Dependenta de droguri

Termenul drog are mai multe accepțiuni. În sens larg desemnează orice substanță (naturală sau
artificială) care prin natura sa chimică determină alterarea funcționării unui organ. În sens restrâns se
referă la substanțe care provoacă toleranță și dependență. În limbaj uzual, acest termen se referă la
substanțe psihoactive, mai ales la cele ilegale.

În funcţie de drog, acesta poate pătrunde în organismul uman în mai multe feluri, incluzând
injecţiile, inhalarea sau ingerarea. Metoda de introducere a drogului în corpul uman are impact
asupra felului în care acesta va afecta persoana. Spre exemplu: injectarea duce drogul direct în fluxul
sanguin, suferind efecte rapide în timp ce ingerarea face ca acesta sa treacă prin sistemul digestiv,
întârziind efectele.

Majoritatea drogurilor folosite ţintesc direct sau indirect sistemul de recompensa al creierului,
inundând circuitul cu dopamină. Când drogurile ajung în creier, acestea pot de fapt să afecteze modul
de funcţionare al acestuia. Schimbarile sunt cele ce duc la utilizarea compulsivă a drogurilor, semnul
dependenţei.

Dependenta fizica nu se intalneste la toate tipurile de droguri. Cand apare, ea se manifesta sub forma
unor stari patologice care constau in necesitatea organica de a folosi droguri pentru a evita
tulburarile ce apar la incetarea utilizarii. Ea apare mai ales la derivatii opiului (heroina, morfina),
precum si in cazul alcoolului.

Dependenta psihica este cea mai importanta. Ea consta in modificari de comportament si o stare
mentala particulara insotita de necesitatea psihica de a-si administra substante periodic sau continuu
pentru a obtine o stare de bine sau pentru a inlatura disconfortul psihic. Este intalnita la toate tipurile
de droguri.

Dependenta psihologica duce la abandonarea activitatilor sociale, ocupationale sau recreationale

datorita consumului de drog, precum si la utilizarea persistenta a acestuia in ciuda constientizarii
efectelor negative pe care le au asupra propriei vieti.

Toleranta consta in disparitia treptata a efectelor unei substante ce este administrata repetat, pe o
anumita perioada de timp, incat pentru a obtine acelasi efect se impune cresterea progresiva a dozei.

Impactul abuzului de droguri şi dependenţei poate fi pe termen lung, afectând individul din punct
de vedere fizic prin:

-Slabirea sistemului imunitar, creşterea riscului infecţiilor.

-Probleme cardio-vasculare începând de la iregularitatea ritmului cardiac până la atacuri de cord.

Drogurile injectabile pot duce la distrugerea venelor şi infecţii ale sistemului vascular şi ale valvelor
inimii.

-Stari de rău generale, vomă şi dureri abdominale.

-Deteriorarea semnificativă a ficatului sau pierderea funcţiilor acestuia.

-Crize, atacuri cerebrale şi deteriorare cerebrală extinsă ce pot afecta toate aspectele vieţii, cauzând
probleme de memorie, atenţie şi de natură decizională, incluzând confuzia mentală susţinută şi
afecţiuni permanente ale creierului.

-Producerea de schimbări globale permanente cum ar fi dezvoltarea sânilor la bărbaţi, fluctuaţii

dramatice ale apetitului şi creşterea temperaturii corpului care pot conduce la o varietate de
probleme de sănătate.

Dpdv psihologic:

-modificări de personalitate şi atitudine

-schimbări bruşte de dispoziţie, iritabilitate sau izbucniri inexplicabile

-activităţi neobişnuite, agitaţie psiho-motorie

-lipsa de motivaţie, letargie, distanţare

-anxietate, paranoia, agresivitate, halucinaţii

-impulsivitate, pierderea controlului.

Comportamente bizare:

-scăderea prezenţei şi performanţei şcolare sau la locul de muncă

-probleme financiare, împrumut sau furt

-comportament secretiv sau suspect

-Schimbarea bruscă a prietenilor, activităţilor preferate şi hobby-uri

-probleme frecvente (bătăi, accidente, ilegalităţi).

Metode de interventie si tratament:

Tratarea dependentei de droguri urmãreste îmbunãtãtirea stãrii de sãnãtate si a calitãtii

vietii persoanei dependente de droguri, prin obtinerea stãrii de abstinentã fatã de

consumul de droguri, asigurarea accesului la servicii si oportunitãti pentru a atinge cele mai bune
nivele de echilibru mental, fizic si social.

Astfel, tratamentul dependentei de droguri implica interventii farmacologice( inclusiv terapie de

mentinere pe baza de substitutie) si psiho-sociale.

Tratamentul de substitutie face necesara administrarea sub supraveghere medicala a unui

medicament prescris, cu actiune asemanatoare drogului ce a produs dependenta.

Tratamentul de abstinenta sau tratamentele drog-zero difera foarte mult unele de altele in privinta
lucrului cu pacientii (in regim rezidential, ambulator, prin grupuri de suport) si a conceptiei. Prin acest
gen de programe, clientii sunt asistati in prevenirea recaderilor si sunt ajutati sa dezvolte abilitati si
atitudini favorabile unor schimbari pozitive catre un stil de viata fara droguri.

Interventiile asupra comportamentului pot fi aplicate in cadrul abordarilor axate pe abstinenta sau in
tratamentele de mentinere prin substitutie. Ele includ oferirea de psiho-terapie, sprijin psiho-social si
consiliere in vederea schimbarilor comportamentale si emotionale. Interventiile asupra
comportamentului sprijina reglarea stilului de viata, reduc comportamentele de risc, cum ar fi
utilizarea in comun a echipamentelor de injectare sau sexul neprotejat si dezvolta aptitudini
necesare pentru a face fata factorilor ce ar putea favoriza consumul de droguri sau recaderile.