LIMBA ROMNA

1. Se atribuie substratului n limba romna:

1. n fonetica, influenta substratului s-a manifestat direct
prin aparitia
unor foneme noi si indirect
prin evolutia fonetica a unor grupuri de sunete.
o
existenta vocalei a (pentru ca exista si n albaneza si bulgara). S-a demo
nstrat nsa ca n romna este o evolutie fireasca, de tip romanic, n cadrul tendintei d
e nchidere a timbrelor vocalice (care s-a manifestat si n portugheza si n dialectel
e italiene de sud).
o
existenta consoanei h (considerata de unii lingvisti de origine slava).
(Se stie ca latina pierduse pe h, ca urmare a unei pronuntari relaxate). Parerea
ca h se datoreaza substratului se bazeaza pe:
a.
descoperirea unor cuvinte cu h comune romnei si albanezei: rom. hames (v.
a hamesi), alb. hamsh, huda, hututui.
b.
tendinta din graiurile moldovenesti de a transforma pe v+o, u ? h: hulpe
, hultan, holbura.
c.
tendinta de a pronunta cu aspiratie cuvinte ca haripa, hala, harmasar.
o

evolutia particulara a grupurilor consonantice CT si CS (asemanatoare cu

ceea ce s-a produs n albaneza):
CT ? pt LACTE(M) ? lapte
LUCTA ? lupta alb. luft
COXA ? coapsa alb. kofsh

o
rotacismul (evolutia lui -n- ? -r- n cuvintele de origine latina sau din
fondul stravechi): bine ? bire. Se explica nsa si prin pastrarea opozitiei dintre
N si NN romanici.
o
Dupa unii lingvisti s-ar datora substratului si trecerea lui -L- ? r (GU
LA ? gura, MOLA ? moara), evolutia grupului BR ? br (FABRUM ? faur), aparitia di
ftongilor metafonici ea si oa (seara, moara). Nu s-au oferit nsa explicatii satis
facatoare pentru aceste afirmatii.
2. n morfosintaxa, se atribuie substratului n limba romna :
o
postpunerea articolului. Aceasta preferinta pentru postpozitie se explic
a nsa si prin analogia cu postpunerea adjectivului;
o
existenta grupului neutru (care dupa unii lingvisti s-ar datora influent
ei slave, dupa altii s-a reorganizat pe teren romnesc, iar dupa altii este mosten
it din latina);
o

formarea numeralului de la 11 la 19 cu material latin (explicata si prin

calchiere dupa slava sau prin criterii interne);

o
existenta particulei -ne de la acuzativul pronumelor personale mine (? M
E + -ne), tine (? TE + -ne), a pronumelui reflexiv sine (? SE + -ne) si a intero
gativ-relativului cine (? QUE(M) + -ne);
o
formarea viitorului cu VOLERE (? VELLE). Romna este singura limba romanic
a ce formeaza viitorul cu acest auxiliar;
o
identitatea formala dintre genitiv si dativ (care se explica nsa si prin
evolutia interna a latinei trzii);
o
sufixul adjectival -esc (ce arata originea), care a generat sufixul adve
rbial -este (cu care se formeaza si adverbe egale semantic cu numele unei limbi)
.
o
romnesc, tineresc; romneste, tinereste

* alte sufixe:
-ac (formeaza substantive si adjective)
-ani
sufix verbal foarte productiv
-man
-oane

alte fenomene atribuite substratului si insuficient argumentate:

forma pronumelui personal de acuzativ o
particula deictica a de la pronumele si adverbele demonstrative acesta, acela, a
icea, acuma
generalizarea auxiliarului a avea la perfectul compus al verbelor tranzitive si
intranzitive
3. n vocabular, se atribuie substratului n limba romna:
o

toponime:
numele muntilor Carpati (? radacina *karp stnca )
numele unor localitati: Hrsova, Mehadia, Turda

hidronime (numele apelor mari): Arges, Ampoi, Buzau, Cris, Cerna, Lotru,
Mures, Nistru, Olt, Prut, Siret, Somes, Timis, Tisa.

cuvinte (numarul acestora difera de la cercetator la cercetator si de la

epoca la epoca).
Se considera ca n romna sunt n jur de 170 de cuvinte atribuite substratului, dintre
care unele comune cu albaneza, iar altele existente numai n romna.
Comune cu albaneza, printre altele:
abur, baci, balta, balega, brad, (a) bucur(a), buza, capusa, ceafa, copac(i), ca
tun, crut, curm, curpan, farma, gard, gata, galbeaza, ghimpe, ghioaga, grapa, groap
a, grumaz, gusa, mal, mazare, magura, matura, mnz, mos, mugure, murg, naprca, prau,
pastaie, pururea, rnza, sarbad, scapar, scrum, scula, smbure, sterp, strepezi, str
unga, sale, soprla, tap, tarc, vatra, viezure, zgarda, zgria.
Existente numai n romna:
ameti, amurg, barza, bag, baiat, beregata, boare, bordei, brndusa, brnza, buiestru,
burta, butuc, butura, caier, cata, crlan, caciula, copil, deretic, desbar, descurc,
droaie, genune, gheara, gorun, greci, ntmpina, ntmpla, ntrema, leagan, lespede, mare
, melc, mure, mistret, misca, morman, musat frumos , musca, nai, necheza, nitel, pa
stia, pnza, prunc, rabd, reazem, scurm, strugure, sir, soric, urc, urda, vatama, zer
, zburda, zestre, zgrma, zimbru.
Se observa ca aceste cuvinte se refera, n general, la o civilizatie de ti
p pastoral si agricol.
2. ROMNA COMUNA
Romna comuna a fost primul stadiu de evolutie a limbii romne, din momentul
n care latina dunareana s-a transformat n idiom romanic si pna cnd s-a rupt unitate
a romnilor de pe ambele maluri ale Dunarii.
Nu exista nici o atestare scrisa a acestei faze de nceput a limbii romne.
Trasaturile acestei prime perioade a limbii romne au fost reconstituite p
rin compararea celor patru dialecte romnesti de astazi. Pentru ca o trasatura sa
fie atribuita romnei comune, ea trebuie sa existe n toate cele patru dialecte, eve
ntual n trei, si obligatoriu n dacoromna si aromna.
Pentru aceasta perioada, s-au folosit n literatura de specialitate diferi
te denumiri: Sextil Puscariu o numeste straromna (dupa germ. Urrumnisch), Al. Phil
ippide romna primitiva, Al. Rosetti
romna comuna, Dimitrie Macrea
romna primitiva c
omuna, Emil Petrovici romanica dunareana, Ion Coteanu
mai nti tracoromanica, iar a

poi protoromna.
Principalele trasaturi ale romnei comune ar fi:
A. n domeniul foneticii, n sistemul vocalic:
1. A neaccentuat n pozitie finala sau mediala se nchide la a.
BARBATU(S) > barbat
CASA > casa
2. + N (M) > a >
PANE(M)
> *pane > dr. pne, munt. lit. pine
> ar. pne sau pane
> megl. poine (*forma asemanatoare cu cea din graiurile muntenesti, ceea ce a se
rvit ca argument pentru localizarea stramosilor meglenoromnilor n vecinatatea stra
mosilor oltenilor si muntenilor)
> ir. pare (**forma cu a, care ar demonstra ca n romna comuna nu exista nca , dezvol
tat ulterior, si cu rotacism (-n- > -r-), specific istroromnei).
Trecerea lui + n (m) s-a produs si n cinci cuvinte nelatine, nglobate n cat
egoria cuvintelor slave (dintre care cu adevarat slave snt doar doua):
sl. SMETANA > r. smntna
sl. STOPAN > r. stapn
iran. STENCA > STANCA > r. stnca
iran. STANA > r. stna
avar. JUPAN > r. jupn
Se pare ca aceste cuvinte au patruns foarte devreme, ntr-o perioada cnd le
gile fonetice care actionasera asupra cuvintelor latine nu si ncetasera actiunea.
3. Pastrarea lui e dupa labiale
FETU(S) > fetu (> dr. fat dupa sec. al XVI-lea)
MALU(M) > MELU(M) > meru (> dr. mar dupa sec. al XVI-lea)
4. Diftongarea romanica a lui E (> E) n silaba deschisa si nchisa. * n romna
, diftongarea lui O? > o nu se produce, pentru ca n faza preromanica ? si O? din
sistemul latin s-au contopit.
E
> ii e
MELE(M) > miere
FERRU(M) > fier
5. Diftongarea metafonica (conditionata) romneasca a lui si urmati n silab
a urmatoare de e sau a(a).
... e (a/a) > e
a
... e (a/a) > o a
SRA > seara
TERRA > ... teara > dr. tara
LEGE(M) > leage > dr. lege
MOLA > moara
FLORE(M) > floare
Diftongul e a s-a dovedit mai putin rezistent n timp dect o a; el s-a mono
ftongat adeseori la a (~ tara) sau la e (~ lege), tot n functie de vocala din sil
aba urmatoare. Metafonia s-a produs si n cuvinte slave, dar numai daca vocala urm
atoare era a.
sl. komora > r. comoara
sl. ceta > r. ceata
sl. preseca > r. priseaca > mod. prisaca
6. Pastrarea diftongului AU sub forma de hiat (cu varianta paradigmatica
a-u) (= dalm., friul., surs., occ).
LAUDO > laud
LAUDAMU(S) > laudam
TAURU(S) > taur

7. Pastrarea vocalelor finale neaccentuate -A (> a), -E, partial -U.

CASA > casa
QUADRU(S) > codru
FLORE(M) > floare
FETU(S) > fetu > fat
8. Aparitia si e
xistenta unui mare numar de diftongi si triftongi: oa, i, e( a,
i( e, ai( , o
u( ; o( ai( , i( o( a, i( ai( , e( au( etc.
cine, coama, pietre; iepu
r o( a i( ca, lacramioara, vedeau.
9. Existenta unui mare numar de alternan
te vocalice (cu rol morfologic):
o( a / o
poarta /
porti
o / o( a / u rog / roaga / rugam
ea / e
leaga / leg
B. Consonantismul:
1. Conservarea surdelor intervocalice -P
-, -T-, -C- (= it. centromerid.)
LUPU(S) > lupu VITA > vita
LACU(S) > lacu
2. -B- si -V- s-au confundat si au cazut
(H)IBERNA > iarna
CABALLU(S) > cal
OVE(M) > oaie
RIVU(S) > ru
3. L + E, I, I( > l
FILIU(S) > filu (> dr. fiu)
4. N + E, I( , I > n
CAPITANEU > capatn
CALCANEU(M) > calcn (dr. fara Bana
t calci) 5. T + E, I, I( > t
D + E, I, I( > d(
TENEO > tin
TERRA >
*tiera > *tra > teara (> dr tara)
DICERE > d(
ice / dite
DECE(M)
> *diece / *diete > d(
eace / d(
eate (> dr zece) 6. S + E, I, I > s
SIC > si
SEDEO > *sie d(
> sed / sez 7. -L- > r
SOLE(M) > soare
SCALA > scara dar
CABALLU(S) > cal
Opozitia latina L ~ LL continua n
romna prin opozitia r ~ l. 8. Qu + A se labializeaza > p
Gu + A > b (cf.
sarda)
AQUA > apa
LINGUA > limba EQUA > iapa
INTEROGU
ARE > (a) ntreba 9. LL posttonic + A dispare (sau se vocalizeaza)
STELLA >
stea(u(
a) MARGELLA > margea(u(
a)
MAXILLA > masea(u(
a) 10. C
L, GL n pozitie initiala sau mediana se palatalizeaza cl, gl. n dacoromna, dupa secol
ul al XVI-lea, evolueaza la k si g (= it.). CLAMARE > clema > dr. chema
OC(U)LU(S) > oclu > dr. ochi GLOMU(S) > GLEMU(S) > glem > dr. ghem
VIG(I)LA
RE > vegla > dr. veghea 11. PL, BL si FL n pozitie initiala ramn neschimbate; la f
el, n pozitie mediana -PL- si -FL-.
PLANGERE > plnge
AMPLERE > mple (>
dr. lit. umple)
BLANDU(S) > blnd
FLORE(M) > floare
A(D)FLAR
E > afla 12. -BL- n pozitie mediana, ca si grupul -BR-, vocalizeaza pe B > u
STAB(U)LU(M) > staul
FABRU(M) > faur
C(R)IBRU(M) > ciur 13. -CT- > pt
NOCTE(M) > noapte
OCTO > opt
LACTE(M) > lapte
14. CS are doua evolutii: una specifica romnei, la ps, si
alta, de tip romanic, ca n latina populara, la s (prin simplificarea geminatei s
ecundare SS, obtinuta din asimilare CS > SS > s):
COXA > coapsa
FRAXINU(S) > frapsan (ar. si ban.) > frasin
LAXARE > *LASSARE > lasa
LEXIVA > * LESIVA > lesie
15. -GN- > -mnLIGNU(M) > lemn
16. SC > st
SCIRE > (a) sti

DIGNU(S) > demn

NASCERE > (a) naste

3. PARTICULARITATI DIVERGENTE
1. Palatalizarea labialelor
p + i > pk > k
piatra > pkatra > katra
b + i > bg > g
bine > bgine > gine
f + i > h
(sa) fiu > hiu
v + i> g, z, y
vitel > gitel / zitel / yitel
m + i > mn > n
miere > mnere > nere
n legatura cu cele 3 trasaturi divergente printre care si palatalizarea l
abialelor se ridica urmatoarele probleme:
a)
aria de raspndire si stadiul de evolutie
b)
modul de producere
c)
vechimea fenomenului
1) n ce priveste aria de raspndire si stadiul:

este generala si n stadiu final n aromna; este n stadiu final n meglenoromna, dar nu s
e palatizeaza b, iar palatalizarea se produce numai daca consoanele sunt urmate
de iot din diftong; n dacoromna se afla n diferite stadii, de la cel initial la cel
final, dar exista si arii unde palatalizarea nu se produce; lipseste n istroromna
.
2) Dupa Al. Lambrior, nu este vorba de o palatalizare propriu-zisa, ci de o cons
onantizare a iotului, care coexista un timp cu consoana precedenta, iar apoi con
soana cade (v. piept > pkept > kept).
3) Dupa Sextil Puscariu, fenomenul este stravechi, produs nca din romna comuna (pe
care el o numeste straromna); dupa Ov. Densusianu, este de import n dacoromna, adusa
de romnii sud-dunareni care au migrat dinspre sud spre nord; dupa Al Rosetti est
e produsa independent n ariile care o cunosc, si n dacoromna dupa secolul al XVI-le
a, n N-Maramures, de unde a iradiat. Afirmatia lui Rosetti se bazeaza pe faptul c
a n textele vechi din sec. al XVI-lea se ntlnesc doar 5 cuvinte cu palatalizare.
2. Rotacismul -n- > -rn cuvintele de origine latina sau din fondul stravechi n intervocalic trece la r.
mna >mnra > mra, oameni > oamiri.
Se produce numai la n rezultat din n negeminat latin. Astfel, vechea opozitie n
~ nn se realizeaza prin r ~ n.(v. l si ll).
1) Este general, n faza finala, n istroromna; n dacoromna se ntlneste izolat, doar n
a Motilor (se pare ca a fost n vechime si n Maramures si N. Moldovei); lipseste n a
romna si meglenoromna.
2) Cea mai plauzibila explicatie a producerii fenomenului este cea data de E. Pe
trovici n De la nasalit en roumain: n s-a debilitat, a transferat caracterul sau n
azal asupra vocalei precedente, si a pastrat doar caracterul sau dental.
3) Dupa Sextil Puscariu, fenomenul este stravechi, produs numai n aria vestica a
romnei comune si restrns treptat n dacoromna. Dupa Al. Rosetti s-a produs independen
t n cele doua arii.
3. Evolutia spre africata de tip diferit a lui C si G + E, I n dacoromna c si g ia
r n arom., megl. si ir. t si d (care uneori > z).
Daca se face o raportare la Romania, rezultatul evolutiei lui C si G + E, I apro
pie dialectele suddunarene de franceza veche si spaniola veche (care mai departe
au mers spre s sirespectiv c). Dacoromna, mai noua , are o evolutie asemanatoare cu
italiana.
Nu se poate admite ca s-ar fi produs o evolutie de tipul c > t, cum s-a sustinut
n multe lucrari de istorie a limbii romne. Ne aflam n fata a doua directii de dezv
oltare spre africata de tip diferit.
n privinta trasaturilor morfologice convergente, mentionam:
?
Postpunerea articolului hotart provenit din lat. ILLE;
?
Formarea pl. masculin cu marca vocalica -i si a celui feminin cu marca e;
?
Pers. a II-a sg. a verbelor are generalizata marca vocalica i;
?
Pastrarea celor trei clase de declinari din latina populara;
?
Pastrarea neutrului din latina, cu o desinenta specifica -ORA > -uri pe
lnga e < A;
?
Existenta unei declinari cu 2 cazuri n care NA se opune GD la substantive
le feminine (si extinderea ei la celelalte genuri prin analogie);
?
Pastrarea celor 4 clase de conjugari din latina;
?
Constituirea unui model de numarare, altul dect cel latin, de la 11 la 19
;

Posibilitatea exprimarii ideii de pasiv cu ajutorul reflexivului.