Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Istoria-Medicinei PDF
Istoria-Medicinei PDF
Medicina arhaic a
empirice.
Strategiile de vindecare difera în functie de etiologie: incantatii, înselarea
spiritului malefic etc. Nu exista etica si deontologie în practica medicala,
vindecatorul e doar mediator, nu îsi asuma raspunderea actului vindecarii (aceasta
apare odata cu medicina hipocratica medicina stiintifica).
Partea magica era ajutata si de obiectele magice: amulete (fragmente de os,
dinti de animal, pietre semipretioase), figurine (antropomorfe, zoomorfe) purtate în
scop profilactic, talismane (cu anumite semnificatii), tatuaje, masti etc.
Omul primitiv era mereu în cautarea hranei. Odata cu aparitia surplusului de
produse, apare si primul medic, un pas catre civilizarea societatii.
Acum 5000 ani, în lume, diferite populatii reusesc sa realizeze primele
societati urbane din istorie.
1. Papirusurile medicale
? papirusul Ebers
- a crezut ca apartine celor 6 scrieri ermetice medicale din cele 42
ermetice care au fost anuntate de Clement Flavius
- e datat 1555 BC, tradus complet în 1930 (Grapow)
- de dimensiuni mari (20 m lungime, 108 paragrafe)
- se refera în special la bolile interne
- arsenalul terapeutic este superior asiro-babilonienilor (plante cu efect
terapeutic, medicamente de origine animala - mierea, ceara, oua,
lapte, peste, ulei de peste, începutul utilizarii organelor - ficat, rinichi;
metale si pietre pretioase, metaloizi, carbunele animal)
- este descrisa prima metoda de anestezie locala (piatra memfitica
presarata pe rana+otet refrigeratie locala)
- forme medicamentoase: unguente, mixturi, pilule, comprimate,
fumigatii, emplastre, inhalatii, infuzii, decocturi.
- ! fumigatia cu cannabis indica la geto-daci (Herodot)
? papirusul Schmidt
- este anterior ca timp (1800 BC)
- de dimensiuni mai mici (5 m), se refera la chirurgie
- contine 48 cazuri chirurgicale, printre care fracturi, luxatii,
circumcizie, plagi (! luxatia ATM este tratata la fel ca astazi)
- este structurat astfel încât sa descrie afectiunile de la vertex în jos, cu
observatii clinice foarte riguroase
- ! observatiile empirice si rationamentul anticipeaza gândirea
hipocratica
- pe verso: practici religioase si o metoda de transformare a unui
4
? papirusul de la Londra
- cel mai vechi, neimportant
2. Studii de paleopatologie
3. Iconografie
1. Etapa vedica
2. Etapa brahmanica
poate ajunge pâna la suspendarea totala a laturii fizice, inclusiv controlul metabolic.
Susruta Samisa este produsul scolii din Benares, fiind o vasta enciclopedie
medicala, din 2 parti, una referitoare la anatomie, fiziologie, medicamente, boli; iar
cealalta la chirurgie.
Nu erau permise disectii pe cadavre umane, dar se eludau interdictiile
religioase prin asezarea cadavrelor într-un cos de nuiele pe cursul unui râu, timp de
4-6 zile, nu atingeau cadavrul, observau descompunerea, reusind sa descrie
existenta a 200 oase, 300 muschi si 70 „tuburi”.
Chirurgia foarte bine tratata, ramura a medicinei cel putin egala cu medicina
interna, cea mai importanta ramura a medicinei („cea mai nobila si eficienta
ramura a medicinei”).
„Medicul care nu practica si operatii chirurgicale este ca o pasare cu o
singura aripa”. Cea mai importanta operatie era plastia nazala. Alte operatii:
extragerea de calculi din vezica urinara, operatia de cataracta, folosirea protezelor,
chiar oculare.
Mai sunt prezentate elemente de asepsie si antisepsie, de sutura a plagilor
abdominale (! cu ajutorul furnicilor negre). Plantele erau folosite pe scara larga, de
exemplu Rowulfia carpentina în hipotensiune arteriala, psihiatrie (antidepresiv) -
„remediul oamenilor tristi”.
Budismul a fost introdus de un rajah (Buddha), care a decis sa se izoleze de
lumea agitata, a mers într-un pustiu, apoi dupa mai multi ani, a dezvoltat o noua
conceptie asupra lumii si vietii, alatuiri de noi tehnici Yoga. Mai târziu aceasta
conceptie a capatat atribute de religie. Manastirile budiste aveau camere speciale
pentru îngrijirea bolnavilor.
Locul de nastere al civilizatiei hinduse a fost ocupat de trupele musulmane,
fiind reprezentat de actualul Pakistan.
Vorbim astfel de un spatiu de interferenta între traditiile tibetane, medicina
chineza, brahmanica si cea budista.
Medicina chineza
Inca din urma cu 5000 ani, în vaile fluviilor Huang He si Yang Tze, a aparut o
civilizatie urbana, cu o scriere ideografica, de aproximativ 3200 caractere (astazi
aprox.150). Nu s-au pastrat decât pe oase, carapace de broasca testoasa. Unii
autori o studiaza la Evul Mediu.
Chinezii atribuie toate descoperirile efectuate de-a lungul timpului unor
împarati legendari (Fu Xi, Huang Ti, Che Hong)
Teoria pulsului (din tratatul de teoria pulsului, datat în jurul 1000 AD, tradus
tot de Morraine). Pulsul era singura metoda de examinare a unui bolnav.
Pulsul se palpeaza în 18 locuri diferite, fiecare palpare fiind superficiala,
medie si profunda; înainte si dupa efort.
In functie de mai multe criterii (vârsta, sex, anotimp etc.), sunt descrise 200
tipuri diferite de puls, dintre care 26 prevestesc moartea. S-au descoperit figurine
din vechea China cu semne de locuri unde pot aparea boli.
Chinezii sunt primii care au introdus o metoda de profilaxie a variolei
(variolizarea preventiva). Recoltau dintr-o pustula variola umana, o uscau în timp
pentru a diminua virulenta, apoi era triturata si suflata printr-un tub de bambus pe
narina copiilor. Acestia faceau o forma usoara si ramâneau imunizati. Prima carte
despre variola a fost scrisa tot de chinezi, în 1001 AD.
In România a fost introdusa de un medic grec, primele inoculari stiintifice au
fost realizate la 1714 de Iacob Pylarino, medicul personal al lui {erban
Cantacuzino si Constantin Brâncoveanu. Vaccinarea antivariolica, introdusa în 1796,
se bazeaza pe un alt principiu si anume imunizarea încrucisata între virusul variolei
umane si virusul vaccinei.
Medicina greco-roman a
Hipocrate
- exponent al scolii din Kos
- nu este demonstrat faptul ca a scris toate cele 62 scrieri ale „colectiei
hipocratice”
- Platon îl mentioneaza în „Dialoguri” ca cel mai mare medic grec
- Soranus îi scrie biografia la 200 ani de la moarte (în care se
demonstreaza descendenta directa din Asclepios - 18 generatii; si unde se
aminteste ca atât tatal, cât si bunicul lui Hipocrate au fost de asemenea
medici. Devenit terapeut, calatoreste pentru a-si însusi meseria, apoi se
întoarce în Kos. Ginerele sau Polib face o sinteza a hipocratismului.)
- cele 62 lucrari sunt foarte diferite, ca subiect, întindere si nivel de
prezentare
- 5 lucrari de etica si deontologie medicala (sistem de reguli, valori,
percepte asupra relatiei dintre medic si societate / pacient / alti medici).
Colectia include scrieri ale unor medici apartinând diferitelor scoli din
Grecia Antica.
- lucrari de patologie generala (aer, apa, epidemii, „despre bolile omului”
etc.)
- ! prima lucrare de patologie speciala se refera la epilepsie („Boala
sfânta”)
- lucrari de oftalmologie, pediatrie, obstetrica, ginecologie
- nu existau titluri si se denumeau cu primele cuvinte
neconsiderati medici. Dintre lucrari amintim cele despre fracturi, luxatii, articulatii
dar si cea referitoare la litotomia pentru îndepartarea calculilor vezicali.
Disectiile pe cadavre erau interzise si totusi în ciuda slabelor cunostinte de
anatomie, s-au scris lucrari „despre inima”, „despre muschi” etc.
„Aforismele” reprezinta o colectie de fraze si sentinte referitoare la
experienta clinica a medicului hipocratic.
Starea de sanatate (eucrazia) era considerata starea de echilibru cantitativ si
calitativ al componentelor organismului. Erau definite 4 lichide - umorile cardinale:
? bila galbena (ficat)
? bila neagra (splina)
? sânge (inima)
? mucus, flegma (creier)
Starile posibile erau de rece/cald; repectiv uscat/umed.
Mentinerea în echilibru se datora unui principiu numit „neuma”, pe care
organismul îl ia prin respiratie.
„Physis” reprezinta o forta naturala a oricarui organism ce se opune bolii,
reactionând în mod spontan pentru a readuce organismul la functionarea normala,
daca ea a fost perturbata.
Observând deosebirile dintre sanatate si boala, au fost definite tipologic 4
temperamente , în functie de umoarea care este predominanta:
? coleric (predomina bila galbena)
? melancolic (predomina bila neagra)
? sanghin (predomina sângele)
? flegmatic (predomina flegma)
Medicina elenistica
Scoala metodicilor
Asclepiade, adept al teoriei solidiste, dezvoltate de el în asociere cu teoria
atomica (Leucip & Democrit).
Exista 2 stari de boala:
- porii se dilata si atomii evolueaza
- îngustarea porilor cu împiedicarea miscarii atomice
! Au introdus diferite medicamente, cu actiune vasodilatatoare sau
vasoconstrictoare.
- a învatat la Alexandria
- un timp a fost medic de gladiatori
- devine apoi medicul împaratului
- este autorul primei anatomii complete a corpului uman, în conditiile în
care în continuare nu erau permise disectiile umane, bazându-se mai
mult pe extrapolarea datelor de la animale (disectii, vivisectii)
- cea mai mare greseala a sa a fost conceptia asupra circulatiei sângelui
(„dute-vino si se amesteca în inima”)
- tratatul sau a devenit o „opera crestina”, deci nu a putut fi criticata
- a ramas „tehnica galenica” de pregatire a medicamentelor
- ! Pentru fiecare legiune exista o categorie de „sanitari militari”.
Medicina bizantin a
- în Imperiul Roman de rasarit, cu capitala la Bizant (apoi
Constantinopol)
- despre medicina bizantina s-a scris putin
- au dezvoltat o noua organizare medicala.
In anul 325 la Niceea, la primul sinod, biserica crestina s-a decis sa preia
grija îngrijirilor medicale umane. S-au închis templele dedicate zeilor vindecatori,
deschizându-se institutii de caritate crestina, pe specialitati si tipuri de boli.
! Primul spital la 370, în timpul lui Vasile cel Mare.
Din perioada de inflorire, amintim personalitatea lui Razes (Al Razi), din sec.
IX-X, autor de carti medicale, cea mai de seama fiind enciclopedia „Contines”
(„continentul”).
„Cartea lui Mansur” (numele califului) este o lucrare originala, scrisa cu o
atitudine conservatoare („daca poti, foloseste dieta si nu medicamente sau daca
folosesti medicamente, alege unele simple si nu complicate”); nu se admite
decât ceea ce se poate deomonstra la patul bolnavului. Lucrarea este
structurata in 10 volume, dintre care volumul VIII, cel referitor la medicina
interna, este considerat o adevarata capodopera, devenit manual si pentru unele
universitati europene.
Ali Al Bas este autorul unui tratat enciclopedic care se refera la clasici
(ierarhizati) si la experienta clinica proprie.
Cel mai important ramâne insa Avicena, din ale carui lucrari amintim
„Canonul medicinei” (ultima mare sinteza a intregului câmp al medicinei,
realizata de o singura persoana; cea mai limpede si clara dintre sintezele Evului
Mediu), „Poemul medicinei” - o colectie de 5 carti, dupa cum urmeaza:
1. se refera la „problemele generale”:
? anatomia, fiziologia
? igiena si organizarea activitatii medicale
? etica si deontologia
? istoria medicinei
2. medicamentele simple
3. medicina interna
4. chirurgie (inclusiv bolile infectioase eruptive)
5. medicamentele compuse
Avicena (980-1037) era tadjic (un popor nordic), a fost un mare poet, filozof,
teolog; primul mare geograf si geolog, muzician.
Europa Occidentala
Primele elemente de medicina apar in mânastiri. Odata cu crestinarea
popoarelor germanice, ei adopta punctul de vedere crestin al medicinei. Au existat
calugari specializati la nivelul medicinei populare.
Prima scoala de medicina propriu-zisa laica din Europa Occidetala este
Scoala medicala din Salermo (port in Italia, in apropierea mânastirii Monte
Casino - unde calugarul Benedict a intemeiat primul spital din Occident si un ordin
calugaresc pentru asistenta bolnavilor, spre sfârsitul sec. VIII, inceputul sec. IX).
- au fost primii care au acceptat si femei (Trotula a fost medic
ginecolog)
- volumul „Regimul de la Salermo” a fost tradus si in româna („Floarea
sanatatii”). Traducerile ce se faceau la Salermo erau din araba
Igiena precara a oraselor a permis producerea marilor epidemii al Evului
Mediu (lepra, ciuma, variola, sifilis cu ipoteza originii americane a acestuia). Au
existat insa si asa-numitele „epidemii psihice”, isterii colective (coreo-mania, când
ieseau si tremurau la marginea satului pâna la epuizare, flagelatii colective).
Are loc o decadere a chirurgiei, nu erau permise manevre sângerânde,
pentru ca medicii erau si preoti. Existau 2 categorii de chirurgi:
? chirurgii de roba lunga (propriu-zisi), care invatau doar anatomie si
tehnici chirurgicale
? chirurgii de roba scurta (chirurgi barbieri), care transmiteau
deprinderile din tata in fiu
Anatomia
Pâna atunci, disectiile fusesera interzise, dar odata cu aparitia facultatilor de
medicina, au inceput sa se permita (prin bule papale) disectii in scop didactic. Era
disecat câte un singur cadavru intr-un an universitar. Erau interdictii clare
referitoare la comentariile privind opera lui Galen. Disectiile se faceau in amfiteatre
(putea participa oricine), profesorul citea din Galen, iar barbierul-chirurg taia (el nu
stia latina, adica profu’ citea degeaba, ca el tot ce stia el taia... :-) ).
Andreas Vesalius (Vesal) - belgian, fiu de farmacist, a studiat la Paris
(universitatea era de tip Galenic), dar a terminat studiile la Padova, unde a devenit
mai târziu profesor de anatomie. Este considerat intemeietorul medicinei moderne.
- a pus bazele stiintei disectiei, folosind instrumente speciale
- efectua disectii paralele, pe un numar crescut de cadavre (metoda
stiintifica de cercetare)
- a studiat corelând structuralul cu functionalul
- ! este autorul primului atlas anatomic (6 planse, la Venetia, in 1538)
- a denumit cu câte un cuvânt anume diverse formatiuni anatomice, in
neolatina
- scrie un tratat complet de anatomie (Basel, 1543), cu formatiunile
prezetate in pozitii active. Tot la universitatea din Basel se gaseste un
14
Paracelsius
- considera ca medicina trebuie sa se invete din practica, nu din carti
- a facut si chirurgie, chiar daca din punct de vedere religios ii era
interzis
- precursor in balneologie si patologie profesionala
Chirurgia in Renastere
Toate facultatile de medicina erau religioase. Oficial se cerea ca operatia
chirurgicala sa fie indicata de medic iar chirurgul s-o execute la indicatiile si sub
15
controlul medicului.
Ambroise Pané a fost cel mai mare chirurg din acel timp.
- a urmat cursurile colegiului de chirurgie de la Paris (chirurg de roba
lunga)
- numeroase operatii in armata franceza
- numeroase inventii in chirurgie (instrumente noi)
- redescopera ligatura vasculara
- propune pansamentul simplu in tratamentul plagilor (initial
tratamentul era de cauterizare cu ulei de soc fierbinte)
- autor al unei carti de chirurgie (1545)
- intemeietorul balisticii in medicina legala
V. Primul care a pus sub semnul intrebarii teoria lui Galen a fost Vesal,
care in editia a 2-a (1555) arata ca nu exista nici un orificiu
interventricular
Din punct de vedere medical, sec. XVII este un secol englez, doar Franta mai
remarcându-se in acest domeniu prin cele 2 facultati importante (Paris si
Montpellier), dar care se mentin pe pozitii Galeniste si se opun marilor descoperiri
din domeniul medicinei.
Principalele doctrine medicale sunt iatrochimia (Paracelsius), care se
16
OLANDA
? Antoni van Levercuc (portar la primaria din Leida, remarcat
intâmplator de catre de Graaf)
- compune un microscop din câteva lentile
- utilizarea microscopului se extinde, Malpighi fiind coniderat
17
nu contrar
- doze infinitezimale, se ajunge ca pâna nici macar o molecula sa nu
aiba sansa de a exista in solutie
- principiul antrenarii, al dinamismului; prin agitarea indelungata a
solutiei homeopate, patrunde in solutie un spirit vindecator din neant
- ! Cercetari recente au aratat ca apa pastreaza amprenta substantelor
ce au fost dizolvate in ea, chiar când nu mai exista nici o molecula
activa in solutie
- incepe sa se dezvolte medicina anatomo-clinica, principiile medicinei
bazate pe anatomia patologica, pe leziuni specifice. Morgagni scrie
in 1761 un tratat „despre sediul si cauzele bolilor studiate prin
metode anatomice” (transformari morfologice la nivel macroscopic,
de organ).
3. Morton asista, dar considera drept cea mai eficienta metoda cea
care foloseste eterul sulfuric, procedeu rapid adoptat si in Europa.
Prima operatie reusita folosind eterul sulfuric a avut loc la 16
octombrie 1846
4. Simpson descopera cloroformul in ianuarie 1847
Bibliografie