Noţiuni privind contabilitatea procurărilor activelor

Pentru funcţionarea neîntreruptă a întreprinderii are loc procesul de aprovizionare cu mijloacele

necesare. Aceste mijloace cuprind: active nemateriale, active materiale pe termen lung, stocuri
de mărfuri şi materiale etc. Modul de contabilizare şi determinare a costului efectiv a activelor
diferă de natura acestora, modul de achiziţionare şi de includere a valorii lor în consumuri şi
cheltuieli.
Operaţiile legate de procurarea activelor necesită reflectarea intrării acestora la valoarea de
intrare (valoarea de procurare sau valoarea istorică) care se determină în conformitate cu
cerinţele standardelor naţionale de contabilitate, ce reglementează contabilitatea activelor
respective procurate (mărfuri, materiale, clădiri, terenuri ş.a.). În mod mai detaliat vom examina
schema contabilă privind procurarea materialelor care cere lămuriri mai complexe.
Procurarea materialelor este însoţită de cheltuieli suplimentare cum sînt: cheltuieli de
transport, cheltuieli de încărcare-descărcare, cheltuieli privind asigurările, taxele vamale etc.
Aceste cheltuieli poartă denumirea de cheltuieli de transport-aprovizionare (CTA).
Aceste cheltuieli includ:

 cheltuielile de transportare, încărcare, descărcare, asigurare;

 taxele vamale şi alte impozite prevăzute de legislaţia în vigoare, cu excepţia celor ce se
restituie ori se trec în cont;
 alte cheltuieli, nemijlocit legate de procurarea activelor.

Calcularea costului efectiv al materialelor poate fi efectuată pe fiecare lot (ori pe grupe) de
materiale procurate la momentul achiziţiei numai atunci cînd CTA se referă în mod direct la
acest lot de materiale. Însă CTA pot fi efectuate concomitent la procurarea a multor loturi de
materiale, ceea ce nu permite includerea CTA în mod direct în costul efectiv al materialelor
procurate .
De aceea în timpul lunii calcularea costului efectiv al materialelor procurate este dificilă,
necătînd la posibilităţile computerului. În legătură cu aceasta materialele se transmit în producţie
în perioada de gestiune la preţuri de evidenţă pînă la calcularea costului efectiv al materialelor
care are loc, de regulă, în următoarea perioadă de gestiune.
Preţurile de evidenţă pot fi:

 preţurile de procurare (contractuale);

 preţurile fixe (planificate, costuri efective din luna precedentă ş.a.).

În dependenţă de preţurile utilizate, costul efectiv se va determină în modul următor:

 Costul efectiv = preţ de procurare + CTA

 Costul efectiv = preţul fix ± devieri de la preţul fix.

La aplicarea primei metode pentru repartizarea CTA între loturile de materiale procurate este
nevoie de a determina CTA, care urmează a fi incluse la consumuri şi cheltuieli în care anterior a
fost inclusă valoarea materialelor la preţuri de evidenţă. În aşa mod valoarea materialelor
consumate în producţie se aduce lacostul efectiv .
Pentru a determina costul efectiv al materialelor calculele se efectuează în două etape:

1. etapă – Determinarea coeficientului CTA

2. etapă – Calcularea sumei CTA
Coeficientul CTA (K CTA ) se determină prin următoarea formulă:
KCTA = ( Suma CTA referitoare la soldul materialelor de la începutul lunii +
Suma CTA aferentă materialelor procurate în timpul lunii ) / (Valoarea materialelor la începutul
lunii ( Si ) la valoarea de procurar + Valoarea materialelor intrate în timpul lunii la valoarea de
procurare )
Suma cheltuielilor de transport-aprovizionare ce urmează a fi inclusă în acele consumuri şi
cheltuieli în care au fost incluse materialele la preţul de evidenţă se determină prin înmulţirea
coeficientului de repartizare cu valoarea de procurare a activului respectiv prin formula:
Suma CTA = KCTA x valoarea materialelor la preţ de procurare consumate în producţie.

Întreprinderea repartizează cheltuielile de transport-aprovizionare în funcţie de valoarea de

procurare a materialelor.
Costul efectiv al materialelor procurate este de 32 500 lei (26 700 + 3 000 + 2 800).
Pentru determinarea costului efectiv unitar al materialului „A” şi materialului „B” este necesar
de repartizat cheltuielile de transport aprovizionare în sumă de 5 800 lei (3 000 + 2 800) pe
fiecare tip de material.
În acest scop:
1) Se calculează coeficientul de repartizare prin următorul calcul:
5 800 / 26 700 = 0,2172285
2) Se calculează suma cheltuielilor de transport-aprovizionare aferentă fiecărui tip de materiale,
care au fost consumate în producţie prin următoarele calcule:
CTA („A”) = 0,2172285 x 4 200 = 912,36 lei
CTA („B”) = 0,2172285 x 22 500 = 4 887,64 lei.
Calculele din exemplu 1 sînt simplificate pentru a înţelege mai uşor formula determinării
costului efectiv al materialelor.
Practica calculării costului efectiv al materialelor este însoţită de mai multe calcule, unde se ia în
vedere şi soldul CTA la începutul lunii, referitor la materialele în stoc.
Aceasta se vede din schema contului 211 „Materiale”, cît şi din calculele din tabel.
Cînd în calitate de preţuri de evidenţă se utilizează preţurile fixe modul de contabilizare şi
determinare a costului efectiv este analogic cu cel la baza căruia stau CTA.
Diferenţa constă numai în faptul, că devierile costului efectiv de la preţurile fixe pot fi cu semnul
„plus” cînd sa comis supraconsum, ori cu semnul „minus” - la obţinerea economiei.
În aşa cazuri consul efectiv se determină în modul următor:

 Costul efectiv = Preţul fix + Supraconsum

 Costul efectiv = Preţ fix – Economie

Intrarea materialelor şi a operaţiunilor, referitoare la achiziţionarea acestora se reflectă în

contabilitate în modul următor:
La valoarea de procurare a materialelor achiziţionate:

 debit 211 „Materiale”

 credit 521 „Datorii privind facturile comerciale” – în cazul achitării ulterioare a
facturilor furnizorilor (în baza facturii fiscale – cînd furnizorul este plătitor de TVA ori
facturii de expediţie cînd furnizorul nu este plătitor de TVA)
 credit 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului” (cu primirea avansului), sau
credit 532 „Datorii faţă de personal privind alte operaţii” (fără primirea avansului) –
în cazul achiziţionării materialelor prin intermediul titularilor de avans (în baza
decontului de avans prezentat de titular şi aprobat de conducător).
 credit 241 „Casa” – în cazul achitării în mod direct prin numerar

La cheltuielile de transport aprovizionare:

 debit 211 „Materiale”

 credit 241 „ Casa ” – achitarea în mod direct prin numerar a cheltuielilor de transport-
aprovizionare
 credit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – achitarea
ulterioară a facturilor companiilor de transport şi altor servicii, acordate de terţi, legate
nemijlocit de achiziţionarea materialelor.
 credit contul 531 „Datorii privind retribuirea muncii” – reflectarea retribuirii muncii a
hamalilor antrenaţi la încărcarea-descărcarea materialelor.
  credit contul 533 „Datorii privind asigurările” – reflectarea contribuţiilor de asigurări
sociale şi a primelor de asigurări medicale aferente salariilor calculate în procesul de
achiziţie incluse în valoarea materialelor.
 credit contul 539 „Alte datorii pe termen scurt” – reflectarea altor datorii aferente
procesului de achiziţionare (taxele vamale care urmează a fi achitate, asigurarea
transportărilor ş.a.).

Sursele de intrare a materialelor la depozit pot fi mai diverse (deşeuri, returnări de materiale din
secţiile de producţie ş.a.). Este necesar de menţionat faptul că la procurarea activelor suma TVA
achitată furnizorului nu se include în valoarea de intrare a activelor procurate dacă agentul
economic este înregistrat ca subiect impozabil cu TVA şi dispune de factura fiscală, ci se reflectă
în debitul contului 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” în corespondenţă cu conturile
de datorii 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”, 539 „Alte datorii pe
termen scurt” .
Calcularea sumei CTA se efectuează în modul următor (vezi tabelul).
Tabelul
Calculul CTA, supus includerii în consumurile şi cheltuielile lunii

Modul de reflectare în contabilitate a operaţiunilor, referitoare la procesul de achiziţie a

materialelor şi de casare a CTA este fi redat în schema 1 (se utilizează din tabel)
Schema 1
Achitarea datoriei faţă de furnizori sau alţi creditori privind activele intrate şi cheltuielile de
transport-aprovizionare se reflectă prin formula contabilă:

 debit 521 „Datorii privind facturile comerciale” sau 539 „Alte datorii pe termen
scurt”
 credit 242 „ Conturi curente în valută naţională ” – în cazul achitării cu mijloace
băneşti
 credit 221 „Creanţe pe termen scurt privind facturile comerciale” sau 229 „Alte
creanţe pe termen scurt” – în cazul achitării datoriilor prin schimb cu alte active.

Schema generală de evidenţă a consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii

Procesul de producţie cuprinde totalitatea operaţiilor legate de fabricare a produselor, prestare a
serviciilor, executare a lucrărilor.

Consumurile reprezintă resurse consumate pentru fabricarea produselor şi prestarea serviciilor

în scopul obţinerii de venit. Consumurile sînt nemijlocit legate de procesul de producţie , se
includ în costul producţiei fabricate, la sfîrşitul perioadei de gestiune se raportează la producţia
finită şi producţia în curs de execuţie şi nu se iau în vedere la determinarea rezultatului financiar.
Componenţa, modul de constatare şi determinare a consumurilor şi cheltuielilor sînt
reglementate deS.N.C. 3 “Componenţa consumurilor şi cheltuielilor
întreprinderii” . Consumurile şi cheltuielile se constată în contabilitate în baza principiilor
specializării exerciţiului şi prudenţei. Pentru evidenţa consumurilor sînt destinate conturile:

 811 „ Activităţi de bază” – pentru evidenţa consumurilor legate de fabricarea produselor

şi prestarea serviciilor care constituie activitatea de bază a întreprinderii;
 812 „Activităţi auxiliare” – pentru evidenţa consumurilor subdiviziunilor de deservire
ale întreprinderii (de aprovizionare cu energie electrică, termică, de transport, de reparaţie
etc.);
 813 „Consumuri indirecte de producţie” – pentru evidenţa consumurilor care nu pot fi
direct incluse în costul producţiei fabricate, serviciilor prestate, deoarece se referă la mai
multe tipuri de produse sau servicii. De exemplu: energia electrică folosită pentru
iluminarea secţiei, salariile personalului administrativ al subdiviziunilor şi a muncitorilor
auxiliari, consumuri de încălzire a secţiei, uzura utilajului de producţie etc. Aceste
consumuri se acumulează pe parcursul perioadei de gestiune în debitul contului 813
„Consumuri indirecte de producţie” şi la sfîrşitul perioadei de gestiune se repartizează
pe tipuri de produse în funcţie de baza de repartizare aleasă de întreprindere (valoarea
consumurilor de materiale directe, salariile muncitorilor de bază, numărul de ore-maşini
de funcţionare a utilajelor etc.).

Reflectarea operaţiilor în conturile 811 „Activităţi de bază” , 812 „Activităţi auxiliare” se

reflectă în felul următor:
La începutul perioadei de gestiune – raportarea soldului producţiei în curs de execuţie:

 debit 811 „Activităţi de bază” , 812 „Activităţi auxiliare”

 credit 215 „Producţie în curs de execuţie”
Pe parcursul perioadei de gestiune – acumularea consumurilor de producţie:

 debit 811 „Activităţi de bază” , 812 „Activităţi auxiliare”

 credit 211 „Materiale” – la suma materialelor utilizate în procesul de producţie
 credit 531 „Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii” – la suma salariilor
calculate muncitorilor ocupaţi cu fabricarea producţiei, prestarea serviciilor
 credit 533 „Datorii privind asigurările” – la suma contribuţiilor de asigurări sociale şi
primelor de asigurări medicale aferente salariilor calculate
 credit 812 „Activităţi auxiliare” – la costul efectiv a serviciilor prestate de secţiile
auxiliare pentru necesităţile tehnologice
 credit 813 „Consumuri indirecte de producţie” – la suma consumurilor indirecte de
producţie repartizate în costul producţiei fabricate, serviciilor prestate.

La sfîrşitul perioadei de gestiune contul 811 (812) se creditează în scopul determinării costului
efectiv al producţiei fabricate (serviciilor prestate). Însă mai întîi se întocmesc formulele
contabile, care duc la eliminarea consumurilor, care nu se includ în costul efectiv al producţiei
(serviciilor), şi anume:

 debit 211 „Materiale” – la valoarea materialelor neutilizate în producţie,

 debit 211 „Materiale” – la valoarea realizabilă netă (VRN) a deşeurilor de producţie,
 debit 714 „Alte cheltuieli operaţionale” – la costul efectiv a rebutului definitiv şi a
lipsurilor de producţie în curs de execuţie
 debit 215 „Producţia în curs de execuţie” – la costul efectiv a producţiei în curs de
execuţie la sfîrşitul lunii
 credit 811 „Activităţi de bază” , 812 „Activităţi auxiliare” – la suma totală, decontată.

La costul efectiv a producţiei (serviciilor) se întocmeşte formula contabilă:

 debit 216 „Produse” – la costul efectiv a produselor fabricate

 debit 711 „Costul vînzărilor” – la costul efectiv al serviciilor prestate
 credit 811 „Activităţi de bază” , 812 „Activităţi auxiliare” – la diferenţa dintre sumele
din debitul şi creditul contului 811 ( 812 ), adică la suma rămasă în cont după creditarea
lui la operaţiunea 3.
 Schema 2

Reflectarea operaţiilor economice pe contul 812 „Activităţi

auxiliare” privind consumurile subdiviziunile auxiliare se aseamănă în mare măsură cu
reflectarea consumurilor în contul 811 „Activităţi de bază” , producţiei de bază. Totuşi,
contul 812 „Activităţi auxiliare” , în afară de conturile 216 „Produse” şi 711 „Costul
vînzărilor” , mai poate fi creditat în corespondenţă cu următoarele conturi: 112 „Active
nemateriale în curs de execuţie”, 121 „Active materiale în curs de execuţie”, 123 „Mijloace
fixe”, 211 „Materiale”, 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”, 217 „Mărfuri”.
Contul 813 „Consumuri indirecte de producţie” este destinat generalizării informaţiei
privind consumurile aferente deservirii şi gestiunii subdiviziunilor de producţie a
întreprinderii. În acest cont se reflectă următoarele operaţii economice:
Calculul retribuirii muncii şi contribuţiilor de asigurări sociale şi primelor medicale de
asigurare obligatorie de asistenţă medicală, aferente salariilor calculate personalului
administrativ-tehnic a secţiei de producţie.

 debit 813 „Consumuri indirecte de producţie” ,

 credit 531 „Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”,
 credit 533 „Datorii privind asigurările” ;

Calculul amortizării activelor nemateriale , uzurii mijloacelor fixe (clădirea secţiei de

producţie, utilajul ş.a.):

 debit contul 813 „Consumuri indirecte de producţie”,

 credit 113 „Amortizarea activelor nemateriale”,
 credit 124 „Uzura mijloacelor fixe” ;

Reflectarea cheltuielilor privind reparaţia curentă a mijloacelor fixe şi deservirea secţiei de

producţie:

 debit contul 813 „Consumuri indirecte de producţie”,

 credit 211 „Materiale”,
 credit 531 „Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii” ,
 credit 533 „Datorii privind asigurările” ,
 credit 812 „Activităţi auxiliare”,
 credit 521 „Datorii privind facturile comerciale” ;

Reflectarea valorii de bilanţ şi a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată (OMVSD) şi a uzurii
OMVSD utilizate la exploatarea utilajului şi alte scopuri de producţie:

 debit contul 813 „Consumuri indirecte de producţie”,

 credit 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”,
 credit 214 „Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”;

Repartizarea consumurilor indirecte de producţie în costul produselor fabricate, serviciilor

prestate:

 debit 811 „Activităţi de bază”,

 credit 813 „Consumuri indirecte de producţie”;

Trecerea la cheltuieli a consumurilor indirecte de producţie constante din cauza neînsuşirii

capacităţii normative de producţie.

 debit 714 „Alte cheltuieli operaţionale”,

 credit 813 „Consumuri indirecte de producţie” .
 Schema 3

Să redăm schema contului 813 în baza unor date.

Exemplu . Consumurile indirecte de producţie în secţia de bază în luna octombrie 2009
constituie 120 000 lei, din care: cele constante – 50 000 lei, iar variabile – 70 000 lei. Capacitatea
de producţie pe lună constituie 100 unităţi de producţie, efectiv – 70 unităţi. Coeficientul
însuşirii capacităţii de producţie – 0,7 (70/100).
La sfîrşitul lunii consumurile indirecte de producţie vor fi repartizate între produsele
fabricate ”A” şi „B” în sumă de 100 000 lei [70 000 +(50 000 lei x 0,6)], iar la cheltuielile
operaţionale 20 000 lei (50 000 lei – 30 000 lei).
Consumurile indirecte de producţie conform Politicii de contabilitate a întreprinderii se
repartizează între produsele “A” şi “B” proporţional consumurilor directe privind retribuirea
muncii. Coeficientul de repartizare va constitui 0,83: (100 000/(70 000 + 50 481)).
Utilizînd coeficientul obţinut efectuăm repartizarea consumurilor indirecte de producţie între
produsele „A” şi „B”, care constituie: A – 58 100 lei (70 000 x 0,83); B – 41 900 lei (50 481 x
0,83).
Cheltuielile reprezintă totalitatea mijloacelor utilizate de întreprindere pe parcursul perioadei de
gestiune care nu sînt legate nemijlocit de procesul de producţie şi suma cărora se scade din
venituri la determinarea rezultatului financiar al întreprinderii.
Cheltuielile se clasifică pe tipuri de activităţi:

 cheltuieli ale activităţii operaţionale

 cheltuieli ale activităţii investiţionale
 cheltuieli ale activităţii financiară
 pierderi excepţionale
La cheltuielile întreprinderii se referă şi cheltuielile privind impozitul pe venit, însă acestea nu
se includ în nici una din tipurile de activităţi enumerate anterior şi în rapoartele financiare se
reflectă distinct.
În componenţa cheltuielilor din activitatea operaţională intră:

 costul vînzărilor
 cheltuielile comerciale
 cheltuielile generale şi administrative
 alte cheltuieli operaţionale

Costul vînzărilor reprezintă costul efectiv al produselor , mărfurilor vîndute sau serviciilor
prestate. El este egal cu suma consumurilor efectuate de întreprindere pentru obţinerea acestor
produse şi servicii.
Astfel costul vînzărilor este egal cu suma consumurilor, care se referă la produsele, mărfurile şi
serviciile vîndute. De exemplu: La întreprindere, în septembrie 2009 au fost efectuate consumuri
în sumă de 100 000 lei pentru fabricarea a 200 de unităţi de produse, dintre care au fost vîndute
80 de unităţi. Suma consumurilor trecute la cheltuieli va constitui 40 000 lei [(100 000 : 200) x
80].
În cazul vînzărilor se mai include şi costul altor servicii, dacă acestea constituie activitatea de
bază a întreprinderii (costul serviciilor de transportare – la întreprinderile de transport; costul
serviciilor de consultanţă – la companiile de audit; valoarea de bilanţ a bunurilor transmise în
leasing – la întreprinderile de leasing ş.a.).
Aceste cheltuieli pe parcursul perioadei de gestiune se reflectă în debitul contului 711 “Costul
vînzărilor” în corespondenţă cu creditul conturilor:

 216 „Produse” – decontarea costului efectiv al produselor vîndute

 217 „Mărfuri” – decontarea valorii de bilanţ a mărfurilor vîndute
 811 „Activitatea de bază” – decontarea costului efectiv al serviciilor prestate

Vînzările se efectuează din stocurile de producţie fabricate, ori a mărfurilor achiziţionate. Dacă
în perioada de gestiune toate stocurile pe bunurile respective createvor fi vîndute, atunci costul
vînzărilor va fi egal cu costul de achiziţie. Însă în realitate mai des stocurile nu se vînd într-o
singură perioadă de gestiune. De aceea costul bunurilor din stoc destinate vînzării este compus
din valoarea stocului de bunuri la începutul perioadei de gestiune şi valoarea achiziţiilor pe
parcursul perioadei de gestiune.
Modul de determinare e costul bunurilor vîndute (vezi: Beverd E., Nudles Ir., Henry R.,
Anderson, „Principiile de bază ale contabilităţii”, Editura Arc, 2000).
 Schema 4


debit 711 „Costul vînzărilor”
 credit contul 216 „Produse” – la valoarea produselor vîndute
 credit contul 217 „Mărfuri” – la valoarea mărfurilor vîndute
 credit 811 „Producţie de bază” – la valoarea serviciilor prestate

Cheltuielile comerciale reprezintă cheltuielile aferente desfacerii mărfurilor, prestării

serviciilor. Aceste cheltuieli pe parcursul perioadei de gestiune se reflectă prin formula contabilă:

 debit 712 „Cheltuieli comerciale”

 credit 531 „Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii” – la suma salariilor
calculate muncitorilor antrenaţi în procesul de desfacere a mărfurilor, produselor
 credit 533 „Datorii privind asigurările” – la suma contribuţiilor de asigurări sociale şi
primelor medicale aferente salariilor calculate
 credit 211 „Materiale” – la valoarea materialelor consumate pentru ambalarea
produselor
 credit 521 „Datorii privind facturile comerciale” – la suma serviciilor legate de
desfacerea mărfurilor prestate de terţi
  credit 812 „Activităţi auxiliare” – la suma serviciilor prestate de secţiile auxiliare la
desfacerea mărfurilor
 creditul altor conturi

Schema 5
Componenţa şi modul de contabilizare a operaţiunilor economice legate
de comercializarea mărfurilor (serviciilor)

Cheltuielile generale şi administrative reprezintă cheltuielile legate de gestiunea întreprinderii

în ansamblu. Pe parcursul perioadei de gestiune aceste cheltuieli se reflectă prin formula
contabilă:

 debit 713 „Cheltuieli generale şi administrative”

 credit 113 „Amortizarea activelor nemateriale”, 124 „Uzura mijloacelor fixe” – la
suma amortizării activelor nemateriale şi uzurii mijloacelor fixe utilizate în scopuri
generale şi administrative
 credit 211 „Materiale” – la suma materialelor consumate în scopuri generale şi
administrative
 credit 531 „Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii” – la suma salariilor
calculate personalului administrativ şi gospodăresc al întreprinderii
 credit 533 „Datorii privind asigurările” – la suma contribuţiilor de asigurări sociale şi
medicale aferente salariilor calculate a personalului administrativ şi gospodăresc al
întreprinderii
 credit 521 „Datorii privind facturile comerciale” – la suma facturilor furnizorilor de
servicii (telefonice, încălzire, energia electrică) consumate în scopuri generale a
întreprinderii.
 credit 812 „Activităţi auxiliare” – la costul efectiv a serviciilor prestate de secţiile
auxiliare pentru necesităţile generale a întreprinderii.
 Schema 6
Componenţa şi modul de contabilizare a cheltuielilor generale şi
administrative ale întreprinderii

În componenţa altor cheltuieli operaţionale intră: cheltuielile privind vînzarea altor active
curente (materiale, producţia în curs de execuţie, obiecte de mică valoare şi scurtă durată),
cheltuielile privind arenda curentă, consumurile indirecte de producţi e constante care nu s-au
inclus în costul producţiei, serviciilor din motivul neîndeplinirii capacităţii normative de
producţie, lipsurile de active curente depistate în urma inventarierii etc. şi se reflectă prin
formula contabilă:

 debit 714 „Alte cheltuieli operaţionale”

 credit 211 „Materiale”, 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”, 215
„Producţie în curs de execuţie” – la valoarea bilanţieră a altor active curente vîndute
 credit 521 „Datorii privind facturile comerciale” – la valoarea serviciilor acordate şi
penalităţilor calculate
 credit 813 „Consumuri indirecte de producţie” – cota consumurilor indirecte de
producţie nerepartizată
 credit 211 „Materiale”, 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”, 215
„Producţie în curs de execuţie”, 216 „Produse”, 217 „Mărfuri”, 241 „Casa”, 246
„Documente băneşti” – lipsuri stabilite în urma inventarierii.
 Schema 7
Componenţa şi modul de contabilizare a altor cheltuieli
operaţionale ale întreprinderii