Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
psihice
Pentru examenul psihiatric, informaţia cea mai importantă şi mai utilă provine
din ceea ce se obţine din discuţia cu pacientul.
Un bun psihiatru trebuie să ştie să asculte. Să nu se înţeleagă că examenul
psihiatric este un interogatoriu, ci din contra, este un dialog, întrebările pe care
le pune examinatorul fiind diferite în funcţie de patologie şi de pacient.
Între examinator şi pacient trebuie să se stabilească o relaţie de deplină
încredere din partea bolnavului, astfel încât acesta să îi poată încredinţa
medicului problemele şi cele mai ascunse gânduri.
Din partea examinatorului este necesară o mare flexibilitate atât cu privire la
răspunsurile cât şi la întrebările oferite bolnavului, flexibilitate ce se obţine de
obicei prin practică. Este foarte important ca examinatorul să rămână pentru
pacient pe tot parcursul examinării medic, şi să nu adopte atitudini de evitare a
confruntării cu pacientul. De asemenea, nu trebuie să existe o atitudine ostilă
sau agresivă faţă de bolnav, indiferent de atitudinea verbală şi gestuală a
acestuia.
Istoricul marital
Se va întreba pacientul dacă a mai fost căsătorit, vârsta la care şi-a cunoscut
soţul/soţia, când s-a căsătorit, vârsta partenerului, dacă are încredere în
acesta, dacă au avut vreodată probleme în căsnicie.
De asemenea se vor pune întrebări despre copii, notându-se pentru fiecare în
parte vârsta şi eventualele probleme de sănătate.
Istoricul profesional
Din istoricul personal de obicei se obţin date foarte importante cu privire la
personalitatea pacientului.
Întrebările utilizate vor fi formulate cât mai simplu: „Cu ce vă ocupaţi în
momentul de faţă?”, dacă nu lucrează, „De când nu mai lucraţi?”, „Câte locuri
de muncă aţi avut?”, „Unde aţi lucrat cel mai mult timp?”. Dacă şi-a schimbat
frecvent locul de muncă, ar trebui să întrebăm pacientul ce nu este în regulă
de îşi schimbă aşa frecvent locul de muncă.
Istoricul medico-legal
La acest capitol, pacientul va fi întrebat dacă a avut vreodată probleme cu
poliţia, dacă a fost acuzat sau condamnat vreodată de o instanţă, şi dacă da,
ce sentinţă a avut.
V. Examenul psihic
Se va identifica conştiinţa pacientului faţă de boală.
Se folosesc întrebări de genul: „Vă consideraţi bolnav?”, „De ce fel de boală
credeţi că suferiţi?”, „Din ce cauză credeţi că a apărut această boală?”, „V-a
supărat ceva în ultima perioadă?”, „Ce fel de ajutor necesitaţi acum?” ce vor
identifica capacitatea pacientului de a aprecia situaţia.
De foarte multe ori pacientul va susţine că nu are nevoie de un psihiatru,
familia fiind cea care l-a obligat să vină aici.
Conduita motorie
Examinatorul va analiza poziţia, mersul, modul de executare a mişcărilor,
eventualele tulburări motorii induse de neuroleptice.
c. Vorbirea
Pacientul poate răspunde spontan la întrebările examinatorului, sau uneori,
doar la insistenţele acestuia. Uneori răspunsurile pot lipsi în totalitate. Vorbirea
poate fi fluentă, logică sau pe parcursul discuţiei pot apărea momente de
blocaj ideativ sau verbal.
d. Starea de conştienţă
De obicei, în cadrul anamnezei psihiatrice, pacientul examinat este lucid, vigil,
însă există cazuri în care pacientul răspunde anormal la stimuli, este adormit
sau nu răspunde deloc.
Tulburările stării de conştiinţă se pot clasifica în tulburări cantitative şi
tulburări calitative.
f. Percepţia
Examinatorul va întreba pacientul dacă a avut vreodată senzaţia de a auzi
voci sau de a vedea lucruri pe care nu şi le poate explica, dacă el sau corpul
lui s-au schimbat (depersonalizare) sau, deşi el este la fel, mediul înconjurător
s-a schimbat (derealizare).
h. Memoria
Este un proces psihic al orientării retrospective ce se realizează
prin întipărire, păstrare şi evocare.
Tulburări cantitative
Hipermnezia reprezintă creşterea capacităţii mnezice.
Hipomnezia reprezintă scăderea capacităţii mnezice şi se întâlneşte în:
- Stări nevrotice;
- Oligofrenie;
- Demenţă;
- Surmenaj.
Amneziile pot fi împărţite la rândul lor în amnezii anterograde (bolnavul nu îşi
mai aminteşte evenimentele petrecute după debutul bolii)
şi retrograde (bolnavul nu îşi mai aminteşte evenimente din trecut).
Allomneziile
Pseudoreminescenţele reprezintă reproducerea unor evenimente ce aparţin
trecutului ca fiind evenimente prezente.
Confabulaţiile reprezintă reproducerea de către pacient a unor evenimente
imaginare, acesta fabulând asupra trecutului, având certitudinea că îl evocă cu
adevărat.
Ecmnezia reprezintă o regresie a personalităţii bolnavului la perioade din
trecut.
Anecforia reprezintă capacitatea pacientului de a reproduce aminitiri
considerate uitate atunci când i se furnizeză anumite detalii legate de
eveniment.
j. Gândirea
Gândirea reprezintă procesul central al vieţii psihice.
Poate fi definită drept activitatea cognitivă complexă, mijlocită şi generalizată
ce distinge esenţialul de fenomenal, în ordinea lucrurilor şi ideilor, pe baza
experienţei şi prelucrării informaţiei.
Gandirea are la bază cinci procese:
- Analiza;
- Sinteza;
- Comparaţia;
- Abstractizarea;
- Generalizarea.
k. Critica bolii
De multe ori pacientul va susţine că nu are nevoie de un psihiatru, că nu este
bolnav sau că familia a considerat că este necesar să se prezinte la spital. De
obicei, examinatorul reuşeşte să stabilească doar privind pacientul, datorită
comportamentului său non-verbal, dacă este bolnav, deşi el susţine cu totul
altceva.
l. Afectivitatea şi dispoziţia
Afectivitatea defineşte relaţia dintre subiect şi obiect, dintre subiect şi situaţiile
de viaţă ale acestuia, prezente, evocate sau proiectate.
m. Voinţa
Voinţa reprezintă procesul ce orientează activitatea psihică spre realizarea
unui scop.
Actul de voinţă curpinde mai mulţi paşi reprezentaţi de formularea scopului,
disputa motivelor, adoptarea hotărârii, îndeplinirea acţiunii şi angajarea
în acţiune.
n. Viaţa instinctuală
În această secţiune, examinatorul va întreba pacientul dacă şi-a păstrat pofta
de mâncare la fel ca înainte, dacă este mulţumit de viaţa sa intimă, dacă nu,
de ce.
o. Ritmul nictemeral
O mare parte din tulburările psihice sunt însoţite de tulburări de somn, de
aceea, examinatorul este obligat să întrebe pacientul cum se odihneşte, câte
ore doarme, dacă se simte odihnit dimineaţa, dacă are coşmaruri, dacă
adoarme cu dificultate, dacă somnul este întrerupt, dacă se trezeşte devreme,
dacă ia medicamente pentru a adormi şi dacă da, ce doze.
Bibliografie
1.Anamneza, examenul clinic,foaia de observaţie, Tratat de psihiatrie Oxford,
Ediţia a 2-a , Michael Gelder, Dennis Gath, Richard Mayou, 1994, pag 29-60;
2. Anamneza pacientului psihiatric, Abordarea pacientului în psihiatrie, Florin
tudose, Cătălina Tudose, Editura Infomedica, 2002, pag. 13-89;
3. The psychiatric history, The psyhiatric interviw, second edition, Daniel J.Carlat;
4. Semiologia, Psihiatrie, V.Predescu, Editura medicală, Bucureşti, 1989, pag.99-
255
5.Psihiatrie – Note de curs- Drima Eduard -Editura Zigotto -Galati 2013