Sunteți pe pagina 1din 39

GEOECOMAR februarie 2006

MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS

NUMARUL TITLUL DATA DE


SECTIUNII SECTIUNII CONTROL
SECTIUNEA 1 ECHIPAMENTELE DE SALVARE februarie 2006
SECTIUNEA 2 ECHIPAMENTELE DE STINGERE A INCENDIILOR februarie 2006
ANEXA 1 SEMNALELE DE SALVARE februarie 2006

MATRICEA DE CONTROL
LOCATIA EXEMPLARULUI
NUMARUL IMO 7119408 SEMNATURILE
EDITIA EXEMPLARULUI 01 – februarie 2006
ELABORAT DE Constantin VLAD
VERIFICAT DE P.D.U. Stefan FLORESCU
APROBAT DE DIR. GEN. Nicolae PANIN

__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 1/39
GEOECOMAR februarie 2006

INTRODUCERE
Manualul de pregatire SOLAS este elaborat in conformitate cu cerintele regulilor 18 si 51 din
Capitolul III din Conventia SOLAS 1974, asa cum a fost ea modificata prin amendamentele din
1983, 1991 si 2000, si se refera la toate echipamentele de salvare si de stingere a incendiilor
existente la bordul navei.

Comandantul navei trebuie sa se asigure ca toti ofiterii si membrii echipajului au citit si inteles
acest manual si ca acest lucru este specificat in dosarele lor personale. Manualul de pregatire
SOLAS este specific navei si a fost elaborat in scopul de a a-i ajuta pe comandat, pe ofiteri si pe
restul personalului ambarcat, inclusiv pe cercetatori, ca si pe toti salariatii implicati de la uscat sa
cunoasca tipurile si locurile in care sunt amplasate la bordul navei echipamentele de salvare si
cele de stingere a incendiilor, precum si modul lor de folosire.

Nimic din ceea ce este cuprins in acest manual nu-l impiedica pe comandant in exercitarea
autoritatii sale de a lua orice masuri si de a da orice ordine, chiar daca ele sunt sau nu in
conformitate cu prevederile acestui manual, dar pe care el le socoteste necesare pentru
ocrotirea vietilor, siguranta navei si prevenirea poluarii.

CONTINUT
Acest manual se constituie ca un set de instructiuni si directive in privinta salvarii vietii pe mare,
pentru uzul comandantului, al ofiterilor si al membrilor echipajului navei. Compania se angajeaza
sa furnizeze navei cele mai recente publicatii IMO si ale statului de pavilion referitoare la salvarea
pe mare si la stingerea incendiilor, inclusiv textele conventiilor MARPOL 1973/78 si SOLAS 1974,
asa cum au fost modificate, cu toate anexele si amendamentele lor ulterioare, pentru consultare.

Prezentul manual se bazeaza pe documentatia relevanta a navei, ca si pe determinarile concrete


facute la data elaborarii acestuia, referitoare la echipamentele de salvare si de stingere a
incendiilor existente la bord. Orice schimbare a situatiei de fapt, care ar afecta datele continute in
manual, va trebui sa duca la modificarea manualului, in conformitate cu procedura companiei PC –
11: Controlul documentelor si inregistrarilor.

DISPONIBILITATEA SI DIFUZAREA MANUALULUI


In scopul prevenirii situatiilor cand personalul ar putea urma instructiuni, proceduri si/sau reguli
vechi sau depasite, la bordul navei va trebui sa se gaseasca numai exemplare ale ultimei editii a
acestui manual, in grija comandantului, iar la sediul companiei o copie identica, in grija persoanei
desemnate de la uscat. Cu exceptia cazurilor in care s-a obtinut in prealabil o aprobare din partea
conducerii companiei, nici o copie neautorizata sau necontrolata a prezentului manual nu poate fi
facuta sau pusa in circulatie.

Dorinta conducerii companiei este ca intreg personalul sa cunoasca foarte bine continutul acestui
manual, ajutand astfel compania sa-si atinga scopurile ei de securitate, prin mentinerea unor
proceduri uniforme la bordul navei. Comandantul este raspunzator de difuzarea manualului catre
tot personalul din subordinea lui si de incurajarea folosirii lui drept sursa de referinta.

Acest manual este si ramane proprietatea companiei si nu trebuie sa fie scos de pe nava sau din
birouri fara permisiunea expresa a directorului general.

ACTUALIZAREA SI AMENDAREA MANUALULUI


Acest manual este supus procedurii companiei PC – 11: Controlul documentelor si inregistrarilor,
care se aplica fara nici o exceptie.

Politica si procedurile companiei sunt revizuite in mod constant, necesitand unele amendamente si
modificari ale lor sau ale unor manuale. Fiecare detinator de documente va fi instiintat de catre
persoana desemnata de la uscat asupra oricaror schimbari, trimitandu-i-se sectiunile amendate
insotite de pagina de garda cu cuprinsul si cu datele modificate din matricea de control.
Modificarea datei de control apare si in coltul din dreapta sus al fiecarui document, asa cum este
prevazut in procedura sus-amintita.

__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 2/39
GEOECOMAR februarie 2006

Toti sefii compartimentelor implicate de la uscat, precum si comandantul si seful mecanic sunt
raspunzatori de informarea intregului personal din subordine despre aceste schimbari.

Tot personalul implicat, atat cel de la uscat, cat si cel ambarcat, este incurajat sa recomande
amendamente sau imbunatatiri la acest manual sau la oricare altul, prin completarea unui formular
de cerere pentru modificarea documentului (vezi procedura sus-amintita) si sa solicite
comandantului sau sefului de compartiment sa-l inainteze direct catre persoana desemnata de la
uscat.

Toate sectiunile modificate ale manualelor companiei sunt emise si puse in circulatie numai de
catre persoana desemnata de la uscat.

__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 3/39
GEOECOMAR februarie 2006

MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS

SECTIUNEA 1: ECHIPAMENTELE DE SALVARE

1.1 ADUNAREA LA POSTURILE DE URGENTA . . . . . 6


1.1.1 Semnalele de urgenta . . . . . . 6
1.1.2 Instructiunile generale . . . . . . 6
1.1.3 Exercitiile de urgenta . . . . . . 7
1.1.4 Ce trebuie luat de pe nava in caz de abandon . . . 7
1.1.5 Afisarea planurilor cu amplasarea echipamentelor de salvare . 8
1.2 UTILIZAREA ECHIPAMENTELOR INDIVIDUALE DE SALVARE . . 9
1.2.1 Colacii de slavare . . . . . . . 9
1.2.2 Vestele de salvare . . . . . . . 10
1.2.3 Costumele desupravietuire. . . . . . 10
1.2.4 Mijloacele de protectie termica . . . . . 12
1.3 FOLOSIREA MIJLOACELOR DE SEMNALIZARE PIROTEHNICA SI FUMIGENE 13
1.3.1 Generalitati . . . . . . . 13
1.3.2 Rachetele de semnalizare cu parasuta . . . . 13
1.3.3 Faclele de mana . . . . . . . 14
1.3.4 Geamandurile fumigene plutitoare . . . . . 14
1.3.5 Masuri de precautie . . . . . . 14
1.3.6 Folosirea aruncatorului de bandula COMET 250 . . . 14
1.4 MANEVRAREA PLUTELOR DE SALVARE . . . . . 16
1.4.1 Lansarea manuala. . . . . . . 16
1.4.2 Lansarea automata . . . . . . 16
1.4.3 Indreptarea plutei rasturnate . . . . . 17
1.4.4 Urcarea pe pluta . . . . . . . 17
1.4.5 Umflarea cu pompa . . . . . . 17
1.4.6 Reparatiile de urgenta . . . . . . 17
1.5 UTILIZAREA ACCESORIILOR DIN PLUTELE DE SALVARE . . . 18
1.5.1 Inventarul plutelor de salvare . . . . . 18
1.5.2 Instructiuni de utilizare a unor accesorii . . . . 19
1.6 FOLOSIREA EPIRB-ULUI SI SART-URILOR. . . . . 20
1.6.1 Generalitati . . . . . . . 20
1.6.2 Folosirea EPIRB-ului in caz de urgenta . . . . 21
1.6.3 Intretinerea EPIRB-ului . . . . . . 22
1.6.4 Folosirea SART-urilor in caz de urgenta . . . . 22
1.7 COMUNICATIILE DE PRIMEJDIE SI FOLOSIREA RADIOTELEFOANELOR VHF 24
1.7.1 Comunicatiile de primejdie . . . . . . 24
1.7.2 Procedurile de comunicatii . . . . . . 24
1.7.3 Ordinea de transmisie . . . . . . 25
1.7.4 Operarea radiotelefoanelor VHF . . . . . 25
1.8 PROCEDURILE DE PRIM AJUTOR SI FOLOSIREA TRUSELOR MEDICALE . 26
1.8.1 Generalitati . . . . . . . 26
1.8.2 Folosirea truselor medicale de prim ajutor . . . . 26
1.8.3 Hipotermia . . . . . . . 26
1.8.4 Inecul . . . . . . . . 28
1.8.5 Dermatitele . . . . . . . 28
1.8.6 Arsurile . . . . . . . . 29
1.8.7 Ranile si fracturile . . . . . . . 29
1.8.8 Contaminarea cu hidrocarburi . . . . . 29
1.8.9 Amortirea si umflarea picioarelor . . . . . 30
1.8.10 Deshidratarea . . . . . . . 30

__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 4/39
GEOECOMAR februarie 2006

1.8.11 Lesinul . . . . . . . . 30
1.9 TEHNICILE DE SUPRAVIETUIRE IN PLUTELE DE SALVARE . . 32
1.9.1 La abandonarea navei . . . . . . 32
1.9.2 Mentinerea plutei in stare de plutire . . . . 33
1.9.3 Gospodarirea rezervelor si prevenirea pericolelor . . . 33
1.9.4 Marirea sanselor de salvare . . . . . 34
1.9.5 Comportamentul in plutele de salvare . . . . 34
1.9.6 Pregatirea pentru remorcare . . . . . 35
1.9.7 Apropierea de tarm si debarcarea pe uscat . . . . 35
1.10 OPERATIUNILE DE SALVARE CU HELICOPTERUL . . . 36
1.10.1 Generalitati . . . . . . . 36
1.10.2 Sapanul de salvare . . . . . . 36
1.10.3 Cosul de salvare . . . . . . . 36
1.10.4 Plasa de salvare . . . . . . . 36
1.10.5 Targa de salvare . . . . . . . 37
1.10.6 Scaunul de salvare . . . . . . 37
1.11 INTRETINEREA SI VERIFICAREA ECHIPAMENTELOR DE SALVARE . 38

__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 5/39
GEOECOMAR februarie 2006

1.1 ADUNAREA LA POSTURILE DE URGENTA

1.1.1 SEMNALELE DE URGENTA


Pe nava se dau urmatoarele semnale de urgenta cu soneriile de alarma:

SITUATIA DE URGENTA SEMNALUL SONOR DESCRIEREA SEMNALULUI


INCENDIU ------------------ Un sunet continuu foarte lung
GAURA DE APA ---- ---- - Doua sunete lungi si unul scurt (G)
OM LA APA ---- ---- ---- Trei sunete lungi (O)
ABANDON - - - - - - - ---- Sapte sunete scurte si unul lung
POLUARE - ---- ---- - Un semnal scurt, doua lungi si unul scurt (P)
INCETAREA ALARMEI - - - Trei sunete scurte (S)

Semnalele transmise prin soneriile de alarma se pot confirma verbal prin statia de amplificare, de
catre ofiterul maritim de cart. Semnalele se pot repeta de mai multe ori, lasand intre ele un timp
suficient pentru a nu se crea confuzii.

Semnalul de abandon trebuie sa fie neaparat dublat de ordinul verbal dat de comandant sau de
inlocuitorul lui.

1.1.2 INSTRUCTIUNI GENERALE


Tot echipajul trebuie sa se familiarizeze imediat dupa ambarcare cu locurile de adunare si cu
sarcinile individuale in caz de urgenta reiesite din rolurile navei.

Pe nava, in locurile de adunare in caz de urgenta, in punctele de comanda, la locurile de munca, in


salile de mese etc. trebuie sa fie afisate in mod vizibil rolurile de urgenta si instructiuni privind:
 semnalele de urgenta;
 caile de acces catre locurile de adunare in caz de urgenta;
 metodele de imbracare a vestelor de salvare sau a costumelor de supravietuire.

Fiecare membru al echipajului trebuie sa primeasca o fisa individuala de rol in care sa-i fie
descrise in detaliu sarcinile pe care trebuie sa le indeplineasca in fiecare caz de urgenta.

Cercetatorii si celelalte persoane care merg cu nava pentru prima data, inclusiv cele care se
ambarca temporar, trebuie sa fie instruite de catre un ofiter responsabil in mod corespunzator,
imediat dupa ce au urcat la bord, cu privire la urmatoarele probleme:
 Necesitatea de a fi pregatiti pentru situatii de urgenta;
 Necesitatea respectarii cu strictete a cerintelor din rolurile de urgenta ale navei si mai
ales pe cele care se refera la:
 Comportamentul individual in fiecare situatie de urgenta;
 Locul de adunare si pluta de salvare care i-au fost repartizate fiecaruia dintre ei;
 Semnalele de urgenta;
 Procedurile de abandon ale navei.
 Necesitatea de a raspunde prompt la semnalele de urgenta;
 Cunoasterea locului in care se afla vestele de salvare sau costumele de supravietuire,
ca si a metodelor de imbracare a lor;
 Pericolele si metodele de a sari in apa de la inaltime, mai ales atunci cand se poarta
vesta de salvare;
 Amplasarea la bord a plutelor de salvare si caile de acces catre ele;
 Necesitatea participarii la orice exercitii efectuate la bord pe durata cat se afla pe
nava;
 Masurile de prevenire a incendiilor.

Fiecare persoana care participa la un exercitiu de abandon trebuie sa fie echipata corespunzator
conditiilor exterioare si sa poarte vesta de salvare sau costumul de supravietuire.

__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 6/39
GEOECOMAR februarie 2006

Persoana care a descoperit un incendiu trebuie sa anunte imediat ofiterul de cart si sa lupte
impotriva focului cu mijloacele disponibile.

In imediata apropiere a plutelor de salvare, se vor afisa instructiunile de manevrare a acestora. Pe


timpul noptii, puntea va fi iluminata in mod corespunzator cerintelor internationale in vigoare.

Pe coridoarele si scarile navei se vor marca in mod clar traseele care duc spre plutele de salvare.
Marcajele trebuie sa fie vizibile chiar si in conditii slabe ale iluminatului de avarie. Marcajele vor fi
intretinute in mod corespunzator si nu vor fi mascate de afise, panouri sau alte obiecte care sa le
acopere.

Actiunile corespunzatoare atributiilor stabilite in rolurile de urgenta ale navei incep in momentul
darii semnalelor de alarma si se termina la semnalul de incetare a starii de urgenta.

Personalul care nu este cuprins in rolurile de urgenta ale navei va ramane ca rezerva la locurile de
adunare si nu va pleca de acolo decat cu permisiunea responsabilului desemnat sau la incetarea
alarmei.

Toate comunicarile dintre echipele de urgenta se fac numai prin intermediul puntii de comanda. In
cazul imposibilitatii de comunicare, se vor folosi mesageri.

1.1.3 EXERCITIILE DE URGENTA


Pentru insusirea atributiilor cuprinse in rolurile de urgenta ale navei, pentru familiarizarea cu
echipamentele si mijloacele de salvare individuale si colective, ca si pentru deprinderea de a
actiona rapid si eficient in fiecare situatie de urgenta, comandantul va organiza periodic exercitii de
urgenta, simuland diferite cazuri de sinistru, atat in timpul marsului, cat si cu nava stationand in
port sau in rada, ziua si noaptea, astfel incat fiecare membru al echipajului sa participe lunar la cel
putin un exercitiu de abandon si unul de incendiu.

Exercitiile cu tot echipajul se vor executa in primele 24 de ore de la plecarea navei din port, daca
mai mult de un sfert din echipaj nu a mai participat la un exercitiu de salvare pe nava in luna
precedenta.

Datele la care au loc exercitiile, detaliile despre modul lor de desfasurare, observatiile privind
comportarea oamenilor si a echipamentelor navei, nivelul de pregatire, incadrarea in baremuri etc.
vor fi consemnate in Jurnalul de bord si intr-un registru special al exercitiilor de urgenta.

Fiecare exercitiu de abandon trebuie sa includa:


 Mobilizarea personalului la locurile de adunare si asigurarea ca ei au receptionat in
mod corect semnalul de abandon;
 Mentinerea ordinii pe coridoare, scari si celelalte cai de acces;
 Verificarea prezentei integrale a personalului si pregatirea pentru executarea sarcinilor
din rolul de abandon;
 Verificarea echiparii corespunzatoare a fiecarei persoane;
 Simularea lansarii la apa a cel putin uneia dintre plutele de salvare.

1.1.4 CE TREBUIE LUAT DE PE NAVA IN CAZ DE ABANDON


Chiar daca a fost dat semnalul de abandon, nimeni nu va parasi nava pana cand
comandantul sau inlocuitorul lui nu a dat si un ordin verbal in acest sens.

In cazul cand nava trebuie efectiv abandonata, fiecare membru al echipajului trebuie sa stie bine
dinainte ce obiecte, echipamente sau documente trebuie sa ia cu sine in pluta de salvare. Pe cat
posibil, n-ar trebui uitate:
 statiile portabile radio VHF, EPIRB-ul si SART-urile;
 hartile cu zona in care a survenit naufragiul;
 documentele navei, inclusiv Jurnalul de bord, Jurnalul de masini, Jurnalul statiei radio
si certificatele de clasa;
 documentele individuale ale personalului ambarcat (carnetele de marinar,
pasapoartele), inclusiv lista de echipaj;

__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 7/39
GEOECOMAR februarie 2006

Desi actiunile trebuie facute in graba, nu trebuie sa se intre in panica, ci se va proceda cu calm si
in ordine.

1.1.5 AFISAREA PLANURILOR CU AMPLASAREA ECHIPAMENTELOR DE


SALVARE
Planurile navei privind amplasarea la bord a echipamentelor si mijloacelor de salvare individuale si
colective trebuie afisate in locurile cele mai frecventate de echipaj: coridoare, puntea de comanda,
careuri, saloane etc.

La locurile de adunare in caz de urgenta se vor afisa instructiunile de lansare la apa a plutelor de
salvare, de utilizare ale echipamentelor aflate la locurile respective sau alte proceduri adecvate.

Rolurile navei trebuie reactualizate cu ocazia fiecarei schimbari in componenta echipajului. Ele vor
fi intocmite conform unui model aprobat si vor fi afisate in principalele locuri frecventate de echipaj.
Extrase dupa rolurile navei vor fi afisate si in cabinele membrilor echipajului care sunt cuprinsi in
roluri.

Este foarte important ca rolurile de urgenta sa fie alcatuite de asa maniera incat:
 toate persoanele sa fie cuprinse in roluri;
 fiecare persoana sa aiba sarcini principale numai pentru o singura situatie de urgenta,
iar pentru celelalte sa fie de rezerva;
 sa fie prevazute mijloacele de comunicatii intre puntea de comanda si sefii echipelor
de interventie operativa.

__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 8/39
GEOECOMAR februarie 2006

1.2 UTILIZAREA ECHIPAMENTELOR INDIVIDUALE


DE SALVARE

1.2.1 COLACII DE SALVARE


Pe nava exista un numar de doisprezece colaci de salvare tip ARECA, in conformitate cu cerintele
SOLAS si ale societatii de clasificare. In fiecare bord exista doi colaci prevazuti cu saula (mai
lunga decat de doua ori inaltimea la care este dispus colacul deasupra liniei de plutire dar cel putin
27,5 m). Sase colaci de salvare (jumatate din numarul total) sunt echipati cu cate o geamandura
luminoasa cu autoaprindere legata cu o saula de 2,5 m.

Lampile cu autoaprindere trebuie sa arda continuu cu o intensitate luminoasa de cel putin 2


candele in toate directiile emisferei superioare sau sa emita descarcari luminoase cu o frecventa
de cel putin 50 descarcari pe minut. Sursele de alimentare cu energie electrica trebuie sa le
permita functionarea pe o durata de cel putin 2 ore.

Lampile cu autoaprindere se activeaza automat in momentul contactului cu apa. Ele nu necesita


operatiuni de intretinere pe durata de viata a colacului, de obicei de trei ani.

Doi dintre colacii de salvare prevazuti cu lampi cu autoaprindere, amplasati cate unul in fiecare
bord in exteriorul aripilor puntii de comanda, sunt echipati si cu semnale fumigene cu functionare
automata, legate cu o saula adecvata de colacii respectivi (geamanduri combinate MOB).

Semnalele fumigene se declanseaza automat la desprinderea geamandurii de nava si contactul cu


apa, emitand un fum dens, de culoare oranj, la un debit constant, pe durata de cel putin 15 minute,
atunci cand plutesc pe apa calma. Ele nu trebuie sa arda intr-o maniera exploziva sau sa produca
flacari si sa nu poata fi scufundate de valuri.

Geamandurile combinate dispuse in exteriorul aripilor puntii de comanda sunt folosite cu


precadere pentru semnalizarea cazurilor de “om la apa” (Man Over Board).

Atunci cand s-a dat alarma de “om la apa”, procedura este urmatoarea:
 Se opresc de urgenta masinile navei, avand grija ca omul din apa sa nu ajunga in
zona elicei;
 Se bandeaza carma in bordul in care a fost semnalat omul in apa, executandu-se in
continuare o manevra adecvata (Butakov sau Williamson);
 Se arunca geamandura combinata din bordul respectiv;
 Se posteaza oameni pe locurile inalte ale navei, pentru localizarea si pastrarea
contactului vizual cu cel din apa;
 Se pregateste barca de serviciu pentru recuperarea omului cazut in apa.

__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 9/39
GEOECOMAR februarie 2006

1.2.2 VESTELE DE SALVARE


Vestele de salvare sunt destinate sa-i mentina pe cei care le poarta intr-o pozitie sigura de plutire,
sustinandu-le capul deasupra apei, chiar daca sunt in stare de inconstienta. Pentru a atrage
atentia salvatorilor sau a celorlalti sinistrati aflati in apa, fiecare vesta are atasate in permanenta un
fluier si o lampa de semnalizare.

La bord se afla 55 veste de salvare, suficiente pentru toti cercetatorii, membrii echipajului si pentru
personalul de cart, dispuse in cabine, saloane si la locurile de munca. Vestele de salvare sunt de
tip ARECA VTY-2.1 (vezi figurile de mai jos).

Ordinea in care trebuie imbracata vesta de salvare este urmatoarea:


1. Se pune vesta in jurul gatului, cu gulerul in sus si pe spate;
2. Se prind pieptii intre ei prin suprapunerea velcroului;
3. Se prind chingile cu carabinierele rapide in jurul corpului si se inchid prin cataramele de
reglare;
4. Se prinde chinga ce porneste de la partea inferioara printre picioare si se inchide printr-o
carabiniera rapida, dupa ce in prealabil s-a facut reglajul acesteia.

Pe timpul imbracarii, utilizarii sau dezbracarii este interzis contactul cu corpuri ascutite sau taioase,
care pot duce la perforarea vestei si la deteriorarea umpluturii flotabile, facand-o neutilizabila.

Dupa fiecare utilizare, vesta de salvare se controleaza si se curata de murdarii cu jet de apa dulce.
Nu se vor folosi solventi organici. Uscarea vestei se va face pe un umeras, in incaperi aerisite,
departe de surse de caldura sau de razele directe ale soarelui.

Vestele de salvare trebuie pastrate in conditii corespunzatoare, evitandu-se contactul cu corpuri


ascutite sau taioase, care le pot deteriora.

Eventualele deteriorari minore ale vestei in timpul utilizarii se pot remedia prin coasere. Daca se
constata deteriorari importante ale vestei de salvare (taieturi, intepaturi, rupturi etc.) sau modificari
ale greutatii lor la scoaterea din apa, ele nu se vor mai folosi.

1.2.3 COSTUMELE DE SUPRAVIETUIRE


Costumele de supravietuire (de protectie hidrotermica) sunt destinate sa-i mentina pe cei care le
poarta intr-o pozitie sigura de plutire, protejandu-i totodata si impotriva racelii apei. In caz de
incendiu, costumul poate proteja pentru scurt timp si impotriva flacarilor si caldurii. La bord exista
50 costume de tip ARECA – CEPAM, confectionate din neopren alveolar dublat cu jerseu pe
ambele fete.

Costumul de supravietuire trebuie sa poata fi imbracat fara ajutorul cuiva in mai putin de doua
minute. Se recomanda ca imbracarea lui sa se faca afara si nu in cabine. El permite sarituri in apa
de la cel mult 4,5 m si asigura o protectie termica suficienta pentru a se putea rezista minim 6 ore
intr-o apa cu temperatura de 00 – 20 C.

Datorita flotabilitatii sale pozitive si volumului important, cotumul de supravietuire poate impiedica
iesirea din spatiile inchise inundate. De aceea, el se va imbraca de preferinta pe puntile deschise
ale navei.

Costumul de supravietuire se imbraca pe deasupra hainelor. Pantofii se vor descalta in prealabil.


Pe sub gluga costumului se poate purta o boneta sau un fes; daca se considera necesar, se mai

__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 10/39
GEOECOMAR februarie 2006

pot pune pantaloni si tricouri suplimentare. Fazele imbracarii costumului de imersiune sunt
urmatoarele:
1. Se deschid toate fermoarele etanse si de ajustare ale costumului;
2. Se introduce piciorul drept prin deschizatura fermoarului, in cracul respectiv;
3. Se introduce si piciorul stang in cracul celalalt;
4. Se ridica pe corp costumul;
5. Se introduce mana dreapta prin deschizatura fermoarului in maneca respectiva, dupa
ce, in prealabil, a fost suflecata manseta; apoi se intoarce manseta la loc;
6. Se introduce umarul drept in costum;
7. Se introduce si cealalta mana in maneca respectiva, dupa ce, in prealabil, a fost
suflecata manseta; apoi se intoarce manseta la loc;
8. Se introduce capul in cagula costumului;
9. Se inchide fermoarul etans;
10. Se umfla pernuta de sustinere a capului;
11. Se inchid fermoarele de ajustare;
12. Se pun manusile in maini.

__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 11/39
GEOECOMAR februarie 2006

Intretinerea costumelor necesita numai spalarea cu apa dulce si uscarea lor, dupa o eventuala
folosire, precum si ungerea fermoarului cu sapun sau cu o unsoare neutra. Nu se vor folosi
solventi sau alte chimicale pentru curatarea lui, care pot deteriora materialul sau lipiturile.

O data pe luna, costumul se va despacheta si aerisi, pentru a se preveni mucegairea lui. Costumul
nu se va tine langa surse de caldura sau la soare.

1.2.4 MIJLOACELE DE PROTECTIE TERMICA


Mijloacele de protectie termica sunt destinate sa protejeze impotriva frigului persoanele slabite
aflate in ambarcatiunile de salvare. Ele asigura protectia termica numai inpotriva aerului rece si
sunt suficiente pentru cel putin 10 % din capacitatea plutelor de salvare, fiind depozitate in pungi
etanse din interiorul acestora.

Ele sunt confectionate astfel incat sa reduca pierderile calorice ale corpului uman prin convectie si
evaporare. Ele trebuie sa poata fi imbracate sau dezbracate cu usurinta intr-o barca de salvare de
persoane echipate deja cu vestele de salvare; ele mai trebuie sa poata fi scoase in apa in mai
putin de doua minute, daca ii impiedica pe cei care le poarta sa inoate.

Mijloacele de protectie termica sunt de


tip TYRO si au o croiala specifica,
asemanatoare unui sac de dormit.

Pentru a fi imbracate (vezi figurile


alaturate), ele trebuie mai intai sa fie
scoase din punga de plastic si sa le se
deschida fermoarul; din pozitie
sezanda se introduc mai intai
picioarele in sac, apoi se trag
marginile acestuia pana in dreptul
pieptului si se introduc bratele, dupa
care se trage de cagula pana se
acopera si capul. In final, se trage
fermoarul, se strange si se leaga
snurul cagulei, facandu-se cateva
miscari de ajustare.

Pentru a le dezbraca in apa, se


deschide fermoarul si se desface
snurul de strangere, se scoate cagula,
se elibereaza bratele si se scoate
sacul dand din picioare si inotand.

__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 12/39
GEOECOMAR februarie 2006

1.3 FOLOSIREA MIJLOACELOR DE SEMNALIZARE


PIROTEHNICE SI FUMIGENE

1.3.1 GENERALITATI
In scopul observarii eventualelor nave sau aeronave care ar trece prin apropiere, se va mentine o
veghe continua, zi si noapte, iar pentru atragerea atentiei acestora se vor folosi mijloacele de
semnalizare din dotare.

Pe timpul zilei se vor folosi geamandurile fumigene plutitoare, oglinda de semnalizare si fluierul.

Pe timpul noptii se vor folosi


rachetele de semnalizare cu
sau fara parasuta, faclele de
mana, lanterna, proiectorul si
fluierul.

Rachetele de semnalizare si
tortele pot fi folosite si ziua,
insa nu pe lumina puternica si
cu soarele in spate.

Fiecare membru al echipajului


trebuie sa cunoasca
amplasarea si modul de
utilizare al mijloacelor de
semnalizare pirotehnice si
fumigene.

Semnalele pirotehnice si fumigene se folosesc numai la comanda sefului plutei de salvare.

Ele se folosesc numai daca se stie ca operatiunea de cautare s-a pornit sau pentru atragerea
atentiei vreunei nave sau aeronave care trece prin apropiere.

Ele nu se vor folosi daca conditiile de vizibilitate fac improbabila observarea lor.

Daca s-a auzit un zgomot de avion sau helicopter, se vor folosi cu precadere semnalele fumigene
care sunt zarite cel mai bine din aer.

Nu se vor folosi mijloacele de semnalizare daca nu exista siguranta ca acestea pot fi vazute. In
zilele insorite, se va folosi cu precadere oglinda de semnalizare.

1.3.2 RACHETELE DE SEMNALIZARE CU PARASUTA


Rachetele de semnalizare cu parasuta sunt alcatuite dintr-o racheta care se lanseaza la mare
inaltime, o substanta care arde producand o lumina rosie puternica si o parasuta care incetineste
caderea. Lumina trebuie sa persiste cel putin 30 secunde si trebuie sa fie vizibila de la cel putin 25
Mm. La bordul navei exista 24 de rachete rosii de tip COMET 1231, care ard cca. 40 secunde, au
o intensitate luminoasa de 30.000 cd si sunt lansate la aproximativ 300 m inaltime.

Rachetele sunt dispuse intr-un tub din material plastic, iar fiecare racheta este inchisa etans cu
niste capacele care trebuie indepartate inainte de folosire. La lansare, reculul este foarte mic. Se
va avea grija ca in apropiere sa nu se gaseasca materiale inflamabile.

Pentru a fi lansata corect, racheta trebuie tinuta ferm in pozitie verticala, cat mai departe de corp,
cu mana intinsa. Se desurubeaza capacul inferior, apoi se trage cu putere de sarma atasata de
acesta, ferind fata. Racheta se aprinde si pleaca. Daca lansarea esueaza, racheta se va arunca
imediat peste bord.

__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 13/39
GEOECOMAR februarie 2006

1.3.3 FACLELE DE MANA


Facla luminoasa de mana este alcatuita dintr-o substanta combustibila care arde cu o flacara rosie
sau alba foarte puternica si care este fixata pe un maner din lemn sau din plastic. Durata de
ardere este de cca. un minut. La bordul navei exista 24 facle rosii de tip COMET 1328, care ard
cca. 60 secunde cu o intensitate luminoasa de 15.000 cd.

Faclele sunt dispuse intr-un tub din material plastic si au un maner rabatabil din sarma de otel;
dupa rabaterea acestuia se va desuruba capacelul de la capatul opus si se va initia aprinderea
prin frecare de scaparatoarea atasata de capacel. Aprinderea este intarziata cu cca. 2 secunde
pentru ca flacara sa nu izbucneasca in fata purtatorului.

Faclele se vor tine de manerul din sarma cu o mana cat mai sus, in bordul de sub vant si, pe cat
posibil, in afara lui, pentru ca scanteile si fumul sa nu patrunda in nteriorul plutei.

1.3.4 GEAMANDURILE FUMIGENE PLUTITOARE


Geamanadurile fumigene plutitoare se compun dintr-o cutie metalica inchisa cu un capac, care
contine o substanta combustibila speciala, si un mecanism de aprindere. Ele produc un fum oranj
foarte dens, fara flacara, timp de cateva minute. Geamandurile fumigene ale navei sunt de tip
COMET, arzand cca. 4 minute.

Geamandurile fumigene au forma unor cutii cilindrice metalice prevazute la un capat cu un capac.
Declansarea mecanismului de aprindere se face prin desurubarea capacului si tragerea de inelul
de care este legata o coarda.

Dupa aprindere, geamandura fumigena trebuie aruncata in apa in bordul de sub vant, pentru ca
fumul sa fie dus de vant cat mai departe. Ele pot fi aruncate fara nici o grija chiar daca apa este
acoperita cu o pelicula de petrol.

1.3.5 MASURI DE PRECAUTIE


Inainte de folosirea mijloacelor de semnalizare pirotehnice si fumigene, se vor citi cu atentie
instructiunile lor de utilizare, respectandu-le intocmai.

Mijloacele pirotehnice nu se vor lansa niciodata de pe puntea superioara a navei daca pe ea se


afla vagoane sau autovehicule care transporta materiale inflamabile sau explozive; daca se
lanseaza de pe puntile suprastructurii se va avea grija ca directia lor de lansare sau vantul sa nu le
aduca accidental spre aceasta.

Se vor identifica cu precizie pozitiile in care trebuie tinute in mana aceste mijloace de semnalizare.

Se vor feri celelalte persoane din apropiere atunci cand se declanseaza semnalele.

Dupa actionarea dispozitivelor de aprindere, se va astepta timp de cateva secunde pana la


declansarea aprinderii lor. In nici un caz, nu se va privi in interiorul rachetei de semnalizare, daca
aceasta nu a pornit imediat, ci se va arunca in apa cat mai departe.

1.3.6 FOLOSIREA ARUNCATORULUI DE BANDULA COMET 250


Nava este prevazuta cu patru aruncatoare de bandula capabile sa arunce o bandula cu suficienta
precizie la o departare de cca. 250 m. Sarcina de rupere a saulei trebuie sa fie de cel putin 2 kN.

Aruncatorul de bandula COMET 250 este constituit dintr-un dispozitiv de aruncare, o saula de cca.
275 m si o racheta. Aruncatorul de bandula trebuie pastrat intr-un loc usor accesibil in caz de
urgenta, ferit de intemperii.

Inainte de folosirea aruncatorului de bandula, se vor citi cu atentie descrierea si instructiunile lui de
utilizare, pentru a se asigura o functionare corecta a acestuia si a se evita unele accidente. Este
interzisa lansarea rachetei fara ca saula sa fie legata intre racheta si nava. Se va folosi numai
saula furnizata de COMET, care este introdusa in compartimentul special al lansatorului. Nu se vor
lansa rachete avand termenul de valabilitate – marcat pe ele – expirat. Rachetele expirate nu vor fi

__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 14/39
GEOECOMAR februarie 2006

inlocuite decat cu altele originale si de acelasi tip, furnizate de COMET. Daca aruncatorul de
bandula prezinta urme vizibile de lovituri, nu va fi folosit sub nici un motiv.

Pentru lansarea bandulei, se va proceda in felul


urmator:
1. Se scoate capacul frontal al cutiei in
care se afla saula; se leaga capatul
verde al saulei de un punct fix si
rezistent al navei, iar capatul rosu de
racheta;
2. Se scoate inelul rosu de siguranta de
pe manerul rotativ;
3. Se orienteaza lansatorul spre tinta,
inclinandu-l in sus la cca. 30 0, avand
grija ca pe directia de lansare sa nu
existe vreun obstacol sau vreo
persoana;
4. Se tine bine lansatorul cu o mana pe
manerul fix, iar cu cealalta se invarte
manerul rotativ al lansatorului spre
stanga sau spre dreapta, pana cand
racheta porneste.

La folosirea aruncatoarelor de bandula, se vor avea in vedere urmatoarele precautii:


 se va alege cu grija locul de lansare, astfel ca racheta sa nu se loveasca si sa
ricoseze de eventualele obstacole;
 se va tine cont de actiunea vantului asupra traiectoriei rachetei si asupra saulei
desfasurate.
 nu se va lansa bandula cu racheta asupra unui tanc petrolier (acesta trebuie sa aiba
arborat in varful catargului pavilionul nr. 3 din Codul international de semnale, pe timp
de zi, iar noaptea sa aiba o lumina rosie in varful catargului) sau atunci cand zboara
prin apropiere helicoptere!
 pe cat posibil, nava care arunca bandula trebuie sa vina in bordul din vant al navei
care o primeste.

In caz de rateu, se va mentine inca cel putin 30 s aruncatorul de bandula orientat spre directia
obiectivului, dupa care se va scoate racheta din el tragand de cablul de otel al acesteia, avand
grija ca operatorul sa stea mereu in spatele lansatorului.

In nici un caz, nu se va indrepta aruncatorul de bandula catre persoane, chiar daca racheta este
scoasa sau folosita. Rachetele de bandula nu se vor folosi cu alte tipuri de lansatoare si nici cu
alte tipuri de bandula. Ele nu se vor folosi fara bandula sau cu bandule vechi ori stricate.

__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 15/39
GEOECOMAR februarie 2006

1.4 MANEVRAREA PLUTELOR DE SALVARE

Nava este prevazuta cu 6 plute de


salvare pentru 25 de persoane, 4
de tip SURVIVA si 2 de tip
ZODIAC, dotate cu inventar
complet de urgenta tip A, in
conformitate cu cerintele SOLAS
si ale societatilor de clasificare.
Toate plutele au dispozitive
hidrostatice de declansare
automata model HAMMAR H-20
care asigura eliberarea lor din
postamente, in cazul scufundarii
navei, atunci cand adancimea
apei depaseste 4 m.

1.4.1 LANSAREA MANUALA


Lansarea manuala se foloseste numai atunci
cand se dispune de suficient timp pentru
manevrarea containerului plutei.

Inainte de operare, se verifica daca capatul


barbetei este legat bine de postamentul plutei
sau de dispozitivul hidrostatic de declansare
automata. Se desface piedica alunecatoare a
carligului chingilor de legare a plutei pe
postament, apoi pluta este aruncata peste bord.
In timpul caderii, barbeta se intinde si actioneaza
dispozitivuil de umflare rapida cu bioxid de
carbon. Pluta va ramane legata de nava cu
barbeta, pana cand aceasta din urma va fi taiata.

1.4.2 LANSAREA AUTOMATA


Lansarea automata se foloseste atunci cand nu mai este suficient timp pentru a desface piedica si
a arunca manual containerul peste bord. In astfel de situatii, pluta se desprinde singura si in mod
sigur de nava.

In momentul cand nava se scufunda si atinge o adancime de aproximativ 3 – 4 m, presiunea apei


actioneaza asupra membranei mecanismului dispozitivului hidrostatic de eliberare, smulgand

__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 16/39
GEOECOMAR februarie 2006

boltul de siguranta si eliberand containerul care va tinde sa pluteasca datorita flotabilitatii sale
pozitive.

In acest caz, deoarece postamentul containerului se scufunda odata cu nava, barbeta se intinde si
actioneaza dispozitivul de umflare cu bioxid de carbon. Desi nava si pluta sunt legate temporar cu
barbeta, o saula subtire de siguranta este prevazuta la capatul barbetei si care se va rupe la o
forta de 70 -100 kg. In nici un caz, barbeta nu trebuie taiata.

1.4.3 INDREPTAREA PLUTEI RASTURNATE

Daca pluta este rasturnata, ea se poate intoarce foarte usor apucand de parama de indreptare si,
punand picioarele pe marginea plutei in dreptul buteliilor de bioxid de carbon, se va trage printr-o
balansare pe spate.

1.4.4 URCAREA PE PLUTA


Dupa ce pluta este umflata pe jumatate, se poate incepe urcarea pe ea a persoanelor aflate in
apa, una cate una. La urcarea pe pluta, tenda de la intrare se da la o parte permitand accesul usor
in interior.

Persoanele care au urcat deja le vor ajuta sa urce pe cele aflate in apa, mai ales in cazul celor
ranite sau epuizate.

1.4.5 UMFLAREA CU POMPA


Fiecare tub de aer al plutei, inclusiv cele din podea, sunt prevazute cu o valvula din cauciuc
astupata cu un dop. In cazul unor pierderi de presiune intr-un tronson, se va cupla pompa manuala
de aer la valvula tronsonului respectiv. Pentru a se preveni pierderile de aer la cuplarea pompei,
valvula se va indoi stranguland tubul acesteia. Se va pompa pana la atingerea presiunii dorite.

Daca presiunea este prea mare intr-un tronson, se va desface dopul valvei tronsonului respectiv,
scazand presiunea la valoarea dorita.

1.4.6 REPARATII DE URGENTA


Fiecare pluta are o trusa pentru reparatii de urgenta care se pot face si atunci cand pluta este
umflata si se afla pe mare. Pentru repararea unor mici intepaturi, taieturi sau gauri in peretele de
cauciuc al plutei, se va proceda in felul urmator:
 Se astupa gaura folosind cel mai potrivit dintre dopurile conice de lemn;
 Se curata si se usuca perfect suprafata din jurul gaurii;
 Se aplica un strat subtire de adeziv de cauciuc pe suprafata din jurul gaurii si pe
peticul de cauciuc, croit in prealabil cu foarfeca in mod corespunzator;
 Dupa uscarea primului strat de adeziv, se repeta operatiunea inca de doua ori,
asteptatnd uscarea completa a stratului precedent;
 Se scoate dopul de lemn si se aplica rapid peticul pe zona de reparat, apasand
uniform si cu putere;
 Daca marginile peticului nu s-au lipit de jur imprejur, se va introduce putin adeziv cu o
spatula sub conturul peticului si se va definitiva lipirea dupa procedura descrisa mai
sus.

__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 17/39
GEOECOMAR februarie 2006

1.5 UTILIZAREA ACCESORIILOR DIN PLUTELE DE SALVARE

1.5.1 INVENTARUL PLUTELOR DE SALVARE

Plutele de salvare sunt


dotate cu echipamentele
cerute de reglementarile
SOLAS 1974 si cele ale
societatilor de clasificare.

De cele mai multe ori,


toate obiectele sunt
introduse in doi saci, unul
pentru apa potabila,
celalalt pentru accesorii.

Echipamentul minim al
plutelor de salvare pentru
25 de persoane, conform
inventarului de tip A, este
prezentat in tabelul
urmator.

Nr. Cantit. Caracteristici Denumirea


crt. principale articolului
1 1 Minicolac de salvare cu parama plutitoare de 30 m
2 1 Cutit plutitor
3 1 Ispol plutitor
4 2 Bureti
5 2 Ancore plutitoare cu parama de 30 m
6 2 Padele plutitoare
7 3 Deschizatoare de conserve
8 1 set Trusa medicala de prim ajutor
9 1 Fluier de semnalizare
10 4 Rachete de semnalizare cu parasuta
11 6 Facle de mana pentru semnalizare
12 2 Geamanduri fumigene
13 1 Lanterna electrica etansa cu piese de rezerva
14 1 Reflector radar
15 1 Oglinda de semnalizare
16 1 Tabela impermeabila cu semnalele de salvare
17 1 Trusa de pescuit
18 25 10.000 kJ/pers. Ratii de hrana
19 40 l 1,5 l /pers. Apa potabila imbuteliata in cutii
20 1 Vas gradat
21 125 6 / pers. Doze de pastile impotriva raului de mare
22 3 Mijloace de protectie termica pentru 10% din pers.
23 1 Trusa de reparatii
24 1 Pompa manuala
25 1 Manual de supravietuire
26 1 Manual cu procedurile de urgenta

__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 18/39
GEOECOMAR februarie 2006

1.5.2 INSTRUCTIUNI DE UTILIZARE A UNOR ACCESORII

Cutitul plutitor
Cutitul plutitor este amplasat la intrarea in barca sau in pluta de salvare. Ele este folosit pentru a
taia barbetele sau paramele de legatura cu nava. Pentru a nu fi pierdut, ele este legat cu o saula.

Ispolul si buretii
Ispolul si buretii sunt destinati golirii apei din interiorul plutei. Daca cantitatea de apa este mare, se
foloseste ispolul, iar daca este mica, buretii.

Colacul de salvare cu parama


Este folosit pentru a ajuta persoanele in dificultate aflate in apa in apropierea plutei de salvare sa
ajunga la pluta.
Bateriile cu amorsare in apa de mare
In imediata vecinatate a intrarii pe pluta, intr-un buzunar special se afla un set de baterii care
trebuie scufundate in apa de mare pentru a produce curent electric. Ele alimenteaza lampa pilot de
deasupra plutei si lampa de iluminare din interior. Ele asigura alimentarea celor doua lampi timp de
minim 12 ore.

Oglinda de semnalizare
Este folosita pentru semnalizare pe
timpul zilei, atunci cand este soare. Cu
ajutorul ei se directioneaza razele
solare catre o nava sau aeronava. Se
tine vizorul cu mana stanga, se intinde
cordonul, iar cu mana dreapta se tine
oglinda astfel incat, privind prin orificiul
din mijlocul ei, sa se localizeze tinta.
Se orienteaza oglinzile in asa fel incat
pe vizor sa apara striurile de pe fata
oglinzii, iar razele soarelui sa fie
indreptate catre tinta. Pe timp senin,
lumina reflectata de oglinda poate fi
zarita de la 30 km.

Ancora de furtuna
Este folosita pentru incetinirea derivei ambarcatiunii de salvare sau pentru ca aceasta sa tina la
capa pe timp de furtuna. Ancora de furtuna se compune dintr-un fel de parasuta patrata sau
tronconica, confectionata din tenda sau dintr-o alta tesatura rezistenta, care se leaga cu o saula
lunga de 25-30 m de un punct rezistent al ambarcatiunii de salvare.

Prin legarea ancorei de furtuna de diferite puncte ale plutei, se poate realiza o pozitionare variabila
a deschiderii plutei de salvare fata de vant, asigurandu-se fie o protectie sporita, fie o ventilatie
sporita.

De ancora de furtuna se poate atasa o punga speciala care se umple cu ulei, permitand scurgerea
controlata a acestuia, imprastierea lui de vant in jurul plutei si calmarea relativa a valurilor. Pentru
un efect optim, se va regla distanta la care se leaga ancora de furtuna fata de pluta.

__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 19/39
GEOECOMAR februarie 2006

1.6 FOLOSIREA EPIRB-ULUI SI SART-URILOR

1.6.1 GENERALITATI

Radiobalizele de indicare a pozitiei in caz de urgenta (Emergency Position Indicating Radio


Beacon – EPIRB) sunt destinate pentru situatiile de primejdie pe mare, in vederea declansarii
immediate a operatiunilor de cautare si salvare (Search and Rescue – SAR). Ele functioneaza in
conjunctie cu un sistem de sateliti si de statii specializate de pe uscat, ca parte esentiala a
sistemului GMDSS.

Transponderele radar pentru cautare si salvare (Search and Rescue Radar Transponder – SART)
emit un semnal de raspuns numai atunci cand intra in raza de actiune a unui radar, in cadrul

__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 20/39
GEOECOMAR februarie 2006

aceluiasi sistem GMDSS. Ele apar distinct pe ecranul radarului navelor sau aeronavelor care
cauta urmele sinistrului.

EPIRB-ul si cele doua SART-uri ale navei intrunesc toate cerintele constructive si functionale ale
SOLAS si ale societatilor de clasificare, ca si toate reglementarile IMO in materie (GMDSS).
Amplasarea si montarea balizelor pe nava respecta atat cerintele de mai sus, cat si pe cele ale
producatorilor respectivi.

In momentul scufundarii navei, radiobaliza EPIRB se detaseaza automat din suportul ei, se ridica
la suprafata apei si transmite o serie de semnale radio de primejdie. Radiobaliza poate fi desprinsa
si manual din suportul ei pentru a fi aruncata in apa sau luata intr-o pluta de salvare. O saula lunga
de 8 m permite legarea radiobalizei de pluta de salvare sau de o persoana aflata in apa. Daca
situatia de primejdie a navei nu implica scufundarea ei, radiobaliza poate fi activata si pe suportul
ei.
In aceleasi circumstante, transponderele SART se desprind manual din suportii lor si se iau in
ambarcatiunile de salvare.

In momentul activarii sale automate sau manuale, radiobaliza EPIRB emite un semnal radio de
primejdie pe frecventa de 406 MHz, pentru identificare si localizare prin sistemul de sateliti,
precum si un semnal pe frecventa de 121,5 MHz, pentru localizarea prin radarele fortelor aero-
navale de cautare si salvare. O lumina intermitenta, care trebuie sa dureze cca. 48 de ore,
confirma functionarea corecta a radiobalizei.

In mod similar, transponderele SART, care pot fi activate insa numai manual, sunt pregatite pentru
a sesiza orice fascicol radar pentru a emite semnalul de raspuns. O lumina intermitenta arata
functionarea lor in asteptare, iar un semnal sonor (beep) fapul ca au fost deja descoperite.

Montarea, intretinerea, testarea si utilizarea EPIRB-urilor si SART-urilor se vor face in conformitate


cu manualele sau instructiunile producatorilor respectivi. Se va avea o grija deosebita la
remontarea lor corecta dupa o eventuala folosire sau testare, pentru a se evita alarmele false.

1.6.2 FOLOSIREA EPIRB-ULUI IN CAZ DE URGENTA


Radiobaliza EPIRB cu care este prevazuta nava este de tip SAILOR 406 si are instructiuni de
operare clar afisate pe corpul ei. Radiobaliza este amplasata in aripa exterioara Tb a puntii de
comanda.

__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 21/39
GEOECOMAR februarie 2006

ATENTIE: Activarea si transmisia semnalelor este permisa numai in cazuri de pericole grave
si iminente!

Exista doua moduri de operare a radiobalizei:


1. operarea automata;
2. operarea manuala.

Operarea automata se foloseste atunci cand nava se scufunda rapid si nu mai este timp pentru a
desprinde radiobaliza din suportul ei si a o lua intr-una din plutele de salvare. Odata cu
scufundarea navei, presiunea apei actioneaza un dispozitiv hidrostatic care taie cuiul de siguranta
confectionat din material plastic, avand drept consecinta deschiderea capacului si ejectarea
radiobalizei din suport datorita unui arc. Flotabilitatea pozitiva a acesteia face ca ea sa pluteasca
liber si sa se ridice la suprafata apei. Suportul din plastic este prevazut la partea sa inferioara cu
un stift cu magnet. In momentul cand radiobaliza scapa din suport, absenta magnetului
declanseaza transmisia radio. Emisia pe frecventa de 121,5 MHz porneste imediat, iar cea pe
frecventa de 406 MHz dupa cca. 50 secunde, timp necesar pentru incalzirea cristalului. In acest
timp, o lampa stroboscopica de culoare rosie clipeste intermitent cu o frecventa de 23 sclipiri pe
minut aratand ca radiobaliza emite pe 121,5 MHz, urmata de o iluminare continua de 2 secunde la
fiecare 50 secunde, atunci cand ea emite pe 406 MHz.

Transmisia poate fi oprita prin scoaterea radiobalizei din apa, dupa care se asteapta cel putin 8
secunde pentru uscarea contactelor de apa; daca lampa rosie continua sa clipeasca, se va
deplasa cursorul de activare spre dreapta, apoi se va apasa si elibera butonul READY aflat pe
spatele radiobalizei; daca si atunci lampa mai clipeste, insemna ca exista un defect al radiobalizei.

Operarea manuala se foloseste atunci cand exista o situatie de urgenta care necesita salvare
imediata, dar care nu implica neaparat scufundarea navei. Operarea manuala se produce odata cu
scoaterea radiobalizei din suportul ei, dupa care se rupe eticheta care sigileaza contactul manual

__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 22/39
GEOECOMAR februarie 2006

de pe spatele acesteia, se comuta cursorul de activare spre stanga si se apasa butonul ON, avand
drept consecinte toate secventele aratate la operarea automata.

Radiobaliza trebuie scoasa complet din suportul sau si se recomanda ca antena ei sa fie tinuta cat
mai departe de obiectele metalice care ar putea sa o ecraneze.

Pe cat posibil, se recomanda ca radiobaliza sa fie activata manual si luata intr-una din plutele de
salvare, intrucat ea semnalizeaza locul in care se afla sinistratii si nu locul accidentului. Pentru
aceasta, radiobaliza este prevazuta cu o saula prinsa de ea, cu care poate fi legata de pluta de
salvare, in stare de plutire.

Si in acest caz, transmisia radio poate fi oprita ca in cazul precedent sau prin reasezarea
radiobalizei in suportul ei.

1.6.3 INTRETINEREA EPIRB-ULUI


Dezarmarea si dezactivarea EPIRB-ului, dupa ce si numai daca nu mai este nevoie de el, se va
face numai in conformitate cu instructiunile producatorului respectiv.

Lunar, se recomanda sa se efectueze cate un autotest al radiobalizei pentru a exista garantia ca


ea functioneaza corect. Se va avea o grija deosebita ca testarea radiobalizei sa nu produca
alarme false. La fiecare cinci ani se vor schimba bateriile, tinand cont de termenul lor de
valabilitate marcat spatele domului transparent.

Radiobaliza defecta sau avariata va fi trimisa pentru reparatii numai la producatorul ei sau la un
centru autorizat pentru reparatii si service. Pentru prevenirea alarmelor false, EPIRB-ul trebuie sa
fie mai intai dezarmat si apoi scos din suportul lui. Daca se considera ca un mesaj de primejdie a
fost transmis din greseala, el trebuie imediat anulat contactand cea mai apropiata statie MRCC,
prin radio sau prin radiotelefon, iar apoi alarma falsa trebuind confirmata si in scris, prin fax, atat
catre statia MRCC, cat si catre companie.

1.6.4 FOLOSIREA SART-URILOR IN CAZ DE URGENTA


Nava este prevazuta cu doua transpondere radar de tip SAILOR SART.

Transponderele lucreaza in banda de 9 GHz, au o autonomie de 96 ore in asteptare plus inca cel
putin 8 ore de transmisie atunci cand sunt interogate, sunt etanse, plutesc si au o scurta saula
(infasurata pe o naveta) cu care pot fi legate de pluta de salvare, astfel ca pot fi usor recuperate in
cazul caderii lor accidentale in apa. Ele sunt amplasate pe puntea de comanda in doi suporti
speciali montati pe perete, in timonierie.

In caz de urgenta, transponderele vor fi desprinse din suportii lor si vor fi luate in ambarcatiunile de
salvare. Operarea lor este foarte simpla si nu depinde de locul in care ele se afla. Cu toate
acestea, deoarece este necesara o inaltime de cel putin 1 m deasupra nivelului apei pentru a
putea lucra corect, ele se vor suspenda in pozitie verticala de cel mai inalt punct al plutei de
salvare, cu ajutorul catargului atasat la partea superioara a SART-ului.

Pentru operare, se activeaza SART-ul conform instructiunilor de pe el, apoi se scoate capacul
negru superior de pe catargul telescopic, care se aduce la lungimea maxima si se blocheaza prin
rasucire, dupa care se scoate prin orificiul special din tavanul barcii de salvare, iar catargul se
fixeaza la baza intr-un buzunar special si se leaga de suportul tavanului plutei de salvare.
Functionarea corecta este atestata de o lampa rosie de control care clipeste la fiecare 2 secunde,
amplasata deasupra comutatorului. Daca la un moment dat lampa incepe sa arda continuu si se
mai aude si un semnal sonor intermitent (beep) la fiecare 2 secunde, inseamna ca transponderul a
intrat in raza de actiune a unui radar.

__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 23/39
GEOECOMAR februarie 2006

Pentru a testa periodic starea de functionare a


transponderului, el se va amplasa in bataia unei
antene radar in functiune. Se introduce proba
test cu grija in orificiul din centrul butonului de
activare, avand grija ca sa nu se rupa eticheta de
siguranta. Prin apasarea probei test, se
activeaza ciclul de testare, iar pe ecranul
radarului trebuie sa apara semnalul caracteristic;
lampa rosie de control a SART-ului trebuie sa
clipeasca intermitent fara ca sa se auda si
semnalul sonor; in caz contrar, exista o
defectiune sau bateriile sunt epuizate. Dupa
testare, se reintroduce proba test in orificiul din
spatele butonului de activare si se impinge pana
cand lampa se stinga, dupa care se reaseaza
transponderul in suportul sau.

Ca lucrari de intretinere, se prevede doar


inlocuirea periodica a bateriilor, la intervalele si
dupa procedurile prescrise de producator (5 ani).

__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 24/39
GEOECOMAR februarie 2006

1.7 COMUNICATIILE DE PRIMEJDIE


SI FOLOSIREA RADIOTELEFOANELOR VHF PORTABILE

1.7.1 COMUNICATIILE DE PRIMEJDIE


Comunicatiile de primejdie se refera la acele radiocomunicatii care, dupa ce a fost transmis apelul
de sinistru, sunt efectuate prin statiile radio existente la bord atunci cand asupra navei planeaza un
pericol grav si urgent. Ele consta in toate mesajele necesare pentru salvarea imediata a celor aflati
in primejdie.

Statia de radio-coasta sau statia mobila care receptioneaza un apel de primejdie trebuie sa
raspunda in conformitate cu procedurile regulamentare. Statia mobila cea mai apropiata si situata
intr-o pozitie convenabila pentru acordarea imediata a asistentei de salvare pentru statia mobila
aflata in primejdie, va informa direct sau indirect statia in primejdie despre indicativul sau, pozitia si
viteza cu care de indreapta spre ea, precum si timpul aproximativ in care va ajunge la locul
sinistrului.

1.7.2 PROCEDURILE DE COMUNICATII


Apelul de primejdie si mesajele ulterioare vor fi transmise numai la ordinul expres al
comandantului sau al persoanei care il inlocuieste la comanda.

Semnalul de primejdie
Semnalul de primejdie emis de statiile radio ale navei va fi folosit numai atunci cand nava se afla
intr-un pericol grav si iminent si cere salvare imediata. Semnalul de primejdie transmis prin
radiotelefon va fi sub forma cuvantului MAYDAY.

Apelul de primejdie
Apelul de primejdie are prioritate absoluta de transmitere fata de toate celelalte comunicatii radio.
In consecinta, toate statiile radio care urmaresc apelurile de primejdie trebuie sa intrerupa imediat
orice alte comunicari ce ar putea sa interfereze cu apelul de primejdie si sa-si continue urmarirea
pe frecventa folosita pentru emisie. De notat ca apelul de primejdie nu se face catre o statie radio
anumita, ci catre toate statiile care pot receptiona chemarea.

Apelul de primejdie transmis prin radiotelefon se va face in secventele urmatoare:


 Semnalul de primejdie MAYDAY de trei ori
 Cuvintele THIS IS (acesta este) o data
 Indicativul statiei care cheama de trei ori

Informatiile de primejdie
Pentru informarea celor care au receptionat apelul de primejdie si pregatirea adecvata a actiunilor
de salvare, se vor mai transmise si unele date strict necesare.

Informatiile de primejdie transmise prin radiotelefon:


 Semnalul de primejdie MAYDAY;
 Indicativul de apel al statiei radio a navei sau codul de identificare;
 Pozitia statiei, natura primejdiei si starea navei, tipul salvarii cerute si orice alta informatie
strict necesara.

De notat faptul ca pozitia statiei trebuie sa fie data in conformitate cu regulile internationale 1,
specificand latitudinea si longitudinea. Cu toate acestea, daca circumstantele permit, ea mai poate
fi data si sub forma relevmentului adevarat si a distantei fata de repere fixe identificabile pe harta.

1
In conformitate cu Rezolutia A.851(20) General principles for ship reporting systems and ship reporting
requirements, including guidelines for reporting incidents involving dangerous goods, harmful substances
and/or marine polutants, din 27.11.1997.

__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 25/39
GEOECOMAR februarie 2006

1.7.3 ORDINEA DE TRANSMISIE


Prin radiotelefon:
1. Semnalul de primejdie;
2. Apelul de primejdie;
3. Informatiile de primejdie.

Daca situatia nu permite pierderea timpului, in comunicatiile de primejdie prin radiotelefon se poate
omite pozitia intaia.

Comunicatiile de urgenta trabuie sa fie facute incet si clar, prin pronuntarea distincta a fiecarui
cuvant, in scopul usurarii dictarii.

1.7.4 OPERAREA RADIOTELEFOANELOR VHF


Pentru efectuarea comunicatiilor de urgenta, in ambarcatiunile de salvare se vor lua cele trei
radiotelefoane portabile VHF de tip SRH-250 NAVICO cu care este prevazuta nava.

Pentru operare, se va proceda in felul urmator:


 Se pune aparatul in functiune apasand butonul ON (1);
 Se selecteaza canalul 16 apasand butonul de selectare (9) pana cand pe ecran apare
cifra respectiva;
 Se alege puterea de transmisie cu butonul (4);
 Se regleaza nivelul sonor cu butoanele de volum (5 mai tare si 6 mai incet));
 Se regleaza nivelul zgomotului de fond cu butoanele de squelch (8 si 11), daca este cazul,
pana la valoarea minima; se va avea grija ca nivelul de squelch sa nu fie prea mare, caci
se inrautateste receptia semnalelor slabe;
 Pentru transmisia apelului de primejdie, se apasa tasta (2) PTT (Push To Talk) si se repeta
cuvantul MAYDAY de trei ori, apoi cuvintele THIS IS, o data, dupa care se spune
indicativul de apel al navei, numele navei sau alt cod de identificare a statiei in primejdie,
repetat de trei ori; in final se elibereaza tasta PTT, asteptand un raspuns.

Daca nu se primeste nici un raspuns in primele minute, se


repeta apelul de primejdie. Daca nu se primeste vreun
raspuns nici dupa mai multe apeluri, se poate incerca si pe
alte canale, de obicei 6 sau 13, actionand butoanele de
cautare (10 in sus si 13 in jos)pana cand canalul dorit este
afisat pe ecran. Daca s-a receptionat un mesaj de confirmare
a primirii apelului de primejdie, se vor transmite informatiile
de primejdie:
 Se apasa tasta PTT si se spune cuvantul
MAYDAY;
 Se da indicativul de apel al navei, numele navei
sau alt cod de identificare a statiei in primejdie;
 Se indica pozitia;
 Se specifica tipul situatiei de urgenta;
 Se precizeaza felul asistentei solicitate;
 Se dau orice alte informatii care ar putea usura
operatiunile de salvare;
 In final, se elibereaza tasta PTT.

Daca s-a intrat pe un canal comercial sau de control de


trafic, se va folosi semnalul MAYDAY la inceputul mesajului
radio.

Daca se cere tacere in eter, se vor folosi cuvintele SILENCE MAYDAY.

__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 26/39
GEOECOMAR februarie 2006

1.8 PROCEDURILE DE PRIM AJUTOR


SI FOLOSIREA TRUSELOR MEDICALE DE PRIM AJUTOR

1.8.1 GENERALITATI
Procedurile de prim ajutor descrise mai jos se refera la cele care pot fi acordate reciproc in plutele
de salvare, chiar de catre personal necalificat, atunci cand mijloacele de interventie sunt precare,
iar conditiile in care se desfasoara sunt dificile. Bineinteles ca aceste proceduri pot fi aplicate si in
alte situatii, cum ar fi de exemplu cele de recuperare de pe mare a unor supravietuitori, in cadrul
unor operatiuni de salvare.

De regula, primul ajutor trebuie acordat cu prioritate celor care sangereaza puternic, cautandu-se
a se opri hemoragia cu garouri, pansamente sterile compresive etc. Persoanelor fara cunostinta li
se va face respiratie artificiala si, daca este cazul, masaj cardiac extern. Lipsa pulsului si a
respiratiei nu inseamna neaparat decesul persoanei in cauza.

Din experienta unor cazuri anterioare, s-a considerat ca situatiile cele mai frecvente cand sunt
necesare proceduri de prim ajutor care sa poata fi aplicate de sinistratii dintr-o ambarcatiune de
salvare, sunt urmatoarele:
 hipotermia, cauzata fie de stationarea indelungata in apa, fie de expunerea prelungita
la frig si intemperii, in lipsa unor mijloace adecvate de protectie termica;
 inecul, cauzat de asfixia prin patrunderea apei in caile respiratorii;
 dermatitele, cauzate de expunerea prelungita la razele solare, vant, stropi sarati,
intemperii etc.;
 arsurile, suferite in diferite imprejurari;
 ranile si fracturile diverse;
 contaminarea cu hidrocarburi;
 amortirea si umflarea picioarelor;
 deshidratarea;
 lesinul.

Pentru cazurile grave, in mesajul de primejdie se vor furniza si informatiile necesare pentru ca
echipa de salvare sa fie pregatita pentru acordarea unui ajutor medical calificat.

1.8.2 FOLOSIREA TRUSELOR MEDICALE DE PRIM AJUTOR


Trusele medicale de prim ajutor existente in dotarea ambarcatiunilor de salvare contin un inventar
minim de articole de urgenta, necesare numai pentru cazurile generale si usoare de interventie
(bandaje, pansamente sterile, leucoplast, ace de siguranta, foarfeci, pense, unguente oftalmice si
de piele, sedative, antispastice, laxative etc.). Dat fiind numarul limitat de asemenea articole,
folosirea lor se va face cu mult discernamant si numai cu aprobarea sefului ambarcatiunii.

Pentru completarea articolelor medicale din aceste truse, se recomanda ca personalul sa ia cu el,
atunci cand paraseste nava, cat mai multe medicamente de uz general si tot felul de articole
sanitare din dotarea punctelor medicale organizate pe nava. Cu exceptia medicamentelor de uz
individual, celelalte vor trebui predate spre administrare sefului plutei.

Cu exceptia cazurilor cand la bordul plutei de salvare se afla un cadru medical autorizat, ingrijirile
medicale, prioritatile de tratament si distribuirea medicamentelor se vor face numai sub
conducerea sefului acesteia.

1.8.3 HIPOTERMIA
Este binecunoscut faptul ca, intr-un sinistru marin, cele mai multe vieti se pierd ca urmare a frigului
(hipotermiei), care este cu atat mai accentuata cu cat temperatura apei este mai scazuta. In tabelul de mai jos
sunt date cateva valori statistice ale rezistentei corpului omenesc la diferite temperaturi ale apei:
TEMPERATURA TIMPUL MAXIM

__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 27/39
GEOECOMAR februarie 2006

APEI MARII DE SUPRAVIETUIRE


0 0C 15 min.
2,5 0C 30 min.
5 0C 1 ora
10 0C 3 ore
15 0C 7 ore
20 0C 16 ore
25 0C 3 zile

Indiferent de starea de constienta a pacientului, prima grija este de a-l


proteja impotriva pierderilor de caldura cauzate de temperatura
ambianta scazuta, vant si evaporare, iar mai apoi de a-l incalzi. In
acest sens, el trebuie dezbracat de hainele ude si imbracat cu haine
uscate, daca exista aceasta posibilitate; daca nu, hainele ude se vor
stoarce cat mai bine si i se vor pune din nou. Eventual, se va
introduce intr-un mijloc de protectie termica sau un sac de dormit, se
va acoperi cu paturi, folii de plastic sau haine suplimentare.

Daca este constient, i se vor da sa bea bauturi calde: ceai, cacao,


cafea. In nici un caz, nu i se vor da sa bea bauturi alcoolice! Acestea
provoaca o vasodilatatie periferica ce favorizeaza si mai mult
pierderile de caldura ale corpului.

Daca exista posibilitatea, i se vor incalzi extremitatile (mainile si


picioarele) fie cu apa calda, fie prin masaje usoare cu mainile calde.
Desi este dificil de gasit voluntari, metoda cea mai eficienta de
incalzire este plasarea pacientului dezbracat langa o alta persoana,
recomandabil de sex opus, dezbracata si ea, intr-un sac de dormit sau
inveliti amandoi sub cateva paturi groase.

Alta metoda de incalzire, valabila insa numai dupa salvarea la bordul


unei nave, este efectuarea unei bai calde intr-o cada.

Persoanele constiente care tremura de frig au mai multe resurse proprii de reincalzire decat cele
care nu tremura. De aceea, persoanele care nu tremura vor fi tratate cu prioritate, veghind asupra
lor ca sa nu adoarma sau sa-si piarda cunostinta.

In cazul in care pacientul este inconstient dar respira, se va proceda la o reincalzire inceata, numai
pe baza resurselor sale, invelindu-l in cat mai multe paturi, folii de plastic, tenzi sau alte asemenea
invelitori aflate la indemana. Este foarte important ca sa i se acopere capul, iar ceafa sa-i fie
asezata pe ceva uscat. Daca nu respira, imediat i se vor elibera caile respiratorii si i se va face
respiratie gura la gura; daca nu are puls, i se va face si masaj cardiac, alternativ cu respiratia
artificiala. Toate aceste manevre se vor continua fara intrerupere cel putin o jumatate de ora. De
indata ce devine constient si poate sa bea, i se vor administra bauturi calde. In nici un caz, nu se
va incerca sa i se dea de baut atata timp cat este inconstient: se poate sufoca din cauza
patrunderii lichidului pe trahee.

Se reaminteste ca o persoana poate fi atat de rece incat nici macar un doctor sa nu-si poata da
seama daca mai este inca in viata, cu atat mai mult cu cat hipotermia protejeaza temporar
impotriva deficitului de oxigen. De aceea, tratamentul persoanelor care au suferit o hipotermie
trebuie sa fie facut chiar daca nu sunt semne aparente de viata.

Persoanele inconstiente vor fi miscate cat mai putin. Daca respira singure, ele vor fi asezate, pe
cat posibil, fie cu fata in jos si cu capul intr-o parte si ceva mai jos decat corpul, fie culcate pe o
parte, pentru a nu se sufoca cu limba sau cu eventualele vomismente.

In cazul salvarii unui pacient hipotermic inconstient la bordul unei nave, el nu trebuie dus intr-o
camera incalzita prea tare caci va suferi o vasodilatatie periferica care-i poate afecta irigarea
sanguina a organelor interne esentiale (creier, inima).

__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 28/39
GEOECOMAR februarie 2006

Adesea, hipotermia este insotita de diferite grade de degeraturi ale extremitatilor si fetei. Daca
lichidele tisulare chiar au inghetat in zonele respective, avem de a face cu degeraturi propriu-zise
sau frosbite. Daca lichidele nu au atins nivelul de inghet, avem de a face numai cu o anoxie (lipsa
de oxigen) tisulara locala, datorita incetarii irigarii cu sange. In ambele situatii, dupa izolarea
termica trebuie sa urmeze o reincalzire a zonelor afectare care, in nici un caz, nu trebuie sa fie
masate sau frecate. Se recomanda ca reincalzirea sa se faca prin bai locale cu apa calda sau prin
tamponare cu prosoape calde.

1.8.4 INECUL
Cauzele care pot provoca inecul sunt multiple si variate. De regula, in cazurile de sinistre marine,
inecul este asociat cu hipotermia sau cu epuizarea fizica si nervoasa, ceea ce face ca interventia
salvatorilor sa fie foarte dificila, iar pierderile de vieti omenesti considerabile. De altfel, numai
cazurile foarte recente de inec pot fi tratate cu succes. Daca au trecut mai mult de 5-10 minute de
la debutul inecului, sansele de reanimare intr-o amnbarcatiune aflata pe mare, cu personal
nespecializat, sunt practic nule.

Interventia in caz de inec trebuie sa fie foarte rapida si sa se constituie din urmatoarele proceduri:
 Scoaterea apei din caile respiratorii ale celui inecat, fie prin culcarea lui cu fata in jos
pe un plan inclinat, cu capul mai jos decat picioarele, dupa care se fac mai multe
apasari pe burta si torace, fie prin alte manevre echivalente. Imediat dupa scoaterea
apei, inecatul va fi intors cu fata in sus, cu capul in extensie pe spate;
 Eliberarea cailor respiratorii de ventualele obstructii (limba, vomismente etc.);
 Efectuarea respiratiei artificiale prin metoda gura la gura;
 Efectuarea masajului cardiac extern. Se vor alterna manevrele de respiratie artificiala
cu cele de masaj cardiac: dupa 5-6 ventilari se vor face 2-3 masaje.

Manevrele de respiratie artificiala si cele de masaj cardiac trebuie continuate in ritm sustinut cel
putin o jumatate de ora, indiferent daca sunt semne de viata sau nu. In paralel, daca este cazul, se
vor face si alte operatiuni cum ar fi oprirea unei eventuale sangerari.

Sunt interzise injectiile de orice fel, care nu servesc la nimic sau chiar pot face rau.

Sunt interzise, deasemenea, masajele si frectiile, deoarece se pierde timp pretios, iar la subiectii
inconstienti produc irigarea creierului si declansarea unor reflexe nedorite care compromit
reanimarea.

Pentru a nu interveni hipotermia, pacientul va fi invelit cu paturi groase.

La aparitia primelor semne de viata, manevrele nu trebuie oprite, ci doar rarite treptat. Daca
subiectul isi revine, vor trebui incurajate eforturile sale de a tusi pentru eliberarea completa a cailor
respiratorii. I se vor da bauturi calde si va fi incalzit. Chiar dupa o revenire completa a functiilor
vitale, mai ales daca ramane inconstient, subiectul trebuie supravegheat permanent in orele
urmatoare, pentru a nu recidiva.

1.8.5 DERMATITELE
Pe mare, datorita expunerii prelungite la soare, vant, stropi sarati, intemperii etc., ca si a
deshidratarii si subnutririi, apar frecvente afectiuni ale pielii, in special pe partile neacoperite: fata
si maini. Datorita luminii solare puternice, reflectata si de suprafata marii, poate fi afectata si
vederea.

Aspectul dermatitelor este variat si depinde de mai multi factori, cum ar fi:
 durata expunerii;
 conditiile meteorologice intalnite;
 felul ambarcatiunii de salvare (acoperita sau descoperita);
 rezistenta individuala si mijloacele de protectie folosite de fiecare in parte.

Cel mai bun mijloc de lupta impotriva dermatitelor este protectia oferita de diferitele articole de
imbracaminte purtate. Se recomanda a se purta ochelari de soare, in masura in care au fost luati
inainte de abandonarea navei.

__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 29/39
GEOECOMAR februarie 2006

Daca exista, pot fi folosite o serie de alifii si unguente. In nici un caz, nu se va unge pielea cu
vaselina, uleiuri minerale sau alte asemenea materii grase de uz tehnic, gasite la indemana.

In nici un caz, bubele aparute nu se vor stoarce sau coji. Descuamarea sau craparea pielii, inclusiv
a buzelor, se poate preveni sau atenua folosind unele creme cosmetice.

1.8.6 ARSURILE
Arsurile sunt dureroase si sunt foarte susceptibile la infectii ulterioare. Tratamentul lor depinde
foarte mult de natura, de gravitatea si de marimea suprafetei afectate. In cele ce urmeaza ne vom
referi numai la arsurile termice si la cele provocate de razele solare, precum si la actiunile sumare
ce pot fi intreprinse intr-o ambarcatiune pe mare, pana la acordarea unui ajutor calificat, dupa
salvare.

Daca suprafata arsa de pe corp depaseste 10%, arsurile vor fi considerate grave. Cele ce
depasesc 33% din suprafata corpului sunt de obicei fatale.

In cazul arsurilor usoare, partea afectata se va scufunda in apa rece si curata, timp de cateva
minute. Basicile (flictenele) aparute nu se vor rupe si nici intepa pentru a scurge lichidul din ele.
Arsurile superficiale pot fi pansate sau acoperite cu pansamente sterile.

In cazul arsurilor grave, pe cat posibil, hainele lipite de piele nu se vor atinge si nici nu se va
incerca dezlipirea lor. Nu se va spala sau dezinfecta zona arsa, ci doar se va proteja cu
pansamente sterile sau cu lenjerie curata. Se vor administra calmante.

1.8.7 RANILE SI FRACTURILE


In cazul unei plagi simple, se va sterge pielea invecinata cu apa si sapun, se dezinfecteaza cu un
tampon imbibat in alcool sau in alt dezinfectant, dupa care se panseaza cu un pansament steril.

In cazul unor plagi sau rani profunde, acestea nu se vor spala si dezinfecta intr-o prima faza, ci se
va pune doar un pansament steril pe pele, incercandu-se mai intai oprirea hemoragiei.

Oprirea hemoragiei se poate face, dupa caz, prin comprimarea plagii sangerande, fie cu degetele,
fie cu pumnul, fie cu un pansament compresiv. Daca este atinsa vreo artera si hemoragia este
puternica, se vor comprima trunchiurile arteriale zonale sau se vor pune diferite garouri. Se va
nota ora exacta la care a fost pus garoul, care nu trebuie lasat mai mult de 30 minute, dupa care
garoul se va slabi usor verificandu-se daca hemoragia mai persista. Daca nu, va fi scos definitiv,
avand grija ca ranitul sa nu fie miscat cateva ore; daca persista, se va schimba locul amplasarii lui
si se va strange din nou. Manevra se repeta pana la oprirea hemoragiei.

Fracturile se trateaza de obicei prin imobilizarea zonei cu atele sau cu alte dispozitive rigide,
speciale sau confectionate ad-hoc.

Nu se va masa, atinge sau misca portiunea fracturata. Atelele se vor monta fara a atinge zona
fracturii, ele trebuind sa o imobilizeze intre articulatiile adiacente acesteia.

In cazul unor fracturi foarte grave (de coloana vertebrala, de craniu, fracturi multiple etc.),
accidentatul nu va fi miscat din loc si se va cere de urgenta, prin radio, asistenta medicala
corespunzatoare.

Daca pacientul este in stare de soc sau are dureri, i se vor administra sedative.

1.8.8 CONTAMINAREA CU HIDROCARBURI


Supravietuitorii care s-au salvat sarind in apa pot fi adesea contaminati cu hidrocarburi, fie de la
titeiul sau combustibilul scurs din nava in mare, fie de la cel aruncat pe ei de eventualele explozii
produse la bord. De obicei, hidrocarburile afecteaza pielea, caile respiratorii, tubul digestiv si ochii.

Inghitirea hidrocarburilor provoaca varsaturi, insa efectele dispar in cateva zile. Se recomanda sa
se bea de lapte sau chiar apa, in scopul inlocuirii lichidelor pierdute prin voma.

__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 30/39
GEOECOMAR februarie 2006

Hidrocarburile de pe piele trebuie sterse cat mai repede posibil, caci impiedica pielea sa respire si
sa transpire. Un pacient murdar pe tot corpul cu hidrocarburi este in pericol sa moara, daca nu
este curatat si spalat rapid.

Putine lucruri se pot face cu o persoana caruia hidrocarburile i-au patruns in plamani; exista
pericolul unei pneumonii. Se recomanda odihna, caldura si aer curat.

Daca hidrocarburile au afectat ochii, ei trebuie spalati bine cu apa dulce si protejati de soare pana
cand inflamarea lor va dispare.

1.8.9 AMORTIREA SI UMFLAREA PICIOARELOR


Datorita sederii prelungite in pozitie sezanda, dupa un timp apare o amorteala a picioarelor. Se
recomanda, pe cat posibil, efectuarea unor miscari periodice de dezmortire. Simptomul trece fara
probleme dupa salvare.

Din cauza frigului si a umezelii la picioare, combinate cu o proasta circulatie a sangelui, picioarele
se pot albi si umfla, devenind dureroase. Se recomanda tinerea lor in sus, daca este posibil, si
acoperirea lor cu o patura uscata, mentinand interiorul ambarcatiunii cat mai uscat. Exercitiile de
glezne si genunchi pot restabili buna circulatie a sangelui.

1.8.10 DESHIDRATAREA
Pierderile de apa prin transpiratie, respiratie, urina si fecale sunt de aproximativ un litru pe zi, in
conditiile in care nu se administreaza nici un fel de bauturi sau de hrana. Corpul omenesc contine
cam 40 l de apa, din care 25 l trebuie mentinuti cu orice pret pentru ca viata sa continue. Teoretic,
o persoana poate deci sa supravietuiasca fara apa cam doua saptamani.

In realitate, intr-o ambarcatiune de salvare, survine o pierdere accelerata de apa din cauza:
 transpiratiei abundente produsa de efort si de emotie;
 varsaturilor si diareei;
 maririi frecventei de urinare, datorita frigului si, adesea, a ingerarii apei de mare, care
obliga rinichii sa elimine sarurile prin urina;
 hranirii cu alimente uscate, sarate sau concentrate.

Se va renunta la fumat, deoarece fumatul sporeste senzatia de sete.


Pentru potolirea setei, se mai pot folosi surse suplimentare de apa, cum ar fi:
 sucul de peste obtinut prin stoarcerea pestelui crud intr-o bucata de panza curata;
 roua colectata de pe o tenda sau de pe acoperisul plutei de salvare in primele ore ale
diminetii;
 apa de ploaie colectata in acelasi mod etc.

Nu se va dilua apa potabila cu apa de mare, deoarece aceasta din urma contine saruri cu efect
diuretic.

1.8.11 LESINUL
Pierderea cunostintei poate surveni ca urmare a multor cauze externe (oboseala excesiva, emotii
puternice, lipsa de aer, foame, insolatie, soc traumatic etc.), fiind determinat de diminuarea
circulatiei sanguine spre creier. In afara de pierderea cunostintei, lesinul poate fi insotit adesea si
de stopuri cardio-respiratorii. Lesinul poate fi precedat de unele semne prevestitoare cum ar fi:
 ameteala combinata cu pofta de a casca;
 senzatie de urechi infundate;
 paloare;
 tulburari ale ritmului cardiac (palpitatii) etc.

Persoana lesinata trebuie culcata intr-un loc aerisit si racoros (la umbra), cu capul mai jos decat
restul corpului. Cativa stropi de apa pe fata sau cateva palme usoare pe obraz pot contribui la o
recuperare rapida. Daca persoana lesinata are un stop cardio-respirator, i se va face imediat
respiratie artificiala si masaj cardiac. Dupa ce isi revine, ea va trebui sa mai stea culcata cel putin
un sfert de ora.

__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 31/39
GEOECOMAR februarie 2006

Socul psihic poate fi provocat de moralul scazut al naufragiatilor, combinat cu oboseala fizica si cu
privatiunile inerente convietuirii indelungate in spatiul limitat al ambarcatiunii de salvare. Atunci
cand se instaleaza astfel de stari, se vor lua masuri prompte de combatere a lor, apeland la
persoane autoritare, lucide, convingatoare si cu multa experienta pe mare.

Socul traumatic, asociat sau nu cu cel psihic, survine la persoanele care au suferit traumatisme si
hemoragii si se manifesta printr-un ritm cardiac accelerat (peste 80 batai pe minut), pupile
micsorate, senzatie de sete, greata, sufocare, ameteli. Se combate prin tratarea cauzelor care l-au
provocat si calmarea durerilor prin administrarea de calmante.

__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 32/39
GEOECOMAR februarie 2006

1.9 TEHNICILE DE SUPRAVIETUIRE


IN PLUTELE DE SALVARE

1.9.1 LA ABANDONAREA NAVEI


Pe cat posibil, se vor imbraca cat mai multe haine dintre cele mai groase, fara a fi insa incomode.
Se vor lua si ochelari de soare, manusi, ciorapi grosi, pelerine de ploaie si de vant.

Vestele de salvare se vor pune pe deasupra tuturor hainelor imbracate.

Pe cat posibil, se vor lua cat mai multe paturi in plutele de salvare.

Este strict interzis a se sari in plutele de salvare. Chiar daca acestea ar rezista socului, este posibil
sa fie lovite persoanele aflate in ea, iar ambarcatiunea sa se dezechilibreze.

Nu se va sari in apa de la o inaltime mai mare de 6 m decat daca exista un pericol iminent. Daca
nu mai este disponibila nici o ambarcatiune de salvare, se va cauta o alta cale de a intra in apa.

Daca a fost nevoie sa se sara in apa, se va inota moderat catre cea mai apropiata plutade salvare.
Inotul disperat duce la epuizare si sporeste pierderile calorice.

Atat plutele de salvare, cat si persoanele aflate in apa trebuie sa se indeparteze cat mai repede de
nava care se scufunda.

Pe cat posibil, persoanele aflate in apa vor cauta sa ramana grupate. Un grup este mai usor de
observat decat o persoana singura.

Daca stationarea in apa se prelungeste, se vor reduce cat mai mult miscarile inutile, se va pluti cu
picioarele alaturate, se va adopta o pozitie ghemuita, cu coatele pe langa corp si cu bratele
stranse la piept. In astfel de situatii, dorinta de a trai este tocmai pragul dintre viata si moarte.

__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 33/39
GEOECOMAR februarie 2006

1.9.2 MENTINEREA PLUTEI IN STARE DE PLUTIRE


Persoanele aflate deja in plutele de salvare au obligatia sa le recupereze pe toate celelalte care
inoata in apa. Cat mai curand posibil, se va face un apel al celor salvati pentru a se stabili daca
lipseste cineva, pentru a continua cautarea lor.

Nu se va incerca de la inceput sa se ajunga la uscat cu pluta de salvare. De regula, operatiunile


de salvare se organizeaza la locul naufragiului.

Daca marea este agitata, se va lasa in apa ancora de furtuna si se va imprastia ulei pentru
calmarea valurilor. Se vor inchide si se vor mentine inchise, pe cat posibil, toate deschiderile.

Se va pompa manual apa care a patruns in interiorul plutei. Se vor folosi concomitent ispolurile si
ghiordelurile pentru evacuarea apei.

Se vor remedia, in masura in care se poate, eventualele avarii.

Se va pompa aer pentru reumflarea segmentelor pneumatice ale plutei sau podelii sale, care s-au
dezumflat.

1.9.3 GOSPODARIREA REZERVELOR SI PREVENIREA PERICOLELOR


CARE AFECTEAZA SANATATEA
Se vor rationaliza rezervele de apa si de hrana. In primele 24 de ore nu se recomanda a se
distribui nici apa si nici hrana, decat persoanelor ranite, bolnave sau foarte slabite. Ratiile de
alimente si de apa nu se vor imparti persoanelor de pe pluta ci se vor pastra si distribui centralizat,
o data sau de doua-trei ori pe zi.

Se vor tine sub control strict rezervele de apa potabila. Apa se va imparti in cantitati egale,
masurand-o cu paharul gradat sau cu o cana. Se va distribui zilnic cel mult ½ l de apa de
persoana; daca salvarea se asteapta sa dureze mai mult timp, ratia de apa se va reduce la ¼ l pe
zi de persoana. Se recomanda ca ratia zilnica de apa sa fie distribuita in doua-trei reprize.

Fiecare persoana va consuma numai ratia de hrana stabilita de seful plutei. Eventualele rezerve
suplimentare se vor distribui ca ratii diminuate abia dupa consumarea ratiilor normale. Exceptie fac
alimentele perisabile, care se vor consuma primele.

Nu se vor distribui alimente fara apa; invers este posibil. Apa se va bea numai dupa masa, cu
inghitituri mici, fiind tinuta sau plimbata cat mai mult prin gura.

Pentru prelungirea la maxim a perioadei de supravietuire, se vor lua masuri de reducere a


metabolismului si de economisire a energiei prin:
 reducerea la maxim a eforturilor fizice;
 asezarea in pozitii cat mai comode si evitarea miscarilor inutile;
 evitarea expunerii la soare si a transpiratiei (deshidratarii).

Trusa si materialele de prim ajutor se vor pastra intr-o cutie etansa.

Se va avea grija sa nu se piarda sau sa se scape accidental in apa briceagul universal si


deschizatoarele de conserve.

Se vor folosi uneltele de pescuit pentru completarea rezervelor de hrana. Pestele crud tine si de
sete. Daca sunt rechini prin preajma, se va evita pescuitul.

Se recomanda ca, in cazul in care sunt prinse vietuitoare marine (pasari, broaste testoase,
cefalopode, moluste etc.) sau colectate alge si plancton pentru a fi mancate, sa se bea ratia de
apa inainte de le manca.

Se interzic baile in mare, atat din cauza pierderilor energetice considerabile, cat si datorita
pericolului unui posibil atac al rechinilor sau pierderii de pluta (care deriveaza mult mai rapid in
vant decat o persoana aflata in apa).

__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 34/39
GEOECOMAR februarie 2006

Se vor distribui, celor care au nevoie, pastile contra raului de mare. Ce care au rau de mare, vor
trebui sa vomite fie afara, fie in pungi care vor fi aruncate in mare. Nevoile fiziologice se vor
satisface, pe cat posibil, in exteriorul plutei, in locul stabilit se seful acesteia.

Dupa caz, se vor distribui paturi sau imbracaminte suplimentara, uscata si calduroasa, in special
celor care au fost scosi din apa.

Pe cat posibil, interiorul plutei se va mentine cat mai curat su se va aerisi frecvent, nu numai din
considerente higienice dar si pentru sustinerea moralului.

1.9.4 MARIREA SANSELOR DE SALVARE


Pentru marirea sanselor de a fi descoperiti, se vor folosi urmatoarele echipamente si dispozitive:
 Acoperisul colorat al plutelor;
 Semnalele pirotehnice si fumigene;
 Lanternele electrice etanse;
 Oglinzile de semnalizare;
 Fluierele;
 Aparatele de radio portabile VHF.

Datorita existentei unui numar limitat de mijloace de semnalizare, ele nu trebuie irosite daca nu
exista certitudinea ca ele pot fi observate. Chiar daca pluta a fost zarita, mijloacele de semnalizare
pirotehnice si fumigene trebuie economisite, ele putand fi de mare ajutor pentru dirijarea navelor
de salvare care vor veni ulterior.

1.9.5 COMPORTAMENTUL IN PLUTELE DE SALVARE


Daca au fost persoane care s-au salvat de pe nava cu mijloace individuale, sarind in apa, este de
datoria celor aflati in plute sa-i caute si sa-i recupereze. Se va acorda primul ajutor celor care au
nevoie de ingrijiri medicale, dupa caz.

Pe cat posibil, aplutele vor ramane grupate in limita vizibilitatii, pentru a-si putea acorda ajutor
reciproc, la nevoie.

Seful fiecarei plute va imparti sarcini tuturor persoanelor valide, pentru a le da o ocupatie utila si a
le abate gandurile negre. Se vor citi cu voce tare si se vor explica instructiunile din manualul de
supravietuire.

In ciuda necazului pricinuit de abandonarea navei, supravietuitorii nu vor intra in panica si nu vor
adopta o atitudine defetista, ci vor cauta sa poarte discutii incurajatoare despre iminenta salvarii.

Se vor interzice certurile, discutiile in contradictoriu si acuzele reciproce. Pentru evitarea unor
posibile manifestari violente care ar putea apare dupa o perioada mai lunga, se vor strange chiar
de la inceput toate obiectele ascutite sau armele potentiale. Nu se vor comenta hotararile celui
care a fost desemnat drept sef al plutei.

Se vor reduce la maximum eforturile fizice si actiunile riscante.

Se vor ingriji cu precadere persoanele ranite si cele suferinde.

Se va cauta sa se asigure o protectie cat mai buna impotriva frigului, umezelii, caldurii excesive,
intemperiilor etc. Daca este frig, oamenii vor sta unul langa altul, acoperiti cu paturi. La nevoie, pot
fi folosite pentru acoperire tot felul de cartoane, ambalaje sau alte resturi de la pachetele din
ambarcatiune.

Se va mentine o veghe continua, atat ziua cat si noaptea. Datorita epuizarii fizice si nervoase,
durata schimburilor va fi redusa la o ora, cel mult doua.

Daca se dispune de statii radio portabile VHF, se vor transmite periodic mesaje de primejdie, in
conformitate cu procedurile standard.

__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 35/39
GEOECOMAR februarie 2006

Sub nici un motiv, nu se va parasi apluta de salvare, nici chiar pentru scurt timp.

Nu se va bea in nici un caz apa de mare.

1.9.6 PREGATIREA PENTRU REMORCARE


Orice parama in buna stare si suficient de lunga poate fi folosita pentru remorcare, pentru aceasta
ea trebuind sa fie legata bine de un punct rezistent: o binta, un carlig, un ochet etc.

Daca se arunca o parama de remorcare din nava salvatoare, iar capatul acesteia a cazut in apa,
recuperarea ei se poate face cu o cange sau cu o undita.

Se va avea grija ca toate persoanele sa stea jos si sa se tina bine, ca sa nu fie rasturnate de
eventualele valuri produse de apropierea navei salvatoare.

In timpul remorcarii, parama de remorcare va fi supravegheata continuu si, pe cat posibil, se va


tine o legatura permanenta de comunicatii intre nava salvatoare si ambarcatiunea salvata.

1.9.7 APROPIEREA DE TARM SI DEBARCAREA PE USCAT


Apropierea de uscat poate fi sesizata de marinarii cu experienta prin corelarea mai multor semne,
cum ar fi:
 Schimbarea culorii marii; in larg, culoarea marii este mai inchisa, pe cand langa coasta
ea devine mai deschisa, din cauza aluviunilor cursurilor de apa care se varsa in mare
si a planctonului mai bogat in zona litorala;
 Prezenta algelor marine si a resturilor de plante terestre (frunze, crengi);
 Prezenta pasarilor, in special a celor terestre;
 Iluminarea care apare dintr-o anumita directie in primele ore ale diminetii, alta decat
cea din care rasare soarele;
 Prezenta norilor cumulus singuratici, acei nori albi, rotunzi si mari care se formeaza
deasupra uscatului de catre curentii ascendenti produsi de incalzirea solului si
evaporarea apei.

Chiar daca s-a zarit pamantul, daca acesta este doar o mica insula exista posibilitatea ca pluta de
salvare sa fie impinsa de vant si curent in alta directie, distrugand toate sperantele celor din ea.

Se stie ca vantul bate de obicei dinspre mare spre uscat dimineata si invers seara, din cauza
diferentei de temperatura dintre sol si apa. Din acest motiv, ancora de furtuna trebuie trebuie
scoasa din apa dimineata, pentru ca apropierea de uscat sa fie accelerata, si tinuta in apa seara,
pentru ca pluta sa nu se indeparteze de uscat.

Padelele nu vor fi folosite decat atunci cand pluta se afla aproape de tarm. Ele nu au efect prea
mare de propulsie ci mai degraba unul de dirijare spre un loc potrivit pentru debarcare. Se vor
evita recifele, stancile ascutite sau locurile in care se sparg valurile. Nu se va sari de pe pluta
decat in imediata vecinatate a tarmului, unde adancimea apei permite mersul in picioare.

Nu trebuie sa se uite ca insula s-ar putea sa fie pustie, fara resurse de apa sau de hrana. Daca
insula nu este locuita, imediat dupa debarcare se vor restabili legaturile de comunicatii si se vor da
semnale cu mijloacele avute la indemana.

__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 36/39
GEOECOMAR februarie 2006

1.10 OPERATIUNILE DE SALVARE CU HELICOPTERUL

1.10.1 GENERALITATI
Helicopterele pot fi folosite fie pentru a aduce echipamente si materiale in regim de urgenta, fie
pentru operatiuni de salvare sau de evacuare a persoanelor de pe nava.

Raza de actiune a unui helicopter variaza, de obicei, intre 50 si 200 Mm de la baza, iar capacitatea
de ridicare si transport intre una si 20 persoane, in functie de tipul si marimea aparatului.

Anumite operatiuni implica un mare risc pentru echipajul helicopterului. De aceea, este important
ca de fiecare data gravitatea situatiei sa fie evaluata cu seriozitate si sa se aprecieze daca nu
exista si alte mijloace de rezolvare.

Totodata, trebuie sa se stie ca pentru helicoptere exista o serie de limitari operative, determinate in
special de conditiile hidro-meteorologice (vant, vizibilitate, plafon de nori etc.), dar si de tipul si
marimea aparatelor disponibile, de experienta pilotilor, departarea de baza etc., care pot impiedica
zborul lor in momentul dorit de nava.

In timpul operatiunilor de salvare, helicopterul foloseste de obicei un dispozitiv special pentru


ridicarea sau coborarea persoanelor. De regula, helicopterele mari lasa si un membru al
echipajului propriu sa coboare pe nava pentru a asista la evacuarea persoanelor. Pentru aceasta,
capatul cablului de ridicare poate fi prevazut cu unul dintre urmatoarele mijloace:
 Sapanul (slingul sau latul) de salvare;
 Cosul de salvare;
 Plasa de salvare;
 Targa de salvare;
 Scaunul de salvare.

1.10.2 SAPANUL DE SALVARE


Cel mai raspandit mijloc pentru evacuarea persoanelor cu helicopterul este sapanul de salvare.
Acesta este conceput pentru recuperarea rapida a persoanelor, insa este nepotrivit pentru bolnavi
sau persoane fara cunostinta. Sapanul de salvare este cunoscut si sub alte denumiri (sling, lat
etc.) si si poate avea diferite configuratii.

Sapanele de salvare pot fi confectionate din chingi late sau harnasamente similare celor de
parasuta.

Sapanul se dispune pe corp petrecand ambele maini in bucla lui, astfel ca chinga sa treaca prin
spate si pe sub brate, avand fata catre carlig (fig. 1). Mainile trebuie tinute impreunate in fata. Este
interzisa asezarea in sapan ca intr-un scaun.

Unele helicoptere folosesc, pe langa un sapan normal de salvare, si un sapan special de tip scaun
din chingi coborat simultan cu primul, in care sta un membru al echipajului helicopterului care ajuta
la recuperarea persoanelor aflate in apa sau a persoanelor bolnave ori epuizate.

1.10.3 COSUL DE SALVARE


Folosirea cosului de salvare este foarte simpla si nu necesita nici o instruire speciala. Persoana
care foloseste cosul pur si simplu intra in el, se aseaza si se tine bine, in timp ce cosul este ridicat
(fig. 2).

1.10.4 PLASA DE SALVARE


Plasa de salvare seamana cu o colivie conica, deschisa intr-o parte, confectionata dintr-o plasa
rara si rezistenta. Persoana care o foloseste trebuie doar sa intre prin deschizatura, sa se aseze si
sa se tina bine (fig. 3).

__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 37/39
GEOECOMAR februarie 2006

1.10.5 TARGA DE SALVARE


Ranitii, persoanele foarte bolnave si cele fara cunostinta vor fi debarcate cu ajutorul unei targi
speciale, existenta in dotarea helicopterelor de salvare. Targa, in afara unei forme speciale, este
prevazuta cu o serie de chingi cu catarame rapide cu care pacientul este legat in siguranta de
targa, care la randul ei este agatata in carligul helicopterului cu o legatura de siguranta alcatuita
din patru cabluri metalice (fig. 4).

Chiar daca transferarea pacientului din targa navei in targa helicopterului este dificila si dureroasa
pentru pacient, este de preferat evecuarea acestuia cu o targa sigura, special destinata acestui
scop.

1.10.6 SCAUNUL DE SALVARE


Scaunul de salvare seamana cu o ancora cu tija prelungita si cu bratele aplatizate. Persoana de
ridicat pur si simplu se aseaza incalecand pe bratele ancorei, tinandu-se bine de tija (fig. 5). Unele
scaune de salvare permit ridicarea simultana a doua persoane odata.

__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 38/39
GEOECOMAR februarie 2006

1.11 INTRETINEREA SI VERIFICAREA


ECHIPAMENTELOR DE SALVARE

Regula 52 din Cap. III al Conventiei SOLAS 1974, asa cum a fost ea amendata in 1983 si 1991,
da detalii despre modul in care trebuie efectuate lucrarile de intretinere si inspectiile
echipamentelor de salvare, iar comandantul navei trebuie sa se conformeze in consecinta.

Instructiunile pentru efectuarea lucrarilor de intretinere a echipamentelor de salvare trebuie sa fie


clare si usor de inteles de toata lumea, sa aiba scheme si ilustratii si sa cuprinda pentru fiecare
echipament::
 o lista de verificari pentru efectuarea inspectiilor, in conformitate cu regula 19.7 din
Cap. III, SOLAS 1974;
 instructiuni de intretinere si de reparare;
 graficul lucrarilor periodice de intretinere;
 schema punctelor de ungere si lubrefiantii recomandati;
 lista partilor sau subansamblurilor care se inlocuiesc;
 lista surselor de piese de schimb;
 un jurnal sau un registru cu evidenta lucrarilor de intretinere si de inspectie.

In conformitate cu regula 19.3.2 din Cap. III al conventiei sus-amintite, administratia (A.N.R.) poate
accepta, in locul instructiunilor cerute de regula 52, doar un program al lucrarilor de intretinere care
sa satisfaca si cerintele acestei reguli.

Evidenta lucrarilor de intretinere si a inspectiilor va fi tinuta in Jurnalul inspectarii echipamentelor


de salvare (formularul FPS/092/LSA).

Comandantul navei raspunde de efectuarea la timp a lucrarilor de intretinere si a inspectiilor,


precum si de completarea la timp a rubricilor relevante din acest jurnal. In cazul depistarii vreunei
neconformitati, se va proceda in conformitate cu prevederile procedurii companiei PC 07 –
Raportarea neconformitatilor, accidentelor si incidentelor periculoase.

__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 39/39