STRATEGII EFICIENTE FOLOSITE ÎN PREDAREA

CUNOȘTINȚELOR TEORETICE

Strategia a fost definita ca un mod de combinare si organizare cronologica a ansamblului de

metode si mijloace alese pentru a atinge anumite obiective
Strategia didactica este un termen unificator, integrator, care reuneste sarcinile de învatare cu
situatiile de învatare, reprezentând un sistem complex si coerent de mijloace, metode, materiale si alte
resurse educationale care vizeaza atingerea unor obiective. Ea este necesara în orice act pedagogic,
ocupând un loc central în cadrul activitatii didactice, deoarece proiectarea si organizarea lectiei se
realizeaza în functie de decizia strategica a profesorului. Ea este conceputa ca un scenariu didactic
complex, în care sunt implicati actorii predarii - învatarii, conditiile realizarii, obiectivele si metodele
vizate. Astfel, strategia prefigureaza traseul metodic cel mai potrivit, cel mai logic si mai eficient pentru
abordarea unei situatii concrete de predare si învatare. În acest fel, prin proiectare strategica se pot
preveni erorile, riscurile si evenimentele nedorite din activitatea didactica.
În calitate de elemente factice, metodele sunt cosusubstantiale strategiilor. Cu alte cuvinte,
strategia nu se confunda cu metoda sau cu metodologia didactica, deoarece acestea din urma vizeaza o
activitate de predare-învatare-evaluare, în timp ce strategia vizeaza procesul de instruire în ansamblu si nu
o secventa de instruire.
Principalele componente ale strategiei didactice sunt:
- sistemul formelor de organizare si desfasurare a activitatii educationale,
- sistemul metodologic respectiv sistemul metodelor si procedeelor didactice,
- sistemul mijloacelor de învatamânt, respectiv a resurselor utilizate,
- sistemul obiectivelor operationale.
Strategia didactica are urmatoarele caracteristici:
- implica pe cel care învata în situatii specifice de învatare;
- rationalizeaza si adecveaza continutul instruirii la particularitatile psihoindividuale
- creeaza premise pentru manifestarea optima a interactiunilor dintre celelalte componente ale
procesului de instruire ;
- presupune combinarea contextuala, originala, unica, uneori, a elementelor procesului instructiv-
educativ.
Construirea unei strategii adecvate intereselor elevilor si nivelului lor de pregatire, reprezinta din
acest punct de vedere o provocare continua si un efort permanent de creativitate didactica din partea
profesorului.
Dintre strategiile didactice mai importante mentionam:
- strategii inductive, al caror demers didactic este de la particular la general;
- strategii deductive, ce urmează calea raţionamentului invers faţă de cele inductive, pornind de la
general la particular, de la legi sau principii la concretizarea lor în exemple;
- strategii analogice, în cadrul cărora predarea şi învăţarea se desfăşoară cu ajutorul modelelor;
- strategii transductive cum sunt explicaţiile prin metafore;
- strategii mixte: inductiv-deductive şi deductiv-inductive;
- strategii algoritmice: explicativ-demonstrative, intuitive, expozitive, imitative, programate şi
algoritmice propriu-zise;
- strategii euristice de elaborare a cunoştinţelor prin efort propriu de gândire, folosind
problematizarea, descoperirea, modelarea, formularea de ipoteze, dialogul euristic, experimentul de
investigare, asaltul de idei, având ca efect stimularea creativităţii.
De cele mai multe ori specialiştii din învăţământ folosesc strategiile mixte, îmbinând armonios
elementele de dirijare şi independenţă, cu accent pe predare - învăţare semidirijată.
Strategiile didactice sunt realizate cu ajutorul metodelor de predare şi învăţare, informative şi

72
 activ-participative, de studiu individual, de verificare si evaluare.
In sens restrans, metoda este o tehnica de care profesorul si elevii se folosesc pentru efectuarea
actiunii de predare-invatare; ea asigura realizarea in practica a unei activitati proiectate mintal, conform
unei strategii didactice. Deci, metoda pune in evidenta o modalitate de lucru, o maniera de a actiona
practic, sistematic si planificat, un demers programat mentinut in atentia si sub reflectia contina a
profesorului.
Metodele de instruire si educare privesc atat modul cum se transmit si asimileaza cunostintele, cat
si dezvoltarea unor calitati intelectuale si morale, precum si controlul dobandirii cunostintelor si al
formarii abilitatilor. Rezulta, deci, ca metodele servesc unor scopuri de cunoastere (stapanirea normelor si
metodelor de gandire), de instruire (asimilarea unor cunostinte, priceperi, deprinderi si operatii de lucru)
si formative (de formare si perfectionare a trasaturilor de personalitate).
Mijloace de invatamant reprezinta ansamblul de obiecte, instrumente, produse, aparate,
echipamente si sisteme tehnice care sustin si faciliteaza transmiterea unor cunostinte, formarea unor
deprinderi, evaluarea unor achizitii si realizarea unor aplicatii in cadrul procesului instructiv-educativ.
In literatura pedagogica romaneasca, mijloacele tehnice de instruire sunt definite ca ansamblu al
mijloacelor de invatamant cu suport tehnic si care pretind respectarea unor norme tehnice de utilizare
speciale, respectiv echipamentele tehnice-aparatele dispozitivele, masinile, utilajele, instalatiile utilizate
in procesul didactic.
Gratie exercitarii functiei de instruire, fiecare categorie de mijloace de invatamant poate fi
considerata o modalitate de transmitere a cunostintelor. De aceea, se impune ca, in alegerea mijloacelor
de invatamant sa se aiba in vedere eficienta lor in transmiterea unor informatii noi, precum si in formarea
unor priceperi si deprinderi intelectuale, care se vor transforma in instrumente utile in asimilarea de noi
informatii.
Desigur ca, profesorul este acela care proiecteaza si creaza situatii didactice in care se utilizeaza
mijloace de invatamant, organizeaza si indruma activitatea elevului, ajutandu-1 sa invete. Procesul
invatarii nu are la baza simpla perceptie, ci el presupune activitatea intelectuala efectiva a elevului. Prin
urmare, soft-urile prezentate o data cu utilizarea mijloacelor de invatamant, nu sunt simple materiale
intuitive care sa fie observate de elevi; ele isi indeplinesc functia didactica numai daca sunt utilizate
efectiv de acestia. Allfel spus, eficienta oricarui mijloc de invatamant presupune asigurarea caracterului
complementar al predarii - invatarii.
Elevii nu poseda capacitatea de a ,,lectura" dintr-o simpla privire o imagine, fie ea chiar simpla.
Profesorul este acela care urmeaza sa orienteze si sa focalizeze atentia elevilor asupra aspectelor esentiale
ale continuturilor transmise, in functie de scopul secventei educative respective: identificarea anumitor
elemente, descrierea componentelor prezentate, interpretarea unei imagini etc. Lectura unei imagini de
catre elevi poate imbraca aspecte diverse, in functie de raporturile dintre forma si continuturile acesteia,
de planul indepartat sau apropiat de prezentare, de ungiul de vedere, de durata expunerii.
Indiferent de mijloacele tehnice utilizate, procesul instructiv-educativ presupune si momente de
conversatie profesor-elevi si elevi-elevi, discutii de grup, jocuri de simulare, adica asigurarea unor
conditii interactive intre elevi, profesor si mijlocul tehnic folosit. Pentru ca strategia didactica bazata pe
utilizarea unui mijloc tehnic de instruire sa fie eficienta, este necesar ca informatiile transmise cu ajutorul
mijloacelor tehnice si fie supuse unor prelucrari, interpretari, restructurari, sa se realizeze verbalizari,
corelatii etc., iar noile cunostinte sa fie integrate in sistemul cognitiv al elevilor.
De aceea, este necesara pregatirea clasei in vederea perceperii eficiente a mesajului audio-vizual.
Aceasta pregatire consta intr-o discutie prealabila cu elevii, in cadrul careia se reactualizeaza ceea ce
elevii cunosc deja despre subiectul discutat, se precizeaza ideea fundamentala pe care o transmite mesajul
„ formuleaza cateva intrebari la care elevii vor cauta raspunsuri in timpul perceperii mesajului. Este
important ca profesorul sa formuleze intrebari ,,de descoperire", pentru a obliga elevii sa gandeasca si sa
asimileze in mod constient informatiile. In comentariile sale, profesorului nu se va limita la simpla
descriere si nici nu va epuiza explicatiile; dimpotriva le va lasa elevilor o zona de necunoscut si de
investigare in legatura cu imaginile prezentate, oferind, daca este necesar- puncte de sprijin.
Asigurarea conditiilor interactive intre profesor, elevi si mijloacele tehnice utilizate, vizeaza
cresterea eficientei procesului de invatare prin:
- aprofundarea proceselor de analiza si sinteza
- clarificarca aspectelor insuficient sesizate prin lectura imaginii

73
 - asigurarea patrunderii prin gandire a celor receptate
- formarea la elevi a unei viziuni de ansamblu asupra celor studiale
- integrarea noilor cunostinte in sistemul cognitiv propriu al elevilor.
Practica didactica a identificat trei moduri de organizare a activitatii didactice, în functie de
maniera de desfasurare, fiecare configurând continuturi, relatii, suporturi si resurse specifice: activitati
frontale, activitati de grup si activitati individuale.
Orice act instructiv-educativ performant impune si tinde spre o forma optimala de planificare.
Orice efort în acest sens vizeaza coordonatele active, dinamice ale activitatii, adica zona tehnologiei si
strategiilor didactice.
Pedagogii sustin ca "variabila cu cea mai puternica forta de influentare asupra adoptarii unei
anume strategii de instruire este relatia didactica dintre scop-continut- metode/mijloace. Aceasta triada
constituie axul generativ al întregului demers pragmatic al conduitei metodologice a majoritatii
profesorilor.
Profesorul ajunge în timp la un adevarat repertoriu de strategii didactice experimentând si
aplicându-le diferentiat. Relatia dintre obiective, continuturi si strategii confera specificitatea unui
program de instruire. Strategia are un caracter normativ în sensul ca sugereaza un traseu general de
parcurs, dar totodata ea nu este un traseu unic si definitiv, deoarece ea nu exclude modificari si ajustari în
raport de derularea procesului si de obiectivele propuse. Strategia, fiind legata de obiective operationale si
continuturi scolare, are implicatii directe privind performanta scolara, deoarece rezultatele scolare sunt
dependente de modul de aplicare si dirijare de catre profesor a interactiunilor dintre strategiile didactice si
obiectivele didactice.
O strategie didactica prescrie modul în care elevul este pus în contact cu continutul de înva tare,
adica traiectoria pe care urmeaza sa-i fie condus efortul de învatare. Ea confera solutii de ordin structural
procedural cu privire la proiectarea si combinarea diferitelor metode, mijloace, forme si resurse de
predare-învatare, pentru ca elevii sa ajunga la achizitiile dorite, iar obiectivele educationale sa fie atinse.
Relaţie obiective-continuturi-strategii in instruirea scolara exprimă algoritmul ce trebuie
urmat în elaborarea proiectării didactice:
• se stabilesc la început obiectivele-cadru (generale), apoi cele de referinţă şi operaţionale,
precizându-se activităţile de învăţare;
• urmează analiza resurselor umane (clasa de elevi), ţinând seama de nivelul de inteligenţă al
elevilor, de motivaţia învăţării şi de aptitudinile lor. Se vor avea în vedere golurile din cunoştinţe, nivelul
de cunoştinţe al elevilor, deprinderile şi modul de învăţare;
• conţinuturile procesului de predare - învăţare se stabilesc în funcţie de obiective, de resursele
umane şi materiale existente;
• strategiile didactice şi metodele de predare - învăţare - evaluare se stabilesc în raport de
obiectivele educaţionale şi de conţinuturi;
• în funcţie de obiective, conţinuturi şi strategii se precizează formele de organizare a activităţilor
didactice, adică tipurile de lecţii şi alte activităţi educaţionale;
• toate acestea se realizează de către profesor prin comportamentul său didactic.

74