Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuprins: Deschiderea Lichidării Lichidarea Activului Şi Pasivului Societăţii Operaţiuni de Partaj
Cuprins: Deschiderea Lichidării Lichidarea Activului Şi Pasivului Societăţii Operaţiuni de Partaj
1
INTRODUCERE
Constituirea unei societăţi comerciale presupune estimarea duratei de viaţă a acesteia prin actul
constitutiv.
Există, însă, situaţia când durata de viaţă este întreruptă de evenimente imprevizibile care duc
la perturbări ale situaţiei financiare , continuarea activităţii devenind imposibilă. Astfel, este necesară
încetarea activităţii, dispariţia unei societăţi comerciale realizându-se o dată cu dizolvarea şi lichidarea
acesteia. Dizolvarea deschide calea lichidării societăţilor comerciale şi interzicerea unor operaţiuni
comerciale fără a avea consecinţe asupra calităţii de persoană juridică a societăţii. Lichidarea
presupune un ansamblu de operaţii care, după dizolvarea societăţii, are drept scop realizarea activului
societăţii ( transferul activelor în bani ), în vederea plăţii creditorilor şi realizarea partajului activului
net între asociaţi. Prin această diferenţă rezultă că lichidarea unei societăţi comerciale presupune, mai
întâi , o fază preliminară denumită dizolvare.
În cazul dizolvării, calitatea de persoană juridică a societăţii comerciale continuă să existe, dar
numai în scopul lichidării, pe când lichidarea antrenează dispariţia definitivă a societăţii comerciale
ca entitate juridică. Cauzele dizolvării sunt multiple şi ea poate fi :
- benevolă ;
- forţată, ca urmare a declarării falimentului, când societatea este în incapacitate de plată.
Printre cauzele ce pot antrena lichidarea societăţilor comerciale sunt:
- a expirat durata de viaţă stabilită prin actul constitutiv;
- realizarea obiectului de activitate sau imposibilitatea realizării acestuia;
- este declarată nulitatea societăţii de instanţe judecătoreşti, ca urmare a
nerespectării cerinţelor legale privind constituirea;
- hotărârea adunării generale a asociaţilor sau acţionarilor;
- cauze specifice.
Lichidarea are ca efect încetarea statutului de persoană juridică a societăţii şi constă într-un
ansamblu de operaţiuni ce vizează :
- încheierea activităţilor comerciale în curs;
- încasarea creanţelor;
- transformarea activelor materiale în bani. Fondurile realizate în urma vânzării bunurilor
din averea debitorilor precum şi cele rezultate din încasarea creanţelor vor fi utilizate pentru: achitarea
obligaţiilor; taxe de timbru, şi alte cheltuieli judecătoreşti; achitarea salariilor personalului angajat în
operaţiunea de lichidare,achitarea creditorilor şi a asociaţilor;
- achitarea tuturor datoriilor faţă de terţi;
- împărţirea activului net între asociaţi.
Lichidarea nu urmăreşte distrugerea averii debitorului, ci satisfacerea legală cu minimum de
sacrificii a creditorilor.
Hotarârea privind dizolvarea societătii comerciale aparţine asociaţilor sau dată prin justiţie şi
are drept consecinţă interdicţia de a efectua operaţiuni noi, altele decât cele destinate lichidării. Toate
documentele emise de societatea aflată în lichidare trebuie să menţioneze că aceasta este în lichidare.
Patrimoniul social aparţine în continuare societăţii ca subiect de drept, deoarece persoana juridică
continuă să existe. După aprobarea hotărârii de lichidare, AGA trece la numirea lichidatorilor şi la
stabilirea atributelor acestora, în scopul lichidării. Dacă numirea lichidatorilor nu s-a realizat de către
AGA, aceasta se face de către instanţa de judecată. Lichidatorii sunt persoane fizice sau juridice care
3
au rolul de efectuare a operaţiilor de lichidare a unităţii patrimoniale şi sunt controlate de cenzori sau,
când aceştia nu există, de asociaţi.
După numirea lichidatorilor şi stabilirea atribuţiilor acestora, aceştia procedează împreună cu
administratorii societăţii la efectuarea unui inventar şi la întocmirea unui bilanţ de lichidare, care să
prezinte situaţia activă şi pasivă a societăţii, ambele documente fiind semnate de lichidatori şi de
administratori.
Odată numit, lichidatorul îndeplineşte aceleaşi atribuţii ca şi administratorul şi răspunde pentru
gestiunea operaţiilor aferente lichidării S.C.. Conform normelor legale, lichidatorii sunt obligaţi să
primească şi să păstreze atât patrimoniul societăţii, cât şi registrele şi alte documente care li s-au
încredinţat de către foştii administratori.
În realizarea atribuţiilor sale, lichidatorii trebuie să acorde o atenţie deosebită în primul rând
creditorilor societăţii; de aceea, ei nu pot plăti asociaţilor nici o sumă de bani în contul aportului la
capitalul social, fiind datoria cu exigibilitatea cea mai mare.
Dacă lichidatorii constată că pe baza bilanţului de lichidare întocmit că resursele nu sunt
suficiente pentru plata creditorilor, aceştia vor cere , de la asociaţii/ acţionarii care nu şi-au făcut
vărsămintele integrale, plata aporturilor lor şi vor apela la asociaţii care răspund nelimitat. După
efectuarea operaţiilor de lichidare, adică vînzarea activelor, încasarea creanţelor şi plata datoriilor,
lichidatorii întocmesc un bilanţ final de lichidare.
Asociaţii încasează sumele ce se cuvin din activul net, în baza proiectului de repartizare
aprobat iar după aprobarea bilanţului final şi, respectiv, a activului net între asociaţi, lichidatorii îşi
încetează mandatul.
Dispariţia societăţii comerciale ca persoană juridică se realizează în momentul când lichidatorii
au plătit integral obligaţiile fiscale, în baza cărora se realizează radierea din Registrul comerţului.
Chiar dacă procedura de lichidare a fost declanşată, aceasta nu scuteşte întreprinderea de declararea
ei în stare de faliment.
Falimentul îndeplineşte trei funcţii importante:
- eliminarea, pedepsirea şi obligarea la despăgubiri a comercianţilor şi managerilor
necinstiţi;
- plata creditelor pe o bază echitabilă;
- redresarea comerciantului aflat în dificultate.
În procedura de reorganizare şi faliment sunt implicate următoarele organe: tribunalul,
judecătorul sindic, administratorul, lichidatorul, adunarea creditorilor, comitetetul creditorului.
Etapele procedurii de faliment
Ca formă de lichidare a societăţii, falimentul presupune parcurgerea următoarelor etape:
1. Sigilarea bunurilor care constituie averea societăţii;
2. Inventarierea şi evaluarea bunurilor societăţii comerciale declarată falimentară;
3. Întocmirea bilanţului de închidere a lichidării;
4. Vânzarea bunurilor debitorului, începând cu cele perisabile;
5. Încasarea contravalorii bunurilor vândute şi a altor creanţe şi depunerea sumelor la bancă;
6. Stabilirea masei pasive;
7. Prezentarea unui plan de distribuire a sumelor obţinute din lichidare, în ordinea prevăzută
de lege;
8. Întocmirea raportului final de lichidare.
4
I.2 CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR DE LICHIDARE A SOCIETĂŢILOR
COMERCIALE
5
b) Lichidarea pasivului societăţii
Lichidarea pasivului presupune achitarea datoriilor societăţii care se află în lichidare pe seama
numerarului care a rezultat din lichidarea activului.
Operaţiunile contabile de stingere a datoriilor sunt redate în tabelul de mai jos:
6xx 7xx
6
I.2.3 Operaţiuni de partaj
Numerar 0 Cap.proprii 0
Obs. Când rezultatul obţinut din lichidare este negativ, asociaţii sau acţionarii vor fi obligaţi a
depune sumele necesare pentru achitarea obligaţiilor.
7
I.3 IMPLICAŢII FISCALE GENERATE DE OPERAŢIUNILE
CONTABILE DE LICHIDARE A SOCIETĂŢILOR COMERCIALE