TEMA nr.

6 : EVIDENŢA BUNURILOR MATERIALE AFLATE PE NAVĂ, INVENTARIERI ŞI

RĂSPUNDERE MATERIALĂ

I. STRUCTURA LECŢIEI :

 Evidenţa tehnic – operativă a bunurilor materiale;

 Documente de evidenţă bunuri materiale;
 Evidenţa C.L. la bordul navei
 Responsabilităţi pe linia organizării şi executării inventarierii ;
 Efectuarea propriu-zisă a inventarierii ;
 Stabilirea rezultatelor în urma efectuării inventarierii ;
 Pagubele produse unităţilor M.A.I. ;
 Răspunderea materială a personalului M.A.I. ;
 Recuperarea pagubelor, căile de atac .

CONŢINUT

 EVIDENŢA TEHNIC – OPERATIVĂ

La nivelul Ministerului Afacerilor Interne organizarea evidenţei bunurilor materiale a fost

reglementată prin Instrucţiunile MAI 1031/1999 privind organizarea şi conducerea evidenţei contabile
cantitativ – valorice a bunurilor materiale în unităţile MAI.
Organizarea evidenţei tehnic-operative de gestiune are drept scop :
a) indicarea în orice moment a existenţei bunurilor materiale , a depozitării şi a mişcării
acestora pe deţinători şi locuri de folosinţă ;
b) furnizarea datelor necesare pentru analiza gradului de asigurare cu anumite bunuri materiale
a unităţilor M.A.I. precum şi pentru fundamentarea şi întocmirea programelor logistice ;
c) furnizarea datelor necesare întocmirii corecte a documentelor justificative privind mişcarea
bunurilor materiale ;
d) urmărirea folosirii şi întreţinerii pe timpul utilizării a bunurilor din dotare .
Evidenţa tehnic – operativă de gestiune se organizează pe compartimente de activitate din
sectorul logistic şi cuprinde următoarele domenii :
- evidenţa de gestiune a bunurilor materiale;
- evidenţa bunurilor materiale pe locuri de folosinţă (subunităţi, diverşi deţinători, ateliere,
laboratoare, etc.);
- evidenţa de asigurare logistică, având ca sarcină întocmirea documentelor tehnic -
operative specifice (rapoarte, comenzi, contracte, etc.), precum şi înregistrarea în documentele
justificative a operaţiunilor privind mişcările (intrări şi ieşiri) de bunuri materiale.
Pentru asigurarea întocmirii şi circulaţiei unitare şi raţionale a documentelor justificative
privind evidenţa bunurilor materiale , contabilul şef al unităţii întocmeşte „Graficul de circulaţie al
documentelor justificative” în care se cuprind numai acele documente justificative care au ca
finalitate înregistrarea în evidenţa contabilă de gestiune a operaţiunilor economice consemnate în
acestea .
1
 Evidenţa tehnic-operativă se ţine la toate locurile unde se primesc sau folosesc bunuri
materiale.
Evidenţa tehnic – operativă se ţine pentru toate bunurile materiale existente, pe următoarele
compartimente de activitate (aprovizionare – înregistrare) :
a. armament, mijloace de protecţie şi criminalistice;
b. comunicaţii şi informatică;
c. transporturi (inclusiv carburanţi şi lubrifianţi);
d. prevenirea şi stingerea incendiilor;
e. cazare şi construcţii;
f. echipament;
g. alimente şi gospodării agrozootehnice (inclusiv bunurile materiale de resortul hranei);
h. medical uman, sanitar-veterinar şi farmaceutic;
i. fond arhivistic;
j. asigurare totogeodezică.
Bunurile materiale se clasifică după categoria din care fac parte astfel :
- mijloace fixe ;
- obiecte de inventar ;
- materiale .
Bunurile materiale din patrimoniul unei unităţi sunt constituite din totalitatea mijloacelor fixe,
obiectelor de inventar, materialelor, produselor precum şi a animalelor (animale tinere şi la îngrăşat,
animale adulte, păsări şi colonii de albine, etc).

Evidenţa mijloacelor fixe

Se consideră mijloc fix obiectul singular sau complexul de obiecte ce se utilizează ca atare şi
care trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
a) are o valoare mai mare decât limita stabilită prin lege – H.G. 105/2007 (1.800 lei);
b) are o durată de funcţionare (utilizare) mai mare de un an.
Pentru obiectele folosite în loturi (complete, seturi) sau care formează un singur corp, la
încadrarea lor ca mijloace fixe se are în vedere valoarea întregului lot (complet, set), sau corp.
Exemplu : pentru nave şi ambarcaţiun – valoarea lor este dată de către toate echipamentele şi
instalaţiile existente la bord în momentul în care sunt achiziţionate.
Mijloacele fixe se clasifică conform H.G. nr. 2.139 din 30 noiembrie 2004 (*actualizată) pentru
aprobarea Catalogului privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, în trei
grupe principale, astfel:
Grupa 1 – Construcţii;
Grupa 2 – Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii;
Grupa 3 – Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale
şi alte active corporale;
Pentru stabilirea duratei normale de funcţionare a unui mijloc fix se cautã succesiv în
clasificare: grupa, subgrupa, clasa, subclasa şi familia, dupã caz.
Notă: Pentru mijloacele fixe specifice sistemului naţional de apãrare, ordine publica şi
siguranţa naţionala, ordonatorul de credite aprobă prin norme proprii, cu avizul Ministerului Finanţelor
Publice, clasificarea şi duratele normale de funcţionare.
Nu sunt considerate mijloace fixe:
a) – sculele, instrumentele şi dispozitivele speciale ce se folosesc la executarea unor produse în
ateliere, indiferent de valoarea şi durata de funcţionare normală ; - obiecte de inventar
b) – echipamentul de protecţie şi de lucru, echipamentul şi uniformele de serviciu,
echipamentul şi materialul sportiv, îmbrăcămintea specială, precum şi accesoriile de pat, indiferent de
valoarea şi durata de utilizare ; - obiecte de inventar
c) – motoarele, aparatele şi alte subansambluri ale mijloacelor fixe, procurate în scopul
înlocuirii componentelor uzate, cu ocazia reparaţiilor de orice fel care nu modifică parametrii tehnici
iniţiali ai mijlocului fix ; - materiale
d) – muniţiile de orice fel (inclusiv bombele, rachetele şi torpilele) ; - materiale
2
 e) – construcţiile şi instalaţiile provizorii ;
f) – animalele tinere şi la îngrăşat, cele care nu au îndeplinit condiţiile pentru a fi trecute la
animale adulte, păsările şi coloniile de albine ;
g) – prototipurile, atât timp cât servesc ca model la executarea producţiei de serie, inclusiv seria
0, sau sunt supuse încercărilor în vederea omologării ; - produse
h) – pădurile.
Înregistrarea în evidenţă a mijloacelor fixe se face la valoarea de intrare, numită şi valoarea
contabilă .
Principalele operaţiuni economico-financiare privind existenţa şi mişcarea mijloacelor fixe
sunt:
a) – intrări de mijloace fixe: achiziţii, transferuri, donaţii, dezmembrări, investiţii,
prelucrări/transformări de bunuri materiale în ateliere proprii sau la terţi, plusuri de inventar, alte căi
legale;
b) – ieşiri de mijloace fixe: transfer fără plată între instituţiile publice, transferul între unităţi
ale MAI (pe baza de Ordin de distribuţie, aviz de însoţire a mării – întocmit în 3 exemplare,
exemplarul 2 vizat de primitor şi înaintat către predător, exemplarul 3 la predător, exemplarul 1 la
primitor), vânzări către persoane fizice sau juridice, degradări, lipsuri la inventariere, casări, precum şi
alte căi legale;
c) – mişcări ale mijloacelor fixe în cadrul unităţii, care pot fi: de la magazie la locul de
folosinţă şi invers, de la un loc de folosinţă la altul ;
d) – alte mişcări: închirierea, custodia şi trimiterea la bazele de reparaţii specializate ale MAI ;
În conformitate cu prevederile O.M.A.I nr. 1030/17.11.2005 pentru modificarea Instrucţiunilor
nr. 1031/29.11.1999 privind organizarea şi conducerea evidenţei contabile cantitativ- valorice a
bunurilor materiale în unităţile M.A.I. :
- bunurile materiale ce urmează a fi reparate la unităţi specializate ale M.A.I. se predau de către
subunităţi la gestiunea ( magazia) centrală a unităţii pe baza Bonului de predare-transfer-restituire sau
a Bonului de mişcare a mijlocului fix, în vederea înregistrării lor în evidenţa contabilă de gestiune ;
- bunurile materiale se predau pentru reparare la atelierele specializate pe baza Avizului de însoţire a
mărfii pe care se va face menţiunea ,, pentru reparaţii “, fără a se scoate din evidenţa contabilă şi de
gestiune a unităţii deţinătoare . Excepţie fac armamentul înseriat şi aparatura artileristică trimise la
reparat, precum şi alte bunuri materiale stabnilite prin dispoziţii ale Direcţiilor Centrale cu atribuţii
logistice, care se scot din evidenţa contabilă şi de gestiune a unităţii predătoare şi se înregistrează în
evidenţa contabilă şi de gestiune a unităţii de reparaţii specializată, în aceste cazuri fiind necesară
întocmirea de către organul central de înzestrare a Ordinului de distribuţie .
- la primirea bunurilor , unitatea care execută reparaţia întocmeşte ,, Procesul verbal de constatare ,
care constituie documentul de confirmare a primirii bunurilor, document de deviz antecalculaţie, de
analiză şi acceptare de către deţinător a executării lucrărilor respective .
- după executarea reparaţiei, restituirea bunurilor se face pe baza Avizului de însoţire a mărfii pe care
se va face menţiunea ,, de la reparat “ .
Bunurile care nu mai pot fi reparate pot fi reţinute de către unitatea de reparaţii cu acordul
unităţilor deţinătoare, în vederea casării şi recuperării unor piese şi subansamble, caz în care este
necesară întocmirea Ordinului de distribuţie, sau se restituie unităţilor deţinătoare în vederea efectuării
de către acestea a procedurilor legale de scoatere din funcţiune şi casare .

Evidenţa obiectelor de inventar

Definiţie: Obiectele de inventar reprezintă bunuri materiale cu caracter funcţional sau de uz

administrativ gospodăresc şi care îndeplinesc cel puţin una din următoarele condiţii legale:
- au o valoarea individuală mai mică decât cea stabilită de reglementările legale pentru
mijloacele fixe şi durată de serviciu nelimitată;
- au o durată de serviciu mai mică de un an şi valoare nelimitată.
Din grupa obiectelor de inventar fac parte sau sunt asimilate acestora următoarele naturi de
bunuri materiale:
a) – sculele, dispozitivele, verificatoare, aparate de măsură şi control, indiferent de durata
3
 normală de funcţionare şi valoarea lor;
b) – echipamentul de protecţie şi de lucru, echipamentul şi uniformele de serviciu,
echipamentul sportiv, etc.
Principalele operaţiuni care se înregistrează în evidenţă în legătură cu existenţa şi mişcarea
obiectelor de inventar sunt:
- intrări de obiecte de inventar în patrimoniul unităţii;
- mişcări ale obiectelor de inventar în cadrul unităţii şi între unităţi ale MAI;
- ieşiri de obiecte de inventar din patrimoniul unităţii.

Mişcarea obiectelor de inventar se face pe baza „ Bonului de predare-transfer, restituire ”

(BPTR).
Evidenţa materialelor
altele decât mijloacele fixe şi obiectele de inventar

Din categoria materialelor fac parte: combustibilii, carburanţii, materialele de întreţinere şi

gospodăreşti, rechizitele de birou, formularele tipizate, piesele de schimb, materialele consumabile,
ambalajele, deşeurile, motoarele, aparatele şi subansamblele mijloacelor fixe pentru înlocuirea
componentelor uzate, muniţia de toate tipurile (inclusiv bombe, rachete, torpile), materiale de marcare
a focului, materiale fotosensibile, materiale pentru relevarea şi ridicarea urmelor, etc.
Principalele operaţiuni în legătură cu materialele, care fac obiectul înregistrărilor în evidenţă
sunt : intrări, ieşiri, prelucrări, recondiţionări, custodii, etc.
Documentele justificative privind înregistrarea în evidenţă a intrărilor de materiale sunt:
factura fiscală, bon fiscal, avizul de însoţire a mărfii – pe baza acestora întocmindu-se NRCD – ul
(Nota de recepţie şi constatare de diferenţe), procesul – verbal de inventariere, procesul – verbal de
scoatere din funcţiune a mijloacelor fixe.
Documentele justificative privind ieşirea materialelor sunt : bonul de consum – pentru toate
eliberările de materiale din gestiune destinate consumului intern, avizul de însoţire a mărfii, factura,
procesul-verbal de inventariere.
Mişcările de materiale între gestiuni şi locuri de folosinţă, precum şi preluarea în gestiune a
celor provenite din recuperări se face pe baza Bonului de predare-transfer-restituire, iar pentru cele
dispersate teritorial, cu Aviz de însoţire a mărfii.

Organizarea evidenţei tehnic – operative a bunurilor materiale

Definiţii :

- Gestiunea reprezintă totalitatea operaţiunilor de primire, păstrare şi eliberare a bunurilor materiale

sau valorilor băneşti, îndeplinite de o persoană în cadrul atribuţiilor principale de serviciu.
- Gestionarul , este acel angajat al unei unităţi care are ca atribuţii principale de serviciu,
primirea, pastrarea şi eliberarea de bunuri aflate în administrarea, folosinţa sau deţinerea chiar
temporară a unei unităţi, indiferent de modul de dobândire şi de locul unde se află bunurile ( O.M.I
nr.31/1973 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii, gestionarea bunurilor şi
răspunderea în legătură cu aceste bunuri în M.I. )
Gestionarul este obligat să ţină la zi şi în bune condiţii evidenţa propriei gestiuni potrivit
prevederilor legale în vigoare .

Documentele de evidenţă tehnic – operativă

- a mijloacelor fixe

La întocmirea documentelor tehnic - operative privind evidenţa şi mişcarea mijloacelor fixe se

vor avea în vedere urmatoarele situaţii :
► în cazul în care mijloacele fixe se află în păstrare în depozitul unităţii, gestionarul va ţine o
evidenţă cantitativă pe ,, Fişă de magazie “, pentru fiecare fel de mijloace fixe ;
4
 ► în cazul unităţilor cu volum mare de activitate şi de dotare cu mijloace fixe întocmesc
formularul ,, Lista de evidenţă şi inventariere a mijloacelor fixe “ , care serveşte la organizarea
evidenţei operative pe locuri de folosinţă în scopul asigurării integrităţii, păstrării şi folosirii
raţionale a mijloacelor fixe ;
► în cazul în care mijloacele fixe aflate în păstrarea responsabililor pe locuri de folosinţă sunt în
număr mare şi prezintă mişcări frecvente se poate folosi prin adaptare ,, Fişa de evidenţă a
obiectelor de inventar în folosinţă “ ;
► pentru distribuirea din magazia subunităţii a mijloacelor fixe de resortul compartimetului
armament, geniu-chimic, a mijloacelor specifice de ordine publică către diverşi deţinători se
utilizează ca document de evidenţă ,, Fişa individuală “
► în cazul mişcării mijloacelor fixe de natura armamentului şi aparaturii artileristice de la
responsabil la atelierul de reparaţii al unităţii şi înapoi se utilizează ca document de evidenţă
,, Bonul de primire-predare “
► evidenţa mijloacelor fixe compuse din mai multe accesorii care formează un complet se ţine pe
formularul ,, Inventarul completului “

,, Fişa de magazie “

Serveşte ca document de evidenţă la locul de depozitare ( folosinţă ), a intrărilor, ieşirilor şi

stocurilor de bunuri materiale . Se întocmeşte intr-un singur exemplar, de către gestionar sau persoana
desemnată, separat pentru fiecare fel de material, pe baza documentelor de intrare şi ieşire.
După înregistrare, documentele justificative se predau la contabilitate în vederea înregistrării
lor în evidenţa contabilă cantitativ – valorică . Lunar, se efectuează confruntarea datelor înregistrate în
evidenţa tehnic- operativă de gestiune ( fişe de magazie ) şi datele înregistrate în evidenţa contabilă
cantitativ – valorică ( fişe de cont analitic pentru bunurile materiale ) .

,, Fişa individuală „

Se foloseşte pentru efectuarea distribuiţiilor şi retragerilor de bunuri materiale, precum şi

pentru ţinerea evidenţei echipamentului şi a altor categorii de bunuri date în folosinţă diverşilor
deţinători . Se întocmeşte într-un singur exemplar şi se păstrează la organul tehnic de specialitate care a
emis-o . Spaţiul rămas liber pe rândul respectiv între bunurile materiale distribuite sau retrase se
anulează printr-o linie continuă . În fişe nu se admit ştersături sau modificări. În cazul unor greşeli de
înregistrare, se anulează rândul respectiv . Fişele în care nu se mai fac operaţiuni se îndosariază şi se
păstrează la arhiva gestionară .

,, Bonul de primire-predare “

Formularul serveşte predătorului ca document justificativ pe timpul cât bunurile materiale sunt
predate la atelier ( pentru a fi reparate, revizuite, transformate ) . Se emite de către atelier, constituind
documentul de evidenţă a lucrărilor executate . Ori de câte ori restituirea bunurilor reparate,
transformate, se face în tranşe, primitorul şi predătorul sunt obligaţi să completeze datele necesare de
pe verso unicatului şi duplicatului, semnând fiecare pentru efectuarea operaţiunilor . La terminarea
lucrării unicatul bonului de primire-predare se predă emitentului, care îl va preda la contabilitate .
Unicatul şi duplicatul bonului se completează la terminarea lucrărilor, pe verso cu denumirea,
unitatea de măsură şi cantitatea materialelor reparate, transformate, pentru efectuarea operaţiunilor în
evidenţa contabilă şi tehnic operativă de gestiune .

- a obiectelor de inventar

Evidenţa obiectelor de inventar în depozit se ţine de gestionar pe formularul ,, Fişă de magazie

“ , grupate separat pe surse de finanţare .
Evidenţa obiectelor de inventar în folosinţă se realizează astfel :
Responsabilul cu obiectele de inventar din structura logistică deschide câte o „Fişă de
5
evidenţă a obiectelor de inventar în folosinţă” pentru fiecare persoană căreia i-au fost încredinţate
obiecte de inventar în folosinţă. Fişele de evidenţă a obiectelor de inventar în folosinţă nu circulă şi se
arhivează la compartimentul tehnic de specialitate .
Evidenţa obiectelor de inventar date în folosinţă , destinate încăperilor funcţionale, se ţine cu
ajutorul documentului ,, Fişa de evidenţă a stocurilor şi a obiectelor de inventar pe locuri de
folosinţă “ .
Evidenţa bunurilor materiale de natura obiectelor de inventar care se folosesc împreună (
formează un complet ) se ţine pe formularul ,, Inventarul completului “ .

- a materialelor

Evidenţa intrărilor şi ieşirilor de materiale se organizează la locurile de depozitare de către

gestionari, cantitativ pe feluri de materiale, sortimente, calităţi, dimensiuni, etc. , cu ajutorul ,, Fişei de
magazie “ . Materialele procurate de unităţi, de la furnizori, cele primite cu titlu gratuit, cele primite
fără plată ( prin transfer de la alte unităţi ) în cadrul acţiunilor centralizate , cele rezultate din prelucrări
sau casare, se înregistrează la magazie .
Materialele primite în custodie sau în prelucrare se înregistrează în fişe de magazie deschise
separat . Materialele procurate din venituri extrabugetare şi din fonduri speciale se înregistrează în fişe
de magazie deschise separate pe fiecare sursă de finanţare .
Evidenţa formularelor cu regim special ( aviz de însoţire a mărfii, bon de comandă , etc. ) se
ţine cu ajutorul formularului ,, Fişă de magazie a formularelor cu regim special “ .
Intrările de bunuri materiale în gestiune se înregistrează pe baza ,, Notei de recepţie şi
constatare de diferenţe “ , care se întocmeşte de comisia de recepţie materialelor pe baza
documentelor de achiziţie a acestora .

Eliberarea bunurilor materiale se face de către gestionari, în cantitatea şi sortimetele

specificate în documentele de eliberare ( justificative ) aprobate, prin cântărire, măsurare,
numărare, etc., cu respectarea dispoziţiilor legale .

Este interzisă eliberarea de materiale din depozit (gestiune ) pe bază de dispoziţie verbală sau pe
baza unor documente întocmite nelegal sau incorect .

Deţinerea de bunuri materiale sub orice formă şi cu oricxe titlu, precum şi efectuarea de operaţii
patrimoniale, fără înregistrarea lor în evidenţa contabila şi tehnic – operativă de gestiune , sunt
interzise .

 EVIDENŢA CARBURANŢILOR ŞI LUBRIFIANŢILOR LA BORDUL

NAVEI

Evidenţa tehnic-operativă a carburanţilor şi lubrifianţilor se realizează astfel :

a) schimbul de ulei se efectuează conform normativelor de consum , cu ocazia executării

lucrărilor de întreţinere şi reparaţii curente, iar cantităţile necesare se eliberează din gestiune pe baza
bonului de consum colectiv (BC) ;
b) la nave, carburanţii şi lubrifianţii se distribuie de la depozit pe baza Bonului de predare-
transfer, restituire, cantităţile primite de fiecare navă fiind operate în Jurnalul de bord – document
în care se evidenţiază consumurile de C.L. în baza numărului de ore de funcţionare şi a normelor
aprobate. În baza datelor din „Jurnalul de bord” la fiecare navă se întocmeşte „Procesul – verbal de
consum carburanţi şi lubrifianţi ” .
Exemplu : în jurnalul de bord se va menţiona 2 litri ulei pentru schimb, iar 0,5 litri ulei consumaţi
prin ardere, în cazul în care este necesară completarea cu ulei.
La nivel de unitate datele din „procesul – verbal de consum carburanţi şi lubrifianţi” referitoare la
cantităţile de carburanţi şi lubrifianţi alimentate şi consumate se centralizează lunar, de către
6
compartimentul tehnic, pe formularul „Dare de seamă centralizatoare privind consumul lunar de
carburanţi şi lubrifianţi la nave” care serveşte la efectuarea analizei lunare a consumului de
carburanţi – lubrifianţi şi pe baza căruia se face scăderea din evidenţă cu ajutorul Bonului de consum.

 RESPONSABILITĂŢI PE LINIA ORGANIZĂRII ŞI EXECUTĂRII

INVENTARIERII

Inventarierea reprezintă ansamblul operaţiunilor prin care se constată existenţa tuturor

elementelor patrimoniale, cantitativ-valoric sau numai valoric, după caz, la data la care aceasta se
efectuează.
Inventarierea are drept scop stabilirea situaţiei reale a tuturor elementelor patrimoniale de
natura activelor, datoriilor, capitalurilor proprii, precum şi a bunurilor materiale aparţinând altor
unităţi, persoane juridice sau fizice şi care temporar se află în păstrarea unităţii în custodie, comodat,
închiriate, pentru reparare şi prelucrare ori sub orice altă formă prevăzută de lege.
Pentru buna desfăşurare a operaţiunilor de inventariere, ordonatorilor de credite, şefilor de
compartimente şi gestionarilor le revine obligaţia să asigure condiţii corespunzătoare de lucru comisiei
de inventariere, prin:
a) organizarea depozitării valorilor materiale grupate pe surse de finanţare, sorto-tipodimensiuni,
codificarea acestora şi întocmirea etichetelor de raft;
b) ţinerea la zi a evidenţei tehnic-operative la gestiunile de valori materiale şi a celei contabile
cantitativ-valorice şi efectuarea lunară a confruntării datelor din aceste evidenţe;
c) asigurarea personalului necesar pentru manipularea valorilor materiale care se inventariază;
d) asigurarea dotării comisiilor de inventariere cu formulare şi rechizite, precum şi punerea la
dispoziţia acestora a instrumentelor de măsură şi control pentru efectuarea măsurătorilor şi
determinărilor calitative necesare;
e) asigurarea comisiei de inventariere cu tehnică de calcul şi cu un sigiliu;
f) asigurarea protecţiei membrilor comisiei de inventariere în conformitate cu normele de protecţie a
muncii;
g) asigurarea securităţii uşilor, ferestrelor, porţilor şi a altor mijloace de acces de la magazii,
depozite, gestiuni etc.
După primirea dispoziţiei/ordinului de zi pe unitate, preşedintele comisiei de inventariere preia
listele de inventariere de la contabilul-şef/conducătorul compartimentului financiar-contabil semnate
de către acesta spre neschimbare, după care comisia se prezintă la sediul gestiunii în vederea efectuării
inventarierii faptice.

 EFECTUAREA PROPRIU ZISĂ A INVENTARIERII

Comisia de inventariere execută lucrările în plen.

Principalele măsuri organizatorice care trebuie luate de către comisia de inventariere sunt
următoarele:
a) înainte de începerea operaţiunii de inventariere, ia declaraţia scrisă de la gestionar, din care să
rezulte dacă:
- gestionează bunuri şi în alte locuri de depozitare;
- în afara bunurilor entităţii respective are în gestiune şi alte bunuri aparţinând terţilor, primite cu sau
fără documente;
- are plusuri sau lipsuri în gestiune, despre a căror cantitate ori valoare are cunoştinţă;
- are bunuri nerecepţionate sau care trebuie expediate, pentru care s-au întocmit documentele aferente;
- a primit sau a eliberat bunuri fără documente legale;
- deţine numerar sau alte hârtii de valoare rezultate din vânzarea bunurilor aflate în gestiunea sa;
- are documente de primire-eliberare care nu au fost operate în evidenţa gestiunii sau care nu au fost
predate la contabilitate; gestionarul menţionează în declaraţia scrisă felul, numărul şi data ultimului
document de intrare/ieşire a bunurilor în/din gestiune;
7
 b) identifică toate locurile în care există valori materiale sau băneşti ce urmează a fi inventariate;
c) asigură închiderea şi sigilarea spaţiilor de depozitare în prezenţa gestionarului, ori de câte ori se
întrerupe acţiunea de inventariere şi se părăseşte gestiunea;
d) barează şi semnează, după ultima operaţiune, fişele de magazie sau fişele de evidenţă tehnic-
operativă în cazul inventarierii bunurilor aflate în folosinţă, menţionând data la care s-a efectuat
inventarierea;
e) vizează documentele care privesc intrări şi ieşiri de valori materiale aferente perioadei supuse
inventarierii, neînregistrate şi dispune înregistrarea acestora în fişele de magazie şi predarea lor la
contabilitate;
f) solicită conducătorului unităţii şi gestionarului sistarea pe cât posibil a operaţiunilor de primire-
eliberare a valorilor materiale şi băneşti gestionate;
g) verifică numerarul din casierie/aflat asupra casierilor mandatari şi stabileşte suma încasărilor din
ziua curentă, solicitând, dacă este cazul, depunerea numerarului la casieria entităţii.
Declaraţia se datează şi se semnează de către gestionarul răspunzător de gestiunea bunurilor şi
de către comisia de inventariere. Semnarea declaraţiei de către gestionar se face în faţa comisiei de
inventariere.
Dacă în timpul inventarierii au loc intrări şi ieşiri de bunuri în/din gestiune, aceste operaţiuni se
efectuează numai în prezenţa comisiei de inventariere, iar pe documentele de intrare-ieşire se înscrie
menţiunea "primit/eliberat în timpul inventarierii".
Dacă valorile materiale supuse inventarierii, gestionate de o singură persoană, sunt depozitate
în locuri diferite sau când gestiunea are mai multe căi de acces, membrii comisiei care efectuează
inventarierea trebuie să sigileze toate aceste locuri şi căile de acces.
La reluarea lucrărilor se verifică dacă sigiliul este intact, în caz contrar întocmindu-se un
proces-verbal de constatare, care se semnează de comisia de inventariere şi de către gestionar, luându-
se măsurile corespunzătoare.
Documentele întocmite de comisia de inventariere rămân în cadrul gestiunii inventariate, în
fişete, casete, dulapuri, încuiate şi sigilate. Sigiliul se păstrează, pe durata inventarierii, de către
preşedintele comisiei.
Pe toată durata inventarierii, programul şi perioada acesteia se afişează la loc vizibil.
Formularele cu regim special se înscriu în listele de inventariere în ordinea seriilor şi
numerotării, pentru a se putea stabili cu uşurinţă integritatea acestora.
Bonurile valorice de carburant auto se înscriu în listele de inventariere la valoarea nominală,
corespunzător numărului carnetelor, seriilor şi numerelor acestora.
Stabilirea stocurilor faptice se face prin numărare, cântărire, măsurare sau cubare, după caz.
Fac excepţie muniţiile şi alte bunuri aflate în ambalaje originale, intacte, sigilate de producător,
ale căror cantităţi se determină pe baza datelor înscrise pe ambalaje.
Pentru inventarierea faptică se utilizează listele de inventariere cod 14-3-12, întocmite distinct
pe activitatea curentă şi cea de mobilizare, pe surse de finanţare, iar în cadrul acestora, pe gestiuni,
responsabili, locuri de folosinţă, grupe de bunuri şi conturi aferente. Listele se întocmesc într-un singur
exemplar şi se completează în prealabil de către compartimentul financiar-contabil cu informaţiile
privind gestiunea, denumirea bunurilor/codul/numărul de inventar, cantităţile scriptice şi
preţul/valoarea contabilă.
Comisia de inventariere stabileşte stocurile faptice, determină diferenţele cantitative şi/sau
valorice şi completează listele de inventariere cu datele rezultate în urma inventarierii.
Pentru lichidele păstrate în vase, recipienţi cu forme neregulate, la care nu se pot stabili
cantităţile efective prin măsurare sau transvazare, acestea se determină în funcţie de volum, densitate,
compoziţie, temperatură ori de alte mărimi fizice. Atunci când situaţia impune, operaţiunile de
determinare a volumului sau a cantităţilor se completează cu verificarea conţinutului vaselor prin
scoaterea de probe care se constată organoleptic, prin măsurători, probe etalon sau analize de laborator.
menţionează în listele de inventariere modul cum s-a făcut inventarierea, precum şi datele tehnice care
au stat la baza calculelor.
Bunurile cu un grad mare de perisabilitate se inventariază cu prioritate, pentru a nu se întârzia
consumul imediat al acestora.
Bunurile materiale aflate asupra angajaţilor se inventariază şi se trec în liste separate, iar
8
persoanele care răspund de păstrarea lor confirmă sub semnătură, pe fişa de evidenţă a obiectelor de
inventar în folosinţă, existenţa şi integritatea bunurilor. Bunurile materiale în folosinţă se inventariază
în liste şi situaţii desfăşurătoare întocmite separat pe locuri de folosinţă, responsabili etc. Datele din
situaţiile desfăşurătoare se centralizează şi apoi se preiau în listele de inventariere în vederea
comparării cu evidenţa tehnic-operativă, precum şi cu evidenţa contabilă cantitativ-valorică.
Bunurile materiale aparţinând altor unităţi, închiriate, achiziţionate în leasing, luate în custodie,
comodat, primite spre prelucrare sau deţinute/folosite sub alte forme, se inventariază şi se înscriu în
liste separate. Listele de inventariere pentru aceste bunuri trebuie să conţină informaţii cu privire la
numărul şi data actului de predare-primire şi ale documentului de livrare.
O copie a listelelor de inventariere cuprinzând valorile materiale aflate în custodie, primite
pentru reparat sau transformat, se trimite unităţii care le are în proprietate ori administrare în termen de
cel mult 15 zile lucrătoare de la terminarea inventarierii, urmând ca proprietarul/administratorul
bunurilor să comunice eventualele neconcordanţe în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la primirea
listelor de inventariere. Neprimirea răspunsului privind soldurile conturilor respective nu reprezintă
confirmare tacită.
Se întocmesc liste de inventariere separate şi pentru:
a) bunurile aflate la alte unităţi în custodie, închiriate, la reparat ori sub alte forme sau la diverşi
deţinători care execută misiuni în afara ţării;
b) utilajele primite de la beneficiari pentru montaj şi neîncorporate în lucrări;
c) bunurile depreciate, inutilizabile sau deteriorate, fără mişcare, comenzile pentru executare de
lucrări în curs, abandonate ori sistate;
d) animale de serviciu;
e) bunurile reprezentând patrimoniul public al statului;
f) lucrările de investiţii şi reparaţii capitale, dezvoltări şi modernizări aflate în curs de execuţie,
precum şi cele sistate, arătându-se actul de aprobare, cauzele sistării şi măsurile ce se propun în
legătură cu aceste lucrări;
g) lucrările de proiectare, expertizare şi cercetare ştiinţifică neterminate;
h) stocul de mobilizare, produsele din rezerva de stat sau din rezervele proprii ale instituţiei;
i) investiţiile puse în funcţiune total sau parţial, pentru care nu s-a efectuat recepţia finală.
Bunurile materiale aflate în curs de prelucrare, transformare, reparare, precum şi cele păstrate
pe locuri de folosinţă sau pe persoane se inventariază similar gestiunilor, întocmindu-se situaţii
desfăşurătoare pe responsabili, comenzi etc., după caz.
Bunurile materiale propuse pentru scoatere din funcţiune/declasare şi casare se înscriu şi în
liste întocmite distinct, după identificarea acestora prin inventariere faptică şi constatarea de către
comisia de inventariere a îndeplinirii condiţiilor care justifică scoaterea din funcţiune/declasarea şi
casarea.
Mijloacele fixe şi obiectele de inventar, care sunt scoase în afara unităţii pe o perioadă
îndelungată ce se poate suprapune cu perioada inventarierii, se inventariază înaintea ieşirii din unitate,
precum şi anual, prin confirmări scrise din partea utilizatorilor/deţinătorilor.
Inventarierea bunurilor materiale distribuite individual personalului pe timpul misiunilor
internaţionale se realizează, în ţară, de către unitatea care le deţine în patrimoniu, la începerea şi
terminarea misiunii.
În cadrul inventarierilor periodice prevăzute de legislaţia naţională, bunurile materiale
distribuite individual personalului pe timpul misiunilor internaţionale se inventariază doar scriptic.
Bunurile materiale aflate în folosinţa ataşaţilor de afaceri interne/ofiţerilor de legătură se
inventariază anual pe bază de confirmări scrise din partea acestora.
Bunurile materiale a căror evidenţă se ţine şi pe serii se inventariază nominal, pe fiecare serie
în parte, în cadrul grupelor, sistemelor şi mărcilor respective.
Bunurile materiale care se dau în consum în funcţie de anul de fabricaţie sau termenul de
valabilitate (alimente, medicamente, muniţii, stoc de mobilizare) se inventariază pe loturi şi ani de
fabricaţie, respectiv pe termene de păstrare şi valabilitate.
Bunurile materiale la care evidenţa se ţine pe complete se înscriu ca atare în documentele de
inventariere, făcându-se menţiunea că s-a verificat existenţa faptică integrală a componentelor
constând în piese, accesorii, truse şi altele asemenea, conform inventarului completului.
9
 Pe ultima filă a listei de inventariere, gestionarul trebuie să menţioneze dacă toate valorile
materiale şi băneşti din gestiune au fost inventariate şi consemnate în listele de inventariere în prezenţa
sa şi dacă are obiecţii. În acest caz, comisia de inventariere este obligată să analizeze obiecţiile, iar
concluziile la care a ajuns se menţionează în procesul-verbal de inventariere.
Listele de inventariere se semnează pe fiecare filă de către membrii comisiei de inventariere şi
de către gestionar.
În cazul gestiunilor colective, listele de inventariere se semnează de către toţi gestionarii, iar în
cazul predării-primirii gestiunii, acestea se semnează atât de gestionarul predător, cât şi de cel primitor.
Inventarierea faptică a patrimoniului unităţilor se consemnează în documentele de inventariere
prin înscrierea în acestea a bunurilor materiale inventariate, fără spaţii sau ştersături, prin înscriere cu
cerneală ori pix, sau cu ajutorul echipamentelor informatice. În urma verificării existenţei faptice,
elementele patrimoniale de natura bunurilor materiale inventariate se înscriu în formularul "Lista de
inventariere" cod 14-3-12.

 STABILIREA REZULTATELOR ÎN URMA EFECTUĂRII INVENTARIERII

Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor constatate faptic şi înscrise în

listele de inventariere cu cele din evidenţa tehnic-operativă.
Înainte de efectuarea comparării se procedează la o analiză a stocurilor consemnate în
documentele de evidenţă tehnic-operativă, în scopul punerii de acord a acestora cu stocurile şi
soldurile aferente din evidenţa contabilă analitică pentru bunurile inventariate. Erorile descoperite cu
această ocazie se corectează operativ, după care se procedează la stabilirea rezultatelor inventarierii.
Pentru toate plusurile, lipsurile, deprecierile de bunuri, precum şi pentru pagubele determinate
de expirarea termenelor de valabilitate a bunurilor sau de prescripţie a creanţelor, comisia de
inventariere solicită explicaţii scrise de la persoanele care au răspunderea gestionării acestora.
Plusurile şi minusurile se înregistrează în evidenţa contabilă şi tehnic-operativă, fără a se face
alte compensări decât cele conforme cu prevederile legale şi cu aprobarea conducătorului unităţii.
Bunurile constatate lipsă la inventariere se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la
valoarea contabilă.
Rezultatele inventarierii, consemnate în listele de inventariere şi confirmate prin semnătură de
contabilitate pe baza stocurilor scriptice pe fiecare gestiune în parte, se preiau în procesul-verbal de
inventariere, care trebuie să conţină în mod obligatoriu următoarele elemente:
a) perioada şi gestiunile inventariate;
b) persoanele care au efectuat inventarierea, numărul şi data actului de desemnare a acestora;
c) plusurile şi minusurile constatate, cauzele producerii şi persoanele vinovate;
d) propunerile de compensări şi scăzămintele;
e) propunerile de scoatere din funcţiune, declasare şi casare;
f) bunurile depreciate, atipice, cu mişcare lentă sau fără mişcare, şi cele supranecesare;
g) creanţele şi datoriile unităţii;
h) propunerile comisiei privind modul de valorificare a rezultatelor inventarierii
i) constatări privind păstrarea, depozitarea, conservarea şi asigurarea integrităţii bunurilor din
patrimoniu;
j) diferenţele constatate între evidenţele unităţii şi inventarul bunurilor aparţinând domeniului public
al statului în ceea ce priveşte valoarea înregistrată în evidenţa contabilă şi descrierea tehnică a
imobilelor aflate în domeniul public al statului şi administrarea Ministerului Administraţiei şi
Internelor, precum şi propunerile de modificare a inventarului, acolo unde este cazul.
Procesul-verbal de inventariere se întocmeşte în două exemplare, se semnează de membrii
comisiei şi de gestionari, se avizează de adjunctul conducătorului pentru logistică/similari, contabilul-
şef/conducătorul compartimentului financiar-contabil şi reprezentantul compartimentului juridic şi se
prezintă, în termen de 7 zile lucrătoare de la data încheierii operaţiunilor de inventariere,
conducătorului unităţii care are calitatea de ordonator de credite. Acesta aprobă procesul-verbal şi
dispune asupra modului de soluţionare a propunerilor făcute, potrivit reglementărilor legale.
Procesul-verbal de inventariere aprobat şi avizat, împreună cu toate actele şi lucrările anexate,

10
se predă la contabilitate pentru efectuarea înregistrărilor contabile aferente şi ducerea la îndeplinire a
măsurilor ce cad în sarcina acestui compartiment.
Exemplarul nr. 2 al procesului-verbal de inventariere, împreună cu copiile tuturor documentelor
anexate, se predă la compartimentul logistic şi la compartimentul de comunicaţii şi informatică, unde
este cazul, pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor constând în:
a) redistribuirea bunurilor disponibile la şi între subunităţi;
b) transferarea bunurilor disponibile la alte unităţi sau valorificarea acestora la terţi;
c) înlăturarea cauzelor care au provocat lipsuri, plusuri şi alte abateri în gestionarea şi conservarea
bunurilor;
d) întocmirea documentaţiei cu propuneri de scoatere din funcţiune a mijloacelor fixe, de declasare
şi casare a bunurilor materiale, altele decât mijloacele fixe.
Rezultatele inventarierii trebuie înregistrate în evidenţa tehnico-operativă în termen de cel mult
7 zile lucrătoare de la data aprobării procesului-verbal de inventariere de către ordonatorul de credite.
Pentru lipsuri, sustrageri şi orice alte fapte ce produc pagube şi care constituie infracţiuni,
ordonatorul de credite este obligat să sesizeze organele de urmărire penală, în condiţiile şi la termenele
stabilite de lege.
Urmărirea şi recuperarea pagubelor constatate de comisia de inventariere se fac cu respectarea
prevederilor legale privind răspunderea materială a personalului.
La stabilirea valorii debitului se are în vedere posibilitatea compensării lipsurilor cu
eventualele plusuri constatate, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) există riscul de confuzie între sorturile aceluiaşi bun material, din cauza asemănării în ce priveşte
aspectul exterior: culoare, desen, model, dimensiuni, ambalaj etc.;
b) diferenţele în plus sau în minus privesc aceeaşi perioadă de gestiune şi aceeaşi gestiune.
Nu se admite compensarea în cazurile în care s-a făcut dovada că lipsurile constatate la
inventariere provin din sustragerea sau din degradarea bunurilor respective din vina persoanelor care
răspund de gestionarea acestora.
Listele cu sorturile de bunuri şi alte valori materiale care întrunesc condiţiile de compensare
datorită riscului de confuzie se aprobă anual de către ordonatorii de credite, la propunerea organelor cu
atribuţii logistice.
Compensarea se face numai pentru cantităţi egale între plusurile şi lipsurile constatate, astfel:
a) când plusurile sunt mai mari decât lipsurile pe sorturile admise la compensare, se procedează la
stabilirea egalităţii cantitative prin eliminarea diferenţei în plus, începând cu sorturile care au preţurile
unitare cele mai scăzute, în ordine crescătoare;
b) când lipsurile sunt mai mari decât cantităţile sorturilor admise la compensare, se procedează la
stabilirea egalităţii cantitative, prin eliminarea cantităţii care depăşeşte totalul cantitativ al plusurilor,
începând cu sorturile care au preţurile unitare cele mai scăzute, în ordine crescătoare. Pentru valorile
materiale la care sunt acceptate scăzăminte, în cazul compensării lipsurilor cu plusurile stabilite la
inventariere, scăzămintele se calculează numai în situaţia în care cantităţile lipsă sunt mai mari decât
cantităţile constatate în plus. Diferenţa stabilită în minus în urma compensării şi aplicării tuturor
cotelor de scăzăminte, reprezentând prejudiciu pentru unitate, se recuperează de la persoanele
vinovate. Normele de scăzăminte nu se aplică anticipat, ci numai după constatarea existenţei efective a
lipsurilor şi numai în limita acestora.
Valorificarea rezultatelor inventarierii se face cu respectarea prevederilor legale şi constă în:
a) acordarea compensărilor şi scăzămintelor în vederea stabilirii corecte a plusurilor şi minusurilor
în gestiune;
b) înregistrarea plusurilor în evidenţa tehnic-operativă şi în contabilitate;
c) înregistrarea minusurilor în contabilitate şi în evidenţa tehnic-operativă, precum şi efectuarea
cercetării administrative în vederea stabilirii răspunderii materiale pentru aceste lipsuri, dacă este
cazul, de către o comisie de cercetare administrativă, conform reglementărilor interne pe această linie;
d) efectuarea propunerilor de scoatere din funcţiune a mijloacelor fixe care îndeplinesc condiţiile
tehnice şi legale prevăzute;
e) efectuarea propunerilor de declasare şi casare a obiectelor de inventar uzate şi a materialelor
degradate, atipice sau cu termen de valabilitate expirat;
f) efectuarea propunerilor de redistribuire, de transfer sau valorificare la terţi a bunurilor materiale
11
declarate disponibile de compartimentele logistice de specialitate;
g) darea la scădere a pagubelor constatate cu ocazia inventarierii, dacă în urma cercetării
administrative s-a stabilit că sunt îndeplinite condiţiile pentru aceasta;
h) alte operaţiuni necesare şi legale dispuse de ordonatorul de credite sau organul de control care a
dispus efectuarea inventarierii.
Rezultatul inventarierii se înregistrează în contabilitate potrivit prevederilor Legii nr. 82/1991,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi în conformitate cu reglementările contabile
aplicabile.
Conform O.M.F.P. 2861 / 2009, rezultatele inventarierii trebuie înregistrate în evidenţa tehnico-
operativã în termen de cel mult 7 zile lucrãtoare de la data aprobãrii procesului-verbal de inventariere
de cãtre administrator, ordonatorul de credite sau persoana responsabilã cu gestiunea unitãţii.
Bunurile constatate lipsã la inventariere se evalueazã şi se înregistreazã în contabilitate la
valoarea contabilã. Lipsurile imputabile se recupereazã de la persoanele vinovate la valoarea de
înlocuire.
Bunurile constatate în plus se evalueazã şi se înregistreazã în contabilitate la costul de achiziţie
al acestora, în conformitate cu reglementãrile contabile aplicabile, în funcţie de preţul pieţei la data
constatãrii sau de costul de achiziţie al bunurilor similare.
Pagubele constatate la inventariere, imputate persoanelor vinovate, precum şi debitorii deveniţi
insolvabili se evidenţiazã în contabilitate în conturi analitice distincte, iar în cadrul acestora, pe fiecare
debitor, urmãrindu-se recuperarea lor potrivit legii.
Scãderea din contabilitate a unor pagube care nu se datoreazã culpei unei persoane se face în
baza aprobãrii ordonatorului de credite respectiv, cu avizul ordonatorului de credite ierarhic superior.
Conducătorii unităţilor, contabilii-şefi/conducătorii compartimentelor financiar-contabile,
conducătorii compartimentelor logistice, preşedinţii şi membrii comisiilor de inventariere, precum şi
celelalte persoane care participă la inventariere, răspund disciplinar, administrativ, material, penal
sau civil, după caz, pentru nerespectarea atribuţiilor ce le revin pe linia organizării şi executării
inventarierii şi a valorificării rezultatelor sale.

 PAGUBELE PRODUSE UNITĂŢILOR M.A.I.

Prevederile Instrucţiunilor M.A.I. 114/2013 privind răspunderea materială a personalului

pentru pagubele produse Ministerului Afacerilor Interne se aplică poliţiştilor-funcţionari publici cu
statut special, cadrelor militare în activitate, soldaţilor şi gradaţilor profesionişti, personalului
contractual, precum şi elevilor şi studenţilor înmatriculaţi în instituţiile de învăţământ proprii.
Pentru scopurile Instrucţiunilor M.A.I. 114/2013 privind raspunderea materiala a
personalului pentru pagubele produse Ministerului Afacerilor Interne, categoria "salariaţi civili"
prevăzută de Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor
cuprinde poliţiştii şi personalul contractual.
Prin pagubă adusă M.A.I. se înţelege orice diminuare a elementelor patrimoniale de activ şi
orice majorare a elementelor patrimoniale de natura datoriilor, intervenită ca urmare a nerespectării
prevederilor legale.
Constituie pagube, în sensul Instrucţiunilor M.A.I. nr.114/2013, contravaloarea:
a) bunurilor materiale, mijloacelor băneşti sau a altor valori constatate lipsă;
b) bunurilor materiale consumate peste normele legale de consum (norme specifice);
c) motoresurselor consumate în alte scopuri decât cele aprobate prin norme, a normelor de parcurs
sau a orelor de funcţionare nerealizate între două reparaţii, stabilite prin dispoziţiile legale în vigoare;
d) uzurii bunurilor materiale date spre folosinţă temporară, fără temei legal, personalului sau altor
persoane fizice din cadrul sau din afara M.A.I. ori unor persoane juridice;
e) bunurilor aparţinând M.A.I., schimbate cu altele aparţinând terţilor, în alte condiţii decât cele
legal stabilite şi aprobate;
f) bunurilor materiale de orice fel, a căror lipsă sau pierdere s-a produs pe timpul transportului,
manipulării, transformării, depozitării şi conservării, care nu se încadrează în cotele de scăzământ
normale, legal stabilite;
g) bunurilor materiale, mijloacelor băneşti sau altor valori, scăzute din evidenţă ori trecute în
12
cheltuieli, dacă aceste operaţiuni nu sunt justificate cu acte legale sau când actele justificative au fost
pierdute şi nu mai pot fi reconstituite conform dispoziţiilor legale în vigoare;
h) bunurilor materiale distruse, degradate sau uzate prematur;
i) cotei-părţi din cheltuielile de şcolarizare suportate de M.A.I., în cazul elevilor şi studenţilor
instituţiilor de învăţământ ori în cazul personalului trimis la cursuri de pregătire sau perfecţionare, în
ţară şi în străinătate, care nu au respectat contractul-angajament;
j) reparaţiilor pentru punerea în funcţiune a bunurilor materiale degradate, deteriorate sau uzate
prematur, datorate neglijenţei, abuzului ori altor cauze imputabile.
(3) Constituie pagube şi:
a) sumele plătite peste drepturile stabilite de actele normative în vigoare;
b) despăgubirile, dobânzile, locaţiile, amenzile, penalizările, majorările de întârziere etc., plătite de
M.A.I., din vina personalului;
c) mijloacele băneşti şi alte valori, precum şi bunurile materiale sau produsele însuşite ori folosite în
interes personal sau al terţelor persoane;
d) cheltuielile ce nu mai pot fi recuperate de la executantul lucrării, efectuate cu remedierea
deficienţelor, refacerea lucrărilor, repararea degradărilor sau deprecierilor, precum şi a celor efectuate
ca urmare a nerespectării normelor de executare a lor;
e) orice altă diminuare a valorii activelor, precum şi a creanţelor înregistrate în contabilitatea
instituţiei, intervenită ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale în vigoare;
f) orice majorare a datoriilor înregistrate în contabilitatea instituţiei, intervenită ca urmare a
nerespectării dispoziţiilor legale în vigoare;
g) franşiza suportată de unitate în cadrul unui contract de asigurare tip CASCO cu ocazia producerii
riscului asigurat.

 RĂSPUNDEREA MATERIALĂ A PERSONALULUI M.A.I.

Producerea de pagube M.A.I. atrage răspunderea materială a celor în cauză şi creează

obligaţia de reparare a pagubei produse printr-o faptă săvârşită cu vinovăţie şi în legătură cu
îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.
Răspunderea materială se stabileşte independent de răspunderea disciplinară, administrativă sau
penală a celor care aduc prejudicii M.A.I.
Răspunderea materială a personalului se poate stabili numai dacă sunt întrunite, cumulativ,
următoarele condiţii:
a) există un prejudiciu:
1. material - are un conţinut economic, adică poate fi exprimat şi reparat în bani sau în natură, după
caz;
2. efectiv - nu cuprinde şi foloasele nerealizate;
3. direct - a fost cauzat unităţii nemijlocit de personalul care l-a produs sau indirect - în cazurile în
care răspunderea materială se stabileşte în subsidiar;
4. real - la calcularea lui se are în vedere gradul real de uzură a bunului;
5. cert - are o întindere precis determinată în expresie valorică;
6. actual - existenţa sa este constatată neîndoielnic şi nu a intervenit prescripţia dreptului la acţiune
pentru recuperarea lui;
b) există o faptă cu caracter ilicit săvârşită de personalul M.A.I. cu încălcarea dispoziţiilor legale în
vigoare ori prin neexecutarea obligaţiilor de serviciu care îi revin din statute, regulamente sau, după
caz, fişa postului, constând într-o:
1. acţiune (faptă comisivă) - atunci când personalul săvârşeşte acte pe care, potrivit legii sau
obligaţiilor de serviciu, nu avea dreptul să le efectueze; sau
2. inacţiune (faptă omisivă) - atunci când personalul nu săvârşeşte acele acte pe care era obligat să le
efectueze; sau
c) încălcarea dispoziţiilor legale ori neexecutarea obligaţiilor de serviciu s-a produs cu vinovăţie,
adică:
* cu intenţie - atunci când personalul a urmărit ori a acceptat producerea faptei ilicite care a
determinat prejudiciul; sau
13
 * din culpă - atunci când fapta s-a săvârşit prin imprudenţă sau din neglijenţă;
d) între fapta cu caracter ilicit şi paguba materială produsă există un raport de cauzalitate, adică
paguba s-a produs nemijlocit (direct) ca urmare a faptei ilicite a personalului M.A.I.;
e) cel vinovat s-a aflat în raporturi de muncă/de serviciu cu M.A.I. ori cu structurile din
cadrul/subordinea/coordonarea acestuia, în momentul în care s-a produs paguba.
Răspunderea materială nu poate fi stabilită pentru pagube îndoielnice, ipotetice sau eventuale.
Pentru obligarea la restituirea sumelor încasate fără drept, a contravalorii bunurilor ori
serviciilor nedatorate se cere întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii:
a) există un prejudiciu material, efectiv, direct, real, cert şi actual;
b) beneficiarii de sume, bunuri sau servicii nedatorate s-au aflat în raporturi de muncă/de serviciu cu
M.A.I. în momentul în care au beneficiat de ele.
Lipsurile de bunuri materiale, mijloace băneşti şi alte valori nu se prezumă. Dovada lipsurilor
ce constituie pagube imputabile trebuie făcută cu mijloace legale de probă, cum sunt: documentele şi
operaţiunile de evidenţă, documentele de inventariere, actele de constatare şi procesele-verbale etc.
La stabilirea răspunderii materiale se va ţine seama de actele normative în vigoare:
a) la data producerii pagubelor - atunci când se apreciază caracterul ilicit al faptei care le-a cauzat
(nerespectarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor legale);
b) la data constatării pagubelor - în ceea ce priveşte preţurile ce se iau ca bază pentru evaluarea lor;
c) la data executării cercetării administrative - în privinţa regulilor de procedură.
Militarii răspund material, indiferent dacă, după producerea pagubei, mai au sau nu calitatea de
militar.
Militarii nu răspund material:
a) pentru pierderile inerente produse în executarea misiunilor ori în procesul pregătirii pentru luptă,
în activităţile de producţie şi gospodăreşti, care se încadrează în limitele prevăzute de dispoziţiile
legale în vigoare;
b) pentru pagubele produse din cauze care nu puteau fi prevăzute şi înlăturate;
c) pentru pagubele generate de riscul normal al serviciului sau de forţa majoră;
d) pentru pagubele produse în executarea ordinului comandantului sau şefului unităţii, caz în care
răspunderea materială revine acestuia.
Sunt considerate pierderi inerente produse în executarea misiunilor ori în procesul
pregătirii pentru luptă, în activităţile de producţie şi gospodăreşti, care se încadrează în limitele
prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare, fără a se limita la prezenta enumerare, următoarele:
a) perisabilităţile, scăzămintele, toleranţele la bunurile perisabile, friabile etc.;
b) pierderile normale în procesul manipulării, prelucrării, transformării, depozitării, transportului şi
altele asemenea;
c) tuburile de muniţie pierdute în trageri în munţi, pe ape, pe teren accidentat, pe zăpadă, noaptea
etc.;
d) inelarea unei ţevi de la o armă deşi s-au respectat toate condiţiile tehnice de exploatare şi
întreţinere a ei;
e) deteriorarea unui autovehicul, pe teren accidentat, atunci când misiunea a impus parcurgerea
acestui teren;
f) spargerile de parbrize, în caz de grindină, atunci când adăpostirea nu a fost posibilă, în caz de
trepidaţii ori din alte cauze neimputabile.
Sunt considerate pagube produse din cauze care nu puteau fi prevăzute şi înlăturate cele
provocate de un eveniment imprevizibil, independent de voinţa celui care l-a produs, fără a se limita la
prezenta enumerare, următoarele:
a) pierderea unor bunuri perisabile prin depăşirea termenului de eficacitate, dacă se constată că
există împrejurări obiective care au împiedicat întrebuinţarea sau preschimbarea lor înlăuntrul
termenului de eficacitate;
b) deteriorarea sau distrugerea tehnicii de luptă, utilajelor ori aparaturii folosite experimental,
deoarece nu se cunosc însuşirile acestora şi nu se pot lua măsuri de prevenire şi evitare a cauzei
producătoare a pagubei etc.
În cazul în care paguba a fost generată de riscul normal al serviciului, pentru a nu fi angajată
răspunderea materială este necesară îndeplinirea următoarelor condiţii:
14
 a) obligaţia de serviciu era prevăzută de dispoziţiile legale în vigoare;
b) paguba nu a fost datorată relei-voinţe, neglijenţei sau modului necorespunzător de executare a
acelei obligaţii de serviciu.
Sunt considerate pagube provocate prin forţă majoră cele cauzate de un fenomen natural
ori de un eveniment exterior, imprevizibil şi de neînlăturat. Intră în această categorie, fără a se limita la
prezenta enumerare, următoarele:
a) inundaţiile, cu toate că s-au luat toate măsurile posibile, înzăpezirile, cutremurele, furtunile şi
deplasările de teren;
b) incendiile provocate de descărcările electrice, deşi s-au luat toate măsurile posibile de protecţie;
c) întreruperile de curent electric;
d) furturile ai căror autori au rămas nedescoperiţi, cu toate că s-au luat măsurile legale de pază şi
securitate;
e) epidemiile, epizootiile şi acţiunea dăunătorilor, dacă se constată că au fost asigurate toate măsurile
de prevenire şi combatere a lor etc.
Sunt considerate pagube produse ca urmare a stării de necesitate cele cauzate pentru a
salva de la un pericol iminent şi de neînlăturat viaţa, integritatea corporală sau sănătatea ori un bun
important, de o valoare mai mare sau cel puţin egală cu valoarea pagubei ce urma să se producă. Intră
în această categorie, fără a se limita la prezenta enumerare, următoarele:
a) distrugerea unor bunuri pentru prevenirea pătrunderii în depozit a apei provenite din inundaţii;
b) distrugerea sau deteriorarea unor bunuri care ar înlesni propagarea incendiului;
c) aruncarea unor bunuri dintr-o navă pentru a o salva de naufragiu;
d) sacrificarea unor animale în acţiunile de combatere a epizootiilor;
e) eşuarea voluntară a unei nave rămase fără energie, pentru a salva persoanele şi bunurile aflate la
bord etc.
Condiţiile cerute pentru invocarea stării de necesitate sunt următoarele:
a) pericolul să fie real, actual şi de neînlăturat;
b) paguba cauzată să fie de valoare egală sau mai mică decât cea evitată;
c) pericolul să nu fie datorat acţiunii culpabile a celui în cauză.
În stabilirea răspunderii materiale conform prezentei ordonanţe, prejudiciul ce trebuie reparat nu
cuprinde foloasele nerealizate de instituţia publică păgubită.
Pentru paguba produsă printr-o faptă ce constituie infracţiune, răspunderea se stabileşte de
instanţele judecătoreşti, potrivit legii penale.
Răspunderea materială a militarilor este angajată în cazul producerii unor pagube, după cum urmează:
A. În sarcina gestionarilor, pentru pagubele produse de aceştia în propria gestiune, sau:
a) când, potrivit dispoziţiilor legale, atribuţiile au fost exercitate de un delegat al lor sau de o
comisie şi se constată o pagubă, dacă nu se face dovada că aceasta s-a produs în absenţa gestionarului;
b) când au primit bunuri în cantităţi mai mici decât cele înscrise în documentele însoţitoare sau cu
vicii aparente, fără să fi întocmit proces-verbal de constatare;
c) când nu au solicitat, în scris, asistenţă tehnică de specialitate la primirea bunurilor, deşi aceasta
era necesară.
B. În sarcina militarilor, pentru pagubele produse atunci când primesc, transportă, păstrează şi
eliberează bunuri materiale şi valori, fără a avea calitatea de gestionari în înţelesul legii.
C. În sarcina comandanţilor sau şefilor unităţilor, când:
a) nu au asigurat gestionarilor, la solicitarea în scris a acestora, în cazurile prevăzute de lege,
asistenţă tehnică de specialitate la primirea, transportul, depozitarea, inventarierea şi distribuirea
bunurilor materiale şi a altor valori;
b) nu au luat măsurile necesare pentru remedierea deficienţelor sesizate în scris de către gestionari;
c) s-au substituit gestionarilor în exercitarea atribuţiilor acestora;
d) au dat gestionarilor sau altor militari care răspund de bunuri materiale ordine ilegale sau greşite
care au condus la producerea de pagube;
e) au rezultat pagube, ca urmare a nevalorificării drepturilor la despăgubiri pentru cauzarea de
prejudicii;
f) pagubele au rezultat din neurmărirea unor sume cuvenite din orice cauză şi pentru care există titlu
executoriu;
15
 g) nu au luat măsuri de siguranţă necesare pentru păstrarea în bune condiţii a bunurilor materiale şi a
altor valori.
D. În sarcina autorului faptei, când pagubele sunt produse în alte situaţii decât cele produse în
executarea ordinului comandantului sau şefului unităţii, caz în care răspunderea materială revine
acestuia.
E. În sarcina persoanei vinovate, dacă fapta prin care paguba a fost pricinuită constituie
infracţiune.

 RECUPERAREA PAGUBELOR, CĂILE DE ATAC

Pentru recuperarea pagubelor produse M.A.I., sunt titluri executorii:

a) decizia de imputare, de la data comunicării;
b) angajamentul de plată în scris, din momentul semnării sale.
Decizia de imputare şi angajamentul de plată devin titluri executorii definitive în cazul în
care:
a) nu au fost contestate în termenul legal;
b) nu s-a făcut plângere, în termen, după soluţionarea contestaţiei;
c) au fost menţinute sau modificate de către comisia de jurisdicţie a imputaţiilor.
Angajamentul de plată este actul juridic unilateral prin care personalul M.A.I. cercetat
administrativ recunoaşte că datorează suma prevăzută în cuprinsul său şi îşi asumă obligaţia de a o
plăti.
Angajamentul de plată constituie titlu executoriu şi pe baza lui se fac reţinerile din
salariul/solda celui în cauză.
Angajamentul de plată poate fi luat numai după ce s-a efectuat cercetarea administrativă, pe
baza procesului-verbal de cercetare administrativă.
Repararea pagubelor prin angajamentul de plată se poate face numai dacă sunt întrunite
condiţiile cumulative obligatorii necesare răspunderii materiale.
Reţinerile pentru recuperarea pagubelor se efectuează cu regularitate, fără a fi întrerupte sau
suspendate decât în următoarele cazuri:
a) când debitul nu poate fi urmărit datorită reţinerilor efectuate în limita a 1/2 din drepturile
băneşti ale debitorului şi în ordinea de preferinţă prevăzută de lege;
b) când comisiile competente să soluţioneze contestaţiile sau comisiile de jurisdicţie a
imputaţiilor, cu ocazia soluţionării cauzelor, hotărăsc suspendarea reţinerilor ;
c) când există alte cauze legale de întrerupere sau de suspendare.
Decizia de imputare se emite de către comandantul sau şeful unităţii a cărei comisie a
efectuat cercetarea administrativă şi constituie titlu executoriu.
Decizia de imputare se emite în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării
procesului-verbal de cercetare administrativă la organul competent s-o emita şi se comunica în
termen de cel mult 15 zile celui obligat la plată,pe bază de dovadă de luare la cunoştinţă.
În cazul în care cel obligat la plată refuză să semneze dovada de luare la cunoştinţă sau nu
se află la domiciliul indicat, organul care efectuează comunicarea este obligat să încheie un proces-
verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare .
Dovada de luare la cunoştinţă şi procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare
a deciziei de imputare se anexează la dosarul de cercetare administrativă, care rămâne la organul
financiar al unităţii păgubite.
Persoana care consideră că imputarea sau reţinerea a fost făcută fără temei sau cu
încălcarea legii, precum şi cea care, după ce a semnat un angajament de plată, constată că în
realitate nu datorează, parţial sau total, suma pretinsă de unitate poate face contestaţie, în cel mult
30 zile de la data comunicării sub semnătură a deciziei de imputare sau de la data semnării
angajamentului de plată.
Contestaţiile se depun la unitatea care are în evidenţă debitul şi se soluţionează de
comandantul sau şeful care a emis decizia de imputare sau a cărei comisie a efectuat cercetarea
administrativă privind paguba pentru care s-a semnat angajamentul de plată.

16
 Verificarea temeiniciei contestaţiei poate fi făcută de persoana prevăzută la alin. (2) sau de
o comisie de soluţionare a contestaţiei, numită de aceasta, nefiind obligatoriu ca membrii comisiei
să fi participat la efectuarea cercetării administrative.
Hotărârea asupra contestaţiei se pronunţă în termen de cel mult 30 de zile de la data
înregistrării acesteia şi se comunică în scris, în termen de cel mult 15 zile de la pronunţare, unităţii
care are în evidenţă debitul, precum şi celui în cauză.
Pentru imputaţiile stabilite prin decizii de imputare emise de comandanţii/şefii eşaloanelor
superioare, unităţile păgubite, prin grija şefului compartimentului financiar-contabil, aduc la
cunoştinţă aceste decizii persoanelor răspunzătoare, în termen de 15 zile de la data înregistrării
debitelor în evidenţa contabilă. Contestaţiile la deciziile de imputare se centralizează şi se transmit
eşaloanelor care au emis deciziile de imputare, în cel mult 45 de zile de la data înregistrării
acestora în evidenţa contabilă.
Termenul de contestaţie împotriva deciziei de imputare şi a angajamentului de plată este de
30 de zile, socotit în "zile libere", în sensul că nu se iau în calcul nici ziua când a început, nici ziua
când s-a sfârşit termenul. Calculul se face astfel: dacă dovada de luare la cunoştinţă a fost semnată
la 1 noiembrie 2012, contestaţia se poate face până în ziua de 1 decembrie 2012 inclusiv.
Termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat se
prelungeşte până la sfârşitul primei zile de lucru următoare.
Atunci când contestaţia nu s-a depus în termen, imputaţia devine definitivă.

Bibliografie :
- Instrucţiunile nr. 1031 din 29.11.1999 privind organizarea şi conducerea evidenţei contabile
cantitativ – valorice a bunurilor materiale în unităţile M.A.I.;
- Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 1030 din 17.11.2005 pentru
modificarea Instrucţiunilor nr. 1031 din 29.11.1999 privind organizarea şi conducerea
evidenţei contabile cantitativ – valorice a bunurilor materiale în unităţile M.A.I.;
- Ordinul Ministrului de Interne nr. 31 /1973 privind angajarea gestionarilor, constituirea
de garanţii, gestionarea bunurilor şi răspunderea în legătură cu aceste bunuri în M.I.

17