-1-

UNIVERSITATEA “DUN~REA DE JOS” GALA|I

FACULTATEA DE INGINERIE BR~ILA
SPECIALIZAREA AGRICULTUR~

}ef lucr`ri dr.ing. Burtea Mariana Carmen

BIOCHIMIE
NOTE DE CURS

GALA|I
2005
 -2-

CUPRINS

Cap. 1. Obiectul biochimiei

Cap. 2. Compozi\ia chimic` general` a organismului vegetal

Cap. 3. Glucidele

Cap. 4. Lipidele

Cap .5. Protidele

Cap. 6. Acizii nucleici

Cap. 7. Enzimele

Cap. 8. Vitaminele

Cap.9.Fitohormonii,retardan\ii,inhibitorii, pigmen\ii
vegetali,fitoncidele

Cap.10. Metabolismul glucidelor

Cap.11. Metabolismul lipidelor

Cap.12.Metabolismul protidelor
 -3-

CURS INTRODUCTIV

1. Bibliografie
2. Obiectul biochimiei. Considera\ii generale
3. Compozi\ia chimic` general` a organismelor vegetale
4. Substan\ele anorganice
5. - apa - caracteristici structurale ]i rol biochimic
6. - s`rurile minerale

2. Obiectul biochimiei
Biochimia - este disciplina care se ocup` cu studierea
compozi\iei chimice a organismelor vii [n corela\ie cu procesele
biologice; este o disciplin` experimental` care studiaz` procesele
biologice cu ajutorul unor metode chimice ]i fizico-chimice. Ea caut` s`
stabileasc` substratul biochimic ]i mecanismele intime care stau la
baza fenomenelor biologice. Procesele biologice normale sau
patologice nu pot fi dirijate ]i [n\elese f`r` o cunoa]tere temeinic` a
mecanismelor biochimice care stau la baza lor. Ereditatea ]i
variabilitatea, formarea soiurilor ]i speciilor noi cu poten\ial ridicat de
produc\ie, rezistente la boli ]i d`un`tori, bine adaptate la condi\iile
pedoclimatice, cu con\inut ridicat de substan\e biologice active, pot fi
studiate ]i supuse voin\ei omului numai pe baza unor cercet`ri
biochimice aprofundate, [n vederea valorific`rii [n industria alimentar`,
farmaceutic`, [n medicin` ]I cosmetic`.
Biochimia vegetal` este ]tiin\a care cerceteaz` fenomenele
biologice ale organismelor vegetale cu ajutorul metodelor chimice de
 -4-

analiz`, urm`rind stabilirea compozi\iei chimice a organismelor

vegetale.
Studiul biochimiei se impune cu necesitate pentru speciali]tii [n
domeniul agriculturii, horticulturii, silviculturii, farmaciei [n vederea
cunoa]terii ]i dirij`rii metabolismului plantelor [n func\ie de cerin\ele
oamenilor.
Biochimia vegetal` este o disciplin` care face leg`tura dintre ]
tiin\ele fitobiologice ]i ]tiin\ele care studiaz` materia lipsit` de via\`.
Studiul biochimiei vegetale face apel la chimia anorganic`,
organic`, chimia fizic` ]i coloidal`, chimia analitic` dar ]i la ]
tiin\ele biologice (anatomie, fiziologie, embriologie, patologie,
ecologie) ]i se bazeaz` pe analiz` ]i sintez`. De exemplu, structura ]i
func\iunile substan\elor organice, izomeria, cinetica dinamic`, echilibrul
chimic, ce reprezint` probleme de studiu ale chimiei, prezint` implica\ii
biochimice de importan\` fundamental`. Prin metodele chimice de
analiz` ]i sintez`, [mpreun` cu metodele biologice, s-a stabilit
constitu\ia chimic` a materiei vii ]i s-au sintetizat numeroase
substan\e biochimice (aminoacizi, polipeptide, colesterol, vitamine,
hormoni...).
Cu toat` varietatea ]i complexitatea chimic` a organismelor,
materia vie este alc`tuit` dup` un principii unitare.
a) Dimensiunile componen\ilor celulari- ace]tia nu alc`tuiesc o
serie continu`, m`rimea ]i complexitatea biomoleculelor nu variaz`
treptat. Organismul vegetal con\ine un num`r relativ redus de
biomolecule cu dimensiuni reduse: monozaharide, aminoacizi,
nucleotide, acizi gra]i, alcooli numite ]i biomolecule primordiale
care se ob\in ca urmare a utiliz`rii elementelor nutritive procurate din
mediu. Pentru ob\inerea lor au loc o diversitate mare de reac\ii chimice.
Majoritatea constituen\ilor celulari sunt macromolecule cu greut`\i de
ordinul sutelor de mii ]i al milioanelor: ele se ob\in prin policondensarea
moleculelor primordiale ]i sunt: proteine, acizi nucleici, polizaharide,
lipide complexe. Reac\iile de formare a biomoleculelor mari se petrec
cu randament maxim [ntr-un dispozitiv opera\ional deosebit de simplu
prin care dimensiunile moleculelor cresc treptat.
b) Caracterul specific - biomoleculele primordiale sunt identice
la toate formele vii, iar macromoleculele de proteine ]i acizi nucleici
sunt constituen\i specifici.
c) Ereditatea - varietatea ]i specificitatea formelor ]i
permanen\a peste genera\ii.

Materia vie se g`se]te sub form` de:

- organisme vegetale;
- organisme animale;
- microorganisme.
Spre deosebire de corpurile nevii organismele vii au capacitatea
de regenerare ]i autoregenerare datorit` unui [nalt grad de
 -5-

complexitate ]i organizare a materiei vii; aceasta reaslizeaz` un

permanent schimb de substan\e ]i de energie cu mediul extern.
Schimbul permanent de substan\e ]I de energie dintre
organismele vii ]i mediul extern se realizeaz` printr-un ansamblu de
procese biochimice ]i bioenergetice care poart` denumirea de
metabolism.
Cea mai mic` unitate structural func\ional` a materiei vii care
poate desf`]ura un metabolism este celula.
Celula vegetal`, [n general, este constituit` din structuri
subcelulare, care pot fi [mp`r\ite [n dou` grupe:
- structuri celulare cu aspect general ]i func\iuni biologice
constante (nucleu, citoplasm`, membrane plasmatice, etc);
- structuri subcelulare cu aspect, prezen\` ]i importan\` variabile
(aparatul lui Golgi, paraplasma, etc).
Celula vegetal` este sediul unei activit`\i biochimice intense ]i
permanente denumit` metabolism celular.
Metabolismul celular reprezint` unitatea a dou` procese
complexe, contradictorii ]i interdependente care se [ntre\in [n
mod reciproc pe baza schimbului de substan\e cu mediul
exterior. Aceste dou` procese sunt:
- anabolismul (asimila\ia) sau biosinteza substan\elor
biochimice necesare pentru constituirea ]i re[noirea materiei vii a
organismului;
- catabolismul (dezasimila\ia) sau degradarea substan\elor
biochimice de rezerv` ]i de constitu\ie ale organismului, cu eliberare de
energie ]i produ]i de dejec\ie care se elimin` [n mediul exterior sau se
izoleaz` [n anumite regiuni ale celulelor.
{ntre\inerea morfologiei organismelor, cre]terea ]i dezvoltarea
acestora implic` un anumit consum de energie. Sursa principal` care
alimenteaz` cu energie [ntreaga biosfer` este soarele.
Anabolismul celulelor vegetale cu clorofil` se realizeaz`, [n
esen\`, printr-un proces complex de convertire a energiei luminoase
(solare) [n energie chimic` ]i de transformare a apei ]i a dioxidului de
carbon din mediul [nconjur`tor [n structuri moleculare de natur`
organic` (fructoz`),proces cunoscut sub numele de fotosintez`.
Catabolismul celulelor vegetale se realizeaz` prin reac\ii de
oxidoreducere ce reprezint` procesul cunoscut sub numele de
respira\ie celular`; catabolismul este produc`torul de energie
necesar` [n anabolism ]i alte procese fizico-chimice (dizolvarea ]i
transportul substan\elor, men\inerea constant` a temperaturii etc).
Anabolismul ]i catabolismul sunt procese vitale, de importan\`
fundamental`, care asigur` autodezvoltarea ]i autore[noirea materiei
vii, cu condi\ia ca celula ]i [ntregul organism viu s` func\ioneze ca
sistem deschis care face un schimb permanent de substan\e cu mediul
[nconjur`tor.
 -6-

Substan\ele nutritive din mediul [nconjur`tor, produ]ii

metabolismului celular ]i substan\ele constitutive ale componentelor
celulare, ale oric`rui organism vegetal, animal ]i bacterian, sunt
structuri moleculare cu propriet`\i biochimice, de aceea le-am numit la
[nceputul cursului biomolecule.
{n concluzie rezult` c` obiectul biochimiei este studiul
substan\elor constitutive ale fiin\elor ]i metabolismul lor.
Studiul biochimiei vegetale se [mparte [n dou` p`r\i:
- Studiul substan\elor constitutive ale celulelor vegetale;
- Studiul metabolismului vegetal.

3. Compozi\ia chimic` general` a organismelor vegetale

Cunoa]terea constitu\iei chimice a materialului vegetal ]i a

form`rii ]i degrad`rii acestuia [n raport cu mediul exterior [n care
planta tr`ie]te, precum ]i influen\a diferi\ilor factori naturali ]i artificiali
asupra metabolismului vegetal, constituie o latur` esen\ial` [n
preg`tirea ]i formarea inginerului agronom. Numai prin cunoa]terea
modific`rilor metabolice ale plantelor [n func\ie de anumite condi\ii sau
modific`ri pedoclimatice, agrotehnice, agrochimice, genetice, etc. se
poate ac\iona [n mod eficient pentru a ob\ine produc\ii agricole
maxime, de calitate superioar` ]i plante rezistente la boli, secet`, ger,
s`ruri ]i alte condi\ii de stress.
Materia vie este format` din dou` grupe principale de substan\e:
- substan\e organice 5%
- substan\e anorganice 95%
Substan\ele anorganice sunt reprezentate de ap` ]i s`rurile
minerale. Plantele nu pot sintetiza substan\e minerale de aceea le iau
din mediul [nconjur`tor, astfel compozi\ia lor este foarte asem`n`toare
cu a solului.
Substan\ele organice reprezint` componenta principal` a
organismelor vegetale. Ele pot fi sintetizate de plante din substan\e
anorganice.
Compozi\ia chimic` a plantelor nu este [nt@mpl`toare. Ea este
rezultatul unui lung proces de evolu\ie [n care apa ]i elementele
minerale au avut un rol [nsemnat. {n mod normal [n compozi\ia
materialului vegetal intr` 27 elemente numite elemente biogene.
Dintre acestea un num`r de 12 elemente particip` la formarea
organismelor vegetale [n propor\ie de 99%. Ele se numesc elemente
plastice, macroelemente sau elemente de constitu\ie. Acestea
sunt: C, H, O, N, P, S, Cl, Ka, Na, Ca, Mg, Si. Celelalte elemente se
afl` [n cantit`\i foarte mici sau [n urme de aceea se numesc
microelemente (Al, Fe, Mn, Cu, Zn, Co, Mo, B, I, Br etc). Dintre
elementele plastice C, H, O ]i N reprezint` aproximativ 95% din masa
materialului vegetal uscat. Ultramicroelemente sunt elementele
 -7-

care se g`sesc [n urme [n organismul vegetal( unele sunt elemente

radioactive ).

Substan\ele anorganice
Apa

Apa de\ine o importan\` capital` [n organizarea ]i func\ionarea

materiei vii ca urmare a propor\iei mari [n care se g`se]te ]i a
multiplelor sale roluri pe care le exercit`. Apa intr` [n constitu\ia tuturor
celulelor ]i \esuturilor ]i ca solvent constituie mediul necesar [n care se
desf`]oar` reac\iile biochimice. Apa permite stabilirea unor leg`turi
[ntre diferite substan\e, precum ]i [ntre organism ]i mediu. Apa este o
substan\` bioenergetic` indispensabil` organismelor vii deci via\a nu
este posibil` [n absen\a apei. De prezen\a ]i cantitatea ei depind
cre]terea ]i dezvoltarea organismului vegetal. Activitatea vital` a
plantelor scade foarte mult c@nd cantitatea de ap` este sub valoarea
sa normal`.
Rolul important al apei [n procesele vitale ale organismului
vegetal este determinat de propriet`\ile ei fizico-chimice caracteristice,
cum sunt:
- polaritatea moleculelor de ap`, molecula apei fiind un dipol
permanent;
- asocierea moleculelor de ap` prin leg`turi de hidrogen, care
determin` starea lichid` a apei la peste 0 0C, densitatea maxim` (1) a
apei la 40C, structura af@nat` a ghe\ii ]i plutirea ei la suprafa\a apei
lichide;
- capacitatea caloric` specific` ridicat` (539 cal/gram) care
determin` iner\ia termic` a apei adic` proprietatea apei de a se [nc`lzi ]
i de a se r`ci greu ]i de a-]i p`stra temperatura constant`;
- capacitatea de a dizolva substan\ele organice ]i anorganice
necesare organismului viu (aldoze, cetoze, acizi, aminoacizi, alcooli,
esteri, s`ruri minerale, oxigen, bioxid de carbon etc.) ]i formarea
solu\iilor moleculare ]i ionice;
- hidratarea ionilor ]i formarea cristalohidra\ilor;
- adsorb\ia la suprafa\a particulelor coloidale ]i formarea solurilor
coloidale;
- tensiunea superficial` ridicat` [n raport cu alte lichide;
- difuziunea prin membrane ]i modificarea presiunii osmotice a
solu\iilor de concentra\ii diferite;
- constanta de ionizare foarte mic`;
- neutralitatea;
- caracterul amfoter, reac\ion@nd at@t ca acid c@t ]i ca baz`;
- ac\iunea hidrolitic` asupra unor compu]i organici ]i a unor
s`ruri.
Av@nd aceste propriet`\i, apa [ndepline]te [n organismul vegetal
urm`toarele roluri:
 -8-

- rol structural;
- constituie mediul ideal pentru unele reac\ii biochimice;
- particip` la numeroase reac\ii de oxidoreducere ]i reac\ii de
scindare a leg`turilor covalente;
- este dizolvant pentru numeroase substan\e anorganice,
organice ]i aer;
- sub form` de solu\ie, vehiculeaz` substan\ele [n organism ([ntre
celule, [ntre \esuturi, [ntre organe);
- particip` la reglarea concentra\iei ]i a presiunii osmotice intra ]i
extra celulare;
- alimenteaz` procesele de fotosintez` cu hidrogen ]i furnizeaz`
[n aer oxigen (O2);
- contribuie la procesele de termoreglare, transpira\ie, excre\ie.

Caracterul polar al apei

Polarizarea moleculei de ap` este determinat` de faptul c`

atomul de oxigen care posed` o electronegativitate mai pronun\at`,
tinde s` atrag` electroni de la cei doi atomi de hidrogen. Perechile de
electroni pu]i [n comun [ntre atomul de oxigen ]i atomii de hidrogen
sunt mai puternic atrase de nucleul mai mare al oxigenului (8 protoni)
dec@t nucleele atomilor de hidrogen (1 p). Astfel c` oxigenul
dob@nde]te o u]oar` sarcin` negativ` -, iar cei doi atomi de hidrogen
sarcini slab pozitive +. Deci electronii celor dou` leg`turi covalente se
distribuie inegal, determin@nd o asimetrie electric`. Molecula apei
devine o molecul` polar` ]i se comport` ca un dipol:

O 2 -

+ H 1040 30’ H +

Multe din [nsu]irile deosebite ale moleculei de ap` sunt datorate

acestei propriet`\i. Spre exemplu apa este un excelent solvent ]i
exercit` un puternic efect de hidratare asupra numeroaselor
componente biochimice care se g`sesc [n stare ionizat`.
Moleculele de ap` se orienteaz` [n jurul anionilor ]i cationilor
form@nd straturi de molecule polare care contribuie la anularea
interac\iunii electrostatice dintre ioni ]i implicit men\inerea lor [n stare
dizolvat` [n mediu apos.

H H O

O H H
H H
 -9-

O Na+ O Cl-

H H H H

Capacitatea unui solvent de a izola ioni cu sarcini electrice

diferite este exprimat` prin constanta dielectric` (D) a mediului
respectiv. For\a de atrac\ie dintre ioni (F), cu sarcinile (q +) ]i (q-)
separa\i printr-o distan\` (r) este dat` de rela\ia:

q  q
F
D r2

Din aceast` rela\ie rezult` c` for\a de atrac\ie este redus` [n

medii cu D foarte mare. Apa are o constant` dielectric` foarte mare.
Datorit` faptului c` sunt dipoli, moleculele de ap` se asociaz` [n
3, 4, 6 (func\ie de starea de agregare). Atrac\ia nu este electrostatic`
simpl` ci este dat` de leg`turi chimice numite leg`turi de hidrogen:

H+ - O2----------- H+ - O2---------

H+ H+

Regiunea pozitiv` a moleculei atrage ]i leag` electrostatic partea

negativ` a altei molecule. {ns` din cauza marii afinit`\i pentru electroni
a oxigenului, [n fiecare molecul` dubletele sunt puternic deplasate
c`tre atomul de oxigen, iar atomul de hidrogen r`m@ne practic f`r`
sfer` electronic`, aproape H+. Din aceast` cauz` ]i fiind foarte mic
hidrogenul care a fost atras de oxigenul altei molecule nu este respins
de [nveli]ul electronic al oxigenului din aceast` molecul` ci p`trunde [n
domeniul lui form@nd leg`tura de hidrogen.
Leg`tura de hidrogen este foarte slab` [n compara\ie cu celelalte
leg`turi chimice (energia de desfacere: 4 - 7 kcal/mol fa\` de leg`tura
covalenta dintre atomii moleculei de ap` care este de 50 - 100
kcal/mol).
Existen\a leg`turilor de hidrogen determin` o serie de propriet`\i
particulare ale apei: punctul de fierbere ridicat, c`ldur` mare de
evaporare, c`ldur` specific` ridicat` (15-16 0C) propriet`\i care
reprezint` importan\` deosebit` pentru organism.
Pun\ile de hidrogen se pot stabili ]i [ntre moleculele apei ]i
molecule neionizate de tipul proteinelor, acizilor nucleici,
polizaharidelor, deci ]i macromoleculele se pot hidrata.
Dup` provenien\`, apa din organismul vegetal poate fi:
- ap` exogen` - provine din exterior - sol ]i aer
 - 10 -

- ap` endogen` - provine din reac\iile biochimice de oxidare a

compu]ilor organici (glucide, lipide, etc) care au loc [n procesul
catabolismului celular.
Apa din organismele vegetale se prezint` [n stare lichid`, [n
cantitatea cea mai mare ]i [n stare de vapori [ntr-o cantitate mult mai
mic`. Apa [n stare de vapori se afl` [n spa\iile intercelulare ]i provine
din apa lichid` intracelular` prin evaporare.
Apa [n stare lichid` se afl` [n celulele tuturor organelor ]i
\esuturilor vegetale ]i se prezint` sub form` de ap` liber` ]i ap` legat`.
Apa liber` reprezint` cea mai mare parte din apa celular` ]i este
localizat` [n special [n vacuole (aproximativ 75%) ]i [n cantitate mai
mic` [n membrana celular`, citoplasma ]i restul structurilor
subcelulare.
Apa legat`, [n cantitate mai mic`, r`sp@ndit` ]i ea [n toate
structurile subcelulare se prezint` sub form` de:
- apa adsorbit` la suprafa\a particulelor coloidale protoplasmei
celulare
- apa de hidratare a ionilor din solu\ia coloidal` a protoplasmei
- apa de cristalizare a unor s`ruri izolate [n anumite regiuni ale
celulelor.
Apa [n stare de vapori ]i apa liber` pot fi eliminate din celulele
vegetale prin simpla uscare a materialului vegetal [n aer, iar apa legat`
poate fi eliminat` practic [n totalitate numai prin uscarea materialului
vegetal, mai multe ore, [n etuv`, la temperatura de 1050C.
Apa liber` []i p`streaz` propriet`\ile obi]nuite [n timp ce apa
legat` are propriet`\i diferite (nu [nghea\` nici la -600C).
Raportul dintre cantitatea de ap` introdus` ]i cantitatea de ap`
eliminat` din organismul vegetal [n cursul unui metabolism normal
este aproximativ egal cu 1 ]i men\inerea acestui raport este asigurat`
prin fenomenele fizice de osmoz` a solu\iilor extra ]i intracelulare ]i
prin fenomene de adsorb\ii la suprafa\a particulelor coloidale ale
protoplasmei. Procesele osmotice, la r@ndul lor, sunt reglate fie printr-
un aport de s`ruri minerale [n interiorul organismului vegetal, fie prin
eliminarea de ap` din organism [n mediul exterior ]i invers. Un aport
excesiv de s`ruri, respectiv o eliminare excesiv` de s`ruri din
organismul vegetal, sunt asociate cu un aport excesiv de ap`, respectiv
cu o eliminare excesiv` de ap` din organismul vegetal. Aportul excesiv
de ap` duce la fenomenul de turgescen\` a celulelor iar eliminarea
excesiv` de ap` duce la fenomenul de plasmoliz` a celulelor. {n condi\ii
normale de umiditate se stabile]te un echilibru [ntre cantitatea de ap`
celular` ]i cantitatea de s`ruri.
Cantitatea total` de ap` din materialul vegetal (vapori+ap`
liber`+ap` legat`) se determin` gravimetric prin c@nt`rirea
materialului vegetal [nainte ]i dup` uscarea lui la 105 0C (p@n` la
greutate constant`) ]i se raporteaz` la 100 g material proasp`t recoltat.
Cantitatea de ap` din 100 g material proasp`t reprezint` umiditatea [n
 - 11 -

g% (U%) ]i 100 - U reprezint` substan\a uscat` corespunz`toare la 100

g material vegetal.
Cantitatea de ap` din organismul vegetal depinde de felul
plantei, perioada de vegeta\ie, v@rsta plantei, umiditatea solului ]i a
aerului, de natura \esutului ]i a organului vegetal etc.
De exemplu: [n semin\e 7-15%, [n frunze verzi 80-85%, [n
tuberculi ]i r`d`cini p@n` la 90%.
|esuturile tinere con\in o cantitate mai mare de ap` dec@t cele
b`tr@ne. Cantitatea de ap` scade cu v@rsta ca urmare a cre]terii
con\inutului de materie organic`.
|esuturile fiziologice active con\in o cantitate mai mare de ap`
dec@t \esuturile de sus\inere sau de protec\ie.
{n perioada de secet` plantele se ofilesc pe c@nd [n regim
normal de precipita\ii r`m@n turgescente. Cantitatea de ap` din plante
depinde de raportul existent [ntre cantitatea de ap` absorbit` ]i cea
eliminat` prin transpira\ie.
Con\inutul de ap` din plant` sufer` varia\iile: ziua scade, noaptea
cre]te - con\inut maxim spre diminea\`.
Exemple:
- frunzele plantelor erbacee 90 - 94%
- frunzele plantelor lemnoase 45 - 70%
- fructele zemoase 85 - 95%
- fructele consistente 40 - 60%
- semin\ele de graminee 13 - 15%
- semin\ele oleaginoase 7 - 9%
- lemn ]i p`r\i ..... 30 - 35%
Dintre fructele zemoase se men\ioneaz` pepenii, merele,
strucgurii. Tulpini: salat`.
Cantitatea de substan\` uscat` depinde de natura ]i v@rsta
plantei ]i de felul organismului ]i furnizeaz` informa\ii importante
asupra con\inutului global de substan\e minerale ]i organice ale
materialului analizat.
Substan\a uscat` reprezint`, [n medie, circa 10% din r`d`cini, 15-
20% [n frunze ]i 85-93% [n semin\e (din materialul verde).
Prin arderea substan\ei vegetale uscate ]i calcinarea la 450-
500 C se elimin` compu]ii organici sub form` de CO2 ]i H2O ]i alte
0

substan\e gazoase ]i r`m@ne cenu]a.

Cantitatea de cenu]` rezultat` prin arderea materialului vegetal
depinde de asemenea de felul ]i v@rsta plantei, de felul organului, de
starea fiziologic` a plantei ]i d` informa\ii asupra con\inutului de s`ruri
minerale din materialul analizat.
Dintre organele plantelor frunzele sunt cele mai bogate [n cenu]`
(p@n` la 20%). Con\inutul de cenu]` cre]te cu v@rsta acestora ]tiut
fiind c` plantele elimin` substan\ele minerale prin frunze.
Semin\ele au con\inut mai mic de cenu]`: 1,2 - 5% din s.u.,
tuberculii de cartofi 2-6%.
 - 12 -

{n cenu]a plantelor s-au identificat peste 60 de elemente care se

g`sesc sub form` de ioni sau s`ruri ale acizilor anorganici (azota\i,
carbona\i, clorul, fosfa\i, sulfa\i, silica\i) ]i organici (oxala\i, citra\i,
tartra\i).
Raportul dintre anioni ]i cationi [n cenu]` r`m@ne neschimbat
indiferent de condi\iile exterioare.
Substan\e cu caracter acid: P2O5, SO3, CO2, SiO2, HCl.
Substan\e cu caracter bazic: K2O, Na2O, CaO, MgO, Fe2O3.
Cenu]a are un caracter bazic din cauza prezen\ei [n cantitate
mare a carbona\ilor ]i fosfa\ilor alcalini. S`rurile acizilor organici se
transform` [n carbona\i prin calcinare.

S`rurile minerale
Dup` cantitatea [n care se afl` ]i dup` rolul pe care [l [ndeplinesc
[n celulele vegetale, s`rurile minerale se [mpart [n dou` grupe:
- s`ruri cu elemente plastice (cu macroelemente) formate din:
cationi
anioni
- s`ruri cu microelemente:
- cationi
- anioni
- compu]i organo-minerali
- cu elemente metalice:
- cu elemente nemetalice:
{n general s`rurile cu macroelemente [ndeplinesc un rol plastic
[n structurile celulare ]i subcelulare, particip` la procesele osmotice
intercelulare, particip` ma men\inerea echilibrului hidric al
organismului vegetal ]i la schimbul de ap` cu mediul iar
microelementele intr` [n structura enzimelor oxido-reduc`toare unde
[ndeplinesc roluri catalitice.
Cele 12 elemente plastice au urm`toarele concentra\ii ]i roluri:
Carbonul: intr` [n constitu\ia tuturor compu]ilor organici din
plante - 48-5% din s.u. CO2 din aer este folosit de c`tre plante [n
procesul de fotosintez` pentru sinteza glucidelor.
Hidrogenul: 6-7% din s.u. Se g`se]te [n toate substan\ele
organice ]i [n apa din organism. Particip` la reac\iile de oxidoreducere.
Oxigenul - [n majoritatea constituen\ilor organismelor vegetale,
[n propor\ie de 21-23%. Ia parte la procesele de oxidoreducere.
Azotul - unul din elementele constitutive ale protidelor - la
protidele vegetale 16%. {n plante concentra\ia este de 1,4 - 1,6%.
Fosforul - intr` [n compozi\ia unor compu]i cu rol biologic foarte
important ca: enzime, lipide complexe, ATP; intervine [n procesele de
diviziune celular`, fotosintez`; se g`se]te [n concentra\ie de 0,1-1,1%.
Sulful: intr` [n constitu\ia unor proteine, enzime, vitamine - 0,02
- 1,8% din s.u. Are rol important [n cre]terea ]i dezvoltarea plantelor.
 - 13 -

Clorul - favorizeaz` depunerea amidonului, formarea

tani.....Excesul este d`un`tor.
Potasiul - rol catalitic [n fotosintez` ]i acumularea glucidelor,
activeaz` unele enzime [n sinteza proteinelor, favorizeaz` absorb\ia
apei prin r`d`cinile plantelor ]i stimuleaz` procesul general de
cre]tere ]i reproducere.
Sodiul - analog potasiului. {n lipsa potasiului Na preia unele
func\iuni. Exces
Calciul - constituent important al protoplasmei ]i reprezint` un
element indispensabil. Particip` la absorb\ia apei [n r`d`cini,
accelerarea transpira\iei ]i activarea unor enzime (lipaze, esteraze,
debidrogenaze). Lipsa Ca [mpiedic` cre]terea ]i mic]oreaz` rezisten\a la
secet` ]i ger.
Magneziul - rol plastic ]i catalitic. Particip` la formarea
moleculelor de clorofil`, activeaz` numeroase enzime (fosfataza,
carboxilaza, aminopeptidaza, lecitinaza), fixeaz` fosforul ca fosfat de
magneziu ]i ....de unde poate fi u]or asimilat [n biosinteza acizilor
nucleici ]i nucleotidelor enzimatice, a esterilor fosfatici ai glucidelor.
Siliciul - joac` un rol important [n formarea scheletelor ]i
tulpinilor unor plante ]i sub form` de silica\i coloidali favorizeaz`
mobilizarea ]i asimilarea fosforului.
Dintre microelemente vorbim despre:
Zincul - intr` [n compozi\ia carboxilazei, stabile]te leg`tura
dintre enzime ]i substrat, este implicat [n biosinteza clorofilei,
triptifanului, auxinelor, particip` la reglarea schimbului de ap` cu
mediul.
Cuprul - intr` [n structura oxidazei, activeaz` .......]i polifenol
oxidaza, este implicat [n fotosintez` ]i biosinteza vitaminei C,
protejeaz` unele enzime fa\` de ac\iunea toxic` a unor metale (...Mo),
[n cantit`\i mari favorizeaz` dezvoltarea microorganismelor fixatoare
de azot.
Fierul - intr` [n alc`tuirea unor enzime de oxidoreducere
(catalaza), favorizeaz` cre]terea (orz, pomi, vi\` de vie).
Manganul - influen\eaz` activitatea enzimelor [n procesul
fotosintezei ....vitamina C, a glucidelor, protidelor. Caren\a duce la
acumularea unor compu]i toxici ]i la sc`derea s.u.
Cobaltul - intr` [n compozi\ia vitaminei B12 care are un rol
important [n biosinteza catenelor de carbon, protejeaz` enzimele,
factor de cre]tere.
Aluminiul - manifest` ac\iune toxic` [n cantit`\i mari ]i favorabil`
[n cantit`\i mici. Absen\a sa [mpiedic` acumularea amidonului ]i
absorb\ia calciului ]i a magneziului din sol.
Borul - stimuleaz` activitatea unor enzime, neutralizeaz`
toxicitatea unor elemente [n exces, favorizeaz` dezvoltarea mo la
nodozit`\i ]i fixarea azotului din aer. Caren\a se manifest` la pomi.
 - 14 -

Rol important au ]i: F, I, Mo, Va, Cs, Li. Microelemente =

catalitice
De mare importan\` este men\inerea unui raport relativ constant
[n celule ]i \esuturi, [ntre concentra\ia diferitelor grupe de elemente
chimice. Unele elemente au o ac\iune fiziologic` antagonist`, altele se
pot substitui [n mod reciproc.
Dezechilibrul "balan\ei ionice" determin` modific`ri [n reac\iile
biochimice din celule, modific`ri [n permeabilitatea, v@scozitatea ]i
conductibilitatea protoplasmei.
Un element se consider` esen\ial dac`, prin [ndep`rtarea lui din
mediul de ......, planta []i [ntrerupe cre]terea. Acest aspect constituie
un argument c`, [n dezvoltarea filogenetic` a plantei elementul
respectiv a participat la realizarea unor procese metabolice [nsemnate.
Un element, de asemenea, se consider` esen\ial dac` are o func\ie
specific` ]i nu poate fi [nlocuit. Sunt importante ]i elementele care
anihileaz` toxicitatea unor elemente sau care [nlocuiesc unele
elemente care lipsesc.
Sub aspectul nutri\iei plantelor importan\` deosebit` prezint`:
azotul, fosforul ]i potasiul. Pentru ob\inerea de recolte mari aceste
elemente se administreaz` sub form` de [ngr`]`minte.
Plantele []i iau substan\ele minerale din aer, ap` ]i sol. Din aer
iau CO2 pentru fotosintez`, O2 pentru respira\ie, azot.
Substan\ele minerale din plante se transform` par\ial [n compu]i
organici, restul fiind returnate mediului prin c`derea frunzelor.
Analiza elementelor minerale se face din cenu]` prin
flanfotometria, spectrofotometria, fotocolometria, cromatografia,
polarografia, etc.
Plantele contribuoie [ntr-o propor\ie [nsemnat` la circuitul
elementelor [n natur`.
Material vegetal - apa - umiditatea
- s.u. - substan\e organice
- cenu]a- indicator sintetic

GLUCIDE

1. Generalit`\i
2. Nomenclatura glucidelor
3. Clasificarea glucidelor
 - 15 -

4. Monoglucide
5. Oligoglucide
6. Poliglucide

1. Generalit`\i

Substan\ele organice din constitu\ia celulelor vegetale sunt

biomolecule formate din C, H, O, N ]i mai pu\in S ]i P ce reprezint`
principalele elemente biogene cu rol plastic.
Substan\ele organice din organismele vegetale pot fi grupate
astfel:
- substan\e plastice - intr` [n compozi\ia tuturor structurilor
celulare, subcelulare ]i supracelulare ]i a sucurilor ]i lichidelor din
organismul vegetal. Acestea sunt glucide, lipide, protide.
- substan\e active - care activeaz` reactan\ii biochimici ]i
determin`, influen\eaz` ]i dirijeaz` reac\iile biochimice din organismul
vegetal. Acestea sunt:
- substan\e cu rol catalitic – enzimele;
- substan\ele cu rol de reglare: vitamine, enzyme, anticorpi,
pigmen\i;
- substan\e cu rol informa\ional - acizii nucleici;
- substan\e cu rol energetic - compu]ii macroenergici;
- substan\e intermediare ]i finale de metabolism - care se
formneaz` din substan\ele plastice [n urma unor transform`ri
metabolice, contribuie la formarea aromelor, gustului, mirosului,
au rol de protectie. Acestea sunt: glicozide, taninuri, lignine,
uleiuri eterice, aldehide, cetone, esteri, alcooli, .amide, amine.

Substan\ele plastice ale organismelor vegetale

Acestea sunt: glucidele, lipidele, protidele

Glucidele sunt substan\e organice cu func\iuni mixte ce con\in
[n molecula lor grup`ri carbonilice ]i grup`ri hidroxilice.
Glucidele sunt substan\e ternare formate din C, H, O cu excep\ia
unor deriva\i azota\i (aminoglucidele).
Glucidele reprezint` o clas` de substan\e universal r`sp@ndite [n
organismele vii form@nd cea mai mare parte a substan\ei organice de
pe p`m@nt. Din punct de vedere cantitativ ele predomin` [n
organismul vegetal - 65-90% - [n func\ie de specie, v@rst`, felul
organului, condi\iile ]i perioadele de vegeta\ie.
Din punct de vedere biochimic ]i fiziologic, glucidele au rol
structural ]i energetic.
- glucidele cu rol structural (celuloza, chitina) reprezint`
principalele substan\e de sus\inere pentru plante. De asemenea din
 - 16 -

glucide se formeaz` compu]i intermediari care contribuie la biosinteza

altor grupe de substan\e (protide, lipide, acizi organici);
- glucidele nestructurale - reprezint` principala surs` de
energie .a organismului vegetal. Substan\ele de rezerv` de natur`
glucidic` (amidonul) sunt u]or utilizate de c`tre celule ]i \esuturi pentru
procurarea energiei necesar` proceselor fiziologice.
Plantele sintetizeaz` glucide din substan\e anorganice: CO2 ]i
H2O prin procesul de fotosintez`, cu consum de energie luminoas`.
Spre deosebire de plante animalele sintetizeaz` glucide numai din
substan\e organice.
Con\inutul de glucide totale din principalele legume ]i
fructe(% din s.u.):
ardei 3,0 Banane 18,0
cartofi 1,2 Caise 10,1
castrave\i 1,9 Castane 28,0
morcov 6,9 Struguri 16,3
varz` 4,5 L`m@i 2,2
ceap` 8,4 Portocale 8,3
P`trunjel 9,5 Mandarine 9,2
Mere 14,6

2. Nomenclatura glucidelor

{n anul 1844 C. Smidt a propus denumirea de hidra\i de carbon.

Aceast` nomenclatur` s-a adoptat ca urmare a faptului c` [ntre atomii
de hidrogen ]i cei de oxigen din molecula lor este 2:1 ca ]i [n cazul
moleculei de ap`. Majoritatea glucidelor corespund formulei generale
Cn(H2O)m {ntruc@t atomii de H ]i O nu se leag` sub form` de ap` de
atomul de carbon s-a renun\at la aceast` nomenclatur` ]i s-a propus
(Bertrand, 1923) termenul de glucid` care a fost adoptat` de Comisia
Interna\ional` de Chimie Biologic` de la Cambridge, 1923.
Exist` substan\e glucidice care nu corespund formulei generale
dar sunt glucide, ex.: desoxiriboza ]i exist` substan\e care corespund
formulei ]i nu sunt glucide, ex. : acidul acetic: C 2(H2O)2, acidul lactic:
C3(H2O)3.
Denumirea de glucid` provine de la procesul glykys, iar cea de
zaharid` de la sakkharom - dulce. Nici aceste denumiri nu sunt
riguros ]tiin\ifice deoarece exist` substan\e dulci care nu sunt glucide
(zaharina, glicerolul) ]i substan\e glucidice care nu sunt dulci (celuloza,
amidonul).

3. Clasificarea glucidelor

- Oze sau monozaharide sau monoglucide - sunt substan\e

monomoleculare care nu hidrolizeaz`;
 - 17 -

- Ozide - substan\e formate prin unirea mai multor molecule de

monoglucide prin eliminare de ap`. Ozidele hidrolizeaz`
transform@ndu-se [n substan\ele din care s-au format.
Dup` structura molecular` ozidele sunt:
- oligoglucide - sunt formate dintr-un num`r mic de resturi de
monoglucide (2-8);
- poliglucide - sunt formate dintr-un num`r foarte mare de
resturi de monoglucide (sute, mii).
Dup` natura compu]ilor care intr` [n constitu\ia lor poliglucidele
sunt:
- holozide - formate numai din resturi de monoglucide (acelea]i
sau diferite);
- heterozide - con\in [n molecula lor pe l@ng` resturi de
monoglucide ]i alte resturi de substan\e neglucidice (alcooli, alcaloizi)
numite agliconi.

4. Monoglucide

Substan\e cu func\iuni mixte care con\in [n molecul` o grupare

carbonilic` (aldehid` sau cetonic`) ]i mai multe grup`ri hidroxilice.
- hidroxi aldehide - aldoze
- hidroxi cetone - cetoze
Monoglucidele pot fi considerate ca aldehide sau cetone ale
polialcoolilor naturali.
Monoglucidele sunt foarte r`sp@ndite [n natur`: [n organismul
vegetal se afl` [n sucul celular cu prec`dere [n fructe, semin\e [n stare
de germina\ie, muguri, etc.
Monoglucidele au rol biochimic [n procesul de respira\ie, ca
principale substan\e furnizoare de energie. Ele au ]i rol structural fiind
principalele substan\e din care se formeaz` oligoglucidele, poliglucidele
]i alte substan\e care con\in [n molecula lor glucide (acizi nucleici,
coenzime, lipide complexe, glicoproteide etc.).

4.1. Nomenclatura monoglucidelor

{n general se adaug` sufixul oz` la r`d`cina cuvintelor din limba

greac`: di, tri, tetra, penta, hexa, hepta, octa, noua, deca ce
desemneaz` num`rul atomilor de carbon din molecula monoglucidei.
Ex: dioz`, trioz` ......heptoz` etc.; desemnarea grupei carbonilice se
face cu prefixele aldo ]i ceto.
Ex.:
O
C CH2 - OH
 H 
H- C- OH C =O
 - 18 -

 
HO - C - H HO - C - H
 
H- C- OH H- C- OH
 
H- C- OH H- C- OH
 
CH2 - OH CH2 - OH

glucoza -aldohexoz` fructoz` -

cetohexoz`. 1 aldo, 2,3,4,5,6
2 ceto - 1,3,4,5,6 penta
penta hidroxihexan hidroxihexan

Formula general`:

- aldoze: O=CH-(CH-OH)n-CH2OH;

- cetoze: OH-CH2-C-(CH-OH)n

O
Monoglucidele au caten` liniar`, foarte rar ramificat`. Au 2-10
atomi de carbon [n molecul`. Numerotarea atomilor de carbon [ncepe
cu carbonul aldehidic sau cu cap`tul cel mai apropiat de carbonul
cetonic.
C@nd o grupare hidroxilic` este [nlocuit` cu un atom de hidrogen
se ob\ine o dezoximonoglucid` (la carbonul secundar) sau
metilmonoglucid` (la carbonul primar).

4.2. Clasificarea monoglucidelor

Dup` natura grup`rii carbonilice:

2 aldoze ]i cetoze
Dup` num`rul de atomi de carbon
- di, tri ....., oze

4.3. Reprezentan\i mai importan\i

Cele mai r`sp@ndite monoglucide sunt triozele, pentozele,

hexozele. Aldehida gliceric` tetrozele, heptozele, octozele, nonozele -
mai pu\in – sunt produ]i de metabolism: fotosinteza, degradarea
anaerob` ]i aerob` a monoglucidelor.

Dioze: Trioze
 - 19 -

O O
C C
 H  H
CH2- OH HC - OH

CH2 - OH

Aldehida glicolic` Aldehida gliceric`

Tetroze

O
C CH2 - OH
 H 
H- C- OH C =O
 
H- C- OH H- C- OH
 
CH2 - OH CH2 - OH

Eritroza Eritruloza

Pentoze

O
C CH2 - OH
 - 20 -

 H 
H- C- OH C =O
 
H- C- OH H- C- OH
 
H- C- OH H- C- OH
 
CH2 - OH CH2 - OH

Riboza Ribuloza

O
C
 H
CH2

H- C- OH

H- C- OH

CH2 - OH

Desoxiriboza

O
C CH2 - OH
 H 
H- C- OH C =O
 
HO - C - H HO - C - H
 
H- C- OH H- C- OH
 
CH2 - OH CH2 - OH

Xiloza Xiluloza
 - 21 -

O
C
 H
HO C- H

H- C- OH

H- C- OH

CH2 - OH

Arabinoza

Hexoze

O
C CH2 - OH
 H 
OH - C - H C =O
 
HO - C - H HO - C - H
 
H- C- OH H- C- OH
 
H- C- OH OH - C - H
 
CH2 - OH CH2 - OH

Manoza Sorboza

4.4. Ob\inerea monoglucidelor

{n organismul vegetal se ob\in prin fotosintez` ]i mai pu\in

prin chimiosintez`. Plantele sunt laboratorul viu [n care substan\ele
minerale, cu ajutorul energiei luminoase, sunt transformate [n
monoglucide.
Industrial monoglucidele se ob\in prin hidroliza oligoglucidelor
(lactoz` - glucoz` ]i galactoz`) sau poliglucidelor (amidon, celuloz`:
amidon - glucoz`, inulin` - fructoz`).
 - 22 -

Monoglucidele se ob\in ]i prin extrac\ia din materiile prime:

glucoza din fructe (struguri), fructoza din mierea de albine.
{n mod sintetic:
2 Condensarea aldehidei formice [n prezen\` de Ba(OH) 2 ]I
Ca(OH)2 prin care se ob\ine un amestec de monoglucide:
O
6HC  C6H12O6
H

2. Tratarea aldozelor cu HCN (sinteza Kiliani Fisher – astfel se

ob\in aldoze cu un atom de carbon [n plus.
Nitrili  acizi aldonici  aldoze
(sintez`) (hidroliz`) (reducere)

4.5. Izomeria monoglucidelor

Izomerii sunt substan\e care au aceea]i compozi\ie chimic`,

aceea]i formul` molecular` dar au structur` diferit` care determin`
propriet`\i fizice ]i chimice diferite.
Izomerii glucidelor se [nt@lnesc la compu]ii cu mai mult de 3 sau
mai mult de 4 atomi de carbon [n molecul` ]i se disting [n cinci tipuri.
a. Izomeria datorit` grup`rii carbonilice
Se mai nume]te izomerie de compensa\ie func\ional`.
Aldozele ]i cetozele au propriet`\i fizico-chimice foarte diferite.
b. Izomeria datorit` pozi\iei grup`rilor hidroxilice secundare din
catena carbonic` a monoglucidelor
Se mai nume]te stereoizomerie sau izomerie stereochimic`.
Monoglucidele care au atomi de carbon asimetrici formeaz`
stereoizomeri [n conformitate cu legea lui Van ‘t Hoff : Z=2n
Z = num`rul de stereoizomeri
n – num`rul de atomi de carbon asimetrici
Triozele au un atom - 2 izomeri, tetrozele 2 at. asim. - 4 izomeri;
pentozele 3 at. - 8 iz., hexozele 4 at. - 16 iz.
Stereoizomerii forma\i sunt 2 c@te 2 enantiomeri adic` unul
reprezent@nd imaginea [n oglind` a celuilalt. Grup`rile hidroxilice de la
atomii secundari se afl` la st@nga sau la dreapta atomului de carbon,
respectiv forma L ]i forma D.

O O
 - 23 -

C C
 H  H
H - C- OH OH - C - H
 
CH2 - OH CH2 - OH

D aldehida gliceric` L aldehida gliceric`

Deci cei 16 izomeri ai hexozelor sunt 8 D]i 8 L.

{n cazul monoglucidelor cu mai mul\i atomi de carbon asimetrici,
forma structural` D sau L se determin` dup` pozi\ia penultimului
hidroxil din molecula monoglucidei.
Stereoizomerii cei mai [nt@lni\i [n natur` sunt din forma D: D
glucoza, D manoza, D galactoza etc.

c. Izomeria optic`
Monoglucidele cu atomi de carbon asimetrici prezint` activitate
optic`. Ele rotesc planul luminii polarizate spre dreapta sau spre
st@nga fiind astfel optic dextrogire respectiv optic levogire. Num`rul
izomerilor se stabilesc tot cu legea lui Van’t Hoff.
Izomerii optici nu sunt dependen\i de izomeria structural` astfel
c` fructoza este structural D ]i optic levogir`, [ns` majoritatea
monoglucidelor care structural apar\in seriei D sunt ]i optic dextrogire.
Fructoza D (-) fructoza
Glucoza D (+) glucoza
Compu]ii optic (+) se pot prezenta ]i [n forma optic (-) perechile
numindu-se enantiomeri sau antipozi optici.
Amestecul [n p`r\i egale de enantiomeri este optic inactiv ]i se
nume]te amestec racemic, notat cu () sau (dl).
Substan\ele cu atomi de carbon asimetrici ob\inute [n laborator
sunt racemice, iar cele sintetizate sunt antipozi optici.
Cetozele au un num`r mai mic de izomeri deoarece ]i num`rul
atomilor asimetrici este mai mic.

d. Izomeria datorit` cicliz`rii monoglucidelor

Coexisten\a [n aceea]i molecul` a grup`rilor carbonilice ]i a celor
hidroxilice face ca acestea s` interac\ioneze ]i s` formeze leg`turi
interne. {n general, o grupare aldehidic` reac\ioneaz` cu dou` grup`ri
hidroxil, form@nd acetali. {n cazul aldozelor gruparea .CHO
reac\ioneaz` cu un OH din molecula proprie d@nd un semiacetal ]i
apare un oxidril glicozidic, capabil s` reac\ioneze numai cu un singur
OH apar\in@nd altei molecule.
 - 24 -

Semiacetalii monoglucidelor sunt compu]i ciclici stabili forma\i

prin adi\ie intramolecular` [ntre gruparea carbonilic` ]i o grupare
hidroxilic` de la C-4, C-5, C-6.
Ciclizarea monoglucidelor [ncepe prin ruperea unei leg`turi dintre
atomul de C ]i cel de O din gruparea carbonilic`. {n urma acestei
reac\ii atomul de C ]i cel de O dob@ndesc o valen\` liber`. La nivelul
valen\ei libere a atomului de O va migra un atom de hidrogen de la C4
sau C5. Rezult` hidroxilul glicozidic (contribuie la formarea
glicozidelor). Valen\a liber` a C se une]te cu valen\a liber` a atomului
de O de la care a migrat hidrogenul ]i se formeaz` o leg`tur`
molecular`. Apare un heterociclu format din 4 atomi de C - ciclu furanic
sau un ciclu format din 5 atomi de C - ciclu piranic.
Monoglucidele formate se numesc de ex.: glucofuranoz`
respectiv glucopiranoz`. La cetoze ciclul se formeaz` [ntre C2 ]i C5 sau
C2 ]i C6.

 
HC - OH CH - OH
 
H- C- OH H C - OH
 
HO - C - H HO - C - H
 
H- C- OH H- C-
 
H- C H- C- OH
 
CH2 - OH CH2 - OH

D glucopiranoz` D glucofuranoz`

Formele furanozice sunt mai reactive ]i de aceea se g`sesc [n

cantit`\i mai mici [n stare liber` [n organismul vegetal. Ele contribuie la
formarea unor nucleotide (pentoza), oligoglucide, poliglucide.
Formele piranozice se g`sesc [n cantit`\i mai mari [n stare liber`,
contribuie la unele procese biochimice dar intr` ]i ele [n compozi\ia
oligo ]i poliglucidelor.
Formulele de mai sus au fost propuse de T. Fisher, dar ele nu \in
seama de forma real` a catenei carbonice care nu este de fapt liniar`.
De aceea s-au propus formulele de proiec\ie (Haworth):
 - 25 -

H OH
1
C
2 CH2OH
H C OH O

HO
3
C H OH
O
4 HO OH
H C OH
HO
5
H C
6
CH2OH

-D-glucopiranoza
-D-glucopiranoza
(proiecţia Fischer) (proiecţie Haworth)

1 CH
2OH

2
HO C
HOCH2
3 O
HO C H O
4 HO
H C OH CH2OH
5
H C OH
6
CH2OH

-D-fructofuranoza -D-fructofuranoza
(proiecţia Fischer) (proiecţie Haworth)

Aceste formule nu sunt nici ele strict ]tiin\ifice deoarece

sugereaz` c` ciclurile sunt plane ceea ce nu este real.
Prin determin`ri fizice (difrac\ia razelor X, spectrul infraro]u)s-a
ar`tat c` structura ciclic` real` a monoglucidelor este conforma\ional`
de scaun sau baie (Reeves ,1958)

e. Izomeria datorit` hidroxilului semiacetalic

Dup` pozi\ia acestuia se cunosc 2 stereoizomeri: OH [n jos –
izomer ; OH [n sus – izomer  .Trecerea din unul in celalalt se
nume]te mutarota\ie.

4.6. Propriet`\i fizice ale monoglucidelor

 - 26 -

Monoglucidele sunt substan\e cristaline, inodore, solubile [n ap`,

greu solubile [n alcool, insolubile [n solven\i organici. Solu\iile
monoglucidelor sunt incolore, prezint` fenomenul de izomerie optic` ]i
mutarota\ie.
Majoritatea au gustul dulce ]i solu\iile concentrate sunt
siropoase.

4.7. Propriet`\i chimice

Sunt determinate de existen\a individual` a unor grup`ri

func\ionale, de prezen\a concomitent` a acestora sau de ansamblul
catenei.
I. Propriet`\i determinate de gruparea carbonilic`
a) Reac\ii de reducere
Prin hidrogenarea monoglucidelor la nivelul grup`rii carbonilice
[n prez. de catalizatori (Pt, Pd, Ni) se ob\in polialcooli.
{n general aldozele dau prin reducere un poliol iar cetozele 2
polioli izomeri. {n natur` reducerea are loc sub influen\a unor
hidrogenaze. Pentolii ]i hexolii se g`sesc frecvent [n regnul vegetal mai
ales sub form` ciclic`: quercitoli (5) ]i inozitoli (6) (ciclici)
b)Reac\ii de oxidare
 Acid sau neutru
Monoglucidele au un puternic caracter reduc`tor. Oxidarea lor se
produce [n trei moduri:
- oxidarea bl@nd`: rezult` acizi aldonici ([n prezen\` de apa de
clor, brom, iod, hipoclori\i)
D glucoza acidul Dgluconic
- oxidarea energic` - cu oxidan\i puternici (acidul azotic,
permanganat de potasiu, dicromat de potasiu)
Rezult` acizi zaharici - bibazici: (C1 - C6)
Cetozele se rup ]i dau compu]i cu num`r mai mic de atomi de C -
fructoz` : acid oxalic ]i acid tartric.
- oxidarea protejat`
Se protejeaz` gruparea carbonilic` prin condensare sau
esterificare a hidroxilului semiacetalic apoi se oxideaz` gruparea OH de
la C6 rezult@nd acizi uronici.

 {n mediu bazic
Se oxideaz` cu formare de hidroxiacizi cu 6 p@n` la doi atomi de
carbon. Aceasta este reac\ia de recunoa]tere a monoglucidelor datorit`
caracterului lor reduc`tor.

c) Reac\ii de adi\ie ]I condensare

La nivelul grup`rii carbonilice reac\ioneaz` cu hidroxilamina,
acidul cianhidric, ureea, mercaptanii, hidrocarburile aromatice d@nd
produ]I de condensare: oxime, cianhidrine etc.
 - 27 -

II. Propriet`\i chimice determinate de prezen\a grup`rilor

hidroxilice
o Reac\ii de eterificare
Acestea au loc:
- la nivelul grup`rilor semiacetalice, rezult@nd glicozide;
leg`tura dintre partea glucidic` ]I aglicon se nume]te leg`tura
glicozidic`; compu]ii rezulta\i se numesc O glicozide, N glicozide sau S
glicozide;

- la nivelul grup`rilor hidroxilice alcoolice- aceste grup`ri sunt

mai pu\in reactive de aceea dau eteri cu deriva\ii halogena\i.

o Reac\ii de esterificare
- cu acizii anorganici: acid fosforic, acid azotic, acid sulphuric.
De mare important\` [n organismul vegetal sunt esterii fosforici care au
rol [n metabolismul glucidelor.
- Cu acizii organici..

o Formarea dezoximonoglucidelor
Prin eliminarea unei grup`ri hidroxilice si [nlocuirea ei cu un
atom de hydrogen. Cea mai important` dezoximonoglucid` es\te
dezoxiriboza care intra in compozi\ia acizilor nucleici.

o Formarea aminoglucidelor
Reac\ia are loc prin [nlocuirea unei grup`ri hidroxilice cu
una aminic`.

o Reac\ia de anhidrificare
Are loc prin eliminarea unei molecule de ap` [ntre hidroxilul
semiacetalic ]I un hidroxil alcoolic; se formeaz` leg`turi intramoleculare
care dau compu]I numi\i glicozani.

III. Propriet`\i chimice determinate de prezen\a ambelor

grup`ri func\ionale.

 Reac\ia de epimerizare
Sub ac\iunea bazelor slabe se produce izomerizarea
monoglucidelor epimere ( care se deosebesc prin configura\ia unui
singur atom de carbon). Exemplu: D glucoza, D manoza, D fructoza
care se transform` unele [n altele prin intermediul unui enol. {n mod
natural aceste reac\ii au loc sub ac\iunea unui complex enzymatic.

 Transformarea monoglucidelor sub ac\iunea acizilor

 - 28 -

Glucidele se deshidrateaz` form@nd furfuralul; reac\ia

serve]te la identificarea glucidelor.

 Reac\ia de condensare cu fenilhidrazina cu formare de

fenilhidrazon`.

 Degrad`ri biochimice
Sub ac\iunea microorganismelor se produc degrad`ri
fermentative care prezint` importan\` pentru industria alimentar`.

4.8. Monoglucide naturale mai importante

Pentoze
Cele mai r`sp@ndite [n organismwele vegetale sunt :
arabinoza, xiloza, riboza, dezoxiriboza, ribuloza( rol [n procesul de
fotosintez`). Pentozele se g`sesc at@t [n stare liber` c@t ]I sub form`
de oligo ]I poliglucide.

Hexoze
Sunt cele mai r`sp@ndite monoglucide din nature`; se
g`sesc sob form` de oligo ]I poliglucide, glicozide dar ]I sub form`
liber`.D(+) glucoza ( dextroza) se g`se]te [n struguri, fructoza [n
mierea de albine; glucoza ]I fructoza suntprincipalele zaharuri simple
care formeaz` “zah`rul liber reduc`tor” din plante.

5. Oligoglucide

Sunt substan\e organice care se formeaz` din 2-8 resturi de

monoglucide ( olygos [n limba greac` [nseamna` pu\in) unite prin
leg`turi glicozidice.Leg`tura glicozidic` se formeaz` prin eliminarea
unei molecule de ap` intre gruparea hidroxilic` semiacetalic` a unei
monoglucide ]I o grupare hidroxilic` a altei monoglucide.
Oligoglucidele sunt substan\e de tip glicozidic [n care
ambele componente sunt glucide( identice sau diferite).

5.1. Clasificarea oligoglucidelor

Dup` caracterul chimic:

reduc`toare
nereduc`toare
Dup` num`rul de monoglucide componente:
diglucide
triglucide
tetra…octa glucide

5.2. Oliglucidele reduc`toare

 - 29 -

Se formeaz` prin eliminarea unei molecule de ap` [ntre hidroxilul

semiacetalic al uneia ]I cel nesemiacetalic al alteia.

Maltoza
Se formeaz` din dou` molecule de D glucopiranoz` unite prin
leg`turi 1-4  glicozidice.

CH2OH CH2OH
H O H H O H
HO HO
HO
O H HO OH
H HO H HO

CH2OH CH2OH
H O H H O H
HO HO
HO O OH
H HO H HO
maltoza (forma ciclicã)
4-(a-D-glucopiranotil)-D-glucoza
denumire sistematicã

Celobioza reprezint` unitatea structural` a celulozei. Prin

hidroliz` enzymatic` result` 2 molecule de Dglucoz` ( [n
stomacele ierbivorelor). Organismul uman nu hidrolizeaz`
celobioza deoarece nu dispune de celobiaz`.
CH2OH CH2OH
H O H O H
HO O HO
HO
H OH
H HO H HO

5.3. Triglucide

Rafinoza ,gen\ianoza, maltotrioza

Rafinoza
 D glucoza,  D galactoz` ]I D fructofuranoz` .
Se g`seste [n sfecla de zah`r al`turi de zaharoz`. La extrac\ia
zaharozei rafinoza trece [n melas`. Con\inutul de rafinoz` creste [n anii
ploiosi ]I [n timpul conserv`rii sfeclei .
Serve]te ca substan\` de rezerv`.

Gen\ianoza – [n rizomii de gen\iana

2 molecule de glucoz`(alfa ]I beta) ]I beta fructofuranoz`.
 - 30 -

Maltotrioza
Trei resturi de glucoz` unite prin leg. 1-4 glicozidice.
Rol [n biosinteza amidonului, apare la hidroliza amilozei, al`turi
de maltoz` ]I glucoz`.

5.4. Oligoglucide nereduc`toare

Se formeaz` prin eliminarea unei molecule de ap` [ntre hidroxilii

semiacetalici ai monoglucidelor constituente.

Trehaloza se g`seste [n conul secarei, [n ciuperci ]I drojdii.

Formeaz` leg`tura C1-C1 la hidroxilii glicozidici ai  D glucozei.
CH2OH CH2OH
H O H H O H
HO HO
HO
O H HO OH
H HO H HO

CH2OH CH2OH
H O H H O H
HO HO
HO
HO
H HO H HO
O

Zaharoza
Este o diglucid` format` dintr-un rest de  D glucopiranoz` ]I unul
de  D fructofuranoz` unite printr-o leg`tur` 1,2   glicozidic`.
Zaharoza este cea mai r`sp@ndit` diglucid` natural`. Este o
substan\` solid` alb`, cristalizat`, solubil` [n ap`, insolubil` [n solven\i
organici.

CH2OH HOCH2 H
H O H O
HO
HO O
H HO CH OH
2
H HO H
HO

zaharoza
 - 31 -

6. Poliglucide

Sunt substan\e macromoleculare formate dintr-un num`r mare de

resturi monoglucidice unite prin leg`turi glicozidice.
Poliglucidele au rol fiziologic important fiind substan\e de rezerv`
( amidon), sau de sus\inere( celuloza, hemicelulozele).
Poliglucidele sun materii prime pentru industria u]oar` ]I
alimentar`.

6.1. Propriet`\ile poliglucidelor

Sunt substan\e solide, cristaline cu aspect amorf, insolubile sau

greu solubile in ap`; formeaz` solu\ii coloidale.
Poliglucidele au activitate optic`, slab caracter reduc`tor
deoarece leg`turile dintre molecule se realizeaz` la grup`rile hidroxilice
semiacetalice astfel c` ele au hidroxili semiacetalici liberi doar la
capetele catenelor.
Poliglucidele hidrolizeaz` [n mediu acid sau [n prezen\a unor
enzyme specifice form@nd monoglucide.

6.2. Clasificarea poliglucidelor

Poliglucide omogene sau holozide – se formeaz` din resturi de

monoglucide identice. Exemple: hexozani( glucani , fructani, galactani),
pentozani.
Poliglucide neomogene sau heterozide
-cu acizi uronici
-f`r` acizi uronici

6.3. Glucani

Celuloza

Moleculele de  D glucopiranoz` se unesc prin leg`turi 1-4 

glicozidice.
Formula molecular` a celulozei este: (C6H10O5)n. Gradul de polimerizare
este de ordinul miilor ( bumbacul- 3000)
Celuloza este cea mai r`sp@ndit` substan\` organic` din nature`,
se g`se]te [n toate organismele vegetale, formeaz` 50% din masa
lemnoas` a arborilor , contribuie la formarea membranelor celulare ]I
a \esuturilor de sus\inere. Plante bogate [n celuloz` sunt:
bumbacul( 99,8%), c@nepa, inul, lemnul coniferelor.
 - 32 -

Celuloza este o substan\` solid`, cristalizat` cu aspect amorf,

alb`, indoor`, insipid`, are slab caracter reduc`tor, insolubil` [n ap` ]I
al\i solven\i, solubil` [n reactivul Schweizer( hidroxid tetraamino cupric)
Macromoleculele de celuloz` sunt filiforme, au structur` liniar`,
prezint` elasticitate ]I rezisten\` mecanic` in func\ir de gradul de
polimerizare.
Fibrele de celuloz` se formeaz` prin unirea mai multor
macromolecule prin leg`turi de hydrogen. Lungimea fibrelor depinde
de specie ]I de condi\iile de extragere a celulozei: fibrele din bumbac
sunt lungi, pot fi toarse, cele din lemn sunt scurte.
{n plante celuloza este hidrolizat` sub influen\a unor enzyme: :
celulaza, celobiaza.

Importanta celulozei:
- celuloza are un rol fiziologic inportant, servind ca substanta de sustinere pentru
plante; se sintetizeaza in reticolul endoplasmatic, precum si in aparatu Golgi.
- In rumenul ierbivorelor se gaseste o bogata flora de microorganisme, care pot
metaboliza celuloza, cu formare de acizi grasi inferiori (in special propionic si butiric);
acizii grasi inferiori sunt folositi chiar de microorganisme, dar si de catre animal, servind
ca o sursa importanta de energie. Celuloza este hidrolizată de poliglucozidază, care
scindează macromolecula de celuloză până la celobioză:

Celulaza Celobiaza
(C6H10O5)n+nH2O -----------→ nC12H22O11 ---------→nC6H12O6
 - 33 -

Apoi celobioza hidrolizată de celobiază până la β- glucoză

Celuloza este hidrolizata de celulaza si celobiaza, enzime absente in organismul
uman dar prezente in sistemul hepatopancreatic al melcului, in unele ciuperci
(Aspergillus).
- celuloza este putin utilizata, sub influenta florii intestinale si trece prin tractul
gastrointestinal in mare masura nemodificata.
- celuloza reprezinta materia prima folosita atat in industria usoara cat si in cea
alimentara. Obtinerea spirtului din celuloza, din lemn are o mare insemnatate.
Intrebuintari ale nitratilor de celuloza:
-colodiu, un lichid transparent si incolor; se intrebuinteaza la acoperirea ranilor cu
suprafata mica, folosind o pelicula prin care nu pot patrunde bacteriile.
-din celuloid, se pot face obiecte de larg consum ca: tocuri, creioane, rame de ochelari,
manere de cutit, papusi.
-piroxilina, dizolvata in dizolvanti organici si prin comprimare se obtine pulbere fara
fum.
Alte intrebuintari: obtinerea hartiei, precum si a filmelor artificiale.
-dinitroceluloza formeaz` cu camforul celuloidul folosit [n fotografie ]I
cinematografie;
-Trinitroceluloza este un explozibil foarte puternic; se folose]te ]I
pentru ob\inerea lacurilor
-Acetatul de celuloz` reprezint` masa plastic`.
-Xantogenatul de celuloz` este m`tasea artificial`.
-Fibrele mercerizate.

Amidonul

Este cea mai r`sp@ndit` poliglucid` de rezerv` din plantele

superioare. Are un rol important [n alimenta\ia omului fiind , al`turi de
celuloz` , sursa principal` de glucide.
Amidonul se sintetizeaz` [n procesul de fotosintez` , [n frunze,
apoi este transportat la celelalte organe ]I se depoziteaz` sub form` de
granule.
Con\inutul de amidon cel mai mare [l au semin]ele(40-75%);
tuberculii con\in 14-18%, iar frunzele ]I tulpinile sub 1%.
Granulele de amidon sunt formate dintr-un nucleu numit hil
inconjurat de straturi concentrice de diferite dimensiuni: mari la cartofi,
mici la orez.
Amidonul este o pulbere alb`, insolubil` [n ap` rece ]I solubil` [n
ap` cald`, lar`cire se gelific`.
Amidonul are dou` componente structurale:
Amiloza reprezint` 20-30 % din masa granulei de amidon ]I este
format` din resturi  D glucopiranozice unite prin leg`turi 1-4 
glicozidice. Macromolecula de amiloz` este format` din 200-1000 de
resturi de  D glucoz`. Masa molecular` a amilozei este de 10000-
100000 amu; este componenta amidonului care se dizolv` [n ap` rece;
 - 34 -

Amilopectina este componenta predominant` a amidonului: 70-

80% din masa granulei. este format` din resturi de  D glucopiranozice
unite prin leg`turi 1-4  glicozidice [n catena liniar` ]I 1-6  glicozidice
[n catena ramificat`. {ntre dou` ramifica\ii consecutive se g`sesc 25-30
resturi de glucoz` unite liniar. Masa molecular` a amilopectinei este de
100000-1000000. Amilopectina nu se dizolv` [n ap` rece.
Hidroliza enzymatic` a amidonului se produce sub influen\a 1-4 
glucozidaza ]I 1-6  glucozidaza

CH2OH CH2OH CH2OH CH2OH

O O O
H H H H H O H H H
H H H H
OH OH OH
HO OH O O O
H
H OH H OH H OH H OH

Amiloza

CH2OH CH2OH

H O H H O H
H H

O OH O OH O
H H

H OH H OH
unitate de maltoză n2
2

CH2OH
 - 35 -

H O H
OH
CH2OH CH2OH CH2OH H H CH
O 2
H H H H H H H
H OH O O O
H H H H
H
HO OH O OH O OH O OH
O H H H H

H OH H OH H OH H OH
Amilopectina

Ca urmare a acestor proprietãþi, amidonul se utilizeazã:

- la fabricarea glucozei;
- la fabricarea dextrinelor folosite în hrana bolnavilor de diabet, a
alcoolului etilic, acidului lactic, acetonei ºi butanolului;
- la fabricarea hârtiei;
- în patiserie;
- mediu de culturã pentru microorganisme;
- în industria farmaceuticã;
- la fabricarea unor produse cosmetice (amidon de orez cu granule
fine);
- indicator în chimie;
- ca apret în industria textilã;
- ca material liant în zugrãvealã, la fabricarea cleiului.

6.4. Heteropoliglucide
Hemicelulozele
Se g`sesc [n cantit`\i mari [n lemn, paie, semin\e , t`r@\e. Ele [nso\esc
celuloza [n \esuturile plantelor. Hemicelulozele func\ioneaz` ca
material de cimentare la trecerea din faza verde [n faza lemnoas`.
Lignificarea are loc prin legarea componentelor glucidice de cele
bneglucidice( alcoolul coniferilic, vanilina).
Prin hidroliz` dau oze: xiloz`, arabinoz`, manoz`)

Substan\ele pectice.
 - 36 -

Se g`sesc [n pere\ii celulari vegetali. Principala component` este

caidul  D galacturonic care se leag` prin leg`turi 1-4  glicozidice.
Substan\ele pectice au rol [n procesele de coacere, conservare ]I
prelucrare a fructelor.( ob\inerea sucurilor, gemurilor, jeleurilor).

Gume ]I mucilagii vegetale

Sunt poliglucide complexe secretate de anumite plante: vi]in, prun,

migdal c@nd scoar\a acestor pomi este traumatizat`.
Mucilagiile se g`sesc [n semin\e de in, secar`.Ele dau solu\ii coloidale care [n
prezen\a earului se [nt`resc.. Prin hidroliz` dau acizi uronici ]I amestecuri de hexoze ]I
pentoze.

LIPIDE

1. Generalit`\i, rolul fiziologic

2. Nomenclatura
3. R`sp@ndire
4. Clasificare
5. Acizi gra]i
6. Alcooli din structura lipidelor
7. Lipide simple
8. Lipide complexe

1. Generalit`\i, rolul fiziologic

Lipidele sunt substan\e organice eterogene at@t din punct de

vedere al structurii chimice c@t ]i al propriet`\ilor fizico-chimice. Sunt
combina\ii de substan\e naturale care nu se dizolv` [n ap`, dar se
dizolv` [n solven\i organici: benzen, eter, cloroform, tetraclorur` de
carbon.
Majoritatea lipidelor sunt esteri naturali ai alcoolilor cu acizii
gra]i. Exist` unele grupe de lipide (sfingolipide, sfingoglicosulfolipide)
care, de]i con\in [n molecul` aminolcooli ]i acizi gra]i, ace]tia nu se
leag` [ntre ei prin leg`turi esterice ci prin leg`turi peptidice. La
acetalfosfatide, care provin prin combinarea unui alcool cu aldehida
corespunz`toare a unui acid gras, cele dou` componente se leag` [ntre
ele printr-o leg`tur` acetalic`.
Lipidele din plante au fost descoperite de M.E. Chevreul (1811-
1823) care le-a stabilit structura molecular`, men\ion@nd c` orice
lipid` este format` din acizi gra]i ]i alcooli, sau aminoalcooli.
 - 37 -

Rolul fiziologic
a) Rolul energetic - lipidele reprezint` un depozit energetic
concentrat: 1 g lipide neutre elibereaz` 9,3 kcal/g [n timp ce 1 g
glucide sau protide: 4,5 kcal/g; lipidele pot fi depozitate [ntr-o form`
anhidr`, ca pic`turi intracelulare de gr`sime.
b) Rolul structural - intr` [n alc`tuirea tuturor celulelor ]i
\esuturilor, particip@nd la toate procesele vitale din organism. Intr` [n
alc`tuirea membranelor celulare, a cloroplastelor, a mitocondriilor, a
nucleului (fosfolipidele).
c) Rol de solven\i ]i vehiculan\i ai unor componente biologic
importante liposolubile: vitaminele A, D, E, K, F, carotenoide, steroli.
d) Rol de vitamine propriu-zise :acizii gra]i nesatura\i:
linolenic ]i arahidonic au un rol asem`n`tor cu vitamina F ]I se numesc
acizi gra]i esen\iali.
e) Rol protector (termic, mecanic, hidric): realizeaz` o barier`
hidric` [mpiedic@nd p`trunderea ]i evaporarea apei (fructe, legume,
semin\e, frunze).

2. Nomenclatura

{n 1967 Comisia pentru nomenclatur` biochimic` a adoptat

denumirea de lipide ( [nainte erau denumite lipoine, lipine, lipoide -
amestecuri de lipide ]i alte substan\e dizolvate [n ele).
Denumirea lipidelor se formeaz` dup` regulile generale din
chimia organic`: num`rul atomilor de carbon [n limba greac` urmat de
sufixul “oic” (acidul stearic - octadecanoic).

3. R`sp@ndire

Se g`sesc [n natur` [n stare liber` ca substan\e de rezerv`

(fructe, legume, semin\e, cloroplaste) ]i asociate cu proteinele ]i
glucidele: lipoproteine, glicolipide care se g`sesc [n cantitate mai mare
[n: membrane, mitocondrii, microzomi, nucleu etc. {n frunze se g`sesc
3-10 % din s.u., iar [n cloroplaste: 33 – 36 %.
Organele subterane sunt s`race [n lipide (excep\ie: arahidele).
Con\inutul lipidelor [n plante este influen\at de soi, v@rst`,
fenofaz`, condi\ii de mediu; \esuturile fotosintetice au con\inut mai
mare dec@t cele nefotosintetice.
Cereale 1,2 - 1,5 - 10% (ov`z).
Semin\e de floarea soarelui, soia 20%
Germeni de porumb
Legume ]i fructe 1%

4. Clasificare
Dup` rolul biologic:
 - 38 -

- lipide de rezerv` - depozitate [n diferite \esuturi ale plantelor;

ele reprezint` elementul variabil al constituen\ilor celulari, care se
consum` prima dat` [n procesele metabolice; sunt formate din acizi
gra]i satura\i cu num`r par de atomi de carbon, sunt lipide simple ]i au
rol energetic;
- lipide de constitu\ie - reprezint` elementul constant al
componen\ilor celulari, contribuie la formarea nucleului, membranelor
celulare etc, sunt lipide complexe care nu-]i modific` compozi\ia [n
func\ie de condi\iile de nutri\ie.
Dup` structura chimic` sunt:
- lipide simple: C, H, O sau neutre, care dup` natura alcoolului
care se esterific` cu acizii gra]i sunt:
- gliceride: glicerol cu acizi gra]I;
- ceride: monoalcooli superiori cu acizi gra]I;
- steride: esteri ai sterolilor cu acizi gra]I;
- etolide: esteri intramoleculari ai hidroxiacizilor gra]I;
- gliceroglicolipide: gliceride care au [n molecula lor ]i
glucide.
- Lipide complexe (polare): dup` felul alcoolului ]i prezen\a sau
absen\a din molecul` a azotului, fosforului sau sulfului sunt:
- glicerolipide - glicerofosfolipide
- gliceroaminofosfolipide - lecitin`
- glicerosulfolipide
- sfingolipide - sfingofosfolipide
- sfingoglicolipide
 sfingosulfolipide

5. Acizii gra]i

Sunt acizi organici care intr` [n constitu\ia lipidelor ; sunt alc`tui\i

dintr-o caten` carbonic` (hidrocarburic` de regul`), aciclic`. Rareori se
[nt@lnesc acizi gra]i cu caten` ramificat` sau ciclic`, con\in@nd
al`turi ]i gruparea carboxilic` ]i alte grup`ri func\ionale (hidroxilic`,
cetonic`, aldehidic`).
Cei mai r`sp@ndi\i acizi gra]i din plante sunt C 12 - C20 satura\i ]i
nesatura\i cu 1-3 duble leg`turi.
Se cunosc aproximativ 300 acizi gra]i [n plante dar [n mod
frecvent se [nt@lnesc 70. Rareori se g`sesc [n stare liber`, majoritatea
acizilor gra]i din organismele vegetale se g`sesc sub form` de esteri ]i
s`ruri.
Acizi gra]i
- aciclici - liniari - satura\i
- ciclici - ramifica\i- - nesatura\i

- hidroxiacizi
 - 39 -

- cetoacize
- aldoacizi
Acizii gra]i satura\i
Sunt cei mai r`sp@ndi\i acizi gra]i din natur`. Ei au formula
general`: CnH2nO2.
Leg`turile simple permit rotirea atomilor de carbon [n jurul
acestora. {ntre leg`turi se stabilesc unghiuri de 109 028' ceea ce d`
configura\iua de zigzag.

CH3 ………COOH
109 28’
0

acidul lauric C12

acidul butiric C4 acidul miristic C14
acidul capronic C6 acidul palmitic C16
acidul caprilic C8 acidul stearic C18
acidul caprinic C10 acidul arahic C20
Acizi gra]I ramifica\i: izobutiric, izovalerianic(C5).
{n plante predomin` acizii: lauric, miristic, palmitic,
stearic.
{n uleiurile vegetale predomin` acizii gra]i nesatura\i.

Acizi gra]i nesatura\i

75% din totalul acizilor gra]i din lipidele simple sunt
nesatura\i:
acidul oleic, linoleic , linolenic, arahidonic..
monoetenic di tri tetra

Prezen\a dublei leg`turi se eviden\iaz` cu litera D.]i atomii de

carbon cu literele , , c.
Hidroxiacizi gra]i
Con\in [n molecul` ]i una sau mai multe grup`ri hidroxilice pe
l@ng` gruparea carboxilic`.
Mai r`sp@ndi\i sunt: acidul sabrinic ]i acidul iuniperic, acidul
ricinoleic, acidul dihidroxistearic, acidul cerebronic.
Acizi gra]i rar [nt@lni\i
Apar ca urmare a unor particularit`\i metabolice care produc
modific`ri ale catenei carbonice gener@nd apari\ia unor acizi cu
leg`turi acetilenice, inele ciclice.
Acizii gra]i din frunze
Predomin` acilglicerolii ]i lipidele complexe. Lipidele foliare con\in
cu prec`dere:
- acizi gra]ii satura\i: lauric, miristic, stearic, palmitic, arahidic,
behenic;
- acizi gra]i nesatura\i: oleic, linoleic, linolenic.
Compozi\ia general` a frunzelor este urm`toarea: acid linolenic-
60-75 %, acid linoleic si acid palmitic – 6-20 %, restul – acid oleic.
 - 40 -

Biosinteza acizilor linoleic ]I linolenic este stimulat` de prezen\a

luminii.

Propriet`\ile acizilor gra]i

Propriet`\i fizice
Acizii gra]i satura\i sunt substan\e solide cu excep\ia
reprezentan\ilor cu mai pu\in de 12 atomi carbon [n molecul`. Acizii
inferiori (cu 1, 2, 3 atomi carbon [n molecul`) de fapt nici nu sunt acizi
gra]I [n [n\elesul biochimic: acidul formic , acetic, propionic care sunt
lichizi.
Punctele de topire cresc cu m`rimea lan\ului atomilor de carbon,
densitatea scade cu cre]terea masei moleculare (<1), solubilitatea [n
ap` scade cu cre]terea num`rului atomilor de carbon ]i cre]te
solubilitatea [n solven\i organici (apolari).
Acizii gra]i nesatura\i sunt substan\e lichide, insolubile [n ap`,
solubile [n solven\i organici, densitataea mai mic` dec@t a apei.
Dublele leg`turi mic]oreaz` punctele de topire (comparativ cu
omologii lor satura\i).

Izomerie
- de structur`:
- de caten` - caten` liniar` sau ramificat`;
- de pozi\ie a dublei leg`turi.
- stereoizomeria
- izomeri spa\iali - cis-trans;
- izomeri optici.
{n plante predomin` izomerii cis.

Propriet`\i chimice
Sunt acizi slabi, se g`sesc [n stare disociat` la pH-ul optim al
celulelor:

RCOOH  RCOO- + H+

Acizii gra]I satura\i sunt mai pu\in activi, forma activ` fiind
acilcoenzima A; coenzima A activeaz` acizii gra]i satura\i.
Acizii gra]I satura\i pot da [n laborator reac\ii de substitu\ie cu
Cl2, Br2,.
Acizii gra]i nesatura\i au propriet`\i date de prezen\a dublei
leg`turi:
1. Dau reac\ii de adi\ie:
-adi\ia hidrogenului - se aplic` la ob\inerea margarinei;
-adi\ia halogenilor.
2. Dau reac\ii de oxidare:
- autooxidarea cu formare de peroxizi, hidroxiperoxizi
(la aer sau la .pr`jire);
 - 41 -

- oxidare energic`: se scindeaz` lan\ul carbonic;

- oxidare bl@nd`: se ob\in hidroxiacizi cu acela]i num`r de
atomi de carbon
- cu ozonul – rezult` ozonide.
3. Decarboxilarea - rezult` atome (r@ncezirea);
4. Esterificarea;
5. Reac\ia cu s`rurile halogenate cu formare de halogenuri
acide;
6. Reac\ia cu metalele cu formare de s`punuri( reac\ia cu
sodiul sau cu oxidul de sodiu sau cu hidroxidul de sodiu);
s`punurile mic]oreaz` tensiunea superficial` , formeaz` spum`,
emulsioneaz` gr`simile.
- cu proteinele formeaz` combina\ii lipoproteice (antifermentative).

6. Alcooli din constitu\ia lipidelor

- monohidroxilici aciclici
- satura\i: - cetilic - C16H33OH – analog cu acidul palmitic
- stearilic - C18H37OH
- .carnaubic - C24
- cerilic - C26
- mirilic - C30
- nesatura\i: - oleilic - analog cu acidul oleic:
CH3 – (CH2)7 – CH = CH – (CH2)7 – CH2 - OH
- polialcooli
- aciclici – glicerolul, propantriolul sau glicerina:

CH2  CH  CH2
  
OH OH OH
Se formeaz` din mono-di sau trigliceride sau din glicerolipide prin
hidroliz`.
Prin oxidare formeaz` aldehida gliceric`, dehidroxiacetona, acidul
gliceric sau acidul mezoxalic cu rol metabolic.
Prin [nc`lzire formeaz` acroleina (deshidratare [n prezen\` de
sulfat acid de potasiu):
CH2  CH  CH  O
Prin [nc`lzire [ndelungat` ]i prezen\a s`rurilor alcaline se produce
o deshidratare intermolecular` rezult@nd succesiv diglicerol, triglicerol,
poliglicerol.
Din punct de vedere fizic glicerolul este un lichid v@scos, dulce,
incolor, u]or solubil [n ap`.
Din punct de vedere chimic, cea mai important` proprietate este
aceea de a forma esteri - cu acizii gra]i rezult` gliceride; cei mai activi
sunt esterii fosforici.
 - 42 -

Fosfoglicerolul este forma activ` a glicerolului [n procesul de

biosintez` a gliceridelor c@t ]i a altor compu]i.
Al\i polialcooli
{n plante se mai g`sesc polialcooli aciclici ]i ciclici cu rol [n
sinteza monoglucidelor; ace]tia m`resc rezisten\a plantelor la ger.
Polialcoolii ciclici cei mai important\i sunt quercitolii ]I inozitolii
care intr` [n compozi\ia unor lipide complexe.
Polialcoolii pot forma stereoizomeri ]i prezint` activitate optic`.
Aminoalcoolii
Mai importan\i sunt: colina, colamina, sfingozina ]i fitosfingozina.
Colamina este cel mai simplu aminoalcool care se poate ob\ine
[n natur`. Prin metilare formeaz` colina.
CH2OH CH2OH CH2OH
 decarboxilare  metilare
 +
H2NCH  H2NCH2 
CH2N(CH3)3

COOH
serina colamina
colina

Aminoalcoolii sunt substan\e bazice datorit` grup`rilor NH 2. {n

solu\ii apoase sunt bipolare, amfotere.
- colamina este o amin` primar` uleioas`, solubil` [n ap` ]i
alcool; cu acizii din plante formeaz` s`ruri sau esteri. {n stare liber` se
g`se]te [n cantit`\i mici [n celule ]i \esuturi.
- colina este o baz` cuaternar` de amoniu a colaminei.
- sfingozina este un aminoalcool nesaturat, dihidroxilic, este
componenta principal` a sfingolipidelor din polen, porumb; este
insolubil` [n ap` dar solubil` [n alcool; prin hidratare la dubla leg`tur`
formeaz` fitosfingozina, amonoalcool specific regnului vegetal.

CH2OH

HCNH2

CH3 (CH)13CHCOH
 
OH H

fitosfingozina

Sterolii
 - 43 -

Sterolii sunt monoalcooli secundari, policiclici care deriv` de la

steran ( C17H28) – hidrocarbur` pentanoperhidrofenantrenic`. Are trei
hexacicluri fenantrenice ]i un pentaciclu.

Sterolii con\in:
- o grupare hidroxilic` la C3;
- o caten` lateral` format` din 8 - 10 atomi de carbon la C17;
- la punctele de leg`tur` dintre cicluri se g`sesc 2 radical metil;
- ciclurile ]i catenele laterale pot fi saturate sau pot avea 1-3
duble leg`turi.
Izomeria sterolilor
Prezen\a atomilor de carbon asimetrici determin` formarea de
stereoizomeri, izomeri optici (512 izomeri :256L + 256 D) ]I izomeri
datora\i pozi\iei inelelor ciclice.
Sterolii naturali sunt izomeri trans, optic activi, sunt substan\e
solide cristalizate, sunt solubili [n solven\i organici ]i greu solubili [n
ap`.
Sterolii dau reac\ii de oxidare, adi\ie.
{n func\ie de organismele [n care se g`sesc sterolii sunt:
fitosteroli, micosteroli, zoosteroli.
Fitosterolii se g`sesc cu prec`dere [n plantele oleaginoase ]i
boabele cerealelor; fitosterolii cu 29 atomi carbon particip` la
biosinteza hormonilor steroidici, a vitamineiD; principalii fitosteroili
sunt: sitosterolul ( din legume ) ]i stigmasterolul (din plantele
oleaginoase).

7. Lipide simple
Gliceride, acilgliceroli sau gr`simi neutre
Sunt esteri naturali ai glicerolului cu acizii gra]i ]I sunt cele mai
r`sp@ndite lipide ([n semin\ele plantelor oleaginoase, [n fructe
(m`sline, arahide, c`tin`).
Formula general`:

CH2OCOR

 - 44 -

CH OCOR1

CH2OCOR2

Clasificare
Dup` consisten\`
- solide
- semisolide
- lichide
Cele lichide predomin` [n regnul vegetal - acizi gra]i nesatura\i.
Dup` num`rul grup`rilor esterificate
- monogliceride
- digliceride
- trigliceride
Cele mai r`sp@ndite - trigliceridele - simple
- mixte

Monogliceridele
Monogliceridele esterificate la C1 sau C3 se numesc  gliceride,
iar cele esterificate la carbonul secundar –  gliceride.
Digliceridele
Dup` pozi\ia grup`rilor esterificate sunt:
- simetrice;
- asimetrice.
. Dup` felul acizilor gra]i
- simple - tripalmitina, trioleina, tristearina
- mixte - palmitooleostearina
Dup` felul acizilor gra]i ]i pozi\ia lor se pot prezenta [n
mai multe forme izomere.
Dup` rolul lor biochimic sunt:
- de rezerv`;
o - de constitu\ie.

Nomenclatura
Denumirea gliceridelor se formeaz` din numele ]i num`rul acizilor
gra]I urmate de sufixul in`.

Ob\inerea gliceridelor
Gliceridele se sintetizeaz` [n organism [n procesul de metabolism
]i se extrag din produse naturale.
Sursele cele mai importante de gliceride sunt: fructele de c`tin`,
semin\ele de floarea soarelui , soia, arahidele din care se extrag prin
presare ]I [nc`lzire.
 - 45 -

Propriet`\ile gliceridelor
Gliceridele sunt substan\e semisolide sau lichide, insolubile [n
ap` ]I u]or solubile [n solven\i organici.
{n stare proasp`t` gliceridele sunt incolore, inodore, insipide;
sunt unsuroase ]i las` pat` pe h@rtie; punctele de topire sunt joase ]i
depind de natura ]i num`rul acizilor gra]I, astfel se [mpart [n : uleiuri,
gr`simi ]I unturi, seuri.
Se r@ncezesc, sunt solven\i pentru vitamine, hormoni, pigmen\i.
Prezint` activitate optic`, se emulsioneaz`.
Hidroliza - acid`;
- basic`;
 enzymatic` (lipase).
{n urma hidrolizei rezult` glicerol ]I acizi gra]i.
Aciditatea unei gliceride se apreciaz` prin indicele de aciditate
care reprezint` cantitatea de acid, [n miligrame, care se ob\ine prin
hidroliza unui mol de glicerid`.
Saponificarea - cu hidroxizi alcalini .
Indicele de saponificare reprezint` cantitatea de NaOH necesar`
saponific`rii unei molecule gram de glicerid`.
Hidrogenare
Triolein` --> Tristearin`
Halogenarea
Indicele de iod reprezint` cantitatea de iod necesar` pentru
halogenarea a 100 g glicerid`.
In func\ie de indecele de iod gliceridele se clasific` [n :
- sicative - se usuc` foarte repede, au indice de iod mare;
- semisicative;
- nesicative.
R@ncezirea
Reac\ii de substitu\ie
-alcooliz`
- acidoliz`
Formarea de s`punuri, lacuri , vopsele

Ceride

Esteri naturali ai acizilor gra]i cu alcooli monohidroxilici superiori.

Ceridele predomin` [n regnul vegetal;conituie un [nveli] pe
suprafa\a fructelor, frunzelor, florilor, [ngreuneaz` evaporarea,c`ldurii,
luminii excesive sau protec\ie mecanic`. {n filtrele plantelor textile, [n
sucul plantelor lactifere.
Cerurile
Amestecuri de ceride + hidrocarburi + aldehide, ...., acizi
superiori, gliceride, steride, [n func\ie de natura plantei.
Principalele ceruri care se g`sesc [n organismele vegetale sunt:
- Ceara de Carnauba
 - 46 -

Ceroatede miricil; se foloseste pentru preperarea cremei de ghete sau pentru ob\inerea
unor su\bstan\e folosite pentru cur`\area obiectelor din lemn, piele, piele, vinilin,
autoturisme; este derivat dintr-un palmier sud american – Copernica cerifera.

- Ceara de candelila - parafine (trandafiri, tutun, varz`).

- Ceara de trestie - absen\a acizilor gra]i superiori ]i con\inut redus
de parafine.
- Ceara de montana lignit, turb`
- Ceara de pisang - palmieri - lacuri, vopsele, h@rtie
- Ceara merelor - acizi gra]i: miristic, palmitic, stearic
- Cerurile cuticulareLa plante se g`sesc sub form` de straturi:
sub\iri, ceroase care acoper` organele. Se formeaz` [n celulele
epidemice de unde migreaz` ]i se depun pe suprafa\a \esuturilor.
Rolul biologic la fructe
{mpiedic` evaporarea apei [n procesul de maturare si
conservare.
Se recomand` s` nu se spele dec@t [nainte de folosire. La cald
devin moi, la rece - rigide.

Etolide
Esterificare intermolecular` a hidroxiacizilor gra]I(COOH a unuia
cu OH a celuilalt).Se [ntalnesc numai [n regnul vegetal;Greutate - 2000
.

Steride
Esteri ai sterolilor cu acizi gra]i.
{n toate organismele, dar mai mult [n cloroplaste
(>25%)mitocondrii, reticulul endoplasmatic.
Contribuie la fluidizarea membranelor celulare
Solide, alb-g`lbui, cu aspect ceros, insolubile [n ap`, greu solubile
[n alcool, solubile [n solven\i oganici.
Sunt rezistente la factorii fizico-chimici, formeaz` emulsii stabile.

8. LIPIDE COMPLEXE

Predomin` [n regnul animal, dar [n regnul vegetal - semin\ele

plantelor oleaginoase, mai mult [n membrana celular` - nu se depun
sub form` de lipide de rezerv`.
 - 47 -

Se g`sesc [n stare liber` sau sub form` de lipoproteine. Con\in [n

molecul`: alcooli, aminoalcooli, acizi gra]i, H 3PO4, aminoacizi, acid
sulfuric, glucide. Au [n molecul` N, P sau S.
Sunt solubile [n solven\i organici, insolubili [n ap`, formeaz`
emulsii stabile.
Unsuroase la pip`it - insolubile [n aceton`, se deosebesc de
lipidele simple.

Glicerofosfolipide

Diesteri ai acidului fosforic - cu excep\ia acizilor fosfatidici.

Sunt formate din glicerol, acid fosforic, acizi gra]i, alcooli.
Sunt optic active - at. C asim.
{mpreun` cu gliceroaminofosfolipidele - cea mai mare
r`sp@ndire [n natur` - cloroplaste.
Acizi fosfatidici: varz`, spanac, arborele de cauciuc, glicerol, acizi
gra]i ]i H3PO4 (dup` poz. H3PO4 sunt  ]I  )

CH2OCOR

CH OCOR1

CH2OCOPO4

Datorit` PO4 - formeaz` s`ruri de Ca, Mn, K. Cu alcooli,

aminoalcooli, aminoacizi -->ipide complexe
- poliglicerifosfatide - glicerol
- inozitofosfatide - inozitol
- lecitine - colina
- cefaline - colamina
Fac trecerea de la lipide simple la cele complexe

Gliceroaminofosfolipidele

Lecitinele
Se g`sesc [n embrioniisemin\elor de leguminoase ]I cereale.( soia
– 8 % ).
{n func\ie de pozi\iz grup`rii fosforice sunt  ]I . Sunt substan\e
cu caracter bipolar( dau amfiioni); prezint` propriet`\i tensioactive,
 - 48 -

activitate optic`; sunt insolubile [n ap`, greu solubile [n aceton`, eter,

solubile [n etanol, metanol; dau solu\ii coloidale colorate ]I v@scoase.

Cefalinele
{nso\esc lecitinele ( soia ); aminoalcooluldin cos\nstitu\ia lor este
colamina.; sunt substan\e albe, amorfe, prezint` diferen\e de
solubilitate fa\` de lecitine.

Sfingolipidele
Aminoalcoolii din constitu\ia lor sunt:sfingozina,
dehidrosfingozina, fitosfingozina.

Sfingofosfolipidele
Fitosfingofosfolipidele – glucidele sunt hexoze;
Sfingoglicolipidele: cerebrozide, cerebrine; sunt formate din sfingozin`,
fitosfingozin`, acizi gra]I, glucide,; nu con]in fosfor; se g`sesc [n ciuperci, fasole; au
aspect de ceruri, sunt insolubile [n ap` ]I solubile [n cloroform.

Sfingosulfoglicolipide - sulfatide

Glicoglicerolipide
{n \esuturile fotosintetice - glicozide, glicerid`, glucid` - legate
glicozidic.
Digliceride: acid gras, glicerol
Glucoza - galactoza, di, tri
Galactolipidele - reprezint` principalele lipide din pl. Mai multe
dec@t glicerifosfoli pide de 4-5 ori.

PROTIDE

1. Generalit`\i
2. Constitu\ia general`
3. Rolul fiziologic
4. Clasificare
5. Aminoacizi
6. Peptide
7. Proteine

1. Generalit`\i
 - 49 -

Protidele sunt constituen\i chimici ai organismelor vii cu cel mai

[nalt grad de complexitate, varietate molecular` ]i prezint` specificitate
de specie, organ. Denumirea lor deriv` de la cuv@ntul grecesc
"proteos", de prim rang, primordial (Berzelius, tratatul lui Mulder,
1840).
Sunt substan\e macromoleculare de natur` peptidic` la care
particip` 20 aminoacizi, ace]tia fiind unit`\ile monomere ale protidelor.
Aminoacizii constitutivi sunt aceia]i la toate vie\uitoarele, de la bacterii
p@n` la om. Prin legare [n lan\uri polipeptidice, variate ca lungime ]i
succesiune a unit`\ilor se poate ob\ine un num`r nesf@r]it de
combina\ii. Cu toate acestea, la un anumit organism se realizeaz`
numai unele secven\e dictate de ADN-ul parental, deci protidele sunt
macromolecule informa\ionale.

3. Rolul fiziologic
a) Rolul structural sau plastic - reprezint` materialul din care
sunt construite toate structurile celulare: membrana, organitele
celulare, materialul intracelular.
{n plante: 2-35% protide - [n func\ie de organ; reprezint`
principala component` a biomasei vegetale (50%).
b) Rolul catalitic - enzimele sunt substan\e proteice cu ac\iune
selectiv` asupra proceselor biochimice;
c) Rolul hormonal - o serie de hormoni sunt de natur`
polipeptidic`;
d) Rolul de ap`rare - ap`r` organismul de corpi str`ini,
macromolecule, virusuri, bacterii – imunoglobulinele;
e) Rolul fizico-chimic - datorat propriet`\ilor coloidale ]i
caracterului amfoter - ele intervin [n procesele de permeabilitate
selectiv` a membranelor celulare, [n transportul apei, ionilor
anorganici, CO2, O2 metale ]i al substan\elor organice (vitamine), [n
men\inerea echilibrului acido-bazic func\ion@nd ca sisteme tampon; au
rol [n echilibrul electrostatic;
f) Rolul informa\ional - intr` [n alc`tuirea ADN ]i ARN;
g) Rolul energetic - [n cazul de inani\ie sau st`ri patologice se
transform` [n energie.

2. Constitu\ia general`
Protidele sunt molecule cu greutate molecular` mare: de la mii
la c@teva milioane a m u. Ele con\in [n molecul` C, H, O, N uneori S, P,
ioni metalici (Te, Cu, Zn, Mg, Co).
Compozi\ia elementar` a proteinelor din natur` este relativ
constant`:
Compozi\ia general`
Compozi\ia plantelor
C 50 - 55% 51 – 53%
 - 50 -

H 6 - 8% 6,7 - 6,9%
O 20 23% 21 – 23%
N 15 - 18% 16 – 18%
S 0 - 4% 0,7 - 1,3%
P 0,4 - 0,9% 0,6 - 0,8%
Estimarea con\inutului [n proteine se face pe baza con\inutului [n
azot ( proteinele din plante con\in » 16% azot). Prin dozarea azotului
total se poate determina con\inutul total de protein` brut`: PB = N x
6,25.
Unitatea structural` este aminoacidul:

RCHCOOH

NH2

Prin hidroliz` (acid` sau bazic`) protidele elibereaz` aminoacizi.

{n func\ie de num`rul aminoacizilor constituen\i ca ]i a existen\ei unor
compu]i de alt` natur` care pot intra [n structura anumitor protide,
acestea se clasific` astfel:
Oligopeptide

Peptide

Polipeptide
Protide
Holoproteide ( proteine )

Proteide

Heteroproteide ( con\in o
parte proteic` ]i una
prostetic` )

Aminoacizii

Din punct de vedere chimic sunt substan\e organice cu func\iuni

mixte : o grupare amino primar` ]i o grupare carboxil, ambele aflate la
acela]i atom de carbon. Se cunosc circa 400 aminoacizi [n natur`, dar
organismele vii utilizeaz` doar 20-21 [n biosinteza protidelor.
{n func\ie de pozi\ia grup`rii amino fa\` de gruparea carboxil
exist` ,  ]i c aminoacizi. Aminoacizii proteinogeni sunt  aminoacizi.
Diversitatea aminoacizilor naturali este dat` de natura radicalului
R care poate fi: aliphatic, aromatic, cyclic, liniar sau poate avea o
grupare func\ional` adi\ional`.
 - 51 -

{n afar` de cei 20 minoacizi frecvent [nt@lni\i [n structura

secven\ional` a protidelor, [n organismele vii se mai g`sesc ]i al\i
c@\iva aminoacizi ocazionali care sunt de fapt deriva\i ai celor 20
aminoacizi preponderen\i.
Clasificarea aminoacizilor dup` structura chimic`
- aciclici - simpli - monoaminomonocarboxilici
- monoaminodicarboxilici
- diaminomonocarboxilici

- mic]ti - hidroxiaminoacizi
- tioaminoacizi

- ciclici - aromatici
- alifatici

Clasificarea aminoacizilor dup` posibilitatea biosintezei [n

organism:
- esen\iali
- neesen\iali
{n organismul uman nu se sintetizeaz` zece aminoacizi esen\iali
pe care organismul [I procur` din hran`: valina, leucina, izoleucina,
lizina, fenilalanina, metionina, triptofanul, treonina, histidina ]i arginina.

Aminoacizii monoaminomonocaboxilici

Glicocolul - acidul aminoacetic sau glicina. Gli, G

H2NCH2COOH

Este cel mai simplu aminoacid, singurul care nu prezint`

activitate optic`.
Se g`se]te [n toate organismele vii, dar mai pu\in [n cele
animale, neparticip[nd [n structura tuturor proteidelor; se g`se]te [n
gelatin`, din care se ]i ob\ine (prin hidroliza acid`) ]i [n proteine
vegetale (edestina); se g`se]te liber [n semin\ele unor plante.
Organismul animal sintetizeaz` glicocol ]i [l utilizeaz` [n
procesele de dezintoxicare deoarece el se combin` cu acidul benzoic,
acidul nicotinic.

L - alanina - acidul aminopropionic, Ala, A

Este nelipsit din toate proteinele vegetale ]i animale. Se g`se]te
mai ales [n zein`. {n stare liber` se g`se]te [n alge, frunze de tutun.

H2NCH2COOH

CH3
 - 52 -

Apar\ine seriei L, rareori a fost identificat` forma D. {n dipeptide

ca: carnosina ]i anserina se g`se]te sub form` de  alanin`.
Alanina prezint` importan\` deosebit` [n metabolismul glucidic.

L-valina - acidul  aminoizovalerianic, Val, V

Se g`se]te [n cantit`\i mici [n proteidele animale ]i vegetale, mai
ales [n semin\ele de in. {n antibiotice se g`se]te D valina.

CH3CHCHCOOH
 
CH3 NH2

L-leucina -  aminoizocapronic, Leu, L

Este un aminoacid esen\ial, se g`se]te [n proteine de origine
vegetal`: zein`, edestin`.
Se g`se]te [n hemoglobin` [n forma L. O treime din aminoacizii
din organismele vii este reprezentat` de L leucina.

CH3CHCH2CHCOOH
 
CH3 NH2

L -izoleucina -acid  amino  metil valerianic, Ile, I

Este aminoacid esen\ial, se g`se]te [n proteine de origine
animal` ]i vegetal`, [n antibiotice forma D.

CH3CH2CHCHCOOH
 
CH3 NH2

Aminoacizi monoaminodicarboxilici

Ace]ti aminoacizi con\in [nc` o grupare carboxyl de aceea

au puternic caracter acid; au rol [n biosinteza celorlal\i aminoacizi,
stabilesc leg`turi metabolice [ntre glucide ]i protide.

Acidul L asparagic sau aspartic – acidul  aminosuccinic ,

Asp, D

COOHCH2CHCOOH
 - 53 -


NH2

Este foarte r`sp@ndit [n organismele vegetale (maz`re, migdale)

sub form` de asparagin` - monoamida acidului asparagic.

Acidul L glutamic – acidul  aminoglularic Glu

COOHCH2CH2CHCOOH

NH2

Se g`se]te [n animale, plante ( semin\e de cereale), dar mai mult

[n alge. Se g`se]te sub form` de glutamin` - amida acidului glutamic.
Se ob\ine prin hidroliza glutenului, cazeinei.
Are un rol deosebit [n metabolism.

Aminoacizi diaminomonocarboxilici
Au o a doua grupare amino ( - NH 2 ), au caracter bazic ]i
solubilitate mai mare. Se g`sesc cu prec`dere [n regnul vegetal ]i
contribuie la formarea unor amine.

L ornitina - acidul , d diaminovalerianic

NH2

CH2 CH2 CH2CHCOOH

NH2

Este un aminoacid par\ial esen\ial. Se g`se]te [n prolamin` din

care se ]i ob\ine prin hidroliz` rezult@nd ormitin` ]i uree.
Se g`se]te [n organisme sub form` de arginin`.
Ornitina nu are importan\` pentru structura proteinelor ci
importan\a ei deriv` din faptul c` arginina prin hidroliz` formeaz`
ornitin`.
Prin decarboxilare ornitina formeaz` putresceina, o diamin` toxic`
din gruparea toxinelor cadaverice.

L lizina - acidul , e diaminocapronic, Lys, K

Se g`se]te [n toate proteinele dar mai ales [n lap\ii de pe]te; prin
decarboxilare,sub ac\iunea unor bacterii, se transform` [n cadaverin`.

NH2
 - 54 -


CH2 CH2 CH2 CH2CHCOOH

NH2

Aminoacizii mic]ti

Hidroxiaminoacizi
Gruparea hidroxil cre]te solubilitatea [n ap` a aminoacizilor

L serina - acidul  amino  hidroxipropionic, Ser, S

OHCH2CHCOOH

NH2

Se g`se]te [n m`tase(sericin`), [n fibrin`, cazein` sub form` de

esteri fosforici. Mai bogate [n serin` sunt: salmina din pe]te, edestina
din semin\ele de c@nep`, [n proteinele din migdalele ]i din algele
marine.
Serina liber` se g`se]te [n transpira\ie ]i [n semin\ele germinate.

L treonina –acidul  amino  hidroxibutiric , Thr, T

Se g`se]te [n lactoglobulin`, edestin`, proteinele din cereale,
soia, cartofi, alge marine, antibiotice.

CH3CH CHCOOH
 
OH NH2

L hidroxilisina – acidul , e diamino  hidroxicapronic

NH2

CH2 CH2 CH2CH CHCOOH
 
OH NH2
Se g`se]te cu prec`dere [n proteinele semin\elor de pepeni,
bumbac, porumb.
 - 55 -

Tioaminoacizi

Con\in sulf sub form` tiol (-SH), gr. disulfidic` (-S - S -) sau
gruparea tioeter (-S-CH3).

L-cisteina - acidul  amino  tiol propionic , Cys, C

SH NH2
 
H2CCHCOOHÛ SCH2CHCOOH
 
NH2 SCH2CHCOOH

NH2

cistein` cistin`

L-cistina - acidul  diamino  ditiol - propionic

Ace]ti doi aminoacizi cu sulf se transform` unul [n cel`lalt prin
reac\ii de oxido-reducere; formeaz` un sistem redox care particip` ca
transportor de hidrogen [n procesul de respira\ie.
Cistina se g`se]te mai ales [n proteinele animale. {n regnul
vegetal se g`se]te [n proteinele din cartofi, orz, secar`, porumb.
Grup`rile -SH au rol [n activitatea unor enzime.

L metionina - (acidul  amino c metiltiobutiric) , Met, M

CH2CH2CHCOOH
 

S NH2

CH3

Se g`se]te [n br@nza de vac`, cheratin`, gelatin`, av@nd rol de

donor de grup`ri -CH3 [n transform`rile metabolice.

Aminoacizi aromatici - homeocidici

Ace]ti aminoacizi con\in un nucleu benzenic sau fenolic

L fenilalanina - acidul  amino  fenilpropionic, Phe, F

 - 56 -

Se g`se]te [n toate proteinele.

L tirozina - acidul  amino -  hidroxifenil propionic sau

hidroxifenilalanina, Tyr, Y

Este singurul aminoacid fenolic din proteine; se g`se]te [n

porumb.

Aminoacizi heterociclici
Radicalul aminoacidului este constituit dintr-un heterociclu care
con\ine azotul ca heteroatom.

L prolina – acidul pirolidin  carboxylic, Pro, P

Este un iminoacid, se deosebe]te de ceilal\i aminoacizi prin

aceea c` gruparea aminic` este implicat` [n formarea ciclului
pirolidinic.
Se g`se]te aproape [n toate proteinele vegetale ]i animale,
predomin@nd [n prolaminele din cereale.

L hidroxiprolina - acidul 4hidroxipirolidin - 2 carboxilic ,

ProOH

Este derivatul hidroxilat al prolinei.

Se g`se]te gliadine ]i casein`.

L triptifanul - acidul  amino  indolil propionic sau

indolilalanina

Este aminoacid esen\ial; este implicat [n formarea

vitaminei PP ]i a coenzimelor nucleotidice.
Se g`se]te [n alge.
 - 57 -

L histidin` - imidazolil alanina, acid  amino  imidazolil

propionic, His, H

Se g`se]te [n proteinele animale ]i vegetale.

Propriet`\i fizice
Aminoacizii sunt substan\e incolore, cristaline, solubile [n ap` (cu
excep\ia cistinei, cisteinei ]i treoninei), greu solubile [n alcool ]i
insolubile [n solven\i organici.
Au puncte de topire ]i fierbere ridicate, mai mari de 2000C.
Au gust dulce, dulceag am`rui sau amar;  ]i c aminoacizii sunt
insipizi.
Cu excep\ia glicolului, aminoacizii prezint` atomi de carbon
asimetrici ]i prezint` deci stereoizomerie (D,L) ]i izomerie optim` (+,-)
care nu depind una de alta.

Propriet`\i chimice
Sunt substan\e amfotere
Unii prezint` maxime de absorb\ie [n domeniul ultraviolet
( proprietate care se utilizeaz` la dozarea aminoacizilor).
Se dozeaz` ]i prin electroforez` sau cromatografie.

Propriet`\i chimice datorate grup`rii carboxil ( COOH)

Cu bazele formeaz` s`ruri.
Cu alcoolii formeaz` esteri - esterii metilici ajut` la stabilirea
compozi\iei peptidelor.
Cu amoniacul (NH3 ) sau cu gruparea amino (NH2 ) a altui
aminoacid formeaz` leg`tura peptidic`.
Cu pentaclorura de fosfor dau deriva\i clorura\i folosi\i [n sinteza
peptidelor.
Sub influen\a decarboxilazelor se decarboxileaz` ]i formeaz`
amine biogene sau proteinogene: histidin` histamin`, tirozin` 
tiramin`.
Cu amoniacul [n exces formeaz` amide.
Prin reducere energic` formeaz` aminoalcooli.

Propriet`\i chimice datorate grup`rii amino ( NH2)

- cu acizii formeaz` s`ruri;

- cu acizii carboxilici formeaz` leg`tura peptidic` ( reac\ia Fischer
);
- cu deriva\ii halogena\i formeaz` betaine;
 - 58 -

- cu aldehidele formeaz` baze Schiff – metod` de determinarea

aminoacizilor;
- cu acidul azotos formeaz` hidroxiacizi ]i se elibereaz` azot -
metoda Van Slike;
- cu dinitrofluorbenzen formeaz` deriva\i folosi\i pentru
identificarea aminoacizilor terminali;
- prin dezaminare dau acizi nesatura\i, cetoacizi sau hidroxiacizi ]
i ammoniac;
- cu clorurile acide se acileaz`;
- cu ninhidrina dau compu]i colora\i;

Propriet`\i chimice datorate prezen\ei concomitente a

grup`rilor carboxyl ]i amino

- formarea de peptide
-  aminoacizii reac\ioneaz` cu s`rurile metalelor grele cu
formare de chela\i;
- la [nc`lzire se comport` diferit [n func\ie de pozi\ia grup`rii
amino;
- dau decarboxil`ri ]i dezamin`ri enzimatice;
- prin ciclizare formeaz` dicetopiperazine;

Aminoacizii prezint` ]i propriet`\i chimice datorate catenelor

laterale sau nucleelor aromatice; acesta reac\ii sunt folosite pentru
identificarea aminoacizilor.

6. PEPTIDE

Sunt substan\e naturale care se g`sesc [n plante [n stare liber` ]i

ca produ]i intermediari de hidroliz` a polipeptidelor. Ele au rol
structural ]i func\ional. Unele formeaz` sisteme redox, altele
[ndeplinesc rol de substan\e antibiotice, toxine, anticorpi.
Peptidele sunt substan\e naturale ( se pot ob\ine ]i sintetic)
constituite din dou` sau mai multe molecule de aminoacizi care se
condenseaz` intermolecular la nivelul grup`rii carboxyl (COOH) a unui
aminoacid ]i a grup`rii amino ( NH 2 ) a altui aminoacid, cu formare de
leg`turi peptidice:

R1 R2
 OH H 
H2NCHC + NCHCOOH ®
O H

R1 R2
 - 59 -

H2NCHCNHCHCOOH

Dipeptid`

Structura ]i func\iile peptidelor sunt determinate de secven\a

aminoacizilor constituen\i, adic` de de succesiunea acestora [n
molecula respectiv`.
{n grupa peptidelor intr` ]i o serie de produ]i de hidroliz` (acid`,
alcalin` sau enzimatic`) a protidelor. Ace]ti produ]i sunt: proteoze,
peptone ]i peptide propriu zise.
{n 1902 s-a ar`tat c` leg`tura care une]te aminoacizii este
peptidic`.
Dup` num`rul de molecule de aminoacid peptidele pot fi: di, tri,
tetra,....polipeptide. Peptidele care con\in mai pu\in de 10 aminoacizi
se numesc oligopeptide, celelalte se numesc polipeptide.
Orice peptid` se caracterizeaz` prin prezen\a leg`turilor peptidice
- CO - NH - [n care sunt angajate grup`rile - COOH ]i - NH 2 grefate la
carbonul , cu excep\ia unei grup`ri - COOH ]i a uneia - NH 2 libere la
capetele lan\ului peptidic. Aceste grup`ri se numesc C terminale sau N
terminale. Aminoacidul N terminal se consider`, prin conven\ie, primul
din lan\ul protidic.
Denumirea peptidelor se formeaz` din numele radicalilor
aminoacizilor constituen\i, cu excep\ia aminoacidului care are gruparea
carboxilic` liber`, ultimul din lan\ul polipeptidic. Acestuia i se cite]te
numele [ntreg, iar celorlal\i, la denumirea aminoacidului se adaug`
termina\ia il.
Exemplu: alanina, glicina, metionina, serina formeaz` peptida cu
numele: alanil – glicil- metionil - serina.
Denumirea [ncepe cu aminoacidul care are NH 2 intact` ]i se
termin` cu cel care are COOH intact`.
Lan\urile peptidice prezint` num`r restr@ns de grup`ri COOH ]i
NH2 titrabile [n compara\ie cu aminoacizii care intr` [n compozi\ia
acestora; [n timpul hidrolizei, num`rul acestora cre]te rapid.

Propriet`\i generale

Majoritatea peptidelor sunt solubile [n ap`, insolubile [n solven\i

organici, [n stare pur` pot fi cristalizate;
- peptidele dau solu\ii moleculare iar polipeptidele solu\ii
coloidale;
- nu coaguleaz` sub ac\iunea c`ldurii;
- dau reac\ii asem`n`toare aminoacizilor datorit` prezen\ei
grup`rilor - COOH ]i - NH2 terminale;
 - 60 -

- dau reac\ii determinate de grup`rile ionizabile din restul

moleculei;
- au pH izoelectric caracteristic;
- solu\iile polipetidelor superioare precipit` prin ad`ugarea de
s`ruri ale metalelor grele;
- au caracter amfoter;
- au activitate optic`;
- dau reac\ii de culoare specifice proteinelor;
- hidrolizeaz` form@nd aminoacizii componen\i;

Reprezentan\i mai importan\i

Dipeptide
Carnozina:  alanil – histidina

Anserina:  alanil n metil histidina

{n fasole, maz`re, soia ]i alte leguminoase s-au g`sit dipeptide

formate din acid glutamic ]i leucin`, acid glutamic ]i metionin`.

Tripeptide
Glutationul
A fost izolat din drojdia de bere (1921). Cel mai mult se g`ses]te
[n semin\ele germinate.
Este format din glicocol, cistein` ]i acid glutamic: glutamil -
cisteinil - glicool.
Este o substan\` solid`, alb`, solubil` [n ap` ]i alcoo; are punctual
de topire la 190-1920C, este levogir, are dou` grup`ri COOH libere de
aceea are caracter acid.
{n celule se g`se]te [n form` redus`, ca tiol c@t ]i sub form`
oxidat` ca disulfur` - diglutation. Trecerea glutationului din forma
redus` [n cea oxidat` este reversibil` ]i reprezint` unul din cele mai
importante sisteme redox din celul`.

-2H
2G – SH Û G–S–S–G
+2H
Glutationul este transportor neenzimatic de hydrogen.
 - 61 -

Glutationul protejeaz` oxidarea acidului ascorbic ]i adrenalinei,

activeaz` enzimele proteolitice care hidrolizeaz` protidele, este
coenzim`, are ac\iune antitoxic`.

7. Proteide

Sunt compu]i cu structur` complex`, macromolecular`, esen\iali

pentru organismele vii at@t din punct de vedere structural c@t ]i
func\ional.

a) Holoproteidele sau proteinele

Sunt substan\e macromoleculare cu un [nalt grad de organizare

structural` av@nd mase moleculare [ntre 1000 - 100000 a.m.u. sau
mai mari. Proteinele sunt [n permanent` re[noire [n organism, au
specificitate de specie, individ, \esuturi. La plante se g`sesc mai ales [n
sermin\e ]i frunze.
Diversitatea structural` ]i func\ional` deriv` din num`rul, tipurile ]
i secven\a aminoacizilor ]i de organizarea spa\ial` a macromoleculelor
proteice.

Structura proteinelor

Lan\urile polipeptidice con\in 20 aminoacizi [n mod frecvent ]i

40-50 ocazional. Aminoacizii sunt purt`tori de func\ii acide, bazice,
tiolice, fenolice, alcoolice, de unde rezult` marea reactivitate a
substan\elor proteice.

Structura primar`

Este dat` de num`rul, tipurile, propor\ia ]i secven\a aminoacizilor

din lan\urile polipeptidice ale unei proteine.
Unghiurile de valen\` ]i distan\ele interatomice sunt urm`toarele:

C  C 1170 ; C  H 1200 C  O 1210

C  C 1,53A; N C 1,47A; C N 1,32A; C  O

1,24A

Leg`tura peptidic` are o stare de rezonan\` care [i d` caracterul

unei duble leg`turi
N + H
CN Û CN
O R O R
 - 62 -

Astfel leg`tura NC devine coplanar`; caracterul de dubl`

leg`tur` permite o rota\ie restr@ns` a atomilor de carbon ]i azot [n
jurul axei acestei leg`turi. Sunt permise rota\ii libere [n jurul leg`turilor
CN ]i CC de unde rezult` conforma\ii diferite ale moleculelor
proteice.
Din punct de vedere geometric atomii de carbon adiacen\i
leg`turii peptidice sunt [n pozi\ie trans - mai stabil` din punct de
vedere energetic dec@t pozi\ia cis. Datorit` configura\iei L a
minoacizilor, catenele laterale ale acestor aminoacizi sunt dispuse [ntr-
un aranjament trans repetabil.
Catenele laterale sunt reprezentate de grup`ri polare sau
nepolare: cele polare sunt orientate spre exterior, spre mediul apos ]i
formeaz` leg`turi de hidrogen; cele nepolare sunt [ndreptate spre
interior ]i contribuie la stabilitatea conforma\ional`.
Secven\a aminoacizilor este sub control genetic. Lan\urile
polipeptidice au a]ezare [n zigzag, radicalii sunt deasupra ]i dedesubtul
planului cu atomi de carbon ]i azot.
Lan\urile au un C terminal ]i un N terminal; structura primar` se
determin` prin determinarea aminoacizilor.

Structura secundar`

Reprezint` al doilea nivel de structurare a moleculelor proteice

care se refer` la orientarea [n spa\iu a lan\urilor polipeptidice, ca
urmare a stabilirii leg`turilor de hidrogen [ntre constituen\ii leg`turilor
peptidice sau [ntre constituen\ii unor lan\uri diferite.
Structura secundar` este cu at@t mai stabil` cu c@t leg`turile de
hidrogen sunt mai multe ]i repetate [n mod uniform.
Structura secundar` se poate prezenta [n trei modele:
- modelul  helix;
- modelul planurilor pliate;
- modelul tip collagen.

Modelul  helix sau elicoidal

Rezult` prin spiralarea lan\ului [n jurul unui cilindru imaginar; [n
func\ie de orientare elicea poate fi  dreapta sau  st@nga; [n ambele
cazuri resturile de aminoacizi apar de o parte sau de alta a spirei; o
spir` corespunde la 3,6 aminoacizi, [n`l\imea treptei este de 1,5 A;
leg`turile de hydrogen sunt intercatenare.
{n elicea  dreapta resturile de aminoacizi sunt [n pozi\ie trans
fa\` de atomul de carbon de la CO ]i cis fa\` de atomul de azot; [n
elicea  st@nga sunt invers.
Regiunile elicoidale sunt intercalate cu regiuni torsionate
[nt@mpl`tor.
 - 63 -

Modelul planurilor pliate

Leg`turile de hidrogen intercatenare sunt dispuse aproape
perpendicular pe axa catenei polipeptidice ( proteine fibrilare).

Structura tip colagen

Are un superhelix, structur` [ncol`cit` [n care se realizeaz` spa\ii

[n care p`trund resturi de aminoacizi.

Structura ter\iar`
{n aceast` structur` intervin leg`turi ce se pot forma [ntre
resturile de amoniacizi:
- leg`turi de hydrogen;
- pun\i disulfurice;
- leg`turi hidrofobice [ntre lan\uri nepolare;
- leg`turi electrostatice ( dicarboxilice ]i diaminice);
- leg`turi dipol – dipol;
- leg`turi fosfodiesterice;
Structura ter\iar` depinde de structura primar` ]i secundar`.
Proteinele fibrilare au lan\uri aproape liniare, au rol de sus\inere ]i
rezisten\` mecanic`.
Proteinele globulare au form` elipsoidal`, cu catenele sub form`
de ghem (func\ii catalitice).
Forma moleculelor proteice depinde de mediu, propriet`\ile
mediului fiind: pH, salinitate, presiune, temperatura.

Structura cuaternar`

Reprezint` cele mai [nalte nivele de organizare a proteinelor,

rezultate din interac\iunea dintre lan\urile polipeptidice independente
care au deja o structur` primar`, secundar`, ter\iar` bine definite.
Suprastructura cuaternar` reprezint` asocierea unor catene
polipeptidice denumite protomeri [ntr-un ansamblu numit oligomer (di,
tri, tetra). Leg`turile sunt electrostatice ori de hidrogen [ntre grup`rile
de la suprafa\a catenelor polipeptidice.
Structura primar` influen\eaz` toate celelalte nivele
de organizare.

Propriet`\i generale

Propriet`\ile proteinelor rezult` din greutatea molecular`,

grup`rile polare, legaturile intra ]i intercatenare, natura radicalilor
nepolari.
Proteinele sunt substan\e solide, amorfe, solubilitatea [n ap`
difer` la cele fibrilare sau globulare; solubilitatea [n ap` variaz` [n
 - 64 -

func\ie de : secven\a aminoacizilor, grup`rile hidrofile, pH, concentra\ia

de s`ruri;(la pH-ul izoelectric sunt insolubile).
Alte propriet`\i ale proteinelor sunt:
- formeaz` geluri;
- precipit` [n prezen\` de electroli\i;
- au caracter amfoter;
- migreaz` [n c@mp electric – de aceea se analizeaz` prin
electroforez`;
- au activitate optic`;
- hidrolizeaz`;
- dau reac\ii de culoare;
- se denatureaz` ireversibil [n prezen\a unor agen\i fizici ]i
chimici:
 chimici: aceton`, etanol, detergen\i, s`ruri de metale grele
(se modific` structura secundar` ]i ter\iar`; aceast`
proprietate st` la baza distrugerii virusurilor);
 fizici:radia\ii X, radia\ii ultraviolete, temperatura, agitarea;
- au rol [n prepararea p@inii, a laptelui praf, a prafului de ou`.

Propriet`\i biochimice
- organismele vii sintetizeaz` proteinele din aminoacizi;
- prezint` specificitate;
- au propriet`\i catalitice.

Propriet`\i imunologice
Injectarea unei proteine str`ine induce apari\ia unui compus
capabil s` precipite numai substan\a inoculat` realiz@nd ap`rarea
organismului.

Clasificare
- fibrilare;
- globulare.
Alte propriet`\i ale proteinelor: structur`, propriet`\i fizice,
chimice, biologice, solubilitatea conduc la numeroase alte sisteme de
clasificare.

Albuminele
Au caracter acid, sunt solubile [n ap` ]i solu\ii diluate de
electroli\i; cu apa formeaz` solu\ii coloidale din care precipit` sub
ac\iunea unor solu\ii concentrate de (NH4)2SO4, NaCl, c`ldur`; formeaz`
spuma alb` de la fierberea legumelor ]i fructelor.
{n structura lor prerdomin` aminoacizii
monoaminomonocarboxilici, glicocolul se g`se]te [n cantitate mic`, [n
unele chiar lipse]te; sunt s`race [n triptofan dar au con\inut ridicat de
sulf.
 - 65 -

Albuminele se g`sesc [n toate organele plantei, mai ales [n

semin\e. Albuminele se g`sesc [n stare liber` [n plante sau [n
asociere cu globulinele ]i cu poliglucidele.

Globulinele
Sunt cele mai r`sp@ndite proteine globulare; sunt insolubile [n
ap` dar solubile [n solu\ii diluate de electroli\i; precipit` prin ad`ugare
de sulfat de amoniu, prin diluare cu ap`, prin fierbere.
Au mas` molecular` mare, caracter acid datorat acidului glutamic
]i aspartic, con\in leucin` ]i glicocol, con\in mai pu\in sulf; [mpreun` cu
albuminele formeaz` masa predominant` a protoplasmei. Semin\e.
Poart` denumiri specifice: edestina, arachina, faseolina,
amandina etc.

Prolaminele
Se g`sesc numai [n \esuturile vegetale, sunt insolubile [n ap`,
solubile [n etanol, con\in doar doi aminoacizi esen\iali: lizin` ]i
triptofan.
Poart` denumiri specifice: gr@u - gliadina, orz – hordeina,
porumb – zeina, orezul nu con\ine prolamine, porumbul con\ine
prolamine f`r` lizin` de ceea consumul exclusiv duce la boala numit`
pelagr`.

Glutelinele
Sunt proteine vegetale care [nso\esc prolaminele, se g`sesc [n
semin\e ]i frunze; au caracter acid pronun\at; sunt insolubile [n ap`, [n
solu\ii de electroli\i ]i alcool, solubile [n solu\ii alcaline.
Prolaminele ]i glutelinele sunt componente principale ale
glutenului. Glutenul confer` [nsu]iri de pamifica\ie ]i este un amestec
de albumine, globuline, prolamine, lipide, glucide, s`ruri); glutenul se
g`se]te [n f`ina de gr@u, secar`, orz.

Histonele
Au caracter slab bazic, con\in arginin` ]i lizin`; se dizolv` [n solu\ii
de acizi de unde precipit` prin ad`ugare de amoniac; se g`sesc [n
regnul animal; unele intr` [n constitu\ia nucleoproteidelor ]i
cromoproteidelor.

Protaminele
Sunt cele mai simple proteine, au mas` molecular` de 2000-
3000 a. m. u.; sunt bazice, con\in arginin`, lizin`, histidin`; nu precipit`
la [nc`lzire; se g`sesc [n regnul animal.

Scleroproteinele
 - 66 -

Se g`sesc [n regnul animal sunt proteine fibrilare, au rezisten\`

mare de aceea au rol de sus\inere; au rezisten\` la agen\ii chimici ]i la
enzime ( colagenul).

b) Heteroproteidele
Se formeaz` din proteine ]i o parte prostetic` format` din alte
biomolecule care au grup`ri func\ionale libere; au propriet`\i
asem`n`toare proteinelor.
Heteroproteidele pot fi:
- Fosfoproteide;
- Lipoproteide;
- Glicoproteide;
- Metalproteide;
- Cromoproteide;
- Nucleoproteide.

ACIZI NUCLEICI

1. Generalit`\i
2. Compozi\ia
- Bazele azotate
- Pentozele
- Acidul fosforic
- Nucleozidele
- Nucleotidele
3. Structura
4. Localizare celular` ]i rol

1. Generalit`\i
Acizii nucleici sunt biomolecule de tip lan\ care au func\ia de a
depozita ]i transfera informa\ia genetic`. Ei sunt componente majore
[n toate celulele, reprezent@nd 5-15% din masa uscat` a acestora.
Al`turi de proteine, ei reprezint` cei mai importan\i biopolimeri
care intr` [n alc`tuirea celulei vii. Elementele structurale de baz` ale
acizilor nucleici sunt nucleotidele. A]a cum aminoacizii sunt elementele
constitutive, unit`\ile monomere ale polipeptidelor, nucleotidele sunt
unit`\ile monomere ale acizilor nucleici. Duc@nd mai departe analogia
dintre proteine ]i acizii nucleici se poate spune c` a]a cum un anumit
tip de molecule proteice se deosebe]te de altul prin secven\a catenelor
secundare ]i a radicalilor R caracteristici aminoacizilor, tot a]a fiecare
tip de acid nucleic se caracterizeaz` prin secven\a bazelor
heterociclice ale nucleotidelor sale monomere.
Pe l@ng` rolul fundamental de codificare ]i transmitere a
informa\iei genetice acizii nucleici au rolul de a participa la sinteza
 - 67 -

tuturor proteinelor respectiv a tuturor componentelor celulei vii care au

compozi\ie proteic`.
Nucleotidele sunt unit`\ile structurale ale acizilor nucleici cu rol
[n metabolismul intermediar, [ndeplinind func\ii coenzimatice.
Acizii nucleici sunt compu]i macromoleculari cu masa foarte
mare zeci de mii p@n` la milioane de a.m.u. ]i con\in 15% azot ]i 10%
fosfor.
Acizii nucleici se [mpart [n dou` clase:
- acizi dezoxiribonucleici ADN (DNA)
- acizi ribonucleici ARN (RNA)
Faptul c` DNA a fost izolat ini\ial din nucleii celulari a determinat
nomenclatura acestora, [ns` cercet`rile ulterioare au demonstrat
prezen\a acizilor nucleici ]i [n alte componente celulare (mitocondrii,
cloroplaste).
Acizii nucleici se g`sesc [n organisme inferioare, procariote
(bacterii, viru]i) sau inclu]i [n componente nucleoproteice la
organismele superioare, eucariote.
Acizii nucleici sunt substan\e solide, incolore sau slab colorate [n
galben, greu solubile [n ap`, solubile [n solu\ii bazice; sunt substan\e
puternic acide, cu sarcin` electric` negativ` foarte mare.

2. Compozi\ia

Mononucleotidele reprezint` unitatea de baz` a acizilor nucleici ]i

sunt alc`tuite din trei componente principale:
- o baz` azotat` - purinic` sau purinidinic`;
- o component` glucidic` - pentoza;
- radical fosfat.

Bazele azotate
Confer` acizilor nucleici individualitate chimic`.
Bazele azotate care intr` [n structura nucleotidelor sunt de
natur` purinic` ]i pirimidinic`.
Bazele purinice deriv` de la purin` ]I sunt adenina ]i guanina:

adenina guanina

Acestea intr` [n constitu\ia ADN ]i ARN.

Adenina se g`se]te [n constitu\ia unor nucleotide sau [n stare
liber` [n ceai, cafea, tutun; guanina se g`se]te [n constitu\ia tuturor
acizilor nucleici ]i [n stare liber` [n guano al p`s`rilor de mare.
 - 68 -

Bazele pirimidinice
Acestea deriv` de la pirimidin` ]I sunt citozina, uracilul, timina:

citozina uracilul timina

{n RNA se g`sesc citozina ]i uracilul, iar [n DNA citozina ]i timina.

Prin analiza de difrac\ie a razelor X s-a putut stabili precis
structura tridimensional` a bazelor azotate. Pirimidinele sunt molecule
plane, iar purinele se abat u]or de la planitate.
Bazele pirimidinice ]i purinice libere sunt aproape insolubile [n
ap` ]i prezint` spectre de absorb\ie la 250-280 nm(UV) datorit` dublelor
leg`turi conjugate. Aceast` proprietate prezint` importan\` pentru
detectarea ]i analiza cantitativ` a bazelor libere precum ]i a acizilor
nucleici ]i nucleotidelor. Bazele purinice ]i pirimidinice se pot separa
prin metode cromatografice sau electroforetice; ele formeaz`
precipitate cu s`rurile de argint, cupru, magneziu, cu acidul picric sau
fosfowolframic.
Bazele azotate au caracter slab bazic ]i cele con\in@nd oxigen se
g`sesc [n mai multe forme tautomere [n func\ie de pH: o form`
cetonic` ]i o form` enolic`.
Esen\iale pentru func\ia biologic` a bazelor azotate sunt
dimensiunile acestora, secven\a lor [n nucleotide ]i capacitatea de a
forma leg`turi de hidrogen.
Leg`turile de hidrogen se formeaz` [ntre grup`rile - NH 2 din
adenin`, guanin`, citozin`, grup`rile -NH- din pozi\ia 1 a adeninei ]i
guaninei sau pozi\ia 3 din ciclul pirimidinic (timin`, citozin`) ]i respectiv
atomii de oxigen din pozi\ia 2 a citozinei, 4 a timinei, uracilului ]i 6 a
guaninei, contribuind la stabilitatea moleculeui de ADN.

Pentozele
Pentozele care intr` [n constitu\ia acizilor nucleici sunt: D riboza ]
i D dezoxiriboza, ambele av@nd configura\ii β furanozice.
Pentozele sunt larg r`sp@ndite [n regnul vegetal, mai pu\in [n
stare liber`, mai mult sub form` de poliglucide, glicozide, esteri. Au rol
[n constitu\ia pere\ilor celulari ]i a acizilor nucleici, intr` in structura
unor coenzime ]i vitamine. {n stare liber` se g`sesc [n form`
piranozic`, iar [n acizii nucleici [n stare furanozic`
 - 69 -

Riboza ]i dezoxiriboza se pot separa prin metode cromatografice.

Ele dau numeroase reac\ii caracteristice:
a) cu difenilamina - colora\ie albastr`;
b) cu solu\ia decolorat` de fuxin` o recolorare [n ro]u( metod` de
eviden\iere a cromozomilor)
c) cu cistein` ]i acid sulfuric dau o colora\ie galben - ro]iatic`.
Acidul fosforic
Acidul fosforic reprezint` 8-14% din compozi\ia acizilor nucleici,
acesta le imprim` caracter acid ]i capacitatea de a forma s`ruri cu
bazele.
{n structura acizilor nucleici, acidul fosforic este dublu esterificat
cu molecule de riboz` sau dezoxiriboz`, prin intermediul grup`rilor
hidroxilice de la 3' ]i 5' (2'). {n acest fel acidul fosforic une]te
monocleotidele prin leg`turi fosfodiesterice ]i lan\ul polinucleotidic
apare ca o succesiune de resturi de dezoxiriboz` sau riboz` unite prin
intermediul acidului fosforic. Bazele azotate se leag` numai de
pentoze, prin leg`turi N β glicozidice ]i nu de acidul fosforic.

1’ 2; 3’ 4’ 5’
C C C C C

O
OH
O = P
O

C C C C C
1’ 2’ 3’ 4’ 5’

Esterii fosforici rezulta\i au propriet`\i mai apropiate de ale

eterilor dec@t de ale esterilor minerali ]i reprezint` o clas` particular`
de compu]i cu o importan\` biochimic` excep\ional`. Ace]tia pot fi:
mono, di ]i trifosforici ]i m`resc cu mult reactivitatea pentozelor care,
libere, sunt foarte stabile.

Nucleozidele ]i nucleotidele

Nucleozidele sunt N-glicozide formate din o baz` azotat` ]i o

pentoz` unite prin leg`turi N β glicozidice. Leg`tura glicozidic` se
stabile]te la atomul de azot (N-3 sau N-9 [n func\ie de natura bazei) ]i
hidroxidul de la atomul C1’al pentozei.
{n func\ie de natura pentozei exist` dou` serii de nucleozide:
ribonucleozidele ]i dezoxiribonucleozidele.
 - 70 -

Denumirea nucleozidelor provine din numele bazei azotate la

care se adaug` sufixul idin` pentru deriva\ii pirimidinici ]i ozin` pentru
cei purinici.
Nucleozidele libere se g`sesc [n celule doar [n urme, ca produ]i
de hidroliz` a nucleotidelor. Nucleozidele sunt mult mai stabile [n ap`
dec@t [n bazele corespunz`toare, sunt relativ stabile [n alcalii ]i u]or
hidrolizate de acizi form@nd baze libere ]i pentoze. Nucleozidele
pirimidinice sunt mai rezistente la hidroliza acid`. Nucleozidele pot fi
hidrolizate enzimatic de c`tre nucleozidaze.
Nucleotidele sunt unit`\i structurale de baz` ale acizilor
nucleici. Sunt formate dintr-o baz` azotat` (purinic` sau pirimidinic`), o
pentoz` (riboz` sau dezoxiriboz`) ]i acidul fosforic. {n acela]i timp,
nucleotidele sunt esteri fosforici ai nucleozidelor, forma\i prin
esterificarea grup`rilor OH ale ribozei (3', 2', 5') sau dezoxiribozei (3',
5') cu acidul fosforic.
Denumirea nucleotidelor ce con\in riboz` se formeaz` din numele
bazei azotate, utiliz@nd sufixul ilic sau din denumirea nucleozidului la
care se adaug` termenul de monofosforic, astfel acidul citidilic se
denume]te ]i acidul citidin monofosforic, prescurtat CMP. {n cazul
nucleotidelor care con\in dezoxiriboza, se adaug` prefixul dezoxiribozo,
iar [n fa\a numelor prescurtate litera d (dCMP).
Mononucleotidele joac` un rol excep\ional de mare [n
metabolismul celular. Importa\a deosebit` a nucleotidelor const` nu
numai [n faptul c` din ele sunt construite macromoleculele de acizi
nucleici ci ]i [n aceea c` ele intr` [n structura unor enzime, iar unele
dintre ele sunt compu]i [n care se acumuleaz` energia necesar` pentru
desf`]urarea proceselor vitale.
Nucleotidele reprezint` ni]te acizi puternici, ei se numesc
corespunz`tor bazei azotate constitutive.
Mononucleotidele se g`sesc [n natur` esterificate cu o molecul`
de acid fosforic care le confer` caracterul acid.
Ele absorb puternic [n UV la 250-280 mm, maximul de absorb\ie
depinz@nd de natura bazei azotate.
Separarea lor se poate face prin cromatografie sau prin schimb
ionic.
Cu toate c` ciclurile bazelor azotate ]i ale pentozelor sunt
aproape plane, structura rezultat` nu este coplanar`, cele dou` cicluri
fiind aranjate aproape perpendicular unul pe cel`lalt. Aceast`
conforma\ie se p`streaz` ]i [n macromolecula de acid nucleic.

Ribonucleotide
Dezoxiribonucleotide
Acid 5’adenilic Acid 5’
dezoxiadenilic
 - 71 -

Adenozin 5’ monofosfat
Dezoxiadenozin5’monofosfat AMP
dAMP

{n mod similar se formeaz` GMP, CMP, UMP, dGMP, dCMP, TMP.

Unele mononucleotide pot con\ine mai mult dec@t un radical de
acid fosforic, astfel apar acizi nucleozid difosforici (NDP) sau
nucleozidtrifosforici (NTP), respectiv dezoxinucleozid difosforic (dNDP) ]
i dezoxinucleozid trifosforic (dNTP). Leg`turile formate cu a doua ]i a
treia molecul` de acid fosforic [nmagazineaz` energie sub forma
leg`turilor macrologice, notate cu semnul ≈. Dac` o leg`tur`
fosfoesteric` simpl` elibereaz` 2-3 kcal/mol fosfat, o leg`tur`
macroenergic` elibereaz` 7-12 kcal/mol fosfat. Aceste leg`turi prezint`
importan\` [n acumularea energiei chimice [n celul`.
Grup`rile fosfat aflate [n NDP ]i NTP formeaz` complec]i cu
cationi bivalen\i ca Mg ]i Ca.
Dintre complec]ii NTP, ATP/Mg2+ are func\ii importante [n celul` ]i
anume de transportor de grup`ri fosfat implicate [n transferul
enzimatic al energiei chimice. ADP-ul rezultat este refosforilat la ATP [n
procesul respira\iei. Asemenea sistemului ADP - ATP ]i al\i
nucleozidtrifosfa\i (GTP, UTP, CTP) au rol [n canalizarea energiei
chimice pe c`i biosintetice specifice.
O alt` func\ie important` a NDP ]i NTP e cea de transportor
macroergic al unor glucide [n biosinteza polizaharidelor (UDP) sau de
donor al grup`rii fosfat [n biosinteza fosfogliceridelor (CDP).
O a treia func\ie major` a NTP ]i dNTP e aceea de precursori
boga\i [n energie, utili [n biosinteza enzimatic` a ADN ]i ARN. Prin
eliberarea a dou` grup`ri fosforice rezult` NMP, elemente constitutive
ale acizilor nucleici.
Un rol esen\ial [n procesele metabolice [l au ]i alte nucleotide
care intr` [n constitu\ia unor coenzime. A]a sunt nicotinamid
dinucleotidele (NAD, NADH + H+, NADP+) sau flavin adenin
dinucleotidele (FAD, FADH2) implicate [n procesele de oxido-reducere
ale respira\iei celulare.

Structura acizilor nucleici

DNA este format din lan\uri de dezoxiribonucleotide legate
covalent, iar RNA din lan\uri de ribonucleotide. DNA ]i RNA au o serie
de propriet`\i comune rezultate din faptul c`, [n ambele molecule,
nucleotidele succesive sunt legate covalent prin pun\i fosfodiesterice
[ntre gruparea 5' hidroxil a unei nucleotide ]i gruparea 3' hidroxil a
urm`toarei nucleotide. Deci catena principal` a acizilor nucleici este
format` din grup`ri fosforice altern@nd cu radicali de pentoz`,
leg`turile fosfodiesterice asigur@nd continuitatea covalent`. Bazele
azotate nu fac parte din catena principal`, ele sunt legate la atomul C 1'
la resturile pentozice prin leg`turi Nβ glicozidice.
 - 72 -

{n compozi\ia DNA pentoza este dezoxiriboza, iar bazele azotate

sunt: adenina, guanina, citozina, timina, iar [n compozi\ia RNA pentoza
este riboza, iar bazele azotate sunt: adenina, guanina, citozina ]i
uracilul.
Acidul dezoxiribonucleic reprezint` materialul genetic universal
care studiaz` informa\ia genetic`, o transcrie prin secven\a specific` a
bazelor azotate [ntr-o molecul` RNA care face posibil` traducerea
mesajului [n moleculele proteice.

Acidul dezoxiribonucleic
A fost descoperit de F. Miescher [n anul 1869 [n sperma de
somon. Ulterior, cercet`rile efectuate de Avery, T. Casspecson ]i J.
Branchet demonstreaz` rolul DNA [n stocarea informa\iei genetice ]i
existen\a acestuia [n toate celulele: animale, vegetale, viru]i, bacterii.
Cantitatea de ADN raportat` la nucleul celular este o constant` a
fiec`rei specii ca ]i procentajul molar al bazelor azotate. Moleculele de
DNA se deosebesc prin raportul dintre monomerii nucleotidici, prin
secven\a nucleotidelor ]i prin masa molecular`.
Structura primar`:
 - 73 -

Schematic s-ar putea reprezenta astfel: bazele azotate: A, G, C,

U, T ]i P - radical fosforic:

5’P
P

3’OH
Toate mononucleotidele sunt dispuse [ntr-o ordine strict
determinat` specific` polinucleotidului respectiv.

Structura secundar`
Se refer` la stabilirea leg`turilor de hidrogen dintre lan\urile de
nucleotide. Aceast` structur` a fost propus` de Watson ]i Crick [n 1953,
iar [n 1963 s-a acordat premiul Nobel pentru aceast` descoperire.
Macromolecula de DNA este alc`tuit` din 2 lan\uri
polinucleotidice antiparalele sub form` helicoidal`, r`sucite unul cu
altul. Lan\urile au o ax` comun`, [n fiecare lan\ bazele azotate sunt
dispuse [n interior, iar pentoza ]i acidul fosforic [n exterior. Cele dou`
lan\uri sunt legate [ntre ele prin leg`turi de hidrogen create [ntre
gruparea - NH2 a adeninei ]i = 0 a timinei, de la gruparea- NH 2 a
guaninei la gruparea = 0 a citozinei ]i de la gruparea - NH 2 a citozinei
la gruparea = 0 a guaninei. {n acela]i timp se formeaz` leg`turi de
hidrogen ]i cu participarea grup`rilor - NH existente [n guanin` ]i
timin`. A]adar adenina unui lan\ se va uni cu timina celuilalt ]i guanina
unui lan\ cu citozina celuilalt.
La baza organiz`rii acestei structuri stau urm`toarele reguli
stabilite pe baza datelor experimentale privind compozi\ia chimic` a
DNA:
1) Con\inutul molar de purine este egal cu con\inutul molar de
pirimidine. Con\inutul de adenin` este egal cu con\inutul de timin` (A/T
 - 74 -

= 1), con\inutul de guanin` cu cel de citozin` (G/C = 1), iar suma

cantit`\ilor aderin` + guanin` este egal` cu suma citozin` + timin`.
2) Cantitatea de grup`ri 6 aminice care intr` [n compozi\ia
bazelor azotate (adenin` ]i citozin`) este egal` cu cantitatea de grup`ri
6 cetonice. (guanin` + timin`).
(G+T)/(A+C) = 1
Rezult` c` [n structura secundar` a DNA, [n cadrul dublului helix,
[n lungul axei, la fiecare 34 A0 se g`se]te un mononucleotid, unghiul
dintre 2 nucleotide al`turate este de 360, diferen\a dintre dou` plane
corespunz`toare a dou` perechi de baze este 3,4A0.
Secven\a bazelor azotate [n unul din cele dou` lan\uri poate fi
oricare, dar succesiunea distribu\iei bazelor azotate la cel`lalt lan\
trebuie s` fie complementar. Deci molecula DNA este constituit` din
dou` lan\uri complementare observ@ndu-se o deplin` reflectare a celui
de al doilea lan\ [n secven\a primului.
Ambele lan\uri sunt spirale la dreapta, diametrul helixului este de
2,0 nm, iar fiecare spir` con\ine zece baze azotate.
Structura secundar` ]i ter\iar` a DNA este stabil` nu numai
datorit` leg`turilor de hidrogen dintre catene ci ]i datorit` grup`rilor
OH libere ale acidului fosforic care poate stabili interac\iuni
electrostatice cu proteine bazice (histone) care con\in aminoacizi
[nc`rca\i pozitiv.
Structura secundar` a DNA [i imprim` ]i propriet`\ile fizico-
chimice ]i func\ionale: ei sunt substan\e albe, filiforme, se dizolv` greu
[n ap`, dar u]or c@nd sunt sub form` de s`ruri cu metale alcaline; se
dizolv` [n solu\ii de s`ruri; au masa molecular` de 5.10 5 - 2.107a.m.u. ;
solu\iile lor sunt v@scoase ca urmare a numeroaselor sarcini negative.
Absoarbe lumina [n zona UV - 260 nm.
Raportul (A+T)/(G+C) reprezint` coeficientul de specificitate;
specificitatea de specie nu este influen\at` de condi\iile de mediu ]i nici
de diver]i factori fiziologici.

Structura ter\iar` a DNA

Se refer` la modul superior de aranjare a dublului helix, fie [n
super helixuri circulare, [n molecule ciclice deschise sau [n forme
combinate. - {n virusuri ]i bacterii DNA are structuri liniare sau ciclice
dar [n org. ....are o structur` mult mai complex` dup` cum urmeaz`:
La eucariote ADN-ul nucleal este [mpachetat cu proteine,
compu]ii rezulta\i fiind cromatina care [n timpul diviziunii celulare
poart` numele de cromozom.
Num`rul de cromozomi din nucleu variaz` de la o specie la alta:
14 la maz`re, 20 la porumb, 46 la om.
Particularit`\ile func\ionale ale DNA sunt str@ns legate de
localizarea lor. DNA reprezint` materialul de baz` al genelor care
p`streaz` informa\ia genetic` a organismului care se traduce prin
biosinteza proteinelor. Dubla elice ]i complementaritatea lan\urilor
 - 75 -

polinucleotidice constituie baza molecular` a fenomenului de replicare

adic` formarea de DNA [n momentul diviziunii celulare care asigur`
transmiterea din genera\ie [n genera\ie a informa\iei genetice.

Acidul ribonucleic RNA

Acizii ribonucleici sunt polinucleotide monocatenare cu rol [n
sinteza proteinelor. Bazele azotate care intr` [n RNA sunt adenina,
guanina, citozina ]i uracilul. {n lan\ul RNA A/U ]i G/C au valori diferite de
1 deoarece nu mai exist` un lan\ complementar.

Structura primar`
Monocatena ribonucleotidic` este format` prin leg`turi
fosfodiesterice [ntre C3' al unei ribonucleotide ]i C5' al alteia ([n locul
timinei se g`se]te uracilul). Datorit` OH al ribozei se pot face esterific`ri
cu acidul fosforic ]i la aceast` grupare dar mai rar.
Acidul ribonucleic este solubil datorit` OH din 2' [n s`ruri diluate,
nu este stabil [n mediul alcalin, masa sa molecular` variaz` de la 3.10 4
la 2.106 a.m.u.
Solu\iile sunt v@scoase ]i absorb lumina la 260 nm, ca ]i DNA.
Specificitatea de specie a RNA este mult mai mic` ]i depinde de
succesiunea nucleotidelor.
Rolul RNA depinde de localizarea lor, astfel c` esist` trei tipuri de
RNA: mesager, de transport ]i ribozomal.
Structura primar` ]i secundar` a RNA depinde de tipul de ARN ]i
acestea [i imprim`: masa molecular`, stabilitatea, coeficien\ii de
sedimentare, rolul [n biosinteza proteinelor.
Majoritatea celulelor con\in de 2-8 ori mai mult RNA dec@t DNA,
mai ales [n citoplasm
RNA mesager reprezint` 2-4% din acizii ribonucleici celulari,
con\ine doar bazele majore, el copiaz` enzimatic catena de DNA; RNA
mesager transfer` informa\ia [n citoplasm` ]i serve]te ca matri\` pentru
biosinteza proteinelor. Fiecare protein` sintetizat` este codificat` de
RNA mesager; acesata are o via\` de c@teva minute.
RNA ribozomal reprezint` 65% din masa ribozomilor ]i 80-90%
din RNA total; este localizat [n citoplasm`; [n ribozomi are loc sinteza
proteinelor. RNA reprezint` molecule monocatenare liniare, dar se pot
reprezenta helicoidal prin r`sucirea lan\ului nucleotidic. Spiralarea este
posibil` numai [n regiuni limitate ]i anume acolo unde este posibil`
stabilirea de leg`turi de hidrogen [ntre bazele azotate ale aceleia]i
catene. RNA ribozomal are ]i rol structural deoarece [n combina\ie cu
proteinele corespunz`toare formeaz` structura ribozomilor.
RNA de transfer este localizat [n citoplasm` ]i are rolul de a
transporta aminoacizii activa\i la ribozomi, unde interac\ioneaz` cu
RNA mesager depun@nd aminoacizii potrivit codului copiat de la
matri\a de RNA mesager; au mas` molecular` mai mic` (zeci de mii) ]i
reprezint` 8-10% din RNA total. Structura primar` este asem`n`toare la
 - 76 -

toate speciile. Dup` transportul aminoacidului specific din citoplasm`

ARN t [l fixeaz` pe ribozom, unde are loc interac\iunea cu RNA
mesager; structura sa secundar` are por\iuni mono ]i bicatenare de
forma frunz` de trifoi. Zona monocatenar` reac\ioneaz` cu ARN
mesager astfel [nc@t fiecare RNA mesager are un RNA de transfer
specific care con\ine anticodonul cu baze complementare. Nr. de
molecule RNA t este mult mai mare dec@t al aminoacizilor; un
aminoacid poate fi transportat de mai mul\i RNA t.

VITAMINE

1. Generalit`\i
2. Nomenclatur` ]i clasificare
3. Vitamine liposolubile: A, D, E, F, K
4. Vitamine hidrosolubile: B, C.

1. Generalit`\i
Vitaminele sunt substan\e organice diferite ca structur` ]i
propriet`\i care au un deosebit rol func\ional [n doze mici, fiind
indispensabile vie\ii organismelor.
Ele nu reprezint` o surs` energetic` ]i nu au rol structural, dar
[ndeplinesc un rol foarte important [n organism: asigur` cre]terea,
dezvoltarea ]i func\ionarea normal` a organismului, regleaz`
desf`]urarea proceselor metabolice ]i intervin [n utilizarea energiei [n
organism, sunt biocatalizatori, func\ioneaz` drept coenzime, particip`
la procesele redox. Exist` o mare discrepan\` [ntre efectul biochimic ]i
cantit`\ile [n care se g`sesc [n organism; lipsa lor genereaz` starea de
caren\` care duce la disfunc\ii metabolice ]i chiar [mboln`viri; unele
vitamine au efect sinergic dar nu se pot [nlocui unele pe altele.
{n plante vitaminele se g`sesc [n cantitate mai mare [n frunze,
fructe, semin\e [n stare de germina\ie, plantule, polen (de unde rezult`
marele rol [n procesul de reproducere).
Din punct de vedere chimic vitaminele sunt substan\e eterogene
cu diferite grup`ri func\ionale.
C. Funck a izolat [n anul 1911 vitamina B 1 din t`r@\ele de orez.
Aceast` vitamin` a fost denumit` antiberiberic` deoarece lipsa ei ducea
la apari\ia bolii beriberi . Ca urmare a compozi\iei chimice a vitaminei
B1( con\ine gruparea amino) ea a fost numit` vitamin` (amin` vital`)
de aceea toate substan\ele care [ndeplineau rol de reglare a proceselor
metabolice au fost numite vitamine; ulterior s- demonstrat c` sunt ]I
vitamine care nu con\in azot.

2. Nomenclatur` ]i clasificare
Se realizeaz` [n func\ie de trei criterii:
 - 77 -

- rolul fiziologic: antixeroftalmin` (A)

antihemoragic` (K)
antiberiberic` (B1)
antirahitic` (D)
antisterilitate (E)
antiscorbutic` (C)
- structura chimic`: tiamina B1
riboflavina B2
acidul ascorbic C
piridoxina B6
acidul paraaminobenzoic PAB
- solubilitate: - liposolubile;
- hidrosolubile;

3. Vitaminele liposolubile
Sunt substan\e solubile [n gr`simi ]i solven\i organici, insolubile
[n ap`. Acestea sunt: A, D, E, F, K.
Vitaminele A ]i D se g`sesc [n plante sub form` de provitamine.

Vitamina A
Se mai nume]te antixeroftalmic` sau vitamina cre]terii:

Vitamina A se prezint` sub form` de cristale g`lbui ( vitamina A 1

sau retinolul) ]I ca un lichid g`lbui ( vitamina A2 sau dehidroretinolul);
este sensibil` la ac\iunea oxidan\ilor ]I a luminii.
Rolul biochimic: influen\eaz` cre]terea organismelor tinere.
Caren\a conduce, la om, la sc`derea acuit`\ii vizuale, a adapt`rii
la [ntuneric, la uscarea pielii.
{n regnul vegetal se g`se]te sub form` de provitamine A sau
carotenoide ( cea mai important` este β carotenul care prin degradare
oxidativ` d` dou` molecule de vitamina A.

Vitaminele D

Sunt substan\e care deriv` de la steroli, se g`sesc [n natur` [n

stare liber` sau sub form` de provitamine ([n regnul vegetal: D2 - D7).
Pentru ca un sterol s` poat` forma vitamina D trebuie s` aib` o
grupare OH neesterificat` [n pozi\ia 3 ]i s` aib` la nucleul B dou` duble
leg`turi conjugate.
 - 78 -

Vitamina D3 VitaminaD2
Vitamina D2 - provine din ergosterol;
Vitamina D3 - provine din dehidrocolesterol;
Transformarea sterolilor [n vitamina D se produce [n piele ]i
\esutul subcutanat sub ac\iunea radia\iilor UV.
Vitaminele D sunt termostabile (180 0C) ]i rezistente la ac\iunea
oxigenului; se g`sesc [n ulei vegetal.
Excesul de vitamine D produce demineralizarea oaselor.
Caren\a duce la sc`derea concentra\iei de calciu [n s@nge.

Vitaminele E
Se mai numesc tocoferoli, vitaminele antisterilit`\ii, fertilit`\ii, de
reproducere.
Vitaminele E au fost izolate din germeni de gr@u. Se cunosc ]
apte vitamina E care au la baz` nucleul tocolic (6 oxicromanic). Acest
nucleu leag` [n pozi\ia 2 un radical alifatic pe care sunt grefate
grup`rile CH3. {n func\ie de num`rul acestor grup`ri se diferen\iaz`
vitamina E. (α, β, γ, δ etc. ). {n pozi\ia 6 are o grupare OH care explic`
activitatea biologic` a vitaminelor E.
Vitaminele E sunt optic active, termolabile, u]or oxidabile,
degradabile [n alcalii; sunt autioxidabile, protejeaz` gr`simile de
oxidare; prin ac\iunea sa antioxidant` pre[nt@mpin` oxidarea
vitaminelor A, D, F, C.
Ele sunt sintetizate [n plante: frunze, muguri, semin\e [n stare de
germina\ie, plantule.
Cel mai r`sp@ndit [n regnul vegetal este α tocoferolul (frunze).
Vitaminele E sunt substan\e uleioase, g`lbui, prezint` activitate
optic`. Din punct de vedere biochimic ele favorizeaz` formarea
compu]ilor macroergici, formeaz` sisteme redox ( C- OH : C = O).
 - 79 -

tocofero l

Se g`sesc cu prec`dere [n: ulei de floarea soarelui, varz`, nuci,

porumb.

Vitaminele K
Se mai numesc vitamine antihemoragicce, vitaminele coagul`rii,
factori protrombinici; Au structur` naftochinonic`: nucleul de baz` este
2 metil, 1,4 naftochinon`, radicalul CH3 legat de nucleu determin`
activitatea biologic`.
K1, K2 - uleioase, g`lbui, se descompune la lumin`, stabile la aer ]i
umiditate (UV ..inactiv)
Sunt sintetizate [n organismele vegetale :frunze de lucern`, trifoi,
spanac, varz` ]I microorganisme.
 - 80 -

Rolul biochimic se manifest` [n procesele de oxido-reducere

( transportul neenzimatic al hidrogenului), fotofosforilare, respira\ie
tisular`.

Vitaminele F
Suynt denumite ]I vitaminele antidermatitice
Ele sunt un amestec de acizi gra]i: linoleic, linolenic ]i arahidonic.
Rolul biochimic este dat de contribu\ia la sinteza fosfolipidelor,
de interven\ia [n procesele enzimatice.

Vitaminele hidrosolubile
Sunt vitaminele solubile [n ap` ]i insolubile [n solven\i organici.

Complexul B
Vitaminele complexului B au structuri chimice foarte diferite dar
se g`sesc [mpreun` [n complex [n drojdia de bere; ele [ndeplinesc rol
de coenzime.
Vitaminele complexului B sunt: vitamina B 1, vitamina B2,
vitamina B12, acidul pantotemic, nicotin amida, acidul
paraaminobenzoic, acizii steroil glutaminici (acidul folic ]I folina),
mezoinozitolul, colina, etc.

Vitamina B1 sau tiamina sau vitamina antiberiberic`.

 - 81 -

Se g`se]te [n regnul vegetal: semin\e de cereale ]i leguminoase,

coji de orez, frunze, flori, polen; de asemenea se g`se]te [n drojdii.
Este sintetizat` de microflora intestinal` ]i prestomacele
ierbivorelor.
Caren\a duce la tulbur`ri nervoase, oboseal` etc.
Produse bogate [n vitamina B1 sunt: maz`re, t`r@\e, semin\e de
cereale nedecorticate, drojdia.
Vitamina B1 este hidrosolubil`, termolabil`( se distruge [n
preparatele culinare);
Din punct de vedere chimic este format` dintr-un ciclu
pirimidinic ]I unul tiazolic.
Rolul biochimic se manifest` [n form` fosforilat`
(tiaminpirofosfatul - TPP) are rol [n metabolismul glucidelor ]I
decarboxilarea cetoacizilor).
La plante stimuleaz` cre]terea \esuturilor ]i r`d`cinilor plantelor
[n solu\ii nutritive.

Vitamina B2 - riboflavina
Se g`se]te [n toate celulele vegetale ]i animale; mai bogate [n
vitamina B2 sunt: migdalele, alunele, ciupercile, p`trunjelul, \elina,
ceapa, spanacul, embrionii de gr@u.
Din punct de vedere chimic este format` dintr-un nucleu
izoaloxazinic metilat ]i ribitol.
Caren\a produce: oprirea cre]terii, cataract`, pierderea
elasticit`\ii pielii
Se prezint` ca o pulbere galben`, u]or solubil` [n ap`, se
transform sub influen\a luminii [n lumiflavin`; este sensibil` la agen\i
reduc`tori form@nd cu leucoriboflavina un sistem redox cu rol
vitaminic.
Esterii fosforici - flavinadeninmononucleotidul ]I
flavinadenindinucleotidul au rol de coenzime [n procesele celulare de
oxido-reducere.
 - 82 -

Vitamina B6
Este denumit` ]I piridoxina.
Se g`se]te cu prec`dere [n plantele ierboase, legume, fruncte
(nuci, alune, castane, arahide, ardei, fasole verde).
Caren\a produce, la om, tulbur`ri nervoase sau cutanate.

Vitamina B12
{n regnul vegetal se g`se]te [n cantit`\i mici.
Are rol [n cre]tere, hematopoez` ]i func\ionarea celulelor
nervoase.
Din punct de vedere chimiceste format` dintr-un nucleu porfirinic
cu un atom central de Co, grup`ri cian, grup`ri metilice, amidice,
riboz`, acid fosforic.
Este o substan\` cristalin`, ro]ie, solubil` [n ap`, etanol, insolubil`
[n aceton`, eter.
Stimuleaz` formarea nucleoproteidelor ]i este un factor anabolic.
Are rol de coenzim`.
Avitaminoza produce anemie pernicioas`.
 - 83 -

Acidul pantotenic (B3)

Se g`se]te [n toate organismele vegetale ]i animale;mai bogate
sunt: l`pti]orul de matc`, f`ina de fasole, soia, drojdia, arahidele,
conopida, migdale, plante furajere.
Acidul pantotenic este un lichid uleios, galben, insolubil [n ap`;
Intr` [n constitu\ia coenzimei A.
Vitamina PP
Este denumit` ]I vitamina antipelagroas`.
Din punct de vedere chimic este amida acidului nicotinic
Se g`se]te cu prec`dere [n t`r@\e, ciuperci, frunze.
{ntr` [n constitu\ia NAD ]I NADP - coenzime cu rol [n procesele
de oxidoreducere din cadrul trensform`rilor metabolice.
Este o substan\` solid`, cristalizat`.
Avitaminoz`conduce la boala numit` pelagr` (dermatita, diaree,
demen\`).

Vitamina H
Este denumit` ]I biotina; se g`se]te [n plante furajere, fructe.
Din punct de vedere chimic este format` dintr-un nucleu
pirimidinic ]i unul tiofenic de care se leag` acidul valerianic.
Are rol de coenzima R [n procesele metabolice.
Este solubil` [n ap` ]i baze, este optic activ`.
Caren\a conduce la descuamarea pielii, c`derea p`rului.

Acidul paraaminobenzoic (PAB)

 - 84 -

Se g`se]te [n plante ]i animale; poate fi sintetizat` [n flora

intestinal`.
Are rol [n prevenirea depigment`rii p`rului ]i a pielii; are rol
anabolic de aceea se folose]te [n geriatrie; este antiinfec\ioas`.

Vitamina C
Din punct de vedere chimic este acidul Lascorbic.
Este cea mai r`sp@ndit` vitamin` din natur`: citrice, m`ce]e,
coac`ze, c`tin`, nuci necoapte, mere, frunze.
Unele animale sintetizeaz` vitamina C , omul, [ns`, nu.
Este o substan\` cristalin`, solubil` [n ap`, u]or oxidabil`; d`
reac\ii specifice glucidelor; formeaz` un sistem redox cu acidul
dehidroascorbic - acest sistem regleaz` transportul neenzimatic al
hidrogenului.
Vitamina C stimuleaz` metabolismul glucidic, lipidic, protidic; are
ac\iune antioxidant` a vitaminelor lipsolubile ]i a glutationului; este
activator general al metabolismului, contribuie la formarea colagenului;
stimuleaz` sau inhib` unele sisteme enzimatice.
Avitaminoza conduce la gingivit`, anemie, scorbut.

ENZIME

1. Generalit`\i
2. Structur` ]I conforma\ia
3. Nomenclatura ]I clasificare
4. Mecanisme de ac\iune
5. Factorii care influen\eaz` activitatea enzimatic`
6. Reprezantan\i mai importan\i
 - 85 -

1. Generalit`\i
Enzimele sunt substan\e care catalizeaz` reac\iile biochimice din
organism, au un rol esen\ial [n sinteza ]i degradarea substan\elor din
materia vie. Toate transform`rile biochimice au loc numai prin
intermediul enzimelor de aceea se mai numesc ]I biocatalizatori. Ele
determin` realizarea unor reac\ii chimice cu vitez` mare, [n condi\ii
compatibile cu via\a: dac` ele n-ar exista reac\iile chimice s-ar putea
produce numai la temperaturi ]i presiuni ridicate, condi\ii deosebite de
alcalinitate ]I aciditate. Enzimele au un rol fundamental [n reglarea
proceselor metabolice ]i pot ac\iona [n interiorul sau [n exteriorul
organismului.
Din punct de vedere chimic enzimele sunt substan\e proteice, cu
rol func\ional. Sunt produse numai de organisme vii ]i ac\ioneaz`
asupra unor substan\e care se numesc substrat.
{n celul` se g`sesc [n nucleu, citoplasm`, adsorbite la suprafa\a
diferitelor componente celulare sau dizolvate [n protoplasm` sau [n
sucul celular.
Fiind substan\e proteice []i pierd propriet`\ile catalitice [n
condi\iile [n care are loc denaturarea proteinelor: temperatur` ridicat`,
mediu acid, bazic, prezen\a solven\ilor organici.
Enzimele se g`sesc [n organismele vegetale cu prec`dere [n:
semin\e [n stare de germina\ie, plante, frunze, fructe. Concentra\ia lor
este mai mare [n organismele tinere ]i puterea catalitic` este mai
mare.
Din punct de vedere fizic au propriet`\i asem`n`toare proteinelor.

Paralel` [ntre catalizatori ]i enzime

a) asem`n`ri
- [n reac\ii reversibile asigur` ajungerea foarte rapid` la echilibru;
- catalizeaz` numai reac\ii termodinamic posibile ([n sensul
mic]or`rii energiei libere);
- nu modific` echilibrul de reac\ii ci numai viteza;
- nu se consum` [n timpul reac\iilor ]i nu se transform`, de aceea
o cantitate foarte mic` este suficient` pentru transformarea unor
cantit`\i mari de substrat.
b) deosebiri:
- prezint` specificitate de ac\iune care poate fi de reac\ii sau de
substrat;
- asigur` coordonarea, reglarea ]i controlul proceselor biochimice
fiind modulatori ai proceselor metabolice.

2. Structura ]i conforma\ia
Enzimele sunt macromolecule de natur` proteic` cu urm`toarele
caracteristici:
a) au particularit`\i structurale specifice adic` existen\a unor
situsuri (zone [n care se leag` [n mod specific substratul):
 - 86 -

- situs catalitic;
- situs allosterice;
b) prezint` configura\ie spa\ial` care asigur` func\ionarea ca
enzim`

Substratul enzimelor [S] reprezint` un compus care se poate

lega specific la o enzim` [E] ]i asupra c`ruia enzima ac\ioneaz`
transform@ndu-l [n produs de reac\ie.
Substratul trebuie s` [ndeplineasc` urm`toarele condi\ii:
- s` satisfac` necesitatea de specificitate a unei enzime;
- s` prezinte o dispunere spa\ial` care s`-i permit` accesul la
enzim`;
- s` prezinte o complementaritate structural` ]i conforma\ional`.

Situsul catalitic reprezint` o zon` specific` ]i delimitat` format`

dintr-un num`r mic de radicali de aminoacizi care includ grup`ri: -OH, -
NH2, - COOH, - SH.
Situsul catalitic ocup` o zon` restr@ns` din suprafa\a enzimei de
aceea substratul este o molecul` dimensionat` pe m`sura situsului.

Situsul allosteric reprezint` o zon` a c`rei activitate se bazeaz`

pe existen\a unui efector allosteric - activator sau inhibitor - care se
leag` la situsul allosteric ]i creaz` capacitatea de modulator al reac\iilor
biochimice.

Centrul catalitic este reprezentat de :

- situs la enzimele holoproteice;
- situs plus cofactor la cele heteroproteice.
Enzimele heteroproteice prezint` dou` p`r\i componente active
doar [mpreun`:
- apoenzima;
- cofactorul.
Apoenzima este o component` de natur` proteic`, termolabil` ]i
nedializabil`, are [n structura sa situsul catalitic ]I pe cel allosteric;
determin` legarea substratului, formeaz` complexul enzim` - substrat ]
i enzim` - cofactor, determin` specificitatea fa\` de substrat, manifest`
grade diferite de afinitate pentru cofactor.
Cofactorul reprezint` componenta neproteic` termostabil`,
dializabil` (unele vitamine, nucleotide).
Cofactorii au urm`toarele caracteristici: sunt indispensabili
pentru manifestarea activit`\ii catalitice sau pentru poten\area ei; unii
sunt u]or disociabili de apoenzim`, al\ii nu; determin` specificitatea de
reac\ie, formeaz` complexul enzim` - cofactor.
Coenzimele sunt micromolecule organice care se ata]eaz`
temporar la apoenzim` ( vitamine, hemulul, NTP, NDP).
.
 - 87 -

3. Nomenclatura ]i clasificarea
Nomenclatura de lucru ]i cea sistematic`
Nomenclatura de lucru este aceea care se ob\ine ad`ug@nd
termina\ia az` la numele substratului asupra c`reia ac\ioneaz` enzima.
Nomenclatura sistematic` include dou` componente:
1) Define]te substratul sau cele dou` substan\e asupra c`rora
ac\ioneaz` enzima (la reac\iile bimoleculare);
2) Sufixul az` - indic` natura procesului pe care-l determin`
enzima. Ex.: glucoamilaza.....1,4 glucon - glucohidrolaza (asupra
leg....1,4 din glucon ]i ac\iunea se realizeaz` hidrolitic cu eliminare de
glucoz`).
C@nd avem doi componen\i: transaminaza = glutamat - piruvat
aminotransferaza.
(Cod)
Clasificare
Dup` locul unde ac\ioneaz`: - endoenzime
- exoenzime
M = 13000 = 35000 - num`r restr@ns
Dup` organizarea structural` - monomere
- oligomere (majoritatea)
(disociaz` [n monomeri)
M = 35000 - sute de mii
- izoenzime - config. dif. dar cat.
acelea]i reac\ii
- complexe enzimatice
Sintetizate [n celul` legate una de alta ]i cat. r. [ntr-o
anumit` succesiune.
Dup` reac\ia pe care o catalizeaz`:
1) Oxidoreductazele - catalizeaz` transferul de e [nso\it de
protoni sau ..., de la o substan\` donatoare la una acceptoare.
2. Transferazele - favorizeaz` transferul unei grup`ri chimice de
la substratul donor c`tre cel acceptor (metil, amino, carboxil).
3. Hidrolaze - catalizeaz` introducerea elementelor apei la
nivelul unei leg`turi specifice din substrat (favorizeaz` desfacerea
moleculelor prin hidroliz`) - reac\ii reversibile.
4. Liazele - enzime care catalizeaz` desfacerea substratelor sau
eliberarea unor grup`ri chimice prin alte procese dec@t cele hidrolitice.
Rezult` formarea de leg`turi [ntre atomii de C, C ]i O, C ]i N, C ]i S, C-
hal.
5. Izomeraze - catalizeaz` rearanjarea atomilor [n molecule.
Ajut` la transformarea formelor C [n D, ......., transferul gr. acil, fosforul.
6. Ligaze sau sintetaze - catalizeaz` reac\ii de sintez`, de
legare a dou` substrate, formeaz` leg`turi: C - C, C-.., C - N, C- S. Sursa
de energie este o substan\` macrologic` asem`n`toare cu ATP.
Mecanisme de ac\iune a catalizei enzimatice
 - 88 -

Enzimele sunt deci substan\e active [n cantit`\i foarte mici, nu

modific` echilibrul de reac\ie ci numai viteza acestora prin
sc`derea ....energetice (activeaz` sau labilizeaz` moleculele care intr`
[n reac\ie). {n prezen\a enzimelor nivelul energetic minimul este mult
cobor@t, moleculele reac\ioneaz` cu viteze mari ([n absen\a enzimelor
nu ar reac\iona).
Mecanismul prin care enzimele []i exercit` func\ia lor catalitic`
include ansamblul urm`toarelor procese moleculare principale:
- asocierea specific` a enzimei (E) cu substratul (S) - complex
intermediar ES disociabil;
- manifestarea specificit`\ii enzimei [n raport cu un anumit
substrat sau grupe de substrat c`rora le confer` o anumit` orientare
spa\ial` precis`;
- activarea respectiv sc`derea energiei de activare a moleculelor
de substrat reactant (S+);
- procesul catalitic efectiv prin care substratul se transform` [n
produs (P).
E + S ... S P + E
sau
E + S ..ES P1 + E P2
EP2 + S1 EP2S1 P2S1 + E
S = donor
S1 = acceptor

Viteza reac\iilor enzimatice influen\ate de:

- concentra\ia enzimei ]i substratului
- temperatura
- pH
- prezen\a electroli\ilor
- al\i factori
Cunoa]terea rolului acestor factori are importan\` pentru c` prin
studiul lor pot fi caracterizate enzimele ]i se poate interveni asupra
activit`\ii lor catalitice.

FITOHORMONI, RETARDAN|I , INHIBITORI, ANTIBIOTICE

FITOHORMONII
Sunt substan\e organice care influen\eaz` procesele de cre]tere ]i
dezvoltare a plantelor, regleaz` procesele biochimice ]i fiziologice din
celule, organe, \esuturi.
 - 89 -

Fitohormonii sunt sintetiza\i in citoplasma celulelor tinere ]i se

acumuleaz` [n zonele de cre]tere ale r`d`cinilor, tulpinilor, [n muguri,
semin\e, polen.
Se g`sesc [n plantele superioare dar ]i [n ciuperci, drojdii, alge.
Din punct de vedere chimic fitohormonii sunt substan\e
deverse;con\in [n molecul` nuclee ciclice: indolic, gibanic, purinic,
iononic, leg`turi etenice ]i deiverse grup`ri functionale.
Fitohormonii influen\eaz` cre]terea plantelor prin intensificarea
diviziunii celulare sau prin alungirea celulelor existente.
{n agricultur` se utilizeaz` fitohormoni naturali sau sintetici [n
cantit`\i foarte mici – ppm. Ei au un rol foarte pronun\at [n cre]terea ]i
dezvoltarea organelor dac` se aplic` [n timpul unor fenofaze specifice:
germinare, [nflorire, coacere, [n perioade de secet`, umiditate excesiv`
etc.
Fitohormonii pot ac\iona astfel:
- la locul biosintezei lor;
- la locul de actiune – ajun]I la zona de ac\iune ei reac\ioneaz`
prin producerea unor schimb`ri la nivel biochimic, fiziologic ]I
morphologic.
{n procesul de ac\iune a unui fitohormon endogen un rol
[nsemnat [l au celulele de sintez` precum ]i zona de reac\ie unde are
loc decodificarea raspunsului adus de hormon, percep\ia ]i comanda pe
care o d` pentru activarea, blocarea dsau deblocarea unor procese.
Fitohormonii pot ac\iona independent , sinergic sau antagonic cu
alte substan\e biologic active: vitamine, acizi nucleici, enzime,
antibiotice.
Auxinele
Cel mai important hormon din aceast` grup` ese Acidul 3 indolil
acetic sau heteroauxina.
R`sp@ndire: toate plantele superioare ]i inferioare, ciuperci; v@rfurile
r`d`cinilor, tulpini tinere, semin\e.
Rol: influen\eaz` cre]terea prin alungirea celulelor ]i [n cantit`\i mici
prin multiplicarea lor; au rol ]i [n mi]c`rile fototropice ]i geotropice ale
plantelor.
Concentra\ia optim` pemntru cre]tere: 10-5 – 10-6 moli/l.
Ac\iune: - ac\ioneaz` asupra membranei celulare m`rindu-i
elasticitatea, plasticitatea si permeabilitatea;
- stimuleaz` biosinteza unor vitamine: C, K, unele vitamine B;
- activeaz` unele enzime;
- fr@neaz` c`derea frunzelor ]i fructelor.
Utilizare [n agricultur` - ca stimulatori pentru [nr`d`cinarea
buta]ilor, pentru accelerarea coacerii fructelor, pentru ob\inerea
fructelor f`r` semin\e.

Giberelinele sant derivate de la giban, hidrocarbura tetraciclica.

Rasp@ndire: plante superioare, alge, ciuperci, muschi, ferigi ;
 - 90 -

Structura chimica : asemanatoare cu acidul giberelinic ;

Actiune : - sinergica cu auxinele ;
- nu actioneaza asupra r`d`cunilor ;
- anuleaz` efectul unor inhibitori;
- deblocheaz` genele care influen\eaz` cre]terea ]i
dezvoltarea;
- stimuleaz` reac\iile de fosforilare, biosinteza acizilor gra]I,
acizilor nucleici, enzimelor; stimuleaz` substituirea ac\iunii
frigului ]i a fotoperioadelor, formarea fructelor, ob\inerea
de fructe f`f` semin\e, cre]terea gazonului prim`vara.
Al\i fitohormoni sunt: citokinetinele, acidul abscisic, etilenul,
fitocromul.

RETARDANTII
Retardan\ii determinn` o franare temporarr` a cre]terii organelor
vegetative stimuland inflorirea ]i fructificarea. Se deosebesc de
inhibitori prin aceea c` nu blocheaz` ireversibil procesele de cre]tere ]i
nu conduc la malforma\ii.
Retardan\ii ac\ioneaz` pan` cand enzimele din frunze [i
metabolizeaz`. Unii retardan\i ac\ioneaz` spre formarea gustului,
aromei, culorii, m`resc perioada de p`strare a fructelor, florilor ]i
cerealelor deoarece reduc procesele de respira\ie. Retardan\ii m`resc
rezisten\a la substan\e toxice, la ger, la secet`, la ar]i\`, la c`dere.
Retardan\ii se folosesc in amelioarea plantelor pentru ob\inerea
de forme cu poten\ial ridicat.

INHIBITORII
Inhibitorii de cre]tere sunt substan\e care inhib` cre]terea
tulpinilor, l`starilor, r`d`cinilor, inhib` germina\ia semin\elor, cre]terea ]
i dezvoltarea mugurilor, incol\irea cartofilor. Ei au ac\iune mai larg`
decat a retardan\ilor, ac\ioneaz` asupra unor organe sau asupra
plantelor intregi.
Inhibitorii determin` inhibarea unor procese ca: biosinteza acizilor
nucleici, biosinteza ]i degradarea proteinelor.
Inhibitorii se acumuleaz` [n \esuturile [n care se acumuleaz` ]i
fitohormonii. La concentra\ii mici stimuleaz` cre]terea iar la
concentra\ii mari inhiba cre]terea.
Din punct de vedere chimic inhibitorii sunt : fenoli, taninuri,
terpenoide, compu]i cumarinici.

PIGMENTII VEGETALI
Pigmen\ii vegetali sunt substan\e vegetale care determin`
culoarea florilor, fructelor, frunzelor, polenului etc.
Pigmen\ii vegetali au un rol fiziologic ]i biochimic foarte
important : iau parte la procesele metabolice, formeaz` sisteme redox,
dau gust, arom`, culoare, ajut` la polenizare (indirect).
 - 91 -

Unii pigmen\i au r`spandire general` al\ii au r`spandire mai

restrans`.
Din punct de vedere chimic sunt substan\e eterogene care se
g`sesc [n stare liber` sau sub form` de cromoproteide, glicozide, esteri.

PIGMENTI – neazota\i – carotenoidici

- chinonici
- flavonoidici

- azota\i - indigoul
- indirubina
- purpura antic`

ANTIBIOTICELE
Antibioticele sunt substan\e naturale produse de unele
microorganisme care distrug sau inhib` cre]terea ]i [nmul\irea altor
microorganisme (virusuri, ciuperci, bacterii). Ele au ac\iune selectiv` :
bacteriostatic` sau bactericid`.
Mecanismul de ac\iune este oprirea diviziunii celulare,
dezechilibrarea proceselor metabolice, a celor de oxidoreducere,
biosinteza acizilor nucleici, a proteinelor.
Antibioticele se ob\in prin extragerea lor din mediile de cultur`
ale unor microorganisme sau prin sintez`. Se cunosc peste o mie de
antibiotice.
Antibioticele se utilizeaz` ca medicamente pentru animale ]i om
(penicilinele, tetraciclinele, streptomicinele etc.) si pentru protec\ia
plantelor.
FITONCIDE sau ANTIBIOTICE VEGETALE
Sunt substan\e antibiotice produse de plante superioare ]i care
au ac\iune bacteriostatic` ]i bactericid` mai mic` decat cele produse
de microorganisme. Unele au efect insecticid ]i sunt toxice pentru
animale ]i om.
Exemple :
- usturoiul con\ine allicin` care omoar` microorganismele ;
- ceapa con\ine dihidroaliina ;
- morcovul con\ine acid benzoic, acid parahidroxibenzoid,
acid vanilic, acid cafeic – cu rol de antihormoni ;
- gr@ul, secara, porumbul con\in glicozizi benzoxazinici care
distrug mucegaiul;
- plantele medicinale ]i lichenii con\in aproximativ 5o
fitoncide;
- leguminoasele, sfecla alb` - con\in insecticide vegetale.
 - 92 -

METABOLISMUL GLUCIDELOR

1. Anabolismul glucidelor
Fotosinteza
Fotofosforilarea
Fotoliza apei
Fixarea ]I transformarea dioxidului de carbon
[n glucide

Biosinteza oligoglucidelor
Biosinteza amidonului
Biosinteza pentozelor

2. Catabolismul glucidelor
Catabolismul anaerob- glicoliza
Catabolismul aerob
Ciclul Krebs
Fosforilarea oxidativ`
Fermenta\ia

1. Anabolismul glucidelor
Fotosinteza
Este cel mai important proces de pe Pamant si reprezint`
procesul de formare a substan\elor organice din substan\e anorganice
cu ajutorul energiei luminoase, [n plantele verzi. Prin fotosintez` se
consum` anual 396 . 10 9 to CO2, se formeaz` 270 . 10 9 to glucoz` ]I
se elibereaz` 288 . 10 9 to oxigen. F`r` clorofil` via\a nu ar fi posibil`. La
organismele eucariote fotosinteza are loc [n cloroplaste, acolo unde se
g`se]te clorofila, singurul pigment vegetal capabil s` transforme
energia luminoas` [n energie chimic` ; la acest proces contribuie ]i
pigmen\ii clorofilieni b,c,d, carotenoide, flavonoide etc.
Formarea glucidelor [n plantele verzi :

hν, clorofil`

6CO2 + 6H2O  C6H12O6+ 6O 2+ 686 Kcal

Din punct de vedere chimic fotosinteza este un proces de

oxidoreducere [n care apa este oxidat` ]I CO 2 redus. Rezult` oxigen ]I
hidrogen, procesul se nume]te fotoliz` deoarece se petrece [n
prezen\a luminii.
Fotosinteza are trei faze:
 - 93 -

- Fotofosforilarea faza luminoas`

- Fotoliza apei
- Fixarea ]I transformarea CO2 [n glucide – faza obscur`.

Fotofosforilarea ciclic`
Procesul de formare a ATP( acidul adenozin trifosforic) din ADP ]I
fosfat anorganic [n cloroplaste, cu consum de energie luminoas`, [n
prezen\a unor cofactori (chinone, citocrom b6, citocrom f).

hν, cofactor
n(ADP) + n(H3PO4)  n(ATP)
cloroplaste

NADP++2H  NADPH +H+



Hidrogenul este rezultat din fotoliza apei

Reac\ia este catalizat` de enzima piridin nucleotid reductaza
fotosintetic` (PRNR). ATP ]I NADPH + H+ reprezint` primele substan\e
stabile formate [n procesul de fotosintez`.

e- chinone
ADP + P
ATP

clorofila a +e- citocrom f citocrom b6

lumina ATP ADP+ P

Fotofosforilare ciclic` cu consum de energie luminoas`

Electronul se [ntoarce la clorofil` cu un poten\ial mic de energie.

In cursul etapelor de re[ntoarcere se formeaza ATP. Clorofila joac` rol
de catalizator chimic, respectiv de agent reduc`tor (pierde electronul) ]
i de agent oxidant (accept` electronul), procesul fiind denumit ]i
fotofosforilare clorofilian`.
ATP macroergic format serve]te la biosinteza acidului 3
fosfogliceric ]i fructozei [n cadrul etapei obscure a fotosintezei.

FOTOLIZA APEI
Descompunerea apei [n hidrogen ]i oxigen sub ac\iunea
radia\iilor luminoase ]I cu participarea clorofilei: rezult` oxigen
molecular care trece [n atmosfer` ]I atomi de hidrogen care servesc la
 - 94 -

reducerea NADP + la NADPH + H + ]I un circuit aciclic de electroni de la

OH – ai apei la clorofil` ]I apoi la H +
ai apei, sub ac\iunea radia\iilor luminoase.
Circuitul de electroni dintre ionii apei ]i clorofil` determin`
procesul redox de reducere ai ionilor H+ la atomi de hidrogen ]i de
oxidare a ionilor OH- la oxigen molecular ]i ap` ]i procesul de biosintez`
a ATP din ADP ]i acid fosforic numit fotofosforilare aciclic` sau
oxidativ`.

lumina
2H2O  2H + + 2OH- clorofila
clorofila
+2e- -2e- ADP+P
2H 2OHH2O + 1/2O2 ATP
Fd

FdH2
NADP+

NADPH+H+

Fotoelectronii energizan\i circul` [ntr-un singur sens : de la OH- la

clorofil` apoi la H+ ]i la NADP+ .
hν, clorofil`
ADP + NADP+ + H2O+ H3PO4  ATP + NADPH+ H+ +
1/2O2

Reac\ia de fotoliz` este cea mai important` surs` de oxigen din

natur`.
Electronul expulzat de clorofila excitat` este acceptat de NADP +.
Clorofila oxidat` va primi un alt electron de la OH - (din ionizarea apei).
Eliminarea electronului din OH- se face printr-o reac\ie fotochimic`
secundar` la care particip` ]i pigmen\i secundari.
Fosforilarea aciclic` se cupleaz` cu cea ciclic` prin fluxul
de electroni.

e- NADP+
Clorofila NADPH+H+

hν ferodoxina
H+
citocrom Plastochinona

e- H2O
 - 95 -

pigment
ATP ADP+P HO-

hν e- H2O+O2

FAZA DE INTUNERIC
Const` [n fixarea CO2 ]I transformarea lui [n glucide
6CO2 + 12NADPH+H+ + 18ATP + 6C-P = 12C3-P + 12NADP+ +
18ADP + 12P + 6H2O
Transformarea co2 [n glucide poart` numele de ciclul lui Calvin
sau calea C3
izomerizare
Ester ribulozo ester3ceto1,5 CO2
1,5 difosforic  enol  ribulozo difosforic 
carboxilaza

acid 2 carboxil 3 ceto H2O

NADPH+H ,ATP
+

1,5 difosforic  acid 3 fosfogliceric 

carboxidismutaza -H2O

aldehida izomeraz` fosfodihidroxi- aldolaza ester

fructozo
3 fosfogliceric`  acetona  1,6
difosforic 

zaharoza
defosfatare izomerizare
 ester glucozo 6  ester gucozo 1
transglucozidaze
fosforic fosfoglucomutaza fosforic 
amidon

Refacerea esterului ribulozo 1, 5 difosforic are loc din aldehida 3 fosfogliceric` ]I

dihidroxiacetona
S-a calculat c` pentru fiecare molecul` de CO2 redus` se consum`
2 molecule de NADH+H+ ]I 3 molecule de ATP. Pentru sinteza a 3
molecule de ATP se consum` 32 Kcal, iar pentru 2 NADPH+H + se
 - 96 -

consum` 103 Kcal. O cuant` are 40 Kcal. Deci sunt necesare 4 cuante
de energie; [n realitate randamentul procesului este mai mic de aceea
sunt necesare 6-8 cuante de lumin`.
In concluzie, [n procesul de fotosintez` se formeaz`
substan\e organice din substan\e anorganice, se consum` CO 2 care,
dac` s-ar acumula, ar pune [n pericol via\a omenirii, se formeaz`
oxigen pentru respira\ie, se transform` energia luminoas` [n energie
chimic`, se realizeaz` circuitul C, O, N, P, S [n natur`.

Biosinteza oligozidelor
Este necesar ca una dintre oze sa fie activat` sub form` de
compus macroergic. Activarea se face prin fosforilare cu formare de
esteri fosforici sau prin combinare cu UTP( acidul uridin trifosforic)
rezultand UDP – derivat sau al\i deriva\i nucleotidici (ADP, GDP, CDP,
TDP) care au rol [n formarea leg`turilor glicozidice. Deriva\ii
nucleotidici ai monoglucidelor sunt mult mai reactivi decat esterii
fosforici deoarece au [nmagazinat` mai mult` energie.
Prima faz` este fosforilarea iar a doua reac\ia cu UTP.

fosfokinaza
Glucoz` + ATP  ester glucozo 1 fosforic + ADP

ester glucozo 1 fosforic + UDP UDPglucoza + P-P

UDPglucoza +ester glucozo 6 fosforic ester trehalozo 6

fosforic+ UDP

Zaharoza
Se formeaz` [n citoplasm` din produ]i care apar [n procesul de
glicoliz` (dihidroxiacetona, aldehida gliceric`).
Zaharoza se mai poate ob\ine ]i din glucozo 1 fosfat :

uridintransferaza
UDPglucoza+ester fructozo 6fosforic  ester zaharozo 6
fosforic + UDP
Zaharoza poate trece [n amidon form@nd amidonul de sintez`
care apare [n procesul de fotosintez`. El se transform` [n glucide
simple de rezerv` sau trece iar [n amidon .
Maltoza apare prin hidroliza amidonului ]i prin reac\ii de
transglucozidare sub ac\iunea unor alfaglucozidaze.
Izomaltoza rezult` din hidroliza aminopectinei.
Celobioza rezult` din hidroliza celulozei.

Biosinteza amidonului
Este un proces secundar care se desf`]oar` dup` formarea
glucozei din fructoz`, cu participarea enzimelor numite amilaze.
 - 97 -

Reac\ia general` este de transglicozilare:

transglicozidaz`
Glucozo-1-fosfat+Triglucid Tetraglucid+H3PO4
Apoi se formeaz` pentaglucid ].a.m.d. pan` la amidon.
In afar` de glucozo 1 fosfat se mai poate ob\ine amidon ]i
pornind
de la UPD glucoza :
UDP transglicozidaz`

UPD glucoza + Diglucid  Triglucid + UDP

In acest mod rezult` amiloza
Amilopectina rezult` prin procese mai complexe: prin participarea enzimei Q care
este capabil` s` transfere un rest poliglucidic .liniar de tipul amilozei [n pozi\ia 6 a unui
rest de glucoza din alt` caten` liniar` care s` nu fie mai mic` decat un triglucid.
Enzima Q este r`spandit` [n semin\e ]I drojdii, [n frunze de
spanac, cartofi ]I are rol [n formarea leg`turilor 1,6 α glicozidice dar ]I
la ruperea lor.
Amidonogeneza are loc f`r` participarea energiei luminoase, [n
plastidele celulare numite amiloplaste. M`rimea ]I forma granulelor de
amidon formate variaz` [n func\ie de specie.
Randamentul mare al reac\iei de sintez` a amidonului este
favorizat de o concentra\ie mare de ester glucozo 1 fosfat, pH sc`zut ]I
o concentra\ie mic` de acid pirofosforic.
Biosinteza amidonului din UDP glucoz` sau ADP glucoz` are loc [n
plastide sub ac\iunea amidonsintetazei folosindu-se ca acceptor
maltoza, maltotrioza, maltotetroza. Acumularea amidonului are loc
numai [n mediu neutru ]i slab alcalin ; fructele acide nu con\in amidon.
In timpul germina\iei amidonul de rezerv` din semin\e ]I tuberculi se
degrazeaz` prin hidroliz` [n maltoz` ]I glucoz`.
In mod analog se formeaz` ]I alte poliglucide. De exemplu
celuloza se formeaz` [n reticulul endoplasmatic ]I [n aparatul Golgi din
UDP glucoz` prin formarea leg`turilor 1,4 β glicozidice.

Biosinteza pentozelor

Pentozele au un rol [nsemnat [n metabolismul glucidelor.

Unele provin din ATP ]i UDP, altele din hexoze.
In plante pentozele se formeaz` din esterul glucozo 6 fosfat ;
hoxozele formeaz` prin oxidare acizi aldonici ]i uronici care prin
decarboxilare dau pentoze ; se mai pot forma din trioze ]i aldehida
acetic`.

2. CATABOLISMUL GLUCIDELOR
 - 98 -

Procesul de degradare a glucidelor este un proces exergonic,

glucidele reprezentand principala surs` de energie pentru
organismele vii. Procesul poate [ncepe de la mono, oligo sau
poliglucide.
Catabolismul glucidic se realizeaz` dup` schema nr. 1
Dac` degradarea [ncepe de la hexoze acestea duc la degradarea
esterului glucozo 6 fosfat care este componenta cheie a
metabolismului glucidic ; el reprezint` forma metabolic activ` a
glucozei.
Dac` degradarea porne]te de la amidon, acesta se desface prin
fosforoliz` sau hidroliz` [n prezen\` de amilaze (de exemplu [n timpul
germina\iei) ]i rezult` ester glucozo 1 fosfat apoi ester glucozo 6 fosfat.
Calea aerob` de degradare a glucidelor se petrece prin oxidarea
total` a acestora, cu consum de oxigen atmosferic ]i cu formare de CO 2
]i H2O – ciclul respirator.
Calea anaerob` conduce la formarea de acid piruvic, are loc [n
lipsa ]i f`r` consum de O2 = ciclul glicolitic.
Calea pentozofosfa\ilor –[n acest mod se ob\in pentozele care
sant componente deosebit de importante [n formarea acizilor nucleici
(riboza ]i dezoxiriboza).
Calea acizilor uronici conduce la formarea de acizi uronici, acid
ascorbic, dioxid de carbon ]i ap`.
Prin ciclul respirator se elibereaz` 686 Kcal/mol glucoz`, [n ciclul glicolitic – 56
Kcal/mol de glucoz`.
Degradarea aerob` este cea mai economic` ]i se ocole]te numai
dac` lipse]te oxigenul.
Energia care se elibereaza prin degradarea glucidelor este
utilizat` [n biosintez` sau se [nmagazineaz` [n compu]ii macroergici.
Restul energiei chimice se transform` [n energie caloric`, energie
mecanic` etc. care servesc la cre]tere, mi]care, transportul
substan\elor contra gradientul de concentra\ie.
Prin degradarea glucidelor rezult`, [n afar` de energie ]i compu]i
intermediari, lipide, protide, pigmen\i etc.
Ciclul respirator este specific organismelor superioare iar cel
glicolitic organismelor inferioare(bacterii, ciuperci). In lipsa aerului [ns`
organismele superioare trec la ciclul glicolitic care este de scurt` durat`
]i care are conse cin\e negative [n cre]terea ]i dezvoltarea plantei.

Glicoliza sau catabolismul anaerob al glucidelor

Reprezint` procesul de transformare a glucozei, pe cale
anaerob`, [n acid piruvic care, sub ac\iunea enzimelor, se transform` [n
al\i compu]I; produsele finale ale glicolizei difer` de la specie la specie.

Reac\ii biochimice:
 - 99 -

fosforilaza
I. Amidon  ester glucozo 1 fosforic  glucozo 6
fosforic

ATP
Glucoz`  ester glucozo 6 fosforic
Glucokinaza

II .Izomerizarea esterului glucozo 6 fosforic la ester fructozo 6 fosforic.

III.Fosforilarea esterului fructozo 6 fosforic cu formare de ester
fructozo 1,6 difosforic.
IV.Scindarea esterului fructozo l,6 difosforic [n aldehid` 3
fosfogliceric` ]I fosfo dihidroxiaceton`(trioze [n echiliru), [n prezen\a
aldolazei.
V. Oxidarea aldehidei 3 fosfoglicerice, energia rezultat` fiind
[nmagazinat` [ntr-o nou` leg`tur` macroergic` .
VI. Acidul l,3 difosfogliceric se defosforileaz` [n prezen\` de ATP ]I
fosfoglicerokinaza ]I rezult` acid 3 fosfogliceric.
VII. In prezen\a fosfogliceromutazei se formeaz` acid 2 fosfogliceric.
VIII. Acidul 2 fosfogliceric elimin` o molecul` de ap` ]I rezult` acidul 2
fosfoenolpiruvic nestabil ce cuprinde o leg`tur` macroergic`.
IX. Acidul enolpiruvic trece [n acid cetopiruvic.
X. Rezult` acid piruvic care se transform` [n al\i compu]i.
Etapele I,III ]I X sunt ireversibile. La unele organisme se formeaz`
acid lactic.
Degradarea anaerob` se petrece la coacerea fructelor ca urmare
a insuficien\ei oxigenului. Din acidul piruvic rezultat din glicoliz`, prin
transform`ri anaerobe se acumuleaz` alcool etilic : pere, portocale,
mere, prune, pepeni. Din glucoz`, prin degradare anaerob`, se pot
forma ]i al\i compu]i.
Bilan\ energetic:
Prin degradarea glucozei rezult` dou` molecule ATP/mol
Prin degradarea amidonului rezult` trei molecule ATP/mol.
Viteza de reac\ie este func\ie de concentra\ia fosfofructokinazei.
Rolul fiziologic al glicolizei este foarte important deoarece pune
la dispozi\ia \esuturilor energia necesar` proceselor fiziologice cand
acestea nu au la dispozi\ie oxigen. Prin degradarea anaerob` trebuie s`
se consume o cantitate mult mai mare de glucide pentru ob\inerea
aceleia]i cantit`\i de energie.
Plantele superioare supravie\uiesc [n condi\ii de anaerobioz`, dar
formarea alcoolului etilic intoxic` celulele care mor.

Catabolismul aerob al glucidelor

 - 100 -

Const` [n descompunerea total` a glucidelor de rezerv` (amidon,

glucoz`) sub ac\iunea oxigenului din aer, cu formare de CO 2, H2O ,
(ATP) ]I energie caloric`.
Catabolismul aerob al glucidelor se desfa]oar` [n dou` etape:
- transformarea [n acid piruvic;
- oxidarea acidului piruvic p@n` la CO2, H2O ]i ATP, proces care
se nume]te ciclul lui Krebs sau ciclul respirator sau ciclul
acizilor tricarboxilici deoarece apar intermediar acizi
tricarboxilici.

Respira\ie
C6H12O6 + 6O2  6CO2 + 6H2O – 686 Kcal
Fotosintez`

Catabolismul aerob al glucidelor este un proces invers ciclului

fotosintetic. Energia care se degaj` provine din energia acumulat` [n
substan\e prin sintez`. Din energia eliberat` numai 4o-5o% este
reutilizat` [n procese de biosintez`.
Prin respira\ie se [n\elege deci totalitatea proceselor biochimice
care transform` un compus organic [ntr-unul mai simplu, cu eliberare
de energie chimic`.
Ciclul lui Krebs este prezent [n toate \esuturile organismelor vii ]i
este un proces biochimic fundamental. In cadrul acestui proces se
degaj` o mare cantitate de energie, [n mod treptat transform`rile au ca
substrat glucide, lipide, protide, acizi organici ]i se petrec [n prezen\a
unor enzime specifice ; ciclul lui Krebs reprezint` o succesiune de
procese de oxido-reducere, decarboxilare, fosforilare, hidratare.
Ciclul lui Krebs se desf`]oar` [n 10 faze :
I. Decarboxilarea oxidativ` a acidului piruvic cu formare de
acetil coenzima A, [n prezen\` de TPP, NAD+, HSCoA , Mg2+.
II. Acetilcoenzima A cu acidul oxalilacetic formeaz` acidul citric
care este prima substan\` din cadrul acizilor tricarboxilici, [n
prezen\` de citrogenaz`.
III. Acidul citric pierde o molecul` de ap` ]i formeaz` acid
cisacontic.
IV. Acidul cisacontic se transform` [n acid izocitric.
V. Acidul izocitric, prin dehidrogenare, [n prezen\` de NADP +,
formeaz` acid oxalil succinic.
VI. Acidul oxalil succinic se trtansform` [n acid α cetoglutaric.
VII. Din acid α cetoglutaric se formeaz` succinil coenzima A care
cu GTP ]i acid fosforic d` acid succinic ]i GDP, [n prezen\` de
TPP, HSCoA, Mg2+, NAD+.
VIII. Acidul succinic se dehidrogeneaz` sub ac\iunea
succindehidrogenazei ]i se transform` [n acid fumaric.
IX. Din acid fumaric, [n prezen\` de fumaraz`, se formeaz` acidul
Lmalic
 - 101 -

X. Acidul L malic, prin dehidrogenare [n prezen\` de NAD +

formeaz` acid oxalil acetic care [nchide ciclul lui Krebs, dar [l
poate redeschide prin combinare cu acetil coenzima A.
Rezult` CO2 ]I H2O prin decarboxilarea acidului piruvic, a acidului
oxalil succinic ]I a acidului α cetoglutaric. Hidrogenul rezult` din
dehidrogenarea acizilor izocitric, succinic, Lmalic. Hidrogenul este
activat prin intermediul unor enzime, reac\ioneaz` cu oxigenul activat ]
I rezult` apa.

Ciclul lui Krebs are o ac\iune amfibolic` adic` o parte anabolic` ]I o

parte catabolic` deoarece unii produ]I particip` la biosintez`.

Bilan\ energetic
Oxidarea NADH+H+ elibereaz` o cantitate de energie
echivalent` cu 3ATP ]I oxidarea FADH2 – 2ATP.
Rezult` c` dintr-un mol de acid piruvic se elibereaz` o cantitate
de energie echivalent` cu 12ATP.
Importan\a ciclului Krebs
- Formarea altor componente organice : aminoacizi, baze
azotate ;
- Contribuie la biosinteza apei;
- Acetil coenzima A particip` la biosinteza acizilor gra]i ;
- Elibereaz` energie.

Ciclul pentozofosfa\ilor reprezint` o cale secundar` de

metabolizare a glucidelor ]i are urm`toarele faze :
I. Esterul glucozo 6 fosforic se transform` [n acid 6
fosfogluconic ]I NADH+ H+
II. Acidul 6 fosfogluconic se transform` [n acid 3
cetofosfogluconic apoi , [n prezen\` de TPP ]I Mn 2+
rezult` esterul
ribulozo – 5 fosforic ]i CO2 care trece [n ester xilulozo 5 fosforic [n
prezen\` de epimeraz` apoi [n ester ribozo 5 fosforic, [n ester
fructozo 6 fosforic, [n ester glucozo 6 fosforic ]I se [nchide ciclul.
1 mol glucoza = 36 ATP

Degrad`ri fermentative
Repreazint` procesele de degradare a substan\elor organice sub
influen\a microorganismelor. Ele au importan\` teoretic` ]I practic`
deoarece contribuie la circuitul elementelor [n natur` ]I la baza
ob\inerii unor produse alimentare, furaje [nsilozate.
Monozaharidele constituie mediile cele mai bune pentru
fermenta\ie.
Fermenta\iile anaerobe sunt : fermenta\ia alcoolic`, fermenta\ia
lactic`, ferment\ia propionic`, fermenta\ia butilic`, fermenta\ia celulozei
etc.
 - 102 -

Fermenta\iile aerobe sunt : fermenta\ia acetic`, fermenta\ia

succinic`, fermenta\ia malic`, fermenta\ia oxalic` etc.

METABOLISMUL LIPIDELOR

1. Biosinteza gliceridelor
a. Biosinteza glicerolului
b. Biosinteza acizilor gra]i
c. Biosinteza trigliceridelor
2. Catabolismul gliceridelor
a. Catabolismul glicerolului
b. Catabolismul acizilor gra]I

Lipidele sunt substan\e eterogene din punct de vedere chimic

de aceea metabolismul se studiaz` pentru fiecare grup` [n parte.
Cercetarea proceselor metabolice s-a efectuat cu deuteriu, tritiu , azot
marcat, 13C, l4C.

1.a Biosinteza glicerolului

Gliceridele sunt esteri ai glicerolului cu acizii gra]i, sunt cele mai
r`sp[ndite lipide, g`sindu-se at@t [n regnul animal c[t ]i [n cel vegetal.
Glicerolul este componentul alcoolic at@t al glicerolipidelor
simple c@t ]i al celor complexe. Se formeaz` din aldehida 3
fosfogliceric` sau din fosfodihidroxiaceton`, dou` importante trioze cu
rol metabolic care se ob\in [n cursul degrad`rii anaerobe a glucidelor.
Acestea, prin reducere ]I defosforilare dau glicerol ]i ATP.

CH CH2 – OH CH2 - OH
NADH + H +
glicerofosfataza

CH – OH  CH – OH  CH - OH + ATP
CH2 – OH CH2 – O – P CH2 - OH
Aldehida fosfogliceric` glicerol
 - 103 -

CH2 – OH CH2 – OH CH2 - OH

NADH + H+ glicerofosfokinaza

C=O  CH – OH  CH – OH +
ATP
ADP
CH2 – O – P CH2 – O – P CH2 - OH

fosfodihidroxiacetona glicerol

Fosfodihidroxiacetona ]I aldehida 3 fosfogliceric` sunt [n echilibru ]I particip` la

numeroase procese de sintez`. In biosinteza gliceridelor ac\ioneaz` fosfoglicerolul care
este mult mai activ dec@t glicerolul.

b. Biosinteza acizilor gra]I

Este un proces consumator de energie care conduce la ob\inerea
de acizi gra]I din acetil coenzima A (acid acetic activat) ]I malonil
coenzima A care se formeaz` din glucide ]I din acizi gra]I prin oxidarea
acestora. In cantitate mic` acetil coenzima A se formeaz` din
aminoacizi, aldehida acetic`, steroli, terpene, vitaminele E ]I K.
Acizii gra]I forma\i [n acest fel contribuie la biosinteza
gliceridelor cre se depun [n semin\e, fructe; unii contribuie la
formarea lipidelor complexe care sunt constituien\i ai membranelor
celulare ]I ai \esuturilor cu activitate fiziologic` intens`.
Biosinteza acizilor gra]I are loc pe 2 c`I:
a) Calea malonil CoA –calea citoplasmatic`
b) Calea elonga\iei sau calea mitocondrial`

a) Reprezint` porincipala cale de biosintez` a acizilor gra]i ; la

plante are loc [n cloroplaste, [n unele sisteme nemitocondriale din
citoplasm` ]i [n lichidul citoplasmatic.
Schema procesului este urm`toarea :

COOH
CH3 – CO SCoA
acetil CoA CH3 – CO – CH – CO SCoA
CO2 ATP acetil malonil CoA

HOOC–CH2–CO SCoA
 - 104 -

Malonil CoA HSCoA CO2

CH3 – CO SCoA CH3– CO–CH2 CO SCoA

NADPH+H+

NADP+

OH

CH3–CH2–CH2–CO SCoA CH3–CH–CH2–CO SCoA

Butiril CoA Hidroxibutiril CoA

NADP+

NADPH+H+
CH3-CH=CH-CO SCoA H2O

Crotonil CoA

Substan\ele de baz` sunt acetil coenzima A ]I malonil coenzima

A al`turi de care sunt necesare CO 2, HCO-3 , ATP, NADPH + H+ , ioni Mg
2+
, Mn 2+ , oxigen, biotin`, acid citric ]I un complex enzimatic format din
acid gras sintetaza, acetil CoA carboxilaza, biotincarboxilaza,
dehidrogenaze, transacilaze, oxigenaze etc.
Acid gras sintetaza din spanac, avocado, arahide, drojdii reprezint` un sistem
multienzimatic format din 6-7 enzime care sunt grupate pe o protein` solubil` -
protein` purt`toare de acil (ACP). Aceasta este format` din gruparea proteic` ]I o
grupare prostetic` , 4 fosfopanteteina care se leag` esteric de un rest de fosfoserin`.

Etapa I – Acetil CoA, sub influen\a acetil CoA carboxilazei,care are

drept coenzim` biotina, reac\ioneaz` cu CO2 activat ]I formeaz` malonil
CoA. CO2 rezult` din decarboxilarea acidului piruvic. Reac\ia este
endergonic`.
Acetil CoA se formeaz` [n mitocondrii dar membrana lor este
impermeabil` pentru acetil CoA de aceea aceasta se combin` cu acidul
oxalil acetic ]I formeaz` acidul citric care traverseaz` membrana
mitocondrial` apoi se reface acetil CoA ]I acidul oxalil acetic. Acidul
 - 105 -

citric este transportator de acetil CoA. Malonil CoA se poate ob\ine din
acidul malonic.

Etapa a-II-a – Se formeaz` un compus intermediar – acetil malonil CoA

– sub ac\iunea unei enzime din sistemul acid gras sintetazei.

Etapa a-III-a – Se formeaz` acetoacetil CoA sub ac\iunea malonil

decarboxilazei . Aceasta are 2 atomi de carbon [n plus fa\` de acetil
CoA de la care s-a pornit biosinteza. Aceste transform`ri sunt
exergonice.

Etapa a-IV-a – Acetoacetil CoA se reduce sub ac\iunea NADPH + H+ ]i

se formeaz` hidroxibutiril CoA (NADPH+H+ rezult` [n procesul de
fotofosforilare, ciclul Krebs, ciclul pentazofosfa\ilor).

Etapa a-V-a – Hidroxibutiril CoA se deshidrateaz` sub ac\iunea

erotonazei rezult@nd erotonil CoA.

Etapa a-VI-a – prin reducere cu NADPH+H+, sub ac\iunea unei ACP

reductaze, rezult` butiril CoA, compus cu 4 atomi de carbon.

Spira s-a [nchis ]i s-a format un acid gras cu doi atomi de carbon
mai mult dec@t acetil CoA.
Biosinteza acizilor gra]i este un proces spiralic, spiralele se
repet` de jum`tate minus 1 din num`rul atomilor de carbon : de
exemplu, pentru acidul palmitic sunt necesare 7 spire adic`( 16 :2)-1
spire.
Sc`derea con\inutului de acizi gra]i din ciclul Krebs conduce
la sc`derea biosintezei lor.

b) Calea elonga\iei
Are loc la nivelul mitocondriilor ]i se mai nume]te calea
mitocondrial`.
Prin acest proces se formeaz` acizi gra]i cu caten` carbonic`
lung`( C18-C30) din acizi gra]i cu caten` mai scurt`( C 12- C10), sub
ac\iunea enzimelor.
Substan\a activ` care se cupleaz` cu acizii gra]i cu caten` scurt`
este acetil CoA.

Formarea acidului stearic din acidul palmitic :

 - 106 -

βcetotiolaz`
CH3-(CH2)14-CO SCoA + CH3-CO SCoA 
Palmitil CoA acetil CoA ATP, HSCoA

OH
NADH+H+
CH3-(CH2)14-CO-CH2-CO SCoA  CH3-(CH2)14-CH-CO SCoA
βCetostearil CoA - NAD+
hidroxibutiril CoA

NADH+H+
Enoilhidraza
CH3-(CH2)14-CH=CH-CO ScoA  CH3-(CH2)16-CO
SCoA
-H2O - NAD+
oleilCoA stearilCoA

Acidul stearic se mai poate ob\ine ]I prin intermediul malonil CoA:

-CO2
palmitil CoA + malonil CoA  βcetostearil S-ACP 
-HSCoA

NADH+H+ HSCoA
 stearil-ACP  stearilCoA + HSACP
-H2O

Biosinteza acizilor gra]i cu caten` ramificat` sau num`r par de

atomi de carbon are loc prin malonil CoA ]I un acceptor impar , radical
acil coenzim`. ( valerianil, propionil, izocapril, izovalerianil).
Biosinteza acizilor gra]i nesatura\i mono ]I polietenici se
presupune ca are loc din acizi gra]i satura\i , [n prezen\a oxigenului ,
oxigenazei, dehidrogenazei, NADPH+H+, ferodoxin` ]i citocrom b 5
.
Bilan\ energetic pentru acidul palmitic:
7ATP/ciclu  7x7 = 49ATP + 1= 50 ATP

c) Biosinteza trigliceridelor
Se produce [n general [ncep@nd de la fosfoglicerol sau mono ]I
di gliceride ]I din acizi activa\i sub form` de tioesteri.( acil Co A).
 - 107 -

Procesul este endergonic ]i are loc [n prezen\a lipazelor ]i a

cofactorilor: ATP, Mn2+, Mg2+, O2.

CH2OH CH2 - O - CO -R
lipaz`
CHOH + R-Co SCoA  CH - O - CO - R1

CH2O-P CH2 - O - P
Fosfoglicerol Acid fosfatidic

CH2 - O - CO - R CH2 - O - CO - R

fosfataz` CH - O - CO - R1 R2 - Co SCo A CH - O - CO - RI
 
CH2 - OH -HSCoA CH2 - O - CO - R2

Diglicerid` Triglicerid`

Lipidele din plante provin [n cea mai mare parte din glucide. {n
cursul dezvolt`rii plantei, [n timp ce scade con\inutul de glucide , cre]te
cel de lipide.
ATP, Mg2+, Mn2+
5C6H12O6 + O2------------------>C18H3602 + 12CO2 + 2H20 - 946 Kcal

Energia necesar` provine din degradarea glucidelor. Glucidele

furnizeaz` aldehida 3 fosfogliceric`, dihidroxiacetona ]I energie; sursa
principal` este reprezentat` de glucoz` ]I fructoz`.
Glucidele se pot forma [n cantit`\i mici ]I din proteide, respectiv
aminoacizi.

3. Catabolismul gliceridelor

Acest proces [ncepe prin degradarea hidrolitic` la acizi gra]i ]I

glicerol sub ac\iunea lipazelor. Activitatea lipazelor se intensific` [n
perioadele de germina\ie a semin\elor, tuberculilor, bulbilor.
Glicerolul ]I acizii gra]i se degradeaz` [n continuare ,
transform@ndu-se [n CO2 ]I H2O. Procesul este exergonic degaj@nd 9
Kcal/ mol.
 - 108 -

Catabolismul se poate realiza treptat, rezult@nd produse

intermediare, se produce nu numai [n organele de depozit ci ]I [n
frunze. Hidroliza gr`similor se intensific` ]I [n perioadele de
[mb`tr@nire sau v`t`mare a \esuturilor vegetale.

2. a) Catabolismul glicerolului

Are loc prin activarea glicerolului sub form` de fosfoglicerol, sub

ac\iunea fosfokinazei ]I ATP. Sub ac\iunea fosfoglicerol aldehid
dehidrogenazei din citoplasm`, ce con\ine NAD +, acesta trece [n
aldehida 3 fosfogliceric` care se poate degrada:
- prin ciclul lui Krebs la CO2 ]I H2O;
- cu triozoizomeraz` p@n` la ester 1,6 fructozo difosforic apoi la
glucoza.

CH2 - OH CH2 - OH CH2= O

ATP NAD +

CH - OH  CH - OH  CH - OH 
fosfokinaza
CH2 - OH CH2 – O - P CH2 – O - P

glicerol fosfoglicerol aldehida 3

fosfogliceric`

 acid piruvic  CO2 + H2O

sau

CH2 - OH CH2 - O - P

CH = O C=O

CH2 - O - P CHOH
Fosfodihidroxi-
acetona CHOH

CHOH

CH2 - O - P
 - 109 -

ester fructozo1,6 difosforic

Dehidrogenarea fosfoglicerolului se poate rerealiza prin ac\iunea

NAD sau FAD.
+

Glicerolul rezultat din hidroliza gliceridelor poate intra [n ciclul lui

Krebs sau poate intra [n ciclul de biosintez` a glucidelor [n func\ie de
sistemul enzimatic.

2. b) Catabolismul acizilor gra]i

Acizii gra]i reprezint` cea mai avtiv` form` metabolic` a lipidelor.
Catabolismul lor este un proces exergonic care se realizeaz` la nivelul
mitocondriilor dar ]I extramitocondrial. Degradarea are loc p@na la CO 2
, H2O ]I energie, lipidele fiind considerate cea mai concentrat` form` de
rezerv` a energiei.

Catabolismul acizilor gra]i se realizeaz` pe dou` c`i:

a) α oxidarea acizilor gra]i;
b) β oxidarea acizilor gra]i.

a) α oxidarea acizilor gra]i;

Ciclul lui Lynen

FAD FADH2
1

R - CH2 - CH2 - CO SCoA R - CH = CH - CO SCoA

Acid gras activat acid gras nesaturat
2

R - CO SCoA H2O
Acil coenzimaA

CH3 - CO SCoA OH
 - 110 -

HSCoA 4 R - CH - CH2 - CO SCoA

NAD+
3

O NADH + H+

CH3 COOH R - C - CH2 - CO SCoA

Conform teoriei β oxid`rii catena liniar` a acidului gras este

degradat` treptat , prin ruperea succesiv` a unui fragment format din
doi atomi de carbon ( acetil coenzima A). Scindarea este oxidativ` ]I se
petrece la atomul β fa\` de gruparea COOH. Procesul are loc [n prezen\`
de enzime: HSCoA, ATP, NAD+, NADP+, Mn2+, Mg2+. Rolul HSCoA [n
metabolismul acizilor gra]i este similar cu al acidului fosforic [n
metabolismul glucidelor.

Etapa I - dehidrogenarea acil CoA la pozi\ia α ]I β ]I rezult` acid gras

nesaturat, [n prezen\` de FAD.

Etapa aIIa - adi\ia apei la enoil CoA ]I rezult` hidroxiacil CoA;

Etapa a IIIa - prin dehidrogenare rezult` cetoacil CoA;

Etapa a IV a - se rupe un fragment de doi atomi de carbon ]I rezult`

acetil CoA ]I un nou acid gras activat cu doi atomi de carbon mai pu\in.
Procesul este spiralic ca ]i la biosintez`.

b) β oxidarea acizilor gra]i

Se produce la acizii gra]i satura\i cu caten` mare sau la unii acizi
cu caten` ramificat`. Exist` doua mecanisme de ac\iune:

- [n semin\e [n stare germinat`:

peroxidaz`
acid gras + H2O2  aldehid` + CO2 + H2O

- [n frunze:
-
oxidaza -CO2 H2O +
NAD +

acid gras  hidroxiacid  aldehid` 

O2 -H2
 - 111 -

 acid gras cu un atom de carbon mai pu\in.

NAD+, ATP
Sau cetoacid  acid gras cu un atom + CO2
acid ascorbic de carbon mai pu\in.

METABOLISMUL PROTIDELOR

1. METABOLISMUL AMINOACIZILOR
- biosinteza aminoacizilor;
- catabolismul aminoacizilor;

1. METABOLISMUL AMINOACIZILOR
Biosinteza aminoacizilor
Plantele pot utiliza azotul anorganic pentru biosinteza
aminoacizilor ]I a altor substan\e organice. Plantele verzi sunt autotrofe
at@t fa\` de carbon c@t ]I fa\` de azot. Organismele au nevoie de
substan\e ternare ]I de azot pentru biosinteza aminoacizilor; ele
folosesc cu prec`dere produ]i de degradare din metabolismul
glucidelor( acidul piruvic, acidul oxalil acetic, acidul glutaric). Azotul
este luat din sol sub form` de azota\i ]I s`ruri de amoniu.
Biosinteza aminoacizilor nu este un proces fotochimic ]I folose]te
energie chimic` rezultat` din degradarea glucidelor

NO3-  NO2 -  NH2OH  NH4+

 - 112 -

Hidrogenul ]I energia necesare reducerii nitra\ilor la amoniac sunt

furnizate de degradarea aerob` a glucidelor ]I lipidelor.

a)Biosinteza aminoacizilor prin aminare reductiv`:

Cetoacizi + NH3:

CH3 CH3
NH3 , NADH+ H+
C=O  H2N CH + NAD+
-H2O
COOH COOH
acid piruvic alanina

COOH COOH

CH2 CH2
 + NAD+
C=O H2N CH

COOH COOH
acid oxalil acetic acid aspartic

COOH COOH

CH2 CH2
 + NAD+
CH2 CH2

C=O H2N CH

COOH COOH
acidul glutaric acidul glutamic
{n acest proces apare un iminoacid instabil. Aminarea se mai
poate face cu hidroxilamin`.

b) Biosinteza aminoacizilor prin transaminare

Se realizeaz` transferul grup`rii aminice de pe un aminoacid pe
un cetoacid cu formarea unui alt aminoacid ]I a unui nou cetoacid.
Este un tip de reac\ie prin care se realizeaz` ]I biosintez` ]I degradarea
aminoacizilor. Enzimele care catalizeaz` procesul se numesc
transaminaze ]I au drapt coenzim` piridoxal 5 fosfatul.:
 - 113 -

COOH COOH

CH2 CH3 CH2 CH3

CH2 + C=O CH2 + H2N CH

H2N CH COOH C=O COOH

COOH COOH
acid glutamic acid α ceto alanina
glutaric

Un num`r mare de aminoacizi pot participa la reac\iile de

transaminare; din cei 20-22 aminoacizi mai frecvent [nt@lni\i [n
organismele vegetale doar 11 pot fi transamina\i (valina, leucina,
izoleucina, tirozina, metionina, cisteina, arginina etc), iar dintre
cetoacizi amintim: acidul α cetoadipic, acidul homocisteinic. Cel mai
importamnt rol [n transaminare [l au asparagina ]I glutamina.Nu
particip` la transamin`ri lisina ]I treonina.

Piridoxal 5 fosfatul trece [n piridoxaminfosfat c@nd gruparea

amino trece de la un aminoacid pe un cetoacid ]I se reface la procesul
invers.
Transaminarea constituie unul din mecanismele cruciale [n
metabolismul aminoacizilor precum ]I [n rela\iile dintre metabolismul
glucidic ]I cel protidic.
{n organismele vii se produce o cuplare a amin`rii reductive ]I a
transamin`rii.

CATABOLISMUL AMINOACIZILOR

Aminoacizii proveni\i din biosintez` sau din hidroliza proteinelor

tisulare, dac` nu sunt utiliza\i la formarea de proteine ]I a altor compu]i
organici cu azot, se vor degrada total sau par\ial [n substan\e mai
simple: CO2 , H2O, NH3 sau produse intermediare. Degradarea
aminoacizilor se produce cu cedare de energie.
a) Dezaminarea aminoacizilor
Se produce [nl`turarea grup`rii NH2 cu formare de amoniac ]I
substan\e ternare. Amoniacul fiind toxic pentru \esuturi va fi folosit [n
sintez` sau va fi blocat [n amine ]i amide( glutamina, asparagina,
ureea). Substan\ele ternare vor fi ]I ele degradate printr-un ciclu
adecvat.
- dezaminare oxidativ` - rezult` un cetoacid ]I amoniac

R - CH2 - CH - COOH + 1/2O2  R - CH2 - C - COOH + NH3

 - 114 -

NH2 O

- dezaminare reductiv`:

R - CH2 - CH - COOH + H2  R - CH2 - CH2 - COOH + NH3

NH2

- dezaminare hidrolitic`:

R - CH2 - CH - COOH + H2O  R - CH2 - CH - COOH + NH3

NH2 OH

- dezaminare intramolecular`:

R - CH2 - CH - COOH ---- R - CH = CH - COOH + NH3

NH2 acid nesaturat

La plante predomin` dezaminarea oxidativ`, iar la bacterii ]I

ciuperci cea hidrolitic` ]I reductiv`.
Dezaminarea se produce mai intens [n semin\ele care
germineaz` ]I [n \esuturile [n cre]tere..
Cetoacizii care apar se pot degrada prin ciclul lui Krebs la CO 2 ]I
H2O sau pot contribui la sinteza glucidelor, a glicerolului sau pot
participa la transamin`ri.

b)Trannsaminarea aminoacizilor ( vezi biosinteza

aminoacizilor).

c) Decarboxilarea aminoacizilor
Cantitativ minor`, decarboxilarea este important` deoarece
determin` formarea unor amine cu rol biologic ( amine proteinogene
sau biogene):

-CO2
R - CH - COOH---------- R - CH2 - NH2

NH2
Enzimele care catalizeaz` procesele se numesc
aminoaciddecarboxilaze.
 - 115 -

O -CO2
- H2O
R - CH - COOH + CH  R - CH - COOH 

NH2 Pi - P N

CH

Pi -P

+H2O
R - CH2  R - CH2 - NH2 + CH

N Pi-P

CH

Pi - P

Putresceina ]I cadaverina nu sunt toxice pentru plante.

Aminele intr` [n constitu\ia proteinelor sau ,prin
oxidare,dau aldehide ,acizi, alcaloizi.
Prin degradarea aminoacizilor se formeaz` substan\e
intermediare care ajut` la stabilirea unor coraela\ii metabolice
[ntre protide, glucide, lipide etc. Organismele vegetale
folosesc aceste produse [n biosintez` sau le degradeaz` la CO2,
H2O, NH3 ]I energie.
 - 116 -

BIBLIOGRAFIE

1. G. Neam\u – Chimie ]i biochimie vegetal`, Editura didactic` ]i

pedagogic`, Bucure]ti, 1977.
2. G. Neam\u - Biochimie ecologic`, Editura Dacia, 1983.
3. G. Neam\u – Biochimie vegetal`, Editura didactic` ]i pedagogic` ,
Bucure]ti, 1993
4. G. Neam\u - Biochimie alimentar`, Editura Ceres, Bucure]ti, 1997.
5. Rodica Segal – Biochimie, Editura Alma, Gala\i, 2000.
 - 117 -

6. A.L. Lehninger - Biochimie, Editura tehnic`, Bucure]ti, 1987.

7. C.D. Neni\escu - Chimie organic`, Editura didactic` ]i pedagogic`,
Bucure]ti, 1979.
8. C.D. Neni\escu - Chimie general` ]i anorganic`, Editura didactic` ]i
pedagogic`, Bucure]ti, 1974.
9. V. Vintu – Ecologie ]i protec\ia mediului, Editura “ Ion Ionescu de la
Brad”, Ia]i, 2000
10. Manualul inginerului chimist
11. T. Galben-curs de chimie general` ]i biochimie vegetal`, Institutul
Agronomic Bucure]ti, 1980.
12. Gheorghi\`-Chimie analitic`, Universitatea Gala\i,1985.
13. I . Sas-Indreptar de analiz` insrumental`.

TEHNOREDACTARE : POPA SANDA