DETERMINAREA

DIRECŢIILOR PE MARE

OBIECTIVE DIDACTICE
Însuşirea corectă a cunoştinţelor privind determinarea direcţiilor pe mare trebuie să permită:
- definirea şi reprezentarea corectă a planelor şi liniilor principale ale observatorului;
- definirea noţiunilor de drum adevărat, relevment adevărat şi relevment prova, reprezentarea lor în
planul orizontului adevărat şi aplicarea corectă a relaţiilor dintre ele;
- efectuarea cu precizie a calculelor matematice necesare determinării distanţei la orizontul vizibil şi
a distanţei la care un reper apare la linia orizontului.

PLANE ŞI LINII PRINCIPALE ALE OBSERVATORULUI PE

SFERA TERESTRĂ. DRUMURI ŞI RELEVMENTE.
DEFINIŢII, REPREZENTĂRI, RELAŢII
Acest curs pune la dispoziţie informaţii legate de elementele fundamentale ale orientării pe
mare prezentând planele şi liniile de referinţă pentru navigator în stabilirea direcţiei de deplasare
între două puncte de pe glob. În acelaşi timp, direcţia de la navă la reperele de navigaţie este şi ea o
direcţie fundamentală pentru navigator. La intersecţia a două sau trei astfel de direcţii se poate
determina poziţia navei pe mare. Alături de aceste două direcţii, direcţia nord-sud este fără îndoială
direcţia de referinţă în ceea ce priveşte măsurare celor două direcţii mai sus amintite.
Direcţiile şi liniile necesare pentru navigaţie se găsesc fie conţinute într-un singur plan fie
determinate de intersecţia a două plane.
Obiective Operaţionale
Însuşind cunoştinţele din acest capitol, studentul trebuie să fie capabil:
1. să descrie planele şi liniile principale de pe sfera terestră necesare observatorului pentru
stabilirea drumului şi poziţiei navei;
2. să definească direcţiile fundamentale folosite în navigaţie sub forma drumurilor şi
relevmentelor;
3. să cunoască şi să folosească în mod corect relaţiile care se stabilesc între drumuri şi
relevmente;

GENERALITĂŢI
Deplasarea pe mare nu se desfăşoară la întâmplare. Mişcarea navei pe suprafaţa terestră,
aidoma oricărei forme de mişcare , trebuie să fie caracterizată de o direcţie şi un sens de deplasare.
Dacă sensul este predominant către înainte, direcţia de deplasare trebuie definită clar pornind de la
un punct sau o direcţie de referinţă.
Trebuie să existe aşadar un sistem clar de orientare pe mare definit de linii şi planuri în care
sunt cuprinse elementele de orientare necesare navigatorului.
Ansamblul de cunoştinţe nautice necesare navigatorului pentru a stabili precis drumul navei astfel
încât navigaţia să se desfăşoare în maximum de siguranţă şi cât mai eficient din punct de vedere
economic se grupează în ceea ce numim orientarea pe mare.
Încă din cele mai vechi timpuri omenirea a căutat să descopere mijloace şi procedee adecvate
orientării pe mare deoarece reperele existente la tot pasul pe o cale de comunicaţie terestră nu pot fi
întâlnite pe întinderile nesfârşite ale mărilor şi oceanelor.
Acestea trebuie să fie sigure ca folosire şi nealterabile în timp.

PLANE ŞI LINII PRINCIPALE ALE OBSERVATORULUI PE SFERA TERESTRĂ

Pornind de la ultima afirmaţie, putem defini un element care îndeplineşte aceste condiţii
pentru oricare dintre punctele de pe glob. Este vorba de verticala locului care este pusă în evidenţă
de orientarea firului cu plumb în poziţia sa de echilibru.
 Verticala locului (figura 3 - 1) este o dreaptă infinită care uneşte centrul Pământului cu
punctul în care se află observatorul. Prelungirea ei către bolta cerească o intersectează pe aceasta în
punctul imaginar pe care îl numim zenit şi pe care îl notăm cu litera Z. Punctul opus zenitului, aşadar
punctul de intersecţie al prelungirii verticalei locului cu bolta cerească pe o direcţie diametral opusă
zenitului, se numeşte nadir şi este notat Na (a nu se confunda cu nordul adevărat).
Orice plan care conţine verticala locului se numeşte plan vertical. Orice plan dispus perpendicular pe
verticala locului se numeşte plan orizontal.
Planul orizontal care trece prin ochiul observatorului se numeşte planul orizontului adevărat
al observatorului (H) sau orizontul adevărat.
Planul vertical care conţine axa polilor tereştri se numeşte planul meridianului adevărat al
observatorului (M) sau planul meridianului locului. Intersecţia acestui plan cu sfera terestră
determină un cerc mare denumit meridianul adevărat al locului sau meridianul locului(cercul cu
centrul în o care uneşte punctele PN, Q’, PS, Q).
Planul orizontului adevărat al observatorului şi planul meridianului adevărat al observatorului
ocupă o poziţie precis determinată pentru un punct dat de pe glob şi din această cauză se folosesc ca
planuri principale de orientare. Dispunerea acestor planuri este specifică pentru fiecare punct în
parte. Aşa cum fiecare punct este diferit faţă de un altul aflat în imediata sa vecinătate, tot aşa şi
dispunerea acestor planuri este diferită faţă de dispunerea unor planuri similare care sunt specifice
unui alt punct de pe glob.
Linia de intersecţie dintre planul orizontului adevărat şi planul meridianului adevărat se
numeşte linia meridianului adevărat al locului sau linia nord-sud.

Figura 3 -31 -1

Planul vertical, perpendicular pe planul meridianului adevărat se numeşte planul primului

vertical.
Linia de intersecţie dintre planul orizontului adevărat şi planul primului vertical se numeşte linia est-
vest.
 Cele două linii: nord-sud şi est-vest se numesc linii sau direcţii cardinale. Direcţia de la
observator la polul nord se numeşte direcţia nord adevărat şi se notează Na.
În orice punct de pe globul terestru, cele două linii nord-sud şi est –vest împart planul
orizontului adevărat în patru cadrane: nord-est (NE), sud-est (SE), sud-vest (SW) şi nord-vest (NW).
Cu excepţia polilor geografici aceste două linii au direcţii invariabile şi în funcţie de ele se poate
determina orice altă direcţie.
La poli, unde verticala locului se confundă cu axa polilor , poziţia meridianului adevărat este
nedefinită şi stabilirea direcţiilor este imposibilă.

DRUMURI ŞI RELEVMENTE: DEFINIŢII, REPREZENTĂRI, RELAŢII

Am văzut anterior că este foarte important să existe un sistem de contare a direcţiilor pe

mare. Vorbind despre direcţiile pe mare, trebuie să subliniem faptul că două dintre toate direcţiile
sunt foarte importante pentru navigaţie: direcţia de deplasare a navei şi direcţia la un reper de
navigaţie sau la un obiect oarecare. Pe scurt, vom denumi direcţia de deplasare a navei ca fiind
drumul navei şi direcţia la un reper de navigaţie sau la orice alt obiect de pe uscat, din aer sau de pe
mare, staţionar sau în mişcare, drept relevment. Ilustrarea celor două direcţii este redată în figura 3-2.
După cum se observă din figură, o navă se află în punctul A situat undeva în oceanul planetar
şi se deplasează către punctul B, având în raza vizuală un far F.
Direcţia de deplasare a navei este definită de unghiul sferic cu vârful în A, format între meridianul
adevărat al locului şi arcul de cerc mare AB, cerc mare care este determinat de intersecţia sferei
terestre cu un plan care trece prin axul longitudinal al navei şi centrul Pământului.
Direcţia la obiectul costier F este definită de unghiul sferic cu vârful în A, format între
meridianul adevărat al locului şi arcul de cerc mare AF, cerc mare determinat de intersecţia sferei
terestre cu planul care trece prin punctele A şi F şi prin centrul Pământului.
Având în vedere faptul că distanţele la obiectele vizibile de la bord şi distanţele de deplasare ale unei
nave în acelaşi drum sunt mici comparativ cu dimensiunile sferei terestre, în practica navigaţiei nu
vom opera cu arce de cerc mare sau cu laturi ale unghiului sferic ci vom transpune această situaţie
într-un plan care este planul orizontului adevărat şi care are ca reprezentare grafică planul hărţii
nautice. Dacă în realitate drumul şi relevmentul sunt determinate de intersecţia planelor care le
conţin cu planul orizontului, plane care formează anumite unghiuri cu planul meridianului adevărat
al locului, pe harta de navigaţie vom trasa drumul adevărat şi relevmentul adevărat faţă de direcţia
nord adevărat.
Putem stabili aşadar următoarele definiţii:

Figura 3-2

- drumul adevărat al navei (Da) reprezintă unghiul în planul orizontului adevărat al observatorului
format între direcţia nord adevărat şi axul longitudinal al navei;
- relevmentul adevărat al navei (Ra) reprezintă unghiul în planul orizontului adevărat al
observatorului format între direcţia nord adevărat şi direcţia la obiectul observat.
 Na
R1

Ra2 Da
RpBd
Da

Ra2
RpTd

R2

Figura 3-3

Figura 3 - 3 ilustrează cele două definiţii şi mai introduce un alt element care este
relevmentul prova, relevment care este considerat ca fiind unghiul în planul orizontului adevărat al
observatorului format între axul longitudinal al navei, începând de la prova şi direcţia la obiectul
observat.
Relevmentul prova poartă numele bordului în care se vede obiectul. Astfel, dacă se observă
un obiect în bordul tribord pe o direcţie situată la un număr de grade faţă de prova navei vom spune
că obiectul respectiv se află în relevment prova tribord ...grade. Vom nota acest relevment cu RpTd.
În mod similar, vom nota relevmentele prova babord cu RpBd.
Între aceste trei direcţii principale: drum adevărat, relevment adevărat şi relevment prova, există
următoarele relaţii care pot fi determinate cu ajutorul figurii 3-3.

Aceste relaţii sunt următoarele:

Da = Ra – RpTd (3 - 1)
Da = Ra + RpBd (3 - 2)
Ra = Da + RpTd (3 - 3)
Ra = Da – RpBd (3 - 4)
RpTd = Ra – Da (3 - 5)
RpBd = Da - Ra (3 - 6)
Rezolvarea problemelor de navigaţie cu ajutorul relaţiilor de mai sus se efectuează cu
ajutorul unor tipuri de calcul de forma următoare:

Ra = 215° Ra = 180° Da = 302° Da = 158°

+RpBd = 60° -RpTd = 35° +RpTd = 15° -RpTd = 61°
Da = 275° Da = 145° Da = 317° Da = 97°

Da = 090° Da = 316°
-Ra = 063° -Ra = 270°
RpTd =027° RpBd= 46°

Drumurile şi relevmentele se măsoară în grade sexagesimale şi zecimi de grad. Gradul

sexagesimal rezultă din împărţirea cercului în 360 de părţi egale, astfel că gradul sexagesimal notat
1o reprezintă a 360-a parte dintr-un cerc.
Să reţinem că şi direcţiile cardinale şi intercardinale sunt contate în grade sexagesimale iar valorile
lor în grade sunt următoarele:
- direcţia nord - 0° ;
- direcţia est - 90° ;
 - direcţia sud -180° ;
- direcţia vest - 270° ;
- direcţia nord-est - 45° ;
- direcţia sud-est -135° ;
- direcţia sud-vest - 225° ;
- direcţia nord-vest - 315° .

INTREBĂRI DE CONTROL

1. Ce este verticala locului?

2. Ce este un plan vertical?
3. Ce este un plan orizontal?
4. Cum se numeşte planul orizontal care trece prin ochiul observatorului?
5. Cum poate fi definit planul meridianului adevărat?
6. Cum poate fi definită direcţia nordsud?
7. Cum poate fi definită direcţia estvest?
8. Ce este planul primului vertical?
9. Ce este direcţia nord adevărat şi cum se notează?
10. Care sunt cele patru cadrane ale orizontului adevărat?
11. Ce este drumul adevărat al navei, cum se notează şi cum se măsoară?
12. Ce este relevmentul adevărat la un obiect, cum se notează şi cum se măsoară?
13. Ce este relevmentul prova, cum se notează şi cum se măsoară?
14. Care sunt relaţiile cu care putem determina drumul adevărat din relevmentul adevărat şi
relevmentul prova tribord sau babord?
15. Care sunt relaţiile cu care putem determina relevmentul adevărat din drumul adevărat şi
relevmentul prova tribord sau babord?
16. Care sunt relaţiile cu care putem determina relevmentul prova tribord sau babord funcţie de
drumul adevărat şi relevmentul adevărat?

EXERCIŢII

1. Să se determine drumul adevărat al navei cunoscând că relevmentul adevărat la un obiect este Ra

=128° iar relevmentul prova babord la acelaşi obiect este RpBd = 42°.
2. Să se determine drumul adevărat al navei cunoscând că relevmentul adevărat la un obiect este Ra
= 35° iar relevmentul prova babord la acelaşi obiect este RpBd = 47°.
3. Să se determine drumul adevărat al navei cunoscând că relevmentul adevărat la un obiect este Ra
= 216° iar relevmentul prova tribord la acelaşi obiect este RpTd = 42°.
4. Să se determine drumul adevărat al navei cunoscând că relevmentul adevărat la un obiect este Ra
= 98° iar relevmentul prova tribord la acelaşi obiect este RpTd = 40°.
5. Să se determine relevmentul adevărat la un obiect costier cunoscând că drumul adevărat al navei
este Da = 270° iar relevmentul prova tribord la obiect este RpTd = 32°.
6. Să se determine relevmentul adevărat la un obiect costier cunoscând că drumul adevărat al navei
este Da =145° iar relevmentul prova tribord la obiect este RpTd = 64°.
7. Să se determine relevmentul adevărat la un obiect costier cunoscând că drumul adevărat al navei
esteDa = 46° iar relevmentul prova babord la obiect este RpBd = 27°.
8. Să se determine relevmentul adevărat la un obiect costier cunoscând că drumul adevărat al navei
este Da = 247° iar relevmentul prova babord la obiect este RpBd = 35° .
9. Să se determine relevmentul prova la un obiect costier cunoscând că drumul adevărat al navei este
Da =104° iar relevmentul adevărat la obiect este Ra = 38°.
10. Să se determine relevmentul prova la un obiect costier cunoscând că drumul adevărat al navei
este Da = 243° iar relevmentul adevărat la obiect este Ra =151°.
11. Să se determine relevmentul prova la un obiect costier cunoscând că drumul adevărat al navei
este Da = 90° iar relevmentul adevărat la obiect este Ra =105°.
12. Să se determine relevmentul prova la un obiect costier cunoscând că drumul adevărat al navei
este Da =123° iar relevmentul adevărat la obiect este Ra =187°.

SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR
1. Da =170°;
2. Da = 82°;
3. Da =174°;
4. Da = 58° :
5. Ra = 302o ;
6. Ra = 209° ;
7. Ra =19° ;
8. Ra = 212° ;
9. RpBd = 66° ;
10. RpBd = 92° ;
11. RpTd =15° ;
12. RpTd = 64° .
43
 SISTEME DE CONTARE A DRUMURILOR ŞI RELEVMENTELOR. NOŢIUNI DE
ORIZONT.
ORIZONTUL GEOMETRIC, ORIZONTUL VIZIBIL, DISTANŢA LA ORIZONTUL
VIZIBIL

Prezentul curs se înscrie în tematica orientării pe mare prezentând sistemele de contare a

drumurilor şi relevmentelor. În cuprinsul lui sunt prezentate originile de la care se face măsurarea
unghiurilor pe mare şi sunt introduse noţiunile de orizont geometric şi orizont vizibil. În final, este
prezentată o metodă de calcul matematic sau tabular pentru determinarea distanţei la orizontul
vizibil.

Obiective operaţionale
Însuşind cunoştinţele din acest capitol, studentul trebuie să fie capabil:
1. să precizeze care sunt sistemele de contare a drumurilor şi relevmentelor;
2. să efectueze corect calculele bazate pe relaţiile dintre drumuri şi relevmente în
sistem circular şi cuadrantal;
3. să cunoască modul de împărţire a orizontului în carturi şi situaţiile în care se
foloseşte acest sistem;
4. să explice ce este orizontul geometric şi ce este orizontul vizibil;
5. să determine prin calcul distanţa la orizontul vizibil.

SISTEME DE CONTARE A DRUMURILOR ŞI RELEVMENTELOR

Valorile drumurilor şi relevmentelor sunt exprimate cu ajutorul unităţilor de măsură pentru

arce de cerc sau pentru mărimi unghiulare. Funcţie de precizia de măsurare, istoria navigaţiei a
cunoscut două astfel de unităţi de măsură: cartul şi gradul sexagesimal.
Cartul este o unitate de măsură a arcelor de orizont specifică epocii navigaţiei cu vele care
continuă totuşi să fie folosită şi în zilele noastre dar numai cu titlu orientativ, măsurarea de precizie a
drumurilor şi relevmentelor în planul orizontului adevărat făcându-se în exclusivitate în grade
sexagesimale pe care le vom numi în continuare, pe scurt, grade.
Indiferent de unitatea de măsură folosită, pentru măsurarea arcelor de orizont este necesar să
se stabilească un punct sau o direcţie de la care începe contarea drumurilor şi a relevmentelor.
Pornind de la această condiţie imperios necesară, s-au stabilit, funcţie de nevoile de
navigaţie, următoarele sisteme de contare a drumurilor şi relevmentelor:
- sistemul circular;
- sistemul semicircular;
- sistemul cuadrantal.

Sistemul circular

În sistemul circular drumurile şi relevmentele au ca element de referinţă direcţia nord

adevărat care este orientată către punctul cardinal nord şi care are ca notare valoarea de 0°.
Celelalte puncte cardinale au şi ele valori în grade după cum urmează: punctul cardinal est -
90°, punctul cardinal sud -180° şi punctul cardinal vest – 270°.
Sistemul circular este cel mai uzitat sistem de contare a drumurilor şi relevmentelor în
navigaţia zilelor noastre.
 În figura 4 - 1 este redată o navă aflată în marş care navigă în drum adevărat 60°, ceea ce
înseamnă că axul său longitudinal face cu direcţia nord un unghi de 60°. Acest unghi reprezintă
drumul adevărat al navei.
Drumul adevărat al unei nave în sistem circular este unghiul măsurat de la direcţia nord
adevărat, în sens orar, la axul longitudinal al navei.
Drumurile pot lua valori de la 0° la 360°. ( Se mai întâlnesc traducători de ocazie care fac
subtitrarea unor filme străine şi atribuie drumurilor unor nave şi submarine aflate în situaţii delicate
valori după ureche, de patru sute şi ceva de grade.) În figura alăturată se poate observa că în
vecinătatea navei se află un obiect costier şi că direcţia de la navă la obiect face cu direcţia nord un
unghi care este relevmentul adevărat. Valoarea relevmentului adevărat în cazul de faţă este de 300°.
Relevmentul adevărat la un obiect în sistemul circular este arcul de orizont sau unghiul plan
măsurat de la direcţia nord adevărat, în sens orar, până la direcţia navă-obiect observat.
Putem observa că sistemul circular atribuie şi relevmentelor valori între 0° şi 360°.
Dacă drumurile şi relevmentele adevărate au ca reper de contare direcţia nord adevărat sau
punctul cardinal nord, relevmentele prova au ca origine de contare planul longitudinal al navei. Tot
din figura de mai sus putem vedea că direcţia navă-obiect costier mai poate fi definită şi cu ajutorul
arcului de orizont cuprins între axul longitudinal al navei şi această direcţie. Poziţiile reciproce ale
navei şi ale obiectului costier sunt aceleaşi ca în cazul relevmentului adevărat diferenţa fiind aceea
că arcul de orizont până la direcţia navă-obiect nu se mai măsoară de la direcţia nord adevărat ci de
la axul longitudinal al navei, sau mai precis de la prova acesteia.
Atunci când relevmentele prova se măsoară în sistem circular, ele se măsoară de la prova
navei către obiectul care se relevează în sens orar, deci numai prin tribord. Valorile arcelor măsurate
sunt cuprinse între 0° şi 360°.
Folosirea acestui sistem de contare a drumurilor şi relevmentelor permite stabilirea unor
relaţii simple de calcul în care sunt implicate cele trei elemente analizate mai sus: drumul adevărat
(Da), relevmentul adevărat (Ra) şi relevmentul prova (Rp). Ele sunt următoarele:

Da = Ra – Rp (4 -1)
Ra = Da + Rp (4 -2)
Rp = Ra – Da (4 -3)

Condiţia folosirii acestor relaţii este ca toate elementele să fie măsurate în sistemul circular.
Ca modalitate de exprimare vom folosi următoarele expresii :” Nava navigă în drum adevărat
...grade”, „Farul ... se află în relevment adevărat ... grade”, „ Intrarea pe .... se află în relevment
prova... grade”.
Sistemul semicircular
Acest sistem de contare a drumurilor şi relevmentelor are o aplicabilitate mai redusă în
practica de zi cu zi a navigaţiei şi este mai mult un element de vocabular marinăresc curent pentru a
exprima cât mai rapid şi mai sugestiv o situaţie de navigaţie existentă. Se foloseşte în exclusivitate
pentru relevmente.
Sistemul găseşte o aplicabilitate directă şi este de ne înlocuit atunci când se fac observaţii la
obiecte costiere şi se navigă după compasul magnetic. Punctul „zero” de la care se încep
măsurătorile arcelor de orizont este prova navei. Relevmentele se măsoară de la prova către pupa,
prin ambele borduri şi ele capătă denumirea de relevment prova la care se adaugă numele bordului în
care se face relevarea.
Aşadar, măsurarea arcelor de orizont în sistem semicircular atribuie acestora valori
cuprinse între 0° şi 180° într-un bord şi de 0° la 180° în celălalt bord.
Se observă că sunt acoperite toate cele 360° ale orizontului .

În figura 4-2 este redat acest sistem de contare a relevmentelor în sistem semicircular.
Se poate observa că nava din mijloc are în vecinătatea sa alte două nave pe care le observă în
relevmente diferite: una în relevment prova tribord 50° iar pe cealaltă în relevment prova babord
160°. Se mai poate observa că nu poate încăpea o definiţie şi pentru drumul navei în acest sistem şi
că el este dedicat numai relevmentelor.
Relaţia de calcul cu ajutorul căreia determinăm valoarea relevmentului adevărat (Ra)
corespunzător unui relevment prova este următoarea:

Ca modalităţi de exprimare, vom folosi:

„Navă în staţionare în relevment prova tribord...grade” sau „Baliza de aterizare în relevment prova
babord...grade”.

Sistemul cuadrantal
Sistemul cuadrantal este folosit cu precădere pentru rezolvarea prin calcul a unor probleme
de navigaţie, sau cum mai sunt ele numite de anglo-saxoni „Navigational Mathematics”, probleme
care folosesc cu precădere funcţiile trigonometrice în cadranul întâi al cercului trigonometric.
Valorile obţinute pentru acest cadran trebuiesc dispuse în cadranul de orizont corespunzător. Dar ce
este un cadran de orizont?
După cum se observă din figura 4-3 planul orizontului este împărţit în patru sectoare egale,
fiecare măsurând 90° .
Împărţirea aceasta nu este făcută la întâmplare ci după cele două direcţii cardinale principale:
direcţia nord-sud şi direcţia est-vest.
 o
Fiecare din cele patru cadrane are denumirea sa, astfel: NE, SE, SW, NW.
Sistemul cuadrantal are două puncte de începere a contării notate cu 0° astfel că vom găsi un
zero la punctul cardinal nord şi un altul la punctul cardinal sud. Contarea se face din aceste două
puncte de referinţă câte 90 ° spre est şi spre vest.
Sistemul serveşte atât la contarea drumurilor cât şi a relevmentelor. După cum se observă din figură
nava navigă în Da = SE 45° în timp ce relevmentul măsurat este Ra = 72°.
Cel mai adesea sistemul este folosit în practica de zi cu zi la bord pentru a indica diferite
repere pe mare, folosind de astă dată ca puncte de plecare nu nordul şi sudul ci prova şi pupa.
Contarea se face aşadar de la prova câte 90° în ambele borduri, deci de la prova până la travers şi din
pupa, câte 90° în ambele borduri până la travers.
Cele enunţate sunt ilustrate de figura 4 - 4 în care cele două obiecte costiere sunt dispuse unul
în relevment prova tribord 72° şi cel de al doilea în relevment pupa babord 30°.

De remarcat termenul de travers folosit anterior. El reprezintă o direcţie perpendiculară pe

axul navei şi ca valoare de relevment prova măsurat în sistem circular, semicircular şi cuadrantal este
relevmentul prova de 90°. Notaţia sa este sugestivă, o direcţie perpendiculară pe o dreaptă, dreapta
reprezentând axul navei.
Expresii folosite în practica de la bordul navelor : „Navă în marş în relevment prova
tribord…grade”, „Navă cu viteză mare în relevment pupa babord …grade, „Farul …la travers tribord
(babord).”
 Există un sistem de transformare în sistem circular a drumurilor şi relevmentelor exprimate
în sistem cuadrantal prezentat în tabelul de mai jos.

Împărţirea orizontului adevărat în carturi

Devenit deja un arhaism pentru practica navigaţiei moderne, cartul servea în vechime pentru
stabilirea drumului şi măsurarea relevmentelor. Astăzi a fost înlocuit de gradul sexagesimal în
măsurarea drumurilor iar pentru relevmente se foloseşte arareori pentru a indica poziţia aproximativă
a unor obiecte în planul orizontului sau pentru a ne referi la direcţia din care suflă vântul.
Cartul este unitatea de măsură unghiulară corespunzătoare unui arc de cerc a cărui lungime este
egală cu a 32-a parte din lungimea unui cerc.

Modalitatea prin care s-a ajuns la această mărime constă în împărţirea succesivă a orizontului
prin intermediului unor linii diametrale. Desigur aceste linii nu au fost alese întâmplător ci după
următoarea logică:
- iniţial orizontul a fost împărţit în patru cadrane prin intermediul liniilor cardinale NS şi EW. Cele
patru cadrane au primit următoarele denumiri: cadranul I- NE; cadranul II – SE; cadranul III – SW;
cadranul IV – NW. Fiecare cadran măsoară 90°. punctele de referinţă pe cercul de orizont sunt
tocmai cele patru punctele cardinale : N, E, S, W.
- s-a procedat apoi la împărţirea fiecărui cadran în două sectoare egale cu ajutorul liniilor
intercardinale NE-SW şi NW-SE, rezultând opt octante fiecare măsurând 45°. Au rezultat încă patru
repere pe cercul de orizont după cum urmează: NE, SE, SW, NW.
- fiecare octant a fost apoi divizat în două părţi egale cu ajutorul unei linii inter-intercardinale
rezultând 16 sectoare fiecare măsurând 22° ½. Cu această ocazie pe cercul de orizont s-au adăugat
denumirile punctelor inter-intercardinale: NNE, ENE, ESE, SSE, SSW, WSE, WNW, NNW.
- divizând fiecare sector în două părţi egale a rezultat cartul sau rumbul (de la englezescul rhumb) a
cărui mărime în grade este de 11° ¼. În final au fost adăugate următoarele gradaţii :
 Înmulţind valoarea unui cart cu numărul de 32 de carturi vom obţine mărimea cercului: 32 x
11° 15’ = 360 °.
Exprimarea unghiurilor în acest sistem de împărţire a orizontului se face în sistem cuadrantal.
Cele opt carturi ale fiecărui cadran sunt numerotate de la 0 (zero) – prova şi pupa la 8 –
travers tribord şi travers babord. Această notaţie este întâlnită pe rozele compaselor magnetice
(figura 4-5).
În epoca velierelor folosirea acestui sistem pentru indicarea drumurilor avea ca origine
punctul cardinal nord sau punctul cardinal sud, terminologia folosită fiind de forma: „nava navigă în
drum NNE” sau „în drum nord două carturi la est” – cartul NNE fiind cartul al doilea de la nord spre
est.
În ceea ce priveşte folosirea caturilor pentru indicarea relevmentelor, se utilizau expresii de
felul: „Pământ - prova tribord două carturi” sau „Catarg - tribord două carturi înaintea
traversului”.

NOŢIUNI DE ORIZONT.
ORIZONTUL GEOMETRIC, ORIZONTUL VIZIBIL, DISTANŢA LA ORIZONTUL
VIZIBIL
Am văzut că unul din planurile importante folosite în navigaţie este planul adevărat al
observatorului. El este definit ca fiind planul perpendicular pe verticala locului. Dar care este poziţia
sa faţă de suprafaţa mării? El nu coincide cu planul de plutire al navei deci nu se află la nivelul zero
al mării ci depinde de înălţimea la care se află observatorul sau mai precis de înălţimea ochiului
observatorului deasupra mării. Cu această explicaţie ajungem la formularea din cursul anterior în
care afirmam că planul orizontului adevărat al observatorului este planul perpendicular pe verticala
locului care trece prin ochiul observatorului.
Înălţimea ochiului observatorului deasupra nivelului mării nu se măsoară de la zero deoarece
orice observator se află pe o punte de o înălţime oarecare şi din această cauză ea a fost considerată a
fi cuprinsă între 5 şi 50 metri.

Orizontul geometric

În figura 4-6 s-a considerat poziţia unui observator la bordul unei nave aflată pe glob în
punctul P. Având în vedere faptul că ochiul observatorului se găseşte la o înălţime oarecare i
deasupra nivelului mării, am notat această poziţie cu litera A. După cum se vede din figură, planul
HH’ care este planul orizontului adevărat al observatorului trece prin acest punct A.
 Considerând sfera terestră ca un corp cosmic lipsit de atmosfera care îl înconjoară, constatăm
că distanţa la orizontul vizibil ar fi dreapta notată d’ care nu este altceva decât tangenta la suprafaţa
terestră dusă din ochiul observatorului.
Locul geometric al tuturor punctelor de intersecţie ale tangentelor care pleacă din ochiul
observatorului cu suprafaţa terestră este un cerc mic situat la distanţa d’ faţă de ochiul observatorului
pe care îl denumim orizont geografic sau orizont geometric.
Orizontul geometric, ca toate cercurile mari sau mici de pe suprafaţa terestră este un cerc
imaginar.
Pentru a determina valoarea distanţei la orizontul geometric (d’) vom folosi triunghiul ABo în
care aplicăm teorema lui Pitagora.

Ţinând cont de faptul că valoarea lui i este neglijabilă comparativ cu produsul 2Ri putem
concluziona că distanţa la orizontul geometric este dată de relaţia: \

Pentru rezolvarea unor probleme de determinare a distanţei la orizontul geometric va trebui

să acordăm atenţie faptului că dacă exprimăm raza terestră în kilometri, la fel va trebui să fie
exprimată şi înălţime ochiului observatorului.
Exemplu: să se determine distanţa la orizontul geometric cunoscând că mărimea razei terestre
este de 6.368 Km iar înălţimea ochiului observatorului este de 8,5 m.
Rezolvare:

Distanţa determinată astfel la orizontul geometric este o distanţă sigură de descoperire

vizuală şi cu ajutorul radarului. Altfel spus, distanţa la orizontul geometric este o distanţă în linie
dreaptă, neafectată de neuniformitatea atmosferei terestre.

Orizontul vizibil
Cele prezentate mai sus au o valoare teoretică deoarece existenţa atmosferei terestre cu
influenţa ei asupra propagării razelor de lumină impune o abordare puţin modificată.
Atmosfera terestră nu reprezintă un mediu omogen de propagare pentru razele de lumină şi
ca urmare acestea vor suferi fenomenul de refracţie. Neomogenitatea atmosferei este determinată de
mai mulţi factori dintre care amintim: presiunea şi temperatura aerului, diferenţa dintre temperatura
aerului şi temperatura apei mării, umiditatea atmosferică, gradul de puritate a aerului.
Fenomenul de refracţie variază cu înălţimea dar el va fi mai puternic în zona atmosferică mai
apropiată de suprafaţa apei.
Manifestarea lui produce curbarea razei luminoase care pleacă, să spunem, de la un obiect
situat pe linia orizontului către ochiul observatorului (figura 4-7).
 Prin analogie cu tangentele la suprafaţa terestră la care ne refeream în subcapitolul anterior,
aceste raze curbate vor determina şi ele un cerc mic, cu diametrul ceva mai mare decât cel al
orizontului geometric, orizont pe care îl vom denumi orizontul vizibil.
Curba pe care va sosi la observator informaţia luminoasă are concavitatea îndreptată spre
suprafaţa terestră. Ea poartă numele de curba refracţiei terestre. Vorbind în continuare despre
efectul fenomenului de refracţie, trebuie subliniat faptul că el modifică doar înălţimea aparentă a
obiectului aflat în vederea observatorului fără a afecta direcţia de relevare a acestuia. Afirmaţia
potrivit căreia orizontul vizibil este un cerc mic pe suprafaţa terestră are la bază ipoteza că refracţia
terestră este uniformă pe tot orizontul. În cazul în care ipoteza nu este valabilă, refracţia terestră
neuniformă produce fenomenul numit miraj, manifestat prin deformarea sau frângerea liniei
orizontului sau prin creşterea surprinzătoare a distanţei de vizibilitate. Impuritatea aerului atmosferic
poate duce de asemenea la deformarea imaginii obiectelor terestre şi a corpurilor cereşti. Această
situaţie se datorează în special furtunilor de nisip care orientate spre mare sau ocean produc
deplasarea unor mari mase de praf care uneori împiedică chiar vizibilitatea. Situaţia este mai
frecventă în Marea Roşie.

Determinarea distanţei la orizontul vizibil.

Dacă am putea stabili o lege de propagare a razelor de lumină printr-o atmosferă de o

anumită stare care să corespundă momentului în care se efectuează observaţiile, ar fi foarte uşor de
stabilit distanţa la orizontul vizibil.
Pentru că nu avem însă o astfel de posibilitate, vom apela la distanţa la orizontul geometric
(d’) pe care o determinăm indiferent de condiţiile de propagare a razei de lumină prin atmosfera
terestră, distanţă pe care o vom corecta în plus cu o anumită valoare determinată pentru o valoare
medie a refracţiei terestre.
În figura 4-8 se consideră planul orizontului adevărat trecând prin punctul A situat la
înălţimea i deasupra orizontului mării. Curba refracţiei terestre pleacă din D şi ajunge în A. Practic,
observatorul vizează un obiect care s-ar găsi în punctul D pe direcţia tangentei la această curbă în
punctul A.
 Direcţia sub care raza de lumină pleacă din punctul D este tot direcţia tangentei la curba
refracţiei terestre în punctul D, situaţie care ar fi valabilă în cazul în care Pământul nu ar avea
atmosfera capabilă să producă fenomenul de refracţie a razei de lumină plecată din punctul D. Cele
două tangente se intersectează în punctul E sub un unghi pe care îl notăm cu litera grecească ro (ρ) şi
pe care îl denumim unghiul refracţiei terestre.
Mărimea unghiului refracţiei terestre se determină pe baza unor reguli stabilite experimental
pentru condiţii medii de refracţie terestră. Aceste reguli sunt cunoscute sub numele de legile
refracţiei terestre şi sunt redate sintetic astfel:
- curba refracţiei terestre AD este considerată un arc de cerc şi pe acest motiv triunghiul ADE este
isoscel, deci unghiurile formate de cele două tangente în punctele A şi D sunt egale. Unghiul
refracţiei terestre fiind unghi exterior triunghiului ADE înseamnă că este egal cu suma celor două
unghiuri egale sau:

motiv pentru care unghiul α este denumit semiunghiul refracţiei terestre;

- unghiul refracţiei terestre este proporţional cu unghiul la centrul sferei terestre β, format între
verticalele punctelor A şi D, respectând relaţia următoare:

Coeficientul γ se numeşte coeficientul refracţiei terestre şi ia valori între 0,04 şi 0,15.

Se apreciază că o refracţie terestră medie ar corespunde valorii de 0,08.
Determinând valoarea lui α funcţie de relaţia de mai sus, putem scrie:

După cum reiese din teoria de până acum, distanţa la orizontul vizibil (d) reprezintă distanţa
la orizontul geometric (d’) corectată. Această corecţie va fi dată de valoarea lui α .
Putem scrie că :
d = d '+γβ
Facem aproximaţia că valoarea unghiului β exprimată în minute arc este egală cu valoarea
distanţei d’ la orizontul geometric şi atunci relaţia de mai sus capătă următoarea formă:
d = d '+γ d ' = d '(1+γ ) =1,08d '
Ţinând cont de faptul că d’ a fost determinat cu relaţia : , putem scrie că
 Pentru a determina valoarea lui d în mile marine, introducem în relaţia de mai sus elementele
R şi i exprimate în mile marine, astfel:

Dacă înălţimea ochiului observatorului este exprimată în picioare, distanţa la orizontul vizibil
în mile marine este dată de relaţia:

d [Mm] = 1,15 i [ feet] (4 -

11)

Cu ajutorul acestor formule au fost întocmite table nautice. Astfel, determinarea distanţei la
orizontul vizibil în mile marine pentru înălţimea ochiului observatorului exprimată în metri se poate
face cu ajutorul tablei 5a din „Table Nautice DH-90”.
Pentru cazul în care înălţimea ochiului observatorului este exprimată în picioare se poate
apela la tabla conţinută de Brown’s Nautical Almanac, tablă intitulată “Distance of sea horizon in
nautical miles”.
Tabla 5a s-a calculate cu ajutorul formulei (4 - 10):

d [Mm] = 2,08 i [m]

Argumentul de intrare în tablă este înălţimea ochiului i deasupra nivelului mării, exprimată în
metri. Intrând cu acest argument vom găsi în dreptul lui distanţa în mile marine la orizontul vizibil.
Exemplu: Înălţimea ochiului observatorului deasupra nivelului mării este de 12m. Care este distanţa
la orizontul vizibil?
Rezolvare:
Intrăm în tabla 5a cu valoarea de 12 m şi găsim distanţa la orizontul vizibil de 7,2 Mm. Dacă
am efectua calculul matematic am obţine:
d = 2,08 12 = 2,08x3, 4641016 = 7,2053313 = 7,2Mm

ÎNTREBĂRI DE CONTROL
1. Care sunt cele trei sisteme de contare a drumurilor şi relevmentelor?
2. Care este originea sistemului circular de contare faţă de care se măsoară drumurile şi relevmentele
adevărate ?
3. Care este originea de contare în sistemul circular pentru relevmentele prova?
4. Care sunt relaţiile care se stabilesc între drumul adevărat, relevmentul adevărat şi relevmentul
prova în sistemul circular de contare a drumurilor şi relevmentelor ?
5. Care este originea de contare a relevmentelor în sistemul semicircular şi cum se măsoară acestea ?
6. Este folosit sistemul semicircular pentru contarea drumurilor ? Dacă nu, de ce ?
7. Care este relaţia de calcul a relevmentului adevărat funcţie de relevmentul prova şi drumul
adevărat ?
8. Care este originea de contare a relevmentelor şi drumurilor în sistemul cuadrantal ?
9. La ce se foloseşte sistemul de contare cuadrantal ?
10. Definiţi traversul ca relevment prova.
11. Câte carturi are orizontul ?
12. Care este valoarea unui cart în grade sexagesimale ?
13. Ce este orizontul geometric ?
14. Care este relaţia matematică folosită pentru determinarea distanţei la orizontul geometric?
15. Cum definiţi orizontul vizibil funcţie de orizontul geometric ?
16. Care sunt factorii care contribuie la neomogenitatea atmosferei terestre ?
17. Ce este curba refracţiei terestre ?
18. Care este relaţia cu ajutorul căreia se determină distanţa la orizontul vizibil când înălţimea
ochiului observatorului este exprimată în metri ?
19. Care este relaţia cu ajutorul căreia se determină distanţa la orizontul vizibil când înălţimea
ochiului observatorului este exprimată în picioare ?
20. Care este tabla conţinută de „Table nautice DH-90” cu care determinăm distanţa la orizontul
vizibil ?
EXERCIŢII
1. Care este valoarea în grade sexagesimale a relevmentului prova în sistem semicircular pentru un
obiect care se vede la travers în bordul tribord ?
2. Care este valoarea în grade sexagesimale a relevmentului prova în sistem semicircular pentru un
obiect care se vede în 15° înapoia traversului în bordul tribord ?
3. Care este valoarea în grade sexagesimale a relevmentului prova în sistem semicircular pentru un
obiect care se vede în 30° înaintea traversului în bordul babord ?
4. Care este valoarea în grade sexagesimale a relevmentului prova în sistem semicircular pentru un
obiect care se vede în relevment pupa babord 35° ?
5. Cunoscând că raza sferei terestre este de 6.368 Km, să se determine distanţa la orizontul
geometric pentru o înălţime a ochiului observatorului i =12m.
6. Care este distanţa la orizontul vizibil pentru o înălţime a ochiului observatorului de 8 m?
7. Care este distanţa la orizontul vizibil pentru o înălţime a ochiului observatorului de 10 m?
8. Care este distanţa la orizontul vizibil pentru o înălţime a ochiului observatorului de 11 m?
9. Care este distanţa la orizontul vizibil pentru o înălţime a ochiului observatorului de 12 m?
10. Care este distanţa la orizontul vizibil pentru o înălţime a ochiului observatorului de 13 m?
SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR
1. RpvTd = 90° ;
2. RpvTd =105° ;
3. RpvBd = 60° ;
4. RpvBd =145° ;
5. d ' =12,36km = 6,67Mm;
6. 5,9 Mm;
7. 6,6