Modulul 23: Pneumologie si nursing specific

Curs 1.

Identifica, elaboreaza, aplica si evalueaza rezultatele pacientilor ce necesita

ingrijiri in bronsita acuta

Definitie:

Bronsita acuta este o boala inflamatoare a cailor respiratorii, ce se caracterizeaza

printr-un sindrom bronsic acut; de obicei are evolutie de scurta durata, si nu este însotita
de modificari radiologice.

= este o inflamatie acuta a mucoasei bronsice, interesand de obicei bronhiile mari

si mijlocii si frecvent se asociaza cu inflamatia mucoasei de la nivelul traheei
(traheobronsita acuta).

Bronsita acuta este cel mai adesea o afectiune care apare in sezonul rece, ca o
complicatie a unei infectii de tract respirator superior: rinita, faringita, laringita,
amigdalita, etc. Este o boala cu evolutie usoara, cu tendinta la vindecare spontana chiar
si fara tratament.
Infectiile acute ale cailor respiratorii superioare, inclusiv bronsita acuta, sunt cele
mai frecvente patologii. Bronsitele si celelalte boli respiratorii ating un varf al incidentei
mai ales primavara si toamna.

Etiopatogenie:

Din punct de vedere etiologic, bronsitele acute sunt clasificate in:

 Bronsita acuta virala

– este cea mai frecventa,
– apare in special in anotimpul rece

1
 – virusuri incriminate: virusuri gripale (A, B), virusuri paragripale ( 1,2,3),
virusul sincitial respirator, adenovirusuri, enterovirusuri, mixovirusuri,
virusul herpetic.
 Bronsita acuta bacteriana
– apare , de obicei, in evolutia unei bronsite acute virale, prin
suprainfectarea acesteia cu flora din regiunea orofaringiana ( care
populeaza in mod normal nazofaringele) : pneumococi, streptococi aerobi
si anaerobi, bacili Gram negativ, neisserii, bacterioides.
 Bronsita acuta chimica se produce prin iritatia cailor respiratorii in urma
expunerii accidentale sau profesionale la diverse substante chimice: praf, ciment,
fum de tutun, gaze iritante, clor, vapori de acizi, amoniac sau acetona etc.

Bronsita acuta se declanseaza de obicei datorita unei infectii virale, care poate fi
agravata de influente de mediu (poluare, fum de tigara,etc) sau de suprainfectii
bacteriene.
Cand aceasta infectie apare, caile respiratorii se inflameaza producand mai multa
secretie ca de obicei. Inflamatia impreuna cu mucusul produs obstructioneaza
respiratia.

Factori de risc:

- boli cronice ale aparatului respirator: obstructie pulmonara cronica, fibroza chistica,
astmul;
- boli care scad imunitatea:diabetul, SIDA (un organism cu imunitate scazuta
indeparteaza greu infectiile);
- istoric recent de infectie respiratorie superioara, ca gripa sau raceala, sinuzita
(infectiile respiratorii ale tractului superior se pot extinde la nivelul plamanilor);
- alergiile, rinita alergica;
- stare patologica recenta care se asociaza cu tulburari ale sistemului nervos; se pot

2
produce leziuni care sa impiedice reflexul de tuse si astfel sa faca mai probabila
extinderea unei infectii din tractul respirator superior in cel inferior;
- leziuni la nivelul toracelui, fracturi costale;
- fumatul sau inhalarea de fum de tigara (fumul de tigara scade capacitatea sistemului
respirator de a indeparta microbii din caile aeriene inferioare);
- alcoolismul, poluantii aerieni, praful, umiditatea, vaporii iritanti din industria chimica,
vaporii de amoniac chimicalele, substantele toxice (inhalarea de factori iritanti scade
capacitatea cailor respiratorii de a se curata de germeni).

- conditiile atmosferice nefavorabile (frig, umezeala, curenti de aer),

- eforturile vocale.

Evolutie, prognostic, complicatii:

 Evolutia este benigna, ducand la vindecare in 5-10 zile. In acest caz,
prognosticul este bun.
 Bronsita acuta netratata si, mai ales, in prezenta factorilor iritanti are
tendinta de cronicizare.
 Evolutia poate fi severa la varstnici, pacienti tarati,cu boli cronice sau in
cazul bronsitelor herpetice.
 Complicatia cel mai frecvent intalnita este reprezentata de bronsiolita acuta
( infectie a bronhiolelor), care este mai severa la adult decat la copil. Se
caracterizeaza prin tuse seaca, iritativa, febra mare, dispnee si cianoza.
 Dupa o bronsita acuta, bolnavul poate ramane cu o hiperreactivitate
bronsica aproximativ 4 sapatamani. Persistenta acesteia, dupa acest
interval, poate semnifica debutul unei BPOC sau al unui astm bronsic.

Bronsita acuta se intalneste frecvent in numeroase boli: tuberculoza pulmonara,

dilatatia bronhiilor, cancerul bronhopulmonar, gripa etc.

3
 CULEGEREA DE DATE

-este prima etapa a procesului de ingrijire si consta in colectarea, validarea

si organizarea datelor
-colectarea datelor incepe cu primul contact al pacientului cu un serviciu de
sanatate si se continua pe toata perioada furnizarii ingrijirilor de sanatate
-scopul: stabilirea unui profil de sanatate al pacientului, profil care va sta la
baza planului de nursing individualizat.
Tipuri de informatii culese
Informatiile culese sunt:
-date obiective –observate de asistenta despre pacient
-date subiective- expuse de pacient
-date continand informatii trecute
-date continand informatii actuale
-date legate de viata pacientului ,de obiceiurile sale, de anturajul sau de
mediul inconjurator.
Metode de culegere a datelor:
 Interviul
 Observatia
 Consultarea surselor secundare (familia si anturajul pacientului, membrii
echipei de sanatate, dosarul medical –actual-anterior)

MANIFESTARI DE DEPENDENTA

Clinic sindromul bronsitic acut se caracterizeaza prin:

 tuse iritativa, initial, ulterior productiva, cu sputa mucoasa (bronsite virale) sau
mucopurulenta ( de culoare galben-verzuie, in bronsitele bacteriene)
 durere (arsura )retrosternala
 mialgii (dureri musculare)
4
 stare subfebrila, initial, ulterior febra moderata
 dispnee si/sau cianoza apar atunci cand se asociaza un sindrom obstructiv de cai
aeriene superioare (ex: crupul) sau de cai aeriene intrapulmonare, in special mici
(bronsiolita), dar si mari si medii, atunci cand intervine bronhospasmul (bronsita
acuta astmatiforma)
 alterarea moderata a starii generale
 boala debuteaza cu catar a cailor aeriene superioare :

– rinita: obstructie nazala si rinoree, stranut, lacrimare

– sinuzita: secretie nazala, cefalee, dureri sinuzale, cefalee

– faringo-amigdalita: disfagie, faringe rosu,

– laringita: disfonie, tuse seaca, voce ragusita

Investigatii clinice si paraclinice:

 Examenul fizic evidentiaza murmur vezicular normal, raluri ronflante si

sibilante, initial, iar ulterior subcrepitante
 Examen paraclinic:

 Examen radiologic pulmonar este fara modificari in bronsita acuta

 Examenul bacteriologic al sputei - in bronsitele bacteriene pune in evidenta
flora orofaringiana- nu se efectueaza decat la pacienti tratati sau daca bronsita
acuta a aparut in cursul spitalizarii pentru o alta afectiune
 Examenul virusologic al sputei consta in izolarea virusului pe culturi de tesut
si teste serologice (dozarea anticorpilor antivirali).
 Examenul sangelui- hemograma poate evidentia leucopenie (in viroze) sau
leucocitoza (in infectiile bacteriene)

5
 In majoritatea cazurilor, medicul poate pune diagnosticul de bronsita pe baza
istoricului bolii, a simptomelor pe care le prezentati si a examenului clinic.

2. ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR

 analiza datelor: clasificarea datelor in date de independenta si dependenta;
recunoasterea problemelor si a prioritatilor
 interpretarea datelor: a explica originea sau cauza problemei de dependenta; a
defini sursa de dificultate
 identificarea problemelor de dependenta: sunt identificate pe baza
manifestarilor clinice – semne si simptome- reactiile si comportamentul acestuia
(alterarea, diminuarea, dificultatea, deficit, refuz, incapacitate)
 enuntul diagnosticului de nursing: P+E+S ( problema+etiologia+semne)

PROBLEME DE DEPENDENTA

 cooperare ineficienta la nivel individual din cauza nervozitatii determinata

de boala, de schimbarea stilului de viata, anxietatii, insomniei,
 intoleranta (scaderea tolerantei) la activitate, la efort fizic
 alterarea respiratiei
 obstructia cailor respiratorii
 diminuarea schimburilor gazoase
 alterarea mucoasei nazale
 durere
 alterarea confortului
 perturbarea somnului
 hipertermie
6
  potential de alterare a nutritiei
 potential de deshidratare
 deficit de autoingrijire
 alterarea echilibrului hidric
 alterarea comunicarii
 potential de complicatii: bronsiolita acuta, bronsita cronica,
bronhopneumonie, BPOC, astm bronsic
 deficit de cunostinte in legatura cu:
 boala si cauzele ei
 tratamentul, regimul alimentar si de viata
 cresterea riscului de complicatie
 importanta examenului periodic

3 . PLANIFICAREA INGRIJIRILOR

STABILIREA OBIECTIVELOR
Vizeaza:
 asigurarea confortului fizic si psihic al pacientului
 asigurarea conditiilor de mediu favorabile
 pacientul sa comunice eficient senzorial si afectiv
 diminuarea gradului de neliniste, anxietate
 combaterea infectiei
 eliberarea cailor respiratorii
 imbunatatirea respiratiei
 favorizarea ventilatiei pulmonare
 ameliorarea reactiei inflamatorii bronsice
 diminuarea intensitatii durerii
 pacientul sa-si mentina tegumentele integre, normal colorate
7
 supravegherea functiilor vitale si vegetative
 mentinerea unei stari nutritionale adecvate
 mentinerea echilibrului hidric si hidroelectrolitic
 mentinerea igienei corporale
 imbunatatirea si acceptarea imaginii de sine
 ameliorarea tolerantei la efort
 imbunatatirea participarii la activitati
 prevenirea complicatiilor
 educarea pacientului si familiei

ALEGEREA INTERVENTIILOR ( cu rol propriu si delegat)

 asigurarea conditiilor de mediu: temperatura, luminozitate,
umiditate, camera aerisita, curata,
 se asigura imbracaminte adecvata si lenjerie de pat curata
 se asigura un mediu de securitate
 asigurarea igienei corporale
 igiena tegumentelor si mucoaselor, in special bucala si nazala
 asigurarea repausului la pat
 asigurarea pozitiei care faciliteaza expansiunea pulmonara
 administrare de oxigen- daca este cazul
 ajuta pacientul sa inteleaga ca starea de anxietate este legata de
procesul de boala
 administrarea de lichide pentru fluidificarea secretiilor
 aplicarea masurilor de mobilizare a secretiilor: drenaj postural si
tamponament
 invatarea pacientului sa expectoreze in scuipator

8
 asistenta medicala isi rezerva mult timp pentru a sta de vorba cu
pacientul, ii ofera posibilitatea sa-si exprime gandurile
 incurajarea pacientului pentru a-si imbunatatii imaginea de sine
 sprijina pacientul in desfasurarea unor activitati zilnice, il stimuleaza
sa-si asume anumite responsabilitati
 identifica, impreuna cu acesta, factorii care favorizeaza cresterea
tolerantei la activitate
 incurajarea pacientului sa efectueze miscari active pentru mentinerea
tonusului muscular
 ajutarea pacientului in satisfacerea nevoilor fundamnetale si
incurajarea lui sa participe la ingrijiri prin cresterea graduala a
activitatii in functie de toleranta
 diminuarea intensitatii durerii
 asigurarea unei pozitii care sa nu accentueze durerea
 masurarea si notarea functiilor vitale si vegetative
 observarea starii generale
 informarea medicului asupra eventualelor modificari survenite in
starea generala a pacientului
 participarea la examinarea medicala a pacientului
 pregatirea fizica si psihica a pacientului pentru anumite investigatii
paraclinice: radiografii pulmonare, recoltarea probelor biologice
( sange) si patologice (sputa) indicate de medic
 echilibrare hidrica si nutritionala
 asigurarea dietei prescrise si verificarea tipului de regim
 asigurarea unui regim adecvat cantitativ si calitativ, daca este posibil
se tine seama de preferintele bolnavului: alimentatia trebuie sa fie
substantiala, bogata in calorii si vitamine, initial alimentatie lichida
si semilichida in perioadele febrile, cu aport caloric corespunzator
necesitatilor, treptat se trece la o alimentatie normala.
9
  asigurarea unei cantitati suplimentare de lichide calde avand in
vedere pierderile prin febra, polipnee, transpiratii (2-3 l/24h) ( ceai,
compot, supa , lapte)
 supravegheaza respectarea regimului alimentar
 cantareste pacientul cu acelasi cantar, la aceasi ora , in aceleasi
conditii, noteaza greutatea
 asigura servirea igienica a alimentelor
 administrarea tratamentului prescris:
 Tratament profilactic:
– masuri igieno-dietetice: alimentatie echilibrata,
evitarea expunerii la rece, intreruperea fumatului,
eliminarea din mediu a factorilor poluanti, tratamentul
refluxului gastroesofagian, etc
– vaccinarea antigripala in sezonul rece, in special a
varstnicilor, copiilor si tinerilor , persoanelor tratate cu
BPOC
– chimioterapie profilactica- Amantadina pentru virusul
gripal A, Rimantadina pentru virusul sincitial
respirator, Aciclovir pentru virusul Herpes Simplex.
Durata tratamentului este de minimum 5 zile.

 Tratament curativ:
– 1. Tratament antibiotic

In bronsite bacteriene sau in cele virale sau chimice suprainfectate, la

cei cu BPOC care fac o bronsita acuta.
Tratamentul se face cu antibiotice active pe flora orofaringiana
obisnuita:
- Eritromicina1,6-2 g/24h I 4 prize sau

10
 - Biseptol 160-320 mg trimetropim/24h, in 2 prize;
- Tetraciclina 1-2 g/24 ore, in 4 prize
- Penicilina G 3,2-4 mil U.I./24 h, in 2-4 prize.
Pentru bolnavii cu BPOC, care fac o bronsita acuta, deoarece
germenele cel mai frcvent implicat este Haemophilus influenzae, tratamentul se face cu:
o Ampicilina 4g/24h, in 4 prize sau
o Amoxicilina 1-2 g/24h, in 2-4 prize.
Pentru bolnavii spitalizati, care fac o bronsita acuta, pentru cei tarati,
cu alte boli cronice, tratamentul se poate face dupa examenul bacteriologic
al sputei.
– Tratament simptomatic si patogenic

In faza uscata a tusei se pot administra dionina si codeina:

o Codeina1 cpde 3-4 ori/zi sau
o Rp:Dionoina:
-Codeina aa 0,100g
-Aqua laurocoerasi 10 g, DS int, 10 picaturi de 3-4 ori/zi.
In faza umeda, productiva, se pot utiliza solutii mucosecretolitice:
-Bromhexim (Brofimen) 48 mg/zi, solutie sau tablete
- Mucosolvin (Ambroxol) 20-30 picaturi, de 2-3 ori/zi.
Daca pacientul prezinta febra sau subfebrilitate se pot administra
antiinflamatorii nespecifice:
-Aspirina 2-3 cp/zi
- Paracetamol 3-4 cp/zi
Daca bolnavul prezinta sindromul obstructiv se pot administra
bronhodilatatoare:
- Eufilina 100mg de 3 ori/zi
- Salbutamol 8- 16 mg/zi, in 2-4 prize
- Hemisuccinat de hidrocortizon 100-200 mg/zi i.v.
Masuri igieno-dietetice:
11
 - umezirea aerului din camera in care sta bolnavul
- ingestie de lichide calde (ceai, compot, supa, lapte ) 2-3 l
lichid/24h.
 Educatia pacientului privind:
– semnele de recunoastere a eventualelor complicatii( febra,
scaderea tolerantei la efort, intensificarea durerii toracice,
dispnee, modificari ale sputei, etc)
– masuri de prevenire a transmiterii infectiei
– necesitatea consumului de lichide pentru fluidificarea
secretiilor
– importanta expectorarii sputei
– alternarea periodelor de activitate cu perioadele de repaus
– efectuarea exercitiilor respiratorii
– necesitatea unei igiene riguroase
– toaleta cavitatii bucale dupa expectorare
– evitarea factorilor favorizanti acutizarii
– administrarea tratamentului la domiciliu
– necesitatea curelor balneo-climaterice ( Pucioasa, Govora,
Calimanesti)

4. APLICAREA INTERVENTIILOR
 in functie de obiectivele urmarite se aplica interventiile
corespunzatoare
 se noteaza tehnicile efectuate
 se informeaza medicul asupra eventualelor reactii sau modificari ale
starii generale
 necesita implicarea bolnavului, a echipei de ingrijire, a familiei

12
 5. EVALUAREA INGRIJIRILOR
 se evalueaza fiecare obiectiv de ingrijire stabilit (specific si
individualizat)
 se inregistreaza observatia : a fost atins scopul, in ce masura, de cate
ori/zi, durata)
 la nevoie se reorienteaza procesul de ingrijire, se reface planul de
ingrijire (reformuland obiectivele si interventiile) si se continua
evaluarea in functie de toate problemele particulare si conform
prescriptiilor medicale
 se mentioneaza gradul de eficienta a interventiilor autonome ale
asistentei medicale.

Terminologie:

catar = inflamație acută sau cronică a mucoasei unui organ, adesea însoțită
de secreție abundentă

crupul= este cea mai frecventa afectiune respiratorie caracterizata de tuse

aspra, rugoasa, latratoare. Adesea, crupul afecteaza copiii. Acesta cauzeaza
inflamatia si ingustarea laringelui (orificiul corzilor vocale),traheei si bronhiilor
principale prin care aerul ajunge la plamani.

Disfagie=

Disfonie=

13