TESTUL RORSCHACH

sau testul “petelor de cerneala”

Testele reprezinta un instrumentar important al psihologiei. Ele fac

posibila masurarea temporara a numeroase caracteristici psihice. Sunt, insa,
necesare o serie de precautii si reguli de respectat in folosirea lor, mai ales in
cercetari mai complex.
Unii matematicieni, dintre care G. Milton-Smith, au scos o serie de serie
de editii cu privire la statistica in psihologie, sub forma unui ghid simplificat.
Reactiile psihice si reactia sensibilitatii psihicului sunt evidente in situatia in
care provoaca schimbari, mai ales cu privire la : oboseala persoanelor testate,
dipozitia, gradul de angajare in rezolvarea testului, efecte ale alcoolului sau ale
unor medicamente folosite.. Oricare reducere a acestor factori se face printr-un
grup de control, asemanator ca numar, nivel cultural, numar al celor doua
sexe.Extinsa folosire de teste, din bateriile de mare circulatie, a trecut prin
blocajul expus mai sus. Testele celor mai folosite baterii au o mare validitate,
prin folosirea lor intense si extinsa pe numeroase si variate grupuri de subiecti
denominalizati cu cerintele expuse. Coeficientul de schimbare a generatiilor(la
oameni) este foarte active si se produce din cauza progreselor sociale, generate
de RTS, de scolarizarea tot mai intense din toate tarile.
Dupa validarea si prelucrarile de caracteristici ale testelor, pentru a li se
acorda calitati metodologice – se face aplicarea lor. Aplicarea testului solicita
foarte multa atentie in privinta prezentarii lui, a descrierii modului in care
trebuie sa lucreze cei ce parcurg testul. Este nevoie ca instructajul sa fie cat mai
clar expus, pentru a fi asigurata sarcina de folosire corecta a raspunsurilor ce se
solicita.
Dupa procesul de conferire de calitate metrological a testelor, se trece la
aplicarea lor pe un numar cat mai mare de subiecti si dupa prelucrarea
materialelor (rezultatelor obtinute) se face atalonarea acestora.
In ultimii 10-20 ani, testarea psihologica, in unele cazuri, se face prin
computere dar si programe de corelatie tot mai sofisticate, legate de corelatii,
combinatii si tot felul de evaluari coputerizate.Prin calcule statistice matematice,
se obtin instrumente utile in operatiile de evaluare si in analiza cantitativa.
1)Testele sau dezvoltat foarte mult, s-au perfectionat. Exista si o tendinta
ca testele sa devina un fel de experimente naturale. Asa de pilda, Testul
Rorschach sau testul Luscher se folosesc de cate doua ori. Testele au tendinta de
a se repeat si sub forme mai concise.
2)Pe de alta parte, testele se perfectioneaza si se combina in baterii.
3)Cea mai importanta este, insa, implicarea lor in categorii. Din acest
punct de vedere exista:

1
 - teste de dezvoltare si in acelasi timp de crestere a cunostintelor implicate
in adaptarea totala.
- testele de inteligenta si invatare (de progres educativ)
- teste de aptitudini
- teste de creativitate
- teste de sociabilitate
- teste de personalitate
- testele proiective. Legat de aceasta grupa de teste fenomenul de proiectie
se manifesta ca o structura de exprimare a caracteristicilor mai semnificative
psihice prin voce, temperament, character, sociabilitate, aspiratii, interese,
atitudini. Exista doua semnificatii ce se pot acorda fenomenului de proiectie,
prima se refera la proiectie, ca fiind o expresie specifica si individuala, ponindu-
se de la premise ca prin analiza produselor activitatii creatoare libere se exprima
proiectia. In al doilea rand, se acorda termenului proiectie o semnificatie mai
restransa, care are doua versiuni. Una restransa, operationala la psihanalisti,
incorporata in ideea ca in produsele activitatii se oglindesc aspecte ale imaginii
de sine, dorinte, aspiratii sentimentale, nazuinte dar si temerile psihice implicate
in psihic la momentul respective. A doua semnificatie se implica in idea ca
produsele activitatii suporta un transfer al incarcaturii psihice mai
semnificative, ce caracterizeaza subiectul la un moment dat. De aceea, testele
proiective pot pune in evidenta aspecte mai pregnante ale preocuparilor,
idealurilor, intereselor, convingerilor si atitudinilor persoanei respective.
Trasatura comuna a testelor proiective, pentru psiholog, este de a prezenta
stimuli cat mai nestructurati, mai ambigui sau mai necopleti. Acest fapt produce
un fel de libertate sau mai bines pus eliberare a subiectului de rigorile
intrebarilor care cer exactitate si creeaza emotii si tesiuni. Aceasta cu atat mai
mult cu cat in activitatile scolare aceste rigori influenteaza statutul de elev cu
consecintele sale in factori de clasa. Din dorinta de a trai starea de destindere
activata de psiholog subiectul proiecteaza asupra stimulilor propriile interese,
aspiratii, opinii, atitudini, aspecte de mentalitate si creativitate disponibila.
Caracteristicile testului si ale subiectilor, care se implica in raspuns la testele
proiective depend si de caracteristicile privind structura solicitarilor din test,
care au o mare importanta. Din grupa testelor proiective vom detalia in
continuare: TESTUL RORSCHACH

Este un test care face parte din grupa testelor proiective si este realizat de
psihiatrul elvetian Hermann Rorschach si care a fost descris in lucrarea sa
aparuta in 1921.
Hermann Rorschach s-a nascut pe 8 noiembrie 1884 la Zurich, Elvetia, si-
a petrecut copilaria alaturi de fratele si sora sa, ambii mai mici decat el, la
Schaffhouse. Moartea tatului sau a pus brusc in chestiune proiectul sau de a

2
studia stiintele naturii. Pentru a se decide rapid, tanarul l-a cautat pe Erust
Hackel care l-a sfatuit sa se orienteze catre medicina.
A studiat medicina la Zurich, Nunberg, Bern si Berlin iar in 1919 a primit
licenta de practicare a medicinei in Suedia. Dupa studii medicale, se
specializeaza in psihiatrie in clinica din Zurich condusa de E. Bleuler,
frecventeaza grupul psihiatric din acest oras si are parte, in realizarea testului
sau, mai ales de influenta lui C.G. Jung.
La sfarsitul anului 1913 a parasit postul sau dintr-un ospiciu pentru a pleca
impreuna cu sotia sa in Rusia unde va lucra intr-o clinica private.Se reintoarce in
Elvetia in 1914 singur, sotia sa fiind retinita in Rusia ca director al azilului
regional de la Waldau. Excelent desenator publica lucrari in care analiza opera
artistica a pacientilor cu probleme mentale, ca pe un mod de a afla mai multe
despre personalitate.
Pasionat de pictura se arata interesat de modul in care reactioneaza
bolnavii la petele de cerneala si de culoare si compara raspunsurile lor cu acelea
ale subiectilor normali. Scopul initial al lui Rorschach era sa elaboreze un
instrument prin care sa poata dicrimina schizophrenia de alte tulburari mentale
si, respective de subiectii normali. In elaborarea testului el a plecat de la un joc
de societeate celebru in epoca, Jocul Blotto, care consta in apreciera libera in
fata unor imagini ambigue formate prin plierea unei foi peste niste pete de
cerneala, castigand cel care oferea cele mai multe sau mai interesante raspunsuri
(Ellenberger, 1954)Intre anii 1916 si 1920, Rorschach a elaborate si testat o serie
de astfel de pete de cerneala pe pacientii lui si a descoperit ca schizofrenii
reactionau intr-adevar diferit la ele comparative cu ceilalti pacienti, descoperind
astfel ca metoda lui putea releva o serie de caracteristici psihologice si la
subiectii normali, caracteristici care s-au numit mai tarziu trasaturi de
personalitate.
In 1921 construieste plansele testului sau si publica cea mai importanta
lucrare a sa, Psihodiagnostic, care a fost un dezastru financiar pentru editura la
care a aparut, vanzandu-se numai in cateva exemplare. Rorschach nu a apucat
sa-si aprofundeze metoda, murind la varsta de 37 de ani in urma unei banale
apendicite. Sansa testului sau a constat in faptul ca, unii colegi de-ai autorului au
continuat sa-l foloseasca nu numai in context clinic ci si in alte arii de
investigatie psihologica cum ar fi selectia si orientarea vocationala sau scolara.
Numai dupa 10 ani de la moartea sa acest test a inceput sa se raspandeasca
in intreaga lume sis a faca obiectul unui numar considerabil de cercetari si
adaptari.
Testul Rorschach este un instrument clinic extrem de complex, puternic si
versatile. Hermann Rorschach a dat testului un inceput remarcabil din punct de
vedere teoretic si interpretativ punandu-si amprenta inconfundabila pe
dezvoltarea lui ulterioara, in ultima instanta el nu a facut altceva decat sa aplice
in protocoalele sale conceptiile despre personalitate si psihopatologie. El nu a
lucrat excesiv cu nici o teorie psihologica, abordarea sa este una electica.

3
 Treptat testul a fost aplicat in Europa, apoi in America unde a capatat o
amploare fara precedent in istoria testelor psihologice, numele sau devenind
aproape sinonim cu cel al psihologiei clinice. Azi, testul este utilazat in intreaga
lume si face obiectul unui numar considerabil de cercetari si adaptari.
Tehnica Rorschach a devenit atat de populara starnind vii controverse
privind validitatea si utilitatea sa psihodiagnostica, unii considerand-o o
adevarata “radiografie a sufletului”, in timp ce altii afirmau ca valentele
diagnostice ale metodei sunt nule, propunand chiar eliminarea ei din practica
psihologica. In acelasi timp tehnica petelor de cerneala a proliferat rapid intr-o
gama impresionanta de scoli de scorare si interpretare. Dupa 30 de ani de studiu
John Exner Jr. a reusit sa dea testului o baza empirica solida si un sistem
standard de scorare si interpretare. Datorita lucrarilor lui Rapaport, Schachtel si
altii, se cunosc mult mai multe lucruri si despre testul Rorschach.

Natura testului Rorschach

Testul consta in 10 pete de cerneala simetrice bilateral – imagini in
oglinda daca indoim plansa in doua – care sunt tiparite pe cartoane separate; 5
pilocrome si 5 alb-negru, care reprezinta rezultatul ambiguu al plierii unei coli
peste o pata de cerneala, pete care au fost selectionate de Rorschach din multe
altele dupa anumite criterii empirice, dupa cum mentioneaza autorul in lucrarea
sa Psihodiagnostic.De exemplu ele sunt simetrice provocand un efect al ritmului
spatial care le face mai usor de asimilat cognitive, unele sunt compacte
facilitand o sinteza a perceptiei iar altele sunt mai dispersate solicitand un efect
sporit de organizare si integrare a campului perceptive. O alta caracteristica este
efectul de clarobscur al petelor, dat de diferentele in tonurile de luminozitate ale
culorilor; o alta caracteristica este faptul ca ele contin zone cu grade diferite de
ambiguitate: unele detalii ale planselor sunt mai usor de asemanat cu obiecte din
lumea reala decat altele.Plansele se prezintauna cate una, ordinea imaginilordin
serie fiind stabilita empiric.
Plansa I - Neagra. Nu este aproape niciodata refuzata, subiectul dand cu
usurinta raspunsuri forma si raspunsuri miscare. Plansa se interpreteaza global
cat sip e detalii.
Plansa - II – Negru cu rosu. Evoca kinesteziile mai usor decat plansa I.
Introduce o culoare ce provoaca uneori un inceput de soc de culoare .Contine o
singura figura intermediara frapanta. Rosu se suprapune peste negru.
Plansa - III - Negru cu rosu. Este plansa care provoaca cel mai usor
kinesteziile. Rosu este separate de negru.
Plansa - IV – Neagra. Subiectul dand destul de greu raspunsuri forma si
raspunsuri miscare. Plansa se interpreteaza mai usor pe detalii.
Plansa – V – Neagra. Plansa se interpreteaza cel mai usor, fiind descrisa
aproape totdeauna ca liliac sau fluture de noapte. Schizofrenii refuza destul de
des aceasta plansa sau vad in ea personaje in miscare.
Plansa – VI – Neagra. Creeaza sentimental ca este plansa cea mai dificila.

4
 Plansa - VII – Neagra. Esentiale in aceasta plansa nu sunt detaliile negre
ci figura intermediara care reprezinta o lampa de petrol, este in contrast cu
plansa V, deoarece normalii vad lampa foarte rar iar schizofrenii forte frecvent.
Plansa – VIII – Multicolora. Soc de culoare la nevrotici. Usor de
interpretat pe detalii.
Plansa – IX – Multicolora. Lpsita de armonie in forme sau culori. Evoca
usor kinestezii.
Plansa – X – Multicolora. Pete disparate, interpretare globala aproape
imposibila.
Rorschach a presupus, avand in vedere ca shizofrenia implica grave
tulburari perceptive, ca acesti pacienti vor avea mai mari dificultati decat altii in
a da raspunsuri “comune”, la petele “usoare”. Toate aceste caracteristici costituie
conditiile fundamentale care asigura testului forta sa diagnostica si calitatea de
stimul complex, capabil sa suscite in subiect o varietate de reactii cognitive si
afective prin care isi dezvaluie lumea interioara si trasaturile de personalitate.
Sarcina subiectului este sa spuna ce ar putea fi la fiecare plansa. Astfel, in
ciuda parerii comune ca testul Rorschach masoara in primul rand imaginatia, al
face apel de fapt la perceptie: subiectul este invitat sa perceapa si sa caute in
stocul sau de engrame reprezentarile cele mai similare cu stimuli prezentati.
Testul constituie o sarcina perceptive nestructurata, care pune in evidenta in
primul rand, comportamentule perceptive al individului. El ne arata ca modul in
care percepem lucrurile ne reprezinta ca un act de a fi in lume, ca o amprenta
originala inconfundabila; perceptia este o constructie a lumii, pe care o elaboram
in accord cu datele noastre interioare fundamentale. Ajunge sa oferim perceptiei
un cadru suficient de ambiguu de exprimare, pentru a ne releva interioritatea,
acesta fiind principiul testului Rorschach care se inscrie complet in definitia
“proiectiei”. Pe langa aspectul perceptiv si mnezic pe care il implica sarcina
Rorschach, daca raspunsurile sunt verbalizate sunt implicate gandirea si
limbajul, putand astfel afla date importante despre caracteristicile gandirii
individului din modul in care el verbalizeaza raspunsurile.

Aplicarea testului
Materialele necesare aplicarii testului sunt: cele 10 planse, cateva foi A4 si
asa-numita foaie de locatie, folosita in faza de ancheta pentru localizarea
raspunsurilor pe plansa.

Pozitia examinator-subiect indicate pentru aplicarea testului Rorschach

este cea in care cei doi stau unul langa altul (side-by-side).

Prezentarea testului si istructajul

Instructajul este simplu: “O sa va arat niste pete de cerneala si o sa vreau
sa-mi spuneti c ear putea fi acolo”, spunandu-i-se si ca este vorba despre un test
care furnizeaza informatii despre personalitatea individului.Testul incepe dand

5
subiectului prima plansa standard si intrebandu-l: “Ce ar putea fi aici?”. Este
singura instructiune permisa si nimic nu mai trebuie adaugat.

Faza de ancheta
Ancheta consta in explicatiile pe care le subiectul trebuie sa le ofere pe
marginea fiecarui raspuns pe care l-a dat in faza anterioara. Ea se realizeaza
dupa ce s-au dat toate cele 10 planse. Scopul anchetei este obtinerea unor
informatii suplimentare necesare pentru a scora raspunsurile decvat. In ancheta
nu se dau noi raspunsuri, ci numai se clarifica ce a fost perceput in faza de
raspuns, Daca subiectul va da totusi niste raspunsuri suplimentare, ele nu se iau
in considerare.
Instructajul anchetei este: Subiectului i se da pe rand cate o plansa si este
intrebat: “Ce poate fi acolo?”, atragandu-i-se atentia sad ea cat mai multa
raspunsuri, specificandu-se ca nu exista raspunsuri rele sau bune. Timpul de
examinare al fiecarei imagini nu este limitat, dar se noteaza in protocol cate
secunde au trecut din momentul prezetarii cartonasului pana la obtinerea
raspunsului dar si raspunsurile subiectului cuvant cu cuvant, pozitia plansei,
afirmatiile spontane facute de subiect.Dupa ce intreg setul de planes a fost
administrat se realizeaza un dialog cu subiectul, examinatorul incercand sa
determine ce caracteristici ale petelor de cerneala au jucat un rol de formulare al
perceptiilor subiectului.Intrebarile de tipul:”Ce l-a facut sa arate ca…?”sau
“Cum vezi …?”,sunt puse in incercarea de a clarifica ceea ce sa vazut si care
aspecteale petei de cerneala au fost cele mai influente in proiectare.
Atunci cand facem analiza raspunsurilor date de subiecti,continultul
material al interpretarilor trebuie lasat la sfarsit.In primul rand trebuie sa
obtinem”un tablou al functiei perceptive si al conceptiei,investigatia axandu-se
in primul rand asupra datelor formale”.
Numarul raspunsurilor .Normalii dau in general intre 15 si 30 de
raspunsuri,rareori mai putin de 15 frecvent mai mult de 30,numarul lor depinde
mai mult de momentele active decat de cele associative.Sub media raspunsurilor
se plaseaza frecvent indivizii cu o dispozitie depresiva,lunaticii,cei lipsiti de
energie mintala,ambitiosii,cei preocupati de perfectiune.Peste medie se situeaza
indivizii euforici, cei bine dispusi, amatorii de fantezi, de calitatea
raspunsurilor, subiectii repetand acelasi continut la mai multe planse pot fi
suspectate de o inteligenta redusa.
Timpul de reactie care dureaza in medie de la 20-30 de minute.Acesta
este mai lung la epileptici,organici,depresivi si mai scurt la maniacali;la
schizofrenici este mult mai scurt decat la oricare alti subiecti.
Refuzul imaginilor nu apare aproape niciodata la normali;refuzul apare
mai des la istericii debili,la schizofreni,la nevrotici se dateaza blocajului cauzat
de un complex.
Momente de forma, kinestezie, culoare si aparitia lor in procesul
perceptiv.

6
 Raspunsurile de forma F .Aceasta forma este cea care determina
interpretarea de cele mai multe ori atat la cei sanatosi cat si la bolnavi.Subiectul
isi va reprezenta obiectul vazut nu ca pe un obiect in miscare,ci ca pe o farma
imobila.Raspunsurile de acest tip se numesc raspunsuri forma si vor fi notate cu
litera F.Pentru a exclude pe cat posibil orice interpretare subiectiva in evaluarea
raspunsurilor-forma s-a recurs la metoda statistica luindu-se ca etalon
raspunsurile oferite cel mai frecvent de un numar destul de mare de subiecti care
se bucara de o sanatate mentala.S-a obtinut astfel o anumita zona mentala a
perceptiei formelor,reprezentata de un numar mare de raspunsuri”bune”notate cu
F+.Raspunsurile forma mai putin bune,mai putin clare sunt notate cu F -.In
ciuda existentei unei zone normale statistic definite ramane o anumita libertate
in aprecierea subiectiva a ceea ce este “bun”sau “mai putin bun”.In raspunsurile
“bune”normale,dar se poate determina aproximativ care sunt formale mai bune
si formale mai putin bune decat cele normale.
“Am terminat cu toate plansele. Acum o sa ne mai uitam odata pe ele, eu
o sa citesc ce ati spus si vreau sa-mi aratati cu degetul pe plansa si sa-mi
explicati unde ati vazut, ce ati vazut si ce anume din plansa va facut sa vedeti
acel lucru, asa incat sa pot si eu sa vad ca si dvs. Intelegeti?”.
Partea cruciala a acestor instructiuni este ca examinatorul vrea sa vada asa
cum vede subiectul. Odata ce subiectul arata ca a inteles procedura de ancheta,
ea poate incepe.Fiecare raspuns trebuie anchetat incepand cu lectura fidela a
raspunsului subiectului. Examinatorul trebuie sa stie cum se codifica
raspunsurile pentru a conduce adecvat ancheta si sa analizeze informatia data in
lumina tuturor posibilitatilor de scorare.
In ancheta examinatorul trebuie sa realizeze urmatoarele operatii:
1) sa noteze cuvant cu cuvant tot ce explica subiectul;
2) sa se uite pe planes sa vada ce îi arata subiectul;
3) sa puna intrebari atunci cand informatiile sunt insuficiente
pentru scorare;
4) sa noteze pe foaia de locatie zona din plansa la care se refera
raspunsul respectiv.
Intrebarile care se pun subiectului pentru a completa informatiile
sau a clarifica un raspuns sunt intotdeauna indirecte.
Un raspuns este considerat clarificat daca, in urma anchetei,
examinatorul a aflat toate cele trei componenete majore ale scorarii:
Locatia, Determinantii, Continutul.

Anchetarea cuvintelor-cheie. Cuvintele cheie sunt acele cuvinte

sau expresii care sugereaza indirect faptul ca este posibil ca bubiectul sa fi
folosit o anumita caracteristica a petei de cerneala. Pentru a fi anchetate
cuvintele-cheietrebuie sa apara fie in faza de raspuns, fie in prima
propozitie din ancheta.

7
 Comentariu sau raspuns?
Ocazional, cand se uita la o plansa, un subiect poate spune ceva
care aduce un raspuns, dar care ar putea fi numai un comentariu.

Scorarea: limbajul Rorschach

Odata terminata procedura de aplicare a testului, urmatorul pas este
scorarea raspunsurilor. Scorarea inseamna ca fiecare raspuns dat de
subiect va fi codificat dupa anumita criterii astfel incat raspunsurile brute
vor fi transformate intr-un sir de semne, ca un fel de limbaj stenographic
sau un limbaj special Rorschach. Aceste semne luate impreuna sunt o
sursa importanta de informatii despre acesta. Regula de baza a scorarii
este ca nu se scoreaza decat ceea ce este explicit sau implicit exprimat de
catre subiect.

Prezentarea generala a categoriilor

de scorare si a semnificatiei lor

Schema categoriilor de scoruri folosite pentru codificarea

raspunsurilor Rorschach. Se vor utilize 6 criterii posibile de scorare ale
unui raspuns:
1) Locatia se refera la zona din plans ape care o ocupa raspunsul
subiectului. Scorurile de aici ne dau informatii despre strategiile cognitive
utilizate de subiect in rezolvarea de probleme.
2) Determinantul se refera la acele caracteristici ale petei de
cerneala pe care subiectul le-a folosit atunci cand a dat un raspuns.
Determinantii ne ofera informatii in special despre latura afectiv-
emotionala a individului.
3) Calitatea formala (FQ) se refera la acuitatea perceptiei si ne da
informatii despre simtul realitatii.
4) Continutul ne indica in ce categorie semantica se incadreaza
raspunsul subiectului; ne da informatii despre imaginea de sine a
individului si despre relatiile sale interpersonale.
5) Banalitatea se refera la acela raspunsuri care apar foarte des la
subiectii testati. Acest scor ne arata cat de conventional gandeste individu
in situatii simple, bine structurate.
6) Scorurile Speciale indica anumite distorsiuni la nivelul
constructiei raspunsului si se refera la unele caracteristici ale raspunsurilor
care tradeaza anumite aspecte ale imaginii de sine si relatiilor
interpersonale.

Proprietatile psihometrice ale testului Rorschach

8
 Evaluarea fidelitatii testului Rorschach prezinta anumite dificultati
deoarece aceste metode nu s-au dovedit prea utile pentru acest test sau alte
probe proiective. Ar fi inadecvatde exemplu sa apreciezi fidelitatea prin
metoda injumatatirii din moment ce fiecare pata de cerneala e presupusa a
avea o calitate unica de stimul sin u poate fi comparata cu nici o alta
plansa din test . Intr-un studio realizat pe 67 de copii institutionaliizati
care prezentau tulburari emotionale, Hayden a descoperit ca anumite
planse pot fi associate cu figurile parentale. Cand li s-a cerut sa selecteze
plansa “care intr-un fel sau altul te face sa te gandesti la mama sau la tatal
tau”, doua planse nr. IV si VII au selectate mai des decat ar fi permis
hazardul, care au ajuns sa fie recunoscute ulterior ca “mama” plnsa VII si
“tata” plansa IV. Daca admitem ca fiecare plansa are intr-adevar o valoare
de unic stimul, atunci trebuie sa acceptam ca procedura injumatatirii
pentru aprecierea fidelitatii testului este inadecvata.

Avantaje si limite ale testului Rorschach

Dintre toate testele proiective, poate ca Rorschach merita cel ami
mult numele de “test”, avand in vedere ca, in varianta Sistemului
Comprehensiv, el a devenit o tenica standardizata la nivelul aplicarii,
scorarii si interpretarii uni test “obiectiv”. Acest lucru este, cu siguranta,
un avantaj, deoarece confera o anumita validitate si siguranta scorarii si
interpretarii
Un alt avantaj este faptul ca masoara o serie de aspecte foarte
variate si profunde ale personalitatii subiectului, oferind un tablou integrat
al personalitatii acestuia si nu divizat, cum fac majoritatea altor teste. Asa
cum am vazut el poate evalua de la stiluri si abilitati cognitive pana la
stiluri si abilitati cognitive-temperamentale si interpersonale. Din aceasta
cauza, el poate fi utilizat in orice context de evaluare a personalitatii.
Principalul dezavantaj al metodei este ca ea necesita un timp mare
de invatare pentru a putea fi utila in practica evaluarii personalitatii.
Un alt dejavantaj ar fi ca este o metoda consumatoare de timp.
Aplicarea dureaza in medie intre 30 si 45 de minute, scorarea intre 20-30
de minute si interpretarea in jur de 2 ore. Ca atare, ea poate fi cu greu
folosita in cotexte de evaluare cu limita drastica de timp sau cu numar
mare de subiecti.

STUDIU DE CAZ

9
 Este vorba de un tanar de 24 de ani, student, care a suferit un esec la
un examen de admitere anterior, la o facultate care avea ca proba
eliminatorii si o selectie psihologica a candidatilor. Faptul ca el a fost
printre foarte putinii care a esuat la aceasta proba i-a ridicat anumite
intrebari privind valoarea personala si eventualele lui probleme
psihologice. In consecinta a solicitat o evaluare psihologica pentru a-si
clarifica acel esec.
Rezultatul evaluarii:
Este un individ cu o functionare psihologica mai simpla si are
endinta de a simplifica axcesiv situatiile cu care se confrunta,ceea ce il
face sa nu reactioneze adevarat la stimuli mai complecsi si mai
nuantati.In acelasi timp ,stilul lui de evitare a complexitatii ii saraceste
considerabil campul experientelor si isi pune amprenta asupra modului in
care gandeste ,simte,ia decizii si se raporteaza la sine si la
ceilalti.Resursele lui cognitive si afective sunt destul de reduse.
Are un nivel destul de redus al operativitatii mentale si niste
strategii simpliste si economice de abordare a problemelor.De
asemenea,ideatia este concreta si imatura,ca si nivelul lui de
conceptuarizare.Totusi,tinde sa inteleaga situatiile destul de realiste si
reactioneza conventional in situatii bine structurate.
Pe plan emotional,isi controleaza mai putin emotiile si pare ca
traieste un sentiment de furie generalizata vis-à-vis de mediu.Manifesta
tendinta de a evita situatiile incarcate afectiv,probabil avand constiinta
acestui control emotional precar.
Imaginea de sine este confuza si pesimista ,continand multe
trasaturi negative .Este posibil sa se perceapa ca o persoana “rea “sau
respingatoare ,dar cel mai important este sentimental de inferioritate
intelectuala si,in general ,de neputinta sau de vulnerabilitate.Este deschis
spre auto analiza,dar sansele unei introspectii rele sunt destul de
reduse,avand in vedere tendinta lui de a simplifica lucrurile si slabele
resurse cognitive de care dispune.
Si relatiile interpersonale sunt marcate de stilul lui evitant si de
modul confuz si negative in care se percepe.Este posibil ca interesul lui
pentru oameni sa reprezinte de fapt o teama de relatiile umane,cu atat mai
mult cu cat nu il intelege prea bine si se asteapta mai curand la interactiuni
negative cu ei.In ciuda acestor lucruri,tinde sa manifeste mai des decat
ceilalti adulti comportamente de tip dependent-oral,in sensul unei
revendicari a afectiunii si a sprijinului afectiv din partea celor apropiati.

10
 Bibliografie:

Enachescu C-tin, “Elemente de psihologie proiectiva”, Ed.

Bucuresti, 1973.
Freud, Sigmund “Introducere in psihanaliza”, Editura Stiintifica,
Bucuresti, 1992.
Minulescu M., “Chestionarele de personalitate in evaluarea
psihologica”, Ed.Garell Publishing House, Bucuresti, 1996.
Dumitrascu, N. (2000)- “Testul Rorschach, sau ce ne spun cateva
pete de cerneala”, in Rev. de Psihologie, 3/2000.
Exner, J.Jr.(1995)- Workbook of Rorschach Scoring, fourth edition,
Rorschach Workshops, Asheville.
McCully, R. (1987)- Jung and Rorschach: a study in the archetype
of perception, Spring Publications, Inc.,Dallas.
Minulescu, M. (2000) – Tehnici proiective, Bucuresti, Ed. Titu
Maiorescu.
Rorschach,H. (2000)- Psihssssodiagnostic, Ed. Trei, Bucuresti.

11