CARACTERUL LATIN AL LIMBII ROMÂNE

1) Spune ce asemănări şi ce deosebiri există între cuvintele latineşti şi cele româneşti din fragmentul următor. (Ţine seama că
verbele din paranteze sunt la infinitiv, iar substantivele la nominativ singular).
„În afară de aceste centre orăşeneşti cunoscute, se găseau desigur în Dacia numeroase sate (lat.fossatum), a căror populaţie
romană şi romanizată ara (lat.arare), semăna (lat.seminare) grâu (lat.granum), secară (lat.secale), orz (lat.hordeum), mei
(lat.milium), legume (lat.legumen), in (lat.linum); săpa (lat.sappare), secera (lat.sicilare), treiera (lat.tribulare), măcina
(lat.machinare), lucra via (lat.vinea) şi făcea vin (lat. vinum); avea stupi (lat.pop. stypus) şi făcea miere (lat.pop.mele); scotea din
munţi aur (lat.aurum), argint (lat. argentum), fier (lat.ferrum), aramă (lat.aeramen), sare (lat.pop.sale); tăia păduri (lat.pop.padule)
de fag (lat.fagus), de carpen (lat.pop.carpinus), de ulm (lat.ulmus), de plop (lat.populus), de frasin (lat.fraxinus).” (Dimitrie Macrea-
„Originea şi structura limbii române”)
2) Comparând cuvintele latineşti cu cele româneşti, spune ce modificări fonetice au suferit următoarele:
a)cuvinte moştenite din limba latină:
Aqua= Ferrum= Novus=
Aurum= Fumus= Oculus=
Caelum= Gelu= Ovum=
Campus= Herba= Octo=
Caput= Homo= Decem=
Cena= Lupus= Signum=
Densus= Manus=
b)sau neologismele de origine latină:
Causa= Corona=
Circus= Periculum=
Corpus= Purus=
3) Ce cuvinte româneşti recunoşti în următoarele substantive latineşti, aflate la acuzativ singular: carnem, lactem, fratrem,
parentem, canem, panem, colorem, diem, florem, frontem, honorem, melem, pacem, salem, solem, securem.
4) Ce verbe româneşti (moştenite sau neologisme) recunoşti în următoarele verbe latineşti, aflate la infinitivul lung: venire,
audire, timere, sperare, cantare, sentire, tacere, laudare, arare, irrigare, vendere, credere.
5) Verbele următoare sunt la indicativul singular a indicativului perfect din limba latină. Spune cărui timp din limba română
corespund acestea, ţinând seama că „V” între două vocale a dispărut: veni, audivi, cantavi, speravi, tacui, sentii, aravi, irrigavi,
laudavi.
6) Arată asemănările şi deosebirile dintre verbele următoare,aflate la indicativ prezent, pers.I, plural:cantamus, laudamus,
aramus, venimus, speramus, timemus, irrigamus, habemus, dicimus, audimus.
7) Realizează corespondenţele între cele două coloane:
Asuda (re) Felicem
Ferice Victimare
Friguri Assudare
Ierta (re) Languidus
Lânced Frigora
Plimba (re) Libertare
Vătăma (re) Perambulare

8) Precizează cuvântul împrumutat din următoarele dublete etimologice:

Lat.basilica prin fr.basilique= rom. Biserică/ bazilică; Lat.salutare prin it.salutare=rom.sărutare/ salutare;
Lat.febris prin it.febrre= rom.fior/ febră; Lat.spatium prin fr.espace=rom.spaţ/spaţiu;
Lat.grevis prin fr.grave=rom.greu/grav; Lat.subtilis prinfr.subtil=rom.subţire/subtil.
9) Precizează cuvântul moştenit din următoarele dublete etimologice:
Cerc/ circ din lat.circus, fr.cirque; Familie/ femeie din lat.familia, it.familiglia, fr.famille;
Cerebel/ creier din lat.cerebellum; A spune/ a expune in lat.exponere.
10) Ce crezi că înseamnă următoarele expresii latineşti: ad literam, in corpore, in memoriam, manu propria,
mea culpa, post festum, rara avis, post scriptum, in fine, curriculum vitae, et caetera, nota bene, persona (non)grata.

În decursul celor 165 de ani de stăpânire a Daciei de către romani, în limba acestora au pătruns multe cuvinte din limba
vorbită de geto-dacii autohtoni. Structura gramaticală a limbii române este cea a limbii latine, iar vocabularul fundamental cuprinde
60-66% cuvinte de origine latină. Peste 160 de cuvinte pot fi considerate însă de origine geto-dacă, de exemplu: baltă, barză, căciulă,
cătun, fluier, mânz, moş, murg, pupăză, ţap, ţarc etc. Fiind izolată de restul Europei, limba română a conservat mai bine decât celelalte
limbi romanice specificul roman al limbajului cuceritorilor.
Particularităţi:
 Prezenţa sunetelor „ă”, „î”, inexistente în limbile romanice occidentale;
 Aşezarea articolului hotărât la sfârşitul substantivelor şi adjectivelor, făcând corp comun cu acestea;
 Păstrarea genului neutru, larg folosit în limba latină, dar dispărut în limbile romanice occidentale.