Introducere

Prof. dr.
Diana Silaghi
Cuprins
Partea I.......................................................................................................................2
Logică și argumentare................................................................................................2
Obiectul de studiu al logicii.......................................................................................2
Analiza logică a argumentului................................................................................3
Noțiunea sau termenul...............................................................................................4
Paporturi logice între noțiuni sau termeni...............................................................6
Clasificarea termenilor.........................................................................................8
Operații cu termeni. definirea și clasificarea............................................................10
Definirea...............................................................................................................10
Clasificarea și diviziunea......................................................................................12
Propoziţiile categorice..............................................................................................15
Clasificarea propozițiilor categorice.....................................................................16
Reprezentarea grafică a propozițiilor categorice...............................................16
Distribuirea termenilor.......................................................................................17
Operații cu propoziții categorice..............................................................................18
Inferențe imediate prin opoziție............................................................................18
Inferențe imediate prin echivalență....................................................................19
Conversiunea.....................................................................................................19
Obversiunea.......................................................................................................20
Raționamente mediate deductive.............................................................................21
Silogismul................................................................................................................21
1
Prof. dr. Diana Silaghi
Figuri și moduri silogistice...................................................................................21
Legile silogismului................................................................................................23
Tipuri de raționamente silogistice speciale........................................................27
Polisilogismul....................................................................................................27
Soritul.................................................................................................................27
Entimema...........................................................................................................28
Epicherema........................................................................................................29
Demonstratia si combaterea.....................................................................................29
Tipuri de raționamente inductive.............................................................................31
Inducția completă..................................................................................................32
Inducția incompleta...............................................................................................32
Metode de cercetare inductiva...........................................................................33
Erori in argumentare................................................................................................35
Argumentare și contraargumentare in conversație, dezbatere și eseu...............35
Partea a II-a.............................................................................................................37
Exerciții și probleme................................................................................................37
Partea a III-a
Variante bacaureat
Partea a IV-a
Subiecte de olimpiadă
2
PARTEA I
LOGICĂ ȘI ARGUMENTARE
OBIECTUL DE STUDIU AL LOGICII

În sens restrîns logica studiază din punct de vedere formal inferenţele
valide, fiind teoria inferenţelor deductive.
În sens larg, logica studiază şi raţionamentele inductive, definiţiile,

clasificarea sau probleme legate de limbaj.
INFERENŢĂ, RAŢIONAMENT, ARGUMENTARE
Înţelegem prin inferenţă operaţia logică prin care sunt derivate dintr-una
sau mai multe propoziţii date, numite premise, o nouă propoziţie numită concluzie.
Raţionamentul este inferenţa care are cel puţin două premise (inferenţă
mediată). În funcție de gradul de generalitate al concluziei în raport cu premisele,
raționamentele po fi: raționamente deductive și raționamente nedeductive.
În funcție de numărul de premise, raționamentele deductive pot fi: raționamente

imediate și raționamente mediate. În funcție de tipul concluziei în raport cu
premisa, raționamentele imediate pot fi: prin opoziție și prin echivalență.
În funcție de corectitudimea logică, raționamentele deductive pot fi: valide și

nevalide.
Raționamentele nedeductive sunt: inducția și analogia. În funcție de numărul

cazurilor analizate în premise, inducția poate fi: completă și incompletă.
Argumentul este construcția logică formată din premise, concluzii

(întotdeauna o concluzie finală) și indicatori logici, prin care temeiurile sau
3
premisele întemeiază teza sau concluzia. Indicatorii logici sau ai argumentării

sunt cuvintele care indică, într-un argument premisele și concluziile.
Indicatori logici de premisă: întrucât, deoarece, de aceea, pentru că, datorită
faptului că etc.
Indicatori logici de concluzie: în concluzie, dacă..atunci, deci, așadar etc.
Premisele și concluziile vor sta întotdeauna după indicatorii de premise sau de
concluzii, excepție face indicatorul de premisă de aceea, premisa va sta
întotdeauna înaintea acestuia.
ANALIZA LOGICĂ A ARGUMENTULUI

Pentru ca un argument să poată fi scris sub formă standard în limbaj formal ( sub
formă de schemă logică), acesta trebuie să fie analizat.
Pași în analiza logică a argumentului:
1) identificăm propozițiile care intră în componența argumentului
2) identificăm indicatorii argumentării
3) identificăm premisele și concluziile
4) realizăm schema logică având în vedere faptul că din premisă întotdeauna

vom deduce o concluzie
Exemplu:
Fie următorul argument: Dacă ⁄orice știință este un tot sistematizat de adevăruri
sau de legi generale⁄(P1), ⁄ceea ce este esențial și permanent în lucruri și-n
manifestările lor constituie adevărul⁄(C1). Dar, pentru că ⁄în formularea
adevărurilor trebuie să cunoaștem realitatea înconjurătoare⁄(P2),⁄această
cunoaștere n-o putem obține direct ci numai prin intermediul simțurilor
4
(C2).⁄Așadar, ⁄datele simțurilor controlate de rațiune formează materialul gândirii

omenești în formularea adevărurilor⁄ (Cf).
Schema logică:
P1 P2
C1 C2
Cf
Noțiunea sau termenul
Noțiunea sau conceptul este ideea generală ce o avem despre o clasă de

lucruri. Substratul psihic al noțiunilor îl formează reprezentările. Reprezentarea
este imaginea unui lucru reprodusă în conștiința noastră în lipsa lui.
Noțiunea rezultă din păstrarea caracteristicilor comune ale reprezentărilor

lucrurilor de același fel. Ne putem forma o noțiune despre un lucru observându-l și
reținându-i însușirile constante în diversele sale schimbări pe care le încearcă.
Astfel, în formarea noțiunii noi reținem doar ceea ce este esențial și permanent în
lucruri, eliminând ceea ce este accidental și variabil. Noțiunii nu-i corespunde ceva
material în natură. Singurul reprezentat al noțiunii este cuvântul scris sau
pronunțat, acesta reprezintă substratul lingvistic al noțiunii. Un termen este un
cuvânt sau un grup de cuvinte prin care se exprima o notiune, adică întelesul
termenului care se referă la unul sau mai multe obiecte cu existenţă reală sau
5
ideală. Un termen este o sinteză între forma lingvistică (cuvânt) şi forma logică
(noţiune).
Structura noțiunii:
- intensiunea sau conținutul (totalitatea însușirilor lucrurilor la care se referă

noțiunea), reprezintă substratul cognitiv al noțiunii;
- extensiunea sau sfera (totalitatea obiectelor care au însușirile din intensiunea

noțiunii), reprezintă substratul ontologic al noțiunii;
Ex: extensiunea, sfera, termenului „număr par” este “totalitatea numerelor

divizibile cu 2”
Raportul dintre intensiune şi extensiune este un raport de variaţie inversă.
Cu cât conţinutul devine mai bogat, iar sensul termenului mai bine
determinat, cu atât se îngustează sfera termenului (obiectele care corespund
întrutotul descrierii mai bogate în calităţi sunt din ce în ce mai puţin numeroase) şi
invers.
Exemplu:
a) om – om alb – european – român – piteştean, creşte intensiunea, scade

extensiunea
b) pătrat – romb - patrulater – poligon, creşte extensiunea, scade intensiunea.
Între intensiunea și extensiunea aceleiași noțiuni se stabilește raportul de dualitate.
6
Raporturi logice între noțiuni sau termeni

Între termeni, din punct de vedere extensional, se pot stabili următoarele
raporturi logice:
1. Raporturi de concordanță: doi termeni A și B, sunt în raport de

concordanța numai dacă extensiunile lor au cel puțin un element în comun
a. Raportul de identitate
A = om A = celibatar
B = animal capabil să construiască unelte B= bărbat
A, B
necăsătorit
b. Raportul de ordonare
A = manual de logică A = pisică
B = manual B = mamifer
B A= specie=termen subordonat
A B = gen=termen supraordonat
c. Raport încrucișare
A = elev
B = sportiv
A B
2. Raporturi de opoziție: doi termeni A și B, sunt în raport de opoziție numai

dacă extensiunile lor nu am nici un obiect în comun. Această categorie de
raporturi cuprinde :
a. Raportul de contrarietate (cei doi termeni sunt două specii ale aceluiași
gen cu condiția ca genul să aibă cel puțin două specii)
A = Asia A = campie
B = Africa B = deal
A B
7
b. Raportul de contradicţie (cei doi termeni sunt doar două specii ale
aceluiași gen)
A = legal
B = ilegal
A B
A = numar par
B = număr impar
c. Situația în care cei doi termini nu sunt specii ale aceluiași gen
A=minge
B=perete
A B
d. Raportul dintre termenul T și ceea ce este în afara extensiunii sale non-T
T Non-T Ex: masă - non masă
Clasificarea termenilor
Din punct de vedere intensional termenii sunt:
a. Termeni absoluți sau termeni relativi:
Un termen este absolut numai dacă se aplică obiectelor din extensiunea lor
considerate izolat (planeta,obiect,culoare,zăpadă etc.) În cazul în care termenul
desemnează o relație ce se stabilește intre două sau mai multe obiecte, atunci
termenul este relativ (unchiul meu, mai mare decât, soț-șotie, sinonim, gen-specie
etc)
b. Termeni abstracți sau termeni concreți:

8
Un termen este abstract numai dacă el desemnează însușiri, proprietatea sau

relații ca elemente de sine stătătoare, independente de obiectele cărora le revin
aceste însușiri (frumusețe, răutate, roșeață, claritate etc.). În măsura în care
termenul desemnează obiecte, însușiri sau proprietăți caracteristice acestora, relații
între obiecte, se consideră că este concret (număr, om, generos, frumos, roșu etc.)
c. Termeni pozitivi sau termeni negativi
Un termen este pozitiv numai în măsura în care indică prezența anumitor

însușiri (coerent, prietenos, moral, moneda, președinte etc.).În cazul în care se
indică absența unor proprietăți, termenul este negativ (incorect, orb, imoral, șchiop
etc.).
d. Termeni simpli sau compuși
In cadrul unui sistem de discurs, un termen este simplu numai dacă deține
rolul de noțiune primară (autoturism, manual, propoziție, punct etc.), în baza
acestor noțiuni primare fiind derivate alte noțiuni, respectiv termeni compuși
(autoturism de teren, manual de logica, propoziție cognitivă etc.)
Din punct de vedere extensional sau după sferă termenii sunt:
a. Termeni vizi sau nevizi:
Un termen este vid numai dacă extensiunea sa nu conține niciun obiect

(aceștia pot fi:logic vizi, cei care exprimă o contradicţie logică, ex; cel mai mare
număr prim, patrat rotund, infractor nevinovat etc. și factual vizi, care se referă la
obiecte fără existentă reală ex. centaur, sirena, balaur cu șapte capete etc.). Când
termenul se referă la un obiect cu existent reală este nevid (cal, caiet, sincer,
frumos etc).
9
b. Termeni singulari sau termeni generali:
Un termen este singular numai dacă extensiunea lui conține doar un singur
obiect (Liceul de Arte Vizuale Romolus Ladea din Cluj-Napoca, Mihai Eminescu
etc. ). Dacă extensiunea termenului conține cel puțin doua obiecte, atunci termenul
este general (oraș, carte,creion, pădure etc.)
c. Termeni colectivi sau termeni distributivi:
Un termen este colectiv numai dacă obiectele din extensiunea sa sunt colecții
de obiecte așa încât proprietățile ce revin colecției nu revin și fiecărui membru al
colecției (armata,pădure,biblioteca etc. ) În măsura in care fiecare caracteristica din
intensiunea termenului revine fiecărui obiect din extensiunea, termenul este
distributiv (pom, mamifer, cană, plăcere etc .)
d. Termeni vagi sau preciși:
Un termen este vag numai dacă nu se poate decide cu certitudine pentru

orice obiect daca face parte sau nu din extensiunea termenului (tânărul,frumos,bun
etc. ). În cazul în care există posibilitatea deciziei pentru orice obiect, atunci
termenul este precis (pătrat,fotografie,perete etc.)
Operații cu termeni. Definirea și clasificarea
Definirea
Definirea este operația logică prin care precizăm intensiunea sau
extensiunea unei noțiuni.
Definiția este rezultatul operaţiei de definire.
Structura definiției:
10
- definitul (A), numit și definiendum sau obiectul definiției, este noțiunea

care urmează a fi definite
- definitorul (B), numit și definiens, este noțiunea care precizează
intensiunea sau extensiunea definitului
- relatia de definire, notată cu “ = df” ; se citeşte “ este (identic) prin
definiţie”.
Formula definiţiei : A ₌ df B, se citeste „A este identic prin definiţie cu
B.”
Ex. Patrulater (A) este poligonul cu patru laturi (B).
Tipuri de definiții
Definițiile se clasifică după două criterii: după definit și după definitor.
a) După definit
1) Definiții reale - în care definitorul este o noțiune iar relația de definire

este redată de verbul a fi la indicativ prezent
2) Definiții nominale – în care definitorul este pus între ghilimele iar relația
de definire este reprezentată de expresiile: ”se înțelege”, ”înseanmă”.
Aceste definiții pot fi: lexicale (se precizează toate sensurile definitului)
sau stipulative (se definește un cuvânt nou sau se precizează un nou sens
al unui cuvânt deja existent).
b) După definitor, definițiile sunt:
1) Intensionale – în definitor se precizează intensiunea definitului
2) Extensionale –în definitor se precizează extensiunea definitului
11
Cele intensionale sunt:
a) Definiții prin gen proxim și diferență specifică.
Ex. Rândunica este o pasăre zburătoare care are coada despicată
b) Definiții prin sinonimie.
Ex. A înhuma înseamnă a îngropa.
c) Definiții operaționale – în definitor se specifică operații sau interacțiuni

ale definitorului cu alte obiecte.
Ex. Solventul este substanța care dizolvă o altă substanță.
d) Definiții genetice – arată cum definitul poate fi produs.
Ex. Norii sunt formațiuni atmosferice care iau naștere prin acumularea de
gaze și vapori de apă.
2)Definiții extensionale:
a) definiții enumerative
acestea sunt enumerative complete, ex. formele de relief sunt: munți,

podișuri, dealuri, câmpii.
Și definiții enumerative incomplete, ex. oceanele planetei sunt: Oceanul

Pacific, Oceanul Atlantic, etc.
c) definiții ostensive – precizarea definitului se face prin indicarea unui obiect

din extensiunea definitului folosindu-se axpresiile ”iată…”, ”acesta este…”
Reguli ale definiției
12
Pentru ca o definiție să fie corectă ea trebuie să respecte următoarele reguli:
1) Regula adecvării definitorului (B) la conținutul definitului (A). Între A și B

trebuie să existe un raport de identitate. Daca nu există, sunt posibile 3
tipuri de erori:
a) Eroarea definiției prea largi, când B are extensiunea mai mare, este mai
largă decât cea a lui A (raport de ordonare, B este termen gen, iar A termen
specie).
Ex. Fotbalistul este sportivul care practică un sport cu mingea.
A=fotbalist
B
A
B= sportiv care practică un sport cu mingea.
(Sfera lui B este mai „largă” decât sfera lui A).
b) Eroarea definiției prea înguste, când B are extensiunea mai mică, mai
îngustă, decât cea a lui A (raport de ordonare, A este termen gen , B termen
specie).
Ex. Sportivul este persoana care a câştigat concursuri olimpice.
A B A=sportiv
B=persoana care a câştigat mai multe concursuri olimpice.
(sfera lui B este “prea îngustă” față de a lui A)
c ) Eroarea definiției prea largi și prea înguste, între A și B există un raport de

încrucișare.
13
Ex:Jurnalistul este persoana care publică la gazetă
A=jurnalist
A B
B B=persoană care publică la gazetă.
2. Regula definiției non-circulare, cere ca definitorul B să nu conţină în

alcătuirea sa definitul A, în caz contrar se comite eroarea definiției circulare:
Agricultura este activitatea agricultorului.
3. Regula definiției afirmative, cere ca definitorul să nu conțină termeni negativi

sau negații, în caz contrar se comite eroarea definiției negative.
Omul este ființa care nu este nici înger nici diavol.
Excepţii: când definitul este un termen negativ atunci definiția poate fi negativă
Ex: Nedrept este caracterul a ceea ce nu este drept.
Anonim este persoană a cărei identitate nu este cunoscută.
4. Regula definiției clare și prcise, cere ca definitorul să nu conțină termeni vagi

sau figuri de stil, în caz contrar se comite eroarea definiției neclare și
imprecise.
Ex: Meseria este brățara de aur
Câinele este cel mai bun prieten al omului.
Clasificarea și diviziunea
14
Clasificarea este operația logică prin care elementele unei mulțimi numită
univers al clasificării sau domeniu al clasificării sunt grupate, pe baza unor însușiri
comune și esențiale, numite criteriu al clasificării, în clase de elemente.
Diviziunea este operația logică prin care descompunem genul în speciile sale,
clasele mari în clasele mai mici care o compun. Este operaţia inversă clasificării.
Ex. Clasa „formele de relief”se divide în: a) munti b) dealuri c) podişuri d)
câmpii. Criteriu utilizat: înălţimea formelor de relief fată de nivelul mării.
Structura clasificării:
- Universul clasificării, este format din elementele care urmează a fi
clasificate
- Criteriul clasificării reprezintă însușirile comune și esențiale ale
elementelor
- Clasele reprezintă rezultatul operației de clasificare
Ex: 1.Elementele clasificării sunt: nr. pare şi impare

2.Clasa obținuta in urma clasificării: numere naturale.
3.Criteriul sau fundamentul clasificării: criteriul divizibilităţii cu 2.
Regulile clasificării:
1. Într-o clasificare trebuie să existe cele trei elemente ale clasificării; elementele
care se clasifică, clasele obţinute şi criteriul clasificării.
2. Clasificarea trebuie să fie completă – toate obiectele din universul clasificării
trebuie să fie repartizate în clasele formate; clasificarea nu trebuie „să lase
rest”.
Eroarea logică ce decurge din nerespectarea acestei reguli este eroarea

clasificării incomplete. De exemplu, o clasificare a vertebratelor care ar omite
clasa păsărilor ar fi incompletă.
15
3. Pe fiecare treaptă a clasificării, între clasele obţinute trebuie să existe numai

raporturi de opoziţie (contrarietate sau contradicţie). Altfel spus, un element
al clasificării trebuie să intre într-o clasă şi nu în două.
4. Pe aceeaşi treaptă a clasificării, fundamentul clasificării trebuie să fie unic.
Din nerespectarea acestei reguli decurg următoarele erori:
(a) eroarea raportului de încrucişare între clase de acelaşi nivel – apare atunci
când între cel puţin două clase există un raport de încrucişare. De exemplu: o
clasificare a locuitorilor unui judeţ în cetăţeni români, studenţi şi cetăţeni
străini ar comite această eroare.
(b) eroarea raportului de ordonare între clase de acelaşi fel- apare atunci când
între cel puţin două clase pe acelaşi nivel există un raport de ordonare. De
exemplu: o clasificare a vertebratelor în reptile, mamifere, feline şi păsări ar comite
această eroare întrucât clasa felinelor este subordonată clasei mamiferelor.
5. Asemănările dintre obiectele aflate în aceeaşi clasă trebuie să fie mai

importante decât deosebirile dintre ele (regula omogenităţii). Altfel spus, ceea ce
caracterizează obiectele unei clase trebuie să fie mai important decât ceea ce le
diferenţiază.
Ex. Nu putem aşeza în aceiaşi clasă peştii cu delfinii sau balenele, deoarece
asemănările sunt mai puţin importante decât deosebirile.
PROPOZIŢIILE CATEGORICE
În logică operăm, în principal cu propoziţii cognitive, adică cu acele

propoziţii care au valoare de adevăr (pot fi adevărate sau false). Propoziţiile
16
cognitive sunt singurele propoziţii care pot avea rolul de premise sau concluzie
într-un argument;
Propoziţia categorică este un enunț în care un termen numit predicat logic

se exprimă (afirmă sau neagă) despre un alt termen numit subict logic.
Forma generală a unei propoziţii categorice este: S este P (S nu este P),
STRUCTURA PROPOZIŢIILOR CATEGORICE
- Subiectul logic (S) este noțiunea despre care se exprimă (afirmă sau neagă) ceva
- Predicatul logic (P) este noțiunea care exprimă ceva despre subiect.
- Copula este verbul copulativ ”a fi” care exprimă raportul existent între cele două
noțiuni: S și P
- Cuantorii sunt cuvintele care arată la cât din extensiunea subiectului se referă
predicatul logic. Aceștia sunt:
a) universali, arată că predicatul se referă la toată extensiunea subiectului
Ex: Toţi, toate, niciunul, niciuna, oricare; Niciun stejar nu este pom fructifer.
Singulari prin care se exprima unicitatea subiectului și tocmai din acest motiv
sunt înglobați în cuantori universali. Ex: un,o, eu, acesta; “ Acest creion este
albastru’
b) Particulari arată că predicatul se referă la o parte din extensiunea subiectului.
Ex: unii, unele; Unii elevi sunt absenţi.
CLASIFICAREA PROPOZIȚIILOR CATEGORICE
17
Propozițiile categorice se clasifică după două criterii:
a) După calitate, acestea sunt: afirmative (predicatul afirmă ceva despre

subiect)
negative (predicatul neagă ceva despre

subiect)
b) După cantitate, acestea sunt: universale (predicatul se referă la toată

extensiunea subiectului)
Particulare (predicatul se referă la o parte

din extensiunea subiectului)
Prin combinarea celor două criterii rezultă patru tipuri de propoziţii categorice:
Tipul propoziţiei Formula Forma standard

universal afirmativă A SaP Toţi S sunt P
universal negativă E SeP Nici un S nu este P
particular afirmativă I SiP Unii S sunt P
particular negativă O SoP Unii S nu sunt P
Reprezentarea grafică a propozițiilor categorice
Propozițiile categorice pot fi reprezentate grafic cu ajutorul diagramelor

Euler sau a diagramelor Venn:
Diagramele Euler Diagramele Venn
1) Toți S sunt P 1) Toți S sunt P

18
SP‾
S‾P
SP
P
S
2) Nici un S nu este P 2) Nici un S nu este P

SP‾ SP S‾P
S P
3) Unii S sunt P 3) Unii S sunt P
SP‾ SP
S P
X
S‾P
4) Unii S nu sunt P 4) Unii S nu sunt P
S P SP‾ X SP
S‾P
S
Distribuirea termenilor
Se numește termen distribuit termenul care, în cadrul unei propoziții

categorice apare în toată extensiunea sa.
Se numește termen nedistribuit termenul care, în cadrul propoziției

categorice apare doar într-o parte a extensiunii sale.
În propozițiile universal afirmative S este distribuit și P este nedistribuit; în

propozițiile universal negative S este distribuit și P este distribuit; în propozițiile
particular afirmative, S este nedistribuit și P este nedistribuit; în propozițiile
particular negative S este nedistribuit și P este distribuit.
19
Operații cu propoziții categorice
Inferențe imediate prin opoziție
Inferențele imediate prin opoziție sunt: contradicția, contrarietatea,

subcontrarietatea și subalternarea. În cadrul acestor inferențe ne interesează
valoarea de adevăr a celor două propoziții: premisa și concluzia a căror relație
cauzală este biunivocă, în sensul că fiecare este atât premisă cât și concluzie în
cadrul inferențelor. Aceste inferențe, numite și raporturi, au fost ilustrate de către
Boethius în așa numitul pătrat logic sau pătratul lui Boethius.
SaP SeP
SiP SoP
1) Contradicția – se stabilește între SaP și SoP; SiP și SeP (propozițiile

nu pot fi simultan adevărate și nici simultan false); concluzia se numește
contradictorie.
Formule de inferență: SaP=1 atunci SoP=0; SoP=1 atunci SaP=0; SaP=0 atunci
SoP=1; SoP=0 atunci SaP=1 (este analog și pentru propozițiile SiP și SeP)
2) Contrarietatea – se stabilește între SaP și SeP, (propozițiile nu pot fi

simultan adevărate dar pot fi simultan false), concluzia se numește contrară.
Formule de inferență: SaP=1atunci SeP=0, SeP=1atunci SaP=0, SaP=0 atunci

SeP=?, SeP=0 atunci SaP=?
3) Subcontarrietatea – se stabilește între SiP și SoP, (propozițiile nu pot

simultan false dar pot fi simultan adevărate), concluzia se numește subcontrară.
20
Formule de inferență: SiP=0 atunci SoP=1, SoP=0 atunci SiP=1, SiP=1 atunci
SoP=?, SoP=1 atunci SiP=?
4) Subalternarea – se stabilește între propozițiile: SaP și SiP; SeP și SoP,

universalele se numesc supraalterne iar particularele se numesc subalterne. Din
adevărul supraalternei se deduce adevărul subalternei, din falsitatea subalternei se
deduce falsitatea supraalternei, din falsitatea supraalternei se deduce incertitudinea
subalternei iar din adevărul subalternei se deduce incertitudinea supraalternei.
Formule de inferență: SaP=1 atunci SiP=1, SeP=1 atunci SoP=1; SiP=0 atunci
SaP=0, SoP=0 atunci SeP=0; SaP=0 atunci SiP=?, SeP=0 atunci SoP=?; SiP=1
atunci SaP=?, SoP=1 atunci SeP=?
Inferențe imediate prin echivalență
Inferențele imediate prin echivalență sunt conversiune, obversiunea,

conversiunea obvertită, contrapoziția și inversiunea.
Conversiunea
Este inferența imediată prin care dintr-o propoziție de forma SP se deduce o altă
propoziție de forma PS numită conversă. (SP→PS)
Conversiunea poate fi: a) simplă, când conversa are aceeași calitate și cantitate ca
și premisa din care este dedusă.
Formule de inferență:
SeP→PeS, Nici un un S nu este P→Nici un P nu este S, S P
SeP (premisă)
21
PeS (concluzie)
S P
SiP→PiS, Unii S sunt P→Unii P sunt S,
SiP (premisă)
PiS (concluzie)
b) prin accident, când conversa are aceeași calitate ca și premisa dar cantitate
diferită.
P
S
SaP→PiS, Toți S sunt P→Unii P sunt S, SaP(premisă) PiS(concluzie)
SeP→PoS, Nici un S nu este P→Unii P nu sunt S, S P P S
SeP(premisă) PoS(concluzie)
Propoziția particular negativă nu se convertește.
2) Obversiunea
Este inferența imediată prin care dintr-o propoziție de forma SP deducem o

altă propoziție de forma SP‾ numită obversă ce are aceeași cantitate ca și premisa
dar calitate diferită.
SaP (Toți S sunt P) → SeP‾ (Nici un S nu este nonP)

22
SeP (Nici un S nu este P) → SaP‾ (Toți S sunt nonP)
SiP (Unii S sunt P) → SoP‾ (Unii S sunt nonP)
SoP (Unii S nu sunt P) → SiP (Unii S sunt nonP).
Validitatea inferențelor imediate se verifică prin aplicarea alternativă a operațiilor

de conversiune și obversiune și apoi de obversiune și conversiune.
RAȚIONAMENTE MEDIATE DEDUCTIVE
SILOGISMUL
Silogismul este raționamentul deductiv mediat format din două premise

și o concluzie, premisele având în comun un termen, termen ce nu se află în
concluzie.
Structura:
- Termeni: → termenii extremi → S subiectul concluziei (minorul)
P predicatul concluziei (majorul)
M termenul mediu
- Propoziții: → Majora (este prima premisă, este formată din

predicatul concluziei și termenul mediu).
23
Minora (este premisa a doua, este formată din

subiectul concluziei și termenul mediu).
Concluzia (este propoziția formată din subiect și

predicat).
Forma standard a silogismului:
Majora
Minora
Concluzia
Figuri și moduri silogistice
Poziția termenului mediu în cele două premise determină figura

silogistică. Există 4 figuri silogistice:
Figura I
În figura I termenul mediu este subiect în majoră și predicat în minoră
Schemă de inferență:
MP Toți oamenii sunt muritori

SM Socrate este om
SP Socrate este muritor
Figura II
În figura a II-a termenul mediu este predicat în ambele premise
Schemă de inferență:
MP Unii medici sunt profesioniști
MS Toți medicii sunt persoane cu studii superioare
24
SP Unele persoane cu studii superioare sunt profesioniști

Figura III
În figura a III-a termenul mediu este subiect în ambele premise
Schema de inferență:
PM Nici un delfin nu este mamifer zburător
SM Liliacul este un mamifer zburător
SP Nici un liliac nu este delfin
Figura IV
În figura a IV-a termenul mediu este predicat în majoră și subiect în minoră
Schema de inferență:
PM Unele păsări migratoare sunt cocori
MS Nici un cocor nu este struț african
SP Unii struți africani nu sunt păsări migratoare
Modul silogistic
Figura silogistică împreună cu tipul fiecărei propoziții dau modul silogistic.
Există 24 de moduri silogistice valide, câte 6 în fiecare figură silogistică.
Ex: a,a,a-1; e,a,o-2; a,i,i-1;
Dintre aceste patru figuri silogistice, prima a fost numită figura perfectă,
pentru urmatoarele motive:- este figura silogistică în care pot fi demonstrate, sub
forma de concluzie, oricare dintre cele patru tipuri de propoziţii categorice
(A,E,I,O);
- numai în această figură silogistică, termenul mediu M, este gen pentru

termenul minor S, și specie pentru termenul major P.
25
Legile silogismului
1) Legile referitoare la termeni :
a) Orice silogism trebuie să aibă trei și numai trei termeni
b) Termenul mediu trebuie să fie distribuit în una dintre premise
c) Dacă unul dintre termenii extremi apar distribuiți în concluzie atunci el

trebuie să fie distribuit în premisa din care face parte.(Legea distribuirii
termenilor)
2) Legi referitoare la calitatea premiselor :
a) Din premise afirmative se deduce doar o concluzie afirmativă.
b) Cel puțin una dintre premise trebuie să fie afirmativă.
c) Dacă una dintre premise este negativă, atunci concluzia este negativă.
3) Legi referitoare la cantitatea premiselor
a) Cel puțin una dintre premise trebuie să fie universală
b) Dacă una dintre premise este particulară, atunci concluzia este

particulară.
Legi speciale:
Figura I
1. premisa minoră este totdeauna afirmativă
2. premisa majoră este totdeauna universală
26
Moduri valide: aaa, aai, aii, eae, eao, eio
Barbara, Barbari, Darii, Celarent, Celaront, Ferio
Figura II
1. o premisă este negativă
2. premisa majoră este universală
Moduri valide: aee, aeo, aoo, eae, eao, eio
Camestres, Camestrop, Baroco, Cesare, Cesaro, Festino
Figura III
1. premisa minoră este afirmativă
2. concluzia este particulară
Moduri valide: aai, aii, iai, eao, oao, eio
Darapti, Datisi, Disamis, Felapton, Bocardo, Ferison
Figura IV
1. dacă premisa majoră e afirmativă, atunci premisa minoră este universală
2. dacă premisa minoră este afirmativă, atunci concluzia este particulară
3. dacă o premisă este negativă, atunci premisa majoră este universală
Moduri valide: aai, aee, aeo, iai, eao, eio,
Bramantip, Camenes, Camenop, Dimaris, Fesapo, Fresison
Metode de verificare a validității silogismelor : Metoda diagramelor

27
Venn
Pentru aplicarea acestei metode de verificare a validităţii silogimelor,

trebuie parcurse următoarele etape :
1. aducerea silogismului exprimat în limbaj natural, la forma de exprimare

standard, precizarea schemei de inferentă și a modului corespunzător ;
Exemplu,
PeM Niciun om nu este zeu.
MaS Toţi zeii sunt fiinţe perfecte
SeP Nicio fiinţă perfectă nu este om. (modul eae-4)
2. se construieste o diagramă alcatuită din trei cercuri intersectate, fiecare

cerc reprezentând unul din cei trei termeni ai silogismului. Pe această diagramă,
sunt reprezentate grafic Venn doar premisele. Modul silogistic corespunzător
este valid dacă și numai dacă prin reprezentarea grafică a premiselor a rezultat
automat reprezentarea grafică a concluziei.
Conform diagramei de mai sus, care este un exemplu de aplicare a metodei

diagramelor Venn în cazul silogismului dat, reiese că din simpla reprezentare a
28
premiselor acestui silogism nu a rezultat reprezentarea grafică a concluziei sale:

fiind o propozitie de forma SeP, concluziei ii corespunde, dupa metoda Venn,
hașurarea totală a porțiunii de intersecție a cercurilor S și P. Prin urmare, diagrama
dovedește că silogismul dat nu este valid (ii corespunde o schema de inferență
nevalida, respectiv un mod nevalid de figura a patra).
Iată și un exemplu de mod silogistic valid. Fie modul aii-1, căruia ii corespunde
schema de inferență de mai sus, alături de care apare diagrama rezultată prin
aplicarea metodei Venn. Din această diagramă se observă că, reprezentand exclusiv
premisele modului dat, a rezultat automat reprezentarea concluziei sale: concluzia
este o propoziție de forma SiP căreia, după metoda Venn, ii corespunde un x plasat
în porțiunea de intersecție dintre S și P.
Pentru a nu întâmpina dificultați în aplicarea metodei diagramelor Venn, se va

ține
seama de următoarele precizări:
(a) Pentru realizarea reprezentarii grafice a unei premise, se iau în considerație

numai cercurile care corespund notiunilor prezente în structura acelei premise
(ignorăm prezenţa celui de-al treilea cerc în cadrul fiecărei reprezentări);
(b) Dacă una din premise este o propoziție particulară, aplicarea metodei Venn
începe obligatoriu prin reprezentarea grafică a premisei universale;
29
(c) Dacă ambele premise sunt universale, iar concluzia este o particulară, după
ce a fost realizată reprezentarea grafică a ambelor premise și înainte de a încerca să
citim concluzia in porţiunea de intersecţie a celor trei termeni rămasă
nehaşurată se înscrie obligatoriu un x pentru a arăta că sfera de coincidenţă a
celor trei termeni nu este vidă, presupunând neviditatea acelui termen.
Corespunzător schemei de inferență alăturată ei, diagrama de mai sus este un

exemplu de utilizare a acestei precizari, în cazul modului aai-3.
d) Există și situații când reprezentarea grafică a premiselor are ca rezultat

hasurarea completă a intersecției dintre M si P. Într-un astfel de caz, x se înscrie în
porţiunea rămasă nehaşurată din intersecţia lui M cu S, arătând astfel că, în orice
caz, sfera de coincidenţă dintre M și S este nevidă.
Fie modul eao-4. După reprezentarea premiselor universale, concluzia fiind o

particulară, trebuie să înscriem un x în zona de intersecţie a celor trei cercuri.
Deoarece este haşurată, înscriem semnul x în zona liberă dintre S şi M. Concluzia,
SoP, are acum o reprezentare corectă Venn, deci modul este valid.
30
Diagrama de mai sus, corespunzatoare schemei de inferentă alăturată ei, arată

cum a fost aplicată metoda Venn într-o astfel de situație.
TIPURI DE RAȚIONAMENTE SILOGISTICE SPECIALE
Polisilogismul
Este silogismul format din cel puțin două silogisme în care concluzia primului
devine premisă (majoră sau minoră) pentru al doilea silogism, ș.a.m.d, cu excepția
concluziei finale.
Ex : Toate mamiferele sunt vertebrate
Toți oamnenii sunt mamifere
Toți oamnenii sunt vertebrate
Toate ființele raționale sunt oameni
Toate fiinșele raționale sunt vertebrate.
Soritul
Este polisilogismul prescurtat format prin eliminarea concluziei intermediare.
Ex : Toate animalele sunt vertebrate
Toți oamenii sunt mamifere
Toate ființele raționale sunt vertebrate.
31
Soritul poate fi :
a) Analitic sau aristotelic regresiv, în care predicatul fiecărei premise devine

subiect în premisa următoare.
Ex : Toate animalele sunt vertebrate
Toate vertebratele sunt ființe vii
Unele ființe vii sunt ființe raționale
Unele animale sunt oameni.
b) Sintetic sau goclean progresiv, în care subiectul fiecărei premise devine

predicat în premisa următoare.
Ex : Toate mamiferele sunt vertebrate
Toți oamnenii sunt mamifere
Toți cei care gândesc sunt ființe raționale
Toți cei care gândesc sunt vertebrate.
Entimema
Este silogismul incomplet din care lipsește una dintre premise sau concluzia.
În funcție de componenta care lipsește, entimema poate fi :
a) Entimema de tip I, în care lipsește majora

32
Ex : Niciun profesor de logică nu este iubit de elevi întrucât toți profesorii de

logică sunt exigenți.
b) Entimema de tip II, din care lipsețte minora
Ex : Niciun profesor exigent nu este iubit de elevi, prin urmare niciun profesor
de logică nu este iubit de elevi.
c) Entimema de tip III, din care lipsește concluzia
Ex : Niciun profespr exigent nu este iubit de elevi iar toți profesorii de logică
sunt exigenți.
Epicherema
Este argumentul silogistic în care cel puțin una dintre premise este o entimemă.
Ex : Toți oamenii sunt vertebrate, deoarece toate mamiferele sunt vertebrate
Toate ființele raționale sunt vertebrate.
DEMONSTRAȚIA ȘI COMBATEREA
Demonstrația este procesul logic (rationamentul sau lanţul de raționamente)

prin care o propoziție dată este conchisă numai din propoziţii adevărate.
Combaterea este procesul invers demonstraţiei prin care o propoziție este

respinsă ca falsă.
Structura demonstratiei:
33
1. teza de demonstrat -(demonstradum) este o propoziție concretă pe care o

propunem și pe care urmează să o argumentăm (demonstrăm, dovedim) ;
2. fundamentul demonstrației-(principia demonstrandi) este un asamblu de

premise din care urmează să conchidem teza (premisele sunt numite și argumente)
3. procesul de demonstrație- (forma logică a raționamentului care leagă

fundamentul de teză) este raționamentul sau șirul de raționamente prin care se
deduce teza din premise.
Diferenţa esențială dintre demonstrație și raţionamentele deductive constă în

faptul că în demonstrație știm că premisele sunt adevărate și conform condiției
esențiale a validității, dacă premisele sunt adevarate, atunci concluzia este
adevărată.
Schema de inferenţă a demonstratiei este:
P(adevărată)
Q(adevărată)
Legile demonstrației:
Legi referitoare la teză:
a) Teza trebuie să fie aceeași pe tot parcursul demonstrației;
b) Teza trebuie să fie clar și precis formulată.
Legi referitoare la fundament:
a) Fundamentul trebuie să fie format doar din propoziții adevărate;

34
b) Fundamentul trebuie să fie un temei suficient pentru susținerea adevărului

tezei
Legea referitoare la procesul demonstrației:
a) Inferențele care constituie procesul demonstrației trebuie să fie valide.
TIPURI DE RAȚIONAMENTE INDUCTIVE
Logica inductivă studiază raționamentele de la particular la general, adică

raționamentele bazate pe generalizare. Într-un raționament inductiv concluzia este
mai generală decât premisele din care a fost obtinută.
EX: Porcul mistret este omnivor.
Ursul este omnivore.
Omul este omnivore.
Porcul mistret,ursul si omul sunt (unele) mamifere.
Toate mamiferele sunt omnivore.
Proprietățile raționamentelor inductive:
1.Caracterul amplificator al concluziei în raport cu premisele din care a fost

obtinută,(în timp ce fiecare premise vorbește despre un anumit mamifer care are
proprietatea de a fi omnivor, concluzia este mai generală decât fiecare dintre
premisele din care a fost obținută, afirmând că toate maniferele sunt omnivore)
2.Caracterul probabil al concluziei în raport cu premisele din care a fost

obtinută, (chiar dacă premisele sunt adevarate nu putem fi siguri de adevărul
35
concluziei, adică premisele nu constituie un temei suficient pentru concluzie,

concluzia rămănând totuși probabilă)
Principalele tipuri de argumente inductive sunt: inducția completă, inducția

incompletă, inducția prin simplă enumerare, inducția știintifică.
Inducția completă
Inducția completă este raționamentul deductiv care presupune că:
1. Există o clasă de obiecte al cărei numar de elemente nu este mare.
2. Fiecare obiect\element al clasei poate să fie examinat individual.
3. Fiecare obiect\element al clasei are o anumită proprietate.
4. Se conchide că întreaga clasă de obiecte are respectiva proprietate.
Ex : Universitatea A are studenți străini
Universitatea B are studenți străini
Universitatea C are studenți srtăini
Universitățile A, B, C ( și numai ele) sunt toate universități ale orașului X
Prin urmare, toate universitățile orașului X au studenți străini.
Inducția incompletă
Este argumentul inductiv în care generalizarea se face pornind de la o parte din

obiectele unei clase iar concluzia este probabilă, iar probabilitatea acesteia de a fi
adevărată crește o dată cu creșterea numărul de cazuri care o confirmă.
36
Ex : Pisica are blană
Tigrul are blană
Leul are blană
Pisica, tigrul și leul sunt feline
Prin urmare, probabil toate felinele au blană.
Inducția incompletă poate fi :
a) Inducție enumerativă, care constă în deducerea unei concluzii generale

despre o clasă de obiecte pornind de la enumerarea aleatorie a unor cazuri
particulare, ceea ce conduce la o probabilitate mai scăzută a concluziei.
b) Inducție științifică, se bazează pe analiza organizată a datelor obținute prin

onservație și experiment științific, ceea ce crește gradul de probabilitate a
concluziei.
Ex : Acest animal este carnivor
Acest animal este lup
Prin urmare, probabil toți lupii sunt carnivori.
Metode de cercetare inductivă
Inducția științifică utilizează următoarele metode de cercetare : metoda

concordanței, metoda diferenței, metoda variațiilor concomitente și metoda
rămășițelor.
1) Metoda concordanței
37
Constă în întemeierea unei concluzii cauzale ”C este cauza fenomenului F” pe

baza faptului că în fiecare situație în care apare fenomenul F este prezentă și cauza
care-l determină C.
Ex : Ori de câte ori un corp este lăsat liber se manifestă o forță care-l determină să
cadă pe Pământ, deci această forță este cauza căderii corpurilor.
2) Metoda diferenței
Constă în întemeierea unei concluzii cauzale ”C este cauza fenomenului F” pe baza

faptului că în cazul dispariției cauzei C dispare și fenomenul F.
Ex : A plouat, au circulat mașini și a fost toamnă – șoseaua s-a udat. Nu a plouat,

au circulat mașini și a fost toamnă – șoseaua nu s-a udat. Prin urmare faptul că a
plouat este cauza că șoseaua s-a udat.
3) Metoda variațiilor concomitente
Constă în întemeierea unei concluzii de tipul ”C este cauza fenomenului F”, pe

baza faptului că fenomenul F variază în același timp cu variația cauzei C.
Ex : Creșterea cantității de plante este cauza creșterii numărului de ierbivore.
4) Metoda rămășițelor
Constă în întemeierea unei concluzii de tipul ”C este cauza fenomenului F”, pe

baza faptului că există și alte cauze care determină alte fenomene diferite de F ;
așadar C nu poate fi decât cauza fenomenului F.
Ex : Învățatul, cititul, alergatul și desenatul sunt cauzele obținerii de noi cunoștințe.
Cititul este cauza dezvoltării limbajului
38
Alergatul este cauza oboselii
Desenatul este cauza spiritului artistic
Prin urmare, învățatul este cauza obținerii de noi cunoștințe.
Erori în argumentare
În procesul argumentării pot apărea erori ce determină argumente incorecte. Aceste

erori pot fi pur și simplu accidentale – paralogismele, dar și voite – sofisme.
Sofismele pot fi :
a) Formale, vizează forma logică și structura argumentelor deductive ( apar

atunci când sunt încălcare legile operațiilor logice cu termeni sau propoziții)
b) Neformale, vizează conținutul argumentelor deductive (atacul la persoană,

apelul la mulțime, argumentul bazat pe ignoranță, apelul la forță, apelul la
autoritate, apelul la milă, eroarea obiecțiilor, argumentul trecerii sub tăcere,
argumentul relativ la consecințe, argumentul circular, întrebare complexă,
afirmare repetată.
c) Erori neformale în argumente nedeductive – eroarea generalizării pripite,

eroarea analogiei neconcludente, eroarea cauzei false)
d) Erori neformale de argumentare bazate pe erori de limbaj (echivocația – sunt

utilizați termeni care au mai multe înțelesuri ; și amfibolia – sunt utilizate
expresii care au mai multe înțelesuri).
39
Argumentare și contraargumentare în conversație, dezbatere și eseu
Convingerea, fiind scopul oricărei argumentări, trebuie să se bazeze pe un discurs

argumentativ ce conține propoziții adevărate, scheme logice valide, elemente
extralogice și subtilități retorice.
Într-o argumentare întotdeauna există două tabere : emițătorul și receptorul.
Pentru a fi convingători în cadrul unui discurs argumentativ trebuie :
- Să folosim argumente valide sau cât mai plauzibile
- Să evităm erorile în argumentare
- Premisele trebuie să fie acceptate ca adevărate de către ceilalți
- Să folosim un limbaj adecvat contextului în care se face argumentarea
- Discursul trebuie să fie suficint de amplu pentru a epuiza problemele și a

elucida posibilele neclarități, dar nu redundant (prea încărcat).
- Să folosim artificii de limbaj pentru a acapara atenția ascultătorilor.
Eseul argumentativ reprezintă o expunere care nu are pretenția de a epuiza tema

abordată și care prezintă un punct de vedere personal. Elaborarea acestuia
presupune construirea unor argumente care sunt menite de a susține teza prezentată
succint în introducere, și respingerea unor posibile obiecții care pot apărea la teza
enunțată sau la argumentele care o susțin. În concluzia eseului se vor relua, pe
scurt, teza și implicațiile ei.
40
PARTEA a II-a
Exerciții și probleme
1) Câte tipuri de noțiuni distingem ?
2) Prin ce se deosebesc noțiunile generale de cele singulare ? ce obiecții se pot

aduce acestei deosebiri ?
3) Ce sunt noțiunile concrete ? Dar cele abstracte ?
4) Ce sunt noțiunile relative ? dar cele absolute ?
5) Găsiți câte trei exemple de fiecare tip de noțiune.
6) Clasificați următoarele noțiuni : dorință, voință, bucurie, artă, poezie, cuvânt,

declarație, semizeu, erou, teatru, sterp, arid, sec, ciung, avar, minotaur,
paradis, infern, ciclop, centaur, descuție, indiferență, nestatornicie, parisilab,
imparisilab, păstor, turmă, suveran, supus, mandatar, mandant.
7) Să se arate notele caracteristice din conținutul următoarelor noțiuni : iubire,

diamant, cărbune, continent, logică, psihologie, aritmetică, animal, plantă,
corp, știință, artă, poezie.
8) Ce raporturi se stabilesc între următoarele noțiuni : gaz-lichid, material-

nematerial, inteligență-răutate, roșu-verde, plantă-mineral, ființă-arbore,
viață-moarte, simplu-complex, închipuire-realitate, nebunie-nevinovăție,
ignoranță-vrednicie.
41
9) Ordonați crescător următoarele noțiuni în funcție de sfera lor : câine, ogar,

vertebrat, animal, mamifer, ființă ; operă literară, tragedie, operă dramatică ;
moldovean, european, ramân, on, ființă rațională, mamifer, ființă.
10) Dați exemple de termeni aflați în următoarele raporturi :
a)
A
B C
D
DD
b)
A C
B D
11) Reprezentați grafic raporturile dintre următoarele noțiuni și formulați toate

propozițiile despre aceste raporturi: A este gen pentru B și în același timp este în
raport de încrucișare cu D, C este specie atât termenului D cât și lui B, între B și F
există un raport de contradicție, dar în același timp F este specie pentru D.
12) Demonstrați de ce propoziția particular negativă nu se convertește
13) Verificați, cu ajutorul diagramelor Euler, validitatea următoarelor inferențe :
SiP→PiS ; SaP→PiS ; SeP→PeS ; SeP→PoS
14) Scrieți atât în limbaj formal cât și-n limbaj natural următoarele propoziții :
42
- Obversa conversei inversei totale a supaalternei propoziției Unii elevi

sunt onești.
- Obversa conversei inversei parțiale a contradictoriei obversei Unele

mamifere nu sunt zburătoare.
15) Știind că propoziția P‾iS este falsă, ce se poate spune despre propozițiile :
SaP, SeP, Sip, SoP ?
16) Știind că inversa parțială a conversei contrarei propoziției SaP este

adevărată, ce se poate spune despre propozițiile : SaP, SeP, SiP ?
17) Stabiliți dacă următoarele inferențe imediate sunt valide sau nu :
- Dacă toți logicienii sunt inteligenți, atunci unele persoane neinteligente

sunt nelogicieni.
- Dacă unele ființe care locuiesc pe Pământ sunt oameni, atunci unele
ființe, altele decât oamenii locuiesc pe Pământ.
- Unele inferențe care nu sunt imediate au cel puțin două premise, deoarece
inferențele imediate au o singură premisă.
- Dacă toate păsările sunt vertebrate, atunci unele non-păsări nu sunt

vertebrate.
- Unele plante nu sunt ornamentale prin urmare unele lucruri ornamentale

nu sunt plante.
- Deoarece niciun silogism cu majoră particulară nu este valid în figura I,

putem deduce că unele silogisme , altele decât cele de figura I , nu au
majoră particular negativă.
43
- Dacă toate păsările sunt vertebrate, atunci unele non-păsări nu sunt

nevertebrate.
- Unele plante nu sunt ornamentale, prin urmare unele lucruri ornamentale

nu sunt plante.
- Unii non-delfini sunt non-mamifere , deoarece unele mamifere sunt

delfini.
- Dacă majoritatea mamiferelor sunt iraționale, atunci unele non-mamifere

sunt ființe raționale.
- Nicio persoană imorală este persoană care nu poate deține funcții

importante , de unde rezultă că, unele persoane care nu pot deține funcții
importante sunt persoane imorale.
- Unele lucruri constructive nu sunt non-emoții, deoarece numai unele

emoții sunt constructive.
18) Verificați validitatea următoarelor inferențe :
- Dacă toți elevii sunt cumsecade atunci unele non-persoane cumsecade nu

sunt non-elevi.
- Dacă unele plante nu sunt înalte atunci unele dintre cele non-înalte sunt
plante.
- Dacă nici un tren nu este mărfar atunci unele non-trenuri nu sunt non-
mărfare.
- Dacă niciun mamifer zburător nu este pasăre atunci unele non-mamifere

zburătoare nu sunt non-păsări.
44
19) Ce regulă încalcă și ce eroare se comite în următoarele definiții :
- Învățarea este faptul de a învăța lucruri noi.
- Mamiferele sunt animalele care au sânge cald.
- Iubirea este sentimentul de a nu urî pe nimeni..
- Geografia este știința care studiază formele de relief.
- Câinele este un animal domestic.
- Profesorul este persoana care lucrează în învățământul preuniversitar.
- Istoria românilor este o pajiște cu miei.
- Sarea este o substanță dizolvabilă în apă.
20) Construiți o definiție incorectă care ă încalce trei reguli.
21) Construiți o definiție cu definitul ”pescăruș” care să fie, în același timp, prea
largă și logic negativă.
22) Explicați de ce clasificarea raționamentelor în deductive, nedeductive și

mediate este incorectă.
23) Dați un exemplu de clasificare incorectă care să fie în același timp

incompletă iar clasele rezultate să fie în raport de încrucișare.
24) Stabuliți concluzia următoarelor silogisme :
- Unii elevi de liceu sunt olimpici la logică

Toți elevii de liceu sunt stresați
- Toți cei cu studii superioare sunt inteligenți
45
Unii oameni comunicativi au studii superioare

- Toate persoane politicoase sunt oneste
Nicio persoană onestă nu este mincinoasă
- Toate persoanele sensibile sunt bolnăvicioase
Nicio persoană sensibilă nu este adult
25) Verificați validitatea următoarele moduri silogistice : e,a,e-1, a,a,i-1, a,e,o-2,
a,e,i-2, e,a,e-2, a,a,i-3, a,i,e-3, a,a,i-4, e,a,o-4, e,i,i-4, a,e,o-4, e,a,o-2, a,e,i-2, a,a,o-
1, e,i,a-2.
26) Se dau următoarele argumente :
- Dacă toți câinii sunt mamifere cu blană și toți cîinii sunt prădători, atunci
unii prădători sunt mamifere cu blană.
- Nicio persoană cinstită nu este ignorantă de aceea nicio persoană

apreciată nu este ignorantă iar toate persoanele cinstite sunt apreciate.
- Unele substanțe nu sunt oxidante întrucât toate metalele feroase sunt

oxidante și unele substanțe nu sunt metale feroase.
- Unele păsări nu sunt păsări migratoare întrucât nici un porumbel nu este

pasăre migratoare și unele păsări nu sunt porumbei.
a) Scrieți schema de inferență a silogismelor date
b) Care este minorul
c) Scrieți în limbaj natural majora
d) Verificați validitatea silogismelor.
46
27) Construiți un silogism valid de figura a IV –a în limbaj natural care să aibă

ambele premise false și concluzia adevărată. Demonstrați validitatea acestui
silogism.
28) Stabiliți validitatea următoarelor silogisme :
- Toate persoanele simpatice vorbesc încet, iar unii studenți sunt persoane
simpatice, prin urmare unii studenți vorbesc încet.
- Niciun sportiv de performanță nu este profesor, deoarece niciun politician

nu este sportiv de performanță, iar unii profesorisunt politicieni.
- Având în vedere că nu există nicio brunetă care să fie atrăgătoare și că

unele brunete sunt persoane lipsite de speranță, putem spune că unele
persoane lipsite de speranță nu sunt atrăgătoare.
- Dacă unele silogisme sunt raționamente deductuve și unele raționamente

deductive sunt valide, atunci unele silogisme sunt valide.
29) Construiți două silogisme valide atât în limbaj natural cât și-n limbaj formal,
unul să aibă premisa majoră și concluzia false, iar minora adevărată, iar
celălalt să aibă minora și concluzia false, iar minora adevărată..
30) Stabiliți validitatea următoarelor silogisme :
- Toate romanele de dragoste sunt opere literare și unele opere literare sunt
apreciate de cititori, așadar unele romane de dragoste sunt apreciate de
cititori.
- Dacă unele flori sunt frumos mirositoare și unele flori sunt trandafiri,
unele lucruri frumos mirositoare sunt trandafiri.
47
- Muzica este o formă de artă. Prin urmare, întrucât unele forme de artă
stimulează imaginația, muzica stimulează imaginația.
31) Stabiliți validitatea următoarelor silogisme:
- Toți neatenții sunt non-oplimpici , iar cei atenți sunt buni la învățătură ,
prin urmare unii olimpici sunt buni la învățătură.
- Toate animalele turbate sunt agresive. Deci, unele animale neturbate nu

sunt non-câini, întrucât unii câini sunt neagresivi.
32) Construiți un silogism valid care să aibă concluzia: Toți elevii de clasa a IX-
a sunt boboci.
33) Argumentați în aproximativ 60 cuvinte faptul că ”Nu toți cei care au medii
de 10 reușesc în viață”.
34) Infirmați cu ajutorul silogismului valid următoarele afirmații:
- Nici un român care lucrează în Italia nu reușește să facă mulți bani.
- Toți elevii de liceu sunt neserioși.
35) Argumentați, respectiv infirmați afirmația: ”Secolul XXI este religios sau nu
este deloc”.
Bibliografie:
Aristotel, Organon, vol I, editura IRI, București, 1997
Aristotel, Organon, vol II, editura Iri, București, 1997
Bieltz, Petre, Ghiorghiu Dumitru, Logica, Editura didactică și pedagogică, București

1998,
48
Botezatu, Petre, Introducere în logică, Editura Polirom, iași, 1997
Cazacu Aurel, Logica fără profesor, Editura Humanitas, București, 1998
Crăciun Dan, Logica și teoria argumentării, Editura tehnică, București, 2002
Didilescu Ion, Botezatu Petru, Silogistica. Teoria clasică și interpretările moderne,

Editura Didactică și pedagogică, București, 1976
Enescu Gheorghe, Tratat de logică, Editura Lider, București, 1997
Sălivăstru Constantin, Teoria și practica argumentării, Editura polirom, Iași, 2003
Valeriu Al. Logica, Editura Cartea Românească, București, 1946
49

Introducere

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Introducere

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Prof. dr.

Obiectul de studiu al logicii.......................................................................................2

Analiza logică a argumentului................................................................................3

Noțiunea sau termenul...............................................................................................4

Paporturi logice între noțiuni sau termeni...............................................................6

Operații cu termeni. definirea și clasificarea............................................................10

Clasificarea propozițiilor categorice.....................................................................16

Reprezentarea grafică a propozițiilor categorice...............................................16

Operații cu propoziții categorice..............................................................................18

Inferențe imediate prin opoziție............................................................................18

Inferențe imediate prin echivalență....................................................................19

Raționamente mediate deductive.............................................................................21

Figuri și moduri silogistice...................................................................................21

Tipuri de raționamente silogistice speciale........................................................27

Tipuri de raționamente inductive.............................................................................31

Metode de cercetare inductiva...........................................................................33

Argumentare și contraargumentare in conversație, dezbatere și eseu...............35

OBIECTUL DE STUDIU AL LOGICII

În sens larg, logica studiază şi raţionamentele inductive, definiţiile,

INFERENŢĂ, RAŢIONAMENT, ARGUMENTARE

În funcție de numărul de premise, raționamentele deductive pot fi: raționamente

În funcție de corectitudimea logică, raționamentele deductive pot fi: valide și

Raționamentele nedeductive sunt: inducția și analogia. În funcție de numărul

Argumentul este construcția logică formată din premise, concluzii

premisele întemeiază teza sau concluzia. Indicatorii logici sau ai argumentării

ANALIZA LOGICĂ A ARGUMENTULUI

Pași în analiza logică a argumentului:

1) identificăm propozițiile care intră în componența argumentului

2) identificăm indicatorii argumentării

3) identificăm premisele și concluziile

4) realizăm schema logică având în vedere faptul că din premisă întotdeauna

(C2).⁄Așadar, ⁄datele simțurilor controlate de rațiune formează materialul gândirii

Noțiunea sau termenul

Noțiunea sau conceptul este ideea generală ce o avem despre o clasă de

Noțiunea rezultă din păstrarea caracteristicilor comune ale reprezentărilor

- intensiunea sau conținutul (totalitatea însușirilor lucrurilor la care se referă

- extensiunea sau sfera (totalitatea obiectelor care au însușirile din intensiunea

Ex: extensiunea, sfera, termenului „număr par” este “totalitatea numerelor

Raportul dintre intensiune şi extensiune este un raport de variaţie inversă.

a) om – om alb – european – român – piteştean, creşte intensiunea, scade

b) pătrat – romb - patrulater – poligon, creşte extensiunea, scade intensiunea.

Între intensiunea și extensiunea aceleiași noțiuni se stabilește raportul de dualitate.

Raporturi logice între noțiuni sau termeni

1. Raporturi de concordanță: doi termeni A și B, sunt în raport de

2. Raporturi de opoziție: doi termeni A și B, sunt în raport de opoziție numai

d. Raportul dintre termenul T și ceea ce este în afara extensiunii sale non-T

T Non-T Ex: masă - non masă

a. Termeni absoluți sau termeni relativi:

b. Termeni abstracți sau termeni concreți:

Un termen este abstract numai dacă el desemnează însușiri, proprietatea sau

c. Termeni pozitivi sau termeni negativi

Un termen este pozitiv numai în măsura în care indică prezența anumitor

d. Termeni simpli sau compuși

Din punct de vedere extensional sau după sferă termenii sunt:

a. Termeni vizi sau nevizi:

Un termen este vid numai dacă extensiunea sa nu conține niciun obiect

b. Termeni singulari sau termeni generali:

c. Termeni colectivi sau termeni distributivi:

d. Termeni vagi sau preciși:

Un termen este vag numai dacă nu se poate decide cu certitudine pentru

Operații cu termeni. Definirea și clasificarea

Definiția este rezultatul operaţiei de definire.

- definitul (A), numit și definiendum sau obiectul definiției, este noțiunea

Ex. Patrulater (A) este poligonul cu patru laturi (B).