Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Emilian DĂNILĂ
1
CUM PROMOVĂM EXAMENUL?
-Prezența la activitățile de laborator și seminar este
obligatorie!
-Contribuția acestor activități este de 25% din nota
finală !
-Prezența la curs NU este obligatorie și NU
contează la nota finală!
-Activitatea la curs se încheie cu examen scris!!!
2
3
PUȚINĂ ISTORIE
A.GRECIA ANTICĂ - începuturile
Aristotel- primele studii sistematice
260 IC – Arhimede demonstrează matematic principiul pârghiilor
B. EVUL MEDIU
Școlile arabă și persană din secolele XI – XIII prezintă formulări primare
ale unor concepte fundamentale de mecanică: inerție, impuls,
proporționalitate între forță și accelerație.
5
NOŢIUNI GENERALE
FIZICA - parte a ştiinţei care studiază legile ce guvernează
comportamentul extern şi intern a corpurilor din Univers şi
interacţiunea acestora.
Mărime fizică – orice proprietate măsurabilă a unui corp, care
poate fi modelată matematic printr-un scalar, vector, tensor,
spinor, etc.
Mărimea fizică este descrisă prin :
Definiţia – arată proprietatea pe care o măsoară,
Simbolul – litera cu care este notată, recunoscută,
Formula – relaţia matematică,
Unitatea de măsură – permite descrierea cantitativă,
Măsurarea – instrumentul de determinare a valorii.
6
CLASIFICAREA
MĂRIMILOR FIZICE
Mărimi fizice scalare – mărimile caracterizate
integral printr-o valoare algebrică.
Mărimi vectoriale – mărimi caracterizate prin valoare
şi orientare (origine, direcţie şi sens).
- Vectorul – simbolul matematic al unei mărimi
vectoriale.
Caracteristicile unui vector:
Direcţie – dreapta suport
Origine – punct de aplicaţie
Modul – valoare algebrică (lungimea), notat
Sens a a a
7
VECTORI
Vector opus: fiind dat un vector b , prin vectorul opus,
notat b , se înțelege un vector de aceeași direcție, același
modul, dar având sens diferit.
b
b
8
COMPONENTELE UNUI VECTOR
Fiind dat un vector v și o direcție orientată u, se definește
componenta vectorului v după direcția u, notată vu,
produsul dintre modulul vectorului v și cosinusul unghiului
q dintre vector și direcția orientată u.
y
În raport cu un sistem de coordonate se
obține
yA A
a ax ay a xA i yA j
a x xA i
ay a
a y yA j j
ax xA 9
x
i
OPERAŢII CU VECTORI
Compunerea vectorilor – include însumarea şi
diferenţa a doi vectori .
Metode de compunere – grafică, analitică.
ab a ab
b b
R a b 2 a b cos
2 2 2
Unde
a, b 11
OPERAŢII CU VECTORI
Regula poligonului – regula de compunere a mai mult
de doi vectori şi a vectorilor coliniari (vectori cu direcţii
paralele).
b
a
c
d R abc d
R
12
OPERAŢII CU VECTORI
Înmulţirea unui vector
cu un scalar – constituie de 2a a a
fapt o adunare repetată.
Rezultatul este tot un 2 a a a
vector având aceeaşi
direcţie şi acelaşi sens 2a
cu vectorul dat, pentru
scalar pozitiv şi sens a a
opus pentru scalar
negativ, iar modulul egal 2a
cu produsul scalarului cu
modulul vectorului dat. a a
13
OPERAŢII CU VECTORI
Se definește produsul scalar a doi vectori a și b , notat
a b , produsul dintre modulul unuia din vectori și
componenta celui de-al doilea vector după direcția
primului.
Calcul analitic
16
OPERAŢII CU VECTORI
Calcul analitic
17
NOŢIUNI GENERALE
FIZICA - parte a ştiinţei care studiază legile ce guvernează
comportamentul extern şi intern a corpurilor din Univers
şi interacţiunea acestora.
Mecanica – parte a fizicii care studiază fenomene legate
de mişcarea mecanică a obiectelor (corpuri
macroscopice).
Mecanica corpurilor
Mișcare mecanică
macroscopice
18
STUDIUL MIŞCĂRII MECANICE
CINEMATICA – studiază mişcarea mecanică fără a
analiza cauzele mişcării.
Mărimile fizice cu care operează cinematica sunt: poziția,
viteza și accelerația.
În cinematică sunt două mărimi fundamentale care se
determină prin măsurare:
- Intervalul dintre două puncte din spațiu (lungimea);
- Intervalele de timp.
DINAMICA – studiază mişcarea mecanică pornind de la
cauzele mişcării.
STATICA – studiază un caz particular al mişcării
mecanice, repausul, mai exact starea de echilibru a
corpurilor. 19
20
CINEMATICA
Descrierea
Obiectiv mișcării
mecanice
Caracter relativ
Definirea
Definirea Sistemului
sistemului de de Referință
studiat (SR)
22
CINEMATICA
CORP DE REFERINȚĂ =corp sau sistem de
corpuri în raport cu care se studiază mișcarea.
Asociind corpului de referință un observator, un
sistem de coordonate și un instrument de măsurare
a timpului, obținem un sistem de referință.
Important în studiul
y
cinematic al mişcării
y(t)
este alegerea
sistemului de referinţă
cel mai favorabil.
x(t) Sistemul de referinţă,
x bine ales, implică o
z(t) uşurare a studiului
mişcării. 23
z
CINEMATICA
Cinematica foloseşte noţiunile de :
Punct material - punct geometric cu masă.
Coordonate – mărimile fizice care definesc poziţia
mobilului în timp (coordonate temporale) şi spaţiu
(coordonate spaţiale)
Traiectorie – mulţimea punctelor atinse de mobil în
mişcare (urma lăsată de mobil în mişcare).
Traiectoriile pot fi :
Rectilinii
Curbilinii
24
CINEMATICA
Problema generală a cinematecii este aceea de a determina
traiectoria, viteza și acceleraţia, dacă se cunoaşte legea de
mişcare a mobilului.
Fie dat un sistem de referinţă cartezian Oxyz, legile de
mişcare pe cele trei direcţii se pot scrie:
x f 1 (t), y f 2 (t), z f 3 (t) z
sau r f t rz M
unde r xi yj zk r
i, j,k, sunt
k
ry
j
i y
versorii celor trei axe . rx
r este vectorul de poziție. x
Originea sa este în originea sistemului de coordonate și extremitatea în 25
poziția instantanee a mobilului pe traiectorie
CINEMATICA
Dacă la momentul inițial (t1) corpul se găsește în punctul A(t1),
caracterizat de vectorul de poziție r1 , iar la momentul t2 corpul a ajuns
în punctul B(t2), caracterizat de vectorul de poziție r2 , atunci vectorul
diferență r r2 r1 se numește vector deplasare.
Δx x 2 - x1
r r2 r1 sau
y y 2 y1
y
y1 A(t1) r Distanţa parcursă d
y B(t2)
y2
r1 r2
Modulul deplasării
≤ distanţa parcursă
O x1 x x2 x
26
CINEMATICA
Pentru a compara diverse mișcări, trebuie să comparăm deplasările
mobilelor efectuate în același interval de timp. Cunoscând
deplasarea r efectuată în intervalul de timp t se determină
deplasarea din unitatea de timp, adică viteza medie:
r 1 m
vm vm Δr v SI
t Δt s
y1
y
Rezultă că viteza medie are A(t1)
vm
același sens cu vectorul r
B(t2)
deplasare (înmulţirea unui vector
y2
cu un scalar)
r1 r2
x
O
x1 x2
27
CINEMATICA
Pentru determinarea vitezei mobilului în fiecare punct, se consideră
timpi infinitezimali de mişcare (Δt→0), pentru care corespund
deplasări la fel de mici. Se obține astfel viteza instantanee:
dr
t dt
t 0 r 0 v
r dr dt
y
Dat fiind faptul ca deplasarea tinde la zero,
y1
A(t1)
v r
vectorul deplasare are direcţia tangentei, B(t2)
prin urmare şi viteza momentană. y2
r1 r2
Vectorul viteză momentană este tangent în x
fiecare punct la traiectorie. O
x1 x2
28
CAZUL MIŞCĂRII RECTILINII
UNIFORME
Mişcare mobilului pe o traiectorie rectilinie cu viteza
constantă.
At 0
Bt
r0 v r
0 x0 r x x
x d
Pentru viteză constantă, viteza medie devine identică cu viteza
momentană.
r x x x x 0 x x0
v sau v dar v
t t t t t 0 t t0
d vt
x x0 v t t0
Pentru t0=0, x-x0=d, rezultă relaţia
uzuală : 29
CAZUL MIŞCĂRII RECTILINII
UNIFORME
Determinăm
G ot : x 0t 0
x
x0
A ;0
B0 ; x
punctele de v
x x vt f v
intersecţie cu 0
G ox : t 0 x x 0
graficul: f
y
0
Viteza este
pozitivă
când are x0 x0 x0
sensul axei, v 0 , x 0 0 v 0 , x 0 0
arbitrar v v
aleasă şi x0 O x
negativă în v 0 , x 0 0 x0
x
0 v 0, x 0 0
v v
sens contrar.
30
CINEMATICA
• Pentru a compara neuniformitatea diferitelor mișcări, trebuie
calculată variația vitezei într-un interval dat de timp. Mărimea
vectorială introdusă în acest scop se numește accelerație
medie.
• Acceleraţia este numeric egală cu raportul dintre variaţia vitezei
şi durata în care se produce această variaţie.
y v1
v Δv v v 0 m
a SI
A(t1)
am 2
Δt t t0 s
am
r1 B(t2) v2
r2 acceleraţiei
Orientarea
O x medii am este aceeaşi
cu cea a vectorului
Accelerația instantanee se definește prin: variaţie a vitezei v
31
MIŞCAREA RECTILINIE UNIFORM
VARIATĂ
Mişcare mobilului pe o traiectorie rectilinie cu
acceleraţia constantă.
Legea mişcării rezultă din legea mişcării rectilinii uniforme
la care se înlocuieşte viteza cu valoarea medie a acesteia.
x x0 v m t t 0
Pentru calculul valorii medii a vitezei trebuie determinată
funcţia de variaţie în timp a vitezei, deoarece :
Pentru o funcţie de gradul I – valoarea medie= media
aritmetică
Pentro o funcţie de gradul II – valoarea medie=media
geometrică
32
MIŞCAREA RECTILINIE UNIFORM
VARIATĂ
Acceleraţia fiind constantă, valoarea medie devine
identică cu valoarea momentană: v v v0
a a
t t t0
Adică v v 0 a t t 0 , relaţie care indică o dependenţă
liniară de timp a vitezei v f t .
Prin urmare, valoarea medie a vitezei va fi : v v v0
m
În aceste condiţii viteza medie este : 2
v0 a t t 0 v0 a
vm vm v0 t t 0
2 2
33
MIŞCAREA RECTILINIE UNIFORM
VARIATĂ
Înlocuind valoare medie a vitezei în relaţia legii mişcării
pentru o deplasare rectilinie, rezultă legea mişcării
rectilinii uniform variate:
a
x x0 v 0 t t0 t t0
2
a
x x0 v 0 t t0 t t0
2
2
Din legea mişcării rezultă o dependenţă pătratică a
coordonatei de timp x f , ceea ce se transcrie grafic
t 2
printr-o parabolă.
34
REPREZENTARE GRAFICĂ A
LEGII M.R.U.V.
Dat fiind faptul că mişcarea poate avea loc cu creşterea vitezei sau cu
scăderea vitezei în timpul mişcării, vom distinge două tipuri de
mişcări :
-mişcare rectilinie uniform accelerată v 0 a 0
x, v
x, v
xm
a>0 a<0
x0
x0
xm v0
v0
O O tm t
tm t
35
CINEMATICA
Metode
•Vectorială (concisă, elegantă)
•Pe coordonate (număr mare de ecuații)
•Natural (coordonate curbilinii)
Poziție (t)
Problrma
Directă
Problema
Problemele
Inversă
cinematicii Viteză (t)
36
Accelerație (t)
CINEMATICA
V t Vm r
Vectorială
dr
r t V t t
r
r t t
r dr dV
pozitie :r(t) viteză : V(t) lim acceleratie : a(t)
t 0 t dt dt
Pe coordonate
y y (t )
dVx
x acceleratii :a x (t)
dt
dx dVy
x (t ) viteze :Vx (t) , a y (t)
dt dt
dy dz
V y (t ) Vz (t ) dVz
dt dt a z (t) 38
dt
CINEMATICA
s0 s0 s0 Natural
n aT
aN
a n
pozitie :s(t)
ds dV d
viteză :V(t) V, acceleratie :a(t) (V)
dt dt dt
d V 2
acceleratie :aN (t) V n
dt a aN aT
2 2
dV
aT (t ) 39
dt
CINEMATICA
METODOLOGIE
• Se identifică sistemul fizic de studiat
• Alegerea adecvată a SR
• Alegerea metodei sau metodelor de
rezolvare (vectorială, pe coordonate sau
natural)
• Rezolvarea problemei directe (prin
derivare) sau indirectă (prin integrare)
40