A fost o data ca niciodata o poienita inflorita unde a venit

pe lume un pui dragalas de caprioara. Il chema Bambi;

era fiul Regelui padurii si toate animalele au venit sa-l vada.

Bambi avea o fire vesela si era foarte curios. Ar fi vrut sa cunoasca toate
vietatile padurii. Dar cel mai mult ii placea sa se joace cu verisorii lui, Blanita-
Mladita si Botic-Mic.

Pana la venirea verii, Bambi invatase multe lucruri de la mama lui: despre flori,
despre fluturi, despre lacuste…

In plus, avea deja destui prieteni: iepurasul, soricelul, cintezoiul si veverita.

De cum a sosit toamna, au inceput ploile.

Intr-o zi, pe cand se juca impreuna cu prietenii, Bambi s-a ratacit.

Dar Regele padurii, Marele Cerb, l-a gasit si l-a dus inapoi la mama lui.

Iarna, o alta primejdie s-a abatut peste linistea padurii: vanatorii! Ei au sosit pe
intinderea alba si au omorat, fara mila, multe animale. Pe mamica lui Bambi au
doborat-o cu un glont.

La sfarsitul iernii, Bambi se facuse mare, dar adesea ii era dor de mama.

Regele padurii, tatal lui Bambi, il invata cu grija sa recunoasca mirosurile, ierburile
si toate zgomotele.

Intr-o zi, Bambi a simtit in sold o durere ascutita: il ranise glontul unui vanator.

A reusit sa fuga cu greu si s-a dus la tatal lui, Regele padurii. Acesta l-a adapostit
si l-a ajutat cu blandete sa se vindece.

Cand s-a intors in padure, animalele s-au bucurat sa il vada din nou printre ele.

Mai tarziu, Bambi a fost ales Rege.

Venise acum randul lui sa aiba grija de Blanita-Mladita si de celelalte animale.