Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Strategii de Succes1 PDF
Strategii de Succes1 PDF
ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
I. MODELELE EDUCAŢIONALE
Învăţarea şcolară este un proces care se conduce după un model, după un plan sau un
program concret de instruire şi evaluare folosit de profesor. Un model poate fi definit drept o
orientare generală care fundamentează organizarea şi conducerea procesului de instruire.
Pornind de la numeroasele clasificări ale modelelor instrucţionale, profesorul Ioan
Cerghit (2002) descrie câteva astfel de modele elaborate şi aplicate de-a lungul istoriei
pedagogiei româneşti tradiţionale.
I.1. Modelul logocentric, cel mai răspândit model de organizare şi desfăşurare a
instruirii, porneşte de la următoarea premisă explicativ-ştiinţifică: ştiinţa este un produs, un
rezultat finit şi un bilanţ de adevăruri concretizate într-un corp de cunoştinţe; obiectivul
fundamental îl constituie transmiterea informaţiilor esenţiale de către profesor, modelul fiind
centrat pe monopolul absolut al cadrului didactic. În cadrul acestui model obiectul instruirii îl
constituie aspectele noţionale, logice şi mai ales cantitative, iar metodele sunt frecvent
analitice.
Avantajele modelului constau în faptul că, într-un timp relativ redus, se poate
transmite un volum mare de cunoştinţe la un număr considerabil de elevi (economicitate); de
asemenea, unele achiziţii culturale, unele valori spirituale nu pot fi transmise decât prin acest
canal de comunicare.
Dezavantajele modelului sunt legate de faptul ca acesta generează pasivitatea elevilor,
solicitând prea puţine resurse intelectuale şi afective din partea lor; aspectul formativ al
învăţământului este foarte scăzut, din următoarele motive:
- procesul de învăţare este mult scurtat;
- cunoştinţele sunt stocate numai la nivel mnezic, potenţialul lor de operaţionalitate
fiind foarte redus;
- modelul subestimează realitatea şi cultivă aspectul livresc al procesului de
instruire.
4. Metoda cubului
1. Prezentarea subiectului pus în discuţie şi documentarea necesară;
2. Împărţirea grupului în şase subgrupuri eterogene;
3. Construirea unui cub de hârtie, notând pe cele şase feţe ale acestuia:
„Descrie!”, „Compară!”, „Asociază!”, „Analizează!”, „Aplică”,
„Argumentează!”;
4. Îndeplinirea sarcinii repartizate pentru fiecare echipă.
5. Reunirea celor şase perspective într-o sinteză prezentată de formator.
5.Metoda asaltului de idei (brainstorming)
1. Stabilirea problemei şi organizarea participanţilor – odată problema lansată
unui grup de 20-30 de participanți, se lasă frâu liber gândirii și imaginației
creative a acestora, fiind permisă exprimarea spontană a ideilor şi ipotezelor care
le vin prima oară în minte.
2. Producerea ideilor şi stabilirea regulilor – este inadmisibilă judecarea pe
moment a ideilor enunțate; sunt ascultate toate ideile participanților, fiecare fiind
încurajat sa construiască pe ideile precedente; participanții sunt încurajați
permanent, indiferent de valoarea intervenției lor.
3. Evaluarea ideilor – evaluarea și selecția ideilor propuse pot fi lăsate pentru
mai târziu (metoda evaluării amânate – deferred judgement) și se realizează de
către profesor sau împreună cu participanții.
6. PIPS – Phase of Integrated Problem Solving
1. Definirea problemei
2. Generarea soluţiei – prin metode creative.
3. Ideea de acţiune – evaluarea punctelor tari şi slabe ale fiecărei idei;
combinarea ideilor bune; selectarea celei mai bune propuneri de soluţionare.
4. Planificarea acţiunii – atribuirea sarcinilor şi responsabilităţilor pentru
fiecare pas în parte.
5. Evaluarea – măsurarea succesului obţinut la fiecare pas.
IV.2.3. Metode de învăţare prin colaborare şi dezbatere (apud Dumitru,I, 2000; Peretti,
de A, Legrand, J-A., Boniface, J., 2001)
1. Metoda MOZAIC
Metoda promovează învățarea prin cooperare și colaborare a elevilor și presupune
parcurgerea următoarelor etape:
I.Construirea grupurilor de lucru inițiale.
Clasa se împarte în grupuri de 4-5 elevi, fiecare elev din grup având un număr cuprins înre 1 și 4/5.
II.Profesorul împarte tema ce urmează a fi studiată în 4 sau 5 părți.
III.Constituirea grupurilor de ”experți” și rezolvarea sarcinii de lucru.
Elevii cu numărul 1 vor forma un grup de ”experți”, cei cu numărul 2 alt grup de ”experți”, până când
se formează 4 sau 5 grupuri de ”experți”. Fiecare din aceste grupuri va studia o anumită parte din
temă. Elevii trebuie să discute și să înțeleagă adevcat conținutul de idei pentru a fi capabili ca ulterior
să îl predea celorlalți colegi.
IV.Revenirea elevilor în grupurile inițiale și predarea conținutului pregătit celorlalți colegi.
La sfârșitul lecției fiecare elev trebuie să stăpânească tot conținutul temei și nu doar a părții la
învățarea căreia a participat ca ”expert”. Profesorul monitorizează predarea asigurându-se că
informația și cunoștințele se transmit și se asimilează corect.
2. TURUL GALERIEI
Metodă de învățare prin colaborare în care elevii sunt încurajați să-și exprime opiniile
referitoare la soluțiile date unei probleme de către colegii lor. Această metodă persupune parcurgerea
următorilor pași:
1.În grupuri de 3 sau 4, elevii rezolvă o problemă care prezintă mai multe perspective de
abordare.
2.Pe un poster sunt materializate produsele activității grupului cuprizând soluția problemei
respective.
3.Posterele se expun pe pereții clasei, transformați astfel într-o adevărată galerie.
4.Profesorul indică grupurilor să treacă pe rând pe la fiecare poster pentru a viziona soluțiile
propuse de colegi. Se scriu comentarii și observații pe posterele analizate.
5.După ce se încheie ”turul galeriei” fiecare echipă își reexaminează posterul comparativ cu
cele expuse de colegi. Elevii discută observațiile și comentariile notate de colegi pe posterul propriu.
Metoda necesită mișcarea elevilor în clasă, fapt ce îi atrage și le stârnește interesul.
3. LINIA VALORILOR
Linia valorilor este o metodă de învățare prin colaborare la care participă toată clasa de elevi
și presupune următoarele aspecte:
I.Profesorul pune o întrebare sau prezintă o problemă cu mai multe alternative de rezolvare.
II.În mod independent elevii se gândesc, formându-și o anumită poziție sau un anumit răspuns.
III.La solicitarea profesorului, elevii se așază pe o linie în funcție de poziția adoptată față de
problema în discuție.
La un capăt al liniei se situează elevii cu opinii pro, la celălalt capăt al liniei se situează elevii
cu opinii contra. Dispunerea elevilor mai spre extremitățile liniei valorice exprimă intensitatea
atitudinilor față de subiectul în discuție.
IV.Elevii discută cu vecinii lor răspunsurile la întrebarea pusă.
V.Cei indeciși se pot plasa în mijlocul liniei valorice sau într-o parte separată a sălii și pot fi
convinși (prin susținerea cu argumente a poziției adoptată) de o tabără sau alta să li se alăture.
6. PĂTRATE DIVIZATE
În această metodă de comunicare nonverbală, elevii sunt antrenați să coopereze pentru
rezolvarea unei probleme colective reprezentată prin figuri geometrice. Se urmăresc aspecte ale
colaborării din interiorul unui grup în timpul soluționării unei probleme date. Se parcurg următoarele
etape:
I.Clasa se împarte în grupuri de câte șase elevi (cinci participanți și un observator).
II.Profesorul citește instrucțiunile care trebuie respectate, înmânând o foie de intrucțiuni
fiecărui grup și o listă pentru observatori cu aspectele urmărite de aceștia .
III.Fiecare din cei cinci elevi din grup primește un plic cu câteva figuri geometrice.
IV.Activitatea se încheie în momentul în care fiecare participant are în fața sa un pătrat, de
aceeași dimensiune cu cele care se găsesc în fața celorlalți colegi din grup.
V.Elevii observatori comunică constatările pe care le-au sesizat în grupul lor. Profesorul
încurajează elevi să analizeze aspectele observate în desfășurarea activității.
7. CVINTETUL
Cvintetul este o poezie cu cinci versuri prin care se rezumă și se sintetizează conținutul de idei
al unui text într-o exprimare concisă ce evidențiază reflecția elevului asupra subiectului în cauză.
Structura unui cvintet:
1.Primul vers are un singur cuvânt – cheie (substantiv) referitor la subiectul în discuție
2.Al doiela vers e format din două cuvinte (adjective) care descriu ceva
3.Versul al treilea este format din trei cuvinte care exprimă acțiuni (verbe, de obicei la
gerunziu)
4. Al patrulea vers e format din patru cuvinte și exprimă sentimentele elevului față de
problema, subiectul în cauză
5.Ultimul vers este format tot dintr-un cuvânt exprimând esența problemei.
Câteva perechi de elevi vor comunica clasei ideile inventariate. Informaţiile cu care este
toată lumea de acord vor fi consemnate în coloana Ştiu. Poate fi utilă gruparea
informaţiilor pe categorii.
În coloana Vreau să ştiu se notează neclarităţile şi întrebările adresate de elevi la tema
abordată.
Urmează etapa de realizare a sensului prin lectura unui text, prin expunerea profesorului
sau cercetarea unor resurse bibliografice.
După finalizarea lecturii elevii revin asupra întrebărilor din coloana Vreau să ştiu.
Răspunsul la acele întrebări va fi trecut în coloana Am învăţat. Tot aici se vor nota şi
informaţiile noi, în legătură cu care elevii nu au pus întrebări de la început. Dacă au rămas
întrebări fără răspuns elevii vor fi îndrumaţi spre acele surse unde ar putea afla răspunsul.
În încheierea lecţiei elevii revin la schema Ştiu - Vreau să ştiu - Am învăţat şi analizează
ce au învăţat din lecţie. Unele din întrebările lor s-ar putea să fi rămas fără răspuns şi s-ar
putea să apară întrebări noi. În acest caz, întrebările pot fi folosite ca punct de plecare
pentru investigaţiile ulterioare.
- + ?
În final are loc o discuţie cu întreaga clasă unde se punctează informaţiile cu care au fost
toţi de acord, se discută dezacordurile, se clarifică anumite aspecte şi sunt indicate
resursele bibliografice pentru completări.
3. TEHNICA CUBUL
Este o tehnică de studiere a unui subiect din mai multe perspective. Se poate utiliza în
etapa de evocare şi realizare a sensului.
Tehnica presupune parcurgerea următoarelor etape:
se construieşte un cub cu latura, pe fiecare faţă a cubului se notează o instrucţiune, după
cum urmează:
Descrie! – Cum arată?
Compară! – Cu cine se aseamănă? De cine diferă?
Asociază! – La ce te face să te gândeşti?
Analizează! – Ce conţine? Din ce este făcut?
Aplică! – Cum poate fi folosit?
Argumentează! – Pro sau contra
elevii citesc un text sau realizează o cercetare pornind de la o temă. Activitatea din
această etapă se poate realiza individual, în grupuri mici sau frontal.
se cere apoi elevilor să rezolve individual sarcinile specificate pe cele 6 feţe ale cubului.
Nu trebuie respectată în mod obligatoriu ordinea instrucţiunilor prezentate mai sus.
fiecare elev prezintă colegului rezolvarea instrucţiunilor de pe cele 6 feţe ale cubului, iar
partenerul comentează, adresează întrebări.
activitate frontală – se împarte tabla în 6 coloane, câte una pentru fiecare faţă a cubului, şi
câte un reprezentant din fiecare pereche va nota în coloana corespunzătoare, ceea ce a
scris la acea sarcină. Se va proceda la fel pentru fiecare coloană.
Dacă se foloseşte în etapa de realizare a sensului, feţele cubului vor fi completate cu
informaţii extrase din text, manual, fotografii etc. În această tehnică nu se insistă pe evaluarea
cunoştinţelor sau a informaţiilor scrise de către elevi, dar pentru asigurarea unei învăţări
eficiente este important feed-back-ul de la profesor sau de la colegi.
8. CIORCHINELE
Este o metodă de brainstorming care stimulează găsirea conexiunilor dintre idei. Poate
fi utilizat atât în evocare prin inventarierea cunoştinţelor elevilor, cât şi în etapa de reflecţie.
Etape:
o Se scrie un cuvânt/ subiect (care urmează a fi cercetat) în mijlocul tablei sau în
mijlocul foii de hârtie.
o Se notează în jurul acestui cuvânt toate ideile care le vin minte elevilor,
trasându-se linii între acestea şi cuvântul iniţial.
o Pe măsură ce se scriu cuvintele, se trag linii între toate cuvintele/ ideile care
pot fi conectate.
o Activitatea se opreşte când se epuizează toate ideile sau când s-a atins limita
de timp acordată.
Etapele pot fi precedate de brainstorming în grupuri mici sau în perechi. În acest fel,
se îmbogăţesc şi se sintetizează cunoştinţele. Rezultatele grupurilor se comunică profesorului
care le notează pe tablă într-un ciorchine fără a le comenta sau judeca.
În etapa finală a lecţiei, ciorchinele poate fi reorganizat utilizându-se anumite
concepte supraordonate găsite de elevi sau de profesor. Un exemplu de ciorchine este
prezentat mai jos:
1. Tabla de scris
Oricare din variante ar fi folosită, tradiţionala, vechea tablă cu cretă sau tabla albă,
pentru care, în loc de cretă, se foloseşte carioca lavabilă, aceasta rămâne piesa de rezistenţă
dintr-o clasă. Cordes este de părere că scrierea pe tablă este mai dificilă decât pare, ca urmare
recomandă câteva „trucuri” (2002, p.64):
- scrieţi pe tablă înaintea începerii cursului informaţiile pe care doriţi să furnizaţi;
- asiguraţi-vă că cele scrise pe tablă pot fi citite de către cei care sunt aşezaţi în
spatele sălii;
- nu vorbiţi în timp ce scrieţi la tablă, vocea nu vă va fi suficient de bine auzită şi,
apoi, nu e politicos să fiţi întors cu spatele atunci când vorbeşti cu cineva;
- deplasaţi-vă în timp ce scrieţi la tablă pentru a nu obţine aşa-numitele „curbe”;
- ştergeţi tabla la finalul cursului.
3. Fişele de lucru
Denumite generic „fişe sau foi de lucru”, acestea acoperă o gamă largă de resurse de
învăţare distribuite pe hârtie, de la notiţe care însoţesc prezentarea profesorului (şi care fac
mai uşoară urmărirea ei, ideile-cheie fiind deja grupate acolo), liste cu cărţi, liste de
vocabular, diagrame (pe care le pot folosi cursanţii la cursuri şi acasă) până la copii ale
prezentării în PowerPoint (ce au adesea un spaţiu pentru notiţe personale), fişe pentru lucru
independent, fotocopii ale unui articol (ce urmează a fi analizat, discutat, de exemplu) etc. Pot
fi utilizate în multe feluri şi sunt, poate, cel mai des folosită resursă – ajutor în învăţare.
5. Flipchart-ul
Flipchart-ul este un dispozitiv alcătuit dintr-o tablă albă pe care se ataşează un block-
notes mare, în general de mărime A1 sau A2, ceea ce permite ca informaţia să se păstreze pe
afişe mari, care pot fi plasate pe perete. Hartiile de flipchart pot fi desprinse şi se poate lucra
pe grupe, mici iniţial, ca apoi să se prezinte munca în grupuri mari sau în plen. Datorită
portabilităţii lor, flipchart-urile sunt utile pentru predarea-îvăţarea într-o sală fără tablă
permanentă, chiar dacă spațiul de notare este mai mic decât cel al unei table. În plus, prezintă
avantanjul faptului că informația poate fi păstrată. Hârtia de flipchart poate fi, de asemenea,
usor folosită pentru a desena digrame, pentru a puncta conţinuturi cu diferite culori, dar și
pentru a nota rapid rezultatele muncii în grup; poate fi aşezată oriunde în sală, asigurând
flexibilitate şi libertate de mişcare.
6. Aranjarea mobilierului
O resursă adesea subestimată de cadrele didactice, din cauza efectelor sale nu foarte
evidente, dar cu certitudine reale, este aranjarea mobilierului, a băncilor. Vom prezenta
câteva posibile modalităţi de aranjare, de ales în funcţie de scopul urmărit, precum şi
avantajele şi dezavantajele lor (Meisel et al., apud Sava, 2007, pp. 194-196):
Aranjarea mobilierului
Pătrat
Avantaje:
profesorul nu ocupă un loc exclusiv;
nu necesită multă planificare;
această aranjare simplă poate fi realizată ca
acţiune împreună cu elevii.
Dezavantaje:
nu toţi participanţii se pot vedea unii pe alţii.
Aşezare pe grupe
Avantaje:
se potriveşte foarte bine activităţilor pe grupe;
elevii se pot vedea unii pe alţii;
elevii sunt implicaţi în mod activ.
Dezavantaje:
această aranjare necesită mult loc.
Cercul dublu
Avantaje:
se pretează pentru o grupă numeroasă;
aranjare lejeră, propice unei atmosfere de
dialog
Dezavantaje:
nu toţi elevii se pot vedea;
cercul din exterior este solicitat mai mult.
Bibliografie
Albulescu, I., Albulescu, M. (2000), Predarea şi învăţarea disciplinelor socio-umane,
Iaşi, Editura Polirom
Cerghit, I. (1988), Mijloace de învăţământ şi strategii didactice în Curs de pedagogie,
Editura Universităţii Bucureşti
Cerghit, I., Neacşu, I., Negreţ-Dobridor, I., Pânişoară, I.-O. (2001), Prelegeri
pedagogice, Iaşi, Editura Polirom
Cerghit, I. (2002), Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri
şi strategii, Editura Aramis, Bucureşti
Cerghit, I. (2006), Metode de învăţământ, ediţia a IV - a revăzută şi adăugită, Iaşi,
Editura Polirom
Cerghit, I. (2008), Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri
şi strategii, Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Iaşi, Editura Polirom
Cordes, N. (2002), Learning to Teach Adults: An Introduction, London, Routledge
Falmer
Craşovan, M. (2007), „Proiectarea activităţilor de formare”, în Paloş, R., Sava, S.,
Ungureanu, D. (coord.), Educaţia adulţilor. Baze teoretice şi repere practice, Iaşi Editura
Polirom
De Peretti, A., Legrand, J.A., Boniface, J. (2001), Tehnici de comunicare, Iaşi,
Polirom
Doise, W., Mugny, G, (1984). The social development of the intellect, Oxford, UK,
Pergamon Press, www.questia.com\
Dulamă, M. E. (2001), Modele, strategii şi tehnici didactice activizante cu aplicaţii în
geografie, Editura Clusium, Cluj - Napoca
Dumitru, I. Al. (2001), Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă, Editura de
Vest, Timişoara
Dumitru, I. Al. (2001), Psihologia educaţiei, Timişoara, Editura Mirton
Dumitru, I. Al. (2007), „Specificul învăţării la vârsta adultă”, în Paloş, R., Sava, S.,
Ungureanu, D. (coord.), Educaţia adulţilor. Baze teoretice şi repere practice, Iaşi, Editura
Polirom
Elgedawy, M., Summer, W. (2001), Radical constructivism,
http://english.iup.edu/mm/Wimson/radicalconstructivism.html
Joiţa, E. (2006), Instruirea constructivistă – o alternativă. Fundamente. Strategii,
Bucureşti, Editura Aramis
Johnson, D. W., şi Johnson, R. T. (2009), “Energizing Learning: The Instructional
Power of Conflict”, Educational Researcher, 38: 37-51, www.sagepub.com
Jonassen, D. (2000) “Design of Constructivist Learning Environment”, School of
Information Science and Learning Technologies: Jonassen Home,
http://www.coe.missouri.edu/%7Ejonassen/courses/CLE/index.html
Kearsley, G. (1994), Constructivist theory (J. Bruner), Online, Internet,
http://www.gwu.edu/~tip/bruner.html
Panţuru, S., Necşoi, D. (2007), Teoria şi metodologia instruirii,
http://facultate.regielive.ro/cursuri/pedagogie/teoria_si_metodologia_instruirii-8400.html