CAP. 9.

SERII TERITORIALE

Obiective:

După studiul acestui capitol, vei avea cunoştinţe suficiente

pentru a fi capabil:

 să întelegi continutul si specificul seriilor teritoriale

Cuvinte cheie: serii teritoriale, repartiţie teritorială

9.1. Conţinutul şi specificul seriilor teritoriale

Seriile teritoriale se folosesc pentru caracterizarea fenomenelor în funcţie

de locul în care se produc. Seria teritorială sau seria de spaţiu cum mai
este denumită, este alcătuită dintr-un şir de valori ale caracteristicii
Seria
statistice cercetate ordonate în corelaţie cu unităţile administrative sau
teritoriala, diviziunile teritoriale de care aparţin.
este alcatuita Statistica teritorială operează cu unităţi complexe cum sunt: comuna,
dintr-un sir de oraşul, municipiul, judeţul, ţara, continentul, regiunea de unde apare
valori ale posibilitatea caracterizării complexe a fiecărei unităţi administrativ
teritoriale sub forma unor monografii sau are loc cercetarea unei singure
caracteristicii
variabile statistice ce este urmărită în plan teritorial.
cercetate
Termenii unei serii statistice se obţin prin cumularea în cadrul fiecărei
ordonate in unităţi administrativ-teritoriale a tuturor elementelor referitoare la
corelatie cu caracteristica cercetată. Analiza în profil teritorial poate fi realizată atât în
unitatile plan naţional cât şi pe plan internaţional prin compararea a două sau mai
multe ţări fapt ce impune verificarea datelor disponibile din punct de
administrative. vedere al comparabilităţii lor.
Alegerea indicatorilor care urmează să alcătuiască o serie teritorială se
face pe baza unor criterii, respectiv comparabilitatea informaţiilor şi
relevanţa indicatorilor pentru fenomenul cercetat.
În general pentru o cunoaştere mai complexă a colectivităţii în profil
teritorial se folosesc mai multe şiruri de date care reflectă variaţia unor
caracteristici interdependente.
Seriile teritoriale prezintă unele particularităţi de care trebuie să se ţină
seama în analiza variaţiei în spaţiu a diferitelor caracteristici economico-
sociale:
- interdependenţa termenilor - constă în faptul că nivelele specifice
diferitelor unităţi administrativ-teritoriale nu se condiţionează reciproc;
- omogenitatea seriei - toţi termenii au acelaşi conţinut social-
economic;
- simultaneitatea termenilor-toate datele înregistrate se referă la acelaşi
moment al observării sau la aceeaşi perioadă de înregistrare;
- variabilitatea termenilor - este determinată de combinarea factorilor
esenţiali care produc diferenţierea de la o unitate administrativă la alta
permiţând cercetarea statistică a seriilor teritoriale.

Seriile teritoriale pot fi serii teritoriale alcătuite din indicatori absoluţi sau
din indicatori derivaţi.
Reprezentarea seriilor teritoriale se poate face cu ajutorul cartogramei,
cartodiagramei, iar în unele cazuri se pot folosi diagrame prin benzi sau
coloane.

9.2. Indicatorii ce caracterizează seriile teritoriale

Analiza şi caracterizarea seriilor teritoriale se realizează cu ajutorul unui

sistem de indicatori adecvat naturii termenilor şi scopului de cunoaştere
urmărit. Prin sistemul de indicatori se evidenţiază diferenţele dintre
unităţile administrativ-teritoriale, dar, în acelaşi timp, se poate determina
ceea ce este tipic şi semnificativ pentru întreaga colectivitate supusă
analizei.
În cazul în care seria este alcătuită din mărimi absolute şi este de forma:
Unitate teritorială 1 2 · · · i · · · j · · · n
Nivelul caracteristicii y1 y2 · · · yi · · · yj · · · yn

se pot calcula indicatori absoluţi, relativi şi medii.

A. Indicatorii absoluţi sunt nivelul absolut şi diferenţa absolută.

1. Diferenţa absolută (decalajul) a unei unităţi administrativ-teritoriale ”i”
faţă de unitatea “j” se determină pe baza relaţiei:

Yi / j  Yi  Yj sau Yj/i  Yj  Yi

 B. Indicatorii relativi
a. Indicii teritoriali - sunt mărimi relative de coordonare care se obţin
prin raportarea termenilor unei serii teritoriale sau de spaţiu. Dacă se
studiază o variabilă y pentru două unităţi teritoriale i şi j, se obţin doi
Analiza si indici individuali:
caracterizarea
seriilor teritoriale yi yj
se realizeaza cu i iy/ j  , i yj / i  sau indicele teritorial de grup:
yj yi
ajutorul unui
sistem de i iy/ j 
y i
, i yj / i 
y j

indicatori
y j y i

b. Rata de decalaj reprezintă expresia procentuală a diferenţei absolute

dintre termenii unei serii teritoriale:
 de pe poziţia unităţii teritoriale j:
yi  y j
%i / j   100  (i iy/ j  1) 100
yj
 de pe poziţia unităţii teritoriale i:
y j  yi
%j / i   100  (i yj / i  1) 100
yi

c. Mărimile relative calculate ca rapoarte faţă de medie - sunt obţinute

folosind ca bază de comparaţie pentru termenii unei serii teritoriale
nivelul mediu, mediana sau modulul. Dacă y este nivelul mediu, relaţiile
anterioare devin:
Dyi/y = yi - y

i yi / y 
yi
y
 
, %yi / y  i yi / y  1  100

Nivelul mediu al seriei teritoriale y poate fi media aritmetică, media

aritmetică ponderată, iar în unele cazuri media geometrică.

d. Coeficientul repartiţiei teritoriale caracterizează gradul de

uniformitate a repartiţiei în spaţiu. Acesta este aplicabil numai seriilor cu
termeni direct însumabili, deci numai seriilor alcătuite din mărimi
absolute.
Există mai multe procedee de calcul a acestui indicator. Astfel,
statisticianul italian Corrado Gini a propus utilizarea rădăcinii pătrate din
suma pătratelor ponderilor unităţilor administrativ-teritoriale în totalul
colectivităţii cercetate:
n
c g
i 1
2
i

 1 
unde, C – coeficientul lui Gini, care ia valori între  ,1 ;
 n 
gi – ponderea unităţii teritoriale “i”
n – numărul unităţilor administrativ-teritoriale

Atunci când repartiţia totală este perfect uniformă c  n1 , iar când

variabila cercetată se concentrează într-o singură unitate teritorială c = 1.
Variabilitatea limitei inferioare a coeficientului Gini, în raport cu
numărul n al unităţilor administrativ-teritoriale, determină o anumită
dificultate în utilizarea lui atunci când se compară colectivităţi cu
organizare socială diferită, de aceea s-au propus procedee de corectare a
formulei Gini, iar un astfel de procedeu este relaţia de interpolare:

n   g i2  1
c'  , c’ între[0;1]
n 1
Matematicianul român Octav Onicescu a propus alt procedeu de măsurare
a uniformităţii repartiţiei sub forma conceptului de energie informaţională
care ne arată starea de organizare a unui sistem:
1
n g 2

E' 0;1
i
E   g i2 ; E'  n;
1
i 1
1
n
Deci repartiţia teritorială cercetată este absolut uniformă dacă E’ este
egală cu 0 şi se concentrează într-o singură unitate teritorială dacă E’ este
egală cu 1.

9.3. Ierarhizarea multicriterială a unităţilor administrativ -

teritoriale

Elaborarea unei ierarhii a unităţilor administrativ-teritoriale şi

comparaţiile în profil teritorial prezintă o importanţă deosebită atât la
nivel naţional cât şi pe plan internaţional în vederea determinării
decalajelor şi a elaborării unei strategii optime de dezvoltare a tuturor
judeţelor ţării cât şi pentru integrarea europeană şi pe plan mondial a ţării
noastre.
Ierarhizarea multicriterială a unităţilor administrativ-teritoriale presupune
 parcurgerea următoarelor etape:
- selectarea indicatorilor utilizaţi în clasamentul multicriterial;
- alegerea formei de exprimare a rezultatului comparării unităţilor
administrativ-teritoriale;
- elaborarea de clasamente provizorii pe baza fiecărui indicator
selectat ;
- stabilirea metodei de agregare a rezultatelor clasamentelor
provizorii;
- determinarea indicatorului unic şi realizarea ierarhizării;
- valorificarea rezultatelor cercetării statistice.
Una din metodele
Pentru realizarea ierarhizării multicriteriale a unităţilor administrativ-
simple si eficiente
teritoriale este necesară, selectarea acelor indicatori care să corespundă
de ierarhizare obiectivelor cercetării şi alegerea metodei de ierarhizare.
multicriteriala a Una din metodele cele mai simple, eficiente şi mai des utilizate este metoda
unitatilor rangurilor. Metoda rangurilor presupune atribuirea de ranguri fiecărei unităţi
administrative administrativ-teritoriale, în mod succesiv, în funcţie de fiecare indicator
cuprins în analiză. Unitatea cu performanţă calitativă maximă obţine rangul 1,
este metoda iar unităţile următoare sunt numerotate cu ranguri tot mai mari, rangul cel mai
rangurilor. mare îl are unitatea care înregistrează nivelul calitativ minim al fiecărei
variabile studiate. Rangul final se obţine prin cumularea rangurilor parţiale pe
baza lui putându-se stabili ordinea ierarhică finală a unităţilor administrativ-
teritoriale.
Metode mai exacte de ierarhizare multicriterială calitativ superioare sunt
metodele matriceale care deşi sunt mai laborioase oferă rezultate net
superioare metodei rangurilor întrucât nu mai are loc denaturarea distanţei
reale dintre unităţile administrativ-teritoriale prin înlocuirea lor cu o
progresie aritmetică având raţia “+ 1”.
 Teme de dezbatere:

1. Ce înţelegeţi prin seriile teritoriale

2. Care sunt particularităţile seriilor teritoriale
3. Ce reprezintă ierarhizarea multicriterială a unităţilor administrativ
- teritoriale

Teme de control:

Test de autoevaluare:

Încearcă să rezumi în spaţiul de mai jos interacţiunea date 

informaţie  decizie.

Problemă

În anul 1992 potenţialul economic al ţărilor puternic dezvoltate, din punct

de vedere economic se poate ilustra prin datele din tabelul următor:

Potenţialul economic al ţărilor puternic industrializate:

Ţara Suprafaţa Populaţia PNB/loc. Exportul Exportul/loc

(km2) (mil.loc.) (mil. $) ($)
($ SUA)
S.U.A. 9372614 255,49 22560 447474 1751
Japonia 377801 124,34 26920 229885 2735
Germania 356910 80,25 23650 422271 5262

Ierarhizarea ţărilor puternic industrializate prin metoda rangurilor

 Rangul atribuit în funcţie de: Scor Rang
Ţara total final
suprafaţă populaţie PNB/loc PNB export Ex./loc.
SUA 1 1 3 1 1 3 10 1
Japonia 2 2 1 2 3 2 12 2
Germania 3 3 2 3 2 1 14 3

BIBLIOGRAFIE
1. Câmpanu I., Wagner P., Mitruţ C. Sistemul Conturilor Naţionale
şi agregate macroeconomice, Ed. All, Bucureşti, 1994
2. Câmpanu I., Statistica economică, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti 1982
3. Gregory and Ward, Statistics for Business Studies, Second
Edition, McGraw-Hill, London 1974
4. Haber A., Runyon R., General Statistics, Second Edition,
Addison-Wesley, London 1973
5. Ionescu E., Pantea M.F., Lile R., Bazele statisticii, Ed. Concordia,
Arad, 2004
6. Ivănescu I. Şi colectiv, Statistica, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
1980
7. Jaba Elisabeta, Statistica, Ed. Economică, Bucureşti, 1998
8. Korka M., Baron T., Bădiţă M., Manual de Statistică, Ed. Sylvi,
Bucureşti 1993
9. Pecican E., Tănăsoiu O., Econometrie, ASE Bucureşti 1989
10. Resa I.D., Statistica teoretică", Universitatea din Timişoara, 1977
11. Resa I.D., "Statistica", Universitatea din Timişoara, 1980
12. Resa I.D., Lighezan V., Probleme de statistică, Universitatea din
Timişoara, 1982.
13. Resa I.D., Lighezan V., Probleme de statistică, Universitatea din
Timişoara, 1984
14. Resa I.D., Statistica, Universitatea din Timişoara, 1986
15. Szenteşi S., Marketingul în societăţile comerciale, vol.1. Piaţa,
Ed. Sophia, Arad 1993
16. Szenteşi S., Cureteanu R., Managementul şi analiza proiectelor de
investiţii, Editura Mirton, Timişoara, 2004
17. Szenteşi S., Rusu S., Cureteanu R., Statistica activităţii
economice, Editura Mirton, Timişoara, 2005
18. Szentesi S., Ionescu E., Lile R, Bălan L, Rusu S., (2008),
Statistică economică, editura Universităţii Aurel Vlaicu, Arad
19. Yule G., Kendall M.G., Introducere în teoria statisticii, Ed.
Ştiinţifică, Bucureşti 1969