Idiosincrazia

Elev:
Teodorescu Eugenia
AMF, anul III

1
 Cuprins

Intoleranţa ................................................................................................................3
Intoleranţa congenitală. Idiosincrazia ...................................................................3
Tipuri de idiosincrazie .............................................................................................3
Tipuri de idiosincrazie cu manifestări farmacodinamice .................................4
Deficienţa de glucozo-6-fosfat-dehidrogenază (G-6PD) .................................4
Hemoglobinopatii ...............................................................................................5
Acatalazia ...........................................................................................................5
Deficienţa de NADH-methemoglobin-reductază ............................................5
Tipuri de idiosincrazie cu manifestări farmacocinetice ....................................5
Deficienţa de pseudocolinesterază ....................................................................6
Tulburări de acetilare........................................................................................6

2
 Intoleranţa

Reprezintă răspunsul anormal cantitativ şi/sau calitativ la un medicament, deviat de la

efectele farmacodinamice ale medicamentului, ce apare numai la o parte din populaţie. Aceasta
poate fi de două feluri:
- Congenitală
- Dobândită

Intoleranţa congenitală. Idiosincrazia

Intoleranţa congenitală poate fi:

- De specie
- De grup (idiosincrazie)
Idiosincrazia (intoleranţa congenitală de grup) se manifestă ca deviaţie de a răspunsul
farmacodinamic normal al populaţiei, la un medicament. Deviaţia poate să fie:
- Cantitativă (efecte de supradozare sau ineficienţă);
- Calitativă (reacţie anormală, diferită de acţiunea farmacodinamică)
Apare la scurt timp după începerea tratamentului sau chiar la prima doză.
Cauza: particularităţi genetice înnăscute. O genă poate fi absent sau cu anomalii, cee ace
face ca enzima corespunzătoare să fie absent sau anormală.
Aceste anomalii enzimatice determinate genetic se numesc enzimopatii şi pot fi manifeste
sau latente.
O enzimopatie latenţa poate devein manifestă atunci când se administrează un medicament
metabolizat de enzima respective, situaţie în care se declanşează efectele anirmale, de
idiosincrazie.

Tipuri de idiosincrazie

Există două mari categorii de manifestări idiosincrazice:

- Manifestări farmacodinamince;
- Manifestări farmacocinetice.
Idiosincraziile cu manifestări farmacodinamice au consecinţe farmaco-toxicologice:
- Fie anormale calitativ (diferite de reacţiile advere specific medicamentului respectiv);

3
 - Fie anormale cantitativ (frecvenţa şi intensitatea exacerbate ale reacţiilor adverse
specific medicamentului respective, la doze terapeutice mici).
Idiosincraziile cu manifestări farmacocinetice sunt responsaile de distribuţia multimodală
a vitezei de biotransformare a unor medicamente într-o populaţie şi, în funcţie de tipul de
metabolizare, “rapid” sau “lent”, pot avea următoarele consecinţe:
- Farmacoterapetice (ineficienţă terapeutică, la indivizii “metabolizatori rapizi”);
- Farmacotoxicologice (efecte de supradozare, cu incidenţă şi intensitate crescute ale
reacţiilor adverse specifice medicamentului, la indivizii “metabolizatori lenţi”).

Tipuri de idiosincrazie cu manifestări farmacodinamice

Enzimopatiile mai frecvent implicate sunt:

- Deficienţa de glucozo-6-fosfat-dehidrogenază eritrocitară (G-6 PD)
- Hemoglobinopatii;
- Deficienţa de glucuroniltransferază (UDP- glucuroniltransferază);
- Acatalazia
- Deficienţa de methemoglobin-reductază eritrocitară;
- Inducţia de -aminolevuinic acid-sintetază (ALA-sintetază).

Deficienţa de glucozo-6-fosfat-dehidrogenază (G-6PD)

Polimorfismul G-6PD eritrocitară : se cunosc mai mult de 80 de variaţii în structura

enzimei, variaţii ce determină diminuarea activităţii enzimatice.
Frecvenţa: 3% din populaţia globului are minim una dintre aceste variaţii. Enzimopatia
afectează rasa neagră, populaţia mediteraneeană şi din Asia de sud-est. Procentul este diferit în
funcţie de zona geografică; ex: în cazul kurzilor, procent mare, de 60%, iar la afro-carabieni,
procent de 5-10%. Frecvenţa este mai mare la bărbaţi, datorită localizării genei pe cromozomul X.
Mecanismul idiosincraziei

Enzima menţine concentraţia normal de glutatin redus (GSH) în eritrocite. În deficit de G-

6PD, este scăzut glutationul redus în eritrocite şi este diminuată rezistenţa eritrocitelor faţă de
substanţele oxidante, care vor produce hemoliză.
Exemple de medicamente ce produc hemoliză, în deficienţa de G-6PD:

- Antimalaricele (chinină, clorochină, mepacrină, primachină)

- Sulfonamide antimicrobiene (sulfacetamidă, sulfizoxazol, sulfametoxazol)
- Sulfoniluree hipoglicemiante (tolbutamidă)
- Sulfone (dapsonă)
- Nitroderivaţi ( nitrofurantoin)

4
 Hemoliza poate fi:
- Redusă, fără manifestări clinice;
- Semnificativă clinic (manifestată cu anemie severă, iar în cazurile grave, chiar deces).

Hemoglobinopatii

Hemoglobina (Hb) A, normal, are 4 lanţuri polipeptidice: 2 alfa şi 2 beta.

Hb anormale:

- Hb Zurich are în lanţurile beta o moleculă de histidine înlocuită cu una de arginină;

- Hb H are 4 lanţuri beta.

Acatalazia

Hematiile conţin catalază, enzimă ce descompune peroxidul de hidrogen.

Există indivizi normali, hipocatalazici şi acatalazici.
La aceştia din urmă, H2O2 în contact cu sângele nu produce efervescenţă, iar apa
oxigenată nu are efect.
Enzimopatia este rară, întâlnindu-se la populaţia din Elveţia şi Japonia.

Deficienţa de NADH-methemoglobin-reductază

Deficeinţa afectează reducerea methemogloinei la hemoglobin, provocând creşterea

nivelelor de methemoglobină de 20-50 ori peste normal
Frecvenţa: indivizii purtători de enzimă cu un deficit de 50% din activitatea normal
reprezintă un procent de 1%.
Medicamente methemoglobinizante:
- Derivaţii de anilină analgeici-antipiretici (fenacetină, paracetamol);
- Nitriţi şi nitraţi antianginoşi;
- Sulfonamide;
- Nitroderivaţi, cloramfenicol;
- Antimalarice.
Simptome: dispnee şi cianoză.

Tipuri de idiosincrazie cu manifestări farmacocinetice

Enzimopatiile mai des implicate sunt:
- deficienţă de pseudocolinesterază;
- polimorfismul N-acetiltransferazei;
- polimorfisml oxidazelor microzomale.

5
 Deficienţa de pseudocolinesterază

Pseudocoliesteraza se găseşte în plasma, fiind sintetizată în ficat, şi metabolizează, între

alte medicamente, şi succinilcolina (suxametoniu). Enzima are patru allele genice, una normal şi
trei anormale. Una dintre genele anormale determină sinteza pseudocolinesterazei cu afinitate
scăzută pentru suxametoniu.
La indivizii cu această enzimopatie, dozele terapeutice de suxametoniu (medicament
curarizant) devin toxice şi apare apnea prelungită, până la 2-3 ore.
Tulburări de acetilare

N-acetiltransferaza hepatica prezintă un polimorfism ce se manifestă print-o variabilitate

biologică, genetică, anormală cantitativ, în viteza de acetilare.
Tipri de acetilatori:
- lenţi
- rapizi

Exemple de medicamente polimorfic acetilate:

- izoniazida (tuberculostatic)
- hidralazina (antihipertensiv)
- procainamide (antiaritmic)
- fenelzina (antidepresiv)
- dapsone (chemoterapia leprei).

Medicamentul RA
Izoniazida - sindrom de lupus systemic
- neuropatii periferice
- hepatită
Hidralazina - sindrom lupoid sistemic
Procainamida - sindrom lupoid sistemic
Fenelzina - RA hepatice şi la nivel SNC
Dapsona - RA hematologice
Sulfasalazina - RA ale sulfopiridinei
(Salicilazo-Sulfapiridin) (metabolitul care se acumuleaă
neacetilat)

6
7