Psihiatria

 Domeniu al medicinii care studiază și tratează

tulburările psihice
 Se preferă utilizarea termenului de tulburare psihică
(nu s-au putut identifica markeri pentru bolile
psihice)
Disciplină medicală
 Studiul bolilor psihice
 Asistenţa medicală a bolnavilor psihici
 Perturbarea personalităţii
 Modificarea conştiinţei de sine
 Perturbarea relaţiilor cu mediul ambiental
Psihiatria
 Etimologie greacă

 Psyche = suflet

 Iatrea = vindecare
Sarcinile psihiatriei
 Prevenirea tulburărilor psihice şi promovarea
sănătăţii mintale (individ/grup)
 Depistarea, tratamentul precoce şi dispensarizarea
bolnavilor (diminuarea morbidităţii)
 Recuperarea, reintegrarea şi resocializarea
bolnavilor
 Formarea noilor generaţii de medici
 Cercetarea ştiinţifică
Dezvoltarea psihiatriei în România
 Perioada feudală – caracter caritabil; Matei Basarab –
pravilele din 1652.
 Mănastirile:
 Căldăruşani, Schitul Balamuci, Mărcuţa în Muntenia
 Schitul Madona Ducu în Oltenia
 Neamţ, Golia în Moldova
 Al. Şuţu, Al. Obreja – Bucureşti
 Julien Lukaszewski, Al. Brăescu, Pastia
Spitalul Socola
 1905
 Al. Brăescu
 C.I. Parhon
 L. Ballif
 P. Brânzei
 T. Pirozynski
 P. Boişteanu
Două instrumente de descriere și
clasificare a tulburărilor psihice:
 ICD – Clasificarea Internațională a Maladiilor –
elaborat de Organizația Mondială a Sănătății și

 DSM – Diagnostic and Statistical Manual of Mental

Disorders – elaborat de Asociația Psihiatrică
Americană
Tulburările psihice ale adultului se
pot clasifica în 4 mari categorii:

 Tulburări reactive
 Tulburări nevrotice
 Tulburări psihotice
 Tulburări ale personalității
Tulburările reactive
 Cauza determinantă este reprezentată de o psihotraumă –
catastrofă naturală sau produsă de om – sau de schimbări
durabile ce țin sau nu de ciclul normal al vieții care
necesită un efort de adaptare – sarcină, decesul unui
membru al familiei, emigrare
 Reacția acută la stres, tulburarea de stres posttraumatic,
tulburările de adaptare.
Tulburările nevrotice
 Etiopatogenia este plurifactorială, intervin factori
declanșatori – evenimente stresante de viață – care se
suprapun peste o vulnerabilitate personală – tulburare
de personalitate.
 Pacientul nevrotic nu pierde contactul cu realitatea,
are conștiința bolii și este dispus să urmeze
tratamentul prescris
 Tulburări anxioase ( tulburarea de panică, tulburarea
anxioasă generalizată, tulburarea fobică, tulburarea
obsesiv – compulsivă, tulburarea depresivă recurentă)
Tulburările psihotice
 Etiopatogenie plurifactorială, intervin factori
declanșatori (evenimente stresante de viață, consum
de droguri) care se suprapun peste o vulnerabilitate
genetică.
 Pacientul psihotic pierde contactul cu realitatea, nu
are conștiința bolii și rareori este dispus să urmeze
tratamentul prescris
 Schizofrenia, tulburarea schizoafectivă, tulburările
delirante persistente, tulburările psihotice acute și
tranzitorii, tulburarea afectivă bipolară
Tulburările de personalitate
 Accentuarea globală a trăsăturilor de personalitate,
pacientul fiind egosinton (mulțumit cu sine însuși)

 Comportamentul rigid, predictibil și maladaptativ

Alte tipuri de patologie
 Care țin de sfera instinctualității – tulburări ale
instinctului alimentar, tulburări ale instinctului sexual
 De controlul impulsurilor - cleptomania, piromania,
tricolillomania
 Entități nosologice cu determinism organic – retardul
mintal și demențele
 Induse de substanțe psihoactive - toxicomaniile
 Tulburările psihice se pot manifesta prin
 un singur episod de boală sau
 multiple episoade care apar și se remit în timp.
 La început episoadele se pot remite spontan – întârzie
adresarea pacientului la medic
 În cazul tulburărilor psihotice odată cu trecerea
timpului episoadele devin tot mai dificil de tratat, se
remit incomplet (cu defect) și vulnerabilizează
individul pentru noi recurențe de boală
 Tulburările de personalitate sunt un tip anevolutiv de
patologie psihiatrică
Tulburările nevrotice
 Se pot trata în ambulatoriu, tratamentul fiind
medicamentos și psihoterapeutic

 Internarea în spital poate fi impusă de stabilirea

diagnosticului sau de o severitate mai mare a tabloului
clinic (depresia cu ideație suicidară)
 Tulburările psihotice
 Necesită internare în timpul episoadelor de boală
 Tratamentul este predominant medicamentos

 Tulburările psihice se pot însoți uneori de autoagresivitate

sau heteroagresivitate dar acest fapt nu reprezintă o regulă
 Patologia nu este rezultatul unei simulări premeditate,
nu poate fi pusă pe seama bolilor organice, nici pe
seama intoxicației cu sau sevrajului la droguri,
medicamente sau substanțe toxice.

 Intensitatea simptomelor este suficient de mare pentru

a produce afectarea funcționării individului în plan
familial, social, academic, sau ocupațional
Particularitățile foii de observație
în psihiatrie
 Cel mai important document medical – conține toate
informațiile referitoare la pacienții internați
 Document medico-științific
 Medico – judiciar
 Document contabil
 Din 2003 se colectează electronic datele clinice ale
pacienților în toate spitalele din România
Particularitățile foii de observație
în psihiatrie
 Conține și alte rubrici particulare ce permit colectarea
unor informații ce întregesc imaginea pacientului din
perspectivă diacronă biografică + descrierea cadrului
familial și a microgrupului socio-cultural din care
provine pacientul.
 Perspectiva longitudinală a dezvoltării individului
poate oferi informații la fel de valoroase ca cele din
perioada premergătoare debutului.
Datele pașaportale
 Numele și prenumele pacientului – ne indică posibila
apartenența etnică a persoanei – anumite aspecte
psihopatologice apar mai frecvent la unele etnii
(depresia și suicidul la populația maghiară)
 Data nașterii – debutul anumitor afecțiuni psihiatrice
se corelează cu anumite grupe de vârstă – schizofrenia
la vârstă mai tânără sau demențele neurodegenerative
la vârsta a treia
Datele pașaportale
 Adresa de domiciliu – tulburările anxioase au
distribuție mai frecventă la cei din mediul urban,
tulburările somatoforme la cei din mediul rural
 Ocupația și locul de muncă – existența unui loc de
muncă poate fi indicator al unei funcționalități
profesionale premorbide mai bune
 Nivelul de instruire
 Documentele de identitate
 Statutul și categoria de asigurat
Tipul internării
 Poate fi urgență
 Trimitere de către medicul de familie sau din
ambulatoriul de specialitate, etc
 Criteriul de internare – urgență, diagnostic, tratament
 Diagnosticul de trimitere – efectuat de medicul care
îndrumă pacientul cître spitalul de psihiatrie
 Diagnosticul la internare – efectuat de către
specialistul psihiatru care preia cazul în momentul
prezentării la spital
 Diagnosticul la 72 ore – aparține medicului curant
Diagnosticul la externare
 Diagnosticul principal – cel care a determinat
internarea pacientului – cu 2 perspective – una
transversală referitoare la diagnosticul episodului
actual (de exp episod maniacal fără simptome
psihotice) și una longitudinală (în situația mai multor
episoade) a tulburării în cadrul căreia apare episodul
actual (de exp Tulburare afectivă bipolară)
 Diagnostice secundare – pot fi atât psihiatrice (de exp
Tulburare de personalitate de tip anakast) dar și
medico-chirurgicale (Ulcer gastro – duodenal)
Motivele internării
 Se menționează modalitatea de referire a pacientului
către clinica psihiatrică și tipul internării, dacă
pacientul se internează cu voia sa și persoanele care au
însoțit pacientul la internare
 Tabloul clinic la momentul internării alcătuit atât din
simptome subiective cât și din semne obiective
comportamentale
IN PSIHIATRIE EXISTĂ DOUĂ
TIPURI DE INTERNĂRI:
• VOLUNTARĂ
• NEVOLUNTARĂ
1. INTERNAREA VOLUNTARA
• “SE APLICĂ IN ACELAȘI MOD CA
ȘI PRIMIREA ÎN ORICE ALT
SERVICIU MEDICAL SI PENTRU
ORICE ALTĂ BOALĂ”
• Consimțământul informat este
un aspect important în asistența
medicală psihiatrică, iar
confidențialitatea este un
principiu etic ce necesită respectat.
CONSIMȚĂMÂNT INFORMAT

 ACORD DE VOINŢĂ EXPRES SAU TACIT, DAT DE O

PERSOANĂ COMPETENTĂ, CARE SĂ NU FIE
VICIAT PRIN ÎNŞELĂCIUNE, REPREZENTÂND
CONCORDANŢA ÎNTRE VOINŢA INTERNĂ ŞI
CEA DECLARATĂ A BOLNAVULUI.
ELEMENTELE CONSIMŢĂMÂNTULUI INFORMAT:
1.COMPETENŢA
2.CARACTERUL VOLUNTAR
3.INFORMAŢIA
4.CAPACITATEA DE A ÎNŢELEGE INFORMAŢIA
5. DECIZIA ŞI AUTORIZAREA
2. INTERNAREA NEVOLUNTARA
• “PROCEDURA DE INTERNARE
NEVOLUNTARA SE APLICĂ NUMAI
DUPĂ CE TOATE ÎNCERCĂRILE DE
INTERNARE VOLUNTARA AU FOST
EPUIZATE”
ART. 54 (L 487/2002 R)

O PERSOANĂ POATE FI INTERNATĂ PRIN PROCEDURA DE INTERNARE

NEVOLUNTARĂ NUMAI DACĂ UN MEDIC PSIHIATRU ABILITAT
HOTĂRĂŞTE CĂ PERSOANA SUFERĂ DE O TULBURARE PSIHICĂ ŞI
CONSIDERĂ CĂ:
A) DIN CAUZA ACESTEI TULBURĂRI PSIHICE EXISTĂ PERICOLUL
IMINENT DE VĂTĂMARE PENTRU SINE SAU PENTRU ALTE
PERSOANE
B) ÎN CAZUL UNEI PERSOANE SUFERIND DE O TULBURARE
PSIHICĂ GRAVĂ, NEINTERNAREA AR PUTEA ANTRENA O GRAVĂ
DETERIORARE A STĂRII SALE SAU AR ÎMPIEDICA SĂ I SE
ACORDE TRATAMENTUL ADECVAT
ART. 7 (ORDIN 488/2016)

CAZURILE ÎN CARE SE DECLANŞEAZĂ PROCEDURA DE

INTERNARE NEVOLUNTARĂ SUNT:
A) PREZENŢA COMPORTAMENTULUI VIOLENT ACUT PE
FONDUL UNEI TULBURĂRI PSIHICE;
B) PREZENŢA RISCULUI EVIDENT ŞI IMINENT DE
VĂTĂMARE PENTRU SINE SAU PENTRU ALTE PERSOANE
DIN CAUZA UNEI TULBURĂRI PSIHICE;
C) MOTIVE MEDICALE ÎNTEMEIATE CARE INDICĂ
FAPTUL CĂ ABSENŢA INSTITUIRII IMEDIATE A UNUI
TRATAMENT ADECVAT AR CREŞTE RISCUL PENTRU UN
COMPORTAMENT CARE ADUCE VĂTĂMARE PENTRU SINE
SAU PENTRU ALTE PERSOANE SAU DETERIORARE GRAVĂ
A SĂNĂTĂŢII MINTALE.
SOLICITAREA DE INTERNARE
NEVOLUNTARĂ
 I. MEDICUL DE FAMILIE SAU MEDICUL SPECIALIST
PSIHIATRU CARE ARE ÎN ÎNGRIJIRE ACEASTĂ
PERSOANĂ;
 II. FAMILIA PERSOANEI;
 III. REPREZENTANŢII ADMINISTRAŢIEI PUBLICE
LOCALE CU ATRIBUŢII ÎN DOMENIUL SOCIAL-MEDICAL
ŞI DE ORDINE PUBLICĂ;
 IV. REPREZENTANŢII POLIŢIEI, JANDARMERIEI SAU AI
POMPIERILOR, PRECUM ŞI DE CĂTRE PROCUROR;
 V. INSTANŢA DE JUDECATĂ CIVILĂ, ORI DE CÂTE ORI
APRECIAZĂ CĂ STAREA SĂNĂTĂŢII MINTALE A UNEI
PERSOANE AFLATE ÎN CURSUL JUDECĂŢII AR PUTEA
NECESITA INTERNARE NEVOLUNTARĂ.
Antecedente heredo-colaterale
patologice
 Se consemnează toate afecțiunile psihiatrice și
medicale cronice de care au suferit sau suferă rudele de
sânge ale pacientului
 Cazurile de suicid și
 Dependența alcoolică prezentă la rudele pacientului
Antecedentele personale - fiziologice
 Naștere, dezvoltare psihomotorie, parcurgerea
perioadelor de criză bio-psihologică, ciclu, sarcini,
nașteri avorturi, și patologice – tulburări de dezvoltare,
boli somatice, TCC, etc
Condiții de viață și muncă
 Se va nota numărul membrilor familiei, tipul de
locuință, numărul de camere pe care îl are locuința,
dacă trăiește în condiții corespunzătoare – încălzire,
apă curentă, alte facilități
 Se menționează și condițiile în care lucrează – lucru în
schimburi, dacă este nevoit să suporte intemperiile,
sau alte tipuri de stres
Comportamente (fumat, alcool)
 Se menționează tipul, numărul țigărilor , frecvența
fumatului, cantitatea, calitatea băuturii alcoolice și
frecvența consumului de alcool
Medicația administrată înaintea internării
 Inclusiv preparate hormonale și imunosupresoare
 Se consemnează toate medicamentele administrate în
regim ambulatoriu pentru toate afecțiunile de care
suferă pacientul
 Unele medicamente pot contribui la apariția unor
simptome sau afecțiuni psihiatrice – de exp
interferonul alfa și prednisonul pot determina apariția
unor stări depresive de intensitate variabilă
 Posibilitatea interacțiunilor medicamentoase atunci
când pacientul urmează și alte tratamente –
izoniazidă, anticoaugulante orale, etc
Istoricul bolii
 Structurat funcție de numărul de episoade
 La primul episod – de cât timp și în ce mod s-a produs
debutul (brusc sau insidios) dacă au existat factori
declanșatori (evenimente stresante de viață, schimbări
majore în viață)se va elabora o listă de simptome cu
evaluarea intensității în dinamică a acestora
 Dacă a avut mai multe episoade anterioare se va nota
debutul afecțiunii actuale (primul episod) de cât timp,
modalitatea de debut și dacă au existat factori
declanșatori, apoi se menționează episoadele
ulterioare
Istoricul bolii
 La episoadele ulterioare – debut, tablou clinic,
internări, respondență și aderență terapeutică,
intervalele dintre episoade – inclusiv tratamente de
întreținere, eventuale dizabilități sau restricții în
participarea socială
 Se descrie episodul actual – debut, circumstanțele
debutului, evoluția până la momentul examinării,
precizarea evoluției simptomelor în dinamică
 Examenul clinic general, investigații paraclinice și
examenul stării psihice actuale
 Diagnosticul de etapă
 Planul de investigații
 Strategia terapeutică
 Program individualizat de reinserție socio-
profesională
 Epicriza – cu precizarea dispensarizării în ambulatoriu
și recomandări terapeutice la externare
 Familia de origine -
 Regiunea istorică în care s-a născut pacientul , câți frați
și al câtelea născut a fost pacientul
 Se va descrie mama – vârsta la nașterea pacientului,
comportamentul, ocupația mamei; cum a fost nașterea
(complicații perinatale), dezvoltarea psihomotorie a
acestuia (dacă a avut retard de vorbire, de mers,
dificultăți instrumentale în clasele primare – scris, citit,
calcul,etc)
 Se descrie tatăl – vârsta la nașterea pacientului,
comportamentul (firea) și ocupația
 Cum a perceput pacientul relația maritală a părinților
(armonioasă sau dizarmonică – conflictuală)
 Cum a decurs relația pacientului cu părinții și cu frații
(armonioasă versus dizarmonică)
 Ciclul instructiv – va fi defalcat pe cicluri școlare –
primar, gimnazial, liceal și eventual universitar
 Ruta profesională – se vor menționa toate locurile de
muncă pe care le-a avut pacientul, eventual motivul
pentru care pacientul a schimbat mai multe locuri de
muncă (de exp consum de alcool sau firea mai
problematică a pacientului)
 Relațiile erotico-afective – vârsta începerii vieții
sexuale, dacă relațiile au fost statornice sau se plictisea
repede într-o relație (personalitatea borderline)
 Familia proprie – vârsta la care s-a căsătorit pacientul,
vârsta partenerului (aceeași, mai mare sau mai mică)
motivația căsătoriei (dragoste, îndemnul părinților)
 Motivul divorțului dacă a avut alte căsnicii
 Stagiul militar – când era obligatoriu, se va nota dacă a
fost satisfăcut în totalitate, modul în care s-a adaptat la
regimul militar, dacă nu a fost încorporat în armată
motivele pentru care s-a întâmplat asta (pot fi motive
psihiatrice)
 Personalitatea premorbidă – se bazează pe
autodescriere – se vor nota trăsăturile caracteriale ale
individului, de preferat cu informații de la apropiați,
hobby-urile (preferința pentru activități solitare la cei
cu trăsături schizoide)
 Evenimente stresante de viață – semnificație tip
pierdere (reală sau simbolică) vulnerabilizatoare
pentru depresie, evenimente tip pericol – pot duce la
anxietate
Comportamentul non-verbal
 Îmbrăcămintea
 Culorile folosite – închise, cenușii – depresie; deschise,
discordante – manie
 combinații neobișnuite, bizare în schizofrenie – uneori
accesorii neobișnuite ce au semnificație simbolică
 Nepotrivită cu vârsta – poate indica imaturitate
emoțională
 Nepotrivită cu sexul – transsexuali și travestiți
Comportamentul non-verbal
 Igiena corporală – de obicei neglijată în depresie,
schizofrenie, alcoolici sau în demență
 Mersul – neobișnuit de lent – depresie, rapid – manie
 Expresivitatea mimico-gestuală
 Neliniște psihomotorie – anxietate, manie, delirium
 Inhibiția psihomotorie – depresie, stupor cataton
 Stereotipii, perseverări
 Manierisme – schizofrenie
 Reacții extrapiramidale la neurolepticele incisive –
tremor, akatisie, diskinezie tardivă
Comportamentul non-verbal
 Postura – exprimarea non-verbală a afectului
 Postura depresivă – capul flectat, privirea în jos, facies
cu comisurile în jos
 Postura anxioasă – încordată, facies crispat

Factori ce intervin în desfășurarea interviului –

hiperactivitate (manie), negativism verbal, scăderea
concentrării atenției, distractibilitate, atitudinea către
intervievator- suspiciozitate, încercarea unui schimb de
roluri – coerența discursului (foarte afectată în manie și
schizofrenie)
 Atitudinea pacientului față de medic – poate fi
cooperantă, evazivă (evită răspunsurile clare) ostilă,
agresivă, revendicativă
 Atitudinea medicului față de pacient - ține de calitatea
actului medical
 Vorbirea – spontaneitatea, viteza răspunsului,
vocabularul, tonul vocii, calitatea discursului,
solilocvia (pacientul vorbește singur), neologismele
(inventează cuvinte noi), salata de cuvinte (manie sau
schizofrenie) sărăcirea vorbirii (schizofrenie)
 Insomniile – de adormire – în anxietate, de trezire – în
depresie
 Hipersomniile
 Parasomniile – tulburări calitative – ex
somnambulismul, pavorul nocturn, coșmarul
 Prezentă – în nevroze sau
 Absentă – în psihoze, chiar dacă admite prezența
halucinațiilor comentative injurioase, a delirului, a
simptomatologiei chinuitoare, pacientul nu admite
existența bolii
Câmpul actual de conștiință
 Gradul de vigilitate (de ex scăzut în starea de
obnubilare)
 Conștiința de sine sau de mediu – orientarea temporo-
spațială auto și allopsihică
Nivelul instinctual
 Instinctul alimentar : anorexie, hiperfagie, bulimie
 Instinctul sexual: disfuncții sexuale, parafilii
 Instinctul vital: tentativă de suicid
 Instinctul gregar, social:
 Contact social scăzut, retragere socială – depresie,
schizofrenie
 Contact social crescut, hipersocialitate – manie
 Comportament social inadecvat – în retardul mintal,
demență, stări confuzionale de natură organică
 Instinctul matern – abandon / pruncucidere
Nivelul afectiv
 Tulburări cantitative: depresie, manie, anxietate, fobii

 Tulburări calitative: incongruență afectivă,

ambivalența afectivă, inversiune afectivă
Nivelul cognitiv - intelectiv
 Atenția (prosexia): - atribute: concentrare /dispersie;
persistență / mobilitate
 Hipoprosexia de concentrare și persistență (în depresie
și anxietate) / de dispersie și mobilitate (în depresie)
 Hiperprosexia de concentrare și persistență (în depresie
pentru evenimentele negative și pentru propria
suferință)/ de dispersie și mobilitate (în manie și
anxietate)
Nivelul cognitiv - intelectiv
 Percepția
 Tulburări cantitative: hipoestezia (în obnubilare, stări
confuzionale, deficit al organelor de simț, oboseală);
hiperestezia (în migrenă)
 Tulburări calitative:
 Iluzia
 Halucinația
 Pseudohalucinația
 Halucinoza
Nivelul cognitiv - intelectiv
 Iluzia – percepția cu obiect dar fără izomorfism (cu atribuirea
altei semnificații obiectului): iluzia optică, în stări
hipnagogice, hipnopompice, dar și în patologie – schizofrenie
– iluzia de schemă corporală
 Halucinația – percepția clară, în exteriorul corpului, fără
obiect și fără critică; sunt vizuale, auditive (apelative,
comentative, imperative, injurioase), tactile, olfactive,
gustative – în schizofrenie
 Pseudohalucinația – percepția clară, în interiorul corpului,
fără obiect și fără critică – în schizofrenie
 Halucinoza - percepția clară, în exteriorul corpului, fără
obiect dar cu critică – la vârstnici
Nivelul cognitiv - intelectiv
 Memoria
 Hipomnezii – de fixare (în depresie sau anxietate)/ de
evocare (depresie, obnubilare)
 Amnezii – în demență
 Hipermnezii – de fixare (nu sunt patologice)/ de evocare
(manie, toxicomanii)
Nivelul cognitiv - intelectiv
 Gândirea
 Tulburări cantitative:
 Fuga de idei (manie)
 Bradipsihie (depresie, intoxicație etanolică)
 Barajul mental (schizofrenie) – întreruperea bruscă a fluxului
gândirii
 Mentismul – apariția bruscă a unui număr mare de gânduri ce
se desfășoară fără control
Nivelul cognitiv - intelectiv
 Gândirea
 Tulburări calitative:
 Ideea obsesivă – tulburarea obsesiv – compulsivă, ruminații
depresive, în schizofrenie – cu caracter bizar
 Ideea delirantă – convingere patologică, fără substrat real, ce
nu poate fi combătută cu argumente logice și are caracter
parazitant (ex delir de persecuție, prejudiciu, urmărire,
otrăvire – schizofrenie; delir de vinovăție, incapacitate,
inutilitate – depresie)
 Ideea prevalentă – pornește de la un fapt real dar acaparează
toate preocupările , argumentele logice sunt recunoscute și
acceptate
Nivelul cognitiv - intelectiv
 Gândirea
 Tulburări formale –
 Gândirea digresivă – discurs cu multe digresiuni dar cu
revenire la tema inițială
 Gândirea circumstanțială – adezivitate puternică la tema
discursului
 Disociația ideo-verbală – gândirea își pierde coerența
Nivelul volitional
 Se referă la deliberare, decizie, trecere la act și
persistență la act
 Incapacitate de a lua decizii
 Impulsivitate
 Abulie (lipsa voinței)
Nivelul spiritual valoric
 Conștiința morală – totalitatea valorilor, normelor
morale ce stau la baza funcționării sociale
 Absența conștiinței morale – în tulburarea de
personalitate antisocială
 Stima de sine scăzută (depresie) sau crescută (manie)
 Principii și tehnici ale interviului
psihiatric
 Examinarea bolnavului psihic prezintă, pe lângă
elementele comune oricărei examinări medicale,
particularitatea unei relații interpersonale nesubordonate
unui set de gesturi medicale obișnuite (palpare, ascultație,
etc.) în care vectorul esențial este cel verbal.
 Principii și tehnici ale interviului
psihiatric
 Examinatorul are obligația de a crea condițiile unei
exprimări spontane a gândurilor, sentimentelor
pacientului, într-un mediu liniștit, confortabil, care să
asigure protecția intimității și crearea unei relații
terapeutice de calitate, condiție importantă a unei
complianțe terapeutice ulterioare.
a) Prima întrevedere cu medicul
 Este importantă pentru stabilirea unei relații terapeutice
adecvate dar și pentru obținerea unei anamneze cât mai
complete
 Emiterea unei ipoteze diagnostice
 Stabilirea unei conduite terapeutice
 Întâlnirea începe uneori cu mult înaintea consultației
propriu-zise
 Pacientul face primele demersuri pentru consultație
a) Prima întrevedere cu medicul
 Consultația are loc direct, fară programare
 Pacientul este adus împotriva voinței sale, de un
membru al familiei sau reprezentant al unei instituții de
stat
 Consultație în regim de urgență

 Medicul trebuie să își decline identitatea și specialitatea,

să precizeze motivul consultației și să explice ceea ce va
face
b) Examinarea propriu-zisă
 Invităm pacientul să vorbească despre problemele care
l-au adus la consultație
 Dacă datele de identificare personală nu au fost culese
de secretară (nume, prenume, vârstă, domiciliu,
profesie, etc.) se începe cu acestea
b) Examinarea propriu-zisă
 În această fază medicul are 4 sarcini importante care duc
spre o prezumție diagnostică și o conduită terapeutică:
 Observația atentă
 Ascultarea pacientului
 Întrebări țintite ce urmăresc clarificarea unor probleme
 Explicațiile date pacientului privind diagnosticul și
tratamentul
b) Examinarea propriu-zisă
 Este important ca medicul să utilizeze același cod verbal
cu pacientul său, pentru a facilita înțelegerea reciprocă
 Medicul își va adapta discursul funcție de capacitatea de
înțelegere a pacientului
 Trebuie evitată punerea de două sau trei întrebări odată –
pacientul reține și răspunde doar la ultimele, sau medicul
uită primele întrebări
b) Examinarea propriu-zisă
 Nu trebuie uitat că nu numai medicul observă și caută
să-și înțeleagă pacientul - și acesta la rândul său își
face propriile observații și opinii despre medicul din
fața sa
 Foarte importantă – atitudinea medicului față de
pacient, exprimată prin limbajul non-verbal: privirea,
mimica, poziția corpului și distanța față de pacient
b) Examinarea propriu-zisă
 Distanța optimă : 1 – 1,5 m, se va urmări ca privirea celor doi
interlocutori să se situeze pe o linie orizontală – medicul nu
va sta în picioare în fața pacientului, poziție dominatoare în
cursul examinării
 Medicul adoptă poziția imediată adică înclinat înainte și
orientat către pacient, fapt care denotă ascultare activă.Va fi
evitată poziția decontactantă asimetrică, care exprimă
dominare, lipsă de interes, dar și poziția ascunsă, în spatele
biroului sau cu privirea aplecată în dosar
 b) Examinarea propriu-zisă
 Prezența medicului trebuie să transmită pacientului ideea de
stabilitate, disponibilitate empatică pentru problemele
acestuia, acceptare și neutralitate binevoitoare

 Pacientul va fi invitat să vorbească liber, iar medicul va

relansa discursul în momentele de tăcere prin reluarea unui
cuvânt sau frază cu semnificație emoțională
 c) Ultima fază – sfârșitul întrevederii
 Psihiatrul va face un rezumat a ceea ce s-a spus, a
ipotezelor diagnostice, a deciziilor ce trebuie luate
împreună cu pacientul și familia sa.
 După aceste prime concluzii psihiatrul va propune o
anumită conduită terapeutică
 Acum este momentul discutării unei eventuale spitalizări,
în caz că psihiatrul o consideră necesară. Vor fi expuse
argumentele în favoarea acestei decizii
 Dacă pacientul prezintă un pericol pentru sine sau cei din
jur se va lua decizia unei spitalizări de urgență
 Toate informațiile necesare vor fi oferite și familiei