01 Tehnologii Speciale Curs 1 Lucrari de Terasamente

UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH.
ASACHI” IAȘI
FACULTATEA DE CONSTRUCȚII ȘI INSTALAȚII
TEHNOLOGII SPECIALE IN CONSTRUCTII
Titular
sl. dr. ing. Radu LUPĂȘTEANU
2013 - 2014
CAPITOLUL 1 – LUCRARI DE TERASAMENTE
1. Notiuni generale, clasificarea si proprietatile pamantului
Pamanturile sunt definite ca medii disperse alcatuite din mai multe faze:
- faza solida – particulele solide ce formeaza scheletul mineral;
- faza lichida – apa din spatiile intre particulele solide, numite pori;
- faza gazoasa – aerul si gazele din pori.
! Intre toate fazele pamanturilor exista o interactiune.
In functie de absenta sau de prezenta unor forte de legatura intre particulele solide, pamanturile se impart in
doua categorii, coezive si necoezive.
Pamanturile necoezive sunt alcatuite din fragmente de roca (particule, granule etc.) intre care nu exista
forte de legatura (de coeziune). Geologic, functie de marimea dominanta a fragmentelor solide care alcatuiesc
pamanturile, se poate face urmatoarea clasificare:
- Blocuri (dimensiuni peste 200mm);
- Bolovanis (dimensiuni intre 20 - 200mm);
- Pietris (dimensiuni intre 2 - 20mm);
- Nisipuri (dimensiuni intre 0.05 - 2mm).
Pamanturile coezive sunt formate din particule intre care exista forte de legatura sau de coeziune. Exista o
mare diversitate de pamanturi coezive care se deosebesc dupa originea geologica, compozitia mineralogica,
transformarile petrecute in timp etc. Asupra coeziuneii influenteaza dimensiunea si granulometria particulelor,
umiditatea, sistemul capilar – poros etc.
In categoria pamanturilor coezive intra: pamanturile argiloase (agrila grasa, argila prafoasa, argila nisipoasa) si
pamanturile prafoase (praf, praf argilos, praf nisipos, praf argilos nisipos).

Tab. 1 – Clasificarea pamanturilor si a altor roci dezagregate, dupa natura lor, dupa proprietatile
lor coezive si modul de comportare la sapat (Cf. Indicator Norme de Deviz TS – Vol. 1)
Categoria terenului, dupa modul de comportare
Greutatea
Manual Mecanizat Afanarea
Denumirea medie in
Nr. Proprietati Cu lopata, Excavator cu Buldozer, dupa
pamantului si a altor Motos- situ (in
crt. coezive cazma, lingura sau autogreder, executare a
roci dezagregate creper cu sapatura)
tarnacop, echipament greder cu sapaturii (%)
rotor (kg/m3)
ranga de draglina tractor
Turba fara radacini
1. sau cu radacini pana Slab coeziv Mijlociu I I I 1100-1250 5-10%
la 3mm grosime
Teren saraturos si
Coeziune
2. saratura de Mijlociu I I I 1500-1700 14-28%
mijlocie
consistenta moale
Pamant vegetal de
3. suprafata pana la Slab coeziv Usor I I I 1200-1400 14-28%
0.3m grosime
Coeziune
4. Mal namol consistent Usor I I I 1400-1600 14-28%
mijlocie
Coeziune
5. Argila nisipoasa (lut) Tare I I I 1800-2000 26-32%
mijlocie
Praf argilos nisipos
6. Slab coeziv Mijlociu I I I 1700-1850 14-28%
(loess)
Tabel 1 - continuare
Greutatea
Denumirea medie in
rotor (kg/m3)
7. Praf nisipos Slab coeziv Mijlociu I I I 1500-1700 14-28%
Zgura obisnuita
8. Necoeziv Mijlociu I I I 1600-1700 5-7%
afanata
Pamant vegetal
9. compactat cu sau fara Slab coeziv Mijlociu I I I 1600-1700 14-28%
radacini
Argila nisipoasa
Coeziune
10. usoara cu continut de Tare I II I 1600-1800 26-32%
mijlocie
pietris max. 10%
11. Nisip mijlociu Necoeziv Usor I II II 1600-1850 8-17%
12. Nisip mare Necoeziv Usor I II II 1650-1850 8-17%
13. Nisip prafos Slab coeziv Mijlociu I II II 1500-1700 8-17%
14. Nisip fin (fainos) Slab coeziv Mijlociu I II II 1400-1700 8-17%
15. Nisip argilos Slab coeziv Mijlociu I I I 1500-1700 8-17%
Greutatea
Denumirea medie in
rotor (kg/m3)
16. Praf argilos (loess) Slab coeziv Mijlociu II II II 1600-1700 8-17%
Nisip cu pietris (balast
17. nisipos) cu dim. de Slab coeziv Mijlociu II II II 1700-1900 14-28%
pana la 70mm)
Pietris de rau cu nisip
18. Slab coeziv Tare II II - 1750-2000 14-28%
(balast) max. 150mm
Turba cu radacini de
19. Slab coeziv Tare II II - 1100-1300 5-10%
peste 30mm grosime
Pamant vegetal cu
20. radacini cu grosime Slab coeziv Tare II II II 1400-1600 14-16%
de peste 30mm
Coeziune
21. Argila prafoasa (lut) Tare II II II 1800-2000 24-30%
mijlocie
Argila prafoasa Coeziune
22. Tare I I I 1800-1900 24-30%
nisipoasa (ut) mijlocie
Greutatea
Denumirea medie in
rotor (kg/m3)
Argila nisipoasa
Coeziune
23. compacta cu pietris Tare II II II 1800-1900 24-30%
mijlocie
de pana la 10%
Argila prafoasa
compactata cu pietris,
Coeziune
24. piatra sparta, Tare II II - 1800-2000 24-30%
mijlocie
bolovani, alicarie sau
moloz
Argila grasa
amestecata cu piatra
Foarte
25. sparta, pietris sa Foarte tare III III III 1800-2000 24-30%
coeziv
alicarie pana la 10%
volum
Agila grasa
compactata in stare Foarte
26. Foarte tare II II - 1900-2100 24-30%
plastica (cu umiditate coeziv
W>Wp)
Greutatea
Denumirea medie in
rotor (kg/m3)
Foarte
27. Argila in genere Foarte tare II II - 1800-2000 24-30%
coeziv
Argola in stare Foarte
28. Foarte tare II II - 1900-2100 24-30%
plastica (W>Wp) coeziv
Argila marnoasa in Foarte
29. Foarte tare II II - 1850-2050 24-30%
stare plastica (W>Wp) coeziv
Deluviu cu fractiune
Coeziune
30. dominanta de nisipuri Tare II II II 1750-1900 14-28%
mijlocie
si argile nisipoase
31. Moloz afanat Necoeziv Tare II II II 1300-1500 5-10%
32. Zgura furnal sfarmata Necoeziv Tare II II II 1400-1600 5-10%
33. De completat
Caracteristica de variatie a volumului de pamant
In timpul lucrarilor de terasamente, pamantul se poate gasi in una din
urmatoarele stari fizice: naturala, afanata si compactata.
Pamantul in stare naturala (N) este pamantul asa cum se gaseste inainte de sapare si se foloseste pentru a
masura volumul de pamant in sapatura (in-situ).
Pamantul in stare afanata (A) este pamantul asa cum rezulta dupa sapare si incarcare.
Pamantul in stare compactata (C) este pamantul asa cum rezulta dupa compactarea terenului natural sau dupa
imprastierea si compactarea umpluturilor, adica dupa indesarea artificiala a acestora prin actiunea masinilor de
copactat.
Nr. Stari initiale Transformare in stare

Tipul de pamant
crt. ale pamantului N A C
N 1.00 1.27 0.90
1 Argila A 0.79 1.00 0.71
C 1.11 1.41 1.00
N 1.00 1.25 0.90 Tab. 1 – Factorii de
2 Pamant obisnuit A 0.80 1.00 0.72 transformare a volumelor de
C 1.11 1.39 1.00 pamant dintr-o stare fizica in
N 1.00 1.12 0.95 alta la compactarea
3 Nisip A 0.89 1.00 0.85 pamantului in straturi
C 1.05 1.18 1.00
N 1.00 1.50 1.30
4 Piatra sparta A 0.67 1.00 1.87
C 0.77 1.15 1.00
Caracteristica pamanturilor de a fi sau nu coezive este foarte importanta sub aspect

tehnologic deoarce in functie de ea, in principal, se stabileste solutia de executare a
sapaturilor, cu sau fara sprijiniri. In cazul saparii fara sprijiniri (sapare deschisa), sau
executarii umpluturilor, taluzul trebuie sa fie stabil, adica sa nu alunece sau sa se
prabuseasca.
Taluzarea consta in saparea, respectiv asezarea in umplutura a pamanturilor sub un unghi cu orizontala, care
sa-i asigure stabilitatea.
La pamanturile necoezive stabilitatea unui taluz este asigurata daca:
tan 𝜑
tan 𝛽 ≤
𝑐𝑠
Unde:
𝛽 – unghiul cu orizontala al taluzului realizat;
𝜑 – unghiul taluzului natural (unghiul pe care il formeaza taluzul unui volum de pamant necoeziv cu orizontala
la limita echilibrului, numit si unghi de frecare interna);
𝑐𝑠 – coeficient de siguranta (1,1 … 1,5).
La pamanturile coezive asigurarea stabilitatii taluzului este influnetata nu numai de "𝜑" si "𝑐𝑠 ", ci si de
greutatea specifica aparenta a pamantului "𝛾" si inaltimea taluzului "ℎ“ si coeziunea pamantului "𝑐“.
Tab. 2 - Valorile maxime ale pantei taluzului, definite prin tangenta

unghiului de inclinare fata de orizontala (cf. C169/88)
Adancimea sapaturii
Natura terenului Pana la 3m Peste 3m
tg β = h/b tg β = h/b
Nisip, pietris 1/1.25 1/1.50
Nisip argilos 1/0.67 1/1
Argila nisipoasa 1/0.67 1/0.75
Argila 1/0.50 1/0.67
Loess 1/0.50 1/0.75

Variatia la sapare a volumului de pamant caracterizeaza cresterea volumului de pamant
odata cu saparea acestuia. Afanarea (infoierea) se numeste initiala, daca este imediat dupa
sapare, si remanenta, daca are loc dupa trecerea unei perioade mai mari de timp (peste 1-2
ani) de la sapare, interval in care are loc o indesare naturala a pamantului.
Marimea afanarii se exprima prin coeficientul (indicele, gradul) de afanare Ka, care se
determina cu relatia:
𝜸
𝑲𝒂 = 𝒏 ≥ 1
𝜸𝒂
Unde:
𝜸𝒏 – greutatea volumica a pamantului in stare naturala;
𝜸𝒂 – greutatea volumica a pamantului in stare afanata.
Pentru a simplifica transformarea volumelor de pamant din starea afanata in starea normala, se foloseste
adesea termenul coeficient de incarcare (Ki), care arata ce volum de pamant in stare normala se poate invarca
intr-o anumita capacitate geometrica de cupa excavator, lada-screper, bena autobasculanta etc.
Marimea coeficinetului de incarcare se determina cu expresiile:
𝜸𝒂
𝑲𝒊 = ≤1
𝜸𝒏
Valoarea coeficientului de incarcare este valoarea inversa a coeficientului de afanare:

𝟏
𝑲𝒊 = ≤1
𝑲𝒂
Tab. 3 – Valorile coeficientilor de afanare si de incarcare, in functie de tipul de pamant
Nr. Uscat Masa volumica a pamantului in stare Coef. de Coef. de

Tipul de pamant
crt Umed afanare, Ka incarcare, Kf
Naturala (kg/m3) Afanata (kg/m3)
uscat 1570 1245 1.26 0.79
1 Argila
umed 2120 1600 1.33 0.75
uscat 1660 1420 1.17 0.85
2 Argila cu pietris
umed 1840 1540 1.19 0.84
uscat 1690 1310 1.29 0.78
3 Pamant obisnuit
umed 2000 1630 1.23 0.81
uscat 1730 1610 1.07 0.93
4 Pietris
umed 2090 1830 1.14 0.88
uscat 1730 1540 1.12 0.89
5 Nisip
umed 2090 1840 1.14 0.88
uscat 1930 1720 1.12 0.89
6 Balast
umed 2220 2020 1.10 0.91

Gradul de indesarea caracterizeaza posibilitatea unui pamant de a mai fi indesat
prin aplicarea unor incarcari suplimentare. Valoarea gradului (ID) se calculeaza cu
relatia:
𝒆𝒎𝒂𝒙 − 𝒆
𝑰𝑫 = ∙ 𝟏𝟎𝟎
𝒆𝒎𝒂𝒙 − 𝒆𝒎𝒊𝒏
Unde:
𝒆 – indicele porilor pamantului in stare naturala;
𝒆𝒎𝒂𝒙 – indicele porilor in stare de afanare maxima;
𝒆𝒎𝒊𝒏 – indicele porilor in stare de indesare maxima;
Starea de indesare a pamanturilor necoezive (nisipuri se poate aprecia valorile lui ID
astfel: afanat (ID = 0…33%), mediu indesat (ID = 34…66%), indesat (ID = 67…100%).
Capacitatea de indesarea exprima proprietatea pamanturilor necoezive de a-si reduce volumul printr-o
redistribuire (apropiere) a particulelor in detrimentul volumului de goluri, sub actiunea unor forte exterioare.
𝒆𝒎𝒂𝒙 − 𝒆𝒎𝒊𝒏
𝑪𝒊 =
𝒆𝒎𝒊𝒏
Cu cat este mai mare capacitatea de indesare, cu atat pamantul considerat poate avea variatii mai mari de
volum.
Pamanturile necoezive pot avea: capacitate mica de indesare (Ci ≤ 0.4), capacitate mijlocie de indesare (0.4 < Ci
≤ 0.6), capacitate mare de indesare (Ci > 0.6).
Umiditatea afecteaza greutatea pamantului ce urmeaza sa fie sapat si transportat,

precum si folosirea lui in procesul de imprastiere si compactare.
Gradul de umiditate (Sr) reprezinta raportul dintre volumul apei continuta in porii
pamantului (Va) si volumul total al porilor (Vp) si se calculeaza cu relatia:
𝜸𝒔 ∙ 𝑾
𝑺𝒓 =
𝟏𝟎𝟎 ∙ 𝒆 ∙ 𝜸𝒘
Unde:
𝜸𝒔 – greutatea volumica a scheletului pamantului; Dupa gradul de umiditate,
W – umiditatea naturala a pamantului; pamanturile pot fi: uscate (0 < Sr
𝜸𝒘 – greutatea specifica a apei; ≤ 0.4), umede (0.4 < Sr ≤ 0.8),
e – indicele porilor. foarte umede (0.8 Sr ≤ 1.0).
Plasticitatea este o proprietate a pamanturilor coezive aflate intre anumite limite de umiditate. Ea reprezinta
capacitatea pamanturilor de a se deforma sub actiunea fortelor exterioare, fara variatia volumului si fara
aparitia unor discontinuitati in masa lor. Aceasta se apreciaza pe baza indicilor de plasticitate (Ip), de
consistenta (Ic) si de lichiditate (IL).
𝑰𝒑 = 𝑾𝑳 − 𝑾𝑷 %
Dupa valoarea lui Ip, pamanturile pot fi: neplastice (Ip = 0): nisip, nisip
𝑾𝑳 −𝑾
𝑰𝒄 = (%) prafos; cu plasticitate redusa (Ip ≤ 10): nisipuri sau prafuri argiloase; cu
𝑰𝑷
plasticitate mijlocie (Ip = 11 … 20): argila nisipoasa sau prafoasa; cu
𝑾−𝑾𝒑 plasticitate mare (Ip = 21 … 35): argila slaba; cu plasticitate foarte
𝑰𝑳 = (%)
𝑰𝑷 mare (Ip > 35): argila grasa.
2. Lucrari pregatitoare
Suprafata terenului pe care urmeaza sa se execute constructii trebuie pregatita in prealabil
prin lucrari specifice, numite si lucrari pregatitoare; dupa caz, pot cuprinde urmatoarele
procese tehnologice:
- Defrisarea mecanizata a terenului;
- Curatirea (dezafectarea) terenului;
- Scarificarea mecanizata a terenului;
- Saparea si indepartarea (decaparea, decopertarea) stratului vegetal;
- Demolarea si indepartarea materialelor rezultate;
- Trasarea si sablonarea lucrarilor de pamant.
In mod obligatoriu se identifica, se marcheaza si se protejeaza instalatiile subterane
existente pe amplasament.
A. Defirsarea mecanizata a terenului

Defrisarea mecanizata a terenului consta in scoaterea si indepartarea de pe amplasament a tufisurilor,
arbustilor, arborilor, precum si a radacinilor, cioatelor sau alte materiale lemnoase. In cazul ramanerii lor in
pamant, prin putrezire, ar produce goluri ce pot constitui surse de infiltratie a apelor sau pot favoriza tasari
neuniforme cu consecinte grave asupra constructiei.
Suprafata pe care se executa defrisarea va fi mai mare decat suprafata amplasamentului constructiei,
adaugandu-se pe ambele directii fasii adiacente de 4..5m. Defrisarea unei suprafete mai mari este necesara
pentru a asigura atat indepartarea totala a materialului lemnos cat si pentru a favoriza accesul utilajelor la
punctele de lucru.
A. Defrisarea mecanizata a terenului
Suprafata pe care se executa defrisarea va fi mai mare decat suprafata amplasamentului constructiei,
adaugandu-se pe ambele directii fasii adiacente d=4..5m. Pentru executarea mecanizata a lucrarilor,
suprafata de defrisat se imparte in sectoare de lucru (I, II, III, IV) a caror suprafata se dimensioneaza in functie
de anotimp si de productivitatea utilajelor. (L=50-100m, l=20-50m). Deplasarea utilajelor intr-un sector se
face fie longitudinal fie transversal, lasand in urma o fasie de lucru. Fasiile adiacente se suprapun, s=15-25cm.
Utilajele folosite sunt: defrisatorul ca echipament montat pe tractor, taietor de tufisuri sau boldozer. De
asemenea se pot folosi si exacavatoare echipa cu draglina, in special in cazul extragerii radacinilor din
pamant.
In functie de conditiile de lucru exista si alte scheme de mecanizare: in zig-zag (transversal sau longitudinal),
circulara (eliptica) sau in spirala.
De asemenea, volumul de lucru poate impune folosirea mai multor utilaje (grupate in convoaie).
B. Curatarea mecanizata a terenului
Echipament de defrisat atasat Excavator cu cupa graifar Autogreder si scarificator
In procesul tehnologic de curatire a terenului pot interveni urmatoarele activitati:

- Indepartarea crengilor, cioatelor sau radacinilor scoase, precum si a pietrelor de dimensiuni mici aflate la
suprafata terenului. Acestea se strang in grupuri provizorii formate pe amplasament sau in afara acestuia cu
ajutorul buldozerului, autogrederului sau echipamentului de defrisat si strans atasat la tractor.
- Saparea si indepartarea vegetatiei de balta se realizeaza dupa lucrarile de scurgere si indepartare a apelor
de suprfata (epuismente). Se executa, in cele mai multe cazuri, cu excavatoare dotate cu cupa graifar, care
asigura prinderea vegetatiei si descarcarea in autovehicule.
- Indepartarea deseurilor de pe amplasament este indicat a se realiza printr-o mecanizare complexa, cu
buldozerul, excavatorul si autobasculanta.
Schemele tehnologice de lucru pentru curatirea terenului sunt similare cu cele folosite la defrisare.
C. Afanarea terenului
Executarea sapaturilor in terenurile a caror
categorie de dificultate la sapare este superioara
categoriei specifice mijloacelor de care se dispune,
necesita o afanare prealabila.
Afanarea sau scarificarea consta in dislocarea
pamantului la suprafata terenului, pe o adancime
de 10..100cm si intoarcerea sau rascolirea lui. Se
poate realiza cu pluguri trase de tractoare,
scarificatoare, ciocane pneumatice de abataj si
explozibil. Tractor cu scarificator Autogreder si scarificator
In alegerea solutiei optime de afanare trebuie sa se tina seama de: categoria de teren, volumul de lucrari si
metoda de sapare aleasa. Afanarea cu pluguri trase de tractor se foloseste in terenuri de categoriile I si II de
dificultate, cand saparea se executa cu screpere, buldozere si gredere, pentru volume reduse de pamant.
Afanarea cu scarificare este solutia cea mai des aplicata. Utilajele folosite sunt echipamente de scarificare cu
dinti sau cu discuri, purtate sau tractate.
Functie de natura pamantului si de scopul tehnologic urmarit, se pot distinge urmatoarele situatii:
- Scarificarea in terenuri tari si foarte tari, se face in straturi de 20-30cm pentru reducerea rezistentei
pamantului sapat cu screpere, autoscrepere, autogredere, buldozere.
- Scarificarea dupa defrisare se face in scopul dezgolirii radacinilor si cioatelor mici ingropate in teren. Se
introduc dintii pana la 50cm in teren si se executa doua treceri perpendiculare (longitudinal si transversal).
- Scarificarea pentru desfacerea imbracamintilor vechi de drumuri. Procesul tehnologic este similar cu
scarificarea terenurilor tari si foarte tari.
D. Saparea si indepartarea stratului vegetal

Executarea acestei activitati este necesara din
considerente tehnologice, caracteristicile fizico-
mecanice ale pamantului vegetal fiind improprii
utilizarii lui in cazul lucrarilor de umplutura sau
preluarii incarcarilor de la constructii, dar este
necesara si din considerente economice, deoarece
stratul vegetal reprezinta o valoare funciara si Screper
necesita reintroducerea lui in circuitul economic.
Buldozer
Se deosebesc doua procedee tehnologice de sapare si indepartare a stratului vegetal:
- Saparea cu deplasarea (transportarea) stratului vegetal pentru formarea de depozite in apropierea
amplasamentului. Procesul tehnologic se realizeaza cu: buldozere cand transportul pamantului se face pana
la 100m; screpere tractate pentru distanta de transport de 200..500m; autoscrepere, pentru transport la
1500m; autogreder, in cazul transportului la cel mult 50m;
- Saparea stratului vegetal si strangerea lui in depozite provizorii formate pe amplasament sau langa
amplasament de unde se incarca in mijloace de transport rutier si se transporta in zona unde se utilizeaza.
Utilajele folosite sunt: buldozerele, autograderele sau incarcatoarele pe pneuri pentru sapare si strangere in
gramezi, incarcatoarele sau excavatoarele echipate cu cupa de incarcator, cupa dreapta, pentru incarcarea in
mijloace de transport (autobasculante, dumpere, remorci).
Schemele tehnologice de mecanizare se alcatuiesc in functie de pozitia sectorului de lucru in cadrul
amplasamentului si de solutia de depozitare a stratului vegetal. De asemenea, acestea se pot stabili si functie
de tipul si numarul utilajelor folosite la acest proces.
3. Trasarea lucrarilor de pamant

Prin trasare se intelege operatia de transpunere din planurile de executie, pe teren, a
formei si dimensiunilor exacte a constructiei ce urmeaza sa se execute. Dandu-se in proiect
coordonatele in plan (x,y) si de nivel (H), ale punctelor unei constructii, se cere sa se fixeze
pe teren pozitia acestor punct conform proiectului. Pentru trasare este necesara stabilirea
unei retele de puncte fixe, de coordonate cunoscute, materializate pe teren. Aceste retele
pot fi, dupa caz:
- Retea de constructii;
- Retea de triangulatie geodezica sau topografica locala (retea de coordonate);
- Retea de patrate sau dreptunghiuri, creata special pe teren, care se numeste retea
specifica de trasare.
Pentru trasarea in detaliu a constructiilor sunt necesare urmatoarele piese:

- Planul general de situatie care contine caracteristicile constructiei, legarea topografica in plan si pe inaltime
a constructiei, avand indicat sistemul de coordonate utilizat pentru trasare.
- Planul de trasare, a axelor principale de constructie care serveste ca plan de baza pentru trasari de detaliu.
Pe plan se noteaza cota zero si corespondenta sa ca valoare absoluta.
- Planul fundatiilor pe care sunt indicate toate axele de trasare; in plan se indica latimea fundatiilor.
- Planul fundatiilor pentru instalatii, care contin amplasamentul fundatiilor elementelor mici si izolate.
- Sectiunile verticale care caracterizeaza forma constructiei, adancimea de fundare, inaltimile nivelurilor.
Trasarea pe teren a constructiilor cuprinde urmatoarele lucrari:
- Identificarea, reconstituirea si, dupa caz, rematerializarea reperelor de trasare.
- Fixarea pozitiei constructiei pe amplasament prin marcarea pe teren a punctelor caracteristice si trasarea
axelor principale ale constructiei.
- Verificari de autocontrol prevazute in documentatia de tratare.
4. TEHNOLOGIA SAPARII CU EXCAVATOARE
Excavatoarele sunt masini specializate pentru saparea pamantului, care executa si un
transport la mica distanta necesar descarcarii materialului in mijloace de transport sau in
depozite. Din punct de vedere al modului de alcatuire si functionare, acestea pot fi cu o
cupa (cu functionare ciclica) sau cu mai multe cupe (cu functionare continua).
Echipamentul excavatorului pentru In functie de capacitatea cupei, excavatoarele se impart in:

lucrarile de sapare a pamantului pot fi: - Excavatoare cu capacitate mica (<0.5mc);
- Cupa (lingura) dreapta; - Excavatoare cu capacitate mijlocie (0.5mc … 1mc);
- Cupa (lingura) inversa; - Excavatoare cu capacitate mare (1 … 3mc). (acestea din urma
- Cupa draglina; fiind folosite la lucrarile de mare volum (lucrari hidrotehnice,
- Cupa de graifar. exploatari miniere de suprafata etc.);
Dupa modul de actionare, se Sistemul de deplasare al excavatoarelor poate fi:

deosebesc doua grupe: - Pe pneuri – au capacitati reduse, max. 0.7mc;
- Excavatoare mecanice (cu cabluri); - Pe senile – utile pentru terenurile dificile, neamenajate. Cele
- Excavatoare hidraulice. mai raspandite;
- Pe cai de rulare (pe sine) – se folosesc indeosebi la realizarea
Dupa tipul motorului principal, se infrastructurii cailor ferate;
deosebesc: - Pasitoare - se folosesc numai cu echipamente de capacitate
- Excavatoare cu motor termic (diesel); foarte mare (peste 3mc). Sunt utilizate foarte rar in constructiile
- Excavatoare cu motor electric. civile si industriale.
Excavatoarele echipate cu o singura cupa efectueaza urmatoarele tipuri de lucrari: saparea in spatii largi a
gropilor de fundatie, executarea rambleelor, exploatarea zacamintelor de nisip, pietris, carbune, sapaturi
pentru constructii hidrotehnice.
4.1. Tehnologia saparii cu excavatoare echipate cu cupa (lingura) dreapta

Principalele componente si caracteristicile geometrice mai importante ale excavatorului
echipa cu cupa dreapta sunt prezentate in figura de mai jos:
1 – Mecanism de deplasare a – cota superioara a benei Rsm – raza minima de sapare

2 – Platforma rotitoare (3600) b – latimea benzii de circulatie RsM – raza maxima de sapare
3 – Tractor c – distanta minima de siguranta Rd – raza de descarcare
4 – Brat fix sau mobil h – inaltimea caii de circulatie AM – latimea maxima a abatajului
5 – Brat mobil (rotire) NCA – nivel de circulatie bascula HMS – inaltimea maxima de sapare
6 – Cupa NSE – nivel de stationare excavator Hd – inaltimea de descarcare
Excavatoarul cu cupa dreapta sapa din pozitie fixa, stationand la partea inferioara a
sapaturii; frontul de lucru (sapatura) se afla deasupra nivelului de stationare-deplasare a
excavatorului.
Un ciclu de sapare consta din: coborarea cupei pana la baza sapaturii si infigerea dintilor cupei in pamant,
taierea pamantului si umplerea cupei prin miscari simultane de impingere si rdicare a cupei, continuarea
miscarii de ridicare a cupei concomitent cu miscarea de retragere a ei, rotirea si coborarea cupei, prin rotirea
platformei, pana deasupra mijlocului de transport in care se descarca.

Tipuri si scheme de abataj:
Dupa directia de inaintare a excavatorului, in raport cu frontul de lucru se deosebesc:
abataje laterale si abataje frontale.
In abatajul lateral (Figura 1) excavatorul inainteaza In abatajul frontal (Figura 2) excavatorul inainteaza in
paralel cu directia frontului de sapare. Se recomanda directie normala pe frontul de lucru, axa principala a
la lucrarile de sapatura cu lungime mare si pentru abatajului suprapunandu-se cu directia de inaintare a
terenuri de categoria I si II. utilajului. E specific pamanturilor de categorie III si IV.
Figura 1 Figura 2
4.2. Tehnologia saparii cu excavatoare echipate cu cupa (lingura) inversa
Alcatuirea generala a excavatoarelor cu lingura inversa este similara cu cea a celor cu
lingura dreapta, diferenta esentiala constand in echipamentul de lucru. Cupa este fixata
articulat de brat si intoarsa pentru sapare cu sectiunea deschisa si dintii in jos.
Cupa nu are capac de descarcare;

materialul rezultat prin sapare este
retinut in cupa prin rotirea in plan
vertical a acesteia, astfel incat sectiunea
deschisa sa fie orientata in sus;
descarcarea cupei se face prin rotirea
acesteia in sens invers incarcarii, incat
sectiunea deschisa sa fie orientata in
jos.
Capacitatea cupeul este diferita, similara
cu a excavatorului cu cupa dreapta.
Excavatoarele cu lingura inversa pot fi
folosite la saparea tuturor categoriilor
de pamant (I … IV).
1 – Mecanism de deplasare 5 – Brat DMO – distanta maxima de sapare la orizontala

2 – Platforma rotitoare (3600) 6 – Cupa ADS – adancimea maxima de sapare
3 – Tractor Rd – inaltimea maxima de incarcare
4 – Sageata HMS – inaltimea maxima de sapare
Excavatoarul cu cupa dreapta sapa din pozitie fixa, sub nivelul la care stationeaza sau se
deplaseaza. In timpul lucrului, excavatorul se afla la partea superioara a sapaturii
(abatajului).
Un ciclu de sapare consta din: coborarea sagetii si impingerea cupei la o distanta cat mai mare de excavator,
sageata si bratul fiind, aproximativ, in prelungire. Urmeaza infigerea dintilor cupei in pamant, continuand
coborarea si rotirea bratului in jurul articulatiei cu care este prins de sageata; pamantul este taiat si introdus in
cupa. Concomitent, cupa este rotita in jurul articulatiei cu care este prinsa de brat pentru a o aduce intr-o
pozitie in care materialul sapat si incarcat sa nu cada. Urmeaza ridicarea cupei si rotirea platformei pentru
aducerea ei deasupra depozitului. Descarcarea se face prin indepartarea bratului si rotirea cupei invers fata de
incarcare. La final se roteste platforma in sens invers si se reia ciclul de sapare.

Tipuri si scheme de abataj:
Dupa directia de inaintare a excavatorului, in raport cu frontul de lucru se deosebesc:
abataje laterale si abataje frontale dar si abataje inguste si abataje largi
In abatajul lateral ingust (Figura 1) directia de In abatajul frontal ingust saparea pamantului se
deplasare a excavatorului este paralela cu directia realizeaza in fasii frontale, prin retragerea
frontului de lucru executat prin sapatura laterala. Este excavatorului. Abatajele frontale se aplica in cazul
recomandata la lucrari in terenuri slabe, canale etc. terenurilor tari si foarte tari.
Figura 1 Figura 2
In cazul abatajelor
largi (Figura 2),
sapatura se
executa prin
deplasari in zig-zag
ale excavatorului.
4.3. Tehnologia saparii cu excavatoare echipate cu draglina
Alcatuirea nu difera de celalalte excavatoare cu o cupa, decat in ceea ce priveste
echipamentul de lucru. Acesta consta dintr-o sageata articulata la platforma rotitoare si o
cupa de forma speciala suspendata de cablul de ridicare. Cupa este legata si de un cablu
de tractiune pentru sapare (umplere). Unghiul α a sagetii poate fi modificat
Excavatorul echipat cu draglina sapa din
pozitie fixa, in general sub nivelul la care
se deplaseaza.
Echipamentul draglina prezinta
avantajul unei lungimi mari a bratului,
ceea ce permite saparea si descarcarea
la raze mari de lucru.
Cand capacitatea cupei este sub 3mc,
draglinele sunt folosite atat pentru lucru
cu descarcarea in depozit, cat si pentru
descarcare in mijloace de transport.
Draglinele cu capacitate mai mare de
3mc lucreaza de obicei cu descarcare in
depozit.
1 – Mecanism de deplasare 6 – Cablu de tractiune RSM – Raza de sapare

2 – Platforma rotitoare (3600) 7 – Cablu de echilibrare Rd – Raza de descarcare
3 – Sageata 8,9 – Lanturi de sustinere Us – Adancimea de sapare
4 – Cupa 10 – Cablu de basculare a sagetii Hd – Inaltimea de descarcare
5 – Cablu de ridicare 11 – Bloc motor
Draglinele sunt utilizate la sapaturi de santuri, gropi, executarea de rablee, canale, excavatii
de balast din albia raurilor, cupa lucrand sub nivelul apei.
Din punct de vedere al naturii terenului domeniul de utilizare al excavatorului echipat cu
draglina este mai redus, fiind limitat la categoriile I si II si la o parte din terenurile care se
incadreaza in categoria III.

Procesul de sapare al excavatorului echipat cu draglina este asemanator cu cel al
excavatorului cu cupa inversa, si, in consecinta, deosebim: saparea in abataj lateral si
saparea in abataj frontal.
Abatajele inguste sunt concepute pentru saparea cu Abatajele largi se pot obtine lucrand cu o singura
descare in depozite si sapare cu descarcare in draglina sau cu doua dragline, descarcarea pamantului
autovehicule. Doua scheme de abataje inguste, lateral efectuandu-se fie in autobasculante, fine in depozite.
si frontal sunt prezentate in Figura 1 si 2. Schemele sunt similare cu cele la exc. cu cupa inversa.
Figura 1 Figura 2
4.4. Tehnologia saparii cu excavatoare echipate cu cupa graifar
Echipamentul de graifar este intalnit in special la excavatoarele hidraulice pentru cupe de
capacitati mici, unde cupa se inchide si se deschide hidraulic, precum si la excavatoarele
mecanice, pentru cupe de capacitati mari, care sunt manevrate prin cabluri. Alcatuirea
este similara cu cea a excavatoarelor echipat cu cupa inversa sau draglina.
Cupa este alcatuita din doua parti

articulate intre ele, prevazute la partea
inferioara cu dinti. Cupa este
suspendata de cablul de ridicare, iar
elementele din care este alcatuita sunt
prinse cu cablul de inchidere. Prin
intermediul parghiilor se produce
inchiderea falcilor. Pentru evitarea
rasucirii cupei in aer, graifarul este dotat
cu cablu de retinere ce are un dispozitiv
automat de intindere.
1 – Mecanism de deplasare 6 – Cablu de inclinare a falcilor Rs – Raza de sapare

2 – Platforma rotitoare (3600) 7 – Articulatie centrala Rd – Raza de descarcare
3 – Sageata 8,9 – Pargie si cablu de retinere Us – Adancimea de sapare
4 – Cupa de grafar cu doua falci 10 – Cablu de actionare sageata Hd – Inaltimea de descarcare
5 – Cablu de ridicare 11 – Bloc motor
4.4. Tehnologia saparii cu excavatoare echipate cu cupa graifar
Modul de lucru se deosebeste de al excavatoarelor prevazute cu celalalte echipamente prin
faptul ca raza de sapare este constanta pentru aceeasi inclinare a sagetii si poate fi
modificata doar atunci cand excavatorul nu lucreaza.
Excavatorul cu cupa graifar sapa din pozitie fixa sub nivelul de deplasare, pe aceeasi verticala sau descriind in
plan o circumferinta de raza constanta. Saparea se desfasoara astfel: prin slabirea cablului de ridicare cupa
reazema in cablul de tractiune si se deschide; in aceasta situatie se deruleaza simultan ambele cabluri iar cupa
este lasata sa cada pe verticala si sa se infiga cu dintii in pamant; prin manevrarea concomitenta a cablurilor de
ridicare si tractiune , cupa se inchide executand saparea pamantului si umplerea ei; cupa plina este ridicata cu
ajutorul cablurilor de ridicare si de tractiune care tine inchisa cupa; prin rotirea excavatorului cupa este adusa
deasupra locului de descarcare, operatie care se produce prin slabirea cablului de ridicare, ceea ce are drept
efect deschiderea cupei ramasa agatata in cablul de tractiune.
Se utilizeaza cu bune rezultate la saparea pamanturilor in categoriile I si II in cazul pamanturilor coezive cu
umiditate mare sau la saparea sub apa. Nu pot fi folosite la pamanturile de categorie III si IV.

Graifarele sunt folosite intr-o masura mai mica la saparea pamantului in spatii largi, insa
sunt indicate pentru spatii restranse si inguste atat pentru sapare cat si pentru asezarea
pamantului in straturi la lucrarile de umplutura. Excavatoarele cu cupa graifar executa
sapaturi in abataje laterale sau frontale. Pentru a reduce efectul suprasarcinii pe care o
constituie prezenta excavatorului pe marginea gropii, se urmareste ca acesta sa fie
amplasat, in timpul lucrului, in dreptul unui colt. Este de asemenea important sa se sape
intai conturul si apoi mijlocul sectiunii pentru a impiedica aluneacrea cupei spre centru.
Figura 2 Figura 2
Abataj lateral Abataj frontal
5. TEHNOLOGIA DE SAPARE CU BULDOZERUL

5.1. Descriere, caracteristici tehnice si domenii de utilizare
Echipamentul de lucru este constituit dintr-o lama sustinuta de un cadru care este actionata de cilindrii
hidrauluici sau de cabluri, in cazul tipurilor mai vechi.
Lama dreapta perpendiculara pe directia de mers constituie echipamentul propriu-zis de buldozer, lama
articulata in ax, cu posibilitatea de variere a unghiului fiecareia dintre cele doua jumatati fata de directia de
mers, de la un unghi ascutit la unul obtuz, constituie echipamentul de varidozer; cand lama este orientata in
plan orizontal, putandu-se modifica unghiul aceteia fata de directia de mers (pana la250), echipamentul se
numeste angledozer; posibilitatea de rotire a lemei in plan vertical caracterizeaza echoipamentul de tiltdozer.
Buldozer Varidozer
1 – Tractor pe senile 4 – Lama

2 – Cadru de impingere 5 – Cilindri hidraulici
3 –Brate de sprijin reglabile 6 – Articulatie sferica Angledozer Tiltdozer

5.1. Descriere, caracteristici tehnice si domenii de utilizare
Saparea cu buldozerul presupune infigerea lamei in pamant si apoi prin impingere, taierea unui strat de pamant
a carui grosime variaza intre 10…20cm. In fata lamei se formeaza o prisma de pamant care este deplasata prin
impingere la locul de depozitare sau daca pamantul trebuie imprastiat, cutitul lamei se mentine ridicat fata de
suprafata solului. Distantele de transport variaza intre 50 si 200mm.
Buldozerul are o utilizare complexa, fie ca utilaj independent, fie care utilaj de completare intr-o sistema de
masini, la urmatoarele lucrari: saparea pamantului (din gropi de imprumut pt. executarea rambeelor, pt.
executarea debleelor cu deplasarea pamantului in depozite, pe terenuri cu declivitati, pt. gropi de fundatii),
nivelarea (umpluturilor in straturi uniforme si a terenurilor ondulate, curatirea si defrisarea terenurilor naturale,
decaparea stratului vegetal etc.), executarea umpluturilor (generale, pentru acoperirea gropilor de fundatie si a
conductelor), deplasarea pamantului (sapat si de ale utilaje, cu formarea depozitelor).

5.2. Scheme tehnologice de lucru cu buldozerul
Saparea cu formarea prismei de pamant in fata lamei foloseste cca. 30% din durata totala a ciclului de lucru a
buldozerului, consumand cea mai mare parte din energia necesara efectuarii unui ciclu. Pentru evitarea
suprasolicitarii motorului ca si pentru sporirea productivitatii se utilizeaza urmatoarele procedee de sapare:
- In panta (fig. a) creste forta de tractiune a buldozerului dar scade rezistenta la deplasare a utilajului si a prismei
- In trepte cu variante de taiere, in forma de pana (fig. b), dinti de fierastrau (fig c.) si dreptunghiulara (fig. d).
Rezistenta de deplasare creste progresiv pe masaura formarii primsmei de pamant in fata lamei. Reducerea
rezistentei si cresterea productivitatii se obtine prin saparea in forma de pana sau dinti de fierastrau avand
timpul de taiere de 60% si respectiv 70% din timpul necesare taierii dreptunghiulare.
Figura a – Sapare in panta

Figura b – Sapare in trepte ( forma de pana)
Figura d – Sapare in trepte ( forma dreptunghiulara) Figura c – Sapare in trepte ( forma dinti de fierastrau)
6. EXECUTAREA UMPLUTURILOR DE PAMANT
Umpluturile de pamant se realizeaza la platforme pentru constructii industriale, la fundatii
de silozuri, cosuri de fum, in jurul fundatiilor izolate sau continue ale constructiilor, la
santuri pentru conducte, la diguri, la infrastructura cailor ferate etc.
Lucrarile de umpluturi cuprind urmatoarele activitati tehnologice:

- Imprastierea (asternerea) in straturi uniforme a materialului rezultat din sapatura;
- Udarea fiecarui strat in parte sau uscarea lui atunci cand este cazul, in vederea compactarii;
- Compactarea pamantului strat cu strat.
6.1. Imprastierea pamantului

In functie de dimensiunile frontului de lucru se deosebesc: imprastieri ale pamantului in spatii largi si
imprastieri in spatii inguste sau restranse.
In cazul imprastierii in spatii largi, pamantul se aduce pe sectorul de lucru cu mijloace de transport, se descarca
in depozite provizorii de unde se preia cu buldozere sau autogredere, care il imprastie in straturi uniforme.
Imprastierea se mai poate realiza cu screpere, incarcatoare cu cupa dubla sau remorci cu descarcare la partea
inferioara. Grosimea totala a umpluturii se realizeaza din mai multe straturi asezate uniform, nivelate si
compactate fiecare in parte. Pentru sectoarele de lucru in care terenul este denivelat, umplutura se realizeaza in
straturi orizontale discontinue a.i. profilul longitudinal al sectorului de lucru sa ajunga cat mai repede la o linie
orizontala.
In categoria imprastierilor in spatii inguste se restrase intra: umpluturile pentru santuri de conducte, la fundatii
de silozuri, cosuri de fum, in jurul fundatiilor izolate sau continue etc. O solutie tehnologica este folosirea
excavatorului echipa cu graifar, care se deplaseaza de-a lungul marginii superioare a sapaturii, pe perimetrul ei,
preia pamant din depozit si il asterne in umplutura. Imprastierea se executa manual.
Este important sa se tina seama de urmatoarele reguli pentru executarea umpluturilor:
- Inainte de executarea umpluturii se compacteaza pamantul natural de la baza acesteia.
- Umiditatea pamantului asezat in umpluturi sa fie cat mai apropiata de cea optima; se
admite o variate de ± 2%. In caz contrar, se vor lua masuri de uscare sau de umezire.
- Pamantul se aseaza in umplutura in straturi orizontale pe toata latimea rambleului, cu grosimi de 15..100cm,
corelate cu tipul constructiv al utilajului care efectueaza compactarea si categoria terenului din care provine
pamantul. Grosimea stratului in care se asterne pamantul este : H0 = i·h/c (h-grosimea stratului de pamant ce
poate fi compactat cu mijlocul utilizat; i-indicele de infoiere remanenta naturala a pamantului; c-indicele de
compactare prevazut).
- La intreruperea lucrarilor de pe o zi pe alta, se vor lua masuri care sa asigure scurgerea apelor.
- Suprafetele straturilor intermediare ale umpluturilor se vor cilindra astfel incat sa nu ramana denivelari, gropi,
in care sa se formeze balti sau pungi de apa.
- In dreptul vailor se vor lua masuri ca sa se evite patrunderea in teren a apelor pluviale, prin colectarea lor in
santuri care sa le conduca la locurile de scurgere naturala.
- La punerea in opera a pamanturilor argiloase si prafoase cu umiditate mare, se recomanda sa se intercaleze la
fiecare 0.8-1.0m intaltime de rambleu cate un strat filtrant de 0.2-0.3m din material granular.
- Umpluturile alcatuite exclusiv din materiale granulare pietroase (blocuri, piatra sparta, balast), se vor executa
cu materiale de dimensiuni descrescatoare, de jos in sus.
- Pamanturile necoezive se pun in opera la partea de sus iar cele coezive, pe cat posibil, la partea de jos.
- Umpluturile se realizeaza din pamanturi coezive, slab coezive si necoezive rezultate din lucrarile de sapatura.
- Se pot utiliza, de asemenea, zguri, reziduuri din exploatari miniere, etc. cu conditia ca inainte de punerea in
opera a acestora sa fie studiate din punct de vedere al posibilitatii de compactare.
- Se interzice realizarea umpluturilor din pamanturi cu umflari si contractii mari, maluri, prafuri, argile moi cu
continut organic, resturi de lemn, bulgari etc.
6.2. Udarea pamantului
Marimea umiditatii pamantului in momentul compactarii are un rol important, influentand
proprietati, cum sunt: capacitatea de compactare, greutatea volumica, rezistenta mecanica
si lucrul mecanic de compactare necesar.
Prin incercari de laborator si de teren s-a determinat umiditatea optima de copactare (wopt), la care pamantul
compactat ajunge la o greutate volumica in stare uscata maxima, cu un consum redus de energie de
compactare. Umiditatea optima depinde de natura pamantului si de caracteristicile utilajelor de compactare.
Pentru umiditatea reala (w) a materialelor de umplutura se admit abateri de cel mult ±3% fata de umiditatea
optima.
Cand umiditatea reala a pamantului w < wopt energia de compactare se consuma in principal pentru invingerea
frecarii. In aceasta situatie este necesara udarea pamantului strat cu strat, aducand astfel umiditatea lui la
valoarea umiditatii optime. Udarea se realizeaza cu stropirea fiecarui strat de pamant asternut (imprastiat)
inainte de compactare: cu 1-2 ore, pamanturile prafoase si cu 24 ore, pamanturile argiloase.
Udarea pamantului in spatii largi se executa mecanizat, prin stropirea din mers cu autocisterna (5,8 mc), precum
si cu cisterna tractata prevazuta cu dispozitiv de stropire.
Udarea pamantului in spatii inguste se realizeaza manual cu un furtun sau cu o stropitoare.
Daca umiditatea pamantului este w > wopt porii existenti sunt in majoritate umpluti cu apa, pamantul devenind
un fluid vascos. Cand umiditatea depaseste cu putin pe cea optima, inainte de compactare se efectueaza
uscarea pamantului timp de 2-3 zile prin intinderea si intoarcerea lui de 2-3 ori, iar daca depasirea umiditatii
optime este mare, pamantul se trateaza cu var nestins, zgura sau stabilizatori chimici. La pamanturi necoezive
influenta unui exces de umiditate este neinsemnata pentru compactare.
6.3. Compactarea pamantului
Compactarea pamantului se efectueaza in scopul consolidarii terenului si cresterii stabilitatii
lui. Prin compactare se reduce volumul de goluri dintre particulele solide, in care se gaseste
apa si aer, rezultat o micsorare a volumului initial a pamantului.
Prin activitatea de compactare se obtin urmatoarele efecte: eliminarea sau reducerea accentuata a tasarilor
ulterioara a pamantului, cresterea masei volumice, marirea capacitatii portante a terenului, reducerea
permeabilitatii si a sensibilitatii la umezire etc. Se foloseste expresia de compactare start cu strat, deoarece
activitatea se aplica in cazul lucrarilor de umpluturi in straturi de pana la 1.0m grosime.
6.3.1. Gradul de compactare (D)

Acesta este principalul indice de calitate al compactarii. Gradul de compactare de utilajul folosit, de natura si
umiditatea pamantului, de grosimea stratului supus compactarii, de deformabilitatea suportului. Dipa metoda
greutatii volumice relative, gradul de compactare se defineste ca fiind raportul dintre starea de indesare
realizata la un moment dat si starea de indesare maxima a pamantului. Se determina cu relatia:
𝜸
𝑫 = 𝒅𝒆 ∙ 𝟏𝟎𝟎 (%)
𝜸𝒅𝒎𝒂𝒙
Unde:
𝜸𝒅𝒆 - greutatea volumica in stare uscata;
𝜸𝒅𝒎𝒂𝒙 - greutatea volumica in stare uscata maxima, obtinuta prin diagrama Proctor.
Greutatea volumica in stare uscata efectiv realizata se determina prin cantarire, prin masuratori pe cate trei
probe prelevate de la suprafata, din mijlocul si din baza stratului respectiv.
In laborator, compactarea se realizeaza cu ajutorul aparatului Proctor.
Pentru alegerea celui mai bun pamant pentru realizarea umpluturii se folosesc doua
metode de determinare a caracteristicilor de compactare a pamanturilor si anume:
* Metoda Proctor normal, care consta in determinarea greutatii volumice maxime (𝜸𝒅𝒎𝒂𝒙 ) in stare uscata si a
umiditatii optime de compactare, prin trasarea unei curbe de variatie a greutatii volumice uscate (d), in raport
cu umiditatea (W), la care pentru obtinerea fiecare perechi de valori (𝜸𝒅𝒎𝒂𝒙 , W) s-a consumat un lucru mecanic
de compactare de 600 KNm/m3. Se foloseste la pamanturile pentru drumuri, cai ferate, piste de aviatie etc.
* Metoda Proctor modificat utilizeaza un lucru mecanic specific de compactare L=27000 KNm/m3.
Graficul de variatie a greutatii volumice in stare uscata maxima, functie de umiditate (curba de compactare)
pentru doua tipuri de pamant trasat dupa metoda proctor normal, este ilustrat in figura de mai jos (incluzand si
curba de saturatie).
Fiecare pamant are curba sa specifica de compactare. Ramura ascendenta a
curbe indica o crestere a greutatii volumice uscate odata cu cresterea umiditatii
care favorizeaza compactarea; Pentru valori ale umiditatii mai mari decat cele
optime (care conduc la copactarea maxima), curba devine descendenta,
compactarea fiind impiedicata de apa care incepe sa umple porii. Pamantul
devine un fluid vascos.
Umiditatea optima de compactare a principalelor tipuri de pamant este:
Tipul terenului W optim (%)

Nisipuri mari 8-10
Nisipuri fine si argiloase 12-15
Curba de variatie a gradului de Argile nisipoase usoare 15-17
compactare, pentru doua tipuri de Argile nisipoase grele 21-28
pamant 1) si 2) trasat dupa Proctor Argile foarte compacte 30-35
normal; 3) curba de saturatie 100%
6.3.2. Numarul de treceri
Fiecare strat elementar orizontal de pamant, se compacteaza separat si numa idupa
compactarea completa a stratului respectiv se procedeaza la imprastierea pamantului
pentru stratul urmator. Numarul de treceri (nt) reprezinta raportul intre lucrul mecanic de
compactare necesar si lucrul mecanic realizat de utilaj la o singura trecere. Numarul de
treceri depinde de tipul constructiv al utilajului (Tu), marimea parametrior constructivi ai
utilajului (P), natura pamantului (NP) si umiditatea pamantului la compactare (W):
nt = f(Tu,P,Np,W)
6.3.3. Forta de compactare

Compactarea se defineste ca o actiune de reorientare si apropiere intre ele a particulelor solide si consta in
actionarea unor forte asupra materialului de compactat. Fortele de compactare pot fi: forta de presiune
(apasare statica), forta de framantare, forta de impact, vibratii.
6.3.4. Procedee si mijloace de compactare
Se caracterizeaza prin dimensiunile spatiilor in care se face umplutura si prin mijloacele utilizate. Se disting:
- Compactarea umpluturilor in spatii largi in care este posibila deplasarea unor utilaje mari (L=lungimea
frontului de lucru, Lu=lungimea utilajului; L>10Lu);
- Compactarea umpluturilor in spatii restrase sau inguste, cand dimensiunile frontului de lucru nu permit
circulatia mijloacelor de tip autovehicul, compactarea realizandu-se cu mijloace specifice;
- Compactarea umpluturilor la profilul taluzului.
Principalele metode folosite la compactarea pamantului sunt urmatoarele: copactare prin rulare, compactare
prin batere, compactare prin vibrare, modeto combinate (cilindrare si batere, vibrare si batere).
6.3.5. Utilaje folosite
Functie de dimensiunle frontului de lucru (spatii largi sau inguste) de natura terenului si de
grosimea stratului elementar, in cadrul lucrarilor de compactare se pot folosi diverse utilaje
cu dimensiuni, caracteristici si moduri de actionare diferite.
Cilindru compactor cu 1 rulou neted Cilindru compactor cu 2 rulouri netede Cilindru compactor cu 1 rulou striat
Compactor manual Mai compactor manual Placa vibranta compactoare Rulou compactor manual
7. EVACUAREA APELOR DIN INCINTA SAPATURILOR PRIN LUCRARI DE EPUISMENTE
Se disting doua metode de lucru pentru executarea lucrarilor de evacuare a apelor din incinta sapaturilor si
anume:
- Epuismente directe, constand in pomparea directa si continua a apelor din precipitatii care cad chiar in incinta
sapaturii si pe taluzele acesteia, precum si a celor care se infiltreaza prin pereti sau partea inferioara a
sapaturii, in asa fel ca sa se asigure o incinta uscata.
- Epuismente indirecte, constand in coborarea generala temporara, a nivelului panzei freatice, sub nivelul cotei
inferioare a sapaturii ce trebuie sa se realizeze, astfel incat lucrarile sa se realizeze in teren uscat. La randul lor,
terasamentele indirecte se impart in drenuri care folosesc energia gravitationala si instalatii mecanice de
epuisment: puturi filtrante si filtre aciculare.
Alegerea metodei optime de evacuare a apelor presupune, in primul rand, cunoasterea surselor (provenientei)
apelor, debitul probabil si a variatiei acestuia in timp, a coeficientului de permeabilitate a terenului “K” s.a.
7.1. Epuismente directe
Evacuarea directa a apelor din incinta sapaturii se aplica, in principal, cand afluxul apelor infiltrate nu este prea
mare, iar pamantul este coeziv in granulatie mare si formeaza straturi stabile. Utilizarea pomparii directe a
apelor in cazul pamanturilor cu granulatie fina, provoaca antrenarea acestor particule, periclitand stabilitatea
generala a pamantului din incinta.
Pentru evacuare apele se colecteaza in santuri deschise amplasate la nivelul cel mai de jos al sapaturii. De
regula, santurile se executa in afara amprizei lucrarilor de baza, mai ales cand sapaturile sunt taluzate (fig. 1b).
In cazul sapaturilor sprijinite, santurile de scurgerea apei se fac in incinta acestora (fig. 1a). Apele sunt dirijate
prin pantele fundului santurilor spre unul sau mai multe puncte de colectare (puturi, base), de unde se
evacueaza prin pompare in afara incintei. Cand executarea fundatiei dureaza un timp mai indelungat (ex. cazul
celor de tip radier), pe conturul gropii de fundatie, in afara amprizei lucrarilor si sub cota de fundare, se
executa santuri colectoare in care se pun rigole. Spre a evita patrunderea pamantului in rigole (prin orificiile
acestora), este necesar ca in jurul lor sa se prevada un strat de pietris marunt sau nisip grauntos (fig. 1c).
FIGURA 1 – EPUISMENTE DIRECTE
Sectiune a-a
a)
b)
Sectiune b-b
c) Sectiune c-c
1 – put colector, 2-sapatura cu maluri sprijinite, 3-sant de scurgere a apei, 4-sapaturi taluzate, 5-canal colector cu drenaj (rigola),
6-dren secundar, 7-limita fundatiei, 8-carton asfaltat, 9-fundatie.
Pentru pomparea directa a apelor se folosesc pompe centrifuge absorbante-refulante,
monoetajate, de joasa presiune. Debitele variaza de la 3 la 200mc/h ajungand chiar pana la
1000mc/h iar adancimea de absorbtie poate fi 6-10m.
In punctele de colectare a apelor se amenajeaza cate un put
(basa), de volum suficient pentru ca sorbul pompei sa poata fi
mentinut permanent sub apa; in caz contrar se produce
dezamorsarea pompei.
Pompa (P) de debit este amplasata la cota terenului natural pe
un sasiu monoax, pe roti cu pneuri, pe un suport de tip sanie,
sau pe un esafodaj din lemn. Pentru absorbtie, pompa are un
sorb (S), protejat de o cutie din sita (PS), racordat la un furtun
de cauciuc-armat – coloana de absorbtie (CA); pentru refulare
se monteaza o conducta (CR0 metalica de diametru
corespunzator, care trebuie sa conduca apa in afara zonei de
alimentare a panzei freatice din incinta.
Nivelul inferior al putului trebuie sa fie sub cota sapaturii cu (a+b+c+d)cm pentru a asigura incinta sapaturii
impotriva patrunderii apei. Astfel:
a = 20 cm – inaltimea de siguranta necesara pentru impiedicarea colmatarii sorbului
b = 25-35cm – inaltimea sorbului (S)
c = 30-40cm – inaltimea de siguranta necesara functionarii pompei in regim infundat
d = este spatiul de siguranta impotriva patrunderii apei in incinta sapaturii si poate avea valori de: d=30-50cm
cand eventuala ridicare a apei in incinta sapaturii nu comporomite lucrarile si d=80-120cm cand ridicarea apei ar
compromite lucrarile. Ex: izolatii, betoane neintarite etc.
Pompele submersibile functioneaza total sau partial sub nivelul apei; in sistem de auto-
amorsare debitul variind intre 25 si 500mc/h. Pentru obtinerea unor intaltimi foarte mari de
refulare pot fi cuplate succesiv mai multe pompe submersibile, inaltimea maxima a unei
pompe fiind intre 10 si 25m.
Proiectarea instalatiei de pompare consta in stabilirea debitului C (mc/h)

colectat de put sau basa:
C= q·A
Unde: A – suprafata excavatiei care se afla sub nivelul apei subterane inclusiv,
sectiunea putului (basei) (mp); q – debitul specific al pamantului (mc/mph);
Debitul specific q pentru diverse pamanturi nisipoase este, dupa cum urmeaza:
- Nisipuri fine q = 0.1 – 0.2 mc/mph;
- Nisipuri mijlocii q = 0.2 – 0.3 mc/mph;
- Nisipuri mari q = 2.0 – 3.0 mc/mph;
- Stanca fisurata q = 0.2 – 0.5 mc/mph;
Pompa se alege astfel ca debitul acesteia sa fie:

Q=C + S·h/t
Unde: Pompa submersibilia
Q – debitul pompei (mc/h); 1 – tablou electric;
2- cablu electric de alimentare;
S – sectiunea putului de colectare (basei) (mp); 3 – pompa submersibila;
h – adancimea utila a putului – de la nivelul superior al sorbului la nivelul 4 – sita de admisie a apei in
santurilor colectoare care aduc apele in put (basa) (m); pompa;
t – durata de functionare a pompei intre pornirea si oprirea ei (h). 5 – conducta de refulare.
7.2. Epuismente indirecte. Coborarea nivelului panzei freatice
• Epuismente indirecte gravitationale (drenuri)
Drenurile de adancime intercepteaza apa subterana din stratul freatic-permeabil la nivelul
de separatie, cu stratul inferior-impermeabil. Drenarea apei subterane se recomanda cand
stratul impermeabil este inclinat, debitul apei este relativ mic, iar coborarea panzei freatice
este necesara atat in timpul executiei cat si a exploatarii constructiei.
Drenul consta dintr-un sant cu pereti verticali umplut cu material de

drenare care realizeaza un filtru invers; arimea granulelor umpluturii
“d” creste de sus in jos iar raportul dintre granulele a doua straturi
vecine este:
𝒅𝟏 𝒅𝟐 𝟏 𝟏
= = … …
𝒅𝟐 𝒅𝟑 𝟒 𝟔
La partea inferioara a drenului se pozitioneaza o rigola de scurgere a
apelor colectate de acesta. Rigola se poate executa din beton, metal
sau materiale plastice. Aceasta are o panta de 1-2% iar colectarea apei
se realizeaza prin orificii perforate in suprafata exterioara.
La realizarea straturilor superioare rigolei, trebuie acordata atentie
sporita granulatiei acestora, pentru a se asigura eficienta sistemului.
Pentru ca apele de la suprafata sa nu patrunda in corpul drenului,
acesta se acopera la partea superioara cu un strat de minim 50cm din
argila bine compactata.
Apele colectate sunt dirijate intr-o zona de acumulare (camin, basa) si pot fi evacuate cu ajutorul pompelor
absorbante-refulante sau a celor submersibile.
• Epuismente indirecte mecanice
Coborarea nivelului panzei freatice sub nivelul platformei ce trebuie sa se realizeze, astfel incat lucrarile de
fundatii sa se desfasoare in uscat, este indicata sa se efectueze prin epuismente indirecte mecanice, cand
debitele de infiltratie sunt mari si este necesar sa se evite dezavantajele epuizarii directe (antrenarea
particulelor de pamant, refacerea permanenta a debitului etc.)
Pentru coborarea temporara a nivelului panzei freatice se utilizeaza doua sisteme de lucru: puturi filtrate de
diametru mare (pentru terenuri coezive, cu permeabilitate mare) si puturi filtrante cu diametru mic numite si
filtre aciculare (terenuri necoezive cu permeabilitate mica).
• Puturi filtrante de diametru mare

Tehnologia de executie presupune urmatoarele etape:
- Se foreaza o gaura cu diametru de 40..60cm pana la stratul impermeabil , sau pana la o adancime suficient de
mare sub cota de sapatura, in care se introduce o camasa metalica si se tubeaza prin batere cu soneta, prin
spalare cu apa sub presiune mare sau prin folosirea utilajelor specifice pe baza de noroi de foraj cu circulatie
inversa.
- In interiorul acestui tub se introduce un alt tub cu diametru de 15..30cm, care are la partea inferioara o
portiune filtranta de 2-4m. Aceasta este infasurata intr-o tesatura din sarma de cupru cu ochiuri fine pentru a
opri particulele fine antrenate de apa.
- Pentru evacuarea apei acumulate, in interiorul tubului filtrat se introduce sorbul unei pompe aflata la nivelul
terenului sau pompe submersibile. Inainte de extragerea camasii metalice din pamant, in spatiul dintre aceasta
si tubul filtrant se introduce un material granular (pietris, nisip grauntos) ce are rolul de filtru invers. Camasa
metalica este ridicata pe masura ce se realizeaza filtrul invers.
• Epuismente indirecte mecanice – Puturi filtrante de diametru mare
Coborarea nivelului panzei freatice prin
puturi filtrante de diametru mare
PF – Put filtrant
R – Racord
CC – Conducta colectoare
CF – Cota fundatiei
NAS – Nivelul apelor subterane
CTN – Cota terenului natural
H – Adanacimea putului
S – diferenta de cota intre nivelul maxim al
panzei de apa dintre doua puturi si nivelul
apei din put
L – distanta dintre puturi - (1.5 .. 3)H
R – raza de influenta a unui put filtrant din
care se pompeaza apa: 𝑹 = 𝟓𝟕𝟓𝒔 𝑲𝑯
K – coeficient de permeabilitate a
pamantului, stabilit prin pompari de proba
Cu cat puturile sunt mai adanci, raza lor de actiune pentru un anumit tip de pamant creste si deci pot fi plasate
la distante mari. Forma curbei depresionale depinde de permeabilitatea pamantului: in nisipuri si pietrisuri,
curba este plata, deci au distanta dintre doua puturi (L) este mare, debitele pompate fiind si ele mari, in
pamanturi prafoase L este mai mic iar debitele pompate sunt mai mici.
• Epuismente indirecte mecanice – Instalatii de filtre aciculare
Instalatia de filtre aciculare este alcatuita din urmatoarele
subansamble:
- Filtre aciculare (organe active) cu tuburi prelungitoare,
racorduri flexibile si conducta colectoare de aspiratie;
- Agregat de infigere hidraulica a filtrelor aciculare;
- Agregat de epuisment: pompa de vacuum, pompa de
apa;
- Accesorii: imbinari, flanse de capat, coturi, piese T,
tronsoane flexibile etc.
Filtrul aciculare are, de regula, diametrul exterior de 50-
75mm si 1-2m lungime. Este format din doua tevi
concentrice, una interioara cu perete plin pentru aspiratie,
cealalta exterioara, pentru accesul apei din teren,
perforata si infasurata intr-o plasa din sarma de cupru sau
din metal plastic dur. Filtrul acicular se continua la partea
superioara cu un tub de prelungire, ajungand la o lungime
Varful (de spalare) al filtrului acicular
totala de 5-9m. Vartul filtrului numit de “spalare” sau “cap
a) In timpul infigerii in pamant
hidraulic” este prevazut cu un ventil sferic. Tubul de b) In timpul absorbtiei
prelungire se racordeaza printr-un furtun flexibil la 1 – teava de injectie a apei sub
conducta colectoare ce debuseaza intr-un recipient din presiune sau de absorbtie
care aerul este extras cu o pompa de vid. Pompa creeaza 2 – filtru acicular
un vacuum (depresiune) de 0.7-0.8 daN/cmp, pentru a 3 – ventil sferic
4 – filtru natural invers
mentine nivelul de apa necesar lucrului continuu.
• Epuismente indirecte mecanice – Instalatii de filtre aciculare
Filtrul acicular se infige in pamant proiectand, prin capul hidraulic, jeturi de apa cu presiune de 5..6 daN/mp. Ca
urmare, materialul de sub varful de spalare se afaneaza iar partea fina este antrenata spre suprafata, creandu-se
un filtru natural invers, cu diametrul de 15..25cm. Sub efectul jeturilor de apa, filtrul acicular patrunde prin
greutatea proprie in pamant, trebuind doar sa fie ghidat de personal instruit. In pamanturile tari, infigerea se
realizeaza si prin batere folosind o soneta, usoara, cu ciocan sau prin vibroinfigere. Extragerea filtrului acicular
se face, de regula, hidraulic, iar in unele situatii cu cricul mecanic sau cu un alt utilaj de ridicat.
Punerea in functiune a epuismentelor incepe prin pornirea pompei de vacuum pentru amorsare, dupa care se
porneste pompa de apa. Apa subterana intra in filtru prin ferforatii si curge in jos spre “capul hidraulic” de unde
este aspirata prin teava interioara. De aici circula prin conductele flexibile (furtunuri), conducta colectoare si
ajunge la agregatul de epuisment, care inglobeaza 1-2 pompe submersibile de apa, de unde este evacuata.
Filtrele vacuumate se protejeaza pe o adancime de 1-1.5m de la suprafata cu cate un dop etans de argila.
Principalele faze ale infigerii filtrului acicular in pamant

1 – jet de apa
2 – dop din argila
3 – furtun flexibil
4 – conducta colectoare
8. SPRIJINIREA MALURILOR SAPATURILOR
Stabilitatea malurilor sapaturilor de pamant se asigura in general prin realizarea unor taluze
a caror inclinare fata de orizontala este mai mica de cat unghiul limita al taluzului stabil, iar
in cazul terenurilor necoezive, decat unghiul taluzului natural ϕ.
Sapaturile nesprijinite cu pereti in taluz verticalse pot executa in orice fel de teren daca sunt indeplinite
urmatoarele conditii:
- Pamantului are umiditate naturala de 12..18%
- Sapatura de fundatie ramane deschisa un timp relativ redus
- Panta taluzului sapaturii nu depaseste valorile unghiului β,
Se pot executa sapaturi nesprijinite si cu pereti verticali daca umiditatea naturala a pamantului este redusa,
partea inferioara a sapaturii este deasupra nivelului apelor subterane, iar timpul in care sapatura ramane
deschisa, este scurt. Adancimea acestor sapaturi h0 poate fi de maxim 2,5m, chiar si in cazul terenurilor foarte
tari (cf. Tabel ......).
Exista situatii cand malurile sapaturii se realizeaza cu pereti verticali, dar pentru asigurarea stabilitatii sunt
necesare sprijiniri:
- Cand in vecinatatea sapaturii exista constructii sau instalatii care nu permit realizarea taluzului cu inclinarea
necesara;
- Cand sapatura cu taluz este neeconomica, adancimea sapaturii este mare, iar unghiul limita al taluzului
stabilit, relativ mic, astfel incat rezulta volume importante de pamant sapat care in unele cazuri (dupa o
indepartare temporara) trebuie adus inapoi si compactat pentru restabilirrea nivelului initial al platformei.
In cazul excavatiilor cu adancimi mai mari de 3m, masurate de la suprafata terenului, aflate in zone urbane,
proiectarea si monitorizarea acestora presupune aspecte suplimentare prezentate in cadrul normativului
NP120-06. Acesta cuprinde indicatii de proiectare si executie atat pentru excavatiile taluzate cat si pentru cele
verticale sprijinite.
Panta taluzului pentru sapaturi nesprijinite
Adancimea sapaturii h
Categ. de
Categoria Denumirea terenului sapare cu h < 3.0m h ≥ 3.0m
excavatorul
β h/b β h/b
I Terenuri usoare I 39 1/1.25 34 1/1.5
II Terenuri mijlocii I-II 56 1/0.67 45 1/1
III Terenuri tari I-III 63 1/0.5 56 1/0.67
IV Terenuri foarte tari III-IV 71 1/0.34 63 1/0.5
V Roci semidure V 84 1/0.1 76 1/0.25
VI Roci dure si foarte dure VI 90 - 90 -
β – unghiul cu orizontala al taluzului (umiditatea terenului fiind 12-18%).

Cs – coeficient de siguranta = 1.1 … 1.5.
Adancimea maxima a sapaturii nesprijinite
Adancimea
Tipul solului
maxima (m) 𝒕𝒈𝝋
𝒕𝒈𝜷 =
Nisipuri, pietris 0.75 𝑪𝒔
Pamaturi cu coeziune medie
1.25
(pamanturi obisnuite)
Pamanturi cu coeziune ridicata 2.00
8.1. Sprijiniri simple
Sprijinirile simple sunt lucrari de sustinere cu caracter temporar, utilizate pentru sprijinirea
excavatiilor, atunci cand adancimea sapaturii este mai mare decat inaltimea la care
pamantul s-ar mentine la verticala nesprijinit sau atunci cand realizarea unei sapaturi
taluzate are fi imposibila sau neeconomica.
Elementul principal al unei sprijiniri simple este constituit de dulapi, care sunt cei care vin in contact direct cu
pamantul. Ei pot fi orizontali sau verticali. In primul caz, dulapii orizontali sunt montanti dupa ce a fost
realizata excavatia (pe tronsoane). Ei sunt utilizati atunci cand pamantul se poate mentine la verticala
nesprijinit pe adancimea unui tronson de exavare (pamanturi cu coeziune suficienta). Dulapii verticali sunt
introdusi in teren inaintea realizarii sapaturii, fiind utilizati in cazul pamanturilor necoezive.
Elementele sprijinirilor simple sunt realizate de regula din lemn si/sau metal. Avantajul acestor sprijiniri este
dat de simplitatea executiei si de costul relativ redus. Datorita faptului ca nu sunt etanse nu pot fi folosite sub
nivelul apelor subterane decat in cazul in care se aplica metode speciale de coborare a nivelului hidrologic
subteran.
8.1.1. Sprijiniri cu dulapi orizontali
Sprijinirea cu dulapi orizontali este alcatuita din urmatoarele elemente (Figura 1): dulapi orizontali (dispusi fara
interspatii in cazul pamanturilor necoezive si cu interspatii pentru pamanturi coezive), filate (elemente
verticale de solidarizare a dulapilor, dispuse discontinuu pe inaltime, spraituri (elemente de sprijinire a
filatelor, dispuse orizontal sau inclinat, fixate prin impanare. Dulapii si filatele sunt realizate din lemn iar
spraiturile din lemn rotund (bile) sau elemente metalice.
In cazul sapaturilor cu latime mare, peste 6m, spraiturile orizontale trebuie contravantuite prin grinzi si
contrafise in plan orizontal si sprijinite pe verticala in dreptul nodurilor (cu popi) pentru a evita cedarea prin
flambaj sau incovoierea sub greutate proprie (Figura 2). O alta solutie pentru sprijinirea excavatiilor de
dimensiuni mari este prezentat in Figura 3 si Figura 4.
Figura 2 – Sprijinire cu dulapi orizontali

cu spraituri contravantuite

cu spraituri inclinate
Figura 4 – Sistem de sustinere cu profile

metalice si dulapi orizontali cu
contrafise inclinate si talpi
Dezavantajul acestui sistem este

obturarea suprafetei de lucru de catre
contrafise. Pentru a impiedica
alunecarea pe grinzile orizontale,
precum si ridicarea acestora,
contrafisele trebuie sa aiba o inclinare
redusa fata de orizontala.
In unele cazuri este necesar ca spatiul

ocupat de sprijiniri (in special de spraituri)
sa fie cat mai redus. In acest caz se
folosesc pentru sprijinire grinzi metalice
care se bat in teren la distante de 1.5 –
2.0m, pe care se sprijina dulapi orizontali Figura 5 – Sprijinire cu
fixati cu pene sau cu dispozitive metalice dulapi orizontali – sprijinire
(Figura 5). pe grinzi metalice
In cazul sapaturilor adanci, grinzile
metalice se ancoreaza la partea superioara
. Pentru adancimi de excavatie de
maximul 3-4m, grinzile metalice pot fi
inlocuite cu piloti de lemn la partea
superioara (Figura 6).
Figura 6 – Sprijinire cu
dulapi orizontali fara
spraituri, cu piloti din lemn
8.1.2. Sprijiniri cu dulapi verticali
Sprijinirea cu dulapi verticali este alcatuita din urmatoarele elemente: dulapi verticali, filate (elemente
orizontale de solidarizare a dulapilor, dispuse discontinuu pe inaltime), spraituri (elemente de sprijinire a
filatelor, dispuse orizontal, fixate prin impanare.
Dulapii verticali sunt introdusi in teren prin batere, treptat, pe masura avansarii sapaturii, devansand-o pe
aceasta. Varful dulapilor trebuie intotdeauna sa se gaseasca la cel putin 0.30m sub nivelul sapaturii. Sistemul
din figura 7 se utilizeaza in cazul unor sapaturi continue, in spatii inguste, a caror adancime nu depaseste
lungimea dulapilor. Pentru spatiile largi, filatele si spraiturile se inlocuiesc cu cadre orizontale din bile sau
grinzi ecarisate legate pe verticala prin popi (Figura 8). Daca dimensiunile cadrelor sunt mari, se
contravantuiesc in plan orizontal (Figura 9).
Figura 7 – Sprijinire cu dulapi verticali Figura 8 – Sprijinire cu dulapi verticali Figura 9 – Sprijinire cu dulapi verticali
cu cadre orizontale Si cadre contravantuite
8.1.2. Sprijiniri cu dulapi verticali
Pentru excavatii de adancimi mari se utilizeaza metoda

telescopica – sectiunea sapaturii se reduce treptat pentru
a se asigura spatiul de batere pentru randurile succesive
de dulapi (Figura 10). Daca pamantul se evacueaza
manual, se amenajeaza platforme pentru depozitarea
acestuia.
Metoda telescopica duce la consum mare de de material
lemnos si la volume de excavatie mai mari decat necesar.
Figura 10 – Sprijinire cu dulapi

verticali – metoda telescopica
8.1.3. Sprijiniri cu elemente de inventar
Sprijinirile din elemente metalice de inventar se trateaza din punct de vedere al alcatuirii si al calcului precum
sprijinirile simple din lemn.
Toate cele trei elemente ale unei sprijiniri simple (dulapi, filate si spraituri) se regasesc sub forma metalica, cu
dimensiuni in general modulate. Spraiturile sunt telescopice, permitand adaptarea lor la diferite dimensiuni
(Figura 11).
Figura 11 – Sprijinire cu elemente metalice de

inventar
8.2. Ziduri de sprijin
Zidurile de sprijin sunt lucrari de sustinere, in general definitive, utilizate pentru a asigura
trecerea intre doua cote, atunci cand spatiul nu este suficient pentru o sapatura taluzata.
Zidurile de sprijin sunt lucrari de sustinere cu caracter continuu, la care impingerea pamantului
se transmite integral, pe toata suprata de contact dintre lucrare si teren.
Zidurile de sprijin sunt realizate din zidarie de piatra, beton , beton armat, elemente
prefabricate (tip casoaie sau gabioane).
Figura 12 - Tipuri de ziduri de greutate
8.2.1. Zidurile de greutate

Sunt lucrari de sustinere masiva care rezista
impingerii pamantului prin propria lor
greutate.
Zidurile de greutate din beton sunt indicate
pentru inaltimi de max 3m. Pentru economie
de material se adopta sectiuni in trepte sau
inclinate (c,e,f). Sectiunea de mai simpla (d)
este indicata pentru inaltimi mici de pana la
1.5m.

Zidurile de greutate din zidarie de piatra nearmata sunt Figura 13 – Ziduri de greutate din zidarie de
indicate pentru inaltimi mici. Pentru inaltimi mai mici de piatra nearmata
1.5m se poate adopta o sectiune simpla, iar pentru inaltimi
mai mari sectiuni in trepte sau cu contraforti (Figura 13).
Zidurile de greutate din zidarie de piatra nearmata sunt
indicate pentru inaltimi mici. Pentru inaltimi mai mici de
1.5m se poate adopta o sectiune simpla, iar pentru inaltimi
mai mari sectiuni in trepte sau cu contraforti.
Pentru imbunatatirea stabilitatii zidurilor de greutate se
poate adopta o talpa inclinata sau un pinten (Figura 14).
Tot in categoria zidurilor de greutate intra si cele realizate din
gabioane (cutii din plasa de sarma umplute cu piatra (Figura
15). Ele se pot realiza cu trepte spre amonte sau spre aval.
Figura 14 – Imbunatatirea stabilitatii zidurilor de greutate Figura 15 – Ziduri de sprijin din gabioane

Zidurile de greutate pot fi realizate si
din elemente prefabricate de tip
casoaie. Casoaiele sunt constructii
alcatuite din dulapi sau grinzi de lemen
asamblate prin stivuire, delimitand
incinte patrate sau rectangulare care
umplu cu piatra sparta sau pamant
necoeziv (Figura 16). Prin inlocuirea
elementelor de lemn cu elemente
prefabricate din beton armat (Figura 17)
se pot realiza ziduri de inaltimi mari, de
peste 10m (Figura 18).
Figura 16 – Zid de sprijin din casoaie de lemn

Figura 17 – Casoaie din beton
Figura 18 – Ziduri de sprijin din casoaie de beton

8.2.2. Zidurile cornier
Sunt lucrari de sprijin realizate din beton armat, cu structura mai zvelta, care utilizeaza pamantul aflat deasupra
consolei amonte pentru preluarea impingerii, reducand astfel greutate proprie a zidului. In Figura 19 se
prezinta cateva tipuri de sectiuni de zid cornier.
Pentru micsorarea consumului de armatura, la inaltimi de peste 6m se recomanda utilizarea de contraforti
(Figuura 19 – c,d). Pentru aceasta situatie este mai economica adoptarea unei solutii de pamant armat cu
geosintetice.
Stabilitatea zidurilor de sprijin poate fi imbunatatita prin prevedrea de console de descarcare (Figura 20).
Figura 19 – Ziduri de sprijin cornier
Figura 20 – Ziduri de sprijin tip cornier cu

consola de descarcare
8.3. Sprijiniri mixte
Sprijinirile de tip mixt formeaza pereti temporari de sustinere a unor excavatii care utilizeaza
combinatiile intre diferite materiale pentru alcatuirea structurii de sustinere. Metal cu lemn,
metal cu beton, beton cu metal si lemn.
Dintre aceste tipuri de sprijiniri, cel mai raspandit este asa numitul “sistem berlinez”. Sistemul berlinez
combina metalul cu lemnul, elementele de rezistenta verticale ffind alcatuite din profile metalice laminate
(dublu T) amplasate la diferite distante (cca. 1-3m) pe conturul viitorului perete de sustinere, intre care, pe
masura avansarii lucrarilor de excavare, se introduc dulapi orizontali care vor forma peretele propriu-zis de
sprijinire. In Figura 21 este prezentata o sectiune orizontala printr-un astfel de perete de sprijin.
Date fiind tehnologia de executie a unei astfel de sprijiniri, aceasta nu poate fi utilizata decat in terenuri care au
suficienta coeziune pentru a se mentine nesprijinite pe o anumita inaltime pana la montarea dulapilor si
deasupra apei subterane.
In functie de adancimea excavatiei, profilele metalice pot fi introduse prin batere sau vibrare, sau pot fi
introduse in gauri forate si incastrate prin betonare sub cota finala de excavare.
Totodata, in functie de adancimea de excavare, peretele poate fi realizat autoportant sau sprijinit prin spraituri,
respectiv ancoraje.
Figura 21 – Sprijinire de tip

berlineza
8.4. Sprijiniri cu palplanse
Palplansele sunt elemente prefabricate din metal, beton armat sau lemn, introduse in pamant
prin batere, vibrare sau presare astfel incat sa formeze pereti continui cu rol de sustinere si
etansare.
Palplansele sunt prevazute cu imbinari care asigura continuitatea peretelui din punct de
vedere al etansarii.
Palplansele pot fi utilizate pentru lucrari definitive sau temporare.
8.4.1 Palplanse metalice
Palplansele metalice au sectiunea in forma de Z, S sau U (Figura 22). Acestea pot fi combinate
rezultand sectiuni compuse in functie de conditiile de stabilitate si rezistenta pe care trebuie sa
le indeplineasca (Figura 23).
Figura 22 – Exemple de palplanse metalice si de tipuri de imbinari

8.4.1 Palplanse metalice
Palplansele laminate la cald de tip
Larssen sunt utilizate in cele mai multe
cazuri, fiind foarte versatile. Gratie
formei lor simetrice se pot reutiliza cu
usurinta si permit o fixare facila a
tirantilor, chiar si sub nivelul apei.
Palplansele profilate la rece au grosimi
limitate, dar latimi mari. Forma specifica
este data prin pliere. Aceasta gama de
produse ofera solutii foarte economice
pentru lucrari de mica anvergura.
Palplansele combinate de tip HZ/AZ sunt
indicate lucrarilor mari, care necesita
moduli de inertie si rezistenta mari
(cheuri maritime, excavatii de
dimensiuni foarte mari).
Introducerea in teren a palplanselor
metalice se realizeaza prin batere,
vibrare sau presare. Presarea este
indicata in zone in care vibratiile si
zgomotele produse prin batere sau Figura 23 – Exemple de pereti de palplanse mixte
vibrare pot aduce prejudicii
vecinatatilor. Utilizarea palplanselor in
medii foarte corozive nu este indicata.
8.4.2 Palplanse din beton armat sau beton precomprimat

Palplansele din beton armat sau beton precomprimat sunt utilizate, de regula, pentru lucrari definitive.
Utilizarea lor pentru lucrari temporare nu este indicata din cauza recuperarii dificile datorate greutatii proprii
mari. Transportul, manipularea si introducerea in teren ale palplanselor din beton armat sau precomprimat
presupun masini si utilaje grele. Introducerea in teren se realizeaza prin batere sau vibrare. Palplansele din
beton au sectiuni dreptunghiulare si sun prevazute cu imbinari pentru asigurarea etanseitatii (Figura 24).
Figura 24 – Exemple de palplanse din beton armat sau precomprimat si de tipuri de imbinari
8.4.3 Palplanse din lem
Sunt confectionate din dulapi sau grinzi ecarisate
din esente rasinoase sau din esente tari.
Palplansele din lemn sunt introduse in teren prin
batere. Pentru a nu se deteriora la introducerea in
teren, acestea sunt protejate la capete cu
platbande metalice. Utilizarea lor este limitata de
lucrari temporare (sprijinirea peretilor gropii
fundatiei). In functie de gradul de etansare
necesare se pot adopta diferite tipuri de imbinari.
8.5 Pereti ingropati

Dupa criteriul alcatuirii constructive, peretii ingropati se clasifica in: pereti din panouri si pereti din piloti forati.
Dupa criteriul functiilor indeplinite de peretele ingropat in lungul aceleiasi verticale, peretii ingropati se
clasifica in: pereti omogeni si pereti compusi.
Peretii omogeni sunt acei pereti la care atat materialul cat si functia pe care o indeplinesc (de sustinere, de
portanta sau de etansare) sunt identice in lungul aceleiasi verticale.
Peretii compusi sunt acei pereti la care functiile de rezistenta, portanta si de etansare se separa pe verticala.
8.5.1 Pereti ingropati din panouri

a) Peretii mulati sunt realizati prin turnarea in teren a betonului dupa ce in prealabil a fost realizata prin forare,
sub protectia noroiului bentonitic, o trasee de dimensiuni stabilite prin proiectare. In Figura 25 este prezentata
o sectiune printr-un astfel de perete. Panourile sunt armate cu carcase de armatura iar legatura dintre panouri
trebuie tratata astfel incat sa asigure continuitatea peretelui din punct de vedere al rezistentei si etansarii.
Figura 25 – Perete din panouri

b) Pereti din elemente prefabricate
Peretii ingropati din panouri prefabricate sunt realizati prin lansarea in transeea excavata a unor elemente
prefabricate prevazute cu margini profilate care sa asigure imbinarea intre acestea. In Figura 26 sunt prezentate
2 exemple de realizare a peretilor din elemente prefabricate.
Figura 26 – Perete din panouri prefabricate


b) Pereti din elemente prefabricate
Legatura ferma dintre perete si teren, precum si etansarea peretelui sunt asigurate prin intarirea noroiului de
foraj autointaritor care este utilizat in astfel de cazuri (noroi bentonitic in care se introduce si o cantitate de
ciment si un aditiv intarzietor de priza).
Reteta noroiului autointaritor se determina prin incercari si trebuie sa corespunda cerintelor specifice ale
lucrarii, printre care:
- Densitatea, vascozitatea si celalalte caracteristici ale noroiului se aleg astfel incat sa permita excavarea
panoului in timpul prevazut pentru aceasta operatie (o alternativa o reprezinta excavarea cu noroi obisnuit,
urmata de substituirea acestuia cu noroi intaritor);
- Aditivul trebuie sa asigure declansarea prizei dupa introducerea prefabricatelor in trasee;
- Cresterea rezistentei in timp trebuie sa fie suficient de rapida astfel incat, la realizarea excavatiei protejata de
perete, mortarul sa asigure legatura dintre prefabricate si teren.
8.5.2 Pereti ingropati din piloti forati
In functie de conditiile de rezistenta si etansare pe care Figura 27 – Pereti din piloti forati
trebuie sa le indeplineasca peretele, pilotii pot fi dispusi cu
distante intre ei, joantivi sau secanti.
Peretii realizati din piloti se impun, de regula, atunci cand
stabilitatea transeelor necesare pentru panouri nu este
asigurata (ex. atunci cand in vecinatatea peretelui se gasesc
fundatiile unor constructii cu incarcari mari) sau daca in
cuprinsul stratificatiei se intalnesc maluri sau nisipuri
antrenate de curentul de apa. In astfel de situatii se recurge la
piloti forati cu tubaj recuperabil.
In Figura 27 sunt prezentate cateva tipuri de pereti ingropati
din piloti, diferentiate dupa modul de dispunere, material si de
armarea pilotilor.
In cazul pilotilor secanti, se poate recurge la armarea tuturor
pilotilor, daca peretele este supus la incarcari mari care impun
o rezistenta ridicata a acestuia, sau la armarea numai a
pilotilor secundari, daca este importanta indeplinirea conditiei
de etansare si peretele nu este supus la solicitari importante.
In functie de conitiile pe care trebuie sa le indeplineasca
peretele, pilotii nearmati (primari) pot fi realizati din material
cu slabe rezistente care asigura numai conditia de etansare
(amestec de noroi bentonitic cu ciment la care se poate
adauga si nisip, cu rezistenta la compresiune de 1-2 N/mm2)
sau din beton simplu.
8.6. Pereti de sustinere a excavatiilor – sisteme de sprijinire
Dupa criteriul modului de preluare a solicitarilor la care sunt supusi, peretii de sustinere pentru excavatii se
clasifica in: pereti de sustinere in consola si pereti de sustinere rezemati.
Din punct de vedere al sistemului de rezemare a peretilor de sustinere se identifica trei principale solutii:
- Cu spraituri: elemente metalice, ce preiau impingerea pamantului dar care sunt eliminate pe masura avansarii
constructiei. Principalul dezavantaj consta in aglomerarea excavatiei;
- Cu ancoraje: se poate realiza cu tiranti pasivi sau cu tiranti forati injectati sau pretensionati. Se folosesc doar
in cazul terenurilor tari in vecinatatea carora nu se afla cladiri.
8.6.1. Pereti de sustinere in consola

Stabilitatea unui perete de sustinere in consola pe parcursul lucrarilor de excavare este asigurata prin
incastrarea acestuia in teren. Etapele de executia a unui perete de sustinere in consola sunt prezentate in
Figura 28.
Figura 28 – Etapele de executie a unui perete de sustinere in consola

8.6.2. Pereti de sustinere rezemati
Rezemarea peretelui de sustinere pe masura realizarii excavatiei reprezinta o alternativa care
permite reducerea adancimii de incastrare a peretelui, precum si limitarea deplasarilor
orizontale ale peretelui, comparativ cu solutia peretelui in consola. Etapele de executie sunt
prezentate in Figura 29. Pe masura avansarii lucrarilor de excavare sunt amplasate sistemele
de rezemare la cotele si la intervalele rezultate in urma calculelor de proiectare .
Figura 29 – Etapele de executie a unui perete de sustinere rezemat

8.6.2. Pereti de sustinere rezemati
O varianta de rezemare a peretilor de sustinere prin insasi structura ingropata realizata sub protectia acestora
o reprezinta procedeul de “sus in jos” sau top-down, cunoscut si sub numele de “metoda milaneza”. Structura
subterana este realizata de sus in jos, pe masura avansarii lucrarilor de excavare, iar planseele acesteia devin
pe rand rezemari ale peretelui de sustinere. Incarcarile verticale sunt preluate de stalpi si transmise unor
barete sau piloti executati in prealabil. Procedeul permite realizarea, simultan cu subsolurile, a unor numar de
niveluri din suprastructura constructiei. Executia lucrarilor este insa mai complexa si mai anevoioasa; spatiile
de lucru sunt reduse – saparea terenului are loc sub fiecare planseu pe o inaltime egala cu cea a viitorului nivel;
trebuie asigurate goluri pentru evacuarea pamantului sapat; sunt necesare utilaje cu gabarit redus.
Figura 30 – Etapele de executie in procedeul de sus in jos (top-down)

8.7 Pereti de sustinere realizati prin tehnologia “jet-grounting”
O posibilitate de realizare a unor pereti de sustinere a excavatiilor o reprezinta injectarea unui mortar de
ciment in teren prin tehnologia “jet-grounting”. Mortarul de ciment este injectat cu o presiune foarte mare
care determina restructurarea pamantului si amestecul acestuia cu cimentul. Injectarea are lor radial, printr-o
tija speciala, in jurul unui foraj, care constituie axa unei coloane de pamant amestecat cu mortar de ciment.
Dispunerea secanta sau tangenta a acestor coloane permite realizarea unor ecrante de sustinere. Utilizarea
acestei tehnice ramane totusi relativ restransa (cost foarte ridicat), fiind folosita mai ales in cazuri unor lucrari
speciale (realizarea unor lucrari de subzidire, de exemplu).
Figura 31 –Principiul de realizare a unor pereti prin tehnica “jet grounting”

01 Tehnologii Speciale Curs 1 Lucrari de Terasamente

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

01 Tehnologii Speciale Curs 1 Lucrari de Terasamente

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH.

TEHNOLOGII SPECIALE IN CONSTRUCTII

1. Notiuni generale, clasificarea si proprietatile pamantului

1. Notiuni generale, clasificarea si proprietatile pamantului

1. Notiuni generale, clasificarea si proprietatile pamantului

1. Notiuni generale, clasificarea si proprietatile pamantului

1. Notiuni generale, clasificarea si proprietatile pamantului

1. Notiuni generale, clasificarea si proprietatile pamantului

Nr. Stari initiale Transformare in stare

1. Notiuni generale, clasificarea si proprietatile pamantului

Caracteristica pamanturilor de a fi sau nu coezive este foarte importanta sub aspect

1. Notiuni generale, clasificarea si proprietatile pamantului

Tab. 2 - Valorile maxime ale pantei taluzului, definite prin tangenta

1. Notiuni generale, clasificarea si proprietatile pamantului

Valoarea coeficientului de incarcare este valoarea inversa a coeficientului de afanare:

1. Notiuni generale, clasificarea si proprietatile pamantului

Tab. 3 – Valorile coeficientilor de afanare si de incarcare, in functie de tipul de pamant

Nr. Uscat Masa volumica a pamantului in stare Coef. de Coef. de

1. Notiuni generale, clasificarea si proprietatile pamantului

1. Notiuni generale, clasificarea si proprietatile pamantului

Umiditatea afecteaza greutatea pamantului ce urmeaza sa fie sapat si transportat,

A. Defirsarea mecanizata a terenului

A. Defrisarea mecanizata a terenului

B. Curatarea mecanizata a terenului

Echipament de defrisat atasat Excavator cu cupa graifar Autogreder si scarificator

In procesul tehnologic de curatire a terenului pot interveni urmatoarele activitati:

D. Saparea si indepartarea stratului vegetal

3. Trasarea lucrarilor de pamant

Pentru trasarea in detaliu a constructiilor sunt necesare urmatoarele piese:

Echipamentul excavatorului pentru In functie de capacitatea cupei, excavatoarele se impart in:

Dupa modul de actionare, se Sistemul de deplasare al excavatoarelor poate fi:

4.1. Tehnologia saparii cu excavatoare echipate cu cupa (lingura) dreapta

1 – Mecanism de deplasare a – cota superioara a benei Rsm – raza minima de sapare

4.1. Tehnologia saparii cu excavatoare echipate cu cupa (lingura) dreapta

4.1. Tehnologia saparii cu excavatoare echipate cu cupa (lingura) dreapta

Cupa nu are capac de descarcare;

1 – Mecanism de deplasare 5 – Brat DMO – distanta maxima de sapare la orizontala

4.2. Tehnologia saparii cu excavatoare echipate cu cupa (lingura) inversa

4.2. Tehnologia saparii cu excavatoare echipate cu cupa (lingura) inversa

1 – Mecanism de deplasare 6 – Cablu de tractiune RSM – Raza de sapare

4.3. Tehnologia saparii cu excavatoare echipate cu draglina

4.3. Tehnologia saparii cu excavatoare echipate cu draglina

Cupa este alcatuita din doua parti

1 – Mecanism de deplasare 6 – Cablu de inclinare a falcilor Rs – Raza de sapare

4.3. Tehnologia saparii cu excavatoare echipate cu draglina

5. TEHNOLOGIA DE SAPARE CU BULDOZERUL

1 – Tractor pe senile 4 – Lama

5. TEHNOLOGIA DE SAPARE CU BULDOZERUL

5. TEHNOLOGIA DE SAPARE CU BULDOZERUL

Figura a – Sapare in panta

Lucrarile de umpluturi cuprind urmatoarele activitati tehnologice:

6.1. Imprastierea pamantului

6.3.1. Gradul de compactare (D)

Tipul terenului W optim (%)

6.3.3. Forta de compactare

Proiectarea instalatiei de pompare consta in stabilirea debitului C (mc/h)

Pompa se alege astfel ca debitul acesteia sa fie:

Drenul consta dintr-un sant cu pereti verticali umplut cu material de

• Puturi filtrante de diametru mare

Principalele faze ale infigerii filtrului acicular in pamant

Panta taluzului pentru sapaturi nesprijinite

β – unghiul cu orizontala al taluzului (umiditatea terenului fiind 12-18%).

Figura 2 – Sprijinire cu dulapi orizontali