din 20 (ghera) x 60 (sicii) păstra valoarea minei neschimbată în raport cu mina
babiloniană, care conţinea 24 (giru) x 50 6qrd = 1,200 gh.ra.
c. Jnlul (ebr, le4el; aed, 3iqiu; dan., usar, !ql) era greutatea de bază şi era comună tuturor sistemelor
metrologice semite (îăqat, „a cîntări"). Valoarea si-
dui a variat considerabil în diferite vremuri şi în diferite zone:
(t sicLl rE8al, siabilit dnp! "B!€ubre ftg€lui' I Sam. 14:26), era un standard cunoscut şi în Ba-ttlon.
Probabil că a fost siclul „greu" de la Ras Shamra (kbd). Examinarea greutăţilor descoperite la Gabaon,
Ghezer, Meghido şi Teii en-Nasbeh indică un siclu de r2,512,3a g, adi€ apbxitutiv 13 I (0,457 undi).
(D si.hn ob4nuit eE folGit ade pertru a cturli obtecie de netal (r Sd, 17.s; amu lui 6.li.r, 5.000 de sicli -
56,7 k), aritunte (2 inp- Trri Ezec. 4:10), cît şi aurul şi argintul, inciicind în felul acesta folosirea lui ca
mijloc de plată. Monede de un siclu de alrirt 6qlot au apist pod priM data in tnpll domiei lui Dariu I
(iBAM).
Vreo cincizeci de greutăţi marcate un siclu sau multipli ai sîclului arată o variaţie între 11,08 şi 12,25;
media este 11,38 g. Această medie se potriveşte bine cu calculele bazate pe greutăţi marcate cu deno -
minaţii mai mici (vezi mai joâ), care confirmă o posibiu de€lorizsr€ a siclul ui ln rcnurne l6lexilie la
U,7-ll,4g.
Inscripţiile de pe greutăţi folosesc simbolurile I ; IIr lll: T: A: iA: HA: Ti TA : ■: = : = :X. Ac6te
simbolui au fst interpretat€ de Y, Yadir (sni!!o
GEBUIATI $I MASURT
Hicr.rohritda 3, 1961, !. 1-621 € tsffind l, 2, 3, 4, 5, 6, 7, a, 9, lq 20, 30, regal dnlU, ASi n&i (s.on,
Ah.rc) 5u identidoi &6te sinbolui ca Sind echivalentul sidului în termenii greutăţilor egiptene, 8 sicii =
1 deben = 10 qedcts (1 deben = circa 91 g). r{sd€I, au fon 3nEte p€ 3reutati nunerar€ hieroglifice
egiptene pentru a indica valoarea lor; I şi II .nu pend 1 {i 2 sicrij 4 9i 3 sicii putau nMerele 5 şi 1o Ct şi
A), id ap.i varoriL h qedeB.
(iii) siclul libpldui sn richl sffnturui le.{' (Exod, 30:13; l€v, 5.15 etc.) @ dhival€nt .u t ,eaa s! 1/2 sid!
(Erod. 33:26) Si 20ahm (EK, 4s:12), dEi @i t'hir, du!.{ o l€elure a fst esal cu 1/3 siclu (Neem. 10:32).
Se crede că acest sidu este nsp (vezi d. mai jos); au fost descoperite asemenea greu tăţi dntarind apror.
10 s. (9,23lqs d dr ele s.au devdoriz€t ta ci@ 9,4 I,
d. nsp sau „parte" era 5/6 siclu. Treisprezece asemenea greutăţi descoperite dau o greutate de circa 10 g
(vezi c, mai sus),
e.pim (ebr.pftn saupqyim) este menţionat numai ln 1 san. 13:20 (t*trn: ,,ca rl$ asfii fietul tlu gului", ar
trebui tradus „taxa era pim pentru fîerui de plug..."). Această greutate era 2/3 d in tr o unita te (cf. acad.
[iini]pu), probabil un sidu obişnuit, întrucît douăsprezece greutăţi marcatepim (de la lachis, Ierusalim,
Ghezer, tfeil en-Nasbeh etc.) dntăresc în medie 7,8 g.
f. beka (ebr. beqa', „fracţiune, diviziune") a fost folosit p€ntnr a dfidn au (Ce.. 24:22) li Fnbu a plăti
taxa care era echivalentă cu „o jumătate de siclu, dupi sichl 36ntu1!i l@r" (Erod. 3a:26). tntult au fost
descoperite şapte greutăţi marcate i>q', sau prescurtat b (la Lachis, Ierusalim, Ghezer, Ber-Tur), putem
wrfic srtltatea siclului, A.ste Dq' avau o Sruta!€ medie de 6,02 g.
g. hmî, „l/5uaibstscrispeogreurateînformăde broasca ţestoasă, descoperită la Samaria şi cîntârir.d 2h499
g. Aceasta poate fi comparată cu o alta marcată ,,1/4 6p, 1/4.{ql', indicidd o strbdiviziue a riddui lli
Ezechiel.
n. snero (ebr,sEra;siisi.0). Ac€sta era defnita ca 1/20 dhnu siclu (Exod, 30:13 Ezec. 4S:12).
i. Alte greutăţi. Peres (aram.parsttj) din Dan, 5:25, 23 a lost o su&ivtiw a siclului 6l6it in Babilon (cf.
bab. veche, paras"} şi la fel ca parixu (Alalah) se poate să fi fost egal cu \/2 siclu întrucît orice termen
pentru o greutate (sau fracţiune" avea o valoare precisa. Astfel, la o dtire superficială, scrierea de pe zid
indica o greutate: „Mina, mina, siclu, jumătate de siclu". Q*î&d (chesita, Gen. 33:19; los. 24:32; Iov
42:1r) lare si 6 fGt o uirEE a c5!ei Breutate nu ste cunoscută pînă în prezent. O greutate de piatră din
vremea lui Darius II este marcată 120 fcrif = 20 mina.
Tdtelul de b p, s06 irdica laponul dinie ac6te gnuiiC ii fthiEl€ntul hodd aprcximtiv, €re ar trebui folosit
cu rezerve întrucît în antichitate au fost lolGite standard€ diferile.
Ir. UntnF dc luutme
Unirdpe de n*sura a Lu8inn au f6t baaie F unităţi „naturale" care puteau fi folosite cu uşurinţă, a. ltAtia
(qanen), deti indica rde u istru. nent de merue $ nr o uitate de masutd (TARTE $I MEŞTEŞUGURI),
avea o lusine de 6 6F $ ela suficient de precisă îneît să fie recunoscută ca o uni-
505
CREUTA'I'I fI MASURI
SISTEMUL DE MASURATORT DIN
YBCHIUL TBSTAMENT
Lungimea Metric*

1 deget 1,85 cm
4 desee = I ht d. 7,40 cm
parBl
3 laturi de palma — 1 palma 22,25 cm
2 palme - 1 cot CI 44,5 cm =
cot regal 51.81 an
6 coti <■ ] trestie :!»:
(1 trestie (Ezec.l)
Capacitate - solide şi lichide Metric*

Ilogt 0,3 litri

4 logi :- 1 ca li 1,2 litri 2,4
lfomer 1 litri
(hsarân) 2!/2cabi =1 3,6 litri
hinî
2 hini = 1 seati 7,3 litri
3 seah = 1 efa 23 litri
Cbath)f 5efe -1 ÎÎO litri 220
jumate omer litri
2 jum|trli -omd = r hom
(kortt)
t pentru lichide numai tt attt
pentru lichide ctt ţi pentru
solide
Greutăţi Metric*

lghera 0,5 g
10 ghera = 1 bcka 5,0 g
1,33 belea = 1 pim 7,0 g
1,5 pimi = 1 sidu 10g
50 sicii = Iminâ 500 g
60 mine - I talant 30 kg
* Echivalentul aproximativ
tn sistemul metric.
Două exemple de măsurători In proporţie:

D€p6: siltdll d. rEudti dh \T. 1 deget:

16; hnsinil€ din \|I. 1 palma F
1 lat de palma \
1 cot
I trestie

SISTEMUL DE MASUR,ITORI
DIN NOUL TE$TAMENT
Lungimea
lcot
4 coţi 100 saioni 6 stadii
1 saton 1 stadiu 1 mila
Capldtate - rrt€rlilc Capldtate
Metric*
44*5 cm (roman) 52,5 cin (palestinian)
Z,10nictti
1,8 metri (greceşti)
1S5 metri
1478,5 metri
MeEic|
1 choinix 48 c hui ii ieşi 10 hed in noi
1 litru
= l m.didnd 52,s liti - 1 koros S2S b'ni
Capacitate • lichide
] sextarius
Kisextari
4,5 modii i 6modii
= 1 modios
— 1 batos sau Imctrcies
Metric* 500 cm3 8.7S litri
39,5 litri = 1 medimntK» 52,5 litri
* EHuv-tininil aproximaţi» fn sisurmul metric.
C7V
\ mină ] siclu
Greutăţile ţi măsurătorile din VT şi NT cu echivalenţii lor moderni.
506
tatede]ungimeCEzec,40:5;c/ „măsurătoare, trestie", Ape,2r:15).
b. cotul (ebr 'oqnat acad. annadi ht, cubin4) era distanţa de la cot pînă la vîrful degetelor. Acest cot
„natural" („cotul unui om", Deut. 3:11) era folosit pentru a indica înălţimea unei persoane (4 coţi era
înălţimea unui om; c/. 1 Sam. 17:4; 1 Cron. 11:23) sau a unui obiect (Est. 5:14; Zah. 5:2). Era folosit
pentru a indica adîncime (Gen. 7:20) sau distanţă (loan 21:8).
Pentru măsurători mai exacte era folosit un cot mai bine definit. Acest a>t evreiesc standard măsura
44,45 em, ceva mal scurt decît cotul egiptean obişnuit (44,7 cm). Acest număr general acceptat este
confirmat de lungimea dată pentru tunelul Siloamului, lung de „1200 coţi", echivalent cu 533,1 m şi
astfel un cot 6re 41.42 q. cudtri qcaEE ls Melhido, r,chis, Gheger şi *Haţor au indicat planuri bazate pe
multipli ai acestei măsuri. De asemenea, baia de arama a lui Soloirton avea o capacitate de 1.000 baţi
(adică, 22.000 de litri; 1 împ. 7:23-26: 2 Cron. 4:2, S); în calculul capacităţii sferei lungimea calculată a
unui cot et 44,44 o G. B, y. scot! JBL 77. 79s& D. 210-212).
Cotvl lunS su ,rEaal" da mi lung dedr 6tu1 obişnuit cu un lat de palmă („palmă") (Ezec. 40:5), adică
51,81 cm. Acesta poate fi comparat cu cotul babilonian de 50,3 cm (egal cu lungimea a 30 de degete
marcare pe o statuie a lui Gudea), care era cu „3 degete" mai scurt decît cotul egiptean de 52,45 cm
CHerodot, Hist., 1.178).
c. Gomed („cot", în unele traduceri) apare numai în Jud. 3:16, unde măsoară o armă, probabil un pum -
nal şi nu o sabie, si de aceea a fost considerat o subdiviziune (poate 2/3) a cotului, sau a fost con siderat
un cot scurt, format din 5 palme, cum se menţionează în Mişna.
d. faima (zereţ), sau lungimea unei palme întinse, de la degetul mare pînă la degetul mic (1 Sam. 17:4;
Exod.28:16; Ezec. 43:13), deşi „o jumătatede cot" ar putea fi o expresie indicînd această măsură (Exod.
25:10),
c Latul de palmă {tepah; topa/O sau „un lat de palmă", era lăţimea palmei la baia celor 4 degete Cde
aici derivă vulg. quauuor digitis), adică 7, 37 cm. Aceasta a fost măsura pentru grosimea ligheanului de
aramă (1 Inp. 7:26 = 2 Crcn, 4:5), 8ruir@ mrci@cei din cortul Endlnini (Exod. 22:25; 37:12) şia mesei
din iandul luj E:ehiet r4o:S; 43:13), Lu;ginea vieri, unui om este doar cîteva lăţimi de palmă (Ps. 39:5).
/ Degetul ('esba') era 1/4 dintr-un lat de palma (Ier. 52:21) ţi a fost cea mai mică subdiviziune a otdui
folosit In pal6riE, cft ti tn Egipt si Ms potamia. în general se consideră că este 1,85 cm.
g. Distanţa, spre deosebire de măsurătorile obiectelor, era măsurată în vremurile pre-exilice prin echi-
valarea cuo medie cunoscută. Distanţa poate fi măsurată ca „o aruncătură de arc" (Gen. 21:16),
lungimea unui teren arat (ISam. 14:14), „ocale deozi" (Num, 11:31; 1 împ. 19:4} sau „o caJe de trei
zile" (Gen. 30:i6: Erod, 3:ta: IoE 3:3J. Nu sa dolrdr dr: această ultimă expresia trebuie considerată doar
o indicaţie generală a „unei distanţe mari" (cf, „o cale de Ppte zire'. c4n. 31:23), dsaEe babilonienii
foloseau standarde exacte; de ex. bcru, marş de „două ceasuri", 10,692 km (AfO 16, 1953, p. 20, n.
138).
..as
GREUTĂŢI ŞI M,{SURI
Pasul (p&a'), în 1 Sam. 20:3, era folosit în sens metaforic şi nu ca o măsură exactă, cum era „piciorul"
asirian (= 32,92 cm). De asemenea, expresia kibraţ hă'âres, „o depărtare oarecare" (Gen. 35:16; 48:7; 2
împ, 5:19) era numai o indicare vagă a distanţei.
Pe vremea MacabeDor au fost introduse unităţile de măsură elenistice. Astfel, Bet-Ţur era la vreo 5
schainoi de Ierusalim (2 Mac. 11:5; „leghe"), adică, 30,5 km, după valoarea ptolemeică a unui schoinos
de 6,1 kn. Ela rolcit 9i rddton-d Alq.ndrin, l@ de 134,9 n D€ Ia reI@lin r. Scythopolis erau 606 de rtd6
(2 M... 12:29), cde oepude cu dGtanta cunoscută dintre aceste doua cetăţi, 110 îtm.
I4 Mntuntorl .t. flDrafain strpEfelel. nu dau qlri@te ca arare, .i 6a! de$ di* p.in darea dinesiuilor
n€lere. 4sd€1. s menţionează că pătratul era cu patru laturi de dimensiuni egale (m=rub£>ăaŞ 1 împ.
7:31; Ezec. 40:47; 45:2), se menţionează circumferinţa unui cerc (1 împ. 7:23), iar diametrul este
distanţa de la o margine la alta (2 Crcr 4:21.
Suprafaţa terenului era calculată empiric. Astfel, viile (îs. 5:10) sau ogoarele (1 Sam. 14:14) puteau fi
măsurate msercied („pogon", „acru"), adică, suprafaţa pe care o pereche de animale înjugate o puteau
ara Inb- zi (.t a€b. rtddoi). in B.bilon ac6E era definită ca 6,480 de coţi pătraţi = 2/5 de acru (1.618 in2).
Mai tîrziu s-a folosit lat. jugum, jugerum, de 28,800 de picioare romane pătrate = 5/8 de acru (2 529
nv5). O altă metodă consta în estimarea suprafeţei după cantitatea de sâmînţa necesară pentru a o
'nslntnF 0** 27:161 1 i;p. ts:32). ln Erioada €lsirtic, mportul era d€ 3 3/S @IE la u ruodln de pămînt,
adică, 0,173 acri (700 m2) pentru un seah, sau 5,19 acri (2,1 hectare) pentru un omer de 30 de seah
{JBL 64, 1945, p. 372); pînă In secolul al 2-lea d.Cr. această supta faţă pare să fi crescut la 0,193 acri şi
respectiv 5,79.
Măsurarea exacta a păşunilor din jurul cetăţilor levitice (Num. 35:4-5) prezintă dificultăţi. Se poate să
fi fost suprafaţa unui pătrat cu latura de 2.000 de coţi (v. 5), iar centrul laturilor acestuia era socotit la
1.000 de 6ti de la ziduile etstii (r 4).
IV. Măsuri de capacitate pentru materiale solide
Gmdii folosili dedr5 de la wsele @ oniineau o anumită cantitate ţi care au servit ca măsuri.
a. tjan.rul (Ebt, h:mer, aad. iner), 'rv.ia du5i de un măgar", era o unitate folosită pe larg în Asia, la S de
Anatolia şi la V de Eufrat, în mileniul al 2-lea şi mai tîrziu, pentru a măsura cereale. Hotnerul este mai
vechidecîtconjf(JM67,1973, p, 78); veziLev. 27:16; Ezec. 45:13. Adunarea a zece homeri de prepeliţe
(Num. 11:32) a fost un semn de îmbuibare, iarstrîn-gerea unei efe de grîu dintr-un homer de sămînţă a
fost o imagine a eşecului (îs. 5:10), întrucît erau 10 efe într-un homer, care era echivalent cu 220 de
litri.
b. cor (Ebr. kt, sm 8!rj (ad, lufu) err o unitate de măsură egală cu un homer (Ezec. 45:14) şi era folosita
pentru făină fină (soleţ), pentru făină obişnuită (qemah, 1 împ. 4:22), pentru grîu şi orz (2 Cron. 2:10;
27-5). Apare şi ca unitate de măsură p€rEu ulei (Ek. 4s:14), ded ln 2 cbr 2:10 si in textul gr. citim
bat (vezi pasajul paralel din 1 Împ. ;,13s).
S07
GREUTĂŢI ŞI MASURI
c. Jumătatea de homer (ebr. leţek), apare numai în Osea 3:2 ca o măsură pentru ore. întrucît este men-
ţionată după homer, Aq. Sym. ţi VWg. o interpretează ca 1/2 cor sau 1/2 homer, dar nu exista nici o
dovadă care să confirme aceasta. Leţek-ul ar putea să fie o unitate de măsura feniciană*
d Fta (Ebi Fd; e8ip. 1p.) de nqple hui vas suficient de mare ca să încapă în el un om (Zah. 5:6-10) ţi de
aceea este o măsură exactă (Lev. 19:36). A fost folosită pentru cereale, cu diviziuni de 1/6 (Ezec. 45:13;
46:14) sau 1/10 (Lev. 5:11); a fost folosita pe larg încă d(n vechime (Jud. 6:19). Nu era permis ca efa să
fie micşorată (Amos 8:5) şi ea trebuia să fie întotdeauna egală cu măsura (dreaptă) (Deut. 25:14; Prav.
20:10). Efa era egala cu unixit, cane era o măsură pentru lichide, amîndouă fiind 1/10 dincr-un homer
(Ezec. 45:11).
e. Seah (ebr.S*â; acad. suai) a fost de asemenea o unitate de măsură pentru făina şi pentru cereale (Gen.
ui6tetA:6; I 4€lhp. 1a:32).
/ Omerui (Ebr. "omer; cf. arab. 'umăr, „un vas mic") apare numai in naraţiunea despre adunarea manei
(Exod. 16) ţi este folosit atît pentru măsura propriu-zisă (v. 18, 32-33) cît ţi pentru cantitatea măsurată
(v, 16,22), Omerul era egal cu 1/10 dintr-o eeav,36).
g. Zecimea (Ebr. 'issărâri) era o măsură folosită pentru făina (Exod. 29:40; Num. 15:4),egalacu 1/10
dîntr-o e/2 (Num. 28:5) şi de aceea era egală cu un oraer.
h. Cab (ebr. qaţi), o măsura de volum care apare numai In 1 Imp. 6:25, cînd în timpul asediului Saroa-
riei preţurile au urcat foarte mult fi 1/4 de cab de găinaţ de porumbel se vindea cu 5 sicii de argint. Un
cab = 4 log = l/5seah = 1/6 hin = aproape un litru.
i „Măsura" (ebr. <fittî) din Ps. 80:5; îs. 40:12 este literal Lk"), dai nu este exprimată nici o unitate, aşa
arcr !u * clioag. voluul .kt.
Trebuie remarcat c3 aceste măsuri pentru solide combină sistemul babilonian sexagesimal (1 kur = 30
siuu =•- 180 qa) cu sistemul zecimal (folosit de asemenea d€ .Ire airimi) , \&zi tabelul de la p. 506,
V. M&cl .l cepa.trrte p.nrnr lhude
a. Batal {Ebr. baţi ST- baus, numai în luca 16:6) era echivalentul lichid al efa (Ezec. 45:11,14). Era
folosită pentru a măsura apa (1 fmp, 7:26), vin (Îs. 5:10) şiulei(2Cron.2:10;vezisilîmp, 5:11). Era o
măsură exactă ţi un standard (Ezec. 45:10, aproximativ 22 litri).
b. Hinul (Ebr. ftfrt; egipt, htiw, „oală") era numele unui vas folosit pentru a măsura (Lev. 19:36) şi era
folosit pentru a exprima o cantitate de apă (Ezec. a:rr), urei (!r.d. 29:40) su vin (Lev. 23.i3), ,oEi. vit lui
Josephus (Ant, 3. 197; 4, 234), hinul era egal cu 1/6 dinE.u Dor.
c. Logui (Ebr. log) este folosit numai în Lev, 14:10, ca o măsura pentru uleiul folosit în ceremonia de
purificare a leprosului. Potrivit Talmudului era egal cu 1/12 dintr-un hin.
Văicărea acestor măsuri pentru lichide depinde de aceea a botului Aceasta este incertă, întrucît sin -
gurele vase marcate bt (Teii beit Mirsim) ţi bi Imlk (Lachis) sînt fragmentare şi nu pot fi reconstituite
cu certitudine; astfel, valoarea băţului a fost calculată între 20,92 ţi 46,6 litri. Pe baza presupunerii că
bătu] era jumătate din batul „regal" şi că aceste inscripţii
Indică întreaga capacitate a vaselor, valoarea adoptată ca bază de calcul este 22 litri în perioada biblică
(Albright) şi 21,5 litri în perioada elenistică, întrudt este sprijinită de calcularea capacităţii Mării de
aramă a lui Solomon, care avea o capacitate de 1,000 baţi = 22.000 litri. Pentru geutăţile folosite în
Talmud, vezi El. 15, 1971, p, 3AA.392,
BIBLIOGRAFIE. A. E. Berriman, Historical Metro-logy, 1953;A.H.Gardiner,Eg>j>rianGrartamarî,
1957, p. 197-200 (pentru metrologie egip.); R- de \fcux, tucar Erua, 196t, p. 195.209; R B. y. S6E
„Weights and Measures of the BIble", BA 22, 1951, p. 22. 40: PEQ97. t955, p, l2a139: y. Anarc; easbi
ra4, 1966, F 1319,
DJ.W.
2. ln noul tesxamenr
I. Greutăţi
în NT sînt menţionate numai două greutăţi. Litrul din Iod 12:3i 19:39 (., lat. libro, Jiwr.) er. o nesur.
romană de greutate echivalentă cu 327,45 g. în Apoc. 16:21 adjectivul talantiaios, „care cîntăreau
aproape un talant", este folosit pentru a descrie grindina: Amdt susţine că acest talant era egal cu 125 de
livre şi astfel ar fi 41 kg, dar HD8 calculează că a cîntărit numai 20,5 kg.
II. Unităţi de măsură a lungimii
a. Cotrl. La lel c. in |rhuril. VT dturetorile enu nportate r. pe4i al€ Eupului si uitare. de baz5 a continuat
să fie pechys ^antebraţul") sau cotul. în Imperiul roman existau două măsurători penau cot: 6turF roa
folfut dir 6 taturj de patrni de dr€ 24 mm = 4-4.4 cn, fi @ni philehdan d. 52,S m JulA din Ascalon
spune că acest ultim sistem de măsura era folosit în mod obişnuit în Palestina ţi în Egipt (Jere-mias, p.
lin.) şi probabil ca aceasta este lungimea indicată în [oan 21:8; Apoc. 21:17. Termenul este folosit de
asemenea în Mat. 6:27 şi Luca 12:25.
b. Orgyia C.Stînjen", Fapt, 27:28) era lungimea braţelor întinse, adică aproximativ 1,8 m. Aceasta era o
unitate de măsură greacă, derivată de la verbul oregq ,fu lnti^d. He@dor (2. 149) sDlm ca era eg.E cu 6
pi.ioaE sr. eu d 4 @rj n,
C. Stadion {„Stadiu", Luca 24:13; Ioan 6:19; 11: ÎS; Ap... 1-4:20; 21:t6) €ra loo de orry,ai , eh esat cu
185 m. întnicft pista de alergări de la Olympia se crede că era lungă de exact 1 stadiu, cuvîntul a ajuns
să fie folosit pentru arenă de sport, ca în 1 Cor. 9:24 - d. aict ddird cur,lnNl modem .rbdion,
A Mion C,nilI", Mat. s:41) .!a o t'sltrsa,. greacă a unei unităţi de măsură romane, miile pa-ssuitm, „o
mic de paşi". O milă era 1.478,5 m sau 8 stadii şi era calculată socotind 5 picioare romane (de de 29.s7
q) lnd.h p6 (r,48n).
e. Călătoria de o zi de sabat, menţionată în Fapt. 1:12; nu era a unitate de măsură propriu-zisă ci un
PdB al *8eei Elinie a rexelor din Exod_ t6:2o şi Num. 35:5 (cf. Lumby în CGT, ad loc.). Era fixată la
2.000 de coţi (Talmud, 'Erubisi 51a) şi era numită i'hfim ha-Sabbăţ - limita de sabat.
[It. Masuri de suprafaţă
în NT nu este menţionată nici o asemenea măsurătoare, dar unitatea de bază în Imperiul Roman era
jugerum sau acrul, calculat ca şi suprafaţa de teren care poate fi arata într-o zi de o pereche'de boi
508

înjugaţi. Era estimată ca un actus, sau brazdă (36,6 m), pe doi actus (73,2 m); astfel, jugerum era
echivalent cu 2 actus pătraţi, sau 0,27 hectare, adică vreo 2/3 de acru.
IV. Unităţi de măsura de capacitate pentru solide
a. Choinix („Măsura" în această unitate, Apoc, 6:6); este estimată intre 11/2 şi2jumâtâţi de litru, dar
cele mai precise calcule indică doar ceva mai muie de un litiu. Era o unitate de măsură greacă şi
Herodot (7. 187) spune că reprezenta raţia zilnică de cereale care e d!d@ eui sld.t din a@E inEdatoe a
hi Xences.
6. Saton (Ararn.să'hJ; ebr.s'Mj eras*'â din vremea VT Josephus (Ant, 9:85) spune că era echivalentă cu
11/2 modii (vezi mai jos). Este măsura menţionată în M€t, 13:33i L!€ 13:21, ude al@n! 6t€ adlusar l,
isaca (Comilescu trad. „măsuri") de făină degrîu: 1 iaca era circa 12,3 litri.
c. Koros din Luca 16:7 Co măsură de grfu") era termenul ebr. kor. Josephus (Ant. 15. 314) spune câ
«te echivalent cu 10 medimnoi greceşti ţi întrurît medimnos conţinea 48 chninikes, un koros era 525
litri, fntrucît Ezec. 45:11 spune că baton este a zecea parte din koros, se crede Sn general că Josephus a
greşit aici folosind medimnos En loc de metreces şi că un kqros conţinea 10 metrtmi, adică circa 395
litri. Era folosit atît pentru substanţe solide dt si pentru lichide.
d. Modias („băniţi"} din Mat. 5:15; Marcu 4:21; Luea 11:33, derivă de la lat. maâhis ţi toate cele trei
texte folosesc cuvîntul pentru a indica vasul cu care se măsura această cantitate. Era o măsura pentru
grîne şi conţinea 16 iertării: 6 modii erau egale cu unitatea de măsură gr. medimnos (Cornelius Nepos,
Attka 2). Astfel, un modius conţinea 8 choinikes şi era circa 8,75 litri.
V. Măsuri de capacitate pentru lichide
a. Xmes din Marcu 7:4 („ulcior") se referă la un vas folosit pentru a măsura acest volum şi majoritatea
cercetătorilor consideră că este a alterare a termeNrui latin sdd.i6 (reri ltu: Moutlon di lowatd.
Grammar of Oie New Testament Greek, 2, 1929, p. 155). Aceasta era o unitate de măsură pentru lichide
şisolide, egală cu 1/16 dintr-un modius, circa 0,5 litri.
b. Batos („măsuri" de ulei ta Luca 16:6) este o formă gr. a termenului ebr. baţ (vezi mai sus). Potrivit
lui Josephus (fim. 8. 57), conţinea 72 sextarii sau 4 1/2 rFdii . ciM 39,5 lidi
c, Metreies, menţionat En loan 2:6 („vadră"), era o unitate de măsură grecească pentru lichide si era
aproximativ echivalentă cu barul, aşa incit conţinea circa 39,5 litri. Astfel, vasele de piatră folosite la
nunta din Cana aveau fiecare o capacitate de 80 pînă la 120 de litt.
BIBLIOGRAFIE. R. G. Bratcher, „Weights. Money, Measuies and Time", BTTi 10. 4, 1959; J.
Jeremias, JMlm in rhe T@e ofJ66, 1969, D.H.w.
GnlU, GRJNE. cete hai obbftite dviLte .br. nr VT sînt 1. tGgSn, grtu (dezvoltat pe deplin). 2. bar, grîne
de orice fel care se află (în pidoare) pe dmp (de aici bar a ajuns să însemne „cîmp deschis"). 3. Seber,
grîne, cereale, hrană, adică, grfne sfărîmate sau zdrobite.
GRIU. GRINE
„Griul prăjit" {qMS, qălă, „prăjit") se referS la boab. d€ cdElc *u de eriu 0d. 23:14; Rur 2:14j1 Se
17:17; 2s:1a; 2 sd 17:23) prajie h n*5a focului, de obicei într-o tigaie de fier sau pe o piatră netedă.
Termenul kussemeţ (Exod. 9:32; Ia. 28:25; Ezec. 4:9), tradus .yovâa" sau „secară" indică grîul gol ('JH-
ticum monoccum) şi nu secara adevărată (Trincum spelta), despre care nu se ştie să fi fost cultivată în
Egipt tn vremea aceea. Cuvîntul gr. kokkos („bob, grăunte", Mat. 13:31 etc.) indică forma singulară, de
ex., „un grăunte de muştar".
Cuid Biblia vorbeşte despre „grfu", se referă de obicei ta recolte de cereale cum sînt griul şi orzul.
CAGPJcuTud, .MfNCARE.)
F.N.H.
Orzul (Ebr. s(1ărtS, gr. krithe). O cereală comesribiu din god Hord@. Pldra ierbosd fl, s!on, Mu eu/n,
care continuă să crească sălbatică în Palesrid, a d.t ntte L ozut prinitiv c! ,doua ffii" (H, distichon), iar
mai tîreiu la orzul cu „şase şiruri" (H. vulgare), care a fost orzul din vremurile biblice şi din vremea
noastră.
Ozut fr pFdbnr alirenrar el tui i&torrant din Palestina CDeut. 8:8), în special pentru oamenii mi seBi
(R!i 2:17j Ea, 4:9; Ios 6:9). El arc u sezon de creştere mai scurt decît griul şi se poate dezvolta într-un
pimînt mai sărac. Orzul era folosit şi ca nuEel pentu*,nrnt cai $ vite (1 lrnp. 4:2e), Mi da folosit pentru
fermentat.dflcâ judecăm după vasele de bnuui .l€ ilbtdilor, In Jud. 7:13 * !€re ct inbolizează un Israel
reformat. Mîncarea de orz, adusă ca je!tr! d€ g€l@je (N@ st5), parc € indice cr integritatea
fundamentală a fost distrusă.
F.N.H.
Plava. 1. 1Etud ebr. nA, cel Mi o6lDdr cuvînt, indică pleava fără valoare si paiele rupte spul berate de
v£nt cînd se făcea vînturarea grînelor (Iov 21:1ar Ps. 1.4; 35:5j k. 17:13j 29r5j 4l:15; O@ 13:3; Ţef.
2:2). 2. Cuvîntul ebr. h0s~as~, „fin", „iarbă uscată" (îs. 5:24; 33:11). 3. fn Aram. Ur, „pieliţă", 'pl€vr"
(Dan, 2r3s)- 4. cr. d,rrron, "pl€ave" (Mat, 3:12; Luca 3:17).
în unele dintre textele de mai sus termenul este rol6it ln ss fuet, c! referirc la invArrtua suEr ncirl{ su
s6itl $i cu referie la satu ineftabne a celor ce fac răul.
J.D.D.
Pale (Ebr. teben; arab tî6n). Tulpina griului sau orzului; în timp ce pleava este coaja împrăştiată de vînt
la treieratul griului, miriştea este partea de tulpină rămasă după recoltat. Paiele măcinate, amestecate cu
mîncare mai consistentă erau folosite ca nutreţ p€rEu cai nag{i ni crnile (G€!, 24:32; JDd. 19:19r 1
împ. 4:28). în Egipt paiele erau amestecate cu lutul pdru . fae cirgsizi de lut folGite Flttu cele oamenilor
săraci. Cînd cărămidarii israeliţi, care deja lucEu Fte puteri au reblit s5.fl ad@ sin€u paiel€. po€E lor a
d€hii iNupombr (exod. 5j.
Pai.l. slnt folGit {i p€nEu nmire E* de ht făcute cu mîna, care apoi sînt arse în foc. Puterea leviatanului
era atît de mare încît putea îndoi fierul ca peunpai0ov41;27). în era de pace a epocii mesianice leul nu
va mai devora came, ci va mînca paie {îs. 11:7; 65:25). Soarta finală a Moabului este descrisă ca
509
GRfu, GRINB
soarta paielor călcate în picioare în gunoi Os. 25:10). în Biblie miriştea [ebr. qa\ „uscat") este folosită
pentru a indica lucruri inflamabile ţi fără valoare întrucît pleava ţi paiele erau puse adesea pe foc pentru
a da drdurl E?€de aExod. 15:7; tov 13:2St 4i:2S29: ps. 83:13; îs, 5:24; vezi şi gr. kalame, în 1 Cor.
3:12). Vezi
C, F. Nims, „Bricks without Straw", BA 13,1950, p. 22 ş.urrru, R.A.S.
Grîul (Ebr. dăgân, gr. si tas). O plantă ierboasa cerealieră foarte veche ţi cu o importanţă foarte mare
pe.rru o@oire. Cdul tipic di rmnea vT tn reiua mediteraneană a fost griul „emmer" (THticum. dlax-
cumj, carea dat naştere griului „tare" (7.'duram), care a tdt qhen de ihpo@nt tffeptnd din Eriada
elenistică, inclusiv în perioada NT. Dintre varietăţile modeme care stnt cultivate face parte griul de
„pîine" (T. vulgare). Datorită proprietăţilor sale fizice şi chimice grîul dă o *pîine mai gustoasă şi mai
bună dedt orice altă cereală.
Griul a constituit o parte importantă a alimentaţiei eelipor (Jud. 6:rti Rur 2:23, 2 Sam. 4,6t si k:". ra tul
griului era folosit ca un punct de reper în *calen-dr (Gs. 30:14: r san. 6:13; l2:r7J. Dabnra in portanţei
sale alimentare griul este un simbol al bunătăţii si purtării de grijă a lui Dumnezeu (Ps, 81:16; 147:14).
A fGt foldir penh ie.d€le de la Tefrbla (Ezra 6:9; 7:22) şi a făcut parte din jertfa adusa de David la aria
de treierat a lui Oman (1 Cron. 21:23),
Caracteristica botanică a griului, faptul că un bob de gn'u produce roi nutE sphe atuo cind bobul
original se consumă pe sine, este preluată de Cristos pentru a arăta că rodnicia spirituală îşi are originea
în l@tu eului O@n r2:24j ci r co,. 15:36 ;.Un.! ca simbol p€nFu opirj tui Dumezq g,J,i dte pe zentat în
contrast cu pleava fără valoare (Mat 3:12). De asemenea, în Mat. 13:24-30, neghina (Lolium le-
mulentum) în primele stadii de dezvoltare este o plantă ierboasă ca şi grîul, dar poate fi deosebită cu
uşurinţa de grîu la vremea recoltatului.
B|BUOCFAflE. H. Hetbaet! ,^Jridt Emdan v/hears",ProceedmgsofPrehistorySocietyll,T.95S,p. o,95. D.
zoh,ry, ,.The posqitou ;f whdr a;d bariey...", în P. J. Ucko şi G. W. Dimbleby, TheDomes-tication and
Expioitation ofPlancs andAnimaîs, 1969,
D. 47.66: D. M, Dixon, ,A no@ on <!elr ii amio; EBITi', h U.to şi Dinbleby, p. 132.142
F.N.H. eL aL
GRlNAR. Există 4 cuvinte ebr. traduse, cu cuvîntul „grinar" „arie de treierat" sau „hambar" după cum
urmează: l.goren, „arie de treierat" (Iov 39:12) (*A-GRICULTURA). 2. m^Hrâ, „grînar" (Hag. 2:19).
3. asăm, „grînar", „hambar" (Prav. 3:10). 4. mamm'-3dr4 ,€rlnr!, 'hanbal (Io€j 1:tz). un bazin de abe
uscat, săpat în pâmînt, şi care era acoperit cu un strat gros de pămînt era folosit deseori ca grînar. în
asemenea condiţii griul putea fi păstrat timp de mai mulţi ani. (*ORAŞE-MAGAZII.)
In NT cuvSnhrl Br. opothet4 'h ta d€ deDzitare", este folosit în sens literal (Mat. 6:26; Luca 12:14.
24) :i b 5€N hebtaric, idrctnd cerul rMar. 13.30).
J.D.D.
GROAPĂ. 0 groapă adîncă în pămînt, fie naturală, fie artificială.
1. Cuvîntul ebr. bâr, „o groapă adîncă", folosit pentru adescrie locul unde a fost aruncat losif de fraţii
sâi (Gen. 37:20, 22, 24 etc,), un ascunziş (1 Sarti. 13:6), u ld nnde * adMu len a2 sam, 2!:2o, r Cron.
11:22), un loc unde erau închişi cei întemniţaţi (îs. 24:22; Zah. 9:11 c/Ier.38r6) şi unde răzvrătitul
tsm.er a atu€i hpuite oam.nilor din sihen sni si saturi. 0€r. 41:7, e),
L€gn€ din Exod. 2133.14 au fcr adr&e 6. raelîţilor care săpau gropi si le lăsau neacoperite (e/. ld..l0:a.
Mde dvlntul 6re F1nnd,).
în sens metaforic cuvîntul este folosit pentru a descrie lumea subpământeană, locul unde se afli spiritele
morţilor (Ps. 28:1; 30:3; 88:4, 6; 143:7; Prov. l:l2i Is. t4:15, l9: 3a:tB; Ea. 26:2o: 31:i4. 16. 32:18, 24
etc). Un al doilea sens metaforic descrie locul din care îi scoate Dumnezeu pe sfinţii Săi (Ps. 4o2j I..
5l:11.
2. Cuvîntul ebr. bE^r, înseamnă „Bntîna". Wea Sidin eh dini de srcpi de sl@E (cd. t4:10). ir sens
metaforic este groapa nimicirii (Ps. 55:23; 69: 15). O prostituată este descrisă în Prov. 23:27 ca o
groapa îngustă.
3. Termenul ebr. geb sau gebe înseamnă un loc qde e o,eroza ap5 (rs. 30:14i ler 14:3). 4. cr vîntul
ebr. pahat înseamnă „o groapă pentru prins animale" (2 Sam" 17:9; Î8:17; îs. 24:17-18; Ier. 48: 43-44).
5. Cuvîntul ebr. F'6l, Şeol, înseamnă lumea subplrrln@d {NM. t6:30, 33: bv 17:r6). Aelasi cuvînt ebr.
este tradus diferit în alte locuri. (*IAD,)
6, Slnt Ri clvinE ebr. .are dava .t€ la radac; Iwh: (i) lăhă, „o groapă în deşert" (Ier. 2:6), un loc unde a
fost aruncat Ieremiade oamenii răi (îer. 18:20, 22); în sens figurat înseamnă gura unei femei străine
(Prov. 22:14). (a) fahaţ, o capcană săpată îri pămînt pentru a prinde animale sălbatice (Ps. 35:7; Ezec.
19:4, 8) sau, mai frecvent, lumea subpămînteană (Iov 39:la, 24, 23, 30; ps 9:1S; 30:9; 94:13: rs. 3S:r7:
51:14; Eiec. 28:8). (iii) flfcd, o capcană (Ps. 57:6; Il9:a5; la, la:221,
7. Douj cwinE denvi de la rid,lcm ebr, rhh. ^fmr, groapa pe care cei răi o pregătesc pentru cei
neprihâniţi şi în care cad ei înşişi (Prov. 28; 10) şLFhic, soarta lui Zedechia în S87 î.d.Cr. cînd a fost
luat şi dus în gropile ds,mnnor (Ptin, 4:20).
a. In NT 8r@p€ In .are €de u sid stE borinor în Mat. 12:1 Iţi phrearm Luca 14:5. Groapa fără fund
dinApe, 9.r2 st€ de aserea pnre.. (.ABts.)
O oa@!€ ide dspre srori ne.o purem fo@ dn descoperirile arheologice. Cisternele care serveau ca gropi
aveau foarte adesea un gît îarg cît să încapă un om $ lung cam de I n! iar aIEi s .onrinu cu o cavitate de
mărimi diferite. Fragmentele ceramice şi alte resturi din aceste gropi sînt folositoare pentru datarea
perioadei în care au fost folosite. (*BAZIN, ^ARHEOLOGIE.) Folosirea gropilor ca si capcane pen tru
animale şi pentru oameni este atestată în scrieri eirtra-bibiice. J.A.T.
CUDGODA. Conlom Deut. 1o:7, u la unde si.a aşezat Israel tabăra în pustie, Hor-Ghidgad (Hor-hag-
ghidgag) în Num, 33:32-33 probabil că este caltă
510
GUVERNARE

forma a aceluiaşi nume. Localizarea nu este cunos-cută, deşi faptul că se afla aproape de *Bene-]aacan
şi *Iot bata sugerează că se afla undeva în munţii de la V de Wadi Arabah. Sugestia că numele s-a
păstrat în Wadi Hadahid, care se află în această regiune, este improbabilă din punct de vedere lingvistic,
Baum-gartner, făcînd comparaţie cu un cuvin t arab, a sugerat ca ar putea fi numele unui animal,
„greier": primul @m!o@t al forci lulgi Hd, F pare ci lpamn „peşteră".
BlBtlOGRAFlE. Ka, p, 169, 335 (bibl.).
G.I.D
GURĂ, Cuvîntul ehr. peh si alte cîteva cuvinte sînt traduse „gură", de asemenea termenul gr. stoma.
Ambele cuvinte sînt folosite nu numai pentru gura omului sau a animalelor sau, chiar în sens
antropomorfîc, referitor la Dumnezeu, dar adesea sînt traduse „margine" sau „ascuţiş", cum este în
expresia „ascuţişiu săbiei", peh sra folosit şi pentru gura unei fîntîni (Gen, 29:2), a uui *c (cen. 42:27)
su a u€i Frdi al6 10:22\.
în sensul general al culantului, termenul este foarte apropiat şi aproape echivalent cu *buzâ sau *limbă.
Mina pusa pe gură, la fel ca şi mîna pusa pe buze, era un *m d€ rurire (Mi.a 7:16). cua @te o&atuj
(Ps.S9;12) sau poate rosti cuvinte bune. Tendinţa de a vorbi despre gură ca şi cum ar acţiona
independent, cFIIrd @m de lesil. fiziotostei, nu 6t€ atlt d€ pronunţată ca şi în cazul buzelor. Lucrul
acesta s-ar putea datora faptului că evreu nu făceau o distincţie dare htre p6up!*le turcC ale oryanelor
inienie, iar gura, fiind în parte un organ intern, era legată de acestea (vezi "INIMĂ şi cf, Prov. 16:23
unde peh este tradus „vorbire").
Deseori se spune că gura este plină de cuvinte de un fel sau altul, sau că un duh a făcut sâ fie rostite
duire ovinte (1 ;mp, 22122; pr, 4o:3). prir €xter. sie, cuvîntul peh a ajuns să însemne „cuvinte" sau
„porunci" (Exod. 17:1).
B.O.B,
GIryBRNARX. r. lD Vechhl letriert
în perioada VT poporul lui Dumnezeu a avut diferite forme de guvernare. Patriarhii ar putea fi numiţi
semi-nomazi. Tatăl era capul familiei şi preotul ei. Jurisdicţia lui se întindea nu numai asupra
membrilor familiei ci şi asupra tuturor celor care eiau angajaţi de el sau care îi erau supuşi. Acest tip de
guvernare era asrtlntor co cel hdnit la !€duinii n@zi din A!a. bia. Capul familiei (adică, al clanului)
deţinea putere deviată şi moarte precum şi puterea de a lua diferite deizjj (4 J!d, r1:11 ih).
în Egipt urmaşii lui Iacov au fost în robie pînă cînd au fost scoşi din ţară de către Moise. Moise a
acţionat ca reprezentant al lui Dumnezeu şi poporul a ascultat d. el. In peri.ad! eR.3B au ii€xtrar diteriti
c.ndur@ri onciali ai poporutui, dEi 6E sreu s. spmm cum au fost organizaţi israeliţii în raport cu
Egiptul. Organizarea de la Sinai a fost unică prin faptul că triburile (seminţiile) au fost constituite ca o
teoararie (adică, „stăpînirea sau domnia lui Dumnezeu" - cheos, „dumnezeu" kratas, „putere",
„stâpînire"). Esenţa a-
cestui tip de guvernare a fost prezentată prin revelaţie divint 'r Exod. 3!@r€19:s6 In {gts a fo$ o domie
a lui Dumnezeu asupra unei naţiuni care trebuia să fie snnF şi sl fre o tnp&ige de ped_
h+ psrie Moi* a fost ajubt in slujba e de bstinli poporului. Le-a fost prezentat planii teocraţiei şi ei Iau
a@ptat. Dum€zu area 53 conduce ri on. duce@ Lui ab s, 6e ffiibia prin inrmedjul @u on - Judcitor eu
Fle. A.6t on Eebuia .se do@ea cu nep.ihl^iE", aiud, Eeluia se ia dejzn co.tue cu <lreptarea ial In
domnia s ir€buia se dd dovadă de neprihânirea lui Dumnezeu. Poporul trebuja sd de epaEt de Etul lM4
penrru .! .a w popor sfînt, care îi aparţinea lui Dumnezeu.
Pend o l,@e poporul nu € 6* 8aa sa ac@pre ihpLicatite deplim ale t*dei Sub condu.e: rui losua a fost
necesar ca ei să ia în stăpinire ţara care le-a fost promisă. Pentru o vreme au fost conduşi de domnitori
şi judecători, dar nu exista o organizare centrală. Această situaţie i-a făcut să-şi dea seama că n€buie sA
aibA u rege. Totu{i ere@ d. a area u rege a fost făcută într-un spirit neteocratic, deoarece er au mt d@r
sI 6e € si clel3tte popo.E din jurll lor. Acesta este motivul pentru care Samuel i-a mus trat că L-au
respins pe Iahve însuşi (1 Sam. 8:7).
De acaE, popo(l a Eebuit se !&!e ft nmai c! Rbuie d aib! u re8q ci ti ce ftbue sr ajbe u rese poEivit.
Primul rege .L$ a fost u om ee "" t. urmat pe Iahve şi de aceea a fost lepădat. în persoana lui David au
Sildi b on dupa intE lui Dlltr*u. David a lur el i6ui d€cizine Mi inDnane. im deciziile minore au fost
lăsate în seama subordonaţilor săi. Unii dintre aceştia sînt menţionaţi în Scripturi, de ex. preoţii,
slujbaşii casei, paharnicul, intendentul palatului (1 Imp. 4:6), scribii, cronicarii, consilierii, şeful
armatei şi şeful gărzii regelui (2 Sam. 8:18). Miniştrii (slujbaşii) regelui serveau pentru adminisF.re
prcblerelor tEhilui (l i.ap, a:a.
Solomon a împărţit regatul în douăsprezece districte şi peste fiecare a fost pus un prefect care să
asigure proviziile necesare pentru rege şi pentru casa lui (1 împ. 4:7 ş.urm.). Exilul a produs o
întrerupere a teocraţiei, care de fapt încetase de mult să mai fie o teocraţie adevărată. După Exil evreii
au fost supuşi Persiei şi ludea a fost reconstituită ca un stat-templu, al cărei conducător era marele
preot. Regele Pei-siei era reprezentat de un guvernator provincial care, uneori, se putea sâ fie evreu (de
ex. Neemia). Acelaşi aranjament a continuat şi în perioada grecilor, deşi în vremea aceasta a fost
introdus sfatul bâtrînilor. Consiitulta ltnpldui a iolt abotir! de Antiehs rv h 16a Ld.Cr., dai a f6t Etauar,
de EasmoEi caE. nBi. au detinf ln famiL lor iDcfiite d€ rore prcr, :i pe cea de conducător civil şi
militar. Puterea seculară s-a încheiat o dată cu cucerirea romană în 63 î.d.Cr. dar (cu excepţia
circumstanţelor speciale din timpul domnjei lui l'!d el Mare şi a lui Aln€lau) II@le ;ht e,a reuost de
rcI6i € !i conducltod aami.istraţiei interne a evreilor.
Punctul central al teocraţjei a fost Templul, care simboliza locuinţa lui Dumnezeu în mijlocul poporului
Său. Astfel, Ierusalimul, cetatea £n care se afla Templul, a devenit cunoscut ca „cetatea sflntă". Des-
fiinţarea oficială a teocraţiei a avut loc arunci cînd T.npl'n a fet 6 h .nd 70 <1.c..
KJ.Y F.F.B.
511
G(ryERNAI.
b. tu Noul Testament I. Situaţia în Palestina
Ţara a fost împărţita între mai multe state republicane (de ex. Cezareea ţi cetăţile din Decapolis).
Acesta a fost un mijloc folosit de puterile suzerane care s-au su.cedat, d h 3peinL de rcMli Fnrru a
eldiz€ populaţia şi pentru a stăvili în felul acesta naţionalismul evreiesc, /tonale mai greu de stăpînit (de
ex. Gaîfleea) erau încredinţate prinţilor Irodieiu, tn timp ce Ierusalimul şi localităţile învecinate erau
sub conducerea Sanhedrinului, un consiliu alcătuit din aristocraţia religioasă. întregul complex de
guvernare era supravegheat de Cezari, în interesul securităţii frontierelor romane, şl aceştia acţionau în
diferite etape fie prin regii Irodieni vasali, fie printr-un delegat personal care purta titlul de prefect sau
procurator. Naţionalismul evreiesc ţi-a găsit exprimarea instituţionala într-o serie de secte religioase ale
căror atitudini faţă de guvern se întindeau de la terorism (Zeloţii) pînă la indiferenţă (Esenienii), pe de-
o parte, şi pînă Ia colaborare cu romanii (Saducheif), pe de altă parte, în felul lor, toţi aceştia
eraudedicaţi ţelului restaurării
împăraţi Pi _
a Lwata lui 1!6
bus a fost afectat foarte mult de confuzia aceasta cu privire la guvernare. El a fost atacat la naştere
(Mat, 2:16), fiind considerat o ameninţare pentru tronul lui Irod, iar mai tîreiu a fost condamnat la
moarte fiind acuzat că ar S un pretendent la puterea regală (Ioan 19:21). El a fost asaltat din ţoale
părţile de presiuni de a adopta acest ţel. Propunerile diavolului (Mat. 4.9) au f6t ogliodite in otuzidturl
poFnnli Oqn 6:1s), .tn arosanla obnd a wicilor (tvrat 16:22 ş.urm.) şi în temerile celor care au grăbit
arestarea Lui (Ioan 11:50). Fiind confruntat cu atîtea idei greşite, [sus a evitat în general revendicarea
domniei, dar nu a ascuns acest fapt de ucenicii Săi (Luca 22:29-30) şi la sfîrşit 1-a făcut public (loan
18:36-37).
b. învăţătura lui Zsus
Pot fi scoase Di evidenţă trei afirmaţii principale cu privire la relaţia dintre împărăţia cerurilor si guver-
nele temporare, (i) împărăţia lui Isus nu este din aceeaşi categorie cu puterile temporare. Ea nu este
int€reirte € o lcliw polinlci (!o€n 1a:36)_ (ii) Puterea temporară nu este autonomă: ea este deţinută
numai cu permisiunea lui Dumnezeu (Ioan 19:11), (iiO Puterea temporară are drepturile ei, ia fel ca şi
Dumnezeu (Luca 20:25): amîndouă puterile trebuie respectate,
c Biserica din Ierusalim
După înviere ucenicii au primit din nou învăţaturi cu privire la natura împărăţiei (Fapt. 1:3). Concepţia
lor continua să fie o concepţie politică îngustă CFapt. 1:6) şi chiar dupl înălţare propovăduirea
proslăvirii lui Isus la dreapta lui Dumnezeu (de ex. Fapt. 2:32-36) putea avea conotaţii politice (Fapt.
5:31) si este cert că a fost privita ca o provocare politică de către SarlEdrin (lapt, s:33 ?.m.), Alctolii a!
sfi<tat o sentinţă judecătorească prin care li se interzicea să pcdie i *au !a4t F tetuiul tndaroririi lor mi
@n faţă de Dumnezeu (Fapt, 5:29). Acuzaţiile aduse lui Petru şi Iacov (Fapt. 12:2-3) se poate sâfifost
politice, dar h @zul lui Stetan Gspi 6:11) d Paret Grpt, 21:28) acuzaţiile au tott de ordh Fligios ti reneta
tlasfolmE NaaEnilor trr{ scr oblnuir! a religiei iudaice, care se distingea în principal prin întărirea
suplimentară dată Legii de regalitatea lui isus oac 2:3, 8),
n. atetL eLnl,rle
T)aE locurile din afar. paldirei ude .u f6t rnfiinţate biserici erau, la fel ca şi Roma însăşi, state repu-
blicane, state-satelit ale Romeisau colonii romane. în felul acesta creştinii au putut avea legături cu ad -
ministraţia locală (de ex. Fapt. 16:19-21; 17:6, 22) sau cu guvernatorii romani (de ex. Fapt. 13:7;
18:12). Tendinţa de a trimite cazurile dificile la autorităţile romane arată că atitudinea acelui guvern a
devenit de mare importanţă.
o. Sprijin pentru autorităţi
Singurul caz în care creştinii au fost acuzaţi de opo-aţie directă faţă de Cezari (Fapt. 17:7) a fost o acu -
zaţie falsă produsă de autorităţile răspunzătoare. în toate celelalte cazuri cunoscute acuzaţiile nu au fost
de ordin politic şi diferite autorităţi au arătat o reţinere cînd a fost vorba să le dea curs. Scriitorii
creştini au avut aceeaşi atitudine respectuoasă de taissez-fiiire (Rom. 13:1-7; 1 Tim. 2:2; Tit3:l):
învăţătura lui Isus a fost dezvoltată pentru a aiăta că „stSpînirile" sau autorităţile guvernante (exousiai)
aveau nu numai autoritatea îngăduită de Dumnezeu ci erau în mod activ „slujitori ai lui Dumnezeu"
pentru pedepsirea răului; opunerea faţă de autorităţi însemna opunere faţă de Dumnezeu. Această
atitudine a fost păstrată chiarşi cînd tribunalele au fost folosite pentru acuzaţii fa&. (cu s{ indrnplat tn
tinpul lui Nerc)i legiii, mitatea guvernului a fost apărată cu sîrg, iar victimele erau consolate cu
suferinţele nevinovate ale lui Cristos (lPet. 2:11-25). Unii au susţinut că acel care-1 împie dică pe
Anticrist (2 Tes. 2:6-8) este guvernul roman.
b. Criticarea autorităţilor
Chiar şi Pavel a avut unele rezerve. Responsabilitatea răstignirii revine „fruntaşilor veacului acestuia"
(1 Cor. 2:8). Sfinţii nu trebuie să soluţioneze neînţelegerile lor la tribunalele civile, deoarece destinul
lor este „să judece lumea" (1 Cor. 6:2). în repetate rinduri este atrasă atenţia asupra domniei „singurului
Stiipî-nitor, împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor" (1 Tim. 6:15) şi asupra cetăţeniei în ţara care
trece peste toate barierele dintre statele pămînteşti (de ex, Efes. 2:19). Puterile demonice (arcnaisau
exomiai) asupra cit@ a bi$fat cdn6 (Col, 2:15) qi cu cae re luptăm noi în prezent (Efes. 6:12) pot fi
concepute foarte bine ca şi forţele care stau îndărătul guvernelor omeneşti. Aceasta este tema
Apocalipsei, prezentată în detaliu, arăcind lupta pentru stăpînirea lumii, care are loc între Dumnezeu şi
puterile satanice. Aluziile la cultul domnitorului (Apoc. 13:15) par suficient ie clar€ Fntu at idetriins p€
dutMn cu c€aqi rc. mi D€ la Prndq (Ep. t0. 96) irim ca ttrcdcarile de ai fae F crcttini s, bp€ de 6ndaM
prin adu cerea luieijertfe formale pentru împărat a fost întîmpi-natâ eu un refuz de neînduplecat.
Probabil că ei au considerat că li se cerea să dea Cezarului lucruri care erau ale lui Dumnezeu.
BEUOCRAFIE, d I]], M. Jon6, rhe Are.k city from ALexander io Justinian, 1940; A, N. Sherwin-
Whfte, Roman Sotiety and Xoran Low it th. NN Testament, 1963; O. Cullmann, TTie Stere in the New
512
IIABACUC. CARTEA LUI
Testament, 1957; E. A. Judge, The Social Paitemofthe Christian Groups in the First Cenaay, 1960; M.
Avi-Yonah, The Holy Land /rom the Persian la the Arab Canqu6t: a Hittorial Cagrupn!, 1966; D, R,
Crif-RQa,Tht New Testament and the Roman State, 1970; A. Richardson, ThePolitkal Christ, 1973; E.
M. Small-vood, fteJMunder Rondn Rule 19?6- E^J.
GIryERNATOR.
I. tu Vechiul Tfestamcnt
întrudt temeiul, în tot cursul istoriei sale, a fost implicat direct sau indirect în mai multe civilizaţii, fie-
care dintre acestea avînd un sistem constituţional distinct şi titluri specifice pentru persoanele care deţi-
Mu autdita@, nu 6E 3urprinzAtor si lndiin o diversitate de termeni ebr. care sînt traduşi „guvernator",
„căpătenie", ^domnitor". Aceşti termeni pot fi cLsifieti l,a felul următor:
a. Termeni specializaţi
Dintre aceşti termeni, cel mai des întflnit este ebr.pchâ (c/. astr. pahatu), care înseamnă conducător al
unui district aflat sub stăpînirea unui rege; de ex. un guvermto. pbvincial dirian 0s, 36:9), e!v@ro!i @l-
deeni sau persani {Eiec. 23:6, 23; Est. 3:12; 8:93, persanul Tattenai (Ezra 5:3; 6:6), a cărui satrapie
includea Palestina, Fenîcia şi Egiptul; Neemia şi Zoro-bab€I, tl c.libe de 8eMbri ai lui Iuda (N@, s:14;
Ezh 6:7). A.6ta din uhA€ a l6t trmit i Tiqata (E@ 2:63i Neo. 7.65. 7o). folm ebr a unui titlu persan (din
Avestan tarshata, „care primeşte închinare").
b. Termeni generali
ExiBti .lte mul cuviDte €br, @rc idic! auroritara în difetit€ sf€re. allAt (d€ e. Z.!. 9:7, & reterl la
3lvtfutorii lui lud!), ndfd (Ga. 45:26, de.pE l6if în Egipt) ţi lalltt (Gen. 42:6, tot despre losif) sînt
termeni cu o sferă mai largă; ceilalţi sînt folosiţi cu un sens mai specific: pSqtd („supraveghetor", Ier.
20:1, cu referire la un preot; cf. Gen. 41:34, cu referire la slujbaşii egipteni), ft&jeq (despre legiuitori,
Jud. 5:9, 14), sagăn („adjunct", „locţiitor", de or. Dan. 3:2; în unele trad. „guvernatori"), năsf' (care
indică un rang cial, 2 CFn. 1:2), sa. C€uEMtord u€i etli", 1 Inp. 22:26) d nas-rd („comandantul unui
p€rae,li", 2 Cron. 28:7).
II. în Noul Testament
Sînt folosite mai puţine cuvinte gr. ţi uneori sînt folosite într-un sens vag, alteori în sens specializat.
a. hegoumai (,£ conduce") şi termenii derivaţi apar cel mai frecvent. Termenul hegemon este folosit
pentru guvernatori în general (Marcu 13:9; 1 Pet. 2:14), dd ddd.miSe ndr ad(g conduc.itori bMi
lubqdoEl cm atr f6r Pilat (Mat. 27:Z 2at14), F€llr (lapt, 23:26) +i F6M (Fapt. 26:30), @ @u
„procuratori" {sau, în cazul lui Pilat „prefect") sub .ubritatea uui lesat al pninciei siria (dli%L€nrul gr,
ofidal era epilropoQ.
b. Alţi termeni apar în loan 2:8 {archicriklinos, „nunul" 2 Cor. 11:32 (ethnarches, *„etnarhi"), Gal. 4.2
(o*onom6, epiioli", .t. LE 12.42: 7 Cq, 4:2) şi iac. 3:4 (euthynon, „ctrmaci" sau „timonier").
B.F.H.
i
IIAIACUq CARTEA LUI.
I. Schiţa conţinutului
Prorocia atribuită Lui Habacuc constă din şase ţiuni.
4. r:14. Prccul strks cn6e DuM datont nelegiuirii pe care o vede în jurul său şi întreabă cîtă vreme va
râmîne această nelegiuire nepedepsită.
b. 1:5-11. Ca într-un răspuns, Dumnezeu anunţă că îi va ridica pe caldei şi descrie ferocitatea armatelor
lor şi dispreţul lor faţă de cei care le stau în cale.
c 1:12-17. Dar dacă Dumnezeu este sftnt, cum poare El să îngăduie inumanitatea brutală şi idolatria
caldeilor, ale căror atrocităţi sînt mai mari decît relele pe care sînt trimişi să le pedepsească?
d. 2:1-s- !rceul asiaptn h tusul .!u de e€ghe să vadă dacă Dumnezeu va soluţiona dilema lui. Răs psd
vire în afirmarea categorica a principtului c6 ftln&ir .aldeilor ii a dc la cnd@, iar credircio{ia celor
drepţi le h adc sal@.
e. 2:6-20. Un dntec satiric (mălai) la adresa caldeilor, care constă dintr-o serie de cinci tînguiri care
prezic consecinţele îngrozitoare ale acţiunilor lor inl@&, pentru care sint .:spurz:iori.
f. 3:1.19. Dac! adrEln al lll Habacrc aE ]rc leg:nn5 cu eM capilolelor oldi6re, €l darid o rdelatie a
lui Dll]@zu cd€ vine ln sloria sa uluitoare ca să aducă judecată asupra naţiunilor şi ntntui!€ poporuhi
S!!.
II. Autorul
Se cunosc atît de puţine lucruri despre prorocul Habatu lntt tot e e Fied6?e el Eebuie si fie iporedc sau
bazat pe dovezi interne. Numele lui poate fi asociat cu o rădăcina ebr. care înseamnă „a îmbrăţişa"
fhhq) eu o n6€l€ diriln al fti plant€, ndn-baizka. Fom 3ec! a nwlui sda €te Hantd-koum. Sugestiile că el
ar fi fost fiul femeii sunamite din 2 împ. 4:16 su sEgjdl din Ir. 2l:6 au pEa putin do@i id sprijind lor, 1a
fel o si a*ieEa lui contom nor ddilii o Da"iel in 3t6pa cu lei (wt B€l qi Balarrd, r 33 i@)
III. Data ţi cadrul general al Scrierii cărţii
Au avut loc numeroase discuţii între cercetători cu privire la secţiunile care au fost scrise original de
Habacuc şi nu există unanimitate cu privire la unitatea cârtii, la autorul ei sau ta data cînd a fost scrisă.
Singura referire istorică clară este la adresa caldeilor în 1:6, aşa îneît prorocia este datată de obicei către
sfîrşitul secolului al 7-lea î.d.Cr., la scurtă vreme după bătălia de la Carchemiş (605 S.d.Cr.), cînd
caldeii iau înfrînt pe egiptenii conduşi de faraonul Neco în vadurile Eufratului şi au pornit spre V ca sâ-
1 supună p€ reA€l€ l@chin din luda.
lboria lui Dulm qi C. C, Tor€y .l in le de ,,.aldei (ebr, fawdfm) ar trebui să citim „chitim", în sensul de
„gred", a fost bazată pe textul problematic din 1:9 (ebr. lit. „înflăcărarea de pe feţele lor este îndreptată
spre răsărit?). Acest text s-ar potrivi mai bine cu inhzia lui Alehdn diNpre V (ti d o datarc a prcfqiei in
s@ld .l 4.le !d.Cr.) dedr. u inEzia lui Nebucadneţar dinspre N sau E. Dar textul din 1:9 este extrem de
dificil; nu exista nici o dovadă textuală pentru varianta „chitim" în 1:6; este preferabil să aderen b
daiarea tndidoralr-

513
>l sa
H]{AACUC, CARIiA LUI
Iv. M6qlql prcrccrdrd
Unitatea temei poate fi observată în toatfi cartea, deşi nu putem şti daca acest lucru se datoreaîâ
„influenţei modelatoare a folosirii liturgice" (Irwin) sau faptului că este un singur autor. Habacuc se
ocupă de probl€tu norali a .idtctrii caldeilor d€ cEft Dwereu Fnh a pedepsl poponl lui Iuaa, cind
croim@ ii balb€ria lor siot in contsadictie cn n€prihlni@ lui Dumnezeu. Răspunsul este dat în 2:4,
unde se afirmă ci arwanla ofrdui pGrt; in sire sininla ruitui Fle, în timp ce omul credincios are
asigurarea că va trăi în lmie f.br€i Lui Dllm*u. lsie clar ci in acst paFj ciat ad6a nu putem AEsi €Bd
deplin al cEdinlei d6tE .ae brb€fre Parel G, Ron. r:17; Cal, 3:11t Ew. 1o3a)j de fapr, 6re indoielnic ci
rch cuvit ebr. d! 6 putut exlrim cr€dints d6pre care @rbe*e Parel. lbtuti, Nr orer; dezElta@ lesi timă a
ideii prorocului prin intermediul traducerii din Lxx,p£stis.
conenbli'n a$pra cA4ii lui llabacu gisir in Sduile de la Maiea Meftd irtel?pteaz5 1i42:2o nllmi in luim
srei de la Qufu.n ii nu di nid un ildiciu d privire la inel6d prodiei. D.fi q 1:6 9i in altA palte citin
'Ace6ta iNaNE Chirib,, nn există nici o sugestie că ar trebui corectat originalul „casdira".
BIBIIOCTaIIE. Conenbrn d. S. R. Dnver, A. B. Davidell J, H. tuton si sia $andafd. C. C. ToIq_ ,,The
Prcphry of Hadakluk'. h r@isn studid ;n M.nry aJ C@rye A (ohuq 1935t W, A. ttuin, ,,The pelm of
Habakkuk", JNES 1, 1942, p. r040; W F. albrbht, 'Tne psrn or Habakkur'., h H. H. Rowtey (ed.), studis
n OI ProphEy, 19so, p. l.lar D. M. llold JoB, lrom Ftr m !o&nh, 19s3.
J,B.Tr.
H4BOR Un du (li prcrenr Heb&) cap col€.teaz5 apele mai multor pîraie care străbat regiunea Mardin la
sv de Gul nijleiu al nuftadui. Rtul cug€ prin provincia asiriană *Go^an (n'har gâzăn, „rîul din Go-zan")
şi a fost unul dintre locurile unde au fost deporra! ishelitii)$ de ca0€ asiri€ni (2 lhp. 17:6; re:r1: 1 Cron.
5:26).
T.CM.
HACHILA (Ebr. h'kttâ, „secetă"). Un deal din pustia lui luda 6de sa a{m Da vid cind zin$i aD pDnuit
sal itdez lui sad (1 san. 23:19j 26:1, 3). Anpla. sarea este incertă, dar în general se consideră că a fost ln
apbpise de Dahret €lX6li, i.tre Zif ii rEncheai.
J.D.D,
1. Nepotrt Ini awan qi fiul luj lsna€l (cen. 25:15 = r Cron- r:30). lhrianta Had.d din MTeste sprijiniti d€
%.iantele din Lroq h tin! .e uri.nb ,Haaar e baaze p€ rexnn sjrian şi p€ alre 6.
2. Un fiu al hi B€dad @ a renit de la Avit ii i.a lnfttnt p€ mdialili In clnpi. M@brnri El a f6t su(edat F.
Eonul Edomului de crEe Samla (cen, 36r35.36i 1 Ctun. 1i46),
3. Un reAe al Edondui d€ ui riuiu, nmit HaiLd in 1 CDn, 1:50, .ar€ .h oriSimr .lin etul Pau.
4. Un edonit din fantia domi@r€ care a tlgit pe wen@ lui solonon. El €E @pil ii a tuAir tn Pdan atuci
cftd loab a onoiit fanilia s dq5 ce tuda a .ucdit tdond. El sa retuCiar h Egipr, unde ,a .ss.ltorir cu 6ica
lui taEo'r, iar dul snu cenubtn a f6t €ut la cfta ESrphllui. Cind Hadad a a&it dspp m@rte lui David
5iI@b, sa inbE in Edon si a complobt l,npodi% lni Solomon (1 ihp. 11:14-22, 2s).
BFUOCR^ITE. S. M@ri (ed.l, Le Antiche Di nird s.minths 1953, p. 30 9.ljn. Gn alticolrd ,,A-
dad").
DJ.W
IIADADEZER. N{me Fe6onal araMic cai€ in seamnă „(zeul) *Hadad este ajutorul (meu)"; a fost p@t
de cel Fulin doi regi din regiuea D3mrdri. Uneori este scris „Hadarezsi", reflectând probabil o Eriani;
dialetal imMic4l n 2 San. 10:1619i I Cron. 18:3-8.
H.dadeze., fiul lui Rehob, a fct ege 'l Toba, la E de Haraat, şi teritoriul său includea la un moment dat
o !a.te dj!9i n€lui Eufrainuj (2 sam. a:3). In ciuda înainrârii întăririlor din Damasc, a fost înfrînt de
David şi scuturile aurite ale gărzii sale personale au fost duse ca trofee la Ierusalim, împreună cu prada
de război t!ar, dh oragele Beia g Bebtai din telitonu1 s5u, DlpA acdte inbSetue a lucNilo!, veniul snu
du:n4 Toi, r€sele Hanaitri i-a rinn dtui lui David (r 1a). Tonlli, Hadaaa a coniinut se donnească în
teritoriu] său şi mai tîmu a sprijinit armata anonir, ln .6zboiul lor cu D.vA (2 Sm. 10:16-l9; 1 crc..
1a:3.4). chd isra€litii au ioldnt din nou .r natele siriene, rReha u retugiat d€ la cure lui Hadadez€r, a
daenjt reE€ al D.ma*uluj si a @n ploht ftnponiva lui S4lonon (1 Inr. 11;?3),
Un rege al Dam*ului puJttnd nmele Hadadezer (.asiz.Adad-idri) este menţionat între aliaţii care, alăMi
de Ahab legele Isa€ldui, sau ops lui S.l mnser[III]aQarqarrn3s3r.d.c.. (DoTr, p. 47-4q_ Aceşti regi slnt
idenrificali u€ri .u rB€n. Hadad I-il. în ce prive9te nuhel€, vezi Or 34, L965, p, 472-473.
DJ.W.
HADAD. Nmele uei aitdti siriene, caie imeami „TUnătorul" (ebr. h'dad; acab (H)ad(d)u sau Adad), Fut
tultuii, cp in texcle de la Ras Sia@ 6te numit şi *BaaI. Este cunoscut un templu al lui Hadad la Aleppo,
Nhele F6onale H.dad şi varianta lor dialectală, Hadar, probabil că sînt abrevieri ale numelor compuse
cu acest element divin, de ex., •Hadadezer, *Ben-Hadad, *Hadadrimon. Pînă în prezent nu exista
dovezi care să sprijine ideea că Hadad a fost un nume specific edoni4 d6i a tof putat de p.h domnitori
din tara aceea.
UADADRIMON. Jal€a .a@ti la Ierualin de moartea lui losia în lupta cu Neco II, regele Egiptului, in
anul 609 id.Cr. 6ie onp.mt! cr jalea ,din Hada ddnon ln vbl€ MqhidonduL (zai. r2:rr). D€ obi cei *
psupft ce 6te nrftle uui la din a!rcpier€ de MesMo 9i ca de ac€a lebuie id€ntificat cu l@ali bt€a
Rumneh din zilele I]@Fe La sud de a.6t omt. Totud foma numelui €r nj*ml; ,,(zed) 'Hadad 6re (zur)
Rinon" si conrextul d Dltd arsb ci 6te s nllm cohpu. Anindoui elenotel€ ln-
514

seamnă „TUnătorul" şi sînt nume locale sau epitete pentru Baal, iar un asemenea nume poate fi
comparat cu zeitatea Raşap-şalmon. Probabil câ textul face aluzie la jal@ Ma Miari de obici cu ac4t5
zeitate care personifică elementele naturii în cereso.iile de la Mqhido ti prcbabil cl are u onolos t!
dealieM din Jud, 11:3740 (rlollj P. 133).
DJ.w'
HADRAG. o laalitare F 3EaiJa de N a sinei (zah. 9:1). Este menţionata în inscripţia aramaică a lui
ZakurdinHamat, cea 780 î.d.Cr. şi este numită Hata-rikka în inscripţiile asiriene; a fost etndva reşedinţa
guvernatorului unui district, în apropiere de Qinnes-lill, la 25 km S de Alerpo (duOr 13,1944, 9. 449, n,
106). A.R.M.
BAGAI, CARIEA LUI. Pe laa d.telor pe €!e le conţine, ştim că această carte scurtă conţine predici
ţinute între lunile august şi decembrie 520 Î.d.Cr. Trecuseră vreo 18 ani de la întoarcerea din robie
apbbalE de ciru, dar lsEril€ de r6taure a Eir pldui iut'a*.e de ndr (Eza 4:24). Principala sr cini a lui
Hagai a fct sai nobniaz din nou la luh pe contemporanii soi şi .i fost ajutat în această lucrare de podrn
zaharia (Eza s:1)-
I. condnrhr, cl struct{rn
In ciuda dovezilor interne cu privire la succesiunea 6nologi.e, ordine terturui a fst pusl la lidoialt $ a
fost sugerata rearanjarea lui (cf. NEB). Ordinea biblică este atestată de Sulul celor Doâprezece din
p.tteril€ de I. M@bbaat, cele mi veli MS. ehl cunoscute şi textul urmează un tipar uşor de observat. S.
€pet, d€ti dou! ori u .i.lu de aMlE, rlsps, asigurare:
2. IO \7 2:18-19 2.2O23

Acuzaţie 1:1-11 llspu l:12.rs Asigurare 2:1-9

D6i de posibil si fi aht l€ aranj:n editoriale ale prororiilor, caracterul direct al mesajului şi absenţa
onmtdiilor e privic la el s!8eEaza ci$ a tut foarte puţin timp între predicarea profetului şi publicarea
cuvintelor sale.
II. Dezvoltarea temei
Repetarea prezentării serveşte un scop concret. în prima jumătate profetul începe cu prezentul si priveş-
te în urmă Iacei 18 ani anteriori, în timp ce în a doua jufrrbie el priv.{€ dh p!*nt spE vntor, defi ln
fiecare caz secţiunea conţine referinţe la binecuvîn-tarea promisă.
Partea/. 1:1-11. Sesizînd starea prezentă de letargie, Hagai inserează în acuzaţie un comentariu care este
un diagnostic al situaţiei economice. O îndrumare (v. 8) oferă un ţel pentru comunitate şi un test pentru
voinţa lor de a accepta îndreptarea.
1:12-15. Răspunsul este fără precedent. Prinţul Zorobabel şi preotul losua conduc poporul la o recu-
noaştere mnin, a auto.itfn lui Haaai ca purtitor de dvlnt 3l lui Dm€2eu. fnAlrd ?rcnisilre ci Duhul lui
Dumnezeu este în mijlocul lor, şi ei încep reconstruirea Templului 3 săptămîni mai tirziu.
HAINĂ
2:1'9. Dup, alt€ pad slptdnlni dsuEFEa împiedică din nou progresul lucrărilor. Datorită sărăci€i lo!,
clAdi@ rcue m sinpE, lipsiti de spldd@rea Tenllului lui solonon. c trGt .c6tea, lnt' o zi va fi împodobită
cu argintul şi aurul dăruit de alte popo* ti E intee ln frumEleti chid 9i lbnplul lui Solomon.
Partea a Il-a. 2:10-17. Una era recosntruirea Templului; dar cu totul altceva era îndepărtarea contaninirn
pbde de ptn8iiiE lui de .6rle amtele pnsirE. sinpla of€rne a clnii e.riiciab ain ritu1!l lo! nu putea garanta
acceptarea de c!t!e DoMul, In loc să fie un loc de curăţire, scheletul Templului a fost un loc de
pîngăriie. Pocăinţa era mai importantă decît orice şi ascultarea de profet era o dovadă tangibilă de
pa;inl5, Dunnezeu ava d re.uoas.e ace*n schimbare a inimii şi avea să dea belşug în loc de sărăcie.
2:1919. Poporul a issls ii Domul a dat din nou biEuvlnt!@ S!. Chiar h ziu a.a din tm decembrie, cînd
nici un ţăran nu ar fi. putut prevesti cM ara si ne EolrE!5ran anului viito!, Durereu a promjr pr6p€ribte
€ sm ai aprobeni Sale.
2:20:23, Existi aici @ui ar€ inEginilor fobsne în 2:19- h and s2o l.d.Cr. .! di.tat p. sena politi.d prea
puţine lucruri care s3-i îmbucure pe exilaţii care sau hto6. Mdne pren emu eMolidate, dar ziu prEbu:irii
lor aa initunt. AMci prinFl din dimstia lui David, zorcbab€I, slujitorul als de DLlfuk!. av@ s, dain,
liderd aLs de Dotud, .a ineful cu sisiLiu care €ra lolosit Fntru a sisna dewntete regale (cf Ier. 22:24), şi
avea să împlinească întru totu] voia lui Dumnezeu.'
poEivjt lui Ha3ai exisd o @rclaFe sEinsi inte dedi6@ laF de ca@ tli D1lmeeu si faptul de a b€reftia de
dNil€ Lui bse. Exist5 ae emene priorităţi. Cînd acestea sînt respectate şi cînd Dumneku .rc u le de
ciree, El E a@ srije e revoile lucrării Sale şi ale poporului Său să fie satisfăcute. în ce prirti€ l,{plinir€a
pbnisiuni aF de zorcbab€1, reziMat.1:12;lua3:27.
BIBLIoGI,AIIE. H- G. Mitd€ll, HogSoi ond z. cndriob ICC, 1912; D. R Jon6, HaEEa| Z@hoAoh oad
nlaldcha mC, 1962, J. C. Baldwin, Haggai, Ze choriot MalrchL torc, 1972. J.G.B.
HAGARtrNITI. un rrib pr6!€r eu o conledeEti€ la E de calaad. €reun a rrib t6tata@t de către israetiţi ln
vremea lui Saul CI Cron. 5:10, 18-22); în Ps. 83:6-8 ei slnt dmeEfi prirEe dultun lui rslael. Ei sirt
menţionaţi alături de triburile aramee într-o inscripţie a lui TiglaiPrler III 3i nmele apare de a*mea în
inscripţii în limba nabataenilor, sabaenilor etc. Probabil că ei sînt acei Agraioi menţionaţi de Strabon,
Ptoleneu 9i Pliniu. Asenl@r€ nMelui lor cu cel al lui Asd (Has&) ia detemimt F uii ,ii cosideE
de*ndenti ei Asar (kmelitij, dar 6te p!€a putin probabil să fie aşa, R.P.G.
HAINA. ft€i cuvinte ebr, sht FadE cu ac6t td men. 1. kânâp, „aripă", „extremitate" este termenul
ob€nuit (Rut 3:9; 1 sam-24:4ee.)- 2.lal ger, 73:22, 26;PIin. r:9: Nah 3:s) firgturi 'pGle" (la h.ine). 3..
peh (Ps. 133:2) este cuvîntul obişnuit pentru „gurl", dar enten st€ nai clar dac, hdu.en te.

515

HAINA
menul ebr. cu „guler" (în loc de „marginea veşminr€lot' n, trad), J.DID.
HAINE DE SCHIMB. T@!ulebin.lFdt, Fads „haine de schimb", sugerează sensul de „haine noi", în
sleial haire d€ i5rbrt6e. A€mena lEift sa! preţuite foarte mul t ţi erau folosite ca dovezi palpabile de
bogSţie regească, atit de către egipteni dt şi de către sirieni. Cînd erau date în dar, numărul hainelor de
schimb indica poziţia socială şi generozitatea celui ce făcea darul, iar primitorul era onorat cu o favoare
speciala (Gen. 45:22; 2 împ. S:S, 22-23). Numărul enorm [30] folosit în pariul lui Samson reflecta fie
valoarea lor scăzută în perioada Judecătorilor, fie -mai probabil ■ încrederea foarte mare a lui Samson
{Jud. 14:12-13). Hainele erau folosite ca mijloc de platd la r AIrraI fi s-d puta o haitule de sArtidr@E
4in vI si 6 awr o turctie simtur5-
BEIIJOGRAII!. D. J. Wiee414OTS, p. \2A]29, 134. M.J.S.
HALAC (Ebr. kWSq, „neted, pleşuv"). Un munte (Kt. ,.muntele pleşuv") din ludea care a marcat limita
de S a c@lirilor lui I6u (1r:17; 12:4. lealjz€re 6t€ descrisă cu cuvintele: „Se tnălţa spre Seir". Probabil
ci este Jebel Halaq din zn€l€ n@sF€, L V de Sujsut Akrabbim. J.G.G.N,
HALAIL Un le din Asiria ud€ au f6r deFnati isEei4ii din SaMria (2 inp. r7:6i 1B:11r i Crc;, 5;26; tf.
Obad. 20, „exilaţi în Halah", printr-o alterare mică a textului). Nu încape îndoială că este vorba de *ir.
Habnllu, u om si u dirtrjcr la N! de Nirtre, care a dat numele său uneia dintre porţile cetăţii. Alte lealiz-
lri 6r€ sru propu sint mulr Mi puFi prcE abile. A.R.M
HAM. 1. (Ebr. ham, uoccham; etimologia este inert!), UNl dintle 6ii lui Ne, prcb.bil at doil@ (cd, 5:32i
6:10; 7:r3i 9rlai I Cm.. 1.4, a iompara N cen. 9:20-24), sFemoful nuhor ddc€ndetrti ('NATIUN, TArrL).
In I Crcn, 4:4o g ?s, 73:s1j
105:23, 27; 106:22 lllrele 6te folGit pen@ a in, dica o secţiune a descendenţilor lui: Egiptul (*MI-
TRAIM). Pleind de la lolGie id *Eul biui.. rer menul „hamitk" este aplicat de autorii moderni unui Brp
d€ linbi dh ere f.ce patte linba esipb.n !i termenul este limitat ta acest sens lingvistic, întrucît
clasificările antropologice moderne nu disting şl o „rasă" hamită. în sensul biblic, însă, se are în vedere
doar descendenţa genetică şi, datorita deplasărilor, căsătoriilor mixte şi a schimbărilor de limbă care ou
avut loc în vremuriie antice descendenţa din Ham nu presupune în mod necesar un habitat comun, o
limbă comună sau chiar o rasă tntr-o fomnâ uşor de recunoscut. La sfîrsitul Potopului cînd Noe s-a
îmbătat, Ham 1-a văzut dezbrăcat ţi i-a informat pe ceilalţi doi fraţi ai sii carc l{u eoperit F tatd lor. ca
uftE 6 ac6tui fapt, N& Ia bletemr p€ ca@n (Gd. 9:20 27), Au r6t prcp@ sdre aplicatii lenh bls-temarea
lui Canaan pentru ceea ce a făcut Ham şi explicaţia cea mai plauzibilă este că si Canaan a făcut ceva
vrednic de blestem, dar care nu este menţionat în Biblie şl că expresia „fiul sau cel mai tfaăi" (ben6
haqqatăn, lit. „fiul/nepotul său, micuţul") din v. 24 s-ar referi la Canaan. Această explicaţie ar fi în ar -
monie cu afirmaţia repetată de două ori (y. 18, 22) că Han a fost bril lui Ca'1,d.
2, Lm. Nulele urei errti ai cdrci lauiton Zuzim, au fost înfrînţi de Chedorlaomer pe vremea lui
AvraamfCten, 14:5). Locul este necunoscut, deşi probabil că a fost undeva în Tiansiordania. LXX
(haina autais) interpretează ebr. b'hăm, drept „în Ham", ca bohem, „cu ei".
T.CM-
IIAMAN. lrod neSativ din 6na 'Esre!€i are a complotat săi masacreze pe evrei cînd orgoliul său a fost
rănit de refuzul lui Mardoheu de a i se închina. în cele din urmă ei a fost spînzurat de spînzurâtoarea
pe .,re a pr€geiit.o pend Madohe!. El bte numjt *Agaghitul, Numele lui ar putea fi derivat de la zeul
eîamit Hum(b)an. J.S.W,
HAMAT (Ebr. hqnag ,JortA!€!i, citadela,t. o ce. bte pe rolul d. E al dului orcnte., siMti E m

„Hamac" (hmt) înscris cu litere aramake pe o placă de fildeş, capturată probabil de Sargon II ţi dusă la
Nimmd (Cala). 9,2 anx6,5 cm. Secolul al8-lea Ld.Cr.
TIAMURAPI
dintse cril€ @,11ftial6 ptimipale carc duceau ditr 15ia Mica 3prc s, G€n. 10:14 o d6s€ ca F o c€bt
canaanită. Pe vremea lui David, în timpul domniei regelui Tbi (sau Tbu), ea a întreţinut relaţii
prieteneşti cu Isrclln (2 san, 8:9.101 1 c@n. 13:9-10). Fid lui Toi este nunutloramîn2 Sam. 8:10.
Probabil că acesta tu 6te e ^!ft d6iEi de la rahre Jah€ 6te rnl\at', ci 6te o atrcviere a r6€lui Hado@ .la
cm apaE io 1 C@. lar1o, Ete pulin pFbabn legătura dintre lahveh ţi numele unui rebel din Hamat numit
Ya'u-bidi de către Sargon, regele Asiriei (cf. nDX p. 235; DOTT, p. s9). soldon a deFur €n. trolul
asupra cetăţii (2 Cron. 8:4) ţi mai tîrziu cetatea a fost cucerită de Ieroboam II (cea 780 î.d.Cr., 2 împ.
14:23) $ de Sarlen (@ 721 Ld-cr., 4 2 InP, 13:3s ş.urm.; îs. 36:18 ş.urm.; 37:13, 18 ş.urm.), iar unii
ditrt'e leuitod ei au i6t nutati de asirieDi in ,saruia, sde tau lnchiet anui lor rAtim (2 Emp. 17:24 ş.urrn.).
Clădirile unor palate din secolele al 9-lea şi al 8-lea Î.d.Cr. au fost excavate de o echipa de dari au
ekaEr inEe 19sr-1933 (kzi E. Fug. mann, flama, l'Architecture des piriodes prihdlinis-aques, 1958). Au
fost descoperite inscripţii cu hieroglife hitite, inscripţii cuneiforme ţi aramaice. Potrivit Cronicii
babiloniene, Nebucadneţar i-a ajuns la Hamt F qiptenn care fu€au ae la carclea+ in and 605î,d.Cr.
(c/.D.J.Wiseman, Chronidis ofChaldaean &n3r, 1956, 9, 69), In we!@: Eilo! Ei rcMnilor @tatea a fost
@ti strb nuel€ Epipbn€ia; ln alele noastre se numeşte Hamah. Graniţa ideală de N a lui Israel ajungea
ptnâ la „Labo în Hamăt", numită anterior „intrarea Hamatului", de ac. Num. 34:8; los. 13:sj AM 5114
dar prcbad cE h preknt 6|e lealitatE l6weL la NNE de selbek Ia cmrn@ apelor din valea Beqa, aproape
de unul dintre izvoarele Iui Orontes şi astfel la capătul drumului care due de b N spl€ H.m! nind
l@lirarea aiiiad rabau ln prcviftia slpire (rToBA). p€nh dinle, veziR. North, MHanges de lilniver&ite'
S, Joseph, 46, 1970-1971, p. 71-103. J.G.G.N,
A.R.M.
HAMBAX, vei cnlNAR
SAMOR. ,'I\]l!r!f, rezi Mi jc. Domitorul .edtii Sihem pe vremea lui Iacov (Gen. 33:19-34:31), de ia ai
cărei locuitori (lit. „fii"; semiţii folosesc frecvent cuvîntul în sensul acesta, vezi mai jos) Iacov a cum -
DeEt o buat! de plmint (cen, l@. cir,j 16. 24:321, Adt Hmor cft si dul lui sihen .! nuft ln bdelnl bidador
din Sihem condus de sinsn si Levi€r€ au
viţ cetatea pentru umilirea surorii lor *Dîna. în @da jld&Etorilor, nft€le lui Hmor co.tinu sI
: legat de Sihem (Jud. 9:28). în NX în cuvîntarea sa
Iramatică în faţa Soborului, Ştefan a combinat cum-area peşterii Macpela de către Avraam cu cumpă-
area de către Iacov a pămîntului de la Sihem ■ o caracteristică realistă a desfăşurării rapide a prezen-
tării fulgerătoare a istoriei lui Israel, nu o eroare a lui Luca (Fapt. 7:16).
lolGire nheloi de arimle 6 n!ft peenal., cran este cazul lui Hamor care înseamnă „măgar" era obişnuită
în ţările şi în vremurile biblice, \fezi Meră-num („căţel"), numele unui doctor din tăbliţele de la Mari
din epoca patriarhală [Bottero şi Finet, Archives
Batnts dz Mori 15, 19s4, p. 1s2 9i bibliografei onpdti d Menderhal, A/SoR 133, 1954, P. 26, n. 3), Şi în
Egipt pot fi întUnite multe exemple.
Jertfirea unui măgar făcea uneori parte din încheierea unui legtmînt (Mendenhall, op. cit.), dar inter-
pretarea expresiei „fiii lui Hamor" ca „membri ai unei confederaţii" - aşa cum sugerează Albright în Ar-
chaeology and OieReiigion ofIsrael, 1953, p. 113 ■ nu este necesară. „Fiul" unui loc sau al unei
persoane nEanuG adea d@r et4en al acehi le e! membru al unui grup tribal. Vezi folosirea obişnuită a
expresiei „copiii (fiii) lui Israel", „fiicele Ierusalimului", dt ii exp6n .sirim sinilarc.
K.A.K.
HaMMURAPL (tuad. anoftHatuaurapi, '(a.r) Hamu vind€ci9, 1. Rlge .,1 Babnralrq .proximtiv ln
p6n€da 17921750 !d-cr, aL ia*l.a res€ din Prim Di6tje amo.it-r. 2. Nlftle a doi Fgi dir YarL\ad (Alep!o),
dinEc care pr4r a doffiit tn .€ 1760 id.Cr. 3. Rege din (uda, pe la jmAbrea mne. niului al 2-lea Î.d.Cr. 4,
Un nume personal obişnuit în mileniul al 2-lea î.d.Cr., în special în Mesopotamia superioara, fn trecut 1
a fost identificat cu *Amrafel (Gen. 14:1).
Se afirmă că Hamurapi (mai corect decît Hamu-rabi), în calitatea de „Guvernator al Babflonului", avea
zece sau cincisprezece regi care „mergeau cu el", Ia fet d ii conefrpoEnul sr! Fift.Sin din lrR, in timp ce
Ibal-piel din Eshnunna avea douăzeci. Aceeaşi scrisoare de la Mari arată că toţi aceştia erau mai puţin
pudici delr domironn dir Yannad,
la lnceput Ilmepi s-a coGnFat asupE obiir erii conbldui aupn 1&bilonului ti .supm ap€lor Eufratului.
Prin anul 1764 Î.d.Cr. a înfrint o coaliţie din Athur, rsldu]u s.i Elan $ in anul lrntntoi Ia înfcînt pe Rim-
Sin, iar în 1761 Î.d.Cr, 1-a înfrint pe Zituii din rM.ri. Domi. lui a i6r caE.teriad d€ un stil personal
distinct, care a urmării: unificarea M@potsiei sub m siqsu domnitor. I! prezent F coNidaA cd a ldt u
adfrinishtor slab. O cdeg€re de judesji lerale Gcut€ de el (nu .r .fod" de l€n; de d. ,lrt onlE le3i o privt€
la onucidele) sa păstrat pe o stelă dioritâ găsită la Sttsa în 1902 d.Cr, In lcsst6 iNriplie de la slEih!
doMiei sLe eL dA u hpon kdli Mloml Mara* cu privile la rclul du d. ,r.a€ al dreptedl'. cele 232 de
R_tiuni ale r€gtlor lui lld@pi (=!,H) sht ddjat cmatic: ddizn ln cazui cu privire 1a tun d divee (LH t2s),
pbdetare (2649), l€gi conercialed (100.126), crs:. t6rie (127-1611, p!e$e (I73.]34), adoprare (135 r94),
atac (195-240), .azdi 6!n.61e (24L267), pro cenre 9i elarii (26e277 s.i o anexi s privn ia ilavi (273
232).9i Unel€ dinft .azui ii deizine Iuate slnt simiLarc cu oleii Mi valu de tesi {U.Nahnu, lipit-Ishtar,
Eshnunna). Cîteva sînt formulate aserEnbi .a u€le c.zuj din vX de ex,, n€tuia mincinoasă (ŢLH 1, 3-4;
rf. Exod. 23:1-3; Deut. 19:16-20), rapte d€ p€Isre (41 14; :/ 31od, 21:1 ş.unn.), pierderea animalelor
încredinţate spre păstrare {LH 266-7; cf. Exod. 22:10-13), avertismentul dh parrea pbpri.bnlui 4o
privire la u boo carc împunge (Exod. 21:35-36) se aseamănă cu legea 53 din L€gile din E*rtlm. Mdte
dint€ cazune con crete cu privire Ia căsătorie, divorţ şi infracţiuni sexu. ale, de ex. pedeapsa cu moartea
pentru ambele părţi inplicat. nr addterul .u o leheie cisetorira (Deu!.
S17

ITAMURAPI
22:22i LH 129), abodezl tbblm ln nod assnd. nător, în alte cazuri, infracţiunile sînt aceleaşi, dar
pedepsele diferă ţi legile evreieşti par să fit; în mod consecvent mai omeneşti. în majoritatea cazurilor
tratarea legală diferă, dar compararea exactă cu VT este dificilă, întmcît ne este dat numai faptul
dovedit (fără să ni se dea dovezile sprijinitoare), urmat de decizia judecătorească orală. Prin urmare,
aceste legi reprezintă o manifestare babiloniană locala a atitudinii faţă d€ l€Be d ordire @ e .onuA b
cea mi Mre pde a orientului Aprcpiai anric,
BIBUOGF,CflX, C. J. Cadd, CAg, 2/1, 1973, p, 176-227i D. J, Wim4 lh! EyuAelica a, 1973, p. 5-21t S,
CEngs, IDat 1976, !. 533.534, *ir€ „Legea în VT1. D J.W.
IIANANBEL. ln Nen, 3:1, q t@ din .Ienr.liB situat între Poarta Oilor ţi Poarta Peştilor, la colţul de NE
al cetăţii. Este asociat îndeaproape cu Tumul *Meah (Tumul celor o sută} ţi unii cercetători consided cr
ere brba de acela$ t@ eu cet pldn cE ambele fac parte din aceeaşi fortăreaţă. Numele ebr. este h"nan "3
şi înseamnă „Dumnezeu este îndurător". ftrtul din &ram din Zah. 14:10 paE s{ plaerc turnul în partea
de Va cetăţii, idenrifîcîndu-l cu Hip-picus de mai rîrziu; aceasta identificare nu poate fi corectă.
D.EP.
IIANANIA (Ebi, Janv€n a t6r lndueto/). Un rume ebr. care apare frecvent în VT şi apare şi mai ttrziu în
forma greacă *Anania.
1. Un prcfer de culr. fiul lui Azu, pe cd lerru 1-a demascat (Ier. 28) pentru că declarase public în
Templu, în contradicţie cu profeţia lui [eremia despre ei 70 de ani de rcbie (25:12) ce h deB d. 2 ei phda
lutn de N€blcadEtd de la lrclin a@ sn fie restaurată, că prizonierii aveau să se întoarcă şi căputerea
Babilonului avea să fie zdrobită. El a întărit dvintele sale prio a4iu]E sinbofi.a de s lu de re gîtul lui
Ieremia jugul purtat ca un simbol al politicii tui Ieremia de supunere faţă de BabQon (27:2-3, 12) si
prin zdrobirea jugului. Denunţul lui Ieremia: Jah-lrh (DoMul) nu tea rimi6i (2a.15, sa dokdn adeldr.i,
pri. laptd c5 riaunia a nuir la 2 lui după aceasta.
2. Tatăl unui prinţ supus lui loiaehim, regele lui Iuda Oer. 36:12), 3. Bunicul lui Ireia, ofiţerul din gardă
care 1-a arestat pe Ieremia ca trădător (Ier. 37:13), 4. Unul dintre tovarăşii de prizonierat ai lui Dani.l,
al .erui nln[ a fosr $fiihbai ir $€d!ac (Dan. 1167, 11, 19). s, Fiul lui Zorcbab€l (1cb.- 3:19, 2r). 6.
UnondinBenjlmin (r C!on. a:2,1). 7. Lideni unui grup de muzicanţi pregătiţi de David pentru srujiE de
la lEhplu (1 crcn, 25:4,23). a un caoih din .tura lui ozi, (2 crcn. 26:u). 9. comd.nnn unei citadele căruia
Neemia i-a încredinţat paza Ierusalinuluj (NM. 7:2), 10, Dtferire Er;; din tistel. din lzE d Nania (Ee
lo:28r Nm. 3:s, 30: l0:23i 12:12,41)- J.B'Ti
HANES, leaurare idotifi€tl ad*a cu €ciD. H(wc-nni)-nsw, gr.-lat. Heracleopolis magna, iar în zilele
noastTe cu Ihnâsyeh el-Medîneh sau Ahnâs, la vreo 80 km S de Cairo, o cetate importantă în Egiptul
de Mijloc. Totuşi, această identificare nu se potriveşte cu b. 30:4 ud€ apu don prcpozilji p.r6l€le: ,,\&i-
vozii (funcţionarii oficiali) lui au şi ajuns la Ţoan şi trimişii lui au şi atins Hanesul". *Ţoan este Tanîs,
în NE D€ltei .€ledinia f.Eonilor dh DiF*ia . 22a si a 23€, pkm ii s a6p6r .l Dinastiei etiopi€ne ; 25-a,
cartierul general pentru probleme asiatice. Prin urmare, paralelismul din acest verset pare să implice cA
Hane cn stis regat de Gnir !i de E Delrej, linu cu HeRlspols din Egipd ae sc, cde m lnde. părtat şi
irelevant.
siit posjbile doue eluin. w spielberg, /aze'? toiogîsche Randglossen sum Alten Testament, 1904, p. 36-
38, a postulat un „Heracleopolis parva" în E Deltei, bezindu.qi argrftnnrl p€ faptul ca H€rodot mnlio
nează acolo o provincie şi o cetate numită Anysis (2. 166,137); această localitate ar fi egip. H(wt-
nni-)nsw din Egiptul de Jos, ebr. Hanes şi asîr. Militai. Wzi C.ninG,JE4 5q1964, p. 91. De asemenea,
Hanes ar putea fi transcrierea ebr. a cuvîntului egip. h(wt)-nîw, ,,vila rq€Iu", 6E pur@ fi nlh.te palatului
tui fanon din Ţoan/Tanis. Ambele interpretări sînt plauzibile; niciuna dintre ele nu este dovedită. Unii
susţin că (voivozii, trimişii) „săi", în îs. 30:4, se referă la regele lui luda; d.r .nteahdMtu ar din v, 3 6re
far;on. P!i! llm, aF M s6!iE E. Naville, rnn6 sl Medine4 1894, p. 3, ac6tia sint tldijitrii odcnu ai lui
faraon de Ia Ţoan şi trimişii săi care au venit să ducă tratative cu emisarii ewei, fie la Hanes, ca un
amp6t penrru Ţoan. {Naville, spieaelbqd, 6e cE a{ fost chemaţi la „Ha-nesu", palatul regelui, în Ţoan.
K.A.K.
HAR
I. tn Vechiul Testament a. Wxabulur
Harul implică şi alte subiecte cum sînt iertarea, mîn-tuirea, regenerarea (naşterea din nou), pocăinţa şi
dragostea faţă de Dumnezeu. „Există cuvinte de har care nu conţin termenul propriu zis „har"
(Moffatt)-vdi D€ur. 7:7: 9:4-6. Cuvinrele da nz/ d'n r,T tin, următoarele:
(i) hesed, tradus de obicei „dragoste statornică", iar uneori „credinciosie", „loialitate". în traducerea VA
este tradus „îndurare" (149 de ori), „bunăvoinţă" (38), „milostenie11 (30) şi „bunătate" (12). Luther 1-a
tradus cu Gnade, cuvîntul german pentru „har" sau „graţie". în ciuda acestui fapt, nu este echivalent
întru totd cu "hal. Este u .lvftt care indici o retatie qi poate fi folosit cu referire la Dumnezeu şi la om.
Cînd se referă la Dumnezeu indică har. Cînd se referă la om indi.l o dEBGe sEtomici fail de u dt om su
fai, de Dumnezeu. Este întîlEut adesea în asociere cu cu-vîntu] „legâmînt" şi indică o atitudine de
credinciosie pe care trebuie să o aibă ambele părţi ale unui legă-mînt. Cu privire la hesed a lui
Dumnezeu, hesed, vezi Plh 3:22; p€ntru t@etul n6ed Miat .! onut, rezi osea 6:6, snaith snser@zi
expr€sia ,drasostea legămîntului" („covenant Iove") ca fiind termenul engl. cel mai apropiat.
(ii) hen, „favoare". Acesta nu este un „cuvînt de hal' $ nu indid o .elaft. Est€ tolGit cu .€tdire la actilllE
uui strFrio! - llM su divin - fai! d€ u inferior. EI ne comunică ideea de favoare nemeritatâ; în va este
tradus „har" (38) ţi „favoare (26). Exemple de noi din partea omului găsim în Gen. 33:6, 10, 15;
518
TIAR

39:4; Rut 2:2, 10. Hcti din partea lui Dumnezeu bdhim ln 16, 31:2 (vsr 'cEdincio€1e", Av "burIvoinţă").
Nimeni nu poate arăta heh faţă de Dumeau (spE de@bE de h6edj, dd* nineni nu ii @k fae o favm lui
Dumeau.
b. Legea
(i) I@n 1;17 pu€ leg @h corast putemic d hant. Vfezi Tit 2:11 care afirmă de asemenea că harul a venit
in lme Fin Crist6, AEata N tulamn c5 bnrd a fost inexistent în VT, ci înseamnă doar că nu se si tuează in
prim plan si că este ceva ce priveşte în plincipal tselul- Biblb fols€-te ad5a andrea a@ lo $d€ noi m
fol6i @npiF$a.
(ii) Ideea de promisiune este dezvoltată în NT în Cal, (3:16'22) qi in EEi. al6d aEtI că harul pEede leg€.
D|ll1ftreu i.a Eatat p€ PaEidhi pe baza promisiunii, pe poporul întreg 1-a tratat pe baza legii. Această
lege nu a fost primordiali, dar ea a clarificat şi a accentuat felul de ftesed pe care îl aştepta DLl!tu@! de
la poporul les6nintului s5u,
(iii) Tbtuşi, harul este înrîlnit chiar în lege. Ales.r€a IsEelllui ca pold al lui DumeE! $t€ aEi buită în
lege alegerii libere a lui Dumnezeu si nu nelrintnnii Ielaelului (Deut. 7:78; cI SrrB). lnipa tiva în
legâmîntul de la Sinai vine de la Dumnezeu, la fel @ Si ln leliohtul hanlui cu Aman, In Ps, 19 există o
afirmaţie despre convertirea sau restaurarea puterii legii.
c. Profeţii
Ideea principală a scrierilor profetice este chemarea la pocăinţă. Pasaje tipice sînt în Amos 5:14; Osea
2:7; 6:1: 14:1; I& 1:16'13; Ier. 3:1, 7, 1214. Pbfetii slnt acuzaţi adesea că ar promova o doctrină a
pocăinţei caie pune accentul pe voinţa umană, ca şi erezia Pelagiană. Dar profeţii au privit pocăinţa ca
un fapt Eutric (Iel 2:13), Ezeliel ere a cdt @nenilor sr.ii fac6 o ininn noue (13:31), a @uodt de
asemenea că o inimă nouă poate fi doar un dar al harului lui Dumnezeu (36:26). în privinţa aceasta el
6te in amonie o paejr "noliui l€glnfnt' di. ter. 31:31-34.
d. Psalmii
cuvlftd nen de aprcaF ab6€!t id pelni, da! apar unele cuvinte înrudite, termenul hesed este întîlnit t@rte
lr<ent, d. d. Ps. s:7; 5713 (,burrbre qi cddinci.fie')i 39:33 (,bur5tate"). h Ps.lrni nldlnin de asemenea cu
o frecvenţă crescută cuvîntul înrudit ftasfd, care este găsit, deex. EnPs, 12:1; 86:2 („care se încred în
Tine"); 79:2 („credindoşi'T. Pluralul acestui dvlnt ahafdhl apare ca ,,tlasidani" h I Mac. 2:42j 7:13: 2
Ma.. 14;6: cu{ntul s ftfd€. la @i .aft dau loiali legamîntului, gruparea din Iudaism care punea accent pe
respectarea riguroasă şi devotată a legii şi din rlnd uile aet€i BnpAri au prcrenit ' f.riFii,
It. In Nod lbst&m6t
a. Vocabular
Cuvîntul gr. charii a fost cuvîntul obişnuit folosit p.ntu a hd@ .br. iar. cel mi apbpiat v€rb
corespunzător, charizesthai, a fost folosit pentru a indica iertarea, umană ţi divină (Col. 2:13; 3:13;
Efes. 4:32). Cuvîntul eleos reprezintă termenul ebr. hesedşi are sensul de „îndurare". Nu este folosit
prea frecvent şi apare mai ales în pasaje bazate pe VT, cum sînt Rom. 9:15-18, 23i 11:30.32. 1iftnlr
,,nd' 6te pEfetat în lc de ,,fidutre", delfue irclude id€ea de puterc
divină care îl înzestrează pe om pentru a trăi o viaţă morală.
b. E@gh.liii€ rinoptice
DEi @!hnn.n aru nu ete pu niciodati p€ bu.ele lui Isus, ideea de har este foarte proeminentă, lsus spune
că a venit să caute şi să mîntuiască pe cei pierduţi. Multe dintre pildele Sale ne învaţă doctrina harului.
Pilita hdrtorilor viei (Mat 20:1'16) re in vaţă că Dumnezeu nu dă socoteală nimănui pentru d.tril€
hannui seu, Pil.la clor lnviaF la cin! (Lua 14:16-24) arată că privilegiul spiritual nu garantează
binmvlntl@ fiml, ii c-l invitltia EEngheLiei 6te adBt t!@r. Fiul risipitor a f6t prirjt de tadr său într-un
mod pe care nu-1 merita (Luca 15:20-24). Se pune accent pe pocăinţă ca şi o condiţie a mîntuirii
CMard 1:1s; 6:12j Lu.a 24:4D. credin!. &i .re leul ei (de d. Md! t:1s; Luca 7:5o), de'1 nu &i ftrae o
ati@pe t@losic, a&m5nit@re cu cele ale lui Par€I.
c. Scrierile lui Luca
]!€buie si acordin o atenFe spcialE EvanaieLi€i dupa Lua si Fapt€lor Ap6toror. Lna d5 dovad5 de
flexibilibre $in abordar€a acdtui subied. lndlnin chiar şi sensul nereligios al substantivului, ca o fa-
v@€ii facud d€ u on altcuiG (lapt, 24',27t 2s:3, 9J. Sensul de „favoare" ca şi în VT este găsit în
Lucal:30; 2:52; Fapt, 2:47i 711q 46- S€sul dirEmk al hardli are ca rezultat un u.Mj n€i|ricat 9i o n5tuie
efi@@, al. .m € !€de h Fapt. 4:33; 11:23; 13:43, 9i Ei6G f6lcit h contextor .pelului mivEsal .l
EEnsheliei. Lua adrce lrnpEurt te@ii ,Evdghetie" C,Cu. !,lntd) şi „har" (Luca 4:22i Fapt, 14:3; 20i24)
inFN nod h c@ nu ia ps nici cbar Pav€I.
ă. Epistolele Pautine
Cuvîntul „har" ocupă un loc deosebit în salutările de irc€pur ii ln beEdicliile foaL. ale Epistoteld. fiind
adeusat la salutul evreiesc @nEntional de ,,pace'. Temeiul aednei lui Pawl 6te grsit in Ron- 1:16; 3:20.
Se arată că omul este păcătos, dar este îndreptedt lrin har (Ron. 3:2rj 4r2s), adjca, Dte€ze'! ln harul Lui,
n trat€az: !€ on ca i cM na! ti atcidit niciodain, det 6te vinovat,
*CtdinF Ft€ rdspsut ondu L h:nn divin (Ron. 5:2i 10:9i E6. 2;8), Cr€di.ja 6t da!!l lui Dumnezeu (Efes.
2:8); cuvintele „nu vine de la voi" s-ar putea referi la iesasmenoi („mînruiţi"), dar Pavel caută să scoată
în relief faptul că termenul „credinţă" nu t€buie @rceput € o ac$!e independ.nt di! partea
credinciosului. Vezi de asemenea 2 Cor. 4:13; Filip, l:29. Acesi: deding nu 6b n€eric5, d€i d5 de intel6
ct nu €x&i6 mlntuiE prjn iese. crainF 6te viEH, din psct de rcderc nolal, prin sh€. Ea lk!€azi ,,Fin &a!
p6te" (cal, 516). c. A. andeFon s@ti (Cnrirtidniry ddording m Se Paul, 1927. p. 11L) afirmă că din
momentul în care credinţa a fost activă, a avut loc o transformare a perspectivei etice.
Pozi(E @dinciosului La har nu Fte qplicatE prin sine, ci pri! @ia lui D1m*u. Der'iM "alegern aE două
funcţii: limitează independenţa umană şl auto-indrepridrca, li ara€ ca Du]re4u 6te conplet liber atuci
clnd @rd,li o fal!@ (E16. 1:1.6i 2 Tin. 1:9; Tit 3:5). Fiecare pas din procesul vierii creştine este datoat
h,rrui - Cal, 1:1s (.hemta)i 2 Tin. 2!2s (peainF): EI5. 2:39 (.redn{a),
în Rom. 8:28-30 Pavel trece în revista lucrarea divini de la c!€lr@ pi.i ta gloria 6nati . ceLr
răscumpăraţi. Cu toate acestea, el nu trece cu vederea
S19
IIAR
reepoebilitau oddd, A*uttsre. (Ron. 1:5i 6:17) este o atitudine morală şi nu poate fi nimic altceva. Omul
se întoarce singur la Domnul (2 Cor. 3:16). A. Stewart sugerează în HDB că 1 Ies. 3:5 ne învaţă cfi pînă
si perseverenţa este pusă la îndoială. Cele două laturi sînt aduse împreună în Rom. 9-10. Cap. 9 conţine
cele mai puternice afirmaţii posibile cu privire la dubla predestinaţii. în timp ce cap. 10 afirmă că
respingerea de către Dumnezeu este datorată necredinţei ţi neascultării. Totuşi, trebuie sâ ne dintii ce
subietul !triftipal an acgtor @pirole ntr este mîntuirea personală, ci funcţiile colective ale celor aleşi de
Dumnezeu ca să împlinească scopul IM. Rom. 6 foloseşte imaginea botezului pentru a ne învăţa despre
învingerea păcatului prin hat. \fezi de asemenea 1 Cor. 6:11; 12:13; Efes. S:26; Col. 2:12; Tit 3;5, H.
Wl€lef Robibn One Cinisrian Detdae of Man, 1926, p. 124-125) susţine că botezul creştinului nu este
doar un simbol ilustrativ ci este aspectul obiectiv a ceea ce credinţa este în mod subiectiv. Alţii
argumentează că botezul copiilor mici este un mijloc de administrare a harului, deoarece copilul este un
simbol a) neputinţei şineajutorării omenirii. Aceste păreri par să contrazică accentul constant pe care
Pavel H pune pe credinţă.
e. Celelalte scrieri din NT
(i) 1 Petru. Apostolul pune accentul pe har în cap. 1-2 prin intmedlul Eriantelor obiFuir. .l€ areSerii prin
legămînt şi ale moştenirii; 3:7 conţine o expresie neobişnuită, „harul vieţii". Hanii este Sntîliiit de ase -
menea în 5:10, eu referire la gloria viitoare a credinciosului.
(ii) Evrei. Scriitorul foloseşte cele mai multe „cuvinte de h,r'. h 2:9 na.ul lui Dulredel emi6te
nulieorElar cu suferinţele lui Cristos. Cuvîntul cftaris este folosit în 12:26 pentru mulţumirea omului
faţă de Dumnezeu. Harul este privit ca o chemare la consacrare în 12:1415, Exp€i, i?bir€re ,,trcnd
nardui", in 4:16. uneşte măreţia divină şi harul. O altă expresie nouă este "Dund hardu" (10:291,
(iii) Scrierile lut loan. Există surprinzător de puţine referiri directe la har, dar se pune un accent mare pe
dragostea lui Dumnezeu. Ideea de har trebuie raportată la aceea de „viaţă veşnică". Credinţa este
proeminentă şi loan foloseşte o expresie gr., pisteuein ea (a crede bl), cu referire la "credinţa reala în
persoana lui Cristos. „Harul şi adevărul" care caracterizează gloria Cuvîntului întrupat în loan 1:14 ţcf.
v. 17) sînt ca un ecou al „îndurării şi adevărului" (hcsed re" €mg din B&d. 34:6.
La fel ca @i Moffatt prtem trage cmcllzia c, leligia Bibliet "6te o relbie a nrului eu daci Dl! nu 6re
ninic ..- nid har, nid EErsh.rid. (cI@ in dE N€w Testament, p, xv).
BIBLIOGRAFIE. H. Wheeler Robinson, The Otris-tian Doctrine of Man, 1926; N. H. Snaith, The
Distinctir. Id@ of &. aL1 Ttstatuaa 1944, p. 94.130i J. Moffatt, Grace in the New I&tament, 1931; N.
P. Williams, The Grace ofGod, 1930; C. Ryder Smith, TTie Bible Doctrine of Grace, 19S6;H.-
H..Esser1MDN7T2, p. 11S-124;H. Conzelmann, W. Zimroerli, TDNT9, p. 372-402: H, D. MooaeJd,
ZPEB, 2, p. 799.904.
J.RKr.
HARA. Alături de *Halah, *Habor şi *Gozan, un loc unde Tiglat-Pileser HI i-a deportat pe isiaeliţu
care r.a! rlr.dtit ln 734-732 id,ft. (1 CFn. 5.26). Nu este cunoscut vreun loc asirian cu acest nume.
Tbtuşi, textul din 2 împ. 17:6; 18:11 interpretează hără ca fiind cetăţile merilor", iar în uoc „munţi"
poate reprezenta termenul ebr. ftărâ, „ţinut deluros". D J.W,
HARAN (Ebr.ftarfrjan; acad. harranu, „întretăiere de dMulr sr, cnarne, Fap! 7.4). 1. o .er.t€ la cea 32
km SE de Urfa (Edessa), în Turda, pe rfu] Balih, aflate p€ dMul primipel de la Ninire la Aleppo,

Haran (Jncmcisări" sau „Drumuri") este aşezat ca un punct strategic între Mesopotamiq ţi vest.
526
IIASIDEENI
Terah a locuit acolo împreună cu Avram (Gen, 11:31; cf. Fapt. 7:2, 4), înainte ca acesta din urmă $ă
migreze înCanaan (Gen. 12:1). *Rebeca, mireasa lui Isaac, era din Haran. lacov a fugit acolo ca să
scape de Esau (Gen. 29:4), s-a căsătorit cu Lea ţi Rahela, fiicele lui Laban, ţi toţi copţii săi [cu excepţia
lui Beniamin) s-au născut acolo (Ger 29:32-30:24),
Haran este menţionat în texte din perioada a HI-a din Ur, cca 2OOO Ld,C!., @ s rmplu (atul.hlt) pentru
venerarea lui *Sin, zeul Lunii, iar ocuparea cetăţii este confirmată de dovezile arheologice. Potrivit
texteloi de r. rMdi din niloiul !l 2la l.d.cr., poziţia strategică a cetăţii a făcut să fie în centrul atdtiei
ribuilor mdite iar di drai! a .lehit u centru asirian fortificat de Adadnirari I Ceea 1310 î.d.Cr.) avînd un
templu cate a fost înfrumuseţat de Tiglat-Pileserl (cea 1115î.d.Cr.).Haranuls-a răsculat si a
fostjefuîtîn763 î.d,Cr., un eveniment folosit de trimişii oficiali ai lui Sanherib penttu a intimida Ieru-
salimul (2 împ. 19:12 = îs. 37:12). Cetatea a fost restaurată de Sargon II, iar templul a fost reparat şi
nnrodobit din nou d. Eshadon (67s rd.cr) ti Asu' b6nipal. Dup! c!de@ c€ilttii Njrie (612 l.d.cr.) HaEnul
a d@ir dtim Gpitala a Asiriei pln! .ftd a f6i cusit de labilonieni ln 609 M.cr, hrEsul DiEiiei caldeft faF
de t6plele bauoniene a ds la Etalrc tenplelor ld sin din H.Fn d ur La piinol dinfte .c*t tenpl€ . f6t f6cute
Mre pREsA mm lui NaboNd (.lE a bait pln{ la 1O4 ei), iar la al d.loile hplu a lst mre !@t@s5 fiica
acestuia. A fost un centru comercial prosper care a awt le€itui .u Tirul (Ed. 27:23).
Locul care a fost excavat în 1951-1953, 1939 indica ocuparea cetăţii înainte de perioada asiriană.
Ruinele existente provin în principal de la cetatea romană în apropierea căreia părţii l-au omorît pe
Crassus (53 Î.d.Cr.) ţi de la o ocupaţie mai tirzie de către domnitori sabaeni şi islamici din Haran, care
in vremea aceea era numit Carrhae. fn Fapt. 7:4 cetatea este numită Charran, în textul grec.
2. Haran este de asemenea un nume personal, (a) Fiul luiTerah, fratele lui Avraaraşi Nahor, tatăl lui Lot,
Mne 6i ka; €l a nuit la rur (cd, 11:26'31). {r) UI bsrbat din lud., dul lui cal€b fi al €mbirei ele Efa (1
crcn. 2:46). G) Un l€viq 6ul lui $in€i din cneqotr (1 Crcr 23:9),
!tsllOCR-AFIE. S. llotd sj W. Brice, AS 1, 1951, p. 7,ll2t D.s.F.i*, 4s2,1952, p- 36-a4r c,J.Gadd, lS 3,
1954, 9. 35-92; K Pmg, Isont 2, I97O, p. 63-94. D.J.W,
HRARIT. Nme dat cltom ebi ai lui Davidr Sam (Samma) fiul lui Aghe, care s-ar putea să fie acelaşi cu
tsm (din Hatr) (rrnnd') (2 S@, 23:11, 33li IoMtaD 6ut lui $ash€ (1 Con. 11:35) $ Ahian! fiul lui Sacar
(1 Cron. 11:35). Numele nu este cunoscut în afara Bibliei şi ar putea fi numele unui trib sau al unei
cetăţi, sau ar putea însemna doar „locuitor de la enunţe", derivat de la har, „munte, deal". T.CM.
tlAf,VON. Un le (Ans 4:3) d.re nu 6r. n€nţionat In altă parte în VT (va traduce cu „palatul", pe baa vss,
LxY reda 'nu!l lui Rinon", poac d€luile lui rRimon (Jud. 2o:as, a7). Au fost susmte difenie
alterări: „gol" ('armâţ), „dat spre nimicire". O sugestie mi plauibilA, baati pe t€te@or uSaritic hniLa,
sut'm c| d prta tr Hamel 0a s de 'cad6 p€ Orontes).
BIIUOGRqIIE. -&{SOn 194,1970, p, .11,
IJJ.W.
IEAROD (Eb. h'rd4 "ll4rustof). un i,or ab6. dst si liN6 de la poareb Mt. chilboa, la E de Ire], caG cuSe
spre E ln wl€ BerS@, Aici Ohed@n a Fds ln doli €bp€ .mia lui de la 32,0oo la 3Oo cidd a ll'lntt
h€rdele de Mdiaili (Jud. 7:! 3). Prcbabil c, saul i alffira lui fau intiN ajci bbnla lEinre de badlia lataE de
la Mt. chilboa (1 s6r 29:1; 4 31:1), Doi diftie ,,rtej!' lui David, $.na ij Eli.a(2s3n.23:25: I cEn. 1r:27)
eEu olisEn dn! Habd, eE ar put€a 6 id€.tificat !n pl*ni cu Ain Jalud.
A.E.C.
HAROIET. Apare iDtoideale .a ,,HaDiercoin" (harokţhug6yîm, „Haroşetul popoarelor")- Este înşinit
Mi in L€grtlrt d 1si9e, u coMndatrt militar canaanit care a luptat împotriva lui Barac si a cărui baz! €E
la Har.f€t (Jud. 4:2, 13, 16). SrrrU, 6t localia le tn i\'v ral6tinei, ira!rcpidr. de dd chison. Mab! . sugeht
cI 6t hrba de o regiue $ nu de o @rate darv, 16 suge@d cu rnie a do6 pGibitibte Ce/. Târgum). Teii
'Amr la NV de Meghido şi Teii €lHabaj l. sE .te Haira a! rdt flselate ca leui pcibil€, dd priM din@ ac6e
l@lit5!i pare sa fie descalificată deoarece săpăturile făcute au indicat ca nu a fost locuită înainte de
secolul al 10-lea Î.d.Cr. Cetatea nu este menţionată în documente extra-bi-btic ii lealizaE €Ecta !tufrE
ircert5.
AIBjJOCR-AIIE. tol, p. 2o1, 203i 8. Mazar, HUQ1 24,1952-1953, p. 30 t,lm,j 6l'4 p. 2aa, wo.
IIASIDEENI, A@sa 6te o tuliteFre a tqnadui tdiddioi din 1 Mac. 2r42i 7:13) 2 Mrc. L4.6, dEi in ultinul
cz d 6 Mi cofti s! citin H6. moneerri. Scrierile moderne preferă termenul ebr. h"jfdfm. Acest termen
care înseamnă în esenţă „cei loiali". 6t folcit nftnt in psalni nlads de obicei "snng). se par€ ce a tost
adop6t & 3ru9€rea de relofi per@ l.8e clnd li priM patu a soLului al 2-La i.d.cr., a lnepur sa pntud, roi
mi nulr influenţa elenistică.
Liderul lor F paF ce a f6! @Ele preor Otrjas III, d6tituit de Antjehu Epiphans, Ei au wiet lupta armată
împotriva sirienilor prin retragerea în pustie, dar Gtilitat€ inDla6bil6 a eleniatorilor i.a derdminat sâ-i
sprijine pe Macabei. Imediat după ce li s-a dat un mare preot legitim ei au fost gata să se întoarcă la o
viai, nom.le, d.r &l€rii Lr ar lod onoIlri ae Baahid6 (1 Mac, 7:12'13), Ei au awt pE putini sinp€de faE
de pluile nadoMliste ale hasnon€ilor, Paltjdd lor sa rupt h do!r, prcbbil inca !€ wenea lni simn.
Majoribe, .u@ut in pr*nt .a 'fa .i*i, a rnceftat sn d tb€r roporul de padea concepliei loi Miadibtea,
reprzenbtn de @i€ni ti de mm. brn conuiitF d. ra Q$ra4 iiau pieldut orice speranţă ţi aseptau o
intervenţie escatologică divină
521
IIASIDEENI
retrăgîndu-se într-o măsură mai mare sau mai mică din viaţa publică.
BIBLIOGRAFIE. M. Black, The Scrotb and Chris-turn Origins, 1961. H.L.E.
tlAfBRoT. Un le de Fpas !l c6Etoria isEeliljlor prin pEtie (NM. 11r35; 33:U-13), urde Mdia r-a Mdat
de lepd (Nm. r2:1'16j ct Dat 1:1), nr general este identificat cu Ayin Khodara, o oază cu o fîntînă pe
dnunul din Sinai spre Aqabah. (*TABĂRA DELÎNGăMARE.) C.D.W.
HAŢOR CEbr. haş6r). Tbponimic, însemnînd probabil „aşezare" sau „sat" şi de aceea este folosit în
mai multe locuri în VT cea mai importanta localitate cu acest nume era o cetate fortificată din teritoriul
Lui Neftali(Ios. 19:36).
I. In Vechiul Testament
Această cetate se afla în N Palestinei si pe vremea cuceririi israelite era cetatea de scaun a lui labîn
(numit „regele Haţorului", melek-hăşdr, [os. 11:1), care a organizat o coaliţie împotriva luilosua.
Israeliţii au înfrânt însă această coaliţie, [abin a fost omorît iar Haţorul a fost distrus şi ars 0os. 11:1-13;
12:19). Haţor a fost singura cetate arsă în felul acesta, poate datorita importanţei sale trecute (los.
11:10), dar în ciuda .c6rei distugdi q rege de Mi riiziL! care a pqnat acela$ nlre $ @re a fdt nmit ,resE
al Canaanului" (metek-kFna'an, Jud. 4:2, 24), a ameninţat Israelul pe vremea Deborei. Cu toate că
Sisera, generalul său, avea 900 de *care de război la dispoziţie, israeliţii conduşi de Barac au reuşit să-1
înfrin-gă !i r-.! tdebtt p€ labin (Jud. 4; I sEn. 12:9). v@ două secole mai tîrziu Haţorul a fost fortificat
de câtre Solomon, împreună cu Ierusalimul, Meghido şi Ghe-zer, cînd şi-a organizat regatul (1 împ.
9:15), dar tn solul al 3-l@, l! tinpd re8elui P€h al lui lrEel, Tiglat-Pilasar m, regele Asiriei, a venit şi a
distrus cetatea şi a dus rămăşiţa de locuitori în Asiria (2 împ. 15r9),
II. Excavaţii
Locul unde a fost situat Haţorul a fost identificat în 1875 de către J. L. Porter cu movila abandonată
Tfell el-Qedah, la vreo 8 km SV de lacul Huleh în Galilea. J. Garstang a făcut cîteva excavaţii de
încercare în 1928, dar primele excavaţii majore au fost efectuate din 195S în 1958 si din'l968 în 1969
de către o expediţie israeliană condusă de Ylgael Yadin. Locul se află pe o coastă îndreptată spre NE şi
constă din movila cetăţii, cu o suprafaţă de circa 100.000 metri pdtrdd sitEt! l. €prtd de t ia. aldtui de
acesta e atu la N o anA nult Mi tuE de v@ 0.6 km pătraţi, cu metereze de pămînt în partea de V, de
partea dealului. Aşezarea principală a fost întemeiată în nileniul d 3l@ {.d.cr d ceratea de j6 a fosr adi!
3ail h prnE p.ft a dilaiului al 2l@, probabil de către hiraoşi. Deşi Garstang a presupus că această cetate
de jos a fost o tabără îngrădită pentru cai şi care de război, excavaţiile au arătat că toată această zonă a
f6t cuFtA de o cerate zilirl €e in leri@da d€ vîrf, împreună cu cetatea propriu zisă, trebuie să fi
addpGdr phl la 40.000 de 5dLre. un alt iiciu .u privire la importanţa cetăţii în perioada aceasta este
dat de descoperirea unui ulcior de lut purtînd o inscripţie acadiană (cea mai veche din Palestina). Deşi
inscripţia este rudimentară, a fost descifrată ca fiind IS-me-ilam, un nume personal acadian, poate
numele sui re3stor llEopormian. cetat€ de i* . 66i ocupată numai timp de vreo cincisecole, fiind
distrusă în secolul al 13-lea (Nivelul 13). Această distrugere ia fost atribuită de arheologi Iui Iosua.
Printre rămăşiţele din această cetate distrusă sa descoperit un templu canaanit si un altar mic. în timp ce
cetatea de jd a ra@ @patl, rcvila principatt a f6t eu p€ti dir nou de @ani$ ti ap.i de isheliC. s.a mi
descoperit o poartă de cetate şi un zid de cazemată ds p€rioarla lui Solmn, ap@pe idsde d cele găsite la
'Meghido şi la *Ghezer (cf. 1 împ; 9:15). Dovezile din perioada israelită de mai tîrziu includ o clădire
publică cu coloane, din vremea lui Atiab (considerată de Garstang a fi un grajd) şi o fortăreaţă
conţinînd un strat gras de cenuşă, în care a fost deFrit q ttagtunt de rncior de vin purdnd nr. n€le ld peh
fpqh) qi al|e indicn ale @i dGttuten violdte, ?rEduse prcb.bil d€ Ttalat-?il*r IIl, care a cudit @iatea ln
732 td.cr (2 lnp. 1s:29).
III. Scrieri extra-biblice
Haţorul este menţionat pentru prima oară în Textele Execrative egiptene din secolul al 19-lea Î.d.Cr,, ca
o cetate canaanită care probabil constituia un pericol p€ntu inp..iu. ln arli€le <le la Mari, di! primd!
si@l slett al nileniuhi al 2.lea, apare flb n$ele [d-sbra, i.r într-un text babilonian ceva mai recent apare
ca un c€nEtr politic imp.ftnr rirut pe dMul din M&, potamia, probabil spre Egipt, In una dintre tăbliţe
domitonn 6te nmit Jeed (laad), u tith caie nu era folosit de obicei pentru domnitorii oraşelor (cf. Ic.
11:1), id inportaqa rgelui 6te inaicars de asemenea prin nertiolr.E .nb.edorilor din Ba-bilon care au mers
să-1 întîlneascâ. Numele unui rege 6re lbni-Adad, o foml edian! cre su8@zs influenţă babiloniană, dar
au existat de asemenea conra.E ine N si Y dup! .m Ei* din dauile & la regii din Ugarit şi Creta
(Kaptara). Haţowl este menţionat în listele stâpînirilor întocmite de regii egipteni 1tthreis III,
Amernotep II si seri I, în secolele al 15-lea şi al 14-lea. Cetatea este menţionată mai tîrziu in sis.rile de
la Amm, în tlr!@hl al 14-lea, 9i domnitorul este numit „rege" (Iar Jia-zu-raJ. în fine, în secolul următor
cetatea este menţionată într-un papirus egiptean (Anastasi I) într-un context militar. Prin urmare,
inscripţiile şi excavaţiile oferă dovezi extF biblice dple cu privire l. epona4a ce€iii.
Iv A.lt€ arczntl cu aletrl ntmc
1. o a!.ze i. !E.t@ d€ s a lui Iuda (16, t5:23), localizarea este necunoscută. 2. (hăsâr hadauâ) „Halorul
Nou" 06, 1s:2s), o aq€ze 'l patua d. s a lui Iuda: . .Ici anplas{:i eie Hu@tn. 3. Un alt nume pentru
Kerioth-hezron (los. 15:25) în partea de S a lui luda, l@liaea 6te rcnr!, dff sar putea te 6e acea.li cu 2,
4, Un ld din Beniani! (Ne4. 11:33), prcbab Xhnbet Hazu din znek n@stse, s, o zoni mpadt de alabi
*ni-!omz| ffifroEi-i de leEnia !19:23, 30, 33).
BIBUOCRAIIE. Y, Yadin er al., Hatur I, 7954, HMt It, 1960, H@r II"N, 1961r Y, Yadi& tieor (scnfticb
Letu!1 1970), 1972; wzi de semma A, M:ila@t,Jar 79,1969 p. 12-19; E.Kvigel, HUan 42, 1971, p. 35-
36. T.C.M.
522

HAVILA (Ebr. h-wUă, „cerc", „district"). 1. O ţară ('eres) din vecinătatea *Edenului, prin care şerpuia
(săbab) riul Pison, şi în care se găsea aur, *bedelion şi piatră de onix (shoham) (Gen. 2:11-125.
Localizarea este necunoscută.
2. O egi@ rcnlioMtE il €rpleia d€ la Havila la Şut", locuită de ismaeliţî (Gen. 25:18 şî amaleciţi (1
Sam. 15:7). Probabil că era situata în zona Sinai şi înNVArabieL
3. Un llm ca aFE de doue ori il Ca. lo; numele unui descendent al lui Ham prin Cuş (Gen. r0i7i 1
Crcn, 1:9) ii w urmaş al hiS€n prin letan, $€r, $€laiapacqad (G€b. 10:291 1 ctu. 1:23), S€ poate ca
numele să fîe distincte, dar fatrucît celelalte nm€ asiate cu ele indica o a{€are din s AEbiei {i ditrolo de
Aab el'Mandeb in AftiG; s.ar pda € numele să indice un trib puternic care a asimilat un grup mai slab.
BIBUOGRAIT', J. A. Monigonery, Ambio Md the Bible, 1934, p. 39. T.C.M.
HAVOT-IAIR (Ebr. hawdrl a'D, ,,a!eEle (stele de otui) Lui lan), prcbabil h delune dirr€ Mt Calaad 9i
Yamd(, .are mu p€irai€ cu ai€zari nu nib Sdrln9i (Jud. lo:a)r s plnral neob4nuit de Ia ir, „oraş" sau un
diminutiv omonim cu „măgăruşi" (rezi Ra3li Cohned.y) . Este Ddibil ca z@ si fi fcet cunoscută în
trecut ca Havot Ham; vezi Num. 32141 (iert altht de t€r8tun,JPOS 16. L936, t. 235 ş.urm.), întrudt
„satele lor" (hawwoţchem) nu are un plml dtaedoti kzi Crn, 14:5. Era amiar cu A4ob, la N<te Y.m{&
t:chd pa*e din Ben, at ctrui dtid rca€ a f6t OF, lair a fGt .oGiderat cucditorul $ltr€gn r€giui (D€ut. 3:14;
1 Cro!, 2123 i,lm.), inclusiv Argob, la care se referă „cele şaizeci de cetăţi" din Io* 13:30t I Crcn, 2:23;
vezi 1 lnp, 4;13.
J,P,UL
HAZAEL (Ebr. h°aăel, na*3hel", „El vede" sau „Cel pe care-1 vede Dumnezeu"). Un rege puternic ciin
Siria (Aram), biciul lui Dumnezeu pentru Israel în timpul domiei lui toEn, Iehu ii I@haz. IIe a f6t
iuidnar sa-l usn ca !e uut difire cei rei linduiti si d65-vîrşească extirparea închinării la Baai pe care a
începuro el (1 lhp. 19:1517), M.i ilzitr, H@el, care a tst Eimir d. BsHadad n h Eli*i a a11at cA el area
să fie rege şi avea să devină un asupritor al Israelului, o prorode care avea să fie împlinită repede prin
omo-dre lui B€h.Hadad si ffi.ru lui pe tron (2 imp. 3:7.15). El a lupbr lnpodiE luj lorm la Rnnor Galaad
(2 împ. 8:28-29; 9:14-15) şi 1-a înfrint frecbt pe lehu, dMdnd r€giue de la E de lodan ne4DdslE S plin
la vala Amon (2 lnD. 10:3233). El ri.. coniinu t aiacuile in tinDul doMjei lui loahaz |i nuMi lndua@ lui
Drea! a salhr kraelul d€ la hlimicir€ snplete (2 lnp, 13:3, 22 $lm.), 2 inp. 12:17-18 descrie o incursiune
siriană în SV Palestinei, pFbabil cu *opd de a sisM snblll auph drumurilor comerciale. Gatul a fost
cucerit, Ierusalimul a fost ameninţat şî Hazael a rost oprit numai prin plata unui tribut din visteria
Templului. Ascensiunea Siriei a fc6t stvilit6 numi <tup: n@rtea lui Haz.t ctnd fiul său, Ben-Hadad III, a
fost înftînt de trei ori de loas.
HEBRON
regele lui Israel (2 împ, 13:24-25). întrucît a fost unul dinte principa[ asupritori sirieni ai lui kmel, anin
tirca luj Haael a p€6i.kt, aF incit o juieale de secol după aceste evenimente, Amos a menţionat nu-ftle
lui € q sihbol al aDosedui pur€rn sinei carc avea să simtă focul judecăţii lui Dumnezeu (Amos 1:4).

Placă de fildeş cu inscripţia: .....fiul lui Anina,

p€ntru domul nosh Hazel, i! anul.,,. P@re cA a rrat parte din riburll adE lui Haa€I, Ggele Dal6, cLrlui.
De la Aslan Ta+ siria, solul al 9.1€ l.d.cr.
in iMiptii .meifore diriere nutrle lui Laal a?are ae ame@ .a oponet al lui salnalEg lll începînd din 841
î.d.Cr. Modul în care este formulat textul a66 cA asinenn $ia! ., Haael a f6r u uzurFror (,,6u1 ninrnuL,,
4xET p. 230, texr (c), t42:1), ti c! predasonn $u tus* vicrina uui atenbtcl /eidre!, A/o 13, 1940, p. 233
in4.).
Haael ftboi€ si fi ajs la iron tnainr€ de 341 id,cr, lntrucn a@r€le sale g cele ale luj loFn\ rcgele ls.eltlui
au Luprat in 342 la Itahor Calaadj anul a4 ld,Cr,, rug.rat d€ Utger (brad and rhe Ata^aN oI Dam@]8,
19s7, p. 7s), 6r€ o da!5 suficient de timpurie. în cei 30 de ani care au urmat nu sint cseute .rt cidiri inEe
cle dou, resate pînâ cînd Adad-nirari III între anii 805-802 î.d.Cr. 1-a sups pe Haael cale eh deja
nbb:ditrir GxtI, p, 231232i ,O7T, p. 51.52), nhind!I MoG care ln limba arumaică înseamnă „domnitor".
Este evident că redutabilul Hazael devenise cunoscut în Siria ca „domnitorul" prin excelenţă şi acest
epitet a fost preluat de @dcrii 6irieni, Habel ,ra auplit p€ Israel ln rot tinpul @dcriidotuiei lui Ioanaz (2
împ 13:22), caleIsrael a don. nit între anii 814/813-798 î.d.Cr. şi a supravieţuit cel pulh p6tu o we,
pbbabU plle p.in 797 su 796 î.d.Cr.
P€da d€ drboiIEIA de asiiieni din Damed lui Hazel a irclu ohi*t de fi1d5, doua dinft el€ purtînd
inscripţia i-mr'n ihX „apartinînd domnului n6tru Haael" qi ala SmErl cu ft@ uui print poate o €pr*ntare
a lui Haad nEqi
BIBUOCR?JIE. cu privire la Haael ti khel, in gelEal, @i R, d€ \,au! RA 4, 1934, p. 512-513 qi A.
JeF€'r, AtO 14, r94V4, D. 153r72. \&zi de e. menea *ARAM si *BEN-HADAD pentru alte informaţii
8€.aale si bibliosafi€. J.G.G.N.
K.A.K.
HEBRON, (Eb!. n.br6n, '.onfedeiari€' @i alter nativa ti nmele @i v€hi chniat-Alba, ,,tdapolis"), oEsul
din !.l6tiM ailat la @a mi lidicata .l*atie, 927 n d6upn niv€lului Mirii Medit€ru€, la 30 lo SSV de
Ierusalim. Afirmaţia că a fost „zidit cu şapte aDi iminte de ce6e Toan din Esipr' (Nm, 13:22) probabil
că raportează întemeierea cetăţii la „Era 'lbnis (e. 1720 id.cr.). Aqaan a leujr h apropiee
S23
HEBRON
BetelD
o
Gibaon
Adulam
* Mamre ,
Hebron fKiriatArba .
0 S 10 15 20 km
bai-Giora, dar a fost cucerit şi ars de romani y<w,, BJ 4.529,554).
Hebronul, numit el-Halîl este unul dintre cele patru oraşe sacre ale musulmanilor.
sIBUOcRAFts- L H. vi*nt qi t J, H Macl€v' Hibrtm, le Haram ef-KTidîf, s^pulture des patrinrches, 2
bl., 1923; D. Bal, C@8td!ny afthe ad.1,-@ch6, 1974.
F.F.B.
H6rcn, lxtn d.tnnontntdr.al luiAwoam
acestui oraş perioade îndelungate (*MAMRK);pevre-mea sa locuitorii ţârii erau „fiii lui Hef
CHTIŢfH), de La care Avraam a cumpărat ogorul Macpela ţi peştera ca să fie un loc de îngropare
pentru familia sa (Gen. 23). Aid au fost îngropaţi Avraam si Sara, Isaac şi Rebeca, lacov şi Lea CGen.
49:31; 50:31). Potrivit lui Josephus Olnt. 2. 199; 3. 305), fiii lui lacov - cu excepţia lui Iosif - au fost
îngropaţi tot acolo. Locul tradiţional al mormîntului patriarhilor se află în marele Hartan el-Halft,
„îngrăditura Prietenului" (adică, Avraam; cf. îs. 41:8), cu un zid din vremea Irozilor. In tinpd prin€giei
iffielidor h pu5tie ei dois?Eze spioni trimiţi să aducă un raport despre ţara Canaan au explorat regiunea
Hebronului; pe vremea aceea era locuita de „urmaşii lui Anac" (Num. 13:22, 28, 33). După intrarea
Israelului în Canaan, Hoham, regele Hebronului, s-a alăturat coaliţiei anti-gabaonite condusă de
Adoniţedec, regele Ierusalimului, şi a fost omorît de losua (los. 10:1-27). Hebronul ţi teritoriul
înconjurător a fost cucerit de la Anachimi de Caleb si a i6t dat e h.{teiire imiliei sle (lc. 14:12 th.; 1s:13
s,lm.; Jud. 1r1q 2o), Daud a fGt s r€s€ al lui I!d. la HebM (2 Stn. 2:4) ei 2 ad di dziu a fost uns de
asemenea rege al Israelului (2 Sam. 5:3); Hebrc.d a r!ru €piEla luiDavid tin! d€ 71/2 ani Mni dEiu il
inpr domi€i lui David, Abslon a ridimt la H€brcn stindatdul @ltei ele (2 su ls:7 ilm,). c€Etea a f6t
fonifi@tl de Robom (2 cFn. 11:10t
HebrDnul 6€ ffi dint!€ c€le latru etau 16 ţionate pe sigiliile de pe mînerete uldoarelor găsite la *Lachis
ţi în alte locuri ţi acest fapt indică probabil importanţa lui ca centru administrativ major în ludea, ln
tinpd doMiei lui Eehi.. DUP! rbia babilod.r, a fdt uul dinEe lcuile ude 3.au a{€at dilalii €ie s{u întors
(Neem. 11:25: chniarArba = Hebrcn). Mai tlrzi! r rdt dtat de id@ei de la @rc a rort cucerit de Iuda
Macabeul (1 Mac. 5:65). în timpul tdzlojului <!in aN 55-70 d,cr, a f6t €lpat de sino!

HELAM. Un oraş în Transiordania, probabil Alma din zilele noastre; locul unde au fost înfrînte de
David forţele siriene ale lui Hadadezer, întărite cu trupe siriene de dincolo de Eufrat (2 Sam. 10:16
ţ.umn.), în urma Lnfringerii unei alianţe amonito-siriene de către loab, comandantul militar al lui
David. Menţionarea formei gr., Eliam, care face parte din numele unui loc în LXX în Ezec. 47:16, a
dus la o propunere alternativă de localizare pe graniţa dintre Damasc şi Hamat. A fost sugerată de
asemenea o legătură cu Aletna (1 Mac. 5:26). R.A.H.G.
HELBON (Ebr hdb64, lirl", "rcdtoi'). un olaf menţionat în Ezec. 27:18 care făcea comerţ cu vin cu
Tirul. A fct idatifEt d *trl Rhalbs, la 25 km N de Damasc. Autorul Genesei apocrife de la Qumran a
scrisHelbonînlocde*Hobah,înGen. 14:15, care este descris ca fiind „pe mîna stingă" sau „la nord" de
Damasc ţi în felul acesta oferă o mărturie interesantă pentru identificarea unui loc care ar fi rămas
necunos B

cut.
IB.Tr.
HELCAL o eBe ln tditorid de r.niF al lli Afer Qos. 19:25) şi o cetate leviticâ (los. 21:31). 1 Cron. 6:75
dă Hucoc drept variantă pentru Helcat. Localizarea exactă în valea Chison este controversată: un loc
probabil este Teii el-Harbaj la aproape 10 km SE de t{aifa (d Ali. Pdlaninojal.Dah 25, 1929, p 33
ţ.urm.) sau şi mai probabil. Teii el-Qasis (sau Kussis) ia 3 hr ssE & T€n el-Iiabaj (Y. Ah,rcni, Itr 9,19s9,
o. 119-120). Helot @ Drcbabil idotic c hrkr din listele topografice ale faraonului "Hithmosis 1)1, cea.
1460 Ld.Cr. K.A.K.
HELCAT-HAŢUBIM (Ebr. hdqaţ hassurtm, „cîmp de crd@dei r ,psprul ttiquilor (de sbie)"). A.6_ ta 6te
nul8le d.t mui ld di! Cab.on ude a a{t loc o luptă între reprezentanţii Iui loab ţi ai lui Abner, @r€ a du la
o b{t{i. (2 s.E. 2:16). Alte ttrlel6ri speculative sînt „cîmpul celor ce complotează", bazat pe LXX meris
ton epiboufiin, „cîmpul părţilor" sau „tâmpul adversarilor". (Cf. S. R. Driver, Notei on the He-
bretvTextoftheBooksofSamuel, 1913.)
J.G.G.N,

HELDAI. <y. Heled. (Ebr. heled înseamnă „durata u:eEii , 4.8b, nolddd !i huldun.)
1. în 1 Cron. 27:15, unul dintre soldaţii faimoşi ai 1ui Dalid dE a f6t pu ohEndant p€t€ 24-0m h luna r
12.., El a r6t tubf.tit dln lnd., din lamilia lui OtnM (cf. Jud. 1:121s). Ntr lftape lndoial, ca "H€leit" dil I
Crcn. 11:30 6ie acea$ p€Fin5. El

HBRMES
este numit om liber (ebr. gibbăr hayiî, v. 26), unul dintre comandanţii armatei. în 2 Sam. 23:29probabil
câ ar trebui sâ citiră „Heled" în loc de „Heleb" ţi se poate să fie aceeaşi persoană menţionată mai sus.
2. Un om cu numele Hcldai este menţionat în Zah. 6:10 alături de Tbbia ţi Iedaia. După întoarcerea din
exil a luat argint şi aur de la ei penmi a face o coroana !6tru I6u, rEeL pEt Heldai 6te n6it Heled în v.
14 (ebr.); se poate să fi fost o poreclă sau o eroare de copiere. F.C.E
HELBT. cullntul e6r. hel6 po.E lhl€l@,fa „spate" sau „tărie".
1. Utrul dinft @n lqi Dadd. Held dir 2 san. 23:26 tbb€bil .A 6te acelagi d cel dir ich. 11:27 qi 27110,
Prclletu ate c! h 2 Sam, €l ate nuir „paltitul" (ebr. paltt, un bărbat din bitpdec, o localitate ln !rda), id tr
1 Crcn, ste nuir ,,p€l{ird" (ebr.p'IonS „oricine"]. Poate ar trebui să schimbăm „paln'tul" „PelonituT,
sau să acceptăm că Heleţ din 2 sm nu ftblie ildtif.at cu cel dh1 cbD, 11 3i 27. in I cFr 27:10 el €tre nmit
-uul dinee tli [,i Efraim", S-ar putea ca, întrucît el era un urmaş al tui E['ain sl fi. pnvi! @ pelonit adica
"s om Ee legătură cu Iuda", dar care locuia în Bet Pelet.
2. Fiul lui AEria u d*e!d6t din luda (1 crcn, 2:39). F.CF.
HEMAII (Ebr neniin, ,Joial", ,,.rEdirci6,). 1. Uaul dintre consilierii lui Solomon care s-a distins prin
înţelepciunea sa (1 fmp. 4:31), Se spune că a fost fiul lui *Mahol; dar 1 Cron. 2:6 n numeşte fiul lui
Zerah, din seminţia lui Iuda.
2. Un levit cohatit, fiul lui Ioel, unul dintre prin.ipalii druEd ai lui Davit (1 CbD. 6:33; 1s:17, 191
16:41.42; 25:1, 4druEdailui6; 2 Crn, 5:12:CbD. 35:15).6:33;1s:17, Prclabn191 că „fiii lui Heman" din
1 Cron. 25:4 sînt de fapt titlurile @r pa4i dinb-o rugidle su ditrr.@ itur, iar cîntâreţii au primit numele
de la părţile respective (c/. H. L. Ellison în NBCR, 1970, p. 281 ş.unn.; W. R. Smith, The OU Tistament
ia theJewish Church2, p. 143 tr).
3. Un ezrahit numit în rit I u! Ps. 88. probabil că este iddric .t t. J.G.G.N.
HEN [Ebr. hen, „favoare"). Unul dintre bărbaţii care au primit o coroană simbolică (Zah. 6:14); ar
putea fi un nume figurativ pentru losia care a fost descris 4tqior t1 rFd asfr,5nlto. (6:10), ca .Jid lui Te
fania". J.D.D.
HENA. o etate .l carei k\ sp!@u diri4t nu i.a putut salva (2 împ. 18:34). Este identificată de LXX cu
cetatea Ana de pe Eufrat. Hena ţi Iwah au fost identificate cu numele arabe ale unor stele şi de aceea au
fost considerate nume de zeităţi. Lucrul acesta, insă, este puţin probabil, Entrutft al doilea nume este în
mod aproape cert numele unui loc identic cu Ava (2fmp. 17:24, 31). M.A.M.

HERMB$, HERMAS. un leelqj diDE-s sflp de creştini care este salutat pe nume în Rom. 16:14. Se
pare că aceşti creştini au făcut parte din aceeaşi comunitate, probabil o biserică întrunită într-o casă.
Nlfule €te u diminuiv d6n! d. olhnuit p€trd mai multe mane compuse. Sugestia lui Origen că aici 6te
indi@t alb.ul ,Pdjiorulli din Helr6 (ruTE-MifURA PAIRISIICA) 6te icford.tA. A.F,w.
HERMENEUTICĂ. Termenul derivat de la gr. fier-meneuo („a interpreta") este folosit pentru a indica
fd studiul si enubE piiEipiilor pe baa cEffi trebuie interpretat u tqt h ezul de fag, 6 textul biblic, ■ sau
(b) interpretarea textului într-o manieră In care mesajul să fie înţeles de cititor sau de ascultător, în
zilele noastre acest scop este atins prin interpretarea existenţială a textului. De exemplu, in timp ce
înţelegerea pildelor lui îs us este sprijinită mult la u anuit airel de ebnille a cadnnui leal d contemporan
(cum este cazul în J, Jeremias, The Parables ofJesus, 1954), relevanţa lor pentru cititorii de astăzi a fost
scoasă în evidenţă printr-o interpretare existenţială (de ex. în G. V. Jones, The An and Truth
oftheParabtes, 1964, sau E.Linnemann, The Parables otJ66, 1966). Anbele nlwle de intspEtare &i au
locul lor, dar hermeneutica existenţială este lipsită de orice a@ri dacl nu e l! b.rl o ex€ge.i isrolici. Se
consideră că misiunea hermeneuticii existenţiale pentru cititorii actuali ai pildelor (dt ex.) este re-
constituirea acelei interpretări pe care le-a dat-o Isus cind ar poElit pild.le p€ntr prtM @d ii d caE
ascultătorii Săi erau familiariaaţi.('INTERPRETARE BIBIJCA)
BIBUoGRAFIE. G.EbelinS, wo.d onl Faith, t96ti J. M, RobiM d J. B. Cobt>, The Nd Hema.utic, 1964;
J. D. Srnart, The Strânge Silence afthe BibU in the Church, 1970; H, G. Gadamer, Ti-uth and Mechod,
197s; N. Pdin, Jd6ud .f i€ Ldnglag. ol &e Kins-.,on, 1976i L H. Madhall (ed,), Nw Testmdt h@.
pretation, 1977. F.F.B.
IIERMBS. Setuul odgiDrl 6te, lpirinrl @ leuia în hernia sau mcnilele de pietre ridicate pentru a marca
un hotar. De aici derivă termenul herms, adică acele pietre falice care erau sculptate grosolan şi plasate
lingă uşa casei, înulnite în Atena, asociate cu nmfq aului de ghnl al elor vn ri .l elor m4i, ln calitate.
lui .te pator al clllrorilor, pEm si .u fircla lui de alujiror ti pudto! de cwt6r al lui zs (Fart 14:12), (rcie@
cuttica a lui zes ti tterc la Listra este ilustrată în partea aceea din Asia Mică d€ l€a.nda bl Film ii BaEi.,
p{lrhri de ovidiu, şi de inscripţii în care cei doi zei apar împreună. D4ri€@ lui Heme ln Fa!i, 14:12 €
sul e.e "nfnuia or!n!.I arc o par.lelA tn derie@ lui tam-blichus care spune că este „liderul cuvîntărilor".)
Potrivit unui mit antropomorfi: el este fiul lui Zeus şi al Maiei, un mesager ceresc iute, patronul
comerţului, al o6rori€t al liteEturii si al ti@rii. Nwele latin 6re Mercurius sau Mercur.
E.M.B.
F.F.B.
S2S
HERMON
HERMON. (Ebr. nemd4 ,,sd(fur''). Un nste din lanţul muntos Anti-Iiban, cel mai înalt (2.814 m) din
apropierea Palestinei. Este numit de asemenea Mt. Sirion [ebr. Sion, Deut. 4:48) şi era cunoscut de
amoril Nb r!ftl€ soir (Senir) (D4t. 3:9). It€bute remarcat, însă, că în Cînt. 4:8 şi 1 Cron. 5:23 se face
distincţie între Hermon şi *Senir(c/ G7T,p.41;J5O77; p. 49).
Eia considerat un loc sacru de către locuitorii orisintli ai caEaNlui (cJ. "Baal Hmon', Jud, 3r3; Jîaal-
Gad", Ios. 13:5 etc.) şi a format graniţa de N a t€rjtorino. .@ite & iselilii de la amoriC (Deur. 3:a; Ic,
11:17 etc). \,5rhn nsblui sie de obicei lrdp€zit tot tinpd aldui şi dpada cauaazi rcun abundenta, în
contrast puternic cu părnînrul pîrjolit al acelei regiui (lrobabn d€ aici rire aluzia pehis. bnuj in Ps.
13313), iar sha!. oE E tor.tt€ cor stituie o sse Mjore pend lordd. Helmtu 6t€ identificat în sitele noastre
cu Jebel es-Şeic, „muntele $eicdll, la aB ln sv d€ Damr (io pnvinla aceasta wi !i c4 p. 33). F.pin ci *
afle apNpe de Cerca lui Filip i-a det@iEt pe uii .; su8erck ca Hemord 6te Jnhcle iralt' (Marcu 9;2 et,)
sd€ a awt ld .$himbaM la fala,
In hde i.rtuc€rial€Ps.42i6 (AVl F fa.e refdne la 'hemoni$', ar prcbabil cA ar rebui cirit .,H.r nonuil€-',
indictnd eLe r€i !,lrfrJi ene Mt. Hedon,
J.D.D.
HERIwIM (Ebr, k!.Atln), Plualur de la '.hdU', care reprezenta în Vf fiinţ» n»rwgi. în cartea Genesei
heruvimii au fost însărcinaţi să păzească pomul vieţii din Edd (cq. 3:24), o fmde simbolic, simnar, a
fost dată heruvimilor de aur care erau puşi la amîn-doul cap€tele capacdli (,'s€@ul indurirn) chi.
votului legâmîntului (Exod. 25:18-22; cf. Evr. 9:5), deoarece se credea că ei protejează obiectele sacre
păstrate în chivot, iar cu aripile lor întinse formau un pied6tal vi2ibil p€nffE tronul invizibil aL lui Dm
n*n (.J. l san. 4:4; 2 Sn, 6:2i 2 lhp. l9:1si Ps. 30:l; 99:1 et.). In EK. l0 tronul lui Dllmezer cap oDtinu sn
fie satinui de s lreruvim. ddine nobil. Imagini ale acestor fiinţe înaripategujgşţ brodate pe peniele şi
pe_vă|u"rcortului întflnirîi cît şi pe pereţii ţen^h5(EKoaT^6731T^^ron. 3:7).
Figurile de heruvimi tăceau parte din decoraţiile bogate din Tendul ]!i solom! (r inp. 6:26 !.lm.). D.i
heruvimi sculphti id leu de ngslin ii aco!€rii cu au, .tomimu srEtu.ul inrerior AEauii o in;ltinc de 5 n, ia.
intinde!€a aripilor d6llcrte aka acedi dimensiune şi cînd erau puşi împreună ei acopereau un perete
întreg. Heruvimi au fost sculptaţi de asenerea p€ o lrsa de pe p€Etele 'Ibndrnuiti lui solo, mon 9i ei
apar, alrtui de iusini de dinalq p€ p3nouile 9idsntjv€ €e fomu naa !.zinului e norm de aramă (..marea de
aramă") care conţinea apa pentru spălările rituale.
In alre aluzn din VT, în spei.l ln ..4ile po€ric, h€ruvtmn reDeint5 in nod sihbolrc vlnNrJe frr ns@ ale
ceruluij .sdel, in2ssn. 22i11 (Ps, 1a:10) ni se spune că Dumnezeu călăreşte pe un heruvim (o expresie
care este paralelă cu afirmaţia: „El a fost vizut pe anpe lintuluf) ,
yT nu dejjcrieclar înfăţişarea sau natujaj
cu_aripi, cu^mîini si picioare. în vedenia lui Ezechiel despre Ierusalimul restaurat, heruvimii sculptaţi
a-v€! dour fete, ffi de od qi cer:lalt{ de pui de la (Ezec. 41:18 ş.urm.), în tmrp ce heruvimii din vedenia
gloriei divi@ a@u tiade cite 4 f€te $ 4 dipi (Ezc. 10:21). Nu se ştie în ce măsură se credea că posedă
calităţi morale şi etice. Ei erau asociaţi întotdeauna îndeaproape cu Dumnezeu şi le erau acordate
poziţii cereşti înalte.
Descoperirile arheologice au scos la lumina cîteva repErentEri ariie ale so! 6in!e care s-ar pui€ s; tie
henvini. ra sffiria au 16r dffipdite panoui de fildeş zugrăvind o figură compusă, cu faţă de om şi eu un
trup de animal cu 4 picioare dt ţi cu 2 aripi complexe şi proeminente. Excavaţiile din cetatea feniciant
clEbal Gr. Bybl6) au cG la lmin o i€pE antare simildl a doi hetuvini sinan. are spnjineau bnd re3erui
Hi6n diD Chebal, caE a domnit h aa lOOOLd.Cr.
C€atui nEnpate sinbolice au costituit o eracieristici inpotunri a nitologiei ii arhitetuii din orientul
Apbpiar. Repreadri de ac6t feL eEu ob+. nuite în animismul egiptean, în timp ce în Meso-potantia leii
şi taurii înaripaţi păzeau clădirile importante. Hitiţii au popularizat grifonii, făpturi mitologie f@rte
onplq€ care a@u lrup ae ku ti ca! şi aripi de vultur, iar înfăţişarea generală era asemănătoare cu a unui
sfinx.
BIBLIOGRAFIE. ICC, Gcnesis, p, 89 ş.urm., Ezekiel, p. 112'114, Raelatio4 I, p- 118127; an. 'Ch@b'
in Jel; an. "Cherubin" in tDa ii Dia, H- H€pp€, Reformed Dogmatics, E, T., 1950, R.K.H.
HESBON (Ebr. n6'b6a ,nlan), o cetat€ din M@n, cuenin de sihon, reg.l€ aaotililor, $ Easlomare în
cetarea e rgala (Nm. 2ri26). Dup5 lnftry@ lui de c5ft iseliii (21:21241 cerarea a f6r d.d enin$ei lui
Rub€n (32:37), dar tui tlrziu a trdt în stăpînirea seminţiei lui cad, al cerei eritonuatrdt s inve ciM cu cel
al Lui Rub€n ni a f6r o @ie levitjca 06, 21:39). Pe w.na Lui Iiaia $ Ierfria, la aDoaed Fospsitirii sle,
cebea * atla dir mu in Fiinil€ n@bililor G, 1s:4t ler. 43:2 erc.), d.. p? rema lui Alexandru lannaeus era
iarăşi în mîinile Iui Israel (Jos, Ant 13. 394. \esti8iil€ bdr bazjne vdhi ti ale uor endncte por fi ldzute
inE,u bral 5l nduj waai Heba care cura€ p€ lbse or5q (c/. cht. 7:4).
Ex€EFi fidt hepind dir 196a h Tell Hesban au s6 la lhine cDdiri din lDda Fieruluj, ea 1200 Ld-Cr, rtar
nu au fst aesite lm€ din Epd Bron4nui @re se poatd fi @iate cu Sihod. Toh+i, in aprcpi€re qistg .fteE
at€z.rri di! lpo€ TiBie a Bronzului,
BrBUocRAFIt, L. T Geraq, Am. Depor@qt oJ Aniqtitia oJJoaa 20, L975, p. 47-56.
M.A.M. A.R.M.
HEILON (Ebr. n.ddn). o etatede pe Branita ideaE de N a Pal6ti@i v5^re de Ezehiel, in aprcprre d€
Ha@l i z€dad; 6t€ no$oEte rljmi de el (Ezft. 47:ls: 4e:l). Este identifrat .u lealitatea .rodeme Heitela, la
NE de ftipoli, ln siri .
ajigxmamilor. în general ei sîntjeprezentaţM^
HINOM, VAIIA
HEVITI. U'mii ai Lli crtra (c€n. 1oi17; 1 crcn, 1:15); vechi locuitori din Siria ţi Palestina, care se
disting prin denumirea lor de canaaniţi, iebusiţi, fere-ziţi, ghirgasiţişiamcriţi (Exod. 3:8; 23:28;Deut.
7:1), asociaţi cu *archiţii despre care se ştie câ au locuit în Uban(Gen. 10:17). Această descriere este în
armonie cu localizarea lor în dealurile Libanului (Jud. 3:3) şi ta lanţul de munţi Hermon, pînâ la valea
care ducea la Htut (106. 11:3), ude @ntiruu s, l@iasc! p. vremea lui David, care îi menţionează după
Sidon şi Tir (2 s6n. 24:a, O *rie de h.viri .u fcr aMiari I lucrările de construcţie ale lui Solomon (1 împ.
9:20; 2 csr 3:7), r\ldi s.a! stabilir ir sihe( al crroi fondator se spune că a fost Hamor, hevitul, pe vremea
lri laov (cin- 34:2)r s.au sbbirir de .lm6e h .prcpier€ de cab.o4 c6. 9:7i 11:19).
Mulţi îi identifică pe heviţi (ebr. Hiwwt; gr. fie-uaios) cu *horiţii (Hcni[mj), presupunînd că scribii ar 6
fddt o onfuie lnr€ eb.. w qi r, in an. 36:20-so llbeon 6re nmit ho.iin, id in v, 2 6re nmit hivit In mod
similar, textul LXX din Gen. 34:2 ţi los. 9:7 redă „horit" în loc de „hevit", iar unii dtesc „hitit"
(TiitriJSnlocdeJievifînlos. 11:3; Jud. 3:3. Derivarea numelui de la kawwă, „sat de corturi", este incertă,
la fel ca şi identificarea heviţilor care nu sînt atestaţi în alte surse.
BIBUOCRAPIE, H. A. Hoftn€r, DnB 20, 1969, D. 27-37. DJ.W.
HIDECHEL. NMele Khi al alviutui rTiqn iolo sit ln relatEM d6pe clediM Edo (c€n. 2:14) $i in d€di@
rcd€niilor lui Dmi€t (Dan. 1O:4) din anul al 3le al hi Ciru. N@ele vine de la rddd aodian idiqlar, ere
6te ehiatot d smerianut idti4 adicd, rtu cae curae ln p€tunflt.
BIBLIOCRAIIE. D- O. Edard €r al„ Ripenoire GâagraphiquedesTextesCuntifdrmes, 1,1977, p. 216-
217. T.CM.
HIEL(Ebr.Jifel, „El trăieşte"; dar cf. ijxx, ,.fratele lui Du@ku", d€ h tnl-d). Un on din Beret ai .grui fii
au fost omorîţi (accidental?) în timpul reconstruirii klihondu! nl jurd anului 370td.cr., tmrtinind bt6-
temul lui l6u (1 inp. 1tu4; 4 16. 6:26).
D.\Y.D
lRAPOLrs, Un oht din proviftia rcmnA asia, !.ne de v 6 ]\&iei 6iatie dir zilele n6re. Eh 6itut la re 10
km N de rkdice, d€ reat.lt, ene a văii largi a rîului Lycus. Cetatea a fost construită în jurul abudentelor
izvoare termale care erau renumite pentru proprietăţile lor medicinale. Exista de ase'Mea o firlrl
slbteEnI (rMiri phroniMl orin care ieşeau gaze otrăvitoare; prin secolul al 4-lea d.Cr. ea a fost astupată
de creştini. Cînd apa fierbinte curge peste marginea terasei cetăţii formează bazine şi cascade
spectaculoase încrustate cu calcar. Stinrile albe care s-au format au dat locului numele modera. Pa-
muk-kale („castel de bumbac"). Aceste caracteristici naturale au făcut din Hierapolis („cetate sacră",
numeld tui Rhi ,J-liercpolis., ,fetaea santurulur.)

un centru antic pentru culte păgîne, de unde provenea în principal importanţa şi prosperitatea cetăţii.
sisrica din HienFlb prcbabil ce . f6t toata ln tin! c. Pav€l leui! la Ef6 (Fapr. 19:10), Fare de către Epafra.
Este menţionată numai în legătură cu cetăţile învecinate, *Colose şl *laodicea (Col. 4:13). Ape, 3:1s'16
s-d puta sl o4ne o rfqiE L rain@s€le ei ap€ t€rnEle in conF$t d apete Ri d€ la Col@ si .u alEle caldqs
& ta kdic€a.
Potrivit hi Polyoaren epiNpr Ef6utui !€ la 19o d.cr., cirat de Eebis (r,t 3. 31), apcblut Filip a fost
îngropat la Hierapolis, deşi există autorităţile par sd indice o contuzie d pnvire la apostol ii la emshelisr,
P.pitr $ tilozohn rtoic Epictetu. u awt de asemenea legături cu această cetate. MJ.S.R.
CJ.H,
HILCHIA {Ebr. hilqfyâhd, Mqfyd, „partea mea este lahve").
1. T.tEl lui Elia.lii\ ei naEle p6b .ae tui Edhia (2 hnp. 1a:la, 26, 37j rs. 22t2't 36:3, 22).
2. Marele p6rio în timpul domiei lui lcia_ in timpul reparării Templului el a găsit cartea legii si a dus-o
la Şafan, cărturarul. După aceea el a fost un m€mbru .l delegalrer trinn: de re3t lr p@eas Kulda pentru a
afla voia lui Dumnezeu într-o problemă, iar mai ţîrziu 1-a ajutat pe Iosia să pună în practică Ero@ (2
Inp- 2223; 2 Crcn. 34i 3sio,
3. 4. r.vi! din fmilia lui Meldi (1 crcn. 6:4si 26:11), 5, Un m .are a stat alatui de cirtuard Eh armi cind a
citir legs lui D!rea! de la u anvon de l€tu CNen. 3:4). 6. Unul dinie pr@$. re .u m€s in ludea lmpeunz
o Z@bab€l (Nen, t2:7, 211, Sar putea s: fi€ ideic .u 5,
7. fttil pbGtului lemi,, nenbru ar fmitiei preoţeşti din Anatot (Ier. 1:1). Probabil că a fost un urmaş al
lui abiara!, haPte e@t .L lui Dawid €!e a f6t d6rituit de Solomon rsm .5 Ia spnlinji pe Monia (l Imp.
2:26). Hitchid probab .. . tosr prc tul oficiant pentru comunitatea rurală de la Anatot.
8, Tatăl lui Ghemaria, unul dintre trimişii lui Zede-cnia ra Nebucadnelar (IeL 29;3),
J.G.G.N,
HINOM, VALEA. o v?te la s de rersatia nmjrj de asemenea „valea fiului (fiilor) lui Hinom". în vre mea
lui Ieremiaa fost asociată cu venerarea lui Moloh. Ici. aplnsErit albnl 6i a ps capLtt jedlelor adse acolo.
Mai tîrziu valea se pare câ a fost folosită pentru arderea cadavrelor de criminati si .te aninal€ ri u l@
pents! adlffie gu@ielo. de rot felut. De ace numele a ajuns să fie sinonim cu *iad, expresia ebr. g6
(„valea") hinnom a devenit în gr. geenna, redată în rom.gheena. Tradiţia evreiască a susţinut într-o
vreme c, in alea ace * afla sm iadultii.
Idendn@1a ij prezinrj citeva pro!l@. !a for. ma o palt€ a SraDijei dintr€ ieribriile lui ru.la si Beniamin
şi se afla în „spre S de Iebus, care este Ierusalimul" şi En-Roguel [tos. 15:7 ş.urm.). Prin urmare,
identificarea acestor două localităţi afectează iddrincarea viii Hinon. Daca rEn.Roruil a fosr Fh. tina
Fecioarei, Valea Hinom ar putea fi identificată cu kl€ Chedrc4 care curse de la E sprc SE de I€Ntia, Dd
dac{ 6te actuala vale Bir Et''!b, remh doln posibilităţi: fie că a fost valea Tyropoeon, care mergea
527
HINOM, VAI^EA
din centrul Ierusalimului spre SE, sau valea care înconjura cetatea la V şi S, care in prezent este numită
Wadi al-Rabat». La extremitatea de SE fiecare dintre aceste tnei văi se termina în apropiere de SQoam.
Tradiţia musulmană sprijină identificarea cu valea chedrol dar a@68 6te @ Mi pulin prcbabilii marea
tujditte a .€retitorilor @ptA Vlhdi 6l-Rababi ca fiind identificarea corectă. D.F.P.
HI RAM. Re8el.' Tirnlui @tdpold d D.vid ii Solomon; a domnit între 979/8 - 945/4 î.d.Cr. (potri-vit lui
Albrishr, 969.936 Ld.c.,).
a. Numele
Ebr. Htrăm (Sam. ţi împ.); Htrom CI împ. S:10, 18; LXX, H(e)iram; Huram (Cron.) este un nume
fenician caie s-ar putea să fie echivalent cu Ahiram (Num. 26:33) sau o abreviere a acestui nume care
înseamnă „fratele meu este (zeul) înălţat", la fel cum Hiel apare înlocdeAhiel (1 împ. 16:34). Hîram sau
Huram-(abi) a fost de asemenea numele meşteşugarului principal din Tn, ctttont c! o teneG dh Neltali
(1 Lnp. 7113 ş.urm.) sau Dan (2 Cron. 2:13) si care a fost trimis de regele Hi@ ca sll ajlt€ F Solonon,
b. Relaţiile cu Iuda
Hinn a fost 6 rore adhjmtor al lui D.vid (1 lnp, 5:r) ri a Finjs Mreriale $ !EtEueari @ sa ajute la
construirea palatului său din Ierusalim (2 Sam. 5:11; 1 Crcn. 14i1), la lljq@ lui Solmon p€ dor Hinn a
tin]s ambasdori € rg sbbiLrel @i @ntacte €!e a! dc la u Ealat @n6iaL prin .arc el a flhiar lem din Liban
i rflEt$usari pentu coF struirea Templului din Ierusalim, iar în schimb Solomon a plătit anual grîuşi ulei
fin CI împ. 5:2-11) de crre d!e6u Upst @rlFle feniclen.. Pl6fi slplimn tare în orz şi vin se pare că au
fost necesare pentru întreţinerea lucrătorilor din Tir, între care erau doi meşteri familiari cu vopsirea şi
prelucrarea materialelo! ii .ar€ .u f6 trinisi s!di istruia$! pe isel4i (2 Cron. 2:3-7).
Douăzeci de ani mai tirziu, după terminarea consFuirii Templllui solonon ia d.r lui Hnan doulKi rle eb
din calil€a, prcbabil tn sprcpim de Tlr, fi a primir h s.hinb 120 de bland .te ac (1 4eI6p, 9:10fi 14).
Asemenea tratate de ajustare a graniţelor dintre state sînt cunoscute din acorduri siriene mai vechi (de
ex. Alalah). Aceste tratate, care erau concepute pentru beneficiul economic al ambelor părţi, au fost
însoţite de operaţiuni comerciale în care *corăbiile maritirc ol€ Id Solo(on iau alrtsat tlotei hi ttidm
pentru a importa aur, argint şi diferite rarităţi, printre care şi maimuţe CI împ. 10:22; 2 Cron. 9:21).
Corăbiile @E au plecat d€ la E$d-chebd spre *06r au fost însoţite de navigatori cu experienţă oferiţi de
Hiram CI împ. 9:26-28; 2 Cron, 8:17-18). Expansiu@ onerctal! g rFenicrei p€ v@a lui EiFn a ircls
cobDn din Africa de N qi spaDia.
c. Domnia lui Hiram
In afdi de yI dorub lui Hirao 6te relatltu i de Joselhus (^nt. 3:so-54; cbnid apiondL i 17 im,), F€ baa
istoriei luj Mtun&r ii Diu. Potivit acestei suise, Hiram CLXX Chiram, gr. Heiramos, Hei-rdn6) a r6t 6!l
lui Atd-aaal a douit 34 de ei $ a
huit la vl,sb de s3 de anj. CmdiE lempldui din tenElin a lrcePut ln al 1l-led .n al sAu, adicr, ar 4'rea d al
hi sotonon (1 lnp, 6:1). HiEn . purtat rEzloi cu ciprul petrEu a inprff plata Eibuhnui qi a fo.titat isula
Tlrnlur, lide a cchir hple pennu AttalieMelqan (Mi dzi! Hercule) 9i . lntrumuseţat templele mai vechi.
Jephs, L l€l € d Eupold6 ii Nendru Polylisd, rcd, *risorile, d6p€ ce * spft c{ au los psstrate tr dnivele
*atului de lg Tn, 9i @ au circulat între Hiram şi Solomon cu privire la con struirea Templului. Josephus
spune de asemenea că cei doi regi s-au angajat într-un schimb de ghicitori pină cînd Solomon a fost
înfrînt de un tînăr din Tir nhit Au€nor clmt din Al*ndria 6i Gti.n afirmă că o fiică a lui Hiram s-a
căsătorit cu Solomon; vezi afirmaţia că între soţiile lui Solomon existau şi sid6ri@ (1 Inp, ul2).
BIBLIOGRAFIE. CAhP, 3, 1978. DJ.W.
HITIŢH (Ebr. Jutrfm, benl he$. în VT hitiţii (hetiţii) sînt în primul lînd un popor mare care a
împrumutat numele său întregii regiuni a Siriei, „de la pustie şi Liban, pînă la rml cel mate, rîul Eufrat,
toacă ţara hetiulor, şi pînă la marea cea mare, spre apusul soarelui" (las. 1:4); în al doilea rînd, sînt un
grup etnic care a lmit !1 caMa din lrqui paciahale pini după cucerirea israelită (Gen. 15:20; Deut. 7:1;
Jad. 3:5); Eiau lct nmili 1itdnl, ,'copin hi Het' (c6. 23:3 ercJ, dupe strinoqr! lor eponin, He! u 6u al lui
cman (Cnn. 10:rS).
I. Imperiul hitit
lnp€ridl Litir a f6t lnteniar prin dii laoo id-cr. ae c5ft u pogor indo.cuope.n care k nabili€ cu lE dou,
sole Mi delrtfu h onJe{tate din Asi, Mic5. Ei au luat numele de „hitiţi" de la „Hatti", locuitorii @i Ehi
ai rgiun td cate sau stabilir d a .ror influenţă poate fi observată clar în arta şi religia hitită cît şi în
numele divine şi în titlurile regale. O dată cu qtinde@ imFriului hitit nmele "hjtil" a fort dat popoarlor d
tsitoriilor F .aE le-a! hcorpohi
Un rege hitit din Enire, 'lrdlElitas I (cc., 1720 Î.d.Cr.) a fost identificat (pe baza unor dovezi precare) cu
,,Tidal, Fsrle popoaplol' din G€r. 14;1. )n jud anului 1600 î.d.Cr. Hattusilis l ţi-a extins stăpînirea asupra
unor părţi din N Siriei. Soccesorul său, Mursilîs I, a irte!rejat o nou, epitaB la HattE (in prerent Bogaz-
k8y), la E de Haîys; cunoştinţele noastre despre istoria şi literatura hitită provin în mare măsură din
dhiEle ddoperite aici. Mu$iljs I a cucent Al€p-po d apoi (priq dd 1560 i.d.crJ a abcat Babiloon - un
eveniment care a grăbit căderea Primei Dinastii babiloniene.
Rqel€ lblepins (cca 1a3o td.cr) a fd nrele legislator hitit. Există dteva asemănări izbitoare între clduile
de legi hiti!€ $ legile di! penbte4 dqi asemănările suit în probleme de detaliu şi de aranjare şi nu în ce
priveşte concepţia generală, în timp ce coduile din PdEteuh $ asf,rn .n Mile c.dui de leai siti@ djn
oridtd Apropiat antic !!in fapbl că folosesc lex talionis ca un principiu de bază, legile hitiie slnt
domimte & principiul .onpens$ei (tva-geld), caracteristic pentru indo-europeni. A fost observată o
oarecare analogie şi între forma tratatelor hitite
528

HOBAB

ţi termenii legămintelor dîn VT. Alte puncte remarcabile de contact sînt găsite în căsătoria în baza legii
leviratului şi în procedurile pentru discernerea voinţei divine sau a viitorului necunoscut prin folosirea
unor terafimi sau 6b6t {^spirite familiare"),
Inpdlrl hitir a atiG apog€u.l putdii s.le sub @nd@. lui suppihliw I @re a domit aprc. riMtiv li pe.idd!
133013so t.d.Cr, ih prcvi@i; Kizzuwama din imperiul său, în SE Asiei Mici, a fost topit pentru prima
oară fierul din Orientul Apropiat pe o scară care să ne permită să vorbim despre înce putul Epodi
Fierului. El si-a extins imperiul în Meso-potnia Suletioar! si ln sirir, .juAlnl ln S ptn{ ta liban. Astfel
hitiţii s-au ciocnit cu tendinţele expanrtoniste spE N ale lrnp€riuld egipEan h Ari, 9i ostilităţile au
continuat între cele două puteri pinii în 1284 î.d.Cr., cînd un pact de neagresiune între Hat-tusilis in ţi
Rainses n a recunoscut rful Orontes ca fiind graniţa lor comună,
IrnFriul lLjrir s-6 p.!bu{it tn jlrul dului 12oo Î.d.Cr., ca rezultat al unor lovituri din partea duşmanilor
apuseni.
II. Regatele hitite
în ljlm clderii Inperiuluj hilit, 24 de oturEt€, j€ Tabali („TUbal" în VT) au devenit moştenitoarele teri-
iqiutui hitit de ra N de mudi %u; ii sirj. iapt€ obf€-srlre de a! apa4iNt Imperidli htit a! p.r petut nMele
de ,,hitil, rinp d€ clreh sol€; otrducătorii lor erau numiţi „regii hitiţilor". Kamat, de pe Orontes, şi
Carchemiş, pe Eufrat, au fost printre cele mai lhpotut€ dinte cere $ape. t ta@tul a tmt aliat cuDavid (2
Sam. 8:9ş.urm.), al cărui regat se învecina cu „Cades din ţara hitiţiloi" (2 Sam. 24:6; "TAHTCM-
HODSHI). Solomon a făcut comerţ ţi s-a încuscrit cu aceşti „regi hitiţi" [1 împ. 10:28 ş.urm.; 11:1). In
siFolul d 9-lea Î.d.Cr. reputaţia tor !,um.inutidarr:l),in a putui semăna panică în armata de la Damasc (2
împ. 7:6). Dar în secolul următor cetăţile au fost cucerite pe rînd de către asirieni; Hamatul a căzut în
720 î.d.Cr. iar ca(hdilulin717(cl 2lnp. 13:34j 19:13j rs. lo:9).
Cbnicile dirie@ ri babiloride din endda a ceasta Cpînă în vremea dinastiei caldeene) s-au referit cu
Eedaritate la tets Siria (iftlsiv P.l6iiF) c. fiind „ţara Hatu"- Sargon II în 711 Î.d.Cr. a putut tp@ dspre
ldito din &dod ci sini ,,Hatti re-credindoşi".
Liaba elor tapE resare hirie 6ie Nosuta din textele hieroglifice care au fost descifrate în ultimii ani;
inscripţii bilingve în hieroglife hitite şi fenidene, d@pente la hbEbp€ ln Cilicia (1946.7), au ajuGt in
mod considerabil La descifrarea lor. Limba folosita în a.6r bxr€ nu ete identic5 .u limba oici.b .
Imperiului hitit anterior, care era o Limbă scrisa cu $rte (]@ifom! !i identjtuata .a o limbA indo
eMpeani in 1917i F a@rnAn d o limba indo europeană învecinată numită Juviană".
III. Hitiţii din Canaan
Hitiţii din Canaan în vremurile patriarhale apar ca şi leuitdi .i .leluilor din entsd ieribrtuhi lui ruda, în
special în districtul Hcbron. S-a presupus că ei ar fi fost o ramură a poporului Hatti pre-indo-european
sau un popor migrator vechi dintr-o parte a Imperiului hitit; imperiul hitit propriu-zis nu s-a întins
niciodată .trt de depnne spre S. P€ de aLa pad€, * poat€ ca ei să N ti awt ninn h conu cr hitiHi din N
af.re de
u nMe efr,,.Ator (dar nu @mpl€i idelric) , ln cn. 23 hitiţii sînt locuitorii Hebronului („locuitorii ţării")
printre care a locuit Avraam „ca străin şi călător" ţi de la e a chpiEt e loc d€ nlgbpa!€ ogorul Macp€la şi
peştera de acolo. Se spune că descrierea tranzacţiei ar fi „înţesată de subtilităţi complexe ale legilor şi
obiceiurilor hitite care corespund în mod corect cu perioada lui Avraam" (M. R. Lehmaivn, BASOR
129. 1953, p, laj p€ld o atti pire, ren c. M. tucke!, ./Uf. 35, 1966, p. 77 9.lm.). Beu i-a suplEr pe părinţii
săi căsătorindu-se cu „două femei hitite ... ainft feEle Frii. (c*n. 27:46j 4 26:34 s.lmJj probabil în
regiunea Beerşeba. Potrivit cu Eşec. 16:3, 4s, rerusriftn area o lopulage nixtn litir, i arc rită. S-a
considerat că numele lui *Arauna, lebusitul (2 san. 24:16 s.un.) 6te liti! ar Urie, hi rnut, mrr dintre
vitejii lui David, care locuia evident în Ierusalim (2 Sam. 23:39). Abimelec, unul dintre tovarăşii lui
David dir p.ri€da dd ac6h da m€nr de sad. 6te nmft -hitifi (1 san. 26:6),
Ultima referire la hitiţi în Canaan este din timpul domiei ld s.lonon (2 crn, e:D; dupi acea ei sau arcEcar
e lmirorii t&ii.
BIBLIOCRTAIIE. o.R. t&ii.Cmey, Ihe tlirtqz, L9661 idem, SomeAspects of Hittice State fle/îgton,
1976; O. R. Gumey ţi J. Garsîang, The Geography of the Hittite trmrte, 19s9; S. Uold, E:rly Actolja,
1956i L. w@ ley, ^ Fo.gaten KinAdon! 1953; E. Neufeld, The Hir tite Ltiws, 1951; E. Akurgal, The Art
of the Hiuites, 1962j C. waLser (ed.), Ne@e HethnetJo6ch@8, 1964; H. A" Hoffnd. ,Som Conrjbutio6
oi Hinitol oay to oT study., lra 2q 1969, p, 29 i.@,: ideu. ,,Ihe Hittit6 ad the Hmiaa,, 1a POTT, F, t97
ţ.urm.; F. Cornelius, Geschichte der Herhirer, 1973; J, Lehmann, The Hidites. 1977.
F.F.B,
HOBA. Nunet€ Mui le pînă unde AEam i-a tjna. ft pe cei patfl €gj cre au j€tuit sodom si corcc Fi cre
lau lEr prizoDie! p€ Lot (cF!. 14:1s). se afle „la stfnga", de Damasc adică (pentru cineva care este
lndr9tat s!re E, la N de Dam). Dsi au ion suge rate mai multe locuri moderne, localizarea este necu-
noscută, ti scrisorile de la *Amama este menţionat un disdici nuit ub€ si rsra er€ iddtiJicar de hn cu Teii
elSalihiye, la ea 20 kln E de D@sc,
T.C.M.
HOBAB. (Ebr.hăbăk „iubit"). Num. 10:29 vorbeşte despre „Hobab, fiul lui Raguel madianitul, socrul
lui Moise" - exprimarea este ambiguă şi nu arată clar dacă *rul lui Moise . l6t Hobab su Fa8@l (Reuel).
Jud. 4:11 (c, Jud. 1:6) sp@ cl drd lui Moie 6 tdt Hobab; Exod. 2:18 spune că a fost Reuel; dovezile sînt
prea puţine pentru a face o alegere între cele două alternative. Tradiţia islamică îl identifică pe Hobab
cu letro, dar alţii sugerează identificarea lui Reuel cu rletro (Eaod. 2:1ei 3:1). A.€tti. din mr tar con sidd
p€ t{obab ca fiiDd cllmtd lui MoiF, dar o asemenea interpretare a cuvmtului ebr. ffioţ&O este
îndoielnici.
J.D.D,
S29
HOFNI 'I FTNEAS
HOFNI $I FINEAS, cei doi 6i ai 1ui 'Eli, 'p@l al Domnului" la Silo (1 Sam. 1:3). Amîndouă nuniele
sînt de origine egipteană şi înseamnă,.mormoloc" şi, ■ respectiv, ,,Nubianul", Ei sînt descrişi ca
„oameni răi; nu .urosteau F Dodul" (1 Sm. 2:12). Ei au .buat privilegiile lor ca preoţi, cerînd o parte
mai mare decît se cuvenea din jertfă şi irtsistînd să o primească atunci şi acolo unde vroiau, ameninţînd
cu forţa, aşa incit oamenii tratau cu dispreţ jertfele pentru Domnul. Datorită acestui fapt ţi datorită
destrăbălării lor, a fost lostit un blestem împotriva casei lui Eli, mai întîi de către un profet necunoscut
(1 Sam. 2:27-36) şi apoi de c5tre S.nEl (1 Sm. 3:11-14), Ei au nuit in batela impotriE flnterilo! de la
Afe (1 san. 4:11).
J.W.M.
HOFRA. Fdaond Ha'a'ibrd l,shibrE: 3t, Aprie., at 4'lea r€se din DiEtia a 26.a .arc a doeit 19 aq între
5S9-S70 î.d.Cr. El a fost un rege impetuos, foarte ambiţios şi dornic să se amestece în treburile Pales-
tirei, Folm cbr, ndta' 6te d€riEtA el mi prclabil de la numele luî personal, (Wajhibrc*, Ia fel ca şi în
cazul lui şisae, Tirhaca şi Neco, „Faraon Hofra" este n€nlioEt dpucit nllmi ln Id. 44:30, dar alc dte
referiri ale profeţilor la „Faraon" îl privesc pe el. La scurtă vreme după ascensiunea la tron a lui Hofra,
zedeni! a cdt ajutor nititd de la el, pbb.bn p€ntru a lupta lhFiriE lui Nebu€drefa! (Ez(, 17:11-2».
Hofra a invadat Palestina în timpul asediului Ieru6aliNlui de .!ie Neb@dneld oer 37:5r trcbabil şi în 47:
lî), însoţit de flota sa CHerodotus, 2.161). în anul 588 Ezechiel a profeţit împotriva egiptenilor (EB,
29.!16) fi leMia a pefEit re!-ase@ lui Hofra (1d. 3717).fi Babiloniaii au ridi.at as€dinl Id salinului (Id,
37:11) dd adt tinp dt sil €pir35 pe Hofra; nu se ştie cu certitudine dacă a avut loc o bătălie. După o
campanie libiana dezastruoasă şi după o revoltă în urma căreia Ahmose a devenit co-regent, Hofra a
fost omorît în conflictul cu Ahmose (cf. Ier. 44:30). ICA.K.
HOMOSEXUALITATE. Biblia condami in nDd clar hon(gMlirlr@ tn I corintoi 6.9.
Totuşi sfera aplicării acestei condamnări trebuie co8t deierniEti. Ele au tct iolGite adeg ca argumente în
polemica iscată în jurul acestui subiect.
Er€g@ lndnptbrilor dh Sodo@ ii Gbib€a (cen. 19.r25; &d. 19:13.20:43) ete u erenDlu bu. Trebuie să
respingem afirmaţia lui D. S. Bailey care a fost citată foarte frecvent şi anumecă păcatul pedepsit de
Dumnezeu în aceste împrejurări a fost încălcarea etichetei ospitalităţii, fără nici o implicaţie sexuală
(ideca lui BaQey nu reuşeşte să explice în mod adecvat fol6iE d€ doui ori a curintului "a cs@rte"
Oadd) şi motivul pentru care au fost oferite substituţionar fiicel. lli lot i stnbie l@inlui)i totuti, acte
relatări constituie o condamnare generală a tuturor actelor homosexuale. Forţa celorlalte referiri din
VT, la homosexualitate este limitată de asemenea de contextul în care sînt făcute acestea. Din punct de
vedere isrori., ondlira ho'l1rgula a f6t teAatE de pss tituţia culricăidolatră CI împ. 14:24; 15:12; 22:46).
Avertismentele severe ale legii levitice (Lev. 18:22; 20:13) sft tdleptse ln prim dnd l-npoti€ idolatriei;
cuvîntul „urîciune" (tâ efidj, de exemplu, care apare în ambele texte, este un termen religios folosit
ad6e ret€ritor ta obi@iui idolaEe Dac, le dlizim strict contextul, aceste condamnări ale homosexua-
lităţii în VT se aplică la activitatea homosexuală desfăşurata în legătură cu idolatria, fără să includă în
mod necesar o sferă mai largă.
ln Ron. I pakl ondahrs eF-le hmenale, atît feminine cit şi masculine, incluzîndu-le în aceeaşi faza cu
iaohEia (v. 23-27), da. cdrul rdu tolosic este mai larg decât cel din Leviticul. în loc să trateze
homosexualitatea ca o expresie a închinării idolatre, el arată că ambele îşi au originea în, .schimbarea"
rea pe <@ a sderiro onul crzur clnd s.a lep5tut de intdtja ci€atonnui *u (v. 2s s,um,). Privit din a6i
punct de vedere, orice act homosexual este nenatural (pam phFin, r 26), nu p€nd cn relae imlonic
orientării sexuale naturale a individului sau pentru că încalcă legea VT (contra McNeilt), ci pentru că
este contrară planului creaţiei lui Dumnezeu pentru exprimarea Sexuală umană.
Parel Mi fa@ doua referiri la pndica hono sexuală în alte epistole. Ambele referiri sînt în liste de
activităţi interzise şi au aceeaşi notă de condamnare. în 1 Cor. 6:9 ş.urm. cei care practică
homosexualitatea sînt incluşi între păcătoşii care nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu (există însă o
notă pozitivă în afirmaţia: „Aşa eraţi unii dintre voi"}; în 1 Tim. 1:9 ş.urm. homosexualii apar într-o
listă de oameni „nelegiuiţi şi neascultători". Acest ultim pasaj este foarte imFrant d@@e lntreata list
ep4zor, o a.tMliarc a rcelor z* PoNci Pavel face o DaElelE cu loirea a 7a (d..pre adurd) .ind se r€ferE
la „curvari" (oameni imorali, pornoi) şi „sodomiţi" (ar-senokoitai), cuvinte care includ toate relaţiile
sexuale în afara căsătoriei, fie heterosexuale, fie homosexuale. Dacă Decalogul are valabilitate
permanentă, semnificaţia acestei aplicaţii este întărită şi mai mult.
S-a sugerat că înţelesul termenului arserjitoires din 1 cor, 6:9 qi I Tim, 1:10 ar put@ 6 linitar La
„bărbaţi prostituaţi" [cf. Vulg. masculi concubitores). Tbtuşi, lipsesc orice dovezi lingvistice pentru a
confirma această interpretare, iar cuvîntul este folosit rar în scrierile din perioada NT. Intenţia lui Pavel
de a condalfu orice .ctieiiate homffiti 6re ctt se pcte de clară, în termenii teologici şi generali cei mai
cupri@fton p. @re ia ch(et. C€le lrei texte dis. p.lare ale sale * pohiv4 'l mod inpEiomnt ca o expresie a
voii lui Dumnezeu aşa cum a înţeles-o el. fn .aljat d€ C@tot LeAilitor ti Rea€, Domul a con. damt cit *
p@te de clar odce onlotur€ de aest fel.
BlBtIoCR-aFIE. H. Thielickr, Tne ,rfti6 ot Sq, E. T. 1964; D, H, Field, fte Son$eol Ak!; A Christie
@aon7, 1976i J. J. McNeill, he A1urch ond the Homosexual, 1977.
D,H.F.
HOR- r. un nute la Srni!. o ldomur ude a f6i irUrcp3t AaM (NM. 2O:22-29j 33:37'39; Deut. 32: 50); s-
ar putea să fieMosera (Deut. 10:6), deşi Num. 33:30, 39 face distincţie între aceşti doi munţi. Locul da
itr regiuea cada (Nrn. 20:22; 33:37). o

S30
HOiONA,M
traducere mai corectă este „Hor, muntele", sugerînd că era un loc deosebit.
Jrphs (Arr. 4. B2J a ftzur c, H.r m ta apropiere de Petra, iar tradiţia la identificat cu Jebel Nebi Harua
q !,rrf *re, 'jElr de 1.460 m, lj v de Edom. Totuşi, acesta este departe de Cades.
A mai fost sugera [ Jebel Madeira, la NE de Cades, pe graniţa de NV a Edemului, deoarece Israelul a
început să înconjoare Edomul la Mt. Hor {Num. 21:4) şi este posibil ea Aron să fi fost îngropat acolo
„în faţa întregii adunări" [Num. 20:22-29). Totuşi, locul ar hbu ..ubt p€ "drumut Atarin! de la cail6
Bam€a spre Arad, deoarece este menţionat întotdeauna în legătură cu această călătorie (vezi textele de
mai sus).
2. Un munte pe graniţa de N a Israelului, probabil unul dintre vîrfurile nordice ale munţilor libanezi din
apropierea coastei mării, Pe baza textului din los. 13:4, graniţa de N a „ţării care rămîne (de cucerit)"
includea regiunea Bvblos şi se întindea pînâ la Afec, pe g@la .nortt!. E* pGibit ca, Mr. Hor si fi fGi
unul dintre vîrfurile de NV din munţii Libanului la N oe cybrc, lb 6te Ra Shaqqah. JAr
HORAZIN. Un oraş de lîngă Marea Galileii, asociat cu propovăduirea şi minunile Domnului, dar pe
care 1-a condamnat pentru că nu s-a pocăit (Mat. 11:21; Luca 10:13), In prezent este identificat cu
Kerazeh, la 4 km N de Capemaum flfell Hum?) şi ruinele de bazalt n€an d. eimS!8ii sle por fi !€zute si
h zilele noastre. * J.W.M.
HORIS. Un Ie djn puria Zif (t Sam 23;lSr9l care ar putea fi identificat cu Khirbet Khoreisa, la vreo 9-
10 lan SV de Hebron. Traducerea „pădure" (AM RV; siîntrad.rom., v. 16) este posibilă din punct de
vedere gramatical, dar este improbabilă din punct de vedere topografic întrucît pomii ar fi putut creşte
cu greu în această regiune. JLP.G.
HORIŢI, HORIM. Lftujror kchi ai Edondui. înfrînţi de Chedorlaomer (Gen. 14:6), despre care se spune
că erau descendenţi ai lui Seir, horitul (Gen, 36:20), un grup distinct de urmaşii lui Refaiiti. Ei au ro*
43oniF d€ 6ii lui Eeu (Dor, 2:12, 22), Equ însuşi se pare că s-a căsătorit cu fiica unui şef de trib horit,
Ana (Gen, 36:25). Horiţii (ebr. hori, gr. rfior-rtsios) au ocupat de asemenea unele locuri tn centrul
Palestinei, inclusiv în Sihem (Gen. 34:2) şi Ghîlgal (tos. 9:6-7), iar LXX redă „horiţi" în ambele pasaje
(va, RSV ■ „heviţi").
Horitii din E nu ,bi fi jddrift.ti o hujenn. din punct de vedere arheologic sau lingvistic (nume personale
semitice în Gen. 36:20-30). Unii cred că pre-edomiţii au locuit în peşteri (hăr) şi fac legătura cu numele
egiptean al Palestinei (Tir - hurru) citat cu rs@u pe s.era l,temptah din c(a 1225 id.c!,
lebusiţii pre-israeliti conduşi de Abdi-hepa în timpul perioadei *Amarna se pare că au fost hurieni, la
fel ca şi *Arauna (Ornant 'rwnh, 'wmh, 2 Sam. 24:16; •mn (1 Cron. 21:18), al cărui nume este cuvîntul
hurian pentru „rege/domnitor" (avime).
limba huriană, care nu a fost o limbă semitică (caucaziană?), a fost vorbita de un popor care a făcut
parte din populaţia băştinaşă din N Siriei şi din Meso-potamia Superioară din junii anilor 2300 î.d.Cr.
tace-pînd din secolul al 18-lea hurieniisînt atestaţi la Mari şi Alalah, dt şi în arhivele hitite unde pot fi
înrllnite mituri şi creaţii literare huriene de prin 1500 pînă în 1380 Î.d.Cr.
în perioada aceasta regatul hurian Mitanni, condus de regi cu nume indo-ariene, a dus corespondenţă cu
Egiptul (de ei. Tuiratta-Amenophis IV) şi a influenţat Asiria (de ei. *NUZ0. Nume personale huriene
sînt înffinite pretutindeni în Siro-Palestina (*A-LAIaH, .TAANAC, +stF{!MJ ,j uel€ nm€ b,bti; poi fi
coM@r€ de odgin€ huid.: An(h), Aia(h). Dişon, *Şamgar, Tbi şi Eliahba (D. J. Wiseman, JTVI 72,
19S0, p. 6).
Hori a fost de asemenea numele personal al unui 6omr _rco, 36:22: t Crcn. t :39J s al uu on din
seminţia lui Simeon (Num. 13:5).
BTBLIOCRAII€. I J. cetb, //!rno6 ond s!na. rians, 1944; E. A. Speiser, InCruductiati ca Hurrian, r94ri
E. A. Speiri JMt t, 1953, D. \tl.327: H. c. Gutterbach, JWIi 2, 19S4, p. 383-394; F. W, Bush, A
Grammar of the Rurrian Language, 1967; H. A. Hof-ltur, PaTT, ro73. p. 221.22;, ;i;.'
HORMA (Ebr. hormah). Un oraş important din Ne-gheb, fosta cetate canaanită Ţefet (distrusă de tribul
lui Iuda şi Simeon, Jud. 1:17); legele cetăţii este menn'onat alături de cei înfrînţi de losua (Ios.l2:14).
Numele israelit, „sacru", ne aduce aminte de jertfirea oraşului cucerit ca urmare a unui jurămînt
naţional făcut după o înfrîngere anterioară (Num. 21:1-3); nu există nici o legătură clară cu Num.
14:45, deşi traducerea va foloseşte Symmachus, "vulg,, ei ai pentru a uiîocui „calea Atharim," cu „calea
iscoadelor" (vezi BDB, s, v. Atharim).
Este cert ci poate 5 stabilită o legătură între Horma şi *Arad, dar cele două localităţi nu sînt identice; cf.
los. 12:14; Jud. 1:16 ş.urm. Succesiunea din los. 15:30 ş.urm.; 19:4 ş.urm, sugerează că a fost în partea
de N a teritoriului lui Simeon, către Tidag; W. F. Albright a propus Teii es-Sheri'ah întrucît era sin gurul
loc din aceasta zonă în care existau urme numercaF dir Epaa Tkie a Brcuulu (BTSOR 15. 19241. Nh.
t4:{s ti Deur. 1.44 udic. o otadtizare tui sDe S, la limita urmâririi canaanitilor spre Cades. J. Gars-tang a
sugerat Teii el-Milh (Tel Malhata), la 22 km E de Beeişeba (vezi şi S. Talmon, IEJ 15, 1965, p. 239; M.
Kochsvi, Rfl 79, 1972, p. S43 ş.urm.; compară cu EAEHL, p. 771); în prezent se pare că acesta a fost
oraşul canaanit Arad (LOB, p. 185). Excavaţii recente la Kh. el-Mesas (Tel Masos) şi în apropiere, la 6
km spre V, au scos la lumina o aşezare israelită întinsă şi fortificaţii din Epoca Mijlocie a Bronzului
cStreS; s-ar putea ca aceasta să fie cea mai probabilă localizare a cetăţii Horrna (Y. Aharoni, IEI 22,
1972, p. 243; BA 39, Î976, p. 66-76). J.P.U.L.
HORONAIIM. Un das dh M@b 0s, rs:5i ter. 4a:3. 5, 34) ailat la poalele unui platou din apropiere de
Ţoar. *Piatra Moatritâ se referă la acest oraş în rînduj 3?. Unii ll i'lennnca cu el.Ar.q la qoo m hai j6 de
platou, unde sînt izvoare, grădini ţi peşteri. Totuşi, s-ar
531
HORONAIM
putea să ne Oronae, un oraş ocupat de arabi ţi redat resilor Nabat€ni de .!rrE AleEndE lsms (J6., Ant.
13. 397; 14:18). JAT.
HOSAJ, Nmele uei cn4i isbn.€ (Ead{sd h Fsv „Văzătorul") citat3 în 2 Cron. 33:19; cartea relatează
anumite fapte ale regelui Mânase ţi rugăciunea lui. Traducerea .Văzătorul" în loc de „Hozai" se bazează
pe LJO! caE pBupre cA tdtul ebi 6te [d,im. termenul MT bazai înseamnă „văzătorii mei".
RAH,G,
HOSAA. Gbr, ldli!), 1. N@le orkinal .1 lui Iosua (Num. 13:S; c/. Dt. 32:44) care a fost schimbat de
Moise (Num. 13:16).
2. ut rnlqioE iNtalat d€ David pete efrlini$ (1 Cron. 27:20).
3. ltut lui EL; al 2cle r€3. .l r€a!tului de N al lui Israel, care a luat tronul de la Pecah prin asasinarea Iui
(2 lnp, Is:30) (h nad, o-n os) $ a domjt dnp de 9 ai (1 lop. 17:1). In timpul domniei lui P(a! (@ 733
tn.ci), aglat-Pal.s HI cotropit o Mrc parte a Isnelului {i sfire c! la ps pe tbn p€ Hosea (Osea, în trad.
rom.), ca rege vasal (fiNET, p, 2S4). Aşteptfndu-se să primească sprijin de la faraonul 5o, Hosea a
încetat să plătească tribut, ţi ca urmare, Salmanaser V a înaintat cu trupele sale (724 id.C-r,). (l!d E6@
a cerut !ae, salntu*r l.a @tat qi a eupat Fn, cusnd i! cele din lmi Samaria în 722 î.d.Cr., punînd capăt
regatului de N al lui Israel (2 împ. 17:3-6). Hosea, a cSrui moarte nu ne este relatată, se pare că a
încercat să schimbe politica religioasa a predecesorilor săi, deoarece ni se spune că el a îScut ce este
rău, totuşi, nu ca regii lui Israel diFiib lui (2 împ. l7:2).
4. Un nattor L lqintud lopordui cu lahkh, după exil (Neem. 10:23). D.W.B.
HUR (,'rr, ,Fo!il"? st 'HoRrD. I Un is.eLit remarcabil, care împreuna cu Aaron a ţinut ridicate mîinile
lui Moise la Refidim în timpul bătăliei împotriva amaleciţilor (Exod. 17:10, 12) şi care la ajutat pe
Aau.5 să jldd poporul atui dnd M.iE sa Mai De Mi siEi (Ercd, 24:14).
l. Un urnE .l lui P@l prin c.leb !i HeEo! (l crcn, 2:19-20) ti buicd lui i8€Flel Grod. 31:2: 35:30; 3A:22:
1 Crc!. 4:1: 2 C.. 1:5). 3. Un St al tui Efrata si tadl lui caleb (1 cd, 2150; 414) ,
4. Unul dinft ei circi Esi mdiditi ft a! fct omorîţi de israeliţi odată cu Balaam (Num. 31:8; Ios. 13121)-
5. ldl uui. dinte cei doisprez@ adninig tratori ai lui Soloraon (1 fmp. 4:8). Fiul său, care a fost
guvernator peste districtul Mt. Efraim nu este menţionat pe nume, dar RSV transcrie termenul ebr. „fiul
lui" ţi astfel n numeşte „Ben-Hur". 6. Tatăl lui Refaia, care a ajutat la reconstruirea zidurilor şi care a
fost conducător peste jumătate din Ierusalim pe vremea lui Neemia (Neem. 3:9).
T,CM,
HUŞAI. Povestea lui Huşai aichitul (fif. Ios. 16:2), dettMtul lui taE de reae 9i faptul c, a fost 33ta să
întreprindă o misiune periculoasă pentru el, îi oferă creştinului un model de studiat şi de urmat (2 Sam.
1s:3r s,lm,). s6im lui Huai la d@lune de la 3 de I@lin atuej .tod David s! oprit acolo cft ti nisiu nea lui
r€u$t; ar ds la lniirye@ sfanrluj lui Ahitofel si a Eit e rnspw la ruggci@ lui David (v. 31). l^tr-o li{e a
tunctiondilor lui David din Crcnni Bsai 6te 'lh$o@t ca 'pietelul reselut' (1 crcn. 27:33; cf, 2 sd, 1s:37).
BaaE, 6ut lui Hurai, .pare tr lista hetio@nd4 bali ai lui Soiomn (1 lnp. 4:7, 16),
GXM,
HUCOC. Un @t p€ sdjla de s a lui Nefbli menţionat alături de Aznot-T&bor (ios. 19:34). fn ge neral
este identificat cu Iacuc, la 8 km V de locul sugerat pentru Capemaum. 1 Cron, 6:75 spune ca a fost o
cetate Jevitică din teritoriul lui Aşer, dar s- ar putea să fie o copiere greşită a numelui Helcat, ca în
p@Jd panlel din 16. 21:3r. Y.AlEFni roa, p. 373, presupune câ este Kbirbet el-Jemeijmeh. J.D.D.
A.R.M.
HULDA, Lest! prcletga, $lia lli Salu\ t4gri jitorul garderobei (fie a veşmintelor preoţeşti, fie a bb.ld
reaale), a tr6it h cel d6al doilq @ni{ de (v ?) al Ierusalimului, La cererea regelui losia, ea a fost
consultată (cea. 621 Î.d.Cr.) de către Hilchia, marele preot, scribul Şafan ţi alţii, în urma descoperirii
„cărţii regii în bt1@ Ddmului"ialdti (2 lnp, 22tL4i 2 Cron. 34:22). Ea a acceptat cartea ca fiind cuvîntul
lui Iahve şi cu auroribt@ tui a prcfedt JriLcata ihpotriw Imelihului fi . lui Iu& dup, lwn€ lui IGia. Este
demn de remarcat că deşi leremiaşiŢefania profeţeau în perioada aceasta, ea a fost persoana întrebată în
această problemă de cult. M.B.
HU9IM. ,S.i er€ F Sdb6c. 1. Un 6u al lui Dan (c@, 46:23), trmit $dm in NM. 26:42.2, un iu .llui Ahs
din B€njanin (r crcn, 7:12)- 3. Um ainire c€le do!, soli ate lui Falmin\ @ 1ui Abitu! 9i Elpaal (1 Cron.
8:8, 11).
G.W.O.
HUŢAB. (Ebr. hussab, înţelesul este incert; s-ar putea să derive de la nSiat, „s-a decretat"). Termenul
apare numai în Naum. 2:7. UXÎ1 redă fie hypostoîiî = ebr. masnăb = Joc de stat". Unele traduceri (va,
va) Q t€dau @ s nlre pFpril! dd din textele cwifme nu este cunoscut nici un asemenea nume. Alte tra-
duceri (VSJO îl redau „stăpîna", referindu-se la regina asfriană, dar J. M. P. Smîth (ICC) crede că este
mai probabil să fie o referire la zeiţa din Ninive. W. Gese-nius aderivat termenul de lasăbab şi 1-a pus
la sfîrşitul v. 6, traducînd: „palatul este nimicit şi se scurge. Traducerea WEB redă „şirul prizonierilor
care merg în elatr
J.G.OJJ.
S32
IAAR. (Ebr. ya 'ar, „pădure") tnseamnă de obicei în VT „pădure", dar într-un singur caz ar putea să fie
un nume propriu CPs. 132:6), ca abreviere poetică pentru •Chiriat-Ieaiirn (cetatea din păduri). în acest
psalm se face aluzie la aducerea chivotului la Ierusalim de la Chriat-Iearim, unde a stat vreo 20 de ani
sau mai bine dlpl @ a tst @peBt de la filistmi (1 sah. 7:1'2; 1 Cron. 13:5). Unii consideră că acest
cuvînt, la fel ca şi în altă ptfrte, înseamnă „p5dure" iar pronumele folosit s-ar referi la jurârnîhtul
menţionat în versetele
antenoare.
JVLA.M.
IAAZANIA. (Ebr. F"zrrn(u) ,J.hE aude9. 1. coMrdannn miei lli lud., 6ul lui t1o6ai. (M.a-6d0, €r. l-a
3priji'nt pe chedalia la MiFa (2 inp. 25:23; Ier. 40:8). lezania (Ier. 40:8) ar putea să fie idotic d fi'atele
iuiAzria (16, 43:2, a) , Un sbiliu găsit la Miţpa (Teii en-Nasbeh) poartă inscripţia Jaa-ania, slujitorul
regelui" şi d put€ 6 atiblit 5c6tui om; totuşi, numele era destul de obişnuit, fiind găsit ţi p€ bucAli d€ w
de lut d€ l. l,chir (1) ri Ara<l (39).

Amprenta unui sigiliu de onix în formă de scarabeu, purtfnd o inscripţie tn ebraica veche (descrisă frt
articolul alăturat), cea 600 f.eLCr.
2, Fid lui lerenia, u lidd Rebit Od. 3s:3), 3. Fiul lui Şafan, un bătrîn al lui Israel, pe care Ezechiel 1-a
văzut în vedenia sa (8:11) jertfind tămîie idolilor In le4salic 4. Pid lui A2u, €lut de Ezehhl la !.&ra d€ E
a lbnpldli (Ea- 1l:r). D -r,w.
IAIAI. Un fiu al luj Ada, so$a lui bnel\ stand,d celor cae "leui€sc in cortui 9i paz6c virele" (Gmiqneh).
sau poate că o traducere mai bună ar fi „care locuiesc în corturi ţi în locuri cu trestff' (m [local] +
qăneh, „trestie"). Veţi Gen. 4:20.
J,D.D.
IAIESDINCALAAIT. (Ebr,,@Bgn_a4,U!oE$ hla€lit la E d€ lorda cre !u a Flticip6t b rrzbotul
împotriva tribului Iui Beniamin ţi care a suferit represlii tnrc (J!d. 21). saul a doedit aici cI 6t€ Ese
pin !.pt!t ci ;a izsonit pe anodlii @e as.diau e|ata (1 s.n, 11). rduitorn ced$i au l@t rnpul lui Saul de pe
zidurile cetăţii Ber-Şean, după bătălia de la Ghjtboa (1 san, 31i 1 crcn, 1o).
Dbbabil c{ e atla la T€ll ab!Kh&z, la N de lo.ul unde Vtedi Yabis intră în cîmpie (N. Glueck, BASOR
89, 9!, L943i Tie Ritq Jar.l@, 194E p. 159.166. A.6t d*l i&lat, sft@r la 3 kr de lotdan ii ls lan de
IACHIN 9I AOAZ
Bet-Şean, domină regiunea şl a fost fortificat puternic pe vremea israeliţilor. Autori mai vechi au
localizat labesul în localităţi mai mici în susul rîului, dar numai Tfell el-Maqlub este din vremuri pre-
romane; Glueck identiftn !c@a halitat d Abel Mehola. M, Noth (ZDW 69, 1953, p. 2A) @t6te unele
dh@ dgumentele lui Glueck, dar existenţa lui Teii abu-Kha-hz face € l€alia@ Iab6dui la Maqlub se fE
lutin probabilă.
J.P.U.L.
IABIN (Ebr, yăbth, c.re ar pute ltlffiE ,Dunnezeu percepe"). &• Un rege al *Haţorului, conducătotul 6ei
allanp a prlndor din N t{rtuti m luptă de Iosua care, după aceea, 1-& omorît pe labin (Ios. 11:1-14), t.
Un alt EA. .l Hatorului (trmit l.t€le CaM-nului" tn Jud, 4:2) care „a asuprit crunt" pe israeliţi tinp de 20
d€ ani d ia adG ln 6tae d€ €saiitat€ dir cauza idolatriei. Eliberarea a venit atunci cînd Barac ii DeboF au
|Ilfilnt pe ,SjFB, g€relalut lui labit {Jud. 4:3-16), o victolie !#rebi15 inonliai, h cln tae Deborci (Jud. s)
qi €E a ds la ninicne lui Lbir (Jud. 4:23-24), rthtioMt t€ eln si i! pt, a3:9.
J.D.D,
1ABNEEL. (Ebr. yabn"el, „Duraneîeu (El) face să zidsc!'), u nMe folait de douA ori ln Bibli€i . fornd
eften&@re, Jorni'il! apale tr sisorile de la Amama.
1. o cetate Ia 3Enita de sv a telitondui lui lud6 C6. 15:u), identilicabill pbbabil fl labne, o .etate tilirtean,
@e a fGt cwite de ozia (2 crcn. 26:61, bbne a fGt n@ite lamia h p€r]@dete 3rea.6 :i ronan! si reasta
6te etatea ld .are a fdt iomt dir mu sanhedrinul dup! dbdgae lel@lihului înanu!70d.Cr.
2. Un .ra4 ln Neftali 06. 19:331 eE ar pur@ n identificat cu oraşul modern KhirbetYamma.
BIBLIOGRAFIE. M. Avi- YonsHa, GaseUeer qf Roman Palatine (Qedem, 5), 1976, p. 67; S. 2.
Leunan, The cooni.o.io oJHebrN knp.ve, 1976, p. 12o124.
T.C.M.
IABOC. Un nu care cutre spre V gi e ERs id loraa4 la @ 32 lm N de M.E M@n. Are izharele tn
apbpl@ de Atur CITABA), dl rordanta, 5i ar€ o lungime totală de 96 km. în zilele noastre este numit
't&di Zerqa, A mrat gErif. dinte tditorid lui Anon si sl lui 6ad (D€ut, 3:16) iir!*lttii Iau lnfinu ln Rldtu
pe rq€le addit sihon la s de labo. (Nm. 21:21 ş.urm.). Acesta este riul pe care 1-a trecut lacov (Gen.
32:22) dnd s-a luptat cu îngerul, luptă după care i-a fost schimbat numele. S-ar putea să fie un joc de
cuvint€ aici: Jak', !r ebr. dE yabbdq, iar „(şi) ... s-a luptat" este (way)ye'abeq, în textul consonantic @le
dou! cuvirte difert dM prinr.o lit€r, h pls, un alef, care este în cuvîntul al doilea. D.P.r.
tACglN $I BOAZ. NMele sdlpilor eu .ot@ne1or de bron2 care flancau intrarea în •Templul lui Solo-
non din leelim (1 Inp, 7:21; 2 Cbn. 3:15-17).
S33
lacHIN SI BOAZ
cndNeb@dnelara clce nt I.r@limul b 5a7 id.cr, stilpii a! t6t spa4i d duii ln Babilon (2 hP 2s:13)
I. Descrierea şt construirea
coldrele aEarfl o rnnl$me de 13 coli (cca 9 n) qj o circumferinţă de 12 coţi (cea 1 ra în diametru); aveau
calittui tbrte iie s coli (c.a 2,s n) (1 hp. 7:rs-16). crcni€rul sps€ cl b5$fr6 lor en de 3s d€ .os (2 crcr.
3:1s) !i !e cEde ce ac@ta idtc, înălţimea combinată a ambelor coloane, la care se adaugă încă 1 cot
pentru fixarea coloanelor In socluri şi în capiteluri. Pe vremea distrugerii Templului ni se spune că
înălţimea capitelurilor era de 3 coţi (2 împ. 25:17); este posibil ca această reducere a înălţimii să fi avut
loc atunci cînd loas (2 împ. 12:6 ş.urm.) sau I6E G imp 22:3 s.um.) au hreprire lucran & renovare a
Templului Ce/. Ier. 52:22). Această explicaţie este preferabilă faţă de părerea că prima cifră ar fi fost
citită greşit sau că s-ar fî strecurat o eroare în transmiterea textului.
Au fct 6Gt€ difsite imerceri de a vizslia decoraţiile care sînt descrise (2 împ. 7:17-22, 41-42; Ier. 5:22-
23). S-ar părea că fiecare capitel avea patru petale de lotus deschise şi răsturnate (fuJan, „crini") cu o
litine de 4 col (6ain-m, 1 Inp. 7:19, Jn pridvor") iar deasupra lui era ca o cupă (gultă) răstur nată.
Această cupă răsturnată sau măciulie era înconjurată de o reţea (s'brikâ) mărginită de două rfnduri de
rodii.
col@le ii @piteluile a! f6t tumte de H itam, un meşteşugar din Tir (1 împ. 13-14J care a lucrat pe r.rend
dind€ suot $ Taltm (1 Imp, 7:461. co lMele du 3@le pe diniun! Os. 52:21) $ e poat€ si fi 16r rutrtc
folsind o idhnic, sinilar, cr cea folosită de Sanherib care a turnat în bronz animale nitologi.e mn (4R44,
2,1922 p, 169; vei d Under-s@d, Man 54, 1953, p. 42) eu !€ntd ac6t- lu crare imensă se poate să fi fost
adoptată o metodă iNdit, cu m€toda rEdieE de tuffi a letlror ds
n. scopul
Deşi s-a sugerat că aceste coloane sprijineau acopentul pridrcruluj, d*n€@ din w l€ irclude ca p€ u
ac@nu d Tdplulli $ nu a p. u elemenl arhitdonic i spft c, er.u $dplast€ ,,1a" su ,Jin-gă" pndvor (2 Inp,
7:21) si "tEie' de pndFr (2 cmn, 3:u), Exisi: rueroa€ dowi d6pre colcne lib€re aiaie l. intrm *nctwlor
iemplelo!, Bak psFr col€ne datlnd din s@l!l al 131@ Ld,cr, au fost găsite la *Hator si Kamid el-Loz
într-un templu fedcian de la xition $ llEu tenplu isFelit de La r-AE4 dr nu s poat€ sbbili daci alBt ol4n€
€rau libere sau nu. înfăţişarea coloanelor poate ti dedusă pe baza modelelor de lut din altare găsite în
Palestina ti cipru (slele 13.9 td.cr.) gi ai! obieiele de dlde! rls.opdit€ la Aslar Gsh ii Nimd R€plodrceri
de rmple F monede gr€.e5ti $ rcGtu din cipru 9i dir Fedicia şi dsidi ,iclte de Heodor (2. 44), sftba (3.4.
170) ti L!&n (de d& Slo 15. 27) arati c: pda.hi d€ @l6e a{ @ntinut s, fie llast€ la intrarea templelor cel
puţin pînă în secolul al 2-lea d.Cr.
In timp ce este clar că aceste coloane nu au deţinut dci o frbclie atldtetonice, s€Nificalia ELsi{Es p€
care se poate să o fi avut este obscură. Ele ar putea indica p€zenF divinl, ]a rel @ i sdpn de rft ii de
fid din rinpul plib€ajei in pstie (Ex,rd. 33:9j Ddi 31:151. Diferite piete 9i sdrpi rolGig din wmui
preistori€ piil ln premt9i p3r s: fi arut o 6rcFe
m. Numele
Numele coloanelor ar putea imortaliza amintirea străndjlor lui David din parrea Mrci ele (rachin a?art
n@i .a nme ln €ninfia lui sin@n (Nm. 26:12) li in$n fanile prslesA (1 crcn, 24:17) 9i din partea tatălui
său (-"BOAZ). Totuşi, o explicaţie mai pluibilI 6te d nm€le a. prt€ n prinel€ cuvint€ din pFfefE prir @e
plter€a a fost dat, dnEsrGi Lui David: !@te ci ,,lahv€ va inttri (ya&fn) ton'n rau p€ vecie"şi,fin tăria
(bctoz) lui Iahvese va desfăta regele", sau aite 4pen sinila€-
Bratocn-AFtE, R, B, Y, s.o$, Ja, 5z 1939, p. 143 s,.w; H- c. May, HASOK 88,1942, p, 19.27, S.
Yeivi4 ?EQ 91, 1959, p. 6-22j J. owll€fte, IA 76, 1969, p. 365-37S. D.J.W.
CJ.D.
IACOV. lste pollivit @ ap@te s sfen din cd@ cenei se f re!@Mta p€trFu biogafia lui lacov, p:nntele
pdpordtri ar6. DMenie sise din hile nir .l 2i6l .d,Cr, au oferit nue@re mteriale cai. confimA Gdnn
poetirilor do C€n, 26.so. Deti nceasa n! doved€{te existsF patdarhdui sau is roricitatea naraţiunii, totuşi
arată că acestea nu sînt conp.zili drzii, din mea dilului €re s; conlina detalii născocite şi anacronice.
Dimpotrivă, sugerează că întîmplările au fost scrise la o dată timpurie (*EPO-CA PATRIARHALĂ).
Este puţin probabil ca o colecţie de poEtni cu detalii care s'ar piE s5-l disedibre pe erou, să fie centrată
în jurul unui personaj mitic.
I. Data
Lini@1e ect. ale vi€di lui lacov nu Ft n stabilite datorit lipFi uor coreh$ expliciie ln@ relatdle biblie ii
cronicile ne biblie carc s.au pesEat ('CRO NOIOGIA \,'ECHIULUI TESTAMENT). Dowj]e di'.
ponibile ln pie4ni sugdezn apbxiMriv eolul al 18-lea Î.d.Cr. O asemenea datare ar plasa aşezarea lui in
GFn, nu depa.t€ de clit€ €gipteanA aflai5 la lanis, la începutul perioadei dominaţiei hiesoşilor (rEcrPT
rToAro. Aceasta dataE Fmite de asemene lmadnrea vie$ lui 'Aqaan in soleb ar 20le 9i al 19lea td.cr,, ch
swereaza dorezil€ biblice şi arheologice.
II. Biografia
lacov s-a născut ţinîndu-1 de călcîi (ebr. eqeb) pe trarele siu s€annn Eeu (c€n. 25:26) şi de a.da i sa dat
nmele ,rel ce lind su, o alt: interpr€taie plau zibilă, „el a ţinut" (ebr. ya'aqob). Se poate ca acesta să fie
un joc de cuvinte intenţionat bazat pe un nume din vremea aceea, ;ya'aqob-il, „fie ca Dumnezeu să
ocrotească" sau „Dumnezeu a ocrotit". Documente cuneiforme şi egiptene din această perioadă conţin
nume personale derivate de la aceeaşi rădăcină ('qb), inclusiv unele forme paralele folosite la popoare
din 8rupul sltic de v (aAMotu.
lacov 1-a „înlocuit" (această nuanţă este derivată de la „a ţine de călcîi, a pnelua", rădăcina ebr. 'qb) pe
ratele dri, obSnlnd Mi indi drepnrl de lntii tr5sut, prcfidd de fda tatelui *tu, 9i apoi l-a intelat p.
534
IACOV
MM Sih?m i.Penuel Sucot f' Mahanaim
Poieirina şi Sino h rrenq lui lobb
Isaac sâ-i dea binecuvîntarea care era data de obicei întSului născut. Fiul întîi născut moştenea de
obicei o parte mai mare a averii părinteşti decît cea moştenită de ceilalţi copii (de două ori mai mult, în
vremurile de Mi dniq 4 Ddt. 21:16). ca u fet de tutenire speciali, se pare că moştenitorul principal
primea poziţia socială şi religioasă de cap al familiei. Probabil că lucrul acesta era simbolizat prin
acordarea bine-cuvîntârii părinteşti şi prin transmiterea posesiunii zlor fatu-.i. Aere obiceiui pot fi dedu;
din a.b contemporane de adoptare şi din cronici legale, precum şi din naraţiunile biblice. Istorisirea
scurtă a vînzării de către Esau a dreptului său de întîi născut pentru o mîncare nu ne spune în ce fel a
fost confirmata tranzacţia sau dacă a fost înregistrată oficial. Un
document din secolul al 15-lea t.d.Cr. înregistrează vtnz@ pabihoniutu sui om din Asm. an dcu ment
din acelaşi cadru arată câ promisiunea verbală dati d€ b om 6ului sdu pure fi onfmara In ude cată (vezi
ANET, p. 220). Prin urmare, binecuvîntarea dată de Isaac a fost irevocabilă, aşa cum accentuează toc.rl
(Ctr. 27;33 i,h.). in felul ..esa racov a devenit purtătorul promisiunii lui Dumnezeu şi moşte nitorul
cmatutui (4 Rom. 9:10.13). Eeu a Dn;nir regiunea mai puţin fertilă care a ajuns să fie cunoscuta ca
,Edom, Rrb€.a. rum lui Ja@v. a obdnui de ta Esau permisiunea ca lacov să fugă din faţa mîniei fratelui
său la familia ei din *Padan-Aram (Gen, 28:1 ş.urm.). Ea a folosit ca scuză nevoia ca lacov să se
ctuAtoreaei cu o farE din acelali clarr pdru a wib
53S
Isaac c. Rebeca I_________
Esau (Gen 25:25)
IACOV c. (Gen. 25:26
1. Lea
(Gen. 29:32-35; 30:17-21)
ţ. 2. Bilha ţ. 3. Zilpa
(Gen. 30:4-8) (Gen. 30:10-12)
c. 4. Raheb
(Gen. 30:22-24;
35:18)
II
Ruben Simeon Levi luda Isahar Zabulon Dina Dan Neftali
Gad Aşsr
(Gen. 46:11) (Gsn. 46:15)
losif
Benlamin
4 copii (Gen. 46:8-9)
I Cohat
Ghersom
6 copil (Gen. 46:10)
Merarl
4 capii (Gen. 46:13)
1 fiu (Gen. 46:23)
5 copii (Gen. 46:12)
3 copil (Gen. 46:14)
4 copil (Gen. 46:24)
7 copii Efralm Mânase
(Gen. 46:16) (Gen. 46:20)
5 copii 10 copil
(Gen. 46:17) (Gen. 46:21)
O lacună posibilă de dteva generaţii
Am ram
Ithar
Hebron
Uziel
O lacună posibilă de dteva generaţii I
Aaron
Moîse
c. = căsătorit ţ. = ţiitoare
lacav şi urmaţii lui
IACOV
căsătoriile mixte, cum a făcut Esau care s-a amestecat cu populaţia locală.
Evenimentul central al vieţii lui lacov a avut loc în timpul fugii lui spre N. La sfîrşitul călătoriei de o ai,
probabil prima zi, el a ajuns ta ţinutul deluros din aprli@ de )Betel, la fe 10o ln de a€pba. Aceasta este
o distanţă rezonabilă pe care o poate str$€t€ tntr-o zi o camin buri. PriM erdpn a cnl!toriei tr€buia s! *
iernim dI Mi aepane de c6r po6ib0. Nu alm nici o itrd;cali€ c! Lcd d fi awt cunoştinţă despre
sanctitatea deosebită a regiunii ace -leia, deşi se poate să fi cunoscut locul altarului bunicului său (Gen.
12:8). în timp ce dormea a avut o vedenie cu o scară între cer ţi pâmînt, o vedenie a lui Dumnezeu şi a
familei Luistînd deasupra scării. Promisiunea data lui Avraam a fost confirmata pentru lacov şi i s-a dat
promisiunea ocrotirii divine. lacov b comemorat visul său prin ridicarea pietrei pe care şî-a odihnit
capul şi prin turnarea uleiului sftnt peste ea (Gen. 28:11 ş.urtti.). Asemenea monumente simple erau
ridicate adesea In locuri sacre (*STÎLP). Acesta a marcat locul unde Dumnezeu şi-a făcut cunoscuta
prezenţa lui lacov.
Naraţiunea face un salt de la Betel pină la Haran, Ia vremea sosirii lui lacov. La fel ca ţi Eliezer (Gen.
24:11), lacov a ajuns mai întîi La o Kntînă din axară oraşului. Aici a fost întflnit de verişoara sa,
Rahela, ţi a f6t <ls la taban, @hirt s&! @ I'a prihit ca pe o ruitaie. Dup! e a lKt o lu.4 raov a deptat sl
lucreze pentru unchiul său şi, după 7 ani, sa" o primească pe Rahela de soţie (Gen. 29:1 ş.urm.). Căsă-
toria a t6t elebfttd dlpl rfiduieli, ln pEanfa M. tonld @€ a! Gistat la .dtractul de cds:rorie odl au Fq
@ntract c@t de l€gile di! Babrlon lsEu a conferi unei femei statutul de soţie. Laban a invocat un obj@i
ldal lenilu f.pnn cI i.a dat lui leov t€ fiica sa mai mare Lea de soţie. Obiceiul ca fiica mai in vîrstă să fie
data ta căsătorie prima nu este cunoscut din alte surse, lacov a încuviinţat acţiunea lui Laban ţi au făcut
o înţelegere nouă ca să-î permită lui lacov să se căsătorească cu Rahela la sftrsitul săptămînii (de
sărbătoare, probabil). I-au fost ceruţi alţi şapte ani de rlujie id rninbul banilor dali d€ birba. srdui sr!
[•CĂSĂTORIE).
ln timDui celo! 20 de di clt . sbi laov !r @ lli Laban i s-au născut unsprezece fii şi o fiică. Lea a născut
patru fii, în timp ce Rahela a rămas stearpă. Nszd ei a rdt !{uat in pane cnnd a dato lui las p€ rlljiteEa €,
Bilha, $ r qdoptat pe cet doi fi ai ei (•NUZII. Lea a făcut ţi ea la fel cu slujitoarea sa Zilpa, care a ni*ut
de affi doi 6i. Lucrul asta $ poate să fî fost stimulat de cunoaşterea faptului că adoptarea ar putea duce
la zămislire de către mama adoptivă (vezi Sara ţi Agar, Gen. 16:2). Lea a mai născut alţi doi fii şi o
Mică înainte ca Rahela să nască pe losif. Cîteva dintre numele copiilor lui lacov apar şi în texte
contemporane, deşi nu sînt menţionate personajele biblice.
Haran era un centru comercial important, precum şi un district fertil atît pentru agricultură cît ţi pentru
păstorit. Putem presupune că Laban a avut o casă în oraş, unde locuia în timpul sezonului de recoltat,
iar In timpul iernii îşi ducea turmele la păscut pe dealuri. Fiind capul unei familii destul de bogate, el
avea autoritate asupra familiei sale şi poate chiar şi în consiliul oraşului Cererea lui lacov de a i se
permite sase întoarcă acasă probabil că a fost făcută la sfîrşitul
celor 14 di de rlujr !€nd eL dout slii i dnp! ce Rahela a născut pe primul ei fiu, losif. lacov a nqrijit adr
de bire tl:lftle lui l€ban ltult a6ta nu a vrutsâ-1 lase să plece (Gen. 30:25 ş.urm.). Au făcut o înţelegere
prin care lacov continua să lucreze pentru Laban, primind ca plată toate animalele din turmele ţi
cirezile lui Laban care erau de culori amestecate. In felul acesta lacov putea sâ-şi formeze o avere cu
care să-şi întreţină familia. Laban, încâlcind din nou înţelegerea, a luat toate animalele pe care le putea
cere Iaov, dai la@, {rnfnd sfatul p!ft nthd"@ vis' a folosit în mod ingenios înşelăciunea făcută de socrul
său, fără ca el să încalce înţelegerea. Prosperitatea lui a sdtnit invidia 6ilor lui l,bal! caF au €Fidetar ca
îi jefuia de moştenirea care li se cuvenea de drept (Ga 31:l)- O pouc]| divir! a ps 6pat oricrrei reţineri pe
care ar fi avut-o lacov cu privire la plecarea din Haran fără aprobarea lui Laban. Rahela şi Lea au
sprijinit planul lui înrrucît ele au spus că tatăl lor a cheltuit zestrea pe care ar fi trebuit să le-o dea (•CĂ-
SAToRIE), F!s! lor . awr la h timp e Ls!.n ecA plecat de acasă la tunsul oilor. Plecînd cu două zile
înainte, lacov şi turmele lui au reuşit să călătorească plna la ftLad, 9iln N lta$iordaniei, hsinte de a-i
ljunt€ taban (Oe!- 31i22 t,m), laba! ia rnrit t€tinp <le taban$pie zile, parcurgînd circa 650 kh - o di3r
tanţă care putea fi străbătută uşor cu cămile de călărit. labanla hstrat pe laov penEu pl@E lui pe fuit,
dar lucrul care 1-a îngrijorat mai tare a fost furtul zeilor săi C*TERAFIM, *NUZD. Dacă stăpînirea
acestor zei ai familiei era semnul caracteristic pentru capul familiei, atltri fapta lui Rahela a f6t Cqta cu
nlteitia de a-1 înălţa pe lacov. Ea a reuşit să-i păstreze folosind un qitdic. Ia.ov, Ia rindul lui, na anintit
lui laban clt de bine 1-a slujit, conformîndu-se tuturor cerinţelor pe care trebuia să le întrunească un
păstor bun, şi i-a spus dt de !r! . f6r rlsplltit, A fdt ftidt u pact ln ce tiba! d f6|cn lozilia s d€ autontat€
p€nFu a dicta Germenii pactului: fiicele tui trebuia să fie tratate în mod orqpqnnbr, iiar la@v nu Mi
put€a sE ia o altS soţie. A fost ridicat un stflp pentru a comemora legă-mîntul şi a fost construită o
movilă. Acestea aii servit de asemenea ca puncte de demarcaţie dincolo de care nu trebuia eS, treacă
nici una dintre părţi; se poate să fie o recunoaştere a întinderii drepturilor teritoriale ale hi lao, Dotrivit
cu plonniua. Fid.re pane a cerut ca Dumnezeu să fie martor ţi să pedepsească pe acela care va încălca
legănuntul. A fost adusa o jertfa ti @le ddi plrti au ni@t im!reunl ca u Fm al bunelor intenţii.
lacov şi-a continuat drumul pină la *Mahanaim, nnde . fost întîmpinat de o @ste de ligeri i aFi a trimis
cercetaţi ca să afle care era atitudinea lui Esau (G€r 32:1 f.lm,), Clnd c.a aprcpiat, Iacov . awt grijă să
protejeze jumătate din averile sale si a trimis de asemenea un dar considerabil pentru fratele său. Dup!
e a erur ebrire divir$ ii ctd s pEgnte 3i Eeace fiul labc la "Penrel, a lMt palte inrr'4 lupte CU un străin
care 1-a biruit numai cînd i-a dislocat picionn dir {ld , A@t ircident a fdt Drivit c. ra*mpeEea luj
la@v ,din orice r6u (Gen, 4a:16) qi n8€le noE Israel, a arabt ci el a t6t ln sraple sâ luDte cu D!treau tcJ
os 12:4), id infmir.iea lui s arftat supu@a s. salutul prietdG al luj Esau nu a biruit temerile lui Iaoov. A
coborît spre *Sm»t în loc să-1 urmeze pe Esau. De la Sucot a mere în sus spre un oraş din teritoriul lui
Sihem şi a cumpărat o bucată de
537
IACOV
p5nlnt. Faptul ci DiE a f6t violatl $ rizbuaEa fraţilor ei a făcut ca locuitorii din regiunea aceea săi fie
ostili (Gen. 34:1 ş.urm.). Dumnezeu i-a cerut să t@r3l Ia B€el, probabil in afffi juisdic,riei lui si. hem,
ca să se închine. Diferitele simboluri păgîne adw din padan-Ale au f6l lngopate mi iMinie ca fannia se
neary{ mi depatu. ca g .ltI datA, Iacov a ndicat u stilp de adrere amhte a @nujun sale cu D!m.d $i a
adG o ie.tfe de beut,Jri. A 6cut acela$ lrru pqEu a ns:u mrmlntul Randei la rEf.ar4 dar fJil sladlcr jerda
(cen. 3s:1-20),Dupi moartea lui Isaac (Gen. 35:28-29) lacov s-a stabilit în regiunea Hebron si a trăit
acolo la fel ca în Haran, ca crescînd turme şi cultivînd pâmîntul, Cînd a venit foametea şi a fost invitat
în Egipt, mai întîi a căutat să obţină asigurarea că îi era permis să treacă ta S de Beerşeba (Gen. 46:1
ş.urm.).
înainte de moartea sa el a adoptat pe cei doi fii ai lui l6if ii Is-a dat o bineuviotar€ sleciau, aco.dind
prirftate cehi Mi tinAr (Gen. 43). Bimdnttrile dare celor doispree6 i slnt r.dat lnto enpdiSe poetică
bazată pe înţelesul numelor lor (Gen. 49:1-27). lacov a nuit, la ei bire de 130 de di, si o lst lurcpar ln
nornltntd fdiliei de Ia "Macpela, h apropiere de Hebrn (G€n. 50r13).
Umasn lui siau lut e nlrc nmele luj, rrsEel (lqralel d lasv in pezie). ca p.po. .n5 ei au awt privil€siul d€ a
Mbla cu Dume-u.
A.R.M.
IlI. Rclel|ll ln Nod lbstme lacov, fiul lui Isaac, este menţionat în genealogii (Mat. 1:2j L@ 3:34). D€ o
inpoltanfa mi mre 6te !eFtarea asocierii Avraam, Isaac şi lacov, în care lacov stă aretui d. ceilalti aoi e u
.lhetip pentu €i care sint binecuvîntaţi pentru eternitate (Mat. 8:11; Luca 13: 2e). Toti Eei eenah€lisrii
simptici Ed,! cidtul lui Isus din Exod. 3:6: „Eu sînt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi
Dumnezeul lui lacov" (Mat. 22:32t MaEu 12:26; luca 20:37; si $l api 7:32). Această formulă sonoră
(preluată £n liturghia iudaica, vezi Cele Optsprezece Benedicţii) conferă greutate şi $lemitare
caracterutui ld Dllrea ca ud cd€ a făcut legămînt cu Patriarhii din vechime şi care îşi respectă
promisiunile. Petru foloseşte aproape aceeaşi formula pentru a întări declaraţia sa despre ceea ce
Dllmeuu a Eat in c.ist6 (Fapt, 3:13). €ieran I Mlonazl pe la@v de cite ori (Fa!t. 7:12,l4-1s, 46), Ultim
dat, er rcrb€{ie dsrre "Dwreut lui tacov" şi în felul acesta îi dă acestui Patriarh importanţa centrală în
istoria religiei. Pavel se refera la lacov de dou di prim datl F6d a arab spd lri DuMU ln aldsee (El I'a al6
pe las rui lEinie ca cei doi copii să fie născuţi, Rom. 9:11-13) şi a doua oară ca un simbol al naţiunii
(Rom. 11:26). fu fine, acest Pariarh apare în Evrei ca unul dintre eroii credinEi Crr. 11:9, 20 r.lm.),
Iacov aFre de €kmnea € nm€le radlui lui Icif, tn 8en€aloaia DoMduj<l atI de MaEi (Mat. 1:1s16).
LM.
apostoli dintre cei doisprezece, fiind prezenţi la învieFa 6iei lui lan (Maru s:37), la shihbaE la tale
(Maru 9:2), b .8dia din Ghetsimi (M.r! 14: 33), clnd ceilall a! Iipsit lacov 9i I@4 pe €!e Is6 i-a poreclit ,
3oanerghes", adică, „fiii tunetului" (Marc{ 3r1D, au f6r nsEa$ de !l cind au sweat si „ceară foc din cer"
ca sS distrugă un sat de samariteni care refuzaseră sS-L primească pe Isus cînd Se îndrepta spre
lqusatim (LE 9:s4). cei doi .! stlrnit de ffinea invidie lrft ucdici prin f.pin ., nu cerut un loc de cinste în
împărăţia lui Cristos; deşi nu li s-a promis acest avantaj, li s-a spus că aveau să bea ?alErul F de urma
să-1 b.a Dotuul lor (Mar! 10:39), o prfeti-e cG sa imDlinit pqtu la@v atuci cînd a fost „omorit... cu
sabia" de către Irod Agripa 1, cca44d,Cr, (Fapt, 12:2),
2. Fid lui Alfer', s alhn din@ cei doisprezee apo6roli (M3i. ro3; Fapt. 1:r3). D€ obic€i €sre iden tificat
ca ,Jry eL tinn. (nic), 6ul MarGi (Maru 15:40). Descrierea „cel tînăr" sau „cel mic" (gr. ho mikros,
„micul") îl deosebeşte de fiul lui Zebedei, prin faptul ci era oii mai tînâr, ori mai mic de statură dedt
acesta.
3. Un Ia@ Mi lufb rueu! tatal apGtoluhi Iuda (nu Iscarioteanulj, în scrierile lui Luca (Luca 6:16; Fapt.
1:13j celelalE Evanghelii foL@ nftle Tadeuînlocdeluda).
4. Fratele lu I$ €re aEtui de fialii sa, Iose sino! fi lnda (Mar. r3:s5), parc d nn 6 acepbt aubriEtea tli Isu
bninE de tvi€rea Lui (kt Maft! 311 si loan 7:s), Drp, ce Is6 cel inviat i sa aretat lui Iacov (1 coi rs:7), €l
a dftdt m lide! al bisicii iudeo-dreştine din Ierusalim (Gal, 1:19; 2:9; Fapt. 12:L7). Iladitia afanA ., el a
fdt .eit de EoMlr însuşi primul episcop al Ierusalimului (Eusebius, EH 7. 19). El s onds lucrslne
primului coftiu ae la Ierusalim, care a analizat condiţiile admiterii Neamurilor în biserică, a formulat
decretul care a fost Einis la bi*ricile dh Artiohia, siria ii cnicia (Fapr 1s;r923): €l a 15!@ sirsurd lidd al
lisicii din Ierusalim, căutînd săi menţină unitatea cu Pavel şi nisiwa lui atei .ind Parel a vizitat leNlimul
pentru ultima oară (Fapt. 21:1B ş.urm,). Cxţiva ani mai tîrau Iacov a fost martirizat prin toiproşcare cu
pietre, în urma instigării marelui preot Ananus, în perioada de tanzlie, dupi n@rt@ puetorului F6ts, ln
dll 61 d.cr. (Jo*phc, Ani 20.9). ltadilia in mare măsură legendară a lui Hegesippus susţine că Iacov era
cunoscut ca iacov „cei Drept" datorită pietăţii sale (dupa lesa iudaic5) (EebiE, EH 2. 23). Jeione (De
viris illustribus 2) redă un fragment din apocrifa piedu!., Eunahelia dlpd Er.i ('aloctuFE DIN NoU!
1rSTMEMD, €re conlreo r€latare *un5 ii probabil rcistorid a aletArn lui lss el hviat lui Iacoq ]acov
6te albrd rradiqonal sl EpGtolei cano nice a lui Iacov, în care se descrie pe sine ca „rob al lui Dlrl]Wreu
qi al Dotuului lru C.isr6'O ac. 1:1),
BI3UOGR|E. J- B, Lighd@t, Calanaa, 1496.
P.H.D.
IACOV (gr, lakobo», ebr. ya'aqSfi, „cel ce ţine de câlcîi", „înlocuitor").
1. Fill lui ZeHd h ps€r din G.lilm €E a fost chemat împreună cu fratele său Ioan să facă parte din @i
doisprere aFttoli Orta.. 4121). r.eftia doi, împreună cu Petru, au format cercul intim de trei
rAcov relsTot"t LUl,
I. Schiţa conţinutului
a. Introducere Salutare 1:1 Enunţarea şi reformularea temelor l;2-27
53S
(inerar@ credinlei, brbip i duh, evlavie şi sărăcie)
b. Dezvoltarea temelor Evlavie 9i sirtcie 2:1.26
\brbire 9i3i duh (intelep.ise) 3:1-4:12 Tenn ii rcznltatul 4:13-s:6
c, Inhej€re ii (lirdomular@ terclor) s :720
lI. Autorl tl .tat! Frl€rtt
Datorită incertitudinii cu privire la identitatea autorului, care se descrie pe sine ca „lacov, rob al lui
Dlm€ru i al Domului lss crjsrod' (1i1), a.asr5 Epistol5 nu i6a bucut de o a@ptaE gaenlS in V dedt în
secolul al 4-lea, Majoritatea creştinilor recue faptut ca lacov, finl lui z€b€dei a fct l@, ririzat pM
d€@ne ca sa n fct ariotul EDistolei si nu €xist lici o d@d: cn biqie prim.n ar h atribuit Epistola unui alt
lacov, de ex. Jacov cel mic", Marcu 3:1ai 1si0; lutier a aribuiro uui Iaov necunoscut, dar această
atribuire s-a datorat desconsiderării sale dogmatice a lucrării pe care a numit-o „o epistolă de paie",
întnicTt părea să-1 contrazică pe ?avel in prcbltu jusridcrrn d datoit faptdui ca nu treala deeinele enhle
al€ mlntuirii.
Unn tsbai no<lsi au ob6.rar ats€nla aproap€ rotal, a refdiln la d&nire distinct cr€+i@, caBcterul aparent
dezlînat al axiomelor morale de ca te este plină Epistola şi faptul că Isua Cristos este menţionat explicit
numai de două ori - au respins ideea că Epistola a fost compusa de un creştin şi au sugerat în schimb că
o homilie iudaică pre-creştină a fost adaptată pentru folosinţa evreilor creştini, prin înserarea nhelui lui
rss Cristos h 1:1 i 2:t, Alli rologi, observînd situaţiile doctrinare şi bisericeşti care ar put€ indica o date
@i dzi€ d*it Fn@da vietii fratelui Domnului, consideră că Epistola este o homilie creştină scrisă pentru
a satisface nevoile comunităţilor creştine mai stabile, după ce fervoarea evan-ghelistic, iDiti.U *a pobtit
(7C13O d.Ci).
Prima teorie, care uneori atribuie lucrarea unui lacov necunoscut sau unui autor care foloseşte ca
F€udonim nlftle paridhdui Ld, a! putea explica expresii cum sînt „părintele nostru Avraam" (2: 21) şi
„Domnul oştirilor" (S:4), ctt si accentul pus pe Iapte in pleeul de jstiii* (2:1426). De ase M, ar putea
dplica de e autotul brbste .. n at doile An6 aNEi cind n cond.nni p€ bosari (s:r 6) şi menţionează pe
Avraam (2:21), Rahav (2:25), Iov (s:11) ti llie (5:17) ca denple de viture, dar nu şi pe Isus. Totuşi,
acestea şi alte caracteristici asemănătoare nu impun o asemenea explicaţie, mai ales dac{ Epistola . fGt
srisl inht€ de raspindlrs larsi a Ekngheliilor d@e vT a ts Bibua prinilor creştini. Aşa cum s-a arătat, „nu
există în Epistolă nici o propoziţie pe care un evreu ar fi putut să o scrie, iar un creştin nu ar fi putut*'.
în plus, creştinismul din Epistolă este mult mai extins decît apare la suprafaţă şi este greu să
presupunem că un falsificator creştin imaginar ar fi fost în stare să dea dovadă de atîta stâptnire de şinei
A rlou t@iie, @ preupu€ in nod nolrml, lucrarea a fost atribuită în mod pseudonimic fratelui nului
pentru a-j conferi autoritate, primeşte credibilitate datorită calităţii limbii greceşti folosite în Episbl5 9i
datodtn arEm.nnri ct pasjd 2:14.26 a fost scris pentru a contracara o pervertire antino-miana a doctrinei
lui Pavel despre justificarea prin
IACOV, EFISTOI,T LUI
credinţă. Totuşi, nu reuşeşte să explice trăsăturile lrihitive ale lpinolei (de ex., rcngonarea p.6bite
rilorinua epkopilor, ln s14) i 'eloEtua Fl6. tiniană (de ex. „ploaie timpurie si tîrzie", în 5:7). în afară de
aceasta, dacă Epistola ar fi pseudoepigrafică, ar n greu de ll{.le d€ ce autorui nu a folGir u titlu mai dai
şi mai înălţat (de ex., „lacov, apostolul" sau ,,Iacov, h_able DoMulul),
Adresarea „către cele douăsprezece seminţii care sint lnpr&tiab" (r:r), pFbabiL cA c rer€r, la bise. ricile
iudeo-creştine (acesta este motivul pentru care si*re 6E in.lus! al3tui de Epistolele sselale); caracterul
homiletie, izul ei iudeo-creştin, preocuparea de etica obştească şi solidaritatea comunităţii, ecourile din
literatura poetică (de înţelepciune) iudaică tîrae („înţelepciune", care probabil că înseamnă Duh, esre
unul dintre cuvintele cheie, vezi 1:5; 3:17), din tolosia iu<laici mrcnJofrisra (coh€ paratele i€@cbile e
rSU[Uzul,E DE LA ntqiXA MoARTA) şi din afirmaţiile lui Isus care au fost induse în Predica de p€
MUE (conparati 2:13 9i Mat. 5;7j 3:12 9l Mar. 7:16; 3:1a ii Mar. 7:?0t 5:2 qiMa!.2:139iMat. 6:19j5;7j
5:12 şi Mat. 5:34-37) şi notade autoritate cucare vorbeşte autorul ■ toate aceste elemente stnt în
armonie cu tradiţia că autorul a rcr hov, Irarele Domdui- Drihul :eDis. cop" al bisericii din Ierusalim. în
plus, deşi Epistola conţine cîteva expresii literare nebiblîce curioase (de d. 1:17, 23: 316), t&&uiL€ ei
ebmi.e, cuptdte cu folosirea frecventă a întrebărilor retorice, comparaţiile vii, dialogurile imaginare,
aforismele şi ilustraţiile pitoreşti ne fac să credem că îl ascultăm pe lacov, un iudeu.r€ttin bilingr din
Pal$tiM, .are a l(uit la Ierusalim, un centru cosmopolitan atît pentru iudei cît Si penh d€ttini la rrc 30 d€
ani dupe hvierca tui Isus, Asemănarea dintre cuvintele şi expresiile greceşti întîlnite în Epistolă şi în
cuvîntarea lui îacov la Con-cnid de la lerelin (ct 1:1 * Fapr. 1s:23j r:27 si F6pr. 15:14i 2:s i Pspr tt:13:
2:7 fl Fapr, t5:1/) por oren dovezi ln Epnjinul t6rei. ar prrea lolrc rj presupunem fie că lacov însuşi a
compus lucrarea, fie ca u turar su r€dacior de @i liniu a conpilar! did pEdi.ile tui lacoq siM{ia bieri.ii
io EpntoE * potriveşte cu o dată timpurie a originii pentru cea mai Iwe palt€ a con$nunnui: o data
inainre de concitiul de Ia leruslin (43/4t <I.cr.) ar €xpLim cel Mi bin€ dateb d&onibilq ircluiv .onnidul
apaEnt c{ pa@t în 2:14-26.
OI. învăţătura
Epistola * @upe a€ nevoia cr€lthnor de z * inF. tivi rendi.!€i de a iace conpbaisui cu lh€a, in special în
ce priveşte folosirea bogăţiei. Epistola completează şi nu contrazice nicidecum învăţătura din cal. 9i
Rom. c! p.ivire la jsdnoe kcov nu toloste cuvîntul .justificat" (sau „îndreptăţit") în2:21 cînd se referă la
ocazia din istoria lui Avraam la care s-a referit P.El, adici cen. 15:6, o atunci cind k pfeli ta Cen. 22, o
d*laEE a jstinc6rii cu oaazia leaaiii lui rsac, un fapt care a fost încununarea unei vieţi de dragoste şî
credincioşie izvorîte din credinţa ilustrată în Gen. 15:6.
Ro@nosiolicn au preluit tntord€aw Epjstota foarte mult, considerînd că aduce dovezi în favoarea
.lqrinelor jctiddrii prin rapte, nunulsirn auri cdae (s:16) $ urs€d (s:14). p€ de altl p.ne, protestanţii ■
influenţaţi greşit de Luther ■ au avut tendinţa să o considere oarecum sub-creştină. Calvin
539
IACOV. BIISTOIJT LUI
a arătat că această Epistolă nu conţine nici un lucru n€dtu de u .ldtol 6l lui CrirG, ci dinDobive, d5
învăţături despre multe subiecte care sînt toate importante pentru trăirea creştină, cum sînt „răbdaiea,
rugăciunea către Dumnezeu, supremaţia şi roadă adevărului ceresc, umilinţa, îndatoririle sfinte, ţinerea
limbii în Mu, cultivarea păcii, înfrînarea poftelor, dispreţul din partea lumii, si altele asemănătoare".
Mulţi credincioşi evanghelici moderni au început să vadă greşeala Scută prin subestimarea implicaţiilor
etice ale justificării ţi a locului pe care faptele bune ar trebui să-1 ocupe în viaţa creştină. R. V. G.
Tasker a spus în TNTC: „Ori de cîte ori credinţa nu are ca rod dragoste şi tfnd dogma, oricît de corectă,
nu este raportată la viaţă; ori de cîte ori creştinii sînt tentaţi să adopte o religie ego-centrică ţi să devine
indiferenţi faţă de nevoile sociale şi materiale ale altora; sau ori de cîte ori ei tăgăduiesc prin felul lor
de viaţă crezul pe care] proclamă ţi par mai dornici să Se prieteni cu lumea decît prieteni cu Dumnezeu,
Epistola lui iacov are ceva de spus pentru cei care o resping în detrimentul lot".
într-o vreme dnd credincioşii evanghelici se preodra dj aeu d. drEptrea ciali" de loldirea bos6ţiei si
vieţii comunităţii, această Epistolă se cere studiată in mod special, deoarece atrage atenţia asupra
virtuţilor care edifică comunitatea şi asupra forţei ciale disturjE a bogiliei lot6'F in Eod neDo. trivit,
într-o vreme dnd severitatea naturii divine şi transcendenţa lui Dumnezeu tind să fie uitate, trebuie
restabilit echilibrul prin accentul pe care această Epistolă îl pune pe Dumnezeul neschimbător (1:17),
Creatorul (1:13), Grll (1:27: 3:9), Slv@nd (4:15), Cel Netrfildt (1:20), eF tu Eebuie ps la nl.eEre de
€lMii di (1:13), Crdia olmi@ E€buie s, I * suplrA cu bnints (4:7, 1O), t4iuib{1, Jude.Etorul,
Mînruitorul ţi Nimicitorul (4:12-12), care nu va accepta nid un rival £4:4-5), Dătătorul înţelepciunii
(1:s) tj hldlui (4:6), c.l @ phite o 6en{ a vieţii pentru cei care rezistă la testul credinţei şi care ti iub6c
truMi F El (1:12).
aI3uoGRAlI!. CoMiaii de J, B, Mayor, !913; R, v C. Gsk€r, Tnr?q 1956; c, L, Milio[ 1966: F Ml|ssc,
1964r si M, Dibelis, 1975. p.HD.
IAD. fn NT termenul „iad" traduce cuvîntul gr. care este transliterat „gheena" (Mat, 5:22, 29-30; 10:28;
ra:9: 23:1t 33; M3n 9:43, 4s, 47i Lua 12:s: rac, 3:6). Numele este derivat de la ebr. g£(bcn)(bcnâ)
hinriom, valea (fiului/fiilor iui) Hinnom, o vale din apropiere de Ierusalim (los. 15:8; 18:16) unde
copiii erau sacrificaţi în foc, în legătură cu ritualuri păgîne (2 Lnp, 23:r0; 2 Crcn, 28r3j 33:6; Ier 7:31:
32r3S). Derivarea numelui original este necunoscută, dar Hinlom e-'e atrc.pe d cstitudjE nmete lfti p€r-
soane, fn scrierile ebraice de mai tfruu Gheena a ajuns să însemne locul de pedeapsă pentru păcătoşi
(Jnăl-toMruiMo& 10:10; 2 EidE 7:36), a fGt dsris o un loc unde focul nu poate fi stins ■ ideea generală
de foc, ca expresie a judecăţii divine, este întilnită în VT (Det, 32:22; Dan, 7r1o), UreFtw Rbinice
ontim difent p5Eri cu privire la c€i @E rcr s!i€!i Ded€a;s veşnică. Erau râspîndite ideile că suferinţele
unora se vor sfîrşi prin anihilare sau că în unele cazuri focurile din Gheena erau curăţitoare CRoh
Hashana 16b-17a; Baba Mezra 58b; Mişna Eduyoch 2. 10). Dar cei care
susţineau aceste doctrine afirmau de asemenea realitatea pedepsei eterne pentru anumite categorii de
păcătoşi. Atît aceste scrieri cît şi cărţile apocrife afirmă crezu] mtr-o retribuţie eternă (cf.Iudit 16:17;
Psalmii (uiSoîomon3:13),
învăţătura NT întăreşte acest crez mai vechi. Focul iadului nu poate fîstins (Marcu 9:43), este etern
(Mat, 18:8), iar pedeapsa aceasta este opusul vieţii veşnice [Mat. 25:46). Nu există nici o idee care să
sugereze că aceeia care intră în iad ies vreodată din el. Totuşi, NT lasă loc pentru credinţa că în timp ce
iadul, ca manifestare a roîniei implacabile a lui Dumnezeu împotriva păcatului, este nesfîrşit, existenţa
celor care sufer3 s-ar putea să nu fie nesfîrşită. Este difidi să reconciliem împlinirea finală a întregului
univers în Cristos (Efes. 1:10; Col. 1:20) şi existenţa permanentă a celor care îl resping pe Cristos, Unii
teologi au susţinut că o pedeapsa eternă este eternă prin efectele sale; în orice caz, etern nu înseamnă
neapărat „fără sfîrsit", ci subînţelege „o perioadă lunga care depăşeşte orizontul mintal al scriitorului"
(J. A. Beet). Pe de altă parte, Apoc. 20:10 indică un chin conştient şi nesfîrşit pentru diavol şi agenţii
lui; este adevărat că afirmaţia este făcută într-un pasaj încărcat de simboluri ţi unii a-firmă că un sfîrşit
similar îi aşteaptă pe oamenii care refuză să se pocă iască în final. în orice caz, nu ar trebui să permitem
nici unui gînd să ne distragă atenţia de la eriozih@ arertisndtelor Domului n6t$ 4 privire la realitatea
judecaţii făcute de Dumnezeu în lumea viitoare.
în iac. 3:6 Gheena, la fel ca şi iazul fără fund din A9a, 9:1 iw,; 11:7, p.re se ne slN r:dui pe pămînt.
Itutinile NT d6pre Fdeaps dsnn N sidt ui, forme. In afară de foc, pedeapsa mai este descrisă ca htuMlc
(M.t, 25:30: 2 Pet. 2:17), m@rt€ [Ape. 2:1r), ninicire ti qduder€ din pt4nb Domdri (2 T6. 1.9; M.r,
712123) si e o d.torie are Ecbuie plătită (Mat. 5:25-26).
Numai în 2 Pet. 2:4 întîlnim verbul tartaroo, tradus „aruncat în Adînc". Tartaros este cuvîntul clasic
p€ntru leul de Fd€r6i etmi, da. aici sre aplic.r îa sfera intermediară de pedeapsă pentru îngerii căzuţi.
BIBLIOGRAFIE. J. A. Beet, The Laşi Things, 1905; S. D. F. Salmond, The Ckrisrian Doctrine of
Immor-kriry, 19o7j J, w: we!!o, fte Goodn$ of Gdd, 1974: H. Bietennard, NIDi'lr2, p. 2os2lo: J. JeE
nia, mNT I, p. 9 q.m' 146.149, 657 $uh,
D.Kr,
IAEBEŢ (Ebr.ya'bes, „el întristează"). 1. O cetate din teritoriul lui Iuda, lecuită de „familiile scribilor"
(1 chn. 2r ss). 2. capd uei familii din Eibd lui ruda (1 Crc.. 4:9-10), u blrbat „onorabil" ale cirui ruge.
ciui au primit raspw de la Dlllrwreu, Pentt! o discuţie cu privire la un joc de cuvinte ebr. în acest
conte*, rezi C. L y€n, Cnronicld, p. Aa; J, M. Myaj, f ftronicld, 196s, p, 23 9.1m. r.D.D.
IAEL (Ebr,ya% „capră sălbatică''). Soda lui Heber, chain4 e .4l,a orcdtpesisa (Jud,4:17-21). în vremea
aceea canaaniţii, sub conducerea lui labin, regele Ha torul ui, şi a lui Sisera stăpîneau peste Israel.
540
IAIR
într-o paranteză (Jud. 4:11) este explicată prezenţa. Cheniţilor înspre N, ajungînd pînă ta Taanaim, pe
s@ill d Neftali (16. 19:33); d. .bi.tl d eu asociaţi cu tribul lui Iuda. Priceperea lor în prelucrarea
metalelor i-a făcut să fie aliaţi folositori pentru canaaniţi (Jud. 4:17).
După ce izraeliţii, conduşi de Debora şi Barac, iau înfrini pe canaaniţi în mod zdrobitor, cea mai mare
parte a armatei învinse a fugit spre V. Sisera, însă, şi-a ab{do6i tunctia de oMndd d }a lidftptat rpe N,
probabil ca să caute scăpare la Haţor. lael, dîndu-şi seama de iEFrtarF lui foarte 'l4 (4 Jrd, 4:22), i-a
oferit ospitalitate, care potrivit obiceiurilor din vremea aceea îi garanta şi protecţia. înşelăciunea lui lael
a fost ţi mai mane pentru că a încercat să-i dea un sentiment de siguranţa (Jud. 4:18). întiucît ridicarea
corturilor era o ocupaţie a femeilor, Iad a putut să-1 omoare pe Sisera prin împlîntaiea unui ţăruş în nm-
plă. A fi omorît de o femeie era o dezonoare (c/ Jud. 9:s). 4h felul a€ta sa ihplir{t prcfed! Deboai ca
onoarea principală de al fi omorît pe Sisera va reveni unei femei (Jud. 4:9).
\trroria a ol6it o eliberae F'!r1a@t6 de rub stăpînirea canaaraţjJor ţi i-a permis Israelului să preia
controlul asupd vdij EedneloNluicaF awa o poziF€ strategică. Victoria a fost imortalizată în Cîntarea
De!"ti (Jud. s), teuodti @ o dar conten. porană, cu evenimentele respective care arată o bucurie n6rb.r5
d priviE I. actul diniEl al lui lael (rtrd. 5:24-27). "totuşi, deşi nu aprobăm reacţia, nu putem trece cu
vederea că este o reacţie umană naturală la moartea duşmanilor străvechi care au asuprit îndelung pe
Israel.
A! r6t sua€hte diferic nodidcari in!tubabil€ pentm a scoate referirea surprinzătoare la lael în Jud. 5:6.
tde (e 6t comuicat{ aici pbb.bil c! 6r€ că deşi Şamgar ţi lael trăiau atunci cînd Israelul era dpnt, nid uul
dinft ei nu au f6t ln siaE sa realizeze eliberarea. Debora primeşte tot creditul pen-tiu această izbăvire.
IEUOGRAnE. d E. cundal, "rud36 ond nutl 1968, p. 81-101. A.E.C.
IAEZER" un oE din re&trn dorjt al lui siho4 cucerit de Israel (Num. 21:32) şi care a făcut parte din
,&uile date Eibltli ld cad, Mai dziu a f6t dat familiilor Merari din tribul lui Levi. în timpul domniei lui
David laezcrul a dat „oameni viteji" (1 Cron. 26: 31) ti a f6i uui dinE or$€le de F rut .elor <@ au făcut
recensâmînrul (2 Sam. 24:5), Moabirii au obţinut stăpînirea asupra oraşului, probabil cu puţin timp
înainte de căderea Samariet (Js. 16:8-9; Ier. 48:32, unde se presupune că „marea" Iaezerului este o
eroare a scribului), [uda Macabeul a cucerit şi a jefuit oraşul prin anul 164 î.d.Cr. (1 Mac. 5:7-6). Locul
s-ar putea să fie Khirbet Gazzir, pe Wadi Sa'ib, în apropiere de es-Salt. A.R.M.
IATAT (Ebr, )€p?!), unn dinde 6ii lui Ne, mnliomt {ie obicei dtlnur (G€n, Sr32; 6:10; 7:13j 9:14, 23,27;
1 Cron. 1:4), dar urmaţii lui sînt trecuţi primii in Gen. 10 (şi 1 Cron. 1:5-7). El a fost strămoşul mai
hultor tribui {i popoare, i.r tfu$ lli ar awt nM€ care în hmwile irtorice au fo6t a.odata .{ regiuiLe
din N ei v ori€rnnli Mijlcitr ln sF.ial a Aratolia ti badnor MArii r8e eIA3ELU! NATTUNTLOR). I.f€t
{i siia s .u f6i tur€ cei opt (m€ni ere au *5pat dir Potop ri nrE-u ircAdt u&€rior el nnpEura cu Sem, a
acoperit goliciunea tatălui lor. în declaraţia profetică a lui Noe după această întîmplare el s-a rugat ca
Dumnezeu să lărgească corturile lui Iafet ţi ca ef si locuiască în corturile lui Sem şi să-1 aibă pe Canaan
ca slujitor (Gen. 9:27). Mulţi comentatori cred că pronumele el se referă la Dumnezeu şi nu la lafet,
de{i an!€le irterpFtiri aht p6ibile.
Dacă acceptam ultima variantă, s-ar putea ca referirea să fie făcută la binefacerile Evangheliei care a
venit mai întîi la urmaţii lui Sem, dar apoi s-a întins Ia popoarele din N. tn vereetul de mai sus cuvîntul
folosit pentru „a lărgi" este yapt, dar probabil că aici avem doar un joc de cuvinte ţi nu este nici o altă
legătură cu numele lui Iafet (yepeţ), care nu apare în altă parte în Biblie sau în inscripţii antice. Totuşi,
unii au făcut legătura între Iafet ţi personajul mitologic grec la-petos, un fiu al pămîntutui şi al cerului,
care a avut mulţi descendenţi. Numele nu este grec, aşa îneît s-ar put6 să fie o fonni a rwlui biblr.
BIBgocRAFlE. t Dho@,, JE Pdpl6 isu de &pl€t, daprA. le Chapitre Xde la C€n&", SItd 13, 1932, p.
23.49; D, J. Wi*rna! 'Gs6ir 10i Som Arl'aelosiel cosidaatioN", JT\487,19ss, p. 14 ş.urm.; D. Neisman,
„The TWo Genealogies of Ja-ph€rh', in H. r- Hoflnd (ed), Orient & (Xciaent, 1973, p. 119 ş.urm.
T.C.M.
IAHA! Gbr. ]ah6l, un le din cinpia M@bdli unde Israel 1-a înfrînt pe Sihon, regele amorit (Num.
21:23; Ddt. 2:32; Jutl, 11:20). NMel€ aPaF strb roi multe forme - Iahza, lahaţ (Ios. 13:18) şi iahţa (Ios.
21:36; Ier. $:2r).Iabz, A bnatI6t h06,r.ritoriul13:13) lui Ruben şi a fost dat levitilor din familia Merari
(Ios. 13:18; 21:34, 36). Regiunea a fost cucerită mai tirziu de Israel, dar Omri a recucerit teritoriul pînâ
la lahaţ. *Piatra Moa-bită (rîndurilc 18-20) afirmă că israeliţii au locuit aici cidd s-au rupEt d Mefa. Itr
@le dir ur,na Mela ia jzSdit ti . adawat a€t teritoriu L domiil€ s.le. M, dtti Buit pl3szi lealitatea ln
indiab Ki. nltate a dNfrului cd tue prin resiue delMi la dlapta d€ ilhdi Ubli. Y. Anmi 3 props Khnb€t el-
Medeiyineh, )a marginea deşertului (LOB). Pe vremea lui Isaia ţi Ieremia cetatea continua să se afle în
niirile n€bilitor 0s. 15:4: ld. 43:21, 34).
J.A.T.
IAHZIA (Ebr. yahz'yâ, Jahveh vede, revelează"): laltia, Eaa 10:rs), unul dintre cei patru berba!
menţionaţi în legătura cu controversa cu privire la femeile străine. Expresia ebraică este echivocă si
poate fi tradusă arii „au fost de partea" dt şi „au fost împotriva" părerii expuse. Contextul ar părea să
sprijine idee .e ei patu ,au lct de pan€ lui EzE, •i i J.D.D.
IAIR (Ebr.ya"4 ,Er lmiE26'), 1. Un unnal al lui Mânase care în timpul cuceririi la E de Iordan sub
ondueE lui MoiF a dupat cite sE ra 3@its dirEe Bas !i cala.d 0{s. 32:41) si le-a nMit
£41
TAIR
*Havot-Iair (Tîrgurile lui [air). 2. Un judecător care a jod*at h lsEd tinp de 22 de ad (Jud. 10:3, s), cei
treizeci de fii ai iui au avut treizeci de cetăţi în Galaad. numele Havot-laii fiind asociat cu aceste cetăţi.
3. 1lr,rl lui Mlrdon€u (L*. 2:sl
4. Cyă'îr, „el înalţă") Tatăl lui *Elhanan (1 Cron. 2o:s), sul dinft .on lui DavA; datorftn ud ercri de
transcriere este numit laare-Oreghim (2 Sam. 21: 19). M.A.M.
IAIR. Un @ndrcator al sinagogii a drui 6ic, a tosi vindeari de cristo. (MaE! 511,43: Lua 8.41s6: cf.
Mat, 9:1e.26). Nlrel€ pGre fi daiEr de la ebl yl'îr, Jahve luminează" {cf. Iair, Jud. 10:3). Numele tui r
e6t dar de MqN ei Lu€, .td nu si de Ma@i. Datoria lui era să conducă serviciul de închinare de la
sinagogă st să aleagă pe cei care aveau să conducă rugăciunea, să citească Scripturile şi să predice. în
general era cîte un orcfttrynagogas la fiecare sinagoga (Matei îl descrie doar ca arc/ion, care are acelaşi
înţeles).
Iair a venit la Isus după ce Isus a traversat Marea calileii v€niftt de la DeapolG ti a debaEat ln apb piere
de Capemaum. Fiica lui, în vtrstă de 12 ani, era in pEgut rcrlj si ,air i.a crut lui ls6 s.a viDr s; o vind*.
Pe dlm cltse .e lui tair ts a vindMt o Iftie cu o hemolagie. Atuci a mir Er& c, feda era moartă.
Majoritatea celor prezenţi au socotit câ nu mai era necesar să-1 deranjeze pe Cristos şi au fost
batjocoritori cînd Isus a spus câ fetiţa nu e moartă ci că doarme. Cînd toţi au fost scoşi afară din casă,
cu excepţia lui Petra, lacov, loan, Iair ţi soţia sa, Isus a luat-o pe fetiţă de mînă şi ea a revenit la viaţă.
El le-a poruncit să-i dea de mîncare şi le-a cerut să păstreze secretul învierii.
Din punct de vedere literar este interesant sâ vedem cum Matei condensează istorisirea atît de mult
îneît dâ impresia că fetiţa era moartă atunci cînd Iair sa apropiat pentru prima oară de Isus. Este demn
de remarcat faptul că Marcu reţine expresia aramaicâ fttt_ă qdmtf). R.E.N.
IANE SI IAMBRE. P.wt brb€.G d6Dre anqiii învăţători care propovăduiau învăţături false ţi peri-
culoase din punct de vedere morat şi spune că ei se lm!.sive adaiftlui la fel cM Jaresi Imbe,.sau
lnloFivit lui Moire (2 Tin, 3:6-3). a.6re nu€ N apar în VT, dar aluziile extra-biblice arată că este vorba
de vrăjitorii egipteni din Exod. 7-8. La fel ca şi ei, învăţătorii au profitat de înclinaţia spre superstiţii ca
să prezinte în mod plauzibil o parodie a adevărului. Nwle, de o v€dim FUr@uln, apar slb dit€rite fome.
AelMita 'Lllla@ Tadahirs", d6prc care se ştie în prezent că a făcut parte dintre scrierile d. la Qrlml!
spqe cd Beli.l l{ ridi€t p. yohanh şi pe fratele său" împotriva lui Moise şi Aaron (7.19 în R, H, Charl€s,
Aeud€?(gnpnq 1913j 5, t9 ti c. Rabin, The Zadakite Documenu2, 1958, p. 21); Talhudul b.bilmia4
'Yohare si Mam. (Mmd,to.t 85a; cf. scrierea numelui „Mambres" în majoritatea E. I't. $er. din 2 tin,
3:3), LeSenda ebhic, 6pw mai multe despre ei şi chiar le atribuie paternitatea lui Balaam. Scrieri păgîne
se referă, nu întotdeauna cu cranbE, la uul su l, aiirdoi (d Ptinis, NH 3q1.
11; Apuleius, Apolagy 90; Numenius din Apamea, în Eusebius, Praep. Ev. 9. 8. 1), indicînd celebritatea
povestirii. Origen a cunoscut o carte pe această temă lcofln in Mat. 2s:37i 2719J iar Deenn celasid
menţionează Pocăinţa (ui lane şi lambre, din care M. R. James a identificat un fragment într-un
manuscris saxon (JTS 2,1901, p. 572 ş.urm,). Totuşi, este puţin pnobabil cn Pa!€r tae atuie la de el a
folc;ii n@le p€ntu sinpld rctiv d eEu foraGite ir hod obi{nuil d EreriE la Exod. 73.
'BIBLIOGRAFIE. HJP, 2, 3, p. 149 ş.urm.; SB, 3, p. 660 ş.urm. A.F.W.
IANOAH (Ebr. yânâah, yănăhă, „odihnă")- 1- Un oraş în teritoriul lui Neftali, cucerit de Tiglat-Pileser
in timpul doNiei lui Pdah (2 inp. 1s:29). Este posibil sâ fie localitatea modernă Yanuh, la NV de Acra
(LoB, p, 379). 2. un orag h dibnd lui Ei-ain, la SE de Sihem, dal ce a MEat 3ranib dine Efraim şi
Mânase (los. 16:6-70). în prezent este Khir-betYanun.
J.O.G.N.
IARBĂ (Ebr. frâsfr, de£e,yereq, 'eseh; gr. cftortas).
Cen, 1:11 sri€ .e prFintrn a pr.ds kgetarie (literal „iarbă") în „ziua a treia" a naraţiunii creaţiei, în ţara
promisă iarba a constituit hrană pentru vite; iarba era dată în ţară de Pumnezeu, ca răspuns la ascultarea
poporului (Deut. 11:15). Iarha a fost hrana lui Neb@rlnetar in pdi@da e de nebqie CD€ut. 4:15. 25)-
Păşunile verzi nu sînt permanente în Palestina, ci ţin numai pentm o vreme după ploi, iar în anotimpul
Bai * slcr. ca Fzultat iarb 6re u simbol poEivit pdb! caFcierul t.fitor al viedil lmne (de ex. Ps, 103:15;
îs. 40:6-7), pentru stâpînirea de scurtă ilEta a boganlui 0ac, 1:10-1r) g 6te u rinbol pensu s*ibici1llu i
ninici@ dqmnilor (&. 37i27 = 2 hp, 19:25), penldi cei r5i cF urmează să fie retad cuind (P6. 37:2t ,si
p€nttu cei .are ur$ Sionul (Ps. 129:6).
Mdti@ firelor de iarbe 6te @nerati cu o mulţime de oameni (Iov 5:25; îs. 44:4), cn un popor înfloritor
(Ps. 72:16), iar aspectul luxuriant al păşunilor verzi este comparat cu seninătatea vieţii spiriruh 0,s.
23:2). ln ia!b5 otraS2de p@te fi vlzuia o .aliate a uui doruib! dreFt (2 san, 23:4) ri m dmibr bineiror ft u
efer la fel de biHitor şi produce beneficii similare asupra poporului său, cu pl@ia ce cde !€ p.jiidre
ccire (Ps. 72:6).
In onftsr, u Fnur ster! ni frr, irbs poaie indic mînia lui DUtlM! (Deut. 29:23)_ R.dH.c.
IAREB, Nunelc eu epietul sui res€ al Asiiiei c@ a prinit Eibut de ia IsE€l (os 5.13; 10:61. Dac: este
considerat nume personal, se presupune că se referi la Tiglat-Pileser ni si la încercarea lui Menahem de
a-i cumpăra pe asirieni în 738 î.d.Cr. (2 împ. 15:19) su t llltM de ajutor a lui AlEz lrnpodiva lu Reqn,
res€le sili€L li P<ah, rer€le tui rmel (2 ihp. I6:7 10). Sugestia lui Sayce că ar fi vorba de Sargon II,
cuceritorul Samariei En 722 Ld.Cr. este improbabilă aatorit{ dat€i 9i lnpejlreribi
S42

inhcft aici 6te omis aticold hotbrlt obisnuit, este mai probabil câ mdekySreb^ este un titlu care ar hebui
Fads "Ese rlzloinic' ($u luptito!), eu, daca spunem că matki rab este o formă veche pentru mdek rab
pare fi interpretat ca titlul regal asirian obiinuit ,Jeae lr@". \,€zi Rvna, RSVmg „un regr crc lupti'
Avng .r€€l€ Gre ar Eebui sa phdeze". Oricare ar fi interpretarea dată, referirea istorică este la textul
citat mai sus. l.U.W,
IARMUT (Ebr,yamor, 1. Ll Yamut (Khirb€tYa. muk), aflat într-o politie dominantă deasupra văii Vfadi
Surar, la 5 km S de Bet-Şemeş. Ziduri si resturi ceramice din Epoca Tîrîîe a Bronzului indică ocuparea
sei bne de 2-3 heh de ceft o popllalie de 1.5oo2.000 tnainie de inEzia iqaelite, cind lamut era o erate
amoriti inpotdrd. r,€zi lc. 10:31 15: 35; Neem. 11:29.
lIlljOClAllE. J.GaFtan& J6iuaJudg6, 1931, p. 171; LOB, p. 195.
2, o ceiat€ levitid: ln t€ntoriul lui kah.r, 16. 2l:29, nmit, de end€ Rener (lc. 19:21i cJ Oo((t) 16. 21:29),
Ranot (1 cFr. 6:73)i dar egiptenii au numit districtul „dealurile larmuta". Aharoni (rot) sgeruz,
KlbljFhayy€rde'r, Belvoir djn pe ri€da Cruciadelor, la 10 km N de Betfear
J.P.U.L.
IA5oN. r- c.rda ld PaveL la T*lonic (Fapt, 17:5 9). o gl@t iBtbail de erci a ata.at €s lui ii, reslsindu.i pe
Pare1 $ siLa, Iau lu t p€ Iason * crb_%ii, 6N€rti$ ti i.au .c%t$ lnaintea politarhilor *(@gE traţii locali)
eâ au adăpostit agitatori periculoşi. Cei arestaţi au fost eliberaţi după ce au depus o garanţie tenrru pufu
bue, Lua nu spu€ dact a !'eblit sa promită că nu vor mai adăposti misionari (cf. T. W. NIaMn, BJRL 35,
19s23, p. 432) su dd cl sar ansajat sI renlinA paca, In orice caz, rezultatul a i:6tplearea pnpitia hiPavel
(Fa?t, !7:10) inhpre jurări care au împiedicat întoarcerea lui curînd (cf. 1 T6. 2:13). Nu ld@!€ indoia]e
ca lason a 6st ewu (cJ Fapt, 17;2 fi 13i24) şi prcbabil ottiln (4 Fapt. 17:7).
2. Un c.qlh din coiini .ae timit elutnri h Rom. 16:21. Probabil că „rudenie" înseamnă aici „fra te tru' (cl
v. 7,11 si Ron. 9:3). laen sar tut€ sd ne idemic d1; daci sciparer dte 9irsopare! din Fapt. 2o:4, $ar puta
ca P.!€1 si induds aici doi mce' donieni.
Ntmle - i&nric cu nhele condu.ebrului Ar gonauţilor ■ era răspîndit şi se pare că evreii care vorbeau
greceşte îl foloseau uneori în locul unor nume evreieşti care sunau asemănător, cum sînt Isus, sau losua
(Deissmann, Sihle Studies, p, 315n.). A.F.W.
IAfOBEA)vl. r, ,,... Fiul luj Haoonj. uul din crpi bnii d. *and". I Cbn. l1:lli ,,fruj lui Z.bdiel", 1 Con.
27:1. TYeblie iddtific6t o ,Jq*b-B.sf.b€r, Ecldditd" (2 s.n. 23:a), cde p€te n citit Joşeb-Başebet,
HaanonituT (hahakmonî în loc de taWc'morit înţelesul este nedar). briantele fcboşte, lesebada din lxh
lesbaai, din versiunea Lucian, implică o fo6l derivara d€ la Isbaal. c€l mi d€ sane lizboinic al lui D.vid
cale a omorît „trei sute al
IBŢAN
crcn.) sau „opt sure' (2 sah,)i 6re nai piobabil 6d fie opt sute, întrucît i-ar conferi superioritate faţă de
Abinai(2 sm. 23:131. ("cAplTENlE.)
2. Ur alt luptntor care 3.a aEMt lui David la Tidag (1 Cron. 12:6). A.R.M.
1ATIR CEbr. yattir). HurvatYanr (Khirbet Attir) pe (Gsh de w a daluilor lui luda- la 21 km de H€brbnl
cetatea a fost dată preoţilor (los. 21:14). David a împărţit cu locuitorii acestei cetăţi prada luată de la
amaleciţi (1 Sam. 30:27). J.P.U.L.
IAVAN. Utul dinie fiii luj Iafer (cs. 1o:2; 1 cr.L 1:5) şi strămoşul unui grup de popoare, *Elişa, *1ar-tb,,
rchitin ii 9irDodanin (C€n- 10:4i 1 C!on. 1:r, caie tb,,Snt .siati9i .u regisne d€ la N !i v de Ori€ntrd
Mijleiu. llre sene€l acftpti faptul ce ac6t nft (ebr. ^SwEFrt) trebuie identificat cu gr. lones, care apale i.
folrm lddna, prcb.bit lawan6, in Hom€. (lliada 13. 685) şi se referă la popoare care mai tîrziu aveu sE
lnpMut€9i nlftlc lor Iodei. NMeIe apare de asemenea în inscripţii asiriene şi adiaemeniene (Idmdnu şi
Epetiv vdund)- lsia ii nenlion€zi p€ urmaşii lui lavan (ux Hellas) alături de Tubal, ca unul dintre
popoarele (gdyfm care locuiau insule si ţărmuri lndepinate (ir,rn, js. 66:19). p€ Em lui Eahia urmaşii lui
lavan (LxX Hellas) erau cunoscuţi că făceau comerţ cu Tirul cu sclavi, vase de bronz şi fibre (Eaec.
27:13,19; in!. 19 daducra vsR preferl mual, .din Uz.r", ln le de n'nrd, ,,c@ ce F ioare, fir'). Nmele Iaen
(cEia) 6te folos't in profciiile lul Daniel care s r€feia h hDare$ lui Alexandru Macedon e h zah- 9113
r€Imul (creia) probabil ci 6te tolosit cu rdetue la 8r<n sderia.
BIBIIOC!-AIIE. p. Dnofre, Syre 13, 1932, p, 35-36; W. BrandeNtei! ii M. Malrhoter. Hdndbudn des
Allpersischen, 1964, p'. 156. T.GM.
IAZ = vazl BAZIN
IDLEAM, Ur ong camanit la sranila d€ N a lui MaI]*, al .5rui teritoriu se lnt'rdea pini ]a (nu -in') Is:hd
(rc. 17:111 Y. XauiMm, The Bibtical Aeout of [he Ctmqucst of Palestine, 1953, p. 38). fn timpul
@upsrii islaelite, lcuitorii careaDifi au fct suprii, nu izgoniţi (Jud. 1:27). Iblearneste în prezent Kriirbet
Billmeh, la .c 16 lm sE de M€ghido, ?e dMul de la Betgean (2 lnp. 9:2,. Probabil ct 6te ?eBnean din 1
cron. 6170, o cetate levirice. lbl€n apare in listel€ egiptene sub numele Ybr'm. K.A.K.
IBTAN (Ebr. Uta. cdotui nudi din Jud. 12:4. 10; un judecător naţional timp de 7 ani, care a urmat după
lefta; se pare că a fost o persoană înstărită, care a crescut o familie numeroasă şi care a aranjat căsă torii
pentru treizeci de fii. Casa ş'i mormîntul lui au fost înBetleem, probabil în Zabulon (ios. 19:15), la 11
km VNV de Nazaret; comentatorii evrei, presupunînd câ a lost Bedenul din luda, Iau identific.t cu
rBoau.
I.P.U.L.
543
tctDoD
ICAAOD Gbr. '&at6o. Nu€le dar de elia l!.i Fineas copilului ei, dnd a auzit că filistenii au capturat
chivotul legămtntului (1 Satn. 4:19-22, c/. 14:3). Există cîteva explicaţii posibile: (1) că'feste o
interogaţie („unde este gloria?")- (2) 'f este particula negativă Crai este glorie", cf. Josephus, Aut. 5.
360); (3) numele d 6 '.b_t!@dd Ctatll mu 6te slotie").
R.P.G.
ICONIA. o €hi€ din Aiia Mica @nlioEci n| Fapt, 13.s1; 14:1, etc. i 2 Tim, 3:11 6 6ind *tu 6de. rinlelor
lui PaEI, iiar ln Fapt. 16:2 Gre l€d urde a fc.t Tinotei 6 f6t b.bn de bire, Fiild situtA la marginea
podişului, regiunea era udată bine ţi era productivă ţi bogată. La început a fost frigianâ, nunEl€ ei 6ird
r6mnia: religia a |,@ ftigiani pina i! vremea romanilor; locuitorii se închinau unei zeiţe mame care avea
preoţi eunuci. După ce a fost pentru o E€m ebte. @ Mi inportantd din Li@ni. ii . trecut prinţi-o serie de
schimbări politice în cele din urmă r fat inclusă în re8atul Calariei fi put'n nai r&ziu in provincia
romană Galatia. Faima şi prestigiul el au crescut mult sub stăpEnirea romană: Claudius a onorat cetatea
cu titlul Claudiconium, iar sub Hadrian a devenit colonie onorifică (deoarece aici nu sau stabilit
italieni). fn vremurile NT a menţinut sistemul d€ condude al cr.$or €lenlre, lueE juidic, a
adunării fiind investită în doi magistraţi care erau rqil ,€ tetrn de u d
D€+ pasjd din Fapt, 14. 6te *urt, el d, plilej le mai multe interpretări diferite. Aţa-numitul Tfext Apu -
sean implică două atacuri împotriva lui Pavel, unul fătiţ si al doilea mat subtil, după care apostolul a
trebuit să fuga. Sînt menţionate două categorii de lideri evrei; „mai marii sinagogii" şi „domnitorii", o
distincţie care poate fi justificată din punct de vedere epigrafic. Textul din Codex l&ticanus şi
documentele înrudite conţin un pasaj mai dificil în care se înţelege ci a f6t u sitrau atac & d@ta tui
luA!. Ai.i domnitorii din v. 5 pot fi identificaţi în mod mai pl.uibil .! nagina$i cetadi, a{a cm suaeez!
Ratnsy; dna n rp!%nt m s€ srabilit daci tqtul Undai Vechi este o prescurtare neadecvată sau dacă Textul
Apusean a încercat să corecteze un text care s-ar putea să fi fost alterat.
Iconia este scena unei întîmplări binecunoscute din Apocrife, întîmplarea cu Pavel şi leda, conţinută în
Faptele lui Pavel. în afară de existenţa puţin îndoielnică a unui martir timpuriu cu acest nume, nu există
in htlnplft u continlt istodc bire (Mnit
BIBLIOGRAFIE. Comentarii despre Fapte in loc., în tp€cial BC 3, p, 129-132; 4, p, 16G162; lt M-
nan-sy, Clri6 ol St krl, 1907, partea a iv.a.
J.N.B.

Iconia din provincie romană, Galatia, Asia Mkă,

544
IDOI,ITTRIG
IDO. Numele reprezintă cîteva variante ebr. iar derivarea şi înţelesul sînt incerte. 1. Thtăl lui Ahinadab,
qul <lin@ti tuncd@ii lui Solomon (1 ihD. 4:ta ('idd6). 2. Un ldit din L(ilia lui ch€@tr I crcn. 6:21 (MT
6:6, iiCd8), nnit Ad.i. ln 6:41 fMT 6:16), 3. Căpetenie tribală din secţiunea de E a lui Mânase, 1 Croa.
27;21 (yiddâ). 4. Un văzător ţi profet citat ca o sursă pentru Ctoiâd, în 2 Cron. 9:29 (ye'dt, Q'fe' Jr?d);
12:15 d 2 crcr 13:22 (iddd), 5. alni.d ("ta0,r" h Da) profehnri zlharia, zan. 1:1, 7 f'idd(!J;EzraS:l; 6:14
('iddâ').6. Unul dintre cei care sa! flcut vieEti de cnsarorn mixre ladai tn Em 10:43 ('rlddd s.u )dd.iay),
7, c.pul @ja dinEe familiile preoţeşti care s-au întors la Ierusalim împeff! o zobbabel, NM, L2,4
('iddd); V:r6 (iad.r). r.c.B.
IDOLATRIE. Istorisirea religiei VT ar putea fi relatată în cea mai mare parte ca o tensiune între con-
cepţia spirituală despre Dumnezeu ţi despre închinare, trăsătura caracteristică a credinţei adevărate a lui
Israel, ţi diferite presiuni, cum era idolatria, care au încercat să înjosească ţi să materializeze conştiinţa
şi practica religioasă naţională. în VT nu găsim o înălţare de la idolatrie la închinarea pură înaintea lui
Dlm€k'r, ci dimpori!*. u popor @ po*d5 o închinare pură ţi o teologie spirituală, care, prin intermediul
unor lideri spirituali ridicaţi de Dumnezeu, luptă în permanenţă împotriva seducţiilor religioasa ce au
reuşit să acapareze adesea majoritatea poporului, idolatria este o abatere de la normă, nu un sbai!
prinitiv, depăşit treptat {i o .li6cultate,
Dacl eBir.ld lpest! larg de d@zi depE religia patriarhală descoperim că este o religie a al hrurui ti 6
rusrcisii nu o rElkie . idolilor, EsrA anumite evenimente, toate asociate eu lacov, care s-ar pt@ sd indie
tColaFie din p.n@ paEiarhilor, De .Mplq Rah.la a tuht t@6mii tatslui ei (cen. 31:19). Ludd acra in
3ire .u .iov€d6t€ deft cr soţia lui Iacov nu a reuşit să se elibereze de mediul religios mesopotamian (c/
Ios. 24:15). Dacă aceste obiecte aveau atît o semnificaţie legală cît şi una religioasa, posesorul lor ar fi
deţinut dreptul de succesiune asupra proprietăţii familiei (*NUZI). Lucrul acesta se potriveşte bine' cu
îngrijorarea lui Laban, care nu pare să fie un om religios, şi dorinţa lui de aşi recupera idolii, iar crnd nu
a reuşit să-i găsească, a avut grijă să-1 excludă pe Iacov din Mesopotamia, printrun tratat formulat cu
mu3tă grijă (Gen. 31:45 ţ.unn.). De asemenea, se afirmă că slilpii ridicaţi de tM).Ir&v(Ca:. 2a:$i 3t:13,
45: 35:14,20) stnr la fei € ţi pietrele idolatre cu care Canaanul era familiar. Această interpretare nu este
necesară. Stupul de la Betel este asociat cu jurămîntul lui Iacov (veri Gen. 1:13) şi ar putea fi încadrat
mai uşor în categoria lor fi aducere aminte (d? d. Cd. 35:20; 16. 7i l Sd, 7:12: 2 Sad la:la). lh fie. dovale
i nCa, 35:4 folcire ad@ par! a areia idolatria patriarhala, arată de rapt incompatibilitatea recunoscuta
dintr idori g Dffi4d de la B.tel. Ia6v trebuie să îndepărteze toate obiectele inacceptabile mai înainte ca
să poată sta în faţa acestui Dumnezeu. 1 ca Iacov le-a „ascuns" („îngropat") nu trebuie t cd or indi€
teaM lui de a le disFusE, din
cauza că ar fi avut un respect superstiţios faţă de ele. Dacs nu adnitem d asia a 64 el mi sinolu si cel Mi
€ftiet noa de a indeperta obi<te @onbu-tjbile tem!, cI p€mitem sGpiciuii sz domine exegeza.
Majonat@ dorezno! din ?€Gda noaicA jndic: acelaşi luciu. Naraţiunea despre viţelul de aur (Exod. 32)
arată amploarea contrastului dintre religia care şi-a avut originea la Mt. Sinai şi religia caracteristică
inimilor care nu au trecut prin procesul de regenerare. Aceste religii sînt incompatibile. Religia de la
Sinai este în mod hotărit lipsită de imagini ale divinităţii. Moise a a3hs atdga loporului (Ddt. 4:12) .i
l@. lalia lui Dllmb! data h siei nu a conrinu dci u „chip" „formă", penrru ca lopolul si nu dainre corulr
şi să-şi facă imagini ale lui Dumnezeu. Aceasta este esenţa poziţiei mozaice, aşa cum este redată în
Decalaa G\oA. 20:41 cJ. Exon. 34:77). Ar bebui remr€r ci hte'ni.Sa din Dert. 4112 6te ln doMirl Etisiei,
nu în domeniul teologiei. Este corect să vorbim despre u ,,chip" .l Dotuului ii Deut. 4:12 si Nm. 12:a au
în comun termenul tfm&nâ Lformă", „chip")- Dar dacă Israel ar fi transferat lucrul acesta în practica
religioasă ar fi dus doar la o pervertire a adevărului si a vieţii. Aceasta este o mărturie puternică despre
închinarea lui Israel care, prin natura sa, nu accepta imagini ale divinităţii. A doua poruncă a fost unică
în lM@ din zjlele aelea g r.ptul cr aft@lost nu au d*operit o iMaire a lui l.hv€ (i! rnnp ce in.qinile de
idoli abe.l, în ti@te celelalt !€lsii) ara!, laul €i tulddeDtal in relicia hi Ira€l din p€ri6d. mo%id,
sdierile istorice din Ju.led6n, samuel si lhn, raţi ne spun aceeaşi poveste a abaterii naţiunii de Ia fo.nele
spiritule €raderirtie relisiei lor, Catra Jud&*orilor, .et puti. hcepbd cu cap- 17 prcziftE în mod deliberat
o perioadă de nelegiuire generală (cf 17.6i 13:1; 19:l; 21:2s). Nu @bui. 65 .e lndipuin cA .wmntele did
Jud. 19 lepEzifi5 no@ de mohlibie io IsEel, Dimlodivi, 6te o derier€ o IEt; a u€i cidili dqEdaE 9i nu
aEn nici u motiv să vedem în povestea lui Mica [Jud. 17-18) un stadju l€gal, dai priniriv, !n rEliSia tui
kE€l- A.elaqi comentariu din partea autorului cărţii Judecătorilor indke corupti, €li8i@sl (U:r.3: rezi v.
6t, t1n bwE eial{ { neiegiuiro (18:131; ret v. r) 9i pîngărirea morală din zilele acelea (19:1 ş.urm.).
Nu ni * sp6e ce fon au ahi inaSinile tcute de Mica, Pe baa iruginnor gisite nai tlrziu htrd snctqt din N
t€ritoriile Danire s.a sus€nt ci a! 6 awr folm uui viel eu a eui tau, lucfln acsta este destul de probabil,
deoarece este semnificativ ca atunci cînd Israelul s-a întors la idolatrie a fost necesar întotdeauna să
împrumute forme exterioare din mediul păgîn, sugerind astfel că în însăşi natura venerării lui Iahveh
exista ceva care împiedica dezvoltarea unor fom. idolaEe indis€le. \,,ileii de au r.cufi tle terc bo€m (1
hp. 12:23) erau einbolui ...aadte bine cueute; d. &nenq, ori de cite ori regii luj rsraet şi Iuda au cezur h
idolaEie, au lhD'uurat fom€ păgîne şi le-au combinat cu religia israelită. H. H. R@ley (Fai.h o/ Ird4 p.
77 i.m,) sutine ca dor zile de idolatrie care există după vremea lui Moise Eebuie explicate 6€ prin
inpdsll spre sincreri'n, 6e prin tendinţa obiceiurilor eradicate într-o generaţie, pentru a apare din nou în
generaţia următoare (cf. Ier. 44). Am pute. .d;Wa la a6tea tedttrb d€ a !6r \qti folosiM uli tucru caie, in
si.e, €ra leginm:
545
IDOIAIR'E
folosirea superstiţioasa a efoduluj (Jud. 8:27) şi cultul {srFlui de ema t2Inp. 13:4).
Prilcipalele 6.fte d€ idolatde ln @ a cAzut Israel foloseau *chipuri cioplite si turnate, stîlpi, *aşe-ra şi
*terafimi. massekă, sau chipul turnat, era confecţionat prin turnarea metalului într-un tipar şi apoi
nodelare lui c! wlte (Exoa, 32:4, 24). Nu ii *qtie dacă acest chip, ca şi viţeii făcuţi mai tîrziu de lero-
boam, au fost destinaţi să-L reprezinte pe Iahveh, sau ddc! au f6t co$idenl piedetlul pe care @ ln$o. nat
ranE. AEloaia cu henrinii (4 2 sm 6:2) sugerează a dona idee, care este sprijinită şi de dovezile
dlolosice (cJ C. E, wrbhr, liblicaL ArclE@ '°gy. ?■ 148, ° ilustraţie a zeului Hadad călare pe un taur).
Heruvimii, însă, erau ascunşi vederii si aveau o infiFJae ,Jlepinfnten:". !i nu pot indic. nici o afiliere
inacceptabilă a Dumnezeului întronat, cu paralele pămînteşrj. Viţeii, pe de altă parte, nu erau ascunşi
vederii (din cîte sugerează naraţiunea) şi nu putdu dtit 5i indice p3fticip3M lui lahreh la religia şi
teologia fertilităţii.
Stflpii idoleşti şi aşera erau interzişi în Israel (cf, DeuL 12:3; 16i21.22). In s.fttr@Le lu Baal, sdpii lui
Baal (cf. 2 împ. 10:27) şi stîlpul Aşera erau lîngă aitar. Stîlpul era considerat o reprezentare stilizată a
prezenţei zeului la altar. Era obiectul unei veneraţii pbfude; u@ri d ebit in interior M lncit ;d poată
primi sîngele jertfei şi uneori se pare că era sărutat de închinători, aşa cum indica suprafaţa netezită.
Aşera era de lemn (întrucît era distrusă prin 5de - Deur, 12:3; 2 împ. 23:6) i@ prcb.bil dithblct ar
oliahea ln copacn sac.i v&ic Ezi,i sinb.lur vielii. Asocierea acestora cu ritualurile canaanite ale fer-
tilităţii au fost suficiente ca să fie considerate de către iahveh ca o urîciune.
Polemica VT împotriva idolatriei, dusă mai ales de profeţi şi psalmisti, recunoaşte cele două adevăruri
pe care avea să le afirme mai tîrziu Pavel: idolul nu este dinic, dtr cu t@te ac6tea m brba de o fo4, rpin-
tuii denoni.!, tj ain acestA cauz, idold corotituia u pqjcol spintu.l clar (b. ,t4r6.20r I Co. a:41 10:19-20),
Asdel, idolul nu ce hinici Ia lEcut ond (îs. 2:8); însăşi compoziţia şi confecţionarea lui decla ra
z:dimicia lui (ts. .1o:1a.20r 41:67i 44:9.20)i ne. ajutohr€ lui face si 6e lut hrls (I!. 46:1,2); nuaE ninic
care sn.i d€a ioliFisre de vialt (ps. r1s:4.7). Profetii au numit idolii în mod batjocoritor giUdltm (Eh.
6;4, 9i de el r{fin alte 33 de ori în Ezechiel) sau „bucăţi de gunoi" (Lexiconul Kaehkr) şi TflCm,
„zeişori".
D€ti slnt sup@ in ln@situ tui rahre (de €x. ps. 9s:3), exista torF spilnul€ ale rldui d tdorsbia !i pune pe
oameni într-un contact mortal cu aceşti „zei". Isaia, despre care se spune de obicei că aduce la culme
batjocura ironică faţă de idoli, este conştient de acest reu sliridal. El ftie .5 €xisti s sinsu Dlffau (44:8),
dar cu toate acestea, orice om care se atinge de u idol, dqi Aolul nu 6ie ,ninic", "u p,"ar. *ap, nevătămat.
Contactul omului cu zeul fals îl infectează cu o orbie slintual! nofial, a ininn si a nintii (44:18). Deşi el
se închină doar la „cenuşă", ea este plină de otrava înşelăciunii spirituale (44:20). Cei care se închină la
idoli devin ca şt ei (Ps. 115:S; Ier. 2:s; o*a 9:10). Datodt5 realirltiiii lo4ei rele ore stE în spat€le uui
idol, 6te o r urlciue (.6AA) pdb Iah@h (Deut 7125), u lud deretat aliqqtu) {Deut. 29i17), ti llftra
idolilor 6re pâcatul cel mi stav,
adulter spintul (Deut. 3rr16i Jud, 2:17; Os€. 1:2). Totuşi, există un singur Dumnezeu si contrastul dintre
Iahv€h qi idoli p@t€ 6 drrimr ln rhenn vieli activităţii şi stâpînirii. Idolul nu poate prezice şi nu pGt€
fae u lun sA aib! le, dar lahreh p@e lace acestea (îs. 41:26-27; 44:7); idolul este c- epavă neajutorată pe
rîu] istoriei, care cunoaşte evenimentul numai după ce a avut loc şi care este neputincios în fala Lui 0s,
41:s.7t 46:1-2). dd rahrh 6te Domd şiStaphul istoriei 0s. 40122-25; 4ltl-2,25i 43:t4ts etc).
NT intdr€{e ti deblra tnvitlM w. Am sps mai sus că NT recunoaşte că idolii sînt non-endtăţi şi
reprezintă forţe spirituale periculoase. în plus, Rom. 1 .xprina pD.nrl de v€der€ .1 vT c5 idolahia EE u
dalin de la adei.ata spintualittq tu o etape F calea spre o cudnare pui a luj Dlllmreu. NT euoa9b ca
Friold idolatri€i exist, chiar $ .twi .ind nu sint @nleti.Mti idoli @reriali: asied idolatei cu pA.aEle *rule
itl c.l. s:19-20 ar ftbui .3xiati o identifiee lleniei cu idolaria (1 Cor 5:11; Efes. 5:5; Col, 3:5), deoarece
este clar că Pavel include în lăcomie şi lăcomia sexuală (cf Efes. 4:19; 5:3; 1 Tes. 4:6, gr.;'l Cor. 10:7,
14). După ce loan a accentuat finalitatea şi desăvîrşirea revelaţiei în Cris-tea, avertizează că orice
abatere de la aceasta este idolatie (l I@ 5:192L), Idol er€ orice lum eE revendică loialitatea care fi
aparţine numai lui Dumnezeu Os. 42:8),
Nu puten t<e o vede@ efaril pe cft 3 ile lnva!{tua bibljcl referit@re la idoli dlpra datimi norcteiste
d6p€ Dljmercu, Prin fap$l ce €a recu. noaşte atracţia exercitată de religia idolatră asupra lui Isra€l $
p.ir ap.rnb Ruoae@ a ,,altor dm. nerei', ca n1 Ps. 95:3, vT nu Hu@lte atstenla reE a „zeilor" ci existenţa
reală a unei ameninţări la adresa lui Israel, pericolul reprezentat de religiile şi învăţăturile opuse. în
felul acesta el afirmă în mod constant morcreisnd (.ta (m face ii NT) ln enr€xtul eliSiei ii n€diului
religic al poponnuiii lui Dl:mku,
BTBLIoGRAIIE, H. H. Rowten toi.h ol Israel, 1956, p. 74 ş.urm.; A. Lods, „Images and Idols, He-
baand caamite", 6ru; Jdol", in J, .J. rcnAlln€4 Viicahulary of Lhe BMe, 1958; J, Pedersen, Israel, 3-4,
1926, p. 220 q,m., p6D; J. B, Payne, Ihe Thnlag «/ the Older Testament, 1962; Y. Kaufmann, The Hdi-
gion Of Israel, 1961; Jmage", NIDNTT2, p. 264-293; J. M. Sasson, Vie Woahip ofthe Colden Calf,
AncieM & &ciden., 1973, p. 15 r s@.
IDOIJ, CARNE JERTFITA PENTRU. UM diN
tre lnftb.ile rE d€ erinteni apGtolutui pavel a fost cu privire la „mîncarea jertfită idolilor", o expresie
care reprezintă un singur termen gr., eidolothyta. Pawl abordezd ac6t subiet h 1 Cor. a: 1,13 g 10:14.
33. Mai înrîi trebuie să schiţăm cadrul pentru întrebarea corintenilor.
I. Cadrul
în sirtemul antic de je.fe, @rc a 16r enrul nr nljmi Fnft! viaF reliaio€sI din lmea 8x<o rctuni a s(olului I
d.Cr. ci şi pdtru viala de 6mie Si shl, numai o parte a jertfei era adusă zeului în templu. Jertfa era
urmată de o masă cultică, la care se mînca restul mîncării jertfite, fie în incinta templului, fie

546
IDOTI, CANNE JER.IFITA PENTRU

acasă. Uneori mîncarea care rămînea era dusă la piaţă sidndurt(r cor. lo:25).
0 dohd! c! privire la olieill d€ a mi!.a in templu se găseşte în următorul papirus bine cunoscut,
Oxyrhynchus, pe care Lietzmann îl consideră „o paralelA izhjt@rd cu textd di! 1 Cor. 10:27:
"Cnadenon te invi6 la cinn b tlle dmului senpis (nmle zeităţii) în Serapeuro, mîine în ziua a 15-a la
ceasul al 9le" (= 3 p.nr (psa ctat şi dimbt ln *ul luj ch.n-I.lie K4 "Tha Papytu lnvi6tion!, Jai 9.{, 1975,
p. 391-402). O invitalie L o en€@ ms5, Iie într-un templu fie Sntr-o locuinţă particulara, era un loc
obişnuit în viaţa socială a Corintului şi ridica o pDbleni spin€ia lentru credirciGul (re en invitat. Alte
aspecte ale vieţii într-un astfel de centru @ololi tan ar 6 f6t afetare de aFnenea de aritu dinea creştinului
faţă de carnea jertfită idolilor. Trebuia luată în considerare participarea la sărbătorile publice, care
începeau cu o închinare păgînă şi cu o jertfă. Era în joc apartenenţa la o breaslă meşteşugărească, şi
prin urmare poziţia comercială şi spiri-tul civic, întrudt apartenenţa atrăgea după sine oblig3la de a
sta ,Ja nEi h t€nplul uui idol' (1 cor. 3:10). PlnI {i ra@a Mpnrntrilor zilnie ln piale ndia prcbleme
{ip€nh crqtinul .lin corint. ltrdcft o mare pan a cEmii prcv€roa de La slujbaqn ae h idplu arc o dedeau
n5cel.rilor p€nh a li vlndlrr, se riti€ lnrebana: O3F ala gospodiu cr€{rin! libertatea să cumpere această
carne care era probabil cea mai bună carne din piaţă, întrucît provenea de la animale jertfite care
trebuiau să fie fără cusur? în afară de aceab, h jlcinta tapl€lor e dldau m* 38. tuite mre erau o .devnratb
linerace€ !€ntn siEd, Dad 1 Cor, 1:26 aFtS c! nn n€nbn ai bisicn creştine făceau parte din clasele mai
sărace, se ridica întrebarea practică dacă ei aveau libertatea sâ beneficieze de asemenea ospeţe.
II. Diferite reacţii
Părerile din biserică erau împărţite. Un grup, în numele libertăţii creştine (6:12; 10:23; cf. 8:9) şi pe
baza unei presupuse cunoaşteri superioare (gnSsis, 8:1-2), nu vedeau nici un rău în acceptarea unei
invitaţii la o Msi cdtica $ ru veaedu de .€ nu d put€a si 6e cumpărată şi mîncată mîncarea, care fusese
dedicată anterior unui zeu în templu.
Jatihd€a t€nEu o emne atitudire de sin. cretism religios era, în primul rînd, faptul că masa din itinta
tenpldui ea M e6irlEt sial. Ei ssti neu ., a .u fle atEolur nici o miftati€ reli gioasă, în al doilea rînd, se
pare că ei au spus că zeii psSbi s&'t d€ fapt niite non.dtidli. ArsMentul lor era: „Un idol nu are o
existenţă reală" şi „Nu este decît un singur Dumnezeu" (8:4; Pavel probabE că citează din srisrea
odntmilor).
Pe de altă parte, grupul „slab" (8:9; cf. Rom. 15:1) privea situaţia într-un mod diferit. Fiindu-le groază
de otce ssptiue d6 idolaEie, ei ci@ucd8tu d denonn care stau îndărătul idolilor pot exercita o influenţă
răufăcătoare asupra mîncării şi o „pîngăresc", iar în felul acesta devenea nepotrivită pentru a fi
consumată de cEdinciogi (3:7; c/. Fapt. 10:14).
III. Răspunsul lui Pavel
Pavel începe răspunsul său la întrebarea bisericii, fiind de {otd o declarafE: ,Este un sdnsu DUmau"
[8:4). Dar el completează imediat această declaraţie
explcjtS . monotisnului său, mil rindule .iiitorllor că există aşa-nuirtiti zei ţi domnitori care exercită o
influneţâ demonică în lume. El admite totuşi că „pentru noi" care recunoaştem un singur Dumnezeu şi
Dom, pute@ a6ior dmni a fct lntrnia prin ruq aqa lncft cr€ftinii nu Mi ftbuie s{ ne rcbi$ d€ ei (.t col.
2:1s.16r Gal- 43, a.9). Nu to$ credincioqn d'n corint au 3qsit ac6ti U!€rtate in cristc ii ei b€buje Lul h
co$iderm, iar c.nntiinla lor nu bebuie tdbrmii p.in actiui n€pobivite (3:713). Apos tolul a mai avut de
spus încă un cuvînt important în aedta privinlg, dupn o diesiue ln €p, 9.
în 10:14 s.lm. €l abddeazi p€ri@ltl idoladi€i. Aceste versete sînt o expunere a semnificaţiei protunde a
Mei D.mdui, in lwjna pi.te$ei cu dpul qisinS€le lui crlstc (10:16); el nai vorb€fte d6pE uitarea biFncii
ca 9i hp ar lui cristos (10:14; dsrre bldtemul amcat de ddoni asupla celor care li * inchini la s:rbtroril€
idola@, cale duc la u leaarlnt cu dmonii (1o:2O); ii d6pr€ impGibili. tar4 uei loialitlli dlble, adi.E de
incercaFa de a lu parte arît la masa Domnului cît şi la masa demonilor (10:21.22). (rC]NA
DOMNULUL)
Pdn lj]mre, in ac@sti *cfiu€ apostolul ia o atinrdine hottult, tali de inplictiile participern la Gp€tele
idola@ (ct 10:14)- In amonie cu inv:!5@ rabinică inclusa mai tîrziu în tratatul Abodah Zarah
(„închinare străină") din Mişna, el interzice în mod categoric tolosi@f rincidi ii biutuii ilEs templn
idoL@ (10:19.20; .f. Apd. 2:14), p€ i€neirn fap. nnui ca, aF cm aD sps rabinn, ,dupt cw 6 tr_up non
piry:rcfie prin ubrire, rot a9a o jtrd: idolau: d@ la pinsariE prin Mbrne", adice, prin fapnn ca a t4t adui
sub un acop€+ pasin, iar prin a@t onbct dditu n<uat: dh puct de vedere niul \62i M4m, edilia Dob, P.
649, n. 3.
Da. c! privire la nincar@ caE a t6i jeffiri în tenplu 9i ap.i 6r. pG5 la dislozitj,e p€nd cotum, Parel spue
ce 6re pemis: lolosi@ el, !€ b3a Ps. 24:1 (1 Cor. 10:25 i.lm.l. Deii o denerea nln€r€ a fost dedicată în
templu şi a fost pusă în vînzare în piaţă, ea poate fi mîncată în virtutea raptului că este creala lui Dumea
(1 Tin. a:4-s). A.6b 6t€ o indepinare clari de la resdile cersoni:le Fbinice (ii, de tapt, de la d<Fnn
apctolic dil Fap. 15:2a29) şi 6te o apli@ pracdcn a cuvi.telo! Domului din Marcu 7:19: „A zis astfel,
făcînd toate bucatele curate"-^. Fapt. 10:15). Singura condiţie este că trebuie r6petat6 Jege draSlsei'
(TD,^.T a p. 379) 9i lib€rbt€a ud Gri. de a min€ o a*n€nea Dncare trebuie limitată dacă conştiinţa unui
credincios s,rnai slab" este in pencol sd fie rulbuari ti in lelul ac6ra s: € poticnear! (10:23.32), eu daca
un .eledin cic6 t randaliat de obi.eld acsh (lo:32). Situ ţia imaginată în aceste versete este acceptarea de
către un creştin a invitaţiei de a lua masa într-o casă palticula.i (10:27). in as@ cnmtaqe ce dinciosul
este liber să mănînce mîncarea pusă înainte, fârâ sa puni întrebări cu privite la „istoria trecută", adic!,
de ude pFvine niMea sa! dacl a f6t dedicata eu nu la alianl qui idol- Tolu| daci u pâgîn de la masă
atrage atenţia asupra mîncării şi spune: „Mîncarea aceasta a fost adusă ca jertfă" -folGind temen pn8id
hirothyton . aMci nli€rea trebuie letuati, nu p€nN .a a! 6 'inJeEie" sau nepotrivită pentru consum, ci
pentru că „2 pune pe cel .e n;ninct ind.o pozii€ faki ii cieazi confuzte in
547
IDOII, CAf,NB JBRTFTTA PBNTRU
conştiinţa altora" (Robertson-Plummer, / Carinthiaja, p. 219), în special a aproapelui care este păgîn
(10: 29). Această interpretare diferă de sugestia lui Ro-bertson-Pîummer, cate consideră câ vorbitorul
din v. 28 este un ne-evreu creştiri care foloseşte o terminologie din vremea dnd nu era creştin; totuşi,
este mai bine să considerăm că acest vorbitor este „imul care nu crede" (v. 27). în acest caz cuvintele
apostolului sîni în armonie cu altruismul rabinilor, care afirmau că un evreu evlavios nu va îngădui
idolatria pentru a nu-1 încuraja pe aproapele său ne-evreu să greşească, deoarece ar fi răspunzător
pentru acest lucru (flboch 5.lal S@t&dru 7, 4, 1O).
BIIUOCTFIE, coMtariu d6prc r cd, (c, K Bmtt, J. 1|ari!8, t F. Broe, H. CoM!MD). De asemenea, A.
Ehrhardt, The Framavork of New Testament Stories, 1964, cap. 12: „Social Problema in the &tly Ch!
th", !. 27s-290; C. K B.RGJv Ts U. 1964-5, p. 138 ş.urm. R.P.M.
IDUMBA. tom rr. (idoumdidl € nm€lli ebr, 'cd6m se referă la o zonă din V Palestinei şi nu la Edomul
propriu-zis. Pe vremea Exodului Edomul se întindea de ambde părţi ale rîuluiArabah şî partea de V
.jurl86 prni .rnEF d€ ca.te (NM. 20:16). David a supus Edomul, dar a existat un conflict permanent
între *Edom şi Iuda. După căderea Ierusalimului In 587 îd.Cr. edomitii au profitat de aceasta
nenorocire şi au migrat în partea de S a lui Iuda, la S de Hebron. Mai mulţi profeţi au vorbit împotriva
Edomului din această cauză Cer. 49:7-22; Plin. 4:21-22; Ea. 2s:12-14: 35.3; obad, 1o t.M.).
Mai tîrau, pe măsura ce diferite grupuri arabe, în special nabataenii, au exercitat presiuni asupra ve -
chiului Edom, tot mai mulţi emigranţi s-au stabilit în Iuda şi regiunea ocupată de ei a ajuns să fie
cunoscută ca ldrc (1 Mac 4:29; 5.65). Iuda Ma@b€d a ds cîteva campanii reuşite împotriva acestor
locuitori şi loanHyrcanusi-a supus în cea. 126î.d,Cr., i-apussub conducerea lui Antipater ca guvernator
ţi i-fl obligat să fie tăiaţi împrejur [Jos., Ant. 13. 258). Antipater a fost bunicul lui *Inxî ce] Mare.
Cuvîntul Idumea apare în l{T numi ln Mae 3r8. J^.T.
IEBUSIŢI. Numele etnic al unui popor care a locuit în zona deluroasă (Num. 13:29; Ios. 11:3) din
apropierea Ierusalimului (Ios. 15:8; 18:16). Ei au descins din al tr.il6 6u al lui C@e (C@ 10116; I C@.
1:14), totuşisînt menţionaţi ca un grup distinct, dar minoritar, de popoare care locuiau alături de amoriţi
ţi hetiţi. tebus a fost numele dat * Ierusalimul ui, cetata @ tui ihportnt! dii tsitqiul lor (Jud. 19:10. 1l; I
cor 11:4-5j nuit let'ud h IG. ra:16,28), iar locuitorii cetăţii sînt numiţi „iebusiţi" (Gen. 15:21; Exod.
3:9), Mai rîrziu termenul a fost folosit cu referire la foftii l@itoJi (Ea. 16:3,4s; Z.h. 9:7).
Afară de cazul în care Melhîsedec ar fi fost domnitorul Ierusalimului (*SALEM), cel mai vechi rege
menţionat în VT ar fi Adoni-Ţedec (Ios. 10:1) care s-a aliat cu arnoririi (v. S) pentru a apăra cetatea de
israeliţii care intrau în regiunea aceea. El a murit la Bet-Horon (v. 10-îl). Potrivit tăbliţelor de la
*Amar-na (@ 1400 td.crJ Utua-linnr a fct $b .tI-pînirea lui Abdihepa, al cărui nume, la fel ca şi ai unui
conducător iebusit de mai tîrziu, *Arauna (2 Sam. 24:24) sau Oman (1 Cron. 21:15) nu este semit, d
probabil hurian sau *horit. Cetatea Iebus a fost arsă după cucerirea ci decătre bărbaţii din Iuda (Jud.
1:8, dar locuitorii originari au redobîndit controlul, cel pr$! ph! la ata.ul Lui David (2 saD, 5:5),
lebEililo! ti s-a permis să rămână pe dealul templului pînă eînd terenul lor a fost cumpărat sau pînă dnd
minoritatea iebusită a fost absorbită de iudeii care au construit un @rdaMF nou pe Sio! (Jud, 1:21j
19:11).
DJ.1V.
IADUTUN (Ebr. ld&on). un levir nmit de Dadd pentru a conduce muzicanţii de ta Templu, alături de
H@r ti Asaf (1 cm. 2S:1, 3, 6 €tc,). El $r€ cunoscut şi sub numele *Etan(l Cron. 6:44 etc.), care se
poate să fi fost numele lui înainte de încredinţarea funcţiei, O variantă a numelui, Ieditun (fdîtîm),
apare de cîteva ori înK^ţtb (Ps. 39 etc.). Numele apare în iidLrl a Ed p$lhi: a9, 62, 77. tl pMUl dilti€
aceste titluri este doar „către P) Iedurun", dar în celelalte două este „al ledutun", care poate însemna
„potrivit lui" sau „peste"; în ultimul caz ledutun ar fi numele unei familii sau al unui grup de cîntăreţi
care îi poartă numele. Familia a continuat să oficieze după Exil (Neem. 11:17).
M.A.M.
IErIA. unul dintre lltlnii judeltdi M€i (@ 11oo td.Cr.) (Jud. 11:1-12:7), al cărui nume.yiptăft „prob abil
că este forma prescurtată de la yipiah-'el. Dumnezeu deschide (pîntecele), care este citat ca un nume
propriu în Sabean" (NBCR, p. 267), Fiul unei prostituate (lână) de rînd, păgîne ţi al lui Galaad, care nu
avea copii în vremea aceea, lefta s-a simţit dezrd.ftot pe ndEpt de către 6ii mi ri@i ai lui Galaad. El a
fugit în ţara *Tbb. Acolo a adunat la sine un grup de oameni fără căpătîi şi ataca aşezările şi caravanele,
la fel ca ţi trupa lui David (1 Sam. 22:2; 27:8-9; 30) şi se poate să fi protejat satele israelite de triburile
jefuitoare, care includeau probabil amorţirii.
Cînd israelirii din Transiordania au fost ameninţaţi de o invazie masivă din partea amorurilor, bătrînii
din Galaad l-au invitat pe lefta să fie comandantul lor. El a ac.@tat nlei ibpi @ i-au prcni .t a co.tinu să
fie conducătorul lor (adică, judecător) după terminarea luptei. Pactul acesta a fost confirmat cu jură-
minte făcute la Miţpa (Gen. 31:48-48). încercarea diploMtic6 a lui lefta de a.i opri F .mniti a e{ut (Jud,
11:r2.23),
Supă ce a primit curaj şi ingeniozitate de la Duhul lui Dumnezeu pentru misiunea aceasta, lefta a trecut
prin Galaad şi Mânase pentru a mai aduna luptători. Apoi a trecut rîul Iaboc la cartierul general al is-
raeliţilor, de la Miţpa. Acolo, înainte dea porni împotriva amoniţilor, a făcut un jura mînt (n crier) lui
Dumnezeu - un lucru obişnuit înainte de luptă, la popoarele antice. îefta a promis în mod intenţionat lui
Iahve o jenf! wn!, 8hdindu+ prcbEbil l' u *lav, deoarece jertfa unui singur animal părea un lucru prea
mic din partea conducătorului poporului. Traducerea utx a termenului hayy6se", hoemporeuomenos,
„oricine îmi va ieşi în cale", a indicat de multă vreme că aceasta este interpretarea corectă. V, 31 ar
trebui să fie: „Apoi oricine va ieşi... va fi închinat Domnului şi-1 voi aduce
548
:
IBRA

ca arderede tot". lefta locuia îa mijlocul paginilor care aduceau sacrificii umane la zeităţile pâgîne (cf, 2
împ. 3:27) într-o epocă în care legea lui Moise era prea puţin cunoscută şi aplicată. lefta probabil că a
crezut în mod sincer (deşi era greşit ■ Lev. 13-21; Deut. 12:31) „că Iahveh trebuia sa* fie îmbunat
printr-o jertfa la fel de preţioasă ca ţi cele care sîngerau pe altarele lui Chemoş ţi Moloc" (F. W. Farrar).
După înfrîngerea amonitilor prin credinţă (Evr. 11:32) lefta s-a întors triumfător acasă, ţia fbstînrim-
pinat de fiica sa, singurul Iui copil, care conducea procesiunea de victorie (c/. 1 Satn. 18:6; Exod. 15:
20). Cu toata durerea simţiră, lefta a trebuit să-ţi împlinească jurămîntul prin aducerea ei ca jertfă de
ardere de tot l'âlă, care înseamnă întotdeauna „ara"). El ru a d€41€t-o pe fiica * pentru o vtad de cditEr
(o de cde nu a fd indldusd pba l! Rabbi Kitubn, deoarece nu există nici o dovadă că femeile care slujeau
la cortul îrttîlnirii sau la Templu trebuia să fie fecioare (Ana fusese căsătorită, Luca 2:36).
@fu sI plmt ra fel de alpd .u rErii ,nj din Efraim ca ţi cu duşmanii amoniţi ţi cu sine însuşi, în ce o
priveşte pe fiica sa. Fiind ofensaţi pentru câ ei nu au luat parte la victorie, efraimiţii l-au ameninţat pe
lefta. lefta a răspuns cu asprime şi i-a măcelărit fără mila la Iordan (Jud. 12:1-6). J.R.
IEHOIADA CEbr. fhâyădă', Jahveh cunoaşte") a fost un nume tntîlnit frecvent în vremurile VT. I. Tktâl
Iui Benaia (2 Sam. 6:18), un viteaz din Cabzeel, în Nqn.b O Cron. 11:22); 6ul lui . rst uul dinft slujbaşii
lux David. 2. Liderul Aaroniţilor care l-au sprijinit pe DavJd la Ţjdag (1 Cron. 12:27). 3. Fiul lui
Benaia ţi nepotul lui Iehoiada, unul dintre sfetnicii lui David (1 Cron. 27:34).
4. Marele preot al Templului din Ierusalim tn timpu. domiei tui Ahazi., Ar.tk ti I@ h nmit de asemenea
lehoiada. E! s-a căsătorit cu loşeba, sora regelui Ahazia, si a jucat un rol important în problemele
politice, in urma morţii lui Ahazia el a dejucat încercarea reginei-mamă Atalia de a nimici „sărnînţa
regală". EI şi soţia sa l-au ascuns pe nepotul lor, Icos. timp de 6 ani în incinta Templului, în timp ce
Atalia era pe tron. Apoi, în urma unei lovituri de stat, 1-a scos din ascunzătoare şi ]-a instalat ca
domnitorul legitim al lui Iuda. A fost făcut un legămtht pentru ocrotirea lui ţi un altul la proclamarea lui
ca rege (2 împ. 11:17). în timpul dt loas a fost minor, lehoiada a fost er @- a doMit .te f.pr tn tcul lqi, El
a d&tu altarele lui Baal şi i-a organizat pe leviţî. HI a ajutat la alegerea a două soţii pentru loas, ca să
asigure suc-cesiunea regala (2 Cron. 24:3). După o mustrare din partea lui loas, el însuşi a reparat
Templul (2 tmp. 12:7). Cînd a murit, în vîrstă de 130 de ani, a fost îngropat în mormîntul regal, ca
recunoaştere a ser@uu lau p.ntru cmui6b.
5,Un preot din Ierusalim, înainte de Brii, mtimpul vieţii lui Ieremia; a fost înlocuit de Ţefanta Cler. 29:
263.6. Piui lui Paseah care s-a întors din Exil împreuna cu Neemia ţi care a avut un rol important în
programul de reconstruire (Neem. 3:6). M.a
IEHU (Ebi.yehă, înţelesul este incert. S-ar putea să fie o abreviere de layVid/tfl, „Iahveh este el").
1. Un războinic din Beniamin care îşi folosea amîn-două mîinile cu aceeaşi îndemînare ţi care 1-a ajutat
pe David la Tid4 O Crc!, 12:3
2. Un vdzcror, 6d lui Hami, ce a lFrtzur sfîrşitul dinastiei lui Baeşa (1 împ. 16:1-7). El a profeţit de
asemenea lui losafat (2 Cron. 29:2) si a hteDt o cbnic! a .toMid lui (20:34).
3. fiul lui roqlar (2 Imp, 9:2), .l totq r@ d regatului de N al lui Israel; a domnit 28 de ani (cea 842-815
Ld.Cr.; 2 tmp. 10:36) şt a întemeiat dinastia a 4-a din Israel.
Ap6tazia reliSiol{ a adN o sle@@ ahpl@e în Israel £n timpul domniei Iui Ahab şi loram (2 împ. 8:27)
îndt o revolta a fost instigată de Elisei care a trimis pe un profet sâ-1 ungă rege pe Iehu (9:1-13).
Această revoltă a fost sprijinită şide elemente din popor, de ex,. e biFi (1o:t5.16). IehE 6ird aclaer de
armata lui loram pe care o comanda, i-a dus la Izreel, unde regele zăcea rănit după o bătălie de la
Ramot în Galaad (8:28-29). Acolo a omorît atît pe loram dt ţi pe Ahazia, regele Lui Israel, care venise
să-1 întîlneaseă (921-27; cf. 2 Cron. 22:9). Noul rege a intrat tn Izreel şi a dat ordin ca Izabela să fie
omorită. După aceea a eradicat orice împotrivire prin executarea familiei lui Ahab şi a urmaşilor (2
împ. 10:1-11), precum tr . 42 d. nmbli ai f.miliei tui iIazi, -; @u în vizita (v. 12.17i 2 cbn, 22:g). ADoi a
rEcur la abolirea închinării la Baal; i-a înşelat pe urmaţii zeului cînd i-a chemat la o întîlnire unde i-a
măcelărit ţi apoi Ie-a distrus ţi templul [2 fmp. 10:lB-28).
Iehu însuşi a persistat în apostazie prin faptul că s-aînchinat viţeilor de aurde la Betel şi Dan (v, 29-31)
şt pentru acest fapt a fost pedepsit de Dumnezeu prin intermediul sirienilor, conduşi de *HazaeI, care
au a'Ebt o pdie a Eftoriulul 3.u (v, 32.33).
Obeliscul Negru ai lui *Salmanaser IU menţionează tributul plătit de 'ia-u-a mar hu-um-ri, Yaw, fiul lui
*Omri (DOTT, p. 48-49). tn general se crede că aceasta se referă la a acţiune a lui Iehu, regele lui
Israel, care nu este menţionata în VT. El, sau reprezentantul său, este prezentat feichinîndu-se înaintea
regelui. Yaw ar putea fi de asemenea o formă abreviată a n@ru ror4 (A K McGrrer, &4soR 2L6,
1974. ,, 5-7). în orice caz, data acestui eveniment a fost 841 î.d.Cr. (E. R. Thiele,BASOR 222, 1976, p.
19-23).
D.W.B.
TEHUDI Gbr.lid4D. De obicei mseamnfi „un iu deu", ca m Zah. 8:23, dar în Ier, 36:14, 21, 23 este
numele unui funcţionar de la curtea lui Ioiachim, care i-a poruncit lui.Baruc să citească sulul cu
profeţiile lui Ieremia pentru prinţi ţi mai rîrmi 1-a citit el însuşi regelui, pînă cînd Ioiachim însuşi a
distrus sulul.
,,G,G.N.
IERA. Urul djnde flt tui .lqte (C6, 10:26r I Cron. 1:20), dintre care unii potKasociaţicu triburile din S
Arabici. Numele (yerah) are formă identică cu termenul ebr. pentru „luna" sau * „Lună" şi euvîhtui
apare în inscripţii (yrh) din Arabia de S cu acest înţeles, aţa îneît putem trage concluzia că urmaşii lui
Iera s-au stabilit de asemenea în Arabia de S. Localitatea Beth-Yerah (KhirbetKerak) de la Marea
Calileii probabil că nu are nici o legătură cu Iera.
S49
IERA
B1LB1OGRAFIE. J. A. Montgomery, Arabia and the BiMe, 1934, p. 40. T.C.M.
IERAHMEEL (Ebr.frahm'1% , fie ca Dumnezeu să aibă milă"). 1. Un strămoş al Ierahmeeliţilor, un
dan de pe graniţa de S a lui Iuda, „Neghebul Ierahmeeli-ţilot" (lSam. 27:10; cf. 30:29), înrudiţi cu
Calebîţdj Ce/. 1 Sam. 25:3) ţi vecini cu Cheniţii. La fel ca ţi Calebiţii ei au fost absorbiţi în tribul lui
Iuda; relaţia lor adoptivi cu alte ramuri din acel trib este dată în 1 cFn, 2:9 f.lm, alrnrn de suMiviziuile
clanuhi lui lerahmeel. Ei au jucat un rol foarte minor în cronica VT, dar prin efectuarea unor modificări
substanţiale în rdt T. K ClEne r irs coduzia ce ej .u euEt o poziţie de importanţă majoră in naraţiune - o
teorie care prezintă interes numai ca un exemplu de aberaţie remarcabilă în istoria criticismului biblic
(cf. EBi, s.v. „Jerahmee!" etc).

„Ierahmeel, fiul regelui" (lyrhm'l bn hmlk), al cărui nume apare pe. amprenta unui sigiliu imprimat tn
lut dattnd de la şfîrsittil secolului al 7-lea t.d.Cr. Ar putea fi identificat cu ierahmeel care a ar; sulul lui
leremia (Ier. 36:26). 12 m x W mm.
2, in 1 Crcr 24:29 6ul lui Chis, u mnbn at danului Merari din tribul lui Levi. 3. In Ier. 36:26, un sdbru ar
taniliei Egale a lui luda drc a ewat o !@iiie oftialA la curtea lui loi!.hi d,
IERBURI $I MIRODENTI. in alicolll de rata ne referim la „ierburi" în sensul obişnuit de plante culi-
nare sau, uneori, plante medicinale, deşi în primul sens ierburi în toate plantele ne-lemnoase cu frunze
căzătoare ţi cu o rădăcină a cărei durată de viaţă este variabilă. Această selecţie de categorii menţionate
în Bibli€ 6te @nplenerarl la articolele ftGrir@re l5 rplante, '@paci 'Gnetice ii alc subi&te individuale.
în VT ddfe indică de obicei iarba, hăstr, 'eseb, şi mai rar yărâq (Deut. 11:10; 1 îrnp. 21:2; Prov, 15:17),
termeni care pot însemna iarbă, cît şi ierburi sau zarzavaturi. Termenul 'orei (2 împ. 4:39) este redat în
Talmud „curcubete sălbatic" (Eruca), cu o precizie care depăşeşte cunoştinţele noastre (ybma 18b). Îs.
26:19 rcrb6E d5prc oE lMinn g nu oM de pe iarbă. NT foloseşte termenii ckonas pentru păşune,
lachanort pentru ierburi, în sensul popular.
Mirodeniile sînt plante aromate, preţuite foarte mult de popoarele antice din Orientul Apropiat. Cara-
hn€le cu BiFdan au dahis rutele @turcia1e din N Indiei stre Slmria, Lad g Egipr tnca hr.o p€ri@. dă
foarte veche ţi mai tfrzin aceste rute au devenit un factor important în schimburile culturale. în timp ce
multe mirodenii au fost aduse in Palestina din Me&o-poEnia qi India, o *rie de nirbdenii folGite h hod
obişnuit erau produse chiar în Palestina. în vremea VT comerţul cu mirodenii în Palestina a fast protejat
cu mare grijr. solonon a obtirNt mituri oreideFbn€ prin impunerea unei vămi pe caravanele care treceau
prin teritoriul său.
Ierburile si mirodeniile cum sînt chimenul, mărarul, scorţiţoara şi menta erau folosite pentru gătit (Ec,
24:10) ti p.nEu arcnaE vinuhi (Crr, 3:2). Pentru producerea *tămîtei sfinte a fost nevoie de tămne
curata, stacte, halvan, onice ţi trestie de zahăr (Exod. 30:34), li tinp e sub6rae cm slnt casia, aloia şi
mirtul erau folosite în unguente cosmetice (Esi, 2r12; Clfu. 4:14; Meu 14:3; l@n 12:31.
CSnd trupurile erau pregătite pentru îngropare era obiceiul ca să fie puse mirodenii pe pinza de
îngropare, ca o fonnă de îmbălsămare. Se foloseau amestecuri de nir ii ale (I@n 19:39) $q in t€m€ni mi
s@rali, „miresme şi miruri". Deşi acestea nu inhibau în mod *Mificativ punefacda, s@u ca deodoFnti
si de. zinfectând.
Aloc'(Ebr. 'ahăltm în Prov. 7:17; Num. 24:6, „copaci de aloe"; ^hătât în Ps. 45:8; Cînt. 4:14). Probabil
câ este vorba de lemnul de aloe ţAquilaria a8ollcha) tdlnit in zilele n@5re io B€nsald de E, în Marahzia
$ ln uele p:rti ale chjr€i. Din aGt lffi se extrăgea o mirodenie scumpă folosită în vremurile biblie p€ntu
p.r6@ hainelor g a paturild. ProbleM gio de t\el6 lesare de refdirs dh Nm, 24:6 s-ar put€ .! srge@ c!
ponnr (eu o pldd similara) creştea în valea Iordanului, dar nu este necesr ca Balaan 3t 6 ldzut lomd
d6pre care a brlir.
alon lrH$oMt! h I@! 19:39 s Eferi Ia o plantă liliacee complet diferită, Aloe barbadense, cunoscută de
asemenea ca A. vera, care creţte sălbatică în Yemen şi care în prezent a fost aclimatizată în multe
locuri. Sucul frunzelor cărnoase în formă de sabie este anai !i a f6t ioldir penEu imbilsSlEe,
Balsamul (Ebr. s'rî, i^rf - LXX, rhetine). Acest produs din *Galaad, o regiune geografică oarecum
mgA, a fct eryortat h Egipt (c6, 37:25; 43:11) 9i înTir(Ezec. 27:17). Era renumit pentru proprietăţile
sale curative (Ier, 46:11) şi folosit adesea pentru scopui @s@tice; €E lolosit de M€nea o sinbol al
elib€reln din sreut5ti Elomle (ter, 3:22; 51:s), Prcbsbil ci e o Buni aroMtl e! o archr. dd lntel6ln odSiMl
al cw,tntului ru 6te clar i nu poab fi idadfiet cu nici . planti actuală din cala.d, ln ciuda faptului că o
substanţă cu nume asemănător a f6t prepaFta de cllugSrii de la IedlEn din frunn de saqqum (Batanites
aegypaaza). Unii cred că s°rf din G€n. 37:25 6te Burn mstid, u ?r!du al arbutului Pktacia lentîscus care,
fiind folosit în Palestina p€nEu spui cuatire, 6E folGit de ebi p€nd a da aromă cafelei şi dulciurilor
sieste folosit ca o gumă de n€tecat. Autorii $.laslci au d.t nsel€ ,,balss de Galaad" la ceea ce în prezent
este cunoscut ca balsam de Meca sau stacte (Commiphora gileadensis), care continuă să fie importat în
Egipt din Arabia. Guma din Co. 37:2sj 43:11 (ehr, n./6_!) $ po,re € fi fost ffltsudată din tulpinile
arbustului spinos mic Astra-galus gummifer. Acesta creşte pe pantele aride din Iran ni lrrEia ti face !.ne
din tanni. Mzrrc|
C6f. (Bbi qiddd, rrod. 30124, EB. 27tt9l Ps. 4s:3). Aet€ doui cuvinE ideniifi€t€

550

IERBURI SI MIRODENTI
similar în Pesh. şi larg. s-a considerat în mod traditionl ci * rfere h yoalta de Ci:nnamomun c6i.. Dar
întrucît acesta este un copac din Orientul îndepărtat, este puţin probabil ca ei să fi produs substanţa
aromată folosită în uleiul pentru ungere menţionat în lxod. 30:24. cu{ntd "c6iaii, la tel € alre p.ae din
plante (de q. "Fbeno6') a l6t prcbabil folcit nr antichitate pentru o anumită substanţă, iar mai tîrziu
numele a fost transferat altor substanţe mai uşor de obţinut sau care aveau proprietăţi similare sau mai
bune decît substanţa originală. Casia şi scorţişoara au fost ErfMui lolGite 1a lnmmlntsiile rcIfue in
perioada rînd au fost considerate rutele comerciale din Orid! €i au folGir prodrs€le care sint cu@ute în
preani sub aete nme.
Chimion (Ebr. kammon; gr. kymînon'). 0 sămînţâ dotuti d€ la O@inun ctnnum, o plantA indiAenn în
Asir de V ii cdtihte din cel€ tui v<hi tinpui. Se aseamănă cu chimenul la gust şi la înfăţişare şi este
folosit pentru a da gust mîncării, în special în perioadele de post; $ spw că are proprnedd nedicimle.
A.edti planH ete Feid.te t.in lovila cu nuiele, Fntu a nu distn8e *njntele mici si easil€ ca€ ar fi zdrobite
de o Poată de treierat (îs. 28:27), Cărturarii şi fariseii, care plăteau cu scrupulozitate zecimala din
chimion, au fost acuzaţi de Isus că neglijează problem€le mi inponan€ (Mai. 23:23).
cttnend nqE (Msz5richea) (Ebr q6dft).Ni-3elld s.iyd eu floare de nu.ierr, de o planr, anuală înrudită
îndeaproape cu negruşca sau floarea norarului €r'trd nori albaste vdui fi minle regp. Ftuiele uat€ sinr
bdtute cu luiele gs. 23:27) pen. tiu a Rita dei€rjolaE min!€lo. aromte ulei6€ care erau un condiment
favorit al grecilor şi romanilor antici qi crc @ntinul sS fie folcne a u endirent p€nEu piine $ ca s
dtisp.6tic. \&zi d. a@nea Mărar, mai jos.
codudru Gbr,sa4 Exod. 16:3r; Nn. 1l:7). 0 pladi indigeni in DM Meilird.neii s€ stie ci această plantă
umbeliferă anuală (Cariandmm sati-vum) a fost folosită încă în lSSOÎ.d.Cr. pentru scopuri cdiMe fi
mediciele, sanlnla ei arcmarr, .! cap israeliţiiau asemănat ""mana, este de culoare galben cenuşie şi este
închisa într-un fruct sferic cu un diametru de 4 mm.
Ierr,ul M (Eb!. m?r6rln; Ai. pikrid6). O salată compusă din ierburi făcea pane din masa de Page Gxod.
r2:3; Nm.9:11) 9i d€obiceiera hircad dulE c s.. Budt din mi€lrn d. Paqie. Ierbuile are nu au t6i nmii€ ln
frod individul, dar in M\na slnr id€ntitcate ca elat!, cic@F, erlt3p (din cl* Eryn-gium) hrean şi susai,
deşi se poate ca nu toate acestea să fi fost disponibile în vremurile biblice. Deşi termenul m'rârîm a fost
folosit în altă parte în sensul de ,nnaraciud (plin- 3:1s), ierburile de Paire caE eEu,nnaraciud pre3{tiie !
Sor, le ad(eu aminte israeiiţilor de ple@ lor tripit dh !8ipt, nu de peMutia de acolo.
Mtlln. Un dbut cultivat aaaMori dem;r eb., fcpper, Cînt. 1:14; 4:13) care preferă condiţii calde sinilaE
celor pEdoniMnc ln Ei! ch€di ud€ a awt solcnon liiLe, Flode abe parnftc era! <iaruite prietenilor;
frunzele măcinate erau incluse într-o pasti .@eticA fobiti de f€rcile din dtichibte peDr! a da o cd@ft
g.rb.nn pielij, h spe.ial p€ palne d pe niini F. bnrbile bbrbslilor ii .hia! F c@M fi c@da cailor. Orice
femeie care se împodobea în felul acesta
9i cat cldea p.toniera h eqei tebui. sE cele olie lme de colohnt galben (Deur. 21:II12). cd@e pondalie eu
galb.n debjsd probabil ci ar@ m, cieri pâgîne.
Mcntt, iei (gr. ladlsmotr, Mar. 23:23; !u€ 11:42). Multe specii din familia mentei (Labiatae) sînt
aromate, dar cel mai probabil că a fost folosită specia Matha adic, n€nb (M. loa8ldlio). Est€ o planta
FEr,a imli de E 40 cm cu flori nor Uleiuile aromte GFcterbtice pr€ane ln n€ntE o fac d fie un
condiment folositor, tbxtele din NT) însă, se referă doa. la sDulozitatea fdiseid * dadau kiu ială chiar şi
din cele mai obişnuite ierburi de grădină,
Mft (acad. mura; lb. ndr). Un prbds rA$G *udai din incizn pe nnpim ii ranuile 6d arbat mic,
RsCommiphoramyrrha (numit anteriorBalsamo-dendron myrrha) sau Commiphnra kataf, înrudită.
Ambele specii sînt băştinaşe în S Arabiei şi în părţile adiacent€ din Afi€. Lichidul e cuE€ din crestături
ca .Jadrmile" şi se întăreşte pentru a forma o răşină ulei@5 mroniu gSlbuje,
Mirl a f6t u iqredient at uleiuhi s6nt p€ntou lngde (Exod. 30:23.33). Ela apeiEt p€nh ptuprietSlre e
bmmte (ps. 4s:3; Prcv, 7;17; c!r, 3:6j 4:14; 5:5,13) i i.m lol*it tn ria,iuile de puifi@ al€ r€n€ilo. (Est.
2:12) citii h prepah@ cosfttic.. Mifll a fct ud dinft daMileii date de Mgi pm. cului Iss (Mai 2:11); a f6t s
ilglEdidi id a6 @ricul ordit lui Isu !€ cal'a (Malt 1s:23) şi a f6t ua dinte nir.deniile toleie la rMominar€a
ild, alături de aloe, ca o formă de îmbălsămare (Ioan 19:39).
,iri!ur" din cd. 37:2s; 43:11 (ebr. lo-0, ds in Esipr de resurorii ill@liF, a t6i prcbabil o rqini obţinută din
trandafirii de stiheă Cistus lauriţolim sau C. creticiu (= C. viflas(«). Ei cresc în tufişuri de coni fere de
fofre roMjir! lipicice la arinsde, g au ilori mari alb€ su rcz, a*nnat€re cu htutafi.ii.
NEd Gbr, nerd; Br, nardor). Uleinl donat nhit „nard" ţparfum) în Cînt. 1:12; 4:13 ş.urm. este foarte
probabil sa ne .elali o ldrd! din iccripline asno. babildniene, .are ero oblinot din iaiba cenibi, On,
bopogon schoenantftiiî, întîlnitS în mod obişnuit în def€tuIe din Anbia fi N Alrtcn.
Naldd dh NT (Mm!fi 14;3; I@n 12131 a fo$ descris ca nard „curat". Se crede că acest parfum a fost
obfhut dh uleiul arcrot din ridacini de Ndd6t@[). jatamansi, o plantă înrudită cu valeriana şi care este
plăcut mirositoare. Este originară din regiunea Himalaia qi continuS s5 fie folGiti p€ntru !'Ar,
Rlti (G.. pEganon, Luca L1:42). O planti ie. boasă perenă înaltă de pînă la 80 cm, tufoasă la bază, cu
frunze verzi cenuşii care emit un miros puternic. Rutachalepensis creşte în locurile stîncoasedin Pales-
tim, asn€nebre cu R araveoletu din S Eftpei, a fost cultivată încă din vremuri străvechi. Ruta a fost
preţuită foarte mult pentru proprietăţile ei medicinare, avlnd pbprietid dezirJetante ti anrjseprice cft şi
pentru .e da Bst nlnclrn. Crisrdti i,a cnticat p€ rdi€j FtrEu lesalismd lor heticulc ln darea ?aiu-ieN, ln
tin? e neglijau pou€rele mi inponanb.
Scorţişoju-ă (Ebr. qinnămân; gr. kinnamomoii). In .nod hditioml 6 l6t .osidela1S ca fiind prodsa de
Q'nnamamum zeyianicum, o plantă din familia datndui, .dtiBtt in Ceylon şi Java, dar 6te pGibil ca
scorţişoara, !a fel ca si casia, să fi fost obţinută djntr.o plant, ln Iftideiificat6 in nod cert, .a!e ar
551
IBRBURI 51 MIRODENII
fi fost accesibilă mai uşor pentru israelitii din Sinai. Folosită ca una dintre aromele „uleiului pentru un-
gerea s6dtl" (!xod. 30:23) 9i p€nEu partuM pdturld (Pd. 7:17), a lbot preFita foart€ n{nt p€ vremea lui
solonon (crnt. 4.14) !i a to6t en@tl ca unul dintre lucrurile de preţ din BabQonul cel mare" (Apoc.
18:13).
sbcte (E!i nar@; s!. r.dto. Unul dinn in gEdidrelc rlnrfli sfot (Brod. 30:34), NuLeL ebr ildicl "picAiuri",
de sde s d€dre cd sre u pFdu sudat sub formă de pic!tui. Slnt dou, plante pcl, bil€: balllanrn d€ caLad
(cmniphdagiled%it), o plantă originară din S Arabiei tn ciuda numelui său, ţi storax (Siyrax officinale)
din dealurile Palestinei. Balsamul de Galaad este cunoscut de asemenea sub numele de opobalsam, un
arbust foarte ramificat mai mic decîr un stat de om, cu frunze mici trifoliate. Storaxul este un porcuşor
cu flori albe. Răşina este obişnutâ prin producerea unor incizii în ramuri. O altă plantă sugerată,
Liquidambar oriencalis, cunoscuta de asemenea sub numele de storax, este mai puţin probabilă, îhtru-dt
6r€ s @pa din cipru, RodB ti rrrcia.
Şofran (Ebr. karkom; DOC krofcos, Cînt. 4:14). Această substanţă scumpă este produsă din florile de
crd ratiro, o plant o.kinars din cEi. {i Aria Mică. Sînt culese numai stilurile şi stigmatele, iar apoi sînt
uscate şi zdrobite. în antichitate şofranul era folosit ca ţi colorant alimentar. Era folosit de asemenea ca
agent terapeutic, fiind emenagog, stimulant si antispasmodic. Egiptenii antici au folosit o altă plantă,
şofrânaş (Canhamus tinaorius), care produce un colorant galben asemănător cu şofranul, folosit pentru
colorarea pînzelor de îngropare pentru mumii.
Trestie mirositoare (Ebr. qaneh, îs. 43:24; Ier. 6:20). Rizomii întregi uscaţi de stînjenel dulce (Morus
.dr@a), o dant! de blt din fmnia Ainq eFu vînduţi ca trestie dulce în vremurile antice, fiind folo ril ca
toric li stinulat aria 6te oriSiMA tn regiunile temperate ale Asiei şi a fost introdusă Sntr-o regiune mai
întinsă. Trestia de zahăr, cu care de asemq@ a f6t ideniificarS, sa rispindit i! Orient nllmi după epoca
VT. F.N.H. ti al
IEREMIA.
I. Cadrul
Istoria lui Ieremia se întinde pe o perioadă de 40 de oi . de la o\eM@ s, ln .nul .l 13-le al relui losia
[626 Î.d.Cr.) pînâ la căderea Ierusalimului în 587 î.d.Cr. In aceste patru decenii el a profeţit în timpul
domniilor ultimilor cinci regi ai lui Iuda ■ Iosia, loahaz, Ioiaclird, lolachi! si z€dehi!. h fnp c€ el
pEdic4 o serie de personalităţi şi evenimente importante mode. Iau istoria din afara patriei sale, Iuda. A
fost una dintre cele mi asitlte pdioa.t€ di! istori! oridtrtui ApFpiat ti a afedar de effi€ istoda lui ruda.
Ihpernn 6iri,n s.a deintes€t, nr Baltlhul 3i E8iptul au dMs s! * hpte lnEE ele pefin dhinarea Orientului.
Cronologia ultimului sfert al secolului al 7-lea î.d.Cr. a fost clarificată în mare măsură prin publicarea
unor tăbliţe care au fost excavate cu mulţi ani în urmă dar care au zăcut uitate în arhivele de la Muzeul
Britanic din Londra. în 1956 D. J. Wise-mn a pu act dtuste caldse la dGpozji! cetltdtorilo! orientului
Aprcpi.! fscind &del D6-
bilă reevaluarea cronologiei ultimului sfert al secolului al 7-lea î.d.Ci.
Viaţa lui Ieremia şi evenimentele care se încadrează în această perioadă extrem de importanta sînt
remarcabil de bine documentate şi unele intimităţi ale personalităţii sale sînt zugrăvite mai plastic decât
cere ale teteflor nici $u chid deit .le lui Baia ti Ezechiel.
Cînd Ieremia a fost chemat la slujba profetică el era încă „un copil" (na ar, 1:6), un termen ambiguu
care descrie copilăria (Exod. 2:6) şi adolescenţa mai @t (1 Sm, 30:17). Dac! dp6ia fol6lr, de Ieremia
înseamnă doar că el era imatur din punct de vedere spiritual ţi social, cuvîntul ar putea sugera că el nu
avea încă virsta obişnuită a unui profet, să zicem ldtrc 20 ti 30 de ani dac! rc b.zh F Fgdile stabilite
pentru leviţi (Num. 8:24; 1 Cron. 23:24). Aşadar, dacă presupunem că Ieremia a fost chemat în slujbă
tn jurul vîrstei de 20 de ani, înseamnă că el şi-a pe8ut @!il!i. ln timrul dominor lui Mal@ ti Amoit Cînd
Ieremia a primit chemarea trecuse deja aproape un secol de la căderea regatului de N, Israel (sMia), h
&linile 6irieniloi lud., ln s, lnsa, a reu{it sn supEvie!ui.*!. Printro ninltr a rezistat futlmi Fldus! ae
inEzia llt Sanh€iib, a5a ch a prezis baia, Re3Ele Eleln. a iatiar relo@ relici@ şi morale în Iuda (2 împ.
18:1 ş.unn.), dar acestea au fost anulate de apostazia îndelungata a fiului său, Mânase (2 împ. 21:1
s.urro.) şi de domnia scurtă şi Idolatra a lui Amon (2 împ. 21:19 ş.uimO. în timp ce Iuda se bălăcea în
mocirla idolatriei, asirienii conduşi de Esarhadon şi AsubsiD.r .u cwrit ESipn!. sub conducerea lui
Psaromenchus (664-610 î.d.Cr.) Egiptul s-a restabilit şi a început să intimideze din nou ţara lui Iuda,
care s-a văzut iarăşi oscilînd între linguşirile şi ameninţările celor două puteri mondiale, Egiptul şi
Babilonul. Ieremia a crescut în această atmosferă de tensiune pob'ticâ internaţională şi de declin
religios naţional.
Nu încape îndoială că mulţi tînjeau după zorii care s: pud eplt nopţii de 60 de di de deseEE morală.
Ieremia a crescut într-o familie preoţească evlavioasă (1:1). Numele său, „Iahveh înalţă" sau ,Jahwh
atuci js p@t€ simbolia adt .uglciuil€ părinţilor săi pentru naţiunea nemîngîiată cît şi aspiraţiile lor
pentru tinărul Ieremia. Ei au comunicat temerile lor eu privire la persecuţia religioasă şi apostazia lui
Mânase ţi Amon, l-au învăţat legile lui Israel şi au umplut mintea lui receptivă cu învăţăturile Lui Isai.
ii ale .lror prcfe$ dit rRolul dtdioL
II. Cele cinci domnii
a. Iosia
Cînd Dumnezeu 1-a chemat pe [eremia, Iosia (638-608 rd,G), (* e pe rDrul lui luda d€ 12 ani intu.
dljlle d4. .doru religioa* (2 cto. 34.4-a. Dal abia lD eul 621 l..l.cr., al la,lea an al donuiei ele, a iili€t
efoma rElkiei {i noralel in luda (2 ln!. 23). Inholdul pe4rn retornl a tcr gsEnt d€ d6coperirea importantă
a „cărţii legii", găsită de Hilchia ta Templu. Ieremia era deja profet de S ani. Probabil că în cap. 1-6 el
descrie condiţiile din Iuda înainte de reformele principale făcute de'losia în 622-621 î.d.Cr. Naţiunea
este coruptă şt incorigibilă, insensibilă la oferta de iertare a lui Dumnezeu şi nepăsătoare faţa de
ameninţarea unui duşman invincibil. în afară de 11:1-8, care s-ar putea să conţină o reflectare a en-
552
IER.EMIA
t@idfrului lui lemia ln lesdrud cu lEfo@le 1ui losia, profetul nu a lăsat nici o înseninare despre ultimii
12 ani ai domniei lui losia. En anul 608 Î.d.Cr. ESete a fet orcft L Meghido (2 ibp. 23:39) intr-o
încercare nereuşită de a se opune Faraonului Neco (610-594 Î.d.Cr.), succesorul lui Psammetichus.
Cum este şi firesc, Ieremia a deplîns moartea prematura a lui I6h (22:10a), pe crc n alkja (22:1s f.lm.).
b. Inahaî
Neco a continuat să se amestece în problemele lui Iuda. loahaz (sau Şalum, Ier. 22:11) 1-a succedat pe
losia, dar după 3 luni a fost detronat de Neco, care a irdpB u trilut tl@ llrii lui luda (2 lnp, 23:s1-33) ţi
1.. pE reie F loiachim (sau Eliachin), Aatele tui $Idb, (2 Isp.F 23:34; 2 Cor 36:2, s). rehja a deprins
detronarea lui loahaz şi exilul lui în Egipt (2217o't2),
c. loiachim
în timpd dotuiei sle (607.s97 i.d.c!.) a .wt lc u eveniment de o deosebită semnificaţie politică ■ bătălia
de la Carchemiţ Ger. 46) în anul 605 Î.d.Cr. Egiptenii conduşi de Neco au fost zdrobiţi de caldeenii
conduşi de Nebucadneţar în lupta de la Carchemiş, pe Elll dFpt al Eufizhrlui b Nv d. Ajepo, ei l. H.mr.
Din punct de vedere politic acest eveniment a fost pivotai, deoarece a marcat transferul hegemoniei în
oridtut Albpirt L labilon, piin u!m;, c€rche misul a avut o importanţă considerabilă si pentru Iuda.
întrucît toate drumurile către graniţa egipteana erau acum sub controlul lui Nebucadneţar, era inevitabil
ca întregul Orient Mijlociu sâ ajungă sub stă-pînlrealui (Ier. 2S:15ş.urrn.). De aceea, începînd din
momentul acela Ieremia a devenit un promotor al acceptării de către iuda a suzeranităţii babiloniene. în
dul 604 l.dcr. Nebu.dftFr a abc.r ri a jetuit Ascalonul, împotriva căruia au profeţit Ieremia (47:5-7}
şiŢefania (2:4-7). în Ier. 36:05.111111. este proclamat tn post în Iuda. Probabil că acesta indică
apropierea unei calamităţi naţionale; într-adevăr, data campaniei lui Nebucadneţar împotriva
Ascalonului coincide cu dlta !6t!i tbt in luda, I@nia a anricipat c! de la Ascalon Nebucadneţar avea sâ
vină împotriva lui Iuda; de aceea a avut loc postul şi proclamarea mesajului lui Ieremia in Ierusalim.
Dai politica lui Ieremia era contrară politicii interne a lui loiachim şi strategiei (ale externe. Regele era
In favoarea practicilor idolatre (2 IEp, 23:37) ei egoMut si rnjndria lui au agravat nenorocirea lui Iuda
Ger. 22:13-19). loiachim avea prea puţin respect pentru persoana profetului (26:20.23) su r€nh msjul
FnNlui (26:91. ?otirjca lui dildtI .le alianla cu ESipnd, dpoi d Babilonrn, pob€bil ce !a d.rorat faphrluj .i
rczulbtul luDEi dintre Babilonii Egipt în 601/600 Î.d.Cr. a fost neonv-irţgător. Peste trei ani ei s-a
răzvrătit din nou împotriva Babilonului, dar eşecul său nu a făcut decît să-1 aducă mai deplin ,ub jusll
babitonjan 9i faptd ac6b a exacerbat suferinţa Iu Iuda (2 împ. 24:1 ş.urm.). Ieremia a mustrat pe rege,
pe profeţi şi pe preoţi, iar ostilitatea pe care a cauzat-o aceasta mustrare este oglindita în profeţiile sale.
El a fost persecutat (12:6; 15:15-18), s-a complotat împotriva lui (11:18-23; 18:18), a fost pus la
închisoare (20:2), a fost declarat nednic d€ md. (26:10 t.h., 24i cJ. e. 20.231 36:26). Pbf4ile luj qis au
ld dstre t36:271. Oar în aceste împrejurări deprimante Ieremia a stăruit
în lucrarea sa - a mijlocit pentru Iuda (11:14; 14:11; 17:16), a prcieti@ inr@FlEu lui Drl@@u (17:14-
La; 14.1423i 20:7.14), a de@at 9e prcf€tii oFlrunişti (23:9-40), a preas distragerea templului (7:1-15) şi
a naţiunii (cap. 18 ş.urm.) ţi a deplîns condamllaEti popordui se! (9:1; 13:17; 14:17). i! cle dir umn
viaF lui ,oiachin $ sfr$ir h Ebd violsnr t! Ierusalim, la sfirşitul anului 598 Î.d.Cr., al 11-lea an al
domniei sale, aşa cum profeţise Ieremia (22:18; cf. 2 împ. 24:1 ş.urm.}. Pe de altă parte, 2 Cron. 36:6
ş.urm. spune că Nebucadneţar 1-a legat pe loiachim în ranili ţi 1-a du cu el la Babild. Da. 1:t r.tm.
vorbeşte de asemenea despre exilul lui loiachim în uul al 3l@ .l domiei ele.
d. loiackin
Ioiehin (er Conia, 22:24 23 eu Irunn, ?4:1) ta succedat pe ioiachim în 597 Ld.Cr. si a cules ceea ce
semănase tatăl sSSra. Tînărul imatur, în vîrstă de 18 ani, a domit numi 3 lui (2 imD. 24:3). Reb€ri@
tatălui lui [oiachin 1-a determinat pe Nebucadneţar să s*diek lerelinul ln al 7.lea an 3l domrei tate, Er
dnlrd Ege al lui luda ,,a ie{it. (2 lnp. 24:12), .dic!. s-a predat. El, împreună cu majoritatea aristocraţiei
lut Iuda, meşteşugarii şi soldaţii, au fose exilaţi în Babilon (aşa cum se înţelege din Ier. 22:1 a^ş.urm.,
iar Templul a fost jefuit (2 îrnp. 24:10-16]. în Cronica babilonianA alrin aM p.nd prid @r, .ontrr, marea
acestei informaţii dintr-o sursă extra-biblică contemporană. Ieremia a prezis deja soarta lui [oiachin
(22:24.30). Toh4i D6e 36 de m el awa s. 6e eliberat de fiul şi succesorul lui Nebucadneţar (2 împ.
25:27-30).
e. Zedechia
Zed*hia, md r€g€ itutalar de Nebucadd.r F re nul lui Iuda, a fost fiul cel mai drtăr al lui losia (Ier. 1:3)
fi Mhiul ruj roiachin (2 inp, 24:r7j 2 Qon. 36:10), Relab@ vT d6De iNtatr€a luj Zedftlta de către
Nebucadneţar este confirmaţii pe deplin de crcni€ babtoniard, Dooia lui (s97.sa7 id.cr.) a pecerJuit
soarta lui Iuda (2 împ. 24:19 ş.urm.). El a fost un rege slab ţi oscilant, iar funcţionarii sâi de stat erau
oameni dintr-o categorie socială modestă. în-trucît ajunseră mai sus decît aristocraţii exilaţi, îi priveau
acum pe aceştia cu dispreţ, dar [eremia avea convingerile lui proprii cu privire la smochinele „rele" ti
cele 'bft" (24:l s.@.), Aetora din umt l€a trimis profetul scrisoarea sa faimoasă (29:1 ş.urm.). Atît în
Babilon dt ţi £n Iuda profeţii falşi au urmărit executarea lui Ieremia (28:1 ş.urm,; 29:24 ş.urm.).
Controversa principală între ei era cu privire la durata oliei le'qia a prezb u exil de 70 de .ni, nr tin e
profeţii falşi au susţinut că avea să dureze numai 2 ani.
Conticrrd prircipal a1 lui t€remia d Zed€chta a fost tn legătură cu rebeliunea împotriva lui Nebu-
cadneFr. O rewte a fct pl.ni6car, pentu anul al 4-lea al domniei sale, în conspiraţie cu siatele învecinate
- profetul ce s-a opus cu tărie acestei revolte (cap. 27 ş.urm.). Tbtuşi, iedechia se pare că a reuşit sa
înlăture suspiciunile Iui Nebucadneţar prin faptul că a ficut o liziie h Babilo! chid in znut ier. (sr:s9).
Insă, în cele din urmă, în anul al 7-lea şi al 8-lea al doMiei sale, Z€dehia ra .omDronis i! ;.d tevc €bil in
ahii lui N€buednetar prjn Gptd ci a ds Eatatire cu Faaond Hofra, fapt care a fost Drivit .a
S53
IEREMIA
trădare. Zarurile au fost aruncate şi în anul al 9-lea al lui Zedechîa (589) babilonienii au asediat
Ierusalimul Frtu a dM d'e. Dar lDinte d€ a*diu (21:1-10) şi in csul .€.lidui (34:1 s.rm., a s,lm.j 37:3
ş.urm., 17 ş.urm.; 38:14 ş.urm.) Ieremia a avut un singur mesaj pentru Zedechîa ■ să se predea in faţa
babilonienilor, deoarece Ierusalimul trebuie să cada hn'iinile lor, Felul ln @a a interpretar le@ia bdtrlia
de la Carchemis, care avusese loc cu 17 ani mai devreme (6os) a I6t pe d.prin jstif@t. la u mo. ment dat
în ctusul asediului, înaintarea armatei egiptene i-a determinat pe babilonieni să se retragă, dar
speranţele că Ieremia ar o greşit în profeţia sa au fost spulberate curînd. Avertismentul său că
babilonienii aveau să-i anihileze pe egipteni avea să se împlinească în cubd ri ar.did a !6r relut (37:1-
10), P€rddia unor evrei faţă de sclavii lor în situaţia aceasta a atras batjocuri usturătoare şi o
condamnare foarte severă din pda lui I€enia (34:a.22), Datorii, pveielii raF a lqi zedehia, pbfenn a 66t
mlbat aft de râu de duşmanii săi în timpul asediului îneît încercat disperat să-şî scape viaţa. Fiind
arestat sub acuzaţia că ar fi dezertat la duşman, a fost aruncat într-o închisoare subterană (37:11-16),
dar mai tîrziu a fost mutat într-o închisoare a gărzii curţii, aproape de parat (37:17.21), Dup5 5c@ a fGi
@r de trndaE şi a fost aruncat într-un rezervor de apă abandonat, unde d 6 nuit drcn N d n inreret
rbedmele. Mai urau a fost transferat în închisoarea curţii regale (33:1'13), ud€ regele s{ strtlir cu er p€
atu (r 14-24),
ln tiepul ulrinetor sbdn ale ai€diului lemia, într-un gest de mare credinţă, a cumpărat pămîntul care
aparţinea vărului său din Anatot (32:1-15). Tot atimda proclamat promisiunile de restaurare (32:36-44;
33:1-26). în această perioadă poate fi încadrată marea sa profeţie despre legământul cel nou (31:31
ş.urm.), împlinită în mod suprem în Cristos, Mijlocitorul acelui legâmînt. Dar paharul răutăţii lui Iuda
s-a Mplut ii li mul s37 judeab a aj@ pste ceta@ condamnată. Ierusalimul (cap. 39). Este instructiv să
observăm aici că relatarea ducerii în captivitate a Ierusalimuld in cbnic. babilonian: 6te în armonie cu
relata@\/ T din 2 Inp. 24:10t?; 2 Ctu. 36:17: Ier. 52:28. Data acestui eveniment este 597 î.d.Cr., al 7.la a
€l domiei lui NebEdrerd. Asdel. di5trugerea a avut loc în 587 Î.d.Cr., nu în 586 Î.d.Cr. cum s-a crezut
multă vreme.
Nebuadnegi Ia tratar p€ le@ia d bsatate si dnd 1-a numit pe Ghedalia guvernator al ţârii lui Iuda, lenia i
s.a aEr@t la Mifpa (40:1-6). Onofi€ lui Gh.dalia a jfut la scurtă vreme dupa ac6b (41:1 ş.urm.) şi
rămăşiţa de la Miţpa a hotârît să fugă în Egipt, în duda protestelor vehemente ale lui Ieremia care,
împreună cu secretarul său Baruc, a fost obligat să-i însoţească (42:1-43:7), Ultima scenă din propo-
vâduirea băoînului Ieremia îl prezintă la 'Ibhpanes, în Egipt, unde a continuat să fie inflexibil. El a
profeţit ckdiea Egiptului d. cltr Nebucadre!.r (43:313) şi a criticat închinarea idolatră a evreilor care
locuiau în lgipt (44:1 irm). Nn € Erie ninic cu pnvire la ffii@t€le umAto@ di! viaF lui sau cu privire ta
moartea lui.
III. P.tunilltate lul l.Emia
Dintre toţi profeţii din VT, personalitatea lui Ieremia 6t m8rd'itd el Mi cla!. De fapl nu 6te dela o
exagerare dacă spunem că pentru a înţelege ce vrea să spună VT prin termenul „profet" este necesar să
studied .arta lui letmia, chffiE hi leEnia, vocaţia lui ca şi purtător de cuvînt al lui Dumnezeu, autoritatea
cu caE i.a fct conhi@t lurul aeta, mo<lul în care i.a fGt revelat cur.lntul, <ltstinctia dale pe care o face
între un profet adevărat şi unul fals, mesajul său şi dilemele chinuitoare prin care a trecut datorită
fidelităţii faţă de mesajul său - toate acestea slnt ehiFte h prcte,tiite lui Iq6ia cu o auroriraie irezistilil!.
Lktul acta * datolezA cftlagei .tin tre experienţa spirituală şi psihică a profetului şi lucrarea sa profetică.
Sentimentele lui sînt expuse viu chiar şi în cuvîn-trile ele- Dhs ntihrl Dredicilor sL e €de cla. că lemta a
fet u om e @nFaste puremice tn personalitatea sa. El a fost în acelaşi timp blînd si tenace, afectuos şi
inflexibil. în el s-au luptat slăbiciunile cărnii cu energia spiritului. Aspiraţiile naturale ale tin€r€lii i-au
fct regare dn5frhi protet El a nEisrat 6upn te5inlei in fala uli popor er€ era in.pabil de pAEre de r5u, !l
a dtusr rg@tele naţiunii şi a vestit judecata, ştiind câ totul se va sfîrşi în zidsmici€- A f6t uit de cei p€
de ia iubit D€ei a f6t s potiot loirl, a fost acuat de tEdaE. Profein a.6ta al sp€mtei l]muit€e a Eebuir s5
date deficienţele speranţei poporului sâu. Acestui preot dijleitor i s.a poftit se nu Mi nijlaeMs- Ac6r o.
n_@ a iubit popord ti !.h lui llda a 16r calomiar de Iuda.
Est€ ihposib sa sondăm adîncurile dwrn pe Gre a sintit-o lemia, ctdnnd .u disp€rare o hhsiide C8:18,
21) el a dorit să se topească în lacrimi pentru Fra lui hda, cft €n condattute (9:1; 13:17) ti st o l* li bia
$rlii pe .are tia also (t:2), Iiind @nvis de €teul tual, el a b16Emt ziua in Gre sa nast (15:10; 20:14.18),
La acMr p€ Dljm@s c, Ia .edre9t5ft (20:7a), s,a pliB de denoa@ @ a cizut ?de el (20:7b. 10), a i.@r
bl6tem aslpd el ccre n chinuiau {13:18, 21,23), In *tud a.sta se poate spune că sensibilul Ieremia a fost
un personaj tragic. Tragedia vieţii sale se naşte din conflictele care l-au măcinat în lăuntru şi în afară ■
eul său superior în luptă cu eul inferior, curajul în conflict cu laşitatea, triumful cert în luptă cu
înfrîngeiea aparentă, hotă-rîrea de a-şi abandona chemarea înfrîntă de o incapacitae de . tugi de
ch€@rea s (cI s:14; ls:16, 1921 si 6:11; 20:q Ur 23:29), Da ac6be nflid lăuntrice acerbe şi dezonoarea
pe care a atras-o chemaEa lui (1s:17 s.lm,r 16:2, 5, a) !au detmimt s, slsas.a s rehrsiu la Dlmed. Ardel,
idealul VT de comuniune cu Dumnezeu îşi găseşte cea mai bud expdMre in lerenia. $i tleai ir a@st,
pint-şie cu Dumnezeu Ieremia a putut să se împotrivească ef€t€lor ebzire .le tinidititii, tddii repltinlsi,
ostilităţii, singurătăţii, disperării, neînţelegerii şi eşecului.
IV. Mesajul său
a. Carcepria lui bqid d6pre Dunnatu Dumnezeu este Creatorul şi Domnul suveran care guvemeaîă toate
lucrurile în cer şi pe pămînt (27:5; 28:23 ş.urm.; 5:22,24; 10:12 ş.urm.). în timp ce zeii popo*loi slrt u
nimic (10:14s,lm.j 14:22), Dmre@ul lui Isel dbpft a€ toat€ llltrile dupi rcia S. (14:5-10: 2s:15,3aj
27:6.a). El cuGfb ininn€ oamenilor (17:5-10) şi este izvorul vieţii pentru toţi

554
IEREMIA
cei c4 * rnccd ln El (2:13; 17113). El '!b€$e IbPord su cu raidrF [2:2t 31:13), dd €e suDun€rc qi
loialirate (h1s), S@ificiile ad@ ailor păgîni(7:30ş,urm.; 19:5) şi laudele care îisînt aduse d€ u popor
n@dt6tor (6:201 7121 +h,; 14:12) sînt o urfdune pentru El.
b. Ieremia şi idolatria
încă de !a bun început leremia a proclamat judecata. Pacatoq€nta hi luda a Acrt ca lutul asta sn t€
inevitabil. Răul pe care 1-a atacat Ieremia în mod d@t)it 5 f6t idolatria. Nlft@le lui referiri la
închinarea adusă zeităţilor păgîne confirmă faptul că aceasta închinare era răspîndită şi variată. Sînt
menţionaţi Baal, Motoc si regina cerului. £n Templu au fost gdsisljo@F idoli (32:34). iar h apbpieea
rerclinuhi copii erau jertfiţi lui Baal şi Moloc (c/. 7:31; 19:5; 32:35). Icia a suprjmt pn.ric. idolaEe !e c*
le promovase bunicul său Mânase, dar naţiunea s-a întors la apostazie după moartea lui Iosia,
c, leremia şi imoralitatea
PEtutird€ni i! vT imhliratd a ttuorit iaot.ria. Acest principiu este exemplificat cu putere în generaţia
idolatră din vremea lui Ieremia (5:1-9; 7:3-11; 23:1C14), C.ruplia moraE a lj@t tn mod inevitabjj dupa
elini@rea nicij de Dllm€@ si a rastutui lali d€ lcs€a Lui. D6rdnar€a ri nelistea eiu oris nuite chiar ţi
între preoţi şi profeţi (5:30 ş.urtn.; 6:13r5: 14:14). tiIn l& s.i op@scdt im6tiat6 ei au contribuit la
răspîndirea ei. Este ironic faptul că poponl lui luda, idolartu qi imoral, .orth@ se aibi ; ;.1 religios! Aşa
se explică afirmaţia iui Ieremia pe care o repetă adesea, şi anume, că Dumnezeu pune un praţ mai mare
pe respectarea legii morale decît pe ceremonirlul religiG. I€mia .pLice acat p.iapu t r,pe.tul iu! Iuda
pentu chirctd leamtntrnui (3:16r. Tablele Legii (31:31 ş.urm.), tăierea împrejur, ca semn ar leS.nhhrtui
(4:4:ium. 6:tor e:26), T4olu (7:4, 1o tum,j ll:15j l7:13; 26:E 9, t2; 27:16) si sisrdul de jerd. (6:20;
7:21 !.lm.j 11:1s: t4:ut:
d. Ieremia şi judecata
Cum este si firesc, inevitabilitatea judecăţii a ocupat un loc proeminent în mesajul lui Ieremia.
Pedeapsa Iui Iuda din pan€ luj DLfu*u a lur nulre fom. ch suit seceta şi foametea (5:24; 14:1-6) şi
invaîia unor amt€ straine tl:1316j 4:tl-22t 5:i5.r9t 6i1.15 etc.). în mod inexorabil, marea zi de judecată a
venit arunci cînd a apărut instrumentul lui Dumnezeu pentru pedepsirea ţârii apostate a lui Iuda (25:9;
52:1-30). Cadrul istoric în care sînt prezentate aceste profeţii despre judeca ta ar trebui să devină mai
clar o dată cu publicarea Cronicilor regilor caldeeni (626-556 Ld.cr,), l"a caR .u rct facuE deia Er€riri,
crcnj€ descrie o serie de evenimente internaţionale care au avut loc în timpul vieţii lui Ieremia şi indicii
cu privire Ia acestea se găsesc în profeţiile sale împotriva ţărilor straine. Nu încape îndoială că
profeţiile sale împotriva popoarelor din cap. 25 au fost scrise sub influenţa primei înaintări a lui
Nebucadneţar către V (Ier. 25:1; cf L 9). c,p. 46 tuepe cu o refrrire la brlafia de la Carchemiş din anul
605. Urmează apoi o profeţie legată de campania lui Nebucadneţar împotriva Egiptului (46:13-26).
Cronica babiloniană furnizează de asemenea un temei faptic pentru profeţia lui Ieremia împotriva
Chedarului şi Haţorului (49:28-33) şi împotih Elanului (40:3439). cbrc r€tatazA <te e menea Eiduile lui
Nebucadrebr in dd 599 imb

iiva triblrnor dab€ (4 id. 49:29, 32), iaf in anut s96 cnpania lui iilpotriw Elmdui. pbn a.q a edti prtulie !
u a awt o hazi istonca. pentru a înţelege mai bine lumina revărsată de Cronica babiloniană asupra
datării şi autenticităţii profeţiilor din Ielmia 46-51, kzi JAa* 75, 1956, p. 2a2 i@.
e, ieremia şi profeţii falşi
cosidqafia de*bia !e €e a aNr-o re@ia cu privire la chemarea sa şi angajarea lui totală austirnit în el un
antagonism f3ră compromis faţă de profeţii şi preoţii oportunişti, iar aceţria la rîndul !or i-au fost
duşmani înfocaţi. Polemica majoră a lui Ieremia cu preoţii a fost stîrnita de obiceiul acestora de a
profita de p€ (l|m slujbei lor si d. aftft'da lor d: Tenplut din Ierusalim nu va cădea niciodată în mîinile
babilonidilor (6:13; 1a:rA; 29;25-32 eh.). prcielij larsi .u lntsrit ast optimish fa.il h polorut luirud. cal:
ea anSgit (3:1017j 14:1413j 239.4O €tc),
/ Speranţa lui leremia
Spre deosebire de profeţii falşi, Ieremia a fost un prcpovaduitor al jud{Etij, er. nu s,a .obprcnn, Totuşi,
în mesajul de vestire a judecăţii se întrezăreau qi *liliri de speEn!!. br:td tui Iuda in Babilon au
arearEdu@ velnic (2s:1r; 29j r0). De fapr trEwi Babilonii! avea să fie cucerit (50 ş.urm.). Acest cuvîrrt
de speranţă cu privire la supravieţuirea lui Iuda în jud@t5 . fost pleat in @jul lui teraia tnc! de ra
rft€put (3:14.25; 12:14.rD, da pe nUslrE e situaţia a devenit mai ameninţătoare, încrederea lui Ielmi. a
slreleit nai puimic (23:1.3i 3033), gi tocmai această speranţa a dat naştere marelui său act de credinţă în
zilele cele mai întunecate (32:1-15).
t. Irnia ti tuqto lui ludd
Aşadar, Ieremia a putut anticipa cu resemnare distt!g€@ Tenplului, .edere. dimriei Daridice, tn€ d€a
risEmului de lerde g a slujb.i 9Ndor. Et a proclamat chiar şi că tăierea împrejur, ca semn al
legâmîntului, era în mare măsură lipsită de sens dacă jiu era însoţită de o tăiere împrejur a inimii (4:4;
9:26, cf. 6:10), încrederea iii Tfemplu, En jertfe şi preoţi era zadarnică dacă nu era însoţită de o
schimbare a inimii (7:415, 21.26)- chid ii .hibtut leaanfdt!]li area să fie înlăturat (3:16). Cunoaşterea
Legii neînsoţită de ascultarea de Lege era lipsită de valoare (2:8; 5:13, 30 ş.urm.; 8:8), De aceea
Ieremia vede necesitatea ca legea să He scrisa nu pe table de piatră ci în inimi, ducind tn f€lul ac6a la o
eulbre s@nrant si Frfectă (31:31-34; 32:40). Dispariţia semnelor exterioare ale legămîntului nu a
însemnat sfîrşitul legâmîntului ci înnoirea lui într-o formă mai glorioasă (33:1426),
fi. ieremia şi viitorul ideal
Ieremia priveşte dincolo de întoarcerea lui Iuda din exil si de reluarea vieţii în Palestina (30:17-22;
32:15, 44; 33:9-13). în viitorul ideal şi Samaria avea să aibă un rol (3:18; 31:4-9), va domina abundenţa
(31:12-14), Itulinul k d snft Fnb-u DoNd (3r:23, 33-40) şi va fi numit „Domnul este neprihănirea (în -
dreptăţirea) noastră" (33:16). Locuitorii lui se vor inrodEe la Domul cu p..ainia (322.25: 3I:13.2o) şi
din toată inima (24:7). Dumnezeu îi va ierta lir31:3,lbl, h pft fria d€ Domul hr .i (32:37.40), va instaura
stăpînirea Prinţului Mesianic asupra lor (23:5 9.llm) ii va p€mib popoar€lor str!'!; s6 6e părtaşe la
binelviotare (16:19; 3:17j 3o;9t,
555
TEf,AMIA
V. Profeţiile Iul
Profeţiile din cartea lui Ieremia nu sînt prezentate datorului în ordine cronologică. Propovăduirea iui s-a
extins pe parcursul a cinci domnii ţi potrivit lui C. Lattey capitolele ar putea fi aranjate in felul următor:
(i) losia: cap. 1-20, cu excepţia 12:7-13:27. (ii) loa-h.z: ninjc. (iii) Ioiachin: €p, 26i 22.23, 2si 3s-36i 45:
33: 12:7:13.27. (iv) loiacli!: dp, I3:1a i.tlm; 10:2a30; s2:3I-34; E dihdr d6pre doMi. de 3 lui a lui
loi.clrinh Jl, 75,1956, D. 277-2a2, Ai lel 6, 4 1956, (v) zcdehia: aEtirtMtc: cap. 24; 29; 27-28; 51:59-
60; promisiuni de restaurare: cap. 30-33; .!e.lid. 6p 21: 34; 37.39. (vi) O!p{ cid@ Ierusalimului: cap.
40-44. (vii) Profeţii împotriva pop@relot 8trlire: cap. 4651. (vin) O .nod istod.r: cap. 52.
Aşadar, înrrucEt capitolele nu sînt aranjate în ordine cronologică, probabil că ordinea lor prezentă a fdt
detemiEl! de subiabl lor. Cap. 36 p.rc s! confirme această sugestie. Cînd profeţiile lui Ieremia au fost
scrise pentru prima dată în anul al 4-)ea al lui IotehlD (604 trl.cr.) €le au &op€ir o psi@d! de 23 de di -
din dut al 1316 .l lui lGia (626 td.Ci) phA In .nd 604 l.d.G, loiadim a distru k6re profeţii în anul al 5-lea
al domniei sale, dar Baruc le-a scris din nou la dictarea lui Ieremia ţi „multe alte cuvinte de felul acesta
au mai fost adăugate" la ele (36:32)- Nu ţtim exact care sînt aceste adăugiri, ta fel cum nu ştim care a
fost conţinutul sulului original pe care 1-a distrus loiachim. Dar este dar că profeţiile si adăugirile au
format nucleul cărţii lui Ieremia aşa cum a ajuns pîna la noi; totuşi, nu ştim cu certitudine cum a ajuns
cartea întreagă să aibă forma finală pe care o cunoaştem. Aranjarea dezordonată a profeţiilor întăqte
covinSffi ca ele r$n dvjntele Etite d€ buzele inspirate ale lui Ieremia şi că au fost scrise în timpul unor
vremuri de pericol şi de tulburare.
Problema ordinii profeţiilor lui Ieremia este legată de relaţia dintre tm şi textul lxx al cărţii sale. Tradu -
cerea gr. deviază de la textul ebr. în două privinţe, (i) Este mai scurtă dedt textul ebr. cu aproximativ o
optime (adică, circa 2.700cuvinte). Lucrul acesta este cu arJt mai remarcabil cu dt textul lxx
corespunde de6tul .te nulr cu el dh MT. PriFipalele qe?!l stnt cărţile lui Ieremia, Iov si Daniel, (ii) în
lxx profeţiile împotriva popoarelor străine (46-51) sînt plasate după 2S:I3 şi succesiunea lor este
modificată de asemenea. Aceste divergenţe datează încă din vremea lui Origen, dar este greu de crezut
că textele ebr. şi gr. reprezintă două recenzii diferite ale cărţii lui Ieremia. Datorita staturii profetice si a
calibrului spiritual al lui Ieremia, aceste două texte ale cărţii sale trebuie sâ fi existat la o dată foarte
timpurie, Sntrucît nici un text care s-ar S deosebit a rit de radical de textui primit cum diferă textul gr.
de cel ebr. nu ar fi putut fi acceptat dacă ar fi fost produs la cîteva secole după moartea 1ui l@dia.
tn dezbat@ cu privire la supeddirar., uui tdt faţă de celălalt, cei care preferă versiunea lxx ar-
gumentează cale dă un context mai natural profeţiilor împotriva popoarelor străine şi că unele omiteri
(de d. 29:r6.20j 33:14,26; 39:4-13: 52; 2a-33 eft.) ru se poate să fi fost accidentale. Dar referirile de mai
sus la crorica labiLoisne ne-au eetar cq loare 6 re-creat cadrul istoric pentru profeţiile acestea, în spe.ial
cele inpo$jE ch€darurli,F Hatotului El€mu. lui şi arabilor. Cei care susţin revendicările textului
ebr. pun accentul pe „caracterul arbitrar al redării" (Streane), care potrivit lui Graf, face să fie
„imposibil sâ-i acordăm acestei noi ediţii orice autoritate critică deoarece cu greu ar putea fi numită o
traducere". Impresia este că omiterile nu sînt determinate de un interes ştiinţific. De asemenea, nu
trebuie sâ uitam faptul ca bărbaţii din „marea sinagogă" care au avut o contribuţie atît de importantă la
stabilirea Canonului VT au preferat textul ebr. si nu versiunea gr.
VI. Concluzii
Cînd recapitulăm importanţa lui Ieremia trebuie să subliniem cîteva lucruri. El şi-a dat seama că
reformele lui losia au reprezentat în realitate o mişcare retro8radil deo.e ele aeninpu s! 3Ei.e tot e au
tlcut profeţii. Reformarea închinării era nefolositoare dacă nu era însoţită de o reformare a inimii. El a
înţeles de asemenea că religia lui Iuda avea să continue chiar ţi dacă Templul şi Ierusalimul aveau să fie
distruse. în scrisoarea sa faimoasă către exilaţii din Babilon (cap. 29) el a afirmat că evreii puteau să se
închine lui Dumnezeu într-o ţară pagină, deşi nu aveau preoţi ţi nu mai puteau aduce jertfe. De fapt, ei
puteau fi mai apupe de Dumnezeu ln Babilon d€dt frali ld dh Ierusalim, care au făcut din formele
religioase exterioare un substitut pentru credinţa lăuntrică.
El a observat de asemenea că, întiucît religia era în esenţă o relaţie morala şi spirituală cu Dumnezeu
(31:31'34), cdi4ele d Eebuie s! iie de <1.eno@ morale ţi spirituale. Ieremia a înţeles de asemenea
importanţa individului. Responsabilitatea individuală trebuia să fie temelia caracterului ţi a vieţii
spirituale. Irdivizil @buiau p.d€p€ili penh psprine lor pr€te, nu pentru <xHe ale părinţilor lor.
înţelegerea de câtre Ieremia a importantei individului a fost importantă deoarece s-a dovedit a fi un pas
înainte decisiv în căutarea oamenilor după un temei pentru speranţa nemuririi.
AFdar, ^dm welch N a eessat d€1e at@i cînd a spus că Ieremia este veriga de legătură între Osea şi
Domnul nostru. Este semnificativ faptul că Ieremia a împrumutat citate de la Osea, iar Cristos a dtat el
Mi ad66 din aetd doi prcfeti. ir pbf4i' despre noul legămînt Ieremia a spiritualizat şi a individualizat
religia şi a insistat asupra importanţei prinordirle a relafeli individdui d DuMeu, LesE nouă trebuia să
fie o legătură spiritulă între Dum-eeu ti ndivid, o leee arise h ini@ ferrda g respectată fritrun sentiment
de dragoste şi loialitate. Toate acestea s-au împlinit în final în întruparea lui Cristos ţi în Evanghelia pe
care a venit să o proclame. El a fost Vlăstarul neprihănit. El a fost cel care a scris numele: „Domnul
este neprihănirea noastră".
BIBUOCFAIIE. L B.Ttu, IOT, 1t4A: A. !, Da-vidson, „Jeremiah" în B; A. F. Kirkpatrick, The Doctrine
orrn.Po!ne6, 1906; J., SliitM, pDphecy and R€ti 8io!, 1922; J. c. s. s. a Tbo@a rh. old t6totuqt
ViavofRevelation, 1960, @p, 4, A, coldanin, t€l,irc de Jirimie, 1920; C. \fon Oralii, 'The Ptvphecies of
Jârâmiah3, 1905; A. C. Welch, Jeremiah, 1928; J. P. Hyatt, IB, 5,19S6; 0. J. Wlseman, Chronkles
ofChal-daan xinrJ (626,ss6 tct), 19sr H. !. Ellistr dticole ln EQ 3140, 19s9.63: conefiarit de J, .Bi:ght,
1965; R, l( tlarisd! TOIC, 1973,
J.G.S.S.T.
556

IERIHON
IERIHON.
I. Numele
înţelesul original al numelui Ierihon nu este cunoscut cu certitudine. Cel mai simplu este sa luăm
cuvfntul ebr, lrfid e derivhd de la aceafi rddecint s yareah, „Lună" şi sa facem legătura cu zeul Lunii de
la popoarele semitice din VJ Yarih sau rerah. Vezi observaţiile făcute de Albright în Arzhaeulogy and
Jtef igion of LrueL A, r9s3, p. a3, 97-t2, 197 nota 36, $ h AASOR 6, 1926, p. 73-74. Unii sugereaîă
rwh, Joc înmiresmat" (BDB, p. 437b, după Gesenius) sau „Snte-miat de (kirat@) n6 "(PrQ 77, p. 13),
ilar .c6t sens este puţin probabil.
II. Localizarea
Ierihon din VT este Identificat în general cu movila leii es-sdtan din zilel€ n€sEe, la c€ 16 kn rw de
gura de lqMr actuli a lodanului tn Mae M@rte, k 2 kra NV de satul er-Siha (Ierihonul modem) si la
vreo 27 Von NE de Ierusalim. Movila impunătoare, îtl formă de p€re" 6t€ lu,l3! de vE 40o n de la N la
s ri btn de circa ZOO m la capătu] de N ţi înalta de vreo 20 m. Ierihonul Irodian ţi din perioada NT este
reprezentat de Nere de la $'tulll Ab! elAlayiO la 2 [i v d€ l@litlte! modem! q-Rina, si sdel 6t la s de
kbllonul din vx MuFi ludeii * !r.lt! abtupt din .rnpue l€rjloNlui la o depertaE mid spE V
DL Istoria
o. Trtainie de losua
(i) începuturile. Istoria Ierihonului este practic o isiorie arhelogica @6pletl a Pal6tinei nlEE (a 3.000 i
ea, r.200 rd.Ci (Pe!t{ ab@idile spei.ale folc site aici, vezi bibliografia de la snrşitul acestui articol.)
Fiecare aşezare de La Ierihon ţi-a datorat existenţa orului peren bun de aici ţi „oazei" pe care o udă
(DU/, pi. 1); în VT Ierihonul este numit uneori „Cetatea finicilor [palmierilor)" (Deut. 34:3). încă în
perioada anilor 9600/7700Î.d.Cr. vînătorii care vînau pentru hrană aveau, probabil, un altar aici, iar cei
mai vechi agricultori au construit colibe lîngă izvor (fiHL, D. 41-43; pr. sA). La l&eputul miloirlui al
&lea (F baa datarn .u @bon14) a fct c@Euit cel Mi vechi oraş La Ierihon, cu un zid căptuşit cu piatră
care deţinea cel puţin un turn (cu o scară interioară) şi cu case bturde. Mai driu @le dreptunShfulaE spa
ţioase au ajuns să fie la modă si cranii ale strămoşilor veneraţi (?) au fost încorporate în modele de Lut
care formau portrete de un realism remarcabil (OU/, p. 67.73 $ PL, 2s, 29-30, sau AHL, p. 4347 ti pl. 7,
pentru ,Jaza A, preolărit neolitic"; DLLT, p. 51-67 şi pi. 20-22, sau AHL, p. 47-57, 60 ţi pi. 13 s.urm.,
pentru „faza B"). în mileniile al 5-lea şi al 4-lea t.d.Cr. locuitorii Ierihonului de mai tîrziu au învăţat să
facă vase d€ lul dd ln ele din @, a! abandomt ldaliGt@ („Olărit în Neolitic A ţi B", „Ierihon (X ţi VIU"
dintre .!4ile @i Bn! DUJ, ? 79-94, N!. p. 64-70), Ielthotu] antic 6re h pre6t pri@ipala irse <k iitotulii c!
privie la ale?*ile cel€ rui rehi din Palestina; vezi de asemenea W, cap. 2-4 şi GSJ, p. 5r72.
(ii) Perioada istorice! veche Din cea 3200 î.d.Cr. Ierihon a fost locuit din nou, fiind un oraş cu ziduri ţi
rumuri, tipic pentru Epoca Veche a Bronzului, tind au f€t tnteoeiate p€nlru priM cr5 oES€ .re aEtr sa
fie faimoase (de ex. Meghido); a fost contemporan cu Epoca Piramidelor din Egipt şi cu civilizaţia
sumeriană dhM@potania(DLo,p. 167.185; AHL, p. 101-134; W, cap. 5; GSJ, p. 75-88, cetăţile I şi H).
Dar înjurai anild 2300 Ld.cr. Iailonul a t6t distrus în od violent de nou veniţi necivilizaţi care In cele
din urmă s-au aşezat în locul acela (Albright, Epoca Mijlocie a Bronzului I; K. M. Kenyon, Epoca
Bronzului Veche Intermediară/Mijlocie, cf. DUJ, p. 186-209; AHL, p. 135-161). A.qti6 e.au onbpit q
@Manitii din Epoca Mjleie a Brc@dul (.6 190+ 1600/155O td.cr.). ln Biblie ac6r. a l6t peri@da lui
Amal\ Isaa qi Iacov; rămăşiţele din Ierihonul contemporan lor aruncă lumină asupra vieţii cartaanitilor
din vremea lui Ahm ti a moii!or din aprpi@, Mmintele s'au păstrat mai bine declt clădirile din oraş care
au fost distruse. Ceramica splendidă, mese de lemn cu trei sau patru picioare, scaune şi paturi, cutii de
bijuterii pla€te cu o6, coeEi, plat@i de ftub, tllMLe de metal şt brăţări - toate acestea au fost păstrate
datorită condiţiilor atmosferice speciale (DU/, p. 210-232 (@te), 233-25s (nohiate), NIL, 9. 162-794i
GSJ, p. 91-108). Cu privire la restaurarea interiorului unei case din Ierihon, vezi DUJ, anexele. Pentru
reconstituiri ale cetăţii cu ziduri pe movila sa, vezi lllstaled Ldndor NM, 19 Mi 19s5, p. 5s4sss; cf. AJ!.
D. LAa, 62, 45.
b lqihouL ti\kthiul T6.Mst fi) tnveid lui til6ua. Drpl @ 1600 td.Cr l€rihoNl a fost distrus în mod
violent, probabil de către faraonii Egiptului din Dinastia a 18-a imperială. După aceasta, singura
aşezare (din Epoca Tfrzie a Bronzului) găsită lo lerihon 6r€ d.bt5 irft ccs 1400 si 1325 Ld.cr,: din
secolul al 13-lea Î.d.Cr., data cuceririi israel!te (TCRONOLOGL{ vT), N e s@!t pncii nimic @In, p-
259-263; AHL, p, r97.193, 209-211). zi&rile pe care Garstang le-a datat în „Epoca Tîrzîe a BFnzulu'
(cs/, cap. 7) d.t6z6 de tapi din Epe! Tinpuie , BMzului, d p6te 1000 & aai nbinte de losua; această
datare este bazată pe asocierea cu rămăşiţe din Epoca ^feche a Bronzului, peste care sînt urme
materiale din Epoca Mijlocie a Bronzului, care au fost identificate abia mai tîrziu în excavaţiile d-rei
l6yon (dc d. DLI,, p. 170.171, 176.177 si 'l rpei.l 181). Este posibil ca pe vremea lui losua (secolul al
r3l€a i.d.cr.l si 6 exi.tat u ori{ n'c ln part@ de E a movflei şi care să fi fost erodat complet mai tîrziu. 0
a.@M posibilitate !u ste d@ o pise ecistict" o încercare de armonizare, ci este sugerată de eroziu nea
considerabilă a aşezărilor mai vechi de la Ierihon. Mormintele sprijină în mod convingător importanţa
Ielihonnui din Ep@ Mijleie a Benzului (p€ri@da patriarhală), deşi pe movila cetăţii, cea mai mare
parte a .mqului dir rpea Mijleie . BrcEdui - $i chtar din oraşul mult mai vechi din Epoca Veche a
Bronzului -a fost erodat între cea 1600 şi cea 1400 î.d.Cr. (cf. DUJ, p, L76171, ii 4s,93,259-
260,262,263),clnd fo4eLe @tqii au plodu rEiceciui adt de turi in nufui 200 de ani, este uşor să vedem
dtă distrugere a produs €roziu@ FtualS pe movila pedsia in ci 4Oo de ani care au separat Ierihonul din
vremea lui losua de IedDnd care a 16r intmeiat din mu de Hiel din Betel (1lnp. 15:3,1), ln rinpd aomiei
hi anab. ?* prcbabil ca laneqit€l€ €rcdat€ ale ultirci cetAli din Epoca rtzie a Bbo'doi rl fie ,,pie.d!te sub
dm'd nodeh su strb terend dntiv.t pe pafta de E a
S57
TERIHON
movilei oraşului, întrudt panta principală a movilei cob@re de la V spre E, Am l,adoieli c! ex66ljil€ de
atci (chid dac! d fi redi*) d mi s@t€ la lumină mare lucru. Naraţiunea din los. 3-8, în care se încadrează
căderea Ierihonului, se ştie că reflectă fidel condiţiile ţi topografia zonei, iar conducerea militară a luj
Icu 6G redat, tn nod ealist. Cu privire la teren, vezi J. Garstang, Joshua-Judges, 1931, p, 135-148
(cutremurele de pămînt trimise în mod providenfial, cu su3e@zd el, .ontidt{ sE fie 6 ipot€zi plauzibilă,
deşi zidurile din Epoca Tîrzie a Bronzului Cde fapt, Epoca "Veche a Bronzului) nu mai sînt considerate
acum ca o dovadă directă despre vremea lui IG&). c! privne la condlcrea ftniilra a lui I6u& vezi
Garstang, op. cit., p, 149-161 ţi Y. Eaufmann, The bLial Aeaunt ot the Conglat or Pdl6nn., 19s3, ?. 91-
97.
aii) De ld /dra la N@ia, Timp de sol€ nu . f6r făcută nici a încercare de a reconstrui oraşul de pe del la
IeliIDn, d€ tm bletenului lui I&@ fl;. 6:26), dar izvorul şi oaza au continuat să fie vizitate şi prcb€bil c!
a disbt q cits acolo. Pe ftl@ rudeetornot E3loll res€le Moabului, a mpar th. potu ca (Jud. 3:13), ta!
tini:rj lui David au rrms trolo p€nh o wen€ dupe c au l6t isdtali de Hanh, regele luj Atun (2 Sd. lois; 1
Crcn. 19:S)i „casa cubică" se poate să fi fost o camera de gardă din această perioada (secolul al 10-lea
î.d.Cr.: aşa suge@zr Atbriehr i w.isht, ciEd de tufinshanl B^ 16, 1993, p. 67). în rimpul dolllfti lui Alub
(G 37413. 3s3 i.d,cr,) HGI .lin 3€iel a intmiat din nou reri-Iond prcpnu'zis $ a lmplinit bl6i.nul din
vahire, prin farjtul că i-au murit fiul cel mai mare şi cel mai mic (1 Imp. 16:34). Acest Ierihon modest
din £poca Fierului a fost Ierihonul de pe vremea lui tlie şi Elisei (2 In?, 2:4-5, 1322) ri in chpia
ldibonului bahilo nienn l.au pritu !€ Zedechia, dtind Fge al lui luda (2 Inp. 25:5: 2 Cron. 28:15; Ier.
39:s: s2ia), RJm5, {!ele acetui l.rihon (solele 9.6 i.d.C.) sini toarre toasmse (tot dh au ebzien), da.
sint bine
definite: clădiri, ceramică şi morminte; probabil că babilonienn au d!tu palatul £n sa7 td-cr. (vezi &4 16
1953, p. 6667j PEQ 45, 1953, p. 97, 95j DI, 9, 263'264). Dup edn, pe rcne p€$ilor, a @ntinuat si €xiste
u Isihon nodst VF 345 de leuitori di! l.riho! sau intos in lud@ d zorcbahel (E@ 2.34i Nen. 7:36) şi !
@qn br <Ur Isihon au ajutat la Eonstruire.i ziduilor ltualihului !n eul 44s Î.d.Cr., sub conducerea lui
Neernia (Neem. 3:2); un sigitiu pe@ ve de ltrt (di! jurul rclului al 4,1€ i.d,cr,) ,,a!a4ir!d lui Hag.r (fiica
lui) Urie" 6re ultimul Etisiu din Ierihonur w Gtuond, PrQ 39, 19s7, p. 68.69, cu d. 16, coreratn h
BAsoR 147, 1957, p, 37-39; Ei d. Nn€na Albrigbi, BSOX 148, 1957, p. 28-30).
c, knhqul din wqu Notlui T4ranat în vremea NT oraşul Ierihon a fost situat la S de movila Khe. tn
€giMea as Irca ce1 Mare (40/374 Î.d.Cr.) şi succesorii săi au construit un palat de iarnă .u 8lAdini
ollrmmtale, apruF de liEzile fain(w de palmieri şi balsam care aduceau venituri bune. Au fost excavate
ruine fragmentare care pot fi asociate cu aceste clădiri mari. Vezi Kelso şi Baramki, „Excava-tions at
New Testament Jericho" în AASOH 29/30, 1955, şiBA 14,1951, p. 33-43; Pritch.rd, Ir.Errdrd tinn at
Llercdiu Jericho ia Ar'.SoR 32133, 1954 ii a,4soR 123, 1951, D. 4.17. Lbd a adE api printi.u ap.dut de
ia rbdi Qilt (Percme, Lite ed Iin6 aJ IIu.d rhe Gtst 195E plEcile ln d*pnn paainilor 96-9"7).
Inp€juihn€ Ierihondui ain NT au fGt batror€ la vina@ru uor orbi de ciEe crist6, tnft dr€ €i Bani@
(lvtat. 20:29; Matu ro:46i LE 1a;35), Zacheu (Luca 19:1) nu a fost singurul evreu bogat care să şi aibă
casa în acest district elegant. Povestea nenuit@E a SaMirmului milctiv este plaeti !E drumul îngust
înţesat de tilhari, care cobora de la Ietusrin la lerihon [Luca ro3o-37).
Ieri hemul amic (Teii es-Sultan)

Ierihonid şi statele antice învecinate.

558

IEROBOAM
IV. Blbliografle
Sil chal6 uhlm a Est endaje la lerihon prjn 1868 dar cu prea puţine rezultate. Primele excavaţii $iinCfte
f{dte aici (1907-1909) au lct cond& de S€Uini!^htlin€lr(J.ric[o, 1913), dareia! putut data în. mod
adecvat descoperirile lor. în afară de eDrle sale d privirc la, Jqihonul lui IsE" trezi Mi $), GaBr.nS h
1930-6 3 pE lwr.ile ahelosice din această localitate pe o bază solidă, \tezd J. şi J. B. E. G6tadg, tte stort
o.f ./ri.no, 1943 (csr, Ra poarte preliminare detaliate se află inl.iverpoal Annuh
qfArohasologyandAnihropologyl9r 1932 pînă la 23, 1936 $ în PEQ din aceisti ani, Dia yqyon a sizujt
EzrlbEle$ lui csbng ln PEQ 43, 1951,!, 101-134. Alte sUre bjbliosmice Mi Ehi s ani h Bdrcis, Marue1
dArcha.loA. Blbliqq r, 1939, p. 61, 63.
Rapoarte preliminare detaliate ale excavaţiilor fă-cut€ de d,E xenlon lnft 1952 9i 1954 slnr ln PrQ 44,
1952 14 92, 1960; &{SOR 127,1952, p, 5-16; BA 16, 1953, ?. 45.67 si 17, 19q, p. 9a-r04- p€nd o
eiatare icEutivA ({i amuanta), wi W = M, wlE. ler, JTie WaUs of Jericho, 1956. Cea mai buna descriere
debLiatd geeFlA 6te lrl DUJ = K M- Xenton, Di8. giitg Up Jericho, 1957 (cu ilustraţii), completată
pentru perioadele anterioare de AHL = K. M. Kenyon, Atda@lo&t i^ th. EoU Ldad, 1960. D'itul hLM
6l publicaţiilor complete este de K- M. Kenyon şi alţii, Jr;fto I, 1960 [d6pE nominte]. C.dtu gen€61si $
un Ez'Jmt, h c. L, Hardins, Tle Aniguitif oJJa.-don, 1t@, p, 164.174. ?entu leiihonl din rn6 NrI wi tui s
0Ir., i) $ o prezentaE burE a €drolui 6.ure de L Mowry, 3A t5, ).9s2, p, 2542. Bibliog6fie g€ndlt, @i e.
K. Vbgel, BibLiography af HaIy Land sit6 1974, p, 42-441 !.d ii EAEHL 2, p. 550575.
IERODOAM (prcbabil ci irs@tu1; ,.fre .. poporul să crească" eu ,,6e ca el si lupte p€nfLr popol' (adica,
tnpoftiva dupririlor ]d Roben)-
1. P.nnd ese al lui kEel (cca 931-910 id.cr-; I _l,np. 1r:26: 14:2ot 2 csn. 1oi2; 13:20), reroboan, fiul lui
Nebat, se pare că a fost un proprietar de pămînt bogat (gihbâr hayil, 1 Imp. 11:23), capabil să se
înarmeze pe sine şi pe altii pentru război, în duda iaptului cn ffiI lui m vdduvd- clnd asolonon a etulruit
Milo, €l la ps pe lebboan, u ehaimit, .up.av.gheror p6t€ lrcdtorn din Eibuile din N, Practicile opresive
ale regelui l-au determinat pe Ieroboan s: hiliea o lercItl, .ft a awt ca rezdtat exila!€ lui ln Egipt plng la
rcalt@ luj sotonon. LXX con(ne m fragnnt nid4 de o cedibiliEte lndo ielnic6 (b€at în parte p€
experiml€le lli Hadad, 1 Imp. 11:14-22) care încearcă să completeze descrierea biblici slmri a tusn lui
lmbcm. PneEnia luj eu *Şişae a fbst de scurta durată, deoarece invazia Idaonllui (cca 925 i.d,cr.) s.a
doredit c6tiei@e alit prEu Iuda dt si pentru krael (dovezile iica distrugerea cetăţilor Ghezer, Taanach,
Meghido, Bet-Şean, şi altele). Refuzul pripit al lui Roboam de a iniţia o politică mai blîndâ decît aceea
a tatălui său a dus la tiplhiEn !rcferiei nd Ahii: (1 rnp. 12:29 s.rln.): r€satul a fGt dsbiEr. Nlmi Bedamin
a r;IlB loi3l lui Iuda ti a d€venit terend de hptn p.nd o se.ie de lupb de ftontieri Sntie cei doi resi (1 Inp,
14:301. co.Jlicii cu roda (1 Inp. 1s:67: 2 a.6. 73.22O), împreună cu presiunile repetate din partea
Damascdtri qi . cetiltor filistene Iau delemjnat p€ Iero boam sn f.rdnce o Frie de ..titi chdle cm sint
Sinem, PeNel 9i Tir,., ore .u sdt p. ridd ca ii epn.l..Le le 9i (1 Inp. 12:25; 14:12J.
leobom a i6r pnta frini€i divin€ p.ntu cn a .oNEuit la Dan $ Betel alta€ care au rivalzat cu

Sigiiiu carepoartă inscripţia; ^Apartinţnd lui Sema, shijitorul tui Ieroboam" (llm' 'bdyrbm), probabil
Ieroboam 1/ (793-7^3 td.Cr,). Leul care răcneşte a fost folosit ca simbol pentru luda. Lungime 3. S cm.
Meghido.
559
IEROBOAI
Templul din Ierusalim ţi la care slujeau preoţi ne-levitid. £n cursul acestui proces a fost schimbată ţi
iiata Sărbătorii corturilor (1 trtip. 12:31-32], Viţeii infami probabil că nu au fost reprezentări ale divini-
tăţii d piedestalul pe care se presupunea că stă lahveh cel nevăzut Of. W. F. Albright, From the Stone
Age to Cfirisrwruţy2, 1957, p. 299-301). Ei au ameninţat legămîntul credinţei prin încurajarea unei
îmbinări a venerării lui tahve cu cultul fertilităţii al lui Baal ţi au atras mustrări din partea profeţilor (de
ac,, omul lui Dumnezeu. 1 tmp. 13:1 ş.urm.; Ahîia, 1 !mp. 14:14-16). Urcarea lui Ieroboam pe tron prin
alegerea poporului ţi nu pe baza dreptului ereditar a condamnat de la bun început regatul de N la
instabilitate dinastică. Cultul său regal a stabilit un tipar pentru succesorii săi care sînt evaluaţi tn
general ca regi care au per-Ftut pletele lui (d. assml, 1 lhp, 1626),
BI8IIOGRAIIE. M. Ahsbadr l. Srclat, în lDBr, 1976, p.473-47S; J. Biight, A History of Israd2,1972. p.
226-235; J. Grav, î and 2 King?2,1970; EJ, 9, col. 1371-1374; M. Noth, The History of Israel2, 1960, p.
225 t.16,i M. lid!4 !T17,1967, p. 266 ilm,, 325 ş.urm.
2. Ieroboam n (cea 793-753 î.d.Cr.) a fost al 4-lea rege din dinastia lui lehu ţi unul dintre cei mai iluştri
domnitori ai Israelului (2 tmp. 14:23-29). Fiind co-regent cu tatăl său timp de un deceniu, Ieroboam [I a
continuat politica lui loas de expansiune agresivă. AjuEr de 6!a!iL l|n Adsd-Nidi (8o5-802 td.Cr) care a
zdrobit regatul aramaic ţi de preocuparea Asi-riei cu Armenia, el a putut restaura graniţele lui Israel la
c.lc din @ lui sol@on $ a tnplinit tur Llul .6ta pIoG$. lui IoM (2 Inp, 14:25).
Abilitlte sdairirEatild a lli lercb@b, tubinată cu relativa lipsă de atacuri străine, a dus la o prosperitate
economică fără egal. Excavaţiile făcute la *Samaria, care includ descoperirea unor astraca samaritene,
au demonstrat grandoarea cetăţii fortificate, rît ţi luxul şi închinarea falsă care au chinuit sufletul
neprihănit al lui Amos (de ex. Amos 6:1-7; 5:26; 8:14). Bogăţia şi sărăcia extremă (Arnos 2:6-7),
ritualul religios golit de conţinut (Amos 5:21-24; 7: 10-17) şi siguranţa falsa (Amos 6:1-8) au fost
cîteva djntre @cterinicile ddmi.i lndelulS.te a lui Is boam. Profeţia întunecată a lui Amos (7:9) a fost
confirmată de lovitura de stat reuşită a lui Saturn împotriva lui Zahnria (al cărui nume arată că Iero -
boam a păstrat oarecare respect pentru lahveh, 2 împ. 15:8-12), care apus capăt dinastie» lui lehu. ^fezi
B. J. Btig}f' op, .it., p. 2s+26i N, 9, @1. 1a74,137s: M. F. Unger, Israel and the Aromeam of Damascia,
1957, p. 89-95. D.A.H.
IEtl.RB.
I. In Vechiul Testament
în VT ideea de iertare este comunicată în principal prin cuvinte care derivă de la trei rădăcini. Jţpr
comunică de obicei ideea de ispăţire şi este folosit frecvent în legătură cu jertfele. Cînd este folosit
pentru „a ierta" ae subînţelege că a fost făcută ispăşire, verbul n? înseamnă „a ridica", „a purta" şi ne
prezintă o imagine plastică a păcatului care este ridicat de pe păcătos şi îndepărtat imediat. A treia
rădăcină este slk, cu o origine necunoscută, dar care corespunde destul de mult cu termenul nostru „a
ierta". Primul şt ultimul
termen sînt folosiţi întotdeauna cu privire la iertarea lui Dumnezeu, dar ns- este folosit şi pentru iertarea
umană.
Iertarea nu este privită ca un truism, ceva care este în natura lucrurilor. Pasajele care spun că Domnul
nu iartă anumite păcate abundă (Deut. 29:20; 2 împ. 24:4; Ier. 5:7; Plîn. 3:42). Ond este obţinută
iertarea, ea trebuit primită cu recunoştinţă ţi trebuie privită cu respect ţi cu uimire. Păcatul merită
pedeapsa. Iertarea de s har uluiror. ,Jl TiE 6te iaEter. spe Psalmistul ţi apoi adaugă (un lucru care poate
fi surprinzător pentru «oi)i „ca să fii temut" (Ps. 130:4).
Iertarea este legată de ispăşire. Termenul slh este asociat în repetate rînduri cu jertfele şi, aţa cum am
văzut, verbul derivat de la rădăcina Jţpr are în esenţă înţelesul de „a face ispăşire". De asemenea, se
poate să nu fie o coincidenţă în faptul că ns-, tn afară de faptul că este folosit cu referire la iertarea
păcatului, este folosit şi pentru purtarea pedepsei păcatului N@ 14:33 Flh:8 d. 14:10). cele doua idei
lEr să fie legate. Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu este o Fiinţă aspră care nu va ierta fără un quid pro
quo. El este un Dumnezeu al harului ţi însăşi mijloacele de îndepărtare a păcatului sînt instituite de El.
Sacrificiile suit de folos numai pentru că El a dat sîngele ca un mijloc de a face ispăşirea (Lev. 17:11).
VT nu spune nimic despre o iertare stoarsa de la un Dumnezeu care nu a vrut sâ o dea sau de o iertare
cumpărată cu mită.
Prin urmare, iertarea este posibilă numai pentru că Dumnezeu este un Dumnezeu al harului, sau, ca sq
folosim expresia minunată din Neem. 9:17, „un Dumnezeu gata să ierte". „La Domnul, Dumnezeul
nostru, însă1, este îndurarea şi iertarea" (Dan. 9:9), Un pasaj foarte instructiv pentru înţelegerea iertării
fai VT este Exod. 34:6 ţ.urm.; „Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare ţi milostiv,
încet la mînie, plin de bunătate ţi credindoşie, care îşi ţine dragostea pînă la al miilea neam, iartă
fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat". Iertarea îşi are
rădăcina în natura lui Dumnezeu ca Dumnezeu îndurător. Dar iertarea dată de El nu este oarbă. El „nu
socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat". Pentru a fî iertat omul trebuie sâ dea dovadă de pocăinţă.
Deşi aceasta nu este prezentată ca o cerinţă formală, este subînţeleasâ în toate pasajele. Păcătoşii care
se căiesc suit iertaţi. Oamenii care nu se căiesc, care continuă să meargă pe calea lor, nu sînt iertaţi.
Trebuie să observăm că ideea de iertare este comunicată cel mai plastic prin alte imagini decît folosirea
eld Eei cuviate de bazi pdtiu lqtarc, adel, Psaln is tul ne spune: „Cît este de departe răsăritul de apus,
atîţ de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi" (Ps. 103:12). Isaia spune că Dumnezeu aruncă
toate păcatele profetului în urma sa (Is. 38:17) ţi că El „şterge" nelegiuirile poporului (Is. 43:25; c/. Ps.
51:1,9). în Ier. 31:34 Domnul spune: „Nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor", iar Mica spune că
El aruncă păcatele Jn iundul mării" (Mica 7:19). Asemenea expresii plastice pun accentul pe caracterul
deplin al iertării date de Dumnezeu. Cînd El iartă, problema păcatelor oamenilor este soluţionată pe
deplh. Dllma nu le Mi v!de.
II. tn Noul Testament
în NT sînt două verbe principale pe care să le examinăm, charizamai (care înseamnă „a trata cu har")
S60

IERUSAIJM
şlaphiemi £# trimite departe", „a dezlega"). Substantivul aphesis, „iertare", este întflnit de asemenea
frecvent. Există alte doua cuvinte, apolyo, „a elibera, a dezlega", folosit tn Luca 6:37, „iertaţi ţi vi se va
ierta", şiparesis, „a trece pe lîngă", un termen folosit în Rom. 3:23 In cate se afirmă că Dumnezeu a
trecut peste Ca trecut cu vederea) păcatele făcute tn vremurile de mai demult.
în NT sînt clarificate cîteva aspecte. Un aspect este că păcătosul iertat trebuie să-i ierte pe alţii. Lucrul
6t ste lpu ra,phat h Lrca 6:37, dtat mi ss, tn rugăciunea „Tatăl nostru" şi în alte locuri. Dorinţa de a-i
ierta pe alţii indică în parte faptul că ne-am pocăit cu adevărat. De asemenea, iertarea trebuie să fie
acordată din toată inima. Ea izvorăşte din iertarea lui Cristos pentru noi şi trebuie să fie ca ţi iertarea
dată de Cristos: „Cum v-a iertat Cristos, aţa iertaţl-vă şi voi" (Col. 3:13), critrG itutsrl aupn acelui.qi
11@ de cîteva ori în pilda slujitorului nerecunoscător (Mat. 1e:23-45].
Ierta6 N ete lqatd nftnt direr de @ce, deşi uneori se face aşa, ca în Efes. 1:7: „în El avem
răscumpărarea, prin sîngele Lui iertarea păcatelor". De asemenea, în Mat. 26:28 ni se spune că sîngele
lui Cristos a fost vărsat „pentru mulţi, spre iertarea păcatelor". Cel mai frecvent iertarea este legată
direct de Cristos. Dumnezeu „v-a iertat ... în Cristos" (Efes. 4:32). ,,D!rem La rnllFr... € sa de lli Isael
pocăinţă şi iertarea păcatelor" (Fapt. 5:31). „în El vi e Br€treti iftea pecat€lof (F!pt. 13133). Alatui de
acestea ar trebui să punem pasaje tn care Isus, în timpul vierii Saleîn trup omenesc, a declarat că oame -
nii au fost iertaţi. De fapt, în incidentul cu vindecarea omului paralizat care a fost cobotit prin acoperiş,
Isus a făcut minunea în mod expres „ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pămînt să ierte păcatele"
(Marcu 2:1o), Pelso€E hi C.is!o6 N nebuie seled de lucrarea Lui. Iertarea de către Cristos sau prin
Cristos înseamnă iertarea izvorttă din tot ce este El şi din tot ce face Ei. în particular, iertarea nu trebuie
înţeleasă separată de cruce, cu atît mai mult cu cft se spune că moartea Lui a fost „pentru pficat"
(*1SPĂŞ1KE). Pe lingă pasajele specifice care asodază iertarea cu moartea lui Cristos, există in NT o
serie ds pasaje care se ocupă cu moartea ispăşitoare a Muituitorului.
Plin urmare, iertarea se bazează In esenţă pe lucrarea de ispăşire făcută de Cristos. Aceasta înseamnă că
ate s act al hardli, Jl 6re crEdirci6 qi drepr, ca sl rc iene picatel€' (1 I@ 1:9). Din parF! omului se pune
accentul, în repetate rînduri, pe pocăinţă, loan Botezătorul a predicat „botezul pocăinţei spre iertarea
păcatelor" (Marcu 1:4), o temă care este preluată de Petru dnd vorbeşte despre botezul creştin {Fapt.
2:38). Cristos însuşi a poruncit ca „să se propovăduiască tuturor Neamurilor, tn Numele Lui, pocăinţa şi
iertarea păcatelor" (Luca 24:47). Iertarea este legată de asemenea de credinţă (Fapt. 10:43; iac. 5:15).
Credinţa şt pocăinţa nu trebuie privite ca nişte merite pe baza cărora ni se cuvine iertarea. Dimpottivd,
ele 3lnt Dijloaele Fin c@re ne lEulin harut lui Dumnezeu.
tcbuie Mliomt€ dd, slhiare dificjte, unul este privitor la păcatul împotriva Duhului Sflnt, care nu poate
fi iertat niciodată (Mat. 12:31 ş.urm.; Marcu 2:38 ş.urm.; Luca 12:10; c/ 1 Ioan^:16). Acest păcat nu
este definit nicăieri. Dai în lumina învăţăturii NT, tn gqEral, 6t€ in!6ibil sn ne gln<tin la el @ la un
anumit păcat concret. Referirea pare să fie la o blasfdi€ continuă împotriva Dlhului lui Du@u de către
un om care respinge în mod consecvent chemarea îndurătoare a lui Dumnezeu. Aceasta este cu
adevărat blasfemie.
Celălalt subiect este în loan 20:23: „Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate". Este extrem de dificil
să credem că Isus Cristos a lăsat în mîiiule oamenilor decizia dacă păcatele altor oameni să fie iertate
sau nu, AsFctele tllponaate slnt folei@ pluahld (pronumele „le"; indică nişte categorii, nu persoane) şi
timpul perfect (tn original „au fost iertate" înseamnă literalmente că au fost iertate, şi nu că „vor fi
iertate"), înţelesul pasajului pare să fie câ atunci ctnd sînt inspiraţi de Duhul Sftnt (v. 22) urmaţii lui
Isus vor putea spune cu precizie care categorii de oameni au pn€tlb lor ienate d .m .u le au ierrare.
BIBUOGBAIIE. W C. Mo@ b ISBE; U T}yld, Forgiveness and ReconcHiation, 1941; H. R, Mackin-
tosh, The Chrktio Eptiace ol Forgirena, t947; WW1, p. 509-512; 3, p. 300.3O1i 4, p. 295.307; 9, p,
372-402; H. \i.laindd, I./IDMT 1, p. 697-703.
LM.
IERUEL (Ebr, )rrA?, ,ftteneiat de Efr Uo( .Je. nei"). Este menţionată de profetul Iahaziel ca fiind pustia
unde Iosafat avea să se îndlnească cu moa biţii şi amoniţii şi unde avea să-i biruiască (2 don. 20:16). Se
poate să fie identică cu pustia *Tecoa, sau să Se o parte din aceasta, ţinutul care se întinde de la
malurile d. v ale M:trii M@tu la N de En-chedi,
J.D.D.
IERUSALIM.
I, Introducere şi descriere generală
Ierusalimul este unul dintre oraşele faimoase ale lumii. Sub acest nume datează cel puţin din mileniul
Ld 3-lea î.d.Cr.; în zilele noastre este considerat sacru de către adepţii a trei dintre cele mal mari
credinţe monoteiste: iudaismul, creştinismul şi islamismul. Oraşul este aşezat în dealurile lui Iuda, la
vreo 50 km de'la Mediterana şi la peste 30 de km V de capătul de N al Mării Moarte. Este situat pe un
podiş denivelat, care se înclina considerabil spre SE. ui partea de E se află Muntele Măslinilor. Accesul
spre cetate, cu excepţia părţii de N, este stînjenit de trei văi adînci care se unesc în Valea Siloam, în
apropiere de fîntîna Bir Eyyub, la SE de oraş. Valea de la E este Chedron; valea de la V este numită tn
prezent Wadi al-Rababi şi probabil că poate fi identificară cu \felea Hinoam; a treia vale împarte oraşul
în două Înainte de a se tn<lrEpta upre s !i pufn spr E p€dFu a * qi cu celelalte două. Această ui timă
vale nu este menţionată sau numită în Scriptură (deşi este posibil ca Macteş, Ţef. 1:11, să fi fost numele
unei părţi a acestei văi), qa ca de obicei *ie nuitl \41@ l}aoped, adic!, Valea Făcătorilor de briază, cum
o numeşte Josephus. De fiecare partea Văii Tyropoeon se ridică înălţimi şi oraşul poate fi împărţit în
două jumătăţi, la V şi la E. Dacă ignorăm înSlţtoule mai mici, putem împărţi fie@ dinEe a6E s€Ftiui ld
dealuile de N !i de s. Ctnd vom examina creşterea şi dezvoltarea oraşului (vei Iv) E 6 inportanr s!
vizMli2Seti acG detlii. Cind diecutln <tespr€ innlimea deahrilor ti
56]
TERUSALIM
adîncimea văilor trebuie să ţinem cont că acestea s-au schimbat considerabil în cursul secolelor. Lucru!
acesta 6te irevibbil lnt.u orat cae a f6t lmit ln continlu timp d. tule si mi al6 cl,ad a! awt la distrugeri
periodice. Straturi succesive de darimături s-au acumulat ajungînd în unele părţi ale Ierusalimului la
grosimi de 30 de metri. în cazul Ierusaliruhi u alt facb! fl dsrituie b difdite p.ricde încercările de a
umple văile (în special Tyropoeon) şi de a micşora dealurile.
AtirentaE cu aDa a lerusalinui a @ntat întotdeauna probleme. în afară de Bir Eyyub, fîntina menţionată
mai sus, numai Izvorul Fecioarei este unit printr-un apeduct cu Bazinul Siloam. Exista în prezent şi au
existat în trecut şi alte rezervoare, cum a fost Bet6d5 ln renE NT ii Bazinui Manila di! zilele noastre,
dar toate acestea sînt umplute cu apă de ploaie sau sînt alimentate prin apeducte. Bir Evyubşi Izvorul
Fecioarei corespund probabil cu En-Roguel şi cnihon di. Biblie, Bn Eyylb * afl, L SE de oES, h
joncţiunea celor trei văi menţionate mai sus. Izvorul F<i<)ei 6e la N de Bir Ey!b, la e $ pud! s de bne
lbnplului. Asdel 6E €vident cl nllrei pan€.l e SE a Ierusalimului are o sursă stabilă de apă. (Vezi A,
Maa!, ,,Th€ Aq{edkts of Jerualen, ln Y. Yadia Jerusalem ftevealed, p. 79-84.
II. Numele
înţelesul numelui nu este cert, Cuvîntul ebr. este scris de objei l.4fdoin ln YI dr .casta 6te o fomA
doffilr, lnhdt ebr. nu poare a@ doue v@le consecutive. Anomalia a fost rezolvată în ebr. de mai tirzi!
piin iNe.a.€a literei ,,y,, dlndu-i forM yrtlialayim; această formă apare de faptdecîteva ori ln vI de ex.
I€r 26: la. S€ p@te cd .cta se fi fdt & lure dual (tmfiECa -arim 6teCu.l5), cociderind oraşul ca fiind
format din două. (In mod asemănător, nunr€le ebr. penru ,,Egitt, ntraJir4 paft ri fie dual.) Este foarte
probabil ca forma originala acuvîn-tului ebr. a fost y"rti2ălem; acest fapt este scos în diddiE de
abrewi€@ falm tr !s. 76:2 3i de fo'm aramaicăanumeluiyriiiîem, întîltută în Ezra 5:14 etc. Numele este
pre-israelit şi apare în Textele Execra-tive egiptene (secolele 19-18 Î.d.Cr.; forma pare să fie
Rushalimum) cît şi în documente asiriene de mai tîrziu (U%dJiD eu Uruolimnu). Nmele ap3re de ene
ne ln arhiE .le la rEbla, .ca 2500 id.Cr, Se .rede c: prima parte a numelui înseamnă „temelie" sau „în -
temeiere"; al doilea element, deşi înrudit cu cuvîntul ebr. p€nd 'pae", Fobabil d * reGra la lncepur la
kitatea caEanjtg $alen, Asdel, probabiL ct *tud original al numelui este „temelia lui Şalem"; în cursul
vremii, însă, al doilea element a fost asociat în gîndirea eftilor s ,,p:ce (eb!. radm) (vei Ew- 7:2).
25Om
lebus
(Cetatea lui David){
-J Poarta de nord
a —-Poarta apei
Izvorul Ghihon
Zidul şi turnurile
Poarta fîntinii
D zidur acrual al .etrtii vechi
lebus, focul Cetăţii lui David, Ierusalimul, pe dealul de SE, Ml Sion.
S62

IERUSALIM
In grle NT nunele 6re tmlit@t in dou! moduri diferite: Hierosolyma (ca în Mat. 2:1) ţi tlie-rousatem (ca
în Mat. 23:37), Este evident că ultimul nume este o aproximare mai buna a pronunţării cbr. ţi este o
dovadă în plus că vocala finală în numeie ebraic este we". Primul nume este eleniiat în mod intenţionat,
pentru al face să fie un cuvînt care sună greceşte; prima parte a euvîntului ne aminteşte imedj.t cuvlntul
8r. Iieru, Jhnf, Fi probabn c! n@ele întreg putea fi interpretat ca „Salemul sacru". LXX foloseşte numai
Hierousalem, în timp ce scriitorii clasici greci folosesc Hierosolyma (de ex. Polybius; şi latinii, de, cx.
Plinius).
Ierusalimul este denumit în îs. 52:1 „cetatea sfin-tă" ţi continua să primească acest titlu pînă în zilele
noastre. Expresia ebr. este 'tr haq-qodel, care este tradusă literal „cetatea sfinţeniei". Probabil că mo-
tivul pentru cărei sa dat acest titlueste că în Ierusalim se afla Tfemplul, locul pe care Dumnezeu 1-a
stabilit ca si Se hdneael cu poFold Sau. De acea cu!,lntul qodeî a ajuns să însemne atît „sanctuar" cît si
„sfinţenie". Prin urmare, pentru iudaism Ierusalimul a fost cetatea sfîntS fără rival. A fost normal ca
Pavel şiIoan, !6zlnd cr cetarea pininte€*. sa delane ;e a 6 perfectă, să numească locul unde Dumnezeu
locuieşte
însfinţenie adevărată „Ierusalimul de sus" (Gal. 4:26) şi „noul le@lin" (Apa. 21:2).
PeDFU aite nme pe @ le.a p@r cetaea, vezi lU, in suc6iM€a istorice,
III. Istoria
Au fost descoperite la Ierusalim urme de aşezări preistorice, dar începuturile acestei cetăţi nu pot fi
urmărite cu exactitate. După o simplă menţionare în Textele Exd.rire egiptqe de Ia liepuni nil€nidui al
Z. lea, ea reapare în Scrisorile de la el-Amarna din sesld al 14lea, cind da codus.i de u r€a. nrmit Abd
Kriba. Pe wrea .€ 6 sub suehnitara EriD. tului qi prbabil c! nu ela dedr o roitrrea6 h n;;. Fsţejosîbil ca
Pentateuhul să se refere la cetaţg numind-o Salem (Gen. 14:18) şi muntele din „ţara fioria", în Gen.
22:2. fotnvit unei tradiţii foarte vechi, acesta a fost locul unde a fost construit Templul, dar nu exist!
nici o doEde pad lDcnn acia. tn ce priveşte Salernul, este aproape cert că poate fiI3enr nficat cu
Ierusalimul ţcf. Ps. 76:2); 3âcă este asă. înseamnă că pe vremea lui Avraam era condus de un rege
numit Melhisedec, care era de a sen"""" ,pi-a«t al Dulftuultri P@ Imlr' .el
Poarta oilor [Poarta lui Benjamini

zidd a.tunl .t c€tlCi htri

Ziduri şi turnuri • Rămăşiţe ale unor case izraelite
Bazin
Poarca gunoiului
Poarta mijlocie
Poarra Miphkad
Poarta cailor
Poarta apelor de răsărit
Cetatea tu! David
„Mormîntul ficeî lui faraon"
Poa.rta j H^rmfntul îlor / monolitic
Mormin.ur kpnvnicului regal.
Tunelul lui Ezechia Poaria fîntfnii
ierusalimul de la Solomon ptnă la foechia, indicînd extinderea spre N şi V, inclusiv zona Templului.
S63
T'RUSAIJM
Cînd israeliţii au intrat în Canaan au găsit Ierusalimul !n mîinile unui trib semitic Indigen, iebusitii,
peste care domnea un rege numit Adonj-Ţedec. Acest domnitor a format o alianţă împotriva lui Icsua,
care i-a înfrînt in mod decisiv; dar Eosua nu a cucerit cetatea şi lucrul acesta s-a datorat fără îndoială
poziţiei naturale favorabile. A rămas în munile iebusiţilor ţi a rurtat nutrle l€bs. Cdpadnd Jlrd. l:a d 1:,r,
e p6E cl llda a intrlnt p€ ledtorii din afahd zidund fortâreţei şi că Beniamin a ocupat această parte, tră-
ind în pace cu lebusiţii din fortăreaţa,
AF steu lu.Nile .td Dadd a ala ete. Prima lui capitală a fose Hebron, dar la scurta vreme el ţi-a dat
seama de valoarea Ierusalimului ţi ţi-a pus în gînd să-1 cucerească. Aceasta nu a fost numai o manewă
tactică, ci şi una diplomatică, deoarece prin folosirea unei cetăţi de la graniţa dintre Beniamin si :uda
pute rcd@ jlvidia dinEe @le douA ttlbort Jebusiţii se credeau în siguranţă în spatele zidurilor fortăreţei
toi, dar oamenii lui David au folosit un mod neaşteptat de a pătrunde şl au luat cetatea prin sur prindere
(2 Sam. 5:6 s.urm.). în pasajul acesta întil-nim un al treilea nume, „Sion". Probabil că acesta a fost
Nnele delului te ce 6 ,idiiI etltuia; Vi!-cent, însă, crede că numele a fost dat la început clădirii fortăreţei
ţi nu terenului pe care a fost construită.
Du!{ e a crcnt elatea, DarA a hbElldtit fortificaţiile si- a construit un palat; de asemenea, a adus
chivotul legâmîntului în noua sa capitală. Solo-mon a continuat lucrarea de fortificare, dar cea mai
mare realizare a sa a fost construirea Templului. După moartea sa ţi după împărţirea regatului,
Ierusalimul a intrat In declin, fiind doar capitala ţării lui Iuda. în al 5-lea an al succesorului lui
Solomon, Roboam, Tfem-plul şi palatul regal au fost jefuite de trupele egiptene (1 împ. 14:25 $@.),
Hoa'de d€ fiIi6hi $ 6rabi au jefuit din nou palatul în timpul domniei Iui loram. în timpul domniei lui
Amaţia a avut loc o cearta cu regele regatului de N, loas şi, ca urmare, o parte a zidurilor cetăţii au fost
dărîmate, iar Templul ţi palatul au fost jefuite din nou. Ozia a reparat fortificaţiile, astfel, fri timpul
domniei lui Ahaz, cetatea a putut rezista la ataqroe dnbiMte ale imteld din siria d rsnel, La scurtă vreme
după aceasta regatul de N a căzut în mîinile asirienilor. Ezechia, regele lui Iuda, a avut un motiv serios
să se teamă şi el de Asiria, dar Ierusalimul a scăpat în mod providenţial. Pentru eventualitatea unui
asediu el a construit o conductă care sS îmbunătăţească aprovizionarea cu apă a cetăţii.
Nebucadneţar, regele Babilonului, a cucerit Ierusalimul în 597, iar în 587 Ld.Cr. a distrus cetatea şi
'Fmplul, k sf+itut aelui sol ewilor, €rc * a0au
Casa de sus a regelui
Casa luî Azaria
Casa lul B.niahi. ri Ha!+ub
c.s lui Elierib, mir.l.ri preot
Urcuşul spre arsenal
Casa vitejilor
Bazin artificial
Mormintele Iul David

D Zidul actual al cetăţii

Poarta oilor
Poarta Mu ster Poarta de Lăsării Poarta cailor
A Camefa de sus dc lz colr
B cai3 luiitorilor T.oDlului ri r ..rurrorilor
C Camera lui Meşulam fiul lui Beracnia
D c.r lui Trdoc, fi!l Iui Im.r
E Casa preoţilor
F CaJa lui rddai., firl lui H.r!n.f
Poarta gunoiului
Marele turti iesii tn afară.
Zidul mai vechi Turn ieşti în afară Poarta apelor
Turn ieşit In afară
Poarta fîntînii
Trepte care coboară din Cetatea Luî David
Rtcosticuirc probabilă a Ierusalimului reconstruit de Neemia tn sec. al S-tea f.d.Cr.
564
IERUSALIM
acum sub stăpîrure persană, li s-a permis sâ se întoarcă tn ţara ţi In cetatea lor şi au reconstruit
"templul, dar zidurile cetăţii au rămas în ruină ptnâ dhd le-a reclădit Neemia pe la jumătatea secolului
al 5-lea S.d.Cr. A-lexandru cel Mare a pus capăt puterii Persiei la sflrşi-tul secolului al 4-lea, iar după
moartea sa, generalul Ptolemeu, fondatorul dinastiei Ptolemeflor din Egipt, a ocupat Ierusalimul ţi 1-a
inclus în teritoriile sale. în 198 t.d.Cr. Palestina a căzut în mîinile lui Antiochus n, regele Seleucid al
Siriei. Peste aproximativ 30 de ani, Antiochus IV a intrat In Ierusalim, ia distrus wduifle, a jefuit ţi a
pîngărit Templul; a instalat o garnizoană siriană în cetate, pe Acra. luda Macabeul a condus o revoltă a
evreilor ţi fn anul 165 î.d.Cr. Templul a fost rededicat. £1 şi succesorii sat au dştjgat treptat
independenţa Iudeii, iar ftinmria Hasmoneilor a stăpînit un Ierusalim liber pînă la jumătatea secolului 1
Î.d.Cr., cînd a intervenit Roma. Generalii romani au pătruns în mod forţat în cetate în anii 63 ţi 54; in
anul 40 o armată a părţilor a jefuit cetatea iar trei ani mai tîrziu, Irod cel Mare a trebuit să lupte ca să
Intre în cetate si să o ia în stâpînire. Mai întîi a trebuit să repare daunele produse de diferitele incur -
siuni; după aceea a lansat un program mare de construcţii, ridicînd cîteva rumuri renumite. Cea mai re-
numită lucrare a sa a fost reconstruirea Templului, pe
o scară mult mai mare, deşi lucrarea nu a fost terminată în timpul vieţii sale. Unul dintre turnurile sale a
fost Antonia, dominînd zona Templului (acolo se afla o garnizoana romană care a venit în ajutorul iui
Pavel, fapr. z1:r4).
Revolta evreiască împotriva romanilor în anul 66 d.Cr. nu a putut avea decît un singur final; în anul 70
d.Cr. generalul roman Titus a forţar în mod sistematic intrarea sa în Ierusalim ţi a distrus fortificaţiile ţi
Templul. El a păstrat trei turnuri; unul dintre ele, Phasael, dăinuieşte pînă în uleie noastre şi este indus
în aşa-numitu! „turn al lui David". Dar alte dezastre aveau să vină peste evrei: o alta revoltă în anul 132
Î.d.Cr. a dus la reconstruirea Ierusalimului (pe o scară nur Mj hica) @ o etate pjsil:, dedicati lui JuDne!
Capito!inul, iar evreii au fost excluşi din cetate. A-ceasta cetate a fost construită de împăratul Hadrian;
el a numit cetatea nou construită Aelia Capitolma (numele a pătruns în limba arabă în forma riiy?O.
Abia în timpul domniei lui Constantin (la începutul secolului al 4-lea) li s-a permis evreilor să intre din
nou îh cetate, fncepînd din timpul domniei sale cetatea a devenit creştină, în loc de păgînă, şi au fost
construite multe biserici ţi mănăstiri, dintre care se remarca Beroa Sfirnrluifl Momtnr
250 m
„Scăldătoarea — Iui Israel"
Poarta Tadi
H- Poarta Eusa
„MormîntJÎ Iui Absalom"
Turnul
Ca pe !a regală
Poarta HuUta Poarta tripla Poarta dubla
Scăldătoarea şerpilor
Ierusalimul pe vremea lui Irod cel Mare
56S
IERUSAI,IM
Ierusalimul a suferit multe vicisitudini din secolul al 2-lea încoace şi a fost cucerit şi ocupat de trupe şi
stăpîniri persane, arabe, turceşti, cruciate, britanice şi isn€lite, c€le mi important€ prcsErc de c6Euc. le
ln orarur \&.hi (spre d@bne {b sububiil€ noderne care cresc rapid) s-au datorat musulmanilor,
cruciaţilor şi sultanului Soliman Magnificul care în 1542 a reoB1juit ziduil€ er5tii ae M pot fi văzute în
zilele noastre. IsraeKţii îi dau oraşuliu numele ebr. antic, y'rdiălayirn; arabii îl numesc de obicei alQud
(dlsfiod), "s3mtunn (nob!l)",
IV. Dezvoltarea şt Întinderea
Trebuie spus de la bun început că există multă incertitudine cu privire la istoria fizică a Ierusalimului.
Lucnt a€ta * dabreza ln p6rre deat€lor ii distragerilor periodice, cît şi straturilor de dărîmături care s-au
adunat unele peste altele în cursul secolelor. Aceşti factori au cauzat desigur dificultăţi, dar arheologii
au reuşit să Ie depăşească într-o mare măsura. Problema specială a Ierusalimului este că a fost locuit in
nod @ntiruu qi ontinui se 6€ lduit, ala ituit exeavaţiile nu pot fi făcute decît cu dificultate. Arh$logii
trcbuie sn enderc unde * poate si n! ude ded €i cl d 6 a@ntaj6. Pe de alt5 palie, dists o ndlhe de Fadilii
s€{tin€, iudaice qi muulnaner dar b nulie ezui nu ee uno! sA le evaluăm. De aceea continua să existe
incertitudine si controverse; totuşi, în ultimul secol s-au efectuat numeroase lucrări arheologice
valoroase ţi au fost rezolvate multe probleme.
s.ntntile nu dau nicdisi o deriere sistemti.e a cedFi, cel mi ftulr F aprcpie de o emenea dsdiere rel.br€d
r&oEsui.ii zidurilor de cetle Nenil D.. exisd u nruner Mre de texte cm ne dau uele hfolmSi A.6b ar fos
p@ laolalti si inbntste cu imsirea pe ere ne.o fomln dh d heologie. Cea mai veche descrierea cetăţii este
aceea făcută de Josephus (fiJ 5.136-141); Josephus pregăteşte cadrul pentru relatarea cuceririi treptate a
cetăţii de cfire TilB si .ffit€le sle roMne. Si aea$e descriere trebuie să fie încadrata în imaginea gene-
rală.
Exeavaţiile au arătat în mod convingător că cetat€a c€ Mi khe *a a0at p€ dealut de SE, o br, care în
prezent se află în întregime în incinta zidurilor ce6!i (zidd de s a f6t nltat spE N ln ffiold al 2l€ d,Cr,).
Ttebuie sa relil@ *cr cl Sionul orisi. nl $a atat pe @ana de E; p€ wd€a hi Josplrs nmele Lui a
f6( atriblir ln noa @cr d@lului de la SV.
Au ribas putine um din p€rixda ple-iebsir5, dar * poaE ded@ c5 pe @M dealului de SE s.a loImt u oat
nic, de uae € puiF! ajss€ tsor la imrd Glihon din El€ de la E, Iebuidi a! r'nrir oraşul într-o oarecare
măsură, în special prin construirea teraselor din E, astfel îneît zidul lor de E se afla în jos pe pantă, către
izvor. Se paie câ terasarea şi zidul de E au avut nevoie de lucrări frecvente de inrEthere si repaEtie pitra
cird, ln cele din rfr5,au fost distruse de către babilonieni, la începutul secolului al 6-lea î-d.Cr., după
care zidul a fost construit din nou aproape de coama dealului. Opinia prezentă înclină să considera că şi
cuvîntul *„MUlo" (de ex. 2 sam, 5:9; 1 Ih9, 9:15), deliEt de L o rrdlcini eb., care înseamnă „a umple",
se refera la această terasara.
coNdirea .aelor in afaF ziduilor, @ s llln ob&nuii, in tinp de p3ce, ,br din cind h .ind, ft ffiie de zidui si
forjiedi noi- cebt€ lui David si Solonon s€ dtiE in speial spr€ N, Tenpld 6ind @sFuit p€ d@lul de NE;
prclabil cI lalatul r4"la fost situat într-o zonă între oraşul vechi ţi zona Templului,
^e*ii zoni inrcmEdiarA prcbabil ci 6te ,ptel" din pasaje cum sînt 2 Cron. 27:3 (numele înseamnă
„umflătură" (extindere?), şia fost folosit cu referire şi la ciEdela din alte et!$, de eL s.Mi., ci 2 hp.
5:24); dar unii cercetători consideră că acest termen se referă ta toată coama de E aflată la S de
Tfemplu. Cetatea iebusită, sau poate mai precis fortăreaţa centrală a ei, purta deja numele „Sion" (al
cărui înţeles este incert; s-ar putea să însemne „zonă uscată" sau „înălţime") pe vremea cînd a fost
cucerită de David, id dupe rcea a fct nuitE ,cebre lui David" (.t 2 san. 5:6.10; I Imp, a:1). NNele ,Sion' .
,cebredd€njt, sau a rămas, sinonim cu Ierusalimul în întregimea sa.
în vremurile de prosperitate din secolul al 8-lea î.d.Cr. cetatea s-a întins pentru prima oară spre culba
din vr se *E c c!a@ti sububie noui a ft6t numită Cartierul al doilea (cealaltă mahala a cetăţii) eu MisE
(2 Inp, 22:14). A rct nrdjuati de u zid coNnuit mi duiL! 6e in tinprn domiei tui Ezchia (c,t 2 crcn. 32:s),
6e @ Mi dni!. Este en ci această extindere a inclus dealul de NV, dar încă nu se ştie dacă era ocupat în
vremea aceea şi dealul de SV. Arheologii evrei au tras concluzia câ a fost ocupat şi că Scăldătoarea
Siloam se afla in intqiordcnal ortziduilo. cetăţii pe vremea lui Ezechia; dar K. M. Kenyon continuă să
susţină contrariul.
Irolitu] a rost jetuit de r'u!€l€ lui Nebued-n€lar in s37 Ld,c!.j mjoribta dsdirilor au fct distruse ţi
zidurile cetăţii au fost demolate. Templul a fost reconstruit la sfîrşitul secolului ţi Ierusalimul a aat din
nou u nunlr nic <le lditoii: dd abia E la jumătatea secolului al 5-lea autorităţile persane au permis
reconstruirea zidurilor cetăţii de către Neemia.
Nu lnope hdoiau d Nedia a Roshi ndurile anterioara în măsura în care era practic, dar exeavaţiile arată
clar că înălţimile din V au fost abandoMre, la fel c. qi c6b de E a dealului din sE. Telaee iebuitn . fosi
derclati conDlet Entro a folosi materialele pentru reparaţii ţi Neemia a retras zidul de E plru Ia cdru
dealului,
Din nefericire, descrierea Ierusalimului contempord fE(ta dc Ne4ia peinte Dmeme plobl€me. Mai întii,
nu estfi clar care porţi erau în zidul cetElii ii c.re d1l@! la T€npl[ Apoi existd nlre. roase dificultăţi
textuale în pasajele relevante din canea lui Nenia, De a€mna. N*mia nu di nri o indi€de .u p.iviE la
dienta@ (,iduior) sa! c! privire ra *hinbEiile de direcţie. la acesta s poare adăuga faptul că numele
porţilor au fost schimbate din cînd în cînd. în lumina excavaţiilor recente, se imptre o dizuire a inc*eror
Dai rechi de a inrd. prera infmagn€ d.b de Ne4ia, Esr€ d6trn de clar, însă, că circuitul descris în Neem.
3 este în sens ati.o6r qi irwp€ ln p€na de N a ce€di,
Există puţine dovezi că oraşul s-ar fi întins pe deaLd de v ituiDt€ de s@lul .l 2-l@ Ld.cr. Dlta revolta
Macabeilor cetatea a început să crească din nou. Irod cl MaG a 66t rispunz.rtor p€nd u Fo. emm mjor
de etutuii la .66itul solului 1 i.d.cr. şi 6E$l a continut s5 s dezvolie pinS clnd a tosr
566
TITRO
distu la sfîrşitul Războiului Ereis (66.20 dCr). Principala sursa literară de informaţii pentru această
p€rt@d5 slni srierile lu JcephE, dar inlomdile lui lasE o €ie de prcbleme n@blete.
Prim dirEe a.6€ prcblene 6te pozitia fon! reţei „Acra", o fortăreaţă siriana amplasată Sn Ieru slin ln 169
td_cr Scopd ac6ieia a f6t s! @tinA sub supraveghere curţile Templului, dar nici Josephus şi nici 1
Macabei nu arata clar dacă garnizoana a fost siMd la N, V eu ta S de TenDlu, pjr€ril€ larn împărţite,
dar cele mai recente excavaţii tind să sprijine a treia dintre aceste posibilităţi. (Vezi BASOR176, 199, p.
10 e,llm).
A doua problemă este legată de cursul „Zidului al Doilea" şi a „Zidului al Treilea" menţionate de Jose-
lns care n€ spue ct rcMnij au patu in rrolin h&ul70d,Cr, prin sElpbseru prorcivd a ceto! trei ziduri de la
N. Josephus descrie capetele celor trei zidui, dd N re dt i.fomti cu pri"ire la linia urmară de fiecare
dintre ele. Excavaţiile au completat informaţiile sale ici şi colo, dar continuă să rătnînă multe
incertitudini.
lstfel, rShEsiJel€ ud z aedc de la pGrta Da. mascului din zilele noastre au fost identificate de K. M,
Kmyon € 6cfid p€rte din zjdd al lteit€. dar arheologii israelieni susţin că a făcut parte din Zidul al
Doilea; alte descoperiri făcute înspre N au fost asociate cu Zidul al Treilea de către israelieni, dar
Kenvon le-a asociat cu un zid de cîicumvalaţie (ridicat de TiB ln tinput as€diutui ren6:tmduij. zidut .l
treilea a fost început de Agrippal (41-44 d.Cr.) şi abia a 16r temirt la izbucnitu Rrzbioiulu Erei; in anul
66 d.Cr., aşa încît metodele stratigrafice nu pot fi folosite pentru a face distincţie între Zidul lui Agrip-
p€ si Zidul lu TiM.
Un asper c@ pEzinra u inteE debit l! l*itu{ c! zidrl al Doile cde ftbuie si fi f6r construit în secolul al 2-
lea sau în secolul 1 Î.d.Cr. [Josephus nu datează construirea lui), este poliţia lui faţă de Biserica
SKntului Mormînt. Dacă se susţine că biserica se află pe locul răstignirii şi îngropării lui Cristos,
amplasarea ei trebuie să fi fost în afara zidurilor cetăţii; timp de mulţi ani nu s-a ştiut dacă s-a aflat în
interiorul sau în afara indntei Zidului al Doilea @id!l al lreilea nu .).i.ta incr). S-a shlijir c5 6ce6tE zonă
s-a aflat la N de zid; prin urmare, se poate ca I(ul 66 6e aut€nti.
c€bt€a a zaer h ruini tnrre dul ZO d.C. si revolta lui Bar-Kokhba, vreo 60 de ani mai tîrziu. împăratul
Hadrîan a reconstruit cetatea, numind-o tdia Capirolinai ebka lui a fsr mul! tu mi.a dRft c.Eile aErriode
zidul de S fiind retu in nod permanent. En timpul erei creştine întinderea Ierusalimului nu a rămas
constantă, Zona înconjurată de ziduri fii zilele noastre („Oraşul \fechi") a fost definitivata de Soliman
Magnificul £n secolul al 16-lea.
V. s.bnldcada tdlogtd
Printr-o metonimie naturală, numele „Sion" şi „Ierusalim" reprezintă adesea toţi locuitorii lui Iuda
(chiar şi rînd erau duşi în exil) toţi locuitorii lui Israel sau întregul popor ar lui Dlllrr@u.
Irulinul joace u bt tslosic inpotut h am. bele Testamente; în această privinţă nu poate fidistins cu
uşurinţă de perspectiva mai largă care include toată ţara. Sînt două motive dominante: Ierusalimul este
în acelaşi timp locul infidelităţii şi neascultării evreilor, cit şi locul alegerii şi prezenţei lui Dumnezeu,
locul protecţiei şi gloriei lui Dumnezeu. Istoria a denostmt prinul 6p€.r, caE in nod inwitabit a Dro
vocat mînia divina şi pedeapsa; gloria oraşului poate fi numi de domniut viito.uJui. (\€z b sEirr b. 1:21;
29:1-4; Mat. 23:37 ş.urm.; şi Ps. 78:68 ş.urm.; ls. 37i35; s4:11.17.) co.ftastlt dinde tetu;limt real şi cel
ideal a dat naştere în mod firesc la ideea Ierusalimului ceresc (c/i Gal. 4:25 ş.urm.; Evr, 12:22; Apoc.
21],
BIBLIOCR^flE, Cu privile ta isrone e rrh@tosie, vezi în special K. M. Kenyon, Diggîng up Jerusakm,
1974, şi bibliografia inclusa; Y.Yadin(edO,JerusaJem Revcaled, 1975; 0. Mazar, The Sfruntam of tke
Lord, 1975: EEHt, 2, p. 579-647. cu lrivire h conditiite economice şi sociale, vezi J.Jeremias,Jenisalem
în the Time ofjesus, 1969. Cu privire la teologie, vezi TDNT 7,.p. 292-338; W. D. Davies, The Go.ipel
and tfie Land, 1974. D.r.F.
IESLE. taul ud€ * pue dncrea ,.nd dirule tn stad su in sEjd (rov 39:9i prov. r4:4i rs. r:3). Termenul
gr.phame are înţelesul mai general de „des-parlriur in 3rojd" (Lucd 13:tsj si se foloi n x p€ntu a ddw
difdite cuvinre €br.. 'umd. .d6. pdrinre b 8rjd" (2 cbn, 32:23), rE4 Gab, 3:17), 'ebfe (Iov 39:9; Prov.
14:4; îs. 1:3). în NT apare în Luca 2:7i12, 16i 13:15.
Sînt cunoscute iesle şi în alte ţări în afară de Palestina. în Palestina grajdul sau staulul era lîngâ cas
sta9ioului ri in srajd * ana o i*te. craiduile de la rM.shido, caP sint datat€ ln fthea di;sdej ruj otri akatr
drept i6te nilte bleuj de calca. scobite. Tradiţia creştina susţine că [sus S-a născut într-o peşteră din
apropierea Betleemului. în acest caz se loate ca i6l€a si fi fdt $obitj h p€rer€le de piatră,
J.A.T.
IESIMON (Ebrl3im64, ,putie,,, ,d*rr). seFe că este folosit ca substantiv propriu în Num. 21:20; 23:23. I
Sam. 23:10, 24j 26:1, 3 (in bm. ,,p6te.). G. A. Smith a urmat ideea lui G. E. Wright şi F. V, Fiîson. şi a
jdenbtjet nMele o pBtia tudeif dar rvm motive si creden cg in rdtut dh NMdi re Efern h un loc la NE de
Marea Moartă. Afezi GTT, p. 22 ş.urm.
R>.G.
IEŞURUN (Ebr. /fiirun, „cel drept (neprihănit}11; lxx „cei preaiubit")- O variantă poetică a numelui lui
Israel (Deur. 32:lsi 33:s, 26), Nme folosjt .u EferiE la Robul ales (Es. 44:2), acelaşi cuvînt gr. din LXX
este folGit cu refdi@ la k6 (Xf6. t:6) !i bis.ica acot. 3:12: I Tt. 1:4; 2 T6. 2:3i Iuaa 1). ]b.mnul poate fi
tradus „Poporul Legii" (vezi D, J. Wiseman, Var Fvangdi.a A, l9?3, p, 14 ).
IETRO. Sdrut lui Mds, rRtul, este nmir leh i, Exod. 3:1; 4:18. El a adus-o pe Sefora şi pe fiii lui MoiF
ca s: $ lndlne{J cu Moe ta Mi. Ho€b s, a ads o jertm lli lahveh in *tu de muhmne enih izblvi@ lui
ls6€1. De asm@, et i.a srituit E Moise să încredinţeze altora adminstrarea justiţiei
E67
IETRO
[Exod. 18). Moise 1-a convins pe Hobab, fiul lui Ietro, să se alăture Israelinlor. în Jud. 4:11 „Hobab
Che-nitul" este numit fioţen - ui lui Moise, care probabil este un termen general pentru „rudenie prin
alianţă"; acest tdq lnrreorA cu Jud, 1:16, slnt si.€wle doEn cu privire b desqdoF lui letrc din fsilia
ch€tri$or, Numele poate însemna „proeminenţa", 1 -P.U.L.
IEZANIA CEbr./sarcyăTifl). Unul dintre comandanţii militari ai ţârii lui Iuda care sa alăturat Lui
Ghedalia laMiţpa (Ier. 40:8}. El a fost unul dintre cei care au cerut sfatul lui leremia cu privire la
plecarea în Egipt (Ier. 42:1 - LXX dă aid numele ,.Azaria", cf. 43:2). In 2 împ. 25:23 numele lui apare
ca *laazania.
JCJW'
IIB.AIARJM. Le de pop.s h psioada Exoddri, la sEDig d M@bul O,{m. 21:11i 33:44.4s). Iie. Abaim
(ehr. "r.t hAtlF{m, runEle Abarimului eu ,le EgiunMi i drt€pirrare), Ab.l n identi6ci cu locul antic
Mahaiy, la SE de Moab. Glueck Q plasează roi depa*e spre V iar du Buit alqe u le tn aprpl@ de dll
Afion. laalizarea continrE sa fie controversată. J.A.T.
HON. Oraş în N teritoriului lui NeftaJL cucerit de sirienii cddusi de *B€n-tladad, al5turi de 'Dol! !i
rAh.t din Bet-M.a6 O inp. 15:20 = 2 con. 16:4j, Mal daiu a tet cuc*it de Tjslat Piler (TI tn 733 î.d.Cr. (2
fmp. 15:29). S-ar putea să fie Dan-Iaan din 2 Sam. 24:6. tn general este identificat cu Teii Dibbin, la 30
lo N de tacd Hdeh. D.w.a
ILIE, Profetul lui Israel în secolul al 9-lea. Numele lui apare în VT ebr. 'eUyyăhă şi 'eltyyâ, în VT gr.
Eleiou, iar în NT Eleias. Numele înseamnă „Yah este El" sau „Iahveh este Dumnezeu".
în afară de Eferi!@ la llie h I inp. 17:1 d ,,nie Tişbitul, unul din locuitorii Galaadului", nu avem nici o
alt! irLfo'mlie .u privire la origiE $. chiar si această referire este obscură, tm sugerează că deşi Ilie
locuia în Galaad (miuolăbS giF'ăp, locul lui natal a fost în altă pane (poate în Tişbe din Neftali). u«
redă ek thabăn ta galaad, indicînd în felul acesta o localitate, TE,be dir rcalaad. J*phs pnF s: fie de
acord cu aceasta interpretare (fint, 8,319). En mod tradiţional Tişbe a fost identificat cu un loc la 13 km
N de Iaboc.
Lucrarea profetică a lui Ilie este relatată în 1 împ. 17-19; 21; 2 împ. 1-2. Aceste naraţiuni sînî scrise în
cea mi pur ebr, dsics, ,de tipul el€i (a d teu ar fi putut 6 FisA mi d.ziu de secolul a] 3.1ea" (w. F, Nbrtht,
Frun &. Ston.Ase to chrittioniy, p. 3O). Nu se poate ca naraţiunile să fi fost păstrate multă vreme în
formă orală. Ele descriu propovăduirea lui Ili€ li rcgatul de N, ln timpd di6ti\.i lui Orui (*OMRT). Hie
a fost contemporan cu Ahab şi Ahazia, iar dir Elat.@ tll$tii sle (2 inp. 2) si din drlspu sul la întrebarea
lui Iosafat [2 fmp,3:ll) putem trage concluzia că înălţarea lui a avut loc probabil pe vremea dnd loram s-
a urcat pe tronul lui Israel. Această
concluzie este confruntată cu o dificultate tn 2 Cron. 21:12'15, dd dficullata poate 6 sltrlioMrt fie in-
terpretînd că textul din 2 împ. 8:16 afirmă co-regenţa 1ui Ielat gi IoEn, rcgii lui lu.la ['CRONOLOGIA
VT) su prin cosid@r€a sosrii € o prcfefie 6.utd înainte de înălţarea lui.
Ciclul despre Ilie prezintă şase întîmplâri din viaţa profetului: prezicerea secetei ţi fuga lui,
confruntarea d€ la Mt. canel, ntga la Horcb, incidentul cu Nabor, proorocia despre Ahazia, şi înălţarea
lui Ilie. Cu excepţia ultimei întlmplări, toate celelalte se ocupă cu confruntarea dintre închinarea la
Iahveh şi închinarea la 'Baal. z€ut aaal dir ac6te relatan 6r€ ral MeLart, 4ul pbtector al llrdd- alEb a
adopat a@6ra variantă feniciană a religiei naturaliste a Canaanului dupi @ s.a cnsftorit d rlub€la, print*
din ltr (1 inp. 16:3033), dar labela a f6t rnspuzatoare pqr' tru exterminarea închinării la Iahveh şi
propagarea .tlttlui l[i Baal în Israel (1 Inp. 1a:4,13,!i19j 19:1q
Hie apare m prima întteiplare (1 împ. 17) fără nici o inibduer€ ii .t!!5 c prdintI lbfelia pentru Anab,
anNljnd o retn, s-a refiryiat !r afam julr ai.liqi ld AlEb, Mi lndi la pidul cherir, la E de Iordan, şi apoi la
Sarepta (în prezent Sarafend, lîngâ Sidon, localitate care continua să păstreze numele antic qi €re
doniDd ruin€le ponuhi dtic de la Ma@ Medite6ni). Ilie a t6t henit in nod mnacrnG in adbele l&ui $ in
tinp F * afla la sareph a facut o ninlm de vind@re$ (1 FLap, 17:17-24),
Adouaîntîmplare, trei ani mai tîrziu [1 împ. 18:1; cf, Luca 4;25; Iac. 5:17, care urmează tradiţia iudai-
c4, r€lareaza snrsitul Retei si n5tua@ lnchin5iii o.gaiate la Basl pe Mi cafrel, s@ta carc a trce. put 9i
s.a oprir la cur&nn lui Iahreh a fct o !to@ la adresa suveranităţii lui Baal asupra naturii. 1 împ. 17 1-a
prezentat pe Ilie în bîrlogul lui Baal-Melcan, susţinut de Iahveh în timp ce ţara suferea (1 împ. 17:12;
cf. Jos., Ani. 8, 320-4). 1 împ. 18 face publică provocarea şi supremaţia lui Iahveh este demonstrată în
mod spectaculos. Faptul că închinarea la Baal în lsrael nu a f6i endicote la ML ca@I, rei@ din textele
referitoare la perioada care a urmat (de ex. 2 lnp, 10:13-21). c! privire la prezenţa unui altd al lui lahth
pe Mt, Canel, wzi 'Altr y€il sua@zi cA act altar a fost @Nrnft prcbabil de tnchinnrod evlavioşi ai lui
Iahveh, după împărţirea regatului. Unii comentatori omit complet 1 împ. 18:30b, în timp ce alţii omit v.
31-32a.
A r'eh ind:hplaE (1 inp. 19), cre ddrie tusa lui IIie 1. HoEb peld a s tdi de ninia lhbelei 6ie dd€bit de
eminctiva- Horcb a f6t nhtele sfilt ude Duhnekd lea6nhtdli lli Moi.e Sa Eclt cunoscut şi întoarcerea lui
Ilie la acest loc reprezintă întoarcerea unui profet loial dar descurajat la însăşi sursa credinţei pentru
care s-a luptat. Însărcinarea finală din I împ. 19:15-18 se pare că a fost împlinită nlmi h par0e de care
flie. UMH lui H.ael r€ aond sinei !i a lui leh! pe Fodd lui Israel e relaEr5 ln cidd d6pre arlb€i-
indnplsr. cu Nabot (1 inp. 21) nur@zn ii justifică principiul încetăţenit în conştiinţa religioasă a lui Isrcl
cd Prhrnnn anar rn pbpnetat€ uei familii sau a unui clan din Israel era considerat un dar de la Iahve, iar
nerecunoaşterea acestui fapt si neres-pet.@ dreptuilor incirjddui9i a faniliei din @nu. nitatea aflată sub
legă mint atrage după sine judecata.
568
IUE
ft

BaaKshalisiiah' \ \

,. 4
'-. c + Ecron '•> iV- ''-.7»., 1
v> rv"""'^'x"■■!■ iuda
, o Rim"ori"T
+ Teri hon " Ierusalim
3130Ţ"'
'f
r-_
H30
+ Berş eba ***

--^_-—î
\
szkZ*
35 tv
Locwi asociate eu activitatea profeţilor Itie ţi EliseL
Hie apare ca an apărător al înaltelor cerinţe etice ale şisă-i facă rău profetului (2 împ. 1:9-15).
înălţarea
credinţei mozaice si care lipseau în cultul lui Baal. lmllie£ntt-un vîrtej de vînt (seara) punecapăt
carierei
A cdncea Sntîmplare din 2 tmp. 1 continua să saleprofeticedramatice. Exclamaţia luiElisei C2&np.
ilustreze confruntarea dintre Iahveh şi Baal. fricie- 2:12)esterepetatăţri2fmp.l3:14cmeferirelaEUse(
derea lui Ahajda tn zeul vieţă din Siria, Baaîzebub însuţi.
tBaalzebulîntexteledelaRasShamia,^. Mat. 10:25; Pot fi făcute două observaţii cu privire la
impor-
Baal-zebub, care înseamnă „Domnul muştelor", pro- tanţa lui Hie. fu primul rind, el face parte din
tradiţia
babil că a fost un mod de a ridiculiza zeitatea siriană), VT de profeţie extatica, datînd încă din zilele
lui
atrage judecata lui Dumnezeu (2 împ. 1:6, 16). 0 Samuel, şi Hie este de asemenea un maintaş al
profe-
judecată arătată prin foc din cer cade ţi asupra celor ţilor rapsozi din secolul al 8-lea sau al
^profeţilor care
care au vrut să se împotrivească cuvîntului lui Iahveh au lăsat scrieri. Legătura lui cu tradiţia mai
veche este
S69
ILIE
idzuti in faDhn ci el 6te Mi lrtii de t@te u on de aclid€ $ depbsede. lui dictate de Dultul s6dea2i
aşteptările umane (1 tmp. 18-12). Şcoala de profeţi din zilele lui sanEl continu5 se existe ln €drul
hcr5rii lui lie (1 irnp. 1a:4, 13; 2 inp, 2:3, 5, 7). leg:ne lui cu !rcfed de Mi tirziu coNtl in sEe ddia Lui
coniitut de a cl]e@ topdd la eliSia lu Moise, atît prin închinarea numai la Iahve cît şi prin proclamarea
standardelor mozaice de dreptate şi neprihănire în comunitate. în amîndouă aceste privinţe el anticip€za
pFfe{rne mi @nplete ale lui Am6 sj Osea. Această propagare a credinţei mozaice de către llîe este
susţinută de dteva detalii cane sugerează o paralelă între Ilîe şi Moise. întoarcerea lui Ilie la Horeb este
suficient de sugestivă, dar să reţinem de aseDerea faptul ci llie 6E iNlit 9i sueedat d€ EliFi la fel cum
Moise a fost însoţit şi succedat de losua. Această paralelă este izbitoare. Nu numai că moartea l[i
Moi€ . l6t lnvSldrt in dist€r (Ddt, 34:6), ci 9i suMii se! a obddt L.ialitatea Islaelului pri! faptul c! a fdt
ltuun€gt de aelaii spint ca 9i Mdi* şi si-a dovedit vrednicia pentru slujba sa prin traversarea
miraculoasă a rîului (peut. 34:9; los. 4:14). RelstaE bn\ilii lui llie (2 lnp. 2) reFodu.e d6td de €Ec! E€t
tipa!, De a*henea, faptul ca Dm nezeu îi răspunde lui Hie cu foc în două împrejurări CI Inp, 13:3ai 2
Imp- r:lq 12) paF sn rc indFpte privilile in umi rpre nanif€star€a prepntei qi judecăţii lui Dumnezeu
prin focul din naraţiunile Exo<luluj (de a, Exod. 13:21; 19:1ar 24:17t Nm 11:l: 16:35), Nu 6ie de mihie
c! in Bindie hasadic; evreiască Ilie a fost privit ca un omolog al lui Moise.
ln al dol4 did, Di € s?ue d lucErea lui va n reluata „înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi
înfricoşată" (Mal. 4:5-6). Această temă este foei !.pulari in Mqm iudaici CTALTdUD $I MI. DRAS) ti
a f6i u subiet olisnuit a€ di*utie $Irn iinpd ttopo*duirii lui rs$ (Marcu 3i23). Iss 3 ihdicat citto
po*duiriiportetia lui Mabni s.a rderit la llcraE lui rlod Bobdiord o.'lat. 11;14; 17:12 s.um.). Ilie apare
djn nou in peMnt p. Mui€l€ Schinberii la faţă (Marcu 9:4) şi este menţionat şi în altă parte în NI2in
luca 4:25.26, Ron. 1r:24j Iac. 5r1714.
In w mi opar .ld tr.i btrbad carc poarE acelasi nme E pFt dir Benianin (1 Cbn. 8r27j eb., 'elîyyă') şi apoi
un preot şi un laic care s-au căsătorit cu fenei sdine (Em 10:21,26; ebr 'Ely,€).
BIBUOCRAFIE. E. Fohrer, El&Z, l96a; R, S, Vibl. lac., Elijah ond ELisho, L9571 H. H, Rowley, Me
oJ Co4 1963, cap 2i J. Lhdblorl hapie.! in Anci$t Israel, 1963, cap. 2; comentarii despre cărţile Regilor,
d€ J. A. Mo^nBomeryqiH, S, Cehm.4 lCC, 19s1, si J. Grav, OTL2, 1970; F.'james, Personalities of the
OM Tistament, cap. 9. B.L.S.
IIIRICILIRICUM,ILIRIA, NMele uuj v4i rdi.
toriu muntos aflat la răsăritul Mării Adriatice, care se întinde înspre E pînă în regiunea centrală a
Balcanilor şi care ajunge pînă în NE Italiei, în N pînă la triburile celtice şi în S, pînă în Macedonia.
Numele este derivat d€ la uul dinft prinele tibui din regim pe (e l. au lnrflnir gleii Lcliiorn vorb@u
dialete c€re prc. babil ce sEu la baa linbii alb:pe nod€ft. Ro manii au ajuns în conflict cu unele triburi
în secolul al 3i€a i.d,Cr., da! nu au .ucdit regiu€ d*it ln solul 1 d.Cr.,dnd a fost împărţită între
provinciile Panonia
şi DalMfia. Pavel spue cl pe ftMa $ri6ii Eistolei către Romani C15:19) aceasta era limita activităţii srle
d€ danghelim. R€f.rie lui p.r si 6e dprinzit@, dd bu * $ie clnd 9i din ce diEtie a indr rn a@stA regiue
(s{r puta s{i lGi din M.ced.ni., crnd a viziEt din no! p@inda d!p! 1uftae sa in El6, Fapr 20:1). A fdt
prim pbvimG ln ft e vorbea limba latină pe care a vizitat-o în cursul lucrării sale apostolice si se poate
ca aceasta să-1 fi pregătit pentru misiunea pe care intenţiona să o facă în Spania, mde F v.rb6 de amn€a
linb. latini (lon, 15:24,28). D.F.C.A.
IMENEU. Un lttzlAto! pericllos asociat cr * Al*ndru (1 Tin. 1:19-20) si '!il€r (2 Tin. 2;1D. Faptd c!
Imcncu şi Alexandru au fo$ dali d€ Pavel F hin. lui Satd n€ mint6r€ d€ 1 Co.. 5:5: anbele pasaje au fbst
interpretate ca excomunicare (adică, pcda€ in sleE (de ilnlqla a) lui satan) qi G a?lift a uei p€dep6e
co@o.ale. Dsisu, e6tea nu sint incom&tibil€. da! @mnM@ wbole cu Iov 2:6 (N) 9i aifdite .lte acre
di*iplinaE dir bi€ric. ap6. tolici9i (ctaifdite.lte Fapt, 5:311; acredi*iplinaEa:20'24;dir 139.11;bi€ric. 1
Coi 11:30) su3€reazi cel pulin ce efftt€le fizi.e au lo$ incl$. Exist4 pdalele i ln rexiel€ E@tive (c, 1,,4-
8, p. 302). In orice caz, idEi pedeps a fost drd tici, a f6r apli€ti in spilit d€ ind$re 9i a awt € intenţie
restaurarea.
Totuşi, pedeapsa nu a fost urmată de pocăinţă atuci .ind sa {.is 2 Tin. 2:17, crq€ala lui Isoeu şi a altora,
descrisă în termeni clinici Croade ca gan8rena"), contjnu s5-l pldupe !e Pnvel. Er. vorba de o
,spiritulia€"a hvidii (indnzind, !etere iodoialr, judecata], o doctrină care a fost întotdeauna irecon-
ciliabilă cu gîndirea greacă: asemenea interpretări 3ftqite au dbbt mi dhdi si ln cori.t (1 cor. 1s:12).
A*he.a idei au lur foru diferite ir religja gnostică: vezi afirmaţia învăţătorilor falşi în Faptei e lui ?avcl
ri ?idq 14 (caE conbina doue idei): „Te vom învăţa despre acea înviere pe care o proclamă, că a avut
loc deja în copiii pe care îi avem, şi noi vom învia dnd rcn ajungE la cuoa:tqea adaiEtdui9i Dm nezeu"
(trad. M. R. James, Âpocryphal New Testament, p.27s),
Nhde ,Jm€neu" (nsele reurli c5r5toriei) nu este prea des întîlnit. A.F.W.
IMN, vezi GIN"TARE
IMPERIUL ROMAN. seBul nodem in cft et Ll6it acat remen N e biblic si ni.i .lasic si rici nu prezirt5
@rd caia.rerul deli.at si compl€x al n€tod€lor rc@@ d€ sttplnire a popoaElor din b€zi. nul Meditmnei
cuvlitul inp.riun mificE id pn nul dnd autoritat@ surenn5 tno€dinlat de poporu roman magistraţilor
aleşi printr-un act special (Ier .!ridta). Imr.rid a fst intotdeaM o foms onpleil ti cup.inzlt@r€ de
e'mitaE . pudii religioase, militare, juridice, legislative şi electorale. Exedhre aGtei putsi da linitatd prin
$lcibilitatd intervenţiei tribunilor precum şi de restricţiile traditional€ eu le8ale care linibn apli.da ei la
o ansitA ,royincie su sfer, de activibte. o data cu extinderea intereselor romane în străinătate, provin-
S70
IMPERIUL ROMAN
cin a devenit tot mai mult un termen geografic, pînă cidd folGiM sistemtj.S a uli inp.rim MgisFal
pentru stăpînirea unui „imperiu" a Scut posibilă folosirea termenului pentru a descrie o entitate
geografică si administrativă. în vremea NT, însă, sistemul nu era nridrm alit de @nplet 9i de ned cM
indic: termenul.
I. Natura imperialismului roman
în general, crearea unei *provincii romane nu suspenda formele existente de guvernămînt ţi nici nu
adăuga ceva la statul roman. „Guvernatorul" (nu exista un asemenea termen generic, ci era folosit titlul
de masiFat ep€ctiv) colaboc o fo4ele ami€le din bna respectivă pentru a păstra securitatea militară a
Rofti i! in tinp de pace tuncla * da h pii(ipsl o 6!r!ie diplomtice. * se a5eftera hai nulr cu oMdanhn
regiolol 11 hp.lor dinti,o alisn!5 nilitară modernă care serveşte interesele unei mari puteri şi nu se
asemăna cu guvernatorul unei colonii, care avea autoritate monarhică. Solidaritatea „imperiului" era
mai curînd produsui preponderenţei puterii Romei derit al unei administraţii centralizate directe. Im-
Fliul indudea st€ de staie eteLit, d€ dau lesate de Roma prin tratate bilaterale si care se bucurau de
drepturi ţi privilegii negociate separat. Deşi este evidefi ca rcllEn aEu capaciEea & a-ri crci d'M prin
piimjsr4ul de p-re ri raditii luqul a€ta nu se potrivea cu înclinaţia lor şi nid cu interesul lor; adeseori îi
găsim pe romani străduindu-se sa convingă pe aliaţii nemulţumiţi să se bucure de libertatea pe care o au
ca şi subordonaţi. în acelaşi timp avea loc un proces de asimilare prin acordarea cetăţeniei ror@e uo!
indivizi + cohunit4i, fapt 6E a[rg.a loialibt@ fia€rilor l*ali fala de put€Ea ronan.
II. Extinderea sistemului provincial
Ana inpe.ialismdui aipbmtic, explicati tui rs, a fost dezvoltată în perioada de început a negocierilor
Romei cu @inii sli din ltalia. ceniul stu a I6t .Fibuit de sii trilcipiilor pEtiei l€tiale, cm im pse o €p.cbF
sEicta a Aranitelor ii !u accepta nid un elt rdei pentu delaGtu rgzbotului, cadc terului de generozitate
reciprocă al tratatelor romane vechi precum şi idealului roman de patronare, care cerea loialitate strictă
de la prieteni şi clienţi în schimbui rbtectj.i &ordate, oric.rc ar 6 tuti*le RoM a ajs cudnd s{ dobMeasr o
pozlie d€ condw€.e în liga cetăţilor latine şi a poi în decurs de cîte va secole, $b intacnn irEuiilor
spomdice al€ galilor qi gq. Ml'lo! $ strb inpa.tul luptelor cu putdi de dimolo de @E, $M au fos
Catugitu 9i uii rcEhi ele nişti, Roma a stabilit tratate cu toate statele italiene ln s rir Ele Padului. Tonrii
abia in ann 39 i.d.cr. li sa orerir acstor lauitori ct5lenia romană şi ln lelul ac6b ora|eL au dseit nuicipaliri
d ale repuuicn. Intre timp un proces similar a avut loc în tot bazinul Medilermi. l, snainn primului
R.5zboi Puic, sicilia a devenit provincie (241 Î.d.Cr.}, iar ameninţarea cartosirei . Got ca si sardinia si
Co6i€ sa iltre priMl acd par (231 l.d,cr,), la fel€ d Spada (197 Ld.Cr.); în finea fost creată o provincie
chiar în Africa, dlp5 d!t{ge@ Cartagirei, ln atul 146 id,Cr, La lcput lmnii au e.itat sa-$ inpu5 stspinire
du, ra statelo! hel€nire di! E, pha cind dup{ eled repetat al negocierilor libere, au fost create provincii
în Me.doni: O43 l.d.cr.) ii aluia (146 tdcr). in
ciuda unei oarecare brutalităţi, manifestată în disrus€Ea cdgin€i ii a cori;tului tn 146 td,cr,, avantajele
sistemului provincial roman au ajuns să fie recunoscute curînd în afara graniţelor Romei, aşa cum se
vede din taptd cA tei state au f6r tlote ln slm Ronei prin t6tae6nn doMirorilor loi dulnd 1a siabiliF.
pbvituinor aia (133 in.cr.), Bitinia si cirene (74 td.ci). Romnij a! rcr aupad cn lezol varea problemelor
proprii şi ameninţarea pe care au reprezstat'o piFtii p€nhii onui€tii d du la creaEa ptu!,jeiUor calia,
Nabohe, nija si ciljcia.
Cartdisnul tderalilor rclrrfi a imeput si j@c u rcl inortant, Ponp€i a adangat Ponc la sltini, şi a creat
provincia nouă Siria, ca rezultat al înfrîngerii lui Mitridate in 66 l.d.Cr.; h d*eoul unitor Cear a denis
inEea3a calie 9i a sbln puter.a Romei F iiq de la Alpi pti la Mam Norduj. Ultimul dinde shtele el€rine
tB! Egipnrl, a d€w.it prcvincie dups ce Augustus a înfrînt pe Antoniu şi Cleopatra în 31 Î.d.Cr. De
atunci încolo a dus o politică de consolidare qi nu d€ dpasire. Atrguts a lnpis gFnira pln: la Dsere,
ftlnd^ proviftin€ Raetia, NoriM, Pa-nonta ti MGia. Ii E€nentia MitoaE diEsdile laale au f6t su.edate de
tw€mtori rclrrai in mi multe regiuni. Galatia (25 î.d.Cr.) a fost urmata de Capadeta, Iudea, Bntnnia,
Mawtada si lacia (46 d.Cr.).
Peri@da NT * si@zi asda. in DUnctul in care seria de provindi a fost încheiată şi întregul bazin al
MediteFnei . awt enh DriG @ra o autoritate supraveghetoare uniformă. în aceiaşi timp, guvernele
pp.qist€nte a !ontinut sn pGp€re io mu.lte cazui, deşi aveau prea puţine perspective de progres în viitor.
Procesul de încorporare directă în republica romană a .onrin@t plnt cind Canmla, ln anul 212 d.Cr., a
acordat cetăţenie romană tuturor locuitorilor liberi din bna Mediteran€i, De ataci incolo pDvinciile au
d*nit teritorii inD.rial€ in ereul nbdem al cw&r tului.
Ilt AddlllhEea prcvlnciilor
Pini in Rolul 1 Ld.cr. pbvin.rile eEu dae masis. traţilor romani fie pentru anul lor de sjujbâ, fie pentru
anul unitor cidd ei @ntirua! s5 reDrezint€ in periumul în calitate de pro-magistraţi. Deşi aristocraţii
erau educaţi într-un spirit de înaltă responebilitale d s presereau rdeinic in politici ci jstili€, tn+i ln
najor'btea d€zurilor, prcvirciile da! glEr nare avîndu-se în vedere în permanenţă care este mişcarea
politică următoare din capitală. Primul trib@l penmmt a 16r isrituir Ia RoM p€ntru jude carea
guvernatorilor provinciali pentru jecmănirea provinciilor. Deşi competiţia pentru aceste funcţii a !
6Ms .entrolarE, cEa@ nor pozilii de onduceE pentru 3,5 sau 10 aninu a făcut dedt să înrăutăţească sit!
a$a, pozi$ile lor au <lewnit b.a penh a incdca uzup.E nilidi 3 puterii. staele etelir au fcr lăsate într-o
stare disperată. Ele s-au obişnuit să-ţi apere interesele împotriva guvernatorilor capricioşi prin faptul că
au căutat patronajul unor familii puternice din eEr qi te ldicd€ Mi lunai de tinp e fic€a drtpdie. h tinpul
teldicd€elor 20 de ani d€ rrzb.i civil care au lllmt dupa M\rl:@a Rubicolului (49 !.d.cr) provinciile au
fost silite să treacă de partea cuiva si să rişte bogăţia şi libertatea lor într-un conflict imprevinbil R66el€
Oriotului au tst admte de fti ori !€nim a tur€rca o inazie a ltaliei, dar de naare date
571
TMPEXIUL ROMAN
invazia a eşuat. în cele din uimă biruitorului Augus-tus, i-a revenit sarcina să restaureze daunele în
cursul d@iei sle de 4s de .Dt tntt el d a@ptt rd conducă singur o provincie, luînd provinciile în care
continua să fie nevoie de o garnizoana majoră, cum au fost Galia, Spania, Siria ţi Egiptul. Aceasta
conducere i-a fost înnoită periodic pînă la sfîrşirul vieţii sale şi obiceiul a fost păstrat £n favoarea
succesorilor săi. Comandanţii regionali erau numiţi de Augusrus şi în felul acesta s-a constituit o
categorie de administratori de profesie şi a fost posibilă pentru prima oară elaborE w plmui de lsspetivn
Iug!.
Celelalte provincii au continuat să fie încredinţate celor care erau angajaţi în cariera obişnuită de
magistraţi, dar posibilitatea folosirii poziţiei într-un mod nepotrivit a fost exclusă datorită puterii
copleşitoare a Cezarilor şi lipsa de experienţă era de asemenea o piedică, aţa ineît în mare măsură a fost
menţinut stod.rdul d€ adninlr* ce6td,
în cel mai rău caz, o provincie prost administrată putea fi transferată sub autoritatea Cezarului, cum s-a
htlDplat cu Sitini. p. vrm l[i Pliniu.
Trei dintre responsabilităţile guvernatorilor sînt bine ilustrate in NT. Prima era securitatea militară şi
odine publi.6, lEam de o in!@derc ronn di; acest motiv a dus la trădarea lui [sus (loan 11:48-50), iar
Pavel a fost arestat de romani pe baza presupunerii că ar fi fost un agitator (Fapt. 21:31-38}.
Conducerile de r3 1l$alonic (Fa!r 17:6-9) ti Et6 (Fatr. 19:,ro) indică paralizia care s-a strecurat din
cauza Meii de o intervenţie. Pe de altă parte, în statele fenidene (Fapt. 12:20) ei b risE! (F,pr. 14:19) au
ld *nircnr€ violente fără sa existe vreun semn de intervenţie romană. A doua preocupare majoră era
strîngerea veniturilor. Cezarii au modificat sistemul de impozite fixîn-du-I pe o bază echitabilă, în
funcţie de lecensămînf (Luca2:l). Isus (Luca 20:22-25) şi Pavel (Rom. 13:6-7) au apărat dreptul
romanilor în această privinţă. A treia, şi cea mai oneroasă dintre îndatoririle lor, era justiţia. Prin
trimitere de la autorităţile locale (Fapt. 19:33) su prin ap€l lhp.rih lor (F.pr. 2s:9.lor, litigiile erau
concentrate la tribunalele din Roma. Aveau loc înrîrrieri mari datorită creşterii costului şi a
complexităţii procedurilor. Guvernatorii se străduiau să transfere povara înapoi pe umerii conducerii
locale (LM 23:7r !|pt. 18:1t.btuEi, ds{rinii s-aualat@t alt@ in laldeL adw sinnutui jqidic rcron (Fapr.
24:10; Rom. 13:4).
IV. Imperiul roman în gîndirea Noului Testament
în timp ce în NT relaţiile complexe dintre guvernatori, conducători şi republici sînt vizibile pretutindeni
ţi sînt familiaie scriitorilor NT, torul este străbătut de atmosfera cu adevărat imperială a dominării
Cezarilor. Decretul lui cezar la dus pe losif la Betleem (Luca 2:4), ce2€i! 6te diitea lui Dureau in zk.la
lui Isus (Luca 20:25). Invidia Cezarului a pecetluit condamnarea la moarte a lui Isus (loan 19:12).
Cezarul a atras loialitatea superficială a iudeilor (loan 19:15), sup@a ,poEdica a SFilor (Fapt. 17:7) si
tidederea apostolului (Fapt. 25:11). El este „împăratul" căruia creştinii îi datorează ascultare (1 Pet.
2:13). Totuşi, înălţarea lui a fost fatală pentru loialitatea creştină. Este mai mult dedt un sîmbure de
adevăr în ituinuE rep.tati 0@ 19-12; Fapt, 17:7; 25:e), in ultimă instanţă creştinii aveau să-1 sfideze.
Isus a fost
*rienit de oa*ni 'ElC3iuiC" capr. 2:23). Jutitia trimbiţată trebuia să fie respinsă ele sfinţi (1 Cor. 6:1).
<.nd C€aru1 . rctdi.t (Apo.. 17:6), blasfdi! aftoalilor sale a l@lat dniciM lui de nlna Domului domflor $
Reeeld Esild (Ape, 17j14),
Asdel, ln tihp e pa@ inlElau rcmn! a rcDezentat o cate deschisa pentru Evanghelie, aroganţa imperială
romană i-a dat o provocare de moarte.
BIBLIOGRAFIE. CAH, 9-11; G. H. Stcvenson, Ronon PrdirciaL A.bthitna tion, 1949; A N. sheMitr,
Whib, tlorlon Sdiery ed Aonaa Law in he Nd Testament, 1963; F. E. Adcoclc, Roman Polickal ideas
and Practice, 1959; F. Miliar, TTie Roman Empire and la Neighbovrs, 1967; H. Mattingly, Roman
Imperial cirdik.id, 1957j J. P. v D. Bal3dd, lon.: tfte srory oJ e Enpirg 197oi E. lr hdse, The seial Pattn
ot the dvbtion Groups in ^e PiRt c^tury, 19tO.
E.AJ.
IN. (Ebr. piitâ în Exod. 9;31 şi îs. 42:3; jjtfteh în altă tarte in vT; 3r. li@n li M.t, 12:20). Fol6lr h Drin -
cipal pentru ţesutul *pînzei, inul (Linum usitads-simum) este cea mai veche fibră textilă. Planta creşte
adesea pînă la o înălţime de 1 m şi produce flori albastre foarte frumoase. Din seminţele lucioase se
obţine uleiul de in.
Inul a f6t crrtiEt d€ eAipt€ni ildnte de Exod (Exod. 9:31) şi a fost cultivat de canaaniţi înainte de
cucerirea lor; canaaniţii uscau snopii pe acoperişul cas€lo. (16. 2:6). Um dinEe p€d.Fele lut Dtuzeu pe
vremea lui Osea a fost luarea inului (Osea. 2:9).
într-un sin3u tat din NT e f.e teferire la ir (Mat. 12:20), d6!l€ @* sr se cn arde inceti Maiei citazi di! k.
42:3.
J.t).D.
INDIA.
I. Perioada veche
în Ebr. hoddQ, de la termenul hindu din limba persană vehe (compars .u sindnu h snsjt), în irlNriDdiie
lui Darius I şi Xerxes I din Persia. Regiunea desemnată cu acest nume a fost acea parte a văii luduşului
şi a dRpiilor de Ia E de nsFj Atsani ..E a fct h;rporată în Imperiul persan de către Darius I, care a
Fnittlcut.o Sdnila s de E Grercdot, 3. 94i 4,40, 44). in Est. 1:1; 8:9, limitele stăpînirii lui Ahaşveroş
(Xerxes D sînt ^de la India pînă la Etiopia", hoddâ şi kîS; aceasta corespunde cu inscripţiile lui Xerxes
I în limba persană veche, întrucît lista ţârilor include „Sind" sau India (Hidus) şi Etiopia (Kuliya); vezi
R. G, Kent, Old Persian: Granwar, Texts, Lexicon, ed. 19S3, p. 151,11. 2S, 29 şi 8t3. Dar cu multă
vreme înainte de această penedn @ tu@t comerbl dirFe India si Me-sopotamia, încă în cea 2100 î.d.Cr.
(perioada Ur IU); comerţul este atestat atît în texte cît şi în sigiliile din Mesopotamia găsite în \6!ea
Indusutui. Unii cred că "ofird fi (s)uF-n irdiah,t. India a rept2enl€r s$a de elefanţi de război folosiţi de
Alexandru şi succesorii săi Seleucizi în Siria, iar în perioada greco-iomanâ multe produse exotice
veneau din India, de obicei prin A€bia <le S seu p€ Ma@ Roqie ei apoi pe ler în IErto de v a Ami.i cu
privi. ta rute {i mviSatie vezivanBeekşiHourani,,MOS78, 1958, p. 146-147;
572
INIMĂ
ţi 80,1960, p. 135-139. Pentru o vreme tn unele părţi din NV Indid au fost menţinute principate
greceşti; cf. W. W. Tarn. The Grteh in Bactria and India, 1938. Cu privite la prezenţa indienilor în Egipt
En perioada greco-romanâ, vezi Sir H. I. Bell, Cults and Creeds in Graeco-Roman Egypt, 1953, p. 48;
E. Bevan, History ofEgypt under the Pmlanaic Dynasty, 1927, p. 1SS; modele de la Memphis: Petrie,
Memphis I, 1909, p. 16-17, placa 39.
II. Perioada mal lirzie
între secolul 1 î.d.Cr, şi cea 200 d.Cr. India şi ţările din bazinul Mediteianei au stabilit legaturi
comerciale ţi culturale mai strînse, stimulate de piaţa de desfacere romana pentru obiecte de lux din
Orient şi facilitate de descoperirea caracterului musonilor, urmata de deschiderea unei rute maritime
regulate către oraşele din Tarail (în prezent, Cranganore şt Kottayam) ţi chiar pînă la Madras (Sopatma)
şi mai departe. Relatările despre introducerea creştinismului în India trebuie privite în acest cadru.
Potrivit unei Bădiţii unanime biserica veche din S Indiei a fost întemeiată de apostolul Tbma.
Naraţiunea din lucrarea gnostică Faptele /ui Toma (Iuda) [*APOCRIFELE NOULUI TESTAMENT)
plasează de asemenea activitatea lui Toma în India. Deşi lucrarea în sine este o legendă, J. N. Farquhar
a argumentat că reflectă în mod corect o cunoaştere a Indiei din secolul 1 şi el a postulat că Toma a
lucrat mai întîi în Punjab şi mai tSrziu în S (amil, 1926; 12,1927). Totuşi, se pare cănu există nici o altă
relatare despre lucrarea lui Tbma în India care să fie în mod clar independentă de aceste Fapte (A. M!
Br*, BJRL 11, 1926; 12, 1927). se sp;E despre peripateticul Pantaemis se spune că a fost misionar în
India înainte de anul 1S0 d.Cr. şi că ar fi găsit acolo creştini care aveau Evanghelia după Matei în
ebraică, aşa cum le-a lăsat-o Bartolomeu (Eusebius, EH 5, 10); s-ar putea să fie vorba de o desemnare
uEtl a Adaului *u a atd par! din AEbi.. Nu k poate contesta că biserica Siriacă din S indiei este foarte
veche: rămîne deschisă problema întemeierii ei de către apostoli sau de către urmaşii imediaţi ai
acestora.
BlBuoGR{rII. E. H. \^/dinero!, Indian Corn-rnree, 1928; L. W. Browne, The Indian Christians of
StThomas, 1956.
K.AK.
INIMĂ (Ebr.Iebsaufefcăbjgr.Jtardia). Termenul este folosit cu referire la centrul lucrurilor (Deut. 4îll;
Iona2:3;Mat. 12:40); rădăcinacuvîntului ebr., care este obscură, ar putea însemna „centru".
Referirile la organul fizic ca atare sînt puţine şl nu sînt deloc specifice. Cea mai dară referire este în 1
Sara. 25:37, în 2 Sam. 18:14 şi 2 împ. 9:24 sensul pare să fie mai larg, indicînd organele interne în
general, mai ales că în primul pasaj se spune că Absalom a rămas în viaţă după ce trei săgeţi iau
străpuns „inima". Această lipsă de definire fiziologică exactă este tipică pentru gîndirea ebraică, în
special cu privire la organele interne. în Ps. 104:15, de exemplu, „inima" este afectată de mîncare şi
băutură şi deşi acest lucru s-ar putea să nu fie adevărat într-un sens fiziologic direct, totuşi este adevărat
din experienţa oamenilor, daca atribuim termenului „inimă" sensul mai larg de „om lăuntric".
Evreii gtndeau sub aspectul experienţei subiective şi nu sub cel al observaţiei obiective, ţtunpBce şi de
aceea trebuie evitata greşeala modernă de supra-divizare. Evreul se gîndea ţi vorbea despre om în
întregimea sa - cu toate atrirjutele sale fizice, intelectuale şi fiziologice, iar inima era conceputa ca un
centru de conducere ai tuturor funcţiilor. Inima îl face pe om sau pe animal să fie ceea ce este şi îi
controlează toate acţiunile fProv. 4:23), Caracter, personalitate, voinţa, minte sînt termeni moderni care
reflectă ceva din înţelesul „inimii" în sensul în care acest termen este folosit în Biblie. (Vezi TRUP,
unde este menţionată sinecdoca.)
H. Wheeler Robirtson face următoarea clasificare a diferitelor sensuri în care sînt folosite cuvintele leh
a. Sens fizic sau figurat (..mijloc"; 29 ori).
b. Personalitate, viaţă lăuntrică sau caracter în general (257 ori, deex. Exod. 9:14; 1 Sam. 16:7; Gen.
20:5).
c Stări psihice ale conştiinţei-o gama foarte la^gă {166 ori); beat (1 Sara. 25:36); bucurie sau tristeţe
(Jud. 18:20; 1 Sam. 1:8); îngrijorare (1 Sara, 4:13); curaj şi frică (Gen. 42:28); dragoste (2 Sam. 14:1),
d. Activităţi intelectuale (204 ori); atenţie [Exod. 7:23); meditaţie (Deut. 7:17); memorie (Deut. 4:9);
pricepere (1 [mp. 3:9); deprinderi tehnice (Exod. 28-3) (ultimele două texte = „minte" în VSR).
e. Wjinţâ sau scop (195 ori; 1 Sam. 2:35) ■ acesta este unul dintre sensurile caracteristice a!e
termenului înVT.
fn NT termenul este folosit într-un sens similar şi C. Ryder Smith scrie: „Ea (inima) nu îşi pierde sensul
fizic, deoarece este făcută din „came" {2 Cor. 3:3), dar ea este sediul voinţei (de ex, Marcu 3:5), al
intelectului (de ex. Marcu 2:6, 8) şi al simţirii (de ex. Luca 24:32). Aceasta înseamnă că „inimă" este
termenul din NT care se apropie cel mai mult de sensul de „persoană1".
în Bibli€ nu qisE nic, o ,us6de ca enFul .on. ştiinţei, al gîndirii şi al voinţei ar fi creierul. Inima este cea
folosită în sensul acesta si deşi este folosită şi cu referire la sentimente, cel mai frecvent se referă la
organele inferioare ('MĂRUNTAIE etc.) care sînt legate de sentimente, în măsura în care sînt distinse.
Ca o afirmaţie generală, este adevărat că Biblia pune centrul psihologic pe o treaptă anatomică mai
joasă deeît vorbirea modernă curentă care foloseşte termenul „minte" pentru conştiinţă, gîndire şi
voinţă, şi „inimă" pentru sentimente.
Probabil că termenul modern „minte" este cel mai apropiat de sensul biblie al cuvântului „inimă" şi în
unele traduceri modeme (vsn) este folosită această echivalenţă (de ex. Ed. 1:17; Prov. 16:23). „Inima",
însă, este un termen mai vast şi Biblia nu face distincţie între procesele raţionale şi mintale aşa cum
face filozofia greacă.
C. Ryder Smith sugeraza că „Prima şi cea mai mare Poruncă probabil că înseamnă; „Să iubeşti
(agapăn) pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta - adică, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ra şi
cu toată puterea ta" (Marcu 12:30, 33)."
lotuşi, inima omului nu face întotdeauna aşa. Inima nu este cum ar trebui să fîe (Gen. 6:5; Ier. 17:9) şi
VT ajunge la punctul culminant al înţelegerii faptului că este nevoie de o schimbare a inimii (Ier. 24:7;
Ezec. 11:19) şi lucrul acesta, desigur, este împlinit în NT (Efes. 3:17).
573
INIMA
!d;ta omni *€ploMli de clror inini slnt după voia lui Dumnezeu CI Emp. 1S;14; Ps. 37:31; Fapt. 13:22)
ded dla c€ ce $in .l6pie Da vj4 la care se referă uiumul pasaj, este evident că lucrul acesta nu este
adevărat în sens absolut, însă pocăinţa şi convertirea continuă să constituie o necesitate (2 [mp. 23:2s, a
rlivire l! tcia).
Atjrudi@ poEivid . irinii lrep€ cu zdrobitq ei (Ps. 51:175, care simbolizează umilinţa si pocăinţa, şi este
o expresie sinonimă cu „un duh (rfiah) zdrobit". Prfngerea inimii este necesară deoarece inima împie-
trită este aceea care nu se supune voii lui Dumnezeu CEzec. 11:19). De asemenea, o inimă „grasă" sau
„netăiată împrejur" este o inimă care nu acceptă voia luiIaIreh (Is. 6110; Ea, 44:7),
Iahveh cunoaşte inima fiecăruia şi nu este înşelat de înfăţişarea exterioară (lSam. 16:7) şi o rugăciune
potrivită este ca El sâ cerceteze şi sa cunoască inima (Ps, 139:231 ti s.l o cuitdi (Ps. 51:l0). O ,,tnimi
nouă" trebuie să fie ţinta celor răi (Ezec. 18:31) şl aceasta înseamnă ca legea lui Dumnezeu să nu fie
doar un lucru exterior, ci ea sâ fie „scrisă pe tabla inimii" şi să o curăţească Ger. 31:33),
Aşa se face că inima, izvorul tuturor dorinţelor, tEblie przite (Prv. 4:23) iar invetsrdrn 4 c eot sa cîştige
inima copilului pentru calea cea bună (Prov. 326J
cei o ilim c@ri il br vEdea pe Dl!@Eu (M.t, 5:3) $ r6n!i pot lntelese dFsostEa de Dh nezeu prin faptul
că Isus Cristos locuieşte în inimile lor, prin qedi4, cJs. 3:17),
BIBLlocIiAttE. A R. Jone4 The Viralid or.he Individual in theThought of Ancient Israel, 1949, p. 77
ţ.urm; C. Ryder Smith, The Bibte Doctrine of Man, 1951; H. YJheelerRvbinsoii, The Christian
Doctrine of Md4 1911j F, Baur3iiltel, J. Behr! ?tN? 3, p. 6oi 613; H. I(d6ls, ?DNT Z p. 544.559i T,
Sors, MDM' 2, p. lao.l34; H. , H_ Es!, MDNTT2, !. 599 i,lm_
B.b.B.
INSPIRAŢIE. Substantiv derivat din traducerea latină a termenului theopmustos din 2 Tim, 3:16:
„Toată Scriptura este insuflată (inspirată) de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte,
să dea înţelepciune în neprihănire". Theapneustos înseamnă expirată de Dumnezeu si nu inspirată. în
secolul trecut Ewald şi Cremer au susţinut că adjectivul are un sens acdv, ,, EpiE Duhd., ir &Jrh pare si
fie de acod (el susţine că înseamnă nu numai „dat şi umplut şi 6nds de Duicl lui Dlfueeu., dar si ,,er?
uare acrivd ii rSrpindire a Ddndui lui DlftEu (chud,r Do8ftoti6, I.2, E. T,, 1956, p, 504); dd B. B. Wh!
6etd a arătat în mod decisiv că sensul cuvîntului poate fi numai pasiv. Ideea nu este cS Dumnezeu
respiră prin Scriptură sau că Scriptura îl expiră pe Dumnezeu, ci că Dumnezeu a expirat Scriptura.
Cuvintele lui Pavel nu înseamnă că Scriptura este inspiratoare (oridt de adevărat ar fi lucrul acesta), ci
înseamnă că Scriptura 6te u prcds divin 9i cE ftbuie sa ne aDrcDien de a $ sA o privim ca 6ba.
„Suflarea" sau „duhul" lui Dumnezeu în VT (ebr. rdah, n'sămă') indică revărsarea activă de putere divi-
na, fie tn @a1ie (P3. 33:6; rov 33:4, cJ. c.. r.2i 2:7). rn păstrare (iov 34:14), rn E@laria către profeţi si
prin ei (îs. 48:16; 61:1; Mica 3:8; Ioel 2:28 ş.urm.). NT revelează că această „suflare" divină (gr.
pneuma)
este o Persoană a Dumnezeirii „Suflarea" lui Dumnezeu (adică, Duhul Sfînt) a produs Scriptura, ca un
nijle d€ chbic a cunoatEii spirinEle, Fi€ cE traducem pasa graphe „toată Scriptura" sau „orice text", fie
că formulăm propoziţia ca în traducerea vft eu vs (w: ,,ori.e pasj air sdipru{ itupiht de Dlfu*u ste de
4lMe d€ folos....,, are 4re o traducere posibilă), înţelesul dat de Pavel este clar si dincolo de orice
îndoială. El afirmă că tot ce se încadrazg ln eresoria S.ripuii, orie *rieF cde i ae locul între „scrierfle
sfinte" (hiera grammata, v. 15), datorită faptului că este insuflată de Dumnezeu, este de folos pentru a
călăuzi atît credinţa cît si viaţa.
Pe baz textului lui PaEl. blogii de linbg en. gleză folosesc de obicei cuvîntul „inspiraţie" pentru a
exprima ideea originii şi calităţii divine a Sfintei Scriptui. h sa activ, sub3bntihrlii denot! ooeFlia de
insuflara a lui Dumnezeu care a produs Scriptura; în sens pasiv, caracterul inspirat al Scripturii este
produs în felul acesta. Cuvîntul este folosit de asemenea în sens mai general dnd se referă la influenţa
divină care i'a implremicit pe @n€nii catu au plinit selalia , profeţi, psalmişrj, înţelepţi şi aposorti - să
vorbească Si d sqie evirt.l€ lui Dllm*u.
I. Ideea inspiraţiei biblice
PoFivii cu 2 Tin. 3116 lutul Gre 6t€ ituDiat snrt t@i sierile biblice. rNpnatia 4te o lRn€ a lui Dumnezeu
care nu se termină m oamenii aleşi să scrie Scriptura (ca şi cum, după ce le-a dat ideea pe care sa o
comunice. Dumnezeu ar fi lăsat în seama lor si găsească un mod de a o exprima), ci în produsul scris.
Scriptura - graphe, textul scris - este inspirat de Dumnezeu. Ideea esenţială aici este că toată Scriptura
are acelaşi caracter ca şi predicile profeţilor, atît rostite cft si sri* (.J. 2 Pei. r:r9.21, cu priwe t. orisins
divirrr a oricerej 'prcfeli din ScipMl. • reri de a*neM I€., 36; k. a:16.20). Cu alre cuvinrq S.riD. tura nu
este doar cuvîntul omului, rodul gîndirii omeneşti sau al premeditării şi artei lui, ci este în egală măsură
cuvîntul lui Dumnezeu rostit prin buze omeneşti e! sis cu p€nita omurui. cu atre cuvie. scliptua arc doi
a{b!\ i onul 6te d@r u anor secundar; autorul principal, sub a cărui conducere şi prin a cItui hifiatis,
inbold 9i ilmicre rtd tAcur lusarea fiere siitor l@n, ere Dlhd S61t,
Revelaţia dată profeţilor a fost în esenţă verbală; adesea a avut un aspect de viziune, dar chiar şi „reve-
laţia în viziuni este de asemenea o revelaţie verbală" (L. Koehler, CXd Testament Tkeology, E.T., 1957,
p. 103). Brunner a observat că „în cuvintele lui Dumnea pe €re le prelanU prcfeln q liid cuvinbte p€ ar€
teau prinit direr de la D@zeu si E c.E au fost însărcinaţi să le repete aşa cum le-au primit ... prcbabil d a
hea mi aprcpiarz amloSie cu *sul t6dei nspiE$ei Ebale" (nebtion ana R.6on, 1946, p. 12a n. 9). a.!a qi
6re; stsin nu rlmi o analogie a ei, ci modelul ei; de asemenea, este greşit sâ folosim cuvîntul „teorie",
deoarece avem de-a face cu însăşi doctrina biblică. Inspiraţia biblică nu trebuie definită în aceiaşi
termeni ca şi inspiraţia profetică: şi anume, întregul proces multilateral în formele sale Fihologie, .ta .u
a fd iropihia profetic!) prin care Dumnezeu i-a determinat pe oamenii pe care i-a al6 9i ia presirit (c, Id.
1:s; cal 1:6) ; sa $rie exact oeea ce El a vrut pentru comunicarea cunoaşterii ntntujr@ pentru potonn
seu, iar priD ei pcntu
574
toată lumea. Prin urmare, inspiraţia biblică este verbala prin însăţi natura sa; deoarece Scripturile in-
spirate de Dumnezeu constau din cuvintele date de Dumnezeu.
Astfel, Scriptura inspirată este revelaţia scrisă, ta fel cum predicile profeţilor au fost revelaţie vorbită.
Relatarea biblică a dezvăluirii de Sine a lui Dumnezeu in istoria mîntuirii nu este o simpla mărturie
umana despre revelaţie, ci este revelaţia însăşi. Inspirarea Scripturii a fcist o pane integranta a
procesului de revelaţie, deoarece în Scriptură Dumnezeu a prezentat bisericii Sale lucrarea de mîntuire
En istorie şi propria Lui interpretare a locului Scripturii în planul $u etem. .AF rcrb€rte Domut' (d€ 359
de on potrivit lui Koehler, op. cit,, p. 245) ar putea fi o htodrcE la fikare catu a so?tuii Ia ret de
adecvată ca ţi pentru mesajele profetice pe care le conţine Scriptura. Prin urmare, inspiraţia garantează
adevărul tuturor afirmaţiilor Bibliei, la fel cum inspiraţia profeţilor a garantat corectitudinea prezentării
gîndurilor lui Dumnezeu de către ei. (vWevâruT sau „corectitudinea" indică aici corespondenţa dintre
cuvintele omului şi gtndurile lui Dumnezeu, fie în fapt, fie în înţeles.} în calitate de adevăr de la
Dumnezeu, de la Creatorul ţi Regele de drept al omului, învăţătura biblică, la fel ca şi mesajele
profetice, are autoritate divină.
II. Prezentarea biblică
coneprul d. Scriptua @onici, adici, u d@nt sau un grup de documente care conţin o relatare permanentă
şi competentă a revelaţiei divine, datează încă din vremea cînd Moise a scris Legea iui Dumnezeu în
pustie (Exod. 34:27 ş.urm.; Deut. 31 ;9 ş.urm., 24 ş.urm.). Adevărul tuturor afirmaţiilor istorice sau teo -
logice pe care le face Scriptura şi autoritatea lor ca şi cuvinte ale lui Dumnezeu reprezintă un fapt
acceptat fără dubii sau discuţii în ambele Testamente. Canonul a crescut, dar conceptul de inspiraţie, pe
care se bazează ideea de canonicitate, a fost dezvoltat complet de la bun început şi este neschimbat în
întreaga Biblie. Aşa cum este prezentat în Biblie, conţine două convingeri.
1. cllintde scrytuni dnt chiat clrintde tui Dun. newu. Pasajele din VT identifică legea lui Moise şi
cuvintele proorocilor, atît cele rostite cît şi cele scrise, cu cuvintele lui Dumnezeu (cf. 1 împ. 22:8-16;
Neem. 8; Ps. 119; Ier. 25:1-13; 36, etc). Scriitorii NT au privit VT în ansamblul său ca fiind „cuvintele
lui ,@eh" (Pom. 3.2) .aE .u u @Ecrer prcfeiic rm, 16:26; cf. r:2: 3:2r), krie de @h€ni c.re su fost
conduşi şi învăţaţi de Duhul Sfînt (2 Pet. 1:20 ş.urm.; c/ 1 Pet. 1:10-12). Cristos si apostolii Săi au citat
lexte din VT nu doar ca şi cuvintele lui Moise, David &u baE rvezi Marcu 7:r0,tr 12.36: 7:6: Ron. 10:5;
11:9; 10:20 ere.), dea fund cuvintele pe care le-a spus Dumnezeu prin aceşti oameni (vezi Fapt. 4:25;
28:25 etc); uneori ei afirmă doar că acestea suit cuvintele „Lui" (Dumnezeu) (de ex. 1 Cor. 6:16; Evr.
8:5,8) sau ale Duhului Sfînt (Evr, 3:7; 10:15). în plus, afirmaţiile VT; care nu sînt făcute direct de
Dumnezeu în contextul dat, sînt citate ca şi cuvinte ale lui Dumnezeu (Mat. 19:4 ş.urm.; Evr. 3:7; Fapt.
13:34 ş.urm., care citează Gen. 2:24; Ps. 95:7 şi, respectiv, Îs. 55:2). De asemenea, Pavel vorbeşte
despre promisiunea lui Dumnezeu către Avraam şi despre ameninţarea Lui către Faraon, ambele rostite
cu mult timp înainte de
INSPIRATIE
scrierea lor £n Biblie, ţi spune că sînt cuvinte pe care Scriptura Ie-a spus acestor doi oameni (Gal. 3.8;
Rom. 9:17); aceasta afirmaţie arată cît de completă este identificarea dintre afirmaţiile Scripturii şi
cuvintele rostite de Dumnezeu.
2, Partea omului In realizarea Scripturii a fost. doar aceea de a transmite ceea ce a primit. Din punct de
vedere psihologic, din punctul de vedere formal, este clar că scriitorii umani au contribuit mult la
scrierea Scripturii - cercetarea istorică, meditaţia teologica, stilul lingvistic etc. Fiecare carte biblică
este, într-un sens, o creaţie literară a autorului ei. Dar, din punctul de v&m t€oto8k, di. pq(tu1 de
vedere al odnu. tului, Biblia considera că scriitorii umani nu au contribuit cu nimic şi că Scriptura este
în întregime creaţia lui Dumnezeu. Această convingere este înrădăcinata în conştiinţa fondatorilor
religiei biblice, care au afirmat toţi că rostesc - iar în cazul profeţilor şi apostolilor, câ scriu ■ ceea ce
erau, în sens literal, cuvintele altcuiva: cuvintele lui Dumnezeu însuşi. Prorocii (între care trebuie inclus
şi Moise: Deut. 18:15; 34:10) au declarat că ei rostesc cuvintele lui Iahveh, punînd în faţa Israelului
ceea ce le-a arătat Iahveh (Ier. 1:7; Ezec. 2:7; Amos 3:7 ş.urm.; cf. 1 împ, 22). Isus din Nazaret a
declarat că a rostit cuvinte care I-au fost date de tatăl Său (foan 7:16; 12:49 ş.uim.). Apostolii au dar
tnv5t5tui si poMcj in Dhete tu Crisros (2 Tfes. 3:6), revendicînd autoritatea şi aprobarea Lui (1 Cor. 14:
37) şi au susţinut că atît ideile cît şi cuvintele le-au primit de la Duhul lui Dumnezeu £1 Cor. 2:9-13;
vezr promrsiunjle tui Crisros, toan r4:26: I5.2; ş.urm.; 16: 13 ş.urm,). Acestea sînt afirmaţii care
revendică inspiraţie. In lumina acestor afirmaţii, evaluarea scrierilor profetice şi apostolice ca fiind în
întregime cuvîntul lui Dumnezeu, în acelaşi fel în care cele două table ale legii, „scrise cu degetul lui
Dumne&! ([xod. 24:12, 31:la; 32.16), au fcr i! hEe. gime cuvîh tul lui Dumnezeu, au ajuns în mod
firesc să tuca p4e din credi4ra bibucs.
Cristos şi apostolii au depus o mărturie puternica despre realitatea inspiraţiei prin apelul pe care l-au
Scut la autoritatea VT. De fapt, ei au susţinut câ Scripturile evreieşti sînt Biblia creştină: o culegere de
scrieri care depu mltue prcferjc; despre Cristos (Ioan 5:39 ş.urm.; Luca 24:25 ş.urm., 44 ş.urm.; 2 Cor.
3:14 ş.urm,) şi destinate de Dumnezeu în mod special pentru a Ie da învăţătură credincioşilor creştini
(Rom. 15:4; 1 Cor. 10:11; 2Tim, 3:14 ş.urm.; c/ expunerea Ps. 95:7-11 în Evr. 3-4, şi de fapt toată
Epistola către Evrei, în care toate ideile majore sînt prezentare fâcînd apel la texte din VT). Cristos a
insistat că ceea ce s-a scris în VT.^nu poate fi desfinţat" (Ioan 10:35), El le-a spB rudeuo! ci nu a vdit st
anr€4 Lelea eu profeţii (Mat. 5:17); dacă ei au crezut că face aşa ceva, greşeau; El a venit să facă
tocmai contrariul - să depună mărturie despre autoritatea lor divină prin împlinirea lor. Legea dăinuieşte
pe vecie, deoarece este cuvîntul lui Dumnezeu (Mat. 5:18; Luca 16:17); prorociile, în special cele
privitoare la Sine, trebuie sa fie împlinite pentru acelaşi motiv (Mat. 26:54; Luca 22:37; cf. Marcu 8:31;
Luca 13:31). Pentru Cristos şi apostolii Săi apelul la Scriptură a fost întotdeauna decisiv (cf. Mat. 4:4,
7, 10; Rom. 12:19; 1 Pet. 1:16, etc).
S.. aftmr ca tib€datea cu de r.nbrii NT citează VT (folosind Lxx, Thrgumul sau redări ad hoc aie htuui
ebraic, dupe lb ,.a pohvjt hai bhel
57S
tNsPrn^llE
eta ca €i nu au .Fzut in @RErul iBDiat al cuvintelor originale. Dar pe ei im t-au interesat cuvin tele ca
atare, ci înţelesul lor; studii recente arată că aceste citate sînt interpretări ţi expuneri ■ un mod de a cita
care era bine cunoscut la evrei. Scritorii caută să indice sensul şi aplicaţia adevărata (adică, creştină} a
textului lor prin forma în care 3 citează. în majoritatea cazurilor acest sens a fost descoperit prin apli-
carea riguroasă al VT a unor principii teologice dare cu privnE b Dlatia dintre cliste ei Bied.i. 0,ezi c.
H. Dodd, According to the Scrţpfuresi 19S2; K. Sten-dahl, The Sckool of St Matthew, 1954; R. V. G.
lasker, The Old Testament in the New Testament*; E. E. Ellis, Paul 'st/se of tfte OH Testament, 1957.)
III. lornnalaq roloaLt
în formularea ideii biblice de inspiraţie este de dorit să fie expuse patru aspecte negative.
1. Nu 6te brba de o dicbrc Ilenice, de o si@ automata sau de vreun alt proces care ai fi implicat
suspendarea acţiunii nunţii scriitorului. Asemenea concepte despre inspiraţie sînt îhtilnite în Talmud, în
scrierile lui Filon si în cele ale Părinţilor Bisericii, dar nu în Biblie. Călăuzirea divină şi controlul sub
care au scris autorii biblici nu a fost o forţă fizica sau psihologică ţi nu a oprit, ci dimpotrivă, a
amplificat libertatea, spontaneitatea ţi creativitatea scrisului lor.
2. Faptul că în procesul de inspiraţie Dumnezeu nu a anulat personalitatea, stilul, perspectiva şi nivelul
cultural al scriitorilor nu înseamnă că acest proces a awt s ontrol inpedd supa lor su cd ei t procesul
de scriere, au distorsionat, în mod inevitabil, adevărul care le-a fost dat spre a fi comunicat. B. B.
V&rneld se amuză Ia posibilitatea de a interpreta că atunci dud Dumnezeu a vrut să fie scrise Epistolele
lui Pavet „El a trebuit să Se coboare pe pâmînt ţi să examineze cu atenţie oamenii pe care i-a găsit
acolo, căutînd frenetic unul care, în ansamblu, promitea să se potrivească cel mai bine scopului Său,
pentru ca apoi si Ea6nitA h n6d fo4at Mteridll pe @p a vrut să-1 exprime prin el, în ciuda înclinaţiilor
sale unrdle i d o piedeE dr mi ruce posibila din cauza enclerirticilor lui Ealcitrante, D6igr, d s-a petrecut
aşa ceva. Dacă Dumnezeu a vrut să dea poponnuj szu o sie d€ E?isole @ qi .ele ale lui Pakl, El a
pr€eatit h ?sEl (e ri le sie, si ael Pavel pe care El 1-a chemat a fost un Pavel care avea să scrie în mod
spontan tocmai asemenea Epistole" (Ihe t$pirorion and Authoitt oJ ri. sible l9sL, D, 15sr.
3. Caracterul inspirat al scrierilor nu este ataşat de alteraţiile care intervin în cursul transmiterii textului,
d nllroi de tqtul oneinl ata cM € f6t prcds de scriitorii inspiraţi. în felul acesta recunoaşterea in spiraţiei
biblice face să fie şi mai importantă analiza critică a textului, pentru a elimina alterările ţi pentru a
rtabili sE a ldt e*d onsiEl.
4. cshcrdul ispjEr al sierii bibli@ nq beluie identificat cu inspiraţia atribuită creaţiilor literare de
caliiat, nici chiar arwi (ch6 re aa€@e zul) ctld scrierea biblică reprezintă, de fapt, o creaţie literară de
calitate. Ideea biblică de inspiraţie nu este legată de calitatea literară a materialului ci de caracterul lui
d. revel.lie divinn s!{
('DUH, DUIIltl, SFÎNT; *PROFEŢIE; 'SCRIPTU. RA; rauToinAlEr rcANoNlL VECI{ULUI TISTA.
MENT, *CANONUL NOULUI TESTAMENT; «INTERPRMARS BIEUCA-
BIBUOORAIIE, B. B. I&!6eld, op, cit (o ME parte a materialului relevant se găseşte ţi în lucrarea sa
Biblica! Poundations, 1958, cap. 1 ţi 2); A. Kuyper, Encyclopaedia of Sacred Tkeology, E.T. 1899; J.
Orr, Rcvelatianaridlnspiration, 1910; CEH. HeniyCed,), Revetation and the Bible, 19SS; ICBarth,
ChurchDag-matios.l, 1,2 (The Doctrine of the Word of God), E.T., 1936, 1956i Wr s€n1., rapi(don,
1393; R. Abba, TJte Nature and Authority of the Bible, 1958; J. W. w6n{! chr!5t and the Bible, 1972: c,
c, Bskou. *4, Hdy scriptuft, 7975i IDNT \, p. 742-773 (s.e. 8r4phd)4, p. 1022.1011 G.r nom6).
J.t,P.
INSULĂ (Ebr. X pi. 'iyytm; gr. neso$, nesion). Din pună de vedere etimologic, este considerat adesea
că termenul ebr. înseamnă „teren locuibil", prin analogie cu un cuvînt arab înrudit, dar „ţărmuri" este o
traducere mai bună. în general VT indică insulele şi ţărmurile Mediteranei. Este inclusă de asemenea
ideea de depărtare, de ex., îs. 66:19; Ier. 31:10. Uneori se pare că are un tnţeles limitat, de ex.
„Chitium" sau „Cipru", în Ier. 2:10, „Caftor" în Ier. 47:4 (probabil Creta). Este interesant felul în care
Isaia foloseşte acest cuvînt. în 42:15 indică „teren uscat", în opoziţie cu apa. în 40:15 este paralel cu
„popoare", la fel ca şi In 41:1 ţi 49:1; în 41:5 este paralel cu „capătul pămîntului".
ssEul din NT 6re ltFit dd .nlie{itare. sh menţionate mai multe insule, de ex. Cipru (Fapt. 4:36; 1a:4;
15139), cEtl i Cauda Oapi 2n, Malra (Fa!t, 23:1) d Paan6 (Ape,i 1:9).
J.G.G.N
INTERPRETARE BIBLICĂ. Scopul interpretării biblice este să clarifice pentru cititori sensul şi
mesajul scrierilor biblice, Unele principii de interpretare sînt comune pentru Biblie si pentru al te
lucrări literare, în special alte lucrări literare antice; alte principii de rnEpEbF 6!ot lesare de leul hic al
Bibliei tr revelaţia lui Dumnezeu şi în viaţa poporului Său.
I. lnteryretrc a@eidn
Fiecare parte a Bibliei trebuie interpretată în contextul ei ţi aceasta înseamnă nu numai contextul verbal
imediat ci şi contextul mai larg de timp, loc şi situaţie umană în care se încadrează. Astfel, trebuie să
ţinem cont de o serie de consideraţii dacă vrem să prindem tld6d ter'tdui dt nai cmpler p6ibn.
a. Limbajul ţi stilul
Expresiile idiomatice ţi construcţiile lingvistice din linbil€ bolie e pot de€bi .l6nl1 de tulr de ele cu care
sîntem obişnuiţi în zilele noastre şi este necesar să ne familiarizăm cu ele într-o oarecare măsură, dacă
vrem să le interpretăm corect (*UMBAJUL APOCRIFELOR; "LIMBAJUL VT; «LIMBAJUL NT).
Trebuie observate de asemenea categoriile literare reprezentate în Biblie; lucrul acesta ne va feri, de
exemplu, să interpretăm poezia conform cu canoanele naraţiunii în proză, si vice versa. Majoritatea
categoriilor literare din Biblie sînt bine cunoscute din alte scrieri, dar prcfelil bibrid ţi, mi ale,
apaaupCe biblici, a!
576
INT'ERPRETARB BIBIJCA
trasaturi specifice care impun proceduri speciale de interpretare.
b, Cadnd istoric
Naraţiunea biblică include întreaga durată a civilizaţiei din Orientul Apropiat pinâ la anul lOOd.Cr., o
perioada de riteva milenii in care au avut loc o serie de schimbări de proporţii. De aceea, dacă vrem să
le înţelegem corect, este important să facem legătura între diferitele faze a te revelaţiei biblice şi
contextul lor istoric corect; în caz contrar s-ar putea să constatăm de exemplu, câ evaluăm conduita
oamenilor din Epoca Mijlocie a Bronîului după standarde etice din Evanghelii. De asemenea, putem
discerne principiile permanente dintr-o scriere biblică numai dacă raportăm mai întîi documentul
respectiv la condiţiile din epoca sa; în felul acesta vom reuşi mai bine să aplicăm la vremea noastră
acele elemente ale învăţătuii .d stlt Elabil€ h toate elnile,
c. Cadnd geografic
Nu ar trebui să subestimam influenţa exercitată de dimă ţi teren asupra concepţiei şi modului de viaţă al
oamenilor, inclusiv asupra religiei lor. Conflictele religioase din VT sînt întreţesute cu condiţiile
geografice ale Palestinei, \fenerarea lui Baal, de exemplu, a apărut într-o ţară în care viaţa depindea de
ploaie. Pentru canaaniţi Baal era zeul furtunii care făcea să rodească pămîntul ţi venerarea lui Baal a
fost un ritual magic calculat să asigure ploaie la timp ţi recolte bogate. De fapt, condiţiile geografice au
intrat într-o asemenea măsură în limbajul biblic, literal ţi figurativ, încît este necesarăo oarecare
cunoaştere a acestor condiţii pentru înţelegerea acestui limbaj. Lucrul acesta este adevărat în special cu
privire la Vţ dar chiar şl în NT s-a recunoscut, de exemplu, că geografia şi istoria Asiei Mici are o
contribuţie importantă la interpretarea Faptelor şi Epistolelor.
d. Situaţia umană
Mai impotut€ dedr pDblercle legate d. riap, loc şi limbaj sînt cele legate de viaţa cotidiană a oamenilor
pe care-t înrUnim în Biblie, iubirea şi ura lor, speranţa si temerile lor, relaţiile lor sociale etc. A citi
Biblia fără să ţinem seamă de acest cadru de viaţă înseamnă să o citim într-un vid şi să-i impunem
construcţii pe care nu a f6t niciodată destinată 6g l. $pone, Datoritd descoperirilor arheologice sîntem
în stare să reconstituim într-o măsura considerabilă condiţiile particulare şt publice în care au trăit
oamenii din Biblie £n diferite epoci; o lectură înţelegătoare a textului ne permite tntr-o oarecare măsură
să ne punem în situaţia lor şi să privim lumea prin ochii lor. Nu este lipsit de importanţă să încercăm să
ne închipuim cum s-a simţit un slujitor din familia lui Avraam, un sclav israclit în Egipt, un locuitor din
Ieribon atunci cînd oamenii lui Iosu nr4lhiau h jurul erqii eu u leuiror al Ierusalimului în faţa
ameninţărilor lui Sanherib, un $ldat dln afura lui David, o shjitosE prnonieln de război care o slujea pe
soţia lui Naaman, sau un constructor al zidului, sub conducerea lui Neemia. Atunci puteam înţelege că
o parte a apelului per-
Imanent al Bibliei se datorează accentului pe care ea D pe epra aelor tras5tui ale vi.$i lll@e .ar rămîn în
esenţă neschimbate în toate vremurile ţi în
n. Interpretarea specială InterpEtE bDlic, in9lid nu numi interpeia@ eîtorva documente separate, ci
interpretarea lor ca parte a Bibliei, luînd în considerare modul în care fiecare parte contribuie la scopul
Bibliei în întregime, întrucît Biblia conţine cuvîntul lui Dumnezeu pentru om şi răspunsul omului dat
lui Dumnezeu, întrucît conţine „toate lucrurile necesare pentru mtntuire" şi constituie,.regula de
credinţă şi viaţa" pentru biserică, putem căuta o asemenea unitate în toată Biblia încît fiecare parte
poate fi interpretată în lumina întregului. De f.pt, pureB c.5!b s prieipin de interprere unificator.
în interpretarea evreiască tradiţională a Scripturilor ebr. acest principiu unificator a fost găsit En. Lege,
care a fost înţeleasă potrivit cu învăţătura marilor şcoli rabinice. Profeţii ţi Scrierile au fost tratate En
mare măsură ca şi comentarii referitoare la Lege. în afară de înţelesul de suprafaţă al textului, numit
p'îat, a existat o aplicaţie mai extinsă, şi anume d'raS, deriwte prin folciE. rtiferitelo! prircipn de
exegern bine deinite dar ce apsr u6ri snificial€ clnd srnr jlde ete lrin prirm iardbrdelor epsetice di! zneb
noastre,
în NT şi în scrierile creştine primare, scrierile VT sînt privite ca o unitate care îl învaţă pe cititor despre
„mîntuire" ţi care îl echipează cu tot ce are nevoie pentru slujirea lui Dumnezeu Q. Tim. 3:15 ş.urm.).
Prccij, rcrbind prin putd€a Duhului sfnt, delu mărturie despre Cristos ca şi Cel în care îşi găsesc
tmplini@ pbdtiaile lui DL!D@u. fis.riitorii NT -a căror diversitate de personalitate, stil si gîndire
Eebuie lute h osidere ln intapEtare lu6irilo. lor-sînt de acord în privinţa aceasta. fnEvr. 1:1 ş.urm.
aele ,JtrulE rlndui qi nulte ctipui ln @re a blbjt Dumnezeu în vechime sînt puse în contrast cu cuvîntul
perfect şi final pe care 1-a rostit în Fiul Său; în scrierile Iui Pavel lucrarea lui Dumnezeu cu lumea este
urmărită în stadii succesive asociate cu Adam, Avraam, Moise şi Cristos. Interpretarea biblică în NT are
ca principiu unificator pe Cristos, dar acest principiu nu 6te €glicat !r nod neariq ci 6t€ aplicat li a{. lel
încît să scoată în relief natura istorică şi progresivă a rcvelafiei hibli*, Act lrin'piu cEator al interlre.
trrii a 16r ddiEt de biei@ apostolici de la cisrc însuşi.
ln l'6Eile p6i-ap6tolie inierpreta@ biblca a fost influenţată de conceptul grec de inspiraţie, care ceB o
ale8die a textului pe sri la!8t. ^.oast, infl@tA . lct mi eidenii in Aleend.ia. unde in perioada pre-creştină
întflnim interpretarea biblică a lnj Fi1otr. S€ d€d@ c,i prh alegone loae fi nabilit felul de gîndire al
Duhului inspirator; o mare parte a Bibliei care €h imceprabe ieletul s! €.ic in *Eul lirdal pure. li lEdr!
accettabild prin oleSorie. Această metodă, dezvoltată de Părinţii Alexandrini şi preluată de la ei de
mulţi Părinţi Apuseni, a întunecat în mintea cititorului modul de gîndire a Duhului şi a distlG @.ad6d
istoric al reldaleiAindft biblice. in conEae .u Alendrinn, q.o.la din Anrnrhia . d€i nu a respins în
întregime alegorizarea - a fost mai fidelă rats de s6d itroric a,l tqnnui,
Distincţia între sensul literal al Scripturii şi sensul elevat sau spiritual a fost elaborată în vremurile me-
dievale si au fost propuse trei varietăţi de sensuri spirituale ■ sensul alegoric, care a dedus doctrina din
naraţiune; sensul moral, care a extras lecţii pentru
S77
INTERPR.ETARE BIBLICA
viaţă ţi trăire; şi sensul anagogic (mistic), care a derivat sensuri cereşti din lucruri pămînteşti. Tbtusi, în
priM parte a Eldui M€di! a! eristat lu.r5n bu;e în domeniul interpretării literale, în special în şcoala St
liicto. din FEnF, tr sslul al 12.1€.
Refomtorn au pu u .ccent mu pe s4d lneEl al Scripturii şi pe metoda gramatico-istorică de exe geze, €
modalibt€ de stabili.e a resului literal. Ereg@ SrMtie-Gtolicd ete tundanentalr, da dula ce a t6t pusA
tundatia prin aeat, tutodr, 6re necesar să se facă apel la exegeza teologică şl la apli@$a pEctic!. In plu,
Iol6iE Bibliei ln vi:ta olditricilo. lui Dllr:ftau dir toare solele a ads în permanenţă la lumină aspecte noi
ale sensului ei, deşt aceste aspecte noi au validitate generala numai în măsura în care sînt înrădăcinate
în sensul adevărat şi original. Astfel, putem înţelege mai bine Epistola către Romani datorită rolului pe
care 1-a jucat ea în viegle luj Au8utitr, Luth€r ii W6ley; au olul pe ce 1-a jucat în vieţile lor îşi
datorează semnificaţia faptului că aceşti oameni au avut o înţelegere rară a ceea ce Pavel a avut cu
adevărat în gînd atunci cînd a scris Epistola.
Irter!retare tjpologici, .eaun l. viala h z€& noastre, trebuie folosită cu grijă şi cu reţinere. Forma ei cea
mai acceptabilă este aceea care discerne în recitalul biblic al lucrărilor lui Dumnezeu de îndurare şi
judecată un ritm repetat, prin virtutea căruia stadiile mai vechi ale recitalului pot fi privite ca şi preves-
tiri şi ilustraţii ale stadiilor mai tîrzii (vezi modul în care Pavel foloseşte experienţele lui Israel în
pustie, 1 Cor. 10:lş.urm.).
cEfiinii au s standard si u nodel p€ffir ln feld h ce Dotuul lor a fol*it Yr ia! o de a lucrării actuale a
Duhului Sfint este sâ le desluşească sdilruile, l. lel cm crtrGul bviat lea dstuit pentru cei doi ucenici
aflaţi pe drumul către Emaus (Luca 24:25 ş.urm.).
SIBUOCRAIIE. i, W Fnar, tiJtory oJ hreryretu-,lion, Iaa6; B, snltrey, IlE study .f th. BibL in &e
Middle Ages2, 1952; C. H. Dodd, According w the 5.rtstur.s, 1952: H. H. Ro*le, fte U^itJ of rhe Biblc.'
1953; E. C. Blackman, Biblica! [nterpretation, 1957; R. M. Graut, The Letter and the Spirit, 1957; J. D.
Wcod, The Interpretation of the Bible, 1958; J. D. sffi,mel^ttpr4ationof rhe &ripture 1962; cm-bri&e
Eisbry of the Bible, r-3, L9637ot J. an, .nA and New Intcrpretation, 1966; I. H. Marshall (ed.), New
Testament interpretation, 1977; G. W. Anderson (s1,), Todiriot od Inteturaatlon. 1979,
F.F.B.
IOAB. (Ebr.yâ"ăft, Jahve este tată"). 1. Fiul Ţeraiei, sora vitregă a lui David (2 Sam.2:18).
Numele'tatălui slu nu 6te dar aici, &r J@phE (^nr. 7,1r) splm că a fost Suri şi că mormîntul lui era în
Betleem (2 Sam. 2:32).
il indnin pe loab p€ntru prima @!j .turci ctnd lspres, d fratii sii, Asael si Abisai, a conds maia lui David
la vntdia de l. Helca!Haturin nnpoFiE forţelor rebele ale lui Iş-Boşet, conduse de Abner (2 Sam.
2:1217). Pe .hd fuge, rAbnd, dai a aat reţineri, 1-a omotît pe *Asael ca să se apere pe sine şi mai tfriiu a
fost omorît mişeleşte de loab, ca să răzbft snlgele (2 san. 2:23; 3:2i, 3o), da! probabil si Fnnlr cl
loialitate lli AbM lars de Davjd l-a on.
fruntat p€ loab .n p@bleM uui ri!€l porential la favoarea regelui.
David sa superat p€ repotd s.tu di! caua aetui mor si Ia jerit nult pe A!rcr € p€ 'm prin! i s on mare" şi a
profeţit ca Dumnezeu avea să) pedepsească pe ucigaş (2 Sam. 3:31-39). Cu toate acestea, după ce a
cucerit fortăreaţa iebusită, loab a fost făcut comanddbrl inEegn amte a lli Islael (2 San. 5:a; 1 CM, 11:6,
a), al cEtui pge in ael tjmp €b David.
leb s-a dovedit a n u 8@ral liiceput @re a ajubt rult la orltdaE noEliei, dar in @acterul său era un
amestec ciudat. In afară de oportunismul său şi de violenţa sa, cruzimea lui poate fi văzută in aEba cu
cde . lr4ele $ a aplier planul lui Darid d€ aI oftod pe urie (2 sm, 11:626). Tonrti, €l put6 fi ri nrinino6,
c@ a f6t clnd ra &odat Lui David creditul pentru cucerirea cetăţii Rabot-Amon (2 Sam. 12:26'31).
P@te c5 cel @i reMsbii si Mi smrinzător fapt este câ a încercat sâ-1 convingă pe David să nu f.ci
nundrat€@ poporuki (2 Sa. 24:2-4).
& ftllnin p€ i@! h rclul de lscltor de pae, inpacind p€ David ii Aharon int!-o ihprejuaie (2 sm. 14:23,
31,33), dd fti d.ziq .hd vinovelia lui AbsLd a fct cla'a, I@b a .diibuit la nl@t€ lui Absalon (2 s.n. 13:14-
33), ln ciuda lmn ld David ca viaţa tînărului sa fie cruţată. După această tntîmplare David 1-a înlocuit
pe loabcu Amasa (2 Sam. 19:13), dar IGb, plin de inhtivibre, a hebuit revolta lui Şeba şi a prins primul
prilej să-l omoare pe noul comandant, care se dovedise ineficient (2 Sam. 20:3-23). După aceea se pare
că loab a primit din nou fa@@ r€8elli p.nd o reme (2 sas. 24:2).
In ultineb zne ah lui David loialibre. lui loab faF de rese a rIztrt ti impreuti cu Abiabr si a\ii Ia dsluj-.q5
pe Adonia, ore da petendsr la bn (t împ, 1:5-53), împotriva voinţei lui Dayid, care hotă-nse € solonon
sil lmee la ion (r i{p. 2:23).De data ac.e l@b a spr'jinit p€ cile bu ftbuia si lucnn acesta avea să-1 coste
în final viaţa (1 fmp. 2:34), cînd, cu tncwiirtaH lui solo@l! a f6t omollt de B@ia înaintea altarului de la
Gabaon, unde fugise ca să-şi scape viaţa.
2. Fiul lui S€raia (1 Crc!. 4.14; ci Nen. 11:35), un oh din luda. 3. o fahilie ae $a întors împreună cu
zobbabel (rza 2:6t N€d. 7:11). prcbabil ci „loab" din Ezra 8:9 este aceeaşi persoană.
J.D.D.
IOAHAZ (ebi. fh6'aliâz, Janre a prftepuf).
1.O wiant a n@elui lui rAlazia, nul hi loran! al 6lea reg. al lui Iuda (Ga 4a.a41 id.Cr.i 2 Crcn. 21:l7;
25:23)j ln ac6tl cliant! a nmelui elddtul divin vire la lNput şi nu la dfttit.
2, FiullulIehaial 111@ti reAe .l regaturui de Nal lui Israel, care a domnit 17 ani după moartea tatălui
s5u (6d. 414,79a ld,cr,; 2 ihp. r3:1). ;n tinpul domiet lui ar atut le atatri r€peae ale Siriei sub conduerea
ld rHaael ii a lui tBo!- Hadad lI, ca rezulbt al nelegiuirilor sleii (13:23). lnrre ecste s.a incls tolehE
închinării păgîne (r 6). Fonel€ lui au fost decimate în aşa măsură (v. 7) îneît în cele din urmă a trebuit
să ceară ajutorul lui [ahveh (v. 4; cf. v. 22).
3. O inscripţie a lui 'Ţigla t-Pileser III vorbeşte despre tributul primit de la ia-u-ha-xi (mât)ia-u-da-a,
,JGhaz al lui luda" @o?T, p. s7). &esta 6te folm
S78
IOAN, APOSTOLUL
completă a numelui prescurtai *Ahaz, al 13-lea rege aL lui Iu<la, care a tinis daruri regelui 6iri.n (2
Inp. 16:7-8).
4. al 4lea 6u al lui l6ia (1 c!on. 3rrt Grc a dftnit .l 1a lereg€ al hi Iuda dupt tuns ta trl ui s:ula Mesnido
(d 609 Ld.Cr.; 2 lfrp. 23:3o). D!p, o domie .te 3 lui a fGt deponat dc far&Nl Ndo la re€dinla s de ra
ftbl. ln Ilamt 9i apoi in Egipl sde a f,wit (23:33-34), teleia l{ nmi! '$alm (ld. 22:11-u), o indicai€ c,
Idhaz a IGt nmele €u rq3l 4., .d M. Honeymm, Jar 67, !94A, p. 2o).
D.W.B.
IOAN, APOSIOIUL Infomtii]€ r6stE d6pre Ioan provin din două surse: NTşj scrierile patristice.
1. DoE dln Noul Tsr.hent a. în Evanghelii
Ioan a fost fiul lui Zebedei, probabil fiul mai tînâr, deoarece este menţionat întotdeauna după fratele sâu
Iacd, cr deplja Ebngh€liei du93 Luca 9i a tapteloi Aposrolilo!. Lu. d, orditua Pefi! t6ti 9i la@v prcbabil
pentni că în zilele de început ale bisericii loan a fost asociat îndeaproape cu Petru (Luca 8:51; 9:28;
Fapi. l:131, Dir MaEu 16:1 ii Mar 27:56 * deduce să n1ftb romi lui Ioan a f6t Salome, d@'@ ni se
spune că a treia femeie care le-a însoţit pe ceie două Marii este numită „Salome" de către Marcu şi
„mama 6no! lui z€b€deL de c6ft M.tei. Salone 6t€ on id@!e de obicei cd . f6t sr: cu Ma.iaj tum lui bus,
deoarece în Ioan 19:25 ni se spune că lîngS cruce .u 3idt pab re@i: cele dou.A Marii n€nlionaie de
Marcu şi Matei, mama lui Isus şi sora mamei Lui. Dacă această identificare este corectă, Ioan a fost
verişor cu Iru, din patu rerei Pirinln lui * pare cn au rost nlt,rili, de@@ ratl s5u, care era p6.a., ava
„slujitoriplătiţi" (Maieu 1:20); de asemenea, Salome a l6t m dintre fercile ,,carel- .jub! d ce avean' (L@
8i3; MaEu 15:40), Ien a lcr id.nrfi@t ade s d uroi.d nenuit al lui I@n BotezSlotul ..re, l,{pftun, cu
Ardrei, a fost lrldlrmt de c{rre Ioan Botd:rorul spE Isu, Mield lui DlMeau (I€n 1: 35-37); dacă în loan
1:41 citim pro tos, este posibil ca Andrei 55 tr fet primul cre I'a ads p€ iat€le sEu Simon la Isus, sica
ucenicul nenumit (Ioan) să-1 fi adus apoi pe fratele sau Iacov. Totuşi, lucrul acesta nu este cert, Sntrucît
există mai multe variante ale textului (vezi TNTQ. După chemarea ulterioară a lui Isus de a$ lre bt5r ti
plete de peuir (Mmu 1:19.20), Iacov şi Ioan au fost porecliţi de El floanerges, „fiii tuntuj (Mad 3:17),
prcbalil p€nrn ca erau galileeni exaltaţi şl impulsivi, al căror zel era nedis-dplinat şi uneori era îndreptat
în direcţii greşite (Luca 9:49), A.6r asp€ct al @racterului lor 6re arnbt in i,buiEa lor după ce u et de
smnteni a rener să-I permită învăţătorului să treacă pe la ei [Luca 9:54). FmitiIn afar5 d€ a.easta, * pare
c6 anbitiaei lo. personală nu a fost temperată de o înţelegere corectă a naturii împărăţiei Lui; acest
egoism persistent, împeurA d dorinla lor de a suJdri p€nd ts$, frr! 5n le pese de ei înşişi, este ilustrată în
cererea lor (încunjat de mm lor Mat. 20:20) ca s.a li e p€dn5 ri mp€ pozilij piivilegiate atNi cînd Isus
avea sA ieue idper5lq s3 (Manu 10:37).
în tlei eazn inpo.tante din lkftea DhinteanS a lui Isus, loan este menţionat alături de fratele său
Iacov ii d€ sino. Pebu, eilalli apostoli nefiina p.e kn* lnvi.fta fii.ei luj I.n (Maicu 5:37), €himbarea ra
ra!5 (Maru 9:21 9i în grădina cheainani (MaA 14:33)i potivir ld L!e, Pe&u 9i len au fGt cei doi ucenici
trimiţi de Isus să facă pregătiri pentru ultima nsa d€ Pait (Luca 22:3).
I@n nu 6te nsgonat p€ nme ln lvanglEua a Pab (d€ti fi lui zebed€i sint nertio.aF h 21:2), dar el 6b
aplcp. c! cenirudin€ ucenicd nmit „ucenicul pe care-1 iubea Isus", care si-a pus capul pe ?iepiul hi Isa
la ciM c4 de tain, (13:23), !i crruia hu i-a hcredin{a.o pe mm Sa L€int€ d€ a mui (19:2627); menicur
cE a alergat tmplwi .u ?etu ld nonnint in dinin€a!. prinului latte il a fcr cel dimii care a înţeles
semnificaţia deplină a pînzei cu care ilse inlSguat trupul lui Iss. 9i .are erau n@ tiMilse ii fr.i cahprl
trupul rdllui se Iss.6€in 9i el€.are (20i2, eraun@3); uc€ni.ul €re a f6r preenr aMd clnd ciistGd invi.t sa
areta! la Fpt€ dinEe ljgicii sai la Marea Tibe.iadei. In ElataraFpt€ ulrinului ircident din €p- 2l este
sprijinită tradiţia de mai tîrau potrivit căreia Ioan a tlii ptas la dlnci bltlne$ (21123). Dovada dir loan
21:24 cu privire La faptd .e len 6ie altorul Eknsheliei poai€ pnmi hterprersn ailente (vdi TNTQ.
b ln laptle Apfblilor
potivit prihelor naragmi din Fapte, Im impreua cu Petru, cu care a rămas asociat îndeaproape, a irebuit
s, sufere 3reul Nilittn iudeitor iaF de bbe. rica crqtini primrn (Fapt. 4:13; tn5133, 40). Annndol nce.icij
au dai dovadE de o hdriheals in vorbire 9i în acţiune, care a uimit autorităţile iudaice, care îi lriv€an
ca .oaneni neiNitafi $ de nd' (Fapr.. 4:13). Se pa!€ c5 l@n a continut tinp de tui nurli dl si aib: !n rol .le
@nducre in bGsica dh l€rclim. Impmne cu ped - avid Gndatul celorlalli .lcroli - ţi-a pus mîinile peste
samaritenii care fuseseră conrertili prin prcpovsdune. iui Fnip G.pt. 3:14)t el a putur fi ddris c un
„stUp" redutabil .l bbdlcn din Ierclin atunci cind biFrim a tsr vizi6i5 d€ Pavel la w 14 anj dupl
conv€nirea s (c61. 2:9). Nu ştim dnd a părăsit Ioan ierusalimul şi nici unde s-a dus de acolo. Dace
plsupuem cn el 6te viziohard c54n ^pd:liF€i, prcbabil ci el era ls Els .lrmi clnd a f6t exilat p€ PahGj
jdin p.iciE cultrhnui lui Dum. .ereu 9i din pricim m5tuiei Lui hs" (Apa- 1:9), d6i data ac€tui exil 6te
incefi5. Idn .! 4re nenlio nat în altă parte în NT, deşi unii cred că el se referă Ia sin€ c 'bilrind in 2 loan
1 9i 3 IGn 1.
II. DoEzt din &rl.rtle pa&lstle
Ixjsin oaKarc dovezi ftzii ii prcbabil nedenae de .rer€ €re 68tin .a apostolul toan a nlnt ca narir lin5i, la
incetul carie€i ele, pbbabil in acea wme .lnd &arele s5u lacd a fosr omdt de r.od (Fa!t. l2:2). Un cbnic.r
din s(olll al 9lea, c@rae Ham]told, reprcduc€ - aF cM putem v.dea - . afirmaţie conţinută în istoria lui
Filip din Side (cea 45o), u fraSment reloant (ft a i6t dsop€rit d€ B@r li 1339 9i carc afi4ni cE papiaq
epbcolul de la Hielalolis de l. nljl ddtuldui al 2l€a, in a doM sa can€ de Expuq| a s$linut ce ambdoi tii
lui Zebedei au nuit de noane vioterti, isplinind prezi cerea Donndui (Maru 10:39). DEi hn ccretntori
ecpti a@ast nGtuie cs 6ind auentice, mjontatea n co$idern F Filip de Side ca un mrtor
S79
TOAN. APOSTOLUL
nedemn de încredere cu privire la Papias şi sfat impresionaţi de lipsa oricărei referiri în scrierile lui Eu-
Fbiu b o mnniare rimpuie a lu Id& clt {i de faptul că nu se menţionează nimic în faptele Apostolilor,
&c! dttulol dii lui Irudidau suferir d€ f.pt în acelaşi fel si în aproximativ aceeaşi vreme. Este adevărat
că oarecare sprijin pentru afirmaţia lui Filip de Side pare să provină dintr-o martiriologie siriacă scrisă
prin 400 d.Cr., în care ziua de 27 decembrie este ziua lui „Ioan ţi lacov, apostolii de la Ierusalim"- de
asemenea, un calendar al bisericii din Cartagina, datat ta SOS d.Cr., care în dreptul aceleiaşi zile scrie:
„Ioan Botezătorul ji lacov, apostolul, pe care i-a omorît Irod" - cei care acceptă această dovadă susţin
că, tntrucft Ioan Botezătorul este comemorat în acest calendar la 24 iunie, este probabil că pe 27
decembrie s-a făcut o greşeală şi ar trebui citit Joan, apostolul". Totuşi, ne îndoim că martiriologia
siriacă ar păstra o tradiţie antică independentă de biserica de limbă greacă; de asemenea, faptul că cei
doi fraţi Sînt comemoraţi în aceeaşi zi nu înseamnă că au fost comemoraţi pentru că au fost omoriţi ca
martiri în aceeaşi zi. De asemenea, referirea la faptul că fiii lui Zebedei aveau să „bea paharul" şi că
aveau „să fie botezaţi cu botezul lui Cristo6/, nu nsahr, in nod trmr cn aniidoi erau destinaţi să aibă ca
sfîrşit o moarte violentă.
dală şi neconvingătoare poate fi prezentată o tradiţie mult mai puternică, reflectată de Polycrates, epis -
copul de Efes (190 d.Cr.} care spune că Ioan „care s-a .plet F piepd DoMdu{i, dupl e a f6r "s martor şi
un învăţător" (observaţi ordinea cuvintelor), „a adormit la Efes". Potrivit lui'lrenaeus, Efesul este locul
unde Ioan „a scos" Evanghelia şi i-a înfruntat pe eretici, refuzînd să stea sub acelaşi acoperiş cu Cerin-
thus, „duşmanul adevărului"; la Efes el a trăit „pîhă în alele lui Traian", care a domnit între 98-117
d.Cr. Jeronim repetă de asemenea tradiţia potrivit căreia Ioan a rămas în Efes pînă la adînci bătrîneţt şi
spune că atunci dnd Ioan era purtat la întrunirile creştinilor, el obişnuia să repete mercur „Copilaşilor,
iubiţi-vă unii pe alţii". Singura dovadă care ar părea să contrazică această tradiţie cu privire la faptul că
apostolul Ioan a locuit la Efes este o dovadă negativă. Se susţine că, dacă Ioan a locuit la Efes vreme
îndelungată aşa cum afirmă scriitorii de la sfirşîtul secolului al 2-lea şi a exercitat acolo o influenţă
mare, este remarcabil ca lipseşte cu desăvîrşire orice referire ta Ioan în scrierile creştine existente care
au provenit din Asia în prima jumătate a secolului, în special în scrisorile lui Ignatius ii ln Episbl. Iui
policarp, Dd, chid dac{ .b*n6 aluziilor la Ioan este semnificativa, aceasta ar putea fi o simdt indi.atie .
laptuhi ca .n ditr.t o difere, între reputaţia şi Influenţa sa la începutul şi cea de la Eflrşitul secolului"
(vezi V. H. Stanton, The Gospeh as Historical Documente, 1, p. 236), fn orice caz, obiecţia pare să fie
insuficientă pentru a răsturna tradiţia care s-a consolidat attt de mult, mai tîrziu. Westcort trage
concluzia că „nici un lucru nu este atestat mai bine în istoria Bisericii primare ca şi faptul că Sf. Ioan a
locuit şi a lucrat la Efes". Este adevărat că Westcott a scris Ei iMinte rle a(MulaE d@ilor o privirc la
martirizarea timpurie a lui Ioan, dar aşa cum am văzut, aceste dovezi nu sîttt adecvate sau suficient de
credibile încît să contrazică afirmaţiile categorice ale omului care a deţinut scaunul episcopal în Efea la
sftrşirul secolului şi ale omului care în aceeaşi perioadă a avut
ca scop principal investigarea tradiţiilor episcopiilor apostolice.
(rIOlLN, EPISTOIEIE LUr. i TIOAN. EVANGHTUA DUPĂ; *APOCAL!PSA0
BIEUoGRTFIE. S. S, Srdley, Joh^: Eveseliu and Intapraa, 197a; F. F. BMq* St John at Ephqa, NRL 6t),
L977-7A, t, 339-361. l&zi de are code_ntaiil€ Dodonate la rroAN, EVANGHEIIA DUPĂ.
RV,T.C.
Io,AN BOIBZAIoRUL 5-a nEst a@ 7 ia-c!.) într-o familie în vtrstă - preotul Zaharia şi soţia sa
Elisabeta; a crescut în pustia iudeii (Luca 1:80), unde a primit chemarea profetică în cea 27 d.Cr. (Luca
3:2). Trebuie tratată cu rezervă ideea că perioada în pustie a fost petrecută în asociere cu comunitatea
de la Qu@n s! u 3rup sinilrr d. *nidi: chiar dad ideea ar putea fi dovedită, lucrul care 1-a determinat
si ,getea*! DoMulul !n norcd bire prcsitit Fnh El" a fost un impuls nou (Luca 1:17), iar lucrarea lui
profetică trebuie să fi implicat o ruptură cu esenienii sau orice grup similar cu care ar fi fost asociat
anterior. DrpI e Duhul prchFei a Enir !6re .1, a dobtrdt repede faimă ca un predicator care cheamă la
pocăinţă naţională. Mulţimile se înghesuiau să-1 asculte şi mulţi dintre ascultătorii săi erau botezaţi de
el în lordd dupA c. qi oArtui*au p5€tl€.
rl a rqr o atitudire de @nda]tME EdieE a rînduielii existente tn Israel; „securea", a spus el, „a fost
înfiptă la rădăcina pomilor" (Mat. 3:10; Luca 3:9). El a demascat pe liderii religioşi ai poporului ca pui
de vipere şi a tăgăduit că ar exista vreo valoare în simplul fapt că erau urmaşi ai lui Avraam. Era
necesar un oou hceputj a sit timpd sa clEm din htrosa naţiune o rămăşiţă loială care să fie gata pentru
sosirea iminentă a Celui care avea să vină şi pentru judecata pe care avea să o aducă. Ioan s-a
considerat şi a vorbit despre sine ca un simplu mesager orimis să pregătească drumul pentru Cel care
avea să vină, pentru care el se considera nevrednic să îndeplinească chiar şi cel mai neînsemnat
serviciu. în timp ce lucrarea lui era caracterizată de botezul ca apă, lucrarea Celui care avea să vină
avea să fie caracterizată de boteul cu Dulul stur i fe.
Faptul că Ioana intenţionat să dea rămăşiţei loiale o existenţă distinctă şi uşor de recunoscut este
sugexat de afmada |!i J*phs (Anr 18.U7) ci toan a f6r „un om bun care le-a cerut iudeilor să practice
virtutea, să fie drepţi unii cu alţii şi pioşi faţă de Dumnezeu, şi să se unească prin botez"- ultimele
cuvinte par să indice formarea unei comunităţi religioase în care se intra prin botez. Probabil că aceasta
este o descriere corectă a situaţiei. Dar cînd Josephus continuă şi spune că Ioan „i-a învăţat pe oameni
că botezul era acceptabil înaintea lui Dumnezeu dacă era făcut nu spre iertarea păcatelor oi pentru
purificarea trupului, dacă sufletul a fost purificat mai înifl prin neprihănire", el se deosebeşte de
relatarea NT. Evan-gheliştii spun clar că Ioan a predicat „botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor".
Josephus probabil că a ati@t la boteul lui I@ @ e stia .l d6r. semnificaţia spălărilor rituale la esenieni;
Regula comunităţii de la Qumran descrie semnificaţia unor asemenea spălări în mod aproapeidentiecu
ceea ce spune Josephus despre botezul! ui Ioan. Dar botezul lui Ioan,
580

IOAN. EPISAOLELf, LUI

Ia fel ca şi propovaduirea lui, ar putea reprezenta o îndepărtare deliberată de la crezurile şi practicile
esenienilor.
irtE ei ce aq hit la len @ rA fia boteati a fost ţi Isus, pe care Ioan se pare că 1-a aclamat ca fiind Cel ce
avea sâ vină si despre care a vorbit anterior ■ deşi mai tîrziu, în închisoare, a avut îndoieli cu privire Ia
aceasta identificare si a trebuit să fie asigurat din nou că lucrarea lui Isus era marcată tocmai de acele
trasaturi caracteristice pe care le-au prezis profeţii ca semne caracteristice ale vremii de restaurare.
Lucrarea lui Ioan nu a fost limitată la valea lor-ddului, A6@lir din Iq 3:23 .4 el a plrgsit p6tru o vreme
valea Iordanului şi a desfăşurat o campanie de botez (probabil de scurtă durată) Ja Enon, aproa pe de
Salint", unde era apă din belşug, are implicaţii care pot fi trecute uşor cu vederea. W. F. Albright (TTie
tucnoalos oJPal6ti^9 19s6, p. 247) probabU că aE d€ptate dld lleaza act le la NE de Nrblus It aprpierc
de izEEle l&di rmh - d .lt. dvie, într-un teritoriu care era în vremea aceea samaritean. Aceasta ar putea
explica anumite trăsături ale religiei samaritene atestate în primele secole creştine şi clarifică cuvintele
lui Isus către ucenicii Săi în Ioan 4:35-33, cuvinte spuse cu privire la oamenii din această regiune şi
sfîrsind cu afirmaţia: „Alţii s-au ostenit şi voi aţi intrat în osteneala lor". Ceea ce au secerat ei (Ioan
4:39, 4r) . fGt soniMt dc 16,
După această perioadă de propovăduite în Sama-ria Ioan trebuie sâ se fi întors în teritoriul lui Irod An
tiF CIROD, 3), prcbabn in PeM. El a atE supiciunea lui Antipa, ca lider al unei potenţiale mişcări de
masă cu rezultate imprevizibile; el a atras de asemenea 6tjritat6 hi Andra, d tui ales a celei de.a doua
soţii a lui Irod, *Irodiada, întrucît a condamnat ciiAio.ia lor @ 6ind ilicita, Dh ac@de cauz3 a fo6t
închis în fortăreaţa *Machaerus şi Perea, iar cîteva l6i mi 6r.,iu a f6t modr,
în NT Ioan este prezentat mai ales ca un premergător al lui Cristos. întemniţarea Iui Ioan a fost un
semnal pentru începutul lucrării lui Isus în GalGeea (Marcu 1:14 ş.urmO; botezul lui Ioan a oferit un
punct de pornire pentru propovaduirea apostolică (Fapt. r0r37; 13:24 !.w.; d 1:22 ti Marcu 1:1-4). Dupa
părerea lui Isus, Ioana fost Ilie cel promis de Mal. 4:5 ş.urm., care trebuia să vină şi să completeze
lucrarea de restaurare în ajunul „zilei Domnului, cea mare şi înfricoşată" (Marcu 9:13; Mat. 11:14;
c/Luca 1:17). Isus 1-a considerat de asemenea ca ultimul ţi cel mai mare din şirul de profeţi, „Legea şi
proorocii au ţinut pîdă Ia Ioan; de atunci încoace Evanghelia împărăţiei lui Dllrehu * propdrade$te (Lua
16:16), Prin ume, <t{i nu a lct depi!ft de nim6i e pozitje personală, el a fost (în ce priveşte privilegiul)
mai mic dedt cel mai mic din împărăţia lui Dumnezeu; el a stat pe pragul unei noi împărăţii ca şi
crainic al ei (]a fel cum Moise a văzut ţara promisă de pe Pisga), dar nu a intrat în ea. Ucenicii lui au
continuat sâ existe ca grup un timp considerabil ţi după moartea sa.
BEuocRAFts. C. H. rcelllg, Joh^ the aaprila 1951i J. Steimtu, saD. Join |ne !dot6. dnd rne Desert
Traditian, 1958; A. S. Geyser, „The Youth of Job! the Baptist" NovJ 1, 1956, p, 70 ,,The$1m.; W H.
Bwwnlee, „John the Baptist in the New light of Ancîent Scrolls, în TheScrolh and the New
Testament, .d. K SEnd6il, 195a, p. 33 im.! C. H. H, Scohie, Joh^ rh.Baprist, 1964,
F.F.B.
IOAN, EPISTOLELE LUT.
I. Cadrul şi împrejurările scrierii Epistolei întîî a Iul Ioan
1 loa l&epe @ ti o lpistoh, dar tr e nu €xisti nimic „epistolar", în sensul strict al cuvîntuluî (spic
deosebire de 2 si 3 Ioan) si seamănă mai mult cu un tratat care se adresează unei anumite situaţii.
Scrierea ei a fost impusă de activităţile învăţălorilor fa\i care eau separat de bi*ric. (*! bi*ricile) căreia
îi scrie foan şi care încercau să atragă pe cei credincioşi (2:18 ş.urm., 26). Ei au format un grup @teric,
cre&rd ci a! o roe1ter€ superi@dt celei a qqtinildr le dnd (4 2:20, 27i 2 IGn 9) d. !lnd dovadă de prea
puţină dragoste faţa de ei (c/ 4:20).
Ei .u ro$ nEinrain €Eticilor de Mi tiEiu cu6cuţi în general ea „gnostici" (de la gr. gnosîs, care înseamnă
„cunoaştere") ţi care pretindeau că deţin o csoqter€ spe.iau a )ui Dujll:@u si a t6lo3iei" !e baa detinei
lor noi e paie cl €i au cont6tat fapn! că Isus a fost Cristosul C2:22). Fiul preexistent al lui Dlllll@u (1:lj
4115; s:5,10) venit h Eup offic (4:2; 2 Ioan 7) pentru a obţine mîntuirea oamenilor (4:9t,m,, 14)- Nu itin
d cqtitudire ce lomi a lut această erezie. în general se crede că a avut oarecare afinitate cu concepţiile
susţinute de Cerinthus în Asia Mică la sfîrţîtul secolului 1 d.Cr., deşi nu este o erezie identică cu ceea
ce ştim despre învăţătura lui. Potrivit lui Cerinthus, [sus a fost un om bun în care a locuit c.ietosul cele,
din mmrd hotdului d pinl iainte de răstignirea Sa (Irenaeus, Adv. Haer. 1. 26. 1, în J, St*sd!, 4 f{d ,
6ebi6, 1957, no. 70) - o concepţie care se pare că este contrazisă în 5:6 şi în diferite versete care pun
accentul pe faptul că Isus este (nu a fost doar în trecut) Cristosul, Fiul lui Dumnezeu (2:22i s:1, s), O
ase@ lnvdFtue probabil c.! a r6t leSare de distirctia obirnuitr taotn de enGrici între spirit şi materie,
concepţie potrivit căreia o întrupare reală a lui Dumnezeu în materie a fost imposibilă şi întruparea a
fost numai aparentă (ca în docetism) su tenporadi (a h edltianisnD.
învăţătorii falşi mai pretindeau că ei sînt „fără peee (r:3, 10) {i, .5 ei nu au nmie de r5,tupdfta tri! noan6
lui ku Cri5tdsl de fapr, ei eFu indife@li din puct de v€deE rcnl, 1mau .ale lu'ii (d 2:15), ,sro6u potucile
lui cdstos (2:4) ti făceau ce Ie plăcea (totuşi, fără să se complacă în pncar hudar). Ei N tiau dai sm cd
pa@td 6te o categorie morală, adică, nelegiuire (3:4, 7 ş.urm.) şi de aceea credeau că sînt consecvenţi
dnd susţineau că sînt fără păcat şi în acelaşi timp se complăceau în egoisn ii lipsa de dBg6E, Prcbabl ce
tebde si observăm aici şi influenţa distincţiei gnostice între spirit si materie: întrucît trupul (materia) era
rău prin sir€ 9i lufui spintd eu sunetul (ihpl@tat ii nod divin) are importanţă, comportarea trupului este
lipsfta de Elsnld pdrru ftzul lor cre$i!,
loan sie pertru a ofed u dhdot Fntlu ac6t5 învăţătură şi desfăşurarea argumentului său în acest tratat
poate fi înţeleasă mai bine dacă reţinem lucrul acesta. încercările de a explica structura dificila a cărţii
în termenii criticismului sursei (R. Bultmann; W. Nauck; J. C, O'Neill) au găsit prea puţină acceptare.
561
IOAN. EPISTOLELE LUI
II. Schiţa conţinutului Epistolei Intll a Iul loan
I@n h.epe prin a spw ce *opd stu 6te sI le qpli@ cititorilor e a a@it $ e a ldzut cn piivire la cuvîntul
vieţii manifestat în Isus Cristos, aţa îndt să poată exista părtâşie între el, cititorii săi si Dumnezeu £1:1-
4).
După aceea el enunţă declaraţia fundamentată: Dumnezeu este lumină, ţi pe baza acestui adevăr uni-
versal acceptabil trace La abordarea cîtorva afirmaţii eronate ale oponenţilor săi (1:6a, 8a,
10a;2:<ia).Spre deosebire de ei el susţine că numai cei care umblă în lumină pot avea părtăşie cu
Dumnezeu ţi curăţire prin sîngele lui Isus. Dacă dneva neagă că este un păcătos care are nevoie de
curăţire se înşeală singur, dar păcătoşii pot avea siguranţa iertării de către un Dumnezeu credincios,
prin Avocatul drept (neprihănit], Isus Cristos. Dacă cineva spune că îl cunoaşte pe Dllm€reu .lar nu
lnplin€b poucile Lui 6t€ h mincinos (1:5-2:6).
CrEtnin shi chetuf apoi s aeulte pollma na uA a lui Dllfud, Defi ac6b 6re de fapt o porunci Ehe, alu 6te
prcrentatE din nd @ l€3s uei noi ere de lmina cde a i@put s5 srSlreasce in nrru nericul lumii vechi şi
păcătoase. loan crede că li se poate adresa cititorilor săi în felul acesta, deoarece ei au intrat deja în
această eră nouă şi se pot bucura de privilegiile iertării, cunoaşterii şi puterii, şi îi îndeamnă să nu se
mai agate de lumea păcătoasă care este @ldalrM|e sa ptr, (2:717).
UE dinft btl5ruile c@tdistice ale sirii noii ere a t6t ap.rilia ac6tor lnritsbri fa\i ce acm au părăsit casa lor
temporară din biserică. învăţătura lor este o contestare a faptului că Isus este Cristosul, Fiul lui
Dumnezeu, şi aceasta înseamnă de fapt că ei îl tăgăduiesc pe Dumnezeu Tatăl însuşi. Ei pretind că au o
cunoaştere specială, dar loan îi asigură pe cititorii săi că, avînd în vedere ungerea făcută de Dumnezeu
(adtci, un8!M o Duhn su p@re cu cuilnnn lui Dumnezeu), toţi creştinii au adevărata cunoaştere (2:18-
27).
El îi sfătuieşte să rămînă în Cristos, Cel sfint şi Cel drept (neprihănit), şi să se cerceteze pe ei înşişi şi
pe învăţătorii lor, prin comparare cu Cristos. Aceasta dre la j<tea priyilegiLnui Mre pe aE ll au ddrinii
ca {i colii ai lui Dumea! g privilesid si mi Il@ că, la venirea lui Cristos, ei vor deveni ca şi El • şi toate
acestea constituie un imbold puternic pentru o trăire sfnts (2:233:3),
Aşadar, prin ce se deosebeşte caracterul copiilor hi Dlfuseu de cel al opinor diawldui? in!,ucn cristc a
v6ir @ sa ridie !!@rul, opiii lui Dq nezeu nu păcătuiesc si, de fapt, nu pot să păcătuiască, £n tinp e
@piii diaElului lu fac e ete hin ri N au dragoste. Prin această afirmaţie neechivocă, care trebuie
înţeleasă în lumina versetului 1:8, loan spune câ un creştin, !h calitatea lui de creştin nu poate păcătui:
el vorbeşte despre caracterul ideal al creştinului, spie deosebire de învăţătorii falşi care nu au făcut nici
o ttcdre se adrgl act ideal (3i4-10),
De fapt, creştinii se pot aştepta să fie uriţi de copiii diavolului, ia fel cum Abel a fost omorît de Cain; pe
de alta parte, trăsătura caracteristică a unui creştin adevărat este dragostea, care poate fi văzută nu în
omor, ci în sacrificiul de sine şi într-o dragoste practică (3:11-13),
Plin .leIE@ fapre de dnSGte onul itie ce 6te creştin, aşa îndt, chiar dacă uneori conştiinţa lui îl
condamna, el poate avea totuşi încredere deplină în faţa Judecătorului său, Dumnezeu, care cunoaşte
dorinta lui de aI iubi qi de a,L *ryi (4 I@2111Dide fapt, înarmat cu această încredere, el poate fi îndrăz -
neţ în rugăciune, întrucît ştie că îi este plăcut lui Dumnezeu prin faptul că păzeşte porunca Lui dea iubi
şi, mai mult, va primi asigurarea lăuntrică de la Duhul iui tuiDweeuE (3:19-241.
Dd .m poate fi sigu h cr€itin ct re Duiul lui Dumnezeu? Şi învăţătorii falşi pot pretinde că au Duhul,
loan răspunde că un crez corect cu privire la Iaptul ca IsE Crisr6 a knit In Eup 6E un s*m sigu de
inspiraţie. învăţătorii falşi, însă, sînt motivaţi de spirinn lui antidirt (4:1,6),
După această digresiune loan se întoarce la tema dragostei. Dragostea, repetă el, este semnul că un om
este născut din Dumnezeu, deoarece - aşa cum s-a arătat în jertfe lui Cristos, Dumnezeu esre dragoste.
(Aaasta 6te a dou d(laFlie Mjori a lui ioa! @ ?rivir la mn@ lui DuM*u.) chid dad oan6n nu-L pot
vedea pe Dumnezeu, ei pot şti că El locuieşte in ei daca ei dau dobde de dEsoste (4:712).
loan rezumă apoi temeiurile siguranţei creştine -posedarea Duhului, mărturisirea lui Isus Cristos şi
practicarea dragostei. Acestea sînt semnele că Dumnezeu locuieşte în noi şi ne dă încredere pentru ziua
judecăţii, întrucît nu poate fi teamă acolo unde este dragoste. Totuşi, pentru a evita orice răstălmăcire
antinomiană sau „spiritualistă", loan accentuează că o asemenea dragoste pentru Dumnezeu este
însoţită, în mod inevitabil, de dragoste pentru fraţi. Toţi cei care îl mărturisesc pe Isus Cristos îl iubesc
pe Dumnezeu şi pe semenii lor. De asemenea, nu este greu să ţinem poruncile Lui, deoarece aceia care
sînt născuţi din Dllmeru por birui, prin .Edintr, tonele care se ridice nnpotrik lor (4:13-s:4),
Aceasta îl duce pe loan înapoi La tema credinţei. Credinţa creştină adevărată este centrată asupra lui ris
cist6 m nu nlmi cE s-. flps ta bot;zul cu apă ci Şi-a şi vărsat sîngele pe cruce şi Duhul depune n5tuie
d5pre El O@ 15:26). Acestea trei - Dul, apa şi sîngele - sînt mărturia sigură a lui Dumnezeu menită să
confirme credinţa în Cristos. Poate ca loan se referă de asemenea la activitatea mîntuitoare a Dunurli h
bisencd (*u ln viaF individualt a ccdin c'6ulut, iar botearl qi ciE DoNului sntiru! ., depună această
mărturie. A nu crede această mărturie înseamnă a-L face pe Dumnezeu mincinos şi a respinge viala
vqnica pe care lea dar.o @@nilor ta lid seu 45.5-12),
în concluzie, loan spune că scopul^ său a fost să le dea cititorilor săi siguranţa mîntuirii. întrucît ei pot
fi ri8ui d€ raspEul divin la tuseciune lor, ei Eebde să-iîntoarcă înapoi ■ prin rugăciune - pe fraţii care s-
au rAtlcit (rolu9i rusiciue nu 6t€ de nici u totos în ezul uui pacar de @rte, ori@e d fi {el paetl în fine,
urmează trei declaraţii mari - creştinii au puE€a s! nu pAc5tuias.a, ei apa4in lui Dl:rem s ei sînt în Isus
Cristos care este marele lor învăţător • şi u qlrin lndem de a € feri de idobri€ (adita de închinarea la zeii
păgîni, dar sensul nu este cert) (5:13.211,
III. Cadrul şl conţinutul Epistolelor 2 şi 3 loan
Epistolele a 2-a şi a 3-a loan sînt scrisori propriu-zise, fiela din@ el€* fiird suncidr de lulgt bdt st lr@pi
p€ o foaie sbndard de papiru (25 p€ 20 ch)
582

!i dnt aketujE @rJom tip€nlui sisorilor din rcmea aceea. CPentru o paralelă remarcabil de apropiată
destmctura Epistola a 3-a a lui Ioan, vezi C.K.Barrett, TTie New Testament Background: Selectai
Documents, 1956, No. 22.)
A 2{ Eptstotl a hl Iom 6te ad@ia de „bătriti1" către „aleasa doamnă si copiii ei". După toate pFba
biriindle st€ u nod sinbolic d€ a * adle bishii (cl 1 Pet. s:13), ndi! Drcbabil sA deturea pe orice oameni
ostili în mîinile cărora ar putea cădea scrisoarea (1-3). Ocazia scrierii este similară cu aceea pentru 1
Ioan (qf. 2 Ioan 7 ţi 1 Ioan 4:3); învăţători falşi călătoreau din biserică în biserica şi tăgăduiau că Fiul
lui Dumnezeu a fost întrupat cu adevărat. Bâtri-nul avertizează împotriva unei asemenea învăţături; cei
care acceptă această învăţătură nouă şi mai înaltă abandoned cEdinla lor in Dllme*{ Taril lui kG Crist6.
El ii aErrikaza p. prietmn sai s: nu Ie a6.d€ găzduire învăţătorilor falşi şi ii încurajează să urmărească
adevărul care rămîne totdeauna în ei şi să împlinească1 porunca dragostei (4-11), fn fine, el ex !rim,
speFnla c5 ii % v€dea cuind !i adaw5 sturrri din plns biFricji s.re (12 s,lm.).
3 Ioan este o scrisoare personală (la fel ca şi FOimon), adresată lui Gaiu, prietenul bătrinului, care era
un membru conducător într-o altă biserică. El este lăudat pentru statornicia sa Ungă adevăr şi pentru că
a arătat o dragoste practica faţă de predicatorii itineranţi care depindeau de bis€nci p€nh iniretinerea lo,
03), Atinldi@ lui 6te djamer.l opus: f.r, de aceea a lui Diotref, care căuta să fie lider al bisericii ele
(pbbabil intr.o bisdca invdi@te cu a tui caiul împotrivindu-se sfatului lui loan; şi care probabil că a
ţinut ascunsa faţă de biserică o scrisoare anterioară a lui I@n g a retuzt sa-i pri@a! € pr€di@torn
itineranţi şi ia exclus pe cei care i-au primit. Probabil cS aici vedem dificultăţile cauzate de formarea
unei conduceri stabile a bisericii locale, în paralel cu existenţa supravegherii apostoiice şi a
predicatorilor itineranţi; şi ca Diotref aspira la poziţia de „episcop" în biserica sa şi respingea orice
amestec din afară. Nu încape îndoială că asemenea dificultăţi apăreau cînd apdblii Eeor Pe a@lq dar
6te clar ce Djotref nu a $atat pFblmle tnrN nod cretin. Bndlqt n anu!. ca € veni Si * E mpa el trsBi de
Diohef dacă va fi nevoie (9-11). în fine, un cuvînt de laudă p€ntru Dimibie (probabn plitrorul risdn si 6
învăţător itinerant); scrisoarea se încheie cu o salutare caldă (12-14).
IV, At@t6rl extemc alc EDbtotetor Potrivit lui Eusebiu, Epistoia 1 loan a fost folosită de P.pias (prin
dul 140) {ieE ci@te de poloD{ Drin anul 110-120) si foarte probail de Iustin (cea 1S0-160). A t6t
accepra6 e o lEare a celui caE a sis Evanghelia a patra, apostolul loan, de către Irenaeus (h jltd anului
130), camtul Mu.roriar (@ 1Bo 200) $ cleMt din AlendJi. (@ 2ool_ pddiv* lui Eebiu, aursbdrrr€a ei N
a fct pusn niciodarS la Îndoială. Probabil că 2 şi 3 loan sînt trecute în Canonul Muabrian (J. sr€v€son,
op. .ir., No. 124 si nota); 2 Ioan este citată de Irenaeus şi Clement din Alexandria a scris comentarii
probabil despre amîndouă epistolele. Absenţa menţionării sau îndoielile cu privire la @ni.itarea lor,
oslindit€ h sidil. lni EEbiq care f, ciraz.t pe oris€n (J. srel4Nn, op, ci.. No_

ioan, epistoleI.e lui

239), sau datoFt din€siunor r€dw ale epifiol+ lor.
V, Provenienţa, autorul şi data scrierii
Este foarte probabil că cele cinci scrieri ale lui Ioan prcvin din A3ia. ,@ar! supozifie referitoare la E!is-
tole este sprijinită de faptul că atacă învăţătura cerin-tiană, şi de tradiţie care susţine că autorul lor sa
aflat la Efes.
ln priyinla antotului ElGrolelor li a sierilor ioa. ni.e q&t! pbbleme care lnd nu au fd elunonar€ pe
deplin.
în primul rînd, este cert că acelaşi autora scris cele trei Episrole, dqi luqut ac6b a t6t contetar d€
Jeronim, iar mai recent de R. Bultmann {op. cit., p. 1 s.urm.). 1 Ioan este o scrisoare anonimă, dar
putem susţine că autorul ei a fost de asemenea „bătrînul".
In al doilea rînd, este destul de si jur că Evanghelia după loan şi 1 loan sînt scrise de acelaşi autor.
Această părere este contestată de C. H. Dodd (p. xlvji-lvi; mai pe IarA în „The Fi6t Episde of John md
ihe Fosh FGcpeti, iulu 21,1937, p, 129-1s6) şi d€ C, K Baren (Ihe(kspda@fainq ta sr. John, 1955, p.
49.521, dar dovezi convingătoare sînt date de A. E. Brooke (p. i-xn0, W. F. Howard (Ţhe Fourth Gospel
in Recent Criticism and Interpretatian"1,19S5, p. 281-296) şi W.
C. wilson (JlS 49 ls4a. p. 147256J. Nu Ft ffE indoieu cl Evan3helb dupa lan si r t@ reprezinr! aala$
nod de gindiE adi.at la dotA rit@rii diferir€, Eknshela dup, I@n 6ie s studiu proi;d al ind pării lui
Cristos şi este adresată în primul rînd lumii din afar5, .a o IErare apoloserid; 1 rcn ste u dtat .erut d€ o
situal€ pa(icdars rtin bisicr. Difeml€le dinie @le doui srieri pot n exgticate in mare măsură prin
diferenţa de scop şi destinaţie. în mod logic, Evaishela dupt loo pRed. 1 r@;, dar este greu de stabilit
dacă aceasta a fost ordinea scrierii lor; este evident că Evanghelia este iodul multor ani de meditaţie şi
este posibil cal Ioan să fi fost scrisă în perioada aceea.
In al t€ilea dna, ftbuie eminait relari2 dinft Apaalips (@e 6te aEibuir! .Dostolutui 16 E baa uno!
put€mice dowi di! erdior) ii EEtrsneiia dupa l@n si 1.3 lqn. Torin 6njom c6reia cl€ cinci c.4i au u auror
.omu e 8reu de suti(r, a!. cm a observat încă foarte devreme Dionysius din Alexandria (J, Stevenson,
op. tic, No. 237). Există diferenţe teologice considerabile între Apocalipsa şi celelalte scrieri ioanine,
deşi există asemănări remarcabile. în pls, limba g@c, din ^pealipe s de*b6ie de a@a folcit în orice .lti
de din NTi in cilda sugestiilor1 că a fost scrisă original £n aramaică, probabn de cgre aceaSi pelklA €re
a tuis EE*helia şil-3Ioanîngreac(f, teoria unui autor comun trebuie să rămînă îndoielnică.
Avlnd in vedere .cte fapr€, au IGr lDpE diferite teorii cu privire la autor şi trei dintre acestea rcriia sn le
acordin armfie,
Mai întîi, teoria tradiţională, care este sprijinită de
D. Guthrie (New Testament Introduction) atribuie toate cele cinci cărţi apostolului Ioan. El a fost
cunoscut prin €xcerenla € „bătrinul" în Asia Mi.!, datorii' vîrsteişi autorităţii sale (c/. 1 Pet, 5:1, un titlu
similar), împotriva acestei teorii pledează problemele ridicate d€ Apealip6a il inceftitudinea !€ car€ frn
ced5rori o gas in dovezile dr€m€ cu privire ta faptd c6 apctolul I@n a. 6 autorul E€rlgieliei_
5S3
IOAN. EPISiIOI'EI.E LI'I
A do@ eluti c@ ai.A plim dintr act€ dificultăţi, este că Evanghelia după loan ţi 1-3 loan au fost scrise
de apostolul loan, iar Apocalipsa a fost scrisa de un alt loan care nu ne este cunoscut din alte surse.
Aceasta a fost In esenţă teoria lui Dionysius din Alexandria şi în zilele noastre este sprijinită de A.
WikenhauserWeivTestamentIntroducrion,.E.i:, 1958, p. 547- 553). în această teorie trebuie să
presupunem existenţa unor legături între cei doi loan, pentru a explica similarităţile teologice dintre
scrieri.
A treia soluţie, care evita a doua dintre dificultăţile teoriei tradiţionale, consideră că autorul Evangheliei
după loan ţi 1-3 loan, a fost un ucenic al apostolului loan iar loan a fost probabil autorul Apocalipseî.
(Exista diferite variante ale acestei teorii.) Potrivit acestei teorii, ucenicul lui loan era cunoscut ca
„bătrî-nuT.
în sprijinul acestei soluţii a fost adus adesea un pasaj binecunoscut din Papias (J. Stevenson, op. cir.,
No. 31); Papias se referă la anumiţi apostoli, între care ţi loan, care se pare că erau morţi, şi îi numeşte
„bătrîni" („presbiteri"), iar apoi se referă la doi ucenici ai Domnului care erau în viată, Aristion ţi
bătrinul loan. Unii cred că acest bătrfn loan a fost ucenicul apostolului loan ţi autorul Evangheliei după
loan precum şi a Epistolelor 1-3 loan. Dar această idee este foarte speculativă. Nu este cert dacă Papias
se referă aici de rlou, orl la m sinsu lod (.posbhn) eu ls doi loan diferiţi, şi pot fi citate nume sonore
pentru ambele interpretări, în plus, Papias a acordat titlul de „presbiter" („bătrîn") mai multor persoane
(inclusiv apostolul loan) si nu este cert dacă el a folosit titlul în acelaşi sens ca ţi autorul Epistolelor 2 şi
3 loan. în fine, Papias nu spune că ipoteticul „loan bătrînul" ar fi fost un ucenic al lui loan. Prin urmare,
pe baza acestei teorii nu putem stabili cu certitudine daca bătrinul din 2 ţi 3 loan se numea loan sau
dacă a fost „bătrînul l@n" din *rie@ Ln Papi6.
în ffinblq .a tul plauibilt teorte 6te c! Eknghelia d cde aei €pisrole lht lu5ri ale a!o. touui I@ $u ale sui
u@!ic apbpiat al seu,
Data scrierii Epistolelor 1-3 loan nu poate fi stabilită cu precizie. Dovezile de la Qumran permit posibi-
litatea unei dezvoltări mai timpurii a teologiei de 8€&l celei slsite la sie.ile looiE deit s,a creur antEior,
Tos5j, indicilt cheie n oGtiruie mtua ereziei atacate şi situaţia bisericii, iar acestea suge @z! o datr lnEe
ann 60 fi 90 di! prinul ffil; cunoştinţele noastre despre biserica din această perioadă sînt atît de sumare
ineît orice da tare mai precisă este imposibilă.
BIBIIOGRAFIE. Col@rarii de a, R Westcott, 1883, r€tipdnr 1966; A- E. 816*€, rce, t9r2: c. H. Dod<l-,
MMC, 1946; R. scieckenbu& HT(.'uI, 1963*; J. R. W. Stott, TNTC, 1964; R. Bultmann, fi.maeia 1973j
J. !, Hoddd! BNIC, 7973: M_ de Jonge (în daneză, 19732); I. H. Marshall, NIC/NIC, r974.
W. N.ucI{, Di. nrdition und d.r Ol@kra da enten Johannesbriefes, 1953; J. C. O'Neill, The Pwzle or l
Jon.! 1966; E. Ha€nlErL Di. Bibd nd wir, 196€, p. 235'311 (= TR n.i 26 1964, p. L-43, 267-291;
monografie). I.H.M.
IOAN, EVANGHELIA DUPA
I. Schiţa conţinutului
a. Rddaria lui ltu cdEe lme 1:1-12:50
(i) PEI€il (1:1-18).
(ll) ManitgrrM lui &a (1:19,2:11).
(iit) M*jul t@ (2:12-4:54).
(hr) Isus, Fiul lui Dumnezeu (5:1-47).
(v) PrlE vi.lii (6:1-71).
(vi) contltcit cu iuden (7:1-3:s9).
(viD LwiM lu|n (9:141).
(uii) -&rtord el bu (10:1.42).
(ir) lnv@d şi viaF (11.1,5n.
(x) UnbE cMiid (12:1.36a).
(xi) Epilos (12:36b-5o).
b. R*|atia lui bu cn@ uai.ii Sdi- 13:l-17:26
(t criB Domdd O3:t-30)
(i0 ftilnrlri de rtB bu (13:31-16:33),
(iii) Rugăciunea lui Isus pentru ucenici (17:1-26),
c GloilcaM lui ltw B:t-21:25 (D P-atiniL lui &s O3:r-r9:42), (ii) învierea lui Isus (20:1-31). (iii)
lwieMI!5trd&ra u6icilo! (21:1-25).
n. scopul
Un enunţ clar al scopului lui loan este dat în loan 20:30 ţ.iinu. (Vezi W. C. van Unnik, TU 73, 1959, p.
$2-411.) l@n a efet@t o *letje dinn.s nunr mare de ,^semne!" şi scopul său în relatarea aceasta a r6t 55-
i adu.l !e .ititoi la oedinla c! ku 6e Cristosul (adică, Mesia) ţi Fiul lui Dumnezeu, iar in felul acesta să-i
aducă să primească viaţa veşnică.
Din această afirmaţie putem trage anumite concluzii care sînt atestate pe larg de conţinutul Evangheliei,
în primul rînd, scrierea este în esenţă un document evanghelistic. în al doilea rînd, metoda explicită
constă în prezentarea lucrărilor şi cuvintelor lui Isus în asa fel îneît acestea să arate natura persoanei
Sale. în al treilea rînd, descrierea acestei persoane ca Mesia sugerează că autorul s-a gîndît probabil la
cititori evrei, lotuşi, întrucît se pare că loan a scris pentru cititori din afara Palestinei care nu cunoş t6!
to6te ohiceiuile erclqd, ipot% ct el a sis h rpeial p6h .rji din DilrpoR ti pentn prcz€litii din sinagogile
elenistice este o ipoteza plauzibilă. (\fezi J. A- T. Robinson, Itodve NT Studiez, 1962, p. 107-125.)
Faptul acesta nu exclude din sfera sa pe cititorii ne-evrei, deşi este puţin probabil ca Evanghelia să (t
fost scrisă fii primul rînd pentru a-i converti pe ne-evreii interesaţi (vezi C. H. Dodd, The Inter-pr.tation
oJ.h.Fot a6pa, 9s3),
Acest scop principat nu exclude alte scopuri subordonate. Astfel, loan accentuează în mod conştient
aspectele care contrazic părerile greşite sau antagoniste despre Isus, păreri susţinute de evreii din zilele
sale. Se poate să fie şi o încercare de a corecta venerarea prea zeloasă a lui loan Botezătorul. în al
doilea rînd, în special în 13-17, loan se adresează creştinilor şi le dă învăţături cu privire ia viaţa în
biserică. Dar ideea că scopul principal al lui loan a fost sâ corecteze concepţia escatologică a bisericii
(cum susţine C. K. Bane tt) nu poate fi dovedită, deşi aceasta nu înseamnă că ara negafaptul că
Evanghelia conţine învăţături escatologice. în al treilea rînd, se susţine adesea că
S84

IOAN, RYANCHET,IA DUFi

loan a scris pentru a da o replică gnosticismului. Această părere poate să dobîndească oarecare plau -
zibilitate datorită scopului Epistolei 1 loan, dar nu este atît de evidentă cum se presupune uneori; totuşi,
nu încape îndoială că loan a fost conştient de pericolul gnosticismului atunci eînd a scris, iar
Evanghelia sa este o armă excelenta împotriva acestui curent filo-
m. Structura şi conţinutul teologic
a. Structura istorică
Privita ca lucrare istorica. Evanghelia după loan este selectivă. începe cu întruparea Cuvîntului pre-
exis-tent al lui Dumnezeu în Isus (1:1-18) si după aceea trece direct la zOele de început ale lucrării lui
Jsus -botezul Lui de către loan, chemarea primilor ucenici (1:19-51;) şi întoarcerea Sa de la Iordan în
Galileea (1:43). Dar scena activităţii Sale nu este limitată în principal la Galileea, ca în naraţiunile
sinoptice. Numai dteva dintre incidentele relatate au loc acolo (1:43-2:12; 4:43-54; 6:1-7:9). înrr-o
împrejurare scena este Samaria (4:1-42), dai cel mei adesea scena este Ierusalimul, de obicei pe vremea
unor sărbători evreieşti (2:13; S:î; 6:4; 7:2; 10;22; 11:55; vezi A. Guilding, TTie Faunh Gaspel and
Jewish Worship, 1960. Ultimul dintre aceste incidente este învierea lui Lazăr, care i-a determinat pe
liderii evrei să hotărască să-L elimine pe Isue (21:45 ş.urm.), deşi, la fel ca în Evangheliile sinoptice,
duşmănia lor era în creştere de mai multă vreme (de ex. 7:1). De aici încolo nara ţiunea urmează cursul
familiar din Evangheliile sinoptice - ungerea din Betania (12:1-11), intrarea triumfală 02:12r9), CiD
Domutui (13), dgdisa qre nici o referire la aspectele ei sacramentale, arestarea (18:1-12), judecata lui
Isus şi lepădarea lui Petru (18:13-19:16), răstignirea şi învierea (20-21). Totuşi, în această secţiune
există mult material care nu este găsit în Evangheliile sinoptice. In specia] ultimele cuvîntărişi
rugăciunea (14-16; 17), detaliile judecăţii înaintea lui Pilat (18:28-19:16) ţi arătările după înviere.
Nu este nevoie sâ punem la îndoială faptul că această schiţa istorică ar corespunde în linii mari cu
ordinea reală a evenimentelor, deşi trebuie sâ ţinem cont că loan a relatat numai cîteva incidente şi le-a
aranjat din perspectiva prezentării lui Isus ca Mesia.
b. Conţinutul teologic
(i) Evanghelia după loan ca revelaţie. Schiţa istorică de mai sus este vehkolu! pentru prezentarea
teologică a lui Isus. Scopul lui loan este sâ reveleze gloria lui Isus ca Fiu al lui Dumnezeu, în calitate de
Fiu pre-exis-tent El a fost părtaş la gloria Tktălui (17-5, 24), iar în viaţa Lui pârnînteascâ gloria Sa a
fost demonstrată lumii ■ sau mai degrabă, celor care au avut ochii ca să o vadă (1:14) - prin seria de
semne pe care le-a făcut £2:11). Totuşi, în aceste semne Isus nuacSutat propria Sa glorie, ci gloria
tatălui (5:41; 7:18), Revelaţia lui Isus câtre lume este tema capitolelor 1-12, care se încheie cu un pasaj
rezumativ şi cu o schimbare dară a temei (12:36b-50). fntrudt lumea, în general, nu a aez\xt în El
(12:37), [sus Sa întors spre ucenicii Sâi ţi în cap. 13-17 avem o revelaţie a gloriei Sale către ucenici,
arătată în slujirea umilă şi ucenicii au fost chemaţi si ei la o viaţă în care Dumnezeu să fie glorificat
(15:8; 21:19). Aici îşi găseşte exprimarea şi o temă care a fost sugerată anterior, anume, faptul că
Isu 6ie gloriftar ln mod suprem In p.tine si so.r tea Sa. Astfel, a treia secţiune a Evangheliei (cap. 18-
21) ne arată că a sosit ceasul în care Isus este glorificat ca Fiul lui Dumnezeu şi în care El îl glorifică pe
Dumnezeu.
In aela{i dhp Pv.nShelia p6re n privid ca o revelaţie a adevărului (1:14, 17). Lumea este carac terizată în
Evanghelie prin greşeală, imperfecţiune şi păcat, deoarece a pierdut contactul cu Dumnezeu, care este
Cel adeldlar (7:2a): Isu adue lMn ade. vărul lui Dumnezeu (18:37). El însuţi este întruparea .d<v{rului
(14:6) tl w fi suc@dai de DunJr d.vărului (14:17). El îi conduce pe oameni la o închinare adevărata
înaintea lui Dumnezeu (4:23 ş.urm.) şi îi eliberează de greşelile diavolului (8:44) prin cunoaşterea
adevărului (8:32). în contrast cu satisfacţiile 8@l€ ale lmii, El aduce piine ad€vdEr! !i ;E p€nE! slnetate
oan€dlq (6:32, ssl.
(ii) Semne şi mărturii Sînt două modalităţi în care această revelaţie le este prezentată oamenilor. Mai
întîi, sînt semnele sau lucrările pe care le-a făcut Isus, dintre care şapte (dacă excludem învierea) sînt
relatate pe larg. Ele sînt semne nu numai pentru că sînt dovezi ale unor puteri miraculoase şi
supranaturale 14:48) ci ti penEu .d prir @rerul tor ete a6tr ca autorut lor ti trimis de Dlffehu (9:16) ca
M6ia şl Fiul lui Dle€E! (3:2j 6:14; 7,31): sd.l. ete autentifică persoana Lui pentru cei care au ochi ca să
vadă (2:23; 12:37).
D€ obic.i ac6ie tu cosrituie baa Bn! o cuvîntare sau un dialog îri care este arătată sem nificaţia lor
spirituala. Există de asemenea ceva ce am putea numi o altă serie de semne în cuvinte. De şapte ori
(6:35: A:12j 10:z 11; 11;25; 14:6; t5:1; la d;e po.te ca m put@ adtuA. a:24) IsG ,Ne: _-Eu dlr ..." 0 serie
de concepte ■ care existau deja în limbajul religios curent - sEnt preluate de Isus ţi folosite pentru a
exprima cine este El şi ce a venit să facă. Un lucru deosebit de semnificativ este faptul că folosirea
acestor declaraţii „Eu sînt" constituie o revendicare voa-Iată_a divinităţii.
în al doilea rind, gloria lui Isus este atestată de martori. Isus însuşi a venit să depună mărturie despre
a{eva! (r3:37), iar d6pe El 5u deDE httuie I;n Botezătorul, femeia din Samaria, mulţimea care a r€zur
sffi€le fi.uE de Et (12:1n, uc;iii (1s:27), martorul de la cruce (19;3S) şi evanghelistul însuşi (21:24).
Mărturii sînt aduse de asemenea de Scripturi (s:39), de Gril (s:37) qi de tuele 6cute di rsu (10:2s). rk€te
nErturii au lcr nmite s!.j €nduci pe .Gndi Ia credints (4:39; s:34).
(iii) Persoana tui bus. Aceste semne ţi mărturii sînt menite să arate că Isus este în primul rînd Fiul lui
Dumnezeu care le oferă oamenilor viaţă. încă de la începutul Evangheliei se afirmă că El este Cuvfntul
('LOGOS) lui Dlrezd tl14, l7). D6i ac6t r€r men specific nu este repetat în Evanghelia după loan, este
clar că restul Evangheliei este o expunere şi o justificare a doctrinei despre Cuvîntul făcut trup. Folo-
sirea termenului „Cuvintul" este o alegere deosebit de fericită, deoarece în felul acesta loan s-a putut
adresa întîi evreilor care făcuseră deja cîpVa paşi în direcţia considerării Cuvîntului creator al Iui
Dumnezeu (Ps. 33:6) ca fiind o fiinţă separată de Dumnezeu (vezi descrierea figurată a înţelepciunii în
Prov. 8:22 ţ.urm.), s-a mai putut adresa creştinilor care propovă-dulău Cuvîntul lui Dumnezeu si care îl
identificau
S8S
IOAN, EVANGHELIA DUPA
phdic cu lru (@zi Col. 4:3 9i Ele, 6:19), p.eh g păgînilor educaţi care considerau Cuvîntul ca principiul
ordinii şi raţiunii în univers [stoicismul popular). Dar ceea ce spune loan merge mult mai departe decft
tot ce 3{ spG dtelioi
în a doilea rînd, [sus este Mesia din familia Lui Davi.t, cm @ a$€F,rat d€ ei (7:42). De fapt, marea
întrebare a evreilor a fost dacă acest Isus era Mesia (7:26 ş.urm.; 10:24) şi mărturia ucenicilor este
tocmai că El este Mesia (1:41; 4:29; 11:27; 20:31).
In al treil@ l'l4 El 6te FM omului Act remdt este cheia pentru felul în care Isus S-a privit pe Sine in
EE4helijle sircptice, unde temul 6E!€ seiar cu trei idei: „tăinuirea" Mesiamtăţii Lui, necesitatea $fedllei
Lui ii nDc.ti. lui de Judaetor la p3loEia Sa (a dtu venire). A.6te idej stlr larente h l@d (kzi 12:34; 3:14;
5:?7), dar .Gntd cad€ p€ douA idei: câ Fiul omului a fost trimis din cer ca să-L reveleze pe D\:m*u 9i e
se 6e Mlntuitorul crenilor (3:13j 9:35) şi că El este glorificat prin „înălţarea" Lui ca să moară (12:23-
34).
In ar paEdea dn4 El ste Fiul lui Dtnne.eu. Prc&bi ce aeta 6te c€l Mi inportant ridu al lui Isus în
Evanghelia după loan. întracît miezul Evangheli€i 6t€ c! Dllroreu La iinb !. Fiul S5u ca Mhtuiror
(3:16), *opul lui lod 6e !l-l conaucn pe cititor ca să accepte afirmaţia lui Isus (19:7) şi să facâ aceeaşi
mărturisire ca ţi ucenicit (1:34,49; li:27), că Isus 6b Fiul lui Dllmea.$ In calitare de Fiu El fl revelează
pe Tatăl (1:18) şi este părtaş împreună cu Gtll la daE vi.Fj a la !ijuddad (s:1929). Prin credinţa în El
oamenii primesc mîntuire (3:36) si libertate (8:36).
ln al circil€a rind, a spM. ci Iss 6t Fid lui Dumnezeu înseamnă a-t atribui dumnezeire deplină. Astfel,
Cel care la început este descris ca şi Cuvîntul lui Dumnezeu este El insuşi Dumnezeu (1:1) şi este
proclamat Domn şi Dumnezeu de către oameni pe pămînt (20:28, afirmaţie care reprezintă punctul cul-
BiEnt al lvangheljei; rezi de asde@a 1:t3).
(I, Lrcrarea lli tu. Un alt *r de tidui exprirnn ce a venit să facâ Isus pentru oameni ţi ce le oferă El.
AGte sint rezmte ln 14:6, urde Isus declară ca El este calea, adevărul şi viaţa. Ultimul dintre aceste
cuvinte, viaţa, este cuvîntul favorit al lui loan în sensul de „mîntuiie". Lumea oamenilor este într-o stare
de moarte (5:24 ş.urm.) şi este destinata să fie judecată (3:I3, 36). Ce @ le ofera lrc oamnrlor 6E viab
definită de loan ca şi cunoaşterea lui Dumnezeu ţi a luilsusCristos (17:3). Astfel, Isiis însuşi
poatefinumit „viaţa" (1:4; 11:25; 14:6), Dată torul „apei vii" (adică, apa care dă viaţă, 4:14) şiptinea
vieţii (6:33 ş.urm.). A'L lrini F ku prin cr€dinF in El (3:36; 6:29) înseamnă a primi pîinea vieţii, iar a
mînca trupul Lui şi a bea sîugele lui Isus (o expresie în care mulţi ce@t6tori vad o sluzi€ la ciE
Domuluj) tHmn, a 1E tlrl!5nti .tin viaF lEnic, (6:54).
Acelaşi adevăr este prezentat prin descrierea lui Isus ca lumina ltirnii (8:12), în special în cap. 9. Starea
oamenilor este descrisă ca orbire (9:39-41) sau întun*ic (3:19i 12;46) iar Isu 6te el (* vind<e orbirea şi
care dă lumină celor ce umblă în întuneric. El este descris de asemenea ca şi calea către Dumnezeu
(14:1.7), La aead ide * fe aluie in 1o:9, &de El este qo saoldui, da. aici vjne ln prin pld o alr6 idee ■
Isus este Pâstorut cel bun care îşi dă viaţa pentru oil€ sale 9i cft le adu!, in staul. ln acea€ dsriere
slnt conlinlre Eei idei viele. M.i tod! rss 6te ade, ldrata tnplinire a prcdisiun din VT ce D|lrezd u timite
u Pe5tor p€nFd poporul Stu. (ob€€Mq.5 că „viaţa" şi „lumina" sînt descrieri evreieşti ale Legii care îşi
găseşte împlinirea în Isus.) în al doilea rînd, moartea Lui nu s dabruz! d@ opozitiei d@i!o. sti ci 6te o
m@rte nhtuitere FnEu @n€ni (10:11), o rurte lrin cre ei sint aFafi la DUl@ku (1232), Numai printr-o
moarte jertfitoare poate fi îndepărtat peetur (1:29) i nlmi €ta i e poare da eial! lhn (6:51b). In al treilea
rînd, imaginea turmei introduce ideea de biserică.
(v) Viaţa riouă. Isus este zugrăvit ca ţi Mîntuitorul lumii (4:42). în prezenţa Lui oamenii sînt confruntaţi
cu momentul decisiv în care ei fie că-L acceptă şi trec de la moarte la viaţă (5:24), fie că rămîn în
întuneric pînă ln ziu judeltii (12:46. 48).
O asmna a@ptare a lui bu .re re at6ci clnd TatIl li aEaSe !e oaMi Ia rid Seu (6:44). Prin lucrarea
Duhului lui Dumnezeu, a cărui lucrare depă-i€{te p.icepeE uhar:, a le o s.nimbare radiel, cunoscută ca
naşterea din nou (3:1-21), prin care un om deift u 6u .l lDi Dllmem (1:12).
Din perspectiva umană, această schimbare este plodsd cEdintei €r. 6te .enEat ln Fiul lui Dm. nezeu,
înălţatpecrucecasămîntuielumea (3:14-18). lebuie tacut; distindia lnre doui telui de oeilht6 - acceptarea
intelectuală a afirmaţiilor lui Isus (11 ;42; a:24; 11:27t 203r), cre nu 6te suhcient! ln .itu, si prasrea rotri
in nnE Lui (3:r6t 4:42j g.353dl 14:1).
O asemenea credinţă este saîns legată de cunoaştere, în timp ce oamenii de rînd nu au o cunoaştere
adeidEra a lui D(m4u (1:t0; 16:3), trtn €ljlw{. terea lui Isus oamenii îl pot cunoaşte pe Tatăl (8:19;
14:7). Conţinutul acestei cunoaşteri nu este enunţat qplicit de I@: 6ici nu 6re hrb. de rer€latii ea. terie
caraelktie reli8rilor nisrerelor. Eioslrd in. diciu F €re ! akn €lte cl modd tn care @renii i cuosc pe
Dlme4u ti sint cuGcug de El 5e analog cu modul în care Isus îl cunoaşte pe Tatăl şi 6te c$scui de El
(10.14 r,rm,).
n€buie spu totuti u Luru A@srn rel.ge m!, este caracterizată prin dragoste. Ucenicii sînt părtaşi la o
relaţie de dragoste reciprocă cu Dumnezeu, la fel ca ti ae. carc €xisti hE htll ri Fiul (3;3sj 14:31t, dEi
Eebuie reMrat ca dag6r€ lor 6te irdrepta$ spre Fiul şi nu spre Tatăl (14:23; 15:9; 17:26; 21:15-17; c/.
5:42; 1 loan 4:20 ş.urm.).
Stnt folosite şi alte expresii pentru a descrie comunie€a dintrc wnici $ Lc. Ni * spue c, ei rdntn In EI
(6:56: 15:4-10) $!i ct El r:n!E li ei (6:56j cf. 14:17). Prepoziţia fn este importanta şi pentru des crierea
relaţiei reciproce prin care Dumnezeu locuieşte în Isus, iar Isus locuieşte în ucenicii Săi (14:20, 23,
L7t2l,23,26).
(vi) Poporul lui Dumnezeu. Deşi cuvîntul „biserică" nu 6te aasit ln Ev.nghelia duli l@rl id@ 6b
prezenta. A fi ucenic înseamnă în mod automat a fi nhbru al rlm.i al .arei Pestor 6e Isc. lss folo. seşte de
asemenea ideea de yifd (15:1-8). O viţă nouă lnleuiEre viF Ehe (adici, poponn Ghel); Isu însuşi este
butucul, iar de la El viaţa curge spre ramuri facilitînd rodirea.
Viiala l@ricitor 6te cardctdiati prinE- dra g6te * rcz: eEnplul lui Isu, ere . ipllar mil picioaPle wni.ilor
s5i (13:1-2q 34 q,m.). o
586
IOAN, EVANGHELIA DUPA
asemenea dragoste este în contrast cu atitudinea lumii care urăşte ţi persecută pe ucenici (15:18-16:4,
32 ş.urm.J, iar rezultatul este că biserica dă dovadă de unitatea pentru care Sa rugat Isus în cap. 17.
Dd bierica nu 6t€ o siebte lnchiser alf oa. '@i pot ajung€ Ia crcdint! prin cu!4nnn uenicilor (17:20).
Faptul a6ta 6te confmat tn cap. 21, sde este dezvoltata ideea de misiune sau trimitere (20: 2l). cei 1s3
d€ p6,ti .lnr b sinbol €l Brjrii EEngheliei la toţi oamenii, iar însărcinarea de Păstor bun este transmisă
de lNdletor eenicilor Sei.
Oii) ecdolqie Iss priEje ln vntor ta viata cre va @ntjnu li bisici dLpA gLoituare Sa (14;12). rn dtidpaEa
celei de.a dou enui a Sale El pbniE că va veni la biserică (14:18) în persoana Duhului. Duhul vine la
ucenici ca indivizi (7:37-39) şi la biseri.I (14:16 i.lm,, 26; 1s:26i 16:7.11, 13.15) $ tufttia Lui 6te
i.lm,,26;cA ia l{ul lui IsE (.a u rl. Mln$ eiietor Sf5tuibl) ii saL glolince.
Se poate spune că în Evanghelia după loan viitorul 6:te ,realiai ln prezetu; Isu vine iarnii b uc€tricii Săi
prin Duhul Său; ei sînt deja părtaşi la viaţa eternă, iar judecata are deja loc. Totuşi, ar fi greşit să con-
chidem că în Evanghelia după loan activitatea viitoare a lui Dumnezeu este înlocuită de activitatea Lui
prezentă. Evanghelia proclamă la fel ca şi restul NT venirea viitoare a lui fcus (14:3; 21:23) şi judecata
vnrG!€a tudor dbenilor (s:2s-2t).
Iv. Problcme textu€l€ tl crltle auF€l
Două pasaje găsite în AV (şi în trad. românească) în Evanghelia după loan nu fee parte din textul
origina] şi au fost trecute în paranteză în traducerile modeme. Acestea i\t Peicope d. Adlkeria
(7:53.3:11), o in Iimplare aut€nti.i dsple Isa c.re a t6t !6srarI tn afara Evangheliilor sinoptice şi care si-a
croit drum în dhiie Ms. dlzij .le Evangh€liei aupa l@i, qj ex. pltcati,a d6pr tulbwra apei (si3b.4t, .ar€
6tc onisa ln ele @i brc MS,
O pbblenn speialS 6re ridicati d€ cap. 21_ ln timp ce E. C. Hoskyns susţine că a fost o parte in tegrantă
a Evangheliei originale, majoritatea cercetărodlo! cr€rt, te d a fst o adAugiE Ecut de ao. mai tîrziu (idee
mai puţin probabilă), fie că a fost adalgat: de altcine- Arswdnn pnncipal 6re c5 20:31 pare să fie
concluzia cărţii; unii cercetători consideră că există diferenţe stilistice între cap. 21 si cap. 1-20, dar
după părerea lui C. K. Barrett acestea nu sînt decisive în sine.
Unii cercetători (de ex, R. Bultmann) cred că ordi@ pEkntl a Mterialdui dD EEn8hetia dnge loan nu
este aceea dată de autor, ci a fost alterată $Bid@hjl, prcbabil prin rapnrl ca foft de papiru au fost
combinate într-o ordine greşită. Totuşi, nu eiristă dovezi textuale în sprijinul acestei idei, deşi
fenomenul nu este necunoscut în literatura antică. Este clar că variaţiile în ordinea textului găsite în
cap. 18 în anumite ms. sînt modificări ulterioare si Tatian (c@ 170), €n a f5cut anmite nodificbri ah
ordinii atunci cltd a combiMr E%nsheliil€ lndo sinsua tunjire, nu vine in sprijind reoNrituirito. noder
m. Majoribrea conotatorilor kdli sBider, cd Evanghelia are sens aşa cum este.
Au fst Ecur€ incft:ri cele tui anple de .iie R. Bdtun4 de a uift,5ri folGirea slelor *rie ri erivibha
editoriali i. EEnghelir dupE I€n. D4i folosirea unor asemenea surse este probabilă, există
u acord ituuficiat a privire la mpLoab lor. Est€ prcbabil ci Evan8helia a ftut prin .iteE ebpe d€ ohpnftE i
lucrul ac6b face ca .mlia s5 ne €f,trem de dificilă.
V. Cadrul de idei
După o perioadă în care Evanghelia după loan a fost privitn * o c.n€ €lenisie, ele Mi apropiate Falel€
ale sl€ iird aAsib ln ildaisnul elaiat, 1n Elisine misterelor şi chiar în filozofia greacă, în preaent este
redescoperit cadrul Evangheliei care este în esenţă iudaic.
Mut€ dMzi a! tost gdsire ir caditiit€ ara@ice care seu la bab EEagheliilor sinopri.e ii a E€n Sheliei
dup6 IM (M. BlacL An Arcnaic Appt.th to the cosp.L ond AcBr, 1967). La bna EEDgheliei dupi IGn s-
ar puta ana o colefie mmic, de afirmaţii (ale lui Isus), aramaică fiind limba maternă a lui Isus. }n
Evanghelia după loan ideile sînt ex-primb adea .u ajutotul jqbpunsii su a par.le lisnurui c.re sid! sp€.ide
lit@tuii sitice, T@te indi.aiile shr c, EEnghelia dupn ld e u cadru lingvistic aramaîc, deşi teoria că a
fost scrisă original în aramaică este neconvingătoare.
Aceasta înseamnă că este probabil ca ideile din EEnsheli. rlup, ldr sa fie iuddie, a9a r@ stau de fapt
lutui1e. Daj .xisr{ elativ putine cibtej mjo. ribr€ ideilo! cheie din Evanghelia dup: t@n au fos l@te din
VT (de d. cuvintul, lmim, pestonn, Dund, pîinea, viţa, dragostea, mărturia) şi Isus este zugrăvit ca
împlinirea VT.
Pot fi găsite şi paralele cu gîndirea iudaică contemporane, ln spe.ial cu iudaisnd Ebiaic orrodox €i 6t€
nolml ca hs $ lllftsn sri sI fi f6r de acord cu cerctitorii vT din lrwa lo! si sd 6 fGr innumtali de ei- atît
pozitiv cît şi negativ (c/. !oanS:39; 7:42). Intuit iudaismul ain PalstiE a f6t rup$ innuq lelor eldistim
tinp d€ aDr@p€ doui sele, nu 6r€ necesar să căutăm o altă sursă de influenţă asupra lui I@n. Cmdll de
asimrc din!.e ideile din E%n ghelia dup, l@ şi din *rierile lui Filon din Alexan dria a lct estimt $in
noaui difdih.
T*ele ildaice sdEre de la Qwan ne .juri de aemenea 15 ompleiim edrul E%nShelie dup6 [oan, deşi
importanţa lor pentru înţelegerea NT tinde să fie exagerată. De obicei este atrasă atenţia asupra
dualismului dintre lumină şi întuneric şi asupra speranţelor mesianice găsite în aceste texte, dar rădă-
.inile asror id€i * alla in vT ii 6ts pulh probabil că este necesar să fie postulată o influenţă directă de la
Qlltmn asupE lui loan. OEzi r, M, BEu, Mi 62, 195s, p, s-,r4; J. H- cnalwon! (a.), roh^ and Qumran,
1972.)
Ahe influnle iofttiv€ pcibile sint di{ubie ln deEliu de c. H. Dodd, El eping€ pe bui drepbe mandaismul,
un sincretism păgîn-creştin ale cărui scrieri au apărut mult mai tîrziudecît Evanghelia după loan, Tbtuşi,
el acordă o atenţie considerabilă religiei .ldiste a misierclor, dsise in sF.i.l in co,?6 H.nentln
(ruTEMnRA ERMEIICA): o e.ie de tratate care, în forma lor prezentă, probabil că provin din Egipt,
din secolul al 3-lea. Deşi acestea conţin prral.le de iaei ineEnte ere demB@zi ., EEnghelia dup, I€n ar 6
prtui 6 inlel€arn 9i de F8n'i, nu numj d€ Mi 6te putin prcb,bil si exisre o afiliere strînsă de idei, ((,/. G.
D. KilparrickînStudtes in tie Fou{h cdpel, ed- F, L, CGr r9s7.)
SB7
IO'N, EVANCTTEI,IA DUPA
în secolul al 2-lea a existat un Agnosticism creştin dezvoltat şî trebuie să credem că în secolul 1 a
existat o formă oarecare de „pre-gnosticism", reflectat în polmia din col. ti I lo.r ltoriA c! I@ a f6t
influenţat de ereticii gnostici cărora li se împotriveşte (qf. n, mai sus) a fost propusa de E. F. Scott (The
Iouftn calP.:I', 1908, !- 46.103); Mi rent R. Bultmann şi E. Kasemann au argumentat că în Evanghelia
după loan [sus este prezentat în termenii miturilor gnostice. Părerea lui C. K. Dodd potrivit căreia
creştinismul ioanin este complet diferit de gnosticism, în duda unui fond comun Cop. cit., p. 114) se
podit5r mulr Mj bim @ r.ptele @te.
în cadrul începuturilor scrierile lui loan ocupă un loc unic ţi reprezintă un fir de gindire independent.
Totuşi, învăţătura lor este cea a bisericii creştine în general ţi diferenţele £aţă de scrierile lui Pavel, de
pildă, sînt mai mult diferenţe de formă decît de conţinut. (C/ A. M. Hunter, The Uniţy of the New
Testament, 1943.)
VI. Dovezi externe
Existenţa Evangheliei după loan în Egipt înainte de anul 150 d.Cr. este atestată de Papirusul Ryland
457, cel mai vechi fragment dintr-un manuscris al NT.
Folosirea Evangheliei după loan ca a Evanghelie autoritară alături de celelalte trei este atestată de Pa?
iruul Estd 2, datat de alHe blinte .le arul 150 (C. H, Hd, Ne l6!@at Sr!di6, 1t53. p. 12-s2). !€nshelia a
f6t foldita ile l}tie ln Dialessaron, iarlrenaeus (cea 180) vorbeşte despre un canon format din patru
Evanghelii. Este cert c3 Evanghelia după loan a fost cunoscută şi folosită în cercurile eretice gnostice -
de ex., de Ptolemaeus, un ucenic al lui ^lentinus, de Evanghelia lui Petru (cea 150) ri (o d6drl d€ nrll|
certihrdire) de aubd Valentinian al Evangheliei Adevărului. Cunoaşterea Evangheliei după loan de către
alţi scriitori din această perioadă este dificil de atestat. în scrierile lui Ig-narius Ceea 11S) si Iustin (cea
150-160) există urme de limbaj Ioanin, dar nu se ştie cu certitudine dacă *sta idict d.penddta lite6re.
ladidile d privn€ l. .!tdd E%ngheliei dute loan sînt date de Irenaeus, care spune că loan, uce-nku!
Domnului, a scos Evanghelia la Efes. Această Eadi$e 6te r€pett! de Cleeft dn Alqandri! (@. 200) şi în
prologul anti-marcionit la Evanghelia după loan; totuşi, datarea acestuia în secolul al 2-lea este s6pett.
canond MMtorian f@ 130-2m) d! o legendă potrivit căreia autorul este apostolul loan, iar faptul că
autorul a fost apostolul loan a fost acceptat de Ptolemaeus. Dar Papias, care a avut acces direct la
tradiţiile apostolice, păstrează tăcere în această problemă, iar Policarp, care - potrivit lui Irenaeus - a
fost un asociat al lui loan, citează Epistolele dar nu şi Evanghelia. Nici lucrarea apocrifă Faptele iui
loan nu spune nimic despre Evanghelie. La începutul secolului al 3-lea a existat oarecare opoziţie faţă
de ideea că .uroful a I6t aDGrolul loan, probabil datorită faptului că Evanghelia a fost folosită de către
gnostici.
VII. Autorul
La sfîrşitul secolului al 19-lea ideea că apostolul loan a scris Evanghelia a Patra a fost larg acceptată pe
baia doleznor qtem de mi sa ti p€ baa dorezild interne. Acestea din urmă au fost formulate de B. F.
Westcott şi de J. B. Ugntioot (Eiblical Eisays, 1893, p.
1.198), @e .u derccFat cl EEighella a fo6t sis! de u ev@ din Pal6tila, de u Flnor ddd ia €mi|gtele
relatate, de u alclol ti li panicdar, de apostolul loan, care este menţionat ca „ucenicul pe care-L iubea
Isus".
A! fct ade o sie de d8:lme nnpotiw acestui raţionament. Mai întii, este teoria că "Ioan a murit ca martir
la o vîrstă tinără, dar această teorie 6e r6pitu4 pe blr6 dr€ptate, de Mjodtatea er cetătorilor.
în al doilea rînd, pretinsele inexactităţi geografice şi istorice ale lui Ioan sînt aduse ea argumente împo -
triva faptului că autorul ar fi fost un martor ocular. Totuşi, cele mai recente date arheologice au
confirmat h!-6 led izbitor €ktitatea Evatrsheliei durd i@! (rJ R D. lottd, ?U73, 195q p. 329-337), Cu
priviR la pJDbl€M irto:s, rezi Mi j6.
în al treilea rind, se susţine că apostolul Ioan ar fi rdt i@pabil sE sie o aleren€ Evanch€lie. El a f6t un
om fără educaţie - o părere care îşi găseşte singurul temei inadecvat într-o exegeză dubioasă a textului
din Fapt. 4:13 şi care ignoră analogii cum este aceea cu BurEI! ctld lErul de la Badlod Ca ap6lol nu e
poate ca el să fî scris o Evanghelie atît de diferită de celelalte trei - o părere care nuia în considerare
scopul special al Evangheliei după Ioan şi faptul că nici o altă Evanghelie nu a fost scrisă direct de un
apostol, ca să als u t6lM de compelE, C! e\e el tu ar f tutut ctlphi atlt rle bie idere el€nistice, ararM s
vede Sn Evanghelie ■ vezi, însă, V, mai sus. In fine, nimeni nu ar putea să fie atît de orgolios îneît sâ se
numească pe sine „ucenicul pe care-1 iubea Isus" -totuşi, acesta este doar un argument subiectiv (cei
care ii <la! greutate pot plm folGire tidului p. relm sibdui lui 16).
in al patlea dnd el roi slid .tBm6r 6te reticenţa cu care biserica a acceptat Evanghelia după Ioan.
Credibilitatea lui Irenaeus a fost pusă la îndoială (dar cu o justificare incertă) şi s-a observat că oamenii
care ar fi de aşteptat să cunoască Evanghelia după loan ţi să citeze din ea, nu o fac. împotriva acestei
idei trebuie menţionată slăbiciunea generală a argumentelor bazate pe lipsa menţionării (qf. W. F.
Howard, Vie Founh Gospel in Recent Criticism and Interpreta-fiima, 19st r. 273) $ faptul c! dezile pe!
i{ & ceptarea şi folosirea celorlalte trei Evanghelii sînt aproape la fel de sumare înainte de perioada în
care găsim toate cele patru Evanghelii acceptate împreuna, în fine, sîntem în necunoştinţă completă cu
privire la împrejurările publicării Evangheliei după loan, cu exeptia @i et€ sllME din 21:24.
Aşadar, putem considera că sîntem îndreptăţiţi să dăm la o parte orice teorie cane contestă legătura
dintre apostolul Ioan şi această Evanghelie. Avem atunci trei posibilităţi. Entîi, se poate ca Ioan însuşi
să fi c$pu EEnshelia,cu .jurorul mui sretai ;n €l doilea rînd, se poate ca un ucenic al lui Ioan să fi folosit
@riile ld I@n su o FadiJi€ ioeid a baz, pailu EEghelie. A treia p6ibiUtate! 6e st€ o variantă a celei de-a
doua, ar fi că a existat o „şcoală" ioanină, care ar putea fi legată de S Palestinei, şcoală în. care a fost
dezvoltată teologia caracteristic ioanină şi ai cărei membri au produs scrierile ioanine. Totuşi, este greu
să aducem dovezi decisive în favoarea sau împotriva unei asemenea teorii (O putem compara cu ipot@
lui K sted.N d6pre o ,r.@r| a Id Matei", pentru care dovezile sînt de asemenea şubrede.)
SSB

Este dificil să alegem între aceste teorii. Dar tradiţia potrivit căreia Ioan a dictat Evanghelia este larg
răspîndită (qf. R. V. G. TSlsker, TffTC, 1960. p. 17-20) şi poartă semnele autenticităţii. Există temeiuri
puternice pentru a susţine o asociere srrinsă între apostolul ioan ţi scrierea Evangheliei.
(\ti de etrl€@ rloAN, EPISTOLELE LUI.)
vm. Provenienţa şl data
Tradiţia veche îl leagă pe apostolul Ioan de Asia Mică Ei h speial de ff6. o bgnturn cu aia Mtcd 6r€
potrivită pentru Ioan 1 ■ 3 ţi este necesară pentru Apo-calipsa; fie că autorul Apocalîpsei est»
evanghelistul, fie că este un asociat al tui, raptul acesta întăreşte cazul tu favoarea. Asiei.
Totuşi, nu putem ignora alte locuri care au fost sugerate. Aparenta lipsă de cunoaştere a Evangheliei
după Ioan în Asia conferă greutate afirmaţiilor că a fost scrisă în Alexandria: Evanghelia după Ioan a
fost folosită aici foarte devreme de către gnostici (vezi de asemenea si papirusurile), climatul de Mei
(iudaism elenistic) putea fi considerat propice, iar îndepărtarea Alexandriei ar fi putut explica circulaţia
înceată a Evangheliei. Totuşi, nu există nici o tradiţie care să-1 lege pe Ioan de Alexandria. S-a propus
de asemenea Anuohia, dar fără prea mult succes. Unii au asociat Evanghelia după Ioan cu S Palestinei,
ţinînd seama de cadrul de idei, dar lucrul acesta confirmă numai faptul c! altorul a fGt s l@itor al
laldtimi.
Evlehali! 6te datsd de obiei h anit 90. Aee t p5@_€E este baatl pe pEups deFndenC a lui Ioan de
Evangheliile sinoptice (vezi Insă IX, mai jos) ţi de caracterul post-paulin al teologiei sale. Deşi nu este
necesar să considerăm că Evanghelia după Ioan a depi6 d€ t@losia Paulinl, ate 8le! d dign impEia ca
nu 6te o si@ tinpuie. DacA Gte leSati de ffB, tebuie plastl duDl lera@ lui lavil a@loj faptul acesta este
confirmat de data Epistolelor 1-3 Ioan, care nu se poate să fi fost înainte de anii 60. Dacă Evanghelia
este legată de vreun alt loc de compunere, de ex. Palestina, o dată mai timpurie, este posibilă dar puţin
probabilă. Esenţa în disputa cu privire la „cadrul palestinian'' este că nu mai este necesar ca data să fie
foarte tîrzie pentru a explica dezvoltarea ideilor. (Cf. J, A, I RotiM4 op. dt, p, 94.106)
IX. Relaţia cu Evangheliile sinoptice
a. Cunoaşterea tradiţiei xuiopcire Părerea acceptată pînă în urmă cu vreo 40 de ani a fost că Ioan a
cunoscut Evangheliile sinoptice, sau cel puţin Marcu ţi Luca, ţi că a scris pentru a le corecta, pentru a le
completa sau pentru a le înlocui. O critică serioasă a acestei păreri a venit din partea lui P. Cadsrs@iin
(s.. Jonn ed ine srnopti. cotpeb, 1933), B, No.ct (zur Jondnn.itna ?ladirior, 19s4) ţi C H. Dodd
(Hutoricol Dradition in the Paurth Gos-pd, 1963), care au argumentat că Ioan s-a bazat pe tadi{h oEL6
sE a stlt b baa EEngheliilor siFp 1id !i c! . $ri5 ildeendent de acr@. c.le mi apropiate puncte de contact
sînt între Ioan ţi Luca, ut q.ial b Matium parinilor, dar 6re trdoielnic dacă aceasta dovedeşte dependenţa
literară; se poate ca Luca să fi avut acces la tradiţiile relatate de Ioan sau se poate chiar să-1 fi cunoscut
personal pe autor {cf. G, r arBMnfield, Joha Pe@ ond the Foufth Grapei, 1934).
IOAN, EVANCHEIIA DUPA
Trebuie luate în considerare si dovezile externe. Informaţiile lui Papias despre Marcu ţi Logia provin de
la „bătrtnul" Ioan, care s-ar putea să fie asociat cu compunerea Evangheliei după Ioan. Clement din A-
lexandria a scris: „La sttrşic, Ioan, înţelegmd că faptele exterioare au fost relatate limpede în
Evanghelie, fiind îndemnat de prietenii săi ţi inspirat de Duhul Sfint a compus o Evanghelie spirituală".
Desigur, putem accepta această descriere a Evangheliei după Ioan ca o Evanghelie spirituală ţi fără să
credem că Ioan a scris-o ca urmare a cunoaşterii celorlalte Evanghelii, dar este dificil să credem că el
nu a cunoscut deloc conţinutul lor, chiar dacă nu a avut copii ale lor în faţa sa atunci cînd a scris. Prin
urmare, întrebarea rămîne în continuare deschisă.
b. Compararea naraţitaiiior
Se ridică două probleme. Prima este dacă naraţiunile 6irDltic d ca io.trid s!* @npatibile uele cu altele ţi
dacă pot fi încadrate într-o singură relatare. Au fost (acute mai multe încercări de a le combina mtr-un
mod suficient de convingător pentru ca în felul acesta să fie revărsata mai multă lumină asupra tutu ror
Evangheliilor. (E. Stauffer, Jesus and His Story, 1960.) Lldul acta 6ie rdibil ltrEuclt ele doui relatări
descriu activitatea lui Isus în perioade diferite şi în localităţi diferite; ideea învechită ca Evangheliile
sinoptice se ocupă prea puţin de lucrarea de slujire lui Isus în Ierusalim (afară de naraţiunea patimilor)
este discreditată în prezent. Desigur, trebuie să ţinem cont că nici una dintre Evanghelii nu pretinde să
dea o naraţiune cronologică exactă, aşa îndt o reconstituire debliat! a elqimiteld de inpcibilt,
A dou prcblml 6te legat! de @zdil€ h c@ par să existe contradicţii istorice între Evanghelii, inclusiv
cazurile în care se susţine că Ioan ar corecta în mod intenţionat informaţiile date în Evangheliile
sinoptic.. Eknpl€ de f.I!l acta slnt rctild ,e tării lui Isus (în spectal, motivul omiterii învierii lui Lazăr
din Evangheliile sinoptice; vezi un răspuns posibil ln J, N. Sand€6, lvls 1, 1954'1955, p. 34); da$
curăţirii Templului; data cinei de pe urmă şi a răstignirii (vezi N. Getdenhuys, Commentaiy im the
Gmpel othk4 19s0, p, 64*670), s-ar puta .a epl@a unor asemenea dificultăţi să fie exagerata, dar
trebuie să recunoaştem că există probleme reale la care încă nu au fost găsite răspunsuri. în orice cbî,
conţinutul naraţiunilor Evangheliei nu este afectat de aceste diferenţe.
.. Dkt6urile din Evaryhdia dupd ]M învăţătura atribuită lui Isus în Evanghelia după Ioan se deosebeşte
în mod simţitor în stil ţi conţinut de &e@ din EE4glEliile sircptie, Idei fmiliaE cs sînt împărăţia lui
Dumnezeu, demonii, pocăinţa şi rugăciunea lipsesc, şi apar subiecte noi, cum sînt adevărul, viaţa,
lumea, statornicia ţi mărturia. în acelaşi timp există legături strînse şi complexe între cele două tradiţii
şi apar teme comune, de ex.. Tatăl, Fiul omului, credinţa, dragostea ţi trimiterea. Stilul si vo cabularul
sînt de asemenea diferite. în Evanghelia după Ioan nu găsim pilde ţi Isus vorbeşte adesea în dis.cui
lurgi !a! ln di.loguiti c4 N au paElele in EEnSi€liile 3imptice,
De aceea, mulţi teologi cred câtoan ne dă propriile sal€ idei d nEdiradi asupn cuvinEld hi ku, $ nu
ipsissima verba, chiar cuvintele lui Isus. Această con-
589
IOAN, EVANGHELTA DUPi
cluie ste sprijir, o tene de faprd c5 u rtil li un conţinut similar este găsit în 1 loan. Totuşi, afirmaţia
aceasta trebuie făcută cu grijă. în primul rind, Evan8helia dupi t@d onln€ ndte afimaFi c.re sl,t similare
ca formă şl conţinut cu afirmaţiile din EvanBhelijle sinoptice (cl, B, N@ck, op cir., p. a9109; c, H.
Dodd, op cn p. 33s349 !i cale JU M dEpr es.! să fie considerate autentice. în al doilea rînd, există cel
puln e Fsj in EansheUn€ sinoptic€ CMar. 1 r:2s27) €E parcS ar fi copi:t din rEryhelia dupa loan şi care
este un avertisment împotriva presupue.ii facile d Ls din EEnah€liiLe shoptie nu a rolGit_ acela{i
limlaj € qi bu dD Eqrshelia dup6 loan. în al treilea rînd, aceleaşi vestigii de vorbire aiamaică ţi aceeaşi
aderare la modelele evreieşti de discuţie pot fi întîlnite Sn Evanghelia după loan şi în cele sinoptice.
Astfel, puten spue d d6nt de multi ilcreder că afirmaţiile redate de loan au o bază istorică fermă ca fiind
cuvintel€ ad€v:nte ale lui h6. Tor+i, ele au r6t pasrate hlr,u conenbnu al lui loan din carc pot fi separate
numai cu mare dificultate, {Cf. problem din 6a1. 2:14 9 M.; ede s rmin: .uwint€t€ lui Palel adree lui
Ped ii sde inep€ neditila lli 6uph lo!?) Ac€sra nu 6te o @ncluzie mdic.lr. Un t6lo8 ad1 de coeffitor cs
6te tl6rcoft, de lildi, a coBideht .E in I€n 3|16-21 avon cDvirt€l€ llj 16 qi nu ale lui ks.
X. lotoda 9l tnr.rpreta@ dtn Evdahetta
după loan
Scopul lui loan (veii n, mai sus) impune ca, cel pup'n în schiţa generală, conţinutul Evangheliei după
loan s, ne privit ca btorG; Ev.nghelia nu .. ariqe d€ld ac6t so! dac, ldn rca! da o .onp.ziij€ legendarn
conceput .a 5! concfttzere pDpovadd€ bl*ricii d6pE Iss c M6b, ln le si redd raprele isrorice carc stau la
baa acel€i propovdddn qi caE ii @nJ€!i autenticitate, (\fezi C. F. D. Moule, ThePhenomenon of theNT,
1967, p. 100.114.)
S-a sugerat deja că multe dintre dificultăţile prezentate de obicei ca argumente împotriva istricităţii
Evangheliai dupe len ru slnr nicidem .rtr de r. rioase pe cît se susţine. De fapt, există o tendinţă
crescîndă de a recunoaşte că Evanghelia după loan conţine tradiţii istorice importanta despre Isus şl că
o înţelegere adecvată a vieţii Lui pămîntesti nu poate fi oblinuta numi din EErynetile sinoptice (.t T. W:
MaMn, B/,RI, 30, 1947, p. 3r2329; A. M. Hhtet AccordinS ro Jo,rn, 1963).
pe d€ alt parte, inpBia 3d.nle pe care neo di EEngh€lia dupA Ioan, dapS ce cirin Evansh€liile sinoptice,
8t€ ., aici aren o inbrletare a vietn tui Isus şi nu doar o strictă relatare a vieţii Lui. învăţătura pe care o
dă El este diferită şi tabloul personalităţii iui este de asemenea diferit, în special în ce priveşte costiinla
Lri de sine cu D.ivire la M6i:.itat€. si Filiaţia Sa. Totuşi, ar fi neînţelept să accentuăm peste nasuri ac6te
difer€nle_ Iss nn $re mi pulin !fun în EEnAheli. dup3 lan ddJr !n celelalte Evdnghetii şi chiar „secretul
Mesianic" din Evangheliile sinoptice !u lipEte &nplet din Eungh.lia dupa ban. F t Brue h€lge pina
o.olo hcit afirnn c5 nu există nici o discrepanţă fundamentală între Isus din Evanghelde sinopric€ si cel
d,in Ekngh€l'a dupn lorn (N& lisranmr Darnzn6J, 1960, p. 60 s. ln.).
Aceasta înseamnă că loan nu contrazice celelalte Evanghelii ci interpretează Persoana care este zugră-
vire b eb- Ii rihp c€ ceilalti 4nahelilti tu dau o robar.fie a lui IsB, Ioan nE d5 un portrer (W. Tfemple,
op. cit., vezi mai jos, p. xvi). în consecinţa, în lumina a .e r. spu, EEnghelia dupl l6n pGte 6 lolGjti ca o
susn de i.fo@tii p€ntl! viata lui Iss g pentu nodul in @ lm interpre@z5 viata acd, chbr d.c, 6b inposibil
s: le s€par5m onller p€ ac6r@ două. Viaţa pămînteascâ a lui Isus nu poate fi înţeleasă p€ deplin dace o
*IEr5fr de p!€latia de Sire ca si Domd hviat al bi*ri.ii Sale. SrD iNpnatia Duhului (cf 14:26; 16:14)
loan a scos în relief semnificaţia vieţii pămînteşti a lui Isus; el interpretează povestirea despre Isus şi,
facînd aceasta, el ne dă „adevăratul sens al poGtirii plmlnie,ti, o sd folcim cuvinret€ ltri d M. Hunter
(Innoducina Ne, ?i5tanen nleolasa 1957, p. 129).
BIBLIOGRAFIE. Comentarii asupra textului englezesc: B. F. Westcott, 1882 şi mai tîrziu (şi asupra
rextuLui 3rd, rgoa); E. c. H6ktG si F. N. Davey, '1947i W3rd, T€mple, 194sj R. H. Lisitf@t, 1956i R. v
G. T*ker, laTq 1960; C. A. Tlimer 9i J, R, Manr., 1964t J. Ma6\ ttlicor 196a; J. N. Sanded sj B. A
Mastin,rNTq 1963t R. E. Blow.q AB. 1971: L. Morie. NlClNrC, 1971; B. Lind$, ]VCA, 1972, (CC,
r92A: C, K Saret! 1955j R. Sclftck€.bura, vol. 1, 196a; R. Bultmann, 1971; In limba germană: R.
Schnadien-bur& ,q?XM; hl. 1,1965 (rezi mi su): rcI, 2,1971j voi. 3, 1976.
W F. H.ward, Iie Fouii C6prl in \qeAt Criticism and JnterpretaLion4, 1955; C. H. Dodd, Thelawr-
prc@tion olthe Iaurth G.spel, r9s3i id?it, Ilistarical TYadition in the Fourth Gospel, 1963; E. Malatesta,
St .Iahn's Gospel 1920-1965, 1967:1 L. Marţyn, Uistory ed Th@Lagtin thelnuah cryel, 1963; A. M.
Huer, According ta John, 1968; E. Kasemann. ITie 'testament ofJesus, 1968; R. T. Fortna, 7Jie Gospel
ofSigns, 1970; C. K. Barrett, TTie Gospel of John andJudaiim, 1975; J. Painter, John: Witness and
Theologian, 1975; S. S. Smlley, Johnj ,9von8el6r dnd lnte\retr, tg?a.
LH.M.
IOANA. uM difue ele citm fenei, vinddare de ks, .aE a ajutat Ia inde$n€re. snpului irineEnr al
Domului. solxl ei, cu, a fosr u nsqiotur onchl al lui lr.d A.tiF: nu F stie cu €tjt!.Iire (Luca 8:1-3) dacă a
fost în gospodăria acestuia(„un ispravnic al lui Irod", NEB} sau în guvernul lui („logofătul", Moffan).
Ea a clutd sA ia pane ii la pr€A*ir€a tnrpului Domuld p€nEu in3rcpare, dar tn s.hinb a dRenit @ dintre
vdlir@rcle invierii ta cei DoGpre z<e (Lu€ 24:110). lNm$rne F carc lc face Lea ar put€a hdica faptul .e
a csqt p€Boml eu c5 a prinjr infolruiii de la ac6te fd€i.
A.F.W.
IOAS CEbr.yfiaf./hâ'ă); Jahveadat"). 1-Tatăl lui rch.d@n; u menbru al .lanul Abierer, din tribll lui
Mane, dp l@ja la olra (J{d_ 6:1132). En u irchjr:tor €l lui Baal si ave plopriul si! albr ti *Aşera (s tîlpul
Astarteii, stDp idolesc pe care Ghedeon l.a inleuit o b altar p€nh lahk (v. 2s2D. El lea sps c€lo! cde a!
lnt siI aFr€ ci Baal poat€ s5 3e
590
IOET! CARTEA LUI
apere singur (v. 31). S-ar putea ca el să-i 5 schimbat numele lui Ghedeon în Ierubaal (v. 32].
2. Un războinic din Beniamin care se putea folosi la fel de bine de ambele inîini şi care, deşi era înrudit
cu Saul, 1-a ajutat pe David în revoîta sa CI Cron. 12:1-3],
3. Un „fiu" al regelui *Ahab la care a fost dus profetul Mica pentru a fi Bttemniţat după ce 1-a supă rat
pe Ahab prin faptul că a profeţit nefavorabil (1 împ. 22:26; 2 Cron. 18:25 ş.urmO- S-ar putea ca „fiul
regelui" să fi fost un titlu oficial şi nu un grad de rudenie.
4. Fiul lui *Ahazia ji al 8-lea rege al lui Iuda Ceea 837-800 î.d.Cr.). Atunci dnd Atalia a nimicit familia
regală în urma morţii fiului ei Ahazia, mătuşa lui loas, [cşeba, la ascuns £n Templu timp de 6 ani, sub
protecţia soţului ei *Iehoiada, marele preot (2 Împ. 11:1-6; 2 Cron, 22:10-12). La vteta de 7 ani a fost
proclamat rege de că tra lehoiada, iar Atalia a fost executată (2 fmp. 11:7-20; 2 Cron. 23:1-15).
Domnia lui loas a durat 40 de ani (2 împ. 12:1), deşi în aceasta cifră s-ar putea să fie incluşi şi cei 6 ani
ai domniei lui Atalia. E! a reconstruit *1emplul cu ajutorul lui lehoiada (2 împ. 12:5-16; 2 Cron. 24:4-
14) dar după moartea lui lehoiada a permis reintroducerea practicilor păgîne (2 Cron. 24:17-18). Cînd a
fost mustrat pentru faptul acesta de către Zaharia, fiul lui lehoiada, 1-a omorît [2 Cron. 24:20-22).
Pentru a opri o invazie siriana condusa de *Hazael, [oas 1-a mituit cu valorile din visteria Templului
C2Îrap. 12:16-19). loas a fost omorît într-un complot urzit de demnitarii lui ca să-1 înlocuiască (2
împ,12:21-22; 2 Cron. 24:25-26),
5. Fiul lui *loahaz; al 12-lea rege al lui Israel -a domnit 16 ani (cea 801-786 î.d.CT.; 2 împ. 13:10), în
timpul domniei sale Israelul a fost supus la presiuni externe din trei direcţii. 0 stelă a lui Adad-Nirari IK
de la Rimah afirmi că acesta a primit tribut de Ia „lu'usu Samariteanul" în 796 Ld.Cr. (S. Page, Jraq 30,
1968, p, 139 ş.urm.; c/. A. Malamat, BASOR 204, 1971, 37 G.urm., cu privire la dtirea numelui),
Arameii l-au asuprit, dar cu toate acestea a reuşit să recucerească ie la ei un teritoriu care fusese pierdut
anterior (2 fmp. 13:22-25). loas a fost ajutat în acest efort de hătrfnul Eiisei (v. 14-19). El 1-a provocat
de asemenea pe 'Arnaţia, regele lui Iuda, pe care 1-a Enfrînt. El a jefuit Ierusalimul şi a luat prizonieri
pentru a se asigura de o comportare bună din partea populaţiei cucerite (2 fmp. 14:8-14; 2 Cron. 25:17-
24).
BIBUOCRAFIE.A.MalamatinfOJTjp. 14Ss,urm,
D.W.B.
IOCIIEBED Cebr. yâkebed, probabil „Iahveh este glorie", deşi M. Notb (Die teraeiitischen
Personenna-men, 1928, p. 111) crede că s-ar putea să fie un nume de origine străină.) Mama lui Moise,
Aaron si Măria (Exod. 6:20; Num. 26:59). Ea a fost o fiică a lui Levi şis-a căsătorit cu nepotul ei,
Armam. Totuşi, potrivit cu «x (Exod. 6:20) ei erau verişori, deşi S. R. Driver tCBSC, 1918) crede că
TM păstrează o tradiţie veche autentica. I.G.G.N.
I0CNEAM, IOCMEAM (Ebr. yoqn"am, "). 1.0 cetate canaanită dos. 12:22), nr. 113
în lista lui Tuthomosis III; în prezent Tel Yoqneam Clisil Qeimun), la 12 km NV de Megnido. „PWuJ
de la E de Calp'ne, „în faţă cu") locneam" (los. 19:11) ar putea fiChison (J. Simmons); M. Noth şi Y.
Aharoni cred că a curs din partea cealaltă a cîmpiei; dar graniţa trebuie să fi inclus locneam, care a fost
o cetate levitică în Zabulon (los, 21:34), în 1 împ. 4:12 graniţele districtului par să fie similare, dar
textul este incert.
BIBLIOGRAFIE. J.Garstsng.Joshua-Judges, 1931, p. 91; J. Simons, GTT, p. 206; 350; Y. Aharord,
LOB, p. 237, 728; M. Noth, Josua2 {în 1. germană), 1953, p. 115.
%. O cetate levitică tn Efraim (1 Cron, 6:68), s-ar putea să fie Chibţaim din Ios. 21:22. J.P.U.L.
IOCŞAN. Un fiu al lui Avraam şi Chetura, tatăl lui ŞebaşiDedan (Gen. 25:2-3; 1 Cron. 1:32), Se presu-
pune că uneori este o altă formă a numelui 'loctan (Gen. 10:25-29; 1 Cron. 1:19-23), dar în listele ge-
nealogice purtătorii numelor sînt păstraţi ca persoane distincte. JU.w.
IOCTAN. Un fiu al lui Eber din familia lui Sem, tatăl lui Almodad, Şelef, Haţannavet, Iera, Hadoram,
Uzai, Dicla, Obal, Abirnael, Şeba, Ofir, Havila si Iobab (Gen. 10:25-26, 29; 1 Cron. 1:19-20, 23),
dintre care mulţi au fost asociaţi cu triburile din S Arabiei. Numele nu este cunoscut în afara Bibliei,
dar pe baza regiunii în care s-au aflat unmaşii lui se poate postula că a trăit în S sau SV Arabiei.
Triburile modeme din S Arabiei susţin că arabii puri din punct de vedere etnic sînt urmaşii lui loctan.
BIBLIOGRAFIE. J. A. Montgomery, Arabia and the Bible, 1934, p. 37-42; W. TTiesiger, Arabian
Sandi, 1960, p. 77. T.CM.
IOELI CARTFtrT LUI.
I. Schiţa conţinutului
loel discută patru subiecte principale: (a) devastările grozave produse de plăgile succesive de lăcuste,
devastări care aveau o semnificaţie mai profundă; (b) rodnicia reînnoită a pămîntului în urma pocăinţei
lui Israel; (c) darurile Duhului; (d) judecata finală a popoarelor care au năpăstuit pe Israel si binecuvtn-
tarea viitoare a ţării lui Iuda. în toate aceste subiecte sînt întreţesute referiri primare ţi escatologice.
a. Plaga lăcustelor, 1:2-12
Cu privire la lăcuste în VT, vezi de asemenea Exod.
10:12-15 etpassim, împreuna cu Ps. 78:46; 105:34;
de asemenea Prov. 30:27; Naum. 3:15, 17 etc. (*ANI-
MALE.)
(i) loel afirma m modul profetic obişnuit că a primit cuvîntul Domnului şi dă numele său şi al ta tăi ui
său, nume care nu sînt cunoscute din alte surse fl:l).
(ii) Povara mesajului său este copleşitoare - o plagă de lăcuste de proporţii înfricoşătoare, în roiuri
succesive (1:2-4; cf. Exod. 10:14). O discuţie etimologică, entomologică si figurativa a v. 4 poate fi
găsită în comentarii.
(iii) Efectele plăgii sînt descrise plastic (1:5-12). Prima care este menţionat, poate ironic, este că
591
IOEI- CARTEA LUI
beţivului i s-a luat mustul de la gură. Dinţii oştirii de llcuste sînt înfricoşători (cf. Pruv. 30:14 etc.) - au
devorat pînă şi coaja smochinilor, scoţînd la vedere interiorul alb ţi plin de seva. Preoţii din Ifemplu ar
trebui să jelească cu durerea unei fecioare bătrine al cărei logodnic a murit în tinereţea ei, înainte de
căsătorie, pentru că ţi lucrurile pentru jertfă au fost consumate (ff. Dan. 8:11; 11:31; 12:11; contrast cu
îs. 1:11-15; Mica 6:6 etc.}. Este descrisă plastic devastarea din lanuri, vii ţi livezi.
b. Roadele pocăinţei, 1:13-2:2? (i) Preoţii trebuie să jelească îmbrăcaţi în sac ţi cenuşă, cu post ţi
rugăciune, pentru ziua mîniei lui Dumnezeu, „cucerirea Cuceritorului", pentru a reflecta palid asonanta
ebr. izbitoare (1:13-15; vezi Naum 9rl; Esr. 4:3, 16; Da. 9* .tc., !r entrGt d Ir, 5A:4 ţ.urm.; Ier. 14:12;
Zah. 7:5 etc.). Părerile VTdespre jertfe ţi post nu sînt contradictorii; multe lucruri depindeau de
circumstanţe ţi de modul particular de folosire. Ioel nu ar trebui condamnat pentru că ar părea $ă fie
mai ritualist decît Amos ţi Isaia.
(ii) Pare logic să consideram că secţiunea următoar (1:16-20) 6te o ruSgcius nr ciud. dai.rit iniţiale a
ravagiilor produse de lăcuste. V. 1:18 ar frbd trads "ce !! p@n t! ele?" - sdic! h h.nbarele şubrede care
nu au fost reconstruite pentru că nu era nevoie de ele. Focul ţi flacăra din v. 19 s-ar putea să fie căldura
şi seceta sau chiar culoarea roşie apdDd a orpuld Ld@teld.
(iii) Profetul trece acum de la devastarea produsă de lăcuste la năvala lor iniţială şi o compară cu Ziua
DoMului (2:1.U). V 2b 6r. s idi ori.nral dpic (c/ Exod. 10:14). Comparaţia rolului cu un foc care
înaintează este plastică şi corectă. Pămîntul roditor devine un pustiu negru în urma lor (v. 3).
Observarea lor directă este reflectată în compararea lăcustelor cu nişte călăreţi ţi în paralela făcută între
zgomotul înaintării lor rapide ţi sunetul focului care se întinde repede într-un tufiş (v. 4-5). Oamenii sînt
cuprinşi de groază în faţa înaintării neabătute, nestăvilite ţi precise a mulţimilor nenumărate de
asemenea insecte, care sînt invincibile doar prin numărul lor imens (v. 6-9). Lăcustele reale ar putea fi
un simbol pentru popoarele (neamurile) adunate în valea hotărîrii, înainte de judecata lor.
er
căiască, sfîţundu-ţi inimile (2:12-14). Sfişierea formala a hainelor poate fi un gest ipocrit; pocăinţa
adevărată este în inimă. Lucrul acesta L-ar putea face chiar ţi pe Dumnezeu să Se „căiască" de judecata
Sa recentă adecvată ţi ar putea să le dea din nou lucruri pentru jertfă. Acesta este un simbolism oriental
şi nu subînţelege nicidecum ideea că Dumnezeu ar „păcătui".
(e) lste licud o d)fu nour la o tichil@ sF.iall la tedplu (2:15-17), E3re .d@tr ledtor şi poporului,
menţionînd copiii sugari, cei Smbătrîniti de zile ţi cei proaspăt căsătoriţi care, de obicei, se bucurau de
scutire de îndatoririle publice. J. A. Bewer (ICC, 1911) arată în mod ingenios că imperativele sînt
perfecte, fără schimbări de consoane, făcînd ca v. 15 şi nu 18 să fie punctul pivotai al cărţii şi începutul
unei naraţiuni continue.
(vi) Devastarea produsă de lăcuste va fi depăşită de abundenţa pe care o va da Domnul în urma pocă -
inţei (2:18-25). V. 20 înseamnă că trupurile fizice ale
lăcustelor din ludea vor fi duse de vînt în Marea Moartă şi în Marea Mediterană, iar după aceea se va
simţi mirosul de putreziciune (18-25).
.. Dawik Duhului, 2:2&U Revărsarea Duhului descrisă în acest pasaj este apogeul profeţiei. V 28-29 şi
32 s-au împlinit în Ziua Cincizecimii; aspectele din v. 30 ţi 31 au fost împlinite în patimile Domnului.
Profeţia extatică ar putea include darul limbilor. Etîlpii de fum ar putea fi coloane de nisip ridicate de
vîrtejurile de vînt din deşert sau distrugerea cetăţilor condamnate. O eclipsă solară poate faceca luna să
pară roşie ca sîngele. Ce alt nume mîntuitor ar putea fi prevestit în v. 32 dacă nu numele lui Isus? Orice
lucru de aici are o semnificaţie - există însă un înţeles mai profund care ţine de zilele cînd ultimele
grăunţe de nisip ale timpului uman se vor cufunda în nesfirşit.
d. tudmraa utwtilor lui DMnd!4 3:t-2t înţelesul aparent al acestei secţiuni este prezicerea răzbunării
divine împotriva popoarelor care-au dispersat şi i-au persecutat pe evrei. Este clar că referirile din v. 3-
8 sînt istorice. Lăcustele ar putea prevesti aceste armate de ne-evreî în ceasul scurt al biruinţei lor.
Versetele 9-11 stnt de un sarcasm muşcător, cînd profetul îi îndeamnă pe păgîni să se războiască cu
Dumnezeu. Dumnezeu este singurul care va judeca popoarele adunate în valea hotărfrii (v. 12,14;
MOSA-FAT.VALEALUI). Groaza descrisă înv. ÎS ţ.urm., 19a ţi binecuvîntarea din v. 16 nu s-au
împlinit încă. Profeţia părnîntească este îngemănata cu escatologia în acest capitol bogat în prevestiri.
Biserica creştină este moştenitoarea VT ţi cuvîntul cert al profeţiei - fie despre Egipt, fie despre altceva
- se va împlini la tarul hotnrft de Dllltl@.
II. Autorul ţi date
Aceasta este o lucrare,literară extrovertâ superbă, trădînd o aromă iudee, dar care se preocupă în mod
htrins de prDbl@ @i inporrante d€dt ?olitic. acelei vremi. Datorită acestui fapt datarea este extrem de
difidlă. Majoritatea cercetătorilor susţin (</. W. Nqad., 1922j K Mlni 1904) cl lo€l rclreirr! o scriere
unitară, dar alţii contestă acest fapt (c/. Bewer, ICC). Teologii conservatori mai vechi au datat cartea în
secolul al 8-lea î.d.Cr., pe vremea lui Amos şi Osea. Oestedey ţi Robinson adoptă o datare tîrzie.'în 200
î.d.Cr., în timp ce alţii o datează între aceste limite. R. K. Harrison (/OF, 1970, p. 874-882) discută
problemele pe larg dar, purund accentul pe caracterul atemporal al cârtii, nu datează cartea „mai
devreme de anul 400 Î.d.Cr.". Dacă am considera corectă datarea mai s.he, atrMite sEig:t€ de lupg
Foferie 'amilire ar fi fost rostite pentru prima oară de către Ioel. Se poate ca fierul de plug să fi fost
considerat strămoşul săbiei, mai înainte de a se fi născut speranţa transformării oel 3:10; Is, 2:4).
in. Caracteristici speciale
Cartea lui Ioel a fost vehicolul unei revelaţii divine cu o semnificaţie care, probabil, a depăşit
priceperea lui. în cartea sa eternul se izbeşte de trecător, fapt care este trăsătura caracteristică a
inspiraţiei autentice şi care este foarte evident. Lucrul acesta este adevărat în special în ceea ce priveşte
descrierea lui uimitoare a d@stnlui pb.ls de plaga last€loi, m sin.

IOIACHIN
bolizează nunia lui Dumnezeu ţi pedepsirea păcatului. Restaurarea milostivă a poporului de către
Dumnezeu, după pocăinţa poporului, este descrisă de asemenea în culori vii. Cartea conţine profeţii
legate de moartea Domnului nostru, de venirea Duhului Sfînt ţi de groaza si speranţa asociate cu
sfîrşitul vremurilor. Aceasta este una dintre cele mai scurte şi totuşi una dintre cele mai tulburătoare şî
iscoditoare cărţi ale VT. BI}UoGIAnB, S. R, Drirer, Jod andAmos, CBSC, 1915; A- S. rqp€lrud, Joe.l
Studi6, l94a; J. A- Tlldp$n,, Joelt Idsts in the Li8nt ol N€.r Efd taEUeJ, J]VES 14 1955, p. 52 t.llm; Ir,
6, p. 727-7(fr; L.C,A)e\)@L obadial\JoohudMia\ NICOT, 1976. ILA.S.
IoGBEHA (Ebr. ro& 'n4 Jn|lt'nc). un ory dn, Galaad care a fost dat seminţiei Iui Gad (Num. 32:35);
este menţionat de asemenea în urmărirea madianiţilor de către Ghedeon (Jud. 8:11). în prezent se
numeşte ruleibAt si 6t€ situt la 10 ts Nvde Anmb la rosT m deasupra nivelului mării
1D.D.
IOHANANCEbr..yfiftanari, Jahveh este îndurător"). Mai mu! ţi oameni din VT au purtat acest nume,
cel mai cunoscut dintre ei fiind fiul lui Carea. Un lider evreu care 1-a sprijinit pe Ghedalia în urma
numirii acestuia ca $@td alluden (2 lhp. 25:23; Ia. 40:8), dupl .ldere leru..litului; Ionamn e.a ofdii s{I
omae pe Ismael, care a complotat asasinarea lui Ghedalia Ger. 40:13-16), Oferta a fost respinsă şi
avertismentul a fost ignorat, iar Ismael ţi-a atins scopul. lohanan 1-a um,tit, a €lib€Et priaiern luli (l.L
41:11.16) ii i-a dus, împreună cu Ieremia care s-a opus, la Tah-pa6 i! E3i/ qd, 43:17).
Printre alte persoane care au purtat acest nume sftt fid el mi mre al lli l6ir, rs.le lui luda (1 con, 3:l5)i u
6u al lui Eli@i (1 crcn, 3:24)i u neFi al lui Animar (r cF. 6:9.10); u on din Bsimin ltmbt d€ Davld
laTlclaa (1 arcr t2:4); o ciperqie din Efi..in (2 crcn, 2a:12, urde tqt!1 ebr. 3 redă Jehohanan"); un exilat
care s-a întors pe vremea lui A.ta@ (Ee 3:12); qi u pr6t din wemea Lui Ioiaclio (Nm. 12122,23).
J.D.D.
IOIACHIM (Ebr. fhtyăqtm, ,Ja(h)w a întărit"; c/. Iecninl 1 Ezdra 113739). Rese al lui lud4 (609.593
td.Cr.), un fiu al lui *Iosia ţi fratele mai mare al lui *toahai, al cărui loc 1-a luat Ia porunca lui Neco II,
regele Egiptului. Numele lui a fost schimbat din Elia-cMijl, ca semn de vasalitate. Domnia lui este
redată în 1 îtnp. 23:34-24:6; 2 Cron. 36:4-8, ultimul nume din xde cbnicnor Egilor lui luda" (2 lnp-
24:s). P6fu a plAri eaiFeniloi t'ibft loncnih a ps im!@ite md !e larl (2 Inp, 23.35) , A €anuit clndiri
regale costisitoare, folosind muncă forţată (Ier. 22: 13-17) si este descris ca un domnitor opresiv şi
lacom. Dedd@{ turala din tidpul d@iei sale 6!e !@ţionată de profeţii contemporani Ieremia şi
Habacuc. Reformele lui losia au fost uitate în cursul întoarcerii la idolatrie g .l hdodu*ii dtuatunor
esiptu c, 8:5-17). Ioiachim a vărsat mu]t sînge nevinovat mp. 24:4) ţi a poruncit omorirea profetului
Orie i ci i $ai ops der, 26:2c21), s'a opu lui
Ieremia (36:26) ţi a ars el însuşi sulul de pe care iehudi a citit cuvintele profetului pentru el (v, 22).
Afost „rău ti rEdEpt din 6n {i nu , f6t 6p€.tuc faF de Dumnezeu, nid nu a fost bun cu omul" (Josephus,
An t. 10..83), adil, a pe$it p€ u@le pd€tului lul Mane (2 împ. 24:3).
ln arut at 4la al lui loiachib (6os id.cr,) Neb!cadneţar ia înfrînt pe egipteni la *Carchemiţ ţi a obţinut
controlul asupra Palestinei, pînă La graniţa egipteană (Ier. 25:1; 46:2), dar abia in anul următor s-a dus
Ioiachim, împreună cu alţi domnitori, înaintea lui Neb@dEtar p€ntru 5 i * iupue e vel (ld. 36.9-29i
Cbni.a b6bitonlai!), ltei ari Mi dziu, fiind încurajat desigur de înfringerea babilonienilor de clrj. egipteli
!r atul 601 Ld.C!,, dar lnFEiE sfatului lui Ieremia, Ioiachim s-a răsculat (2 împ. 24:1). b nEput
N€budd@Fr nu a int@it ci a trimis trupe din garnizoana babiloniană locală împtlnl c! si.ien n@bii şi
mnifi s! ate Iuda (v. 2), h ele din urEa, d 3 $lui {i 10 zne nEi€ de c!d@ Lruealmllri hn :tinne a.
€diabrilor babi loni.m, Ioiachin a nuit, !r vtsta de 36 de dd 0a 6 denbrie 593 id-ci). M@ltea lui a awt le
La dtuul spE captivibe (2 c6, 36:6), prcbabil, e urmare a instigării lui Nebucadneţar care, potrivit lui
Josephus (fine. 10. 97), a cerut ca trupul lui sâ fie aruncat peste zidul cetăţii, aşa cum a profeţit Ieremia
(22:13 +.nft.). 2 lsteLnp. 24:6 pnsE@z! r4cerc cu ?rivire la îngroparea lui. loiacMm a fost succedat de
fiul său loîachin.
B'BUOCBAFIE. D. J, WiFm Cimni:16 ofchdl d@n Liner, 1956 p. 20.32, 65,75 .
IOIACIIIN (Ehr. lndJdttL, ,Iahveh € lnreni ,Jeonia', h I Crcn, 3:16: cJ Mat. 1:11-12; ,,Conia" în Ier.
22:24, 28).
Ioiachi! a fd rMit rca€ .l hi ltda d. c5ft babilonieni, h um Holei si no4ii btalui ser Ioia cbin (6 dembrie
593 td.Ci.). Domia lui *uti, de numai 3 lui $i r0 zile (2 cbn. 36:9j J6,.4nr 10.93) este descrisă în 2 Cron.
24:8-6; 2 Cron. 36:9-10. Domi. hi a t ct@t€rizata .a o doMi€ re. si profetul Ieremia a prezis sfîrsitul
domniei şi al dinasti€i sle[Is. 22:24'30]. Ponivit tui Jephc (Anr, 10, 99) NebkadrEpr ii-. fhiobat hote*Ea
c! pnvne l. nMi@ lui @ rege $ s'a intoF ca s: asedi* Ierusalimul luîndu-I pe regele de 18 ani, împreună
cu mama sa Nehuţta, familia sa ţi alţi evrei, în robie în Babilon. Acest eveniment istoric faimos este
descris în cronicq bahnonian!. cete 6 .idt b 16 rurtia s97 ţi unchiul mai ftnăr al lui Ioiachin, Ma tania
(Zedechia) a {ifoet nnit sll@r (2 lftp. 24:17i Iq. 37:1),
în Babilon ioiachin a fost tratat ca un prizonier rea.I. In tblite babiloniere da6te lnft 59t Ei s70 Î.d.Cr.,
este menţionat că el, numit Ya'u-ktn a primit po4ii la c1mq irnprcu'A d cei cinci fii ai s5i (E. F.
Weidner, M&anges Syrisns offera ă M. Reni Dwsaud, 2,1939, p. 923ş.urm.; DOTT, p. 84-86). în timp
ce era în exil, un administrator, *Eliachim, se poate sâ fi continuat să îngrijească moşiile sale din Iuda,
dacă înţelegem corect inscripţia „Eliachim, slujitorul lui Yawbn"r4ebsd (DoIT, p, 224). Evreii din
Babilonia au so.luj tit anii după anii robiei lui Ioiachin (Ezec. 1:2). După moartea lui Nebucadneţar,
succesorul său, Amel-Mar-duk (*EVIL-MEftODAC), a a.ordat jn anul 561 Ld.C!.
593
IOIACIIIN
o favoare specială lui loiachin ţi 1-a scos din închiGt, d{cindulla palatul eral (2 ibp. 25:27.3oi le..
52:31-34). Fiul cel mai mare al lui Joiachin, Şelariel, tatăl lui Zorobabel, sa născut în anul 598, în 1
Cron. 3:18 este menţionat un alt fiu, Şenaaar.
BIBLIOGRAFIE. D. J. Wiseman, Chronkles ofChal-daean Kings, 1956, p, 33-35. DJ.W.
IONA. Nume personal ebraic, înseamnă „porumbel". 1. Un profet evreu din timpul domniei lui
[eroboam II, regieleTuT Israel, în secolul al 8-!ea t.d.Cr. A venit de laGet-Hefer, un oraş dinZabulon,
situat în apropierea Naşaretului. Numele tatălui său a fost Amitai. El a prezis expansiunea teritoriala
realizată de Ieroboam in derindtul siriei (2 inD. 14:25). r@ 6t€ de asemenea eroul cărţii care ti poartă
numele, a cincea dintre cărţile profeţilor mici. Cartea se deosebeşte
tosia
640-609 I.d.Cr. sau «38-60B t.d.Cr. (2 trap. 21:24-2S;2 Cron. 33:25-34:1)
0
Eohajian KWCHIM Zedechia
(1 Cron, (Eliachîml CMatania)
3:15)
609-6/7 dec. S9B t.d.Cr. S97-5S7
t.d.Cr
[2 împ. 23:34-21:6; 2 i) (2
Cron. 36:4-1! Împ. 24^17:
fcr. 37:1)
IOAHAZ
(Şalum)
609 fd.Cr.
(2 Împ. 23:31;
1 Cron. 3:15;
Ier. 22:11-13)
1OACIIIN (ironia)
6/7 dec. 598-15/16 mart. 59? t.d.Cr. (2 tmp. 24:11-16; 2 Cron. 36:9-10)
(1 Cron. 3:17; Mat. 1:12]
Şenaţar (1 Cron. 3:18)
Zorobetal CEira 3:2; Hagai 1:11 Mat. 1:13)
Graficul arată cum erau înrudiţi între ei, laahaz, loachin şi loochim.
594
IONA" CARTEA LUT
sideEbl de elelalt€ c!4i pbf€iie din VT prin faptul că este aproape în întregime o naraţiune şi nu conţine
profeţii lungi, (\fezi articolul următor.)
2, Ibtdl 1ui Simn PeEr!t\€zi porrivir d Mat. 16:17, in unele ms. din loan 1:42; 21:15 ş.urm. este numit
de asemenea IoE, dar cele mi bine atebte tu. Edau Joan". U.EF.
IONaeCAXf,EALUI.
I. Schiţa conţinutului
cart@ 6te napi4ite in paEu c.pitot c@ au tene difdite. prirul @litol brbeSte <16pre tom, trinis de
Dumnezeu sa meargă la Ninive şi să protesteze împotriva răutăţii cetăţii; lona s-a răzvrătit şi a luat o
corabie care mergea în direcţia opusă. Sa iscat o furtună ţi, în cele din urmă, marinarii l-au aruncat pe
lona peste bord, la sugestia lui. Un peşte mare 1-a înghiţit pe profet. Cap. 2 redă textul rugăciunii sale
sau, mai degrabă, al psalmului de mulţumire rostit în pîntecele peştelui. Peştele 1-a vărsat pe lona pe
ţărm. Cap. 3 arată că în cele din urmă lona a ajuns la Ninive. Predica sa despre judecată ta făcut pe
locuitori să sa cAja-! d€ faptele 1or reL. in @p, 4 i galin pe lons sP!€t cd ac€ftia *au ciit ii c5 auerpat
de nimicn€; după aceea Dumnezeu, făcîndu-1 pe lona să-i fie milă de 6 plant!, l.a hlifar c5 r€bnie s:
aibS mil5 de toii
n. Autotul ql data *rl€rU
cart@ N c dd nici o indicaCe cu privne h autorut ei. Se poate să fi fost scrisă de lona însuşi, dar cartea
nu foloseşte nicăieri persoana înrS (spre deosebire de Osea 3:1, de ex.); o dată mai tirzie de secolul al
8-lea 6t gdatn prob.bil d€ 'J€Eful Io@ 3.3, care de de înţeles că cetatea Ninive nu mai exista (a fost
distrusă în 612 tn,cr.). Dace auiord nu a f6t toE, nu Duten şti cine a scris-o. Prin urmare, data scrierii s-
ar putea Eă fie în secolul al 8-lea, dar este mai probabil că nu a fost scrisă înainte de secolul al 6-lea.
Cei doisprezece Profeţi mîd erau cunoscuţi şi respectaţi la sfîrşitul secoului al 3-lea (c/. Eclus. 40:10),
aşa încît cea mai tîrzie dată posibilă este secolul al 3-lea. Accentul universalist al cărţii este considerat
adesea ca un protest împotriva spiritului ultra-nationalist ^evreil6 din peri@da ce . |l@t dupj Ee; 6tui
pasaje universaliste apar încă în secolul al 8-lea (ţf. îs. 2:2 ş.urm.). Diferite caracteristici ale limbii ebr.
folosite in @ne lui loE cctiruie ftl mi putdic argument pentru o dată post-exilică, dar volumul redus al
cărţii nu ne permite să tragem o concluzie certă. O&zi de asemenea D. W. B. Robinson în NBCR cu
priviE la a@stA !rcbleit,)
DI. Interpretări
Nadn ci4ii 6re u subi<t foarte onnoreet. A fost epilicată în moduri diferite, ca mitologie, alegorie,
comentariu (sau Midraş), pildă sau istorie. InterprtaE nirolosicl i .d aleaoli.! nu Mi strr la modă şi pot fi
lăsate de-o parte. Majoritatea cercetătorilor din zilele noastre consideră cartea în principal ca o pildă,
avînd în parte caracter de Midraş, adică, relatfnd tradiţii despre lona, suplimentare faţă de detaliile
sumare din 2 împ. 14. Interpretarea parabolică priveşte cartea ca pe o povestire morală, com-
Hafer (Kh. ez-Zurra1) Locul de nqştarssE Iul lena. cf. 2JTmp. 14:25

U
Harta arală zona în cart t-a desfăşurat misiunea lui lona
parabiE o lov6tea spusn de Naen lui David (2 sam. 12:1 ş.urm.) sau cu pilda Samariteanului milostiv
spuss d€ Domd ncl'u (L!€ 1o:3o s.um.) eE, desigur, a căutat să-i înveţe pe oameni aceeaşi lecţie ca i
catea lui lom. Pucnrl dc vEdere raEbolic nu 6te .t@. o $lu$e facili pe.tru a €vita nftsitat€a de a ..ede c,
IoE a ietir vi! din pinteceLe p€rtelui, 3ta cum sa susţinut uneori. Asemenea pilde sînt frecvente tn
scripruij ar8@entd principal nnporiE aetei interprtld 6te lunsin€ nebtinujr d. mre a pov6. tirii.
Interpretarea istorică este bazată pe sensul primar al textului şi pe faptul câ povestirea este aplicată la
un personaj istoric cunoscut, lona, fiul lui Amitai (în tinp .e pesEjele din pildel. noiiomte nai sN sint
eonine)- Este celt ci hdiiia iudaici a accapht cartea ca fiind istorică, cum dă de înţeles şi referirea fr.ut5
de DoMd r3a la pa (M6t. 12j Lua 11), deli aceasta nu este o concluzie necesară. Interpretarea istorică
este atacată în dteva privinţe, în special în privinF ninsn cu p..,tcle, a din€siun ineN arribuir6 ce6!n
Ninive !i in cea c Frente afiImria c5 Fgde ii leuftorn tu lumi ca ar a*ultar de tr profet eqeu fars ezibre ii
6ri ercepge, ci s,au sl c5i!, şi în final, în privinţa vitezei neobişnuite de creştere a cucubereld- Totlrti, F
p.are ca prinut fapi si fi f6r o minune autentică; în orice caz, întîmplarea are pa6L€le nodeme. vitea de
cr€fbe a .l]nb€telui tr poate să fi fost de asemenea miraculoasă; sau, mai smpru, s'a! putea -spae ce lona
4:ro nu a! ftbd interpretat literal. în ce priveşte mărimea cetăţii Ninive (lona 3:3), este posibil ca autorul
să se fi referit la o pgiune nurr tui naE deft cetarea prcpriu-zisr: 6ntr@@ aetli fapr poate fi vazuti in
fapid c! el vorb€r€ d6pre .,i.gele Ninirer, (3:6), in iinp ce alţi scriitori a> VT vorbesc despre regii
Asiriei, ţara a cărei ultima capitală a fost Ninive. (\ezi 'NINIVE.) s..r ptru ssline cE ia Frioaaa d€ eesiue
o Asiriei, înainte de urcarea pe tron a lui Tiglat-Pileser Ill (74s Ld.cr.) leuitdii din Nhire elau sat. s:
asculte de un profet care prezicea dezastrul dacă nu aveau să se pocăiască. ReUgia lor a fost politeistă,
aşa încît se poate ca ei să fi încercat să evite jignirea unei zeităţi chiar dacă aceasta era străină şi
necunoscută.
595
ION]L CARTBA LI'
Este rezonabil să spunem că nici una dintre obiecţiile la adresa interpretării istorice nu sînt insurmon-
tabile. Acelaşi lucru ar putea fi spus cu privire la interpretarea parabolică- Prin urmare, se pare că avem
de dl6 ltEe a€tea doul.
IV. Scopul
în general cercetătorii sînt de acord că scopul cârtii lui tona este didactic; cartea se sfirşeţte cu o
întrebate provocatoare (cf. Luca 10:36). Este discutabil dacă intenţia a fost să protesteze împotriva unui
iudaism îngust ţi exclusivist, dacă a fost o chemare la misiune sau dacă a fost o explicaţie a aparentei
neîmpliniri a profeţiilor mai vechi împotriva popoarelor străine. Fără să cunoaştem exact împrejurările
în care a fost scrisă cartea nu putem da un răspuns decisiv; In orice caz, aceste posibilităţi nu se exclud
redproc. Cartea pune accent pe puterile universale ale lui Dumnezeu asupra indivizilor şi asupra
naţiunilor din răsărit şi din apus, asupra vieţii şi morţii; accentuează de asemenea îndurarea universală
ţi dragostea lui Dumnezeu, faţă de evrei neascultători şi faţă de ne-evrei cruzi deopotrivă.
V. Alcătuirea
Cartea este acceptată în general ca o lucrare unitară, cu excepţia psalmului (2:2-9), despre care mulţi
cercetători susţin că ar fi o interpolare, lotuşi, tendinţa actuală este de a accepta unitatea cărţii (cf.
Kaiser, IoT p. 196). P&ltnul nu ete adr de n€llled slu cu sa susţinut adesea; lona a fost izbăvit dintr-un
mor-mint de ape - chiar dacă se mai afla încă în pîntecele peştelui ■ iar folosirea limbajului tradiţional
care descrie moartea în metafore marine este deosebit de adecvată. în acelaşi timp, este demn de
remarcat că şi cadrul de referinţă obişnuit pentru un asemenea psalm pune baza interpretării
semnificaţiei lui dată în NT (4 Mar 12:39 im).
BIBUOCR.AII!. r, J, wilsd', PTB 2s, 7927, p. 636 ş.urm.; G. Ch. Aalders, The Problem of the Boofc of
Jonah. 1943; L. C. Allen, TJie Soofcs of Jad, Obadiah, Jonah and Micoh, NICOT, 1976, p. 173-235; D-
W, B. Robinson,înA[BCR; F. D. Kdner, „The Distribution of Divine Names in Jonah", 7^715 21,1970,
p. 126 ş.urm.; A. R. Joh@!, Jo6h II, 3.1o: A strdy i! Crilrlc Phantasy", în Studtes of OT Prophecy
presented toT.H. xo6taon, ed. H. H, Rowley, t9so; wzi d .ni@tel€ din dicţionarele şi studiile
introductive standard. Pentru bibliografia recentă, vezi O. Kaiser, IOT, 1975.
D.F.T
IONADAB (Ebr./ft<Stt2rfă&, „lahveh este darnic"). 1. Fiul lli $i@, filtele lui David. vicl6j, ld l{ ajutat
pe prietenul său Amnon, fiul lui David, să-ţi împlinească dorinţa păcătoasă faţă de Tamar, sora de iaL €
lli A,luu (2 sd. 13:3-s), Ce e a rtiu. cu privire la moartea lui Amnon pare să indice com plicitlte lui dEi s
s pri€ten deladr al ld (2 sm. 13:30.33). 2. Ua 6! al lui R<ab, ctsitul (1 Cron. 2:55; Ier. 35:6). El a
interzis clanului său să practice agricultura, să aibă vii ţi să folosească rodul lor, şi să locuiască ta
comunităţi sedentare (Ier. 35:6-10). Se poate însă ca aceste porunci să Re o reflectare a ceea ce era deja
o practică generală. El a fost un închinător zelos al lui lahveh şi 1-a ajutat pe Iehu să sprire lnchi@ L
Baal Metcanri (2 ihp. Dero:ls, 23). M..dM.
IONAIIN (Ebr. yl6na{an euyrna@r, JahEh a dat").
'. Fiul hl Chd$onr u rna$ dt lui MoiE (va ,Jt{68.r). El a fo6t angajat d€ Mlca p6tru a fi 6 pentru un idol
din Efraim şi apoi a devenit preot ţi strămoşul unei linii preoţeşti pentru tribul lui Dan „pînă în ziua
ducerii ţăru'ui robie" pud. 17; 18:30-31).
2. Fiul cel mai mare al regelui Saul de la singura sa soţie CI Sam. 14:49-50); el a fost moştenitorul
tatălui său, fapt care face mai greu de înţeles loialitatea şi afecţiunea lui pentru David, care 1-a succedat
pe Alul (1 sm. 20:31). IoMb apaD tEtn priM oară în naraţiunea biblică în urma victoriei de la Gheba, o
poziţie întărită a filistenilor, deşi strategia tatălui său în împrej urarea aceea sugerează prin analogie că
este posibil ca el să fi luat parte la eliberarea ,ahdulqi dh Calaad (1 Ss, 1r:11; 132). bdtlt neala şi curajul
lui de războinic, amintite în elegia lui David (2 Sam. 1:22), se văd clar în atacul său între prins de unul
singur împotriva garnizoanei filisteni un incident care arată de asemenea capacitatea lui de a inspira
loialitate şi de a o oferiţi Sam. 14:7). Totuşi, ne aducem aminte de el mai ales pentru loialitatea lui faţă
de David, o loialitate care a fost cu atît mal dificilă cu cît a fost în conflict cu datoria lui de fiu ţi cu
afecfiunea lui pentru Saul, tatăl ţi suveranul său. Atunci cînd regele, părăsit de Duhul lui Dumnezeu, şi
victiE! . etrarilor qt padiilor Fle crEctrde, a Gnifestat o ură tot mai mare faţă de „omul după inima lui
Dumnezeu" care avea să-1 urmeze la tron, Ionatan, lohl p&tdti de ftllie fi@t cu Daind dup6 Mrtea lui
Coliat (r sam, 13:14), a f.6t det€ftiEt s6-l sfideze şi să-1 însele pe tatăl său, chiar dacă si-a riscat propria
viaţî (1 Sam. 19:1-7; 20). Scena despărţirii celor doi prieteni este mişcătoare. Se pare că Ionatan nu 1-a
însoţit pe tatăl său tu cele două expediţii împoEiE lui Davirl, la E!-Gl|di si la rlachila; Iomia! di!p@ .te
pe *a!, h victo.ia lagicl a filistenilo. de la Mt. Ghilboa, unde a murit împreună cu tatăl şi fraţii săi (1
Sam. 31:2). Fiind înzestrat fizic ţi moral, el este u nodel pentiu ei @rc pu u pr€t tl@ F loia. litatea
faţă de adevăr şi pe prietenie, cît şi pentru cei care sînt făcători de pace, care este un rol al fiilor lui
Dumnezeu.
3. Alte persoane care au purtat acest nume sînt un unchi al lui David, sfetnic ţi scrib, care probabil că
poate fi identificat cu nepotul lui David care a omorît un uriaq (1 cn 27-32j 2 Se 2rr21-22); u 6u .l
marelui preot Abiatar, care a fost implicat în atenrotele lui Ab6aloh ti Adonia lnpordE bNhi lui D.vld,
dql nq a f6r 6 €6€l (2 sff. 15:36; 17:15-22; I In!. 1:4149); unul dintre „vitejii ld D6vid" (2 Sam. 23:32; I
C@ 11.34); u fiu al lui c€8, asociat cu Ghedaia în timpul dominării Ierusalimului de către
Nelwcadneţar (Ier. 40:8); un scrib în a cărui casă a fost întemniţat Ieremia Ger. 37:20). Acelaşi nume
apare pe vremea restaurării (Ezra 8:6; 10:15; Neem. 12:11,14, 35). T.HJ.
IOPE. NMele ln ebr. 6re JEF6, tlt 8r. toppa aFb. Yăfă (de unde derivă numele modern „Jafra"). Fiind
singurul port natural tntre Golful Acco (în apropiere de oraşul modern Haifa) ţi graniţa egipteană, Iope
are
596

oi
o istorie bogata; excavariiie au arătat că datează din secolul al 17-lea t.d.Cr. sau chiar dinaintea acestei
perioade şi este menţionat în cîteva cronici egiptene din secolele al 25-lea şi al 14-lea Î.d.Cr. După ocu-
parea israelită a Canaanului Iope a fost o cetate de graniţa £n teritoriul lui Gad (los. 19:46), dar a căiut
curînd En mîinile filistenilor; după aceea sa aflat rareori sub stâpînirea israeliţiior, deşi trebuie să B
servit ca port maritim pentru Ierusalim, care se află la o depărtare de aproximativ 55 km. în secolul al
2-lea Î.d.Cr. Simon 1-a smuls din mîinile sirienilor şi 1-a anexat la ludeea (1 Mac 13:11). lope apare în
întîm-plarea din [-aptele 10. fn zilele noastre formează parre d. s . nhi.jpalirsdi lEt Aviv. JaIIa.
Părţi din tope au fost excavate în mai multe camD.nX ariologice d€ la at 2.La .6zboi Dorrtirl ti. coace.
Un interes deosebit îl prezintă un templu pre-filistean (secolul al 13-lea Î.d.Cr.) dedicat cultului unui
leu.
BIBLIOGRAFIE. M. Avi-Yonah, EAF.HL, 2, p. 532-S40. D.F.P.
[ORAM (Ebr./ftdrâm, „îahveh este înălţat")- 1. Un levit d. pe lr!r@ lut David O cbh. 26i25), r. Un pEl
din Hatur (2 Sm. B:9-12). I CM. rS:9.rr sugerează că numele lui adevărat a fost Hadoram. 3. un D@r
din tihpul lui l@tat.
4. Rege al regatului de N, Israel, între 852-841 î.d.Cr.; ultimul domnitor din dinastia lui Omri (2 îrnp. 1-
9). loram a fost un fiu al regelui Ahab ţi al Izabelei şi o t@te c, ni * spue .a . indepenit u aspec

IORAM
pagîn din închinarea lui Israel, în genera! a urmat pe căile păcătoase ale altor regi din N (2Împ. 3:1-3).
A trebuit să lupte cu rooabirii care s-au răzvrătit împotriva poziţiei lor de vasalitate faţa de Israel
(*P1ATRA MOABITA) şi a dştigat o victorie spectaculoasă, dar nu decisivă, asupra moabiţilor (3:4-
27). Mai tîrziu a fost rănit în lupta cu sirienii (8:28-29). Unele dintre povestirile despre EI isei au ca si
cadru conflictul dintre Israel şi Siria şi menţionează pe „regele lui Israel" (5:1-8; 6:8-23; 6:24-7:20;
cf„ 8:1-6), dar nu ştim cu certitudine dacă acest rege a fost loram. loram a fost onwrît pe cînd se afla în
capitala sa, Izreel, în convalescenţă, şi a fost urmat ta tron de *Iehu (9:1 -37). Elisei a fost cel care a
instigat aceasta acţiune; el a văzut că acesta era începutul judecaţii finale a lui Dumnezeu împotriva lui
Ahab şi Izabela. care era încă în viaţă şi era activa în a face râu In IzreeJ (9:7-10, 22). Astfel, a fost o
altă împlinire a profeţiei lui lise cu privire la Ahabşi Izabela (9:24-26,30-36; c/lfmp. 21:17-29). 5. Rege
al lui Iuda între 848-841 Î.d.Cr. (2 fmp. 8:16-24; 2 Cron. 21). A fost fiul si succesorul tui Iosafat, dar a
schimbat complet politica Iahvistă a tatălui său. S-a căsătorit cu Atalia, care era fiica regelui Ahab al
Israelului şi astfel, soră cu regele loram al Israelului, ţi a condus Israelul pe căile sângeroase şi păgîne
ale Iui Ahab şi Izabela. Pe vremea sa Edomul şi Libna s-au eliberat din vasalitatea faţă de Iuda, iar
filistenii şi arabii au invadat si au jefuit regatul său. El a murit de boală „fără să lase părere de râu tu
urma" (2 crcr 2l:20)i a f6rt tlmr Ia bn de 6d seu Ahazia. J.EG.
ten, reţele lui luda
Iosafat Ahab, regele lui Israel c.
:ca67î-849î.d.Cr, cea 873/4-953 f.d.Cr.(2 tmp. 16:29-22:40) i (2 Cr. 17:1-21:1)
loram, regele lui Iuda e. Atalia
oca 84S-S4nd.Cr. (ZCron. ■ (2. Cran. 21:6)
---------■------■----------^
0
Ahazia loran, ragele lui Israel
cea 853-852 T.d.Cr. cea 8S2S41 t.d.Cr. [1 Imp. 22:40,51-53) [2 trap. 1:17; 3:1-9:26)
Ţîbia c. Icoaliaî (Ahaiia) loţabeat c. tehoiadn
(2 Cron. 24:1} cea 841 r.d.Cr. (2 Cron. 22:111
C2 Cron. 22:1]
loas
cti 837-800 t.d.Cf. C2 Cron. 24:1}
Arborele genealogic al lui loram şi lasafat
597
IORDAN
IORDAN, Depleisea lodaNlui 6te uicn ir s@. sFna 6zice. Ea s-a forut ca r€zulrat al uei ltsui tectonice
şi este cea mai joasa depresiune de pe pă-mînr. Afluenţii Iordanului, alimentaţi de izvoare, se adnd in
hcr Hreh, ta 70 n d6upa .iretultri mirii. b ro km s ae rio'l Tibaiad€i d'n 6te deja Ia 200 m sub nivelul
Mediteranei, iar pînă la capătul de N rl Mlrii Mde . Mi cobodi alti 177 n si dol * ani b 393 n sub njrelul
ndrii. Nunele ,Jo'dan' (ebr, ydrdd) n sie dat pe bun, dreptate i nsnnA rcoborltord'!. A6t du ert€ el mi Mre
cs de apn F,mnt din pal6tim 9i rugina M p€ .ei 120 kn de la lrcul Huleh la Mffi M@rtI ste dublatl de
n€andrele sle. Nici u alt du tu are Mi mule refdilt biblice ii nu are o inpotun!{ @i tue.
I. Excavaţii arheologice
Excavariile arheologice din valea Iordanului au scos la l@ina uG airft cele mi vehi a9€zrn uhaft din
lume. 12 lerihon rrdilid Nanrfiari de la vndioare la viaţa urbană poate să fi avut loc prin 7000 î.d.Cr. Un
popor care cunoştea olăritul s-a aşezat în această zona prin and 5ooo t.d.Ci si o dari cu a6ni@ de rui
tîrziu (cultura Neolitica B) apar primele dovezi care leagă valea Iordanului de Semiluna Fertilă de la N.
Aram (cuprul) a fost inrldul ln p€rieda cal olitice (4soo32oo Ld.cr.) in teui cu aie Teleilar Cbaul, la N
de Marea M@na. La Chasul *ista t€i nivele de ocupare începînd din mileniul al -1-lea şi exista dovezi
de agricultura1 pe bază de irigaţii. Această cultură Ghassuliana este întîlnită în multe locuri din
Palestina, dar a fost raspîndită mai ales în valea Iord.ndDi, la M€ljar, Ab! Habil, Jiftlik B€tn.shan, En.
chedi 9i T.U 6hShlneh, Ia s de Ma@ calileii,
La sfirşitul mileniului al 4-lea cel puţin trei grupuri de popoaE a! irdt in El€ ld.danuhi dirople N pentru
a se aşeza tn sate fără ziduri în dmpia Esdrae-bnurut su au vdii dispE n p.ir l€rihon. K M. I(dlon a nmit
a.e6t; p€rieda 'prcto ub3ni. Au itL€pui s6 apain in hlea IordanrLlui ora:estate, l]u fit Isihonul ln s,
B€tg€ar ln cnh si B€th-Yerah (cnirb€t ch€Ec) ln N, ii a.6tea seau cone4 o Esjpnn $ co Mspotania,
Prh and 22m rd.ci. anor4i nonuzi au inElat valea şi au distrus multe tiintre centrele urbane. Este posibil
ca ei să fi făcut parte dintr-o mişcare generală de popoap carc a ant la in@ 2300 9i 19OO i.a-Ci., adicr,
la hcepunn Ep€ii Miten a lionzului. 9ise hai poate ca Avraam să fi venit în valea Iordanului în ac6ti
p.rioad, de rululqli noMda, A tmat apoi invazia hicsoşilor dinspre N, dnd au fost construite sisere
@ople& de aprEre nnprejurul uor oEia cum este Ierihonul. După înfrîngerea hicsoşilor de câtre
egipteni, au fost reconstruite marile oraşe întănte din vald lordandui, cm sint B€rgean 9i Hajor, şi au
fost echipate ca garnizoane egiptene. Mai tîrziu in Epq6 Bbnzului li Frd andri 1220 i.d.cr,, is-raelifji au
intrat ln PalNina prin EL€a to.daruhi. ExnE dorezi d6pre dirtusei€a cetelbr Hal.., De bn ii Lachis. Dd
ddezile arh6l%i.e cn pnviE 13 cucrirea ,erihonului de dte t6u slnt ob6.ft.
II. AstEcte topoat!nc
CI. Bazinul Hilteh
\6lea lodanului incF la poalele Mt. H€mon (2,314 m), din ale cărui izvoare ealcaroase pornesc afluenţii
Iordanuluj. lxkra posibilir.ts € Banias, nmlt, mi
S9S
°Abel-shittim (Teleilat el-Ghassul)
vtlu to.dMului ii rinrul Vdhiului Testament
IORDAN
tîrziu Cezareea lui FUip, să fi fost centrul Baal-gad din valea „Libanului" {Ios. 12:7]. Se afla tn
teritoriul lui Dan, la graniţa de N a Israelului, iar locuitorii cetăţii deţineau controlul asupra rutelor
comerciale care duceau în Siria şi au fost comparaţi cu un cuib de vipere (Gen. 49:17). Mergînd înspre
S pe valea superioară a Iordanului ajungem la regiunea Huleh, o depresiune de 5 x ÎS km unde
scurgerile de Java au blocat valea astfel încît Iordanul coboară 280 de metri pe parcursul a I thr de
defl€ui. P€ phbul ce domin cimria Huleh se află Haţorul, marele oraş canaaniî.
b. Di:.rnatl lihsiodei
Dup! d€fileurile de la Huleb h @ 213 m d6uDra nivelului mării, Iordanul intră ta Marea Galfleii, un lac
de forma unei harpe, lung de 21 km şi lat de 13 km. Fiind alimentat de numeroase izvoare termale,
apele sale dulci sin t pline de peşti, iar adîncimea maxima de 50 m permite migraţii verticale ale
peştilor, în funcţie de variaţia sezonieră a temperaturii. Prin urmare, probabil că atunci rfnd Isus i-a
sfătuit pe pescari „să arunce mrejile adînc" (Luca 5:4), era vară fierbinte, dnd temperatura normala din
timpul iernii de 13 grade C, este înfflnită ia 37 ra sub suprafaţa lacului. Metodele de prins *peţte
menţionate în Evanghelii continua să fie aplicate ţi în prezent: pescuitul cu undiţa cu un singur cârlig
(Mat. 17:27); plasele de pescuit circulare (Mat. 4:18; Marcu 1:16); plasele aruncate din barcă ţi trase
(Mat. 13:47 ţ.urm.); plasele pentru adîncime (Mat. 4:18 ş.umu; Maieu 1:19 ş.um.); ţi pescuitul la
adîncimi mari folosind o plasă trasă de două bara (Luca 5:10).
Pe vremea Domnului exista o densitate mare de populaţie în jurul lacului şi El i-a condamnat pe locui -
torii blazaţi ai cetăţilor Hoiazrâ, Betsaida şi Caper-naum (Mat. 11:20-24). Jn toată Palestina nu există
nici un loc unde amintirile să se fi adunat aţa de multe ca si rn ca!€tuN" (c. Dalllh). viari iudaicn a
viblat 'l siEsosile Fl€ (M6t. 12:9j Md:! t:21: 3:1: 5:22; Lue4:31; 6:6t ar4t). A.oloa leuir lat lidej
sinagogii (Marcu 5:22), sutaşul care a construit sinagoga (Luca 7:5) şi Levi, vameşul (Mat. 9:9; Marcu
2:14; Luca 5:27). La E de Capemaum se afla Betsaida, de unde au @ir rilp, Aidrei 9i pesu 0@ r:441, id
mai departe se alia ţinutul mai puţin populat al gada-renjlor, unde păgînii creşteau porci (Luca 8:32).
Lacul, cimpiile si coastele pietroase, amestecate cu bolovani mari şi cîmpuri de scaieţi, constituie
cadrul pentu pilda €n9iirtorului (MaEu 4:2.8), iar D.i,!ive covoarele înflorite de narcise galbene,
anemone şi iriţi rostesc de asemenea predici
lnpEjuidile la.dui silt dohimt€ d€ nurii rn conjurători, în special cei din NV care au avut tm loc im de
ihportant ln vi:la de ruS&ie 6 Dmutu! loc în care le-a dat învăţături ucenicilor (Mat. 5:1) şi larnulde li
S-a arar.rd:t după'înviere (Mat. 2at6). s:col;l ie NE al lacului se crede că este locul hrănirii mira-oiloase
a celor cinci mii (Luca 9:10-17).
i rhla"Chor'sau nle lord@ului Această vale are o lungime de 105 km, de la Lacul Tiberiadei pînă la
Marea Moartă. Rîul Yarmuk, care se varsă în Iordania S km mai Jos de lac, dublează debitul de apă şi
valea se adînceşte treptat pină la 50 m sub nivelul albiei, în sectorul acesta pot fi observate trei zone
fiiice: terasa superioară largă a albiei din Plio-cen, Ghor-ul propriu-zis; terasa cuatemară inferioara
Valea Iordanului în timpul Noului Testament.
599
IOADA
şi dmpia inundabilă a rîului, Zor-ul; între acestea se află coastele adine brăzdate şi terenurile nefertile
Qaitn. Nu loddul prcFiu-zis, d Qlttam ti zor, împreună, au constituit dificultatea trecent acestui obstacol
(Ios. 22:25). Jumătatea de N a Ghor-uluieste o vale largă ţi bine cultivata, dar calota din Iuda ţi Galaad,
care traversează albia, îngustează valea la S de Galaad. Dincolo de aceasta valea devine tot mai aridă,
pînă la capătul Mării Moarte unde precipitaţiile anuale stnt puţin peste 50 mm. Tferenurile nefertile
Qattara, cu aspectul unor sculpturi groteşti în mama şi argila moale, crează un povîrniş abrupt ţi pustiu
care duce la albia rîului Zor-ul, care îşi croieşte drum cu o parură de vegetaţie verde, este In contrast
puternic cu partea de mai jos şi de aceea este numit ga'ân -ui („creştere luxuriantă"} Iordanului (ier.
12:5; 49:19; s0:44; Zql'. U:3; 4 P5, 47:4; s9rl2; Pd. 16118), Locul de adăpost al animalelor sălbatice
(Ier. 49:19) este inundat parţial primă vara [Ios. 3:15). Ţinînd cont de aceste aspecte, putem înţelege
întrebarea: „Şi dacă nu te crezi la adăpost decît într-o ţara liniştită, ce vei face pe malurile îngîmfate ale
(în jungla) Iordanului?" Oei 12:5).
între Yarmuk, la N, ţi Iaboc, mai suit alţi nouă alfuenţi permanenţi care vin dinspre malul sting al
ldridutul et d.bitul lor d€ ap! .xplic! de e t@te aşezările importante au fost situate în partea de £ a Ghor-
ului - oraşe cum stnt Sucot, Ţafon, Zaretan, J.b€'! calddulri şi Pela. Datorlg irigadilor dir zonă, probabil
că aceasta este regiunea pe care Lot a văzut-o „ca pe grădina Domnului" (Gen. 13:10). Pîrful Cherit ar
putea să fi fost un afluent sezonier al labe-sului, mai spre N, unde Ilie ■ care era originar din tabeul
c.la.dslul N .e. a..@ d. Aha! (1 inp. 17:1-7). între Sucot şi Tartan (identificat de Glueck cu Teii es-
Sakliyeh) Soloraon a turnat arama în tipare de pâmînt, folosind lut şi combustibil local (1 împ. 7:46; 2
Cron. 4:17). în această secţiune a văii există mai multe vaduri, deşi poduri peste du nu au fost con -
struite decît în vremea romanilor. Iordanul a fost traversat atft de Avraam cît şi de Isaac în apropiere de
gura de vărsare a Iabocului (Gen. 32:10). Undeva în regiunea aceea a fost traversat ţi de către
madianiţii utnidli de Gh€d6n (Jud. 7:24j 3:4.s). David I,a traversat de două ori în timpul rebeliunii lui
Absalom (2se 17:22-24; 19:15-13). Da i!$e @irl@Ja cu labocul şi Marea Moartă traversarea este mai
dificilă, datorită curenţilor mai repezi. Traversarea miraculoasă a israeliţuor se pate că a avut loc la
Adara (în prezent Tbll Dâmiyeh), la 26 km N de Ierihon (Ios. 3:r'17: 4:l-24: Ps, 1r4:3,5).
intre Iaboc şi Beth-nimrah, pe o distanţă de 26 de km (îs. 15:6) nu există nici un afluent care să se verse
în Iordan ţi există prea puţine aşezări. Oraşe în oaze pot fi înrUnite în apropiere de izvoare, cum este
cazul lerihonului, la V de Iordan, iar către E a fost Sitim, în c&lpijle M@bdd (NM, 20:1), lnde au f6t
Ejni{i spioni (Ios. 2:1-7).
BIBUoOAA@rlg, D. talt The cnogmphy oJ thc Bible2,1974; G. Dalman, Sacred Sites and Wjya, trad.
de P. P. Levertoff, 1935; J. şi J. B. E. Garstang, Ine Story of Jericho, 194S; N. Glueck, The River
Jordan, 1946; K M, y€DyD4 Jai4o l, 1960: E. B. Snic\ tulr@toot oJ the Jorde r/oll4 1973,
J.M.H.
IOS AFAT (Ebr, fhSSăpăt, „Iahveh a judecat").
1. Un funcţionar oficial pe vremea lui David şi Soll)l@ (2 SaiL S{6; 2o;i4j 1 iRp 4:3: 1 crc; 1a:1s). 2.
UNI dintre ..l doirDlae @ndeliori numiţi peste Israel de către Solomon (1 împ. 4:17; cf. v.7).
3. Fiul şi succesorul lui Asa; al 4-lea rege ai lui Iuda (cea 873- 849 î.d.Cr.). losafat a întărit regatul [ui
Iuda pentru a rezista la agresiune prin fortificarea şi amplasarea unor garnizoane în cetăţile din N (2
Cron. 17:2, 12-19). De asemenea, el a rupt-o cu tradiţia prin faptul că a făcut un tratat de alianţă cu
Ahab, regele Israelului, luînd de soţie pentru fiul său lorara pe una d4E€ fi.ele lul ,0Db, Atalla (2 cM,
1a:1; qf, 21:6; 2 împ. 8:18). Această alianţă nouă a avut un efect asupra altor popoare, inclusiv asupra
filistenilor şi dbilor, €E N plltit tibu Iui l@lat (2 Cbn. 17:10'1r), ddr !si:@ d reg.tul a!6bt al lni
Israel aproape câ a dus la prăbuşirea lui Iuda după n€rtd lui I@f.t (2 Inp. 11:1.3).
Domnia lui losafat s-a remarcat prin aderenţa lui la instrucţiunile tui Iahve (1 împ. 22:42; 2 Cron.
20:32). El a eradicat în mate măsură idolatria (2 împ. 22:43,46) ţi a dat ţării învăţători itineranţi ai legii
lui Moise (2 Cron. 17:7-9). El a reorganizat sistemul juridic prin numirea de judecători în cetăţile
importante şi prin instituirea unei curţi de apel la Ierusalim (2 Cron. 19:4-11).
4. lbttl lri rlehq al lcl@ resE al lui lrael (2 împ. 9:2; 14:20). D.W.B.
IOSaJAq VAIEA LUI. N@ele <lat de Iel l@dui judecării finale din Ioel 3:2, 12. în amîndouă aceste
versete numele Josafat" (care înseamnă „Iahveh a judecat") este asociat cu faptul că Dumnezeu va
judeca (elw. $5pat). Prin urmare, este probabil câ „valea lui losafat", la fel ca ţi „valea hotărtrii", în v.
14, este u t€@n ridbolic d6pre juderaj N u nlN geografic curent.
Vale lui lGafat a f6t idstifcad d <Ufsit€ lo. curi. Unii au crezut că Ioel nu s-a referit la un loc anumit; de
ex., Ihrgum Ionatan traduce acest nume „cîmpia hotărîrii judecăţii", iar Theodotion îl reda „locul de
judecata". întrucît Ioel foloseşte termenul geografic „vale", majoritatea cercetătorilor au considerat că a
fost avută în vedere o anumita localizare. Ibn Ezra sugerează valea Beraca la S de Betleem, unde
forţele lui losafat s-au adunat după nimicirea duş@i!o. (2 cron, 20:26), d.r z.n, 14 !L@z! jude €ta in
aprcpi@ de lrulln, i.! potivit o I tnon s3:1 to6te Fopo.rEl. &!t ad@te p€ne! jude{ într-o vale admcă din
apropiere de valea Hinom. Tradiţia iudaică, creştină şi musulmană identifică locul judecăţii finale cu
valea Chedron, filtre Ierusalim ţi Muntele Măslinilor. Din această cauză aici au fost îngropa{i mulţi
oameni ■ musulmanii mai ales pe coasta de Y id Mdi ln speial pe @sia de r s v5ii Uo rnormînt din
perioada greco-romană de pe coasta de E a fost identificat în mod greşit cu moimîntul regelui losafat.
încă pe vremea pelerinului din Bordeaux (333 d.Cr.) şi a lucrării lui Eusebius Onomosticon (s.v.
Koilas') numele losafat a fost asociat cu aceasta vale. Unii obiet$zl faF de folGis de cltre to.l a dvh.
tului 'emeq, „vale largă", în timp ce valea Chedionului
600
IOSIF
este numita nahai, „vMcea" („plrtu") (2Sam. 15:23]. A fost identificata de asemenea cu „valea
împăiatului" {2 Sara. 18:18), care se uneşte cu valea Chedron, venind dinspre NV (C. F. Keil, E. G.
Kraeling) şi cu valea Hinm. la V ţi S de Ierusalim (G. W. Vtede).
BIBLIOGRAFIE. E. Robinson, Bibtkal itetetznJtes in Palatine, 1, 1856, p. 268-273; J. A. Bewer în
ICC. 1912, despre Iod 3 (MT 4):2; E. G. Kraeling, florid McNdly Bible At16, 1956, p, 342.
LT.
IOSIA (Ebr. yo'SiyyShti, 2 ca y&'siyyă, „Fie ca Iahveh să dăruiască"). 1. Al 17-lea rege al iui luda.
Fiind fiul Iul Amon ţi nepotul lui Mânase, „poporul ţării" 1-a întronat ca rege la vîrsta de 6 ani, tn urma
asasinării tatălui său. A domnit 31 de ani (cea 640-609 î.d.Cr.; 2 ImP, 21:2+5.1j 2 C@, 33:25-34:1t,
Deşt continua să exercite suzeranitate asupra regatului lui Iuda, Asiria era suficient de slăbită îneît
vasalii să facă păţi precauţi spre eliberare, tn 633/2 Î.d.Cr., iosia, care s-a întors din nou la Iahveh (2
Cron. 34132), ra indepdtut <te deFndenF iDprsr fsF de Asiria şi zeii ei. fin 629/B I.d.Cr., întructt
Asurbanipal era batrîn, Iosia a reuşit: să elibereze ţara atft de asirieni ctt şi de rămăşiţele de practici
cultice băştinaşe [2 Cron. 34:3b-5). Această lucrare nu a fost realizata numai în Iuda, unde Iosia a
preluat controlul de la asirfenii care emu slăbiţi, ci s-a extins şi în Israel (2 Cron. 34:6-7). Această
perioada de reformă religioasă şi de emancipare politică a produs în anul următor pe marele profet
Ieremia Cler. 1:2).
tn 622/1 Î.d.Cr. „cartea Legii" a fost găsită în timpul reparaţiilor Templului (2 Imp. 22:8-10; 2 Cron.
34:3-16). tn general se crede ca acest sul era - sau conţinea ■ cartea Deuteronoinului, deşi lucrul acesta
nu a fost dovedit. Colecţia aceasta de legi antice a dat ţi mai mult elan sentimentului naţionalist, deja
aprins, ţi a dus Ja o mai amplă reformă politică ţi religioasă. Pe baza acestei cărţi Iosia a eliminat
închinarea păgînă (2 îttip. 23:4-14), inclusiv preoţii falşi Ofmărîm, acad. kumru; 2 hap. 23:5) şi altarul
de la Betel (2 împ. 23:15; cf, 1 tap, 13:2). El, împreună cu poporul, a făcut un tegămmt nou cu Iahveh
(2 împ. 23:1-3; 2 Cron. 34:29-33), prin care a făcut din această carte legea ţării. De asemenea, el a
sărbătorit Pastele cu o asemenea grandoare cum nu mai fusese sărbătorit din lhle rujsdEl snndoe (2
lrnp. 23:21-23j 2 CF.. 35:l-19). tn anul 609 W.Cr. *Neco H, regele Egiptului, a tners de la avanpostul
egiptean de la Meghido spre Haran, în ajutorul asirienilor (A. K. Grayson, Asiyrian aniBabyionian
Chronides, 1975, p. 96,11. 66-69), al căror rege fusese alungat din capitala sa de către babilonieni ţi
mezi. Considerînd că Egiptul era o ameninţare pentru propriul său regat - în ciuda tăgăduirii lui Neco -
Iosia s-a luptat cu el la Esdraelon, a fost rănit grav ţi a murit în Ierusalim (2 împ. 23:29-30; 2 Cron.
35:20.24).
2. Un leelit & F rcM lui Zqh.ri! @re nu a fost exilat în Babilon {Zah. 6:10).
BIBLIORAFIE. A. Maîamat, Journal of rfie Ancient Neor Eastem Society of Columbia Universiţy S,
1973, p. 167-179; Josiah und das Geseabuch; John McKay, RdiffoninJudahundertheAssyrians, 1973, p,
28-44; M, CogAL lhpaatisn ond R.tiAion, 1974, ;. 7t-72.
D_W.8.
rostF.
1. l. \&chtrl ltdtmcnr
I. Numele
losif este o formă a verbului.yasap, „a adăuga"; numele yâsep înseamnă „fie ca EI (Dumnezeu) să
adauge (fii)"- c/. Gen, 30:24. Numele palestinian al unui loc, yfp-ir (adică, y-$-p-'Et) Jn listele
topografice egiptene din secolele a! 15-lea şi al 14-lea a fost comparat cu numele ebr.ydsip. Dar
sunetele ,£" sînt diferite în cele două nume şt este aproape cert că numele nu sînt înrudite (veri W. F.
Albright, JPOS 8, 1928, p. 249). Pentru numele egip. y-l-pB, comparaţi cu numele de loc bblic lftd.l
06, 19:14. 2n.
II. Istoria luilosif
a. Cadru!
losif a fost al unsprezecelea fiu al lui Iacov, dar primul fiu al l,helei (cq. 3o:2ar 3s:24) !i 6ul tabir ,l lui
Iacov [Gen. 37:3; qf. 33:2,7), Istoria luilosif este una dintre cele mai vii şi mai atrăgătoare din VT: un
băiat răsfăţat vîndut ca rob în Egipt de către fraţii săi invidioşi, propăşeşte, în duda condiţiilor adverse
şi, deşi a fost întemniţat pe nedrept, se înalţă pbă la cele mai înalte funcţii în stat. Prin planificare
înţeleaptă el previne nenorocirea adusă de foamete ţi salvează de la înfometare Egiptul, Canaanu] şi
propria sa familie. Urmează împăcarea eu fraţii săi iar apoi familia se stabileşte în păşunile din Gosen,
în Delta de NE. După îngroparea lui Iacov tn Canaan, losif porunceşte ca şi oasele lui să fie îngropare
acolo atunci cînd urmaşii lui &Fel rcr pirlsi in cel. itin urnA eqiptut En;r a merge în ţara promisă. Nu se
pot face îmbunătăţiri la istoria relatată în Genesa; prin urmare, paragrafele de mai jos nu vor face decît
să preiinte cîteva informaţii despre Egipt şi despre cadrul istoric şi se vor ocupa de .tteE *pet ale
rer:rului.
b. Daca
Data cea mai probabilă a istoriei Iui losif este perioada faraonilor hlcsosi, cea 1720-1550 Î.d.Cr.
(«CRONOLOoIA !'ECHIUIUI I"STAMENT). A.egri. au fdr domnitori semitici care s-au infiltrat din
Canaan, dar care au respectat cu scnipulozitate convenţiile egiptene. La început ei au preluat
administraţia birocratică egipteană existentă, dar mai firziu au numit: în funcţii importante semiţi care
trăiau în Egipt. în privinţa edruld ituic wzi rlclPn Isbri:.
c. „Haina pestriţă"
Prefainta lui Itrv faţă de losif a f6l .dtate de „haina pestriţă" („haina cu multe culori") sau „haina lungs
cu rntRi" (4 Rvns, Rsv). Din DjB de vedere lingvistic ambele traduceri ale termenului ebr. Ifţoneţ
passEhi sînt posibile. Cu privire la semiţi îmbrăcaţi cu haine multicolore, vezi IBA, p. 29, fig. 25,
dreapta, sau în colori, E, W. Heaton, Everyday Life in CXd Testament Times, 1956, cămaşă; exemple
de mai tfcdu în lat, p. 35, fig., 29, sauANEP, p. 17, flg. 52. Aceste haine, tn special ultimele exemple
citate, erau adesea l-ungi şi aveau mineri. în favoarea traducerii „în multe culori" („pestriţă"),
termenulpasslm a fost comparat cu asir, paspasu, „pasăre cu culori ripătoare" şi arab. fasafisa, „mozaic"
(Eisler, Orientalische Litera-turzâtung U, 1908, p. 368-371, şic/; ibid., 14,1911, p. 509). Traducerea
„haină lunga cu muieci" este
601
IOSIF
obtinud dacr hdu.em p6 c. hhd lErtea plard a mîinii sau a piciorului, ţi astfel lc*(pneţ passîm este o
„tunică pînâ1 la (=ajungînd pînâ la) palme şi tălpi" rrDA, p. a2la) Cu privire la vje, b ror td.
d. losif vtndut fn Egipt
Textul ne spune că atunci cînd losif a fost trimis să-i viziteze pe fraţii săi care erau cu oile la păscut, la
n@put ei ru punujr $t omd's dar apoi tau pu într-o cisternă fărâ apă la sugestia lui Ruben, care a sperat
în taină să-1 salveze. După ce fraţii s-au aşezat să mănînce, a apărut la o depărtare oarecare o cara En.
de ne3uton Gmelis din calaadr nalii au dejs repede să se scape de losif vînzînd'u-l ia ismaeliţi, Cînd s-a
apropiat caravana, „ei" • fraţii lui losif- l-au vîndut la primii călători pe care i-au întCnit: „negustori
ma-dianiţi" (Gen. 37:28). După ce a trecut caravana, Rub€n s.a 1nto6 la srupg i a fcr tulbmr cind a
văzut că losif nu mai era acolo. Faptul acesta sugerează că Ruben a lipsit de cînd a apărut caravana pînă
cînd aceasta a plecat [luîndu-1 şi pe losif).
Este necesar să facem cîteva observaţii. Oare de ce lipcir Rub€n? dnEe nai mrtt€ notire pqibne, cet @i
sinph Eie c, atu.i clhd au zjrit c&a%n. străină, Ruben • cel mai conştiincios dintre fraţi (aşa cum îi era
caracterul)-s-a dus să pună pază Sa oi: cînd treceau străinii nu era un lucru neobişnuit să dispară cîteva
a nimale mai de soi. Ruben avea de aşteptat pînă cînd au plecat străinii. Cînd Ruben a putut să se
întoarcă în siguranţa, losif era deja vîndutşidus; după aceea fraţii săi au trimis haina lui mînjiti de sînge
la Iacov.
<re |a vlndur p€ tosf tn EgipiT in Egrpr madr. niţii (de fapt, medanjţii, vezi mai jos) l-au vîndut pe lcif
lui Porifar (cen. 37:36), care t, cmp;-ra e ta ismaeliţi (Gen, 39:1). Caravana era ismaelitâ, si în a.6t nlre
* tnclud si ruele madianip sau neda_ niţi; înţelesul termenilor se suprapune. Această echiel6!, a
t€m€nor esre vizuri cet mi cla! in Jud. ai24 ude * afmri cld ., mdianirii invitri de Ghedeon „aveau
cercei de aur, pencru că erau ismaeliţi". în textul ebr. din Gen. 37:36 tntîlnim ter-menui „medaniţj",
care ar putea indica un al treilea termen cu acelaşi înţeles; comparaţi cu Gen. 25:2 (= 1 crcr1:32), Nde
Meda qi Martian sint fiiitui Ahnn şi Chetura. Folosirea într-o naraţiune a mai multor termeni
echivalenţi !u indica daudte disparate ci este o caracteristica stilistică tipică pentru Orientul Apropiat.
Pentru folosirea a trei termeni echivalenţi p€ !.ru6ul a nlmi ctba iindu! compararj st€la egpteana a Iui
seb€llnu (cca 13so i.d.cr.l. cre r referă la un duşman general din campania sa în Palestina şi îl numeşte
Mntyw-Stt, „beduini asiatici", Rnbv hşt, „sirieni mîrşavi" si mw, „asiatici". Nu se poate spue c! la bna
Grtutui aeiei stele nici de ;ialra s-ar afla mai multe documente, întrucît stela a fost executată ca o
unitate la porunca unui om; pot fi ndgoEte tulte alte exemple.
Cift Ia vlndur pe l6if tn caFvan? in G€n, 37:a „au tras şi au scos" este o expresie ambiguă la prima
vedere, întrudt s-ar putea referi atît la fraţii lui losif cit şi la madianiţi. fn Gen. 45:4-5 losif îi acuză
direct pe fraţii săi că l-au vîndut sclav (forma simplă a verbului) şi aceasta înseamnă că în Gen. 37:28
se referă ia fraţii săi şi nu la madianiţi. Acest fapt este în armonie cu sintaxa ebr. ţi cu scrieri paralele, fn
Egipt un text afirmă că atunci cînd regele Tuthmosis II „a
zburat la cer", adică a murit, fiul său Tuthmosis irt s-a urcat pe tron şi „sora lui" Hatshepsut a guvernat
ţara. Acest ultim pronume nu se referă la Ttithmosis III, la Tuthmosis H (Schott, Kriinungswg d-
Konigin Hatsch-e,s!4 r9st p. 197)_ obceml c5 în Gen. 37:23 bmenul .madia4i' nu ae anicot qi poate
tnsma simplu „madianiţi" (nedefiniţi) sau „(nişte) madianjn". adic, uii ..p G€u paft dn grupul prin cipal;
în limba ebr. nu este articol nehotărît. în fine, în Gen. 40:14-15 losif Ei spune paharnicului că „a fost
luat cu sila din ţara evreilor". De ce nu a recunoscut deschis că a fost vîndut sclav? Motivul este foarte
simplu. losif îţi apără aici nevinovăţia ţi încearcă să-1 convingă pe paharnic să-1 scoată din închisoare;
pledoaria lui ar fi fost zdruncinată dacă ar fi revelat faptul uilnor cn a tost elndlt $lav chid de fratii s5i
ni, Cînd a fost numai cu fraţii săi (Gen. 45) losif a putut fi d&his: dar pah.rDcd r fi putut qede c; rrani
tu losif au avut un motiv serios ca să vrea să se scape de el, iar apelul lui losif ar fi fost zadarnic. De
aceea losif a spu vaa d . fct ,,lut cu sita.,, lllm care @ adevdrat intrucft ti.lii sii nu a@u nici u dieDt si
vîndă pentru un cîştig. Aici nu este vorba de a încerca se amonizEn!.nFu texrd .u ori@ pret ci dte rciba
de infele3eE tultaltndi oaMilor si 6te rclba de psihologie practică. Adevărul este că textele din Gen.
37:3940; 45 slnt .it € let de ctft, cind sint plasate în cadrul exegetic adecvat, cînd ţinem seama de si.be
si sdd liteEr diD ebr, si alt. timbi din Orientul Apropiat, precum ţi de acţiunile şi motivele personajelor.
e. losif fa Egipt
losif nu a fost decît unul dintre numeroşii semiţi tineri care au d@nit shjjtori în casele esip. inte 19oo si
1600 id,Cr. p.pirud Atukbn 35.1446, o p3ne di! regisFul fti hchisori (rezi mi jc), arc pe !d€6 o Iis€ de
79 de slujitorj dinro iamitie egip, din jurul anuluj 1740 id.Cr., iar dinrre ace$ia .et putin 45 !u au fct
esipteni cl ,iasiatici,, adjd, €mjli la fel ca si losif. Mulţi dintre aceştia aveau nume tipice pentru semiţii
din NV, nume înrudite lingvistic cu cele ale lui ra.ov, &€]8,. 4{€r, rov (Ayyabm) $i M€naneo, unn erau
„servitori" (hry-pr) întocmai ca ţi losif în Gen. 39:2 („în casă"). Vezi Hayes, A Papynts of tht late
t\4iddle KiaAtlan l95s d Albri8hr, J,4OS 74, 19s4, p. 222-233.
Exisis rmelGe indicn d pnvjre la nulenn asiatidlor dinEgipt în perioada aceasta, iar unii dintre ei a u
ajuns să ocupe poziţii înalte şi poziţii de încredere ln ,lujba nrpinilor Lor (Posd, s:)nta 34, tgsz, D, 145-
163), la fel ca şi losif care a devenit adminisMtonn lui Porifa! (inyr pr, u tjdu obGnujt in E gipt). Titlul
lui Potifar (sar-hattabbahţm) „căpitanul gărzii", adică al gărzii personale a lui Faraon ar fi o traducere a
termenului egip. shd-imiw, „Instructor de păzitori". Vfergote (./ostpft en igypte, 1959, p. 31-35) a
prezentat o ipoteză plauzibilă pentru interpretarea titlului în sensul de „paharnic". Pentru forma
originală a nunelui luj potifd, wzi 'POTIFAR, 'pOTrFERn. Adr Potifar .it ti ,,pan.micul. ii „pitarul" din
cen. 40 sint numiţi sârb, tradus de obicei „slujbaşi" („funcţionari oficiali"), dar în limba semită acest
termen înseamnă adesea „eunuc" (famen). Totuşi, în Egipt eunucii nu ocupau poziţii proeminente, iar în
vechime saris a însemnat în general „om de la curte, demnitar", cît şi
602

IOSIF

losif a fost investit cu funcţia Inală de faraon, în modul egiptean tradiţional (Gen. 41:42), Cerrempnia
este ilustrată de investirea lui Paserea vizir ai lui Setos!. Desen după un basorelief de pe marmîntul lui
Poser, Teba, i 1300t.d.Cr.
„eunuc" (deşi tnai tîrau acesta a fost sensul principal). '0
Incidentul cu soţia nestăptnită a lui Potifar, care a minţit cu privire la Iosif, este comparat adesea cu un
incident foarte similar relatat în Povestea a doi fraţi Totuşi, între cele două naraţiuni nu există nici un
alt punct de contact: întîmplarea cu fosîf este biografie, în timp ce Povestea celor doi fraţi este pură
fantezie. Pentru o traducere completă, vezi de ex. Ercnan-Blackman, literature of the Ancient
Egypcians, 1927, p. ls016l ri paejete p@ultare ds; tEl p, 23-25. Documente egip. mai prozaice arată ca
soţia lui Potifar nu a fost unică h pacann ei.
Inchiblil. egiptului sereu rei *oDui r un 6te d€ izolare, ca şi închisorile moderne, o rezervă de braţe de
muncă pentru muncile forţate pentru stat, şi centre pentru deţinuţi care aşteptau judecata (c/ losif). Ju-
decata avea loc uneori în închisori întrucît administraţia acestora era foarte bine organizată, aşa cum
ar.r, clar Dapiruut B@kllh (Haye, op ci..)r e. zierul fiecărui deţinut era trecut în şapte secţiuni separate,
de la arestul iniţial pînă la împlinirea sentinţei. „Mai marele temniţei" C.păzitorul închisorii") (Gen.
39:21-23 etc.) probabil că reprezintă titlul egip. îtoqr n hnn care are acelaşi înţeles.
In crn.nnd 40 dErmenudreacelatirnFls. ebr. mo.3o.h rrebuie @ds •„paharnic" si este echivalent cu egip.
wăpw, iar mai tîraiuvfb', „paharnic" (c/. Gen. 40:11, 13). Brutarii erau de asemenea cunoscuţi In Egipt,
dar se paie că mai marele brutarilor nu purtau un asemenea titlu,
IProbabil că titlul egip. si wdhw nsve, „Scribul mesei rerle" 6i€ cel mi aprcpiar tern6 (hiEl€nt, in
privinţa coşurilor de pline purtate pe cap, vezi 1BA, p. 33, fig. 28. *Visele (Gen. 37; 40-41) erau
considerate
importante şi în lumea orientală nebiblică. „Vrăjitorii Egiptului" (hartummtm, un cuvînt egip.) erau per-
sonaje familiare, iar pentru interpretarea viselor erau folosite manuale speciale. Pentru detalii, vezi
*MAGE sI \,'RAJnORIE, 2. II.
l6il a treblit si ne b5rlient d tnbre€t ln haine de in ca sa apar, ta clne (cm. 41:14). pbD@rea sa pEctica
pdtu a reblE prcblem fa;etei l-a npreiomt pe falaon, €re k inErit c! o ihctie înaltă după moda egipteană
tradiţională, dîndu-i un irEr cu s,gil, lEire de f fubtie si u tanr de aq. Rangul exact al lui losif este
controversat; pare să fie cel mi probab ca el a f.sr vizir 6ind infe;or nl]mi lui faraon pfergote); dar unii
susţin că el a fost un ninish .1 a8ridltuii cft e6 respunz.rtor dired hatnrea regelui [wa:tt, Jss 5, 1960. ,_
144_150). Menţionarea carelor (Gen. 41:43] şi a cailor (Gen. 47; 17) se potriveşte cu perioada
hicsoşilor şi cu deceniile inediat !rem€rgetoar€, dar nu Mi dem. Rămăşiţe de cai din perioada imediat
premergătoare hicsoşilor au fost excavate la V\fedi Halfa (Faulkner, JEA 45, 1959, p I2) Cu lnviE la
nm.te eeiDEne ale lui IciI si sodei Salem ver ,TAfENAT.PAN?-AS ., *ASNAT.
Egiptul era renumit pentru producţia sa agricolă abundentă; vezi socoteala grînelor, IBA, p. 32, %, 27.
Dar Egiptul suferea periodic de foamete; un text bibliografic dtat adesea spune: „Cînd a venit foamete
tinp d€ n!]li ad, Eu .n dar Srtu oEqului meu h fiecam foamete" (Vandier, La Famine dans l'&gypte
dncian?, r936, p. 1t5), Esipr4ii nu nl,eu in;re ună cu evTeii (Gen. 43:32) de teamă să nu încalce
diferit€le interdicg niunl€ cu pnvire la Dircar (MoF tet, L'tgypte etla Bible, 1959, p. 99-101). Este
posibil
603
IOSIl
ca textul din Gen. 44:5 cu privite îa ghicire să fie tradus „oare nu din acesta adică din paharul de argint
bea domnul meu şi oaie nu va ghid cu privire la el?" (tf. Gen. 44:15); referitor la un pahar de ghicire,
veii 'MACIE $I \,'n^rnotur, 2. tr.
Cînd Faraon a invitat familia lui losif să se stabl@al h Egipt CGen. 4s:17-21; 46:5), a Eimie eE ţi le-a
spus să lase tot ce au, deoarece vor avea totul suficient în Egipt. Dacă judecăm după scene egiptene
care s-au petrecut cu 200 de ani mai tîrziu, carele trimise erau probabil, care mari, cu două roţi, trase de
boi. (Pentru o descriere ţi o discuţie excelentă cu privie t 5edea val Aldft4 JNES 1t 19s6, p, 150-153, pi.
17). Cînd faraonul 1-a rechemat în Egipt pe Siniihe, un fugar egiptean în Siria, cea 1900 t.d.Cr., i s-a
spus de asemenea să lase tot ce are. Diferite obiceiuri explică aluzia din Gen. 46:34b; tn felul acesta
familia lui losif putea fi plasată în siguranţa izolării Gosenului. Politica economică a lui losif, in Gen.
47: 16-19, a făcut ca Egiptul să fie de fapt ceea ce era în teorie: ţara a devenit proprietatea lui Faraon,
iar locuitorii ţării erau arendaşii lui. Preoţii nu erau scutiţi d€ inFrite ci ns$i de nnp.ritut de o cidm
rtabilit de losif, iar proprietăţile templului erau administrate epaEt (Cen. 47:22 26), G.n. 47:21 indica
d@ ca în tot EAiptul l6if l.a adu pe om€nn din n@e district în cetăţile cele mai apropiate unde existau
grînare, ca să-i poată hrăni mai bine; modificarea insipidă din traducerea vsr („i-a Scut sclavi") nu este
necesara. Gen. 48-49 reflectă obiceiurile asiatice din familia patriarhală; binecuvântările orale, cum
este cea dată de Iacov, aveau putere de lege în V Asiei în prima jumătate a mileniului al 2-lea î.d.Cr. (c/
Gor-don, BA 3, 1940, p. 8).
/ Moartea lui losif
Atfr losif cît şi tatăl său au fost îmbălsămaţi după obiceiul egiptean (Gen. 50:2-3,26), iar losif a fost pus
„într-un sicriu în Egipt". Sicriele din perioada aceasta erau antropoide; erau confecţionate din lemn şi la
cap aveau un portret convenţional al feţei. Perioada de îmbălsămare avea durate diferite; 40 de zile este
una dintre mai multe posibilităţi. Perioada de jale de 70 de z2e era tipică. Vfesta lui losif la moarte, 110
ani, este de asemenea semnificativa: aceasta era lungimea ideală a vieţii, după părerea egiptenilor şi
pentru ei era un semn de binecuvîntare divină.
Pentru informării generale, discuţii detaliate şi bifliogaf,e compled, Ezi J, vdg;@, J6qh .; tgypte, 1959;
cu privire la D. B. Redford, A Study of the Biblical Story o/Joseph, 1970, vezi K. A. Xitchen,
ori6Anriqua 72, 7973, p, 233-242.
m. Urmaşii Iul losif
triburile lui Efraim si Mânase, care au descins din cei doi fii ai lui losif, au fost numite uneori „(tribul
lui) losif', sau „casa lui losif' un nume obişnuit este „fiii lui losif (Num.;Ios.). Astfel, losif este
bineeuvîntat de Iacov ca strămoş a două triburi viitoare (c/. Gen. 49122-26i cJ. Cen, 4q), i6 Nlcie a
bhewtrat de asemenea pe „losif, referindu-se la Efraim şi Mânase (D€ur, 33:13,16). c-rE$ de eIll€@
NM. t3: 11; Deur. 27:12; Jud. 1:22.23, 35; P3_ 80:t (petic) si Ezec. 47:13.
K.A.K.
2. tn Noul Testament
Soţul Manei. El nu este menţionat în Marcu şi referide din loan r:4s g 6:42 st indiere. ?odvit lui Matei
I6i! a fcr u unnat at lui D.vid (Mat, tr2o).
Se pare că genealogia din Luca 3 nu este a lui losif ci a Maiei ('rri tn6d TCENTAIOCIA tul lsus cRIs-
TOS). Luca a arătat deja că Isus nu a fost fiul lui losif. Matei urmăreşte relaţia sa legală, mergînd în
urmă pînă la David ţi Avraam.
Matei ţi Luca afirmă amîndoi că Isus a fost conceput de Dlhul Sfli a!$t d,rd r6i! @ logodit o Măria, dar
înainte de a avea relaţii sexuale cu ea (Mat. 1:14; L@ 1:2r, 35), rM red, Belatta dat! Mdiei de un înger,
iar Matei redă revelaţia dată tui losif. Se laft ci MaEi a obtinut infotudile sle de la !o6if (poate prin
intermediul lui Iacov, fratele Domnului] id L@ l* obtinut de la M6rir.
Ieif +a plriat @ s tr,1 c! Iss, du.fndu.L L Ietus€lin p6tru c@ria d€ curltire (L@ 2:22) $i fugind cu El în
Egipt ca să scape de Irod. S-a întors Ia Nazaret şi s-a stabilit acolo (Mat. 2). L-a dus pe copilul Isus la
Ierusalim în fiecare an, la sărbătoarea Pastelor (L@ 2:41). P@E c! 66rs(ia lui din t@ 2:49 sugerează că
atunci cînd Isus avea 12 ani ştia că nu era fiul lui losif.
Este aproape cert că losif nu era în viaţă în timpul propovăduirii lui Isus. Nu exista nici o menţionare
directă a lui şi, dacă nu ar fi aşa, ar fi greu să explicăm cuvîntul adresat lui loan de pe cruce (Ioan
19:26-27) ţi afirmaţia că mama şi fraţii lui Isus îl căutau pe Isus (Mat 12:46; M.F! 3:31; LMa a:19).
Elte non@l sn presupunem că fraţii lui Isus au fost copiii Iui [osif şi Măria, născuţi după Isus.
Alte persoane menţionate în NT şi care poartă acest nume sînt trei strămoşi ai lui losif, soţul Măriei (eu
sttanqi ai Mdiei?) (Lu. 3'24, 26 3o): I6il nMii Baeba, sulrdsir $i Isi, d€ a @ndidat fără succes pentru
poziţia de apostol deţinută de luda (Fpt. 1:23)j sul dinft farii Dofuulli aMar, t3: 55). losif a fost de
asemenea numele dat la naştere lui *Bamaba (Fapt 4:36). R.E.N.
IOSIF DIIY ARIMATEA. Un iud€u din lArinab,E „om bun şi evlavios ... care aştepta şi el împărăţia lui
Dumnezeu" (Luca 23:50-51), „ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica iudeilor" (Ioan 19:38), un
membru al Sinedriului care nu a votat pentru condamnarea lui Isus la moarte. El era bogat şi după ce a
cerut de la Pilat Elpul lut Isu5t a pu la dirp@ide pln2a $bdE de in pentru îngropare si a pus trupul în
propriul său @runt eu srpat h stifi a(Mat, 27:57.60) , (prcba. bil că Matei vede în faptul acesta o
împlinire a profeţiei din Mat. 53:9.) într-o legendă care apare pentru prima dată în scrierile lui William
de Malmesbuiy, losif 6te trihis d€ Filip din Galil t! Britalia tn ard 63 d,ci şi acolo a înfiinţat prima
aşezare creştina din această ţară, numită mai tirziu Glastonbuiy. Gildas şi Bede nu menţionează deloc
această povestire. în scrierea sa, Tlvo dastonbury Legends (1926), J. A. Robinson afirmă că pasajele
sînt interpolări. O legendă şi mai trlde, 6mpq5t trcbabil rl€ wrd Map h 1200, sp@ cI l6if a ada Sfntut
c€ai h Alglia.
J.W.M.
IOSIF FLAVIU (JOSEPHUS), Un istqi. #u care s-a născut în anul 37/38 d.Cr. şi a murit la începutul
secolului al 2-lea. El a fost fiul unui preot numit Mana, din ordinul preoţesc al lui lehoiarib (1
604

IOSUA

Cron. 24:7) şi a pretins că este înrudit cu Hasmoneii, care tăceau parte din ordinul acela. După o
perioadă scurtă de asociere cu esenienii ţi cu un ascet din pustie numit Banus, s-a alăturat partidului
fariseilor la vîrsta de 19 ani. fn cursul unei vuite la Roma in anul 63 d.Cr. a fost impresionat de puterea
imperiului S-a opus cu tărie revoltei evreilor împotriva Romei în anut 66 d.Cr. ţi cu toace că i s-a
încredinţat comanda unei unităţi din Galileea - poziţie în care a dat dovadă de multă energie ţi
capacitate de conducere - nu a avut încredere în cauza insurgenţilor. După ce romanii au.cucerit punctul
de rezistenţă de la Jotapata, pe care t-a apărat pînă cînd orice rezistenţă a devenit zadarnica, a scăpat
împreună cu alţi patruzeci si s-a ascuns într-o peşteră. Cînd fi acest loc de refugiu era pe punctul să Se
atacat, apărătorii au Scut o înţelegere de sinucidere şi Josephus a fost unul dintre ultimii doi supra-
vieţuitori. L-a convins pe celălalt supravieţuitor să se predea romanilor ţi apoi a reuşit să obţină
favoarea lui \fespasian, comandantul roman, prin faptul că a prezis înălţarea lui la purpura imperiala.
Această prezicere s-a împlinit în anul 69 d.Cr. fn anul următor Josephus a fost ataşat pe lingă cartierul
general al romanilor în timpul asediului Ierusalimului, acţionînd ca traducător pentru Titus (fiul şi
succesorul lui Vespa ■ sian în comanda trupelor din Palestina) atunci cînd a vrut să facă oferte
apărătorilor cetăţii. După căderea lElsalinului J*phu s.a ds Ia Roe, ude s-a stabilit ca ţi client ţi
pensionar al împăratului ţi a adoptat numele Flavius de la familia împăratului.
Nu este nefiresc ci purtarea lui Josephus în timpul războiului a atras asupra lui stigma de trădător în
ochii naţiunii, lotuşi, el a folosit anii petrecuţi în linişte la' Roma în aţa fel încît să revendice într-o
oarecare măsură recunoştinţa poporului său. Anii a-ejia au fost dedid$ activji5tii litenE h @e s.a doFdit
r fi q paEiot .deleFt, pljn de z€l Frh nu.re bu 6l poponrlui 6tu. PdM lui lucre . fcr olstorie a războiului
evreiesc, scrisă în aramaică pentru evreii din Mesopotamia şi publicată apoi într-o ediţie greacă.
Relatarea izbucnirii războiului este precedată de un rezumat al istoriei de la 168 î.d.Cr. la 66 d.Cr. Cele
două cărţi ate s€le Cond{ lui Arrrn dsiiruie o apărare a poporului sau împotriva calomniilor unui
învăţător din Alexandria numit Apion; şi în aceste cărţi el ce străduieşte să arate că evreii se pot lăuda
cu o istorie mai veche decît grecii ţi în cursul argumentelor el a păstrat pentru noi o serie de citate
valoroase din scriitori antici care nu ne sînt cunoscute din alte surse. Cea mai voluminoasă lucrate a sa
este Antichităţi evreieşti, în douăzeci de volume, relarînd kdii popordui snu din ele mi Elhi tihDui rd€
fapt, el începe naraţiunea cu creaţia lumii) pînă în zilele sale. Această lucrare a fost încheiată în anul 93
d.Cr. în fine, el a scris Autobiografia sa, menită în mare măsură să fie o apărare a poziţiei sale în timpul
războiului, poziţie care fusese prezentată în termeni prea puţin măgulitori de către un alt scriitor evreu,
justus din Tiberia. Este imposibil să punem de acord relatarea activităţilor sale din timpul războiului,
date în Autobiografie cu relatarea dată anterior în Istoria războiului evreiesc
Lucrările lui Josephus stnt de o valoare inestuna-Wlă pentru istoria evreilor între domnia lui Antiochus
EpiplD6 (17s.164 l.d.cr,) +i r&hoiul din 66,74 d.Cr. şi în special pentru perioada care a început cu
ocuparea romană în 63 Î.d.Cr. £1 a avut acces la surse
directe, atît publicate cît şi nepublicate: lucrarea lui Nicolas din Damasc, istoriograful lui Irod cel mare,
a furnizat o descriere detaliată a carierei monarhului; a mai avut la dispoziţie documente romane
oficiale; s-a consultat cu tfnărul Agripa (*IROD, 5) cu privire la diferite detalii despre începutul
războiului evreiesc şi, desigur, s-a putut baza pe propria sa cunoaştere a diferiblor faa o.le
rtzboiulu.lmpria S€ Do.te @ el s6 fie complet tendenţios în prezentarea personajelor şi evenimentelor,
dar „tendinţa" sa este atît de evidentă încît cititorul o poate observa cu uşurinţă şi poate face ajustările
necesare.
Lucrările lui Josephus furnizează un material indispensabil pentru înţelegerea cadrului general de către
cel care cercetează istoria intertestamentalâ şi istoria NT. îa aceste lucrări întHnim numeroase per-
sonaje, atît evrei cît si ne-evrei, care ne sînt binecunoscute din NT. Uneori scrierile sale oferă un
comentariu direct la unele referiri din NT, de ex., menţionarea lui luda Galileanul tn Fapt. 5:37 şi a *
„Egipteanului" în Fapt. 21:38. Este putin lEbabil ie tucradle sale sa fi fost cunoscute de vreunul dintre
scriitorii NT, De un hte6 sFcial slni pfedrile sle la ioa! Botezttorul (Ant. 18. llfiş.urm.}, la Iacov, fratele
Domnului (Ant. 20. 200) ţi la Domnul Isus (Ant 18.63 ş.urm.) - un pasaj care, deşi a fost alterat într-o
oarecare măsură de creştini, este în esenţă autentic.
BlBuoCRr\IIt, rd{ia stand.rt a lu.rernor lui Josephus în greacă este cea editată de B. Niese (1887-1895).
Ediţia Loeb (1926-65), în greacă şi engleză, h.eput de H. Sr J, T$rcl@v si OrheiarA de R. Marcus si L.
H. Feldman, cuprinde 9 volume. Cea mai binecunoscută traducere engleză este aceea a lui W. Whiston
(1736); aceasta a fost revizuită de A. R. shneto (1839-90) 9i (mi putin hiNtiet de D, s, Margoliouth
(1906). O traducere uşor de citit a Războiulli areie, de c. A Willianion. a aosrut în colel3 Pen8lin cla$ks
(19s9). \&zi de .sftnea H. St J. ThadeEy, Jdepllt .h€ Mdn @d the Histrian. r929j F. J. F€leJ.cl6o4
J6eph6 and thc J4, 1930j J, M. Ced, ,,The Sla@nic \t6ion of J@Dh$ History of the Jsish \bl, IIIn 25,
t932, p. 271 i.m.; R, J. H. Sh!n, sddi6 e Josephus, 1961; H. W Montefiore, Josephus and iheNew
Testament, 1962; G. A. Williamson, 7,r. world o/ J6epn6, 1964; F. F. Bruce, Jesus and Ckristian Origini
Outside the NT, 7974, p. 32.53. REB,
IOSUA, 1, l6u b€n Nur reFnrr lui Elieatu. cipeelia lui Ef.ain (1 cbn. 7:27: Nq. lilol, . f€r numit de
familia sa Jtcîfea', „mînruire", Num. 13:8 (PS/ „Oshea"); Deut. 32:44 ebr.; acest mane apare frecvent in
tribul lui Ehaim (1 cro, 27:2q z inp, 1Z:1j o*a 1;l), Moie a adiuSat nurEle aiv,n g !. n@jt ythâiua', redat
de obicei „losua". Numele gr. lesaus reflectă contracţia aramaică yeXu' (c/. Neem. 3:19 etc).
!e ftna Exodului i6u @ ttnlr (Erod. 33111), Moise l-a ales săi fie asistent personal şi i-a încrediojat
@mnda sri <letasanetrt de luptebri din triburile încă neorganizate pentrua respinge pe ama-leciţii care
iau atacat (Exod. 17). în calitate de reprezmtsnt al dibului lli EFain ln nisi-€ de ;u. noaştere de la Cades
(Num. 13-14), losua a sprijinit recomandarea lui Caleb de a trece la invadarea ţării.
605
IOSUA
*Caleb, care era mai în vîrstă decît el şi care a fost conducătorul, este menţionat uneori singur în legă -
tură cu această întîmplure; este puţin probabil să ii existat o versiune mai tîrzie care sâ-1 fi exclus pe
Iosua sau ca vreun istoric de mai tîrzm să fi contestat sau să nu fi ştiut că şi Iosua a scăpat de
ameninţarea poporului necredincios.
ln ti6p e MoiF @ sinsut Einr€ lui Dumeku pe Sinai, Iosua făcea de veghe; în Cortul întâlnirii el a
învăţat de asemenea să aştepte si să se încreadă in Domnul; în anii care au urmai, ceva din răbdarea şi
blîndeţea lui Moise a fost adăugata la caracterul lui (E{od- 24.13; 32:17i 33.11; Nm, 11r28), h cnrDia
de lingă Iordan el a fost consacrat oficial ca succesor al lui Moise la conducerea militară a poporului,
coor-donbau-$ dctivitate o p6d rElear (N!n. 27:18ş.urm.; 34:17; cf. Deut, 3 ţi 31, unde poziţia lui Iosua
este accentuata în mod firesc). Probabil câ avea vreo 70 de ani (la instalare); Caleb era un om remar-
cabil de viguros pentru cei 85 de ani ai săi atunci cînd a început să ocupe dealurile lui Iuda (Ios. 15:13-
15),
Iosua a ocupat ţi a consolidat regiunea Ghilgal, a condus campanii încununate de succes împotriva con-
federaţiilor canaanite şi a condus alte operaţiuni dtă vreme au fost necesare eforturile unite ate
Israelului. Ocuparea ţării s-a bazat pe iniţiativa tribala; Iosua a căutat să încurajase lucrul acesta prin
repartizarea oficiala de la Silo, unde a fost stabilit sanctuarul naţional, A venit timpul să dizolve poziţia
sa de conducere ţi să dea un exemplu personal prin retragerea la moşia sa de la Timnat-Sera, în Mt.
Efraim. Probabil că aceasta este ocazia cînd a chemat pe Israel la legămîntul naţional de la Sihem (Ios.
24). Capitolul 23, cuvîntarea sa de rămas bun, se referă, probabil, la aceeaşi ocazie; totuşi, conţinutul
este diferit şi s-ar părea să indice o perioadă mai tîrzie. Iosua a murit în vîrstă de 110 ani şi a fost
îngropat în apropiere de casa sa din Timnat-Sera.
Cu Fivirc la rlOSU,t CARIEA LVl Ei dicold, care urmează şi care discută de asemenea cîteva teorii
modeme despre invadarea Ca na anului şi despre rolul lui Iosua.
2. Iosua ben Iosedec a fost mare preot al restaurării tn anul 537 î.d.Cr. Sub conducerea lui a fost
reconstruit altarul şi a fost consacrat Templul. înaintarea lucrărilor, însă, a fost stînjenită de opoziţie
pînă în anul 5201.d.Cr., cînd a fost întărit de profeţiile lui Hagai şi Zaharîa, care includ un model
remarcabil de justificare prin harul lui Dumnezeu (Zah. 3). El a fost lmit ln nod pefedc 'odtula" (rdah,
Zah, 6:12). Vszi J. Stafford Yvright, The Building of the Second Temple, 1958, pentru o trecere în
revistă a problemelor din Ezra $l tasai
3. Iosua din Bet-Şemeş, proprietarul unui ogor la care a fost adus chivotul legâmîntului atunci cînd
filistenii l-au trimis înapoi în Israel (I Sam. 6:14).
J.P.U.L.
IOSUWJESHUA. JshE 6t€ o fofts rnzie a tu. melui loaua (aceeaşi persoană este numită, în tradrE
elglez! a Bitiei, JshE ln Nania qi rh, si Iosua în Hagai şi Zaharia). Există îndoieli cu privire la numărul
exact al celor care poartă numele Iosua/ Jeshua, dar putem menţiona următoarele persoane.
1. Conducătorul unei familii preoţeşti (1 Cron. 24;11). 2. Un levit menţionat la reorganizarea lui
Ere.hia (2 crcr 31:15), 3. M.re1€ p@t (!uir si Josh@l (Ee 2:2 er..). 4, Un berbat <tin lahar Mdb care s-a
întors din Exil împreună cu Zorobabel (Ezra 2:6), 5. Căpetenia unei familii de preoţi asociaţi cu -Eii lui
ledai." (Ee 2:361. 6. un lwit. rGu fiur lu' Aadia (N€€n. 10:9), 7, Uha dintre cterennb ldiF:lor, 6d lui
Cadmiel (Ne4. 12:24i Eltrn s,r put@ să fie alterao. e. raril lui Ea, .onduEtord d€ la Mifpa (Ne- 3:191, 9.
F]!l lli N6 (N€d. e:1n. \fezi* IOSUA
Este clar că acest nume a fost obişnuit pe vremea întoarcerii din Exil. Totuşi, ni se spune prea puţin
despre diferitele persoane care au purtat acest nume şi este posibil ca unele persoane din această listă să
poari 6 idotid.are .u alt€le.
Iosua este de asemenea numele unui loc din Iuda (Nm, 11:26) $i de ohiei $ cred€ .i 6t€ idetrtic cu Seina
(Ios. 15:26) şi Şeba (Ios. 19:2). Forma originală a putut fi Şema, dar m a devenit b şi apoi w, şi în fine j
care a trecut ca prefix.
L.M.
IOSUA CAtrTB,A LUI. cartea lui IGu relat@z! invadarea Cancanului de către Israel şi împărţirea ţării
între triburi. Relatează în detaliu cum au traversat Ioidanul ii M au stablit 6 cap de !o.1, deie mi pe scurt
două campanii care au zdrobit puterea canaa-niţilor şi rezuma cuceririle militare ale Israelului. Reia
-tarea împărţirii ţării include o descriere completă a teritoriului lui luda şi menţionează aşezarea chenită
de la Hebron şi dificultăţile întâmpinare de Mânase la N. După menţionarea cetăţilor levitice şi a
problemei triburilor din Transiordania, cartea se încheie cu o relatare a testamentului spiritual al lui
Iosua, punctul curnimnt fiind l€g!ftlntul mtiolal de ta sillen.
I. Sahtta .mtltuftrlul
a. In@ia Canoeuhi (t:I-Ll:23)
(i) schinbM@ ducsii (r:l4:24), insarcinarea; misiunea de recunoaştere; trecerea riului.
(ii) Capul d. pod f5:I.3:35). D€ ta chitsal la Aj,
(iii) Componio din sud t9ttro:43). cetBine ln. vite; înfrîngerea confederaţiei de la Ierusalim; cetăţile
cucerite.
fi'vj Campania din nord ţi alte cuceriri (11:1-23).
b. h Di co^@n (12:r-24133)
(t Lisid dutnuttor tnJrtnl o2:r-21)
(ii) Primele aşezări (13:1-17:18), llucrări neter-minate; Tlransiordania; Caleb; teritoriul lui Iuda; teri-
toriul împărţit lui Efraim şi Mânase.
fiu? Aferiîri de mai tfrziu (18:1-21:45). Conferinla de ra silo; errd de rtugiu; cetAd l{iri@.
(iv) caLeo cote ttd tndint (22.1-24:33). Alrard Mărturiei; îndemnul lui Iosua; legămîntul de la Sihem.
II. compu€|q el eoP|rl cnrdl
fn Biblia ebr. cartea lui Iosua este prima din secţiunea „Profeţilor din vechime", care cuprinde istoria
israelită de la inEie phj la Eril. Fiird o old,ure im.di,ta şi naturală a cărţii Deuteronom, cartea lui Iosua
cuprjnde Fli@da de ra pElureo conCuccii de clre Iosua şi pînă la moartea lui Iosua şi Eleazar. Cap. 1-
11 formează o naraţiune continuă, deşi tratarea este din ce în ce mai sumară şi se încheie cu o evaluare
generală a elizirilor lui I6u all.t5-23). OricaF ar 6 r.m.
606

IOSUA, CARTEA LUI

în care autorul a găsit acest material, el a Scut o naraţiune de cea mai înaltă calitate dramatică, atît in ce
priveşte tratarea subiectului cit ţi în tehnica naraţiunii. Nu este vorba de o simplă editare a unei lucrări
existente; multe lucruri sînt omise sau generalizate, pastrînd proporţiile, pentru a oferi tabloul general
in!-u spaCu linibt.
Un punct culminant este atins în cap. 11, dar povestirea nu este încheiată. Cartea vorbeşte despre
lucrarea lui losua ţi despre împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu prin (aptul că Israel a intrat în pose-
siunea ţârii „pe care am jurat părinţilor lor că Ie-o voi da' (1:6: 4 23:14j 24:13). PenE! astndouA ac6t€
scopuri trebuie să facă o relatare a ocupării şi să arate poziţia de tărie naţională în care a lăsat losua
poporul.
în par.a aeasra "tnt toteite mutc demee dintre 6re qere apar si in alt{ pa.te (Nm., Jud., crcn.). Autorul
qercita @ntrol s{Dra Mtdialduj s5r fd. cînd editări extensive (de ex. cap, 20 şi probabil majoritatea
listelor graniţelor). Cuv&itarea de „rămas bun" a lui IGU ctEe popor 6te rcdari in .ap. 23; da. .tin punct
de vedere profetic lucrarea a fost încununată prin legămîntul de la Sihem, deşi acesta se poate să fî awt
lc Nlt mi deen€ (24:2e).
IU. Autorul, sursele ţi data scrierii
Atît în scopul dt şi în Jimbajul cărţii lui losua se pot observa ecouri puternice din Deuteronom. De ase-
menea (în special în partea a doua) sa simte o amprentă diferită. Prin urmare, a fost normal ea analiza
sursei
losua Numeri Deut. osua Note
1:1-9 31 însărcinarea lui losua in spe.iat D€ui. 3r :6, 7;
r.tm., 12b, 23,
1:3-4 13:24 Promisiunile date Mici difsenle lh rodulam
tor
1:12-15 32 3:18 ş.unti. Triburile din est Formularea ne aduce
aminte de Deut., cu mici
diferenţe.
8:30-35 11:29-32; 27 Citirea Legii la Sihem rosua rkutuaz: (extul,
dar menţionează de
asemenea chivotul ţi
străinii.
12:1-16 21:21-35 2:26-3:17; Cuceriri fn TtansiorxJania Deut. 3:r i.!m.= Nuh.
4:45-49 2r:33 ;.!m. - txpGii ate tui
roa aoar in dlfe.ik t@; din
elr
13:6-7 34:13, „împarte această ţară" Vorbele diferă.
17
13:8-12 32:33-42 2:36; 3:8 Aşezarea în Transiordania Ddrieft dif.riti a &€tului
1S-31 ş.urm. in Ios. şi Deut.
13:14, 33 13:24 14:27 hi bi nu ti sre dar un Cf. Deul, 18:1 ş.urm.
kntori!
14:1 34:17 losua şi Eliazar Cf. ios. 19:51.
L 4:6 14:24 1:28-36 Moştenirea lui Caleb
s.iirm.
15:1-4 34:3-S Graniţa de sud Moştenirea „Vostru", los. 15:4; ca si
17:3-6 27:1-11 femeilor Comisia de în Num. 34:3.
18:4-10 34:13-29 împărţite 10 supbhsherori numiri in
Nun 2r de c'bii
nflimari io losua.
20 35:9-29 19:1-13 Cetăţile de scăpare r6ua dezhka jdeea
a(eDdni prRdurji, d in
6t sr. snoir
20 4:41-43 Cetăţi fn Transiordania
21 35; 2-8 Cetăţi levitice
23:3 1:30 -Duhftzu sc lupd penrru Cf. Exod 14:14.
nol
23:6 5:32 „Nu va abateţi P
23:3 10:20 etc. „Alipiii-va de Domnul!" v. 7 ,rr n r6'i{i" - .t [xcd
23:13.
23:13 33:55 „un bici în coasta" i'ninîni folosit numai aici.

607
IOSUA" CARTEIA LUI
pentru Pentateuh să fie proiectată la cartea lui losua şi a fost promovată ideea unui JHfexateuh". Teoria
nu a €wt 3uc d..€'s (a) citerii il@te au du la neînţelegeri ţi o confuzie cresdndă in analiză; (b) „sursa
preoţească" (P) este deosebit de greu de identificat iar cartea lui losua ridica în mod acut problema
valabilităţii existenţei unei asemenea surse narative independor€ (vei C, n, Norri, Ihe old T6@dqt and
Modern Study, 1951); (c) în forma sa generală şi în concepţia sa, cartea lui losua se încadrează mai
delnbe h PEfelii \&.ni drlr h Lege.
M. Nod a abodat PlDblsE dintr-o p6peri!€ nouă, punînd accent pe importanţa tradiţiilor şi încer-ctnd s
Eilt cu &au dtultat @tea. Noth a Fs concluzia că un autor din „şcoala deuteronomică" a editat
compilaţii vechi de tradiţii de la sanctuar şi cronici despre ocuparea ţării ţi a alcătuit astfel „canea lui
losua", pentru a completa istoria deuteronomică, iar mal tîrziu a fost retuşată de P. Această idee a fost
acceptată pe Iarăşi este acceptată în linii mari de Gray şi Soggin (cele mai recente comentarii în limba
engleză). Implicaţiile cu privire la datare depind de cocpdr. dopt!t! c! privire la D€ut TedeNl deu.
teronomic" este asimilat cu termenul „profetic" şi teoria nu reuşeşte să explice de ce există atît deputin
„stil deuterononîic" în Jud. (cf. S. R. Driver, LUr, p. 112, 126 ş.urm.; C. F. Buroey, Judges, 1920, p.
jdiff.).
Noth pune accent pe amploarea etiologici (povestiri care explică nume ţi monumente) în tradiţii şi a
adoptat o părere extrem de sceptică cu privire la valoarea ei (criticat de J. Bright, Eariy Israel in Recent
History Whting, 1956). Alţii au explorat rolul sărbătorilor religioase în istorie şi tradiţie, dar reconsti-
tqidl€ sint tr turc Dsrura lpedative.
IV. Evaluare istorică
Relatarea invaziei a fost criticată adesea ca „nerea-(islă", prezentînd o „nimicire totală" a Canaanului,
în contrast cu „relatarea mai sobră" din Jud. 1 (Gray, p. 43), A@$t ftl@e 6le baatl p€ o interlretae
greşită a ambelor cârti. losua nu spune că totul s-a încheiat în două campanii CI 1:18) şi contine
sugestii cu priviE ta !rcUem (15:63; 17:12ti13) c.F ar 6 putut fi omise cu uşurinţă; dar se ocupă în
principal de succesul general al invaziei şi de motivele sucGullj. P€ de rltl !et€, Jud, 1 nu 6te o €lataF a
invaziei; acest capitol scoate în relief începuturile eşecului, dar toată cartea ar fi fără sens dacă nu ar fi
existat înainte un succes mare,
Mu\i ctrcdtori {i..! itrEsiEt o inv.zie f&uti de sibui ind€lddaE (v?,t F, H, Rdley, arco Jaseph io Joshua,
1948), Noth a mers pînă acolo Sncît a tuliNt cn Isr5eld a lost fmrt l Ca'l@ ca o „amfictionie" (alianţă
sfîntă, pe baza analogiei cu gr.); cf. Bright, op. cit. p. 83 ş.urm., pentru o critică a ideii; ii a. D. Ratlj€n.
JMs 24,r96s, p, 10o1o4, to@ile arheologice sînt încă incomplete, dar există suficiente dovezi cu privire
la distrugerea societăţii canaanlte (de ex. Haţor, Teii Beit Minim) pentru a ne convinge că invazia
trebuie privita cu seriozitate. Teoriile despre a invazie paşnică limitează rolul lui Josua la acela de
lid{ l@l su de ebi$u (SorsiE p, 14.18), T€treiul unor asemenea teorii nu este analiza cărţilor lui losua şi
Judecători, cît desconsiderarea lucrărilor lui Moise.
P&bleM dcli€t! a relatrii biuie 6t d, .ra, ditia de la Si@i" , rndecim aqrdrici a cEdiei lui I@l $ a iinlei
s.l€ politice (Ezi 16. 24). b. E,
Meddh,I (! 25,1962, p, 6*7) Gnsid€ri cA 6te o precipitare a mişcării de eliberare în Canaan, dar
exagerează argumentele sale. Dovezile biblice pentru absorbirea elementelor ne-israelite în sistemul
tribal presupun existenţa sistemului, bazat în ultimă in* stanţă pe înrudire.
v. confnlnn rptlrud
Importanţa cărţii lui losua pentru creştini constă în principal în faptul că (a) arată credindoţia lui Dum-
nezeu faţa de legammtul Său (cf. Deut. 7:7; 9;5 ş.urm.); (b) relatează desfăşurarea scopului Său pentru
naţiune; (c) dă motive pentru eşecul prevestit deja O7ll; 13:3) at d@ii la indelilhire a planului divin; (d)
oferă analogii pentru ucenicie, întrudt este dar că problema credinţei, a ascultării şi a curăţie! au fost
importante în cadrul invaziei.
Israelul sub conducerea lui losua a dat dovadă de un moral mai înalt decît părinţii lor, dar nu au fost
mai puţin susceptibili la influenţele politeiste ţi naturaliite h plisie (Nm, 2s; D4t. 4:3, 23). Pftti l:Imre,
hoGrlrea d€ a enirpa pe @@niJi g reliei. lo. a rosr roln inporhtl (c, C.r 1s:16; Exo.l. 2O:2-6i 23:23-33;
34:1017; NM, 31:15 !.lm,i D.ut, 7). Israelitii nu au putut înţelege sau pune în aplicare o lu@F de
nbivire dt limp contaci! zlnic cu cdtuE canaanită punea în pericol credinţa lor într-un Dumnezeu unic şi
atotputernic, Cît şi standardele lor morale, aşa cum arată cartea următoare. De asemenea, mîntuirea prin
har nu ai £ putut fi oferită în general (ca în NT) mai înainte ca temeiurile juridice necesare să fie
stabilite public în moartea lui Cristos; vedem un exemplu de har în felul în care Dumnezeu S-a purtat
cu Rahav (cf. Evr. 11:31). Planul lui Dumnezeu în perioada aceea nu a fost sâ-i înveţe pe oameni creş-
tinismul, d să pregătească calea pentru Cristos prin Israel.
Experienţele lui Israel în Canaan, dt ţi în pustie, au fost „scrise pentru învăţătura noastră" (1 Cor.
10:11). Tema prindpală a cărţii este că Dumnezeu a dat odihnă lui Israel, odihnă pecare părinţii lor
necredirciofi ou a! pututo obdiEFce (P!. 9s:1r). în Evr. 4:1-11 se arată că acesta este un „model" sau
„arhetit'i lri@'piul pe @E pstntnrl l.a apucat la propria sa generaţie este valabil în egală măsură pen tru
creştin, iar promisiunea este împlinită pedeplin (v. 8) numai în odihna pe care Dumnezeu ne-a dat-o în
cisc (ct J. N, Dd!y, sJao?rit 1, p. 32a). Dacn Mta €re apli.ida prirtip.le a lstoiei invaziei, avem multe de
învăţat din succesele şi eşecurile poporulul $ de la Iru s si @nducltor,
VI. Ifcxtul ţi traducerile
în afară de probleme topografice, textul ebr. conţine puţine obscurităţi. Versiunea ixx menţine un
srandiard rEdiu; or{ginald ebr, lolGit ru pare 5! * de@b€as.a stuiftativ de IM.
BIBLIOGRAFIE. Text: Benjamin, Variations be-tween the Hebrew and Greek cexu of Joshua, 1921.
Comentarii: J. A. Soggin, Joshua, E.T. 1972; J. Gray, Joshua, Judges and Ruth, 1967; j. Bright, Jashua,
1B, 2, 1953; M. Notlr Jorhu.z (tr l, 8ffin!), 1953, Istorie: S. Yervin, Israeiite Ctmquest of Canaan, 1971;
roa; ur n Abrisht, ,4Enoeoloe/ @d th. Relision oJ hraet, 1956; de asemenea, secţiunile relevante din
lucrări generale. j.p.u.L.
608
IOV
IOŞEBA. Fiica lui foram, sora vitrega a lui Ahazia. Ea a salvat viaţa lui Ioas (2 fmp. 11:2) atunci rînd
Atalia a încercat să omoare toata familia regală. Căsătoria ei cu fchoiada (2 Cron. 22:11] este singurul
cai relatat al unei casatorii între o prinţesă din familia legală ţi un mane preot, M.A.M
IOTBA. Oraşul natal a! soţiei lui Mânase (2 fmp. 21:19). Localitatea a fost cucerită de Tiglat-Palasar
III (ANE7; p. 283). în perioada romană s-a numit lopata (Jos. BJ 2. S73). Identificată prezumtiv cu
Xhirbet Jetar 0^r F. AlbdAhi JaL 53, 1939, p. le4 t.w.), la c@ 20 km E de M.ru calileii .
IOTAM (EbT.yâţam, „Iahvehestedesăvîrţit"). l.Cel mi fi.lt din@ et 70 de tu lesltini ai lui lerubaal
(Ghedcon) si singurul supravieţuitor al masacrării celDrbll tai d€ c!tre Abinel(. po pilda copacitd care
ales spinul să fie regele lor (o cinste care a fost letuat! de edru de n!6lh qi de vi!. de vie), rotn i-a
avertizat pe locuitorii Siheroului împotriva lui Abimelec (Jud. 9:5 ş.urm,). Avertismentul a fost ignorat
şi blestemul rostit 5-a împlinit trei ani mai tîraiu (v, 57).
2. Fiul lui Ozis (Mat. tr9), al 12.ta d€ al lui [uda. Şî-a început domnia ca şi co-regent, în jurul anului
750 î.d.Cr., etnd s-a descoperit că tatăl său era [epros [2 fmp, 15:5) şi a fost singurul monarh din cea
740ptl! h @ 732 i.d.crd (' CRONOLOGIA VECHTU LUI TISTAMBI{I). Flind q on temiror d€ Dm-
nezeu, lotam a construit poarta mare a Templului, a fortificat ţi a extins ţara lui Iuda ţi i-a supus pe
amoniţi (2 Con, 27:3.6), s: Un fiu.l lul l"da;, !u;* ul lii Caleb (1 Cron. 2:47).
JUD.D.
IorA $I aRInTURI DE slovl. în Mat, s:1s „iotă" este o rranslitcrare a termenului gr. una, numele literei
gr. i; aici, însă, reprezintă litera ebr. yâd, cea mai mică litera din alfabet, a cărei folosire este adesea
opţională. „Frintură de slovă" înseamnă un semn pus deasupra unui cuvînt prescurtat sau orice semn
minor. Aici şi în Luca 16:17 reprezintă keraia, care înseamnă corn, şt se Teferă la semne minore care
făceau distincţia între o literă ţi alta, de ex., în ebr. între bit ţi kăp, sau Entre dcSeţ şl reî. H.L.E.
Cea mai mică literă din alfabetul ebraic, y (ebr. yfld„iotfl"J. Centru şi dreapta: Literele r (ebr. rei) fi d
(ebr. daley, care se deosebesc una de alta prin adăugarea unei "frineuri de slovă" la a doua. Scriere
ebraică din secolul 1 d, Cr.
IOTBATA. Un le de loFs in iimpul ciEbria 6. raeliţilor prin pustie (Num. 33:33-34; Deut. 10:7). în
Deut. este descris ca o „ţară unde sînt pîraîe de apâ"-este identificată cu Ain Tabah in Arabah la N de
Elat sau poate mai precis cu "tebeh, la vreo 11 km S de Elar, pe Fmur d€ v al G.lfrtui Aqabah (ro!, p,
1B3l_
W.o.
IOV (Ebr. 'iyyâb). în afara de cartea care îi poartă numele şi de referirile în treacăt din Ezee. 14:14, 20;
Iac. 5:11, nu avem nici o altă informaţie credibilă cu privire la loe. Ese inFsibil sId arls cn tes.nd€le
evreieşti, creştine şi musulmane despre Iov [ultima dinttedd ele rezumai tn The Podd6F€ of Jab, de w
B. Stevenson, 1947, cap. 6) au rădăcini puternice în vreo fonn, prebiblid a lndnpLrii. Dad Esdn Ia o Ere
localizarea tradiţională a locului unde a năit Iov (vezi mai jos), care s-at putea să nu fie altceva decît o
deducţie inteligenta bazata pe Biblie, avem impresia că scrierea este o fantezie populară sau religioasă.
D.cA a identificen pe Daniel fd:@i?) dh Ek, 14:14 nu cu Daniel (daniyye'l) din vremea Exilului, ci cu
personajul menţionat în inscripţiile ugaritlce, putem stabili cu destul de multă certitudine o dată foarte
ene pqtu r@te .ele uli nlre djn E@. 14:14. Dacă nu acceptăm această sugestie, nu avem nici o indicaţie
cu privire la data întîmplarii. Localizarea ţării Uţ, unde a trăit Iov, este incertă. Tendinţa modernă este
să fie considerată undeva pe graniţa Edomului, induolt anuit€ indicabi din @R stnr coNkieEre edomite;
dar tradiţiile cate plasează întîmplarea ui Hauran (Basan) sînt mult mai probabile. Iov a fost un om
foarte bogat şi cu o poziţie socială înaltă, dar cartea se preocupă atît de mult să sublimeze poziţia lui
între cei înţelepţi incit evită ftimizarea unor detalii precise; lotuşi, putem respinge fără ezitare legendele
care îl consideră rege.
Ca rezultat al permisiunii divine, Satan 1-a jefuit pe Iov de avuţia sa, de cei zece copii ai săi şi, în fine,
de sănătatea sa. Cercetătorii nu unt unanimi tu privinţa bolii care 1-a atins, sugestiile principale fiind
elefantiazis, erithem sau variolă (vărsat). Lipsa de unanimitate se datorează faptului că simptomele sînt
prezentate într-un limbaj foarte poetic. Rudele şi concetăţenii săi au interpretat nenorocirile sale ca o
pedeapsă divină pentru un păcat murdar şi l-au scos afarS dir om9 si prostine s.a bucer de tuhl acesta.
Soţia lui a acceptat şi ea părerea generală şi 1-a îndemnat să grăbească sfîrşitul inevitabil şi să-L bldtem
pe DlmeA.
Iova t6t vizjbt de ei pri€rer! Elifaz, Brdad si Ţofar, care tăceau şi ei parte dintre cei înţelepţi, bogaţi ţi
afluenţi, aţa cum fusese el. Cînd au văzut suferinţa lui ţi ei au împărtăşit părerea populară şi mi au putut
face altceva decît să stea în tăcere alături de Iov pe grtmda d€ guot din afft po4ii &r'!ii qi tinp de 7
609
IOV
zile l-au jelit ca pe un mort. Izbucnirea lui Iov a dus la o discuţie lungă şi vehementa, încheiată cu
intervenţia unui bSrbat mai ttnăr, Elihu. Tbată discuţia nu a făcut decît să scoată la lumină falimentul
înţelepciunii ţi teologiei tradiţionale cînd este confruntată cu un caz excepţional ca şi cazul lui !ov. Deşi
lipsa de înţelegere a prietenilor săi 1-a dus pe Iov aproape la exasperare, ea 1-a îndreptat în acelaşi timp
spre Dumnezeu şi 1-a pregătit pentru revelaţia suveranităţii divine care ia .du p*e. clcia a t6t uinite de
vindeFa lui. le dublaE awliei sale ii de tuphn oa iau to* d)ruf iarăşi zece copii.
H.L.E.
IOV CAI{TEA LUI.
l. s.tlt .ontlnutdd
Capitolele 1 şi 2 (în proză] ne prezintă o întîinire cerească între Dumnezeu şi Satan ţi efectele acestei
întîlniri pe pămînt. Capitolul 3 este marele „De ce?" al lui lov; Elilaz \i sr'@ rEtwa in cap. 45 id I@
răspunde în cap. 6-7. Bildad continuă în cap. 8 şi Iov răspunde în cap. 9-10. Prima serie de discuţii se
încnaie o cuiln@. lui -Tofar in @p. 11 ii r.sputrul lui Iov în cap. 12-14. în a doua serie îl ascultăm pe
Elifaz (15), BQdad (18) şi Ţofar (20), iar răspunsurile lui Iov sîht în cap, 16-17, 19, 21. în textul pe
care-! avm rcj (vezi ni Mi jc) a reia sie ae cNt;d este incompletă şi iau cuvîntul numai Elifaz (22) si
Bildad (25), i.r Id ri.purde ln @p. 2324 s1 26, 27. Dlpl u irt€dudtu de lardl la adlg trelepciui (23), Iov
nzus! dezb.t@ (2931). Ulrozd intervenţia lui Elihu în cap, 32-37 şi apoi răspunsul dat de Dumnezeu lui
Iov în cap. 38-42:6. Cartea se încheie cu @ epiloa h pbzt .are relate.zg r6tauar€ pGpsitiin lui lov
(42:7rD.
n. Autorul şi data scrierii
Canea este anonimă. Tradiţia talmudică „oficială", acceptată de mulţi dintre scriitorii creştini mai vechi,
afirmă că această carte a fost scrisă de Moise (Baba Bathra 14b, seq,), dar continuarea pasajului si alte
afirmaţii arată că aceasta era doar o afirmaţie pioasă, b.zri prclahil p€ M entinent de poriviF 9t nu @b!
ia lute in sid. Adevein ete c! nu a\e nici o dovadă obiectivă care să ne îndrume în privinţa aubtului eu
datei *ndii. DoEzile p€nrru o dati foarte timpurie se bazează în cea mai mare măsură pe faptul clt nu
srnr tuntiomte deblii din isroria ie raelită, dar lucrul acesta poate fi explicat suficient de bire de
dorints .ubrului de a di*ub pebleM cs. trală în afara cadrului legămîntului. Alte dovezi, cum sînt
menţionarea haldeilor ca triburi nomade care jetuid O:17] d tem{ul .rlEic qllta (42:11) indică doar
vechimea povestirii şi nu data scrierii. Cercetătorii moderni au datat cartea din vremea Iui Solo-mon
pînă prin 250 î.d.Cr., cele mai populare date fiind între 600 şi 400 î.d.Cr., deşi există o tendinţă
eres-.rnd, d€ a pEGE date mi dnii. O <tatl Sotononics. acceptată de Franz Delitzsch şi E. J. Young, este
cea mai veche pe care o putem adopta în mod rezonabil. A4Mtere baate !e shieq tinbaj si @losie
probabil că indică o dată mai etnie, dar întrucît cartea este sui genera în literatura ebr. şi întrudt limbajul
este atît de distinctiv (unii consideră că este o traducere din aiamaică sau consideră că autorul a trSit
în afara Israelului), iar teologia este valabilă în orice vreme, orice dogmatism derivă din subiectivism
sau din idei preconcepute.
III. Textul
Faptul cI aftn de-a face o @ dintre cele mi dificile scrieri poetice din VT şi că în vocabular înfflnim
vreo HOcuvinte (W. B. Stevenson, T7ie Poem ofjob, p. 71) caE ft stu g*ite h alti palte, a fl.ur ca fti.a
sibului s5 6e {@n€ dilicilr. Din rolqicire sadu.dile nu slnt d€ ME ajltor p€ntlu EificaE td tului ebr.
Traducerea LXX trebuie folosită cu multă ?€..$e, h fom ei mi vehe a lip€it aprcxiMtie 17.25 la sutE din
t€rtul ebr, Dlolabil p6tru cI iad! cătorii au fost intimidaţi de sarcina lor; iar traducerea este adesea liberă
şi parafrazată, şi nu rareori este incorectă.
Prcblemle cxtu.l€ principale sint in cap, 26.27. Ac6te €pitole sint rispsd lui lov la a treia cu. !,intare a
lui Bildad. Nu * psre tee dici o obietie la faptul că Ţofar nu vorbeşte a treia oarâ; lucrul acesta este în
armonie cu caracterul său şi ar fi dovada cea mi eviddti c5 lov a liitrlfat asupn prietenllor sri, Nu încape
îndoială că îl ascultăm pe Iov vorbind în 27:2-6, .tnr li @nteltul dat $te apr@pe inposibil sa,i aribuim
lui ri wMele di! 27:7-23, Probabil că acestea fac parte din a treia cuvîntare a lui Ţofar sau poare din
curintarea lui Bildad. Da.i este aşa, nu a fost sugerată nici o reconstituire satisfăcătoare a tex tului şi s-ar
putea ca o parte a manuscrisului original să fi fost pierdută ■ ceva ce se poate întimpla uşor cu un sul
fragil de papirus.
IV. Integritatea
Majoritatea cercetătorilor separă prologul şi epilogul ln pior: de pezia din 3:1-42:6. Atudci ndd fspnrl
acesta este interpretat că proza este mai veche decît poezia şi că autorul a transformat miezul povestirii
v€.hi lnt-o $pezie m3ninc4 !u € por ridi€ obietii si 6e podibil c t&rk s5 ie 6rete. Nu aisri dovezi
obiective care să sugereze că proza a fost adăugată mai tîrziu Ia poezie de către un alt autor, sau că ar fi
o compoziţie mai veclie sau mai nouă. în scrierile lui W. B. ste@n (op, cit) ac6i5 t6rie a f6t folosiG Fnd
a inDft o interlEtare reMturaE a crrSi.
Foarte mulţi cercetători consideră că anumite'por-ţiuni au fost inserate mai tîrziu. în ordinea descies-
ch<E . inponanlei, cele mi inporante raeje sint: cuvlrt5rile lui Elor (323D, lauda ttelepciun (23) ii
.nmite pE.ti din resp$d lui Dlll@d (39:13-18; 40;15-24;'41:l-34). în orice caz, argumentele linSaktic€
tint t@rte fubEde, AiSm€nEle baate p€ conţinutul lor riscă să izoleze pasajele. Aranjarea ac tuală a
cărţii poate fi apărată foarte rezonabil.
V. Cartea Iul Iov ca ţi scriere poetică
R. H, Pteiffer, IoJ r94, p. 633 $lm., spu€ adne bine "DacE po€nrl n6tru ?oae 6 pc al5iui d€ cei Mi mari
scriitori ai onsirn, iapr de care nu ft îndoim, geniul lui creator nu a trebuit neapărat să se bazeze pe
modele mai vechi pentru structura generală a lucr5rii Ml€... o putem s@ti ca pe ue dinde cele Mi
orisinale lurlri petice ale orcdrn, Adt d€ originală, de fapt, tncît nu se încadrează în nici o categorie
standard stabilită de critica literară ... nu ste h exclsivibte lirică ... nici €pid ... nici dram. ticb ... nici
didactid, Dic ilenetiv! ... de.itda.!
610

reducem poezia ca să o încadrăm tntr-o anumită categorie", în mod convenţional cartea lui Iov face
parte din literatura poetică ebr. si stă alături de Proverbe şi Eclesiastul, iar compararea ei cu anumite
scrieri de „înţelepciune" egip.şi bab. este justificată numai dacă reţinem avertismentul lui Pfeiffer. Este
clar că Iov şi prietenii lui sînt descrişi si vorbesc ca şi membri ai categoriei înţelepţilor, iar Elihu li se
adresează ca atare [34:2)._
fn Israel înţelepţii au căutat că-L înţeleagă pe Dumnezeu şi căile Sale prin studierea uniformităţilor
mari din experienţa umană, prin raţiunea iluminată de ,Jrrc. de Domul4. canea p@belo! 6te u erefrplu
ttpic at noddui h ce au tnEles ei vjaF. Cartea lui loveşte un protest înfocat, nu arît împotriva conceptului
fundamental al Proverbelor că o viaţă dsJt; b fricr de Dumaeu aduc€ pbpertbre, si ci nelegiuirea aduce
suferinţă şi distrugere, cît împotriva ideii că prin acestea pot fi cunoscute pe deplin căile lui Dumnezeu.
Iovnueste un caz tipic; el este excepţia care contrazice presupunerea că prin experienţa obiş nuiţi pot fi
înţelese pe deplin adîncurile înţelepciunii şi tucrrln lui Dlff@u
VI. Problema, lui Iov
Poezia este atît de bogata în idei, atît de amplă în sfera sa, încît £n ea se oglindeşte o mare parte a
experienţei umane şi a misterelor ei. Tbtuşj, în cea mai mare parte s-a considerat că se ocupă cu
problema suferinţei umane. Deşi W. B. Stevenson a exagerat poziţia sa {op. ac, p. 34 ş.urmO el a arătat
clar că în poem există mult mai puţine aluzii la suferinţa fizică a lui Iov decît s-a presupus- Iov se
ocupă mai puţin de suferinţa fizică şi mai mult de felul în care este tratat de rudenii, de concetăţeni, de
gloată şi, în fine, de prieteni. Dar acestea sînt doar dovezi că Dumnezeu 1-a părăsit. Cu alte cuvinte,
problema lui Iov nu este problema durerii, nki măcar problema mai vastă a suferinţei, ci o problemă
teologică: de ce nu a acţionat Dumnezeu aşa cum ar fi fost de aşteptat pe baza teoriei şi a ex perienţei
sale anterioare? Fiind un fiu al epocii sale, el şi-a clădit viaţa pe teoria că dreptatea lui Dumne7eu
implică egalitatea dintre bunătate şi prosperitate.
Dacă sînt scoase din context, cuvintele prietenilor săi şi ale lui Elihu sînt mai acceptabile decît multe
dintre vorbele pripite ale lui Iov. Dar ele sînt respinse de uumeeu (42:7) n! p€nrru cr srnr n€dev;r:t€ o
pentru că sînt prea înguste. Lucrul acesta este arătat deosebit de clar în discuţia despre soarta celor răi,
în ciuda exagerărilor lui Iov recunoaştem imediat că prietenii săi produc un tablou a priori al sorţii pe
care 'r deou s5 o .'ba cei rei, Ei cE.z; Ebtoul lui Dm nezeu numai printr-o alegere atentă a dovezilor.
Suferinţa lui Iov este cauzată de o prăbuşire a concepţiei ere teolo9ce d6pre tume i iele
Aceasta explica punctul culminant aparent nesa-tisfăcâtor în care Dumnezeu nu răspunde la întrebările
sau acuzaţiile lui Iov şi, cu toate că El proclamă măreţia atotputerniciei Sale, nu a eticii sale, Iov este
satisfăcut. El îşi dă seama că ideea sa despre Dumnezeu s-a prăbuşit pentru că a fost prea mică; pro-
blema lui dispare atunci cînd îşi dă seama de măreţia lui Dumnezeu, Cartea nu îşi propune să răspundă
la problema suferinţei ci să proclame un Dumnezeu atît de mare încît nu este necesar nici un răspuns,
deoarece daci ar fi dat, ar transcende mintea finită; acelaşi principiu se aplică la problemele ridicate pe
parcurs.
IROD
BI!Uo6RAFjE. S.R. Dnqsic. B. crav_ IheB.dk atJob, lcc r92): c H6l*}8. H'ob 1937: J. C. Rylaaredam,
Revelation in Jewish Wisdom Literanwe, ro46i W. B. Srdeen, Tn. poen otJab, 1947: H. i. Ellison, /'rom
TYagedy ca Triumph, 1958; E, Dhorme, TTiefloofc ofJob, 1967; H. H, Rowley, Job, JVC'B, 1970; F. r.
tudelb., Iob, loTc, 1976 RLE.
IOZACAR (Ebr y&takar, "lahv€h si.a ads aninte'). un duinor al lui loas qF a lMt pde ta aesj. Drea luj (2
La!. 12:2t.22) si care . rct apor ekuFt de Aroir 12 lmp. 14.5). umle ru. ed3u ,Joabadi an 2 Inp. t222,
p€scd.rt3 ., Zabrd i, 2 Cron_ 24;26, datoriti u€i onfuzii ctr nhel€ enEnitor al celuilali esin, lehoabad.
D.W.B.
IFA (Ebr. 'iro). r. U; bnrbat din ian, d5.ris ca si .pEhrl lui David" (2 s!m, 2026), o d*rGrc *r€u de
înţeles, întrucît el nu era din tribul lui Levi. Totuşi, în Pesh, citim că era „din Iatir", care era o cetate a
lui l€vi. De asenen€a, ln .onrextut a.6ta ,preri a! putea însemna funcţionar oficial important [c/. 2 Sam.
aIa vai l cron. ra:1?, Va,.
2. Un firit, ud dbre vir€jij hi Daljd t2 San. 23:33). Sar puta si ne ..etasi cu 1 dacE veGibca din Pesh.
este corecta.
3- Un atiul dinrre vitejii tui David. fiul lui tch$ din Tec@(2sam. 23:26). v.av
IROD. 1, kod cel Mare, .egete eftitor intr€ anij 40 4 . i.d.Cr., nS*ut li @ 73 td.Cr, ht5l s5u, Anri@ter. a
fost evreu de origine din Idiuneea, şi a ocupat o poziţie influentă în Iudeea după cucerirea romană şi a
fost n'et prdqator al Irdeij ae crb€ lutiu Cear tn and 47 î.d.Cr. La rîndul său el 1-a numit pe fiul său Irod
prefect militar al Galileii şi Irod şi-a arătat calităţile de condtEtor prin {qoare.tr cu .arefl a stdvilir thina
r, drumul mare în regiunea aceea; guvernatorul roman al Siriei a fost atît de impresionat de energia sa
încît la făcut prefect militai1 al provinciei Coele-Sixia. După aesituea lui cear ii dupi rnzboid .ivil c!re a
urmat, Irod s-a bucurat de bunăvoinţa lui Antoniu. Atunci dnd părţii au invadat Siria şi Palestina şi l-au
ps p€ hasnoneanul AndSonur !€ dond tun€ii (40. 37 idCr.), senaiL, rotun, in ulm sfatului lui An. lonru
si odavi:n, i.a dat tu kod ritlut de ..rese at iudeilo/. ^ Ion ne0e de 3 ani de luDr€ a tirli sau să devină o
realitate, dar după ce a făcut-o a guvernat Iudda rimp de 33 de di ca s ,.p;eten si ati:C. toiaL al Romei.
Pini ln anul 3r id.Cr., h ciuda budvointui tui antoniL! pozitia Lui inl a fcr DRarJ daiorft, nisi naţiilor
Cleopatreî, care a sperat să vadă Tudeea şi Coelesiria utok dn nou cu resatut ptotemei.. pr6r pericdl a
fo* in.lepi.rar prir b&itia de la Adim, după care (rod a fost confirmat ca rege de. către octavnn (A!ssrs),
trout stipin at lmji lomne. o aitr sw5 de hsrijorare pentru koa a r6t tanilia nasmoneror, (a erau remulMid
de tJrtul ; au fost înlocuiţi la tron de unul pe care-1 priveau ca un uzurpator. Deşi s-a căsătorit în familia
aceasta, luînd-o de sotie pe Marianne, nepcta tdtulli mare ptut
IROD
Hyrcanus II, suspiciunea lui Irod 1-a făcut să elimine rînd pe rînd pe toţi hasmoneii care au supravieţuit
ţi a orcrlt-o .hi* {i pe Maria@ (a9 i.d.cr,),
Ilod a linifrit Eitoriile de la scnila e de NE, in interesul Romei, ţi Augustus le-a adăugat la regatul său.
£1 a tradus în viaţă politica culturală a împăratului prin proiecte grandioase de construcţii, nu numai in
teritoriul său ci ţi In cetăţi străine {de ex. Atena). în teritoriul său, el a reconstruit Samaria ţi i-a $ninb.t
nMele tr seba5re, dupd nu@le InriaE. tului [ gr. Sebastos = lat. .Augustus); a reconstruit tumul lui
Strato de pe coasta Mediteranei, 1-a înzesEat cu u port artiftidr 6p&did {i . nuit erat@ Cezareea, tot în
cinstea împăratului. Alte aşezări si fortăreţe au fost construite pretutindeni în ţară. in
Ierusalim a construit un palat pentru sine pe zidul de V; construise deja fortăreaţa Antonia (numită după
Antoniu) la NV de zona Templului. Cet mai mare dintre toate proiectele sale de construcţii a fost re-
construirea Templului din Ierusalim, începută în prima parte a anului 19 t.d.Cr.
1bnrli Dihic din ce a llc hd. tuci chiar cheltuielile generoase pentru Tfemplu, nu l-au putut face îndrăgit
de supuşii săi iudei. Originea lui edomitâ nu a fost uitată niciodată; deşi a fost evreu prin religia sa şi a
reconstruit Templul Dumnezeului lui Israel în Ieruali4$ fapnn lcta N Ia tnridicat s: lidic€ tn alte părţi
temple pentru zeităţi păgîne. Mai presus de toate, exterminarea familiei hasmoneilor nu i-a fost iertată.
X! Fortăreţe importante ale
Sebaste / o Samaria ■
Alexandri uni
|o Anti^tris phasaetjs*
fnptudlia fui lrod ca Mte
612
Antipater II
Fasaei
losil
Feroras
lord cel Mare [Mat. 2:1-22; Luca 1:5)
c. 1
c. 2 Marianuwl
c. 3
Mariamne II
C4
c. t
Cleopatra din Ierusalim
Salorne
Antipae; ftlexandnj
c. Glathyra
Aristobulus c. Berwrlce I
Irod Ftffp (Mal 14:3;
Marca 6:17; Luca 3:19}
Archetau
.Irod Etnartui'
Detrona In 6 d.Cr.
(Mai. 2:22)
c, Glaphira
.Tetraffiut"
Detronat fn 39 d.Cr.
(Mat. 14:1-10;
Maty 6:14-28:
Luca 3:1,19)
c. 2
e.1 nea lui
ArelasIV din Nabstea
d. 34 (J.Cr. (Luca 3:1)
Anlipatef
Berenice I
Irod de Calcis
Irod Aqripa I regele Iudeii 41-44 d. Cr. (Fapte. 12)
Arjstobulus
(MaL 14:3-11: Marcu 6:17-28; Luca 3:19)
Mariamne
Aqripa (I
din Calcis
Telrarh 44 d.Cr.
Fwqe J8-1O0 d.Cr.
Berenlce (Fapte. 25:13-27:26)
DrusJIa (Fapte. 24:24)
c. Procuratorul Feb
Mjriamne
Salome
Marcu 8:22-28)
c. = cSsStorit(a)
I
Arborele genealogic simplificat al familiei lui Irod. Numele subliniate sîncede ale persoanelor discutate
tn articolul IROD.
IROD
?€dtl acli@ drdtjcA nu a ps capit proble_ melor sale interne. Au existat fricţiuni între rudele sale femei
ţi soţiile sale, între copiii soţiilor sale. Cei doi fii ai sei de ti IaManm, AleMndru şi AJistobd, au lGt
crescuţi la Roma şi erau destinaţi să fie moştenitorii bNhi sa!- Deendenla lc din Hanon€i (prin mama
lor) raea d 6e aceptag de popo.ul €ieu. Dar pozil€ lor privilesia€ a sdmii invidia dairlr ror viftsi, ln
sp€.ial a lul AntipaEr, 6d cel mi Mre al lui Irod, cares-a străduit sâ otrăvească gîndurile tată1ui seu fale
de ei. in ele din uma (7 î.d.Cr.) ei a! Iosi găsiţi vinovaţi de complot împotriva tatălui lor şi au Io*
exdati. AntipaEr nu a prcfibt.t € p. lllm noliii 1or, d@t@ 3 ari tui tirzi! ii el a cazut victimă suspiciunii
lui Irod şi a fost executat cu numai citeu ziL lnainte de I]lttrea lui IFd (4 t.d.cr.).
Fi@ supicice a lul Ircd 6b ilutaia bire in întîmplarea cu vizita magilor şi măcelul copiilor din Berleem
[Mat. 2); deşi această întîinplare nu apare în alt! pan€, ori.€ Mode d6pre s ege rival era ln stare să dea
naştere la temeri. Aceasta suspiciune a ajuns să ia proporţii demente şi de aceea Irod este ţinut minre mi
nult p€nEu izbrode sale crininale d€cit pentru mftate sle adminishrive.
în testamentul său a împărţit regatul său la trei dinEe fii sti - tud*a si sana ria lui Aihelar (Mar. 2:22),
Calilea si Pereea lli Amp., iar tentoriile din NE lui Filip (Lua 3:1). A.€asI tnpaftir a f6t Fbi cată de
Augustus.
2. Arh.lau (,J!od Ehalnd', pe nonedele sale), A domit i! Iude, ,in ldrd tatalui s5u kod (Mat. 2:22) din
and 4 td.C!. pila in mul 6 d.cr. El . lct 6ul cel mi @ft de la sdtia raMriiena Malthae si a avut cea mai rea
reputaţie dintre toţi fiii lui irod. El a ofeet *Nibilirata r€ligicn.m a eilor plin faptul ca sn cisrtorit c!
ClapiFa, vAdua fiatelui siu vitreg Aleendtu. !] a .odtinut pro3r.nul de .oEfuire al tatălui său, dar domnia
sa represivă a devenit insuporbbilri o delegale a adntmdei din ludea ii saFaril sa ds i! ele din ufti Ia
Rom ca tn-I adiae pe Au8uts c! dace nui l,adep5tuaz5 pe Arhelau aw sn aibl le o rqolt! gen€rarr.
Arh.tau a fci delrcnat şi exnar i:r lud€a a dddir provimi€ ronan4 adninbhta de prcfei nmid de nnpiEt.
3. „Irod tetrarhul" [Luca 3:19 etc), care a purtat nm€le disrinctiv ,3ntipa. El a f6t fiul nai ddr al lui lrod
de 16 Malrnce ti a moit$it calil@- si Peea din r€satul r.iilui său. In Evansneln el s aidentiarz prj! fapnn
c5 a lut parte la inremiFEa $ exrolia lui loan Botezătorul (Marcu 6:14-28) şi prin întîlnirea sa scurtă cu
Isus cînd i-a fost trimis de Pilat ca să fie judet (Lsa 23:7 s,tm), Ni se spre ca ks Ia descris odată ca
„vulpea aceea" [Luca 13:31 ş.urm,). El a f6t c€l Mi .apab! dnft fii lui Iftd ii la fel c. !i bt:l s:! a fdt u
m.re cotututor r eiat€ Tib€rias de ta MaH c.len a f6r cofftrufte de el 422 d.cr.) ii a nwilo in cist€a
inparatdui Tibsiu. El s€ c&erorit e fiic regelli Nabata@ 1AI€bs ry dar a dircftar de @ penl]u a *
cisatori d lrodiada, 6i€ iratelui sau vifts Ircd lilip. porivjr ffinshelisfilo! sinopri.i, l@! Borez5rorul a ads
minia lui Antipa pdtru ce a sndannat a doE e casetorGe ca fiod lnpotiva r€gni J*phs (,4nc 14. 11al spue
ce Antipa s.a iemut ci mullmea mre cel ll@ !€ loan ar putea începe o revoltă. Aretas a fost jignit de ce
s-a înrîmplat cu fiica sa şi cîţiva ani mai tîrziu a llofitat de o earie ca s, pornească război trnpolriva
lui Anti?a (36 d,cr-). Fon9le lni Antipa au sufent o lnfrnrgep srea, iar Jo*phs spft d nulS €neni au
considerat înfrîngerea ca o pedeapsă divină pentru că Antipa I-a omorit pe loan Botezătorul. în anul 39
d.ci Antipa a I6t reclsmt la irnplFnn Gaiu de c5rre n€ponn siu Agnpa (rezi .r) j a I6t detituit din funcţia
sa şi şi-a sfîrşit viaţa în exil.
4. ,3es€le 9iii.akod" (Fapt. 12:1), choscur de a€ menea d &ripa, El a I6t fiul lui Arjstobul !i ftlotol lui
Irod c€l Mare. DrpE eKutoE tat-:ld sdu in and 7 l.d.c!. el 6 fGt ctqut la Rotu, ln Elatii stltue cu familia
imperială, în anul 23 d.Cr. a avut datorii atît ae Mri fuit a Eebuit sd pailsscd Rom, Pmtru o wre a pridit
ad5post 9i lntrqire Ia iriberias, Prin grija unchiului său Antipa, datorită surorii sale Iro diada, d €re
Antipa se cl€torie reni D.r s.a errat cu Antipa !i h 6ul 36 d.Cr, s. lntds la Rona. Acolo 1-a jignit pe
Împăratul Tiberiu şi a fost pus în hchiscP, dar în urma nonii rd Tiberiu ln anul mEtor el a f6t elib€Ft da
tuul lnpdrat, c.is (caltda), d€ la €re a prinit tidd de rea€, a'lnd c t€ritonu t€ritoriile din NE Palestinei, In
llm exilErii lui Anlipa io dd 39 d.cr, Galilee. gi Per€ ar fost adăugate la regatul lui Agripa. Cînd
Claudius a devenit impEftt ln dul 41 dar, el a minr 9i nai ntlt regann luj Asripa prir faptul c. ia dat lud*.
ii Smria, ata tEii &rrpa a domit peste s reaa( de apr€p€ .cea9i mlrine cu lelahn buD.urui sao. El a căutat
să obţină bunăvoiţa supuşilor săi evrei, care l-au pdvit ca pe M ufra9 al hasrcreilor (pi4 bMica sa
Mariamne) şi l-au acceptat. Atacul său împotriva apGrolild! (Fapt. 12:2 +la.) pbbabil c! a fdt nai popdar
deii ar fi fcr mi denult, daronri fFts' nizării tor recente cu ne-evreii [Fapt. 10:1; 11:18). Moan6 lui
subit5 la vtsr. de 54 de ad (anri 44 d.Cr.) 6€ @nliomia de rua (Fapt, 12:20 t,tm.) ii Jdephs (Ant, 19, 343
9.1m,) în aşa fel incit cere două naraţiuni şi completează şi se explică reciproc. ln Um lui au lamas!i un
fiu, Asrip6li (v€zi 5) ii dole fijce B€rcnice (nscut in anul 2a i.d,Cr.), tuntio. nată h Fapt. 25:13 g,lm., ti
Drui1a (niscrti b aNl 33 d.cr.), .ap a d@nit a neia sode a pldmtoldui Felix (cf. Fapt. 24:24).
s. Aglipa, fiul lui Ircd &tipa (vei 4), niscut id anul 27 d.cr., A tost coBiderat pe rinS! ca 5a ddina swe. al
tatllui srtr. Totqi roi tlrziu . primit titlul de rege de la clandiq impreule cu tdiroriile din N qi \E Pal6tirei
car€ au fost nrite de Nm in and 56 d-ci El a shinbat nmel. €pnabi sle din ceareea lui Filip b N€bnias, ca
h @nplimnt p€nnu impi' Ftul Nerc. Din atul 48 plnt h 66 d.cr. 5 awt prerc sativll sl n!j11€e5 p€ mrii
prc$ ai ereilor. A ir@at si previne izbucni€a rezb.iuld €w€ilor !n. ebiE Rorci h anul 66 d.ci: cind
€fortrile ele au eşuat el a rămas totuşi loial Romei şi a fost răsplătit cu o alta creqteE a r€gatdui snu. A
nuit a6r, lllfuqi hjud aNl! loo d.cr. ciritorilor NT l este Maut dinhdni@sa.!Pa!€l(Fapt, 2s:13-26:32), p€
cae Ia acer, ln s1ffi5, cd lncearci siI facE ceftin (Fatt, 26:24).
BIBLIOGRAFIE. Josephus, Am. 14-20 possim, IU I2 p6id: A. H. M. Jon6, fte |lercds of Jdaea, 1938;
S. Perowne, Life and Times ofHerod ihe Greax, 1956; idem, The Later Herods, 1958; F. 0. Busch,
The /,ire terudr, 1953; H, W Hoehne!, derod ,4ntrp6, 1972j A- s.halit, Ko,is lrsrod6, 196 3.
614
ISATIAR

IRODIADA (Mftu 6:17i Luca 3:19), fiie lli Aris-tobul (6d ltri Lod c€l Mar€ ii Mainme). Ea s{ cis5brit
nai h tii cu uchiul €i lrod Filip (frd lui lrcd cel M.re d€ td b a doua MarinMe; nu debuie conn{ dat e
LFilip ietnrhd) Fi a aou d5 o $chiul ei Irod Antipa ('Irc4, O. D€ la ?rind el sot a awt o fiici, Salone, .arc
s.a c&ntont cu mhjul ei, Filip tetarhd. lddtitatea ficei lui Irodiada dia Mar! 6:22 ilm, 6te jlen, clnd
Andpa a fosr exjlat tn anul 39 .l.Cr, lrcdiad. a al6 siI trEot€sd si nu a aaeptat farcaE p€ .are Cai6 a f6t
gata sA o amre s@rii prjeennlui se! Asipa (,IROD, 4),
F.F.B,
IRODIENI. acEria sini mendom!i ca durnani ai lui Iss o dati in calilea 9i apoi iar4i ln lelGlin (Marcu
3:6; 12:13: Mar. 22:16). pseieEa lo! cu faiien in idrebalea .a p.ivte la plata Eibutului c5r€ Ceza.
sugereaz5 c! eairb o inlelegerc intre ei ln pr.blena Ep€crivn, adicn, natiomlism si supu€re faE de u jw
sbdin. Ac6t fapr cit si orisinea curtrtdli (v*i Cosdridnl) pare si arate cI ej au f.st u lnrtjd evreiesc care a
fost de partea dinastiei lui Irod. Ideea ca ei au f6t u panid ieligios .uoscut ln tdte in lireiahE rabinicl sub
nhele B@tl]uiani, adica, ad@nt'i familiei lui Bedis, a ci(i 6ice Mariame a fost una dintre soţiile lui Irod
cel mare si ai cărui fii au fost crescuţi de el ca sâ fie mari preoţi, nu mai este acceptată pe scară largă.
BIBLIOGI,AIIE, H. H@hnr, Herad Antipo\ 19721 N. HU[er, NIDM|I 3, p. 441443 J.W.M.
ISAAC (Eb..),iJhaq, ,,el dde- sau ,,rir"). La anuFr€ M$erii lui leac, Awaan . ds (Cen, 17:171, iai mi
d.aiu Saa iEeii a nr Ia gi.dul ci ea, cre era aiit de brtdnl, avea s: zlmislGcl u fiu (cen, 13112-15). La
naşterea lui Isaac, cînd Avraam era în vîrstă de 100 de am, Sam ded.d cA Dumneku a f5.!.o s: .idE
(Gen. 21:6). h ziua i"!5rcarij tui Isaac knael a ris (Cen, 2r:9). Este greu de desoperit u dubiat p€is pshr
verb ii Fobabil d 6re nai bine st fi€ lut la lotua impesomlS. ud ccrcetlron îl redau iDm n%u nae" dar
exGri prea plint jsrificare penrru această interpretare.
Cele doua trăsături principale ale vietii lui l*ac k centreza ln jui nFsterij Si c$lroriei ld, iar motivll pqtru
aceada 6te cE el a fosr s5nnnla prin .are a@ i fie .ontinrari li,aia genealogice a promniun. A am a isi
snpu la o grea hcercft cu pnvte la ponisiu€ unui l]rmi, iar acum, la o viste iuin. tatr, c-hd eh aproape de
m@fte i.a vdit m umas. l, s€ v.de cd Dumezeu lii lnplinelte scopul prin plinlea promisiuilor E.trte lui
Awan (Cm. 12: .-3), chiar dacă pentru om acele promisiuni par im-«ibilde împlinit.
La slrbntoar.a i4erc5lii lui lkq chd Sara a rctut pe hmael, ju.thduse a nul €i kaac, sa uplut de n{nie, Agar
si nul ei kmel ar 66r aLssnii din casi (c€!. 21). Dupll acea Dmezeula ps D€ Awam iner€re, poruncindu.i
snI jushie pe fid sau c. Araan a asdiat de Dljmeku ii Domul a ii pregitind s bcrbec psrru jenli. Dnpe
a..ea a fct reimoit: piomisitua cn Awaan E avea mulţi urmaşi f_Gen. 22).
Al donea aspe.r impotunt el vie$ luj lru. 6te dsitona sa ti remifi€ld ei. A fost u niEcol ce Isaac s-a
născut, şi la scurtă vreme după aceea se părea ci ftbuie s! mor6. cM e p€re atud ca €l sa fi€ sămînţa
promisă? Totuşi, el trăieşte şi atenţia se concentrează asupra căsătoriei sale, deoarece prin el trebde se
fie continkt; lhia g€nslogi.: . Drcmi.isii-Amm 6te intadat ca lini: genetogi.S s, 6e .ontinmri 9i ll rimite
pe ftI mi biEin slujiror @ s, ia o 3ose potu Ieac din ra nLui de bagin:, r.taFn. Rebea, fiica lui Bet@I,
lepotul lui Auaan! 6re indicată ca fiind mireasa hotăritâ şi ea este gata să-şi părăsească familia şi să-1
însoţească pe slujitor. Isaac o prin€ite si o duce in cortul ndei sal€. tec si Rebeca se căsătoresc şi
dragostea dintre ei creşte ca rezdbt al actiujlor plhe de r.sp€ct si doazie ale lui Isaac (Gen. 24).
Timp de 20 de .di R.b€.a a fost stealpn ti i.reii, sâmînţa promisă nu avea să vina prin mijloacele natu El€
ale paiemiied obisnuiie, ci prin petu cra toa€ supnmtuali a ld D1fuzeu, Sterilitatea Re beji 1. deteniEr !
E Isaac sn siaroiasA la DoNd 9i aloi Reb€ca a lct anulai5 c5 ln pidtsele ei se lupt: doi @pii (C€n.
2s:2226) A.6ri doi copn, repEzenrind dou,i naiui, aEar s: meze cu6ui 6tile sd altuia. Isac aaa se teliasc5
o wene in ţară şi, în loc să meargă în Egipt în timp de foamete, a rsnas la CheEr. Cind a foi tn p..icol, la
fel ca qi ^wan, a ciurai $ o ploiejeze p? sotia e prezentind o ca p€ sor. s. Dup: .eturi .u pnsrorn de 13
clera! se dlce la Beerlab si, in cele .lii lma, lace un leg5mint cu Abinel(. Ur artaaonjsn rftiprc apa.e int€
Isaac $ Reb€.a din ca@ acliunor lui la6v. Fiind innllat Isac rcrEte hirccudntar€ paremn 6up!a lui In6v ii
rcstege o d.rinll prctctici asupla lui Esau, Ie.c a iimuit Ia vi6ta de 130 de .ni si a nr$ îngropat de fiii săi
Esau şi Iacov.
In NT Efter€a lui ca fiu al prcmisiutrii 6re n€nlio nat, în Rom. 4:16.2r: 9:79; separae dinrc el !i lsniel
6te preenbt5 aleAoric in cal. a:22.31; jeft6rea lui dd .ide taril s5n 6te nentionati ln Ew_ 11ru.r9i bc.
2:2123 (cu privir€ [ jnfluenla u] terioară, ca în Rom. 8:32a, cf. H. J. Schoeps, Paul, r961, D, 141
ş.urm.); fapb.l ci a fo$ tai6l hJ Esau si Iacov 6te nentionat !. Ron. 9:10:13| bin€cuvintarea dari de€l
ac6ror doj fii esie dGcura€ in Ew. 1r:2q c dovadi a .rcdntei ele .
ISAIIAR. 1. Al cincib. nu al lui la.ov şi Lea ii al nouiba nu .l lui ldcov (G6. 30:1at 3s:23).ij Nunele ar
putea 6 derivat <te la tehqii eb!. A, ,,btrbaC, ij săkăr, „plată", adică, „lucrător plătit", deşi alţii arată o
l€siiui nai puln prcbabili cu o roina verbali car inseami .,FG ca (DMnezetr) st arate indu6re,. po4iu€
ribala a lui Iehar a ioi tnr€ Mi. chilboa in dealurile dir cnlilea inferi@na, la €xti€nibtea de E a vin^lzrel,
dar 3Iaf€le nu pot fi sere cu precizie. în unele liste (de ex., Jud. 1:3ol lehar nu 6te frenliomr si se poate
s, 6 fos incls .lrtui 'le zabdon C! reL cm sinsn a fGt in@.porat in luda). De 6€nena, se IEre c5 Mam* sa
inritr spre N in reritonul lui Ishar. Sais!rez* ceinli ii sareie aeciatc .u ele au lct dat€ lui rshat (tos, I9tr?
231 .f. 17:10-11).
615
ISAIIAR
Lega tura strînsâ dintre Za bulon şi Isahar este arătată în faptul că sînt incluşi într-o binecuvântare
comuni (Dat. 33:1&19), Nu i@r. hdoiali ci hut€l€ menţionat este Thbor, unde se afla un sanctuar
comun.
rrabd a lut pd€ la cdpatrn @ndlse de De bore, care se poate să fi provenit din tribul sau (Jud. 5:15), deşi
nu este menţionat în naraţiunea în proză (cap. 4). Bătălia a început în teritoriul lui îsahar şi a zdrobit
complet stâpîrurea canaanită în. ţinuturile de dmpie. Unjudecătar, Tbla, a fost din tribul hri Isahar (Jud,
1011) la t€l € 9i @urpabrd Baeqa (1 inp. 15.2D, bahar a f6t Md dintr€ ale doulsrree .listricte15.2D,
adminisrEtiE sbbilire de solono! (1 inp. 4:17).
BimetrtaEa datn de la€v (ca, 4t:14.1s) a f6t privite ca doEda ci o p6ne din tehar lauia tn ţară în perioada
Amaraa, menpitîndu-şi poziţia prin efectuarea unor munci forţate pentru stăpînitorii ca-naaniţi. Dar
mustrarea subînţeleasă s-ar putea să fie o sinpE afimE a faptuluj c! pbspEihb Mtdia lă 1-a făcut supus
şi decadent. Pe vremea lui Davitl, însă, tribul a dobîndit o reputaţie de înţelepciune CI Cron. 12:32), u
fapt indnit di! lou h afifrada Elhtrdic,, poEivit cAreia ei tui inFlepF m6bri ai sanledrindui au orcBit
din Isahar.
2. Al şaptelea fiu al lui Obed-Edom, un ievit păzitor al F(t din p€riolda luj Dasd (I cmr 26:5r.
BIBLIOCR]\IIE. tOB, D, 2OO, 272, 223, 232 +lm,j A Alr, PJE 24 192a, p. 47 q,lm.; !V F, Arbrighr,
JAos 74, 19s4 !. 222 s.@.i s, yeivh, MAonga A Robtr, r9s7, p. t@ i.m. A.E.c.
ISAI (Ebr- )r-rdy). Nepod hi B@zli tatr hi David. El . Ienit ln B€tlen si de obicei 6re nMit ,,Be
tl@nitd", dar o datI 6te numit „Efratitul din Be. dehul lui luda'. !l a f6t biil a opr 6i (l San. 16:1011), dar
n. sinr Morure rmai nmele a şapte dintreei(lCron.2:13-15). Al optulea este omis.
probabil pentru că nu a avut urmaşi, afară de cazul că Elih{ din I crcr 27:13 db difdir d. Eliab,
0 altă tradiţie evreiască antică C&rg. Rut 4:22), urmată de comentatori de mai tîrzîu (.cf. y/vmg) iden-
rift., pe Nan$ G San. 17:2s) o lsai, Exista .lre doul soluţii mai probabiîe. Fie că Abigail şi Ţeruia au fost
fiicele soţiei lui Isai dintr-o căsătorie anterioară cu Nahaf G, A, R Stanley, /snh Church, r!ct. 22) su
Nahaş poate fî un nume feminin, numele mamei acelor fiice. Isai este Sntflnit pentru ultima oară la
peştera Adurd, unde David i.a rinir F€ padqn sai in Moab, ca să fie ta siguranţă (1 Sam. 22:3-4).
M.A.M.
IS^IA (Ebr. ,,lo)rar, ,Jahveh ete !natuie'), 6ul lui Amoţ (ebr, "Sm6ş, care trebuie distins de profetul
Amos, ebr. "amâs), a trăit în Ierusalim Os. 7:1-3; 37:2). Potivir tiadiliei iud.ie el a fGr de rite resali; din
naraţiunile şi din prcorodîle sale s-a dedus uneori cl el a f6! de Ery mbil, da! N €xhti cditudine ln
privinţa aceasta. Aşa cum se vede din introducerea cd4n (1:r) el a pbfelit ln tinlll 1\i oa (79r/79o
-740/739 î.d.Cr.), Ahaz (735-716/715 î.d.Cr.) şi Eze-chia (716/715-687/686 Î.d.Cr.). (Datele domniilor
sînt ele dae .le E. R, Thiele,) El a f6r chemt sA fie profet „în anul morţii împăratului Oîia" (6:1), adică
în 7401739 l.d.Cr.: urliM lui apdid€ ure poare i datată cu certitudine este cea din timpul domniei lui
Sar!trib diD mul 701 Ld.Cr, asau @ 6aA i.d.c!.. ds.5 p6lp1llrn o a dou mpani€ a lui sanherib împotriva
Ierusalimului). Potrivit tradiţiei Isaia a fost tdiar ln dout cu fierasrrgul In rinpul domr tui Marus (@i
Mo..niul lui lraia, cp, s); un cred c! ac6t topt 6te benrioMl tn EE. 11:37. da! referiE 6te @lars ii * par€
ci taditia nu a awt o baz; istorică sănătoasă. Este posibil ca Isaia să fi trăit pîrtă în tinpul domiei lui
MaM*; ab*qa nm€ld lui din 1:1 ar putea fi datorată faptului că Isaia nu a avut nici u ror plblic dup, .e
Maee a dmnir res!.
0 0
Boas e Rur
1 $duel 1610 mentioneazi $pte fii in afa,, de Davtd, iar I con. 3, 27:I3 spune .r Elihu a f6r fratc ctr
David. s€ poare @ Elihu sr fi fo$ un alr num. puer de Elj.b su de un al ml dintre fraţii lui David.

Eliab Abinadab Şimei Natanael Radai Ozem David Elihu? Ţeruia Abignil

Arborele genealogic ai familiei lui Isai, potrivit cu 1 Cron. 2:13-17.

616
ISAIA, CARTEA LUI
Isaia a fost căsătorit; soţia lui este numită „profe-teasa" (8:3), probabil pentru că ţi ea a profeţit. SInt
menţionaţi doi fii şi amîndoi poarta nume simbolica (fi:18) - Şear-Iaşub, „0 rămăşiţă se va întoarce"
(7:3) ţi Maher-şala-haş-baz, „Grăbeşte-te de prădează şi aruncă-te asupra prăzii" (8:1-4).
Isa ia şi Mica au fost contemporani^/ 1:1 cu Mica 1:1). Activitatea lui Isaia a fost precedată de cea a lui
Amos ţi Osea (Amos 1:1; Osea 1:1). Amos ţi Osea au pio/eţit mai ales împotriva triburilor din N; Isaja
şi Mica şi-au concentrat profeţiile asupra lui Iuda ţi a ierusalimului (îs. 1:1).
în prima juma tale a secolului al 8-lea, atit Israel, sub domnia lui leroboam H (cea 782-753 Î.d.Cr.) cît
şi Iuda, sub domnia lui Ozia, s-au bucurat de o perioadă de mare prosperitate. Aceasta s-a datorat în
mare măsura slăbiciunii regatului Aram şi raptului că Asiria nu a intervenit în V vreme îndelungata.
Domnia lui Oiia poate fi descrisă ca şi cea mai prosperă perioada pe care a cunoscut-o Iuda din vremea
dezbinării împărăţiei după moartea lui Solomon. în timpul domniei lui Ozia ţi lotam prosperitatea şi
luxul au fost abundente tn Iuda; aceasta stare de lucruri este reflectată tn îs. 2-4. Dar după urcarea pe
trona lui Tiglat-Pileser IK C745-727 Î.d.Cr.), Asiria a început din nou s&-şi impună jugul asupra ţărilor
din V Pecah, regele lui Israel, fi Reţin, regele Damascului, a format o coaliţie anti-asiriană si au
încercat să-1 oblige pe Ahaz, regele lui Iuda, să li se alăture. Cînd Ahaa a refulat ei au ameninţat să-1
detroneze şi să pună pe tron o marionetă a lor (734 Ld.Cr,). Acţiunea iui Isaia cu ocazia aceasta este
relatată în cap. 7. Ahaz a făcut greşeala să ceară ajutor regelui asirian; rezultatul a fost că Iuda a devenit
un stat satelit al Asiriei. fn anul 732 î.d.Cr, asirienii au cucerit Damascul şi au anexat teritoriul din lsraei
la N de Cîmpia izreel, rămînînd ca Osea să domnească în restul regatului de N, ca vasal al lor. Cînd S-a
rîsculat, Salmanaser V (727-722 î.d.Cr.) a asediat Samaria, iar succesorul său, Sargon 13 (722-705
Î.d.Cr.) a cucerit Samaria în anul urcării lui pe tron. Chiar şi după aceasta au avut loc diferite mişcări da
independenţa împotriva dominaţiei asiriene. Cu aceste ocazii Isaia, care s-a retras pentru o vreme într-
un cerc mai restrirts după protestele sale zadarnice împotriva politicii externe a lui Ahaz în anul 734
Ld.Cr. (3:16 ş.urm,), ţi-a ridicat vocea din nou ca să avertizeze pe Iuda împotriva participării la
asemenea mişcări ţi în special împotriva bazării pe ajutorul egiptenilor. Potrivit cu 14:28, în anul morţii
lui Ahaz filistenii au trimis o delegaţie la Ierusalim ca să aranjeze o alianţă anti-asiriană; cu ocazia
aceasta Isaia a rostit din nou un avertisment (14:29-32),
fn timpul domniei lui Ezechia au fost şi alte mişcări de felul acesta, dintre care cea mai remarcabilă este
revolta de la Asdod, care a fost înfrîntă în 711 î.d.Cr., cînd asirienii au asediat ţi au cucerit Asdodul (c/.
îs. 20:1]. luda ţi Egiptul au fost implicate în această revoltă. Este foarte posibil ca îs. 18 să dateze din
această perioadă; în Egipt domnea atunci o dinastie etiopiana. După moartea lui Sargon au avut loc răs-
coale numeroase împotriva succesorului său, Sanherib (705-681 Î.d.Cr.). Iuda a fost unul dintre statele
care s-au răsculat si lucrul acesta a avut ca rezultat o expediţie a lui Sahnerib în anul 701 î.d.Cr., în
cursul căreia a invadat Iuda şi a asediat Ierusalimul. Diferite profeţii din cap. 28-31 ar putea data din
anii 705-701 Î.d.Cr., inclusiv avertismentul împotriva bizuirii pe
Egipt, în 30:1-7; 31:1-3. Cap. 36-37 relatează ameninţarea lui Sanherib la adresa Ierusalimului, elibe-
rarea Ierusalimului fi activitatea lui Isaia în această perioadă de pericol. Cap. 38-39carese referă
probabil la aceeaşi perioadă, vorbesc despre boala ţi însănătoşirea lui Ezechia şi despre misiunea lui
*Merodac-Baladan. i NJi.R.
ISAIA, CARTEA LUI.
I. Schiţa conţinutului
a. Profeţii privitoare la vremea iui baia, 1:1-35:10.
fi) Introducere (1:1-31). Condamnarea unei închinări pur formale etc. Data este incertă.
(ii) Profeţii din prima perioada a lui baia (în cea mai mare pane) (2:1-5:30). Profeţie despre viitoarea
împărăţie a păcii (2:2-5; c/ Mica 4:1 ş.urm.). Ziua Domnului care trebuie să înjosească pe oricine care
este mîndru şi înălţat (2:6-22). Femeile mîndre din Ierusalim [„revista de modă a lui fsaia") (3:16-4:1).
Ontatea viei (5:1-7).
(iii) Vedenia inaugurată a lui isaia (6:1-13),
(iv) imperiul mondial prezent şi împărăţia viitoare a lui Dumnezeu (7:1-12:6). Cap. 7:1-9:7 provin în
principal din perioada războiului dintre Siria ţi Efra-im. Mustrarea lui Ahaz şi profeţia despre Emanuel
C7:l-25). Retragerea temporară a iui Isaia din viaţa publica (8:11-22). Naşterea lui Mesia (9:1-7). Mîna
întinsă ca să-1 lovească pe Efraim (probabil una dintre cele mai vechi profeţii aleluî Isaia) (9:8-
10:4).Asiria înjosită de Sfintul lui Israel (11:1; 12:6); aici Intîlnim un contrast puternic între imperiul
mondial violent şi pacea împărăţiei viitoare. Cap. 12 conţine o cîntare de mulţumire; el constituie o
concluzie pentru această secţiune.
(v) Profeţii despre naţiuni străine (13:1-23:18). Babilon (13:1-14:23) (indude cîntarea batjocoritoare
din 14:4-23). Asiria (14:24-27). Filistenii (14: 28-32). Moabul (15:1-16:14). Aram şi Efraim (17:1-14;
probabil că profeţia a fost rostită cu puţin timp înainte de cap. 7). Etiopia ţi Egiptul (18:1-20:6; cap. 20,
şi probabil 18, trebuie datate în cea 71S Î.d.Cr.: data cap. 19 este incertă). Babilon (21:1-10).
Edom(„Stră-jerule. mai este mult din noapte?") (21:11 ş.urm.), Arabia (21:13-17). Ierusalim (22:1-14).
Şebna şi Elia-chim (22:15-25). Fenicia (23:1-18).
(vi) Sfîrţitul: J\pocalipsa luikaia" (24:1-27:13). Vezi mai jos, secţiunea Ilt.a (iv).
(vii) Păcatul Sionuiui, asuprire şi izbăvire; căderea Asiriei; ajutorul zadarnic al Egiptului (28:1-33:24).
Ctteva dintre profeţiile din aceste capitole trebuie datate între 705 şi 701 î.d.Cr. Pildaplugarul ui (28:23-
29). împărăţia mesianică (32:1-8).
(viii) Două aspecte ale viitorului (34:1-35:10). Judecata Edoimilui şi a lumii (34:1-17). Mîntuire pentru
„răscumpăraţii Domnului" (35:1-10).
b. Capitole istorice, 36:1-39:8
Invazia lui' Sanherib (36:1-37:38). Boala şi însănătoşirea lui Ezechia (38:1-22). Misiunea lui Merodac-
Baladan (39:1-8).
c. Profeţiicare presupun Exilul babiton ian, 40:1-55:13 Aceste capitole prevestesc eliberarea Israelului
din exil şi restaurarea Sionuiui, şi proclama măreţia lui Iahveh. Pot fi împărţite după cum urmează:
617
ISATA, CARTEA LUI
(i) htodede (40:1.31). Este prezmtat canlinutul capitolelor care urmează; constă din patru părţi: v. 1-2,
v. 3.5, v, 6.11, v. 12.31,
(ii) Profeţii dintre care se remarcă cele privitoare la Cirus (41:1-48:22). El este menţionat pe nume în
44:23; 4sr1. Cl. 41.116 (acrivitate lui Ciru E f.ce popoarele s! iienft, dar kEelul nu Eebuie sA * ftann),
41:21-29 (aciivitat@ lui ciru E prcdue lucuie sionului), 43i9ls (CiN E infiins. Babi lonul). 44:24-4s:13
(vido.ia lui ciN € dee la letuhnea siotuhi), 46:3.13 (!rcf€Si d6pre c5derc. sabilonuluD, 4a:12'16, q, de
a*men@ pre I4i!e aspre cEdelea BabiloNlui h sp€.ial 46:1-47:15. Există un contrast puternic între
„fiica BabibNrui-" (cap, 471 qi 'fiie sionulul' (49:14 g.lm, erc.). In t€re acsre caDitole'fiie IsBelul 5te
hiniijat in dur€lea sa i €sie prooi3t iz!:vir€a din mîna Babirolui (cf. 41:3-2q€sie 42:3.4r8t 43.16-44:5i
4e, p6in), sie pr€laMte narclia lui Iahreh d 6te accentuat contrastul dintre El ţi idoli (cf. 42:8-17; 44:6-
20i 45:9.25, p6im). In 42:19i7 6te prezeDtal Robd Dotudui ln primd dinft 'cint*ele Robuld".
(iii) capirolele t^ core 6te pMminatd r6.oumre sionului (49:\*:77). cl. 49:14so:3j sl:17-52:12j g. Nn Mi
auin d6pr€ c@irile lui Ciru sau d6pE nim Babilonului h coMcinlr, € pune mai pulir a.cent p€ confi€shn
dirtrE lahreh $ idoli, în 49:1-9a; so:4-11 si 52:13.53:12, al doil€, $a trei. l@ si al patrul@ dirtre
"ct$@le RobuluL, alte pbf€lii d6pre Robll Domurui, misilllu lui p€nd Israel şi naţiuni, ascultarea şi
suferinţa Lui, moartea şî restaurarea (reabilitarea, repunerea En drepturi) Lui.
(iv) Inaqnnuri dea arato o.6te prcmilini prin credinţă (55:1-13).
d. Ddqite proJeti s6:16n:24 Nu 6te $d sa rezurlm conlinutul a@stor capitole. Profeţiile pe care le conţin
sînt diverse şi s-ar putea să se refere la vremuri diferite. în unele locuri Israelul pare să fie în exil
(57:14; 58:12; 60:10 ş.urm.; 63:18; 64:10 ş.urm.}, En alte locuri poporul pare să fie aşezat în Canaan
(de a. 57:3-7). Mulre did!'e id€iL €x primte in acste capitole au ap5rut deja ln eluile precedente ale
cărţii.
(i) Prozeliţii care respectă legea şi chiar şifamenii a! pofte de mlnt&ta Lui DLnd.u (56:I3; *zi in special
v. 7).
(ii) Liderii şi poporul stnt nuLstroţi deopotrivă pentru pdcorele Lor, tn lpeial purru idoldtrie (s6:9-s7:
13a). ac6ti sli6o sa. puta si * ref€re la don nia lui Mânase,
(iii) Mtnsiiq. penzru cei cu i^ina zArcbiia g7l 13b-21r wzi ln s!*ial v. ls)i poate 6 ob6eMt; o afinitate cu
cap, 40-55.
(i) ReLigio Jatd ti c6 adevărată (58:1-14). se menţionează în special postul şi respectarea Sabatului.
(y) Lbdirea 6te condilionatd de lede9d (s9:1. 21). Mustrarea păcatelor (v.l-S); plîngere şi mărturisiM
picatutui (L 9.rsa)j juduti Ei iz!5vne (v. 1sb'20)| lessmnrd lui 9.rsa)jIahreh (r 21).E
(vi) Izbăvirea Sionului (60:1-62:12; observaţi din n! afinihd nare o cp. 40SS). pepetiv. glo rioasă pentru
mîntuirea Sionului include de asemenea binecuvîntarea naţiunilor (60:1-3). Arătarea mesa8erului cft
adEe ftnti bft h 61:1 i.lm- (d. 40:9;
41:27; s2:7) dsire polxahul propoGdlirn Lui lss înLuca 4:17ş.urm.
(vii) Rd'butor@ lui lohveh t'ryotitu Edomdui (63:1-6). i
(riii) ctintd i i^plorare. Dunnaeu, tdre d Jdcur în trecut lucrări arft de mari pentru izbăvirea poporului
Său, este implorat să intervină din nou în ajutorul lor (63:7-64:12).
(ix) Rebeli împotriva lui Dumnezeu şi slujitori supuşi (65:1-25). Mustrarea idolatriei (v. 3 ş.urm., 11);
plmi.inea uui dtr ou ti a sui pshnrt nou (r 171.
(x) Cap. 66:1-24, /ahveh respinge formele interii€ d€ lncbiture wifici,al, (v. 14), siotul ste glorifst iar
ptcrtoin drr p€depsii (v, s.24),
II. dglnc4 .r.itulra, autorul
a A.rivita@a li@am a lui hoia Ni € dau lulin€ inf_otulii .u pnviE la activiBt€a litear, a lui Isaia. ln 3:1
$te <lad d@! o ie.ip$e scurtă („Maher-şalal-haş-baz"); 8:16 ar trebui înţeles în Fs fuEt; 30:3 s.ar puta
deri la sqierca alir maţiei scurte din v. 7, „Zarvă fără nici o ispravă", deşi 6t€ posibil @ si fi *ris u psaj
mai mre, Relelilea la 'art€a DomuluL în 34:16 db de nrFLes .a prctelia anterioară din cap. 34 a fost
scrisă. Stilul personal din cap. 6 şi 8 pledează în favoarea presupunerii că aceste cap. au fost scrise
chiar de Isaia; totuşi, trebuie remarcat că în cap. 7 se vorbeşte despre îsaia la persoana a treia (cf! cap.
20).
Et€ fde plobabn ca Isaia hsBi s5 li eris mi Nlte prolelii delt cele tlHli,nate nai s6. in favol rea acestei
concluzii pledează standardul ridicat cît şi uibteo rimb.jului 9i a sturui care pot n luare ln consideraţie.
Dar dacă Isaia însuşi ar fi avut o contribuţie substanţială la compunerea cărţii sale, structua ei prcbabil
c5 ar 6 lost mi clars deft 6b c.zul în prezenl
cap. 36-39 slnr ln esF pml€le cu 2 inp. 13:13. 20:19. La ac6i contdt ar ftbui ant ln vedft c, 8i cu 2 Crcn.
26:22i 32:32, lsia a t6r ae sdeM u sijbr istoric. N! s pcte 6pue cu cdjtudine dad kaia a i6r aubrul €p. 36-
39.
b. Alcătuirea
Cartea lui Isaia nu este un şir da profeţii fără legătură între ele. Exista o anumită aranjare cronologică.
Capitolele 2.s @Ntau int!.o lde m:iu: din plofe$ dn pina pan€ a aclvitiln lui lsia. Pasajr T:19:7 pro vine
tui al6 din p€ri..da rezboiDhi dint€ siria $ Efrain (734 ln.Cr.). Cap. 1320 n drc la p€rioada 715.711
td.Cr., ta! dif€rite prcteln din op. 2a37 dat€zn ainanii705la701 ld.cr. ca mi n.re p.tre a cap, 40.66 esta
dir profeţii rostite dint-u punct de v€d* qilic su p€ft .niar pGtsilic.
ErGte d. aemtua d anMite aranjae tdatica (vezi I, Schiţa conţinutului). în această privinţă un loc
remarcabil îl ocupă profeţiile privitoare la naţiuni stliire, i. cap. 1323: ar Eebui lftrcat de as@n€ ci
tujonaba prcfeino! din ac6te capitole sint in tode de dvintele: „Profeţie împotriva..." Cap. 40. 55, de
asemenea, formează într-o mare măsură o unitate. Un alt aspect: în 39:6 ş.unn. există o tranziţie clad de
la ep. 1'39 la ep. 40'66,
P€ de ahe palte odi@ @nolosice nu a fdr !mr{ 9redrinddi nr catu. De exdplq 9:a-10:4 @nlire prclabil u.
dine eLe nai vechi pioleln a lui Isia; @p. 17 lar puu si dateE din psioda

618

ISAIA, CARTEA LUI

itrEdiar tninte de 734 id,Cr,, adici, apNp" de dak dh cap, Ti 2a: l.6 con.inc o proferi€ de la tueDut Ar
trebui observat de asemenea că deşi profeţiile rostite din punctui de vedere exilic apar în principal în
cap. 40 i.lm., cap. 35 peupse de *mmea " penoaa de exil; am putea fi obligaţi să tragem concluzia că şi
cap. 56-66 stau alături de alte profeţii a căror perspectivă este pre-exilică (de ex„ S6; 9-57:13], exilica
(de &., <aD. 6062) {i posrcxilica (dea,cap. 5aJ.
ue aprene, {i6re la fet de cta! c, aBqao tematică nu a fost făcută în mod consecvent în întreaga carte.
Aţa cum am văzut, cap. 13-23 conţin în prircipal protetii ddpE m$ui sdire, dar cap. 22 formează o
excepţie şi există alte părţi în care sînt întSnite profeţii împotriva unor naţiuni străine (de exmpl!,
prctelia inDoftiva Asiriej in to:5,34 6te simta6 d @a din 14:24.27).
A! Eebui oboemr de asenenea ci in 1:1: 2jl si 13:1 exis|n anrete: dar retara.s vedmiei in .are rr"i; a
primit cl@€a de a 6 pofet nu vhe d€ii h cap, 6.
SjM, E6te conplicat - nai conplict, d<ft ne putem da s€ana din otujde!.dile p€ care l€an sli ţat sumar
mai sus. Am putea considera un lucru cert că toată cartea lui Isaia a fost construită pe baza unor colecţii
mai scurte. Dar în final putem spune doar că istoria compunerii cărţii nu mai poate fi reconstituită.
c€cGtorii au faclt diferite incelcnri de a urnari stadiile compunerii ei dai nu au ajs ]a concluzii
convingătoare. Astfel, unii au presupus că la început cap. 1-12,13-23, 24-27.28-35 au format iniţial
colecţii separate. Trebuie să recunoaştem că aceste acţiuni, 'n abnjar@ lor actulr, fdmeazi tuite uitnti mi
Nrt eu mi putin indep.ndenre. Cintarca din eD. 12 su prcnniue hlnNn din cap. 35 ar put;. forma o
încheiere sau conclude adecvară pentru o coleFe. D5r reluie sn sddten posibititat€ € act tpt si * dabreze
lucrilij unui ftdactor de mai dziu. rn e pnvEr€ cap_ 40s5, piobabit ci ele conrin o colecţie de profeţii
independente la început: este greu s pEupulb cr ete du rormar o uirJre d€ la br trGput. Pe de alt5 parte,
h ac6te .aD. * Eett mereu aceleaşi subiecte. Aranjarea lor nu este nicideh conpt€r arbiftarEj adice, roste
fi ob6€Fati o anmte or'line cronologici (vezi l, Schit .ontinu. tului). Mulţi critici sînt de părere că aceste
capitole, cel puţin în esenţă, provin de la un singur autor.
c. Autorul
Mdli erceidton din zilele no6ie co6tr c iteia ar fi auiorul uor F4iuni @n dir carea sa. nn nLrci în sensul
că nu el le-a scris, ci în sensul că subiectul ld nu pbvine de ta Isaia. Unn .red cn o nare eft a materialului
din cap. 1-35 nu îi aparţine iui Isaia. Unii cercetători merg mai departe decît alţii, dar în general ei sînt
de acord că nu îi pot fi atribuite lui Isaia pasajele 13:1-14:23; 21; 24-27; 34-35. în plus, cercetătorii
critici la adresa acestei cărţi sEnt practic unanimi în de c6 si cap. 4O6b nu prc6 de ta tsF.
Cap. 4055 slni coNid€nre tn p.incjFl ca amr. ţinînd unui profet căruia i s-a dat numele Deutero-isaia
(„Al doilea tsaia'). s: surinut .e Dlotedle lui trebuie datate între prima victorie a regelui persan citu (cca
sso id.cr,l ii cwrirea Babilon,nDj de clte Ciru, dup5 caie a rmdt dererd 6in Drin caF a permis evreilor
exilaţi să se întoarcă în ţara lor (538 td.Cr.). Unii apără părerea că profeţiile lui Deutero-
I5aia d ftbui dabte in pcrioaaa de dupe S3a i.d,Cr, Se crede câ terenul de activitate al acestui profet a
fost Babilonul; alţii cred câ a fost Palestina, Egiptul sau o altă ţară.
fn c€ p.i6je cap- s6,66, hii l€ adibuje de as. nd€a lui Deutft-Isaia, in tin? c€ a\n b aEibule uu autor
*pamr, nmit ltitoleia (."41 reilea Is_ ial, ca.e de darat 6e in juDl autui 4so id,cr., p€ vremea lui Maleahi
(de oc., B. DuhrrO, sau prin anul 520 jn.cf.. p€ Emea lu H.3ai t Zahana (d.a, E. s€llin Fi r. Elljger) Alpr'
rdopta pozilia c; poferiile din cap. 56-66 nu provin din aceeaşi perioadă; unii au sspnrt .d prcferiile
provin din kolul al Blca i.d,Cr,. altn dir seld al 2-1ea,
umatoarele coEiddarn sinr retelete Entru problem cu DeuteFlsia:
1. Mărturia unanima a tradiţiei afirmă câ Isaia este autorul ind€gn d4i cap. 1.39 ii 4066 ne.au pa!
vetor .a o mbtej cap. 19:63 pot 6 prjvite .a o tuziiie planituaE de ta pllm a r dou @r}e a cărţii; Din
Eclesiastul 48:24 ş.urm. este clar că Isus b€n sua (cca 2oo i.d.cr.) a co$idernt .E leia a fci auton{ cap.
40.66 .it $ al cap. I39. Man6criale dd Ja Qumran arată câ pe vremea cînd au fost copiate (scoldQufue al
2tea su I i.d.c!,) dea tui Gaia era cotuiderati ca o uitate. Esre ad€vnrai ca mnrtuia tradiţiei extra-biblice
nu este hotăritoare; după părerea aurorului articolului de faţă nu se poate spune câ VT însăşi ar indica
în mod neechivoc că Isaja este autorul întregii cărţi. Totuşi, trebuie luate în considerare două lucruri.
Mai lniii, Deutetuleia tu€buie cotride.at ud dinde cej @i mari lbfegi ai lui Israel aaca nu chi.r cel mi tu!
€ pbiei ar ii suprinziror dace orice d@ad5 dcspe exisrenF ac6tui proiet ar fi t6i sr@r să din tradiţie în
aşa măsură îneît pînă şi numele lui sa ne fie necunoscut. în al doilea rind, dovezile din NT ocupă în
mod firesc un loc special în mărturia tradiţiei. Pd.jele rmetoe din ca!. 4066 sirt DErenbt; i, NT p.in
expresir de genu]; .ce sr spu ptu pr@rdul Isaia": 40:3 (în Mat. 3:3); 42:1-4 (în Mat. 12:17-21); 53:1
(înloan 12:38 şi Rom. 10:20 ş.urm.); 53:4 (în Mat. 3i1Di 65:1 i@. (in Ron. 1O:2O s.lh.). t: aceasta se
poate adăuga ca aceia care contestă că Isaia a scris cap. 40 ş.urm., contestă şi cap. 13 pe temeiuri
similare; dar antetul acestui capitol îl atribuie lui „Isaia, fiu] lui Amor".
2. aryrftnnrt el haj puimt p€ntru a atibui capitolele 40 ş.urm. lui Deutero-Isaia este fără îndoioE
raphil .a a.6re capiiote au ca n c.dru isron. perioada Exilului babilonian - mai precis, ultimii ani ai
Exndui, irepsd dm 590 i.dC! Ds la bun tnceDui se slune c, knel ,,a prinjt din nina Domului dc doli an
cit toat€ pScat.te sle" (4o:2), pltelea asu plt@re 6te Babilonul (464z), nu ^snia, ch eE de aşteptat pe
vremea lui Isaia. Regele persan Cirus (559-52° î.d.Cr.) este menţionat pe nume. în timp ce cucerirea
Babiionului de către Cirus este pre7.irâ în 43rr4r 4a:14 etc., in 41:17, 2s er., € su;€Faze ., el a aht deja
pinele sureF.
sar putea rrrpude d Dunul profena le mE revela profeţilor viitorul şi este adevărat că faptul acesta nu a
fost luat în considerare suficient de către adept-ii t6riei d6pre Deut€rcreia. Dar chie si cei care acceptă
fără rezerve profeţia se văd confruntaţi aici c! citeh dificuli5ti. Frt€ de na."nceou q Isa; să fi stat în
curtea Templului ca să mîngîie poporul

619
ISAII. CA.f,TEA LVI
pentru o calamitate care nu avea să vină asupra lor decît peste mai bine de un secol. Am putea
presupune că Isaia a comunicat aceste profeţii cercului său de ucenici Ce/. 8:16) ■ sau mai degrabă, că
nu le-a rostit, ci tea si!. Chiar d ala, s ridicd !nreba@: Dacl li .tibuim lui Irai. a6te c.pible, @re N teboie
r! presupunem că inspiraţia a luat o formă foarte „mecanică", fără să aibă nici o legătură cu gîndurile
care existau în gîndirea conştientă a profetul vii? Sugestiile de mai jos rue pot ajuta într-o oarecare
măsură să rlspudo la a6te obi*!ii.
Isaia a scris aceste profeţii în timpul domniei lui Mânase. Isaia a văzut că era imposibil să apară tu
public h un. cei! (.f 2 Imp 21:16). N€l€giliM a atins o asemenea culme îndt Isaia şi-a dac seama că
judeta divin; tFbuia si vind (42r!. 2 !np, 21:1G15); de fap! ln enii niniii sal€ el a idzut ca jud@6 a venit
deja. Atunci Duhul profeţiei ia arătat că aceasta judecată, la rindul ei, va avea un sfirşit (vezi secţiunea
IU. a (ii), „Judecată şi mîntuire"). Se mai poate spune că judecata pe cate a văzut-o Isaia împlinită în
mintea sa a fost „tntîrziată" de pocăinţa lui Mânase (2 împ. 22-23). în afară de aceasta, este important
să observăm că, potrivit cu îs. 39:5-7, Isaia a ştiut că va avea lc o d€poitaE ln Sabild.
Este adevărat că aceste profeţii presupun ca ţi Edru istoric f.6 fElE a Exndui bahilodan, i.r ciru 6le
p@tat 6 uul @rc a intrat d€ja p€ sc@ idori:i h alE plivi4e autorur e elprint ruli Mi puţin concret cu
privire la condiţiile Exilului decît ne-am fi aşteptat de la cineva care a trăit în Exil,
3. A fost atrasă atenţia asupra diferenţelor dintre 6p. 1.39 ti 40-66 r! e pi!r{€ linbajul, nitut {i
concepţiile. S-ar putea spune că în 1-39 limbajul este platic sj plin de ilutatij, ln tinp e h 40-66 6c .d6€
Mi prcaic; In 40.66 arpetul .dnolodc al Domniei lui Dumnezeu este mai proeminent decît în 1'39; b linp
e 1'39 rcrb€* d6pre M6ia-Rege, ln 40-66 El 6E lreujt de Robll lei lalveh, Tonqi aceste diferenţe nu ne
impun să renunţăm la ideea unităţii cărţii. In afară de aceste diferenţe există o serie d€ a*mAndn
izbit€re. Ca *nple de a.6t t€n an putea aiăta ca ln ca!. 1-39 nu 6re dsi,e nllmi sloia lui M6ia (c, 11:1 i
s3:2), inr c.p. 40-66 nu descriu numai pe Robul cate suferă {cf, 42:1-7; 53:11 ş.urmO; în al doilea rfnd,
apelativul divin „Sfîntul lui lsel" apare de 12 ori ln 1.39 li .le 13 di h 40.66 Fj de numai cinci ori în
restu] VT. \fezi de asemenea J. H. !ato4 vT 9, 1959, p, 138.157,
P.68rafele pre.edenre au f6t henite 36 prezinie direcţiile în care se desfăşoară discuţiile cu privire la
aceste probleme şi argumentele pe care le aduce fiecare parte. în concluzie, nu este necesar să
contestăm sau să obiectăm la faptul că Isaia a participat la compunerea cap. 40-66. Pe de altă parte,
chiar şi aceia care dore s! .ccepte ln nod !*@ditiorat nirtuia Scripturii s-ar putea să ajungă la concluzia
că în cartea luj Isan st uele ps4i (e nu pevh de la rsaia. Probabil că aşa stau lucrurile în cap. 1-39, Şi în
special cu privire la cap, 40.66 sn$ mdre sa acceprss această sugestie. După părerea autorului
articolului de faţă, este acceptabil să susţinem că în cap. 40-66 niad li ap.4ire lui Isia, id &€nicii
prcfetuluj (oameni care s-au simţit strîns legaţi de el) l-au dezvoltat mai tîrziu în spiritul autorului
original. Tbruşi, este imposibil să stabilim ce proporţie face parte din miezul scris de Isaia şi ce
proporţie constituie elaborări maitirzii.
\fam încheia secţiunea de faţă cu două remarci finale.
1, ln zilele MstG qist! o rendinG domidntn de a pune un accent mare pe tradiţia orală. Potrivit acestei
şcoli de gindire, cuvîntările profetului au fost transmise oral de către cercul lui de ucenici; în cursul
acestui proces ele au fost adaptate în repetate rinduri la circumstanţele schimbătoare din vremea aceea.
Dacă există vreun sîmbure de adevăr în această teorie ar trebui luată în considerare în orice încercare de
a qplica orisi@ @piioleld 40.66, N€-d !ut@ due la @ncl@ia cn h ca!, 40'66 sisrA u ni€z cre pwi@ de
la lsaia, dar acst niez d Mi Fqre 6 distins.
2. Ai trelui sa tu adum aninte ca a@ia aE contestă că Isaia a scris în întregime cap. 40-66 presups
ad6@ că autorul .eto. ep. a proEnit dh w€la lui Isaia- s€ Ku6t€ c6 tl ciuda tutmr .r8mdblor dspft
diBjbta autorilor, extstl o ainitate stdDsS lltrc cat, 1-39 ti 40.66, \&zi de ex,, ce sa spus mai sus cu
privire la apelativul „Sfîntul lui Israel".
III. Mesajul cărţii
ince din Ehire lsan s fct cocid@t c€l Mi mE dintre prcfeCl vt El a tct nMir ,rDltutul lntre pr feţi",
„Evanghelistul Vechiului Legămînt" etc. Cartea lui nu numai că are un stil şi o concepţie înaltă, ci este
de *tu@ bosatd ln .orlinunn spintual,
a. Cop. 1-39
în încercarea de a schiţa mesajul acestor capitole am pute lnepe cu ap€latiqri divin "santul lui lsra€I"
(caie, aşa cum am văzut, este caracteristic pentru Iraia) $ cu numele uuia diltre tii llt lsah, *a laşub, „O
rămăşiţă se va întoarce".
Faptul că Dumnezeu este Cel Sfînt a fost înscris cu litele de .EteF h inim lui Isaio € pulr.t al rcde niei
$le iMlelEre (5.3). Dlpl cm An6 a tolt numit profetul neprihănirii iar Osea profetul dragostei pline de
bunătate, tot aşa Isaia a fost numit profetul sfhf@iei (c, 1:4; s:16, 24; 3:L4i Io:77, 2oi 12:6) l7:7; 29i23i
30:11 9.h,; 31:1r 3723, erc.). Dm. nezeu este Cel Sfînt; aceasta înseamnă că El este înălţat atît de mult
deasupra creaturilor Sale îneît este @pl€t df.dt de ele nu nlmi prin perf€fiwa sa morală {cf. 6:5) ci ţi
prin puterea Sa, mînia Sa, dragostea Sa, @diftioda sa $ toate virtutjle sale (4 29:161 31:3). sfntedo luj
lanveh 6te i6&i etrla liintei Sale divine, care îi face pe oameni să tremure înaintea Lui at@tcf rld I e
lncNni.
Acest Dumnezeu sfînt S-a asociat într-un mod steial d lsEel (1:2; s:l 9.um, etc.) si b nod dsebit d ce lui
D.vid (3r13; 1111 etc.). El lau. iEtc h hijldul lli lftel, pe Mt, sion (a:la; 11:9 etc.).
F.pnil cl Dul@zd 6te 'sfnrul lui k6el" in. plicd o ircrdN costant! ln relati. din@ El si poporul Se!, Pe
deo Frte, El tuni $ n&erE nnporiE pic.tdui Loi IsEeli pe de .1r5 palie, €l r{ ruF îegămîntul Său cu
Israel. De aceea este dată asigurarea: „0 rămăşiţă se va întoarce". Aceasta înseamnă, mai întii că va veni
o judecată şi va scăpa numai o rămăşiţă. Dar înseamnă de asemenea că cel puţin o rămăşiţă va
supravieţui, o rămăşiţă se va întoarce (în paFia e). ln ninia sa Dul@d hi adre aninE de îndurarea Sa.
Este posibii să traducem de asemenea:
620
„O rămăşiţă se întoarce la Dumnezeu, iţi schimbă gtndirea"; întoarcerea ţi izbăvirea ei au loc pe calea
convertirii. Această doctrina despre o rămăşiţă ocupă un loc proeminent în propovăduirea lui Isaia încă
de la bun început (6:13). Se poate ca el să fi văzut începuturile rămăşiţei în cercul ucenicilor săi, în mij-
locul cărora s-a retras din viaţa publică pentru o perioadă îndelungată la un stadiu de început al lucrării
sale (8:16-18),
Put€a d@AEew c ttev! ditrEE imDlicarile învăţăturii lui Isaia pe care am schiţat-o mai sus.
(i) Cerinţele tui Dumnezeu si păcatul tui brael. SSntul lui Israel cere poporului Său să-L sfinţească
(8:13) puntndu-şl încrederea numai în El, ascultînd de poruncile Lui ţi luînd aminte la cuvintele
profeţilor Săi, întrudt Iahveh a făcut un legămînt cu Israel, păcatul lui Israel este în esenţă apostazie
(1:2-4; 30:1-9 etc). fn loc să păstreze umilinţa cane se cuvine si o aibă în prezenţa Sfîntului lui Israel,
eisînt mîndri si frivoli (2:6 ş.urm.; 3:8; 5:15 ş.urm.; 22:1 s.urrn.; 28:15 ş.urm.; 29:14 s.urm.; 32:9 ş.urm.
etc.). Isaia a insistat în repetate rînduri că păcatul, indiferent care este sfera în care este comis, este în
primul rtrtd un păcat împotriva lui Dumnezeu.
isaia a condamnat închinarea păcătoasă (deşi a-cest mesaj nu ocupă un loc attt de proeminent ca şi în
propovăduirea tui Osea); el condamnă ritualul care se limitează la lucruri exterioare (1:10 s.urm.; 29:13
s.urm.), condamnă aducerea jertfelor pe înălţimi (1:29), închinarea pâgînă (2:6-8; 17:7ş.urm.; 30:22;
31:7 etc; vezi şi 8:19).
Mai ales în timpul primilor ani ai propovăduiţii sale el a vorbit cu asprime împotriva păcatelor din
domeniul social - asuprirea celor fără apărare, luxul nesăbuit, beţia etc. (vezi de ex. 1:15-17,21-23; 3:14
j.unri., 16ş.urm,;5:7-8, 11 ş.urm., 14,22s.urm.; 10:1 ş.urm,; 28:7 s.urm.; 32:9 s.urm,). (n acest context
ne put r8!di la ilnuenF pcjbiE a lui Atu.
fn domeniul politic, cerinţa dominantă a lui Isaia este încrederea In Sfîhtul lui Israel (7:9 ş.urm.; 8:12
f.h.j 1o:20j r7:7; 2a:16, 30:15 etc,), aa au fo6r consecinţele în politica practică? Isaia nu a pledat
niciodată în favoarea lipsei de apărare, ci a rostit avertismente repetate împotriva intrării în alianţe, în !
p@.r cu Egjptul (14:28.32; rO; 2Ot 30:r.7: ji:l 3). Abţinerea de la participarea activă în politica medială,
în acele circumstanţe, ar fi fost o cerinţă a diplomaţiei (de ex, 36:5 ş.urm.), dat avertismentele lui Isaia
nu trebuie atribuite percepţiei sale politice exuem de sensibile, ci revelaţiei divine (vezi de asemenea
30:1), Se poate ca avertismentele lui Isaia să R fost urmate uneori; nu am afla t despre nici un conflict
între Asiria si Iuda In perioada 714-711 î.d.Cr, Dar adesea oamenii nu l-au ascultat. Atitudinea lui Ahaz,
de pildă, este arătată dar în cap. 7 (c/ 2 împ. 16:7 ş.urm.); cu privire la perioada lui Ezechia, vezi 29;
15; 30:lş.urm.;31:l ş.urm.; 36:4ş.urm. (qf. 2Emp. 18:7). fii} Judecată şi mtnmire. Se obiectează adesea
că propovâduireajudecăţiişimîntuiriiînls. 1-39 conţine contradicţii inerente. De aici se trage concluzia
că diferite părţi din aceste capitole nu ne parvin de !a Isaia, sau că pBrerile lui Isaia au suferit
schimbări; de exemplu, se face distincţie în lucrarea lui între o perioadă pro şi una artti-asiriană. Dar s-a
spus deja că în tidul „Sfintul lui Israel" este indusă o tensiune inevitabilă. După cum cere situaţia,
aceasta poate însemna că El protejează Israelul şi Ierusalimul, ceta-
tsAIA, CRIIA LUI
tea Templului, cetatea regală; poate însemna că El rosteşte o judeca ta directă tmpotriva Israelului şi
Ierusalimului. De aceea atunci cînd Isaia predică judecata şi nunruue nu trebuie să fim surprinşi dacă
Isaia nu pune accentul pe acelaşi aspect (cf. 28:23-29; se poate spune pe bună dreptate că această pildă
ocupă un loc central în propovăduirea lui Isaia). Nota persistentă din propovăduirea sa este cea care i-a
fost revelată la început, în vedenia inaugurală (6:11-13), O j udecată minuţioasa şi completă avea să
vina asupra lui Iuda şi asupra Ierusalimului (3:1-4:1; 5:1-7,8-24; 32:9-14 etc.) ; asirienii sfnt menţiona
ţi în acest context (5:26-30; 7:17 ş.urm.; 8:S-8 etc.)jtoastă judecată este descrisă uneori ca o judecată
purificatoare (2:24 ş.urm.; 4;2 ş.urm.), deoarece prin această judecată ţi în urma ei, o rămăşiţă va fi
mîntuită şi pentru aceasta rămăşiţă se întrevede un viitor triumfător (4:2 s.urm.; 10:20 ş.urm.). etc). dar
acesta nu este singurul lucru care trebuie menţionat aici. Judecata minuţioasă şi completă a
Ierusalimului nu avea să vină imediat. Lui Isaia i s-a permis să profeţească raptul că atacul lui Pecah si
Reţin împotriva Ierusalimului avea să eşueze (7:1-8:4), că asirienii aveau să invadeze luda şi aveau sa
cauzeze o suferinţă mare pentru Ierusalim, dar la rîndul lor ei aveau să fie- loviţi de judecata divină şi
nu li se va permite să cucerească Ierusalimul (8:9 ş.urm.; 10:5-34; 14:24-32; 18; 29:1-8; 31:4 ş.urm.;
37:6 t.lm,, 21.3s). O .ft@!je nu o cotrt!.tce E cealaltă. (Trebuie remarcat de asemenea că înainte de
profeţiile întăritoare din 37:6 ş.urm., 21-35, Sanherib s-a purtat cu viclenie, 30:1 ş.urm.; cf. 2 împ.
18:14 s.urm., şi a hulit pe Sfintul lui Israel.) Faptul că profeţiile lui Isaia pe această temă nu se
contrazic în mod inerent este arătat de asemenea de împlinirea lor. Asirienii au cauzat multă suferinţă
Ierusalimului în 701 W.Cr,, dar nu l-au putut cuceri; mai târziu avea să cadă asupra Ierusalimului o
judecată completă, prin mîna babilonienilor. Isaia nu spune nicăieri că asirienii ar fi executorii judecăţii
complete împotriva Ierusalimului; mai tîrziu el a prezis că aveau să vină babilonienii (39:5 ş.urm.). în
fine, unele profeţii, cum sînt cele din 5:14 ş.urm., îşi găsesc împlinirea completă numai în judecata
escatologică {vezi mai jos, sub-seţtiunea (iv)).
fn acest context ar trebui menţionate si chemările profetului la pocăinţă. într-un sens, vestirea judecăţii
şi mîntuirii este condiţionată; dacă ei îşi împietresc inimile va veni judecata; dacă se pocăiesc, vor avea
pane de iertare şi mlntuire (1:16 ş.urm.; 30:15 ş.urm. etc.). Dar acest anunţ este condiţionat numai într-
un sens; deoarece lui Isaia i s-a revelat încă In vedenia inaugurală că Iahveh a hotărit să judece pe Iuda;
masa mG 6 poporului t. adtEit adr de dult ln Drcar€le sale îneît propovăduirea lui Isaia nu avea să aibă
un alt efect dedt să împietrească şi mai mult inimile lor (6:9 ş.urm.). De asemenea, nu există
incertitudine cu privire la salvarea viitoare. Şi întocmai cum propovăduirea lui Isaia, prin faptul că a
împietrit inimile ascultătorilor săi, a contribuit la pregătirea Israelului pentru judecată, tot aşa a
contribuit la atnînarea judecăfii, la salvarea Ierusalimului şi la formarea unei rămăşiţe asupra căreia
Iahveh a avut în plan să reverse mîntuirea Sa.
Mîhtuirea proclamată de Isaia include izbăvirea rtuimului dinE.u ne@ re, dar izbevi@ Du înseamnă
salvare deplină. Salvarea promisă, în sensul .er mr lars, 6te baatb pe i@rea D!.aEtor rcf
621
ISAIA, CANTEA LUI
1:18; 6:5 ş.urm. etc.) şi constă dintr-o înnoire a inimii (cf. de ex. 32:15 ş.urm.), o viaţă trăită potrivit cu
poruncile lui Dumnezeu, o viaţă încununată cu prosperitate şi glorie. Sionul avea să ocupe un loc
central în aceasta salvare, dar si celelalte naţiuni aveau să ia parte (cf. 1:19,26 ş.urm.; 2:2-5; 4:2-6;
33:13 ş.urm.). Ar Eebui sd rcnlionnm aici in rDd speciaL prcIefrile mesianice care sînt de o importanţă
deosebit de mare (cf. 9:1-7; 11:1-10, unde înfllnim un contrast puternic cu imperiul asirian descris în
10:5 ş.urm.; cf. şi 16:5; 2A:16 t.llm; 32:1 9.lm.; 33:17t prof€lia d6pre Emanuel, în 7:14, este de
asemenea mesianică, aşa cM etd ciaE ei ln rlat. 1:22 t,lm.; cw indica indirect v. 16). în aceste profeţii
Isaia foloseşte în mod firesc termeni din VT - Mesia este descris ca regele lui Israel şi este enunţată
ideea că El va elibera pe poporul său de asirieni (9:3; cf. 11:1 ş.urm., cu profeţia ante.idr) - dar prin
ac+ti rm€ni 9.l maelie o d€si€r€ glori6A a slvdrii viit@, d6!re €re crEtinii rm. nN.e că a irceput cu pi@
w.ne a lli cri5i6, iar împlinirea ei deplină va avea loc Ia a doua Lui venire (cf. 11:9 etc.).
(iii) sf^tuL lui tsrdd ti nottunite Faptd .t lahEh 6te sidglrul Dlljrrleu ad€vdht 6te afmt mi apisat h cp, 40
ş.urm, d€dt in 1'39, dar a toate acestea este subliniat destul de clar în prima parte a cârtii (c/. 2:8; 30:22;
37:16etc.).Iahveh este Domnul întregului pâmînt (6:3). Tbt ce ce întâmplă este lucrarea Lui, împlinirea
hotarîrilor Lui (5:12,19; 14:24,26-37:26 .ic,), ll condw rbrorja ld Isael 9i a tutur naţiuilor. Asiria este
toiagul mîniei Sale (10:5 ş.urm.; c, s:26; 7:17 i.rm.; 3:7 9,lm, et,)t dar d@re sin€nn!u Mdrit trcpriile lor
ssbi$ (10:7 E.lm.), datorită mîndriei, violenţei, cruzimii şi necredinţei lor, datorit5 hulirij lui tahreh, $ ei
aveau si fie jude€1i [a:9i 10:5 fm,i 14:24.27i 14.4.6i 29t7-Ai 30:27. 33; 31:A ilm,; 3311 ilm,; 36-37
dc). lbzi de al€rM4 lotefine cu pnvie la Babilotr (13-14; 21: 1.10), Moab (1s.16; rezi ii 2srt0 s,lm.),
Eriopia şi Egipt (18-20), Edom(21:liş.urm.; 34) i alte naţiuni. Ar Eebui sa ob*san de ercred ca Is6ia nu
prezie numai dezastrul ci şi binecuvîntarea naţiunilor - de ex., tr m@ profeFe dir 19:14-25, hd€ * fae
promisiunea că Egiptul, Asiria şi Israelul vor fi împreună Dalion p€rtru lahEh (cJ 16:1 f.!m.; 1a:7; 23i
1513, cit ii 2:2'5; 11r10 etc,).
(d) cap. 24-27 A.6re .apirole, @ iomaze u €pilos la cap. t323, Eebuie henlioEte in nod sp€' cial pen|tu
d6c.ie.ea €laente a judeilii lwii (24) şi a mîntuirii mari pe care o va realiza Dumnezeu (toate naţiunile
vor avea parte în mîntuirea aceasta: ,,El nimiegte noartea !€ Bie' cJ 25:6 t,rm.), ti mi fit intoriant€
peni.u ce @rbe d€sprc invier@ c.lor n€priMniri (26:19).
b. Capitalele 40-55
Ierusalimul zace în ruină, Israelul este exilat în Babilon 9i Eailul a duat ndd 'J]€re. Popbrul b@l ste
într-o strîmtorare mare (42:22; 51:18 ş.urm.), mînia lli la&veh impoEiva lor apasa gre! d{ au pecat€ iar
ld (40:2; 4?:24 t.Lm.t s1:17 €tc.); ei cred c! !L a uitat de ei (40:271 49114). Unn dirte ei au ajs 3!
considere locul exilului ca şi patria lor (55:2). Dar prorerul promite ci Iahveh este pe puncrul sA
elibereze pe poporul Său şi îi îndeamnă să creadă în promisiunea Lui.
(î) Sftntul lui Israel poate să ajute (41:14, 16, 20; 43:3, 14 t.m.i 45:Ur 47:4: 48.U; 49r7i 555). Avînd în
vedere ce s-a spus mai sus, nu este surprinzltor c! niclidi ln vT nu 6te aMMt cu mi flit{ tărie decît în
aceste capitole faptul că îahveh este singurul Dumnezeu adevărat, că numai El poate ajuta (cf 41:1
ş.urm., 21 ş.urm.; 43;10 ş.urm.; 44:6, 8; 4s:5, 14, 18, 21 im,;t.utu,; 46.9 etc). lnoed@a în alţi zei este
zadarnică, închinarea înaintea idolilor este un ptar (40:14 im.; 4117, 29t 42:8,17; 44:6'20, 25, 45:2Oi
4611 s.lm.; 47:9 9.lm,), !L ete d ftdt Mi presus decît toate creaturile Sale; El a creat toate lucrurile
(lucrul acesta este accentuat în cap. 40-55 Mi nult d&it in 1.39) 9i El ondu€ csol tuimr ludnor (cf.
40:12-26) ere torezs introdu@a la !, 27-3lj 4\14; 43:73i M.7; 43i13 etc.). El 6t€ Dmezeul erd (40:201
41:4; 43:10i 44:6i 4a:D)i El acţionează după buna Sa plăcere (45:9 ş.urm,) şi €st€ et ., notri@ Lui *E
lnllini (44:23: 46:10 €tc.). cuvlnnrl sau, rcsti! lrin 3sa ?rcfelilor s5i, N se va întoarce „fără rod" - fără
să-şi împlinească misiunea (40:63; 55:10 $.lq.). chiar si @ritdd a€i lumi întregi, cum este Ciius, este
doar o unealtă în mîna lui Dumnezeu, pentru împlinirea scopurilor Sale (41:1 €.'@., 2129; 43:9-15j
44:2445:L3; 46:A.l3i 48:12-16).
(ii) SJîntul lui Israel vrea să ajute. Israel nu a ffiitat ajubrul Lu! IrE€l 5-a doGdit nevradnic (43: 22
q.m., etc.). Dar krael 6t€ popotul Lli (40:1 et.i cf ded, 43:1s; 44:2) si Nmele 3i Eubtt Lui 6te impli€r5 in
izb;vifta Ir.aeuui (43:1.11 et), R€Ia. da lui cu krelu1 d sionul, €c cmp.Et! cu l€s5tura stabilită prin
căsătorie (50:1; 54:5 ş.urm.). El a al6 pe Israel dinrre tct€ mtiunne (41:a s-,lm.j 43: 10 et.) si rsnel ste
slujitorul Lui - s titlu @E implică atît un privilegiu (41:8 ş.urm. etc.) cît şi o niliM€ (43:10 etc,) ,
Ddsost€a Lui 6ie irdrept.rI tn nod n6cninbntor 3pre lsEel, spresion (4o:11r 43:3 ş.urm.; 46:3 ş.urm.;
49:15 ş.urm. etc.) şi neprihănire^ (dreptatea) Lui este garanţia eliberării Israelului (de ei. 41:10; 45:24).
fiii} Sfînwl lui Israel va ajuta în mad sigur. Mîntuirea viitoare este descrisă în culori luminoase. Teneiul
actd rntuiri qi ln aceL'ri tilnp, sE ei constă în abaterea mîniei Lui, iertarea păcatului Iui '3lael (4O:2:
43:251 44:22i SL:21 ilm., etc.), El H foloseşte pe Cirus ca pe un instrument pentru a inaugura salvarea,
Cirus este descris în termeni remarcabili, ca „unsul" lui Îahveh (45:1), ca omul pe care-1 „iubeşte" El
(48:14 etc). Babilonul este răsturnat de Cirus (46-47; cf. 43:14; 48:14); Israelul este eliberat şi copiii lui
exilaţi sînt adunaţi din toate ţările în care au fost împrăştiaţi şi se întorc în Canaan (43:1-8, 18-21; 48:20
t.m.t 49t24.26; 52:11 6.llm, €tc,), tanveh se trMce 15 sioD (40:9.11i s2:7 iufr,), sioNt 6te leuit din nou
(49:17'23; 5411 i6.), reconstruit (44;28; 45:13; 54:11 ş.urm.) şi ocrotit (54:14-17).
Observaţi în special aspectele următoare. 1. A-c€*A lucre de izbevire 6te d*risi ca o nou @ie (4r:20;
4s:3i c, 4s;13), Mhuile ce ar caracterizat Exodul din Egipt urmează să fie repetate acm !€ o sle MI mre
(43r16 iw; 4a:21j 51:9 im, etc.), 2, PFfetul vede tot vfto.ul @ o 6irae, Eliberarea Israelului din exil este
privită ca începutul erei măreţe de mînruire, în care toate lucrurile vor fi înnoite. Aici se poate menţiona
că înaintarea Israelului
622
ISMAXL
spre patrie este însoţită de o serie de minuni în natură (41;17 ş.urm.; 43:18-21; 48:21; 49:9 ş.unn.;
55:12 ş.urm.; cf. 54:13). 3. Se subliniază în repetate rîtiduri că scopul major al tuturor acestor lucruri
este lauda si gloria lui Dumnezeu (41:20; 43:21; 44:23; 48:9-11 etej.
Profetul £ţi foloseşte toată energia pentru a convinge poporul sa accepte ţi să creadă această promisiune
de binecuvîntare; vezi în special sfîrşitul cap, S5. El încearcă să-i convingă arătîndu-le măreţia lui Iah-
veh în natură şi în istorie. El pune întrebări directe şi îi provoacă să intre Intr-o dezbatere (cf. de ex,
40:12-31; 49:14 ş.unn,). El provoacă de asemenea popoarele păgtne ţi zeii lor; oare pot face aceşti zei
ceea ce fe:e Dumnezeul lui Israel? Dumnezeul lui Israel este Cel care 1-a chemat în fiinţă pe Cirus şi 1-
a ridicat pentru ca să fie instrumentul Lui pentru eliberarea Israelului, Prin urmare, Dumnezeul lui
Israel este singurul care poare prevesti rezultatul acţiunilor lui Cirus. La fel de sigur cum este faptul că
Iahveh a Scut să se întîmple „lucrurile de demult" - adică, la fel de sigur cum a împlinit lucrurile pe
care le-a prevestit în alele din vechime - la fel de sigur este că El va face sâ se împlinească „lucrurile
noi", promisiunile pe care le face acum prin profetul Său (41:1 ş.urm,, 21-29; 43:9-15; 44:6^5:25; 46:8-
13; 48:12-16; cf. 42:9; 48:1-11). Profetul nu furnizează dovezi în sensul strict a! cuvîntului, ci face un
apel puternic la minte, inimă si conştiinţă.
Ibate aceste lucruri subliniază universalismul a-cestor capitole. Iahveh, Creatorul universului, conduce
evenimentele din lume, inclusiv cariera victorioasă a lui Cirus. El mustră naţiunile, în special Babi-
lonul, pentru ostilitatea lor /aţă de Israel şi pentru idolatria lor (41:11-16; 42:13,' 17; 46; 47). Scopul
spre care îndreaptă El cursul lumii este rezumat în cuvintele: „Orice genunchi se va pleca înaintea Mea
şi etice limbă va jura pe Mine" (4S:23); £n această slujire a lui Iahveh constă şi mîntuirea naţiunilor
pâmîntului; cf.deex, 42:10-12; 45:6, 22-24; 51:4ş.unti.
(iv) Cuprivirela„CîntărileRobului" (42:1-7; 49:1-9a; 50:4-11; 52:13-53:12), vezi *ROBUL DOMNU-
LUI.
c. Capitolele 56-66
în aceste ultime capitole următoarele aspecte sînt
demne de remarcat.
1. Iahveh este prezentat ca Dumnezeul cd viu. El este de temut tomînia Sa (59:16 ş.unn.; 63:1-6), dar El
se apleacă cu bunătate spre poporul Său, arată Indurare faţă de ei si le redă mîngîierea; El Esi găseşte
plăcerea în Sion (57:15 ş.urm.; 60:10; 61:1 ş.urm.; 62:4ş.urm.; 63:7, 15; 65:1 ş.unn., 8, 19; 66:2, 13).
Faptul că El nu este o forţă inflexibilă sau inexorabilă este arătat în mod emoţionant în felul în care a
tratat pe Israel în zilele din trecut (63:8 ş.urm).
2. Un puternic contrast este realizat între aceia din Israel care fi iubesc pe Dumnezeu şi cei care nu
ascultă de El (tfe w. 57:1; 65:13 ş.urm.; 66:5; cf. 65:8).
3. S-a spus frecvent, dar fără justificare, că cel puţin în unele părţi din această secţiune finală a cărţii
este manifestat un spirit legalist ţi naţionalist. Este adevărat că se afirmă clar necesitatea neprihănirii
pentru ca oamenii să aibă parte de mîntuirea viitoare ţi uneori este accentuată importanţa respectării
sabatului {cf, de ex,, 56:1-8), Dar aceasta nu are ca scop impunerea unui spirit de ceremonialism sau
legalism;
dimpotrivă, un asemenea spirit este condamnat cu tărie (of. 58-66:1, 5) iar atitudinea de umilinţă este
lăudată în repetate rfnduri (cf. de ex. 57:15; 61:2 ş.urm.; 66:2). în ce priveşte glorificarea Ssonului (cf.
de ex. 60:4 ş.urm.; 61:5 ş.urm,; 66:20), nu este vorba de o simplă izbucnire de naţionalism. Sionul nu
este doar capitala ţării lui Iuda, ci locuinţa lui Dumnezeu; şi neamurile care se întorc la El au parte de
mîntuirea Lui (deex. 56:1-8; 60:3),
BIBLIOGRAFIE, \fezi Introducerile la VTşi Comentările-deex, E.J.Kissane, TheBookoflsaiak, 1,1941
(1960), 2, Î943; I. W. Slotki, tsaiah, Soncino Bible, 1949; R. B. Y. Scott, G. D. Kilpatrick, J.
Muilenburg, H. S.Coffin, „Tsaiah", IB, 5,1956; J. Mauchline, fsaiah 1-39, TBC, 1962; C. R. North,
haiak 40-55, TBC, 1964; D. R. Jones, Ssaiah $6-66 andJoel, TBC, 1964; C. R. North, ThcSecondlsaiah,
1964; E.J. Young, JJie Book aflsaiak, NIC, 1, 1965, 2, 1969, 3, 1972; H. C. Leupold, Exposiaan ofhaiah
I (cap. 1-39), 1968; J. L McKenzie, Secând haiah, AB, 1968; O. Kaiser, Isaiah 1-12, 071,I972,kaiah 13-
39, 011,1974; C.Wesrer-mânu, tsaiah 40-66, Oîl, 1969; C. Westermann, tsa-iah 40-66, OTL. 1969; A.
S. Herbert, Isaiah 1-39, CBC, 1973, Vezi de asemenea O. T. Allîs, The Unity of fsaiah, 1950.
N.H.R.
ISMAEL HEbi. yilmă'eX „Dumnezeu aude"). 1. Fiul Iui Awaam şi Agar, servitoarea egipteana a lui
Sara. CSnd Sara şi-a dat seama că era stearpă, a dat-o lui Avraam pe slujitoarea sa ca să zămislească
pentru ea (Gen, 16:2). Un exemplu de acest obicei antic a fost descoperit recent în tăbliţele de la *Nuzi
(ANEX p-220). După ce a rămas însărcinată de la Avraam, Agar a început sâ o dispreţuiască pe Sara,
care a izgonit-o de acasă, cu consimţămînrul reticent al lui Avraam. în dnun spre Egipt ea s-a întîlnit cu
îngerul lui Iahveh care i-a spus să se întoarcă şi să sesupună faţă de Sara. El i-a dat de asemenea
promisiunea că sămînţa ei va fi înmulţită prin fiul ei Ismael, care avea să fie „ca un măgar sălbatic
printre oameni" (16:12; cf. Iov 39:5-8). Ismael s-a născut cînd Avraam avea 36 de ani, la
Uanidupăsosirealui£nCanaan(16:15-16;c/ 12:4). 13 ani mai rirduatît Ismael dt şi tatăl său au fost tăia ţi
împrejur, în semn de ascultare faţă de porunca lui Dumnezeu (17:25-26). Dar în aceeaşi zi Dunuieîeui-a
promis Iui Avraam un fiu de la Sara. Faptul că el şi-a legat de multă vreme toate speranţele de Ismael 1-
a făcut sâ strige: „Sâ trăiască Ismael înaintea Ta" (17: 18). Atunci Dumnezeu 1-a asigurat că Ismael va
da naştere la doisprezece prind şi în ultimă instanţă la un popormare (17:20; cf. 16:10; 25:13-16).
Cînd'Ismael avea vreo 16 ani a avut loc o sărbătoare marc cu prilejul înţărcării Iui Isaac (21:8). Ismael a
dat glas invidiei sale faţă de „copilul promisiunii" (Rom. 9:7-9) prin faptul că „a ris de el". Apostolul
Pavel foloseşte verbul „a persecutat"' (edîoke) pentru a descrie acest act (Gal, 4:29) şi construieşte pe
baza lui o alegorie extinsă cu privire la opoziţia dintre oamenii religioşi legalişti şi cei care sînr „născuţi
din Duhul" (Gal. 4:21-31). Sara a insistat ca atît ismael cît şi Agar să fie izgoniţi de acasă, iar Avraam a
consimţit numai după ce Domnul i-a revelat că „numai din Isaac va ieşi osămtnţă careva purta cu
adevărat numele tău" (Gen. 21:12). Agar şi fiul ei aproape că au murit de sete în pustia Beerseba, pînă
cînd un înger al lui Iahveh i-a
623
ISMAEL
araat u izE de .p5, .. rd.ps la stigttol lui Ismael. Ismael a devenit un arcaş, s-a căsătorit cu o egipteaice i
a dat na*e lE doGpEz* ?rinti (2s: 12.16), !s! s.a cSsitorit cu uE dire niceLe lui kMel (23:9: 36.3, !0). El
a fost aEtui de tsac la immlrtE tatllui lor {i a $uit la llsta de 137 de ani (25:9, 17).
2. Un ml' al lui $ul !i IoMtn, dul lui Ael (1 crd, t:38: d, 9144), 3. Un btJbat <lln iuda, ratl lui Zebadia
care a fost un funcţionar înalt la curtea regelui l@f.t (2 Cd 19:u). {. Fid lui loha8& s căpitan peste o
sută care a luat parte la conspiraţia nnpoEis Aralbi (2 crd, 23:1), 5. Un 6u al pl&trrlui Paşhur. El a fost
unul dintre cei pe care Ezra i-a obligat să se despartă de soţiile tor străine (Ezra 10:22).
6, Fiul lui Netad!, din f.nili. €gal! a lui llrda, 6rc I'a ooorlt pe Che<talia la 2 lui dup6 dstns€H
Ierusalimului în 586 î.d.Cr. Cîtid Ghedalia a fost desemnat de Nebucadneţar guvernator al lui Iuda,
muM evrei sau adunat la Miţpa ca să fie ta siguranţa. Printre aceştia, însă, a fost ţi Ismael, care a fost
invidios pe Ghedalia şi a acceptat să fie angajat de Baalis, regele Amonului, ca sa comploteze omortrea
guvernatorului. în ciuda avertismentelor lui lohanan, Ghedalia s-a încrezut în Ismael ţi 1-a invitat
împreună cu zece din oamenii săi la un banchet. Ei au folosit ocazia pentru a-1 omori pe Ghedalia şi pe
toţi ceilalţi de la M4pa, Doua dle tui dziu au omrir q gnp <le pelerini evrei si au plecat spre Amon cu
mulţi prizonidi inclsiv l*nia {i iiiele reaehi. Ei au t6t urmăriţi de lohanan şi alţi căpitani ţi au fost
înfrînţi la o.baor. Pribnjdii$ au f6t elibe.li d.Lr IsM€l 6i opt dintre oamenii săi au reuşit să scape la
Amon (2 hp. 25:25i Is, 40:7.41:14).
UBIIOGaAI]E, H, c, Leupold, &p6irion oJ 6se, ti:, L942i C, F, teil, Eibli@l conmntary on the dd
Testament, I, 77ie Pentateuck, 1949; J. J. David, Parad6e .o I1i6oR 1975; H, C, Wlite, ZAW A7, t975,
p, 267.306. J.CW.
ISPĂŞIRE. Cuvîntul acesta apare în VT ţi corespurde cuvnelor din fanilia trpj in NT 6E lnrlnit o
singură dată, ca traducere a termenului katallage [care este tradus mai bine prin„împăcare" sau „recon-
cilierc,). Folcir€a t€redltuj ln tolosie dsora tucrarea lui Cristos prin care a rezolvat problema pusă de
păcatul omului ţi lucrarea de aducere a păcătoşilor tntr.o !€btie bul cu DuM€reu,
I. Nevoia de Ispăşire
Neia de ispd{iE et€ d€t€miEte d€ $el lucrudl universalitatea păcatului, gravitatea păcatului si in -
capacitatea omului de a rezolva problema păcatului. Primul aspect este atestat în multe locuri: „Nu este
om care 55 nu pacEtuias.s" (2 lrnp. e:46); „Nu este nici uul cEF r, taci binele nici uul riical,,llu CPs,
14:3): Je psniint nu 6t€ nici u on Ere pdhane, carc rd facă binele fără să păcâţuiască" (Ed. 7:20). Isus i-a
spus tinărului bogat: „Nimeni nu este bun decît Unul singur, Dumnezeu" (Marcu 10:18), iar Pavel
scrie: „Ibţi au păcătuit ţi sînt lipsiţi de slava lui Dumnezeu" (Roh. 3123). Ar put@ fi cibte hdt€ alte
t€xre.
Gravitatea păcatului este văzută în pasaje care .ht! Epulri. lui Dlmeku tals de plcat. Haba( se roagă:
„Ochii Tăi sînt aţa decuraţi că nu pot să vadă rad + n! Fli s: priwqti nelegiulea" (Hab, r:13),
Păcatul desparte pe om de Dumnezeu (îs. 59:2; Prov. 1s:29). kB 5 Bpu depre un plcat - hd. nopotlt@
Dthrlui S6nt . c! nu va fi iertat niciod.t! aMdu 3:29), br d6!e lud. a sp6: ,,Mai bire ar -6 fdt pentru el să
nu se fi născut" (Marcu 14:21). înainte de a fi mîntuiţi oamenii sînt „străini, vrăjmaşi prin sntduib $
laptere ld rEl€" (col, 1:21), Pdtrd pict. toşii care nu se pocăiesc râmtne doar „o aşteptare înfricoşată a
judecăţii şi văpaia unui foc, care va mistui pe @t rdentiF Gu. 10:27),
Omul nu poate soluţiona problema. El nu-şi poate .s@& pr6ml (N@, 32:231 9i nu s poate cuAd riruu
(Prcr 20:9). Nid o fapt a leSli nul u fa.e p€ om să fie în stare să stea înaintea lui Dumnezeu jurjf@t
(Ilon 3:20; cal, 2:16). Da{ s.ar baF nu. Mi pe sire, md nu ar d nnltdr nlciodatl. Pbbalil că cea mai
importantă dovada despre acest lucru este însăşi ispăşirea. Dacă Fiul lui Dumnezeu a venit pe pâmînt
ca să-i mîntuîe pe oameni înseamnă că oamenii erau păcătoşi şi situaţia lor era cu adevărat gravă.
II. Ispăşirea in Vechiul Testament
Prin urmare, Dumnezeu şi omul sînt înstrăinaţi datorita păcatului omului, fără speranţă de împăcare, şi
din patu oNlui nu d,isrd nici o c.le de @bilitaF. Dar Dumnezeu este Cel care oferă o cale. fn VT se
spune de obicei că ispăşirea este obţinută prin jertfe, dar nu tseluie sn uftln c5 Dllftztu !p@ depe
sîngele ispăşitor: „Vi l-am dat ca să-1 puneţi pe altar, ca să slujească de ispăşire pentru sufletele
voastre" (Ld. 17:u). Irpsli@ 6te obdnutn nu daloritA valorii inerente a victimei jertfite, ci pentru că
aceasta este calea hotărită de Dumnezeu pentru obţinerea ispăşirii. Jertfele ne îndreaptă privirile spre
anumite adevăruri privitoare la ispăşire. Astfel, victima trebuie să fie lntotdea@ tirg pat6, f.pt @p
indic{ tu.6ltatea perfecţiunii. Victima costă ceva, căci ispăşirea nu este ieftină ţi păcatul nu trebuie
privit niciodată cu uşurinţă. Lucrul acesta este scos în relief în parte prin €tedrile la 'sinrE, nl parte prin
c.6.tenl gen€dl aL rirEldui prcpriuzis $ !r p€rte prin alt€ re&riri la ispăşire. Există cîteva referiri la
ispăşire, fie efectivi fie .otrt€nplatl, tlcurl rlin alte nijlo.@ decli cele ntu.le * ln fi*r€ @2 ele ildjc,
moartea dlepr cale de ispăşire. Asftel, în Exod. 32:30-32 Moise încearcă s, faci !;piiE penEu p6etul
poporului !i Fnh! acest scop îi cere lui Dumnezeu să-i şteargă numele din cartea în care este scris.
Fineas a făcut o ispăşire prin omorirea cîtorva oameni care au păcătuit (Num. 2sr6.3, 13), Ar pute fi
cit€te alre paej€, &te dd ce în VTs-a recunoscut că moartea era plata pentru păcat Gze, 1a:2o), da! c!
Dudeau a pmi6 r. ncd nilGtiv Mrtea uui diMl de jerila @re se sub, stituie moartea păcătosului. Această
legătură este atît de .latl incit *rntorul Episrolei .:he EEei poate rezuma ideea: „Fără vărsare de sînge nu
este iertare" (Et, 9.22).
III. bp!9|rea ln NouI T6tam€rt
NT adopti tozilia d jerdele djn Ehine nu .u ldt cauza fundamentală pentru înlăturarea păcatelor.
Răscumpărarea trebuie obţinută pentru „abaterile Clptuiie sub lesrntrd aindi" numi prin noana lui
CrjltG (!r. 9;15). clrl@ este absoLut centrald p6. tru NT {i de fapt, p€ntu tGis BibLh. Totul din v€chim
ondw la cre. Tot @ umez., dup! e ne îndreaptă privirile în urmă tot spre ea. întrucît ocupa
624
run loc critic, nu este surprinzător că există un număr vast de învăţături cu privire Ia ea. Scriitorii NT,
scriind din puncte de vedere diferite ţi cu diferite accente, ne pezint. o *de de fatere 6l€ bpnsirii Nu dE
o repetare stereotipă a învăţăturii. Fiecare scrie cum vede el. Unii au văzut mat mult şi mai profund
dectt alţii. Dar ei nu au văzut ceva diferit. în cele ce urmează vom examina mai întîi de toate ceea ce
am putea numi învăţătura comună ţi fundamentală despre ispăşire ţi apoi cSteva dintre informaţiile pe
care le datorăm suia eu altuia dinue t@brn Nr
a. Revelează dragostea lui Dumnezeu pentru oameni Toţi sînt de acord că ispăşirea rezulţi din dragostea
lui Dumnezeu. Nu este ceva smuls cu forţa de la un Tată aspru şi refractar, desăvîrşit în dreptatea Sa,
dar absolut inflexibil, ci este realizată de un Fiu iubitor. Ispăşirea ne arată dragostea Tatălui, la fel cum
ne arată dragostea Fiului. Pavel ne dă descrierea clasică atunci cînd spune: „Dumnezeu îşi arată
dragostea faţă de noi prin faptul că pe cînd eram noi încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi" (Rom.
5:8). !n cel mai binecunoscut text din Biblie citim că „Atît de mult a lubit Dumnezeu lumea c! a d€r p€
sinsun Lui Fiu.,," (Ioan 3:16). fn Evangheliile sinoptice este accentuat raptur d Ftul onutui .,trebui." si
suJde (Ma@a:3r etc,). cu 6lre ovinte, lMn€a lui criitd nu a ro* uD accident: ea îşi are originea într-o
necesitate divină al6olurl Luo asta se p€te vEdq h rugScjuea Domnului nostru în Ghetsimani ca să se
facă voia laillui rMat, 26:42), rn mod sinilai h Ewei citin d „prin harul lui Dumnezeu" Cristos a gustat
moartea în locul nostru al tuturor (Evr. 2:9). Ideea este găsită pretutindeni în NT ţi trebuie sa o avem Sh
gînd atunci reflectăm la modalitatea ispăşirii.
b. Aspectul de jertfă" al morţii lut Cristos 0 altă idee larg răspîndită este câ moartea lui Cristos este o
moarte pentru păcat. Nu este doar simplul fapt că nişte oameni răi s-au ridicat împotriva Lui. Nu este
dod c, dut@nn Lui au coBpndr rnpodiva rui i.r El nu H S-a putut împotrivi. El „a fost dat morţii din
pricina fărădelegilor noastre" (Rom. 4:25). El a venit în mod special ca să1 moară pentru păcatele
noastre. Sîngele Lui a fost vSrsat „pentru mulţi spre iertarea păcatelor" (Mat. 26:28). El „a făcut
curăţirea păcatelor" (Evr. 1:3). El „a purtat păcatele noastre în hpur sru, pe letu' (1 pet, 2:24). El sE Jdfa
de ispăşire pentru păcatele noastre" (1 Ioan 2:2). Crucea lui Cristos nu va fi înţeleasă niciodată decît
dacă înţelegem că pe cruce Mîntuitoru! a rezolvat problema pdcatek'r inEegit omenirj,
în felul acesta El a împlinit tot ce prevesteau jertfele din vechime şi scriitorilor NT le place să privească
moartea Lui ca o jertfă. Isus însuşi S-a referit la sîngele S3u ca „sîngele legămîntului" (Marcu 14: zc),
tapt cre re indEapta prividle 6Dr riMlurne jertfelor ca să înţelegem. De fapt, o mare parte a mbajqlui
folosir l. iErituiea ciei Dotuujui e$e legat de jertfe şi ne îndreaptă privirile spre jertfa care ufu s. rie
adE{d D. ctue. pawl ne spiue cr cr*toc „ne-a iubit ţi S-a dat pe Sine însuşi pentru noi ca un prinos şi ca
o jertfi de bun miros lui Dumnezeu" (Efes. 5:2). Uneori el se poate referi nu la jertfa în general, ci la o
jertfa concretă, ca în î Cor. 5:7: „Căci Cristos, Pastele nostru, a fost jertfit". Petru vorbeşte despre
„sîngele scump al lui Cristos, Mielul fără cusur şi fără
ISPĂŞIRE
prihana" (1 Pet, 1:191, care indică ca Entr-un anumit aspect moartea lui Cristos a fost o jertfă. în
Evanghelia după Ioan citim cuvintele lui Ioan Botezătorul: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică
păcatul lumii" (Ioan 1:29). Jertfa a fost practic ritualul religios universal din primul secol. Oriunde erau
oamenii şi oricare ar fi fost cadrul în care au crescut, ei puteau discerne aluijle la ier{e. sdiirodi NT
au ,rcftar de tucrut acesta şi au folosit o terminologie legată de jertfe pentru a scoate în relief ce a făcut
Cristos pentru o!l@i. Prin mdne. Lu EI a El|ar tot @ irdic5 iertfele, bq lrd si har mnlr
c Caracterul reprezentativ al morţii iui Cristos Majorib@ teolo8ilor sht de aord c6 noarrea lui Cristos a
fost o moarte înlocuitoare. Dacă, Sntr-un sens, El a murit „pentru păcat", într-un alt sens el a murit
„pentru noi". Dar termenul „înlocuitoare" poate însemna mult sau puţin. Este bine să fim mai precişi.
Majoribtea teologilor din zil€te l@e aeo& u& ca n@fte lli criltG 6te repreznrativ!. cu .lre cuvinte, nu
înseamnă că Isus Cristos a murit şi oarecum beneficiile acelei morţi au devenit accesibile oamenilor
(oara nu a întrebat Anselm cui i s-ar putea potrivi mai bine decît nouă?). Dimpotrivă, înseamnă că u a
nut ,r mod epejat penbu noi. El a fcsr reprezentantul nostru cînd a aliniat pe cruce. Faptul
acestaesteexprimatsuccintm2 Cor. 5:14: „Dacă unul singura murit pentru toţi, toţi deci au murit".
Moartea Reprezentantului este socotită ca moartea celor pe care îi reprezintă. Cînd se spune că Isus
Cristos este „mijlocitorul nostru la Tatăl" (1 Ioan 2:1), afirmaţia conţine ideea de reprezentare, iar
pasajul este relevant pentru scopul nostru, deoarece continuă şi se dups cu mortea l-ui penr! pi@t. una
aure teirete majore ale Epistolei către Evrei este Cristos, Marele nostru Preot. Ideea este repetată de mai
multe ori. A.re indil*nr ce am spbe d6pre u Mare preor, el îi reprezintă pe oameni. Prin urmare, se
poate afirma că ideea de reprezentare este accentuată cu tărie în această Epistolă.
d. Substituţia este afirmată în Nou! testament Ce altceva am mai putea spune? Mul ţi teologi moderni
(dar nu toţi) au o repulsie puternică faţă de folosirea terminologiei vechi despre substituire. Totuşi, se
pare că aceasta este învăţătura NT şi nu numai într-un loc sau două, ci pretutindeni. în Evangheliile
sinoptice întflnim afirmaţia despre răscumpărare: „Fiul Omului n-a venit sa 1 se slujească, ci El să
slujească, şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi" [Marcu 10:45). Atît detaliile („răscumpărare"
are sensul de substituire, iar anti, „pentru", este prepoziţia care indică substituire) cît ţi ideea generală a
pasajului (oamenii ar trebui să moară, Cristos a murit în locul lor, oamenii nu mai trebuie să moară)
indică substituirea. Acelaşi adelir sre bdicat d€ p&je ca,e hrbec dsD; crur6 ca g Robut Domdu crE
sufdE (k. 53). deoarece despre El s-a spus: „El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru
fărădelegile noastre; pedepe @e ne d5 paq . .izur D6ie El si Drin rănile Lui sîntem tămăduiţi... Doramu
a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor" (îs. 53:5 ş.urm.). Agonia lui Cristos în
Ghetsimani indică acelaşi lucru. El a fost curajos şi mulţi oameni mult mai puţin vrednici decît Ei au
înfruntat moartea cu calm. Aaonia par. se fie irexlti.abilt afar, de cazrn ca
625
ISPĂŞIRE
.eptem tereiuile dezvilnite d€ Parel, .! "!e c€l e n-a cunoscut nici un păcat, El L-a Scut păcat, pentru
noi" e cor. 5:21), El re.a irocuit i m@rt€a sa fi sufletul Său s-a cutremurat cînd a fost vorba de aceas tă
identificare cu păcătoşii. Se pare că acest fapt dă sa stiged,lui d:spd.t: "Dlmercul Meu Dlme zeur Meu,
p€ntu € M. ai pares?" (MaEu 15:34).
Pavel ne spune că Isus Cristos „ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcîndu-Se blestem pentru noi"
(car. 3:13). El a lut spra Sa bletend rcstnr ' adic!, n€.E lilduit, Fa sulctituit Aeea$ ide sd la baa p&jului
din Ron. 3:21-2E 8de .postol'n dezvoltă ideea că dreptatea lui Dumnezeu este manifestată în procesul
prin care sînt iertate păcatele, adic5, 9rin @ce El nu spse ata cM au @zul uit, cd dreptatea lui Dumd 6te
ar;btn in/dptd ca păcatul este iertat, ci dreptatea este arătată în modul în care este iertat păcatul.
Ispăşirea nu înseamnă" a trece cu vederea păcatul ca în trecut (Rom. 3:25]. Crucea arată că Dumnezeu
este drept şi în acelaşi timp ne arată că El îi justifică pe credincioşi. Aceasta treluje sA nsse ce drep6tea
lui DureEu 6te sabr' făcută prin modul în care este tratat păcatul. Acesta este u alt fel de a spw ce Iss
Cristos a purtat pedeapsa păcatului oamenilor. Aceasta este de asemenea ideea pasajelor care vorbesc
despre purtarea păcatului, ca în Evr. 9:28; 1 Pet. 2:24. Sensul purtării F@t'nri ate cldfi€t de o srie de
peje dir vr unde contextul arată că este vorba de a purta pedeapsa pentru păcat. De ex., în Ezec. 18:20
citim: „Sufletul care prcetuierte, acela E nui. liul N m puna nelesiuiru tadlui s:u.,." iar h Nun. 1434
pnb€gn în pustie este descrisă ca o purtare a pedepsei pentru nelegiliri. lriD umre, idaa ci lss Crist6 a
prrtat peetd nGtu rtuenn{ d El a putat !€deaps noastră.
substituda su nl]{uirea sts la baa aimti€i din 1Ti( 2:6, FEivit .ar€ia cdst6 sa datpe sire isuti ca „preţ de
răscumpărare pentru toţi". Termenul an-tilytron, tradus „preţ de răscumpărare" este un termen compus
care înseamnă „înlocuitor de răscumpărare*'. crimr$a}€r denieste tem6ul: 'c@ ce 6t€ dat în schimb
pentru altcineva, ca preţ pentru răscumpărarea sa". Este imposibil să golim cuvîntul de ideea de
suh6tituire, o ide sinilad st! la baa lartului c! l@n a rcdat prolefia cinici a iui caiata: "Este ln folosul
vostru să moară un singur om pentru norod şi se nu phla tot nemul ooatr 11:so). Penh coi.f. aceasta a
însemnat doar soluţia politică cea mai simpE, dar l@n . 'Adt ia el€ o prolelid ct Is6 Crist6 avea să
moară în locul poporului.
A.6c doHi (dEi .u rioi coFplete) an o p.nder€ foarte mare. Pare imposibil să negăm că substituirea 6te u
dFd din interpdalea p€ care NT o d! lucrării lui Cristos.
c. Alte aspecte ATT ale ispăşirii
Acestea sînt ideile principale atestate pretutindeni în Nl, AIE adevgNi inponante dnt pczentate de {rn -
ton individMli (d6ku, aeasta nu tMtue ce id.ile dnr Mi puln acceprare; 6t€ dd o tuod, de clasificare).
Astfel, Pavel vede în cruce calea de izbăvire. Prin firea lor oamenii sînt robi ai păcatului (Rom. 6:17:
7i14). Da. ln crisbs ommn rtu libdi (Ron, 6:14, 22), in mod sinilar prin cristG @tunii sitrt eliberaţi de
came (firea pâmîntească) întrucît ei, ,şi-au lEstisnit c.m.a ir€a p5frlnt€asc!" (cal. s:24) !i noi
„nu ne luptăm călăuziţi de carne firea pămîntească" (2 Cor. 10:3); „carnea firea pămîntească pofteşte
împotriva Duhului" (Gal. 5:17) şi despărţirea de Cris-tos înseamnă moarte (Rom. 8;13). Oamenii sînt
supuşi mîniei lui Dumnezeu datorită nelegiuirii păcăto$ddei lor (Rm. 1:13), ae cist6 izbrve{te qi din
această stare. Credincioşii sînt „îndreptăţiţi prin sîn-gele Lui" şi în felul acesta vor fi „mântuiţi prin El
de mînia lui Dumnezeu" (Rom. 5:9). Legea (adică, Pentateuhul şi, prin urmare, întreaga scriptură
ebraică) poate fi privită din mai multe unghiuri. A o privi ca şi o cale de mîntuire este dezastruos. Legea
îi arată oNlui p5@trn slu (Ron. 7:n $ printr-o alidt, prcfan; o prMtul, fl on6r{ p€ on (Ron, 7:911),
Rezultatul final 6t€ ci -toJi ei @ s bizuia pe faptele legii sînt sub blestem" (Gal. 3:10). Dar „Cristos rei
rr*mlllat din blesreNl bgn" (c.1. 3:13), penh enenn din ddcnitate mart4 era u ds. man tma!ru p€ care
nu-l poate lnvinSe !i']hi. Dar Pakl clntl o .arbE de birui4e 'l crists eF ne de victoia chia! ti aspE rc4ii (1
cor. lsss-s7). Es€ cSt se poate de dar că Pavel vede în Cristos un Izbăvitor puternic.
Ispăşirea are multe aspecte pozitive. Este suficient să menţionăm simplu asemenea lucruri cum sînt răs -
cumpărarea, împăcarea, justificarea, adoptarea şijert-fa. Acestea sînt concepte majore şi au o
însemnătate mare pentru Pavel. & unele cazuri el este primul cr€rtin d6pre .a€ $in cj lea foldii &te dar
cA €l a ent cl Iss Criste a ieali4t nutre poEu credin cioqi pd! Mrt€a Sa i6p5ti@re.
lennll d{ibrul Epirtolei catE Erci id@ Mjora este că Isus Cristos este Marele nostru Preot. El dez blt! ln
det8llu id@ uicitali ti fn.lit6tii jenJei lui cjjsc. Spre d*bire de modaliEteti slabiliti prin albrele ehRice si
la care slujeu pei di, tadilia lqi Aaron, modalitatea stabilită de Cristos în moartea Sa a re va labilitate
ps@n€ntr. Nt rE fi nodific.t! nicirdati. Crbt6 a EbLEt ompler plobLem ?:etului omului.
în scrierile lui loan întîlnim ideea că Ieue Cristos este revelaţia specială a Tatălui. El este Trimisul Tată-
lui !i iot .e tace El trcbde incrpretat ln lmjE acetui fapt. Aşa se face că loan îl priveşte pe Cristos învin-
gător în conflictul cu întunericul şi cu cel rău. El vorbeşte mult despre scopul lui Dumnezeu în Cristos.
El vede gloria adevărată în crucea josnică pe care a fost săvîrşită o lucrare atît de măreaţă.
Din toate .6te @sidegte Fte fct€ .lar ca ispăşirea este vastă şi profundă. Scriitorii NT se luptă cu fiFune
finlajului atuci clnd .aud sa ne preane sedif.aria a6tui act divin mIr€t. A.tul 6te Mi bosat ln semidetii
deft an purot arata ei. Dar t@te aspetele p€ o€ lean subli4ht toi sint jnp.F hte d ni.i uol nu ftbuie nqlij€t.
Nu u€buie E, trecem cu vederea nici faptul că ispăşirea reprezintă mai mult decît un fapt negativ. Am
căutat să insistăm asupra locului pe care-1 ocupă jertfa de Sine a lui crisc tr ti5tuisr@ pncatului, Dar
acasta deschid€ calea spre o viaţă noua tn Cristos. Şi viaţa aceea nouă, rodul ispăşirii, nu trebuie
considerată a fi un detaliu neînsemnat. Tbate celelalte lucruri conduc spre ea. (iIERTARq *ISPĂŞ1RE,
TIMPACARE, *B-ASCUMPA. RĂTOR, MERTFĂ.)
BI9UOC!,aI|E. D. M, B.illi€. Cod |96 i^ ChrirL 19s6, J, DeNE, Ihe Deth oJ clltu4 1951r the Chrisuan
Doctrine af Reto^ciliation, 1917; G: Aien,
626
I
Ctiristus Victor, 1931; E. Brunner, The Mediator; K. Barth, Church Dogmatici, 4, i; The Doctrine of
Recon-ciliatmn; J. S. Stewart, A Mtin in Chrht; Anselm, Cur Deu; Homo; L. Morris, The Apostolic
Preachmg of the Crnss, 1965; The Cross in the New Testament, 1967; J. Knox, The Death of Christ; J.
I. Packer, „Wha t did the Cross achieve? The Logic ol Penal Substitution", ~fynfi 25, 1974, p. 3-45.
L.M.
Ispltnn Gx'rERE, IMBUNARE). AGr ter. men nu apare în traducerea românească, dar în uneîe
traduceri moderne este întîlnit în loc de .jertfă de ispăşire" în pasaje cura este, de ex., 1 loan 4:10, Se
ridică obiecţii la termenul jertfa de ispăşire" pe temeiul că ar însemna împăciuirea sau hnbunarea unui
Dumnezeu mînios, o idee care nu este îhtîlnită în Scriptură. Din această cauză este folosit termenul
„expiere". Totuşi, problema nu este chiar aşa de simplă. Expierea propriu-zisâ are ca obiect un lucru.
Putem expia o infracţiune sau un păcat. Jertfa de ispăşire (engl. „propitiation") este un termen personal.
Noi ispăşim o persoană şi nu un păcat (totuşi, nu a tsebut sg rmm cu vrdeE t,pnJ cj !n Bib acest termen
are uneori ca obiect „păcatul", în sensul de „a face ispăşire cu privire Ia păcat"). Dacă ne gîndim că
relaţia noastră cu Dumnezeu este în esenţă o relaţie personală, nu putem înlătura ideea de jertfă de
ispăşire. Cei care propun folosirea termenului „expiere" trebuie să răspundă la întrebarea: De ce să fie
exP6t pr€rul? care sllt offiiel€ daca nu are tf expierea? Intervine mîna lui Dumnezeu în acele con-
secinţe? „Expiere" este un cuvînt folositor numai dacă puh_ rastude cu ,,Nu la ulritu tndebare. Dacs
păcatul este un lucru si poate fi tratat ca un lucru care să fie şters, aruncat de la noi, arunci este corect
să hrm dspR expiere. Dar d.ce pr.ard ateieaa relaţia omului cu Dumnezeu, dacă relaţia cu Dumnezeu
este lucrul primordial, atunci este greu să ve-dem cum „expierea" ar fi suficienta. De îndată ce ne
ocupam de aspectul personal avem nevoie de un termen cum este .jertfa de ispăşire" (eng!. „propitia-
tiori%
Prin urmare, se pare că, în duda afirmaţiilor încrezătoare ale unora, expierea nu rezolvă dificultăţile
noastre. Ideile exprimate în cuvintele traduse de obicei *,jertfă de ispăşire" nu sînt comunicate adecvat
prin imenut ,€xpiele, (engt. ,,erpiatton,,t.
BIBLIOGRAFIE. C. Brown, MDNTT 3, p. 151-160.
L.M.
IsPIttru, JERTFA DE. J€.tfa d€ Ep65r hdic, abaterea mîniei prin oferirea unui dar, fn VT ideea este
exprimată prin verbul kipper (^ISPĂŞIRE), în NT tec-meni importanţi fac parte din familia de cuvinte
hiios-komal în vremurile moderne întreaga idee a jertfei de ispăşire a fost criticată pentru că ar nutri
concepţii nedemne despre Dumnezeu. Mulţi au sugerat că termenul ,jertfă de ispăşire" ar trebui
abandonat şi înlocuit cu „îmbunară" (cum face traducerea RSV).
Obiecţia la adresa ideii de jertfă de ispăşire este datorată în mare măsură unei obiecţii cu privire Ja l de
m!u? a tui Dlbeeu, p€ .ae nutd adoii i acestei teorii o consideră un arhaism. Ei consideră S onu Mem nu
pse sE$ne o aFmfta idF
IspAsIRE, JtrRTF,{ DE
Da. @lMii did vT nu au awr amerea inhibirii, Ei au spus că ,J)umnezeu Se mînie pe cel râu în orice rne
(ps. 7:11r. Ei nu .u aqt lndoiet, cE D;cabl produce în mod inevitabil o reacţie puternică din p.lE lui
Dbnezeu. Dmezeu nu Fetuie acuhr de toteEnt: nodla. Er se opue .u vicoar€ rautui dp orice fel. Chiar
dacă El este „încet la mînie" (Neem. 9:17 etc,), este cert că Se mînie pe păcat, fn Num. 14:18 citim că
„Domnul este încet la mînie şi bogat în bunătate, iartă fărădelegea şi răzvrătirea; dar nu ţine pe cel
vinovat drept nevinovat". Chiar într-un pasaj .are e eup, cu hd€hurS! iebdrre a lui DUm;F; vedem că
este menţionat refuzul Său de a tolera trovEria. idea din VT ca Dwezeu de iocer la nlrie IarS de @menr
nu este tocideh u dis. Este ceva minunat şi surprinzător. Inspiră admiraţie şi teamă şi este ceva cu totul
neaşteptat.
Dtu dac. s erau ,su de mînia lui DLlmereu împotriva oricărui păcat, ei erau ta fel de siguri că această
mînie poate fi abătută, de obicei prin aducerea unei jertfe adecvate. în ultimă analiză acest fapt nu este
datorat vreunei proprietăţi a jertfei ci lui Dumnezeu însuşi. „Vi l-am dat (sîngele jertfei, n.tr.) ca să-1
puneţi pe altar, ca să slujească drept ispăşire pentru sufletele voastre" (Lev. 17:11). Iertarea nu este ceva
obţinut împotriva voinţei divinitării. Esta darul milostiv al unui Dumnezeu care este dornic să ierte. Aşa
se face câ psalmistul poate spune: „Totuşi; în îndurarea Lui, EI iartă nelegiuirea şi nu nimiceşte; îşi
opreşte de multe ori mînia şi nu dă drumul întregii Lui urgii" CPs. 76:38). Abaterea mîniei lui
Dumnezeu nu este ceva pr@s de aneDi, Lucrul ac6ia se aabreaz! Iui Dumnezeu, care „îşi abate mfriia".
în NT există cîteva pasaje în care apare expresia „mînia lui Dumnezeu", dar dovezile relevante nu se
limitează la aceste pasaje. Pretutindeni în NT întîlnim ideea că Dumnezeu Se opune cu tărie râului.
Păcătosul nu este într-o stare bună. El este în opoziţie cu Dumnezeu. El nu poate aştepta altceva declt
asprimea jude.iiii div'ne. Fie c5 nmim aaara ,,nn^ia l; Dm nezeu", fie că nu o numim, ea este prezentă.
Şi cu toate că mînia este un termen cu privire la care pot fiaduse obiecţii legitime, este un termen biblic
si nu a fost sugerat nici un termen înlocuitor satisfăcător.
Fo4a idar' d€ j€nff de Gpdsire jn Nr o vedem tn torosE- temenului in Rom. 3.24 s.lh. Nor sintm
„socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin Ecmtararea cdre 6te in Crilrq ku, pe El D; nezeu L-
a rînduit mai dinainte ca să fie, prin credinţa în sîngele Lui, o jertfă de ispăşire". Forţa argumentului lui
Pavel de pâiâ aici se bazează pe faptul cS toţi oamenii - evrei şi neevrei deopotrivă - sînt sub con -
damnarea lui Dumnezeu. „Mînia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui
Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor" (Rom. 1:18). Pavel arată mai întîi că lumea
păgînă se află sub condamnarea lui Dumnezeu şi apoi arată câ lumea iudaica este în aceeaşi stare.
Acesta este cadrul în care priveşte el lucrarea lui Cristos, Cristos ia salvat pe oameni dintr-un pericol
real, nu unul imaginar. Sentinţa judecăţii fusese pronunţată împotriva lor. Mînia lui Dumnezeu plana
asupra lor, Pavel a accentuat eu tărie mînia lui Dumnezeu în toate aete .apitole ituoducti@ st de aea
lucrare mtn tutoar a lui CrGtc Eebuic sa hctuda izbaka de această mînie. Această izbăvire este descrisă
prin termenul Jertfă de ispăşire". Nimic altceva nu poate
627
ISPĂŞIRE, JERTFA DE
exprima ideea aceasta în pasajul critic din Rom. 3:21 ş.urm., care descrie modu! In care Dumnezeu a
abordat acest aspect al situaţiei omului. Trebuie să spunem că termenul hilasierion are aici un înţeles
foarte apropiat de „jertfa de ispăşire". (Vezi de asemenea NTS 2, 1tt5. 6, p. 3343.)
în lloan 2:2 lsus este descris ca .jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre". în versetul precedent El este
„Mijlodtoiul nostru la Ta tal". Dacă avem nevoie de un avocat, de un mijlocitor la Dumnezeu, înseamnă
că poziţia noastră este periculoasă. Sîntem într-un pericol de moarte. Singurul lucru care ne ajută este
să înţelegem că Jertfa de ispăşire" trebuie luată aici in sensul obişnuit. Activitatea lui lsus pentru
oameni este .lslrl e o abat@ a tn!.i dtvim.
Concepţia biblică despre jertfa de ispăşire nu se bazează numai pe un pasaj specific sau altul. Este b
reflectare a importanţei generale a acestei învăţături. „Jertfa de ispăşire" este ceva care să ne aducă
aminte că Dumnezeu este opus în mod implacabil oricărei forme de rău, că opoziţia Lui poate fi
descrisă tn mod adecvat ca „mînie" şi că această mînie este abătută truai prln llre ispafi@E . lui crin6.
BIBLIOGRAFIE. C. H. Dodd, The fltfile and the Greefcs, 1935; R. Nicole, WTJ17,1954-5, p, 117-
157; Leon Morris, NTS 2, 1955-6, p. 33-43; idem, The Apostolic Preaehingofthe Cross2,1965; H.-G.
Link, C. Brown, H. Vorlănder, NWNTT 3, p. 145-176.
L.M.
ISPĂŞIRII, ZIUA (Ebr. yâm hakkippurtm). în ziua a 10-a a lunii a 7-a {Tîşri, septembrie/octombrie)
Israelul a sărbătorit cea mai solemnă zi sfîntă a sa. Era intems să lucreze orice şi tot poporul lua parte la
o zi de post strict.
I. Scopul
Ziua ispăşirii a servit ca o aducere aminte că jertfele aduse In fiecare zi. tn fiecare sâptămînâ şi în
fiecare lună pe altarul pentru arderea de tot nu erau suficiente ca să facă ispăşirea pentru păcat. Chiar şi
la altarul pentru arderea de tot închinătorul stătea „de-o parte" şi nu putea să se apropie de Prezenţa
sfîntă a lui Dumnezeu manifestata între heruvimii din Sfîntă sfintelor. în ziua aceasta din an, sîngele
ispăşitor era adus de către marele preot, ca reprezentant al poporului, în Sfuita sfintelor, sala tronului
divin.
Matele preot făcea ispăşire pentru „toate nelegiuirile copiilor lui Israel şi pentru toate călcările de lege
prin care au păcătuit". Ispăşirea era făcută mai întH pentru preoţi deoarece mediatorul dintre Dumnezeu
şi poporul Său trebuia să fie curat din punct de vedere ceremonial. Şl sanctuarul era curăţat, deoa rece
acesta era pîngărit, din punct de vedere ceremonial, prin prezenţa şi slujirea oamenilor păcătoşi.
II. Sărbătorirea în vechime
En vederea pregătirii pentru jertfele din ziua aceasta, marele preot îşi lăsa de-o parte hainele oficiale şi
se îmbrăca cu o haină albă simplă. După aceea aducea un vitei ca jertfă de ispăşire pentru sine şi pentru
preoţi. După ce îşi umplea cădelniţa cu cărbuni aprinşi de pe altar, marele preot intra în Sfîntă sfintelor,
unde punea tămîie pe cărbuni. Tămîia producea un nor de fum care învăluia tronul (capacul) îndurării,
care servea drept capac pentru chivotul legfimînruluî. Ma-
rele preot lua din sîngele viţelului ţi stropea tronul îndurăriişi pămîntul din faţa chivotului, tn felul
acesta se făcea ispăşirea pentru preoţi.
După aceea marele preot jertfea un ţap ca jertfă pentru păcatul poporului O parte din unge era dus în
Sfîntă sfintelor şi era stropit la fel ca şi sîngele adus pentru păcatul preoţilor (Lev. 16:11-15).
După curăţirea (purificarea) locului sRnt şi a altarului pentru arderea de tot cu sîngele amestecat al
viţelului şi al ţapului (Lev. 16:18-lp marele preot lua un al doilea ţap, îşi punea mîuiile pe capul lui şi
mărturisea păcatele Israelului. Acest ţap, numit de obicei *ţap ispăşitor (adică, ţap de scăpare), era alun-
gat în desert, ducînd în mod simbolic păcatele poporului. •
IhpEile elor dod jerde petrr atde@ de ror . viţelul şi ţapul • erau scoase în afara cetăţii şi arse. Ziua se
încheia prin aducerea altor jertfe.
III. Semnificaţia
Epistola către Evrei interpretează ritualul din Ziua ispăşirii ca un arhetip pentru lucrarea ispăşitoare a
lui Cristos, punînd accent pe perfecţiunea acesteia, în contrast cu insuficienţa jertfelor de animale (Evr.
9-10), lsus însuşi este numit „Marele nostru preot" Iar . sîngele vărsat pe Calvar se consideră că a fost
reprezentat de sîngele viţeilor şi ţapilor. Spre deosebire de preoţii din VT, Cristos cel fără păcat nu a
trebuit să aduc{ vrct srdl p€nEu pa@te fror€ de El.
După cum marele preot din VT intra în Sfîntă sfilteld d rln8ele arnElului jerdit, rot ala Ie@ a intrat în
cer ca să Se înfăţişeze înaintea Tatălui ca să oijlo@*! ldh poporul 8lo (Er, 9:11.12).
Marele preot trebuia t& aducă în fiecare an jertfe p.nnu proteL sale $ !€nrtu pi€reLe polorului, Aceasta
repetare anuală a jertfelor a servit ca aducere aminte că jertfa perfectă de ispăşire încă nu fusese adusă.
însă, lsus prin sîngele Său a obţinut o izbăvire €te(i pdtru popdlr s5u (!q. ,:12).
Epistola către Evrei notează că jertfele levitice nu au putut face decît „curăţirea cărnii". Ele l-au curăţit
în mod ceremonial pe păcătos, dar ele nu au putut face curăţirea lăuntrică, condiţia preliminară pentru
părtă-şie cu Dumnezeu. Jertfele au fost aduse ca simbol ţi profeţie despre lsus care, printr-o jertfă mai
bună, a curăţit conştiinţa de faptele moarte {Evr, 9:13-14).
Cqnn din w a fost oftllut, tr pane, pe!!u , învăţa pe Israel că păcatul împiedică accesul la preanF lul
Dllmeeu. NlMi tuFle pEt nm.i o singura dată pe an, putea intra în Sfirita sfintelor şi chiar atunci „nu
fără sînge", adus ca ispăşire pentru păcate (Evr. 9:7). lsus, însă, pe „calea cea nouă şi vie" a intat chiar
tn cq, ad€vdlata stur6 a snrelor, 9t114hde El trăieşte pe vecie ca să mijlocească pentru poporul Său.
Credinciosul nu trebuie să stea departe, ca şi israeliţii din vechime, d acum se poare apropia - prin
cristG - .te tusi troNl hlnnui.
în Evr. 13:11-12 ni se aduce aminte că şi carnea jertfelor pentru păcat tn Ziua ispăşirii era arsă afară din
tabăra lui Israel. lsus, de asemenea, a suferit în afara porţilor Ierusalimului ca să poată izbăvi pe
poporul Său de păcat.
Iv. stubitorlr.a ndilcrnd
în vremurile noastre Ziua Ispăşirii, Vom Kippur, este ultima dintre cele „10 iile de pocăinţă" care încep
cu Roş Havana - Anul nou ebraic. Această perioada de 10
628
.
ISPITĂ
zile este devotată pentru exerciţii spirituale de penitenţă, rugăciune şi post, ca pregătire pentru cea mai
solemnă zi a anului, Yom Kippur. Deşi aspectele sacrificiile prescrise pentru Ziua ispăşirii nu au mai
fost practicate de la distragerea "templului, evreii continuă si sărbătoreasca ziua prin post ţi abţinere de
La orice fel de muncă.
Se suflă în ţofar sau în corn de berbec pentru a chema poporul ia închinare în sinagoga în ajunul zilei
de Ybm Kippur, Cu acastă ocazie se cîntă slujba impresionantă Kol Nidre [„toate jurămintele")' Aduna-
rea smerita îi cere iertare lui Dumnezeu pentru încălcarea jurămintelor pe care nu le-au împlinit.
In ziua următoare au loc servicii de dimineaţa pini la lăsarea serii. La înserat Ziua ispăşirii se încheie cu
un singur sunet de şofar, după care închinătorii se întorc la casele lor.
ItsUOGAAIIE, M. Nor\ Levtiicus, 196s, ?. 11s-126; N. H, Snaith, TheJewish New Year Festival, 1947,
p. 121 etpassim; idem, Leviticus and Numbers, 1967, p, 109-118; R. de Vaux, Ancient Israel, 1961, p.
507-510; idem, Studiez in Old Testament Sacrifice, 1964, p. 91-97.
CF.P.
ISPITĂ. Ideea biblică de ispită nu conţine în primul rtnd ideea de seducţie, ca în sensul modem, ci
conţine ideea de punere la încercare a unei persoane; lucrul acesta poate fi făcut cu un scop bun de a
dovedi sau de a îmbunătăţi calităţile omului, sau poate fi făcut cu un scop rău, pentru a arăta
slăbiciunea sau pentru a-1 atrage pe om tntr-o acţiune rea. „A ispiti" înseamnă „a testa", în sensul
acesta cuprinzător. In limba engleză, heFnrd din 'elul .l 17-lea, setrul cuvlntdui a fo6t lihitat la tdaM d
nn€4ie r@.
sut6tntivd .br ndd (,js!itd)i v{b€le ebr. sînt masă (de obicei „a ispiti") şi babati (de obicei „a dovedi"
sau „a încerca": o metaforă derivată de la rafinarea metalelor). WX şi NT folosesc drept termeni
echivalenţi substantivul peirasmos şi verbele (ek)per-r<ao şi dokîmaso, acest ultim verb avînd un sens
corespunzător eu băhan.
Ideea de testare a unei persoane apare în Biblie în diferite contexte.
r. oandil li pu la lneeae re *ned lor, ala «um se încearcă armura (lînvp. 10:1; cf. 1 Sa m. 17 ;39; masă în
ambele cazuri), ca să o verifice şi sU-i evalueze calităţile. Evangheliile vorbesc despre iudeii împo-
mvitori care l-au „încercat" (am putea spune că „L-au pus la încercare") pe Cristos cu scepticism
respingător, ca să vadă dacă-L pot face să dovedească sau să încerce să le dovedească Mesianitatea Sa
In termenii lor (Marcu 8:11); pentru a vedea dacă învăţătura Lui era d.ficienrl $u eEticA (L@ 10r2s) 9i
p€ntru a vedea dacă-L pot prinde Sn capcană cu vreo afirmaţie prin care să Se învinovăţească singur
[Maieu 12:15).
2, Oarctni ar ltebui s! * @rcete4 pe ei tir4i halrre de Cim Domului (1 cd, 7I:2a, dokinatnJ, dt şi eu alte
ocazii (2 Cor. 13:5, peiram), casă nu se Mple d€ n'rndrie $ ra * ani8eda cu pnvire la ltas lor srirituld.
crcdirciGul are neie sd'Ei testeze „Lucrarea" sa (adică, ce face cu viaţa sa), casa nu se rătăcească şi să-
şi piardă răsplata (Gal. 6:4). Cunoaşterea de sine sobră, Uvorîtă din cercetarea de 6he ate u elenent de
bază a! €vlaviei tnuice.
3. Oamenii fi pun la încercare pe Dumnezeu printr-o gurtaE caft @8tiftte de fapt o prc@ lfid5 toare la
adresa Lui ca să dovedească adevărul cuvinrelor sal€ i blrEtat€ 9i dEptat@ crild sale (Ebd, 17ra N@i
14:22; Ps, 9iZ:14, 41, s6; 9s:* 106:14i Mal. 3r15r !ar, 5:9r 1sr10), Nuele dat sli le, Masa, a rămas o
amintire permanentă a unei asemenea ispitiri (Exod. 17:7; Deut. 6:16). Astfel, îmbol-direa lui
Dumnezeu trădează o lipsă extremă de respect şi Dumnezeu însuşi interzice lucrul acesta (Deut.
6:16;c/. Mat. 4:7; 1 Car. 10:9 ş. urm.). în toate necazuile popord lli DllMd ar trebui 3a attegte ln tăcere
cu răbdare, convinşi că la vremea hotârîtă El ar satisface nevoile lor potrivit cu promisiunea Sa (c/. Ps.
27.7-14; X7:7t 4Oi l3o:5 tJJm.; tllrl 3:25 q,lm,; rnip. 4:19).
4. DulMU prm la lr@ee p. popotul Sl! prin faptul că îi pune în situaţii care revelează calitatea credinţei
şi devotamentului lor, aşa îneît toţi să p@tn lede e $6te in inimil€ lor (c€n. 22:1; E*.d. 16:4i 2o:2or
Dat. 8r2, 16; 13r3r Jud. 2:22j 2 cbD 32:31). Purundu-i la încercare în felul acesta El îi curăţeşte, aşa
cum este curăţat metalul în creuzetul tqre,iopitoruluia_* (Ps,M 66:10; îs. 48: loiftetalul Zah,
13:91hd44tu1 1 Pet. 1:6 ş.urm,; qf Ps, 119:67,71); El întăreşte răbdarea lor şi maturizează caracterul lor
creştin (Iac. 1:2 ş.urm,, L2; cf. lPet. 5:10);Elîxcondueelaoasigurare mai mare a dragostei Sale pentru ei
iff. Gen. 22:15 ş.urm.; Rom. 5:3ş.urm.). Prin credincioşie în vremuri de încercare oamenii devin
dokimoi, „aprobaţi", înaintea lui Dumreku (Iac, 1:12; 1 Coi. 11r19)-
5. Satan n pft la ,n@re pe credircioti prin manipularea circumstanţelor în limitele pe care i le tenit.
Dll]@au (4 td 1:12; 2r6j 1 Cor. 10:13), ltno rft4ere de a-i face s! plrlsase wia lui Dumnezeu. NT îl
numeşte „ispititorul" (ho peirazan, Mat, 43i 1 lt. 3:5), dqrand npla€bil .l loi Dufu€ar ri al odenild (1 ?et.
s:a: Apc, 12), Creştinii trebuie să vegheze în permanenţă (Marcu r4:38i cal. 6.1i 2 €oi 2.r1) ri Eebuie '!
ne ktivi (Efes. 6:10 ş.urm.; Iac. 4:7; 1 Pet. 5:9) împotriva diavolului, deoarece el încearcă întotdeauna
săi facă să cadă; fie că face aceasta prin faptul căi striveşte sub arde@ 3reuti$ror su dlEii (Iov
1:12:7; 1 P€t. s:9; Are. 2:10; 4 3.r0i Eq, 2118), tE cii îndeamnă să-şi împlinească dorinţele naturale într-
un nod 8r{it (Mat. 4:3 t.@-; I Cor. 7:s), lie c!-i re să fie mulţumiţi de sine, fără grijă şi egoişti (Gal. 6:1;
Ef6, 4:22, 6e cd li.L prezintl SEEi pe Dlmed- si *.nEn h ei id€i fal* d6prc adevirul qi rcia Lli (Gs, 3:1-
5i ct 2 cor. 11:3; Mat. 4:s ilm.; 2 co. 11:14: Et 6:11). Gxtul din Mar, 4:5 t.lm. .Eta cA sata. poate .ita (i
aplka Srqir) chid ii tdre din Scriptură, ca sâ-şi împlinească scopul. Dar Dumnezeu promite că atund
cînd Satan încearcă să-i ispitească pe credincioşi va fi întotdeauna deschisă o cale de nbivi€ (1 Cor,
r0:13: 2Pet. 2:9, 4 2 cs. I2:710>.
Concepţia NT despre ispită este obţinută prin combinarea acestor ultime două cadre de idei. „Încer-
cirile" (L@ 22:2ai Fapt. 2O:19t Iac. 1:2i 1 P€t, 1:6; 2 pet. 2:9) rhr .dt lndare. lui Dulllm cft ii a
diavolului. Ele ,l sit@tii de tesiare tn @ shjjtotul lui D1lmeku 6te connunbt cu pcibiLit!$ noi de a face
atît bine cît şi rău, şi este expus la diferite îndemnqi ae a prel€$ r5u1,9i Din .cct pwt de v€dee, ispitele
sht ld6@ lu sah; dar s.bn 6E ln acelaşi timp unealta şi duşmanul iui Dumnezeu (cf. Iov 1:11 3,lm,j 2rs
q.um) qi in ultine iNtan!, Dm-
629
ISPITA
l@u €te CeL er€ li condw p€ slujiiorij Sai la ispitd (Mat, 4:1; 6:13), pemilindu.i lui Sa $hr r-i i5plea*i
pentm ca să împlinească voia lui, "totuşi, deşi ispitele nu separa pe oameni de voia lui Dumnezeu,
îndemnul d. a f@ rld nu 6t€ de la Dll]:l@U ii nici nu eipri,nn po!@ Lui (Iac. 1:r2 9.um.). DorinF <4
imbold€fte h lacat nu 6te d€ la 9.um.).Dllm€reu cj de la om, iar cedarea în faţa ei este fatală (Iac. 1:1-4
ş.,um.). Cristos i-a învăţat pe ucenicii Săi să-I ceară lui Dumlrau 3: nu-i qpun! la Gpitd (Mat. 6:13), si
reghek şi să se roage ca să nu „cadă în" ispită (adică, să nu cedeze sub presiunile ei) atunci cîrid
Dumnezeu gă*ite cu cab sn'i incere prin ispiri (Mat, 26:4r).
rspita nu 6te picai Crisic a fost ispitir l. lel @ si noi, dara rămas fără păcat (Evr. 4:15;cf. Mat. 4:1
ş.urm.; Luca 22:28). Ispita devine păcat numai atund cind oNt cedeazl in fata ei 9i accepr! suAdtia elui
rău.
BtsUOcRrlIIi. Amdt; Il. S'emn h TDr{' 6, p. 2326; M, Do& lr DCCI R. C. I!et\ Slninftu oJ the Ntu
Tqto''Mrtv, p, 267 s.lm,j W, Schneide!, C. BroM, H. Hrarb€.lq NIDITT 3, p, 79a.411.
I.I.P.
ISPIIAVNIC. in w ispEhicrn da u on ,pspsi€ casa" dih (cd. 43:19: 44:4j Is, 22;15 etc.). tn NT înlUnim
doua cuvinte traduse „ispravnic": epitropos (Mat. 20:3; Cal. 4:2), adicg, . p.benl cr!€ia ia f6t ircredinbtg
gija sa! onoare, un Nrorei otkononor (h.a 16|231 1 Co!. 4;12;Tit 1:7i 1 Per. 4:10), adi.r, un adminishtor
satr supbkahelo! - de la oikos G^asâ") ţi nemo („a împărţi" sau „a administra"). Cuvîntul este folosit
pentru a descrie funcţia de responsabilitate delegata, cum este cazul în pilda lucrăbribr viei *u ln pnda
ispBhicului nedrelr.
într-un sens mai profund, cuvîntul este folosit cu privire la responsabilitatea creştinului, încredinţată lui
sub „stăpânirea lui Cristos asupra casei salt". Toate lucrurile sînt ale lui Cristos, iar creştinii sînt
executorii su irp€hicn sdi. creginii slnt plrr.ri la d.mia Lui Cristos asupra lumii; în sensul acesta
isprăvnicia lor (oik.on.omia) poate fi privită ca o însărcinare (1 Cor. 9:17; Efes. 3:2; Col. 1:25).
CH.D,
ISRAEL (Ebr.yisra"Bl. „Dumnezeu luptă"). 1.Numele nou dat lui Iacov dupn lupb s de o lupE la
Peniel: „Numele tău", i-a spus adversarul său supranatural, „nn va mai fi lacov, ci le vei chema Israel;
căci ai luptlt (e-rll-4 de !a ratd, ,a lupta) cu D!'MU ti cu o@tui d aj f6t biruirof (C€n. 32:23), Porivit
acestei istorisiri, atribuită documentului J în ipoteza despre patru documente, c/ Osea 12:3 ş.urm., „(la -
cov) în puterea lui, sa luptat (sără) cu Dumnezeu. S-a Lupbr (,arars, de la acel.si verb) .u insenrl {i a
fost biruitor". Schimbarea numelui este confirmată la Bd€l ln cd. 3si10 (t€xt atribuit documentului P)
ude Dljmkn Atotruremicd Se arar, loi la@v qi spune: „Numele tău este lacov; dar nu te vei mai cnE
law, ci nMele tu k t IsF€I, Ia! autorul ad.ugr, ,,gi ia ?6 nlrele lsFel". De aici in.olo nmele rsnet apare in
tot w€ ca sinonin p€nEu Ia@; este folosit mai frecvent cînd urmaşii Patriarhilor sînt

numiţi „copiii (sau poporul) lui Israel" (evr. b'ni yîsră'B).

2. NaSu€ cre descitle din cei 12 fli ai ld lacov, nmit uneori „Israel" (cer 34:7, etc), 'p.po.ur h ra€I" (lxod.
1:3 etc.), ,(ftle dou&pre@) *ninui (triburi) ale lui Israel" (Gen. 49:16, 28), „israeliţii" (cer 32:32 etc,l.
c€ @i vecne rcferire la poporul Israel într-o scriere ne-israelită apare într-o inscripţie a lui Merenptah,
re3de &jpturui, @ 1230 id.C..: „Israel este pustiu; nu i-a mai rămas sămînţâ" (DOTT, p, 139).
urnAt@E retdire re.imelitA prcvine air inscripţia lui Salmanascr HI, regele Asiriei, cea 853 î.d.Cr., care
îl menţionează pe „Ahab israelitul" (Doq !, 47) $ a lui Meta, regele M@bdui, a crni inscripţie care
consemnează victoria (oca 830 Î.d.Cr.) se sfer! li fpetate rindui la Isnel 9i s lauda ce ,Jsr&l . lierit d
ddivlrFir€, penh totd€aua' CDO7T, p. 196 ş.urm.; *PIATRA MOABITĂ. Pentru ilustraţii, vezi IBA,
fig. 40, 48, 50-51).
I. lnepututlc Isaelslul
Inscripţia lui Merenptah coindde practic cu începutul istoriei naţionale a Israelului, deoarece Exodul
din Egipt - ff a awt l* li tinpd domiei tatehi sru -MrclEz aEt@a lsraeuui € mtiue, cu clteva generaţii mai
devreme strămoşii lor, membrii unui dan ps@I, s-.u mbodt in Egipt din camn tr timpul unei foamete şi
s-au aşezat în Wadi TUmilat. Prinn regi din DiEstia a 19.a i-au pris ll nmd! mft în echipele de munci
forţate pentru construirea cetăţilor fortificate de la graniţa de NE a Egiptului. în 4ste lmpEjursn ei ar fi
p!tur fi asinilali conpler de c€ilal$ *lavi, dace credinia lor sft5mo€a$a N ar fi fost E€zita de Moire, cale
. venit la ei 1o Dlftle Dul@zedli prriqlilor lor $ ia *6 din Egipt L( Uft unei serii de fenomene în care i-a
învăţat să recun@c6 pubra acelui DljM€reI! care a reali2.i jzbA. virea lor.
sub cond@ luj Mois ei ar ponit caEe E F "dMd pBtiei Yan suph' ?lnd cnla au aj@ La leul unde
Dumnezeul părinţilor lor Se revelase anterior lui Moise slb nMele leqfintutui, Iahveh insr.inindu. 1 sn.i
s@rE din Egipt. ,@lo, la p€lele Mt. Sinai, a! arcut u lqallint rpeial cu laleh, El li Se adEs deja ca
Dw€reul lor prin Lprul cn ia *or din rcbia dit Egipt; acM €i eau ansajri sA 6€ topotul Lui. Acest
angajament a implicat respectarea „Celor Zece Clvinre" ?rin .aF lahveh Si.a ficur cuMd @ia
S.. Ei i.buiau si I s inchine nllmi Lui: nu li * pefrirea slL reprczinte prin ni.i o idgine; ei trebuiau să
trateze cu respect numele Lui; ei trebuiau să rezerve flecare a şaptea zi pentru El; în gînd, în cuvînt şi în
fapta ei trebuiau să se poarte unii faţă de alţii într-un mod care este potrivit cu legăraîntul prin €re s-au
teaat Ei ftbuiau sE fie u lopor pG deo parte pentru Iahveh şi de aceea în vieţile lor trebuia si oglindeasi
cew din n€prihrnir.a, ldwlea 9i veracitatea Lui.
A.e.stl atitudi!€ poated nMirS nonot€isn pr& tic. Existenţa sau inexistenţa zeilor popoarelor înveci nate
nu era o problemă cu care Moise şi urmaşii lui aveau sâ-si tulbure mintea; datoria lor era sl-L recunNa
!e lahveh ca Dumekd lor slpr€m si ui..
Mois€ N a fosr nllmi p.ind i @l Mi Mre legiuitor al Israelului; în persoana sa a reunit funcţia de profet,
preot şi rege. El a judecat neînţelegerile lor fi i-a învăţat principiile îndatoririi religioase; el i-a
630
ISRAEL
6ndE din Egipr piB6 la tord.4 iar cind a muir _ la o generaţie după Exod -nu a lăsat în urma sa un grup
nedisdplînat de sclavi, aşa cum erau cînd i-a scos din Egipt, ci o armată de temut care era gata să
invadeze Lluanu ca $ c@riton si colomti
Această armata, încă înainte de aşezarea în Ca-naan, a fost organizată ca o confederaţie de două-
sprezece triburi, unite în parte prin descendenţa comună, dar şi mai mult prin participarea împreuna la
legămîntul cu Iahveh. Semnul vizibil al unităţii lor în legămînt a fost chivotul sEnt, găzduit într-un cort-
Emp|! cae eB si.lar h qrrul raberei aruci chd staţionau, dar care mergea înaintea lor în marş sau la luptă.
Ei au format alianţe strînse cu alte grupuri nomade cumau fost cheniţii (cu care Moise era înrudit prin
căsătorie), chenezitii şi ierahmeehţii, care în cursul timpului se pare că au fost încorporaţi în tribul lui
luda. în ceea ce priveşte duşmănia feroce cu care Israel i-a urmărit pe arnaleciţi din generaţie în
generaţie, probabil că se datorează încălcării tratatului de alianţă pe care Israel 1-a încheiat cu acest
popor nomad. Alianţa cu asemenea comunităţi pastorale era foarte diferită da alianţa cu populaţia
agricolă sedentara din Canaan, care avea un cult al fertilităţii total opus faţă de închinarea pura către
Iahveh. Legănuhtul cu Iahve ie-a interzis israeliţilor cu desăvîişire să se unească cu canaaniţii.
cdEur priRipal at rribuilo. lui krael tn Ei@<la petrecută în pustie a fost Cades-Bamea - este evident
(din numele locului) câ acolo se afla un sanctuar cît ţi (din celălalt nume, En-Mişpat) un loc de
judecată. Ctnd au plecat de la Cades-Bamea, unii israeliţi s-au infiltrat spre N, in partea centrala a
Neghebului, dar €a Mr mE pa@ a lor au tnaifiar sDle S si E de Ma@ Moan), ln@njurrd t€riroriile
rldeniitd tor enonite, @nite fi noabire, eE * ora.niaFr, recent ca regate stabile. Mai departe spre N, în
Trans-brdada, e ailau regnt€le rmorfie ale tui sron si oc pe care le-au atacat ca invadatori ostili. Forţele
de rezistenţă ale lui Sihon şi Og au fost zdrobite iar teritoriile lor au fost ocupate - acestea sînt teritoriile
cunoscute mai tîrziu ca Ruben, Cad ţi partea de E a lui Mânase. Cel puţin o parte a comunităţii
israelite !a acohod.t Ia modut asdr de vials inca bainie de trecerea Iordanului.
II. Aşezarea în Canaan
ltvels.e Iordanuhi a f6t urmată curînd de cuce. rirea şi distrugerea fortireţei *Ierihon. De la Ierihon eî au
înaintat spre centrai ţării, cucerind o fortăreaţă după alta. Egiptul nu mai putea trimite ajutor foştilor
vasali canaaniţi; Egiptul mai deţinea oarecare control nm' de.. lurud dMutu de pe c@sin de v .iu. gînd
în N pEnă la trecătoarea Meghido, dar chiar şi în. regiunea aceea ocupaţia filisteană (cea 1190 î.d.Cr.)
avea să constituie curînd o barieră pentru expan$le putelx eSjprene,
O coaliţie de cinci guvernatori militari ai fortâ-raţelor canaanite a încercat să-i împiedice pe israeliţi s e
bdreplE spc s di. inutr, derh cenb.l, und; Gabaonul şi cetăţile asociate din tetrapolisul hivit li s-au supus
ca supuşi-aliaţi. Coaliţia a fost înfrîntă cu desţivîrsire în trecătoarea Bet-Horon şi drumul spre S stătea
liber în faţa invadatorilor. Deşi armata de care de război a cetăţilor canaanite i-a împiedicat să ocupe
ionele de cîmpie, la scurtă vreme au ajuns să domine
şi sS ocupe podişul din centru şi din S, cît şi dealurile @r!d, ra N de c_hpi6 lret.
fibuile aE s.au .t%rt n N cu f6r separaF d€ triburile din centru] Canaanului de un lanţ de for tificaţii
canaanite din Cîmpia Izreel, înrinzîndu-se de la Mediterana pînă la Iordan. Tribul tui Iuda, în S, a fost
separat şi mai puternic de triburile centrale de fortăreaţa de la Ierusalim, care a rămas o enclavă 6aait5
tinp de 2o0 de ad.
InE.o tnprejMre rerorcatilE libuil€ dh N si dm centru şi-au unit forţele într-o revoltă împotriva
guvernatorilor militari din Cîmpia Izreel, care i-au adus treptat la o stare de servitute. Răscoala lor unită
a fost încununată de succes în bătălia de la Chison (cea 1125 S.d.Cr.), cînd o furtună neaşteptată a inun-
dat valea şi a scos din funcţie carele de război canaa-nitq, aşa îndt armata israelîtS uşor echipata a putut
să-i nimicească. Dar chiar şi în această împrejurare, cînd chemarea la luptă a fost transmisa la toate
triburile din N şi din centru, se pare că tribul lui Iuda nu a fost chemat întrucît era separat complet de
celelalte triburi.
Inr., o@zie ca aeasla, .tnd rtbuite tui Isr.el şi-au amintit de legătura lor prin legămînt, forţa lor unită le-a
permis să se împotrivească duşmanilor. Dar asemenea acţiuni unite au fosr rare. Scăderea pericolului
era urmată de obicei de o perioadă de asimilare a obiceiurilor canaanite. Această asimilare ducea la
căsătorii mixte şi la imitarea ritualurilor canaanite ale fertilităţii, aşa îhcît lahveh era conceput ca un
BaaJ, 7,eui ploii şi rodniciei, şi nu ca Dumnezeul părinţilor lor care i-a scos din Egipt ca ei să fie
„poporul Său special. Legătura legământului a fost slăbită în felul acesta şi israeliţii au devenit o pradă
uşoară pentru duşmani. Nu numai oraşele state canaanite au încercat sâ-i aducă într-o stare de servi
tute; din cînd în cînd sdemu incsiui de dincoto de Jordan, din 6nea moabitilor şi amorurilor cu care erau
înrudiţi, dar cele mai dezastruoase incursiuni erau cele ale beduinilor. Liderii care iau raliat în
asemenea perioade de suferinţă au fost .judecători" carismarici, iar perioada aceasta istorică este numită
de obicei „perioada judecătorilor"- aceşti oameni nu numai că iau condus la victorie împotriva
duşmanilor lor ci şi la loialitate faţă de Iahveh.
Cea mai mare şi cea mai recalcitrantă ameninţare la adresa independenţei israelite a venit însă dinspre
V. Nu la mult timp după ce israeliţii au traversat Loroanu, 3rupun de oan€ni ai mad< rin BUlele E?er şi
din ţinuturile de coastă s-au aşezat pe ţărmul de V al Canaanului şi s-au organizat în cinci oraşe-stat Ia
Asdod, Ascalon, Ecron, Gaza şi Gat, fiecare fiind guvernară de un seren - unul dintre „cei cinci
domnitori ai filistenilor". Aceşti *filisteni s-au căsătorit cu canaaniţi şi curînd au adoptat limba şi religia
canaanită, dar şi-au păstrat tradiţiile militare şi politice din ţara de Ettua. Dup€ e s.au iabilt tn
p€ntapotsut tor au început să-şi extindă stăpînirea asupra altor părţi ale Canaanului, inclusiv asupra
părţilor ocupate de israeliţi. Din punct de vedere militar israeliţii nu erau egali cu ei. Filistenii
cunoşteau prelucrarea fierului şi au păstrat-o ca un monopol al lor. Cînd israeliţii au început să
folosească unelte de Ser în agricultură, filistenii au insistat ea ei să meargă la fierarii filisteni ca să le
ascută. Aceasta era o modalitate de a se asigura că izraeliţii nu vor fi în stare să-şi facă arme de război
cu care să se răscoale împotriva stăpînilor lor.
631
ISNAEL

Grcboan I 93V30'910/09 Nadab 910/09-909/08 Ba€ta9o9lo&aa6/45 ELa 886/85-885/84 Zimri 885/84

Tibai 885/84-880 -i
Omri 880-874/73 J domnia lor se suprapune în perioada 885/84-880 Ahlb 474lrc.453 Ahaao 853-8S2
Ioram B52-841 Ichu 441-814/to
l@!az 314/13-793 \
loas 798-782/81 1 .,. , , . . „J .„_„:„,
Ieroboam H 782/81-753 domnia lor se suprapune în perioada 793/92-782/81 zzhsia 7s3-7s2
n
Salum752
Menahero 752-742/41 n
Pecahia 742/41-740/39 domnia lor se suprapune !n perioada 752-740/39 Pecah 740/39-732/31 Os
732/3I.?23/22
Dinastia hasmoneanâ Rededicarea Templului 164 f.d.Cr.
Ionatan 160-143 sit@n 143.135 IMHyr6u 135-104 a'isbholu 10<l-103 Alffidru tand4 103-76 Sslom
76-67 Arinobdu I 67-63
Hyrcanus n 63-40 Mltia6 A.tkpns 40-37 Dinastia irodianâ Irod (cel
Mare] 37-4 td.Cr.
Arh€bu4.l.d.ai-6d.cr. Ir.d AtrriB 4 ft,cr, , 39 d,cl. Filip 4 Î.d.Cr-34 d.cr. Ircd Agripe I 37.44 d.ct,
Tabel cronologic al domnitorilor Israelului pînă la domnia lui Irod Agripa I.
în cele din urma filistenii şi-au extins stăpînirea Cînd Samuel a îmbatrînit, problema succesiunii a
asupra Cîmpiei Izreel, ajungînd pînâ la Iordan. Deţi devenit acută. S-a ridicat o cerere generali de a
avea
suzeranitatea lor nu ameninţa existenţa izraeliţilor, ea un rege ţi în cele din urmă Samuel a acceptat
această
ameninţa identitatea naţionala israelită. Altarul legă- cerinţă ţi 1-a uns pe *Saul, din seminţia lui
Beniamin,
mîntului din vremea aceea se afla )a «Silo, în teritoriul ca să domnească peste ei. Domnia lui Saul a
început
lui Efraim, unde chivotul legămîntului era slujit de bine'"» ° repbcS promptă la atacul amoniţuor si
apoi
preori care descindeau din Aaron, fratele lui Moise. =" ° act™™ reuşită împotriva filistenilor din
podişul
Aceastăpreoţieaavutunrolconducatorîntr-orevoltă f1**1;^ vrem? Saul a acceptat îndrumarea lui
inter-tribalS tapotriva filistenilor, dar revolta a eşuat Samuel ta sfera rehgwasă lucrunle au mers bme,
dar
completatul a fost capturat, Silo si sanctu^l —JJ SSKi'SS'ffiiSR
au fost distruse iar preoţri din zona centrai au fi» ^^ „ Mt, qJ^ tntx-o încercare îndrăzneaţă
pracbc nmuap (cea 1050 Î.d.Cr.). Toate legăturile ^ îadan)Jcă de „ aduce ^bmile din N dincolo de
vizibile care uneau tnbunle lui Israel au dispărut ţi ctmpia Iireel, ca să unească Israelul. Strînsoarea
filis-
idenritatea naţionala a Israelului părea că va dispare tenilor asupra lui Israel a devenit mai puternică
decît
odatăcuele. oricînd (cea lOlOî.d.Cr.),
Faptd c, nu a dis"5rot ci dinporira a i!@t!t
mai viguroasă, s-a datorat caracterului ţi activităţii lui m. Davld şl Solomon
*SatnueI, cel maide seamă dintre liderii carismatidai Otoulcarea permis
Israeluluisăscuturejugulfilistean
Isrelului de ta Motse pin! la David. Sshuel, la fel @ a fct rDavid. h tlMbtu al nibului lui luda. c4 a
si Moise, a combinat func^ile de profet, preot şi jude- fost comandant militar pe vremea lui Saul şi
apoi
efitor; prin persoana sa el a oferit un centru de raliere luptător mercenar pentru filisteni. în urma
morţii lui
pentru viaţa naţiunii. Sub călăuzirea sa Israelul s-a Saul el a fost aclamat imediat ca rege al lui luda şl
2
întors la loialitatea legămîntului ţi odată cu întoar- ani mai tSrdu triburile lui Israel în totalitatea lor l-
au
cerea la devotamentul religios a venit ţi o renaştere a chemat să le fie rege, într-o serie de acţiuni
militare
spiritului naţional; după cîtiva ani israeliţii au putut strălucite el le-a dat filistenilor lovituri decisive
şi
să-i înMngâ pe filisteni pe acelaşi cîmp de luptă unde aceştia au devenit vasali ai lui David.
Cucerirea Iem-
fuseseră tofiînţi în mod attt de ruşinos. salimului în al 7-lea an al domniei sale a oferit
rega-
632
ISRAEL
. 3* 30:
z
7£fe=*&
Mt. GhilboB Beteaan .. e ° En-gannim Ibleam
G A D ,, "
olazcr
Seminţiile lui Israel.
ISRAEL
tului său o capitală puternică, situată strategic, cît şi un nou centru religios. Chivotul legămîntului a fost
adE trEpoi din eril ii a f6t iMblar ln nod solffi tn cond-Ehph de p€ Mi Sion, inlcuir Mi ttrziu d€ templul
lui Solomon.
Dupi coMlidad indepsddlei g su?Fma[ei israelite în Canaan, David a continuat să-şi extindă inFdd
prin .ueriri i plin diplotuFe, ajughd de la graniţa egipteana şi Golful Aqaba pînâ la cursul t!!€nor al
Euf€tului. Ast imperiu Ia Est n@ tenirc ftiui s5u sol(eo care a explotar Ia mn; resursele piintr-un
program grandios de construcţii şi prin întreţinerea unei curţi strălucite. Pentru o explGbE mi €ficintE a
relituhi din r€gaftl s5u el l.a împărţit în douăsprezece districte administrative noi caE au lnleuit @\ile
lrnp5rriri tibale si a cerur .! numai impozite mari ci şi muncă obligatorie Ia lucrările publice, chiar şi de
la supuşii săi israeliţi. fn cele dn urni powa a denit isupotubili. Catr€ stu-tjtul domiei ele mjoritate6
poposrelq supE si{u Edobindir indep€rddE iar dupr ']1ode s (@ 930 i.d,Cr,) tibuile lui Israel s-au
împărţit în două E8ate - paatul de N, lsael, ce a m6lar la loiati tatea faţă de tronul lui David, şi faţă de
regatul de S, ldda, torur din teritoriile dibalefl ale lu hita si Benia min, peste care au continuat să
domnească urmaşii lui David fi solonon ln capitala lor de la Iernsalih eru DMV),
IV. Regatul Israel
I€rcbdn, fondatorul noMrhiei F!.rat€ din N, a ridicat cele două sanctuare vechi de la Dan (în exlmibi€a
de N) {i s€el tin a!rcpiere de granib o luda) ta statutul de altare naţionale. în amtndouă aceste locuri
nişte viţei de aur constituiau piedestalul vizibil lerFu tMll invizibil El lli tahw (tunctie indeplinjt, de
heruvimn de au ln ]}npht din reirsalim) . La începutul domniei sale ambele regate evreiqti au f6i
invadat€ de esipeni sub condueE lui Ftac, ddeparec! reaatd deS aawrde sd€rit mi ndt, 3ia hcft dte.ior
resatul d€ N Fu s r.ebuit se e teamă de o încercare a dinastiei davidice de a redo-blndi @n$olul asupE
Enrorinor eisdure.
O ameninţare mai serioasă, însă, se profila din N. Regatul aramaic al Damascului, întemeiat în timpul
domid lui solomon, a ircepur ss abce reri.;ul israelit în jurul anului 900 Î.d.Cr. şi acesta a fost ircpurul a
100 de di de razboi inremitent tn care iehelul . lGt adu lnr.o riare dispdr!.
Securitatea regatului Israel a fost ameninţată de asemenea de frecvente revolte la palat şi de schimbări
diBtice. Nlfri dou! dimstii - @Le tnteneiae de otui (@ 33o td.ci) si rehu (cca 341 ia.cr.) - au dwr mi 6ult
de două generaţii. Fiut lui rmhoan a lo6t Minat de Baesa, bul din@ comddantii ar matei sale, în anul
care a urmat după urcarea sa pe bnj dlpi o domie de 20 de di a tui Bae$., tul sau a fost şi el victima unui
complot. Au urmat cîriva ani de lszboi civil ditr car. a je{t biNitd ONi.
otui a imien€i,t o noua epiratr lenm r€8atuI său la *Samaria. în plan extern, el şi-a întărit poziţia prin
supunerea Moabului, la E de Marea Moartă, şi plin fauirea uei aliantE enonie d Fenid:a. lnil stu AlEb s-
a cesntorir cu o prin!64 fdiciani, rzabela, şi a pus de asemenea capăt ostilităţii dintre Israel şl Iuda
printr-o alianţă care a durat p&iă la răsturnarea dinastiei lui Omri.
Bq€nciie en&i.le t€ caE le.a arls alianF cu Fenida au fost mari dar, în domeniul religios alianţa a dus la
o renaştere a închinării la Baal, Izabela avînd un rol important în această privinţă. Principalul apă rător
al închinării pure către lahveh a fost profetul *l!ie, care a condamnat de asemenea îndepărtarea casei
regale, în sfera socială, de la loialitatea vechiului l€s6rfit (ln .petal ir @zul lui Nabor din lzrell, ri n
proclamat sKrşitul iminent al dinastiei lui Omri,
Războiul cu Damascul a continuat în tot timpul itomiilor luj otui şi ale ljlmqnor sai, arare de 3 ei din
tinpul domiei lui A!ab, cld r€gn kheldui ai Damascului şi ai statelor învecinate au format o a-lianţă
militară pentru a se împotrivi invaziei regelui Asiriei, Salmanaser HI. Ei s-au luptat cu el la Qarqar, pe
obnt6 (3s3 l.d,cr.) şi el ru a inEdar din nou ţinuturile din V dedt peste 12 ani. Retragerea lui a fost
semnalul pentru destrămarea coaliţiei şi pentru reluarea ostilităţilor dintre Israel şi Damasc.
rxeminae c4i lui otui d.in t€rclb rui rehu (841 Î.d.Cr.) a fost urmată de suprimarea închinării oficiale la
Baai. Revolta a fost sprijinită de gruparea profeţilor, care nu aveau nici un motiv să îndrăgească familia
lui Omri. Dar această revoltă a slăbit considerabil regahn lui r$_&l h fata eltuilor aEmice si pribn aO de
ani ai diBtiei lli Iehu au fd ani de neîncetată tulburare pentru Israel. Nu numai teritoriile Israelului din
Transiordania au fost atacate de duf@i ci ii pbvinciile rte Nj atudj au in%dar Cîmpia Izreel şi şi-au
croit drum de-a lungul coastei MedneEn€i. .jungind spr S plid la cor. Is*lut r fost adus într-o stare de
disperare în 803 Î.d.Cr., cînd rcSele asirid Adad.Nildi m a inEdar Siria, a s*ii Danarcur ni i.a inps ribut.
peiu€ D.@culd alpE rui Israel a subit ti isEelilii au plrur pro6h dd această întorsătură a evenimentelor
recucerind multe dilte retltile !e @re atueii le llrere de t. ei.
In iot timpul !eannor de tulbmalellrere a exGiatde ti Ishel u on al crrui noEl fi tnoedere h ,,hwh nu sa
clinitit niciod.ti - prcIetul rEli*i. Pe bh! drephte ia putur spft regele lui Israel pe psnn d€ n€ne: „Carul
lui Israel şi călărimea lui" (2 împ, 13:14). Elisei a nuir av{nd p€ b@ o prczicee r vicbnei asuDra
arameilor.
Piie junatat€ . sNblui al 3t€ i.d.cr. a fosr martora la revenirea prosperităţii în Israel, în. special în timpul
lui Ieroboam n, al 4-lea rege din dinastia lui lehu. AmîndouS regatele evreieşti au fost scutite de atacuri
externe; Damascul a fost prea slăbit de asirieni ca să-şi poată relua agresiunea. Ieroboam a extins
frontierele regatului său şi bogăţia naţională a crescut mult.
Dar această creştere a bogăţiei naţionale a fost concentrată în mîinile unei secţiuni relativ restrînse a
popula{iei . negutolii losad ri prcpnebln d. pa rnht, .arc s.au nnbogiii pe sM FEnilor. Micn ?lop.ietari de
psrnnt €re pina atund îşi lucrau prc. priile ogoare au fost obligaţi în număr mare să devină 9erbi F
nGiile toi mi @i ale veinnor bosari. culrivînd pânuntul pe care-1 cultivaseră dndva în eaii-taE <te
ttup.ietari i.dependenii. Acat! dbparitate cresdhdă Intre două categorii de oameni liberi din Israel a fost
criticată de profeţi ca Amos şi Osea, cu alit hai mdt cu .it exproprid€ gracjlor de cIft bogaţi era
considerată o îndatorire religioasă. Profeţii au spus fără încetare că lucrul pe care-1 cere lahveh de Ia
popord s5u nu sLi jerde d€ animle hsreiate
634
ISRAEL
Ş"'-.. --O 'bQat HefeV.
*--J o>. -■ "Sihefn., X Sa măria
fi? o-.., -eucpi° °Tecoa '-,
Zaanan "'^. oMateda -'■---'—--_, "La'chiş : oBeth-zur"""-'"
„---Betşeba 'y
Kir-kareseth/N
■-v.-., r^--

Împărăţiile lui Israel ţi luda.

635
rsxAtL
ci neprihănire ţi loialitate faţă de legămînt, deoarece în lipsa acestora naţiunea va fi confruntata cu un
dezastru mai mare dedt orice dezastru a cunoscut pînă atunci.
prin 6ul 745 In.cr. diEda lul rehu s.a sriE ara cum a început - prin asasinat ţi revoltă. în anul acela
Tiglat-Pileser III a devenit rege al .Asiriei şi a inaugurat o campanie imperiala de cuceriri care, în mai
puţin de un sfert de secol, au pus capăt existenţei regatului Israel şi independenţei regatului Iuda.
Menahem, regele Israelului (cea 745-737 t-d.Cr.) a plătit tribut lui Tiglat-Pileser, dar Pecah (cea 736-
732 î.d.Cr.) a urmat o politică anti-asiri&nă ţi tn acest scop sa aliat cu Damascul. Tiglat-Pileser a
cucerit Damascul, a abolit monarhia şi a transformat teritoriul tn provinde asj-riană; partea de N a
Israelului ţi Transiordania au fost dezlipite de Israel ţi au fost transformate în provincii asiriene.
Păturile superioare ale populaţiei din aceste regiuni au fost deportate şi înlocuite cu emigranţi din alte
părţi ale imperiului asirian. Cind Osea, ultimul rege al lui Israel, a refuzat să mai plătească tribut
Asiriei, în urma insistenţelor Egiptului, el a fost întemniţat. Samaria, capitala sa, a fost cucerită în 722
Ld.ci d!p! u 6s€diu de 3 si d*nind edinta conducerii provinciei asiriene Samaria. A avut loc o altă
deportare - potrivit cronicilor asiriene au fost luaţi prizonieri 27.290 de oameni ■ în locul lor au fost
aduşi coldtsri sEeini.
V DroYl,.b SMaria
DeFrtaEA lrelitilor din teritoriile de N ri din ]|.tr-iordania a fost atit de completă tncît aceste teritorii şi-
au pierdut caracterul israelit. în provincia Samaria lucrurile au stat altfel; emigranţii au adoptat cu tim-
pul religia israelită ■ „legea Dumnezeului ţării" (2 împ. l7:26 s.m.). ti au t6t sinila ti chplei de i,aeliij
care nu au fost deportaţi; dar *samaritenii, cum au fost numiţi mai tîrziu locuitorii din provincia
Samaria, au ajuns să fie dispreţuiţi ca ţi corcituri rasiale şi religioase mai ales de către locuitorii din
Iuda dinspre s, lrEplnd i! speial de la sfr,:irul soldui al 6nea Ld.Cr.
Regele Ezechia al lui Iuda a încercat [cea 705 Î.d.Cr.) să reînvie unitatea religioasă a Israelului şi a
invitat locuitorii din Samaria sa vină la Ierusalim ca să se închine, dar această încercare a fost
zărdâmiciiâ de inEzia lui Sanlerib ln tuda OOr i.d,c!J. Un sk6 mai mare a avut acţiunea strănepotului
lui Ezechia, Iosia, care a profitat de scăderea puterii asiriene pentru a-şi extinde suveranitatea politici şi
reforma religioasă în regiuni care în trecut aparţinuseră regatului Israel {621 Î.d.Cr.). Faptul câ el a
încercat să oprească înaintarea faraonului Neco la Meghido este o dovadă suficientă a expansiunii
regatului său, dar moartea sa (609 Î.d.Cr.) a pus capăt speranţelor de reunifjcare a întregului Israel sub
sceptrul unui prinţ din casa lui David. Ţara lui Israel a trecut sub hegemonia Egiptului şi cqm rD Mi
rrziu sub @ a Aabitoniei.
S. paE c! bsbilni.nii du prlht ors:niea Ptovhci.,a asi.i.n! ln V DuD, asasin.r.a tu Ghedalia, guvernatorul
lui luda în timpul ocupaţiei babiloniene, ţara lui luda ■ cu excepţia Neghebului (care era ocupat de
edomiţi) - a fost adăugată la provincia Samaria (cea 582 Î.d.Cr.). Cucerirea persană (S39 l,i.cr,l nu a
prods nici o *h.imba; h privinţa aceasta, cu excepţia faptului că locuitorilor iui luda ailati d. Nebu.dner.r
ti sa emis sA !.
întoarcă ţi să se aşeze în Ierusalim şi în regiunile învecinate, care a devenit acum provincia separată
ludea, condusă de un guvernator numit de regele t4iei ('ruDA, vl.
Samaritenîi le-au făcut oferte amicale exilaţilor întorşi şi s-au oferit să coopereze la reconstruirea
templului din Ierusalim, dar aceste oferte nu au fost acceptate de iudeii care se temeau, fără îndoială, ci
vor fi copleşiţi de numărul mult mai mare al sama-ritenilor ţi care aveau de asemenea îndoieli serioase
cu privire^la puritatea rasială ţi religioasă a sama-ritenilor. în consecinţă, o separare îndelungată care ar
fi putut fi remediată cu acest prilej, a devenit ţi mai mare decît orieînd, iar samaritenii au folosit orice
prilej pentru a-i prezenta pe iudei îiitr-o lumină nefavorabilă în faţa autorităţilor persane. Ei nu au putut
împiedica reconstruirea ifemplului din Ierusalim, care a fost autorizată de către Cirus în 538 Î.d.Cr., dar
au avut mai mult succes la împiedicarea eforturilor iudeilor de a fortifica Ierusalimul, 'lotuşi, cînd
Anaxerxes 11-a trimis pe *Neemia în Iuda ca guvernator, în anul 445 US.Cr., cu îndrumări concrete de
a reconstrui zidurile Ierusalimului, samaritenii ţi ceilalţi vecini ai lui Iuda şi-au arătat supărarea în
diferite moduri, dar nu au putut Întreprinde nici o acţiune împotriva edictdli r€gal.
Guvernatorul Samariei în vremea aceea era *San-balat, care a rămas în funcţie mulţi ani. în anul 408
Î.d.Cr. el este menţionat într-o scrisoare de la comunitat€a evreiasca din Elefantjn (.PAprRUSUtu, rr. cl
în Egipt, care căuta să obţină bunăvoinţa fiilor lui Sanbalat pentru a obţine permisiunea de la curtea
Persid de a-şi reconstrui templul care fusese distrus într-o revoltă anti-evreiască ce avusese loc în urma
cu 2 sau 3 ani. Acest templu fusese construit cu mai bine de un secol în urma pentru a servi nevoilor
religioase ale unei comunităţi de evrei pe care regii egipteni din Dinastia a 26-a i-au aşezat la graniţa
lor de S, ca o barieră în calea incuisîuilor etiopiene, fnainte de a se adresa fiilor lui Sanbalat, evreii din
Elefanrin au încercat să obţină ajutorul marelui preot de la Ierusalim, dar acesta nu a acordat nici o
atenţie cererii lor; nu tuape lndoiald ca et n{ 6a de a.ord d €xistdra sui Empl! nd d cel de l. Iel@Iin. Fin
lui sanbalat . cum era de aşteptat, date fiind relaţiile dintre Samaria şi Ierusalim ■ au arătat mai mare
bunăvoinţă şi au obţinut permisiunea necesară pentru reconstruirea templului din Elefantin.
Faptul că evreii din Elefantin s-au adresat fiilor lui Sanbalat i ru tattlui lor $gereaz3 c{, d.6i s.trbatat
@nrinui rl fie glvfttor cu nM€t€, fiii sli rre. plineau multe dintre atribuţiile sale, probabil datorită vîrstei
sale înaintate.
papiruuile Elefanrin. .are ne o6erd injo@r! cu privire la comunitatea evreiască din Egipt sînt deosebn
de irtersn@ d*ree re pezinn u 8rp de evrei care nu arată nici un semn că ar fi fost influenţaţi de reforma
din zilele lui Iosia. în privinţa aceasta ei EÎnt în contrast puternic cu evreii care s-au uitare din exil la
Ierusalim şi în teritoriile învecinate. Aceştia din urmă, împreună cu fraţii lor din Babilon, au învăţat
lecţia exilului şi se caracterizau printr-o aderenţă strictă la Tbra, inclusiv acele aspecte ale legii care
erau considerate că disting poporul Legii de toate celelalte grupări. Ridicarea evreilor ca poporul Legii
în sensul cel mai strict al cuvîntului este asociată mai presus de orie c! luEEa lli rEzr6, sub @lllle@ c!
ruia
636

ISRAEL
SAMARIA
P '- ,_ D^amaria "' \ 1"'-,
HM Ghsrf7im' - . ■ "S
"lemsalim
UDE fe-A "
o Beth-zCtf...
\ ^p'
ftroel Di perioada dintre cefe doud trawment&
637
ISRAEL
legea din Pentateuh a devenit constituţia recunoscută a statu hirenplu iud.q s+usi autodrrgi mi mri a
curţii Peisiei.
Llee luj Eh (c.r a awr sprijinul deplin al lui Neemia, ca guvernator) a însemnat că probabilitatea
remedierii separării dintre samaritcni şi iudei s-a redus mai mult ca oricînd. Cu puţin înainte de anul
4001.d.Cr, un descendent din familia marelui preot de la lereIill, Mare, 5-a cssrtdit cu nica loi s;nb€la !
ţi a fost instalat de socrul său ca maie preot în vechiul Ioc sfint de pe Mt. Garizim, în apropiere de
Sihem, unde a fost construit un templu cu permisiunea regală. Cultul rival înfiinţat în felul acesta a
supravieţuit pînă în ziua de azi şi este bazat ■ în mod remarcabil - pe aceeaşi carte a Legii care este
recunoscuta şi de evrei.
IV. Sub macedoneni
CleriE Impsidui p€Far de cEft Aldandru @L Ma€ tu a prcds *limberj .oEtituljomre nici in sa@ia si nici
h luda. ?@te pbvin.ii erau ad ministrate acum de guvernatori greco-macedoneni în locul foştilor
guvernatori persani, iar tributul trebuia pldtit nonor sEpiitori 9i tu celor BIlj_ DiaspoF evreiască,
lăspîndită în tot Imperiul persan - Haman nu a exagerat când i-a descris pe evrei lui Xerxes ca fiind un
popor „risipit în toate ţinuturile împărăţiei" (Flt. 3:Al . a grsit a.u noi .ar€ in ere sa * stabilas.i, in slei.l
ln Aleh.dria ii Cirene In. fluenţele eleniste au început să-şi manifeste prezenţa prinEe ei, A6te inflre{e
au fost blre in @te direcţii; ne putem gîndi în special la situaţia evreilor din Alexandria, care vorbeau
greceşte şi care au avut nevoie de traducerea Pentateuhului şi a altor scrieri ale vt in linb6 g@cl ir
sel€l€ al 3,la qi al 2t€a fdcind asdel p6i!il5 cuoasteEa Dllm*ului ltri Israel de către lumea
pagină'(^TEXTE ŞI VERSIUNI, VD, Pe de altE tde a disrar o tenaint, de a imira unele trăsături ale
culturii eleniste care erau ţesute în nod ireepaEbil cu p.tgirnsmul ri caF au djtuur distift,E dinEE
'poporu] sFial.' al lui Iahwh d popoarele învecinate. Pînă unde a putut merge o familie evreiască
proeminentă în asimilarea fără scrupule a sp€.El6r nedffie al€ lieli sub tu@hjjle eleniste este arătat de
Josephus în istorisirea isprăvilor Tbbiazilor, care s-au îmbogăţit fiind stringători d€ impozite mi lndi
penrtu Ptolenei ii apoi Fnd Seleuciii.
Dintre dinastiile care au moştenit imperiu] lui AieFndi! ele dout cae au aida! irL DrinciEl jstoria
kraelullj sht diffitia Ptolemeilor, în Egipt, si cea a selesizilo!, cm a doninat siria si tr.ile de dituolo d€
EuIlai Din cmaNl 320 ptnr în 19*6 î.d.Cr. stEpliitu ptolemeilor sa inriE di! Egipt h Asia, ptn-5 la huii
Libandui d p€ .Gsra rdiciani, inclujv asupra Iudeii şi Samariei. în anul 198 Î.d.Cr. victoria Seleucizilor
de la Pardon, aproape de izvoarele Iorttdului, a Fdt ca Iudea si Sam.ia se 6e acM Eibutft Antiohiei 9i nu
Ale&rdriei, inffns€r€a suferită de regele Seleucid Antiochus III în faţa romanilor laMa8n6ta, ln aoul It0
Ld.Cr.. si rribunn nare qre ia f6t ihps a cauai o cftltcre somi . inrozjtelor elicitate d€ Ia supun sii, induiv
de ta €wei cu.l fiul său, Antiochus IV, a încercat să redreseze situaţia prin impunerea suveranităţii sale
asupra Egiptului (în cele două campanii din 169 si 163 t.d.Ci), rcmnn i-au silit să renunţe la aceste
ambiţii. Iudeea, la graniţa de w a regat'Ilj siu, a d*!ir acm o Esise de
importanţă strategică şi el a considerat că avea motive serioase să pună la îndoială loialitatea supuşilor
săi erei, h lft sfatuhi uo! sfedici ndnlelepli el a decis să abolească naţiunea şi religia lor distinctă, iar
punctul culminant al acestei politici 1-a constituit instalarea unui cult păgîn ■ venerarea lui Zeus Olim-
pianul (nume metamorfozat de evrei în „uiîciunea pustiirii") - în Templul de la Ierusalim în luna
decembde . ddui 167 ld.Ci Templul $mrit@ d€ !e Garizim a fost transformat de asemenea în scopul
@ririi iui ze6 Y€ni6.
M vremea aceasta mulţi evrei evlavioşi au suferit mai degrabă martirizarea decît să-şi abandoneze reli-
gia. Alţii au luat arme şi s-au răsculat împotriva stă-pinitorilor. PrinEe amea.6tia dir ms sau tnlorihailat
tunbrnsti faniLiei p@!en r Frdnoreild, ondlni de Matatia din Mo<lin $ cei cinci fii ai sii. Dine ei !a
Marcar Iuda Ma@b€d, u lider tresut, cm a erclat h războiul de guerilă. Succesele sale iniţiale împotriva
forţelor regale au atras pe mulţi compatrioţi sub cond!@e , incluiv u nun;! naE d€ oarcni d. laviosi din
kr@l naidift CHASIDEEM), .are iiau dat seama că rezistenţa pasivă nu era suficientă în faţa ami,Frn
preEnte la adr*Fsiva etisteDtei lor Mlioftle şi religioase. Regele a trimis împotriva lor armate mai Mn,
dar $ acde au fost lnvje piu tadica ne€! t€ptat a lui Irda d a luptio.ilo. s:i.
Regete ti,a d.t sd@ cd Edica s a €lut si llda a fost invitat să trimită ambasadori la Antiohîa pentru a
discuta condiţiile păcii. Antiochus avea planuri milirae pentru rftudirea erirodilor s&siomre h par tea de
E a rcaatdli €! $ ela inp.nant sd sjurss ra o in!€le3e€ ll Branjp egipteană. Condiţia de bsza a evreilor a
fost - cum era şi firesc - retragerea completă a interdicţiei cu privire la practica religioasă evreiască.
hcrul ac6b a fost acplaq s€ilo! li sa pemt saşi practice religia strămoşească. Concesia aceasta a fost
urmată imediat de curăţirea Templului de cultul idolatru instalat în el şi de resanctificarea lui în scopul
vene.erii sfuSrechi a Duhrezeui lui rsra€I. SdnctificaE Tenpldui la shrrirrl anului 164 id.Cr, (@llmorat
de atwi lncolo de sirbAt@ HaNk. kah; c/. I@n 10:22) !rcbabil ce .u a f6t inctu, n1 r€tmn !i.ii, dar
pbbabil cr a f6t aeeptata @ u fapt împlinit
r€fte clrtud a ddelit clar ce luda si '"t"rir;;farii si urmaşii săi nu erau mulţumiţi numai cu cîştigarea
libertăţii religioase. După ce au avut acest succes prin forţa armelor, ei au continuat lupta pentru a
cîşuga independenţă politică. Sanctificarea Templului a fost urmată de fortificarea muntelui Templului,
peste cetă-fuia Acra (*IERUSALIM, tV) care era păzită de o garnizoană regală. Iuda a trimis trupe
înarmate în Galileea, Transiordania şi în alte regiuni unde erau comunităţi evreieşti izolate şi i-a adus
pe locuitori în siguranţă în acele părţi din Iudeea care erau sub controlul forţelor sale.
O aenere. rucc6irc de a.rilni 6tile nu Dutea fi trecută cu vederea de către stăpînirea Seleucidă şi mai
multe armate au fost trimise împotriva lui Iuda. Iuda a nuit în luptă in ?limnEa anului 160 i.d.cr. qi
p.ntu o en€ e p5@a .a a f6t pierdfti caua penbu @!e a lupat €t. Dar eveninentete au i6r favolabile
@orilor sei, Moarr€ lui Anrio.hs IV în anul 164 Î.d.Cr. a fost urmată de o perioadă lungă de rrzboi civil
inremiMt in in*riul s.lercid tnrF rivali pretendenţi la tron şi partizanii lor. Ionatan,
ISRAEL
fratele lui Iuda, i-a luat locul în calitate de lider al insurgenţilor şi a stat în umbră pînă cînd vremurile
au fost favorabile iar atunci, printr-o manevră diplomatica, a cîjtigat o victorie rapidă şi uimitoare. în
anul 152 î.d.Cr, Alexandru Balaş, care a revendicat tronul Seleucid En temeiul faptului că era Sul Iui
Antiochus IV (validitatea acestei revendicări este greu de stabilit), 1-a autorizat pe Ionatan să-şi
menţină forţa militară £n ludeea şi 1-a recunoscut ca mare preot al evreilor; în schimb Ionatan i-a
promis sprijinul său.
Antiochus IV a început intervenţia sa în problemele religoase ale evreilor, care în cele din urmă a dus la
ridicarea Hasmoneilor, prin destituirea si numirea unor mari preoţi după bunul său plac, sfidîrid
obiceiul strămoşesc. Acum un Hasmoneu era în situaţia de a accepta funcţia de mare preot de la un om
al cărui drept de a acorda aceasta funcţie era bazat pe pretenţia sa de a H fiul şi succesorul lui An
tiochus IV. Unde erau idealurile înalte cu care a început lupta?
Grupurile pioase care au acordat ajutor hasmoneilor într-o vreme cînd se părea că libertatea religioasă
putea fi dobîndită numai prin forţa hasmoneilor, au fost înclinate să se mulţumească atunci cînd acest
scop a fost atins şi au devenit tot mai critice cu privire la ambiţiile dinastice ale hasmoneilor. Dar nici
un aspect al acestor ambiţii nu le-a displăcut mai mult ca ţi faptul că hasmoneu şi-au însuşit funcţia de
mari preoţi. Unii au refuzat să recunoască drept legitimi orice mari preoţi care nu făceau parte din
familia lui Ţadoc şi aşteptau ziua cînd fiii lui Ţadoc aveau să oficieze din nou Emr-un Tfemplu curăţit
(*SULURILE DE LA MAREA MOARTĂ), Unei ramuri din familia lui Ţadoc is-a permis să
întemeieze un templu evreiesc la Uontopolis, tn Egipt şi sa funcţioneze ca mari preoţi acolo; dar un
templu în afara teritoriului Israelului nu-i putea mulţumi pe acei hasidim care aveau un respect înalt
pentru Lege.
fn anul 143 Î.d.Cr. Ionatan a fost prins şi omorît de rivalii care revendicau stăpinirea regatului Seleucid,
dar a fost succedat de fratele său Simon, sub conducerea căruia evreii au obţinut independenţă totală de
sub jugul paginilor. Această independenţă a fost acordată într-o proclamaţie a regelui Seleucid
Demetrius n în luna mai a anului 14 şî.d.Cr., iar evreii au fost scutiţi de obligaţia de a plăti tribut. După
acest succes diplomatic Simon a căutat să reducă ultimele vestigii ale stăpînirii Seleucide in ludeea -
fortăreaţa Garară (Gheîer) şi citadela din Ierusalim. Demetrius pornise într-o expediţie împotriva
părţilor şi nu a putut să întreprindă nici o acţiune împotriva' lui Simon, chiar dacă ar fi vrut. Simon a
primit onoruri simbolice de la concetăţenii săi recunoscători pentru libertatea şi pacea pe care le-a
obţinut pentru ei. La o întrunire a adunării poporului evreu în luna septembrie a anului 140 Î.d.Cr., s-a
decretat - luînd în considerare realizările patriotice ale lui Simonşi ale fraţilor săi care l-au precedat ■
ca el să1 fie numit etnarh sau guvernator al naţiunii, comandant suprem al armatei şi mare preot
ereditar. Această triplă autoritate a lăsat-o moştenire urmaşilor şi succesorilor săi,
Simon a fost asasinat ia lerihon în anul 134 î.d.Cr. de carre ginerele său Ptolemeu, fiul lui Abubus, care
a sperat să apuce puterea supremă în ludeea. Dar fiul lui Simon, Ioan Hyrcanus, a dejucat planurile
asasinului şi a ocupat el poziţia de succesor al tatălui său.
Regele Seleucid Antiochus VH, care a încercat sâ-si reafirme din nou autoritatea asupra Iudeii în
ultimii
ani ai vieţii lui Simon, a reuşit să impună un tribut lui Ioan Hyrcanus pe prima perioadă a domniei sale.
Dar moartea lui Antiochus VII în bătălia cu părţii din anul 128 Î.d.Cr. a pus capăt stăpînirii Seleueide
asupra Iudeii.
VII. Dinastia Hasmoneilor
In anul al 7-lea al Iui ioan Hyrcanus, statul independent al Iudeii era bine consolidat ■ la 40 de ani după
ce Antiochus IV abolise vechea constituţie ca stat-templu autonom în cadrul imperiului. Devotamentul
f^stdim-Hot, geniul militară! lui Iuda şi diplomaţia lui Simon, alături de dezbinarea erescîndă şi
slăbirea stăpînirii Seleucide, au însemnat pentru evrei (după toate aparenţele exterioare) mai mult decît
pierduseră din ca uza lui Antiochus IVt Prin urmare, nu este de mirare că primii ani de independenţă
sub conducerea lui Ioan Hyrcanus au fost priviri de generaţiile de mai tîrzîu ca un fel de epocă de aur.
Pe vremea lui [oan Hyrcanus a avut loc ruptura finală dintre majoritatea /i"îfd&7!-iior şi familia Has-
moneilor. Ioan a fost ofensa t de obiecţiile lor cu privire la însuşirea poziţiei de mare preot şi s-a
despărţit de ei. De atunci încolo hasîdtmii apar în istorie ca şi partidul ""fariseilor, deşi nu este cert dacă
acest nume se datorează faptului că s-au retras (ebr. p'rtistm, „cei separaţi") din alianţa anterioară cu
Hasmoneii, aşa cum s-a presupus frecvent. Ei au rămas în opoziţie faţă de regim timp de 50 de ani.
Acei lideri religioşi care au sprijinit regimul şi care a u deţinut locuri în consil iul naţional apar cam în
aceeaşi vreme şi sînt numiţi *saduchei.
Ioan Hyrcanus a profitat de slăbirea tot mai mare a regatului Seleucid pentru aşi mări propria putere.
Una dintre primele sale acţiuni după dobîndirea independenţei Iudeii a fost invadarea teritoriului sama-
ritean si asedierea Samariei, care a rezistat timp de un an, dar apoi a fost cucerită şi distrusă. A fost
cucerit de asemenea Sihemul, iar altarul samaritean de pe Mt. Garizim a fost distrus. Samaritenii au
cerut ajutor de la regele Seleucid, dar romanii l-au avertizat pe acesta sa nu se amestece. Hasmoneii,
întT-o primă fază a luptei lor, au făcut un tratat de alianţă cu romanii si acest tratat a fost înnoit de [oan.
în partea de S a regatului său Ioan s-a luptat cu idumeii, cucerindu-i şi forţîndu-i să accepte tăierea
împrejur şi să adopte religia iudaică. El a cucerit cetăţile greceşti din Transiordania şi a invadat Gali-
leea.
Lucrarea lui în Galileea a fost continuată de Hui si succesorul său Aristobulus I (104-103 î.d.Cr.), care
i-a forţat pe galileenii supuşi să accepte iudaismul, la fel cum racuse tată] său cu idumeii.
Potrivit lui Josephus, Aristobulus şi-a dat titlul de „rege" în loc de acela de „etnarh", cu care (din cîte
ştim) se mulţumiseră bunicul şi tatăl său, şi a purtat o coroană ca semn al poziţiei sale regale. Nu încape
îndoială ci el a sperat, în felul acesta, să se bucure cte un prestigiu mai mare în faţa vecinilor săi pâgîni,
deşi monedele sale îl numesc - în termeni mai familiari supuşilor săi evrei - „Iuda marele preot".
Aristobulus a murit (probabil de ftizie) după o domnie de un an şi a fost succedat de fratele său
Alexandru lannaeus (103-76 î.d.Cr.), care sa căsătorit cu Salome Alexandra, văduva lui Aristobulus. Cu
greu neam putea imagina un mare preot mai nepotrivit ca şi lannaeus. El a îndeplinit ritualurile cerute
IARAIL
de funcţia sa sacră cu prilejul ceremoniilor importante •şi a făcut lucrul acesta într-un mod care să
jignească intenţionat sentimentele multora dintre supuşii săi mi reliSiosi (in sle.ial ate f.rbenor).
D{ mbitia @ mai mare a domniei sale a fost cucerirea militată. Urmărirea acestei politici a avut multe
consecinţe negative pentru el dar, către sfîrşitul domniei sale, el a adus sub stăpînirea sa practic toate
teritoriile care fuseseră teritorii israelite în zilele de aur ale istoriei naţiunii sale - preţul pe care 1-a
plătit a fost ruinarea tuturor valorilor din moştenirea spirituală a poporului său.
Cetăţile greceşti de pe coasta Mediteranei şi din ltasioddn au f6t tirte rpedale aL at4ului s!u; le-a asediat
pe rind ţi le-a cucerit, aiâtînd prin vandalismul său neîndurător crt de puţin îi păsa de valorile
civilizatiei elante El a a@t € nod€l d€ viar! prinţişorii elenişti cruzi din Asia ds V Ura nutrită faţă de el
de mulţi supuşi evrei a atins un asemenea nivel încît atunci cînd a suferit o înfringere dezastruoasă în
faţa armatei Naba taenilor în Transiordania, în anul 94 S.d.Cr., ei s-au revoltat împotriva lui ţi au cerut
ajutor diar de ra rqele Sele(id DdeEiE UI. Dar aLd supuşi evrei ai lui lannaeus - oricîT de mult le
displăcea el - au considerat că intervenţia unui rege Seleucid ca sl ajute o @lr! tnpottiE uui tlebru al
tanitiei rldno@ilor €a de retol€Et p6eu paEioti.Dul lor; et s.au orerit s, spnjhe @ua Gselui lo! Fitu la
strîmtorare şi l-au ajutat să înăbuşe revolta ţi să izgonească trupeie Seleucide. Barbarismul răzbunării
lui lannaeus împotriva conducătorilor revoltei (între care este evident că s-au aflat unii farisei de
seamă) a fost pomenit multă vreme cu oroare.
lannaeus a lăsat regatul sau moştenite văduvei 6a1., salore AleErdra, cd a doMit tnnp de 9 ad Funcţia
de mare preot a lăsat-o fiului său mai mare, Hyrcanus II. într-un aspect important regina a schimbat
complet politica predecesorilor săi; ea s-a împriet6it d fariEii $ a a@rd.t atenlie s&tului lor ln rot
timpul domniei sale.
Moartea ei în anul 67 Î.d.Cr. a fost urmată de un rlzrbi cilil bEe sprijinitorn ebr doi 6i ai ei ttlr canus II
şi Aristobulus U, ca să obţină puterea supremă în ludea, Aritsobulus a fost un prinţ Hasmonean tipic -
ambiţios ţi agresiv; Hyrcanus era lipsit de perEona-litate si era manevrat cu uşurinţă de către cei care i-
au Arijinit $mndicarile ln prcprid lor ieE, iar .tinte actia p€sElitare dminant a tet idwed Antipater, al
cărui tată fusese guvernator al Idumeii pe timpul iui lannaeus.
Rlzboiul civil dirrre ei doi ila6 ri ranihii lor a fost oprit de romani în anul 63 Ld.Cr., în inprejurări c@
au ps capdr indep.nderFi de !cd! d@ta a Iudeii sub conducerea Hasmoneilor.
VIII. Supremaţia romană
fn anul 66 Î.d.Cr. senatul ţi poporul roman au trimis pe cel mai strălucit general din vremea aceea,
Pompei, ca să pună capăt eu succes războiului pe care-1 purbell .! irtemit€nF tinp de Mi bire de 20 de
di cu Mitridate, regele Pontului, care-şi formase îti V Asiei un imperiu din teritoriile regatului Seleucid
aflat în descompunere si din statele învecinate. Lui Pompei nu i-a trebuit mult timp ca să-1 Snfringă pe
Mitridate (care a fugit în Crimea şi s-a sinucis acolo); dar după această victorie Pompei s-a văzut
confruntat cu necesitatea reorganizării vierii politice a Asiei de V. în anul
64 Î.d.Cr. el a anexat Siria ca provincie romană şi a f6t lnvitat d€ difedte psrnide dh stantl tuda@ li sjl
intervină în problemele lor şi să pună capăt războiului civil dirc 6n Lui latueu.
Datorld abiutlfii cu e Antiparer a e€lsr situaţia, partida care H favoriza pe Hyrcanus sa arătat dornică să
coopereze cu Roma şi astfel Ierusalimul şi-a deschis porţile pentru Pompei în primăvara anului 63
Î.d.Cr. templul, însă, care avea fortificaţii separate şi care era ocupat de partizanii lui Aristobulus, a
rezistat ta asediu timp de 3 luni pînă cînd a fost cucerit de Pompei.
ludeea a devenit stat tributar Romei. Acest stat a fost privat de cetăţile greceşti pe care regii Hasmonei
le-au cucerit şl le-au anexat, iar samaritenii au fost eliberaţi de sub stăpînirea iudeilor. Hyrcanus a fost
confirmat ca mare preot şi conducător al naţiunii; dar el a trebuit să se mulţumească doar cu titlul de
„et-narh", deoarece romanii au refuzat să-1 recunoască depr rEaE. Artip.ter . cdrhet s!-l sprijire, hor&t
să exploateze m folosul său această întorsătură a evenimentelor care (trebuie să recunoaştem) a coincis
rn re s&wl d aEnrajul ludeii
Aritsobulus şi familia sa au încercat în repetate rînduri să instige la revoltă împotriva Romei pentru a
prelua ei puterea în [udeea. Totuşi, timp de mai mulţi ani aceste încercări s-au dovedit nereuşite. Guver-
natorii romani oare s-au succedat au stipînit cu fermitate ludeea şi Siria, deoarece aceste provincii se
aflau acum pe graniţa de E a Imperiului roman, care se învecina cu imperiul rival al părţilor. Importanţa
sbat€gic, a actei Egiui poate fl e€lu15 prin nuljrul MF de peFDlit!$ doniE.te din Gtoria romană care au
luat parte la istoria Iudeii în aceşti ani - Pompei, care a anexat [udeea la Imperiul roman; Crassus, care
în calitate de guvernator al Siriei în S4-S3 IA.&. a jefuit Templul din Ierusalim şi multe alle r€nple din
sirjr paEu a sEinsE bsni$ penin războiul împotriva părţilor, dar care a fost înfrînt şi omorît de părţi la
Carrhae în anul S3 E.d.Cr.; lulius Cezar, care a devenit stăpînul lumii romane după înfringerea lui
Pompei la Pharsalus m anul 48 ţ.d.Cr,; Cassius, un lider al asasinilor lui Cezar, care în calitate de
proconsul al Siriei începînd din anul 44 Î.d.Cr. s-a dor€dlt u aeuplilor fsalciar al ludeni Antodu, .e a
ddi@t pDvirciile rle E al€ ispsiului dupe ce, împreună cu Octavian, a înfrînt pe asasinii lui Cezar şi
urmaşii lor la Filipi, în anul 42 Î.d.Cr.; Octavian însuşi, care a înfrînt pe Antoniu şi Cleopatra la Acţiuni
in dd 31 l..l.Cr. qi dupi aceea a s@!ds lMea romană singur ca împăratul Augustus. în tot timpul
vicisitudinnor rrzboiului civil blE tj a drboidui extern, Antipater şi familia sa au avut ca politică
s"rijili@ r€pr.btantului prircipd .l puie.n rc. mane h E, indifeEnt .ine a fcr qi indif.mt dir c. p.itd ot@
&@ parte. lulis Cear, h sleial, . avut motive sâ-i fie recunoscător pentru sprijin lui Antipater cînd a
asediat Alexandria în iama anului 48-47 î.d.Cr, şi de aceea a conferit privilegii speciale nu nlmi bi
Aniiet€r ci si ereild.
Această încredere pe care romanii s-au obişnuit să o aibd h f.milia lnl Anipater s,! Dnile.tar h nod
remarcabil în anul 40 Î.d.Cr., cînd părţii au invadat Siria şi Palestina ţi i-au permis lui Antigonus,
ultimul fiu al lui Aristobulus II care a mai rămas în viaţă să redobîndească tronul hasmoneilor şi să
domnească în calitate de rege şi mare preot al evreilor. Hyrcanus H

640
ISRA.EL
a fost mutilat astfel tncft să nu mai poată sluji niciodată ca maie preot. Antipaţei era mort, dar s-a făcut
o tt!@ de a lrinde d de a lichid. fahilia. Un ftl Phasael, a fost prins şiomorît, dar Irod, cel mai capabil
dintre fiii lui Antipsrd s.a etuigiar la Ross. unde senatul 1-a numit rege al iudeilor, în urma insistenţelor
lui Artontq {i Octavian. Lu i-a !*nit a.M niiillE să recupereze Iudeea de la Antigonus [pe care coman-
dantul roman din Siria 1-a lăsat In pace tind au fost izgoniţi părţii invadatori) şi să conducă regatul po-
trivit cu interesele romanilor, tn calitate de „prieten ţi aliat". Misiunea nu a fost uşoară şi încheierea ei
cu succes în anul 37 Ld.Cr., după cucerirea Ierusalimului în urma unui asediu de 3 luni, a atras pentru
Irod ura supuşilor săi, ură pe care nu a putut-o îndepărta nici un efort al său. Antigonus a fost trimis în
lanţuri la Antoniu, care a poruncit sa fie executat. Irod a încercat s!-ri lacl lesitins lozida in faF milor
prin faptul câ ea dletorit .u Mariare, o p.in16i din fddlia H@nelo, dar ac4t6 crraorie !u a licut dert s5
sporească problemele sale.
Poziţia lui Irod a fost precară tn primii 6 ani ai domniei sale. Deşi Antoniu i-a fost prieten şi protector,
clepoth do@ s, jrcludi lud@ ln re$tul ei, ia fel cum au făcut strămoşii ă Ptolemei, ţi a încercat să
folosească în acest scop influenţa pe care o avea pe lingă Antoniu. fnfringerea lui Antoniu ţi a
Cleoparrei în anul 31 î.d.Ci. şi confirmarea lui Irod ca rege de către cuceritorul Augustus a adus
oarecare uşurare pe plar er:teh, .lar lini$€ intern a. @ntinut .t.i lip. sa*i attt h eEuile laniliei $le dt ri ln
eladile sale cu poporul evreu. Cu toate acestea el a guvernat I!d@ @ o hlnl de fia, dljnd inteele Ronei
mi bine decît ar fi putut-o face un guvernator roman. (P€ntru 6lte deBlii d privir l, domias, |IRoq 1)
Cînd Irod a murit în anul 4 î.d.Cr., regatul său a fost împărţit între cei trei fii ai săi care erau în viaţă.
Arhelau a guvernat Iudeea şi Samaria ca etnarh pînă fa anul 6 d.Cr.; Antipa a guvernat Galilea şi
Pereaca terrarhpînă ia anul 39 d.Cr.; Filipaprimitcatetrarhie teritdirl la E ti NE d€ MaE cslile4 p. @ tatil
s5u 3 pacificase în interesul împăratului roman, ţi a domnit acolo pînă la moartea sa în anul 34 d.Cr.
(*IROD, 2, 3; rFILlP, 2.)
Artipa a noftenit litru bnn agdi@ politicl a tatălui său ţi a continuat sarcina ingrată de a promova
interesele Romei în tettarhia sa şi în regiunile înveciMte. Arhelaq lnsr, a ho$enit dbare brutalitsr@
tatlui s5s <la! nu 9i 8€nin l!i, ti cu$d i.a adE pe supuşii săi într-o asemenea stare încît au cerut împă -
ratului roman să-1 îndepărteze, ca să prevină în felul acesta izbucnirea unei revolte. în consecinţă,
Arhelau a fost detronat şi exilat, iar etnarhia sa a fost restructurată ca provincie romană de gradul al
treilea. Pentru a putea stabili tributul anual care urma să fie plătit visteriei imperiale, guvernatorul
Siriei, *Quirinius, a fâcut un recensămînt în Iudeea şi Samaria. Acest re-censămînt a provocat răscoala
lui 'Iuda Galileanul şi, cu toate că revolta a fost zdrobită, idealurile ei au supravieţuit în partidul
*zeloţilor, care susţineau că plsta tributultrl dtn Cea. eu dEE orice alt donnitor păgîn era un act de
trădare faţă de Dumnezeul lui Israel.
După recensămSnt, Iudeea (cum era numită provincia alcătuită din Iudeea şi Samaria) a primit ca 8!
vt@tor u prefet Ac€qti prefeli sau ruqi de împărat şi erau supuşi supravegherii generale a guver-
Erqilor Siri€i Primn prcfeti rcmni au adirat pririlesid de a nhi F MrEle pFt al Isnelutui -privilegiu care o
dată cu sfîrşitul dinastiei Hasmo-milo! a f6t €@iiat de IrDd si Arhelau. Prefetii virddu fieia sfinte elui
@e etea @i bile ti, de acs, pGtigid religic al tulcfEi a s.tzut f@ne mult. Prin virtutea funcţiei sale
marele preot prezida peste *Sanhedrin, care administra problemele interne ale naţiunii.
Dnie prif,di pEfe.ti 3insarul al c!rui nme re este bine cunoscut este Pontius *Pflat, ai cărui caracter dur
şi încăpăţînat este descris în scrierile lui Jose-phs $ Filon . @ se no Mi '@lion:n rclul !e @a 1-a avut în
naraţiunea NT. El a construit un apeduct nou ca să aprovizioneze Ierusalimul şi Templul cu apă mai
bună, ilustrînd în felul acesta beneficiile materiale ale stăpîniiii romane; jignirea sentimentelor
religioase al e.wilor prin f.ptul cA a ituisbt ep6 reup.rgrii cheltuielilor o bad din visteria Tsnplului
ilstrazi un aspect al stapînirii romane care a constituit cauza principală a revoltei din amil 66 d.Cr. - şi
anume lipsa de înţelegere a multor guvernatori pentru sentiment€le popdrdei l@l€,
Pentru o pdi@<lt *uri5 d€ timp, lntle a.n 41 ti 44, ludea s-a bucurat de o uşurare binevenită de sub
administraţia prefecţilor romani. Irod Agripa I, un nepor 31 lli lod el MaE {i MariaMe, caruia nnparatul
cais i.a dat fo6ta teFalnje a luj Filip ca reaet în anul 37 d.Cr. (mărită prin adăugarea Galileii si
Pereiiînanul 39 d.Cr, după detronarea şi exilarea lui Artip.), . prinit ln .nul 41 d.cr de $ra rrntdraid
claudiu, I!d@ 9i sa@ia ca o nouă extindere a Egatdui sau ('IROD, 4), Datoriri ddendmlei ele dh
Hasmn.i (!rin Mart!!@) el a r6t tldr4sit de supuşii evrei. Dar moartea sa neaşteptată în anul 44 d.Cr,,
cînd era în vîrstă de 54 de ani, a determinat emirea prcvirctei rud€ea (c4 acu irclud@ c.li-leea şi
Samaria) sub conducerea guvernatorilor romani, numiţi acum procura tori, deoarece fiul lui Agripa,
Agripa cel Ttnăr ("IROD, 5), era prea tînăr pentru a i se încredinţa responsabilitatea regală a tatălui său.
A fost făcută totuşi o concesie pentru evrei: privilegiul de a nhi maEle prct, p€ or AeriF Ia m.itenit de la
prefecţii care l-au precedat, nu a fost dat procuratorilor 4 au llmt drps el ci a lcr dat milndi lEtehi 5ru
Irbd de Chalci. qi apoi (dut6 E@nea aelui lrld 1n ed 43 d.C.) lui Aeripa cel fini..
DC. Sfîrşitul celei de-a doua confederaţii
tn rihpui elor aprcdmtiv 20 de @nfcdeEdtani care ir llfut după moartea lui Irod Agripa I problemele s-
au înmulţit în. Iudeea. Poporal, în general, a găsit mai greu de a@ptat inp@e din tn a puuatorilor, d adt
mai mult cu cît avuseseră pentru o scurtă perioadă un rege evreu; procuratorii înşişi au făcut prea puţin
p€nEu a coEilia strtittHrel€ suputiloi lor P@e@i. Pu avut loc o serie de revolte stîmite de mai mulţi
pseudo-M6i. cM . fos rTelda, care a fost omorit de u detaşament de cavalerie trimis împotriva lui de
procura torul Fadus (44 -46d.CrJ, sau stîmite de lideri zeloţi cm au f6i l6@v qi 6i6@ (doi fii ai lli luda
Cal! leanul), crucificaţi de procuratorul următor, Tiberius Idis Alexffdiu (4644 d.C..), Faptut cl Alemdiu
era un evreu renegat, vlăstar dintr-o familie evreiască ilustră din Alexandria, nu a contribuit la
împăciuirea evreilor din Iudeea.
In timpul procuraturii lui Fadus şi Alexandru Iudeea a fost afectată grav de foametea menţionată în
541
ISRAEL
Fapt. 11:24. J*phs *rie cA !lem, r€CiM Mmi din Adi.b€n€, la E de T\qru a cupahr gliu din Esirr 9i
shelin€ din citn Fntru a aju6 c! a€t prilej poporul hfotutat din lud@. Fanilh FgaE din Adi.. bene era cea
mai distinsă familie de prozeliţi evrei din perioada aceea; de fapt, unii dintre ei au luptat alături de evrei
în războiul împotriva Romei care a izbucnit (nanul 66 d.Cr.
în timpul procuraturii lui *Felix nemulţumirea a d@t id Iuds. Felir a pomir plin de *rgie se cNle
pbvincia de grupujle de isugenii Fi h6sujr€ lui severe împotriva lor au avut un succes temporar, dar a
înstrăinat o mare parte a populaţiei, în ochii drcE iclr8€ntii nu enu dinilrli ci patriod.
ulrinii ani 3i pdlFiuii lui !€lix au fd Ercati de revolte feroce ale păgînilor ţi evreilor care locuiau in
C€a@, Eblle iste din displre d privire la rriv€gii civne, Felix ia Fimis F conalcriorii an. belor părţi la
Roma pentru ca problema să fie judecată de brplrat, id el a f6t rdle@r!rcblda $i Inleuit ln tuncde de
Festu (59 d.c!.), Dnpuia da c€aea a fGt tranşată în favoarea paginilor şi resentimentul evre-nor, cuplar
cu expl@area riutcjesb a victoriei lor de către pâgîni, a fost unul dintre factorii care au dus la qplozta
dh alul 66 d,Cr.
*Fesrus a fost un guvernator relativ drept şi blînd, de a mutt pe .l^d €E in Iudie in anrn 62 d.Cr.. i,ar cei
doi tucceri .i sai Albins ti Floru, prin liSMa persistentă a sentimentului naţional si religios al evre-îlor,
au făcut jocul extremiştilor anri-romani. Ultima Pnrtlta carc a mllrt paharul a f6r sacilegiul @nij de
Flffi ctrd a lut 17 tala4i din visteria Tendduj, Acest fapt a provocat o revoltă care a fost înăbuşită cu 6!
1ia valwe de si!3€. Elemtele nodd.te din FPor, ajuEre de dli^n Agripa, 5u sr-tuir !E @neni la E!ilr@,
da! poporul nu eE dbpE sl dulF!E de eL Au tăiat comunicaţiile între fortăreaţa Antonia şi cur ţile
Templului, iar căpitanul Templului, care era liderul partiddui rlzboitric din lel@lia a Enmrat oficial să
mai asculte de autoritatea imperială şi a pus capăt jertfei zilnice pentru bunăstarea împăratului.
Luuile au sapar a.@ de aub 6rr.olul Iui Florus şi chiar intervenţia lui Cestius Gallus, guver natorul
Siriei, cu forţe militare mai mari decît cele pe cd l€ .ka la disFzilie rloru, r.a dowdit tEiicjdtt. Galls a
rebuir sA * ftnagi qi a'mta lui a suf€nt pierddi grle h tinpul r€Ea&rii pdn Eeca, tGE B€lHoro.
(noienbrie 66 d.cr,t.
Acest succes - cum a fost privit de insurgenţii evrei ■ i-a Mplut cu a optimisn ials.?rivir Politi.a
dtuisritor părea să fie justificata: Roma nu li se putea împotrivi, întreaga Palestina a fost pusă pe picior
de război.
Du l,6spasiar! c5ruia i.a f6t Incftdinrar, tn5 bsirea Mltei, a abordar Dbblem netodi;. in anLJ 67 a zdrcbit
reb€lise din calitea, urii dinne tideln revoltei din Galileea, însă, au scăpat şi s-au refugiat la Ierusalim,
iar sosirea lor a intensificat şi mai mult luptele intem€ @ doashu cetatea in uliimii aii, in vara oului
6a \&spasian e lpro?ia de leruatim ctrd a lrinii v6t€ detontiii si mortij hi Nerc la Rom. Rizboiul civil @
a ll@r h cagitala ihp€rjuhi a dat spenF noi alrretornor trolinuluii din puctd ldr de v€rteE F !5red c,
Roma g inp€liul ;au in rESrJ d66inlarii g p€ ruinere Rorci area se fi€ i$titujrA a 5a mondhie din plorEia
lui Daniet,
Din Cear€4 \&s!asia! a lmarir Minentele d€ la Roha- lj 1 idie in anul 69 d.cr. el a fost

proclamat împărat de către guvernatorul Egiptului (acelaşi evreu apostat, Alexandru, care fusese mai
devreme procurator al Iudeii); exemplul de la Alexandria . fct 1lmt uind la ceEla si Anriohia DGcu si
d€ .'mtel€ dh mjoniat€. prc-@iilor dir E. \fespasian s-a întors la Roma pentru a ocupa tronul inpqial ri
l{ lrsat p. 6ul seu TitE ca sl tEh€ie suprimarea nevoltei din ludeea. Pînâ Ia sfîrşitul anului
69 d.Cr. a fost supusă toată ludeea, cu excepţia Ierusalimului si a trei locuri întărite de lîngâ Marea
Moartă.
Ierusalimul a fost încercuit în primăvara anului 70 d.Cr. în luna mai jumătate din cetate era în mîinile
rc@nilo!, <bt ap5rrtdti au retuat s.d accepte r€r. n€nn capitularii L€ 24 iulie a f6r aracat! ri c@rie
forti@ra Alroriar 12 zile mi diEju au trtat h Templu jertfele zilnice, iar la 29 august însuşi sanc tuarul a
fost ars şi distrus. Patru săptâmîni mai tirziu toată cetatea era în mîinile lui Titus. Cetatea a fost rasă de
pe faţa pămîntului, cu excepţia unei părţi din ,idul de V cu fti tMui ale p€latuhi lui lrod de p€ acel zid,
care au servit ca si reşedinţă pentru o garnizoană romană. Ultimul centru al revoltei care avea se fie
zdrobit s atla ln io45e!a ap@pe inqlusnabil, de L Masada, la Sv de Mma M€ni, 6<le M detaşament de
zeloţi a rezistat pîna în primăvara aNlui 74 d,cr, ei airfti aprretorii s,au sinkis in nu5i p€nh a .u 6 lu$
prizonieri
ludeea a fost reorganizată ca provincie condusă de un legat imperial, răspunzător direct în faţa împă -
Etului {i @!e nu €d tubordonat leiaoilui siriei: sere deosebire de procuratori, legaţii Iudeii aveau la dis-
poziţia lor legiuni romane. Taxa pentru Templu, pe care evreii din toată lumea o plăteau pentru
întreţiner@ carei lui Dwzeu .te la teN.lin, . contin;t se fie strinsă, dar acum era folosită pentru
întreţinerea tdplului lui Jutite! de pe d@lul c.piroliu din Roma.
O dais cu dirp€ritia iearhiei Templdd d a sire. .tri!t!i as cm ireF orSaniat atdior, plincipala aurditae
intem.A a t6t dal| uui rou sinednu toImr rlin rahini, sinednu @ndu la ln&Dlt de Yohamn b.n Zakkai, un
învăţător din şcoala lui Hillel. Acest tribunal religios şi-a exercitat controlul prin sinagogi şi a început
lucrarea de scriere în condice a legii tradiţionale orale care a fost inclusă în Mişna către sfîrşitul sdohlui
al 2-le d.C!, Datorirl in re nsu{ acti!. nn lui YohaEn ben zakl.i ti a @tesnor si succsrild săi identitatea
naţională şi religioasă a Israelului a supravietuit dupa c5d@ lbnplutui qi dup! d6. fiinţarea celei de-a
doua confederaţii evreieşti în anul
70 d,Cr, (TTAIMUD sI MIDR4.ql
_ \fezi d€ .s€!@@sI '"IUDA; ^ARHEOLOGIE; *JERT-FĂ; ,"rrGE etc. ii adicolele desprc rcgii si l@ile
individuale menţionate.
BIBLIOGRAFIE. M. Noth, The Hiscory of Israel2, 1960; J, Bright, A Histary of Israel2, 1972; E, L.
Etilich, A hncLte Hisdry oJ kruel, 1962i F. F. BMq Israel and che Natîons, 1963; R. de 'Vaux, Ancient
Israel2,1965; idem, The Early Hhtory of Israel, 2 voi., 1977; S. Herrmann, A History of Israel in OT
Times, 197sj J. H. Hay6 * J. M. Millet (ed.), kraehe ond Judaean Hiscory, 1977.
F.F.B,
ISR.4ELUL LUI DUMNEZEU. AdtMfE lui Pawl cl ,nu toti cei ce s coboad dh &Eel, slnt Israel" (Ron.
9:6) 6b h amonie cu afmlia prcfetilor ca
642

adevăratul popor al lui Dumnezeu, cei care sînt vrednici de numele lui Israel, se poate să fie o
„rămăşiţa" relativ mică de suflete credincioase din naţiunea Israel, în NT conceptul unei asemenea
rămăşiţe apare în propovăduirea lui Ioan Botezătorul, care insistă ca descendenţa din Avraam în sine
este lipsită de valoare (Mat. 3:9 = L@ 3:3). kE i.. chffit F @.ici la sine ca sI lomre o „turmă mică", dd
caE as s, p!i@d hpdrlIiq (Lucq 12:32t .1. Dan. 722, 27) st Isus este identificat în felul acesta ca
întemeietorul noului bEeli El i.a dffit ln mod dplicit pe €i doisprezece apostoli ca judecători peste „cele
douăsprezece seminţii ale lui Israel" în epoca nouă (Mat. 19:24; L@ 22:30), 'l\rm. ftic5" av@ sA lie
sp.rit! prin etras€re ,,eltor oL c.re nu 6c1jge pa@ din turma evreiască (Ioan 10:16).
Nu se ştie cu certitudine dacă expresia „Israelul lui Dum€@", @re apaF o siryu, data ln NT (ca], 6:16),
se referă numai la evreii credincioşi sau dacă se referă la evreii şl ne-evreii credincioşi, fără deosebire;
a doua interpretare este mal probabilă, mai ales dacă expresia este pusă în paralel cu „toţi cei ce vor
umbla dup{ dreldql ac6ta', E*e .lar cI i! to! NT norn Isael 6te osident srulLn de credinciofi ln Is6,
indiferent care ar fi originea lor naturală. Ei sînt „cele douăsprezece seminţii care sînt împrăştiate" (Iac.
1:1), „aleşii care trăiesc ca străini, împrăştiaţi" (1 Per. 1l), cft sirt dsiri, cu cwinte inpluutlc din d4riftd
lsr.elului ln VT € "o *nintie Blea$, o preoţie împărătească, un neam sfînt, un poporpe care DureEu Si ra
cttisif (1 Pet. 2:9)-
Dd nukd acetui krael nou eb sete (Ron. 11:13). $i ln rin! e, h preEni o lllm pad€ a 'kEelllui dupl $up"
6te nqiedicat, de o orbire Temporară şi parţială, să recunoască speranţa Ux ancestrală în Isus, va veni
vremea c£nd vălul va fi îndepertat de F ehii lo. (2 cor, 3:16) şi cînd rcr 6 restauraţi prin credinţă ca
membri ai comunităţii preaiubite: înstrăinarea lor actuală va dura numai pînă clnd ,,8 inta n6inn deplin
al @nuilor' (Ron. 11:25 ş.urm.).
BllUOGltAlIE, L. cilLet, comnunion in th. M6 dah, 1942; M. Simon, lt% tro4 1943; A. Oepke, DG
Nae CoE6yol*, 1950; R. C€npb.U, ftrd.l ond rhe NewCmenant, 1954; J. Munck, Paul and theSalvation
oJMdnkin4 E,f., 19s9j id€n, Chrkt andkrad, \9671 P. Richardson, Israel in the Apostolic Churth, 1970,
F.F.B.
ISUS cRrsTos, !.rATA 9r lNviTATlnA LUI,. Un articol general despre viaţa şi învăţătura lui Isus poate
aborda doar sumar întîmplărUe şi problemele individuale. De aceea sugerăm să folosiţi numeroasele
trimiteri (la siîrşitul secţiunilor sau cele Msre $r Ext prin ast!i*) la anicolele d6pre subiectele specifice.
I, Surse
a. Surse necrcjtine
S-au păstrat foarte puţine scrieri antice referitoare la Isus, care să poată fi considerate independente de
sursele creştine. Singura menţionare directă de către un istoric roman este relatarea simplă a execuţiei
Sale din ddinul lui roftiB P0at ln lud@, tn tinpur don, nGi lui Tib€riu (ftcits, Ardle ls. ,r4). Alre siqi
romane antice se referă la creştini si nu se referă la
ISUS cRrsros, vrATA fr INviTiTURA LUI
Isus ca peisonaj istoric. Istoricul evreu 'Josephus are o relatare scurtă despre Isus, relatare despre care
cercetătorii sînt în general de acord că a fost rescrisă de wstini; 6te prcbabl c! rqtd orisinl *a refsit la lrs
ca ri la m fac5tor <le ninui {i inGFtor cu reputaţie care a atras un număr mare de urmaşi şi care a fost
executat prin răstignire în timpul domniei lui Pilat; totuşi, chiar şi acest conţinut este controversat (Ant.
18.64), Q serie de pasaje obscure din Talmud. despre care se poate doar specula că se referă la Isus, nu
adaugă nici un detaliu istoric ejar, în afară^de afirmaţia că a fost aninat (pe cruce) în ajunul Pastelor,
după judecata cuvenită ca vrăjitor si om care ^a dus pe Israel In rătăcire" (Sanhedrin 43a), Prin urmare,
dovezile necreşrine confirmă existenta istorică a lui Isus, faptul că " fost urmat rit> ţiopor, execuţia sa
şi data aproximativă CPilat a domnit în ludeea între
b. Surse creştine
în afara NT există numeroase relatări ale vieţii şi învăţăturii lui Isusîn scrierile creştine primare (*APO-
CR1FEI.F DTN NOIII. TF.STAMFNTl. [fnele scrieri Sînr in mod clar legende, avtnd ca scop să umple
golurile cfin naraţiunile Evangheliilor canonice sau să accentueze elementul mirarulqs. Altele se pare
că au fost scnse pentru a propaga concepţiile gnostice sau alte erezii. Deşi este clar că unele dintre
aceste lucrări sînt vecld (de pe b n@putul seldui .n 2L€a), @ rui mare parte a materialului istoric
credibil este bazat pe Ekrynelile .anoni€i * pare c, nMai Ercnsfielia dupd ?bno sa. put@ s: ptsE€E o
ddi$e independentă autentică, deşi multe dintre afirmaţiile ei sînt influenţate de gnosticism iar o bună
parte din cel€lalt€ au paralele is E6shellne sinoptice.
2. Prin urmare, în practică sîntem limitaţi aproape nfti la cele p.tu E%.ghelii canonjce Denh . obtire
imtii d6prc ku. Resnn NT chtlibuie nlmi cu ctteE afmCi si traditii i@lae (de ex. Fapt, 20:35; 1 cor.ctteE
11:23.2s).a
Cr€dibilihi€a EEneheliilor € ddm€nt€ istorie este controversată. Este clar că scopul lor principal este
mai mult decît simpla relatare a faptelor, dar nu 6te clar daci soput br aebFt, ,prcpag€rdist a. ndica
indoGli e pnvire la coEtitudirea lor istonci. Daci Eva.sheuib stu studiaie ln lmiM lirearlii conpa6t€ din
psioada a@a ii h special in lhnB a ceea ce se cunoaşte despre ideile evreieşti de tradiţie, se Fre ce d6i s
dntar o libenate @Bidehbild pentru selectarea şi formularea afirmaţiilor şi naraţiunilor • aşa încît ideea
şi scopul fiecărui autor individul Ei* dir modul In care ppinti mteriaht - autorii au avut grijă să
transmită cu atenţie tradiţia p:sratd a privne la dlintele ti lrci,de lui Iss. vezi de asemenea 'Evanghelii,
cît şi articolele despre Evanaieliile individul€i rezi de renenea rnadi_tie,
BIBLIOGRAIIE. F. F. BM€, J66 od Cfirndq Origins outside the New Testament, 1974. Cu privire Ia b.
2; G. E. Ladd, The Weiv Testament and Criticism, 1967; G. N. Stanton, Jesus ofNazareth in New Testa-
nent I'rdchin& 1974j R. I Flarce itr c, Brovn (edJ, Hit@ry, Cnicitn ana Foirh, 1977,
II. Cadrul
a. Timpul
[sus S-a născut cu puţin timp înainte dc^ moartea Jui
rlrodcelMa€lnanul4i.d.Cr. (Ma!.2:1,13.15):d:b
ISUS cRlsroq vrATA tr fi\TVATITURA LUI
exactă nu poate fi stabilită. Lucrarea Lui -publică a foceput cînd avea „aproape treizeci de ani" (Luca
3:23); aceasta s-a petrecut la scurt timp după începutul misiunii lui loan Botezătorul, probabujn anul
$& d.CrTfXuca 3:1 ş.urm.J. Durata lucrării Sale este de asemenea imposibil de determinat^dar în
general se accepta 6~penoăaa~de" 3 ani (pe baza a două primăveri indicate de Marcu înainte de ultimul
Paşte, Mărcu 2:23; 6:39) şl pe bagTa celor trei Paste roen-ţmtagjţnTMrrgr^bg^gTl j._Aceasta ar
sugera.o data m jurulanulur33 pentru răstignire şi dacă Evan-gţgjjjlesugerează că Pasteie (Nisan 14/15)
a căzut într-o vineri în anul ijjgrjgnirii CdeşTiucrul acesta este delisemerteJcontroversat: vezi *CINA
DOMNULUp, datele astronomice pentru anul 33 d.Cr. ar sprijini aceasta dată. 'totuşi, este imposibil să
avem certitud6dt ff iE la datele p;{n. (TCRONoLOCIA NOtJ1UI TEgIAII,IINI)
BIBLIOGRAFIE. G. Ogg, The Chronoicţgy of the Public Mmistry of Jesus, 1940; H. Hoehner, Chro-
nologiiMl Aspect* of the Life of Christ, 1977.
b. locui
Practic întreaga lucrare publică a lui Isus a avut loc tn PalestjnaTsînt menţionate numaiefteva călătorii
In ăîara Palestinei, de ex. în Fenida şi Decapolis (Maieu 7:24, 31) ţi la Cezareea lui Filip, pe
pov&nişurile Mt. Hermon (Marcu 8:27). Isus a fost observat de loan Botezătorul în "Valea Iordanului
şi Evanghelia după loan menţionează dtteva dintre primele lucrări în zona aceea ţi în ludeea (loan 1:23-
42; 2:13-4:3, datate înainte de întemniţarea lui loan, 3:24; 4:1-3, după care a început lucrarea din
Galilea, Marcu 1:14). Dlpn aea Gru principold a pDpoelrduirii a f;t Galiieea, dar Esus a mai Scut vizite
la Ierusalim, menţionate de loan în legătură cu sărbătorile, pîhă ia viata de la ultimul Paşte.
c. Situaţia istorică
1. Palestina era sub stăpînire romană de vreo 60 de ani cind S-a născut jsus_. Era o stapînire indirectă.
exercitată pnn prinrTlocali, dintre care cel mai faimos a fost *lrod cel Mare, împărţirea
regaUuujjntrejjjiEJi a3usTa"ridicarea a trei domnitori regionali, dintre care
duchei, care împreună cu „bâtrînu" laici ai poporului exercitau conducerea efectivă a evreilor sub
stăpînirea romană («SANHEDRIN) se pare că erau preocupaţi în mai mare măsură de menţinerea
unuistatusquo deeft de respectarea strictă a ritualului de la Templu sau cu opoziţia ideologică faţă de
stăpînirea romană, *FariseiL deşi în unele cazuri au fost gata să sprijine mişcări de insurecţie, se
preocupau mai mult de lege şi de aplicarea ei riguroasă în viaţa de fiecare a. *ir&qierdl 6u n@ li Mi
depatu ri au eklu orice implicare politică sau socială, în favoarea unei retrageri monahale.
(*5ULURILE DE LA MAREA MOARTĂ oferă o descriere plastică a unui asemenea grup separatist de
la Qummn.) A existat însă o mişcare puternică ţi populară In direcţia activisrnului politic (*„Zelot",
numele unui asemenea grup de la sfirşitul secolului, este folosit adesea în sens generic pentru a ildid
difsite sNpui ca au adopbr o a;e@ poziţie), mai ales duna revolta nereuşită a lui Iuda Galileanul,
provocată de *recensămîntul din anul 6 î.d.Cr. Izbucniri sporadice de activitate insurecţională, în
special în Galiieea, au dus în cele din urmă la Războiul evreiesc devastator din anii 66-70 d.Cr.
3. *Ga\tiee.a. provincia natală a lui Isus, a fost separata înţr^P-OSiiecaigjnăsură de ţinutul pnrţcţpăl
alIudeiiTpopulaţia Galileii, care a fost pînă m ultimii ani în tŢiaŢgjn3sur3 pSftînă. a fost senarată
geografic de ludeea prin teritoriul ostil al Samarieţ era*^g-preţuită de evreudin ludeea care puneau la
îndoială reliffiozităteaTsau îi considerau pe jumătate pSami.
a, tetrarhul GalileuiTaTPereiira domnitîn totcunulţierioaddlucraniluijşus; el este Irod pe cate u întilium
în Evanghelii, după întâmplarea legată de naşterea lui Isus. Arhelau. care a domnit peste ludeea şj
Samaria. a fost detronat după 10 ani de domnie nefastă şi a fost impusă stăpînirea romana directă prin
persoana unui prefect roman, raspunzătorjnajiitea guvernatorului provinciei Siria. PreteCtuijiinJjmgU
perioadei lucrării lui Isus a fost Pontius *Pilat.
Stăpînirea romană a adus beneficii reale pentru naţiunea supusă, dar nu a fost populară. O nemul ţumire
deosebită se datora sistemului de impozite prin care impozitele oficiale mari erau mărite şi mai mult, în
mod neoficial, de către *vameţi (colectori de impozite) care au devenit un grup temut ţi urît, atît ca
jecmănitori cit şi ca şi colaboratori cu forţa de ocupaie, D.r @@ Drircip€lt a urll eE sinpl'rl f.pt ,l
supunerii politice, o poziţie pe care mulţi o considerau incompatibila cu statutul Israelului ca popor al
lui Dumnezeu.
2, Diferitele rtmţii evreieşti la această situaţie pot fi văzute în atitudinile unor partide" care s-au format
în această perioadă în sînul iudaismului. Preoţii *sa-
Affpnnil puternir al celor din N făcea ca ungalilean să fie uşor observat în societatea de la Ierusalim
.^Şe j^wg_°Cfacta Hif^rpnţn Ap. cadru să fi fost un factor important în relaţiile lui Isus cu autorităţile
iudafce. Este relevantă dg_aseffignea reputaţia pe care o aveau la_romani, pentru care „galilean" era
aproape echi-valenTcuT^evol uţipnar".
4. Limbile vorbite în Palestina secolului 1 d.Cr. constituie o problemă complexă. Este clar că era vor-ca
si flmaca. Aram, probabil t.ă a
fost 1iirih,i materna a lui Isus, dar este aproape cert că un galilean p_uteavorbi gr., iar ebr. (într-o foimă
înrudită cu cea mtîfnîtă mai tîrziu în Mişna) sej^ojle să fi fost folosită în dezbaterile cu autoritatile,reli-
goasŢŢMTeruşgliin.
BtBUOCRnrlE.F,F,Bre,/votdronentHiltory, 1969, ep,, 1.9: P, E, Hu8h6, "The tln8ua6 spok6 by Jesus",
în R. N. Longenecker şi M. C. Teraiey ţed.), New Dimensians in New "testament Study, 1974, p. 127-
143; G. Vermes, Jesus theJew, 1973, cap. 2 (despre Galiieea).
m. Naşterea şi copilăria f
Detalii cu privire la naşterea lui Isus sînt redate numai în Evangheliile după Matei şi Luca, fiecare
Evanghelie folosind în mod evident surse diferite, aşa îneît Matei se concentrează mai mult asupra
povestirii din puncrul lur de kdere, tn rinp e Lu doledete o cqcs. tere mai intimă a experienţelor Măriei
(şi ale Elîsa-beteî, mama lui loan Botezătorul, care era înrudită cu Măria); în f^nprai se rmde ea Lara ar
fi putut obţine aceste informaţii nuinai de la Marin fje direct, fie indirect. Prin urmare, este remarcabil
faptul ~c§ "în privinţa faptului crucial al originii supranaturale a naşterii lui îsus, fără un tată uman,
cale două Evanghelii care folosesc surse diferite sînt totuşi în armonie (,NASTEiEA@ DIN
FECIOAX,I),
644

împrejurările naşterii şi copilăriei lui Isus au fost ta contrast izbitor cu modul supranatural al conceperii
Sale. El a fost născut într-un grajd de la un han aglomerat şi a fost crescut într-o familie foarte obiş nuită
din *Nazaret, un sat obscur din Galileea, care nu fusese menţionat pînâ atunci în scrieri .,£a££u£ea ca
familia Sasăfi făcut parte din ceea ce am ]
numi ^ci djăB
de~nujloc", „dulgherul" (probabil mai ffijBLurjnwerlaj constructor) fiind un meşteşugar care se poate
sa" a avut angajaţi şl care era o persoană I r*ARTG SI ME
re se poate sa a avu angajţ ş p
respectata In sat r*ARTG SI MEŞTEŞUGURI, m. cV Dar scrierile Evangheliei arata clar că ei nu erau
bogaţi (TaJ^^LeV; 12:8) iar pildele luiTSuş-retlecta ~ li
iuteorPjaţgertenţalîe~~viaţă din,tr-o familie to care con-forrulsîresursele financiaTe erau limitate (de
ex. Luca 11:5-7; 15:8-10], Eaptul că losif nu este menţionat î întîmplările despre naşterea şi copilăria
lui Isus,
Tera cunoscut ia'săteanul Măriei" * f^cu 6:3). este adesea interpretat ca denorînd a moarte, timpurie a
lui Iosif. pe cînd Isus era tînăr. lasfadu-l pe bus, fiul cel mai mare, aâ conducă atelierul familiei ţi sS se
îngrijească de patru fraţi mai mici şute mai mult- ^'"^h fMan-ii fojS
In asemenea împrejurări.Işamu a putut aspira la o educaţie înalta. Cunoaşterea bună a ScripturiloryT
atestă că El a primit educaţia normala a^unujcopil evreuîă *sinagQgă - 'şcoala din satTîaTiihguralntBn-
plare din c
i Sa care este păstrată In Evanghelii
ârâTa o Înclinaţie neobişnuita ăl probleme_g<r3ez-bateri religioase (Luca 2:42-50). Afară de acest inci-
dent, nu cunoaştem nimic despre copilăria Lui, deşi învăţăturile Lui de mai tîrziu arata că mintea Lui
era foarte familiară cu înrlmplări şi personaje din viaţa de toate zilele dintr-un sat obişnuit,
rv, .h.gputql luctirl puhte a. loan Botezătorul
Ieşirea lui bus din obscuritate a fost ocazionată de muiuneâTuTloan gotezatorul. o rudenie a lui Isus din
tudeea care a crescut ca ascet în pustia Iudeii ţi a cărui chemare la pocăinţă ■ în lumina judecăţii
iminente a lui Dumnezeu - a atras mulţimi mari spre a fi botezate de el în Iordan. Crjntre aceşti urmaşi
ai lui loan Şi-a găsit Isus primii Săi ucenici. încurajaţi activ de loan (loan 1:35-42), loan a recunoscut în
persoana lui Isus Judecătorul a cânii venire a prezis-o (Mat. 3:11 ş.urm. etc) ţi în timp ce stilul de mai
tîrau al misiunii lui Isus pare să-i fi provocat oarecari îndoieli (Mat. 11:2-3), se pare că el nu şi-a retras
ideea aceea, deşi unii dintre ucenicii săi au rămas ca un grup separat în tot timpul perioadei NT (Fapt.
18;24 ş.urm.; 19:1-5).
i. Botezul lui kus
Botezarea lui Isus de către loan a fost evenimentul carejjjnaugurat foarte clar misiunea Lui. Continuă să
fie dezbătut motivul pentru careIsus~S~-a supus la un botez a cărui semnificaţie explicită era pocăinţa
în vederea iertării păcatului. Creştinii au ajuns să accepte, pe baia indicărilor din NT (de ex. loan 8:46;
Ew.4:15; 1 Pet. 2:22) ca nua fost determinat la lucrul acesta de conştiinţa unui păcat personal. O
sugestie mat plauzibilă este că El a avut intenţia să Se identifice cu lucrul pe care-1 propovăduia loan,
că a fost un „vot" pentru Israelul purificat şi reformat pe care-1 cerea loan, ale cărui idealuri aveau să
constituie un element important în propovăduirea lui Isus însuşi. în plus, prin faptul că S-a identificat
cu cei cdre au răspuns la
ISUS crusroq vrATA ŞI lrviTAruRA LUI
chemarea lui loan la pocăinţă, £1 S-a pui în poziţia de a fi reprezentantul lor. Explicaţia enigmatică pe
care o dă Isus Ensuşi, „aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit" (Mat. 3:15), poate reflecta
înţelegerea rolului Său ca Rob al Domnului, care prin suferinţa Sa în locul poporului avea sa „pună pe
mulţi oameni Entr-o stare după voia lui Dumnezeu" (sau „avea să facă pe mulţi să fie socotiţi
îndreptătiti") (îs. 53:11).
Indiferent cate a fost intenţia lui Isus, botezul Lui a dus la o revelaţie decisivă a rolului Său viitor
{Maieu r:ro $w,), cobonE vjzjbitd a Duhutui sfinr asupra Lui L-a însemnat ca pe Izbăvitorul promis (de
e*„Is. 11:2; 42:1 şi 61:1), în timp ce o voce din ceri S-a adresat în termeni care ne aduc aminte de Ps.
2:7 şi îs. 42:1, primul text fiind un salut al Unsului Domnului ca Fiu al Lui, iar al doilea text
prczennxidu-1 pe Robul Domnului, ales de Dumnezeu ca să izbăvească pe poporul Său. în felul acesta
sînt legate împreuna etteva fire importante ale speranţei mesianice din VT şi este scos m evidenţă rolul
decisival lui Isus în planul de rt*hpJF€ al lui Dumau
C. Ispitiră) lui hus
„Ispitirea" (Mat. 4:1-11; Luca4:l-13), care a urmat la scurtă vreme după botez, a fost în esenţă o
explorare a ce a însemnat sii fie „Fiul lui Dumnezeu", aşa cum a fost proclamat la botezul Sau. Tema
provocărilor este: „JJacăesti FJulluiDumnezeu../', iar si u3j prea răspun-surilqrTui lsus'lîFaJ1ă_că_gle
nu s'au concentrat asupra Sadului în cart; sa fie împlinita misiunea^Lui, ci asupra relaţiersale cu
Dumnezeu. Ispita d&£transfomia EJerrele în^nT^orfeala îndoialai gnjall înţelepciunea Tţitâliij în
cepriviate perioada aceasta de abstinenţă. Ispita de a sărT3e pe zidul Templului a fost menită sa forţeze
mîna Tatălui ca să dovedească faptuLcă-L va proteja pe Fiul Său. în loc să accepte cu încredere
gurtarea^Lui de grijă. A treia iapită a^sţjneniţa^să compromită loialitatea absolută a~FÎuTunaţa"de la
tal Său. Cele treTraspunsuri ale lui Isus sînt luate din yersgjăLilin D£W±.6-6. ji sâ*retera laTectiile
pe~care poporul Israel trebuia să. Ie înveţe din experienţele sale în pustie, sugerfnd câ Isus Şi-a asumat
anim roTul naţiunii în calitatea Sa da Fiu al lui Dumnezeu, iar prin sgccesul Sau acolo unde israelul a
talunentat, EÎavea sa arate câ este adevăratul nu.
Confruntarea cu Satan, la sfîrşitu] unei perioade îndelungate de retragere in zona de deşert din vecină-
tatea văii Iordanului, a servit astfel la întărirea convingerii lui Isus cu privire la poziţia sa unică de rin al
lui Dumnezeu, care era de importanţa crucială pentru misiunea Sa. Nu se sugerează câ acestea au fost
singurele ispitiri cu care a fost confruntat Isus (cf. Evr. 4:15) eau că arfi ispite tipice. Ele au constituit
punctul principa! al unei perioade vitale de pregătire.
BIBUoGR{'IE. c. H. p. Thoh;n: /Ts ., rl 1960, p. M2;J.A.T.Robinson, Tivelve New Testament 5tud,.i
1952, p. 53-60j R. T FE@, J"!6 and the ald /6i@e4 1971, p. so !,lm.
d. Plecarea tn Galilea
Lucrarea publică a lui Isus a început acum şi se pare ca la început s-a desfaşuTarfanraTeirTordaqului,
con-cqnnjiidu-se asupraîinui hoşgi paralel cu cei al lui loăn (loan 3:22 s.urm.; jŢT^j^Iii
de mulţi ca un al doilea Bglşzator şi între cele două upuri ţie ucenici s-a iscat oarecare rivalitate, deşi an
a refuzat să o permită (loan 3:26-30). Dar acest
645
ISUS cRrsros, vrAIA Sr INviTiTURA Lvr
gen de activitate a i6t iichei3t clrlnd datorjd faA tului că popularitatea crescîndă a lui lsus a ajuns să fie
remarcată de autorităţi şi mai alea datorită arestării lui loan B.t€zitorul de cdft Antipa; d6l?e sa dabEt h
parte - a$ cu relateaze EvansMiie -criticilor o privn€ la c5s*orir Lui Artipa, i:r pe de ard p6tte ea datoEt
- roEivit lui J@phu . sa. piciunii că ar pioduce tulburare politică - o acuzaţie caE e fi putut afera d
utuinlA lumE paal€lt a lui bus, în această situaţie lsus S-a retras în regiunea Sa natală, Galileea, iar
stilul Său de lucrare a fost schimbat în acela de predicator itinerant si vindecător. Nu ni se mai spune că
ar fi botezat. (Vezi II .b pentru loc.li4@ gegnfi.a a laririi ssl€.)
V. Aspecte ale lucrării publice a Iul lsus
a, StiM Său de viaţă
ta duda faptului că lsus a fost crescut în „dasa de mijloc^vezi mai sus, HI), din acesţmomgnt El a ales
un Btil_de_viaţ3TIjjsît de onceliTgulâmăfinanciarâTEl si ucenicii Săi au trăit din contribuţiile şi
ospitalitatea raîor_care au sprijinit misiunea, Lui (Mat. 10:8-11: Luca 875; 10:38-42). El i-a învăţat să
se încreadă în Dumnezeu pentru satisfacerea tuturor nevoilor ioatie-riale_(5îât:^:Z4-34), iar unuia care
a dorit să-I fie ucenic ia cerut să împartă la săraci toată averea sa (Man 10:17-22), Ei prsrau banii id
cmu gen 12:6: 13:29). dq areau rllmi clt s5 *tirf.ci .miLe lor fundamentale, lsus nu a considerat că
sărăcia este un_de3astmn-uca 6:20 ş.urm., 24 ş.uim.; Marcu 10:23-31). Fiind necăsătorit, făra o casă
stabilă (Luca 9:54) eu alte leg5tui Mrdials El a fost liber se călătorească prin Palestina predicînd şi
fădnd vindecări.
La începutul propovăduirii Salg_a_iasi_invitat sa vorbească în ^sinagogi, ca un învăţător itinerant
ftla2T^9TTa^^35riŢ1627), dar mai
fta;TT^r), nrziu nu se mai menţionează propovăduirea Lui în sinagogi Cpoa~te"penrru că
învăţătura_Luijradicalâ era inacceptabilă?! şTil intigGnTpeTsus piedicînd la mul-ţinu mari, înaerliber,
şTdedicînJo parte tot mai mare a timpului S3u pentruTristruirea ucenicilor celor mai apropiaţi.
~~~ ' * "
b. Ucenicii
La fel ca şi alţi învăţători ewei, lsus a adunat în jurul Său un grup de "ucenici., .Mulţimile" veneau şi
plecau, asuldndu-L pe ks cu .ren!ie, dar nu edu sota sr.L urmeze; „ucenicii" au fost cei care, într-o
măsură mai ere eu Mi micn, ii-ar legat $ac de El $ La! însoţit în călătoriile Sale. Dintre aceşti ucenici
Isus a ales un grup mai intim de ..dţMsOTgjecg^nurTuţTade-sea „apostoli", deşi termenul „apostol" nu
este limitat Iii NT); dintire cei Doisprezece lsus a ales un jftŢjp mai aparte alcătuit din Petru.
Iacovşiloan. fiindu-i cei mai intimi tovarăşi într-o serie de ocazii importante.
Pentru a fi ucenic era necesar un angajament total şi fără rezerve. Era necesar de asemenea, cel puţin
pentd c@ul irlin, eepbE siilului Seu de viarS (d€!i nu @ rcrba de o alaldonae E'mnenr, a casei şi a
familiei, aşa cum ilustrează cazul lui Petru, Mar! 1;2t31; 1 co!, 9:s) 9i @ilta de a suferi persecuţie şi
ostracizare de dragul Lui (Mat. 10:16-39). Un indiciu aj autorităţii şi atracţiei exercitate de ]sus şi de
învăţătura Sa este că în ciuda acestor cerinţe El a putut .6i ch€@ p€ @tmi s!.1 ljft* ii a asr@r6t se fi€
lu.t ln *ric.
Majoritatea ucenicilor Săi au fost ealileeni. Dintre cei din cercul intim este probabil ca toţi, cu excepţia
lui "Iuda Iscarioteănul (dacă numelelui înseamnă „bărbat dm Cheriot"), erau din Galileea. Caracterul şi
educaţia lor StTiost diîent^wloma~Tfost pesimist, ^Petru a fost extrovert, *Matei a fost vameş,
strîngătoT de taxe (şi prin urmare în slujba guvernului pro-rcmtr), iff rsimn a fost ,teldt. se ii holalte u
asemenea gru! ti s: fad din €i t€n€lia .elei mi măreţe religii din lume nu este o realizare neglijabila a lui
lsus.
c. Atitudini sociale
Una dintre cele mai frecvente obiecţii a societăţii evreieşti Ia adresa lui lsus a fost obiceiul Său de a fi
în onpania @f <&e!i d reputalie dubi@sa, h sp€ cial ţncompania „vameşilor si a păcătoşilor", care erau
desconsideraţi de societatea respectabilă. Faptul că El a luat masa împreună cu ei era un hirru îîeosebit
da scandalos. Dar lsus a apărat acţiunile Sale ca fiind esenţiale^pentru misiunea Sa care se adresa celor
în nevoieruTJLferenTcare era poziţia lor sociala (Mlrcu 2:17: cf. Luca 15:1-2 şi urmăreai. El a pn mir
si a stat de vorbă cu femei de o moralitate îndoielnică ne care alţii le-ar fi izgonit (Luca 7:36-50; Ioan
4:7 ş.urm.); JjTasemenea, a fost primit bine de *samariteni, dj3şman^Jrad^onali_afevreîlor (Ioan 4:39-
42; Lucâ 17:11-19). Intfmplarea despre Samariteanul milostiv (Ltr€ 10:2937) 6t€ o plo@le la adr@
bariwLor evreieşti tradiţionale. Contactele Lui directe i-" i";^ reii au fost puţine dar pozitive (Mat. 8:5-
13; 15:22-28), iar învăţaturile Lui au ărătar Hnr t-3 El_nu Ji consjcfera pejie-evrei ca funTo~categorie
inferioară, cTTe"-a daturTloc alatun de evrei în plănui lui Diun-nezeuTde ex. Mat. 8:11-12; Luca 4:25-
27).
-lapnn c5 El nu a mr s.. fie linitat de barierele sociale convenţionale poate fi văzut şi în relaţiile Sale cu
cei bogaţi şi cu cei săraci. Se pare că majoritatea ucenicilor Săi apropiaţi au fost din aceeaşi categorie
socială ca şi El (mai ales pescari, proprietari de corăbii şi care aveau angajaţi, Mareu 1:20), dar
propovă-dlna hl a fst primits bift de cei sb.i (de ex. Mat. 11:s), .tefi El a .at in aeLti tinp g mag bogati şi
influenţi (de ex. Nicodirn şi Iosif din Arimatea, Ioan 19:33.42) 9i * sinlea bire {i d: conpania elo! nai
înstăriţi (Luca 7:36; 14:1 ş.urm.). Separe că nu a fost inp6ioMt de bogdlie sau saracie c. 6r{e. c@ ce
era important era atitudinea faţă de bogăţie (Marcu 12:41-44; Luca i?-n.?i) Pijf-s "°nu si'urmasilor Săi
s^ nesocotească barierele artificiale fl.uca 14:7-gŢ şi a condamnat cu tărie indiferenţii fnţn de_cei
ţ.
Inloâte acestea preocuparea principală a lui lsus a fost pentru nevoile reale ale celor cu care a venit în
conM, ffiile lor tzie si spirituale, iar clnd a l,aplinit eLe :r@i I'a prsat p@ pqin dac{ a hcekat
convenfrile sa! b.ri.r€le anificiale.
BELIOGRAFIE. M. Heng€I, Aoperry anl nich6 in theEad!church, 1974: R. T. F@, EQ 'L, 79?9, p, 3
ş.urm.
d Connd^e cu priirc la LeSe controvesele cu liderii religioti erei, in sreiaL "cr. turarii şi 'fariseii, ocupă
o bună parte din naraţiunile Evangheliilor, [sus nu a primit o educaţie formala (Ioan 7:1s), dd itftn slu
de p!€dare $ rnpul s5! de uceici Lau pu ln p@iti. d. ,rabin {i uui
646
■
oamenii I s-au adresat cu acest titlu. Conţinutul învăţăturii Sale, însă, L-a separat £n multe privinţe de
religiozitatea cărturarilor şi a constituit un factor major în ostilitatea care în cele din urmă a dus la
moartea Lui.
Problema centralăera problema autorităţii. Nu erajjusă la îndoială autoritatea *legii VT. ci aufo- ritatea
de a o interpreta. *Tradiţia cărturarilor a dat naştere la un număr crescînd de învăţături orale complexe
cu privire la aplicarea Legii la cele mai neînsemnate sfere ale vieţii de fiecare îi şi tradiţia aceasta
trebuia considerată ca avînd autoritate. Aspectele controversate erau rezolvate prin apelul la autoritatea
învăţătorilor din trecut. Spre deosebire de cărturari, bus a acordat prea puţină atenţie regulilor traditio
dale care nu sînt expuse clar în VT si nu a citat niciodată o alta autoritate decît autoritatea Şa (si,
bineînţeles, autoritatea VTJ; observaţi formula: „Aţi auiitca$-azis...darEuvăspun;;."rMat. 5:21 ş.urm..
27 ş.utm,, 31 ş.urm. etc).
Diferenţele pot fi observate foarte clar în controversa cu privire la pîngărire (Marcu 7:1-23), cînd [sus îi
acuză direct pe farisei şi cărturari că se eschivează de la cerinţele VT pe baza unor reguli făcute de om
si conchide că problema pîngăririi rituale este relativ neimportanta; diferenţele pot fi observate si în
numeroasele ciocniri cu privire la ţinerea ^sabatului fte eai. Marcu 2:23-3:6: Cuca 13:10-17), unul
dintre domeniile îngrădite de cele mai multe leyi în tradiţia cărturarilor- Isus Şi-a croit drum prin
păienjenişul legal ca să ajungă la intenţia originală a sabatului şi a declarat dreptul Său de a stabili
modul adecvat de respectare a sabatului.
Seria de sase „antiteze" din Predica de pe Munte
a^ 5:21:48)'i]ustrează de asemenea modul radjgal
Isus cRlsros, larATA sl tNviTATURA LUt
Vindecările şi exorcismul erau aspecte acceptate ale activităţii oamenilor evlavioşi din iudaismul se-
colului li dar nici un alt contemporan al lui Isus nu a făcut vindecări cu o asemenea intensitate ca şi Isus
rSANATATE, yr. caM bolilor p. care tea qid&ar este foarte largă, de la paralizie la orbire şi de la lepră
la vindecarea unei urechi tăiate. Sînt redate de asetun€a t€i cazEi de readEb la yiati a u.r E! soane care
muriseră recent. Spre deosehire de unii exorcişti contemporani, el a folosit un ritual foarte reclus sau
ctuar nfcM5J"fftual, deseori singurul mijloc pe"care"~nr lolosit aTost o poruncă scurta (Mat. 8:8
ş.urm., 16). Impresia dominanta pe care ne-o formăm este aceea de autorimţe_aşugra răului fizic şi
spiritual, cTFsTdecomrjasiune pentru cei în nevoie- LucrareaXui de vindecare nu a fost ojncercare de a
obţine popula-ritate, nici nu a fost meniră în principal să dovedească ^^^
^ 5:21:48)'i]ustrează de asemenea modul radjgal al Iui Isuş_de a aborda Legea, trecînd dincoio de litera
legii ţi mergînd la ideea care stă la baza actului, punînd principiul înaintea preceptului, chiar dacă
însemna punerea de-o pane a preceptului (Mat. 5:38 s.urm.). Această atitudine radicală fn problemele
legate de Lege a făcut ca Isus sa'fie un pericol pentru gruparea cărturarilor, iar popularitatea ideilor Lui
a făcut necesară eliminarea Lui. Separe că acest conflict a fost indus, ambele părţi folosind cuvinte
aspre (Marcu 3:22; Mat. 23:1-36). Isus Sa v3zut obiigat si condamne atitudinea legalistă a autorităţilor
scribale, mai mult decît tradiţiile lor.
BIBLIOGRAFIE. R. J. Banks, Jesus and ihe iaw in th. Snopdctr;;ei; ;r,'i:;hadition, 197s,
t Minunile
Scrieri creştine şi necreştine atestă că Isus a fost cunoscut de contemporanii Săi ca un făcător de *mi-
nuni. Marea majoritate a minunilor relatate sînt vin-decări miraculoase, iar Evangheliile prezintă vinde-
cările - implicînd adesea un număr mare de oameni ■ caunaspeet obişnuit al lucrării lui Isus (Marcu
1:32-
4; 3:7-12; 6:55 ş.urm.; Luca 7:21 ş.urm.). Adeseori miraculoase sînt însoţite de exorcism, atere de
demoni (dar de obicei este făcută o dife-a atentă între aceste cazuri, de ex. Marcu 1:32-34; Luca 13:323
(*DEMON1ZARE). Amîndouă aceste activităţi au fost făcute şi de ucenicii Săi atunci cînd
ii mers în Numele Lui (Marcu 6:13; Mat. 10:8) şi de obicei ele fac parte integrantă din propovăduiiea
Sa, fiind aspecte ale unei nimiciri complete a forţelor răului, în manifestarea lor fiîicS sau spirituală.
nevoile_umane .pecarc Je=a .întiilnit.
Celelalte minuni [„asupra naturii") făcute de Isus sînt relativ puţine, dar şi de data aceasta poate fi
observat în majoritatea loi acelaşi tipar de reacţie normală şi altruistă la o nevoie stringenta - hrănirea
mulţimilor flămînde, asigurarea vinului într-o situaţie de criză, asigurarea peştelui după o noapte de
pescuit zadarnic, potolirea unei furtuni pe mare. Faptul că Isus a soluţionat asemenea probleme prin
mijloace miraculoase nu a fost atît o manifestare deliberată a puterii Sale, cît mai curînd un rezultat
firesc al esenţei Persoanei Sale, Numai umblarea pe apă şi uscarea brusca a smochinului se pare ca au
fost făcute pentru ai învăţa pe ucenici ceva despre natura Persoanei şi a misiunii Sale, şi nu pentru a
satisface o anumita nevoie.
Prin urmare, minunile nu sînr dovada naturii divine a lunşus, deşi aceasta este sub.întcleaşâ în ele. Ele
■sţnt o parte inevitabilă a lucrării mai cuprinzătoare de izbăvire de sub puterea răului si de învingere a
lui.
/ Poziţia politică
floizaţia pentru care Isus a fost condamnat^ cele din urmă aTost aceea de răzvrătire politică~(Luca
23:2): EI a pretins că esteTÎrnTparatuljiucţgjlof''. Deşi titlul nu apare niciodată în afirmaţiile Sale, Isus
a vorbit adesea despre *,"împăraţia lui Dumnezeu" ca_fjjnd obiectul misiunii Sile (vezi mai jos, VII.
d), iar o asemenea expresie, în special în Galileea, putea primi o interpretare na ţionalistă, Q mare
parrp.t sprijinului pgrarp 1-a primit la început sa datorat probabil speranţelor că El va conducejj je jăj
Rji
au culminat cu încercarea nereuşită lje_azi j£>rta să accepte titlul de „rege" (IoanTî: 14 ş.urm). După
acest incident se paie că sprijinul Său a scăzut şi o parte tot mai mare a timpului Său a fost petrecută
pentru a-i învăţa pe ucenicii Săi despre adevărata natură a misiunii Sale.
Unii scriitori moderni (în special S. G. F. Brandon, Jesiu and the Zealots, 1967) au încercat să arate că
intenţiile lui Isus au fost de fapt politice şi ca natura spirituală a împărăţiei Sale este o născocire mai
tîrzie a Evangheliilor pentru a ascunde scopul SSu revoluţionar. Deşi este cert că Isus nu a fost atît de
orb faţă de problemele politice şi sociale cum au sugerat unii creştini mai pietişti, ideea lui Brandon
implică o res-criere completă a Evangheliilor pe baza unei speculaţii prea puţin fondate. Isus, asa cum
nil prezintă Evangheliile, Sa străduit să corecteze înţelegerea gre-
647
ISUS cRrsros, vIATa ft lNv[TAT!f,A r,ul
şltă a naturii misiunii Sale ţMarcu 8:27-38; 12:35-37; 14:61 ş.urm.), a evitat publicitatea şi
demonstraţiile populare pînă în ultima saptămfnă a lucrării Sale, a_ refuzat să întărească poziţia
naţionalistă atunci cînd tTfost întrebat cu privire la validitatea impozitelor puse delwmani (Maieu
12:13-17), ia^prefecţul ro; mân E^ declarat" nevinovat de instigare la revoltă (Eucâ~53:13-i6).
Atitudinea Sa declarată faţă de po-porul evreu din vremea Sa, pe care 1-a văzut apropîin-du-se de
pedeapsa finală pentru respingerea mesagerilor lui Dumnezeu, în distrugerea iminentă a Ierusalimului
(Luca 11:47-51; 13:25-35 etc), este incompatibilă cu sentimentele naţionaliste. Circumstanţele în care
sa desfăşurat lucrarea Sa au Scut în mod inevitabil ca El să fie suspectat de ambiţii politice, dar există
numeroase dovezi că intenţiile Sale nu au fost de această natura, chiar dacă unii dintre urmaşii Săi a!
a$eptat ca El s, adopte un rcl MtioMlist, (*MESIA, n. a).
IBIIUOGIAFIT, M, Helsel, vi.tory M violdt, 1973; J. H. Yodd, fi€ p0liti6 ol JqB, 7972a A. Richardson,
The Politica! Christ, 1973; M. Langley, ,J6c and levolution', NIDN17 3. p. 967.931.
g. Autoritatea lui ISUS
Evangheliile ne spun că impresia dominantă creată de lucrarea~lui Isim a fost aceea de autoritate.
Lucrul acesta este adevărat attt cu privîreTa învăţătura Sa îndrăzneaţă care s-a auto-confitmat CMarcu
1:22) cft ri cu privirc la adivittea s3 Eircul@sA (M€6 1:27; Mat, 9:3). AlbriEt€ s! pe&nll l-. iu.
presiona t pe sutaşul pâgîn (Mat. 8:8 s.urm.), i-a determinat pe ucenici să-şi părăsească familiile si
slujbele ca sâ-L urmeze pe El ţi i-a făcut pe toţi să fugă din faţa lqi atwi cldd a in@t id curt€a
Dnplului .ti i.a izgonit pe negustori (Mat. 11:15-171. Deşi Isus Însuşi a refuzat să spună deschis care
este sursa autorităţii Sale [Marcu~ll:27-33), se~sub£nţdegeclarcăauro-ritTa'Dumneieu, iar afirmaţia Sa
î
intenţionat, o a Dlulul
El o gx di! ircinb
ca este Fiul lui Dumnezeu a transmis acelaşi înţeles. Dupt lrvi* !l a pclrtut dgchls altoiiiatea Sa eiEEE
(Mat. 28:1q 4 I@ 17:2).
VI. SBmjitul lucrării lui Isus
a Ultima săptămtnă frt fencatiffi Ultima vizită a lui Isus la lerusâWa fost făcută în mod delibent, qtiind
cl E dc la conliura€ fMtl cu aurorir4jle, cdninind .u h@ne sa (Lw 13:33; 18:31-33). A fost făcută în
vremea *paştelor, cmd Ierusalimul era înţesat de pelerini şi cînd toată lumea se jîndea la moarte şi
răscumpărare. Cîteva incidente a{ o linpondF speiale.
1, In [rărea. Sosirea lui Isus la Ierusalim a fost în mod intenţionat dramatică. In loc să sosească neob -
servat printre miile _de pelerini, Isus a planificat o S5are m cetate uşor de observat, călare pe un măgar.
Sn timp ce ucenicii Săi şi alţi pelerini II salutau cu 3trtSlt de r ,ose" (Mafu 11:r-10), Af6toshzie ezibiE
la Zan. 919-10, prcrqia d6!E erirea regeld la Ierusalim călare pe un măgar. Intenţia clară a &riuii a fGt
da itrdi.e n6iarirarea Lui si a f6t interpretată tn felul acesta de mulţimi, între care se afla! nul$ din!re
fo+ii loi sp.itinjron din calil@. Profeţia vorbeşte despre un rege a! păcii, dar probabil că mulţi au
interpretat gestul Entr-un sens naţionalist militant.
2. fjqrflfir™ 'Umilului. Una dintre primele acţiuni aîe lui Isus după sosirea în cetate a tost din nou
ţ
"templului pe vtnzătorij de animale de jertfa si pe schimbătorii de bani speciali pentru templu, yînzâtofi
aT căror comerţ era aprobat oficial de autorităţile preoţeşti tn perioada Pastelor (Marcu 11:15-18). A-
ceasta acţiune nu a exprimat numai repudierea conducerii religioase din vremea Sa ci şi repudierea
atitudinii lor faţă de închinate. Acţiunea a amintit în mod nFftabil paeje cM dnt Mal. 3:14 d %l! 14.21
ei a întărit astfel şi mai mult revendicarea mesianitării Sale. fAr trţbui observat, în trecere, că obiectul
„vio-ignjeTJui Isus nu a fost stSpînirea romană, ci auip-ritănle evreieşti; aceasta nu a fost o expresie a
militan-tismuluTnaţîonalist.)
3. Controverse. Săptărnîna a fost marcată de un dialog permanent cu autorităţile religioase. Sînt rela-
tate atevă~dispute concrete, referindu-se la sursa autoritagi tui IlE (M!Eu u:27- 33), atitudin@ Lui fa6
de isrozirele cdr. de !o!ui (Mam 12:13-17), problema învierii morţilor (Marcu 12:18-27), cea mai mE
porunc.t (M.m 12:23-34) 9i Fzilil lui M6ia ca „fiu al lui David" (Marcu 12:35-37). Asemenea discuţii
au avut ioc în public, pe cînd tsus învăţa _p_e oameni în curţile TempluTuL iar scopul Inr a fyit să
smulgăde la Isus~afinnaţu hulitoare sau periculoase (fin punct de vederepoIIBc şi care să poată Ji
folosite împotriva Lui. [sus a evitat orice răspunsuri incrimi-natoare şi"cu toate acestea a reuşit să dea
cîteva învăţături importante. Pentru a arăta clar că neagă conducerea de atunci a Israelului a mers chiar
mai dep.!t€, nr pikl5 vidilor (Mrd 12:1-12), dt ii tn polemica permanentă cu cărturarii şi fariseii (în spe -
ci.l Mat. 23). D€ een€, a pMis Mi detlbr disds€@ vfto€re a lerualinului {i a tnrlului sau (Marcu 13).
4. Cina cea de taină. Această .
f p
a fost de asemenea aranjată dinainte (Marcu 14:13-16) si a fost un act deliberat. Intr-unoarecare sens
era o masă de *Paşte, deşi probahil rS a fost servita cu o zTînainţe de celebrarea oficială, ştiind că seara
urmă-toareaveasă fie prea tîrziu. (\fezi *CINA DOMNULUI, fTapentru detalii cu privire la dată.) La
masa aceasta [sus a dat cîteva învăţături vitale celor mai apropiaţi dintre ucenici, avînd fin vedere
plecarea Lui iminentă, şi le-a revelat de asemenea că avea să fie trădat de unul dintre ei (deşi se pare că
nuî-a identificat explicit pe tladEtor decit p@te?.re.! lui loarl ld 13:23-26), In cursul cinei atenţia s-a
concentrat asupra împărţirii slnbolice a piinii $ a vinrld pe €e a Eclro ca u simbol că moartea Sa avea să
fie pentru binele ucenicilor Săi (şi pentru „mulţi" afară de ei). Acest act simbolic (îndeplinit En
contentul sărfcătrn-irii rayum-parSnTlaT'aŞTtn a tost cea mai clară afirmaŢip dff^prp scopul
răscumpărător al morţii Sale pe care a făcut-o vreodată isus şi a devenit, aşa cum a cerut El Însuşi,
centrul atenţiei în închinarea urmaşilor Săi, (\fezi *CI-NA DOMNULUI, I. b cu privire la semnificaţia
cuvintelor folosite cu acest prilej.) Afirmaţiile Sale au pus capăt oricăror îndoieli pe care se poate să le
fi avut wcn sri cu privirc la hotAtte Lli de a prini moartea ca 6ind rcia &tahi Bru El.
b. Judecata si moartea
Isus a fost arestat pe ascuns în timpul nopţii pp toasta Muntelui ^Măslinilor. Acţiunea lui Iuda, ca un
informator diri^ cadralgrupului, ie-a permis autorităţilor sa-l găsească printre miile de pelerini care
şi^au întins
648

corturile pe coasta muntelui, iar Isus a refuzat să S rii, aogeptfrid -

p^ ă p
după rugăciunea Sa de predare In *Ghetsimani - că acesta era scopul lui Dumnezeu.
0 succesiune de anchete din timpul acelei nopţi şi din dimineaţa zilei următoare (vineri) constituie aţa
numita *„Judecatâ a lui lsus". La început, probabil în mod neoficial, a avut loc o anchetă înaintea lui
*Ma, marele preot destituit (loan 16:12-23), iară a produce vreun rezultat. AiTurmat dou3 audieri
înaintea.lui *Caiafa gi a *Smedriului. prima în timpul nrjetijjar a d d d hbil ă ft
ISUS cRrsros, vrATA sr lNviT,i,TURA LUr
ţfeobjsnuită a fost si iuţeala morţii Sale: rareorise întţmpla ca_oamenii răsrignin să moara în acegasi.zL
îar moartea survenea numai după o perioadă lungă de pierdere repetată a cunoţtin|eX._teuş a murit
repede şi se pare că maarteaLui a fost un ăcFdeliberat al voinţei Şale (Luca23:46;cf._l^fti^iiâ
g
doua dumneata devreme; pţi™ p^habil că a fost o anchetă făcută în pripa, a doua a fost o întruiuge_a
întregului Spedriu, pentru a rarfjra. cjaicLuiSIfi. primei tntruiun şi pentru a da verdictul oficial ca lsus
era vinovatde blasfemie, Nu se ştie exact care se credecă a fost blasfemia Să, dar faptul că El a acceptat
titlul mesianic şi aluziile Sale la Ps. 110:1 ţi Dan. 7:13 pentru a preaice restaurarea ţi puterea Lui
viitoare (Marcu 14:61 ş.urm.) au fost desigur /actori decisivi. Prii lii idi d blfi
ş
Potrivit legii iudaice pedeapsa ppnrru blasfetnip Dar în perioada aceasta puterea de. a ffi
era moartea.
impune pedeap;a_gapLtalâoav^ numai_prefectul tgman (vezi MUDEGWTLiJI tSUS), iar blasfemia nu
era o acuzaţie admislde legea romană. De aceea Isus >fSţţ- adus frtfiintea lui *Pilat sub acuzaţia de
răzvrătire politica, în temeiul faptului că El a folosit tftiuTde .ImEăratuTiudeilof',
Ezitarea lui Pilat de a-L judeca sidea-L.canda.mria pe Isu$ poate fi explicata In principal prin dispreţul
şiu paiţru supuşii săi evrei ţi pentru probi anele lor r,ffiHffiRElrrDe (FnFu detalii .u privile la alre
incidente, vezi *PILAT). înţelegerea faptului că acuzaţia era neîntemeiată şi că activitatea lui lsus tiu a
fost aceea a unui revoluţionar politic nu a făcut decît să mărească reticenţa lui. Dar încercările de a
scăpa de problemă prin trimiterea cazului la Irod Antipa (Luca 23:6-12), prin oferta de a-L elibera pe
lsus potrivit cu obiceiul amnistiei de Paşte (Marcu 15:6-15), prin *biduirea lui lsus fără a-I fi dat
pedeapsa capitală (loan 19:1-5) ffprin declararea directă a nevinovăţiei lui lsus (Luca 23:22 ele.) s-au
dovedit toate fără succes în faţa unei expresii orchestrate cu grija a ostilităţii populare faţă de
lsus..Factorul decisiv a fost insistenta autorităţilor evreieşti că nu putea fi ignorată o ameninţare la
âŞresa stăplnirii romane; ci dădeau de fnţeles ca" dacă nu-L_condamnă pe Isus aveau să raporteze
lucru] acesta superiorilor lui Pilat (loan 19:12). Jsus a fost condamnat să fie răstignit.
Pentru detalii cu privire la răstignire ca metodă de execuţie, vezi articolul *Crucea. Aceasta era metoda
de executare a unui sclav infractor şaua unui rebel jmpotriva~puterii imperiale. Agonia publică prelun-
gîSTera menită să-i sperie pe topi care ar fi avut intenţia de răzvrătire.
Râs tignirea lui lsus nu a fost neobişnuită în desfăşurarea sa. Lucrul neobişnuit a fost rezistenţa si răb-
darea victimei. în ciuda biciuirii sălbatice din partea romanilor, în ciuda batjocurilor din partea
soldaţilor, în duda purtării crucii grele şi în duda răstignirii însăţi, cuvintele lui lsus care ne sin t reda te
din timpul răstignirii sînt cuvinte de iertare şi preocupare pentru alţii, dt şi o rugăciune către Tatăl Său
(*CELE ŞAPTE CUVINTE). Purtarea Lui aparte I-a impresionat pe sutaşul roman (Marcu 15:39; cf.
Luca 23:47) şi chiar pa unul dintre cei răstigniţi alături de Ei (Luca 23:40-42].
victimă ;
asupra situăBei, fiind asemenea, actorului care îşi cunoaşte rolul intr-o dramă de importanţi crucială.
mmormîn tarea lui Isus a fost un alt aspect neobişnuit şi arata sprijinul de care continua să se bucure în
cercuri influente; trupurile celor răstigniţi erau lăsate de obicei neîngrogate. Mormîntul săpat în stîncă,
aparţlnînd lui •losif din Arimatea, probabil că a fost unul dintre mai multe morminte din zona aceea
(*£N-MORMINTARE SI JELI$).
BIBIIOCR-AfIE. J. Blirzter, ?te Inal uf J66 1960; A. N. Sherwin-Whjte, Roman Society and Roman
Law in the NT, 1963; P. Winter, On the THal of Jesus, 1961; E.Bammel(ed.),TJie7riai ofJesus, 1970;
D. R. Carchpol€, The Triat of Jsu tsrTr
c, învierea ji fhdîftiren
Faptul că mormîntul lui Isus a fost găsit gol duminică dimineaţa după învierea sa este prezentat în
diferite moduri de toate cele patru Evanghelii şi nu poate fi contestat pe temeiuri istorice. Explicaţiile
acestui fapt care contestă *învierea literală a trupului lui Isus sînt în întregime speculative şi sînt supuse
la obiecţii mai puternice decît faptul pe care încearcă să-1 discrediteze.
Evangheliile şi scrierile lui Pavel (în 1 Cor. ÎS) atestă împreună probabil unsprezece întilniri separate
cu Isus cel înviat în perioada care a urmat imediat după acea duminică dimineaţa. Caracterul diferit şi
în general neaşteptat al arătărilor, diferitele grupuri implicate (de la persoane individuale pîna" la un
grup de peste 500), nu ne permite să le categorisim ca halu-
(cum este cazul cu reîaTăriîelfeipre mormîirtul gol) arată ca este şi mai puţin probabil că a existat o
conspiraţie menită sS propage o minciună bine intenţionară.
Pg aceste temeiuri, creştinii au tras concluzia că Isus a învtăTcu adevărat din morţi, cu un trup care,
deşi era eliberat Se unelej iirutăn ale rimrJBluiţispaţiiuuj, (putea trece~*pnn uşi închise, pnrpa apare şi
dispare instantaneu), a fost totuşi un trup fizic, capabil sa fRngâpSnea şi să mănînce, fiin<j_gosibil ca
Isusliă^Ie confundat cu ufTăraJinar sau cu~un călător oarecare.
Timp de cîteva săptămîni Isus a continuat să Se arate în felul acesta ia ucenicii Săi, în întilniri in -
dividuale, fără să locuiască sau să călătorească împreuA cu €1. Dupl cc i-a convic d€ eictoria sd ruDla
morţii şi după ce i-a asigurat că vor putea continua să se Eze F. preknF qi ajuiorul Ldi chB si atrfti cind
El nu va mai fi în mijlocul lor, Isus a plecat din mijlocul lor într-un mod care a arătat că prezenţa lui
fizică nu mai era necesară (Fapt, 1:9-11; *ÎNALŢA-REA), lot le revenea rolul să continue în viitor
misiunea pe care a început-o El, misiunea în care El avea să fie prezent întotdeauna In mod spiritual
alături de ei (Mat. 28:18-20).
BtsUoCR-A?lE. E. M. B crftn, Mon Atiet. t967_
E. L. B.Ae. rhe Fni L6tu Morninf, 1970. J. N. D Anderson, A Lowyer among the 'lixeologians, 1973,
cap. 3-4.
649

ISUS cRrsros, vrATA tr lNvATiTrrnA LUr

VII. învăţâtura l^i Isua
învăţătura lui Isus nu este uşor de expus într-o formă sistematica; ea nu a fost prezentată într-un tratat
organizat, d într-o diversitate de situaţii şi întîlniri din viaţa de toate zilele, fntr-un articol cum este cel
de faţa putem selecta numai cîteva teme şi aspecte cheie din învăţătura Sa, concentrîndu-ne asupra
celor care au fost mai distinctive şi mai neaşteptate în condiţiile iudaismului din sld 1.
a. Forme de predare
Din punct de vedere al formei, învăţătura lui Isus are oulE el@te .on@ dr Etodele tradifiomle folo sfte
de bv5lltorii €Ei. Argm€ntl€ sle din Sqip. tur s,i cu privire la ac6ia, tdffiune sar. e!ne, r€8dile sale de
corduitd" pndele sale ii preieril€ Sal€ eatologi@ pot 6 eiate r@te, ln t@ii metodei de predare, cu
iudaismul rabinic sau sectar din perioada aceea. La fel şi ritmul şt forma poetică pe care o îmbracă
uneori învăţătura Sa, ajutînd la memo@. Cdact@l uic al invA!6tuii s.]e 6te d,t de bnur qi @nlirutul el.
De eHplu, de€i .pil& d o formă de predare cunoscută şi acceptată, în literatura rabinică nu găsim nimic
care să se poată compara cu wietat@ Si @titat€a pildelor lui ks, d s nu @i vorbim de aspectele
doctrinare şi etice pe care le comunică.
^caracteristică a învăţăturii lui Isus este faptul că nu a fost prezentată în prelegeri de tip academic. Ea s-
a născut Hi-n înţflniri personale, din întrebările ridicate de interlocutori, din dezbateri cu autorităţile
religioase (iniţiate de obicei delasestea) şi din nevoia de a-i învăţa ppiir-enici tn lumina suferinţelor si
morţii Sale iminente si în lumina rolului lor în continuarea misiunii Lui_ du£ă_aceea. Deşi Isus s-a
adresat prin „cuvîntări" mulţimilor, vorbind adesea timp îndelungat (de ex. Marcu 6:34 ş.urm.),
discursurile structurate cu grijă pe care le găsim în Evanghelii (de ex. TpRIDICA DE !E MUNTE si
odltiril€ ditr EVAN. GHELIA DUPĂ MOAN) poartă pecetea unei compilări ulterioare a afirmaţiilor lui
Isus, fără să fie transcrieri ad ltrtu ale cuvdrlrilor lhute.
Deosebit de caracteristice pentru învăţătura lui Isus sînt epigramele, expresii şocante care folosesc
adesea în mod deliberat exagerarea şi paradoxul penFu a sblinir o ide (d. s. Marcu 1o:2si 12:17: Lka
9:24, 58, 60, 62). Ilustraţiile sînt frecvente şi plastice. U@ri El a folGit hijl@e viaule eu a4iuj sin.
bolice (d€ ex. Mat, 13:2, tcn 13:1-15). invaldtm lui Isus nu se poate să fi fost plictisitoare şi de aceea a
pututfi memorată mult mai uşor decîtînvăţăturile mai torale su Mi stiliate. Mai FGs d€ toare, N 6re o
hvtttlrr pu r@!etic{, .i ua legari de viaF,
b. foiatirea Vechiului Testament
Isus Si-a bazat învăţătura Sa cu fermitate pe VT. Cuvintele Sale~redate în Evanghelii conţin mai mult
de 40 de citate exacte, vreo 60 de aluzii verbale clare sTalte referiri la pasaje din VT si peste 100 de alte
aluzii jposibile, dnd^ este greu să spunem dacâ^ rate ăvutăîn vedere o anumita referinţă sau~3acS
gfridirea
(d. d. Mar. s:17-43j Malfl 1O:2-9i 12:2a.31). El a folGit Ea$uil. istoriE ale Vl perhr a ilwlra .spde din ?
rcpria sa rN{fltud (de d. Maio 2:2s ş.urm.; Mat. 12:40-42; 24:37-39). în dezbaterile cu liderii religioşi
El a făcut de obiceTâpel la y£j# auroritate finală şluneori i-a mustrat pentru lipsajor jglnţejegerea
principiilor fundamentale (de ex. Marcu 7:6-13; 12:24; Mat. 12:3~7). Dar Isus a folosit VT în multe
moduri, mai ales în învăţătura Sa cu privire la natura şi misiunea propriei Sale persoane.
Uneori El a citat doar profeţii din VT care fai găseau îmEliairea în El. Multe dintre acestea sînt profeţii
despre viitorul *Mesia şi acestea nu sînt deloc surrrinzster€ pdtru cr€ttjri (F.tru detaui @a g, mai jos).
Dar multe dintre pasajele la care a făcut El aluzie în contextul acesta nu-L menţionează pe Mesia, ci
numai pe Dumnezeu însuşi care vine ca să judece şi să rdntuia*l (de ex. MaL 11:s. aluie la Ii- 3s;s
ş.urm.; Luca 19:10, aluzie la Ezec. 34:16, 22; Luca 22:20, aluie la let 31:31) iIss a cNjdsat c.n rcte
profeţii s-au împlinit prin venirea Sa. Şi mai remarcabil este faptul că multe pasaje care nu sînt predic-
tive, ci sînt simple relatări despre persoane sau evenimente istorice etc, stnt luate totuşi ca modele care
sînt „împlinite" în misiunea lui Isus (de ce. Mat. 12:40-42 se referă la lona şi Solomon; Mat. 4:4, 7, 10
se referă la experienţa lui Israel în pustie, în Deut, 8:3; 6:16, l3i Mab 12;10 t'm, cite.d Pi. 113:22 s.lh.).
Ultima metodă de folosire a VT este dezvoltată mai mult în restul NT (în special în Evrei) şi este
cunoscută în general sub numele de * „tipologie". Numeroase aluii inciddtale de pe tot paffiul lnvlFtuii
hi Isus arată că El a văzut lucrarea Sa ca „împlinirea" nu numai a profeţiilor explicite din VT, ci a
întregului tipar al acţiunii lui Dumnezeu în istoria Israelului redată în VT.
BIBLIOGRAFI!. R, T. lceq Jer6 od .h€ Old Testament, 1971; J. W. Wenham, Christ and the Bibk,
1973.
c. Vranea ftnpfînmr
Primele cuvinte ale lui Isus care ne sînt redate din fucrâreă Sa în Galilea sînt o declaraţie concisă a
premizei de bază~âTntregii Sale învăţături: „S-a împlinit vremea si Împărăţia lui Dumnezeu este
apgarje" (Marcu 1:15). în Evanghelia după Luca prima prezentare publică a lui Isus se concentrează
asupra afirmgei: ,^sdzi sau implirit clvinEle a€tea din Scriptură" (îs. 61:1 ş.urm.; Luca 4:21). în tot
cursul 1 ucrării Sale această notă de împlinire profetică este de_o_ importanţă centrală. Aceasta a fost
sosirea lui M6ia, hne Zil€i Domdui de a t6t agteptatd îndelung de către evrei, împlinirea tuturor
speranţelor VT (rezi b mi su) , Deti El nu a folGit r€ L!{ ridd „Mesia" (vezîg, mai jos, şi *MESIA, n.
a), El nu a negat nicio<lal5 ci a6E a ict rolll Seu si atuci chd loa Botezătorul L-a întrebat direct , E] a
răspuns cu o afirmaţie clară (Mat. 11:2-6, aluzie la îs. 35:5 ş.urm.; 61:1),
Prin urmare, potrivit proprie' gal° ' nirea lui lsus inavvnrfvn^ n ^ră. I
Numeroasele
rieaduc aminte de VT.
El a folosit VT în toate aspectele învăţăturii Sale. El a discutat cerinţele legale şi etice ale VT şi le-a
El tu @.siitaa l@ Sa ca o re!€bre a tiparului de acţiune al lui Dumnezeu din trecut, ci o considera
punctul culminant al acesteia. Aceasta este acţiunea
hi a discutat cerinţele legale_şi etice aie VT şi le-a punctul culminant al acesteia. Aceasta este
acţiunea folosit ca<^"z5Ventruipfopria 5i} învăţătură morală finală şi definitivă prin care Dumnezeu
aduce zilele
650

promise de mîntuire (şi judecată). De aici înrola lucrarea lui Dumnezeu cu oamenii se concentrează
asupra _lui_isus însuţi, asupra învăţăturii Sale si. .m special asupra lucrării Sale mîntuitoare prin
suferinţe.
Observarea acestui aspect este vitala pentru înţelegerea semnificaţiei unei părţi mari a învăţăturii lui
Isua, El nu S-a limitat doar să reafirme ceea ce exista deja în VT, ci a subliniat lucrurile spre care indica
VT şi în care îşi împlineşte rolul. De acum încolo VT poate fi înfeles eu adevărat în sens Cristologic.
In felul acesta Isus nu aprobă nicidecum căutarea Împlinirii profeţiei tn evenimente din lume care nu au
nici o legătură cu lucrarea Sa. El însuşi este centrul împlinirii şi acea împlinire a avut loc o dată cu
venirea Lui.
Aspectul acesta este rezumat în anunţarea * Jegâ-mîhtului nou" la Cina Domnului (Luca 22:20; 1 Cor,
11:25). Aşa cum a profeţit [eremia fler. 31:33-341. legămîntuI_fŞcut cu Israel la Sinai {"E*jpH.
a4ptc.,)psrp gfecuTt cu un legămînt nou, bazat pe moartea lui Isus ca jertfă. A început o eră noui^
d. împărăţia lui Dumnezeu
Ideea împlinirii profeţiilor în prezent şi ideea unei ere noi iese ţi relief în mod deosebit tn învăţătura lui
Isus despre ^împărăţia lui Dumnezeu, una rfip^p n*m<*le Luic£ntt5le, El foloseşte termenul în con
texte diferite, aşa încît este necesară o definire atentă a înţelesului. Wărătia lai Duqţnea-ja înspamnă
ţuirprarpil-ntpa jui Dumnezeu, situaţia în care Dumnezeu deţine control uLJnşeamnă domnia sau
stăpînirea Sa. Deşi într-un sens Dumnezeu deţine întotdeauna controlul, este adevărat că omul respinge
suveranitatea Lui şi se răzvrăteşte. Prin urmare, „venirea împărăţiei" indică aplicarea practică a
domniei lui Dumnezeu în problemele oamenilor si acesta este sensul în care Isus a anunţat venirea
împărăţiei atunci cînd Şi-a început lucrarea (Marcu 1:15}. Alte afirmaţii întăresc mesajul că venirea Sa
a făcut deja ca domnia lui Dumnezeu sa fie operativa (deex. Mat. 12:28; Luca 17:20 ş.urm.). în felul
acesta el a putut vorbi deja despre oameni care „intră" sau care „primesc" împărăţia (Marcu 10:15, 23-
25; Luca 12:31; 16:16) şi a putut să-i asigure pe ucenici că „împărăţia lui Dumnezeu este a voastră"
(Luca6:20; cf. Mat. 5:3, 10).
în acelaşi timp, există un sens important în care împărăţia continuă să fip dp dnmpnîul viitorului, cînd
„va veni cu putere" (Marcu 9:1; cf. Mat. 6:10; Luca 19:11; 22:1S); acceptarea suveranităţii Iui
Dumnezeu care a fost accesibilă tuturor oamenilor prin lucrarea lui Isus si care a fost realizată în viaţa
celor care L-au urmat (în sensul£cejalmpărăţia era deja prezentă) va deveni într-o zi un fapt universal
cînd toţi oamenii de pretuţindenivgr recunoaşte stăpmirea lui Dumnezeu. Acea împlirJrevutoare este
orizon tul final a 1 Jmpă -răţiei proclamate de Isus, dar este completarea finală a procesului început
deja în timpul lucrării Lui pâmîn-ieşti. Era nouă pe care a venit să o aducă Isus este era iţjjpînini lui
Dumnezeu. Atunci cjnd oamenii răspund în mod individ uâTla mesajul Lui. stăpînirea lui Dumnezeu
este stabilită în mod progresiv. Aspectul trecut şi cel viitor se combină într-o panoramă grandioasă a
istoriei iar punctul culminant este încă de domeniul viitorului. Dar în centru stS Isus însuşi, deoarece ea
răspuns la învăţătura Lui şi prin credinţa în lucrarea Lui mîntuimare omul poate fi repus într-o relaţie
bună
Isus cRrsros, I,,IATA sr lN\r',iT,iTUR{ LUI
cu Dumnezeu şi, în felul acesta, poate intra în „împărăţia lui Dumnezeu".
' BIBLIOGRAFIE. G. E. Ladd, Jesus and thc King-dom, 1966 (ed. i-ev., The Presence of the Future,
1973).
e Dumnezeu Tatăl
Aşadar, pentru a intra în împărăţia Iui Dumnczeueste esenţial să acceptăm "sBp&urea~Tui Jjumnezeu,
iar aceasta presupune o relaţie nouă cu Dumnezeu. Isus i-a învăţat~pe urmaşii Săi, pe cei^carejrui
lucrarea Lui au intrat în Împărăţia lui DuinneîeuTsa^L considerjTpe rfumnezeuTataj lor.
AceâsîB"5nag)ne foarte personală a~îelaţiei cUntre ucenic şi Dumnezeu apare foarte frecvent în
Evanghelii şi aste una dintre trăsăturile noi şi distinctive ale învăţăturii lui Isus. El ia învăţat să I se
adreseze lui Dumnezeu ca „Tatăl nostru care estTfa ceruri^ (Mat. 6:9; *TATAL NOSTRU) şi să se
bazeze pe grija lui pămîntRasca.în probleme practice cum sirtt rnînearea si îmbracă mintea, deoarece
„Tatăl vostru cel ceresc ştiecl averi nevoie de ele" fMat. 6:25-34). EL se putea baza pe Tatăl lor ca să-t
ocrotească (Mat. 10:26-31) şi ca să le dea lucruri bune (Mat. 7:7-11). în calitate de fii aiŢaţăisi lor ei
trebuie să fie caşjŢgl,
Prin urmare. învăţătura !ui Isus despre Dumnezeu ca Thtă nu este o afirma ţie generală despre bună
voinţa lui Djjmnezeu faţă, de creaţia Sa. ci descrie o relaţie specială_d^dragoste si încredere care este
accesibilă numai pentru cei care au intrat in ImpărSţje^Con-cepţia este ţeja_l_oriLisă
universa.Iiaiaului.iiag .saiLieli -gio^ilăţii formale. Estaju^lape exclusivă si intimă.
Dar daca învăţătura lui Isus despre Dumnezeu ca Tată al ucenicilor Săi a fost nouă, şi mai remarcabilă a
fost afirmaţia Sa - şi mai exclusivă • că El este Fiul lui Dumnezeu. ELI S-a adresat în mod obişnuit lui
Dumnezeu ca „Tbtă" sau ;1Tjiţăl_Mgu", ijitjicrpd o intimitate nemaiauzită pînă atunri în
f J. Jeremiaş, ,^bba", în Tise Prayers of JesUs, 1967, p. 11-65), în Evanghelia după loan marea majo-
ritatea referirilor la Dumnezeu ca Tată (în peste 100 de cazuri), textul se referă la Dumnezeu ca Tatăl
lui Isus. Caracterul exclusiv al acestei relaţii este arătat de faptul că tsus nu a spus niciodată că este Fiul
lui Dumnezeu ta acelaşi sens ca şi ucenicii Săi; El nu S-a referit niciodată la Dumnezeu ca „Tatăl
nostru", înclu-iîndu-Se şi pe Sine în „nostru". Mat. 11:27 rezumă relaţia: „Tbate lucrurile Miau fost
date în mîini de Tatăl Meu; şi nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară deTătăl; tot astfel nimeni nu
cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere".
Există două moduri distincte de a-L avea pe Dumnezeu ca Tată. Este unitatea esenţială Tâtă/Fiu care
este în exclusivitate prerogativul lui Isus; este apoi privilegiul ucenicului ■ un privilegiu pe care i-I
poate acorda numai îsus, prin cunoaşterea lui Dumnezeu si dependenţa de El ca lată! Său ceresc. Nu
avem nici o indicaţie că Isus ar fi susţinut o învăţătură mai generală despre *Dumnezeu ca Tată a!
tuturor oamenilor.
BIBLIOGRAFIE. J. Jeremias, New Testament Thea-logy, lj 1971, p. 56-68; 178-203.
/. Utica împărăţiei
Atacul lui Isus împotriva legalismului şi tendinţa Lui de a pune nevoia personali mai presus de regulile
convenţionale (vezi mat sus, punctele V. c.,d.) sînt reflectate în normele erice pe care le-a prescris
pentru
65]

ISUS cRrsros, VIATA tI hWATATURA LUI

usicit s5i. Nu 6te rcrba de o slibiF . tEidardulli moral; standardul eştej>erfecJiuneaj£Mat. 5:49). Na-
prihăriirea pe care o cere BTeste mai ţnaredecît aceea ă"ceTor mai mulţiTegaliţti
scfupulosi^Maţr5J2t>)7D~ar măreţia ei nu corjstifîn proliferarea şi mai pronunţată a regulilor de
conduita (de fapt Isus nu a încercat să stabilească un cod complet de noime etice pentru toate domeniile
vieţii), ci într-o examinare mai critica a motivelor şi atitudinilor. Tbruşi există reguli (*PRE-DlcA Dr r!
MUNI! @ntic Nne dinft e!.), dar cerinţa lui Isus se concentrează asupra jindului care stă la baza
acţiunii (de st. "Mat. £:21-2B; Maieu 7:14-23). Un aspect remarcabil In învăţătura sa este locul
cenrrătpe care-1 ocupă dragostea (Marcu 12:28-34; cf. Luca 6:27-35; Mat. 7:12; Ban 13:34 ş.urm.;
15:12-17 etc.); şi pentru ca această cerinţă să nu fie redusă la sentimentalism, Samariteanul milostiv
este <Stca un exemplu tle dragoste Si acţiune (Luca 10:25 ş.urm.], jărjjuîirea altruista" este cnţgniil
adevăratei măretiij^areu 10:42-jţ5).
O asemenea dragoste practică trebuie în mod ine; vita£5 să aibă efect asupra atitudinilor şijţctiurjilor
sociale. Din eît citim în Evanghelii, Isus nu a Scut propuneri concrete pentru reforma societăţii, după cs
tu s-a lngajar nici în qitati. politicr (Ezi Mi sus, V./). Dar atît viaţa Lui (vezi mai sus punctele V. a.,c.')
cît ţi învăţătura Lui tind să submineze acceptarea confortabilă a stacus quo-ului socio-economic.
Recomandarea sărăciei CLuca 6:20- 25; Maieu 10:17-31; Mar 6:19-24) qi .pehl lui l. 8ffizibt nli' hitatd
(L@ 6.24 q.h,: 1233; 14112.14; Mar! 10:21) furnizează o fundaţie, dacă nu chiar un cadru, p6Eu o ctic.
{wialt foarte ddi$ti, (\&zi R. T. Fnne "d and Malrfun: the !6cti@l relence of tba teaching ot J€{*,EO5r,
1979, A 3 9.m)
PrirLUirnare, ucenicia este un angajament serios si total care poate cerejgnunţare drastică mi numana
posesiunile materiale ci si la reputaţie şi relaţii (Marcu Î0i2%31^,Mat-_lfî:34 - 5ŞJ ._yceniaâ~nu
.este .pentru diletanţi (Luca 9:62). Ea cere oreorieiitare_Eonipjeţă ^JdiLd fiă
^_ ţ}
frujgaţa, şi_gîndirea_.oinuluiXMaţ._6i33_şi ideeajjriri; cigalâdin.Maţ. 6),
iar_ino_tiyul_Enncipjalj)U_ratejers-pecriya răsplătirii de la oameni sau de la Dumnezeu,
□"recunoştinţa pentru .harul iertător ai luiDumnezeu f1fiăt7Î8^2^j;^Luca23&.-4Z).
Această reorientare şi mi regulile etice specifice sînt ceea ce caracterizează etica lui Isus drept radicali
în comparaţie cu legal&mul sau umanitarismul care a caracterizat cele mai bune sisteme religioase din
vremea Sa.
g. Misiunea lui Jsus
Am văzut că Isus S-a considerat pe Sine ca avtnd rolul principal" in aducerea împărăţiei lui Dumnezeu.
Speranţele VT avea u să1-si găsească împlinirea în misiuriea Lui. Cu alte cuvinte. Ela fost * Mesia.
~fcu toate acestea, Isus aproape că nu S-a declarat niciodat! M6r:a, loldind a6t t€mn. sin8{a dazie ctrd
El a lut iiitiati€ de a fae @rti afmad€ a f6t în afara teribndui iudaic (I@n 4:2s s.lm). cind altii Lau trMii
Msia Ccrist6!$ El a rceprat ideea, dar a evitat cu grijă titlul şi la înlocuit cu titlul slu obilnuit de "Iiul
onulol' (M.n a:29-33; 16:61 9,le; TMESIA II. 4), slqanta mahnici populara a evreilor era legată ferm de
o interpretare politică şi naţionalistă a viitoarei zile de eliberare ţi Isus nu a
avut asemenea intenţii politice (vezi mai sus, V. / Concepţia Lui despre misiunea Sa era de aţa natură
îneît iudaismul popular nu L-ar fi recunoscut sub acest nune, @ atare tidul însuţi era u inp.dim.
Dar dacă Isus a evitat titlul „Mesia" (ţi o dată cu ei titlul „Fiul lui David", cu un sens politic ţi mai
puternic, litiu pe care alţii l-au folosit la adresa Lui, d.r pe care!e tu I'a foldtt niciodatl), El S.a Eferit la
cîteva personaje din profeţiile din VT care au fost împlinite în lucrarea Lui. Patru sau cinci asemenea
personaje ies în relief în învăţătura Lui şi selectarea lor 6e ift@dve, El a folt DoMut lli David, aqa cum
este dffiis h Ps. 11c1 aMard 12:35.37: 14:62); păstorul/rege umil ţi respins ce apare de clteEoritnZah 9-
13 (Mai 21:1-11; 24:30; 26:31); Robd DonNLli c.re 3ufer6, ltr kaia s3 (M.rcu !0:45j 14:24; Lu. 22137;
*ROBUL DOMNULUI, Ii. a) si u6n DoNului li G. 61:1 (lua 4116 s.m.: Mat. 11:4 ş.urm.); ţi „Fiu]
omului" reabilitat ţi întroEt, h Daniel 7:13 I,m.$ (Marcu 4 38; 13126: 14:62: Mat. 19:2ai 25:31; 23:13),
grin urq!re, cu excepţia cazului din Dan. 7:13 s.urm. (vezi mai jos, p. accentul este puscLftarie~pe
suferinţă, respingere si rpoarte. pe p pn7iiTp" iiTrJiiS'^rKîi pp una Ap Hnmjnftr{> fThiar «i
dişcujia_despre Ps. 110:1 <jin Marcu 12:35-37 este menită s5-T73isocieze pe Isus de titlul „Fiul lui
David". titlu careavea implicatiilesale politice; personajul dominant din mesianismul VT, un rege ca şi
David, nu apare totre lasoEjele al* de kB, .i 6e Ldauit cu o imgire d€ suidinls ti hiliE.
Probabil că acesta este motivul pentru care Isus S-a r€Glir l! sire de obiei € -Fiul oNlul', Alte titlui a@!
d€ja @ dljnut bine dddii $ de obiei naţionalist, în timp ce .jiul omului" nu era un titlu oelalic obitrit ln
iudaisur .o!tmF6 (det Dan. 7:Î3 ş.urm. era un text citat adesea ca o profeţie mesianică, dar fără a folosi
titlul ca atare) ţi această expresie oarecum enigmatică (cf. Ioan 12:34) i-a permis lui Isus să definească
concepţia Sa despre rolul Său mesianic. (Vfezi de asememnea *MESIA, II. a; 1ISUS CRISIOS,
TITLURII,E LIJI.)
Ne6ibte sufednlei si mrtii s.l€ 6te o t€na constantă în învăţătura lui Isus (în special în Marcu a:31r
9131: 10:33 {.rjn: de 4enen@ MaH 9:12i 1034, 45i 12:6.4; 14:4, 21-25; Mat. 26:54; tE 9:31i 12:50;
13:32 FW.; l7:25; 22:37; l@tr 10:11-15; 12:23.25 €1c.) fi fre6t se eentueaze ca ebuie sE fie .€a,
d@rd .!. 6te sis,
Scopul acestei siifprinţp ţi morţi pste expus foarte clar în cîteva pasaie din Isaia 53. unde se vorbeşte
despre rolul Robului Domnului care suferă pentru păcatele poporului Său, murind în locul lor şi punînd
„pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu'1; astfel, Isus avea sa-Si dea viaţa „ca răscum-
părare pentru mulţi" CMarcu 10:45), iar „sîngcle legă mintului", singele Său avea să fie vărsat pentru
mulţi ,,spre iertarea păcatelor" (Mat. 26:28). Aceste cuvinte vorbesc despre jertfa, iar scopul morţii lui
Isus este să fie jertfa supremă care să facă posibilă iertarea păcatelor şi restaurarea parrăsiei între om şi
Dumnezeu, punind astfel capăt răzvrătirii omului si aducîridu-i pe oameni în Împărăţia lui Dumnezeu.
Această teologie a răscumpărării apare rareori ţi aluziv în învăţătura lui Isus, dar înţelesul ei este clar ţi
este preluată apoi în teologia mai elaborată a lui Pavel ţi a altor scriitori ai NT. (*1SPĂŞIRE,
*RĂSCUMPĂRARE.)
652

BIBLIOGRAFIE. V, Tayior, Jetus and his Sacrifice, 1937; J. Jeremias, The Eacharistic Worăs of Jesus,
1966; R.T. France, Jesiis and the CXd Testament, 1971, cap. 4.
h. Poporul lui Dumneîeu
Se afirmă adesea că Isus nu a Intenţionat să înfiinţeze o biserică. Dacă prin „biserică" se înţelege o
organizaţie ierarhica formală, afirmaţia este adevărata. Dar concepţia misiunii Sale expusă mai sus a
implicat în mot inevitabil crearea unei comunităţi noi a celor care au intrat în împărăţia lui Dumnezeu
prin jertfa Sa răscumpărătoare. Această comunitate - care s-a concentrat la început In grupul Său de
ucenici apropiaţi dar care a fost menită sa includă pe toţi cei care acceptă învăţătura Sa, indiferent de
rasă sau poziţie sociala - ocupă un loc important în învăţătura Sa,
Cuvîntul „biserică" (ekktesia) apare numai (ie două ori £n Evanghelii. în Mat. 18:17 se referă la grupul
local de urmaşi ai lui Isus care sînt întruniţi laolaltă pentru a soluţiona divergenţele dintre membri iar în
Mat. 16:18 prefigurează concepţia NT despre biserica universală ca şi reprezentanta lui Isus pe pămînt.
Există însă şi alţi termeni care subînţeleg aceeaşi idee de comunitate bine definită: de ev, „turma mică"
a Iui Dumnezeu (Luca 12:32; cf. Marcu 14:27; Ioan 10: 16), familia Lui (Marcu 3:34 ş.urtn.; 10:29
ş.urm.; Mat. 10:25) ţi oaspeţii la masa Lui (Marcu 2:19; Mat. 9:11 ş.urm.; 22:1-143.
Pînă atunci poporul Israel a fost poporul special al lui Dumnezeul Isus a afirmat că de acum încolo
adevăratul popor al iui Dumnezeu va fi în acelaşi timp mâi cuprinzător jiTmai îngust decît (sraelul: ne-
evreii vor firimUscia_fliasg T7iu, iar unii evrei nu vor primi loc (Mat. 8:11 ş.urnT; cf. Mat. 22:1 -10).
Ioan Botezătorul i-a avertizat că a fi evreu nu este o garant"'" ™MaH' (Mat. 3:8-10) iar Isus a preluat
aceeaşi ternă. în numeroase metafore şiâTuzii ni se dă impresia că adevăratul Israel se strînge acum în
jurul lui Isus (vezi mai sus, c; de asemenea, IV. c) si în jurul celor care acceptă chemarea Lui la
pocăinţă. Aceasta convingere, simbolizată de faptul că E! i-a ales pe cei doisprezece ca grupul Său de
bază (vezi în special Mat. 19:28) si exprimată în stabilirea unui „nou legămînt" (Luca 22:20 etc.) ne
explică motivul pentru care deşi misiunea Lui a fost limitată la Israel (Mat. 10:5 ş.urm.; 15:24), după
înviere EL i-a trimis pe ucenicii Săi la toate popoarele (Mat. 28:19; Luca 24:47; Fapt. 1:8), ca să
formeze poporul lui Dumnezeu scos din toate colţurile pammtului (Marcu 13:27). (*1SRAELUL LUI
DUMN!ZEU)
BIBLIOGRAFIE. J. Jeremias, Jesui' Promise ta the Natians, 1958; G. B. Caird, Jesw and the Jewish
Ha-tion, 1965; C. H. Dodd, The Founder of Chrktiamty, 1970, cap. 5; R. T. France, TfnB 26,197S, p.
53-78.
i. Viitorul
Isusji aşteptat venirea unei,.împărăţii" viitoare {vezi mai sus,"g). Dar nu ni se spune sistematic modul
şi timpul venirii acesteia a sînt posibile mai multe inter-prefcSri. Totuşi, putem distinge
urmatoarele'raze ale
l.Isus a prezis de mai multe orJcădupa1 suferinţele Sale El avea să primească puterea Ti staptnirea
„fiului omului" din Dan. 7:13 ţ.urm. (vezi mai sus, g). Hiisie clarcînd era asteojată aceasta restaurare,
dar în Mat. 2S:18, după înviere. Isus afirmă că a avut loc deja.
ISUS cRraros, vraTA tI INViTITURA LUr
Marcu 14:62 pare sa indice de asemenea o restaurare iminenta, ia care vor fi martori chiar şi judecătorii
Săi.
2. Un eveniment viitor care este pieziş clar şi în repetate rinduri de Isus este distrugerea Ierusalimului
şi a Templului (Marcu 13:2 şi discursul care urmează; Luca 21:20 ş.urm.; vezi ţi Mat. 23:37-39; Luca
23:28-31). Acest eveniment este prezentat ca rezultatul inevitabil al faptului că evreii au respins apelul
final al Iui Dumnezeu (Luca 13:34 ş.urm.; 19:41-44; tf. Mat. 22:7) şi evenimentul va avea loc în cursul
acelei generaţii (Mat. 23:36; Marcu 13:30). Este probabil că unele afirmaţii ale lui Isus despre „venirea
Fiului omu-lui" (un ecou din Dan. 7:13 ş.urm.) se refer* cel puţin în parte la acest eveniment si nu la a
doua Sa venire, mai ales că afirmaţiile prevestesc împlinirea în timpul vieţii generaţiei aceleia (Maieu
8:38-9:1; Mat 10:23; Marcu 13:26,30). Judecata aceasta avea să fie o altă manifestare a restaurării
puterii Sale. Nu există unanimitate în privinţa măsurii în care "Cuvîntarea de pe Muntele Măslinilor se
refera la distrugerea Templului (temă cu care începe cuvîntarea) sau la un viitor mai îndepărtat; este
cert că soarta Ierusalimului ocupă un loc proeminent în concepţia lui Isus despre viitor si este privita în
raport cu propria Lui lucrare.
3. o ald apttcati€ a Frtului djr D.n, 7:13 s.llm este la judecata finală (Mat. 25:31-34; cf. Mat. 19: 28).
Fiind descrisă cel mai pe larg în Mat. 25:31 ş.urm., această „zi de judecară" este menţionată frec-vent
în învăţătura lui Isus şi se aplică a tît la indivizi cît şi la comunităţi sau naţiuni (de cx. Mat. 10:15, 32
ş.urm.; 11:22-24; 12:36, 41 ş.urm.). Şi în această judecată finala Isus are un rol central.
4. Isus a profeţit şi a doua Sa venire sau.parousia (termenul apare în Evanghelii numai în Mat. 24:3,27,
37, 39), numită ■uneon_,,ziua Fiului omuluT._T& li la fet.de Tişorje vgsutTnă"feT"ile universală, .ca
un fulger (Luca 17:24). \ftfi_şjibitjUijieaşţep»ţă (Mat. 24:37-44; Luca 17:26-35), cerînd
ojfeghereconstoită (Mat. 24:42-51; 25:1-13). Data ei nu poate fi calculată; de fapt Isus însuşi a spus că
nu ştie cînd va avea loc CMarcul3;32).
Aceste pa tru aspecte ale învăţăturii lui Isus despre viitor se îmbină şi de aceea nu este posibil
întotdeauna să fim siguri la ce se referă. în general, In timp ce 1 reprezintă o stare permenantă a
lucrurilor de la înviere încoace, 2 se referă Ia un eveniment specific din generaţia aceea, iar 3 şi 4 sînt
două aspecte ale împlinirii finale, cînd împărăţia va fi instaurată deplin; dar toate aceste aspecte sînt
legate de rolul permanent al lui Isus de „Fiu al omului" proslăvit şi întronat. Dezacordurile exegetice cu
privire la sensul unor pasaje specifice nu ar trebui să umbrească tiparul general din concepţia lui îsus
despre venirea împărăţiei lui Dum-nezeu, O asemenea interpretare a învăţăturii Sale nu sprijină
afirmaţiile unora că Isus ar 6 aşteptat sfirsitul lumii în viitorul foarte apropiat; de asemenea, face ca
vegherea constantă să fie la fel de necesară pentru noi ca şi pentru cei care L-au auzit pe El vorbindu-le
prima dată. (*ESCATOLOG1E,)
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ. în afară de lucrările menţionate la secţiunile individuale de mai sus,
recomandăm următoarele lucrări generale despre viaţa şi învăţătura iui Isus. Lucrările mai vechi sînt
menţionate numai atunci cînd aduc o contribuţie specială.
A. Edersheim, The Life and Times of Jesus the Messiah, 2 voi., 1883 şi ed. ulterioare (importantă pertn
cadrut €reiesc): J. Klalsner. j.rh d,
653
ISUS cRrsTos, UATA tr INVATATURA tvl
Nare$a 1929 (u .tudi! ftisc); T, w. MaMA1, r. Teacking of Jesus2, 1935; V. laylor, The Life and Min-
Utry of Jesus. 1954; H. E. W, Tumer. Jesus, Maşter and Lord2, 19S4; G. Bomkamm, Jesus ofNcaareth.
1960; E.Stauffer.JesusandHisStOTy, 1960; J. Jeremias, 77te Parables of Jesus2, 1963, C. K. Barrett,
Jesus and tke Gospel W-adition, 1967; D. Guthrie, A Shorcer Life of ftrnr, 1970; C. H, Dodd, ftd Foudd
of Cnrittianity, 1970; J. Jenemias, New Testament Theotogy, 1: The PmdMa.ioa of Jaut 1971; E.
Schweia. Jsa 1971i H, conreln!q J66, 1973 (o dadu4 a articolului In RGG3); A. M. Hunter, The Work
and wrds of J6a', 7973t E, M, J6B and Eis Contemporanei, 1973; G. Vermes, Jesus theJew, 1973; F. F.
Bnice, Jesus and Chrisdan Origins Outside the New Testament, 1974; G. E. Ladd, A Theology of the
New lis@a1 1974, parte 1; C. N. Srdror, J6u at N@Eth ia Nu T*tanat hqc,lin& 1974; R. T France, TTie
Man They Crucifîed: a Portraît of Jesus, 1975. R.T.F.
ISUS CRISTOS, TITLUBILE LUI. un ridu 6re un nume care descrie sause referă lao anumită funcţie
sau poziţie a unei persoane şi de aceea poate indica onoarea care îi este acordată. De exemplu, loan a
fost cunoscut ca „Botezătorul" deoarece acest termen a descris funcţia lui caracteristică. Nu este
necesar ca o asemenea funcţie să fie unică; sînt mulţi oameni care pot 6 nmili ,,prcfenn Z' su ,res€le x,.
Există o legătură strînsă între nume şi titluri. Uneori ceea ce este Ja început un nume poate deveni un
titlu, ţi invers. Lucrul acesta este ilustrat de cazul împăraţilor romani. La început Cezar a fost numele
de fdilie d luj ldiu C.6 ti d mpotutui siu adoptjv, Octavian, care a devenit primul împărat roman; de
atunci încolo a devenit un titlu care Înseamnă „împărat" (Filip. 4:22; deşi în NT este folosit în
majoritatea ozuilor lera anicol. d. a Maru 12:1417. rrhire totuşi un titlu). Octavian a primit titlul
„Augustus" de la senatul roman în anul 27 î.d.Cr.; titlul acesta înseamnă „vrednic de închinare" şi a fost
tradus în gr. sebastos. Ca atare a putut (5 folosit cu referire la lnps.atii de Mi dzi! (Fapt, 2s:21, 25), da!
p€nlru majoritatea oamenilor din îilele noastre este numele primului împărat, întrucît acesta este
numele sub care a fet .rllrlet de cind i.a l6t dar tittd.
înţelesul unui titlu poate fi modificat de caracterul şi faptele unei anumite persoane care deţine titlul şi
care îi dă un sens nou. Funcţiile unui rege britanic au fost alterate atît de drastic în cursul secolelor încît
titlul acesta nu mai comunică acelaşi sens ca şi la început. Titlul simplu „Conducătorul" (der Ffihrer) a
fost afectat atît de puternic de caracterul lui Adolf HirJer care 1-a folosit ca pe un titlu politic în
Germania irci( nu mi 6te potrivit stt fie folGir in polirici,
In firq s poate si uiste @zui clftt o pqs&a loare fi dccrisl ln ala Gl ircit 6te clat ca deMe . poziţie sau că
îndeplineşte funcţii asociate cu un anumit titlu, chiar dacă titlu] respectiv nu îi este dat în acel context.
Astfel, despre cineva care a uzurpat tronul se poate spune că „Z a fost rege, dai nu cu numele".
Aceste consideraţii generale sînt relevante pentru o €&ninarc a iiduilor date lui Isu tn Nr si ne w ajura
să evitam uele c.Dcam ln studid .c;tui su. biect.
I. Titluri folosite de Isus In timpul vieţii Sale
Numele Isus nu este doar un titlu al persoanei care la purtat. 'Ibluţi, numele are un înţeles, fund forma
greacă a numelui ebr. „losua", adică, „Iahveh este mîntuire". Scriitorii NT au fost conştienţi de acest
n4€l6 (Mat 1:2r), /sdel, n@el€ a idi.ar tufttia care a fost atribuită lui Isus ţi această funcţie a fost
dp.iMt! Mi tFziu trin titlut Mhtui.orul, .@ la început a fost doar o descriere a funcţiei lui Isus (Fapt.
5:3I, 13:23: FilD, 3:20) d.r apor a derenjt Fd€ Ain titlul ssu sl€ru (2 Tin. l:loi Tir 1;4i 2 pet, 1:11). Isus a
fost numele personal al Mîntuitorului şi cu toate că semnificaţia lui de titlu continuă să existe pentru ei
ca ! infeles, prohabil c6 pad Mjoriatea oamenilor de astăzi este doar un nume (comparaţi cu faptul că
Joan" înseamnă „darul lui Dumnezeu", dar sensul nu este avut de obicei în vedere atunci cînd este
folosit numele).
Isu a lcr q Dlm denn .b obisnuit ln Drim jumătate a secolului 1 d.Cr. şi este semnificativ faptul că spre
sfîrşitul secolului a încetat să mai fie folosit: era prea sacru ca să fie folosit ca nume personal de către
creştini, iar pentru evrei era o uriciune. Pentru aL de*!i r€ &u (critt6l de allii €r€ eurtau acelaşi nume,
EI a fost cunoscut ca Isus din Afcizaret sau ]sus *Nazarineanul. Folosirea acestei „expresii se poate să
fi dobîndit o oarecare semnificaţie teologică ţinînd seama de similaritatea cu cuvîntul „Nazireu".
Ca rezultat al activitllii $le 6rereir:6tice tss a fost cunoscut ca învăţător şi oamenii I s-au adresat cu a6t
tith, la fel ca orklruj aL t invdlAro! eu CMaEu 4:38; 9:17,38:10; 17; etc). Uneori, cînd nu era pericol să
fie confundat cu alţi învăţători El putea fi numit sinprq ,JnvdFtorlr" (Marcu s:35r 14:t4; ro.n 11:28).
Oamenii se adresau de obicei învăţătorilor evrei cu titlul Robi (literal „marele meu (învăţător)"), un
semn de respect care a ajuns să însemne „respectatul (învăţător)". Această formă de adresare a fost
lol6itd ae udicii lui lss (Maftu 9:5r 11:21: 14: 4s), ded N a fo6t loleirn renEu a e reI€ri ta El Ia persoana
a treia, fn Evanghelia după Luca oamenii se adresează uneori lui Isus cu titlul Stăpîne (ppistates; Luca
5:5; 8:24 etc. ; în tiad. rom. „învăţătoruk"), un termen care sugerează respectul care-1 aveau pentru Isus
ucenicii si simpatizanţii Săi, termen care probabil că a fost folosit în relaţia Sa cu grupuri de oameni şi
nu cu persoane individuale. Un alt termen plin de Tespect a fost Domnul (kyrie, forma vocativă kyrios).
în Evanghelii termenul acesta probabil că reprezintă termenii rabbt sau mart („domnul meu") din ara-
maică, folosiţi ca titlu indicînd respect (Marcu 7:28; Mat. 8:2, 6, 8 etc.). Daţi această formă de adresare
se poate referi simplu la Isus ca un învăţător demn de respect (Luca 6:46, există un caz în care oamenii
s-au adrwt ld lru in telu.l a6E in caliratea l-ui d€ persoană cu puteri miraculoase (G. \fermes, Jesus the
Jew, p. 122-137). Termenul nu este folosit în Mat. ţi Marcupentrucaoa treia persoană să se refere ta Isus
(era€lFe Mat 21:3;Marcu 1r3), ddr L@ n nMette pe Isus,.Domnul" destul de frecvent In pasajele nara-
tik (L@ 7:13: 10:1, 39, 41 €tcJ. AeetA foleire . termenului sugerează că Luca a fost conştient că sem-
nifi@da deplir6 a dtlului nu . fcr d!ele!.e dedt după înviere, dar el a vrut să arate că Isus a acţionat în
tinrd rietii sal€ cu a€$ autoritare p€ ce a pc€dat- pe deplin du!! tNieE,
6S4
Fapol d &u a fst pnvir ca @i nur ddit u învăţător iudeu de rînd este exprimat prin termenul Profet (Mat.
21:11, 46; Marcu 6:15; 8:28; Luca 7:16, 39j 24:19; tdn 4:19i 6:14i 7:40: 9:17). Ac6ri interpretare a
poziţiei Lui a fost recunoscuta şi exprimE d€ Iss (Marcu 6:4i Lka 4:24i 13;33 s,Lim.,. Nici unul dintre
aceste titluri în sine, „învăţător" Şi „profet", nu fi disting pe Isus de alţi învăţători şi profeţi din vremea
Sa, de liderii religioşi iudei, sau de Bflpui de Iideri din bG€lica priMra (d. * FaDr. 13:1), deşi este
natural ca biserica primară sâ afirme câ Isus a fost prin excelenţă învăţătorul şi Profetul.
lbtuti, 6te pDbabn c! in uel€ ezui t€neNl Profetul a fost folosit într-un sens unic. Iudeii aşteptau
vr*nirea lui llie sau a unei persoane ca el, ca un prerudiu .l SfiJ:inJui si au exisrat srutarii cA IM
Botezătorul sau Isus să fie identificaţi cu aşa-numitul prafet escatologic sau profet al sfîrşitului (cf. loan
1:21, 2s). Exisr. drece confuzie axrenta în această problemă, întrucît loan a negat că e! ar fi profetul, în
timp ce Isus a afirmat că loan a fost de fapt Itie (Mat. 17:12 ş.urmO. Confuzia ar dispare dacă textul din
loan 1:21, 25 s-ar referi la un profet final ca şi Moise (Deut. 18:15-19); Petru La identificat pe Isus ca
fiind acest p6f*. € ti Moie (Fapt. 3.,22-26) ,t, priJ urmare, loan ar putea fi privit ca un prevestitor al ,
Sfîişirului, uri profet ca şi Ilie. Se poate ca dificultatea să fi oplrur datorita fapnnuj ca in gindk ,udaic,
cele două personaje nu au fost separate clar. Este probabil că Isus însuşi a privit rolul Său ca Profetul
mozaic. El nu a folosit titlul în acest sens, dar a considerat că lucrarea Lui a fost o repetare a lucrării lu
Moise i o impliaire o 6lu.tui pbretulu @ vo. betb td rs, 61:1.3, !! a folosit laeje din rs. 29:rs ş.urm.; 35:5
ş.urm. şi 61:1 pentru a descrie lucrarea Sa (Luca 4:18 ş.urm.; 7:22) în termenii unei recreări a ftndiliilor
pa€disi.c. djr peri@da Exodutui a a ctLiroriilor plin psb€, adicl, h lemenii lucdrn lur Moise. Din acest
punct de vedere învăţătura lui Isus în care reinterpretează legea lui Moise poate să fie semnificativă.
După cum Isus a privit lucrarea Sa în termenii lucrării legislatorului şi a profeţilor (Moise si Uie/ Elisei;
cf. Luca 4:25-27), este probabil ca şi concepţia evreiască despre înţelepciune să fi afectat gîndirea Lui,
deşi în Evanghelii nu ti este dat titlul de fnţelep-ciune (vezi £nsă ICor. 1:24, 30). în VT şi în literatura
intertestamentală întîlnim personificarea înţelepciunii ca fiind ajutorul lui Dumnezeu în creaţie şi (sub
forma legii) ghidul pentru poporul lui Dumnezeu (Prov. 8:22-36), înţeleptul prin wcefercfâ a fost Solo-
mon şi nu este un accident că îsus a afirmat că în lucrarea Sa exista ceva mai mare decît Solomon (Mat.
12:42). Se credea că înţelepciunea îşi trimite emisarii la oameni ca să le reveleze căile lui Dumnezeu
(Prov. 9:36). Unryi tss r brbir d si (u ar n fGr un 6eneDe. €rer (Lua ll:4o.51) sau a , cq El tnsuşi S-ar fi
identificat cu înţelepciunea (Luca 13:34; cf. Mar. 23;3{37).
Speranţele evreilor se concentrau în jurul instaurării stâpînirii sau împărăţiei lui Dumnezeu şi această
speranţă a fost asociată adesea cu venirea unui agent al lui Dumnezeu care să exerdte stăpînirea Sa. O
asemenea persoană avea să fie un rege, uns de Dumnezeu fl pr@^ind di' fdilia tui David. ]tm€nul
Unsul, care putea fi folosit pentru a descrie un rege, u pbi su u pof€r, a aj@ s! re foLcir ca ;
ISUS CRISTOS, IITI,URTLE I,UI
termen specific în perioada intertestamentală, indi-cînd acest agent al lui Dumnezeu care era aşteptat.
cuvlntul ebr e6 nalmn, de la ore a derivat prin transliterare forma gr. Messias, preluata de noi ca
*Mcsia; cuvîntul grec corespunzător ca sens, „unsul", a fost clrir.6, de la dr€ noi ah io@ cruror. Intd.ii
domironrl a{teprat trebuia se fie u Rere sau un riu (adicr, uftt) dl lui Darid, ei aceti doi tem€ni au rcr
foleili @ ntre su titlui .re lii kc.
Nu încape îndoială că Isus a fost omorît de romani în urma acuzaţiei că ar fi pretins că este regele
iudeilor (Marcu 15:26). Se pune întrebarea dacă El a declarat qpljcit dreptul Sr! la ac4ii functie !i dace
a dat si se înţeleagă aceasta din acţiunile Sale. Termenul „Mesia" *6re hdnit ratu.i pe buele lui lru, in
Man 12:35 9i rt:27 (4 Mar, 24:s) El vorbqre d6DE Mesia şi despre cei cajre au avut pretenţii de mesia-
nitate, dar nu Se identifică pe Sine direct ca Mesia. în Mai 23:!0 9i Marcu 9:41 tsE 6b ,rerenct .lindu.le
lftdlitui ftenjcilor9i prebabil cu i€ferire la situtn din tiFrica p.ihari. Mat. 16:20 nu face dftir :t repete q
16, De aici r€zdii c! Iss nu s_a refdit la Sine ca Mesia în învăţătura publică dată mulţimilor si că El a
folosit rareori titlul atunci cînd a vorbit cu ucenicii Săi (cf. [oan 4:25 ş.urm.). Situaţia este aceeaşi cu
privire la^Fiul lui David" ■ întrebarea din Marcu 12:35-37 nu II identifică în mod explicit pe Isus ca
Fiul lui David. De a€m€n€a, rsB tu ; reve;di.ar Dublic iillul de ,Reae, (Mai, 25:34, 40 $ ad6*; ,nicilo.).
Pe de alrn pd€, rulre din@ adiuil€ lui rsG au pudt fi privit€ ca ac$ui 5re rli Me$. BorezrLl t_ui cu
Duhul a fost privit ca o ungere atît de Isus însuşi (Luca 4:18) cît şi de biserica primara (Fapt. 4:27;
1033). El a prelmr domir vnto.@ a iu Dhn€zetr a aqiar renie ej cu pr6pm Sa aovirare (Mat. 12:28) şi a
acţionat cu oautoritate care a indicat ci El erpa ldul lui Dljl@au (Marcu 2:7)_ Nu st€ suprinzator c, lh@
e tntleba &ci El 6te Recele aşteptat (ţ£ loan 4:29; 7:25-31) şi că oamenii au vrut seattephtl- faca rege
I@0€n 6:15). La judecară Sa a fosr întrebat daca este sau nu MesiB si cu ocazia aceasta a r€cuno*ut
plbli. Mesja4iratea Sa (Marcu 14:61 ş.urm.; cf. loan 18:33-38). Anterior Petru L-a numit Mesia şi Isus
nu a respins identificarea (Marcu 8:29 9.h,); oanrnn care au sperat ca Et ij va aiura in nevoile lor I
s,au .d!€r .u nmeie ,,Fid hi i.vid,. (Marcu 10:47 ş.urm.).
Dovezile arată că deşi !sus s acţionat ca Mesia, El a fost reticent şi chiar a încercat să înlăture sugestiile
cl El ste M6ia (Marcu B:30), Au r*t or.nte i,rat dplielii pen h.btudinsa sa. pur€m rtnuia la r deea că
Evangheliile au prezentat greşit situaţia şi că Isus nu a fost recunoscut ca Mesia nici de către Sine
însuşi şi nici de altcineva; unii susţin ci biserica I-a dat rcsr rjdu 6bia dupr Inrere (q, w wlede. fte
Messiante Secret, E.T., 1971; contra: J- D. G, Dunn, TynB 21, 1970, p. 92-117), Un element important
în explicaţie este desigur faptul câ ideea lui Isus despre rcianftat€ a fdt f€r€ difeft: de ace€ a murior
evrei care aşteptau ca Mesia sâ inaugureze o insurecţie politica şi să elibereze ţara de romani; chiar
dacă au €stat .rei c{ u ideal Mi spintuat d€spre lu.rarea lui Mesia, Isus a trebuit sâ Se păzească de
această interpretare gieşică. (Este de la sine înţeles că Isus nu sr a*bi nicidfrw cu hotenla p,opB. de
revotu donării politici din zilele Sale; în această privinţă vezi M. Hengel, Wfo Jesw a Revoluţionat?,
1971.) Un alt
655
ISUS Cf,ISTOq TITLURIT,G LUI
element ar putea fi faptul că Isus nu a vrut sâ revendice mesianitatea Sa decît după ce S-a dovedit a fi
Mesia prin acţiunile Sale sau după ce poporul a recunoscut adevărata semnificaţie a lucrării Sale. în
felul acesta El a separat mesianitatea de asocierile politice lumeşti şi a reinterpretat-o In termenii
concepţiei VT despre lucrarea măreaţă de mîntuire făcută de Dumnezeu.
Nu încape îndoială, însă, că Evangheliile ne dau impresia că Isus a preferat să folosească o altă des -
criere, Fiul omului (observaţi schimbarea de terminologie h Mlro 8:29 {.un-/31 d 14.6V62). AM$d
expresie gr. neobişnuită se poate să fi apărut numai prin traducerea unei expresii idiomatice semite (ebr.
benp udam; aram. barenăs(â)) cate înseamnă fie un anumit membru al speciei „om" (de ex. Ezec. 2:1)
sau „omenire", în general (de ex. Ps. 8:4). în Dan, 7:13 ş.urm. expresia descrie pe cineva „cu o
Înfăţişare ca de om", cineva care vine pe nori cu Cel îmbătrinit de zile şi primeşte de la Bl stăpînirea
eternă asupra tuturor popoarelor. Se pare că în limbajul din vremea lui Isus a fost posibil să se
folosească expresia ca o modalitate modestă de referire la Sine în anumite situaţii, deşi părerile diferă şl
unii susţin că expresia a fost folosită pentru a face o afirmaţie adevărată cu privire la omenire în general
şi cu privire la vorbitor în particular, s! ilad e&eia$ a f6t foleitn pentu a fae o afirmaţie care se aplică
numai vorbitorului.
EpBi. apaE dffii p€ b@le lui ,ss ti apariid ei în Evangheliile sinoptice a dus la multe controverse.
1. Pe de-o parte, s-a presupus că înţelesul expresiei este derivat din Dan. 7:13 ş.urm. şi în acest caz s-ar
referi la venirea viitoare a unei fiinţe cereşti descrisă cu u .iabousn @calipti (MsEu 13.26; 14:62) g la
rolul ei L jud*t de pe urRA (M.n 3:38i Mat. 10:23i 19:2ai 25:31: L@ 12:a I,m.t 17:22.30; 1a: 8). Unii
teologi cred ca biserica primară a fost prima care a folosit acest concept pentru a descrie rolul viitor al
lui isus (vezi N. Perrin, A Modern Pilgrimage in New Testament Christotogy, 1974); alţii
argumentează, pe baa textd{i di! L@ 12:3 *un,, cn Isu a sreptat venirea unui alt personaj apocaliptic
diferit de Sine, personaj care să confirme lucrarea Lui, iar biserica primară este cea care La identificat
pe Isus cu acest personaj viitor (veiiH. E. T6dt, The Son ofMan in the Synoptk Jhoditioir, 1965); alţii
susţin că Isus a privit în viitor la prcpria e redE ca Fid Otuiui (wi o. Cullmann, The Cfiristo/ogy of the
Afew Testament?, 1963).
Alături de aceste afirmaţii despre „viitor" există altele care vorbesc despre autoritatea prezentă şi desrrc
mili@ Pjuhl onului (rd.rcu 2:10, 27 q,lm,; Lu. 6:22i 7:341 9:sa; P:10; 19:10) şi tj.@ prci€le suferinţele,
moartea şi învierea Lui (Mareu 8:31; 9:9, 12, 31j 10:33 im, 45; 14121, 4t: 4 Lw 24:7), &e 8@ (dar nu
inpejbil: v€zi hai j6) si wdem cum afirmaţii ca acestea au putut fi făcute despre Fiul Omului descris în
Dan. 7 şi de aceea mulţi teologi cred că folosirea expresiei „Fiul Omuluf' £n asemenea afirmaţii Îşi are
originea în biserica primara care, după ce L-a identificat pe Isus ca Fiul Omului care are să vină, a
folosit acelaşi titlu pentru a se referi la lucrarea Lui pămîntească şi la patimile Lui. Alţi teologi susţin că
Isus a produs propria Sa reinterpretare creatoare a rolului Fiului Omului, sub influenţa profeţiilor
despre Robul lui Iahveh drc suled (Is. s2:r3i s3:12).
2. Pe de altă parte, diferiţi teologi consideră că folosirea expresiei bar-'ntăCâ) este o descriere de Sine
în aramaică şi susţin că Isus a folosit expresia pentru a se efdi lu sire, PoEivit acgtei cdEltii 6tefo.te
probabil ca afirmaţiile din Evanghelii care au un conţinut ne-apocaliptic şi care se referă la [sus ca la un
simplu om să fie autentice. Folosirea termenului de către Isus a îndreptat mai tirziu privirile bisericii
spre Dan. 7 şi aceasta a dus la o «interpretarea învăţăturii lui Isus în termeni apedl'ptici (c. \krG, op,
cit,, p. 150-191),
3. Elte !rcbdbil cd teoloaii su t6r duti h rdtlciE de insistenţa unei singure origini fundamentale pen tru
toate afirmaţiile şi nu au luat în considerare suficient de serios ambiguitatea termenului Este dar că
putea fi folosit pentru a Se descrie pe Sine, deşi rămln incerte împrejurările precise în care s-a crezut că
este pottivit s: fad afa. ln scel.li rinp nu * p@te @. testa că termenul a putut avea un sens plin de forţă.
C. F. D. Moule observă pe buna dreptate că folosirea articolului hotărit în expresia aceasta poate
conferi tărie „personajului uman" (vezi cel menţionat în Dan. 7:13 r,@,- J€sl<ted FetlE in tlE PFblcm
of The Son of Man1" în J. Gnilka (ed.J, Neues Testament ud ldrche 1974, p, 473-42q. lapril c a.6t ps-
sonaj a jucat un rol important în unele domenii din gîndirea evreiască este arătat de aluziile din I Enoh
şi 4 ijssra (deşi datarea porţiunilor cruciale din I Enoh este foarte nesigură). Totuşi, abordarea cea mai
prob.bil! 6t€ aca .ae & Dan, 7:!3 $um, @ puct de pornire şi consideră că acolo este indicat un personaj,
poate liderul şi reprezentantul lui Israel, cu care Isus Se identifică pe Sine. Acest personaj deţine
autoritate şi este destinat să domnească peste lume, dar modul de realizare a acelei domnii este prin
umilinţă, suferinţă şi respingere. Nu este prea greu să-L înţelegem pe Isus vorbind în felul acesta, dacă
facem presupunerea că El a privit în viitor la propria Sa respingere şi apoi la justificarea şi restaurarea
Lui de către Dumnezeu. Aceasta presupunere este justificată întru totul dacă ţinem cont că: (a) Isus a
recunoscut că realităţile situaţiei în care Şi-a desfăşurat lucrarea l-au dus la conflict cu autorităţile
evreieşti ostile; şi (b) Isus a acceptat modul de viaţă al omului evlavios descris în VT; potrivit VT un
asemenea om se poate aştepta la respingere şi persecuţie, dar trebuie sâ-ş( pună încre derea în
Dumnezeu ca să fie izbăvit. Acest tipar poate fi observat în anumiţi Psalmi (în special Ps. 22; 69), în
profeţiile despre Robul Domnului care suferă şi în cariera „sfinţilor Celui Preaînalt" în Dan. Poate fi
găsit şi în cartea înţelepciunii (deşi este îndoielnic faptul că ac*tE cafie lar fi inflldlat p€ ks) { ln
leSedele populare în care evreii glorificau soarta martirilor Macabei. fc contextul acesta ar fi fost
straniu ca Isus să nu-Şi interpreteze lucrarea în asemenea termeni. în elati rimp, mo.td s.u de a @rli !a
ru tn truclturi p€ Hultltori: ,cine 6t€ a6t Fl! al oturtui?' O6n r2r34). Probabtl c! a 6isr o Fodatjtare
deliberată de a învălui intr-o oarecare măsura propriile Sale afirmaţii, aşa îndt să nu ducă Ja speranţe
false. El a revendicat autoritatea, dar o autoritate care a fost respinsă de oameni în mare măsură. Prin
folosirea acestei expresii Isus a revendicat faptul că este reprezentantul final al lui Dumnezeu pentru
oameni, destinat să domnească dar sâ fie respins de Israel, condamnat să sufere dar justificat şi
reabilitat de Dumnezeu.
Urd dilEe €lenentele carc au .ontlSuit la ndul în care Isus a înţeles rolul Său de Fiu al omului a fost
6S6

personalitatea Robului Domnului, Robul lui Iahvek. Acest titlu nu a fost folosit de Isus, dar El S-a
apropiat cel mal mult de folosirea lui atunci cînd a citat din îs. 42:1-4 In Maţ 12:18-21. Cu toate
acestea, există deui lutcsie c5 ts S-a vdzlr pe sine lnrliiind rolul unuia care a venit să slujească şi sâ Se
dea pe Sine ca răscumpărare pentru mulţi CMarcu 10:4S; cf. 14:24: îs. 53:10-12) şi care „a împărtăşit
soarta criminalilor" (Luca 22:37, TEV; cf. Îs. 53:12; R. T. France, ItnB 19,796a, p. 26.52).
D.c{ titluile de mi su €rpiiri6 rcl]n lui ku, atMi pozid. Sr el rela6a sa cu Dllmea slnt aprimate în titlul
Fiul fui Dumnezeu, Folosirea acestui titlu pentru îngeri ţi alte fiinţe cereşti tiu pare sâ aibă o
semnificaţie majora în ceea ce priveşte aplicarea titlului la Isus. Mai important este modul in care titlul
a fost folosit In VT pentru a se referi la poporul Israel in toraliEt€ sa ri la esele lor, ln I'.njcubr, pen$u a
exprima relaţia pe care o aveau cu Dumnezeu în termenii grijii şl ocrotirii divine, pe de-o parte, fi în
termenii slujirii şi supunerii umane, pe de altă parte. Este posibil ca în vremea NT Mesia să fi început
să fie privit ca fiind, tntr-ua sens special, Fiul Iui Dumnezeu, şi s-a dezvoltat ideea că oamenii evlavioţi
erau în mod special obiectul grijii părinteşti a lui Dumnezeu,
Elt€ cen c, :tu a fat FBtienr de relalD sa specială cu "Dumnezeu, căruia I S-a adresat în rugă-dune d
lqele intin de rAbba (Marcu 14:361, In contextul acesta trebuie sâ înţelegem folosirea ter menului „Fiu"
pentru a exprima relaţia Sa cu Dume4u @ Tatăl Său (Mar. 111271 Lua 10:22), Aici El declară că între
Sine şi Dumnezeu exista aceeaşi intimitate ca si între un Mu si tatăl său, aşa îneît numai El este în
măsură să-L reveleze pe Dumnezeu oamenilor. Totuşi, există secrete în planul Tatălui care sînt ds.r@
cbi.r ti de Fid (Mam 13132), Dqi * poate ca aluzia sâ nu fi fost clară pentru mulţimi, este probabil ca
referirea la fiul stăpînuluidin pilda vierilor Oratd 12:6) . lGt q nod rcalat al lui bE de a se arăta pe Sine
şi soarta Sa. Acest sens de Filiaţie unică tlee dimlo d de*srl Eqehl al relad€i fliale la!6 de Dum€au pe tr
o pqtea a@ u €reu pi6 oarecare. Lucrul acesta poate fi văzut mai bine în modul în care Dumnezeu
însuşi S-a adresat lui Isus ca Fiu r. boie !i lE shimbae Ia tat, (Mm 1:11; 9:7), cit şi în modul în care I se
adresează lui Isus Satan şi demnn (Mat. 4l3, 6; Marcu 3:11i 5:7). Dorezneii arată ca Isus însuşi a fost
foarte reticent cînd a fost vorba să exprime sensul acesta de relaţie personală unică cu Dumnezeu;
totuşi, este clar că autorităţile miqti au su.F.tat ce El a Edt afi@tii de feiul acesta [Marcu 14:61; Luca
22:70), afirmaţii care uneori au fost făcute mai făţiş decît sugerează Evangheliile sinoptice (în
Evanghelia după loan revelaţia de siE a tui hs 6re mi .lad dar faprul a@b se pdt€ darora nodrnui in care
t€n a s6 tn elief P.nn .irltorii sAi ln rdd delib€rar inlli.agile depL. ne ale învăţăturii lui Ieus) . fn acest
titlu poate fi găsită cea mai deplină expresie a identităţii tui Isus (vezi I.f H, M.tsIE!, In. 21,1967, p.
37.103).

II. Folosirea titlurilor in perioada de început a bisericii

0 perioadă de vreo 20 de ani separă moartea şi lnvi@ lui Isu de cele Mi Ehi dms€.te sle Nr (pdnele
edsori .le lui Pa@l) €re lor ji datare in mod credibil, fn vremea lui Pavel folosirea diferitelor
ISUS CBI$TOS, TITLURILE LUI
titluri pentru Isus era deja bine definită; Pavel a folosit o terminologie existentă, deplin dezvoltată, pe
care a preluat-o ca un fapt dat şi pe care nu a fost necesar să o explice cititorilor săi. Totuşi, în această
perioadă pre-literarâ este dificil să urmărim folosirea diferitelor titluri şi interpretarea teologica asociată
cu privire la Isus. Trebuie să încercăm să recunoaştem, cazurile în care titlurile din NT pot fi
considerate în mod plauzibil oglindiri ale folosirii tradiţionale; acesta este un proc6 sbietiv si dke la
irotek de o qediliiitc vdiabll, Puten9i fol6i d€ a€m@n ioria biffiicii pdmre c.e ne 6te dată în Faptele
Apo*olilor, dd trebuie să recunoaştem că Luca a scris la mai mulţi ani după evenimentele pe care le
descrie şi că ar fi existat t€ndint! i@iEbil6 de a adorra temirclosia c! caE e! tumiliari cititdn sri. putd
@npara ac6ta d modul în care o personalitate bine cunoscută tinde să fie descrisă cu titlul purtat mai
tîrziu în viaţă, chiar şi atunci cînd este discutată cariera sa din tinereţe; dlnt6 tentati s! spuen "Regim
vicrolia ria p€decut primii ani în palatul Kensington", în loc sâ spunem mai pedant .prinţesa Victoria
(care mai tîrziu a devenit regin) !i.a FEecut Drimn ani ,.,,.. lbrlri, dacl sîntem atenţi putem urmări
dezvoltarea de la uiceput a tiduilor folGite tqtN a.L dffiie p. lsc.
&e adevanr c! un hbgi au dat doEds de nultd lndrlheli cind a! pctulat o slte de erap€ in Slndi@
clistoloai.A a Biricii priMre, p€ baz presupunerii că înţelegerea originală a lui Isus, în termeni pur
iudaici a fost succedată de o concepţie afectată tot mai mult de gîndirea elenistică introdusă întîi în
bisericl de iudat(ll diu Dhspor. si apoi, tui dier, de lmeapEBirS(t Hahnin,H, Pulls). D€+ nu i.cap€
îndoială cS au avut loc unele dezvoltări generale de felul acesta, ipoteza nu poate fi folosită pentru a
trasa cu pRizl€ faale de denoltar, inEudr 6E cl6i c, intlenle de bt f.lnr a( alelar bisica d€ la bs început şi
avem de-a face de asemenea cu gîndirea cristologică a mai multor biserici semi-independente. Nu este
posibil să trasăm o linie evolutivă simplă a trcutui de Bnrdire L primn E6 20 d€ ani ai bisricn crettine.
C@ ce puten sp@ 6t€ .i ac6tt perioadă a fost o perioadă de gîndire creatoare fără egal în dezvoltarea
cristologiei (I, H, Maishall, NTS L9, 1972.3, p, r1.2AD.
Un@ri s.a sug.ra! c! la lrcerut nter6u.t Bi*ricn primare faţă de Isus a fost de ordin pur funcţional şi nu
ontologic (O. Cullmann). Biserica s-ar fi preocupat cu e a Ecut I5u i nu cu idmritard Lui njci nu a ps
htreberi netadzice cu privire la st.turd tui, Dar rac@a wei disrirctii arft de nete lnde altativ€ probabil că
înseamnă să separăm ceea ce la început a fost unit: funcţia şi poziţia (statutul) nu pot fi separate atît de
simplu. Nu încape îndoială că biserica primară sa p@upat cu ce a Jecut Iss, dar însăşi natura a ceea ce a
Scut El a ridicat în mod inevitabil, încă de la i@pui, inEeb6d cu p.iviE la relatia LLi cu Dm nezeu, iar
lucrul acesta este reflectat în titlurile folosi blqFu a-L d*ie pe lss.
En această perioadă majoritatea termenilor „u-Mri" obis,nui$ iolaii pentru a.L d6qie p€ llu in timpul
lucrării Sale au ieşit din uz, cu excepţia măsurii tn care au fost păstraţi în materialul narativ despre
cariera Lui. Termeni cum sînt Rabbi şi învăţător nu mai erau adecvaţi. Termenul Profet, care a
reprezentat un niv€l milnal r de p€rc€pti€ obisnurs. a 6trriei lur Isu a fos d. sdenea scos din uz; a€ni
temerut a
657
ISUS CRISIOS, TITLURI.E LUI
entinut sA 6e apli@t la .dr* Lui (Fapr. 3:22 i,lm.; cI 7:37), tu apaF € u tidu al lui Iss, Un lucru
surprinzător este dispariţia aproape completă a termenului Fiul omului Expresia este înnlnită ca un
tidu .l lui lss nlmi pe bMele ld gr€lan crld @ pe moarte (Fapt. 7:s6). In ali{ pane ra pestFt nlmi e un
citat din VT (Evr. 2:6; citat din Ps. 8:5) ţi într-o descriere a lui Isus în Apoc. 1:13; 14:14 (cf. Dan. 7:13
9.h.). Dd p_rolabil c! id.€ a peBisiat. Pe deo pane, este posibil să avem o traducere a expresiei „Fiul
omului" într-un termen grec mai uşor de înţeles, „0-su", tcmen cde apaR h uul su două pasaje h care
Isus este comparat cu Adam, primul om (Rom. 5;15; 1 Cor. 15:21,47;cf. ITim. 2:5).Pe de altă parte.
Evangheliile au păstrat folosirea termenului pe buzele lui Isus. Aţa cum am remarcat deja, există
teologi care susţin ca folosirea termenului îşi are originea în Biserica primară sau că majoritatea
exemplelor de folosire a termenului au fost dezvoltate de Biserica primară pe baia unui număr mic de
afirmaţii ale lui Isus. Deşi aceste sugestii sînt foarte puţin probabile, nu putem exclude posibilitatea
includerii acdtui .idu h cttfr afirmaţii care aparţin Bisericii primare; este foarte probabil că aşa stau
lucrurile în Evanghelia după loan în care învăţătura lui Isus ne-a fost transmisă într-o formă în care este
imposibil să separăm cuvintele reale ale lui Isus de comentariul interpretativ al evanghelistului. Esre
important că exprimarea mai deplină de către loan a semificaţiei implicite a titlului are loc în limitele
unei Evanghelii, ca o învăţătură care £i este atribuită lui Isus însuşi şi care, în ultimă analiză, se bazează
pe cuvintele Lui (vezi IV, mai jos). Nu există nici un indiciu ca Biserica primară ar fi folosit acest tidu
ln nod inde!€nd€nr. Esre dar ce a rost @sidd.r ca un termen care se potrivea numai pe buzele lui Isus,
ca o descriere de Sine, şi singura excepţie este în Fapt. 7:56. Nu a ajuns niciodată să fie un termen
folosit în declaraţii confesionale (cu excepţia posibilă a textului din l@n 9.35).
D6i ridDl de Robul rDoMdu) nL d apirut in Evanghelii, am văzut că motivele asociate au fost prezente
în descrierea lucrării lui Isus ca o slujire pentru i,nuli", Aceladn otiv r6p.e in sindifta Bi!ericn primre,
Esr. Ioane diddt ia 7 per. 2:2\25, unde patimile şi moartea lui isus sînt descrise în ter'mi luti din k. s3: 6!
e preat, dar .u la ret de clar, inEo *rie de fomule rad4ionale prin carc pavet exprimă semnificaţia morţii
lui Isus (Rom. 4:25; 8:34; 1 Cor. 11:23-25; 15:3-5; Fjlip. 2:6-11; 1 Tim. 2:6; J. J@mi6, TDNT 5, !-
705.712)- Tidd DoDnu zis (pais) este găsit în Fapt. 3:13,26; 4:27, 30 unde Isus este declarat Robul lui
Dumnezeu care a fost dat morţii de către evrei, dar care a fost înviat şi glorificat de Dumnezeu pentru a
fi sursa binecuvîntării pentru poporul Său. Dacă Isus este desemnat aici cu un titlu purtat de asemenea
de David (Fapt. 4:25, pais) şi de profeţi [Apoc. 11:18; 22:9, cioulos), în cazul acesta ideea din îs. 42:1-
4; 52:13 ş.urm. este cea care a influenţat Biserica primară. Deşi titlul nu apare din nou decît în scrierile
Părinţilor Apostolici si, de aceea se crede că a fost un titlu al lui Isus folosit de Luca şi nu de Biserica
primară, este foarte probabil că termenul a fost folosit £n biserica din Palestina şi apoi a ieşit din uz
datorită ambiguităţii formei pais (care poate însemna „copil" sau „slujitor") şi datorită nuan ţei
subordonatoaie a formei doulos {„sclav").
Podirit @v.tfterii atribuiE hl Perru ln ziE Cin-cizecîmii, semnificaţia învierii este că pe Isus, pe care L-
au răstignit evreii, Dumnezeu L-a făcut Domn si Cristos (Fapt. 2:36). Acest text ne oferă cheia pentru
ddolraM titluilor cristologi@. invids a f& ek-ni]Mrd deisiv care i.a ds ; l1lfun lui Iss la o noua evaluare
a persoanei Sale şi lucrul acesta le-a fost confirmat de darul Duhului care a venit de la lsus Cel înălţat
[Fapt. 2:33). Declaraţia lui Isus că este un personaj „mesianic" a fost confirmată acum de Dum nezeu
prin învierea Lui din morţi şi, de aceea, atestă adevărul acestor afirmaţii. Cel care a murit sub inscripţia
sarcastică a lui Pilat ca „regele iudeilor" a fost dovedit acum a fi rege într-un sens mai profund. Se pare
că titlul de „rege" nu a fost folosit prea mult. Este adevărat că termenul „rege" a fost înlocuit de ter-
menul „împărăţie" în propovăduirea apostolică, dar probabil că termenul era periculos din punct de ve-
dere politic (Fapt. 17:7) şi folosirea lui a fost limitată (Apoc. 17:14; 19:16); observaţi de asemenea că
titlul „Domnul" a fost folosit frecvent, deşi era la fel de periculos din punct de vedere politic. „Mesia" -
un cuvînt lipsit de înţeles în afara cercurilor de limbă ebr. - a fost înlocuit cu termenul „Cristos", nu cu
„Rege". în forma aceasta titlul „Cristos" a avut tendinţa să-şi piardă sensul original de „Unsul" (vezi
totuşi 2 Cor. 1:21) şi a căpătat mai mult sensul de „Mîntuitor". A fost folosit mai ales în afirmaţii
privitoare la moartea şi învierea lui Isus (Rom. 5:6,8; 6:3-9; 8:34; 14:9; 1 Cor. 15:3-5; 1 Pet. 3:18; W.
Kramer, Christ, Lord, Son ofGod, 1966). Isus a fost Cristosul, Cel care a murit şi a înviat. Deşi titlul
„Cristos" a avut tendinţa să devină un nume al lui Isus şi nu un titlu, a continuat să aibă un sens de
demnitate, aşa încît era folosit rareori numai cu ridul „Domnul" (adică, în combinaţia „Domnul
Cristos"; Rum. 16:18; Col. 3:24), ci era folosit mai d.sEbl \ub fo'm. ,Dom,n rss c;ro+.
in F.pr. r:20 |um. ku * DFTentat ca si cel care este desemnat să Se arate ca şi Cristosul la sfîrşitul
vremurilor. în consecinţă, s-a afirmat (mai ales de către F. Hahn) că la început cristologia bisericii sa
p@lpat de a do Ehire ; lui huf i a diferitele titluri cum sînt Fiul omului, Cristos şi Domnul au fost
folGib la ioeput penh a indica tunclia Lui Ia sli. şitul vremurilor; abia mai drziu (dar încă în perioada
pre- literară) şi-au dat seama că Cel care avea să vină ca şi Cristos şi Domn la sfîrşit era deja Cristos şi
Domn prin virtutea învierii şi înălţării Sale (iar învierea şi înălţarea au confirmat o poziţie existentă
deja). A-ceastă brie 6te liFS de dovezi, Fapt. 3:20 s.Im. are înţelesul că Acela care a fost deja rînduit să
fie Cristos Se va întoarce la sfîrşitul vremurilor. Isus nu este doar desemnat să fie Mesia în viitor, ci El
este deja Mesia. De fapt, numai datorită învierii şi a implicaţiilor ei cu privire la persoana lui Isus a
putut Biserica primară să aştepte cu încredere revenirea (parousia) Lui ca Fiul omului, în consecinţă,
moartea şi învierea Lui sînt cele care au stabilit înţelesul termenului „Cristos": potrivit lui Pavel,
mesajul creştin era orientat în mod exclusiv spre „Cristos Cel răstignit" (1 Cor. 1:23; 2:5).
Celalalt titlu care apare în Fapt. 2:36 este Domnul. Prin înviere Dumnezeu a demonstrat că Isus a fost
cu adevărat Domnul, iar Biserica primara a aplicat pentru El cuvintele din Ps. 110:1, în virtutea acestui
eveniment: „Domnul a zis Domnului Meu: Şezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub
6S8

picioarele Tale" (Fapt. 2:34 ş.urm.). Acesta a fost folosit deja de Isus rfnd i-a învăţat că Mesia era
Domd lui Daeid (Msrcu 12136) $ ln rsspGll slu la judeab lnninb @ehi p6t (MsEu 14:62). Dacă Isus era
acum Domnul, înseamnă că misiunea Bisericii primare era sâ-i conducă pe oameni să recu noască
poziţia lui Isus. Noii convertiţi deveneau membri ai bisericii prin recunoaşterea lui Isus ca Domn:
„Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă cred în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din
morţi, vei fi mîntuit" (Rom. 10r9; ţf. 1 Cor. 12;3). Manea semnificaţie a acestei mărturisiri este văzută
în Filip. 2:11 unde apos€ul plsdui lui Dumea ete ca toată creaţia să-L recunoască pe Isus Cristos ca
Domn. în această mărturisire se poate să existe o notă polemică, întrucît El plasează pe Isus în opoziţie
cu ceilalţi „domni" recunoscuţi de închinătorii din lumea elenistică. Este cert că evreii au recunoscut
numai un singur Dumnezeu şi Domn, dar paginii s-au închinat la „mulţi dumnezei ţi la mulţi domni"-
spre deosebire de ei creştinii au recunoscut „un singur Dumnezeu: Tatăl... ţi un singur Domn: Isus
Cristos" (1 Cor. 8:6), împăratul roman era declarat domn (dominus) de către supuşii săi iar împăraţii
care s-au succedat au Emdilt loi6litate! completă a slpulilor lori Mi âreiu lucrul acesta avea să ducă la
conflicte de conştiinF t@!te adre pentt! creqtini.
O dovad5 impoturti cu privire la folGtea de către primii creştini a titlului pentru Isus este expresia
pisFar5 ti alatuice ir 1 Cor, 16:22: a-Matunatha", Aceasta este o combinaţie de două cuvinte şi
înseamnă „Domnul nostru, vino" sau „Domnul nostru a venit (va bi), Unii rorogt crd ca a io6t la tlcePut
o rW!. ciune pentru revenirea lui Isus ca Domn {pf. Apoc. 22:20) su o prcmisiue cA kni€ Lui ffi
imitmtd (cf. Filip. 4:5). Faptul că expresia e fost păstrată în limba aramaică într-o biserică de limbă
greacă arată că expresia a fost folosită la început într-o biserică de limh{ at"Mici, adic5, prchabil ca
expEb a 3p!rot în ziLle de iwput ale bi.€ricn dir pal€tiE. D@zile de la Qumran au ajutat să confirme
posibilitatea acester aparidi lna.u cdru ude € vdbea armic. (J. A. Fitzmyer, MIS 2q 1973.4, p. 3a6-391).
Ultimul termen pe care-l vom discuta în această secţiune este Fiul lui Dumnezeu. Se poate să fi fost
asociat în special cu propovăduirea lui Pavel: este ffiiftativ faptul ., Fapt. 9:20 ejnzi a@t titlu cu
propovăduirea lui şi apare numai încă o singură ddt! h F.pte, br.u$ cib( di! Ps, 2:? in pEdica lui Prkl din
Antioia Pisidiei (F.pr. 13:33). Aici Do. misiunea „1\i eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut" este aplicată
de Pavel la învierea lui Isus, care este privită ca naşterea lui Isus la o viaţă nouă. ideea, însă, nu este că
Isus a devenit Fiul lui Dumnezeu prin faptul că a f6t lnviat dir tno4i, ci dinlFrriv{, ct tnrruc& El em
Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu La înviat din morţi (cf. înţelepciunea 2:18). Aceeaşi idee apare din nou
în Rom. 1:3 ş.urm., fiind considerată în general ca o formulă pre-Paulină, în care se spune că Isus a fost
declarat Fiul lui Dumnezeu cu putere prin învierea din morţi, în 1 Ies. 1:9 ş.urm. calitatea de Fiu a lui
Isus este asociată din nou cu învierea şi acest fapt este considerat baza speranţei pentru revenirea Lui.
Alte .tou5 elenenr€ p.t s, fie aciite cu titlu.l de „Fiu" în această perioadă de început a bisericii. Unul este
ideea preexistentei Fiului: o serie de texte vorb6. tl€spre Dleeeu ore La Eimis pe Fid Stu
ISVS CRISTOS. TTTLUAILE LUT
(loan 3:17; Rom. 8:3; Gal. 4:4 ş.urm.; 1 loan 4:9 9,lm., 14) i pElpu i.Lr .{ Fiul a Enit tr lum dintr-o
existenţă anterioară la tatăl. Această idee este exprimată foarte explicit fără folosirea termenului "riuq
hr cht.E prePadini din Filip. 2:6-11 (R, P, Martin, Carmen Ckrisci, 1967). Aici Isus este un personaj
divin, existînd ca imagine a lui Dumnezeu şi egal cu Dumnezeu, personaj care a schimbat modul Său
ceresc de existenţă pentru o formă pămînteanâ de existenţă în umilinţă. Deşi cîntarea vorbeşte despre
„dezbrăcarea de Sine" („golirea de Sine"), aşa încît a schimbat chipul de Dumnezeu cu cel de rob,
faptul că PaEl La prilit pe tsu @ Fid lui Dumnezeu în viala şi moartea Sa arată că el nu a interpretat
cîntarea în sensul că Isus a renunţat la natura Sa divină pentru a Se întrupa. Dimpotrivă, „El S-a
dezbrăcat de Sine prin faphrl ce a lut chip de Fb,,,- ti llcl a6E . implicat în mod necesar o eclipsare a
gloriei Sale ca şi Imagine divină, pentru ca El să poată fi, in trup omenesc, Imaginea Dumnezeului
întrupat" (R. P. Martin, p. 194).
Cel5lah €leMt a*iat cu ritlul de liu 6te ci Dumnezeu L-a dat pe Isus ca să sufere şi să moară (Rofr 4:25i
3,32; Gal. 2:20; cJ 16 3:16). Se poab să existe aici o legătură cu exemplul din VT, cînd Avraam a fost
gata să-1 jertfească pe fiul său, Isaac, pentru a arăta credinţa şi supunerea sa (Gen. 22:12, 16), Dar
Dlllreku nu La $mtat pe sins!rul sEu Fi\ ci L-a dat de bunăvoie pentru a îndepărta păcatele noastre. Prin
folosirea titlului „Fiu" măreţia sacrituiuhi rlivi! €te arstatd i Mi cld.
Nu $in *ct chd a incepur Faditia depF 89. terea virgină a lui Isus să influenţeze gîndirea Cris-tologică a
bisericii. Implicaţia ambelor relatări ale natbrii 6te cn tnpreju*ile nattdn lui Ieu au fGt trecute sub tăcere
(e/. Mat, 1:19; Luca 2:19,51) şisînt foarte puţine dovezi că tradiţia ar fi influenţat biserica mai înainte
ca istoria naşterii să-şi fi găsit expresia în Evanghelii. în ambele relatări Isus este prezentat ca Fid lui
Dllmeh (Mat. 2r15j L@ 1:32, 3s) . c5rui naştere ca Fiul Măriei se datorează influenţei Duhului Snnr: in
calitat@ Lui d€ Fiu ar bi Dl1fu;d El sre tn măsura să aibă funcţia şi sarcina de Mesia (Luca 1:32 1.lm.).
Nu rr]mi arlt, ila! € Fiu .l Lui Dm rereu El pdte fi nmit Eftdnld, 'Dllmeau 6te cu noi"; prezenţa Lui pe
pâmînt este echivalentă cu prezenţa lui Dumnezeu însuşi. Cele două relatări nu iau tlr disfie prcblda
r€latiei <tintre conep@a lui bs de către Duhul şi identificarea Lui cu Fiul pre-existent al lui Dulmdi
EEngh.liile sau p@pat h nod exclusiv de modul în care Fiul Măriei a putut fi născut ca Fiul lui
Dumnezeu.
IlI. lolostrca dth.llor dttoloatcc de către Pavel
în secţiunea precedentă am văzut că fazele esenţiale în dezvoltarea vocabularului creştin al bisericii au
awt l€ <leja lnainre d€ si4a €pisrolelor lui P.!rl. El folce$e s v@bitar dre exnta d€js !i poaG presupune
că termenii pe cărei foloseşte sîht în general cunoscuţi cititorilor săi creştini. în consecinţă, se poate
vorbi prea puţin despre o folosire a titlurilor care s5 fie cecteridic, p€ntru Palel. Motid poate sa 6e ci
Parl iNu{i a f6t anaajat adt de mulr ln dezvoltarea teologiei Bisericii primare încît şi-a adus contribuţia
la domeniul comun al gmdirii cristologice înainte de a ajunge să scrie epistolele sale. Prin ur-
659
ISSS CruSTOS, IITLURTT.E LUt
nume, în opoziţie cu schema adoptata de R. Bultmann (Ţhtology of the New "testament, 1, 1952, cap.
3), L. Goppelt refuza pe buna dreptate să discute „Kerygma bisericii elenistice, separată de gîndirea lui
Pavel" deoarece o asemenea discuţie duce la „abstracţii neis-torice": deşi recunoaşte că au existat multe
curente de gîndiie în biserica primara, el preferă să discute teologia lui Pavel în lumina tradiţiilor pe
care le-a primit ţi a situaţiilor în care a lucrat (Thealogie dus Ntuen T6@dd, 2,i976, p, 360 !,lm.).
Două titluri pe care ne-am aştepta să Ie întflnim în epinol€le lui Pavel e tuE prin abcdta eu prin raritatea
lor. Pavel nu foloseşte niciodată titlul Robul (Domnului], cu referire la Isus, şi foloseşte motivele
asociate cu acest titlu numai cînd face aluzie la material tradiţional. Totuşi, el se consideră pe sine ţi pe
colaboratorii săi robi ai lui Dumnezeu (doulos) şi numai o singură dată vorbeşte despre Isus ca despre
un slujitor (diakonos; Rom. 15:8) al tăierii împrejur (adică, pentru evrei). De asemenea, el considera că
rolul de Slujitor este împlinit în mărturia misionară a bi*t&ll (I(m 10:16: 1s:21; 4!. pt. 13:42.).
NurEl. La, Iolcit rin8u, apare E h sierile lui Pavel (de vreo 16 ori), dar este folosit frecvent tti
combinaţii. Jumătate dintre aceste cazuri sînt în 2 Cor. 4:1014 ti 1 th., 4:14 r6d. P6el d&.utA sodul în
care moartea ţi învierea lui Isus sint repetate în vieţile credincioşilor, fn rest el foloseşte numele „lsus"
atunci dnd ilircut! e slre titlui s tEbui <bte purrftorului acestuinume(lCor. 12:3;cf. 2Cor. 11:4; FUip.
2:10).
Pentru Pavel numele Cristas a devenit numele principal cu care se referă la Isus. Mesajul său. a fost
„Evanghelia lui Cristos" (de ex. Gal. 1:7), iar un studiu al textelor in care apare numele „Cristos"
produce o teologie Paulină în miniatură (vezi studiul excelent al Iui $r GrudMnr! TONT 9, p. 543-551),
El DEia folosirea tradiţională a titlului cu privire mai ales la moartea ţi învierea lui Isus, dar ti foloseşte
ţi En multe alte moduri. Elementul Paulin distinct vine din folosirea expresiei Jn Cristos", prin care
Cristos este descris ca factorul determinant care condiţionează viaţa sEdiel6ului (J, K S. Reid, our LiJ.
ii chri:t, t964. cap. 1). Aceasta înseamnă că expresia nu se referă arît la unirea mistica cu o persoană
cerească ci mai degrabd e refer, la faptele istorie ale răstignirii {i l!;bn care condiţionează existenţa
noastră. Astfel, justificarea ale lor „în Cristos" (Gal. 2:17); creştinul individual 6te u "oD h Cristoor (2
Cq, 12:2) iar blsicte snft M Cristos" (Gal. 1:22, gr.); mărturia creştină are loc Jn Cristos" (1 Cor. 4:15;
Filip. 1:13, gr.; 2 Cor, 2:17). [n orice moment viaţa creştinului este determinată de o rinad. nouă
produsa de Ealitate lui CristG,
Pavel foloseşte frecvent combinaţia „îsus Cristos" ca un titlu. Uneori cuvintele apar în ordine inversată,
„Cristos Isus", şi nu a fost descoperită nici o explicaţie satisfăcătoare pentru variaţiiie în ordinea
cuvintelor: eotivel. de oiltn lhMti;l d p!t@ s6 conrdbuie L această variaţie si s-a sugerat de asemenea că
Pavel dorea să pună accentul pe elementul uman, Isus, sau pe cel ceresc, Cristosul pre-existenţ, prin
numele pus FF pdoul le, In o.ice @, nu par re e)drE nici o diferenţă între folosirea titlului compus sau a
titlului simplu „Cristos", cu excepţia faptului câ titlul compus pare să fie mai emfatic, avînd mai multă
demnitate.
Folosirea de către Pavel a titlului Domnul este tn esenţă aceeaşi cu a bisericii pre-paulîne. Aici nu este
l1eie si fie in@tt i.flEnla inchintn plgine a
cultului zeităţilor pentru a explica aspectele distinctiw .L toldidi ielrMdul de cetre Palcl, s-a ardtat cd
€cstl tezi . aletui de efmtia acbte c! o mare parte a teologiei Pauline a fost derivată prin transferarea
unor idei păgîne în creştinism ■ nu este necesară ţi nici nu poate fi dovedită (O. Cullmann, op. cit., cap.
7). Desigur, creştinii care L-au recunoscut deja pe Isus ca Domn au trebuit să definească mai clar ce au
înţeles ei prin acest titlu, în comparaţie cu închinarea păgînâ la alţi domni (1 Cor. 8:6), dar lucrul acesta
este cu totul diferit de a afirma că folosirea creştină a termenului a fost derivată de la păgînism.
întrudt mărturisirea lui Isus ca Domn era semnul caracteristic pentru un creştin şi, intrucît pentni creş -
tini nu a existat nici un alt Domn, a fost normal ca Pavel să vorbească simplu despre „Domnul" atunci
cînd a vrut să se refere la Isus. Este adevărat că acelaşi titlu a fost folosit pentru a se referi la Dumnezeu
Tatăl şi luciul acesta poate duce la oarecare ambiguitate cînd nu se ştie dacă se referă la Dumnezeu sau
la Isus (ln sp.drL ln Faptele ApGrolilor J, c, oNeill, srir a, 1955, p. 155-174); în general, tnsă,
„Domnul" este un lid! folGit de Pael petrEu a 6e Eferi l. Dllwa tn citate din Vi; aşa încît riscul de
confuze este mic.
Dacă titlul „Cristos" a ajuns să aibă sensul de "MrrNitof, tidul "DoMul. e exprlhat h priMipal poziţia
proslăvită a lui Isus şi stâpînirea Lui asupra universuiui ţi în special asupra credincioşilor care au aee?
tat domia Lui ewE )or. Tidut e fol*it ,n special atunci cînd se vorbeşte despre responsabilitatea
creştinilor de a asculta de isus (de ex. Rom, 12:11; 1 cor 4:4 q,m.), De PaEl l-a foldir d6tul de frecvent
pentru a se referi la Isus în lucrarea Lui psmrnterta (1 Cof, 9:5), ln speial cr referift la c@ ce a ajuns să
fie cunoscuta sub numele de „Cina Domullt (l Coi 10:21; 11123,26 r,!m) d ar!&l chd !.a redertt h
nNnFturile date de IEE clnd ea pe tanrrt (1 Cd. 7:1q2sr 9:14 etc), Nu 6re $rDrin. zător că formula,,în
Cristos" este modificată şi devine „în Domnul" atunci cînd apare în contextul îndemnuilo! + loMcjlor
(xf6. 6:r; iilip. 4:2i col, 4:17 eic). Totuşi, folosirea celor două titluri este flexibilă şi uneori Pavel
foloseşte un anumit titlu cînd noi r+am a{tepta le-l fol@ca p€ c€lIialt,
Ttduile @npse ere includ dtld "Domul" 6bt frecvente în scrierile lui Pavel şi este evident că sînt
folosite pentru a onora persoana numită. Mărturisirea primilor creştini; „Isus (Cristos) este Domnul" stă
la baza dezvoltării titlului „Domnul Isus Cristos" (2 Cor. 4:5), id paEl @rbesr€ lierert d6ore Domul n6.
tru, punînd în felul acesta accentul a tît pe necesitatea angajamentului personal faţă de [sus rit şi pe
mîn-Nie d p'dupam acordata de hs poporului sau. Formula aceasta este găsită în salutările
introductive .lin *risorile lui PaEl tn ce 'Dulrller tbt{ ndtru, şi Domnul Isus Cristos" sînt asociau'
împreună ca sursa binecuvîntărilor spirituale, W, Grundmann (TDNT9, p. ss4) 6 su3Ehr c! la baa
acBrei rodde td .xp:eia di! vt ,DoMul Dle€ku., ce a f6r transformată în închinarea creştină în
„Dumnezeu Tatăl" şi, la acelaşi nivel, „Domnul Isus Cristos", indi-dnd prin aceasta că omul care fi are
pe Isus ca Domn îl are şi pe Dumnezeu ca Tată. Indiferent dacă aceasta explicaţie este corectă sau nu,
sînt două fapte demne de remarcat. Unul este că Dumnezeu Tatăl şi îsus sint plasaţi în mod natural
alături, într-un mod care indică o poziţie egală; desigur, subordonarea lui Isus faţă de
660

Tatăl este păstrată întotdeauna cu grijă (1 Cor. 15:28; Filip. 2:11), dar nici o altă fiinţă nu este pusă
alături de tatăl tn felul acesta. Al doilea fapt este că folosirea în VT a termenului „Domnul" ca un titlu
pentru Dumnezeu a influenţat folosirea creştina a termenului. Lucrul acesta este clar în Filip. 2:10 ţurai,
care preia limbajul din îs. 45:22-25 si aplică lui Isus ceea ce s-a spus acolo despre Dumnezeu. De
asemenea, tn Rom. 10:9, 13, un citat din Ioel despre chemarea numelui Domnului (adică Iahveh) I-a
fost aplicat lui Isus. Folosirea termenului tn felul acesta nu este specifică lui Pavel (cf. loan 12:38; Evr.
1:10; 1 Pet. 3:14 ş.urm.; Iuda 24 ş.unru; Apoc. 17:14; 19:16). în fine, cînd Pavel se refera Ia „ziua
Domnului", nu încape îndoiala că înţelege că aici „Domnul" nu se referă la Iahveh ci la E (l c.r. t:aj 2
co, l:14),
Dacă ne-am ghida după statistici, s-ar părea că titlul Fiul lui Dumnezeu (care apare de 15 ori) a fost
mult mai puţin important pentru Pavel decît titlul Domnul, care apare de cel puţin zece ori mai frecvent
In scrierile sale. Tbtuşi, aşa cum a arătat M. Hengel CTTie Son of Cod, 1976, cap. 3), Pavel foloseşte
titlul acesta pentru Isus atunci cînd rezuma conţinutul E-vangheliei Sale (Rom. 1:3-4, 9; Gal. 1:15
ş.urm.) si are tendinţa să-1 rezerve pentru afirmaţii importante. SI Q foloseşte atunci cînd are în vedere
relaţia dintre Dumnezeu ţi Isus ţi. aţa cum am văzut anterior, arunci cînd preia afirmaţii tradiţionale
care vorbesc despre faptul că Dumnezeu L-a trimis tn lume pe Fiul Său preexistent ţi L-a dat să moara
pentru noi. El scoate în relief în mod special faptul că prin lucrarea Fiului noi putem fi adoptaţi ca fii ai
lui Dumnezeu (Rom. 8:29; Ga], 4:4-6).
Pavel foloseşte o serie de alte expresii tn contextul acesta. Isus este descris ca şi *Oiipu! (Imaginea)
Dumtr4u levazut (cor. l:ls; d. 2 coi a:29: col. 1:15-18) şi Preaiubitul (Fiu al) lui Dumnezeu (Efes. 1:6).
Totuşi, acestea ar trebui privite doar ca descrieri ale lui Isus ţi nu ca titluri ale Lui. Acelaşi lucru este
adevărat cu privire Ia alte expresii care descriu diferite funcţii ale lui Isus, cum este aceea de *Cap
(Efes. 1:22) ţi c@r 5@t de Mt?ltui.or (Ef6. 5:23; Fi[r. a:20).
Este discutabil dacă titlul Dumnezeu este aplicat de Pavel Iui Isus. Interpretarea textului din Rom. 9:5
(vezi VSR şi mg.) este controversată, dar textul probabil că ar trebui înţeles ca o dpxologie la adresa lui
Cristos ca Dumnezeu CB. M. Metzger, în B. lindars şi S. S, Smalley, (ed,), Chrtst and Spirk in the New
Ustament, 1973, p. 95-112). La fel de ambiguu este textul din 1 Ies. 1:12 (vezi 7EV ţi mg.; MV şi mg.).
Ctnd ajungem ta Epistolele pastorale, diversitatea de titluri caracteristica scrierilor Pauline anterioare
începe să dispară. Titlul Fiul lui Dumnezeu nu este folosit deloc. Nici bus si nici Cristos nu sînt folosite
independent (excepţie 1 Tim. 5:11) ci numai tn combinaţie, de obicei în ordinea Cristos Isus. Totuşi,
Domnul este folosit ca un titlu independent ctt şi tn combinaţii, fn citeva cazuri probabil că avem
exemple de declaraţii formale de erei exprimate într-un stil mai oficial şi bazate pe materiale
tradiţionale (1 Tim. 1:15; 2:5 ş.urm.; 6:13; 2 Tim. 1:9 ş.urm.; 2:8; Tit 2:11-14; 3:6).Nu încape îndoială
că aici ti este datlui !sus titlul de Dumnezeu (Tit 2:13) şi primeşte împreur, caDumeau ddul de M&ruror
(2 Trn, t:10: Tit r:4: 2:13: 3:6).
ISUS cRIsToq TrTr,uRrI'B LUr
IV. Titlurile lui Isus In scrierile lui loan
în scrierile Iul loan tiparul folosirii titlurilor lui Isus este acelaşi ca şi în celelalte Evanghelii.
Evanghelia după loan se ocupă de activităţile persoanei umane Isus şi forma compusa Isus Cristos este
folosită numai de două ori atunci cînd este avută în vedere semnificaţia totală a persoanei lui Isus de
după înviere (ioan 1:17; 17:3 - ultimul pasaj este prezentat din perspectiva unuia care a „împlinit
lucrarea" pe care i-a dat-o Tatăl]. Deşi termenul Domnul este folosit adesea la vocativ, pentru a I se
adresa lui Isus, el este folosit rareori în naraţiune pentru a se referi la Isus (numai tn roan 4:l; 6:23j rI:2)
ptn duPt tdi.@ c4 a stabilit poziţia nouăa lui Isus. "totuşi, este semnificativ faptul că Isus însuşi descrie
poziţia Sa ca a unui „stăpîn" (sau „domn"} (loan 13:13 ş.urm., 16; 15:15, 20) care poate da porunci
robilor Săi ■ deşi El îi prive$€ pe llmici e pe prierfri d nu o F ;bi.
Una dintre întrebările cheie din loan este dacă îsus este Mesia atît din perspectiva evreilor cit şl din cea
a samnritenîlor; scopul Evangheliei este Să conducă la convingerea că Isus este Mesia (loan 20:31). tn
ciuda rarităţii cu care tntSnim această declaraţie în celelalte Evanghelii, Isus este declarat Mesia în
Evanghelia după Ioan (Ioan 1:41; 4:29; 11:27), dar este interesant că acest cuvînt nu apare niciodată pe
buzele lui Isus. Alte descrieri cţuasi-ritulare ale lui Isus pe care le foloseşte Ioan sînt Celtare trebuia să
vină (loan 11:27; 12:13; cf. Mat. 11:3); SRntul lui Dumnezeu (Ioan o:oy i., MEru r:24), M&ruiro4t
(ioan 4:42). Mi.tul (ut Dumnezeu (loan 1:29, 36), Profetul (Ioan 6:14; 7:40) si Regele lui Israel (loan
1:49; 12:13; 18:33-38; 19:3, 14-22). Cîteva dintre aceste titluri sînt înnTnite si tn Evangheliile
sinoptice.
Titlul caracteristic cu care S-a descris Isus, Fiul omului, ocupă un loc proeminent în Evanghelia după
Ioan, dar aici accentul este pus pe originea cerească a Fiului omului, pe coboitrea Lui în lumea aceasta,
pe glorificarea Lui pe cruce şi pe semnificaţia Lui ca Datator al vieţii (Ioan3:13; 5:27; 6:27,53,62;
12:23, 34; 13:31), fapt care lipseşte din Evangheliile sinoptice. Deşi nu este necesar să presupunem că
nişte influenţe străine ar fi contribuit la folosirea titlului în Ioan, limbajul folosit este suficient de diferit
de cel din Evangheliile sinoptice îneît să sugereze că, deşi afirmaţiile din Ioan se bazează în u! timă
analiză pe învăţăturile directe ale lui Isus, ele au fost rescrise într-o oarecare măsură de către
evanghelist sau de către slei€ esre tS. S. Snalley, MrS lS, I96&9, p, 27& 301).
Cel mai fundamental titlu pentru leus în Evanghelia după loan este fSră îndoială Fiul lui Dumnezeu.
Acest titlu indică apropierea relaţiei dintre Tatfil şi singurul Său Fiu pre-existent (toan 3:16-18); aceasta
este o relaţie de dragoste reciprocă (ioan 3:35; 5:20) şi este exprimată tn modul în care Fiul ascultă de
Tatăl (Ioan 5:19) şi îi sînt încredinţate funcţiile de judecă tor şi dătător al vieţii (Ioan 5:17-30). Relaţia
filială unică dintre Isus şi Dumneieu pe care o întflnim în Evangheliile sinoptice este exprimată mai dai
aici (Ioan 11:41; 12:27 ş.urm.; 17:1). în esenţă aceleaşi idei sînt comunicate de titlul 'Logos (sau
CuvfntuQ, care apare tn prologul Evangheliei- Logosul este identificat atît de mult cu Dumneseu îndt
nu este surprinzător să vedem că lui Isus îi este dat titlul de Dumnezeu; lucrul acesta este clar tn cazul
mărturiei lui Toma în Ioan
661
ISUS CRISIOS. I'ITLUiILE LUI
20:24, ude arila@ lui Iss @l lnviat d€rmin: recunoaşterea statutului Sau divin, dar este probabil de
asemenea câ în loan 1:18 Isus este descris ca , .singurul Fiu, care este în sinul Tatălui" (sau, „singurul
Fiu, care este la fel ca Dumnezeu şi care este alături de Tatăl") (textul, însă, este incerţi.
în fine, ar trebui observat că în Evanghelia după loan sînt diferite afirmaţii „Eu sînt..." care îl prezintă
pe Isus ca „Pastorul cel bun" sau „Adevărata Viţă". Uneori avem doar cuvintele: „Eu sînt EI" (loan
4:26; 6:20; 8:24,28, 58; 13:19). întrucît aceste cuvinte sint un ecou al proclamaţiei lui Iahveh despre
sine, găsită în îs. 43:10; 48:12, este probabil că ar trebui să le pnvin e t€ o indicalie rcabte a dirinitarii
tui rsu.
Fol6il6 tidrinot h Epistolele lodire 6te simi. lară cu aceea din Evanghelie, deşi există desigur o diferenţă
între modul în care omul Isus este descris în E%ngbelie, iar lnr.o Episrolt 6te degie .a Domul lnviat. Es.
6 iapt Ni4 ti p&babil lipsit de impo. 6n!' .a 3 6re sin8ua cde din NI carc nu se rete.e niciodată la /sus. fn
1 [oan, Isus este deseori subiectul afirmaţiilor în care este exprimată semnificaţia Lui ca 9i cmtd $u .a
Fiul lui D@n@eu (1 lod 2:22: 4:tS: 5:r. s). D6i Dbblru ndicat{ aici s.ar pur@ s5 fie doar dacă Isus a
fost într-adevâr Mesia aşteptai de evrei, teologii sint în general de acord câ problema aurd ln Edee aici
6te d.c! a awi le cu .deiFr o întrupare reală şi durabilă a lui Dumnezeu în Isus. Se par€ .t oporenfii hi
I@n au snEsEt cA ar fi existat o unitate reala şi durabilă între Mesia sau Fiul lui Dumnezeu şi Isus (1
Joan 4:2; 2 loan 7), iar loan a Eebnlt se subliniez c! ls6 C.ir .6 a v€nit cu ad€vrFt în ape ii slige, adicl,
ln borezul si ir n6fta sa. De a@a €l fol<ste tidd conplet ,,Fiul Se!, rss. (1 Ioan 1:3: 3:23; 5:201 pentr{ a
indica obietul credinţei creştine. Numai Fiul lui Dumnezeu poate fi Mlndibd lmn (1 I@n 4:14), Temeul
Domut este abst dh Eoistolele lui rm.
In Apoc. fsus apare în mod proeminent ca un titlu, ca şi £n Evr. Titlul complet Isus Crisws este folosit
numai ca un titlu solemn în introducerea cărţii (Apoc. 1:1 ş.urm., 5), dar există patru referiri la CVistns
sau la crist6ul sdu (Ape. 20:4, 6; rl:1si 12:10), car€ arată că loan era conştient de ideea că Mesia este
agentul lui Dumnezeu în instaurarea domniei Sale. Ide. ac€sh p@re fi vEzutE qi tn nodd 'l ere tiduiL€
d'vire de Rese si Donn stu lolosite cu reterire la Dllmau $ ku (Ape. ls;3; 17:14: 19:16), Nu tr€pe trdoial,
.! tidul cel mi disrjrcriv al lui rs6 tn Ape. 61e acera de rMiel, iid! ..re 6re folGit de 28 de ori aici $
ni.eieri tn alt pan€ (ovinnrl folGir d€ loan In 1:29, 36i Fapi ar32; 1 Per. 1:19 de dif€ri!). Mtelu.l conbin!
cadcteristicne EEdoele c! a fct junghiat şi jertfit (Apoc. 5:6) şi cu toate acestea este Domul .aE ette
BEdnic sa ripri@a 'hchina!.a (Apoc. 5:3). EI Isi arata mtni. inpohva r.dui (A!a. 6:161 fi @ndue poporul
lui Dllmeau tn tuDia (Apoc. 17:14) şi cu toate acestea, sîngele Său este acela care acţionează ca jertfă
pentru păcat {Apoc. 7:14) şi prin care poporul Său martirizat iese biruitor (Apoc. 12:11).
V. Titlurile lui Isus în restul Noului Testament
Diift celelahe cn4i .le Nl Eqei 6re probbil @a mai deosebită prin felul în care foloseşte titlurile. Asd€l,
Episrola revin. Ia folGua n@elui shDlu td p€nd a vorbi <le.pE cel ce a suiedt @ilire si
moarte şi care a fost totuşi înălţat de Dumnezeu (Evr. 2i9; I3i12). s€ poare lefdi la El $i folGjnd nffii
drhl tonnul (Er, 2r3; 7:14) e! Crisr6 (Ew, 3:6, 14 et). I4i N tuap€ lndoiaH ce autonn gtie ca Cristos
înseamnă „Unsul" (Evr. 1:9), el foloseşte acest tid! @i nult e p€ u nm€ .are 6te Roie s.d fie explkat d.
ali€ tidui, El Il ddrie !€ ku ca {i Căpetenia (Pionierul sau înainte-mergătorul) mîntu-irii şi credinţei
(Evr. 2:10; 12:2), folosind o expresie care se poate să fie avut o circulaţie mai largă ca un titlu
Cristologic (Fapt. 3:15; 5:31)! Dar mai presus de t@te aliorul îl priveşte pe Iss a Marclr€ru Preot 9i
prezint lucrarea Lui în termenii preluaţi din legislaţia despre jertfe din VT. Dacă acest termen este mai
mult o descriere decît un titlu ai lui Isus, termenul Fiul este u tidu emid€tiv ca 6r! la baa luj. Ania dupt
c€ a lbbnit identicte hi Iss ca Fiul lui Dunneuq 'r'allat Mi pBE de bseri $ de Moi*, abia dups aceea trece
autorul mai departe ca să demonstreze modul £n care această poziţie La calificat pe Isus ca Mare Preot
şi Mijlocitor între Dumnezeu şi om. Scriitorul foloseşte cu grijă Ps. 2:7 (Evr. 1:5; S:S) şi 110:4 p€nd a
d€fhi rozi$. lui IsG- El pue aeent p€ (absurditatea) respingerii mîntuîrii realizată de un e@ Mlntuttor
ineltar (Ew 6:6j 10:29).
Iacov se remarca prin faptul că se referă numai de două orila£tomnu(/jLisOistoî (lac. l:l;2:l),darcînd
vorbeştedesprevenireaDoronului(Iac.5:7ş.unn.)nu lrcaF lndoiala cE * refer! la Is6,
In 1 P€t. t€menol Iss nu €s€ folosit ca u nMe independent şi scriitorul preferă titlul Isus Cristos, El
foloseşte Domnul Isus Cristos o singură dată (1 Pet. 1:3) într-o expresie tradiţională. Dar el se referă
frecvenr la cristG si 6re inte€sanr d €l lace .c@ra mai ale b .oar€xtut sufednlei fi nortii (1 Pd. 1:r1, r9i
2:21; 3:18 etc.), lu@ c.re an vazur .s 6t€ Mk Elistic p€nd folosired rjtldui itr BGsca primr6. El vorbeşte
de asemenea despre mărturisirea lui Cristos .a siftomn (1 pet. 3:rs; cJ 2:13), inru rDd mrc ne adue
aninte de sdd din Bisi€ !ri@rt,
2 p€t. * candenazl prid tolosirea tiddui Don, nul Isus Cristos. Titlul Mtntuitorul este înrflnit de asnse
rrd*nr (2 Pet. 1:1,11t 2:2o; 3:2,ro, jd în 2 Pet. 1:1 [sus este descris ca, fiumnezeul şi Mînrui-.orul natrr".
In E?isrola lui €llda folosirea titlurilor este asemănătoare; amîndoi autorii folosesc forma neobişnuită
despotes, „Domnul", cînd se referă la Isus (2 l€t, 2:1t tuda 4), Fate p€ntru cI idea princip.l, 6te acea &
rr$Mpl6re a rlavilorj temenul nu a fost folosit frecvent pentru că a sugerat despotism arbitrar.
VI. Concluzii
învăţătura NT despre persoana lui Isus nu este limitată ra cea ce 6te €xpdsat de tiduile pe ere 1€d *nitat
slrcr mi sa. Ar trebui sA lur6 da asemenea în considerare ceea ce se spune despre caracterul si
activitatea lui Isus arit în timpul vieţii Sale pe pămînt cît şi în poziţia Sa cerească; este important să
vedem si diferitele declaraţii de crez şi lucrări literare care a-u fost create pentru a exprima semnificaţia
Lui. Totuşi, iitluile ln sine rezMe o 'we pa.te a inv5!5tuii Mr. Studierea lor ne permite să vedem cum a
fost modelată sindiu uceicilor de prind lor @nt.ci .u Iss ia timpul vieiii Lui, cM a fet coeli&te prin lattul
cn Lau lndlnit c. !i DoDtrl hvial, iar apoi a fosr elabo. BtA dcfinitiv in dmpd ludlrii lo! de engheliae si
662

ITRIT
învăţătură în lumea iudaică şi elenistică. Titlurile exprimă în diferite moduri valoarea supremă a lui Isus
ca Fiu al lui Dumnezeu, funcţia Sa mîntuitoare ca Mesia şi Mintuitor, precum şi poliţia Lui de cinste ca
Domn. Biserica primara a recurs la multe surse pentru a explica cine a fost Isus; în esenţă a preluat
material din VT, pe care !-a privit ca pe o profeţie divina cu privire la venirea lui Isus, dar în acelaşi
timp nu a ezitat să folosească titlurile care au avut sens în cercurile mai largi ale lumii. Unele titluri s-
au dovedit mai puţin adecvate decît altele, dat împreună ele depun mărturie despre faptul că Dumnezeu
a acţionat în med decisiv în Isus, ca să judece şi să mîrttuiască lumea, şi e!e recunosc toate că acest Isus
este cu adevărat una cu Dumnezeu şi vrednic de închinarea cuvenită lui Dumnezeu însuşi.
BtsLIOCRAFI!. Vezi afticolele retente din DBS; MDNTT; IDMr, P. H. Bo*h, ti. San af Ma in Mni and
HUtory, 1967; W. Bousset, Kyrios Cftrwtoi, 1970; 0. CuUmann, The Christology of the New
Ibstamenfi, 1963; R, H. Fuller, The Foundations of New T&itamenr Christology, 196S; F. Hahn, TTie
Titles ofJesus in Christology, 19691 M. He$€I, Th. son ol cod" 1976; A. r. B. Higgins, Jesus and the
Son of Man, 1964; M, D. Hooker,Jesus and the Servant, 195?; idem, The Son of Man în Mark, 1967;
W. Kramer. Oirist, lord. Son of Cod, 1966; I. H. Marshaîl, The Origins of New Testament Christology,
1977; S. Mowinckel, He That Com-eth, 19S6; N. Perrin, A Modern PUgrimage in New Testament
Christology, 1974; V. Taylor, The Names af Jesus, 1953; idem, ThePerson of Christ in New Testa-
n.n. ?"chrn& l95Aj H. E. Todi, The San ot Mon ,n LheSynopticTradition, 1965; G. "Vermes, Jems the
Jew, 1973. I.H.M.
I+.BOSET. se cFde cl .s n6e (2 s€h. 2.4r a Mt ia. ori8ine Eibaal. d.r a fct .lt€nr de sqibi c;re au scris
boia. („ruşine") în loc de numele aparent al divinităţii păgîne *Baal. în 1 Cron. 8:33; 9:39 este scrisa
forma Eşbaal. Recent a fost adus un argument puternic în favoarea acestei interpretări, bo&ţ fiind
Enteles ca un atribut divin, „mîndrie, tărie". Iş-Boşet şi Eşbaal au putut fi nume alternative ale aceleiaşi
pers@e 0a f.l e fi Mefib.fe si Merib&li v; M. tffit, HU(A 46, 197s, p. 7ral.fi Un nu at lui saut. numit
Işvi în 1 Sam. 14:49 [o alterare a numelui Işiah, adică Işbaal), a fost întronat rege al lui Israel la
*Mahanaim, departe de domeniul filistenilor, de către Ahner, comandantul armatei tatălui său. Cînd
puterea lui David a crescut, Abner a început o intrigă cu el, dar a fost omorit. Suporterii lui Iş-Boşet s-
au descurajat şi doi dintre ofiţerii săi de cavalerie, Recab şi Baana, l-au asasinat în timp ce se odihnea
în timpul zilei (2 Sam. 2-4). Relatarea acestei crime în LXX este mai explidtă dedt tn MT (2 sam. 4:6,
c, V^ 9i nvq *, vsnj, -* poate fi nuDdificat ca să fie în armonie cu textu] grec. Modra lui \Bo$€r i.a
p€nis luj David sA obri; de la familia lui Saul controlul asupra întreguluiIfirtfe],
Ifl (8br, 8It ,&tu1 neu). in oea 2:16, num€le e care israeliţii trebuia să-L folosească pentru Dum nezeu,
în loc de „Bsali" . nume care avea nuanţe păgîne. J.D.D.
IXAI CEbr. 'ittay, ? „(Dumnezeu) este cu mine"). 1. Uderul . 6{0 de 6meni din Gat care s-au alrtu{ lui
David cu puţin timp înainte de revolta lui Absalom. Fidelitata lui a f6t abl d€ mre tmit a retuar s5_l
părăsească pe rege atunci cînd acesta 1-a sfătuit să se întoarcă (2 Sam. 15:19-22). Numele „Ghiritul"
arată că era filistean; probabil că a fost un mercenar care a găsit în David un conducător demn de
loialitatea sa. Alături de loab si Abişai a fost unul dintre cei 3 s€reFu ai tui Davd 12 Sd. 1a:2).
2. Un on dir Bdiamin_ Unut dinr€ c€i .,reizei,. de vi@ji ai Id Davia € Sd. 23:29r I crn. 11i311.
I.G.G.N-
ITALIA (sr. tralia)_ pe ra jufr;rare s@lului 1 N_ mele s ajuns să aibă în esenţă sensul geografic modem.
„Tbate drumurile duceau la *Roma" şi chiar înainte de vremea lui Cristos mulţi evrei s-au stabilit în
Italia, în special în metropola. Pavel i-a înrUnit pe *Acvila şi Priscila (Fapt. 18:2) datorită unei
expulzări a evreilor decretată de împăratul Claudius. Italia a fost destinaţia apostolului dnd a făcut apel
la Cezar şi sa îmbarcat la Cezarea împreună cu alţi întemniţaţi pornind în cea mai faimoasă călătorie a
sa (Tapt. 27:1, 6). în Evr. 13:24. „cei din Italia" a salută pe destinatarii scrisorii.
J.D.D.
ITAM AR (Ebr. 'trmar). intet6ul nmeluj 6re i!. cert, dar ar putea însemna „ţara palmierilor". Ce! mai
tînăr dintre cei patru fii ai lui Aaron şi Elişeba (Exod. 6:23). Ihr a fci ordimr penh; pre;lie (Erod. 28:1)
şi a condus lucrările de construire a cortului (Exod. 38:21). în cazul apostaziei lui Nadab şi Abihu el a
rămas credincios Domnului în toate lucrurile, cu excepţia jertfei pentru păcat CLev. 10). El a fost pus
peste Gherşoniţi şi Merariţi (Num. 4:28, 33). Pentru dovezi că Eli era urmaş al lui Itamar, vezi 1 Sam,
14:3; 22:9; 1 Cron. 24:3. Un bărbat numit Daniel, unul dintre urmaşii săi, este menţionat printre cei
care s-au întors din exil (Ezra 8:2). G.W.G.
ITIEL. Prcbabil ,rl]mezu ere o nune" [dacă modificăm En ebr, în 'iută). 1. Un strămoş al lui Salu cate a
locuit în Ierusalim pe vremea lui Neemia CNeem. 11:7). 2. Un nume menţionat alături de Ucal în Prov.
30:r.o nodificare a inla4irn cuvhtelor ale ca ezul tat o redare mai satisfăcătoare: „Am obosit, o Dum -
nezeule (la'fţf e!) şi sînt istovit" (RVmg;NEB;B05).
t).A.r{.
ITRA (ebr.rra, ,,b€hus1. soiJ lui Abisarl sa lui David, tatâl lui Amasa, unul dintre generalii lui Daqd De'
6re numit isEeli in 2 San. I7i25. nob marginală şi 1 Cron. 2:17 îl descrie ca ismaelit şi redă numele lui
ca fiind Jeter1' (cf. 1 împ. 2:5). J.D.D.
ITWT. „Itriţi" a fost numele dat unei familii care s-a tras din Chti :rleam O con. 2:53). Doi rcmbn ai
gărzii personale a lui David, Ira şi Gareb, provin din
663
rTRIT
această familie (2 Sara. 23:38; 1 Cran. 11:40) ţi se poate sa fie de Ioc din ataşul *Iatir {1 Sam. 30:27).
p.A.n-c.
ITUEA (Gr. rrouroio, L@ 3:l). Nu@1., nf,li) nat alături de *Trahoniris, derivă aproape cu certinrdire de
la ebi ld., u 6u al lui kMel (c€n, 25:15-16; 1 Cron. 1:31), menţionat de asemenea ca un trib care era în
război cu israeliţii de la E de Iordan (1 Cron. 5:19]. Nu se ştie aproape nimic despre acest trib pîna
după vremea regelui evreu Aristobulus I (105-104 î.d.Cr.), despre care se spune că a luptat împotriva
itureenilor şl a cucerit o parte din ţara lor Oos.,Ant. 13.318). După aceea scriitorii clasici (Jose-phus.
Stiabo, Pliniu, Dio Cassius etc) fac aluzie frecvent la eL Uneori sînt numiţi sirieni, alteori arabi.
Pe vremea cuceririi romane ei erau cunoscuţi ca un trib de jefuitori sălbatici, foarte pricepuţi în
folosirea arcului, dar nu erau asociaţi cu nici o regiune geografică precisă, Iturea a făcut parte din
teritoriul st3-pînit de Irod cel Mare, după a cărui moarte în anul 4 î.d.Cr. regatul a fost împărţit, iar
anumite regiuni ircluiv thonitis ri @E e s-a trhit .'c.s lui ireno (su z€nodoM) din Paneas" a! fomt
teaarhia lui Filip (*TETRARH). Dacă această regiune a fost lo-cuită de itureeni, aşa cum pare probabil,
se poate să fi fost cunoscută sub numele de Iturea, deoarece triburile migratoare au dat adesea numele
lor la teritoriile noi pe care le-au ocupat. Josephus, cînd defineşte limitele teritoriului lui Filip, nu
menţionează în mod specific Iturea - unii spun că aceasta se datorează faptului că Iturea nu era separată
de trahonitis (Ant. r7. 109),
P.in lll11@, cM irebuie inrdrretate rdqn€a lui Luca: este o formă substantivală sau adjectivală? Se refsa
la u lhur su ta un popor? Nu plem .Fa certitudine deplină. Numele de locuri din această regiune şi din
vremea aceasta stnt remarcabile prin flexibilitatea lor şf prin faptul că pot fi alterate, iar adesea avem
de-a face cu suprapuneri. Singurul lucru pe care-I putem spune cu certitudine este că Iturea a fost, aşa
cum spune W. Manşon (Luke In MNTQ, „un ţinut deluros din zona munţilor Antiliban, îocuit de arabi
rătăcitori".
caligda a <lat regtl)@ ld lrod A8!pa L Dupl moartea acestuia a fost integrată in provincia Siria, filnd
aasinhrai! d€ prudi
BIBLIOGRAFIE. Articole de W. M. Ramsayşi G. A. Smith în TheExpositor 4.9, 1894, p. 51-55,143-
149, 231238i E. S.I'oa, BJX l, 1t3, ! 561-573; A. H. M. Jones, TheHerods afJudaea, 1938, p. 911,
passim.
,D.D
IUBAL. Un fiu al lui Ada, soţia lui Lameh, strămoşul celor care „dntă cu alăuta" (kirmâr) şi cavalul
('figăb) (ca, 4:21), (.Muzrci Sl TNSTRUMENT! MUa Oqll) T.cM.
IUtA
T. Fiullui lacov
Al patrulea fiu al lui lacov şi Lea (Gen. 29:35) a fost numit Iuda (y'hUdâ)- numele este explicat acolo
că înseamnă „lăudat", fiind derivat de la rădăcina ydh, „a lauda". Gen. 49:8 conţine un joc de cuvinte
bazat pe acest înţeles. Aceasta derivare este în general respinsă, dar nici o altă etimologie sugerată nu a
fost acceptată unanim (pentru bibliografie, vezi KB). Iuda a luat un rol de conducere între fraţii săi, aţa
cum se vedeînlmîmplareacutosif (Gen. 37:26-27; 43:3-10; 44:16-34; 46:28). Deşi Gen. 38 aruncă
lumină asupra începuturilor tribului lui [uda, poziţia pe care o ocupa capitolul face un contrast între
caracterul lui Iuda si 6l lui l6it D€fi Cen. 4t:812 nu 6r. o prcntsi@ strictă că [uda va deveni rege, ci mai
degrabă o promisiw c! @ aE o Pozili€ de otdlerc, vicbri€ li stabilitate tribală, promisiunea despre *Şilo
implică iii ultimă analiza poziţia de rege. Genealogiile urmaşilor lui luda F alE ln r cFn 2a
n. Alte p@o@ d ncehgl nuc
Dup e*!!l babnoni,n nlmle lda a d€6it uul dintre numele favorite ale evreilor. în VT sînt menţionaţi
cinci bărbaţi cu acest nume: un levit, strămoşul lui ca<lni€l (Ea 3:9), tlttl *u po.te fiul lui Hoddia {Ena
2:40); un levit care s-a întois cu Zorobabel tN@. r2:3); u ldir, contdpotu d Eza (Eza

hi - za ■ qi Ezechia
a " o mat lt iudeul
d.
■fflf
kimt, iţşori qu - op - pi ki - rit ca şi o pasăre în colivie In
al
u - s. n H - h etat@ Itudinului
mu
al Unu ■ ti - iu •-«*■- fc)
capitala lui, l-am închis
io „iudeul" (haiatjiau mat YaudayaJ menţionat pe o prismă de lut care descrie prima campanie a lui
Sanherib, regele Asiriei, inclusiv asedierea Ierusalimului tn 701 trl.Cr.
664

s
o fi
lacov c. © Lea c. a> Bhha c. <3> Zifaa c, â)
(Jsrari> - - -
1 r
c.®
cffi
I
s
0
Rutwn Swnem Levi IU0A | Batşus (sahar Zabutai Dan NeftaU
Gad Aşer loaf Bertamh
Tamar o. Ef Onan Şe!a
7
t T
Pereţ Zerah
^ . 1 ,
luda ;a câsaori! cu Batşua, a canaanrl i, şi a avui cu ea trai copt Apoi a mai âvuî doi copii cu Tamar,
soţia fiului siu cd mai mare, Er.
c. = căsătorie
Heffon Hanul 7imri Elan Henan Calcol Oara
Arborele genealogic al familia lui Judo, potrivit cu 1 Cronici 2:3-6.
I
IUDA
ro:?3): u Bdidit de ftute dir subordina Iui Nmia (Nen, u:9)j u p@t din subordine lui N€hia (Nen. 12:36).
Ir Nen. 12:34 orcb€bil ca prin Juda" se referă la membrii tribului în general. în NI n@ele 6te prezenr tl
fo@ eloiatA (in linba română exista o singură formă, în comparaţie cu cele două forme: Jndah ti Juas
din linb! engl€z!, n,r,)
III. Tribul lui Iuda d. De la trod ptnd la Saul
Iuda nu a avut un rol special în povestea Exodului şi în călătorule prin pustie, deşi trebuie remarcat că a
t6t liderul ensardei (Nm, 2i9), Nu exi$5 o dne renţă semnifica tivă între rezultatele celor două recen-
stminte din !.d@da ae6ta (Nffi 7:27: 26,22).
Acan, un membru al acestui trib, a fost cauza înfrîngerii Israelului la Ai (los. 7). Acesta se poate să fie
motivul pentru care tribul lui Iuda a primit misiunea specială sâ conducă un atac independent împotriva
Mitilor (Jud. 1:1.2). Nu 6re .latE nici . €xplicaţie, dar este dar ca teritoriul lui Iuda nu a fost stabilit prin
tragere la sorţi la Silo ([os. 18:1-10), ci a fost stabilit înainte de cucerire (Jud. 1:3); cf. asemă narea cu
împărţirea pentru Efraim şi jumătatea lui Mânase (los. 16-17). Teritoriul era mărginit la N de porţiuni
din teritoriul lui Dan ţi Beniamin, şi mergea pe die,^tia E]/ de la cpgrul de N al Ma.ii Moare,9i la S de
le@lim $ de redpolGul salaonii, pioi la MeditmE. Cr6nitek ae V si de E da! constituite d€ Mare
Medtd.na ii Mar@ M€n3, iar spre S * întindea pînă acolo unde era posibilă cultivarea plantelor (.cf.
los. 15).
Itrd. a dFt la inceput @ tui ere palte a cftnpiei de ccstd, ae a f6t eup.rt .uind dup6 ac@ de ciFe tnisbni
(Js, 1:13) j * p.re c! ruda s-a Er$ Ep€de din lupd (Jud, 1:19; 3.3j IG. 1t:221 13:2.3). lnho\ Iuda a cedat
de burs bF mnh tribul lui Sîmeon cea mai bună partea teritoriului care ia tenit 06. 19i1, 9), 66 logic sâ
presupunem ca iuda a speratcă Simeon va fio zonă tampon între Iuda ii .lntia de .€sr, @re .u da crcriti.
Istoria tuedrn pr4n de S a lid h Jud. 1:1-17 a fost interpretată în sensul că Iuda (şi alte triburi) au idtt io
tar, diEpre S lEilte de inhzia .ondu: de [osua (4F. H.Rowley, FroaJoseph to J6hL4 \9s0, p. 4 ţ.urm., 101
ş.urm., 110 ş.urm., şi bibliografia), dar descoperirile arheologice modeme par să fie nefavorabile
acestei teorii, care este neacceptabilă şi pe alte temeiuri generale.
Faptul că Iuda nu a reuşit să menţină stăpînirea dlpa lerus€rimdli (Jud. 1:3, 21), @nbiEt cu exjs. t4la
uui cbpolis sabaonit sedindep€ndent oos. 91 2 San, 21:1-2) a creat o bdierS psiholorica inft Iuda si
ceielalte ribui. D6i .u au disbt ba.iere tn comunicare (cf. Jud. 19:10-13), Iuda şi-a îndreptat privi.ile tot
Mi nuli ltsp!€ s, spre Hebrcn, si nu arre snct@rul de la silo. DEi lud. a da r p.inul jude5tor, ohiel (r!d,
3:9.11) 3i a pafticipar la a.E@ tnpo. EiE lui Benianin (Jud. 20:13), F pab cd N s,a aşteptat să participe
la lupta împotriva lui labin şi Si*n (Jud. 5r. c. urmE. dnd luda a devenn rih,i tar fiLituilor (Jud. 15:11),
& lEre .e nu a ap€rat b celelalte triburi, iar acestora se pare că nu le-a păsat.
Realitatea acestei diviziuni se pare că a fost recunoscută în general, deoarece pe vremea lui Saul găsim
că un contingent din Iuda este enumerat separat (1 sam. I1:a; 15:4i 17:52j 1a:16).
b. Sub David şi Solomon
După moartea lui Saul separarea aceasta a fost perpetuată prin încoronarea lui David ca rege peste Iuda
l. Hebrcn {2 san. 2:4). A- Probabil că llt are drEptate cind airnl C,The Fo@tiotr of tle khelit€ srar€ in
Palestine", în Essays ort Old Testament History and Religwn, 1966, p. 216 s.urm.) că încoronarea lui
David .a rege lsE ,,tor lsE€lol" (2 sM. 5:1-5) L.a JScut Fae al uui reaat dul ln ft llda !i-a pisFat
identitatea separată. Este cert că în timpul rebeliunii lui Absalom iuda pare să-şi fi păstrat neutralitatea,
în tjmp e tibuile din N lau lllmt pe r€b€I,
Nu disrn nici o d@de cE Solomn a 6 favdiat în vreun fel lud. ln onpantie cu elel.lie ribujj expresia:
„Era un singur îngrijitor în ţara aceasta" (1 Irdp. 4:19) se refera la I!da,
IV. Regatul Iuda
a. Relaţiile cu Israelul
Daca piE@ ld A- Alt ere copctn, prin raptul ce luda şi Israelul au acceptat regi diferiţi au acţionat în
conformitate cu drepturile lor de entităţi politice separate, în afară de Ieroboam, se pare că regii lui
Israel nu au unDrir d6Ewerca resarutui tuda (cJ. 2 tmp. 14:13-14) ia! pbieCi n au ps niciodati la
lndoial: dreptd ka€lului de a qisb, deli €i au psetit o vreme cînd avea să se întoarcă la loialitate faţă de
„David".
Moftoirea bodFlilo! lui solomon e par€ ca a dat lui luda u aEntaj cha s-a dezbiMr re3lrd, li ciuda
brd'nui mi puln l€nil Ei a populaliei mi nici i! comparaţie cu regatul de N. în ciuda unor afirmaţii
tecut€, nu qist nici o domdA c! Rob.an a. 6 res. cotit mai tîrziu porunca lui Şemaia (1 împ. 12:22-24) şi
l-ar fi atacat pe Ieroboam. Sugestia că atacul lui ti€iiac nnporriE hi rrda (1 lnp. 14:2s-26) a fost in
spnjirul lui lercben, @F @ aliar, 6te lipsita de dowt @ si o coflfu. De{i Isnaelol a aht de a*nerea d€
$Jerit de p€ ll@ atacului lui giec, pierderea avuţiei pe care o adunase Solomon a înelwt cE luda av€a si
i€ d a.M i(olo tn per manenţă într-o poziţie de inferioritate materială în comparaţie cu Israelul. Dovezile
sugerează că pentru prcpria * prcpeiltgtq Iuda .ka ffi6ie € Israelul să prospere.
Un r6t ad@r al pr6p€ftadi abslure si nu relative a lui Iuda a fost capacitatea sa de a exercita controlul
asupra Edomului, măcar atîtdt era necesar p€ntru prot4a@ rutej coseri:le s!re Colful pqa bah. Robo:m
nu . frcur nici @ efolt rd ftnrin stăpînirea precară a tatălui său asupra acelei regiuni. I*fat a supE
lr&arA@nplet Edomul ll inp, 22,a?i, dar mai tîrziu a trebuit sâ instaleze un rege vasal (2 împ. 3:9).
Edomul şî-a redobîndit independenţa în timpul domiei tului *u ro,am (2 inp, 3:20.2)J. ArEiE, em o
jmitate .le seol mi driu, a Eudir Edonul (2 Imp. 14:7), De daia ac6r..w eri@ a i6t @i .fhientd !i rdoru1 a
reufn s! e elib€re4 abia h perioada de tulburare din domnia lui Ahar, 60 de ani mai tfrciu (2 împ. 16:6).
După aceea se pare că Iuda nici măcar nu a încercat sâ cucerească Edomul,
NuMi o victorie deisili . lul Abia (su Abian) a reşit să restaureze paritatea între cele două regate (2
Cron, 13). Asa, confruntat cu Baeşa, un rege capabil, a putut mnlire paribtea nMai prjn aLidb s .u
Be.Hada.i, €€el€ Darcuhi (1 ihp. 1s:13.20). Dimstia lui Otui, Nlbu.r5 d€ .Fsiere Duierii
666

IUDA
Damascului si de ameninţarea şt mai mare din partea * Asiriei, a făcut pace cu Iuda şi a pecetluit-o prin
căsătoria Ataliei, fiica lui Ahab, sau poate sora lui (2 împ. 8:26), cu Ioram. Se susţine în general că în
perioada aceasta Iuda a fost vasalul iui Israel. Lucrul acesta nu pare să fie adevărat; dimpotrivă,
dovezile sugerează că losafat a folosit Israel ui ca o zonă tampon între Iuda şi Asiria. Aceasta este
explicaţia cea mai plauzibilă pentru motivul pentru care Iuda nu apare în lista lui Salmanaser cu
duşmanii înfrînţi în bătălia de la Qarqar ti rci p€ 'Ob€tikut Nep!". Se Ere cd el a stat în expectativă,
numai cu excepţia bătăliei de la Ramot Galaad [1 împ. 22:1-38), în timp ce Israelul şi Damascul se
sfîşiau reciproc. De aceea, către sfirşitu] doMjei €le lndeluqate et !a ,intii ,u6ci€n; d" puternic încît să
refuze cererea lui Ahaâa de a participa la o expediţie spre Oflr, după ce prima a eşuat (1 Inp. 22:4a49
conparar o 2 c,o;. 2o,3s-37| Egalitatea relativă dintre cele doua regate în perioada aceasta se vede în
faptul că Iehu, deşi 1-a omorît pe Anazia, EEel. lui ruda (2 lhp. 9:2D, nu s. aventu;r să extindă
campania sa anti--Ba.il în Iuda, iar, pe de altă parte, Atalia nu a tncercat să răzbune omorîrea fiului ei,
ln <olul de la ucsrs rdj rehu pe Fon fl D'ne la moartea lui Ieroboam II şi Ozia, soarta lui Iuda se paie ct
a fost sinilarj cu 6 rsEelutui adt 'n suJerinra .h sj în prosperitate. Probabil că prosperitatea a venit mai
greu în S, iar limitările prosperităţii sale au fost reveraft cft roi 6niu detr tn kra.t
b. Prinet conpanii b stmindb@ Ptnă la prăbuşirea Israelului, istoria Iui Iuda nu este influenţată de
ameninţări din străinătate. Invazia lui Şişac a fost ultima răbufnire a puterii antice a Egiptului ptnă cînd
înaintarea Asiriei a impus regatului Iuda sa ia măsuri de apărare. Filistenii au slăbit atît de mult înctt îi
întîlnim ca agresori numai atunci cînd Iuda era foarte slab, adică, în timpul lui Ioram (2 Cran. 2r:16)
*Anz (2 clon 23:rB). k aposed p;Edi luj Haiael, cînd aproape că a distrus Israelul, Ioas a fost silit să
devină tributar Damascului, dar nu pentru multă vreme. De fapt, singurele ameninţări majore în
perioada aceasta veneau din partea mişcărilor bruşte aE em2'ror ti hi.nomzitor din deq Zerah „Cuşitu!"
(2 Cron. 14:9) este probabil sa1 fi fost arab {cf. Gen. 10:7) şi nu etiopian sau sudanez. A doua
ameninţare venea din partea mişcărilor bruşte ale locuitorilor din stepa Transiordaniei (2 Cron. 20:1,
10),
duda şi Asiria
A{a ch am sps Mi sE, prinel€ avaroui ate Asiriei se pae ci nu au afmr r€aarut tud.. cind DattKul ţi
Israelul l-au atacat pe Ahaz f2 fmp. 16:5), a fost o ultima încercare disperată de a uni rămăşiţele Apu -
sului pentru a opri înaintarea lui Ţiglat-Pileser UI. Nu awn temeiui sE @dm ci rcaarul Iuda a iost an€ -
ninţat de asiricni, deoarece pînă ctnd au vrut să atace Egiptul ei nu au vrut să-i alarmeze prin înaintarea
prematură la graniţa din deşert. Prin acceptarea suzeranităţii Asiriei Ahaz a pecetluit soarta lui Iuda. Pe
de-o parte, Iuda a rămas regat vasal pînă dnd a fost prevăzută apropierea sfîrşitului Asiriei (612 î.d.Cr.);
pe de altă parte, regatul Iuda a fost prins în intrigile provocate de Egipt şi a avut de suferit pentru
aceasta. Revolta lui Eîechia din anul 705 E.d.Cr., înăbuşită de
Sanherib 4 ani mai tîrziu, a făcut ca Iuda să fie doar □ Mbr a nRhii Eiorij, Intun cel putin doul deini din
populaţia sa a murit sau a fost dusă în robie, iar o mare parte a teritoriului sau a fost pierdut. Pentru
detalii, Ezi J. Brighr,A Ha.ory oJ /rredl2, 19?2, e 2s22s6. 296.3041 DoItr D. 64-70.
d. RaBterea i cdaereo
O renaştere a sentimentului religios şi naţional a avut loc în timpul domniei tînărului Eosia, la scurta
vreme după moartea lui Asurbanipal (631 Î.d.Cr,), cînd slăbiciunea Asiriei era deja evidentă. Etapele
reformei hdi@ie ln 2 Cron. 34:l, B sulu€a-. ti de sbis se împleteau religia şi politica, deoarece fiecare
etapă a fost în sine o respingere a stăpînirii religioase şi polince J Asine. rl aposeut r€romei in o21
i.d.cr. i6ia era de fapt independent, deşi probabil continua să figureze ca tributar faţă de Asiria, Cu sau
fără aprobae suzeEnilor sti romati asuieni el a DFlu! s;Di. nirea provinciilor asiriene Samaria şi Galilea
de E (2 Cron. 34:6) şi nu încape îndoială că a recuperat teritoriul pe care I-a pierdut Ezechia ca
pedeapsă !.nEu rebeliuea sa. Nu exjst, nici o doEda i,ediift cu privire la faptul că atacurile sciţilor, care
au contribuit atît de mult pentru a da Asiriei lovitura morral?i, a! fi aferat eu .r fi al$ pin; in tuda.
Nu există nici un indiciu că losia s-ar fi opus expediţiei Faraonului Psammetichus care a mers în
rlutotul Asidei ln 6t6 i.d,Cr., dar ctnd F.6onut N.co a r€petat exFdiF h 609 Ld.C!. Iosla a cosideEr c! în
noua situaţie internaţională singura lui şansă de a menţine independenţa regatului Iuda era să lupte, dar
er a muirt ur b.tr.tti. de la Meghido .ire a ";Dr. N" există nici o dovadă care să sugereze că el ar fi
acţiona t în alianţă cu *Babilonul care era în ascensiune, deşi a@a*a posibitiEte nu bebue EpfEt.
LApd ia mrcar vidoria prin debtrrea fiutu lui losia, loahaz, şi înlocuirea lui cu fratele său loia-chim,
care însă a trebuit să accepte suzeranitatea babiloniană la scurtă vreme după victoria lui Nebu-.adnar ta
caEhenis i6os idcr.) (Dan. t:1! 2 jmo. 24:r). /n anut 60t t.d.cr N€buc.dtuE!. a fct oo;r de Neo In bar.ti:
din aprcpiere de tronhe egipteană şi în urma retragerii la Babilon ioiachim s-a răzvrătit. Iuda a fost
devastat de trupele babiloniene şi de dările impuse (2 împ. 24:2). Ioiachim a murit în obscuritate în luna
decembrie a anului 598 Î.d.Cr., mai înainte ca să primească pedeapsa deplină pentru rebenuea s. iar
totachin, fiul si! h vtBd de 19 ad a predat Ierusalimul lui Nabucadneţar în 16 martie 597 î.d.Cr,.
Unchiul său Zedechia a devenit ultimul rege al lui Iuda, dar s-a răzvrătit în 589 Î.d.Cr. In luna ianuarie
a .nutui s33 Ld.cr. ma@te babdoruene erau in fak zidurilor Ierusalimului. în iulie 587 î.d.Cr. lidurile au
fost străpunse si Zedechia a fost prins şi a avut parte de soarta unui trădător (2 împ. 25:6-7); o lună mai
tîrziu cetatea a fost arsă iar zidurile au fost rase de pe faţa pămîntului.
e Rdkia ln rinput itbnuhiei Religia popLnda dm tuda pob.b ca a tost ta iel de degradată ca şi cea din
Israel datorită conceptelor din religia naturală, dar izolarea relativa si deschiderea către deşert a făcut să
fie mai puţin influenţată de formele religioase canaanite. Lipsa unor sanctuare Cpăgîne) majore - ne
sînt cunoscute numai cele de la
667
IUDA
93U30€13 Foboam 913{1 1/10Abl6m
91 f 1I0-470,69Ala 873/72-370/69
«aert I
448{41 lo|am
841Abazla 841-835 Atalla
835-796 loas f 796-767 Amalla
767-740/39 Azarla [ r "Et-7$l@74OlS+732l31 totam Co^bQstrt 73^73^31 [ 732/31-
716/15 Ahaz
Co-woent 729-716/15 L 716/15-687/86 Ezechia
Co-rogant 698^*87/88 [ 687/86-643/42 Mânase
643/42-641/40 Amon 6,10/39€09 losh
€09toaha2 609592 t@chlm
5€Z toacliln 59-5a7 Z€d€ca
Perioadele de domnie ale regilor lui Iuda.
Hebron ţi Beerşeba, ţi Gabaon, In Benjamin - a mărit influenţa Ierusalimului ţi a Templului lui
Solomon. Este îndoielnic că vreun rege al lui Israel ar fi putut încerca reforme centralizatoare ca şi cele
ale lut Eze-chia ţi [ceia. Lcgâmîntul davidic (2 Sam. 7:8-16), mai mult dedt atmosfera generală din
„Cornul fertii", a făcut ca regele să fie liderul necontestat al religiei naţionale, chiar dacă nu îi era
permis sâ" îndeplinească nrqii cdri.e (2 ct4 26:16)r).
Puterea regelui putea fi folosită pentru bine, ca in cazul reformelor, dar ctnd politica naţionala părea să
ceară acceptarea închinării ta Baal, ca în vremea tui loram, Ahazia şi Atalia, sau recunoaşterea zeităţilor
astrale asiriene, ca în vremea lui Ahaz şi Mânase, nu exista nici o foiţă suficient de puternică să se
împotrivească voinţei regale. Autoritatea regală în probleme de religie ar fi putut ajuta de asemenea ca
să facă din cultul oficial un simplu ritual exterior.
/. ilrd (s97-533 tdc.)
In afară de un număr necunoscut de oameni de rînd destinaţi sclaviei, Nebucadneţar a deportat crema
populaţiei în anul 597 Ld.Cr. (2 fmp. 24:14; Ier. 52:28; diferenţa dintre numere se datorează fără
îndoială raptului ca sînt luate în considerare categorii diferite de prizonieri). Puţini dintre aceştia,
inclusiv familia regală, au devenit „oaspeţi" ai lui Nebucadneţar în Babilon; alţii, de ex. Ezechiel.au
fost aşezaţi în comunităţi din Babilonia unde se pare că au avut libertate deplină, cu excepţia libertăţii
de aţi schimba domiciliul; meşteşugarii au devenit parte din forţa de munca mobilă folosită de
Nebucadneţar pentru construcţii. Distrugerea Ierusalimului a adăugat la numărul
general al prizonierilor (2 jmp. 25:11) şi Ier. 52:29 arată că a existat un alt grup destinat deportării.
Omorirea lui Ghedalia, pe care Nebucadneţar la făcut guvernator al lui Iuda, a dus la o fugă în masă în
Egipt (2 împ. 25:25-26; Ier. 41:1-43:7). Această fugă, la rîndul ei, a fost urmata în 582 Ld.Cr. de o altă
deportare în Babilon care a avut, evident, un caracter puniiiv (Id, s2:3o).
Ca rezultat al deportării ţi refugierii, ţara lui Iuda a rămas practic nelocuită (veri W. F. Albright, The
Archaeology of Palatine2, 1954, p. 140-142). Se pare că teritoriu] de la S de linia dintre Bet-Ţur şi
Hebron a fost separat de regatul Iuda In 597 Ld.Cr.; în acest teritoriu s-au mutat treptat edomiţîi. Ca
urmare, această zonă a fost pierdută de Iuda pînă cînd a fost cucerita de loan Hyrcanus după anul 129
td.Cr., cînd populaţia a fost iudaizată în mod forţat. Restul teritoriului a fost pus sub conducerea
guvernatorului Samariei şi a fost păstrat în mod deliberat practic nelocuit; nu există nici o dovadă de
infiltrare a altor popoare, Se poate presupune că Nebucadneţar a intenţionat să urmeze practica normală
asiro-babilo-nianâ de a aduce colonişti din alte ţinuturi cucerite (cf. Z împ. 17:24), dar pentru un motiv
oarecare nu a făcut lucrul acesta.
V. Iuda In perioada post-exllicft
o. Restaurarea
Babilonul a căzut în mîinile lui Cirus în 539 td.Cr. ţi în anul următor el a poruncit reconstruirea
Templului din Ierusalim (Ezra 6:3-5); el a permis de asemenea celor deportaţi ţi urmaşilor lor să se
întoarcă CEzra 1:2-4). Lista numelor din Ezra 2, cuprinzînd în total
668

IUDA ISCART OTEANUL

vreo 43.000 de persoane, se poate să se refere la perioada 539-522 td.Cr., dar nu există motive temei -
nice pentru a pune la îndoială că a existat o reacţie imediată ţi semnificativă la decretul lui Cirus.
Şeşbaţar,' un membru al familiei regale a lui David, pare să fi fost trimisul lui Cirus însărcinat cu supra-
vegherea reconstruirii Templului; ei s-a întors (sau a muritf) după punerea temeliilor (Ezra 5:14,16). Nu
există nici o dovadă că regatul Iuda ax fi fost separat politic de districtul Samariei pînă £n vremea lui
Nee-mia; titlul de „guvernator" dat lui Şeşbaţar este o redare prea specifică a termenului pehă. Se pare
că Zorobabel, care probabil că a fost moştenitorul firesc al casei regale, nu a deţinut nici o funcţie
oficială, iar titlul pchă din Hag. 1:1; 2:21 este probabil un titlu onorific; trebuie remarcat că el nu apare
în E?ja 5:3-17. în deceniile care au urmat alţi lideri evrei neF de pe4j au eunar tidul de ,a
Pe vremea lui Ezra, £n a doua jumătate a secolului al 4-lea, a devenit evident pentru cei mai mulţi că
independenţa politică ţi restaurarea monarhiei davi-dice nu mai era decît o speranţă pentru viitorul
îndepărtat. Ezra i-a transformat pe evrei dintr-un stat naţional într-o „biserică", făcîiid din respectarea
Tbrei scopul existenţei lor. Lipsa de însemnătate politică a Iudeii sub stăpînirea persană şi condiţiile
relativ paşnice din ţară au favorizat instruirea consecventă a maselor pentru a cunoaşte Tbra. Singura
tulburare politica din această perioadă se poate să fi fost cauzată de o deportare în Babilon ţi Hyrcanla,
deşi mulţi se îndoiesc (c/ Jos. Contra Apiomm, 1.194).
b. Sfîrşitullui luda
cmpaniile luj Ate&ndru cet MaE au aJaar D@ puţin Iudeea, dar întemeierea de către el a cetăţii
Alexandria a constituit tiu centru pentru regruparea fn apus a evreilor împrăştiaţi în mare parte în mod
voluntar, centru care avea sa rivalizeze curînd cu cele din Babilon şi Persia ca număr şi care avea să le
întreacă prin bogăţia şi influenţa sa. împărţirea imperiului lui Alexandru între generalii săi a făcut ca
Palestina să devină dmpul de bătălie între Siria ş; Egipt Pînă în anul 198 î.d.Cr. a fost de obicei în
mîinile Ptolemeiloi egipteni, iar apoi a făcut parte din Imperiul Seleucid sirian.
Extravaganţa claselor superioare elenizate din Ierusalim, în mare parte preoţi, şi eforturile neechilibrate
ale lui Antiochus Epiphanes (175-163 î.d.Cr.) de a eleniza imperiul său - care l-au făcut să interzică
tăierea împrejur precum şi respectarea sabatului şi de asemenea să ceară închinarea la zeităţile greceşti
- a creat o alianţă între zelul religios şi naţionalismul latent. Pentru prima oară din vremea lui losia
evreii au obţinut mai întîi autonomia religioasă ţi apoi libertatea politică (140 î,d.Cr.).fn anul 76 î.d.Cr.
graniţele lor se întindeau practic pînă la limitele tradiţionale, de la Dan la Beeiseba. Cu privire la
această ascensiune meteorică si prăbuşire bruscă, vezi *1SRAEL.
Cînd romanii au distrus ultimele vestigii de independenţă politică în anul 70 d.Cr. şi în special după
toftîngerea revoltei lui Bar-Kokhba în 135 d.Cr., Iu-deea a încetat să mai fie o ţară iudaică, dar numele
Iuda - conţinut în numele locuitorilor, iudei - a devenit titlul tuturor celor împrăştiaţi în lume şi care
respectau legea lui Moise, indiferent de originea lor tribală sau naţională.
BIBUOCRAPIE. D6@p€Eile dh@losie au fr. cut ca majoritatea abordărilor acestui subiect sâ fie
considerate depăşite într-o măsură mai mică sau mai mare. John Bright, A History of Israel2, 1972, face
o prezentare actuală ţi echilibrată a celor mai importante scrieri. Vsti A. R. Miliard, „The Meaaing of
the Name Judah", ZAW 86,1974, p. 246 ş.urm- Cu privire la textul căiţilor flegitor, vezi J. A.
Montgotnery şi H. S. Gehman, The Books af Kings, ICC, 1951. Pentru texte extra-biblice care
menţionează Iuda, vezi J. B. Pritchaid, ANEI9, 1969; şi DOTT. Pentru perioada pos t-exilicâ, vezi W.
O. E. Oesterley, A History ofhrad, 2, 1932; F. F. Bruce, Israel and the Nations, 1963.
H.LE
IU^DA. r. rEtel€ Dodului (Mat, 13:ss - M.e 6:3). Probabil că este autorul Epistolei lui 'luda, care se
numeşte pe sine „fratele lui lacov" (*FRAŢIT DOMNULUI).
2. Fiul lui lacov ţi unul dintre Cei Doisprezece (Luca 6:16), numit de asemenea Levi (Mat. 10:3) şi
Tadeu CMarcu 3:13), care i-a pus lui Isus o întrebare în camera de sus (loan 14:22). Unii consideră câ
acesta e aub,,rl Epistotei lu luda.
3. Cu privire L tud. !rca.@nul, rezi articotul respectiv.
4. Galileanul care a instigat o revoltă împotriva romanilor [Fapt. 5:37). Josephus spune că a fost născut
în Carnala (Ant. 18. 3) ţi plasează revolta lui tn anul 6 d.Cr, *Quirinius i-a înfrînt pe rebeli şi Iuda a fost
omorît, 5. Un evreu în a cărui casă din Damasc a locuit Pavel (Fapt. 9:11). 6. Un proroc supranumit
Barsaba, care a fost ales alături de Sila de către liderii bisericii din Ierusalim ca să însoţească pe Pavel
şi pe Bamaba la Andohia, pentru a comunica decizia apostolilor cu privire la tăierea împrejur (Fapt.
1S32Q:B3).
IUDA ISCAIUOTEANUL.
I. Nlrel€ tt ortgtnq
fn listele sinoptice cu cei Doisprezece pe care Isus i-a chemat „să fie cu El" (Maieu 3:14) numele lui
Iuda apare întotdeauna ultimul şi este însoţit de obicei de o descriere care îl stigmatizează (de cx., „care
L-a vîndut", Marcu 3:19; Mat. 10:4; Luca 6:16; cf. loan 18:2, 5). Am putea compara cazul lui cu cel al
lui Ieroboam I, din VT, care este menţionat cu oroare ca şi „cel care a făcut pe Israel să păcatuiascS".
Termenul „iscarioteanul" însoţeşte numele lui, în textele sinoptice şi în loan 12:4; tn timp ce în celelalte
pasaje Ioanine tradiţia textuală arată variaţii considerabile, tatăl lui Iuda fiind numit Simon ([oan 6:71;
13:2, 26), iar termenul Iscarioteanul fiind explicat prin completarea apo Karyotou (tn anumite variante
ae qu! din 6:71: 12:4i 13:2,26; 14:22). A.6E informaţii suplimentare oferite de loan pot confirma
derivarea numelui Jscarioteanul" de la ebr. 'îs a'rfyot, „un bărbat din Cheriot". Cheriot este situat în
Moab, potrivit cu Ier. 46:24,41; Amos 2:2; există însă o altă identificare posibilă, Cheriot-Heţron (los.
15;2S) care este la 19 km S de Hebron. Această explicare geo-grafică a numelui „Iscario teanul" este de
preferat faţă de aceea sugerată de Schulthess şi 0. Cullmann (The State in thtNew Testament, E.T. i9S7,
p. 15 5.urm.),
669
IUDA ISCARIOTBANUL
caie consideră că numele derivă de la sikarios, „asasin", într-o formă atamaicizată a cuvîntului,
'isqaryS'ă Ce/. Fapt. 21.33),
D. Viaţa lui
rn 8tuptn .postolilo. Iuda . fGr casis-u1 (roan 13:29), iar un alt text ioanin vorbeşte despre el ca un hoţ
(12:61 ln t€reiul faptului ca ,.irF (iterFteo) b@i care îi erau încredinţaţi. Acest sens al verbului „a lua",
folosit în 12:6, este atestat în papirusuri Cvezi A. Deissmann, Bibte Studies, E.T. 1901, p. 257).
Ultimele scene din relatarea Evangheliei sînt umbrite de trAdaE &etlia cae @ -uut din ei doi sPlezece,
M 6te nhit a.tea (M€m 14:t0r cf. 14:20; l@n 6:71; 12.4). El a dftidt etiu€a Mariei care a uns picioarele
învăţătorului cu mirul scump (Ioan 12:3-5). Comentariul evanghelistului este menit să scoată la lumină
avariţia lui luda, care nu a văzut în preţul mirului nimic din frumuseţea faptei pe care a lăudat-o Isus
(Marcu 14:6) ci numai un mijloc prin care puteau fi mărite fondurile apostolilor, şi astfel propriul său
buzunar. Chiar si acest motiv a fost învăluit într-o pledoarie falsă că banii ar fi putut fi daţi !.nn! ajuton!
@ ssrac0or. Atfel, la ldonie 6re adlugrtd şi p.rfdia, InEdiat du!, ac6r incidqr din Betania el s-a dus la
marii preoţi ca să-L trădeze pe Domnul (Mat. 26:14-16; Marcu 14:10-11; Luca 22:3-6). Mam
menţionează în cuvinb simple rrdaE 5i adaw, cE phrn i.au pbmG banj.
Matei menţionează suma, care se poate sa fi fost o 0ru8 a pESi rotale (.{ o atune inDticit! la zah_ rI:12
tl poae la Exod. 2I:32; d. Mar. 27:9). Lu.ta dă o semnificaţie profundă faptului cînd spune că Satan a
intrat în trădător fi 1-a inspirat la păcatul acela infam (cf. Ioan 13:2,27). Toţi evangheliştii sinoptici sînt
de acord că Iuda a hotărît să aştepte un prilej potrivit ca să-L dea pe îsus în mîinile duşmanilor Săi „pe
ascuns", adică, prin vicleşug (pentru această redare în Luca 22:6; Mam 14:1.2, rezi J. Jemiar, The
llrharith Wod aJ)6u2, E.\ 1966, p. 12).
Prilejul acela s-a ivit în seara cînd isus i-a adunat !e c.i Doirp@e!r în csm€a de ss (Mdcu 14.17 ţ.urm. şt
textele paralele); acest fapt este perpetuat în tradiţia eucharisrjeă a bisericii care datează din vremea
Sf.Pavel (1 Cor., 11:23: „în noaptea în care a fost lrndun, Domul, o o peEeppt poletici, pr€vEd€
acţiunea trădătorului a câiui prezenţă la masă era cu6dte. In r€lataFa lui MaEu luda nu 6te rcn, ţionat pe
nume şi se pare că a existat o nedumerire generală cu privire la identitatea trădătorului. Conversaţia din
Mat. 26:15 si dialogul constînd din între-hări şi răspunsuri poate fi interpretat că a avut loc tn şoaptă, în
timp ce relatarea lui Ioan păstrează amintirea directă a întrebării ucenicului preaiubit şi acţiune. lui Isu
cu qziM de laste, .r&dou! lil@ fiind făcute în mod tainic. în orice caz, acesta este Ldtimd .pel al
Domului Ia tuda . a utdnd ren! al Faddbrului, Oezi F. C pefth4, .Judas Hand i! rhr B@land Qlffin", IQ
s, I96s, p,2s9.261. cu DriviE la G?inS€rea lui 156 de catr lud.,) DuD, .cRa Satan a iuat în stăpînîre pe
cel care a devenit prizonierul său; şi Iuda a ieşit afară în întuneric (Ioan. 13:27'30). d
Planul .rdjat dirainre pend GErea tut tsu a fst da la $ld€plinire. SdErut rE car Ia nndar tuda a fost tn
mod evident, locul de întîlnire în aceea noapte din Chetsimni: Domul nostra eh h ruSacie a@to
ti a re.it u snp de $lda6 condqi de trd. CMaEu 14:43). Semnul de identificare a fost ironia suprema.
„Cel pe care-L voi săruta, acela este" şi cu aceasta luoaEr.l tdltro{lui s-a brche,at.
Ultimele capitole din viaţa lui Iuda sînt marcate de dificultăţi. Scriptura vorbeşte despre remuscarea Iui
patetică, dar singurul evanghelist care relatează acest lxn 6te Matei (27:3-ro). ta 4stl relataF a agoniei
remuşcăriişi sinuciderii trebuie adăugată relatarea din Fapt. 1:18-19; de asemenea, pentru a completa
dovezile, poate fi adăugată şi mărturia grotescă a lui P.pias, tm8, 3, !g$!te de ApolliEis din Laodicea.
Acest ultim text poate fi găsit în seria An-cient Christian Writers, 6, tradusă şi comentată de J. A.
Kleist, ed. 1957, p. 119. Papias relatează că trupul iui Iuda s-a umflat (aceasta este o traducere posibilă
în fapt. r:1a ude citin ce a c6zut ,,o carlt h isr vezi Aradt, s.v. prwies) şi a murit chiar pe pămîntul său.
Au fost făcute diferite încercări de armonizare (de ex, iuSdia luj Au8urin c, tuda s{ {!t si luda a murit
din cauza căzăturii, ca £n Fapt. 1:18, îmbinînd in felul a.e reLiadle din Maei 9i F.prele), Dd ti mai
zguduitoare decît detaliile groteşti ale acestor relatări este verdictul simplu şi aspru din Fapt. 1:25:
„Slujba şi apostolia aceasta, din care a căzut Iuda, ca să meargă la locul lui". Apostolul a devenit un
apostat şi a mers la destinul păstrat pentru un asemenea om.
III. Caracterul
T€xtd de Mi ss ridice tu€ban e Dnvire la ade văratul caracter al lui luda. Dacă „locul lui" înseamnă
locul pe care şi I-a ales singur, ce 1-a condus la acest destin îngrozitor? Cum putem împăca această
afirrolie cu @re pasje caE!!td ne dau impdia cr et a rst hotârît dinainte ca să îndeplinească rolul de
trădător, care spun că Isus 1-a ales, ştiind că-avea să-1 crădese, ca l.a paduir de ta bs tnc€put cu
cdacerul i!exorabn ar ,,fiului pierzjrir' (M l7:r2)? shrdiile bfl hologice sînt neconclusive şi nu sînt de
mare folos. Iubiea de bani: iflidia rale de eitatti ucmici: reru de rezultatul inevitabil al lucrării
învăţătorului care 1-a determinat să devină acuzator al lui Isus ca sa-şi scape propria piele; o intenţie
entuziastă de a-L forţa pe Cristos să ara te cine este şi să-L facă să Se proclame Mesia - faimoasa
reconstituire a lui de Quincey; un spirit de amărăciune şi răzbunare care s-a născut atunci cînd
speranţele lumeşti au fost zdrobite şi etnd dezamăgirea s-a transformat în dispreţ iar dispreţul s-a
transformat în ură - toate aceste motive au fost sugerate. Probabil că ar trebui să enunţam trei principii
călăuzitoare preliminare pentru orice asemenea consideraţii. 1. Nu ar trebui să punem la îndoială
sinceritatea chemării Domnului. La început, Isus 1-a privit @ F E por4}ial llmr qi lMic. Nici o alti ?
Buplfu€ nu * in amonie cu cdacrerul Don rdui ti cu .paluile Sare re!€bte cAEe luda. 2. pre_ cunoaşterea
Domnului nu subînţelege predestinarea, c, adic, Iuda a Rbuit lan d in&rab sa ddine trădătorul. 3. luda
nu a fost niciodată cu adevărat un um:t arhi crist$. rl a cazfi de la ap€rolie, dd (din clre pDren sp@) €l
ru a awr ^ictodats o relatie sinceră eu Domnul Isus. Astfel, el a rămas „fiul pier-z5rij" eE 6 t*r perdut
pentsu cd nu a f6r ni.iodare „mîntuit". Cel mai înalt ritlu pe care 1-a folosit pentru Gi!t6 a ldt Jrabhr.
(Mar. 26:25) si nu La lMjt otdodat, ,Domd"- Iuda .pae !€ *eb S.riptuii ca un avertisment îngrozitor
pentru urmaşul nehotărît al
670
I
lui Isus, dare merge după Isus dar care nu este părtaş la rpmiul Lui (4 Ron. 8:9b); et apar in etaeej
Evangheliei ca un „om condamnat şi blestemat" pentru că a ales calea aceasta, iar Dumnezeu i-a
confirmat alegerea aceea groaznica.
BIBLIOGRAFIE. Dificultăţile asociate cu diferite detalii legate de moartea lui Iuda sînr discutate în
BC, 1,s, P. 22-30i ., Andt, Ie. cit. şi s.v, ,Jouds,, 6; X. Luthi, Judas Iskarioth, 1955; D. Haugg, Judas
Iska-rioth in den neutestamencalichen Baichten, 1930; J. S. Stewart, TheLifeand TeachingofJesus
Clirist, 1933, p. 166-170; P. Benoit, articolul „La mort de Judas" în colecţia de scrieri
ExigeseetThâologie, 1961;B.Gârt-ner, hcariot, E.T. 1971. R.P.M.
ruD4 EIPISTOI,A LUt. UM dnftr. ,EDi6tolele generale".
I. s.hlt @nthutlrd
Epistola poate fi împărţită în cinci părri: a sal$ (v, t-z). 6. sepd si*ii lui ruda (r 3_4).
c. Demascarea învăţătorilor falşi şi prevestirea pe-depseilor (v. 5-16),
d, Ildem p6Eu q€€rjri (v, 1723). £ Doxltosie 1v. 24-2s),
n. Autorul, data scrierii şl eanonititatea Autorul acestui tractat scurt se identifică pe sine ca „Iuda, robul
lui Isus Cristos şi fratele lui lacov". în biserica primară a existat un singur lacov care putea fi descris în
fdul acesta fără să fie nevoie nici o altă clarificare - „Iacov, fratele Domnului" (cum este numit în Gal.
1:19). Acest fapt sugerează că avem de a face cu Iuda, care este enumerat printre fraţii lui Isus
menţionaţi ui Mat. 13:55 şi Marcu 6:3, Iuda ai cărui nepoţi - potrivit M Hegesippus - au fost interogaţi
de Domiţian şi eliberaţi a tund cînd acesta a fost informat că fac parte din familia lui David (Eusebius,
EH 3.19-20). Data scrierii nu poate fi stabilită cu certitudine; în mod tentativ poate fi plasată în a doua
jumătate a secolului 1 d.Cr., după căderea Ierusalimului (v. 17 se referi la apostoli la timpul trecut).
Epistola este menţionată către sKrşirul secolului a! 2-lea în lista Mura-toriană şi în altă parte; probabil
că există aluzii Ia ea ' în secolul acela, în Didache şi în Păstorul de Hermas. Deşi canonicitatea ei a fost
controversată multă vreme, puh ri bucuro{i c, h ele din hE a fci acceptată, deoarece (aşa cura spune
Origen} „deşi constă din numai cîreva rînduri, este plini de cuvinte puternice ale harului ceresc",
10. Ocazia şl scopul scrierii
Iuda a intenţionat să scria un alt tratat, cu privire la „m£ntuirea noastră de obşte", dar s-a văzut obligat
să adopte o temă mai controversată pentru a apăra cu tărie credinţa apostolică. Această apărare a
devenit necesară datorită înaintării alarmante a gnosticismului incipient în cercurile creştine căruia î se
adresează Iuda - în cazul acesta nu este vorba de o învăţătură ascetică de felui celei atacate de Pavel în
Coloseni, ci de una antinomiană care se poate să fi făcut apel la învăţătura lui Pavel despre libertatea
creştină, dar carea răstălmăcit acea libertate în libemiusm şi a folosit-o ca „o pricină să trăiască pentru
firea pămîn-
IUDA. EPISTOIJI LUI
tească" (cf. Gal. 5:13). Lucrul acesta este sugerat de descrierea învăţătorilor falşi care „schimbă în
desfri-nare harul Dumnezeului nostru şi tăgăduiesc pe singurul nostru StSpîn şi Domn, Isus Cristos" (v.
4).
IV. Argumentul Epistolei
învăţătura falsă trebuie demascata; nu este suficient să prezinţi adevărul alături de învăţătura falsă şi să
speri că fiecare va recunoaşte care este adevărul. Combaterea erorii este un aspect esenţial pentru apă-
rarea credinţei „dată sfinţilor odată pentru totdeauna" (v. 3).
Condamnarea acestor învăţători falşi a fostproda-mată în vechime. Judecata lui Dumnezeu, chiar dacă
întii-zie, vine cu siguranţă ţi odată executata este eternă. Lucrul acesta se vede în exemplul israeliţilor
neascultători care au murit în pustie (qf. 1 Cor. 10:5; Evr. 3:17; este evident că această idee a fost larg
raspîndită în „tipologia" creştina primară), al îngerilor răzvrătiţi din Gen. 6:1-4, al cetăţilor din cîmpie
{cf. Gen. 19). la fel ca şi aceste prototipuri, învăţătorii falşi sfidează autoritatea constituită prin voia
divină, spre deosebire de arhanghelul MQiâil care nu a folosit cuvinte jignitoare nici chiar la adresa
diavolului (v. 8-10). (dement şi Origen ne spun că disputa dintre Mihail şi diavol a fost relatată în
înăimrca lui Moise, dai partea din această lucrare care relatează incidentul nu se mai păstrează.)
Exemplele lui Cain, Balaam şi Core ilustrează de asemenea lecţia condamnării pentru aceşti urmaşi ai ]
or din zilele de pe urma (v. 11).
învăţătorii falşi introduc tulburare şi ocară în pâr-tăsia bisericii, chiar la mesele de dragoste; ei sînt
păstori care se hrănesc numai pe ei înşişi şi nu turma („guri oarbe", ca să folosim expresia lui Mflron),
nori care întunecă soarele dar care nu aduc ploaie răcoritoare, pomi care produc numai fructe de la
Marea Moartă (v. 12). Ei sînt lipsiţi de efect în lucrarea tor, ca şi valurile tumultoase a căror furie se
mistuie în spumă; ei sînt stele rătăcitoare, ieşite din orbitele lor şi pierdute în noaptea eternă (v. 13).
Judecata care îi aşteaptă pe ei la parousia a fost prevestită de Enoh (v, 14 i.h., ./ I tuob r.9)_
Adevăraţii credincioşi, însă, nu trebuie să fie alarmaţi de lucrarea unor asemenea oameni, despre a
câror ridicare şi cădere i-au avertizat apostolii dinainte. Credincioşii trebuie să se păzească prin
edificarea lor în credinţă, prin rugăciune prin puterea Duhului, prin statornicie în părtăşia dragostei
divine şi prin aşteptarea desăvfrsirii îndurării şi vieţii la arătarea lui Cristos Cv. 17-21). Deşi ei trebuie
să urască ţi să se ferească de toţi învăţătorii falşi, trebuie să le fie milă de ei şi să-i saiveze pe cei care
sînt duşi în rătăcire de ei (v. 22-23).
Epirtoia € hcheje cu o tade ia dle lui Dh. nezeu, singurul care este în stare să păzească pe poporur sru
de cedde pirA cind br sta fdr, pritEnl „şi plini de bucurie înaintea slavei Sale".
AIBUOGRjfIE. J. B. Marbr, ?te EDBde X Jutje and the Second Episde ofPeter, 1907; M. R. James, 2
Peter and Jude, CGT, 1912; J. Moffatt, The Generat Epistles, MNT, 1928; E. M, Sideboftom, James,
Jude Md 2 r4er, NCB. 1967; M. Cre\ 2 pzrer and Jud, TNTC, 1968. RF.B,
67]
IIJD'ISM
TUDAJSM.
I. Definiţie
Iudaihd 6t r€ligia iudeilor, 6prc de@bie de reli gia VT. Orice studiu complet al său ar trebui Kă înceapă
tu mod Kiesc cu chemarea lui Avraam; aceasta ar fi doar introducerea. Se considera că iudaismul îşi are
începuturile în exilul babilonian, dar pentru perioada pîziă la anul 70 d.Cr. este preferabil ca termenul
să fie rezervat pentru acele elemente care sînţ modificări sau extensii ale unor concepte din VT. în
lucrările germane Cntunim adesea expresia induratoare în eroare: „iudaism tîrziu", care se referă la
religia Iudaică din vremea lui Cristos. Expresia este derivată din teoria conform căreia Codul Preoţesc
şi istoria din Hexateuh stnt scrieri din perioada exilică sau post-exilică şi constituie adevăratele
începuturi ale iudaismului.
Este mai corect să consideram că Iudaismul s-a dezvoltat deplin numai după distrugerea Templului în
and 7o d.cr, id p.nr Frloada de la Ee la Cristo6 să folosim termenul „religie intertestnmentală", cu
excepţia situaţiilor ctnd ne ocupăm de acele fenomene care au continuat după distrugerea Templului.
Un motiv important pentru aceasta este că, deşi creştinismul primar nu a respins şi nu a ignorat toate
eveni-net€L isrorice da,it@te h ele 4 dele d€ dupe Ezra, creştinismul a întors spatele tocmai la acel ele -
ment din iudaism care SI separa atît de creştinism cît qtdev[ di.!, atinrdirea iudaisului faFde rrge ft
interpretarea ei.
Iudaismul a ajuns la dezvoltare deplină prin anul 500 d.Cr., adică aproximativ în aceeaşi perioadă ca şi
creştinismul catolic, ţi la fel ca şi acesta de atunci încoace a continuat să se dezvolte ţi să sufere modi-
ficări. Articolul de faţă, însă, trece numai rareori de ad 2m d.Cr., cln lorept€le priEip€le .l€ i!d.ii. mului
s-au clarificat prin încheierea scrierii MişneL Pentru perioadele mai titrai cititorului 1 se recomandă
articolde d6pE iudabn di! ana, JeE tr, etc,
Ir. Natt€rcE tuilsbmuld
tudalrtul a de€nt l@itabil lr1 1lm refotui lui losia, care a atins apogeul în 621 I.d.Cr. Limitarea jertfelor
legitime la Templul din Ierusalim a avut ca rezultat inevitabil detaşarea treptată a religiei majorităţii
oamenilor de sanctuar ţi de jertfe. Această tendinţă a fost întărită de Exilul babilonian, cu atît mai mult
cu cît cercetările modeme sugerează că lovitura judecăţii divine a fost prea neaşteptată pentru a permite
dezvoltarea în exil a vreunei închinări formale fără sacrificii.
Exjhl a ton o pgidde de a6teptae a f6taurnrit refuiul majorităţii de a se întoarce în anul 538 Ld.Cr. a
făcut ca o modificare a religiei tor să fie vitală dacă voiau să se păstreze ca evrei. Nu a fost suficient să
fie dezvoltată o închinare fără jertfe (se pare câ aceasta a apărut mai tîrziu în forma ei oficială); era
nevoie de o concepţie despre lume şi viaţă care să poată fi separată complet de sanctuare. O asemenea
concepţie a fost găsită în Tbra sau Legea lui Moise. Aceasta a fost interpretată mai puţin ca un cod de
legi ţi mai mult ca un set de principii care ar putea fi aplicate la orice domeniu din viaţă ţi care sînt
obligatorii pentru toţi cei care vreau să fie cunsocuţi ca „iudei". (Tora înseamnă „învăţătură" şi tiu
„lege".) ETta a fost adevăratul „Pârinte a] iudaismului", deoarece el s-a întors
din Babilon ca dd lnnodu., d o! ibpsn nu o lege nouă ci un mod nou de respectare a legii vechi.
Secolele care au urmat au fost martore la opoziţie hotărîtă împotriva politicii lui Ezra din partea preo -
ţilor bogaţi şi a altora, care în timpul domniei lui Antiochus Epiphanes (175-163 î.d.Cr.) erau liderii
elenizatorQor. Majoritatea oamenilor de rind ('am ha-'âra) au încercat să păstreze sensul clar al Tbrei. în
Diaspora din V a avut loc o asimilare creseîndă a modului de gîndire grec, la care a contribuit inter-
preta@ predmnEnt aleSdi! a sdiptuii.
Următoarea piatră de hotar în dezvoltarea iudaismului a constituit-o elenizarea preoţilor de frunte din
Ierusalim şi degenerarea care a urmat în rindurile preoţilor-iegi Hasmonei biruitori (£n special Alexan-
dru Iannaeus). închinarea la Templu pentru oamenii evlavioşl a devenit mai mult o datorie decît o
bucurie, m timp ce membrii comunitarii de la Qumran par să-şi fi întors spatele spre Templu, ptnă cînd
Dumnezeu avea să-1 curate de preoţii nedemni, 'fariseii au acordat un rol mai mate sinagogii, aceasta
reprezentînd mijlocul principal de a aduce închinare lui Dumnezeu şi de descoperire a voii Lui prin
studierea Tbrei. Ca urmare, pe vremea lui Cristos, existau dteva sute de 3itusqi cltar t' I6salin.
Deşi distrugerea Templului în anul 70 d.Cr. a venit ca u €e p€nEu fad*i {i adnintorn Lor, ei su fo6i
pregătiri pentru acest lucru datorită pîngăririi frecvente a Templului în diferite moduri începînd din
vremea lui Antiochus Epiphanes, iar religia lor concentrată asupra sinagogii s-a putut adapta repede la
condiţiile noi, cu atît mai mult cu cît celelalte grupuri religioase au fost distruse sau şi-au pierdut
puterea. Prir dul 90 d.c.. lidcrii fari*ild, rabi,ni, *au sihlit ,lncient de pltdtrici fi(it sni excludd din
slnapgl pe cei pe cărei considerau eretici (minim), inclusiv pe creştinii evrei. Prin anul 200 d.Cr., după
o luptă crin-cenă, i-au forţat pe 'am hă-'ares să se conformeze, dacă voiau să fie consideraţi iudei. De
atunci încolo, Fln! ctnd kdalstul a lncapur s{ fie infl@Fr de gîndirea modernă, termenii de iudeu şi cel
de iudaism normativ, rabinic de iudaism ortodox sau tradiţional au fst ln ffitE ehivaldti.
Ar trebui remarcat că, deşi fariseii au fost întotdeauna un grup minoritar, nu trebuie să fim surprinşi de
triumful concepţiilor lor. Deşi au fost adesea lipsite de popularitate, concepţiile lor au părut să fie cea
mai logică adaptare a VT la scena post-exilică şi au devenit prcp.iehte cduti grin folosi@ Lor abiE ln
riF. gogă.
HI. Doctrinele iudaismului
Ar ebui să fie cLr p€nd citibrul NI .i, oodt de luthice au lGt cienirie ht'e Crirtc *i Pawl, pe deo parte, $
prircipslii lor oFmti F de .116 parte, doMiut de €rnict a fst deliditqt foarte lecis, Ambele tabere
acceptau aceeaşi Scriptură - spre deosebire de saduchei - şj, cel puţin la suprafaţă, interpretau
Scripturile în acelaşi fel. S-a recunoscut de multă vreme că există o similaritate profundă între
învăţătura lui Cristos şi cea a rabinilor din vechime, iar descoperirea manuscriselor de la Qumran a
grăbit recunoaşterea faptului că influenţa elenismului asupra NT este de importanţă secundară. Prin
urmare, este suficient să spunem aici că o mare parte a doctriEi iud.isului tru * d*b€tte mitEativ de a'
ceea a VT sau de aceea a creştinismului conservator.

672

TT'DAISM

Prin urmare, se poate spune că în problemele care nu sînt mentkmate aid nu au existat diferenţe
esenţiale pîrui !n anul 500 d.Cr. Totuşi, trebuie să ţinem cont că lupta îndelungată a iudaismului de a
supravieţui în faţa creştinismului biruitor a dus adesea la o deplasare semnificativă a accentelor, fapt
care reduce domeniu] de corcrd{F ap.Ent,
a. Israel
De importanţă fundamentală pentru iudaism este existenta ţi chemarea Israelului, apartenenţa la acesta
obţinîndu-se In principal prin naştere, deşi prozeliţii erau de obicei acceptaţi. Prozeliţii erau consideraţi
născuţi în poporul lui Dumnezeu prin tăiere împrejur, botez ţi aducerea de jertfe. Nu există nici o
dovadă despre interpretarea doctrinei VT despre „rămăşiţa" (lui Israel). Aforismul: „întreg Israelul are o
parte £n lumea viitoare" era general acceptat- apostazia ţun termen elastic) era considerată de obicei ca
singurul lucru care poate sta în calea acestui fapt.
în Israel toţi izraeliţii erau priviţi ca fraţi. Deşi distincţiile naturale din societate nu au fost contestate
niciodată, înaintea lui Dumnezeu rangul depindea de cunoaşterea şi împlinirea Tbrei. Prin urmare, în
serviciile de la sinagogă singurele calităţi cerute pentru a ocupa o poziţie de conducere erau evlavia,
cunoaşterea ţi capacitatea de a conduce. Rabinii nu erau preoţi sau pastori, iar „oidinarea" lor era o
simpla recunoaştere a faptului că ei cunosc Ibra şi eâ au dreptul să acţioneze ca judecători. Ei erau pur
ţi simplu oameni care cunoşteau Ibra suficient de bine ineît să-i poată învăţa pe alţii, iar pentru ca un
om să devină rabin era suficientă recunoaşterea lui de către cîţiva rabini sau, în cazuri excepţionale, de
către comunitatea locală.
Femeia era considerată inferioara faţă de bărbat, deoarece ea se afla sub autoritatea soţului ei şi nu
putea să îndeplinească anumite lucruri prescrise în Tora. Dar în mod fundamental iudaismul a sustţnut
întotdeauna adevărul din Gen. 2:18 şi a respectat dmibre. enri€l! 6 fem.fi
b. tnvierea.
Deşi mai tîrziu, sub influenţa creştinismului şi a filozofiei greceşti, iudaismul ţi-a dat asentimentul
reţinut la doctrina nemuririi sufletului, a rămas întotdeauna suficient de fidel spiritului VT pentru a
considera că învierea trupului este necesară pentru o adevărată viaţă după moarte. Textul din 2 Tim.
1:10 nu este o tăgăduire a speranţei învierii din iudaism deoarece, spre deosebire de credinţa creştină
bazată pe învierea lui Cristos, doctrina învierii în iudaism a fost dedusă din puţinele indicaţii din VT şi
a fost definitivară în vremea de oprimare spirituală de care au avut parte cei eviavioşi începînd cu
perioada lui Antiochus Epi-phanes.
A fost făcută o distincţie dara între 'olâm ha-zeh G^ceastă lume") ţi 'âtăm ha-bă C.lumea viitoare"),
aceasta din urmă fiind considerată întotdeauna ca fiind legată de pămîntu! acesta (cu excepţia membri-
lor mai elenizaţi din Diaspora din V). Legătura între aceste două lumi era făcură de „Zilele lui Mesia",
considerată întotdeauna ca o perioadă limitată de timp.
c. Tora
se rre c! lsi*ii .u eupar o pozitie de mjjlft hue saduchei, căra respingeau autoritatea (dar nu nea-
părat şi valoarea) cărţilor profetice, ţi membrii comunităţii legămînrului de la Qumran, care le acordau
o autoritate mare cînd erau în mîinile unui vorbitor competent.
Fariseii le priveau ca pe nişte comentarii de inspiraţie divină asupra Tbrei, Pentateuhului, care era
pentru ei revelaţia perfecta şi finală a voii lui Dumnezeu. Motivul lor principal pentru respingerea lui
Cristos şi faptul că ei au cerut un semn de la El se pare că s-a datorat faptului că El a făcut apel la
autoritatea încredinţată Lui şi nu la autoritatea lui Moise.
Rabinii au înălţat atft de mult rolul şi valoarea Tbrei îneît respectarea el a devenit explicarea şi jus-
tificarea existenţei lui Israel. Abia mai tîrziu, cînd iudaismul a fost confruntat cu o biserică triumfătoare
pe plan politic, Ibra a primit o poziţie cosmică şi o existenţă înainte de crearea lumii, aţa îneît să poată
avea în iudaism rolul pe care Cristos ît are în creştinism. Este uşor să înţelegi de ce Pavel, cu doctrina
sa conform căreia legea scoate la lumină grozăvia păcatului, a fost întotdeauna supărătoare pentru ev -
reii ortodocşi.
în iudaism, însă, Pentateuhul este numai roVd sfe-bikţiăb fibra scrisă). Dacă respectarea Tbrei trebuia
să devină preocuparea personală a fiecărui evreu evlavios ţi dacă prevederile ei trebuiau să fie extinse
pentru a cuprinde toata domeniile vieţii, aţa ineît să creeze o unitate esenţială în Israel, atunci trebuie să
existe un acord cu privire la principiile de abordare şi exegeză. Probabil că acestea au fost stabilite în
linii mari încă din vremea lui Ezra. împreună cu unele obiceiuri din antichitatea imemoriala, de ex.,
spălarea mîinilor, au fost atribuite tradiţiei care data de la MoiF, & p. Mr SiEi. Aete prilcipil {i apuca@
le în viaţa de fiecare zi formează ţâră le-b''al-peh fibra orală sau legea). Aceasta are autoritate la fel de
mare ca şi Ibra scrisă, deoarece aceasta nu poate fi înţeleasă corect fără ea.
Dezvoltarea Tbrei orale a avut loc cam în felul următor. Tora scrisă a fose studiata pentru a găsi toate
poruncile din ea; s-a calculat că suit în total 613 - 243 pozitive şi 365 negative. Acestea au fost
protejate prin elaborarea unor legi noi, a căror respectare garanta respectarea poruncilor fundamentale -
lucrul acesta este numit „facerea unul gard în jurul Tbrei". în fine, legile lărgite au fost aplicate prin
analogie la toate sferele şi posibilităţile vieţii care puteau fi concepute.
în timp ce într-un sens Tbra orală nu poate fi considerată niciodată ca fiind completă, deoarece o data
cu schimbările in cvilizaţie apar întotdeauna situaţii noi ta care trebuie aplicată, în general se consideră
că a primit forma definitivă tn Talmud şi, într-o măsură mai mică în Midraşim fsing. Midraş),
expunerea ('aggădă) oficială, în principal devoţio-nală, a cărţilor VT.
'Talmudul se împarte în două părţi. Mişna este o codificare a Tbrei orale şi a fost elaborată în principal
de RabbiYehudaha-Nasi (cea. 200 d.Cr.). Spre deosebire de cea mai mare parte din Midraşim constă
din h'lnkă, adică, legi care guvernează viaţa sieste practic un comentariu despre aspectul legal al
Pentateuhului. allemra 6te u com€nEriu ninuriG ta Mis. Nu numai că precizează aspectele neclare din
Mişna ci şi aruncă multă lumină asupra tuturor aspectelor iudaismului primai, versiunea babiloniană
mai lungă a fost încheiată pînă la anul 500 d.Cr, iar forma palestiniană neterminată a fost întreruptă
cam cu un secol mai
673
IUDAISM
devreme. Este mai corect să comparam talmudul cu srierile Pd.irFlor Bisericii deft cu NT,
d onuL ti r\pttorq Torci
Ar 6 rcdrepr s.' caeloA6m tudaisnd c. b sinrlu legalism, deşi aspectul legalist avea să devină predo-
minant. Pasajele favorite citate din Talmud pentru a dovedi legalismul sînt earcateristice pentru orice
manual care caută să facă o aplicare cazuistică a legii la vi:E de rG@ zdele. lbndilla rpre le8alsm a fd
tehpe€tl de ireis@nla hLtnilo. dpra faprutui ce respectarea Torei trebuie făcută cu intenţii bune (kaw-
wănă) ţi nu trebuie făcută de dragul Tbrei însăşi (lis"mă) sau a răsplătirii pe care ar putea-o aduce. El
au pdnit dar@ Torei .a u act strp@ al bntuhi, ia! Gpftbea er de cir€ noi ar rebui se 6e u r;spw al
dragostei.
Un en€n€ sisten 6re menir sâ pună acentul pe măsura în care reuşim sâ respectăm Tbra. nu pe tnâsuxa
eşecului. Prin urmare, grozăvia păcatului „respetabil" ii iKap.cjbtea omdui de a tunblini rcia perfectă a
lui Dumnezeu erau minimalizate şi această tendinţa a fost întărită prin încetarea jertfelor în anul 70
d.Cr, luddismul nu arc nici o doctrina comparabilă cu doctrina creştină despre păcatul original. Este
adeGrar c5 onul de coreput ca 6i nis.ui o o înclinaţie rea (ycser hS-ră), dar aceasta era ţinută în
echilibru de o înclinaţie bună (yeser ha-lâb) înnăscută, la fel de puternică, înclinaţie care este întărită
prin studiera Tor€i ca s: d*ina pEFonder€nln. A-ceasra comeplie f@n€ oprimisri dspre plcat * d6pre
natura umană este întîlnită peste tot în iudaism.
Mai gravă este afirmaţia subînteleasă cu privire la autonomia omrui .arc 6r€ vett r Tora. Deri Tb6
revendică autoritate completă asupra lui. Dumnezeu 3 lasă pe omul învăţat să descopere care sînt afir-
min€ ei. Acesta a ms atit de deFarte inctt h lblnud (Mend,hor 29b) MDGe 6te F;ntat .a find incapabil s5
lnl€lea3! expu@ lui R:bbi Akiba prin care ac6b a deDerit luNj la dr€ Mot* nici nu s-a gîndit că ar fi în
legile sale. Pe de altă parte, porundle directe erau ocolite uneori în mod deliberat, deoarece se considera
că lucrul acesta este pentru binele comun. Cel mai bine cunoscut caz este Deut. l5:13 . eknplul din
Marcu 7:913 . €re nu a fcr tratat în Mişna, probabil pentru că mustrarea făcuta de crjsros a f6r coGidmtI
jGtificata. Exisie o rodinţă invariabila de a micşora povara oricărei preveder c.re p5!ea s5 a!e* pEa tare
'l@le (a@ia nu este în contradicţie cu Mat. 23:4; privilegiul celui învăţat este să-şi folosească
cunoştinţa pentru a uşura poverile!). Probabil că la ba^a acuzaţiilor lui Cristos impoftiva ipdriziei
tdireilor sr5 aceasti aritudjne de siguranţă şi încredere în sine, întrucît ei considerau că por contiota 9i
ro<tela Evetal. von tuj Duln*u (v€zi rlATAltll{c 9i9i H. L. Etlien, ,J6u and ihe Ph,.is", Jn4 85, 1953). in
ciuda ,J6uindemuril6r Ebinice la miinF, nora dh loan 7:49 ate auzitA foarte des în literatura
iudaismului.
fntructt iudaismul pune tot accentul pe slujirea lui Dumnezeu prin respectarea Torei, şi toată subtilitatea
sa intelectuală a fost folosită pentru a descoperi sfera deprin; a potucilo! tui Dlffek\ et sa pr*uoit prea
pugn de senul d€ dispute t6tosj.; care .u constituit ruina creştinismului. Dacă un om accepta
unitatea'perfectă şi unicitatea lui Dumnezeu, autoriratea .b6otutn ii fimtftatea Torei ii $adt lui kral
de !o!or al6i dacd acelafi on Epe6 poMcil€ leAii, el putea adopb on€ t6rn flobfce su misie ar fi vrut.
Lucrul acesta este adevărat în aşa măsură încît s-a susţinut pe bună dreptate că termenul corect p€ntq a
d€sie iurtaisul nu 6E onodorde ci or topraxie. Singura schismă serioasă în lumea evreiască între
triumful punctului de vedere fariseic şi vremurile modeme a fost schisma Karaiţilor (secolul al 8-lea) şi
ace*a sa pferit la prircipiile d€ inteDretarc a ]b€i Demltare istolice a iudai$ului l.a pbi.jat in me misurl
de inil@rla tr€Eca 1n p€ri@da caa mi critic!. Ca ulmre, a plsElr u €ciilibo Mi clai tnft individ $ cierate
dett * p@t€ veda in ne pane din practica creştină.
e. *Mesia
De9i au €xistai pucE de vedere difdire, iq iudaisrul de pinn la aul 200 id.c.. nu exi$5 dci D etenenr
supranatural în Mesia. El este inai întii marele eliberator de sub opresiunea străină şi apoi Cel care im-
p@ adeldht Bpe.tarc a ToEi. $Zn€ie lui Mesia srnt pedoada de lcg:tu5 cu ls@ viit@re, dar 6te o
p€rioade Imitati in tinp, Penh s slrcr al .on @p!iei, vei J. Kauner, ttc M6iani. de ia hr@t, 1956, partea 3-
a.
/ De.dnn d6pte Dun^eu
oricc artologie a afilmfinor €binice des!re DM nezeu va arăta repede că în marea majoritate a cazu rilor
afirmaţiile sînt fidele revelaţiei din VT. E!e diferă d€ @nceptd .rEtin ln principal h unnlterel€ as pecte,
fntrucît o lume viitoare pe pămînt nu implică u @nhcr rdi d€ aprcpiar .u Etemul a d concepria unei
lumi viitoare cereşti, exista mai puţină preocupale r.ra de inpueliile sfnleniei cb$lub a lui DM nezeu.
Întrucît se pune mai mult accent pe slujire decît pe comuniune, cu excepţia misticilor, problema „ispă -
şirii" este rareori întOnitâ, în orice caz, nu se crede că Israelul are nevoie să fie împăcat cu Dumnezeu.
Conceptul întrupării este exclus a priori; prăpastia dintre ctutor g c€tie 6E prea ffie.
conflicnil dind€ iudaisn si biprica Eiuhi6reF a a tras după sine accentuarea transcendenţei lui Dum-
nezeu aşa încît imanenţa reală să fie aproape imposibilă. Imanenţa care este accentuată în mod constant
în devoţiunea iudaică are aproape întotdeauna un aspect semi-panteist. Unitatea lui Dumnezeu a fost
definită în termeni care au făcut ca doctrina Trinitari să fie o uridune. Dumnezeu a fost descris tot mai
mult prin negaţii care explicau că El nu poate fi cunoscut .te.it prin lu.dre Sale. In ciudo acestui fapr
baa vT a ildaisului a 16r pe purmici p€ntu c. iudern evlavios s5 fie fericit multă vreme cu o asemenea
Fziie qi de acs a lncerat h repebte dldui se o eoL@s.A pri! nisti.bi.
BIBUOCR4IIE, H- Darby (r,), The Mishnah, 1933; 1. Epstein (ed.), The Talmud, E.T. în 35 voi-, 1935-
1952; H. L, Siek ,n.rod@tioa w to.he Urlmtn qna Midr6\ E,T,, l93rj C. F. M@te, ,tunoism i the First
Centuries of the Chrktian Era, 3 voi., 1927,1930; E. Schmr,, 9t4 1, 1973; SBj C. C. Monr€iiore ri H_
Loewe, A Rabbink Anthotogy, 1938; J. Parkes, The Foundatio6 of ruaaitn ond Chritioniry, 1960: R, d
Ste16, nbbinic tr&ro&/, 1961; L. Ja6b6, /rircipie* of the Jewish Faith, 1964; S. Safrai şi M. Stem Ga.),
The Jtuith P@ple in rhe Fi^t cututy, 2 iat, 1974, 1976. H.L.E.

674
IZABELA
IUDBEA. D6mne s@cd ti mmn6 3 rarii lui *Iuda. Cuvfntul acesta este de fapt un adjectiv („evreiesc"),
fiind subînţeles termenul ge („pămînt") sau chora („ţară"), DupS cucerirea romană (63 î.d.Cr.) termenul
este folosit atît într-un sens mai larg, indi-cînd toată Palestina, inclusiv GalHeea şi Samaria, c£t ţi într-
un sens mai restrîns, care exclude aceste doua regiuni. Regatul Iudeii peste care a domnit Irod (37-4
î.d.CrJ a indus toată Palestina şi dteva districte la E de Iordan. Etnarhia lui Arhelau în. ludeea (4î.d.Cr,;
6 d.Cr.} a cuprins ludeea, în sensul restrîns, şi Samaria; acelaşi lucru este adevărat cu privire la
provincia romana ludeea de la anul 6 la 41 d.Cr. După moartea lui Irod Agripa I în 44 d.Cr., provincia
romană ludeea a ws si calilq. CLsRAEL.)
„Pustia Iudeii" (Mat. 3:1), asociată cu loan Botezătorul, probabil că este aceeaşi cu „pustia Ini luda"
(Jud. 1:16, etc.), adică, deşertul de la V de Marea Moarta. J.D.D.
IUDEU (Ebr.y'hCăl; anm.y'hSdai; gt.joudaios; lat. jitdaeaus). La început a însemnat un membru al sta -
tului *Iuda (2 împ. 16:6; Neem, 1:2; fer. 32:12) şi a fost folosit de străini în sensul acesta începînd din
secolul al 8-lea î.d.Cr. înainte (de ex. asii, Yaudaia, ANET, p. 287, 301. Ne-iudeii foloseau acest termen
cu referire la foştii locuitori ai provinciei Iuda, pentru a-i deosebi de alte naţiuni din vremurile pos t-
exilice (Est. 9;15;Dan. 3:8; Zah. 8:23) sau de prozeliţii la *iuda-isrn (Est. 8:17). „îudeică" apare în 1
Cron. 4:18; Fap. 16:1; 24:24 iar „iudeu" apare în Gal. 2:14 (gr,); Tit 1:14. „limba iudeilor" descrie
dialectul semitic local vorbit în Iuda a devenit sinonimă cu „ebraica". Ia fel cum „iudeu" a devenit
echivalent cu „evTeu". Termenul „iudei" (loan 7:1; în alte trad. şi în Dan. 5:13; Luca 23:5) indică
locuitorii lui Iuda,
în NT termenul „iudei" este folosit cu referire la membrii credinţei iudaice sau la liderii lor care ti
reprezintă (în specia în Evanghelia după loan), dar în vremurile modeme şi în spedal în statul Israel,
termenul acesta este folosit pentru a indica originea etnică ţi nu neapărat religia. Prin urmare, sensu]
precis al termenului este adesea subiect de controversă,
BIALrcCMFIE, &r, 10, 1971, 9, 22_26,
DJ.W.
IULIUS. Numele de familie al Cezarilor, nume care trebuie să fidevenit foarte răspîndit după ridicarea
lor la putere datorită obiceiului de a conferi cetăţenilor noi numele magistratului sub auspiciile căruia
erau încorporaţi. Sutaşul care 1-a escortat pe Pavel la Roma (Fapt. 27:1) probabil că1 face parte din
această clasă de „lulii", întrucît nici un membru al aristocraţiei nu ar fi servit în armacă cu acest grad.
Potrivit lui Mom-msen si Ramsay, se crede că unitatea sa („Cohorta Augusta", vezi *AKMATÂ) a fost
formată din curierii Iui Cezar, lotuşi, termenul corespunde întocmai cu cohors Augusta, cunoscuta din
dovezi epigrafice. Faptul că aceasta a fost o unitate auxiliară (adică, formată din soldaţi care nu erau
cetăţeni romani) şi, prin urmare era puţin probabil ca ea să escorteze pe un cetăţean roman, nu
constituie o obiecţie serioasă,
cetaţf
înlrucît sutaşul însuşi era în mod evident cetăţean roman. Fie că a primit cetăţenia cînd a fost promovat,
fie ulterior, el face parte, alături de Pavel, din grupul mîndru şi tot rnai numeros de familii de cetăţeni
romani, pe care statul roman 1-a creat în Orient.
BIBLIOGRAFIE. T. R. S, Broughton, BC, 1.5, p. 427-445. EAJ.
IU ST. Un nume latin. Lightfoot (în comentariul la Col. 4:11) remarcă frecvenţa numelui între evrei şi
prozeliţi, combinat adesea cu un nume evreiesc (vezi Îşi 3 mai jos; vezi şi Deissmann, Bible Scudies, p.
315 ş.urm.) Şi sugerează câ a fost menit să indice supunere şi devotament faţă de Lege.
1. Un numeai lui Iosif Barsaba, unul dintrecei doi. care au fost consideraţi ca succesori posibili ai lui
Iuda Iscarioteanul (Fapt. 1:23). Din context rezultă că el a fost un ucenic consecvent începînd din
vremea Iui loan Botezătorul. Papias povesteşte cum lust a supravieţuit o încercare păgînă de a-1 otrăvi
(Eusebius, EH 3.39.9; qf. Lightfoot, Apostolic Fathers, 1891, p. 531, pentru o altă autoritate). Cu
privire la numele ,3arsaba" („fiul Sabatului", adică, născut în Sabat), veriH.J.Cadbury în Amicitiae
Corotta, ede. H. G. Wbod, 1933, p. 48 ş.urm. Dacă este un adevărat patronimic, Juca Bar saba rrbpr,
r5:22) .r pue fi q Laft.
2. AdeHr plgtn ri Rin at sinagogii din corj!. Cînd propovâduirea creştină a dus la dezbinarea sinagogii,
casa lui lust a devenit centrul lui Pavel (Fapt. 18:7). Diferitele ms. redau celălalt nume al său ca fiind
Titus sau Titius sau îl omit complet (acesta este acceptat ca original de Ropes, BC, 3, p. 173). Pe baza
sugestiei din Rom. 16:23, Ramsay şi mai ales E. J. Goodspeed (JBL 69, 1950, p. 382 ş.urm,) a
identifică cu 'Gaius din Corint, redînd numele lui „Gaius Titus iust", Ideea că el ar fi fost Tit din
scrisorile lui Pavel nu are nici un alt merit decîr vechimea ei.
3. Numit şi [sus, un cola bora tor valoros al lui Pavel (Col. 4:11). Nu ştim nimic altceva despre el. S-a
speculat că numele lui a fost omis accidental din Filim. 24 (c/ E. Amling, ZNW 10, 1909, p. 261).
A.F.W.
IOTA (Ebr, y&ttâh). O cetate întărită situată pe un deal la 8 km S de Hebron, 5 km SV de Zif; cetate
levitică (Ios. 1S:S5; 21:16; cf. 1 Cron. 6:59, unde Iuta apare în lxx sub numele Alta si este necesară
pentru a completa numărul); localitatea modernă Yatta. fn Luca 1;39 unii comentatori ar citi Iuta, în loc
de „Iuda", în apoziţie cu polinj F.M. Abel contrazice cu tărie această idee (G&>gniphie de la Palestine
2,1938, p. 367). J.P.U.L.
XVA. O cerate străină cucerită de asirieni pe vremea lui Isaia ţi folosită ca ilustraţie pentru caracterul
inevitabil al Enfrîngerii Samariei (2 împ. 18:34; 19:13; îs. 37:13), Probabil că este Ava din 2 împ. 17-
24. Localizarea este necunoscută. D.W.B.
IZABELA. 1. Fiica lui Etbaal, preotul rege al Tirului şî Bidonului. A fost căsătorită cu Ahab, pentru a
ratifica o alianţă între Tir şi Israel, prin care Omri,
67S
IZABET]l
tatăl lui Ahab, a încercat să anihileze ostilitatea Damascului faţă de Israel (cea 880 t.d.Cr.). S-au creat
condiţii ca ea să continue să se închine la zeul ei natal, Baal, Sn Samaria, noua ei reşedinţă (1 împ.
16:31-33).
Ea a avut o personalitate dominantă, a fost ambiţioasă si energică. Fund o credincioasa devotată a iui
Melqait, zeul Baal din Tir, ea a avut în slujba ei 4050 de profeţi ai tui Baal ţi 400 de profeţi ai zeiţei
Aşera, în vremea cînd Ahab era rege (1 împ. 18:19). Ea a luptat ca zeu! ei să aibă cel puţin drepturi
egale cu [ahve. Dumnezeul lui Israel. Lucrul acesta a adus-o în conflict cu profetul Die. O bătălie între
Iahve ;i Baal a avut loc pe Mt Cârmei, cînd Iahve a triumfat glorios (1 împ. 1B:17-4O). Chiar ţi aşa,
lucrul acesta ţi masacrul profeţilor Izabdei, în loc să-i reducă zelul, 1-a mărit.
Concepţia ei despre monarhia absolută a fost în opoziţie cu relaţia evr. de lăgămînt între Iahve, rege ţi
popor. Eaaluat ini fjativaîn incidentul cu via luiNabot - acţiunea ei lipsită de scrupule a afectat întreaga
comunitate şi a subminai: tronul lui Ahab. A avut ca rezultat revoluţia profetică si exterminarea casei
lui Ahab. Ea a scris scrisori ţi a folosit sigilul soţului ei CI împ. 21:8), dar faptul câeaa avut un sigil
propriu este rwsar ti irut€t de N. Avb34 tE \4, 1964, e. 274-276.'
Dup! @rie. lui AlEb l2ab€la . MtinEr r' deţină puterea în Israel timp de 10 ani, în rolul ei de regina
mamă, în tot timpul domniei lui Ahazia ţi apoi Sn timpul vieţii lui Ioram. Cînd Ioram a fost omorît de
lehu ea s-a îmbrăcat în hainele regeşti (2 împ. 9:30) ţi 1-a aşteptat. Ea ţi-a bătut joc de lehu şi ţi-a
înfruntat soarta cu curaj ţi demnitate (642 î.d.Cr.).
Este remarcabil faptul că Iahve a fost onorat în numirea celor trei copii ai ei, Ahazia, Ioram ţi Atalia
(dacă ea a fost într-adevăr mama Ataliei), dar se pare că ei au fost născuţi mai înainte ca influenta ei
asupra lui AlDb 'l daina .b€.lutt,
2. In scrisoarea către biserica din Tiatira (Apoc. 2:20), Jstabela, femeia aceea" este numele dat unei
profeţesc seducătoare care a instigat la imoralitate ţi idolatrie sub masca religiei C'NICOLAE). S-ar
putea referi la o persoana sau la un grup din cadrul bisericii. Arată că numele Izabelei a ajuns să
însemne apostazie.
M.g
IZREEL &br.yunJ!'e\ „Dumnezeu seamănă"). 1. Un oraş în munţii lui Iuda (tos. 15:56); oraşul natal al
lui Ahlnoam, una dintre soţiile luIDavid (1 Sam. 25:43),
2. O cetate în Isahar ţi cîmpia (*ESDRAELON, pentru localizare) în care s-a aflat (log. 19:16; Osea
1 :S). Cetatea ţi împrejurimile ei sînt asociate cu rfteva evenimente remarcabile. Israeliţii s- au adunat
lingă fintîna cetăţii înainte de a începe lupta cu filistenii la chjlb@ G s5m. 29:r), A 6cur r6rte di! Eahd
de scurta durată al lui Iş-Boşet (2 Sam. 2:8 ţ.unru) ţi dintr-un district administrativ al lui Solomon (1
fmp. 4:12); a fost scena tragediei lui Nabot şi a viei sale (1 împ. 21:1). Ioram, care venise aici mai
devreme ca să-ţi îngrijească rănile primite în război, a fost omorît aici de lehu iar truptil său a fost
aruncat în mod semnificativ în via însutită prin cruzime de Ahab şi Izabela (2 împ. 9:24-26)'. După
aceea, la instigarea lui lehu, au fost omodţi Izabela (2 împ. 10:30-37) ţi restul casei lui Ahab (2 împ,
10:1-11). Izreelul este identificat cu localitatea modernă Zer in, la vreo 90 km N de Ierusalim.
3. Nuft snnboli. dat @lui mt tu fiu al tui 06 [Os 1:a) { bnel!]qi (os 2:22).
4. Un on dh ludr (1 cer 4:3). r,D.D,
ImbIiere . lei AaiB
IMBT.{CIMINTE. w nu ft il E o.t*dere de6liată b diferitelor feluri de îmbrăcăminte care se purta în
Palestina. Tbtuşi, monumentele egiptene, babilo-niene şi hitite ne permit să ne formăm o idee cu privire
la îmbrăcămintea generală. în mortnîntul lui Khnum-hotep de la Beni-hasan (Egipt) găsim o procesiune
de asiatici care sosesc ui Egipt avînd ochii vopsiri (ANEP, fig. 3). Tbţi sînt îmbrăcaţi cu haine viu
colorate şi aceasta ne dă o indicaţie cu privire la modul ui care se îmhrăcau Avraam ţi alţi nomazi din
vremea Dinastiei a 12-a din Egipt.
Potrivit cu Gen. 3:7, 21, originea îmbrăcămintei este asociată cu sentimentul de rutine. Este rutine să fn
gol (Cen, 9:22-23) ti a<Bta 6t€ srDA pde nierilor ţi fugarilor (îs. 20:4; Amos 2:16; Marcu 14: 52).
Copiii, însă, obişnuiau să alerge dezbrăcaţi pînă la pubertate.
Cele mai importante obiecte de îmbrăcăminte se pare că au fost brîul (un fel de pînză prinsă în jurai
mijlocului), o cămaşă lungă sau scurtă, o haină sau o manta, fără să mai vorbim despre curea, turban,
văl ţi sandale.
o. Inbrtudnintd bArbdtilor Numai de cîteva ori găsim menţionat brîul ('ezâr) care se întinde de la mijloc
plnă la genunchi. Aceasta a fost o îmbrăcăminte obişnuită în Epoca Bronzului II şi UI, dar a dispărut ca
îmbrăcăminte civilă în Epoca Bronzului HI, deşi a rămas în această perioadă ca îmbrăcăminte militară
(Ezec. 23:15; îs. 5:27). Aproape la f€l de Driririld 6te o Dlele d. sniMl 3i o dn6 de pSr (Zah. 13:4; 2
împ. 1:8; Mat. 3:4), care era purtată numai de profeţi şi de oameni săraci (Eclesiaricul 40:4) sau în
semn de penitenţă. Acoperirea şoldurilor şi coapselor era cerută numai preoţilor (Exal 28:42; 39:28). în
rest asemenea îmbrăcăminte pantaloni nu a fost cunoscută în VT ţi în Orientul Apropiat, cu excepţia
perşilor, care foloseau un fel de şalvari (Jdrdr), pobobil Fbdl h Ds. 3:21, 27.
Cămaşa obişnuită, care a devenit predominantă în Epoca Bronzului IU şi care este îmbrăcămintea obiş-
nuită în Epoca Fierului, este menţionată în Biblie sub numele kuttonet (gr. chităn), care se pare că era
confecţionată din in sau din lină, Era purtată direct pe piele ţi ajungea pînă la genunchi sau pînă la
glezne. Este confecţionată cu sau fără mîneci, lungi sau scurte (veziBenzinger, Hebr. Arch., fig. 59-60;
Maraton, The Bible Coma. AUve, placa 15, jos). Pentru muncă sau pentru alergare această cămaşă era
ridicată în sus (Exod. 12:11; 2 împ. 4:29). Biblia menţionează de asemenea kuttoneţ passim, o
îmbrăcăminte specială (Ga 37:3, 23, 32) €i @ putadl de 8la|EM de prinţi (2 Sam. 13:18-19). Se poate
să R fostoîmbrăcă-minte foarte colorată, un fel de togă înfăşurată în jurul corpului, aţa cum se vede m
cazul ambasadorilor sirieni ta TUtankhamun (ANEP, fig. 52). Cămaşa, care era purtată probabil
dedesubt, se poate să Re aşa-numitul sădin (Jud. 14:12; Prov, 31:24; îs. 3:23; Utx sindon), dar s-ar
putea ca în această categorie de îmbrăcăminte să fie inclusă ţi m('f[, care era de obicei sfîţiată în semn
de jale (Ezra 9:3; Iov 1:20; 2:12) şi care era purtată de oameni cu vază, de ex. Ionatan (1
676
lMaaIcAMrNTE
Sam. 18:4), Samuei (1 Sam. 2:19; 1S:27; 28:14), sad (r sre. 24:4, l1), Iov d prlatenn 6ji 0@ 1:2Oj
2:12)riEe(Ed9:3).
Mantaua obişnuită este numită în general timid. Poate fi identificată cu 'abâye a fellahinitor moderni
(Benziriger, Hebr. Airh., fig. 73). Aceasta este o bucată simpla de pînză care uneori este aruncată peste
un umăr sau, ca în prezent, peste amândoi umerii, ui lrtuli €xist! dehiztrorl pentirtEte lnini. ,e4rA hrin!,
pe care o avea oricine, nu putea fi dată împrumut, întrucît era folosită noaptea ca pătură (Exod. 22:25-
26; Ddt. 24:13). h SgErat e dar! j@ p6h a putea lucra (Mat. 24:18; Marcu 10:50). Era folosită de
asemenea pentru a transporta tot felul de obiecte [vezi E&d. 12r34; Jud. 3:2s; 2 Inp, 4:3q Hag. 2:12).
O altă haină era numită 'uddereţ, care nu este uşor de descris. Uneori era confecţionată din material
scump (!os. 7:21,24) ţi era purtată de regi floria 3;$) şl de profeţi (1 Emp. 19:13,19; 2 împ. 2:13-14),
dnd este posibil să fi fost făcută din piei de animale. Nu era folosită în mod obişnuit ţi cuvîntul nu apare
în ebraica tîrzie.
Pentru acoperirea capului israeliţii probabil că purtau obucatăpătratăde pînza împăturată ca un văl,
pentru a se proteja de soare, sau înfăşurată ca un !6Eutlrban ln6* juillhtej5 capului, Mţgfcă'ât
(Exod. !:sru.t!2s;,10; eLa. B:13) este tradus „scufie", iar p'er Os. 3:20) este tradus „legătură de cap" şi
„scufie de in" (Eîec. 44: 18). Bărbaţii ş! femeile cu vază purtau în vremurile de mai tîrzuuartîp (îs.
3:23; 62:3), care era o bucata de pînză înfăşurată tn jurul capului.
Oamenii săraci umblau tn general desculţi, dar erau cunoscute sandalele (Deut. 2S:10; Amos 2:6; 8:6).
Tălpile (n''aUm) erau confecţionate din piele s! lem ti ehu le8nre 4 cuele (5"rr0 (66. 14:23; Îs. 5:27;
Marcu 1:7; Luca 3:16). Acestea mi erau purtate în casă,
b. îmbrăcămintea femeilor
îmbrăcămintea femeilor era în mare măsură la fel ca şi a bărbaţilor. Totuşi, deosebirea trebuie să fi fost
suficient de mare deoarece bărbaţilor le era interzis să poan haire femiei4 tl vice.vEg @eur, 22:s).
Diferenţierea trebuie căutată în materialul mai fin, mai multe culori ţi folosirea unul văl sau a unei
acoperitori pentru cap (jnitpahaţ: îs. 3:22); în Rut 3:15 este tradus „manta" care putea fi folosită pentru
a transporta lucruri (Benzinger, Hebr- Arch., fig. 59; Marston, toc. rit.)- Cea mai obişnuita
îmbrăcăminte pentru femei era fcmtone£ şi timlă. Femeile purtau şj lenjerh 6n! radlh Cpb.ti 31:24: rj.
3:23). p6dri ospeţe femeile purtau îmbrăcăminte mai scumpă (1 Tin, 2:9). Nu eiau purtt€ obtxte de
rrnhrrctniire pentru şolduri şi coapse. O trenă lungă sau un văl erau folosite de doamnele de rang înalt
Os. 47:2; Naum 3:5), Articolele menţionate în lista din îs. 3:18 ş.urm. nu pot A ldotifieb d prea mult!
reizie.
c, îmbrăcăminte pentru ocazii speciale Îmbrăcămintea de sărbătoare se deosebea de îmbrăcămintea
obişnuită numai prin faptul că materialul era mai scump (Gen. 27:15; Mat, 22:11-12; luca 15:22), c!
l(),E 6 de prefqint, stbr (Ect, 9:ei Mic. 9:3; Apoc. 3:4), irvrliiorile de in subţire fi purpura erau foarte
apreciate (Prov. 31:22; Ede-staticul 6:30; Ier. 4:30). Femeilor le plăcea sâ-şi împo-
dobeacn hd!.le c! au d .r8int (2 sd. 1:24; p6. 4s:q 1415; 84. 16:10, 13' 27:7).
îmbrăcămintea pentru jale şl penintenţS (saq) probabil că era dintr-un fel de pînză de păi ca şi mantaua
profeţilor. Aceasta era purtata cu o curea si uneori era purtată direct pe pielea goală (Gen. 37:34; 2 S4
3:3I: I !np. 2l:27;F 2 lmp,8oal, 6:30).
d. Imbtdc(niata p@tilor
Cel mai vechi vesmînt sacru se pare că a fost 'eŢCd, bai p6b6bil s bitu stnFlu (2 sm 6:14, 2o). pNrii din
Nob erau cunoscuţi ca bărbaţi care purtau „efod de in{ (1 s@ 22:13). Seuel@ (1 sae. 2:13) riDavidd4
(2 su, 6:14) ou putur s efod sinltu de ir 4.6r efod simplu trebuie deosebit de efodul marelui preot care
era confecţionat dintr-un material scump (in subţire este fel), ţesut cu aur, purpura şi alte materiale
colorate. Această parte a îmbrăcămintei se întindea de la piept pt'l la loldui. !r. p.iBd .u două curele p€
umeri şi era legată în jurul mijlocului (Exod. 39:1-26). Este menţionat un efod folosit pentru prorode.
Acesta era atimat în Templu (1 Sam. 21:9). Preoţii obişnuiţi purtau în timpul serviciilor liturgice o
haina care acoperea şoldurile ţi coapsele (Exod. 28:42-43; Lev. 16:4) si o tunică brodată mai lungă,
cumineci (Exod. 28:4Oi 39:27), p@6 si u bnu fruM l1@t a împletituri de in, cu fire albastre şi
cărămizii şi purpură (E&d, 23:40j 39:29) (Notscher. Bibi Alierumskunde, 1940). Ei a@u de en€@a @
f€l de rube lsit misnqet (Ex.d. 2At4, 37, 39i 29:64 39.4). r! fel @ şi în Egipt şi în Babilon, preoţilor le
era interzis să poarte haine de lînă (Ezec. 44:17). Nu le era permis să poarte sdale h tnplu (Exod, 3:s;
29:20),
BIBLIOGRAFIE. Generalităţi; M, G. HouSton, An-cient Egyptian and Persian Costume and
Decoration2, 19S4; ANEP, flg. 1-66 şipassim; H. F. Lutz, Tbxtiles. and Ctis:oms cunong the People of
c/ie Ancienc Near East, 1923. D6pc orientul Apbpi.t, .u elerne speialA ta VT: I. Benzinger, Hebrăeische
Archăealagit?, 1927, p. 72-89. Material despre Egipt în A. Erman, Life in -,lncini l@"t, 1394 (a$ dar u!
il), p, 200-233; BA 24,1961, t, 119'12a (p€ntiq itnb.e.hinr€ Lnpodobită). Toate aceste lucrări Sînt bogat
ilustrate.
CD.W.
tMPĂCARE. în NT există patru pasaje importante care tratează lucrarea de împăcare făcută de Cristos,
şi anume: Rom. 5:10 ş.urm.; 2 Cor. 5:18 ş.urm.; Efes. 2:11 ş.urm.; Col. l:19s.urm. Cuvintele gr.
importante suit karallage ţi verbele kanaUasso ţi apokmallasso. împăcarea propriu-zisă nu se aplică la
relaţii bune En Seneral ci e itferl Ia trdeDrna@ du3hrnieL la potolirea unei certe. Ea implică faptul că
părţile care se împacă au fost anterior ostile una iată de alta. Biblia ne spune răspicat ca păcătoşii sînt
„duşmani" ai lui Dumeza (Rom. 5:10; col. 1:21r rac_ 4:4). N! t!ebuie 3e mininatizcm *riozlt3re a€tor
p.sj. ri a altora similare. Duşman nu este cineva faţă de care aproape că aiavea sentimente de prietenie.
Duşmanul este în tabăra adversa, £1 este cu totul fmpolrivitor. NT îl descrie pe Dumnezeu într-o poziţie
adveră faţă de tot ce este rău.
Modul de a bimi d$ndnia ste r! h&ptinm cauza neînţelegerii. Putem să ne cerem scuie pentru un cuvînt
pripit, putem plăti banii pe care îi datorăm, putem restitui sau repara ceea ce se cere reparat. Dar
677
ImpIrat, ImpIn{Tre
în orice caz, calea împăcării consta în abordarea caurei de bazi a d['nl!niei, Crist6 a nuit pald a şterge
păcatul nostru. în felul acesta EL a soluţionat problema duşmăniei dintre om şî Dumnezeu. El a
îndepârtat-o. El a deschis calea pentru ca oamenii să se întoarcă la Dumnezeu. Lucrarea aceasta este
desqig ?rin tmenul !,!npe@".
Esr€ int€tent cl nici u pmj din NT nu sp@ ci ts crisrG La iRp:cat pe Dffia.u cu omul. întotdeauna
accentul este pus pe faptul că omul este împăcat. Lucrul acesta este important pentru înţe lea€e c.zului,
Pecatul omutui 61e el cde a €@t d!'lnilja. Prcblem care 1reblie rezolEt5 6E peca tul onului obur pbat€
6 cheMt cu cuviniele din 2 Cor. 5:2q sg * ,,nnpace cu DuMereu- unn er_ cetători se bazează pe acest
text şi sugerează câ lucrarea de împăcare a lui Cristos se ocupă numai de ora. Totuşi, această poziţie
este greu de armonizat cu pozilia senmls a |I[ Cea .e a inps larien a fct cererea lui Dumnezeu ca omul să
fie sfint si neprihănit. Onul, prin put€@ s, * nullune,te sa teaca cu v€derea lldunil. Pe el nu.l intereza tn
iod d* bit păcatul. Este cert câ el nu simte nici o ostilitate faţă de Dlllrr@D din dM pretului s:u. Briera
a fct idprs: !.ntu ca Dwzeu .qe strnlenie din part€ ondui. Prin m, cind pra*ul de implere a lost efectuat
este imposibil să spunem că este orientat tntru totul spre om şi deloc spre Dumnezeu. Trebuie sa aiba h
o srmnbaESi ain gartea lui Dmezeu dac! 6te brba s{ * renute la *Eirarea aslpra dului a tot c@ ce indicn
expGiile de geNl: ,$lnia lui Dumnezeu".
Aceasta nu înseamnă o schimbare în dragostea lui Dlm%u. Biblia 6te lode .la!: cind spue c, dns6t@ lui
Drlmeau penh on nu e scninbi, indiferent e a! face onol. D€ f.pt, ln@aa luc6€ de ispăşire făcută de
Cristos îţi are originea în dragostea mare a lui Dumnezeu. „Cristos a murit pentru noi" atunci „cînd
eram noi încă păcătoşi" (Rom. 5:8), Acest adevtr ftbuie plzn cu z€1, Dar h a.e1a9i tinp nu trebuie să
alunecăm pe poziţia de a susţine că împăcarea este un proces pur subiectiv. împăcarea, într-un anlft ps,
a fst €t(tut! la nfara onului mi înainte ca să se petreacă ceva în lăuntrul lui. Pavel p.5re rc6i d6prc cristG
"prin ore am primjt aM împăcarea" (Rom. 5:11). O împăcare care poate fi „primită" trebuie să fie
făcută (şi împlinită, întT-un oarecare sens) mai înainte ca oamenii să o primească. cu alt€ ovinie, tebuie
si o@pen hpicafta ca avînd efecte atît în direcţia lui Dumnezeu cît şi în direcţia omului.
BISIIOCRAFIE. Anrdtt J, Denney, The Cnririida Dxtine of RwciLio .ioa, 1917; L. MoEb, fte A16 .ol&
Prech.ns ol .ne cm', 196sj H, G. Linl( c. Brcw!! H, \brlander MDMrT 3, p. 145.176; F. Buch sel, TDNT
1, p, 254-258. L.M.
Imptrrat, ImpirATie. Ebr-
Ambele cuvinte au o origine obscură; primul cuvînt 6te 6nu în toate linbile srutice ti s-d Dutea s5 fre
legat fie de cuvîntul arab a cărui rădăcină înseamnă „a poseda", fie de un cuvînt asirian sau aramaic
însem-nidd ;lat', Al doil€ evint piob.bil ., 6te pre1ut dindo linbE €cei v{he,
Funcţia aceasta era obişnuită în Orientul Apropiat încă din cele maî vechi timpuri, ideea generala fiind
aceea de stlpînitor care exercita controlul său asupra unei regiuni locuite, care avea adesea în centru o
cetab (Cen. 14:1220:1 g.lm), Autoritqt4 lli * par ce em eEditard (dc cf. cen. 36:31 im.) F e pare că era
derivată de la împăratul divin sau zeul ţării (!czi J. J- A- So88in, Por6tdnttno t7, 7962, p-85-89) despre
care se spunea că este strămoşul sau tatil Anprtatohi aflat pe trcn (de a. Ras lEtm -Legenda împăratului
Keret). în Egipt exista tendinţa ca împăratul sau faraonul să fie privit ca fiind identic cu zedt in Asiria el
€ra co8iderat rep@ntant al zeului.
ln Br, clasid bdiltu indica u Aen de domid €reditar €'€ c5lErzete viala popointri snu Prin dreP tatea sau
nedreptatea sa, dar este prezentat în conbzst cu u lEn etr .u u uzurpator. Plterea llnpn' ratului îşi are
originea în Zeus. Mai firaiu, pe vremea lui Platon, tntîlnim o trecere apre ideea de împărat ca
„binefăcător0, a cărui voie este lege, şi aceasta a dus la idea de ,,i.aprBr divin", € ln dzrLl lui Aleffidto
sau al Cezarilor.
I. Ideea dc imp6!a. in l3torla we.h€ ! tut Israer
in!. isbria lui Irhel ribuile rcmde din Khime sau rcnde de Pabidhul clanului. in tinpd exodului din Egipt
conducerea a tGt €rercibt de Moi*, succedat de losua, iar conducerea era o teocraţie, liderul ne-ereditar
fiind ales prin chemare divină şi recunoaştere de cide popor, d5i n! t:!rI @Fare prct6t (Exod 4:29
ş.urm,; Num. 16:1 ş.urm.). Cînd Israelul s-a aşezat la început în Palestina triburile erau conduse în mare
măsură de părinţii satului (Jud, 11:5), care puteu alege u annrit blrbat sg conducă luptătorii împotriva
unui duşman. Iefta (Jud. 11:9) a cerut să fie făcut „căpetenie" dacă i se încredinţa conducerea în ielul
ac6ta, dar fiu] siu n! l-a sw€dat Lui Gheddn i sa .erot si d.Ireri (rnalat) peste Islael (3:22) dar a refuzat,
iar fiul său a deţinut mai tîiziu o poziţie d€ re8e leal $ tenpotr (9:6 {.um,). can@ Jud.' crtorjlor *
imheie$ cu o nod de ra6 cial (ct!, 19?1) alibur tip*i uui impa6t (19.!; 21:25)
II. De la Ell la sduel
Peridda .are a llftt a f6t o p€riddi de ftnbu nătăţire a situaţiei sub conducerea rcligio-juridkă a lli EU şi
Sanuel. Eli a f6t Mre t@t la srctLErul cenraL de la sjlo (1 safr. 1:3; 4:13): smEl a f6t s conducător ne-
ereditar (ca şi Moise şi losua) care, dupa distruseEa altardui de la silo, a jud(ar p€ Israel din mai multe
locuri pe care le vizita în cadrul unui circuit (7:15 ş.urm.). în fine, Samuel a devenit cel care a instalat
împăraţi în Israel, dar la insistenţa popordui (1 sam, 3:4 t.un.). s€ P.te cb lurul asia a fost privit într-o
oarecare măsură ca apostazie de la teocraţie (1 Sam. 8:7). Cererea probabil câ a fost făcută din cauza
ameninţării constante din partea filistenilor şi din cauza necesităţii unei armate stabile (3.20), id suc6u1
lui sad @ gzboinic a r6t prin cipaLa s @litate perd a ddeni llimul imriFt tl lui Israel. în timpul domniei
sale, însă, cîtă vreme a trăit Samuel s-a păstrat conducerea religioasă CI Sam. 13:9 i.rln-) ii saul nu *a
s@Iidat niciodati Fzi Fa s $ nici din.stja s,
678

m. Dezvoltarea Împărăţiei sub conducerea lui Da vi ti

David a avut un succes deosebit şi a ajuns ma! nrziii să fie privit ca împăratul ideal. El a instaurat o
dinastie €re a d@r Mi mlt de 40o de di phr la ds. fiinţarea statului în anul 587 î.d.Cr. Stabilitatea dinas-
ti.i lui David $ pde .e s-a b.ar iD mrc nsuri !e ceea ce s-a nmit, Jeaehintul davidic" (!s. 132r1r t.'h).
C€pital4 situti inb-o pozilie centralS ln@ cs @ av6u sE daini Mi rFziu sratele de N si S. a fost
Ierusalimul (2 Sam. 5 :5 ş.urm.). Se poate ca David să-ţi fi însuşit un rol de împârat-preot, în genul
împăraţilor iebusiţi a căror preoţie se pare că datează din v@€ lul Amam (cd, 14:17 l.rm.. Ps, 11O),
întrucît se pare că el a luat conducerea în cultul lui Iahvefi (2 San, 6:r3 s.llm.; wt! I l rnp. A:5),
Legămîntul davidic pare să fi fost o extindere a legănătorului mozaic, mai ales dacă G. E. Mendenhall
are dreptre ctnd iug€Eaz5 cn fotft leggmininui mozaic era analoagă cu tratatele hitite. Potrivit aces br
tratate sumul hitii aco.da Eeluld siu dr€p tul la o dinastie permanentă, dacă noul vasal era înrudit cu
predecesorul său Insă în caz contrar, suzeranului hitit îi revenea responsabilitatea pentru numirea
succesorului. Referirea la împărat ca şi fiul lui Dumnezeu CPs. 2:6-7) şi promisiunea de a menţine o
dinastie tu termenii unui legămînt (1 împ. 9:4-5} face .a aMt! sug6tie se 6e plauzibiu.
Prircipala EpoMbilih€ a hrplntului ela mm. ţinerea dreptăţii (neprihănirii) (Îs. 11:1-4; Ier. 33:15)
$9j1mdreptlli lurul a.6b trcbalil cA a simbolizai de pce. darea mărturiei sau legii, tora (Deut. 17:18
ş.urm.; 1 Sam. 10;2S; 1 împ. 9:4 ş.urm; 2 £mp. 11:12), avînd datoria nu numai să funcţioneze ca
judecător (2 fmp. 3:231 ci ti s, enlina jstifia ii se pnlme re86 (2 Lrp, 23r; cf. 2 Crcn. 17:7 t.lm.jii cJ Jud.
1716),
Dar mulţi dintre împăraţi au fost ei înşişi răi şi au rl.uajat n€dreptarea i rJutat6, nu ndmi in rEasrul
khimaiic de N ci d ln i&l & s (1 im!, 14:16i 2 lmp. 21:l6). Esre pGibil ca relolm din rinpd Iui 'ci. (2
fmp. 22-23) se poate să fi fost o încercare de reînviere a pEeptelor Mo%ie cu plivirc la leglmlnrd Davi
dic, dar mai presus de toate, mişcarea profetică a fost aceea care a pus Mu abaterilor împăraţilor (2
Sam. 12:1 ş.unn.;2împ. 18:17-18;Ier.26:lş.urm.] (♦PROFElrE, wi de a*ne@ lV tui j6).
\bh ob6€m ci mi ndre dinEe aF-nwitele pej€ naiarice au l6t arliob la di@ria lui David (Ps. 2-110; 132;
îs. 11:1-4; Ier. 33:15) şi mulţi teologi hodEmi coEiders ci sau r€ferir în primul nnd In @6ta, psalnii
lmdoi4i nind prcbabil psalni de încoronare folosiţi în Templul din Ierusalim. Totuşi, faptul că împăraţii
nu s-au ridicat ki înălţimea idealului a awt iendinto s{ prct4ree tor mi nulr in viitor sp.atrF de a aEa u
ondkrtor n€plih:nit. o dată cu prăbuşirea împărăţiei de S şi după încercarea EreoitaaprinFnui davidic
Zorcbab€l(1 con. 3:19; Ha8. 2:23; Mat. 1:r2) de a cbE diEtia D€ Eotr în statul nost-exilic, speranţele s-
au cristalizat în ceea ce se numeşte „speranţa Mesianică", deşi mulţi teologi sint de părere că aceasta îşi
are originea mai demult. (*MESIA.)
IV. Funcţionarii împăratului Trebuie remarcat că profeţii nu erau desemnaţi de împărat, deşi preoţii erau
desemnaţi de acesta (2 împ. 2:27). gi unn si eil.lti ofi.i ra instalarea uui
lMP,iRA! IMPiRXTE
lnpirat (1:34), darpbfetd lu u@d o iniliariv{ mi ur€, in sp€ciat ta ehinbarea 6ei dnEsdi, M a ist cazul în
regatul de N (1 fmp. 19:16). Alţi funcţionari ai împăratului erau comandantul armatei (2 Sam. 19:13);
ffi€tann oosolitul) (2 san. ar17; 2 lnp. 12:10) $i @nic.rur (*rijtorul), plu nulli a\n (1 tmp. 4:3 ş.urm.).
Cronicarul [rnmtfr, literal „cel care te fa@ sd.ti add anilbi) probabil cr s 6pa de înscrierea în cronică a
evenimentelor de stat (cf. 2 faip. 21:2s), su terenul d put& indics pozit'a d€ @!silid ddutiv al uui prin
ministru sau rorc vizi!. O altă posibilitate este să fi fost o funcţie de crainic, paFlel! cu .sipt. whm.,,
"Btitorul cu4ii" su 'minicul împăratului".
v. schl,nbnrl dt€do.E
in Fioaaa 1o437 i.d.c., Unn din@ mrii ptuti macabei şi-au însuşit titlul de împărat şi unii dintre ei au
declarat că sînt împlinirea speranţei mesianice, dar mesajul NT este în esenţă că împlinirea acestei spe-
Enle a f6t nuai ln ks Crist6 (Mar. 1.117j 21:5, cu care trebuie comparat Zah. 9:9 şi procedura de
încoronare în cazul lui Solomon, 1 tmp. 1:33; vezi şi loan 1:49). M6ajD.l lui tss a lnceput cu lclamlia
„împărăţia lui Dumnezeu sa apropiat de voi" CMarcu 1:15] şi i-a anunţat pe farisei că împărăţia era în
mitdur $br Gua 17:21), El a arli.t c5 nu ea o împărăţie din lumea aceasta (loan 18:36) ţi de aceea tu da
ln aelagi plan cu fre!remtorul !o(an, Pilat, eu cu lrod, reg€le idneu al lui Iuda qi wlll Rotui (cf. Mat.
2:16).
Deşi cuvîntul tradus „împărăţie" (basîleia) este folGit ln sensul de lerirorju *u donmiu (Mat. !2r 25),
sEd domimr 6te ac€la de "suveailate s! „domnie împărătească". Suveranitatea lui Dumnezeu este
absolută, dar nu este recunoscută de omul păcătos care merită astfel nimicirea. „Evanghelia împăreiei
lui DUm€E!" iiEeams cA o3lrEilor t s dl prilejul să primească împărăţia prin pocăinţă ţi credinţă
(Marcu 1:15) .Aceasta se realizează prin Cristos, împăra ml-Mesia, în faţa căruia trebuie să se plece
orice genunchi, fie cu loialitate voluntară, fie pentru jldeaia (Ron. ln;r011r Filip, 2:9.r1).
Domnia împăraţilor parcuri reni este limitata şi Cristos cde priitab supreni (Mai 6:33), supuJn$ Lui sînt
izbăviţi de sub puterea întunericului (Col. 1:13] şi în felul acesta sînt eliberaţi ca sS trăiască neprihănit
(Rom. 14:17). împărăţia Iui Cristos este veşnică (2 !€t. 1:11), dd lnplitr€. .i deplinl 6te hce d€ dorc aid
vntorului (Le 22:16; I cor. rs:24?3). (riMPI It^lA l,ul DTJMNEZEU,)
BIBUOGRAFI', S. Mowinclel, tle rhat Conc.ir, 19s6i d R. Johnson, Sacral Xingrhip ia Anciat hra4,
1955; C. E, Mend€all, low anA |ieenont in Istud ond the Ancient Nar E6a 1955i H. Fnnlfon, kna-shir
@d .ne coar, 1943; K l-. s.bmidt €t al,, TDNI, 1, p. 564-593: B, Kapp€li MDNTT 2, p. 372't9,t R.
de\hu, /ncio Ilrod, 1961; J, Brishr TheKingilon of Cod, 1953; idem, A History of Israel2.1972.
B.O.B
ÎMPĂRAŢI, CĂRŢILE. Partea finală a naraţiunii care începe în Genesa ţi se concentrează asupra is-
toriei Is€eluld de la disidle sle în Egipt pln! la sfîrţitul independenţei sale în urma cuceririi babilo -
nienilor. Despărţirea cărţilor împăraţilor de cărţile lui
679
Împăraţi, cărţile
Samuel este artificială, la fel ca si împărţirea îrnpâia-ţilor în două cărţi, împărţire fBcută de LXX.
l.3all
Cărţile împăraţilor constau dintr-o relatare a monarhiei israelite scrisă dinrr-o perspectivă teologica ţi
prezentSnd istoria de la apogeu, sub monarhia reganrlui uit, ptlA b delitrd ei h dil.
(d) Domla ld solofun (1 lnp, 1-11): al@. siunea lui (1-2), succesele Iul (3-10), eşecurile lui
cm-
(b) Divizarea împărăţiei (1 Crop. 12 - 2 Imp. 17); Iuda sub conducerea lui Roboam în majoritatea tribu-
rilor de N sub conducerea lui Ieroboam, păstrînd titlul de Israel, s-au separat. Israel a fost supus de la
început unor influenţe păgîne puternice şi a trecut prin numeroase lovituri de stat suigeroase pînă dnd
în cele din urmă a fost dus In exil. Iuda a fost păgtnizat mai puţin, dar a fost păstrat numai datorită
credmcioţiei lui Iahve faţă de promisiunea sa făcută lui David. Profeţii llie şi Elisei participă foarte
activ, în special în istoria Israelului.
(c) luddda ld luda C inp. 18-25): !r dud! reformelor lui Ezechia şi losia, politica de păgfaizate a lui
Mânase a dus în cele din urmă la căderea lui Iuda. Dar încheierea cărţilor se face pe un ton care poate fi
€ciddt optini't (2s:27-3o).
D. Originea
Ultimul eveniment la care se referă cărţile împăraţilor este eliberarea din închisoarea din Babilon a
împăratului exilat loiachin în anul 561 (2 împ. 25:27) ţi este clar că forma finala a cărţilor trebuie să
dateze din aceasta perioadă. S-ar putea sâ fie referiri si la situaţii mai tîrzii: este de remarcat datarea
construirii Templului (1 tmp. 6:1) care s-ar putea sâ reflecte o schemă cronologică în care evenimentul
acela este plasat la jumătatea timpului dintre Exod ţi reconstruirea Templului după Exil.
lotuşi, cea mai mare parte a lucrării a fost compusă mai devreme. Se poate ca aceasta sa fi avut loc tu
primii ani ai exilului (P. R. Ackroydo, Exile and Rdtqation, OTI" 1964, @p. 5), D. .!e'lre@, * poate să
fi avut loc după eliberarea lui loiachin în anul 561 (R. K. Harrison, IOT, 1970, p, 730 ţ.urm., urmmd
fdeea lui M. Noth). O altă părere datează „prima ediţie" a cărţilor împăraţilor în timpul domniei lui
losia (J. Gray, î and 11 Kinp2, OTL, 1970). Dar deşi o mare parte a materialului din cărţDe împăraţilor
poate fi datat cu mult timp înainte de Exil şi reflectă perspectiva pre-exilkă, exista prea puţine dovezi
pentru datarea „primei ediţii" a cărţilor împăraţilor în timpul .loDdei lui lcla *u pentru o @iUE Ei Bhe
pre-deu teronomis tă.
Orice scriere pre sau post-exilică a cărţilor trebuie să fi avut loc în Palestina. Scrierea în timpul
perioadei extlice se poate sâ fi avut loc în Babilon sau In Palestina (argumentele pentru fiecare
localizare sînt discutate de Adaroyd, p. 65-68 şi de E, W, Nicholson, Preaching to the Exita: A Stutfy o/
£he Prvse Thtdition in OteBook ofJeremiah, 1970, p, 117-122],
Nu cunoaştem numele autorului sau autorilor cărţilor împăraţilor, deşi grupul care a fost răspunzător
pentru această lucrare este descris adesea ca „Deute-ronomişri". Această descriere reflectă ideia că
împăraţi nu este doar ultima parte a istoriei începute în cc!.s; e3re d. frpt ulttlra ran. a ,,isroriel
Deqterolomic€", car. ltrc.p. cu carta
Deuteronomului Potrivit acestei concepţii, istoria de la Iosua la împăraţi, cunoscută în Biblia ebraica
sub numele .Profeţii vechi", a fost scrisă sau editată ca un întreg pentru a arăta că principiile proclamate
în Deuteronom au funcţionat în istoria Iui Israel de la cucerirea Canaanului, în toată perioada
judecătorilor si a monarhiei unitare, pînă la exil. Concepţia aceasta presupune de obicei că
Deuteronomul a fost scris bl perioada Grele pre-exilică, deşi această presupunere nu este necesară.
Trebuie observat, însă, că accentul legii deutemnomice nu coincide nicidecum cu cel din împăraţi. Pe
de o parte, preocupările umanitare, sociale ţi morale din Deuteronom nu sînt reflectate în împăraţi.
Dimpotrivă, în timp ce Deuteronomul pune accentul pe sanctuarul central [fără a se referi în mod
specific la Ierusalim) ţi se referă la monarhie (fără a-i atribui însă semnificaţia teologică pe care o
primeşte în Iuda), aceste aspecte nu au importanţa primordială pe care o primesc în cărţile împăraţilor.
III. Caracteristici literare
Structura formală a cărţilor împăraţilor este furnizată de tratarea istoriei ca o succesiune de domnii. în
timpul perioadei monarhiei separate, relatările despre împăraţii din N ţi S se întrepătrund uneori pentru
a păstra o tratare cronologică generală. Fiecare fenpărat este descris sumar şi evaluat potrivit cu un
model consecvent, care poate fi observat prin examinarea relatărilor scurte despre domniile lui Iosafat
(1 împ. 22:41-50) sau Amon (2 împ- 21:19-26). De obicei, însă, descrierea sumară ţi evaluarea
constituie cadrul fa care este prezentat materialul, aţa înrît elementele de început ţi sfîrşit pot fi separate
de mai multe capitole (vezi de or., relatarea domniei lui Ezechia, 2 tmp. 18-20). Relatările despre
Solomon, Robeam, Ahab, loram, tehu şi loas, de exemplu, includ mult material narativ care se referă la
probleme regale şi politice. Alte naraţiuni se concentrează asupra profeţilor, în special llie, Elisei şi
Isala. Uneori aceşti profeţi stat implicaţi în problemele regale şi politice (relatările sînt revelatoare:
împăratul israelit nici măcar nu este numit în 2 împ. 5-7: nu el este In centrul atenţiefj. Alte naraţiuni se
ocupă cu viaţa ţi lucrarea personală a profeţilor (<fe ac. 2 împ. 4). Perspectiva Deutero-nomică" despre
lucrare ca un întreg este dezvoltaţi mai sistematic în împăraţi, într-un comentariu teologic extensiv cu
care se încheie istoria regatului de N (2Îrop-î7).
Au fost exprimate diferite păreri cu privire la valoarea istorica a cărţilor împăraţilor. Este dai că nu
avem de-a face cu o încercare de a scrie o istorie „obiectiva" sau „critică" de gen posMtumînist. Este
istorie cu un mesaj şi evenimentele pe care le relatează Sînt alese potrivit cu relevanţa lor pentru acel
mesaj. Prin urmare, nu este o istorie politică iar unde perioade de semnificaţie istorică deosebită (cum
este domnia lui Onri) sînt prezentate relativ sumar pentru că au prea puţină semnificaţie în raport cu
preocuparea scriitorului cu relaţia dintre istoria Israelului şi Iahve,
Tot$i in odrul dert4rcnonic 6te inclE Mtalal de o wioae istoricn lEu6dtl. cadrele 3u!@ menţionate n
trimit pe cititor la „Cartea faptelor lui Solomon" şi la analele împăraţilor lui Iuda ţi Israel pentru a
obţine mai multe informaţii despre diferitele domnii şi pare probabil că acestea au fost sursele multor
fapte istorice comunicate în cărţile împăraţilor
680
(de ex., numele mamei unui împărat şi referiri scurte la evenimente specifice). Probleme cronologice
com> plexe tine ridicate de datele furnizate pentru împăiaţi (o soluţie fundamentala pentru acestea este
oferită de B. Thide, Tke Mysterious Ntmbers of the Hebrew Kiiţgj2,1965; rf. CRONOLOGIAVT). tn
afară de aceste anale este general acceptat faptul că 1 trap. 1-2 constituie finalul original al unei relatări
despre modul In care sa urcat pe tron Solomon, relatare care îţi are începutul în 2 Sam. 9. în ce priveşte
celelalte naraţiuni incluse tn cărţile împăraţilor, Gray (de pildă) acceptă valoarea istorică fundamentalii
atît a materialului care se ocupă de evenimentele politice şi militare cît şi cel care se ocupă de profeţi,
deşi el consideră că naraţiunile mai personale despre Hie şi Eliseidinl împ. 17 si 2 împ. 1-6 sînt parte
din folclor; ideea lui 6te b6at! in p.tte pe faptul d ele @li! un element miraculos. Nu se ştie exact care
au fost sursele exacte ale autorului, afară de analele la care se referă (cf. Gray, p. 14-3 5). Mult material
arheologic din Epoca Fierului în Israel ţi Iuda este relevant pentru cărţile împăraţilor
(*ARHEOLOGIE).
Metoda de compunere a autorilor face ca lucrarea lor sa nu fie o lucrare literară omogenă, dar ne dâ
acces la materialul pe care-1 transmit de la sursele tor într-o formă prea puţin alterată si ne dă impresia
unui anumit grad de unitate a întregului prin cadru) distinctiv în care este plasat acest material. Uneori
mate-tialul'Sursă sau forma în care a fost colectată o anumită parte a materialului poate fi tratat cu
succes prin metoda criticii literare ţi probabil că acesta va constitui obiectul unui studiu şi mai
aprofundat In viitor (8@b 3,197sr & 19D.
Textul cărţilor împăraţilor în MT prezintă relativ ludE pDble@. Dsp€rtile de l. OuFnn (co6binate cu
dovezile din Cronici şi LXX) su implicaţii cu privire la starea tradiţiilor textuale pre-MT, la fel ca ţi tn
caaul altor cărţi (•TEXTE ŞI VERSIUNI).
W. Accente
(a) Am văzut că împăraţi începe la apogeul perioadei relatate de istoria deuteronomică, monarhia
unitară. Faptul că acesta constituie apogeul reflectă importanţa monarhiei davidice si a Templului lui
Solomon. Legămîntul lui Iahve cu David (2 Sam. 7:11-16) este menţionat adesea de Iahve ţi de narator
pentru a explica fdelirata lui l6hre fals de luda 6i IaE de succesorii lui David (1 împ. 6:12; 11:12-13,36;
2 trap. 8:19; 19:34), iar loialitatea tui David faţă de Iahve este frecvent (ţi puţin surprinzător) un
standard pe baw căruia sînt judecaţi împăraţii de mai tîran (de ex. 1 împ. 9:4; 2 împ. 22:2). Dar
repercursiunile domniei unui împărat asupra vremurilor de mai tîmu pot fi ;i negative: păcatele lui
Mânase sînt in ultimă instanţă cauza Exilului (2 împ. 24:3-4). Prin urmare, bunăstarea poporului în
general este legată de comportarea împăratului (2 împ. 21:11-15).
Construirea Templului este punctul culminant al primelor capitole din cărţile împăraţilor. 1 împ. 8 se
concentrează asupra teologiei Templului în cartea împăraţilor, Tfamplul fiind locuinţa numelui lui lah-
veh. \. Ei&tcdr (ftetopt o! the o\ 2, 7967, p. 23-45) consideră că numele lui Iahve este cea mai
sofisticată formă în VT de „spiritualizare a teofaniei" ■ ud mod de a vorbi despre prezenţa revelatoare a
lui Dumnezeu fără a compromite transcendenţa Lui. Importanţa Templului face să fie un criteriu crudal
pen-
lMPlRATr, ciRTIrE
tru evaluarea împăraţilor. Ieroboam I este condamnat pentru că a conceput locuri şi forme alternative de
închinare pentru împărăţia de N (1 împ. 12-13) iar succesorii lui sînt condamnaţi pentru că au continuat
să le folosească. Iosia, un personaj complet opus lui Ieroboam, apare aproape de sfirţitul naraţiunii la
fel cum Ieroboam apare la începutul ei, dar Iosia este lăudat pentru reforma închinării la templu şi
pentru distrugerea înălţimilor ţi în special a altarului de la dbtruseF.B€rel(2Lrp.22.23).
(b) Atitudinea cărţilor împăraţilor faţă de monarhie ţi fa ţă de Templu arată că acestea nu trebuie privite
ca nişte absoluturi. Acestea sînt supuse, tmîi de toate, faţă de Tbra,' „Deuteronomtstul consideră că
problema principală a istoriei lui Israel stă în stabilirea unei relaţii corecte în raport cu Moise ţi David"
(G. von Rad, OTd Testament metlogl l, 1969t p, 339). Ei 4 pot baza pe promisiunea davidică numai cîta
vreme este acceptată cerinţa legămîntul-ji mozaic. Astfel, personajul cel mai negativ din istoria lui Iuda
relatată în cartea împăiaţilor este Mânase; lista acţiunilor sale corespunde îndeaproape'cu ceea ce spune
Deuteronomul că nu ar trebui să facă Israel (vezi 2 împ. 21:2-9 şi Deut. 17:2-4; 18:9-12). De asemenea,
în povestea marelui erou, losia, cartea împăraţilor pune accent pe semnificaţia descoperirii „cărţii
legămîri-tului" prin faptul că este primul lucru menţionat din domnia lui (în contrast cu relatarea din 2
Cron. 34), iar lista faptelor sale corespunde îndeaproape cu ceea ce spune Deuteronomul să ar trebui să
facă Israelul. Astfel, cerinţele şi sancţiunile din Tbra (în special Deuteronomul) oferă principiile pentru
înţelegerea Istoriei Israelului. Cînd împăraţii au respectat Tbra (în special cerinţa ei de închinare fidelă
la un singur altar central), ei au prospera t în general. Cînd au ignorat-o nu au prosperat.
Cuvintele rostite de profeţi sînt privite ca o continuare şl un sprijin pentru cuvîntul scris al lui Moise (c/
rolul lui Hulda după descoperirea cărţii legii în 2 împ. 22:13:20) ţi ca un mijloc de a atrage atenţia
regelui şi a poporului. „Am putea spune că lucrul care 1-a fascinat (pe Deuteronomist) a fost
funcţionarea cuvînfuiui divin în istorie" (cf. 1 Smp. 8:24) (G. von Rad, „TTie Deuteroriomlstic
ţheology of history in the books of Kîngs", în „Studies in Deuteronomv", SBT 9, 1961, p. 91). Cărţile
împăraţilor descriu „un curs al istoriei modelat şi dus la împlinire printr-un cuvînt de jld$d d de salvae$
care . tst inje.rat h el ln permanenţă" (von Rad, Old Testament Theolagy, 1, p. 344). Ideea aceasta este
subliniată prin includerea unor povestiri lungi despre diferiţi proferi, în special cu privire Ia participarea
lor în viaţa politică a na ţi unii. Jn evenimentele politice decisive iniţiativa vine de la profeţi, care
schimbă cursul îstoririi cu un cuvînt de la Dumnezeu" (ibid, p. 342). Acelaşi lucru este realizat prin
presărarea naraţiunii cu profeţii şi cu împlinirea lor(d€q., r hp. lI:29-39 $ 12:15: 2 împ. 13:1-10 ţi2 împ.
23:15-18; 2 împ. 20:16-17 şi 24:13J. Accentul pus pe modul în care s-au împlinit profeţiile adevărate ar
putea reflecta preocuparea cu profeţiile false în tinpul Exiluld. Asdel, atitudirea u'nl npl6t lql de
cuvîntul profetului constituie un alt indicator pentru atitudinea Iui faţă de Dumnezeu (Ezechia, Iosia).
(c) Unul dintre accentele caracteristice ale legă-mîntului prezentat în Deuteronom este că Dumnezeu
binecuvînteazâ pe cei care sînt credincioşi faţă de El, dar aduce necaz peste cei care nu ascultă de El
(Deut.

6S1
950
900
850
800
750
650
550 î.d.Cr.
ISRAEL
931/30-910/9 leroboaml 910/9- 909/8 Nadab
909/8 - 88E/85 Baeşa 886/85- 685/84 Eîa
885/84 Zimri
Suprapunere 835/84 - 880
885/84 - 880 Tibni 880 - 874/73 Omri
874/73 - 853 Ahab 853 - 852 Ahazia | 852 - 841 loram

Suprapunere 793/92 - 782/81

841-814/13lehu
8l4/13-798loahaz 79B - 782/81 loas
762/81 - 753 leroboam II 753 - 752 Zaharia
752 Salum
752 - 742/41 Menatiem 742/41 - 740/39 Pecahîa
Suprapunere 752 - 740/39
740/39 - 732/31 Pecati
732/31 - 723/22 Osea
950
900
850
800
750
700
650
600
550 Ld.Cr.
Tabel cronologic al regilor lui Israel,
Linia indică schimbarea familiei domnitoare
950
900
850
800
750
700
650
550 U.Cf.
IUDA
I
931/30-913 Roteam 913-911/1GAbiam
911/10-870/69 Asa
Co-regent 873/72 - 870/69

Co-regent 853 - 848

Co-regent 791 - 767 |.
Co-regem 750 - 740/39
Co-regent 735 - 732/31 |
870/69- 848 losafat 848 - 841 loram 841 Ahazia 841 - 835 Atalia
835 - 796 loa
795 - 767 Amaţia
" 767-74(V39Azaria 740/33 ■ 732/31 lotam
732/31 - 716/15 Ahaz
716/15-687/86 Ezechia
687/86 - 643/42 Mânase 643/42-641/40 Amon
640/39 - 609 (osia 609 loafiaz
609 - 597 loachim 507 loachîn 1 597-S87Zedechia
Co-regent729- 716/15 I___
_____
Co-regent 896/95 - 687/8611
■

-d
950
900
850
800
750
700
650
600
550 î.(J.Cr.
Tabel cronologic al regilor lui luda
ImpAraţi, cărţile
28-30}. Astfel, tn cartea împăraţilor materialul privitor la domnia lui Solomon este aranjat In aşa fel
încît insuccesele lui să fie văzute ca ţi consecinţe ale asocierii lui cu femei străine (lîmp, 11). Pe de altă
parte, cartea împăraţilor recunoaşte faptul că justiţia lui Dumnezeu nu lucrează In felul acesta tn Secare
domnie. Mânase s-a bucurat de o domnie lungă iar rezultatul apostaziei lui s-a văzut abia peste cîteva
decenii (2 împ. 21;24:3-4). losia a fost receptiv faţă decuvîn-tul lui Iahve, dar a murit în mod tragic la o
vtrstă tînărS (2 lsp- 23129).
V. Mesajul şl scopul
Funcţia recapitulării istoriei pînă la Exil făcută în cărţile împăraţilor este să explice de ce a avut loc
Exilul ţi să recunoască faptul că Dumnezeu a avut motive suficiente ca să judece pe Israel. Este o formă
de mărturisire, sau„un act de laudă a justeţei judecăţii lui Dumnezeu"; „această afirmaţie şi aparenta ei
lipsă de speranţă pentru viitor pune singura fundaţie posibilă pentru viitor" (Ackroyd, p. 78, pe baza
ideii lui von Rad) deoarece pune poporul lut Dumnezeu în mod absolut la dispoziţia harului lui
Dumnezeu.
Posibilitatea unei speranţe pentru viitor este sugerată în modul în care accentele teologice descrise mai
sus rămtn deschise pentru viitor. Poate că promisiunea lui Dumnezeu faţă de David continuă să fie
valabilă; poate că eliberarea lui loiachin, relatată tn ultimul paragraf din cartea împăraţilor,
concretizează această speranţă. Deşi Templul a fost jefuit şi ara, rugăciunea continuă să fie posibilă tn
Tfemplu, iar oamenii care rlnt d.!.rte de T€mplu & po rea d '3la spE .l fi Dumnezeu s-a angajat să
asculte asemenea rugăciuni {vezi 1 împ. 8-9). Deşi judecata a venit potrivit cu sancţiunile legămîntului,
acelaşi legămînt acceptă posibilitatea pocăinţei şi restaurării după judecată (vezi 1 lmp, 3:46.s3, ct
D€ut,ti 30), Derl dvintele PFretie pe car le-a i$oEt lsdel @tutitde u alt tudv Fntru jud@ta pop.ruluj"
fapnil c a.cde dvinte profetice de judecată s-au împlinit încurajează speranţa că şi promisiunea profetică
a restaurării se va tnplqi (de a p'deCne lui lerenia).
Scopul cărţii împăraţilor este în parte didactic, „pentru a prezenta concepţia divină despre istoria
israelită" CU. K. Harrison, p. 722). în afară de aceasta, există cel putin cîteva indicii kerygmatice (ff. E,
W. Nicholson, p. 75). c.4ne lnl6Flrlor ds.Nd pcibi_ litatea ca Israelul să aibă un viitor. Pe baza acestei
posibilităţi caută să fie ca o paranteză, tn sensul că provoacă generaţia din Exil să se întoarcă la Iahve
cu pocăinţă, credinţă şi supunere (c/. 1 împ. 8:46-50). .Judecata din anul 587 nu a însemnat sfîrşitul
poporului lui Dumnezeu: numai refuzul de a se întoarce Ca Dufuezd) d n sf\itul" (voo R.d, old T6.mer
Theology, 1, p. 346).
vl. contextuI €l lhpllcatillc
Cartea împăraţilor constituie aşadarunul din mai mul!e r&psui la cid4a fi dihl lui luds. Poate 6
comparata cu *Plîngerile lui leremia (cinci psalmi care exprimă sentimentele si speranţele poporului
din Iuda după căderea Ierusalimului) ţi cu cartea lui leremia (al cărei material a fost colectat şi asamblat
în aceeaşi perioadă ţi care prezintă multe puncte de contact în plan literar şi teologic cu cartea
împăraţilor; vezi E. W. Niclolson, op. cir), cart@ lntSraglor Doae n studiată în lumina tratării paralele a
evenimentelor pe
care le narează aţa cum sînt relatate în Cronici, Isaia ţi leremia (vezi de ex., B. S. Childs, „Isaiah and
the kswian crisi,:, sBT 2,3, 1967). într-un volum de expuneri despre pasaje din 2 împăraţi, The Politks
of God @<l th. Politi6 oJMon (792, p, 13.21), J. EDul sugerează că împăraţi este o carte care are doua
contribuţii distincte la Canonul Scripturii. în primul rînd, prezintă participarea lui Dumnezeu în viaţa
politică, şi astfel avertizează, atît împotriva subevaluării importanţei politicii, cît şi împotriva
absolutizării a-cestui domeniu (întrucît arată ca Dumnezeu judecă politica). în al doilea rînd, arată
întrepătrunderea voinţei libere a omului (care în diferite situaţii politice ia decizii ţi pune în aplicare
politica sa) şi decizia liberă a lui Dumnezeu (care îţi împlineşte voia Sa prin aceste acţiuni ale
oamenilor sau chiar în duda lor).
C. o @clie ls u a(@t p@ re Pu tn studii biblice recente pe ideea că Dumnezeu este cel care acţionează
în istorie, exista pericolul subestimării a-cestui motiv în Biblie. Cartea împăraţilor este o carte care
pune un accent deosebit pe acest motiv (vezi J, E. coldin8'ay, "That )ou My lnd that Yahwh * God: A
Study in the relationship between theology and historieal truth in the Old Tfestamem", ŢţnB 23, 1972,
p. s3-93; d p,lviE la .dic.Ea @tei tdei nr zilele noastre, vesti D. N. Freedman, „The biblica! idea ot
htstorl/, Int 21, 1962 p, 32.49). Dur@a 6te Cel care îşi împlineşte scopul tn istorie, iar poporul Său
poate folosi urmele paşilor Lui în istoria trecută pentru a vedea ce s-ar putea să facă El tn prezent.
EIBUOCRAE. r,€zi luclrile ns$oEte mi s. Pentru studiu textual detaliat continuă să fie utile lucrările de
mai jos: C. F. Keil, The Booh of the Kings 0n C. P. Vail F F, DeliraL conndtary on the Otd Kstament),
1872; C. F. Burney, Notes on the Hebrew Text of the Books ofKings, 1903; J. A. Montgomery (ed. H.
S. CebMn), fie aoo& o/(hgr, Icq 1951.
J.E.G.
lMpAtiTrAsA CERULUI. Prejihri po.te d€ forma unei figurine sau a unei semilune, erau făcute pentru
m'leket a cerului de către locuitorii Ierusalimului (Ier. 7:13) şi era arsă tămîie în cinstea ei ca unei
zeităţi (Ier. 44:17-19,25). Cuvintul obişnuit este tradus „împărăteasă" (malkoţ) şi s-ar putea s3 fie ridul
fenician pentru Astartea, zeiţa asiriană Iştar. S-ar putea referi la *Aştarot sau la zeitatea canaanită Anat
{egipt, tn secolul al 19- lea, *BETŞEAN); cf- nume personal feminin (tiam)ntălekeţ (1 Cron. 7:1$). O
altă alternativă este ca aici să fie un caz rar în care apare m'le'ktţ, „lucrare cerească" (adică, stele),
indietnd de
DJ.W.
ImpArăţia lui dumnezeu, Împărăţia
CERURILOR. Potrivit Evangheliilor sinoptice, |sn-părăţia cerurilor sau împărăţia lui Dumnezeu este
tema centirala~lf*propovăduirii~lui Isus. In timp ce Matei,~c3re.şe_adresează_gvreilori vorbeşte în cea
mai mare pane despre. împărăţia cerurilor". Marcu siLuca vorbesc despre Jmgărăria lui Dumnezeu^,
care are acelaţijnjeles ea si „Împărăţia cerurilor", dar care era o expresie mai uşor de înţeles de către ne-
evrei.JEelo.-şirea termenului „împărăţia cerurilor" în Evanghelia dupăHăteise datorează desi[fur
tendinţei din iudaism
684
de a evita folosirea directă a numelui lui Dumnezeu, tn orice caz, îiţţre cele doua expresii nu există nid
o diferenţă de înţeles [comparaţi, de ex. Mat. 5:3 ţi Luca 6:20).
i. ln prctot{dulre. tut roo Bot€zAte6il-
Ioan Botezătorul a venit cel dinţii cu vestea că împărăţia cerurilor este aproape (Mat. 3:2), iar îsus a
lelEi act tlEj de 16 cl (Mar 4:17), ExpEia „împărăţia cerurilor" (ebr. mal't&ţ, Sămayim) îţi are originea
tn gîndirea abraică tîrae care aştepta un viitor în caie Dumnezeu avea să intervină tn mod decisiv;
evenimentul acesta era aşteptat cu ardoare de Israel, pentru a restaura bunăstarea poporului ţi pentru ai
elibera de sub puterea duşmanilor lor. Afenirea împărăţiei este marea speranţă din viitor, preţâtjtă
gnrTvenijea lui *Mesia, care netezeşte calea pentru Împărăţia lui Dumnezeu.
Pe vremea tui Isus dezvoltarea acestei speranţe escatologice în iudaism luase o diversitate de forme în
care predomina elementul naţional sau cel cosmic şi apocaliptic. Această speranţă poate fi legată în
trecut de vestirea profeţilor din VT cu privire la restaurarea tlaului lui David si venlea ili Dlmea pertu .
înnoi lumea. Deşi VT nu spune nimic despre împărăţia escatoîigică a cerurilor ca atare, Sn Psalmi şi în
scrierile profetice manifestarea viitoare a suveranităţii regale a lui Dumnezeu este unul dintre
conceptele centrale ale cftdinlei 9i sp€Fnld v_c gi ai.i €xista dif€nte elemente care ocupă un loc
proeminent, aşa cum se rdte !€d€ clar dintio onpaqie a !rcfeFor Mi vechi cu profeţiile despre
suveranitatea universala şi apariţia Fiului omului în cartea Iul 'Daniel.
Cînd Ioan Botezătorul şi, mai tîrziu. Isus, au proclamat că împărăţia era aproape, aceasta proclamare
implica"un strigăt de trezire cu o semnificaţie universală senzaţională. Punctul de cotitură divinmult aş-
teptat, marea restaurare ■ oricum ar fi fost ea concepută în vremea aceea - era proclamată ca fiind
aproape. De aceea este foarte important să examinam onlitunrl popovadlirii NT o pririre la mi@l dr -
părăţiei.
în propovădui rea iui Ioan Botezătorul locul cel mai important a fost acordat vestirii judecaţii divine ca
o realitate iminentă. Securea a fost înfiptă deja la rădăcina pomiloijenirea lui Dumnezeu ca împărat
âtiTca Scop suprem purificarea, cernerea şi judecata. ' Nimeni nu poate scăpa de. ea. Nici un privilejfiu
tui poate cumpăra o scutire de judecată, nici măcar revendicarea lui Avraam ca tată. In acelaşi timp
Ioan Botezătorul îndreaptă privirile spre Cel care avea să vină d!!a €1, ar crni rninte - mergttor {a el.
C€l e a@ să vină are în mînă vînturâtoarea. Ca pregătire pentru venirea Lui oamenii trebuie să se
poeâiască şi să se supună la botezul pentru spălarea păcatelor, aţa îneît să scape de mînia viitoare şi sS
participe la mtntuirea împărăţiei ţi la botezul cu Duhul Sftnt care va fi turnat .lnd E Eni El (Ma.. 3:1-
12).
II. tn învăţătura Iul Isus
a. Aspectul prezent
Proclamarea împărăţiei de către Isus urmează cuvînt cu cuvînt proclamarea lui Ioan, dar cu toate
acestea are un carcater mai cuprinzător. După ce Ioan Botedtorul a ob6€Mt Mi mutn rcne lucrarea lui
Isu, el a heput se aibi Moieli dace I$ €a .u adevant Cel @r€ trbnia si vini i pe ce L. Etit el (Mot,
lMpdRiTrA LUr DUMNEZEU, IMPARAFA GERURILoR
11:2 ş.urm.). Proclamarea lui [sus cu privire la împărăţie se deosebeşte ăidcaiăjriyinţede propovăduirea
lui Ioan. Mai întîL tn timp ce reţine nealterată vestirea j"udecăţfi şi chemarea la pocăinţă, fa prim plan
se profileazăsemnificaţia tuuituitoare a împărăţiei. Inal doilea itad- şi aici este miezuTprobiemei - el a
anunţat Impiîr5ţja nu doar ca pe o realitate care era aproape, ceva ce avea să apară în viitorul a propiat,
ci o realitate care era deja prezentă, fiind manifestată în persoana şT lucrarea Lui. Deşi locurile în care
Isus vorbeşte explicit despre împărăţie nu sînt numeroase (vezi în special Mat, 12:26, şi textele
paralele), întreaga lui propovăduire şi lucrare sînt marcate de această realitate dominantă, în Kl viitorul
măreţ a devfnfr H^ja im „timp prezent".
Acest aspect prezent al împărăţiei se manifestă în diferite moduri în persoana şi faptele lui Cristos.
Apare în mod palpabil şi vizibil în izgonirea demonilor (cf. Luca 11:20) şi în general tn puterea
miraculoasă a lui Isus. în vindecarea celor posedaţi de demoni devine evident ca1 Isusalnvadat casa ,
1ce]uTrare"şîTaTegat tiine, atacă poate să-ijeruJascTEunurile (Mat. 12:29). împărăţia carurilor
pătrunde în domeniul celui rău. Puterea Iui Satan esîe tnfrîntă. fcuşj vede căignTca un fulger din cer. El
are putere şi_poaţe acorda, şi altora putere să calce in picioare domeniul duşmanului Nici unlucrunu
este imposibil pentru cei care merg tajume învestiţi cu puterea lui Isus, ca martori aflmpărăţîei ffuca
10:18 ţ^rmTTtritreaga acnvitflF'"1"""'1fVI''is â~tui Isus este dovada venirii împărăţiei. Ceea ce au dorit
în zadar sa vadă rruHp profeţi şi mulţi oameni neprihăniţi - zorii marii epoci de mtatuire - poate fi văzut
şi auzit acum de ucenici (Mat. 13:16; Luca 10:23). Cînd Ioan BotezatoruU-ajpmis pe ucenicii săi să
întrebe: „1\i eşti Acela care trebuia să vină, sau să aşteptăm pe un altul?", le^au fost arătate lucrările
minunate făcute de Isus şi în care, potrivit cu pro-misiunea din profeţie, Impăra'ţia era manifestată deja:
rtrgjT5\i ginns sA "5533. y-hiem!! au ajuns să umble. l lii f ăgj
surzii şi-au dobîndit.auzul; leproşii au fost curăţagjar morţSau tost irivîaţrirEvangheiia era'propovăduită
la săraci fMătT 11:2 s.urm.; Luca 7:18 ^urmjjjn SţEnaTdintre acestea - Dippoviiti»irpa ^vangheliei
-este văzută penetrarea împărăţiei. întrucît mîntuirea este vestită şi oî£îJă"ca un dar accesibil celor
săraci în duh, celor flămînzi şi celor ce plîng ■ împărăţia este a lor. Este proclamată de asemenea
iertarea păcatelor, nu numai ca o realitate viitoare care să fie împlinită în cer, nici doar ca o posibilitate
prezentă, ci ca o dfepen-saţie oferită astăzi, pe pămînt, prin Isus însuşi: „Fiule, 6ica, pedde lti strt
iertater clci Fiut omuloi ae putere pe pămînt să ierte păcatele" (veii Marcu2:l-12, et postim).
As. cM reie cbr din ultiad drArt citat despe putere, Coate acestea sînt bazate pe faptul că (sus este
Cristosul, Fiul lui nnmngwn. împ^ţia fi venit în El
, p^ţ
şi cu El; El este auto-baiileia. Revelaţia de Bine a lui Isus ca'Mesia, Fiul omului şi Robul Domnului,
constituie atît un mister cît şi o desfăşurare a întregii Evanghelii.
Este îmţrasibil sâ explicăm aceste afirmaţii ale lui Isus despre Sine într-un sens viitor, aşa cum au vrut
să facă unii, ca şi cum El S-ar fi referit îa Sine numai ca viitorul *Mesia, Fiul omului care era aşteptat
să vină in viitor pe norii cerului, indiferent de măsura în care această revelaţie viitoare a împărăţiei
ramtne un elemenr scal al AEngheliel nu putd să nu ob-
685
lmpiniTra lur dumnezeu, lmpiri.lla cerurtlor
s€rt{o fapl ca in EEnghelii rcidiratea lui Iss este o lealitate prezentă, aici ţi acum. Nu numai că este
proclamat astfel la botezul Său ţi pe Muntele shinbldi la fat! - Praiubitut si Alesul +irui !eDum€zu (rum
rcilnie .Lte) - dd El 6te mplur de @ menea cu Duhul Sfînt (Mat. 3:16) şi este investit cu autoriEte
divin, d4,lind O'{at. 21rAj !@ngheti! este plină de declaraţii despre autoritatea Lui absolută, El este
prezentat ca Trimisul Tatălui, Cel care avea să vină ca să împlinească ce au prevestit profeţii. Prin
venirea şi învăţătura Sa Scriptura este împlinită în auzul celor care ÎI asculta (Luca 4:21). El nu a venit
să distrugă, ci sa împlinească (Mat. 5:17 ş.urm.), să vestească împărăţia (Marcu 1:38), s3 caute tisă
mîn-tuia{l t€ cei pieduli (L@ 19:10), sn.i slujsct r€ alţii ţi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi
(Maieu 10:45). Secretul apartenenţei la împărţit» consta în apartenenţa la Isus Mat. 7:23: 25ATI. Pe
scurt, persoana lui Isus ca Mesia este în centrul tuturor lucrurilor anunţate în Evaghelie cu privire la
împărăţie, fmpâraţia şe concentrează în El atît în ce priveşte aspectele ei prezente, rit şi cele viitoare.
\ KAspectul vii'tb£~]
"ESstăşTun aspect viitor. DesijnjîyajlghgliLŞe afirmă clar că împărăţia este manifestată aici si acum,
este arătat de asemenea fap'tuTcTîn lumea aceasta este manifesta^ pumai prm^nii Acesta este motivul l
penmi care proclamarea activităţii ei prezente în cuvintele: „Orbii îţi capătă vederea; morţii sînt înviaţi;
săracilor li se propovăduieşte Evanghelia", este urmată de avertismentul: „Ferice de acela pentru care
nu bifiq prilej de poticniE' (Mat. 11.6; Lu@ 7:23), „Prilejul de poticnire" consta în caracterul ascuns al
împărăţiei în epoca aceasta. Minunile continuă să fie semne ale unei alte realităţi dectt cea prezentă;
încă nu a venit vremea ca demonii să fie aruncaţi în întunericul veşnic CMat. 8:29). Evanghelia
împărăţiei este revelată numai ca o sămîntă careeşte semănată, în pildele despre semănător, despre
sâmînţa care creşte în taină, despre neghina care creşte în grîu, despre sămînţa de muştar, despre aluat,
[sus îi învaţă pe ucenici cu privire la acest aspect al împărăţiei. Fi^ omului însuşi, investit cu toată
puterea de către Dum-neieu, Cefcare"va _veru pe norii cerului, este Semănătorul care seamănă
Cuvuitul lui Dumnezeu. El este descns ca un om care depinde de alţii: păsările, spinii, oamenii pot
împiedica în parte lucrarea Lui. El trebuie să aştepte şi să vadă ce va ieşi din sămînţa pusă. De fapt,
carcaterul ascuns al împărăţiei este si mai profund: jrflpăraţul_îrisuşi vinejnjjiip de rob. Păsările
cgruluiau cuiburiTiiar FiuTomului (Dan. 7:13") nu are un loc undesă-Şi plece capul. Pentru ca să
primească totul £TtfeEÎ5imai îrrfirşjTreminE& la tot. El trebuie slTŞraea viaţa ca preţde răscumpărare;
în calitate de Rob al Domnultg~căfe suferă (îs. 53),lî] trebuie să fie pus în numâruT celor fărădelege,
împărăţia a venit: Imgărăţia^yaveni. Dar ea vine pe calea crucii şi mai înainte ca Fiul omului să-Şi
exercite autoritatea peste toate împărăţiile pSmîntului (Mat. 4:8; 28:18) trebuie să păşească pe calea
ascultării de Tatăl Său, ca să împlinească în felul acesta toată dreptatea (nerjri-hănirea) (Mat. 3:15).
Prin urmare m an infama Tn_ părăţiei are o istorie în această lume. Ea trebuie să fie
prcglamajaJaLorice fiinţă. La fel ca şi sămînţa minunată, ea trebuiesă"incolţească_si să crească si nici
un. om nu şBe"curn^lar£u-4:27). Are o putere lăuntrică
prin care î$i croieşte drum prin tot felul de obstacole
şi înaintează peste tot;
■" <*«"■
sămi[ija_esţeJumea(Mat. 13:38). Evanghelia
uată
mpă-
răriei merge la toate narjunile~fMat. 28:191. deoarece împăratul acestei Im parării este de asemenea
Domnul Duhului.. învierea Lui aduce o nouă eră; propovă-duirea Impărăţiei_s.i împăratul ajung pînâ la
marginile pămîntului. Decizia a fost luată deja: dar îmnlinin»a pi este încă de domeniul viitorului. Ceea
ce la început pare să fie una si aceeaşi venire a împărăţiei, care este anunţată ca o realitate indivizibilă,
aproape, la uşă, se qtinde ti dpdnde Fri@de noi de dnp ti aishte mari. Graniţele acestei împărăţii nu se
confundă cu ţpraniţeîilsradului sau cu ale istorieii Împărăţia cuprinde toate naţiunile şi toate epocile,
pînă cînd va veni sfirşTtul lumii."'
III. Împărăţia şl biserica
împărăţia este legata în egală măsură ân isrnria bisericii şi de istoria juma._Ej£iştă o legătură între
împărăţie si biserică, dajrelenu sint identice în epoca Plgzgnţă. împărăţia este totalitatea, lurrfirii
răscumpărătoare a lui Dumnezeu în Cristos înjiceastăjume; tEerica este adunareji cpIoţ pare aparţin
luilsus Cri? Es. Probabil că am putea vorbi d dS
i di biri
p p
concentrice, dintre care biserica este cercul mai mic iar împărăţia cercul mai mare, iar Crisloş_eate
centrul ambelor cercuri. Această relaţie dintre biserică şi îm-păraţie poate fi formulată în mai multe
moduri. 3i
lmpSrăţieîjerih credintăj. a celor_care participă ^ mînruirea oferita deTrfljgrăţjeTcare include i^arefl
păcaţgloT, adoptarea de către Dumnezeu si faptul câ DuhuLSflatJgcuîejţe_în credincios, posedarea
vieţii eterne. Ei sînt de asemenea cei în a căror viaţiTîmpâ-raţia ia o formă vizibilă, care sînt lumina
lumii, sarea pămîntului; cei care au luat asupra lor jugul împărăţiei, care trăiesc potrivit cu poruncile
Împăratului lor şi care învaţă de la El (Mat. 11:28-30). BişericaJn calitate de orftan al Îmn3răriei. est<-
chemata sa.I. rrBrturîsffscăjge Isus-ca-.ţi Cristns, «ro ^pmară J3 lucrarea rtuSLonară de propovSduire a
Evangheliei în Iume:Jea_este3e^asemenea, comunitatea celor care aştegEţă venirea Împărăţiei în
glorie, slujitorii care au primit talanţii Domnuliujor si aşteaptă întoarcerea Lui.Biserica_tşi
jprimestejnljeaga constituţie de_la lmpăraRer'este mcojuiltată din toate părţile si este că^ă
uzîtălp_riaj'e'felaţia, progresuLsLyjnirea viitoare a^jmgărăţiei lui Dumnezeu, fără să fie ţn_nici_jin
moment Identică^sâu menrificată cu impă ră dajnşăsi. Prin urmare^ împărăţia nu este mărginită de gra-
niţele bisericii. Domnia lui Cristos este supremă, este mi ?l6E de t€te. A.olo unde donira g sde 6te
recunoscută nu numai câ eliberează fiinţa umană, ci ti lntregll nFd de viaF 6te rhihbar bl€srehd dmilo. i
tedM d€ fo4ele 6tile dis!.ft. Schinbar€a p€ ff o produe .reftinismd h @renn dc minaţi de rehgii naturale
este o dovadă despre caracterul cuprinzător şi despre semnificaţia atot-cuprin-zătoare a împărăţiei. Ea
nu operează numai £n exterior, ca o sămînţa de muştaî, ci şi în interior, ca aluatul. îşi croieşte drum în
lume prin puterea ei răscumpărătoare. Ultima carte a Bibliei, care zugrăveşte domnia lui Cristos în
istoria lumii şi înaintarea ei pînă la sfirşit, aruncă lumină deosebită în special asupra antitezei dintre
Cristosul-împărat triumfător (cf. de ex., Apoc. S;l ş.urm.) şi puterea lui Satan ţi a
s
636

INAINTE.MERGAToR
lui anticrist care continuă sa supravieţuiască pe pă-mtnt ţi să lupte împotriva lui Cristos şi a bisericii
Sale. Indiferent <îe măsura tn care împărăţia invadează istoria lumii cu binecuvîntarea si izbăvirea ei,
indiferent de măsura în care se prezintă ca o putere salvatoare îndreptată împotriva tiraniei zeilor ţi a
forţelor duşmane ale omenirii, abia prin criza finala ţi universala - ca o paşnică vizibilă şi atot-
cuceritoare de pace şi mîntuire - abia aşa va aduce Împărăţia realizarea deplină a cerului nou şi a
pămîntului nou.
Iv' ln Etul Nould Ter,m.!r
Expresia „împărăţia cerurilor" sau „împărăţia lui Dumnezeu" nu apare frecvent în NT în afara
Evanghe-liiior sinoptice, lotuşi, este doar o problemă de terminologie, împărăţia - ca indicaţie a marii
revoluţii In istoria mînniîrii care a fost inaugurata deja prin venirea lui Cristos ţi ca împlinirea aşteptată
a tuturor lucrărilor lui Dumnezeu - este tema centrală a întregii revelaţii a lui Dumnezeu în NT.
V. în gtndlrea teologică
în ce priveşte concepţia teologică despre împărăţia cerurilor, aceasta a fost supusă la tot felul de
influenţe şi puncte de vedere Eu diferite perioade şi şcoli de gîndire teologică. în teologia romano-ca
tob'că o caracteristică distinctivă este identificarea împărăţiei lui Dumnezeu cu biserica în dispensaţia
pămîntească, o identificare datorată în principal influenţei lui Augus-tin. Cristos este actualizat ca
împărat al împărăţiei lui Dumnezeu prin ierarhia ecleziastică. Sfera împărăţiei este identică cu
frontierele puterii şi autorităţii bisericii, împărăţia cerurilor este extinsă prin misiune şi pm EDtare.
biericii lr llre.
In oporFa lor raF de isarhia rcEano caroric: reformatorii au pus accentul principal pe semnificaţia
spirituală şi invizibilă a împărăţiei şi au făcut apel (în mod greşit) la textul din Luca 17:20 în sprijinul
acestei idei. Cu alte cuvinte, împărăţia cerurilor este suveranitatea spirituală pe care Cristos o exercită
prin propo-văduirea Cuvîntului Său şi prin lucrarea Duhului ffr. h bmp .e Retoma, la începuturile
llsaqeiD;;", nu a scăpat din vedere aspectele măreţe aie împărăţiei în istoria mîntuirii, împărăţia lui
Dumnezeu, sub influenţa Iluminismului şi pietismului, a ajuns să fie concepută tot mai mult într-un
sens individual, ca suveranitatea harului şi păcii în inima oamenilor. în teologia liberală de mai tîrziu
această concepţie s-a dezvoltat într-o direcţie moralistă (în special sub influenţa lui Kant): împărăţia lui
Dumnezeu este împărăţia păcii, dragostei ţi neprihănirii (dreptăţii). La început, chiar si în pietism şi în
cercurile sectare, aşteptarea venirii împărăţiei lui Dumnezeu a fost păstrată, dar fără a recunoaşte vreo
semnificaţie pozitivă a împărăţiei pentru viaţa din lumea aceasta, în opoziţie cu această concepţie mai
mult sau mai puţin dualistă despre împărăţie trebuie să observăm concepţia socială despre împărăţie,
care pune tot accentul pe semnificaţia vizibila ţi comuna. Această concepţie se remarcă la unii scriitori
prin radicalism social (creştinismul „Predicii de pe Munte", propovăduit de Tblstoi şi alţii, sau
interpretarea „sodai-religioasă", de ex. Rutier şi Ragaa, în Elveţia), iar la alţii prin credinţa
evoluţionistă în progTes („Evanghelia sociala" din A-merica). \fenirea împărăţiei constă în progresul
dreptăţii sociale şi în dezvoltarea comună.
în contrast cu aceste interpretări spirituallzatoare, moraliste şi evoluţioniste ale împărăţiei, teologia NT
pune accentul pe bună dreptate pe semnificaţia originală a împărăţiei în pnopovăduirea Iui Isus - sem-
nificaţie care este legată de istoria mîntuirii şi de escatologie. în timp ce fondatorii acestei direcţii es -
catologice mai noi au dat o interpretare extremistă ideii de împărăţie a cerurilor, aşa încît nu a mai
rămas loc pentru penetrarea împărăţiei în lumea prezentă (Johannes Weiss, Albert Schweitzer, aşa
numita escatologie i(radicală"), în ultima vreme a fost acordată mai multă atenţie semnificaţiei prezente
indubitabile a împărăţiei, şi această semnificaţie a fost încadrată în perspectiva istoriei mîntuirii, în
perspectiva progresului activităţii dinamice a lui Dumnezeu în istorie, c.re are ca *op reED2e firElA a
imD&adei.
BIBLIOGRAFIE. Numărul scrierilor despre împărăţia lui Dumnezeu este imens. Pentru folosirea ter-
menului ţn Evanghelii, vezi G. Dalinan, The Worâs of Jesus, 1902; SB, p: 172-184; pentru interpretarea
împărăţiei în istoria teologiei mai vechi, vezi A. Ro-bertson, Reghum Dei (Bampton Lectures), 1901;
pentru aborădri liberale mai vechi, vezi E, von Dobschutz, „TheEschatologyoftheGospels",
Tîie£ipciîttDr, Seria a 7-a, 9,1910; pentru interpretarea „socială", vezi N, J. van Merwe,
Biesosialeprediking van Jezus Christus, 1921; L. Radaz, Die Botsdiafi vom Reiche Goctes, 1941;
pentru interpretarea escatologică mai nouă (de la J, Weiss, Die Predigt Jesu vom Reiche Gottes, 1892;
Albert SehweiKer, The Quest of the Hiswrical Jesus, 1910J, vezi H. M. Matter, Nieuwere opvatdngen
om-trent het koninkrijk Gods in Jezus' prediking naar de synaptid, 1942, Lucrări mai generale: F.
Holmstrom, Dos eschatologische Denken der Gegenwart, 1936; H, D. Wendland, Die Eschawtogie des
Reiches Cottes bei Jesus, 1931; G. Gloege, fieich Gottes und Kirche im Neuen Testament, 1929;
J.Jeremias.^eius der Weltvol-lender im Neţişn Testament, 1929; idem, New Testament rnbroAl. 1, I970i
C. H. Dodd, the pa&bt6 ol the Kingdom, 1935; W. G. Kiimmer, Die Eschatologie der Evanghelien,
1936; idem, Promise and Pulfilment, 1957; R. Otto, The Kingdom of God and the Son of Man, 1943;
W. A. Vaser 't liooft, The Kingship of erur, 1r'47: s, H. H@ke, t?i. Ktredon of 6oa anA the Experience
of Jesus, 1949; O. Cullmann, Otrist and Time, 1951; G. Vas, The Teaching of Jesus concerning the
Kingdom and the Churtti, 1931; J. Hering, Le royuume deDieu'fitsa venue, 1959; H. Ridderbos, The
Lontne oI rh. KinSdo^, 1962j c. LutrdsE6n rh. Kthsdh oI Aad in rhe T'chinS ol Jdur, r96!j R.
s.McJ<sbu& codi Rut and the Kinon, 1963: G. E. Ladd, Jesus and the Kingdom, 1964; idem, A
Thealogy of the New Testament, 1974; H. Flender, «ie Botschaft Jesu von der Herrschaft Gottes, 1968;
R. Hiers, The Kingdom of God in the Synoptfc TYadition, 1970; W. Paanenberg, Theaiogie und Reich
Gottes, 1971; IC L. Schmidt et. al., TDNT 1, p. 564-593; B. Enpp€rr, MDNifT2, p. 372.390
H.R.
INAINTB-MERGĂTOR. Acest cuvînt este folosit adesea de către creştini pentru a-1 descrie pe Ioan
Botezătorul, deoarece în ej s-au împlinit cuvintele din Mal. 3:1 (vezi Marcu 1;2 ţi Mat. 11:10), cît şi
pentru că tatăl său, ^haria, a profeţit că el va „merge înaintea Domnului, ca să pregătească căile Lui"
(Luca
687
INATNTE-MERGAToR
1:76). Cuvînml acesta, însit, este întîinit numai o singua dqts ln NT, cînd s referd la cristdd brltat (Ew.
6.20). Esre o rmd@ a temenului prodftnos, un termen militar folosit pentru cercetaşi: trimiţi înainte ca
să pregătească drumul pentru armata care înainta.
De obicei,.înainte mergătorul" este de mai puţină importanţă dedt persoana pentru a cărui venire pre-
găteşte calea. Lucrul acesta era adevărat cu privire la alergătorii care alergau înaintea carelor regale (1
Sam. 8:11; *PEDEŞTRI); a fost adevărat ţi cu privire la 16 Bot€z5torul ti d lrivire la m6aredi?i ttinjsi
de Isus ca s3 pregătească intrarea Lui în satele Samariei (Luca9:52). Dar în cazul lui Isus însuţi, care a
intrat penEu noi dimlo de pedeu ain 6ffnb stlreloa datorită faptului că a devenit Marele nostru Preot,
reversul este adevărat. în calitatea Lui de Căpetenie supremă a bisericii £1 a mers Înainte pentru ca
fraţii Lui să-1 urmeze la vremea cuvenită. Isus a arătat clar urmaţilor Săi că acesta a fost unul dintre
scopurile p.incipale ale plelrii Sal€ la 1ht5l, .Sd le{ sps ln camera de sus că Se duce să le pregătească
un loc în numeroasele locaşuri din casa Tatălui Său 0oan 14:2-3). Esr. adeidFr c! d€rtinii au deja
lkLazneala si ire b er trin slig€le lui lls (Eu. ro:19) d c! Dumnezeu i-a înviat împreună CU Cristos ţi i-a
făcut sâ şadă împreună cu El în locurile cereşti (Efes. 2:6). Prin rugăciune ţi sacrament ei se pot înălţa
în inimă şi mini€ la Domul lor 9l por .er$E tn !€!mne.F cu El. Dar pentru câ Isus este fnainte-
mergătorul lor ei au siguranţa că într-o zi vor intra şi ei în cer, aşa cum a Intrat El, şi că se vor bucura de
gloria care îi aparţine Lui în prezent. Cris tos fnsusi îi va primi la Sine, pentru ca şi ei sâ fie acolo unde
este El (Ioan 14:3). Jnainte-mergătorul este de asemenea Calea pe care ■ după o urmare îndelungată -
întreaga Biserică va ajunge în cele din urmă la Casa Tatălui." (Vteiî H. B. Swete, The Ascended Christ,
19110 R.V.G.T.
ÎNĂLŢARE. Povestirea înălţării Domnului fc>us Cris-tG 6te relaEt! nr Fapt, 1:4,11. In hca 24:51
cuvin, t€le ,,a fost inltat 1a c.?' .u sht la fel de bitu ar6rate. la fel ca ţi descrierea din Marcu 16:19, fn
NT nu există njci o .lt5 slg6tie akehativd d pdvire la rmimrea arătărilor după înviere, iar faptul înălţării
este presupus întotdeauna în referirile fercvente la Cristos ca fiind la dreapta lui Dumnezeu şi la
întoarcerea Sa din er. Ar n nerezoMbil st pEupul@ cl tue d fi purlt ge{i 8dt de sult su c! .r 6 naseit u
f.pt 6dt de important dte @e apostolii ehu rn r{a6 9i pute! verifica ce a *rie el, Penft ale .luij la L.5l{aF,
vei I€n 6:62; Fap, 2:33-34i 3:ztj Ef6. 4:9-10; 1 Ies. 1:10; Ew. 4:14; 9:24; 1 Pet. 3:22; Apoc. 5:6.
s.rt ad@ obiaii la ac€stt povsrie rE teneid faptului că s-ar baza pe idei învechite, cum ar fi ideea că
cerul este un loc deasupra capetelor noastre. Asehene obietii stdt @venite din lrndr@rele rcrive:
1. Iapnl ltelFrn puta s5 aibi o .cduo siDbolid renh! udicii crc aEau o em@ ide despre cer. Isus a indicat
în felul acesta în mod decisiv c! !€rioada ardrarilor d€ dupa invieF s.a tnh€iat g c3 întoarcerea Sa la cer
avea sâ inaugureze era prezenţei Duhului Sfînr în Biserică. Un asemenea gest sihlolic 6te perfftt erwl.
2. Termenii „cer" şi „dreapta Tatălui" au în mod necesar un înţeles care este raportat la acest pămînt, iar
înţelesul acesta poate fi descris cel mai bine prin referire la „sus". Astfel, Isus Şi-a ridicat ochii spre cer
clnd Sa ru8€t Qoe U:1; cf. 1 Tin. 2:3) g e.a învăţat să ne rugăm: „Tatăl nostru care eşti In ceruri ... facă-
se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pămînt". într-un anume sens cerul este departe de pămînt, indiferent
care ar fi natura sa în termenii unei dimensiuni diferite. Cînd a trecut din lumea pămîntească de spaliu-
tinp la siaE erE!sc!, 3.a ob64dt .! lss s,a nde!6ltt de rinrnt, la 6el M l. a doE sa bi€ va fi văzut venind
spre pămînt. Doctrina aceasta a absenţei trupeşti este contrabalansată în NT de doctrina prezenţei
spirituale. (*DUHUL SFÎNT.) Astfel, Cina Somnului este luată în amintirea Celui care este absent în
trup, „pînâ cînd va veni iarăşi" (1 Cor. 11:26), dar cu toate acestea. Domnul înviat este premt tr ood
rpiritual la @te tndonile cr€flinilo! (Mat. 18:20).
coreptul d6pre u D!fta ce Fd€ tn er pe un tron se referă în special la diferenţa dintre Dumnezeu şi om ţi
la apropierea păcătosului de Dumnezeu, întrudt păcatele îl împiedică pe om să intre la Dumnezeu. Prin
urmare, putem, vedea scopul înălţării în felul următor:
1. „Mă duc si ve prealtes u laC' (I@n 14:2).
2. Isus Cristos sade pe tron, un semn că lucrarea Lui de isp4ire 6te @hrler. ti dednitild. cei @re cnd .5.
ln crliE@ lui de Pr6rti !l continuă sâ se aducă pe Sine ca jertfă Tatălui susţin că nu trebuie să
amestecăm cele două metafore de rege şi preot. Totuşi, tocmai lucrul acesta este făcut în Evr. 10:11-14
pentru a 6r!ta fimlitar@ jelt&i lui criste.
3. El hjjlo.ett€ Fnh poponn sau (Ron. a:34i EE. 7i25), da! nicaieri tr NT ru ni * spue cE El s,s ad@ F€
Sire jertf, ln er cuvanrul Sr. p6tru ,Ir$l&ire", atnchon4 onuicl idea de urntrire o intereselor cuiva.
4. El aşteaptă pînă cînd vor fi supuşi duşmanii Săi si Se va întoarce în acţiunea finală de instaurare a
Inpir4et $hn (1 cd,actiue 1s:24-26).
BiBUOGL&AiIE, W Miltiaa4 tle Atmion ond Harqv Pri$thood Xour Lord, 1a91; H. !. swet, The
Ascended Chrisc, 1910; C. S. Lewis, Miracles, cap. 16, 1947; M. L, t@, ou. xiren Inr4 ep. 9, rs.
J.S.W.
ÎNĂLŢIME. Cuvîntul ebr. bămă, tradus „înălţime'1, 6te lolGir de reie 100 de ori h MI h dou! esui
distincte: înălţime, în sens literal, şi altar (situat pe o înălţime).
cele 20 de apantii n€-c!rti@ ale rerenului slr t@te l. prual $ tn pasje lo€rice- ln conilst .u alte cuvinte
care se referă la înălţime, pluralul 6Hmfo are întotdeauna o nuanţă de dominare şi control. Bătăliile
aveau loc adesea pe coastele dealurilor; prin urmare, deţinerea controlului asupra înălţimilor conferea
stâ-pîiiîre asupra ţării (Num. 21:28; 2 Sam. 1:19, 25). Asdel, lsel spu@.A că Dwzeu ,F{lre$e" su 'ubE"
pe hlltini (Amos 4:13; Mtca 1:3) su ca El a 6leat !€ Isrel @eui 32:13j ls. s3:14) eu p€ u individ (2 s@
22:34; Ps. la:33; Ha!, 3:r9) ,,p. înălţimile pămîntului". PeceţI cilindrice portretizează pe *BaaI călare pe
munţi iar în textele de la Ras Shamra este numit rkb rpt, „câlăreţul norilor". Atît
638

limba acadiană cît şt cea ugaritică au avut cuvinte înrudite care indica înălţimile sau regiunea de mijloc
a @rpulur (.f, rd 9:ar
Asocierea înălţimilor cu stâpînirea poate explica alegerea lor pentru amplasarea altarelor. Sa sugerat că,
în duda avertismentelor date de Moise (Deut. 12, ete.), Israel a preluat după cucerire altarele caraanîEe.
Anumiţi închinători loiali ai lui Dumnezeu au folosit tfimâtîn prima perioadă a monarhiei. Samuel a
oficiat: la o jertfă specială dnd Saul a fost uns înaintea unor musafiri invitaţi (1 Sam. 9> iar mai tîrziu
Saul a mers cu un grup de profeţi care s-au cobortt de pe bârnă conduşi de lăute, fluiere şi timpane (1
Sam. 10:5), Pe vremea lui Solomon Gabaonul s-a ridicat la o poziţie unică şi era cunoscut ca „Marea
înălţime". *Cortul întBiurii şi altarul de bronz pe care 1-a făcut „Beţaleel, fiul lui Uri. fiul lui Hur" a
fost păstrat acolo şi Gabacm este locul unde Dumnezeu ia vorbit Iui Solomon cu privire la caracterul
domniei sale (1 Emp. 3; 2 Cron. 1).
Dupt dabimEa rnprrdliet t anut 922 r.l.Ci bămdi au ameninţat dîn nou puritatea credinţei lui Israel, fn
regatul de N Ieroboam a construit „case pe înălţimi" în ca tirul campaniei sale de a distrage atenţia
supuşilor săi de la Ierusalim (1 tmp.12). Astfel, „el a făcut pe Israel să păcătuiască" pe hamac, căci,deşi
acestea erau dedicate formal lui Dumnezeu, ele conţineau multe caracteristici canaani te, cum sînt
chipurile cioplite, pietre înălţate, stîlpii Astarteii, prostituţie sacra ţi alte ritualuri de fertilitate. Vărsarea
de sînge, instabilitatea ţi apostazia au caracterizat cele două secole de existenţă a regatului de N si, aşa
cum au considerat istoricii biblici, bamâţ au fost o sursS majoră pentru prăbuşirea morală şi religioasă
(2 împ. 17:9). fn regatul de S situaţia a fost ceva mai bună. In timpul domniei lui Roboam a avut loc un
reviriment albomSţ. încercările lui Asa şi îosafardea le suprima nu au avut rezultate de durată. Ezechia
a făcut o reformă mai cuprinzătoare (2 tmp. 18:1-8), dar fiul s3u, Mânase, „care a făcut mai mult rău
decît toţi împăraţii care au fost înainte de el" a restaurat din nou tamâc. In timpul domniei lui losia a
fost întreprinsa o curăţire de amploare (2 împ. 23), dar succesorii săi nu au fost de calibrul său ţi
altarele au revenit în folosinţă arunci dnd armata babiloniană a pus capăt regatului lui Iuda. După aceea
se cunoaşte prea puţin despre bamot.
sfudieE bomot h khitu arsr. ca aurolii *au simţit stfnjeniţi de faptul că eroii lui Israel au folosit aceste
altare, talmudul şi rabinii au făcut o distincţie clară între bamot „mari" şl „mici", sau au susţinut că
interdicţia a fost suspendată periodic. J. Wellhausen a soluţionat problema sugerînd că legea
sanctuarului unic nu a fost în efect pîaă pe vremea lui losia; cartea Deuteronomului nua fost decît „o
fraudă pioasă". Pare mai pDoabil ca s-nuet. Sa,n !i Sotomon au dorit Du şi simplu să dedice aceste
altaie lui Dumnezeu, fără să-şî dea seama de pericolele sincretismului care au fost dare pentru Moise ţi
care au fost confirmate întocmai de istorie.
W, F. Albright a afirmat că bamot erau în esenţă altare-morminte, dar nid un altar excavat ţi nici un text
biblic nealterat nu face asocieri mortuare dare. P. H. Vaughan sugerează că bâmSc au fost platforme
cultice rotunde sau plate pe care era celebrată ceremonia cultică. Totuşi, deşi este posibil ca unele
bamot se poate să fi conţinut o platformă, termenul pare să
Inchinare
aibă înţelesul mai firesc de zonă de închinare cultică, ldudnd sltarul. lieEEt€, @ste, eE,
Poate fl observată o dezvoltare treptată pe locurile bamot. Altarele de pe înălţimi au fost caracteristice
pentru perioada veche (Num. 22:41; 1 Sam. 9}, fa timp ce tnaî tîrziu au putut fi găsite în oraşe (2 împ.
17:9) sau, într-un caz, Intr-o vale Cler. 7:31). Către sfîrşitul perioadei monarhiei termenul era aplicat la
multe tipuri de altare locale. Astfel, 2 împ., 23 se referă la un altar mic de lînga poartă, centre regale
pentru zei străini, altare publice mari ţi altare rustice locale - toate acestea fiind numite bamot.
Descoperirile bine cunoscute de la Ghezer fi „înălţimea lui Conway de la Petra" nu mai sfht considerate
bamr. I! ciuda wi p€ligde de l@rie uh€oloFia a 5c Ia lMir! exdple djn prircipslete dpui bjbtir de bamâţ.
Altare aflate în afara aşezărilor sînt cunoscute la Naharijah, Samaria, Ierusalim şi „Marea înălţime de la
Petra", fn oraşe situat» pe înălţimi sînt cunoscute unele bamot la Meghido si Arad, Altare pe terenuri
mai joase în oraşe sînt cunoscute la Haţor, Dan ţi Ierusalim. Altaie mici plasate tîngă poartă sînt
cunoscute Ia Tirţa şi Dan. Dovezile biblice cu privire la _rEu-tulile, cottut fj EndinF uuj atEr je a{i
schimba statutul pot fi ilustrate cu descoperiri arheologice, revelînd în felul acesta un tablou detaliat al
perioadei în care Israel „a avut la fel de mulţi dumnezei ca ţi cetâţT (vezi Ier. 2:28).
BIBLIOGRAFIE. W. F. Albright, Supplement to VT 4, 1957, p. 242. 2sa: L. H. viftoL AB ss lga, "
245274, 433-4.15: p, H. \,euh!^b, rh. n@ine ;f 'bornă' in the OM Testament, 1974; J, T. Whimey, The
Ismelite bumâh, teză nepublicatâ, University of Not-hnghae 1975. J.T.W.
INCHINARX. s€rja cuvinrelor lesaF de tuhierc în Biblie este foarte mare, dar ranrentul espriţial îtj
Scriptura este acela de „şMire". "fermenul ebr. lab6dă şl cel gr. latreia au însemnat la început munca
sclavilor sau a slujitorilor angajaţi. Pentru a aduce o semenea ..închinare" lui Dumnezeu, slujitorii Lui
treuie să se p^reăŢn^ - ebr. histahawă sau gr.
Jţyneo ■ si în felul acesta să dea dovadăj3e_tearna reverenţioasâ şl de adorare plinStjii» uirmfp:
în VT există exemple de închinare individuală (Cen. 24:26 {.um.i exod. 33:9.3a:S). Par DjlGSSi
estff pus pa închin?»™ fn nHmmţŢ fţj 4.3.A 1 f'T"r1f
29^20). Ritualul închinării ocupa un loc proeminent în Cortul întîlnirii ţi în Tfemplu. în afară de jertfele
de dimineaţă ţi de seară, celebrarea Pastelor şi a Zilei Ispăşirii constituiau punctele principale ale
calendarului religios evreiesc. Acţiurgle rifiinlp ri> vSnare de şînjţe, arderea tamîiei. rostirsa
binecuvîntarii preo-ţeşti, etc. are tendinţa să pună accentul pe ceremonial, în detrimentul aspectelor
spirituale aietficbinarii şi au chiar tendinţa de a introduce o oarecai confrlcTîJîrre'cele două atirudini
(Ps. •
), Mulţi oamnei din Israel au preluat lau-dele pubiice (de ex. Ps. 93; 95-100] şi rugăciunile publice Cde
ex. Ps. 60; 79; 80) şi le-au folosit pentru a exprima atitudinea lor de dragoste şi recunoştinţă faţa de
Dumnezeu (Deut. 11:13), într-o acţiune reala de închinare spirituală lăuntrică.
închinarea publică foarte elaborată oferită în Cortul Intilnirii şi la Templu se deosebea mult de
vremurile

689
lnchrnax!
vechi cînd patriarhii credeau că se pot închina Domnului oriunde El a ales să Se reveleze pe Sine.
Adevărul că închinarea publică din Templu era o realitate spirituala reiese dar dintaptuTca atunci dnda
fost distins sanctuarul şl gel eiSlaris-au trezit în BabQon. închinarea a ramai
onecesTtâte^ijxmţmajsatisfaceaceas-ŞTflevOie el au creat serviciul de lasinâgoga, cgnstind jin Q)
aema^JŢrrugădunTTS) citirea Scripturii ţi {?7^5pTîc5r3fScrii>Iujji. Mai nrziu, la al doilea Tein-
pliTeTau^vut serviciile zilniceTSStîăîuI, săf5a*torile'ir pbstunle ănualgrlaticLele djr7cajţeă~3e"cTrîtăî?
f cartea PsaTmttPrTs] toati*a^^âju_fâcui7:ă î™-^"«>"Mţ F3 rămină.un factor vitKl f p ^"ţ"
"«ţionalăa^evreilor.
EnNTîntîlnini dinnou încrâjiarealaTenipIu'şi în siEsbgn. c.ist6 a paiicipnr la anrndou,i ac;te atgorii de
închinare, dar El a căutat întotdeauna să imprime închinarea care este dragostea din inimă faţă de Tatăl
ceresc. în învăţăturile Sale apropierea de Dumnezeu prin ritual ţi prin mijlocirea preoţilor nu numai că
este neimportantă dar este ţi inutilă. îaJSagi jnchinarea"este-adeivarata.ab<xla sau latreia. slujirea adusă
lui Dumnezeu nu numai în termenii unei închi-r3riTa^emplu~cTffijermeniij)ujinTsemenJor fl.uca
fO:25 şlurih.; Hat. b:25~ş.urm.: îoan 4:20-24: Iac. 1:271. La început, însă, biserica nu a abandonat
închinarea la Templu; probabil că şi creştinii au continuat să frecventeze serviciile de la sinagogă. Cînd
a avut loc în cela din urmă ruptura dintre creştinism şi iudaism, se poate caînchînarea creştină să fi fost
modelată d€ effi.iui de la siMsosn.
Factorul €re a conEibuii cel @i nutt la ruDtu de sabatul evreiesc, Templu, ritual, etc, a fost an tasonisnul
pltemic al *ilor impodiE bi*ricn. in ce priveşte NT, noţiunile de închinare creştină sînt foarte vagi. Este
clar că ziua principală de închinare era Ziua Domnului (Fapt. 20:7), deşi la început citim despre servicii
zilnice (Fapt. 2:46). ittJVT_nu_5Îfit menţionate serviciicare să comemoreze învierea Donv-npflui
şTvenirea Duhului la Rusalii. Indiinareaşejîes-fŞşura îrTcâseie credincioşilor, în asemenea drcum-
stanţe Ru erau necesari slujitori oficiali. Simplitatea
e, constfoeL
înca, Ljj_
(Efes. &;lgj_g9L ^;TA '^fnţrii ] bi
şi expli- d
;) gş p . ln bislica din corint citin d6DE „vorbirea în limbi" (1 Cor. 14). Mesele de dragoste, lmar€ de
cin Domului (1 cor. 1123-23J @u de asemenea un aspect obişnuit în închinarea creştina, în toate acdtea
accentut e ps !€ Dund sftnt sj pe dago*ea l:6Eica si derctamstd ininii,
BIBUOGRAFIE.J.V BartlettînERE; R.Martin-Ar-chardînJ.J.vonAlîmen(ed.), Vocabulaiy of tfre Bible,
19s3, p- 471-474: R, Abba, ,+incid6 oJ Chri5tia Worship, 1957; R, P. Martin, Worship in the Early
Church-, 1974. J.G.S.S.T.
lnchlsoarr = v.zl remnrri
IndrIptATire, neprutu(nire (rb!. !
s'dăqă; gr, Lxx şi NT, dikaiosyrie), Cuvtntul ebr. sedeq prcbabir ci ddivS de la o radao adbj .e in,
seamnă „drept", ducînd 1b ideea de acţiune care se conformează cu o normă. Există însă o bogăţie deo-
sebită în înţelegerea biblică a acestui termen şi este
greu să redăm cuvîntul ebr. sau cel gr. printi-un cuvînt românesc simplu. Un ingredient fundamenta! în
ideea VTde îndreptăţire (neprihănire) este relaţia, atît între Dljr@au { on (Ps. so:6; rer. 9r4), cit r,i ac@
dintre omeAi (Ddi 24:13j id. 22:3),
Referinduse !a relaţia dintre oameni, o acţiune îndreptăţită neprihănită este o acţiune care se confor-
mează cerinţelor relaţiei şi care într-un sens mai general promovează binele şi pacea comunităţii (1
Sam. 24:17; Prov, 14:34). Prin urmare, este legaţii într-un dmit s de rdrepbte cu toate cn id@ 6te mi
puţin aceea de conformare la o normă legală formală şi pune accentul mai mult pe noţiunea etică de
acţiune cae poate fi hdreptlCd lEprih5rir! din puit de vedere legal deoarece este productivă pentru
binele comunităţii CDeut. 1:16; Amos 5:7}. în perioada profetică îndreptăţire neprihănire a ajuns sâ
includă i-d@ de ajutoFre a slhcilo. * a celor nftidi (Dar 4:27; Ah6 s:12, 24) 9i idd de rnnostenie G,Lr.
6:lş.urm.).
Cud tieeh de la rel6ri! dinft odeni la reLna dintre Dumnezeu şi oameni (deşi această distincţie este
oarecum foimală, întrucît ideea de Dumnezeu nu a lipsit niciodată cînd evreiiau folosit cuvîntul sedeq),
îndreptăţirea neprihânirea subînţelege o relaţie corectă în raport cu voia lui Dumnezeu care era
exprimată şi interpretata în mod special în legămîntul lui Israel cu Dumau. Prin llm aclisea lndreptslitI
e. prihănită este acţiunea care decurge din alegerea de către Dumnezeu, în harul Său, a Israelului si care
este în monie cu l€sea leSdnlnnlri (Deut. 6:25: !za. r8:s91. DlMeza Lrus.i 6te drepr reprit|dnit (2 crcn,
12:6; Ps. 7:9) d de aea plr€n av@ nrre<ls€ în EI .i E acrio@ in d@nfomibie cu terenii relatiei Sale cu
Israelul. Prin urmare, Dumnezeu este un judecător drept neprihănit care acţionează pentru binele
rop.nnui ssu (Ps. 9:4j ler, 11:20) d pe a csrui îndreptăţire ţneprihănireă se poate baia poporul Său pentru
a fi izbăvit şi reabilitat (Ps. 31:1; Eer. 11:20).
Aşa se ajunge la îmbinarea noţiunilor de îndreptălire neprih.tnire ri ndntuire. Dllm€au 6te q "Dmnezeu
drept neprihănit si (prin urmare) un Mîntuitor" 0s. 4st21i 4 Ps. 36:6; rs. 61:10). pdnu vT Dh, nezeu este
Creatorul ţi de aceea El este temeiul şi gamrul odinn morale. Dreprate repdh6nt€a I;i 6te legat, dict cr
alte aeibure no6le tui godale, c@ 6t€ slirtenja Lui. cr€atorul, [s5, Bt€ de e ndo R;smpa!5torul, iar
dreptarea iddepligs, nepribrni@ Lui 6re iliee.etate prin activihrea Lui răscumpărătoare, în afară de
aceasta, faptul că Israelul a cunoscut izbăvirea dreaptă a lui Dumnezeu în te.ut i-a d€t€miGr si a$repe b
act riitor de hlI. tuire. Vntorul domiro! neianic 6te vdzur @ M deţinător spedal şi un instrument al
dreptăţii îndreptăţirii, neprihănirii divine (Ps. 72:1 ş.urm.; îs, 11:3-5; 32:1-20; Ier. 23:5), „Cel
Neprihănit" a fost un titlu M6ianic (b. 53:11; ./. Iapr. 3:14: 7t52, 22:t4),
NT foloseşte îndreptăţirea neprihârurea în sensul co,fontii la erint€L ii oblisatile rcn Ili Du. nezeu, aşa
numita „neprihănire" îndreptăţire a legii (cal. 3:21; rn. 3:6, 9; ct Tii 3:5), R@lizarea tndreg. tăţirii
neprihănirii de către om este privită uneori datul de pozitiv (L@ 116; 2r2s; Mat. 5.20), dar h final
această realizare nu reuşeşte să se conformeze cu adcrdet la voia divini (Ron. 3:9-20; Luc. $19-14: îoan
8:7). în contrast cu această îndreptăţire (nepribinire) umnA F aJlS lndreptafuea rneprihjniEj luj
690

Dumnezeu (Rom. 1:17) care, în armonie cu interpfti'@ din \tl @nuicA id@ de ajutor a.tiv al rd
Dumnezeu, pentru om, în miracolul harului Său.
Această îndreptăţire neprihănire este proclamata delsus ca rai dai pentru toţi cei care primesc împărăţia
ld Dll1ftd (Mat. 5:6). 9rin dedinta in ba Gistos ţi prin lucrarea de ispăşire omul, oricît de păcătos ar fi,
primeşte îndreptăţirea neprihănirea lui Dumnezeu, adică, îi este dată o relaţie adevărată cu Dumnezeu,
o relaţie care implică iertarea tuturor păcatelor şi o nouă poziţie morală înaintea lui Dumnezeu prin
unirea cu Cristos „Cel Neprihănit" (Rom. 3:21-31; ,l:1.25; 1O:3i I Cor. 1:30; 2 Coi 5:21; Fil. 3:9)- Pin
nimicirea pe cruce a tuturor consecinţelor păcatului si nelegiuirii omului fatft faţă de Dumnezeu dt ţi
faţă de oameni). Dumnezeu menţine ordinea morala în care poate avea părtăşie cu omul, şi prin har îi
izbăveşte pe ei 6re sint tn l1eie (Ron 3:26).
D€ldl lndreptllirii rep.ii,ilnii lui DlllM implică intrarea în tărîmul nou al mîntuirii divine, darul vi€lii
v€tnic sb itpinirE lui Dffiu (Ron. 6:12-23; 2 Cor. 6:7, 14r lilip, 1:11; Ef6. 4:24), Piu urmare
îndreptăţirea neprihănirea extrinsecă atribuita prin cruce î;i găseşte exprimarea inevitabilă in
îndreptăţirea neprihănirea intrinsecă a unei vieţi care se conformează într-un mod nou la voia lui
Dumnezeu, chta! d.ca Bliarea suwni a @t€i conformtli trebuie să aştepte împlinirea în împărăţia lui
Dum-Dezer(1 lod, 3:2; Filip. 3:1214j I Cor. 13:12 im.; 2 Pet. 3.r!13). C JriSnllCr.RE,)
BIIIjOCRAIIE. C. Sciren*, ln ?DNT 2, p. 192-210; N. Snaith, Distinctive fdeas of the Old Vxtamcnt,
1944; J. Denney, RomaTts înEGT, l;idem, VieDeath of Chrisr, retipărită, 1951; A. Nygren,
Commentary on RomoiUpE. 11952; G.Rupp, TheRighteousnessofGod, 1953;H.S€dbN, C.Brcv4l tr
MDNTT3, p. 352.377.
3.AM,
ÎNDRUMĂTOR. Traducerea termenului grec jmi-dognKos în Gal. 3:24- 25; în 1 Cor. 4:15
,.învăţător"). Nu există nici o traducere satisfăcătoare, deoarece sllntul a ajs si aibe s sE difEit de c€l
orisiMl, iar funcţia pe care a descris-o a dispărut o dată cu condiţiile sociale oare au generat-o. La greci
şi romani 'pedagogd" m u hgrijitor de lnftdere, de obiel un bărbat sclav, care avea ca funcţie
supravegherea generală a băiatului şi care 3 ducea şi îl aducea de la şcoală în siguranţă. Aceasta este
ideea metaforei lui Pavel. EM.B.
IndurTrB, IndurAtor. ur,lndrea acrui
cuvînt în Biblie este complicată de faptul că termenii „îndurare", „îndurător" ţi „a avea îndurare milă de
..." nlde Mi nult€ cuvint€ ebi ti 3r, denEte de la rgd!.ini dileit€ si care siot tFd@ti dferit in .lte texte,
folosind sinonime cum sînt „bunătate", „har", „favoare" (şi verbele înrudite). Pentru a descrie acest
coRept an aE nercie de u e{p de erui lin8!is. tie @d e supralu pa4ial.
I. In ve.hul lbstament
I.hesejl: originea etimologică a acestei rădăcini poate sSfie „însufleţire, ardoare" (Snaith). Esenţa sa
semantică este exprimată cel mai bine prin „devotament".
INFslNAaS
Ihlrmul 6te folcit de ap@p€ 250 de on d 6E tradus cel mai adesea „îndurare", dar este tradus şi
♦„bunătate", „afecţiune", „facere de bine" (LXX, deos, Luther, Gnaăe). Sfera înţelesului este:
„solidaritate, b$nbre, har" (G. Lisos|r, (onlorddn4 1954). El indică devotamentul faţă de un legămînt şi,
prin urmare, cînd se referă la Dumnezeu, indică legămîntul dragostei Sale [Ps. 89:28). Dar credincioşia
lui Dumnezeu faţă de o relaţie stabilita prin har cu Israel sau cu u in&vid, in ciuda rertdnjciei ti
subid&ii l@ne, devine cu uşurinţă îndurarea Lui,,.Refuzul statorlic ri @nt al lui DujeEu de . abandoM
F Israelul rătăcitor este înţelesul esenţial al cuvîntului ebr. care este tradus bunătate" (Snaith). Alte
versiuni (RSV) îl traduc „loialitate", „purtare loială", ţi mai al6 "dh3ste statonrLl".
2. hda 6te Fadu nal ales „a a@ sil! de, a fi „îndurător" sau „milostiv"; fien este tradus „har" şi
„favoare" (LXX îl redă mai ales charis). „Este favoarea milostivă a superiorului faţă de inferior, o
favoare complet nemeritată" (Snaith).
3, ro1on s-u putea st .ib5 o origire @nul. s rehem, care înseamnă „pîntece" şi de aceea poate indica
„sentimentul frăţesc" sau „sentimentul matern" (BDB - cl rs, 13:13i 49:15) h Av ete F.dw ,, aa@
îndurare,, sau „milă" şi, o dată (Ps. 18:1) „dragoste". Pluralul rahcmtm este tradus „milă tandră" (LXX
spJancfina, oikrirmoi, eleos). Exprimă aspectul afectiv al dragostei: compasiunea şi mila sa.
„Dumnezeul !€snal arc innnr" Odt]l).
ll. ld Nod th.tment
în NT înţelesul cuvintelor /teied şi hen este combinat în general în charis, *„har". Ideea specifică de
îndurare - compasiune faţa de cineva în nevoie sau faţă de o persoană neajutorată aflata în nevoie sau în
datorie şi fără să poată pretinde să fie tratată în mod favorabil ■ este redat de eleos, oikdrmos şi
sptancfmon (sau Ebele tnrudiE). Harul 6te a&*t mului vi!@t-îndurarea este adresată omului zdrobit în
suflet (R. C. Hench,SymmynvoftkeNewTh$tament1p. 166 ş.urm).
D@eztu 6te .llrintele liduado/ (2 cor, 1:3j Erod. 24:6: Neh.9:17: ?s. 86:1si 103:a.14i lel 2:13; lona 4:2).
„îndurările Lui se întind peste toate luc'i'ile Ld' (ps, 14s:9) i sint@ nfntuiti datoriil îndurării Sale (Efes.
2:4; Tic 3:5). Isus a fost mişcat adesea de milă şi El ne îndeamnă să fim „milostivi, cum ii Dr3l vosh
6te nil6ti/ (Lu€ 6:36; Mai 18121 ş.urm.). Creştinii trebuie să se îmbrace cu „o inimă p1in5 de indMre"
(Col. 3:12). cei niletivi slnt biE cuvlntati $i ei rcr aE palte d€ nt, (Mat, 5:7; @i ti Iac, 2:13, d6pre €re
vezi R. V G, D6kd, INTC, ad loc.).
BIBIOGFAFIE. N. H. SFid!I tr. Dittieri!. ld$ ofthcOld Testament, 1944; TWRB, („Lovingkindness1',
„Mercy"); Karl Barth, Church Dogmatici, 2, 1, 1957, stiuaa 3q p. 36a q.m,; H, H. Ese!, xrD'?'r2, P. 593-
601, J.H.
lNFRÎNARE. Acest termen redă cuvîntu! gr. enkra-ttia care apare în trei versete din NT. Adjectivul
corespunzător enkraies şi verbul enkrateuomai sînt folosite atît în sens rxmtiv dt ţi negativ. Un alt
cuvînt tradus „înfrînare", nephalios, are uneori un sens limitat care se referă la băutură.
691
ÎNFRfNARE
\terbul enkruteuomai este folosit pentru prima data în LXX în Gen. 43:31 pentru a descrie controlul lui
losif asupra impulsurilor sale afective faţă de fraţii soi. Se referii de asemenea la falsa stăpînire de sine
a lui Saul în 1 Sam. 13:12 sau a lui Haman in Est. 5:10. Potrivit lui Jasephus esenienii exercitau
.întotdeauna sobrietate" f_BJ 2.133) şi unii dintre ei respingeau căsătoria ca fiind incompatibilă cu
stăpînirea de sine. Grecii au considerat înfrînarea ca una dintre virtuţile cardinale*
în Fapt. 24:25 folosirea termenului enkratda este semnificativa, fntrudî alături de Felix şedea o femeie
adultera In timp ce Pavel vorbea despre stăpînirea de sine faifrînare, este uşor de văzut referirea la lipsa
de castitate, Iar versetul acela ss aseamănă foarte mult cu 1 Cor. 7:9. Referirea limitată la castitate apare
frecvent în scrierile de mai tîrziu. Encratiţu se abţineau cu totul de la căsătorie; unii clerici creştini din
zilele noastre nu se căsătoresc. Această interpretare distorsionata este numita „demonică" în 1 Tim. 4:2-
3, iar îhfrînarea sau Gtăpînkea de sine (enkrată) este o calitate cerută episcopului căsătorit, în Tit 1:8
(cf. 1 Pet 3:2).
Asocierea dintre ettkrateia şl neprihănire în Fapt. 24:25 este paralelă cu alte contexte unde este menţio-
nata în lista calităţilor. în Gal. 5:22-23 este ultima dintre cele nouă virtuţi şi pare să fie opusă beţiei şi
chefului din lista corespunzătoare de vicii. în 2 Pet. 1:6 constituie o etapă de mijloc în progTesul moral
al credinciosului, progres care începe cu credinţa şi culminează cu dragostea. (Forma pasajului ne
aduce aminte de expunerea moralei stoicilor profcope.) Cuvintele înrudite nephalios şi sS/j/iroh (sobru)
apar îa Lista de virtuţi ale bărbaţilor creştini mai Sn vîretă, în 't& 2:2,72.
Ttanenul riephaliw se referă la stăpînire de sine în privinţa beţiei şi în 1 Ţinu 3:2-3 este opus cu „beţiv".
Totuşi, poate avea un sena mal larg ca să includă şi alte forme de stăpînire de sine, ca în Tit 2:2 şi 1
Tim. 3:11. Această aplicare extinsă ar trebui avută în vedere atunci cînd este tradus verbul ncpho, care
înseamnă de obicei „a veghea" în contexte cum sînt cele dIn 1 1b.. 5:6 $l I pd. 1:13: 4:7: 5:8. b r Cof,
9:2S este dată cea mal largă referire posibilă la enkra-teuomai atunci dud ni se spune că atletul creştin
exercită stăpînire de sine în toate lucrurile.
în NT înMnarea este în esenţă o „roadă a Duhului" (Cal. s:22- 2a) , O artited delibsad tlre vtata sDin -
tuală şi beţia carnală este introdusă în dteva pasaje care descriu inspiraţia profetică (de ex. Fapt. 2:15-
17 şl Efes. 5:18), Credincioşii care „beau din Duhul" (1 Cor. 12:13) sbr otuiderai de llre "beq"i ri
htr-.derrr, d l'rt beti nu de vill ci de zetut"beq"i pdEiri lupt creştină. Această pasiune de a fi soldaţi buni
ai lui Cristos se exprimă nu £n excese ci în disciplină sobră; este adevărata imitare a Stăpînului, a cărui
viaţă - cum .pw Eerurd - . fGt ,sod€lul de httr.re".
BIBLIOGRAFIE. R. L. Ottley în ERE (s.v., „Tfem-pe€rue')i AnJti H. Rishdall, rhary X cnad ond Eq;L
r907i H. Bakelwend, MDNTI1, p,X 494.497.
o.tr.T.
INGEn- un inser bibli (ebd. datzL er. @sd6) este, prin derivare şl funcţie, un mesager al lui Dum nezeu,
c&re-l cunoaşte faţă în faţă şi prin urmare este o fiinţă dintr-o categorie mai înaltă decît omul. Este
adevărat că este o creatură, în esenţa sa originală fiind un spirit sfint ţi necorupt, înzestrat însă cu voinţă
liberă ţi de aceea nefiind imun la Ispită şi păcat. Există multe indicii ale unei căderi a îngerilor, sub con-
ducereaMSatan (Iov4:18; Îs. 14:12-15;EzeC. 28:12-19; Mat, 5:41j 2 !er. 23; Apoc, 12:9), dest acr6r
subiect se încadrează ta sfera demonologie!. Sulurile de la Qumran conţin o ierarhie dublă a îngerilor,
cu oameni muritori asociaţi, unii din tărîmul luminii, ceilalţi din tărîmul întunericului. Ambele
Testamente folosesc acelaşi cuvînt pentru muritori şi pentru mesagerii obişnuiţi Materialul biblic va fi
examinat în ordine cronologică, dar fără a discuta problemele cronologice.
I. ln lbctrlul lh.t.Eet
Probabil că în afară de *îngeml Domnului care este manifestarea lui lahve, îngerii sînt fiinţe spirituale
separate de Dumnezeu şi, afară de cazul că au păcătuit, sînt de o integritate, bunăvoinţă şi supunere
indiscutabilă faţă de El (cf.l Sam. 29:9; 2Sam. 14:17, 20; 19:27). îngerii li se pot arSta oamenilor ca
purtaton d @r pduci eu iqri sgeiale de la Dunezeu <Jud. 6:11-23; 13:3-5, etc; vezi n, mai joa). Ei pot
aduce aj utoare concrete pentru nevoile sluj itorilor muritori ai lui Dumnezeu (2 tmp. 19:5-7; vezi n,
mai jos). Ei pot îndeplini misiuni de asistenţă militară [2 Imp. 19:35, etc.) sau, mal rar, pot îndeplini
acţiuni ostile faţă de Israel (2 Sam. 24:16 ş.urm.). Bărbaţii dînSodoma (Gen. 19 pcasinO şi orice alţi
oameni răi pot fi loviţi de îngeri. Potenţialul lor de luptă, subînţeles în Gen, 32:1 G.urm.; lîmp. 22:19,
este pressentat mai specific în los. 5:13-15; 2 Imp. 6:17; si de aici vine titlul fmilid al divinititii Domrd
Dutui@l o!tirilor.
La început oamenii au asociat îngerii cu stelele. Această asociere a cauzat una dintre ideile poetice ale
3ul Iov, care îi prezintă pe îngeri ca şi martori la creaţie (Iov 38:7, vezi mai jos; cf. Jud. 5:20; Apoc.
9:1). Măgăriţa lui Balsam a fost mai conştientă de prezenţa unui înger al Domnului deât a fost stăpînul
el orbit de lăcomie, care merită mustrarea divină (Num. 22: 21-35). Ne dn:t fMit6ri lngeril ilin on,
€egile .u Av!!d(Gd. 18: 1-16) su din vilul q eaE lui Iad (Gen. 28:12). îngerii păzitori individuali sînt
probabil menţionaţi în. Ps. 91:11; unii discern Sn Iov 33:23 pe îngerul morţii (tf ICC, ad Ioc.). Aceste
idei rudimentare în VT, devin doctrine foarte speculative în literatura rabinică neinspirată. Termenul
„fiii lui Dumnezeu" înseamnă simplu „îngeri" - descendenţa implicată 6F mjnrall sau spirituaE 6l nu
fizic!, Fiintele Indicate în feîul acesta pot fi tngeri buni (Iov 38:7; vezi mai sus), îngeri care a-ar putea
să fie buni (iov j-Ş; 2:1) sau îngeri căzuţi în păcat (Gen. 6:4). Un alt termen special este q'dMîm, „cei
sfinţi", „sfinţii" (Iov 5:1j P3. 39:5, 7; Dd. a:13. €t.,). A.6t ult$ rm probabil că este mai puţin specific,
deoarece poate fi folosit chiar şi într-un context de critică potenţială {cf. Iov 1S:1S). Cuvînrul *ffififtn
(Ps. 8:5;c/ Evr. 2:7) este tradus „Dumnezeu" sau „divin" (Moffatt), dar traducerea familiară „îngeri"
râmîne controversată. Trebuie remarcat de asemenea în aramaica lui Nebucadneţar
teimenul„veghetor"sau„străjer",fr;c/. Dan. 4:13,17. Vezi de asemenea •Heruvim, *Serafim.
Cu excepţia unor diferenţe minore faţă de Daniel, materialul examinat ptnă acum este în general pre-
€Xili., el pu$n la orbie. Alci tlserii otrrinu, 8f fi1PE
692
INGERUL DOMNULUT
ecouri ale unei voinţe superioare, lipsiţi de personalitatea aceea independentă care avea să ne dezvoltata
în scrierile de mai tîrau.
în cărţile post-exilice este incontestabil că portretul îngerilor se conturează mai bine. „Omul" care este
ghidul lui Ezechiel stabilit de Dumnezeu pentyni al conduce in templul ideal este un concept tranzitoriu
(cap. 40 ş.urm,), omologul său devine tn mod explicit un înger tălămcitor în Zâh. 1-6. Lucrarea de
mijlocire pentru Israel în Zah. 1:12 se cere menţionat tn mod special. Daca ţinem cont că „sfinţi"
înseamnă „îngeri" în acel contexr, ultimele cuvinte din Zah. 14:5 devin foarte interesante în lumina
prezicerilor EvanSlfuor rhoptice cu priviE Ia a doE biF.
lngeloloSL vI aiing€ dezvottaE @ Mi @n, pletă în cartea lui Daniel, cea mai veche apocalipsă ebraică.
Aici îngerii primesc pentru prima oară nume proprii şi se poate spune că au o personalitate. Gavril
explică multe lucruri lui Daniel, la fel ca şi însoţitorul divin al lui Zaharia (Dan. 8:16 ş.urm,; 9:21
ş.urm.), în arabele cărţi îngerul este ura purtător de cuvînt al lui Dumnezeu ţi i se pot pune întrebări, dar
îngerul prezentat de Daniel are un portret mai bine conturat ţi mai convingător. Mihail are funcţia
specială de înger păzitor al Israelului (Ban. 10:13, 21- 12:1), iar alie naţiuni se pare cS au şi ele îngeri
(Dan. 10:20). Faptul acesta a devenit obişnuit în gîndirea rabinicii. Avem un crîmpej vizionar în
locurile cereşti, unde există nenumărate miriade de îngeri în jurul tronului (Dan. 7:I0j ct DeuL 33:2;
Neffi. 9:6; ps. 6s:t7 EnEu o irqine mi palidi).
II. tn Noul Testament
NT acceptă şi confirmă ideile VT, deşi desfăşurările din literatura neinspirată din perioada
intertestamentalâ prezintă importanţa istorică. Evr. 1:14 defineşte îngerul atît ca un mesager al lui
Dumnezeu dt şi ca un slujitor pentru om; NT, tn ansamblul său, sugerează o Erade Mi pbtund, de
sinpalie si ,lujiF (cf. Ak, 19:10; Luca 15:10). Ideea de înger păzitor personal sa conturat mai bine, ca £n
literatura rabinică (Mat. 18:10; t/. SB, odloc.; şi înFapt. 12:15). Nu lipsesc nici misiunile speciale de
comunicare pentru indivizi: arătarea lui Gavril la Daniel poate fi comparată cu arătarea lui Gavril Ia
Zaharia (Luca 1:11-20) şi Măria (Luca 1:26-38; cf. Mat. 1-2 pasiim; Fapt, 8:26; 10:3 ţ.urm.; 27:23,
etc.). Rolul de ajutor activ pentru omenire este observat ÎnFapt. 5:19 ş.urm.; 12:7-10, care ne adk mihe
de [i€ 5ub je.up6r. tonul lui Dwnezeu este înconjurat de nenumărate miriade de în8eE ata cm 6 sp6 deja
Daniet cw 12:22: AF. 5:11, etc).
VT ne dă de înţeles că îngerii au fost martori bucuroşi, nu neapărat participanţi activi, la actul de creaţie
făcut de Dumnezeu (Iov 38:7). în NT ei aînt ei.li lndeapbape cu d.raE L€Sii (Fapr. 7:53: cal. 3:r9: Ew.
2:2) si nu eee o ircl1s€@te ja fi. asociaţi şi cu judecata de pe urmă (Mat. 16:27; Marcu 8:3B;
13:27;Luca 12:8ş,urm.;21es. l:7ş.urm.,etc). Se poate ca ei să aibă ţi misiunea specială de a-i duce pe
morţii neprihăniţi în sînul lui Avraam (Luca 16:22 ş.urm.), Sa încercat prea puţin o descriere directă a
înfăţişării îngerilor. Există indicii că înfăţişarea şi veşmintele lor sînt strălucitoare, de o frumuseţe ului-
toare, nepămînteană, pe care arta creştină a încercat să o exprime în felul ei (Mat. 28:2 ş.urm. si textele
pdalelej L@ 2:9; Fapr, 1:10). Vi dr d;hd! de
reţinere ctnd vorbeşte despre "heruvim (Ezec. 10) şi *serafîm (b. 6). Strălucirea feţeilui Ştefan, cînd a
fost .otdaMt, rendt; frmet@ anSllici (Fapr 6: 15).
Cristosul întrupat a /ost slujit de îngeri în mai hurte e.zii (M.t. 4:1lj L@ 22:43) si ar 6 fltlr porunci la
mii de îngeri, daca ar fi vrut, atunci cînd era în Ghetsimani sau tn altă parte, ca să se abată de la calea
jertfei care îi era destinată (Mat. 26:53).
în anumite pasaje există o nuanţă ciudată de ostilitate sau suspiciune faţă de îngeri. Faptul acesta are
paralele, fără legătură, în literatura rabinică. Rom. 8:38 se referă la îngeri căzuţi în păcat ţi aceasta
explică şi pasajul nedumeritor din 1 Cor. 11:10, care ar trebui dtitţn lumina textului din Gen. 6:1
ş.urm.O exegeză specială este necesară pentru Gal. 1:8 şi 1 cor. 13:1, .ft $i p€ntu arriinfrtul ffi di! col,
2:18. Nu încape îndoială câ scriitorul Epistolei către Evrei ainsistatatîtde mult asupra s uperiori taţii
Fiului faţă de oricare înger {Evr. 1) tocmai datorită vreunei erori doctrinare a cititorilor săi.
înţelesul esenţial al textului din Iuda 9 (care este rn pafe paalel d 2 Per. 2:10 i.lm.) pae sE fi. .ceta că
îngerii căzuţi în păcat păstrează din starea lor originală o anumită poziţie ţi demnitate, aţa înctt nici
chiar tovarăşii lor care nu au căzut în păcat să nu-i dispreţuiască, ci să lase în seama lui Dumnezeu
judecata finală. Se spune că incidentul menţionat de Iuda a fost relatat în înălţarea lui Moise, un
fragment de Midraş apocaliptic. Acolo Satan cere trupul lui Moise pentru împărăţia sa de întuneric,
pentru că Moise 1-a omorît pe egiptean (Exod. 2:12) ţi era deci un ucigaş, indiferent care ar E fost
virtuţile sale mai tîrziu. Ul-tinEle orctui nu li thr date tli Saran. dd chiar 3i arhanghelul Mihail a trebuit
să-şi stăpînească limba în tsta dsMtrului orclirii.
BIBLIOGRAFIE. L. Berkhof, Systematic Theology, 1949, p. 141-149, şi manuale similare; H. Heppe,
Reformai Dogmatia, 1950, p. 201-219; TDNT 1, p. 74-87; WfDNŢT 1, p. 101-103, 449-454 (cu
bibliografiile). Cu privire la literatura rabinică, vezi SB, penEu p.&je speifi.e din Nr) R, A. Stewart,
n,iini. Theology, 1961. Cu privire la aspectul de la Qumran, Y. Yadin, 77te Scrolt of che War of tke
Sons of Lighc against tke Sons ofDarkness, 1962, p. 229-242.
INGERUI DoMNULuI. IBenn DoMuIui u. eori „îngerul lui Dumnezeu" sau,Agerul Meu" (sau ,nl
Luj") se prezhErt n ScipNr6 ca o 6ind e rească trimisa de Dumnezeu la oameni ca agentul Lui personal
şi purtătorul Lui de cuvînt. în multe pasaje este practic identificat cu Dumnezeu ţi vorbeşte nu nufui tn
nuEle lui Dlllrwa ct brttste o DMnezeu, la persoana întîi singular (de ex. cu Agar, Gen. 16:7 ş.urm.;
21:17 s.urm.; la jertfirea lui Isaac, Gen. 22:11 f.h,;f.lm,:21:r7|,lm.i d lacov, ca 31113: ..!u sirt Dm-
n@ul .tin B€tel": d Moie, la ngrl apriB, Exod, 3:2: cu Ghedeon, Jud., 6:1 ş.urm.). Uneori se face dis-
tincţie între îngerul Domnului şi Dumnezeu, ca în 2 Sam. 24:16; Zah .1:12 ş.urm. ;darZaharianu
menţine în mod consecvent această distincţie {cf. Zah. 3:1 l.lm.; 12:3),
ln NT nu exisia F.ibilirare € fulnrl DoMdui să fie confundat cu Dumnezeu. îngerul Domnului
693
INGERUL DOMNULUI
opaE e rcawn h Lra 1:19, dei din Fapr. 3:2E 29 unii ar deduce cS poate fî identificat cu Duhul Sfint. în
ce priveşte funcţia sa, îngerul Domnului este asdtrn de dishger. ţi jldMte (2 sm, 24:16: 2 Inp. 19:35i Ps.
35:5 li9_lm.; Fapr. 12123) su de @tt€ ti izblvift (Erod, 14:19; !3. 34:7j Is. 63:9, ,Jngenn pE4nlei Lui';
De. 3r28t 6,22i Fapt. 5tr9; 12:7, 11)r el oferl cdeuiF si de turrdhrri fc6, 24.7, 40j Exo{i, 23:*i 1 lmp.
19:71 2 LnD. 1:3, 1s: Mai 2:13, 19; Fapt. e:26)j €l a .nulat dituinte mld€a lui sdMn (Jud, 13:3 !.lft-), a
lui loatr Botezătorul (Luca 1:11 ş.urm.) şia'luilsus (Mat. 1:20, 24: Lu€ 2:t). El nu a l6t t,6,)lellr@ut
imediar ln Jud. 13:3 ş.urm., iar în cazul lui Bdlaam nici măcar nu a fost vizibil (Num, 22:22 ş.urm.);
dar de cele mai multe ori dnd se arată oamenilor este recunoscut ca o fiinţă divină, chiar dacă are chip
omenesc, şi oamenii I se adresează ca lui Dumnezeu (Gen. 16:13, etc.).
J.B.Tr.
INGERjI alsERrcrton" "cete {ap.e .teld. din vedenia de pe Patmos sînt explicate ca fiind „îngerii
(anselot elor Fpte bi*ricr' (Ap€. 1.2o) caron le sint adKte sisoiile dir Apa. 2 {i 3. Co@pnil de Jnger '5te
pDbLemtic. dsea 6te lut 6e rn sosul de îngeri păzitori, fie în sensul de lideri umani sau episcopi ai
bisericilor. Ambele sugestii implică dificultăţi de interpretare. în altă parte în Apoc. angelos înseamnă
în mod cert„înger", dar este greu să-i facem pe „îngeri" părtaşi la responsabilitatea pentru păcateie
btsencii Intertretam de ,,epi.@pl, pae ei fie contrara folosirii termenului şi nu este sprijinita de texte
paralele. Nu se pune un accent atît de puternic pe episcopat decît mai tîreiu, pe vremea lui Ignatius.
Această idee nu poate fi bazata nid pe textul alterat din 2:20, ,so$a ta' Gou inloas prin droshfe). De
a€mre4 d K ciudat ca u si.gu on sl 6e sotir răspunzător în rnod individual şi absolut pentru bise rică.
Termenul angelos înseamnă literal „mesager", dar ideea care a părut atrăgătoare la început, că angeloi
ar fi mesageri desemnări de biserici, nu poate fi acceptat: din Mi ndre notive,
Dificultat€a r€ala prcbabil cE * dard€zi fap tului că imaginea face parte dintr-un context şi dintr-un gen
literar exlusiv pentru logica unor categorii nodehe. Lmlrl anselor trebute rdar Ebal @ „înger", dar
echivalenţa verbală nu este suficienta pentru a explica ideea care stă la baza termenului. Poate că
„înger" este un omolog ceresc al bisericii. în Fadica n. putm iMsiE cA eb vorba de o rssoniftare a lisicl,
chiar dace acd5 ide r€dr.p teFte nlMtele @nceprtui orisiml , c r. H.
InmormIntare si jale.
l. h ve.hlul T€t!5ent a. Pe vremea Patriarhilor
Exista obiceiul ca generaţii succesive să fie înmor-nfitat€ ln homintul tmiliei (o peterd su u nor hlnt
3rpar h sdnca); $del, saa (cs. 23:19), ar raan (G€n. 25i9), Isaac 9i Rebea, ]e (cd. 49:31) ii Iacov (c€n-
s0:13) au f€t tntumrtuad iod tn peştera Macpeîa, la E de Hebron. Uneori era necesară imornlnkaio n
ominre individul€ dsalde de.
6ul a awt le ta o depttqre mre de rcnrlntul familiei; astfel Debora a fost înmormmtată £n apro piele de
B€iel (ce!. 3s:3), iq Rlhel. p. drmU .e duce la Eftai. (cen. 35.19,20) $ nomintele lor au fGr Mrcate cu u
stejd 9i r6petiv, u sdp de piatră. în afară de plîns, jelirea mortului includea ruperea vesmintelor şi
îmbrăcarea în sac (Gen. 37:34-35) şi putea dura pînă la 7 zile (Gen. 50:10). îmbăl-să marea lui Iacov şi
Iosif ţi folosirea pentru losif a unui nc.iu dup6 nodeld9i .gipteand a t6t u Ircru de ep ţie (Gen. 50:2-
3,26). Mumificarea necesita scoaterea organelor interne pentru a fi conservate separat şi uscarea
tnrpului prin mpld. d sre (nu stmuri); după aceea trupul era învelit în pînză impregnată ţi apoi era
înfăşurat cu totul în pînză. îmbălsămarea dE de olicei 70 de zile, dar p€ri@da de lnbrb!@e putea 6 Mi
kritsj ca t €zll luj lacof,
b. Legislaţia din Pentateuh
înmormîntarea promptă, inclusiv a criminalilor spîn-zEli m o re3arll (D€ut. 21:2223). contactd o morţii
şi jelirea formală atrăgea după sine pîngărirea ceremonială, Jelirea manifestată prin plîns, sfîşierea
hainelor şi dezlegarea pârului era permisă preoţilor d!p! fnduialaii lui Aarcn (Id. 21:14), dd nu Ei @elui
prst (14- 21:10.1r) su uei p€trre atla. tă sub jurămîntul de nazireat (Num. 6:7). Preoţilor (Lev. 21:5) şl
poporului (Lev. 19:27-28; Deut. 14:1) le era interzisă cu desă vîrşire facerea de tăieturi „tăie turi în
carne"), tăierea colţurilor bărbii, raderea părului dintre spiîncene şi încrustarea unor semne pe cap.
nandea aiuielii li tinpd psi@dei de jsle su jertfirea ei pentru morţi (Deut. 26:14) era de asemenea
interzisă. Acestea erau obiceiuri păgîne, canaa-nite. Femel€ lute ldbniere h rrzboi put€au 6!-qi jel€asl
ptinti timp de o ]u!e bainte de a 6 lEte ln c.lsftorie <le c@itori @eur. 21:U,13), Lidsilor
naţionalicumaufostAaron(Num.20:2fl;29)şiMoise (Ddt, 34:5.8) a! fdr onoraii cu q doli! arjoMl de 30
de zile duEa imornllbE lor,
c. Israel in Palestina
(i) fnmormîntarea. Cînd era posibil, oamenii erau înmormîntaţi în moştenirea părinteasca, în mormîntul
al familieji ala s-a dot c! chedo ii sffid ($d. 8:32:familieji 16:31), alaAsel s-adot{i Atitolelchedo (2 Ss6,
2t!2j iisffid77123) şi, în final, cu Sau! (2 Sam. 21:12-14). înmormînta«a cuiva în „casa" lui, cum a fost
cazul lui Samuel (1 Sam. 2s:r; 4 23:3) $ t@n (I fnp. 2:34), sar lute s{ însemne acelaşi lucru ca mai sus,
afară de cazul că era rcrb6 lit€nlrnte de cas! *u de cun€ ca*L Corpul era !a p€ u @tafalc (2 san, 3:31).
Fapnrl de a nu avea o înmormîntare adecvată era considerat o mare nenocire (1 inp, 13i22i Id. 16:6).
Mominrele enu situate de obicei în afara oraşului; există dovezi arh@l%ie limitatu ale @r noiminte de
ramilie cos. tind dintr-o încăpere (sau mai multe încăperi) de formă neregulată săpată în stîncă, în care
se aflau bănci, si la care se ajungea printr-un tunel scurt ţi lncliMt {inchis de o piaE6 ciop1it5,
astrclincft sa aN!e. reintrarea. Vistiernicul *Şebna a fost condamnat de Isaia pentru că şi-a săpat un
tnorrnînt ostentativ în stîncă (îs. 22:1s-16). Obi<tele de lur ti .lte obj*!. p@e cu reL nort au dd€nit o
sinpll tonnlitate tr perioada israelită, spre deosebire de proviziile funerare mai complexe ale
canaaniţilor. Uneori erau ridica$ L tslael sdlpi de .duc@ aninre ia fel ca h ald
694

p.n€ ln .ntichitate; 2 Sm. 13:1a e$e q 4re8 exemplu. în afara Ierusalimului era un teren pus de-o parte
pentru „gropile oamenilor de rînd" (sau „mormintele copiild.€bpite poporuluj) (2 inp 23:6- ,tq, 26123),
Nu încape îndoială că acest teren era destinat pentru o îngropare simplă ţi că au existat cimitire similare
în alte oraşe.
G@pa sui dinicl exmtar su a uui dsBn era marcată uneori cu o grămadă de pietre. De exemplu, Acan,
oare a păcătuit (las. 7:26), Absalom, @es-a rrzvredt e san. 13:17), regele din Ai si cifti regi canaaniţi
(Ios. 8:29; 10:27). Incinerarea nu era un obicei evreiesc, dar în unele împrejurări corpul putea fi ars iar
rămăşiţele îngropate, în aşteptarea unei înmormîntări adecvat» în mormîntul strămoşesc, aşa cura a fost
cazul lui Saul CI Sam. 31:12-13) sau cum se $(r*de pbbabil tn an6 6:10. cu Drivirc ta îrmormîntarea
regilor, vezi *MORMÎNTUL REGILOR,
(iO Jelirea, în Palestina mileniilor 2 ţi 1 î.d.Cr. jelirea includea: CI) raderea capului şi tăierea bărbii; £2)
crestături pe trup; (3) sRşierea hainelor şi îmbră-careaînsac; (4) presărarea de praf pe cap ţi tăvălirea în
cenusâ; şi CS) plîns şi bodre. Nici unul dintre aceste obiceiuri nu erau acceptate de lege. Ofezi
secţiunea b de mai sus). Cu privire tajelire la evrei, vezi acţiunea lul David (2 s4, 1:1l.Dr 13:31), f4d!
djn lr.@ [2 Sam. 14;2) şi aluziile profeţilor Os. 3:24; 22:12; (er. 7:29; Ezec. 7:18; loel 1:8; Amos8:10;
Mica 1:16). cu priviE la @rrbr'sii dir Tir, Filistia .i Met kt !k. 27:3q 32j ler, 47:5; L. 15.2.3 ei Li 4a:37,
Moartea unor oameni notorii dădea prilej la manifestări poetice ale jalei. Astfel, David a deplina moar-
tea Iul Saul şi Ionatan C2 Sam. 1: 17-27} iar leremia şi alţii au deplîns moartea lui losia (2 Cron.
35:2S). Cu privift la bo.irort de tlerie, ren Ie, 9:17.lA: Atu 5:16. După înmonruritare era posibil să li se
dea participanţilor o masă care să pună capăt postului Od. 16:7: 4 os€a 9r4), Fue6riire uor €gi ai lui
Iuda au fost marcate de arderea de mirodenii C2 Cron. 16r14; 21:19-2Oi Iq, 34:5).
d. Jalea neasociată cu fnmormfn tarea Jalea era asociată cu pocăinţa sau cu părerea de rău (de ex. !xod.
33:4: r@t L:13; 2:12rt: Ezs 9:3. sl sau avea loc din cauza unei nenorociri (de ex. 2 Sam. 13119; 1s:32j
lo2:12-13), Edsii de as@n€a r€ie riri la crestături, bocim, etc, £n practicile de cult pă-gîne. Vezi, de ex.
acţiunile preoţilor lui Baal pe Mt Cannel (1 împ, 18:28) şi ale unor oameni din Israel cam au venît cu
jertfe pentru Dumnezeu (Ier, 41:5). Eîechîei a văzut într-o vedenie femeile Ierusalimului jelhdu-l pe aur
aanuz (EB. s:14); Ieia darie ritualurile păgîne de ta morminte, ritualuri îndeplinite d€ bd€lidi rtavrJtirj
(rs. 6s:4).
B]IUOCRAFIE. Cu prtviF la nofrinte @@anire endnAtoft d cele folGite de patidhi rezi K M. Koyotr
Drgdi€ up Jmd4 1957, p. 233.25s. cu privire la crestături pe trup în scrieri epice ugaririce (@anjie de
N)„ vezi Do7'[ 1958, p. t3oj ren de alerea J, A. calahx, 'Buial in Ancienr paj6tiro from Stone Age to
Abraham", BA 26,1963, p. 74-91; E. M, Meyers, „Secondary Buriat Places in Palestine",
8A 33,7970, p. 2-29.
K.A.K.
lNMonMhE^RE fr JA'.E
tr. I! Noul Testdert
Ihtpul neînsufleţit. Corpul Tabitei a fost spălat si pus într-o cameră de sus (Fapt. 9:39). Braţele şi
picioarele lui Lazăr ţi ale lui Isus au fost înfăşurate în Rşii de pînză (keiriai, othonia) impregnate cu
parfumuri aromate, iar o fişie de pînză a fost înfăşurată în jurul capului lor Cloan 11:44; 20:6-7). Faptul
că evreii au împrumutat termenul latin sudarium Cbatistă, pro$p) p€ntru a deie un „turban" et€ didenr
din folosirea termenului de către loan ţi în termenul sli-dărtn din Mişna, pe care Jastrow (Lexicon, p.
962) îl defineşte ca un „şa! înfăşurat în jurul capului şi anV nînd pe ceafa". Trebuie să presupunem că ţi
trupul era îmbrăcat; probabil că termenul singular sindon (Mar-cu 15:46 şi textele paralele) indică o
cămaşă de pînză Ccontrasrcuj'tpoc. lui Minse 40:1-7 Sn sec. 1 d.Cr.: pi. sindones = fîşii care se
înfăşoară). Dacă M. Shabbath 23.5 prezintă practica normală din secolul 1, corpul neînsufleţit era uns
imediat cu mirodenii iar bărbia era le8a.!, ,Jru p€nhr a o ridica, ci r€nEu a o tnDiedE să se lase în jos"-
de asemenea, Semtmoth 1.2 descrie o legare irEdiat, a mxilaleloi ildj.ind nDciia tu don:u n{nui. Iss a
vezur o anricjparc a obic€iujlo. evreieşti de înrnormîntare atund cînd picioarele ţi capul Sâu au fost
unse £n Betania (Marcu 14:3-9; loan 11:2; 12:7), dar pregătirile femeilor pentru a-i unge trupul au fost
întîrziate CMarcu 16:1; Luca 23:56). Muralul toţgiMn din Mişna confirmă înţelesul de ,Je-gSturi" sau
„fîşii" pentru termenul lui loan keriai, othonio (s. Sa{rai Th€J@shpeopt.in th. pi6t ca-tL.t, L974, 7.2, p,
7-,n, de u. M. Kilain 9,4, Mooer Sheni S.12); verbul corespunzător este ţi mai explicit ln semalorh
12.10: ,,Un berbat io6te t;f{5. (m'kfxrefc) ţi lega (cadavrul) un bărbat, dar nu şi o feeei€ (c.darEt dud
blrlar dar nu @dawd ;ei ferei)... 'lbhqi l! M, sdrhedrin 6.s H. Danby (M6ft_ nah, 1933) traduce
„veşminte"- iar D. Zlotnik (TYac-tate Mourning, 1966, p. 2Z) presupune că „un veşmînt de pînză" a
fost folosit la moartea lui Gămăliei 11, în c. 130 d.Cr. Probabil că ar trebui remarcată şi afirmaţia lli R,
Nathe (tnEitut sluluj at 2-lei d.cr,): .jn aceleaşi veşminte (fcsăt) cu care merge omul în Şeol, în aceleaşi
veşminte se va înfăţişa Sn lumea viitoare". Toate aceste texte par sS sugereze atft fîşii de pînză cît şi
veşminte.
lnnomtntare i jetne c.i @rt jetau ta c& lui lat „plîngeau ţi boceau" (Marcu S:38), au atras o gloată mare
(Mat. 9:23) ţi făceau mult zgomot; probabil că îşi băteau pieptul de durere (ca înLuca 18:13; 23:48). De
asemenea, cînd a fost înmormîntat Ştefan a fost ,jale mare" (Fapt- 3:2). Acesb E adrc aminre d. scrierea
din secolul al 2-lea S.d.Cr., „înţelepciunea lui IsE ben sinh" (El6i6rjc) 33:Iets:
,.Finle. rErsl lacini pen$u M non,
şi boceşte pentru a-ţi arăta durerea adîncă;
iqsrupl dpul cu ceremonialLn flEAii,
ti nu nqlja sr cirore*i sMp. lui.
Pltnsi cu al@, tinsriEbte cu putuF:
a@Rl5-i noftnui jeladia cuEniti,.
(JB).
lair a .ngzjat .irr:Eti din nuis FnEu a bel tMai 9:231, prcbrbd !.ntu s &ompani. clnlecur funebru atît
acasă ât şi în timpul procesiunii; Jose-phus afirmă că în anul 67 d.Cr. în Ierusalim (după ce revoJE
ereia*l din catea a esut), __ mutii .u angnjii cinttreri din nuiei Fnh a .comDania ch.
695
lnmormi\tarr fr jaI,e
tecele lor funebre" (fi/ 3.435-437). Legea rabinică de lEi tbno a spe.ificat oubf'ile tpeiale lre uui bărbat
la moartea soţiei sale; R. Judah (sfîrşitul secolului .l 2'L€a) € sps: 'Cniar Ei .el na slnc ain G@al a
EEbui s5 algajea cel pu$n doi ctnrrrel din fluier şi o femeie bocitoarei" (M. Keaiboch 4.4). Faptul că nu
era permis ca un cadavru să rămînă între zidurile Ierusalimului peste noapte era o rînduială rabinica şi
ru o pRii.E obi$uitt (A- GutEdalr, llvcA 60, 196970, p. 251275): toturi, fllE dE indns h-mormlntarea în
aceeaşi zi. Tfextul din loan 11:39 ne spune că oamenii se aşteptau să simtă mirosul descompunerii în
decurs de 4 zile (probabil şi mai puţin). la. Nain Iss a lnrilnit o tMeieh !i &u spre mormînt, iar în grup
era mama si mulţi oameni din @r. tupul @ ps p€ u catf.lc aro8) du de purtători. Semahoth 4.6 se referă
la folosirea catafalcului la Ierusalim şi la panegiristul care mergea în fruntea procesiunii şi aducea laude
mortului. De ase-[TLenea, M. Berakoth 3.1 menţionează pe cei care duceau miuah (catafalcul), cei
care-i înlocuiau, cei care nerg€u lnajnE lo. d ei ce reryeu dupS €i, Este un contrast între aceasta
înmormîntare şi cea a Regelui Ircd (4 ld,cR), al cloi orr ndnsliletjt a f6t exps pe u por auit (ftlina)
prEiFt .u pieae preţioase, îmbrăcat în purpura regală şi cu o coroană de eu anr 17.196199i A,'
1670.673), Fiul sAu A' helau a dat un banchet funerar somptuos pentru ,o!or, cm €h obicieul celor Mi
tEi.t.ifi, a carcr generozitate pioasă „i-a sărăcit" (BJ 2.1). Regele Irod însuşi a cheltuit cu mînă largă
pentru înmormîntarea lui Arttens (pe ere el ia oturlo - a .h.ltuit d idpodobiEa on€rei noture cu nircdenn
$mpe care au fost arse, cu împodobirea (kosmos) trupului neînsufleţit (Ane. 15;57-61). Dar Josephus a
înţeles c, lEd inFanr N eia sltr cheltrits:
Ritualurile pioase pe care le prescrie Legea pentru @i rclti nu .ostau din iseFln stisitoae eu ridicarea de
monumente remarcabile. Ceremonia funerară este organizată de cea mai apropiată rudenie şi toţi cei
care trec pe lingă coloana mortuară trebuie să se alăture procesiunii ţi să jelească împreună cu familia.
După înmormîntare casa şi cei care locuiesc în ea trebuie să fie curăţiţi (Con-traApionem 2.205).
Jelirea continua după îiunormîntare. tn secolul al 2-lea î-d.Cr. regulile şi sancţiunile acesteia durau 7
zile (Eclesîasticul 22:12); la sfîrşitul secolului 1 î.d.Cr. Arhelau 1-a jelit 7 zile pe Irod (BJ 2.1) iar în
secolul 1 d.cr. aceasta a rel6 7FsulaF (Ant. I7.200). )ln ftolul .l 2l€ d-cr. Fbinii continui sa s Efere la ti!?
n e! „cele şapte zile de jale" (Eema/tot/i 7), O perioadă mai lungă'era neobişnuită (fiJ 3,435-437).
MormtntuL O *ri. ae monint€ dtice slpote In sdn. că dadnddin pedoada ailor 40 l.d.cr.135 d.c.. ln -
@njoarl zidule leNlniului din nei pir! (N qi din part6 de g de $ae blt€u llntuil€ lredoniEnr€), inclsiv ele
al€ laf,niibr lrEtrrie de la sanh6lriyya (PEQ 84, !952, p. 23-33i i6id. a6, 7954, p. 16.221 ,{riqo. 3, 1961,
p. 93-120) ii nomintele mi slFce, dinE€ oE .u f6t dspsite ndte, la "Doninu ldi." p€ Mr. MEsliniloi cel mi
inpei@Dt dinb€ toate 6te nomintul E3rnei ELm din Adiabde. Au fost descoperite cîteva sarcofage de
piatră, dar majo-
ritatea morţilor erau puşi în kakin, uneori pe bând de piatră - arcosolia; un sarcofag săpat în piatra sub
un arcosulîum (arc adîncit în peretele raormîntulut) este extrem de rar, singurul exemplu bine cunoscut
fiind ln nornLrnrl 7 de la sanhedn'ylE h lerualie sln gurul tip de loc de înmormîntare menţionat în
Mişna este kok (M. Baba Bathra 6. 8); aranjamentul rabinic ideal - două kâkpn în partea opusă intrării
in mormînt ţi trei po fiecare perete lateral - este întîlnit rareori. Un &dt ffi u tunel de hsrcparc slpat
vEti.al l! peretele camerei, ca un cuptor adînc, amplasat deasupra unor lespezi de piatră ieşite din
pereţii camerei mortuare (întrerupte numai de treapta de la intrare), cane lăsau o groapă alungită în
centrul camerei cît să poată sta un om în picioare. Sarcofagul (rar), lespezBe de piatră ieşite în afară şi
kâk_ sînt singurele locuri de odihnă posibile pentru trupuri în mormintele mai mici ţi mai puţin
pretenţioase săpate în srînca. Acestea sEtau din @i tuilte lncsperi d o itrFare dJEpru ghiulară joasă, aşa
îneît trebuia să intri pe brînci. Piatra care închidea intrarea era ca şi un dop enorm, potrivindu-se într-un
lăcaş rotund de la intrarea mică la fel ca şî în gîtul unei sticle; putea să fie fi un bolovan Eioplit, PetrEu
@t tip de m.nlnt vezi AM 51, 1947, p, 351-365, ^,iqo. (6!gleze) 3, 196r, P, 103' 116 (multe în reviste
ebraice). Esta dar că un asemenea mormînt - în care trebuia să te apleci ca să Intri, care era închis de o
piatră care fusese rostogolită la o parte şi în care trupul se poate să fi fost aşezat iniţial pe o lespede de
piatră ■ se potriveşte cu descrierea pe @rcF o dau EEnshelinebdllui locului unde lcif , ps trupul lui
Isus. Mormintele mai complicate sînt mult mai rare, dar combină aranjamentul de „groapă-lespede-
ko'fc" cu una sau mai multe bănci-arcoiolia (Banfcbogen-srdbd), lrde firpul eb vizibn pe o iaped€ plat
tăiată în lungul peretelui camerei mortuare - adică, de-a lungul peretelui, nu în adîncimea acestuia - cre-
lnd s sDatiu ile c, 2 n ded6ubtul umi aEsde €E se întindea de-a lungul întregului perete. Asemenea
nominre ost3u de obiei dio clrM itr.&eri nu dintr-una singură, şi adesea au un vestibul de intrare, de o
intrare înaltă, dînd acces la o intrare mică dreptughiulart spe .amdele norture. Dgsn alsta o faţadă
ornamentată, chiar şi un fronton, frize, cornişe, olonadedirtilesuu monll]lMt s€pant Dir@lo de acestea
mormînttd Elenei avea unsistem complicat de încăperi atît cu kSktm cît ţi cu bănd-areosolta. Acest
mormînt şi mormîntul regal Irodian sînt singurele momintetr din .@st6 psiqdA (pinA la anul 135 d.Cr.)
ţi au o piatră de intrare mare ca ţi o piatră de moară.
'Ibate hominrele inracte din .@st! p€ri@de conţin ţi osuaril, nişte cutii mici de calcar în care oasele
erau adunate şi îngropate din nou. M. Sanhedrin 6-Sb se referă la acest obicei în cazul crimitulilor,
tuppad lai lndi h dous cimirire speiale d€ către Sanhedrinul din Ierusalim (după executarea pedepsei cu
moartea), iar apoi fiind înmoimîntaţi din nou de ceEe fatnnie Oas€le uui on r:s&t au fdt snsiE in
iomnnnn fmiliei ele (tE 2L, 1970, p. 18-59). Discuţii mai generale despre „adunarea oaselor"
(ossiîeginm) în documentele rabinice vechi sfat deosebit de detaliate în Semahuch 12-13 şi la ele
participa dbini din ea. 12o d.cr ti mi dtziu, P@r. că bătiînul Eleazar bar Ţadoc, a fost fiul al cărui tată -
iBirte d€ anul 70 d.crl - a cetut € (ele sale s{ 6e adunate si reîngropate în {Fldsqomă (osuar), la fel
696
INNoIRE

cum fuseseră îngropate oasele tatălui său. Dovezile arheologice de la Ierusalim datează osuarele din
cea. 3OLd.Cr. pînăîn 135 d.Cc, succedînd marile camere rDrtuft .ie oe ale Hstutuito. 0E 3, 19s3, p.
101'105; 1Z 1967, p. 61-113). L mormîntu] Elenei dele a{ f6t pE de ma ln .onpartinente mici ca nişte
cutii îti apropiere de kSkţm. E. M. Meyers a încercat să dovedească continuitatea îngropării se cundare
începlnd dintr-o perioadă foarte veche (Je-wtsft Qssuaries: Reburial and Rebirrfi, 1971); vezi artiolul
inlotut & L Y. Rl'Mi tEt 23, 7973, !. 121-126, care respinge îdeea identificării osuarului-momrînt din.
Ierusalim cu practici mai vechi.
Sfîntul Mormtht, Grădina ntormlnwlui, Giulgiul din Tbrino. Dintre acestea trei SKntul Monnînt are cea
mai puternică revendicare de autenticitate - vezi în special ani.olel. de C, W Wils.n ln PEq 1902.04.
E@ extrem de improbabil ca identitatea „Locul Câpăţînii" (Gokota) sn 6 f6t pierdud lnainre de aNl
13sa,cr, în afară de aceasta, la începutul secolului ai 4-lea d,ci E@bis a fst qviro cn mornintil lui lsc a
f6t lryrcp3t slb tedplul roMn dedi€t Anditi Ode ol co$tetit 3.26), F.rabil u t€mplu p€ntir reE @Nt.uit de
Hadliatr (PrQ 1903, p. 51-56, 63-6s), P€ldidl clqtin A(urt (670 drr,) a vizitat Siîntui Moroiînt ţi a
descris în detaliu locul de înmor-mîntare; din nefericire de atunci şi pînă în prezent a f6t acop€rit cu
pa&lrl de !rrmu5, DediaE bi Arcdf indi.! 6€ u d@liu (ihpsibil de dabt înainte de secolul al 2-lea d.Cr.),
fie tipul de mormînt ardtat 6ici Aet dtim tip 6te exE@ de Er iMinte de anul 135 d.Cr. şi prin urmare
puţin probabil să dateE djr cc.. 30 d-Ci (totuii nu inpGibil; prcbabil c, ultitul€ homifie ereiEti
mnUfuntale din leru. salim datează dinainte de revoltele din anii 66-70 şi 132-135. ti chtai di@inre &
tulb{nirile din ann 50 ; 60), ,.lte rcminte .jlac fo&te apepe de cel Fadi ţional (şi încă în incinta Sfîntului
Mormînt) sînt de tipul obişnuit în secolul 1 (vezi R. H. Smith, BA 30, 196Z p. 7490, ln st€.tal p. a3-35,
€i dnolele de c. Cl€rcnt.Gffiaq C, W. Wils.n $ C. R. Condd, PEQ 1477, D. 76.a4, L2A132, !32-L34),
PriE eferie la nom&o, dia grădină ca Gind mormîntu] lui Isus datează din secolul al 19-lea, şi de aturi
lnc@e a lGt u le de aEacde Enrru vizitere evanghelicilor. Are meritul de a prezenta un monnînt sihplu
s:pat ln srirca, aflat hrii 8ddiie, D edru care este evident similar cu cel descris în Evanghelii. Dd N are
rici o pretenlie de autenticitate, li i fo{ „Identificat" pe baza unor generalităţi Formele de îiunormîntare
- adîncituri săpate rotund pe 3 pereţi ai camerei mortuare în care se deschid (adică, nu sînt sub
arcosolia) ■ sînt necunoscute în Ierusalim în perioada NT. Cercetări israeliene recente sugerează o dată
din Epoca Fierului.
6i!l8id dd /orino, o br.r5 de pin2i de es. 3 m x 1 m, are pe el o pictură sau o urmă a unui cadavru uman,
despre care se spune că a fost trupul lui Isus. Faptul ca trăsăturile feţei sînt inversate pe film. a fost
ilterpr€rat li două moduri diadetal ope , 6€ că a f6r tolositn vopea 9i s-a detriorat (detaln: H, TIrsto[I|,
cdfiolic Enqrlopa.dia, 73, 1972, p. 763), fie că acele emanaţii chimice au fost produse de agonia umana
(argument adus de Vţgnon în 1902; vezi A, J. Otterbein, New Caiholic Encydopaedia, 13, 1967, p.
18?). Este cst c5 gillgi'n 6te .el .are a a6r ex!$ la
Lirey în Franţa în secolul al 14-lea, poate şi la Con-stantinopol ui secolul al 12-lea, Dar NT şi alte texte
vechi nu indică folosirea giulgiului în secolul 1 d.Cr.-dimporrivă, vorbesc despre fişii care se înfăşoară
şi care au fost folosite pentru cap şi pentru mîini şi picioare, si o cămaşă de pînzâ sau un alt veşmînt
pentru trop. Sugestia lui Thurston că giulgiu) din Tbrino a avut pictat pe el corpul lui Isus pentru a fi
expus la o piesă liturgică de Paşte pare să fie cea mal rezonabilă (a!te „giulgiuxi" au fost folosite în
felul acesta). JJ.K.
tNNOltl-E. subsrdtivur gt. pdrinSasid .parc nu. di dc doue ori in NT fM.t. 19:23i Tir 3 :s). tn pejul din
Mat. termenul este folosit în sens escatologic pentru a se referi la înnoirea lucrurilor, amintindu-ne ce
tuhoirea individdli faft rane dinlr'. trhoire c6. mică mai cuprinzătoare. fnTitcuvîntul este folosit cu
referire la individ.
în altă parte sînt folosite diferite cuvinte pentru a exprima înnoirea făcută de Duhul Sfînr. Termenul
gennao (însoţit de anothen, loon 3:3, 7), înseamnă „a naşte" sau „a da naştere la" este folosit în loan
1:13; 3:3-8; 1 loan 2:29; 3:9; este întîLnit şi cuvîntul agen-rao- - ,'a Mlb din mu" sau „a adue din nou L
naştere". Aceste cuvinte sînt folosite pentru a descrie actul iniţial de înnoire. Cuvintele attakainăsis
{Rom. 12: tini 3:5) şi Ebd @drriaoo= (2 Coi 4:16; Col. 3:r0) irdi.l ,,a fae din rcu' su -tuoire", Texcle
indicate vor arăta că folosirea acestor două cuvinte nu este limitată la înnoirea iniţială ci se extinde la
procesul rezultant. Putem observa în legătură cu rezultatele €qte.ii din nou temeni M stnt ,@ina ktuir, ,
rcni creaţie" (2 Cor, 5;17; Gal. 6:15) ţi kainos anthropos, "u om nou" (E6. 2r15j 4i24), De dou.n ori
fffl.in termenul synzoopnieo, „a face viu împreună cu" {Efes. 2:5i col. 2:13)i a.et @men lrdica o
*hihbare. nu numai de un dramatism ca al naşterii, ci de un dramatism ca al învierii Termenul apokyeo
Clac. 1:18) indta a pur€ su . lroduce.
Din etami@ a.6tor temni puh obaM c! toţi indică o schimbare drastică ţi dramatică, comparabilă cu
naşterea, renaşterea, crearea din nou sau învierea. Cîţiva dintre termeni indică în context că această
schimbare are efecte permanente şi de persp.dive aupn subidllui r:u,
I. Prezentarea Ideii în Vechiul Testament
Idea de lnnoiE 6& @i lrminentl i! NT decft nr VT. Multe pasaje din VT conţin ideea de înnoire naţio-
nală. Această idee este prezenta în afirmaţiile cu privire la noul legămînt ţi la legea scrisă în inimi sau
în pasajele care vorbesc despre o inimă nouă (Ier. 24:7; 3l:31 t.lm.i 32:24 e.llm; Ez. 1r:19; 36:?527, 9i
Fsjul d6pre "€la de <le @wte", 37:1-14).
Des! în aceste pasaje este avută în vedere naţiunea, o naţiune poate fi înnoită numai atunci cînd sînt
*hinbat€ p€E@nele indivi<lurile, Prin lmae, i! lnsăţi ideea de înnoire naţionala găsim conceptul de
„inimi noi" care sînt date indivizilor. Alte pasaje se eupl mi diret cu individul (4 k- s7:1s)- Pur6 mra h
sFcial Ps. 51, in ce rugncis@ lui David 6E exprimată în v. 10. Daca ţinem cont de concepţia exprimată
în acest psalm cu privire la gravitatea păcatului şi efectele lui, nu este surprinzător să găsim mai
697
INNOIRE
mult dedt o sugestie cu privire la necesitatea înnoirii individuale.
U. PEzettrrea ideu to Norl tbdt@t Această doctrină trebuie înţeleasă în contextul omului în păcat (loan
3:6; Efes. 2:1-3, 5). Efectele păcatului asupra naturii umane sînt considerate atît de grave încît fără o
nouă naştere păcătosul nu poate vedea împărăţia lui Dumnezeu, ca să nu mai vorim de a intra
in€0@3:3, 5ict 1 co!. 2:6.16).
Iniţiativa înnoireii îi aparţine lui Dumnezeu (loan 1:13); înnoirea este de sus (loan 3:3,7) si din Duhul
(loan 3:5,8). Aceeaşi idee apare în Efes. 2:4-5; 1 loan 2:29; 4:7; etc. Acest act divin este decisiv ţi are
loc o dată pentru totdeauna, Sînt folosite verbe la timpul erist ir I€n 1:13j 3r3, 5, 7. Fol6iM tinDunor
pafate et: ., acr acr iniJial uic @ ef€cte de perspectivă, aşa cum se vede în 1 loan 2:29; 3:9; 4:7;
5:1,4,18. Rezultatele de durată date En aceste pasaje sînt împlinirea neprihănirii, necomiterea păcatului,
iubirea aproapelui, credinţa ca Isus este Ciistosul şi bimirea lumii. Aceste rezultate arată că în
problemele spiritule ond nq 6te @npler paliv, El ate paiv ln naşterea nouă; Dumnezeu acţionează
asupra lui. Dar reulErele uui a€M€a act sint o erivibte de perspectivă; el se câieste în mod activ, crede
în Cristos şi de atunci încolo trăieşte înti-o viaţă nouă.
loan 3:8 serveşte ca avertisment că în acest subiect sînt multe aspecte care nu pot fi înţelese. Cu toate
acestea, trebuie să ne întrebăm ce se înrimpla de fapt atunci cu omul cînd are loc naşterea din nou. Ar fi
justificat să spunem că nu se schimbă personalitatea lui; persoana este aceeaşi. Acum, însă, este
condusă !n mod diferit. înainte de naşterea noua păcatul era cel care îl stăpînea şi îl făcea să fie rebel
împotriva lui Dumnezeu; acum Duhul este cel care îl stăpîneşte şi îl îndrumă spre Dumnezeu. Omul
înnoit umblă îndruMt de Dutd, titi6te tn Duhor. 6te clkuzit & Duhul ţi i € roMcelre s, 6e plin ae Duh
(Ron. s,4 9, 14; Efes. 5:18). El nu este perfect; trebuie să crească şi să se dezvolte (1 Pet. 2:2), dar în
fiecare latură a personalităţii sale este îndrumat către Dumnezeu.
Putem defini înnoirea ca o acţiune drastică făcută de Duhul Sfînt asupra naturii umane căzute, acţiune
care duce la o schimbare a întregii perspective a omului- Acum poate 6 derb .a u on nou cqle it caută, îl
găseşte şi îl urmează pe Dumnezeu în Cristos.
!I. Mijl@.ele ido|!fu
în 1 Pet. 3:21 botezul este asociat îndeaproape cu intrarea într- o stare noua de mînruiie, iar în Tit 3:5 se
fae r€l€rie la sDab@ nrmtrii. 1 per. 1:23 si lac. 1:13 rcn|b@zi c$iatul lui D[meza ca iid mijlocul prin
care are Ioc naşterea din nou. Pe baza unor asemenea pasaje mulţi susţin că acestea sînt canalele
necesare prin care are loc înnoirea noastră. D*, tillm Mt de I Coi 2:7.16. ebrie sn re întrebăm dacă
Cuvîntul lui Dumnezeu este un mijloc de înnoire în felul acesta. Aid ni se arată clar că datorit! sd.ii h
@re s .ilt onul fte el nu poar. prini lkuile DUI!.lui lui Dllred. o intN€ntie divină care să-I facă pe omul
firesc receptiv Ia Cuvîntul lui Dumnezeu trebuie să preceadă auziiea Cuvîntului nlntuitoi Cud m le
a.easra, cuvhnnl li Dmnezeu prcduce o viata nouA, Esie clar .l nateE din nou din 1 Pet. 1:23; Iac. 1:18
este concepută într-un
mod mai cuprinzător decît în loan. loan face distincţie între înnoire ţi credinţa care rezultă în urma ei
(de ex. loan 1:12,13; 1 loan 5:1); Petru şi iacov, prin menţionarea Cuvîntului lui Dumnezeu ca mijloc al
înnoirii, arată că ei se gîndesc îa întregul proces prin care Dumnezeu îi aduce pe oameni la credinţa
conştientă în Cristos.
Ne prten gldi de @ la aesrd probledi în termenii concepţiei şi naşterii. Duhul SGnt plan tează şi naşte
viaţa nouă printr-o acţiune directă asupra sufletului. După aceea urmează naşterea (apo-kyeo, Iac. 1:18)
prin cuvînt. Termenul gerniao (1 Pet. 1:23) poat€ .ve rntl6d de EeE str de a da naştere.
Erisrl Nlte obi*fii bihlie la id€ cn bordd 6te cel @re cduice ha{l Ltuitol A ltivt botezut în acest mod de
ex opere operata contrazice celelalte texr€ biblie, în special pFt6nn prcfetic tnporriE abuzului
ritualurilor preoţeşti şi afirmaţiile lui Pavel cu privire la concepţiile evreilor despre tăierea împre ju cI
Rom. 2:23 s,un,; 4:9.12). De laer. lniflnin exdple de convdi!€ €.: botez (Fapt. 1or44-4a; 16:14-15).
Ultimul caz este deosebit de interesant, întrueît faptul că Lidia şi-a deschis inima este menţionat în mod
special înainte de botez. Dacă s-ar a4rftrta cA l@ile stau aldel ln ce.i prjve$e pe creştinii din generaţiile
care au urmat, problema ar trebui s, 6e slu$oMtl <te atitudi@ lui P3v€l ln legătura cu concepţii similare
despre tăierea împrejur. Harul înnoitor vine la păcătoşi direct prin Duhul Sfînt, Cuvîntul lui Dumnezeu
îl exprimă în credinţă şi pocăinţă. *Botezul depune mărturie despre unirea spirituală cu Cristos în
moartea şi învierea prin care este transmisă * viaţa, dar nu poate da viaţă acolo unde nu este prezentă
*credinţa.
BIBLIOGIiIrE. Articole .le!r heie de J, v Sartld a/rDB), J. De@y (Dcc), r- Rinew.ld er dl,, MDNIr 1' !.
176-133. Majoritat@ lu*lrilo. de reologie sistematică se ocupa de acest subiect - vezi în sFcial Ho<lge
(rcI, 3, p, 1-40) ti Bsl(hof (p. 46s, 479); T, B6toq H@on roturc it ia Foufald Stote t72q p, 131-164; !.
CiEor! Tle Ntu Bith 195!.
M.LG.
ÎNŞFJĂCIUNE. De la rădăcina ebr. rama, care înseamnă înşelăciune &u ridenie (Ps. 34:13), Esle
folosit eu privire la un martor, o cumpănă sau un are (Ps, 73:s7). Este €xpli@r prin dt€E dvilE sr., de
ex. plani, „eroare" (Efes. 4:14); dolos, „viclenie", „a-măgire" (Rom. 1:29; Marcu 7:22); apaie, „plăcere
înşelătore" (Mat. 13:22; Evr. 3:13; Col. 2:3). fntrucît diavolul este înşelătorul cel vechi (Apoc. 20:10)
copiii lui sînt descrişi ca fiind „plini de înşelăciune", de ex. Elima (Fapt. 13:10). în contrast cu aceasta,
în gura lui c.'stos nu exiss ini.tdciw O Pet 2:22), iar lr aderdratul israelit Natanael nu exista viclenie
(loan 1:47). BllUOGRAflE, AhIIi; MM; IDA; W. CWt!.i, MDNTT2, p, 457-467.
DH,T.
lNTlr Nlscur.
I. în Vechiul Testament
Rădăcina ebr. bkr, întflnitâ în multe limbi semitice, are înţelesul general de „(a fi) devreme". Cuvîntul
b'kjBr, „întîi născut" (fem. b'kţră), este folosit pentru oameni
693

ţi animale, iar termeni înrudiţi sînt folosiţi pentru primele roade; privilegiile si responsabilităţile fiului
întîi născut sînt cunoscute ca „dreptul de naştere" (b'kâmh). în Gen. 25:23 fiul cel mal mare este numit
rab, o descriere întîlnită şi în altă parte numai în texte cuneiforme din mileniul al 2-lea.
tntlîuî născut era privit ea „începutul puterii Oui)" (E-Jt ?l - c6. 49:3; Ddt. 21:17; .l: ps. 7a:st: 105:36) ţi
„deschizătorul pînteeelui" (peter rehem -Exod. 13:2,12,15; Num. 18:15; etc.), punînd accent atit F linia
pateme .ft ti pe ea M@nd. pozili. dominantă de întîi născut a fost acordaţi de asemenea
luillEel(Ebd,4:22)tifdilieiluiD.vid(ps, s9:27).
Pozilia spaiaH a finui .el roi ffi e g@ral recunoscută în OrientuJ Apropiat deşi, de obicei, ea nu era
acordata fiilor ţiitoarelor sau ai sclavelor (c/. ten. 21:9-13; Jud. 11:1-2). Privilegiile care însoţeau
această poziţie erau preţuite foarte mult ţi în VT includeau o parte mai mare din moştenire, o binecu-
vîntare paternă speciala şi un loc de cinste la mesele fdilGi (C.n. 25:5,6i 27:3s36j 37t2 rs-w; 42:371
43:33; Deut 21:15l7). Mo€ren€a uei ptri duble, în Ddl. 2!:15.17, defi prcbahil naumti d€ pa triarhi
(Gen. 25:5-6), este menţionată în dteva documente babiloniene vechi, asiriene ţi în documente de la
Nuzi, şi se tace aluzie la ea în aîtă parte în VT (2 tmp. 2:9; îs. 61:7).
A@E privilegii puteu 6 pGrdute de obiei numai prin comiterea unei fapte foarte grave (Gen. 35: 2l;
49i4: 1 Crcn. 5:1-2) eu prin rtME (Cen. 25:29. 34), deşi preferinţa paternă putea trece peste acest obicei
în problema succesiunii regale (1 împ. 1- 2; 2 c\.. rr..2223. ,4 1 crcn. 26:10). !x!rt! de a*menea un
interes special, în special în Genesa, faţa de fiul cel maitînăr (tacov, Efraim, David; cf. Isaac, losif), dar
asemenea cazuri erau desigur contrare aşteptărilor (Gen. 48:17 ş.urm.; 1 Sam. 16:6 ş.urm.).
Cînd nu existau fii, fiica cea mai mare îşi asuma responsabilitatea pentru surorile mai mici (Gen. 19: 30
+e). Er. u olicei m@jc (cm. 29:26) si probabil şi israelit (2 Sam. 18:17-27) ca fiica mai mare să F
cEsEio@a prim. Un rext ugditic nentio. nează transferarea dreptului de întîi născut de la fiica cea mai
mare la @ nai nic5,
în ritualul israelit întîiul născut al oamenilor şi animaleloi area u le sp€.ial. Fil1l nrdi nast si apa4ire. lui
Iahre (Exod. 13:2i 22:29b30; Nm. 3:rO ii lucrul ac61a a f6r sDbliniat prin izbrvi@ Lui Israel în ultima
plagă. Copiii au fost răscumpăraţi în generaţia Exodului de către leviţi (Num. 3:40-41), iar mai tirziu,
Ia vîrsta de o lună, prin plata a cinci sicii (Mum. 18:16; cf. 3:42-51). Jertfirea copilului întîi născut este
menţionată uneoiri, fiind adoptarea unui obiei caDdjr (2 lmp. 3:27; Et 2o:2a2qt Mi.a 6:7; cf. 1 fmp.
16:34), dar aceasta era o interpretare srEite a tdtdui din Exod. 22i29, indii nliud de parte bărbătească ai
animalelor curate erau jertfiţi (Num, 18:17-18; Deut. 12:6, 17), iar animalele cu defecte erau mîncate în
oraşe (Deut. 15:21-23), întîii nlsli d€ p.ie berbftesc! ai eimlelor Emte erau răscumpăraţi (Num. 18:15) -
un măgar putea fi răscumpărat cu un miel sau i se frîngea gîtul (Exod. 13:13; 34-20).
BlBuocliAIrE. r,Mendelsohr, s,sos156,19s9, p. 38-40; R. de Vaux, Ancient Israel2, 1965, p. 41-42,
442.445, 4aa-4a9: ids, 5tudi6 u oT .seri6ce 1964, p- 70.73; J, Htujlser, tn E. c.ef (€a.o),
IN'IRUPAR.E
Pcstschrift W. CaskeI, 1968, p. 162-183; M. Tsevat, TDOT2, P. r27-L27 .
II. lo Norl T€randt
Isus a fost întîiul născut (prototokos) al mamei Sale (Mat. 1:2sj Luc. 2:7) tj a€srd exrBie ne p€mite să
spuM (dd nu o in!@)tj cd Mdia a awt atJi cop4 mi d.ziu (cl.Mae6:3j TFRATII DoMNUTUD. Ca atare,
Isus a fost dus la Templu de Măria şi losif penFu a n of€rit lui DLl!:1l@u (rue 2:22.24); tnh. cît Luca
omite menţionarea unui preţ plătit pentru d*mp&4a copilului poat€ c! el a inbnlioMt e întîmplarea
aceea să fie privită ca dedicarea întîiului născut h slujba lui D@ezeu (c/ I sd. 1:lI, 22, 28). Isus este de
asemenea întîiul născut al Tktălui ceresc. El este întîiul născut din toată creaţia, nu în sensul că El
însuşi ar fi un lucru creat, ci dimpotrivă, in ssd cA in caliratd Sa de Fiu al lui Dlllrftzu a fost agentul
Lui în creaţie şi de aceea are autoritate supa tut@r lucruilof .@re* (col. 1:1s11. în mod similar, El este
întîiul născut din noua creaţie, prin faptul că este Cel dintîl înviat din morţi şi astfel 6re Domul bis4icii
(col. 1:18; Apoc. 1:5). ln felul acesta El este întîiul născut din întreaga familie de copii ai lui Dumnezeu
care sînt destinaţi să poarte .njpul lui (Roh. 3:29). S.tr pure. € in Er. 1:6, ude Fiul lui Dlm€reu prinefc
tnchiEr€ lns€rilor a tunci cînd vine în lume (nu se ştie exact dacă este avută ta vedere întruparea,
învierea sau a doua venire) si 6. b @u din ps. a927, in fift, poponn lu Dumnezeu, care se referă atît la
cei vii eît şi la ceî „morţi, poate fi descris ca întîiul născut care este înrolat în cer, întrucît împărtăşeşte
privilegiile Fiului (Eq, 12:231,
Ar8IIJOGRAllE. O.EissfeldtEBdinq.undZehntu im Alten Tistament, 1917; W, Michaelis, TDNT 6, p.
471-aa1: K H. Barrels, MDMA1, p. 667-670.
I,H,M.
Intruparx.
I. înţelesul cuvînlulul
Substantivul „întrupare" sau adjevticul „întrupat" nu sînt termeni biblici, dar echivalentul grec al
expresiei latine &t come (en sarki, „în came") este întâiul în cft.E afnE$ inportante din NI cu pnlire la
p€r soana şi lucrarea lui Isus Cristos. As tfel, cîntarea citată ln 1 Tin. 3:16 sple .: ,,!l a fcts arar in FuD
(came)", loan atribuie spiritului lui anticrist orice tăgăduire a faptului că Isus Cristos „a venit în trup
(came)" (1 loan 4:2; 2 loan 7). Pavel spune că Isus Cristos a făcut lucrarea de împăcare,,în trupul Său
de came" (Col. 1:22; cf. Efes. 2:15), şi prin faptul că a trimis pe Fiul Său „într-o fire (came)
asemănătoare cu a păcatului" Dumnezeu „a osîndit păcatul în firea pâmîntească (în carne)" [Rom. 8:3).
Petru vorbeşte despre faptu] că Isus Crisros a murit pentru noi „în trup (care)" Gdrtiladatjv:1P€t.3:I3:
4:1).]b3E ac6E texte confirmă din perspective diferite acelaşi adevăr: că tocmai prin venirea şi moartea
Sa „în trup (came)" Cristos a obţinut mîntuirea noastră. Teologia numeşte venirea Lui „întrupare", iar
moartea lui „ispăşire".
C€ înseamnă *„came" tin Fad. ldi Comile: „trup" „firea pamîntească") în aceste texte? în. Biblie acest
cuvînt (ebr. băsăr, Per, gr. jare) are în esenţa un înţeles fiziologic: „carnea" este materialul solid
699
InIrupaBA
care împreuna cu sîngele ţi oasele alcătuieşte organismul fizic al oamenilor saual animalelor (cf. Gen.
2:21; Luca 24:39; 1 Cor. 15:50). întrudt în gîndirea ebr. organele trupului erau asociate cu funcţiile
psihice, găsim că tnVT „came" ţtrupâ poate include atît aspectele psihologice cît si aspectele fizice ale
vieţii omului (cf. paralelismul dintre ^arae" şi „inima", Ps. 73:26, şi între „carne" ţi „suflet", Ps. 63:1).
Totuşi, cuvtatul are o semnificaţie mai mare decît doar cea antropologica. BibLiB privefc tuput l@meA
tuic € F u simbol teologic important ■ şi anume, un simbol al vieţii create si dependente pe care o au
oamenii ţi animalele, un fel de viaţă care este derivată de la Dumnezeu ţi care, spre deosebire de viaţa
lui Dumnezeu, necesita un organism fizic pentru a-ţi menţine activitatea caracteristică. Prin urmare
„carne" a devenit un termen generic pentru oameni sau animale (cf. Cea 6:12; 7:15, 21 ţ.urm.), priviţi
ca ţi creaturi ale lui Dumnezeu, a căror viaţă pe pănîînt durează numai un timp scurt, în care Dumnezeu
dă suflarea de viaţă din nările lor. Termenul ^carne" tn acest sens teologic nu este ceva ce omul posedă,
ci este ceva ce este omul. Caracteristica ei este slăbiciunea ţi fragilitatea de creatură (îs. 40:6) si în
această privinţă este în contrast cu „duhul" (spiritul), energia eternă ţi nepieritoare care este de la
Dumnezeu ţi care este Dumn*u (k, 31:3; ct 40:6.31).
Prin urmare, a spune că Isus Cristos a venit şi a murit „în trup (came)" înseamnă a spune că El a venit ;i
a murit In starea şi în condiţiile vierii fizice ţi psihice create: cu alte cuvinte, înseamnă câ acela care a
murit a fost om. Dar NT afirmă de asemenea că acela care a
muritafostdmetenutateşicontinuăsâfieDumneîeu. Prin urmare, formula care defineşte întruparea afirmă
că, într-un anume sens, Dumnezeu, fără sâ înceteze să fie Dumnezeu, a fost făcut om. Acesta este lucrul
pe care-1 afirmă loan în prologul la Evanghelia sa: „Cu-vîntul (agentul lui Dumnezeu în creaţie, care Ja
începuf, liEinte d€ cElE, nu r]mi ce ,!E cu Dm. nezeu", ci „era Dumnezeu", loau 1:1 -3), „s-a făcut trup
(@)" (I@n r:14).
II. Originea crezului
0 asemenea afirmaţie, examinată în mod abstract în contextul monoteismului VT, ar părea blasfemie
sau poate, lip6tu de s@ - ti de tapt, iudaimil @'gvator susţine că este aşa. S-ar părea să însemne că
Făcătorul divin a devenit una dintre propriile Sale creaturi, care este o contradicţie la prima vedere în
termeni teologici. De unde a venit convingerea care 1-a inspirat pe loan să facă o asamena afirmaţie
strante? cqs a nnsut cred Bisicii prihc ci tss di! Nazaret a fost Dumnezeu întrupat? Pe baza presupudn cl
el nu a fct Drjleiuit de @ ce a spus şi I făcut Isus, ci că s-a născut mai tîraiu, unii au încercat sâ-i
urmărească originea în speculaţiile evreilor cu privire la un Mesia suprauman pre-existent, sau în mituri
polîteiste despre zei răscumpărători, mituri caracteristice pentru religiile elenistice ale misterelor sau
cultelor gnostice. Dar tn prezent se recunoaşte în general că aceste încercări au eţuat: în parte pentru că
diferenţele dintre aceste speculaţii evreieşti ţi păgîne ţi cristologia NT s-au dovedit întotdeauna a fi
mult mai substanţiale şi mai adînc înrădăcinate decît asemănările de suprafaţă; tn parte pentru că s-a
arătat că o revendicare practică a divinităţii este indusă în Mjontare afl@lilor netdoielnie ale F€lsrei
istorice Isus, prezentată în Evangheliile sinoptice, şi că acceptarea acestei revendicări a fost
fundamentală pentru credinţa ţi închinarea bisericii primare din Palestina, aşa cum este ea prezentată în
primele capitole din Faptele (caracterul istoric al acestei lucrări este rareori contestat în prezent).
Singura explicaţie care satisface faptele este că impactul vieţii, lucrării, morţii ţi învierii lui Isus i- a
convins pe ucenicii Săi de dumnezeirea Sa personală încă înainte de înălţarea Sa. Desigur, tocmai
acesta este modul în care este prezentată problema tn Evanghelia a patra (vezi în special loan 20:28
ş.urm.). En armonie cu aceasta. Faptele Apostolilor ne spun că primii creştini s-au rugat lui Isus
adresîndui-se „Domnul" (7:59) încă înainte de Rusalii (1:21: „Domnul" care a ales apostoli este desigur
„Domnul Isus" din v. 21, cf. v. 3); tncepînd din ziua de Rusalii ei au botezat în Numele Lui (2:38; 8:16;
19:5); ei au invocat ţi şi-au pus credinţa în Numele Lui (adică, în El însuşi: 3:16; 9:14; 22:16; c/.
16:31); eiau proclamat că El este Cel care dă pocăinţă şi iertarea de păcate (5:31). Tbate acestea arată
că deşi la început dumnezeirea lui Isus nu a fost exprimată dar In cuvinte (ţi în Faptele Apostolilor nu
se dă nid un indiciu că a fost exprimată clar), ea a făcut parte din credinţa prin care au trăit şi s-au rugat
primii creştini, lex orandi lexcredendi Formularea teologică a crezului în întrupare a venit mai tiraiu,
dar crezul prcpriu zir - chiar dac! a tct a?dtur ireEnr - a disbt h ai*ricn hc! de la trepur.
III. Poziţia scriitorilor Noului Testament
Este important să observăm natura ţi limitele intereselor care au determinat gîndirea NT cu privire la
întrupare, în specia] în cazul lui Pavel, loan şi al autorului Epistolei către Evrei, care se ocupă mai pe
larg de acest subiect. Scriitorii NT nu remarcă şi nu abolrled niclidi pbblsEle mEfiz'ice lesaEri de
modalitatea întrupării ţi problemele psihologice despre starea întrupată, probleme care au ocupat un Ioc
atît de proeminent în discuţiile Cristologice începînd din secolul al 4-lea. Interesul lor pentru persoana
lui critt6 tru 6te filo&fic ?i speul.tv, cl relirio€ ii evanghelic. Ei vorbesc despre Cristos, nu ca o prob -
Ieni tlefizice, ci @ u llintuitor divin: ri tor e afirmă cu privire Ja persoana Lui este determinat de dorinţa
lor de a-L glorifica prin prezentarea lucrării Lui ţi prin justificarea poziţiei tui centrale în planul de
mîntuire al lui Dumnezeu. Ei nu încearcă niciodată să disece misterul persoanei Sale; pentru ei este
suficient sâ proclame întruparea ca pe o realitate, ca pe una dintr-o succesiune de lucrări măreţe prin
care Dumnezeu a realizat mîntuirea păcătoşilor. Singurul sens în care scriitorii NT au încercat vreodată
să explice întruparea este prim arătarea modului în care se LbdrEaz! ln pluul eeMal al lui Du]m*u per.
tru răscumpărarea omenirii (vezi, de ex.. Rom. 8-3; Filip, 2:6-11; Col. 1:13.22i I@n 1:181 1 I@d 1:1-
2:2: şi argumentul principal din Evrei, 1-2; 4:14-5:10; 7:1-10:18).
Caracterul exdusiv al acestui interes evanghelic aruncă lumină asupra faptului surprinzător că NT nu
face apel nicăieri la *naşterea din fecioară a lui Isus ca o mărturie pentru unirea dumnezeiru şi
aumanităpi în persoana Sa - un argument care a fost dezvoltat mult de teologia de mai tirziu. Această
tăcere nu trebuie să însemne că scriitorii NT erau tn necunoţ-tinţă cu privire la naşterea din fecioară,
aşa cum au

INTRUPATT
presupus unii. Tăcerea este explicată suficient prin faptul că interesul NT pentru Isus se concentrează în
altS direcţie* asupra relaţiei Sale cu planul deinîntuire al lui Dumnezeu. Dovada acestui fapt este dată
de modul în care este relatată istoria naşterii din fecioară de către Matei ţi Luca, cei doi evanghelist!
caie o relatează. Fiecare pune accentul, nu asupra constituţiei unice a Persoanei născută în acest mod
miraculos, d asupra faptului ca prin această naştere miraculoasă Dumnezeu a început să-Şi împlinească
intenţia Sa profeţită de mult de a cerceta ţi de a răscumpăra pe poporul S3u (cf. Mat. 1:21 ş.urm.; Luca
1:31 ş.urm., 68-75; 2:10 ş.urm., 29-32}. Singura semnificaţie pe care ei, sau oricare dintre scriitorii
NT) o văd în întrupare este semnificaţie soteriologică directă. Speculaţia lui Scot, popularizată de
Westcott, că întruparea a avut ca scop principal perfecţionarea creaţiei si numai ca scop secundar şi
incidental răscumpărarea pAcItgilor, nu s5s€tt€ delc sprijh in r{I
Scriitorii apostolici văd dai că atît dumnezeirea cit qi lmDiarea lui Iss sint ildarcntale Fnti! lucrarea Lui
de mîntuire. Ei consideră că tocmai pentru că Isus este Fiul lui Dumnezeu, tocmai de aceea trebuie să
considere revelaţia gînclirii şi inimii Tatălui în [sus ca o revelaţie perfectă şi finală (c/. Ioan 1:18; 14:7-
10; Ew. 1:1 I.m), i.. m6.tEa sa trebuie coBid€ht5 aovada ruDren! a dE36td lui Dhn€reu p€nlru picntogi
şi a doti4ei sal€ de a-i biF 6vlnb pe cr€diftiosi (4 loan 3:16r Ron, 5:5-10; &:32; 1 Ioan 4:8-10). M
înţeleg că Filiaţia divină a lui Isus este aceea cure garantează durata nesfîrşi tă, perfecţiunea ţi
eficacitatea nelimitată a serviciului Său de mare preot (Evr. 7:3,16,24-28). Ei sînt conştienţi că în
virtutea dumnezejiii Sale a putut înfrînge şi nimici p€ diavol, "c€l ce aE puierea m4ii' $i (* ia dnd pe
păcătoşi într-o stare de frică disperată (Evr. 2:14 ş.urm.; Apoc. 20:1 ş.urm.; cf. Marcu 3:27; Luca 10:17
ium,; Ioan 12:31 l.m,; 16:11), De alel@e4 ei înţeleg că a fost necesar ca Fiul lui Dumnezeu să „se facă
trup", deoarece numai în felul acesta a putut lua leul picatcului e 'onul at doilea prir €re DM. rem
tat@z! rm mn! (1 Cor, 15:21 e,lm., 47 {,m.i Ron. 5:1s19); nl@i tn ferd ac6ta a putut media între
Dumnezeu şi oameni (1 Tim. 2:5); numai aşa a putut muri pentru păcate, deoarece numai carnea poate
muri. (De fapt, ideea de „carne" (trup, fire pămîntească) este legată atît de strîns de moarte îneît NT nu
foloseţte termenul cu privire la umanitatea lui Cristos în starea de glorie ţi neputrezire: „zilele vieţii
Sale pămîntesti" Qit. „şalele cărnii Sale") înseamnă tinpul p€treut d€ crist6 pe pEEin! lini la ctue) Prin
Ulmrc d lEbui se re a$epta e NI si trateze ca erezie periculoasă cais ar distrugeEvan-ghelia ori@
t-:s:duire a faptului ca Iss crisrs a f6t cu rderdEt divin d cu a.leveEt man; ti d€ fart, NT face tocmai
aceasta. Singura tăgăduire cunoscută este cunoscută ca şi cristologie docerică (tradiţională, a-ceea a Iui
Cerinthus) care a tăgăduit realitatea „câmii" (trupului) lui Cristos (1 Ioan 4:2 ş.urm.) şi prin urmare a
contestat realitatea morţii Sale fizice [„sîn-gele", 1 Ioan S:6). Ioan demască această erezie în prinele
dola dinte Episrolele s.le * o cosidern o @re de l@rte iEpirsrs de airitul* lui anticlist o tăgăduire
mincinoasă a Tatălui ţi a Fiului (1 Ioan 2122.2si 4tl6t 5:5r2t 2 1@ 7, 9 f.1m). Se crEd. în general că
accentul pus de Evanghelia după Ioan pe ealitatea qFrienlei lui Iss ir e prive$€ lid-
tErile rj]]le (obc€.la lui 4:6; *t€, 4:7; 19:2ai lasinile, U:33 i.llm) de mnit s! atae cltar ia baE aceLiati ftri
doetie.
IV. Elemente ale doctrinei din Noul Testament Semnificaţia afirmaţiei din NT că „Isus Cristos a venit
în trup" poate fl schiţată în trei secţiuni.
a. Persoana întrupată
NT defin4{te lh dod urif6d i.c4tiE@ lui Iss tn termenii relaţiei Sale cu singurul Dumnezeu în con -
forDitat€ cu orceielod vT (crt 1 co!. 3:4, 6; 1Tid, 2:5; vezi îs. 43:10 ş.urm.; 44:6). Definiţia fundamen-
talt 6te .! ku 6te Fiul lui Dlfuze!. A.6t! identificare îşi are originea în ideile şi învăţătura lui Isus însuţi.
Sentimentul Său că este „Fiul" într-un sens unic care îl separă de restul oamenilor datează cel puţin de
cînd avea 13 ani (Luca 2:49) ţi acest lucrua fost confirmat de vocea Tatălui din cer îa botei: „Th eţti
Fiul Meu Preaiubit" (Marcu 1:11; cf. Mat. 3:17; Luca 3:22; agapetos, care apare în toate cele trei relasri
d6pe le@ divinl, 3E sd inplicit de ,sin8xfll pEi{bit'; Ezi de !m pilda din Mdcu 12:6i ct dvitrtele sidil@
Dstitedin cd cu eazia *Iinbarl ]a fali, Marcu9:7;Mat r7:s).L.jd@ra Sa, cind a I6t lnrelat .ub jursnint
dacă este, liut lui Dumnezeu" (o expresie care pe buzele marelui preot probabil că a Însemnat doar
„Mesia din sămînţa lui David), MaEu 9l Lka tu rpu ca ku a dai u r*ps aimativ dF a fo6t .le fatt o
Emdicare a dumnezeirii personale: ego eimi (Marcu 14:62; Luca 22:70 redă: „Ta zici (pe bună
dreptate) că ego eimi"). Cuvintele ego eimi, expresia emfatică ,JEu sînt", erau cuvinte pe care nici un
evreu nu îndrăznea să le rc$€as!, ddRe ele expriMu id€ntjic4a cu Dwzeu Cxod. 3:14), bus, .a tonvit lui
Mat! a folosit anterior aceste cuvinte în mod sugestiv (Mar-cu6:50; cf. 13:6; şic/,
serialungădeafirmaţiiegorirnt ai! Eurynelia dlpi lo€n: Im 4.26; 6:35; a:12; 10:Z 11; 11i25; 14:6: 1S:1;
13:5 i,lm,), do@ evident să arate cît se poate de clar câ filiaţia divină pe care o revendica era însăşi
dumnezeirea personală. T6ni p€ntu aceastn ,,blastenid' a fGt condmat Isus.
Refsirile lui I5s la 6ire ca $, ,F iul sint ficu€ întotdeauna în contexte care îl scot în relief ca fiind
apropiat de Dumnezeu într-un mod unic şi ca fiind farcriz€t de Dllrceu ln nod qic. A!€ne@ aiir' ffitii
slnt relativ putirc ln Ebngn€Ule sinoptie lMat t1:27 = LE 10:22: Marcu 13:32 = Mat 24:36; cf. Marcu
12:1-11), dar sfat multe în Evanghelia după Ioan, atît în cuvintele lui Isus însuşi cît ţi în comentariul
evanghelistului. Potrivit lui Ioan^ Isus este „singurul" Fiu al lui Dumnezeu (monogenes; 1: 14, 18;
3:16, 18). El există din eternitate {8:58; cf. 1:1 ş.urmO. El este într-o relaţie neschimbătoare de dnsste
perfeta, uitate $ c9nuiw cu ]!tAl (1: 18; a:16, 29: 10:3q 16:32), In $€Utate & !i! El nu are iniţiativă
independentă (S: 19); El trăieşte pentru a.L glorifie !€ lbt5l Slu (17:1, 4) prin laptur .: ftue rcia Tar{ui
Său (4:34; s:3O; a:28 ilm,). !l a v€nit în lume pentru că La „trimis" Tată] (42 de pasaje) şi I-a dat o
sarcina de împlinit acolo (4:34; 17-4; cf. 19:30). El a 6it h Nlmle ftt{uj seu 6:43) si pentru că tot ce a
spus şi a făcut a fost în concordanţă cu porunca Tatălui Său (7:16 ş.urm.; 8:26 ţ.urra.; 12:49 Fr@aI.!m.;
14:10), viaF sa 9.m,;9e p:nint a i6.:ftlat
701
Intrupaxx
perfect peTatăl Său (14:7 ş.urm.).Ond El spune că Taril 6t€ nai mre dftft Et (14:28; cf. lo:29) 6t€
evident c5 !l nu * r€fern k o inJerioniae mtiatl sau circumstanţială, d la faptul că subordonarea faţa de
voia şi iniţiativa tatălui este naturală şi necesară pentru El, Tatăl este mai mare decît EI deoarece în
relaţia cu Tatăl, este Sn natura Lui să acţioneze liber şi cu bu.wie ca Fi!. Dar .cab nu io$a$lA c! El
trebuie să fie mai prejos decît Tatăl în stima şi închinarea oamenilor. Dimpotrivă, căci Tatăl urmăreşte
gloria Fitui la fel de mdt .W Firn urnJretre glorja Tktâlui. Tatăl 1-a încredinţat Fiului cele două lucrări
Mjorc de a da dats 9i de a fae jId@t!, 'ra bli 6! citutea*l ?e Fiul ce9i ciBtec p€ Grrt" (s:21 ş.urm.).
Aceasta înseamnă că Tatăl îi conduce pe toţi 6enii @ s{ !ac! la fei c ii lbM (20:23) d s, recunoască pe
Fiul în aceiaşi termeni Ba care trebuie sâ-L recunoască pe Tatăl însuşi - anume: „Domnul meu si
Dumnezeul meu".
NT .onti& alt€ idei, sh6i.lim lelei! iie Filiatie divină, care proclamă de asemenea dumnezeirea lui IsE
dtn Nraret, Pute6 @nlicm hai ndte dinE€ acestea: (i) loan identifică Cuvfevtu! divin etern cu Fiul
personala! lui Dumnezeu Isus Cristcs (loan 1:1- 18; cf. 1 loan 1:1.3; AFc, 1t:13i rLocOS), (D
Pah{ rclb€fte dsprc Ftul € fiind rhipul find8ineo) lui Dumnezeu", atît în starea Sa după întrupare (2
Cor. 4:4) cît şî înainte de întrupare (Col. 1:15) şi în Filip 2:6 el spune că înainte de întrupare, Isus
Cristos a fost în „forma" (morphe) lui Dumnezeu: o expresie a cărei exegeză este controversată, dar pe
care J. B. Phillips o reda cu certitudine corect: „întotdeauna ... Dumnezeu prin natura Sa". în Evr. 1:3 ni
se spune că Fiul este „oglindirea slavei Lui ţi tn tipărirea Fiinţei Lui". Aceste afirmaţii, făcute în
contextul unui sistem de referinţă monoteist care exclude orice idee despre doi Dumnezei, sînt menite
să sugereze: (1) că Fiul este EI însuşi divin, iar din punct de vedere ontologic este una cu Tltsl; (2) ci
Fid htnchip€az! pertdt tot a 6te în Tatăl sau, că Fiului nu îi lipseşte nici un aspect sau component al
dumnezeirii sau a! caracterului pe care îl e D$1. (iii) Pa!€l Do.e apli@ la Domul IsE o petetie din lT cu
privire I. in\@e "Dotuuhl' (lahve), indicînd în felul acesta că îşi găseşte adevărata ftnDliniE In El (Ron.
10:13. .iEr djr loel 2:32j d. Filip 2:10 l.m. s @u din b. 45:23), De sde. ne, sriftonn Eplitolei ciEe Erei
citenzt ina€mut lui Moise către îngeri de a se închina lui Dumnezeu (Deut, 32:43, LXX) şi declaraţia
psalmistului: „Scau'n Tiu de dffin!, Dwezeule, 6t. rsnic' (ps, 45:6) € $ cuvinte bsrib de lhtEl cu refe.ie la
Fiul Siu (3u. 1:6, 3). A.eab @t5 cn mindoi {.iitorii cosidd! ca Ls 6te divin. (tv) Obieid Nr de aL numi
pe Isus „Domnul" - titlul dat zeilor în religia helenistâ (qf. 1 Cor. 8:S) şi folositîn mod invariabil în
LXX pentru a eda nlffle divin - sar pe!@ ce 6r. o atribuire a divinităţii.
b. Natura întrupării
Atunci cînd Cuvîhtul „S-a făcut trup" dumnezeirea Lui nu a fGr abandomt4 su r€dus!. su lirira.!. tar Et
nu a încetat să exercite funcţiile divine pe care le-a exercitat anterior. Ni se spune că El este Acela care
susţine creaţia în existenţa ordonata şi care dă viaţa şi o ssline (col, 1.17; Eu, 1:3i I€n tr4), id ac6re
{nncFl nu au f6i supen<late !l tinpul vteii Sate pămînres. ti. Cînd a venit tn lume EL „S-a dezbrăcat" de
glor'a exterisri (Pn. 2:7; I@n 17:5) , !i jn sd €ell ,,s.a Gcut saEc (2 cor &9), ds; c€asra nu inpliclt o
limitarc a pur€rilor r€le divin€, ata .h sugerează aşa-numitele teorii ale kenozei. NT sublntjazl faptul
c{ dwz€irea Fiului nu a fGr EdusA prin întrupare. Pavel spune că în omul Isus Cristos Jocuieşte
trupeşte toată plinătatea Dumneseirii" (Col. 2:9; cf. 1:19).
Prin urmare, întruparea Fiului lui Dumnezeu nu a fost o diminuare a dumnezeirii, ci o însuşire a umani-
tăţii. Nu înseamnă că Dumnezeu Fiul a venit să locuiască într-o fiinţă umană, aşa cum avea să facă măi
t&ziu Duhul. (Identificarea întrupării cu locuirea înţr-o Sinţâ umană este esenţa ereziei nestoriene.)
Dimpotrivă, înseamnă că Fiul însuşi a început să trăiască
0 tialn p€ d€plia @n!. El ;u S.a lmbrlcar dod tntr-un trup uman, luînd locul sufletului, aşa cum a
susţinut Apollinaris; El a luat atît un suflet de. om cît si un trup de om, adică, a intrat atît în experienţa
vietii umane psihice Cît şi a celei fizice. Umanitatea Luia fast completă; El a devenit „omul Cristos
bus" (1 "Hm. 2:5; cf. Gal, 4:4; Evr. 2:14, 17). Umanitatea Lui este permanentă. Deşi acum El este
înălţat în slavă, El „continuă să fie Dumnezeu ţi om în două naturi distincte, şi o singură persoană,
pentru totdeauna" (.Westmins-ter Shorter Catechism, Q,21;c/. Evr. 7:24).
c Starea întrupată
(i) A fost o stare de dependenţă şi supunere, deoarece lntrupar@ au a *niEbat rel.lia dinEe Fin şi Tatăl.
Ei au entinut si aili o pnntie nenrEeruptn, Fid spunînd şi facînd ceea ce I-a dat Tatăl să spună şi să facă,
fără să treacă vreodată dincolo de voia cunoscută a Tatălui (cf. prima ispită. Mat. 4:2ş.urm.). Necu-
noaşterea chiar de către El a timpului revenirii Sale (Marcu 13:32) nu trebuie explicată ca un
subterfugiu edificator (Toma d Aquinas) sau ca o dovadă că S-a dezbrăcat de cunoaşterea Sa divină în
vederea întrupării (teoriile kenozei), ci arată doar că nu a fost voia Tatălui ca El să cunoască lucrul
acela la momentul respectiv, în calitate de Fiu El nu a dorit şi nu a căutat să cunoască mai mult decît a
dorit Tatăl ca să cunoască.
(ii) A fost o stare de lipsă de păcat şi de trăire impecabilă, deoarece întruparea nu a schimbat natura şi
caracterul Fiului. Faptul ca întreaga Lui viaţă a fost fără păcat este afirmat de mai multe ori (2 Cor.
5:21;
1 Pet, 2:22j Er. 4:15; d, Mat, 3:14; U; r@ 8:46i I loan 2:1 ş.urm.). Faptul că El a fost scutit de con-
secinţa păcatului originar în Adam este evident din fapnrl cE Elnu a ftbuir sd n@la Etu Decae comise
de El însuşi (.cf. Evr. 7:26) şi de aceea a putut muri ca înlocuitor şi reprezentant, cel neprihănit luînd
lell elui nelegi'nr9i (c,2 cor, s:21; Rom. s:16q,um,; CEl. 3:13; I Dd. 3:13). F.ptut ce bAiH Lui a fdr
impecabilă şi c! Bl !u a purar prcttli realtn din faptul că El a rămas Fiul lui Dumnezeu {cf. loan 5:19,
30). Devierea de la voia Tatălui nu era posibilă pentru El înstărea întrupată, după cum nu a fost posibilă
nici înainte. Dumnezeirea Lui a fost garanţia că El avea să realizeze în trup neprihănire^ aceea care era
condiţia necesara pentru a muri ca „un miel fără cusur şi fără prihană" (1 Pet. 1:19).
(iU) A f6t o $.r d. igirire ti coafii.t notuL deoarece întruparea a fost o intrare adevărată în stările vieţii
morale ale omului. Deşi ca Dumnezeu nu era în firea Lui să cedeze în faţa ispitei, totuşi, ca om

702
a fost necesar să lupte împotriva ispitei ca să o poată birui. Divinitab Ldi nu ta lerir de Gpiia de a S€
ab3E de L rcia Ta6lui nici cl a@ si fi€ *utir de teNimea si frămîntarea pe care ispitirile repetate le
creează în sunet, ci a suarta! cd atui cind ave. si fie Geirit. El area si lupte Ei avea sa lnviigi, asa cm !
lEor in ispitirile de la începutul lucrării Sale mesianice (Mat. 4:1 s.lm,), Sgijrorul Epistolei c;r€ Ewi
subtjnjaz{ că în virtutea faptului că El însuşi a fost ispitit şi ştie dt de costisitoare este ascultarea, El
poate să înţeleagă şi să dea ajutor creştinilor ispitiri şi tulburaţi (Evr. 2:18; 4:14ş.urm,; 5:2, 7 ş.urm.).
'(*ISUS CRIS-TOS, VIAŢA ŞI ÎNVĂŢĂTURA LUI.)
BILBI0GRAF1E. J. Denney, Jesus and ihe Gospel, li>08; R T. Forsyth, The Person and Place of Jesus
m6t 1909; H. R. Mackinr6\ Th. DEtrine of th. Person afjesus Ckrist, 1912; A. E. J. Rawlinson, The Nov
Testament Doctrine of the Christ, 1926; L. Hodg-son,AndwasmadeMan, 1928;E. Brunner, TTie Media-
tor, !.T., 1934; D, M. BaiUG, cod was in ciru!, t94a; L. Berkhof, Systematic Theology4, 1949, p. 305-
330; G. C. Berkouwer, fte P.6or orchrs4 1954; X, Santr, QiuTch Dogmatici, I, 2, 19S6, p. 122-202; V,
Taylor, The Person ofChrist in New Testament Teacking, 1958; 0. Cullmann, The Christology of the
New Testament, E.1, 1960; W. parenba& J6s ■ CoA and Mon, E:t 1968; c, F, D, Mode, Tne or{tin o/
chdtoloat, r9zz.
J.I.P.
NTET,EPCIUNE.
I. In r&.htrd Testm.nr
La fel ca şi toate virtuţile intelectuale evr., înţelepciunea {în general hakmâ, deşi sînt folosite şi alte
cuvinte;deex.-.binâ, „înţelegere", [ov39:26;Pr. 23:4; f!0n4, ,p1@p€re", Ps. 136:s; retel, „prudenţă", Ps.
12:8; 23:9) este foarte practică, nu teoretică, în e-entA lnblep.imea 6te arta de . avq sw6, de a face un
plan corect pentru a obţine rezultatele dorite. lnleleFiuea ti are l{ul in inin5. cenhl deiziei mrale qi
ini€l(rule ti(d 1 imp, 3:9,12).
Cei care posedă depinderi tehnice sînt numiţi înţelepti: Be!ale€1. principalul nrfr€lugd d€ ta comn
hdnirii (Exod. 3r:3j "priepere,l; rEcebrn de idoli (îs. 40:20; Ier. 10:9); bocitorii de meserie (Ier. 9:17);
navigatorii sau cîrmacii (Eşec. 27:8-9). înţelepciunea practică poate avea şî un aspect sinistru, ca în
cazul datului vicl€n .l lui lonadab (2 sa, t3:3).
Resn ti lderii aveau n@oE speizl, de Drletep ciune. Lor le revenea responsabilitatea de a lua decizii
corecte în problemele politice ţi sociale. losua (Deut. 34:9), David (2 Sam. 14:20), :isolohon (t inp. 3:9,
l2i 4:29 +lm,l au primit inlele!.ime cr € 6e In stare să-şi îndeplinească îndatoririle oficiale. Regele
Mioic preis de Isaia (1r:2) a f6r ln26trat cu înţelepciune pentru a judeca imparţial. Cel care este
„Minunat Sfetnic" (9:6) confirmă că sfatul Său va duce la un succes uimitor, "vezi N. W. Porteous,
„Royal witdon in lviJdon in tsroel ond he Ancient New Easl
0 cateaorie 5peials de ba.bati (str fdei, d 2 Sam. 14:2) înţelepţi se pare ca s-a format în timpul
MoMrhiei. Pe rem@ lui leremia ci tsi aeau lool alături de profeţi si preoţi, ca o influenţă religioasă ţi
politică majoră. Misiunea lor era să formuleze planuri aplicabile, să dea sfaturi pentru o viaţă
încununată de
INTEI.EPCIUNE
succes [ier. 16:18). Cu privire la ideea că termenul „înţelepţii" nu descrie o categorie profesională ci
persne de o lrt€ligaF ietirl din .onrLr, 6eni a căror înţelepciune era căutată de concetăţenii lor, vezi R.
N. Whybray, ÎTie Intelectual Traditian in the Old TiStamcnt [1974). înţeleptul sau sfetnicul avea o rela -
ţie părinteasca cu aceia a căror bunăstare depindea de sfatul său: losif a fost un „tată" pentru faraon
(Gen. 4s:8): DeboF a fGt o ,rEnA tn lsEet,. (Jud, 5:7). \fezi P. A H. de Boer, „Tlie Counsellor" în
Wisdom in Brael ana in .he Anciut N@ E6t.
înţelepciunea, în sensul cel mai deplin al cuvîn-tului,aparţinenumailuiPumnezeu(Iovl2:13ş.urm.; îs.
31:2; Dan, 2:20-23). înţelepciunea Lui nu este numai o cunoaştere completă care cuprinde orice
dommiu ar rietii (Iov 10:4; 26:6i Pror s:2rj 15:3) d ".oNra de asnenE din irdepliri@ iEzistibitt a ceea ce
are în gînd" (J. Pedersen, israel: lts Life and [rrltu.q 1-2, p, 193). UniveE (pron 3:19 s.lm,: 3:22.31i Ie..
10:12) ti ond (lov 1oi3 iu;n.; !s. 104:24; Prov, 14:31; 22:2) sînt produse ale înţelepciunii creatoare.
Procesele naturale (îs. 28:23-29) şi istorice (îs. 31:2) sînt guvernate de înţelepciunea Lui, care include o
discriminare infailibilă între bine ţi rău ţi l]@ ete baz penFu rispl:ltnea dreaprS . elo. neprih,inili ti !€nd
Fd€p6a .Leaptt a c€lor rsi (ps. 1; 37; 73; Prov. 10:3; 11:4; 12:2, etej. 0 asemenea înţelepciune este
insondabilă (Iov 28:12- 21): Dumnezeu, în harul Său, trebuie să reveleze înţelepciunea dacl dte rcrba
@ orul sa o poatn Dncep€ O; 2s:23. 23). chia! ei trtel€pciuea denwts din catta{ne natu lele eu cea
obfinuin din experilnt5 6te u har, deoarece activitatea creatoare a lui Dumnezeu face podbili ac*std
lnFlepciw,
Inlelep.iu@lnFlepciw, bibrice 6te atit re,isic! cît şl practică. Avîndtf.şi originea în frica de Domnul (Iov
23:28; Ps. 111:10; Pr. 1:7; 9:10), ea se ramifică ţi afectează toate aspectele vieţii, aşa cum arată
comentariul extctriv aspre intelep.iune djn can€a provdb€lo. in ţelepciunea ia învăţături spicuite din
cunoaşterea căilo. lui Dllmeau d le aplica l. vi.b de to.r. zilele. Această combinaţie de învăţătură şi
ascultare (toată învSţăura trebuie să-ţi aibă originea în ascultare) Eponea2i ielepciuea la accentul
prof€ric ps !€ cunoaşterezf lui Dumnezeu(adică, dragoste cordială ţi a*dcrea de El) lui DMneze! (d: q.,
ose. 2:2o; 4:1, .6; 6:6i lei 4:22i 9:3, 6; g tn sp€jal prcx 9:10).
înţelepciunea păgînâ - deşi se poate să fie religioasă - nu este ancorată în Dumnezeul legămîntului şi,
prin urmare, este sortită eşeculoi, iar profeţii au arătat în repetate rinduri lucrul acesta (îs. 19:11 ţ.urm,;
Ezec. 28:2 ş.urm.; Ob. 8). Cînd secularismu], materialismul şi nesocotirea idealurilor legămîntului au
izgonit 6ica9i de Dm€zeu din inrelapciuea lui Ishet, intelepcisca a denit pia.ti. areish - la fet de
searbădă ca şi înţelepciunea păgînă, si a atras critica lui Isaia: „\^i de cei ce se socot singuri înţelepţi"
(s:2I; c_f 29:rai ler. r3:131.
O prcblen{ speial, Bre !€Mnincalea tielepciunii în Piov. 8:22s.urm. Iov 28 anticipează această
p€&nifGre p.ii prezentarea dt€leFciuij ca u nis rer iMndabil penh onl dar linplu p€nEu Dm nezeu. în
Prov. 1:20-33 înţelepciunea este comparată cu o femeie care strigă pe străzi ca oamenii să se întoarcă
de la cSile lor nebuneşti si să găsească învăţătuA si sigwnF ln e. (vai de asffia prcv. 3:1s-20),
P€soniiclrea contin!, in Plof, 3 9i atinge

703
InTelepcTune
punctul culminant în v. 22 ş.urm., unde înţelepciunea declara că este prima creaţie a lui Dumnezeu şi,
poate, un ajutor al Său la creaţie (8:30; cf. 3:19; termenul dificil "ămăn trebuie tradus „meşterul"; vezi
W. F. Albright în Wisdom in Israel and in. the Ancient Near East, p. 8). Scopul monologului
înţelepciunii despre însuşirile sale este ca sâ-i determine pe oameni să asculte sfaturile ei, aţa cum arată
8:32-36. Prin urmare, trebuie avută o deosebita atenţie în iticerpre-tarea acestui pasaj în lumina
concepţiei ipostazei, care afirmă că înţelepciunea este descrisă ca avînd O existenţă independentă.
Opoziţia caracteristica a evreilor faţa de specula ţie şi abstracţie i-a determinat pe poeţii lor să trateze
obiectele neînsufleţite sau ideile abstracte ca ţi cum ar avea personalitate. Vezi H. W. Robinson,
Jnspiration and Revelation in Old tista-ment, 1946, p. 260; H. Hinggnen, World and Wisdom, 1947. Cu
privire la influenţa personificării înţelepcisn aupd id€ii de l,oac ln EEngh€lia a PaEa, @i *LOGOS.
II. ln Nod lbltm€nt
în general înţelepciunea (sophia) din NT are aceeaşi natură puternic practică la fel ca şi în VT. Rareori
neutră (vezi totuşi „înţelepciunea egiptenilor", Fapt. 7:22), ea fie că este data de Dumnezeu, fie că se
împotriveşte lui Dumnezeu. Dacă este despărţită de revelaţia lui Dumnezeu este sărăcită ţi
neproductivă, în cel rtEi bu caz (1 Cd, 1:17; 2.4i 2 Cot. ltl2), ia în cel mai rău caz este nebunească sau
chiar demonică [1 Cor. 1:19 ş.urm.; Iac, 3:15 ş.urm.). înţelepciunea lunac! ete taate pe irtli$e ti
dp€rient5, flrl revelaţie şi de aceea ate limitări grave. Nerecunoaş-terea acestor limitări atrage
condamnarea biblică asupra tuturor (în spedal grecii) caic încearcă să abordeze cu mîndrie problemele
spirituale folosind înţelepciunea omenească.
Cel cu adevărat înţelepţi sînt cei cărora Dumnezeu lea dar tn aod nnGtiv !{elep.iwr solonon (Mat,
12r42i lua 11131), $r€fan CF.pr, 6:10), rar€l (2 tet. 3:1s), l6if (Fapt, 7.10). Und dintre 1ffiil€ pe c4 le-a
lăsat Cristos ucenicilor Săi a fost înţelepciunea de a spune lucrul potrivit în vremuri de persecuţie si
anchetă (Luca 21:15). O înţelepciune similară este necesară pentru înţelegerea profeţiilor şi a enigmelor
apocaliptice (Apoc. 13:18; 17:9). înţelepciunea este esenţială nu numai pentru liderii bisericii (Fapt.
6:3) ci ţi pentru toţi credincioşii, ca el să înţeleagă scopul lui Dumnezeu în lucrarea de răscumpărare
(Efes. 1:8-9) şi s{ loarl tr& Ee.hici deDul:tl@u (Col. 1:q lac. 1:5; 3:13-17) şi să se poarte cu
înţelepciune faţă de Brdirciosi (Col. 4:s). DopI cu Pa!€l ia tN€Ft pe ascultătorii săi în toată
înţelepciunea (Col. 1:28), tot aşa cei care Sînt suficient de maturi îneît să înţelas! a@ste lnleleFi@
spirit@li (1 Cor, 2:6.7) tlebuie g.i initrme pe altir p. ml€ €i (col, 3:16).
înţelepciunea lui Dumnezeu este demonstrată clar în pregătirea răscumpărării (Rom. 11:33), care este
manifestată în biserică (Efes. 3:10). înţelepciunea lui Dumnezeu este revelată In mod suprem „nu în
vreo doctrină esoterică ... adresată ... celor iniţiaţi într-un cult secret, d în acţiune, în acţiunea supremă a
lui Dumnezeu în Cristos pe Cruce" CN. W. Porteous, op. di., p. 258). Această înţelepciune, care în
trecut a fost ascunsă de minţile omeneşti, nu acceptă rivali filozofici sau practici. Cti^ mai bune
încercări ale omului de
a descHd problemele existenţei umane se dovedesc a fi o nebunie în lumina crucii.
Cristosul întrupat a crescut în înţelepciune (Luca 2:40, 52) ca ţi copil şi i-a uimit pe ascultătorii săi prin
lnlelepciI@tl sa ca om (Mat. 13:54; Mffi 6:2), Afirmaţiile Lui continuau înţelepciune (Mat. 12:42) şi
o .llm*d€ uicn a lui Drllt]Ile4 (Mat. 11:25 ş.urm.). De două ori El personifică înţelepciunea într-un od
c@Grd re d irt de PrcEb€: Mat. 11.!9 (Luca 7:35) şi Luca 11:49 (Mat. 23:34 ş.urm.). în ambele pasaje
Cristos ar putea face aluzie la Sine ca .înţelepciunea", deşi lucrul acesta nu este cert, fii special în
ultimul caz. (\fezi Arndt pentru interpretări sugerate.) Cristologia înţelepciunii expusă de Pavel (1 Cor.
1:24, 30) probabil că a fost influenţată atît de afirmaţiile lui Cristos, dt şi de faptul că apostolii au fost
conştienţi (pe baza învăţăturilor Iui Cristos redate în Matei) că Cristos a fost noua Tara, revelaţia com-
pletă a voii lui Dumnezeu, care înlocuieşte legea veche, întrudt poruncile şi înţelepdunea sînt legate în
Deut. 4:6 şi în special în gîndirea ebraică (deex. Edus. 24:23; Apocalipsa lui Baruh 3:37 ş.urm.), nu este
neaşteptat ca Pavel să-L considere pe Isus, noua Tbra, ca fiind înţelepdunea lui Dumnezeu. Faptul că
Pavel a văzut în Cristos împlinirea cuvintelor din Prov. 8:22 ş.urm. pare evident din Col. 1:15 ş.urm.,
care reflectă cu tărie descrierea înţelepdunii în VT.
cdefiia crltolo8i.{ d6pre lnlelelciue dpu să de Pavel este dinamică, aţa cum se vede din accen tul pus pe
activitatea lui Cristos în creaţie (Col, 1:15 I.lm.) si ln rdscdp!@ (1 cor 1:24, 30). ulritule versete afirmă
că prin răstignire Dumnezeu L- a făcut pe Isus înţelepdunea noastră, o înţelepciune care este apoi
definită ca induzînd neprihănirea, sfinţirea ţi răscumpărarea. în calitatea Lui de Domn junghiat, dar
proslăvit, al Bisericii, EI esîe preamărit pentru înţelepciunea Sa (Apoc. 5:12). în acest verset verbul „să
primească" implică recunoaşterea atributelor care fi aparţin deja lui Cristos; căci în El „sînt ascunse
toate oddne bFlepcisil' (Col, 2:3).
BIBUocR-llE, i, D, Davis, Paul and n4brinic Judaitn }94a, p. 147-r?6: E, Jaob ti R, Mehl li Wxabulary
of the Bible, ed. J. ■ J. von Allmen, 1958; M. Noth si D. W. Thomas (ed.o), Wisdom in Israel and in
tkeAndent Near East, 1955; H. Conzetaann, „Wisdom ir the NI', JDB' 197E !. 96960; J. !. C@-shaw
(ed.).Srudies in AncientlsraeliLe Wisdom, 1976; G. rcnRid, wldoa in rmel E.a, 1972; R.L wilkqr (ed.),
Aspects of Wisdom in Judaism and Early Chris-.idniry, 197s; J. ctuM et, al,, in NIDMTa 3, p 1023-
1o34. DAR
INVIERA. caa @i 6ur!rinz5t@ cadctsisthl . propovăduirii primilor creţtini o constituie accentul pe care
1-a pus pe înviere. Primii predicatori au fost siguri că Cristos a înviat şi au fost siguri că, în consecinţă,
credincioşii vor învia ţi ei la vremea potrivită. Lucrul acesta i-a separat de toţi ceilalţi învăţători din
lumea antică. Există învieri şi înalte părţi, dac nici una dintre ele nu este ca şi aceea a lui Cristos.
Acestea sînt în majoritate povesti mitologice legate de schimbarea anotimpurilor şi de miracolul anual
al primăverii. Evangheliile vorbesc despre cineva care a murit cu adevărat dar care a biruit moartea prin
înviere. Şi dacă este adevărat că învierea lui Cristos nu se aseamănă
704
lNvrER.E
cu nici un lucru din păginism, este de asemenea adeldEt cn atihrdima .redimjo€ilor fa{i de propria ld
înviere, corolarul învierii Domnului lor, este radical diferită de orice lucru din lumea păgînă. Chiar şi
cele mai alese curente de gtndire din vremea aceea se c@teriau ldn ddztddejde ln laF no4ii. Este clar cS
învierea este de cea mai mare importanţă pentru credinţa creştină.
Ideea creştină de înviere trebuie distinsa de ideile greceşti şi de cele iudaice. Grecii credeau că trupul
este o piedică în calea vieţii adevărate ţi eî aşteptau vremea cînd sufletul avea să Se eliberat de cătuşele
sale. Ei concepeau viaţa după moarte în termenii nemuririi sufletului, dar ei respingeau cu tărie orice
idei despre înviere (vezi batjocorirea propovăduirii lui Par€l h EaDt, 17:32). Ercil du fem ovirel d€
valorile trupului şi credeau că acestea nu aveau siTfie pierdute. De aceea ei aşteptau învierea trupului
Dar ei credeau câ avea să fie exact acelaşi trup (Apocalisa (ui Bartih 1:2). Creştinii credeau că trupul
avea să fie înviat, dar avea să fie transformat aşa încît să fie un vehicul adecvat pentru viaţa foarte
diferita din lumea viitoare (1 Cor. 15:42 ş.urm.). Prin urmare, ideea @riJ'.d e d*biti de roate elelalre.
I. lavlerc. tn rb.hlul T6td6t
fnVT exista prea puţine lucruri despre înviere. Aceasta nu lrsem! c, n! aistd ninic. Totusj, nu @p, m loc
proeminent. Oamenii din VT au fost oameni foarte practici, concentiîndu-se asupra sarcinii de a trăi
viaţa pre6t h slujba luj Dl:Ilma ii au awt pfta pulin timp pentru speculaţii cu. privire la viaţa viitoare. în
afa* de ac4b nu Eebuie se uitlR c, €i au t*it iGinre de lnvieres lui crisrc si toc@i ac6t €lercnt conf*, o
ba2i deEirei uffiri ei a! foldit idea <le înviere pentru a exprima speranţa naţională de renaştere a
naţiunii (de rar. Ezec. 37). Cea mai clară afirmaţie despre învierea individuala este fără îndoiala
aceeajiin Dan. 12:2: ..Mulţi din cei ce dorm tn ţarina pămîntuluise vor scula: unii pentru viaţa veşnică,
alţii pentru~ocar^ şi ruşine veşnică". Acest text prezintă dar o înviere atît a celor neprihăniţi dt şi a
celor răi şi întrevede de asemenea consecinţele eterne ale acţiunilor oamenilor. Există şi alte pasaje care
anticipează învierea, în special cîţiva dintre Psalmi (de eic. Ps. 16:10 ş.urm.; -49:14 s.urm.), înţelesul
adevărat al măreţei afirmaţii a lui Iov (Iov 19:25-27) este controversat, dar este dificil să credem că nu
este conţinută ideea de înviere. Uneori profeţii au exprimat de asemenea această idee (de ex. îs. 26:19).
Dar în general VT vorbeşte puţin despre înviere. Probabil că acest lucru se datorează faptului că o
oarecare doctrina despre înviere a fost întîlnită la popoare cum rfnt egiptenii şi babilonienii, tntr-o
vreme cînd sincretismul era un pericol grav," lucrul acesta i-a descurajat p€ mj sE * peute pE mult de
invie@,
în perioada dintre cele două Testamente, cînd pericolul nu era atît de iminent, ideea este mai proe-
ninenrl. Nu sa aj$ la u nMitor 6ns $ chid n1 vremea NT saducheii continuau să conteste că există o
înviere. Dar în vremea aceea majoritatea evreilor ecepi@ri deja o odeare id€ de twieE, De obiei ei
credeau că aceleaşi trupuri vor fi readuse la viaţă ca sA trliar, ta f.l ca d in tre.!r,
II. Irr4e!€. lul cdst6
En trei împrejurări Cristos a înviat oameni morţi (Sica lui lair, fiuTvaduvei dmWaîn'şi I5zarjrAcestea.
ffisî.
nu trebuie privite ca învieri, ci ca reanimări. Nu există nici un indiciu că oaroenn aceştia au făcut
altceva decît să se întoarcă Ia viaţa pe care o părăsiseră. Dar l ne suune explidt că Isus Cristos este
„pîrga (cel
pg
dinţii rod ai) celor adormiţi" (1 Cor, 15:20). Aceste minuni ni-L arată pe Cristos ca stăpîn asupra morţii.
Lucrul acesta reiese din faptul că El a profeţit că va hvi. a tr€ia zi dlpa r:stisniE cMaru 3:31j 9:31;
10:34, etc). Lucrul acesta este important. Ni-L arata p€ cristc e stspln d.plin pe 6itutie. insFna &
asemenea că învierea este de cea mai mare importanţă, deoarece implică veridicitatea Domnului nostru.
Eengh.lite e rpu d Lrc a f6t restiglit, cd a murit şi că a treia zi după aceea mormîntul în care fusese pus
a fost găsit got. Nişte îngeri le-au spus unor femei câ El a înviat dintre cei morţi. într-o perioada de
cîteva sap tămîni Isus S-a arătat urmaşilor Săi din cînd în cînd. Pavel enumera cîteva dintre aceste
arătări dar nu menţionează direct mormîntul goi şi unii cercetători sugerează că această dovada a lipsit
din tradiţia primară. La aceasta se poate răspunde pe bună dreptate cu afirmaţia că Pavel subînţelege că
mormuitul era 8ol. ce altce * lntelqe stufti clnd el lpue c, Isus „a fost îngropat şi a înviat a treia zi..." (1
Cor. rs:4)? MenForea etlr6.! a lnStoprtii nu ar a@ sens dacă el nu sar gîndi la mormîntul gol. Lucrul
acesta este menţionat în toate cele patru Evanghelii. Trebuie să fie acceptat ca făcînd parte din tradiţia
creştină autentică . Unii a u suge rat că ucenicii s-au dus la un mormînt greşit, unde un rlnăr îmbrăcat în
alb a spus: „Nu este aici", adică: „El este în alt mormînt". Dar în primul rind aceasta este pură
speculaţie şi, în al aoe rlnl ridi.l tot f€ld de inEebili Este im. posibil să susţină cineva că mormăitul
adevărat a fost uitat cu desăvîişire de toţi, prieteni şi duşmani deopotrivă. Cînd prima predică a pus un
accent atît de mare pe înviere, putem fi siguri câ autorităţile nu ar fi precupeţit nici un efort în
încercarea de a găsi trupul.
Dar dacă mormîntul a fost gol se pare că exista numai trei posibilităţi: prietenii lui Isus au luat trupul,
duşmanii Lui au luat trupul, sau Isus a înviat. Prima ipotez! 6t€ aEm de gra de slinut. 1r!te dowile ne
arată că ucenicii nici nu se gîndeau la înviere şi că erau oameni fără speranţă în seara zilei de Vinerea
Patimilor. Ei erau oameni deziluzionaţi, învinşi, care se ascundeau de frica iudeilor. In plus, Matei ne
spune câ a fost pusă o strajă la mormînt, aşa încît ei nu ar fi putut fura trupul chiar dacă ar fi vrut. Dar
lucrul care face şi mai improbabilă această teorie este faptul că ei au sulerit peneu plopovidlireh vi&i
ala cb ni s spue lnlaptele A!€toliloi Unn su f6r puti ln iEhis@ itr lacov a fdt qeubt Oahenii nu suJed
asemenea pedepse pentru a susţine ceva ce ştiu că este o minciună. Trebuie să ţinem cont de asemenea
că, atunci cînd secta creştină a devenit suficient de supărătoare încît să genereze o persecuţie din partea
autorităţilor, marii preoţi ar fi fost ga ta să plătească pentru infolmfii cu pnvire la tutu] hprlui, ii €zll lui
luda 6t€ suficiet @ s! re aEie ci u rrd5b! 3-ar fi putut găsi printre ei. Dacă luăm în considerare toate
aspectele, 6te lhpGibil s: sus,tirem c, usjcii au tuEr trupul lui Cristos.
Este La fel d€ dificil 3s ssrhen c5 dNr:6ii Lui au l€t dpi. De ce se faci €i lrcnn acota? Nu pare s! eritte
nici u modv r@idc, A fac. l.$.ul aeta u ised.a ramilncepele. rnsphdirii zvomrilof
705

In\,'Ter.e
despre învierea pe care dovezile ne arată că au încer€t cu atih ttri€ !€ seE prcviaA. h plus' sarda de la
monnînt ar fi fost un obstacol la fel de mare pentm ei, ca ţi pentru prietenii Domnului, Dar obiecţia cea
mai decisivă este faptul că nu au putut aiâta trupul mort aMd chd a inc€put renFu p.iM daie !rcpoid-
duirea. Petru şi tovarăşii săi au pus un accent mare pe învierea Domnului lor. Este clar că aceasta le-a
captivat imaginaţia, însituaţia aceasta, dacă duşmanii lor ar fi arătat trupul mort al lui Isus. Biserica
creştină s-ar fi mistuit într^"un'val de rîsete. Tăcerea iudeilor este la fel de semnificativă ca şi
propovăduirea creşitinilor. Faptul că duşmanii lui Isus nu au putut arăta trupul Iui mort este o dovadă
convingătoare că intr-adevar tiu aii purul ga~b iâcf!
Intrucît pate imposibil să susţinem că prietenii sau duşmanii au furat trupul şi întnidt mormîntul a fost
gol, se paie că nu ne rfimîne decît ipoteza învierii, învierea este confirmată şi de arătările de după învie-
re. Deşi sînt menţionate zece arătări diferite în cele cinci relatări (în cele patru Evanghelii şi în 1 Cor.
15). Aceste relatări nu sînt uşor de armonizat [deşi lucrul acesta nu este imposibil, cum s-a susţinut
adesea; încercarea făcută în Scofield Reference Bible, de exemplu, se poate să nu fie cea corectă, dar
arată că armonizarea este posibilă). Dificultăţile nu fac decît sl tmte cl Flatlrile rht indelendenr.. Nr 6te
o repetare stereotipă a unei versiuni ofidMe.lar în ce priveşte faptele importante, relatările sînt de
acord. Uneori unul sau doi L-au văzut pe Domnul, uneori un număr mai mare, cum a fost grupul celor
unsprezece apostoli, o dată a fost văzut de vreo 500 de ucenici. în numărul acesta suit induşi bărbaţi şi
femei. Majoritatea arătărilor au fost la credincioşi, dar se poate ca lacov să nu fi crezut pînă cînd i S- a
arătat Domnul. De@bit de ihFrtet 6te €zd lui Parel. El N a fcr un om credul, ci a fost un om educat care
era deosebit de ostil faţă de creştini. Şi ei afirmă cu tărie că L-a vlzur pe IsE dupr e a 'lviar din rcrt! De
fapr, el . fost atît de convins de acest Eucru înrît şi-a bazat tot iestul vieţii pe această certitudine. Canon
Kennett prezintă aeastă idee convingător. El spune că Pavel a rGt snredit la rui putjr de 5 ani dup6 bvift
si spune că „în cei cîţiva ani scurşi de la răstignirea lui Isus, dovezile cu privire la învierea lui Isus au
fost @sjdeht€ attolut de Gontazis de c,rrc e! putin un om edEt' (ra.€rpr€.er 5,190&9, p, 267).
Nu ar trebui să trecem cu vederea nici transformarea ucenicilor în urma învierii. Aşa cum am remar-
căfăMgrjoiJiuirma răstipiiriiei s-au simţit înfrînti si descurajaţi, dat la scurtă vreme după aceea au fost
t^ata să mrarfS la închisoare si chiar să moară de dragul lui tsus.Jle ce s-a petrecut această schimbare?
Oamenii nu îşi asumă asemenea riscuri decît dacă sînt foarte siguri de ei înşişi. Probabil că ar trebui să
adăugăm că certitudinea lor este reflectată în închinarea lor. Ei erau evrei şi evreii se ţin cu tenacitate de
obiceiurile lor religioase. Cu. toate acestea, aceşti oameni în loc de Sabat au ţinut ziua Domnului, o
amintire săptămînalâ a învierii. în ziua aceea ei celebrau Cina Domnului (sfînta împărtăşanie), care era
o comenonre a sqi Cristos rort' dar ,i o onenorare fericits a bineullnrrrilor dar€ de Dotud viu si rithftitor.
Ceulalt ad ed al lor, botezut. e€viu osiadu-cere aminte a faptului că şi credincioşii erau îngropaţi cu
CristcSs şi înviaţi împreună cu El (Col. 2:12). învieEa a .la! €min€fE la iot ce fdceau €i.
Uneori se afirmă că în realitate Cristos nu a murit ci doar a leşinat. Că după aceea Şi-a revenit în ră-
coarea din mormînt. Se ridică tot felul de întrebări. Cm a iEit .tin mftdnt? Ce S-a trddpldt d El? De ce
nu mai auzim despre El? Cttid a murit? întrebările se înmulţesc şi nu le sînt date răspunsuri. Unu au
@ut cn ucnicii au f@r vicri@le Mor halkiEtii. Dar arătările după înviere nu pot fi explicate în felul
acesta. Halucinaţiile vin la cei care, într-un anume ssrS le dole - da la @ici nu e*ist! doEi h sensul
acesta. O dată ce au început, halucinaţiile au tendinţa să continue, în timp ce arătările după înviere au
încetat brusc. Halucinaţiile sînt fenomene individuale, dar în cazul arătărilor, vreo 500 de oameni L-au
vdzut siNltn F DoMul. Nu & 's se bteuin miracolul pe plan fizic cu un miracol pe plan spiritual, aşa
cum ne-ar impune această teorie.
Mulţi teologi din vremea noastră neagă posibilitatea unei învieri fizice. Ei şi-ar putea exprima crezul
spunînd ci „oasele lui [sus se odihnesc în pâmîntul Palestinei". Ar putea spune că Isus a înviat în
kerygma; ucenicii au ajuns să înţeleagă că el a supravieţuit prin moarte şi că, în consecinţă pot
propovădui că El este viu. Sau aceşti teologi ar putea explica schimbarea prin ceva ce s-a petrecut în
lăuntrul ucenicilor. Aceşti oameni L-au cunoscut, pe Isus trăind în adevărată libertate şi acum, ei înşişi
au avut aceeaşi experienţă. Aceasta înseamnă că ei au ajuns să înţeleagă că Isus nu a fost mort, ci că era
o influenţă vie. Există două dificultăţi majore în calea tuturor teoriilor de felul acesta. Prima dificultate
este că izvoarele scrise nu spun nimic de felul acesta. Scrierile afirmă cît se poate de cla! d &s a nEit, a
I6t lngrcpat 9t apoi a lnvi3r. A .tou .tlicullate et€ de ordin Foral, N! b.aF îndoială că ucenicii au crezut
că Isus a înviat. Tocmai lucrul acesta i-a impulsionat şl a constituit tema pro-povâduirii lor. Dacă Isus a
fost de fapt mort, atunci Dumnezeu Şi-a clădit Biserica pe o înşelăciune - o concluzie de neconceput, în
plus, asemenea teorii ignoră mormîntul gol. Acesta este o realitate neschimbătoare. Poate că merită
observat că aceste teorii sînt relativ recente (deşi ocazional au existat preceddte, cI 2 Tin, 2:17 t,llm).
Ee N lac !€rie di! creştinismul istoric şi dacă ar fi corecte ar însemna cS aproape toţi creştinii au fost
induşi în eroare în toate vremurile cu privire la o doctrina majoră a credinţei.
DI. lrleE crttntoollor
Nu numai că Isus a înviat, dar într-o zi toţi oamenii vor h!ia, Isu . ombrtut *pticismrn sad@lEod ln
privinţa aceasta şi a folosit un argument interesant din Sdiptua CMar, 22:3r.32). loeiria qeElA a NT 6e
că învierea lui Cristos atrage după sine învierea credincioşilor. !sus a spus; „Eu sînt învierea şi viaţa;
cine crede'rrfMine, chiar dacă ar fi murit, va trăi'' Gcan 11:25). El a vorbit de cîteva ori despre învierea
credinciofjror h zt@ de .poi (Icn 6394q 44 s4). s6du-cheii s-au supărat pentru că apostolii „vesteau în
Isus lnvies dh noni," (!apt. 4:2), ?aEl ne 6p6e ci „dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi
frivierea morţilor. Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşaj toţi vor învia în Cristos" (ICor, 15:21 ş.urm.;
c/ 1 Ies. 4:14). Petruspune de asemenea: „Dumnezeu ... re.a nA$t din no( prin hvia€ lqi IsE crislo€ dh
no4i la o ddejde vid G Per. 1:3), Este foart€, dd
706
lNvtERB

că scriitorii NT nu s-au gîndit la învierea lui Cristos ca un fenomen izolat. A fost un act divin măreţ, tui
act care are multe consecinţe pentru oameni. Deoarece Dumnezeu L-a înviat pe Cristos, El a pus
pecetea Sa pe lucrarea de ispăşire realizată pe cruce. El a demonstrat puterea Sa divină în faţa păcatului
ţi a morţii şi, în acelaşi timp, voia Sa de a-i mîntui pe oameni. Prin urmare, învierea credincioşilor
decurge din învierea Mântuitorului lor. Atît de caracteristică este învierea q€dirciotilor tnd\ LeE a puNt
brbi d@re ei sDu. nînd că „fiii lui Dumnezeu sînt fiii învierii" (Luca 20:36).
Aceasta nu înseamnă c3 toţi vor învia pentru feri-cire^Jsus vorbeşte despre „învierea pentru viaţă" dar
dS „înviere spre judecată" Qoan 5:29). învăţă-
L
^ ţ
tura clară a NT este ca toţi vor mvia, dar cei care L-au respins pe Cristos vor~3escoperi că învierea este
un lucru foarte grav pentru ei. Pentru credincioşiînvierea este asociată cu faptul că DQmnuliSansformB
situaţia. in lumina 1 uaării Sale de răscumpărare ei privesc învierea cu calm şi bucune.
Scriptura vorbeşte puţin despre natura învierii trupului. Pavel vorbeşte despre un „trup duhovnicesc" (1
Cor. 15:44), o expresie care pare să însemne un trup care satisface nevoie spiritului. EI face diferenţă
între acesta şi „trupul fizic" pe care îl avem în prezent ţi putem deduce că un „trup" care satisface
nevoile spiritului este diferit En unele privinţe de cel pe care-1 avem în prezent. Trupul spiritual are ca
si calităţi neputrazirea, gloria şi puterea fi Cor. 15:42 ţ.urm,). Domnul nostru ne-a învăţat ca după
înviere nu va exista casatone a, pnn urmane, nici funcţii sexuale OMărcu113:251.
Probabil că ne ajută dacă ne gîndim la trupul înviat al lui Cristos, deoarece loan ne spune că „vom fi ca
El" (1 loan 3:2} iar Pave! spune că „trupul stării noastre Emerite" va fi „asemenea trupului slavei Sale"
(Filip. 3:21), Se pare că trupul jnyiat al Domnului a fost întrucîtva asemănător cu trupul natural iar în
alte privinţe a tost diferit. Asţfej^în unde ocazii a fost recunoscut imediat (Mat. 2&9T7oan 20:19
ş.urm.), dar în alte ocazii nu a tost recunoscut imediaţTîn special călătona spre Kmaus, Luca 24:16; c/
loan'21). El a apărut brusc în mijlocul ucenicilor, care erau
adunaţi cu uşile zăvorite (Ioan 20:19), şi a dispărut dinTaia celor QQi care mergeau spre Emaus (Luca
£4:31). El a vorbit despre „carne şi oase" (Le. 74:3 deşi nu putem susţine că mîncarea fizică este o
necesitate în viaţa după moarte (cf. 1 Cor. 6:13). S-ar părea că Domnul înviat Sa putur confm rinilj,ilor'
ac. tei vieţi fizice daca a vrut şi aceasta ar putea indica faptul că atunci cînd vom învia vom avea a
putere similară.
IV. implicaţiile doctrinare ale învierii
Semnificaţia Cristologică a învierii este considerabilă. Faptul că Isus a profeţit că va învia din morţi a
treia zi are implicaţii importante pentru Persoana Lui, Cel care a putut face acest lucru este mai mare
decît fiii oamenilor. Pavel consideră că învierea [ui Cristos are o importanţă fundamentală. „Dacă n-a
înviat Cristos, atunci propovâduirea noastră este zadarnică ţi zadarnică este ţi credinţa voastră.... Daca
n-a înviat Cristos, credinţa voastră este zadarnica, voi sînteţi încă In păcateievoastre"(lCor. 15:14,17).
Ideea este că, de fapt, creştinismul este o Evanghelie, este o veste bună despre Dumnweu care L-a
trimis pe Fiul Său ca să fie Mîntuitorul nostru. Dar daca Cristos nu a înviat cu adevărat, nu avem nici o
garanţie că mîntuirea noastră a fost realizată. Realitatea învierii lui Cristos are deci o semnificaţie
profundă. învierea credincioşilor este de asemenea importantă. Concepţia Iui Pavel este că dacă morţii
jiu învie, atunci putem adopta mott{>u] „Să nuncăm si să bem, căci mîine vom muri" O Cor. 15:32).
învierea le dă credincioşilor o perspectivi şi le dă profunzime în trăire,
învierea lui Cristos este asociată cu mînruirea noastră, conform afînnaţiei lui Pavel care spune ca „Isus
Domnul nostru ... a fost dat (morţii) din pricina fărădelegilor noastre, ţi a înviat din pricina că am fost
socotiţi neprihăniţi" (Rom- 4:25; cf 8:33 ş.urm.). Nu este necesar să discutăm aici semnificaţia exactă a
folosirii celor două expresii „din pricină". Aceasta este menirea comentariilor. Noi ne mulţumim să
observăm că învierea Iui Cristos este legată de actul central prin care smtem mîn tui ţi. Mtntuirea nu
este ceva ce are loc separat de înviere.
Du ffihifiola 'nvjern nu * oprerre alci.p.vel vorbeşte despre dorinţa lui de a-L cunoaşte pe Cristos „si
puterea învierii Lui" (Rup 3:10) şi Ei îndeamnă pe coloseni:, J)acă deci aţi înviat împreună cu Cristos,
să umblaţi după lucrurile de sus..." (Col 3:1). El ie-a reamintit deja că au fost îngropaţi cu Cristos prin
botez şi că tot ptin botez au fost înviaţi împreună cu El (Col.2:12). Cu alte cuvinte, apostolul vede că în
cei care sEnt ai lui Cristos lucrează aceeaşi putere care L-a adus pe Cristos la viaţă din morţi, învierea
continuă.
BI3IIOCnAFIE. W Miig€E The Reaaao, of our Lord2. 1883; J, Orr, The Resurrection of Jesus, 1909;
E. J. Sparrow-Simpson, The Resurrection and Modem Thcughl, 1911; P. Gamder-Smith, TheNasra-
tives of the Resutrecdon, 1926; K. Barth, TTieteurrec-tionoftheDead, E.T. 1933; A. M. Ramsey,
ThsResur-rectionofChrist,1946;G.VosmPTR27,1929ip.l-35, 193-226; N. Clark, Interpretîng che
Resurrection, 1967; W. Marxsen, The Resurrection ofjesus ofNaza-ret/t, 1970; L. Coenen, C, Brown £n
NIDNTT 3, p. 257-309. L.M.
707
JERTIE iI DARURI
JERTFE FI DARURI.
I. h v.chlul Tatament a. Termenii
VT nu are un cuvînt general pentru .jertfă", cu excepţia cuvînrului rar folosit qorbân, „ceva ce este adus
aproape" (qrb), cuvînt care este practic limitat la scrierile îevitice. (Acest termen este redat „Corban" în
sitrslrd p6.j dii Nl sde .pare, Mdu 7:11-) ttmenul 'iâeTi serveşte de asemenea acest scop în legi, dar se
discută dacă nu cumva acest termen ar trebui limiat la ,a!de.il€ de rot a eO (vezi ld 24:91. c€re lalte
cuvinte folosite frecvent descriu diferite categorii particulare de jertfe şi sînt derivate de la modul de
jertfire: 2ebah (jertfă), „ceea ce este junghiat" (zăbah) ţi '6lă [ardere de tot), „ceea ce se ridică în sus",
sau sînt derivate de la scopul lor: "ăiăm (jertfă pentru vină), „pentru vină" ("ăSăm) ţi hatuî'ţ (jertfă
pentru păcat), „pentru păcat" (hattă'ţ). Jertfele se pot caracteriza după modul în care este consumată
victima, fie că este arsă complet (\SI4 Lev, 1), fie câ este iriSncată împreuna de preoţi ţi închinători
(zebah, Lev. 3), fie câ este mîncată numai de preoţi (hatttiţ şi >ă!Sm, Lev. 4-s), cu piivir€ l. distiffiia
dinft 'âtă şi zeboh, vdi D€ur. 12:27 (conp6ri d l€r. 7:21, unde ,siptofetul sugerează ironic o ştergere a
distincţiei).
Termenul qorbăn includea de asemenea toate jertIel€ .aE nu ahu slns€, ,darune", jerdele dh e reale
{minhă, Lev. 2), primele roade (re'Sîţ, bifcfcdrfm), sopul din 16 Nie4 aluan! de la sIr5bt@ snpta
tnînilor, şi zeduielile.
b. T@tii cu p,finz h ori9ind jedfdar Jertfele nu au fost limitate numai la Israel, între poJ€rtfeleDoarele
r!anC@ a!(. Jtud, 16:23; 1 san. 6:4i 2 Inp. 3:27; S: 17), şi multe paralele de la popoarele încon jurătoare
au fost aduse ca explicaţii pentru jertfele isrclit€, w..! R. Smith („Sacrifice", EBr5, 21, 1336, p. 132-
138; The Religion of the Semites, 1889) a recofftitujr u ,,seNf iPot€ric, pleind de la mbn nomazi pre-
islamid, pentru care mîncarea de jertfă a fost cea mai veche formă de jertfă, iar ideea dominantă era
aceea de comuniune între închinători si zeitate. Miqc.E pan. babiloniani (H, wincu€r, ,4 Je!gi6, nKpt,ad
din c6 r90o) a pnvit 16 civitia,Ll€ Mi awre aL M6opohi€i ti la riiu"luil€ cmplere de jertfe de ispăşire
care erau practicate acolo.
R, D1eud a pEfdat s cadru caMit t a grsi! pahlele mi tldi ln tarel€ de jdfi din cartasita (Le sacrifice en
Israel et chex Ies Phinkiens, 1914; Les originescanane'ennesdu sacrificeisra&ite, 1921)şimai apoi ln
rextele de la Ra slE]m (L6 d&owqr6 d. Ras Shamra ec l'Anăen Testament, 1937). Aid materialele di!
ugdirul .niic (aa. 14oo in.G) a! indicai ritualuri complexe de jertfe care poartă nume similare cu cele
din VT. Astfel, frp era arderea de tot, dbh, jertfa junghiată pentru a fi mîncată, i!m indica probabil o
jertfă de ispăşire, iar arm, echivalentul termenului eb., _drm. (A€te iddtificsri ru au fost ficlt€ de
Dussaud.) Şcoala mitului şt a ritualului (S. H. Hooke, The Origini ofEarly Semitic Ritual, 1938; I.
Engnell, studid ir Diu. {in8rrlip in rhe Ancien. Nur l^6r, 1943) a! ps a.eniul pe a.5t cad™ sedentar 9i au
a@rd.i o ponade narc in ol]t rcldui substiiigio.ar al regelui care suferă.
Acest argument nu a fost convingător pentru A. Alt, care afirmase anterior {Der Gott der vater, 1929, şi
mai recent in Essays an OT Hmory and Religion, 1966, p. 1-77} că adevăratele antecedente ale cre -
dintei iselit€ tebuje cAutate mi dqEbe h Pabid hii nomazi, care au practicat o forma de religie cent6t tn
juul Edui ondlcatrului cladlui (,pM nezeul lui Avraam", „Dumnezeul lui lsaac", „Dumn€4ul Lli la@v).
v Maag cp€! Hine rsraels" Schweizerische Theologische Umschau 28, 1958, p. 2-23) a ds td@ rcasra
mi dep@t i a obffit caracterul dominant al metaforei păstorului în descrierile lui Dumnezeu şi, plecîhd
de la cadrul culturii păstorilor migrând din stepele asiatice, a sugerat că jertfa adusă de ei era o masă de
pârtăşie la care zeul prelua responsabilitatea sîngelui vărsat, care altfel ar fi cerut răzbunare (cf. A. E.
Jensen, „Ober das Toten als kulturgeschichtliche Erscheinung", Paideuma 4, 1950, p. 23 3Ar H.
BallmN, "NYhM, die R?chd Mclfa i6id.. D. 191-230). Relrsia bEelita, aia M arart In vf, 6te u siffietisn
h cre jenra zeUah nomadă există alături de jertfele - daruri de tip '6lâ, care vin de la @5d$ s€d4di (v.
Maag, VT 6, 1956, p. 10-18).
O asemenea concepţie găseşte un loc arît pentru aspectul sedentar cît şi penau cel nomad, dar devine
subistivd atuci did i6te apli€ti la mladuile sp€ cifice din VT. VT descrie Israelul incipient mai puţin ca
un lopor rcmad i tmi mult e u popor in pJc de .sedentarizare. Patriarhii aveau deja vite mari şi practicau
agricultura si.este posibil ca o paralelă mai apbpiare .u jedele Mei6,ti st fie g&it l. tribui cum sînt tribul
african Nuer, ale cărui jertfe, descrise de E. €rs.PntdD.d (N,r Rel8ion, 19s6) itrlud jertfirea unui taur ca
substituţie pentru păcat. Şcoala Wellhausen, care a urmărit evoluţia de la mesele sărbătoreşti de jertfă
din vremuri mai vechi pînă la jertfele pentru păcat şi jertfele pentru vină numai în perioada post-exilicâ
(J. Wellhausen, Prolegomena to the History of Israel, 1885; W. R. Smith, wp. cir. a considerat că
asocierea jertfei cu păcatul este un element de dată recentă. Dar acest lucru nu este prcbabil (!ei lu@s
autorului Penituce ond So cnfe in Eat kroel, 1963), a,a cs E arita $hila istorica de mai jos.
C Dezvoltarea !n curjul istoriei 1. Perioada patriarhală. Este semnificativ faptul că primele jertfe
menţionate în Gen. nu au fost mese rfbăMm, ci jertfe; daruri aduse de Cain şi Abel(minh4 Gen. 4:3-4)
şi arderea de tot adusă de Noe ('<SId, Gen, a:20i aci a€n prima referire la u aftar). Albrcle patriarhale
sînt descrise adesea (de or., Gen, 12:6-8), dar din Der€ncire lipsd deraliile cu pnvire la tipd jertfei.
Maag consideră că zebah era o masă comuna de părtăşie, dar T. C. Vriezen (An Qutline of Oid
Testament Theotogy, 1958, p. 26) consideră câ 'âlă era jertfa tipică. Gen. 22 dă oarecare sprijin celei de-
a dou poziFi, Isac $ie.5Ammare obiceiul si ad!c! jertfe '6lă şi că victima cea mai probabilă era un miel
(v, 7). Mesele de jertfă, însă, servesc pentru pecetluirea legămintelor (Gen. 31:54, prima folosire a ter-
memiMzeţafi), dar nu toate legămintele sînt de acest iir. Cen. 15:911 6t€ int€Drebt cel nai bine ca u
ritul de DurifeE Ia fel d si cel djn texbl hitk @dN de O. Masson (RHB 137,'1950, p. 5-25; cf. 0. R.
cm€y, The iti.ri i6, 1952, p.151).
708
în ce priveşte motivele jertfelor din această perioadă, un loc proeminent 2 ocupa cinstirea lui Dum-
nezeu ţi mul plinirea pentru bunătatea Lui, dar nu pot fi excluse ţi gtnduri mai solemne. Jertfa lui Noe
este privită nu numai ca o simpla jertfă de mulţumire pentru izbăvire, ci ca o jertfă de ispăşire. Cînd
lacov a mers fii Egipt (Gen. 46:1), s-a oprit sa întrebe care este voia lui Dumnezeu şi a adus jertfe
(sebali), care se poate să fi fost jertfe de ispăşire (cf. I. Rost, VTSupp 7, 1960, p. 354; ZDFV 66, 1943,
p. 205-216). Pe cînd era în Egipt Israelul a fost chemat să aducă o jertfă solemnă în pustie). (Exod. S:3,
zebali), care impunea ca vicrihele s: tE animl€ (Erod. r0.25.26) rj de * de@b.i de oh€ je'd€ adE de
earprenj (Exod. 8:26),
2. Perioada tribala. înfiinţarea Israelului ca organizaţie tribală, despre cane Noth crede că sa realizat
numai pe teritoriul Palestinei, pe timpul Judecătorilor (c/ The Hiîtory ofIsrael, 1958),estedatatămai în
vechime pe baia tradiţiei biblice dinainte de vremea Iri MoiE. un le de ftunte ii,t:e srrbttorie &ibab n
ocupau trei sărbători, la care trebuia aduse jertfe: „Să nu vii cu mEnile goale înaintea Mea" (Exod.
23:15). Jertfele pe care le cunoaştem cel mai bine sînt cele de la *Paşte şi de la Megămînt. Pastele a
combinat elemente de jertfă cu caracter apotropaic şi jertfă ca masă comună de părtăşie. Exista
convingerea că sîngele a fost vărsat pentru a păzi de râu, aşa îneft membrii fiecărei familii puteau sta cu
bucurie !a masa de părtăşie (Exod. 12; Ios. 5:5-12), Elemente similare probabil că au intrat în jertfa
pentru legămînt şi pentru înnoirea lui (Exod. 24:1-8; Deut. 27:1 ş.urm,; Ios. 8:30 ş.urm.; 24; cf. Ps.
50:5). Stropirea sîngelui purifica legfimîntul, iar mîncarea jertfei indica împlinirea legămîntului în
practică.
în afari de ;c6tea mi "Fu adE multe jertfe naţionale şi locale. Jertfe naţionale tipice sînt cele aduse în
vreme de dezastru sau de război (Jud. 20:26; 21:4; ISam. 7:9), etnd pocăinţa pare să fie caracteris tica
principală (cf. Jud. 2:1-5). Sfinţirea şi inaugurarea dau m@@ cu jerde (Jud, 6:2s. Exod. 32:6: 1 Sah.
6:14i rI:15i 2 sam, 6:t?), ta t€l a si (uzin; personale de celebrare (1 Sam. 1:3), de mijlocire (Num. 23:1
ş.urm.) şi poate de ospitalitate (Exod. ra:12).
3. P.rinda Wnaftiei Co6tsut€ TemDldu d€ crE solohon- a @redtuit o eazie penbu ledo d€ inaugurare (1
împ. 8:62 ş.urm.) şi jertfe obişnuite (2 împ. 9:25), dar întrucît sursele sînt cărţile „împăraţilor" ele
vorbesc despre participarea regală (cf. 2 împ. ro:ru f.un.r 6r nu dspre participar€a poporului Faptul că
erau aduse jerfe de cult în fiecare zi este atestat de texte cum este 2 împ. 12:16 şi de menţionarea
frecventă a jertfelor de către proroci şi psal-mişri. Multe referinţe favorabile din Psalmi arata că
acuzaţiile aduse de proroci nu trebuie luate în sens absolut, ca şi cum ar exista o opoziţie între proroci
si preot. Prorocii nu obiectează atît la cultul în sine cit la ideile de magie împrumutate din cultul
fertilităţii (Amos 4:4-5; îs. 1:11-16) sila inovaţii cum sînt idolatria şi sacrificarea copiilor, inovaţii
introduse de domnilorn alosbri (ter l9:4: eze. 16:2tt
Un proroc ca Isaia poate primi chemarea în Templu (îs. 6), iar Ieremia şi Ezechiel găsesc un Ioc în
viitor pentru o închinare de cult purificară (Ier. 17:26; Ezec. 40-48). Acesta este şi sentimentul
predominant al Dsatudor cre vofbac mereu dspre icnfete tor de
JERTIE SI DARURI
mr'l!'ate pen!.u implini@ junhintelor ade d. ps_ 66:13-15). Sînt prezente de asemenea expresii de
pe.:in6 ti de bLruie a iertarii (ps, ru, sIr 5i cu r*te că în aceste contexte nu sînt menţionate jertfele,
putem presupune că iertarea a fost simţită în Templu (Ps. 66:1-s). D6i tu 6te @*. sg fam b;ie aceste
referinţe post-exilice, trebuie să ţinem cont de plîngerea prororilor că pocăinţa nu însoţea în suficientă
măsură jertfele în perioada sfîrşitului monarzrel.
4. Perioada past-exilică. Se consideră de obicei că dezastrul Exilului a avut ca rezultat un sentiment mai
pdnlrd d starii de pacal si nu t-lcaF indoialA cJ lucrul acesta este adevărat (.cf. 2 împ. 17:7 ş.urm.;
Neem, 9), dar nu în sensul ideii lui Welthausen care susţine că nota ispăşitoare din Lev. 1-7 şi Lev. 16 a
intrat abia atunci în religia israelită. Referirile la jertfe în scrierile ne-leviu'ce dinainte şi după Exil, deşi
de obicei sînt prea fragmentare pentru a tranşa problema, dar oferă prea puţin, supor pentru evoluţia
sugerata. Bucuria, la fel ca şi pocăinţa, continuă să caradeizeze jqrlele (Eaa 6:r6.t8i Neeh. s:9 ş.urm.).
Templul şi închinarea de cult sînt preţuite (Hag. 1-2; loel 2:14 şi în special Cronicile), dar numai în
măsura în care erau vehicole ale unei închinări sincere (Mal, 1:6 ş.urm.; 3:3 ş.urm.). Literatura apo-
caliptică şi cea poetică consideră închinarea de cult ca un lucru de la sine înţeles (Dan. 9;21, 27; Ed.
5:4; 9:2) $ @ntinu: de aehene d€ntul pu de Drcteti p€ asF.tul rcd (Ect, 5:1i prov. 1s:gl,
d. Rq8lqen.nrle lobitite d. teli Legile cu privire la jertfe sînt răspîndite în toate codurir€ (Exod. 2024
t.lm.i 34:25 r.lm.: L€v. 17. 19:s ş.urm.; Num. 15; Deut. 12, etc), dar „tora" jertfelor, prin excelenţă, este
Lev. 1-7. Capitolele 1-5 se ocupă p€ dnd de ardere de bt (bld), jedf. din ce;e (minhă), jertfa de pace
(zebah), jertfa pentru păcat (hattă'ţ) şi jertfa pentru vină (*oîăm), iar cap. 6-7 dau insrrCui suplhenrare
penEu t6te ceh ;jnci .ab gorii-6:8-13 (arderi de tot); 6:14-18 (cereale); 6:24-30 (păcat); 7:1-10 (vină);
7:11 ş.urm. (pace). Pe baza acestor texte şi a altora putem întocmi următorul tablou sintetic.
1. Materialele. Victima pentru jertfa trebuia să fie luată dintre animalele şi păsările curate (Gen. 8:20) si
puift fi q vitel, u Fp, o Gie, u poMb€t -u o turtL@ (.t cen. 1s:91, dar nu put€ fi o cAnite su un naSar
(Exod. ]3:i3) (,CUMT St fiECUllLn. Aceste prevederi nu trebuie legate de ideea că jertfa ar fi „mîncare
pentru zei" (sugerînd că îeii ar mînca la fel ca şi omul) - aşa cum ar putea sugera Lev. 3:11; 21:6; Ezec.
44:7 ■ deoarece peştii {Lev. 11:9) şi animalele sălbatice (Deut. 12:22) puteau H mîncate, dar nu pubu n
jer6ie. se pare cl pirciprul 6b acela de prcpnetate (cl 2 Sam. 24:24), .@tel€ slbad.e ftind coNiderare
tnE.u as ca aprrinind deja lur Dumnezeu (Ps. 50:9 ş.urm.; cf, îs. 40:16), în timp ce dinalele domcbte
.pa4in omulu ddoriG mh! sale (Gen. 22:13 este doar aparent o excepţie) şi erau într-un fel de „raport
biotic" cu omul. Lucrul acesta se vede 9i mi .lat in cazut jeldelor tar, sinse, .are au ro* produe pri!
,Judcrea frMtij, (erel., frine. 'rlei, vin, etc.), la fd ca $i ahi@lele alinenr.re din buc5t{ne, Propneratea
obljnurE in nod jLeq.l nu eb aNptabne c jdtfd (Deut. 23:13).
709
JERTFE ST DARURI
Animale de jertfii Tauri Berbeci Miei Tapi

OCAZII PENTRU JERTFE 2

zilnic (dimb@la d $an)

Jertfe adiltcmle cu @zia 2
salatdui
Lunile noi 2 1 7 1
SĂRBĂTORILE ANUAI-E 2 1 7 1
Sărbătoarea azimiîor [jertfită
zilnic)
Total pentru 7 zile 14 7 49 7
sipttrinilor (trin€le edr) 2 1 7 1
Prima ii din lima a 7-a 1 1 7 1
Ziua Ispăşirii 1 1 7 1
codudlor zlua 1 ziua 2 zlua 3 1 2 14 1
Zitla 4 Ziua 5 Ziua 6 zlta T Zi@
I Total pentru 8 zile 't2 2 14 1
11 2 14 1
t0 2 14 1
9 2 14 1
8 2 14 1
7 2 14 1
1 1 7 1
71 t5 ,05 8
Numerele animalelor care trebuiau jerltnc Is jertfele publiCE, zilnic, aăp[jm[nal şi cu
ocazia festivalurilor. In îilele de sabat se jertfsau doi mici In piua pe ifnsS cei 2 i-c se
jcnfc.au zilnic. Totalul pctiiru 7 zile se teferi la cele 7 zile ale sărbătorii Plinilor
nedospite (de eu, 2 tauri pe it pentru 7 iile m 14). In mod similar, totalul pentru cele 8
iile referitor la cele opt zils ale Sărbătorii Corturilor (de cx. 1 ţap pe zi pentru cele 8 zile
= 3 ţapi].
Tabelul cu ocaziile stabilite pentru jertfele şi darurile publice (Numeri 26-29).
Prircipiul .le a dErui "ce €te Mi bun p€ntru Dumnezeu" era respectat în toate aspectele - în. privir6
Fxdui, adMlele de !€rte blrbgeas.i dird preferate faţă de cele de parte femeiască (Lev, 1:3; rezi bse si
L€q 3:1; Cnr 15:q 1 S.m. 6:14: 16:2); în privinţa vîrstei, maturitatea fiind preţuită în mod d€ebit (1 San.
1:24)j !t pdvinla p€rfaliu:ni izie, „fără cusur" a fost un luciu subliniat în permanenţă (!:v, 1:3; 3:1; Deut.
15:21; 17:lt 22.17-25: 4 Mal. 1:6 ş.urm.; observaţi însă excepţia pentru jertfele de bună voie, Lev.
22:23); în unele cazuri se referă şi la cul@re fiild .le arimle F9n (NM, 19:21, poare pqtru ca ar
reprerenta si.sele (cJ ?icnuil€ rup6t€
de aiMle preistorte) , Diferenfa dinne Is@l $ pa poarele învecinate se vede clar din respingerea ex-
tinderii acestui principiu la ceea ce ar putea fi considerat punctul culminant logic - întîiul născut al
oamenilor. Sacrificarea copiilor, care a fost prezentă în ultima perioadă a monarhiei C2 împ, 21:6) şi
sacrificiile lmre @zionale nuiiomte in imui Mi vechi {Jud. 11:29 ş.urm.) erau datorate unor influenţe
externe ţi au fost condamnate de profeţi Cler. 7:31), de lqp 0!v, 20:4) ti de ex@ple (c€n. 22). 'rexnt
din !x.d, 22:29b ftbuieti interprcbt 'l lmim td telor din Eod, 34; 19;20 ii Exod, 1311216. Pnrciprd
substituţiei este prezent, nu numai pentru înlocuirea
710

înniuluî născut al omului cu un animal, ci ţi în prevederea că săracii pot aduce ca jertfă pentru păcat
turturele, care erau mai ieftine (Lev, 5:7), iar dacă ţi lucrul acesta era prea mult, puteau aduce o jertfă
clin cereale (Lev. 5:11). Cuvintele „după mijloacele lui" (Lev. 14:22, etc.) sînt foarte semnificative aici.
Se p8E c! d!ruite & nl€i (ca 2s:ta), de vjr (Gen. 35:14) ţi apă (1 Sam, 7:6) au avut un loc al lor în
închinarea de cult, (iar în legile de bază sînt menţionate numai jertfele de vin. (Num. 28:7, etc). Inter-
dicţia cu privire la aluat ţi miere [cu unele excepţii) dt f i cu privire la lapte, probabil că trebuie asociată
cu tendinţa lor de a se altera. Pentru motivul opus «rea era adăugată probabil la jertfă, datorita pro-
prietăţilor eiconservante bine cunoscute (menţionate numai în Lev. 2:13 şi Ezec. 43:24; veri însă Marcu
9:49). *Tămîia (l'bână, <f(ore.0 a jucat un rol considerabil, atît ca jertfă independentă (Exod. 30:7, cf
instrucţiunile pentru prepararea ei în v. 34-38) dt şi alături de jertfele din cereale (Lev. 2), Mulţi cer-
cetători pun la îndoială folosirea ei în vremurile vechi în temeiul faptului că nu era comestibilă ţi tiu era
crescută acasă (fer. 6:20) şi el consideră că termenul q'torec din cărţile istorice descrie arderea grăsimii
(qtr) ţi nu a tămîicî, dar lucrul acesta nu este cert. otzi N. H. sEirD. a, 3, 19Sa, p. 40 si J, A, Mdt co@ry,
ICq xti8t 1952, p, 104, dt 6i !|r 1o, 1960. P. rr3.l29).
2. Ocaziile. Regîementările se referă atît la jertfele naţionale dt ţi la cele individuale, la ocaziile festive
şi la jertfele zilnice. Primele jertfe publice bine atestate bîntcele sezoniere: Sărbătoarea azimilor,
Sărbătoarea primelor roade sau a săptă nunilor ţi Sărbătoarea adunării $u a .otuilor (Exod. 23:t417:
34:la.23j Deut. 16). *Paşîele a fost asociat de mult cu prima sărbătoare (Jud. 5:10-12), iar cu ultima
probabil că au fost asociate ceremoniile de reînnoire a legămîn-tului {cf. Exod. 24; Deut. 31:10 ş.urm.;
Ios. 24) ţi poate anul nou ţi ritualurile de ispăşire {cf. Lev. 23:27 tm) (.RUSA1ln!.). o liste cmptetb de
jente ,en tru acestea, ctt ţi pentru celelalte sărbători, lunare (luna nouă), săptămînale (sabatul) ţi zilnice
(jertfele de dimineaţă si de seară), se găseşte în Num. 28-29 şi poate fi prezentată ca un tabel (vezi
diagrama de la p. 710).
Dita bepunrtui srderitor de ror de doua od @ n este controversată şi este desigur greu de stabilit,
datorită ambiguităţii termenului minkâ care se refera arn ia jenrel€ din @Eale dr !i la ietrfete de ard@
de tot. (\fea diagrama de la p. 716) Jertfele 'âlâ şi minhâ sEnt menţionate fără a specifica timpul ini
Sam. 3:14: Ier. 14:12 şi Ps. 20:3, si sînt menţionate ca jertfe continue oîdr şi minhăt în Ezra 3:3 ş.urm.
şi Neem. 10:33.
Jsdlele o u @td Mi priEr er.u c€le de Paşte, care erau aduse în familie (Exod, 12; cf. 1 Sam. 20:6, dar
aceasta a fost o lună noua şi nu o lună plină), fi jertfele individuale, cum sînt cele pentru împlinirea uu
Jur.hhr (2 s4 r:3; ct v. 21: 2 San rs:7 ş.urm.) sau pentru confirmarea unui tratai (Gen. 31: 54), pentru
venerarea lui Dumnezeu (Jud, 13:19), pentru dedicare personală (1 împ. 3:4), pentru consrr@ (1 s€fr
16:3) s! p6@ i,pa$re (2 s.m. 24:17 ş.urm.). Nu se ştie clar dacă acordarea ospitalităţii pentru un musafir
era considerată întotdeauna ca un prilej de a aduce jertfa (Gen. 18; Num. zz:4o: I 56. 2a:24 se poare s.,
nu n jrclu riMlurj
JERTFE 'I DARURI
legar€ d€ slr.r; @i bst {i 1 sm 9). Atre dzii menţionate în legi sînt curăţirea de lepră (Lev. 14),
purificarea după naşterea unui copil (Lev. 12), consacrarea unui preot (Lev. 8-9) sau a unui levit (Num.
8), dezlegarea unui nazireu dejurămînml său (Num. 6). Jertfe mai puţin frecvente au fost cele pentru
dedic@ s5l@arutu (2 sah. 6:13: r in;. sjs ş.urm.; Ezec. 43:18 ş.urm.; Ezra 3:2 ş.urm.), încoro narea
regilor (1 Sam. 11:15; 1 împ. 1:9) şi zilele de pocăinţă naţională (Jud. 20:26; 1 Sam. 7) sau de pr.Sitir
p.nh lupb 0 Sam. l3:a !,lm.r ps, 20).
Printre jertfele aduse anual în semn de recunoştinţă pentru rolul lui Dumnezeu în productivitate era
jertfirea Intîilor născuţi ai animalelor şi primelor roade (Exod. 13; 23:19; Deut, 15:19ş.urm.; 18:4; 26;
Num. 18; cf. Gen. 4:3-4; 1 Şam. 10:3; 2 împ. 4:42), *ze-ciuielile şi aducerea primului snop (Lev. 23:9
ş.urm.) şi jertfa din pîrga plămădelii (Num. 15:1&-21; Ezec. 44:30; c/ Lev. 23:15 ş.urm.). Probabil că
scopul lor nu a fost să consacre restul recoltei, ci să o decon-sacreze. Totul îi aparţinea lui Dumnezeu,
pînă cînd prima parte era adusa ca jertfă ţi acceptată în locul întregului. Numai atunci era ridicată
restricţia cu privire la folosinţa umană (Lev. 23:14, cf. 19:23-25), Chiar şi partea adusă era pusă numai
parţial pe altar şi după aceea era luată pentru folosinţa preoţilor si pentru o masă de jertfă. Aceasta era
soarta ultimă şi a *pumi pentru punerea înainte care ara jertfită săptămânal.
3. nitu,lul. Jerdele mjore adse la atar norjc nate în Lev, 1-5 sînt descrise în cadrul unui ritual stereotip
alcătuit din şase acte, dintre care trei sînt îndeplinite de închinător şi trei de către preot. Ele pot fi
ilustrate pentru 'âlă şi zebah {cf. R. Rendtorff, Dte Geseizein der Prkscschrift, 1954). (Vezi diagrama de
la p. 715) Prevederile pentru jertfa pentru păcat sînr repetate de cîteva ori pentru diferite categorii (Lev.
a:r.12, 13.21, 22.26, 22-31), mind ac@ei khe. mă, cu excepţia unor detalii minore. Jertfirea unei păsări
ca ardere de tot (Lev. 1:14-17) şi jertfa din cereale (Lev. 2) prezintă în mod necesar diferenţe mai mari,
dar nu sînt complet diferite. Nu este dată o formulă similară pentru jertfa pentru vină {cf. însă 7:1-7),
dar poate ficonsiderată inclusă în legea jertfei pentru păcat (Lev. 7:7).
(i) închinătorul aduce aproape (hiqrib) jertfa sa (de asemenea hebt, asdft). Locul jertfirii este curtea
cortului lnrihtii, in pa@ de N , .ltanlui (penru jertfele de ardere de tot, jertfele pentru păcat ţi peniru
vină, dar nu şi pentru numeroasele jertfe de pace), deşi este posibil ca în vremurile mai vechi să fi fost
la uşa cortului (Lev. 174), la strctuarut la.t (t sah. 2:12 ş.urm.) sau ta un altar rudimentar de piatră sau
de p.rntrt (Elod. 20:24 +lm.) su pe o _pirEa (2 Sam. 6:14) sau un stîlp (Gen, 28:18). Qmorîrea pe altar,
deşi este subînţeleasă în Gen. 22:9 şi Exod. 20:24 (Ps. I13:27 FF u texr alEErj, nu ;re olrs ruit h pdcbna
d€ .utr.
(ii) El îşi pune (sămak) mîinile, sau în perioada biblică este mai probabil ca punea numai o nună {cf.
Nm. 27:tB), p€ victin, si ,oate isi matuis ;r. catul. Mărturisirea păcatului, însă, este menţionată numai în
legătură cu ţapul ispăşitor, cînd sîngele nu era vărsat (Lev. 16:21), şi în legătură cu unele jertfe pentru
păcat (Lev. 5:5) şi vină (Num. 5:7 (vesi însă Deut. 26:3; Ios, 7:19; 20), aşa îneît sem(kâ nu poate fi
considerată cu certitudine un transferai păcatului. Pe
711
JERTIB $t DATTUN
de altă parte, paie Inadecvat ca gestul să fie privit doar ca o identificare a proprietăţii de către
proprietar, deoarece o asemenea identificare nu este făcută în cazul jertfelor fSră sînge, pentru care
identificarea ar fi fost la fel de potrivită. Probabil că este implicată reprezentarea, daci nu chiar
transferul {cf, folosirea aceluiaşi cuvînt pentru însărcinarea lui Iosua (Num. 27:18) şialeviţilor(Num.
8:10) şi pentru împroşcarea cu pietre a unui hulitor (Lev. 24:13 ş.urm.)). \fezi P. Vdz, Z4W 21, 1901, p.
9310q id Fnh o Pa€rc dif.r,, @i J. c. Matth6, oid. 23,1903, p. 97.119), (iii) Junghierea (Suhaţ) este
îndeplinită de închidtor, o .elria jerdelor Flionale 04. 16:11; 2 Cron. 29:24). In literatura ne-levitică este
folosit verbul zabah, dar acesta se poate să se refere la tăierea dcrioar! a animlului {i la p@@ ps4ilor
P€ dtar (jniibeah, nu miihaţ) (vezi K.Galling,Der .Altar, 1925, p. 56 ş.urrn.)- în scopul acesta este
folosit de obicei nth (1 împ. 18:23; Lev. 1:6), iar tabah descrie mai degrabă jertfele fKnhtm, cu excepţia
cîtorva pasaje (Exod. 20:24; I -/!o-nrm,lhp. 3:4i .t. 2 împ.' 10:18 ş.urm.) în care apare alături de *oWţ
Probabil că acestea se dataez: tolcirn nedenDte a wbului, ce in lin' bile înrudite poate fi folosit chiar şi
pentru jertfele de zarzavaturi, iar în Pi3 în ebr. pare sa fie folosit în sens destul de general pentru toată
gama actelor de cult (<le obicli ap6ta0. Plin llro nu 6te s3s dact folosirea termenului zebah a fost de
fiecare dată în sens de jertfire, sau dacă carnea putea fi mîncată numai cu ocazia jertfei, deşi în
antichitate aşa stăteau loffil€ de olic€i (c, prcblena .:mii jdi6b idolilor la Corint) (vet N. H. SMith, VT
25, 1974, p, 242-246).
(iv) Mînuirea (zăraq) sîngelui era făcută de preot, care adună sîngele într-un lighean şi n stropeşte pe
@hril€ d€ NE ri sv ale .ltarului in aea f€l hcit st 6e stropite toate cele patru laturi. Aşa se procedează cu
ardsile d€ loi de anitule (Ld.4a 1), j€rdde de pae Cls. 3) ii j..trele pend vin! G€v, 7:2), dar nu $ d linseb
p*lrilor ade ca 6d@ de lot (Ls, 1:1s), întmcît cantitatea de sînge era insuficienta, aşa încît era turnat pe
marginea altarului. Jertfa pentru păcat (Lev. 4) foloseşte un set diferit de verbe, hiîzâ (,,a stropi") şi
riătan („a pune"), după cum jertfa era de rangul Sntîisau al doilea (vezi mai jos). Restul sîngelui era
vărsat (Săpak) la baia altarului. Ritualul sîngelui este menţionat în cărţile istorice numaiÎn2 [mp. 16:15
(dar4 1sam, 14:313s; Exod. 24:63). (\&ziTh. c. VrieEn, OTS7,1950, p. 201'235; D, J. Mccarthy, JAI
Aa, 7969, p. 166l76i 92, 1973, P. 205.210r N, B, Smitl! Frpr 32, 1970.71, p. 23 i,lm,),
(v) o parte din toate jertfele era ase OiqrF). Nu numai sîngele ci şi grăsimea îi aparţinea lui Dum nezeu,
şi aceasta era arsă mai întîi (Gen. 4:4; 1 Sam. 2:16)- N! eF brba de sr5.im ln 3ffi1 .i d€ grăsimea de pe
rinichi, ficat şi intestine. Din jertfa pentru pace, păcat şi vină, numai această grăsime era arsa, iar din
jertfele de cereale era separată si arsă numai o parte numită 'azkâră, dar arderea de tot era arsă complet,
cu excepţia pielii care era data preoţilor (Lev. 7:8). Jertfele de gradul întîi erau arse (sarap) într-un mod
diferit de jertfele arse pe altar, fn cazul a6ta ea 6a si Di€le.
(vi) R6tul psnjl.o. r6M* dil jerfd erarninGte în @drul uei ne c@monnle 6€ de cttc preoţi şi închinători
împreună (jertfa de pace), fie de preoţi şi familiile lor, fie numai de preoţi. Mîncarea
preoţească era categorisită ca sfîntă sau prea sfîntă. Din prima categorie fee parte jertfele de pace {Lev.
10:141 22:10 l.un-) $ trirele r€de ti diuielile (NM. 13:13) €iac6id pur@u i nrh.at de fmilia ptutului ln
oric la c@ti dn @tegoria a dou făceau parte jertfele pentru păcat (Lev. 6:26); jertfele pentru vina (Lev.
7:6), jertfele de cereale (Lev. 6:16) şi punea pentru punerea înainte (Lev. 24:9) şi puteau fi mîncate
numai de preoţi, în incinta Templului. Masa c.rcnonial, de jerdA de la jer$a de psce l,$o!@ de obicei
închinarea locală în vechime (1 Sam. 1-9), dar după centralizarea închinării de cult la Ierusalim {tf.
Deut. 12) masa aceasta a avut tendinţa să-şi piardă El@E iGinte. .irorlale .rrecte fornale ale inhinării, fn
Ezec. 46:21-24, însă, este prevăzută continuarea ei.
4.c6Esorijl€de j€rde. (D '6rd.Ard€EdetorP.rc sa poa te fi considerată jertfa evreiască tipică, mai mult
decît zebah, care este preferată de şcoala Wellhausen. Este !r.dt d€ la lrEegut tcen. 4; 8:20; 22:2t Ex.A.
10:25; 13:12; Jud. 6:26i 13:16), a dJhjt tin?uiu un ritual obişnuit (1 împ. 9:25; cf. 1 fmp. 10:5), nu a
Iost osii{ niciodars La eaziile inloriante (r Inp. 3:4; 16. 8:311 {i ia p*ftt rclul donnEnt dnn b rcnuil€ drii
(Ea, 43:13i Ek 3:2,t) (rezi R. Rendtarff, Studieri zur Geschichte des Opfers im ahen Israel, 1967).
Indiferent ce s-ar spune despre ideea lui Robertson Smith cu privire la jertfa de pace primară, din or. .
pbvdit roi 6tiu arde@ de tut - din informaţiile pe care le avem în VT, din jertfa '6lă se parc că au derivat
minhă, 'ăiăm, hattă'r şi chiar Flămtm. De cinci ori este menţionată jertfa kălll (1 Sm. 7:9: Pr. 51:19;
Deui 33:10; ct Deut 13:16 ti Lev. 6:22-23), care este un alt nume pentru '6\ă, deşi se pare cn m oar€M
dfedti ln b*tele de la caF tagina şi Marsilia.
Dei o{irtl @e€re ad€vdr !r id6 lui Rst ci jertfa de tip 'âlâ este întflnitâ numai în Grecia şi în regiunea
„mărginită la N de Taurus, la V de Mecli-terana, iar la E si S de deşert" („Erwăgungen zum
israelidschen Brandopfer", Vtm Ugarit nach Qumran (Eisleldt F6t*tuift), 1958, p. 177183), 4 r€ruld ci
orisine ei in krael a! pomit de Ia jertfele de @meni (2 lnr, 3127) et de la ntuluile de avsiw de tip gK,
caEcten neindorlroc de dar €n evidst din F.sfotmrea eleenblor lnto fo.na h cffi pot fi dNportate la
DLlNEu (tud, 6:21; 13:20; 4. Deut. 33:10), d.r ac*6 nu re splft Drsc .u privn€ la spul .talului, care sa
p6t sa n f6t onagin {i mulţumire, sau ispăşire pentru păcat. Această ultima nuanţă este prezentă în Iov
1:5; 42:8 şi în multe pasaje Ehi d L€v, 1:4 6te dad ca iina motivul p€ntN ad!..@ jenfei (4 rExtul
Usaritic 9:7, wde ard€E de tot (Irp) este asociată cu iertarea sufletului (slfi npO). Atunci cînd jertfa
pentru păcat a ajuns să fie princip.la c.tqprie d€ jerde (MishMh, Zebdlim 10.2), ea a avut tendinţa să
preia această funcţie, dar La disin€ lucruile nu au siat ala (c, Nh. 28-29 $ Cf. Na, 6:14 $ 6:1r),
(ii) minhă (.jertfa de mîncare"). Există oarecare .onftrzie d.toriri faptului ca ac6t t€m€D 6t€ folosit ln
VT in d€i nDdui difente de 34 de ori ln*.mi.i simplu„dar" (cadou) sau „tribut" (cf. Jud. 3:15; 1 împ.
4:21 . rddAciE probqbil c, 6te aqah, ,ja dair wi forma aparte de plural în TM in Ps. 20:3), de 97 de ori
în scrierile levîrice se referă la jertfa de cereale (de'ex.
712

Lev, 2) şi de un număr nedeterminat de ori în celelalte cazuri are de asemenea acest sens (de ex. îs.
43:23; 66:20), dd tn dt. pasj€ s ref€rr la jedfe tn r.nj (1 sm 2:29: 26:lo, qi prob.bn h Mareanjt eu la
jertfele de animale în particular (ISam. 2:12-17; Gen. 4:3.4;vezi£nsăN,H.Snaith,VT7,1957, p. 314-
316). S. R. Driver defineşte corect minhă ca exprimînd nu numai ideea neutra de dar [cadou), ci aceea
de „cadou Scut pentru a obţine sau a păstra bunăvoinţa" (HDB, 3, 1900, p. 587; cf. Gen. 33:10) şi acest
sens de ispăşire este prezent şi in pasajele despre jertfe din 1 Sam. 3:10-14; 26:19.
în aceste texte minhă este o jertfa independenţii, în timp ce în legi ea însoţeşte jertfele de ardere de tot
fi jeniere de p€e (NM. rs:1.r6), cu ek@da tex. telor din Num. 5:15,25; Lev. 5:11-13; 6:19-23. Potri vit
cu Lev. 2 această jertfă constă fie din faină (2:1-3), fie din turte coapte (2:4-10), fie din grfne neprelu -
crate (2:14-16), împreună cu ulei şi tămîie (l'bânâ). Această ,/ninhă din curtea dinainte" poate fi com-
parată cu ceea ce J. H, Kurtz numeşte „mi'nfid locului sfinf ■ altarul tămlierii, plinea pentru punerea
înainte ţi uleiul din lampă {The Sacrificial Worship of the Old Testament, 1865). Alte ingrediente
puteau fi sarea rls. 2:13) !j vinut nd. 23:13). Nrj um dinft aceste jertfe au era mfneată de către
închinători (vezi însă Lev. 7:11-19). Ele reveneau preoţilor, dar numai după ce era luată o .jertfă de
aducere aminte" (Lev, 2:2) şi era arsă pe altar. Această traducere subînţelege o derivare a termenului
'azkără de la zăktxr, dar G. H. Driver a sugerat înţelesul de,.mărturie" sau „simbol", o parte care
reprezintă întregul (JSS 1, 1956, p. 97-105) ţi acesta ai fi un alt exemplu de aplicare a p@prdu
subrntutii la jenfe.
(iii) zebah ţiPlămtm. Şi de data aceasta există mai multe moduri In care sînt folosiţi termenii ţi uneori
tebah ţi Flamtm sînt folosiţi ca termeni echivalenţi (Lev. 7:11-21; 2 fmp. 16:13, 15), alteori ca termeni
distinctivi (fos. 22:27; c/ Exod. 24:5; 1 Sam. 11:15), ltrrd Lldependsr (2 srm. 6:1713t Erod, 32:6j.
alteori combinaţi într-o singură expresie compusă zebah PRtmtm sauBiVft^i'Km&n (sub forma aceasta
apare de obicei tn legea levitică). Este îndoielnic ca toate aceste expresii să se refere la zebah, jertfa de
mîncare. Se poate ca Itămbn, cînd termenul este folosit singur, să nu fie nicidecum o Jertfă de mîncare
(vezi însă 2 Sam. 6:19), ci o jertfă solemnă de ispăşire înrudita cu '6lâ (vezi R. Rendtorff, Scudien zur
Ges-chkhte des Qpfen}, dar în conjuncţie cu alte jertfe se poate să fi reţinut acest sens. O jertfă ilm de
tip ispăşitor se pare că era cunoscută în LTgarit (D. M. L. Urie, „Sacrifice arnong the West Semites",
PEQ 81, 1949, p. 75-77) şi este reflectată tn pasaje cum sînt Jud.20:26;l Sam. 13:9;2Sam. 24:25. Faptul
că după jertfă a urmat o masă de bucurie, nu reprezintă nici-decumo contradicţie daca bucuria era
bucuria iertării, deoarece jertfa de mîncare zebah marca de obicei Smpăcatea după o înstrăinare (Gen.
31:54; cf. S. L Curtiss, „The Semitic Sacrifice of Reconciliation", ÎTte drpGrror sia . 6.a, 6,t9o2i p,
454.462),
Indiferent care este derivarea propusă a terme-nului&tem, -delaJSiîm, pace, si prin urmare „a face
pace" {cf G, Fohrer, „a întregi", şi prin urmare „a încheia jertfa"- TDNT 7, p. 1022-1023) sau de la
SUIim, „a compensa" şi prin urmare „a plăti, a ispăşi" (c/. B. A. Levine, „un tribut, un cadou, un dar îh
semn e salut", In the Presence of the Lord, 1974) - ar fi
JBRTIE fI DARUN.I
acceptabilă ţi de preferat faţă de reducerea Jertfei de împăcare la ceea ce erau de fapt numai segmente
ale jertfei pentru jurămînt" sau ale „Jertfei de mulţumire". Acestea două, împreună cu jertfa de
bunăvoie, constituie trei categorii în cadrul cărora jertfa de împăcare era potrivită, iar reglementările
care le guvernează (Lev. 7:11 ş.unn.) sînt o completare la cele din Lev. 3. Toate acestea trei emu jertfe
de mulţumire, dar jertfa pentru împlinirea unui jurămînt, care descărca o promisiune anterioară atunci
cînd era adusă jertfa, nu era o jertfa opţională, pe cînd celelalte erau opţionale. Poate că acesta este
motivui pentru care jertfa pentru împlinirea unui jurămînt a revenit Ia o reglementare mai stricta, ca
victima să fie fără cusur (Lev. 22:19i 4 M.t. 1:l4. ude * adau8! ca b.buje să fie de parte bărbătească),
dar această cerinţă era mai puţin stringentă în cazul jertfelor de bunăvoie (Lev. 22:23). Lev. 7 adaugă de
asemenea reguli pentru jertfa de mîncare, reguli care au lipsit din Lev. 3 -adică, faptul că jertfa de
mulţumire trebuia mîncată în aceeaşi zi, iar jertfa pentru împlinirea unui jurămînt si jertfa de bunăvoie
trebuia mîncată cel mai târziu a doua zi, Sînt specificate ţi părţile preoţilor (Lev. 7;32 ş.unn.), acestea
fiind „pieptul" ţi „spata" dreaptă. G. R. Driver (op. cit.) sugerează înţelesul de ^contribuţie" pentru
termenii rtiflpd („legănat") ţi l'r&mă Opată"), iar lucrul acesta pare roai potrivit dedt sugestia mai
veche care considera că este vorba de mişcări orizontale ţi verticale la altar, miţcări care ar fi fost foarte
nepotrivite atunci cînd obiectele acţiunii erau berbeci, ţapi ţi levirii (Nuia, 8:11). (Vezi W. B.
Stevenson, „Hebrew 'Gîaft and Zebach Sacrifices", Pestschrift Alfred Bertholet, 1950, p, 488-497; cf. J.
Mflgrom, „The AUeged Wfave-Offering in Israel and in tu amsr Nd Easr,, lE// 22.1972, p. 33-3s.r
(iv) ISam jt hattă'ţ. Numele acestor două jertfe, jertfa pentru vină ţi jertfa pentru păcat, sînt numele
unorlucruripentrucarerrebuiefacutăispăţire, 'SOam („vina") şi hattă'ţ („păcat"). într-un context cui tic
aceşti termeni nu se referă atît la ofense morale, cît la pîngârire ceremonială, deşi aspectul moral nu
este exclus. Din prima categorie fac parte jertfele pentru păcat aduse de leproşi (Lev. 14; cf. Maieu
1:44) şi cele aduse de mame după naţtere (Lev. 12; cf. Luca2:24), iar a doua categorie se refera la
cazurile de înşelare ţi n6n5re pe rdrept, rn Lev, 6:t7 !i Ia ezue de vi;l în Lev. 19:20-22. Aceste exemple
nu au fost decît nişte cazuri alese la întfmplare pentru a exemplifica legile şi nu trebuie considerate că
dau o descriere completă a jertfei pentru păcat în aceste legi şi eu atît mai puţin în cult, In ansamblul
său. în cursul istoriei, de pildă, aceste jertfe abia dacă pot fi tntflnise. Ele nu sînt menţionate în
Deuteronom (cf. Deut. 12) ţi probabil că nu despre ele este vorba în Osea 4:8. LncruJ acesta nu trebuie
atribuit nicidecum originii lor post- exilice, aşa cum a aigumentat Wellhausen ■ deoarece ele sînt bine
cunoscute de Ezechiel (c/ 40:39: 42:13) şi se face aluzie la ele în Ps. 40:6; 2 ttnp, 12:16; 1 Sam.' 6:3
'arm de c.zur cr 6E rcrba do de Drobl€rc mo,etare) - ci poate fi atribuit naturii lor individuale (a-ceasta
poate explica tăcerea cu privire la 'ăZSăm, care nu a fost o jertfă adusă la sărbători) ţi caracterului
fragmentar al scrierilor istorice. Aceeaşi tăcere este observată si în perioada post*exiliea ('a&ăhi este
menţionat, probabil, numai tn Ezra 10:19, iar hattă't în Neem. 10:33 ţ£ în ceea ce pare să fie o formulă
a cronicarului în Ezra 6:17; 8:35; 2Cron. 29:21 ş.unn.}.
713
JERIFE 9I DARORI
La f.l d€ ot6ore ete ElaiE din@ cle doui je.de (dr q., ele siot foldit€ 6 rircDi@ rn ld. s:6). Singurul lucru
care poate fi spus cu certitudine este că păcatele împotriva aproapelui sînt mai evidente în 'oSam, iar
cele împotriva lui Dumnezeu sînt mai evidente în hatta't). Prin urmate 'assam, pe lîngă jertfă ndgird o
comp€ner noretart, D6pr3lbir€a aproapelui trebuie să fie egală cu valoarea pagubei, plus o cincime
(Lev. 6-5), sau dacă nu este un reprezentant al lui, despăgubirea trebuie plătită preotului (Nm. 5:3),
AniMld ads @ jerdt p.ntru vinl, & obicd un berbec, revenea de asemenea preotului si, după îndeplinirea
ritualului obişnuit pentru sînge şi grăsime, putea fi înfocat de preoţi ca un lucru „prea sfint" (Lev. 7:1-
7). Aceleaşi prevederi se aplică (Lev. 6:2429) la j.rd€l€ p€nEu pddt ade de enduc.rtor (ld. 4:22-26) $ de
onul de fld 94. 4127-3t), d$ în aceste cazuri sîngele este pus pe coamele altarului.
Jerfrele pentru păcat aduse de marele preot (Lev. 4:1-12) d de t$@3a cohuibE (Lv, ,r:13.21) u mează un
ritual mai solemn, focare sîngele este stropit (ftixză, nu taraq) înaintea perdelei locului sfînt, iar
trupurile animalelor de jertfa nu sfot mîncate d sînt aree (sărap, nu fiîqtfr) în afara taberei (Lev. 6:30;
cf. Evr. 13:11). în afară de aceste patru categorii, există prevederi pentru jertfe înlocuitoare aduse de cei
săraci (Lev. 5:7-13). Cap. 4 şi 5 conţin o scară gradată de victime: tauri (pentru marele preot şi pentru
adunarea popotuld wzi rtus i Ns. 1s:24i Lev. 911s; 16:s), lapi (p.nit'r snducdiori), d!re eu niei (pedu
oamenii de rînd), turturele sau porumbei (petro cei săraci), făină (pentru cei foarte sârad). Pot fi obser -
vate principiile următoare: orice om trebuie să aducă o oarecare jertfă pentru păcat; nimeni nu poate
mîftca prcpria $ jerd: p€ntru pr@t; d .tt ehcterul de
ispăşire este mai mare, cu atft trebuie adus sîngele mai aproape de Dumnezeu, In Ziua Ispăşirii se
trecea chiar ţi dincolo de perdea ţi sîngele era stropit pe chivotul legămîntului. [Vezi D. Schotz, Scluild;
und Siindnpfer im Mten Testament, 1930; L.Morris,„rAsfiam'', EQ30, 195a, p. 195-210; J. Mikrc& w
2I, 7971, p. 237-239; D. (.11ffi4 ?DOT l, p, 429- 437.)
5. Semnificaţia. Scopul frecvent declarat al jertfelor din Lev. este,,să facă ispăşire" (kipper, l/sv. 1:4,
etc). \ferbul poate fi explicat în unul din următoarele trei moduri: „a acoperi", de la termenul arab
kafara; „a şterge", de la acad. kuppuru; „a răscumpăra printr-un blmitol', de la sthtiwl ebr, kops. De{i a
doua explicaţie este preferată de majoritatea scriitorilor moderni, se pare că al treilea sens este fo acord
mi bu c! tsri. jerdei d.tA h lEv. 17:11: "viala trupului este în sînge ,,-. prin viaţa din el face sîngele
ispăşire" (vezi şi J. Milgrom, JBL 90, 1971, p. 149-1s6) d 6te ln monie cu atli@ prikipidui h multe
situaţii practice descrise mai sus: alegerea materialului de jertfg într-un „raport biotic"; desemnarea lui
prin pw@ niinilorj ard€u rei P!4i sinbolie, cum este aiderea grăsimii sau 'azkărâ; jertfirea mai Sntîi a
unei părţi şi răscumpărarea întîiujui născut ţcf. S. H. H@k€, ,,The ThFry dd Padie of slb.dtu-tion',
w2,1952, r. 1-17, i,ar pentru o p!ree difqil| wi art'elel. lul a Meti!8d, aib 21, l94o). l, acestea poate fi
adăugat ritualul vacii roţii în Deut. 21 şi a ţapului ispăşitor fo Lev. 16, care, deşi nu erau jertfe de sînge,
reflectă ideile care trebuie să fi fost valabile cu atît mai mult în cazul jertfelor de sînge. Pasajul din Lev.
16 a fost interpretat fo lumina acestui fapt în tradiţia ebraică (de ex. Mişna, Yoma 6.4, „poartă păcatele
noastre ji pleacă").
Jertfele Dimineaţa Seara

Referinţa biblică ■6tâ minhâ •âlă minftd

(ardere (daruri (ardere (daruri
de tot) din de tot) din
cereale) cereale)

Exod. 29:38-42 a D □ □

Numeri 23:3-a D □ a □

1 împ. 18:29 □

2 împ. 3:20 □

2 împ. 16:15 a □

Eîec. 46:13,14 □ D

Principalele referinţe biMke la jertfele „de două ori pe zi", 'âlâ ţi minhâ.
714

JERTFE 9I
DARURI
Ordinea 1 3 4 9 «
acţiunilor

'drd (jerde mktuit, de fo.) Leviticul 1:1-17

Tauri Lev. 1:3 Lev. IA Lev.1:5a Lev. 1:5b Lev. 1:91)

Oi sau capre \xv. 1:10b - lev. 1:11a Lcv. 1:11b lcv.

1:1313
zeldft (jeff€ de muhrmir€) L€viti.ul 3:1,17

Tauri Lev, 3ilh Lev, 3:2a Lev, 3;2a Lcv. 3:2b Lcv.3:S

Miei bev. 3:6b Lev. 3:8a Lev. 3:Sa Lev. 3;8b Lev. 3:11

Ţapi Lev. 3:12b Lev. 3:13a Lev. 3;13a Lev.3:13tl Lev. 3:16

Procedeele rituale stabiîite pentru jertfele mistuite de foc şi pentru cele de mulţumire (Lev, 1 şi 3).
Asemenea pasaje sînt un avertisment împotriva limitării ispăşirii lâ un singur act, ca şi cum numai
moartea sau oferirea sîngelui, sau consumarea trupului victimei, ar fi lucrul care face ispăşire. Moartea
era importantă - ţapul viu constituia numai jumătate din ritualul din Lev. 16 (c/ v. 15 şi 14:4-7; 5:7-11).
Modul de ln@buintare a si^selui @ de ash@ important - în 2 Cron. 29:24 se pare că ispăşirea se face
după omorirea animalului. Consumarea finala a animalului de foc sau nuncarea lui sau izgonirea lui la
Azazel a avut de asemenea un loc special - în Lev. 10:16-20 mîncarea jertfei pentru păcat de către
preoţi este mai mult decît un gest simbolic. Ideea că moartea victimei era numai o eliberare a vieţii care
era în sînge şi că ispăşirea era făcută de viaţa din sînge este o idee la fel de mărginită ca şi ideea
conform căreia moartea este o satisfacere penală cantitativă. La această concepţie din urmă s-a obiectat
că păcatele pentru care era adusă jertfa nu erau picate care meritau moartea, câ jertfele pentru păcat nu
impuneau întotdeauna moartea (cf. Lev. 5:11-13) şi că omorirea animalului nu ar avea o importanţă
esenţială căd în cazul respectiv ar fi fost făcută de preot, nu de un laic. Aceste obiecţii se ridică numai
împotriva formelor extreme ale teoriei substituţiei, nu împotriva principiului substituţiei în sine.
A@tajul Eal al t€diei rub6tituiiei 6t€ cA r€ti@ categoriile relaţiilor personale, în timp ce alte teorii au
tendinţa să le reducă la categorii dina mistice sub-pereonale, în care sîngele însuţi este conceput ca
cfectuînd unirea mistică sau «vitalizarea într-un mod semi-mistic {cf. teoriile lui H. Hubert ţi M.
Mauss, Soaifice: its Nature and Function, 1964; A. Loisy, HHLR B,n. 1, 1910, p. 1-30 şi Essai
hiitorique sur le jncri/ke,1920;S.G.Gayford, Sacrifice and Priesthood, lo24; A. Bertholet, JaL 49, 1930,
D. 21a.233 si re; Sinn des kutlischen Opfen, 1942; E. O James, Vie Origins of Sacrifice, 1933).
0 obidi,e mi sioas5 la tsna subsritutiej 6te dificultatea ridicată de descrierea jertfei pentru păcat ca o
jertfă „prea sHntă", o jertfă potrivită să fie mîncată de preoţi. Dacă a avut Ioc un transfer al păcatului,
oare nu ar fi necurată şi potrivită numai pentru ardere distructivă (sărap)? Aşa se proceda cu jertfele
primare pentru păcat. în celelalte cazuri mîncarea jertfei de cste prcS prcbabil d poat€ f interpretată în d
similar, ca şi cum puterea „sfinţeniei" superioare din preoţi - prin ungerea lor - a absorbit necurăpa
jertfei (c/ Lev. 10:l&-20 şi articolul „Sin-Eating", ERE, 11, re2q p. s72.576 (Hinbnd)). FaDrut .a aci
avm de-a face cu categorii de „sfinţenie" care nu sînt ale noastre este evident din instrucţiunea de a
sparge vasele de pămînt în care a fost fiartă jertfa pentru păcat (Lev. 6:28; cf. *CURAT ŞI NECURAT),
Pe de altă parte, moartea victimei putea fi interpretată ca o neutralizarea infecţiei păcatului, aţa încît
grăsimea şi sîngele puteau fi puse nepîngărite pe altar, ca jertfe pentru Dumnezeu.
Esre preterabil sd rteinn a*njsi <li*uiia dacn alte concep Cu despre jertfe, cum sînt acelea de „oma siu
sq "conuiqe", slnt pGibite al5hri de cl€ enfioElesiu aici {i €re sint fabriale de mioriratea reologilor [A.
Wendel, Das Opfer in der ahisraelim-dien Rdigion, 1927; W. O. E. OesterLey, Sacrifices in Ajidenl
Israel, 1937; H. H. Rowley, TTie Meoning of Sacrifice, 1950], sau dacă anumite tipuri de jertfe
exprimă unul dintre aceste aspecte mai mult dedt un altul (de ex., arderea de tot exprimă omagiu, iar
jertfa de p&e exprinr cobuiwj. Dir 'n leqi . el Dutin în cele despre jertfa de ardere de tot, jertfa de
cereale şi chiar jertfa de pace (dar numai rareori; cf. Exod. 29:33; Ezec. 45:15), cit şi despre jertfele
pentru păcat ţi pentru vină - ni se spune că fac ispăşire. Şi ceea ce ti6te klabil cu priviF la lesi pare sl 6e
valab 3i d privire la istorie.
715
JERTIE fI DARURI
EsE greu de 'nsps la hftbde daca jerda a f6t adt o EpiiiE (adice, a prdtelor) cft ti o inb! nate (adică, a
mîniei), sau dacă a fost numai ispăşire. Termenul kipper înseamnă fără îndoiala „îmbunară", ln uele
@zui (Nm- 16:41.s0i Eod. 32:301 9i *nsut aeta 6te sprijinit de folGir€ dprgtei r@,r nîhoah,,.miros
plăcut", pretutindeni în legi (cf. si Gen. 8:21, ţi Deut. 33:10 (în L»0). Expresia reah nihoah, ios!, poate
avea u *s mi slab (G. B Gmy, sd.riJi.e in rhe oM T6tomaa 1925, p. 77e1, amta ca 6te foldit a@lo ude
re'an a$epb ei puliq in cazd jertfelor de cereale şi a jertfelor xebah, dar nu şi acolo ude ean aftepta ii
Mitult, la jerdele FnEu vini şi jertfele pentru păcat), iar lucrul acesta este şi mai sident iiFnfeleclnd
Lirper t5€t),ete lolosit ln legltlrl .u rwruii mte.iale crn ere mobilienn din cotul intilniln (Exod. 29:37t
Ea, 43:201 4sr19) ti expBia Eeblie ddus sinplu '3 cueF'.
Pentru discuţia de faţăeste important să recunoaştem faptul că Dumnezeu însuţi a dat omului păcătos
ntudul (l€{ u:11: ,yi lah dat (sln3€le) ca seI puneţi pe altar şi să slujească de ispăşire pentru sunerele
voaste"). $Jd6le ftbuje prMte ca actionlnd în sfera legămîntului ţi a harului legămîntiiiui. Ele nu sînt
„soluţii ale omului pentTU propria sa răscumpSEr€", a$ cm sw!reaza L. Kdhler (old l6.menr tholo&/,
1957), ci sint ,,rdda h.rului, nu rddrcinile M" (A. C. Knudson, 'The Rcligiovs Teaching of the Old
Testament, 1918, p. 295). Dacă împăcarea (îmbuna-rea) lui Dumnezeu are sau nu loc în acest context
este o pbbldE sidlard cu ca din l\T qi !:sPNUl depinde d. .oMerda dspre parar, d6P!t le8e ii d6pre
natura lui Dumnezeu (^ISPĂŞIRE; vezi şi L. Morris, The Aronolic Aed.nin3 oJ.f te cos, 19ss)-
Mai ftbuie sps ci in \rI exirrs nuli€ lucrui cae $8ereazA cI sistenul siu de jenfe nu a f6t u stst€n 6ral, De
exenplq tu . er.is6t nici o jertl p€nd crlcae legsmhnnui (ct Erod. 32:30 I.lm,l - in lniM .6tui tapi F€buie
interpreatl epingeea jertfelor de către proroc • sau pentru păcatul cu voia şi „hula" la adresa Domnului,
care îl scoteau pe om în afda LFsnl!tuluj (NM, 1s:30), d5i aici plobabil cb se hadreaz, idolali. $
.p.stazia. De$ .u e .c epta, pe d€o pane, idea ca efi.adbta jdrei eE linftar5 la pl@t€le inbluiale, care N
eFu d€ fapt păcate adevărate sau, pe de alta parte, că prorocii şi Fatn\tii piosi nu au vizul njci o rnloale
ln jerdele tbpriu.zise, 6te adev:rat ca F put€d abua de inchi narea cultică atunci cînd legătura lăuntrică
dintre închinător şi mijloacele închinării era slăbită, şi cînd a deEnir ne@! ca teligia profetici s, pua
a.cenlxl pe prioritatea unei relaţii personale cu Dumnezeu, Tbtuşi, nu este întîmplător că atunci cînd
religia preoţească ţi cea profetică s-au întilnit în Persoana Robului Dom,nrid in Is. 53, se ajuge la pu.td
cel nai iMIt al religiei !'X chd tor ce sia valoc li lnchinarea de cultesteacumulatîntr-o persoană, care
face o jertfă de ispăşire (hixză, „miel", Jertfa pentru vină") fi in acl.ii rinp cieanra la dragcft nj fidelii.td
p.s..l5 . inint urone.
BIBLIOGMIE. L(iirne nenlionate p€ paErul articolului; articole despre jertfă în CB, HDB, UDR (un
blm), ERE, ISBE, IDB, ZPF,R; S. L Cdis, Prmitive Semitic Religion Today, 1902; articole din The Ex-
poiitor, seria a 6-a, 1902-5; R. deVaux, La Sacrifices de l'Ancien Testament, 1964; F. C. N. Hicks, The
Fuli-ness of Sacrifice3, 1946; F. D. Kidner, Sacrifice in the
Old Testament, 1952; R. K. Yerkes, Sacrifice in Creek and Roman Religions and Early Judaism, 1952;
H. Ringgren, Sacrifice in theBibk, 1962, $i Izraelite Religion, 1965; R. de Vani, Studies in Old
"testament Sacrifice, 1964, şî Anrient Israel2, 1965; G. Fohrer, Histary aJkradite diqio, r9?3; B. d
l€vire, In .he A.$ence oJ rhe Lod 1974; F. M. Yous, sodf.c and theDeathofChrist, 1975.
RJ.T.
II. "n Noul T«
Cuvintele greceşti folosite sînt thysia, doron, pros-phora şi cuvintele înrudite, şi anaphero, traduse „sa -
.riftiu dd, jerfa" Gh)5id rn$ Mc, 12:33 prcbabn c, înseamnă Jertfă de mîncare"); holakautoma, jertfă de
ardere de tot"; tfivmiama, „tămfie"; spendo, „a turna ca o jertfă de băutură". Toate aceste cuvinte au
fost adoptate din lxx, împreună cu alţi termeni daţi mai jos.
a. Jer* din vthiul T*tamet ^rfl^it ln Noul Testament
Jerdele din VT (vezi r, mi ss) au continut s5 fi. aduse tn toată perioada alcătuirii NT şi de aceea nu este
surprinzător că pînă şi semnificaţia lor literală este folosită uneori pentru comentarii explicative. Ma*ift
inpoftnie sini grsiie ln Mat. 5:23.24; 12;35 $ rexrele pataleL, \7:2427t 23116.20; 1 Coi 9:1314 Esre dm
de rdsr€t fapbl .: Pend Domu] a f6t .dsi o jertfti ti El ltrui a aduPend o j€rd{ cind sa lnfati+! la T€mplu,
la uldnut PaJE, ii pbbabil c5 a adus jertfe şi cu celelalte ocazii cînd a mers la Ieru salim la sărbători.
Practica apostolilor relatată în Faptele îndepărtează orice temei pentru părerea că după jertfa lui Cristos
închinarea la Templul evreiesc trebuie privită ca o uriciune înaintea lui Dumnezeu, îi înfîlnim frecvent
în Templu şi Pavel însuşi s-a dus la Ierusalim de Rusalii, si cu ocazia aceea a adus jertfe (care includeau
jertfe pentru pScat) pentru împlinirea unui juslnnt Gapt, 21; .J Nm. 6:10.12). Totuti in prin cipiu, aceste
jertfe de acum nu mai erau necesare, deoarece vechiul legâmînt era acum cu adevărat ,,v€.hi" ii "apNp€
de pieire" (Ew- a:r3), +a lncit atmci cind iircmnii ac dittu Tenplul chiar ti *n neFgtini au idbr se .dud
jerde.
Epistob ceEe Ew.i enlne ea nai compL€td EataE a jeidelor din w. I.Gfitua acdtui siitor ae Iatua €i
lozitiG (11i4), dar prdupale lur cea mai importantă este să arate caracterul inadecvat al j€rd€Io., afard
de rclul lor de a.henpsi, Fuptul ca el€ nu pot oblin€ penh wni inhr. ln sfirta stir@lor dovedeşte că ele nu
pot elibera conştiinţa de vinovăţie, ci sînt doar nişte rânduieli trupeşti, impuse pînă la o *ne de r€fon]i
(9:61o). hcapacibt€a lor de a lace isprtiE 6i. arrtatd qi prin liptul c e@u adG d@r aninare (10:4) 9i prin
tapnn ce j€rrf€le e6u reFtat (ro:12). ELe N sint atit n\t€ €nedn p€ntru pr.ar, .it o .du@ anini. d lui (t0:3).
b. ,,tenle duhatnicEri"
„Jertfe duhovniceşti" (1 Pet. 2:5; cf. loan 4:23-24; Rofr. 12:1; Filip. 3:3) slit ln NT tJtauitorul dndr
ielilor inp€$ si apd frffit (Rom. 12i1; 15:1617; Filip.2:17; 4:1ai 2 TiF.4:6; Ew. 13:15-16i Apd. 5:3i 6:9;
8:3-4). lotuşi, chiar şi în VT psalmistu şi profeţii folosesc uneori limbajul jertfelor în sens metaforic (de
d. Ps. 50:13.14r 51:16l7i 15. 66:20) ti tolosiru lor în acest sens este continuată în literatura intertes-
716
«mentală (Eclesiasticul 35:1-3; Testamentul lui Levi 3.6; Manual de disciplină 8-9; Filo», De Somniis
2. 183). încercarea lui F. C. N. Hicks (The Fullness of Sacrifice3,1946) de a arăta că aceste pasaje se
referă la Jertfe literale a fost un eşec total. Jertfele menţionate în aceste pasaje nu sînt întotdeauna
nemateriale ţi uneori Implică moartea: sensul în care ele stat jertfe „duhovniceşti" se datorează faptului
că ele aparţin de fapt epocii Duhului SEnt (loan 4:23-24; Rom. 15:16). Dar uneori ele sînt nemateriale
ţi nu au niciodată un ritual prescris. De fapt, s-ar părea că orice acţiune a omului umplut de Duhul poate
fi considerată o jertfă duhovnicească, ţi este o jertfă £n sensul ci este ceva dedicat lui Dumnezeu ţi
acceptabil pentru Dumnezeu. Desigur, nu este o jertfă care să facă ispăşire. Jertfa ispăşitoare este jertfa
lui Cristos, fără de care aceste jertfe duhovniceşti nu ar fi acceptabile (Ew. 13r1sr I Per. 2:9,
c Jertfa lui Cristos
Jertfa lui Cristos este una dintre temele prindpale ale NT. Lucrarea Lui de mîrttuire este descrisă uneori
£n termeni etici, alteori în termeni penali, dar adesea este descrisă în termenii unei jertfe. Ni se spune
cfi El este Mielul lui Dumnezeu, al cărui sînge preţios ridică păcatul lumii (loan 1:29, 36; 1 Pet. 1:18-
19; Apoc. 5:6-10; 13:8) - mielul fiind animalul folosit la diferite jertfe. Mai concret, El este numit
adevăratul Miel de Paşte (pascha, 1 Cor, 5:6-8), o jertfă pentru păcat (peri hamartias. Rom. 8:3; cf,
LXX Lev. 5:6-7, 11; 9:2-3; Ps. 40:6, ete.),' iar în Evr. 9-10 este prezentat ca tnpllni@ jeitfelor lestrd.tdd
din Erod. 24, a vacii roţii din Num. 19 şi a jertfelor din Ziua Ispăşirii. NT îl identifică mereu pe
Domnul nostru cu Robul Domnului din Îs. 52-53, care este o jertfă pentru vină (îs. S3:10) si cu Mesia
(Cristosul) din Dan. 9, care trebuie să facă ispăşire pentru nelegiuire (v. 24). NT foloseşte
termenii,.împăcare" ţi „răscumpărare" (/ÎMPĂCARE, «RĂSCUMPĂRĂTOR) cu privire la Cristos, En
sensul de jertfă, si prezintă ideea curăţirii prin sîngele Lui (1 loan 1:7; Evr. passim) este o idee legată d
€lrde (nsPA$IR!, m. b; .SFiqrRE)-
Doctrina este dezvoltată cel mai complet în Epistola către Evrei. Scriitorul subliniază importanţa morţii
lui Cristos în cadrul jertfei Lui (2:9, 14; 9:15-17, 22,2s.28i 13:12,20) fl inFrr.nF faphnui c5 jrrda Lui
este încheiată Cl:3; 7:27; 9:12, 25-28; 10:10, 12,14, 18), dar el.lalte a6mdi ale lui i.aq ds e unii
anglicani (de ex. S. C. Gayford, Sacrifice and Priesthood, 1924) ţi pe presbiterianul W. Milligan (The
Axaisian and Heaventy Priesthoad ofourLord, 1892) Ia presupunerea contrară, că moartea nu este
elementul important din jertfa lui Cristos, şi că jertfa Lui este perpetuă. Este adevărat că Epistola
limitează preoţia lui Cristos ţi sanctuarul Lui la cer (8:1-5; 9:11, 24), dar în mod hotărît nu limitează
jertfa lui Ia cer. Afirmă într-adevăr că a fost adusă acolo (8:3), dar , jertfa" este un cuvînt folosit în
egală măsură de către donatorul care aduce ţi omoară animalul de jertfă bl afara sanctuarului, cît ţi de
către preotul care o aduce, fie acolo, fie pe altarul din sanctuar. Nu încape îndoială că aid se referii la
stropirea sau „aducerea" sîn-gelui de către marele preot în Sfînta Sfintelor En Ziua Ispăşirii (9:7, 21-
26), o acţiune tipică împlinită de Cristos. Ceea ce a fost costisitor în jertfă - partea donatorului ţi a
victimei ■ a avut loc la cruce; a mai rămas de îndeplinit numai partea preotului - aducerea
JIRTFE fl DARUru
jertfei înaintea lui Dumnezeu de către un mediator acceptabil - şi lucrul acesta a fost făcut de Cristos
prin intrarea în prezenţa Tistăiui Ia înălţare, şi de atunci l1.ore sîngele Lui stropit . rdm. a@lo (12:24).
Nu există nid un motiv pentru o prezentare literală a Sa sau a sîngelui Său ia înălţare: este suficient că
El a intrat ca Preotul jertfei aduse o dată pentru totdeauna la cruce, că a fost primit bine ţi că S-a aşezat
în slavfi. MijlocfcBa lui preoţească veşnică în cer (7:24 ş.urm.; cf. Ps. 99:6; Ioel2:17)nuesteoactivitate
viitoare, ci face parte din înfăţişarea Lui „acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu" (9:24). Pe baza
lucrării lui încheiate la cruce şi acum după ce suferinţele tui au trecut, simpla Lui înfăţişare în prezenţa
lui Dumnezeu în folosul nostru este atît o mijlocire continuă pentru noi cît ţi o '„ispăşire" sau
*„împăcareu continuă pentru păcatele noastre (2:10, 17 ş.unn.- observaţi timpul prezent din textul
grec,}. Vezi de asemenea *PREOŢI LErv4r.
Este o greşeală să privim jertfa lui Cristos ca fiind o jertfă mai literală decît jertfele duhovniceşti.
Amîn-doul ce6d tipqde din vT {i nici @ dinde ele nu are caracter ritual. Afirmaţia lui Owen ţi a altora
că jertfa lui Cristos a fost o jertfă reală a fost îndreptată împotriva concepţid Socinfcne potrivit căreia
moartea lui Cristos nu a împlinit ceea ce erau menite să facă jertfele din VT ţi a eşuat - concepţia care a
tăgăduit faptul că moartea lui Cristos face ispăşire. Dar în afară de omorire (ţi aceasta nu este făcută de
donator, ca în ritualul din VT), toate celelalte lucruri din jertfa Lui sînt spiritualizate. în locul trupului
unui animal avem trupul Fiului lui Dumnezeu (Evr. 10:5, 10). în loc de lipsă de cusur avem lipsa de
păcat (Evr. 9:14; 1 Pet. 1:19). h loc de u mi6 pldcur aEm o adevlErl aceptbilitate (Ef6. s:2). ln le de
sEo, pirea trupurilor noastre cu sînge, avem iertare {Evr. 9:13-4, 19-22). fn locul unei ispăşiri avem o
ispăşire reală (Evr. 10:1-10).
d, Jc..Jo ri Oha Donnrtli
Jertfa si *Cina Domnului sînt lega te în mod indisolubil ■ nu în felul în care catolicii, non-jurorii ţi
tractarienii au vrut să le lege, făcînd din euharist un act de jertfa, ci ca lucruri complementare unul
celuilalt. A da cuvintelor „faceţi" ţi „spre pomenire" (Luca 22:19; 1 Cor. 11:24-25) un sens specific de
jertfă este doar un gînd ulterior al celor care au acceptat deja jertfa euharis-tică pe temeiuri nebiblice.
Acelaşi lucru este valabil cu privire la încercarea de a exdude un sens viitor din partiripiile „dar şi
„vărsat" (Mat. 26;28; Marcu 14: 24; Luca 22:19; 20). Corelarea euharistului cu jertfa eternă a Iui
Cristos tn cer este imposibilă dacă se dovedeşte greşită ideea jertfd eterne. Considerarea euharistului ca
o masă de sărbătoare bazată pe jertfa lui Cristos este cerută de argumentul dini Cor. 10:14-22, £n care
euharistul corespunde cu jertfele de mînca-re ale evreilor ţi ale paginilor; acelaşi lucru este făcut prin
aluzia la Exod, 24:8înMat. 26:28 ţi Marcu 14:24 şi prin interpretarea tradiţională a textului din Evr.
13:10. întrudt jertfa lui Cristos trebuie spiritualizată în atît de multe privinţe, nu încape îndoială că
trebuie spiritualizat ţi limbajul cu privire la masa legată de jertfe Lui, dar fiţi a o goli de semnificaţia sa.
Semnificaţia mesei de jertfă nu era atît însuşirea ispăşirii, cît pă'rtăţia cu Dumnezeu care a făcut
ispăşirea, şl lucrul acesta era simbolizat prmtr-o masă luată împreună cu Dumnezeu din jertfă. Punctul
central al con-
717
JBRTFE !t DAXVRI
traversei cu privire la sacrament râmîne problema dacă participarea la aceasta pârtăsîe cu Dumnezeu
înseamnă că ne împărtăşim cu adevărat din Cristos, su din nurul d st8ele Lui. Dd nrtructt t@ 6 re învaţă
că aceia care cred £n Cristos, atunci cînd ti văd pe El şi cînd ascultă cuvintele Lui, se hrănesc cu El, cu
trupul şi sîngele Lui - prin Duhul - nu pare să existe nici un motiv ca să punem la îndoială că aceea ce
se întîrapla prin cuvintele Sale se întîmplă şi prin simbolul pîinii şi vinului pe cane 1-a instituit El, într-
un mod la fel de spiritual,
BBUOGRAfIE, Con€ndi 6up6 Epistolei ctft Evrei; V. Taylor, Jesus and Hti Sacrifice, 1943; B. B.
Warfield, The Penon and Work of Christ, 1950, p. 39r-426i N. Dlnak fte Doctue o! de Deorh of Christ,
1903; A- Cave, The Scriptural Doctrine of Sacrifice and Atonement, 1890; G. \bs, The Teaching of the
£p£ît(e to the Hebrews (ed. şi rescrisă de J. G. Wjs), 1956; T S. L. \fogan, The Thie Doctrineqfthe
Eucharist, 1871; H. .G.I lik ş.a., MDNIT 3, p, 415-43a,
RT.B
JOCURI.
I. In Vechiul Itestament
a. Spartul fiîic
La fel ca şi în cazul majorităţii vecinilor din Orientul Apropiat, viaţa majorităţii evreilor lăsa prea puţin
timp sau înclinare pentru sportul fizic. Atunci cînd a fost introdusă de către evreii elenizatori în vremea
lui Anu'ohus Epiphanes (1 Mac. 1:10-14; Jos,, Ane 15. 263) şi panoDate d. Iasoi! erete pftt (2 M.c. 4:7-
1/), iubirea de sport a grecilor a fost considerată ca fiind lipsită de religiozitate. Totuşi, în ciuda absenţei
unor referiri explicite, nu încape îndoială că alergarea, aruncarea şi vînătoarea erau practicate uneori
fără să fie determinate de o necesitate. La fel ca şi egiptenii şi babilonienii, locuitorii Palestinei vor fi
găsit plăcere în concursurile de ridicare de greutăţi şi în luptele corp la corp. Lupta îndelungată a lui
lacov poate indi.! aift deDrind@ Id cu acet sbfr & 3i recunoaşterea regulilor care interziceau apiicarea
u-rror lovituri sub centură (Gen. 32:24-26). Expresia „pe spare {i p€ tintce. (Jud, 1s:3) * p@te 5A 6e E
termen din lupta corp la corp. S-a sugeiat că lupta în giup de la Gabaon a fost iniţiată ca un med de
lupte 3Np@Al.de@rp Ia Gab.on (2 sam.a 2:f6rl4), tupta pdr. peaEGi brtilui oponentului fiind o formă
antică de luptă corp la corp. Trasul cu arcul putea fi un sport de îndemînare fa care se Fnteau obiate tire
(2 sm 2o:2ot rov 16:12: plh. 3:12), aşa Cum se arată în basoreliefurile asiriene, sau era un sport care
imită războiul.
b. Jocurile de noroc
Table de joc au fost descoperite în mai multe locuri, inclusiv Teii el 'Aijul şi Bet-Şemeş. Unele table
confecţionate din fildeş (Meghido, cea. 1350-1150 î.d. cr,), dh pia|': (cheEr, .ca 12oo td-Ci) su did lemn,
aveau formă de „om" sau de „vioară" şi aveau găuri pentru cuie pentru un joc cu „55 de găuri", găsit în
mod obisnuit ln Egipt $ h M6oporamia. Jeil de d5m e j@ pe rable cu douizdi sau t'eiki d. pătratele,
confecţionate din piatră, lut, abanos sau fildeş şi uneori tablele erau scobite pe partea opusă tdtn$ a
ptstra pi6ele. Str deebire de n€bdele modeme de a juca aceste jocuri, mişcările erau făcute
în urma aruncării unor zaruri (zaruri de fildeş din slul al 17.1e Ldcr., de tuelu au fct cssiE la Tel] Beit
Mirsim), oase sau beţe. La Lachis au fost gilite 6ble de ja pimnidate g @nice, cn si Die fjialma". Şahul
de tip „chinezesc" era cunoscut în Elam şi Babilon începînd din mileniul al 3-lea î.d.Cr. şi se poate sâ fi
fost jucat şi în Palestina. Se jucau jocuri de masă neobişnuite, cum sînt cele descoperite la *Ur, Nraive
şi Teii Halaf, în Siria (secolul al 8-lea), dar metoda de joc este necunoscută în prezent. Evreii, şi vecinii
lor, considerau că aruncarea zarurilor (pftr; *VRĂJ]TOJUE) era o modalitate de a determina voifl
divir.it4ii i de ac@ jdurile de trEsi au aht si o semnificaţie religioasă.
c. Jocurile copiilor
Copiii se jucau pe străzi (Zah. 8:5), imMndu-i pe oamenii mari în viaţa de toate zilele sau la nunţi si
înmormtntări. Probabil că băieţii imitau jocurile egiptene pe echipe arătate în picturi precum şi o formă
de luptă cu otgonnl, în timp ce fetele practicau jongleria sau jocuri cu mingi, inclusiv joaca de-a prinsa
pe echipe în care un jucător era purtat în spate de altul. Au rcr s&iE ninsi imbre€re 'n piele. Au fosr d6.
coperite fluiere, morişti, miniaturi de vase, animale şi care (unele cu toţi), şi acestea trădează dorinţa
neschimbătoare a celor mai mici de a avea jucării. Este puţin probabil ca toate praştiile găsite să fi fost
folosite numai pentru treburi serioase, cum sînt alungarea prsrrjlor de pe lanui su thpie<tic.@ oilor d; a
e abate din turmă. Nu există nici o dovada că figurinele eu statutele nici d .rriolatii nobne ca; au f6r
SlriE ln roi nutF leui au lci papusi. Este mi probabil că au fost obiecte de cult. Oamenii din toate
vremurile au fost amuzaţi de mimică, săritul coardei, sfirleze ii cfui de je.
d. Divertismentul
sirbbuile. clnt€cele, m@i@ qi tn special daBql au I6t cele Mi obijnuiE fotu de r€lara, prileiM pentru
asemenea activităţi erau oferite de toate bucuriile casnice (Ier. 31:4), inclusiv de bucuria recoltării (Jud.
9:27; 2I:2t), pru şi de f6rivitii publ.e si de stat ocazionate de urcarea regelui pe tron (1 împ. 1:40) sau de
celebrarea unei victorii (Exod. 15:20; Jud. 11:34; 1 Sarrt- 18:6). Arta povestirii si arta spu nerii de
ghicitori erau de asemenea apreciate foarte nulr (Jud. shidbri14:12: Ea. r7:2j r lhp, 10:l). (.DANS.)
BEIIOGRAFIE, H,C. J,Mllmy,4HioryofA@d Gama other than Chess, 1952; P. Montet, Everyday Life
in Egypt, 1958; Iraq 1, 1935, p. 45-50; 4, 1938, p. 11 ş.urm,; 8, 1946, p, 166 ş.urm.; ANEP, 1976, p.
212-219 (ilustraţii); E. W. Heaton, Everyday Life in OT ILa6, 1956, p, 91.92.
DJ.W.
II, în Noul Testament
în afară de o referire obscură la jocul copiilor (Mat. 11:16-17) şi la o aluzie posibilă la cursa de care
(Filip. 3:13 s.uim.), jocurile menţionate în NT sînt întreceri atleitce 3:13tm,l,8eqri, Referirile iin 1 M!
c.h 1:lOst14it 2 Mac, 4:13-14 vor scoate în relief concepţia eienistă a scriitorilor care au găsit în această
metaforă un subiect demn de a fi tratat. Sărbătorile aveau o origine şi un iz religios şi încurajau
disciplina, arta, sănătatea şi corectitudinea, dar nu erau lipsite de utilitate diploffiticl (en Ltsi6, 33),
Odele lui pirdar ft ;-atr păstrat arată cinstea acordată învingătorului în Jocu-
718

'ne h^hi€ne N€neaene, Ishien fi, dai peu de tdb, in req'le olinpice.
In Epistole tl{ loldite mtafore lcte dir Jdui ln gs.ral si li spaial din alersrn li csele ae ere.
In t Coi 9:24.27 Pavel adg€li atediia suph antrenamentului riguros al atletului (o metaforă folosita qi de
Epict€o. Ad€dn nu ete pKupat d€ pr€, niul sinbolic cotudnd dinto curd d€ ndslin srl, batic, pin su lau, d
ci6e prMupat de rnsdat ulterioară. La fel ţi creştinul este îndemnat să se străduiască să se lupte „după
rînduieli", deoarece răsplata sa este - prin contrast - „o cunună care nu se veştejeşte" (cf. 2 Tim. 2:5;
4:8; 1 Pet. 1:4; 5:4), Textul din 1 cor, 9:26 prczinra o hde de bor in €zul ase bmlele d n$nile eu l€gae cu
pide .u linte şi produceau răni grave - de aceea combatantul trebuia să încerce să evite loviturile şi nu sa
le pareze ■ de aici vift aprnb ,3 lovi in vlnt, Dupn ce hep. .u @na victorier, Parel ioch€ie o o imsine a
bfiln-grdi, El * !€de p€ sine ca un 6inic car. li ch€an5 pe alţii la întrecere, dar el însuţi este descalificat
de la competiţie. „Predicat" şi „lepădat" (1 Cor. 9:27) nu slnr niqte iaduceri ldicite. Me6forele baar€ pe
Jo curi aveau o semnificaţie deosebită pentru cititorii acestei Epistole întrucît Jocurile Istmice erau o
sărbătoare corintjana.
ln c.l. 2:2j 5i7i tilip. ?r16; Ew, 12:1.2 * face refetiE la aleryft, penh @€e se puta numi mini. mul de
haiE, ,pne piedicn" pftbabil c6 s refqn h greutatea pierdută de astfel în timpul antrenamentului, pentru a
fi En formă maximă pentru alergare. Expresia: „Păcatul care ne înfăşoară aţa de lesne" este o refdile mi
clarS la finbr!.ldinre. 'Norul 6te o metafora care indică mulţimile. Sugerează faptul că ale,Arton! vede
nelar sp€cttoni, d€oaEce privte tui ete con@nrar5 atupra iintei.
T€rnrl ditr Filip, 3:13.14 se hl€.n pDbnbil la o cursă de care. Cursele de care uşoare trase de cai erau
bine cunoscute la greci ţi sînt menţionate încă de Homer si Sofocle. Aceste curse erau o caracteristică
spectaculoasă a sărbătorilor. Pe vremea dnd a scris pa!€l, c1rele de care da! la modă la rcmni id lilipi
era o colonic tumle. Am pute r.d&e ac6t re6er astfel: „Eu nu consider că am făcut deja lucrul acesta - q
fac s singr Iu@ - uirind hcruile cdre sint in urma mea şi îndreptmthi-mă spre cele care îmi stau în h!5,
6Lrg spre tinr5, spre pr€niul chem:ii ceEfri a lui D@eku in lss, Utud s6u'. pav€l se d6cri€ p€ sine în
carul de concurs, aplecat peste balustrada Indoig pe care se sprijineau genunchii con ducătorului, cu
hăţurile în jurul trupului său, £n-$zlndue ir aiarl spft slat€le cailor si apisind pe Mţuri cu roata greutatea
sa. într-o concentrare atît de intensă orice privire la „lucrurile din urma sa" ar fi fost fatală.
E.M.B.
JUBILEEI,OF, CARTEA. o sriele seiqee in. terr6tm.ntalA care sa p6stlat ln int€sine nuai ln lihba
etiopiana ţi r€rial ln latii,t, d.r fi'asnente .le odsiMlului ebr. a! f6t d6coperiG ra Q!ftn. Prc b6b ca a tosi
srisn ln a doM Dartea srclului al 2.lo S.d.Cr. în cercuri Eproto-) eseniene, la scurtă VTeme înainte de
înfiinţarea sectei de la Qumran. A fost □ lEt carc s bucm de popDladtate in Qlmaa
JUDECATi
unde erau respectate preceptele ei legale speciale ţi calendarul ei. (Lucrarea este dtată pe nume în CD
16.13 ş.uim.)
Curtea Jubăe$lor este un midras sau o rescriere lqendald a C€nei ii a prinelor capitol€ din Erdld. cad.a
d, o @nol%i€ii <teEliate a istorjei bib!.e, calculatl h p€ri@d€ jubili,aE de 49 d€ ad fie.are fiind
împărţita în 7 săptămîni de ani, fiecare an fiind un an $lar de 364 de ,il€, Rerelad. de La sjfri apare în al
50-lea jubileu de la Creaţie. CCÎteva texte de Ia Qumran folosesc perioade jubiliare în speculaţiile is -
torice ţi escatologice.)
catua Jubilelor compLe@z! ffiatilllu bibhce cu legende despre Patriarhi, pasaje de prorocie es-
catologică şi materiale legale care sprijină interpretarea strict sectară a Legii. în opoziţie cu Influenţele
eldisticq altdrd glo.i6cA Lega care deeb€ie p€ Israel de nefti calendaid eld are aela+ el(t de a separa pe
Israel de ne-evrei şi pe Israelul credincios de Israelul apostat: numai acest calendar garantează cel.btuea
sa.b:to.nor la datel€ orer€.
'Cal€n.brd JubileLor de.iv: din r Enoh $ a fost rcsperat l. QllrGn. o mmitE n din lba cad€ tn ace€a9i n a
6:ptftlnii i( i@re ani de .y, Anol Non cade hroda@ inll-o zi de nielcui. U tologi au sugerar, ca o solu$e
la prcblem da.i.n cinei de p€ um€, c; ha a cel€bFt pa$rele ln .o.Jomibtc cu ac6t c.l€n<tar, adi.b, inao
M4i en,
BtsLlocRAIE. R. H, Chd16, lhe Baak of Ju tiles, 1902; c. L. Dawnpor, Ifie Es.horalas of the
aook"_fJ&bir6, r97r; A. raub€rt, The Dotealthe L6l r, 1963. ,_ . B R.I.B.
JUDECATĂ (sbr. iăpal; gr. krlmi, krtels).
I. învăţătura biblică
Dllmezd .pare fdrte 6sent in vI ln rctd de Judecător al întregului pămînt" (Gen. 18:25) sau mai general
ca „Dumnezeul dreptăţii" (Mal. 2:17; cf. Deut. 7.I7: 3214: ps. 9:ai 94:2j 97.2i ls, 30i1a; 41:ti 61:a: I€r,
12rli EK. 7:27; Mi6 6:1 t,lm.i erc.). Juddara nu implici . chprnire inpaltiaE ii detuFat, a bine, lui 9i
r;ului ci inplici ide de tuiffi viSudr ihpobiu riului. pe bah dcestei ifteareled a judecăţii, poporul lui
Dumnezeu este chemat să exercite !a tudd si! judeata (ls. 1:r7; Mica 6:a: Zah. 3:16), Judecata lui
Dumnezeu nu este impersonală, nu este acS@a uui plircipiu imubn, ci 6re o notiue pltemi. prMn:li.
Este le8ata sdtu de ideq cA Dumnezeu este caracterizat prin îndurare, bunătate, tulri[inte, adder, €tc.
(ps. 36:s i.lm.; EK, 391 21; Osea 2:19). Judecata este acţiunea milei ţi mîniei lui Dumnezeu în istorie si
în experienţa şi viaţa umană. Aldel, judeata lui Dtlmezd pcte aduce izllevire p€nh cel reprildnit (Deui
1O:13j Ps. 25:910) + ad@ condamare pentu ."l r:i (Exod. 6:6; NM. 33:4; Deut. 32:41: Is. 4:4; I€. 1i10j
4:t2; Eze. 5:1o; 23:loi 24122). Jud@b6ta 6 o ide dselit de bogată în VT şi o mulţime de termeni diferiţi
sînt folosiţi fii acest sens (cf. din, Gen. 30:6; Iov 36:17; pil, 1 Sam. 2:25i ps. 106:30;pQd, r. rl4:l0i
51147, lkh, ls, ttla; Mic. 5:2i 'lt, Exod, 23:2 t.lm.; Ps. 43:I). ciE€ sfîrşitul VT ideea judecăţii lui
Dumnezeu este legată tot roi nult de atcptnle @blodce a renilii zilei Donoului (loel 2:1 i,lm.; Anc
s:rsE.un.j 3i9
719
JT'DECT{TA
ş.urm.; Obad. 15 ţipoisim; Ţef. 1:7, 14 ş.urm,; Mal. 4:1 ş.uim.).
Aţa cum ar li de aşteptat, NT continuă accentul pus pe Judecată ca fâcînd parte din natura lui Dum -
nezeu şi din activitatea Sa esenţiala [Rom. 1:18; Evr. 12:23i I Per. 1:17: 2:23; Ap<. 16:5 $m.). ra felca
şl în VT, judecăţile lui Dumnezeu nu sînt limitate la viitor, ci operează deja în viaţa omului în vremea
preatr (I@A:50; Ron, r:13,22, 24,26,2aj ArE. 18:8). Judecata este asociata chiar ţi în prezent cu Cristos
care exesrdtă judecăţile Tatălui (Mat. 3:11 ş.urm.; 10:34; loan 3:19; S:30; 8:12,16; 9:39).Lwnu-na
Cuvîntului lui Dumnezeu străluceşte deja rn [urne prin revelaţia Lui de Sine în experienţa morala a
omului ţi este revelată în mod suprem ui Cuvîntul întrupat, Isus Cristos. Prin urmare, judecata
oamenilor este deja în acţiune, deoarece ei arată prin faptele lor rele că „iubesc întunericul şi nu
lumina" (loan 3:19).
Lumina NT) însă, cade asupra Judecăţii viitoare",
0 judecată viitoare finală care va însoţi întoarcerea Iui cr!t6 (M.t, 25:31.46; Ien 5:22, 17 e.lm,; Rom.
3:5 ş.urm.; 1 Cor. 4:3-5; Evr. 6:1 ş.urm.} .Aceasta este viitoarea Zi de judecată (loan 6:39; Rom. 2:15
ş.unn.;
1 Cor.l:ai 5:5; 8f6, 4.30i Filip. 2:l6i 2 ft.. i:to; 1 Pet.2:12;2 Pet. 3:12; lloan 4:17; ludafi; Apoc. 6;17;
16:14). Cristos însuşi va judeca {Joan 5:22; 12:47 ş.urra.; Fapt. 10:42; 17:31; 2 Tim. 4:8). Toţi oamenii
vor fi judecaţi; nici unul nu va lipsi (2 Tim. 4:1; Evr. 12:23; 1 Pet. 4:5). Chiar şi îngerii vor 8 judecaţi (2
Pd. 2:4; tud. 6), Orice sp€.t d3l viedi E 6l udrar, inclusiv1^ecreteleoamenilor"(Rom.2:16),,^îtidurile
inimif1 (1 Cor. 4:5; cf. Marcu 4:22; Luca 12:2 ş.urm.) şi „orice cuvfot nefolositor" {Mat. 12;36).
Judecata nu va fi limitată la cel necredincioşi. Şi creştinii (vezi ni, mai jos) vor fi judecaţi (Mat. 7:22
ş.urm.; 25:14-30; L@ 19t12-23; 1 cri 3:12.r5j 2 Co!, 5:lor Eh. 10:3Oi lac. 3:1; 1 Pe!, 1117! 4:17; Aroc,
20:12 ş.urmO • Aceasta judecata viitoare nu poate fi evitată (Evr. 9:27); este la fel de sigură ca şi
moartea (Rom. 2:3; EB. 10:27), A6t fapr n{ ere .ftrMt nktidi Mi r&pi.at @ ln inv4!t!6 pildelor l[i lls
(Mat, l3:24-30, 36-43,47.50i 21t33.47i, 22tt-r4i 2str-L3. 31-46; etc).
II. Tfemetul judecăţii
Temeiul judecăţii va ii răspunsul omului faţă de voia revelată a lui Dumnezeu. Prin urmare, va include
toată gama experienţei umane, a gîndurilor, cuvintelor şi faptelor lui ţi va fi de asemenea natură înctt să
permită luarea în considerare a măsurii diferite de cunoaştere a voii lui Dumnezeu şi prin urmare a
măsurii diferite a epacftlli de . o tnpliii (M.t. 1t:2124i Ron, 2:12-16). Va fi o judecată cu desăvlrşire
dreaptă şi 6npl€t onvinser@E (Cee 1S:2s; Ron. 3:19). Ju. decătorul întregului pamînt va face dreptate
şi orice gura va recunoaşte dreptatea judecaţilor Lui \cf. Iov 40:r.5i 42:1.6). k fel c. qi tov rci re pub
aSiga de dr€pbt€a lui Dlr:ll@u oov 13:13 !.h.: t6:r8 ş.urm.; 19:2. ş.urm.; 23:1-17; 31:1-40). Cînd
sîntem confnrntafi frecvent cu nedreptăţi în vremea prezenta putem avea certitudinea că Dumnezeu
cunoaşte totul, cl trn@i lud loate b:te joc de El si c! El ; hotarft o zi în careva judeca lumea cu dreptate
(Fapt. 17-31). Putem avea încredere în El că va acţiona In lucrarea Sa viitoare de judecată cu aceeaşi
perfecţiune şi cu acelaşi triumf pe care le manifestă în lucrările sale PeEnte de h.r 9l $Eairdte,
Uneori se afirma ca există o dificultate cu privire la temeiul judecăţii întrudt Scriptura pare să vor -
bească din două puncte rle ved€€ difeite. pe deo parte 'justificarea noastră înaintea lui Dumnezeu ni se
spune că este bazată numai pe credinţi, fără faptele noastre bune (Rom. 5:1 ş.urm.; 3:28), iar în altă
parte ni $ spu€ c! JuileaE 6E 6cur! pe baa hptelor @uluj (Mat. 16:27i 2s3r-46j Ro!, 2:6i 1 co., 3:8: Ape,
22:12). Didcdrarea et€ roi Nlr apautt decît reală. Trebuie să avem In vedere următoarele aspecte:
i. Justificarea este o idee escatologică; adică, înseamnă că sEntem declaraţi îndreptăţiţi înaintea lui
Dumnezeu la scaunul Său de judecata, Ea anticipează to6ai pDblem disiard aici jud@ra 6ML a lui
Dumnezeu. Omul credincios care se bazează pe meritul perfect şi pe lucrarea încheiată a lui Cristos are
garantată achitarea sa tn ziua de pe urmă (Rom. 5:1; 3eni!i!3:1; t Cd. 1r30), Inlelbul cre<lintel în
Cristos 6te ca „faptele bune" ale lui Cristos, adică, ascultarea Lui perfectă în viaţă şi în moarte, ne sînt
atribuite nouă aici şi acum şi ne vor fi puse în cont tn ziua judecăţii, în sensul acesta fundamental nu
poate exista justificare pentru om fără „fapte", adică, fără ascultarea lui Cristos în viaţă şi în moarte,
ascultare care reprezintă singurul temei pentru prezenţa omului înaintea lui Dumnezeu.
ii. Această relaţie cu caracterul şi lucrarea perfecta a lui cist6 tu er€ d@ o rela& jui.ticn. Noi nu 6intd
delmf pu fi simplu hdrepiatid, UniEa noastră cu Cristos implică o încorporare reală în moartea $ tvi€M
Lui olon. 6:1 s.lm,; Cal, 2:20: Efe, 2:Sş.urm,; Col. 2:20; 3:1 ş.urm.). De aceea caracterul Iui crltos E 6
reprcds li mod inevitabil lotrc măsură oarecare în vieţile urmaşilor Săi. Acesta este lucrul slpra caruia
iEisid la@ Gt 2:18 s.m,). Credinţa fără fapte este falsă deoarece nu există o credinţă tri Cristos care sâ
nu ne încorporeze tnti-o ujre cu El li litieaSa Lui 6lsl@ de rtlffipirare, inclusiv moartea şi învierea Lui,
cu toate implicaţiile radicale pe care acest fapt le are pentru caracterul moral al credinciosului. Cu alte
cuvinte, justificarea care nu duce la sfinţire se dovedeşte că nu este nici decum justificare. Folosind
cuvintele scriitorului puritan, putem spune că noi trebuie „sâ dovedim obîrşia noastră prin îndrăzneala
de a fi sfinţi" (W. Gurnall). Compară cu Rom. 6:1 ş.urm.; Evr. 2:10 ş.urm.; lloan 3:5 ş.urm. Desigur, în
ce priveşte practica sa morală, creştinul rămîne păcătos pînă la capăt. De fapt, numai „în Cristos"
începe el să vadă păcatul tn adevăratele sale proporţii şi numai „în Cristos" descoperă profun zimea
depravării morale a păcatului (1 loan 1:8-2:1 ş.urm.). Totuşi, în acest proces el este „schimbat în elai
chip cu al Lui, dir slavd tn rlari" (2 coi 3:13), Ardel, d.c6 u om este nnmt din nou prir Dunul (Toan 3:1
s.urm.), privirea pătrunzătoare a lui Dumnezeu va scoate desigur la lumina dovezi ale acestei naşteri în
„faptele" lui. Dar aceste fapte sînt roadă directă a faptului că creştinul a fost regenerat prin Duhul Sfînt.
Ele nu sînt nicidecum un temei uman pentru auto-justifîcare, ci sînt doar elemente ale darului lui
Dumnezeu şi ale harului Său manifestat faţă de ,oi !r &u Crisr6,
iii, ctu! lsG a fost întrebat: „Ce s: facn c. s, săvîrşim lucrările lui Dumnezeu?", El a răspuns:
720
JUDECATA
„Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să ctedeţi în Aceb pe care L-a trimis El" (Ioan 6:28
im). Elte e/erit s! f.cm aici disritrciie intre tht{ ţi Fiul. Lucrarea ţi revendicarea supremă a lui Dum-
nezeu pentru om, cît ţi voia Lui perfectă pentru creat'e sa dnt sriMt€ tl Isu crist6. Prin ulme voia lui
Dumnezeu pentru noi este sâ recunoaştem şi să acceptăm persoana şi misiunea lui Isus. în consecinţă, a
crede tn El înseamnă a face lucrările pe care le cere Cristos.
iv, Gxd djn Mat, 2s:3 r-46 a ridicat n&t€ diiicut' tăţi deosebite ţi comentatori contemporani au emis tot
felul de teorii pe baza acestei pilde, cum este de ex., ideea ara-n$itul Fr{tir snodn" (J. A- T, Robin-son,
K. Rahner), Aceasta idee susţine că unii oameni -inclusiv atei, care şi-au bătut joc de Dumnezeu şi de
mărturia Lui pentru ei, agnostici care aspiră să stea pe o lozlCe neltr! ln .e priv€{e nlrtuila lui Dull|l@u
pentru el, şl oameni de alte credinţe, care au respins într-o măsură mai mare sau mai mică afirmaţiile
creştine ale lui Cristos ■ în baza faptului că îi hrănesc pe cei fălmînzi, îi vizitează pe cei întemniţaţi, îi
ajută pe cei h llsie lupt! !l dzho.ie de elib€mre de sub opresiune politică, sînt în mod inconştient urmaşi
ai lui Cristos, ţi vor fi achitaţi la sfirsit pentru că, slujiri-du-i F cei ln neie !-au dojtt de hpt p€ Cri!t6.
Asemenea interpretări, însă, suferă de o deficienţă crucială ■ ele ne cer să interpretăm o pildă (care nu
este o învăţătură biblică directă, întrucît este o pildă] într-un fel care duce la concluzii în contradicţie
clară tu nult .lie €dui cl.re di! Biblie, h g€neral, i din învăţăturile lui Isus, în particular. De asemenea,
dacl putem interprEta *@te pnd5 nF.u mod c5r€ tu inplk{ nici o conEadiclie fibdsmala, d.r c.re ne
permite să o integrăm armonios în celelalte învăţături ale lui Isus, este clar că acela este cursul care ar
trebui urmat în orice studiu hermeneutk serios. Acest mod de interpretare este perfect posibil dacă
avem în vedere afirmaţia îui Isus că aceste binefaceri menţionate tn pildă sînt făcute „fraţilor" Lui
(25:40). Aceasta este o reflectare a adevărului pe care îl afirmă în altă parte că biserica, în calitate de
instrument al misiunii Sale FnE llre, trebuie id€ntifi@te cu El p.in faptul că răspunsul oamenilor faţă de
ucenicii lui [sus ţi faţă de n*rturla lor ddift r5sp$d lor lag de El (Mat. 10:9'1d 40; 12:44-50; 1Ar1a;
M6Eu 9:37i Ien 20: 2r $M): ,,Cine vd primEte p€ rci Ms prinEte p€ Muie". „Faptele $M):,,Cineb@vd
ale celor neprihAidrciMs nu slnt ac& întîrnplătoare de bunăvoinţă. Ele sînt fapte prin care misiunea lui
Ieue şi a urmaşilor Săi a fost ajutată, iar ei ajutor l{ ctat cm !. cel €re le. fscut su a reprezentat un risc
pentru el" (W. T. Manşon, 77ie Scrwigs of Jesus, 1949, p. 251; cf. G. E. Ladd, A 'Ih&Log ol rhe Ntu
t6ton^t 1974, p. 116.119). Aceasta nu contestă nicidecum faptul că mulţi necreş-tmi fac fapte de
dragoste şi mila, şi nu înseamnă că uneori creştinii nu sînt făcuţi de ruşine de „faptele lor bune". Totuşi,
aceste fapte trebuie evaluate prin prisma Bibliei. Ele sînt dovezi ale „hamlul general" al lui Dumnezeu
care acţionează în societatea umană că,utl, punlnd fttu rrdd !i podolind birel€, Ar irebui să-l mulţumim
lui Dumnezeu pentru lucrul acesta trebuie să identificăm cu orice prilej compasiunea noastră creştină
cu toate eforturile pentru binele setunilor noftri. Asffi€d acliui, bsa, chiar ii dna sînt făcute ta limita
sacrificiului de sine, nu pot fi considerate ispăşitoare sau justificatoare. Aceşti oa-
meni stat şi ei păcătoşi căzuţi care: în multe aspecte din vietile lor * op6 wil lui Dlme4u !i erinplor Lui,
şi oamenii aceştia pot spera numai în îndreptăţirea lui Cristos la judecata viitoare. Nu există „creştini
anonimi". „în nimeni altul nu este mîntuire (decît în Isus Cristos), căci nu este sub cer nici un alt Nume
dat oamenilor în care trebuie să fim mîntuiţi" (Fapt. 4:12). Temeiul judecăţii rămîne răspunsul nostru
faţa de voia lui Dumnezeu, aşa cum este prezentată în revelaţia Sa generală şi specială concentrată tn
Isus Cristos.
Există încă o altă concepţie despre judecată despre ce trebuie se rcrhin, Este id@ cd snulrd tehEi F€
baa ciroia @rEni rcr fi expqi la jud@ta finală şi la condamnare de către Dumnezeu este resling!rea
ri€xplicitt a EEngheliei lui Crisd, In rprijinul a6rei id€i e adu texte liblie M sht M.m 16;15 s.lM,; I€n
3:1a, 36; Ron. 10:9-12; !f6. 4:18; 2Pet, 2:3ş.urm.;ltoan 4:3, suţinînd că prezintă necredinţa ca singurul
temei pentru condamnare. Totuşi, putem observa următoarele lucruri: (a) aceste pasje nu do€ds delt
faptul ca @dinF h cristot este singura cale de mîntuire, ceea ce nu dovedeşte nicidecum că respingerea
conştientă a lui Cristos este singurul temei de condamnare. Nu încape îndoială că necredinţa este o
problemă importantă ţi gravă, fiind forma în care se exprimă păcatul atunci cînd oamenii resping
singura lor speranţă de răscumpărare, dar nu este singura formă de revoltă a omului împotriva lui
DuIlWzr! si de ac@ nu 6te sirylrul erei pGibil lent .ondalMea onului de cdire D!l@zd. O) De fapt
Btblia ! tczilti !€ Med .a fiind d€ja rob .ond.maE mi lnainte € E%nghelia sA le 6 f6t predicată, şi
tocmai această condamnare anterioară reprezirtn l)Mi. oNlui la cm EEngheli. vire € u resps nilGtiv dir
partea lui Dlreeu, rkhn EEnghel€i nu 6te a€€la de a @a lnlii ei aFi d€ a înlătura condamnarea omului,
ci acela de a rezolva prcblena condatuerii €re pla@zi d€ja d@upE ..pului onului (., Ron, 1:13j 2:12;
5:16, la; Ef6. 2r4; 5:3-6; col, 3:s t,um.), fc) coreptia c.t EEn. ghelia creai» posibilitatea condamnării
omului cît şi a izbăvirii lui, nu poate să aibă decît un efect de slăbire a zelului evanghelistic şi misionar,
întrucît dacă oamenii sînt condamnaţi numai pe baza respingerii E-Hngheliei $ da.r, lotrivil sra6dcilor,
Mjontate! .€lor c.n aud EEnglelia tu 6 a(epr6, atwi - Fe temeiuri pur utilitare - este în interesul fericirii
celor nai nulS $ N lie predi.e Bvanghelia deloc, 'ba chiar sa facl tot pcibii! p€nttu a opri pr€dica@ ei.
A.4' t! corchzi€ rjdicoli $ conplet elnblci eatI clt de 8!Eii: 6te 9renia orisidla.
C@.ele de adeG! di! aceasta ezitie 6te d o cu@qt* mi mre d o .potuiiae mi m€ im pli.5 o GpolgbiUtae
mi re. Este cdt cA gcriP tura recunoaşte că nu toţi oamenii sînt egali în ce priv€lie @zia lor de a-L
cu@ite p. DuMU d acest factor este luat în considerare atunci cînd Dumnea *rcfte judd.b Sa (Mar,
11:20-24; Ron. 2:r-24; 2 Pet, 2:21), Prinipiul din Lrca 12:48: „Cui i s.. da! muit, i * c cd€ nulr', poare 6
aplicat in privinţa aceasta. Astfel, comentariul general că cei are nu .u auzii niciodată Evanghelia rcr ti
jud@ti în lumina cunoştinţei lor este corect. Totuşi, trebuie să adiugEn ca ei r! au lfut luina pe c.r€ .u
awto. Nljmi ln I3u Cristd disd spqar{i p€ntru mnltuire (l@n 14:6j Fapt, 4:12t Efb. 2:12).
721
JT'DECATA
scnptuE depue netuie dspf o d595r!Je la judecata finală a celor „neprihăniţi" de cei „răi", a elor ,rle$"
de cei ,reale!i., adică, „cei ate cter nume au fost găsite scrise în cartea vieţii" şi cei ale căror nume „nu
au fost găsite scrise în cartea vieţii" (De, 12:1-3; Mal. 3:13; Mar. 133q 39-43, i9 I,lld; 25:32 ilm-,
41,16; MaB 13:27; Iq! 5:2a ş.urm.; 1 Cor. 1:18 ş.urm.1 2 Cor. 2:15 ş.urm.; Apoc. 20:11-15). Existenţa
viitoare a celor care stnt achitaţi la judecata finala este numită în Biblie "cer existenţa vnt@re a celor
dr. nu tlnt achirafi 6re nhila 'iad,
lU. Judeat! ci€ttnllot
Scriptura vorbeşte de asemenea despre judecata creştinilor. La venirea Sa Cristos va judeca pe urmaşii
Săi (M4, 25:1430, 31.46: L@ 19:12.24: t cor. 3.2. 15; 2 coi s:loi 1 pet, 1:17; Ape, 2b:12 t.h.), crqtinii rc'
fi jud@g de DoMul Io! Fdivi! d modul în care au administrat talentele, darurile, opor tuni tăple ţi
responsabilităţile care le-au fost acordate în cuisul vieţii. Referirea la această judecată în 1 Pet. 1:17
este deosebit de importantă pentru prezentarea caracterului ei. Judecata divină a poporului lui Dum-
nezeu va fi ojudecată părintească. Nu. va fi o judecată care să pună în pericol poziţia creştinului în
familia lui Dumnezeu; va avea înţelegerea şi compasiunea unui tata; cu toate acestea, nu trebuie privită
cu uşurătate sau neglijent. Această judecată părintească va fi făclt6 de Criltos la renir€a Sa,
IV. Judecata umana
AtSt aici cît si în altă parte omul este chemat să-L imite pe Dumnezeu. După cum Dumnezeu este un
Judecător drept, tot aşa şi oamenii stnt chemaţi să judece cu dreptate (Luca 12:57; loan 7:24),
recunosdnd fin permanenţă că judecata finală îi aparţine lui Dumn@u (D4t. r:14. crefdnului ik ceE s,
de dondA de discemămînt şi judecată în problemele morale, iar capacitatea de a face aceasta este un
semn de adevărată Miuitate (L@ 12:57; l€n 7:24: Roh. 1s:14: 1 Cd. 2:15; 6:1-6; 1O:15j 2 Co!. 13:st
Filie. l:i ş.urm.; Col. 1:9; 1 [oan 4:1). Totuşi, creştinul este avertizat frecvent cu privire ia pericolul de a
judeca pe alţii într-un mod care încearcă să anticipeze judecata divină finala (Mat. 7:1; Luca 6:14
ş.urm.; loan 3:7j Roh. 2:1; 14.4; rac. 4:1). orie jud*at: lmn5 este provizorie în lumina judecăţii viitoare
(1 Cor. 4:3-5). Cînd era nouă se va manifesta pe deplin la venirea lui Cristos, potrivit cu 1 Cor, 6:2
ş.urm., creşthii wr 6 chemF ,. jud*e lm€a (v. 2) qi tn spai;l pe îngeri {v. 3).
V. Atitudini prezente
Există puţine puncte în care învăţătura Bibliei să fie într-un conflict mai puternic cu presupunerile
vremii noastre decît în ce priveşte învăţătura despre judecata viitoare a tuturor oamenilor de către
Dumnezeu. în consecinţă, una dintre cele mai grave expresii contemporane a capitulării intelectuale şi
spirituale a creştinului cdr5 in f.ptul c, a6sd d)r ste abordai arir de puţin în propovăduirea şi în scrierile
contemporane, fn privinţa aceasta lumii i s-a permis să forţeze biserica să se încadreze în tiparele lumii
(Rom. 12:1 ş.urm., Phillips). Astfel, un comentator teologic se poate plînge, pe bună dreptate, că în
zilele naostre ideea de'judecată finală „apare prea puţin în teologia şi în propovăduirea Bisericii" (T.
Preiss, Life in Christ,
1954, p. 79). Această neglijare teologică este cu atît mi pulin *uabil, cu cft asr sol a tost mtur ta o
renaştere fâră precedent a perspectivei escatologice biblice, însă această latură particulară a
escatologiei, adică, judecata divină viitoare, a fost lăsată de-o parte în mare măsură din nefericire.
Omul din zilele noastre respinge direct ideea că într-o zi va trebui să dea socoteală de viaţa sa ţi de
rl&iziile 3.1e. phderea onvilSsilor cu privirc la viaţa după moarte, combinata cu erodarea ideii de
tspoMbilibre romla p€ b.a lnErpretArii popu lare a teoriilor psihologice şi psihanalitice, au contribuit la
indiferenţa morală şi la pragmatismul din zilele noastre. Problemele morale, în măsura în care contează,
sînt raportate numai la momentul prezent şi la considerente legate de fericirea personală. Ideea că ele ar
putea fi raportate într-un mod transcendent la dimensiunea divină, sau că într-o zi oamenii vor fi
chemaţi toţi să accepte responsabilitatea pentru acesie d*i.n nonle tn p@nta Cre.rorului lor aro!
vSzător, este anatema pentru ei. Din nefericire pentru onul moden! lkrul ac6ra 6re adelCrar. Jud@t. este
inevitabilă şi ne aşteaptă pe toţi. în faţa tendinţei modeme dea contesta judecata viitoare există o res -
ponsabilitate şi mai mare si mai stringentă a bisericii crEftin d€ a plstla$ cu reEcirate oreDria biblica,
BEIIOGRAFIE. L. Mdi!, fh. Aidicoi Debine af Judgment, 1960; N. Q. Hamilwn, 7Jie Holy Spirit, and
Ercnororo&/ in Paul, 1957; R BiictEl, V Hehtricl! TDNT 3, t. 921-954t W Schei.ls, H, B€cts I Mc.
Comiskey, NIDNTT 2, p, 361,371. B./LM.
JUDECATI, SCAUN DE, in 3reacE € ref.r5 1a adunarea întrunită în faţa unei platforme (berna) de pe
care se tratau problemele oficiale. Astfel, Irod Agrip. I a srai F o !'ladont (rhd. D.Comil*u: „scaun
împărătesc" n.trad.) pentru a se adresa republkilor Tir ri sidon (Fapr. 12:2r), TqBenut F, ete folosit în
altă parte în NT cu sensul de tribunal sau Dscau de jud@ti! tFapr 1a.12, etc,), ptarfolm !e caie l4dea
nagisrhtul rcMnt flancar de rfemicn s4 pentru a judeca. De obicei era ridicată într-un loc plblic, cu *
paie cE 6 fct cazd cu pilar (roan L9:13), sau lnE.o sla de audtenle (papi. 2s:23). Integritatea solemnă a
justiţiei romane a determinat n@Birea d€ su dejude;6 a lui Dl:lr@reu (Ron. 14:10) sau a lui Cristos (2
Cor. 5:10). Lucrul acesta prr€ prcbabn darorii{ fapnnri ct in anbele €zun Pavel se adresează unor
ascultători care erau familiari cu sist€nd de glEmre 6tuq.
BIBUOGRAID. E. Weis, R, 6A.2. 242e-3O. s.r. tribunal. E.A.J.
JUDECATORI. Clviftn eb!, (3-opa) * reaers ra cineva care împarte dreptate, care pedepseşte pe făcă -
tnri de rdu d @ EbiliEaza F el n€.rihanit. Cuvîntul corespunzător pentru Judecată" este folosit pertru a
d@ie o Egd, aqpi .are Eebuie sa e călăuzească (Exod. 21:1).
1. Instituţia mozaică
în perioada petrecută în pustie Moise s-a extenuat prin judffi azuilor adE lnainrd lui (Baod. 1a:13. 27 şi
cf. Exod. 2:14). în urma sfatului primit de Iş letro
722

el a numit adjuncţi ai săi care să judece cazurile obiquite, adu.,ind iMinte lui nmai F. cele Ei mpdbnte
(rezi ti Ddt. 1:9-1a),
k3a d.ltemsica p@ede ales€lea de jude, cători şi *dregâtori care să-i ajute CDeut. 16:18), „în toate
cetăţile voastre". în felul acesta conducerea mai pdmitive a peiedei notude 6r€ adaDttE Ennu vi{a
edstare vnt@.
Se insistă asupra necesităţii integrităţii şi caracrdlui inpa4ial al jctiriei (oeui l:16!.h,: t6:t9 ş.um.; 24:17
ş.urm,; 25:13-16). întrucît cartea legii a fost încredinţată preoţilor, cazurile mai importante trebuiau
judecate de un judecător ajuta t de preoţi caie erau asesori (Deut, 17:8-13). în perioada cuceririi
judecătorii iuau parte la adunările poporului (Ios. B:33; 34:1).
{. P€rtoad. Jud€.librilor
DupI :Mrte lui I6!a a llmt o Deri@dg de deor, ganizare, de discordie tribală ţi de uifringere care este
dsriq în canea Judeatoriloi Dar c'ld popo.ul a strigat către Domnul, autorul ne spune că Domnul „a
ri<lierjudefton arei-au izbavir (Jd. 2:161, A.6ti eroi naţionali sînt numiţi uneori „izbăvitori" (3:9,15) qi
de @le Mi sulte on ni * spue c! ei ,F! jud*t p€ IsEel p6ttu o p€rioadl de rimp, priNl dinfe ei fiind oiiiel
(3r9) ii uttind 6ind sa,@n (16:11),
Este cld cg ac@sr6 dA u seN no! cMntrnui de .judecător", anume, acela de conducător în război şi
domnitor pe timp de pace. Putem vedea în ei o prefigurare a lui Cristos, care a venit să fie Mîhtuitorul
nostru, care este cu noi ca şi Conducătorul nostru şi care va veni ca să fie Judecătorul nostru.
In 1 san. qisd o taeid€ la p.ri@da rcEhiei. Eli ,n j!d@t pe rset rinp de padki de ani', (1 Sam. 4:18)
iar„Samuel a fost judecător în Israel în tot dmpd vied l$, tur8tnd tn circuir de ta Beiet ta chjtS.t $
Mitpa: ultenor et Ia nmr pe fi sei lude cători (7:15-8:1).
Textel€ de la iMari (m taoo i.d.cr.) d6diu activităţile liderilor numiţi făpitum, care în general sînt
similare cu ale „judecătorilor" israeliti. Aceştia funcţionau ca „guvernatori" provinciali locali acţio-nînd
în cooperare cu alţi „guvernatori" învecinaţi, nind sub condueE M,reluj Rea€ (A. Marzal, JNES 3q
1971, p. 136-21r. R6poNbititllile lor inlu. deau împărţirea dreptăţii, menţinerea ordinii, colectarea
impozitelor şi a tributului, furnizarea de informaţii şî asigurarea ospitalităţii. Astfel, cuvîntui ebr. Jppăt
probabil câ ar trebui tradus „guvernator" şi nu ,judecltor, tnEuclr n@le de jud€citor d6c.i; nu. mdi o
pane a fiucgrei lui. Fucgonin odciali sinitdi srnt molircali in teblitele mi vehi de la 1Ebt..
III. h pedoada molEhtel
In psidda moErhi€i îi găsim p€ judreiori patu dpînd atît în funcţii judiciare cît şi în alte domenii
administrative. Printre funcţionarii Iui David, „Che-nania şi fraţii săi erau întrebuinţaţi pentru treburile
de afară, ca dregători şi judecători în Israel" (1 Cron. 26.29).
Dlpa dezbiErea impnrrlEi, r@fat a dat doErr{ de zel pentru „cartea Legii Domnului" (2 Cron. 17:9), a
nmirjude{atoiigi dregEr on h6@re cetab (19:s) Sle.. poMcit sl aqi@ze cu dEprate (2 c!on. l9:9 imj c,
Ddt. 16:19 s.lm).
JUDECATORI, CAXTBA
în fine, în urma întoarcerii din exil, decretele lui Artaxence i-au cerut lui Ezra să instaleze dregători şi
judelrori ce se faci dr€pEc- si sr btrele rE polor (Ezra. 7:25).
Conducătorii de mai tîrziu din cetăţile fenidene şi-au luat titlul iapet; cf cartaginezul suffetes, men Fomt
de snbrn bmni (TFEMCIA),
AtsLIOCil\ll!, W RjchEr, Z4rt 77, 1965, p. 40 72t D, J. WG6a, BS t34, 7977, p. 233237,
G.T.M. D.J.W.
JUDBCiToEI, qARraA, car€a Jldedbrilor urmează cronologic după Pentateuh şi losua şi descrie istoria
lui Israel de la moartea lui losua pînâ la ridica@ lui s.mu€|. calt@ bi ia nlftte d€ la E sonajele
principale, $6p*ttm (Jud. 2:16). Aceşti „judecători", însă, au fost mai mult decît nişte arbitri juidicii ei
au f6t ,jzbavfton" (3:9), dnpur€nicifi în mod carismtic de Ddul Sffn! al lui Dllm.a EN izbăvirea şi
păstrarea Israelului (6:34) pînă la instaurarea monarhiei (cf. folosirea aceluiaşi cuvînt pentru magistraţii
din Cartagina şi ca sinonim pentru „rege"_în limba eanaanită din Ugarit, Anat 5.40). lahE l6uj e6
MaEle Jdrtr (rud. 1r:27).
I. Schiţa conţinutului
a. Evenimente care au urmat după moartea lui losua (1:1-2:5)
in baza ascultării iniţiale triburile lui Iuda şi Si-meon au înaintat spre S pentru a cuceri Bezec, Ieruslin
(nu . rost pistE! 1:21), Hebro& D€bir (Fcupat In lm. ddasdrii din 16. 10:36 39), Hotun trei dintre
cetăţile filistene (nu au fost păstrate, Jud. ri19). ltibuile lui Iosif au cEdit de asmM let€L (1:22-26), care
se relui$poltase Iosif(. 116. a:L7t r2t9). Dar după aceea a venit eşecul: Israelul a încetat să-i izgoM*i pe
ca@nili nu atr Mi f6r cuerir€ alte cedd (Jud. 1:2736), iar iribd bi Da a lost .te fapt jzSonit din t€rirorjd
re i.a IMit (1:34), A.e.sti loleEE a riulLi a nedibt !€rioada ftdetsgar: de nadar care a @at (2:1.s)_
b. Istoria Israelului sub conducerea judecătorilor (2:6-16:3})
(i) interpretarea profetică a keoriei de cătrescriitor (2-6; 3:6), Această carte ne învaţă ideea retribuţiei
divine: Dumnezeu, în providenţa Lui, recompensează o naţiune în măsură direct proporţionala cu
credin-.ioSia popotului, IsEelul din wed .eara a tosr supus în permanenţă la ispita de a adopta riturile
fertilităţii de ,1a vecinii lor canaaniţi, împreună cu agricultura lor considerată superioara. Mulţi au recu-
neut c! Iahre a cll5uir pe Isael ln pG&j, da Ba.l patea slt fie @i capabil s! fad !{olele s.{ its" din pndtrtl
Cartes Jud<ltoriLor prezinr! 6 ciclu repera! de păcat (închinare la Baal), înrobire (faţa de agresori
sireini), c@ (cEre D@ul nilciiv, Entru a fi izbăviţi) şi izbăvire (prin judecători ridicaţi de Dumnezeu).
(îi) Şase perioade succesive de asuprire şi carierele a doisprezece judecători-ixbăvitori (3:7-26:31).
1, InvEiit. Lui cqanR4zdtoin (3:7tt). Dupe adoptar€ nodului d. viate cMit, rr.aelul a suldit timp d€ I aDi
find aslpnr de Cuşan-Rişeataim, un inEdalor cde a venit ain M@rDranja atlar, sb

723
JUDECATOru. CAX,TTA
controlul hiriţilor (Jud. 3:8). Cauza, însă, a fost păcatul Israelului (3:7) (vezi mai jos, partea e). Dar cînd
ei „au strigat către Iahve, Iahve le-a ridicat un izbăvito... O$tl,... tltele @l tui nic .l lqi Caleb" (3:9). Cei
40 de ani de pace care au urmat s-ar putea să corespundă cu perioada paralelă de suzeranitate hiu1-tă,
pînă la cîp'va ani după moartea lui Suppiluliuma în edr 346 !d,cr, (cAtl a 2:r9),
2. atup.iM tub FAto^a (3172-3L). lEirte dc remurile de confuzie Internaţională care au coincis cu
ascensiunea Dinastiei a 19-a, o dinastie agresivă, tn Egipt; „copiii lui Israel au făcut iarăşi ce nu plăcea
lui Iahve; şi Iahve a întărit pe Eglon, împăratul Moabului, împotriva lui Israel" (3:12). Dar cînd „copiii
lui Israel au strigat către Iahve ţi Iahve le-a ridicat un izbăvitor, pe Ehud... beniamitul" (3:15) şi le-a dat
80 de ani de pace, începînd probabil de la data tratatului din 1315, intre Seri ţi Mursil, cf. înnoirea lui tn
1284 de către Ramses H. Se pare că nid Egiptul ţi nici bitiţii nu au înţeles funcţia lor providenţială, dar
anii tn care unii sau ceilalţi au adus pace Palestinei par să corespundă cu perioadele pe care Dumnezeu
le-a rinduit ca să acorde „odihnă" poporului Său {cf. J. Garstang, Joskua-Judges, 1931, p. 51-66). După
aceea Şamgar a avut un succes limitat împotriva primelor triburi de filisteni, care erau echipaţi mai bine
decît el (3:31).
3. Izbăvirea prin Debora (4:1-5:31). O dată cu decăderea imperiilor şi creşterea asupririi din partea
canaaniţilor locali, conduşi de labin II din Haţor (4:2-3), Dumnezeu a ridicat al patrulea judecător, o
femeie numită Debora. Comandantul ei militar, Barac, a unit Eibuit &' parr.a de N d e.traE a vlii Esdee
Lonului pentru a purta război împotriva trupelor lui labin conduse de Sisera. Dar „Din ceruri se luptau,
de pe @rele ld stelele * lupra! tftpotriE lui si*h' (5:20): o tl@i. toertiald Einds: & Dlm%u a imobilizat
carele de război ale canaaniţilor si Sisera a fost omortt de o femeie chenită pe cînd fugea. Cei 40 de ani
de pace care au urmat după victoria Deborei poate fi comparată cu domnia stabilă a lui Ramses IU,
ultinul ture talaon (1199-1166 td,crJ.
4. Izbăvirea prin Ghedeon (6:1-8:32). După aceea au apărut din E, din desert, madianiţii ţi amaledţii, ca
să atace pe Israelul care a păcătuit (Jud. 6:2-6; cf. Rut 1:1). Dar Israel a fost scăpat de atacatorii nomazi
(7:79.25i a.rcr2, 4 ddrul Flnic din Rut 2,4 .FaiMdy 20 de {i mi rF,iu}.
5. Ndi.ar@ ti cdd.M lui Abinda (B:33-10:S). Tulburarea care a urmat după încercarea fiului lui
Ghedeon, Abimelec, de a se instala rege peste Israel (Jud. 9), a fost corectată de al şaselea ţi al şaptelea
jud..n6a ]bl. si lair tro:t.s).
6. Asuprirea sub antonici ţi filisteni (10:6-16:31). Dar o dată cu apostazia care a urmat după aceea,
Dumnezeu a dat ţara în mîinile asupritorilor amoniţi din E fi a filistenilor dinV (10:D. Dula 13 ad parie;
de E a Israelului a fost eliberată de lefta, al optulea judecător (cap. 11), care a fost urmat de trei jude-
cători mai puţin însemnaţi. Partea de V a Israelului, Insă, a rămas supusă filistenilor, a căror putere era
ui creştere, în ciuda isprăvilor spectaculoase ale lui Sam-Son, al doisprezecelea şi ultimul judecător din
cartea Jtdecridilor (.ap. 13.16].
.. otutdfaAd (1r:t-21:2s) Această%ecţiune furnizează detalii despre două evenimente din prima
perioadă de apostazie a Israelului
(înainte de Otniel; cf. apariţia lui Fineas in 20:26 ţi menţionarea evenimentelor din cap. 18 In Ios.
19:47, autorul pare sa fie contemporan cu cucerirea, Ios. 5:1-6:25, vezi şi *IOSUA, n). Scopul acestei
note finale 6te sd date Fofinzit@ paetului lui Isr.et, ca a încălcat aproape orice standard din Decalog.
Secţiunea despre Mica şi Danin" (cap. 17-18) relatează cum Mica a furat de la mama sa ţi apoi a
convertit venitul într-un idol pentru casa dumnezeilor săi (17:5). între timp, levitul lui Dumnezeu
călătorea neangajat, pînă clnd . f6t aluajd de Mia. Du la ind't ld el ra dovedit necredincios faţă de
stăpînul său atunci cînd i-a fost oferită o poziţie de conducere de către Danitii lacomi, idolatri şi
criminali (18:25). Acest levit a fost Ionatan, un urmat direct al lui Moise (18:30). Nu se spune nimic cu
privire la respectarea poruncila şaptea (d6e curati!) i dar @pitoleLe c@r urd (19.21, indignarea
beniatnitului) nu descriu numai războiul civil ţi adăpostirea criminalilor, ci şi curvie ţi abandonare
maritală de către concubina levitului (19:2), hl)ttEs€elitar€, viol +i a.ldte (19.22-24) ri tr ele <li! urd
rdlie h ha!5 (21:23). AGtea au fdi rezultatele cînd „fiecare făcea cei plăcea".
II. Autorul şi data scrierii
Cartea Jud. nu face nid o afirmaţie directă cu privire la rtra Fierii r.le. ctnraM DeboEi (5:2.31) r.vicpre.
rinde ci 6te o dfrFzitie @ftenpoFnt (5:1) 9i autenticitatea ei este acceptată în general. Dar cartea în
întregimea sa nu ar fi putut fi alcătuită decît peste alte 2 secole. Ea se referă la distrugerea şi robia
cetăţii Silo (18:30-31) din tinereţea lui Samu«l (1 Sam. 4; cea 1080 Î.d.Cr.); iar ultimul eveniment pe
care a redă este moartea lui Samson (Jud. 16:30-31), care a avut loc cu cîţiva ani înainte de inaugurarea
lui Samuel ca judecător (cea 1063 Î.d.Cr.). In afară de aceasta, explicaţia des repetată că „în zilele
acelea nu era împărat £n Israel" (17:6; 18:1; 21;25) sugerează că scrierea cărţii a avut loc după
instalarea lui Saul ca rege în 1043 td.Cr. Tbtuşi, părerea generală este că monarhia era încă la început şi
cartea pare să fi fost compusă înainte de atacul împotriva cetăţii Ghezer în 970 (1 imp. 9:16; cf. Jud.
1:29) sau cucerirea Ierusalimului de către David în 1003 (2 Sam. 5:6-7; cf. Jud. 1:21).
Prin urmare, scriitorul cărţii Jud. trebuie să fi fost u on @ a f6t &tiv ln piM !a!t a doruiei lui Saul
(înainte de 1020 î.d.Cr.), El trebuie de asemenea să fi fost proroc, deoarece în Biblia ebr. cartea Jud. îţi
are locul în secţiunea profetică a canonului (proroc „vechi": înJosephus^ataApi'onns 1.8, cărţile
istorice, Ic,.lov)r wi ti rond de Fadicr al paiej€lor din 2:10-14; 3:7-8, etc. Cel mai probabil autor este
profetul Samufll, care potrivit Talmudului iudaic (.Baba Bathra 14b) este identificat ca şi autorul
cărţilor Jud.-Rut. Dar întrudt această relatare tradiţionala merge mai departe şi face afirmaţia
improbabilă că Samuel a scris „cartea care-i poartă numele", se pare că sîntem îndreptăţiţi să tragem
concluzia că autorul trebuie să fi fost Samuel sau, cel puţin, unul dintre pr@ii asird cu sanuel.
III. Sursele cărţii
Este posibil ca scriitorul carpi Jud. să fi folosit surse orale şi scrise care nu mai există în prezent, de ex.
antologii de eroi, cum este „Cartea yalăr (DrepruluQ" (Ios. 10:13). Criticii moderni sînt obişnuiţi să
afirme
724

JT'DECATORI, CARI?A
(. 1ŞAHAR
■>- -Mt. Eba^ . ■Mt. Gherizirh '
Palestina fu timpul Judecătorilor.
725
JUDACATORI, CARTEA
că sursele scriitorului au fost în mare măsură ma teriale independente {mai tîrziu poate că au fost
documentele „J" şi„E") editatedeundeuteronomistexilic(,.D") şi de un preot post-exilic („P"); dar
această analiză contrazice dovezile pe care le găsim în însăşi Cartea Judecători şi discreditează în mod
inutil unitatea ţi autenticitatea conţinutului ei. încearcă, de exemplu, sa identifice chemarea făcută de
Dumnezeu lui Ghe-deon la teasc şi jertfa care a urmat după aceea (Jud. 6:11-24, cre $ sp!& ce Fovire
din „J") a potrna dtdield datd lui cnededde a dnici altann lui Bal şi de a-1 înlocui cu un altar pentru
Iahve (6:25-32, desprte care se spune că provine din ,3"), ca şi cum acestea ar fi două versiuni
contradictorii ale aceleiaşi chemări. Şi iarăşi, face confuzie între prinderea de c.t@ cnedo a pringlor
rodianig orcb $ zeb, la vadurile Iordanului (7:24-2S, „E"), şi prinderea în final a regilor, Zebah şi
Ţalmuna, mai departe către răsărit (8:10-11, „J"), deşi această explicaţie trebuie să elimine din 6:10
cuvintele „toţi cei ce mai rămăseseră din toată oştirea", spunînd că este o încercare a unui editor de mai
tîrziu să armonizeze cele doua istorisiri care stnt aparent contradictorii. ('PENTATEUH.)
textul ebr. al cărţii Jud. s-a păstrat mai bine decît textul oricărei cărţi a Prorocilor\fechi şi în general este
lipsit de erori de copiere. Traducerea sa veche în LXX, însă, prezintă variaţii în textele greceşti şi aceste
diferenţe sînt atît de însemnate Incit ediţia Rahlf a uxx prezifte pe 6earc p€sin-i doue fome dderit€ ale
tertdui grtc, p€ baa @dicelo. A qi B.
IV. Cadrul Istoric
c.drur lstdic pertru perioa4a tud. iolude, h pld local, prezenţa canaaniţilor. înainte de cucerirea Ca-
Manului de caEe Mei Mois€ a Ftucit ,,ninicir€." @anidor (Deut. 7:2: c, ls, 6:17), adt datonta
imoralităţii lor încetăţenite (Deut. 9:5; cf. Gen. 9:22, 25; 15:16) cft$ datond inn@nlei lor reFtive asupn
eliglei popoiului lui Dllme@ @€ut 7:4); cam. iuţii se închinau pe nenumărate „înălţimi" la zeii locali ai
fertilităţii, Baalim, iar ritualurile lor includeau prostitul€ $..t qi chjar scrii@rea copilor (11:31], Io. .u a
flru rot Canaanul (îos. 1r:16; dt 21:43). Dar locuitorii băştinaşi nu şi-au pierdut toată puterea de
împotrivire. De fapt, Moise însuşi a anticipat o ocupare teptat{ . tlrn Gxod. 23:2&30i Deut, 7:22)i a mi
rdra nult de cucent (los, 13:1l pe GE int€r naţională, aspectele relevante pot fi prezentate sumar în teld !
r,ntor: (1) Cind a huit Isu, Fobabil la scurtă vreme după 1400 î.d.Cr., stăpînirea Dinastiei a 18-a din
Egipt asupra Palestinei dobîndise un caracter de tranziţie efemeră: Amenhotep III s-a mulţumit să
domnească într-un lux decadent; succesorul său, A-mnnotepN(Alhffitel, cca 1379-1362 1.d.Ct.i c-4H
2.2, p, 1033) !ia encoftt ahtia nMai 6upra reformelor religioase monoteiste. Scrisorile contemponne de
la rAham promite ae b cetgtile.sbt. canaanite conţin cereri zadarnice de ajutor împotriva jefuitorilor
Habiru. Acest nume se referă la *evreii din giblie, dEi a t6t lolGit p€ntru difdi! agreli hu risn o) din N
(descendenţi ai lui Ebei, Gen. 10:21, 25j c, M, C, Kire, wIJ 19, mi 19s7, p. 1a4t 2o, @. 1957, p. 6a).
Pdi@da asb a fGt tudt: de asmrea de rdatcE .ctirittii hitillor de dircolo de Siria. Regele Suppiluliunia
(cea 1385-1346 i.d.ci.), cel @i eE din@ E"ii hitililor, a lnmFt la ieeput aGrha io statele tui hdepeltate
din s qi
apoi a reuşit să îe stăpînească, atît el cît şi fiul său MursilII.
(2) Dd Egiprd, anat a.M sub Dimstia a 19a (13201200 Ld.cr.), t*a de ,ffia prini{ p€. rioadă de
renaştere. Seti 1 a recucerit Galilea şi Fenicîa în 1318, i-a înfrînt pe hitiţi şi 3 ani mai tîrziu a făcut un
tratat cu Mursil, prin care Siria era sub stăpînirea hitiFlor, id Paletim i Fenicia €Eu sub cmEolul
eaipteniloi Thinn Rarci Ii (1304-1237 Ld.ct.) a încâJcat tratatul şi a invadat teritoriul hitit. Dar după ai
<le lupte ctisitoaE, vehe nnpd.Sre a put€rn a fost restabilită prin tratatul dîn 1284 î.d.Cr.; pacea a fost
menţinută pînă la declinul imperiului hitit, datorită invaziilor barbare de la snrşitul secolului.
(3) o d,te d c&ee cEt€i h ntide barba.ilor în 1200 î.d.Cr., filistenii izgoniţi, „rămăşiţele ostro$rlui c.ftof
(I€r, 47:4), au tusit spE Ep€rda htsri aşezările lor mai vechi de pe coasta Palestinei (cf. Gen. 2!32i
Deut. 2:32). Fiind Gpllli .trn rSipt in ea 1191 d€ clse nlls m din Diestia a 2Ga. ei si.u întărit poziţia în
Canaan. înainte de snrşitul secolului ei au putut lae priha lo! ofdive Mjore iRpoFi% lui Isdel, u
*niFent o re $ ftrch€ie isb.ia din cartea Judecătorilor.
V. Cronologia
Cbtuiogia seral, a .iriii Jud. 6b indi.ai; de afirmaţia lui Iefta, aproape de încheierea acestei pe rioade,
care a spus că pe vremea sa Israelul se afla pe rsftoriul Paldtiei de @ 3OO de adi aJud. 1l:26: c, o cra
sinila!: sasi <lin 1 rnp. 6:11, calculaM uei crcnobsn nai peiF, tsa, depinde de .1!i doi tacron caF apa! li
crcdca biblicn, Mai lndi, lntruclt nu 5G phiutA peiioada d€ timp d. la inlEiep cuceririi pînă la începutul
primei perioade de asuprire (mesopotamiană), trebuie să facem socoteala mer-sind in lma in rinp de la
ridiwa lui sm!€I, tr cca 1063 M,cr, a@lcultrd de la data Dbb€hilI . d€2. binării împărăţiei, în anul 930
Î.d.Cr., socotind 113 ani p6lru domiile lui 501604 David (p€6te tot It held), saul Si !ma$ sli O lnp.
11:42; 2:11; Iapt 13:21), pla 20 de ani p.ntu Sdu:r (1 Sa( 7r2i cf. IiDBo, 1,p. 399), ln .l doilea dnd, lntult
pdioadet€ de conducere ale unora dintre judecători s-au suprapu (ct Ehud ii 9ansar, Jud. 3:30-4:1),
ftnolcsia 6te sdbilit, el nai biG F bak datelor su?rirjlor şi izbăvirilor care au urmat. De o importanţă
deosebită 6te lapin ca ei 40 d€ ani ile 4upne flisteani (13:r) in v PaLestinei au ortinut nelnt€rupd de Ia
Mrtea luj Tola qi Ian (1o:7), h perioada domiei lli lefta, a Eel judeiuo.i mi ,ut'n li*nuti, a lui Eli 9i
Samo4 ri plnE la situ vjdorioase a lui Sanuel, (Vfezî diagrama de la p. 641.)
confmM antlui 1216 p€ntru victoria Leborei se ba@z: !€ tipui de @!amic5 deop€rite tn ultim cetate
canaanită de la Haţor, aşa incit „Barac trebuie datat în a doua jumătate a secolului al 13-lea" (CAli, 1,
1:239), Pri! ulrurer $ parc ce s.au *s 319 ani (Ba2-1063) de la prim asuprire qi pln! la ridi@E lui
Samuel ca judecător, fapt care sugerează datarea cuerirn !n ann 1406-1400 i.d,c., o date altehatiG rn
cca 1240 .r ne6ita o .onpriME Mi mre a informaţiilor din cartea Judecătorilor. (''CRONOLO GLq
\,,ECHIULUI TESTAMENT.]
VI. învăţătura
Din rrimipiile eDulate ln tud, 2:6.3:6 si din exen. plele istorice oncr€te tumi%t€ de rdur cir.tii, itrr!
ţătura poate fi rezumată în felul următor:
726
JUDBCATORI, CARTEA
1350 td.G 1300
1250
12OO
11SO
1100
1OsOt.t,Ci
1382 ■ 1374
Mssopotami€nil (Jrd. 3A)
1374-1334
Otnie) (Jud. 3:11)
1334-1316
Eglon, Moab (Jud. 3:14)
1316- 1236
Ehud (Jud. 3:30)
1236-1216
Canaanftll (Jud. 4:3)
1216- 1176
DeboE (Jud. 5:31)
1176 ■ 1169
iradlanhll (Jud. 6r)
rrat. pcrbu€ l.d.cr.
H§j Asuprire ] Eliberare
1129 - 1126
Abimoloc (Jrd. 9:22)
1126 -U03
Tola - lalr (Jud. 10:3)
1169-1129
Ghedeon (Jud. 8:28)
1103 - 1063
Fllist€nil 0ud. 13:1)
(nu a atfJt loc a eliberare separată sub [a ir]
.- .
135oi.d,Cr t30o
l2so
12Oo
12Oo
1100
1OSO ld.C.,
0 prezentare cronologică a perioadei Judecătorilor baîată pe anii de asuprire ji anii de pace, (Pentru o
altă interpretare veţi cronologia vechiului Testament).

a. Minia lui Dumnezeu împotriva păcatului (2:11, 14). Speranţa de supravieţuire a Israelului a depins
de unitatea lor inter-tribală, dar un asemenea efort de cooperare s-a născut numai din dedicarea lor
comună pentru Dumnezeul lor (cf. 5:8-9, 16-18). Pierderea credinţei înseamnă extincţie.
b. Mila lui Dumnezeu faţă de cei care se căiesc (2:16). Chiar şi asuprirea străină a servit ca un mijloc
pentru harul divin, pentru edificarea Israelului (3:1-4).
c. Depravarea totală a omului. După fiecare izbăvire, „după moartea judecătorului, se stricau din nou,
Mi tuni delt plrindi lol. (2119). seieba individualista ţi-a dovedit caracterul inadecvat deoarece, prin
natura sa, omul merge în mod inevitabil spre liu (17:6). krad a atu tet de u rEs€, & q asemenea rege
care să împlinească voia suprema a lui Dujln@t (4 3:23; 9:6, 56). Autord crttii Jude cătorilor a fost unul
dintre primii istorici adevăraţi ai civilizaţiei, un om care nu a relatat doar evenimentele, d care a
interpretat faptele pe baza unei filozofii a istoriei pe care o prezintă explicit. în ce priveşte vali ditatea
permanentă a filozofiei sale deuteronomice despre retribuţie, trebuie să admitem că în vremurile acelea
de început, dnd revelaţia era mai limitata, providenţa acţiona în moduri mai vizibile decit în zilele
noastre. Dar principiile lui fundamentale rămîn în permanentă valabile; naţiunea care păcătuieşte va fi
pedepsită, cine se căieşte de păcat va fi izbăvit, şi toate sistemele create de oameni trebuie să falîmen-
teze în ultimă instanţa. Singura speranţă valabilă a istoriei este legată de venirea lui Cristos, Regele
nostru.
BIBUoGRA!EIE. C. l. Archd, Jr, A SuNq ol d.t Tbuament Introduction, 1974, p. 274-279; A. E. Cun-
dall şi L. Morris, Judges-Ruth, TOTC, 1968; G. Fohrer, Joskua-Judges, 1931; R. K. Harrison, IOT,
1968, p. 680-694; J. D. Martin, The Book o/Judgtz, CBC, 1975; J. B. Payne, „Chronology of the Old
Testament", ZPEB, I, p. 833836; id.ri Ar ouli,e ol H.bru Hston. 1954, !. 7a.9r; John H. Ra@ th. Hs.e af
ii Religion of Israel, 1933, p. 156-202; L. T. Wood, „Date of the Ebdus", p, 66a7 in J. B. pryn€ (ed,). xs
Perspectivei an the Old Testament, 1970, J.B.P,
JUDECĂŢII, VALEA. „\&lea judecăţii", menţioEtd ln I@l 3:13 G laul ede Du@u jud€.a popoarele,
este numită de asemenea „Valea lui îosa-fat"(v. 2,12). V. 16 sugerează că este aproape de Sîon,
dâraşacumAmos. 1:2 arată această expresie ar putea să fie o formulă profetică şi nu o
localizare.,Josafat", care înseamnă Jahve judecă", poate să ne un nume sinlolic d nu btogEic 2 Crcn, 20
aDlica simbol!' mul: în valea Beraca, la 24 km S de Ierusalim, regele tosafaî a fost martor la victoria lui
Iahve asupra popoarelor păgîne, o miniatură a Zilei lui Iahve. Totuşi, începînd din secolul al 4-lea d.Cr.
„valea lui losaiat" 6te nurnele dat vdii dinne Muel€ ftmpldui ii Mmtele Măslinilor.
J.A.M.
JUG. curlntd aGta rcda Mi nDtii re@ni ebr, ,i gr. folosiţi fie bl sens literal pentru jugul de lemn la care
stnt rnjwae doul aniDle (de objcei bq), fie in *s retroric, Fnr! a dsrie suDm@ uui om iald de ahn.
cuvintete 3tnt md. (NaM 1:13) ,in&A (îs. 58:6; Ier. 27:2, etc). „bară"; '81 (Gen. 27:40; Plia.
727
JUDBCITORI. CARTEA
1:14 .tc), Jq81i ,@ed U Sam. 1l:7i lov 1:3, €E,), jug pentru boi"; zeugos (Luca 14:19), )po pereche";
zygos (Mar. 11:29; 1 Tim. 6:1, etc.), Jug", cumpănă" (•AGRICULTURĂ).
In 2 col 6114 lavdl folo6e$e teffiul hcr€e zygeo, „a fi prins în jug cu cineva de alt fel". Cu privire la
„tovarăş dejug" din Filip. 4:3, vezi *TOVARAŞ DE JUG. J.D.D.
JURĂMINTE (ebr. fb&'â ţi "ăld; gr. fiorfcas). Ier-rnenul ebr. 'Sîâ este înrudit cu un verb al cărui înţeles
de bază este „a rosti un blestem, condiţional" sau un 'blestem asupra unei persoane care nu este încă
identin@tA (TDoT 1, !,. 261-266). lrn Mplu clai 6te găsit în 1 Sam. 14:24, unde jurăinîntu] este
formulat în felul următor: ,31estemat să fie omul care va mînca piine pînă seara, pînă mă voi răzbuna
pe vrăjmaşii mei". In cazul acesta juramînrul a avut ca scop să întărească o poruncă (cf. Gen. 24:41).
Jurăminte simibe luteau 6 folBit€ ln prcc€d{rtle l€€al., c&d o dispută nu putea fi soluţionată pe căile
obişnuite (1 fmp. 8:31; 2 Cron. 6:22) ţi ele făceau parte din tratate şi l€lminre (cfl 26:2a; SK, 16:s9;
17;13.19; os$ 10:4), .ta C@ * td€ în prezent din textele antice din Orientul Apropiat (de ex. ANET, p.
201, 205,53&541, 659,660i ct D.R, Hi[d, ?]a.y-C!66 @d rne of Propha\ 1964). cdrlar cq c@ e * susţine
adesea, un asemenea blestem nu eta irevocabil (cf. lSam. 14:45; vezi si Jud, 17:1-2), iar puterea nu şî-o
datora vreunei puteri magice inerentă în cuvintele rostite, ci se datora răspunsului suveran al lui Dum-
nezeu (1 împ. 8:31 ş.urm.; cf. A. C. Thiselton, JTS s.n. 2t 1974, p, 23!299, h .rsial 295 s.!fr). ln alte
referiri la jurăminte £n Yî, unde cuvînrul ebr. este fbă'ă, nu este cert că era implicat întotdeauna un
blestem de felul acesta, deşi se putea să fie Jud. 21:28). în multe cazuri ar fi mai potrivit să traducem
„promisiune solemnă" (cf, THAT, 2, p. 858-859).
Au rd .doptate difdite nijl@ce (co 24:2; Dai 32:-40) ti fomde (Ga. 31:50; NM, s:22: Jrd. a:19; 2 Lnp.ti
2:2; Id, 42:5i MaL 5:34,36; 23:16) pentru luarea jurămintelor. Adeseori efectele nefaste ale dndtiirii
jlrd&htur{i nu €Eu expriete (2 Sam. 3:q Ezi ltua Id, 29:22).
Seriozitatea jurămintelor este subliniată în legile ld MoiE (!rod. 2Or7; Lv, 19:12).IsEeliCor li ra interzis
să jure pe zeii falşi Ger. 12:16; Amos8:14). Din cuvintele lui Ezechiel s-ar înţelege că jurămîrttul fals
putea fi pedepsit cu moartea (17:16 ş.urm.), dar în lege pentru mărturia falsă depusă de un martor şi
pentru tăgăduirea unui juiărnînt cu privire la un lucru 8!.it e! prjnit orv. s:14; 6:1-3), * !ut@ fre ispăşire
cu o jertfă pentru păcat (Lev. 5:5 ş.urm.; 6:4 ş.urm.).
Cristos ne-a învăţat că jurămintele crează obligaţia de a le împlini (Mat. 5:33). Conversaţia cotidiană a
creştinului trebuie să fie la fel de sacră ca şi jurămintele sale. Lor nu le este permis să aibă două
standarde pentru adevăr, cum au făcut unii evrei care au introdus o scară variabila de valori cu privire
la jurăminte. în împărăţia lui Dumnezeu jurămintele nu vor mai fi necesare (Mat. 5:34-37). Cristos
însuşi a acceptat un jurâmînt (Mat. 26:63 ş.urm.), tar Pavel a nklt d€ a€rc@q un judnlnt (2 cor. 1:23;
cal. 1:20).
Scriptura mărturiseşte de asemenea că Dumnezeu s-a legat priltru jwimlr (E8, 6:13.1a). ce! e
S-a legat Domnul însuşi să facă constituie promisiunile Sale pentru poporul legămîntului Său: de ex.,
prcbi.iqile s€le pentru PaEiahi (cd, 50.24), pentru dinastia luiDavid (Ps. 89:19-37,49), pentru Preo-tul-
R!€e M€dzrj. (ts. 110:1-4). camnn tutub. acestor promisiuni este Isus Cristos în care îşi găsesc
&nplidra (2 Cd. 1:19 $m.i cf, & 65:16). Prin venirea Sa Isus Cristos a împlinit jurămintele tăcute în
vechime de Dumnezeu Patriarhilor (Luca 1:68-73; 2:614, lui Daiid (Fapr. 2.30) qi petd ul- res€ din VT
(Eu. 7:20 {.@' 28).
BIBUOGnAnE, TWBR, p. 159 1.lm,i M, R, I€h-M,ZAW A\ 1969, p, 74.92t filAT, 2, p, a55.a63.
J.G.S.S.T. c,I.D.
JUSTIFICARI.
I. Înţelesul cuvîntului
„A justifica" (.ebr.sâdaq; gr. (lxxşiMT), dikaido) este un termen juridic şi înseamnă „a achita", „a
declara drept (ţndreptăţit)", fiind opus cu „a condamna" (cf. Deut.25:l;Prov. 17:15; Rom. 8:33).
Justificarea este acţiunea unui judecător. Aşadar, din punctul de vedere a! părţii în litigiu, „a fi
justificat" înseamnă „a pruni i€4icnt (f.hhbn)' 0!, 43:9, 26).
în Scriptură Dumnezeu este judecătorul întregului pămînt" (Gen. 18:25) şi relaţiile Sale cu oamenii sînt
descrise întotdeauna în termeni legali. îndreptăţirea, adică, conformarea faţă de legea Sa, este lucrul pe
care-1 cere El oamenilor, şi El îşi arată îndreptăţirea (neprihănirea) ca Judecător prin faptul că Se
răzbună pe cei care nu o împlinesc (cf. Ps. 7:11; k. t:16i 10:22; Fapt. 17:31; Ron. 2.5; 3:5 ?,m,). Nu
există nici o speranţă pentru un om dacă verdictul Iul Dumnezeu este împotriva lui.
întrucît Dumnezeu este împărat, ideea că El justifică pe oameni poate avea atît un aspect executiv cît şi
unul juridic. Ca împărat ideal în Israel, El nu numai c! E da u wrdict lr lav@e elui euar, ci v. ii pls ln
pEctica kldictul prin f€lhn ca va .rrh favo@ f.l5 de el i a il E@biuta publi, \erbu1 ,a justifica" se poate
concentra asupra oricăruia dintre aspectele acţiunii lui Dumnezeu. De exemplu, justificarea Israelului si
a Robului Domnului, descrisă în îs. 45:25; 50:8, este o reabilitare publică prin schimbarea soartei lor.
Justificarea păcătoşilor despre cate vorbeşte Pavel, însă, înseamnă doar darea unui verdict favorabil.
Pavel crede desigur că Dumnezeu dă o favoare celui pe care 1-a achitat, dar el foloseşte alţi termeni
pentru a descrie lucrul aesta (adoptare, înfiere, etc.).
"termenul „a justifica" este folosit de asemenea pentru atribuirea îndreptăţirii în contexte nejuridice. Se
spune că oamenii II justifică pe Dumiiezeu prin faptul că declară că El este drept (Luca 7:29; cf. Rom.
3:4, care citează Ps. 51:4) şi sejusrifică pe ei înşişi cîhd se dalarA drepti Oov 32:3; Luca 10:29: 16:15).
în mod ironic ni se spune că Ierusalimul a justificat' Sodoma şi Samaria prin faptul că a păcătuit mai
mult decît aceste cetăţii (Ezec. 16:51) Diateza pasivă poate indic. r.ptul de a fi rabititat prir .laihMre arc
înlătură suspiciunea, critica şi neîncrederea (Mat. 11: 19; L@ 7:35; 1 Tis. 3:16; .f 14, 2t21. 24 €,ffi.
pentru care vezi mai jos).
LlF.tte sldjhd linevi'tic pen$ plrea lui loan Hrisostom, Augustin şi ConcOiul din Trent că atunci cmd
Pavel şi îacov vorbesc despre justificare ei se
728

refera atît la lucrarea lui Dumnezeu de a face pe om neprihănit (îndreptăţit) prin înnoirea lăuntrică, dt şi
la considerarea omului ca neprihănit (îndreptăţit) prin iertarea păcatelor. Iacov se pare că nu se referă la
niciunul dintre aceste aspecte. Pavel se pare că se referă numai la al doilea. Termenii sSi sinonimi
pentru „a justifica" sine „a socoti neprihănit (îndreptăţit)", „a şterge păcatele", „a nu ţine în socoteală
păcatul" (vezi Rom. 4:5-8) - expresii care nu redau Meea da transformare interioară, ci ideea de
conferire a unui statut leg,l {i de dulaE ! um culp.bilirrd lesale, Par€l consideră că justificarea este o
judecată pronunţată asupra omului, nu o lucrare făcută în lăuntrul omului. Cele două lucruri se îmbină
desigur, dar stnt totuşi distincte.
II. Justificarea in scrierile Iul Pavel Din cel 39 de texte în care apare verbul „a justifica" în NT, 29 sînt
în Epistolele lui Pavel sau în cuvîntăiile sar€; tot n !eidile lui Parel apd ti ele doua terte care conţin
substantivul corespunzător, dikaiasis (Rom. 4:25; 5:18). Aceasta reflectă faptul că Pavel ete sinSlrul
dinte sftorii Nr (@ tG din juslllce u co..ept tudatbtal pe.rtu soteriolosja sa.
Pavel înţelege prin justificare actul prin care Dumnezeu şterge păcatele oamenilor vinovaţi ţi ti'
socoteşte îndreptăţiţi, fără plată, prin harul Său, prin credinţa In crist6, auIdrd pe tneiul laprAot lor bun,
ci pz tmeid respectării reprezentative a legii şi pe temeiul vărsării stftgelui răscumpărător al lui hiis
Cristos tn locul lor. (Pentru unele părţi ale acestei definirii, vezi Rom, 3:23-26; 4:S-8; 5:i8ş.urm.).
Doctrina 'iui Pavel despre justificare este modul său caracteristic de a formula adevărul central al
Evangheliei, că Dumnezeu H iartS pe păcătoşi. Din punct de vedere teologic este cea mai bine
dezvoltata exprimare a acestui adevăr în N"[
in RoMd Parel pffiint: lcishelia a niod devăluirea „neprihănirii (îndreptăţirii) lui Dumnezeu" (1:17].
Această expresie se dovedeşte a avea un dublu sens: 1 - se referă Îs poziţia de neprihănire {îndreptăţire)
a omului, pe care Dumnezeu o conferă gratuit Ptin F€)Gistos dediftioilor care fd („darul neprihănirii
(îndreptăţirii)". Rom. 5:17; cf. 3:21 ş.urm.; 9.30; l0:3.10; 2 Cor. 5.21; Pili!, 3:9); 2 . F reterS la modul
Sncare Evanghelia revelează că Dumnezeu face @a e 6@ drpr - nu nhai prin juderea eLd rehgiuii aF
cM med$ (2:5i 3:s t,um.) n ti prin respectarea promisiunii Sale de a trimite mîntuirea la Israe! (3:4
ş.urm.) ţi prin justificarea păcătoşilorîn aşa fe! îneît să fie întrunite propriile Sale criterii judiciare cu
privire la ei (3:25 ş.urm.). Prin urmare „neprihănirea (îndreptăţirea) lui Dumnezeu" este un termen
predobirdt juidic, indiclnd lu@u hilciivl a tui Dumnezeu de a acorda păcătoşilor vinovaţi o justificare
justificată, achitâidu-i în tribunalul' cerului hrl a pejudicia drepratea Sa de Ju<learor al lor,
M'nF .cetaron din zilele @srre sAs* originea acestei expresii în cîteva pasaje din îs. 40 ş.urm. şi din
psalmi în care „neprihăiiîrea (îndreptăţirea)" lui Dumnezeu şi „mîntuirea" apar ca termeni 'echivalenţi
(îs. 45:8, cf, v. 19-25; 46:13; 51:3-6; Ps. 98:2, ere). S-ar Put€ sn fie ata, dar hl]uit Pavel tu .jreazi
nicdidi aceste versete, nu se poate dovedi legătuia. Trebuie să ne aducem aminte că motivul pentru care
aceste texte afumă că reabilitarea de către Dumnezeu a poporului Său asuprit este „neprihănirea
(îndreptăţirea)" 5a este că lucrul acesta este o acţiune a credinciosiei Sale
JUSTIFICARE
faţă de legămîntul pe care li 1-a promis; în timp ce Epistola către Romani se ocupă in principal cu jus-
tificarea de către Dumnezeu a paginilor, care nu au fost poporul Său ţi cărora El nule-a promis nimic
(cf. 9:24 ş.urm.; 10:19 ş.urm.) ■ o situaţie foarte diferită.
E. Kasemann ţi alţii afirmă că neprihănirea lui Dumnezeu în scrierile lui Pavel poate fi explicata ca
exercitarea milostivă a puterii prin care Dumnezeu lămîne credincios atît faţă de poporul legămîntului
Său (prin împlinirea promisiunii de a-i mîntui) dt şi faţă de creaţia înrobită (prin restaurarea domniei
Sale asupra ei). Amîndouâ ideile aparţin tui Pavel, dar este îndoielnic dacă (aşa cum se argumentează)
„nepri hănirea (îndreptăţirea)" din Rom. 3:25-26 şi „neprihănit (îndreptăţit)" în v. 26 indică numai
credindoşia milostivă care mîntuie pe cei în nevoie si nu retribuirea juridică (cf. 2:5; 3:5) pentru
mîntuirea celor vinovaţi prjn 6ptul ca dibuia ete ab*ut @pE celii pregătit să fie o *jertfă de ispăşire.
Această ultimă exegeză se potriveşte mai bine cu desfăşurarea ideilor; prima exegeză nu poate explica
de ce conjuncţia „şi" apare în expresia „să fie neprihănit ţi să socotească neprihănit", deoarece în aceste
cuvinte este o singură idee, nu două.
s-a ridicat întrebarea dacă nu ME ddiE lui Pavel despre justificarea prin credinţă, fără fapte, este doar
un mijloc controversat, elaborat doar ca o armă împotriva iudaizatorilor. Dar faptele următoare arată că
a fost mai mult dedt atît.
1. Este elldqt ca Epistola clne rRonani Eebuie citită ca o prezentare completă a Evangheliei lui Pavel,
alnd o !i sprijh deirnD juiificlrii.
2. în trei locuri Pavel scrie în termeni personali depre @nvins€rile sale ere l-au fadt si 6e hisioE si
toate acestea sînt exprimate în termenii justificării (cal. 12:15-21; 2 Co!, 5:1621: Fil, 3;4 t4). ln Ron,
7:7 ş.urm. Pavel descrie nevoia sa personală după Cristos în termenii condamnării dată de lege - o
nevoie pe care o poate satisface numai sentinţa justificatoare dată de Dumnezeu în Cristos (cf. Rom,
8:1 ş.urm.; Gal. 3:194:7). EsE didot ca religia lend!. a lli !a!€l şi-a avut rădăcinile în cunoaşterea
justificării sale.
3. Pavel consideră că justificarea este actul fundamentai de binecuvîntare al lui Dumnezeu, deoarece ne
salvează de trecut şi ne asigură viitorul. Pe de-o parte înseamnă iertare şi sfîrşitu] ostilităţii între Dum -
reau i noi (Fapt 13:39; Ron, 4:6 e,lm.; s:9 ş.unn.). Pe de altă parte înseamnă acceptare şi dreptul de a
primi roate binecuvîntările promise celui neprihănit, o idee pe care Pavel o dezvoltă prin legarea
justificării de înfiere şi de moştenire (Gal. 4:4 ş.urm,; Roh. 3:14 s.m.). Anb€le spde alar ln Ron. s:1-2,
unde lar€l epw ca jutifica@ ad!@ adt rae cu Dumnezeu (deoarece păcatele sînt şterse) dt şi speranţa
gloriei lui Dumnezeu (deoarece păcătosul este acceptat ca neprihănit (îndreptăţit)). Această speranţă
este o certitudine, deoarece justificarea are o semnificaţie escatologică. Judecata zilei de pe urmă este
adusă în prezent, ca un verdict fina! şi ireversibil. In consecinţă omul jurifi€r@Erdicr postetEl fi sigur
că ninic nu-1 va separa de dragostea Dumnezeului său (Rom. 3:33-39; cf. 5:9). Clorid€E lui 6te efi,
(Rom. 3:30). J{rt<ata liitoare baiar€ *audui de j!de. call al lui cristG {Ron. 14:10 5,lm.t 2 Co., 5:10) n
loate pnva de aMie rr.plrtiri panicolar€ (1 Coi 3:15), dar nu 9i de Fziia s d€ p€E@nA jsiituari.
4. Doctrina lui Pavel despre mîntuire are ca şi pucr principal de refdinte j6ii6c@. crezur s5u cir privire
la justificare este izvorul din care curge con-
729
JUSTIFICAR!
mplia lui d6pE cEnrinis cs €kie a h.rului !i credinţei, în care ne-evreii (Neamurile) ţi evreii sînt p. picio.
de egaltate (Ron, 1:16; 3:29 q.m.; cal. 3:8-14, 28 ş.urm., etc.). El explică în termenii justifi.Iril bard
(Ron, 3:24; 4:4 ş.urm., 16), sMificaţia mîntuitoare a ascultării lui Cristos si a morţii Lui (Ron. 3:24
9,lm,j s:16 q.m), revela$a dnsGrei lui Dumnezeu la cruce (Rom. 5:5-9), semnificaţia rSshlrrSrii (Ra,
3:24; cal, 3:13; Ei6. 1:7) !i a împăcării (2 Cor. 5:18 ş.urm.), legâmîntul relaţiei (Gal. 3:15 ş.urm.),
credinţa [Rom. 4:23 ş.urm.; 10:8 s.unn.). unirea cu Cristos (Rom, 8:1; Gal. 2:17), adopt,llm),r.E ii darul
Ddrului (cal 4:6-ei Rom. 3:ro, 4 v, ÎS) şi siguranţa creştină (Rom. 5:1-11; 8:33 ţ.urm.). Pavel explică în
termenii justificării toate sugestiile, pociile si ezuile de mhtui@ din vT (Ron, 1:17; Gal. 3:ll,'care
citează Hab. 2:4; Rom. 3:21; 4:3-8, c@ ciez! G6, 15:6j Ps. 32:1 !,lm,j Ron. 9:22 10:21, cit€z! ose 2r23j
1:1q k. a:14: Ioel 2:32: Is, 6S:l,etc.; Rom. ll:26ş.urm., citează îs. 59:20ş.urm.; Gal. 3:8, citează Gen.
12:3; Gal. 4:21 ş.urm., citează Gen. 21:10; etc).
5. Justificarea este cheia filozofiei istoriei lui Pav€r. El sulire c5 slul atotcuprinzator d hi DMn€4 b
ondueE bt6ri.i lMii de la CAd€r€a io păcat a fost să-i conducă pe păcătoşi ia credinţa care justifică.
Pavel ne apune că Dumnezeu tratează omenirea prin doi 6t1Hi EprezmEtivi: ,,!rimul Ad6m şi „o-mu]
al doilea", care este „ultimul Adam", Isus Cristos (1 cor, 1s:4s {.m.i Ron, s:12 !,mJ. Prind oF, prin
neascultare, a adus condamnare şi moarte asupra întregii rase umane; omul al doilea, prin ascultarea sa,
a devenit autorul justificării şi vieţii pentru toţi cei ca re au cFdtnr, (Itom, 5:16 s,um.).
De clnd a clzut Adan h pic.r, nd€a a domit în mod universal, deşi păcatul încă nu era cunoscut dar
(Rom. 5:r2 s,lm,). Dar Dulrrj1m a ftxr h legămînt cu Avraam şi cu familia sa, juEtifkîndu-l pe Avraam
prin credinţa sa şi promiţînd că prin sămînţa lui Avraam (adică, prin unul dintre urmaşii lui) aveau să
fie binecuvîntate (adică, justificate) toate popoarel€ pi&lonlui (cal. 3:6r, 16; Ron. 4:3, 922), Dupa a.e,
prin Moi*, Dlmea! a rekrat ka€a sa familiei lui Avraam. Legea nu a fost destinată să dea mîntuire, ci
cunoaşterea păcatului. Prin detectarea şi provocarea călcărilor de lege, legea trebuia sâ-i înveţe pe
israeliţi că au nevoie de justificare, legea find astfel un ptxidagogos (sclavul casei care ducea pe copii
la scoală) care să-i conducă la Cristos (Gal, 3:19-24; Ron. 3.20j 5:20; 7:5, 7-13). A.atE epdS de €du.
caţie divină pregătitoare a ţinut pînă la venirea lui c.tst6 (Gal. 3:23-2Si 4:1.5).
Efectul lucrării lui Cristos a fost să abolească bariera exclusivismului pe care posedarea legii şi pro -
misiunii de către Israel a ridicat-o între evreu şi ne-evreu (Efes. 2:14 ş.urm.). Acum justificarea prin
credinţă, prin Cristcs, putea fi predicată adt evreilor cît şi Neamurilor, fSrâ nici o deosebire, deoarece în
Cristos toţi credincioşii au fost făcuţi copii ai lui Avraam şi au dmit copii ai lui Ol:lr]lleu $ mor.nirori ai
!j,eAlnrhtului (Gal. 312629), Din nef*icic, nulri e, mi s'au dow<lit lesalisti !i ..*ti situtie; ei au c:urat sr
obdii o lndFpl:lire prprie pd; tapete legii şi nu au vrut să creadă că credinţa în Dumnezeu a fost calea
stabilită de Dumnezeu pentru a obţine neprihănirea (îndreptăţirea) (Rom. 9:30; 10:21). De aceea multe
„ramuri naturale" au fost tăiate din măslinul &nuiradi leg{rilnnrlul istoric (R@. 11;16
ş.urm.), iar biserica era alcătuită în prezent în cea mai mare parte din ne-evrei; dar exista speranţa că o
rămăşiţă aleasă din Israelul căzut, provocată de îndurarea arătată ne-evreilor care nu o meritau, aveau
să se întoarcă la credinţă şi aveau să găsească în cele din !rn' iiqt4a pec.ielo. (Rom. 11:23.32). Astrel,
adt evreii cît şi ne-evreii aveau să fie „mîntuiţi, nu prin fapi.r€ şi efortune br, ci prin h?rur s.atuit al lui
Dumnezeu care îi justifică pe cei neascultători şi neev-laliotij fi t@te sbria Fn$uirii E fi nl@ii a hi
DllMr (Roh, 11:30'36),
Aceste considerente arată poziţia centrală pe care o delire jurjfidE în concepţia tolosict !i r€ti gioasă a
lui Pavel.
iII. Temeiul Justificării
In felul în. care este prezentată de Pavel în Romani, doctrina justificării pare să ridice o problemă de
teo-dicee. Cadrai ei, prezentat în 1:18-3:20, este solidaritatea omenirii în păcat şi inevitabilitatea
judecării. In 2:5-16 Pavel expune doctrina sa despre ziua jude.eFj. El spue d plitrcipiul de judeari va fi
r€nibuir€. ,,6e5rui oh porivit d fapble eld' (f, 6). Standardul judecăţii va fi legea lui Dumnezeu, în
forma cea mai înaltă pe care o cunosc oamenii (dacă nu 6G lege lli Moise, atusi 6te legea @nltiintei v,
1215). Dovezile vor d ,Juctuil€ dwe ale .aft. njlo/' (v. 16). Nmaiei ere lD leee porsp€E s: 6e justificaţi
(v. 7, 10, 12 ş.urm.). Dar nu există nid un om cft s i lqea. Nici Mul nu 6te reprihnN; toţi au păcătuit (3:9
ş.urm.). Aşadar, viitorul rezervă o condamnare universală, attt pentru evreu cît şi pentru ne-evreu,
deoarece un evreu care calcă legea nu 6te sePtat de Dlllmm mi ulor dedr adcine altcineva (2:17-27). Se
pare că toţi sînt condamnaţi. „Nimeni iravafi socotit neprihănit înaintea Lui, prin fapEl€ lesii" (3:2o, uf
td dr ps, r43:2).
Dar acum Pavel proclamă justificarea prezentă a păcătoşilor care cred (3:21 ş.urm.). Dumnezeu atribnie
.eprMniF celor tuleliuig qi jleifici F c€i lp6ili d. wlavie (3:23 f.(m.; 4:5 rlm-). cahctenn (deliberat?)
paradoxal al ultimei expresii este amplificat de faptul că tocmai aceste cuvinte greceşti sînt tolosite !r
EadudeN lxx a rexnrlui din Exod. 23.7 CNU voi jEtifica F c€l r5u (nu bi ierta p€ el vinovat)) şi îs. 5:22
ş.urm, („Vai de cei ...care justifică p€ cel rtn') o,li de ei... cE *ot cu fala cu.rt p€ el v'lftt!). s. p@e
inEebaE: Pe c€ t€nei poare justifica Dumnezeu pe cei păcătoşi fără să compromită prcpria s€ jutid€ ca
Jrdrator?
Pavel susţine că Dumnezeu justifică pe păcătoşi pe un temei drept: anume, pe baza faptului că Isus
Cristos, acţionînd în locul lor, a satisfăcut cerinţele legii lui Dumnezeu pentru ei. El a fost „născut sub
lege" (Gal. 4:4), ca să împlinească preceptele legii si ca să poare p€deapsa legn in lcd lor Prin
*„sîngele" Său (adică, prin moartea Sa) El a şters păcatele lor (Rom, 3:25i 5:9). Prin aEul':E Sa de
Dlfu€au El a obţinut pentru toţi urmaşii Săi statutul de păzitori ai legii (Rom. 5:19), El a devenit
„ascultător pînă la mcrt€ cFilip. 2:3)r viaF Lui de relnninra a cdl minat cu moartea Sa pentru cei
păcătoşi, luînd asupra Sa blestemul penal al legii {Gal. 3:13; cf. [ş. 53:4-12). pe€teb poporului r.[u au
fdt jud@te qi irpzrie rn persoana Sa, pe cruce. Prin acest „act unic de îndreptăţire" - viaţa Lui fără păcat
şi moartea Lui - „a venit pentru toţi oamenii o hotărîre de neprihănire care dă via6" (Ron. 5:13) Asdel
@dinciosn dwin reDri. hănirea (îndreptăţirea) lui Dumnezeu" în şi prin El, care „n-a cunoscut păcat"
personal, dar care a „fost
730
JIJSl'IFICAru

făcut păcat" (a fost tratat ca păcătos şi a fost judecat) în mod reprezentativ, în locul lor (2 Cor. 5:21).
Astfel, Pavel vorbeşte despre „Cristos Isus pe care Dumnezeu L-a făcut... neprihănirea (îndreptăţirea)
noastră" (1 Cor, 1:30). Aceasta a fost ideea exprimată în teologia protestantă mai veche prin expresia
„imputarea neprihlnirii lui crist6". Expdia nu 6t c&.d tn Rriere lui Pavel, dar conţinutul ei este întilnit.
Ideea pe care o scoate în relief este că oamenii credincioşi sînt îndreptăţiţi înaintea lui Dumnezeu
(Rom. 5:19) prin admiterea lor de a fi părtaşi la statutul de acceptare pe care îl deţine Cristos. Cu alte
cuvinte, Dumnezeu îi FFat@zi poFivit cu mitele lui Cri.c. Nr 6te nihic arbitrar sau artificial în aceasta,
deoarece Dumnezeu recunoaşte existenţa unei uniri reale între ei şi Cristos prin solidaritatea
legâmîntului. în cel priveşte pe Pavel, unirea cu Cristos nu este fictivi, ci o realitate -da fapt este
realitatea cea mai fundamentală a creştinismului; doctrina sa despre justificare este doar primul pas în
analizarea sensului acestei uniri. Aşa se face că păcătoşii sînt justificaţi „în Cristos" (Gal. 2:17; 2 Cor.
5:21). Dumnezeu îi socoteşte îndreptăţiţi, nu pentru că u' consideră că au respectat legea Sa îri mod
personal [aceasta ar însemna o judecată falsă), ci pentru că El îi consideră că sînt „în" Cel caie a respec-
tat legea lui Dumnezeu în mod reprezentativ (aceasta este o judecată corectă).
Prin mare, atuci clnd Dlmean i utitici I păcătoşi pe temeiul ascultării şi morţii lui Cristos, El acţionează
drept. Această metodă de justificare nu smplhiE nidd€lM hdr.pfirirea juidice r lui Dumnezeu, ci o arată.
Ea este menită „să arate nepri-hfinirea Lui, căci trecuse cu vederea păcatele dinainte (adică, din vremea
VD. în vremea îndelungei răbdări a lui Dumnezeu; pentru ca, în vremea de acum, sâ-Şi arate
neprihănirea Lui în aşa fel îneît să fie neprihănit şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în
lsus"(R0m. 3:25 ş.urm.). Cuvintele cheie sînt repeta te pentru a sublinia ideea, deoarece este de
importanţă crucială. Evanghelia care proclamă aparenta violare de către Dumnezeu a justiţiei Sale
revelează de fapt justiţia Lui. Prin metoda Sa de justificare a păcătoşilor, Dumnezeu (într-un alt sens)
Se justifica pe Sine, deoarece prin rînduirea lui Cristos ca jertfă de ispăşire pentru păcate, în care
păcatul omenesc a fost judecat şi pedepsit aşa cum merita, Dumnezeu a revelat temeiul dspt, pe baa
cJruia a putur sn.i i€rte si s:-i accepte pe păcătoşii care au crezut în vremurile VT (s'a M a tE cu!: cl Ps.
l3o:3 t.Lm.J, nu Mi pFjos decît în era creştină.
Iv. Mlll@cele J6dncSrll
Credinţa în Cristos, spune Pavel, este mijlocul prin care este primită îndreptăţirea ţi prin care este acor-
dată justificarea. Păcătoşii sînt justificaţi „de" sau „prin" credinţă (gr. pistei, dia sau efcpkteos). Pavel
nu cNiders cdintr c. fiind iem€i'n jstificArii. D{e ar fi aF, ar fr o lapt rcitorie si parel ru .r Nu sDm.
despre credincios că este unul care „nu lucrează" (Rom. 1:s); nici nu s! Durc. slue c! hlntui@ Drin
credinţă se bazează pe har (v. 16), deoarece harul *rude ln nod ab6.lut fapEle (Ros, 1l:6). paret citează
cazul lui Awaam, care „a crezut pe Dumnezeu şi lucrul acesta i sa socotit ca neprihănire (îndrep tăţire)"
pentru a dovedi c3 omul este justificat prin credinţă, fără fapte (Rom. 4:3ş.urm.; Gal. 3:6; citează
cd.15:6). ln Rom. 4:t, 9 (.cf. v. 22, z4), pa\d e referă la textul din Genesa arătînd că în cazul lui Avraam
credinţa i-a fost „socotită ca neprihănire (îndreptăţire)''. Ceea ce vrea să spunâ prin aceasta, însă, aţa
cum aiată contextul, este cS credinţa lui Avraarn
- baarca din cte iniM p€ pomisiu@ lli D6 nezeu (v. ÎS ş.urm.) - a fost ocazia şi mijlocul prin care a fost
justificat. Expresia „socotit eis neprihănire (îndreptăţire)" ar putea însemna „ca" (prin echivalenţă real,
er pe baa lfti mtode arbidd€ de .ancd). sau „avînd în vedere", „conducînd la", „avînd ca rezultat".
Ultima alternativă este corecta. Pavel nu sugerează că credinţa, privită fie ca îndreptăţire (neprihănire) -
reală sau incdmpletă ■ fie ca un substitut pentru îndreptăţire, este temeiul justificării; Rom. 4 nu se
ocupă cu temeiul justificării, ci numai cu mijl@cele obgnsn ei.
V. Pavel şl Iacov
Pe baza presupunerii că Iac. 2:1416 ne învaţă că Dumnezeu îi acceptă pe oameni pe temeiul dublu al c!
€dinFi si al f.Dt€loi uij au d€zur ca hcov con trazice în nod delib€Et lnriiatura lui Pavet d6DE
justificarea prin credinţă fără fapte, presupunînd că este antinomiană (cf. Rom, 3:8). Dar dacă
interpretam astfel, înseamnă că nu am înţeles ideea lui Iacov. trebuie să ne aducem aminte că Pavel este
singurul scriitor din NT care foloseşte termenul Justificare" ca si termen consacrat care defineşte
aefiunea lui Dumnezeu de acceptare a oamenilor atunci cînd cred. Cînd Iacov vorbeşte despre „a fi
justifica:", se pare că el foloseşte cuvîntul în sensul mai general de reabilitare, eu de . fi dovedir dr€or
iMinEa lui Dlllue2u ei a oamenilor, in olozjtie .u p6ibit. tndohlE a dJrr de a 6 fd cu .d.!dFt ce a dklalat
c5 6te rct Iolosie tr Mar. tr:19). p€nh a u on q ti. justificat în sensul acesta trebuie sa se dovedească
laptul .5 6te u cr€diorcis adev6rat, uul cd€ va demonstra credinţa sa prin acţiune. Această justifica re
este, de fapt, o manifestare a justificării de care se ocupă Pavel. îacov citează Gen. 15:6 pentru acelaşi
scop ca şi Pavel - ca să arate că Avraam a fost acceptat pe baz cr€dint€i. Dar acM, aNenteazr et ace;D
afirmaţie a fost „împlinită" (confirmată, dovedită ade!dnr!, ii adus! 1a inplinirea norrritg Drji .veni
n6te)ii 30 de ani tui tiziu, ctnd ,^@n a tost @tit n€prihrnir ptu fape, cind . .ds F 6ul seu lsaac jertfa pe
altar" (v. 21). Prin aceasta a fost credinţa lui „Scută desăvîrşită", adică, a fost exprimată în acţiuni
corespunzătoare; în felul acesta el a lor doredn a fi m addlrar crednoG. cazut tui Rahav 6b paralel (r
2s). Id@ tui racov ln ac6t paragraf este pur şisimplucă „credinţa", adică, simpla acceptare a doctrinei
corecte, aşa cum o au diavolii (v. 19), neînsotită de fapte bune, nu constituie un temei sutrci.ni penN .
deduce c; u on F1e mtntur. prwl ar fi fost cu totul de acord cu această afirmaţie (cf. 1 cor. 6:9; er6. 5:s
sh,: Tr r:16r,
BIBI-locRrrlE. Amd.; c. Outl $ C. SchEn! tn TDNT1, p. 174-225; Klein în IDBS, p. 750-752; com-
entarii despre Romani: în specia! C. Hodge , 1864; C. E. B, clarJield, /cc, r, 1976: A NFert .i 19s2: e
despre Galateni: în special J. B. Lightfoot10, 1890; E. D. Burton, ICC, 1921; J. Buchanan, The
Doctrine of Justification, 1867; C. Hodge, Systematic Tlieotogy, r474, 3, p. 1142I2i V Dylor, For.xqas
and Ra;n. tiliation, 1946; L. Morris, The Apostolic Preaching of cheCross, 1955; K. Barth, Chiirch
Dogmatici, 4.1, E.T. 1956, p. sr4642i A. RjclErdetr tnioducaon ri rhe Thealagy of the New Testament,
1958, p. 232 ş.urm.; J. Murray.flomans 1-8,1959, p. 336-362; J. A. Ziesler, The Meanins oJ
Riehrzoun5s in paiL 1972. H, sebas c. Browi, NIDNTT 3, o. 35237?. ttp
731
IJIBAN
LABAN (ebr. la£an, „alb"). 1. Un urmaş al lui Nahor, fratele lui Avraam (Gen. 22:20-23), fiul Iul
Betuel (Gd 28:s). fr.i.le lli REbe. (Ca 24:47 r.lm) ri unchiul şi socrul lui lacov (Gen.27:43; 28:2).
Ramura familiei lui Laban a rămas tn Haran, dar afinitatea etnică strînsă a fost menţinută atît prin Isaac
cit ţi prin lacov, care şi-au găsit soţiile acolo. Tbruşi, există diferenţe remarcabile între grupurile din
Haran ţi Palestina. Laban este descris ca un „arameu" (Gen. 26:5; 31:20), vorbea aramatea (Gen.
31:47), practica obiceiuri de căsătorie necunoscute lui lacov (Gen. 29:26) ţi se închina altor zei (Gen.
31:19 ţ.urm.; cf. v. 53), deşi recunoştea activitatea lui Iahve (Gen. 24:50-51). Deţi a fost generos tn
ospitalitatea sa, principalele caracteristici ale lui Laban au fost duplicitatea şi egoismul, aţa cum a
dovedit în relaţiile sale cu lacov. Profîând de dragostea lui lacov pentru Rahela, el 1-a făcut să lucreze
14 ani pentru soţia sa, deşi lacov a răspuns cu propriile sale şiretlicuri (Gen. 29-30). Cînd lacov a plecat
în cele din urmă spre Palestina, Laban - 6ind arentit tnE-u vir r{ no.i fac! nici u rlu - .
f3cut un legâmînt sau un tratat cu lacov (Gen. 31:44-54). Laban a fost potolit fn final, dar nu de
şiretlicurile lui lacov, ci de harul atotcuprinzător al lui Dumnezeu. Anterior, Laban, ţi nu Betuel, a fost
acela care a aranjat căsătoria lui Rebeca (Gen. 24:50ţ.urm.), deşi nu este nevoie să presupunem că a
uzurpat autoritatea tatălui (cf. Gen. 31:18-28).
BIBUOGAAFE. D, DalbegR"y@A.rstl, t9S6 p. 60-62; M. Greenberg, JBL 81,1962, p. 239-248.
2, Ur la E1lleur (Deu( 1:1), prcbahil h dmpiile Moabului; ş-ar putea să fie identificat cu *Libna, un loc
de popas tn pustie (Num. 33:20-21).
MJ.S.
LACH1S (ebr. JăklH. lwLocJib). O cetate fortificată mare, identificata tu prezent cu Teii ed-Duweir la
40 km SV de Ierusalim. Acest loc a fost excavat de Expediţia arheologică Wellcome-Marston ţn 1932-
1938 şi tncepînd din 1966 de Universitatea din Tel Aviv.
Deşi se ştie că această zonă a /ost locuită de oameni ai cavernelor începînd cel puţin din mileniul
0

Ttrah
\ c — căsătorit
fi fi 0

Avraam Nahor Milc Gen.

c. a ( 22:20)
1
fi 0 0 0 g fi 0 o

Vi Bui Chemuel Chesttl Ha Pildaş tidla Betuel

m f
1------- Gen. i______ — 22:22^-- i (Gen. 22:22;
22;21-------' _______ Gen -------
 c
0 tl fi fi

I&mael Isaac . Rebeca LABAN

<
(Gen.21:3) i (Gen . 24:67; (Gen 24:28;
2S:20)
- | 25:20;
t i i 29:16)
fi o fi fi

Esau Iaco c. © Si
h Lca Rahcla
(Gen. 25:25) (Gen (Gen. 29:23! .
. 29:23 2Sj C.n 291
3)
Familia lui laban.
733
IACflTA
al 8-lea î.d.Cr., dar abia prin cea 2500 î.d.Cr. au ocupat dealul care in prezent este Ttll ed-Duweir. în
jurul anului 1750 Î.d.Cr. cetatea era puternic fortificata cu un zid construit pe creasta unei coaste
abrupte care se adîncea într-un ţanţ de la poalele dealului, fn tot timpul acestei perioade peşterile în -
conjurătoare cate fuseseră folosite anterior pentru roclil ru f6t folcait @ @ninre
sdi"ori .le la doi <lotuitori 3i leli6ului 1&bni-nu si ztdid. (d. 328.329), N fdt sLite la rAdm. Intr-o altă
scriosoare (nr. 288) de acolo, Abdi-Heba, regele Ierusalimului, n acută pe Zimrida de conspiraţie cu
Hapiru, în timp ce o altă scrisoare găsită la Teii el-Hesi afirmă că el a Scut un tratat cu un alt rege,
Sipti-Balu. PracticQe religioasa ale cannaniţilor au fost ilstate d. o si. d. tdnplc folGite între 1550 ti
1200 S.d.Cr., situate în şanţul de NV a movilei Altarul a fost construit din pietre nedoplite (c/. Ies. 8:31)
ţi avea o scara cane urca pînă la altar (<f. Exod. 20:24 ş.unn.). Jertfele erau plasate în vase care erau
puse pe bănci în templu şi în clădire au foct găsite împrăştiate peste 100 de lămpi Oase de oi ţi capre
tinere au fost numeroase ţi practic toate specimenele identificate au provenit din piciorul drept anterior
care în religia ebraică era partea dată preoţilor din jertfa pentru pace CLev. 7:32).
lafia, regele Lachisului a fost membru al coaliţiei amonte care a luptat cu Iosua la Gabaon (Ios. 10:3, 5)
ţi a fost executat la Macheda (tos. 10:22-27), după victoria lui Iosua. Dtipă aceea Lachisul a căzut în
mîinile lui Iosua <Ios. 10:31 s.urm.) şi, deşi exista dovezi despre distrugerea cetăţii în cea 1200 î.d.Cr.,
VT nu spune direct dacă Iosua a fost răspunzător pentru aceasta (cf, Ios. 11:13). Un raid egiptean In
Palestina este o explicaţie posibilă pentru stratul de cenuşă care acoperă locul cetăţii.
Israeliţii probabil că au ocupat locul pentru o vreme în perioada Judecătorilor ţi cu toate că dovezile
arheologice sfat limitate, au fost găsite morminte din această perioadă. Un mormînt din jurul anului
1000 Ld.Cr. a avut doi ocupanţi cu multe obiecte; unul dintre acestea a fost un trident care ar putea fi
un exemplu de „furculiţă cu trei coarne" (mazleg, 1 Sam. 2:13} folosită la aducerea de jertfe. A fost
excavaţii o cameră mica datată în jurul anului «25 td.Cr. şi s-a descoperit că conţine un număr mare de
obiecte religioase, inclusiv un altar, un massebâ şi arzătoare de tămîie, care împreună cu fragmentele de
figurine găsite în apropiere indică prezenţa religiei canaanite în Israel. La aceste practici de la Laehis se
poate să se fi referit mai tlrziuprorocul Mica (1:13), care a spus că cetatea a fost „cea dintîi pricină de
păcat pentru fiica Ştonuluf.
Robeam a reconstruit cetatea (2 Cron. 11:5-10) după un plan complet nou, ca parte a unui sistem
complex de apărare împotriva egiptenilor. Cetatea avea o clădire administrativă mare. Amaţia s-a refu-
giat la Laehis cînd a fugit de rebelii de la Ierusalim, dar ei l-au urmărit ţi l-au omori! acolo (2 împ.
14:19; 2 Cron. 25:27). Cetatea era înconjurata de două zidui; zidul inte.tor @ riliclt !€ c'€i. dellului ri
.ra gros de 6 m, iar a) doilea era construit la 16 m mai jos pe pantă. O poarta mare cu trei încăperi în
zidul interior ducea la o rampă zidită care ducea în jos pe tsta deslului Ia o a do@ p@rr!. A.6re sistm de
apărare sînt descrise în basorelieful din palatul Iul Sanherib de la Ninive (aflat acum în Muzeul
Britanic) care descrie asedierea şi cucerirea Lachisului în 701 td.Cr.. Vârfuri de săgeată, zale de armură,
pietre de praştie ţi o creastă de coif asirian au fost găsite în vecinătatea porţii, fiind mărturii ale acestei
bătălii. Cetatea propriu-zisă a fost rasă de pe faţa pămîntului de către asirieni, lăsînd un strat de cenuşă
şi de dSrânături pe locul cetării. Prin cucerirea Lachisului Sanherib a împiedicat ca ajutorul egiptean să
ajungă la Ierusalim, unde şi-a trimis mesageri ca să ceară capitularea lui Eiechia (2 împ. 16:17; 19:8; îs.
36:2; 37:8).
După căderea cetăţii, Lachisul a fost administrat de un guvernator asirian care a avut ca una dintre
misiuni stringenta impozitelor de la Filistia. O clădire mare despre care s-a crezut anterior că a
aparţinut perioadei persane a fost redatată pe baza analogiei arhitecturale cu clădirile din secolul al 7-
lea ţi pare să fi fost reşedinţa guvernatorului. Zidurile şi porţile au fost reconstruite, dar arheologii au
găsit prea puţin din cetatea propriu-zisă. Se crede că în cetate s-au aflat luptători sein" mai tîrziu în
acelaşi secol şi faptul acesta ar putea explica în parte absenţa resturilor autohtone.
Kîci Biblia ţi nici Cronica babiloniană nu menţionează distrugerea Lachisului în primele campanii ale
lui Nebucadneţar în Palestina. Cetatea a fost distrusă însă o data cu restul ţării lui Iuda în 588-SS7
td.Cr. chd a fo6t sing@ pocilie fofii66tl din a!rcpder6 Ierusalimului (Ier- 34:7) în afară de Azeca.
Lachisul a fost reocupat de israeliţii care s-au întors din Exil (Neem. 11:30) şi, deşi s-au găsit foarte
puţine urme din locuinţele din această perioadă, au fost scoase la lumină două temple care se remarcă
prin asemănarea planurilor lor ţi care seamănă foarte mult cu un templu mai vechi de la *Arad. Cetatea
a fost înconjurată cu ziduri în perioada persană ţi cea elenisti5, i& rpot a f6t abondoMtl,
Inscripţii. La Laehis au fost descoperite o serie de obiecte cu inscripţii datînd din Epoca Bronzului.
Semne pictogrance au fost gravate pe un pumnal din cea 1700 Î.d.Cr. ţi au fost găsite inscripţii proto-
canaanite pe u ciob din e 1640 t.l-Ci, un uldor did @ 1250 ÎJ.Cr. ţi pe o cupă din aceeaşi perioadă.
Inscripţiile din vremea monarhiei Iudaice sînt numeroase şi sînt cele mai importante pentru istoria
scrierii ebraice. Primele cinci litere ale alfabetului ebraic au fost găsite gravate pe una dintre treptele
unei clădiri mari din cea 800 Î.d.Cr. Urma imprimată a unui sigE apare pe o bulă de la Laehis care are
urme de papirus pe spate, indicînd că a sigilat un document d€ papiru sub lord de dul. stilt poa.tl nu@le
lui •Ghedalia, administratorul regal (ebr. „care este peste casa ...") şi se poate să fie cel care a fost numit
de Nebucadneţar guvernator peste Iuda (2 împ. 25:22; Ier. 40:11-12). Au fost desoperite de asemenea
alte şaptesprezece bule de lut ţi multe minere de ulcioare care poartă inscripţii.
fn casa porţii au fost găsite în total douăzeci şi două de ostraca (cioburi de lut care poartă inscripţii)
scrise în ultimele cîteva săptămîni dinainte de cucerirea cetăţii de către Nebucadneţar în 583-587
Î.d.Cr.. Deşi limba folosită este ebraica biblică, scrierea cur-

733
IJICHIS
sivă a fost ştearsă aproape complet de pe multe osfru-ca, făcînd imposibilă descifrarea. Scrierile care se
pot citi arată că această colecţie este corespondenţa unui subordonat, Hoshayahu, căruia îi fusese
încredinţat un avanpost, de către superiorul său, Yaush, care era comandantul militar al garnizoanei de
la Lachis. Ho-fihayahu îşi începe scrisorile cu salutul: „Fie ca YHWH să-1 facă pe domnul meu să audă
veşti de pace în ziua aceasta", iar apoi trece la subiect care în majoritatea scrisorilor este un răspuns la
acuzaţia că ar fi citit scrisori confidenţiale de la rege. în scrisoarea a-D-a el rsrpurde d dvidb c@ n€
aduc mirte de .lvintele stite de Mefibof.t lnsinte lui D.vid (2 sm. 9:3): „Cine este slujitorul tău, ca sa te
uiţi la un dine mort ca mine... Fie ca YHWH să lovească pe cei care (spun) un zvon (rSu) cu privire la
care nu ai fost informat". S-a sugerat că aceste ostraca au fost păstrate la poarta în aşteptarea unei
judecări, dar este mai probabil că sediu] comandamentului militar la care au fost trimise ftierile $ aI]. h
clldire po4ii.
Scrisoarea a-fV-a se încheie astfel: „Urmărim să vedem lenwle de l. kdis, loEivit cu roate tndicaţiile pe
care le-a dat domnul meu, pentru că nu putem vedea Aieca". Aceasta ne aduce aminte de situaţia
menţionată de Ieremia (34:7) cînd Azeca, Lachis şi Ierusalim au fost singurele cetăţi fortificate care au
rămas în Iuda. Azeca este la 11 km NE de Lachis şi faptul că Hoshayahu nu putea vedea semnalele de
acolo poate sugera că fusese deja cucerită.
Scrisorile a-IK-a şi a-XVI-a se referă la „ptorocul". Identitatea lui a fost controversată. O posibilitate
este ca să fost Ieremia. Uria care a fugit m Egipt Ger. 26:20.22) tn tinpul domiei hi toi,chin a fct de
asemenea sugerat, dar ar fi nevoie de o redatare a scrisorilor. Alţii cred că a fost un proroc necunoscut.
Indiferent cum stau lucrurile, scrisoarea indică poziţia prorocilor în Israelul antic şi participarea lor în
problemele de stat. Scrisoarea a-DI-a menţionează de asemenea o expediţie făcută în Egipt de
comandantul unei armate care se poate să fi fost o ultimă încercare disperată a lui Zedechia de a obţine
ajutor de la Egipt ca sâ se opună atacului babilonian inevitabil, ^zi de icrruTATI sI MASURI,
TSCFJEREA
BIBLIOGRAFIE. Rapoarte despre excavaţii: La-chish I, H. Torczyner, TTie Lachish Leuers. 1935; II,
0. T\ifhell, TTie Fosse temple, 1940; III, The Imn Age; IV, The Branşe Age. De asemenea, Y. Aharoni,
Lachish V, 1975.
CJ.D.
LAHMI. Un num d eF@nl ei.it Dumi ln 1 cd, 20:5; 6re nM€le ftatelui tui rcrliat chitinn, d6!re care se
relatează în pasajul amintit că a fost omorft de Elhanan. Nu există nici un motiv pentru a nu accepta
aceetl idotitcarE, d.r 6te !6ibil cs nunle 6! reprezinte o eroare de copiere în loc de Betleemitul" (., 2
Sam. 21:19) -în limba ebi ultiM pan€ a a€tui nume este tot „Lahmj","Ibtuşi, nu exista nici un manuscris
autoritar care să confirme această speculaţie.
c.w.o
LAMEH. [Ebr. lemefc, poate de la un cuvînt arab care înseamnă „tînăr puternic"- vezi Dillroann,
Holiinger). 1, Un 1mat .r lui cain (ca, 4:13 9.@,) .d a introdus poligamia. Unul dintre fiii săi a fost
Tubal-Cain, primul lucrător al metalelor, iar cîntarea tui Larneh din Gen. 4:23 ş.urm. se crede uneori cS
a fost o „odă a săbiei" care glorifică armele de război inventate de Sul său. El se laudă în faţa soţiilor
sale, Ada ţi Ţila, că a omorit oameni, şi datorită puterii superioare pe care i-o furnizează armele sale, el
nu are nevoie de protecţia Iui Dumnezeu, ca şi Cain. S-ar putea ca Isus sn Se refft la act Ircru h Mai
tA:22 .ind lntre cuieşte răzbunarea cu iertarea.
2. Ur urn{ .l ld set d tatdl lui Ne (ca, 5:25-3r; 1 crcn, 1:3i Lua 3:36). Di! faptd ca .Jr. raeh" şi ,Enoh"
apar amîndoi în genealogiile lui Cain şi Set, şi pe baza altor asemănări, s-a susţinut că acestea sînt
variante ale aceleiaşi liste originale, potrivit îui J şi P (de rac., G. von Rad, Gertoă, 1961). Există însă
diferenţe, în special în caracterul acestui Lameh, care a exprimat speranţa pioasă că Noe va putea
schimba blestemul rostit asupra lui Adam (Gen. 5:29; cf. 3:17 ş.urm.).
J.G.G.N.
r.aMPi (sFENrc, CANDBLi)
I. Construcţia, şl dezvoltarea
Vase mici de lut cu una sau mai multe buze mici si care pot fi identificate ca lămpi (ebr. ner; gr.
lycfinos, lampas') apar pentru pruna oară în Epoca Bronzului. Această formă simplă a continuat să fie
folosită în tot timpul Epocii Fierului, buza vasului devenind mai pronunţată. Dezvoltarea finală a avut
loc în perioada elenistică în această perioadă marginea curbată spre interior caracteristică stilului grec a
devenit complet închisă, rămînînd numai un simplu orificiu central pentru alimentarea cu ulei (cf. Mat.
25:4). Aceste lrnpi eEu Ptlde tn eri€ folcind tipale, o pan€ fomdnd baa, iq ealalti capaul, trnp0e din F
rioada helenistică sînt caracterizate de un cioc foarte lung; acesta a fost scurtat în perioada romană.
Uneori eEu a.t&gare g nnEE mici TipaEte foldiE pentu capace aveau încrustate adesea motive florale
şi de alt tip, iar în perioada romană cînd capacul a devenit lat şi concav, era ornat cu imagini care apar
în relief pe l5n!i. IJEeplnd din Kold .l 3la d,cr, siDboluil€ creştine (crucea, peştii, alfa şi omega) au
constituit motive decorative, în timp ce lămpile evreieşti purtau ca simbol sfeşnicul cu şapte braţe
(menorah). Lampa palestiniană standard din perioada Evangheliilor era simplă, rotundă, cu un orificiu
de umplere destul de mare ţi cu o deschidere mai largă pentru fitil, înclinată în jos.
Lămpile puteau fi ţinute în mînă, puteau fi puse pe un raft sau pe un suport {ebr. m'nâră, 2 împ. 4:10;
aram. nebraîtă. Dan. 5:5; gr. tychnia. Mat. 5:15; cf. ANEP, nr. 6S7, partea stingă). Un suport simplu din
lemn putea fi întîlnit în majoritatea caselor, dar unele lămpi din Epoca Fierului aveau o baza mai groasă
sau aveau suporturi proprii scobite, Cînd era nevoie de lumină mai puternică erau folosite lămpi cu mai
multe orificii; în Palestina au fost găsite lămpi din perioada aceasta avînd pînă la şapte orificii, iar în
era romană disbu lrnti ltevdzute d nal ndte 6tile.
734
'
IAODICEA
Fodel. de lur a! fct @piate ti tutal, dlr s{tr păstrat puţine exemplare din perioada VT. în cortul întâlnirii
era un sfeşnic de aut frumos lucrat (Exod. 25:31 ş.urm.). De fiecare parte a suportului centTal erau trei
braţe care se terminau cu nişte suporturi pentru lămpi de forma unor fiori, iar braţul central avea de
asemenea un suport de lampă. Reprezentările de pe anumire monede aJe Macabeilor, o gravură pe
piatră găsită la Ierusalim si datată din perioada Iro-diană, cît ţi un basorelief de pe arcul de triumf al lui
Titus completează descrierea evreiască şi se poate presupune că modelul dat în Exodul a fost urmat
îndeaproape tot timpul. Zece sfeşnice similare au fost confecţionate pentru Templul lui Solomon (1
împ. ÎS9).
Llnpile simple dqis mi s6 arrl@! dei brur d. nlslire su greline ti plrau ade rinp de 2 ph, la 4 ore, dacă
ocazional se tăia fitilul confecţionat din in eu din ahe ftE Mt@le (eb|. ,if.4 rs. 42:3: 43:17). Lampa
putea fi lăsată să se stingă singură noaptea, sau era păstrată aprinsă (1 Sam. 3:3; Prov. 31:18),
Lămpile pentru exterior puteau fi purtate în vase de lut, dar nu sînt cunoscute «jetnplare mai vechi decît
epoca romană. Acestea aveau o bază plată, un miner la partea superioară ţi o deschizătură laterală
pentru lumină. Probabil că aşa a arătat „felinarul" din loan 18:3 CgT- phanas), sau se poate să fi fost
mai complex, confecţionat din metal. Termenul gr. phanos poate însemna şi „torţă", iar aici s-ar putea
ca acesta să fie înţelesul termenului. Oamenii lui Ghedeon au afrt tor,r € hBnine (eta. iappr4 Jud, 7:16).
u. FoloalEa Btnbolld,
Linpile sau p@ in nohinte tn! din vehi@, ln parte pentru a ilumina încăperea, şi în acelaşi timp pentru a
servi ca un simbol al vieţii. Expresia „lampa (candela) lui" este folosită metaforic în sensul acesta
înVT(Iov21:17; Prov. 20:20; 24:20;c/2Sam.21:17; 1 Inp.Qd 11:36 er.).t Datoriri spului4 peiFu cde eE
confecţionată, lampa a devenit un simbol de bucurie şi prosperitate, precum şi un simbol al călăuzirii:
vezi Ps. 119:105: 2 Sam. 22:29t prcv, 6:20, 23, si nhe personale cum este Neriia, „Domnul este lumina
mea", AIaUOGRIIE. D, M. Baitey, Crc* and ltondn /Ibr.r/ t4mpr, 1963; R. H. Snid\ BA 27, 1964, e.
1.31, 107-124, 29, 1966, p. 2.27. A.n-M.
IU. Folosirea simbolică şi de alta natură în Noul Testament
£n traducerea va a NT cuvîntul „lampă" (candela, etc.) apare de 7 ori, fiind de fiecare dată o traducere a
termenului lampas, vr traduce lampas cu „torţa" în loan 18:3 (ca şi VA) şi în Apoc. 8:10; în Fapt. 20:8
traduce cu „lumină" (ca şi va); traduce Jampâ" în Mat. 25:1, 3-4, 7-8; Apoc. 4:5 (ca şi av). va traduce
termenul (yc/inoî de fiecare dată cu „lampă" (va: Jumină de 6 ori Jmitle" de a di)
Ar trebui să acceptăm traducerea vr, afară de cazurile din Mat. 25 şi Apoc. 4:5 unde traduce „lampas"
cu „lampă", în ultimul text RSV foloseşte „torţă". In pilda faio.reld (Mat, 2srt3l sr trebui sa ur;n wmg,
unde citim „torţă". Lămpile obişnuite erau destimte lolcirii L ca!5, id la nmt! d nercie de o "torţă (cum
se mai face uneori şi astăzi). Zdrenţele
care formau fitilul trebuia să fie înmuiate în ulei. Se pare c! tei(rele nelqelepte nu a! ahr ulei detft (q 3)
şi de aceea and şi-au aprins torţele, acestea s-au şi stins imediat (v, 8). Cele înţelepte au luat ulei în vase
s.parare, g.ta sl-l folea*t la 6onbrd loftivir. Diferenţa dintre ele se pare că nu a fost cantitatea de ulei pe
ce l.au awt, ci faptul c! unele au awr dei iar alteje nu au avut ulei deloc. Cele neînţelepte ar fi putut
merge sS cumpere dacă s-ar fi gîndit mai devreme.
Termenul fvcftnaj este folosit frecvent în sens simbolic. Ee lap. @E ftbui€ pur! pe h supon c. st dea
lumină în toată casa (Mat, 5:15). loan Botezătorul a fost „lumina care este aprinsă şi luminează" (loan
5:35), care a venit „să mărturisească despre lumină" (loan 1:7). Cristos este Lumina (phos). En Mat.
6:22 ochiul este numit „lumina trupului" deoarece primeşte lumină din afară.
Termenul lychnia este tradus „sfeşnic" în Evr. 9;2, 7 şi de 7 ori în Apoc.. Cele şapte biserici (Apoc,
r:1213, 20; 2:1, 5) $ cej doi mrrori (Ape. r1:4) slnt sihbolizati prin .tefnhe sinnarc cu cele fotGir€ în
cortul înrîinirii (Evr. 9:2). R.E.N.
IAODICEA. o etae în SV Frisle! td prcviEia romană Asia, în partea de V a Tindei asiatice din zilele
noastre. A fost întemeiată de regele Seleucid An-tîochus II în secolul al 3-lea î.d.Cr. şi a numit-o după
slia s, Laodice. S€ ane in inle fa-titr a riuluj Lycu (un afluent al rîului Meandru), în apropiere de *Hie-
rapolis şi *Colose; era numită Laodicea „pe Lycus" lentru a o deebi de a1t€ cetlli €r€ p@! acelasi
nume. Era situată la o întretăiere de drumuri foarte importante: drumul principal care traversa Asia
Mică jnergea spre V către porturile *Milet şi 'Efes, la o depnftE de 160 ln, id spE E du.@ p€ o padr,t
dolDale spre podi$n en@l ri de acolo spre siria: u au dlu crge slre N Ia 'Pergam, iar spre S dll@ la cGa
nerii la rAtalia,
Această poziţie strategică a făcut ca Laodicea să fie un centru comercial extrem de prosper, în special
sub stăpînirea romană. Cînd oraşul a fost distrus de un cutremur dezastruos în anul 60 d.Cr. (Tkdtus,
Ann, 14.27) şi-a putut permite să se descurce fărâ ajutor de la Nero. Era un centru bancar important şi
un centru de shinb (.J Ciem odfod. 3.S.4, eE.). prbdlgt€ sale caracteristice au inclus haine din lînă
neagră luci@a (st€lo, 6dog, 12.8,16 (5ZS)) $i a t d; stru medic.l Enuir penh oftalrbolosie, Aia@
oraşului a avut un dezavantaj: întrucît poziţia ara determinată de sistemul de drumuri, oraşul era lipsit
de o sursă de apă suficientă şi permanenta. Apa era adusă la oraş pe conducte de la izvoare termale
aflate ra srere deparraE spr€ S d pbbabil .t aMci .lnd ajungea în oraş era călduţă. Depunerile care au
format o crustă pe canale depun mărturie despre temperatura ridicată a apei. în cele din urmă Laodicea
a fost abandonată, iar oraşul modern (Denizli) sa format în apropierea izvoarelor.
Prcbabil ca aknshelii a ajw la L3odk@ ta o datn rimpuie, pbbabn pe dnd p.rel l@ia l, Ef6 (Fapt. 19:10),
probabil prin Epafra (Col. 4:12-13). D€:i Parel l:ElioEzj bie.i,5 de acolo {Cot. 2:tj 4:t316) nu aven nici
od@dd. ! d fi dziraro, Ete
735
TAODICEA
evident că biserica a menţinut legături strînse cu creştinii din HIera polis ţi Colose. Se credea adesea
că ,BDdtola d€ L l....dts{ (col. 4:16) a f..t o copde . Epistolei către Efeseni, care a fost primită la
Laodicea.
Ultima dintre scrisorile către „cele şapte biserici din Asia" (Apoc. 3:14-22) a fost adresată bisericii din
Laodicea. Imaginile folosite au prea puţină legătură cu VT, dar conţin aluzii directe la caracterul şi cir-
cumstanţele oraşului. Cu toată bogăţia sa, nu a putut oferi nici puterea de vindecare a apelor termale,
asemenea cetăţii învecinate Hkrapolis, nici puterea răcoritoare a apei reci găsită la Colose, d oferea
doar apă rfliriidcS, folositoare numai ca un emetic. Biserica a fost acuzată de o stare similară: era
mulţumită de sine, fără tragere de inima. La fel ca ţi cetatea, credea că „nu duce lipsă de nimic". De
fapt; din punct de vedere spiritual era săracă, goală ţi oarbă, şi avea nevoie de „aur", „veşminte albe" şi
„alifie pentm ochi" mai eficiente decît cele pe care le puteau oferi bancherii, croitorii sau doctorii lor.
La fel ca nişte cetăţeni neospitalieri ţaţă de un călător care le oferă bunuri nepreţuite, oamenii din
Laodicea şi-au închis utile şi L-au lăsat afară pe Cel ce le poartă de grijă. Cristos face un apel plin de
dragoste către fiecare credincios In parte (v. 20).
BIBLIOGRAFIE. W. M. Ramsay, TTie Leftere ta thc Sevtn Churches of Asia, 1904; M. J. S. Rudwick
şi E. M. B. Cr!.4 EtPr 69. L957-3\ p, t76-L7A, C- J, Hemmer.NfDNTTl.p. 317-319; idem,
BuriedHistory. 11.1975, p. 17S-190. MJ.S.R.
CJ.H,
SlvfT^ LICIA.

taoduxo, tuta din «te jqpre biserici din Asia" (Apoc. 1-3).
LAPTE (Ebr. ftSJgfc; gr. gala). Laptele a făcut parte din hrana evreilor încă din vremurile patriarhale ţi
acolo unde a existat lapte din belşug (îs. 7:22) oamenii au putut savura delicateţea smîntîmi şt untului
(ebr. kan'â, „unt"). De aici vine atracţia ţării Canaan ca şi {ara în care curge lapte şi miere (Exod, 3:8),
deoarece abundenţa laptelui era un indiciu al păşunilor disponibile, kătâb poate fi lapte de vacă sau de
oaie (Deut. 32:14; îs. 7:22), de capră (Prov. 27:27) şi poate, in vremurile patriarhale, lapte de cămilă
(Gen. 32:15). Laptele era păstrat îngăleţi (dacă aceasta este traducerea corectă a termeului din Iov
21:24) şi în burdufuri de piele {Jud. 4:19), din care putea fi turnat cu uşurinţă ca o băutură răcoritoare
pentru străini (Gen. 18:8) sau pentru a fi servita la masă (Ezec. 25:4). Laptele este menţionat frecvent
alături de miere şi vin (Gen. 49:12; Îs. 55:1; loel 3:18), cu care probabil că era amestecat uneori ca o
delicatesă {Cînt. 5:1). Expresia: „Miere şi lapte se află sub limba ta" (Cînt. 4; 11) se referă la o
conversaţie drăgăstoasă cu un om iubit.
Sensul metaforic folosit pentru a descrie ţara Canaan a fost menţionat deja; Egiptul a fost descris tn
aceiaşi termeni de lsraeliţtE amanţi de anii de pribegie (Num. 16:13). fn altă parte apare ca un simbol al
prosperităţii şi abundenţei (îs. 60:16; loel 3:18) ţi de aceea nu este surprinzător că iudaismul de mai
ttrziu 1-a comparat cu Tbra. Kimchi spune despre îs. 55:1: „La fel cum laptele hrăneşte un copil, tot aşa
legea hrăneşte sufletul". Aceasta este o expresie similară cu cea folosită în NT cu privire la noii
convertiţi care sînt îndemnaţi să dorească' „laptele duhovnicesc şi curat" (1 Pet. 2:2), deşi Pavel duce
metafora mai departe ţi afirmă că laptele nu este o mtncare potrivită pentru ucenicii maturi (1 Cor. 3:2;
cf. Evr. 5:12ş.urm.).
Interdicţia mozaică ciudată de a nu fierbe un ied în laptele mamei sale (Exod. 23:19; 34:26; Deut.
14:21) probabil că se referă la un ritual canaanit. Pe baza acestui verset, insă, a fost elaborat întregul
sistem de legi dietetice evreieşti care interzic consumarea laptelui la orice masă la care se consumă
came; separarea între aceste două categorii de alimente este atît de mare încît evreii ortodocşi impun
folosirea unor vase ţi instrumente de bucătărie separate pentru pregătirea şi gătirea mîneărurilor cu
lapte ţi a celor cu came. j.B.Tr.
LASEA, Se presupune ca esreidennc cu oraşulLasos, menţionat de Pliniu (MI 4.59), ale cărui ruine se
află la 8 km E de «limanuri Bune. Dacă această identificare este corectă, unul dintre dezavantajele por-
tului Limanuri Bune ca port de iernat ar fi depărtarea
K.LJ&K.
LAPTDOT (Ebr. ldrpt4lr! "to4c.). soN D.borei (Jud. 4:4). Unii comentatori evrei consideră că acest
cuvînt este o descriere a Deborei ţi n redau „o femeie cu sclipiri stâluci toare", dar există prea puţine
dovezi care să sprijine această părere; alţi comentatori evrei (la fel de lipsiţi de dovezi) n identifică cu
Barac (Jud. 4:6), al cărui nume Înseamnă „fulger". J.D.D.
LAŞA (LESA). Probabil că numele este lS!a\ dar este scris ISSa; datorită prozodiei, £n singurul caz
unde apare, la sffirşîtul unui verset (Gen. 10:19). Apare în indicarea limitelor teritoriului ţării Canaan,
într-un context care sugerează că dacă am călători de Ia coasta Mediteranei, aceasta ar £ ultima cetate
pe care am întflni-o din grupul format de Sodoma, Gomora,
736
IAUDA
Mma şi Ţetoim. Aceasta indică o localitate undeva în apropiere de ţărmul de SE al Mării Moarte, dar
nu este cunoscut nid un loc care să poarte acest nume. Tradiţia antică 1-a identificat cu izvoarele
termale de la KaNiTrhoe, în prezent Zarqa Main, la SV de Madaba, aproape de coasta de E a Mării
Moarte, iar unii cercetători moderni prefera sâ-1 identifice cu laytă din •Dan, dar nici una dintre aceste
sugestii nu poate fi confirmată.
T.CM.
LAŞARON. O cetate regală canaanită menţionată alături de Afee ca una dintre cetăţile cucerite de
Iosua (12:18). LXX (B) radă Regele din Afec în Şaion". Totuşi, Eusebius (Onomasticon, s.v. „Saron"),
menţionează un district numit Saxona, Intre Mt. Tabor şi MaE nb€riadei iar rct le arrtc la 10 16 sv .L
Tiberiada, se poate să fie localitatea biblica Laşaron.
J.D.D.
LAIINA GIMaA). clvhtur et mt'oEt nllmi de doua ori în NT (Luca 23:38; loan 19:20). O limbă indo-
europeani; a fost vorbită la început în Roma ţi tn Latiiimul învecinat de către un grup rasial care a intrat
in Italia, probabil dinspre N, înainte de anul 900 S.d.Cr. limba latină a fost limitată la enclava latiană
&lonid $mbii €'rc de la N {i a linbilor lnrudite d ea la E ţi S, limbile oscană şi umbrianâ, cate au fost
aduse o dată cu un val mai ttrzra de emigranţi, probabil de dirclo de rvlaru Adriatici. Linb. latin! s'a
dezvoltat o dată cu Roma, a devenit a doua limbă din bazinul apusean al Mării Mediterane, a dat
naştere la limbile romanice ţi a contribuit cu elemente majore la vocabularul teutonic ţi cel slavon.
Cuvinte latine care apar în NT sînt: as, chana, census, centurio, colonia, custodia, denarius, forum,
jlagdlum, grabbatus, kgio, k^teun, Iibe/ini, Ioliun, proeroriunL gua.lront, maedium, membrana, modiui,
raeda, semi-cinclitim, si.oriB, sDecularor, suda num, raberro, tfuul6, tâanium,
E.M.B.
LAŢ, vezi PT,ASA
LAUDI. h w ovin€le folGite ln priMipal Fna! „laudă" sînt halat al cărui înţeles de bază este legat de a
face gălăgie; yadâ, care a fost asociat la început cu acţiuni fizice ţi gesturi care însoţesc lauda; şi «amar,
care este asodat cu dntatul sau folosirea de instrumente muzicale. în NT cuvîntul favorit este eu-
charstein (lit. „a mulţumi"), sugerînd că persoana care da laudă are o relaţie mai intimă cu persoana
lăudată, decît în catul termenului mal formal euiogein, „a bine-cuvftita".
lbail Biblia 6te pElEt! d izbudiri d€ laudll. Ele se nasc spontan din „starea fundamentala" de bucurie
care caracterizează viaţa poporului Iul Dumnezeu. Dumnezeu găseşte plăcere ţi desfătare în lucră -rile
sale d€ c@{ie (Gh 1;Pr.104:31;PFv.ar3o31) şi toată creaţia, inclusiv îngerii, îşi exprimă bucuria
prin LudA 0oL 3a:4'7; Apa 4:611). Omql . fet creat de asemenea pentru a se bucura de lucrările lui
Dl)m4u (P3. 90:14.16) 9i trpli!€{tc act @p atunci etnd acceptă darurile lui Dumnezeu (Ed. 8:15; 9:7;
1r:9; FiUp. 4n, 3;.I $rEicnrcd\ M4n i^ tlle otd 76&maq 1951, p. 35),
Vsnirea împărăţiei lui Dumnezeu în mijlocul lumii este marcată de restaurarea bucuriei ţi laudei la
poporul lui Dumnezeu ţi la toată creaţia (îs, 9:2; Ps. 96:11-13; Ape. 5:9'14; $L@ 2.13-14), c*& t e-
ticipate deja tn ritualul ţi închinarea de la Templu, unde lauda se naşte din simpla bucurie cauzată (te
prezenţa răscumpărătoare a lui Dumnezeu (Deut, 27: 7; Nm 10:10; ls, 23:40). L€ud. ! 6te aauq hi
Dumnezeu pe pamînt pentru lucrarea Sa tn creaţie si în răscumpărarea oamenilor (Ps. 24; 136), această
laudă fiind un ecou al laudei din ceruri (Apoc. 4:11; 5:9-10). Prin urmare, lauda este o trăsătură carac -
terbtici a poporolul lqi Dlllwa (1 !et. 2:9; Ef€4 1:3-14; Filip. 1:11). Paginii se caracterizează prin faptul
că refuză să-L laude pe Dumnezeu (Rom. 1:21; Apoc. 16:9). Actul de laudă implică cea mai strînsă
părtăţie cu Cel care este lăudat „Prin urmare lauda nu numai exprimă bucuria ci o şi completează; este
împlinirea ei... în porunca de a-L glorifica pe Bl, Dumnezeu ne invită să ne bucurăm de El" (C. S.
Lewis, Reţloctions on Psaîms, 1958, p. 95).
'roui adlleE dc l,ude lui Dumd L 6t poruncită oamenilor ca o îndatorire si este evident că nu trebuie să
depindă de starea sufletească, de sentimente sau de împrejurări (cf. Iov 1:21). A te „bucura înaintea
Domului" făcea parte din ritualul poruncit pentru viaţa obişnuită a poporului Său ((Deut. 12:7; 16:11-
12), tn care oamenii se îndeamnă unii pe alţii la a aduce laudă. Deşi există psalmi care sînt laude aduse
de persoane individuale, s-a crezut întotdeauna că lauda este exprimată cel mal bine de adunarea
@dimiofnor (P3. 22:2si s4:3i 3s:13), ude taud! nu aduce numai onoare ţi plăcere lui Dumnezeu (Ps.
50:23) ci dep@ d o nsrtui€ d6pc popo.ul bi Dumnezeu (Ps. 51:12-15).
Aranjamente complexe erau făcute pentru ca levi-ţii să aducă laudă tn Templu. Psalmii erau folosiţi tn
liturghii ţi în procesiuni sacre cu „strigăte de bucurie ţi de mulţumire" (Ps. 42:4). Cuitârile probabil că
erau antifonale, cu participarea a două coruri, sau cu solist şicor. încă din cele mai vechi timpuri dansul
a fost o lDdalitate de a exp.i@ lauda (Exo<L 152oi 2 Sd 6:14) ii a f6t folGit tr 46t sp ln Tmplu (Pa
149:3; 150.4). P3, 150 .E o li6tI rle iElMte muzicale folosite pentru a-L lăuda pe Dumnezeu, (fiU4CA
SIINSTRUMINIB MUZICAIE.)
Primii creştini au continuat să-ţi exprime bucuria prin participarea la serviciile de la Templu (Luca 24:
53; Fapt. 3:1). Ds €r9erielF vie,tji Di h Cri$c ebri. s, e dpritu ln fore rci d€ l.ud:t (Mae 2:22). Bucuria
era starea sufletească dominantă tn viaţa creştină şi cu toate că închinarea ţi lauda pe care le inspira nu
suit descrise sau prescrise explicit, lucrul acesta se datorează faptului că erau considerate cunoscute.
Cei care au experimentat personal sau care au fost martori la puterea de vindecare şi curăţire a lui Isus
au izbucnit în laude spontane (Luca 18:43; Marcu 2:12), aşa încât în biserica apostolici întflnim
frecvent asemenea izbucniri spontane, dnd oamenii au văzut
737
IAUDA
şi au înţeles puterea şi bunătatea Iul Dumnezeu în ticr!t@ (F.!r, 2:46; 9:3; 11:18; 16:2si EL 1:1.14).
Nu Încape îndoiala că Psalmii au fost folosiţi pentru a exprima lauda în biserica primară (Col. 3:16; cf.
Mat. 26:30). Au existat de asemenea dntâri creştine noi (4 Apd. 5:&14), IqdoFe h col. 3:16r I cd. 14:26.
Avem exemple de inspiraţie pentru forme noi de laudă în *Magnfficat (Cîntarea de lauda a Măriei"),
*Benedictus si *Nunc Dirdttis C-uca 1:46-55, 68-79; 2;29-32), tn aîte locuri din NT găsim exemple de
laudă formală tn bisie pri@ti. pe b.a fo@i literare şi a conţinutului pasajului din Filip. 2:6 lise pare că
acesta a fost compus şi folosit ca o cîrvrare de laudă pentru Cristos. Probabil ca avem ecouri sau citate
din cîntări ale Bisericii primare în pasaje cum sînt Efes. 5:14 ţi 1 Tim. 3:16. Dosologiile din cartea
Apocalipsei (cf. Apoc. 1:4-7; 5:9-14; 15:3-4) trebuie să fi fost folosite în închinarea publică pentru a
exprlm laud. .du$rii @dltEiotilor (cl. A B. &. donald, Christian Worship in the Primitive Qwrch, 19s4),
Ar trebui remarcată legătura strîtisâ dintre laudă şi jertfa'. !n ritualul de jertfa din VT îţi aveau locul atît
jertfele de mulţumire cît şi cele de ispăşire (cf. Lev. 7:11-21). Recunoştinţa trebuia să fie motivul fun-
damental pentru aducerea primelor roade la altar (Deut. 26:1-11). în jertfa sinceră de laudă trebuie să
existeojertfa plăcutălui Dumnezeu CEvr. 13:15; Osea I4:2i P!. 119:I08), in j.rdh de siE adus! de iB e
preot îşi are locul şi acest aspect de mulţumire (Marcu 14:22-23, 26; loan 17:1-2; Mat. ll;25-26). Viaţa
cre'tlnului trebuie 3! 6€ o jerda de sin. notiEt de recunoştinţă (Rom. 12:1), ca împlinire a preoţiei sale
Egde (Apo., 1:5.6; I pet. 2:9). lar fabhrl d o ,F menea jertfa de sine poate fi adusă în mijlocul suferinţei,
leagă împreună suferinţa ţi lauda în viaţa creştină (Fii. 2:17). Mulţumirea sfinţeşte nu numai suferinţa ci
toate aspectele vieţii creştinului (1 Tim, 4:4-S; 1 Cor, 10:30-31; 1 Tea. 5:16-18). Indiferent care ar fi
subiectul rugăciunii, ea trebuie să includă laudă (Filip. 4:6).
BIBLIOGRAFIE. H. Ringgren, The Faith of the Psalmtr4 1963; C. WedtueIh. Tke praite 6f cod in th.
Psalmi, 1965; A- A. Anderson, The Book of Psalms, 1972, 1, p. 31-36; H.G. Link, N7DW7T 1, p. 206-
215; H. scndtz H,H. Ess, MDTr3, p. sta:920,
R.S.W.
LAIdR fI BOGATUL, tn po6i@ djn L@ 16: 19-31 nu găsim numele bogatului. El nu a băgat în seama
suferinţa lui Lazăr, cerşetorul de la poarta sa. După moarte Laaâr a mere în *sînul lui Avraam, iar
bogatul a mers în Hades. Era imposibil de stabilit orice contact între ei. De asemenea, nu avea nici un
rost să trimită pe Lazăr la fraţii bogatului, întrucît ei aveau suficiente învăţături în cărţile lui Moise şi
ale profeţilor ca să-i aducă la pocăinţă.
Povestirea ne învaţă despre pericolul bogăţiei care îi orbeşte pe oameni faţă de nevoile semenilor lor şi
ne învaţă despre decizia irevocabilă cu privire la destinul etern pe care o facem în viaţa noastrS pe acest
pămînt. Nu sugerează că sărăcia este o virtute şi că bogăţia este un viciu, deoarece Avraam a fost un om
bo8at. _aotatul di! a@dl pov6tire .u a hvatat nimic din lecţia despre ispravnicul nedrept (Luca 16: 9),
Referirea la înviere în 16:31 se aplică mai natural
la învierea lui Cristos decît la aceea a lui Lazăr din Betania. (*PRAPASTIE.)
BIBLIOGRAFIE. I. H. Marshall. The Gospd o/Luke, L97A, p. 6t2- 639.
LAZĂR DIN BETANIA. Cercetătorii NT cunosc bine pe cele două surori din casa din BeEania, dar nu
ştiu nimic cu privire la caracterul şi temperamentul lui Lazăr- Teoria potrivit căreia poate fi identificat
cu tfnărul bogat nu este decît o speculaţie fantezistă. (Această teorie apare pentru prima dată într-o
inserţie apocrifă între v. 34 şi 35 din Marcu 10, citată într-o scrisoare atribuită lui Clement din
Alexandria; cf. M. Smith, Clement of Alexandria and a Secret Gospel of Mark, 1973) Lazărapareîn
naraţiunea Evangheliei nu pentru vreo calitate strălucită a personalităţii sale, nici pentm vreo realizare
răsunătoare, d pentru simplul motiv că s-a petrecut cu el o minune uimitoare. Probabil că a fost un gen
de om care nu se distingea prin nimic, un om despre care „puţini au auzit la o depărtare mai mare de 1
km de casă", ai totuşi, cu el s-a petrecut un lucru extraordinar.
încercările laborioase de a explica sau de a contrazice minunea sînt condamnate de însăţi absurditatea
lor. Acrede, ca ţi Renan, că ucenicii au aranjat cu Lazăr sa pretindă că este mort pentru ca Isus să
devină renumit prin pretinsa lui înviere din morţi, si ca Isus a fost de acord să ia parte la o asemenea
înşelătorie, este un uimitor tur de forţa al scepticismului ingenios. Povestirea este interpretată căi mal
firesc dacă este luată ca o relatare sobră şi convingătoare a unei întîmplări adevărate.
Prima parte din loan 11 pare să Re descrierea unui martor ocular la tot ce s-a întimplat, care a fost cu
lsus la E de Iordan şi care s-a mirat de ce au rămas 2 zile acolo după ce au auzit de boala lui Lazăr (v.
6), care poate de asemenea să redea afirmaţiile uimitoare ale lui Isus, cum este aceea cu privire la
numărul de ore (v, 9) sau afirmaţia extraordinară din v. 25; un martor care a cunoscut distanţa exactă
dintre Betania şi Ierusalim, pentru câ a umblat adesea pe drumul acela (v. 18); care poate relata
cuvintele rostite de Tbma şi de ceilalţi uoenid (v. 8,12-16). Faptele menţionate constituie cîteva dintre
numeroasele indicaţii că Evanghelia a patra a fost scrisă de cineva care a văzut faptele lui Isus si a auzit
cuvintele Lui, care era familiar cu gîndurile Lui, cu temerile şi dificultăţile ucenicilor, pentru că era - tn
mod aproape cert ■ unul dintre ei, unul care ne aduce informaţii directe.
Dacă autorul narează evenimentele din prima parte a capitolului cu fidelitate ţi sobrietate, de ce să fie
acuzat de fabulaţie dnd ajunge la groapa lui Lazăr? Evanghelia luiParu, în relatarea ei fantastică a
învierii lui Isus, ne arată ce poate realiza mintea inventivi a unul om, atunci cuid încearcă să descrie un
eveniment pe care nu 1-a văzut nici un ochi omenesc; pe de altă parte, sobrietatea calmă a povestirii
celor întimplate la mormîntul lui Lazăr pare să arate că a fost scrisă de un om care descrie ceva ce a
văzut şi descrie lucrurile întocmai cum le-a văzut, A. T. Olmstead spune că poEde 6t relatard 'o roate
detalule- circ@stanţiale ale unui martor ocular convins. Forma este complet diferită de aceea a
poveştilor literare miraculoase. La fel ca si în cazul multor relatări găsite tn surse foarte bune, istoricul
nu poate face decît să
738
LECAMINT, AI,IANTA
repete întîmplarea, fără a câuta explicaţii psihologice sau de altă natură" {Jesus in thelighcofHistory,
1942, p.206).
Oare autorul unei povestiri romanţate care potrivit teoriilor sceptice avea intenţia să multiplice detaliile
miraculoase, L-ar fi descris pe Isus plîngînd cu puţin timp Enainte de it-1 chema pe Lazăr din
mormînt? Menţionarea lacrimilor lui Isus poate fl privită ca o confirmare indirectă a autenticităţii
naraţiunii, întinat „un om cu inimă rece sau de piatră care înviază morţii aparţine tărîmului ficţiunii" (E,
W. Hengsten-berg).
Se poate spune, pe bună dreptate, că Lucrurile pe care nu Ie spune naraţiunea sînt la fel de impresio -
nante ca ţi conţinutul ei. Nu este redat nici măcar un singur cuvînt al lui Lazăr. Nu ni se spune nimic
despre experienţele sale în decursul „celor patru zile" ţi nu re ate datd ni.j o ftlage cu lrivire Ia @diriiie
de viaţă din lumea cealaltă.
S.au pE tnftberi d priviE Ir relalia diaEE aGt Laiăr ţi cel din Luca 16:19 s.urm., care nu a fost readus
din morţi la viaţă; afirmaţia din loan 12:10 ş.urm. conform căreia marii preoţi au complotat omo-rirea
lui Lazăr pentru că mulţi au crezut în Isus din cauza lui, poate ilustra adevărul afirmaţiei din Luca
16:31: „dacă nu ascultă pe Moise ţi pe prooroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi".
rtsIlOCRAflE.J.N,Sanders,"Th@whonj6E loEd", /vIS 1,1954.5, p. 29.41. A.R.
F.F.B.
LĂCOMIE. Evreii îşi închipuiau că sufletul este plin de dorinţe puternice care II îndeamnă saşi extindă
influenţa asupra altor persoane si lucruri. Termenul hămad descrie dorinţa după posesiunile aproapelui
(Deut. 5:21; Mica 2:2); besS, dorinţa de cîstig necinstit" (Prov. 28:16; Ier. 6:13] si 'ăwâ, dorinţa egoistă
(Prov. 21:26). Aceste cuvinte sînt traduse Jăco-nie". vTa pB leconia .ub interdicF€ (Erod, 20:ln_ iar
Acan a fost împroşcat cu pietre pentru acest păcat (16. 7:16.26).
Termeul gr. epithymia exprima orice dorinţă intensă, care dacă este direcţională greşit se poate conenh
epra b.nitor, 6 tn paDt, 20:33: 1 Tin. 6:01 Rom. 7:7. Cuvîntulgr.pieonema exprimă în general
afinnareadesinefărăscn;piue(2Cor.2:n;7:2);este aplicată la posesiuni în Luca 12:15 şi este repudiată de
cristo6 h MaEu z:22. Cuvhtut 6ie lqia add6a cu imoralitatea în. lista viciilor (Efes. 4:19; cf. Filo) ţi,
fiind în esenţă o venerare a eul ui, este caracterizată ca forma supremă de idolatrie în Efes. 5:5 şi Col.
3:5. Poate fi tradusă „zgîrcenie" în 2 Cor. 9:5 şi 2 Pet. 2:3. Termenul gr. zelos este folosit pentru a
imprima o dorinţă intensă după darurile spirituale în 1 Cor. 12:31, dar în Iac. 4:2 descrie o luptă carnală
josnică.
D.H.T
LEA (Ebr. Ce'ă, „vacă sălbatică"?). Fiica cea mai mare a Iui Laban, arameul. Prin înşelăciune ea a
devenit soţia luilacov, datorită obiceiului local care interzicea fiicei mai tinere să se căsătorească
înaintea celei mai bâtrîne (Gen. 29:21-30). Ea a fost, natural invidioasă pe Rahela, sora ei mai
frumoasă.
Ea a nthi F Ruber simsn, Ipt, luda, tehar ADuon {i DiE !i . fcr t.udatd ateMi de Raheta c
una dinEE er€ @re au zidir ce lui rsrel (RIt 4:11). Ele s-au aliat cu Iacov împotriva lui Laban, iar cînd
s-au intîlnit cu Esau, Lea a fost plasată la mijlocul caravanei.
Ea a fos lnSrcpate t M.cpeta ti Hebtur rb.. bil înainte de coborirea lui Iacov în Egipt (Gen. 49:3I),
M.B.
IXB-KAMAI. Un cuvînt artificial (Ier. 51:1, Rv), format prin metoda numită Atbaş (explicata în ar-
ticolul *ŞIŞAC). Consoanele ebr, î-b-q-m-y reprezintă de fapt fc-i-d-y-m-o, adică, kasdîm,„haldeii"
(vezi trad. rom.). 'Vocalele adăugate de masoreţi dau cuvîntului un sens diferit: „Inima celor care se
ridică împotriva mea". Vfersetul menţionează deschis pe babilonieni, aţa tacit acesta este un joc de
cuvinte, nu un cuvînt codificat. NEB şi unii teologi preferă să altereze textul.
D,F,P.
LEGARE ŞI DEZLEGARE (aram. '"ser ţi !îră; gr. deo, lyo). Termeni rabinici folosiri în Mat. 16:19 cu
privire la autoritatea doctrinară a lui Petru de a declara unele lucruri permise sau interzise; folosiţi şi în
Mat. 13:16 cu privire la autoritatea disciplinara a aposbltlor de a ond.lm eu d€ . iefta. A!.oiGtG.
disciplinară diferii de puterea rabinică personală prin faptul că este inseparabilă de Evanghelia
proclamata1; astfel, în Mat. 10:12-15 ucenicii care propovăduiesc nu rostesc nici o judecată
omenească; în Mat. 13:30; 22:13 sinbolismut J.garij 5€mi6ct iudera divint. Autoritatea doctrinară este
exercitată prin învăţătura apcrolic! (Papr, 2:42) g prin Ire de tnvdie a altora (2 Tim. 2:24-26), fiind
făcută cu discemămînt.
Termenul dea (singur) este folosit în sens simbolic cu rel€riE L dsrtorie (1 cd, 7:29), la ledndle le8ale
(8oR 7:2) ti la slujiE lui p6El (Fart. to:22). Tfcrmenul tyo (singur) este folosit cu privire la legi care au
fost uşurate (Mat. 5:19), la păcate iertate (Apoc. 1:5) {i (cf. rfeo) 16 izbavn€ (L@ 13:16).
BIBUoGRAPTE. JD& l, !. 43Bj R- iultfrad. n. Histary of the Synopâc TYadition1, 1968; JewE, 3, p.
215; O. Cullmann, Peter: Discipîe-Apostle-Martyr, 1953, p, 204206. orrri
IJGAMIN! ATIANTA.
I. Terminologia
cel. dou.[ cuvinte cleie folosir€ '! Bibtie Enu lere. mînt sau alianţă sînt ehr.i'rft ţi gr. diatftăfce.
Termenul h'rk se referă de obicei la actul sau ritualul de încheiere a unui legămînt, precum şi [a
contractul existent între doi parteneri, diatheke este traducerea greacă (LXX) a cuvîntului ft'rţţ care este
preluat în NT. Are sensul de „testament". Alături de b'rîţ există ţi alţi termeni care sînt folosiţi în
contextul legămîntului. Cele mai importante sînt "Sheb, „a iubi", hesed, „dragoste prin legământ' sau
„solidaritate prin legâmînt", tâbă, „bunătate" sau „prietenie", fălâm, „pace prin legămînt" sau
„prosperitate prin legămînt", şi yăda, „a sluji cu credinciosie în conformitate cu legămintul". Cu
excepţia termenului hesed, toţi ceilalţi termeni pot fi asociaţi într-un fel sau altul cu terminologia trata -
t€lor din OhqRi AobDi:r-
739
T,EGIMINT, AUANTA
Diferite verbe sînt folosite in legătură cu b'rtţ. Termenul cel mai uzual este karac b'rtţ, lit, „a tăia un
legămînt", care indică ritualul antic de sacrificare a unui animal la încheierea unui tratat sau a unui
legămînt. Cînd este folosit verbul kărac cu prepoziţiile 1* sau 'im, indică direcţia unui legămînt încheiat
cu un superior. Multe alte verbe sînt folosite ta loc de kSraţ, de ex., heqîm, „a stabili", năţan, „a da",
higgtd, „a declara", niiba', „ajura", fie'Wd, „a tx>n8ima",siwwă, „a porunci" ţi sam, a faoe". Diferite
verbe sînt folosite de asemenea pentru a indica participarea oamenilor la legămînt, de ex. b6', „a intra
(ntr-o relaţie de legămînt cu Domnul" (2 Cron. 15:12). ăbar „a intra într-o asemenea relaţie" (Deut.
29:12) si Smad »a fi tntr-o relaţie stabilita prin îegămînt". Două verbe stnt folo site pentru a arăta
respectarea legămîntului, năsar ţi Samar. O întreagă pleiada de verbe sînt folosite pentru ruperea
legămintului: în prunul rînd, Io' cu năsar ţi Samar, apoi, de ex. lăkah „a uita", ăbar „a încălca", mS'aJ „a
dispreţiri", pămr „a rupe", iăqar „a fi fals faţă de", hirta "a prclaE d a&ar "a @ruDe",
II. Ritualuri legate de legămînt
Din lipsă de material nu deţinem informaţii precise cu privire la ritualurile asociate cu legămîntul.
Există însă rîteva vestigii ale unor astfel de ritualuri în materiale care ne stau la dispoziţie. Sacrificarea
unui animal (oaie, măgar, taur, etc.) este descrisă în textete de la Mari, în tăbliţele de la Alalah ţi în VT.
Era obiceiul ca animalele să ne tăiate în doua sau trei părţi (aţa susţine mai recent Cazelles). 0 parte era
arsă pentru a onora zeul iar o parte era mîncată la o masa de legămlnt. în Gen. 15 este descris un
asemenea ritual, în Exod. 24 este menţionat acelaşi ritual. în cazul acesta jertfa şi masa de legămînt sînt
descrise clar. Ea anumite tratate de vasalitate din Orientul Apropiat se stipulează că vasalul are
obligaţia să-1 vizitele pe rege în fiecare an pentru a înnoi tratatul. Deşi VT nu este clar în privinţa
aceasta, nu este improbabil ca acelaşi obicei să fi existat şi în Israel. Este posibil ca israeliţii să se fi
adunat cu ocazia unei anumite sărbători (sărbătoarea Anului Nou) pentru a înnoi legămîntul.
rI1. AlLntd {u rat{t
(i) h Orientul Apropiat antic Ideea de încheiere a unui tratat este prezentă aproape în toată istoria
Orientului Apropiat antic. întâmplător sîntem bine informaţi cu privire la anumite tratate din Orientul
Apropiat, de ex., tratatele bitite, tratatele lui Esar-hadon ţi tratatul aramaic din Seflre. Un studiu atent al
tăbliţelor de la Mari ţi al celor de la Amatna, de exemplu, arată că existau tratate între diferitele popoare
ţi grupuri menţionate. Folosirea unor termeni cura sînt tată-fiu sau domn-slujitor (abdu) arată că, într-o
relaţie de prietenie, regele suzeran este numit de obicei „tată", iar regele vasal este numit „fiu", tu timp
ce în relaţii mai puţin amicale regele suzeran este numit „domn" iar vasalul este numit „slujitor". Pot fi
înulnite dt uâ tipuri majore de tratate: (1) un tratat între părţi egale, în care cei doi parteneri stnt numiri
„fraţi", de ex., tratatul dintre Hattusilis III şi Ramsese II. Prevederile dintr-un asemenea tratat sînt
limitate în principal la recunoaşterea graniţelor si la înapoierea sclavilor fugari. (2) un tratat de
vasalitate, stabilit între un mare rege cuceritor ţi un rege mai mic. Aceste tfa tate erau elaborate în
general în jurul următoarei scheme: un preambul sau introducere, în care
regele cuceritor este prezentat cu toate titlurile ţi atributele sale; prologul istoric, în care este schiţată
istoria relaţiei dintre regele cuceritor ţi strămoşii vasalului, precum ţi vasalul însuşi Nu este o istorie
stereotipă, ci sînt descrise evenimente istorice reale ţi se pune accentul pe gesturile de bunăvoinţă ale
regelui cuceritor faţă de vasal ţi ţara sa. După aceea sînt expuse prevederile tratatului. Acestea constau,
de ex., dan următoarele: interdicţia de a stabili relaţii cu orice altă ţară din afara sferei de influenţă a
hitiţuor; inter' dkţia ostilităţii faţă de alţi vasali hitiţi; acordarea imediată de ajutor pentru regele
cuceritor în caz de război; vasalul nu trebuie să asculte cuvinte jignitoare la adresa regelui cuceritor, d
trebuie să le raporteze imediat acestuia; vasalul nu trebuie să ascundă sclavi fugari sau refugiaţi; vasalul
trebuie să se prezinte o dată pe an înaintea regelui pentru a plăti impozitele sale ţi pentru a înnoi
tratatul. Stipulaţiile sînt urmate de obligaţia vasalului de a pune o copie scrisă a t'atatult! t! tslplu si dc a
o citi dln dnd h .ttuL Urmează apoi o listă de zei care stnt martori, tar în această listă zeii regelui
cuceritor ocupă locurile importante. Chiar si anumite elemente ale naturii cum sînt cerurile ţi pâmîntul,
munţii, marea, rîurile, etc. sînt chemate ca martori. Tratatul de vasalitate se încheie cu blesteme ţi
binecuvântări. Anumite blesteme se vor împlini dacă tratatul este încălcat. Aceste blesteme fac parte
dintr-o gama variată si este clar că unele dintre ele sînt rezervate pentru sfera divină iar altel. por 6 lde
l! lDplinle & .mt! regElui cuceritor. Cînd tratatul este respectat, vasalului Si revin anumite
binecuvîntari, de ex., domnia eternă a urmaţilor săi, Variaţiunî ale acestei teme apar In tratatele de
vasalitate de mai rXrziu; de ex., în tratatele de vasalitate ale lui Esarhadon se pune un accent puternic
pe blesteme. în tratatul Sefire blestemul este ilustrat prin topirea unei figurine de ceară, etc., un fel de
act magic
(ii) tn VT. Este clar din VT că relaţia stabilită prin tratat cu popoarele străine nu era un lucru
necunoscut tsraeliţilor. în VT pot fi întOnite ambele tipuri de tratate - tratate între parteneri egali ţi
tratate de vasalitate. 'Vestigiile unui tratat pe baia de egalitate între israelipl şi madianiţi (Exod. ÎS) pot
fi observate, deşi rămîn multe probleme nerezolvate, de or., relaţia dintre madianiţi ţi cheniţi, ţi
ostilitatea de mai tîrziu dintre madianiţi si israetiţi, Cel mai bun exemplu de tratat Intre parteneri egali,
însă, este acela dintre îsraeliţi ţi fenicieni. Probabil că a fost început de David şi Hiram (observaţi
cuvînrul oheb, „iubit", în exprimarea relaţiei dintre David şi Hiram, 1 împ. 5:1) şi a fost înnoit pe o
scară mai complexă între Solomon ţi Hiram. Ei se numesc fraţi ţi una dintre tranzacţiile lor, anume,
cedarea unor cetăţi tn schimbul lemnului de construcţie, etc. poate fi comparată cu acelaşi gen de
tranzacţie în tăbliţele de la Alalah, care fac parte tot din sfera tratatelor. Această relaţie stabilită prin
tratat este moştenită mai tîrziu de regatul de N al lui Israel, după împărţirea împărăţiei. Relaţiile bune
dintre dinastia tui Omri şi fenicieni s-au bazat pe acest tratat. Ştim, de ex., că tratatul de paritate dintre
Hattuşil m şi Ramses El s-a încheiat cu o căsătorie între fiica lui Hatuşil şi Ramses. Căsătoria dintre
Izabela şi Ahab trebuie interpretată ca o împlinire parţială a condiţiilor tratatului
Cel mai bun exemplu de tratat de vasalitate în VT este cel încheiat Intre israeliţi ţi gabaoniţi flos. 9-10).
740

Caracterul de vasalitate al tratatului este evident în terminologia folosită. Gahaoniţii au venit la israeliţi
ţi le-au spus că vor să devină sclavii lor. Expresia „noi smtem robii voştri" (^bâdeM ^nafinft) este o
referire dară la vasalitate. Tratatul a fost încheiat ţi apoi a existat un legăroînt de pace (ffî6m) între cele
două părţi. Deşi majoritatea cercetătorilor moderni considera că Ios. 10 este o adăugire tîrzie, trebuie
observat că ajutorul militar dat de israeliţi gabaoniţilor după stabilirea tratatului constituie o obligaţie
binecunoscuta a partenerului major al tratatului (această prevedere este enunţată dar îa tratatele de
vasalitate descoperite la Ugarir). Prin urmare, este foarte dar că izraeliţii erau familiarizări cu diverse
forme de tratate care existau ţi în alte părţi din Orientul Apropiat antic.
IV, Lcgâmlnte biblice
(i) Legămtnnil cu Domnul. Ideea stabilirii unui Legă-raînt între un zeu ţi un rege sau poporul său este
bine atestată In toată istoria Orientului Apropiat antic. Ideea apare sub diferite forme şi există o mare
diversitate de material. Ea nu este exprimată întotdeauna direct, dar poate & dedusă din terminologia
folosita. Ideea unui asemenea legămînt nu le era deloc străină israeliţilor. fn acelaşi timp ei cunoşteau
tratatele prin care se stabileau relaţii, aşa cum am văzut mai bus. Prin urmare, nu este surprinzător că
Domnul a folosit această formă de relaţie pentru a exprima relaţia Sa cu poporul Său. Se poate ca lucrul
acesta să fi început în vechime, deoarece ideea era bine cunoscuta tn Orientul Apropiat antic încă în
mileniul al 3-lea î.d.Cr, (ii) Legămince vechi Tfcidiţia biblică menţionează douî legăminte între
Dumnezeu ţi Noe (Gen. 6:18; Gen. 9:8-17). EsBenumitînmodclarunîegamînt, cu eudte oblsag din parr..
lui N@ ri d anu;te promisiuni din partea Domnului. Acesta este un preludiu Ia legaDistele bdtie in c*!
@risill@l oaca un rol important.
(iii) îegămtatttl patriarhal Acesta ne este transmis în doua tradiţii, anume. Gen. ÎS si 17. Domnul a Scut
acest tegămlnt cu Avraam ţi a pus un accent puternic pe promisiune Cto special tn Gen. 17). Au fost
făcute două promisiuni, ţi anume, înmulţirea urmaţilor lui Avraam ţi moştenirea *Ţării promise. Este
evident, de ex., din cartea Exodului că promisiunea unul mare număr de urmaţi este considerată
împlinită (ţf. Exod. 1:7-22}. Descrierea cuceririi Ţării promise în cartea lui losua indică împlinirea
promisiunii cu privire la moştenire. Prin urmare, legămîntul patriarhal este tn mare măsură bazat pe
promisiune. In privinţa aceasta se aseamănă foarte mult cu legă-raîntul davidie. Deşi autorul cărţii
Exodului descrie formarea unui legănunt nou la Sinai, el continua să puiw accentul pe importanţa
legămîntului patriarhal. Cînd a fost încălcat legămîntul de la Sinai (Exod. 32), autorul demonstrează că
legămîntul patriarhal con-ţinta să fie în vigoare (Exod. 33:1). Trebuie remarcat că legămîntul de la
Sinai nu a înlocuit legămîntul patriarhal, d a co-existar alături de acesta.
(iv) Legămîntul dela Sinai. Potrivit tradiţiei biblice acest lejSmînt a fost stabilit prin Moise, ca mediator
la Sinai, după ce israeliţii au fost izbăviţi în mod minunat de Domnul din robia lor egipteana, tn Exod.
24 este descris ritualul încheierii legâmînrului. Aceasta descriere are im iz antic. A fost adusă o jertfa
Domnului. Stngele animalelor Jertfite a fost împărţit
I3GIMINT, AUANTT
in două părţi dintre care o parte a fost turnată pe altar. Este menţionată de asemenea cartea legămânhui
Nu ni e rplm lioic o privid la @linutut acestei cărţi. Unii cercetători susţin că se referă la Decalog, iar
alţii susţin că se referă la Codul Legă-mtntului care precede Decalogul. Aici avem un legă-mînt nou tn
care legea este citită, urmează apoi ris-punsul poporului, jertfele, pecetluirea jurămîntului ţi. In fine,
masa legămîntului. Este clar că autorul E-xoduhu a combinat formarea legămîntului cu stipulaţiile din
Codul legământului, fn Exod. 19 este descrisă teofania Domnului; în Exod. 20 este schiţată politica
Domnului pentru poporul Sau (Decalogul); în Exod. 21-23 sînt date stipulaţiile, iar în Exod. 24 este
descris ritualul încheierii legâmîntului. Este important sS observăm că acest legamSnt areo descriere
detaliată a stipulaţiilor. Aţa cum ara văzut din tratatele de vasalitate hidre, stipulaţiile fac parte din
forma tratatului. Dar trebuie să ţinem cont că acesta este un legămmt israelit care ar fi putut urma tn
anumite aspecte forma bine cunoscută a tratatelor sau legă-mintelor, dar putea devia tn alte aspecte de
Ia o serie de forme prescrise pe care te cunoaştem din Orientul Apropiat. Stipulaţiile din Codul
Legămîntului sînt complet diferite prin conţinutul lor de stipulaţiile tratatelor care ne sînt cunoscute.
Lucrul acesta poate fi explicat prin circumstanţele speciale ţi prut cadrul religios diferit. La sffirşitul
Codului Legâmîntului poate R observat un fel de epilog cu caracter de pr&m-siune, Aici este reluata
din nou referirea la Ţara promisă.
(v) Legămtnnd Davidic Acest legămînt este în principal o promisiune. Noi sîntem de acord cu diferiţi
teologi care susţin că acest legământ este asociat îndeaproape cu legămîntul de la Sinai. Nu trebuie
privit ca un leggmînr nou, ci ca o extindere a legămîntului de la Sinai Legâmîntul davidic a devenit
necesar o dată eu dezvoltarea unei situaţii istorice. Regele israelit era acum un mediator între Domnul
şi poporul Său. Prin urmare, un legămînt cu acest rege a devenit o necesitate. Cercetări recente au arătat
că există de asemenea legături strînse între legămîntul patriarhal si cel davidic. Amîndouă legămintele
sînt în principal promisiuni. Promisiunile patriarhale au fost împlinite o dată cu creşterea populaţiei
israelite ţi cu moştenirea Palestinei. Prin urmare a fost necesar să fie făcute promisiuni noi în situaţia
nouă care s-a dezvoltat, O dată cu promisiunea nouă dată lui David că va avea o domnie veşnică prin
urmaţii săi, legămîntul patriarhal a fost ■ într-un anumit sena - înlocuit de legămtatul nou. în 2 Sam. 7
legămîntul este încadrat într-o formă narativă, dar anumiţi termeni Indică limpede cadrul legămîntului,
de ex., Dumnezeu va fi un Tată pentru flul lui David şi că regele va fi un fiu al lui Dumnezeu.
Promisiunea pentru urmaşii lui David că vor domni veţnic poate fi comparata cu binecuvîn-tarea din
tratatele de vasalitate hitite, anume, că fiii esalului sdincLs br dotui veslic D. EoDul lul, Legămîntul
davidic, aşa cum eare dar din Ps. 2 şi 110, a avut o influenţă profundă asupra speranţelor de moi ttnl!
din VI .i chiar dh in
(i) LeAdntntul din NT. Ia@ 600 td.Ci. 6 rwt loc o creştere semnificativă a interesului faţă de legămînt
{de ex. în Ieremia). Influenţa Ideii de legămînt a fost simţită puternic în perioada intertestamentală, aşa
cum au arătat K. Baltzer şi A. Jaubert Secta de la Qumran poate fi privită ca o comunitate a legâmîn-
741
LEGiMTNT, NjANTi
rulai. Este de aşteptat ca lucrul acesta să fie adevărat si în NT. în NT cuvîntuî .Jegămînt" (diatheke, tra -
ducerea gr. a termenului b'rtţ) este folosit fa asociere strînsăcu'Cina Domnului (cf. Marcu 14:22-25; 1
Cor. 11:23-25). La instituirea Sfintei Împărtăşanii Isus Se refera la trupul Său ca fiind pîinea, iar sîngele
Său fiind vinul. Este evident că aceasta este o referire a lui Ieus la mielul pascal care a trebuit să fie
sacrificat la Paste şi trebuia mînca t împreuna cu ucenicii Săi. Mielul pascal a devenit animalul
legămîntului ţi Sfînta împărtăşanie a devenit masa legămîntului. Este interesanta referirea lui Cristos la
legămîntul nou al sînge-lui Său. Observaţi rolul proeminent al sîngelui în iBtitui.€ l€g&&tdui la situi
(Exod. 24:3). M@ tea lui rsu .. niel pa<al lrfu si aibi lo. a doua zi la Golgota. Jertfa lui Isus pe cruce
este cea mai impori.nt! pd€ in istituiE rcdui lessmrft. Pavel a inErpEEt coet relttriE lui crit6 c 6ind o
luare asupra Sa a blestemelor legii pentru a răscumpăra otunlr@ (cal, 3:13). O .lar! cu noul les:nlnt
blestemul legămîntului vechi de la Sinai este îndepărtat de Cristos. £1 a devenit noul Rege davidic care
domneşte veşnic. Cele două legâminte vechi au fost înlocuite dintr-odată: blestemele legămîntului de la
snEi au lct lndepl.tate g a f6t lnplilit! ptunisiue LaEh in$tui davidic,
(vii) înnoirea ţi ratificarea legămtntidui. înnoirea legâmîntului înseamnă că legămîntul este încălcat şt
trebuie reînnoit pentru a intra din nou în vigoare. Cel mi bs *nplu de rct lel 6te ln B*od, 32-34, unde
legămînrul de la Sinai este încălat de Aaron şi de israeliţi prin faptul că şi-au făcut un viţel de aur la
care să se închine. Cînd s-a întors Moise, blestemele încălcării legămîntului au fost aplicate prin
omorîrea Mi tultor istuliti (Exod, 32:2623). Moi€ a acijG Et a hediator p€nbu a iMoi learnfntul tncil@t,
Moi* i. lnbs pe met€ ude a prinit ttut o dat: 6ripuladjle leslhintului llmit (Exod. 34). Ietqia a considerat
că legămîntul a fost încălcat într-o asemenea măsură îndt trebuia să fie înlocuit de un legăhlnm nou
QeL 31:31).
Ratificarea legămîntului are loc atunci cînd legâ-rtuntul este înnoit fără să fi fost încălcat. Cel mai bun
ehplu de h 16. 23,24, in Is. 23 6re dat6 o descriere a poruncilor finale date de losua israeliţilor în care
lise cere să respecte legămîntul. Potrivit cu los. 24, c@ e o cadru puremic de leglhiot, i@eligi au fost
adunaţi la Sihem pentru a înnoi legămîntul cu DoMd. Unii toloai cEd cl la snrm 3.a to@r pentru prima
dată comuniunea legămîntului, pe baza unei tradiţii vechi care aflăm că legămîntul a fost instituit aici.
Noi acceptăm tradiţia biblică ţi considerăm că întrunirea de la Sihem a fost o ratificare a legămîntului.
v. L.8lmhtul rl Drcrodt Concepţia lui Wellhausen, care continuă să fie acceptată de mulţi teologi,
susţine că ideea de legâmînt este străină pentru prorocii din vechime. Ideea este dezvoltată numai
începînd din perioada deuteronomiştilor (vezi, de ex., concepţiile lui Kutsch şi Perîitt). Această
concepţie este bazata în principal pe presupunerea că ideea de legămînt nu poate fi găsită la prorocii din
vechime şi că folosirea cuvîntutui b'riţ este inexistentă. Este adevărat că termenul b'rtc este folosit
foarte rar în aceste scrieri, dar nu ştim dacă raritatea temdului loate i atribuirl e! nu inexirdlei in,
stituţiei legămuitului. Se poate să fi existat un motiv pentru evitarea termenului b'rtc, de ex., se poate ca
cititorii şi ascultătorii să fi avut o concepţie greşită cu privire la adevăratul înţeles al termenului.
Cercetări recente au arătat că ideea de legămînt există în majoritatea scrierilor profeţilor, dacă folosim o
interpretare mai largă şi căutăm diferitele elemente ale legămîntului, de ex. blestemul şi binecuvînrarea,
încălcarea legămîntului prin nerespectarea prevederilor. Ce se va înrimpla cînd sînt încălcate
prevederile? Atui urEz: o judeatn baarA pe leSrnht. I4etura dintre slujba profetică şi lege este clară dacă
ltudid d at€r$e sisile prclerice. Nu exi6tn lici o diferenţă în modul în care este abordară legea de lrotui
cM sirt Os, Aro, Isi! ti ldmia. De e si fie declarat numai Ieremia un protagonist al legămîntului pentru
simplul motiv că el a folosit cuvîntul 6'.t jar eilal{i nu l{u fol6it?
Um ditrEe poblen€l€ p.ircipale ldsiterc b scrierile profetice este originea ameninţării profetice. O altă
problemă este combinarea amenîţăriloc şi bine-dvtrttuilor pFfetic.. Vn studi! arenr al .tuni!ţărilor arata
că multe dintre ele pot fi comparate cu blet€mele din naat€le de walir.t .onrdpohn€, de ex., cele ale
luiEsarhadon şi Sefîre. Blestemul, însă, nu a fct linitat la E:tb, .i ln Oriqtul Apropi3t . f6t folGit p€ntu
o .liwbiiate d€ *opui. llebnie observat că blestemul din tratat are anumite caracteristici care apar şi în
ameninţarea profetică. Astfel este posibil ca profeţii să fi considerat că legămîntul fusese încălcat şi, ca
urmare a acestui fapt, aveau să se împlinească anumite blesteme. Aceasta presupune că prorocii erau
familiari cu forma legămîntului. Faptul că ei au rostit ameninţări atunci dnd legea (legămîntul) este
încălcata, şi binecuvîntări ţi prosperitate atunci cînd legea (legămîntul) este respectată, arată că ei au
cunoscut foarte bine forma legămîntului. întreaga problemă a ameninţării şi binecuvîntării poate fi
explicată prin încălcarea sau respectarea tegă-imntului.
Judecata legămîntului, care este bine atestată în Ortentul Aprcpiat a.lt, qs c@ a aretat I{anE, poate fi
trasată de la o sursă veche cum este Deut. 32 la pbfelii v€.hi $ la cei ile Mi tlrziu, d. a. I3. 1:2-3, 1G20;
Iei 2:413; Mi€ 6:1-t. ta judeat! i@tilii sînt acuzaţi de idolatrie. Aceasta înseamnă că ei au violat
condiţiile legămîntului, şi anume, interdicţia de a se închina oricărui alt dumnezeu. Pe baza aceasta
judecata este pronunţată sub formă de ameninţări sau bl6ttu, Eir€ irbitor faphrl cd la dudre judec{ti este
chemat ca martor cerul si pămîntul. In cazul acesta este foarte folositoare comparaţia cu tratatele de
vasalitate hitite mai vechi, în care cerul şi pămîntul sînt considerate de asemenea martori. Aceasta
indică legătura strînsă între forma tratatelor ţi forma legămîntului.
vI. Lead$lntd tl tdlosh
fn cartea sa Tliealogy of the Old Testament, Eichrodt consideră că Ideea legămîntului este centrală
pentru VT. Gîndirea religioasă israelită a fost construită în jurul acestui concept. Din discuţia de mai
sus reiese clar dt de dominantă şicît de importantă a fost pentru israeliţî ideea de legămînt. Totuşi,
aceasta nu exclude 31te no<lqi d. €xprimrc a rela$ei dilEe DdEul $ poporul Său. Legămîntul cu
prevederile lui deschide posibilitatea încălcării legămîntului şi posibilitatea
742

păcatului, avtnd ca şi consecinţă judecata şi pedeapsa. Aceasta este una dintre temele principale ale VT.
O altă caracteristica importanta a legămîntului este promisiunea ţi aşteptarea. Legămîntul davidic şi
promisiunea unei domnii veşnice a dat naştere la aşteptarea venirii glorioase a lui Mesia, Fiul tui
David. Aceasta constituie o legătură importantă între VT şi NT. în felul acesta legămîntul este una
dintre cele mai importante l.8aturi tnR T6rnmente. O dai! cu noul lerhinr ain NTpawusia lui Mesia
capătă o nouă speranţă. Aceasta arată că legâmtntul şi speranţa pe care o creează sînl răspunzătoare
pentru tema principală a aşteptării escatologice.
BIBLIOGRAFIE. Pentru o bibliografie solidă pînfi în 1977, vezi D. J. McCarthy, Old Testament Cove-
nant1, 1978. Urmează o selecţie dintr-o bibliografie mal vastă: &. ieiaer, The Covenant Formulary,
1971; W Beyeriin, Origins and History of the Oldest Sinaitk Traditions, 1965; P. J. Calderone, Dynastic
Orade and Stxerainţy Treaty, 1966; H.CazeUes, Z3flS,7,1964, p 736-8S8; R. E. Clementa, Abrakam
and David, 1967;
F. C. Fensham, „Covenanr, Promise and Expectation", TZ 23, 1967. p. 3O5.322t idm, ,,CoM;} €rds in
Curses of the Near Eastem Treaties and Kudumi inscriptions compared with Maledictions of Amos and
l5aiah",2W75, 1963, p. 155-175; idem, „The Ireaty between the Israelites and the Tyrians", VI' Supp
17, 1969, p. 78 ş.urm.; G. Fohrer, „AT-Amphiltryonie und Bud", 77" 91, t966. p. so2.sr6, st3.9o4: J,
Hd-vey, La plaidoyer proofitique contre farisei apris ta rvpmredet'alliance, 1967; D. R, Hillers, TYeaty-
cunes and the Old Testament Prophets, 1964; idem, Cot6bt: The HLstort of o Bihinol rde4 t96ir: H. B.
Hufftnon, „The Covenant Lawsuit and the Prophets, JaL 78, 19s9, p, 296.29sj A Jaubd. r, ;.do;
d'alliance dans le juda'isme aux abords de l'ire chrfyieime, 1963; K. A. Kitchen, „Egypt, Ugarit, Qatna
and Covenant", Festechrift fur C.F.A. Schqeffer, 1980; M. G. JOine, Treaty of the GreatKing, 1963; E.
Kutsch, Vb-heiisung und Gesetg, 1973; J. L'Hour, La morale de l'aiiance, 1966; N. Lohfink, Die
Landverheissung ah tid, 1967; D.J. McCarthy, Tireaty and Covenant, 1963;
G, !, Menderlall, ldw dnd Corsna^t in krcet ana th; Aridr Ndr E6t l9SS: J. Muihbulg, "The Fom and
Structute of the CovenantaJ Formulations", VT 9, 1959, p. 74-79; M. Noth, Dos System der
zwolfStămme hraets, 1930; L. Perlitt, Bundeslheologie im Alten Testament, 1969; A. Phillips, Ancicnt
Israd's Criminal Imv/, 1970; H. Graf Reventlow, Gebobot und Predigt im Dekatog, 1962; L. Rost,
.^inaibund und Davids-buns", Thl 72, 1947, p. 129-134; W. Schottroff, fler Ahisraelitische
Ftuchspruch, 1969; R- Smend, Die Bun-AeLformel, 1963; G. E. Wright, „The Lawsuit of God; A
fomCdticat Study of DaL 32", tn Ha^aw of J. MUtenbu4, 1962, p, 26-27; W. Zimrti\ fh. Low ond the
baphe6, 75. F.cF.
LlcIlNTlJr-uI, cAxIEA. in Erod. 24:z "tu. tea Legămîntului" (seper habb'rtţ) este citită de Moise ca
temei al legănuntului Iui Iahveh cu Israel, atunci rind acesta este ratifica t la poalele Mt. Sinai. Probabil
c3 această,^arte" a fost Decalogul din Exod, 20:2-17. Ibiuşt, s-a încetăţenit obiceiul ca pasajul din Ex.
20: 22; 23;33 să fie numit „Cartea Legămîtitului" (se
r-€ciMlNTULUI, CARIEA
poate ca acest pasaj să fi ocupat dndva o poziţie mai spre sfiBilrrl csnn]. ln 2 lmp. 23.2, 2rj 2 i6n. 34:30
„cartea legămîntului" este legea deuteronomică. cDEmeRoNoM,l
Aid ne @pim cr pdajor din E\d- 20.22-23.33 care este numit în mod convenţional „Cartea legă-
niîntului" ţi care este cea mai veche formulare a legii isaehe sub fornj de co3 de lesi cm s.au Dasir pînă
la noi. Cartea este alcătuită din Judecaţi" [mif-păttm, „precedente"] şi „porunci" {d'bmim, lit. „cu-
vinte1^. „Judecăţile" iau forma imor cazuri legale: „Dacă un om va face cutare lucru, va trebui să plă-
tească atif.. „Poruncile" iau forma categorica sau „apodictică": „Să (nu) faci cutare lucru", între aceste
douS categorii se află legile participiale (numite astfel deoarece sînt exprimate prin folosirea
participiului ebraic), de tipul: „Cine face cutare lucru să fie pedepsit cu moartea". Atunci cînd este
prescrisa pedeapsa cu moartea acest tip de legi înlocuieşte frecvent cele de tipul „Dacă un om...".
Principiul p. baa crrui. st nrd&jat€ tesit€ din acest cod nu poate fi observat cu uşurinţa, dar s-a
argumentat In mod convingător că fiecare secţiune se încadrează In sfera uneia dintre cele Zece
Porunci: pm tlfure, codul ar pur@ fi d@is ca u sidE cursiv al Decalogului" (E. ftobertson, 7fte Old
Testament Problem, 1950, p. 95; cf. A. E. Guilding, „Notes on rhe H€brew bw codd, Jts ao, 1944. D.
43 ş.urm.).
I. Rcglcmentirl csftle
Codul începe cu două reglementări cultice: este interzisi 6^I-etbE@ uo rei de .rgint su de €u (Exod.
20:22 ş.urm.) ţi este prescrisă confecţionarea „umu altar de pă mint" C20:24-26), care sa nufie făcut din
pietre cioplite şi să nu aibă1 trepte, la fel ca ţi altarele mai complexe ale vecinilor Iui Israel.
II. Judecăţile
Urmează o serie de cazuri legale (21:1-22:17). Aceste6 iftlud dzui cive g Fnate cu priwe la hodul in
care evreii să trateze sclavii (21:2-6), vînzarea fiicei cuik e sdaG (21:711), oturul si omuideB f21: 12-
14). loviEa p€rinlilor (2rIs, 17). rJoi,€ de Fr. soane (21:16), atacul şi bătaia (21:18-27, care in clude iex
talionis, 21:23-25), un bou care împunge (21:28-32), accidente cu animale (21:33 ţ.urm.), o-morfrea
unui bou de către un altul (21:35 ş.urm.), furtul (22:1-4), dauna adusă recoltelor (22:5 ş.urm.), garanţii
şi împrumuturi (22:7-15), seducerea (22:16 ş.urm.).
Această secţiune a legii prezintă asemănări cu alte ed-ui d€ leai .ntie dh orishrt Apbpiat . codurte lui Ur-
nammu din Vt, Lipitishtar din Isin, Bilalama (?) din Eshununa şi Hamumpi din BabiJon. Acestea sînt
elaborate pe aceleaşi linii generale ca şi cazurile-legi israelite. Codul hitit, de asemenea, se aseamănă
cu aceste legi israelite în cîteva aspecte de detaliu şi aranjare, deşi aspectul general al codului hitit
diferă de elelale codui din orj$nn Apbpiat, ret*rind principiul indo-european de compensaţie pentru
dauna adusă şi nu insistenţa semitică asupra talionului (ped€apsa de reralift).
D+i legile isrieIE b€are pe p,{€dcnF sini con. p3Ebile cu .rlelalF .odui, ete renecd u mod de viaţă mai
simplu. Ele presupun existenţa unei comunităţi agrare cu oameni care locuiau în case, dar nu
743
HGIMIN'I.uLUI, CARIIA
găsim nimic din organziarea urbană complexă sau stratificarea socială din codul lui Hamurapi. Bărbaţii
adulţi israetiţi erau fie cetăţeni, fie robi, în timp ce în codul lui Hamurapi pedeapsa pentru vătămare
fizică, de exemplu, este gradată după cum persoana vătămată este superioară, egală, „vasală" sau roaba,
codul sw.ern c.drul <le viaF djn ,ilele @lea de început ale agriculturii Sn Israel şi ne putem aminti că
asemenea aşezări agricole au început să se formeze înainte de traversarea Iordanului - dacă nu la
Cades-Bamea, în mod cert în Transiordania, cînd regatele cucerite ale lui Sihon şi Og, împreună cu
cetăţile lor au fdt Npac & imeliqitl (Nm. 2r:2s, 3s).
ln Erod. 18 !@ o iMsire a juilprudelei 'e laelite în perioada de formare; Moise ţi adjuncţii săi judecă
toate cazurile care !e sînt prezentate. Cu aceasta se poate asocia numele alternativ al localităţii Cades,
dat Sn Gen. 14:7, „En-Mişpat", adică, izvorul unde este făcuta judecata.
IU. Porunci
Legile ,apodictj.er @ otutiruie Et'n codulqi au forma unor îndrumări ftflrdj date de Dumnezeu prin unul
dintre purtătorii Lui de cuvînt (ţf. funcţia de preot în Mal. 2:7), de preferinţă în sanctuar - ta primul oz,
prin Moi* la siEi $u cade, Ele nu a! lar.lel ln .oduile de lesi 6ntic. din &ia de Y dd q areta t că au
afinităţi stilistice cu tratatele din Orientul Apropiat, în special cu tratatele în care un superior impune
condiţii unui vasal. Decalogul, care este formulat de asemenea în acest stil apodictic, este constituţia
legă-mîntuliu stabilit de Iahveh cu Israel; celelalte legi apodictice sînt corolarii la legea-legămînt de
bază. Multe dlltrE !6,Mjle dh Ecd, 22tla - 23:33 * ocupă cu ceea ce ar trebui să numim practică reli-
gioasă, de ex., jertfirea primelor roade (22:29 ş.urm.; 23:19a), anii sn d€le sbariE (23:1c12), cele Ri
*ibetori c! peledMj (:3:14-17j. I! 23r1s sEsih o nouă interpretare a acestor sărbători menite să com-
emoreze evenimente din istoria izbăvirii lui Israel. Exod. 23:10-19 a fost considerat un cod ritual de
sine stătător (comparat cu aşa-numitul cod „chenit" din 34:17-26). Pd$dl€ inlud de e@@ dirDotrii etice
şi umanitare, pentru protejarea celor care nu au un protector natural (22:21-24), interzicerea severităţii
excesive f3ţă de datornici (22:25- 27), insistenţa asupra nepărtinirii juridice, în special atunci dnd unul
dintre cei în litigiu este un străin care s-ar putea simţi dezavantajat (23:6-9). Ar trebui să ţinem cont că
isiaelirii nu făceau o distincţie atît de netă între l.si€ civile 9i lElisi<e .h face; rci st6ri.
IV. Concluzii
Codul se încheie cu asigurarea dată de Iahveh cu privire la succesul şi prosperitatea lui Israel dacă
respectă legea şi legămîntul Său, cît şi un avertisment solemn împotriva fraternizării cu canaaniţii.
în timp ce „poruncile11 iau forma unor afirmaţii directe ale lui Dumnezeu, judecăţile" îşi trag autoriE@
tot de l. EI (Ercd. la:19: 21:l).
BtsL!OCRA!E. H. Caall€, fdA6 tur L Code d. l'AUionce, 1946; G. E. MendenhalL. Law andCovenant
in Israel and thcAntient NearEast, 1955; A. Alt, „The Origis of tElite bw", e$qj6 6 OI His@ry and
Religion, E.T. 1966; K. Baltzer, TJie Covenant For-nuldrl, 197r; !. s. cNds, arodw, rr4, p. 440-496.
F.F.B.
LEGE.
I. în Vechiul "testament
a. Terminologia
Termenul târâ este folosit în unele cazuri în VT pentru lege în general. în marea majoritate a cazurilor
este folosit pentru poruncile vetitive Csă nu fad"), imperative CiSă fad") şî juridice (legislative)
(„trebuie să laci"). Esre o poru!.! dat! de o p@on! o .uto.itai. mai mare unei persoane aflată pe un plan
inferior. S-ar putea să-ţi aibă originea în familie, unde se referă la educaţia dată de mamă copiilor ei.
Strîns legată de ţâră este miswă. Termenul este folosit de obicei ca o potuc! dict! de 16 o autoritat Ei
i.dt!, d. 6., Domnul, regele, tatăl, etc. Aceste porund sînt uneori prohibitive, iar în alte cazuri sînt
formulate pozitiv (în 1. germană heischendes Prflsenr), Termenul hoq sau huqqă este folosit în multe
sensuri diferite: hoq nu este ceva proclamat ca şi tora sau miswă, a este ceva stabilit. Uneori indică
stabilirea recenta a unei prevederi, în sfera sensului preoţesc însemna o obligaţie de cult; în sfera
înţelesului regal însemna o proclamaţie regală. Tfermenul (f bărim este asociat de obicei cu poruncile
Domnului. Aturid cînd Legea este aprobată de Domnul, ea devine d*bărftn. Ifermenul miipat are de
asemenea o mare diversitate de înţelesuri, de la acela de verdict legal puia la sensul de model fix pentru
comunitatea legală. Din înţelesul de „verdict legal dat de un judecător" s-a dezvoltat sensul de cutumă
sau lege cutumiară care devine normativă pentru judecătorii din viitor. în sensul acesta a fost folosit ca
un termen consacrat pentru dreptul cutu-mîar. Tfermenu) ''dâţ în sfera legală înseamnă „îndemn"
(povaţă), iar piqquâtm înseamnă „datorie". în literatura ebraică de mai tîrziu, din perioada persană,
termenul dăz este folosit pentru a indica un decret regal sau o lege guvernamentală, dar este folosit de
asemenea pentru legea Domnului (ff. de ex., Ezra 7:12,14,21). Prin lll'r@ 6te clar ct ilifgidi t6red îşi au
originea ca termeni legali legaţi de declaraţiile sau deciziile unei persoane cu o autoritate mai înaltă. in
sfera religioasă este Domnul; în sfera legala poate fi regele, un judecător sau batrfnii (&qerilm); în
sfera fuiliei po.c d ttll s! tuM.
b. t4@ israaird ,i Oriadn/ prcpiat a^tt Descoperirea unor materiale legale din Orientul Apro piat dti. a
arntt cla! ci FiiUla lelalr, Aa cu o avem şi în VT; a început încă în mileniul al 3-lea î.d.Cr. Ur 6.1
Fasmntat at hi Ur-N.l|lm datezd di! dinastia a 3-a din Ur, 2OS0 î.d.Cr. Are un preambul ca ţi
majoritatea celorlalte coduri. Cîteva prevederi care pot fi citite sînt scrise în stil cutumiar. Un alt cod
sumerian este cel al lui Lipit-Ishtardin cea 1850 Î.d.Cr. Aft u ptedt'd !i u. piloa. Cel mai rl|i .od h
limba acadiană este cel din cetatea Eshunna, datînd probabil din vremea lui Dadusha, cea 1800 Î.d.Cr.
Are de asemenea un preambul. A. Goetze, care a publicat tăbliţele a putut indica în cîteva cazuri o
asemănare remarcabilă între aceste legi şi anumite legi din Codul tegalrhtdui din vT (Exod, 21.23).
Pri@l cod dt! orjdtui Albpiat ce a f.6t dsperit . f6t odljl lui Hamurapi, regele Babilonii] ui, Dacă urmăm
cronoloaia lui Albdglq el ilateaz! dln c€, 17oo ia,cr. 4E u pEnbul i s epilos. Unele dbEe !c6te l€8i !u
ajutat l. lll€l€g€E mErialului l.grl dL vt. A6ta
744

I.EGB
este cel mai cuprinzător corp de legi pe care-1 avem din Orientul Apropiat antic. Legile asiriene medii
provin din vremea lui Tiglat-PiLeserl, în jurul anului 1100 î.d.Cr. Acestea au de asemenea un preambul
şi un epilog. Caracteristicile principale sînt abordarea draconica ţi prevederile detaliate cu privire la
căsătorie. Numai o singură tăbliţă a fost găsită din Legile neo-babiloniene care datează de pe la 600
id.Cr. Legile hidre provin din vremea lui Hattuţil m in cea 1280 Î.d.Cr. Este dar, lesă, că acest cod de
legi este mult mal vechi. Principala caracteristică este că se race diferenţa între legile care sînt In
vigoare ţi cele care sînt învechite. în afară de aceste coduri avem o mulţime de materiale juridice cum
sînt contracte, proceduri legale, etc. Nu a fost descoperit încă nici un corp de legi din Egipt, dar avem
multe materiale juridice dintre care cele moi importante sînt contractele de căsătorie.
Stilul general folosit In coduri este cel ctttumiar ţi poate fi comparat cu o mare parte a materialului
juridic din VT. Singura excepţie sînt legile neo-babi-loniene In care sînt folosite relativ puţine sentinţe
ţi stilul cunimiar este folosit numai în secţiunile secundare. Ctnd comparam legile curumiare din VT cu
cele din Orientul Apropiat antic, iese in evidenţa similaritatea subiectului. în acelaşi timp, exista
anumite diferenţe de detalii minore. Este evident că israeliţU au operat în aceeaşi tradiţie ca ţi
mesopotamienii. Ttadiţiile Juridice erau transmise m mod conservator din generaţie în generaţie. O
parte a materialului cutumiar din Israel îşi are originea în Mesopotamia ţi indică o moştenire comună.
Acest fapt este în armonie perfectă cu relatarea biblică despre migraţia Iui Av-raam din Mesopotamia.
O altă similaritate a formei constă în folosirea unui preambul ţi a unui epilog, în Mesopotamia codurile
sînt însoţite de preambul ţi epilog pentru a plasa legile într-un cadru istoric ţi religios precis. Este
menţionat numele proirmlgato-rului legii, precum ţi zeul căruia îi sînt dedicate legile. Codul
legămîntului are un cadru similar în care Moise este menţionat ca şi cel care a primit legile, iar Domnul
este Cel care Ie-a aprobat.
c Stilul legii israeîite ţi originea ti A. Alt a adus o contribuţie importanta la înţelegerea legii ebraice prin
distingerea anumitor tipuri formale de legi ţi a originii lor. El a acut distincţie între trei tipuri de legi: în
primul rfnd, legea apodictică constînd din porunci pozitive ţi negative (^să fad ..., să nu /aci..."}. Acest
tip de lege a fost considerat Jahvisr, fiind de origine pur israelitâ. în al doilea rîhd, el a descoperit un tip
de legi care constau din propoziţii Ia participiu in care se porunceşte omortrea celui care a încălcat
legea („cine face lucrul cutare trebuie să fie omorft"). £1 a considerat că legile de acest tip sînt înrudite
îndeaproape cu legile apodictice şi de aceea sini tot de origine israelită. Al treilea tip este numit
„cutumiar" („dacă un om...")- Stilul tipic impune ca legea să înceapă cu fcf sau 'im („dacă") şl să
enunţe infracţiunea în protasis (propoziţia condiţionala an-tepusă) iar verdictul legal în apodosia. Cazul
major este introdus întotdeauna prin fcf iar secţiunle secundare prin 'im. Acesta este de asemenea stilul
general al legilor din Orientul Apropiat antic Alt a susţinut că israeiiţii au venit în contact cu aceste legi
în Palestina şi le-au împrumutat de la canaaniţL
între timp această teorie a lui Alta fost examinată sub mai multe aspecte. Aşa-numitele legi apodictice
au fost studiate de E, Gerstenberger pe o scara mult mai largă. Cercetarea lui Alt s-a limitat într-o
măsura mai mare sau mai mică la Codul legămîntuluj. Cere-teaberger a extins sfera cercetării pentru a
include acest gen literar ţi în Litera tura poetica (de înţelepciune) ţi în altă parte. El a propus o nouă
nomenclatură pentru aceste legi, munindu-le vetitive sau prohibitive („să nu..,"). Căutind un anumit
Site im leben (cadru de viaţă) pentru aceste legi, el a fost mai Înclinat s3 le considere un Ethos ţi anume
Sippaiethas (etica unui clan). Cadrul de viaţa al acestor legi este cercul familiei, în care tatăl dă anumite
porunci potrivit cu obiceiurile danului din care face parte. Pasul următor a fost făcut de W. Richter care
nu vrea st limiteze cadrul de viaţa numai la dan, ci face legătura între aceste tipuri de legi si situaţia
scolii de gîndire. Trebuie să salutam atitudinea de lărgire a sferei cadrului de viaţă. Situaţia pa
careoavera în VT arată că legi vetitive ţi prohibitive pot fi date de o diversitate de persoane aflate în
poziţii de autoritate: Domnul (cf. Exod. 20), regele, liderul tribal, învăţătorul, tatăl, etc, O întrebare
importantă este dacă ar trebui să considerăm poruncile vetitive sau prohibitive ca legi sau nu. în VT ele
sînt amestecate printre celelalte tipuri de legi. Aceasta ne poate face să acceptăm ideea că ele sînt într-
adevăr prevederi juridice. Dar legile sfat oarecum amestecate cu materialul kerigmatic (cf. de tx. Exod.
22:27b, 26b în MT) care este de natură religioasă ţi care nu ara nimic iii comun cu materialul juridic.
Astfel, putem considera că poruncile vetitive sau prohibitive stnt principii. Este preferabil să con-
siderăm că Decalogul este expresia principiilor Domnului ţi nu un amalgam de legi. Se poate observa
că în cazul poruncilor vetitive ţi prohibitive nu este prescrisă nici o pedeapsă, cum este cazul cu legile
cutu-Talare.
Cele mai recente studii au arătat că propoziţiile partidpiale ţi relative trebuie studiate în ansamblu. H.
Schulz le-a studiat în special cele care conţin pedeapsa cu moartea şl a ajuns la următoarea con-dmie:
cadrul lor de viaţa este sfera tribală. în sfera tribala şeful de trib era cel care dădea acest gen de
verdicte, care implică pedeapsa cu moartea. Stabilirea unei tipologii pentru aceste legi nu este
definitivata. G. Liedke a sugerat recent ca aceste legi să fie numite apodictice.
Materialul cutumiar este numit în VT miîpăt Of. Exod. 21:1). Aceste legi sînt verdicte ale judecătorilor
care au devenit exemple normative care să fie urmate de judecătorii de mai tjrziu. Astfel au ajuns să
formeze dreptul cutumiar- Prezenţa acestor legi în codurile legale nu înseamnă că ele au apărut oda tâ
cu promulgarea codului, d ele au fost considerate exemple tipice care trebuie urmate. Recent Liedke a
studiat atent aceste legi. El a susţinut că sînt legi cutumiare elaborate din dreptul cutumiar şi că au fost
folosite ca exemple pentru soluţionarea cazurilor civile,
d. Diferite coduri ismelite
1. Codul legămîarului. Acesta este cel mai vechi cod de legi ebrake; esenţa codului datează din vremea
lui Moise, Este posibil chiar ca o parte a dreptului cutumiar să dateze din vremea cînd patriarhii erau în
Mesopotamia. Este de asemenea adevărat că a fost adăugat material mai recent ţi că materialul existent
74S
LEGB
a fost alterat mai tîrziu. Este de aşteptat ca materialul juidic Mi ve]n si 6e adaptat h pehEtuF la
circumstanţele noi. în Exodul acest cod este plasat într-un cadru istoric bine precizat, anume, instituirea
legămîntului de la Sinai. Prin urmare, aceste legi sînt menite să fie stipulaţii ale legăniîntului. Legile
acesea, tn4 nu dDrind r@t€ doftniil€ juidhe pdibile ţi arată că ele reprezintă doar extrase de legi. Cea
mai importantă caracteristica a Codului legăniîntului este fapnrl ci a fGt aprcbat de Domul @ leg@ S.
F.Eu poporul Său.
2. codul deut€ffiic a€ta p@t€ 6 sssit ln Deut, 12-25. Aid avem codificarea vechilor legi ebraice în
vremuri mai tîrzii, poate în vremea lui Iosia (cea 622 Ld.Cr.). Aşa cum am văzut, este greşit să presu -
punem că promulgarea legilor indică data originii lor. Muite dintr legi au s @ractd arhatc qi ulele dirEE
ele sînt similare cu legile din Codul legămîntului (cf. de d. !rod. 23:1S.16 si D€trt. 22:23.29. !ri! ffi este
probabil că majoritatea prevederilor din Deute-rcnon au o rhire tlre. Ara cm au aratat difditi eetlto4
Deuterc&nul &n!ie ln uel€ cazui Mreri.l iehi dd ete de ene@ Drcbabil ci . f6t adlugat tute.ia
hlte.io., se pcte e lucrd rcta sa fi avut loc în vremea lui Iosia. Atunci legile vechi au fost adaptate la
circumstanţele noi şi au fost adăugate lesi noi poEivit d t1@il€ Glor mui
3. Codul sfinţeniei. Acesta poate fi găsit în Lev. 1726. Aeati conpnalie de lesi 6re numită Codul
sfinţeniei, datorită expresiei „Căci Eu sînt sfînt. Eu, Domd, c@ va s6nlsC' 0d. 218). conlirutul acestui
cod consta în principal din prevederi în legătură cu sanctuarul, preoţii ţi comunitatea legămîn-tului.
Toate prevederile trebuie să fie respectate de către israeliţi ţi trebuie să fie considerate sfinte, fiind asd€l
prcpnetatd DoNului, De-!i aete lesi a! f6t @npilate în irwnui Mi dzii, caRtefll dhaic .l uora dinre €le
6te dideat 9i ele por data din @ Exodului.
4. Compilarea finală a legilor. Multe dintre compilările legale nu au avut exact forma pe care o găsim
în Pentateuh. După exil au fost întocmite compilări, uEle lesi 6ind ajstaE la cimnstn!e1e mi, i:u alte
legi 6ind adllsate. Diferit€l€ codui au f6t plase apoi în cadrul larg al Pentateuhului, aţa cum îl avem
astăzi. Forma finală a Pentateuhului a fost stabilită numai în cea 450 î.d.Cr., pe vremea lui Ezra, cînd a
fost prcnulgat prh .itiE puui.r (4 Ne4 8).
e. Tipuri de legi isradiic
1. Lipsa unei teorii legale. Una dintre caracteristicile legii i!6.lite dt ti a cmp|laf'jlor de l€si din oridtut
Apropiat antic este lipsa unei teorii legale. De ex,, este greu să găsim raţiunea sau succesiunea logică în
a-cte l€€i. UFnqr em 6 nanu,Ehi d. led pe o anumită temă, de Eir., un bou care Împunge (Exod. 21:28-
33, 35-36). în caiu] acesta în centrul raţionamentului se află boul care împunge şi nu genul de încălcare
a legii. Subiectul poate fi schimbat brusc, leird de la violaE wi feisr€ (Exod. 22:16.17) la Ejitorie
(Exod. 22:13), beri,litate (r*od. 22:19) qi idolaEie (8xod. 22:20), se poare s: 6 qistat o raţiune pentru
toate acestea pentru semiţi, dar pentru noi s-a pierdut această raţiune.
2. Legea civilă şi penală. Distincţia pe care o facem noi între legea civilă ţi cea penală pare să nu fi fost
făcută de semiţi. Recent A. Phillips a susţinut că
aşa-numitul material apodictic ar trebui considerat drept penal, dar îrt baza celor afirmate mai sus ideea
nu loate fi en6mt!. Cea e noi d ftbui s! onsiderăm drept infracţiune penală, de ex., furtul, era considerat
în iegea evreiască drept o infracţiune civilă, iar în acest cai infractorul trebuia să compenseze pentru
fapta sa prin plată în natură. Motivul acestei prevederi este redresarea pagubei produse proprietăţii
cuiva, adică, restaurarea echilibrului. Chiar şi în cazul violării unei fecioare infractorul trebuie sâ plă-
tească tatălui preţul cuvenit pentru o mireasă, c^ să-ţi recupereze pierderea, întrucît după violare el nu
mai putea cere pentru fiica sa preţul unei mirese.
(i) Omor şi ultraj. Trebuie remarcat că în legea eftisc, * fe difd.qa lnte omrul premediEt li mudd@
neintetiom$ (Ercd. 21:12'14). ln @' zul omorului pedeapsa este moartea. în cazul omuciderii
neintenţionate, care este descrisă prin expresia „Dumnezeu la făcut săi cadă înmînă" sau „a fost lovit de
Dumnezeu", persoana poate să se adăpostească într-un loc de refugiu. Se face distincţie între ultrajul
împotriva părinţilor (Exod, 21:15), ultrajul care are ca rezutat o intrmibr. (Erod. 21:1&19), ultragie@
unei femei însărcinate (Exod. 21:22-25) şi ultragierea $lavilor Giod. 21:2C2r, Aste ezui 3lnt dborda t€
in Fod dif€rit. Ca @ultat al @vnl3snor puts' nice cu privire la importanţa solidarităţii familiei, fiul care
îşi bate părinţii este condamnat la moarte. Cazurile de invaliditate şi de lovire a unei femei gravide sînt
abodat€ din p!ffiul de red@ al €fdtulrii wi restituiri. Pentru un om care este invalid în urma unei lovitui
ttebuie fdcud o d6p&ubiE pent{ cheltuielile lui nEdicale 9i psr!,! rimpul pie.duq h @zd ei fe6e1 $&id€
re a lierdut 3eiE, rebuie plătită o compensaţie soţului pentru pierderea copilului său, proprietatea sa.
Este foarte interesant cazul lovirii prcprinor elavi ctd ap loc o vătămare fizică gravă, sclavul trebuie
eliberat. Aceasta este o lege eftiui tipic! {i nu Foate fi B55it! li nici o .ld culegere de legi din Orientul
Apropiat antic. Aceasta constituie o mărturie despre tratarea umană a sclavilo!, @rc €ra u laDr uic
(ii) Furtul, Această infracţiune poate fi privită sub trei aspecte: răpirea, furtul de vite şi furtul
proprietăţii mobile care este dată spre păstrare. Răpirea era considerată o infracţiune gravă. Sînt
menţionate două dovezi de vinovăţie, anume; cînd hoţul vinde persoana răpită, şi cînd persoana răpită
este găsită în posesiunea hoţului. în cazul acesta este prescrisă pedeapsa cu moartea (Exod. 21:16). într-
o societate nomadă ţi semi-nomadă proprietatea asupra animalelor era considerată foarte importantă.
De aceea furtul animalelor era considerat o infracţiune gravă. Găsim unexemplu bunînExod, 22:1-3.
Despăgubirea trebuia făcută prin plald a cir.i vite pentru o vire nEti ti a p.tru oi pentru o oaie furată. în
unele cazuri pedeapsa este despăgubirea dublă în natură. Coexistenţa acestor două feluri de pedepse
este o enigmă. B, S. Jackson a susţinut că pedeapsa mai mare era mai veche şi că despăgubirea dubla
este o reducere ulterioară a pedepsei. Tbtusi, lucrul acesta nu poate fi dovedit Apar duire pEvederi in
6E depozitrul lmi propde6ti nobile, cm sht vitele, 5te prcteFt tnpotriE 6trnnui d€ cnte .el c!ruia i le.a
hcredin{at D.cn u asemenea furt poate fi dovedit, cel căruia i s-au încredin{at bunuile trebuje sa
plAt@se dublu li diud (6, 22Gr2).
746
(iiO Neglijenţă ţi daune. Neglijenţa este conside-" rata pmtindeni ln oriennn ApFpiai oric di€pt o
infracţiune gravă. în legea cuneiformă apare un termen consacrat, egum, care lipseşte din legea evre-
Jască, Jeţ; neglijenţa ocupă un. rol important în juris-prudenţa evreiască. Un exemplu bun este cazul
boului care împunge. Dacă proprietarul unui bou ştie că acesta are obiceiul să împungă, sau daca i s-a
atras atenlia supE acdi fapt, 9i dact lod ol@ra u om liber - bărbat sau femeie - proprietarul şi boul sînt
socotiţi vinovaţi. Amîndoi trebuie să fie omoriţi (Exod. 21:29). Un alt caz de neglijenţă es(e cînd a fost
săpată o fui fina ţi nu a fost acoperită în mod adecvat. Dacă un animal cade în. fîntînă, proprietarul
fîntînii trebuie să-1 despăgubească financiar pe proprietarul animalului.
(iv) Infracţiuni de natură morală şi religioasă. în această secţiune putem include o diversitate mare de
infracţiuni. Ele se referă la blestemarea părinţilor, seducerea unei fecioare, combaterea vrăjitoriei, be-
slialiht€, idolaFie, o di@itare de gKrieri .dtice [în special Eu Lev,) şi nedreptăţirea străinului, a văduvei
şi a orfanului. Vrem să scoatem în evidenţă ca l::mphl! dtiM irtracti@ (Erod. 22:27-24). rritcipiul
protejării văduvei şi a orfanului este un prin-dpiu foarte vechi. Acest principiu a fost propagat îneâ de
pe vremea lui Urukagina (cea 2400 î.d.Cr.). Chiar ţi ln Egipt slnt r@nc (me ale 5ctui prnlcipiu. in @zul
poMcilor d€i€iti 6te dai 6 u principiu al Domjhi e polorul Sru se n! suprem5 F vrd!re şî orfani.
(v) Legi cu privire la familie. în VT sfera familiei a fost considerată foarte importanta. Tatăl era capul
familiei. într-un anumit sens, soţia şi copiii erau proprtstat4 lri. cere Mi intdante lesi cu privie ta familie
sînt legile despre căsătorie şi despre moştenire, în primul caz, au fost făcute legi care să interzică o
căsătorie în anumite împrejurări (de ex, Lev. 18), să prescrie căsătoria pentru levirat (c/. în special
Deut. 25:5-10) şi sa prescrie divorţul (c/. Deut. 24:14). legile împotriva bătăii şi blestemaţii părinţilor
indică solidaritatea familiei în care autoritatea tatălui trebuh a@ptale Gra a ! p6e la indoiaE.
(vi) S.lavia, Afa tM am !izu! tr l€gite ereiEii există o tratare umană a sclavilor. Trebuie făcută distincţie
între sclavii evrei şi sclavii străini. Nu este întotdeauna clar la care categorie de sclavi se referă legea.
Conform textului din Exod. 21:2-6, un sclav evreu care este luat în robie prin. vînzare, probabil ca
rezultat al datoriilor sale, trebuie să fie eliberat după 6 ani de slujire. în Exod. 21:7-11 este descris cazul
soţiei a doua, care este considerat o formă de sclavie. Este interesant că în cazul acesta drepturile femeii
sînt apărate de lege. Prin urmare, este clar că, în generat, excesele sclaviei sînt combătute de legea
evreiască.
(vii) Loc talionis. în Codul legâmîntului, cea mai Bheolelie de lesi leg6 tlionului (retatidD 6re introdusă
în mod srîngad. Legea anterioară tratează czul ldirii wi fen€i lft.rrimre. prcbabil ct edi. ltrul fiDl al
Exoadui a coNidmr .A tEbuie si da pe lingă acest caz de ultraj o introducere generală la problema
ultrajului şi să scoată în evidenţă cazurile în care poate fi aplicată legea talionului (Exod. 21:23-25). în
pasajul acesta legea talionului este menită să limiteze răzbunarea de sînge la anumite cazuri prescrise,
deoarece prezenta un pericol pentru prosperitatea societăţii. Nu este o formă primitiva de juris-
LECE
prudenţa, ci este menită să descurajeze omuciderea ţi actele ultraj premeditat,
3. L€s@ intemloMls. in orielnrl Aprcpiat antic a qi6tat o luai istorie juidi.u pfent€E la lesile
internaţionale. Au fost descoperite zeci de tăbliţe cu tEbb Ine diferite popoare. Ap3r doua tipui prjn,
cipale d€ conidtq anue, tratate de paritate trEE părţi egale, şl tratate de vasalitate, Israeliţii au cunoscut
ambele tipuri, deoarece ei au încheiat un tratat de paritate cu fenicienii şi un trat de vasalitate cu gabao-
nitii. ln mterialul jui.tcii din VI sinr date priftipiit p€ntt! srabiliEa faratelor de @liiate, t! Deur,
20:10.14. Isberifii !€buie s: ofe dltmului pa@ (salom), care înseamnă o coexistenţă paşnică în care
duşmanul, ca partener minor, trebuie să aibă anumite obligaţii, de ex., să-1 slujească pe partenerul
major şi s!.i plrteas.i inpozit. Din dbt€le de vaelibr€ ltin că partenerul major este obligat de asemenea
să-1 apere !€ latun€rul minor daca de abot de un duşman.
/. caruerut tdigi4 oL lqilor tsrarlite Din legile VT, chiar şi din cele cu caracter pur secular, este clar că
Domnul le-a promulgat în interesul popordui sru. h unele .azui Domul 6G nenlioer pe neaşteptate la
persoana a treia, la persoana a doua sau la persoana întîi pentru a da forţă acelei legi (de 4. Exod.
21r13). Un6ri pdt€ fi otc€ruat. t!elwnt keriS@tic (de ex. Exod, 22:9), Lsne shr da& !€!Eu a axata
îndurarea Domnului Această caracteristică a legii evreieşti este unică în tradiţia legală a Orientului
Aproptt aric. Ea hdica o pdicipare dietn a D@n'tui la leaile conhitetii leg:rdnrdui Asaield dinr€ lesi 9i
legsrnrnr g cu patunerul Major al tesi. mîntului garantează că prevederile trebuie respectate, deoarece
în caz contrar legămîntul este încălcat ţi este ruptă relaţia cu Domnul. Prin urmare, respectarea legilor
este necesară pentru a asigura binecuvîntarea Domului Adt€ lesi au u era.ts dublu: el€ slnr menite să
promoveze dragostea faţă de Domnul şi dragostea faţă de semeni. Rezumatul legii dat de Isus tMat.
22r3s.40) 6t€ in perftrtn adonie cu d* t€rul dublu .l legii, al3 cm 6ie preentat ln VI.
BIBUOCR/1ILE. A- Alt, „The Origins of Ismelft€ Law", în Essays on Old Testament History and
Religion,
1968, p. 101-171; W. Beyerlin, Origins and History of the Oldest Sînattic Traditians, 1965; D. Daube,
Studies i^ Biblical LN, 1947 z. ralk Hebro Low in Biblidr 7rns, 1964; r c. Fetuhan! 'widow, Orpha dd
rhe P@r in Ancient N@ Eastem Lg.l and Wiedon Lib rature'1,./WES 21,1962, p. 129-139; idem,
„Aspects of Family Law in the Covenant Code", Dine Israel 1,
1969, p. slo: l Ce6renberger, ws€n und Hatdlr des 'apadiktischen Rechts', 1965; M. Greenberg, „So-me
Postulates of Biblical Criminal Law", în Y. Kattf-man Jubiiee Volume, 1960; B. S. Jackson, Thefi iii
Earty Jewish taw, 1972; idem, Essays in Javish and C.npamr. Lqol HUtry, 1975; !. Kathler, D.r
hebrăische Mensch, 1953; G. Liedlce, Gestalt und Bezeichnung alttestamentaliche Rechtssătze, 1971;
N. Lohfink, Dos Hauptgebot, 1963; M. Noth, TheLaws in t\e Pqrardch Mrt O.her studi6, 1966; C,
6srbor4 Tbra in the Old Testament, 1945; S. M. Paul, Studies in .\e Boak oI the hwnan4 r97o; d philliF,
Anci.nr Israel's Criminal law, 1970; G.J.Wehham, „Grace and Law in the Old testament" si „Law and
the Legal Slslem in rhe old TsEmenf, lih B. N- IGye si C, J,
747
I,EGB
w6n5m(ed.),,a,, Mmlity @d d. libL, 197q D,
. Wiseman, >w and Order in Old Testament Times",
6:t@8di.d 3, 1973, p. s-21. RCF.
It. ln Nod lb3tudt
a. fnţdesul termenului
Există multă flexibilitate în folosirea termenului „lege" (jiomos) în NT.
1. Adeseori tumenul este folosit în sensul canonic pentru a mdica VT în întregime «au numai o parte a
acestuia, în Rom. 3:19a termenul se referă clar la VT în întregime; în contextul precedent Pavel a citat
din diferite părţi ale VT şi trebuie să înţelegem că el extrage aceste citate din ceea ce el numeşte
„legea". Dar flexibilitatea folosirii termenului de către Pavel este evidentă. Cînd el vorbeşte în
propoziţia următoare despre „cei care sînt sub lege", termenul Jege" are în cazul acesta un înţeles
diferit. Este probabil că acest sens mai larg care cuprinde VT în întregime este s6ul din Ror 2:17-27.
ElE clar de .m€@ d acelaşi este sensul folosit de Domnul nostru în cîteva împrejurări (c/. Mat. 5:18;
Luca 16:17; loan 6:17; 10:34; 15:25).
Dar termenul este folosit de asemenea într-un sens canonic mai resttîns pentru a indica o parte a VT. în
expresia Jegea şi prorocii", termenul „lege" trebuie înţeles ca referindu-se la VT în întregime care nu
este inclus în „prorod" (c/.Mat. 5:17; 7:12; 11:13; 22:40; tua 16:16r !apt. 13:1sr Ron. 3r21b). lntt-u !4 ti
ui EEts remsul 6te foloait penEu a ldica reniit€lhul. sd€ d.o&biG ae elalelte diviziui pdnipale ale vT (d,
L@ 24:.a4). Existi uele €zui în care este incert dacă Jegea lui Moise" se referă doar la Pentateuh sau
dacă expresia este folosită într-un sens mai larg pentru a indica restul VT care nu este incls în „proroci"
(4 l@n 1:4sj tapt. 23:23). in ttucft termenul simplu „lege" poate fi folosit într-un sens mai oprin2:tor,
6te pGibil ca $ .lqs lui Mois€" 6A includă mai mult decît ceea ce a fost scris de Moise. Faptul acesta
indică de asemenea flexibilitatea folosirii termenilor în NT care, în contextul acesta, rezulta din faptul
că expresia Jegea şi prorocii" este o descriere convenabilă a VT în întregimea sa.
2. Exisd etui ln cae t€mnql indt eb8@ mozaică dată la Sinai. Acest sens este deosebit de sil6t !d sieile
lui PaEl (4 Ro.. 5:r3, 20r cal. 3.rZ 19, 21a). Suts legarl de ac*ta d6e'iwe 6te lol6iM de caE€ Pavd a
expFiei 'slb leg€" (1 Cor, 9:20; Cal, 393: 4:4.5, 21i .J. Ef€. 2:15; Rom. 4:16). în acest context expresia
înseamnă a fi în sfera de acţiune a legii lui Moise, sau, în cazul din 1 Cor. 9:20, a te considera încă legat
de instituţiile mozaice. sisthul noai., e sistm d€ adhhisn'dC€, a adt aprobarea şi autoritatea divină în
perioada acţiunii sale. Această folosire a termenului „sub lege" nu trebuie confundată cu o altă aplicare
a aceleiaşi expresii cu cEre ne hn dup. Mi tfi'.iu.
3. Adsn @enul 6te folGit pentru a d*mna legea lui Dumnezeu ca expresie a voii Iui Dumnezeu,
Cazurile sînt numeroare aşa îneît putem cita numai puţine dintre ele (Rom. 3:20; 4:15; 7:2, 5, 7, a-
9,12,16, 22t a3.4, 7i L3ta, loj 1 Cor, 15:56; Cat. 3:13i 1 Tjm, lra; Ic, 1:25; 4:U). in acde r€*e apare clar
obligativitatea respectării legii ţi sanctitatea legii ca expresie a caracterului lui Dumnezeu
care este sfint, drept ţi bun. Obligaţia oamenilor este erpriMta în t!te@ii ,,a n sub bse (r Cd. 9:21,
ennomos).
4. Uneori termenul Jege" este folosit la sinonim virtual al legii revelate în mod special, în contrast cu
lucrarea legii înscrisa din naştere în inima omului (Rom. 2:12-14), Trebuie să înţelegem că tn celelalte
sensuri legea, se referă la legea revelată în mod special. Dar în cazul citat atenţia este concentrată
asupra acestei consideraţii datorita contrastului dintre modul în care sînt revelate, Mu există nici un
indiciu că este avută în vedere o lege diferită. Accentul este pus pe un caracter mai complet si mal dar
al revelaţiei speciale si asupra responsabilităţii corespunzător mai mari a celor care au primit-o.
5. 'Erneul Jeg€4 6te folGit ln dferite expad într-un sens peiorativ, pentru a indica statutul unei persoane
care priveşte la lege şi la faptele legii ca fiind calea de justificare si de acceptare de către Dumnezeu.
Formula „sub lege" ane aceasta semnificaţie (Rom. 6:1+15; Cal. 5:13). A{. (M d .r!tt NI 3ur, folosirea
acestei formule nu trebuie confundată cu aceeaşi expresie care se referă Ia sistemul mozaic (cf. Gal.
3:23 şi alte texte citate). Interpretarea NT, în special a Epistolelor pauline, a fost complicată de faptul că
nu s-a făcut această distincţie. Omul care este „sub lege" în sensul din Ram. 6:14 este în robie faţă de
păcat prin vinovăţia, pîngânrea si puterea sa. Dar lucrul acesta nu a fost o consecinţă a faptului că $a
aUat in sirtedul rczaic h desul psi@ddi le la Moise la Cristos. Expresia „sub lege", folosită în sensul
acesta, nu trebuie confundată cu un termen similar care este folosit cu referire la cel care crede în crisd
(1 cor. 9:21). Erlreia ,din lce€" (Rd, 4:14; Gal. 3:18; Filip. 3:9) are acelaşi sens peiorativ ca şi expresia
„sub lege"- expresia „prin faptele legii" (Rom. 3:20; Ga1, 2:16; 3:2, 5, 10) s rcled la e@d idE. „Fără
faptele legii" (Rom. 3:28) exprimă Meea opusă. Cîteva expresii trebuie interpretate în termenii acestei
idei {i ai poztiei !€ .N o indicl. €1nd !a!cl 3p@: „Acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu
Lr5 tese" (Ron. 3:21), el * relerl t o nepna.tln! (îndreptăţire) fără faptele legii, care este deci opusă @i
rErilrnid obtinfi! prin fapre. clnd el op@ cr am murit faţă de lege şi am fost eliberaţi de sub lege (Rom.
7:4,6), el se referă la ruperea legăturii care ne leagă de lege ca ţi cate de acceptare a noastră de către
Dumnezeu {cf. Gal. 2:19). Legea prin sine, ca o poruncă necesitînd ascultare si pronunţînd un blestem
asupra tuturor celor care o încalcă, nu are puterea sau capacitatea de ai justifica pe cei păcătoşi.
Contrastul dintre neprihănirea (îndreptăţirea) dată prin lege, care este propria noastră neprihănire
(îndreptăţire), şi neprihănirea (îndreptăţirea) lui Dumnezeu dată In Cristos, este contrastul dintre
meritul uman şi Evangnebli. harului (4 Ron 1e3; Gd. 2.2ri 5t4i F. 3.9r. Polemlc! l$ Par€l din EpietoLl€
cnft Roe.i {i calot€tri * dp{ d. a.st andtez!,
6. Legea este folosită uneori în sensul unui principiu funcţional ţi guvernant. In sensul acesta Pavel
vorbeşte despre Jegea credinţei" (Rom. 3:27), care este prezentată în contrast culegea faptelor. Contras -
tul este acela dintre principiul credinţei şi cel al faptelor. Aceeaşi idee oferă cea mai bună interpretare a
cuvîntului Jege" h Ro6. 7:21,23, 25b; 8:2.
748

Pita urmare esteta o mate diversitate In sensurile cuvtntului Jege" ţi uneori există o diferenţa profundă
de nuanţa. Rezultatul este că, dacă nu înţelegem diferenţa tntre sensurile folosite, putem impune cuvin
tetor autorului un înţeles cu totul diferit de cel avut în vedere de scriitorul sau vorbitorul din NT Există
cazuri, Gn spadal In scrierile lui Pavel, cînd tranziţia de la un sens la altul apare tn propoziţii alăturate,
in Rom, 3:21 dacă nu ara remarca cele două sensuri distincte ale euvîntuluî, am avea de-a face cu o
contradicţie clară. în Rom. 4:14 expresia „de lege" exclude credinţa. Totuşi, în v. 16, expresia „sub
(din) lege" nu exclude credinţa, deoarece aceia care stnt sub lege sînt prezentaţi ca unii cărora le-a fost
garantată promisiunea. Prin urmare, trebuie să avem tn vedere sensuri diferite. Există fi alte clasificări
in afară de cele date mai sus, ţi care ar sugera alte nuanţe ale sensului si alte aplicaţii. în numeroase
cazuri este greu de stabilit care este sensul preda. în principal, tnsâ, ctod stnt recunoscute deosebirile
arătate mai sus, interpretarea va fi ferita de frecventele distorsiuni, solu-(ionîndu-se dificultăţi inutile.
b. Legea şi Evanghelia
Analiza de mai sus arată dar rît este de importantă problema relaţiei pe care un credincios o are în
raport cu legea lui Dumnezeu. A fi „sub lege", tntr-un sens (Rom. 6:14), Q exclude pe om de la
primirea barului pe care ti împarte Evanghelia; a fi „sub lege" este opusul stării de a fi „sub har" şi
înseamnă că omul este sdav al condamnării ţi puterii păcatului. Prin urmare. In sensul acesta putem
spune că Evanghelia ne eliberează de lege (Rom- 7:6) ţi murim faţă de lege (Rom. 7:4) • „slntem morţi
faţă de ceea ce ne ţinea robi" (cf. Gal. 2:19). Evanghelia este anulata dacă nu este apreciat caracterul
decisiv al acestei dezlegări, in cazul acela cădem din har ţi Cristos nu ne este de nid un folos (cf. Gal.
5:4).
Dar aceasta nu descrie tn totalitate relaţia dintre lege ţi Evanghelie. Pavel a afirmat de asemenea în
miezul expunerii sale şi al apărării Evangheliei harului: „Deci, prin credinţa desfiinţăm noi legea? Nici-
decum. Dimpotrivă, noi întărim legea" (Rom. 3:31). Ca ţi credincios el protestează drtd acceptă faptul
o8 legea este bună, că îiUăunrrul său îţi găseşte plăcerea tn legea Iui Dumnezeu, că mintea lui slujeşte
legii Iui f Dumnezeu (Rom. 7:16, 22, 25), ţi că scopul lucrării lai Cristos a fost ca neprihSnirea legii să
fie împlinită tn cei care nu trăiesc potrivit cu firea pămtntească, ci potrivit cu Duhul (Rom. 8:4). Un
exemplu de lege la care s-a gîndit este tn Rom. 7:7. Nu încape îndoiala ca în Rom. 13:9 el ne dă
exemple concrete cu privire la legea pe care o împlineşte dragostea, arătind prin aceasta că nu există o
incompatibilitate între dragoste ■ ca motiv conducător în viaţa credinciosului - ţi conformarea faţa de
poruncile pe care le enunţă legea
Iiui Dumnezeu. Concluzia inevitabilă este că preceptele Decalogului sînt relevante pentru credincios ca
ţt criterii pentru modul de viaţă pe care îl dictează dragostea faţă de Dumnezeu ţi faţă de aproapele
nostru. Acelaşi apostol foloseţte termeni care au acelaşi sens ca ţi a fi „sub lege" rînd spune: „Nu stnt
fără o lege a lui Dumnezeu, ci stnt sub legea lui Cristos" (1 Cor. 9:21). tn ce priveşte obligaţia, el nu
este separat de legea lui Dumnezeu, el nu este lipsit de o lege tn raport cu Dumnezeu. Lucrul acesta
este validat şi exemplificat prin faptul că este supus legii lui Cristos.
I.EGB
Ctnd Pavel spune câ „dragostea este împlinirea legii" (Rom. 13:10) este evident că poruncile Ia care a
făcut apel tn versetul precedent sînt exemple ale legii avute în vedere. Dar prin cuvintele „ţi orice altă
poruncă" el recunoaşte câ nu a enumerat toate poruncile. Prin urmare, se face distincţie tntre „lege", ca
termen generic, ţi poruncite care sînt expresii specifice ale legii. De aceea, deşi apostolul Ioan nu
vorbeşte tn termenii împlinirii legii, accentul pus pe necesitatea respectării şi împlinirii poruncilor (1
Ioan2:3-4; 3:22, 24; 5:2-3) are acelaşi scop. Ctnd el scrie că „rine păzeşte Cuvîntul Lui, în el dragostea
lui Dumnezeu a ajuns desăvîrşitâ" (1 loan 2:5), el indică spre ceea ce defineşte In alta parte ca fiind
esenţa dragostei de Dumnezeu, şi anume, „păzirea poruncilor Lui" (1 Ioan 5:3). Concluzia este că
respectarea poruncilor lui Dumnezeu este expresia practică a acelei dragoste fără de care nu-L
cunoaştem pe Dumnezeu ţi fără de care mărturia noastră creştinii este o minciună (cf. 1 loan 2:4; 4:8).
învăţătura lui Ioan este o reproducere a învăţăturii Domnului nostru ţi Ioan este cel caie redă pentru noi
poruncile corespunzătoare ale lui Isus (£o-an 14:15, 21; 15:10). De asemenea, este semnificativ faptul
că însuşi Domnul nostru a trebuit să impună necesitatea respectării poruncilor, şi a făcut apel la
propriul Său exemplu de respectare a poruncilor Tatălui ţi, tn felul acesta, de rămînero In dragostea
Tatălui (4tt ke 1o:17.13; r5:ro).
Nid un scriitor din NT nu este mai dornic dectt Iacov $3 vadă roadele care însoţesc ţi care confirmă
credinţa. Criteriul pe baza căruia trebuie evaluate aceste roade este „legea desăvtrţită a slobozeniei''
(Iac. 1:25). Iacov, la fel ca şi alţi scriitori ai NT, este conştient că dragostea este forţa motrice. „Legea
împărătească" este „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi" (Iac. 2:8). Dar Iacov nu concepe legea
sau dragostea separate de exemple concrete de legi ţi de expresiile de dragoste din porunci, în cazurile
pe care ledâ(Iac.2:ll); Prin această lege vom fljudecaţi (Iac. 2:12); în această lege trebuie să perseverăm
(Iac. 1:25); această lege trebuie să o respectăm în toate cerinţele ei (Iac. 2:10); această lege trebuie sa o
împlinim (Iac. 4:11).
Motivul pentru acest apel susţinut la legea lui Dumnezeu ca ţi normă prin care trebuie judecată
conduita credinciosului ţi prin care trebuie condusă viaţa lui, stă In relaţia dintre lege fi caracterul Iul
Dumnezeu. Dumnezeu este sfint, drept ţi bun. La fel, „legea este sfintă, porunca este sffntă, dreaptă şi
bună" (Rom. 7:12). Prin urmare, legea este reflectarea perfecţiunii lui Dumnezeu. într-un cuvînt, este
transcrierea sfinţeniei lui Dumnezeu cînd aceasta este exprimată ca o normă de gândire ţi trăire In
armonie cu gloria Lui. Noi trebuie să fim sfinţi în toate aspectele vierii deoarece Acela care ne-a
chemat este sKnt (1 Pet. 1:15-16). Eliberarea de cerinţele pe care le prescrie legea ar contrazice relaţia
cu Dumnezeu stabilită prin har, Mtntuirea este mîntuire de la păcat ţi „păcatul este nelegiuire" (1 Ioan
3:4). Prin urmare, a fi mîntuit înseamnă a fi salvat de la încălcarea legii şi a fi salvat pentru a te
conforma la lege. Tendinţa an-tJnomîană ataca însăşi natura Evangheliei. Ea spune, de fapt, să
continuăm să păcătuim.
Credinciosul este re-creat după chipul lui Dumnezeu, De aceea el îl iubeşte pe Dumnezeu ţi Q iubeşte
pe aproapele său (1 Ioan 4:10-21). Şi pentru că el & iubeşte pe Dumnezeu, el iubeşte ceea ce oglindeşte
749
LBGE
perfecţiunea lui Dumnezeu. în lăuntrul sau el îşi găseşte desfătarea în legea lui Dumnezeu (Rom. 7:22).
Ascultarea este bucuria sa, neascultarea este plaga inimii sale. Sfintul este destinat să se conformeze
chipului Fiului lui Dumnezeu (Rom. 8:29) ţi el este re-făcutdupă modelul Celui care n-a avut păcat ţi
care a putut spune: „Legea Th este în inima Mea" (Ps. 40 :B). BIBLIOGRAFIE. J. Durham, The Law
Unsealed, 1802; S. H. Tyng, Lectura on the law and the Gospel, 1849; W. S. Plumer, The Law of God
as Containcd ia the Ten Commandments, 1864; P. H. Eldersveld, Of LawandLove, 1954;C.H. Dodd,
„Ennomos Christou" în Mor. Nw ti,ttuar studi4, 7963, p. 134-143; C. tl. Dodd, C6pd dd l,aw, 1953; !. !,
r€ElL ttE Evangelkal Doctrine of Law, 19SS; H. N. Ridderbos, When the Time Had FuLly Come,
1957; H. H. Esser, MDNTT 2, p, 436-456; H, PEls, TDNr Z, p, 3Zz ş.urm.; J. D. M. Denett, Law in the
New Testament, 1970, CEncA aEUc;-) J.M_
LEGIUITOR ,toiasrn de .inunE" ebr. a.,rdqe{; gr. nomatheies). fn toate cele şase cazuri unde apare
cuvîntul ta VT în limba ebr. avem scrieri poetice. în Gd, 19:10; Nh. 21:1a; P3. 60:7 (= ts, 1o33)
traducerea termenului prin expresia „toiag de eîr-muiie" sau sceptru" este de preferat avînd în vedere
contextul şi textele paralele. Deut. 33:21; Jud. 5:14; îs. 33:22 lEibui. odwE juridLa tui cad, lui Mânase
ţi Domnului. Iacov (4:12) mustra spiritul siti. al dtirorlor 5di sl le mirierte a nu@i bmnezeu este
Judecător.
Ideea de legiuitor, chiar daca nu şi cuvîntul, este mult mai răspîndită în NT. în special, Cristos este
caracterizat ca Legiuitor prin respectul Său faţă de Legea lui Moise (Mat. 5:17-18) ţi prin comparaţie
cu Moi* (M!L 17:3; toa! r:t7), SuperbdEE! lui Crie t6 ete sblidarl h pbpriile Sate a6@tii (M.t. 5:22
ş.urm.; 22:36-40) ţi în altă parte prin scoaterea ln ai.lenFtm.; a toziial sale (Cal, 3:19; Eq, 7:rt), a
scopului legii sate (Rom. 10:4; 13:8 ş.urm.), a naturii ei rririruale (Ron. 7.8: Ise 1:25. .r. ,).
LEGIUNE. Termenul gr. lege&n (de ia lat. legid), folosit de patru ori în NT, este denumirea celei mai
mari unităţi din armata romana şi era alcătuită din 4000 pînă la 6000 de oameni. Era împărţită în zece
cohorte, iar acestea Ia rindul lor erau împărţite în şase centurii. Uneori avea aţâţată o unitate mica de
cavalerie (ala) de circa 120 de oameni. în secolul 1 d-Cr. trei sau patru legiuni erau de obicei staţiona te
în Siria, dar Palestina a văzut foarte puţini legionari pînă la începutul primei rebeliuni evreieşti în anul
66 d.Cr.; pînă atunci menţinerea ordinii era făcută de cohorte auxiliare. Cuvîntul este folosit în NT
pentru a sugera un număr mare, cum este cazul în Mat. 26:53 (cu referire la îngeri) şi în Marcu 5;9,15;
Luca 8:30 (cu rcferirc la dendii doro srlpiD€{ p. demDlatul din Gherasa),
R.P.G.
LEHABIMI. Al treilea fiu al lui Miţrafai (Gen. 10:13; 1 Cron. 1:11). Numele {ebr. l'/iăb&n) nu este
fudulit în afara acestor texte, dar mulţi cercetători îl identifică cut&bîm din2 Cron. 12:3, etc.
(*LUB1M), termen care
este considerat în general că se referă la UbienL în sprijinul acestei idei vine traducerea Labieim din
LXX ţi faptul că aceşti oameni, care apar în inscripţii egip. antice sub numele rbw, nusînt menţionaţi în
altă parte în afară de Gen.10, afară de cazul că ICtdfni (v. 13) ar trebui citit liîBtm, aţa cum susţin unii
cercetători (rLIJD, LIJDM. PbUm rnntE dechj.t.
T.CM.
LEHI (Ebr. Rtt te/u, „falca", Jud. 15:9, 14, 19; "tr,Mt-Lhi" tn Jud. 15r1D. raul itin rud! qd. Samson a
omorit 1000 de oameni cu falca unui măgar. Localizarea este necunoscută, vezi însă F. F. Bruce, în
NECR, p, 27l, ,.D.D
LEMUEL. R€lele dir .Masj nrvstdtor{e ,lraei sale cu privire la guvernarea bună şi la pericolele
senzualităţii ţi ale beţiei sînt redate în Prov. 31:1-9. Mulţi cercetători moderni nu au acceptat tn general
tradiţia rabinică potrivit căreia Lemuel şi numele din Prov. 30:1 sînt atribute ale lui Solomon, o
încercare de a atribui lui Solomon întreaga carte a Proverbelor (cf. L. Ginzbers, The Legendt of the
Jews, 6, 1946, p. 277). ■\feid W. McKane, Proverb), 1970, p. 407-412.
D.[H.
LEUL LUI IUDA. 0 formă abreviată a unuia dintre titlurile mesianice ale lui Cristos găsit în Apoc. 5:5,
.Xeul din seminţia lui luda", O aluzie evidentă la Gen, 49:9, „Iuda este un pui de leu", acest titlu fl
descrie pe Cristos ca ţi culminarea curajului, puterii ţi ferocităţii tribului lui Iuda. Satan îi atacă pe sfinţi
ca ţi un leu (1 Pet. 5:8), dar Cristos este leul care biruieşte, care este vrednic să deschidă cele şapte
peceţi ale judecării. Folosirea termenului Jeu" ('ANIMALE) în legătură cu judecata ar putea reflecta
pasaje cum sînt îs. 38:13; Fim. 3:10; Os s:14; 13:3, urde tudec.6 lut Dunezeu este comparată cu atacul
unui leu. împăraţii Etiopiei, convinşi că descind din Iuda, ca urmaşi ai lui Solomon şi ai Reginei din
Seba, şi-au însuşit cu mîn-drie acest titlu CXeul biruitor al lui Iuda") pînă la răsturnarea regimului lui
Haile Selassie în 1974.
D.AJ1.
LSW,, Al d€ile! 6u al ld tad qi ta (Ge!. 29:34). Numele (ebr. lewî) este asociat aici cu rădăcina lawâ, (a
uni) şi un joc de cuvinte pe baza acestui înţeles este găsit în Nm. r3:2,4.
Singurul detaliu din viaţa lui care ne este cunoscut, afară de acele evenimente care sînt comune pentru
toţi fiii lui Iacov, este atacul lui viclean asupra Sihemului, împreună cu Simeon (Gen. 34:24-26). Ar
trebui remarcat că sensul normal al textului din Gen. 34:13, 27 arată că cei doi fraţi au acţionat în asen-
timentul tuturor. Cei doi au fost mai intersaţi deoarece Dina era sora lor după ambii părinţi. Cei doi
tineri au putut îndeplini masacrul cu ajutorul sclavilor tatălui lor.
Este aproape general acceptat că Gen. 49:5-7 se referă la acest incident, dar lucrul acesta este îndo-
ielnic. Nu există nici o validitate pentru modificarea din ultima propoziţie din v. 6 (AV) ea să devină „eî
au
75D

surpat un zid". Este preferabil să considerăm că timpuile Ebate b f, 6 6lnt tinpurl 'perfare de €rperienţă"
ţi să traducem; „Căci Sn mînia lor au ucis oameni şi tn răutatea lor au tăiat vinele taurilor" (rsv, trad,
rom.). Ei au fost blestemaţi să ducă o viaţă de liole4l ti crudie, iar sih€nd !q a fo6r dedt u exemplu
timpuriu ţi ieşit din comun. Istoria de mai tîrziu avea să arate câ loialitatea urmaţilor lui Levi faţă de
Iahveh a putut transforma blestemul tn binecuvîn-taie, iar împărţirea ţi împrăştlerea lor in Israel a fost
tncalitatede reprezentând ai Lui. Totuşi, blestemul se pare cfi 1-a afectat foarte puternic pe Levi. tn
rewn-srrinrd din Nu! 3:22. 23, 34, nunirul btrb€pq de la vîrsta de o lună în sus este surprinzător de mic
tn comparaţie cu numărul bărbaţilor de Ia 20 de ani în !4, din eLlalt€ rnaui Ou. 1). N! alh nici o
indicaţie de ce a fost aţa. Levi se pare că a avut numai tEi fii Cheqo4 coh,t ti Mddi niscud irEinte de a
merge împreună cu Iacov în Egipt.
c€etltorii critici nDddnl a{ ps ls llldoialt tn diferite moduri relatarea biblică despre originea tribului lui
Levi, dar majoritatea teoriilor au fost discreditate. Menţionam doar speculaţia lui Lagarde cS Lenţii au
fost acei egipteni care „s-au alăturat" is-EeliFor la Exo4 ri @ a lll aaudlssin d ei slnr @i care „s-au
alăturat", adică, au însoţit chivotul legă-rinrului - cu atE Ninte, slujrro.ii pRClo!. Mdt Ml importantă
este legătura făcută de Hommel între lewt ţi lawi'o, caie înseamnă „preot" în inscripţiiîe din-Albiei din
Fi@da civiliz.dei dinoid€, Dare refe. ritoare la acest subiect precum ţi comentarii pe marginea sa se
găsesc în G. B. Cray, Sacrifice in the O\d Testament, p. 242-2-45. El arată că este posibil ca minoienii
să fi împrumutat termenul de la Israel. De fapt, majoritatea copleşitoare a cercetătorilor sînt de acord că
textul din Gen. 49:5-7 este o dovadă convingătoare că Levi a început ca un trib secular. Menţionarea lui
Aaron „Levitul" în Exod. 4:14 este greu de explicat ţi probabil că cea mai bună explicaţie este că
t,lrMulti a f6t adusat ulisif d€ u sib.
C! pdvirc la !eri, 6ul hi AU€u, sd dirte cei Doiip@ (MaEu 2:13), wzi .MAitEL N1ele ara re de
asemenea de două ori în genealogia Domnului Gtru (Lq 3:24, 29). H.LE.
IBVU(I4N 6t€ o tEroliterdre a uui dvtnr ebr. care apare în numai cinci pasaje din VT. în general se
crede că derivă de la rădăcina (ăwă, cf. arab. lawâ, „a îndoi", ,£ răsuci". înţelesul literal ar fi „răsucit"
sau „care se pliază". Unii cercetători au sugerat că ar putea fi un cuvînt străin împrumutat, poate un
cuvînt de origine babiloniană. Contextul tn care este folosit în VT Indi.{ o formA de ll]@Eu 5eric. ln
ps, 104:24 este clar ca indică un animal marin si, în general, se crede că este vorba de balenă, deşi a
fost sugerat ţi delnnul. Este folosit în sens simbolic de două ori în Is. 27:1, referindu-se la imperiile
Asiriei (şarpele „care fuge" este rîul Tigru, ale cărui ape curg repede) ţi BabQonului (şarpele „unduitor"
al Eufratului). în Pk. 74:14 se referă la Faraon, iar textul paralel din Exodul foloseşte cuvtntul ebr.
tannîn, „monstru marin sau acvatic". Cuvtntul apare din nou ta Ezec. 29:3-5 refe-rindu-se simbolic la
Faraon şi la egipteni, iar descrierea solzilor ţi fălcilor arată clar că este vorba de crocodil.
I,EVITICUI! CARTEA
L€vi.i..'i 6te menţionat de doul ori !r rov 3:a ţi, în general, se susţinecă este vorba de balaurul caie,
,ohivit nitolosiei popul.re dtice, prcl@ etD6€ prin înfăşurarea inelelor sale în jurul soarelui. Cea mai
lungă descriere a leviatanului o găsim tn Iov 41:1-34 ri @jditate rctltorilor sht de acord c! aici 6c Erba
de .reodn (, ANIMAE). Unii au obistat spu. ntnd că crocodilul nu ar fi fost descris ca un animal de care
tiu te pori apropia ţi că ui VT nu există nici o referire la crocodili tn Palestina. Totuşi, probabil că
autoNl ra enrdir la ceodili di! Nil Sl deieE invincibilităţii animalului este retorică. Singura alternativă
de interpretare acceptabilă consideră că leviatanul este un monstru mitologic, care ar putea fi identificat
probabil cu zeiţa mamă a babilonienilor, Tiatnat (tatăl Apsu) care, tn Epopeea Creaţiei, ţi chiar în lupta
împotriva lui Marduk „recită deseîntece şi face vrăji", Cuvîntul este înrudit cu termenul ugaritic Im,
monstrul cu şapte capete, a cărui descriere ca „şarpele care fuge.... şarpele chinuitor" care a fost lovit de
Baal ne aduce aminte de limbajul din îs. 27:1.
BIBUOCRIFIE. C. F. Pfeifld, ,J.b! lnd tdir-th!n". EQ 32, 1960, p, 2oat,6.; J. N. ofldl! 'Th€ Mytn of the
DnSon and oT Fain\", EQ 49, t977, p. 163 ş.urm. D.G.S.
LBVITICUL CAIIIBA. A Eeia c.ne din Pqtareuh este cunoscută în cercurile evreiţti ca wayyiqra Cşi el
a chemat"), acesta fiind cuvîntul cu care începe în ebraică. în Miţna cartea poartă nume diferite: tarar
k&hBnCm, Jegea preoţilor", ,feŢer kâhan£m, „cartea preoţilor", târaţ haqqorbantm, Jegea jertfelor"- a-
ceste nume se referă la conţinutul cărţii. în LXX este numită Leueitikon sau Leuitikon (se. biblion),
„(cartea) Levitica". \fersiunea latină Vulgata îi dă titlul Levi'ticus (se, liber), care înseamnă de
asemenea „(cartea) Levitica"- tn unele MS. latine numele apare ca Levitfcum, PesMtta o numeşte
„cartea preoţilor".
Se poate obiecta la numele „Leviticul" că această carte se ocupă mult mai puţin cu leviţiidecît cu
preoţii. Dar preoţii aceştia sînt preoţi leviţi (cf. Evr. 7:11, „preoţia levitica"). Numele Leviticul indică
suficient de clar că această carte se ocupă de cult; acest nume se poate să fi fost ales deoarece „levitic"
avea sensul de „cultic" sau,.ritual".
I. S.hrF conttnutuld
Leviticul constă tn principal din legi. Cadrul istoric în care sînt plasate aceste legi este şederea
Israelului la Sinai. Cartea poate fi împărţită după cum urmează: a L€8i d priviE la jerde (t:t,7:3a).
b. Slujirea practică la cortul înlîinirii (8:1-10:20).
c. Legi cu privire la curăţie ţi necurăţie (11:1-15:33).
d Ma; zi . isp4iril (16:1-34), e Difedte legt (u:1-25:55), / Pbnisiui ri aEnirmnre (26:1-46), g. Areb:
el@re 9t izbAviE {27:1-34).
Aţa cum se poate vedea din această schiţă, conţi* nutul constă în mare măsură din legi rituale. In
acelaşi timp trebuie remarcat că intenţia este de a continua naraţiunea experienţelor lui Israel la Sinai.
Lucrul acesta este evident din prunele cuvinte ale cărţii ţi din formula repetată: „Domnul a chemat pe
Molse ... şi a zb" (r:1; 4:1; 5:14 et ar6in), o @E .r trebd
7S1
nurlcvL CARTBA
comparată expresia: „Domnul a vorbit lui Moise şt lui Aaronşile-aas"(ll:l;(/. 13:1, etc.). Nu trebuie uitat
cadrul istoric. Făcînd parte din Pentateuh, cartea ocupă un loc propriu în naraţiunea Pentateuhului.
L Mt, SiBi poporul l!r4l 6te lrESstit Isdu misiunea sa, care este exprimată ta cuvintele: „fini veţi fio
împărăţie de preoţiţi unneaiasfînr (Exod. 19:6). Lui Israel i s-a încredinţat deja Decalogul, Cartea
Legâmîntului şi reglementările cu privire la cortul tatttnirii. Această locuinţă a lui Dumnezeu fusese
ridicată deja în mijlocul taberei (Exod. 40). Este posibil ca legile cu privire Ia jertfe (Lev, 1-7) să fi
existat dndva ca o unitate separată (cf. 7:35-38). Dar ele se încadrează foarte bine în contextul
Pentateuhului ta locui unde se află acum. Istoria jertfelor - despre care cartea Leviticului oferă multe
informaţii, şi pentru cate creştinii ar trebui să manifeste un interes deosebit deoarece noi ştim cft de
perfect a fost împlinită semnificaţia lor cea mai profunda In Isus Cristos - începe demult ui Pentateuh,
încă In Gen. 4:3-5. Există de asemenea alte pasaje din Pentateuh, înainte de cartea Levincului, In care
sînt menţionate jertfele ţi darurile. Dar în Leviticul Domnul reglementează întregul serviciu de Jertfe şi
instituie o formă specială de jertfă ca o modalitate de a face ispăşire pentru Israel. Lev. 17:11 spune
care este motivul pentru interdicţia de a mînca strige („viaţa trupului este în sîhge"); interdicţia a fost
impusă deja în 3:17 şi 7:26 ş.urm., darîonid unul dintre aceste locuri nu este enunţat dar motivul.
Vărsarea ţi stropirea stagelui prescrisă in cap. 1-7 trebuie privită prin prisma textului din 17:11. Aceasta
este o indicaţie a unităţii cărţii.
O alta indicaţie a unităţii sale stă în raptul că 17:11 ne pregăteşte pentiu tranziţia la reglementările des -
pre necurăţie, caiesînt tratate în detaliu încap. 11-15. De asemenea, 10:10 ne îndreaptă privirile spre
tranziţie prin distincţia detaliată dintre curat şi necurat care este făcută tn cap. 11. Privite în lumina
întregii cărţi a Leviticului, legile cu privire Ia curăţie şi necu-rărie indică necesitatea ca Israelul să se
ferească de păcat. Păcatul este cel care produce separarea dintre Domnul ţi poporul său, aşa tncît ei
trebuie să se apropie de El prin mijlocirea jertfelor (cap. 1-7) fi a preoţiei (cap. 8-10). Lev. 16:1
urmează îndeaproape ideea din 15:31 şi ne îndreaptă privirile în urmă spre 10:1 ş.urm. în 20:25 avem o
aluzie dară la legea cu privire la animale curate ţi necuratedin cap. 11; acest verset oferă de asemenea o
legătură mai strtnsă titre poruncile din cap. 18-20 şi cele din cap. ll-15.Aceas-ta nu sprijină concepţia
celor care acceptă ideea că a existat dndva un Cod al sfinţeniei, separat, păstrat pentru noi în cap. 17-
26. în 21:1- 22:16 expresii ca ţi c6re dj! 1l:44 *llm: 19:2: 20:7 &t Eetae d referire la preoţi (de ex. 21:8,
„Eu sînt sflnt, Eu, Domnul, care v3 sfinţesc"). Lev, 25:1 afirmă că următ@rcle cuvirie i.u i6t rert&re lui
Mobe p€ Mr. Sinai, la fel cum se afirmă în legile rezumate In 7:37 ş.urm.
în forma pe care o are în prezent Leviticul, el constituie un tot unitar bine închegat şi coerent. Par tea
Istorică este mai mare dectt am crede la prima vedere (c/ 10:1-7; 24:10-23; cap. 8-10 şi formula ,D@d .
wbit lui Mols€ d . z*).
Este acordată atenţie căsătoriei ţi castităţii, sfinţeniei în viaţa de fiecare zi şi atitudinii Israelului faţă
det.|@jle lui Dumnezeu (cf. 1a3-5,30; 19:1-3,13, 37t 2ott6i 22,t1-3ai 26 erc).
Avînd în vedere caracterul conţinutului său, putem numi Leviticul „cartea sfinţeniei lui Iahireh", a cărui
cerinţă fundamentală este: „Vii să-Mi fiţi sfinţi, căd Eu dnt efihq E\ Dodul" (2026),
II. Autorul şl compunerea
Autorul Leviticului nu este numit în carte. Iahveh vorbeşte în repetate rfnduri cu Moise, sau cu Moise
şi Aaron, sau cu Aaron; dar nu este dată nid o poruncă de a scrie ce spune El. Conţinutul cărţii se
datorează revelaţiei divine dată la Sinai pe vremea lui Moise (cf. 7:37 ş.urm,; 26:46; 27:34); dar aceasta
nu rezolvă problema cu privire la autorul cărţii Leviticului. Moise nu este menţionat ca autor al nid
unei părţi a cărţii, în felul în care este menţionat cu privire la anumite secţiuni din Exodul (cf. Exod.
17:14; 24:4; 34:27). Se poate ca un scriitor de mai tîrziu să fi pus în ordine materialul mozaic din care
constă Levihc. Se poate la fel de bine ca Moise însuşi să fi organizat această carte în forma care ne-a
fost transmisă nouă.
Problema paternităţii cărţii este legată de întreaga problemă a compunerii Pentateuhului. Leviticul este
atribuit de obicd lui P (Codul Preoţesc). Obiecţiile la această ipoteză documentară sînt în general la fel
de slabile .t'd € apu.! L Levirbul. Nmele "co<lul sfinţeniei", dat secţiunii din Lev. 17-26, a fost dat de
August Wosterroann, care în 1877 a scris pentru Zetts-chriftfur luthaisclte Theoiogie un articol intitulat
„E-JBchiel und das Heiligkeitsgesetz" („Ezechid şi Legea sfinţeniei"), care a fost retipărit în cartea sa
Der Pen-tateuck: Beitrăge tu irinem Verst&ndnis und teiner Erttstehungpgesckichte (Pentateuhul:
Contribuţii la înţelegerea sa ţi a istoriei compunerii sale}, 1893, p. 368-418. Numele „Codul sfinţeniei"
a ajuns să fie la modă; mulţi l-au găsit deosebit de potrivit datorită accentului repetat şi explicit care se
pune asupra sfinţeniei şi sfinţirii In 19:2; 20:7-8, 26; 21:6-8, 15, 23; 22:9,16,32.Nueste posibil să
dezbatem aici toată problema; trebuie să menţionăm argumentul cu privire la existenţa separată a
documentului H, pe baza trăsăturilor distinctive de stil ţi limbaj, aşa cum arată, de ex., S. FL Driver,
LOT, p, 47 ş.urm. Este indicată o relaţie strtasă între H şi Ezechiel; de (apt, unii au considerat că
Ezechiel a fost autorul sau redactorul documentului H, ta timp ce alţii adoptă părerea că Ezechiel a fost
familiar cu documentul H. Dar majoritatea sînt de părere că documentul H este mai vechi decît cartea
lui Ezediiel.
în ce priveşte părerea că Lev, 17-26 ar trebui considerat un cod de legi separat, nici unul dintre
argumente nu pare să fie convingător. Nu trebuie să uităm câ aid, la fel ca şi în altă parte, cercetătorul
VT este influenţat ta mare măsură de atitudinea pe care o adoptă cu privire la Sfinta Scriptură ca ţi
Cuvîntul lui Dumnezeu. De exemplu, argumentul că Lev. 26 trebuie datat în vremea Exilului, deoarece
în acest capitol este prevestit exilul, nu îndreptăţeşte deloc revelaţia divina. Absenţa unui titlu special la
începutul Lev. 17 este explicată cel mai bine prin ideea că aici cartea Leviticului se continuă cursiv.
Lqiticd 6te o @na f@rte €milicatlvd din mi multe puncte de vedere.
Mai întîi de toate, ne oferă un cadru pentru toate elelolte drf din Bi6lie. Dacd vm d bpiesd referirile la
jertfe şi la ceremoniile de curăţire, sau la
752

reglementări cum ar fi de ex. anul sabatic şi anul jubiliar (de veselie), aceasta este cartea pe care trebuie
să o consultăm.
în al doil@ rlftl, @ ere idDortand din Mnt ăe vedere religios în general. Datorita excavaţiilor
arheologice, putem compara reglementările pe care le abordeazâ Leviticul cu cele ale altor popoare, de
ex.., fenicienii, canaanitU, egiptenii, asirienii, babilonienii ţihitiţii.
în al treilea rtnd, evreii ortodocşi găsesc ta această carte, pînă bl ziua de astăzi, regulile lor obligatorii
-de ex., regulile cu privire la înfocare. Hoffmann, un exeget evreu al Leviticului, arată că alte
confesiuni care se bazează pe VT aleg pentru studiu mal ales cartea Genesei, în timp ce evreii acordă o
atenţie specială LevirJcului.
în al patrulea riad, Leviticul proclamă pentru noi, cane sîntem creştini, modul în care Dumnezeul lui
Israel combate păcatul lui Israel. El ii combate prin jertfe fi prin curăţite - păcatul social prin anul
sabatic ţi anul jubiliar, păcatele sexuale prin legea castităţii -cft şi prin promisiunile ţi avertismentele
Sale. Prin această combatere a păcatului, cartea Leviticului ni-L prezintă pe Cristos ca fiind mijlocul de
ispăşire, mijlocul de purificare, marele Preot, Proroc ţi învăţător, Regele care ne conduce prin poruncite
Sale. Aceasta este semnificaţia permanentă a Leviticului. Este cartea sfinţirii, a consacrării vieţii
(jertfele de ardere de tot ocupă un loc proeminent), cartea evitării şi Ispăşirii picatului, cartea
combaterii şi îndepărtării păcatului din mijlocul poporului Domnului. Ziua Ispăşirii ocupă un loc
central (Lev. 16); ceremonia cu cei doi ţapi care este prescrisă pentru ziua aceea ne aminteşte că pe „cit
este de departe răsăritul de apus, atit de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi" (Ps. 103:12).
(.L!cE.)
EIBUOGRAna. A. A- Edar, Connd@d on lai-licus4,1961, retipărit tn 1959; S. H. Kellogg, TheBook
qLd'ri,ru,14 1891;s,RDrtEriiH.rtWhitetie Book of Leviticus, 1898;A.T. ChapmansiA. W.Strea-ne,
TheBook ofLeviticus. CBSC, 1914; WH. Gispen Het Boek leviticus, 1950; N. Micklem, leviticus, 18,
2, 1955; H. Cazetles, le LMtique, BiiAe de Jfrusalem, 2, 1958; L. G. Vink, Levittcus, 1962; J, L, Mays,
LBQ 1963; K. Ellîger, HAT, 1966; N. H. Snaitb, NCB, 1967; M. Noth, Leviticus, E.T. 1968; W.
Komfeld, Dai Buch Leviticus, 1972; B. Maarsingh, Levitkus, 1974; A. Ibâ-flei Arana, B Levitico,
1975; G. J. Wenham, Leviticus, 1978. W.H.O.
LIBAN, l/n lanţ muntos din Siria. Numele este dat ţi regiunilor învecinate (tos. 13:5}, fiind purtat de
asemenea de republica modernă.
[.Numele
Cuvmtul ebr. l'bŞnân este derivat din rădăcina tbn, „alb". Există doi factori cărora li se atribuie numele
lanţului muntos; piatra albă de calcar din culmile înalte ale Munţilor libanului ţi in special zăpada
Muritoare care acoperă crestele lor timp de 6 luni î an; qf. Ier. 18:14. Ubanul este atestat în scrierile
mice începînd cel puţin din secolul al 18-lea î.d.Cr.; zi mai jos secţiunea despre istorie. Asirienii l-au
tVăb'an, apoi labnanu; hitiţii, Nifclam; egiptenii
IJBAN
rmnn sau rbm; canaanîţii înşişi, de ex. la Ugarit, l-au numit Lbnn, la fel ca ţi evreii.
II. Topografia
Extremitatea de & al lanţului munţilor liban se continuă direct cu dealurile din N Galileu ţi este despăr-
tit6 de ele nufui de clEit. adtEi oriirtate ew uru cursului inferior a rîului Litani, care se varsă în mare ta
cîţiva km N de Tir. Lanţul muntos al libanului este lung de aproape 160 km, avînd orientarea SV spre
NE asemenea coastei fenidene din spatele Sidonului pînâ la N de valea rîului Nahr el-Kebir (riu!
Eleutherus din antichitate), care este orientata E-V de rîul care desparte Libanul de următorul lanţ de
munţi. Aceşti munţi stnt orientaţi pe direcţia N-S şi se întind mai departe spre N (Munţii Nuseiri sau
Ansartya).
Acest lanţ muntos este marcat de o serie de vîrfuri. De la S spre N, principalele vîrfuri stnt Gebel
Rihan, Tbmat şi Gebel Niha (de la peste 1630 m pînă la aproape 1900 m) în spatele Sidonului; Gebel
Baruk, Gebel Kuneiytseh ţi Gebel Sunnin (cea 2200 tn, 2100 m şi respectiv 2600 m) tn spatele
Beirutului; Qumet es-Sauda, cel mai înalt vîrf de drea 3000 m, la ESE de THpoli; la N este Qumet
Aruba, înalt de cea 2230 m. Pe aceşti munţi înalri şl pe fişia de coastă cad ploi abundente, dar în zona
de „streaşină" Damascul şi jun8tacs d. N a clnpiei Bhi' au Mi puCn dE 2s @ de precipitaţii pe an ţi
trebuie să depindă de apa nurilor.
Flancurile de V ale acestui lanţ muntos coboară pînă la Mediterana, lasînd numai o cîmpie de coastă
îngustă pentru cetăţile canaanite/feniciene, şi uneori ajung pînă la mare, şi a fost necesar ca drumurile
să Se tăiate de oameni prin asemenea pinteni Asemenea formaţiuni caracteristice sînt la Nahr el-Kelb,
la N de Beirut. Flancurile de £ ale Libanului coboară In valea Biqă*. Această cîmpie, sau vale largă,
este mai înalta în apropiere de Baalbek, şi aceasta este valea (biq'at) Libanului" din los. 11:17. Coboară
spre N odată cu rîul Orontes si spre S odată cu Litani şi afluenţii Iordanului. Este *Coelesiria („Siria
goală") clasica şi este mărginită în partea de E de lanţul munţilor An-tilîban. Acest lanţ muntos este de
asemenea orientat d. L sv 6pF NE i 6t€ luerupr de doud podi{Ni ditr care coboară rîul Barada spre E
pentru a uda oaia incredibil de bogată a Damascului. Cel mai înalt vîrf este Mt. Hermon (peste 2800
m), la jumătatea de S a lanţului muntos. Structura întregii regiuni este arătată dar în diagrama Iui D.
Baly, Geography of the BiMe, 1957, p. 11, %. 3. Cu privire la drumurile care leagă Biqă1, Antuibanul
ţi Damascul, vezi ibid., p. 110.r11.
Mr. Hemb! <tin Andllbdn E tet !@ir sldon de către sidonieni (adică, fenicieni) şi Senir de către amoriţi
(Deut. 3;9). Amîndoua numele sînt atestate în mod independent în antichitate. Senir este menţionat ca
Saniru de către Salmanaser II al Asiriei in 841 rd.cr. (AN£T, p. 23Ob; DOr, p. 4S). in .f.ra de
menţionarea de către hiiiţi a Sirionuluî sau Sariyana ui cea 1320 W.Cr. (fiNET, p. 20Sa)r folosirea
numelui Sirion pentru Hermon de către canaaniti şi fenicieni este confirmată de textele ugaritice din
secolul ai 14-lea ţi al 13-lea care descriu Libanul şi Sirionul ca locuri care furnizează lemn de
construcţie pentru templul lui Baal (ANET, p. 134a, & vi). Se crede că „munţii cu multe piscuri, munţii
Basanului" din Ps.
7S3
LIBAN
53:rs * refere h Hefu4 ds B€ly (op. cii, D. 194. 220,222} sugerează că această descriere se potriveşte la
fel de bine pentru vîrfurile la fel de Impresionante ale 6uFor cebelDda. CBASAN,.HHiMoN, ,sE-NlL
TSINON.)
Scriitorii biblici delimitează uneori în termeni generali ţara promisa ca întinzîndu-se „de la pustie pînă
la liban ţi de la Rîu] Eufrat pînă la marea de apus" CDeut, 11:24; los. 1:4), adică, între aceste limite S-N
si E-V, Pentru cetăţile feniciene de coastă, munţii Libanului constituie o barieră naturală pentru
invadatorii dinspre interiorul continentului. Regele asirian Shara-shi-Adad Ia ajuns la LabanSn secolul
al 18-lea Î.d.Cr. (41'EX p. 274b), id tnrAatul hitit SuDDuli@ a făcut din munţii liban graniţa sa de SV
în secolul al r4.le Ld,cr. (Mt, Niblani, Arttsr, ?. 3r8b), Arl @s! afecteze deloc cetăţile de coasta.
III. Resursele
Libanul a fost renumit mai presus de toate pentru pădurile dese care l-au acoperit în trecut. Ploile abun-
ddE <Iin mienbrie şi Mrtie ti .stele catcaroe dau naştere la multe izvoare şi pîrîiaşe care curg spre E şi
spre V (C£nt. 4:15; Ier. 18:14). Zona de coastă, Biqâ" ţi coastele muntelui sînt propice pentru agricul -
tură, pentru livezi de măslini, vii, livezi de fructe {mure, smochine, mere, caise, nuci) ţi lanuri mici de
grîne (Rawlinson, Phoenicia, p. 17). La înălţimi mai mari se află păduri de mirt ţi conifere, culminînd
în lunci cu cedri maiestuoşi dintre care s-au păstrat numai una sau două lunci izolate (datorită defrişării
extensive), cea mai importanta fiind la Basharreh la SE de Tripoli (fotografiata în L. H. Grollenberg,
Shor-ter Atlas of the Bible, 1959, p. 13). Fertilitatea ţi rodnicia regiunii Libanului este reflectată în
pasaje cum sfat Ps. 72:16; Ont. 4:11; Osea. 14:5-7, cît şi în inscripţii vechi (TVithmosis ni, campaniile
a 5a si a 7-a, secolul al 15-lea td.Cr., ANET, p. 239a, b). Animale sălbatice mişunau de asemenea m
Liban (de ex. 2 împ. 14:9; Cînt. 4:8).
Cedrii maiestoţi au fost un ţimbol potrivit pentru măreţie si putere în imaginile biblice; cf. Jud. 9:15; 1
împ. 4:33; 2 împ. 14:9 (= 2 Cron. 25:18); Ps. 92:12; 104:16; Cînt. 5:15; îs. 35:2; 60:13. Au fost de ase-
mn6 simbolui ale hldriei ptudnre.ti .4 6E ţinta mînieidivine;cf. Ps. 29:5-6;îs.2:13; 10:34; Ier. 22:6;
Ezee. 31:3-14; Zah. 11:1-2. Aceste păduri au /ost u Ie de eh\giu (ier. 22:23), D& Mi rcu de to€t, cedrn
d€ Llban !i cdiferle (bEzi, ahimi etc.) au furnizat cel mai bun lemn de construcţie din Orientul antic,
fiind căutat deopotrivă de domnitori din Egipt, Mesopotamia şi Siro-Pa Ies tina. Cele mai cunoscute
furnizări de lemn sînt cele trimise lui Solo-mon de către Hiram I, regele Tirului, pentru Templul din
Ierusalim (1 împ 5:6, 9, 14 (= 2 Cron. 2:8, 16); 7:2; 10:17,21 (= 2 Cron. 9:20)). Cu privire la preţul în
alimente plătit de Şolomon pentru lemnul de construcţie, etc, vezi "MENCARE (alimentele pentru pa-
latul lui Soloroon). Brazii din Liban şi Antiliban (Sirion) au furnizat lemn pentru corăbiile Tirului
(Ezec. 27:S) şi pentru plutele sacre din Egipt (ANET, p. 2Sb, 27a; cea 1090 Î.d.Cr.), cit şi pentru mobilă
(Cînt. 3:9). Lemnul pentru al doilea Templu din Ierusalim a fost tăiat de asemenea tn Liban (Ezra 3:7).
IV. Istoria
Istoria Libanului este în esenţă istoria cetăţilor feni-dene de pe litoralul său ţi istoria exploatării
lemnului sau exFaordiMr, De la S spE N, er6rjle catrmi.
te/feniciene Tir, Ahlab, Sarepta, Sidon, Beirut, Bybtos (Gebal, modemul Jebail) şi Simvra (la N de
Tripoli) au avut toate bogăţia Libanului continental, în afară de comerţul maritim. Cu privire la istoria
lor detaliată (cu excepţia Beirutului si Simvrei), vezi articolele separate; vezi de asemenea *CANAAN
ţi "FENICIA.
cone4ul Lib.nului a lm d. cisEucd. d,, tează din vremuri străvechi. Faraonul Snofru din Dinastia a 4-a a
achiziţionat 40 de corăbii pline cu cedri încă fa cea 2600 Î.d.Cr. (ANET, p. 227a), şi diferiţi succesori i-
au urmat exemplul în secolele care au urmat. Byblos, în special, a devenit practic o cetate dependentă
de egipteni ţi prinţii săi au asimilat complet cultura egipteană, pînă acolo înctt şi-au scris numele
semitice cu hieroglife (cf. ANET, p, 229a). în schimbul lemnului ei au primit de la faraonii din Dinastia
a 12-a (cea 1900-1800 Î.d.Cr.) aur şi bijuterii frumos lucrate.
clnd f&onii Nodd Rlsat aq .u.stt Siri, d au impus un tribut anual din „cedru autentic de Liban"
(AWET;p.24Ob:TuriimasisIILccal460r.d.Cr.),iarun basorelief al lui Sethos I (cea 1300 Î.d.Cr.) prezintă
pe prinţii sirieni care cioplesc lemn de construcţie din liban pentru faraon (ANEP, p. 110, fîg. 331, sau
Grollenberg, Shorter Atlas of the Bible, p. 14; cf. ANET, p. 254, c ,dr61tul). M.i rlrzj! fin Dnrtia " 2G.i
faraonii a trebuii să plătească scump pentru asemenea lemn (cf. SoJomon), aşa cum a aflat din proprie
experienţa Wenamum, trimisul lui Ramses XI (ANET, p. 27a\,
Din Canaanul mileniului al 2-lea î.d.Cr., epopeile ugaritice despre Baal şi Anath şi Aqath fac aluzie la
„Liban şi la copacii săi; Sirion şi cedrii săi aleşi" care furnizează lemn de construcţie pentru casa
(adică, te4plul) lui a4l (r,!E4 p 134a, vi: c, H, crldotr Ugaritic Literatura, 1949, p. 34) şi material pentru
un arc {ANET, p. 151b, vi; Gordon, op. cit., p. 90).
Şi asirienii au impus tribut plătit în lemn de construcţie din Liban, pentru construcţii de temple - aşa au
făcut Tiglat Pileser I, cea 1100 id.Cr. (ANEX p. 275a) şi Esarhadon, în cea 675 î.d.Cr. (ANET, p. 291b)
- dar au luat lemn adesea din pădurile Amanus care şînt mai departe spre N (ANET, p. 276b, 278b); cf.
2 împ. 19:23; Js. 37:24. Nebucadneţar a urmat exemplul lor (ANET, p. 307; DOTT. p. 87). Habacuc
(2:17) @rbqte d6pE lefune ljbdutui d. .rh babilonieni, fapt care a fost prevestit şi de Isaia (14:8).
BIBLIOGRAFIE. în afară de lucrările citate mai sus pentru unele aspecte aparte, vezi de asemenea P.
K. Hitti, iebanon in History. 1957 şiHUtory ofSyria with L.nanon 6d Pak.h., 1951, ri J. p. slt)h ft.
LebanonandPkoenkia, 1, 1969 (cu privire Ia sursele sntc€). Ki.K
,dKc
rlBERI (OM UBBR). shr {ol6ke doun dvinte gr. 1- apeleutheras, „om eliberat pe deplin", se aplică unui
om care, fiind născut sclav, a fost eliberat. în 1 Cor, 7:22! e fac Ef€riE la el elibd.t de Dmd .lin robia
p56tuhi (dt 1 cor. 12.13r col. 3:U; Arc. 13:16, €k,), 2.€ltuda6,, ,om Lib€'/, apare li I cor. 7:21, 22b; de
asemenea în Apoc. 6:15; eleuchera, 'f@ie liber{" (car. 4:22-23,30) prezinr! tn 6nBt
7S4
LIAERTATE
pe Sara, soţia lui Avraani, şi Agar, concubina lui, o sclavă egipteană. în Gal. 4:31 este făcută o aplicaţie
@tafodc! a acetei idei, Lo_o.
UBERIATE. kt€ea bibuce de lh€eF.E r€ tn cadrul conceptului de întemniţare sau sclavie. Dom nitorii îi
întemniţau pe cei pe care-i considerau făcători de rele (Gen. 39:20); o naţiune cucerită putea fi înrobită
de un cuceritor, un priionier de război poate fi înrobit de cuceritorul său, sau un om putea fi vîndut în
robie, cum s-a întîmplat cu Iosif. Cînd Biblia vorbEre d6pe libetut€, F rubintelese htotdeM o robie sau
o întemniţare anterioară, libertate înseamnă starea fericită de a S fost eliberat din servitute pentru o
viaţă de bucurie ţi satisfacţie care nu era posibilă anterior. Ideea de libertate apare în Scriptura în sensul
ei secular obişnuit (de ex. Ps. 105:20; Fapt. 26:32); dar mai primeşte şi un sens teologic semnificativ.
Acesta rezultă din înţelegerea de către Israel câ libertatea faţă de subjugarea de către străini, cum 6re @
de cae *. bucM braelut, d. darul lui Dumnezeu pentru ei. în NT libertatea devine un concept teologic
important pentru descrierea mîntuirii.
1. Libertarea Israelului
La E&d DllllrMu € elibeEr pe r$aet din @bia egipteană pentru ca de atunci încolo naţiunea să-L EeasA
p€ El € poporut l€samhtutui arq exod. 19:3 s.urm.; 20:1 ş.urm.; Lev. 25:55; cf, îs. 43:21). El î-a dus în
„ţara unde curge lapte si miere" (Exod. 3:8; cf. Num. 14:7 s.urm.; Deut. 8:7 ş.urm.), ia aşezat acolo si a
urmărit să-i menţină în independenţă politica ţi prosperitate economică atîta timp cît ei s-au opus
idolatriei şi au respectat legile Lui (Deut. 28:1-14). Aceasta a însemnat că libertatea Israelului nu aEa s.
depirdt de donuite lor h donEiut nilibr sau politic, ci de calitatea ascultării lor faţă de Dumnezeu.
Libertarea Israelului a fost o binecuvîntare supranaturală, darul milostiv al lui Iahveh pentru poporul
legâmîntului Său; libertatea era nemeritată ■ trrA El nu r 6 putur Ii obFru.d de ta irc.put, i.r ach nu
putea fi menţinută decît prin favorul Său continuu. Neascultarea, fie sub fauna lipsei de pietate reli -
gioasă, fie sub forma nedreptăţii sociale, urma să aibă ca rezultat pierderea libertăţii. Dumnezeu avea să
judece pe poporul Său prin dezastru naţional şi prin înrobire (Deut. 28:25,47 ş.urm,; cf. Jud. 2:14
ş.urm.; 3:7 ş.urm., 12 ş.urm.; 4:1 ş.urm.; 6:1 ş.urm.); El avea sâ ridice împotriva lor forţe ostile şi în
cele din urmă avea să-i facă să fie deportaţi într-o ţară în care nu puteau aştepta nici un semn al
îndurării Sale (Deut. 28:64ş.urm.;AinosS;2Împ. l7:6-23;c/Ps. 137:1-4). Structura ideii teologice de
libertate este clară aici. Libertatea, aşa cum o concepe VT; înseamnă, pe de-o parte, izbăvirea de forţele
create care vor să-i împiedice pe oameni să-L slujească pe Creator ţi să se bucure de El, iar, pe de altă
parte, libertatea este fericirea de a trai în pârtăşîe cu Dumnezeu în legă-nlnul s!L! acoto bde li fac Lui
pl6{e sA se a;re ţi să dea binecuvîntare. Libertatea este eliberarea din sclavia faţă de forţele care I se
opun Iui Dumnezeu şi pentru împlinirea revendicărilor Lui asupra vierii omului, Libertatea nu este
realizarea omului, ci este un dar gratuit al harului, ceva ce omul nu poate poseda fără acţiunea lui
Dumnezeu. în permanenţa ei, libertatea este o binecuvîntare prin legămînt, o stare pe care Dumnezeu s
promis să o menţină atîta timp cît pop-
orul Său este credincios, libertate nu înseamnă independenţă faţă de Dumnezeu; tocmai în slujirea lui
Dumnezeu îşi găseşte omul libertatea perfecţi. Omul se p€e bucua de €ttbtra@ din rob; fota de cres tu
nlh' aN{i drd ddine rcb .l c@torului s:n. Asfel, nodul h (a Dumnezeu S etiber€azt e oa. meni de stăpînii
şi duşmanii lor este să-i facă proprii Săi sclavi. El îi eliberează pentru a-i aduce Ia Sine (Exod. 1914).
Prc@iile lui Ieia d privire ts €lib€ra@ diq captivitate şi restaurarea Ierusalimului dau un conn'-nut
rcligiGii suplimnBr iden & UbeGre D.in suilinierea faptului cS aceste evenimente aveau să vestească o
experienţă nouă şi Krâ precedent de pănăşle plină de bucurie şi satisfacţie cu Dumnezeul milostiv al lui
Israel (îs. 35:3-10; 43:14-44:5; 45:14-17; 49:8; so:30: 51:1752:12, 54; 6l:1 i.lm,, etc; cf. Ek. 36:15.36:
37:1523).
fntrucît toţi mwmbrii naţiunii eliberate erau, ca atare, slujitori ai lui Dumnezeu (Lev. 25:42, 55),
isiaeliţii care au fost siliţi de sărăcie să se vîndă robi casnici nu trebuia să fie trataţi ca si sclavii străini,
ca simplă proprietate aflată în posesia ereditară a stâpî-nului lor (Lev. 25:44 s.urm.). La fiecare 7 ani ei
trebuia să fie eliberaţi (afară de cazul că ei hotărau să facă slujirea lor permanentă), ca aducere aminte a
eliberării Israelului din robia egipteană (Deut. 15:12 s.urm.). La flecare al 50-lea an, în afară de
eliberarea slujitorilor israeliţi, pămîntul înstrăinat trebuia să revină din nou peprieErdui eredibr 0t%
25:10). reMia a condamnat poporu] pentru câ după ce s-a decretat astfel libertatea pentru slujitorii
evrei, au refuzat să acorde €libe6E (!s. 34:s-t^,
Il. Ltb.datea crcetlndlt
Dezvoltarea deplină a ideii de libertate o găsim în EEnAhelii g ln Epbrolele paulire, ude dw;anii de
care Dumnezeu îl eliberează pe poporul Său prin Cristos sînt arătaţi a fi păcatul, Satan, legea şi moar -
tea.
Luca€a lublict a lui Crist6 a fo6t o lware de eliberare. El a început-o prin anunţul că El este împlinirea
profeţiei din îs. 61:1:.....M-a uns să vestesc...
printilor de rezboi dob.ziEa, (Luq 4:16 !.h.)_ Ignorînd dorinţa pe care o aveau zeloţii, de a obţine
eliberare naţională faţă de Roma, Cristos a declarat că El 2 venit să-i elibereze pe israeliţi din starea lor
de robie faţă de păcat şi de Satan în care ia găsit (loan 8:34-36! 41-44). El a spus că a venit ca să
detroneze pe „stăpînitorul lumii acesteia", pe „cel tare", şi ca sâ elibereze pe prizonierii lui (loan 12:31
s.urm.; Marcu 3:27; Luca 10:17 ş.urm.). Scoaterea de demoni (Marcu 3:22 ş.urm.) şi vindecările (Luca
13:16) au făcut arte din aceasta lucrare de eliberare. Cristos a făcut apel la acestea (Luca 11:20; cf. Mat.
12:28) ca dovadă dară a venirii între oameni a 'împărăţiei lui Dumnezeu (adică, a stării escatologice
promise în care @nenil rcr prin €l€ctiv retr.@ lui Durereu si mînruirea, şi în care vor fi supuşi efectiv
voii Lui).
Pavel pune un accent mare pe ideea că Isus Cristos îi eliberează pe credincioşi, aici ţi acum, de influen-
ţele distructive la care fuseseră supuşi anterior: eliberarea de păcat, stăpînul tiranic a cărui plată pentru
serviciile aduse este moartea (Rom. 6:18-23); eliberarea de lege, ca sistem de mmtuire, care a aţîţat
păcatul ţi i-a dat putere (Gal. 4:21 ş.urm.; 5:1; Rom. 6:14: 7:s-{i 13: 3:2i 1 car, 1s:s6): eiiberare de
"pute.
75S
IIEERTATts
rile demonice ale întunericului" (Col. 1:13); eliberare de superstiţiile politeiste (1 Cor. 10:29; Gal. 4:3};
şl eliberarea de povara ceremonialismului iudaic (Gal. 2:4). La toate acestea se va adăuga la vremea
potrivită ţi eliberarea de robia parţială faţa de păcatul lăuntric (Rom. 7:14,23) ţi faţă de putrezire şt
moartea fizică (Rom. 8:18-21).
Aeat! Ub€rtole, h toate aspe.ieL el, 6te d.dt
SAU din 6bie (1 Cor. 6:20; 7:22 +llm), ALid ar pure sa existe o aluzie La ficţiunea legală prin care
zeităţile greceşti „cumpărau" sclavi pentru a-i elibera. Libertatea prezentă faţă de lege, păcat şi moarte
le este comunicată credincioşilor prin Duhul, care ii uneşte cu Cristos prin credinţă (Rom. 8:2 a 2 Cor.
3:17). Eliberarea aduce cu sine înfierea (Gal- 4:5); cei care sînt eliberaţi de vinovăţie devin fii ai Iui
Dumnezeu ţi primesc Duhul lui Cristos ca Duhul înfierii, dmdu-le asigurarea că sfat cu adevărat fiii şi
moştenitorii lui Dumnezeu (Gal, 4:6 ş.urm.; Ronţ 8:15 ş.urm.).
Fltpsul onuluj fatd de dlrul dlvln .l Ub€dttii (eleuiheria) şi mijlocul prin care aceasta este primită,
esteacceptaceadebunăvoieaslujirii(douleia)pentni DlIlruEzU (Ron, 6:17-22), perrfu crisrd (L cor. 7:22),
FrEu Eprhlnire (Rm 6:18) C p.nh b(i oamenii, de dragul Evangheliei (1 Cor. 9:19-23) si al
Mîntuicorului (2 Cor. 4:5). Libertatea creştină nu este o abolte a EpoMltltldi eu o aprcbaE a liber-
tinismului. Creştinul nu mai este „sub lege" (Rom. 6:14) ca să primească mîntuirea prin aceasta, totuşi
nu este „fără o lege faţă de Dumnezeu" (1 Cor. 9:21). Legea divină, aţa cum este interpretată şi
exemplificată de Cristos însuţi, rămîne un standard pentru exprimarea voii lui Dumnezeu pentru
slujitorii Săi care au fost eliberaţi (1 Cor. 7:22). Creştinii sînt astfel „sub legea lui Cristos" (1 Cor.
9:21). „Legea lui Cristos" (Gal. 6:2) - numită de Jacov „legea libertăţii1' (slobozenie]) (Tac. 1:25; 2:12)
- este legea dragostei (Gal. 5:13 ţ.urm.; cf. Marcu 12:28 ş.urm.; loan 13: 34), principiul sacrificiului de
sine voluntar şi altruist p.nuu btple @ilo! (! cd, 911-23; 1023.33) si pentru aloris lui D|l!t!@u (1 cd.
10:31). re.5d viaţă de dragoste este expresia recunoştinţei pe care o cere şi o determină Evangelia
eliberatoare, Liber-tarea creştină este tocmai eliberarea pentru Dumnezeu şi pentru slujirea lui
Dumnezeu si a oamenilor şi, de aceea, cînd ea devine o scuză pentru un liber-rinis tiFit de d6g6!e (C.1
5113; .t 1 Per. 2:16: 2 Pet. 2:19) sau pentru lipsă de consideraţie irespon sabila (1 Cor. 8:9-12),
înseamnă că sa abuzat de această libertate.
Pavel a scris Epistola către •Galateni pentru a contracara ameninţarea pe care o constituia teologia
iudaizatoare pentru libertatea creştină. Problema fun.ta!6taLl, .5a cM a vlzuro el, 4 3u6cienia lui
Cristos pentru mîntuirc, fără faptele legii, ludaizarorii susţineau că păgînii care au crezut în Cristos
trebuie mai tatii să fie tăiaţi împrejur. Pavel a argumentat că dacă ar fi aşa, atunci pe baza aceluiaşi
raţionament, ar trebui ca ei să respecte toată legea lui Moise pentru a fi rnîntuiţi; dar aceasta ar însemna
să caute justificarea prin lege, şi o asemenea încercare ar însemna sacadă din har ţi de la Cristos (Gal.
5:2-4). Creştinul, a spus Pavel, fie evreu, fie ne-evreu, este eliberat de necesitatea de a împlini faptele
legii pentru a fi acceptat, deoarece, ca ţi credincios în Cristos, el a fost eptat <leja pe dediai (cal. 3:4),
lfa cm li doE.
de$! d&rl Dlndd (Gal. 3:2 $w., 14r a:6; s:8). Nu există nici un motiv pentru ca un ne-evreu conver tit să
se împovăreze cu ceremoniile mozaice (tăierea împrejur, sărbătorile (Gal. 4:10), etc.), lucruri care au
aparţinut de fapt erei pre-creştine. Lucrarea răscumpărătoare a lui Cristos 1-a eliberat complet de
nevoia rte a ctuta nlnrllra !ri! l€ge (cdl. 3:13; 4:5r 5.1), Misiunea lui acum este, in primul rînd, să
păzească libertatea dată de Dumnezeu împotriva oricui ti spune că credinţa in Cristos nu este suficientă
pentru a-t mîntui (Gal. 5:1) şi, în al doilea rînd, să-şi folosească libertatea dîndu-i Duhului posibilitatea
de a-1 conduce la o împlinire responssbiită a legii dragostei (Gal. 5:13 ş.urm.).
Pavel exprima o idee similară şl In altă parte. Creştinul este eliberat de necesitatea de a lucra pentru
mîntuirea sa ţi e] nu este legat nici de ceremonialismul iudaic, nici de superstiţiile ţi tabuurile păgîne.
Există un domeniu mate de lucruri neutre în care „toate lucrurile îrni stat îngăduite" (1 Cor. 6:12;
10:23). în acest domeniu creştinul trebuie să-ţi folosească libertatea cu discemămint, fiind atent la ce
este bine ţi ce edifică, lutnd lii considerare conştiinţa fratelui mai sb! (4 1 cor. 8.10i Rofu 14:1-15:D.
III. Voinţa liberă
Dezbaterea istorică cu privire la posedarea de către oamenii căzuţi a „voinţei libere" sau nu, este legată
numai indirect de conceptul biblic de libertate. Trebuie făcute dteva distincţii pentru a indica
problemele implicate.
1. Dacă expresia „voinţă liberă" este luată în sens moral ţi psihologic, ca fiind puterea neconstrfnsâ,
spontană, voluntară ţi răspunzătoare de a face o alegere, Biblia presupune pretutindeni că oamenii o
posedă, fie că sînt născuţi din nou, fie că nu sînt.
2. Dacă expresia este luată In sens metafizic, lăsmd să se înţeleagă că acţiunile viitoare ale omului sînt
Edetemltute ti, de ae.a, inpedicdbne (în principiu), Biblia se pare că nici nu afirmă şi nici nu neagă
caracterul nedeterminat al acţiunilor viitoare raportate la propriul agent moral ţi propria constituţie
fizică, dar se pare că dă de înţeles că nici un eveniment viitor nu este nedetenninat în raport cu
Dumnezeu, deoarece El cunoaşte dinainte toate lucrurile şi, într-un oarecare sens, le rînduieşte dinainte.
(♦PROVIDEMA TPRTDESTINAIIE.)
3. Dacă luăm expresia în sens teologic, ca indkînd epaitates natuEu a omuld Delthcur di^ tu! de ! face
lucruri bune înaintea lui Dumnezeu sau de a iispunde la .leMrca EErehe!.i, !.eje cM rint Rom. 8:5-8;
Eies. 2:1-10; loan 6:44 par să indice că nici un om nu este liber să asculte şi să creadă decît atunci cînd
este eliberat de sub srăpînirea păcatului prin harul preventiv. Toate alegerile lui voluntare stnt, într-un
fel sau altul, acte de slujire a *păcatului pînă cînd harul înfrânge puterea păcatului şi îl duce la eultaru
EEgheliei. (q Rm. 6:17-22; *ÎNN0-nE.)
BBIOGRAFEB. Amdt; MM; H. Schlier, TDNT 2, p. 407502; J, BluEklV loNIT l. D. 7rs-720: UE i.
326 ş.urm.; Calvin, Instituţia, 3.19. J.I.P.
LIEIA, Alae FnE! prltu dlts sub nurebn e (= ubq) h tqte esipteE din @lele d t3-ld ri rl 12-lea Ld.Cr., ca
un trib libian ostil (SirA-H.Gardiner,
756
LIDIA
AndentEgyptian Onomastica, 1,1947, p. 121*-122*). Numele Libu, în forma Idbjm a devenit termenul
ebr. pentm libia, libieni, iar libys a devenit termenul gr. general „libian", referindu-se la ţara şi poporul
de la V de Egipt. Astfel, termenii ebr. ţi gr. includ ţi alţi libieni în afară de tribul Rbw. în perioada
secolelor 12-8 Ld.Cr-, libj'enii au pătruns în Egipt ca jefuitori, colonişti sau soldaţi in armata egipteană.
De aici importanţa pe care o are populaţia Lubitn în armatele lui *Şişac (2 Cron. 12:3); Zerah [2 Cron,
14:9 cu 16:8)i $ h hpele hraonilor edopioi c* nu au reuşit să apere No-Amon (Tteba) de devastarea asl-
riană (Naum 3:9). Lubbîm, în Dan. 11:43, se poate să fie acelaşi cuvînt. (*LEHABiM; *PUT) ■
K.A.K.
IIBNA (Ebr, liondn). t. Un oEf inpoturh g€Iela, cucerit de losua ţi dat preoţilor (Ios. 10:29 ţ.uim.;
15:42; 2r:13); sa raMlrat fad06. de Iobn a2 s,lm, 8:22); a fost asediat de Sanherib (2 împ. 19:8, 33);
Lcul Ebl al lui H.nutal. &ri. lui lGiz. BIi* ri Macalister l-au identificat cu leii es-Safi (Cruciatul
BLalE&tdc), !e u teEn caLdG ta 7 kn v de Azeca, dar identificarea este contestată în prezent; Sanherib
nu ar fi trecut pe lîngă aceasta cetate pentru a ataca mai Entfi Lachisul, iar Ios. 15:42 sugerează o
localizare mai îndepărtată spre SE. Alternativele sînt puţine. Tel! Bornat (W. F. Albright, BASOR 15, p,
19) este prea mic; Teii Judeideh (Tel Goded), la N de Beit Guvrin, este o poziţie atrăgătoare, dar
neconfirmată. Vfeu Kallai-KleiruTiaiin, VT 8, 1958, p. 1SS; G. E. wriSht, rA 34,r971, p. al.a5.
2. Ur lc midotifict 6de a tbetlt porodl n patt (N@ 33:20i !.sibil ei Ddt. 1:1).
J.P.U.L.
UDNI. Un nu al lut ch€r5on, runri@t td Exod, 6:17; NN, 3:13i I crcn. 6tr7. 20: in I con. 6:2c Libni este
menţionat ca un fiu al lui Merari. Patronimicul „libniti" este menţionat în Num. 3:21; 26:58. Libm este
„Ladan" în 1 Cron. 23:7 ş.urm.; 26:21.
ItAH.G.
IJCAONIA. Un teritoriu h lart€ cdtalt q i de s 6 Asiei Mici, numită astfel de la Lykatmes care au popu-
lat acel ţinut; este menţionat de scriitori antid înce-pînd de la Xenofon (începutul sec. al 4-lea î.d.Cr.),
Clid PohFei a @loniar v Astej Mici (64 t.t.C4), patu de v . Lkaoniei a fo6r adusatr ta Cilich, Pette. d€ E
la Capadaia, i! partd de N la .calaria, ; a devenit provincie romană în 25 î.d.Cr. Partea t E LIcaoniei a
devenit mai tîrzin independentă faţă e Capadocia şi foicepînd din amil 37 d.Cr. a constituit 3 parte a
regatului client al lut Antiochus, regele din ommagene, şi a fost cunoscută ca Licaonia Antio-chiana. !n
NT Licaonia indică acea parte a teritoriului ; a olnituit o regiw din !rcvincia calarj., U-l Galatica. Listra
şi Derbe sînt numite „cetăţile ' tn F.pr. t4:6, tnE-u entat car€ dt de ;les că Iconia se afla de partea
frijriană a graniţei care separa Licaonia Galatica de Frigia Galatica. W, M. ay a afirmat că aceasta
însemnare geografica !-a &t s !.d ..hinbe Fnh priro dar! opi^ia cu privire i valoarea istorică a Faptelor
Apostolilor. Pavel şi
lamhob în plie lor cAltorie ni5ioMr! (47-48 d.Cr.) au recunoscut fără îndoială că au traversat o frontiera
lingvistică dintre Iconia şi Listra, deoarece tn ultimul loc (în apropiere de localitatea modernă
Hatunsaray) au auzit populaţia locală vorbind „limba licaonie-niloi" (Fapt. 14:11, gr. iykaonkiî). Au
fost identificate nume personale licaoniene în inscripţii, cum este cea de la Sedasa făcuta cu ocazia
dedicării lui Zeus a unei Etatui . lui Hffi (4 PapL 1a:12). Dupi e .u părăsit Listra, PaveJ ţi Bamaba au
mers la Derbe (în prezent Kerti Huyuk) ţi au înfiinţat acolo o biserica, apoi s-au întors; dacă ar fi mers
mai departe ar fi intrat în regatul lui Antiochus, dar aceasta nu făcea parte din planul lor de
evanghelizare a teritoriului ne-ro-man.
BBUOCRAFIE, !V M. Raroy, Eitwiel hn-nanlr on Aolatiant 1a9t, p, 135 6.lm., 215 ş,urm,;M. H.
Ballance,/IS 7, 1957, p, 147 ţ.urm; 14, 1964, p. 139 ţ.unn.; B. Vm Elderen, „Some Arehaeo-logic.l
OheetioB d pad's Fit$ Misiotury Jou-ney", în Apostolic HUtory and the Cospeî, ed. W. W. Gasque şi R.
P. Martin, 1970, p. 156-161. F.F.B.
LI CIA. Un district mic pe coasta de S a Asiei Mici care include valea largă a riului Xanthus, munţi
care se înalţă la peste 3000 m şi porturile maritime "Patara şi "Mira (Fapt, 21:1; 27:5). Deşi s-au păstrat
unele eulptuiedptui li iteipFiilFiptiiodsiM oriaiM poponrlui poponrlrdin Lica 6ie in@rd. Diftre
tito6te@el.dinv^ popoeel. din V Aiei Mki ei sht singuil ce g.aq ttrpotriiit reenor Lidiei dd h dul s45
r.d.ci a! fct tfitnd de !e!i,
Fiind eliberaţi de greci tn secolul următor, ei au fost influenţaţi puternic de civilizaţia greacă şi în cele
din urmă s-au supus voluntar lui Alexandru. Ei au adoptat limba ţi scrierea greaca şi, pe ctnd au intrat
sub protectorat roman în secolul al 2-lea Î.d.Cr. erau d€j. mpl€t eloiali. in and 43 d.Cr, ctaudiu . anexat
Lida la provincia PatnElia, dar se parc că Nero ia restaurat libertatea, deoarece Vespasian ia adus din
no! la statunn d€ prcvincie (swtoniu, t6!6ian 3). în toate aceste schimbări federaţia cetăţilor din Licia *a
nsinut struhe pohrict g.nedta.
KL.M.K
LIDA. Ud 06l la apuiMdy 18 ln sE de tafa, p. coastă, în ctmpiaŞefeia. Este aproape cert că poate fi
identificat cu Lod din Vţ care este menţionat în lista Karoak a lui Tutmes III. In perioada israeiită sa
aflat în teritoriul lui Benjamin; a fost reocupat după Exilul babilonian şi mai tîrziu sa aflat sub
autoritatea guver@orului sa'wi.i, narind mp.r di, nou d. sei dectth14si.d,Cr, (1 Mac. 11:34). Oraut a f6r
6 în timpul domniei lui Nero. După căderea Ierusalindui (70 d,cr,) a denit o qe@ u cntu abi nic, în
primele secole creştine a avut un episcop. De atunci a purtat numele Diospolis, Ludd şi iarăşi Lod (în
zilele noastre). D.P.P.
UDIA. o fereie din T6tl6, tn lidia. 6e h riuDi a devenit pruna persoană europeană convertita de Pavel;
ridta i. gsrdlii pe Pawl, sil. ii L@ (FaDt, 16:14-15,40). „Lidia" ar putea fi o formă adjectivală, ,,f.meie
dln lldia (asemena nutu ernic€ dsu
7S7
LIDIA
obişnuite), dar era de asemenea nume personal (de tx. Horaţiu,Od. 1.8; 3,9), Era, evident, o femeie
înstărită (ff. Fapt. 17:4, 12), fiind stăpîna casei, fie pentru că era văduvă, fie pentru că era necăsătorită.
Purpura de Lidia, cu cate făcea comerţ, era renumită (cf, Homer, n. 4,141). Ea aa o prczelitA mic!, ce
P8nicipa !a rugăciuni ţi abluţiuni rituala în ziua de sabat; legătutil€ €i cu cEdinF iudaid Drclabil ci
datau de dnd locuia în colonia Tia rira. Cu privire la biserica creştina înfiinţată acolo, vezi Apoc. 1:11;
2:18-29. lidia s-ar putea să fie indusă în referirea lui Pavel din Filip. 4:3 dar, întrudt ea nu este
menţionată pe nume, se poate ca ea să fi murit sau să fi părăsit cetatea. Ospitalitatea ei a devenit
tradiţională în biserica de acolo (cf. Filip. 1:5; 4:10), B.RH
LIGHEAN (Ebi " .an6). Prebabil s % lar, g nu prea adine în care erau spălate picioarele. Cuvuitul este
folosit în sens batjocoritor cu privire la inferioftatea M@bulli (ft. 60:gj 108:9), A.R.M.
I,IMANUBI BUNB, h pleht Klloi Li@, s golf mic de pe coasta de S a Cretei, la cîţiva km de capul
MdEra. DEi prctejat de i$ule ni.i, 6e pre. deschis pentru a fi un port ideal de iernat (Fapt, 27:6), dar
constituie cel puţin un loc unde corabia lui Pavel pltea sta FnEu . €vira vbhil de NY tnEucft cstg se
indMpd spF N diftolo de Clplrl Marala.
KLMcK
LIDIA, un district !n centrul dealurilor din V Asiei Mici, care include văile Cayster ţi Hermus, cele mai
fertile si cele mai intensiv cultivate regiuni din peninsulă, precum şi munţii Tmolus, care se înalţă la
2000 m. în afară de bogăţia ei naturală, poziţia ei pe drumudl€ priaipale ca dk de ta c6sr, 6pn inreri.rul
Asiei Mici .u snferit etlFor ei (itrluztnd rsait&, *Tiatira şi *FDadelfia) o mare importanţă comerciala.
Lidia 6i ndlainlt! de Mjsia, Pdsid d cdia. Unele dintre cetăţile de coastă (incluzînd Smirna ;i Efes) au
fost socotite uneori lidiene, alteori greceşti.
Originea rasei din Lidia este necunoscută, dar este posibil să ti existat elemente semitice (*LUD). Croe-
sus, ultimul rege al Lidiei, a dominat întreaga Asie Mică înainte de a fi înfrînt de Cirus, persanul, în 546
î.d.Cr. După aceea regiunea a foa t stăpînită de Alexandru ţi succesorii săi, şi a ajuns să facă parte din
regatul Atalid al Pergamului mai înainte de a face parte din provincia romană Asia în 133 î.d.Cr. Au
fost descoperite cîteva inscripţii lidiene din secolul al 4-lea Î.d.Cr., dar la începutul erei creştine, limba
greacă a devenit limba obişnuită ţi, potrivit lui Strabo, limba lidiarA €E puţin folosită.
Udia a lst priNl stat @ a folGir bari sb formă de monedă ţi a fost patria unor inovaţii în muzică.
KX.McK.
ITMAAJUL AXOCRIIaLOR 4a.nqirele r"A, pocrife" conţin o serie de cărţi heterogene, aşa îndt
tratarea limbajului lor ar necesita tratarea individuală a limbajului fiecărei cărţi precum şi a
problemelor lingvistice pe care le ridică. Ele s-au păstrat pentru noi în MS ale LXX şi de aceea ne
parvin ca ţi traduceri în greacă. Limba greacă folosită în ele diferă mult: de ex., o „traducere greacă"
evidentă în Tbbit, Iudit, înţelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah, 1 Macabei; o limbă greacă relativ
idiomatică în 1 Ezdra si înţelepciunea lui Solomon 1-9, în care pot fi observate totuşi urme din original;
restul cărţilor înţelepciunea ţi 2 Macabei sînt scrise într-o limbă greacă neinfluenţată de alte limbi, deşi
aceste două cărţi se deosebesc mult în ceea ce priveşte valoarea lor literară. Aşadar, în această haină
greacă Apocrifele prezintă exemple de mai multe lucrări populare greceşti care erau circulate între
evrei în primele trei secole înainte de Cristos. Scrierile prezintă probleme textuale care se încadrează în
tiparul general al criticii textuale a LXX.
s-! pieupE .d6e cn |imb. ebElc! 6te lidbo originală a acelor lucrări din grup care este evident că s|nt
baate p. u ori8inl sii cu priviF L Aleife ţi la NT; C. C, Tbrrey, însă, a ridicat problema dacă nu cumva
aramaica este limba originală. El a cunoscut foarte bine limba aiamaică şi contribuţiile sale la .tudiut
biUic au fct lnrord@@ srimdanr., oferind uneori soluţii la probleme vechi ţi noi, dar nu întot-
Ebraică Ebraică sau aramaica Greacă

1 Macabei Tbt.lt 2 M nea bel

tudttB Epistola Iul tsnmla (sau înţelepciunea Iul Solojuon
greacj?)
de la cap. ¥ la stihii.
înţelepciunea lui Ben Sirah (Pârd din) 1 Esdra
(Eclestesticul)
Z Esdra
Adăugiri la Daniel
Suzana 15
Rugăciunea Iu! toarta Adăugiri la Estera
Rugăciunea lui Mânase
2 Macabei
Bank (scrisorile din cap. 1 şi 2)
(Piiţl diiO 1 Esdra
tn;elepdunea lui Solomon
1-9
Tabelul limbilor folosite pentru textele originale ale cărţilor apocrife.
758
deauna convingătoare sau necesare (vezi revizuirea făcută de G. R. Driver la lucrarea sa publicată
postum despre Apocalipsa, JTS n,s. 11, 1960, p, 383- 389). Tctbuie să avem în vedere lucrul acesta
atunci dnd waluăm concepţiile sale despre limbajul Apocrifelor.
Orjglrea €bnid . Mi nultor cl4i !q ste controversata nici măcar de Tbrrey. 1 Macabei a fost tradusa din
ebraică de cineva care cunoştea mai bine greaca decît ebraica: indicaţii cu privire Ia originea ei pot fi
8lsitq d€ *ndll' ln 1:24! 9:24; 14:23, E6e dar că Iudit provine din ebraică, aţa cum arată expresii cum
sini apo prosopou, eh prosopon ţi folosirea particulei en. Prologul la înţelepciunea luilsus, fiul lui Sirah,
sau Eclesiasticul, cum este numit adesea, afirmă dar că limba originală este ebraica ţi o mare pane a
6ihii ebraic€ r f6t Sisitd l! ceniza di! cairc tr 1396. Se Fare arni. ci adelsiriLe la Ddicl * p.are arăta că
sînt de origine ebraică pe baza unor pasaje cum slnt Ruglcisa lui Aaria 17 (3:4O h tertul gd continuu) ţi
Susana 15. Rugăciunea greacă a tui Mânase este fluentă, dar obscurităţile din v. 4 şi 7, de pildă, par să
derive din exprimarea imperfecta a locutisilor ebsice. B.rul @4nrc il 4:5 doEda uei erori de copiere în
ebraică (zikrân citit în loc de zikrti) cate a fost tradusă în greacă. 1 Eidra este o traducere a unui original
cunoscut, parte în ebraică, parte în aramaicâ: este tradus idiomatic. în fine, tot din acest grup fac parte
si primele nouă capitole din înţepel-dunea lui Solomon, despre care se recunoaşte în prezent că sînt
traduse după un original ebraic; ele sînt traduse de autorul restului cărţii, căruia îi putem aribd
prcbabn .dugirile orisinale din 6.22,s:1.
Se recunoaşte, în general, ca Tbbit a fost tradusă dintr-o limbă semitica oarecare- Pfeiffer admite că pot
fi propuse arît ebraica cît şi ammaica. dar argumentele în favoarea limbii aramaice sînt mai puternice.
Tbrrey a căutat să găsească dovezi pentru ipoteza aceasta în curintul fără sens Mânase în 14:10 (ms B ţi
A], un participiu original cu sufix obiectiv m'nasseh, „cel care 1-a înălţat", „binefîcătorul lui".
(Fragmente din Tbbit în ebraică si în aramaică au fost identificate printre istel€ de la $Qutran.) Epi.ltota
lui relmi. N@rtE controversa: unii continuă să susţină că originalul a fost grec. Un punct crucial fl
constituie expresia „cur-vele de pe acoperiş" (v. 11). Torrey vede în aceasta exp@i. dovada ]ei cdrn
greire a dpEiei 'al 'afră, „pentru plată", care este redată sub forma: 'al 'iggăra. Totuşi, ambele traduceri
în greaca (scegous/ tegous) pot fi redate „lupanar", aşa încît ideea unei traduceri greşite nu este o
ipoteză necesară în cazul acesta. în cazutdîn 2 Ezdra (nu s-a păstrat în greacă) au fost propuse diferite
ipoteze pentru originale ebrai.e eu .raMte. !rc!I@ adlugirilor la can@ Esre, Ei * Fi uinplexl delt o
simpL disutie Linsvh, tică; dacă este corect argumentul lui Tbrrey că aceasta reprezintă forma originală
a cărţii, atunci se poate ca originalul să fi fost aramaic. Dar acest argument nu a t6t reptat de rojoribt*
@tatorilor.
în fine, 2 Macabei a fost compusă în greacă, într-o încercare foarte forţată de a atinge culmi retorice.
Scrisorile care s&tf găsite în cap. 1 şi 2 ar putea R originale ţi par si provină dintr-o sursă semitică,
probabil aramaică.
In aceste controverse lingvistice este bine să avem în vedere remarcile lui G. R. Driver (op. cit.) care
rp@ ci, el puiin la @zul uui auror, tebuie s{ considerăm ambele limbi, ebraica si aramaică, întrucît
LIMBA VECIIIULUT TASTAMENT
una dintre ele era vorbită tot mai mult pe vremea .ompudn Ap6itelor, id calalid conrinu s: 6e folosită ca
limbă literară si uneori ca limbă vorbită, se poate ca ambele să-ţi fi lăsat amprenta asupra formei ec$ti
fiGl€ a ac6tor .i4i; ti fattul ac6b a du la posibilibtea d€ a area asemenea argumente dildire cu privire la
a@ii prcblena.
BIBLIOGRAFIE*. R. H. Charles, The Apocrypha and Ps.udo?pismphaof$eold rstond., 2vol., 1913i c,
C. Tbrrey, The Apocryphal Literature, 1945; R. K Pfeiffer, Hhwry of New Testament Times with an
Inrra-.Llction to t\. ?a@wha, 1949; E. A- sp€is, ,The He&ew olisin o! rhe FiFt Pan of L\e B@k of wis.
dm, JQR nr. 14, 1924, p, 4s5-4a2j C. E, Puirtorl "DaNlation creek in ibe Wi5don of solonon,, Ja, 47,
1924, p, 276.304, a. a, Ione,, ,The Oldd B@k of Esdi€/', Hm 37, 1944, p. 140. J.N.B.
LIMBA VECHIULUI TESTAMENT.
I. Limba ebraică
Limba ebraică face parte din grupul tie limbi semitice din V (cuvîntul .semitic" deriva de la numele
_Sem". fiuTceT maj mare al lui Noe). Este înrudită îndeap'orp. cu lhba din uSanh! anric $ cu linba
r€nici.. nă ţi cea moabită. Limba *canaardtă este cunoscută nMai din c{vinte cde ap.r mzbMl tn srisrile
de la *Amarna. Probabil că a fost limba din care a derivat ebraica, în VT este numită Jimba (lit. „buza")
Canaa-truluj" 0s. 19:13) su lihbJinba irdeilor0it,,,bua") (2 imp, 18:26 ţ.urra.; c/ îs. 36:11 ş.um. si Neem.
13:24). Denumirea de limbă „ebraică" apare pentru prima dată în Prologul la Ectesiasticul
(înţelepciunea lui Isus, fiul lui Silah @ 1aO td.Ci).
Un lucru caracteristic pentru limbile semitice este rMScina triconsonată cate funcţionează ca un fel de
cadru pentru o seriede tipare de vocale. Inserarea unui tipar de vocale in cadru sfdă sensul specific. în
cuvînrul kohen, de exemplu, k-h-n ar fi cadrul consonantic iar o-e este tiparul de vocale. Crupul acesta
o-e de un sFre c.ft 6ie aproxiMtiv ali@leni c! pdicipid prerent din lihb3 ensleza; asdel, to-hm înseamnă
„(cel) care slujeşte".
Scrierea ebraică derivă din scrierea semitică de N sau "din cea feniciană (*SCRJERJE j.
(RJERJE j. ^jfafeemlxgnstă clin 22 de consoane (mai feiu s si s au fost separate. ajungiadu-se la.23L
Scrierea se face de la dreapta Spre stingă. Conţine diferite sunete care nu sînt găsite în limbile indo-
europene; de ex., consoane emfatice (t, k, fq){iî)şisunetu)laringal 'ayin($). Acesta din urmă a fast
transliterată adesea în greacă cu gamma, cum 6te de exemplu în „Gomora", gud ebr.@ nu a Mi fost
folosită, au fost inserate sisteme de marcare deasupra, dedesubtul consoanelor şi în interiorul lor ca s!
indie kalele corete (rTExTE ii srl,ERsruifo.
Această vocalizare reprezintă o etapă sincronică importanta în ebraică ţi este produsul unei tradiţii
savante demnă de încredere, aşa cum se vede de pildă în grija cu care a f3cut distincţie între anumite
vocale ale unor verbe „substantivale" ţi „adjectivale", îri care nodincaril. ca<hlui @Mmntic sot la lmi.,
for mle lor prinjtiE. Exisra de ao@a o si€ de semne de punctuaţie şi de intonaţie extra-alfabetice.
Prns$a c€l roi d6 adopbrt pentru ebEica bibtict 6te .* Sephardicl (iudespaniols).
759
IIMBA VACHIULUI TESTAIIIEITT
FAMILIA LIMBILOR SEMITICE (toate datele stnt
aproximative)
LIMBI SEMITICE DIN (N)-V LIMBI SEMITICE DIN LIMBI SEMincE WN S
(N]-E
«Ebtator Acadlana veche 25002000
2«0Ed.Cr, t.d.Cr.
Amoriti Adriana veche - AeadJana
SeclSî.d.Cr. = Babiloniana veche 2000-
1500 tcLCr.
Ugaridca (Rai Aalrians medie
Kliamra Babiloniana medie isoo-
11501200 iooo r.d.cr.
I.d.Ci.
Canaantra veche (Glosele de la
Atnarna) Sec.14U.Cr.
Cnualtf Ebraici AramaM

(Clasică/Biblic Neo-nslriana Neo-

a) 1200-200 babHontana 1000400
t.d.Cr. t.d.Cr. lOOOLd.Cr.
Fentdani/punfc Dialecte ale Babiloniana ttnle 635 Araba din Araba qnricS
a Sa. 101 JÎ.Cf. atamakil vechi î.d.Cr, - Sec. 1 d.Cr. N (eplgmllcâ)
-Sec.Zd.Cr. Sec. 10-7 td.Cr. Sec5î.d.Cr. din S
MoaWtâ Sec. 9 AlHmaica - Sec.8tJ.Cc, ■
[.d.Cr. imperinlii/ Ssc.6d£r.
Cla«idlSec7- SabaeamS
3r.ci.Cr. Kadrsmauiica
blblkd. Dedanlta Qatabanlona
Aiamnics din V AramalcădinE Safaldcf
Aramaica Hatreni Sec. 1 M.Ct. ■ Unyanlca
palesinUna Ssc.3d.Cr. , Tbgmudlci
hidatefl 150
IA.Cr. ■ Sec. 4.
d.Cr.
Mabacatani
 lOOt.d.Cr.
WWd.Cr.

Ebraici PalmyiBona Ettopeanâ

Mlşnald Sec. M 10Oţ.d,Cr.- antica (Ge^i)
4 d.Cr. 200d.Cr.

Slriaci Sec, 3-13 d,<i.

Samariteane Uandaeana Sec. 3 d.Cr.

Sce.^d.Cr. înainte
Aramaka babiloniana Sk, Araba
4-6d.Cr. clajică
Sec, 4
d.Cr.
Ebraica Aramaica Kaleoe neo-sirâce Directe Hani) Tîgte
medievala palestiniană urate THgrina
Ebraica Sec. 5-8 d.Cr. m edeme Amnaric
moderna Guragc

Diagramă care arată familia de limbi semiticei inclusiv ebraica biblică şi aramaica.
760
IIMBA VECHIULUT TESTATVIENT
Scribii au evitat cu scropulozitate orice schimbări ale textului consonantic Cînd au presupus că a existat
o eroare de transcriere sau cînd un cuvînt nu mai era folosit curent, ei au plasat cuvfntul pe care l-au
considerat corect sau de preferat pe margine, iar vocalele acestui cuvînt au fost adăugate la cuvînrul din
text (deasupra lor era pus adesea un cerc mic). Consoanele din text slnt numite K*(ft Ocrisul"), cele de
pe margine smt numite Qfre' G^eea ce trebuie citit").
limba ebraică nu are articol nehotărât Articolul hotărît (ha-) precede substantivul. Folosirea lui diferă k
multe privinţe de cea a articolului hotărît tu englezi. De exemplu, pronumele ţi adjectivele demonstra-
tive sînt articulate cu articolul hotărît atunci cînd sfnt folosite în sens atributiv referindu-se la un
substantiv pe care-1 determină (de ex.. cartea, aceasta; omul, grasul). Este folosit de asemenea cu un
membru al unei clase sau cu ceva ce a fost menţionat anterior.
în limba ebraica substantivele se disting prin gen ţi număr. Genul este gramatical: atit lucrurilor
nfitn*u-fleţite, dt ţi celor însufleţite li se atribuie un gen. Femininul are de obicei o terminaţie specifică
(-â). O serie de substantive feminine, însă, nu au nici o terminaţie, dar genul lor este indicat de
concordanţa dintre adjective si verbe. Limba ebraică posedă de asemenea o terminaţie specifică pentru
dual, care se limitează în general la membrele trupului care sînt perechi; terminaţiile de caz au fost
abandonate de mult, dar mai rămîn cîteva urme.
Există două clase principale de verbe: cele înrudite cu forme substantivate si cele înrudite cu forme
adjectivate, în general, verbul „substantival" este dinamic, m timp ce verbul „adjectival" (numit adesea
„stativ") este static. Verbul indică în principal telul acţiunii ţi face distincţie între două aspecte
principale: acţiuni încheiate (perfective) şi neînchelate (imperfective). în ce priveşte verbele perfective,
elementul pronomial apare ca sufix; pentru cele imperfective apare ca prefix. La cele perfective, se face
distincţie de gen la persoana a 3-a singular ţi la a 2-a singular şi plural, iar la cele imperfective şi la
persoana a 3-a plural. Limba ebraica are o sene de forme verbale pentru anumite categorii de acţiuni,
cum sînt cele iterative, cauzau've, tolerative, etc
s{hctaffirele 3ht forMte in rd bdE felui: printr-o diversitate de tipare de vocale ţi cu sau rară adăugarea
anumitor consoane. Cînd sînt folosite consoane ele sînt de obicei precedate de un prefix, cele mai
obişnuite fiind m ţi t Este folosit adesea ţi singularul colectiv, avînd ca rezultat faptul că terminaţia
feminină este folosită uneori ca un fel de terminaţia singulară, de ex. star, „păr", sa^ră (fem.), „un
singur fit de pir". Formele zero, adică formele în care lipseşte un element morfologic comun unei clase,
sînt destul de frecvente; son (fem.), „turme", cf. so'n 'ogdCt,
|„oaie pierduta", unde âţ indică elementul care lipseşte, Substantivul care precede un genitiv are
vocalele sale reduse la minim ţi omite articolul hotărît. Crupul este tratat de fapt ca un compus
inseparabil. Pronumele posesive apar ca sufixe la substantiv.
Adjdirle por 6rolodr€ 6e pEdic,tiv, chd nu ilu articolul hotărît şl preced de obicei substantivul, sau
atribuţie, cînd urmează după substantiv ţi Iau ar-ticotul hotărît, daca substantivul este articulat. Adjec-
tivul poate lua de asemenea articol hotărît şi poate fi folosit independent, avînd valoare de substantiv.
Comparaţia este redată prin folosirea prepoziţiei mi'n,
„din", care echivalează cu „mai mult... decît". Gradul cel mai înalt al unei cantităţi este lăsat uneori
neexprimat, de ex. „binele!", adică „cel mai bine"; alteori superlativul este exprimat printr-o expresie
care constă dintr-o formă singulară urmată de un plural, de ex., „cîntarea dntărîlor", adică, „cîntarea cea
mai frumoasa".
Folosirea numeralelor prezintă dteva particulari-taţi. Numeralele unu ţi doi se acordă după genul
substantivului, dar de la trei la zece nu se acordă. Lucrul acesta poate indica o introducere tirzie a genu-
lui gramatical.
Sînt folosita pe scară largă propoziţiile nominale sau „fără verb", în care predicatul constă dintr-un
substantiv, un pronume sau un adjectiv. De obicei în traducere noi introducem o forma a verbului „a fi",
cum este de ex. „slujitorul lui Avraam (sînt) eu", tn propoziţiile cu un verb finit ordinea cuvintelor ur-
mează de obicei tiparul ■ verb, subiect, complement. Adeseori este folosită particula 'a cu acuzativul.
Dacă obiectul constă dintr-un pronume, poate fi adăugat la particula acuzativă sau poate fi adăugat ca o
formă enclitica a verbului. Complementul indirect care constă dintr-o prepoziţie şi un sufix pronominal
apare de obicei înaintea subiectului. Daca există un complement circumstanţial acesta urmează după
complementul direct. Pentru formele impersonale în ebraică se foloseşte persoana a 2-a sau a 3-a
singular masculiE qa a 3.a Dl!r.l-
Trăsătura cea mai caracteristică a stilului ebraic este caracterul sindetie sau coordinativ, adică, preva-
lenta conjuncţiei simple „ţi", dt şi folosirea puţin frecventa a conjuncţiilor subordonante, în comparaţie
cu engleza, pare mai puţin abstractă. Limba ebraică, de exemplu, foloseşte foarte mult termeni pentru
atitudinile fizice, pentru a descrie stări psihologice, sau foloseşte organe ale trupului şi ie asociază cu
atitudini mintale. Este foarte dulcii pentru cineva care este obişnuit cu procedura indo-europeană să-ţi
disocieze modul de gtndire de sensurile originale; lucrul acesta este deosebit de evident într-o lucrare tn
care abundă, cq 6te d€ ptld! Cîntarea Cîntârilor.
Ih,ginjle din linba ebBica stu lue din luqu,iL şi activităţile de fiecare zL De aceea această limbă are o
calitate universală şi se pretează uşor la traducere. Limba ebraică foloseşte toate figurile de stil
obişnuite, cum sînt pildele (de ex. 2 Sam. 12), comparaţiile, metaforele, de ex., „steaua" sau Jeul",
însemnînd „erou", sau „stîncă", însemnînd Ioc de refugiu, „lumină", însemnînd viaţă şi pentru revelaţia
divină, „întuneric", însemnînd durere sau ignoranţă.
Ebraica, în conformitate cu folosirea lingvistică generală, foloseşte foarte mult expresii antropomor-
fice; adică, transferă sau adaptează termeni pentru părţi ale trupului uman şi pentru activităţi umane Ia
lumea neînsufleţită şi la alte condiţii Ia cane nu pot fi atribuite în mod strict. Aceste expresii îţi au
originea tn metaforă ţi se încadrează în secţiunea „extinderea sensului", un mecanism care paresă fie
esenţial pentru toate limbile. Ele apar la fel de frecvent în alte limbi semitice ca şi în ebraică. Limba
acadiană, de exemplu, se referă la chila unei corăbii numind-o „spinarea'1 ei, de care sfiit prinse
„coastele". Evreii vorbesc despre „capul" unui munte, „faţa" pămîntului, „buza" (ţărmul) mării, »gura"
unei peşteri,,.mersul" apei (un verb care în altă parte este folosit adesea în sensul de „umblat"). Acestea
şi multe alte expresii au devenit
761
LIMBA VECHIULUI 'IESTAMBNT
metafore „fosilizate". Cînd asemenea expresii sîat aplicate la activităţile sau atributele lui Dumnezeu,
ar fi inadmisibil - pe temei lingvistic ■ să le interpretăm în sens literal, sau sâ ne bazăm crezut pe ceva
ce reprezintă un mod intrinsec de exprimare, dictat de însăţi natura comunicării lingvistice.
Nq rn n@bigNit€ nici expqine euptie, tn ere conţinutul semantic al unei expresii întregi este inves tit
într-un singur membru al grupului; de ex., omiterea termenului „glas" după „înălţat" (îs. 42:2). Deşi
una dintre cele mai vechi referiri la schimbări semantice apare în VT [1 Sam. 9:9), există puţine dovezi
despre schimbarea limbii ebraice în cursul secolelor. Totuşi, este probabil că multe părţi au fost
revizuite în raport cu o ebraică standard, poate aceea din Ierusalimul pre-exilîc. în unele cărţi pot fi
găsite vestigii ale unor dialecte: de ex., în Rut, părţi din 2 fmp. Forma mai tîrzie ale limbii pot fi
observate în Estera, Cronici ţi alte pasaje. Prin însăţi natura cazului, nu este uşor să der4t:n oviltele
lnpmurat€ di, linhile ifudite. Cîteva exemple: Ji£fcă(, „templu", din acad. ekallu, „palat", care ia rîndul
său a fost împrumutat din sumeriană, egal, „casă mare"- 'argămăn, „purpură", vine din limba hitită.
D*ope.irca a nle!@* relre h linbile atice înrudite a clarificat mai bine o serie de aspecte. Există
pericolul ca entuziasmul creat de o nouă descoperire sa dea naştere la propuneri neîntemeiate care con-
travin regulilor bine stabilite ale limbii care previn ambiquitte, AElul fttrwnt la linbs arsb; d!". nează
naducdii NEB (rezi J. Bar, c@Dorutit. philo-logy and the Text of the Old Testament, 1968). Divergenţa
mare între ebraică ţi alte limbi înrudite, datorată în mare parte acţiunii schimbărilor semantice, face să
fie deosebit de riscant sâ încercăm ca, pe temeiuri etimologice, să atribuim sensuri cuvintelor ebraice
care apar rar. rj
Stilul literar elevat al unei mari părţi a VT pare sS indice existenţa încă în vechime a modelelor literare
su 6 ud ,sdl @jo1, Ori€ntrl Aprcpiat stic ot€rn exemple de stil elevat care a continuat să fie folosit vrlm
d€ nuite '@Le. O '1@ paft a .elor sriF d6pe diverydFle din silul ebraic a'nr lisik de valoare întrucît
lipsesc criterii adecvate de evaluare.
Deşi în prezent este clar că influenţa limbii ebraice NpE linbii Seerii a NT n! 6te ait ae mrc cm au
suslitrui nEl denult uii cercr3tori sia Lst totuşi amprenta asupra vocabularului ţi asupra sintaxei. Există
o serie de cuvinte împrumutate şi multe traduceri împrumutate, de ex. hilasterion, pentru aco-peritoarea
chivotului care, în Ziua Ispăşirii, era stropit cu sînge, sau o expresie cum este ,3inecuvţntată eşti tu între
(lit. ,fci") femei", unde textul grec foloseşte pEpozidne ca !i rextul ebat.
Influenţa limbii ebraice asupra literaturii europene este incalculabilă, chiar dacă o mare parte a venit
indirect prin Vulgata. Cuvinte ebraice împrumutate în limba noastră sînt: sabat, sac, Satan, siclu,
jubileu, aleluia, aloe (răşină aromat!) şi mir. Folosirea „inimii" ca sediu al emoţiilor şi voinţei ţi
folosirea „sufletului" ca sediu al personalităţii probabil câ este o traducere împrumutată.
BIBLIOGRAFIE. A. 8. Davidson, An Introductory Hebrew Grammar25, 1962; G. Beer şi R, Meyer,
He-braifh. Grun' t, 1952; 2, t9s5i 3.4. l9?2: J, Weingreen, Practicai Grammar for Qassical Hebrew,
1959; T. 0. Lambdin, Introducdon to Biblica! Hebrew,
1971; H. Bauei ţi P. Leander, Historische Gram. der Hebrăischen Sprache, 1918-19; C, Bergstrăsser,
He-brăische Grammatii?9 (Gesenius-Kautzsch); W. Ge-senius, Hebrew Grammar (tr. A. E. Cowley),
1910; F-Bottcher, Lehrbuch der Hebrăischen Sprache, 1861; E. Konig,Lehrgebaude der Hebraischen
Sprache, 1881; P. Jorion, Aftnaire .k I'Habreu aibliqlq 1023! E. Knig, Lehrgebăude der Hebrâischen
Sprache, 1881,-1897; S. R. Driver, Hebrew linsei. 1892; E. Kânig, Stiliştii, 1900; idem,. Tfythmik,
1914; C. Brockel-mann, Hebrăische Syntax, 1956; F. I. Anderson, The Hebrew Verbless Ctause in the
Pentateuch, 1970; idem, The Sentence in Biblica! Hebrew, 1974; Gesenius-Buhl, HandwSrterbuch,
1921; L. Koehler, W. Baumgartner, Hebrăisches und aramaisches Lexicon zumAlten Testament, 1967
s.unn.; BDB.
II. Limba aramaică
Limba aramaică, gJâabă înrudită cu ebraica, dar nu derivattTiiin aceasta, psre limba ftilnsitfl tn Dan.
2:3-738J Ezra 4:8-6:18; 7:12-2671^ 10:11: dSuTcu-vinţe din Gen. 31:47 gj fp Thrftn^j (traduceri ara-
maice ale unor părţi din VT). în secolul al 9-lea S.d.Cr. Şi în secolele următoarejimhp nramair-s y<
<^rjfrea ei (preluatatleTâebraica şi feniciană alfabetică) a devenit rapid limbă Internaţionala a
comerţului şi diplo-maţiei,Jncă în secolul al 9-lea î.d.Cr., Israelul ţi Da-mâscuT aveau negustori în
capitalele respective (1 împ. 20:34), iar în anul 701 Î.d.Cr. ofiţerii lui Ezechia au cerut să li se
vorbească în aramaică - o limbă înţeleasă de domnitori şi de negustori, dar nu ţi de „oamenii de pe
stradă" (evrei) (2 fmp. 16:26). în Asiris prcpriu.zitd dir c@ 730 Ld,cr,, tub Tirt,t Pileser E, aramaică a
început să fie folosită în scrieri oficiale: au fost descoperite registre pe tăbliţe cunei forme, însemnări
aramaice făcute de înalţi demnitari asirieni, iar sculpturile asiriene arată însemnarea tributului făcută de
scribi care scriu {în aramaică) cu o pana pe pergament precum ţi în scrierea cuneiformă pe tăbliţe de
lut. (Pentru informaţii compiete, vezi R. A. B{)wfur'l, JNES Z 1943r D. 73,76, la .a e adaugă ostraca pe
care sînt enumeraţi exilaţii evrei din Ariria ce e Stsu la CalaL J, B, Segal, troq ro, r9s7, p, 139145, {i
Nbrighq AASOR l4q ttsa, D, 33-36.) Trebuie să notăm aici şi scrisoarea aramaică a lui Adon di! Ascstd
cAEe fd;dul Esipruluj .litr 604 (?) t.d.G. rW. D. McHar<ly in DOI'X p, 2st.255 st bibliografia). Cu
excepţia cazului în care ea reprezintă o notă către cititori ca să-i informeze că urmează un text în
aramaică, nota din Dan. 2:4 „în aramaică" atunci cînd caldeii se adresează lui Nebucadneţar ar fi în
perfectă concordanţă cu faptul că limba aramaicâ era folosită la curtea asiro-babiloniană. în afară de
exemplele de mai sus, epigrafe aramaice apar pe cărămizile folosite pentru construcţia clădirilor mari
din Babilonul lui N.b!€dreF ti deps ntrruie despre folosirea acelei limbi comune în perioada aceea {vezi
R. Koldeway, The Excavations at Babylon, 1914, p. 80-81, fig. 52-53). limba.aiamajcjj (Jteîchsarama-
isch") a devenit limba, r,fîfial^ riT lM

ImperiuTpersart polMot • Ezra este tm exerasJlTE3jlic ciasic. LucruTăcesta esteTlustrat de

papirusurTara-maice din Egipt {secolul al 5-lea Î.d.Cr.); cu privire la a6te. Ezi A! Cdley, Afuaic pdptri
oJ tte F{th CentwyBC, 1923; H.LGinsbergînANBţp. 222-223, 427430, 49L.492i e. A. kaelin8" T.
Bt@Hln Mu. semn Atanai. PaWi. 1953i c. L DriE d .ltii,
762
,
Aramaic Documents of the FifthCencuryBC, 1954, şio ediţie prescurtată si revizuită, 1957.
Scrierea este la fel ca şi cea ebraică şi limba aramaicâ are aproximativ aceleaşi caracteristici fono-
logice, inclusiv poziţia accentelor. Tiparul de vocale este în general mai atenuat şi uneori păstrează
forme mai primitive. Schimbările de consoane între cele dou! limbi nu * hc podivir u€t lesi. Ebr r = tu.
d (d); ebr, $ = aram. t, ebr. ţ = aram. t ete., dar schimbarea ebr, ţ, să cu aram. ' şl q este greu de explicat
fonetic.
Articolul hotârit este -ă ţi apare ca sufix la substantive. Relaţia genitivala poate fi exprimată ca ţi în
ebraica, unde substantivul care precede genitivul este scurtat dacă este posibil iar grupul este tratat ca o
unitate inseparabila. Relaţia este exprimata mai a-desea prin A', care a fost la origine un pronume
demonstrativ; astfel, hezwâ dt leylâ\ „vedenia nopţii" (sau „vedenie de noapte").
Lr I€l c6 !i ti ebrajcd, suhsbntd arc sireular. dual şi plural. Există două genuri: masculin şi feminin.
Terminaţia feminină este -ă, dar multe substantive feminine nu au nici o indicaţie cu privire la genul
lor. Pronumele posesive apar ca sufixe la substantive.
Vferbul are două timpuri care indică aspecte: per-fectiv (acţiune încheiată] avînd ca sufa elemente
pronominale, ţi imperfectiv (acţiune neîncheiatâ) a-vînd elementele pronominale ca prefix. Participiul
activ este folosit mult pentru a exprima prezentul sau viitorul. Există aproximativ opt „forme verbale"
sau onjugdri: fo|m pritur4 cu nodificlrt DetrEu rlj,ateza activă, pasivă si reflexivă; forma intensivă; şi
cauzativă, indicată prin prefixul h sau (i). Verbul „a fi", h"wă, este folosit foarte mult ca un verb
auxiliar. Propoziţiile lipsite de verb sînt obişnuite, în propoziţiile cu verb, predicatul sau subiectul pot fi
pe primul loc, dar cel mai adesea subiectul este primul, Ordinea dvinteld *re Ml putin rtgid! dslt -h
eb6ice,
Aramaicâ VT este un subiect controversat. S. R. Driver {LOT, p. 502 ş.urm.) a afirmat că aramatca din
Daniel a fost dialectul aramaic apusean, deci un dialect tîrziu. Pe vremea cînd a scris Driver, singurul
mtrhl dispodbit eE darat prd drziu e ; fie relevant. Mai tîrziu R. D. Wilson, folosind materiale mai vechi
care au fost scoase la lumină, a putut arăta că distincţia dintre aramaicâ din E şi V nu a existat tn
vremurile pre- creştine. Lucrul acesta a fost confirmat în dddiu de H. H, Schaed€i &traeds a ad de
asemenea atenţia asupra faptului că natura statică a limbii „aramaice oficiate", cum a ajuns să fie
numiră, face imposibilă datarea documentelor scrise în aceasta limbă, inclusiv Daniel şi Ezra. £1 a
arătat că şi criteriile folosite pentru a dovedi că Daniel şi Ezra au fost scrise la o dată tîrzie suit doar
rezultatul unui proces de modernizau? ortografică din secolul al 5-lea î.d.Cr. (vezi F. Rosenthal,
Aramaistische Forschung, p. 67 ş.urm.). Din ceea ce ştim din documentele contemporane despre
amploarea contactelor comerciale ţi diplomatice, nu sinrem surprinşi să găsim cuvinte împrumutate în
cele mai neaşteptate locuri.
Progresul cunoştinţelor bazate pe descoperiri vechi şi noi arată că argumentele pentru datarea ara-
maicii VT după perioada persană sînt adeseori lipsite de temei. Sînt suficiente în această privinţă
dovezile recente existente cu privire la o problemă. în aramaicâ veche a existat un sunet (d) (dh) care în
vremurile persane a devenit din punctul de vederea] pronunţării
LTMBA NOULUI TESTAMENT
identic cu „d" obişnuit, în V (Siria) această consoană era scrisă „z" (chiar şi în nume ne-aramaice, Miliz
în le deMilid(h), "rlelireid' h srela z5kir) !i ac@ra a persistat ca o scriere „istorică" în papirusurile ara -
maice din Imperiul persan, Darîn E „dh" era prezentat deja de asirieni ca „d" începînd din secolul al 9-
lea €aLd.Cr. (Ad.d.idji in Ie d. (H)adad+zr). Mdsrab pronunţare a lui „d" Sn vremea perşilor este
trădată de diferite indicii: un text aramaic remarcabil în scrierea demorică egipteană, tn secolul al 5-lea
Î.d.Cr,, scrie .r7"d 0o. A- lom JNES 3,1944, 9. 224.225 6i a, 17), tn timp ce în unele papirusuri
aramaice normale există cazuri de arhaism fals în scrierea lui „z" tn loc de „d" (nu „dh") în original, c/.
E. Y. Kutscher, JAOS 74, 1954, p. 23s (tt\ MbbI
AraMi.a VT foloseşte in sis u "d" cu adev,€t fonetic, nu un „z" istoric, ca un V; aceasta nu indică o dată
tîrzie ci arată unul din două lucruri. Fie ca Daniel, Eîia, etc. au fScut doar să pună aramaicâ vorbită în
secolele 6 şi 5 Î.d.Cr. în Babîlon într-o scriere fonetică directă, fie că au folosit ortografia istorică
eliminată în mare măsură de o revizuire a ortografiei de mai tîrziu.
BIBLIOGRAFIE. Reallexikon âer A&yrialogie Cs.v. „Aramu"); E. Y. Kutscher, tn T. A. Seboek (ed.),
Cur-rent Irends tn Linguistics 6, 1970, p, 347-412; R. D. Wtison, Aramaic of Daniel 1912; idem,
Studiesin the Book d Danid, 19t7i H, H. Etawtet, fh. Arhail of the Old Testament, 1929; F. Rosenthal,
Aramaitische Forschung, 1939; H. H. Schaeder, Iraniscge Beitrăge, 1, 1930; K. A. Kitchen, în J. D.
Wiseman (ed.), Notes on son. hobl.tu in rhe Aaok oJ Danid, L96s. D. 31-79; Gramatici; de H. Bauerşi
P, Leander, 1927; H, Strack, 1921; W. B. Stevenson, 1924; F. Rosenthal, 1961- Lexicoane - cele
menţionate tn secţiunea Limba ebraică conţin suplimente despre limba aramaică.
WJ,M. KA,K
LIMBA NOULUI lESTAMENT.
I. c.ret.stl.I Ad.ele
a. Cqrcrql linbii "g@.,tti de nna.' limba în care s-au păstrat documentele NT este ..grea ca dgririd"
(fcbinej, care a fo5I (tinşţua franca) limba amgmEatavoroita tn Orientul Apropiat şi în ţările
mediteraneene în vremurile romane. A iost folosită în a"cSt tentonu vast în urma cuceririlor şi a
scopului cdhrrdl speihc al luj AteDndru .et MaE, .le carui colonii au constituit/ocare pentru extinderea
folosirii limbii. Eaa exercitat o influenţă asupra vocabularului limbilor copta, ebraică, aramaică, ebraică
rabinică ţi siriacă, şi a fost vorbită înspre Vpînă la valea Ronului, @Ioniati di! prcviru Asia. E€
reDEzinta, ar. cq arată morfologia şi elementele ei fundamentale, un amestec al dialectelor atic, ionic si
grec apusean, care în cursul istoriei politice a grecilor şi după cuceririle lin Alexandru au fuzionat
pentru a forma o limbă unitară cu puţine urme de diferenţieri dialectale, din cîte arată documentele
noastre. Este limba din care au descins greaca bizantină şi cea modernă, care au fost folosite recent
pentru a clarifica dezvoltarea limbii ţi fo@l€ ei notmdw.
O serie de scriitori din perioada romană s-au străduit să atingă idealul arie ţi de aceea tn lucrările lor
dialectul vorbit este ascuns în mare măsură (Dionisius
763
LIMBA NOULUT TESTAMENT
din Halicarnassus, Dio Chrysostom, Lucian); chiar ţi cei care au scris în koine au fose influenţaţi uneori
în rood inevitabil de cadrul literar (Polybius, Diodorus si.ulu6 Phteh Jo6epls),
limba NT, însă, aparţine unui stfl care nu este modelat de educaţia literară formala, d face parte dintr-o
tradiţie de prezentare a materialelor tehnice şi a filozofiei practice. Antecedentele acesteia sînt In
scrierile ştiinţifice aJe lui Aristotel şi Theophrastus, cît ţi In scrierile medicale ale şcolii lui Hîpocrate.
Paralele contemporane la greaca NT pot fi găsite In scrierile filozofice populare cum sînt discursurile
lui Epictet sau în documente comerciale şi legale caie ne sînt cunoscute din papirusurile descoperite fi
din scrierile diferiţilor scriitori din perioada pipnistfră în probleme medicale ţi tehnice. Acest stfl a
oferit un mediu convenabil pentru prezentarea problemelor de interes general pe care dorea să le
comunice Biserica primară, într-o limbă pe care probabil că o învăţau străinii atunci cînd intrau în
societatea greco- romană. Avea o tradiţie intelectuală, dar nu era proprietatea unei clase de învăţaţi
sofisticaţi; nu era limbajul uzual de toate zilele, dar avea legături cu acesta, pe cînd limba literară culta
nu avea asemenea legături. Limba NT, de la solecismele din Apocalipsa la stilul foarte îngrijit al lui
Luca sau al Epistolei către Evrei, se Încadrează tn această tradiţie comună. Nu este un dialect separat
dar aspectele sale caracteristice derivă din subiectul tErlt, din cadrul awt h l){ ( itn mpEra tinbii mterE.
a Mjodtltii siirotiloi
Greaca koine este caracterizată prin pierderea sau atenuarea multor subtilităţi din perioada clasică ţi
printr-o reducere generală a forţei particulelor, conjuncţiilor şî Aktionsart a eonjungărilor verbale. Am-
ploarea acestei tendinţe de simplificare variază cum este ţi firesc chiar şi în Ni; şi într-o măsură mult
mai mare în cadrul întregului domeniu al monumentelor lingvistice ale dialectului. Numărul dual al
substantivelor a dispărut complet. Modul optativ este puţin folosit şi aproape niciodată mi este folosit
In conformitate cu canoanele limbii clasice vorbite în Atica. Distincţia dintre perfect ţi aorist nu este
respectată uneori, o trăsătură reflectată frecvent în variantele textuale. Anumite particule, de ex. te. hăt
şt chiar ge, sînt folosite ca simple suplimente inutil pe lingă altele. Distincţiile dintre diferite prepoziţii,
de ex. eis ţi ein, hypo şl apa sînt vagi; de asemenea, folosirea aceleiaşi prepoziţii (de ex., epi) cu diferite
cazuri ale substantivului.
in @bular, Ebele @op@ i.q led Ebelor simple, cele tematice iau locul celor netematice, şi apar retro-
fonnaţiuni; în cazul substantivelor există o tendinţă pronunţată de a folosi diminutive fără a subînţelege
în mod necesar micimea. De asemenea, folosirea unor conjuncţii cura sînt hina şi me a fost extinsă
foarte mult; tiparul propoziţiilor condiţionale (fie cu ei, fie cu o relativă) şi-a pierdut nuanţele bine
definite. Aceasta nu înseamnă că limba In această formă a fost slăbită si lipsită de toată puterea de
expresie şi de subtilitate - ea a rămas un Instrument de exprimare precis şi fin • dar dacă cercetătorul nu
este conştient de procesele de atenuare existente este în pericol să exagereze subtilităţile limbii cînd
face exegeza textului.
in perioada scrierilor NX sub dominaţia romană, koine a fost expusă influenţei limbii latine şi aceasta
şi-a lăsat amprenta asupra limbii, lotuşi, această am-
prentă este lăsată în principal asupra vocabularului, şi poate fi văzură în două forme: cuvinte
translîterate (de ex, kenţyriăn) şi expresii transpuse literal (de ex. W hikanon poiein = satisfacere). S-a
încercat să se argumenteze că limba originală a Evangheliei după Marcu a fost limba latină, aţa cum
afirmă unele colo-foanesiriace.şia fost elaborat un argument plauzibil; dar această idee nu a fost
acceptată, întrucît pentru o mare parte a dovezilor se pot găsi paralele fie în papirusuri, fie în greaca
modernă. De fapt, o axiomă necontestata a cercetării contemporane din acest domeniu este că lucrurile
care sîht familiare în greaca modernă sînt rezultatul dezvoltării unei locuţiuni elenistice, iar apariţia lor
în NT nu poate fi rezultatul unei influenţe străine asupra limbii greceşti a NT. tn ceea ce priveşte limba
folosită In Evanghelia după Marcu, ar trebui observat de asemenea că latinisme de ambele feluri sînt
găsite ţi în Matei ţi Ioan, şi chiar tn Luca, iar textul Latin African, despre care se pretinde că este textul
original, conţine toate cele patru Evanghelii, nu numai Marcu.
b. Ebrain ln Nottl T6tmat Nu pot fi observate dialecte locale în cadrul limbii koine ţt în scrierile care s-
au păstrat par să existe prea puţine diferenţe în afară de diferenţele de pronunţare. Au fost izolate dteva
„frigianisme" şi „egiptenisme". Dar în scrierile NT înrUnim în special problema semitismelor, adică,
locuţiuni anormale care indică o influenţă ebraică sau aramaîcă. Observăm că aici avem de-a face cu o
problemă extrem de subtilă, în soluţionarea căreia se pot discerne mai multe tipuri de influenţe diferite.
O mare parte dintre expresiile care li s-au părut ciudate cercetătorilor de mai demult şi care au fost
considerate ebraisme, in urma descoperirilor din papirusuri s-au dovedit a ft expresii comune în greaca
din perioada respectivă. Rămîn totuşi dteva aspecte care continuă să fie controversate.
Ebraismele îţi au originea în principal in Sep-tuaginta. Septuagînta (LXX) a fost în esenţă textul Bibliei
care este cunoscut şi folosit In perioada formării NT. Influenţa LXX asupra scriitorilor NT a fost
diferită. Urmărirea acestei influenţe este oarecum dificilă, cu excepţia cazului citatelor directe sau a ex-
presiilor împrumutate, deoarece datorită diferitelor nivele din utx, unele părţi sînt scrise într-o koine
idiomatică, altele într-o koine de bună calitate literară, ui timp ce Pentateuhul şi alte porţiuni, în prin-
cipal din motive reverenţiale, aderă îndeaproape la textul ebraic, chiar şi atunci cînd aceasta înseamnă o
anumită constrîngere a regulilor gramaticale ale limbii greceşti Expresiile ebraice sînt redate cuvînt cu
cuvînt în greacă, de ex. pasa sarx, „orice came"; ak-robystia, „netăiere împrejur", enopion coti kyriou,
„înaintea t)omnului"i pronumele suit folosite des, potrivit cu modul de exprimare ebraic; diferite
caractenstid verbale ale limbii ebraice, in special infinitivul absolut, sînt redate cît mai literal posibil în
greacă; de ex.. în cazul acesta prin participiu! pleonastic sau prin substantivul înrudit la cazul dativ;
diferite forme prepoziţionale perifrastice sînt folosite pentru a imita limba ebraică, de ex. en messo, dia
dheiros. în unele cazuri, cum este ultimul exemplu, este vorba doar de exagerarea folosirii unui element
care putea fi observat deja în greaca popularii din vremea aceea.
limba greacă a NT însă, nu este tradusă din e-braică; acolo unde pot fi observate ebraisme (citate.
764

etcO, avem de-a face cu lucrări din NT de un nivel stilistic înalt ţi caracterizate prin eleganţă literară.
Acestea sînt scrierile lui Luea, care foloseşte expresii din Septuaginta probabil în mod deliberat, şi
Epistola către Evrei, al cărei autor este foarte familiar cu LXX şimacelaşl timp este în stare să
folosească un stil grec foarte complex şi subtil. în Apocalipsa, greaca autorului, In esenţă koiiie, a fost
modelată de limba sa maternă semitică. De exemplu, tiparul verbal din e-braică ţi aramaică a fost
impus pretutindeni In folosirea verbului grec ţi influenţa ebraică poate fi văzută şi in numerale. Stilul
care rezultă este puternic semitic, dar este distinct de stilurile din Septuaginta.
c. Asa-numita „abordare oramakă'' AceastS abordare esteo metodă şi mai dificil de urmat deeft trasarea
ebraismelor. Lucrul acesta se datorează mai multor factori. în primul rînd, au existat multe controverse
cu privire la dialectul limbii aramaice tn care se presupune că au fost rostite ţi păstrate afir maţiile lui
Isus. La o prună vedere s-ar părea ca Tar-gumul palestinian, porţiunile aramaice din Talmudul
Yerushalmi şi scrierile aramaice Samaritene sint probabil cel mai bun ghid, avînd ca mijloace auxiliare
folositoare aramaica biblică şi siriaca palestiniană creştină. în a! doilea rtnd, în timp ce pentru ebraisme
avem o traducere cunoscută din ebraică pentru a ne călăuzi, tn cazul limbii aramaice nu există scrieri
Da* duse afară de versiunile cărţilor biblice despre care se ştie ea au fost traduse din aramaica ţi
diferite pseudo-epigrafe despre care se presupune că au fost traduse; numai în primul dintre aceste
cazuri avem originalele cu care să comparăm interpretarea noastră. Războiul evreilor de Josephus,
compus original în aramaica, a fost tradusă foarte bine în greaca într-o versiune care arată prea puţine
urme ale limbii originale. în al treilea rînd, o serie de semne despre care se presupune că sînt de origine
aramaică (de ex. asyndeton, para-taxis, o folosire pe scară largă a termenului hina despre care se spune
că se bazează pe aramaicul of) sînt găsite de asemenea în koine, în care se întitneşte adesea o simplitate
a construcţiei ţî uneori sînt pierdub MnFle fie ate *Nului
Avînd în vedere aceste dificultăţi, trebuie să studiem cu grijă. Cele mal ambiţioase ipoteze care con-
sideră că toate Evangheliile ţi părţi din Faptele Apostolilor sînt traduceri din aramaică tiu au fost
acceptate de toţi. Este necesar să fie adoptate poziţii mai sobre, trebuie să evaluăm această probabilitate
în mare măsură pe baza preponderenţei sau, a predilecţiei „ne-greceşti" pentru anumite locuţiuni, sau
prin intermediul unor ambiguităţi clare ce pot fi atribuite direct unor erori de traducere- Prin urmare,
descoperim în general, că afirmaţiile şi materialul din discursuri se dovedeşte a fi cel care conţine
semnele cele mai clare de traducere din aramaică: anume, afirmaţiile, enunţările grupate, pildele - în
Evangheliile sinoptice; în special materialul din discursurile lui Ioan; cuvîntârile din Faptele. în aceste
secţiuni o serie de ambiguităţi au fost rezolvate prin apelul la sintaxa şi stilul ara-maic: aceasta este
concluzia cea mai bine întemeiată cu privire la această metodă. Majoritatea încercărilor de a găsi
traduceri greşite flagrante în greacă nu au întrunit acordul general; fiecare cercetător tinde să propună
propriile sale sugestii, în detrimentul altora ţi pentru criticarea lor. în cazul Evangheliei după Ioan nu
toţi sînt gata să accepte surse aramaice nici măcar
LTMAA NOULUI TESIAIIENT
pentru discursuri; dimpotrivă, s-a postulat că este lucrarea unui autor bilingv, în care aramaica mai
naturală a lăsat o amprentă de neşters asupra limbii greceşti mai educate. Este cert că aşa stau lucrurile
în cazul lui Pavel, a cărui limbă koine viguroasă este marcată pretutindeni de cunoaşterea profundă a
ucx ţi uneori, probabil, de limba sa maternă, aramaica.
II. Caracteristici stilistice Individuale
După ce am rezumat caracteristicile generale ale limbii greceşti a NT, putem face o scurtă caracterizate
a 6e!rui .utd indivldual, EE4helid dutg Marc* srE scrisă în greaca omului de rtnd; cunoştinţele noastre
creseînde despre papirusuri au contribuit mult la clarificarea modulul în care foloseşte el limba,
deşîrăintn unele aramaisme, în special folosirea impersonală a persoanei a treia plural a verbelor active
pentru a exprima o acţiune generală sau o idee. Matei şi Luca folosesc amîndoi textul lui Marcu, dar
fiecare corectează solecismele ţi cizelează stilul lui. potrivit cu principiile pe care le găsim ilustrate în
forma lor extremă în Phrynichus. Stilul lui Matei este mai putin distinctiv decît cel al lui Luca ■ el scrie
într-o limbă greacă gramaticală, sobră dar cultă, avînd totuşi unele elemente marcante din Septuaginta;
Luca este capabil să atingă culmi stilistice înalte în tradiţia atică, dar ti lipseşte puterea să le susţină; el
revine în porţiuni mari la stilul surselor sale sau La o kome foarte modestă. La amîndoi evangheliş tii,
desigur, fondul aramaic al materialului iese la iveală mereu, în special în redarea vorbirii directe.
Primele două capitole din Luca au creat unele controverse; ele sînt de obicei descrisa ca o pastişa a
LXX, dar este mai plauzibil argumentul că suit traduse direct dintr-o sursă ebraică. Greaca lui Ioan
poate fi comparată îndeaproape cu cea a lui Epictet, dar după părerea celor mai mulţi cercetători pare să
fie o koine scrisă de cineva a cărui tipar de. gîndîre ţi limbă maternă au fost aramaice; se poate ca unele
pasaje să fie traduse din limba aceea. Anumite calităţi ale stilului său, în special declaraţiile de tip
teofanic „EU SÎKT", pot fi comparate îndeaproape cu scrierile Mandeane care îşi au originea în V
Siriei; şi lucrul acesta întăreşte descrierea Evangheliei ca avînd un caracter semitic pronunţat. Faptele
este lucrarea lui Luca, al cărui stil fluctuează ca şi în Evanghelie şi in ciuda realizărilor sale spasmodice
răimne la discreţia surselor sale.
Pave! scrie într-o limbă greacă viguroasă, cu o schimbare de stil care poate fi observata cînd comparăm
Epistolele sale timpurii cu cele de pe urmă. Schimbarea în Efeseni ţi în Epistolele pastorale este atît de
izbitoare îneît a dus la ipoteza unei compuneri pseudonime; lucrul acesta se pretează la alte explicaţii
după părerea cercetătorilor conservatori f/PSEUDONTME). Epistola către Evrei este scrisă într-o limbă
greacă foarte cizelară de un autor care este familiar cu scrierile filozofilor ţi cu tipul de grâdire ţi
exegeză exemplificat de Filon, ţi cu toate acestea LXX a afectat limba şi stilul Epistolei, pe cînd Filon
nu a fost afectat. Iacov şi 1 Petru arată familiaritate cu stilul clasic, iar în Epistola lui Iacov poate fi
înrUnită o greacă foarte „iudaică". Epistolele Iui Ioan folosesc un limbaj similar cu Evanghelia, dar sînt
mai uniforme ţi chiar mal monotone, ca stil, deşi diferenţa de gen literar şi de subiect s-ar putea să fie
factorul determinant. Iuda şi 2 Petru indică o greacă foarte întortocheată şi complexă; a doua lucrare a
fost acuzată de.
765
TJMBA NOULUI TESTAMENT
fapt de aticizare ţi a fost descrisă ca una dintre scrierile NT care are de cîştigat In urma traducerii. Apo-
calipsa, aşa cum am indicat este o scriere sui generis !n limbajul ţi stilul său; vigoarea, forţa şi succesul
ei nu pot fi contestate, chiar dacă reprezintăun taur de forte,
III. Concluzii
Prin urmare greaca NT, deşi indică tn unele locuri tipare semitice pronunţate, râmîne în esenţa prin gra-
matică, sintaxă şi chiar stil limba greaca. Din punct de vedere semantic, însă, s-a ajuns la recunoaşterea
faphnui cr a f..t nodelat! puEmic de fotdti@ k precum şi de originea, etimologia ţi folosirea în greacă,
înţelegerea acestui fapt a dus la TDNT fondat de Kittel şi a avut o contribuţie majoră la cercetările
prezente din teologia biblică; pentru cititorul de limbă engleză sînt accesibile de asemenea lucrările lui
C. H. Dodd din acest domeniu, în special The Bible and tke Greeks şi The Interpretation of the Fawth
Gospel. La baia termenilor „neprihănire" şi .justificare", „credinţă" ţi „a crede", „cunoaştere" şi„har"
stau concepte ebraice care transformă într-o mare măsură semnificaţia greacă şi lucrul acesta trebuie
înţeles, pentru a nu interpreta greşit Evanghelia. Necunoaşterea acestui rapt a .Jebr chiar {j pe ei mi bq
cres4i patristici ţi medievali, iar teologii de mai rîmu au avut de asemenea de suferit din cauza ei.
înţelegerea acestui fapt este una dintre cele mai mari realizări ale cercetării biblice modeme: observaţi
însă critica adusăde J. Barr.
în rezumat, putem afirma că greaca NT ne este cunoscută astăzi ca limba „înţeleasă de popor" şi putem
afirma că ea a fost folosită cu diferite grade de măiestrie stilistica, dar cu impetuozitate şi vigoare,
pentru a exprima în aceste documente un mesaj care, pentru propovăduitorii săi, a fost o continuare a
mesajului scripturilor VT ■ mesajul unui Dumnezeu viu, peup.r de rcln!1, onutui cu sire, nsrjjind{s€ d.
mij bacele de împăcare. Această Evanghelie a modelat limbajul şi sensul lui aşa îneît chiar şi
disciplinele lingvistice pentru analiza lui au devenit în ultimă instanţă părţi din teologie.
BIBUOGR.AnE. &. W runl, A Grcet i@Mr ol the New Testament (rev. de F. Blass ţi A. Debrunner,
Grammatikderneutestaineri tikhen Griechisch), 1961; J. H. Moulton, Grammar of the New Ttetament
Greek, 1!, r9m; 2 (€d, w. P. Howd), 1929j 3, 1963j 4, 1976; F.M. Abel, Grammaire da Grec Bibiiaue,
1927; M, Black, An Aramaic Approach to the Four Gospels ondActt2,1953;L,Rydbeck,Fachprosa,
vermeintliche Vblkssprache u. Neues Testament, 1967; G. Mussies, Th. Morynobg' ol l<oine credt
1971; C.B D,Mode. M Idion Book of New Testament Greek2,1959; TONT; Wfelter Bauer, Griechisch-
Deutsches WOrterbueh xu den Schriften des Neuen Testament und der librigen urchristlichen
Literatul5, 1957-8; W. F. Amdt şi F. W, Gingrich, A Greek-English Lexkon of the New Testar4., 19s7
(trads d lnbqldi din daaE4); c. H. Dodd. TheBible and the Greeks, 1934 ţi The foterpreta-tion
oftheFourth Goapel, 19S3; J.Barr, The Semantks of Biblica! Language. 1961; idem, Biblicul Wordsfar
Time, 1962.
JN,B.
LIMBĂ. Ebr. ISXân, gr. glossa, atft limba omului cit şi, prin extensie, limba vorbită. Cuvîntul ebr. este
folosit şi pentru limba animalelor ţi a reptilelor (Iov 20:16), existînd concepţia comună greşită că otrava
fltpelui s afl! pe lihba lui. Cuunnrt sre tolGit ri pentru obiecte sau fenomene de forma limbei, de ex. o
placă de aur (Ios. 7:21) sau un golf al mării (Ios. 15:2).
Se pare că în vremurile biblice oamenii credeau că muţenia se datorează unei paralizii sau legări a
limbii sau faptului că este lipită de cerul gurii (Ps. 137:6; Maieu 7:35; Luca 1:64) (vezi *TWP pentru o
discuţie despre credinţa evreilor că organele funcţionau seini-independent).
limba este folosită în paralel sau ca echivalent pentru *buză şi *gură, ca instrumente ale vorbirii sau
pentru concepte înrudite; se spune că limba poate fi bună sau rea (Ps. 120:2; Prov. 6:17; 10:20), poate fi
învăţată (îs, 50:4), poate cînta (Ps. 51:14) şi vorbi (Ps. 71:24). Dup! cs e pcte sp@ d6pE su{ c! .r
conţine ceva, tot aşa se poate spune că răutatea este aus! sub limb! oov 20:12).
Metafora unei limbi ascuţite a fost folosită în vremea VT. Despre limbă se spunea că poate fi ascuţită
ca o sbie (Ps 64:3; c, 140:3; EE 4:12; Ape. t:i6) şi este folosită comparaţia cu arcul şi săgeata (Ier. 9:3,
8). Influenţa extraordinara a cuvintelor pentru bine sau rău este exprimată prin faptul că limbii îi este
abibuit! puErc (PB. 1a:21: I4. 3:56),
Foametea şi setea se spune că lipesc limba de cerul gurit (Plin. 4:4), iar boala face să putrezească limba
(zoi. \4:12).
in Ps. 55:9linba 6E fol6it! fsudv penEu !* referi la încurcarea limbilor ca la Babei (Gen. 11:1 ş.urm,,
este cuvîntul pentru limba vorbită este „buză", sapă; cf. Is. 19:18). înstrăinarea oamenilor datorită
prăpastiei create de diferenţa de limbă - treetnd peste întreaga gamă de sentimnente instinctive, interese
comune şi cooperare ■ este atribuită în pasajul din Gen- mîndriei păcătoase a omului, care a atras
asupra sa aceasta pedeapsă de la Dumnezeu.
Cuvîntul „limbă" este folosit pentru a descrie diferite popoare sau triburi care, în general, au o limbă
di*irctivl (L. 66:ra; Ape. s:9).
EUMBI, DARU!) &o.B
LIMBI, DARUL. \brbi@ h limbi eu rbd?rli:r (un cuvînt derivat în sec. al 19-lea de la gr. gtossa, limbă
şi falia, vorbire) este un dar spiritual menţionat MaEu 16:I7j iapr, 10:4446: 19:6 .i dsb tr paDr 2:1-13; 1
Cor. 12-14- Acelaşi fenomen poate sta Ia baia unor pasaje cum sînt 1 Tes. 5:19; Rom. 12:11,
Cind u6idi adwrj au fo6r MDluri de Duhul Sfînt în ziua Cincizecimii ei au început să „vorbească în alte
limbi (ialein heterais glossais) după cum le da Duhul să vorbească" (Fapt. 2:4), aşa incit mulţi evrei din
DiaspoF .u fct uinid rd au& budeL luj D@. nezeu în limbile lor materne (glossa, v. 11; dittlektos, v. 6,
8). Deşi în general este acceptată ideea că Luca a intenţionat ca expresia „să vorbească în alte limbi" să
însemne că ucenicii au vorbit m limbi străine, explicaţia aceasta nu a fost universal acceptată, fncă din
vremea primilor Părinţi ai bisericii unii au văzut tn v. 8 o dovadă că minunea a fost efectuată asupra

alrului edriioriloi cris.re De Nazjrn (Oro( 41. 10, In Paitecosten) a respins această concepţie pe temeiul
faptului că transferă minunea de la ucenici la imilţiinea neconvertită. De asemenea, această concepţie
trece cu vederea faptul că vorbirea In limbi a început înainte ca mulţimea să audă (v. 4; cf. v. 6) şi unii
din apropiere au crezut că aud bîlbîiala unor oameni beţi (v. 13).
După părerea celor mai mulţi cercetători glosolalia dinFapt, 2l:l-13 af6t sihild! d ac@ d;rrid în r cor.
12-14 qi a €stat dinEo wbie €rtarir ne in (eligibilă. Ei propun diferite teorii ca să explice de ce Luca a
scris în schimb despre limbi străine. Unii cred câ se poate să fi interpretat greşit informaţiile sale şi s? fi
introdus cuvîntul „alte" [Fapt. 2:4) dîn propria sa iniţiativă; alţii au sugerat că se poate ca el să fi
interpolat referiri ta limbi străine ca o explicaţie mai favorabilă cînd glosolalia a căzut în dizgraţie. Alţii
consideră că naraţiunea lui este o creaţie dogmatică în care combina relatări despre glosolalia extatică
cu Ie8€nde d6pe <b@ lesii Ia sir.i t! 70 d€ linbi (Midraş, Tanhuma 26c), concepţia că Cincizecimea
este o reversare a blestemului de la Babei CGen. 11:1-9) şi propriu] său universalism. Totuşi, este puţin
probabil ca Luca, un istoric meticulos (Luca 1:1-4) şl un însoţitor apropiat al lui Pavel (care a vorbit tn
limbi r cor, 14:13), s5 6 inrrpreEt aftlit na@ glosolalieî. Dacă ucenicii nu au vorbit în Jimbi strSine în
ziua Cindzecimii, atunci cea mai satisfăcătoare explicaţie este că Luca redă din informaţiile sale con-
vingerea celor prezenţi care au crezut câ au recunoscut cuvinte de laudă pentru Dumnezeu în alte limbi.
Caracterul direct al naraţiunii şi ironia batjocoritorilor (v. 13) vin ca argumente împotriva concepţiei câ
vorbirea ucenicilor a fost lipsită de particularităţi (v. 7; cf. Marcu 14:70) şi a fost făcută inteligibilă
pentru ascultătorii lor, dintre care majoritatea probabil că vorbeau greaca sau aramaica.
\ferbirea „în limbi noi" (gtossais kainais) este menFoEte h Marcu 16:17 (ca nu de o @ft ori€iMli 2
Evangheliei) ca un semn care vine după credinţa în Cristos. A îrisoţit revărsarea Duhului Sfînt asupra
paginilor convertiti (Fapt. 10:44-46; 11:15) ţi a fost fără îndoială una dintre manifestările întUnite la
primii credincioşi samariteni (Fapt. 8:1B), Grupul izolat de ucenici din Efds, care se poate să fi fost
dintre primii care au crezut în Cristos dar care nu au ştiut de Rusalii lN, B. Storelusq Wt"J 13,1950.1, p.
rt t,lm.) au vorbit de asemenea în limbi atunci cînd Duhul Sfînt S-a pogorit peste ei (Fapt. 19:6). fn
fiecare caz glosolalia spontană a fost o dovadă perceptibilă a repetării revărsării iniţiale a Duhului la
Rusalii, în legătură cu propovăduirea unui apostol {cf. 2 Cor. 12:12) şi se pare câ a confirmat
includerea noilor credincioşi în biserica creştina formată din evrei foarte precauţi (cf. Papt. 10:47:
1t:17.13). Daca li^bd" s€!\e i(; semn pentru judecata lui Israel pe baza legSmîntuIui (I!,28:r0t.h.;d
Deut,2B:49: 1 cor. r4i21 s_llm) si limbile de la Rusalii reprezintă luarea împărăţiei de la Israel şi darea
ei la oameni din toate popoarele (vezi 0. P Robeen, wTJ 3a, 1975, p. 43.53), d;dl @urtor d" aloslalie
din Faptele occentueaza .. ceasta tranziţie.
Glosolalia din Corint s-a deosebit în anumiţejjjv vinţe de aceea descrisă In Faptele. In Ierusalim, la
Cezarea şnfes, grupun întregi asupra cărora S-a iFgorft Dnhd au nEput sa brb@*r inediar dr
IJNUS
limbi, în timp ce la Corint nu toţi au posedat darul rîvnit (1 Cor. 12:10, 30). Glosolalia din Fapjeje_caie
să fi fost o experienţă iniţială irezistibila şi probabil ti îdri1 hi Pl
ş
temporară. En timp ce_îndrumări1** hli Pflwl Corinteni subînţeleg continuarea darului sub controlul
vorbitorului (1 Cor. 14:27-281. La Rusalii Jim-bile" au fost înţelese de ascultători, dar la Corinjeia.
necesar datul suplimentar de „tălmăcire" pentru a le gSg5a£fTCrî 14:5,13,27).Numaila Rusalii
bi
gg£ ,)
este menţionată ta mod explicit vorbirea ui limbi străine. Pe de altă parte, glosolaiia este prezentată în
altă parte ca şi constînd din vorbiri cu sens inspirate de Duhul Sfînt şi folosite în principal pentru
închinăciue (Fapi. 2:11; 10:46: I Coi 7412, \4- L7, 2A).
ln ex"6ia Jeluire linbi" (t coi 12:to) F Ft include limbi care nu au fost învăţate încă, Hrnbi inexistente
sau alte forme de vorbire [cf. S. D. Currie, Int 19, 1965, p. 274-294). La Corint se pare că nu au fost
limbi străine, pe care Pavel le indică printr-un cuyjnt diferit (pftone, 14:10-11), deoarece pentru în -
ţelegerea lor era necesar_un_dar special, nu o competenţa lingvistică: nu erau nici sunete extatice
lipsite de sens, deţl mintea era inactiva'.fy. .14), iar vorbirea - fără tălmăcire - erajejnteligibilă chiar şi
pentru vorbitor (v. 13), deoarece cuvintele [v. 19) si conţinu-tlr (v. 14r7) lubu 6 reuo&e, iat vorbiEa '!
limbi tălmăcită era echivalentă cu prorocia (v. S). O fom! lingistic! bine de6rjr! 6re sugerat d€ cuvintele
gr. pentru „a tălmăci" (a traduce), care în altă !.ne rn NT, cu q@ptia textdri din L@ 24:27, înseamnă
întotdeauna „a traduce" (cf. J. G. Davies, JTS ni 3,1952, p. 223*lm; R. tt, Cundly, "TS n.r, 17, 196E p.
299.307) şi Pavel prcbabn c! L-a @!. siderat limbi cereşti care nu aveau caracteristici ometr€tti
ob4nuite, nind itupiht de Dutul S6ir Entu hchinlcioc ca u em p.ntru Rredindqi (o, p. Robertson, op. cit.,
J. P. M. Sweet, HTS 13, 2966-7, p. 240-257), iar cînd sînt tălmăcite servesc pentru edificarea
credincioşilor. Corintenii au apreciat atît de mult glosolalia ţi au abuzat de ea în asemenea măsură îneît
Pavel a limitat strict exercitarea ei în public (1 Cor. 14:27-28) ţi a pus accent pe valoarea superioară a
prorociei pentru întreaga biserica (1 Cor. 14:1, 5). Deşi este incert dacă manifestările glosolaliei de mai
tîrziuse aseamănă cu fenomenul din NT, studii recente le evaluează ca şi cadenţe de vocalizare, fără să
fie limbi.
BBIIUOGR-AIEIE, J, Behm, TDNT t, p. 722-727: c. B.Cutten,Speaiîngwtt/iîăngu«[1927;J.D.G.Dunn,
Jesus and theSpirit, 1975; A. A. Hoekema, What about Tbngue-Speaking?, 1966; M. T. Kelsey, Tbngue
Speak-ing, 1973; J. P. Kildahl, TTte P$ycholo& of Speaking in 'Ibn9u6, 1972; W. J. SMrin, tbni!6 o/
M.n ;nd Angek, 1972; A. C. Thiselton, „The Interpretation of lbnaG? A oew srLSSsrion on tlr Us;t of
CRk Ea8€ in Phto .nd JorDhB., JIt n,s. 30.1979,
W.G.F.
LINUS, Un cr€*ir .lin Rotu ce a nssmis saludri Iui Titutei 2 Tid, 4.2|i o privirc Ia claria s .u atdi ir re.
Ezi TCIAUDIA, NMet€ (u fiu at lui A@16) nu este folosit frecvent. Listele de sucesiune conţin un
Linu, identi6@t de rre.ae$ (,{dv. HaeL 3.3.2) si ae scriitorii de mai tîrziu cu prietenul lui Timotei, care
a fost primul episcop al Romei după apostoli. Cu privire la problemele acestor liste, vezi Lightfoot,
Clement I,
767
UNUS

p. 201-345; A. Ehrhardr, The Apostolic Succession, 1953. Scriitorii dominaţi de acest ultim obicei (de
ex, Rufinus, Pr^aţa la Clem. Recog.) s-au străduit să arate că atît linus cît ţi *Clement au fost rîndmţi de
către apostoli, linus a avut un impact prea mic asupra tradiţiilor sau legendelor de mai finii (Cf. Liber
tontifical4 d. DEhdra, 1, p. s3, 121, b!.NEi sumate; Tiscchendorf", Acta Apocrypha, p, jdxf., cu privire
la martirizarea lui Petru ţi Pavel.) A.V.Vf,
LISANIA(S) menţionat în Luca 3:1 drept „eînnii-itorul (tetrarhul) din *Abilene", cea 27-28 d.Cr. Jose-
phu (.4ni 20.138) ubegte dspe -Abita, (e tusese tetrarhul iui Lisanias", Numele lui apare într-o inscripţie
de la Abila, datată între anii 14 ţi 29 d.Cr., care se refera la un dar pentru templu făcut: de un libert al
lui „tisanias, tetrarhui" CC7C, 4521). Nu este cert dacă monedele cu inscripţia „Lisanias tetrarh şi mare
preot" se referă la el sau la un Lisanias de mai demult, „regele itureenilor" (numit astfel de Dio Cas-
sius), care a fost executat de Amoniu pe la 36 î.d.Cr. (Jos. Ant. 15.92; cf. 14.330). fa OG, 4523, sînt
menţionaţi doi membri ai acestei familii, din generaţii diferite, care poartă numele Lisanias.
BIBLIOGRAFIE. F. F. Bruce, „Lyssnias of Abilene Inscriptions", în Documents of NT Times, ed. A. R.
Miliard (în cuie de apariţie). RF.B.
IJSTRA. Un orar mtelsr din DodirLrl Li{eni:i (în apropiere de oraşul modem Hatunsatay), ales de
Augustus pentru una dintre numeroasele colonii romane menite să consolideze provincia noua Galatia,
Nu sînt cunoscute avantajele acestui loc. Poziţia îndepărtată şi apropierea de regiunile muntoase
nelocuite din S sug@?Afi @riw detffiire, asa cq dau de înţeles inscripţiile care s-au păstrat din această
aşezare de mărime considerabilă, în care se vorbea limba latină. Siguranţa oferită de un asemenea loc a
fost lucrul care i-a atras pe Paveî şi Bamaba cînd s-au retras în grabă din Iconia (Fapt. 14:6), unde au
avut de suferit mult. \fenerarea superstiţioasă cu care au fost trataţi, ţi pe care apostolii înşişi au încercat
să o împiedice, a fost transformată de agitatori într-o ostilitate drastică, fapt care a atras după sine
împroşcarea lui Pavel cu pietre cu aprobarea autorităţilor (v. 19). Nu există nici o indicaţie de ordine
sau justiţie romană. NT nu spune ca Listra ar S fost o colonie Dmdl Este evidot c! a o.i.iat u Nrdr rue
de locuitori ne-gred (v. 11), precum şi greci şi evrei {Fapt. 16:1). Cu toate acestea, a fost înfiinţată o
biserică (Fapt. 14:20-23) din care a provenit Timotei, ,6u1" el hal d&br al lul Pavel (.far, de @zut ca
Tinoteia pbhit din Derbe, erc * aIa 'n arcDiee fopt, l6:1.2).
BIBLIOGRAFIE. B.Levfck.Jlojnan Coloniei in Southern Asia Minor, 1967, EAJ.
UTf,RAIURA HARMETTCi. o 6latie de sieri asociate cu numele lui „Hermes Trismegistos" (,,Het!B
c.l de Eei ori Mre5.
l. orlStna 9l .dact6d
Scrierile reprezintă o îmbinare a modurilor de gîndire egiptean ţi grec, combinate adesea cu religia per-
sonală mistica. Sincretismul elenistic îl identifică pe Toth, scribul zeilor în religia egipteană, cu zeul
grec Hermes, ale cărui funcţii erau asemănătoare, în felul acesta numele străvechiului şi înţeleptului
„Hermes TKsmegistos" a fost asociat cu învăţătura magică şi astrologiei de la templele egiptene,
învăţătură care a fost presărată acum cu ştiinţă greacă şi a fost prezentată sub forma unei revelaţii.
Scrierile de acest tip care s-au păstrat datează Jncepînd din secolul at 2-lea rd.cr.
Un interes mai permanent este legat de tratatele filozofice ţi religioase greoeţti care pot fi recunoscute,
avînd autori diverşi dar necunoscuţi, în care Hermes, "kt (de fapt o formă secundarii a lui Thoth, dar
considerat distinct de acesta), Asclepius şi alţii, apar ca învăţători şi ucenici. Tratatele sînt datate in
secolele al 2-lea şi al 3-lea d.Cr., dar unele s-ar putea să fie ceva mai vechi. Principalele lucrări care s-
au păstrat formează o serie de optsprezece tratate (dintre care unul a fost compilat din fragmente)
păstrate în manuscrise creştine tradiţionale, si un tratat Lung dedicat lui Asclepius, păstrat în traducere
îatină ţi într-o versiune coptă în biblioteca de la Nag Haromadi ("CHE-N0B0SKI0N). În afară de
acestea există vreo treizeci de fragmente hermetice în Antologia lui Stobaeus şi în scrierile altor
scriitori antici. Alte trei tratate incluse tn Codexul 6 din biuioieca de b Nag Hammadi, it afară de
versiunea coptă a lui Asclepius 21-29, constituie învăţătura autoritară, Cuvtntarea despre al r,p-tulea.fi
al nouălea tratat şi Rugăciunea de mulţumire, Asclepius şi Cuvlruarea tt menţionează direct pe Hermes,
dar toate lucrările conţin similarităţi cu documente anterioare cunoscute din literatura hennetică.
Rugăciunea, deşi scurtă, este valoroasă datorită luminii pe care o revarsă asupra practicilor cultice her-
metice.
Unle dintre larat€ sînt scrise dub fw de di6.ujsi elisrole: altele rhr di.losui s(etie. cel mai faimos dintre
ele, Poimandres, este o vedenie care ne aduce aminte de Hermas (*UTERATURA PATRISTICĂ).
II. Conţinutul
Poimandres poate fi considerată o lucrare hennetică tipică. în această lucrare Poimandres (derivat pro -
babil de la p-emi-n-re, „cunoaşterea zeului (soare)"), descris ca „Gîndirea (Nous) Suveranităţii", oferă
să-î reveleze lui Hermes ces& ce doreşte să cunoască: „lucrurile care sînt si pentru a le înţelege natura
şi pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu". Urinează istoria creaţiei universului şi a căderii omului. Istoria
creaţiei aie ele'Mte extEe din cer 1j btoria ctddii onului descrie modul în care omul arhetipic, imaginea
lui Dumnezeu, a intrat într-o relaţie fatală cu Natura şi ca atare a devenit o fiinţă mixta, atît muritoare
cît ţi nemuritoare. Totuşi, scăparea din mîna moartă a Naturii este posibilă pentru aceia care se pocăiesc
ţi care abandonează corupţia, pînă cînd înălţarea sufletului este încheiată la moarte, cînd trupul,
patimile şi sentimentele sînt abandonate complet şi omul intră în Dumnezeu.
Nu toate scrierile hermetice sînt la fel de coerente, dar scopul declarat şi concepţia reflectată în Poi-
mandres sînt în general dominante. Ţelul este cunoaşterea; trupul muritor este blestemul; regenerarea
(descrisă entuziast în Irataml 13) este purificarea sldehdd de murdrria Mteriei, .el mi ;e biE
758

LITERATT'RA PATRTSTTqT
pentru eliberarea anală a sufletului ţi absorbirea în Dumnezeu, Exista un aspect devoţionai cald: apelul
came omenirea dezorientată în Poimandres şi strigătul şl mai puternic din Tratatul 7 sînt mişcătoare, iar
datările care apar uneori sînt frecvente ţi înHlţâtoare. La această pietate mistică se adaugă o filozofie de
slaba calitate, în parte platonică, în parte stoică, folosind cu largheţe mitul cosmogonic. Sînt folosite
surse iudaice ţi există ecouri din limbajul folosit în LXX. De fapt, s-ar putea argumenta că influenţele
iudaice sînt cele care au stimulat la început o religie de acest tip. Elementele diferite nu slut întotdeauna
coerente; exista inconsecvenţe şi contradicţii de idei în colecţia aceasta de scrieri. întreaga tendinţă este
monoteistă, d4 N poleni.5, se spue plfh depre (*mnii *u ritualuri sacre. Deşi nu există dovezi despre
existenţa unei „biserici" hermetice, exista în tratatul de la Nag Hammadi, Cu privire la al optulea ţi al
nouălea, o referire la o societate fra terna !â constind din sfinţi hermetici, iar în Rugăciune este
menţionat sărutul cultic şi mîncarea cărnii fără sînge.
III. literatura hennetfcil ţi Biblia
Aţa cum am menţionat deja, nu poate fi pusă la îndoială folosirea VT în literatura «ermetică, Relaţia
dintre religia hermetică ţi NT este evaluată diferit. Lactantius, un părinte creştin, care a crezut că „Her-
mes" a scris cu mult timp în urmă, a remarcat cu plăcere monoteismul lui şi faptul că se adresează Iui
Dumnezeu ca „Tată" (Divine Insiitutes 1.6). Scriitori mai recenţi indică paralele mai subtile cu ideile si
limbajul NT, deşi nu toate au o semnificaţie egală. De exemplu, Logosul din gîndirea hermerică, este
atît un Logos cosmic, cit şi o activitate a sufletului, dar nu este o persoană. 0 afirmaţie cum este TU,
care printr-un singur cuvînt ai făcut toate lucrurile care există" (Poi-mandro 21) poate fi privită în
cadrul textul ui din Gen. 1; în original nu este folosit articolul hotartt. Mai izbitoare s!ht expresii de
genul: „Nimeni nu poate fi mîntuit înainte de renaştere" (Trac. 13.1), „Cine iubeşte trupul, acela
locuieşte în întuneric" (Poimandres 19) ţi vocabularul „Ioanin" despre lumină şi întuneric, viaţă şi
moarte, credinţă şi mărturie. Influenţa directa a NT asupra literaturii hermetice de mai tîrziu nu este
imposibilă, dar nu este dovedită: influenţa directă a literaturii hermetice asupra NT ar fi şi mai %ieu de
dovedit. Tbtuţi, deşi scrierile hermetice care s-au păstrat sînt aproape cu siguranţă mai recente decît
majoritatea scrierilor NT, este clar că ele provin dintr-o mdiţie bine închegată; s-ar putea să aibă
dreptate cei care sugerează că Ioan are în vedere cititori cu acest gen de educaţie si viaţă devoţională.
Trebuie sa ţinem cont, însă, că scrierile hermetice nu sînt decît un exemplu de scrieri pioase
contemporane; limbajul din scrierile loanine poate £ comparat şi cu cel iudaic şi CU dualismul de la
Qumran, care este în esenţă biblic. în ce priveşte conţinutul, se poate observa că litera tina hermerică
prezintă asemănări superficiale cu NT: asemănări cu procesul de răscumpărare, dar nu ţi cu natura
esenţială a procesului şi cu mijloacele prin care este efectuat. în ce priveşte păcatul privit ca ignoranţă
sau patimă care trebuie eliminată, ţi nu ca rebeliune care necesită împăcarea, şi dorinţa de mîn-tuîre
care implică zeificarea prin unirea cu Dumnezeu, forţele motrice ale hermetic ilor menţin o direcţie
păgî-nă şi nu una biblică. Deşi învăţătura etică a scrierilor hermetice este insistentă si înaltă, caracterul
ei de-taţat o face să nu fie atît de concretă ca şi etica biblică.
C. H. Dodd a spus că literatura hermeticâ împărtăşeşte a doua, dar nu ţi pruna dintre descrierile
„religiei c@t" dtr lac, 1:27. («GNOSTICISM.)
BIBLIOGRAFIE. Cele mai bune ediţiisînt cele scoase de A. D. Nock şi A. J, Festugiere, Corpus Her-
meticura2,4 voi., 1960 (cu traducere franceza); vezi de asemenea W. Scott, Hermeticâ, 4 voi., 1924-36;
A. J. Festugiere, ia R&văation d'Hermis Trismăgiste, 4 voi., 1944-9; C. H. Dodd, The Bible and âu,
Greeta, 193S - The Interpretatian ofehe Fourth Gospel, 19S3, p. 10 ş.urm. Cu privire la scrierile
hermetice noi, vezi J. Doresse, The Secret Boala cfthe Egyptiun Gnostici, E.T. 1960, p. 275 ş.urm.; L S.
Keizer, TU Eighth Revealsihe Ninth, 1974; TJie Nag Hammadi Library in English. ed. J. M. Robinson,
1977. A.F.W.
LITERATURA PATRISTICĂ. Este general recunoscută importanţa pe care oare, pentru multe ramuri
ale studiului NT, literatura creştină primară exrra-ca-nonică, atît prin fragmentele din scrierile
neortodoxe {i 'Apo.rjtlte rrl pe de-o parre, cft +j prjn sieril€ patristice (adică, scrieri creştine antice ne-
apocrife şi ne-sectare), pe de altă parte. Referinţele patristice ţi citatele din cărţile biblice sînt
indispensabile pentru istoria *Canonului NT şi pentru stabilirea textului acestuia C*TEXTE ŞI
VERSIUNI, IV). în domeniul exegezei, de asemenea, trebuie să se ţină seama în mod special de
părinţii greci şi ceea ce au avut de spus scriitori cum sînt Irenaeus, Clement din Alexandria ţi, mai
presus de toţi, Origen, cu privire la tradiţiile nescrise. într-un sens mai larg, biserica de limbă greacă ţi
latină din secolul al 2-lea, cu toate diferenţele sale etnice faţă de era apostolica, este produsul adunării
de la Ierusalim, de la Rusalii, şi orice clarificare a căii probabil că va revărsa lumină atît în urmă cît şi
înainte.
Din @fericiF, în prezent .xisra u tunel slab luminat între sfirţitul epocii apostolice şi marii apologeţi de
la jumătatea şi sKişitul secolului a! 2-lea. Este o perioadă de persecuţie intensă şi de propa gandă
periculoasă (aşa cum s-a prezis în 2 Tim. 3 şi în altă parte); biserica este împrăştiată foarte mult dincolo
de Imperiul roman şi de graniţele acestuia (în E); Israelul a fost repudiat în anul 70 d.Cr. şi odată cu
aceasta s-a încheiat şi primatul efectiv al bisericii din Ierusalim. Denumirea de „Părinţi apostolici" a
fost menită iniţial să-i indice pe bărbaţii care au fost în contact cu apostolii sau care au fost numiţi de
apostoli (în poziţii de conducere In biserică); denumirea a fost extinsă şi asupra scrierilor asociate din
această perioadă. Listele de Părinţi apostolici diferă considerabil. Titlul acesta este dat cu regularitate la
trei persoane - Clement din Roma, Ignaţiu şi Policarp - deşi numai pentru Policarp există dovezi
indubitabile de contact cu apostolii. Toate aceste scrieri vechi sînt practice şi nu s@re eu sp€.lrariE. s€
poate sinu iheaijt legătura lor cu NT, avînd un caracter direct, spre deosebire de intelectualismul încîlcit
al Evagheliei A-devărului, de pildă, o scriere contemporană din acea perioadă, sau de atmosfera fetidă a
apocrifelor.
Lucrările menţionate mai jos reprezintă rîteva dintre scrierile patristice vechi.
U Clement din Roma
O rrisare lssE tn s@, adr*r; de bierica lui Dumnezeu din Roma către cea din Corint a ajuns să
769
UTEMTURA PATRISflCi
fie cunoscută sub numele de „Clement" (I Ctement). Nu există nici un temei pentru a-1 identifica cu
CleImt di! Filip. 4:3 su .u tlaviE clens, vrnrl Lui Domiţîan. Nu încape îndoială că el este al treilea care
apare în lista de succesiune episcopală din Roma, dai termenul „episcopul Romei" ■ în sensul obişnuit
al cuvîntului ■ ar fi un anacronism, deoarece în scrisoare termenul „episcop" este echivalent cu
„presbiter".
Prilejul scrierii este o tulburare din biserica din Corint în care a fost respinsă legitimitatea presbite-rilor
numiţi. Clement, în numele bisericii sale, face un apel pentru pace şi ordine şi le cere să-şi aducă
aminte de ordinea din închinarea vechiului Israel şt de principiul apostolic de numire a unei succesiuni
de bărbaţi cu o Epuralie bu$.
Pata scrierii este în mod aproape cert vremea persecuţiei lui Domirian, 95-96 d.Cr., adică în perioada
Mr.
Ata.nmira a dou eplstlld a lui clmenr (2 ci.ment) este a homilie scrisă la o datS necunoscuta (dar în
secolul al 2-lea) ţi de un autor necunoscut. \fezi K. P. Donfried, Tlie Setting of Second Clement in
Earfy c]rti.rianir!, L974.
JI. Ignaţiu
rgnaFu epispul ^ntioh€i * tndJEpb rpre RoN unde avea să fie martirizat în timpul domniei lui Traian
198.117 d,c!., prcbabil crFe snEjrul acelei Eioade), cînd a scris cele şapte scrisori care sîht adunate într-
un volum: către bisericile din Asia, de la Efes, Magnesia, Tralles, Filadelfia ţi Smirna, către prietenul
său Policarp, episcopul Smirnei, şi către biserica din Roma, cerîndu-le să nu intervină ca să împiedice
martirizarea sa.
IsmFu * apbpie de rublin mi mult decît orie alt scriitor din secolul al 2-lea atunci cînd vorbeşte despre
misterele întrupării ţi mîntuirii. Dar el scrie în sEb! g ade. tn hod o!6.ui ete Eistlit de dorinta de
martirizare şi este obsedat de necesitatea adeziunii stftre faF de epi!&p.$ Unn au atribujt aeror .uvht€
sensul că o conducere exercitată de un singur episcop ■ spre deosebire de conducerea exercitată de mai
mulţi presbiteri - era un lucru relativ nou în Asia. Ignaţiu nu menţionează nici un episcop arunci cînd se
adresează bisericii din Roma.
Falsificatori, dataţi de obicei în secolul al 4-lea, au făcut interpolări masive si alte adăugiri (vezi însă J.
W. r].@h, Ja[ 79, 1960, p, 22 r Cu pnvire la cadrul scrierii, vezi V. Corwin, St. Ignatius and Ch.iti@ia
in /wti6h, \960.
HI. Policarp
Policarp a fost unul dintre personajele cele mai respectate în creştinismul antic. El a fost episcopul
Smirnei arunci cînd a scris Ignaţiu; a fost foarte înaintat în vîrată cînd a fost martirizat. Data
martirizării sale -despre care s-a păstrat o descriere mişcătoare - este cotrtsovffitl: au fct Fopusi anii
155/tS6 5i 168 d.Cr. CveaW. Telfer, J75 n.s. 3, 1952, p. 79ş.urm.). £1 i-a cunoscut pe apostoli, în
special pe loan, şi a fost dascălul lui Irenaeus (Irenaeus, Adv, Haer. 3.3.4; Eu-sebius, EH 5.20), El face
legătura înde biserica apostolică şi biserica de la sfirşitul secolului al 2-lea. S-a păstrat o scrisoare către
Filipeni, scrisoare care este scrisă pe un ton sobru şi elegant. Cap. 13 este scris fără a cunoaşte soarta
lui Ignaţiu. P. N. Harrison (Polycarp's 7too Episties to tke Philippians, 1936) ar-
gumentează că aceasta este o scrisoare separată mai veche, iar capitolele 1-12 au fost scrise în jurul
anilor 135-137 d.Cr. şi au fost combinate cu scrisoarea mai veche.
IV. Ditlache
Didache este o lucrare problematică şi constă din învăţături (care apar în alte lucrări) cu privire la căile
vieţii şi morţii, o descriere scurtă a ordinii din biserică, în care se vorbeşte despre botez, post,
rugăciune, eucharist, predicatori şi proroci, şi se încheie cu o apocalipsâ. Are multe trăsături
caracteristice care nu se potrivesc exact nici cu ordinea din biserica din NT şi nici cu ceea ce ştim
despre biserica din secolul al 2-lea. S-a argumentat că ar fi o lucrare autentică mai veche (de ex. J. P.
Audet, la Didache, 19S8, o datează în anul 60 d.Cr.); alţii au susţinut că este o reconsti tuire mai tirzie
din secolul al 2-lea sau că reprezintă o biserică aflată în afara cursului principal al mişcării oEtine Pd s!
fE de orlsim ,iri.ne.
V. Papins
Papias a fost episcop de Hierapolis în prima parte a secolului al 2-lea şi a acordat o mare grijă în elabo -
rarea lucrării sale în cinci volume, „Expunere despre cuvîn tarile Domnului", care s-a păstrat numai în
fragmente scurte îa scrierile lui Irenaeus şi Eusebius, Data scrierii este incertă; putea fi scrisă după anul
130 d.Cr. în orice caz, el a fost în legătura cu unii care i-au ascultat pe apostoli (*MARCU,
EVACHEUA DUPĂ; •MATEI).
VI. Barnaba
Epistola lui Bantaba probabil că provine din Alexandria. dir prim p.ne a 9@lulul ?rl 2.Ie. Ar un ton
puternic anti-iudaic şi este caracterizată de o exegeză alegorică forţată. Include o formă a „Celor două
căi". Lucrarea este anonimă; nu încape îndoială că atribuirea eilui Barnaba {dacă este avut în vedere
apostolul) este doar o speculaţie. Ibmşi, ca, datorită acestui fapt, se poate Epistola să fi fost citită pentru
o vreme în unele biserici (cf, Eusebius, EH 3.25). Vezi de ase-menea P. Prigent, L'fpfcre de Barnabe 1-
16.1962.
VII. Hermas
Păstorul de Hermas este o lucrare simbolică menită să trezească o biserică moleşită şi sâ-i cheme la
pocăinţă pe creştinii care au păcătuit: lucrarea clarifică o idee - evident, controversata - păcatul comis
după botez nu este în mod necesar un păcat de neiertat. Cartea este împărţită, destul de arbitrar, în
\fedenii, Tratate şi PoIlfti.
Problemele critice şi istorice abundă. Fragmentul Muratorian afirmă că lucrarea a fost scrisă recent de
fratele episcopului Pius al Romei (cea 140 d.Cr.}, dar exişti unele indicii ale unei date mai vechi şi,
chiar dacă acum ne apare ca o lucrare inferioară, a existat o perioadă cînd a fost acceptată în unele
biserici ca şi Scriptură. Apare în Codex Sinaiticus al NT. \fezi H. Chadwick, JTS n.s. B, 1957, p. 274
ş.urm. Vszi de asemenea J. Reiling, Hermas and Ckristian Propkay, 1973, pentru un studiu al Poruncii a
unsprezecea.
BIBLIOGRAFIE. J. B. Ughtfoot, The Apostolic Fa-thers, 5 voi. (o comoară de informaţii şi comentarii
judicioase, cu texte de Ciement, Ignaţiu şi Policarp); J. B. Lightfoot, J. R. Harmer, The Apostolic
Fathers, 1891 (texte şi traduceri); K. Lake, The Apostolic
770
Fathers (texte şi traduceri), 1917-19; J. A. Heist, Mdtat Christian Writen 1,4,1946-8; C. C. Richard-son,
Early Christian Fathers, 1953; R. M. Grant (ed.) VieApostolic Fathers, 1-6,1964-8; X F. Tbrrance, Ihe
Dctire ol cme in the Aprtuti. Fa.ne6, t94s; J. Quasten (ed.), Paarology, 1950; B. Altaner, Patrology,
1960; J. Lawson, A Theological and Historicat /ntro-ducttcn (o the Apostolic Fathers, 1961; L. W.
Barnard, Scudies in the Apostolic Ebithers and their Background, 1966.
A.F.W.
IMDA. Bin<uomte in diferire tstri biblie din antichitate, acestea erau plantaţii de pomi fructiferi,
idu,rnd ln sr€cial ro<ln (Ecl. 2:s .i Cht, 4:13. ude Jivada" traduce termenul ebr. pardes). în Neem. 2:8
pardes a furnizat lemn de construcţie, aşa tncft termenul este tradus *„pădure". K.A.K.
lîtiA. floarea mare acordată 1? ui ca materialul principal pentru îmbrăcăminte (Iov 31:20; Prov. 31: r3j
Ea. 3-1:3) ate refl<rati prin h.lude@ ltnii între primele roade care să fie aduse ca daruri de către piEoţi
(Deut. 18:4} şi prin faptul că lîna a fost un produs important în tributul lui Meşa [2 fmp. 3:4). lîna de
Damasc era apreciata pe piaţa din Tir (Ezec. 27:18); ixx compara calitatea ei cu aceea a Unii de Milet,
care era renumită în lumea antică (Pliniu 8.73). Motivul interdicţiei mozaice de a purta haine făcute dir-
u 6i6tec de tinl qi in (D+t, Zz:rr) nu ere clar. Josephus (Anr, 4.208} susţine că hainele de lînă si in erau
rezervate pentru preoţi, dar nu dă nici o dovadă. Electricitatea statică acumulară într-o asemenea
combinaţie de materiale ar fi neplăcuta pentru cel ce le poarta (NBCR, p. 223). Albul strălucitor al lhii
drp! spdlaE 6G folGit pentru a ilutE cuttia (îs. 1:18) precum şi dinţii frumoşi (Cînt. 4:2) şi este Mpqrat
cu ztpada (Ps. 147:161 N,H,
LOCAŞURI (gr. monai, vulg. mansiones, „locaş", „locuinţă"). S-au făcut diferite speculaţii cu privire
la figura de stil folosită de Domnul nostru în cuvîntarea dinloan 14:2 (de ei. B, R Westcott, The Gospel
accard-ing ta St. John, 2,1908, p. 167). Majoritatea cercetătorilor sînt de acord că Domnul a vrut să
spună că Tatăl va asigura loc suficient în locuinţa veşnică. Cuvîntul 8r, a!6a in alt6 parte din NI nhoi '1
e 23 din .c6t qpitol \ezi F. rbuc&, I,NT 4, p. 579.531.
J.D.D.
LODEBAR. rtrul ude Mdib.€lt a tduit iMhre de a 6 chmr de D.vid (2 San, 9:4)i L E de rord& (cf, 2
Sam. 2:29; 17:27); poate *Debir, 3. J.D.D.
LOCOtAI (scRIB) in rrEetul snric duDn raein. di@ Elfaberului, nonopolut loseGFlor aip6 *ie. rii a fost
întrerupt, dar profesia lor a rămas importantă, "termenii echivalenţi pentru „scrib" în ebraică (săper, de
la săpar, ^ număTa, a povesti"- Pi'el, „a relata"), tu canaanită (spr) şi acadiană (iapăru, „a trimite", „a
scrie") cuprind îndatoririle principale aîe

LOGOFAT
acestei slujbe de înaltă calificare. Mulţi logofeţi erau folosiţi pentru a transcrie contractele legale
necesare (14. 32:12), peld a si. sisori, perh a drE conturi sau cronici, din dictare fler. 36:26), Alţii cu-
noscuţi ca şi „logofeţii regelui" (2 Cron. 24:11) erau angajaţi în administraţia publică şi erau ataşaţi
casei regale; Marele Logofăt avea funcţia de „Secretar de star" şi avea un rang mat [nalt dectt
Cronicarul (mo-zkîr), care ţinea cronica evenimentelor de stat (2 Sam, 8:16; 1 fmp. 4:3). în calitatea sa
de funcţionar înalt, a rele Logofăt era 6ul dintre sfdi.ii reg€tui (1 Crca 27:32). Astfel, logofătul Şebna,
care mai tirziu a avansat şi a devenit „mai mare peste casă" {adică, prim ministru), a fost trimis de
Ezechia împreună cu primul ministru ţi cu bă trîniipentrua negocia cu aairienii care asediau Ierusalimul
(2 împ, 18:18; 19:2; îs. 36:3). Unii logofeţi erau folosiţi în mod spedal pentru slujbe nili@. @e
inlud@u ompilae lrei lisr. cu ei cheEC la rszboi (Jud, s:14) s! o phda d€ rlzloii funcţionarul oficial
principal era numit JogofStul căp€tenjei o{rtii" (2 lmp, 25:19; Id, 52:25), Dsi alti loSofed au awt
iidltoriri la knrlu, leSare d. srtr-sere. veniturilor (2 In!, 12:10), prcfsilj@ de IoBo. făt - pînă Za Exil -a
fost separată de aceea de preot, întrucît preoţii aveau proprii lor logofeţi oficiali. Logorelii lrincipsli
awu popnlc lor lncrred tn patat Oer, 36:1221) eu !l T€nplu (l€r, 36:10).
Logofătului Şafan i sa dat un sul al legii descoperit recent pentru a-1 dti înaintea regelui (2 fmp. 22:8),
dar abia în vremea post-exilică logofeţii şi-au asumat rolul de copişti, păstrători şi comentatori ai legii
(Ezra 7:6). *Ezra a fost atft preot dt şi logofăt (cărturar) (7:11) şi se poate să fi avut la curtea
babiloniană funcţia de consilier în probleme evreieşti, la fel ca şi scribii specialişti din Asiria şi
Babilonia. în selul .l 2l€ Ld.cr. Mjorjta@ logoreFor qau preoţi (1 Mac, 7:12) şi au fost înaintaşii
'cărturarilor (scribilor religioşi) din vremea NT.
Logofătul, ca persoană educată şi înstărită, putea purta haine scumpe avînd la brîu o „călimară" (Ezec.
9:2). Echipamentul său includea pane de trestie (Ier. 8:8); un cuţit mic pentru ştersături şi pentru tăiat
papirus (Ier. 36:23) şi. în unele cazuri, stilete pentru *scrisiu în scrierea cuneiformă. Profesiunea era
adesea adoptată de familii întregi (1 Cron. 2:55) şi sînt menţionaţi cîţiva fîi care au păşit pe urmele
tatălui lor în această funcţie.
BIBLIOGRAFIE. A. S. Diamond, TTie Eartiest He-bEw scdl,6, 1960' B, M. t4etzs6, ,when dld Ssib6
begîrt to use Wndng Desks?", Akten der Xf mter-nationaien Byzantiniscen-Kongress, 1960, p. 3S6
ţ.uun. DJ.W.
LOCOFAT. rwlioerul nhit Sraftnote6 (Fapt, 19:35) a f6t ade, kr.rul uli 8tup d. M. gistraţi, fiind
răspunzător pentru înscrierea exactă a deciziilor oficiate. La Efes este clar că el a fost preşe dintele
adhirn. Melidtozittea lui o DrivnE i. ;e talii legale şi teama lui cu privire la intervenţia romană arată că
el făcea parte din aristocraţia romanizată, 1a care Pavel a găsit sprijin (v. 31). Cuvîntarea lui a fost
adni|.t! nulr cd o nilispodop€rs de abiliiare poutică. E.AJ.
771
LOGOA
LOGOS. Un cuvînt grec obişnuit folosit în scrierile lui Ioan tntr-un sens quasi-specializat ca titlu pentru
Cristos. Tfermemil are o varietate de sensuri diferite: traducerea fundamentată este „cuvine", adică,
rostire logică; de aici au derivat multe sensuri cum stnt „afirmaţie, declaraţie, discurs, subiect, doctrină,
problemă", ţi într-un alt sens, însemnînd „raţiune, cauză, consideraţie, respect". Ca termen gramatical
înseamnă propoziţie finită; în sena logic înseamnă o afirmaţie, definiţie sau Judecată bazată pe fapte; în
sens retoric înseamnă o cuvîntare retorică corect construita. Ca termen psihologic ţi metafizic a fost
folosit de Stoa, urmînd sensul lui Heraklcitos, ţi înseamnă puterea divină de funcţionare prin care
universul capătă unitate, coerenţă ţi sens (logos tpermatîkos, „Cuvînt seminal", care, la fel ca ţi
sSmînţa, da formă materiei lipsite de formă): omul este Scut după acelaşi principiu şi despre el însuşi
se apune că posedă Logos, atît lăuntric (logos endiatkews, raţiune) dt şi exprimat în vorbire (logos
prophorikos). Termenul este folosit de asemenea ca un model sau o normă pe baza căruia omul trăieşte
„în armonie cu Natura".
în lxx Logos este folosit pentru a traduce termenul ebr. dS^or. Rădăcina acestui cuvînt înseamnă „ceea
ce stă în spatele" şl de aceea dnd este tradus „cuvînt" înseamnă „sunet cu sens"- poate însemna de
asemenea „lucru". Potrivit unei caracteristici comune a psihologiei ebr. rfăbăr-ul unui om este
considerat ca o extensie a personalităţii sale şi este considerat că posedă o existenţă substanţială
proprie. Cuvtntul lui Dumnezeu, deci, este revelaţie de sine prin Motss şi proroci; poate fi folosit pentru
a desemna atît vedenii şi rostiri singulare cit şi întregul conţinut al revelaţiei, în special în Pentateuh.
Cuvîntul posedă o putere asemănătoare cuaceea a lui Dumnezeu care 0 rosteşte (ff. îs. 55:11) şi
împlineşte voia Lui fără nici o împotrivire. De aceea termenul se poate referi la cuvîntul creator al lui
Dumnezeu. în Literatura poetica (de înţelepciune) puterea creatoare a lui Dumnezeu este numita
„înţelepciunea" lui D umnezeu şi într-o serie de pasaje este descrisă ca o hypos tasis distinctă faţă de El
(vezi în special Prov. 8:22-30; înţelepciunea lui Solo-mon, 7:21 ş.urm.).
Sub influenţa combinată a VTşia gîndirii greceşti, Filon a folosit frecvent termenul Logos, căruia i-a
dat o semnificaţie foarte complexă şi o poziţie centrală în schema lui teologică. £1 a derivat termenul
din surse stoice şi, potrivit cu descoperirea gîndlrii greceşti în Scripturile ebr., 1-a folosit pe baza unor
pasaje cum este Ps. 33:6 pentru a exprima mijloacele prin care Dumnezeul transcendent poate fi
Creatorul universului şi Cel care S-a revelat lui Moise ţi Patriarhilor. Sub aspectul grec al exegezei, el a
identificat Logosul cu conceptul platonic de Lume a ideilor astfel îneît el devine atît planul lui
Dumnezeu dt ţi puterea de creaţie a lui Dumnezeu, Sub aspectul biblic a exegezei Logosul este
identificat cu îngerul Domnului şi Numele lui Dumnezeu şi este descris printr-o diversitate de termeni
cum este Mare Preot; Căpetenie ţi Cîrmuitor, Avocat (Raradet) ţi Fiul lui Dumnezeu. Este numit un al
doilea Dumnezeu şt, pe de altă parte, este descris ca Omul Ideal, Modelul lui Dumnezeu pentru creaţia
pămîntească a omului. în ciuda acestei terminologii de personificare, însă, termenul rămîne ■ în mod
inevitabil, dacă avem tu vedere iudaismul solid
al lui Filon (cel puţin în intenţie) - un termen şi o unealtă filozofică ţi teologică.
Un alt factor determinant cu privire la folosirea termenului Logos tn pasajele pe care trebuie să le
examinăm, este folosirea termenului pentru a indica mesajul Evangheliei. Termenul este folosit în sens
ab.olut (d€ a.. a pFpovedd cuvtntul) şi dd o sG de genitive (Cuvîntul lui Dumnezeu, lui Cristos, al
crucii, al împăcării, al vieţii, etc). Acestea arată că povestirea Evangheliei este privită în NT ca fiind în
esenţă o prezentare a lui Isus însuţi; El este Cuvîntul care este propovăduit. Dar faptul acesta nu este
nicidecum subînţeles în expresie.
Există trei pasaje în care termenul Logos a fost folosit într-un sens consacrat, anume, Ioan 1:1 si 14; 1
loarl:l-3; Ap@ 19:13.
Ioan 1:1 este singurul caz lipsit de ambiguitate. Aici avem un prolog extrem de metafizic la Evanghelie
în care semnificaţia lui Cristos este interpretată din punct de vedere teologic. Teologii au păreri diferite
cu privire la sursa primară a acestor versete ţi cu privire la sensul principal al termenului Logos, S-au
făcut îneercâri de ajega prologul de folosirea tn VT a termenului dobor sau cu învăţătura rabinică cu
privire Ia Tora. Acestea au eşuat deoarece conceptele folosite nu stnt diferenţiate suficient de
Dumnezeirea supremă aşa îndt să rămînă neatterate în v. 14. înţelepciunea oferă mai multe paralele, dar
lipseşte identificarea cu Cuvîntul în sursele noastre: învăţătura despre Omul Primordial ţi Omul ceresc,
pe care au invocat-o alţii, este prea speculativă pentru a merita încredere. Numai învăţătura lui Filon
despre Logos oferă o schemă teologică clară în care Cuvîntul posedă o unitate asemănătoare cu a lui
Dumnezeii si o distincţie asemănătoare faţă de El, şi în care îi srat atribuite atît creativitatea eît şl
activitatea de susţinere în univers ţi activitatea de revelaţie faţă de om. In plus, conceptul unic de
întrupare este o consecinţă adecvată a identificării Logosului cu Omul Ideal pe care a făcut-o Filon. La
baza folosirii termenului de către Ioan este, fie modul în care a fost folosit de Filon, fie un cadru similar
din cercurile intelectuale ale evreilor elenişti.
Este puţin probabil ca expresia „Cuvîntul vieţii" din 1 (oan 1:1 să aibă înţelesul de Logos, în sensul
teologic specializat al termenului; atît contextul dt ţi construcţia pasajului argumentează împotriva
acestei interpretări. Chiar dacă acest text este scris de acelaşi autor ca şi autorul Evangheliei (lucru pe
care unii cercetători n consideră îndoielnic), scrisoarea poate proveni dintr-o perioadă dinainte de
adoptarea doctrinei Logosului în forma ei deplin dezvoltată. Sensul de „Evanghelie creştină" se
potriveşte cel mai bine in acest context.
în Apoc. 19;13 sensul de „Evanghelie" poate sta la baza atribuirii titlului de Logosul lui Dumnezeu la
personajul triumfător; comparaţi cu 6:2, unde după părerea unor exegeţi personajul călare reprezintă E-
vanghelia care înaintează triumfător.
Putem face de asemenea o comparaţie cu imaginea din înţelepciunea lui Solomon 16:15-16. Dar.
tatrudt In Apocalipsa ni se spune direct că personajul este Regele regilor ţi Domnul'domnilor, probabil
că avem de a face cu un sens metafizic latent. Genul literar al cărţii explică în mare măsură de ce acest
sens nu este dezvoltat aid în acetaţi mod ca ţi în Evanghelia a patra.
772
.
Tbate cele trei pasaje menţionate ilustrează modul în care plinătatea lui Crîstos epuizează întotdeauna
toate imaginile ţi ideile pregătitoare, cît şi faptul că multe pasaje necesit! o exegeză £n care se face apel
la multe surse pentru o expunere completă. Isus dă un sens nou terminologiei care, pînă atunci a
exprimat mistere mai mici,
BB[OGRAFIE. Pauly-Wissowa, art. „Logos"; C. H. Dodd, TTie Interpraatitm of the Fourth Gosptl,
1954; A.Debrunnerţidfii,JDNT4Jp.69-143;H.Haarbeck ţialţii, NIDNTT3, p, 1073.1123.
r,N.B,
LOIS. Bunica lui Tîtnotei, probabil mama iui *Eunice (2 Tin, 1:5). Nu i@p€ lrdoiala c! 'aEl fac duie ia
cred iuta ei creştină: dacă ca ar E fost doar o evreică evlavioasă, devoţiunea ei ar fi fost probabil mai
puţin cunoscută. Este greu de găsit o paralelă a numelui în această perioadă.
A.F.W.
I-OPATA (Ebr, .'a). Au f6t ficute loFti de brce pentru curăţirea cenuşii de pe altarul pentru arderea de
tot (Exod. 27:3) si mai tîrziu, de către Hiram, Pdt! Tehpld lli solomn O lnp. 7:40, 45). s..u descoperit
lopeţi caiiaanite, de ex. la Meghido (_BA 4, r94l P, 29 d 6a, 9),
LOT
Termenul rahat, menţionat tn Îs. 30:24, se referă prcbbi! la o lopad dr l€tn Cth.ruriTO^tE
•AGRICULTURĂ.) A.R.M.
LOT (Ebr. Idt, „acoperitoare" ?). Fiul lui Haran, fratele cel mai tînăr al lui Avraam, si prin urmare
nepotul lui Avrnam. în afară de relatarea vieţii sale în Genesa, numele lui lipseşte din VT (cu excepţia
referirilor la urmaţii săi în Deut. 2:9,19;Ps. 83:8), dar este menţionat de Domnul nostru în Luca 17:23-
32 şi de asemenea ln 2 P.t 2.7 s,lm.
EL i-a însoţit pe terah, Avram şi Sărai în călătoria lor de la Ur la Haran şi apoi a continuat drumul
împreună cu Avram şi Sărai în Canaan, apoi în Egipt ie apoi iad.<i h Cat@ (Cd. 1l:3Ii l2:4.5; t3:l).
Defectele din caracterul său ies la iveală prima dată tfnd el a ales în mod egoist valea Iordanului care
era bine udata (Gen. 13:8-13). Lucrul acesta 1-a adus în mijlocia oamenilor răi din Sodoma şi a trebuit
să fie elibeEt d. €zul@tEle n6ibuintei sl€. h6i tndi d. Avraam (Gen. 14:11-16) şt apoi de doi îngeri
(Gen. 19). în acest ui tim incident a ieşit la iveală slăbiciunea lui şi înclinaţia lui spre compromis.
Salvarea lui din Sodom 6t€ legată în mod expr6 de fapnrt .a Dm. nezeu Şi-a adus aminte de Avraam în
Gen, 19:29.
tn urma îmbătării sale, cele doua fiice ale sale au ,!h&lit .opit d€ la el si acEtia au deEnit srrAno{ii
ttrah .(Ceri. 1137)

Avrsam c Sara (Gen. n-29)

Nahor [Gen. 11:29)

Iloran (Gen.
Milca [Goi. 11:2»
Film (D Fiica
(Gen. 19:15} (Gen. 19:1S]
Mooh Ben-amf
(Gen, 19:36-37) (Gen. 19:3fr38)
Familia lui Lo[.
773
LOT
moabiţilorşiamoniţilor (Gen. 19:30-38; qf.Deuţ. 2:9, 19; Ps. 83:8).
Domnul nostru ilustrează învăţătura sa pe tema întoarcerii Sale folosind povestea Lui Lot ţia soţiei sale
(rM r7:2e3D, !@tluind ln lelul aGta tstori-dtatea întâmplării, iar 2 Pet. 2:7 s.urm. afirmă cu tărie
neprihănirea lui. Este probabil că Petru face aici în mod deliberat aluzie la rugăciunea lui Avraam
pentru ei "rcprihAniF din sodom. c,qr,c.
LOVITURI. lbmor e6ta ttadre mi Bdt dvinte €bd. $ sr. dinrre (e n(@i qul Cr. ples.) Ete Mi $sult deft de
dou ori, Le8€a d4res nomică a limitat la patruzeci numărul de lovituri pe care le putea perie u jud*{rd
(DeuL 2s:2-3), Pedeapsa era aplicată în general cu un bici cu trei limbi ţi însuşi călăul era pedepsit dacă
era depăşit nunirut de lovituri DEvlzut€, Asd€I. c@ e Pavel ddie t! J.uda lui nebuar.a" (2 coi 11:24) s
lct de fapt pedeapsa maximă, întrucît cele patruzeci de lovituri erau, de obicei; reduse la treizeci şi nouă
pe baa prircipiuluj de . ,,.idi@ u Bard ln jud bsn".
lditurile pot 6 u 3inbol d. lJerF. @rctivl portiid (P6, 39:32; ct Prv, 13:24) d o adrerc aninr. a jenlei
DoMrnui (L. 5315; 1 }et, 2:24). ['BICIUIRE.) J.D.D.
LUCA. Unul dirtre tstitorii ld pawl .4 .u trinis salutări în Epistola sa către Coloseni este „Luca (gr.
Lduld) ddrord p@iubif (col. 4:I4); nDdul in ce este descris sugerează că el a acordat îngrijire medi cală
lui Pavel, fără îndoială, în timpul întemniţării sale. în Filim. 24, epistolă care probabil că a fost scrisă în
aceeaşi perioadă, Luca este descris ca un tovarăş de lucru al lui Pavel, fapt care sugerează că aportul lui
la EEnghelie nu a f6r limiiar la .fustintete ele nedi, @le. Exi$! o a nela eferiE l. el ln .ee ce l.re rA 6e
ultimul mesaj al lui Pavel; „Numai Luca este cu mine" (2 Tini. 4:11) ţi aceasta confirmă legătura strînsă
dintre cei doi bărbaţi, în general, se crede că Luca nu a f6t se!, <lar E. E. Elli6 (!. 51.53) 6 dsll'@tat c!
col. 4:11 e reral la u anuir Srup din cftd mi mare de evrei creştini ţi se poate ca Luca să fi fost un evreu
creştin din Diaspora.
lrenaeus(oca 180 d.Cr.) este prima persoană care se refera clar la Luca şi care îl numeşte autorul Evan-
sheliei a irei, qi a ctr$i Faprelor. Aeaqi tradilie 6re întîlriită în Canonul Muratorian şi în aşa-numitul
Prolog antj-Marcionît la Evanghelia după Luca. Ultimul dintre aceste documente afirmă că Luca
provenea din Amiohia Siriei ţi că La slujit pe Domnul fără să fie c&lrorit su snfl aib! lanilie si a muir la
vt6t! de A4 de ani în Boeotia; vechimea şi credibilitatea acestei tradiţii este incertă.
Tradiţia potrivit căreia Luca a fost autorul Evansheliei .hpi L@ 9i al .r4il laptlor prcbabil c! poate fi
urmărită pînă la începutul secolului al 2-lea. Paprul cl Marcio& u urnf fa@tic al bloelel lu Pa!€I, a .16
EEngheli! dupe L@ dEpt si!r@ pe care o recunoştea, dă probabil de înţeles că a considerat-o lucrarea
unuia dintre însoţitorii lui Pavel. Faptele Apsrolilor @tr|iE o sie d€ pasj€ s!€ i, persoana îndi plural care
descriu evenimentele din pwnn de redeE .l qui lslitor al l{i Pakt (Fapt
L6tlO-17i 2O:S-2r: lqi 27.12A:16). Faptll .d altorut cărţii Faptelor nu a făcut nici o încercare de a
rescrie aceste pasaje la persoana a 3-a singular este explicat cel mai bine prin identificarea lui cu
autorul original. Dintre însoţitorii posibili ai lui Pavel, care ne sînt cunoscuţi din Epistolele sale, dar
care nu sînt numiţi în Faptele, pare cel mai probabil că Luca este autorul cărţii Faptelor, cît ţi al
Evangheliei după Luca. Identificarea este găsită într-o variantă a textului din Fapt. 20:13 („Dar eu,
Luca, şi cei care au fost cu mine, ne-am urcat în corabie"), care s-ar putea să dateze din prima parte a
secolului al 2-lea.
A41llMhrl bsat !. d@zile htere din Fapre 6te putemic. lste @Islmt de dovqll. atere din tradiţia din
secolul al 2-lea menţionate mai sus ţi în dpedd de faptul .! !u a fdt sug@r lici u a1r candidat pentru a fi
autor al Faptelor. Afirmaţia că tFdila * baaz! Pe o deduclE dh dokzi .le M qi nuare nîcio valoare
independentă este o pură ipoteză. Exisrl Mi nulr6 forra h ouecria d tbblout Bi*ricii lrimre zlSririt ln
Fapte, d nal 616 tablolrl lui tareL nu sînt ceea ce am aştepta de la un însoţitor al lui Pavel, dar se poate
răspunde la această obiecţie (F. F. Bl@, ^tsCR, p, 96S,973),
Stilul literar al Evangheliei după Luca şi al Faptelor denotutrerz! c! autord ld a f6t u om €du.r şi
deosebit de înzestrat în exprimare. Elementele de limbaj medical şi interesul manifestat faţă de proble-
mele medicale sînt în armonie cu faptul că autorul este „doctorul preaiubit", talentul de istoric al lui
Luca a fost recunoscut de mulţi cercetători care au evaluat te@a lui p€ fondul ei cteric F l-.u .ompaEr
farcEbil d cei Mi bsi idbrlci hrni.
Admiraţia lui Luca pentru Pavel rezultă clar din cartea Faptelor. Prin contactul său strîns cu alţi lideri
creştini ţi ca o consecinţa a vizitelor sale la Ierusalim şi Cerareea (e/. Fapt. 21:17 ţ.urm.). Luca aavut
multe prilejuri să obţină informaţii directe despre viaţa lui Isus şi istoria Bisericii creştine primare. El a
putut . a6lM $F bun drePtaE h lrolosd l, EEngheli. s că era foarte caii ficat pentru această lucrare,
deoarece a cercetat cu atenţie şl în detaliu toate faptele relevante, aşa cum J-au fost comunicate de
martori credibili din lisice Oud 1:1-4).
Tabloul care se conturează este cel al unui om modest stăpînit de o dragoste puternică faţă de oa meni ţi
care sa considerat un slujitor al Cuvîntului. Date fiind talentele sale literare, istorice si teologice, el a
fost foarte potrivit ca să relateze istoria începuturilor creştinismului într-un mod nou, adaptat la nevote
sereEliei . do@ din bidicl,
BEUOCMFIT. N. aclde.hls, Connqtory an the Cospel o/Luke, 1950, p. 15-50; F. F.Bruce, TfteActt of
the Aposdes, 1951, p. 1-40; C. K. Banett, Luke the Hblorian in Recent Saidy, 1961; E. E. Ellis, The
Grapei of Luke1, 1974, p. 2-62; E. Haenchen, 77te Ace o/the Aposda, Wi.
i,h.M.
LUCA, EVANGHf,IIA DUPtr.
I. Schiţa conţinutului
a. Prefaţa (1:1-4).
b. Naşterea şi copilăria lui Isus (1:5-2:52). c I@n Bot€z*onn ti ltu (3.1,4:13).
.r PrcFddui@ tn calilea (4:r4,9:so)/
774

_ Cillioria s?re lens.lin (9:51-19:to), f. PropovăduLrea în Ierusalim. (19:11-21:38). Patimile şi nrie@

lui rra e2:1,24:S3).
II. s!r..ll E6ah.ltet
Tiparul general al Evangheliei după Luca este similar cu al celorlalte două *Evanghelii sinoptice. La fel
ca şi Evanghelia după Matei, ea se ocupă cu naşterea lui Isus, deşi cele două Evanghelii relatează
această în-ttmplare din unghiuri diferite. Urmează în general ,diF pbpovsduirii lui ku 8liirA tn
EEnghelia dupe Marcu (ţi de asemenea în Matei), dar are o secţiune mult mai lungă despre călătoria lui
Isus din Galileea la Iaelim. chiar .tac, EEtr8nelia dule M.tc! nu a indus în original o relatare a arătărilor
lui Isus după bvise, Lu. fi Matei prezinti tie€r. piopia i.r relatare a acestor arătări.
InEo mre n$slra orlinutul EEeIEliei duDr Luca este comun cu celelalte Evanghelii. In general, este
acceptat faptul că una dintre principalele surse ale lui Luca a fost Evanghelia după Marcu şi că, la fel ca
şi Matei, a extras cea mai mare parte a relatării propovăduirii şi lucrărilor iui Isus din Evanghelia mai
veche. Aproape tot conţinutul Evangheliei după Marcu a fost încorporat Eh Evanghelia după Luca, dar
a fost rescris în stilul literar mai cizelat al lui Luca. Luca a inclus de asemenea o roare parte a
învăţăturilor lui kus care sînt găsite în Evanghelia după Matei (dar nu şi în Marcu) si în general se
presupune că cele două Evanghelii s-au baza t pe o sursă comună (sau o colecţie de surse) scrisă sau
orală. In ce priveşte acest material este mult mai puţin probabil ca una dintre Evanghelii să fi preluat
material din cealaltă. Deşi reiaţia dintre sursele Evangheliei după &an şi a celorlalte Evanghelii
continuă să fie incertă, este clar că Luca şi Ioan reflectă folosirea unor tradiţii comune, în special în
istoria patimilor si a învierii. în plus, există <J serie de informaţii despre Isus care sînt specifice lui
Luca, o mare parte dintre acestea fiind găsite în relatarea călătoriei lui Isus spre Ierusalim. în unele
locuri uMe L@ pare la pliE Edmo . tepind! de Marl! ca de ex. în relatarea Cinei de pe urma, este foarte
probabil ca ei să fi avut acces la aceleaşi tradiţii.
Aceasta înseamnă că Luca sa bazat pe mai multe surse de informaţii pentru scrierea Evangheliei sale şi
ilustrează propria sa declaraţie (Luca 1:1-4} conform căreia mulţi alţii au încercat mai demult să scrie
relatări ale lucrurilor care s-au petrecut. Aceeaşi afirmaţie sugerează că Luca a fost familiar nu numai
cu relatările despre propovăduirea lui Isus d şi cu persoanele care au fost martori oculari, şi că el a scris
Evanghelia după o examinate atentă a diferitelor surse de informaţii.
IU. Autorul, data şt locul scrierii
Problema autorului Evangheliei după Luca este strins legatS de pbbletu aurorulli Fapielor. Cele doua
cr4i fac parte dintr-o singură lucrare şi încercările de a contesta că au un autor comun nu au avut
succes. Atribuirea ambelor cărţi lui *Luca rămine cea mai probabilă posibilitate. Dovezile stnt derivate
Sn esenţă din 'lspreLlosibilibre Apctolilor, ln ce plilette Evanshet;, aceasta conţine prea puţine dovezi
concrete în favoarea sau împotriva concepţiei tradiţionale despre autorul cărţii. Afirmaţia că lucrarea
este pStrunsă de attrr8teE p€liGdei sub-.petolhe (adicr, peri@da d!pă moartea lui Luca) este prea
subiectivă pentru a srvea vreo valoare.
LUCA, EVANGHELIA DUFA
Ceea ce a scos la lumină discuţia modernă despre autorul cărţilor este că Luca nu a imitat servil con -
cepţia teologică a lui Pavel. El a avut propriul său puct <L v€rl@ cu p(ivire la cre<linF detriia, prin
llru, E@shelia s au 6te ftid<h o reinter-pretarc padinl a istoriei l!1 lru, ci reprezinr, p6plia sa evaluare
independentă a semnificaţiei lui Isus, pe baza tradiţiilor transmise de biserica primară. Nu ştim cum a
privit Pavel viaţa păroîntească a lui Isus, tntrucît menţionează lucrul acesta prea puţin în scrisorile sale
g, de !@, nu aren nici o pcibiurate de @npane a co(epfi'ror sr. cu concepdne hi Lu., Dad nu putem
stabili măsura în care sînt In armonie, nu putem stahni nici dererduile dinEe ela
într-un sens, identificarea autorului Evangheliei aruncă prea puţină lumină asupra ei, întrucît ştim rG@
putine d6pre auror, .Iaie de ca .e @ie fi spicui! din E€nghelic drpC Luo ti din paptele Apd tolilor. Într-
un alt sens, însă, cunoaşterea identităţii autorului este importantă, deoarece confirmă că a fost o
persoană calificată (potrivit propriei sale afirmaţii explicite) să cunoască conţinutul tradiţiei
Evangheliei şi să 3 reformuleze, Valoarea istorică a Evanghelie: este şi mai mare decît dacă ar fi fost
lucrarea unui personaj necunoscut dintr-o perioadă mai tîrzie.
Nu irim cind su und€ a f6r *rirt Evryhelia. Exista două posibilităţi cu privire la dată, fie în prima parte
a anilor 60, fie în deceniile mai tîrzii ale secolutui. D{izja d€pind€ de data nrihlitl rEnsheliei după"
Marcu şi de faptul dacă Luca a scris înainte sau după căderea Ierusalimului profeţită de Isus. Este cert c
5.tat4a EEngh€li9i dup! Marcu iMint€ de atul ZO nu poate fi exclusă. în cazul Evangheliei după Luca,
se poate considera referirile relativ frecvente şi mai precise Ia căderea Ierusalimului, deşi bazate pe
proro-cia autentica a lui Isus, reflectă interesul faţa de împlinirea piorocieL Pe de altă parte, lipsa de
interes pentru căderea lerusalmului în cartea Faptelor, precum şi medul In care cartea îşi încheie
povestirea înainte de moartea, lui Pavel, stnt indicaţii puternice că această carte a fost scrisă înainte de
anul 70 d.Cr. Este posibil ca alcătuirea cărţilor să fi fost încheiată In mare măsură înainte de data aceea,
deşi se poate ca dat conpledrij r: 6 losr mi tt?h.
De$ qira o $adilie de dati incerd d6prc compq€re Evangh€liei ln Allia, sieEa pFpriu.zise N contine
ninic €re s{ conine acedt iAe. Esre Mi probabil că ar trebui să asociem compunerea Evansheliei cu
RoM (nde &arshelja d;pd M5n @ disponibilă şi unde Luca s-a aflat împreună cu Pavel), sau cu
Antjohia Siriei (cu care este asociat de Luca de o tradiţie mai credibilă şi unde a fost probabil compilată
sursa „Q" pe care a folosit-o împreună cu Matei). La baza Evangheliei, însă, se află tradiţiile curente
din Palestina. In ultimă instanţă este mai importantă legătura lui Luca cu Biserica primară din PalestiE
ti din siria deii leul ude sa 'ntinpht s, sie Evanghelia.
W. Sdpql el wacteEl
Faptul că Luca şi-a enunţat propriile sale intenţii la începutul Evangheliei reprezintă o situaţie fericită,
fn acelaşi timp putem trage anumite concluzii chiar din caracterul lucrării. Preocuparea lui a fost de a
prezenta istoria lui Isus în aşa fel îneît să scoată în evidenţă emifi@ia $ cEdibilitat@ €i p€lEu ei ce au
@zur în Isus; el a făcut lucrul acesta în contextul unei lucrări
775
LUCA, EVANGHEIIA DUPA
din două părţi care se continui cu istoria Bisericii primare in aşa fel înrft să demonstreze modul In care
6-a răspîndit mesajul Evangheliei, potrivit cu proroda ţi cu porunca lui Dumnezeu, pînă la capătul
pâmîn-tuluişi a adus mîntuirea la cei care l-au acceptat. Luca a scris pentru oameni care au fost la
oarecare distanţa de propovăduirea lui Isus, atit geografic cît si !n timp. El se adresează unui oarecare
*Teofit, a cărui identitate rămîne necunoscută, dar este dar că aceasta este doar o dedicaţie literară
pentru un prieten al autorului, iar cartea a fost destinată pentru un grup mai mare de cititori. Dedicaţia
sugerează că a fost destinată pentru membrii unei biserici şi conţinutul cărţii confirmă această idee, dar
în acelaşi timp a putut fi folosită ca un manual ţi ca o unealtă pentru evanghelizare; forma exterioara,
care se aseamănă cu lucrările istorice şi literare ale vremii, sugerează cu tărie câ autorul a avut în
vedere un grup mai mate de cititori.
L'o a sdts d u on & drltura si ed@r. iar lucrarea lui poate pretinde mai mult dedt celelalte Evanghelii că
este o creaţie literară deliberată. Este dat câ autorul a fost un om de litere, familiar cu VT în greacă şi
cu stilul literaturii contemporane, care a fost în stare să producă o lucrare care să facă cinste
Evangheliei prin calitatea sa literara. Chiar dacă E. Renan a intenţionat mai curînd să condamne dedt să
o laude atunci cînd a descris-o ca fiind „cea mai frumoasă carte care a fost scrisă vreodati", comentariul
lui nu este lipsit de adevăr. Arta literară este iolair! .ici @ o slujito.E. a Evdgheliel
în acelaşi timp, Luca scrie ca un istoric. Dovezile cu privire la interesul său istoric ţi calităţile sale
istorice sînt mai evidente în Faptele Apostolilor, dar şi Evanghelia este menită să fie o lucrare istorică al
cărei scop este să demonstreze credibilitatea tradiţiei despre Isus, în pasajele în care putem compara
scrierea lui @ $sele fol6ire, reden c! L@ ]e,a iEdat d fidelitate, deşi nu le urmează cu serviKtate
literală.
Arta literară şi calităţile istorice, însă, sînt slujitoare ale unui scop evanghelistic si teologic conştient.
Două grupe importante de cuvinte ne prezintă centrul lnl€lEului lul Lu. Primul 6t€ Ebul ,a popor€dui
Evanghelia" (euangefteomaO, un cuvînt care caracte.ibz! tlt*Jul C.aciuuluj (L@ r:19; 2:10), DF-
povăduirea lui Ioan (Luca 3:18), lucrarea lui Isus (L@ 4:18, 43: 7:22 erc) ri adivibtea 8!€ricii DrtnEe
(Fapr 9:42i 3r4 etc), Faptut d aei v;b. îrtnlnit frecvent în scrierile lui Pavel, este practic abat din
celelalte E@ghelii (Mar 11:5; ;h6t!ti!d corespunzător, însă, este folosit mai frecvent) este o indicaţie a
semnificaţiei pe care a avut-o pentru Luca arunci cînd descrie natura lucrării lui Isus a bisericii primare.
Celălalt cuvînt cheie este „mîntuire" (şi cuvintele înrudite). Un loc proeminent în istoriile naşterii îl are
ideea că Dumnezeu aduce un Mînîuitor pentru poporul şâu(Luca 1:47,69,71, 77; 2:11,30); dqi qvinEle
di! .eartt hnilie nu sinr atft d€ elt dente în altă parte din Evanghelia după Luca şi din Fapte, accentul pus
ta început oferă cheia pentru natura mesajului Evangheliei, la fel cum accentul pus de l@n l .hep{t pe
c$t oferd crEia pe!tr! tnGLegerea Evangheliei sale. Spre deosebire de Marcu, Luca scoate în evidenţă
natura mesajului lui Isus despre împărăţia lui Dumnezeu ca mîntuire pentru cei pierduţi; iar unde Matei
are tendinţa să-L prezinte pe Isus ca învăţătorul adevăratei neprihăniri, Luca pune un
accent mai mare pe acţiunea sa ca Mîntuitor; aceste contraste, însă, pot induce în eroare dacă sînt
împinse prea departe.
Luca arată cum lucrarea lui Isus reprezintă împlini@ pefedei w (Le 4:18.21; ro:23 t,um.; 2426 ş.uim.,
4447). Era nouă a mînîuirii a început şi este caracterizată prin propovăduirea Veştii Bune a împărăţiei
(Luca 16:16). Deşi realizarea deplină a domniei lui Dlllrlt@u 6t€ de do'@id viitorului (ts. 19: 11),
Dumnezeu a început deja să izbăvească pe oameni de puterea lui Satan şi a demonilor (Luca 11:20;
13:16), iar păcătoşii se pot bucura de iertare şi de părtăşie cu Isus. în persoana lui Isus este manifestată
puterea mîntuitoare a lui Dumnezeu (Luca 7:16; Fapt. l0:3a).
Cel prin care Dumnezeu acţionează în felul acesta este în mod evident un proroc, uns cu Duhuî Sfint,
dar pentru Luca este mai mult decît un proroc, mai mult chiar şi decît prorocul unic asemenea lui
Moise, pfi care fi aşteptau oamenii (Luca 24:19-21; Fapt. 3:22 ş.unn.). El este Regele uns care va
domni în împărăţia viitoare (Luca 22:29 ş.urm.; 23:42) şi El poate fi descris deja ca „Domnul", titlul
care indică rolul lui Isus confirmat prin învierea şi înălţarea Lui (Fapt. 2:36). L bla agtor rclui lnpllnireti
de &u e a[! natura Lui unica de Fiu al lui Dumnezeu (Luca 1:32).
în prezentarea lucrării lui Ieus, Luca atrage atenţia în mod special asupra preocupării lui Isus faţă de cei
desconsideraţi de societate; toate Evangheliile depun mărturie pentru acest fapt istoric indubitabil, dar
Luca este cel care atrage atenţie în mod deosebit asupra lui (Luca 14:15-24; 15; 19:1-10). El arată că
Isus a fost preocupat de soarta femeilor (Luca 7:36-50; 8:1-3), a samaritenilor (Luca 9:51-S6; 10:30-37;
17:11-19) şi a ne-evreOor (Luca 7:1-9); totuşi, Luca respecta faptul istoric că lucrarea lui Isus s-a
îndreptat în mod aproape exclusiv către evrei şi s-a limitat să sugereze o răspîndxre mai largă a
Evangheliei în Faptele Apostouror (Lu6 2:32i 13:23 t.|lm; 24{7). o .ltt pr cupare a lui Isus asupa căreia
ne atrage atenţia Luca este grija Lui pentru cei săraci şi avertismentele Lui ca cei bogaţi care au trăit în
mod egoist s-au exclus singuri din împărăţia lui Dumnezeu. în împărăţia lui Dumnezeu valorile umane
sînt supuse la o reevaluare radicală. Nu există loc pentru cel înfumuraţi care cred că bogăţia lumească
H va scuti de judecată (Luca 6:2G26; 12113.21; 161193r) su pelnu ei 6E $ consideră singuri neprihăniţi
şi care nu văd nevoia să se pocăiască (Luca 18:9-14). Dimpotrivă, intrarea în împărăţia lui Dumnezeu
este rezervată pentru cei săraci, adică, pentru cei care îsi cunosc sărăcia şi de aceea se bazează pe
Dumnezeu, şi pentru cei pocăiţi care îşi recunosc păcatul şi se lasă la voia milei lui Dumnezeu. O
asemenea pocăinţă înseamnă întoarcerea hotărîtă de ia păcat şi voinţa de a-L urma pe Isus, indiferqt
@F ar fi pEN (L@ 9:23); prEnd. cd. se poate să fie renunţarea Ia posesiunile materiale (Luca 14:33;
19:8).
Nu încape îndoială că tabloul Iui Isus zugrăvit în Evanghelia după Luca este menit să fie un exemplu ţi
un model pentru ucenicii Lui. Lucrul acesta poate fi văzut cînd comparăm viaţa lui Isus în Evanghelie
şi descrierea bisericii şi a membrilor ei din Faptele Apostolilor. Astfel, după cum viaţa lui Isus a fost
guvernată de planul lui Dumnezeu, revelat în parte în proroda VT, tot aşa viaţa bisericii este condusă în
toate privinţele de Dumnezeu. După cum Isus Şi-a îndeplinit
776
rlm U Iu
lucrarea prin puterea Duhului (Luca 4:14,18). tot aţa Biserica primară a fost umplută de Duhul pentru
lucrarea ei de mărturie (Luca 24:49). De asemenea, la fel cum Isus s fost un om al rugăciunii, primind
călăuzire şi inspiraţie din comuniunea Sa cu Dumnezeu (Luca 3:21; 6:12; 9:18, 28 s.urm.; 22:32}, tot
aşa si biserica trebuie să se roage neîncetat lui Dumnezeu (Fapt. 1:14).
in linii mari, acesta este tabloul caracteristic al lui Isus şi al învăţăturii Sale pe care îl zugrăveşte Luca.
Tabloul are o serie de aspecte semnificative. Mai întîi, prezintă istoria lui Isus în termenii împlinirii
proiccieL Luca acordă o mare importanţă promisiunii si împlinirii ei, întrucît acestea oferă cadrul
gtndirii sale istorice, fn a] doilea rtnd, Luca pune un accent puternic pe prezenţa efectivă a mîntuirii în
lucrarea lui Isus. Accentul cade pe ceea ce a făcut deja Isus şi nu pe aspectul viitor, deşi dimensiunea
viitoare nu lipseşte, în al treilea rînd, Luca asociază lucrarea lui Isus de formarea Bisericii primare si
arata cum biserica decurge din lucrarea lui Isus. £1 este conştient că începutul creştinismului a inclus
ambele domenii cuprinse în LvaiuhelE tl ! F.pEIe Apcrolitq.
Rezultatul acestor consideraţii este s3 arate că L@@otstur a prMr isrqia luj Isus ca ffdnd6re pare'; di!
isroria lumii. Cea mai importantă discuţie modernă despre Luca, aceea a lui H. Conzelmann, susţine că
Luca a considerat lucrarea lui Isus drept punctul central al istoriei (fiind precedat de istoria lui Israel ţi
urmată de perioada bisericii). Conzelmann susţine că aceasta a fost o concepţie nouă despre Isus şi a
fost în contrast cu concepţiile mai vechi. Ptnă atunci Isus fusese considerat drept Cel care a proclamat
împărăţia iminentă a tui Dumnezeu. Luca a scris într-o perioadă cînd biserica a început să se bucure de
o existenţă stabilă şi realizarea in viitor a împărăţiei sa dovedit a fi o speranţă care a dezamăgit. De
fapt, Luca a remodelat teologia creştină pentru a o adapta la generaţia a doua şi la generaţiile viitoare
de creştini, prin faptul că a abandonat aproape complet speranţa sfîrşitului iminent al lumii şi a
considerat că lucrarea lui Isus constituie mai cufînd punctul de mijloc în istoria relaţiilor lui Dumnezeu
cu oamenii, decît preludiul imediat al sfîrşitului. Chemarea creştină la pocăinţă niainte de sSrsitul
iminent a fost transformată într-o relatare istorică a venirii lui Isus, iar perioada bisericii, în timpul
căreia Duhul Sfînt avea să-i călăuzească pe membrii bisericii la misiune, a înlocuit speranţa împăiI@
wtNre a luj Dumzu
L fel ca g nulte hrJ primc dspE u ea interpretarea dată de Conzelmann scrierilor lui Luca este
unilaterală şi exagerată, dar are meritul de a demonstra că Luca a fost un teolog atent şi de a Ii încuraja
pe alţi cercetători să ofere o concepţie mai echilibrată despre teologia Iui, Adevărul este că mesajul lui
Isus şi al Bisericii primare nu a fost atît de unilateral futurist aşa cum sugerează Conzelmann, si că
Luca nu a făcut decît să atragă atenţia asupra trăsăturilor actuale din acel mesaj. „Istoria mîntuirii" nu a
fost nicidecum o născocire a lui Luca. fn acelaşi timp, Luca nu abandonează deloc speranţa sfîrşitului
care avea sâ vină şt lucrarea lui reţine elementul acela de tensiune dintre realizarea prezentă şi speranţa
1 viitoare, element care este tipic pentru creştinismul primar. Efectul lucrării sale, însă, este că a abătut
LUCEATAR (LUCIFER)
atenţia bisericii de la urmărirea semnelor apocaliptice ale sfîrşitului, pentru a se concentra asupra
misiunii sl€ de a risplndi Ewnrheria.
Trebuie să facem distincţie între factorii care au modelat lucrarea lui Luca şi scopurile conştiente care
au guvernat scrierea ei. între factorii modelatori trebuie sâ includem nevoia de a prezenta din nou
istoria lui Isus într-un mod care să o actualizeze pentru biserica din vremea sa. între scopurile scrierii
sale, cel mai important a fost acela de a-L prezenta pe Isus ca MTntuitor ţi de a arăta modul în care
Duhul lui Dumnezeu a constituit biserica să Se un martor pentru Isus. în combinaţia acestor factori ţi
scopuri putem găsi secretul caracterului distinct al acestei Evanghelii în care o relatare istorică a
devenit mijlocul de echipare a bisericii pentru evanghelizare.
BIBLIOGRAFIE. Comentarii despre textul In limba engleză: T. W. Manşon, The Str/ings ofJesus,
1949; J. N. Celdenhuvs, NICIC, 1950; A. R. Leaney, BNTC, 1958; F. W. Danker, Jesus and the
NewAge, 1972; E. E. Ellis, NCfl2, 1974; L. Morris, TNTC, 1974; pentru textul grec: A. Plummer,
ICC?, 1922; J.M. Creed (Mac-millan), 1930; I. H. MarshaU CPatemosrer), 1978; In limba germană: K.
H. Rengstorf, NDT, 1937; W. Grundmann, THNT3,1966; H. Schilrmann, HTKNT, 1, 1969; J. Erust,
Regensburger NT, 1977; G. Schneider, Okumenischerliachenbuchkommentar zum NT, 1977.
N. B. Stonehouse, The Witness of Luke to Chrisc, 1951; H. Conzelmann, The Theology of St Luke,
1960; H. Flender, St Luke: Theohgian of Redemption His-tory, 1967; I. H. Marshall, luke: Historian
and Theo-logian, 1970; S. G. Wilson, TheCentiles and the Gentile Mission in Luke-Acts, 1973; C. H.
Talbert, Literary Patterns, Theological Themes and che Cetire ofLttke-Acts, 1974; E. Franklin, Christ
the Lord, 1975; J. Dnuy, "fradition and Design inLuke's Gopei, 1976.
I,H'M.
LU_CEAIAX (LUCITER) ca.. ,,puDdror de lMi, nă"). Acesta a fost numele latin al planetei \fenus, cel
mai strălucitor corp ceresc afară de soare ţi tună, care apare uneori ca steaua serii, alteori ca steaua
dimineţii, fn îs. 14:12 este traducerea termenului hdel („cel strălucitor": ixx heosphorcs, „purtăror de
lumină"; cf. numele arabpentruVenus.suftratun, „cea care străluceşte puternic"), folosit In mod sarcastic
ca un titlu pentru regele Babilonului care, în gloria şi fastul său, s-a considerat în rîndul zeilor. Acest
nume este potrivit, întrucît civilizaţia Babilonului a început în zorii nebuloşi ai istoriei ţi a avut legături
astrologîce puternice. Babilonienii ţi asirieniiau personificat steaua de dimineaţă tn persoana iui Belit ţi
Iştar. Unii au considerarea1 expresia „fiul dimineţii"s-ar putea referi la semilună; cf. OiaytalCC, ad.
loc.; alţii (de ex. S,H. launSdoni bqT 42, 193c1. !. 172 s,h.) au trgumentat pentru o identificare cu
planeta Jupiter. Similaritatea descrierii de aici cu cea din pasaje cum stnt Luca 10:18 si Apoc. 9:1 (c/
12:9) a dus la folosirea titlului pentru Satan, fn Apoc. 22:16 ni se arata că Acela care poate revendica pe
bună dreptate acest titlu este Domnul Isus Cristos, în gloria Lui cerească,
DH.w'
777
LUCIU
LUCIU. Gr. Loukias, transcriere sau imitare a prenumelui roman. Loukas (Luca) era un diminutiv.
{Pentru inscripţii, vezi Ramsay, BRD, p. 370-384.)
1. Un proroc din Cirena ţi învăţător din Antiohia CFapt. 13:1), probabil unul dintre primii misionari (cf.
Fapt, l1:19-21). ur citar aticd ciudat c.rc * rcGlA la Fapt. 13:1, observat de Zahn (.cf. INT, 3, p. 28
ş.urm.) adaugă: „Care râmîne pînă în ziua aceasta". Probabil că acest scriitor, la fel ca si Ephraem Syms
in Joc., îl identifică pe Luciu cu tradiţionalul Luca din Antiohia.
2, Un toErir sl lui Pavel h Corint, .arc Eimir€ salutări în Rom. 16:21. El este „rudenie" cu Pavel, adică,
evreu (cf. Rom. 9:3). Origen in Ioc. menţionează o identificare cu Luca.
Identificarea acestora cu Luca este improbabilă. Nu încape îndoială că ei erau evrei; Este aproape cert
c! l@ a fo6r @.#u (kzi Cot. 4jr1, 14).
BIBUOCRAFIB. H- J. Csdbrry, aC, 1, 5, p, 439-495. A.F.W.
LUCR.{RS. prieipal.le dvinte 6ol6ie snlt eli ma^seh. (de 181 ori), „lucrare" {cf. Gen. 5:29; Exod. 5:4,
etc, ţi în special în Psalmi, referindu-se la lucră.ile lui Dmeau p6. a:3, 6: 19:1); n1a'1, (de 117 orlc, G€!,
2:2-3; Exod. 2o:9, erc);po-'.I (de 30on), Japt!" (ct Deut. 32:a etc). Termenul gr. a8on (d€ 142 ori) este
întâlnit frecvent înjoan, Evr., Iac. şi Apoc, Mai puţin frecvent este termenul abstract energeia, literal
„energie". Acest cuvînt este caracteristic pentru erisile lui P.wl (EIe6, I:rq 3:7j 4:16; rnip. 3:21j Col.
1:29; 2 Ies. 2:9). Ar trebuisă notăm de asemenea termenul ebr. fgt'ă, „trudă", „osteneală" ţi £ămol,
„truda", „suferinţă"; cf. gr. kopiao „a trudi", „a fi ostenit" (cf. Mat. 11:28; loan 4:38 etc.) şi ergates.
,Jkdto/' (Mat, 9:37-33; 20:1.2, ai f,@ 1012, 7i rac. s.4).
In greaca clasica verbul kopiao se referă la oboseala pe care o produce munca (cf. LSJ, ad loc.), dar în
NT irdicl tnda h sirE (./, Mat, 6:2aj 11:2a: LE S:Sj 12:27; loan 4:38). Cuvîntul ergates se referă la
comerţ sau ia meşteşugul prin care oamenii îţi cîstigă existenţa (Fapt. 19:25) şi este folosit de asemenea
pentru a indica profitul care rezultă din activitatea lor (P.pt. 16:16, 19), d g elorul pe c4l nnpue
urmărirea eîştigului. Termenul ergasia apare într-un sens etic în Efes. 4:19 ţi înseamnă literal „a face un
meşteşug din; cf. lucrător" (ergates) în Luca 13;27; 2 cor, 1r:13; FiliF.3:2ri lntr-u €B bs h Mar. 10:10r 2
Tin 2:ls. Se crede c! folci@ de cdire L@ a latinismului dos ergosian, „a face un efort" (Luca 12: 58),
pentru a accentua avertismentul lui Cristos cu privire la împăcarea cu un adversar, derivă din studiile
sale medicale, unde termenul se referă la prepararea unui amestec, amestecul propriu zis, lucrarea de
digestie, lucrarea plămînilor etc, (cf. VI. K. Hobart, The MeAi.ol Long@ge ol st Luk 17ae2, p. 243).
Erp€i., tnsă, apare în nat (cf. înţelepciunea 13:19) cu care Luca era familiar.
l. scntul B€ne.l
Din folosirea interschimbabilă a anumitor cuvinte penEu ! indica .ctivitate! lui D!l@a si a omd{i este
clar că lucrarea, sau activitatea este un fapt
rînduit de Dumnezeu însuţi. încă de la început munca a fst în planul hi Dl:MeEU pentru oamni iar nr
P3, 7o4.L9-24 i b. 2a.23-29 6r. pe4ntat @ o prevedere a înţelepciunii divine. Creaţia însăţi „lu crează"
(cf. Prov. 6:6-11). Faptul că lucrarea constituie o parte integrantă din tiparul scopului divin pentru om
este subînţeles în porunca a patra. Dar intrarea păcatului în lume a transformat munca din plăcere în
trudă (cf. Gen. 3:16-19). Munca a devenit astfel o povară în loc să fie o binecuvîntare şi, deşi nu este
rău în sine, si-a pierdut adevărata valoare. A devenit un prilej penbru păcat; are ca rezultat idolatria
atunci cînd devine un scop în sine (cf. Ecl. 2:4-11, 2d23; LG 12:1G22), Dup! t!re@ l!@ a derenit un
hijle de qll@tae $ de asup.ire (c, Erod. 1:rr-14: 2'23i lac. s:4). Da prin risMplte, munca a fost
transformată din nou într-un mijloc de binecuvîntare. De la începuturile sale creştinismul a condamnat
lenea chiar şi atunci cînd a fost ascunsă sub masca religiei (c/1 Ies, 4:11; vezi şi Efes. 4:28; 1 Tim,
5:13). Domul n6tu lucrhd @ tnlpla (Marcu 6:3) a sfinţit munca, iar Pavel a dat un exemplu de muncă
cistit (Lpt, 13:3). E! a a.bbnit pradic o lele *io-economicâ în declaraţia sa din 2 Tes. 3:10: „Cînd eram
la voi vă spuneam lămurit: Cine nu vrea să lucreze, nici s5 nu n!!lncd, celalt larura ! primiplutul
proclamat de Domnul nostru rămîne la baza societăţii: „Vrednic este lucrătorul de plata sa" (Luca
10:7).
în perioada harului lucrările omeneşti capătă o nouă valoare ţi devin mai demne. Ele sînt făcute de
dragul Numelui lui Cristos. împlinirea lor în acest context aduce o binecuvîntare întreita. Cel care lu-
crează este binecuvântat prin primirea harului divin de a lndeplini l!.!r@ psrn gloda lui DUl@Eui ei
care primesc rezultatele unor asemenea eforturi făcute într-un spirit nou şi cu o calitate nouă
beneficiază ţi ei; şi în toate acestea Dumnezeu însuşi este glorificat. O asemenea muncă este făcută „în"
şi „pentru" pomul (4 Rotu la:7.8; Ef6. 6:s-9; cot. 3:23. 2,t), în felul acesta omul devine un ispravnic al
bogăţiilor lui Dumnezeu {1 Cor. 4:1-2; cf. Mat. 25:14-30) ţi un slujiior al aprqp€lui du (MaL 2s:40: C.l.
s:t3r I PeL 4:10), AuienticitatEs credisei onrnui 6re dow. dită în final prin calitatea faptelor sale (cf.
Mat. 16:27, praxis), lotuşi, în final acceptarea lucrătorilor va fi un act al harului divin (cf. 1 Cor. 3:8-15;
vezi în special v, 10).
n. Aspectul spiritual si etic
Cuvîntul „lucru" este folosit cu referire la actul de creaţie şi la providenţa lui Dumnezeu. în Psalmi
acest aspect este accentuat în mod specia). Lucrările lui Dumnezeu sînt mari ţi numeroase (cf. Ps. 92:5;
104: 24; 111:2 etc.). Ele îi aduc laudă veşnica (cf. Ps. 145:4 91O), lrLal Eprihinnq Lqi (14s:17) !i îi
aduc bucurie (104:31). La fel stau lucrurile în NT (cJ Ew. 4:r0; kh 1:3; F.pr. la:41; Ara. 15:t). Termenul
este folosit de asemenea pentru lucrarea de mîntuire încredinţată de Tatăl Fiului. Aceasta este o idee
specific ioanină.
Fiul a venit ca să facă lucrarea Tatălui (cf. loan 4:34; 5:36: 9:4: 10:25, 37 etc), ll|.r4 F ff . isprăvit-o
(loan 15:24; 17:4). Aceasta înseamnă că nihic nu poate fi a<tlugat la lll.ta@ pe cG. A .do El, întrudt
este făcută o dată pentru totdeauna. Prin urmare, "mîntuirea nu rezultă în urma faptelor bune sau a
meritului, ci a *harului. Dar omul răscumpărat
778
LUME
va lucra, va sluji, va munci ţi va fi lăudat de Domnul însuşi. El va aduce roadă în orice faptă bună (Col.
1:10;cIGal.6:4;2tes,2:u;2Tio,2:21etc.c€ic@ fac o lucrare specială pentru Dumnezeu trebuie să fie
respectaţi pentru munca lor (cf. 1 Ies. 5:13; vezi ţi FBip, 2:29). Totuşi, nici o lucrare pentru Dumnezeu
nu poate fi făcută fără lucrarea lăuntrică a harului Său fef. 816. 2:1o; 3:20; !!ip, 2:13; cot. 1:29 eic,). ae
este „lucrarea credinţei" ţi „lucrarea dragostei" CI "fes-l:3;c/2Tes, 1:11).
BIBLIOGRAFIE. J, Calvin, Institutes, 3.7; A. Ri-ehardson, The Bihtkal Doctrine of Work, 1952; J.
Muht Prinapl6 ol conda4 19s7, p. a21o6j H_ -c. Halu! F. Trielq tl MDNI7 3, p, 1147-1159.
H.D,McD
LUCRIXI, rAPTE !.tuipal€le fti gsui tn .aE este folosit acest termen, deşi distincte, sîht înrudite Ea
esenţă: lucrările lui Dumnezeu, lucrările lui Isus cristG şi lucr5iile eu faltele onului !: rarort cu credinţa.
t. i! vT lkrrrile lui Dul:rl@! dnt preatat€ 6 dovezi ale puterii, autorităţii, înţelepciunii ţi bunăvoinţei
supreme a lui Dumnezeu. VT nu defineşte Dumnezeirea în termeni abstracţi cum sînt omnipotenţa, ci
prin activitatea Ea. Moise a adus lucrările lui DMU c. .lowi ale rlebirii sale uice lart de .lfi Ei (Deur.
3:24). h Psalmi luc.5rile tui Dum;4u sînt proclamate adesea ca dovezi convingătoare ale puterii şi
autorităţii Sale şi ale dreptului Său unic de a primi închinarea. Aceste lucrări sînt activitatea lui
creatoare (Ps. 104:24) şi acţiunile Lui suverane pentru poporul Său răscumpărat (Ps. 77:11-20) şi
pentru popoare (Ps. 46:8-10),
,. Prin hside sale lrs a rewlat ce a fct adt Mesia dt ţi Fiul lui Dumnezeu, aşa cum arată răspunsul dat lui
loan Botezătorul (Mat. 11:2-5). Evanghelia după loan relatează activitatea semnificativă a lui Isus
avînd ca scop precis să reveleze Mesianitatea ţi Dumnezeirea Lui aşa îneît să producă credinţă în
Persoana Lui (I@ 20:30-31). D€sdi ks a indr€t luda;le Sale ca o dovadă a faptului că a fost trimis de
TAtăl (îoan S:36; 10:37-38). Fiind însăşi lucrările lui Dum-neieu [loan 9:3-4}, lucrările Lui sînt un
temei suficient pentru credinţa în EI, că El are o relaţie specială cu Tatăl {loan 10:38; 14:10-11).
Deoarece El a egaliat lucl,rile Lui cu ele .le hi Dlll@za a fost ac-uar de blasfemie, identificarea Sa cu
Dumnezeu (loan 5:17-23), Moartea Lui a desăvîrşit lucrarea aceea 0Mu:4i19:30).
3, Credinciosul demonstrează de asemenea prin faptele sale bune activitatea divină care are Ioc înăun -
lul lui (Mat, s:16; I6tr 6:23; 1.a:12). De aetuna, 6ur 4 ru aF .r€dinF demotubqzl prin faptele lui (ele
separarea sa de Dumnezeu (loan 3:19; Col. 1:21; Efes. 5:11; 2 Pet. 2:8 etc.). Prin urmare, faptele bune
sînt dovada unei credinţe vii, aşa cum subliniază lacov în opoziţia sa faţa de cei care susţin că sînt
mîntuiţi numai prin credinţă, fără fapte (lac. 2:14-26). lacov este în armonie cu Pavel, care a declarat de
asemenea !n repetate rânduri necesitatea faptelor, adică, o conduită potrivită cu viaţa nouă în Cristos
care vine, viaţa în care am intrat numai prin credinţă (Efes. 2:&loi l cq, 6:9-11: cal. s:16.26 eic.),
F6ire'e pe caie le respinge Pavel sînt cele prin care oamenii pretind că ar rîştiga favoarea lui Dumnezeu
şi pentru
a obţine descărcarea lor de vinovăţia păcatului (Rom. 4:1.5; Ef6, 2:39j Tit 3:5). ilmcir Eintuna 6te dată
prin harul lui Dumnezeu, nu există nici o lucrare bună care să o merite. Prin urmare, faptele bune ale
paginilor nu sînt de nici un folos ca un mijloc de mîntuire, întrucât omul însuşi se bazează pe came şi
nu p. harul lui Dtfuuu (!ton. a:7Bl. Lc.c.
LUD, LUD|M. in cd. to:22 g I crcn. t:r7 Lud este unul dintre urmaşii lui Sem, iar Josephus (Ani. 1.144)
se referă la lidieni (*LIDIA) ca fiind urmaşi ai sdi Relatatu lui Hercdot cu privn€ Ia lnlied (50_7) nu
qdud€ o orisie eniticr. ln Is- 66119 Lrd de u popor păgîn caracterizat prin folosirea arcului (lucru c.E
prcbabn N 6te ad€v5lat d pnvire la lidieni); in Ezec. 27:10 şi 30:5 ei sînt aliaţi cu Tini] ţi, respectiv,
Egiptul, ţi ca atare Lidia (Ludu) este menţionata în ai.lele neo.b.biloni@.
Ludin ap@ in Gd. 10113 Ei 1 Cbn, 1:11 € u urmaş al lui Ham, iar în Ier. 46:9 apar ca arcaşi auili.ri ai
EAipnilui, E!to rsib !n fi€ u popor african necunoscut, dar unii cercetători modifică textul în Lubim
(libia) şt modifică în unele pasaje şi ehsularu.l tld h Lub. xivn'
LUHII SUIIUL. U. te din Mdb bd€ popord s{ refugiat din calea babilonienilor Os, 15:5; Ier. 48:5),
Eusebius îl plasează intre Areopolis şi Ţoar, dar locul nu a fost identificat cu certitudine.
J.D.D.
LUME. Cuvîntul gr. kosmos înseamnă prin derivare J@a ordonddr. Este folGit ln Nr, dar nu 6i in R
pentru csa ce d pura trmi "udreFu1", lUro creată, descrisă în VT ca „toate lucrurile" sau „cerul şi
pătnîntul" (Fapt, 17:24). „Lumea" în sensul acesta a fost creată prin Cuvînt (loan 1:10); aceasta este
„lumea" despre care a spus Isus că nu iar folosi nimic unui om dacă ar cîşriga toată lumea, dar şi-ar
pierde sufletul în procesul acesta (Mat. 16:26).
Dd pentru cI oneniE ete ea mi impofianta parte din univers, cuvîntu] kosmos este folosit adesea într-un
sens limitat la fiinţele umane, fiind un termen sinonim cu he oikoumene ge, „locuitorii pătnîntului",
tradus în NT prin cuvîntul „lume". în această Jume" sînt născuţi oamenii şi tot In ea trăiesc pînă la
moarte (loan 16:21). Toate regatele acestei lumi au fost oferite de diavol lui CrittG <le! i S.ar &rhim lui
aMat, 4:8.9), L(rea a@sta, lum dherito. de (lru si sînge, este Lumea pe care a iubit-o Dumnezeu (loan
3:16) şi în care a venit Isus ca să fie născut dintr-o mnla hanl (I@n lr:2D.'
Totuşi, faptul că această lume de fiinţe umane, apogeul creaţiei divine, lumea pe care Dumnezeu a
făcut-o tocmai pentru a oglindi gloria Lui, este acum răzvrătiţi faţă de El reprezintă o axiomă a Bibliei,
Prin pAcantl bui sinSu on ptetul a inEat in lue (Ron 5:18) avînd consecinţe universale. Ca urmare, a
devenit o llm deordonatl 3[.tt ln hid celli rtu (1 ro.n 5:19). De aceea, foarte adesea în NT şi în special
Sn scrierile lui loan, cuvîntul kosmos are o semnificaţie sinistră. Nu este lumea aşa cum a intenţionat-o
Dumnezeu să ne, ci Jumea aceasta" aflată în opoziţie faţă de Dumnezeu, urmîndu-şi propria
înţelepciune şi trâ-
779
LUME
ind poEivit cu lEpria s nliltr (1 cd, 1:21). fdr! să recunoască Sursa oricărei adevărate vieţi ţi ilumi nări
(Ioan 1:10). Cele doua caracteristici dominante ale „acestei lunii" stnt rtifndria, născuta din neputinţa
on'dli de a accepra pozida e de cMtura rt d€pen' denţa sa faţă de Creator, mtndrie care-1 face să acţio-
neze ca ţi cum el ar fi stăpînul ţi dătătorul vieţii; ţi lăcomia, care-1 face să dorească ţi să posede tot ce
este atrăgător în sensul fizic (1 Ioan2:16). Şi înmidt omul are tendinţa sa se închine la ceea ce pofteşte,
o asemenea lăcomie este idolatrie (Col. 3:5). în consecinţă, caracterul lumesc înseamnă întronarea unui
lucru în locul lui Dumnezeu ca obiect suprem al interesului si afecţiunii omului. Plăcerile şi
preocupările omului, care mi sîiit neapărat rele în sine, devin rele cînd li se @rd! o abtie .t6olura.
„Lumea aceasta" este pătrunsa de un spirit propriu care trebuie să fie îndepărtat de Duhul lui
Dumnezeu, pentru a nu rămîne sub srâpînirea raţiunii ţi a priceperii umane" (1 Cor. 2:12). Omul este
robit de eletmtle 6E .lcAtuia l!rc (col. 2:20) plrg clnd este eliberat de ele de către Cristos. El nu le poate
birui pînă dnd nu este el însuşi „născut din Dumnezeu" (1 Iod 5:4). LegaEnol a@timll {i dtuali.nul slnt
tuh6titut€le slab. ale llrl'll ct€ia FnEu adev€Era eligi€ (Cal. 4:9-10); nlei o aitevrnd. u@ftera lui
Dumnezeu aşa cum este revelat de Cristos îi poate împiedica pe oameni sa se bazeze pe ei înşişi. Acesta
este motivul pentru care evreii s-au bazat pe ei înşişi ţi nu L-au recunoscut nici pe Cristos în silele
întrupării Sale (Ioan 1:11} ţi nici pe urmaţii Ld (1 Ioan 3:1). De asememnea, profeţii falşi care propagă
asemenea lucruri sau anticriştii care sînt antinomieni în învăţătura lor, vor fi ascultaţi întotdeauna de cei
care aparţin lmii a6reia (1 1@ 4:51
Cristos, pe care tatăl L-a trimis ca să Ee Mîntui-to.d *6tei lMi (1 lo.n 4;14) qi a c!rui pt€6F a f6t o jldst!
eurra lsii (I@ 9:39), l. elibdat pe oameni de forţele întunericului prin faptul că S-a angajat £1 însuţi într-
o luptS pe viaţă ţi pe moarte cu „prinţul" ei, eternul instigator la răul care este In lume. Criza acestei
lumi a avut loc atunci cînd Isus a părăsit camera de sus ţi S-a dus să înfrunte pe prinţul acesta (Ioan
14:30-31). Prin supunerea voluntară la moarte, Isus 1-a înfiînt pe cel care i-a ţinut pe oameni în
strînsoarea morţii, dar care nu a avut nici o putere asupra lui Isus (Ioan 12:31-32; 14:30). Pe cruce a
fost pronunţată judecata împotriva stapîrutorului lumii acesteia (Ioan 16:11); credinţa în Cristos, ca Fiul
lui Dumnezeu, care a adus singura jertfă care îi poate curati ?e og:@i de vlnovlg1e d de plteE le@tuloi
(curăţire simbolizată prin curgerea apei ţi sîngelui din coasta Lui suâpunsă, Ioan 19:34), îi dă putere
credinciosului să biruiască lumea (1 Ioan 5:4-6) şi să îndure necazurile pe care lumea le aduce în mod
inevitabil asupra lui (Ioan 16:33). Dragostea creştinului faţă de Dumnezeu, latal lui Isus Cristos,
Răscumpărătorul său, care este jertfa de ispăşire pentru păcatele întregii lumi (1 Ioan 2:2), acţionează
cu puterea expulzivâ a unei noi afecţiuni: H face să urască lumea şi să nu şi mai concentreze afecţiunea
asupra „acestei lumi" care, fiind despărţită de adevărata sursă de viaţă, este trecătoare ţi conţine în sine
sămînţa propriei sale descompuneri (1 Ioan 2:15-17). Un om care a ajuns să cunoască dragostea
superioară faţă de Dumnezeu, ţi faţă de Cristos ţi fraţii săi, trebuie să abandoneze dragostea inferioară
pentru tot ce este contaminat de
spiritul lumii: prietenia cu lumea este în mod necesar .tupanie d DuM (L.. 4:2).
îs us, în ultima Sa rugadune din camera de sus, nu s-a rugat pentru lume, d pentru aceia pe care I i-a dat
Tatăl din lume. Prin acest „dar" oamenii pe care Isus îi descrie ca fiind „ai Săi" au încetat să mai aibă
caracteristicile lumii; şi Isus S-a rugat ca ei să fie păziţi de influenţele rele ale lumii (Ioan 17:9),
deoarece a ştiut că după plecarea Sa ei vor trebui să înfrunte ura înverşunată a lumii care pînă atunci a
fost îndreptată aproape în totalitate împotriva Lui. După înviere şi înălţare Cristos continuă să-Şi
limiteze mijlocirea la cei care se apropie de Dumnezeu prin El (Evr. 7:25); ţi El continuă să se arate nu
lumii, ci celor care sînt ai SăIînlumeGoanU:22).
Este foarte clar că ucenicii lui Cristos nu pot ţi nu trebuie să încerce să se retragă din această lume. El îi
trimite în această lume, în toată lumea (Marcu 16:15); şi ogorul în care trebuie să>şi facă biserica
lucrarea de mărturisire despre adevărul care este în Isus este tocMi lu:M (V.t 13:3s). L|l'@ 6te lll'@ lul
Dumnezeu, chiar dacă în prezent se află sub domina [ia celui râu. în final „adevărata frumuseţe a
pămîntului va fi restaurată"- şi cînd orice râu va fi nimicit şi vor fi arătaţi fui lui Dumnezeu, întreaga
creaţie va fi „izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui
Dumnezeu" (Rom. 8:21). A-tund Dumnezeu va fi „torul în toţi" (1 Cor. 15:28); sau, „va fi prezent în
mod total în univers" (J. Hering Sn rbabulary ol tlL Bibla 1958). virhrEtril Apc caltpsei vede ziua cînd
nişte voci puternice din cer vor proclama: „împărăţia lumii a trecut Sn mîinUe Dom nului nostru şi ale
Cristosului Său. Şi El va împăraţi în vecii vecilor" (Apoc 11:15). RV.G.T.
LUMINA. Cuvîntut este folosit în legătură cu bucuria, binecuvîntarea şi *vîaţa, în contrast cu durerea,
adversitatea şi moartea {cf. Gen. 1:3 ş.unn.; Iov 10: 22; 18:5 ş.unn.). încă din vechime a ajuns să sim -
bolizeze prezenţa luiDumnezeuşi favoarea Lui (cf. Ps. 27:1; îs. 9:2; 2 Cor. 4:6) în contrast cu judecata
lui Dumnezeu (Amos 5:18), De aid şi din alte surse se naşte dualismul etic între lumină şi întuneric,
adică, bine şi rău, dualism care este destul de pronunţat în NT (dd L@ 16.8; Io€n 3:19 f,'ldi 12:36i 2
cor, 6:l4i col, 1:12 *re; I 1t4 s:s; I t.i 2:9). unii de ex. C. H. Dodd, au considerat că paralele elenistice
sînt semnificative în privinţa aceasta, dar folosirea dualismului în acest sens în iudaism, de ex.
Războiul dintre Fiii Luminii şi Fiii întunericului în DSS, face ca o asemenea presupunere să fie inutilă
şi oferă un comentariu mai potrivit pentru conceptele din NT.
'Sfinţenia tui Dumnezeu este exprimată în termenii luminii, de ex. în 1 Tim. 6:16 unde ni se spune că El
„locuieşte într-o lumină de care nu poţi să te apropii"; vezi 1 Ioan 1:5, unde ni se spune că „Dum nezeu
este lumină" şi alte pasaje din Epistola aceea unde sînt tratate explicaţiile acestui fapt pentru cre -
dincioşi. Aceeaşi idee este văzută în expresia tipic ebraică „copiii luminii" care este folosită de două ori
de Pavel (Efes. 5:8; cf. 1 Tes. 5:5; Ioan 12:36).
în Evanghelia după Ioan termenul „lumină" nu se referă atît la sfinţenia lui Dumnezeu cît la revelaţia
dragostei LuiînCristas şi Ln penetrarea acelei dragoste în vieţile întunecate de păcat. Astfel Cristos Se
780
num
numeşte pe Sine „Lumina lumtt" (toan 8:12; 9;5; cf. 12:46), ir h PFdi€ de F Mue folod€ale sqt termen
cu referire la ucenicii Săi (Mat. 5:14-16). în mod asemănător, Pavel poate vorbi despre „lumina
Evangheliei slavei lui Crfstos" şi despre Dumnezeu IIluri FE @"E{ l6iB inimn€" (2 cor. 4:4{).
BllLlocR,l|E, Arldri I,BE; C. H. Dodd, The tn-itrpremtion of tht Faurth Cospei, 1954, p. 201-212; D.
llllg, -The Dad S@ S<t aad lePaulire chds ttanity". Aspecte of che Dead Sea Scrolls, ed. C. Rabin .!d Y.
Yadin 1953, r, 21t266r H. conz€tmD TDNT 9, p. 310-358; H. -C. Hahn et <ă.t NIDMT 2, p. 484-496.
E.E.E.
LUNA. Crearea Lunii este menţionata în Gen. 1:16, unde este numită „luminătorul mic", în contrast cu
soarele. A fost aşezată pe cer ca să stăpînească noaptea si împreună cu ceilalţi luminători să Se „semne
care să arate vremile, zilele si anii" (1:14]. Apariţia Lunii în faze regulate pe cerul nopţii a oferit o baia
pentru întocmirea primelor ^calendare ţi cuvîntul cel mai des folosit (yareah) este înrudit îndeaproape
cu cuvîntul yerah, „lună calendaristică'1. Acelaşi cuvjunt apare în acadîană ([w]arhu), ugaritică (yrh),
feni-cianâ (yrh) ţi în alte limbi semitice. Un alt cuvînt folosit adesea pentru Lună este F&ănd, „cea
albă" (c-qt 6:10; Ir. 2423: 30:25).
Prima îi a fiecărei luni noi era considerată o zi sffntă. De aici vine asocierea în VT a .Junii noi" din
fiecare lună calendaristică ţi sabatul sSptâmînal (de ex. îs. 1:13). Acest început nou era marcat de jertfe
speciale (Num. 28:11-15) peste care se suna din trompetă (Num. 10:10;Ps. 81:3). Amos îi descrie pe
negustorii din vremea sa cate aşteptau cu nerăbdare sfîrşitul lunii noi si al sabatului ca să-ţi poată relua
comerţul fraudulos. De aceea se pare că a fost considerata ca o ii de sabat, ca o zi în care nu se făceau
lucrările obişnuite de Secare zi. Totuşi referirea s-ar putea să fie la luna nouă din luna a 7-a, In care
Legea prevedea în mod special să nu fie făcută nici o lucrare (Luca 23:24-25; Num. 29:1-6). Textul din
2 împ. 4:23 sugerează că atît luna nouă cît ţi sabatul ofereau un prilej de a-i întreba pe proroci, iar
Ezechiel marchează luna nouă ca o zi speilE de lnchiMre (Ek_ 46:1, 3),
LUZ
Luna este menţionată alături de soare ca un simbol al permanenţei (Ps. 72:5). Este citata ca o minune a
creaţiei (Ps. 8:3), cS prin comportarea ei va anunţa venirea lui Mesia (Nfarcu 13:24; Luca 21:25), Ps,
121:6 sugerează că se considera că Luna poate afecta gîndirea omului, iar tn NT stnt folosita în Mat.
4:24 şi 17:15 cuvinte greceşti care înseamnă literal „lovit die Lună".
Luna este menp/inată ca obiect al închinării idolatre în Iov 31:26, iar arheologia a arătat că Luna a fost
zeificată în V Asiei încă din vremurile sumeriene vechi pînă în vremurile islamice. în Mesopotamis
zeul sumerian Nanna, numit *Sin de către acadieni, era venerat în special în Ur, unde era principalul
zeu al cetăţii, precum ţi în cetatea Karan din Siria, care avea legături religioase strînse cu cetatea Ui.
Textele Uga-ritice ne-au arătat că o zeitate a Lunii era venerată sub numele yrh. Acest zeu este
reprezentat pe monumente printr-o semQună (^AMULETE). La Haţor, în Palestina, a fost descoperit
un altar canaanit mic din Epoca Bronzului, care conţinea o stelă de bazalt zugrăvind două mîini înălţate
ca în rugăciune spre discul Lunii, indicînd poate că altarul acela era dedicat zeului Lunii (vezi IHA, fig.
112).
T.CM.
LUZ. Numele vechi al *Betelului, dat de Iacov după ce a avut visul cu scara de la cer Ia pămînt, cînd a
petrecut o noapte tn apropierea cetăţii (Gen. 28:19; 3s.6; 43:a). D€ fnpr, rlele !€rel . f6t d,ar leului unde
a Înnoptat Iacov în apropiere de cetate şi nu cetăţii propriu-zise (los. 16:2), dar locul acesta a devenit
mai tfrzlti atît de important îndt a fost dat şi cetăţii (los. 16:13; Jud. 1:23). Cetatea, însă, a con tinuat să
fie cunoscută de locuitorii canaaniţi sub numele Luz, deoarece atunci cînd israeliţii au cucerit cetatea In
vremea cuceririi ţării, un canaanit pe care l-au silit să le arate intrarea în cetate pentru ca să-i cruţe viaţa
a fugit tn „ţara Moţilor" ai a întemeiat o ait. cebrevaFe cu numele Luz (Jud. 1:24-26].
BIBuocR4flE, !. M. Ab€t, clo8rdphie de ta pot6tine, 2,193S, p, 371.
T.CM.
781
MAACA
MAACA. 1,Ma& .6te folcitca true p€nmu nnlttoln brrbadr D€ntru iatll lui Sefatia, uut dintre cspet€nite
lui David (1 cFD. 27:16); penh tar{ lui H etr uul dinbe rlzboidcii lui David (1 Cbr 11:43); şi pentru tatăl
lui Achiş, împăratul Gatului în F.io€da did !l Israel dollUuu David {i solohoD.
2. Acest cuvţnt este folosit ca nume ţi pentru următoarele femei: pentru ţiitoarea lui Caleb, mama lui
Şeber şi a tui Tirhana [1 Cron. 2:485; pentru soţia lui Machir, mama lui Pqe{ (1 Crcr 7:16); Fnh soţia
tui Gabaon, sau leiel, unul dintre strămoşii lui saul (1 crcr 3:2* 9:3s); FnEu 6ica lui TdlMi împăratul
Gheşurului, care sa căsătorit cu David şi a tdt tuM lui Absalom ii a G@rei (2 Sam, 3:3); pentru soţia
favorită a lui Roboam care era fiica lui Absalon d mM I'i abi! (2 crcr. 11|20-22); ti p.nEu mm lui asa,
rnprdbe ld luda pini cind a l@t indfpartatd din @M idoladiei ei (2 cFD 1S:16). («împărăteasă).
3. copild hi N.lbr, ibtele lui Ahi6i! g al ditdei lli ReuM, s nma Maa6, dar nu arR ci u indiciu h
pneinla exdui ctui @pil (cq, 22: 24\.
4. Acest termen mai este şi numele unui stat mic 8s.zt b sv de Msr.le H.ddr la hobrele ei jursrlti din
mintia lui MaE€ (Ddt. 3r14i Ic@ 13:8-13) şi care este posibil să se fi întins dincolo de Ioftld pina9j la
Abei-Bet, Maae. in tinpul lui David, impSnrd arm.an .l aetui stat a Ds o nie d€ stdafi la dispozilia
amonjqlor si a atmedo., nr rnerar€a acgtora d€ a-l ninici pe Lial, Dup, iijrnr. 3erea sfferitl la HeLa&
statut Ma*. a rebdt rrcb. abil s!-i plna*i Ribut lui David (2 sm, 10). Ma6@ a fost mai fîrziu absorbit în
împărăţia Damascului, c@ a f6i rcrabilird ln tinpd doeiei lui solomon (1Inp.l 113-25).
BIBUOCRAIIE. B. M.zr, 'C6)tu and Ma.dh., JBl 80, 1961, p. 16 ş.urm. M.B.
A.R.M.
MAAi!-GEIBEA Oud. 20:33, h Rv ti AV „păşunile din Ghibea"). in ebraică, ma^reh înseamnă „loc
d&hiB, la v€derd, d .!vi.tel€ drrnfr din txx 6i occidentali wbis parte, din Vulgata ne sugerează cu-vîntul
ebraic ma^răfr, „vest, apus", care aici se potrivefte mi bin€. (vai Ghibe) A.R.M.
MACABEII. Mdlkobdid a f.st fom ln 8r€&, a por€.]€i 6!lui reu luda he! Matutlid (1 Mac. 2:4): aet rlre
a ajs se t€ forGit fi pentru fahilia sa cît si pentru gruparea pe care a condus-o. Originea acestui cuvînt
este destul de obscură: „ciocănarul" sau „eradicatorul" sînt poate cele mai frecvente interpretrti din
zilele n@trc, Confod celor *r!E de Jephs, nMele d€ f.nilie par€ si 6 f6t Hsnon: de ad rezultă şi
denumirea de hasmonean pe care o iiddn tn lit€bt@ rabinica,
1. Rlr.oala Ma.ah€llo.
PaletiEa a fost ln nod rep€tat tealr lupi€lor r€nd! putere dintre urmaşii seleuciţi ţi prolemaici ai Im-
periuluj Id Al€bndtu cel MaF, Unul dinfr r€zdtate a fost formarea în ludeea a unei grupări pro-siriene şi
a fti stup&i prc,esipleE, iar teEill@ dinte a-ceste două grupări a avut o influenţă inevitabilă asupra
politicii interne a statului evreu, precum şi a situaţiilor de invidie create între familii şi este legată ţi de
mişcarea evreilor Jiberalj" de a adapta standardele lumii greceşti Conflictul care a rezultat a atras după
sine intervenţia decisivă a Siriei. împăratul se-leucit, Antiochus al tV-lea (Epiphanes), care a fost rebrul
rnu $ p€ricul6, . llndlt slujba rl€ mre preor elui @rc a $oldit Mi rurt, utria re nre M6elas, care nu era
deloc calificat pentru această slujbă, şi cînd în 16fl î.d.Cr., cel numit de el a fost expulzat, Antiochus şi-
a trimis armatele conduse de un ofiţer, ca să prade Ierusalimul şi să-i ucidă pe locuitorii lui. cuind dup
a@, AntiochB a d€zrrnFit o p€.secuţie religioasă de o cruzime fă ra precedent. Ţinerea sabatului şi
practicarea tăierii împrejur au fost interzise sub ameninţarea cu moartea: au fost introduse în Templu
jertfele păgîne ţi prostituţia; iar evreii care iubea! rlaa au fst supHi$ deEinlrii ti brutalidfii (4 Dd.
11:3133), I!r, tndolalt c! fln[j au edat, dar au fost mulţi ţi dintre aceia care au suferit eroic (1 Mac. 1:60
t,!m; 2:29 l.h,; 2 Mac, 6:1a E.UmJ ţi Antiochus nu a putut estima capacitatea de redre se a 8rup5rii
Hasidih (eu a dmdlor le8snh-tului), care „de bună voie s-au oferit (pe ei înşişi) pentru Lege!" (1 Mac.
2:42). O acţiune şi mai drastică a început tn Modem, la cea. 30 km de Ierusalim, unde ilsbricul
Macrhias pli! d€ irie a rcis p€ u eftu @rc a Enit se adur o jdtfa p€ altarul imparitec ti pe un ofiţer sirian
care a venit să supravegheze această acţiune. Apoi, acesta ia chemat pe toţi cei care sînt zeloşi pentru
Lege să-1 urmeze pe el ţi pe cei cinci fii ai lui, loan, Simon, Juda, Eleazar şi Ionatan în munţi. a{a a
n@PIt ris@la Maeb€ilor.
II. Iuda Macabcui
D€alaile luden mu u la nimrir pdtu lupt€le purtate de partizani- Mattathias ţi fiii lui au fost însoţiţi de
mulţi membri ai acestei grupări de zeloţi d€nmiit Hasi.lin ti" la lneput eis-au Nrgnit sdt terorizeze pe
apostaţi, dis trugîndu-le altarele şi obli-sndu.i sd Bpecie lige, Mattathias a nuir ri el deal lleilA 6u al sAr
lud., 5a dor€dit a fi u conducător de genul şi calibrul lui Ghedeon. Poate că nici o mtu nu . aat vr€.dari
D noEl Mi fticat decît moralul acestei armate prin a cărei forţă ea a repurtat victorii strălucite împotriva
forţelor siriene superi@p din pwt rL ltder€ nlrcric. Antiehs ! fst mpat ir rrzboaie Mi turi cu partii ri
Es€fin său Lysias nu a avut nici o alternativă decît să facă pace cu Iuda ţi să anuleze în 165 î.d.Cr.
detestabilele decrete. într-o atmosferă de veselie. Iuda sa îndreptat spre Ierusalim, Templul a fost
curăţat cu solemnitate şi închinarea înaintea lui Dumnezeu a /ost restaurată (1 Mac. 4); un eveniment
comemorat la praznicul Hanukkah, sau praznicul înnoirii Templului (loan 10: 22).
sll.gul repurtat & Maeb€i a d6 la o FF secutare nemiloasă a minorităţii evreieşti în oraşele cu o
populafie mixtă. Iuda a lansat apelul: „Luptaţi astăzi pentru fraţii voştri" (1 Mac. 5:32) şi, împreună cu
fratele său Ionatan, a {Scut expediţii în Transiordania pennu a-i pedeFi p€ pelarori !r timp e slnon a
făcut acelaşi lucru în Gatileea. La moartea iui AntiehE Epipb.ne ln 164 su 163 l.d,Cr,, luda a încercat să
împresoare Akra, cetăţuia siriană din

762

MACABEII
Toţi conducători! macabel (Indicaţi prin Mea) au fast de asemenea şi mari preoţi cu excepţia
Alexandrei Satane ţi alulArlstoblUusalIMea.
C. - c3$3torit d. - decedat
luda ben Mattathlas d. 166I.d.Cr.
Io an a. 16t W.Cr.
Slmion 0. 13SI.tf.Cr.
rf. 161 T.dCr.
Eleazar d. )83I.d.Cr,
Ionatan rf. 143 r.rf.Cr.
luda
tosn Hyrcaws I d, 105 F.d.Cr.
Arlstobulus I d. 104 r.d.Cf,
Antigonus
AlaxindtaJamims °- Alexandri Salome d. 78r.d,Cr. M d. 67l.d.Cr.
Hynxmol II d. 3O1.d.Cr
Marlamne rf. 291d,Cr.

Alexandra
AntiBonusd, 37 F.d.Cr.
q. IrodcafMare
Antipater Jiul Iul Irod
Familia Macabrilor.
Ierusalim, simbolul suzeranităţii Seleudîilor: el a fost prins în curea şi se găsea într-o situaţie disperata,
însâ datorită izbucnirii unei tulburări politice în Siria sa produs diversiune, Iar sirienii au trebuit să se
mulţumească cu un tratat de pace prin care sa menţinut nesdmbată stătea de lucruri, existentă înainte de
război.
în cele din urnă, Demetrius 1 (Soter) a reuşit sS urce pe tron şi a numit în slujba de mare preot un
prosirian pe nume Aldmus, Mulţi dintre membrii grupării Hasidim erau gata să-i acorde sprijinul
acestui bărbat, căci era unui din spiţa lui Asron, dar acţiunile
strigătoare la cer ale acesCuiaau ajuns să fie cunoscute de Iuda. Iuda s-a tâzbunat împotriva celor care
au dezertat şi o mare armată siriană a fost chemata de câtre aceştia în ajutor. Sirienii au fosrtaiiînţi la
Adasa, dar după un răgaz, ei au risipit armata iudaică la Eiasa, unde Iuda a fost ucis în bătălie, în 161
î.d.Cr.
HI. Ionatan
Ionatan, cel mai tînăr dintre fraţii Macabei, era acum conducătorul grupării Macabeilor. Pentru o
perioada lungă de timp, el a trebuit să se limiteze la lupte de partisani în munţi, dar luptele dintre
diferitele grupări
783

MACAXIE
politice au devenit unlucni la ordinea sdiei In Imperiul Seleuctt, aşa ca sirienii au început sa fie
preocupaţi tot mai puţin de el. în timpul acesta el a fost practic cel care conducea Iudeea şi pietendetii
rivali la tronul seleucit se străduiau fiecare să-i dştige sprijinul. Unul dintre aceştia, Alexandru Balas, 1-
a numit pe Ionatan ca mare preot în anul 153 î.d.Cr. ţi guvernator militar ri civll tn eul lsotd.cr. El .
cnrnur sn trofir. dc punctele slabe ale Seteurizilor, pînfi cîtid a fost ucis mişeleşte de către un pretins
aliat ta 143 Î.d.Cr.
IV. Stana
Simon, ultimul supravieţuitor dintre fiii lui Matta-thias, s-a dovedit a fi tot attt de hotărit ca ţi fraţii lui.
După eforturi diplomatice susţinute, el a încheiat un pact cu Demetrius al H-lea, prin care acesta din
urmă a renunţat pui ţi simplu ta suzeranitatea asupra Iudeii şi Jugul Neamurilor a fost Îndepărtat din
Israel" CI Mac. 13:41). Sirienii au fost alungaţi din Akro, graniţele Iudeii au fost lărgite în mai multe
locuri tn detrimentul vednilor ei şi aînceput o perioadă de pace si prosperitate relativă, avtndu-1 ca
mare preot şi odu.ttor c! o autoritate d€ Eonrqrat pe sino;
V. Heamoneenil de mal ttralu
Simon a fost ucis de ginerele său tn 135 f.d.Cr. Piui său, loan Hytcanus, a fost silit sâ se supună pentru
o bucată de vreme Imperiului Seleucit care se dezintegra, dar, Ia moartea lui în 104 1-d-Cr., ţinutul
Iudeii a cunoscut cea mai mare întindere din vremea lui Solomon Încoace. Fiul său Aristobulus (104-
103 Ld.Cr.) şî-a aauraat în mod oficial titlul de rege ţi o data cu el începe trista poveste a omorurilor, a
inbisilor ri i invidiilor dift! hdlii. ce !u &r!t dir statul iudeu o pradă în faţa puterii tot mai mari a Romei,
Antîgonus, ultimul dintre regii Hasmoneenl care slujea şi ca mare preot, a fost executat In 37 td.Cr, iar
Irod cel Mare, un proroman, a început o eră nouă. Ctţiva dintre membrii de mai rîrziu ai casei tli lr.d au
fo6t rude de ringe o rl.ffiIFi din partea maniei.
VI. Importanţa ■«■■■■rial Macabeilar Conform celor scrise în Daniel 11:34. răscoala Maca-beilor €
.du.! ipldn ojutof Flbnrtui lui Dm nezeu, cădi Daniei desene evenimente ale planului suprem si plin de
bunăvoinţă al lui Dumnezeu care aparţin unei perioade îndelungate de timp. Mulţi membri ai grupării
Hasidim, care aşteptau ca Dumnezeu să Împlinească aceste evenimente, au crezut probabil că după
derogarea proscrierii religiei iudaice si după curăţirea •templului m 165 td.Cr. acţiunea militară ar
trebui să înceteze. în orice caz, există tot mai multe indicii cu privire la disocierea celor din gruparea
Hasidim, de Macabeî. Faptul că Ionatan şi apoi Simon şi familia lor şi-au însutit slujba de mare preot se
pare că ia supărat pe membri grupării religioase Hasidim, iar urmaşii lor de mai rirziu, fariseii, au fost
cu totul detaşaţi de lumeştii ţi tiranii regi Hasmoneeni care îndeplineau şi slujba de mari preoţi ţi care
au ajuns la un apogeu neobişnuit tn persoana lui Alexandru Jannaeus (103-76 Ld.Cr.), un betiv şi un
dezechilibrat.
Oricum arfl greşit, să categorisim idealurile Macabrilor m două: mai tntH în cucerirea libertăţii reli-
gioase, iar apoi a libertăţii politice. Iuda şi fraţii lui au
llim-
lupbr p.nh Isrpl, 9i .tr dorit, h Nunle DM-neteuhri liriJsraef, să îndepărteze jugul Neamurilor". Este
elocvent procesul uşor ţi natural prin care slujba de mare preot-transmisa pe cale ereditară şi care fără
Îndoială a incorporat şi conducerea dvilă - a integrat ta ea ţi monarhia care a reînviat. în războaiele pe
care le-au purtat, atit loan Hyicanus cit şi regii Hssmo neeni au avut înaintea ochilor lor idealul
împărăţiei de pe vremea lui DavM ţi avem mărturii istorice că anumite teritorii pe care aceştia le-au
cucerit au fost iudaizate in mod forţat.
Din al@it€ !ucr. de le<lsc Maebdi a! fst iniţiatorii naţionalismului iudaic şi ai gîndîrii mesianice pentru
perioada NT. Iuda şi urmaşii lui au păstrat relaţii bune cu romanii, dar tr. perioada lor Roma nu era
pregătită să deţină control absolut asupra Palestinei, tnparioada NT însă, iudeii au ajuns din nou „sub
jugul Neamurilor", de data aceasta sub jugul Romei. Dar tn memoria lor era încă trează amintirea cum
în trecut, bi Numele lui Dumnezeu, Israel a sfidat un alt imperiupăgin, cums-a angajat tn luptaşi a
biruit; şi-au adus aminte de felul In care graniţele Israelului se apropiaseră de graniţele din perioada de
glorie a lui David. „Misiunea lui Isus a suferit un declin,,, dnd iudeii din Palestina şi-au mai adm încă
aminte de victoriile repurtate de Macabei ţi cmd încă nu cunoşteau nimic despre ororile legate de
împresurarea Ierusalimului de către Titus" (T W. Manşon, The Semant-Messiah, 1953, p. 4).
W,R. Farmer ne-a atras atenţia asupra preponderenţei numelui „MacabeuT prinde agitatorii an-tjromani
din perioada NT ţi a asociat partida Zeloţflor cu idealurile Macabeilor iar reacţia mulţimii la intrarea
triumfală a Domnului nostru în Ierusalim cu lJiunru hri lo<la 9i €l lui situ!.
Obiceiul care era odată la modă, de a data mulţi Psalmica aparţinind perioadeiMacabeflor aproape că
nu mai există. Pentru alte probleme de ordin literal, vezi * APOCRIFE, *DAMEL, CARTEA LUI,
♦SCRIERILE PSBUDOCRAFE, TZAI{ARIA,
BIBUOCR^TIE. 1 d 2 M@bei (' APOCRFE) I JG sephus, Ant. 12-14; E, Schurer, HJP, 1,1973, p. 146-
286; R.H. Pfeiffer, Histoty of Neur Kstumenr Tuna, 1949; E. Bickerman, The Macabees, 1947; WJEL
Farmer, Maccabees, Zeaînis and Josephus, 1956 (cţ. JTS sei. 3,1952, !. 62 i,lm.),
A"t-w.
MACEDONIA. Un ţinut aşezat In centrul cîmpiuor golfului Tfesalonic, care urcă In sus pe marile văi
ale durilor plna în Munţii Balcani. Aceste ţinuturi erau renumite pentru cherestea şi metale preţioase.
Ţara a fost condusă în antichitate de cavalerii care aparţineau unei dinastii elenizate; regii Macedoniei
au dominat afacerile Greciei începthd cu cel de-al patrulea secol Ld.Cr., iar apoi dinastiile de după
Alexandru Macedon au domnit pretutindeni în Mediterana de răsărit, pînâ dnd au fost întrecute tn
superioritate şi putere de romani. Monarhia statului a fost prima desfiinţată In anul 167 td.Cr., dnd
Macedonia a fost constituita într-o serie de patru federaţii de republici (structură la care este posibil să
se refere Faptele 16:12), completEnd astfel procesul ei de elenizare. Ulterior ele au fost grupate sub
conducere provincială romana ţi, ptnă la consolidarea Moesieişi a Tracieica provincii în perioada
Noului Testament, aceste provin-

784
t[AcTEf
fost puternic: întărite împotriva agresiunii din nord. Provincia cuprindea partea de nord a Greciei de
astăzi, de la Marea Adriatică pînă la rful Hebrus, şl era tiaveisată de Via Egnaria, principalul drum care
lega Italia de Răsărit. După anul44Id.Cr., proconsulul ţi-a stabilit reşedinţa la Tfesalanic, în timp ce
adunarea statelor greceşti s-a îndlnit la Berea, reşedinţa cultului imperial. Provincia a inclus şase
colonii romane, printre care era si FilipL Au existat de asemenea comunităţi organizate pe triburi. £n
ciuda acestei diversităţi, în mod normal, NT se refera la această zonă ca la o unitate geografică, după
felul în care romanii întrebuinţau cuvin tul.
Vedenia lui Pavel tn care i se arată „un om din Macedonia" (Fapt. 16:9) marchează o noua linie de
dezvoltare a metodelor sale de evanghelizare. La FElpi (Fapt, 16:37) el a profitat pentru prima dată de
un mediu cu tui grad înalt de civilizaţie. El s-a bucurat de sprijin în cercurile intelectuale din care făcea
parte în mod natural (Fapt. 16:15; 17:4, 12), In contrast cu ostilitatea pe cate a tntîlnito din partea unor
astfel de intelectuali la o dată anterioara a călătoriilor sale misionare (Fapt. 13:50; 14:5). El îsf aducea
aminte de Macedonia cu o afecţiune deosebiră (1 Ies. 1:3; Filip. 4:1) fi a fost întotdeauna nerăbdător să
se întoarcă acolo (Fapt. 20:1; 2 Cor. 1:16). Macedonenii au contribuit de bună voie la ajutoarele pe
cane Pavel le-a adunat pentru biserica din Ierusalim (2 Cor. 8:1-4) ţi mai mulţi dintre macedoneni l-au
însoţit în mod regulat în călfitoriile sate (Fapt. 19:29; 20:4). Macedonia a fost aşadar locul în care Pavel
s-a dovedit tn final un conducător misionar independent.
BIBLIOGRAFIE. J, Kefl, CAH, 9, p. 566-570; J.A.O. Laraen, Reprezentative Government in Greek
and .Ro'n Endt, 1t5s, p. 1o3-1o4, 113-115; &16 ln T: Frertk, An Economic Survcv ofAnciait Home,
5,1940, p 436 496, KAJ.
MACHABRUS. O fortăreaţă la răsărit de Marea
Moartă (oraşul El- Mekawar din zilele noastre), lîngă frontiera de sud a regiunii Perea, fortăreaţă zidită
de Alexandru Jannaeus (103-76 t.d.Cr.), distrusă de comandantul roman Gabinius (57 î-d.Cr.). rezidită
de Irod (37-4 î.d.Cr.) cate a recunoscut valoarea izvoarelor de apă calda de la Calirrhoe nu departe de
locul acesta (Vfedi ZerJka Ma'in). Aid, după cele spuse de Josephus (AntkhUXţi 16. 112, 119), Irod
Antipa 1-a întemniţat pe loan Botezătorul ţi mai urziu 1-a uds; tot aici prima soţie a lui Antipa, fiica
regelui AretasIV, fi-a întrerupt călătoria tn drum spre casă în capitala tatălui său, Petra, dnd Antipas a
divorţat de ea ca să se căsătorească cu Irodiada. Ctnd Perea a fost adăugată la provincia Iudeii (anul 44
d.Cr.), Machaerus a fost ocupată de o garnizoană romană, care a evacuat-o In preajma Începutului
războiului din anul 66 d.Cr. Apoi ea a fost ocupată de o grupare a insurgenţilor ludei, dar a fost predata
guvernatorului Lucilius Bas-sus tr dul 7l d,cr.
BtsUOCnAFIE. Josephus, BJ7,163.209.
FJPJB.
MACHEDA. (tn ebraica, maqqedm. Un oraş In ţinutul deluros capturat de Iosua Oosua 10:26; 12: 16);
h linutul t*llstd (15:41). Dlpe e au l6t
îhfrfnţi, Adomzedec şl aliaţii lui s-au hwibw Entr-o peşteiă din apropiere (10:16
B.urm.).Eusebius(Onom p. 126) afirmă că Macheda era aşezată la opt mile romane de Beit Guvrin-
Chirbet el <*««"". la NE de Azeca, pana să fie psfea departe, în timp ce TellBomat (KaUai-Meinraann,
VT 8,1958, p. 155) este la numai 3 km de Beit Guvrin. S-a crezut că Macheda este etralul El Musns., ta
sE d€ Yibn4 dar plob.bititEt! 6te mic!,
BIluocRAllE. GTT p. 273; !.M. Ab.t, cdoje, phie d. Ia Ptt6rin, 2, 7137, p. 37a; J. caEbls, Joshua-
Judgss, 1931, p. 181. J.P.UJL
MACHIR (fo ebraică, măMr). 1. Unnepot al lui losif şi fiu al lui Mânase a fost numit Machir (Gen.
50:23). Mai drEi! afth c! asta a fdt ttlr lui C.l.ad, strămoşul galaadiţilor (Num. 26:29). Mai tfrzhi copiii
Iul au cucerit Galaadiu, deposedtndu-î pe amoriţi (Nm. 32:3940). c€l.adul 6te .i!ib!it a.l diziu lui
Machir (tos. 17:1-3). Pentru alte referinţe, vezi Deut. 3115;ld. 13:31; Jl,d, 5:14; 1 Cm 2'21.23t 7.1+\7.
X. Fiul lui Amiel care 1-a ţinut sub protecţia sa pe Mefbo?et tn Ldebd (2 sd. 9:+s). M.l th,i',, ltchir a
fost unul dintre cei care i-au adus provizii lui David (2 Sam. 17:27-29). EJ.Y.
MACPELA. Numele acesta se referă la cîmpia, la peţteia ţi la terenul tnconjurător pe care le-a cum-
părat Avraam ca loc de îngropare pentru soţia sa, Saia (Gen. 23). A fost cumpărat de la Bfron, un hetit,
cu patru sute de sicii de argint (v. S-16). Locul este aţezat la £ de Mamie (v. 17), In ţinutul Hebronului.
Aici a fost îngropat mai tîrziu Avraam (Gen. 25:9), Isaac ţi R.bd (Ga 49:3D 9l t@b (cd, 50:13).
Cuvmtul bl ebr. (hammak^Să) denotă că suinele are o oarecare semnincaţie, iar tn greacă (tadiploun,
„dublul, dubla") se consideră că ar descrie forma peşterii din Gen. 23:17 (LXX)- Faptul că In Faptele
7:16 apare Sifaetn tn loc de Hebron se poate datora naturii concise a acestei cuvintâri, care iniţiala
amintit şi de înmorinîritarea lui losif la Sihem.
Locul care se atribuie astăzi acestei peţteri-mor-mînt (60m z 34m) încorporat în partea de S a Hebro-
nului numită Haram al-HalH, este venerat de evreL de creştini şi de musuunoni. Ca o măsură de
vigilenţă este îngrădită cu ziduri de piatră, probabil opera.lui Irod, cu toate că vlrsta antică a peşterii n-a
fiwt verificată de către arheologi Monumentul ridicat în amintirea Saieise mai vedeţi astăzi printre alte
monumente, în moscheea care este aşezată deasupra peşterii (vezi Vincent, Mackay ţi Abel, Hibron, le
Haram al KhalO, re23)'
Se credea că tn legile AsirieiMJjlodi şi ale Hetiţilor se găsesc informaţii foarte vechi (înaintea anului
1200 (.d.Cr.) cu privire la anumite aspecte detailate ale cumpărării de către Avraam a Macpelei
(Gen.23, BASOR 129, 1953, p. 15-23), dar această afirmaţie este acum contestată (JBL 85,1966, p. 77-
84).
DJ.W.
MACTEŞ. O aşezare la Ierusalim sau mîmprejurimi (Ţefania 1:11). Cuvmtul mseamnă „mortar" sau
„vale". Cea mal veche sugestie este că acest cuvint se referă la \felea Chedronului; aţa spun targumele.
Dar
78S
MACIE
astăzi, cei mai mulţi cercetători savanţi ai Bibliei cred că este vorba despre o porţiune a Văii
Tyropoeon, din interiorul zidurilor cetăţii, unde se adunau negustorii străini; veai NEB care traduce prin
„oraşul de jos",
D.BP.
MADIANIŢH. Aceştia erauîmpărţiţi în anei familii, înrudite cu Avraam prin Madian, fiul ţiitoarei
Chetura. Avraam ia trimis împreuna cu toţi ceilalţi fii ai săi născuţi din tiitoare tn Răsărit (Gen. 25:1-6).
Aşadar, îi găsim pe Madianiţi aşezaţi la marginile desertului dir lriniordbnl. de la Meb si ptna din;to de
Edom.
Eu erau locuitori ai deşertului, împreuna cu Is-maelifii fi Medaniţii pe vremea dnd Iosif a fost vîndut ln
Egipt {(crlls 37:2q 36)j (t^ orisinl h 1. 36 nu se referă la „Madianiţî" aţa cum găsim în traducerea
Cornilescu fi Galaction, ci la „Medaniţf", n.tr.).
Pentru suprapunerea parţială a acestor trei tertlBi, Ei Jud. 3:2a, 26, unde ni e spw c! Eadia. niţii bătuţi
de Ghedeon erau ismaeliţi, cad purtau irci ti itEl€ de !u rr 'B,
Moise a avut o soţie madianită, Sefora, un socru mdlnit ledvR.lel (Exod. 2:21: 3:1; €tc,) ri u crllMt pe
nuft Hobab (NM. 10:29, Jud. 4:ll). Moise ia cerut lui Hobab care era un om al deşertului să-t conducă
pe Israel pînă vor traversa acea pustie (Num. 10:29-32).

Mai tSiziu, în etiopia Moabului, conducătorii ma-dianiţilor ţi al moabiţilor s-au unit ţi iau cerut lui
Balsam să-1 blesteme pe Israel (Num. 22 ş.urm.) iar aceate popoare l-au dus pe Israel la idolatrie şi im -
oralitate (Num. 25), ţi din această cauză, trebuiau nimicite (Num, 25:16-18; 31). Cei cinci prinţi ai ma-
dianiţilor au fost aliaţii Iui Sihon, regele amoriţflor Gos. 13:21), tn timpul judecătorilor, prin mîna lui
Ghedeon şi a mkdi lui oştiri (Jud. 6:8; 9:17), Dumnezeu 1-a izbăvit pe Israel de asuprirea madîaniţilor,
a amaleciţflor si a altoi „fii ai Răsăritului" care călăreau pe cămile, un eveniment evocat de unul dintre
psal-mişti ţi de unul dintre proroci (Ps. 83:9; îs. 9:4; 10:26). tn prezent, aceasta este cea mai veche
aluzie care sa făcut vreodată la utilizarea cămilelor intr-o luptă (WJF. Albright, Archealogy and the
Jtefigion of WeJ, 1953, p.l32-133),darnuestenkidecum prima aluzie care se race la cămile domestice (*
ANIMALE, c.hila; d W.c. ll4bqt, aASOS 160,1960, !. 42.43, pentru dovezi indirecte din
VtechiulBabîlon). Cămilele cu o singură cocoaşă sînt menţionate în îs. 60:6. în Hab. 3:7, Madian este
menţionat în paralel cu Etiopia (sau Cuţ, n.tr.), un termen vechi care probabil isi are originea Sn Kushu,
menţionat în textele egiptene care datează din cea. 1800 Ld.Cr. (veri WJ. Albright, a,4SORa3,1941, p.
34, L 3; Ezi c. Pffi, eina et Pays d'Asie et de Nubie, 1940, p, 88 şi B. Maialer,
Revenued'HistorieJtâreenEgyptel, 1947, p. 37-38; * FEMIIE ETIOPEAN A
150 200 Km
O'mp/s Moabului
Dedan (El-'ula)
MADM,ANA (,u4,nlddl). un di{ tr sw ttnutu ld td ruda. odag o erate a lui c5l€b (1 cI@ 2:49), se lare cl
a trEur s! juirdi.t'E lui silmn ri a devenit cunoscută sub denumirea de Beth-maicabot (vezi Ios. 15:31 ţi
19:5; WF. Albright, JPOS A, 1924, p. 159 ş.urmO ■ S-a sugerat că este posibil ca acest oraş să fie
actualul Khirbet urom Deimneh, 6 km la S de Dhahiryah, sau Khirbet Ta tot, 2 1/2 km mai la S.
DJ'W.
MADMEN. Un oraş din Moab, împotriva căruia a prorocit Ieremia (48:2).
întrucît nimic nu se cunoaşte despre locul acesta din alte surse, s-a sugerat ori că în ebraică textul
conţine cuvintele gm-dmm tdmm,„şitu (Moabule)vei fi redus la tăcere cu desăvîrşire" (UCK, Syr.,
Vulg.), ori că trebuie să citim Dimon, o scriere posibilă (dar puţin probabilă) a numelui capitalei Dîbân.
S-ar putea ca locul să se refere la actualul oraş Khirbet Dimneh. Există o mică probabilitate ca Madmen
să fie acelaşi cu Madmana care este aşezată la miazăzi (Ios. 15:31; 1 clw 2:4t, su Madm, lq N de
lerudalir (r!, 10r31).
DJ.W.
MADMEN A. Un loc menţionat numai în descrierea pe care Isaia o face rutei pe care o armată
invadatoare s-a apropiat de Ierusalim de la N {îs. 10:31). Se crede ce acndd slNfat, L 2 h N de M,rele
s.opE 6ie vatra pe care a fost aşezat acest oraş.
A.R.M.

Ţinuturile mudianiţUor
786

MAOON (în ebr. mă<]6ri}. O cetate în partea de N a Canaanului (los. ll:lj 12:19; în LXX marron, ca Ia
11:7 pentru Merom). Dacă cele două nume s&lt identice (dups cm ssce los, p. 106,111, 206), d6re 0
greşeală de transcriere în locul lui r. Mdn de pe lista Ttahmosis HI (no. 20) nu este un echivalent.
Pentru rhtbet MadjavQm Hattirr Ezi r AdaM,
J,P.U.L
MACBIS. ori s oh{ b lud. (ctl p. 33o) ori iM€l€ uui cb.. Eaa 2:30 mnrio@?! cA 156 dintre,.fiii" lui (sau
„locuitori") s-au întors din exil. în ndd inxplicabn 6te oni5 dh lisia paral€ll din Nm 7.
DJ.A.C
MACDALA, l\[r{cDAIENA" Nunele ,,lragdala" a!@ o d4!r5 darl h NT (Mar. 1s:39), uide ele mai bune
manuscrise (de care se folosesc VSR, NBE) au cuvîntul „Magadan". Anumite manuscrise însă conţin
de asemenea „Magdala" sau „Magadan" pentru Dalmanuta (necunoscută din alte surse) din Maieu 8:10.
Oraşul Magdala (saulkrichaea) a fost aşezat pe tsmul de v al M5!ii calneii ra N de nbedada si Hamat, şi
la S de Capernaum. Numele provine de la cuvîntul ebr, migdal, „turn". Este posibil ca astăzi pe locul
acela să ne aşezat Khirbet Mejdel. Magadan a f.6t o lrdlitdr. ateat! pe l6mul de v al lacduj, spr€ care s-a
îndreptat [sus traverstnd lacul după ce a hrtnit nullihile, $ pbb.bil c, el includ€a d oEul Magdala. Este
evident că Măria numită Magdalena provenea din acest oraţ sau din împrejurimile lui. (Pentru „Măria
Magdalena", vezi • MĂRIA, 3.)
S.S.S.
MAGI. Terenut ste fobnh în H€rc<br 11. 101. 112) d privie la u aib .l Mezilor ere indepliMu o slujbă
preoţească în Imperiul Persan; în lucrările altor scriitori clasici termenul este sinonim cu „preot", P.
ltlg! e6te utilizlri, Daniel (t.z0i 2,27: 5175) utilizează cuvîntul pentm o clasă de „înţelepţi" sau astrologi
care tălmăcesc visurile si mesajele ce le primesc de la zeităţile lor, în NT sensul este mai larg şi îi
include pe toţi cei care practică arta magiei (veîi, Fapt. 8:9; 13:6, 8).
Adt D.niel .it li Hercdot ft rjnl s! lnt€les€n circ au Io$ @gn dir M5r. 2:1.12, se pare c! .ce$i magi au
fost astrologi religioşi ne-evrei, care din studiul mişcării astrelor au dedus naşterea unui mare E8e
iudeu, Dupa @ au ciutat s! obdrt i.foftatii de la autorităţile iudaice, ei au venit la Betleem sa aducă
omagii noului născut. Nu este sigur dacă „Răsăritul" .le urde a! Mir ei € r€ler! la Aftbia, la Babilon s! la
vreo altă ţară.
Istoricitatea vizitei magilor a fost pusă la îndoială datorita tăcerii pe care au păstrat-o alte surse, atît cu
priviE l. €Eimntll popriu.zis ldeh.ocft Fi cu pnvire La ulterioara ucidere a copiilor de către Irod,
precum şi datorită faptului că a fost considerată ca o parte legendară a naraţiunii. Deşi trebuie să
acordăm deplină greutate descrierilor istorice din istorisire (de ex6plu, stau cm ! sbt dedulra
B.demLrlui), sinbolimul d*dptiv nici nu confirmă nici nu @ge
MAGIB 'I VRiJTTORJE
istoricitatea evenimentului în discuţie. O abordare ad litteram, fie ea cu scopul de a dezbrăca naraţiunea
de elementul istoric ori dea exagera elementul miraculos este incompatibilă cu semnificaţia pe care
evanghelistul o dă naraţiunii. Pentru Matei, vizita magilor reprezintă relaţia pe care o are Mesia cu
lumea Neamurilor şi este de asemenea o introducere a altor evenimente privitoare la copilăria lui Isus,
semnificative din punct de vedere profetic. Naraţiunea descrie fidel aspiraţiile mesianice ale evreilor şi
caracterul lui Irod. Poate că există într-o anumită măsură o confirmare şi din punct de vedere
astronomic referitoare la stea, *STELE în suprapunerea lui Jupiter şi a lui Saturn în anul 7 î.d.Cr. si în
raportul privitor la o cometă în China In anul 4 î.d.Cr. Dar paralele de genul acesta trebuie utilizate cu
precauţie,
rhdilril€ cteftift de mi dfti! llu privit p€ msi ca pe nişte regi (datorită Ps. 72:10; îs. 49:7; 60:3) si au
stabilit nunrrul lor ra ftl (darond dahrnor) su la 12. în calendarul creştin ...(Epifania), original asociat @
Botdul lli Crbtor refletd ihportmta vizirei mSnor p€ntu dEtinirard de mi dziu (* MAREA VESTIRI: r
CIMIAREA MAtuEI). EEE
MACIE SI VRiJITORIE.
1. Conceptul biblic
Magia şi vrăjitoria Încearcă să influenţeze oamenii şi evenimentele prin mijloace supranaturale sau
oculte. Ele pot fi 6eiate cr .nMire fc@ d€ rghicire, cu toate că ghicirea în sine este încercarea de a folosi
mijloace supranaturale pentru a descoperi evenimente, fără a le influenţa însă.
Magia este univeisală şi poate fi „neagră" sau „albă". Magia neagră încearcă să producă efecte nefase
prir mtode .@ ar fi blsM! vreji dtms€rea unor figurine Teprezentînd unduşman şi prin alianţa cu
spiritele rele. Deseori aceasta ia forma vrăjitoriei. MaCia dbe caud s6 anulm efetul bl6r€neior Fi al
vrâjilor şt să folosească forţe oculte pentru binele personal ţi al altora. Magicianul caută să determine
un zeu, un demon sau un spirit să acţioneze in favorul lui; sau urmează un tipar de practici oculte ca să
supună voinţei sale forţele psihice. Fără îndoială di magia ţi vrăjitoria nu sînt întotdeauna numai nişte
superstiţii, d au în spatele lor ceva real. Trebuie să ne împotrivim unor astfel de practici ţi să le biruim
prin puterea lui Dumnezeu, în numele lui Isus Cristos.
I. Termeni biblici
Pentru a descrie practicile magice şi pe cei ce practică magia, Scriptura foloseşte următoarele cuvinte
de bază: '
a. în Vechiul Testament
1. tdp. „Vrăjitor", „vrăjitorie", „vrăjitoare". Rădăcina cuvîntului înseamnă probabil „a tăia", şi s-ar
putea sa se refere la ierburile tăiate pentru a fi folosite la f'l1re qi la dsint* (Erod. 2:1a; Deur. 10:13;16,
47:9,12; Ier. 27:9; etc).
2. htun. "Magici.n", Ast tmd povire dn! cuvîntul de origine egipteană hry-tp, „mare preot, preot-
lector", titlu purtat de cei mai renumiţi magicilDi ai Egiptului (cen. 41:3; Eiod. 7:11, €r.),
3. hbr. „Descîntec", „deseîntâtor". (Deut. 18:11; îs. 47:9, 12; etc.). Rădăcina cuvîntului conţine ideea de
. lega, probabil .! amulete ei iffi.
787
MAGla tr vf,lLrORIE
4. katdtm. „Caldeeni". fet Dan. termenul este folosit ca să descrie o n»a {de tac Dan. 5:30; 9:1) fi ftiee
aluzie la o clasă specială care a avut anumite afinităţi cu magicienii (Dan. 2:2, 4, 10, etc.). Cuvîntul este
folosit cu un sens similar de către Herodot (1. 181 ş.urm.) şl este podbC sS fi fost folosit curent cu acest
înţeles spedal chiar toainte de această perioadă,'Wai A- Mllad, EQ' a9, lYlZ p. 6t?l.
5. <pm. „Ghicire", ta special a viitorului (Deut. 10:18; Ezec 21:21). Despic prorocii falşi (Ier. 14:14;
Be. 136).
S. It .Alte secrete". Magicienii lui Faraon (Exod. 712).
7. nW. „Descântec" cu vrăj» (Num. 23:23; 24:1).
8. tili. «Expert în vrăji" (Is. 3:3). Farmece cu şerpi (PelD s3:5; El. Io:U: Ier. 3:ln,
b. în Noul 'ihstament
1, magot (fi alte cuvinte din aceeaşi Suullie). „Magician", ^magie"; m Mat. 2, „magi". Iniţial descriind
un grup rasial din Media ţi anume grupul Magiun, s-a ajuns, ca In cazul Caldearalor, ca acest cuvtnt să
dobândească un (de ec.Fapt. 8:9,11; 13:6,8; care ne găseşte numai m Mat şi Fapt.; • MAGI).
2. pharmakos (ţi familia de cuvinte) „Vrajitoi", „vrăjitorie". Idee» de bază este cea a leacurilor şi a
băuturilor fermecătoare (Apoc. 9:21; 18:23; 21:8; 22:15; tnatte cărţi numai In Gal. 5:20).
8. gdes. .Impostor" (VA, „seducător") (2 Tîm. 3: 13) poate să fie o aluzie şi la un magician care leagă
prin vrăji. în greaca clasica ţi elenistică este folosit cu sen» magic.
4. perierga. „Arte magice", AV „arte curioase" (Fapt. 19:19).Adjectivul conţine ideeadeafiextrem de
ocupat apoi de a fi preocupat de afacerile altor oameni ţi apoi de a te amesteca £n problemele altora
prin artele magice.
5. boskaino. în Gal. 3:1 este folosit metaforic cu privire la -igalateniicare au fost vrăjiţi să îmbrăţişeze
credinţe false.
D. Evaluarea biblică a magiei
Textele biblice date ta prima păru a acestui articol araţi că magia ţi vrăjitoria suit Întotdeauna condam -
nate în Scriptură, Magia este un rival al religiei adevărate, căd poate fi practicată In asociere cu idei
religioase greşite. Adevărata religie este centrata In experienţa personală pe care un om o are cu
singurul Dumneieu ţi careîncsarcâ sS trăiască o viaţa în conformitate cu voia Lui Credinciosul umblă
smerit cu Dumnezeul lui, el se roagă, ţi este pregătit să accepte circumstanţele vieţii ca fiind sfera Io
care să-L glorifice pe El. Magia, pe de altă parte, are de-a face cu fiinţe supranaturale inferioare lui
Dumnezeu, sau încearcă să forţeze lucrurile sau desfăşurarea evenimentelor folosindu-se de forţe
psihice, chiar dacă acele evenimente sau lucruri stat menite să-L glorifice pe Dumnezeu. Practicile care
rint condamnate in mod specific de Biblie sînt cele de mai jos.
a. Purtarea de amulete
in lista podoabelor femeieşti din Îs. 3:18-23, cuvtntul tradus „amulete" (în versiunea Comilescu,
„baterile desculţate", n.tr.) din v. 20 este cuvîntul care ta ebr. are rădăcina Ibs (i.a.8, de taai sus); unii
consideră că este prdtwbO ca acest cuvtnt să £ fost iniţial nhî, " caz în care amuleta ar fi avut forma
unui
şarpe. în acelaşi pasaj, în v. 18, se vorbeşte despre „)uniţoare". Este clar că acestea sînt nişte podoabe m
formă de lună, iar singurul loc unde acest cuvînt (lahPrănîm) mai apare este Jud. 8=21-26, unde aceste
„lunişoart" slut purtate atît de cămile cit ţi de negii tnadianiţL Cuvîntul anterior din tu. 3:18 (Sfbfcfrn),
tradus ta unele versiuni Ea limba engl. prin „bandă de purtat pe cap" (în versiunea Conulescu,
„săritori", n.tr.), apare numai aici In Scriptură, dar un cuvtnt similar pe inscripţiile de la Ras Snamra
pare să se refere la medalioane în formă de soare care arirnau de nişte lănpţoare.
Probabil că Eu Gen. 35:2-4, unde se spune că lacw Împreună cu casa lui şi-au scos „dumnezeii străini"
şi „cerceii1', se face aluzie tocmai la aceste amulete. Acesta este cuvthtul normal pentru cercel, dar aso-
cierea lui rn acest pasaj cu idolii ne sugerează că aceşti cercel au fost de rapt nişte amulete,
b. Magicienii, vrăjitorii ţi vrăjitoarele Genesa fi Exodul vorbesc despre vrăjitorii din Egipt, iar 2 Tun.
3:8 ti menţionează pe doi dintre aceştia cu numele, pe Iane şi pe lambre. Cartea Exodului spune ci
magirifinii Egiptului l-au imitat pe Moise trans-fotmmd şl ei toiegele lor tn şerpi (7:11), trangformmd
apa Insînge (7:22) sicreînd broaşte (8:7), dar nu au reuşit să creeze păduchi (8:18-19, ţi nu au mai putut
face vrăjitorii atunci dnd ei tnstsi au fost atacaţi de bube (9:11). Relatarea ne dă libertatea de a decide
noi înşine dacă ei au fost numai nişte scamatori iscusiţi su da.l .u folcit Ebd. enb.
Există prea puţine aluzii ia vrăjitori şi la vrăjitoare în Israel. Este incorect să vorbim despre
„vrăjitoarea1' de la En-Dor (1 Sam. 28) Cntrutft Biblia o descrie ca fiutd un mediu şi nu o magidană.
Este interesant că Izabela a practicat vrăjitoria (2 hnp. 9;22), iar Mica 5:12 sugerează că vrăjitoria uu
era nicidecum rară In Israel. Mânase personal a încurajat vrăjitoria împreuI d alE rd. (2 împ. 21:6).
Erirtâ o aluzie la practicile magice tn îs. 28:15, unde poporul a fost amăgit să facă un fel de legămînt
magic care, credeau ei, le va conferi imunitate ta faţa morţii.
Cea mal uluitoare aluzie la vrăjitorie printre evrei se găseşte la Ezec. 13:17-23. Aid prorodţele evreice
inai practicau şi arta magiei pentru protejarea respectiv distrugerea unor persoane. Căutind să facă
lucrul acesta, ele au mers mai departe dedt prorocii falşi din Mica 3:5, care proroceau de bine sau de
rău, după cum li se plătea. Mu este uşor să mţelegera toate detaliile practicilor magice pe care le
mrUnlm aici. Brasardele Qn versiunea Conulescu şi Galactkm „perinuţele", n.tr.) ţi mahramele stnt
purtate atît de către victime (18) cît şi de către vrăjitoare (20:21). Practica vrăji toriei sugerează o
legătură psihica1 Intra vrăjitoare şi clientul ei prin schimbul de anumite materiale încărcate cu
desetntece bune sau rele. Mahramele sînt racute după mărimea omului (18) şi probabil vrăjitoarea a
făcut o mahramă de o mărime care să reprezinte duşmanul clientului ei. Apoi vrăjitoarea purta
mahratna pentru un timp şi o impregna cu deseîntece răufăcătoare (cum ar 5 astăzi folosirea păpuşilor).
Brasardele ta mcneteturOe munilor aduceau noroc celor carele purtau. J.G. Fraier, tn cartea lui Polk-
Lore. intheOid Testament, sugerează că iemeue pretindeau că prind sufletele şi le leagă în benzi din
material textil. Această vrajă îl determina pe cel care poseda
788

sufletul respectiv să se stingă treptat. Sufletul poate Ei reprezentat printr-un obiect care aparţine
victimei, d. Mplu lt$e, par su ungli.
m. Bate Biblia de acord cu magjn?
Ne vom ocupa acum de niţte pasaje unde ni s-ar părea c! Bib& d nrMj6 mgia qi spdtiFe.
a, Folosirea mandragorelor
D€.a lu!8ll '@lelo., feneiL din rGlnrit au lol$it mandragorele pentru a se asigura că vor fi in stare să
conceapă (vezi Gen. 30:14-18). tntrudt investigaţiile de astăzi au arătat că unele medicamente primitive
conţin deseori anumite eîemente care sînt într-adevăr eficace, ar fi absurd să catalogăm acest exemplu
magie.
b, locov ţi nufdde rfescoj m
fo Gen. 30:37-41, lacov a fost probabil influenţat de ideile primitive în ce priveşte efectul pe care fl are
obiectele văzute asupra celui ce nu se născuse încă. Dd v. 40 E 3!s. ce ncroda adat rezultte, tl 'mul cî a
făcut o selecţie prin care a îmbunătăţit rasa oQor tale (vezi DJrf. Blair, A Doctor loote at fte Bible,
19s9).
c, Somuel jf apa
Se oede deseori că acest mddentf.lSam.7s6) denota o magie prin imitaţie, turnarea cu solemnitate a apei
dintr-un vas pentru a produce furtună, fu acest context Insă, nu găsim nici cea mai mică aluzie la aşa
ceva. Corfda eloi ei* lr 2 Safr 14:14, apa rdsatl pe pSmmt este un simbol al slăbiciunii ţi al caracterului
temporar al omului, iar acţiunea lui Samuel poate fi interpretată foarte bine ca un semn de înjosire şl
Milic tlaint@ lui Dwrztr.
d PSrvl lui Samson
Frazer si alţii au relatat istorisiri din toate părţile lumii tu care sunetul sau tăria unui ora stă în părul lui,
sau chiar feti- un obiect exterior lui. însă relatarea biblică (Jud. 16) ne arată că părut netăiat al lui
Samson era simbolul cmdÎTicioşiei lui /aţă de legămîntul de na-lireu ţi că Duhul lui Dumnezeu i-a dat
putere atfta timp dt al a fost credincios acestui legâmînt (de ex., Jud. 13:2S; 14:19). Cei care vor să ne
contrazică anjisaentînd de pe o poziţie naturală, pot observa câ pierderea puterii s-a datorat unor motive
psihologice şi a avut loc atunci cîhd Samson ţi-a dat seama de vinovăţia lui. Există cazuri foarte bine
atestate de Isteric care cauzează orbirea, paralizia, etic.
e. Leviatanul întârîtat
Iov a cerut ca aua naşterii lui să fie blestemată de cei care blestemă zilele, cate sînt gata să întărite
leviatanul (Iov 3:8). Unii văd m acest verset o aluzie la magicienii despre care se credea câ întărită pe
un balaur si înghită soarele In timp de eclipsă solara. Dacă lucrurile stau aţa, atund acest verset conţine
un limba] extravagant al Iul Iov prin care el cheamă pe oricine, fafe sau autentic, care ar putea să aducă
blesteme peste ziua în care s-a născut.
/. Puterea biiteaa>(ntării ţi a blestemului VT pune un mare accent pe acestea. Patriarh» şi-au
Hnecuvîntat copiii ţi Isaac nu poate anula ceea ce i-a promis deja pn{ bincit4nlft lui lad (ca. 27:33,
DlGrB $r VRIJTTORIB
37). Balaaraestechematsă-1 blesteme pe Israel (Num. 22 ş.urmO. Mal găsim referiri incidentale la
cazuri de genul acesta în lot VT. Ar trebui sE observăm Insă eS Biblia nu considera binecuvîntărite sau
blestemele rostite de cineva ca fiind eficace dacă ele sînt contrare voii lui Dumnezeu. Patriarhii au
crezut într-adevăr că Dumnezeu le arată viitorul descendenţilor lor ţi bine-cuvtnrările lor reflectau
tocmai lucrul acesta. Balaam nu Eutefte sl.i blGtee p€ ei F m i-a bne cuvfntat Dumnezeu (Num. 23:8,
20). Psalmistul ştie că Dumnezeu poate schimba un blestem nemeritat mtr-o binecuvîntairo (Ps.
109:28), în timp ce ezitarea lui David de a-şi face de lucru cu Şimei se bazează pe teama câ poate
tocmai Dumnezeu 1-a pus pe Şimei să-1 blesteme pentru vreun lucru pe care 1-a făcut (2 Sam. 16:10).
g. Minuni
Desigur lumea pagină a privit minunile pe care le făceau anumiţi indivizi ca fiind un rezultat al magiei
(Fapt. 8:9-11), dar Biblia nu tratează niciodată minunile divine ca pe o magie superioară, adică, nu se
folosesc deloc descfatecele, invocarea spiritelor sau farmecele. Moîse nu i-a redus la tăcere pe
magicienii lui Faraon prin faptul că a fost un magician mai bun, d prin faptul că a acţionat doar ca un
agent al lui Dumnezeu, la vremea ţi în modul în care i-a poruncii Dumnezeu. Ibiagul lui nu a fost
bagheta magică a unui vrăjitor, ci simbolul intenţiei lui Dumnezeu. A fost „toiagul lui Dmtra" (Erod,
4:2o).
ta ce priveşte exorcismul şi vindecările, nimeni nu trebuie să fie surprins atunci cînd găseşte o
asemănare Intre vocabularul relatărilor din evanghelii ţi cel al magiei păgthe, întrudt vocabularul
demonologie! şi cel care se referă la boli este restrfns. Dar nu s-a considerat niciodată că Cristos sau
ucenicii ar fi utilizat formule proprii practicilor magice. Pentru o discuţie completă în ce priveşte
vocabularul, vezi John M. Huli, Htilenâtic Magic and the Synoptk Tt-adition, 1974.
J.S.W.

2. Magia egipteană şl astro-babMoneană I. Magia antk*

Acolo unde relaţiile şi procesate obişnuite ale vieţii au putut fi influenţate prin observarea unor cauze ţi
efecte evidente ţi prin acţiunea unui minim de cunoştinţă ţVsau îndemînare dobuidită, acest lucru era
de ajuns. Dar cînd cauzele efectelor erau învăluite ui mister şi cînd mijloacele obişnuite nu erau
suficiente peniu 6 oblire Ezultate!. doritq ar@i e apala la magie. Magia era exploatarea puterilor
miraculoase sau oculte prin metode specificate în arnănunţiitje pentru a obţine rezultate care nu ar fi
putut să Se obţinute pe altă cale.
Magia ţi religia erau strins legate una de cealaltă ţi anume: înrxucît societatea" se ocupa în principal de
relaţiile dintre om şi om, iar „religia" de relaţiile dintre divinitate ţi omenire, puterile magiei şi-au găsit
aplicare în ambele sfere. In genera!, vezi Sawtxs Ori.ntol6 7: L. honle tu w.iq, 1,966,
D. M^era eSlpt€d! ln Bibfl.
rnvăţap In scrierile sacre, în ritualuri ţi în vrăji, instruiţi In „Casa VieţiT (scoli pe lbigă temple unde se
producea, se copia şi se preda acest gen şi alte genuri de literarturS), cei mai mari magicieni ai
Egiptului au fost mari preoti-lectori, m limba egipteană hry-hbt

789
MACIE lr VnInrorlB
hry-lp, denumire prescurtată mai tfrziu pe vremea lui Moise (sec. XIII î.d.Cr.) la hiy-tp. De aici provine
cuvînrul ebraic hartom, „magician". Acest termen e-sen ţialmente egiptean apare într-un document
asirian (sec. al VH-lea t.d,Cr.), ca har-tibi, si ca hrtb în povestirile magicienilor din sec. 1, d.Cr. (Vezi
A.H. GartUner, JEA 24, 1938, rr 16a-I6s: $ bult @i obdeq J. r/Eraob, Jo@h a 6R/rtq 1959, p. 6494,
206, d trimiteri complete. Astfel, asocierea dintre „vrăjitori" ţi „magi" în Gen. 41:8 si între „vrăjitori" ţi
^aţiepţi" tn Erd. 7:11 ftl1e.dti ta<liSa egtpteaii autoticn; Ezi paerafele c d r, de mi j6.
BIBUOGRAFIE. Pentruo bună şi riguroasă analiză a magiei egiptene, vezi AJH. Gardiner în ERE, 8, p.
262-269. Mult material este adunat (în texte şi fotografii) în cartea lui F. Lexa, La Magie dans l'Egypte
Annque, 3 voi., 1925.
u. Magicienii şi visurile faraonului din timpul lui losif tn Gen. 41:6, faraonul din timpul lui losif îi
cheamă pe magicienii ţi pe înţelepţii lui să-i tălmăcească visurile. Acest fapt reflectă importanţa
visurilor în Egiptul antic ţi în Răsărit; visurile ţi interpretările lor au fost adunate în nişte veritabile
manuale de interpretare a visurilor. Originalul unui manuscris de felul acesta, papirusul Chester Beatty
3 Dinastia (a 19-a sec. al xm-lea î.d.CrJ poate data din perioada de mijloc a împărăţiei Egiptului, în
timp ce papirusurile Carlsberg 13 ţi 14 din cel deal doilea secol d.Cr. şi alte colecţii din surse mai vechi.
Regula generală este că, dacă un om se vede pe sine într-un vis fficînd un lucru oarecare sau trecînd
printr-o oarecare situaţie, înseamnă că este bine sau râu şi că asupra lui se va abate cutare sau cutare
lucru. Pentru această temă, vezi AX. Op-penheim, Tfre Interpretation of Dreana in theAncient Near
East, 1956; Sources Orientalei 2: Les Songes et lM Intaprata.ioB, r9s9.
b. losif ţi ghiarea
în Gen. 44:4-5, 15, losif joacă teatru în faţa fraţilor săi, ca şi cum ar fi fost un învăţat egiptean, un
maestru în arta ghicitului Sînt posibile două interpretări ale acestui pasaj.
(i) losif i-a cerut slujitorului sâusă spună, conform traducerii obişnuite a v. 5, că el ghiceşte cu ajutorul
paharului său de argint; aceasta ar fi denotat o cunoaştere a ghicirii cu paharul (... lecanomanţie) în
Egiptul din perioada Hicsoşilor, cea 1700 Î.d.Cr. Prin această tehnică, interpretarea se făcea în funcţie
de mişcarea unor picături de ulei deasupra apei din acel pahar. Această tehnică este de origine
roesopotamia-nă, care după dte se pare a fost folosita chiar şi de sumerieni (cf B. Meissner, Babyioniai
undAssyrien, 2, 1925, p. 284. Un manual care se ocupă de această tehnică se mai păstrează pe două
tablete cu inscripţii .wifdnE, d.tnd djn blele 19-17 ld.Ct, .di.! .p6-xi@tiv din !6ioad! h * a Eit l6if.
tn Egipt însă, practica ghicitului cu paharul este atestată numai de două ori, una din cele două surse de
informaţii fiind neconcludente. Două statuete mici, dadid dup! die * p6r din Frio6d! de sijl@ a
împărăţiei egiptene (cea 1900-1700 Î.d.Cr.) arată fiecare o persoană îngenunchiată cu bărbia pe un
pahar pe care-1 ţine în mîini şi este posibil ca aceste statuete să reprezinte practica ghicitului cu paharul
(J.Capart, &rMiqu. dEgptc 19, 7944, p253). lgipnrl nu E Mi ofed ni.i o altt nsrtuie !&rA c$d tenni.a
apas
într-un papirus din secolul al doilea d.Cr. Dar influenţa babiloniană, inclusiv ghicirea, a fost simţită
deja în Palestina în cel de-al doilea mileniu Î.d.Cr. Practica de ghicire babiloniană este atestată laHazor:
în cel de-al doilea templu din secolul al XV-lea U.Cr. a fost găsit un model de lut care reprezenta un
ficat pe care era oinscripţie cu semne cuneiforme (vezi Y. Yadi4 E4 2a 1959, p. 7 o fA. s). a€ztldu-E pe
aceste mărturii, putem presupune fără nici o dificultate că se cunoşteau şi alte forme de ghicire în
Meso-potamia, aşa cum era ghicirea cu paharul în Palestina din vremea lui losif sau tn partea de răsărit
a deltei egiptene, care în vremea aceea se afla sub conducerea semită a Hksoşilor.
(ii) Pe de altă parte, cuvintele slujitorului lui losif ar putea fi redate in felul următor: „Oare nu acesta
este paharul din care bea domnul meu şi despre care va ghici cu siguranţă?", adică va demasca furtul.
Conform acestei traduceri, paharul lui losif nu este decît un vas din care el obişnuia să bea, şi nu s-ar
face nici o aluie b vls F!& d€ shicit iar fm prEtnsd lui ghiciri va rămînea total nespecifieată. Aceasta
traducere s-ar potrivi foarte bine cu v. 15 în care losif spune fraţilor săi: „Nu ştiţi că un om ca mine are
putere să ghicească?", adică, el pretinde că a aflat despre furtul lor prin ghicire, cu scopul de a-şi
recupera paharul. Pentru acest punct de vedere, vezi J. Vtrgote, Jd.9h d Beypb, 1959, p. U2,173,
c, Moise si magicienii
în Exod. 7:8-13, cînd, la porunca lui Moise, Aron aruncă toiagul său in faţa lui Faraon şi acesta se
preface în şarpe, magicienii ţi vrăjitori) lui Faraon „au făcut ţi ei la fel prin vrăjitoriile lor" (v. 11). O
vrăjitorie de acest gen, s-ar putea explica astfel: cobra egipteană (în arabă najti hayc) poate fi
imobilizată (cata-lepsie) dacă se aplică o presiune pe muşchii de la spatele gkului; vezi l, Keimer,
Mistoira de Serpenu dans l'&gypte ancienne et modeme (Mimoires, Institut dl3yDte, 50), 1942 p. 1617.
garpelc E€buic Mi întîi ademenit, apoi apucat de gît aşa cum este arătat pe ni dulte ddet din Eriltul uti
(IGiM, ap. cil, fig 14-21} şi era astfel imobilizat (vezi, H.S. Noerdlinger.Moses in Egypt, 1956, p.
26;Efirll, 6,p. 613). Şarpele lui Aaron, prefăcut din nou în toiag, a reprezentat însă omnipotenţa lui
Dumnezeu care se deosebea întru totul de puterea magicienilor. Cu privi re la plăgi, vezi «Plăgile din
Egipt.
m. Magia aslro-babilonlana
a. Rolul ei
Magia defensivă ţi curativă a fost abordată de oameni în principal pentru ai scăpa de nenorociri - de
boli, de demoni, etc. - care îşi puteau avea originea tn cel ce suferea. Exorcistul putea deseori să
recurgă la ritualuri ţi la vrăji citite dintr-un „manual" numit ăurpu, „Ardere" (adică, la ritualuri
purificatoare), enumerind orice greşeală posibilă pe care cel ce suferea ar fi putut să o comită.
Nenorocirea putea însă să vină şi din afară - putea fi rezultatul blestemului unui vrăjitor. Pentru a
anihila efectul unui astfel de blestem, exista un „manual" însoţitor numit Maqlu, care înseamnă tot
„Ardere" (arderea unei figurine de ceară sau a unei efigii din lemn, care să-1 personifice pe vrăjitor.
„După cum se clatină, se topeşte ţi piere figurina,tot aşa să se clatine, să se topească ţi să piaiS
vrăjitorul şi vrăjitoarea!" (E.A.W. Budge. flritish
rivi-neni
790

Mlaemr A Guide to the BatDlonian aid A$trian Anrhuiii6, 1922, p. 201). Eri6rl de ene@ coleiii de
rwdciuri !€rEu elibeEre ti Fntru aedegaE. Există o traducere integrală în engleza modernă a Enulului
surru h c.ne ti a. R.ins, Supa A Oolleciion of Sumerian and Akkadian Incantations, 1954; o Filire la
Maqh! vsd G,Meier, Dier4sJriEtu Beschw&rwgssammlung Moqlfl, 1937.
Magia de pronosticare, adică ghicirea, s-a bazat pe convingerea că orice eveniment, bun sau rău, poate
fi prevestit si însoţit de un anumit semn observabil. Preoţi învăţaţi au compilat sistematic serii de semne
prevestitoare împreună cu interpretările lor în manuale de referinţă autentice. Semnele prevestitoare
erau ob6ete ori in utut" ori cnutate prin i.hnici sp.cifice.
1. sdnn€le prctitod @tlrale 4{ l@te din întreaga gamă de fenomene ce puteau fi observate de către
om:... halourile şi eclipsele de soare si de lună, grupările corpurilor cereşti, etc. (astrologie); zborul
păsărilor, acţiuni şi stări ale animalelor şi ale insectelor; naşterile animalelor ţi ale oamenilor, în special
dacă nu erau naşteri normale - toate erau enumerate în serii lungi pe tăbliţe cu semne prevestitoare.
Pentru o persoană bolnavă, semnele prevestitoare bune sau rele determinau dacă aceasta persoană va
supravieţui sau va muri (vezi, R. Labat, TYaki Akkaditn. ăe Diag-nosticsetPragnostiaMedicawc, 2 voi.,
1951), îs. 47:9-t3 ciri.i as€I|leM prutici.
2. 'Ennicile sp<i6e de shicir induddu .Eninarea configuraţiilor unul ficat de oaie, sau a celorlalte organe
interne, examinarea urmeîor de ulei pe apă (sau vioe veisa) dintr-un pahar, (lecanomanţie) Pentru
traduceri ale rapoartelor privitoare la ghicitul pe fica! wzi A GeE€, JcJ 11, t9sz p. 89105. Această formă
de ghicire babiloniană, care era si cea mai faimoasă, a pătruns printre hiriţii din Asia Mică ţi printre
cananiţii din partea de N a Siriei şi din Palestina (vezi Magia egipteană, Il.b., de mai sus]. \fezi de
asemenea Ezec. 21:21-22, Ca şi în Egipt, ţi în magia asiro-babiloruană tălmăcirea visurilor a ocupat un
loc important. Vezi de asemenea, La divination en Mka-potamie antienne (Rencontre, Strasbourg),
1966; A. Caquot, M. Leibovi.t L din{rion, 1-Z 1963.
i. Despre magicieni
Ca si în Egipt, magia a fost practicata de învăţaţi cu. rang de preoţi care erau asociaţi cu templele.
Exorcismul a fost practicat de preoţii 'âftpu (vezi cuvîntul în ebr. dSSpftn, „descîntători", Dan. 1:20) cu
ajutorul zeilor Ea şi Marduk, zeii magiei. Procedura elaborată a ghicirii era încredinţată preotului-băru;
el trebuia să fie perfect din punct de vedere fizic, trebuia să întreprindă studii laborioase şi să fie iniţiat.
Cei ataşaţi pe lîngâ curtea împărătească erau chemaţi ori de cîte ori era cazul să tălmăcească tot felul de
lucruri. Vfezi G. Contenau, EverydayLife £n Dabylun andAssyria. 1954, !, 231-283, 286.295,
BBuoGIurIE. c! lrivire la tugia repota. miană, vezi de asemenea pe scurt LW. King, ERE, 4, im, p. 783-
786, 8, 1915, p. 253- 255. Observaţii utile pot fi găsite în E. Dhorme ţi R. Dussaud, Les Religioru de
Babylonie et d'Aayrie... des Hiuites, etc, 1W9, p. 258-298. Prezentări destul de detaliate ale !38iei ti al.
ghi.nij, cu Fadlldi bosaE din tene, e pot găsi în M. Jastrow, Die Feiigian Babyloniens tind
MAGIE SI VRAJTTORIE
Assyriens, 1940;B.Meissner,Eaby!onîen urtd Assyrien, 2t 1925, p. 794-242.
IV. Magia. aslro-bsbUoniauă In Biblie.
o. Balaam
S P.* ci Bdadn din Nu, 22.24 6te s Shi.itor care sub constrîngere divină a ajuns proroc. Astfel Balac a
trimis soli „avînd cu ei daruri pentru ghicitor", ca să 1 plgtescA pe BaLd rl blestem p€ Israt (Nm. 22:7,
Ei ti e 13), id la t@put Balam ! apelat la „descîntace", natura obiectelor folosite fiind nespecificată
(Num. 24:1). Evident, Balac ia cerut lui Balaam să rostească descîntece rele prin care să-1 bletere pe
bB€I. A fo6i g5sit la Q.tu u Grr de natură astrologică (Jievue d'Astrologie 44, 1950, p. 105-112) ri
Bhicitori.Daro ii tqtele de la Alabh .li! secolele al 18-lea şi al 14-lea î.d.Cr. CD J. Wiseman, TheAlatakh
Tableu, 1953, p. 158 sub bâru), ambele £n pan€ d€ N a Si.iel, Apoi o ped. . lui ,,rranu ghicitorul bdril",
descoperit cu ocazia săpaturilor de la Beth-shanîn Izreel, în straturi care aparţin secolului al 13-lea
Î.d.Cr. Aceasta este perioada în care a trăit Balaam ţi căreia ■ din punct de vedere lingvistic - i se p.t
.iibli culiele lui BalaM o{rF. Atlrishq JaL 63, 1944, p. 207-2t3). De a.a, ebtaE * potriveşte întru totul cu
faptul binecunoscut ca un rege moabit obişnuia saşi plătească un ghicitor din partea de N a siriei (petor
$p€ Rîul Eufrat), in taE 6ilor lui AMw (Ne 22:s; Ezi Altkhq, ,aJoR t13, 19sq p. 15-16, L 13).
b. LeCa $ nogia In cao@
Prevederile din Legea mozaică ce interziceau magia şi vrăjitoria practicate de alte naţiuni (de exemplu,
Lev. 19,26: 2O:27i D.rt, 1A:10-14) .! f6t f@rte rcl€vante, avîndu-se în vedere starea de lucruri din
Canaa-nul de atunci. Pentru influenţa babiloneană care pătrunsese în Canaan, vezi mai sus. Poemele
din partea de N a Canaanului din * Ugarit/Ras Sharara (tăbliţe din sec. 14/13 Î.d.Cr.) îl arată pe Danii
sărutind plantele ţi griul care creştea, invocînd o binecuvîntare
pesteAqhat(AAfZTi;p.)153:60ş.urm.);nuestetotatît de siSr cl activitlCle lui Pugrr sl4i legar€ d€ rr5,
jitorie. &te de ase@ dem de ImtioMt fapnn. ! Exod. 22.18 condam! ln nod ex!6 lrdit@r€le.
c. *Danlel
în Daniel 1:4, procedura de educare a tinerilor evrei în ştiinţa babiloniană după programa stabilită de
Ne-bucadneţar, urmăreşte cu acurateţe tiparul procedurii de educare a maeştrilor magicieni-baril.
Scopul interpretării sau al „tălmăcirii" visurilor era aela de a ,FpulbcE nrdoietfl." (D4 sjra 16 vA),
adică, dea spulbera neliniştea cauzată de un vis sau de un semn (încă neexplicat, vezi Dan. 4:5), După
ce această tălmăcire avea loc, beneficiile pe care le aducea un vis bun puteau fi acceptate, iar
ameninţarea prevestită printr-un vis rău putea fi evitată printr-un at de trEgie. cu lriviE la 8@ia, rezi
AL. opp€tr-hsim,TheInterpretaiiono/Dreams în the Andenc Near Easl, p. 218-220, 300-307. Acest
accent deosebit pus pe visuri este caracteristic împăraţilor din perioada rb.hilodani, tn 3pejal hl
Nabodd, tatal lui Bel-şaţar. Pentru visul lui, vew Oppenheim, op. cit., p. 202-206, 250, şi într-o oarecare
măsură T. Fish în DOTT, p. 89 ş.urm. De ta stela lui Nabonid care se găseşte în Harran, ne-au parvenit
noi texte care se
791
MACIA 9 M"AJITORTE
referă la acest împărat şi la visurile sale ţi ale venerabilei lui mame; vezi CJ. Gadd, AS8,1958, p. 35-92
ţi 1-16, In special p. 49, 57, 63; ANET*, p. 560-563. Foarte apropiat de conţinutul lui Daniel 4 este
„Rugăciunea lui Nabonid" din Manuscrisele de la Marea Meft!, t! ca uui lnt€lept iudeu €ribt (n@re nu i
sa păstrat) i se permite să intre la împărat să-i explice acestuia cauza nenorocirii care a venit peste el.
E.T. în M. Bunrows, Mare light ou the Dead Sea Scrolts. 1958, p. 400; text publicat de J.T. Milik, RB
63,1956 p, 407-415! oMiail *!tte, DN. FEed, man, aASOn 145, 1957, p. 31,32.
BIBUOGMFIE. "i!Lgi. (evreiască)" în tXE; E. Ian8ta 6ood and ,vil spin:q 1942; lds$ "nE Realiry of
Evil Powers Further Considered", Hf 132, Iulie 1935, p. 605615; M.F. Unger, Biblicei Demonoi-oea
1952, p, 107-164; r,D. Du@r! Ti. C,ni,tid{ Psychotherapy and Magic 1969; D. Basham, Deliver us
fromEvU, 1972. ILA.K.
MAGoR-MI5ABIB. (tr .br. măgdr mitsabth, JE tle de{parte ti de cealalr:). UnnUft simbolic !€ care
Iffila l,a dat lui Pathu, nd lui II@ (rd, 2o:3, vA: wd r PAfHU& 1), J.D.D.
MAHALA" ln vA $ tn vR €p6re c€l mi ftmt 6 un echivalent al cuvîntului în ebr. migrai, din Lev. 25:34,
cere se traduce cel mai corect cu „ţinuturi pentru păscut" ca si în VR ţi „pamînt al tuturor" în riSR- lsE
fol*it h$ mod epeial,{ dar N .x.lsiv, o privire la pămîntul necultivat, bun de păşune pentru animale, care
înconjura cetăţile levitice; înstrăinarea acestor pămînruri de seminţia levMor era interzisă (Lev. 35:34,
etc.).
£n 2 împ. 23:11, versiunea VA, cuvîntul „mahala" este traducerea cuvîntului ebr, panvSrtm CVR ţi
VSR traduc prin „împrejurimi"], un cuvînt cu o origine ţi semnificaţie dubioasă, dar posibil derivate, ca
în cazul rui ladar ('antMde) din I c!@ 26:1e, din cuvîntul/rabada, „curtea dinainte", din persana veche.
F.F.B.
MAHAIIAIM. dn ebr. ndnanq,lh, "dori tabeE!. Un lo. !r c.led unde la@v a vgzut tE€d lui DM, nezeu,
înainte de a ajunge la Penlel şi de a-l întElni pe Esau (Gen, 32:2). Căzută la sorţi sa fie o cetatelevitică
(sub stâpînirea fiilor lui Merari) de pe teritoriul lui Gad(Ios. 21:38; 1 Cron. 6:80), Mahanairo era situată
la graniţa dintre seminţia lui Gad ţi ţinutul Galaadului din sint'a lll M.l]e (Ios, 13:26, 3o). p4$u eut timp
a fost reşedinţa lui Jş-Boşet, fitil lui Saul (2 Sam. 2:3'12, 29), tar Mi 6rriu u le. t r.tugi! FtrEu David
cind a nrsit & ahralon Q se 77.24, 27i 19:32i I rnp. 2:3), id aFi a devenit capitala unet re8iai @nd@ de
u duj!.t al lul soloDo! (1 lmp, 4:14). Poziţia cetăţii Mahanaim este ţi acum incerta; Ezi, J.F- B3nleft h
POII p. 252, aL 47. De obicd este plasată în mijlocul părţii de N a Galaadului la Xhilber Maln€t! 20 d€
kD N de dul tabo.. dd 6ioc, graniţa Gadului este de-a lungul albiei rîului laboc, poate este mai bine să
considerăm că Mahanaimul era plasat undeva pe ţărmul de N al rîului, sau pe o înălţime de unde se
vede rîul, Mahanaimul era totuşi
la o oarecare distanţă de Iordan, după cum relatează textul din 2 Sam. 2:29, orice am înţelege prin
Bitron. Dacă Bitron fnseamnâ „rîpă, defileu" (aţa cum este tradus bl mod obişnuit), Abner a pornit de Ia
Iordan în sus pe valea labocului spre £ si apoi a trecut prin vadul lui înainte de a ajunge la Mahanaim.
Dacă ar fi sa adoptăm traducerea VSR, atunci fuga lui Abner spre E a necesitat „toată dimineaţa" (în
versiunile Comllescuţi Galactiori, „toată noaptea", n.tr.). Deaîci rezultă că după toate probabilităţile,
Mahanaim se afla în zona actualului Jerash, sau pînă la 10-15 km S-SW de J4d! p. r8bl & N al rtului
laboc Vezi r.-D. s.hek, zDMc 1rq 1963, p. 3440, (r cAD, r GALAAD).
K.A.K.
MAHANE-DAN. (în ebr. mnhantk-0n, „tabăra lui Dan"), tocul unde Duhul lui Dumnezeu a venit peste
Samson (Jud. 13:25), ţi primul popas al seminţiei lui Dan în căutarea lor după o moştenire (Jud. 18:12).
Punctele de reper geografice cate ne sînt date „între Ţorea si Eţtaol" ţi „la apus de Chiria t-Iearim", nu
se potrivesc una cu cealaltă, ţi numele însuţi ne sugerează o aşezare temporară. întructt seminţia lui
Dan nu avea asigurată o moştenire (Jud. 18:1), probabil datorită presiunii din partea filistenilor, faptul
că două iocuri poartă acelaşi nume nu prezintă odificultate. Nu este surprinzător faptul câ nu ne-a
rămas nici o urmă care să ateste existenţa unui astfel de campament temporar.
A.E.C
MA-HER-SAI-4LIIA*BM. Ur nu@ linbollc Cgrăbeţte de prădează, aruncă-te asupra prăzii") dat unuia
dintre fiii lui Isaia ca un semn că Siria ţi Israelul, duşmanii lui Iuda, aveau să fie alungaţi dinaintea lui
Iuda de către asirieni. Acest lucru urma să aibă loc înainte ca acest copil să ştie să spună „tatăl" ţi „ma-
ma!" (îs. 8:3-4).
E.',Y.
MAHLI. (în ebr. mahli, „slab", „bolnăvicios"). 1. Cel mai în vîrstă copil al lui Merari ţi nepotul lui Levi
t8xod. 6:19, VA Jvtahali", NM, 3:2Oi 1 Crcn. 6:19, 29i 27121i 24:26 2Ai Eea t1A). Ur@gi lui dnr
mntioEli h NM. 3:43; 26:53,2. Fiul luj M!51 M alt fiu at lui Medi (1 C6n. 6:47; 23t23i 2130i Eada
nepotul lui 1, d€ dt 3a
J.D.D,
MAHOL. (în ebr. măhâl, „dans"). Ihtăl unor înţelepţi pe care Solomon i-a întrecut în bţelepdune (I împ.
4:31), Dar în 1 Cron. 2:6, ni se spune că ei sînt „fiii lui Zerah". Cuvîntul „iii" poate să însemne pur ţi
simplu „descendenţi", şi într-un caz ţi în celălalt. oric{& -fii lui M6,lDl" po.te fi o apEie ,p€larivd care
să însemne „fiii dansului" (vezi „fiicele muzicii" in original în Ecl. 12:4). Unastfel de dans ar fi în caiul
acesta o parte a ritualurilor de închinare, ca în Psalm. 14913, lso:4 (r2i S tirluile Pr. 3A89t,
J.G.G.N.
792
MAI-EAIII. CARTEA LUI

MAHRAME. Tlrad. termenului ebr. tnispăliâţ, numai în fonna de pluial; este un cuvînt asociat cu prac-
tkaiea ghicirii; apare tn pasajul obscur din Ezec. 13:18,21. Unii înţeleg c3 acestea ar fîfost nişte văluri
lungi care erau puse pe capul celor care consultau prcfetesele false. Aceste mahrame care erau pentru
„oameni de orice statuia" ajungeau pînă jos la glezne !i aE! de a lie cu inili€E ?u.ttto.uhi tn ercul
magicienilor. Alţii sugerează că acest cuvînt se referă la o tichie strînsa pe cap (comp. ebvr, sapah, ,;i
alătura"), care de asemenea îndeplineşte condiţiile unei forme de ghicire care cere ca participantul să
aibă capul acoperit. \eâ de asemenea ♦AMULETE, *MA-GIE $I vriJlTotuE, [. ,; i.r p.ndu o disrlE con
plet6 as!!n coextduj 9i 3 inierprerrDlor pcibile, Ezi CA Cooke, rf,{Li.l, rcc, 1936, p. 144 I.m.
J.D.D.
MALCAM. l.Unbeniamit, fiul lui Şaharaim, pe care i rd nlnl HodE (1 cron. a:9).
l. z€u €l amoddor, pdibjl reitat€ lor snprn1n (Amos 1:15, VA şi VSR redau „împăratul lor"). Este
aproape cert că poate fi identificat cu Milcom (1 fmp. 11$, 33; 2 tmp. 23:13), şi Moleh sau Moloh (Lev.
18:21; 1 împ. 11:7; Ier. 32:35, etc.). Toţi aceşti termeni au rădăcina de bază mîfc care este şi rădăcina
cuvtntului „împărat". Atît VAcîtşiVR traduc mal/ram, împăratul lor" In Ier. 49:1, 3 (VSR „Mikom").
Vezi fef. 1:5 (VSR „Milcom"). J-A.T.
MAICHIA. ("Yah este împărat"). Acesta este un nume obiinuit invl Af6ttrmele unilorilor: 1. un
descendent de al lui Ghetşum si strămoş al lut Asaf (1 Cron. 6:40); 2. un preot, tatăl lui Paţhur CI Cron.
912; hr. 2111); 3, cip€lenia uEi c* plsl€tti (1 cEn. 24:9), pdre eraii cd 2; 4, s, 6, tlnt mi israeliţi care în
perioada post «alică şi-im luat neveste newi@ Gm 10:25, 3l). lntlzdn+ t:26, 32aceStin slut numiţi
Malchia, Asibias şi Malchia; 7. „fiul lui R@b", eE a d6 p@6A boiului* (Nemia 3:1a) i 8. ,,6ul
rginta'rnui", prcb.bil ac€t4i c! 4, 5, 6 ex 7, @re au ajubt la repararea udului (Ntrn. 3:31).
9. gnul dd a stnt alltui dr trd cild aGta cite. i (Neem. 8;4); 10. unul care a pecetluit jegă-mbrJl, lonte
rol.ii cu 9 (Necn. 10:3); Ir. u pEr
s r luat piine h snnrirea zid$ilor (N€em. 12:42), pGte acer.t' .u 9 tvsu 10.
12. Proprietarul gropii în care a fost întemniţat leiemia şi poate un membru al familiei regale (Ier. M;6).
J.D.D.
MALHU. (în gr. Mdcfios din ebr. mefeft, .impătat"). slujii.tul tuelli preot, c5roin i-a tiiart :Ftr lFcne
atunci tfnd [sus a fost arestat în Grădina Ghetsimnni (Mat. 26:51; MaKr 14r47j l@ 22150; Ican lA:10).
Numai Ioan menţionează numele acestui bărbat, eon-fmbd prin ac6ta .il Nnotea bine le mreL€ preot
Caiafa si pe cei din casa lui (vezi Ioan 16: ÎS); ţi numai Luca (22:51), cu interesul pe care-1 manifesta
pentru problemele medicale, menţionează despre vindecarea urechii. Mathu este un nume arab obişnuit
în inscripţiile nabateene şi cele din Palmyta.
J.D.D.
i4ALBJlI, CARmri LU!,
i. Autorul, data *d.rll tl udfl l6tod.
LXX Ia cuvtatul nu ca un substantiv propriu, d ca pe im substantiv comun ţi-1 traduce cu „mesagerul
meu", care este de fapt semnificaţia cuvtntului în limba ebr. Mulţi cercetători ai Scripturii sînt de acord
cu traducerea U0£ ţi cred că numele autorului nu este dat. Dar prin analogie, cucelelalte cărţi profetice
care dau nm€I. arb&lui 6piijine pmtul d. vEderc cblfom căruia numele pe care Q are cartea se refera la
autor. Acest punct de vedere este sprijinit de una dintre taigume care adaugă la titlu expresia „al cărui
nume este Ewa, cărturamil".
Din mărturiile pe care le găsim în însuşi conţinutul cărţii poate fi aproximata data rind a fost scrisă pro-
dia. JedJele 3e roi aa{@u ln lbnplu (1:7.10; 3:3), Inplicafia 6t c.A Tenplll m i! piciod; Mi huli, c, el da
in piciod de Mi nult tinp, 1lld *re ne sugerează că data pe care o căutăm este prin secolul al V-lea
Ld.Cr. Acest lucru este confirmat de menţiosEa h 1:3 a lui peha, caft 6te .u!,intul Fnh e guvernator
persan. Se pare că se practicau căsătorii mixte (2:10-12). Expresia „fika unui dumnezeu străin"
înseamnă „o femeie care are o religie străină". Se pane că această practică de a se casatori cu persoane
dh afe poporului leeinintulli a rct ,dt d€ rAs-pîndită încît legile care interziceau lucru! acesta au fct
uihte ae nultA rere. JeiJ€l€ din ac@t: terioa di nu mi erau ad6€ cr sr.ld (1:7). Prclii Lau dispreţuit pe
Domnul aducînd daruri de mîncare necurate. Ctnd se aduc jenfe cu cusur, acesta este semnul Mci
aritudini de reprsde, ti o sd€l de atitldim nu ri se Ftriv€tr€ cu zelul de la tihceput de @re au dat dovadă
exilaţii reîntors» acasă. Această atitudine pare si fi fost însoţită ţi de o neglijenţă în ce priveşte plata
zecfuielilor cerute (3: &■ 10). Abumriîe pe care te condamnă Maleahi sînt cele pe care a încercat să le
corecteze Neemia.
Este imAxibil si darezj €rr@ cu ddtirate dd 6te pGibil si 6 f6t srisi iq ampul viziti lui Nqia la sua. c.l
puFn qa * parc cn ea nc pdire rpbnMiiv din reatl p.rioda.
n. s.hlF cortsrutuftrl
Cartea conţine două părţi principale, iar scopul ei po.E n d"IFr pnn stldiere conlinutului ei, Priro p6rtc
(..p. 1 ti 2l aE de . lae cu p!.ant lui tsEeL iar cea de-a doua parte (cap. 3 şi 4) cu judecata care va veni
asupra celor vinovaţi şi cu binecuvântarea de 6re wr lseficia .ei care s! Pociis. Am putea analiza cartea
astfel:
a. Titlul (1:1)
Există o legătură între acest titlu şi cele scrise la începutul capitolului 3. Indiferent că Maleahi este sau
nu ete un Nne prcp.iu, ac6t curant ne spure cl el Erce un lGagd 6l lui Dlllmehu.
6. Dragostea Iui Dumn&xu pentru Israel (1:2-5) Dumnezeu îşi declară dragostea faţă de popor piin
faptul că 1-a ales pe Iacov şi 1-a lepădat pe Esau. Acest lu.{ se !zd. din f:ptul c, edon 6t€ d6tat $
refugiaţii din Edom nu vor reuşi niciodată să se reîntoarcă şi să reconstruiască, în timp ce Israel s-a
întors deja în ţara promisă.
793
MAI"EAHI, CA&TEII LUI
c. O descriere a păcătuiţii lui Israel (1:6-2:9) Prorocul începe acum să descrie cu îndrăzneală cele mai
mari ţi mai caracteristice p3ca te ale naţiunii care au atras mînia lui Dumnezeu asupra naţiunii. Dum-
nezeuesteiatâl poporului, căci El ia hrănit şi i-a făcut să crească. Un tată merită cinste şi dragoste, dar
Israel nu ţi-a manifestat aceste atitudini faţă de Dumnezeu. Această plîngere se referă în mod particular
la preoţi, care sînt reprezentanţii poporului înaintea lui Dumnezeu. Aceşti preoţi care trebuiau să fie un
exemplu de teamă sfintă în ceea ce priveşte închinarea, au dispreţuit, de fapt, numele Domnului,
închinarea în chip nevrednic i-a caracterizat şi pe strămoşii lor din secolele VKI ţi VII î.d.Cr., pînâ dnd
pedeapsa exilului a căzut peste Iuda. Acum exilul este de domeniul trecutului, dar lecţia lui nu a fost
învăţata. Restaurat în ţara sa, cu posibilitatea de a se închina în Templu, Iuda păcătuieşte ţi acum
împotriva Domnului, în acelaşi fel ca ţi înainte.
Acuzaţiile care î se aduc lui Israel sînt prezentate sub forma unui dialog. La fiecare acuzaţie a
Domnului se ridica o întrebare sau se contestă acuzaţia respectivă. De exemplu, Domnul îi acuză pe
preoţi că au adus înaintea Lui daruri de mîncare necurate. Ei răspund: „Cu ce le-am spurcat?" Reiese
deci foarte clar că preoţii au adus Domnului jertfe care aveau cusur. Acest lucru era o încălcare directă
a Legii, care cerea ca darurile să fie fără cusur, fn schimb, ei au adus animale care erau oarbe ţi
slăbănoage ţi, fădnd lucrul acesta, şi-au manifestat dispreţul faţă de Domnul.
6rd mrinile lor du ddu asd€l d. jdde, .q * puteau ei oare aştepta să fie primiţi de Domnul şi să găsească
trecere înaintea Lui? (1:9). Mai bine ar fi ca porţile templului să se închidă cu totul, decîc să se aducă
înaintea Domnului astfel de jertfe (1:10). Atît jertfa dt ţi cel care o aducea erau de neacceptat înaintea
Domnului, iar preoţii erau dispreţuiţi de po-prar.
Dumnezeu nu doreşte astfel de jertfe, căci chiar şi între Neamuri Numele Lui va fi mare, aşa tndt I se
vor adke jdde cuate (1:1D. &€tea ou s refera ta jertfele pe care naţiunile păgîne le aduc dumnezeilor
lor, a. la vremea dnd adevărata Evanghelie se va răspîndi în toată lumea ţi dnd toate popoarele I se vor
închina Dumnezeului cel adevărat Israel, însă, a întinat masa Domnului şi a găsit că a-L sluji pe
Dumnezeu este un lucru plictisitor, lucru care a făcut din ei un popor care se amăgea ţi care era egoist.
Dacă nu se vor pocăi, atunci un blestem va veni asupra preoţilor. în 2:5-7, Domnul arată clar care este
adevărata datorie a preoţilor, ţi astfel apare un contrast puternic între ceea ce ar trebui să fie preotul ţi
ceea ce era în realitate, fntr-adevăr, prin exemplul slab pe care-1 dădea, în loc să-i înveţe pe alţii, el îi
ducea în rătăcire. El îi învăţa pe aloi cu părtinire (2:9b).
d. Condamnarea căsători/for mixte şi a divorţurilor (2:10-17).
Tbtiisradiţii aveau acelaţi tată: Dumnezeu a fost acela care a întemeiat naţiunea. De aceea, ei trebuie să
dea dovadă de unitate. în schimb, ei s-au comportat cu p€rfidta. E ru pohEr rfinFnia Doduluj pracd-
carea căsătoriilor mixte, (căsătorindu-se cu cei dintre Neamuri). Cei care au făcut lucrul acesta, insă,
aveau să fie nimiciţi. Divorţul era un alt lucru frecvent, şi Domnul urăşte divorţul. Ei au început să
justifice aceste păcate şi sâ aducă argumente raţionale în fa-
voarea lor. Domnul dedară că poporul L-a obosit cu cuvintele lor. Ei L-au ignorat ţi au acţionat ca şi
cum £1 nici nu ar fi existat.
e. ' 'Li Donnului (3:16) Maleahi începe acum să folosească un limbaj caracteristic prorociei, declarînd
că mesagerul Domnului va veni într-adevăr ţi va pregăti ziua venirii Domnului pe care-L caută poporul.
El va veni ca un topitor care va purifica şi va curăţa naţiunea, şi cine va putea sta în picioare în ziua
venirii Lui? Ca rezultat al activităţii Lui, jertfele Iul Iuda şi cele ale Ierusalimului vor fi pîacute înaintea
Domnului (3:4). Dar venirea Lui va aduce cu sine judecata, ţi aceasta va cădea asupra acelora care îi
asupresc pe alţii. Negreşit însă, Iacov nu v;i fi nimicit cu totul, căci Domnul nu se schimbă; EI rămîne
@dincio€ Pbmniqor Lui 13:6)'
/ Pocăinţa {i zecimala (3:7-12) Apostazia naţiunii nu esre un lucru nou, ci a continuat din vremuri
străvechi. Aceasta s-a manifestat prin faptul că ei au încetat să-I mat dea lui Dumnezeu zeciuiala pe
care o poruncise El- Acest lucru însemna că ei îl furau pe Dumnezeu. Dacă naţiunea si-ar aduce
zeciuielile aţa cum ar trebui să o facă, Dumnezeu va răspunde închinării ei ţi îşi va revărsa peste ea o
binecuvîntare care va atrage atenţia şi altor naţiuni.
g. O promisiune de eliberare din mina păgţailor
(3:13.4:3)
Naţiunea rostise lucruri pline de resentiment împotriE lui Dlll@au Se poft cd poporul oroid@ ca nu
mai meritasă-L slujească pe Dumnezeu. Dar printre ei mai erau ţi dintre aceia care se temeau de
Domnul, ţi aceştia se încurajau unul pe celălalt. Domnul a luat aminte la aceştia, iar pe ei pe lîngâ
faptul că-i va cruţa, îi va face moştenirea Lui. Ziua judecăţii va veni cu siguranţă şi B va nimici pe ceî
îngîmfat, dar pentru cei e sr .n de Nm€le Domului reprn:AnisE, a siri ca un soare ţi în aripile ei va fi
vindecare, bucurie şi vicdi._
h. Concluie 14A,6)
Proroda se încheie cu sfatul ca poporul să-ţi aducă aminte de Legea lui Moise şi cu vestea că înainte de
a veni marea fi îngrozitoarea zi a Domnului va veni Ilie. BIBLIOGRAFIE. J.G. Baldwin, Haggai,
Zechariah, Malachi, TOTC, 1972; D.EL Jones, Haggai, Zechariah and Malachi, TEC, 1962; J.M.P.
Smith, in MirchelL Smith and Bewer, Haggai, Zechariah, Malachi and Johol\ Id:, r9t2.
E-j.y,
J.G.B.
MALTA, (în gr. Melite; Fapt. 28:1, VA „Melita"). O insulă în centrul Mării Mediterane, la 100 de km S
de Sicilia, cu o suprafaţă de aprox. 246 km pătraţi (a nu se confunda cu insula Mljet sau Meii tene de pe
coasta oalMtiei; Ei OJ]L Meinrd$, _St- p;d Sbit wrecked in Dalmaţia", BA 39,1976, p. 145-147.) Aici a
fost purtata corabia Iui Pavel din Creta, de vintul care bătea din E sau NE şi care se numea Eurachilon
(27:14, VSR „nord- est"; *VÎXT). După naufragiu, şi înainte de a-ţl continua drumul spre Roma, prin
Şira-cusa, Regio şiPuzole (28:11-13), Pavel a petrecut trei luni pe această insulă. El a (Scut aid
vindecări, iar grupul naufragiaţilor s-a bucurat de un mare respect
794

înccptnd cu secolul al VIMea î.d.Cr., Malta a fost ocupată de fenicieni. Numele în sine în limba
feniciană înseamnă „refugiu" (J.IL Harris,&pr21,1909-1910, p, u). Mai ttziq sren sicilieii au hit 9i eih
Maltai pe insulă există mşcripţii bilingve care datează din primul secol d.Cr. fu anul 218 Ld.Cr., insula
a trecut de cub controlul cartaginez sub control roman (Titus Livius 51.21), dobîndind nud tîrziu
statutul de „dvi-tas" (lat. cetate n^d.). Locuitorii d erau barbari (tar-baroi, 28:2, 4) numai în sensul că nu
vorbeau greaca. trobalil c! L@ s refdl la ud dio eii loi in v. 4 dnd se refera la Dikc (Dreptatea). Publius,
„mai mare-ld (v, ,, . lGt prcbabil u suhordoEt al petrddui Sitiliei. TiOul său (în gr. protas) este atestat de
insiptii (dc, 14, 601; CJ,, rq 749s),
Locul naufragiului se pare să fi fost ceea ce astăzi senumeşte „Golful Sf. Pavel", la 13 km NW de
\felletta de 6tzi (wi vrM. R!sey, SPT p, 314 +lm.).
BIBLIOGRAFIE. J. Smith. Vbyage and Shipwreck of Paul4,1880; W. Burridge, Seeking che Site of St
Ptuil's Shipwreck, 1952; J.D. Evas, Mdlt4 l9s9; cJ. H!lu, "Euquilo and Melita, ,lIS s.tr. 26,1975, p. 100-
111. B.F.H.
MAMONA, r.6t atint apaft h Biblie nu@i h M.t. 6:24 $ Lw 16:9, u, 13 g 6te o nactit€raE . cuvîntului
aramaic montana. Acest cuvînt înseamnă bogăţie sau profit; dar Cristos vede în el lăcomia egocentristS
care pune stăpînire pe inima omului ţi care, de aceea, H înstrăinează de Dumnezeu (Mat. 6:19 s.urmO:
cînd un om „posedă" un lucru, în realitate acel lucru ti posedă pe om. (\fezi punctul de vedere care
susţine că Mamona vine de ta cuvîntul de origine babiloniană tnimma, absolut nimic"). „Bogăţiile
(Mhon) n€depteg dh Lu 16:9 e reler! t bogaţii dştîgate în mod necinstit (F. Hauck, TDNT 4, p. 388-
390) sau pur ţi simplu, bogăţii dţtjgate din motive egoiste (vezi Luca 12:15 ţ.urm.). înţelesul posibil
este că astfel de bani, folosiţi pentru alţii, pot d transformaţi prin aceasta în adevărate bogăţii în viaţa d€
.poi (LE 16:12),
DI'UOGIA'IE, C. Bbw4 M')NTT 2, p, a36a40; J.D.M. Derrett, law m the New 'testament, 1970.
E.E.E
IIIIMRX. Cln .b!. lllre). 1. un le ln drunl Hebronului, la Vde Macpela (Gen. 23:17,19; 49:30; 50:13), pe
care 0 întîlnim atunci cînd studiem viaţa luiAEas (cq, l3:1a; 14:13; 1811) g !@ (3s: 27). Aviaama locuit
o perioada destul de îndelungată sub stejarii de la Mamre; acolo a zidit un altar, acolo a auzit că Lot a
fost prin», acolo i-a făcut lehova promisiunea că-ivn da un fiu, acolo a mijlocit el pentru Sodoma şi tot
de acolo a văzut el fumul ridieîndu-se deasupra Sodomei ţi a cetăţilor dimprejurul ei. Locul a fost
identificat ca fiind Râmet el-Khalîl, la 4 km N d. H.bM, Aici coBranrin a ztdit o bsillg, .ttui de un stejar
foarte vechi despre care se spunea în vremea lui (ca ţi pe vremea lui Josephus cu 250 de ani mai
devreme) eă este copacul sub care Avraam i-a primit pe îngeri, fSră să ţtie că sînt îngeri (Genesa
18:4,8). A existat un altar în locul acesta în perioada monaihală, dar el a fost un loc sfint încă înainte de
vremea lui Avraam, la începutul epocii de bronz.
MANAIIAT, MANAHETIFI
2. O căpetenie a amoriţUor, care locuia la Mamre şi care împreună cu fraţii lui Eşcol si Aner i s-au
alăturat lui Avraam în lupta împotriva lui Cherdor-r.olE (cin. 14:13,24).
BIBIIOCRAIIE. E. Mads, Monbrc, 2 $1' l9S7.
F.F.B.

Mamre, identifîait cu modemul Râmet el-KhalH.

MANAIN. ro@ h 3r. a nl@lui ebr. MeMh€n (.jnîngîietor"). Crescut (ca ţi frate adoptiv) cu Irod Antit4
viaF lui MMn a lut o r.1to6atut f@rte diferită faţă de cea a guvernatorului, ţi îl găsim ca fiind unul
dintre liderii creştini din Antiohia, împreună cu Patl i cu Batuba (Fapt. 13:1), P6ilil s! fi f6r înrudit cu
un ak Manaen sau Menahem, un esean care, dup! dl€ Elabt€ d€ J6ephu (nr. 15.373), . fct u pdeten al
lui IFd cel Mm. J.D.D.
MANATTAI MANAHBTITII. r. Fid ld sobal, tul lui Seir, hontul (c€r. 36.23i 1 C&n, r:40). ore a fost
strămoşul unui dan care locuia în Munţii Seir ţi care ti purta numele. Mai tîrziu acest clan a fost
asimilat de Edom.
2, NurEle @i cer.ld und€ au fGr dusi h @F tivitate nişte beniamîţi (1 Cron. 8:6) ţi care pare să fi fost
aşezată în vecinătatea Betleemului (după CTT, p. 155). ISBE ţi Grollenberg sugerează că această cetate
ar trebui identificată cu Manocho, un oraş în ţinuturile deluroase ale Iudeii, care este menţionată în
losua 15:59, LXX, care la rîndul ei ar trebui probabil identifcta o MlmE din zilel€ I)cd., Ia sv de reru-
eUin. Mmhd mj poate 6 a{€zaE Noh.n din J!d. 20:43, căci ambele nume înseamnă „loc de odihnă".
Scrisoarea Amarna 292 (ANEX p. 489) menţionează a aşezare numită Manhatu în apropiere de Ghezer,
care * rcfcr! Drcb.bn Ia acelai lm.
Manahetjţii, locuitorii Manahatului, sînt menţionaţi în 1 Cron. 2:52,54. Ei erau descendenţii lui Caleb.
Jumătate din ei erau descendenţii lui Şobal şi jumăet€ denddtii lui SalrE. (r SAIMOIO.
J.D.D.
79S
IANASB
v V \f
labesaîGileaduluîVM -'
Harta prezenttnd ţinuturile alocate seminţiei lui Mânase.
MANASE (.ae tae s{ dtdl. 1. cel ha1 'l@ nu al lui losîf, născut în Egipt dintr-o mamă egipteancă pe
nume Asnat, fiica lui Poti-Fera, preotul lui On (Gen. 41:51), Israel i-a acceptat pe Mânase ţi pe Efraim
ca avînd drepturi egale cu Ruben ţi Simedn, dar Mânase â-a pierdut dreptul de îhrîl" născut (b'kdr), Sn
avan-îajul fratelia său mai tbăr Efraim (Gen. 48:5, 14). O paralelă interesantă poate fi găsită într-o
perioadă precedentă în literatura ugaritică, Keret Legend (Thb. 12& 3, 15), J€ ei lEi dn:r dinre ei [ rcl
6e .d dintti născut (abrkn),
2. Seminţia lui Mânase se trăgea din şapte familii: una din Machir, iar celelalte şase din Galaad. Ei au
ocupat ţara de ambele părţi ale Iordanului; partea de la £ le-a fost dată de Moise, iar partea de V de
losua CIos. 22:7). După trecerea Iordanului ţi aşezarea poporului Sn ţara promisă, [osua a permis unei
jumătăţi din seminţia lui Mânase, Împreună cu Ruben si Gad, să se Întoarcă pe teritoriile pe care le-au
cucerit de la Slhon, împăiatul Hesbonului ţi de la Og, împăratul B,str1ui (Nle 32:33). Pa.ta d. E a
Junriefit'l seminţiei Iui Mânase acopsrea partea Galaadulul ţi tor Basanut (Deut. 3:13). Jumătăţii de V a
seminţiei i s-a dat un pămînt bun la N de Efraim ţi la S de Zebulon ţi de lsahar (los. 17: M2). Aoeastă
parte de V a fost
împărţita în zece părţi: dnd au fost date familiilor cu descendenţi de parte bărbătească şi dnd părţi celei
de-a şasea familii din seminţia lui Mânase, adică urmaţilor lui Hefer, tuturor femeilor si fiicelor lui
Ţelofhad (los. 17:3). Partea de Va lui Mânase a inclus o salbă de fortăreţe canaanite ţi de cetăţi
puternice, printre care au fost * Meghido, • Taanac, • lbleam si * Betşan. Si nu au reuşit să cucerească
aceste cetăţi, d le-a obligat în cele din urmă să plătească tribut. Cu toate că partea alocată lui Mânase ţi
Efraim, seminţiei lui Ioaif, a fost întinsă, ei s-au pllns lui losua cerîndu-1 mai mult pămînt. Ca răspuns,
el i-a sfătuit să se dovedească vrediuti curăţind suprafeţele împădurite care nu au fost cerute de rumeni
CIos. 17;14-18). Golan, o cetatea Basanului, la E de Mânase, a fost una din cele Kase * cetăţi de
refugiu (los. 20:8; 21:27; 1 Cron. 6:71).
Seminţia a fost renumită pentru vitejia ei; printre eroii ei se numără Ghedeon In partea de V (Jud. 6:15)
ti hft. ti p6tu de E (Jud. 11:1). Nitie dad dj! *nirli. lul Mrre r.au un cu David L ltcLs (1 crcn, 12:19-20)
d de a!e!lE@ la! rpdinjt L li+ brDn d s! .juqn pe tron (v. 31). Mrqddl6 u fo6r printre cei care au fost
deportaţi In Asîria de către Tilgaipalasr (1 Crcn. 5:1t26)
796

S-aU găsit dificultăţi în genealogiile seminţiei lui Mânase, aşa cum stnt acestea date în Num. 26:28-34;
I«. 1711-3; I Crd, 2:21-23; 7:1.t-19 (cd nD& „Mânase"). Dar se acceptă ideea unei corupţii în textul din
1 Cron. 7:14-15, atunci armonia poate fi res-tanată. Este posibil ca termenii „Hupim ţi Şupim" să fi :'ost
introduşi în mod eronat din v. 12 înv. ÎS sieste posibil ca termenul „Asriel" să reprezinte o greşeală
strecurata în timpul copierii.
0 comparaţie a textului în ebr. a acestor versete cu LXX, Fetita siriană ţi Vulgata indica posibili ta tea
ca textul original sa fi avut următoarele cuvinte: „Fiu) lui Mânase (Asriel)... a cărui ţiitoare siriana... t-a
născut pe Machir tatăl lui Galaad şi Machîr ţi-a luat o nevastă... şi numele sorei lui Maaca ţi numele..
.Ţelof-had; şi Ţelofhad a avut fete... în afara de aceste versete, genealogiile se potrivesc unele cu
celelalte.
3. Fiul lui Ezechia ţi al lui Hefţiba. A început să domnească la Ierusalim la vîrsta de 12 ani ţi a domnit
95 d. ai (2 ID!, 2r:1; 2 Crc! 33:1); probabil conducînd împreuna cu tatăl său între 696-636 Ld.Cr. şi
singur între anii 686 ţi 642 Ld.Cr. (E.R. Thiele, The MysttriousNumbersoftheHebrewKings, 1951,p.
154 ş,urm.). Timpul ctt a domnit a fost, în ce priveşte religia, o perioadă de regres, cauzat de spaima
care le-a Inspirat-o Asiria şi de fascinaţia pe care au avut-o pentru cultele pâgîrte ale acesteia. Această
fascinaţie a rezultat într-un sincretism (o combinaţie între slujirea lui Dumnezeu ţi slujirea lut Baal).
Baalismul era un cult al Astarteelor, in care se practica închinarea pe Jnălţimi", închinarea la aştri
însoţită de spiritism şi ghicire. Lunga lui domnie a fost sîngeroasâ şi reacţionara, şi notorie pentru
introducerea altarelor ilegale tn curţile Templului ţi pentru faptul că „şi-a trecut fiii tdr foc, ln vat@
fiulujd lui Hlrbn
Numele „Mânase regele lui Iuda" apare pe Prisma lui Esarhaddon (Me-na-si-i Sarla-H-di) şi pe Prisma
lui Assurbanipal (Mi-in-si-e {ar la-ă-di), printre cei 22 de regi care erau tributari Asirid (flNKT, p. 291,
294). Cartea Cronicilor relatează despre deportarea lui Mânase la Babilon, despre căinţa şi eliberarea
lui (2 Cron. 13:10-13). Ca episod paralel cu acesta menţionăm prinderea fi apoi eliberarea lui Neco I,
regele Egiptului, de către Assurbanipal (Rassam Cylinder, ANET, p. 295). întrueft in timpul domniei lut
Mânase a avut loc o revoltă împotriva Asiriei, cu scopul de al sprijini pe Şamaş-şum-ukîn, vicerege al
Babilonului, este posibil ca fi Mânase să fi fost implicat în această revoltă &WET; p. 298). Reforma lui
pare să fi fost superficiala a fost suprimată în timpul domniei fiului său.
HUAJS.

0 substanţă care a constituit hrana de bază a israeliţilor în timpul pribegiei de 40 de ani prin pustie
[Exod. 16:35). Cînd Israel a murmurat în pustia Sinai că nu are hrană, Dumnezeu le-a dat „pune din
eer° (Exod. 16:4; Ps. 78:23-24), şi mia încetat să le-o dea, în duda murmurelor lor (Num. 11:6; vezi
Neem. 9:20), pînă cînd nu au intrat în Canaan ţi au mlncat din roadele acelei ţări (los. 5:12). Israeliţii
trebuiau să adune fiecare dte un omer (o unitate de mâsurâ egală 2.21 n.tr.) timp de cinci zile, tara şasea
zio cantitate ibiă, pentru a avea şi în aua Sabatului, căci în ziua Sabatului mana nu mai cădea. De obicei
mana nu se păstra pînă a doua zi, făcea viermi şl primea un miros însă mana care trebuia păstrată
pentru ziua
MANA
Sabatului nu se altera, deoarece trebuia fiartă sau coaptă dinainte (Exod. 16:4-5; 16-30). în fiecare di-
mineaţă după ce dispărea rouă, pe pămînt se găsea ceva rotund ca ţi bruma, alburiu, ca ţi sămînţa de
coriandni sau ca nişte bobite de beldium, cu un gust ca ţi mierea; putea fi măcinată ţi folosită la gătit
sau coaptă. Poporul a spus: „Ce (tnan) este aceasta?" ţi au numit-o mană (mau). Acestea sînt
informaţiile pe care le avem în Exod. 16:14-15, 31; Num. 11:7-9). La porunca lui Dumnezeu, a fost
păstrat un omer de mană de către Aaron, ca o mărturie pentru generaţiile riidE (ltrcd, l6:393.a; !b. 9:r4).
Mulţi au făcut tot felul de speculaţii în ce priveşte natura exacta a acestei mane, şi se cunosc mai multe
apariţii parţial similare b acest sens a acestei mane. Pînă în vremea noastră în Sinai, există anumite
insecte care într-o anumită perioadă a anului, mai precis cîtevasăptămîni în luna iunie, produc excreţii
în formă de miere extrafloraiă pe ramurile de tamarisc. Noaptea, aceste bobite cad de pe ramuri pe sol,
pînă cînd căldura soarelui atrage furnicile care le adună, Bobitele sînt mici, lipicioase, uşor colorate şi
dulci ca zahărul, asemănînduse uimitor de mult cu descrierile care le găsim în Exod. 16 ţi Num. 11.
Alte insecte care produc această miere extraflorală sînt cunoscute în S iiiai şi în mul te alte părţi, de
eitemplu anumiţi greieri. Tbtuţi, produsele acestor insecte nu se potrivesc în toate caracteristicile cu
descrierea biblică. Cu privire laace5tea,veziF.S.Bodenheimer,B^ 10, 1947, p. 1-6; pentnt o fotografie
care prezintă o ramură de tamarisc cu aceste bobite, vezi W. Keller, TTie Bible as History, 1956, planşa
de la paginile 112 ţi 113. în partea de S a Algeriei, în 1932 ţi de asemenea cu aprcnc 70 de ani înainte
de acest an, în urma unei stări attnceferice neobişnuite, „au apărut precipitaţii cu o substanţă făinoasă
albuirie, fără miros şi fără gust, care a acoperit corturile şi vegetaţia în fiecare dimineaţa" (A. Rendle
Short, Modern Discavay and the BiWe3,1952, p. 152). Tot în 1932, o substanţă albă ca mana a acoperit
într-o dimineaţă o suprafaţă de 640 x 18 m pe o fenuă în Natal, şi a fost mtncata de către băştinaşi (H.S.
Cehman în WDB, p. 375a). Nici unul din aceste fenomene nu a satisfăcut datele biblice, ţi de aceea
furnizarea manei rămîne pînă la urmă de domeniul miracolului, în special în ceea ce priveşte continui -
tatea cantitatea ţi periodicitatea de şase zile în care era furnizată. Exemplele paralele citate mai sus pot
indica, totuşi, natura bazei fizice pe care a folosit-o Dumnezeu ca sâ furnizeze această hrană.
M@ a fo.t folosita de Dlllru@E a dt @ o l€crle spirituală dt ţi ca un mijloc de subzistenţă. Lui Israel i
s-a spus că atunci cînd ducea lipsă de altă hrană („te-am lăsat să suferi de foame"), Dumnezeu prin
trimiterea manei 1-a învăţat că "omul nu trăieşte numai cu pîine, d cu orice lucru care iese din gura
Domnului" (Deut. 8:3, vezi v. 16). Dumnezeu le-a dat mana sase zile şi le-a reţinut-o în cea de-a şaptea
zi ca să-i înveţe ascultarea, dar I-a găsit vinovaţi de neascultE (Ercil. 16:9, Ezi q 20, 25-30), iu Crislo.
foloseşte mana, „pîinea din cer" pe care o dă Dumnezeu, ca un simbol care vorbeşte despre El,
adevărata Pîine a vieţii, şi pune în contrast simbolul cu substanţa reală: „părinţii voştri au mîneat mana
în pustie ţi au murit" (foan 6:49), dar a putut să spună: „Eu sînt Pîinea vieţii... care s-a pogorît din cer.
Dacă mănîncă cineva din pîinea aceasta, va trăi în veac" Qoan 6:35, 51, ţi vezi v. 26-59 postim). Viaţa
veţnică a fost pusă
797
MANA
la dispoziţia omului prin meritul morţii lui Cristos (v. 51). fa Apocalipsa 2:17, „mana ascunsă"
reprezintă subzistenţa spirituală împărtăşită de către Duhul lui Cristos.
MANO AH, ,bt51 lui satMr Nwel€ 6te id€nric in ce priveşte forma cu cuvîntul care înseamnă „loc de
odihnă, stare de odihnă", care provine din rădăcina nwh, „a se odihni" PSDB), sî cu Wâdi el-Munah,
care de la Tibneh (= Timna) intră în Wâdi Şarâi. Manoah a fost un danit din Ţorea (ţo'ră) (Jud, 13:2) si
este posibil ca un nume să derive din celălalt. O legătură cu Manahariţii din 1 Cron. 2:54 pare mai puţin
plauzibilă. Aceştia au format un dan al calebiţitor în Iuda (1 Cren. 2:50 ş.urm.) ţi este posibil să fi fost
printre oamenii lui Iuda care au trăit în Ţorea în perioada post-exilică (Neem, 11:29). Pentru o discuţie
asupra acestor coincidenţe, vezi C.F. Bumey, Book ofJudgcs, 1920, p. 341. Manoah este cunoscut în
primul rînd pentru că a primit din partea unui înger vestea privitoare la naşterea lui Samson. El pare să
fi fost un om ruga tiv şi temător de Dumnezeu. A încercat să-1 convingă pe Samson să au se
căsătorească cu o femeie care bu s din IsEel (Jud. 14:3). A nuir i@int.a 6ului r:! (Jud. 16:3r).
A.c.
MAON, MAONITIt. 1. Dendend tui Caleb din seminţia lui Iuda. Maon a fost fiul lui Şamaî şi tatăl
locuitorilor din Bet-Ţur (1 Cron. 2:45). După lista din Ios. 15:55, oraşul Maon se află în luda. în această
zonă s.a asc David d @mnii lui cînd au tucit de sad (1 sm. 23:24.25) d tor &oto a leuir ;i bdratur Nabal
(I Sam. 2s:2J, Menjlii sini nddoEri ir listele oficiaLe a1€ c€lor ca s-au tnbE din ;rt /i,E 2:S0, VA
„Mehunim", VSR „Meunim"; Neem. 7:52, J,leuih"), Khnb€rel-Msia la l4 kn s de Hebrcn ,i la 65 Ion V
de Gaza este situat pe locul străvechii aşezări. Aici au fost descoperite rămăşiţele unor vase care
datează de pe la începutul epocii fierului, precum şi ruinele unei importante sinagogi cu mozaicuri da-
tind dintr-o perioadă mai rfrzie, şi anume din sec.P/Vi d,Cr. Oraşul este înconjurat de păşuni, probabil
ceea c€ e rlm "pstia MaoD., ud€ a clorat Davit EfL'siu clnd frBa de snul O san. 23:24.2s) si uJd@ fost
salvat datorită unui atac al filistenilor (1 Sam. 23:27 ş.urm.).
2. irn popor Gtil h ]}asiordania, c6rc 3a aliat cu Amalec şi cu Sîdortiţii, ca să-1 asuprească pe Israel
(Jud. 10:12); un popor de păstori atacat de Ezechia (vSR .M.uih", 1 Crcn, 4:arl si de Ozia (2 Crcd
26:7). Legătura lor cu moabîtii şi cuamoniţii (2 Cron. 20:1). m rug@' ct Mo_d4 la sE de petm a tosr
reşedinţa lor.
J"{-T.
MARA, (ih ebr, nard, "aro1). Aera a f6i Dritu tabără a Israeliţilor după trecerea Mării Roţii, care a
purtat un nume. Locul a fost numit Mara pentru că acoto ru k! g&it d€.tt ate mre (!xod 15:23: Num.
33:8-9), şi este posibil ca acest lucru să se fi datorat şi comparării acestor ape cu apele dulci ale Nilului
cu care era obişnuitpoporul. Presupunînd în
mod plauzibil că ruta lor ducea spre munţii din partea de S a peninsulei Sinai, deseori Maia este
indentificată cu oraşul modem Ain Hawarah, la cea. 75 de km SSE de suez. oricm, H.H, RMley (From
Joseph !o Joshua, 1950, p. 104) şi J. Gray (VT 4, 1954, p. 149 ş.urm.) au identificat Mara cu * Cadeş,
punct de vedere respins de GT7,' p. 252, n. 218; B. Rothenberg şiY.Aharoru, Cod 's Wildemess, 1961,
p. 11, 93s.urm., 142 ş.urm., prezintă ambele puncte de vedere. (* PUSTIA EXODULTD.
BIBLIOGRAFIE. B.S, Chiids, Exodusf'i974> p. 265-270. -J.D.D.
G,I.D,
MARANATA. O formulă aramaică, folosita în 1 Cor. 16:22 ln lolm ei RsnslihE!6, fti s6 i * d@ ni.i o
explicaţie. în Didache (10:6), această formulă apare ca o parte a liturghiei euharistice. Probabil că
expresia ar trebui înţeleasă ca fiind ntarană rcî. „Vino, Domnul nostrul" (vezi G.H. Dalman, Grammatik
des juăisch-paiastinisdi Aramaisdt, p. 120, n. 2; 297, n. 2; de asemenea Jesus-Jeshua, 1929, p. 13,
despre hotărîrea asupra expresiei maranâ etâ care are acelaşi înţeles). Aşteptarea şi dorinţa nespusă
exprimate în această rugăciune din perioada Bisericii primare pot fi văzute tn r cor. 16:22 (vezi @nEtui
din DiAcnc). qj tr Ape. 22:20. Fapni d ef,tei. .pare b I cd, 16:22 este un rezultat al ideii de judecata cane
este conţinută în v. 21, strîns legată la rindul ei de ideea celei de a doua veniri (vezi manuscrisul
Latin \fechi g şi versiunea etiopeană, care traduc maranata cu „la venirea Domnului").
!h manuscrisele greceşti unde avem accentele şi semnele de punctuaţie arătate, deseori expresia apare
ca şi cum ar reprezenta maran '"ţd, „Domnul nostru a venit". Această formulare pare mai puţin
probabilă, avînd in vedere legătura care există în context Intre expresia respectivă şi ideea de euharist şi
de judecată, cu excepţia cazului în care ea se referă la prezenţa Domdui h !u}Eris!
BtsUOCRAiIE. T Z€hA lNT, t9o9,l, r, 303.305: K.C. Kuhn, TDMTA, p. 466-472; W. Mundle, C.
Brown, MDNTT2, p, 395.49a: C-F.D. Mout€, ,/\ ReoNideE-tronofdE conr€xt ofMeMrlE",Ml-s 6,1959.
1960 p. 307 ş.urm.; Amdt, s.v. J.Sf.B.

MARCU, EVANGHEUA DUPA.

I. scHF onttnurltut
a. Prolog (1:1-13)
Lucrarea lui loan (1:1-8); botezul şi ispitirea lui Isus (r:9-13),
b. Lucrarea de Început a lui Isus tn Galileea (1:16 - 5:rr4)
împărăţia lui Dumnezeu în Galileea (1:14-45); începutul conflictului (2:1;3:6); adîndrea conflictului
(3:7.35)t pidele cu irprlada (4:l-3,t); tsux fdcnd abstracţie de sinagogă, se prezintă pe Sine lui Israel
(4:35; 6:44).
c. lucrarea de mai tîniu tn Galileea (6:45 - 9:50) înlăturînd barierele, Isus se prezintă Neamurilor (6:45;
8:10); El refuză să dea un semn fariseilor, iar cînd ucenicilor li se dă un semn, aceştia nu reuşesc să-l
79S
MARcU' EvANctrEIrA Dt'Pa
; (8:11-26); destăinuirea ţi schimbarea la faţă {S;27 - 9:10); prezicerea suferinţelor Sale (9:11 -50}.
d. Drumul spre Ierusalim (10:1-52)
Deîhaterea unor probleme importante în Perea (10:1-34); testul dorinţei de mărire (10:35-45;);
vindecarea lui Bartimeu (10:46-52).
e. Lucrarea lui Isusfn Ierusalim (.11:1; 13:37) Intrarea în Ierusalim (11:1-14); curăţirea Templului
(11:15-19); sfaturi ţi dezbaterea unor probleme (11:20; 12:44); cuvîntarea de pe Muntele Măslinilor
(13:1-37).
/ Patimile şi învierea (14:1 ■ 16:8) Cina cea de taina (14:1-25); Chinul cumplit din Ghet-s;iani (14:26-
42); prinderea luilsus (14:43-52); bus înaintea Sinedriului (14:53- 72); Isus înaintea luiPilat (1S:M5);
răstignirea (15:16-41); îngroparea ţi învierea (15:42; 16:8).
(Pasajul 16:9-20 este o adăugire ulterioară la această evanghelie.)
Evanghelia după Marcu tratează, aşadar, se ocupă de propovăduirea apostolică din perioada primară,
începEnd cu Ioan Botezătorul ţi încheindu-se cu învierea (vezi Faptele 10:36-43; 13:24-37). Acei cer-
cetători ai Bibliei care susţin că original Marcu s-a încheiat la 13:37, cel puţin la „prima ediţie" a evan-
gheliei (de exemplu, E, Trocme), spun câ versete ca 9:9 presupun mărturia învierii, aşa că oricum, sfera
evenimentelor tratate En evanghelie lămîne aceeaşi.
n. Autorul
Această relatare despre lucrarea Domnului nostru, cea mai scurtă şi mai simplă dintre toate
evangheliile, aţa cum susţine tradiţia, a fost compilata de către Ioan Marcu din Ierusalim, a fost în
diverse ocazii un însoţitor mai tînăr al lui Pavel, al lui Barnaba si al lui Petru, (H1ARCU, (IOAN)).
Alte opinii din vremea noastră, susţin că evanghelia ar fi fost scrisa de FIUp evanghelistul.
a, Minuria [ui Papias
Cea mai timpurie afirmaţie cu privire la originea acestei evanghelii este făcută de Papias (păstrată în
opera luiEusebius, EH 3, 39): „Marcu, care a fost un comentator al lui Petru, a redat în scris tot ceea ce
ţi-a amintit, atît faptele cit şi cuvintele lui Cristos, dar nu în ordinea desfăşurării lor. Căd el nici nu L-a
auzit pe Domnul şi nici nu La însoţit; ci mai tîrziu, după cum ara spus, el I-a însoţit pe Petru, care a
modificat relatările lui după cum era necesar, dar nu în sensul câel ar fi compilat cuvintele Domnul ui.
Aşadar, Marcu nua făcut nici o greşeală cînd a aşternut în scris lucruri de felul acesta, în ordinea in care
şi le-a amintit; căci pa el l-a preocupat un singur lucru - să nu-i scape nimic din ce a auzit şi să nu
includă nici o afirmaţie falsă printre lucrurile pe care le scria".
Informaţiile pe care le avem de la Papias (cea 140 iCr.) sînt amplificate după o generaţie, în prologul
anti-inarriorut care s-a scris La Evanghelia după Marcu fi in scrierile lui Irenaeus. Prologul antj-
marcionit, din care a supravieţuit numai o parte, spune că Marcu „a fost numit „cel cu degete
butucănoase" (kolobodak-ţtfas) fiindcă degetele lui erau scurte, disproporţionate faţa de celelalte părţi
ale trupului; el a fost comentatorul Iui Petru, ţi după moartea lui Petru, el t-a apucat sâ-ţi scrie
evanghelia, undeva în Italia".
Irenaeus ţAdv, Haer, 3,1.1), după ce afirmă că Marcu a scris evanghelia „cînd Petru si Pavel predicau
Evanghelia la Roma şi au întemeia t acolo biserica", adaugă că „după moartea lor (exodos) Mareu,
ucenicul lui Petru, ne-a transmis în scria conţinutul pre-povâduirii lui Petru". Aceste două surse -
ambele demne de încredere - ne sugerează că Evanghelia după Marcu a fost scrisă la scurt timp după
moartea lui Petru, deşi Părinţii Bisericii de mai tfrziu pretind, poate tendenţios, câ ea a fost scrisa în
timpul vieţii lui Petru.
b. Influenţa lui Petru
Evanghelia după Marcu a fost numită uneori în termeni mai populari Evanghelia lui Petru (a se face
distincţie Intre aceasta ţi lucrările eretice de mai tîrziu care au purtat acelaşi titlu sau titluri similare), nu
numai datorita mărturiei acestor scriitori din secolul al H-lea ci şi datorită faptului că şi tn cazul în care
scrisul este al lui Marcu. tonul vocii este al lui Petru, judecind după natura incidentelor, alegerea
subiectelor ţi maniera în care le tratează. Totuşi, este corect să afirmăm că se pot găsi şi alte explicaţii
pentru toate acestea de mai sus (vezi Nineham şi Tiocme), daeâ le luăm individual: negreşit, dovezile
cumulate pe care le avem pentru punctul de vedere prezentat mai sus sînt foarte convingătoare. Astfel,
s-ar putea foarte bine să nu fie numai o tradiţie goală faptul că această evanghelie este relatarea scrisă a
propovaduirii lui Petru, transmisa iniţial celor convertiri de curînd din Roma sau din Răsări tul grecizat,
şi că a fost scrisă cînd sursa si orală (adică Petru, n.ir) a murit, sau cînd moartea părea iminentă pentru
cel care a scris-o. Aceasta ar fixa o dată pentru scrierea evangheliei undeva în cea de-a doua jumătate a
primului secol, poate între data morţii lui Petru în anul 65 d.Cr. şi căderea Ierusalimului în anul 70
d.Cr., dacă al 13-lea capitol a fost scris înainte de căderea Ierusalimului, aşa cum a fost după toate
probabilităţile (spre deosebire de pasajele paralele din Matei şi Luca). în orice caz, dacă vom considera
că această evanghelie a fost folosită de Matei si Luca, cu greu am putea plasa data scrierii ei mai tîrau
de anul 7S d.Cr.
Alţii au găsit de cuviinţă să o descrie ca o evanghelie scrisă pentru romani (daca a avut în spatele ei
influenţa puternicei biserici din Roma, atunci rapida şi aparenta ei acceptare universală ar fi imediat ex-
plicabilă), sau ca o evanghelie pentru Neamuri; dar în cazul prunei opinii exprimată mai sus, este
posibil ca susţinătorii acestei teorii să S fost influenţaţi mai mult de manele latin purtat de Marcu, pe
lîngă numele său evreiesc Ioan, şi de locul tradiţional de origine al evangheliei, decît de o examinare
atentă a conţinutului cărţii. însă din toate punctele de vedere, Evanghelia după Luca are mai multe
motive să fie numită o evanghelie a Neamurilor; şi, cu toate că Petru a fost folosit la început pentru
convertirea unora dintre Neamuri cum a fost Comeliu (Fapte. 15:7), totuşi el a fost universal recunoscut
în Biserica primară ca un apostol ai celor tăiaţi împrejur (Gal. 2:8}, nu ca un apostol a! Neamurilor, afa
cum a fost Pavel. Astfel, se înţelege de la sine că nu este deloc plauzibil ca forma învăţăturii lui Petru
să fi fost initial concepută şi adaptată pentru cei dintre Neamuri, fn orice caz, cercetătorii Bibliei din
zilele noastre ne sugerează tot mai mult că toate evangheliile au o un caracter profund iudaic, deşi este
adevărat că Marcu se străduieşte
L
799
MANd', EVANCEEUA DUPi.
să explice cuvinte ţi obiceiuri iudaice, ca ţi cum s-ar adresa unui public neevreu elenîzat.
ni. Legătura cu Matei şi Luca
Timp de mai bine de un secol, de la Lachmann încoace, problema dependenţei literare dintre
Evanghelia după Marcu ţi celelalte evanghelii a atras atenţia ceretltorildd Bibli{ <!h oei.l@t, Sp!!
deelitE de Evanghelia după loan, care din multe puncte de vedere stă detaşată, este dar că există o
legătură strînsă între celelalte trei evanghelii. în mod obişnuit acestea sînt numite evanghelii sinoptice
deoarece, luate împreună, ele prezintă un tablou foarte similar în ceea ce priveşte lucrarea şi
învăţăturile lui Cristos. Critica izvoarelor este ştiinţa care face investigaţii asupra unei presupuse
dependenţe literare directe a unei evanghelii de o altă evanghelie, sau a ambelor evan ghelii, în aceeaşi
măsură, deo a treia surea, fie ea reală sau ipotetică.
a. hiottuate Ev@gl.liA Aupd MaE! Cel mai mulţi cercetători protestanţi ai Bibliei din ultima vreme,
împărtăşind punctul de vedere al lui Lachmann, au susţinut cu fermitate prioritatea Evangheliei după
Marcu, considerat-o cea mai veche dintre cele trei evanghelii sinoptice, dacă nu în forma ei prezentă,
cel puţin într-o formă pe care am putea s-o numim o ediţie timpurie, care probabil a conţinut numai
capitolele 1-13. într-adevăr, mulţi cercetători din zilele noastre consideră că Marcu a fost cel care a
creat evanghelia ca gen literar, o formă literară care mai tîrziu a devenit foarte populară (Luca li 1-3),
prin combinarea de către el a diferitelor discursuri si minuni ale lui Isus care nu erau legate unele de
celelalte, punîndu-le tntr-un cadru pe care el singur si 1-a creat Măsura în care acest cadru se
caracterizează prinţ-o aranjare cronologica ţi printr-o structură teologica este un subiect disputat: iar
astăzi, unii cercetători susţin că ţi acest cadru a fost în mod tradiţional prezent în Biserică. Dacă acest
lucru este adevărat atunci înseamnă că Marcu stă atît la baza Evangheliei după Matei dt şi a
Evangheliei după Luca, fiind sursa lor principală. 0 a doua presupusă sutsâ timpurie scrisă a fost o
colecţie de materiale care nu sînţ con(inute în Marcu dar pot fi găsite atît în Matei cît şt în Luca; după
ce această sursă, a fost izolată ea a fost notată cu simbolul „Q" care este iniţiala cuvîntului germ. Quelle
adică „sursă". Evanghelia după Marcu ţi sursa Q, deci, au fost primele exemplare de evanghelii, ca gen
literar, cu toate că este un fapt recunoscut ca ţi Matei ţi Luca au fiecare materialul lor specific,
materiale pentru identificarea cârora s-a adoptat ca simbol o literă adecvată, fn contextul acestui sistem,
s-a considerat că Marcu ţi-a scris evanghelia în anii care au precedat imediat căderea Ierusalimului din
anul 70 d.Cr., fiind astfel prima evanghelie scrisă; astfel, unele din particularităţile eî au fost explicate
prin această prisma', ca datorindu-se caracterului,.primitiv" al cărţii. Pericolul a fost că, dacă Matei ţi
Luca păreau să difere de Marcu, putea să se afirme ca eisînt ţi mai puţin credibili, întrudt şi-au alterat
sursa pentru anumite scopuri pe care Ie urmăreau. Devine însă din ce în ce mai clar că ţi Marcu sî-a
selectat materialul dintr-o suisâ cu mult mai vastă decît ar arSta conţinutul evangheliei sale (vezi loan
21:25) ţi 1-a aranjat ca să se potrivească scopului său teologic (chiar dacă acesta a fost al întregii
biserici), aşa că aceste obiecţii sînt nejustificate, fn ce priveşte ktoricitatea materialului pe care l-au
folosit, toţi evangheliţtii împăr-
; ori rămîn toţi în picioare, ori cad
ş
toţL
b. Prioritatea Evangheliei după Matei O perioadă destul de îndelungata, erudiţii romano-catolici nu au
subscris la punctul de vedere prezentat mai sus, cu toate că situaţia din zilele noastre este foarte
diferită; pentru ei era un articol de credinţă să creadă în prioritatea lui Matei, ţi şi-au susţinut punctul de
vedere cu multă iscusinţă, deşi trebuie să spunem că în afara cercurilor loi au făcut-o fără prea multă
putere de convingere. Cel puţin au putut argumenta că Biserica primară a crezut în prioritatea lui Matei
- altfel cum se explica, întreabă ei, că Biserica primară a aşezat Evanghelia după Marcu pe locul doi în
canon, după Matei? Dar principiul aranjării cărţilor în diferite diviziuni ale NT este încă prea puţin
înţeles pentru a ne justifica să considerăm valabil un astfel d€ arg1rlMt D6tholo€ic.
Punctul lor de vedere, dacă este adevărat, ar acorda Evangheliei după Maieu o importanţă secundară în
ce priveşte autoritatea ei, şi ar încerca să trateze cuvintele ei ca purtind în ele o greutate mai mică dectt
cele ale lui Matei. După toate calculele însă, lucrurile nu stau tocmai aţa: de exemplu, putem vedea
motivele pe care le-ar fi putut avea Matei de a-1 şlefui sau de a atenua tonul Iul Marcu, dar nu putem
găsi nici o explicaţie pentru procesul invers. Bătălia s-a dezlănţuit; simbolurile matematice s-au
înmulţit ţi, în cele din urmă, înmulţirea surselor literare însuşite au dus la fragmentare. In loc de
evanghelii au existat suluri de documente, iar cercetătorii biblici s-au găsit înă-rrtoliţi în mlaştina
agnosticismului literar. A existat vreo portiţă de ieşire? Ca şi în cazul cercetărilor în VT întreprinse în
zilele noastre, ipoteza literară s-a prăb$lt 3ub FDpria el sreur€te
c. Critica formei
între timp, a apărut din paralel o nouă forţă, care în sine avea să anihileze Întreaga bătălie ţi să o facă
lipsită de sens. Aceasta a fost critica formei, iniţiată în junl anlul 1920 .le M. Dibeln4 ce 6 fost urmat
îndeaproape de R. Bultmann, Această metodă poate d descrisă ca o abandonare a studiului întregului în
favoarea studiului unei părţi, ţi la început, a fost o metodă pur descriptivă şi clasificatoare.
Diferite incidente şi cuvîntări despre care relatez{ MtEu (lmitesi de ohic.i ,pericope., d. t cuvîntul
grecesc pentru „paragraf') au fost acum examinate şi clasificate după natură şi conţinut. Pînă aici totul
pare să fie în regulă. Această clasificare a fost făcută dintr-un nou unghi, a avut meritul de a aduce
prospeţime ţi a produs anumite rezultate pozitive şi valoroase. Dar următoarea treaptă a fost aceea de a
analiza acele circumstanţe ipotetice ţi nevoi religioase practice ale comunităţii, care au dus la păstrarea
fiecărei cuvîntări în parte. Este periculos însă să fad exegeză pe baza unei reconstruiri ipotetice. Pentru
unii critici mai radicali, acest lucru a însemnat că relatarea a fost ori creată ori modelată de nevoite
Bisericii care era la începuturile ei; alţi cercetători ai Scripturilor mai puţin radicali spun simplu ci rela -
tările au fost selectate fi povestite tinînd cont de aceste nevoi.
Astfel, ceea ce a început ca o mişcare pur neutră s-a terminat pronunţmdu-se asupra isroncitătii tex tului
Scripturii într-un anumit sens, o afirmaţie de genul acestei din urmă fraze ar fi nesemnificativa pentru
unul care aderă la această şcoală de gîndire.
800
_ , ipotezele documentate au fose abandonate Sa favoarea tradiţiei orale, exact cum sa întîmplat în
cazul studiilor contemporane ale VT. Este discutabil, însă, dacă există în cele din urmă o diferenţă între
considerarea unui anumit volum de materiale ca fiind un document scris sau considerarea lui ca fiind
un complex ai tradiţiei orale, în specia! atunci etnd se ţirre seama de caracterul fix al tradiţiei orale din
cercul rabinic al primului secol d.Cr.
Negreşit, acest accent pus pe critica formei şi pe tradiţia orală, în loc să rezolve marea parte a vechilor
probleme, !e-a depăşit Mai mult dedt atît, a făcut imposibilă soluţionarea problemei care priveşte data
scrierii Evangheliei după Marcu, dacă nu ţi lipsită de orice semnificaţie. Cercetătorul poate încerca sâ
dateze compilarea tradiţiei in forma ci literară actuală, dar originile Evangheliei după Marcu aparţin
unei perioade mult mai timpurii, aparţin tradiţiei orale a generaţiei care a trăit Sn perioada răstignirii şi
a învierii. Desigur, lucrul acesta îţi are părţile lui bune, în sensul că cititorul este confruntat direct cu
amintirile celor care au fost ei tnţişi martori oculari ai evenimentelor respective (Luca 1:2). Munca de
cercetare efectuată în sensul acesta a fost constructivă si detaliată şi a dat rezultate valoroase, fn
particular, se pare că multe dintre tradiţiile folosite de Marcu au fost mai curînd „tradiţii ale Bisericii"
dedt „tradiţii individuale": relatările erau deja vechi la vremea cînd le-a folosit el şi reprezentau
mărturia unei bisericii (poate a Bisericii din RoM) d€prc cr!*@
d. Istoria tradiţiei
Un studiu ţi mai recent este încercarea de a descoperi mijloacele prin care tradiţia orală a ajuns în
forma el prezentă; ţi aceasta se face printr-o cercetare ţi mai profundă, în istoria preliterară a textului
Prin natura
d, @r rtudlu 6t ri Eai ipotetic. Puten s?u. e a devenit în Matei si Luca o anumita euvîntare sau incident
care aparţine relatării lui Marcu ţi putem sugera şi motivele acestor modificări; dar în prezent nu .vm
nid o nDdalitaie de 3 ..@ta dircolo de txtul lu Mailr it€dt dtc{ e pr.rLm ta trEtod. ghicirii. în cele din
urmă, stntem obligaţi să abordăm textul pe care-l avem: singurul Cristos pe care-L cunoaştem este
Cristosul evangheliilor. A spune că acesta este Cristosul credinţei este un adevăr: a nega însă că El este
Cristosul istorici este o afirmaţie nefondată.
e. Critica redactării
0 altă mişcare recentă îşi concentrează atenţia asupra contribuţiei evanghelistelor înţiţl (critica
redactării), în cazul Evangheliei după Marcu, această metodă de studiu ne duce la o examinare a lui
Marcu ca teolog. Fără îndoială că evanghelistul a fost selectiv atunci cînd a folosit materialul care ia
stat la dispoziţie, dar trebuie sâ fim atenţi să nu lăsăm, impresia că el a impus asupra materialului
folosit propria sa teologie.
/. Abordarea liturgică
A existat o tendinţă tot mai accentuată (reprezentînd poete mai degrabă spiritul vremii dedt vreo nouă
descoperire) de a interpreta atît Evanghelia după Marcu ctt ţi Evanghelia după Matei ca fiind fiecare tn
parte o ^evanghelie a bisericii" si de a considera, de exemplu, că relatările privitoare la patimile lui Isus
au fost scrise avînd ca sursă de inspiraţie sărbătorile ^saptSrtiînii patimilor" ce erau ţinute de Biserica
primară. Uneori ui paralel cu ideea aceastaavem ţi crezul cd ph! d odl,@ Elaililor din eEnglElie ar Put6
MARCU, EVANGHEUA DUPI
să aibă de a face cu un calendar liturgic al Bisericii primare Deşi acest punct de vedere, deşi nu ridică
obiecţii, pare prea sofisticat pentru o perioadă atît de timpurie, în special în afara Ierusalimului: acest
punct de vedere merge uneori în paralel cu ideea că Evanghelia după Marcu a fost scrisă de un tînăr din
primul secol, care a dorit să combată anumite puncte de vedere edesiologke şi lipsite de spirit misionar
din acele iile. în orice caz, Marcu nu ne lasă impresia că este un individualist strălucit, ci mai degrabă
că este un membru de rind al unei biserici, loial Sn ce priveşte reproducerea tradiţiei comune a acesteia,
Indiferent dacă aceasta a fost păstrată într-un, context liturgic sau nu.
g. Descoperiri recente
împotriva acestei tendinţe care priveşte tradiţia orală ca fiind adevărata sursă a evangheliilor ţi ca o
reacţie la ea, în ultima generaţie a apărut o altă tendinţă care consideră că documentele scrise într-o
perioadă timpurie constituie de fapt sursa. Această tendinţă a fost facilitată de descoperirea în Egipt a
mai multor papirusuri care conţin porţiuni atît din evangheliile canonice, cît ţi din cele necanonice. Prin
faptul că provin dintr-o perioadă timpurie, acestea stabilesc data scrierii evangheliilor, tn sensul modem
al cuvîntuluî, cel tirziu la sfîrşîtul primului secol creştin. Oridt de importante ar fi fost aceste
descoperiri, ele au fost umbrite de descoperirea din peşterile de lîngă Qumran, de pe teritoriul
Iordaniei, din 1947 şi anii următori, a unor colecţii de manuscrise în ebraică, aramaică ţi greacă. Aceste
* Manuscrise de la Marea Moartă sînt în mare măsură din perioada pre-creştină, apartinînd după cSte
se pare unei comunităţi semi-monastice de sectarişti iudei. însăţi existenţa acestor manuscrise
dovedeşte că nu există mărturii apriorice împotriva existenţei unor documente creştine, în greacă sau
aramaică, ca surse ale evangheliilor, în special a unor colecţii de „prorocii mesianice" şi de
„mărturisiri".
h. Influenţe aramaice
Mai departe, descoperirea unor astfel de documente semitice a ridicat o problemă care era deja tn
discuţie de o jurdtate de 'el 9t dle: ce t f6t li6ba originală a surselor evangheliilor (Sn cazul nostru a
Evangheliei după Marcu), greacasau aramatea? în lumina criticii formei, această întrebare poate fi
lipsită de semnificaţie: totul depinde de stadiul tradiţiei pe care noi o desemnăm ca sursă a evangheliei,
Sntrucît, cu dt mergem mai înapoi tn timp, cu atît mai plauzibilă pare sugestia că ele au fost scrise în
aramaică, mai precis în Galileea, Şi aceasta ne duce la o altă problemă, aceea de a vedea în ce măsură
greaca lui Marcu este mimai greaca kome,tingua franca a zonei medire@. a Inpdiului Roman (*
UMBA NoU_ lUI TESTAMTND, s! a fosr tn ElitaE o ,8te.l tradusă". Aşadar, multele semitisme din
Marcu s-ar datora nu numai reminiscenţelor din VT sau influenţei limbii greceşti „traduse" a
Septuagintei, a VT grecesc, şi aici structurilor de vorbire semitice păstra te în limba iudeului palestinian
(cunoaşterea regionalismelor de către Marcu ar putea fi cu greu explicate altfel), chiar dacă cel puţin în
ultimii ani el a vorbit greaca Sn mod curent, ci se datorează originalelor tn aramaică ce stau aşternute în
fota evanghelistului.
Este adevărat că pentru cercetătorii biblici care subscriu acestui punct de vedere, multe versete dificile
801
MARCU, EVANCHEIjA DUPA
din Mar cu au fost interpretate ca fund rezultatele vuiet înţelegeri greşite sau a unei traduceri greşite a
unor surseorigirade En aramaică pierdute, indiferent dacă acestea au fost scrise sau orale. Pare destul de
sigur că aramaică a fost limba maternă a Domnului şi a apostolilor Lui, dacă judecăm după unele
cuvinte şi expresii aramaioe care au rămas, chiar într-o haină „greeuată" (vezi Marcu 5:41; 7: M;
15:34). în timp ce teoria lui c.C. Tbrrey - care considera că evangheliile au fost în întregime nişte
traduceri - nu sa bucurat de o accepţiune generală printre cercetătorii Bibliei, în-trucît se situa pe o
poziţie prea extremă si conţinea prea multe argumente forţate, totuşi, sînt puţini cei care neagă
importanţa structurii arainaice care stă îa baza fiecărei evanghelii şi valoarea pe care o prezintă luarea
în considerare a vocabularului aramaic ţi a expresiilor aramaice, atunci dnd textul în gTeacă prezintă
dificultăţi. Recent problema a fost abordată cu mai multa atenţie, în engleză, în special de către
Matihew Black. Acsr Drcces d€ iraduer. €lre sprijinit în mod tradiţional în mărturiile care ne-au rămas
de la Papias, păstrate în scrierile lui Eusebius; dar cînd spune că Marcu a fost „comentatorul" lui PeEu,
6te pudn prcbabil cA el * leGre nlei la simplul fapt că Marcu a tradus aramaică In care predica Petru, în
greaca. Latinismele lui Marcu pot fi un argument care să sprijine ideea că evanghelia a fost *ris: la iotu:
p. de attA parte, ete pot !w sinplu în MenF Emca brbid de rbpulalia de rird di! partea de răsărit a
imperiului. în orice caz, aceste latinisme nu sînt la fel de importante ca semitismele
TV. Caracteristici speciale în esenţă, limba în care a fost scrisa Evanghelia după Marcu este cea mai
directă şi concisă, comparativ cu celelalte evanghelii; Evanghelia după Matei conţine mult material
care reflectă interesele specific evreieşti, aspecte care nu pot fi găsite în Marcu, iar Luca conţine
subiecte de natură „medicală" sau „umană" care nu pot fi găsite în Marcu, cum ar fi cele trei pilde
celebre din Luca 15. Sfîrşitul brusc al lui Marcu con-stitue o problemă în sine, cu toate că ar trebui
probabil să fie văzut mai degrabă cao problemă textuală, nu una teologică. Diferitele alternative care ne
sînt puse înainte de manuscrise ne sugerează toate că evanghelia originală s-a sRrsit brusc în acelaşi
loc, indiferent dacă acest lucru a fost un accident sau s-a planificat în felul acesta: această a doua
variantăeste mai puţin împărtăşită. S-ar putea că teoria de mai sus constitue o descriere negativă a
naturii ţi a conţinuturlj EErgheliei dupit Maru
într-adevăr, acesta este motivul precis pentru care Sn zilele de glorie a criticii surselor (izvoarelor)
Evanghelia după Marcu a fost considerată cea mai veche si mâi primitiva dintre evanghelii, si o sursă
pentru celelalte două evanghelii sinoptice. Dar ce se întîmplă cînd toate sursele de documentare dispar
în egală măsura în masa haotică a tradiţiei orale? Observaţia de bază cu privire la natura şi la stilul lui
Marcu rămîne în picioare. Aceasta nu este numai impresia subiectivă a unora care au trăit în secolul
XX; Papias din Hie-rapolis ne arată că problema a fost simţită tot atit de acut şi în cel dea! doilea secol.
Dacă Marcu a cunoscut fti nulre luui d6pre Domul, d€ e Du le{ relatat? De ce omite atft de multe
lucruri pe care ceilalţi evanghelist! le relatează? Pe de altă parte, de ce în
mod obişnuit naraţiunile lui suit mai detailate ţi mai vii deeît naraţiunile paralele din celelalte
evanghelii? fn plus, la prima vedere Marcu pare să prezinte aspec@le din viaF Dotul'lui b nod @losic,
d Atte cuvinte să facă un fel de „biografie", în sensul elenist şi modem al cuvîntului (cu toate cS Marcu
însuşi precizează că lucrarea lui este o „evanghelie", nu o „biografie", Marcu 1:1). Dar este structura
luiMarcu cea a unei evanghelii? Şi dacă nu, putem discerne vreun principiu după cane s-a aranjat
materialul? în trecut s-au făcut mcercări de a corela vrînd-nevrînd cronologia celorlalte evanghelii după
cronologia lui Marcu. Car s-a ajuns la concluzia c& lucrul acesta este inpcibil d toai€ c!, ib linii Mt
vorbind, Matei ,i Luca respectă acelaşi schelet de bază pe care [şi clădesc propriul lor material - poate
datorită comodităţii sau poate datorită faptului că structura era deja cunoscută ţi general acceptată.
Poate că răspunsul trebuie căutat în folosirea a-tentâ a noH înţelegeri cu privire la natura ţi importanţa
tradiţiei orale care stă la baza Evangheliei după Maieu, în forma pe care o avem noi. Căci este un lucru
bine cunoscut că repetarea orală constantă duce nu la diversitate ci la uniformitate, în special cînd
această repetiţie este făcută de dascăli mai vfrstnid ţi lipsiţi de Imaginaţie, al cărui scop nu este acela de
a-i distra pe catehumenii din biserică, ci de a-i instrui. Relatările nu se ramifică d se simplifică, dacă
sînt făcute cu un scop pur didactic; evenimentele sînt simplificate la maximum. într-o astfel de tradiţie,
diferitele variante ale ei Eladri nu porc. & b o Bilsur5 relabE originală; tendinţa este aceea de a asimila
variantele orisimle, dd trbu nEd cu ionjl jnconrtietu.
Cercetătorii biblici n-au recunoscut întotdeauna lucrd aera, pdru ce de prE Ntte ori €i lau analizat pe
primii păzitori ai tradiţiei creştine prin prisma tradiţiilor existente între naratori arabi, celţi su sndiGvioi
dup, tipsEle cuttule ce l€ eir deja cunoscute acestor cercetători. învăţătorul mai vîrstnic de Şcoală
duminicală dintr-o biserică de la ţară ar putea fi luat ca o paralelă destul de reuşită, căci practiemd
rugăciunea Iui „improvizată" el tinde să devină în anumite situaţii cvasiliturgic, iar rugăciunile lui să
aibă o formă fixă. Văzută în această lumină, Evanghelia după Marcu nueste cea mai primitivă şi cea
mai puţin dezvoltată dintre evanghelii. Cea de-a doua evanghelie nu este o înşiruire de fapte prezentate
sec, căruia i s-au adăugat înflorituri de către alţi scriitori, după cum le-a dictat imaginaţia. Dimpotrivă,
Marcu este cea mai dezvoltată dintre toate evangheliile în sensul că este uzată datorita faptului că a fost
a tît de mult folosită, curăţată de tot ceea ce nu era semnificativ, cEt si în sensul că forma în care au fost
fixate învăţăturile din ea a rezistat la testul timpului. La urma urmelor, aceasta este tocmai ceea ce a
spus Papias.
Aceasta nu ne spune nimic cu privire la data cînd a fost scrisă Evanghelia după Marcu în forma ei pre-
zentă; doar prin observaţie empirică ne dăm seama că ea poartă, mai clar decît oricare altă evanghelie,
caracteristicile unui manual didactic din secolul uirîi, o colecţie de fapte care a păstrat numai ceea ce a
considerat că este semnificativ, îndepărtînd fără milă orice surplus. Spre deosebire de
aceasta.Evanghelia după Luca a fost de la bun început concepută special să fie un document scris,
alături de alte documente scrise (Luca 1:1-4), unnărindu-se un contrast voit
802
pofr
profund între conţinutul ei ţi învăţături ca cele din Ml me nu 3u nici o leg5tulA d'|F€ ele, LE, de fapt, s
Di€tinle o lljtle lite&d, a ei raptele Ap6tolilor de frpt Oapt, 1r1); MEEU nu renrtic{ o atfel & pretenţie.
După toate probabilităţile, el nu a fost un om cu o educaţie aleasă, cum a fost Luca sau Pavel şi lucrul
acesta ar putea explica foarte bine unele situaţii în care a dat dovadă de vădită stîngăcie în Evanghelia
lui. Dar nici ascultătorii lui nu au fost oameni cu o .dEtie aleg, d spul lui nu €E era de a ajunge la
d6!'d.tiE litehrr,d ci de a conuica adeldrul-Chiar şi evangheliile lui Matei ţi Ioan par a fi aranjate CU
atenţie, deşi aranjarea se face în fiecare caz după principii diferite; dar în ce priveşte conţinutul lui
Marcu, principiul aranjării pare să fie în mare măsură mnemonic. întîmplările ţi cuvîntările sînt legate
unele de celelalte prin cuvinte-cheie sau prin similaritatea subiectelor, şi nu după criteriul ordinii
cronologice. AeL. urde odiM ffijmentelor dife.! de c@ rE care o găsim în Evangheliile după Matei ţi
Luca, această diferenţă poate fi uneori demonstrată prin ftptd cl apaE u ddnr.deie su u Nvint d€ Iegiiul
dd€rit de cel p€ €E n nrdnia ln Matei su
Tbate acestea se potrivesc perfect cu prezentarea schematică de mai sus a originii şi a naturii Evan-
gheliei după Marcu, iar în punctele unde găsim că datele prezentate mai sus se potrivesc exact cu cele
mai vechi tradiţii privitoare la evanghelie, aceste aspecte rac ca tradiţiile respective ea fie şi mai bine
.t6tate. c:ci Papian d. la Grc n€ panift ca Mi veche mărturie, pare să 11 apere pe Marcu în citatul
prezentat mai sus, exact împotriva aceloraţi învinuiri pe care i le-ar putea aduce un savatjt al zilelor
noastre - omiterea unor detalii semnificative ţi lipsa unui aranjament cronologic. Apărarea pare a consta
tocirai în natura evangheliei care, spwie Papias, nu este derît o prezentare permanentă a învăţăturilor lui
Petru, prezentate ta felul acesta pentni posteritate, la vremea cînd sursa primară a acestora se stingea
din viaţă. Ordinea cronologică atentă ţi catalogarea completă a bpterd nu pot 6 stsit€ la Peh! .p@
Papias, pentru că acte. nu eau u olietiv End el. s6Dul lui a fost pur practic şi instructiv. Este incorect să
aduci o învinuire unui om pentru că nu a reuşit să realizeze ceva ce nu şi-a propus. Dacă toate lucrurile
sînt aşa cum le-am prezentat, Marcu este absolvit, alături de Petru, iar în ce priveşte multe alte
particularităţi ale ftlgh.liei notivele pe €F lea ant d€vin dinE.o dat! cLr. (r EvANcllELll).
BIBUOCRAflE. Conodii d. a- Meui6, fli. Xorli6t C6p.l, 1901; H.a. Swete, 1913; C,H. ]lrma, 1928i
dEJ, Rawli@q 1936; V Dylor, 19S2r C€.8. Cranfield, ccT 1960; R-A, cole TTc, 1961i D.E, NiElEnL
1963; t,\ll. Lane, 1974; M. Bla.tq Ar Aro-ndic ltpproo& @ 6e Aapd: and AcB, 7946i G.R. Beasley;
Murray, A Commentaryon Mark Thirtheen, 19S7; N.B. Stonehouse, TJie Witness of Mauhew and Mark
t0 drrur, 1958; AM. Faffi, A Study i^ st. Matt 1951; E. Trocme, TheFormadon oftheGaspelAcardwg
toMark, E.T. 1975; R.P. Martin, Mark - Bvangdht and Theologian, 1972. A.C
lAjRCU 0OAN). coom hdjd.i, aurorul elei de-a doua evanghelii. Dup! cîte se pare a fost iudeu,
MARCU OOAN)
d€ le din lrulim. N@ele lll in eb(. a f6t dllnrul care apare şi uiVT.yohOTiSn, Jehova şi-a arătat îndu-
rarea" (vezi 2 împ. 25:23, etc). Nu cunoaştem cu dinrdire e rcriv . .wt 3, adopre nunEle latin Mancus,
Uneori familiile iudaice care fuseseră duse în captivitate în urma rflzboiului, ţi care mai rîrau erau
€lib€ate, adoptau @ i nlre d. ,Jiber!' n@Le f.niliei rcMre ai crM *lavi nrer!; dd * pare ce lucrurile nu
stau aţa în cazul nostru, cu atit mai mult cu cît Marcu este un prenume, nu un nume de familie. Nu era
un lucru neobişnuit pentru iudeii din primul secol sii poarte pe lîngă numele lor evreiesc (religios) un
nume grecesc sau roman; vezi o altă poreclă de felul acesta în Fapt. 1:23, din nou de origine latină, nu
grecească. Acelaşi fenomen este obişnuit ţi printre iudeii de astăzi. Dacă porecla sa, kolobodaktylos,
„degete butucănoase", este o tradiţie autentică (vezi prologul anti-mardonit al Evangheliei după Marcu,
care după toate mărturiile de care dispunem, datează din ultima parte a sec. al doilea), atunci această
poreclă se referă ori la o particularitate fizica a autorului, ori la dmie dpete stit!;tice ciurlate ale erynefti
care i-au pus în uimire pe criticei din toate timpurile. Datorit! @niuiei lui Maro d rdjsiirarl latin man,
cus, „mutilat, schilod", s ar putea însă să nu fie decît o adăugire ulterioară.
Scriptura ne dă cîteva informaţii foarte dare cu privire la familia lui, şi există, de asemenea, mai multe
adauairi cu difenGsE rl€ a. pFlab0itate. Mafu lui ee e nll!@ Maria, a f6r rud! @ B@ba (Col. 4:10),
ldinrl logat din cipr4 ee . f6t Foprietat de pimnni Capt. 4:36) {i cre h zilel d6pre €€ re cLe.zA lriftle
capitol€ din Faptele ldia tu I@slin, indiferent crc @ tara d€ urde F@M. Măria pare să fi fost o femeie
bogată care se bucura de o anumită pozitieîn societate. Era creştină. Cu siguranţă casa ei era destul de
încăpătoare pentru a acomoda mai multe persoane, ţi era folosită ca loc de în (Unire de către biserica
apostolică, chiar şi în timpul pdsuliei (Fapt. 12:12). Este *Mi6etiv faptul c, PeEt! elibeEt dir lnhisl@, N
arc nici o indoial! @ privire la locul unde îi va găsi pe creştini adunaţi. Tatăl lui Ioan Marcu nu este
menţionat nicăieri în Scriptură şi, luînd în considerare faptul că această casă din Fapt. 12:12 este
numită casa Manei, s-a tras concluzia, pbbabil ca c(Eta, cn h ae. dat, el e iorl dei Măria era văduvă.
Nu gr6io rid o nllrtuie mi vEhe d<ft @ de mai sus referitoare la Ioan Marcu însuşi, deşi se consider, c!
6ndrd din Mae 14:51, @re s.a elEr rugind într-un mod umilitor, era Marcu. Nu ar fi fost nici o doEds de
peautie qi nici u lucn obi{Nir e un autor saşi menţioneze numele, în împrejurări ca acestea (vezi Ioan
21:24 pentru o situaţie similară de anonimitate voită). Mai puţin probabilă însă, ţi în parte dependentă
de tentativa de identificare de mai sus, este teoria că Cina cea de taină din Marcu 14 a avut loc în
realitate în casa lui Ioan Marcu; în cazul acesta obscurul „stăpîn al casei" din v. 14 ar fi tatăl lui Ioan
Marcu, care trăia încă la data respectivă, dar care a murit înainte de data celor descrise în Faptele 12.72.
Se par. c, I6n Mdu a ratrs a€d linA dnd . fdt du la Antiohr:a d€ .{d Bafuba si Pavel. de * întorceau dintr-
o misiune de ajutorare a fraţilor din ,eNlin (rap. 12:2s). ctnd cei doi au pl@t s!re Cipru în prima
călătorie misionară, după o perioadă
803
MARqU OOAN)
de timp Marcu J-a însoţit ea tovarăş de călătorie şl ca slujitor ai lui Pavel şl al lui Barnaba, care erau
mai vîrstaid (Fapt. 13:5). Dar cînd au ajuns la Perga, pe coasta Asiei Mici, loan Maieu s-a despărţit de
ei ţi sa întors Ia Ierusalim (Fapt. 13:13), în timp ce Barnaba ţi Paveî şi-au continuat drumul singuri. Se
pare că Pavel a considerat fapta lui Marcu un fel de dezertare, ţi astfel, în cea de-a doua călătorie
misionară, etnd Barnaba îi sugerează sâ-1 ia ca tovarăş de drum pe Marcu, el a refuzat categoric (Fapt.
15:38). Atitudinea pe care cei doi au avut-o faţa de loan Marcu nu era o toană, ci o chestiune de
principiu (vezi Faptele 9:27 ţi 1.1:25 pentru caracterul lui Barnaba), aţa că despărţirea era inevitabilă:
Bamaba 1-a luat cu el pe Maieu şi a plecat înapoi în Cipru, iar Pavel în schimb 1-a luat pe Sila.
După această relatare, Marcu este omis in Faptele, dar apare din cînd în cînd în epistole, La data celor
relatate în Col. 4:10, el se află în compania lui Pavel care era întemniţat, probabil la Roma; se pare că
Pavel intenţiona să-1 trimită într-o misiune la Colose, aşa înctt probabil că iertase ţi a uitase trecutul.
Filim. 24 îl menţionează de asemenea, ca făcîttd parte din acelaşi grup de apostoli care îl include de
data aceasta şi pe Luca, La data scrierii celor relatate în 2 Tim. 4:11, Marcu este plecat cu Timotei în
misiunea din Asia Mică preconizată după cum am văzut mai sus, dacă Timotei a t6r trlE- idev* în
Efes.
în scrierile lui Petru există o informaţie semnificativa, anume în 1 Petru S: 13, unde cuvîntul prin care i
se adresează Petru lut Marcu ne arată existenţa unei relaţii între cei doi ca între un tată ţi un tiu. Dacă,
aşa cum este posibil, „Babilonul" din acest verset se referă la Roma, atunci poate fi adevărata şi tradiţia
care spune cS Evanghelia după Marcu a fost scrisă la Roma. Tradiţia cate susţine ci Marcu a întemeiat
mai tîniu biserica din Alexandria (Eusebius, EH 1.16} nu poate fi sprijinită cu dovezi, fntrudt Marcu a
fost cel mai frecvent dintre toate numele romane, unii au susţinut că pasajele biblice care menţionează
acest nume s-ar putea referi nu la o singura persoană, d la mai multe. Dar în cazuri de felul acesta,
Biblia face ea însăţi diferenderea (de ex., loan 14:22), aşa îneît putem respinge obiecţiunea, Pentru
bibliografie, vezi * MARcu, EvANGtBLr,A Dupi" ac
MARDOHEU (fn ebr. monPktţy; mortPkqy, Ezra
2:2).
1. Un lider al exilatilor, care s-a întors cu Zorobabel
(Ed 2:2: N€s. 7;7: r Ezd; ;,;i-
2. Un exilat evreu care s-a mutat în Susa, capitala Petsiei, unde a fost angajat la palatul împărătesc. El a
fost un benismit, fiul lui lair şi un urmaş al lui Chiş, luat ca prins de război în Babilon de către Nebu-
cadneţar (Est. 2:5-6). El a crescut-o pe verişoara lui care era orfană ţi care se numea Hadasa (*
ESTBRA) şi pentru că a descoperit un complot împotriva regelui Xerxes, a fost răsplătit cu
introducerea numelui săuîn cronicele împărăteşti (Est 2:7,21-23). Clinii susţin că Mardoheu a fost un
funcţionar în probleme de finanţe, lucrînd la Susa In perioada lui Xerxes.)
El s-a opus vizirului Haman care a căutat să-i omoare pe tod evreii (Est, 3). Cînd această răutate s-a
întors împotriva lui Haman, Mardoheu i-a luat locul, fiind al doilea în rang după rege (cap. 5-6; 6-10).
El s-a folosit de această funcţie ca să-i încurajeze pe evrei
să se apere împotriva masacrului pe care l-apus la cale Haman. în semn de respect faţă de Mardoheu,
oficialii provinciei persane cărora le-a scris el l-au sprijinit în acţiunea lui de ai apăra pe evrei.
Sărbătorirea acestui eveniment prin festivalul anual * Purim a fost mai urziu asociată cu „ziua lui
Mardoheu" (2 Macabei 15136)
Mardoheu este probabil traducerea în ebr. a unui nume babilonian foarte frecvent şi anume, Mardu*
kaya. Acest nume apare în texte, inclusiv într-unui care datează de la cea 485 î.d.Cr. (AfO 19, 1959-60,
p. 79-81) şi într-un altul care vorbeşte despre un oficial din Ushtannu, satrap de Babilon (ZAW 58,
1940-41, p. 243 ş.urm.; vezi S.K. Horn, BibRes 9, 1964, p-14-255. DJ.W.
MARE (în ehr. yam; în gr. thalassa şi pelagas: acest ultim termen care înseamnă „mare deschisa*",
apare o singură dată, în Fapt. 27:5-
Desigur, marea care apare ce] mal frecvent în VT este Marca Mediteranâ. într-adevăr, cuvîntul yam mai
înseamnă şi „vest", „spre vest", adică „spre mare", luînd în considerare poziţia Mării Mediterane faţă
de Palestina. Mediterana este numită „Marea cea Mare" (los. 1:4), „marea de la apus" (Deut. 11:24) si
„marea filb!6iloa (Erod. 23:3rj,
Alte mări menţionate în VT sînt Marea Roşie, literal .marea trestiilor" (Exod 13:18); Marea Moartă,
literal „marea de sare" (Gen. 14:3); Marea Galileit, literal „Marea ldnneret" (Num. 34:11). Cuvîntul
yăm a mai fost folosit şi privitor la un rîu de lăţime mare, cum ac B. Eufratul (Ier. 51:35, ş.urm.) ţi
Nilul (Neem. 3:8). r4re f.l@ir ti o privii Ia Efule bsztn dtn curtea Templului (1 tiInt, 7r3),
Aşa cum este de aşteptat, cuvîntul thalassa din NT este folosit pentru aceleaşi mări ca ş,i în VT.
Evreii şi-au manifestat puţin interes sau entuziasm faţă de mare. Probabil că frica lor de ocean îşi are
rădăcina în anticul crez semit că adîncul personifica puterea care lupta Împotriva divinităţii. Dar pentru
Israel, Domnul era Creatorul mării (Gen. 1:9 ş.urm.) şi ca atare, Stăpînul ei <?s. 104:7-9; Fapt. 4:24).
El o obliga să acţioneze spre binele omului (Gen. 49:25; Deut. 33:13) şi în cele din urmă spre lauda Sa
(Ps. 148:7). în limbajul figurativ folosit de Isaia (17:12) şi deleremia(6:23) marea se supune întru totul
poruncit lui Dumnezeu. Multe dintre manifestările puterii miraculoase ale Domnului au avut de a face
cu marea (Exod. 14-15; Ps. 77:16; lona 1-2). Tot aid se încadrează şi umblarea lui Cristos pe nare ţi
potolirea furtunii (Matei 14:25:33; vezi G. Bornkanun, „The StiUing of the Storm in MattheW, In G.
Bomkamm, G. Barth ţi HJ. Held, Traditifin and Interpretativii in Matthew, 1963, p. 52 ş.urm,).
Triumful final al lui Dumnezeu va atrage după sine dispariţia mării tn lumea de apoi (Apoc. 21:1).
J.G.S.S.T.
MAaIA DE STICLA. D4 doua orl 6 l{tut loan rr cer „un fel de mare de sticlă" (hăt thalassa hyalirie),
„înaintea scaunului de domnie" al lui Dumnezeu, „asemenea cu cristalul" (Apoc. 4:6) ţi mai tfrziu
„amestecată cu foc" (Apoc 15:2). Imaginea unei mări în cer o găsim şl în literatura apocaliptică (de ex.,
Ttstamen-tul tui Levi 2:7; 2 Eitoh 3:3), dar poate că îşi are originea tn „apele care sînt deasupra
întinderii" din
804
MAREA MoARTd MANUscRrsBIr Da L
, 1:7, Pc, 1O4:3i 143:4. A*sIl1!@@ cu cistald I In contrast cu semiopacitatea celor mai multe âţide
"sticlădin antichitate şi reprezintă sfinţenia [ a cerului; amestecul cu foc ne sugerează ideea
iluiDumneîeu(veiiGen.7:ll;lEnohS4;7;8). tfămrl de mare sau pe marestau cei ce au biruit fiara: ntaiea
lor (Apoc. 1S:3) ne aduce aminte de cîntarea re au cîntat-o izraeliţii pe malul Mării Roşii . 15:1 ş.unn.}.
M.H.G
, MOARTĂ. VT: „Marea Sărată" (Gen. 14: . „Marea de răsărit" CEzec. 47:16); „Marea dropiei"
ut. 4:49); clasic. Asphaltius. mai tfrziu „Marea ă";m arab. „Marea lui Lot".
Valea formată prin fisurarea scoarţei tereste atinge
pwml .i el h.i adine în ba2lnul Mlrii M@rte, ei este la 4?.7 m. suft ţ^ivqlţ^ m^rji, iar cel : irl'm al
b.zinului d 433 & ndeft niwlln
-^ Marea are o lungime de aproximativ 77 km ţi y prinde de la sflndle abrupte ale Moabului pe o lăţime
T3 km, pîna la dealurile Iudeii. Pe malul acesta ■v, ţărmul este foarte îngust, Eind mărginit de multe ,
c@ ce a Mi rlmr .rin pl4ele de d6dt Cu i dtoM i,wr (de q., Ain Fe.h. dB a-gedi, comp. Ctnt. 1:14),
coasta Iudeii este aridă ţi lipsită de orice vegetaţie. Patru cursuri principale de apă alimentează marea
de la E: Mojiii (Amon), Zerqa Maâln, Kerak ţi Zered. Rata evaporării este atit de roate (temperatura
atinge cifra de 43 fţradfr ^ fa timpul verii), Indt debitul acestor ape plus debitul Iordanului nu reuşesc
dectt să menţină nivelul mării constant. Cantitatea anuală deprec[pitarii este de a-proximativ 5 cm. La
punctul de vărsare al acestor rturi ţi în unele locuri unde există izvoare de apă se găseşte vegetaţie
luxuriantă. Oazele din jurul deltelor rturiior Kerak si Zered arata cît de ferti! ar putea fi acest bazin
(6mp. 0o. 13:10), Ea cq a dzut Eahid h vedenie, un riu care curgea din Ierusalim pentru a hd{tci apel€
Mrrn Mcrte Ga. 47:&12),
PEnă pe la mijlocul sec. al 19-lea, a fost posibil să treci marea ca printr-un vad, de la Usan („limbă"), o
peninsulă care porneşte de lîngă Kerak spre ţărmul op'5 pe o l!rg!* de 3 kn, S.au pisnlt aid uiel€ unui
drum roman. Masada, o fortăreaţă aproape inaccesibila, construită de Macabei ţi de Irod.păzea acest
drum pe partea dinspre ludeea. La S de Lisan, adîn-cimea mării este foarte mică, marea dispărihd
treptat în mlaştina sărată (Ţef. 2:9) numita Sebkha.
Este posibil ca substanţele chimice concentrate (sare, potasiu, magneziu, clorura sibromura de calciu,
care ating in total o concentraţie de 25 la sută din apă), ţi care dau Mării Moarte flotabilitate ţi au efect
fatal asupra petrilor, să se fi aprins în timpul unui cutremur de pămînt şi să fi produs o ploaie de
pucioasa şifM,dtetrugînd Sodomaţi Gomora. Soţia lui Lot, care s-d oprit ţi a privit înapoi, a fost prinsă
de sarea care cădea, în timp ce familia ei care se grăbea, a scăpat {Gen. 19:15-28]. Dovezile
arheologice ne sugerează că a existat o întrerupere de mai multe secole in ceeace priveşte continuitatea
popularii acestor locuri, tnce-ptd dir FiE plrt a miloiului .l 2-lea Ld,Cr, Un deal de «are (Jehel Usdum,
Mt. Sodoma) in partea de SV, este erodat în forme foarte interesante, inculsiv sub forma unor sdlpi care
sînt denumiţi de arabii din acelelocuri,^otialuiLotu(comp.(nţe!epciunealO:7).
Sarea a fost obţinută de pe ţărm (Ezec. 47:11), Iar Nabateenii au făcut schimburi comerciale cu bitumul
care pluteşte la suprafaţă (vezi P.C. Hammond, BA 22, 1959, p. 40-48}. In roată perioada Vţ Marea
Moartă a acţionat ca o barieră între luda si Moab şi Edom (comp. 2 Cron. 20:1-30), cu toate că putea fl
folosită de nuci corăbii comerciale, aşa cum sa înrîmplat tn perioada romanilor, (*CETĂ'ţTLE DIN
CÎMPIE ♦EPOcAFrio.da PATRIARTAIA; *ARHEGLOGIE; MORDAN; *ARABAH;
TMANUSCNSAI.€ DE !A MASEA MOAR. TĂ)
BIBLIOGRAFIE. GA. Smith, Historicoî Geogrophy o! th. EoU ttud, 1931, r. 499.516; D. Baly, The
c4gaPhy oJrhc Bibll 7974. AR"IIL
M,TREA MoAeT4 MANUSCRISELE DE rJ!
Este numele popular dat colecţiei de manuscrise găsite in mai multe locuri în partea de V a Mării
Moarte în 1947 ţi în anii care au urmat. în general, acesteu se claiin! to nel 8flF Meperdqte.
I. Textele de la Qumraii
cel€ Mi inportantc ditrf tt@lEiseL de t" MaG Moarta stnt cele care au fost descoperite tncepînd cu anul
1947 în 11 peşteri, în Wfedi Qumran şi împrejurimi, la NV de Marea Moartă. Manuscrisele care s-au
găsit in aceste peşteri sînt aproape tot ceea ce a mai rămas din biblioteca unei comunităţi evreieşti care
era localizată ta complexul de dSdiri din apropiere care acum se numeşte Khirbet Qumran. Se pare că
această @nuitate . dtt act le tinp de dou! sole, înainte de anul 70 d.Cr. (cu o întrerupere de 30 de ani
întrecea 34 si4 td.Cr.).
Această comunitate. <jui?a toate probabilităţile o ramură a * esenienilor.. ş-a_ fnrma'1 ti junii
iw1"'11""1 pîoşi (has(d(m) care şPau pSstf"11 lftîalîtat™ faţ» Kgammtnealteratâi i^
p Antiochus Epiphanes (175-
^. Finii a\\ putut d di
accepta aranjamentul prin care s-.i acordat dinastiei Hasmoneene înalta preotie precum şi puterea civilă
si militară ca hind voia lui Dumnezeii. Sub conducerea unuia pe care-1 numeau „învăţătorul
neprihănirii" ei s-au retras tn pustia Iudeii, unde s au organizat ca rămăşiţa credincioasă a lui Israel, „un
popor pregătit pentru Domnul". Ei au aşteptat sosirea curîndă a epocii noi care avea să aducă sfîrşltul
„epocii rău-taţli"din timpul lor. Ei s-au străduit ca, printr-un scu-diu asiduu şi prin păstrarea Legu. sa
cfctige bună-winţa lui Dumnezeu faţă de ei şl să ispăşească greşelile celorlalţi israeliţi de asemenea, ei
au sperat să fie executorii judecării divine asupra celor necredincioşi, (n vremurile de pe urină.
Aceste vremuri credeau ei. vor fi marcate de apariţia a trei personalităţi prezise în VT - proroc care ise
vajisemâna lui Moise despre care este scris în Deuf. 18:15 şTunrL, Mesia din seminţia lui David şi un
mare preot tunTspiţaTui Aaroîi._Aceşt ;>feot va n serul statului din epoca cea nouar mai înalt In rang
ctuaF^ dectt M^iai din seminţia lvuDayHf MasŢa vq fi im prinţ rjţboinic, care va conduce oştirfie
credincioase aieTui Israel si leva da acestora o biruinţă prin care U vor nimici pe „Im Jntijneaculuf 1
(cei dinţii dintre aceştia fiind forţele păgtne a]e Chilimului, probabil romanif). Prorocul va transmite
poporului voia lui Dumnezeu la sftrţitul acelei epoci, aţa cum Moise a făcut la începutul istoriei lor.
eos
MAf,IA MOARTA MANUSCRISETJ DE IA
Bărbaţii din Qumran au refuzat să recunoască autoritatea marilor preoţi de la Ierusalim din „epoca
fStSţirVtirtdtriţ" '
ţineau tamiliei lui Ţadoc (îndepărtat In timpul lui Anriochus'EpTpblmesŢşi în parte datorită faptuluTcă
ei nu corespundeau din punct de vedere moral slujbei sfintejg care o aveau âr. îrTdppIimt. Umil dinrra
ti. evident un rege-preot Hasmonean, care probabil că poate fî identificat cu Ionatan, fratele şi
succesorul lui Iuda Macabeul, este descris ca şi „Preotul cel vicios" prin excelenţă, datorită violenţei
manifestate faţă de învăţătorul neprihănirii si faţă de urmaşii acestuia. Comunitatea a păstrat în
rindurilc sale ierarhia preo-glor după rîndiiiala lui Ţadoc şi pe cea levitică, fiind oricînd pregătiri să
restaureze adevăratele jertfe în Templul "curăţit die la Ierusalim (care nu era cetatea cerească, ci
vecruui'lenisăErrTreînnoit). Dar pînă la acea vreme a restaurării, comunitatea a constituit un tenplu viu,
nM,tnl lor fiind led sn!! id @Eiliul lor 6ind Sfrta fitelor, kdele w€dni. de a fi primite erau buzele care
aduceau laude şi vieţile lor caracterizate prin ascultare.
Biblioteca acestei comunităţi, din care au fost irdentifieG aprorjmti rs oo .t€ d@ente (Mjo ritatea lor
6ind t!tt{ siare foarte nnsentatd, a conţinut scrieri biblice ţi nebiblice. Aproximativ 100 de suluri stnt
cărţi ale VT, în ebraică^printre acestea sînt reprezentate toate cărţile VT (unele de mai multe ori),
cuexcepŢla"cartulisterei. listedihcil să precizăm. <Iăcă această excepţie are vreo semnificaţie sau este
accidentală. Aceste manuscrise biblice datează din lttircle 'el€ !d.cr. $ din pritu pa.te a prinului secol
d.Cr. E!e ne prezintă cel puţin trei genuri distire de t€rt al S.nptlrI eeie{ti , tiDul }roto. masoretic
(probabil de provenienţă babiloniană) din care provine textul ebraic primit; textul care stă la baa
s€pt@gintei (prcb.bnlrinitj de pmdenl, egiptd nă); şi un text (probabil de provenienţă palestiniană)
foarte asemănător Pentateuhului Samaritean. Unele însă conţin uri text mixt; de ex., în peştera nr. 4 s-a
8*it u t@qris din Nlftri (4Q Nm.b), al c5oi text se situează între tipul'samaritean şi tipul LXX, şi aln!
din SnEl (4Q san.b) d6pr€ .4.! s-a dezut ca 6t dlpqior adr farA de MI cit si de L&( Un alr manuscris din
Samuel găsit în aceeaşi peşteră (4Q Sam.a) prezintă un interes deosebit; textili nu numai că este
apropiat de cel care stS la baza LXX, dar este Mi €propiat d€dt MT de rerrul <tin sanuel foldit d€
cronicar. Descoperirea acestor manuscrise biblice a r€du cu tui bire de 10oo & ai !€rio.da dinrre timpul
scrierii cărţilor şi timpul la care s-au scris cele mai vechi manuscrise care au supravieţuit, aducînd
contribuţii imense la istoria textuală a VT. (* TESTE Şl VERSIUND.
în peşterile de la Qumran s-au mai fost găsit ţi fragmente din ixx ţi din literatură targumică ■ în special
o targumă aramaicâ din Iov găsită în peştera nr. 11. Au mai fost identificate şi unele cărţi apocrife,
printre care Tbbdt (în aram. şi ebr.), Edesiasticul (în ebr), tpir.ola lli Imia (h Br-), 1 E^oh (b am.)
şiJut>ilee(înebr.).
Sulurile nebiblice împreună cu probele furnizate de excavaţiile de la Khirbet Qumjran ţi dintr-o clădire
de linsA Aih l6hllu, L 3 kb lpEti s, re pu la dispoziţie informaţii utile referitoare la crezurile şi la
practicile comunităţii. Trebuie să reţinem, desigur, că nu orice carte din biblioteca uneicomunităţi
reflectă
ideile si comportamerinu acelei comuni taţi. Dar marea tEne a Uteratuii de b Qwan prezints u raltoq
consecvent cu sine însuşi pe care ne putem baza în mod rezonabil în ilustarea vieţii comunităţii din
Qumran.
Comunitatea de la Qumran a Practicat o discipiină riguroasă. Intrarea in comunitatea sp fnc;pn_iT} b d
unor condiţii stricte, care includeau şi o perioadă-de miţigrede.încercare. Ei interpretau
legeiTgîtr^iiuiiod'* sever, mai sever decît cea mai severă scoală_a fariseilor, într-adevăr, este posibil ca
Ia farisei să se refere expresia care se găseşte în literatura de la Qumran ţi care îi menţionează pe
„căutătorii de lucruri uşoare" (comp. îs. 30:10). Bărbaţii de la Qumran aveau ablu-ţiuni ceremoniale
regulate, aveau mese de părtăsie, la care intrarea era permisa numai membrilor, şi urmau un calendar
asemănător celui descris în cartea Jubi-leetor. Ei interpretau năzuinţa lui Israel in termeni apocaliptici şi
credeau că ei înşişi joacă un rol impor-ţgnt_în_realizarea acestei nazuinţi. Au interpretat Scripturile
profetice cajs[cum acestea s-ar fi reteriţ.la persoane şi taevenimente din zilele lor şi din perioada
imediaT următoare. Această interpretare a găsit cea mai dară expresîeTn comentariile biblice (p'Sărîm),
dintre care multe au fost recuperate din peşterile de la Qumran. Conform exegeţilor specializaţi în
textele de la Qumran, prorocii ştiau prin revelaţie ce avea Dumnezeu de gînd să facă în vremurile de pe
urmă, dar nu ştiau cînd aveau să vină aceste vremuri de pe urmă. Această revelaţie suplimentară ia fost
data de Dumnezeu învătătoruluiNeprihănirii,careatransmis-6 Mi dep.t u@nicilor lui. A.ettia a@u
cuio{tinle despre semnificaţia oracolelor profetice, cunoştinţă care nu le- au fost date altor evrei, şi erau
conştiente de favorul pe care li 1-a făcut Dumnezeu, descoperin-du.re nGterele plarului s&! tlnpul g
mnie@ h care a6t llan * € dE la to<leplinirc.
NAzliqele &nuilnd de la QuM!, bs6, N s-au împlinit aşa cum s-au aşteptat ei. Se pare că membrii
acestei comunităţi şi-au părăsit sediul în timpul războiului dintre anii ot>-73 d.Cr.: se pare că lot ST
perioada aceasta ei şi-au pus cărţile la adăpost în peşterile din împrejurimi. Nu se ştie prea binece s-a
întimplat cu supravieţuitorii comunităţii, dar pare posibil ca cel puţin cîţiva dintre ei sâ se fi asociat cu
bisica din ldu3lin {e s refu.ie.
S-au trasat asemănări dintre comunitatea de la Qu]Mr d Biqica prilw! cu priviie ls pwtele lor de vedere
escatologice, conştiinţa care le-a rămas, exegeza biblică şi practicile religioase. Dar de cealaltă parte,
există şi deosebiri importante. Abluţiunilelor rituale şi mesele de partăşie nu au avut semnificaţia
sacramentală a botezului şi a Euharistului creştin. Primii creştini, aşa cum a făcut şi Isus însuşi, au
simţit libertate de a Fei Ubdi printiie @tutd ri nu a! format comunităţi ascetice în pustie. Noul
Testament îlprezjrită pe Isus ca Proroc, Preot si Prinţul caseTfijT Diyîd7£singură Persoană îndeplinind
toate cele trei funcţii.Ţinu distribuie aceste rujif p'i la trei persoane Siferite^asa cum este cazul în
escatologia comunităţii de la QumranŢŞi într-adevăr, Isus este Cel ce dă creştmismuIuT"caracteiul lui
unic. învăţătorul Neprihănirii a fost un mare lider şi învăţător, dar el nu a fost un Mesia şi un Mîntuitor,
nici măcar în ochii urmaşilor lui. Pentru creştini, Isus a fost tot ceea ce a fost învăţătorul Neprihănirii
pentru comunitatea de la QuNarL ti ln.A hai nult . M6i. !i Mlniror,
806

MARI

jitorul Domnului şi Fiul Omului. Cînd învăţătorul NepriHririi a nuit (s\ fo!6ird expBia elor <le la
Qumran, „a fost cules" ■ o expresie care sugerează o moarte naturală), este posibil ca urmaşii lui să se
fi aşteptat să învieze din morţi înainte de învierea generală de la vremea sKrşitului (cu toate că acest
lucru este foarte îndoielnic); cu siguranţă că nimeni nu a prti6 v&.darl .i El d 6 loviat.
PDbaltl ca sulul de cupru ensjt ln Pette6 3 nu m nimic de face cu comunitatea de la Qumran. Se paie
mai curîhd că el a fi aparţinut unui grup de zeloţi care ln tinpul rlzboiuhi din dn 66-73 lli de *di\r h
Qumran; se pare că acest sul conţine (codificat) un inMtd aI @rcd din T€nplu, diviat! ln 6t de dep@ite
s@t€ dil lerua]nn ri din resilre din s ri dinE.
n. Textele războiului lrl BcKokhba
în peşterile de la Wadi Murabbaat, la aproximativ 18 kh s de QuhE4 r.. slsit în jurul dllui 1952 o
cantitate destul de mare de manuscrise. Majoritatea acestora aparţin perioadei cînd aceste peşteri au
fost dltaie de u lct al @tei lui ad-rol{Iba, Iiderul @lei de . doe rcrcl@ nnportiE Romi (132.13s dCr,),
DMtele au i!.lu si $rison sis. lui Bar-Kokhba ţi două scrisori scrise de el, din care reiese ca adevăratul
lui nume patronimic a fost Ben-Kose-bah: els-q numit pp sine însuţi „Kimeon Ben-Kosebâh, prinţui lui
Israel"T (Numele Bar-Kokhba, „fiul stelei", 6-a datorat faptului că Rabi Akiba 3 considera „steaua" din
Num. 24:17. sau cu alte cuvinte. Mesia din seminţiaruiDavid.") în aceste peşteri s-au găsit multe
fragmente ale unor manuscrise biblice, toate avtnd un text „proto-Masoretiti".
în aceeaşi perioada în care au fost explorate peştertle & la Muabbaat $ alb tl@lgi* din p€rio€da lui Bar-
Kokhba au fost descoperite în Na hal Hever, Ia S de En-gedi. Acestea au inclus fragmente din Scriptma
ebr. ţi o copie fragmentată a unei versiuni în gr. a Prorocilor mici, textul fiind similar cu cel Iol6it de
Iutin Martinn (cca 1s0 d.cr). D- Bd-thelemy a încercat sS identifice această versiune cu Quinta lui
Origen.
Daopdiri sihilare au f6t tacute apoi h alte rEi văi, din aceeaşi regiune. Şi aici au existat peşteri folosite
ca şi cartiere generale de către continentele forţelor de gherilă ale lui Bar-Kokhba. Documentele găsite
In ele includ două fragmente de sul înscrise Cu pe care era scris un pasaj din Exod. 13:1-16 şi un
fragment mic care conţine porţiuni din şapte rînduri din Pe. 15.
m. xhlfiet Mhd
Din ruinele aşezării Khirbet Mini (în trecut o mănăstire creştină), la N de valea Chedronului, s-au scos
la suprafaţă manuscrise de o mare importanţă, de către trmbli ai tibului de beduini G'dire (a@lasi Eib
cate a făcut şi descoperirile de la Qumran). Acestea au fost manuscrise mai recente decît cele de la
QumEn $ & ls M@bbaat. Ele indud filgn€nte de papirus ce conţin scrisori particulare în arabă, din sec.
al 7-lea ţi a] 8-lea, o scrisoare în sir. pe papirus, scrisă de un călugăr creştin, un fragment din
Andromaai de Euripide şi mai multe texte biblice în gr. si în siriaca palestiniană. Tfextele biblice din gr.
includ fragmente ale codicelor unciale din înţelepciunea, Evangheliile după Matcu, loan ţi Faptele
Apostolilor, care trebuie
datate între sec. 5-8 d.Cr.; cele scrise în siriaca palesddana (mjodtat@ liind palimpcete) imlld 6ag'
ment€ din 16u., L@, ld$ Fapt€le ti col@!d.
BIBLIOGRAFIE. M. Burrows, TheDead Sea Scrolls, 1955, {iMoreliqrron rhe Ddd 5a s.ror' r9sa;F.M.
Cross, T7ie Ancient Library af Qur»ran and Modem Biblico! Srudies2, 1961; J.T. Milik, Ten Years of
Dis-covery in the Wildemess nfjudaen, 1959; F.F. Bruce, S@nd Thouth6 on th. Ded Se S.rol&", 1966;
The Teacher of Righteousnex in the Qumran Tevtt, 1957, si liblriral treggn i^ the Qunron 1er6, 1960;
A. Dupont-Sommer, The Essene Writings from QutJirCJi, 1961; G. Vfermes, The Dead Sea Scrolte in
BigltsJi2, 197s; E. tohs€, Di. Tete d6 QlnrM: Eebroisch und DelM,! 19si A,R,c, Leney, ftc Rule ol
Qunron and its Meaning, 1966; R. de Vaux, Archaeology and the Detd S@ Ssolb, 1973i J.A- Sadd6,,
,The Dad sea s.lolls - A Quer c6tJy of studf, aA 36, 1973, p. HOş.urm.; G. \fermes, The Tlead Sea
Scrolls: Qumran in Perspective, 1977; D. Banhelemy ţi J.T. Milik (ed.), Dîicoveries în the Judaean
Desert, 1955 ş.urm,; J. Carmignac (ed.), Revue de Qiunron, 1958 ţ.urm.
F.F.B.
MAR.E9A (in ebr. na.EMn). Un oFJ ln part@ de nirzizi (IGe 15:,14), acop€rind d@ul (4 due spre
Hebron pînă la Wadi Zeiţa; acum Teii Sandahan-na (rel Mar6ha). Imitorii @tui o!a$ .u prctis cI st
uun$ii lul $ela (1 ctun, 4:21). Roboam 6 fdtificat-o şi în zona aceasta Zerah, etiopianul, a fost înfrint de
Asa-Eliezer, prorocul, s-a născut aici (2 Cbtr, l1:ar 14:q 20:32, Mai dEiu a dewnit o cole nie sidodd qi o
fo.t-5ste impo@ntA din IdM@ (1 Ma.. 5:66:2Mac. r2:!5; Zeno, Mlreul dil Cano, dd, N. 59006j Jephs,
An.. 12.353; 14.75). pa4ii a! distrus-o în anu] 40 id.Cr. (Am. 14. 364); în locul ei s.. ridic.t Elarhepoln,
alM Beit Cuwin su Ji brin, la 1,5 km spre N. Există acum un sat spre V, care se numeşte Khirbet
Marash. Se crede că numele, care prcbabil derird de la ro?(cap), nu .h uic (Rudolph privitor la 1 Cron.
2:42). JLP.U.L.
MARI. Excavaţiile de la Mari, astăzi Teii Harîri, în SE siriei la cca 12 ln NNV de Abu K€nEl ft d€ pe
Ed.at, au fost eietute htjE an 1933.9d 19s1-64, sub conducerea lui Andr£ Parrot pentru Muzeu] Lu-vru.
Cu toate că nu este menţionată în VT, această aşezare strategică s-a dovedit a fi capitala unui mare o€!-
sbi nodt din pei€da celui de.al doil6 nile niu ln.cr. Mai bnE de 22,000 de bblir€ d€ llt conti-nînd
inscripţii, dintre care un sfert sînt corespondenţă statala, ne furnizează informaţii importante cu privire
ia era patriarhală.
întemeiat în cel deal treilea mileniu î.d.Cr, Mari eradeja un centru puternic pe vremea cînd a ajuns sub
s@anitatea ElMului lui EbLa {i cin4 @i drziD a f6t tuent de cdtrE s.raon din Asade, @ 22s0 Î.d.Cr,
După aceea a fost condus de guvernatori care depind@u de ' Uf, pln! . rGt elibeht de arcnrd lshbi-lG-
Pe la 1820 i.d.cr. o Gnrnie pulehic, de lideri condusă de regele Yahdun-Um, fiul lui Yaggid-Lnn, de$@
contulul supn r€gist pinl la Medi-terans. E) stăpînea peste triburile semi-nomade din jur cu mînă fermă
dar cu dreptate. Printre aceste triburi
807
MARI
se numără Sutu, Amnanum, Ben- Ywnini („beniami-ţii") ţi mai tîrziu Hapiru („evreii"}, dar nuevrettde
mai tîrziu pe caie-i găsim in Biblie. Urmaţii lui Yasmah-Adad ţi Zimri-Um (cea 1775 I.d.Cr,), cu toate
că erau puternici, s-au văzut înconjuraţi de oraşestate puternice cM au rct At€ppo (Yanbd), Aeida
(NiriE) d Babil@. DiBria a ca:ut plir 1760 td,cr" 6ind rlsd turnată de Hatnmurapi din Babilon, despre
care unul din agenţii lui Zimri-Lirn a relatat că „nici un rege nu este puternic cu adevărat de unul
singur. Zece regi din cincisprezece luptă alături de Hammurapi din Babilon, tot arîţia alături de Rim-
Sin din Larea, de Ibal-pi'el din Eshnunna si de Amut-pi'el din Watânum. Douăzeci luptă alături de
Yarimlim din Yarnaiiad".
Diplomaţia a fost o cauză majoră a corespondenţei internaţionale ţi a schimbului de daruri între con -
ducători (Iraq 18,1858, p. 68-110), ceî care deţineau funcţii de acelaşi rang se adresau unii altora cu,
jfrate", iar vasalii Ii numeau pe cuceritorii lor „părinte" sau „domn". Şefii de triburi erau numiţi
„părinţi" si, după cum a fost cazul în Ebla, administraţia locală era în mîinile unor sub-guvematori
(iăpitum; vezi cuv. în ebr. ioper, deseori tradus cu „judecător"} care erau responsabili cu legea ţi
ordinea, cu strîngerea impozitelor, cu ospitalitatea faţă de demnitarii care treceau prin ţinutul lor, etc.,
avînd în mare măsură un rol similar cu cel pe care ţi 1-a asumat Avraam (BS 134, 1977, p. 228-237).
Legăturile cu vecinii erau reglementate de tratate sau Megăminte scrise. Acestea imitau îndeaproape
modelul celor care erau folosite în Siria, Mesopotamia ţi Palestina din secolele următoare. La Mari,
unele legâminte erau ratificate în contextul unui ritual care cerea „sacrificarea unui măgar" (hayaram
qatcSum), lucru pe care-1 întShiim ţi la evrei ţi care pare să fi fost păstrat in numele lui Sihem Bene
Hamar (fiul unui măgar; Kamar însem-nîndînebr. „măgar", vezi *HAM0R, tued.), los.24:32, care a
făcut un legâmînt cu lacob (Gen. 33:14; 34:1-3). La Mari, prorocii, ăpil(t)u,, .bărbat saufemeie care dă
răspuns", puneau întrebări zeităţii, puteau acţiona In grup şi erau întreţinuţi de guvern. Alţii care se
numeau mukhfi, erau oficiali religioşi de rang inferior care probabil într-o stare de extaz, vorbeau la
persoana întîi în numele unui zeu. Alţii însă se numeau „vorbitori" (qabbătum) ţi fiecare din ei erau
asociaţi cu un zeu sau cu un templu. Se cunosc de asemenea cazuri dnd ţi persoane neiniţiate făceau
preziceri divine sau declarau că au avut vedenii. Pe un fond muzical, unii din oficialii templului (de or.,
assinnu) declarau: „Aşa vorbeşte zeul...". O relatare pe care Itur-Asdu i-o face regelui Zimri-Llm
vorbeţte despre o descoperire prin vis, care a avut loc în templul lui Dagan, la lerqa. Mesajul revelaţiei
care se adresa regelui nu era un mesaj bun, căci regele nu vorbise In mod regulat cu zeul său. „Dacă ar
fi făcut lucrul acesta, eu i-aţ fi dat pe şcirii beniamiţi £n mîinile lui Zimri-lim". in felul acesta şi regele
era înştiinţat de jertfele care se pretindeau de la el. Un alt profet pare să fi prezis căderea unei cetăţi.
Această activitate se baîa în mare măsură pe tehnici de ghicire şi de *magie, pe visuri, pe citirea tn
măruntaiele animalelor de jertfa si pe anumite observaţii astronomice. Acestea sînt Inor-un contrast
puternic cu claritatea, gama, conţinutul ţi scopul prorociilor din Israel. La Mari, ca şi în Israel,
recensâînîntul avea o importanţă religioasă ţi ceremonială care întrecea orice semnificaţie politică,
militară sau economica (vezi 2 Sam, 24). în timp ce
impUca reforme politice şi probleme cu privire la dreptul de posesiune a pămîntului, se considera că
recensămîntul influenţează purificarea poporului (In ebr. feeper, Mari tebibtum), înrolarea lui ipqd,
„chemat să dea socoteală"- vezi Exod. 30:13-14) ţi starea lui civilă ţi socială. Numeroasele liste conţin
nume de persoane de o provenienţă foarte cosmopolită unele similare, dar neindentificabile cu persoane
din VT: Ariukku (vezi Ariocdin Gen. 14:1), Abarama, Yakub-Iei, sau titlul davÂdum, „ţef" (vezi Da
vid), despre care se crede acum că ar înseamnă „a Infrînge" ţJNES 17, 1958, p. 130). Unele toponime
care sînt menţionate în texte includ dtevacare se aseamănă cu cele biblice: Hai(r)an, Nahur (Nahor),
Tu-Turarii (Terah) ţi Sarug (Senig; vezi Gen. 11:23-24). Singura cetate dinPales-tina care este
menţionată direct este * Hazor.
Textele ne furnizează informaţii detailate cu privire la viaţa de toate zilele, în special informaţii cu
privire la palatul împărătesc care avea 300 de încăperi Cpe o suprafaţă de peste 6 hectare), cu diferitele
arhive care conţineau detalii nu numai despre afacerile interstatale ci ţi despre importurile de vin, de
miere, de ulei, lină, ghiaţâ ţi alte produse. Alte note arată tn detaliu cantităţile de mărfuri care au ieşit
din magaziile palatului, atit pentru oaspeţii împărăteşti dt ţi pentru sărbătorile rituale legate de
venerarea strămoşilor decedaţi. Panteonul din Mari includea soarele (Saps), luna (Sin, Yerah), pe zeul
furtunii (Aiîad) dt ţi pe zeiţa Ishtar, pe „Altar, zeul Dagan (* DAGON), pe Baal, El, Basap (zeul lumii
de desupt) ţi pe mulţi alţii (inclusiv Lim, „cei o mie de zei"). Este posibil ca Terah să S fost familiarizat
cu toţi aceşti zel (Ios. 24:2). O astfel de bogăţie de surse, inclusiv o sursă care vorbeşte despre situaţia
socială a femeii ţi a familiei, scrisă într-un dialect semit foarte similar cu prunele cărţi ale
Pentateuhului, aruncă multă lumină aup6 pdrticilor din ep@ paiiarhaE.
BIBLIOGRAFIE. A. Parrot, Mori, Capitale fabu-lewe, 1974;G.Dossinetal.,^rchivesrq>alesdeMaa 1.1s,
19417ajJ.-R. Kuppq, la Mad6 q M6e patamie au temps des rois de Mari, 1957; B.F. Batto, Studie* in.
Women at Mari, 1974. Cu privire la proro-ciile de la Mari, vezi VT Supp. 15, 1966, p. 207-227; yT
supp, 1Z 1969, p, rI2-I38; HTR 63, 19q rL 1-28; VT27,1977, p. 178-195; E.Noort, Uaunuckun-gen tn
ca.6b4h.id i^ Mari, 197r.
DJ.W.
MĂRIA. în NX numele apare ca Măria sau Mariam, Ambele nume sînt forme gredia te ale numelui
care în ebr. este Miriam ţi care în LXX apare ca Mariam (numele surorii lui Moise). Este posibil ca
numele să fie derivat din cuvtnrul egiptean Marye, „preaiubit(ă)" (dar veri comentariul lui A.H.
Gardiner, MOS 56, 1936, p. 194-197).înNTnumele este folosit cu privire la următoarele persoane:
1. Măria, mama Domnului. Majoritatea informaţiilor pe care le avem cu privire te mama lui Isus sînt
cuprinse în relatările naşterii ţi ale prunciei lui Isus scrise de Matei ţi Luca. Acolo aflăm că atunci dnd
îngerul a anunţat naşterea lui Isus, Măria locuia la Nazaret în GalHeea, ţi era logodită cu un dulgher pe
nume Iosif (Luca 1:26 ţ.urm.). Luca ne spune că [sus era un descendent al tui David (ibid), ţi cu toate
că arborele genealogic al Măriei nu ni se dl, este posibil ca ea iă fi avut aceeaşi descendenţă, mai ales
dacă
soa

dup! cu e pe, dboele 86.rlogi. .l lqi c.tsto6 dj! L@ 3 6e el din ?artea MiEi Lui. De!rc zămislirea lui
Isusseapunecaa fost „de la Duhul SSnt" (Maiei 1:18; Eli L@ 1.35), tar Mst€@ Lui a awt loc la
Betleem, spre siusitul domniei lui Irod cel Maie (Matd 2:1r L@ l:si 2:4), (r NAST8n!A DIN tE-
CIOARĂ.)
Gtid €iu arli ln Mlti 2:23 dt { h L@ 2:39 că, după naşterea lui Isus, familia alintă a locuit la Nazaret.
Matei este singurul care menţionează despre fuga în Egipt, unde losif. Măria ţi pruncul Isus şi-au găsit
refugiul din calea mîniei pline de invidie a lui Irod. Luca scrie despre vizita Măriei la verişoara ei
Elisabeta care a salutat-o cu cuvintele „Binecuvîntată qli tu lntrc ferei', nundo "D!M Domlnui m" (1:42,
ş.urm.). Evanghelia după Luca mai conţine, ţi dntarea de laudă a Măriei (1:46-55, unde dteva
manuscrise vechi arată că Eltsabeta este cea care vorbeşte, nu Măria; *CÎNTAREA MĂRIEI). Un
singur crîmpei de informaţie ni se da despre copilăria lui oi!r6 <le citre L@ (2:41'51), @ redi crintele
pline de tutijore ale Mrei sale atuEi dnd ti.. găsit băiatul care era pierdut (v. 48), precum şi bine -
cunoscuta replica a Lui: „Oare nu ştiaţi ca trebuie să 6u ln 6$ Etlbi Mer?" (e 49).
Celelalte informaţii pe care le găsim în evanghelii ai privire la Măria sînt numai dteva ţi relativ nesem -
nificative. Se pare că ea nu L-a însoţit pe Domnul nostru In călătoriile Lui misionare, cu toate că a fost
prezentă alături de El la nunta din Cana (Ioan 2:1 ţ.urmO. Mustrarea pe care a rostit-o bus cu această
ocazie; „Femeie, ce am a face Eu cu tine?" (v. 4) denotă mai degrabă uimire decît asprime (vezi Luca
2:49, si utilizarea cu delicateţe a aceluiaşi cuvtnt 3'.a', Jftie' din toan 19:26; Ei de .s€dE Marcu 3:31
ş.urm,, unde Domnul dă prioritate fidelităţii spirituale în detrimentul relaţiilor de familie; vezi v. 35, cf,
Luca 11:27 ş.urm.). în cele din urmă, o găsim pe Măria La cruce (Ioan 19:25), cînd ea şi ucenicul
preaiubit sînt încredinţaţi fiecare în grija celuilalt (v. 26-27), Mai exista o singură altă referire dară la
Măria în NT, ţi aceasta se găseşte în Fapt. 1:14, unde st se spune despre ea şi despre ucenici ca
„stăruiau cu un cuget în rugăciune".
Scurta prezentare pe care o găsiră în NT cu privire la Măria şi la relaţia dintre ea şt Domnul nostru lasă
multe goluri care au fost în scurt timp umplute de legende pioase. Dar noi nu putem să forţăm relatările
Evangheliei dincolo de limitele lor istorice şl aceasta înseamnă că trebuie să ne mulţumim să observăm
cel puţin umilinţa Măriei, ascultarea ei şi devotamentul ei dar faţă de Isus. Şi fiindcă a fost mama Fiului
lui Dumnezeu, noi nu putem spune despre ea mai puţin decît a spus verişoara ei Elisabeta, şi anume, că
este „binecuvîntată.,. între femei1'.
EtsUOGR.AIIE. J. d€ SaB€, Mdty a4d rh. CrrS-tion Gospeî, 1976; R.E. Brown (ed.), Mary, 1977; J.
McHugh, 77te Molher ofJesus in the New testament 1975,
S, Marja sora Martei. Ea este menţionată cu numele numai în Luca ţi Ioan. La Luca 10:38-42 se
relatează că după întoarcerea celor şaptezeci de uce-nici, Isus a intrat într-un sat (al cărui nume este
precizat în Ioan 11:1 ca fiind Betunia.aflat la aprox. 2 ta I d4 la r'irtul Mutelui M5slinilor), sde Man,
care avea o soră pe nume Măria, La primit încasa ei.
MARIA
ti relatarea care urmează, Marta este mustrată de Domnul pentru faptul că s-a plîns de sora el Măria,
care asculta cuvintele Lui şi nu o ajuta cu lucrul casei.
I@n 11 re d€s.ri€ lndnita db Batarla dintre 156 şi cele două surori, Marta ţi Măria, îirtflnire prilejuită de
moartea fratelui lor Laiăr. Despre Mana se spune aici (v. 2) că este „aceea care a uns pe Domnul cu mir
şi I-a şters picioarele cu părul ei"; iar după ce Isus l-a înviat pe Lazăr (11:43 ş.urm.), ni se spune
imediat de această ungere (12:1 ş.uim.).
Tete c.le Ftu ensheu .ondn dte o relatc cu ?riviE la uu€M lui Isu de c!@ o f€Mie (Ivbt. 26:&13; Mam
14:3.1 L@ 7:37-50; l@ 121.8). prcbleM @i di6.iE Ete ..@ de a deide d,.A eL patru relatări se referă la
o ocazie identică şi dacă nu cumva este vorba nu despre o singura femeie, ci despre mi mdte. Rdatlrile
lui Maral $ M.m par r& c potrivească destul de bine una cu cealaltă; relatarea lui LE diferi f€rte iutt Cn
speial prin faptul c.{ plasează evenimentul în Galileea, în vreme ce Ioan Botezătorul era în închisoare,
şi nu în Betania în zilele premergătoare morţii lui Cristos). Relatarea lui Ioan este ndepoddd de toate
eielalt€ dri, Ioon ate singurul care menţionează numele femeii şi, aşa cum am văzut, ni se spune clar că
ea este Măria, sora Martei, Luca este singurul care adaugă că femeia era „o piclt@sd" (7:37); Matei ti
M.n pl5sz! o precizie scena în „casa lui Siinon leprosul"; iar Matei şi Marcu spre deosebire de Luca ţi
Ioan, spun de comun acord că femeia a uns capul lui Isus, nu picioarele LuL
S-au făcut diferite încercări de a rezolva aceste diferenţe. O încercare a fost aceea de a sugera că Luca
descrie o întîmplare cu totul diferită, dar că, în ambele situării, este vorba de aceeaşi femeie.
Dificultatea pe care o prezintă acest punct de vedere (susţinut mai mult Sn Biserica latină) o constituie
acea descriere a evlavioasei Măria din Betania ca fiind o femeie „păcătoasă". Tocmai această descriere,
împreună cu absenţa unor alte informaţii, i-a determinat pe cărturarii medievali să o identifice pe
femeia păcătoasă din relatarea lui Luca cu Măria Magdalena (pentru o discuţie asupra acestui subiect,
vezi paragraful de mai jos cu titlul „Măria Magdalena"), iar pe Măria Magdalena însăşi, datorită
confuziei pe care tocmai am menţionat-o, cu Măria din Betania. Şi totuşi, este imposibil ca Ioan să nu fi
cunoscut adevărata indentitate a celor două Marii şi sa se complacă în crearea unei confuzii printre
datorii săi. Nu există nici o justificare pentru a identifica pe Măria din Betania cu Măria Magdalena ti
cu sigunlA, nici penh a idqtifica p. vr!@ dit ele cu femeia păcătoasă din Luca 7.
Al doilea punct de vedere este că în timpul lucrării Domnului nostru pe părnînt, au avut loc două ungeri
ale Lui, una făcuta de o păcătoasă din Galileea care să caia, şi cealaltă de către Măria din Betania. în
cazul acesta, specificaţia din Ioan 11:2 că Măria este, .aceea care a uns pe Domnul" se referă ta o
acţiune care, raportată la momentul naraţiunii de faţă, avea sâ aibă loc în viitor. Singura dificultate pe
care o prezintă acest punct de vedere este repetarea unei acţiuni pe care Isus o consideră unică, al cărei
caracter singular intenţionează să-1 sublinieze în mod dar prin lauda ce i- adue (Mat. 26:r3; Ma@
1.1:9), A@na pac să fie cea mai satisfăcătoare interpretare, şi numărul problemelor pe care le
soluţionează este mal mare decît numărul celor pe care le prezintă. Origen suge-
909
MĂRIA
rează că au existat cel puţin trei cazuri cînd Isus a fost s, ihpuclnd dou, su trei p€tsre difdire,
Acţiunea Măriei este privită ca o expresie spontană a devotamentului faţă de Isus, acţiune care prin ca -
racterul ei ţi timpul la care a avut loc anticipează şi, de acee4 6bt eiat cu on€tea Lui.
3. Mdia Mdgdale. PDbabil ce nwle ei Ddine de la oraşu] galilean *Magdala. înainte de naraCsile les.b
& sutEi{ele lui kos, nMele ei ,pae în Luca 6:2, unde citim că printre femeile care au fost eliberate de
demoni ţi care L-au însoţit pe Domnul şi pe ucenici în lucrarea de evanghelizare a fost şi „Ma na, zisă
Magdalina, din care ieşiseră şapte draci" (vezi Marcu 16:9).
Nu 6t F66il cel putin dir doreziL biblie <le care dispunem, să limităm boala de care a fost vin d@ti
Maria la s sin3u dol]qiu: la cel 6zic, la ..1 mintal sau la cel moral. Acesta este un alt motiv pentru a nu
accepta identificarea între Mana Magdalena ţi „femeia păcătoasă" din Luca 7 (vezi mai sus, paragra ful
2). Dacă Luca ar fi ştiut că Măria din cap. 8 era aceeaşi persoană cu „femeia păcătoasă" din cap. 7, om
nu d 6 p@rtat el explicit .@t lud?
Maria apare din nou ra c@ rastknnii h c@ pania unor alte femei care au călătorit împreună cu Domnul
nostru din Galileea (vezi mai jos, paragraful 4), Ir relab@ cu priviF la lnvift dir EErsheria după loan, ni
se spune ca Domnul S-a arătat Măriei separat \ferianta pe care o pieiintă Marcu este mai rwinrl şi nu
Et€ mbj.r! onologic. Alar mici diferenţe în relatările care vorbesc despre sosirea feeilor la eftrnlt. Mdia
tonqte la drM tnprcunA .u .Ite l€@i (Mar, 23:1j Mae 16:1), dd $ parc c! fuge înaintea lor ţi ajunge
prima la moimînt (loan 20:1). Apoi ea povesteşte lui Petru şi ucenicului preaiubit cele înrimplate (loan
20:2} şi în timpul acesta ea ste rredrt &. .lelatte fenei (L@ 24:10). E€ * întoarce cu Petru şi cu ucenicul
preaiubit la monnînt, iar .lup{ e acettia au plecat, e zibolr$e h !d lor plîngîtui (loan 20:11). Acum este
momentul cţnd ea vede doi îngeri (v, 12) şi, în final, pe Cristos însuşi, care înviase (v. 14) şi care i se
adresează cu faimoasa poruncă noii tangere (JJu mă atingel", v. 17, n.tr.). Este clar că relaţia pe care o
are Măria cu Domnul ei dutl hviere Lui aw s! 6e difelite g s: contilE la o altă dimensiune.
4. Mada, tl]!m lui lacov; ,ealalt! Meiet; Matia „lui * Cleopa". Este foarte posibil ca aceste trei nume să
se refere la aceeaşi persoană. Măria, mama lui Iacov şi a lui Iose este menţionată în aceeaşi listă în care
apare şi Măria Magdalena, fădnd parte din grupul femeilor care L-au însoţit pe Domnul spre Ierusalim
si care au fo* prezot€ la !!3ttdift (Matei 27:ss ţ.urm.). Cînd se relatează că Măria Magdalena şi
„cealaltă Mărie" şedeau în faţa mormîntului" după îngroparea lui Isus, se pare că este vorba despre
aceeaşi Mărie, mama lui Iacov. „Cealaltă Mărie" apare din nou lnpreuu d Maria Masd.l@ ln <tini@l!
hvidn (Mat. 2e.l).
De la .ltodi elorlalt€ dola *nghelii simptice aflăm ţi alte detalii. Marcu se refera la ea (15:40)
nMird.o,"Mdia. eM lui Iacd cel Fic si al lui I@,. , Ea a fost prezentă Ia scena răstignirii împreună cu
Maria Magdalena şi Salome. En Marcu 15:47, ea este numită Maria fie iătetas (..Maria a lui Iose",
n.tr.), iar în 16:1 ea reapare (ca „Maria, mama lui Iacov") împreu'A cu salo@ $ Maia Mas.lalee, adicind
id diDi-
neaţa învierii mirodenii la mormînt, ca să ungă trupul Mt al lui lss. LEa sdaagt (24r ro c! Io6E, nnpE-
ună cu Măria Magdalena şi cu Maria, mama lui Iacov au fost printre femeile care au privit răstignirea şi
care au du a!6blild Etea lnviriiF
loan foloseşte pentru această Mărie termenul desoiptiv K(o)F Ca lui Oopa'), at@i .ftd rclatod (19:25) că
luigă crucea lui isus erau mama Lui şi sora mmi Lui Mari. 't€rcta lui clora" d Mdir Mag, dalena. Se
pare că este corect să traducem genitivul Kl(o)pa o "($!i!) lui c]opa", !u d "(fica) lui clo. pa". Judecind
atunci după lista dată în Marcu 15:40 pe care am menţionat-o mai sus, ni se pare destul de clar ca Maria
lui Clopa (pace Jerome) sâ fie aceeaşi persoana cu Maria lui lacov. Hegesippus ne spune (vezi Eus. EH
3.11) că * Clopa (în VA, CTeop/ias) a fost frar€le lui l6if. etrjl M.riei EG lui Isu. Ccle.pd. di! L@ 24:1
3e s alnn.)
5. Maria, mama lui Marcu. Singurul loc unde se aminteşte despre această Mărie este Fapt. 12:12. După
ce Petru a scăpat din temniţă (12:6 ş.urm.), el se îndreaptă spre casa ei din Ierusalim, care evident era
un loc de înrUnire al creştinilor. Fiindcă * Marcu este prezentat ca şi verişorul lui Barnaba (Col. 4:10),
se înţelege că Barnaba era nepotul Măriei.
6. Maria clEia Pavet li tbsnite ehr6ri NumL ei apare printe cele 24 de persoane enumerate în Etom.16,
cărora Pavel le trimite salutări (v, 6}. fn acest verset se spune că ea „s-a ostenit mult" pentru Bise rică.
Acestea sînt toate lucrurile care se cunosc despre ea. S.S.S.
MARTA. Numele derivă de la un cuvînt aramaic care nu are corespondent în ebr. şi care înseamnă
.jdoam-oâ" sau ^tăpînă". El apare numai în NT, cu privire la o sirgtui p€tw]rA (LE 10:38-41; I@n 11:1,
5, 19-39; 12:2). Mad a fct ed M{id ce a ruer mir pe Domnul nostru, nu cu mult înainte de moartea Lui
(Matei 26:6 9,um, ti tdtele paatele); tazlr, F care Isus 1-a înviat din morţi (loan 11) a fost fratele ei.
Conform celor scrise în loan 11:1, familia aceasta locuia în Betania. un sătuleţ aşezat la cea 4 km de
Ierusalim, pe drumul spre lerihon. După felul în care plasează evenimentele, Luca pare să sugereze că
Marta locuia în Galileea (Luca 10:38). Această dificultate este înlăturată însă, dacă acceptăm că
incidentul prezentat de Luca nu este bine plasa t din punct de vedere cronologic (aşa cum găsim tn
HBD, 3, p. 277), sau şi mai rezonabil, atunci cînd luăm în considerare faptul cl &esta a f6t nlei M din
mrltele clEtorn pe care le-a făcut Isus la Ierusalim în ultimele şase luni pe care le-a trăit pe acest pămînt
(cf. loan 10:22).
Matei, Marcu şi loan sînt cu toţi de acord că mirul a fost turnat pe Domnul nostru în Betania, iar Matei
şi Marcu specifică ambii (presupunînd că se refera la aceeaşi ocazie) că incidentul a avut loc în casa lui
Simon leprosul. fntrucît după relatarea tui Luca Isus a fost primit în casa Martei şi Marta le-a servit
cina In casa lui Simon din Betania, timp în care Maria a turnat mirul pe DoMul n6Fu uii ,u ptspu .!
M{ta . fost soţia lui Simon (sau chiar văduva lui, sugerează alţii). Holul conducător pe care şi-1 asumă
în ambele ocazii ne sugerează că ea era sora mai mare.
In relatarea tui Luca (10:38 ş.urm.), [sus o mustră cu blîndeţe pe Marta pentru că nu era răbdătoare cu
sora ei şi pentru preocuparea ei excesivă de amănuntele practice privitoare la cina pe care o pregătea (v.
40). Ea nu era mai puţin devotată lui Isus decît Maria
810
MASA

(wzi rgspsd pe @ la d.t Domdui in IM 11:27). dar s nu a Fuiir sr %da M d€buie sJL primească pe [sus
şi să fie în întregime după placul Lui ■ „un singur lucru trebuieşte". Cîteva dintre cele mai vechi
manuscrise conţin aid cuvintele „puţine lucruri dnt fol6ibE su nlmi uul" (wi VSRU). Probabil ct
"putire" € refere L el€ Mb.iale, id -uul la percepţia spirituală.
Veiî J.N. Sands, 'Th@ whom Jsu lovrd", NIS 1,1954-5, p. 29 s.urm.; ţi comentariul asupra pasa juhi din
L@ 1034-42 de E.E. E]lir, 17re Cospd of
?, 1974, p. 161 iM. (. MARIA 2.) s.s.s.
MAf,IO& I44RIURIE. ir vE "a i mnol,, ,t depune mărturie", un „martor", „a mărturisi", „mărbri!' (cu
dtm hdu@i slplimentaE mi pulin inponante) Fprezintil o radnc@ dbilEri ti ru întotdeauna consecventă
a următoarelor cuvinte în gr. şi ebr. în VT: "ană flit. „a răspunde"), 'fld (verb), 'ed, 'eăă, 'ed&ţ, f'Udă; în
NT: martyreo (verb) şi compuşii lui martys, martyria, manyrion.
?d d sinonimur lui _cda €'e 6te f@re 6., * referă întotdeauna la persoana sau la lucrul care depw n:tuh.
Exempl€ de lutui car stau ca mărturie pot fi găsite în următoarele pasaje: Gen. 3lt4a, 52i t6, 22127-24,
34, 24:27t ts, 19:20. Echi valentul NT martys, este folosit numai cu privire la pdst@. Nu euii nid un
€xdPlu ln are ac6t euvînt să se refere la un lucru care stă ca mărturie.
Ebraica, o limbă care evită ideile abstracte, vorbeşte rareori despre o mărturie în sensul unei dovezi
care este prezentata. în cele trei cazuri în care face totuşi lucrul acesta [Rut 4:7; Isa. 8:16, 20), este
folosit termenul tf'Ctdă. în gr. conceptul este folosit frecvent, dar greaca face deosebire între martyria,
acţiunea de a mărturisi sau de a face depoziţie, si Mnyrjo4 lu@l dre poate sluji @ o nnui€ su o dmd4 s!
faptui siabiut prin doEi
'.dog tdN htordea$ prin ,depozi{ie,., .u ex. cepia Bibn vA (:e la Nm. 17:7-a: 7a:2.2Cta. 24:6 conţine
„mărturie", şi-a pierdut semnificaţia juridică ţi este un termen consacrat religios (*LEGĂ-MÎNT),
tradus de KB prin „semn de avertisment, aducere aminte, sfat". Exemplul de frunte a lui 'edlic sînî
bblele cu.el€ z@ poMi (Exo<l. 16:34i 25:16 2r, etc). De aceea chivotul în care au fost aşezate aceste
tăbliţe era „chivotul mărturiei" (Exod. 25:22, etc.). cortul care le sălăşluia era „cortul mărturiei" CNum.
17:7) şi perdeaua care despărţea Locul prea sfint era numită „perdeaua mărturiei" (Lev. 24:3).
"termenul este folosit cu un sens mai larg şi se referă frecvent la lege ca un întreg; de ex. Psalm 78:5;
119:2. Semnificaţia acestuicuvînt în 2 împ.l 1:12 este îndoielnică (vezi ICC, loc. ad.).
Este foarte dificil să găsim o justificare pentru traducerea „martyr" pe care o găsim în VA la Fapt.
22:2oi Ape, 2:13: L7:6 0a ultjnul paej ti 'n trR ri VER), cu toate că martys a dobîndit destul de repede
această semnificaţie; vetiAmdt. p. 495b.
BlBlloGRAlIE. L. Cetul! A-A" ItiG, in NjDNTT 3,p. 1038-1051; AA.TH.tes, The New Testament
Con-@t ol wiha., 1977; H. Srathn:n4 TDNr 4, p. 474-514. H.L.E.
MASA. Confom celor relabr€ ln ctr. 2s:14 ii I Cbn. 1:3o, Me 6te cel de.al i.prdla dinft .ei 12 voievozi ai
lui Ismael şi se pare că s-a stabilit în partea de N a Arabiei. P@te d ac6t bib @buie identiier cu Masîa
care împreună cu Tema a plătit bir lui Tiglat-palassar III (ANEX p. 283) şi împreună cu aşezarea
M6@or', l@liz26 de Ptolde (s. 9, 12) la IE de Dlm, P@t cl Mete din Ps.12o:5 a. rehli să fie 6rdat in
Magi @re 6te o poralell tui aprcpiati a lui Chedar. în Prov. 30:1 şi 31:1. ftammassă1 („pro-TOCÎa" în
VA) poate fi considerată un nume propriu. Dacl A€1lr 9i " Lenuel sini llrmii d€ a lui Me, aturci
colecţiile lor de proverbe sînt exemple ale caracterului internaţional al literaturii de înţelepciune
ebraice, care ocazional a fost adoptată şi adaptată de israeliţi, ca si F corfomere cEdintai lor istorice.
D.A.H.
MASA. Coom celor Fi* in D€ut. 6116 g 9:22, adh 6te u ld in puri€, ud€ krael La pu pe Dumnezeu la
încercare^ Masa (de la nissă, „a încerca") lnsmi jircrcad. In Ex.d. r7:7, .M€le 6te cu. plat cu Meriba (=
„ceartă, plîngere", de la rîb = „a se lupta a s plinsp"), inEa relah€ caF provitu din sursele maî vechi ale
Pentateuhului. Aceste surse iri-i przhtn p€ israeli$ poBdnd dh priciM lipsi deapi de la Rendrq D la
apepe de Mt, Hor.b (v, 6). Aete doui nlft apar din rcu impreund ln Ps. 9s:3, ca o avertiaE p€nd
ge@ratiile de Mi iiuiu .ft .r ,!tca indJa dir aet episbd.
Nm€le Merjba mi .par€ (6re Mel ln tegAtui, cu *Cades, arabele localităţi facînd parte dintr-o listă a
hotarelor [Ezec, 47:19) şi ca locul unde a avut un episod similar (care provine în principal dinP), a
cărui rezdat . tost ca adt lui Moi€ .lr ii lli Aarcn nu li s-a permis privilegiul să intre în ţara făgăduinţei
(Num. 20:L.13 (4 v. 24)i 27tl4i De\t 32:51i ps. 106:32),
Anb€le MElisi stlt .tiologi@, .dic5 inplce faptul că numele acestor locuri le-au fost date ca lrere a
d€nimenrelor dh zilele iui M.i*. Dtr darG ritd corctali€i juiake a wrbului rlb, sa suselar de. seori că
Meriba a fost înainte de toate un loc unde erau soluţionate disputele legale (c/. En-mishpat, „fîntîna
jud<aiii", u .lt nlft FnE! cadQ (c€n. 14:7), A.€.sb poare 6 numi o ipoteu!. da. Mi sinr ti aLe notiE @€
ne fac sl ne hftbim .1a.6 nu m€ evlica@ diKti a nuftlo. ste co@ta did pu.t de vedere istoric.
Deseori s-a încercat să se facă deosebire între un eveniment care a avut loc la Masa şi un alt eveniment
*paat d€ a a{t le la Merjba, anb€le$ fiind prembte in Exod. 17:17i dar .u r€e ca erisri lnfo anumită
măsură o repetiţie neaşteptată (v. 2-3), a-ceasta nu este suficientă pentru a justifica existenţa a două
evenimente separate care derivă din surse diferir€. A.ela ll)@ $ poab sp@ d6pre Nm, 20:1-13. Este
mult mai posibil ca în ambele cazuri relatarea oriair.r, re 6 f6t ampliftat de u auror dinr.o perioadă mai
tîrzie. în Exod. 17:] -7, aluzia la Meriba ($ poare .!id la Mas) h v. 2 ti 7, e poate daroE acestei
amplificări.
Este pufin ro!€ba ca Dcut. 33:a g ps, a117, sde a.ste num ap.r din nou s5 F r€rere b a@leli emnre,
p€nh .d aici nu €rjitl nici o mbr5 de
811
MASA
critică la adresa lui Israel si Dumnezeu este Cel care „încearcă", nu Israel. Tema aceasta a încercări! lui
Israel de către Dumnezeu apare de mai multe ori în Exo.l.(1525i 16:4i 20:20). P@ dehn de p6t'il e ţi
alte evenimente, menţionate poate în alte locuri din Biblie (Exod. 32D, d n l6t ellodatl leSat€ de acrc
locuri. Pînă astăzi nu s-a făcut o corelate pe deplin satisfăcătoare între diferite pasaje, ţi s-ar putea ca
problemele literare şi istorice să fie imposibil de a fi rezolvate. Pentru anumite sugestii ingenioase, deşi
speculative, vezi H. Seebass, Mose und Aaron, 1962, p. 61 ţ.urm.
EtsIIOGRAIIE. B.S. Chil&, &046, L974, p. 3OU 309. G.LD.
MASĂ. Masa ca obiect de mobilier (în ebr. lulktrn; în gr, rard), Mas ln p6tie (Ps. 23:5i 76:19), @ o
suprafaţă pregătită sau bucăţi de piei aşezate pe pămînt (în ebr. Sili). în celelalte pasaje, cuvînrul este
folosit, ca ţi în zilele noastre, pentru masa făcută din lemn sau metal, care era o piesă de mobilă
obişnuită (2 fmp. 4:10). A mînca „la masa împăratului" era un 'eN de cietiE (2 Sd. 9r7j rezi L@ 22:2D,
h tinp ce a mînca la „propria masă" însemna, pe lingă sensul literal, a trăi pe propria-ţi cheltuială (1
împ. 18:19; Meem. 5:17). Expresia „masa Domnului" (Mal. 1:7, 12;Ezec. 4:22; 44:16; 1 Cor. 10:21, *
ALTAR) implică masa la care HI este gazda. Semnificaţia Ps. 69:22 este incertă.
DJM
MATBI. Matei aparc h lisrele @lor 12 ap.stoli (Mar 10:3i M.ftu 3:18; L@ 6:15i lapt r:13), il Mat 10:3
ni se maispune despre el că era „vameş". în Mat. 9:9, Isus îl găseşte „şezind la vamă" ţi îl cheamă să-L
urmeze. !n pasajele paralele din Maieu ţi Luca, vameşul care este chemat de la vamă este prezentat cu
numele de Levi, Marcu adăugind că era Jiul lui Alfeu". Evanghelia Iui Petru vorbeşte de asemenea
despre Levi, fiul lui Alfeu, prezentîndu-1 ca pe un ucenic al lui Isus. Mai rfrziu, Isus este musafir în
casele multor vameşi st păcătoşi, Relatările din Mat. 9:10 ţi Marcu 2:15 nu precizează nici una în a cui
casă a avut loc masa, dar Luca 5:29 afirmă că „Levi I-a făcut un ospăţ mare la el în casă". Pe baza
acestor dovezi, se presupune de obicei că Matei şi Levi sînt una şi aceeaşi persoană.
Afirmaţia lui Papias că Matei „a compilat oracolele" (şynegrupsato ta logici) Sn ebraică a fost con-
siderată de Biserica primară ca o dovadă a faptului că Matei a fost autorul evangheliei care s-a transmis
generaţiilor următoare cu titlul „(Evanghelia) după Mater, cei Mi md Ce@dton ai Eibliei di! zil€le
noastre cred că Papias s-a referit la o compilare a .u!,htdlor lui IrE *! a rexrelor rcianice din Vr ce .u
fo6t Mpilate d€ catlc Mact E!e pdibil o includerea ulterioară a cîtorva dintre aceste cuvîntăţi ţi a unor
texte mesianice în evanghelie să fi fost motivul pentru care documentul a ajuns să fie intitulat „după
Matei", de pe la mijlocul secolului al doilea d,cr. P6du ltbliqftne, si rMArEI, EVANGHIL'A DUPĂ.
LV.C-T.
MATlr, EVANGHEUA DUPT.
I. Schiţa conţinutului
a. Evenimentele legate de naşterea lui Isus, Mesia (1:1 - 2,23).
6. Isus este botezat şi ispitit şi începe misiunea lui din G:lil@ (3r1 -4:5).
c. Aspectele etice ale împărăţiei lui Dumnezeu sînt prezentate de Isus, prin porunci ţi ilustraţii (5:1
-7:29).
d. Isus îşi arata puterea pe care o are asupra bolnd, a dialolurui d sqpa atu!F G.r . 9:34).
e. Isus le dă o însărcinare Celor doisprezece şi îi dinite e prcFi{<l'ritori (9:3S ' 10:42),
/. Isus U laudă pe loan Botezătorul, face o invitaţie amabilă celor greu împovăraţi, afirmă că este
Domnul sabatului, dovedeşte că El nueste Beelzebub ţiexplkă condiţiile care trebuie împlinite pentru a
deveni membru m noua fanilie 3 Lui (11:1 -12:50).
g. Isus spune şapte pilde cu privire la împărăţia c€ruild (13:1.52),
h. Isus este respins de către locuitorii Nazanerului, od{ut Lui, iar IM Botezttorul 6te mrtirlzt (13:s3 ■
14:12),
L Alte minuni înfăptuite de Isus, despre care Petiu recunoaşte că este CristosuL Mai tirziu se produce
schimbarea la faţă a lui Isus în prezenţa a trei dintre ucenicii Săi, iar El prezice moartea şi învierea Sa
care se aprcpir! (14.1! . 17:24.
j. Isus ti învaţă pe ucenicii Săi să fie umili, să fie atenţi la felul în care se poartă cu alţii, iar In viaţa de
r@ie ,lele dl do doED d. s spirit idtator (13:1-3s).
k. Isus călătoreşte spre Ierusalim. în drumul pe care-l face, £1 îi învaţă pe oameni CU privire la divorţ;
la relul d. . 6 .l @piilor, la cte bosrtiilor d l! duiate poporului lui Durar loporului iudd; El vi!de.! pe doi
o$i L I*iho! (19:1 . 20:34).
I. Dup! e^ a intrat triunfal, d totuti l@it, tr Ierusalim, Isus îşi manifestă autoritatea prin faptul că îi
izgoneşte pe vînzători din Templu, blestemtnd smochinul fără rod ţi prin faptul că îi atacă şi contra-
atacă pe Mril p@Fi F farisi (21:1 . 23:35).
m. Isus prezice căderea Ierusalimului şl a doua Sa venire (24:1-51).
n. Isus spune trei pilde cu privire la judecată (25; 1-46),
o. Isus este trădat, judecat, tăgăduit, batjocorit, rlstigrit $ lngrcp{ (26:l . 27i66).
p. Isus învie dintre cei morţi şi este văzut de prietenii Lui (28:1-10).
q. Isus dă ultinule porunci, înainte de întoarcerea Sa la Dumnezeu în ceruri (28:11-20),
II. Caracteristici ţi autorul
în această evanghelie, întîmplările din viaţa lui Isus care constituie „Evanghelia" predicată de către
apostoli sînt combinate cu învăţaturile etice ale lui Isus, într-o măsură mai mare decît în oricare altă
carte a NT; şi aspectul acesta al cărţii, Împreună cu maniera ordonată în care este prezentat materialul,
au iăcut ca, de la bun început, ea să fie evanghelia cea mai citită ţi, Într-un anumit sens, cea mai
influentă dintre cele lattu enahelii ce@rrlo.n Aiui.i din zileL noastre ezită să accepte punctul de vedere
tradiţional @nfdm druia .ubrd .i d fst apostol]ll .M.tci
Bl 2
t el pane să fi depins de un document compus de un autor care nu fusese apostol, documentul fiind
Evanghelia după Maieu, ţi anume într-o măsura atît de mare, îndt acest lucru ar fi fost improbabil, dacă
apostolul Matei ar £ fost autorul original al acestei Evanghelii. Pentru o discuţie completă asupra
acestei probleme a autorului, vezi Introducerea scriitorului la INTC,
III. lrfl|mtr tuI Mffi
Este dar că Matei a inclus aproape întregul conţinut si Evangheliei după Marcu, deşi el a prescurtat in
mare măsură povestirile lui Marcu referitoare la minunile înfăptuite de bus, pentru a race. loc
volumului mare de material care nu-i aparţine lui Marcu şi pe care el dorea sa-1 introducă
('EVANGHELIILE; * MRclr, EvlNcHELtA DUpA), Alttui de istorisirile pe care le ia de la Marcu,
evanghelistul include numeroase cuvîntiri a le lui leus, luate, separe, dintr-o sursă din cate s-a inspirat
el ţi Luca; şi îmbină aceste cuvîn-lări cu altele care se găsesc numai în evanghelia lui, rezultatul fund
acela că se constituie cinci pasaje care conţin numai învăţaturi, cap. 5:7,10,13,18 şi 24-25, fiecare pasaj
încheindu-se cu formula: „După ce a sfirşit Isus cuvîntările acestea", tema acestei evanghelii este
completată prin adăugarea mai multor naraţiuni care nu se găsesc în nici o altă carte. în cea mai mare
parte ele par a fi prelucrări ale tradiţiilor folosite de creştini în scop apologetic, pentru a se apăra
împotriva iudeilor defăimători. Stilul lor ne sugerează că aceste naraţiuni au fost mai îndK scrise chiar
de evanghelist (vezi G.D. Kilpatrkk, The Origina ofthe Gospel accordîng to St Matthew, 1946).
IV. Deosebiri faţă de Evanghelia după Marcu
Faptul că evanghelia aceasta s-a născut tntr-o comunitate creştină iudaică în care se vorbea limba
greacă explică în mare măsură accentul deosebit pus pe diferite elemente care alcătuiesc conţinutul
propovăduiţii creştine a Bisericii primare, precum ţi maniera Sa care sînt prezentate învăţăturile lui
Isus, Aspectul Emplin irii prororiilor este mult mai accentuat aici dccît In Evanghelia după Marcu.
Autorul are tot interesul să stabilească adevărul că viaţa pămîntească a Iui Isus, In ce priveşte originea
ţi scopul ei, cit ţi maniera in care s-au desfăşurat evenimentele ce au caracterizat-o, a constituit
activitatea lui Dumnezeu Însuşi, care în desfăşurarea ei împlinea propriile Sale cuvinte rostite prin
proroci. Nid o altă evanghelie nu leagă aut de bine VT de NT; ţi nici o altă carte a NT nu prezintă
persoana lui Isus, viaţa şi învăţăturile Lui, atît de dar ca oîmplinire a „Legii şi a prorocilor". Pe lîngă
faptul ca evanghelistul adaugă citate din VT la pasajele preluate de la Matcu, ca de exemplu, tn 27:34 şi
43, în anumite puncte ale naraţiunii el prezintă aceste unsprezece citate speciale din VT cu formula
„acestea s-au întimplat ca să se împlinească ce a fost vestii prin prorocul". Efectul cumulat al acestor
introduceri este |E'l1ebil (wi 1:23i 2:13; 2:23; 4:1s tlm,, a:17; 12:18ş.urra, 13:35; 21:5;sJ27:9;s.urm.],
Eveniment& rht pEantat .6a lM au awt loc, cnci Dwnezeu a vrut ca ele să se desfăşoare astfel. Ele nu
au fost evenimente anormale, izolate şi inexplicabile. Ele s-au desfăşurat „după Scripturi" şi au fost
expresia voinţei lut Dumnezeu.
V. Viaţa lui Isus
Descrierea evenimentelor cu privire la viaţa şi la moartea lui Isus, care erau de o importanţă şi o
semnificaţie deosebită pentru evanghelia creştină prezentată de
MATEI. EVANGEBTIA DUPA
Matei, ii aparţine tn cea mal mare parte lui Marcu. în cap. 8 şi 9, evanghelistul nostru colectează tn Hei
grupe de rîte trai multe dintre relatările Iul Marcu cu privire la minunile făcute de Isus-iar în cap. Uşi
12, el combină din Marcu şi din alte surse relatări cu privire la legătura pe care o avea Isus cu diferite
personalităţi importante din vremea Sa, cum era loan Botezătorul sau cum erau fariseii. El nu
intenţionează să relateze aceste incidente într-o ordine cronologică. Ordinea cronologică se poate găsi
numai In relatarea cu privire la suferinţele lui Isus, care datorită faptului că stau in centrul Evangheliei
creştine, au fost povestite într-o formă cronologică din prunele zile ale Bisericii prittl4. Matei rcp..d@
relrta@ ld Mad despre viaţa lui Isus, insă mult mai complet, prefă Jlnd-o cu o genealogie ţi cu ceea ce
se cunoştea tn mod tradiţional despre copilăria lui Isus şt adăugind ta sfîişitul ei două cazuri în care S -a
a ratat bus cel Înviat. Naraţiunile legate de pruncia lui Isus nu conţin descrierea naşterii lui Isus, aceasta
fiind menţionată doar în treacăt în 2:1. Scopul evanghelistului pare să fie acela de a arăta prin această
genealogie că Isus, cu toate că S-a născut dintr-o fecioară, a fost negreşit un descendent legitim al lui
Avraam ţi un descendent al dinddel lul Ddid; ia prin c€le €nlinuE h 1:10-25, să răspundă calomniei că
Isus nu ar fi fost fiul legitim al Manei, precum ţi să apere acţiunea întreprinsă de Iosif. Povestirea care
urmează în legătură cu fuga în Egipt este, în parte, un răspuns la întrebarea ofensatoare a iudeilor, de ce
Isus, cunoscut ca Isus din Nazaret, a trăit o perioadă atît de lungă din viaţa Sa în Nazaret, dacă in
realitate 5-a născut în Betleem.
Cele două arătări ale lui Isus după învierea Sa, care li rlnt cafutdlrrice lui MaEi (23:9-10, 15.20) tot
constitui o încercare de a completa relatările lui Marcu. Cu siguranţă că sfîrsitul brusc pe care a găsim
în M.s 6t€ .vitat ari lrin faptul c!, sprc de*biE d€ MarEu. urde f€eil€ nu a! btoliai rinic d6pre cel€ ce au
auzit şi au văzut, în Matei ele ascultă îndată porunca îngerului ţi transmit fraţilor Domnului mesajul că
ei trebuie să meargă în Galileea unde & vor vedea şi, de asemenea prin afirmaţia că, în timp ce femeile
au pornit să le aducă acestora mesajul, ele L-au în tflnit pe Isus cel înviat. Descoperierea importantă pe
care le-a făcut-o Isus în Galileea, şi anume că, prin victoria Lui asupra morţii. Lui I s-a dat stăpînire
asupra întregului univers precum ţi însărcinarea pe care le-a dat-o celor unsprezece ucenici de a începe
lucrarea de evanghelizare în toată lumea avînd Încredinţarea că El va fi cu el pînă la sfîrşitul veacului,
constituie punctul culminant al evangheliei.
în aceste relatări care se ocupă de perioada prunciei lui Isus şi de perioada de după înviere, Matei face
adăugiri semnificative la cele povestite de Marcu. în locurile unde el amplifică istorisirile lui Marcu pe
care le irElud. ln eryhelia $, M.rei &laua! de obiel material care constituia un interes pentru Biserica
creştină din perioada la care scria el. Spre exemplu, întîmplarea cu Petru care a mers pe mare
indreptîndu-sespre Isus (14:28-31) şi pasajul faimos despre Petru din 16:18-19 erau importante In
perioada clnd apostolul era unul dintre conducătorii Bisericii; iar problema pe cate o prezentau
impozitele în special după anul 70 d.Cr., cînd o dată cu dârîmarea Templului impozitele pentru
întreţinerea lui au fost transferate tenpluld lui Jupiter Gpitolins, po5i. d elui.l,r, într-o anumită măsură
prin naraţiunile pe care le
S13
MAIEI, EVANGHEIIA DUPA
găsim în 17:24-27. în plus, pe măsură ce timpul trecea si curiozitatea biografică tindea sâ fie tot mai
mare, se pare că s-a început să se acorde o atenţie crescîndâ personalelor secundare induse în
naraţiunea vieţii lui Lu. i€add, dieol€ lui M.tei d privire la srro lui Iu& L.arioteanrl (27:3.10) pEm d
ieiddtul d eti! lui Pilat (27:19) re{ ajuta s! r&porao dhtre. bărilor încuietoare de felul: „De ce L-a trădat
Iuda pe Stâpînul său?" si „De ce L-a condamnat Pîlat pe Isus?". în relatarea cu privire la răstignire şi la
înviere. Matei race la tu adalsiri prircipale la m$s€ lui Marcu, pe care o urmează îndeaproape. El
relatează că în momentul morţii lui Isus a avut loc un cutremur de pămînt însoţit de învierea unor sfinţi
care au prezis reniM lui Msia 9i ce acs a! invjat @ sa salute moartea lui pe Calvar (27:51-53). Celelalte
trei adăuErri ale lui MaEi b nmriue rE @ o sie Mae cu privire la învierea lui Isus sînt de natura apolo -
getica. Acestea sînt: paza specială de la mormînt si sigilarea lui (27:62-66); eşecul acestor măsuri de
precauţie, în parte datorită faptului că cei ce păzeau mormîntul au căzut ca şi morţi în urma unui alt
cutremur de pămînt si în parte, datorită unui înger care a apărut ţi care a rostogolit piatra de la intrarea
mormîntului (28:2-4); ţi mituirea soldaţilor ca aceştia să zvonească o variantă care eraîncă în circulaţie
la vremea cînd s-a scris evanghelia, ţi anume că ucenicii lui Isus au venit în timpul nopţii ţi I-au furat
tropul (23:u-1s). s.opd a6or .rbugtui d6t€ acela de . nega posibilitatea ca trupul lui Isus să fi fost luat
din mmfrt prinE-u alr nijle, deh lnro eanieA supranaturală. Din multe puncte de vedere, Evanghelia
dup! Marei reie d nmirS o apotogie cEtid primară.
VI. Noul Israel
Consecinţa principală a vieţii şia morţii lui Isus pe care o subliniază Evanghelia după Matei este
naşterea Bisericii universale a lui Dumnezeu, Israelul cel nou, în care atît iudeii cit şi Neamurile îsi
găsesc un loc. Evanghelia începe cu prorocia că Isus este Emanuel, Dl:reau cu noi (1:23): $i * h.lEie cu
prcnisiue că acelaşi Isus, acum Cristos cel înviat, va fi cu ucenicii Lui care vor fi atraşi din toate
naţiunile, pînă la sSrşitul veacului. Nota de universalitate care se face simţită la început în relatarea cu
privire la felul în care Isus le-a fost descoperit magilor, este reluata în porunca cu de e lncheia enghelia
$ arum, F:lre dacr ucenicilor de a merge îa toata lumea si de a face ucenici din toate naţiunile.
Evanghelistul găseşte destul de semnificativ faptul că Isus Şi-a desfăşurat lucrarea parţial în „Galiîeea
Neamurilor" (4:15); iar pe El îl prezintă ca pe Robul Domnului care „va vesti Neamurilor judecata... şi
Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui" (12:18-21). Biserica creştină, universală în ce îi priveşte pe
membrii ei, nu este însă o biserică nouă. Ea este vechiul Israel transformat şi lărgit dato rită faptului că
majoritatea evreilor L-au respins pe Isus. Isus a mărturisit că El a fost trimis în primul rînd la ,oil€
pierdu@ .l€ cei lui Is@.]" (rs:24); $i h acelea^ oi i-a trimis El pe apostolii Săi sâ le proclame sosirea
împărăţiei Lui (10:6). Dar într-unsutaş roman s-a găsit o credinţă mai mare decît în oricare alt isiaelit
(8:10); ţi ca o consecinţă, locurilede la ospăţul mesianic care nu au fost ocupate de iudei vor fi vacante
pentru credincioşii de la răsărit şi de la apus, în timp ce „fiii împărăţiei" vor rămîne afară (8:11-12).
lntuit Ieu M6ia . deEnit penhr iud€i o "!i.ta de poticnire", împărăţia va fi luată de la ei şi va fi dată unei
naţiuni „care va aduce roadele cuvenite" (21:42-43). Patriarhii Israelului celui nou, apostolii, vor bene-
ficia de victoria finală a lui Mesia, îndeplinind la judecată rolul de asesori, aşa cum spune dar Isus în
dvirtere F c4 le 8li Maei nr 19:23, ti a{a cu subliniază evanghelistul prin faptul că adaugă cuvin tele „cu
voi" la expresia care îi aparţine lui Morcu ţi pe care Matei o include în 26:29.
vII. tu e Juddltor
Cel de-al patrulea element în propovăduirea Bisericii primare a fost acela de ai chema pe oameni la
pocăinţă în vederea reîntoarcerii lui Isus ca Judecător al celor vii şi al celor morţi. Această chemare
răsună puternic în Matei. loan Botezătorul cheamă în această evanghelie pe Israel să se pocăiască cu
aceleaşi cuvinte pe care le-a folosit Isus, căci se află în pragul activităţii lui Mesia (3:2); iar la
încheierea învăţăturilor lui îsus citim despre Pilda judecăţii viitoare, care se găseşte numai în această
evanghelie (25:31-46). Această pildă încheie un grup de cuvîntări şi pilde care s-au ocupat în mod
exclusiv de venirea lui Mesia ca judecător. La vremea scrierii acestei evanghelii poate în primii ani ai
deceniului nouă din primul secol, o parte din judecata divină se abătuse deja asupra lui Israel prin
căderea Ierusalimului; iar cuvintele din 2r:41 $ 22:7 r€u lmplirit hEsd€ldr.
Multe dintre pildele care îi sîntspecifice lui Matei, cm d 6 9ilda neehinel pikL rcbdui renilGtiv, pilda
nuntaşului fără haina de nuntaşi pilda celor zece fecioare accentuează caracterul inevitabil ţi natura
serioasă a judecăţii divine; ţi tocmai în aceste pilde găsim repetate în mod constant expresiile solemne
specifice acestei evanghelii, „întunericul de afară", „sfirşitul veacului" ţi „plînsul ţi scrîşnirea dinţilor".
în perspectiva acestei evanghelii, această ultimă venire a lui cristc, d t@te c! 6te $6olu siSarn, nu sre
descrisă ca avînd loc imediat, deoarece, aţa cum am văzut, cuvîntarea de încheiere a lui Cristos cel
răstignit vorbeşte despre o perioadă de durată nedefinită, îa care El este prezent şi domneşte în Biserica
Sa, înainte de apariţia Lui finală ca Judecător. De aceea, este probabil ca, în lumina învăţăturilor
evangheliei luată în ansamblu, să trebuiască să interpretăm cele două cuvîntâri foarte dificile din 10:23
şi 16:28 ca referindu-se la înălţarea lui Isus la dreapta Iui Dumnezeu, după triumful învierii Sale, cînd a
început să domnească într-un domeniu şi mai vast, în inimile urmaşilor Lui. Altfel am fi forţaţi sâ
acceptăm oon-duziâ nesatisfăcătoare conform căreia ori prorociile au rămas neîmplinite, şi au fost ca
atare prorocii false, ori că ele nu sînt cuvintele autentice ale lui Isus.
VIU. Învăţătura etică
Evanghelia după Matei se evidenţiază de asemenea prin volumul ţi maniera în care suit prezentate
învăţăturile etice ale Iui Isus. Pentru acest evanghelist, ca şi pentru creştinii evrei în general, şi de
asemenea şi pentru Pavel (căci tocmai lui ti aparţine expresia) există ceea ce se numeşte „Legea lui
Cristos". Unii cercetători ai Bibliei au considerat că cele cinci grupuri de învăţături din această
evanghelie au fost privite de autor ca un termen de comparaţie cu cele cinci cărţi ale Legii. Chiar dacă
lucrurile stau aţa, se pare destul de dar că el ti prezintă pe Isus ca pe un mare
814

învăţător care proclamă de pe munte, pentru un nou bmel o LeSE rviznitn G:1), dupa cs ri Moie a Ntit
o lege divină care i-a fost data pe Mt. Sinai. Mesia îl .lE:ml re IsEel nu nllmi la larintl, .j !i la fapt€
bune; iar dorinţa de a le face şi acceptarea de a suferi pentru ele, ti face binecuvîntaţi pe cei ce fac
binele (s:6, 1o). Nepr$,rnira kdicilo. lui c.ist6 oebuie sâo întreacă pe cea a fariseilor (5:20). Este
adevărat că piin t6'ji{iile lor, prin faphn ca au tsr riavii @r terţe izolate ţi, prin neputinţa lor de a
înţelege implicaţiile mai adinei ale Legii, fariseii au anulat o bună parte dh @; .lar Le3e a s@ int€gral o
F.te a revelaţiei divine. Aceasta este Legea care îşi găseşte împlinirea în Cristos, Cel care a venit nu să o
strice, ci s« o completeze şi să corecteze^ felul greşit în care au inţerpretat-o cărturarii (5:17). In mod
corespunzător, o mre !a!te a Predicn d€ !€ nMb * (npi d€ explicarea Decalogului, explicaţie în care [sus
stabileşte standardele morale după care trebuie să fie Judeli conduib kenicnor sei
Una dintre dificultăţile majore ale acestei evanghelii este că ea 11 prezintă pe Isus ca pe unul care
susţine validitatea Legii mozaice si care de asemenea declară că are autoritatea de a o „împlini" astfel
ţncît unora li sa părut că El de fapt o contrazicea uneori. Faptul .a El a dvit \/r G pc€dhd o %labilitate
permanentă este vădit în cuvintele care nu admit conpbnis dir s:1719. h acelari rimp, aubriate abooluti a
dvintelor lui bu 6e rcdtud arft de mult, îneît în anumite instanţe caracterul permanent al vecH Legi pare
să fie negat. Avînd în vedere însă afirmaţia categorica cu privire la valabilitatea Legii, evanghelistul nu-
i putea lăsa pe cititorii lui să tragă concluzia că exista vreo antiteză reală intre afirmaţiile conţinute în
ea si comentariile lui Isus pe marginea &6tor aflrEEi. De qe ori ln Preaio d€ p€ munre Isus pare să facă
anumite afirmaţii împotriva a ceea ce s-a spus înainte, şi în fiecare caz „ceea ce s-a spus înainte" constă
într-un citat din Legea mozaică sau cel puţin îl include.
S-a arătat însă foarte bine că expresiile din cap. S: ,\i auit ci s'a sDu' cît şi ,S-a zis" nu corepud exact
expresiei „Este scris", pe care Isus o foloseşte "aeri ctd apel€zl la autoriiatea Soiptun De fapt, prin
aceste expresii El le atrage atenţia nu numai la ceea ce a spus Legea d la interpretarea pe care io dădea
învăţătorii Legii si pe care o propovăduiau ' poporului, ui iudaism, Legea ocupa poziţia supremă. In
creştinism, locul acela este ocupat de Cristos însuşi. ln aonshelia iude-cle*jn{ a lui Marei&C.i5t6l$u!i,
cristG r5mi-ne autoritatea doroninantă. Este semnificativ faptul că aceasta este singura evanghelie care
include invitaţia Lui plină de graţie dar imperioasă: „\feniţi la Mine, toţi cei trudiţi ţi împovăraţi, şi Eu
vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră învăţaţi de la Mine, căci Eu sînt blînd şi smerit cu
inima; şi veţi găsi odihnă pentiu sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară"
(11:28-30).
BISLIOGRAIIE, C. B.mlam, c, Bdih. HJ. lldd, Todi.ion ed Intervaation i^ Ma6hN, t9631 r{D. Davies,
The sc.dn8 ol de s@u on theMounr, 196.4; J.D. Kingsbury, Mat.hdi stunac Cirir.ol. "gt, Jfingdom,
197S. \fezi de asemenea, comentariile d€wrAbrights-ic.s.M.n4 1971; F.vFitel\ 1960i H,B. c€! 1975; D.
Hill, 1972: E. sr.hweiar. l976i R,VG, Tasker, INTC 1961 -
M,{RTuRrsIttE
"
MAT1A, Cel care !-a înlocuit pe Iuda Iscarioteanul, dlpe e a6ia db urn, a i€$ ain rindd c€lor doisp!@e
(Fopr, 1:15-26). Faptd al€gerii lui ti Eniera în care a fost ales au fost uneori considerate ca fiind
nespirituale şi pripite, pretinzîndu-se că Măria a luat locul care îi era hărăzit lui Pavel (vezi, de ex., G.
campbell MoBarr /ta., 1924, ad loc.), darL@ nu ne lasă deloc să înţelegem că acest punct de vedere ar
fi corect: baza tragerii la sorţi, cu precedentul ei în VT (d1$n. 14:41i 'UFIM $I nMIM), a fct .t Duftzu l-
a al5 ddja pe apclolul s6u {v. 24), Fi ca aa podivir ca gnpul de bad al alcrolilor s.a ne en. pletlă
revărsarea Spiritului peste Biserică şi peste prim .i pbp6vrdliF (' AIOSTOLI. tptul ce M.tia a indepLirit
c.ndiFjre dh v. 2122, f.@ c afiImlE lui Eebiu (Es, 1. r2), @ spune cr €l em sd dinrE @i $apieai, s.[ 6.
v.sinili.
Despre cariera lui de mai tîrziu nu se cunoaşte nimic. NMele luia fer dsenr cudat cu c€l al lui Matei, o
confuzie fără îndoială încurajată de grupurile gnostice care au pretins câ deţin scrieri secrete de ale lui
(ltippolltG, fil&. 7- q. Cbmenr din Atemdia ştia despre o carte care conţinea astfel de tradiţii (Strom.
2.9; 3.4;c/ 7.17), Lui i-au fost atribuite şi alte scrieri apocrife.
IddriJicara lui Matia cu Zache[ ore datdri dintr-o perioadă timpurie (Clement, Strom. 4.6) se poate
datoE ae enen@ rapolui cd el a f6r connbdat cu Matei, vameşul. Este greu să înţelegem înlocuite lui in
Fapt. 1 din v6iLl@ Siriac{ r,€.he cu Tholomaeus.
Nsele lui 6te pobabil o preunms a nMelui Matatia. A.F.W.
MĂRTURISIRE. Cuvîntul „a mărturisi", are atît în ebr. cît si în gr. (yâdâ şi ftomofogein) un înţeles
dublu. Eaisr, o nl.huGne de cr€dinF ii o nartuisire . pacatului Pe de o pnne, a fr5tu;ii ngtrus a del.. ra
pnblic o relalie FsoMla d DUme&u si loialitae faţă de El. Este un act de consacrare plină de bucurie
Ectrti dahis in faF lnii, prin .e o adere su cEdirciofij individuar * obligd sn'l fie Li.l lui Dmrereu eu Lui
Isu cristG. Flie o n-:rruist€ a cr€ dinţei care poate avea consecinţe eterne. Pe de altă parte, înseamnă să-
ţi recunoşti păcatul şi greşeala în lumina revelaţiei lui Dumnezeu, şi astfel, este în general un semn
exterior al pocăinţei şi al credinţei. S-ar pntea sa fie su sa nu fie llfur, d€ ie.tare (I€, 7:191 Lrq 26:4oj
Ps, 32i5i Mar. 27:4; 1 l@ 1:9).
Fehl ln @ 6t€ lol6t cuvlntd tn Biblie pare si reflecte limbajul tratatelor din antichitate cînd un vasal
cade de acord cu condiţiile *legămîntu]ui stabilite de suzeranul său, şi se obligă prin jurămînt să-i fie
loial. în acelaşi fel, din contextul legal al mărturisiri! greşelii într-un tribunal, termenul este transferar
.onceptdui de n;rtuisile a p:careto! taint6 lui Dumnezeu.
I, în Vechiul Testament
în VT mărturisirea are în mod frecvent un caracter de laudă, în care credinciosul declară plin de
recunoştinţă ceea ce a făcut Dumnezeu ca să-l răscumpere pe Israel s! plop.iul siu suilet. sub6htivll
(r6dA) poate astfel însemna mărturisire, mulţumire, laudă.
SIS
ItrBTURI$TRE
sau chiar să Se folosit pentru un grup de persoane care dntă cîntece de laudă. O astfel de recunoaştere a
măreţelor fapte de Indurare ale lui Dumnezeu a faptelor Sale ţi de eliberare este stâna legata de mărtu-
risirea păcatului Ambele aspecte ale mărturisirii formează o parte integrală a rugăciunii şi a adevăratei
închinări (Gen. 32:9-11; 1 împ, 8:35; 2 Cron. 6:26; NaL 1:4-11, 9i !o{ 33:26-28; Pr. 22i 3q 51; U6;
Dan, 9). Mărturisirea ii poate duce pe credincios Ia punctul în care să se redediee lui Dumnezeu, să-
ldnte imnuri de laudă, să-I ofere jertfe cu bucurie şi poate trezi în el dorinţa de a spune altora despre
îndurarea tui Dumnezeu şi de a se identifica cu adunarea care I se închina lui Dumnezeu la Ierusalim.
Mărturisirea nu este numai personală sau individuală; ea ane şi o conotaţie liturgică, cînd, aţa ca şi în
Ziua 'Ispăşirii, în contextul ispăşirii şi al mijlocirii, preotul măruturisea păcatele poporului, puiuridu-ţi
mîiiule pe capul unui ţap viu care, simbolic, îndepărta păcatele din comunitatea legămînrului (Lev,
16:21). In acelaşi mod, Moise a pledat pentru Israel (Exod. 32:a2; cl Ned r:6i lov 1:s; Da 9:,4 +lm,),
In Eensul de recunoaştere însoţită de bucurie, mărturisirea este proeminentă tn textele de la Qumran,
unde psalmii încep frecvent cu: „îţi mulţumesc Ţie, Doamne, pentru că ...", într-un mod similar cu
rugăciunea Domnului nostru din Mat. 11:25 (1QH 2.20, 31, ete.).
tr. h Noul lhstlmot
in NT; cuvînrul gr. pentru „a mărturisi" are înţelesul generic de a recunoaşte ceva care este susţinut şi
de alţii; el este folosit în primul rînd pentru credinţa In Cristos. Cuprinde şi aspectele mulţumirii şi ale
laudei pline de bucurie din VT, precum ţi nuanţa de supunere de bunăvoie, ca în Mat, 11-25; Rom.
15:9; Evr. 13:15, Din acest punct de vedere, este folosit cu acelaşi sens ca şi în LXX, ca de ex. în Ps.
42:6; 43:4-5; Gen. 29:34. Înseamnă, însă, mai mult decît o aprobare intelectuală. Implică o decizie de
a-1 rămîne loial lui Isus Cristos ca Domn, ca răspuns la lucrarea Duhului Sfint.
A-L mărturisi pe Isus înseamnă a-L recunoaşte pe El ca Mesia (Mat. 16:16; Marcu 4:29; Ioan 1:41;
9:22), € Fbl lul DuM (Mar. 6:29: Io6n r:34. 49; 1 Ioan 4:15), a recunoaşte că E) a venit în trup (1 Ioan
4:2; 2 lod 7) fl cl El 6t Ddr4 h Fisul tlad bl baza învierii ţi a înălţării Lui (Rom. 10.-9; 1 Cor. 12:3; lilip.
2:11).
A-1 mărturisi pe Isus Cristos este un act stiînsîegat de mărturisirea păcatelor. A-L mărturisi pe Cristos
înseamnă a mărturisi că „El a murit pentru păcatele noastre", ţi invers, a mărturisi păcatele cu un duh de
pocăinţă înseamnă a căuta iertare la Cristos (1 loan V.S-10). Pregătind venirea lui Cristos, Ioan Boteză-
torul i-a chemat pe oameni să-ţi mărturisească păcatele, şi mărturisirea a fost un element constant atît în
lucrarea de propovădui™ a Domnului, cît şi în cea a alo.rolilor (M.i 3:6i 6:12; !@ s:a; ls:21: 18:131
19:8i lq 20:2-3; h.. 516).
Cu toate că îi este adresată lui Dumnezeu, mărtu-risirea credinţei în Isus Cristos trebuie făcută deschis
„înaintea ometulor" (Mat. 10:32; Luca 12:8; 1 Tim. 6:12), prin cuvîntul care ne iese de pe buze (Horn.
10:9; Filip. 2:11) şi se poate ca ea să coste (Mat. 10:32.39j I_@ 9:22; 12:42). Este opuul "&iduidr!
Domnului în acelaşi fel, mărturisirea păcatelor îi este adresată în primul rînd lui Dumnezeu, dar poate fi
făcută şi înaintea oamenilor, de exemplu, în timpul unei mărturisiri colective a unei adunări, sau prin
reprezentantul acesteia, în rugăciune publica. Acolo unde mărturisirea este spre beneficiul bisericii sau
al altora, o persoană poate să-şi mărturisească păcatele deschis în faţa adunării sau tn faţa altor
credincioşi (Fapt 19:18; Iac 5:16), dar trebuie avut grifă ca lucrul acesta să fie edificator (Efes, 5:12).
Adevărata pocăinţă poate necesita recunoaşterea vinovăţiei înaintea unui frate (Mat. 5:23-24), dar nu
există nici o sugestie că un păcat personal trebuie mărturisit unui prezbiter.
Mărturisirea lui Isus Cristos este lucrarea Duhului Sfint, ţi semnul adevăratei Biserici, Trupul lui
Cristos (M6r tO:20: 16116-19: 1 Cor. r2B). D. add, 6 însoţeşte botezul (Fapt. 8:37; 10:44-48), practică
din care au luat naştere primele mărturisiri de credinţă ale bisericii, mărturisiri care au fost tot mai
importante, pe măsură ce au apărut erorile ţi doctrinele false (1 Ioan 4:2; 2 Ioan 7).
Modelul perfect de mărturisire ne este dat de însuşi Isus Cristos, care a depus o bună mărturie lralnro lll
Pibt db PoDt (1 Tlo 6:12-13). Bl , mărturisit ca este Cristosul (Maieu 14:62) şi că este împărat (Ioan
18:36). Mărturisirea a fost făcută înaintea oamenilor, pe fondul mărturiei false a duşmanilor Lui (Marcu
14:56) ţi a tăgăduirii unui ucenic (Marcu 14:68), şi a fost nespus de costisitoare, cu consecinţe eterne
pentru toţi oamenii, tn mărturisirea ei, Biserica se identifică pe sine „înaintea multor martori" printr-o
„bună mărturie" despre Mîntuitorul ei cel răstignit şi înviat. Mărturisirea ei (atît a credinţei dt şi cea a
păcatului) este o dovadă că omul cel vechi este „mort împreună cu Cristos" ţi că ea este proprietatea
Domnului ei, pe care s-a hotărît să-L slujească. în mărturisirea ei, ea este chemată să participe prin
Duhul în mijlocirile pe care le face Cristos pentru alţii, „apostolul şi Marele Preot al mărturisirii
noastre" (jEvr. 3:1), care a mărturisit deja păcatele noastre pe cruce şi I-a dat laudă lui Dumnezeu (Evr.
2:12; Rom. 15:9; citind Pa 1a:t9l 22:22).
Ca şi tăgăduirea lui Cristos, în NT mărturisirea Lui are o perspectivă escatologică, care duce ori la
judecată, ori la mîntuire, pentm că este manifestarea exterioară a credinţei sau a lipsei acesteia. într-o
zi, Cristos îi va mărturisi înaintea Tbtălui pe cei care fl mărturisesc pe El astăzi şi Se va lepăda de cei ce
se l€apdd! d. Bl (Mat 10:32-33; tiLu 12:S: 2 TlrL 2:11-13). Mărturisirea cu gura se face spre mîntuire
(nm 1o:9; r0,13; 2 Cor. 4:13-14) br nrtuaniL noastre astăzi sînt o umbra a mărturisirilor pe care le va
face Biserica în ziua de apoi, dud orice limbă va mărturisi că Isus Cristos este Domnul (Rom. 14:11-12;
rnip. 2:U; AOoc 4:11; 5:12i 7:1O).
BIBLIOGRAFIE. O. Cullmann, The Eariiest Cfiris-tian Confessions, 1949; J.N.D. Kelly, Earfy
Oirudan Cretâs, 1950; HJN. Ridderbos, în lucrarea editată de R. Banks, Reconaliation and Hope (Leon
Morris Fest-schrift), 1974; R.P. Martin, An EarlyChrminn Canfes-ion: Philippia 2:5-lr i! Ra6t
InterprEidtior\ 1960. J.B.T.
MIRUNTAIE. dn €br. hEen; h rr. "hcnnd). Evreii nu aveau cunoştinţe prea clare despre fiziologia
organelor interne. RSV traduce mttm şi splanchna Fin Mi nult .wjnte: o ,E!doM" l! IN 1:17;
816
MĂSLINE
up, 2 Sm. 7:12j ",,pi€pf, Ps. 22:14; "rinrE., Iov 30:27; 1 loan 3:17; *„sufler, îs. 16:11; *„stomac", Ezec.
3:3; *„pîntec", Fs. 71:6; ţi cu „măruntaie" numai acolo unde referirea se face dar la intestine, de obicei
unde acestea suit vizibile în urma morţii sau a unei s?hteari a abdonennlui, 2 Sd. 20:toj Fapi 1:la,
Uneori, traducerea este de asemenea la modul figurativ, „chin" (Ier. 4:191; în special în NT, „afecţiune"
(2 Cor. 6:12), Gr. are un verb înrudit ipîanc-kniiomai (Luca 10:33), „a simţi compasiune".
B.O.B.

MĂSLINE. (în ebr. xayiţ; în gr. elaia). Unul dintre cd mai valoroşi pomi ai evreilor în antichitate, măs-
linul este menţionat pentru prima dată în Gen. 8:11, chd p.mb€lrl s-a into6 La @€bie cu o frunză de
măslin. Cînd israeliţii au luat în stăpraire ţara Canaa-nulul, măslinul reprezenta o caracteristică a
vegetaţiei @e rbrsea arenln (v€zi D€ut, 6111). Mai liuitr împreună cu vinul, măslinele au fost
considerate a fi osuid€6itpoftabe(1sm.s:14j2imp, s:26).
Cu toate ce nm.le boranic al nislitutui $te ota europaea, se crede că acest pom este originar din partea
vestică a Asiei, fiind introdus mai rîrziu şi în zona mediteraneana. Popoarele orientale au considerat că
măslinul este simbolul frumuseţii, al tăriei, al binecuvîntSrii şi al prosperităţii divine. în armonie cu
tradiţia legată de potopul lui Noe, măslinul ţi porumbelul au fost venerate ca simboluri ale prieteniei şi
ale pacii(vezi.Ps.52:B).
în multe părţi ale Palestinei, măslinul, care există Sa mai multe soluri in Orientul Apropiat, este încă ţi
acum singurul pom care poate 5 văzut în împrejurimi. Măslinul cultivat creşte pînâ la 6 m înălţime, cu
un trunchi srrîmb si cu o coroană bogată. Pomul creşte hc.r, dar de ndte on daci nn st€ deEnjai poae
atinge o vîrstă de mai multe secole. Dacă este tăiat, din rădăcină cresc noi lăstare, înctt pot să apăra
pînâ la cinci noi trunchiuri. Şi măslinii care sînt pe moarte dau lăstari tot în felul acesta (Ps. 128:3).
Măslinii au fost consideraţi ca unul dintre cele mai valoroase bunuri datorită faptului că era o resursă de
'ulei, iar în plus, erau preţuiţi ca un adăpost unpotriva căldurii toride a soarelui şi ca un loc de meditaţie
(Luca 22:39).
ln dtichitate, nftlinii enu r5spioditi din abu ds$ ptelutind€ni ln lalsfiE. riwzile de mislini de la Mgirea
cnnpiei lenicihe ehu ae€bit de in. pr6imE, a'€ ch sau de fapt I el€ dn clnpi. Eldraelon ii din €le Sih€m.
sedenul, H€bonut, Galaadul, Lachişul si Basanul au fost toate renumite Sn tinpuile biblce Fnn! bognlB
br tn pidui de măslini.
Măslinele se coceau toamna timpuriu şi erau recoltate spre shsinl hi noimb.i€. Meroda orihitivd si
destul de neavantajoasă de a recolta măslinele, cate este descrisă în Deut. 24:20, adică prin scuturarea
pomilor sau prin baterea lor cu o prăjină, este utilizată foarte mult ţi astăzi. în antichitate se lăsau unele
nssli@ h Fm sn !e $l sub po& p€nrru cei sjrci. Reolb de ndslitu ed FaNpotuti rpre pR de obi cei în
coşuri, pe spinarea măgarilor. Uleiul era extras din nislire h feld umlror: dau af€are h niste rezervoare
de piatra şi erau zdrobite cu o piatră de moară verticală şi destul de mare. Uneori strivirea lor s Erea o
picid€le, d€ cei c.re le rtultau cDelt.
33:24: Mica 6:15), d.r ac€ata era o metodt d6tul de in€tcace. Dlpi ce elau l6sat s siea o anhitS bu@L de
Eene, d€irl * Fpar6 sinSr de @lelalte r€zAui si era d€pozirar h ulcioar€ 3au FErcare ae piatră.
Huvinn dir Tempbl lui solomon au l6t licuti din lemn de măslin (lîmp. 6:23), şi întrucît erau înalţi de 4-
s n\ .u o d*hiz5tun a arigilor de aprcximtii/ aceeaşi dimensiune, sa tras concluzia că erau făcuţi din Mi
mdt budd de leme de nirlin ircletare laol.lt5. Fiindca leMul d€ n&lin 6re folcir qi drizi ln Pal6tina psttir
pllduc!€a oobilelor de .aliat€, ştim că trunchiurile scurte şi strîmbe nu poc furniza bucăţi foarte lungi de
seînduri, grinzi, etc. După ce este ţinut la uscat timp de mai mulţi ani, acest lemn cu fibrele gălbui de
culoarea chihlimbarului poate fi lctruit plna ohdn€ u luiu ca oslinda.
Iiind u poh adt de proli6c, Mtul ci mlslind a dpStat o diwBibt€ de lntFbuinltn. A fst .on sidcEt u€dric de
a fi nMit r€el. .opacilor (Jud. 9:31, iar la lnerqink reailor, nleiul lui a f6r toldit ca 9i u sinhol al
suvsanitg. Ranuile d€ m*lin au fost folosite la construirea corturilor în timpul praznicului prilcjrir de
slrbdroarea cortuilor (N€m. 3:15). adt nEslinele pbaspere cft ii cel€ mwre, consumate cu pKne
constituiau o parte foarte importdt, a naiului din PalstiE anricS. Uleiul eh folGit în multe feluri ca un
unguent, fiind folosit de aseftna ii ca ulei de Dar. ln plu, en utitiu.r d€ * n€n€ ca ii cebuant (Matei 2s:3),
ca mediffii (I,!ca 10:34i la&v5r14l +ica .lhcnt (2 Crcn. 2:ro).
MSrlind av@ sulte intlebuintiri sinbotice p.in te e€i. viiliEt€a 9i rodnjcia pondui da sinbotd omdui idel
{i dlepr (ps. s2iAi OG 14:6), a c5rui urmaşi erau comparaţi cu nişte „lăstari de măslin" (Ps. 128:3). O
aluzie la uşurinţa cu care măslinul îşi pierde s6ri florile se t&qte la tov 15:33, $de Elitaz afirmă că cel
rău „îşi va pierde florile, ca ţi pomul de rislin', h Zan.,,i:-i 4:3. .eilierde doi nttslini sînt simbolul
rcdniciei indicind aluldenb Pe care Dllmau a adus-o pentru a rezolva nevoile omeneşti.
Măslinul menţionat în [s, 41:19 (în ebr. 'es Sâmen; VA, 'pom de del') a tosr iddtificat cu sp€.ia Eid@{-
n6 an3u.folia de nu 6re nndir, din punct de ttdse botanjc .u trlislinul, ii car. produce s ul€i infdior
a.6tuiaj dar onrdh! favoriBA interrre. bra .€tuta € ad€vdFtd hnslin.
Fructd hrslinului s5lbrtic €t€ mic ti nefol6iro!. Ca 3i d€vinA oiitor, ntuihd trehuid al toit, u pru6 prin
care o mlădiţă bună este încastrată într-un arbust snlbatic. pav€t lolos€*e aet pd.deu al .lroirn ca o
.legorie plinl de 34 (Rom. Ur17); €l ararn fald in can Neanuile slnr datoaE hraehlui el addsEr, afirmînd
că este împotriva naturii ca ramura de măslin snlbatic s, ne alioitE lii.u hutu. 6M.
BIBUOGR-AiIE. \itM, Racat, ,auli^. ona Othel 5tudi6, 1906, !, 2l9 t.rn,t HN. ii A.!. Moldente Aana of
the Bibte, 1952, p, ts7l6oi A, cftr, ,,T6e plae of in€ oIw in rh. Holy Land and its hisrory
thbughrhea3s",Ed4onicao.dn!20, I966, p. 223 243; A. Goor şiM. Nurock, TkeFruits of the Holylanâ,
1968, p. 89-120. R.K.H.
F.N.H.
817
MATASE
MĂTASE, \fersiunea VSR traduce prin acest termen două cuvinte biblice.
1. Cuvîntul ebraic meîT (Ezec. 16:10-13), care probabil se traduce cu „fir de mătase", dar sensul este
nedar. întrucît cuvîntul în ebr. pare să fie împrumutat din egipraiA (u!de lt1se3Nd de obiei in" eu "dn-ză
de in"), şi întrurit mătasea n-a fost introdusa în Egipt decît în perioada ocupaţiei romane, unii pun la
îndoială această identificare. LXX are trichapcos, „pâr l6ut''; in alte l6iui apar alte trad@ri 2, cudntlt
grecesc serikon (Apoc. 18:12) „mătase", „de mătase", enumerat printre produsele foarte scumpe care se
vindsu pe piede c BabiloNlui.
\fersiunea VA traduce tot cu „mătase" si cuvîntul ebr. lB (Pr, 31:22 {i tuta lErginal din G6, 41:42 ti din
Exod. 2s:4) F ca alte @iuo n ll?du o "*in subţire".
Mătasea adevărată se obţine din gogoaşa unei molii care provine din China ţi care se hrăneşte cu nuab
sui dld slb (Moru alba). Firul de ftI@ era un produs comercial foarte scump care se obţinea direct din
China, întrueît creşterea acestor viermi de mătase nu a fost practicată în V decît în evul mediu. Există,
însă, o altă specie de viermi de mătase, la răsărit de Medîterana, care se hrăneşte cu chiparos si cu
stejar. în generata fost omis faptul că în antichitate, în Cos şl în Sîdon s-a dezvoltat o industrie care pro-
ducea o mătase transparentă, probabil tocmai mătasea la @re e refed cit.tel€ biblie-
I.D.D. F.N.H.
MEAH. TURNUL. in N4n. 3:1. s t@ din tdslin ce @ situi tntre P@rta Oilo. si P@ita P€tilor, pobabil
ltrlg, @lFl d. NE ., 1et5tii. cuvlntul in ebr, este (ham-me'ă), care înseamnă „suta"; AV conţine „Meah",
omiţînd articolul hotărit, în timp ce RSV îl traduce literal. Este posibil ca numele să se refere la t$lin@
lui - poac 100 de oS; eu Ia nunErut treptelor lui; sau la numărul soldaţilor pe care ia adipstit, ('
tsRusruM.)
D.F.P,
MECONA. un onj lingi Ţiclag, @E . f6t dp.t de c6ft Mei sub cond@ lui N€aia (N@. r1:23), sircG(GT[
1s5) a csidsat cl 6t hrba despre Madmana, dar Grollenberg consideră că este vorba despre Machbena, o
altă aşezare din ţinutul lui caleb, @ $ Mad@ (r CM. 2:49). AteE@ 6e necunoscută.
J.P,U.L
MEDAN. Un 6u al ld A@anr nt*ut d€ ch.lw (c.n. 25121 I crcn. 1:32). Nmle .lror di 9i lrrEi ai Che
turei, cum ar fi Madîan şt Dedan, au fost cunoscut€ mi tiniu a 6 nlftL uor rdbui sbe de la N (*
ARABIA), aţa că se poate presupune că şi Medan s-a aşezat în zona aceasta, cu toate ca acest nume nu
este cunoscut în afara Bibliei. Conform celor găsite în cd. 37:36, M! lm5$ lui M€dar s.au a*iat @
Gdianitii c saI !4nda t€ l6ii
T.C.M.
MEDEBA (ln .bi n€dUia pGibil "apa t!.dii"). o dnpi€ ti o cetate . lui Rubd 06. r3:9,16), b N de Arnon.
Fiind un vechi oraş moabit, luat de la Moab de care sihon (Nfr 21:21-30), aGta t f6t lolsit de clEe
anolrfti aliatir sitidilor, @ o ta!:d, dupe ce au fost înfrînţi de Ioab (1 Cron. 19:6-15). După aceea se paE
ca a f6t @ptMt pe dnd de Ei nulte popoa€. Pe inscripţia moabită (vezi, *M0AB, INSCRIPŢIE) este
menţionat ca fiind luat de Omri, poate de la Moab, iar apoi se arată că a fost capturat din nou de Meta $
torti6€t. R@ltuEt de la M@b d€ .ltre Ieroboam al Il-lea, este din nou sub stăpînire moabită în îs. 1S:2.
Apar€ di! @ ln iitori. pdi€dei intet6tat6 tale (1 Mac. 9:36 ş.unn. ca Mcdaba; Josephus, RJ 1. 63), lrainie
de a 6 @!t@t de lltrons dup! olunsd împresurare (J6.,4ft. 13.11,19).
Vatra acestui oraş, numită astăzi Madaba, se află la 1o tn s de H6hbon, in 1496, t tlnp|n rapaturito( care
s-au făcut acolo pe tocul unei biserici, a fost descoperită o hartă din sec. al VI- lea, făcută din mEic, @
dlta o lane din PaleniE, de la B€t Se4 Dlr{ la Nil. \&zi M. Avi.Yodll. Ttu lqadaba Mosaic Map, 1954. în
plus, mai există multe ruine cate datează în principal din era creştină, inclusiv un templu mare şi nişte
rezervoare foarte mari. Au mai fost eiine d rcminE din Ep@ ienrlti
J.D'D'
MEDIA (h ebr. nodoi; !n .dr. (,a)Dada; ir p€6t@ rhe Mada; in 3r, Medoi).
Media s f6r nftle tinutulqi @ft * lntinde h pane de lw a tr.rului la w de Ma@ caspic! d I! N de M-ţii
Zagros, acoperind provincia care astăzi se numeşte Azerbaidjan ţi o parte din ţinutul persan al Kurd is
Sa nul ui. Locuitorii se numeau mezi ţi erau iafe-rM (adică, urna9n lui laret, n.s) (Ga 10:2), s cad
ge@logie aiaDA 6t€ c66ffir, de Herldot (7.62), deStrabo[15. 2. 8) ţi prin urme ale limbii lor care au
supravieţuit. Meiii erau locuitori ai stepei. Numele lor a fost menţionat pentru prima dată de
Shalmaneser HI care a făcut incursiuni in cîmpiile lor în anul 836 î.d.Cr., ca să obţină faimoasa lor rasă
de cai. Mai tîrziu, regii asirieni care l-au urmat au căutat să ţină deschise trecătorile din partea de E
pentru comercianţi. Adad-nirari al Hl-lea (810-781 Î.d.Cr.) afirmă că a cucerit „ţara mezilorşi Parsua
(Peisia)", ca de alt fel şi Tîglat-palassar al d-lea (743 Î.d.Cr.) ţi Sargon al U-lea (716 id,cr,), Aeta di!
unni a exilat pe un isra€li$ ir M€dia (2 inp. 17.6; 18:11), drpi € a €tr'oplt FF care era condusă de
Dayaukku (Deioces), pe care 1-a exilat pentru o vreme la Hamat.
Esârhaddon i-a ţinut în jug pe vasalii săi mezi ptinEu Fatst (Iroq 20, 19s3, p, 1.91), dai dllnd aceştia sau
răzvrătit şi s-au alăturat sciţilor (Ash-8@) {i ciDdi€nilor hpotrl€ puarii ln delin a Asiri€! dqq dd 631
l.dcr. sub Fr6ort6 6r lnePut atacui daLie c@ au cultniMt c! c!d@ Ninirei
(612î.d.CT.)ţiaHaranului(610î.d.Cr.),Inmîinilelui Kyaxares din Media ţi a aliaţilor săi babilonieni Mezii
au deţinut control asupra tuturor ţărilor din partea de N a Aririei ti 3.3u rdzloit dt ld'a plnl cld au l€r@t
Eatann de pac€, h5 n $5 id.Ci
SIS
11L1U1I
MEGHIDO
In 550 td.Cr., Cims din A$han (rELAtrO L-a id fiitrt p€ Astr€ss şi a ps stnpide F Media, captunnd
epibla EcbataM$ 9i ad6lsinaud b titluile pe 6re le avea şi titlul „Hege al mezilor". Multor meii ti s-au
dat tufttii $d. rispuldse ja. obicetune qi legile lor au fost combinate cu cele ale perşilor (Pan. 6:8-15).
Nunele de Medb a I6t folGit u6ri alrndu* ln ved@ de fapt psia, dd de ele mi nulte ori a lct folosit
împreună cu Persia, ca o parte majoră a unei noi confederaţii (Dan. 8:20; Est. 1:19). Mezii, aşa cura dht
vrali d€ prcraii ll3ia (13:17) fi letqia (s1:11, 23), au lut pa.te la 4ptuE@ kbiloftnuifi @a. 5:23). Nod
dniuiior al Babilo.ui\ ' Dariu, a f6t numit „Medul" (Dd. 11:1), riind fiul lnj A!4qero$ care da origiH din
Media @d- 9:1).
Mni dzi4 rczii sau rizhitit srb DdiN I ti Daiu [ (409 rd.cr.). Istoria ereild [r Medi, 6r€ ncatati în hda
EstePi (r:3, 14, 13,19), id .suprirea mezilor de către sirieni (seleucizi) ţi de către părţi este descrisă în 1
Mac. 14:1-3; Jos. Ant. 10.232. Medn a f6t oryantit in doui strapn: cea de.a 1 l-a f cea de-a 18-a satrapie.
împreună cu părţii şi cu damiţii, mezii sînt menţionaţi în Fapt. 2:9. După sasa-niii (membri ai dinastiei
tui Sasan, n.tr), numele de Media d fct folcit nllmi @ rmd g6gBic. BtsuocR]lrlE. G, Widengre4 poTX
p, 313Fir\r.
MEFIBo9ET. Este pcibil o folm orisirelA . nu. melui să fi fost Meribbaal, care probabil că se traduce
Baal 6e api'lto.ul! (1 crcn. s:34; 9.40a), eu Meribbaal, „eroul lui Baal" (1 Cron. 9:40b). în revi zuirea pe
care Lucian a făcut-o Septuagintei (cu exspfi! vetllli din 2 sam. 21:3), fotu 6te Men. fibaal, care
probabil că se traduce cu „cel care spintecă pe Baal în bucăţi Ce/. Deut. 32:26). Această formă de
tranziţie a fost probabD modificată mai departe prin înlocuirea lui 6a'al cu boîeţ, „rutine" (vezi, Isboţet,
Ierubeşet, în2 Sam. 11:21, iar în 1 Emp. 18:19-25, LXX are „prorocii ruşinii" în locul expresiei
„prorocii lui Baal']-\&ziBDBi smit\ lcq smlst 1399, p. 23a . 285;SJl.Driver,Noteson
tlieHebrewTextitflheBooks of&nud', 1913. p. 253255 cu €tdinkl€. Pe de rlta parte, este posibil ca
Mefîboşet şi Meribbaal sa fie nume care se exclud reciproc (* IŞBQŞE'D.
au qisbt doi bilbati ere au runat acsr nme_ 1. Fiul lui Ionatan, care la rîndul lui a fost fiul lui SauL Cind
aceştia au fost ucişi, avea de rinei ani ţi a rămas olog datoe rei cazErui in tinp c nrg€a d doic lui (2 Sam.
4:4]. David i-a scăpat viaţa, i-a dat un loc de tinste la curte, din pricina lui Ionatan ţi i-a numit pe ziba,
uul ain slujitorn lui sad, € sr.i slujeasd (? san, 92r:D. p.rfidia lui zib3 g '@ncjlie€ lui David cu M.nboq€!
dh timDur rlzvrd$ii lui Ab6alo snt ftlabte ln 2 san. 16:1.61 19:2,130. 2. Fiul lui aul pe care i l-a născut
tiitoarea sa, Riţpa. El a fost «intre cei executaţi de gabaoniţi, în semn de răzbunare pentru masacrul care
l-a făcut Saul (2 Sam. 2t:3).
A.O,
MEGHIDO. un o€i inpotut al vr, aq€at h bnN nqnor Camel, la arr6x. 30 de kn ssE de podxl c@ astn €
runefb Haila.
I. Mărturii biblice
ohiul Meshjdo (in €br, n€siddo) 6re neniomt pentru prima dată printre cetăţile pe care ]e-a capturat
Iosua în timpul cuceririi Palestinei (las. 12:21) şi a fct dar Mi drziu Fmintrei lui M3l@, in terj toriul lui
rsahd 0G. r7:11j l Crou, 7:29). Mat]e, însă, nu i-a nimicit pe canaaniţii din cetate, ci i-a supus la bi!
(Jud, r:23). O cuici aluie indiretl * f.@ la M€ghidd iq Cutar€ Deb.rei. ede * slbe ci Taanacul este aseiat
Ungă „apele Meghido" ('al-mS n'3rdd6, Jnd. 5i19), da! Meghjdo nu 6c deld ld iomr € iiad u nle de oEt,
spre d@bire de .uneleiomr unui s de apA (rcHlsoN). urniide nenjrse sp€ciEci a lui M€shido ca o€t re
p.flire din tinpul lui solonolr, ude ac6t om9 . ldt incls ln cel d€.1 circilea dislict adninisrativ, sb cd.
duc€@ lui Bae (6ur luianjrud) (1 iep. 4:121 9i a fost selectat ca împreună cu Haţor şi Ghezer, să fie una
din principalel€ lui foft5leie ln alam lerclnnuhi, in care acomoda caii şi carăle de război (lîmp. 9:15-
19). Mqhido 6re menEoMt p€ {u!t ca 6ind laul unde Ahazia, împăratul lui Iuda, a murit după ce a fost
rănit p€ clnd tusa a€ I€hu (2 imp. 9i2D, iar Mi ttziu a fost scena morţii lui Iosia, atunci cînd acesta a
încercat să-3 împiedice pe
*Neco, nparatd Egiptului de a da ajutor Asinei \2 1^p, 23:29- 30; 2 &on. 35:22, 24). Nhde aFre sub
rolm n-gidd6n in zaha.ia (12,r1), g ac6ta 5t€ forma £n care el este folosit în termenul * Armaghedon
did NT (Apoc. 16:16), care provin€ de la fiomiaiddbn, ,dalu] M.Ahido".
lI. S6€ ln aJda Bilrti€l
Se consideră că vatra vechiului oraş Meghido este ţinutul deluros al deşertului care astăzi se numeşte
Tel! el.Mutesellim, care este aşezat în partea de N a crestei muntelui Cârmei ţi care administrează cea
mai importantă trecătoare ce face legătura între cîmpia de pe ţărmul mării şi valea Izreel. Mormanul
acesta de ruine are o înălţime de aproape 21 de m, cu o suprafaţă de peste 10 acri pe vufuJ dealului, iar
cetăţile mai veN e, erau aşezate mai la ponlele d@lului eu 9i mai mari.
Prin€le sap5tud au fst daMte de o .rFdifie 3emn5 condust d€ c. Schwclet bre ann 1903 ii 1905. Pe
vîrful acestui del$o! a f6r s:par u ian! ţi au fost găsite mai multe clădiri, dar datorită cunoaşterii limitate
care exista în vremea aceea cu privire la vasele de lut; puţin s-a putut învăţa de pe urma acestor
deopdiri. Sbpitui nu s.au Mi 6cut p€ l(ul .cla pln! ln anul 1925, cind lNtitun de Studii Odenral€ al
Unjvesitagj din Chicago, fub condr€@ lui J.H. BMsrql, a al6 ca o:.6ta sn fie p.inul proiet mjor în plad
lor d€ sep5tu.i alhelogi.e din Orientd Apropiat. Lucrările au fost conduse succesiv de C.S. Fishd
(r92s27), d€ p.L.O. Guy (1927-35) ii de C. Loud (1935-39). Intenţia iniţială a fost aceea de a face
excavaţii complete în toată movila, strat după strat pin5 l. baz,, şj tn *opul acsta s.a sipar ln prihul rînd
la baza acestei movile pe o suprafaţă oarecare, Fntr! a ru fi irgiopstl ulrerlor de plninnn ba(ulat de pe !
&nn ei. R;zboiul a oprir lucr;rne ti cu rore că a fost descoperit planul întregului oraţ din epoca de nd,
staiurne c.re ap.rineau uo. p€.i@de Mi tinpuii nu au f6i csdute aftit p. slprafele rlativ ci mici. Sau Gcut
€pitui h onlnure ln 1960, n1 196667 ii in r97l d€ Y. Yadin, peniru a elucida u€le
819
MEGII!DO
probleme mal importante care au apărut în timpul săpăturilor anterioare.
Au fost identificate 20 de straturi! principale, da-tînd din perioada aşezaţilor calcolitke de la înce-pututl
mileniului al 4-lea (straturile XX ţi XIX). O particularitate interesanta a stratului XIX o constituie un
mic sanctuar cu un altar în el. £n prima perioadă a epocii bronzului (mileniu! ai DT-lea), la Meghido a
existat o cetate destul de maie (straturile XVni-XVT). O particularitate interesantă a acestei cetăţi era o
platformă circulară de blocuri de piatră apropiate printr-un şir de trepte, cane era acoperită cu oseminte
de animale ţi cu ceramica spartă. Este posibil ca locul acesta Bă fi fost un bamd, adică o *„tnă]ţime".
Această platformă a continuat să fie folosită In perioada mijlocie a epocii bronzului (straturile XV-X;
prima jumătate a celui de-al doilea mileniu), o perioadă marcată de influenţa egipteană, al cărei început
este marcat de o activitate de reconstruire la scară mare, rfnd platforma circulară a devenit nucleul a
trei temple construite în sol micenian, cu *altare, En aceste straturi s-a mai descoperit ţi o poartă
frumoasă cu trei stUpi, tn genul celor construite pentru prima dată în Meso-potamia. Necesitatea unor
porţi atît de puternice a fost arătata de mărturiile istorice caic vorbesc despre mai multe distrugeri
majore cane au avut loc într-o perioadă mai tfrzie a acestei epoci, culminînd cu o mare distrugere, care
probabil că a avut de a face cu recucerirea Palestinei de către Egipt, după expulzarea dinastiei
Hicsoşilor din Egipt.
Mărturiile care vorbesc despre actele sporadice de violenţă sînt mai puţin frecvente tn ultima parte a
Epocii bronzului {straturile VIII ţi VII) ţi, cu toace că aceasta a fost o perioadă de dominaţie egipteană,
cultura Palestinei a oglindit în mare măsură civilizaţia canaanită de N. Aceasta a fost perioada în care a
avut loc bătălia descrisă cu cel mai mare lux de amănunte din toată antichitatea, ţi anume, bătălia în
care Tuth-mosis m a pus pe fugă o coaliţie asiatică la Meghido, la cea 1468 î.d.Cr. \festigule
arhitectonice ale acestei perioade includ un templu, un palat ţi o poartă, iar influenţa culturală de N se
poate vedea dar într-un număr de peste 200 de obiecte de fildeş sculptat, cane au fost găsite într-o
vistierie subterană, sub palatul din stratul al Vll-lea. Aceasta este una dintre cele mai vechi colecţii a
unui gen de artă, care era bine cunoscut In Epoca fierului, începînd din * Samaria ţi pînâ tn Asiria, ţi cu
toate că practic nici un obiect de artă de genul acesta nu s-a descoperit în Fenicia, se pane că multe
dintre ele au fost făcute tn atelierele din Fenicia sau de către meşteşugari fenicieni expatriaţi. Faptul că
în această perioadă au existat legături cu Mesopotamia este pus în evidenţă prin descoperirea recentă ta
limita acestei movile a unui fragment din Poemul epic al Iui Ghilgameş, de origine babiloniană care,
după scrierea lui cuneiformă poate fi datat ca aparţinând sec. al XIV-lea Î.d.Cr.
0 altă descoperire, probabil din această perioadă, a fost reţeaua de apeducte a oraşului. într-o porţiune a
aceste movile unde nu au existat construcţii s-a săpat un puţ adine de 37 m, la baza căruia se afla o
coloană ta jurul căreia erau scări, tăiate En roca de la bază. De la piciorul acestei coloane, scările intrau
într-un tunel care după aprox. 50 de m ducea într-o peşteră. La celălalt capăt al peşterii exista un izvor
de apă. Se pare că iniţial acest izvor curgea pe panta în jos, în afara cetăţii, dar mai tfrziu tunelul a fost
blocat din inte-
riorul cetăfii, şi la fel ţi peştera, a cărei intrare a fost mascată din motive strategice.
Deşi există urme de distrugere spre sflrşftul secolului al 12-lea î.d,Cr., nu mult după sosirea israeliţllor,
şi semne ale unei abandonări temporare după această distrugere, se pare că cel căra au restaurat ruinele
(stratul V) nu au fost israeliţi. Acest lucru s-ar potrivi cu afirmaţia biblică după care locuitorii din
Meghido nu au fost scoşi din cetate la cucerirea ei de israeliţi, ci ., ult<i6r .! f6t p\i L Ewi (&d. 1:27-
28), Mai multe obiecte de cult, altare cu coame pentru tămîiere, făcute din piatră calcaroasă,
postamente şi vase pentru arderea tamîiei, găsite în stratul acesta ţi tn straturile următoare, au aparţinut
probabil canaa-niţilor care, împotriva poruncii lui Dumnezeu, nu au fost nimiciţi. S-a găsit o poartă a
cetăţii cu şase încăperi ţi peretele und cazemate alăturate (*ARHITECTURA) care, după cum a arătat
Y. Yadin, probabil că aparţine sfârşitului perioadei ce caracterizează acest strat ţi începutul perioadei ce
caracterizează stratul următor (VA şl IVB). Proiectul acestora este aproape identic cu cel al porţii găsite
la Kaţor ţi Ghezer, şi probabil că fără prea multe îndoieli ar trebui să atribuim această poartă perioadei
lui Solomon, lucru care ar arunca o lumină asupra pasajului din 1 fmp. 9:15-19.
Săpăturile arheologice din perioada premergătoare Celui de-al doilea Război mondial, au scos la supra-
faţa o serie de grajduri în care încăpeau pînă la 450 de cai, iar cel ce au efectuat săpăturile au asociat
aceste descoperiri cu Solomon, despre care se cunoaşte ci a înfiinţat în cadrul oastei sale o divizie de
care de război. Investigaţiile pe care le-a Scut Yadin au arătat că aceste grajduri datează din ultimii ani
aiperioadei corespunzătoare stratului IV (EVA), fiind probabil reconstruite după distrugerea cetăţi) lui
Solomon de către Faraon Sheshonq
(*Şiţac). Aşadar, este foarte posibil ca grajdurile să fie lucrarea lui Ahab, despre care se ştie din Analele
lui ShaltlErl@ c! a afrr 2.0oo de c4 de rtztoL Ultimul strat ce conţine vestigii proprii culturii is-raelite
(stratul m) a fose probabil distrus în 733 Ld.Cr., de către Tîgiatpalissar HL etnd oraşul a devenit'
capitala unei provincii asiriene. O dată cu declinul Asiriei, această cetate (stratul ii) a ajuns din nou în
teritoriul lui Israel, iar înfrtngerea şi moartea în caest loc a luilosia, în 609 Î.d.Cr. este probabil marcată
de nimicirea cd.
sdpltuil. de la Me8lldo a! d!t!t e cittlir4i€ puternică au avut de înfruntat israelitii sub conducerea lui
losua, cînd au intrat în Canaart.
aIBIJoGMFIE. C. SchulEh€! qi c. stell€fugdr fcl< et-Muteseilim, 1, Pundbericht, 1908; C. Watzinger,
2,DiePwde, 1929;R.S.UraonşiG.S.Shipton,MsgM-do I: Seasons of 1925-34. 1939; G. Loud, Megiddo
ff: Seasons of 19351939, 1948; H.G. May, Material Re-mains ofthe Megiddo Cult, 1935; P.L.O. Guy ţi
RM. hgbq& MsSiddo lb,nb!, 19t8; G, lbt\d, Ahe M.sidno lvod6, 1t3q Wr. Abdant, Ar4 53,1949, p.
213.215i G.E. Wright, JAOS 70, 1950, p. 56-60; idem, BA 13, 1950, p. 28-46; Y. Yadin, BA 33,1970, p.
66-96; idem, Habr (s.nw€ich LanI.., 1to), 1972, p, 1s0-r64; A. Goetze şi S. Levy, „Fragment ofthe
Gilgamesh Epic from Megiddo", i{.iqor, 2, r9s9, p. L2r-Lzai tDBs, 1976, !. sa3- 58s.
T.CM.
S20
MENE III€NE TICHEL UPFARSIIV
MBLIIISEDEC (in ebr. nalrqCeo, Sedeq 6E regele (meu)" sau, ca şi tn Evrei 7:2, „împăratul nepri-
hănirii").Ela fost împăratul Salemului (probabilleru-salimul) şi preotul „Dumnezeului celui Preaînalt"
("3 'dyân), care i-a urat de bine lui Avram cînd acesta s-a întors biruitor din lupta m care 1-a pus pe
fugă pe Chedorlaomer ţi pe aliaţii lui. Melhisedec ia ieşit înainte cu pîine ţi cu vin, 1-a binecuvîntat în
numele Dumnezeului Celui Prealnalt ţi a primit de la Avram a zecea pane din prada de război pe care
acesta a luat-o de la duşmani (Gen. 14:18 ş.urcn.). Apoi Avram a refuzat oferea împăratului Sodomei
care i-a propus să (inâ toată prada în afară de prinşii de război, jurînd pe Dumnezeul cel Preaînalt câ
nu-i va permite nici uli on sd .ib! o|l@ de al fee bosat (v 22, und€ ■ftxtul Masoreric (dar nu cel
samaritean), ixx ţi Peţita adaugă lahve înainte de 'd 'elyân, subliniind că cele două nume se refera la
acelaşi Dumnezeu]. Probabil că evenimentul trebuie datat pe la mijlocul Epocii bromului
(*AVRAAM). Numele lui Melhisedec poate fi comparat cu cel al unui alt împărat al Ierusalimului
dinu-o perioada ulterioară, ţi anume cu Adoni-Ţedec (l )
hPr. 110:4, uh rpsft i dhmirtia lli David 6te adamat ca „preot în veac, după rînduiala lui Mel hisedec".
Contextul acestei ovani D constituie cuceriE lqGalinuluj d. crtsE David. pe ta looo td.cr, prin care
David ţi casa lui au devenit moştenitori ai seminţiei preoţeşti a lui Melhisedec. Isus şi contem poranii
Lui L-au identificat pe împăratul aclamat în felul acesta cu Mesia din spiţa lui David (Marcu 12:35
lm.)- Dac! Isu 6te M6i. djn sliF lui D.vtd, atunci EI trebuie si ne ,,pieot(ul) în veac, după rîn-duiala lui
Melhisedec". Autorul Epistolei către Evrei trage această concluzie inevitabilă, el cel care dezvoltă tema
preoţiei cereşti a Domnului pe baza Psaldului 110:4, qpLi6t in lniM elor si* tn cntu 14:18 ş.urm., unde
Melhisedec apare şi dispare brusc, fiiră sase spună nimic despre naşterea şi moartea sa, despre
strămoşii sau urmaşii lui. El este prezentat ca ţi cum ar fi superiorul lui Avram, şi implicit, superior
neamului preoţesc al lui Aaron care se trage din Avram. Astfel este stabilită superioritatea lui Cristos şi
a orîndmrii stabilită de El faţă de orînduirea levitkă din trpqieda Vl(Ew. s16-U; 610.7:23),
Un fragment descoperit în peştera 11 de la Qum-ran (HQMelch.) îl prezintă pe Melhisedec ca pe un
judecător a! tribunalului ceresc, numit de însuşi Dum-newu, interpretînd tot cu Înţelesul acesta şi Ps.
7:7 ţ.urm. şi 82:1 ţ.urm. (c/. A.S. van der Woude, „Mel-chisedech ala himmlische Erlosergestalf, QTS
14, 1965, p, 354 ş.urm.).
BIBUOGTiFIE. Comnrarii b en €Co*i la Psalmi la Epistola către Evrei; FJF. Bruce, The Epistle to tht
Hebrews, NIC, 1964, p. 94 ţ.urm., 133 ţ.urm.; H.M. Rowley, „Melchisedelc and Zadok", Festschrift
fUrA. Benhotet (ed- W. Baumgartner et. al.), 1950, p. 461 ş.urm.; AJt. Johnson, Sacral Kingship in
Ancient
Israel, 1955; O. Cullmann, The Ckristology of the New "testament, 19S9,p.83ţ.urm.;JAFJttmyer,
£ssq>son the SeitL Be\Ctutad aJ the NI, t97I, 9. 22L-269., VL. Horton, The Meîchiiedefc Tradidon,
1976; BA Demarest, A History ctfInterpretation ofHebrews 7:1-tatrM |he Refondtion to .he Praalt
976.
F.F.B,
MELŢAR. Un slujitor împărătesc care răspundea de Daniel şl de însoţitorii lui, căruia i s-a adresat
Daniel pentru a face o schimbare în meniul lor (Dan. 1:11-16). tn VA, cuvîntul este tradus ca un nume
propriu, ca şi în Teodosian, Lucian şi în versiunile Sirîacă, Vulgata ţi Arabă. LXX are „Abiesdri" şi îl
identifică în v.3cu şeful eunucilor. Astăzi, cei mai mulţi cercetători al Bibliei socotesc că acest cuvînt
este un titlu, probabil un cuvînt împrumutat din asirbnă, unde maisăru însemna „gardian" (vezi BDS).
Probabil că ar trebui să-1 traducem cu „administrator" (VSR), ^uprave-gheator" (Nowack), sau
„temnicer" (JJL Montgo-mry, Dqid, rcq, 1926). J.G.G.N.
MEMI.IS, wi Nor
MENAHEM (tn ebr. m'nahem, .jnîngîietor", 2 împ. 15:14-22). Fiul lui Gadi şi guvernatorul militar al
'I-a!ei, opftara kne a lui hhd.
Cind * Şalum a uzurpat tronul într-o perioadă de anarhie, Menahem i s-a împotrivit, t-a atacat pe Şalum
în Samaria, acapturat cetatea, 1-a omorît pe uiurpator i sa prr!@t ,e snE nnpAhi (@ 7s2 td.cr.), Anumite
facţiuni au continuat să-i fie potrivnice, iar în cetatea Tifsah Menahem a reprimat o răscoala mare,
evident cu o cruzime inutilă. Ca sâ-si întărească poziţia, a devenit vasalul lui Pul, împăratul Asiriei
(*nGLATPALASSAR SI; DOTT, p. 53-58; ANET, p. 233). AGt privneaiu l.a c6iar pe Memh6 1.OOO
de talanfi, pe .a i,a peft.lut .te la bosllii de su! stăplnirea lui. Alianţa aceasta a ajuns să fie un dezas t'u
tstru Israel, .Aci a dut id ele din urn{ b anexarea sa de către Asiria- în Israel politica lui Mena hem a
întîmpinat opoziţie din partea partidei anti-asirieoe, dar el şi-a menţinut tronul pînă la moartea sa (cea
742/1) şi a fost urmat pe tron de fiul său Pecah. Menahem a fost ultimul împărat al lui Israel al ctni !u
Ia lmt la tuL
Pentru cronologia evenimentelor importante din timpul domniei lui, vezi H. Tadmor, Saipta Ilisro-
tdlmitma, E, t961, p, 24A-266, J.D.D.
MENE MENE TECHEL UPFAItStt, Esle ir, scripţia de pe peretele din odaia ospăţului lui Belşafar (Da
5:25, VSR; "jr,iENr MEME T!K!L 9i pARSIN.,

WNE, MENE, TECHEL şiPARSIlT fmn' mn'tqlpn.), textul într-un manuscris tn aramakă din sec, 6-5
f.dO., ailtrpretată di Daniel fa ospăţul lui Semafor.
821
MENE MENE TBCHEL UPFARSTN
întrudt u din U-pkanin. este conjuncţia „şi", după care p .ldie s@nn spidt ph (p), codom inteeetArii pe
cft o d! Daiel (L 2623), n'na derild dir ter menul aramaic mFnu, „a nuitmia", indicîntl că zilele inpsiului
hatl€ilor au f6t nunrnEte rr * aprcpiau de sfîrşit; t'qel derivă din termenul aiamaic r'qat, „a dncări" (vezi
în ebr. Săqal, de unde provine şi „sidu"), indictnd faptul că Belşaţar a fost cîrttărit în cîntaiele divire { a
fst s6sit !{d; i,r forma de pluFl parsh este înlocuită de singularul peres, care deriva din termenul
aramaic pVas, „a împărţi", indidnd că imperiul lui avea să fie împărţit între mezi şi perşi (păros, un alt
derivat al aceleiaşi rădăcini pis (VSR, VA, NVI, ,JEi.ES").
Misterul constă nu în descifrarea cuvintelor ara-maice, ci în înţelesul pe care-1 au. La suprafaţa ele se
refereau la o serie de măsurători sau la unităţi monetare, „o mina, o mina, un sidu şi jumătate de sidu".
Dar aceste cuvinte erau lipsite de contextul care le-ar fi făcut inteligibile pentru împărat ţi pentru
înţelepţii lui.
Mai du.lti enditi h sndiile bibli@ au facut .Me. rite încercări de a asocia unităţile de măsură specificate
cu conducătorii care s-au perindat la cîrma Babi-loruld, d€ .x. Neb@dnqar (o niE), Bellatar (u sidu),
mezii ţi perşii {jumătăţi de măsură) (C.S, Cler-mont-Ganneau, A.H. Sayce); Evil-Merodac ţi Nergal-
Şaretei (două mina), Labaşi-Mariiuc (un sidu], Na-bonid şi Belşaţar (două jumătăţi de mina)
(E.G.Krael-i!a); NebkadRFr (o niE)i Evil-Mercd4 (u riclu), BeljaFl (o ju!'nEte de ni!.) (H.1. cicb€rg);
N.blcldcFr (o hiM), Nabonidu (u siclu), B€lr.ţar (o jumătate de mina) (D.N. Freedman, care trage
conr@ia din Xu8dciun@ lui Na6onid, de s{ s'ir la Qllma ce ortgilul in @n@ lui Daniel au f6r
menţionaţi toţi aceşti trei împăraţi ai haldeilor). Aceste încercări suit fascinante dar necondudente,
BIBLIOGRAFIE. Comentarii la cartea lui Daniel de către J.A. Montgomety, 1927, E.W. Heaton, 1956,
A. Je6€ry, 14 t 195E d J.G_ Baldwb TOTC, r97A, ad. loc.; C.S. Clermont-Ganneau, Journal Asintique,
Se-ri6 4.1, 1446, p. 36 i@.j A.H. Saye, Tne Higna Criticism and the Verdict of the Monumente, 1895,
p. 530E,G.rGelina, JBi, 63,1944, ?. 11 I,m.: H.l, CiGberg, Srldi6 n Dqni..l, 1944, p, 24 ?,lm.; O.
Eissfeldt, „Die Mene-tekeHnschrifr, ZAW 62, 1951, p. 105 F.m.; DN. FEedm4 SASOR 145, februarie
1957, p. 31 ş.urm. F.F.B.
MEnAB. Fii€ @ Mi lr@ 6 Lui sad (r san 14:49). I-a fost promisă lui David, dar i-a fost dată în &ldnb
lui Adriel din Mehola (1 sm. l8:r7.20). ircide pe cft I n onite. Mrti .erctlton ai Bibliei inleuis F Miol din
2 se 21:3 o M@b, considerînd că avem de a face cu o eroare veche a siblor. Ei spb ci dule nltr€ ei, nii ei
an fdt spînzuraţi ca să ispăşească fapta lui Saul de a-î fi onodt p€ g.baoniti, hcilchd le8iEnttului lui
Isr&l (Ios.9), MB.
MERARI, MERARITII. Mqari el d€ .n neilea fiu al lui Levi, a fost capul uneia dintre cele trei familii
mari ale leviţilor. Familia lui a fost subdivizată în casa lli MaNi !i a lui Mu+t, Mgarilii au l6t ei c@ .u
purtat prin pustie scîndurile cortului, drugii, stSpii curţii şi picioarele lor, ţăruşii şi funiile lor. Ca saşi
ducă la îndeplinire sarcina pe care o aveau li s-a dat patru care ţi opt boi. Ei şi-au întins corturile în
partea de N a Cortlhi nldrnnii. Numărul celor de p8rie birb6te&4, nueptld d€ 1a tnsta de o lun! il sls
număra 6.200; cei care erauîn stare să facă vreo slujbă (a căior vfcstâ era între 30 ţi 50 de ani) erau în
număr de 3.200 (Nm. 3:33-3q 4:42-45: 7:3)- Li s-au dat 12 cetăţi în ţară (Ios,21:7).
După reorganizarea pe care a făcut-o David, membrii familiei lui Etan (ledutun), care erau urmaşi ai
merariţilor, au primit sarcina de a se ocupa de cîntări în Templu, în timp ce alţi merariţi au fost uşieri (1
Crcn. 6:31-44; 25:3; 26:10.19). M€triFi rrft ,@ţionaţi ca fiind prezenţi la ridicarea cortului pentru
chivot (1 Cron. 15:6), ţi din nou la curăţirile repetate ale Tenplului ain tinpul lui Eahi, $ I6ia (2 cFD
29:12; 34:12), D6pre uii .tintre et * 6p@ <t .u slujit (n timpul lui Ezra (Ezra 8:18-19) şia lui Neetnia
(veziNeem. 11:15 ţii Cron. 9:14). D.1V.G.
MEIATTUM (h €bi Matayim). Eete u tem6! € care-1 găsim în Ier. 50:21, avtnd două înţelesuri „dublă
amăradune" sau „dublă răzvrătire". Unii susţin că acest înţeles dublu exprimă mai degrabă răzvrătirea
împotriva Domnului (c/. v, 24); alţi cercetători ai Bibliei sugerează că acest cuvînt trebuie identificat cu
termenul babilonian nar rnarratu (Golful Persic) = Babitods de s (wi aDB; cm, dd act puEt de vedere
este discutabil. J.D.D.
MERODAC. rsre fom ebi a nunhi @i .!rvi. nitd 6abiloni4, Mardd. ln m lui rHamu-rapi (cea 1750
î.d.Cr.), pe al cărui monument este posibil să fie reprezentat tocmai acest zeu (IHA, fig. 24), zeul
Marduk (în sumeriană, amar. uni) a preluat multe dintre însuşirile zeului Enlil. Marduk a fost cel mai
important zeu al *Babilonului, iar mai tîraiu a fost ddut dupA epibtd lui, Bel (Ba'al), edel tG1
înftîngerea lui a avut loc o dată cu cea a poporului lui Per. 50:2), aşa cum s-a întîmplat şi cu zeul Baal
al canaaniţilor, dintr-o perioadă anterioară. Poemul epic babilonian al creaţiei (enwna etti)
comemorează victoria acestui zeu asupra forţelor răului şi cinstea care i s{ dai @ rege al zilor'. Msodac
alar € elmnr divin în traducerea în ebr. a unor nume de zeităţi babiloniene cum arfiEvît-
MerodacMerodac-Baladan şi *Mardoheu. (Vezi imaginea de pe pagina urmă toare)
DJ.W.
MERODACBAIiDAN. cuKt dio tqtel€ oneiforme ca fiind numele lui Marduk-apla-iddina U, împăratul
Babilonului care a trimis o solie la Ezechia (îs. 39:1). Scrierile ebraice ale numelui conţin numai
consoanele, conform metodelor de transciere folosite în secolele al VUl-lea şi al VU-lea S.d.Cr.
(mrdkbldn; 2 împ. 20:12, Berodach-Baladan, are o variantă fonetică), vocalele fiind adăugate de
versiunile de mai tîrziu. Este posibil ca tatăl lui, care nu este menţionat în sursele cuneiforme, să se fi
numit Bel-iddin, avînd aceleaşi consoane ca şi Saladan (bldn), la transcrierea

S22

nmehi to .br (ls. 39:1). \&zi I)nn 22, 1977, p. 125-126_

El a f6t u cdducaror ai disricdri Bii-Yali[ l. N de Golful Persic, şi a pretins că este urmaş al lui
kib5.M.rdu4 hDabt al Babilonului ln@ 732.762 Ld.Cr. Cînd Ţiglatpalassar IU a intrat în Babilonîn 731
id,cr,, Me'ldac.Baladan i'a adE darui la salia {i i.a sprijinit pe asirieni împotriva unui ţeic răzvrătit pe
nlft Ut[r-rd (Imq 17, 1953, p. ]r450). o datt d succesiunea ta tron a lui Sargon în 721 Î.d.Cr., Mero -
dtu.Batadd a inrar m Babilon ii q pEti6 totul. Asirienii au reacţionat şi au atacat în anul următor pe
a&uii €lditi a Babilolului.
Rezultatul bătăliei este necunoscut, se ştie însă că Merodac-Baladan a rămas pe tron pînă în 710 Ld.Cr.,
ddd soryorl dupd ce io neuaaliat F elamid a intat în Babilon fără a î se opune rezistenţa. Cînd asirienii
$a! deplaet tpE s in BitYaln', Merodac'Bddo a fost menţinut ca un conducător local şi, în toată pdid.!,
clt a Mi doMil nu i sa ops F fal! @lui care îi era acum stăpîn.
La moartea lui Sargon, însă, în 705 î.d.Cr., MerodaBaladan a imeput s: f8ci dmui p€ntu oblh. erea
independenţei faţă de Asiria. Probabil că acesta a fost momentul cînd a trimis acea solie la Ezechia,
dEia i rau arltat bos5dn€ lui ru.b (2 inp. 20:12.19: îs. 39), cu scopul de a încuraja acţiunile împotriva

zall babiLonian Maduk (k ebL Mend@) t@.td o cunună împărătească ţi fine tn mină un. sceptru {î un
inel, simboluri ale autorităţii El este zugrăvit deasupra simbolului tui, o creatură compusă (mu!iu!!u) ol
cdrei .rui ero !i !arp€. lixtu dinn-u ciLiadtu olcdreikulptat gâsit la !arp€.Bdbilon,
MESE
Asiriei din partea de V. Pe Ungă faptul că împotrivirea lui Isaia . z5&micit pleul a6h al lui Merlde.
Baladan, babilonienii înşişi i-au luat-o înainte, numin-du-1 ca şi împărat pe Marduk-zakir-sum, £n 704
Î.d.Cr. El 1-a destituit pe împăratul de curînd întronat în Babilon d a endB poporul ditr prietendul o!
a{ inBiMr, Bosippa. h ciuda ajurorului prinit de la amt€l€ elanite, cond@ d€ Inb3ppa $ EiniF d€ Sutur-
Nahundu, Sanherib i-a înfrînt pe rebeli în bătălia de la cla şi chii 9i au inht h a.bilo4 ud€ l-a atat pe n6n
p. Belibni. BnYzkin a fct singrfd oEt prldai, id Mer.dac. Bahad a tuait spre SV ln Rlam, unde ult€rior a
si nuni
BIBLIOGRAFIE. J.A. Brinkman, „Merodac-Baladan U", în Saidies presented toA.L Oppetihâm, 1964,
p. 6-53. DJ.W.
MEROM, APELE DE l^A (lo ebr. n-s6m). ldd în ere ti.au dot trdnire @i ce s.au alilr d Halorul
împotriva lui losua, care i-a luat prin suipindere si i-a pus pe fugă (los. 11:5-7). Nu este dar daca
MerOIO este (a) Meironul de astăzi, un sat la S km V-NV de Safed (Safat), lîngS izvoarele care
alimentează Wadi l3inusu Fn@ & va Meironului (M, Norh, Iorudz, p.67); sau 0>) Maroun er-Ras, la 15
km spre N, deasupra unei văi care duce la iazul Huleh, la N de Halor (LOB, p, 205,i J. GaFbng,
Jofiu4Judjer, 1931, p- 191 ilm., 39s). Indifeant dact Bb su nu aceeaşi aşezare cu * Madon, Merom pare
să fi fost o aşezare importantă (lista lui Tuthmosts III ni. 85; ANET, p. 233); la MeiDn nu s'au Eisn nici
o urmă de felul ac6ta (E. Meys, SAsoR 214, 1974, p. 2 ş.urm.).
J.F.U.L.
MERONOI MERONOIITII- lehdia (1 Cron, 27r 30)şiIadon(Neem.3:7)aufostmeroniţLNeenua3:7 pare
să ne sugereze că Meronotul a fost aproape de cabon f de Milpa, dar nu eie cld da.n h a6r v€Mt sie lnt-
adevli rcrla d5pre Mitpa (GIT p. 387). Ca şi alţii dinaintea lui, Grollenberg, în Adm, consideră că
această aşezare se afla pe vatra oraşului B€ituitrh din znele nGstre la NV de Cabaor,
A.R.M.
MERO2A(înebr. mer6z). în Jud. 5:23 esteoaşezare identificată neconvingător cu Khirbet Maruş, la 12
km SdecasaluiBarakdelaChedeş-Neftali) asupra căreia Debora a rostit un blestem, întrueît locuitorii ei
nu au Iut ra.te b lupta lnpotriE lui si*B, UstuiM blestemului ne sugerează că Meroza era sub o obli gaţie
sfîntă de-a asculta de Barac, F.F.B.
MESE.
t. slre ln rlua Dlbllei
Poate că cea mai veche scenă a unui banchet care s-a păstrat vreodată a fost cea de pe un sigiliul
cilindric din lapislazuli Bisit ln ruirele de la U! din Me-potamia. Acest obiect de artă antică care acum
se gasje la MMul UnireGitllji din phiLd€lphia, d. teaz: de p€ timpul tnpsdrej snub.ad (c6260o Î.d.Cr.).
Acesta zugrăveşte un ospăţ la care invitaţii

623
MESE
împărăteşti stau pe nişte scăunele joase, sînt serviţi cu pocale de vin de către servitori care poartă robe
de lină. Ud muzicant delectează auditoriul cu ajutorul harfei în timp ce alţi servitori Încearcă să
răcorească pe invitaţi în căldura toridă a Mesopotamiei, cu nişte evantaie.
Scene similare au mai fost păstrate de la artiştii labiloni$i de Mi tf,zi\ iar w dinEE eL mi interesante
este un basorelief mare din Asiria. Regele Assurbanipal este zugrăvit stind la masă împreuna cu soţia
lui, în grădina palatului regal de la Ninive. în timp ce regele se laşi pe spate într-un fotoliu cu periraţe
făcut special pentru servitul mesei, el ridică un pocal cu vin şi-1 duce Ia gură. Şj soda lui este
reprezentaţi bînd dintr-un pocal elegant dar ea stă pe un scaun mic, care are o treaptă mai joasă ca un
sprijin pentru picioare. Ca şi în cazul sigiliului din Ur, servitorii stau gata cu evantaiele să-i răcorească
pe cei ce iau masa ţi să alunge insectele supărătoare. Basorelieful prezintă cîteva instrumente muzicale
aşezate pe jos, alături de nişte ramuri de viţă ţi nişte palmieri, gata să fie întrebuinţate de cîntăreţii de la
curte.
c€l @i vehi f,edu detailat pe @e ! $d !5!. trat se referă ta un ospăţ dat de Assumasirpal al n-lea, la
inaugurarea noului său palat de la Nlmrud. La acest 6prt au p.rticipat 69.s74 de !gg@d şi a d@t 10 zile.
Detaliile ne sînt date pe un monument care a fose rtliet h 379 l.d,cr. (Ezi ra..{, 6a. 43).
n. Surse din Biblie
a. Mese la palate
Genul de eleganţă menţionată mai sus, caracteristică Mesopotamiel antice, a fost cu mult întrecută de
delicateţea si experienţa care caracteriza mesele împărăteşti din Egiptul antic. Picturile de pe pereţii
mormintelor d 3le 6ltor .l&li!i e.a! tunlzar do@i reMcabile cu privire Ia splendoarea unor sărbători
cum ar fi banchetul zilei de naştere a faraonului care a trăit în vremea lui Iosif (Gen. 40:20). La ocazii
de genul acesta invitaţii, cu peruci elegante şi parfumaţi, erau aşezaţi pe fotolii în faţa unor mese joase.
Meniul Lor includea pasăre la frigare, vegetale, came de vită prăjită, mai multe sortimente de paste
făinoase şi dulciuri. Băuturile mai populare includeau bere care era fabricata din orz, şi vin. Imaginile
de pe pereţii mormintelor prezintă slujitori care aduc vase mari de vin si care dau invitaţilor tuburi de
sticlă îndoite care erau introduse în vas. Invitaţii beau ptnă ajungeau în stare de ebrietate şi cădeau pe
duşumea lingă fotoliile pe care obişnuiau să stea la cină.
Obiceiurile legate de ospeţele persane din sec. al cincilea Î.d.Cr. au fost păstrate în cartea Esterei, în
care sînt păstrate cinci ocazii festive de genul acesta ce au awt lo. la s@. Pritul a f6t M dplt „maraton"
de 180 de zile dat de împărat în cinstea prinţilor raezi şi perşi (Est.l:3 ş.urm.). Acesta a fost urmat de un
ospăţ de şapte zile în grădinile teipăiă-teşti, la care au fost invitaţi toţi demnitarii de la palat Invitaţii
erau protejaţi de lumina orbitoare a soarelui cu tende albastre, verzi şi albe, culorile regale ale Persiel,
iar fotoliile în care se lua masa erau incrustate cu aur şi argint. Alte ospeţe menţionate au fost: unul
pentru femeile de la palat (Est. 1:9), ospăţul nunţii lnplrIr6ei Est6 (2:1613), 6p5tul dat dG Abar veros şi
Haman la care s-a băut vin (5:4; 7:1-8) ţi phaicul clmut rub nmele <le A$r! (9:1-32),
Spre deosebire de acestea, mesele de la palatele evreieşti au avut un caracter sobru pînă în zilele lui
Solomon. Invitaţii şi servitorii erau numeroşi şi în zilele lui Saul, iar refuzul de a onora o invitaţie de a
lua masa cu împăratul era suficientă pentru a stîrni supărarea acestuia (1 Sam. 20:6). Generozitatea lui
David a fost arătată prin măsura pe care a luat-o înaintea curţii împărăteşti cu privire Ia Mefiboset, fiul
pae!2at at lul lotuid (2 san. 9:7). solollm a llrmt exemplul monarhilor naţiunilor înconjurătoare în ce
priveşte minuţiozitatea cu care erau pregătite ospeţele şi splendoarea lor. Afost sugerat de către unii că
probabil pe timp de vară, Solomon servea masa în grădini ca cea descrisă în Cîntarea cîntărilor. in
curtea împărătească de la Samaria, regina Izabela a ţinut 400 de proroci ai Astarteelor şi 450 de proroci
ai lui Baal (llmp. 18:19). Sărăcia Iudeii de după exil stă într-un viu contrast cu masa pe care a dat-o
guvernatorul Neemia. £1 a hrănit 150 de evrei pe tîngă ceilalţi invitaţi, iar pentru hrana zilnică a
acestora era necesar să se sacrifice zilnic şase oi, un bou si numeroase păsări, la care se adăugau fructe
şi vin (Neem. 5:17-19).
b. Mesele lucrătorilor
Pentru lucrătorii din timpurile biblice, însă, situaţia era foarte diferită. Ziua de lucru începea dis-de-
dimi-neaţă, iar în loc ca aceştia să aibă un dejun decent, ei îşi duceau la centură sau în nişte vase nişte
plini mai mici brînză de capră, smochine, măsline şi alte alimente de felul acesta, pe care le mîncau în
drum spre locul de muncă. Se pare că egiptenii îşi aveau masa principală a zilei la amiază (Gen. 43:16),
dar lucrătorii evrei se mulţumeau în general cu o masă uşoară şi d u dnp de odls! (Rut 2:14). Ab.r!6!a
de la această masă însemna post (Jud. 20:26; 1 Sam. 14: 24). Cina, cea mai importantă masă a zilei,
avea loc dup: @ e tamna led zilet (Rut 3rZ). O dad c hrana era gătită, întreaga familie lua masa
împreună, la care participau şi invitaţii care se întfmpla să ne prezenţi. La ocazii festive, exista obiceiul
să se desfăşoare activităţi distractive, şi acestea includeau ghici-torile (Jui 14:12), muzica Os. 5:12) şi
dansurile (Mat. 14:6; Luca 15:25). în perioada patriarhală cei care luau masa stăteau în grup pe jos
(Gen. 18:8; 37:25), dar perioadele de mai tirani s-a încetăţenit obiceiul de a se sta la masă (1 împ.
13:20; Ps- 23:5; Ezec. 23:41) după moda egipteană, dar poate într o pozid. seDi-ldn8tI F Bprte (&r.
7.8).
c. Aşezarea la mată
în NT, se servea masa adesea pe o duşumea ce era la un nivel mai înalt decît cea pe care stăteau în mod
norma] animalele domestice şi animalele favorite de pe lingă casă (vezi Marcu 7:28). Fără excepţie,
musafirii se întindeau în fotolii care erau aranjate pe trei părţi ale unui pătrat, în jurul unei mese joase.
In mod normal, în fiecare canapea nu erau mai mult de trei 'persoane, deşi uneori numărul lor era de
patru sau de cinci. Plecare canapea era prevăzută cu perini pe care se sprijinea cotul sting, iar braţul
drept rămînea liber, după moda gneco- romană a zilei. Invitaţii se aşezau în canapea în aşa fel înrît
fiecare îşi putea rezema capul pe pieptul celui care se aşeza în spatele Iui. Astfel el stătea culcat „pe
s&iul" vecinului (îoan 13:23; Ezi LE 16:22), o poritie .popiatl cd fadtltt comunicarea unor informaţii
confidenţiale. Locul ce

824
IIESB
se bucura de cea mai mare onoare sau „canapeaua de onoaie" era prima canapea din dreapta
servitorilor, Itfînd ea referinţă latura camerei pe unde intrau aceştia ca să servească masa. Dimpotrivă,
locul ce se bucura de cea mai puţină cinste, sau „odaia de jos" era canapeaua din sttnga servitorilor,
exact vis-a-vis de de canapeaua de onoare". Cei trei invitaţi de pe fiecare canapea ocupau locuri care
erau numite: locul cel mai tnaU, locul de mijloc ţi locui cel mai de Jos (aceste denumiri referindu-se
bineînţeles ta onoarea care i se acorda invitatului. n.tr.). Aceste denumiri au fost sugerate de faptul că
un musafir care stătea întins pe pieptul altuia părea întotdeauna să stea mai jos decît cel din spatele lui.
De aceea, locul cel mat rivnit (Mat. 23:6) a fost, locul cel mai înalt de pe canapeaua cea nai înaltă.
Aceste cuvinte de „înalt" ţi „jos" nu se refera de loc la înălţimea fizica Ia care stăteau persoanele.
d. Meniul In sine
Masa principală a zilei era în general o activitate relaxantă ţi de bună dispoziţie. Cei ce luau roasa îşi
spălau întotdeauna mîinile înainte de a se aşeza la trasă, căci obiceiul era ca toţi să mănînce din acelaşi
blid. Acesta era un vas mare de lut, plin cu came şi zarzavaturi, si era aşezat pe o masă în jurul căreia
erau dispuse canapelele. VT ne vorbeşte despre un singur caz dnd asupra tnîncării care urma să Ge
mincată se rosteşte o binecuvîntare (1 Sam. 9:13), dar NT menţionează mai multe ocazii cîndCristcs
rosteşte binecu-vtntarea înainte de a începe servitul mesei (Mat. ÎS: 36;Luca 9:16; loan 6:11).
Cu toate ca, în general obiceiul era ca fiecare mesean să-ţi introducă mina în blidul care era al tuturora
(Mat. 26:23), au fost şi cazuri dnd fiecărui meseani s-au servit porţii separate (Gen. 43:34; Rut 2:14; 1
Sam 1:4:5). Fiindcă lipseau cuţitele ţi furculiţele, bucăţi mici de pîine erau ţinute între primele trei
degete ale mîînii drepte ca să absoarbă zeama ţi sosul din blid (loan 13:26). Mai erau folosite si nişte
tactmuri îngenul lingurilor pentru scoaterea bucăţilor ie came care erau duse la gura sub forma unui
sand-wjch. Dacă unul din cei aşezaţi la masă scotea o bucată de came delicioasă, era socotit ca un act
de mare politeţe să o dea altuia (I°an 13:26). Cînd masa era gata, obiceiul era sâ se rostească tacă odată
bine-cuvSntarea, £n coformitate cu porunca din Deut. 6:10, după care mesenii îsi spălau irainile pentru
a doua oară,
Anumite cazuri din Biblie, cura ar fi ce) ai lui Rut printre culegătorii de spice (Rut 2:14), cel al lui
Elcana ţi a celor două soţii ale lui CI Sam. 1:4-5) si cel a fiilor şi al fiicelor lui Iov (Iov 1:4), ne fac sâ
credem că femeile luau masa împreună cu bărbaţii. Dar întru-rît după toata probabilităţile pregătirea
mesei si servitul mesenilor cădeau în mod obişnuit în seama femeilor din casă (Luca 10:40), făcâ
îndoială că ele erau forţate să ia masa Enti-un timp mai scurt ţi nu atît de r.gu.t.
0 masă familiala obişnuită nu conţinea mai mult de un fel de mîncare, aţa îneît după ce acesta a fost
servit, persoana din familie cane a gătit mîncarea respectivă nu mai avea altceva de făcut. Ideea aceasta
explică poate motivul pentru care * Marta a fost mustrată (Luca 10:42}, atunci cînd Cristos spune:
„Dar un singur lucru trebuieşte", sugerând că era necesar un singur fel de mîncare. în timpurile VT, dnd
ntîncarea era adusă în odaia de servire a mesei de către persoana care a gătit-o (1 Sara. 9:23), capul
familiei distribuia porţii diferite (1 Sam. 1:4), mărimea fiecăreia puttnd să fie diferită in funcţie de
preferinţa pe care acesta o avea pentru anumiţi indivizi din grupul Ep<tiv rc6, 43:34r I san. 1:aJ.
e. Mese speciale
Ospeţele speciale prilejuite de sărbătorirea zilelor de naştere, a căsătoriilor sau a prezenţei unui musafir
respectabil erau caracterizate prinţi o ceremonie mai accentuată. Vizitatorii erau primiţi de gazdă cu un
sărut (Luca 7:45) iar pentru înviorarea lor li se punea la dispoziţie un lighean cu apă pentru a-şi spăla
picioarele (Luca 7:44). în anumite cazuri, li se dădeau haine deosebite (Mat. 22:11) ţi erau împodobiţi
cu împletituri de Dori (îs. 28;l).m anumite ocazii festive, capul, barba ţi faţa iar uneori şi hainele erau
parfumate şi unsecu diferite uleiuri (Pe. 23:5; Araos 6:6; Luca 7:38; loau 12:3). Banchetul în sine era
condus de o persoană special desemnata, care în NT era cunoscută ca „administratorul" ospăţului (loan
2:8), căruia ti revenea sardna de a degusta diferitele sortimente de nuncare şi băutură, înainte ca acestea
să fie puse pe masă.
Musafirii erau aşezaţi la masă după rangul lor (Gen. 43:33; 1 Sam. 9:22; Marcu 12:39; Luca 14:8; loan
13:23), şi deseori li se serveau porţii separate de mîncare (1 Sam. 1t4-5; 2 Sam. 6:19; 1 Cran. 16:3).
Invitaţii de onoare erau de obicei scoţi în evidenţă prin faptul că li se oferea ori o porţie mai mare (Gen.
43:34) sau mai delicioasă (1 Sam. 9:24) decît li se oferea celorlalţi participanţi la banchet.
in zilele lui Pavei banchetul consta dlntr-o masă sofisticată care în general erau urmată de un simpozion
sau de odiscuţie intelectual. Discursurile ţinute în asemenea ocazii durau pînă noaptea tirziu, şi ata cau
subiecte care puteau 6 politice sau filozofice.
/. Participarea fui Isus la mac NT ne vorbeşte despre mai multe cazuri dnd Isus a fost invitat ia cină.
Ospăţul din Cana prilejuit de o nuntă (loan 2:1-11) a fost o ocazie festiva pentru case s-au împărţit
invitaţii din timp, ca ţi în cazul ospăţului din Pilda nunţii fiului de împărat (Mat. 22:2-14). Ocazia în
care Matei a fost gazda unui ospăţ (Mat. 9:10) a urmat modelul mai tipic al meselor grece-romane din
sec I d.Cr. Isus S-a aşezat la masă împreună cu ucenicii Lui, cu cu vameşii şi cu alţi invitaţi. Este
posibil ca odaia £n care s-a ţinut ospăţul să ii fost deschisă spre stradă, aţa incit au fost puse nişte dra-
perii lingă intrare; astfel musafirii erau protejaţi fritr-o anumită măsură de privirile curioase ale
trecătorilor. După obiceiul zilei, însă, oamenii priveau prin aceste draperii şi şuşoteau cu privire la cei
prezenţi la ospăţ. Acest obicei le-a dat fariseilor posibilitatea să se întrebe dacă era cuviincios din partea
lui Cristos să mânînce la masă cu vameşii ţi cu păcătoşii (Mat. 9:r.
Cu o altă ocazie, întj-o odaie de cina similară (Luca 7:36-50), Isus a fost văzut de o femeie care trecea
pe acolo ţi ea s-a Întors cu un vas de alabastru dincarea turnat mir mirositor pe picioarele lui Cristos.
Acţiunea ei a fost Interpretata ca o îndeplinire a gestului de ospitalitate pe care gazda a neglijat să-1
facă faţă de musafir, cu toate cS acest gest cădea în sarcina sazdei. Se psr c! a nesljar de eln€@ sr-i
ol@
825
MESE
musafirului un lighean cu apă pentru s-şi spăla picioaFle, reBliend (4 coNitui, o incdcare iralr a
regulilor de politeţe din acele zile. Masa cane i-a fost dad llirsq h lerinon ile c{Ee zache! (L@ 19:6) a
fost probabil deosebit de bogată. Mult mai modeste au fst htui.ile f€milidle din B€btrr:. (Ltr€ to:40:
loan 12:2) şi masa de la Emaus care a fost întreruptă lnainre de a lu s64it (LM 2413033) $ carc a awt la
h prim zi dup! hrvi@ lui Iss. O€zioml $rss a neglijat spsl@ dddidoml5 a nrtinilo. tEinte de masă, cu
scopul de a-i învăţa pe oameni un principiu spinMl impo@t G@I l:3742).
g. Mese în călătorie
Persoanele care călătoreau în alte părţi ale ţării unde ospitalitatea celor cu care veneau în contact nu era
un iapr si8u, pM.u de obi@i d el€ 6 dcior de lui d apă (Gen. 21:14) si mîncare cum ar fi turte de smo-
chine sau de stafide, pîine şi griu prăjit. Problemele de care se puteau lovi cei care „uitaseră să ia pîini"
CMarcu 8:1-9,14) puteau fi foarte serioase în anumite împrejurări.
TU. Semnificaţia religioasa a meselor
a. Printre semiţi
Caracterul comun al unei mese a fost transmis ţi in sfera religioasă de către toate popoarele semite.
Desoperilile d]lblosie .le la Rs snalM (Uguio au scos în evidenţă caracterul predominant ai acestor
mese în viaţa religioasă a CanaanuluL în mod frecvent, inaugurarea templelor lui Baal era urmata de
ospeţe ti deturi ?reluisir€, h sihd! ruinele uui te;du din timpul dinastiei Hicsoşilor dezvăluie existenţa
unor săli pentru ospeţele care urmau după desfăşurarea ritualurilor în cadrul cărora se aduceau jertfe.
Prin aceste mese evreii căutau adt sa aibă părtăşie cu divinitatea, cît ţi să obţină iertare (*PAŞTE, *
JERTFĂ, *PRAZNIC). Sîngele şi grăsimea erau partea lui Dumnezeu, în timp ce preoţii ţi poporul îşi
primeau fiecare partea care le era destinată (Lev. 2:10; 7:6). Jertfele de genul acesta se desfăşurau cu
regularitate şi în p€ricda impimSro! (1 Sm. 9:t1,14, 2Sj 1 CFr. 29:21.22; 2 Crcn, 7:a-1o), dd @u lipsit.
de @ncterul licenţios si de destrăbălarea care caracterizau mesele religioase ale canaaniţilor.
b. Printre creştini
Principala masă sacră a creştinilor era 'Cina Domnului, instituita de Cristos, chiar în ajunul răstignirii
Sale (Maru 14:22.25i Mar. 26.26-29: Lw 22:14. 20), In Bisica prifrarA, l5.bet@@ CiEiLw DoMului
era precedată în mod frecvent de agape, o masă comună care era expresia dragostei frăţeşti ce exista
între @<lircio+ ('MESE DE DRAGoST€i rMiNc"ARr)
BIBIIOCRAIIE, 'ai 3, 29a9-3002: !_W. H€to( Everyday Life in Otd Testament Times, 1956, p. 81
ş.urm,; A.C. Bouquet, Everyday Life in New teuament Tid6, 195.1, P. 69 {.lm. Lrfi.
IESTA.
I. ln vechlul tt6ts@!t
Acest cuvînt, folosit ca un titlu oficial pentru personalitatea centrală a VT care era aşteptată, este în
priEip.l h prcdu al iudailnutu d€ tui rieu, Folc
sirea lui este, desigur, validată de NT, dar în VT termenul nu se găseşte decît de două ori (Dan. 9:25-
26).
Ideea de *ungere ţi conceptul de persoană unsă pentru un anumit scop sînt bine fundamentate în VT.
Un exemplu care a creat uneori dificultăţi cercetătorilor VT, este de fapt deosebit de util în definirea
termenului, fnls. 45:1, Cir persanul este prezentat ca ,,auI {n'3n6) Lui (adictr, a lui ra!re)". Exilr, aici
dnci aspecte care, în lumina altor pasaje din Scripturi, definesc anumite caracteristici principale ale
mesianismului din VT. Cir este un om ales de Dumnezeu (îs. 41:25), numit să înfăptuiască o lucrare în
beneficiul poporului lui Dumnezeu (45:11-13) d o ju<lead ftnpotrih du{Ilhilo! tuj (47). Lui i sad dar
stnphiE peste naţiuni (45:1-3); şi în toate activităţile sale, agentul real este însuşi Iahve (45:17). Staiea
de „uns" al lui Cir, arată pur si simplu că există o utilizare Jaică" (ca să ne exprimăm aşa) a
terminologiei proprii coneptului ,Jaicr'(@nsianic (vezi, „ungerea" lui Haîael, 1 rnp. 19:1s: ti folcjre.
cuhtelor "urs@"Jobullui Meu" pentru Nebucadneţar, Îs. 25:9). Nu poate exista un rezumat mai bun al
punctului de vedere al VT cu privire la calitatea de „uns" a unei persoane; în plus, este dt se p€te de cld
cA a€ie cinci pue rht prin ex€l€ng valabile pentru Domnul Isus Cristos, care S-a văzut pe Sine însuşi ca
fiind o împlinire a năzuinţelor mesianice ale VT. în lumina celor spuse mai sus, cel mai bun fi c€l @i
simplu plm !.nEu srudial cFu 6te sA aplicăm cuvîntul „mesianic" tuturor prorociilor care scot ta
evidenţă o persoană ca pe un agent al mîntuirii, al răscumpărării (punct de vedere împărtăşit de Vrie-
^en).
At de Ehe 6te !.dzuinta n6ianic!2 uld dio punctele de vedere cu privire la această chestiune (su8sar de
t\,towiMkel) ete c! M6ia st€ o Er sonalitate escatologică în sensul strict al cuvîntului: 6dici, nu nllmi b
prrorip d rsei .!zui!te de viitor, ci o personal ita te care în mod absolut aparţine „zilelor de pe urmă". în
consecinţă, întrudt toate pasajele escatologice corect definite privesc îndărăt spre monarhia davidică, ca
spre un fapt istoric al trecutului, Mesia trebuie să aparţină deci perioadei post-exilice, şi nu a găsim ca
subiect al prezicerilor în documentele din perioada pre-exilică. După cfte s-ar crede, pasajele rcidice
din p€ridda emrhic! tEtrie inteDre. tate ca fiind simple remarci ta împăratul care domnea m perioada
respectivă si, ca atare, nu trebuie să li se acorde nici o semnificaţie mesianică, adică escato logică. Nise
spune că revizuiri ulterioare le-au adaptat în pasaje mesianice, iar scriitorii mesianici de mai tîrau s-au
folosit de anumite ilustraţii din aceste pasaje, dd e!:lute coEr ele nu slnt tn sie de ;tud mesianică,
împotriva acestui punct de vedere ni se spune (de ex. de către Knight), pe un ton foarte categoric, că
este aproape de neconceput ca unii termeni ca, de exmplu, ei tolGili h Falnii lui Daeid, !5 6ie lolGiti cu
aluzie la monarhii pe care- i cunoaştem din cărţile împăraţilor. Vbm demonstra lucrul acesta In curfnd,
dar deocamdată să ne mulţumim să spunem că pasaje de felui acesta vorbesc despre oficiul de împărat
al lui Israel ca atare şi despre o năzuinţă care stă tocmai în acest oficiu împărătesc. Chiar dacă
Mowinckel a fost corect dnd a insistat că Mesia trebuie să fie o personalitate escatologică, acest lucru
nu înseamnă niri pe departe că toţi specialiştii în VT trebuie să fie de
826

acoidcâ escatologia este de natură post-exiiicâ (conf., de ex., Vriezen), dar trebuie cu siguranţă să ne
întrebrn daca ru cmE el a defnit @rceptul de * catologic prea rigid. DacS, de exemplu, el refuză să
considere ca „escatologic" orice pasaj care zugrăveşte supravieţuirea ţi viaţa vreunei rămăşiţe în urma
unei intervenţii divine, consecinţa logică a acestui refuz este că el neaga personalitatea escatologică a
DomDului Isu crisrc, ri prin ac4a Mrr.zice pMnn de vedere biblic cu privire la „ultimile zile" (<fe ex.
Evrei 1:2; 1 loan 2:18). Este multmai satisfăcător să-L defnim pe Msh ca p€ o "p€mElibb telogic;". Un
lucra care a aparţinut în mod unic poporului lui Israel a fost Înţelegerea pe care au avut-o cu privire la
scopul vi.Fi Ei .u pedat ej.t! lnl.legeE de L bu început (vezi Gen. 12:1-3), ţi lucrul acesta i-a făcut ca ei
să fie singurii istorici adevăraţi ai lumii antice.
Ataşarea corectă aacestei năzuinţe de o personaliiate finpndtelscd din viitor nu e ninic de a f* cu cnd€E
istdicl . n@rhiei, clci e@ealo8i. davtdict a f,rt h falircnt de la bu liceput g dzuinta, ba chiar tînjirea,
dupâ Mesia cel de neam împărătesc nu a aparţinut necesarmente numai unei perioade de după
Solomon. De aceea, planul nostru este să căutăm inVT o „peisonalitate-mîntuitor" şi asociind, căutarea
noastră mai degrabă cu teologia lui Israel, dedt cu o teologie definită mai strict, vom găsi motive bine
întemeiate de a susţine că O asemenea speranţa a fost tnbrrliFtn din ele mi Eni tim?ui de popo.ul .16,
originînd încă în acel faimos „protoevanghelium" care se găseşte în Gen. 3:15.
a. Meiia ca prototip al marilor personalităţi istorice Punctul de vedere teologic al lui Israel cu privire la
viaţa de pe pămînt, la care neam referit deja, sa întemeiat pe cunoaşterea Dumnezeului unic care li S-a
revelat. Credindoşia şi caracterul de sine stătător al Dumnezeului lor le-a dar o înţelegere cu privire la
viitor, atît cît i-a fost necesar credinţei de a înţelege lucrurile care vor urma. Dumnezeu a acţionat
„tipic" şi tn mod caracteristic în anumite persoane si evenimente mari ale trecutului, şi întrucît
Dumnezeu nu se schimbă, El va lucra din nou tot In felul acesta. Trei persoane de felul acesta din trecut
au fost încadrate în mod special în modelul acesta mesianic: Adam, Moise şi David.
1. Mesia şi Adam. Există anumite aspecte ale viitorului mesianic care într-un mod foarte clar sînt o
rp.tar a er srari de fapi dir Edd. P€ntr o Mi bună înţelegere le grupăm sub două subtitluri ţi anu me:
prosperitate (Amos. 9:13; Isaîa 4:2; 32:15, 20; ssil3i Ps. 72:16) ti pae (mnla din lumea vietui, toarelor:
îs. 11:6-9; şi din sfera relaţiilor umane: îs. 32:1-3). lEhlnd cld@ @ului h piat nutri d!p! detele pe ce le.a
awt dpa .ct€i lmi, acestea au fost aspecte care s-au pierdut odată ce blestemul lui Dumnezeu a intrat în
vigoare. Cînd acţiunea blestemului este anulată şi Omul lui Dumnezeu restaurează toate lucrurile, scena
edenică reapaE. A..,.ia !u 6te o int€rprEraE ! falteld. {a cq am dori noi să fie, ci un efect logic şi corect
al doctrinei creării lumii de către un Dumnezeu sfînt. Toate pasajele citate mai sus vorbesc despre
împăratul mesianic si despre natura domniei şi a împărăţiei Lui. Iară o repetare reală a primului om,
care a avut „stapînire" peste toate celelalte lucruri create (Gen. 1:23; 2:19-20), dar care a căzut atunci
cînd a permis ca această
MESTA
staplniE sai fie uurlati (rezi c€n. 3: 13). stipiniu va fi restaurată în persoana lui Mesia. Se poate admite
ddnis d cotreDtul & M6ia @ u rcu ' Adan nu este dezvoltat, nid în ce priveşte volumul scrierilor pe
marginea acestui concept ţi nici in ce priveşte detaliile, „dar este posibil să avem dovezi care să susţină
faptul că ideologia aceasta despre Mesia ca împărat să fi fost influenţată de conceptul de împărat al
paradisului" (Mowinckel). Doctrina NT privitoare la „Cel deil d6ila ad?n" m in dod clar iida.iri Ehi
testamentale, pe care le găsim în pasajele citate.
2. Mdia i Mdira Nt 6t sur?.in?ltor faptd c! exodd ti cordeltorul lui . aht o inpr6i. adt d. puternică asupra
poporului lui Israel încît viitorul a fost conceput după o schema similară. Aţa cum a fost păstrat şi
transmis generaţiilor viitoare ale naţiunii, modehl piinului qod a corotituit o pd"de ete.',i a lui
Dumnezeu (Exod. 3:15). Conceptul unui al doilea exod nu se încadrează întotdeauna specific într-un
context mesianic. Uneori se subliniază faptul ca Dumnezeu va face din nou ceea ce a făcut la ieşirea
poronnui din Esip! d* !rt-u s.d qi mi nsrel acum, facă a se menţiona însă numele vreunui om prin care
va face lucrarea aceasta, aţa cum a îndeplinit-o tn cut prin Moi* (de ex.Os 214-23i Is, 31:31. 34; Ezec.
20:33-44; observaţi cuvîntul jmpărat" tn v. 33 (v\ vsR): * p@ poaE d Md* .! 6€ nmit „împărat" in Deut.
33:5). Uneori, însă, cel de-al doilea exod este prezis ca fiind de natura mesianică, de ex, îs. 51:9'11;
52:12; Id, 23:5-a- Din nolr 6t 6Et se menţionam că în cel mai feridt caz, subiectul este expritut inplicit.
Odcur\ i. @zul lui Mois puid si mai facem un pas în studiul nostru, căd avem propria lui prorocie în
Deut. 18:15-19, care spune că Domnul va ndi. u trcd d si Moie.
în general, exegeza acestui pasaj are tendinţa de a susţine în mod exclusiv un punct de vedere sau al tul:
ori că Mesia este prezis aici ori că pasajul se referă pur si simplu la măsura providenţială care prevede
existenţa continuă a unui lanţ neîntrerupt de proroci. în lucrările recente, ultimul punct de vedere este
sprijinit de mjoribtea teologild, .u t@te cl ll6ri 6te acceptată şi ideea că trebuie sa-i dăm ţi o
semnificaţie mesianică1, deşi aceasta este văzută ca fiind de o importanţă secundară. Pasajul, însă, pare
să ceară ambele irt€rpretid căd unele aspeie .le lui poi 6 lrnplinit€ nlmi de cntre ac4t @ntinuibre a
pmrc. cilor, !€ ctid altele nlMi d€ clEe M6&.
Astfel, contextul favorizează foarte mult primul punct de vedere. Moise, avertizînd cu insistenta pe
ascultătorii lui împotriva urîdunii canaaniţilor, subliniază în special practicile de ghicire care căutau să
afle viitorul. Această avertizare este sprijinită tocmai de această prorocie privitoare la Prorocul Mozaic.
Iată, spune Moise, alternativa Israelului la ghicire; cei viî nu trebuie sa se consulte cu cei morţi căd
Dumnezeul lui Israel va vorbi poporului Lui printr-un om pe caie-1 va ridica tocmai în scopul acesta.
Aceasta pare să fie o promisiune a unei revelaţii continue; o prezicere a unul Mesia îndepărtat nu ar fi
satisfăcut 'leia de ctlEuirc de.pE @ rcrb€rre Moie.
Din nou, v. 21-22, care ne pun la dispoziţie criteriile <te tetarc a prccilor, por 6 vrzute @ dri.iplnd
situaţia care se ivea deseori în zilele prorocilor biblici ţi care a cauzat a tîta amărăciune sufletului lui
Ieremia (23:9ş,urm.). Oricum, acest aspect nu are greutatea ehi diminte, c{ci n! d 6 dele incoE! € !i lui
827
MgSIA
Mesia să I se facă o anumita testare. Apariţia unui mesia fals era tot atît de probabilă ca şi apariţia unui
proroc fals şi, într-adevăr, ca să nu prelungim discuţia, Isus însuşi Şi-a bazat declaraţiile Sale de a fi
Mesia pe coincidenţa dintre cuvintele şi faptele Sale, iar împo-trivitorii Săi iudei exercitau încontinuu
presiuni asupra Lui să le dea un semn de netăgăduit că El este •Mesia.
Dacă considerăm că cuvintele lui Moise prezic a continuitate a prorocilor, atunci, desigur, ele s-au
împlinit In mare măsură. Orice proroc adevărat a fost „ca Moise", căci el a avut menirea să-l înveţe pe
popor învăţăturile pe care le-a dat Moise. Atît Ieremia (23:9 j.unnOdtşiEzechiel (13:1-14:11) aufeut
distincţie intre un proioc fals ţi unul adevărat după conţinutul mesajului lui: prorocul cel adevărat are
ceva de spus împotriva păcatului, dar cel fals au are. Aceasta înseamnă pui ţi simplu a spune că teologia
adevăratei *prorotii derivă de la Sinai. Acest adevăreste transmis de asemenea în canea Deuteronom,
c3ti problema piororiei false este ridicată în cap. 13, şi se cere precis ca fiecare proroc să fie pus faţă în
faţă şi comparat cu revelaţia din Exodul (v. 5, 10) ţi cu învăţătura lui Moise (v. 18). Moise este prorocul
standard- ca atare, fiecare proroc adevărat este un proroc ^ca Moise".
Dar există o altă latură a exegezei acestui pasaj. Confom elor €ie tn Deur, 34:1q Mohe ..te o persoană
unică, iar un altul ca el nu se născuse încă, Indiferent ce opinie împărtăşim cu privire la data la care a
fost scrisă cartea Deuteronomului, acest verset ne face să înţelegem Deut. 18:15 ş.urm. ca fiind o aluzie
la Mesia: căci dacă Deuteronomul a fost scrisă atît de tîrziu cum susţin unii, sau dacă versetul 10 din
cap. 34 este o adăugire făcută de un editor de mai tîrziu, atunci aici ni se spune că nici un proroc de
unul singur, ţi nici toţi luaţi împreună, nu au împlinit cele prease în 18:15 ş.urm.
in ptui, dnd .jusa la acest pasj, @bu!! $ acordăm o atenţie specială tocmai termenilor de comparaţie cu
Moise. Pasajul nu spune, la modul general, că se va ridica un proroc „ca Moise", d în mod specific ne
spune că se va ridica un piroroc care, în ce priveşte persoana ţi lucrarea lui, poate fi comparat cu Moise
la Horeb (v. 16). Nici unul din prorocii VT nu poate fi comparat cu Moise din acest punct de vedere. La
Horeb, Moise a fost mijlocitorul legSmîntului; prorocii au fost propovăduitorii legămintului şi
prezicătorii moştenitorului legămîntului. Moise a fost unul care a originat; prorocii au fost unii care au
propagat. O dată cu Moise, religia lui Israel a intrat într-o fază nouă-prorodi au luptat pentru
implementarea şi menţinerea acelei faze ţi au pregătit o cale pentru următoarea fază, pe care o
întrezăreau. De aceea, cerinţa strictă a v. 1S-16 poate fi satisfăcută numai de Mesia.
Atunci, cum putem concilia cele două interpretări? Am remarcat mai sus, cu privire la nevoia continuă
a tui Israel de a beneficia de călăuzirea lui Dumnezeu, că un Mesia îndepărtat In timp cu ar satisface
această nevoie. Afirmînd lucrul acesta, am vorbit ca ţi cum informaţiile din secolul al 20-lea ar fi fost la
dispoziţia Israelului din antichitate. Cu siguranţă acest pasaj & prezice pe prorocul-Mesia, dar nu spune
nimic despre faptul că Ei ar fi „departe". Numai trecerea timpului poate verifica acest lucru. Iată dar
cum se împacă cele două puncte de vedere: din pune* tul de vedere al prorocilor, Israel se găsea în
exact aceeaşi situaţie ca şi din punctul de vedere al împă-
raţilor (vezi mai jos). Lanţul împăraţilor a început cu promisiunea că va veni un mare împăiat, ţi fiecare
nou împărat a fost salutat In mod voit cu expresii de natură mesianică, atît pentru a-i aduce aminte de
vocaţia sa pentru un anumit tip de împărăţie, dt ţi pentru a exprima dezideratul naţional că este posibil
ca Mesia să fi venit In cele din urmă. Acelaşi lucru s-a întîmpla t ţi cu prorocii. Şi ei au trăit sub umbra
acestei promisiuni; ţi ei trebuiau să se conformeze unui tipar. Fiecare împărat trebuia să fie, în măsura
posibilităţilor, ca ţi împăratul din trecut (David), pînă la venirea Celui care avea sâ reformuleze tipul
davidic de împărat ţi să fie împăratul viitorului; deci, tot aţa şi cu prorocii, flecare trebuia să fie, In
măsura posibilităţilor, ca ţi Moise, pînă la venirea Celui care va fi In stare să reformuleze tipul mozaic
ţi să fie un Proroc, un Lgllitor ti u Mjlocltor al mului b8r6ht dj! viitor.
3. Mesia ţi David, Ni se spune despre lacov (ţi nu există nici un motiv întemeiat de a pune la îndoială
afirma pa aceasta) că pe patul de moarte a prorocit cu privire Ea viitorul fiilor lui. Pe bună dreptate,
proroda cu privire la Iuda a atras atenţia multora (Gen. 49:9-10). A fost necesar ca disputa să se învîrtă
în jurul semnificaţiei expresiei 'ad ktyăbâ JÎICIi. Ezechiel 21: 27 pare să ne sugereze interpretarea „pînă
va veni cel care are dreptul" şi, cu siguranţă, aceasta este interpretarea cea mai veche a versetului. în
perioada mai recentă, s-a impus punctul de vedere că avem de a face aici cu un cuvînt împrumutat din
acadianS care în-seamnă „conducătorul lui (adică, al lut Iuda). în orice caz, Iuda este investit cu
autoritatea de â conduce seminţia şi se prezice venirea unui conducător oarecare din seminţia lui luda în
care se va materializa suveranitatea acestei seminţii. Iniţial si, în acelaşi timp, într-un sens normativ,
acest lucru s-a întâmplat în persoana tui David din Iuda, cu care au fost comparaţi toţi împăraţii care au
venit după el, indiferent dacă au fost buni sau răi (de ex., 1 tmp. 11:4-6; 14:3; 15:3,11-14; 2 tmp. 18:3;
22:2). Oricum, este una să vezi că David a fost un împărat-eralon; dar este cu totul altceva să spui de ce
tocmai el trebuie să fie prototipul împăratului care va veni. Prorocia lui Natan (2 Sam. 7:12-16) nu
reclamă neapărat un singur împărat pentru a se se împlini, ci mai degrabă prezice o casă, o împărăţie ţi
un tron pentru David, care se vor caracteriza prin stabilitate. Trebuie să presupunem că, pe măsură ce
ultimii ani de eşec ţi declin ai lui Solo-mon şi-au făcut prezenţa tot mai simţită, zilele lui David
străluceau tot mai puternic In memoria lui Israel, ţi speranţa se cristaliza tot mai mult In acel „David" al
viitorului (de ex., Ezec. 34:23). Această năzuinţă este prezentată mai ales în două grupuri de pasaje.
(i) Psalmii. Există anumiţi psalmi care se ocupă de problema împăratului, ţi ei zugrăvesc cu foarte
multa precizie atît persoana împăratului cît şi cariera lui. fn rezumat, acest împărat este confruntat cu
împotrivirea lumii (2:1-3; 110:1), dar fiind victorios (45:3-s); 39:22-23) {i o ajuionrl lui IahE (2:6ar
13:4G 50; 21:1-13; 110:1-2), el ajunge să conducă lumea (2:8-12; 16r43-45; 45:17; 72:8-11; 89:25;
110:5-6) din Sion (2:6), iar domnia lui se caracterizează prin faptul că el este preocupat în primul rînd
de moralitate (45:4,6-7; 72:2-3,7; 101:1-8). Domnia lui este veşntd (2r:4; 4s:6; 72:5);tnp6r6tis lui e
buul d. pace (72:7), de prosperitate (72:16), ţi Iţi manifestă
329

MESIA

nţa neabătută faţă de lahve (72:5). Daţi superior celorlalţi oameni (42:5,7), el este prietenul celui sărac
şi duşmanul asupritorului [72:2-4; 12-14). Sub conducerea lui cel drept prosperă (72:7). El va lămîne
pe veci în memoria oamenilor (45:17), va avea un nume veşnic (72:17) şi este obiectul unor mulţumiri
nesfirşite (72:15). în ce priveşte relaţia dintre el ţi lahve, el este beneficiarul unei binecuvîntări veşnice
(45:2). Este moştenitorul legămîntuhri lui Da vid (89: 2&37; r32:1r'r2) ti a pbtiei lui Meu'i5€dd (r10:
4), El ti aparţine lui lahve (89:18) şi îi este devotat (21:1,7; 63:1-8,11). El este fiul Său (2:7; 89:27), stă
la dreapta Lui (110:1), şi are El însuţi o natură divină (.4516).
Modelul mesianic, aţa cum a fost dedus mai sus din citatele care vorbesc despre Cir, este clar şi aici.
Este de neconceput ca astfel de noţiuni sa fi fost acceptate într-un mod personal de împăraţii care au
ll@t dupg David !r ludaFFEI De *€@, aici al4 de a face ori cu flatarea cea mai bătătoare la ochi, ori
cuotpresia unui mare ideal. Este necesar să comentăm p{i! aupB dtuiei b c.trEut divin din p6. 45:6.
Fără îndoială că există căi prin care să evităm în mod legitim atribuirea titlului de „Dumnezeu"
împăiatului (vezi Johnson), dar avihd în vedere faptul atît de dar exprimat în VT că un Mesia de narară
divină era aşteptat, o interpretare de felul acesta au este necesara. Faptul că în v. 7 al psamului care se
referă tot la împărat, găsim expresia „Dumnezeule, Dumnezeul tău" nu constituie un argument
împotriva afirmaţiei de mai sus. Cu siguranţă, intenţia este ca noi să tragem concluzia că există o
anumită diferenţă între Dumnezeu ţi împărat, chiar dacă pentru împărat se foloseşte cuvîntul
„Dumnezeu", dar lucrul acesta nu trebuie că ne surprindă, deoarece acelaşi lucru ore loc pe tot
parcursul pasajelor care vorbesc despre năzuinţa mesianică, aşa cum vom vedea, ţi asemenea situaţii
apar de asemenea în cazul, de exemplu, al * îngerului Domnului care este şi de natura divină, dar ţi
poate fi distins de Dumnezeu.
(ii) Baia 7-12, erc, ]rat@.6 cea Mi det!flatA a temei lui Mesia ca urmat al Iul David se poate găsi în
Isaia 1-37 ţi în special în capitolele 7-12 care împreună formează un întreg de sine stătător. începînd cu
anul 745 td.Cr., presiunea spre V exercitată de imperialismul Asiriei care se lenăştea, le-a forţat pe toate
statele Palestinei să se îngrijească de securitatea ■'lor. Aram ţi Israel (Efraim) au devenit aliate pentru
a-şi asigura o apărare reciprocă ţi au căutat să întărească această alianţă prin formarea unui front pales-
riri4 uit, Dura cfte e parc, aimi dnd Iuda a 3tat deoparte şi nu a intrat în această alianţă siro-erra-imită,
s-a exercitat o presiune de a determina regatul din £ să facă o judecată mal bună. Nu este necesar să
stuim csi enin6teld (Ezi 2 fsp. 1s:37; 16:20; 2 Cron. 28); dimpotrivă, trebuie să ne concentrăm asupra
punctului de vedere pe care 1-a împărtăşit Isaia. Este dar că el a văzut ameninţarea caavînd un caracter
tranzitoriu (7;7, 16), dar ocazia a fost văzută ca fiind decisivă pentru viitorul poporului lui Dumnezeu.
Dacă in faţa acestei ameninţări poporul ar fi refuzat să îşi găsească siguranţa riiiriiai în lahve şi ar fi
căutat-o în vreun tratat de pace, atunci, aţa cum vedea prorociri lucrurile, nu numai actualul împărat
(Atiaz) d şi dinastia davidică însăşi s-ar fi dovedit ca fiind lipsită de credinţă. Ar fi respins promisiunile
şi chemările stăruitoare ale Dumnezeului lor într-un
mod decisiv şi final ţi ar fi urmat nenorocirea. Acesta este motivul pentru care el ÎL identifică pe Ahaz
cu di@tia (7:2,13,17). dEnd la o dep€nddle tota.Ll de lahve (7:4, „Ia seama si fii liniştit"), avertizează
că lucrul care va determina destinul dinastiei ţi al naţiunii va fi credinţa lor C7:9), oferă în numele lui
lahve un semn atît de măreţ încît va srimi credinţa (7:10-11) ţi atunci cînd acesta este respins, el
vorbeţte despre un alt senin, Emanuel, tn care este valută speranţa naţiunii ca tund copleşită de triumful
Asiriei (7:14 ş.urm.)
Exist! d€ci 6 logid tn pejul di! 7:1-2s. viE momentul cînd se oferă credinţă într-un mod decisiv şi
dincolo de acea ofertă nu mai râmîne dedt nenorocirea care vine peste necredinţă. Dar pentru Isaia,
lucrul acesta creează tot atîtea probleme dte ţi rezolvă. Un lucru este să spui că Ahaz care nu a crezut
este lovit datorită necredinţei sale ţi face ca nenorocirea lui să se abată şi asupra dinastiei ţi a naţiunii.
Dar ce putem spune despre promisiuni? Iţi retrage Dumnezeu cuvîntulT Nu se mai împlineşte
promisiunea care vorbea despre un rege davidic numai pentru simplul fapt că Ahaz plin de necredinţă a
refuzat si ri- nEut€asn? Depind€ planul lBi.nl. al ld Danezeu de alegerea omului în aţa de mare
măsură? Aceasta este problema pe care o tratează Isaia în aceste capitole ale cărţii lui, iar discuţia este
centrată în jurul persoanei lui Emanuel.
P€&Ejul EMnuel Eebub dt{uEt ln prinur rînd cu privire la ceea ce se spune despre naşterea Lui;
naşterea Lui este văzută ca un „semn" şi ca naşterea dintr-o 'almâ. în ambele cazuri ceea ce vrea Isaia
să spună este controversat. Cuvîntul „semn" este folosit în VT cu privire la un fapt care convinge în
prezent (ca tn 7:11; cf. Deut. 13:1) ţi cu privire la un lucru care se va confirma în viitor (ie «., Exod.
3:12). în ce sens este Emanuel un „semn"? în ce o priveşte pe mama lui Emanuel, majoritatea opiniilor
erudiţilor insistă asupra faptului că termenul 'calmase referă La o tinărâ de vîrsta căsătoriei care, în
cazul acesta, avînd în vedere starea ei de femeie însărcinată, trebuie să considerăm că a fost căsătorită,
ţi că dacă Isaia ar fi vrut să se refere la o virgo intacta, el ar fi fost obligat să folo sească alt cuvînt,
tFţţ&ă. Problema nu este tnsă rezolvată, aţa cum mulţi comentatori sugerează. „Dintr-o trecere în
revista a unor mărturii a căror sursă nu este Biblia, fără să riscăm putem trage concluzia că termenul
'uimii, în măsura în care poate fi stabilit acest lucru, nu a fost folosit niciodată cu privire hi o femeie
c&d:orfte", 5pw EJ. Youns (st!di6 in &4i,n, 19s4, p. 170); şi din cele opt cazuri cînd cuvîntul este
folosit tn Biblie, nici unul din ele nu ne dă motive să credem că este vorba despre o femeie măritată.
Ordinea în ce ape clidntul h Ger 24:14,16,43 6te ddi! de a fi menţionată: Slujitorul lui Avraam se roagă
ca să găsească o „fată" (v. 14, naarâ) pentru Isaac; cînd vine FLebeca, el observă că ea este de vîrsta
căsătoriei, d{ d 6te nccr*torid (v, 16, o bld a@ nu a cunoscut bărbat); dispunînd de această informaţie,
el repetă întreaga îmtmplare familiei din care făcea parte Rebeca, folosind acum cuvîntul 'alină (v. 43).
în trecere, este important să ne întrebăm de ce, dacă b'ţMă este de rapt termenul consacrat pentru o „fe -
cioară", trebuie el să fie explicat în mai multe ocazii, cmddca, 24:16 (d tvll:3;Jud. 11:39; 21:l2). Există,
de fapt, motive temeinice să animăm că Isaia a folosit cuvîntul 'atmâ deoarece este cel mai apropiat
cuvînt în ebr. care exprimă noţiunea de virgo intacta
829
MESIA
şi că Matei nu a făcut nici un exerciţiu de prestidigitaţie atunci dnâ a acceptat traducerea panhenas
11:23),
In al doile dnd, Isai, n plasd rE Etun*rl h contextul speranţei lui Israel. Capitolele 7-11 formează o
parte integrată de învăţături profetice în care pasajul 7:1-9:7 îţi concentrează atenţia asupra împărăţiei
de S (Iuda) iar 9:8-11:16 asupra împărăţiei de N (Iacov, tn 9:6). Fiecare secţiune parcurge aceleaşi patru
sub-secţiuni: momentul deciziei (7:1-17; 9:8-r0:4), jud@ra (7:134:a; 10:s.1s), r6n€9iF (3:9-22j
10:1634) i sremta gloriGA (9:1,7; 1i:1-15). Pe măsură ce se parcurg aceste subsecţiuiu, copilul-minune,
Emanuel (cel care este posesorul (8:8) si sigvuanţa (8:10) poporului său) devine într-un mod tot mai
clar eliberatorul împărătesc din 9:1-7 si împăEtul cei dEpt din 11:1.16, In fiecare loc e.l es ; condkitor
al luii (9:7; 1t;10) $i b d€@ le rămîne elementul misterului creat în jurul persoanei $le, b 9:6, cel @ 5rd
pe tsonul lui David (v. 7) 6F de asemenea şi un „Dumnezeu tare" - ţi tn lumina raptuhi ci ehct a.eled
cqvinre * rer€rt ctar la hnk tr 1Or21, di! pmr de !€deE al mtodei qegetice nu se face să nu traducem aici
expresia ori să-i redăm implicaţia - iar în 11:1, 10 cel care iese din Tulpina lui Isai este de asemenea
Vlăstarul lui Isai.
în cel de-al treilea rînd, trebuie să facem o legătura rnft EMuel si Mah4-$EralHat-Baz (3.14), An
menţionat mai sus o problemă şi ne-am întrebat cum ar trebui să-L considerăm pe Emanuel ca semn: ca
pe un lucru care ne convinge tn prezent sau pe un lucru care se confirmă în viitor. Implicaţia celor
scrise în 7:15-17, si anume că El se va naşte să moştenească dezastrul pe care Asiria îl va produce
seminţiei luiluda pare să rezolve problema. Şi totuşi, se pare că într-un mod subliniat si voit, Isaia
transferă această sarcina de a fi un semn fiului său (8:1- 4), iar în restul capitolelor 8 şi 9 există un
puternic contrast între aGr copil al lui d@e puta s nft din Dar.u cuvilE ţi care semnifica nenorocirea
(8:1-4) şi Cel a cărui naştere va avea loc în „vremurile viitoare" (9:1) şi care are un nume tot din patru
cuvinte (9:6) dar care semnifică slava. S-a razgîndit oare Isaia cu privire la Emanuel ţi la data naşterii
Lui? Sau cum ar trebui si înţelegem această nefericita tensiune care este atît de 4identl? Ajulgm c.l @i
aprup€ de $luri€ atud c£nd presupunem că de la bun început Isaia a văzut naşterea lui Emanuel ca o
confirmare care va avea ioc în viitor cu privire la lepădarea lui Ahaz de către DLlI@Eu i a di@riei lli
Darid pe @ ac6ts o reprezenta: marele, aşteptatul Rege se va naşte din urmaşii lui Ahaz ca să
moştenească nimic, o cununa flră semnificaţie si un popor subjugat. Dacă Emanuel s-ar fi născut în
locul ţi la vremea proroeiei, asa ar fi stat lucrurile; dar, aţa cum ştim, si atunci dnd S-a n3scut Emanuel
situaţia a fost aceeaşi. întT-un mod delicat, Isaia elimină posibilitatea naşterii lui Emanuel în prezent şi
o plasează într-un viitor nespedficat, înlocuind-o cu naşterea fiului său şi atribuindu-i naşterii lui
Emanuel o dată deschisă „vremurile viitoare" (9:1).
b. Alte peonalitdti nsianie 1. Robul, Isaia 40-55 este dominat de portretul mesianic al Robului Domului
(a2l4: 49:1.6: So:4.9: 52:13-53:12). Robul Domduj 6re Ureul lui I€hE (42:1), indeplinEte o
slujb{ hperet@t d. .jude-
clbf (ni,pat 42:1, 3a) fi de rtrprniF (s3:12), dă dovadă de însuşirile unui proroc (49:1-2; 50:4), îşi
desfăşoară lucrarea printre Neamuri (42:1, 4; 49:6b) şi în Israel (49:5-6a), este agentul unei revelaţii
mondiale (42:1, 3-4) ţi a unei mîntuiri pentru întreg pământul (49:6), ţi, nu ca preot ci ca victimă, se
supune de bunăvoie unei morţi care trebuie înţeleasă tn termenii substituţiei caracteristice jertfelor
levitice (53:4-6, 8,10-12).
kgbu3 lnne primd im al Robdlj Dorudui ri 6ftexl lui poate 6 vezut tn dubla Fperare a or,!r, tului iar5", t
41:29 d 42:1, rrimol v€*r srituie
punctul culminant al cunoaşterii pe care o avea Isaia cu privire la nevoia Neamurilor; cel de-al doilea
verset este prezentarea Celui care va aduce (milpâl) Neamurilor (Jţeligia lui Iahve privita ca un sistem
de decrete practice", Skinner, Isaia, 1905, ad toc). Atît în ce priveţte creaţia (40:12-31) cît ţi în ce
priveşte istoria (41:1-29), Dumnezeul lui Israei este singurul Dumnezeu. Acest iucru constituie un
motiv de mîn-stie pentru Isra€-l (4o.111; 41:320) dd h .@tafl timp scoate la lumină o problemă dificila
cu care este confruntată partea cealaltă mai mare a populaţiei lM (40:r3-2q 2s; 41:s.7, 21.2a. 2&2t1.
Roid Domnului este înzestrat cu putere de la Dumnezeu (42:1) cu scopul precis de a satisface această
problsn! (42{h 3b.4)-
între primul ţi cel de-al doilea imn închinat Robului Domnului înregistrăm o modificare semnificativa a
liniei <L 8lndire. Priuut im nu ri.tid prcbl@ ida. tităţii Robului Domnului, dar îşi concentreză atenţia
asupra sarcinilor acestuia. Imediat însă ce Iahve confirmă această misiune arătînd că ea este voia Sa cu
priviE L Roh! Domului (42:5-9) si * obticr ,a o ducă la îndeplinire (42:10-17), prorocul se întoarce spre
Israel si-i prezintă problema dificilă cu care este confrunta! (42:18-25). Acest pasaj semnificativ trebuie
studiar h proturzla de bti ei * br d înţeleagă această secţiune de la mijlocul cărţii lui Isaia: naţiunea Iul
Israel este oarbă, surdă (v. 18-19), sclavă (v. 22), stă sub judecată pentru păcat (v. 23-25a) şi îi lipseşte
percepţia spirituală (v. 25b). Pe parcursul capitolelor sEntem informaţi că Robul Domnului nu poate fi
naţiunea. Dar Isaia nu manifestă preocuparea pe care o avem cu privire la identitatea Robufui
DoMduifi şi rrea roi d.Fttz (43t22-44.23\ să arate pe calea promisiunilor că atît nevoile politice
(43:121) Fcft $ ele slirinDl. (43.,22i 44:23) atg ti Israel vor fi satisfăcute de Iahve. în ce priveşte
nevoile politice, mijlocul prin care acestea vor fi satisfăcute 6re cir (44:24,48:22), trbinte! c!ruia
@dziduite S€bilotrulli (46:1i 47115) d prin c4 Gmel e h, r{)6rc di! .aprivitar€ (43:2G22).
O preocupare majora pe cane o găsim în îs. 48 este Starea de păcătoşenie a lui Israel (v. 1, 4-5, 7-8, 18,
22). Aşadar, avem două lucruri care stau unul lingă celălalt: eliberarea din Babilon şi continuarea în pă-
cat. Wrsetul 22 este potrivit pentru a fi un punct culminant şi o introducere la ce] de-al doilea imn
închinat Robului Domnului. O schimbare a adresei (din Babilon acasă) nu înseamnă ţi o schimbare a
inimii; chiar dacă s-a întors în ţara lui, poporul nu s-a întors la Iahve. Ceea ce li s-a promis cu privire la
răscumpărarea spirituală (43:22; 44:23) va fi împlinit de Robd Domutui ca notEne{re num€le F c4 el
au pietdut dapNl de .l rEl p@ (49:3; d. 4a: t) ţi care fără a uita de misiunea de a aduce mîntuire
830

6, odaw5 la al]gstn misift li !. a@ de aIad@ De tad l. Lhre (49:5'6),

ln conţinutul său, al Eeil@ iN i prezint p. Ro!!l Domului € 6ind Unul @re 4dtl ln tdie, care suled din
pricnE d.dtirii Lui, ln nr contextul sau îl prezintă pe acest Rob ca fiind detaşat chiar ţi de cei credincioşi
din poporul lui Dumnezeu. în contrast cu Skmul care este descurajat (49:14-26) ţi insensibil (50:1.3),
Rohul Domului tispunde .lknrArnoi lli IanE (50:4.5) d o ftdi4A vi€ ai llirs de optinis (50:6-9) si devine
un Exemplu pentru toţi cei care se var teme de Iahve (50:10): tntr-adevâr, despărţit de Robul Domnului,
omul este lăsat în seama propriei sale capacităţi de a se lumina ţi sub condamnarea divină (50:11).
PotrjM dea 6 ate$ (Jati", 52:13) oBiitui€ de fapt punctul culminant al mai multor ocazii in care
Dumnezeu Se adresează celor credincioşi (51:1,4,7), văzuţi arît ca persoane dt şi simbolizaţi prin lent-
salif,y'Sbn (51:17; 52:1). Asd€I, Isatr @dnui s! facă distincţie între Robul Domnului şi rămăşiţă pîna
cînd acesta se impune „clar ca o Persoană" (H.H. Rowley, The Servant ofthe Lard, 1965, p. 52), trium-
fînd peste întreg pămîntul (53:13-15), Tespins (53:1-3), purtînd păcatele (53:4-6), nevinovat şi suferind
de bunăvoie din partea celor fărădelege, consemnat să aibă groapa „pusă între cei răi şi mormîntul Lui
la un lft d @l bosaf' (s3:79), i tonl'i bsind ca s! împartă roadele morţii Sale, El beneficiarul de drept al
laud.lor lui Duftd!, Ji bi da p€ nuld se de patu Lui si E lu F ei puter&i @ phdi" (53:r0-12, Comilescu
traduce: Jî voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cucei puternici", n.tr.) . Şi în toate
acestea, caracterul universal al lucrării de rrFWpAnE .1 Robului Domului nu 6re uitata. Chemarea i se
face mai înrti Fiicei Sionului care este st@A{ (s4:1.1r, de a inaa hEu lesanint de pace (s4:10)tid€ a
no$leni neprihaniu (s4:74, 7n, id apoi întregii lumi de a primi mîntuirea în dar (55:1-2) ţi de a s bEwa
de indu:ril€ plomip lui Davia (55:3).
Descrierea Robului Domnului este astfel directă şi mdidsl, dd pes@ Robului Domului isi reline elmtrl
prcpiu de misur u on printre 6neni (53:2-3), care de asemenea este „braţul Domnului" (s3:1), cu ldlte
nulte abilitate Mowirctel suts liniază corect: „Cine ar fi putut să creadă ceea ce am auzit? Cine ar fi
putut să vadă aici braţul lui Iahve?" (s3:1), cici "hEtl li lahk" nu 6te altul delt lahre însuşi (52:10), care
lucrează şi acum aşa cum a lucrat la ieşirea din Egipt şi la Marea Roşie, ca să răscumpere ţi
sâ'mîntuiasca (51:9-11).
2 Utul rckdlror. ce-a de{ tria pnrte a .i4ii lui Isaia completează descrierea profetică a lui Mesia. în cap.
1-37, Isaiaa zugrăvit un împărat care va împăraţi p6te rot pgmiltul, fara g aEre in55 nodul in €re
Neamurile vor intra în stăpînirea Lui. Atunci cînd L-a dsis p€ Rolul DoMului el a pFz!; ninnrt@ pentru
întreg pămîntul, care îi va aduce pe toţi răs.mplclii rub stepnd@ lui Dadd. Anb€le p54i au indus, dar
fără să sublinieze, subiectul răzbunării epF duimnilor ld lahk (d€ d., 9:3-5| 42:13,17i 45t16, 24t
49:u26). aeaA renl a rtzbunlrij predmid em clnd Und, ce 6te s fr Drhul si .u Cuvîntul (59:21) ca şi
împăratul (11:2, 4) sica Robul DoNu]li (42;Ii 49:2), apd. F sa'r.
M€SIA
vizius Md ce de rugn.ise p.ntu toE € n€nii (s6:1.3) 6te In !€ricol s! re d6Eatu datoritA unor prinţi care
îţi caută numai satisfacţiile proprii (56:9 ş.urm.), datorită corupţiei religioase (57:3 ş. rm.),t,lm,l, datofti
i@pacitEtii de .e ridi€ pe inillinile adevăratei religii spirituale (58:1 ş.urm.) şi de a găsi calea păcii
(59:1 ş.urm.). In aceste împrejurări, ţi datoritl faotului că nu 6E u al Miotuiioi Ianki însuţi se
Înveşmîntâ cu haina de Mîntuitor (59:16-2o), vdind @ R,'empllitor ln sion. Flte ?lin d. mister, însă,
faptul că legâmîntul care rezultă este adresat Celui care este înzestrat cu Duhul lui Iahve ţi care rosteşte
cuvintele lui Iahve (59:21), dar este clar că această lucrare orientată spre Sion este o lucrare mondiah.
caci inediat duDi a@* se r.c. o chell@ universală (60:1 ţ.urra.). într-o manieră care ne aduce aninrE de
netoda Uie6t! din op, 4055, a6mlia ci Iahve se va grăbi să împlinească marea vedenie (60: 22) e
continua cu martuia celui G€ 6te ln6dt cu Dlnur d o cuvlntul lui lahre, pe.tru a ninsii: (61;l-2a) ţi pentru
a face dreptate (v. 2b). Prorocul este preocupat de lucrarea de mîngâiere pîna la sKr-sinrl c.pirolului 62,
si aM 6te nonend clnd c€l a$pE .rtuia eie Dlnut ImbFcI vetmintele de Mitr tuitor (61:10-11), aţa cum
mai înainte a făcut însuţi Iahre (s9:16 q.@.). C€l putdic (63:1.6) relat€zd Lucne de lr*mpirare
inrerleutoni.lui Lui
în ce priveşte persoana Lui, acest Cuceritor mesianic nu se deosebeşteprea multde împăratul şi de Ro-
bul Domnului. £1 este înzestrat cu aceleaşi calităţi spintude; el 6te s om priffr€ @neni Dd aici lt Mi slnt
date .]te douA infomJii suplimentare. în primul rînd, El este descris ca ţi Cuceritorul lui Edom, lucru
€re nu a f6t ds la indephn€ de nici u împărat al lui Israel cu excepţia lui David (cf. Num. 24:17-19)- Nu
put n@E sA vrdh aid că unsul cucditor 6te uul $ acelali e M6ia din .piF lui David? ln cel de.1 doil6
$dnd, pe rffid @luliei acestei teme, se ajunge ca în cele din urmă £1 să ne acela c@ poa.tl rtniele d€
Mnltuitor ti v€tnirtele răzbunării pe care le-a purtai şi Iahve însuşi (59:16 ş.urm.). Prorocul introduce
încă o dată ideea doniMnli cu privirc la M6n; icentital€ 9i d+ ebi@ dint€ khe d utul r$u.
3. l4Ar.drul, su! nusele acba a ]!i M6in € găsesc o serie de preziceri care se îmbină armonios între ele.
Is. 23:5 s.@. ti 33:14 t.lm. slnt pra.tj. dolA p.sje identice. Yahve li h ridica Jui D.vid u Vlăstar. El este
un împărat în zilele căruia Israelul va fi mîntuit. Domnia lui se va caracteriza prin judecata si dftphte,
Nmele lui 6re Jahre, Dieptata !6 tră".
Cel deal doilea pasaj asociază proroda despre Vlăstar cu afirmaţia că preoţii nu vor accepta niciodată ca
un om să aducă jertfa. Acest lucru ar părea oarecum neesential, dacă mai flreiu Zaharia nu ar folosi
aceeaşi metaforă mesianică. în Zah. 3:8, despre losua şi despre preoţii care lucrau împreună cu el se
rpft cr rlnt un s€m cre rcrbete d6pE spul lui Yahre de aawF , ,Robd Me\ odEsla', c4 E îndeplini
Lucrarea preoţească de a îndepărta nelegiuitu dia t. att{ sinalr{ zi. Dir mu in 6:12 ş.urm,, Zaharia se
întoarce la Odraslă, care va creşte în locul ei, va zidi Templul lui Iahve, va fi un preot pe tronul Lui şi
se va bucura de pace deplină, prin legămînt, cu Iahve. De aceea, este dar că Odrasla este Mesia, văzut
în oficiile de împărat şi preot, pe care le
831
MESIA
ocupă. El este împlinirea Ps. 110, care vorbeşte despre u lEt duDl rMuiala Iui Melhisedec.
Alungind la punctul acesta, este corect să ne referin *m la bsia 4:2-6. Aluia la M6ia din v 2 6te
subiectul unor dispute şi este deseori negata, dar, văzînd că următoarele versete cad de acord tocmai cu
sensul In care a fost folosit cuvintul Odraslă £n pasajele deja citate, nu trebuie să ne împotrivim
concluziei că şl aici este vorba tot despre Mesia. El este Odrasla lui Iahve şi îl găsim aici în asociere cu
lucrarea preoţească de spălare a murdăriilor fiicelor Sionului (v. 4) ţi cu domnia împărăteasca a lui
Iahve în Ierusalim (v, 5-6). Tabloul Odraslei cuprinde tot ceea ce Isaia a prezentat mai pe larg şi a
analizat cu privire la lucrarea împăratului, a Robului Domnului si a Cuceritorului. Ideea dominantă a
caracterului uman şi a caracterului divin al lui Mesia, cît si cea a identităţii lui cu Divinitatea cît şi a
distincţiei lui de Divinitate, sînt prezente şi aici, fiindcă Odrasla îi aparţine lui David şi totuşi, este „a
lui Iahve" - chiar metafora folosită vorbind despre origine şi despre natura; El este „Robul Meu" şi
totuşi numele lui este „Iahve neprihănirea noastră".
4. Sămtnţa femeii Am observat în acest studiu că se subliniază caracterul uman al lui Mesia. En par -
ticular, originea omenească a lui este deseori descrisă ca o însuşire pe care o moşteneşte prin mama lui.
Este uşor să exagerezi în sublinierea unor detalii de mică importanţa, dar negreşit trebuie observat
faptul că adt Elteud (&. 7:I4) cft ri Robd Domului (Ir. 49:1) intră aki în discuţie. In acelaşi fel. Mica 5:3
vorbeşte despre „cea care are să nască", şi într-un mod foarte asemănător, Ier. 31:22 se referă la
zămislirea şl la naşterea unui copil deosebit. Cea mai remarcabila prorode cu privire la sămînţa femeii,
şi cea din care este posibil să fi originat întreaga noţiune, ne este data în Gen. 3:15. Este aproape
universal acceptată ideea că aici nu avem nici o aluzie la Mesia şi că acest verset este „o afirmaţie
destul de generala despre oameni şi şerpi, şi despre lupta dintre ei" [Mowinckel). Dar ca un subiect
direct a] exegezei acestor capitole din Genesa, este incorect să izolămacesr verset de contextul lui şi sâ-
1 tratăm etiologic. Ca să vedem forţa promisiunii făcută în 3:15, trebuie să fim atenţi la rolul jucat de
şarpe în tragedia căderii în păcat a omului. Gen. 2:19 ne arată superioritatea omului faţă de lumea
animalelor. Plin de îngăduinţă, Creatorul fi învaţă pe om care este diferenţa dintre el şi animale; ei le
poate stăpîni, dar printre ele nu se găseşte nici „un ajutor potrivit" pentru om. Perechea Iui nu se află
printre ele.
Dar acum, în Gen. 3, avem de a face cu un alt fenomen; cu un animal vorbitor, un animal care într-un
fel sau altul a reuşit să se ridice deasupra speciei sale si se prezintă ca un egal al omului, capabil de a
întreţine o conversaţie inteligibilă cu el, ba se prezintă cl'jd @ u rup.lior al lui @pabil de .1 ,!vtF
anumite lucruri în care el (omul) a fost iniţiat indus în eroare, capabil să-i dea o aşa zisă înţelegere
corectă a legii şi a persoanei tui Dumnezeu. Şarpele vorbeşte ca unul care este capabil să-L pună-pe
Dumnezeu în cmtar şi sâ-t găsească uşot, să discearnă gîudtirilecele mai intime ale Celui Atotputernic
şi să expună motivele Lui ascunsei Chiar mai mult, el îţi manifestă deschis ostilitatea faţă de
Dumnezeu: ura faţă de caracterul lui Dumnezeu, dispoziţia de a distruge planul creaţiei conceput de El,
batjocura plină de sarcasm la adresa Celui Preaînalt. Pur şi simplu, nu este sufi-
cient sS vedem în şarpe spiritul curiozităţii nestâpîrdte a omului (Williams) sau orice alt lucru de felul
acesta. Biblia ştie numai de unul singur care iţi manifestă această aroganţă nelegiuită, această ură faţă
de Dumnezeu, şi nu este de mirare că şarpele din Eden devine „şarpele cel vechi care este Diavolul si
Satan" (Apoc, 20:2). Dar unde se înmulţeşte păcatul, harul se înmulţeşte şi mai mult, şi aşa se face că
tocmai în momentul cind Satan pare să fi cîştigat, se anunţă că sămînţa femeii îl va zdrobi şî-1 va
distruge. Mesia care este sâmînţa femeii va fi zdrobit în această luptă, dar va fi victorios. Sămînţa
femeii va inversa toată calamitatea căderii omului în păcat.
S. Piu! omului. Cu privire la Daniel 7, un pasaj care a dat naştere atîtor discuţii şi atttor opinii diferite,
atît aici cît şi în întregul articol nu putem să prezentăm dectt un singur punct de vedere. Ideea de bază a
vedeniei este scena judecăţii, Îd.care Cel îmbătrînit de zile stăptneşte peste forţele lumeşti şi ostile -
notăm în trecere faptul că reapare tema împăratului din Ps. 2 - şi 1 se aduce înaintea Lui „pe norii
cerurilor... unul ca un fiu al omului", care primeşte o stăpînire universală şi veşnică. Este clar că aluzia
generată trebuie asociată într-un fel sau altul cu stăpînirea universală pe care am remarcat-o deja în
toate pasajele mesianice, dar nu trebuie să ne grăbim să deddem dacă acel „unul ca un fiu al omului"
este Mesia însuşi sau o personificare a poporului lui Dumnezeu. Ni se spune că v. 13 şi 22 vorbesc
despre judecată şi despre împărăţia care Ie-a fost dată „sfinţilor Celui Preaînalt", şi că, în consecinţă,
raţiunea cere să socotim că tot despre aceşti sfinţi se vorbeşte şi £n v. 13 şi 14, unde 3ht tdzuli e o
ringlr! pqsll. Putem, însă, să mai observăm şi faptul că există o descriere dublă a fiarelor care sînt
duşmanii sfinţilor. Vsrsetul 17 spune: „Aceste patru fiare mari sînt patru împăraţi", iar v. 23 arată că
„fiara a patra este a patra împărăţie". Metaforele se referă atît la persoane individuale (la împăraţi) cft şi
la colectivităţi (împărăţii). Trebuie să adoptăm acelaşi principiu preliminar şi pentru acel „unu ca un fiu
al omului". Apoi, trebuie să vedem relaţia Smpărat-împărăţie în contextul ei vechi testamente!. Regele
este primul, iar împărăţia este un derivat. Nu împărăţia este cea carefl fasonează pe împărat, d inversul
este adevărat. Cît despre împăraţii întruchipaţi prin fiare, el sînt duşmanii împărăţiei sfinţilor, şi alături
de persoanele lor ei Implică în această duşmănie şi împărăţiile pe care le conduc, în acelaşi fel, acel
„unu ca un fiu al omului" primeşte stăpînire universală ţi în această stăpînire este inclusă şi stăpînirea
care-i este dată poporului iui Ccf. stăpînirea lui Israel în stăpînirea cuceritorului, îs. 60, etc.). în baza
acestui fapt, ni se spune că acel „unu ca un fiu al omului" este personajul mesianic. Astfel, El se potri -
veşte bine în modelul general care se găseşte în întlcas. Aao! r pasjelor cde .xprind o.ea*! năzuinţă: El
este un împărat, lumea 1 se împotriveşte, dar ajunge să stăpînească peste întreaga lume datorită rîvnei
Domnului de care este roînat, adică pe care o are de la Cel fmbătrînit de zile, din vedenia lui Daniel;
după cuvintele care sînt folosite pentru titlul Lui, El este un om, ţi totuşi, obîrşia Lui nu este printre oa-
meni, ci El vine „pe norii cerurilor", o poziţie caracteristică lui Dumnezeu (yexi, de tx., Ps. 104:3;
Naum 1:3; îs. 19:1). Găsim aid aceeaşi polaritate a naturii umane şi a naturii divine pe care o găsim
aproape fără excepţie in pasajele mesianice ale VT, ţi care de pe .cu nq d tul ttEbui 3a E rlrlrituIl.
832
MESIA
6. Unsul, Cîrmuitorul. Poate că pasajul din Dan. 9:24-27 deţine recordul în ceea ce priveşte volumul
cercetărilor care s-au Scut pentru a-1 interpreta ţi numărul interpretărilor sugerate. Prezentări) una sau
două idei generale cu privire la aceasta noţiune a Unsului, în parte pentru că este nimerit ca, după ce am
început studiul nostru cuun „prinţ uns" păgîn, ţi anume cu Cir, să-1 sfirşim cu însuţi Unsul Mesia.
\fersetele menţionate se împart în două părţi ine3&: |n nod cLr, v, 25.27 indicl u pro:nm 14 trebuie pus
în practică în istorie. EI începe cu o poruncă de a rezidi Ierusalimul (v. 25), iar de la această poruncă
pînă la venirea „Unsului", a „Cîrmuitorul ui" vor trece 62 de săptSmîni. \fersetul 26 vorbeşte despre
ceea ce se va întîmpla după cele „şase zeci ţi două de săptămîni", Iar v. 27 încheie subiectul bl discuţie
cu un „sfîrşit decretat", \fersetul 24, însă, stă detaşat, oferindu-ne un tablou general al scopurilor care
trebuie duse la îndeplinire. Trei scopuri au un caracter de eradicare ţi sînt: acela de a pune capăt
nelegiuirii, de a pune capăt păcatului şi de a plaţi plata păcatului (kipper, a plâti preţul reconcilierii)-
Cele trei scopuri pozitive sînt: introducerea dreptăţii veşnice, atestarea veridicităţii vedeniei ţi a
prorocului ţi ungerea celui mai sftnt Ioc (lit., „Sfînta sfintelor", în altă parte această expresie referindu-
se la cea mai intimă Încăpere a Cortului înrîlnirii, Exod. 26:33, la altarul arderii de toc, Exod. 29:37, la
Cortul întflntrii cu tot mobilierul lui. Exod. 30:29, la tămîie, Exod. 30:36, la acea parte din darurile de
mîncare care revenea preoţilor, la jertfe pentru păcat, la jertfa pentru vinovăţie, Lev, 2:3, 10; 6:17, 25;
7:1, 6, 2a pîinile pentru punerea înainte, Lev. 24:9 (Num. 4:7) şi ia fiecare lucru Jnchi-nat" Domnului,
inclusiv persoanele închinate Lui, Lev. 27:28). Cu toate că în aceasta afirmaţie cu privire la scopurile
care trebuiesc împlinite exista cîteva dificultăţi legate de anumite cuvinte sau expresii unice,
semnificaţia întregului este foarte dară: „ca epoca mesianică se va caracteriza prin abolirea şi prin ier-
tarea păcatului, rit ţi printr-o stare de neprihănire perpetuă" (SJL Driver, Daniel, 190O, p. 136).
Este foarte dificil să ne imaginam că vreunul din aceste scopuri înălţătoare poate fi explicat în contextul
acelor interpretări care consideră că prorocia H ane En vedere pe Annohus Epifanes: sînt 7 „săptămîni"
intre prorocia Iui Ieremia (cf. Dan. 9:2} ţi venirea prinţului uns de Dumnezeu, adică a Iui Cir; cele 62
de „sâptâmîni" acoperă istoria Ierusalimului pînă în anul 175 î.d.Cr., pe vremea marelui preot Onias al
tll-lea care a fost „stîrpit", fiind asasinat şi înlocuit cu fratele lui, cu toate că a fost unsul Domnului.
Domnul din v. 26 este Antiohus Epifanes însuţi. Dar s-ar putea ca cineva să se întrebe: Unde este
snrşirul nelegiuirii, plata preţului de reconciliere, aducerea neprihănirii veşnice?
Opinia că acest pasaj El are Di vedere pe Domnul Îs U5 Cristos nu denotă o mai mare lipsă de
previziune din partea noastră dedt aceea care 9 vede în pasa; pe Antiohus Epifanes. dimpotrivă, aceasta
abordare ne furnizează a folosire mai convingătoare a expresiilor, precum şi o mai completă aducere la
Îndeplinire a scopurilor menţionate în v. 24. Perioada între decret şi prinţul uns este de 69 de săptărnîni
(v. 25, lit. aşa cum îl traduce versiunea NBAS, „De la darea decre-
Itului... (vor fi} şapte săptămîni şi şaizeci ţi două de sSptamîni"). Divizarea a perioadei în două poate să
fie o aluzie Ia perioada dintre Cir ţi Neemia-Ezra (un
moment demn de a fi menţionat în istoria oraşului) ţi apoi dintre Neemia-Ezra şi venirea „Unsului, a
Cîrmu-itorului" care va veni. In timpu] „săptămînii" Lui, Unsul „va face un legămînt trainic cu mulţi"
(v, 27) şi va face să înceteze jertfa - cu toate că, aţa cum ştim, ritualul fâra sens al jerfelor animale a
continuat şi dupt nenea lui crirro6, phA ctnd Micibrd ; distrus Templul cel vechi.
Este una să interpretezi după plac cuvintele dîndu-le forme nenaturale, cu scopul de a le face să se
potrivească unor informaţii ulterioare. Este însă cm torul altceva să refuzi ajutorul unor informaţii ul-
terioare în încercarea de a elucida unele obscurităţi. Faptul că lui Daniel i sa spus sâ-L aştepte pe Cel
care va pune capăt domniei lungi a păcatului; sa aştepte instaurarea veşnică a neprihănirii şi
inaugurarea adevăratei religii nu poate fi pus la îndoială deloc, căci pînă la Isus, şi nici după El,
asemenea lucruri nu s-au împlinit. Tot la fel, nu există nici un altul în care să-şi găsească împlinirea
întreaga samă de pasaje mesianice ale VT, în care să fie atestate atft vedenia cît ţi prorocul.
BIBLIOGRAFIE, H. Ringgren, The Messiah in the UT, 1956; A. Bentien, King ond Ataiofc, 1956; S.
Mowincfcel, He that Cometh, 1956; J. Klausner, The Mesianic Idea in Israel, 1956; HJL. Ellison, The
Cen-trality of the Messianic Idea for che Old Testament, 1953; B.B. Warfîeld, „The Divine Messiah in
the Old Testament", în Biblicat and Theologiral Studies, 1952; H.H. Rowley, The Servant of the Lord,
1952; AJt. Johnson, Sacral Kîngship in Ardent Israel, 1955; IDB, s.v. „Messiah"; Y. Kaufrnann, The
Re/igion of Israel, 1961; G.A.F. Knight, A Christian Theology of the Old Testament, 1959; J.A. Motyer,
„Context and Content ia the Interpretation of îs. 7:14" TfaB 21, 1970; GJ. Wenham, FTULAH - „A Girl
of Marriageable Age", VT 22,1972, p. 326-347; EJ.Young, Daniels Vision of the Son of Man, 1958; P.
and E. Achremeier, Tne Ofd lbtmqt Raoa ot ourplith, 1962. !^M
rI. b Nod Tstmenr
Cristos, „Unsul", este echivalentul grecesc al cuvin-tului ebr. m"8ah ţi a cuvtntului în aramaică m'Sthă
(rransliterat ca messias în loan 1:41,4:25, în arabele cazuri explicat imediat într-o paranteza prin
cuvinrul Cristos'). în. marea majoritate a cazurilor dnd este folosit în NT, indiferent că apare singur sau
în combinaţia Isus Cristos, pare a fi folosit ca un nume pentru Isus, Hră a se face însă aluzie la sensul
lui original, aţa cum folosim ţi noi astăzi numele „Cristos". Aceste cazuri în care cuvîntul este folosit ca
un simplu nume (cazuri care pot fi mtSlnite foarte frecvent în epistolele NT, cu toate că unele pot fi
întîlnite şi în Faptele şi Apocalipsa, iar cîteva şi în evanghelii} nu sînt discutate în acest articol.
o. Evangheliile
în special înEvanghelia după loan (1:20,25,41; 4:25, 29; 7:26 ţ.urm., 31, 41 ţ.urm.; 9:22; 10:24; 11:27)
dar ţi în evangheliile sinoptice (Marcu 8:29; 14:61; Luca 2:11, 26; 3:15; 4:41) cuvinrul cristos se referă
într-un sens foarte general la un izbăvitor care este aşteptat. O astfel de utilizare ne lasă impresia unei
pasionate aşteptări generale, fără însă a fi implicată vreo personalitate sau vreo temă a speranţei VT
Uneori însă, cînd termenul cristos este folosit în evan-
033
MESTA
gh.tii cu pnvire la bs, .€tuia i * ara{€azl o notd de naţionalism, în special dnd termenul este asociat cu
titlul „împăratul iudeilor" (Mat. 2:4; 26:68; 27:17, 22; Mdu 12:35; 15:32; LE 23:2). C{ t@te cA in
Palestina secolului îndi au existat mai multe curente de gîndire legate de năzuinţa mesianică, unele
dintre ele reflectîndu-se în NT {în special ideea unui proroc ca i Mo!* (mi s La-2) atrepbr de iudei qi de
samariteni; vezitoan 6:14; c/ Mat. 21:11; Luca 7:16; .{Eptae uui sdel de pbrc sri ti Lq baa p€sjului din
loan 4:25), speranţa care domina îa rîndurile maselor era aceea că Mesia va fi un împărat ca ţi David,
avînd rolul de eliberator ţi cîimuitor politic. Pare să fie destul de clar că acesta a fost felul în care
poporul a ht€ler tmnul ctrr6.
Pe fondul acestei semnificaţii a cuvînrului trebuie să ne explicăm remarcabila ezitare a lui [sus de a-Şi
atribui titlul acesta de Cristos. Singurul loc în care El foloseşte titlul acesta cu privire la Sine (cu
excepţia a douA pd*je crnd d!,fntul pare sr ru tEMe &al nult decît Ju', d unde 6t€ Drcbabil o adaleirc a
uui €djto. de mi dBiu, Mard 9:4lr Mat. 23:10) ete h conversaţia cu femeia samariteancă, căreia cuvîntul
îi transmite ideea unui proroc ca şi Moise, nu a unui împărat iudeu (loan 4:2S ş.urm.). în discuţia Lui cu
FiviP la identibr@ ld ttl4ia din M3ru 12:3537, El nu pare să-şi atribuie titlul de Cristos, iar discuţia paie
s3 disocieze acest nume de conotaţia politica a expresiei „fiul lui David".
Acest lucru nu înseamnă că El ar fi negat câ este Msia, raptd c! a $bliniat ln mod constant ci s!e. ranţele
VT se împlinesc în lucrarea Lui (*ISUS CRISros, vILb, c) u€buie sl Ffl4re acsr! inpticaC4, loar
BotezAtorul, a@ind d6prc lmil€ p€ c@ le face Cristos, La întrebat dacă el era „cel care trebuia să
vină", iar Isus a răspuns arădnd împlinirea cuvînt cu cur'trt a celq si* h k. 35:5 l.llm d 61:1, ultimul
fiind un pasaj mesianic neambiguu (Mat. 11: 2-5). tnNazaret, Ei a afirmat că acest pasaj s-a împlinit
„astăzi" (Luca4:18ş.urm.).
Dd cind Petu a a6ftr ci el 6te crur6, Irs a poruncit ucenicilor să ţină lucrul acesta în secret, iar apoi .
ondnut s.l le s9on5 .d El rrebuia sE 3uIere si să fie respins, lucruri pe care Petru le vedea incom ?atibile
s no$u@ pe c@ o aE el cu pnvire la Mesia. Titlul pe care 1-a folosit îsus cînd a vorbit în felul acesta
despre Sine nu a fost Cristos, ci „Fiul omdur' (Maru 8:29.33), Ctd Mrel€ pM ra .dr lui [sus să spună
dacă El era (jiscos-ul, El a răspuns afirmativ (cu toate că felul in care se exprimă Matei si Luca ne
sugerează câ Isus a ezitat să folosească termnur d pivirc l! sift), dda 6rrinur ti a spu cA rolul Său [ca
„Fiu al omului", nu ca Cristos) de ocrotid $ d€ doN aFnin vntorului Ei ru priv.tt€ puterea politică
prezentă (Marcu 14:61 ş.urm. şi text€le p.ml€l€).
Toate acestea ne spun câ, în ce-L priveşte pe Isus, concepţia Lui cu privire la rolul mesianic era arJt de
diferită de conotaţia populară a termenului Crktos incit £1 a preferat să evite acest titlu. Misiunea Lui a
fost inaugurată de declaraţia pe care a făcut-o DumneEu la bor.zul lui (Mam 1:11: rlsus cRIsTos. !V.b)
şi ale cărui cuvinte au făcut aluzie La două pasaje cneie ttin !-t uul (Pr. 2:7) sdrd la tmii! rclll Lui d€
lnp&at ndidic din spil. lui David, <ra. ceulalt (îs. 42:1) arătîndcâ acest rol a fost dus la îndeplinire
prin ascultarea, suferinţa şi moartea *Robului Domnului. Această declaraţie a modelat într-un mod clar
înţelegerea pe care a avut-o Isus cu privire îa vocaţia Sa mesianică, lucru care se poate vedea din
atenţia cu care selectează pasajele din VT atunci cînd Eşi explică misiunea Sa. Printre aceste pasaje, un
loc de cinste îl ocupă îs. 53, cu potretul explicit ai Robului Domnului care va avea să sufere şi să moară
ca sa-Şi răscumpere poporur (r lsUS CRIsTos, vu. 3.), Dd El no gla atribuit multele preziceri care
vorbeau despre un împ{6t din spiF lui Da vA (d *eptia lui M.e 12:3s-37, unde intenţia Lui a fost aceea
de a nega acest aslecr .l rclului lui u6ia) qi a aliat tidui de s@d „Fiul lui David" sau „împăratul lui
Israel" pe care alţii !e.a! foleit refaitor la El (de q., M4! 10:47 i lm.j 15:a Msrei 12:23t 2l:9,15; I€n 12:8j
1ar3 ş.urm.) cu aceeaşi consecvenţă cu care a evitat titlul de crist6, DoEdi@ pe faF a lui M6i. L inlr€E
în Ierusalim (Maieu 11:1-10) a fost pusă la cale în mod intenţionat, pentru a le aduce oamenilor aminte
de prorocia lui Zaharia care vorbea despre un împărat smerit, ad@6tor d€ pace nu rl€ .lzboi (Za[ 9:9
ş.urm.). Dar cînd mulţimea entuziasmată a vrut sâ-L facă rege, în înţelesul tradiţional şi naţional al
cuvîn-tului. El S-a făcut nevăzut (loan 6:15). EI S-a referit explicit la sufdinlel€ Lui @ la sufeintl€ lui
c.tt6 {Lw 24:26, 46) nuMi drpA rrurtd {i tvie@ sa, clnd nu Mi qista nici o pGibilitate @ cilrm srl
înţeleagă greşit misiunea, considerîndu-1 eliberator politic.
Aşa cum am văzut, în două ocazii semnificative, cu toate câ Isus nu a negat că este Cristox, El a
renunţat repede la titlul acesta în favoarea altuia, şi anume aela de "Fiu al omd{". Este d. trNnt6tar
dtupnil cA acesta a fost titlul pe care El a preferat sâ-1 folosească cu privire la Sine. Această afirmaţie
se bazează pe numărul mare de cazuri cînd expresia apare în NT (de 41 de ori' gid sA nurnnrsn tdtel€
paratele, h €@gheliile sinoptice şi de 12 ori în loan, coace expresiile iqind de F b{zele lui lsar d o
sinS{rl *ep$e. Faptele 7:56, ..srl expBie ru Mi 6b foL6irt in restul NT cu sensu] acesta clar de titlu).
Faptul că acesta este titlul Lui preferat este negat de cei care se situez! pe o pottie tui hdicaE, sinslrul
mtiv F care-1 invocă fiind acela că aceste expresii relevante sînt neautentice, deci trebuie excluse în
masă. Este de asemenea clar şi faptul că El Şi-a însuşit acest titlu nu numai privitor la slava pe care o
va avea în viitor (aşa cum sugerează Dan. 7:13 ş.urm., unde expresia „Fiul omului" apare pentru prima
dată), ci şi cu privire la starea Lui de umilinţă de pe pămînt, ţi în special cu privire la suferinţele şi la
moartea Sa. Astfel, se pare că aceasta era expresia pe care Şi-a ales-o El, ca să redea întregul spectru al
vocaţiei mesianice aşa cum Şi-a închipuit-o £1, ca fiind deosebită de noţiunea pe care o avea poporul
despre Cristos. Aceasta s-a datorat faptului că, în afara folosirii speciale a expresiei „fiul omului" în
Pildele lui Enoh (probabil o lucrare izolată, scrisă după perioada activităţii lui Isus pe pămînt;
TSCRIERIII PS€UDOCaAFE, D, @ nr a f6t lol6it! ln nod cllmt 6 u tidq @iarlc. (cu priviE la subiectul
acesta vezi R.T. France, Jesus and the Old Testament, 1971, p. 187 ş.urm.; Dan. 7:13 ş.urm. a fost
interpretat ca o prorode mesianică, dar fără să facă din expresia aramaică „fiul omului" un titlu.) Isus a
834
MESOPOTAMIA

putut atunci sa o folosească pentru a fi expresia con.eptiei $le uice cu privire la M6ia, fAr n inpon€ idei
străine care existau deja în titlu, aşa cum a fost cazul cu crins eu ;5ul lu.i Da vid". \&zi mi depane
rISUS CRISTOS, TITLURI.
b. faptele Apostolilor ii epn!ol.]e ln @ft] celei Mi timpunii propddduiri cr€{tjft, ata ch o a@ relabtA tn
Faptele .p6lolilot sb ai6rmaţia câ Isus care a fost respins si răstignit de către liderii iudeilor este, de
fapt, Mesia. Această siguranţă se bazează pe înviere, care în cele din urmă a justificat declaraţia sa: „Să
ştie bine dar, toată casa lui Israel, câ Dumnezeu a făcut Domn ţi Cristos pe acest Isus, pe .de Llfi riltis.it
@l (Iapt. 2:361,
Această afirmaţie a fost atît de improbabilă în lmiE oueplid populare d6pre M6ta inlt sar ciutat did Gre!
noiik ll striptui Gp s: jstifice respingerea, moartea şi învierea lui Mesia (de ex., Fapt, 2:25.36; 3:20-26:J
13:2737r 13:23). in ac6rn activibb apologericl n de pFpdddui€ prinft erei, e FE c, crqtinii nu au lovlit
atui cind tebuiau să folosească termenul Cristos, el apărind frecvent în Faptel€ h a6t @niext, nu @ s
nm€ pend Isu, ci ca un titlu în sensul lui iniţial de eliberator care este aşteptarsăvinaCdeer., Fapt. 2:31,
36; 3:18,20; 5:42; 9:22; 17:3; 18:5-28). Ceea ce în timpul lucrării lui Isus era un termen care inducea în
eroare, acum după moartea şi învierea Lui nu mai era utilizabil pentru a-L dsie pe Isu u eLib€htor
politic, ci tellruul a f6t preluat de către discipolii Lui ca un mijloc de a prezen ra iudeilor jGteta
alilrutiilor tui cu pdvire la iden titatea Sa,
Faptul că Isus a fost Mesia în timp ce era pe pamînt nu a fost singurul lor mesaj. Principalul lor mesaj a
fost că acum, înălţat la dreapta Tatălui, Isus a fost întronat ca împărat mesianic. Psalmul 110:1, la care
Isus a făcut aluzie în acest sens (Maieu 14:62) este cibt de PeEu la slrbatere CilciBinii [Fapt. 2:34. 36)
ii ddiM poat v.etul \&.hiului T6tut cel mi trem citat h NT lsc nq 6te u imprrat p€ lonul lui David in
ldslinr d ca D(,ff al lui David, este Domnul unei împărăţii veşnice şi cereşti, care aşteaptă la dreapta
Tatălui pînă toţi duşmanii Lui îi vor fi puţi sub picioare. Mesia a cărui umilinţă pe pîmînt a fost într-un
contrast atît de izbitor cu puterea politică a Lui Mesia pe care îl aştepta poporul trans-cende acum cu
mult acea speranţă a poporului care nu aştepta decît o împărăţie pămîntească.
Proclamaţia triumfantâ a primilor creştini care în ciuda aparenţelor afirmau că Isus a fost într-adevăr
Crijtos-u( se pare că a creat repede un anturaj prielnic unei asimilări categorice a acestui adevăr in
cercurile creştine astfel îiicrt cuvîntul Cristei, atît singur cît şi în combinaţie cu /sus, a ajuns să fie un
nume pentru Isus, i.r @di lui Iss a! ajs sn fre cueuli slb r@le de crnriftoa (dEtini Fapt. 11:26). Deja de
pe uelM prirelor epistole .l€ ld Pavel, Cri'r6 a încetat să ne un termen tehnic şi a devenit un nume. Fără
îndoială că a fost un nume care a continuat să fie plin de semnificaţie pentru un creştin iudeu, dar este
cmifi.ativ fapiul c, din cele apMt€ 400 de .azqi cind cris.6 apare h €pisblele luj pawl (deigu, majoritatea
lor fiind scrise către bisericile care erau formate în majoritate din Neamuri) există o singură
iBhl, clarz cidd evlntul st€ folGit cu *Nul lui tdric o.iginl (Ro@i 9:5, sfuifetiv fiind faptul că apare într-
un pasaj care discută problema iudeilor]. Acelaşi lucru este adevărat, dar poate nu tot atît de izbito., d
pnviP la celelalte €pistole ale M| a t@te că 1 Petru 1:11 foloseşte Cristos cu privire la Mesia din
prorocia Vţ iar 1 loan 2:22-5:1 arată că încă se mai tud ti atuci peblee dnca Isw era eu nu crist6-ul (c
trrcE .: acu s pu@ probabil mi difdit prin faptul că avem de a fae nu o o opozifie iudaica ci cu una
gnostică).
Dr daci s€reul tehlic al ovfinrlui criste . i6t repede eclipsai de utili2a@ lui @ nhc propiiu, aceasta nu
înseamnă că Biserica a încetat să mai fie interesată dacă Isus a împlinit sau nu speranţele VT. Pav€l a
subliniat fapd d elerentele de baz! ale lucrării lui Isus s-au desfăşurat „după Scripturi" (1 Cor, 15:3
9,lm.)- A.e6tg sublini@ n! a fct ce sară numai pentru o propovăduire care să se bucure de succes printre
evrei, ci a constituit un deosebit inteE .hia! p€rtu crqtini. CIAdind pe dpli€li. pe care le-a dat-o Isus cu
privire la „ce era cu privire la El... în toate Scripturile" (Luca 24:27), ei au cercetat mai departe în toate
pasajele VT pentru a căpăta lumină asupra rolului Său mesianic. începînd cu predicile dir Faptel€ 2, 7 i
13, ai .u coniinut s, puri €p la Gp at€ rele%nt€ (de d., Ron. 1or521; 15:9.12; Eh, 1:5.13i 2:613, et.) si se
qplorerc temele VT care preziceau lucrarea lui Isus (de ex., frecventa temă a *„pietrei" sau *preoţiei lui
Mel-hisedec din Ps. 110:4 care furnizează un material atît d. bos.i Fnd aurorul Epistol€i cift ewi, 5:5-
10i 7:1-28), Vezi* CITATE.
Epistola clde M€i ln sp..ial, ct icte d nu e foloseşte prea mult de titlul Cristos, constă în mare măsură
din expuneri detaliate a unor teme din VT şi a împlinirii lor în Isus, care a venit să inaugureze noul
legămînt şi să aducă noua realitate a cărei umbre se p!t€! kde in dp<tele disFeliei vr
aFdat daci temul cristds a awr roi @i tult Gndinla d. a fi folcit sinplu a u nlff p€nh Iss, faptul că Isus a
fost Cel prin care Dumnezeu îşi ducea acum la indeplilire planu.L de nult pronis al mlntuirij a rămas de
o importanţă centrală în gîndirea creştină primrii Kntorn NT nu sitr linitat insa la sinpla afirmare a
faptului câ Isus era Mesia, d au continuat sl dplor* tot mi adlnc coniinurul $ s@ifidfia acelei luciid ae
nintuir.
BIBLIOGRAFIE. W. Manşon, Jesus the Masiah, 1943; Tw. Malsl\ Tne Seryo nlMdioft, 19S3t V
Taylor, The Names o/Jesus, 1953; idero, The Persan of ChristinNewiistam&uTiacking, 1958; O.
Cullmann, The Christology of theNew Testament, 1959 (înspecial cap. s); R,H. Fuller Tne Fowdatiot oJ
thc rIN Testament Christology, 1965; F. Hahn, The Titles of Jesus in Christology. 1969; F.F, Bruce, This
ii That, 1968; R.N. Longenecker, TTie Christology of EartyJe-wish Christianity, 1970; G.E. Ladd, A
Theology of the New Testament, 1974, p. 135 ş.urm., 328 ş.urm., 408 ş.urm.
R.T.F.
«35
MESOPOIAMIA
MESOPOTAMIA. Cqr&hll 8r. Mehpoama" &t tre dou, nui!, 6te lrprsutat d. vA din Eg pdrEu a traduce
cuvîntul de origine ebr. '"ram nah'rayim (excepţie făcînd titlul Psalmului 60]. Acesta a fost ţinutul fertil
de la E de rîul Orontes, acoperind cursul inferior şi superior al Eufratului ţi ţinutul udat de rfuile T\sru d
H.bq, adi.A pan@ d. E s siriei ti d€ N a Iraqului din zilele noastre. Ţinutul acesta include Hamd (urde
s.a hutat A@ dutg e a plet di! Ur, din Babilonia (Haldeea, n.tr.) şi oraşele din jurul Iui, unde a fost
trimis Eliazar ca să caute o soţie pentru leaac (Gen. 24:10). Mesopotamia a fost ţinutul natal al lui
B.1.@ (Deut. 23:4; rPEoR) d a f6r Fla condusă de Guşat-Rişearaim, cel care a asuprit pe trr.el (Jud.
3.3'10). ln rihpul lui Davi4M@porahi! a furnizat care de război şi călăreţi amorţiţilor - duşmanii lui
Israel (1 Cron. 19:6). Acest detaliu se potriveşte cu mărturiile pe care le avem privitor la ocuparea
acestui întreg ţinut in cel de-al doilea mileniu de către mitani şi huriani (*HOR1ŢII), indo-arieni care se
ocupau de creşterea cailor.
Scriitorii greci si romani de după cel de-al patrulea secol I.d.Cr, au extins înţelesul cuvîntului Mesopo-
tamia, descriind prin el întreaga vale dintre Tigru ţi Eufrat, adică, Iraqul de astăzi. Astfel, Ştefan s-a
referit la locul mral al lui Avraam, la Ur din €tefanBabiloi.. cf fiind în „Mesopotamia, înainte ca sase
aşeîe în Haian" (Faptele 7:2). Faptul că locuitorii din Mesopota mia au fost menţionaţi alături de părţi,
de mezi ţi de elamiţi pete 6 s indiciu cA mii din diaspoc babllqilan6 au fost prezenţi la Ierusalim ţi l-au
ascultat pe Petru (Faptele 2:9). Aşadar, NT foloseşte sensul mai general al numelui geografic care este
adoptat ţi astăzi de unii savanţi.
Vezi de asemenea *AHAM, *SIRIA, iar privitor la i6bria Fisii .ASIRIA ri T8ABILONI!
BIBIIOGRrrE. JJ. lin&et6tenr J,\ES 21,1961 p. 73-92, DJLW.
MEŞA. 1. Rege al Mosbului, succesor al tatălui $3u ce . dmit 30 de di ei i s{ lrnilat lui r cand
(Inscripţia moabită, 2-3). S-a răzvrătit după moartea luiAhab(2Împ. 1:1; 3:5), mtrucît pianul de
invadare a ţinutului său pus la cale de luda, de Israel ţi de Edom a dac greş, înlăturarea lui de la putere a
avut probabil loc la cea. 853 î.d.Cr., cînd Ahab ţi israelul au angajat pe airimi Detaljile privi@E la
<lomia lui F 6re le găsim pe * Inscripţia moabitâ arată că el a construit oraşe şi a reglementat
aprovizionarea cu apă. Răzvrătirea lui a fost proba biJ o încercare de a cîştiga un control direct al
comerţului impresionant cu lfnă pe care-1 făcea cu Tirul (2 împ. 3:4-S; PO1T, p. 235,275).
2. Fial lndi nist d tui cal€b (1 Crd, 2:42).
9. Un b€nianit !,sut ln Mab. ful lui SslEnio pa tare 1-a avut cu nevasta sa Hodeş (1 Cron. 8:9).
DJ.W.
MEŞA. Un loc menţionat ca graniţă a teritoriului ocupat de urmaşii lui loctan (Gen. 10:30), cealaltă
graniţă fiind * Sefar. Unii cercetători sînt înclinaţi să identifice acest loc cu Masa care este în partea de
N a Arabici (*MASA), dar aşezarea probabilă a Sefaruluî în parrea de s a Ar.hiei @ ru8@z! o atedr.
risi-
lară ţ! pentru Meşa, deşi nu s-a sugerat că ar exista vreun loc cu numele acesta în regiunea respectivă.
T.CM,
ME$AC (h ebr. h&r). Neele dat luiMi{rel CcnE este ceea ce este Dumnezeu?"), unul dintre însoţitorii
lui Daniel în captivitate în Babilon, de către căpetenia famenilor Lui Nebucadneţar (Dan. 1:7: 2:49;
etc). Semnificaţia cea mai plauzibilă a numelui este cu-vtnrl b.biloniai nad*u C,& deEit rla!"), dati
poate datorită asemănării cu numele evreiesc.
DJ-W.
MEŞECCMTmefeiţ;ux Mosoch). Unul dintre fui lui [afet (Gen. 10:2; 1 Cron. 1:5) care atît aici cSt si în
alta parte este asociat cu Tubal. 1 Cron. 1:17 3 descrie ca un urmat al lui Sem, prin Aram, In timp ce
pasajul paralel (Gen. 10:23) ti di numele ca Maţ. Se presupune că unul din aceste două nume este
eronat si Moţok ce apare tn LXX m Gen. 10:23 sugerează faptul că s-a pierdut un k. Căsătoria între
două persoane din seminţii diferite care este sugerată implicit aici prin apariţia aceluiaşi nume printre
copiii lui Sem şi copiii lui l€Ie! Du psE lmp6bn: (r NAIIUNI TAaEL),
Despre urmaţii lui Meşec se spune mai ttrziu că exportu *lavi fi opru Ce 27:13), ca @q u popor
războinic care ameninţa din N (Ezec. 32:26; 38:2-3; 39:1), şi că duceau o viaţă tipică societăţii barbare
(Ps, 120:5). Asocierea frecventă a numelui cu TUbal ne spune despre posibila lor identificare cu
popoarele care suit deseori menţionate împreună ca Tabâl ţi Musht sau MuZku tn inscripţiile asiriene şi
Tîbarenol ţi Moschoi în Herodot. Muîka-a-ia sînt menţionaţi pentru prima dată în analele lui Tiglat-
Pil6g I (q. 1100 td.cr) c lomtllt o afut! de 20.000 de soldaţi in partea de N, ţi este posibil ca ei să fi fost
deja în partea de SE a Mării Negre cu un secol mai devreme, cînd textele menţionează pe unul numit
Mîtas tn zona respectivă, căci acest nume este similar cu cel al împăratului tribului Muski din cel de-al
8-lea secol. Ei sînt menţionaţi în analele lui Tukulti-Ninurta II şi ale lui Ashumasirpal n în cel de-al 9-
lea secol ţi ale lui Sargon în secolul al 8-lea. Acest rege dă conducătorilor lor numele de mi-ta-a, care în
opinia unor cercetători ar trebui să se refere la Midas ai Frigiei, împărăţia care a urmat după hetiţi tn
Asia Mică ţi de aceea ei sugerează că muski sînt de fapt frigienii. Cuvtnrul tnusku nu este menţionat tn
inscripţiile ahe-meniene, dar Herodot ti menţionează pe moschoi ca fădnd parte din cea de-a 19-a
satrapie a lui Darius (3. 94) şi ca formînd un contigent tn armate lui Xerxes (7.78). Această informaţie
ne face să ajungem la concluzia că Meşec se referă la un popor care vorbea o limbă indo-europeană şi
care a intrat în Orientul Apropiat prin stepa din partea de N. Ei s-au impus ca ţi conducători ai
populaţiei indigene din zona de E a Anatoliei.
BIBLIoGRATIE. S. ParDola. x&,{$wie thpony6, Lg?O, p. 252.253; R.D. Bam! C4r1 197q p, 4U-442;
J.N, P6i!ge, lrcq 35, 7r3, t. 21-34. T.CM.
METEG-AMAH. Se pare că este o eroare textuală în 2 Sam. 8:1, care face foarte dificilă înţelegerea
«36

itui nume. Nici o interpretare nu este sigură, dar diriE ele $ inpu. 1, Cn 6te nunrel€ uui loc. it lingă Gat,
în dmpia filistenilor (cf. „coasta ', 2 Sarn. 2:24). 2. Că este de preferat traducerea „frîul celăţii-mama";
adică, un nume figurat pentru Gat, o cetate importanta a filistenilor (1 Cron. ). 3. CA E€but se d5n
cr€dir S€prusinbi ude nrl 6re tfadc -si David a 1.&t Eibut din ftM lor".
J.D.D.
USAIA (in ebr, n.laflarr, probalit însemnînd lui L1n (o divinitare)". r$€ .et deal optrra patriarh din lista
genealogiilor din Gen. 5. El a fost fiul tui Enoh ţi bunicul lui Noe. E) a trăit pînă la înaintata vîrstâ de
969 de ani după vers. Ebr. ţi LXX (versiunea sffiitanl tu d! 720 rle di), cu r€te ci ali! Merusala dt şi
Metuşae! (Gen, 4:18) sînt redata în LXX prin acekti culint Merhoudla, pEsupwerd ct m'lfiSdah ţi
irfţtliă'el vizează aceeaşi persoană nu estejustincată." T.CM.
MEZAJIAB. B@iclt lui M€h.ialel €re a fct $th luiHadar, împăratul Edomului (Gen, 36:39 = 1 Cron.
1:50). Forma este mai degrabă a unui nume personal (mi zahălţ, „ape de aur"";), dar uneori şi omul
poate fi nqi dupS m ld cu €F 6te .*iai.
T.CM.
MICA (rine 6te o Ielm?'). Un nme ewi* obişnuit, scris In mai multe feluri, atît în EW cît ţi în MT.
Dintre bărbaţii care au purtat una din formele acestui nume, trei sînt mai binecunoscuţi. 1. Mica din
Moreşet, prorocul. Ofeii articolul următor.) 2. Mica de la Mutele Ehain\ dspe €rc S*lin o ciudara
relatare tn Jud. 17-18, probabil menită să explice originea sanctuarului de la Dan şi incidental să rela-
teze despre mutarea daniţilor în noul lor teritoriu. 3. Mic .6ul lui Lnla, s p6r din Isnet, tn 9rEre lui Ahab
(1 împ, 22:8-28; 2 Cron. 18:3-27). Nimic nu cunoaştem despre el în afara acestei întrevederi pe care a
avut-o cu Ahab, dar putem deduce că el a mai prorocit şi înainte si că Ahab a fost conştient de mesajele
lui care nu erau favorabile. Probabil că a fost scos din închisoare ca să fie adus înaintea iui Ahab, şi
poate exista un adevăr în scrierile lui Josephus care spune că el a fost prorocul necunoscut din 1 împ.
20:35.43, J.B.Ti
Mlclb PROFETTA LUI (ln ebr, hqd, fom pe. curtată de la mfMythQ, „Cine este ca Yahve?").
I, Conţinutul pe scurt
a. Usnirea judecării asupra iui Israel (1:1-16).
b. Israel va fi pedepsit, iar apoi restaurat (2:1-13),
c ond@ cipe6iilor ti a prodilor (3rt-12).
d. Gloria şi pacea laviitora Ierusalimului (4:1-13).
£ Suferinţa şi restaurarea Sionuluî (5:1-15).
/ Religia profetică în contrast cu cea populară (6:1-16),
g. Corupţia din societate; afirmaţii concludente cu llieiE b lnreder@ h Dlme4u (7:1.20).
MTCA! PROFETIA Lt,I
II. Autorul şt data scrierii
în general se considera că autorul este Mica din More-set (1:1). Această localitate care se crede că este
* Moreţet-Gatul din părţile de jos ale ţinutului lui Iuda, a fost în general reşedinţa activităţilor sale
profetice G:r4). Un @rtenpoEn mi 6n5. al tui Isai.. el a pbMit tn tibpul {roMGi lti lote (qa. 742-?3s
M,Cil, a lui AIE (aq, 73s.715 Ld.C.,) ei a lui Ezechia, împăratul lui luda (cea. 715-687 î.d.Cr.).
Unii cercetători ai Scripturilor din vremea noastră ssfin cA nl@i ilica 1:2t 2:10 qi amit€ pn4i din
capitolele 4 si 5 sînt scrierile proroculut. întrucît ul-timile dou, epirole din prceie au ndre puEte comune
cu lucrarea lui Mica, criticii au afirmat că diferenţele de cadru şi de stil între aceste capitole ţi porţiunile
care au fost scrise mai devreme, cît şi importanta lor secundară pe care o ocupă în carte, cer ca data
scrierii acestor două capitale şa fie plasată după cel de-al optulea secol Î.d.Cr. în special, se susţine că
pasajul din 7:7-20 a fost scris în perioada post-exilică.
a\i @et5bn ai Bjbliei au sutinut c, 6rild piu de forţă şi descriptiv pe care Q vedem tn fiecare capitol al
prorociei şi revelarea constantă a judecăţii divine, a compasiunii şi a speranţei, sînt argumente puternice
care atestă faptul că proroeia a fost scrisă de un sigur autor. Argumentele care se referă la stil nu sînt
dintre cele mai puternice, în trucît stilul poate fi alterat foarte \br odatr cu tleE la u alr subn{ d€ di$u!ie.
Mai departe, nu este uşor să vezi motivul pentru care paragraful din 7:7-20 trebuie atribuit unei
perioade post-exilice, întrucît nu există nimic în conţinut care să fie cît de puţin în contradicţie cu limba
sau cu teologia prorocilor din secolul al 8-lea Î.d.Cr. "Versetele cu care se încheie cartea sînt citite în
fiecare an de c5be ei d€ credino iudaic! la F|mul relFi6- de dup: mi:zr du ziu irpi.arii,
Itr. c.ilrul fl meqjul
Cu t@te că a cnit Intra @dru rural, Mi6 a tst famiUariar cu c!@ct€rd corupt al vtelii de la oR{ ditr
Israel şi din luda. Condamnările pe care Ie-a rostit el au fost adresate în special Ierusalimului (4:10) şi
ca ţi Ans $ Is6ia el . ohsemt cM bog.gi prcpri€tdi de pSnrntui$ au prcitat .ir au putut d. pe w srFcilor
(2:1 ttm.). El . endffiEr coNptia qagerată care exista printre liderii religioşi din inele lui (2:11) $
inc{crrile srelare a,le jstitjei saltlite de cei ft awau datod, sa apeE lesq G:10). paprd că toate acestea s-
au întîmplat într-o atmosferă de ralsA Eli8iozi|ar€ (3111) . 16r t€ntu Mica ca Mi mare insultă.
Ca 9i ontopomnii sAi din *olul d at€ An6, Os $i Is€ia, Mid a subliniat €ncretul dreDt si horal esenţial
al naturii divine. El a fost preocupat să arate de asemenea că aceste calităţii au implicaţii etice asupra
vieţii individului ţi a comunităţii. Dacă poporul lui Israel ţi al lui Iuda vor să-şi ia cît d« cît Sn serios
obligaţiile ce le au prin legâmînt, dreptatea care caracterizează natura lui Dumnezeu trebuie să fie
reflecbt! ln toFrn lui Dlmea tot in virrutea a6tui legămtnt.
Dacă Amos şi Osea au avut multe de spus cu privire la idolatria şi La imoralitatea care erau fără Mu în
Israel şi în Iuda ca urmare a influenţei religiilor păgtoe a Canaanului, Mica ;i-a restrîns proroeia la
problemele care s-au născut din nedreptăţile sociale ce s-au
837
MTCTg PROFBTIA LUI
răsfoit asupra micilor proprietari de pămînt, asupra fermierilor şi a ţăranilor. El ia avertizat pe cei care
în mod greşit i-a deposedat pe alţii de proprietăţile lor că Dumnezeu plănuia să-i pedepsească în mod
drastic. Condamnarea căpeteniilor lui Israel (3:1-4) si a pro-rocilor falş) (3:5-8) prevedea în cele din
urmă distrugerea Ierusalimului, deoarece corupţia pe care o reprezentau aceştia s-a infiltrat în întreaga
viaţă naţională.
Mica a fost în general de acord cu Amos, cu Osea şi cu Isaia în ce priveşte convingerea că Dumnezeu
va folosi o naţiune pagină pentru a-Şi pedepsi poporul care s-a făcut vinovat. Ca rezultat, el a prezis
jaful pe care 1 va face Salmanaser al 5-lea în impârăţia de N şi distrugerea în cele din urmă a Samariei,
capitala lui Israel (1:6-9). £1, însă, nu a văzut destrămarea împărăţiei de N în aceeaşi termeni detailaţi
în care a văzut-o Isaia. Prorocia lui Mica a făcut ca ameninţarea invaziei să fie cunoscuta de „acest leat
de oameni" (2:3), facîndu-l pe invadatorul asirian Sanherib crainicul unei nenorociri ţi mai mari (5:5
ş.urm.).
Există o asemănare uluitoare între prorociiie care anunţă devastarea Samariei (1:6) şi a Ierusalimului
(3:12). La un secol după moartea lui, oamenii îşi mai adl@r ln asinr. d. dvinEle lui Mi. cu uiviE la
căderea Sionului (Ieremia 26:18 ş.urm.)- Cu acea ocazie, prorocul Ieremia putea fi condamnat la
moarte p.rts! c! . PI!z! nimiciE tnplulqi $ a cetltii sfinte dacă nişte băcrîni ai ţârii nu şi-ar fi adus aminte
că Mica din Moreşet a spus exact acelaşi lucru cu o sută de ani mai devreme. Pentru Mica nu mai exista
nici o îndoială cu privire la soarta finală a casei lui Iuda. Atîta influenţă a avut religia depravata a
Canaa-nului şi în consecinţă, atît de coruptă era societatea căci nimic nu le mai putea fi de ajutor
poporului lui Dumnezeu din împărăţia de S In ce priveşte mîntuirea lor, decît judecata divină. Dar
înainte ca rămăşiţa lui Iacov si beneficieze de acest har mîntuitor, era necesar ca toţi idolii şi toată
corupţia socială să fie smulsă din rădăcini (5:10-15).
Aceasta va fi o vreme de necaz şi de întristare, o perioadă c&id vecea profetică va înceta (3:6-7) şi cmd
păcatul naţiunii va fi dat pe faţă (3:8). După aceasta va urma nimicirea Ierusalimului şi ruşinea
captivităţii printre alte popoare (5:7-8). Restaurarea va fi marcată de o nouă religie universală, într-un
Ierusalim nou. După judecata lui Dumnezeu, săbiile vor fi prefăcute în fiare de plug şi suliţele In
cosoare (4:3), iar poporul lui Dumnezeu va onora numai numele Lui (4:5). Un loc de frunte în prorocia
lui Mica îl ocupă subiectul aşteptării lui Mesia care trebuia să se nască în Berleem (5:2). Acesta va veni
din mijlocul oamenilor de fînd, îi va elibera pe aceştia de asuprire şi nedreptate şi va restaura rămăşiţa
<&&& lui Israel =a să aibă părtăşie cu rămăşiţa Sionului.
Mica s-a străduit să arate că harul mîntuitor al lui Dumnezeu nu putea fi cîştigat C6:6-8), nici prin
Jertfe pompoase şi nici prin forme ritualistice de închinăciune sofisticate. Smerenia, îndurarea şi
dreptatea trebuie să fie însuşiri care să se vadă în viaţa de fiecare zi a celui care vrea să fie după voia lui
Dumnezeu.
EtslJOCRJIE. P. Halpr, A/SL 27,1910, p. 163j W. Nowaclt în HDB, 1900; J.MJ1. SmithJCC, 1911, p.
5-156; G.A. Smith, The Boak ofthe Ttoelve Propheti, 1, 1928, p.381 ş.urm.; S. Goldman în Sonano
Commen-td,, 1943i RIC Hariso4 IOI, 1969, p. 919925; L.C. Allen, The Boofcs ofjod, Obadiah, Jonah
and Micah, N1Q 1976. R.K.H.
MICAL (In ebr. mtkal) a fost cea mai unâra fiică a lui sad (1 s.n 14:49). ra ia t6t &t! de eri€ lui David,
fii locul surorii ei * Merab, pentru o zestre de o sută de prepuţuri de ale filistenilor (1 Sam. 18:20
ş.urm.). Acţiunea ei promptă şi ingeniozitatea ei l-au scăpat rje Dalid din hlinile lli sad (1 Se 19.!r-1r, ir
timpul exilului său, ea i-a fost dată de nevastă lui Pal ti, Eul lui Laiş, din Galim (1 Sam. 25:44). După
moartea lui Saul, cînd Abner a vrut să facă pace cu David, acesta i-a cerut ca Mical să-i fie dată înapoi -
o manevră politică făcută cu scopul de a-şi sprijini pretenţia la tron (2 Sam. 3:14-16). Dudnd chivotul la
Ierusalim, David a dansat înaintea lui atît de extaziat îndt Mical 1-a dispreţuit (2 Sam. 6:12 ş.urm.)-
Datorită acestui fapt, ea a rămas stearpă pentru totdeauna (2 Sam. 6:23). Sînt menţionaţi cinci fii pe
care i-a avut ea (2 Sam. 21:8), dar tradiţia spune că aceştia au fost fiii lui Merab (tot aşa şi LXX şi două
mss. ebr) şi că Mical doar i-a crescut.
Conform unui punct de vedere David s-a căsătorit cu Mical la Hebron „ca să unească triburile lui Israel
şi clanurile lui Iuda" (EBt); dar opinia că ea a avut un fiu p. nw lcr4 lun€le ei 6ird r€d.r in mod eronat
ca Egla (2 Sam. 3:5} este neîntemeiată.
M.B,
MICMA$. o etat€ a lui B.nidi4 ra E de B.tel $l la 12 km N de Iersalim, la 600 m deasupra nivelului
mării, aşezată în trecătoarea care face legătură între Betel ţi lerihon. în Gheba, chiar la S de această
trecătoare, Ionatan a făcut o incursiune împotriva taberei filistenilor (1 Sam. 13:3) după care filistenii
au adunat o oaste mare şi bine înarmată şi au ocupat Mic-masul, punindu-i pe fugă pe evrei (13:5
ş.urm.). După aceea, oastea lui Saul a tăbărft la Gheba (sau Ghibea), altndu-i F f,isteni {te celaltl paiie a
Eentorn (13: 23),
Fără ca Saul să ştie, Ionatan şi purtătorul armelor lui au coborît din Gheba, au urcat pe versantul de S,
iau surprins pe filisteni şi au produs mare panică în tabăra adversă (pentru descrierea acestei isprave,
vezi S.R. Driver, Notes on the Hebrew Text ofthe flooto of sanudz, 1913, p. 106). 4utat de Fi,onidn 4*i
care erau în mînile filistenilor, de refugiaţii de la înfrângerea precedentă şi de armata lui Saul, ei au pus
pe tugd F fln't@i (1 8d. 14:1 t,h).
Silo ■ "I" x

0 5 in n 1 is
km
Betel Micrnaş

cheba" rerih;ir ■
*c
Ghibea '"-■■'- î
o
o IerusaHm O
m-
Localizarea cetăţii Micmas.
838

în descrierea )ui profetică cu privire la atacul asupra Ierusalimului care avea să aibă loc, lsaia (10: ?4,
23) wrb€{t€ d6pre llrea Micna{Dlui d€ cdt€ 6iri.!i Dupn psioada edurui, un nmb.ii ai @n-
unitSţiievreieşti au locuit la Micmaş (Ezr. 2:27; Neem. 7:31; 11:31), ia Mi d:ui! MicnEnul a fGt r€:
€dinla |!i lomb Ma€bedd M*. 9:73),
îa prezent aşezarea se numeşte Makhmâs, ţi este u $r rui€t p€ mlul de N al u€i v5i si cn n$ere de
Suweinit. J.D.D.
MIELULLUI DUMNEZEU. A.6tl exleie apa re de doui oi, nl@i ti NT (l@n 1.29,36), Cui{nn! amnos
poate fi găsit ţi în Fapt. 8:32 şi în 1 Pet. 1:19, amos apare în Luca 10:3, iar orai™ se găseşte o dată tn
loan 21; 15 ţi de 21 de ori în Apocalipsa. Cuvintele „Mielullui Dumnezeu care ridică păcatele lumii"
(loan 1:29) li sbt atibuite lui 16 sotezatdul. al]tri ctd La hd,npiEt aclamiMlu.L p€ Iru. Au f6r expriMte
multe inftipretlri peibil. ale cuvhdui "nier".
Ulii dugeMzn ce el * rele.a la miehl dda @ jertfă pentru păcat, sică expresia „care ridică păcatele lMii
ar sprijini ac6ta interpretaE. Faptul ci ids de ispăşire pare să nu mai existe ţi în altă parte a Evangheliei
după loan nu este un motiv temeinic penh . epirye ac6rt int€rpr€@.
A\ii ct€d .n de o refsire la nielul pasal, sdrbstorile evreieşti ocupă un loc important în scrierile lui I@n
Ei loan 19:36 p6t€ la fel ae lim sA facn aluie ld nielL! de PaFte, A.@sra, tsi, nu qplicl lnt!€a3a
expresie, întrudt mielul pascal nu ispăşeşte păcatele.
Ue rstir c{ avs d€ a fae cu Robul in $fsitu din îs. 53. Cuvîntul amnos apare în LXX, în îs. 53:7. loan
Boleziiorul 6 citat din Is, 40 cu o zi lnint€. ri 6e pGibjl @ e1 sa 6 meditat suph .etor copitole, Funcţia
de purtător al păcatelor reiese dar din îs. 53. Sugestia că amnos este o traducere greşiră a cuvîntului
aramaic talya, care înseamnă „slujitor" este ingeri@sl, dd nu a fct dov€dfte € aderaEta.
0 altă posibilitate ar fi ca acest cuvînt să se refere la berbecele cu coame care stătea în capul turmei.
„Mielul lui Dumnezeu" ar fi în acest caz acelaşi cu JrDJntul lui Isael". A.6t ptm de vedft 6te acceptat
numai în cazul în care considerăm că ho a tron ta ndndtr@n !u ae nici 6 etu de isrEsire,
se par .4, in(M€dt de e a mt s! ;puia l@n sotziton!, enghelGnn s.a refsir ta u miel ads ca jertfii în
Templu, la mielul pascal ţi la Robul în suferinţă. Expresia „Mielul lui Dumnezeu" ne aduce anunţe de
asemenea de modul în care Dumnezeu i-a s h €le lui Aman u miel d€ jert6 (cs. 22:3, 13-141,
AIBUOGB.$IE. Arddt; J. JeEDias, tDtT 1, p. 333340; R. ]\enre, NIDNIT 2, p. 410414; con6lariil€
sbid.rd la ErrnSh€!:a dup{ l@q C.H, Dodd, ThtlitterpmationoftheFimnh Cospd, 1953, p. 230-238; L.
Morris, The Apostolic Preacking oftke Crac3, 1965, p. 129 ş.urm. REN.
MIERE,FAGURE DE MIERE Gieb..d!d{,nie re", cuvîntul obişnuit; nopet, „suc", „picătură"; ya 'ar
„fagure"; ya'raţ hadd'bai, „fagure de miere"; sUp ilebal, „0 curgere de miere"; în gr. meii, „miere";
meiissian kerion, „fagure de miere"). Afost o *mîncare
MIJLOCIIOR
larcnti 6 rimpuile biblice (Prcv. 24:13; c, Ecl6id. ticus 11:3), ţi se găsea în crăpăturile stâncilor CDeut.
32:13i !s. a1:16); tn opaci {l sah. 14:25'26, a toate că textul ebr. este obscur aici); în pustia Iudeii (Mai
3:4;Mae 1:6)j i n hoidl uor aninl€ (Jud. 14:8).
MieE a f6t folosid Ia prcpaE@ tutulor (€xod. 16:31), d € cosid€ra cl de pbprtetll nedi.inrr€ (pbv.
16:24). Puta fi ofe.itA e u €dou (2 sd. 17:29; lîmp. 14:3); erao resursă valoroasă (Ier. 41:8) şi sa găsit în
cantităţi suficient de mari pentru a fi exportată (Ezec. 27:17; dar unii sugerează că tn acest verset si în
Gen. 43:11 se are în vedere mustul de struguri sau de curmale (în arab. dibs); c/. Jos. BJ 4. 469). A fost
interzis să fie adăugată ca ingredinet în vreo jertfă adusă lui Iahve (Lev. 2:13.) datorită predispoziţiei ei
de a fermenta (lafelînP)iniu,NH 11. 15), dar a fost inclusă în obiectele din care se dădea zeciuială şi în
rtndul primelor roade (2 Cron. 31:5), ceea ce din înrîmplare ne sugerează creşterea albin€br aomdri€ (r
ANIMA:LE), Este p6ibi1 e roi drziu apiculiu ,5 6 f6t padicat i de e@i
Despre Canaan se spune că era ţara unde „curge lapt€ $ mierE" (Exod. 3:q dc.jd, Ax6:t p, 19-20), i!
pentru o discuţie pe tema aceasta vezi rtota lui T.K. Chelne (raa 2104)- Cshen 6re dsis h nod sinilar
CNum. 16:13).
Mierea ca şi cel mai dulce lucru, a dat naştere nrtoi alun fu@dre$ - de ex, Ps- 19:9-1q Prov. s:3 (cJ cht.
4:u)j PDv, 24:13'14 (c, Ecl6i6ticul 39: 261; EE. 3:2'3; A9e. 10:9. J.D.D.
MIGDOL. Este nlmle foldit p€.d o loni!@F a canaaniţilor. Este menţionat ca un nume al unui loc ln
E&d. 14:2; N@ 33t; ls. 44tt-, 46:14: ]EB. 29:10; 30:6. Mai multe forttreie tMbdoD au fct coEEuit€ h
aprcpie!& SEnilei cu Esiptul, dd nici una din €le nu pdt€ 6 l*alizati c! p6i2ie. c€btea CMigdol)
prorocDor, in partea de N a Egiptului [.posibil la TeI el-H6), 6te difdirs de cen dh s (P. AM6i rr, dF 6te
prcbabil eate (Mudol) swr 0n egipteana veche, tkw). Cetatea din N poate fi aşezarea M.adold din
ltin€fuiu Anbnini la 12 nile rcm ne de P€IEim I'TASARA DE TNCi MARE).
C.D.W.
MIGRON. 1. Un Loc lMlioEt in I san, 14:2, si@t la p€rifelia etldi Gnib.: unde l@i. Saul. El a liru in
leul ac6ta !n timpd prihei tare a in€ziei filGtenilor, dupn @ a f6t al6 @ lhp{Iat Esre pcibn să fie identic
cu 2., o localitate menţionată In descrierea marşului armatei asiriene în isa. 10:28, oraşul Teii Miryd din
zneb nGsEe, ]a N de MictrE{,
J.D.D.
MLTLOCITOR. lbmoul nu apare de pr6 ru1te on in sadprui (G8l. 3:19.20; 1 Tie 2:s; E@i 816; 9.15;
12:24; Iov 9:33, B). Dar id* d€ nijleic fi de aceea, a unor persoane care acţionează în calitate de
rujleiior e sise{t€ pretuthd4i ln Biblie. Rolul mui nijleitor 6te a@la de a inrereni tdtre doui părţi pentru
a stabili între ele un raport pe care ele însele nu l-ar putea stabili. Situaţia care cere serviciul
839
MI'LOCITOR
unui mijlocitor este deseori una de înstrăinare, iar mijlocitorul este cel care face reconcilierea. în sfera
relaţiilor dintre oameni, loab 3 jucat rolul unul mijlodtd llt Dadd ti Ab6don (2 Sa& 14:1-23). Id
exprima necesitatea de a avea un mijlocitor Intre el ţi Dumnezeu atunci cînd spune: „Nici nu este vreun
mijlocitor între noi, care să-şi pună mîna peste noi amîndoi" (Iov 9:33).
I. tu Vechiul Testament
în VT prorocii] ţi preotul au fost cei care au îndeplinit de obicei rolul de mijlocitor In relaţiile pe care
le-a stabilit Dumnezeu cu poporul Lui. Prorocul a fost purtătorul de cuvînt al lui Dumnezeu. El a vorbit
de la Dumnezeu înaintea oamenilor (c/ Deut. 18:18-22). Preotul a acţionat In beneficiul oamenilor,
prezen-fîndu-i pe aceştia înaintea lui Dumnezeu (Exod. 28:1; L€t 9:7; 16:6; Nh 16:40; 2Csr 26:1a;!w.
5:l-4; cf. Iov 42:5). In Vţ însâ, dintre toţi oamenii pe care i-a folosit Dumnezeu ca instrumente, Moise a
fost un mijlocitor prin excelenţă (cf. Exod. 32:30-32; Num. 12:6-8; Gal. 3:19; Evr. 3:2-5). El a fost
mijlocitorul vechiului legământ, căci el a fost cel prin care a fost ratificat şi transmis legămîntul de la
Sînai (cf. Exod. 19:3.4; 243-a; !.pt, 7:37-39), ku e MUleitor .l noului legămînt este comparat din toate
punctele de vedere cu Moise.
II. Cristos ca Mijlocitor
Titlul de „Mijlocitor" îi aparţine în primul rînd lui Cristos si chiar si cei care au jucat rolul de
mijlocitori în perioada VT au fost aleşi ca mijlocitori numai pentru faptul că instituţia VT în care ei şi-
au îndeplinit aceste funcţii a consdtuitumbra realităţilor originale împlinite în Cristos (cf. loan 1:17;
Evr, 7:27-28; 9:23-24; 10:1), Isc 6te Mijleitonl tuuhi legln't (EE 9:1s; 12:24). A€t! 6E u lc8aftt't Mi bu
(Ew. 6:6) pentru că el aduce plinătatea harului pe care-1 conţine acest legămînt. Cristos este acel
„singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni" (1 Tim. 2:5). A-l investi pe un altul cu aceste prerogative
înseamnă a lua cu asalt onoarea care-1 aparţine numai Lui ţi a Dela afIMtia d€ bza ! td.rlui
Cu t@te cl tidul de ,Jrlijleitoi' nu e€ fclGit frecvent, Scripturile conţin din abundenţă referinţe la lusae
de niileiE a lui crist6,
a. Mijlocirea înainte de întrupare
Ca Fiu veşnic şi, ca atare, preexistent creaţiei, Cristos a fost Mijlocitorul la crearea Cerurilor ţi a
pămîntului (loan 1:3, 10; Col. 1:16; Evr. 1:2). Această activitate în economia creaţiei are ca paralelă
rolul Lui de mijlocitor în economia răscumpărării. Omnipotenţa care a fost pusă m evidenţă la creare ţi
prerogativele de Creator care îi aparţin sfnt indispensabile înfăptuirii răscumpărării. Răscumpărarea
este însă sfera în care se vede dar caracterul atotcuprinzător al activităţii Lui de mijlocire. Această
activitate de mijlocire este prezentă pe tot parcursul procesului de răscumpărare. Alegerea ca izvor
suprem de mîntuire nu a avut loc fără Cristos. Cei care sînt ai Lui au fost aleşi de El mai înainte de
întemeierea lumii CEfes. 1:4) şi au fost predestinaţi ca să fie transformaţi după chipul şi aser'4rc Lui
(Rm 3:29),
b. Mijlocirea fu actul mlntuirii ţi al răscumpărării Activitatea de mijlocire a lui Cristos se vede în
special în înfăptuirea odată pentru totdeauna a mîntuirii şi a
t5rMt5larji (4 loa 3:17; Fapr. 15:11; 20:23: Roc 3:24-25; S:1G1-1; 7:4i 2 Cd, 5:181 8f6. 1:7; Col.
1:20.1 loan 4:9). în ceeace priveşte acţiunea prin care a fost înfăptuită răscumpărarea, accentul cade
pe !F6rtea, snEel€ $ rc lui cristG. ln scdptui, moartea lui Cristos este întotdeauna privită ca un
eveniment în care Isus este profund activ, asculrînd de porunca latălui ţi împlinindu-Şi propria misiune
(ff. loan 10:17-18: !n. 28). Cea ce @.@ferd mo4ii lqi pute@ de ntntuiE 6te ettitat@ lui bs @ Mij -
locitor, prin vărsarea sîngt?lui Său. Cînd mîntuirea care a fost înfăptuită este privită ca o reconciliere ţi
ca o ispăşire, atunci rolul de Mijlocitor iese în relief foarte dar. Reconcilierea presupune preexistenta
unei Înstrăinări intre Dumnezeu şi oameni, şi constă din înlăturarea acestei înstrăinări. Rezultatul este
pacea cu Du|ma (ct llon. 5.1; Ef4 2:12-17). Cea e a făcut Cristos la cruce se răsfrînge aţii asupra noastră
cît şi asupra lui Dumnezeu. în acest caz din urmă, ea se răsfrînge asupra mîniei lui Dumnezeu, iar Isus
ca bDiduitor, prir lulz@ lui d€ ispqiE potol€tte mînia pe care Dumnezeu Şi-a manifestat-o faţă de noi
(cf. 1 loan 2:2). c Mijlocire continuă
Activitatea de mijlocire al lui Cristos nu s-a încheiat o dată cu încheierea lucrării de răscumpărare. Ea
nu se temilj riciod.t!. Adm drd beneftien de Ndele răscumpărării, noi depindem de continua Lui inter-
venţie ca Mijlocitor. Intrarea pe care o avem la Dumnezeu ţi faptul că ani intrat în harul lui Dumnezeu
sînt prin El. El este cel care ne prezintă înaintea latălui (loan 14:6; Rom. 5:2; Efes. 2:18). Harul
domneşte datoriti Luj, dtd nprihedi6 spe riaF vqn&!, ilr harul şî pacea sînt înmulţite spre bucuria
plinătăţii lui crist6 (.t Rm 1:5i 5:21;2 cd, 1:5; til. 1:11), c.Ie mai caracteristice exerciţii de închinaresînt
oferite prin Cristos. Pe Ungă faptul că mulţumirea şi rugăciunea poc fi aduse prin harul pe care-1
acordă Cristos, ele sînt de asemenea prezentate înaintea lui Dum'tea de Gisto. (ct l@ 14:14; Rob, 1:a;
7:2s; col 3:17; Evr. 13:15). Caracterul acceptabil al închinării şi al slujirii credinciosului se datorează
meritului şi eficienţei mijlocirii lui Cristos şi nimic nu poate să sFtitlie o jerde rdrituald dacl nu €te
adusl prin El (1 ?.tu 2:5). Cbtar qi hdemEil€ F .a le den altor oameni de a se achita de datoriile lor au
greutate datorită faptului că ele sînt făcute prin Cristos şi în nuere Loi (Roa. 15130; 2 Cd. 10:1; d RdL
12:1). Mijlocirea continuă a lui Cristos este exemplificată în mod special In lucrarea pe care o
înfăptuieşte în ceruri, la dreapta latălui. în particular, această lucrare priveşte rolul Lui preoţesc şi
împărătesc. EI este un lFt ln !4 (EE 7:21, 24). Un arlet aportanr al acestei lucrări preoţeşti este
mijlocirea pe care o face înaintea "Eitălui, prin care îi prezintă orice nevoie a poporului lui Dumnezeu.
Isus este înălţat în natura Sa umană, şi în virtutea faptului că în încercările şl ispitele stării Lui de
umilinţă El a simţit ceea ce simţim noi (Evr. 2:17-18; 4:15), El satisface orice nevoie a vieţii de luptă a
credinciosul ui. Orice har revărsat curge prin canalul mijlocirii lui Cristos (Rom. 8:34; Evr. 7:25;cf. 1
loan 2:1), pînă cînd mîntuirea pe care ne-a asigurat-o va ajunge la desăvfrţire, prin faptul că noi ne vom
asemăna chipului Său. însă lucrarea preoţească a lui Cristos nu trebuie limitară la activitatea Lui de
mijlocire. El este Mare Preot peste casa lui Dumnezeu (Evr. 3:1-6) ţi această poziţie implici multe alte
840

funcţii. In rolul Lui împărâtesc, El este înălţat mai presus de orice slapînire ţi putere (Efes. 1:20-23) ţi
va împăraţi pînă îşi va pune pe toţi vrăjmaşu la picioarele Sale (1 Cor. 15;25). Aceasta este stăpînîrea
prin mij lociic a Iul Cris tos, ţi ea cuprinde toată autoritatea în 6 $ pe piFlnt (Mat. *:r3; Iod 3:3s;
s:2627; Fapt. 2:36; Fii. 2:9-11).
Escatologia este aceea cate în cete din urmă va arăta !i h jstifta rclul d€ Mijlaitor al lui Crirt6, învierea
şi judecata vor fi înfăptuite prin El. Tbţi morţii, cei drepţi şi cei nedrepţi, vor în via la porunca Lui (Ioan
5:28-29). în El, cei drepţi vor învia spre nemurire ţi elurreziE (1 coi 15:22, s2:54i 1 1T6. 4:16) $ b. fi
proslăviţi împreună cu El (Rom. 8:17; cf. Ioan 11: 25; Rom. 14:9). Judecata finală va fi înfăptuită de El
(lrnhi 25:31.46: Ioan 5:27; Fap! 173r)-

Cme
Aşadar, Cristos îţi exercită toiul de Mijlocitor m toate fazele răscumpărării, de la alegerea care are loc
la afetul etern al lui Dumnezeu, pînă la încheierea mîn-tunii, U 6te Mijlcitor adt in starea d€ @iliqc dt
si în starea proslăvită. De aceea, activitatea Lui de mijlo.iE ia Iore difrie 9i a N poai. fi deinita &r
funcţie de o idee sau de un rol. Ea are tot atîtea faţete dee are persoana Lui, rolul ţi lucrarea Lui. Şi
după cum există diversitate în rolurile şi în sarcinile pe care le îndeplineşte ţi în relaţiile pe care le
întreţine cu oamenii ca ţi Mijlocitor, tot aţa există diversitate în relaţiile pe care le întreţine cu Tatăl ţi
cu Duhul Sfînt în opera de răscumpărare. Credinţa în El şi închinarea pe care l-o aducem cer ca noi, să
recunoaştem această diversitate. Şi gloria inegalabila care îi aparţine numai Lui ca Mijlocitor ne
impune să nu acordăm nimănui nid măcar ceva asemănător acelor prerogative care I se cuvin doar Lui
ca singurul Mijlocitor între om ţi Dumnezeu.
BIBLIOGRAFIE. J. Calvin, Instituţiile religiei creştine, 2. 12; G, Stevenson, Tlreacîse ort the Ojfkes of
Qirist, 1845; R.I. Wflberforce, The Doctrine of the Inamtation of Our lord Jesus CJirîst, 1875, p. 166-
211, p,a. MeJd, The ore Me.liotor, $44; W Sy mington, Ort the A ton emerit an d Ini «ression of Qirist,
Part 2, 1839; VW,. Alexander, A System of Biblicei ndo&4 1888,1, p,425,2. p. 212i J.s. candlisll th.
Oaiuim Salvation, 1899, p. 1-12; E. Brunner, The M{didor, 1934; H.B. swete, 7tE Atad.d <krist, 1916,
p,87-100; V. Tkytor, The Names ofJesus, 1954, p, 110-113r .d Oepke, ?DNI4, !. 593.624; J. Gu}'rl 0.
Bdkd, MDMT 1. p. 365.376 IM.
MIHAIL (în ebr., „dne este ca Dumnezeu?" - un ri&nin al lui Micq si Mnal. EsG nlrel€ . 11 FIsaje dir
Biblie, din cw Dlmi uu s buuri de o atenţie mai deosebită, celelalte fiind amintite doar în trecere.
Excepţia o face * îngerul Mihalţ, care în literatura pseudografkă este privit ca patronul ţi mijlocitorul
lui Israel (1 Enoh 20:5; 89:76). în cartea lui Danie), într-un sens mult mai restrins, el este lnged
pAlilor .l iud€ilor, @ li atdr! de p€ncolul puterii pâgîne a Greciei şi a Persiei (12:1) şi este numit cu
„una din căpeteniile cele mai de seamă" ţi „voievodul vostru" (10:13, 21). în această capacitate, se
potriveşte foarte bine afirmaţia (Iuda 9) că el a fost arhanghelul care „se împotrivea diavolului ţi se
certa
MIT'E'T
cu el penFu Eupd lui Moi*", ael tue Liter al poporului tiu Dumnezeu căruia t-a vorbit un înger (pbh€bl
Mhan) !€ Mqcle siMi (Faprele 7:34). Mih,n Mi apare h Apc 12:7, unde oi * tp@ .a . fa.ut rlzboi tr cs
tnpolriE balauului, \&zi R$, ch.rl6, studie in tlr Ap€alyF€, 1913, p. 154161.
J.D.D.
MILCA (în ebr. milkâ, „sfat")- 1. Fiica lui Haran (r6t€le lui avt?m) $ s*r rui N.hor (cfl 11129), copni ei
stu MfioEq$ d nlftle ln G€n. 22:20 ş.urm. Rebeca a fost nepoata ei (Gen. 24:15, 24:47). 2. UM dintre
ele circi nie ale lui Telo[Ed, din sdintia lui Malre, Fihiice €L nu au awt nici q frate, dnd ţara a fost
împărţită ii s-a dat ţi lor o natqi& (Nm,Fe 26:33; 27:1; 36:1rj 16. r73).
J,D.D.
MILCOM. sdir sub foru Ir'@. cultntul 6te o denaturare (sau o formă alternativă) a numelui unei zeităţi
naţionale a *amoniţilor. Rădăcina de bază a cuvîntului, mlk, ne dă posibilitatea să identificăm trei
forme biblice ale aceluiaşi nume, (milkom, matkăm, mîîîiJc). Despre Solomon se spune în 1 Tmp. 11:5
că r'a casetont cu o qeiasg dooii ti s-. du "dup: Milcom, uriciunea amorţiţilor", losia a dărîmat înălţimile
pe care le-a ridicat Solomon pentru acest zeu (ltap. 23:13).
in cite€ paele din vt tnsa, iffieul nolek p@ta să se refere la o jertfă, aţa cum este cazul în nişte inscripţii
fenicierte (punice) din Africa de N. Anumite pasaje din VT pot fi interpretate în sensul că oamenii şi-au
trecut copiii prin foc, ca o jertfă (molek). Totuşi, în alte pasaje referinţa vizează o zeitate. (*
MALCAM, * MoEc)
AtsUOGlAfl!, WF. Albright, ^rftMlo&/ dd th. Fdigion af hro4 19s3, p. 161-ls; DA. Ap-Thomas în
POTT, p. 271; EL de Vaux, Studiss in Otd Testament Sacrifice, 1964, p, 52-90; A-R.W.Green,Tne Role
of Hwnan Sacrifice in theAncientNearEast, 1976.
J.A.T.
MIIla. cer tui 6!dt dintre mrile oFl€ ionie de pe {6b de v ! Ariei Mici. A lnltorit c si enEu comercial, iar
în secolele al 8-lea, al 7-lea ţi al 6-lea î.d.Cr. a întemeiat multe colonii în zona Mării Negre ţi a avut de
asemenea legaturi cu Egiptul. Faraonul N@ .du o jeifi h tdplll din Mil€t, dupi vido.ia de Ia
Meghnbojeifi din 603 Ld.cr (2 lnp, 23:29; 2 crcn. 35:20 ş.urm.). Locuitorii Miletului s-au împotrivit ev-
pasiunii Iidiei, iar în 499 î.d.Cr. au iniţiat revolta ionică împotriva PcrsieL, dar oraşul lor a fost nimicit
în 494 tn.cr. !n p.ri6da lui de maE pGp€ntaie Miletul a fost reşedinţa primilor filozofi greci Thales,
Anaximander ţi Anaximenes, dt ţi a lui Hccataeus, cronicarul. Produsele lui de lînă au fost renumite în
întreaga lume.
Dups dithg@ lui de crtrc p€Fni oElul a 6uldit nulG *nihberi iar clad Parei Ia vizitai (Fapr. 20:15; 2
Tim. 4:20J locuitorii lui trăiau încă în umbra trecutului glorios. In vremea aceasta el făcea parte din
provincia romană a Asiei si, datorită înnămolirii portdui lui (erlzi u lac h inkiorul etului) prin
64]
MIt.ET
depozitarea aluviunilor transportate de tiu) Maean-dcr, Miletul a decăzut din punct de vedere
comercial. O iEiptie glstd hn rinele amfitetului de pianl arată locul care le era rezervat evreilor şi
oamenilor „temători de Dumnezeu". K.l ..McK.
MILO. Toponimic derivat de la verbul mate, „a fi tlin", 'a hpld'. €uidrul 6te folGir tr Jud, 9:6, 20 pentru
a desemna un loc Ungă Sihem, „casa lui Milo", pbbahil o fonareF; dar €te utiljz.r ln pli!'cip€l .u privire
la r terusalilr ude ln nod diddr 6@ pane din oraşul iebusiţilor, căd exista deja pe vremea lui D.vid (2 Ss.
5:9 = I cFn. 11:3). Idd a6ta a fst Ezidit d. Solomo. {r lnp, 9:15, U: 17:27, ,F,pAt. tura" despre care se
vorbeşte aici este poate cu totul altceva), această rezidire făcînd parte din programul său de întărire a
împărăţiei ţi a fost rezidit încă odată dup! @ d.un sle d jueAtate, cLad Eahir e pr€grt€! p.ntru inEzia
oiriann e Cro!. 32.5). Aer verset este interpretat de unii £n sensul că Milo ar 5 f6t q alt nm€ p€ntu
ln@8a etate a lui D.vi4 dar 6re fGne plauibil € el se * rcfe Ia u sistqr (te terase care consta din pereţi de
reţinere în spatele cărora se turna pămînt pînâ la nivelul lor. Un asemenea sistem de terase a fost
descoperit de Kathleen Kenyon pe versantul de E al Dealului Ophel din Ierusalim. Aceste terase au
asigurat spaţiu pentru construirea de locuinţe pe panta dealului.
Milo mai este menţionat ca locul în care Ioas a fost omnt (2 llnp. l2:2o). lfi Fadre de obiei Milo prir
numele Akra, dar aceasta a fost o structură a Maca-b€ilor, P6tu o 6ug6tie d privi€ r. titul d€ @tr strucţie
indicat prin termenul mi\l6, vezi •ARHITECTURA.
BIBLIOGRAFIE. J. Simons, Jerusalent in the Old "testament, 1952, p. 131-144; K.M. Kenyon,
Digging up J%aler! 1974, p, 10G103. T.CM.
MILOSTENIB. cuv'llirt gr. 6tc (ebetnosrng, it cel latin eleemosyna. Cuvîntul grecesc are sensul de milă
care are ca rezultat ajutarea celui sărac cu bani sau bunuri.
Cu toate că nu este menţionat în mod explicit în VT englez, milostenia este implicit prezentă ca o ex-
presie a compasiunii în prezenţa lui Dumnezeu. A avut o !us5 dubls: (a) Esnhl'a tlb6ici a vizut @m-
pasiunea ca un sentiment care trebuie manifestat de o persoană cu un comportament ideal (c/ Deut. 15:
11); (b) Prorocii au considerat milostenia ca un drept pe ce pot s!,i rElae cei b lEei,
Din fuziunea acestor doua concepte s-a născut în perioada intertestamentală ideea de neprihănire care
se obţine prin milostenie, cane este eficace în anularea vinovăţiei păcatelor, ca o asigurare a favorului
din partea divinităţii, în vreme de necaz c/!Ps, 112:9; Dan. 4:27). Neprihinirca şi milostenia au fost
văzute uneori ca termeni sinonimi, aşa cum este cazul în ijor, dai lucrul acesta nu prea poate fi justificat
nici cu VT ebraic ţi nici cu NT grecesc.
După încetarea jertfelor, milostenia pare să fi ocupai priNl le Fin@ lndatorilile relisioe .le d. reilor, în
fiecare oraş existau colectori care distribuiau milostenii de două feluri, ţi anume: bani colectaţi în
vistieria sinagogii în fiecare zi de sabat pentru săracii
oraşului, si mîncare ţi bani primiţi în farfuria de colecţii. „De aceea, nici un ucenic nu ar trebui să
locuiască într-un oraţ unde nu există ntd o cutie pentru milostenie" (Sanhedrin 17b). Este semnificativ
faptul că în VT foarte rar găsim urme de cerşetori care cerşesc în sFadl (@i toturi 1 sad, 2i36: Ps,
109:1O). r*. 41:1 poate fi interpretat nu numai ca un îndemn la milostenie, ci de eft@ € u julmlnt de a
<lereIi p6onal irte@t de ei s{eci,
Isus nu a respins milostenia ca pe ceva care nu are nici o valoare în căutarea unei relaţii de părtăţie cu
Dumnezeu, d a subliniat necesitatea de a avea motivaţia corectă, „în Numele Meu". El a mustrat
binefacerile din vremea Lui care se făceau în mod ostentativ (Mat. 6:1-4).
în !i*.ta priMra, priM ales@ a @r Elujitori s-a făcut pentru a asigura distribuirea corectă a milos-
teniilor; nevoile celor sărad au fost satisfăcute (Fapt. 4:32, 34); ţi fiecare credincios a fost îndemnat să
aduc! b lrim zi a fie.lrei sapuhrni o patte din hitd lui @ d ne dat celor tlei$i (Fapr 11:30; Ron. 15.25'27j
l col 16:14).
„Milostenia" este unul şt acelaşi lucru cu „nepri-hănirea", nu pentru că milostenia îl face pe om îndrep -
t{tit (Ror 34), d pentru .l e @sdtuie o actift corectă pe care, în ochii lui Dumnezeu, Cel carene dă toate
lucrurile tocmai în scopul acesta, aproapele nostru are dreptul să ne-o ceară (Efes. 4:28).
CSARCIE; TpAIITASIE. rCoMpASruNr.)
J.D,D.
MINCIUNA (în ebr. Seqer, „falsitate", „amăgire"; (kEsiăb), „minciună" sau „lucru amăgitor"; în gr.
pseu-dos ţi cuvintele înrudite). în esenţă, o minciuna este o afirmare a unor lucruri despre care se ţtie că
sînt false, cu scopul de a induce în eroare pe cineva (Jud. 16:10, 13). Scriitorii biblici au condamnat
sever formele grave de minciună, de ex., acelea care aveau ca scop săvirşirea unei fraude (Lev. 6:2-3)
sau cele care atrăteau dupn ele o cond.lwre erEitl @e!r. 19115) ei mărturia prorociior falşi (Ier. 14:14).
Mindunile pot R qpri@e pri! ovint€ (Pd. 6:19), prin ndDr .L viaţă (Ps. 62:9), prin eroare (2 Ies. 2:11),
sau printr-o fdn'! farsi a Elisbi (Ron, 1:25). !rcen au pnvit minduna ca pe o expresie specifică a
principiului răului (Oseal2:l). Minduna a fost interzisă, întrucît pentru conştiinţa morală lui Israel ea era
ceva vrednic de aversiune (Prov. 19:22), datorită efectelor ei antisociale (Prov. 26:28), şi, mai presus de
toate, întrucît eraincompatibuă cu natura divină (Num. 23:19). Isus a declant c, sat6E de tatll hiftiunnor
0m 8: 44). Orice falsitate este interzisă în comunitatea creştid (col. 3r9).
Minţirea este caracterizată în diferite moduri: răspunsul evaziv al lui Cain (Gen. 4:9), falsitatea inten-
ţionară a lui lacov (Gen. 27:19], interpretarea greşita a lui Ghehazicu privire la stăpînul lui (2 împ.
5:21-27) ţi înşelarea practicată de Anania şi Safira (Fapt. 5:1-10). Minduna este păcatul lui Anticrist (1
Ioan 2:22) şi tot' ei e lac din oimtun! u ohicci &i pkd nfntui@ eteEd (Ape, 21:27).
1 Sam. 16:2 nu justifică minduna oportună. Mai degrabă, Dumnezeu a sugerat un motiv pretins pentru
vizita lui s.mu.l l, Betl€en {i prcrd nu . fct obligat să divulge scopul real pe care 1 -a avut. Din nou, 1
lhp. 22:2023 ihplict faptu: ce D|ffiet a p.mi.
942

unsu
un subtrefugiu ca judeca ta Lui dreaptă s5-i fie aplicata lui Ahab. în pasaje cum este Gen. 12:10-20,
este dar că amăgirea nu este îngăduită şi nidconsemnată ca un *ndu dem de llmt. (' ADEVAR.)
BIBUOCR-AIIE. JolD Muay, Pittcipld of Con dat L957, ap. 6i HDIJ, 3-, H. c.ftlmnr! ?DNT 9, p
594.6o3i U. 8..!d, H. C. Linl, NIDMII 2, p. 467-474. A.F.
MINEENIL Cetăţenii nnpiriJi€i Ma'nr, €e sa dez blbt din ln în SV Arabiei (tn p.rt6 de N a Yere' Nlui de
drizi), in prinnl nildi! td.Cr. Nm€Le 6b a.eia al uui lrib cN a dmnit doniMnt inEun sbt despre care ştim
din inscripţii că s-a format cu capitala ia Qamawu, în jurul anului 400 Î.d.Cr. Această împărăţie a fost
foarte activa în stabilirea legăturilor comerciale cu N, avînd colonii de-a lungul drumului de pe coasta
Mării Roşii, care ducea spre Palestina. Cea mai bilNFuta elonie a fst 'Dedan. Mai rizi\ i! secolul întîi
Î.d.Cr., Main a fost absorbită de expansiunea vecinei ei din partea de N Saba (*ŞEBA, 7), iar coloniile
ei si-au pierdut identitatea de colonii ale hitrmilo!. Nu 6te sku daca lm€le ac6ta apare unde t Biblq cu
tee cn Nii ceretiton ai Sdipturilor îl văd prezent în Jud. 10:12 (maoniţii); în 1 Cron. 4:41 (a4 "@ionie"j
in 2 crcn, 20:1 (aEtui .ie mni!); h 2 crcn, 2617 (moniti); $u tr lzn 2:m = Nm. 7:52 (Mehuin). (rMAoN,
r^RAsl^).
BIBLIOCB'AI1!. J .A.Mogorery, ,4rabia and lhe 3ib1e, 1934 p- 60-61, 133-133, 13C.144j S. MNaq
Ancient Semitic Civilixatioiu, 19S7, p. 184-194.
T.C.M.
MINERITUL tI MEI:ALELE, sceu istoriei vT este aşa numita „Semiluna fertilă" (adică, Mesopo-
tamia, Siria, Palestina şi Delta Nilului). Cîmpiile aluvionare ale Tigrului şi Eufratului şi valea Niluiui
nu conţin dedt foarte puţina piatră. Este adevărat c3 rc p.ne a ahiFdui din Aeilia prcvine dint-o ariere d€
piar* de lirs5 M6ul; si mi qista o r{nn de pi:Fa lîngă Ur, la€re sn lrcrat D ln antichitate în aceste văi,
materialul care s-a folosit cel mai mult pnnu sroEu$i au tGt cednizile de lut (G€n. 11:3j Exod. 1:11-14;
5:7-19).
In partea de N ţi E, „Semiluna" este mărginită de un sir de munţi înalţi şi crestaţi, care sînt alcătuiţi din
rod de multe tipuri si vîrste. Lanţul de munţi este bogat în minerale şi acestiaconţin minereuri de aur,
dgint opru, citor, plub Si fie. h pa.tea de S * înalţă un complex de rod vechi printre care ammtirn
granitul, dicritul şi porfirul. Aceste formaţiuni se în-tind dea lungul deşertului de E, între nul Nil şi
Marea R.9ie, dea cwzhul juct.:ti de s a PaLEUlei siMi ti ln 4 în platoul dahic. ln die din reile acestea se
găseşte aur, argint, fier, turcoază şi alte pietre semipreţioase, împreună cu piatră de construcţie de multe
feluri.
La N de si@i $ de plarod Arabiei s lnrinde desertul Transiordaniei şi al Palestinei. Aceste deşer-lurisînt
alcătuite în principal din roci eretaceo (calcar ti 36ie), dar D.ne d€ N d E a loid.ndui srp€rior slnt zone
unde se găseşte bazaltul vulcanic mai nou.
MINERITUL qI MEIALELE
I. Ma@lel€ rc mebllce
a. Cremetide
C!€lMele e grs€tre din dbuddth în calcanl din zona respectivă şi în pietrişurile formate din aceste rod
calcaroase. Cremenele este o piatră dură cu gra-nulaţia foarte fină, care nu poate fi zgîrîiatâ cu o lamă
de olel. PGb t pr.lnd.t prin perllie $u prin pre siN€, p.rh . obdne o nuchie riier@, cele Mi vechi unelte
tăietoare pe care tea folosit omu! au fost făcute din cremene. Omul din epoca de piatră a făcut din
această piatră capeţi de săgeţi, dălţi, răzuitoare şi cuţite, şi a continuat să fie folosită mult si în epoca
bronzului. Sefora, soţia lui Moise, şi-a tăiat împrejur fiul cu s culit de qe'r@ (Erod. 4:2s). cretunele este
menţionat în Scripturi ca un simbol al durităţii, al inflexibilităţii şi al statorniciei (Deut. 8:15; Ps. 1r4:3i
h. 50:7i Eh. 3:9),
b. Piatra
Depd. de cfiirijle aluviomre ale Mspohiei $ ale Egiptului de jos, existau din abundenţă rezerve de
piatră. în Egipt, calcarul şi gresia au fost la îndemână ln piedile din du iar 3ra.inn, dionnrl şi alte piet
vulcanice se găsesc în aflorimentele de la suprafaţă, în Palestina, calcarul şi gresia se pot găsi
pretutindeni în ţinutul deluros, iar bazaltul se găseşte în partea de E cmduitinutul sup.rior al lonleului,
RisIE ti !idicarea unor pietre uriaşe în neolitic a fost începutul Iroirnor in cdierele de piatr, 9i ir nire.
cal€rul F prelucrează uşor, fiind destul de moale, si fost folosit pentru săparea de rezervoare şi de
morminte, şi pentru corotun@ as€lo. de ape 0€r. 2:13: Mat. 26:7o; Iod 2:6), Cuvin tul „alabastru", aşa
cum este folosit în Mat. 26:7, * reler5 la .alcir (cdboEr de €lciul, o piani nult roi duri d<it alabstul
ensl€d (sruai de calau).
c Marmora
Aceasta este un calcar cristalin cu grăunţii foarte fini, de obi.ei de cul@re albs su clm, P@t€ d * rcz su
striată cu nervuri roşii sau verzi. Cea mai bună marnord p.nd siatui din o.ientul Apbpiat pro@d din
Păros (Minoa), dar ea se găseşte şi pe coasta de V a c,ltuluj suez, ln part@ de S a cKiei $ in Asiln, la E
de rtul Tigru, tn 1 Cron. 29:2 se aminteşte despre „marmoră albă multă" şi sar putea să fie vorba despre
o piate de calor exbas, din pirde acld, ft a f6t lustruită, dar luînd în considerare că în vremea lui David
9i a lui solomon om€4ul a f6t demltar ini€Niv $ ertesiv, dte posibil € e@stl ltrmori si fi fct adusa p€
@e dir Nl-
u. Mctrle {l ritndttul
ordiM ln {l€E au f6r folGite pdftjpalele retale este: aur, cupru (bronzul) şi fierul. Aurul este primul
metal menţionat în Scripturi [Gen. 2:11), iar după aceea este asociat de regulă cu argintul, celălalt metal
preţios al antichităţii. Ibate metalele menţionate mai sus se pot găsi în stare pură şi aşa au fost ele
folosite pentru prima dată. Deseori argintul este întâlnit aliat cu aud. DtrPn p.rioada in oe sau folGit
mtalele în stare naturală pură, în Special pentru podoabe CARIE $I ME$]E$UGLRD, din anorimenrele
de la suprafaţă au fost separate zăcămintele de cupru, dar hinditd prcpri!-zk d nkput la o datl f€tu tin'
purie şi cu mai bine de 1.000 de ani înainte de Avraam, în Ur se ajunsese la un stadiu avansat al
prelucrării
843
MINEruTIL 9I METAIEIj
acestui metal (nu însă ţi a mineritului). Conform celor spuse de RJ. Forbes (fdetallurgy in Antiqtiity,
19S0, p. 297), „este cert că în antichitate sa practicat fiecare procedeu de minerit pentru a urmări
straturile cate conţineau zăcăminte de cupru, începînd cu mineritul de la suprafaţă ţi pînă la săparea de
galerii in panta munţilor. Dar detaliile cu privire la minele din antichitate suit puţine".
Mineritul pentru găsirea turcoazului ţi a cuprului a început probabil în timpul primei dinastii a Egip-
rului lA @ 3.000 Ld,Ci L MaehaEI g s@br .l-khadi6 b pa@ de v a Muglor Si,Ei i,r tr Arabah, la Timna,
s-au găsit mărturii care ne arată că în perioada dinastiei Ramses (sec. al 13-lea Ld.Cr.). egiptenii
prelucrau cuprul pe scara mare. !n minele din Egipt au fost găsite puţuri de peste 35 madîndme.
■Rinele, ventilate de puţuri, au fost săpate în panta dealurilor, iar tn tunelele foarte largi au fost lăsaţi
nnpi e r. sprijine*! bolb,
La început au fost folosite unelte de piatră, dar mai tirau s-au folosit adt uneltele de bronz cît şi de
piatră. Pentru despicarea rocilor se foloseau pene ţi focul, iar zăcămlntul era separat prin zdrobire,
spălare ţi alegerea cu mina. Topirea se făcea de obicei prin încărcarea unei anumite cantităţi de minereu
de cupru măcinat fin ţi a fluxurilor (oxizi de fier, calcar sau cochilii de scoici de mare) împreună cu
mangal, prin partea de sus a unui cuptor, care era deschisă, deasupra unui foc de mangal. Pe măsură ce
minereul se topea, globulele de cupru se prelingeau spre partea de jos a cuptorului care era în formă de
pîlnie. Zgura care se forma deasupra cuprului era trasă într-o groapă special construită pentru zgură
pînă era încă în stare lichida, iar lingoul de cupru se scotea din cuptor de îndată ce se solidifica. Pentru
a putea fi folosit la
turnarea în forme, lingoul trebuia retopit într-un creuzet. Creuzete ţi movile de zgură se găsesc în multe
aşezări antice. Pentru transportul zăcămintelor s-au folosit coşuri si pentru eliminarea surplusului de
apă s-au construit canale de scurgere. Traducerea pe care o face Moffat pasajului din Iov 28:1-11 ne
prezintă un tablou viu al mineritului din antichitate.
a. Aurul
Acesta se găseşte In stare nativă, de obicei aliat cu argintul, In diferite cantităţi. Este extrem de
maleabil ţi ductil ţi nu-ţi pierde ludul. Această proprietate a făcut sS fie acceptat ca ţi material pentru
podoabe cum ar fi salbele ţi inelele, chiar ţi de către omul din epoca de piatră. S-a prescris ca aurul să
fie folosit pentru cele mai importante piese de mobilier din cortul întîlnirii construit în vremea lui
Moise (Exod. 25) ţi în Ttemplul construit de Solomon (1 împ. 6). Metalul acesta se găsea din abundenţă
mai ales In aluviunile din partea de E a deşertului Egiptului, si este posibil ca la ieşirea lor dra Egipt
israelipisa fi luat cu ei cantităţi însemnate. Alte surse de aur cunoscute Lumii antice au fost coasta de V
a Arabiei, munţii din Armenia ţi Persia, partea de V a Asiei Mici ţi insulele di! MaF! Ege. cuind .urd a
dsq u njjlo. monetar de seamă.
b. Argintul
Acesta este evaluat ca fiind cel deal doilea metal preţios după aur, cu care este de multe ori asociat în
Scriptură. In atmosferă pura nu-ţi pierde luciul ţi poate fi lustruit pînă primeţte luciul oglinzii. De
obicei este extras din sulfura de plumb care se găseşte sub formă de minereu (galena), dar se poate găsi
ţi în. stare nativă. în timpurile biblice argintul se găsea In can-

Jteonştruirea unui cuptor de topit cupru la Timna. Accesul aerului era sigurat prin partea de jos; prin
deschiderea unui orificiu se permitea scurgerea zgurii topite astfel că metalul topit rămtnea tn partea de
jos a cuptorului. Cuprul era apoi recuperat prin desfacerea cuptorului Ramesside. c, 1250 td.Cr.
MINI
UtăţI atît de mari îndî procesele de extracţie ţi purificare trebuie să fi fost cunoscute de la o dată foarte
timpurie. Ieremia (6:29-30) foloseşte metafora procesului nereuşit de purificare a plumbului ţi a
argintului pentru a ilustra refuzul poporului de a fi ascultător de Dumnezeu. Resursele de argint se
găsesc în aceleaşi locuri ca ţi plumbul, ţi anume, Asia Mica, insulele din Marea Egee, Laurion în partea
de S a Greciei, Armenia şi Persia, ţi 3 sau 4 locuri în partea de E a deşertului Egiptului.
cPtumbul
Acesta apare în Scriptură numai in cîteva liste de metale. Este folosit tn mod ocazional ca table pentru
inscripţii (Iov 19;24).
d. Cupru (Brotvad, Alama)
tn Em 8:27, cuvîntul ebr. neholeţ este tradus prin „cupru" tn VA, dar in toate celelalte locuri unde mai
apare cuvîntul, aceeaşi versiune îl traduce cu, .alamă". Bronzul nu este menţionat in Scriptura, dar a
fost folosit tn mod curent înainte de perioada patriarhala (Avraam a trăit pe la mijlocul epocii
bronzului). De aceea, „alama" din Scriptură poate fi oricare din cele trei (cupru, bronz, alamă),
exceptînd faptul că alama adevărată, un aliaj de cupru ţi zinc, a ajuns să fie folosita la o dată ulterioară.
Este posibil ca termenul ebr.hasma] din Ezec. 1:4, (VA, RV ^hihlimbai1"; VSR „bronz strălucitor") să
se refere la adevărata alamă. Primul metal care sa folosit tn mod obişnuit a fost niprul mai mult sau mai
puţin pur, cu toate că metodele de producere a lui ne arată că de obicei conţinea anumite impurităţi, iar
în cele din urmă a fost oht'lut ri prcdu del$sat alajul djntre ct4ru ţi cositor (bronzul). Se cunosc tfteva
cazuri de utilizare a alamei (cupru ţi zinc), produsă probabil accidental pînăinjurul anului 20 td.Cr.,
cînd romanii au început să o producă pentru baterea monedelor. Minereul de cupru care apare la
suprafaţă conţine nişte carbonaţi coloraţi viu în verde si albastru; aceştia erau folosiţi ca vopsea pentru
ochi sau pentru colorarea emailului bl albastru. Este posibil ca încălzirea accidentală a acestor
minereuri să fi dus Ia producerea cuprului- Nu avem nici o mărturie care să spună că tn Egipt cuprul ar
fi fost folosit in mod obişnuit în stare nativă, cu toate că a fost folosit în această stare într-o fază mai
timpurie a industriei cuprului din Palestina. Minereul de cupru era Sârg răspîndit în jurul „Semilunei
fertile" tu Sinai, în Madian, în partea de E a Egiptului, în Armenia, tn Siria ţi Persia, ţi desigur în Cipru,
insulă care îţi trage numele de la acest metal. Cuprul a fost folosit pentru o sumedenie de scopuri. Pe
lîngâ utilizarea lui în Cortul întSnirii şi în Templu, au mai fost fflcute din el articole de uz casnic cum ar
fi lighene, ulcioare, idoli, instrumente muzicale, precum ţi armuri, oglinzi etc.
Cositorul este menţionat în Scriptură numai în listele de metale, tn antichitate a fost deseori confundat
cu plumbul. Prin amestecul unui mic procentaj de cositor cu cuprul se obţine bronzul. Datorită faptului
că deseori cositorul se găseşte împreună cu cuprul, probabil că bronzul s-a obţinut pentru prima dată în
mod accidental. Minereul care este un oxid greu şi de culoare închisă, casiteritul, era scos în principal
din nisipul alblilor flwqle d ft din minA, cm au tet de
altfel scoase ţi celelalte metale, pînă în vremea romanilor.
/.fierul
Cazurile utilitarii fierului ta timpurile străvechi sînt rare ţi ocazionale, dar chiar ţi în aceste puţine
cazuri cunoscute fierul a fost folosit numai tn stare pură, cum se găsea în unele fragmente de meteoriţi.
Aceasta este poate explicaţia că este menţionat atît de devreme în Gen. 4:22, pasaj care vorbeşte despre
€veninelt€ c. ap€4in 6d Frto.d. cu nult anterioare începuturilor Epocii fierului. Flerul a fost
experimentat cu mult înainte de posibilitatea confecţionării unor unelte din el, căci aceasta depindea de
succesul obţinut în producerea unui metal cu proprietăţile oţelului, HeriţU au fost primii care ţttm că au
folosit fierul în mod constant, cu toate că la scară redusă, iar dnd împărăţia tor s-a destrămat; acest
meşteşug s-a răspîndit mai departe. Filisenii l-au adus în Palestina, iar israeliţii ou văznt că, din acest
punct de vedere, ei sînt în dezavantaj faţă de aceştia (Jud. 1:19; 1 Sânt. 13:19-22). Echilibrul a fost
restabilit ta timpul domniei lui David ţi a lui Solomon (1 Cron. 29:7). Fierul se găsea din abundenţă
alături de cupru în Valea Arabă, între Marea Moartă ţi Golful Aqaba. Zăcămintele de fier b cantităţi
mari în jurul P