Sunteți pe pagina 1din 31

CAPITOLUL 1

MEMORIU DE PREZENTARE

1.1. Descrierea produsului

1.1.1. Destinaţia produsului


Cisterna de 93 m3 echipează vagoanele cisternă tip „Austria” si este destinată
transportului benzinei pe calea ferată.

1.1.2. Definirea produsului


Cisterna este un rezervor cilindric orizontal, cu funduri mâner de coş, realizat din
tablă, având patru racorduri : de umplere, de aerisire, de golire, de aspiraţie.

1.1.3. Rolul functional


Rolul functional al cisternei este de a transporta în condiţii de securitate
încărcătura tip benzină, pe cale ferată, de la furnizor la beneficiar.

1.1.4. Părţi componente


Principalele părţi componente ale cisternei sunt:
• mantaua cilindrică ;
• fundul mâner de coş ;
• inele de rigidizare ;
• elemente pentru fixare ;
• bosaje ;
• racord de umplere ;
• racord de golire ;
• racord de aspiraţie ;
• racord de aerisire.

1.1.5. Caracteristici tehnice


Principalele caracteristici tehnico-funcţionale ale rezervorului sunt :
• volumul V = 93 m3 ;
• presiunea maximă admisibilă de lucru pmax ad = 0,15 MPa ;
• temperatura maxima admisibilă de lucru Tmax ad = + 50 ºC;
• tempertura minimă admisibilă de lucru Tmin ad = - 20 ºC;
• fluidul de lucru : benzină
1.1.6. Parametrii de functionare
Parametrii de funcţionare ai recipientului sunt :
• presiunea de calcul pc = 4 bar;
• temperatura efectivă în timpul transportului Tef Є (-20, + 50) ºC ;
• fluidul de lucru : benzină :
• volumul recipientului V = 93 m3;
• gradul de umplere maxim : 95 %

1.1.7. Caracteristicile fluidului de lucru


Principalele caracteristici ale fluidului de lucru sunt :
• coroziunea faţă de materialul recipientului de lucru: = 0 mm/an;
• inflamabil : da ;
• temperatura maximă : +50 ºC ;
• temperatura minimă : -20 ºC;
• densitatea : 0.67 – 0.74 kg/dm3

1.1.8. Solicitări şi condiţii de exploatare


Solicitarile la care este expus recipientul sunt datorate greutăţii proprii si
presiunii interioare a fluidului de lucru. De asemenea, la golire, pot apărea solicitări
datorate depresiunii interioare a recipientului.
Detinatorul vagonului cisterna este obligat sa ia toate masurile in vederea
respectarii prescriptiilor C4 / 90 din colectia ISCIR, pentru functionarea in siguranta a
recipientului.
Detinatorul vagonului cisterna tip, pe care este montata cisterna de 93 m3 trebuie :
a) să înregistreze recipientul la unitatea ISCIR teritoriala, sa intocmeasca si sa
deţină la zi evidenta recipientului, conform prescriptiilor tehnice ;
b) sa supuna recipientul la verificarea tehnica, ce se executa de catre personalul
ISCIR in vederea autorizarii functionarii, creind toate conditiile necesare in scopul
acestei verificari ;
c) sa obtina inainte de punerea in exploatare a cisternei de la ISCIR unitatea
teritorială, autorizatia de functionare, conform prescriptiilor tehnice ;
d) sa supuna recipientul la verificarea tehnica ce se executa de personalul ISCIR,
unitatea teritoriala, sau de catre personalul propriu autorizat, inainte de expirarea
scadenţei de verificare si in urma unor eventuale reparatii ;
e) sa foloseasca la lucrarile de verificare si reparare numai personal calificat; sudorii
vor fi autorizati in conformitate cu prevederile prescriptiilor C9, colectia ISCIR ;
f) sa numeasca personal tehnic, ingineri si tehnicieni de specialitate (responsabil
tehnic cu verificarea si repararea si responsabil tehnic cu sudura) care sa fie
autorizat de ISCIR ;
g) sa comunice in scris la ISCIR, unitatea teritoriala, pana la 1 noiembrie pentru
urmatorul an necesarul de verificari si incercari privind recipientul aflat in
exploatare, precizând termenul scadent de verificare periodica ;
h) personalul tehnic autorizat ISCIR al detinatorului cisternei raspunde in fata
organului ISCIR si a conducerii detinatorului cisternei, conform legislatiei in
vigoare, de intretinere, exploatare, verificare si reparare corespunzatoare a
recipientului, in care scop au obligatia sa intocmeasca si sa difuzeze instructiuni
tehnice de intretinere si exploatare a recipientului si sa verifice periodic personalul
de deservire de modul corespunzator de folosire.

1.1.9. Modul de funcţionare


La umplerea cisternei, benzina se introduce prin gura de incarcare (6), recipientul
incarcandu-se in proportie de 95 %. In timpul umplerii recipientul este pus la presiune
atmosferica prin gura de incarcare (6) si racordurile de aerisire (15). Dupa umplere, gura
de incarcare se inchide.
În timpul mentinerii benzinei in rezervor, recipientul este in contact cu atmosfera
prin racordul de aerisire (11). La depasirea presiunii maxime admisibile, ventilul montat
la racordul 8 se deschide, legatura cu atmosfera facandu-se pe traseul : racord , ventil,
flansa, inel regidizare, ştuţ.
Golirea se efectueaza prin gura de golire (8). Inainte de inceperea golirii, se
deschide manual ventilul montat la racordul (8) si capacul gurii de vizitare (umplere).
Aceasta duce la o scadere (anulare) a depresiunii create in rezervor in timpul golirii si o
crestere a vizitei de golire.
Dacă se doreste o descarcare si mai rapida a recipientului, se procedeaza la
racordarea ştuţului (10) la o pompa de aer care creaza o presiune interioara in rezervor
creind conditiile unei viteze de descarcare superioare.
Gaurile (12) se vor deschide periodic pentru eliminarea condensului format in
inelele de rigidizare.

1.1.10. Amplasarea si montarea


Instalarea cisternei de 93 m3 se realizează în intreprinderea furnizoare a
vagonului cisternă.
Cisterna se montează pe şasiul vagonului prin intermediul aripilor de fixare.
Acestea sunt prinse cu sudură de suporţii vagonului, suporţi care sunt rigidizaţi de
şasiu.
1.2. Prezentarea metalului de bază

Alegerea materialului de bază pentru execuţia unui produs se face în faza


de proiectare a acestuia în funcţie de mai multe criterii:
- destinaţia produsului ;
- imporţanta produsului ;
- condiţiile de exploatare ;
- temperatura de exploatare ;
- siguranţa îin exploatare ;
- mărimea solicitărilor şi natura acestora ;
-caracteristicile mediului si pericolele legate de acesta:
coroziune, cavitaţie, uzură, iradiere ;
- procedeul tehnologic de execuţie (prin sudare, etc.).

Pentru tehnologul sudor materialul de bază pentru care se întocmeşte


tehnologia este un lucru asupra căruia în general nu mai poate interveni decât
în cazul constatării unor greşeli de alegere a materialului de bază din punct de
vedere al comportării la sudare şi în acest caz putănd face sugestii
proiectantului construcţiei metalice astfel incât prin corectarea greşelilor să se
asigure: siguranţa mai mare în exploatare, execuţie mult mai uşoară din punct
de vedere tehnologic, preţ de cost redus al execuţiei, calitate mai bună.
Cunoaşterea caracteristicilor si proprietăţilor materialelor de bază sunt
deosebit de importante pentru tehnologul sudor în toate fazele de elaborare a
tehnologiei de sudare.
La elaborarea corectă a tehnologiei de sudare se vor parcurge următorii paşi:
- alegerea procedeului de sudare ;
- stabilirea parametrilor tehnologici de sudare ;
- alegerea rosturilor de sudare ;
- alegerea materialelor de sudare (electrozi, sârme,
fluxuri, gaze de protectie) ;
- faza de execuţie şi asamblare a produsului.
Cunoaşterea metalului de bază de către tehnologul sudor este o primă
etapă în documentarea privind studiul comportării la sudare a acestuia.
Practic este imposibil de elaborat o tehnologie de sudare facând abstracţie
de materialul ce se sudează.
In continuare se prezinta principalele caracteristici a otelului OCS 355.6a
din STAS 9021/80 :
2.3.3. Valorile limitei de curgere la cald sunt prezentate in urmatorul tabel :
1.3 . Comportarea la sudare a oţelului OSC 355.6a

Recomandări tehnologice la sudare


Comportarea la sudare caracterizează aptitudinea unui material de a putea fi sudat fără precauţii
speciale, printr-un anumit procedeu şi pentru un anumit scop.
Factorii de influenţă sunt:
- metalul de bază
- tehnologia de sudare
- concepţia constructivă a structurii sudate.
Pornind de la aceşti factori de definesc următoarele noţiuni:
a.) Comportarea metalurgică la sudare definită ca reacţia metalului de bază la
procesul tehnologic de sudare, mai exact la energia sub formă de căldură introdusă în
metalul de bază, reacţie ce se manifestă în ZIT prin modificările ce se produc faţă de
metalul de bază: compoziţie chimică, structură metalografică, caracteristici mecanice,
etc.
Comportarea metalurgică la sudare este cu atât mai bună cu cât diferenţele dintre
caracteristicile metalului de bază şi ale ZIT- ului sunt mai mici respectiv cu cât factorii
de material au o influenţă mai mică la stabilirea tehnologiei de sudare. Aceşti factori
sunt:
- compoziţia chimică, caracterizată prin conţinutul de carbon respectiv, în
cazul oţelurilor slab aliate, prin carbonul echivalent Ce (%);
- structura metalografică caracterizată prin constituenţii structurali;
- caracteristicile fizice caracterizate prin temperatura de topire Tt,
conductibilitatea termică λ , coeficientul de dilatare liniară α ;
- grosimea materialului.
b.) Comportarea tehnologică la sudare definită ca posibilitatea de a realiza o
îmbinare sudată cu caracteristici corespunzătoare pe un material dat folosind o anumită
tehnologie de sudare.
Comportarea tehnologică la sudare este cu atât mai bună cu cât factorii tehnologici
intervin mai puţin la realizarea îmbinării sudate pe metalul de bază dat. Aceşti factori
sunt:
- în faza de pregătire pentru sudare: alegerea procedeului, alegerea
tipului de îmbinări sudate şi a formei rosturilor, alegerea materialelor de sudare
(elecrozi, sârme, fluxuri), efectuarea operaţiei de preîncălzire, precauţii legate de
temperatura mediului ambiant, etc.;
- în faza de execuţie a îmbinării: energia liniară introdusă în componente
şi modul de introducere a acesteia, determinată de sensibilitatea sau insensibilitatea la
supraîncălzire a metalului de bază şi exprimată prin valoarea limită admisă, impunerea
sau nu a temperaturii între treceri, varianta de sudare (în număr mare sau număr mic de
treceri), ordinea de sudare, etc.;
- în faza postsudare: necesitatea tratamentului termic, detensionare,
normalizare, revenire, dehidrogenare, etc.
c.) Comportarea constructivă la sudare definită de capacitatea de a realiza o
structură dintr-un anumit material prin sudare şi care să satisfacă condiţiile de exploatare
ale construcţiei. Comportarea constructivă este cu atât mai bună cu cât factorii
constructivi intervin mai puţin la alegerea materialului de bază. Aceşti factori sunt:
- concepţia constructivă caracterizată prin fluxul de forţe, distribuţia sudurilor,
grosimea materialului, efectul de crestătură, gradul de rigiditate, etc;
- starea de tensiuni caracterizată prin mărimea şi natura tensiunilor, triaxialitatea
tensiunilor, viteza de solicitare, temperatura de solicitare, coroziunea fisurantă sub
tensiune, etc.

Studiul comportării la sudare a unui material constituie o etapă foarte importantă


şi absolut obligatorie înaintea elaborării tehnologiei de sudare prin care tehnologul sudor
ia cunoştinţă despre problemele specifice sau chiar dificultăţile care apar la sudare
definite de aşa numita „aptitudine la sudare” a materialului, preîntâmpinând astfel
comiterea unor greşeli grave la elaborarea tehnologiilor, respectiv vine în întâmpinarea
tehnologului facilitându-i munca.

Analiza comportării la sudare se face pe baza documentării şi studiului literaturii


de specialitate: cărţi, reviste, lucrări ştiinţifice, lucrări de cercetare, standarde, norme şi
prescripţii specifice unui anumit domeniu (ISCIR, RNR).

În cadrul acestor lucrări sunt prezentate problemele specifice ridicate la sudare pe


diferite categorii de materiale respectiv pe diferite grupe sau mărci de oţeluri sau sunt
prezentate cercetările efectuate pentru studiul comportării la sudare precum şi
recomandările tehnologice aferente. În cazul în care informaţiile obţinute sunt
insuficiente, ambigue sau uneori lipsesc se impune efectuarea unor cercetări pentru
estimarea comportării la sudare a materialului respectiv, pe baza încercărilor
recomandate în literatura de specialitate şi în standarde.

Aceste cercetări se fac de obicei în institute specializate (la noi în ţară ISIM
Timişoara), în institute de învăţământ superior sau în laboratoare. Ele presupun un
volum mare de muncă, sunt costisitoare şi necesită o bază tehnico-materială adecvată.

Mai jos va prezentam indicatiile tehnologice pentru taiere si sudare a materialului OSC
355.6a :
1.4. Prezentarea îmbinărilor sudate

Proiectarea, elaborarea şi execuţia corectă a unei tehnologii de sudare presupune


cunoaşterea în detaliu a caracteristicilor şi particularităţilor fiecărei îmbinări sudate.
Principalele caracteristici ale unei îmbinări sudate cu implicaţii asupra elaborării
tehnologiei de sudare şi care trebuie cunoscute înainte de proiectarea tehnologiei se
referă la:
• cunoaşterea rolului îmbinării sudate şi a elementelor care participă la realizarea ei;
• importanţa îmbinării sudate în structura ansamblului sau subansamblului produsului
sudat: îmbinare de rezistenţă, de legătură sau de rigiditate;
• temperatura de exploatare;
• solicitările la care este supusă îmbinarea în exploatare:
• natura solicitărilor: statică sau dinamică.
• mărimea solicitării raportată la tensiunea admisibilă a materialului;
• tipul solicitării: tracţiune, forfecare, încovoiere, etc.;
• elementele geometrice ale îmbinării sudate: lungimea respectiv grosimea sudurii;
• forma geometrică a îmbinării sudate: liniară, circulară, pe contur, oarecare;
• tipul îmbinării: cap la cap, de colţ, prin suprapunere;
• poziţia de sudare: orizontală, în jgheab, verticală (ascendentă, descendentă), cornişă,
peste cap.
• accesul la sudare: dintr-o parte sau din ambele părţi, limitat sau nelimitat;
• locul de sudare: în secţie sau pe şantier, la sol sau la înălţime;
• caracteristici privind:
• pătrunderea îmbinării: îmbinare pătrunsă sau nepătrunsă;
• execuţia rădăcinii: cu completare la rădăcină sau resudare la
rădăcină, cu suport la rădăcină (fuzibil sau nefuzibil,Cu sau ceramică);
• omogenitatea îmbinării: omogenă sau neomogenă;
• simetria îmbinării: simetrică sau asimetrică;
• continuitatea îmbinării: continuă sau intermitentă;
• forma suprafeţei exterioare a cusăturii: concavă, convexă, dreaptă, cu
prelucrarea supraînălţării, cu prelucrarea crestăturilor marginale;
• alte particularităţi tehnico-funcţionale impuse de proiectant.
1.5. Alegerea procedeelor de sudare
Alegerea procedeului de sudare constituie o etapă impotantă în activitatea de
proiectare a tehnologiei de sudare pentru o anumită îmbinare sudată în particular sau
pentru întreaga construcţie sudată în general, cu profunde implicaţii tehnico-economice,
de calitate, de siguranţă, etc..
În cele mai multe cazuri o anumită problemă de sudare ridicată de practică poate
fi rezolvată în mai multe moduri. Acest lucru conduce la ideea că este posibilă
optimizarea alegerii procedeului, optmizare care are la bază un criteriu de natură
economică: preţ dee cost, productivitate, economie de energie, consum de materiale
pentru sudare, etc. În general, alegerea procedeului de sudare se face în două etape:
• selectarea procedeelor de sudare care permit rezolvarea problemelor
tehnologice din punct de vedere tehnic;
• alegerea dintre procedeele de sudare stabilite anterior a celui care
determină eficienţă economică maximă;
Alegerea procedeului de sudare pentru execuţia unei îmbinări sudate se face luând
în consideraţie următoarele aspecte:
- natura materialului de bază;
- materialele de sudare disponibile pentru sudare, specifice fiecărui procedeu de
sudare;
- elementele geometrice ale cusăturii sudate:
- grosimea cusăturii;
- lungimea cusăturii;
- importanţa îmbinărilor sudate, corelată cu clasa de calitate, respectiv metoda
de control nedistructiv utilizată, în strânsă legătură cu incidenţa de apariţie a unor
defecte specifice procedeelor de sudare cu topire;
- posibilitatea sudării mecanizate cu profunde implicaţi asupra productivităţii,
calităţii, preţului de cost;
- condiţiile impuse în exploatarea îmbinării sudate;
- temperatura de exploatare;
- natura şi mărimea solicitărilor;
- rezistenţa la uzură, coroziune, cavitaţie, coroziune fisurantă sub tensiune;
- forma îmbinării sudate: liniară, circulară, oarecare;
- tipul îmbinării: cap la cap sau de colţ;
- poziţia de sudare: orizontală, în jgheab, verticală, peste cap, în cornişă;
- accesul la sudare: condiţionat sau necondiţionat de spaţiul disponibil;
- locul sudării: în atelier sau pe şantier, la sol sau la înălţime;
- prescripţiile tehnice de proiectare, execuţie, control a produselor (ISCIR,
RNR);
- condiţiile concrete din întreprindere: echipamente de sudare şi instalaţii
existente, pregătirea şi calificare personalului, cheltuieli legate de procurarea
echipamentelor necesare şi instruirea personalului, perspectivele de dezvoltare
oferite;
- volumul producţiei: unicate, serie mică, serie mare, masă.
Pe baza consideraţiilor de mai sus în tabelul ..... se prezintă alegerea procedeului
de sudare recomandat la sudarea îmbinărilor din componenţa produsului sudat pe baza
principalelor caracteristici ale îmbinărilor prezentate în subcapitolul 1.4.

Nr Notarea Procedeul de
Justificare
crt îmbinării sudare
-îmbinare de rezistenţă;
S1 SF -calitate foarte bună a cusăturii sudate;
-grosimea îmbinării s = 7 mm; lungimea l = 2x1580 mm;
-imbinare de rezistenta
1 S1’ SF -calitate foarte buna a imbinarii sudate
-grosimea îmbinării s=7 mm; lungimea l=2x1780 mm;
-imbinare de rezistenta
S1” SF -calitate foarte buna a cusaturii sudate
-grosimea îmbinării s=7 mm; lungimea l=2x1575 mm;
-imbinare de rezistenta pe circumferinta a virolei
2 S2 SF -caltate foarte buna a imbinarii sudate
-grosimea imbinarii s=8mm ;lungimea l=5x9150mm
-imbinare de rezistenta,control Rx 25%
3 S3 SF -calitate foarte buna a imbinarii sudate
-grosimea imbinarii s=8mm; lungimea l=2x3160mm
-imbinare de rezistenta,control Rx 25%
4 S4 SF+SE -calitate foarte buna a imbinarii sudate
-grosimea imbinarii s=7/8mm ;lungimea l=2x9140mm
-imbinare nepatrunsa ,nu se cere control
5 S5 SE -grosimea imbinarii s=5mm ;lungimea imbinarii l=2x480mm
-imbinare nepatrunsa,control lichide penetrante 100%
6 S6 SF -lungime mare ,se preteaza la mecanizare,acces nelimitat,sudura liniara
-grosimea sudurii s=5mm ; lungimea l=4x2600mm
-imbinare nepatrunsa,control lichide penetrante 100%
7 S7 MAG -sudura pe contur prin suprapunere
-grosimea sudurii s=5mm ;lungimea l=8x6400mm
-imbinare nepatrunsa,nu se cere control
8 S8 MAG -sudura de lungime mare pe contur
-grosimea sudurii s=5mm ;lungimea l=1170mm
-imbinare complet patrunsa cu resudare la radacina,control L.P.100%
9 S9 SE -sudare pe contur de lungime mica
-grosimea sudurii s=7mm ;lungimea l=387mm
-imbinare complet patrunsa,control L.P.100%
10 S10 MAG -sudura de lungime mare pe contur,se preteaza la semimecanizare
-grosimea sudurii s=7mm ;lungimea l=1200mm
-imbinare sudata de colt nepatruns,fara control
11 S11 MAG -lungime mare se preteaza la mecanizare
Grosimea sudurii s=7mm ;lungimea l=1835mm
12 S12 MAG -imbinare in colt complet patrunsa,fara control
-lungime mare,sudura circulara se preteaza la mecanizare
-grosime s=10/5mm ;lungimea l=1162mm
-imbinare in colt patrunsa ,cu suport la radacina
13 S13 MAG -lungime mare,sudare pe contur ,se preteza la mecanizare
-grosimea s=10mm ; lungimea l=1005mm
-imbinare in colt patrunsa cu suport la radacina
14 S14 MAG -sudura pe contur circulara,se preteaza la mecanizare
-grosimea s=5mm; a=4mm lungimea l=2x321mm
-imbinare in colt,sudura compusa(sudura patrunsa +sudura nepatrunsa cu
a=4)
15 S15 MAG -lungime mare,sudare pe contur
-grosimea s=10mm ; a=4mm ;lungimea l=1005mm

1.6. Stabilirea ordinii de asamblare şi sudare

Stabilirea ordinii de sudare se face ţinând cont de


următoarele recomandări:
- realizarea la început a subansamblelor produsului de sudat;
- asigurarea condiţiilor de execuţie a îmbinărilor sudate conform caracteristicilor
şi particularităţilor specifice fiecărei îmbinări;
- se va urmări pe cât posibil sudarea în poziţie orizontală sau în jgheab a
îmbinărilor sudate (poziţiile optime pentru sudare);
- tensiunile şi deformaţiile la sudare să fie minime (de cele mai multe ori cea
mai im-portantă condiţie); acest lucru presupune asigurarea unei rigidităţi mari la
sudare, realizabilă prin fixarea şi sudarea în dispozitiv a componentelor, respectiv
prin prinderea provizorie a subansamblelor şi a nervurilor sudate într-o ordine
adecvată;
- încadrarea în toleranţele impuse pentru dimensiuni a elementelor geometrice
ale sudurilor conform clasei de execuţie a produsului (fină, mijlocie, grosolană);
- evitarea unor condiţii dificile de sudare pentru operatorul sudor (de exemplu
sudarea în cheson);
- utilizarea dispozitivelor de poziţionare şi rotire (blocuri de role, mese de
poziţionare şi rotire, dispozitive de răsturnare–întoarcere);
Stabilirea ordinii de asamblare şi sudare

ETAPA I : Executia subansamblelor


- sudarea pe generatoare a virolelor: S1, S1’, S1’’
- sudarea fundurilor mâner de coş: S3
- sudarea racordului de golire
- sudarea dintre flansa si racordul de golire S 14
- sudura record de golire si fanta S 15
- sudura flansa inel S 12
- sudura flansa inel S 13
- sudura aripioarelor pe inima S6
- sudare inele de compensare pe virola s 18 si S 11
- sudare placa de timbru pe fund s 24
- sudare bosaje pe virola s 25

ETAPA II : Sudarea subansamblelor


- sudare inele de rigidizare pe virola S21
- sudarea mantalei jumatatea din stanga S 2
- sudarea capacului pe virola S3
- sudarea partii din dreapta
- sudarea celor doua jumatati S2 pe mijlocul axei recipient
- sudare gura vizitare s17
- sudarea rgidizarilor gurei de vizitare si muchiilor S 20
- sudarea bucselor de ghidare pe virola S 9
- sudare inel protectie pe virola S 8
- sudare aripiore pe virola S 7
- sudare aripioare pe inelul de rigidizare S
- sudare record de golire pe manta
ORDINEA DE SUDARE A CORPULUI CISTERNEI – Itinerar tehnologic
1. EXECUŢIA VIROLELOR
Alinierea tablei pe calandru (valţ)
Preîndoire capăt tablă
Repoziţionara tablei pentru preroluire
Preroluirea muchiei de intrare cu SWII
Roluire capăt tablă, 1 şi verificarea razei
Roluirea tablei pentru virolă
Pregătirea roluirii tablei
Roluirea tablei cu SWII
Preroluirea automată a capătului tablei, 2
Prinderea cu puncte de sudură
Scoaterea virolei de pe calandru
2. SUDAREA VIROLEI (procedeul de sudare cu sârmă tubulară ST)
INTRODUS VIROLA LA instalatia de sudat „BODE” ŞI POZIŢIONAT VIROLA PE PATUL DE CUPRU
POLIZAT INTERIOR VIROLA
- polizat puncte de sudură
- polizat rost, executat canal pentru palpatorul de urmărire a rostului
SUDAT INTERIOR VIROLA
- se fixeaza virola cu ajutorul dispozitivului hidraulic
- se porneste sudarea de pe o plăcuţă tehnologică pînă la cealaltă
- se curăţă de zgură cordonul de sudură

ROTIT VIROLA CU 90° SI MUTAT VIROLA PE CALEA CU ROLE


POLIZAT EXTERIOR VIROLA
- polizat puncte de sudura
- polizat rost, executat canal pentru palpator

MUTAT VIROLA LA BODE SI POZITIONAT VIROLA PENTRU SUDAREA EXTERIOARA


SUDAT EXTERIOR VIROLA
- se fixeaza virola cu ajutorul dispozitivului hidraulic
- se porneste sudarea de pe o placuta tehnologica pana pe cealalta
- se curăţă de zgură cordonul de sudură

ROTIT VIROLA CU 90° SI MUTAT VIROLA PE CALEA CU ROLE


TAIAT PLACUTELE TEHNOLOGICE
POANSONAT SUDURI (de către operatorul sudor)
CALIBRAT VIROLE sudate, pe calandru
Forma de măr - se calibrează
Forma de pară – se calibrează
Ideal – nu se calibrează
3. SUDAREA SEMICISTERNEI
A. LA INTERIOR
3.1. SUDAREA FUNDULUI CU PRIMA VIROLĂ

INTRODUS FUND DE CISTERNA IN DISPOZITIVUL DE MONTAT FUND CU PRIMA VIROLA


- se manevreaza fundul de cisterna in dispozitiv cu ajutorul dispozitivului de ridicat cu prindere in 3 puncte
INTORS VIROLA SUDATA SI INTRODUS VIROLA IN DISPOZITIVUL DE MONTAT FUND CU PRIMA VIROLA
- se intoarce virola in pozitie verticala cu ajutorul dispozitivului de ridicat cu prindere in 3 puncte
- se introduce virola in dispozitivul de montat fund cu prima virola
MONTAT FUND CU PRIMA VIROLA
- se verifica spatiul de montare dintre fund si virola, deschiderea rostului b = 0÷1 mm
- prins cu sudura semiautomat MAG
SCOS FUND CU PRIMA VIROLA DIN DISPOZITIV SI DEPUS PE COVORUL DE CAUCIUC
- scos fund cu prima virola din dispozitiv si depus pe covorul de cauciuc
INTORS FUND CU PRIMA VIROLA
TRANSPORTAT FUND CU PRIMA VIROLA PE LINIA DE „ABU” SI DEPUS PE BLOCUL CU ROLE
POZITIONAT ANSAMBLUL FUND CU PRIMA VIROLA IN INELUL „ABU” (care prin rotirea virolei realizează viteza de sudare)

SUDAT INTERIOR FUND CU PRIMA VIROLA


- sudat interior circular fund cu prima virola Ø 9110 mm
- se curăţă de zgură cordonul de sudură
- polizat exterior canal pentru palpator dintre fund si prima virola

3.2. SUDAREA VIROLEI NR. 2 CU SUBANSAMBLUL DE LA POZ. 3.1


MONTAT VIROLA NR.2 IN ABU SI PRINS CU SUDURA VIROLA NR.2 DE ANSAMBLUL FUND CU PRIMA VIROLA
- montat virola nr.2 in ABU
- prins cu sudura virola nr.2 de ans. fund cu prima virola, semiautomat MAG
SUDAT INTERIOR CORDON DINTRE VIROLA NR.1 SI VIROLA NR.2
- sudat interior circular cordon dintre virola nr.1 si virola nr.2, cordon Ø 9110 mm
- se curăţă de zgură cordonul de sudură
- polizat exterior canal pentru palpator dintre fund si prima virola

3.3. SUDAREA VIROLEI NR. 3 CU SUBANSAMBLUL DE LA POZ. 3.2.


MONTAT VIROLA NR.3 IN ABU SI PRINS CU SUDURA VIROLA NR.3 DE ANSAMBLUL FUND CU PRIMA SI A DOUA VIROLA
- montat virola nr.3 in ABU
- prins cu sudura virola nr.3 de ans. fund cu prima si a doua virola, semiautomat MAG
SUDAT INTERIOR CORDON DINTRE VIROLA NR.3 SI VIROLA NR.2
- sudat interior circular cordon dintre virola nr.3 si virola nr.2, cordon Ø 9110 mm
- se curăţă de zgură cordonul de sudură
- polizat exterior canal pentru palpator dintre virola nr.2 si fund cu prima virola
INTRODUS INEL TEHNOLOGIC DE RIGIDIZARE
POANSONAT CORDOANE DE SUDURA
- se poansoneaza fiecare cordon de sudura conform instructiuni

4. SUDAREA SEMICISTERNEI
B. PE EXTERIOR
Transportat semicisterna pe calea cu role la instalatia automata de sudat BODE pentru sudat exterior

4.1. SUDAT EXTERIOR CORDONUL NR.1 DINTRE FUND SI PRIMA VIROLA


SUDAT EXTERIOR CORDONUL NR.1 DINTRE FUND SI PRIMA VIROLA
- sudat exterior circular fund cu prima virola, cordon Ø 9110 mm
- se curăţă de zgură cordonul de sudură
Transferat instalatia automata de sudat BODE la cordonul nr.2 dintre virola nr.2 si virola nr.3

4.2. SUDAT EXTERIOR CORDONUL NR.2 DINTRE VIROLA NR.1 SI VIROLA NR.2
SUDAT EXTERIOR CORDONUL NR.2 DINTRE VIROLA NR.1 SI VIROLA NR.2
- sudat exterior circular fund cu prima virola, cordon Ø 9110 mm
- se curăţă de zgură cordonul de sudură
Transferat instalatia automata de sudat BODE la cordonul nr.3 dintre virola nr.2 si virola nr.3

4.3. SUDAT EXTERIOR CORDONUL NR.3 DINTRE VIROLA NR.2 SI VIROLA NR.3
SUDAT EXTERIOR CORDONUL NR.3 DINTRE VIROLA NR.2 SI VIROLA NR.3

- sudat exterior circular virola nr. 2 cu virola nr. 3, cordon Ø 9110 mm


- se curăţă de zgură cordonul de sudură
POANSONAT CORDOANE DE SUDURA
- se poansoneaza fiecare cordon de sudura conform ....

5. VERIFICAREA ŞI REPARAREA SUDURILOR


PREDAT SUDURI INTERIOR SI EXTERIOR (la CTC)
REPARAT CORDOANE DE SUDURA
- marcat zonele cu defecte si reparat suduri conform tehnologiei de remaniere
PREDAT SUDURI REPARATE

6. SUDAREA „T”–urilor pe corpul virolei


INTRODUS SEMICISTERNA IN DISPOZITIV
INTRODUS "T"-URILE IN DISPOZITIV

- introdus "T"-urile in dispozitiv si fixat la 400 mm fata de cordonul circular dintre fund si prima virola

TRASAT LOCUL DE ASEZARE AL "T"-URILOR DUPA CONTUR


SCOS „T”-urile DIN DISPOZITIV
POLIZAT CORDON CIRCULAR DINTRE VIROLA nr.1 ŞI VIROLA nr.2
- polizat cordon circular dintre virola nr.1 si virola nr.2 in zona de asezare a "T"-urilor
- vopsit cu grund suprafata suprapusa dintre "T"-urilor si semicisterna conform instructiunilor de vopsire
INTRODUS „T”-urile ÎN DISPOZITIV LA POZIŢIA DE SUDARE

PRINS CU SUDURĂ AMBELE „T”-uri DE SEMICISTERNĂ

- semiautomat MAG conform instrucţiuni de sudare


TRASAT PENTRU CALIBRARE TALPA PETALEI

- trasat pentru calibrare talpa petalei functie de talpa "T"-ului fixat pe semicisterna
- calibrat prin taiere oxigaz petala nr.1 si 2
- polizat si executat sanfren la petale

PRINS CU SUDURĂ CAP LA CAP AMBELE PETALE


- semiautomat MAG conform instructiuni de sudare
a. TRANSFERAT SEMICISTERNA LA INSTALAŢIA AUTOMATĂ DE SUDAT BODE, PENTRU SUDAT „T”-uri
Poziţionat semicisterna pe blocurile cu role pâna la pozitia de sudare
- poziţionat semicisterna pe blocurile cu role pana la pozitia de sudare cu BODE

- sudat cap la cap intre talpa "T"-ului si petalele pe ambele parti

- scos patul de cupru


Intors semicisterna pe blocurile cu role pâna la pozitia de sudare
- intors semicisterna pe blocurile cu role, pana la pozitia de sudare cu BODE penrtru talpa aripii de fixare la partea superioara a semicisternei pe
axa longitudinala – pozitie de sudare PB
Sudat automat cu ambele capete de sudare pe BODE sudura nr. S6
- sudat automat cu ambele capete de sudare pe BODE sudura a5 7800x4

Curatat dupa sudare cordoane de sudura (pentru că sudarea se face cu sârmă tubulară)
Repetat operatiile pentru al doilea „T”-u (vezi operaţiile de la punctul „a” în jos)
SCOS SEMICISTERNA DE PE BLOCURILE CU ROLE
Poansonat cordoane de sudura
- se poansoneaza fiecare cordon de sudura conform instructiuni
PREDAT SUDURI

7. SUDAREA INELELOR DE RIGIDIZARE


Introdus semicisterna în dispozitiv
Trasat loc de montare a celor 3 + 3 segmente ale inelelor de rigidizare
- poziţionat pe verticală, raportat la T-uri
- poziţionat pe orizontală, raportat la cordonul de sudură fund-prima virolă
- marcat locul de montare al inelelor de rigidizare
Montat cele 3 + 2 segmente inele de rigidizare
- inel superior desen R.105.1048 = 3 buc.
- inel desen R.105.1049 = 3 buc.
- prins cu sudură (heftuit)
Montat plăcuţe tehnologice = 3 buc
- între inelul superior desen R.105.1048 şi inelul desen R.105.1049
Sudat inele de rigidizare
Demontat plăcuţe tehnologice
Sudat inelele R.105.1048 şi R.105.1049 între ele.

Montat + sudat inelele de rigidizare al 3-lea segment


- desen R.105.1050 şi R.105.1051
Predat la CTC şi TUV (control de calitate CTC si autoritatea de control TUV)
8. SUDAREA SEMICISTERNELOR (INCHIDEREA CISTERNEI)
Introdus prima semicisternă în dispozitivul de montat
Introdus pe semicisternă inelul cu şuruburi
Introdus a doua semicisternă în dispozitivul de montat
Poziţionat ( apropiat ) cele două semicisterne
Strîns şuruburile
Executat hefturi
Trasat mijlocul cisternei
- Măsurat distanţa de la mijloc la trasaj
Executat hefturi interior – exterior
Introdus cisterna în dispozitivul de sudat
Sudat MAG semimecanizat exterior, cordonul de sudare dintre cele 2 semicisterne
Sudat mecanizat interior cu sârmă tubulară ST
Crăiţuit (scobire arc –aer) exterior cordonul sudat semimecanizat
Curăţat prin polizare cordonul după crăiţuire
Sudat mecanizat ST cordonul exterior
9. CONTROLUL NEDISTRUCTIV AL SUDURILOR MANTALEI
VERIFICARE NDT a sudurilor de pe generatoare 100%( Rx)
VERIFICARE NDT a sudurilor de pe circumferinţă 25%( Rx)
10. ASAMBLAREA CONTINUA CU REALIZAREA PENETRAŢIILOR PE CORPUL MANTALEI SI SUDAREA
SUBANSAMBLELOR AFERENTE
1.9. Reprezentarea şi notarea sudurilor
Reprezentarea şi notarea sudurilor pe desen se face conform SR EN 22553/95.
Acest standard înlocuieşte vechiul STAS 735/1-87 care se abrogă.
Reprezentarea sudurilor se poate face în două moduri: detaliat sau convenţional.
Reprezentarea detaliată constă în reprezentarea cu ajutorul unor arce de cerc
(trasate cu linie subţire) în zona axei sudurii în cazul reprezentării în vedere, respectiv
prin înnegrirea sudurii sau trasarea conturului acesteia în cazul reprezentării în secţiune,
fig. 4.1.

Figura 4.1. Reprezentarea detaliată a sudurii


Fiind o metodă costisitoare este utilizată relativ rar în desenele tehnice de execuţie
ale produselor sudate deoarece încarcă desenul, dar utilizată frecvent în prelegerile
didactice datorită intuitivităţii reprezentării. În cazul reprezentării în secţiune, cel mai
des întâlnită în acest caz, reprezentarea prin trasarea conturului cusăturii permite în plus
identificarea formei şi dimensiunilor rostului.
Reprezentarea convenţională constă în reprezentarea simplificată a sudurii printr-
o linie continuă groasă, egală cu grosimea liniilor de contur ale piesei, în axa de simetrie
a acesteia, fig. 4.2. În cazul îmbinărilor de colţ reprezentarea convenţională se suprapune
(se identifică) chiar peste una din muchiile piesei. Pentru identificarea sudurii
(deosebirea de muchiile piesei) reprezentarea convenţională este însoţită de un simbol,
fig. 4.3, (trasat cu linie subţire) format dintr-o linie linie de indicaţie care are la un capăt
o săgeată care se sprijină pe suprafaţa sudurii (suprafaţa exterioară sau la rădăcină), iar
la celălalt capăt o linie de referinţă, formată dintr-o linie continuă şi o linie întreruptă, de
obicei paralelă cu axa rostului în cazul reprezentării în vedere, respectiv perpendiculară
pe aceasta în cazul reprezentării în secţiune.

Figura 4.2. Reprezentarea convenţională a sudurii Figura 4.3. Simbolul de reprezentare


Notarea convenţională a sudurii cuprinde următoarele elemente:
- simboluri de bază;
- simboluri suplimentare;
- cotarea convenţională;
- indicaţii suplimentare.
a. Simbolurile de bază redau forma îmbinării sudate respectiv forma rosturilor,
sugerând geometria acestora, fiind indicate în prezentul standard sau în standardele de
rosturi. În tabelul 1 se prezintă simbolurile de bază pentru cele mai uzuale tipuri de
îmbinări sudate.

Tabelul 1. Simboluri de bază


Denumirea sudurii Simbol
I ll
V V
Y Y
U U
Sudură în X X
K K
1/2Y Denumirea sudurii Simbol
colţ asimetrică
1/2U nepătrunsă
1/2K Sudură în
colţ simetrică
nepătrunsă
frontală
de completare
Sudură
la rădăcină
de încărcare

b. Simbolurile suplimentare redau forma suprafeţei exterioare a cusăturii, prelucrarea


aesteia sau modul de susţinere a rădăcinii, tabelul 2. Simbolurile suplimentare însoţesc
simbolurile de bază
Tabelul 2. Simboluri suplimentare
Definirea simbolului Simbol Amplasare
1. Suprafaţă exterioară plană
2. Suprafaţă exterioară convexă

3. Suprafaţă exterioară concavă


4. Retopirea crestăturilor marginale,
retopirea neregularităţilor cusăturii (de obicei prin procedeul WIG)
5. Îndepărtarea supraînălţării prin prelucrare mecanică (polizare, etc.)

6. Prelucrarea şi resudarea rădăcinii

7. Suport fuzibil la rădăcină (platbandă din oţel)

8. Suport nefuzibil la rădăcină (cupru, ceramic, etc.)


Obs. Simbolul pentru prelucrarea mecanică a supraînălţării
cf. STAS 735/1-87 (poate fi întâlnit pe desenele mai vechi)
Recomandări privind poziţia simbolurilor

Poziţia simbolurilor se referă la poziţia liniei de indicaţie, poziţia liniei de


referinţă, respectiv la poziţia simbolului de bază. Definirea relaţiei dintre linia de
indicaţie şi sudură este prezentată în fig. 4.4.

Figura 4.4. Definirea relaţiei dintre linia de indicaţie şi sudură

Figura 4.5. Orientarea liniei de indicaţie Figura 4.6 Poziţia simbolului


Poziţia (orientarea) liniei de indicaţie poate fi oarecare. În cazul sudurilor
(rosturilor asimetrice) 1/2Y, 1/2U, etc., linia de indicaţie trebuie să fie îndreptată spre
componenta prelucrată, fig. 4.5.
Se recomandă ca linia de referinţă să se traseze paralel cu marginea inferioară a
desenului (paralelă cu axa longitudinală a sudurii) sau dacă nu este posibil perpendicular
pe aceasta (perpendiculară pe sudură), fig. 4.5.
Poziţia simbolului de bază în raport cu linia de referinţă. Simbolul de bază se
amplasează, în funcţie de spaţiul disponibil, fie deasupra fie dedesuptul linie de referinţă
conform următoarelor reguli, fig. 4.6:
- pe linia continuă de referinţă dacă suparafaţa exterioară a cusăturii se află pe
partea dinspre linia de indicaţie;
- pe linia întreruptă de referinţă dacă suprafaţa exterioară a cusăturii se află pe
partea opusă liniei de indicaţie (adică linia de indicaţie este amplasată pe suprafaţa
rădăcinii sudurii)
- simetric faţa de linia continuă de referinţă dacă sudura este simetrică; în acest caz
linia întreruptă de referinţă se omite (dispare, nu se mai trasează).
c. Cotarea sudurilor. Fiecare simbol de bază este însoţit de un anumit număr de cote.
Înscrierea cotelor se face după cum urmează, fig. 4.7:

Figura 4.7. Amplasarea cotelor


- deasupra simbolului de bază cotele referitoare la dimensiunile rostului (α , β , b, r);
- în stânga simbolului de bază cotele referitoare la dimesiunile sudurii în secţiune
transversală (pătrunderea sudurii, p), respectiv umărul rostului (c); dacă pătrunderea
sudurii este completă (pe toată grosimea componentelor, s) cota referitoare la pătrundere
lipseşte, fig. 4.8; dacă nu se fac alte precizări se consideră că sudura este pătrunsă.
- în dreapta simbolului de bază cotele referitoare la dimensiunile longitudinale, lungimea
sudurii, l;
În cazul sudurilor de colţ cotarea se poate face în două moduri, fig. 4.9:
Figura 4.8. Amplasarea nepătrunderii
Figura 4.9. Cotarea sudurilor de colţ nepătrunse
- prin cotarea grosimii sudurii, când
valoarea acesteia este precedată
întotdeauna de litera “a”; grosimea
sudurii este definită de înălţimea
celui mai mare triunghi isoscel
înscris în secţiune;
- prin cotarea mărimii catetei, când
valoarea acesteia este precedată întotdeauna de litera “z”; (se precizează că z =
a√2); cateta sudurii este definită de cateta celui mai mare triunghi isoscel
înscris în secţiune;
- în cazul sudurilor cu catete inegale cotarea se face prin menţionarea marimii celor
două catete, fără litere de însoţire (ex. 7x5, 10x7, etc.);
- în cazul sudurilor de colţ întrerupte (intermitente) se cotează lungimea sudurii “l”,
pasul dintre două suduri succesive, “e”, respectiv numărul de suduri, “n”; în cazul
sudurilor de colţ simetrice nepătrunse acestea pot fi alternant intermitente (când
pe o parte când pe altă parte).
d. Indicaţii suplimentare. Se referă la alte caracteristici ale sudurilor. Se folosesc două
simboluri de indicaţii suplimentare:
- sudare pe contur, se simbolizează printr-un cerc amplasat la intreresecţia dintre linia de
indicaţie şi linia de referinţă;
- sudare efectuată la montaj (pe şantier), se simbolizează printr-un steguleţ înnegrit
amplasat la intreresecţia dintre linia de indicaţie şi linia de referinţă;
- alte indicaţii referitoare la:
- procedeul de sudare, conform SR EN ISO 4063/2000:
- nivelul de acceptare a defectelor, conform SR EN 25817/93 (pentru oţel) şi SR
EN 30042/96 (pentru aluminiu);
- poziţia de sudare, conform SR ISO 6947/94;
- materialul de adaos, conform standardelor corespunzătoare, funcţie de tipul şi
destinaţia acestuia (electrod, sârmă, flux, gaz de protecţie,etc.).
Obs. Amplasarea acestor indicaţii se face între ramurile unei bifurcaţii la capătul liniei
de referinţă. Exemplu: îmbinare cap la cap, cu rost în Y, realizată prin sudare electrică
manuală cu electrod învelit, simbol 111, cf. SR EN ISO 4063/2000), cu un nivel de
acceptare impus a defectelor, simbol B (sever), cf. SR EN 25817, poziţia de sudare
orizontală, simbol PA, cf. SR ISO 6947, utilizând ca material de adaos electrodul învelit
E 42 4 B 42 H 10 (Superbaz) cf. SR EN 499.
Figura 4.10. Indicaţii suplimentare
e. Notarea sudurilor identice
În cazul sudurilor cu toate elementele identice inclusiv lungimea,
notarea pe desen se face o singură dată ( în locul cel mai accesibil şi
vizibil) prin precizarea numărului acestora (litera “n”) la capătul
liniei de referinţă, fig. 4.10.
Figura 4.10
f. Indicaţii privind conversia reprezentării şi notării sudurilor conform STAS 735/1-
87 la noul standard SR EN 22553/95. Se referă la:
- adăugarea liniei întrerupte de referinţa deasupra sau dedesuptul liniei continue de
referinţă;
- pentru îmbinările de colţ nepătrunse, adăugarea în faţa cotei, după caz, a simbolului
“a” pentru grosimea sudurii respectiv “z” pentru cateta sudurii.
Obs. În vechiul STAS 735/1-87, notarea grosimii sudurii se făcea doar prin precizarea valorii acesteia,
iar notarea mărimii catetei se făcea prin valoarea acesteia precedată de litera “k”.

2.1. Alegerea rosturilor

Rostul este spaţiul creat între suprafeţele frontale ale pieselor ce urmează a fi
îmbinate prin sudare. Rosturile pot fi neprelucrate (I,T) sau prelucrate (Y,U,V,X). Rolul
principal al rostului este de a asigura topirea metalului de bază şi pătrunderea cusăturii
pe toată grosimea componentelor. Aceasta presupune folosirea unui rost cât mai mare.
Execuţia rostului înseamnă însă consum de timp, bani, material de bază şi de adaus,
energie, dar şi tensiune şi deformaţii mari, ceea ce presupune folosirea unui rost cât mai
mic.
Compromisul între cele două deziderate trebuie să-l facă tehnologul sudor pe baza
particularităţilor şi cerinţelor impuse la realizarea produsului sudat. Rosturile folo-site la
sudare sunt standardizate şi prin urmare la elaborarea tehnologiilor de sudare este
obligatorie alegerea rosturilor din STAS-urile de rosturi. Orice abatere de la această
regulă trebuie justificată în cadrul proiectului.
Principalele STAS-uri de rosturi pentru procedeele de sudare prin topire sunt:
*0 STAS 6662-87 Sudarea manuală cu electrozi înveliţi;
*1 STAS 6726-85 Sudarea sub strat de fux;
*2 STAS 7502-87 Sudarea MIG/MAG.
Principalele criterii care stau la baza alegerii rosturilor la sudarea prin topire sunt:
• procedeul de sudare: SE, MIG/MAG, WIG;
• metalul de bază al componentelor de sudat: oţel, cupru, aluminiu;
• grosimea componentelor “s”;
• tipul îmbinării sudate: cap la cap, de colţ(în T sau L), prin suprapunere;
• accesul la sudare: dintr-o parte, ambele părţi;
• mărimea tensiunilor şi deformaţiilor impuse la sudare;
• poziţia de sudare: la sudarea în poziţii dificile prin forma rostului se va evita peri-
colul scurgerii de metal topit sau se va facilita accesul la sudare şi desfăşurarea pro-
cesului de sudare;;
• natura solicitării: statică sau dinamică;
• temperatura de exploatare: în cazul structurilor sudate exploatate la temperaturi ne-
gative se recomandă alegerea unor rosturi care să asigure îmbinări pătrunse.
Recomandări suplimentare:
- rosturile simetrice dau deformaţii mai mici decât rosturile asimetrice;
- rosturile în U dau deformaţii mai mici decât rosturile în Y, dar sunt mai scumpe
execuţia lor făcându-se numai prin prelucrare mecanică;
- rosturile asimetrice în Y şi U cu secţiune redusă dau deformaţii mai mici decât rosturile
cu secţiune normală şi conduc la economie de material de adaos şi energie, dar sunt mai
scumpe;
- rosturile simetrice au secţiunea mai mică decât rosturile asimetrice pentru aceeaşi
grosime de material şi conduc la economie de material de adaos, energie, manoperă, dar
sunt mai scumpe şi cu productivitate mai redusă la sudare;
- rosturile în X asimetric sau rosturile combinate X şi U elimină dezavantajul de mai sus
prin reducerea întoarcerilor, menţinând tensiunile şi deformaţiile în limite rezonabile;
- cel mai ieftin rost este rostul în I;
- rosturile în U se folosesc preponderent la sudarea otelurilor înalt aliate, la sudarea
ţevilor, de obicei acolo unde pericolul unor deformaţii mari este crescut, respectiv există
pericolul apariţiei coroziunii fisurante sub tensiune;
- îmbinarea pe suport de oţel se recomandă când există acces numai dintr-o parte şi se
cere o rădăcină de calitate a îmbinării sudate sau când există pericolul scurgerii de metal
la rădăcină;
- îmbinarea cu resudare la rădăcină se aplică în cazul sudurilor de rezistentă din clasa I şi
II de execuţie;
- rosturile cu margini răsfrânte se folosesc la sudarea tablelor subţiri şi reduc pericolul
de străpungere a componentelor;

În tabelul 2.1 se prezintă forma şi dimensiunile rosturilor conform STAS ........


(pentru SE), STAS (pentru SF), STAS (MAG).
OBS. Precizati numarul standardului din care aţi ales rostul de sudare