Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MATRICEA DE CONTROL
LOCATIA EXEMPLARULUI
NUMARUL IMO 7119408 SEMNATURILE
EDITIA EXEMPLARULUI 01 – februarie 2006
ELABORAT DE Constantin VLAD
VERIFICAT DE P.D.U. Stefan FLORESCU
APROBAT DE DIR. GEN. Nicolae PANIN
__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 1/39
GEOECOMAR februarie 2006
INTRODUCERE
Manualul de pregatire SOLAS este elaborat in conformitate cu cerintele regulilor 18 si 51 din
Capitolul III din Conventia SOLAS 1974, asa cum a fost ea modificata prin amendamentele din
1983, 1991 si 2000, si se refera la toate echipamentele de salvare si de stingere a incendiilor
existente la bordul navei.
Comandantul navei trebuie sa se asigure ca toti ofiterii si membrii echipajului au citit si inteles
acest manual si ca acest lucru este specificat in dosarele lor personale. Manualul de pregatire
SOLAS este specific navei si a fost elaborat in scopul de a a-i ajuta pe comandat, pe ofiteri si pe
restul personalului ambarcat, inclusiv pe cercetatori, ca si pe toti salariatii implicati de la uscat sa
cunoasca tipurile si locurile in care sunt amplasate la bordul navei echipamentele de salvare si
cele de stingere a incendiilor, precum si modul lor de folosire.
Nimic din ceea ce este cuprins in acest manual nu-l impiedica pe comandant in exercitarea
autoritatii sale de a lua orice masuri si de a da orice ordine, chiar daca ele sunt sau nu in
conformitate cu prevederile acestui manual, dar pe care el le socoteste necesare pentru
ocrotirea vietilor, siguranta navei si prevenirea poluarii.
CONTINUT
Acest manual se constituie ca un set de instructiuni si directive in privinta salvarii vietii pe mare,
pentru uzul comandantului, al ofiterilor si al membrilor echipajului navei. Compania se angajeaza
sa furnizeze navei cele mai recente publicatii IMO si ale statului de pavilion referitoare la salvarea
pe mare si la stingerea incendiilor, inclusiv textele conventiilor MARPOL 1973/78 si SOLAS 1974,
asa cum au fost modificate, cu toate anexele si amendamentele lor ulterioare, pentru consultare.
Dorinta conducerii companiei este ca intreg personalul sa cunoasca foarte bine continutul acestui
manual, ajutand astfel compania sa-si atinga scopurile ei de securitate, prin mentinerea unor
proceduri uniforme la bordul navei. Comandantul este raspunzator de difuzarea manualului catre
tot personalul din subordinea lui si de incurajarea folosirii lui drept sursa de referinta.
Acest manual este si ramane proprietatea companiei si nu trebuie sa fie scos de pe nava sau din
birouri fara permisiunea expresa a directorului general.
Politica si procedurile companiei sunt revizuite in mod constant, necesitand unele amendamente si
modificari ale lor sau ale unor manuale. Fiecare detinator de documente va fi instiintat de catre
persoana desemnata de la uscat asupra oricaror schimbari, trimitandu-i-se sectiunile amendate
insotite de pagina de garda cu cuprinsul si cu datele modificate din matricea de control.
Modificarea datei de control apare si in coltul din dreapta sus al fiecarui document, asa cum este
prevazut in procedura sus-amintita.
__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 2/39
GEOECOMAR februarie 2006
Toti sefii compartimentelor implicate de la uscat, precum si comandantul si seful mecanic sunt
raspunzatori de informarea intregului personal din subordine despre aceste schimbari.
Tot personalul implicat, atat cel de la uscat, cat si cel ambarcat, este incurajat sa recomande
amendamente sau imbunatatiri la acest manual sau la oricare altul, prin completarea unui formular
de cerere pentru modificarea documentului (vezi procedura sus-amintita) si sa solicite
comandantului sau sefului de compartiment sa-l inainteze direct catre persoana desemnata de la
uscat.
Toate sectiunile modificate ale manualelor companiei sunt emise si puse in circulatie numai de
catre persoana desemnata de la uscat.
__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 3/39
GEOECOMAR februarie 2006
__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 4/39
GEOECOMAR februarie 2006
1.8.11 Lesinul . . . . . . . . 30
1.9 TEHNICILE DE SUPRAVIETUIRE IN PLUTELE DE SALVARE . . 32
1.9.1 La abandonarea navei . . . . . . 32
1.9.2 Mentinerea plutei in stare de plutire . . . . 33
1.9.3 Gospodarirea rezervelor si prevenirea pericolelor . . . 33
1.9.4 Marirea sanselor de salvare . . . . . 34
1.9.5 Comportamentul in plutele de salvare . . . . 34
1.9.6 Pregatirea pentru remorcare . . . . . 35
1.9.7 Apropierea de tarm si debarcarea pe uscat . . . . 35
1.10 OPERATIUNILE DE SALVARE CU HELICOPTERUL . . . 36
1.10.1 Generalitati . . . . . . . 36
1.10.2 Sapanul de salvare . . . . . . 36
1.10.3 Cosul de salvare . . . . . . . 36
1.10.4 Plasa de salvare . . . . . . . 36
1.10.5 Targa de salvare . . . . . . . 37
1.10.6 Scaunul de salvare . . . . . . 37
1.11 INTRETINEREA SI VERIFICAREA ECHIPAMENTELOR DE SALVARE . 38
__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 5/39
GEOECOMAR februarie 2006
Semnalele transmise prin soneriile de alarma se pot confirma verbal prin statia de amplificare, de
catre ofiterul maritim de cart. Semnalele se pot repeta de mai multe ori, lasand intre ele un timp
suficient pentru a nu se crea confuzii.
Semnalul de abandon trebuie sa fie neaparat dublat de ordinul verbal dat de comandant sau de
inlocuitorul lui.
Fiecare membru al echipajului trebuie sa primeasca o fisa individuala de rol in care sa-i fie
descrise in detaliu sarcinile pe care trebuie sa le indeplineasca in fiecare caz de urgenta.
Cercetatorii si celelalte persoane care merg cu nava pentru prima data, inclusiv cele care se
ambarca temporar, trebuie sa fie instruite de catre un ofiter responsabil in mod corespunzator,
imediat dupa ce au urcat la bord, cu privire la urmatoarele probleme:
Necesitatea de a fi pregatiti pentru situatii de urgenta;
Necesitatea respectarii cu strictete a cerintelor din rolurile de urgenta ale navei si mai
ales pe cele care se refera la:
Comportamentul individual in fiecare situatie de urgenta;
Locul de adunare si pluta de salvare care i-au fost repartizate fiecaruia dintre ei;
Semnalele de urgenta;
Procedurile de abandon ale navei.
Necesitatea de a raspunde prompt la semnalele de urgenta;
Cunoasterea locului in care se afla vestele de salvare sau costumele de supravietuire,
ca si a metodelor de imbracare a lor;
Pericolele si metodele de a sari in apa de la inaltime, mai ales atunci cand se poarta
vesta de salvare;
Amplasarea la bord a plutelor de salvare si caile de acces catre ele;
Necesitatea participarii la orice exercitii efectuate la bord pe durata cat se afla pe
nava;
Masurile de prevenire a incendiilor.
Fiecare persoana care participa la un exercitiu de abandon trebuie sa fie echipata corespunzator
conditiilor exterioare si sa poarte vesta de salvare sau costumul de supravietuire.
__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 6/39
GEOECOMAR februarie 2006
Persoana care a descoperit un incendiu trebuie sa anunte imediat ofiterul de cart si sa lupte
impotriva focului cu mijloacele disponibile.
Pe coridoarele si scarile navei se vor marca in mod clar traseele care duc spre plutele de salvare.
Marcajele trebuie sa fie vizibile chiar si in conditii slabe ale iluminatului de avarie. Marcajele vor fi
intretinute in mod corespunzator si nu vor fi mascate de afise, panouri sau alte obiecte care sa le
acopere.
Actiunile corespunzatoare atributiilor stabilite in rolurile de urgenta ale navei incep in momentul
darii semnalelor de alarma si se termina la semnalul de incetare a starii de urgenta.
Personalul care nu este cuprins in rolurile de urgenta ale navei va ramane ca rezerva la locurile de
adunare si nu va pleca de acolo decat cu permisiunea responsabilului desemnat sau la incetarea
alarmei.
Toate comunicarile dintre echipele de urgenta se fac numai prin intermediul puntii de comanda. In
cazul imposibilitatii de comunicare, se vor folosi mesageri.
Exercitiile cu tot echipajul se vor executa in primele 24 de ore de la plecarea navei din port, daca
mai mult de un sfert din echipaj nu a mai participat la un exercitiu de salvare pe nava in luna
precedenta.
Datele la care au loc exercitiile, detaliile despre modul lor de desfasurare, observatiile privind
comportarea oamenilor si a echipamentelor navei, nivelul de pregatire, incadrarea in baremuri etc.
vor fi consemnate in Jurnalul de bord si intr-un registru special al exercitiilor de urgenta.
In cazul cand nava trebuie efectiv abandonata, fiecare membru al echipajului trebuie sa stie bine
dinainte ce obiecte, echipamente sau documente trebuie sa ia cu sine in pluta de salvare. Pe cat
posibil, n-ar trebui uitate:
statiile portabile radio VHF, EPIRB-ul si SART-urile;
hartile cu zona in care a survenit naufragiul;
documentele navei, inclusiv Jurnalul de bord, Jurnalul de masini, Jurnalul statiei radio
si certificatele de clasa;
documentele individuale ale personalului ambarcat (carnetele de marinar,
pasapoartele), inclusiv lista de echipaj;
__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 7/39
GEOECOMAR februarie 2006
Desi actiunile trebuie facute in graba, nu trebuie sa se intre in panica, ci se va proceda cu calm si
in ordine.
La locurile de adunare in caz de urgenta se vor afisa instructiunile de lansare la apa a plutelor de
salvare, de utilizare ale echipamentelor aflate la locurile respective sau alte proceduri adecvate.
Rolurile navei trebuie reactualizate cu ocazia fiecarei schimbari in componenta echipajului. Ele vor
fi intocmite conform unui model aprobat si vor fi afisate in principalele locuri frecventate de echipaj.
Extrase dupa rolurile navei vor fi afisate si in cabinele membrilor echipajului care sunt cuprinsi in
roluri.
Este foarte important ca rolurile de urgenta sa fie alcatuite de asa maniera incat:
toate persoanele sa fie cuprinse in roluri;
fiecare persoana sa aiba sarcini principale numai pentru o singura situatie de urgenta,
iar pentru celelalte sa fie de rezerva;
sa fie prevazute mijloacele de comunicatii intre puntea de comanda si sefii echipelor
de interventie operativa.
__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 8/39
GEOECOMAR februarie 2006
Doi dintre colacii de salvare prevazuti cu lampi cu autoaprindere, amplasati cate unul in fiecare
bord in exteriorul aripilor puntii de comanda, sunt echipati si cu semnale fumigene cu functionare
automata, legate cu o saula adecvata de colacii respectivi (geamanduri combinate MOB).
Atunci cand s-a dat alarma de “om la apa”, procedura este urmatoarea:
Se opresc de urgenta masinile navei, avand grija ca omul din apa sa nu ajunga in
zona elicei;
Se bandeaza carma in bordul in care a fost semnalat omul in apa, executandu-se in
continuare o manevra adecvata (Butakov sau Williamson);
Se arunca geamandura combinata din bordul respectiv;
Se posteaza oameni pe locurile inalte ale navei, pentru localizarea si pastrarea
contactului vizual cu cel din apa;
Se pregateste barca de serviciu pentru recuperarea omului cazut in apa.
__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 9/39
GEOECOMAR februarie 2006
La bord se afla 55 veste de salvare, suficiente pentru toti cercetatorii, membrii echipajului si pentru
personalul de cart, dispuse in cabine, saloane si la locurile de munca. Vestele de salvare sunt de
tip ARECA VTY-2.1 (vezi figurile de mai jos).
Pe timpul imbracarii, utilizarii sau dezbracarii este interzis contactul cu corpuri ascutite sau taioase,
care pot duce la perforarea vestei si la deteriorarea umpluturii flotabile, facand-o neutilizabila.
Dupa fiecare utilizare, vesta de salvare se controleaza si se curata de murdarii cu jet de apa dulce.
Nu se vor folosi solventi organici. Uscarea vestei se va face pe un umeras, in incaperi aerisite,
departe de surse de caldura sau de razele directe ale soarelui.
Eventualele deteriorari minore ale vestei in timpul utilizarii se pot remedia prin coasere. Daca se
constata deteriorari importante ale vestei de salvare (taieturi, intepaturi, rupturi etc.) sau modificari
ale greutatii lor la scoaterea din apa, ele nu se vor mai folosi.
Costumul de supravietuire trebuie sa poata fi imbracat fara ajutorul cuiva in mai putin de doua
minute. Se recomanda ca imbracarea lui sa se faca afara si nu in cabine. El permite sarituri in apa
de la cel mult 4,5 m si asigura o protectie termica suficienta pentru a se putea rezista minim 6 ore
intr-o apa cu temperatura de 00 – 20 C.
Datorita flotabilitatii sale pozitive si volumului important, cotumul de supravietuire poate impiedica
iesirea din spatiile inchise inundate. De aceea, el se va imbraca de preferinta pe puntile deschise
ale navei.
__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 10/39
GEOECOMAR februarie 2006
pot pune pantaloni si tricouri suplimentare. Fazele imbracarii costumului de imersiune sunt
urmatoarele:
1. Se deschid toate fermoarele etanse si de ajustare ale costumului;
2. Se introduce piciorul drept prin deschizatura fermoarului, in cracul respectiv;
3. Se introduce si piciorul stang in cracul celalalt;
4. Se ridica pe corp costumul;
5. Se introduce mana dreapta prin deschizatura fermoarului in maneca respectiva, dupa
ce, in prealabil, a fost suflecata manseta; apoi se intoarce manseta la loc;
6. Se introduce umarul drept in costum;
7. Se introduce si cealalta mana in maneca respectiva, dupa ce, in prealabil, a fost
suflecata manseta; apoi se intoarce manseta la loc;
8. Se introduce capul in cagula costumului;
9. Se inchide fermoarul etans;
10. Se umfla pernuta de sustinere a capului;
11. Se inchid fermoarele de ajustare;
12. Se pun manusile in maini.
__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 11/39
GEOECOMAR februarie 2006
Intretinerea costumelor necesita numai spalarea cu apa dulce si uscarea lor, dupa o eventuala
folosire, precum si ungerea fermoarului cu sapun sau cu o unsoare neutra. Nu se vor folosi
solventi sau alte chimicale pentru curatarea lui, care pot deteriora materialul sau lipiturile.
O data pe luna, costumul se va despacheta si aerisi, pentru a se preveni mucegairea lui. Costumul
nu se va tine langa surse de caldura sau la soare.
Ele sunt confectionate astfel incat sa reduca pierderile calorice ale corpului uman prin convectie si
evaporare. Ele trebuie sa poata fi imbracate sau dezbracate cu usurinta intr-o barca de salvare de
persoane echipate deja cu vestele de salvare; ele mai trebuie sa poata fi scoase in apa in mai
putin de doua minute, daca ii impiedica pe cei care le poarta sa inoate.
__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 12/39
GEOECOMAR februarie 2006
1.3.1 GENERALITATI
In scopul observarii eventualelor nave sau aeronave care ar trece prin apropiere, se va mentine o
veghe continua, zi si noapte, iar pentru atragerea atentiei acestora se vor folosi mijloacele de
semnalizare din dotare.
Pe timpul zilei se vor folosi geamandurile fumigene plutitoare, oglinda de semnalizare si fluierul.
Rachetele de semnalizare si
tortele pot fi folosite si ziua,
insa nu pe lumina puternica si
cu soarele in spate.
Ele se folosesc numai daca se stie ca operatiunea de cautare s-a pornit sau pentru atragerea
atentiei vreunei nave sau aeronave care trece prin apropiere.
Ele nu se vor folosi daca conditiile de vizibilitate fac improbabila observarea lor.
Daca s-a auzit un zgomot de avion sau helicopter, se vor folosi cu precadere semnalele fumigene
care sunt zarite cel mai bine din aer.
Nu se vor folosi mijloacele de semnalizare daca nu exista siguranta ca acestea pot fi vazute. In
zilele insorite, se va folosi cu precadere oglinda de semnalizare.
Rachetele sunt dispuse intr-un tub din material plastic, iar fiecare racheta este inchisa etans cu
niste capacele care trebuie indepartate inainte de folosire. La lansare, reculul este foarte mic. Se
va avea grija ca in apropiere sa nu se gaseasca materiale inflamabile.
Pentru a fi lansata corect, racheta trebuie tinuta ferm in pozitie verticala, cat mai departe de corp,
cu mana intinsa. Se desurubeaza capacul inferior, apoi se trage cu putere de sarma atasata de
acesta, ferind fata. Racheta se aprinde si pleaca. Daca lansarea esueaza, racheta se va arunca
imediat peste bord.
__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 13/39
GEOECOMAR februarie 2006
Faclele sunt dispuse intr-un tub din material plastic si au un maner rabatabil din sarma de otel;
dupa rabaterea acestuia se va desuruba capacelul de la capatul opus si se va initia aprinderea
prin frecare de scaparatoarea atasata de capacel. Aprinderea este intarziata cu cca. 2 secunde
pentru ca flacara sa nu izbucneasca in fata purtatorului.
Faclele se vor tine de manerul din sarma cu o mana cat mai sus, in bordul de sub vant si, pe cat
posibil, in afara lui, pentru ca scanteile si fumul sa nu patrunda in nteriorul plutei.
Geamandurile fumigene au forma unor cutii cilindrice metalice prevazute la un capat cu un capac.
Declansarea mecanismului de aprindere se face prin desurubarea capacului si tragerea de inelul
de care este legata o coarda.
Dupa aprindere, geamandura fumigena trebuie aruncata in apa in bordul de sub vant, pentru ca
fumul sa fie dus de vant cat mai departe. Ele pot fi aruncate fara nici o grija chiar daca apa este
acoperita cu o pelicula de petrol.
Se vor identifica cu precizie pozitiile in care trebuie tinute in mana aceste mijloace de semnalizare.
Se vor feri celelalte persoane din apropiere atunci cand se declanseaza semnalele.
Aruncatorul de bandula COMET 250 este constituit dintr-un dispozitiv de aruncare, o saula de cca.
275 m si o racheta. Aruncatorul de bandula trebuie pastrat intr-un loc usor accesibil in caz de
urgenta, ferit de intemperii.
Inainte de folosirea aruncatorului de bandula, se vor citi cu atentie descrierea si instructiunile lui de
utilizare, pentru a se asigura o functionare corecta a acestuia si a se evita unele accidente. Este
interzisa lansarea rachetei fara ca saula sa fie legata intre racheta si nava. Se va folosi numai
saula furnizata de COMET, care este introdusa in compartimentul special al lansatorului. Nu se vor
lansa rachete avand termenul de valabilitate – marcat pe ele – expirat. Rachetele expirate nu vor fi
__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 14/39
GEOECOMAR februarie 2006
inlocuite decat cu altele originale si de acelasi tip, furnizate de COMET. Daca aruncatorul de
bandula prezinta urme vizibile de lovituri, nu va fi folosit sub nici un motiv.
In caz de rateu, se va mentine inca cel putin 30 s aruncatorul de bandula orientat spre directia
obiectivului, dupa care se va scoate racheta din el tragand de cablul de otel al acesteia, avand
grija ca operatorul sa stea mereu in spatele lansatorului.
In nici un caz, nu se va indrepta aruncatorul de bandula catre persoane, chiar daca racheta este
scoasa sau folosita. Rachetele de bandula nu se vor folosi cu alte tipuri de lansatoare si nici cu
alte tipuri de bandula. Ele nu se vor folosi fara bandula sau cu bandule vechi ori stricate.
__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 15/39
GEOECOMAR februarie 2006
__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 16/39
GEOECOMAR februarie 2006
boltul de siguranta si eliberand containerul care va tinde sa pluteasca datorita flotabilitatii sale
pozitive.
In acest caz, deoarece postamentul containerului se scufunda odata cu nava, barbeta se intinde si
actioneaza dispozitivul de umflare cu bioxid de carbon. Desi nava si pluta sunt legate temporar cu
barbeta, o saula subtire de siguranta este prevazuta la capatul barbetei si care se va rupe la o
forta de 70 -100 kg. In nici un caz, barbeta nu trebuie taiata.
Daca pluta este rasturnata, ea se poate intoarce foarte usor apucand de parama de indreptare si,
punand picioarele pe marginea plutei in dreptul buteliilor de bioxid de carbon, se va trage printr-o
balansare pe spate.
Persoanele care au urcat deja le vor ajuta sa urce pe cele aflate in apa, mai ales in cazul celor
ranite sau epuizate.
Daca presiunea este prea mare intr-un tronson, se va desface dopul valvei tronsonului respectiv,
scazand presiunea la valoarea dorita.
__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 17/39
GEOECOMAR februarie 2006
Echipamentul minim al
plutelor de salvare pentru
25 de persoane, conform
inventarului de tip A, este
prezentat in tabelul
urmator.
__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 18/39
GEOECOMAR februarie 2006
Cutitul plutitor
Cutitul plutitor este amplasat la intrarea in barca sau in pluta de salvare. Ele este folosit pentru a
taia barbetele sau paramele de legatura cu nava. Pentru a nu fi pierdut, ele este legat cu o saula.
Ispolul si buretii
Ispolul si buretii sunt destinati golirii apei din interiorul plutei. Daca cantitatea de apa este mare, se
foloseste ispolul, iar daca este mica, buretii.
Oglinda de semnalizare
Este folosita pentru semnalizare pe
timpul zilei, atunci cand este soare. Cu
ajutorul ei se directioneaza razele
solare catre o nava sau aeronava. Se
tine vizorul cu mana stanga, se intinde
cordonul, iar cu mana dreapta se tine
oglinda astfel incat, privind prin orificiul
din mijlocul ei, sa se localizeze tinta.
Se orienteaza oglinzile in asa fel incat
pe vizor sa apara striurile de pe fata
oglinzii, iar razele soarelui sa fie
indreptate catre tinta. Pe timp senin,
lumina reflectata de oglinda poate fi
zarita de la 30 km.
Ancora de furtuna
Este folosita pentru incetinirea derivei ambarcatiunii de salvare sau pentru ca aceasta sa tina la
capa pe timp de furtuna. Ancora de furtuna se compune dintr-un fel de parasuta patrata sau
tronconica, confectionata din tenda sau dintr-o alta tesatura rezistenta, care se leaga cu o saula
lunga de 25-30 m de un punct rezistent al ambarcatiunii de salvare.
Prin legarea ancorei de furtuna de diferite puncte ale plutei, se poate realiza o pozitionare variabila
a deschiderii plutei de salvare fata de vant, asigurandu-se fie o protectie sporita, fie o ventilatie
sporita.
De ancora de furtuna se poate atasa o punga speciala care se umple cu ulei, permitand scurgerea
controlata a acestuia, imprastierea lui de vant in jurul plutei si calmarea relativa a valurilor. Pentru
un efect optim, se va regla distanta la care se leaga ancora de furtuna fata de pluta.
__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 19/39
GEOECOMAR februarie 2006
1.6.1 GENERALITATI
Transponderele radar pentru cautare si salvare (Search and Rescue Radar Transponder – SART)
emit un semnal de raspuns numai atunci cand intra in raza de actiune a unui radar, in cadrul
__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 20/39
GEOECOMAR februarie 2006
aceluiasi sistem GMDSS. Ele apar distinct pe ecranul radarului navelor sau aeronavelor care
cauta urmele sinistrului.
EPIRB-ul si cele doua SART-uri ale navei intrunesc toate cerintele constructive si functionale ale
SOLAS si ale societatilor de clasificare, ca si toate reglementarile IMO in materie (GMDSS).
Amplasarea si montarea balizelor pe nava respecta atat cerintele de mai sus, cat si pe cele ale
producatorilor respectivi.
In momentul scufundarii navei, radiobaliza EPIRB se detaseaza automat din suportul ei, se ridica
la suprafata apei si transmite o serie de semnale radio de primejdie. Radiobaliza poate fi desprinsa
si manual din suportul ei pentru a fi aruncata in apa sau luata intr-o pluta de salvare. O saula lunga
de 8 m permite legarea radiobalizei de pluta de salvare sau de o persoana aflata in apa. Daca
situatia de primejdie a navei nu implica scufundarea ei, radiobaliza poate fi activata si pe suportul
ei.
In aceleasi circumstante, transponderele SART se desprind manual din suportii lor si se iau in
ambarcatiunile de salvare.
In momentul activarii sale automate sau manuale, radiobaliza EPIRB emite un semnal radio de
primejdie pe frecventa de 406 MHz, pentru identificare si localizare prin sistemul de sateliti,
precum si un semnal pe frecventa de 121,5 MHz, pentru localizarea prin radarele fortelor aero-
navale de cautare si salvare. O lumina intermitenta, care trebuie sa dureze cca. 48 de ore,
confirma functionarea corecta a radiobalizei.
In mod similar, transponderele SART, care pot fi activate insa numai manual, sunt pregatite pentru
a sesiza orice fascicol radar pentru a emite semnalul de raspuns. O lumina intermitenta arata
functionarea lor in asteptare, iar un semnal sonor (beep) fapul ca au fost deja descoperite.
__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 21/39
GEOECOMAR februarie 2006
ATENTIE: Activarea si transmisia semnalelor este permisa numai in cazuri de pericole grave
si iminente!
Operarea automata se foloseste atunci cand nava se scufunda rapid si nu mai este timp pentru a
desprinde radiobaliza din suportul ei si a o lua intr-una din plutele de salvare. Odata cu
scufundarea navei, presiunea apei actioneaza un dispozitiv hidrostatic care taie cuiul de siguranta
confectionat din material plastic, avand drept consecinta deschiderea capacului si ejectarea
radiobalizei din suport datorita unui arc. Flotabilitatea pozitiva a acesteia face ca ea sa pluteasca
liber si sa se ridice la suprafata apei. Suportul din plastic este prevazut la partea sa inferioara cu
un stift cu magnet. In momentul cand radiobaliza scapa din suport, absenta magnetului
declanseaza transmisia radio. Emisia pe frecventa de 121,5 MHz porneste imediat, iar cea pe
frecventa de 406 MHz dupa cca. 50 secunde, timp necesar pentru incalzirea cristalului. In acest
timp, o lampa stroboscopica de culoare rosie clipeste intermitent cu o frecventa de 23 sclipiri pe
minut aratand ca radiobaliza emite pe 121,5 MHz, urmata de o iluminare continua de 2 secunde la
fiecare 50 secunde, atunci cand ea emite pe 406 MHz.
Transmisia poate fi oprita prin scoaterea radiobalizei din apa, dupa care se asteapta cel putin 8
secunde pentru uscarea contactelor de apa; daca lampa rosie continua sa clipeasca, se va
deplasa cursorul de activare spre dreapta, apoi se va apasa si elibera butonul READY aflat pe
spatele radiobalizei; daca si atunci lampa mai clipeste, insemna ca exista un defect al radiobalizei.
Operarea manuala se foloseste atunci cand exista o situatie de urgenta care necesita salvare
imediata, dar care nu implica neaparat scufundarea navei. Operarea manuala se produce odata cu
scoaterea radiobalizei din suportul ei, dupa care se rupe eticheta care sigileaza contactul manual
__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 22/39
GEOECOMAR februarie 2006
de pe spatele acesteia, se comuta cursorul de activare spre stanga si se apasa butonul ON, avand
drept consecinte toate secventele aratate la operarea automata.
Radiobaliza trebuie scoasa complet din suportul sau si se recomanda ca antena ei sa fie tinuta cat
mai departe de obiectele metalice care ar putea sa o ecraneze.
Pe cat posibil, se recomanda ca radiobaliza sa fie activata manual si luata intr-una din plutele de
salvare, intrucat ea semnalizeaza locul in care se afla sinistratii si nu locul accidentului. Pentru
aceasta, radiobaliza este prevazuta cu o saula prinsa de ea, cu care poate fi legata de pluta de
salvare, in stare de plutire.
Si in acest caz, transmisia radio poate fi oprita ca in cazul precedent sau prin reasezarea
radiobalizei in suportul ei.
Radiobaliza defecta sau avariata va fi trimisa pentru reparatii numai la producatorul ei sau la un
centru autorizat pentru reparatii si service. Pentru prevenirea alarmelor false, EPIRB-ul trebuie sa
fie mai intai dezarmat si apoi scos din suportul lui. Daca se considera ca un mesaj de primejdie a
fost transmis din greseala, el trebuie imediat anulat contactand cea mai apropiata statie MRCC,
prin radio sau prin radiotelefon, iar apoi alarma falsa trebuind confirmata si in scris, prin fax, atat
catre statia MRCC, cat si catre companie.
Transponderele lucreaza in banda de 9 GHz, au o autonomie de 96 ore in asteptare plus inca cel
putin 8 ore de transmisie atunci cand sunt interogate, sunt etanse, plutesc si au o scurta saula
(infasurata pe o naveta) cu care pot fi legate de pluta de salvare, astfel ca pot fi usor recuperate in
cazul caderii lor accidentale in apa. Ele sunt amplasate pe puntea de comanda in doi suporti
speciali montati pe perete, in timonierie.
In caz de urgenta, transponderele vor fi desprinse din suportii lor si vor fi luate in ambarcatiunile de
salvare. Operarea lor este foarte simpla si nu depinde de locul in care ele se afla. Cu toate
acestea, deoarece este necesara o inaltime de cel putin 1 m deasupra nivelului apei pentru a
putea lucra corect, ele se vor suspenda in pozitie verticala de cel mai inalt punct al plutei de
salvare, cu ajutorul catargului atasat la partea superioara a SART-ului.
Pentru operare, se activeaza SART-ul conform instructiunilor de pe el, apoi se scoate capacul
negru superior de pe catargul telescopic, care se aduce la lungimea maxima si se blocheaza prin
rasucire, dupa care se scoate prin orificiul special din tavanul barcii de salvare, iar catargul se
fixeaza la baza intr-un buzunar special si se leaga de suportul tavanului plutei de salvare.
Functionarea corecta este atestata de o lampa rosie de control care clipeste la fiecare 2 secunde,
amplasata deasupra comutatorului. Daca la un moment dat lampa incepe sa arda continuu si se
mai aude si un semnal sonor intermitent (beep) la fiecare 2 secunde, inseamna ca transponderul a
intrat in raza de actiune a unui radar.
__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 23/39
GEOECOMAR februarie 2006
__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 24/39
GEOECOMAR februarie 2006
Statia de radio-coasta sau statia mobila care receptioneaza un apel de primejdie trebuie sa
raspunda in conformitate cu procedurile regulamentare. Statia mobila cea mai apropiata si situata
intr-o pozitie convenabila pentru acordarea imediata a asistentei de salvare pentru statia mobila
aflata in primejdie, va informa direct sau indirect statia in primejdie despre indicativul sau, pozitia si
viteza cu care de indreapta spre ea, precum si timpul aproximativ in care va ajunge la locul
sinistrului.
Semnalul de primejdie
Semnalul de primejdie emis de statiile radio ale navei va fi folosit numai atunci cand nava se afla
intr-un pericol grav si iminent si cere salvare imediata. Semnalul de primejdie transmis prin
radiotelefon va fi sub forma cuvantului MAYDAY.
Apelul de primejdie
Apelul de primejdie are prioritate absoluta de transmitere fata de toate celelalte comunicatii radio.
In consecinta, toate statiile radio care urmaresc apelurile de primejdie trebuie sa intrerupa imediat
orice alte comunicari ce ar putea sa interfereze cu apelul de primejdie si sa-si continue urmarirea
pe frecventa folosita pentru emisie. De notat ca apelul de primejdie nu se face catre o statie radio
anumita, ci catre toate statiile care pot receptiona chemarea.
Informatiile de primejdie
Pentru informarea celor care au receptionat apelul de primejdie si pregatirea adecvata a actiunilor
de salvare, se vor mai transmise si unele date strict necesare.
De notat faptul ca pozitia statiei trebuie sa fie data in conformitate cu regulile internationale 1,
specificand latitudinea si longitudinea. Cu toate acestea, daca circumstantele permit, ea mai poate
fi data si sub forma relevmentului adevarat si a distantei fata de repere fixe identificabile pe harta.
1
In conformitate cu Rezolutia A.851(20) General principles for ship reporting systems and ship reporting
requirements, including guidelines for reporting incidents involving dangerous goods, harmful substances
and/or marine polutants, din 27.11.1997.
__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 25/39
GEOECOMAR februarie 2006
Daca situatia nu permite pierderea timpului, in comunicatiile de primejdie prin radiotelefon se poate
omite pozitia intaia.
Comunicatiile de urgenta trabuie sa fie facute incet si clar, prin pronuntarea distincta a fiecarui
cuvant, in scopul usurarii dictarii.
__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 26/39
GEOECOMAR februarie 2006
1.8.1 GENERALITATI
Procedurile de prim ajutor descrise mai jos se refera la cele care pot fi acordate reciproc in plutele
de salvare, chiar de catre personal necalificat, atunci cand mijloacele de interventie sunt precare,
iar conditiile in care se desfasoara sunt dificile. Bineinteles ca aceste proceduri pot fi aplicate si in
alte situatii, cum ar fi de exemplu cele de recuperare de pe mare a unor supravietuitori, in cadrul
unor operatiuni de salvare.
De regula, primul ajutor trebuie acordat cu prioritate celor care sangereaza puternic, cautandu-se
a se opri hemoragia cu garouri, pansamente sterile compresive etc. Persoanelor fara cunostinta li
se va face respiratie artificiala si, daca este cazul, masaj cardiac extern. Lipsa pulsului si a
respiratiei nu inseamna neaparat decesul persoanei in cauza.
Din experienta unor cazuri anterioare, s-a considerat ca situatiile cele mai frecvente cand sunt
necesare proceduri de prim ajutor care sa poata fi aplicate de sinistratii dintr-o ambarcatiune de
salvare, sunt urmatoarele:
hipotermia, cauzata fie de stationarea indelungata in apa, fie de expunerea prelungita
la frig si intemperii, in lipsa unor mijloace adecvate de protectie termica;
inecul, cauzat de asfixia prin patrunderea apei in caile respiratorii;
dermatitele, cauzate de expunerea prelungita la razele solare, vant, stropi sarati,
intemperii etc.;
arsurile, suferite in diferite imprejurari;
ranile si fracturile diverse;
contaminarea cu hidrocarburi;
amortirea si umflarea picioarelor;
deshidratarea;
lesinul.
Pentru cazurile grave, in mesajul de primejdie se vor furniza si informatiile necesare pentru ca
echipa de salvare sa fie pregatita pentru acordarea unui ajutor medical calificat.
Pentru completarea articolelor medicale din aceste truse, se recomanda ca personalul sa ia cu el,
atunci cand paraseste nava, cat mai multe medicamente de uz general si tot felul de articole
sanitare din dotarea punctelor medicale organizate pe nava. Cu exceptia medicamentelor de uz
individual, celelalte vor trebui predate spre administrare sefului plutei.
Cu exceptia cazurilor cand la bordul plutei de salvare se afla un cadru medical autorizat, ingrijirile
medicale, prioritatile de tratament si distribuirea medicamentelor se vor face numai sub
conducerea sefului acesteia.
1.8.3 HIPOTERMIA
Este binecunoscut faptul ca, intr-un sinistru marin, cele mai multe vieti se pierd ca urmare a frigului
(hipotermiei), care este cu atat mai accentuata cu cat temperatura apei este mai scazuta. In tabelul de mai jos
sunt date cateva valori statistice ale rezistentei corpului omenesc la diferite temperaturi ale apei:
TEMPERATURA TIMPUL MAXIM
__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 27/39
GEOECOMAR februarie 2006
Persoanele constiente care tremura de frig au mai multe resurse proprii de reincalzire decat cele
care nu tremura. De aceea, persoanele care nu tremura vor fi tratate cu prioritate, veghind asupra
lor ca sa nu adoarma sau sa-si piarda cunostinta.
In cazul in care pacientul este inconstient dar respira, se va proceda la o reincalzire inceata, numai
pe baza resurselor sale, invelindu-l in cat mai multe paturi, folii de plastic, tenzi sau alte asemenea
invelitori aflate la indemana. Este foarte important ca sa i se acopere capul, iar ceafa sa-i fie
asezata pe ceva uscat. Daca nu respira, imediat i se vor elibera caile respiratorii si i se va face
respiratie gura la gura; daca nu are puls, i se va face si masaj cardiac, alternativ cu respiratia
artificiala. Toate aceste manevre se vor continua fara intrerupere cel putin o jumatate de ora. De
indata ce devine constient si poate sa bea, i se vor administra bauturi calde. In nici un caz, nu se
va incerca sa i se dea de baut atata timp cat este inconstient: se poate sufoca din cauza
patrunderii lichidului pe trahee.
Se reaminteste ca o persoana poate fi atat de rece incat nici macar un doctor sa nu-si poata da
seama daca mai este inca in viata, cu atat mai mult cu cat hipotermia protejeaza temporar
impotriva deficitului de oxigen. De aceea, tratamentul persoanelor care au suferit o hipotermie
trebuie sa fie facut chiar daca nu sunt semne aparente de viata.
Persoanele inconstiente vor fi miscate cat mai putin. Daca respira singure, ele vor fi asezate, pe
cat posibil, fie cu fata in jos si cu capul intr-o parte si ceva mai jos decat corpul, fie culcate pe o
parte, pentru a nu se sufoca cu limba sau cu eventualele vomismente.
In cazul salvarii unui pacient hipotermic inconstient la bordul unei nave, el nu trebuie dus intr-o
camera incalzita prea tare caci va suferi o vasodilatatie periferica care-i poate afecta irigarea
sanguina a organelor interne esentiale (creier, inima).
__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 28/39
GEOECOMAR februarie 2006
Adesea, hipotermia este insotita de diferite grade de degeraturi ale extremitatilor si fetei. Daca
lichidele tisulare chiar au inghetat in zonele respective, avem de a face cu degeraturi propriu-zise
sau frosbite. Daca lichidele nu au atins nivelul de inghet, avem de a face numai cu o anoxie (lipsa
de oxigen) tisulara locala, datorita incetarii irigarii cu sange. In ambele situatii, dupa izolarea
termica trebuie sa urmeze o reincalzire a zonelor afectare care, in nici un caz, nu trebuie sa fie
masate sau frecate. Se recomanda ca reincalzirea sa se faca prin bai locale cu apa calda sau prin
tamponare cu prosoape calde.
1.8.4 INECUL
Cauzele care pot provoca inecul sunt multiple si variate. De regula, in cazurile de sinistre marine,
inecul este asociat cu hipotermia sau cu epuizarea fizica si nervoasa, ceea ce face ca interventia
salvatorilor sa fie foarte dificila, iar pierderile de vieti omenesti considerabile. De altfel, numai
cazurile foarte recente de inec pot fi tratate cu succes. Daca au trecut mai mult de 5-10 minute de
la debutul inecului, sansele de reanimare intr-o amnbarcatiune aflata pe mare, cu personal
nespecializat, sunt practic nule.
Interventia in caz de inec trebuie sa fie foarte rapida si sa se constituie din urmatoarele proceduri:
Scoaterea apei din caile respiratorii ale celui inecat, fie prin culcarea lui cu fata in jos
pe un plan inclinat, cu capul mai jos decat picioarele, dupa care se fac mai multe
apasari pe burta si torace, fie prin alte manevre echivalente. Imediat dupa scoaterea
apei, inecatul va fi intors cu fata in sus, cu capul in extensie pe spate;
Eliberarea cailor respiratorii de ventualele obstructii (limba, vomismente etc.);
Efectuarea respiratiei artificiale prin metoda gura la gura;
Efectuarea masajului cardiac extern. Se vor alterna manevrele de respiratie artificiala
cu cele de masaj cardiac: dupa 5-6 ventilari se vor face 2-3 masaje.
Manevrele de respiratie artificiala si cele de masaj cardiac trebuie continuate in ritm sustinut cel
putin o jumatate de ora, indiferent daca sunt semne de viata sau nu. In paralel, daca este cazul, se
vor face si alte operatiuni cum ar fi oprirea unei eventuale sangerari.
Sunt interzise injectiile de orice fel, care nu servesc la nimic sau chiar pot face rau.
Sunt interzise, deasemenea, masajele si frectiile, deoarece se pierde timp pretios, iar la subiectii
inconstienti produc irigarea creierului si declansarea unor reflexe nedorite care compromit
reanimarea.
La aparitia primelor semne de viata, manevrele nu trebuie oprite, ci doar rarite treptat. Daca
subiectul isi revine, vor trebui incurajate eforturile sale de a tusi pentru eliberarea completa a cailor
respiratorii. I se vor da bauturi calde si va fi incalzit. Chiar dupa o revenire completa a functiilor
vitale, mai ales daca ramane inconstient, subiectul trebuie supravegheat permanent in orele
urmatoare, pentru a nu recidiva.
1.8.5 DERMATITELE
Pe mare, datorita expunerii prelungite la soare, vant, stropi sarati, intemperii etc., ca si a
deshidratarii si subnutririi, apar frecvente afectiuni ale pielii, in special pe partile neacoperite: fata
si maini. Datorita luminii solare puternice, reflectata si de suprafata marii, poate fi afectata si
vederea.
Aspectul dermatitelor este variat si depinde de mai multi factori, cum ar fi:
durata expunerii;
conditiile meteorologice intalnite;
felul ambarcatiunii de salvare (acoperita sau descoperita);
rezistenta individuala si mijloacele de protectie folosite de fiecare in parte.
Cel mai bun mijloc de lupta impotriva dermatitelor este protectia oferita de diferitele articole de
imbracaminte purtate. Se recomanda a se purta ochelari de soare, in masura in care au fost luati
inainte de abandonarea navei.
__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 29/39
GEOECOMAR februarie 2006
Daca exista, pot fi folosite o serie de alifii si unguente. In nici un caz, nu se va unge pielea cu
vaselina, uleiuri minerale sau alte asemenea materii grase de uz tehnic, gasite la indemana.
In nici un caz, bubele aparute nu se vor stoarce sau coji. Descuamarea sau craparea pielii, inclusiv
a buzelor, se poate preveni sau atenua folosind unele creme cosmetice.
1.8.6 ARSURILE
Arsurile sunt dureroase si sunt foarte susceptibile la infectii ulterioare. Tratamentul lor depinde
foarte mult de natura, de gravitatea si de marimea suprafetei afectate. In cele ce urmeaza ne vom
referi numai la arsurile termice si la cele provocate de razele solare, precum si la actiunile sumare
ce pot fi intreprinse intr-o ambarcatiune pe mare, pana la acordarea unui ajutor calificat, dupa
salvare.
Daca suprafata arsa de pe corp depaseste 10%, arsurile vor fi considerate grave. Cele ce
depasesc 33% din suprafata corpului sunt de obicei fatale.
In cazul arsurilor usoare, partea afectata se va scufunda in apa rece si curata, timp de cateva
minute. Basicile (flictenele) aparute nu se vor rupe si nici intepa pentru a scurge lichidul din ele.
Arsurile superficiale pot fi pansate sau acoperite cu pansamente sterile.
In cazul arsurilor grave, pe cat posibil, hainele lipite de piele nu se vor atinge si nici nu se va
incerca dezlipirea lor. Nu se va spala sau dezinfecta zona arsa, ci doar se va proteja cu
pansamente sterile sau cu lenjerie curata. Se vor administra calmante.
In cazul unor plagi sau rani profunde, acestea nu se vor spala si dezinfecta intr-o prima faza, ci se
va pune doar un pansament steril pe pele, incercandu-se mai intai oprirea hemoragiei.
Oprirea hemoragiei se poate face, dupa caz, prin comprimarea plagii sangerande, fie cu degetele,
fie cu pumnul, fie cu un pansament compresiv. Daca este atinsa vreo artera si hemoragia este
puternica, se vor comprima trunchiurile arteriale zonale sau se vor pune diferite garouri. Se va
nota ora exacta la care a fost pus garoul, care nu trebuie lasat mai mult de 30 minute, dupa care
garoul se va slabi usor verificandu-se daca hemoragia mai persista. Daca nu, va fi scos definitiv,
avand grija ca ranitul sa nu fie miscat cateva ore; daca persista, se va schimba locul amplasarii lui
si se va strange din nou. Manevra se repeta pana la oprirea hemoragiei.
Fracturile se trateaza de obicei prin imobilizarea zonei cu atele sau cu alte dispozitive rigide,
speciale sau confectionate ad-hoc.
Nu se va masa, atinge sau misca portiunea fracturata. Atelele se vor monta fara a atinge zona
fracturii, ele trebuind sa o imobilizeze intre articulatiile adiacente acesteia.
In cazul unor fracturi foarte grave (de coloana vertebrala, de craniu, fracturi multiple etc.),
accidentatul nu va fi miscat din loc si se va cere de urgenta, prin radio, asistenta medicala
corespunzatoare.
Daca pacientul este in stare de soc sau are dureri, i se vor administra sedative.
Inghitirea hidrocarburilor provoaca varsaturi, insa efectele dispar in cateva zile. Se recomanda sa
se bea de lapte sau chiar apa, in scopul inlocuirii lichidelor pierdute prin voma.
__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 30/39
GEOECOMAR februarie 2006
Hidrocarburile de pe piele trebuie sterse cat mai repede posibil, caci impiedica pielea sa respire si
sa transpire. Un pacient murdar pe tot corpul cu hidrocarburi este in pericol sa moara, daca nu
este curatat si spalat rapid.
Putine lucruri se pot face cu o persoana caruia hidrocarburile i-au patruns in plamani; exista
pericolul unei pneumonii. Se recomanda odihna, caldura si aer curat.
Daca hidrocarburile au afectat ochii, ei trebuie spalati bine cu apa dulce si protejati de soare pana
cand inflamarea lor va dispare.
Din cauza frigului si a umezelii la picioare, combinate cu o proasta circulatie a sangelui, picioarele
se pot albi si umfla, devenind dureroase. Se recomanda tinerea lor in sus, daca este posibil, si
acoperirea lor cu o patura uscata, mentinand interiorul ambarcatiunii cat mai uscat. Exercitiile de
glezne si genunchi pot restabili buna circulatie a sangelui.
1.8.10 DESHIDRATAREA
Pierderile de apa prin transpiratie, respiratie, urina si fecale sunt de aproximativ un litru pe zi, in
conditiile in care nu se administreaza nici un fel de bauturi sau de hrana. Corpul omenesc contine
cam 40 l de apa, din care 25 l trebuie mentinuti cu orice pret pentru ca viata sa continue. Teoretic,
o persoana poate deci sa supravietuiasca fara apa cam doua saptamani.
In realitate, intr-o ambarcatiune de salvare, survine o pierdere accelerata de apa din cauza:
transpiratiei abundente produsa de efort si de emotie;
varsaturilor si diareei;
maririi frecventei de urinare, datorita frigului si, adesea, a ingerarii apei de mare, care
obliga rinichii sa elimine sarurile prin urina;
hranirii cu alimente uscate, sarate sau concentrate.
Nu se va dilua apa potabila cu apa de mare, deoarece aceasta din urma contine saruri cu efect
diuretic.
1.8.11 LESINUL
Pierderea cunostintei poate surveni ca urmare a multor cauze externe (oboseala excesiva, emotii
puternice, lipsa de aer, foame, insolatie, soc traumatic etc.), fiind determinat de diminuarea
circulatiei sanguine spre creier. In afara de pierderea cunostintei, lesinul poate fi insotit adesea si
de stopuri cardio-respiratorii. Lesinul poate fi precedat de unele semne prevestitoare cum ar fi:
ameteala combinata cu pofta de a casca;
senzatie de urechi infundate;
paloare;
tulburari ale ritmului cardiac (palpitatii) etc.
Persoana lesinata trebuie culcata intr-un loc aerisit si racoros (la umbra), cu capul mai jos decat
restul corpului. Cativa stropi de apa pe fata sau cateva palme usoare pe obraz pot contribui la o
recuperare rapida. Daca persoana lesinata are un stop cardio-respirator, i se va face imediat
respiratie artificiala si masaj cardiac. Dupa ce isi revine, ea va trebui sa mai stea culcata cel putin
un sfert de ora.
__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 31/39
GEOECOMAR februarie 2006
Socul psihic poate fi provocat de moralul scazut al naufragiatilor, combinat cu oboseala fizica si cu
privatiunile inerente convietuirii indelungate in spatiul limitat al ambarcatiunii de salvare. Atunci
cand se instaleaza astfel de stari, se vor lua masuri prompte de combatere a lor, apeland la
persoane autoritare, lucide, convingatoare si cu multa experienta pe mare.
Socul traumatic, asociat sau nu cu cel psihic, survine la persoanele care au suferit traumatisme si
hemoragii si se manifesta printr-un ritm cardiac accelerat (peste 80 batai pe minut), pupile
micsorate, senzatie de sete, greata, sufocare, ameteli. Se combate prin tratarea cauzelor care l-au
provocat si calmarea durerilor prin administrarea de calmante.
__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 32/39
GEOECOMAR februarie 2006
Pe cat posibil, se vor lua cat mai multe paturi in plutele de salvare.
Este strict interzis a se sari in plutele de salvare. Chiar daca acestea ar rezista socului, este posibil
sa fie lovite persoanele aflate in ea, iar ambarcatiunea sa se dezechilibreze.
Nu se va sari in apa de la o inaltime mai mare de 6 m decat daca exista un pericol iminent. Daca
nu mai este disponibila nici o ambarcatiune de salvare, se va cauta o alta cale de a intra in apa.
Daca a fost nevoie sa se sara in apa, se va inota moderat catre cea mai apropiata plutade salvare.
Inotul disperat duce la epuizare si sporeste pierderile calorice.
Atat plutele de salvare, cat si persoanele aflate in apa trebuie sa se indeparteze cat mai repede de
nava care se scufunda.
Pe cat posibil, persoanele aflate in apa vor cauta sa ramana grupate. Un grup este mai usor de
observat decat o persoana singura.
Daca stationarea in apa se prelungeste, se vor reduce cat mai mult miscarile inutile, se va pluti cu
picioarele alaturate, se va adopta o pozitie ghemuita, cu coatele pe langa corp si cu bratele
stranse la piept. In astfel de situatii, dorinta de a trai este tocmai pragul dintre viata si moarte.
__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 33/39
GEOECOMAR februarie 2006
Daca marea este agitata, se va lasa in apa ancora de furtuna si se va imprastia ulei pentru
calmarea valurilor. Se vor inchide si se vor mentine inchise, pe cat posibil, toate deschiderile.
Se va pompa manual apa care a patruns in interiorul plutei. Se vor folosi concomitent ispolurile si
ghiordelurile pentru evacuarea apei.
Se va pompa aer pentru reumflarea segmentelor pneumatice ale plutei sau podelii sale, care s-au
dezumflat.
Se vor tine sub control strict rezervele de apa potabila. Apa se va imparti in cantitati egale,
masurand-o cu paharul gradat sau cu o cana. Se va distribui zilnic cel mult ½ l de apa de
persoana; daca salvarea se asteapta sa dureze mai mult timp, ratia de apa se va reduce la ¼ l pe
zi de persoana. Se recomanda ca ratia zilnica de apa sa fie distribuita in doua-trei reprize.
Fiecare persoana va consuma numai ratia de hrana stabilita de seful plutei. Eventualele rezerve
suplimentare se vor distribui ca ratii diminuate abia dupa consumarea ratiilor normale. Exceptie fac
alimentele perisabile, care se vor consuma primele.
Nu se vor distribui alimente fara apa; invers este posibil. Apa se va bea numai dupa masa, cu
inghitituri mici, fiind tinuta sau plimbata cat mai mult prin gura.
Se vor folosi uneltele de pescuit pentru completarea rezervelor de hrana. Pestele crud tine si de
sete. Daca sunt rechini prin preajma, se va evita pescuitul.
Se recomanda ca, in cazul in care sunt prinse vietuitoare marine (pasari, broaste testoase,
cefalopode, moluste etc.) sau colectate alge si plancton pentru a fi mancate, sa se bea ratia de
apa inainte de le manca.
Se interzic baile in mare, atat din cauza pierderilor energetice considerabile, cat si datorita
pericolului unui posibil atac al rechinilor sau pierderii de pluta (care deriveaza mult mai rapid in
vant decat o persoana aflata in apa).
__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 34/39
GEOECOMAR februarie 2006
Se vor distribui, celor care au nevoie, pastile contra raului de mare. Ce care au rau de mare, vor
trebui sa vomite fie afara, fie in pungi care vor fi aruncate in mare. Nevoile fiziologice se vor
satisface, pe cat posibil, in exteriorul plutei, in locul stabilit se seful acesteia.
Dupa caz, se vor distribui paturi sau imbracaminte suplimentara, uscata si calduroasa, in special
celor care au fost scosi din apa.
Pe cat posibil, interiorul plutei se va mentine cat mai curat su se va aerisi frecvent, nu numai din
considerente higienice dar si pentru sustinerea moralului.
Datorita existentei unui numar limitat de mijloace de semnalizare, ele nu trebuie irosite daca nu
exista certitudinea ca ele pot fi observate. Chiar daca pluta a fost zarita, mijloacele de semnalizare
pirotehnice si fumigene trebuie economisite, ele putand fi de mare ajutor pentru dirijarea navelor
de salvare care vor veni ulterior.
Pe cat posibil, aplutele vor ramane grupate in limita vizibilitatii, pentru a-si putea acorda ajutor
reciproc, la nevoie.
Seful fiecarei plute va imparti sarcini tuturor persoanelor valide, pentru a le da o ocupatie utila si a
le abate gandurile negre. Se vor citi cu voce tare si se vor explica instructiunile din manualul de
supravietuire.
In ciuda necazului pricinuit de abandonarea navei, supravietuitorii nu vor intra in panica si nu vor
adopta o atitudine defetista, ci vor cauta sa poarte discutii incurajatoare despre iminenta salvarii.
Se vor interzice certurile, discutiile in contradictoriu si acuzele reciproce. Pentru evitarea unor
posibile manifestari violente care ar putea apare dupa o perioada mai lunga, se vor strange chiar
de la inceput toate obiectele ascutite sau armele potentiale. Nu se vor comenta hotararile celui
care a fost desemnat drept sef al plutei.
Se va cauta sa se asigure o protectie cat mai buna impotriva frigului, umezelii, caldurii excesive,
intemperiilor etc. Daca este frig, oamenii vor sta unul langa altul, acoperiti cu paturi. La nevoie, pot
fi folosite pentru acoperire tot felul de cartoane, ambalaje sau alte resturi de la pachetele din
ambarcatiune.
Se va mentine o veghe continua, atat ziua cat si noaptea. Datorita epuizarii fizice si nervoase,
durata schimburilor va fi redusa la o ora, cel mult doua.
Daca se dispune de statii radio portabile VHF, se vor transmite periodic mesaje de primejdie, in
conformitate cu procedurile standard.
__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 35/39
GEOECOMAR februarie 2006
Sub nici un motiv, nu se va parasi apluta de salvare, nici chiar pentru scurt timp.
Daca se arunca o parama de remorcare din nava salvatoare, iar capatul acesteia a cazut in apa,
recuperarea ei se poate face cu o cange sau cu o undita.
Se va avea grija ca toate persoanele sa stea jos si sa se tina bine, ca sa nu fie rasturnate de
eventualele valuri produse de apropierea navei salvatoare.
Chiar daca s-a zarit pamantul, daca acesta este doar o mica insula exista posibilitatea ca pluta de
salvare sa fie impinsa de vant si curent in alta directie, distrugand toate sperantele celor din ea.
Se stie ca vantul bate de obicei dinspre mare spre uscat dimineata si invers seara, din cauza
diferentei de temperatura dintre sol si apa. Din acest motiv, ancora de furtuna trebuie trebuie
scoasa din apa dimineata, pentru ca apropierea de uscat sa fie accelerata, si tinuta in apa seara,
pentru ca pluta sa nu se indeparteze de uscat.
Padelele nu vor fi folosite decat atunci cand pluta se afla aproape de tarm. Ele nu au efect prea
mare de propulsie ci mai degraba unul de dirijare spre un loc potrivit pentru debarcare. Se vor
evita recifele, stancile ascutite sau locurile in care se sparg valurile. Nu se va sari de pe pluta
decat in imediata vecinatate a tarmului, unde adancimea apei permite mersul in picioare.
Nu trebuie sa se uite ca insula s-ar putea sa fie pustie, fara resurse de apa sau de hrana. Daca
insula nu este locuita, imediat dupa debarcare se vor restabili legaturile de comunicatii si se vor da
semnale cu mijloacele avute la indemana.
__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 36/39
GEOECOMAR februarie 2006
1.10.1 GENERALITATI
Helicopterele pot fi folosite fie pentru a aduce echipamente si materiale in regim de urgenta, fie
pentru operatiuni de salvare sau de evacuare a persoanelor de pe nava.
Raza de actiune a unui helicopter variaza, de obicei, intre 50 si 200 Mm de la baza, iar capacitatea
de ridicare si transport intre una si 20 persoane, in functie de tipul si marimea aparatului.
Anumite operatiuni implica un mare risc pentru echipajul helicopterului. De aceea, este important
ca de fiecare data gravitatea situatiei sa fie evaluata cu seriozitate si sa se aprecieze daca nu
exista si alte mijloace de rezolvare.
Totodata, trebuie sa se stie ca pentru helicoptere exista o serie de limitari operative, determinate in
special de conditiile hidro-meteorologice (vant, vizibilitate, plafon de nori etc.), dar si de tipul si
marimea aparatelor disponibile, de experienta pilotilor, departarea de baza etc., care pot impiedica
zborul lor in momentul dorit de nava.
Sapanele de salvare pot fi confectionate din chingi late sau harnasamente similare celor de
parasuta.
Sapanul se dispune pe corp petrecand ambele maini in bucla lui, astfel ca chinga sa treaca prin
spate si pe sub brate, avand fata catre carlig (fig. 1). Mainile trebuie tinute impreunate in fata. Este
interzisa asezarea in sapan ca intr-un scaun.
Unele helicoptere folosesc, pe langa un sapan normal de salvare, si un sapan special de tip scaun
din chingi coborat simultan cu primul, in care sta un membru al echipajului helicopterului care ajuta
la recuperarea persoanelor aflate in apa sau a persoanelor bolnave ori epuizate.
__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 37/39
GEOECOMAR februarie 2006
Chiar daca transferarea pacientului din targa navei in targa helicopterului este dificila si dureroasa
pentru pacient, este de preferat evecuarea acestuia cu o targa sigura, special destinata acestui
scop.
__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 38/39
GEOECOMAR februarie 2006
Regula 52 din Cap. III al Conventiei SOLAS 1974, asa cum a fost ea amendata in 1983 si 1991,
da detalii despre modul in care trebuie efectuate lucrarile de intretinere si inspectiile
echipamentelor de salvare, iar comandantul navei trebuie sa se conformeze in consecinta.
In conformitate cu regula 19.3.2 din Cap. III al conventiei sus-amintite, administratia (A.N.R.) poate
accepta, in locul instructiunilor cerute de regula 52, doar un program al lucrarilor de intretinere care
sa satisfaca si cerintele acestei reguli.
__
MANUALUL DE PREGATIRE SOLAS S1 pagina 39/39