Alexei BARBĂNEAGRÂ Viorel BERLIBA Constantin GURSCHI Vladimir HOLBAN

Tudor POPOVICI Gheorghe UUANOVSCHI Xenofon ULIANOVSCHI Nicolae UR5U

CODUL PENAL
COMENTAT Sl ADNOTAT

CARTIE
R
CARTIER"
Edituta Cartier, SRL,str. Bucureşti, nr.68, Chişinâu, MD2O12.
Tel./fax: 24 05 87, lel.: 2401 95. E-mail:cartier@cartier.md
Editura Codex 2000, SRL, Strada Toamnei, nr. 24, sectorul 2, Bucureşti,
Tel./fax: 210 80 51. E-mail: todexcartier@go.ro
Difuzare:
Bucureţtî: Strada Toamnei,nr.24, sectorul 2.
Tel,/fax: 210 80 51. E-mail: todexcartier@go.ro
Chiţinău: bd. Mircea cel Bătrîn, nr. 9, sectorul Ciocana.Tel.:34 64 61.
CărţileCARTIER pot fi procuratein toate librăriile bune din fiomânia ;i Republica Moldova,
LIBRÂRIILECARTIER
Casa Cărţii Ciocana, bd. Mircea cel Bâtrîn, nr. 9, Chişinău. Tel.: 34 64 61.
Librăria din Hol, str. Bucureţtî, nr. 68, Chişinău. Tel./fax: 2410 00.
Colecţia Cartterjuridiceste coordonată de Viorel Frunzâ
Editor: GtieorgheErizanu
Autori: Aiexei Barbăneagrâ (cap. III - Parteagenerală;cap. I, IV, V, XI, XIII [art. 278-285] - Partea specială);
VioielBerliba[cap. X—Parteaspeda!ă|;Con5tantinGurschi(cap. l-ll —Parteagenerală;cap. X.XVII
-Parteaspecială);VtadimirHolban(cap. IV, V-Parteageneralâ;cap.ll,Ht, VIII, XIII (art. 294-302]-Par-
teasperială);TudorPopovici(cap. IV-X — Parteagenerală;cap. XII, XIV-XVI — Parteaspecială];
Gheorghe Ulianovschi (cap. II — Parteageneralâ); Xenofon Ulianovschi (cap. IX, XVIII — Partea specială);
Nkolae Ursu (cap.XI-XII — Parteagenerală; cap.VI-VII, XIII [art.286-293] — Parteaspecială).
Lector: ValentinGuţu
Coperta seriei: Vitalie Coroban
Coperta: VitalieCoroban
Design: Valentina Ciobanu
Tehnoredactare: ValenlinaCiobanu
Prepress: Editura Cartier
Tipar: F.E.P.TipografiaCentrală [nr.6104j
Alexei Barbăneagră, Viorel Berliba, Constantin Gurschi, Vladimir Holban, Tudor Popovki,
Gheorghe Ulianovschi, Xenofon Ulianovschi, Nicolae Ursu CODUL PENAL COMENTAT Şl
ADNOTAT Ediţial,iunie2005
©Alexei6afbăneagră,ViorelBerliba,ConstantinGurschi,VladimirHolban,TudorPopovki,
Gheorghe Ulianovschi, Xenofon Ulianovschi, Nicolae Ursu, 2005, pentru prezenta ediţie.
Aceastâ ediţie a apărut în 2005 ia Editura Cartier. Toate drepturile rezervale. CSrţîle Cartier
sunt disponibile în limita stocului ţi a bunulul de difuzare.
Edîţie apârută cu sprijinu! Fundaţiei Soros-Moldova j i al Programului Naţiunilof Unite
peniru Dezvoltare, proiectul "Centrul de Studii fi Politid Jurîdke"
Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii
Codut penal comentat ţi adnotat/ Alexeî Barbâneagră, Viorel Berliba, Constantîn Gurschi, ...;eop.: Vi-
talieCoroban.-Ch.:Cartfer, 2005 (F.E.-P. "Tipogr. Centrală"). - 656 p. - (Co!. Cartier juridk /coord. col.:
Viorel Frunză).
IS8N9975-79-338-X
1000 ex.
CZU 3«.2 (094.4) (0.072)
C60
ISBN9975-79-338-X
PREFATĂ
Schimbările ce ţin de ideea de integrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană
impun aducerea legislaţiei naţioaale în concordanţă cu standardele europene, modificările
din dreptul internaţional penai, justiţia penală internaţională.
Globalizarea proceselor şi ritmurile lor au atins şi societatea noastră contem-
porană, care depune, de mai mulţi ani, eforturi de debarasare de clişeele, dogmele
ideologice, caracteristice unei legislaţii penale învechite, dar reminiscente şi în-
verşunate. Asta pe de o parte, dar pe de altă parte, înteţirea criminalităţii şi a efec-
telor ei (termenul infracţionalitaîe tmnsfrontaîieră nu a apărut pe loc gol), inclusiv
a criminaliîăţii organizate, declanşarea actelor de terorism local şi internaţional,
traficul de fiinţe umane eîc. sunt doar câteva indicii care dictează elaborarea de noi
concepte în realizarea politicii penale de combatere a criminalităţii în lume.
Statele lumii depun eforturi de asociere pentru a lichida mai uşor discrepanţele
unei epoci în care justiţia, deocamdată, nu şi-a spus ferm cuvântul. Ele semnează
acorduri, tratate şi convenţii, elaborează mecanisme care conduc spre crearea unui
spaţiu juridic unitar îrî Europa. Concludente în acest sens sunt următoarele fapte
prin care multe dintre ţarile Uniunii Europene au acceptat:
• principiul recunoaşterii hotărârilor juridice reciproce,
• ideea introducerii mandatului european unic de arest,
• textul noii Constituţii Europene, unele state au şi ratificat acest act internaţional
etc.
• Statutul Curţii Penale Inîernaţionale de la Roma a fost aprobat, Curtea funcţio-
nează etc.
Dar problemele rămân. Ele rămân şi din cauză că înţelegerea şi conştientizarea
conceptelor dreptului penal se realizează în diverse forme şi prin diferite metode.
Iată de ce savanţilor teoreticieni şi practicienilor le revine un ro! important în gă-
sirea unor noi căi, metode, procedee de explicare, comentare a unor noţiuni conţi-
nute în actele normative internaţionale şi naţionale.
Cel mai mare rol, în acest sens, îl are ştiinţa şi teoria dreptului care influenţează
societatea, dar şi puterea judiciară, legislativă, executivă din stat.
Sub acest raport, editarea Codului penal comentaî şi adnotaî este una dintre
cele mai eficiente cai de a transmite informaţia ştiinţitică, doctrinară lucrătorilor
din sistemul de drept şi membrilor societăţii. Anume în aceasta a constat scopul
colectivului de autori, efortul muncii lor aflându-se în faţa dumneavoastră.
Volumul Codulpenal comentat şi adnotat este unul de pionierat. Nu a mai fost
editat niciodată un cod penal adnotat cu practicâ judiciară. Adnotarea cu practică
judiciară s-a mai impus fiindcă multe prevederi ale legii penale sunt expuse incom-
plet sau unilateral de către legiuitor.
Pentru prima dată unele componenţe de infracţiune au fost comentate prin
prisma deciziilor judiciare pronunţate de instanţele internaţionale. De exemplu,
noţiunile degenocid, persecutare prin omor, tratament crud, acte de teroare, distru-
gere a proprietăţii private, transfer forţat, exterminare, deportare etc. au fost co-
 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT

mentate punându-se la bază interpretarea lor în sentinţa din 2 august 2001 a Curţii
Penale Internaţionale pentru fosta Iugoslavie în privinţa lui Radislav Kristic.
Alte noţiuni de bază ale infracţiunilor (violare a dreptului la secretul corespon-
denţei, violare a dreptului la viaţăprivată etc.) au fost adnotate şi comentate în baza
explicaţiilor din deciziile Curţii Europene pentru Drepturile Omului: Niemietz
contra Germaniei, Halford contra Regatului Unit, Petra contra României etc.
Componenţele de infracţiune au fost comentate şi adnotate în baza ultimelor
modificări ale actelor normative din legislaţia naţională relevantă la sfârşitul anului
2004, a celor mai recente hotărâri ale Plenului Curţii Supreme de Justiţie, a celor
mai semnifkative sentinţe judiciare naţionale.
Cu toate că în Republica Moldova nu există, deocamdată, o practică judiciară
PARTEA GENERALĂ
exhaustivâ şi bine conturată de aplicare a legii penale, mai ales în accepţiunea in-
criminărilor noi din CP (genocid, ecocid, clonare etc), suntem convinşi de necesi-
tatea unei asemenea lucrări realizate cu meticulozitate de savanţii şi practicienii din
domeniul dreptului penal din acest areal.
Ne-am dori ca volumul de faţă sâ devinâ un bun instrument pentru specialiştii
consacraţi, care i-ar ajuta la examinarea corectitudinii privind apîicarea legislaţiei
penale în Republica Moldova, dar şi pentru specialiştn de mâine.

Aîexei Barbăneagră,
doctor în drept, conferenţiar
 Capitolul I CODUL PENAL Sl

PRINCIPIiLE APLICÂRII LUI

Articolul 1. LEGEA PENALÂ A REPUBLICIIMOLDOVA

(1) Prezentul cod este unica lege penală a Republicii Moidova.
(2) Codu! penal este actul iegislativ care cuprinde norme de drepl ce stabilesc principiile şi dispoziţiile gene-
raie şi speciale ale dreptuiui penal, determinâ faptele ce constituie infracţiuni şi prevede pedepsele ce se
aplică infraclorilor.
(3) Prezentul cod se apiicâ în conformitate cu prevederile Constîtuţiet Republicii Moldova ji ale actelor inter-
naţionale la care Republka Moldova este parte. Dacă există neconcordanţe cu actele internaţionale privind
drepturile fundamentale ale omului, au prioritate şi se aplică direct reglementăfile internaţionale.

Legea penală a Republicii Moldova prin conţinutul şi forma sa constituie un sistem de

norme ale dreptului penal elaborate în funcţie de relaţiile social-politice, economice,
culturale dominante în societate, adunate într-o culegere de reguli juridice, denumită
Cod penal.
Codul penal este unica lege prin care se stabilesc faptele care constituie infracţiuni, pre-
cum şi cadrul de sancţiuni penaie, având menirea de a aduce la cunoştinţa cetăţenilor
care acţiuni sunt interzise de lege şi de a-i preveni de consecinţele care pot surveni în caz
de săvârşire a asemenea acţiuni. In conformitate cu doctrina juridico-penală, Codul penal
este unicul document potrivit căruia poate surveni răspunderea şi aplicarea sancţiunii pe-
nale. Instituirea unor reglementări penale prin alte legi nu va atrage răspunderea penală a
persoanei până când aceste reglementări nu vor fi incluse în Codul penal. Acest principiu,
împărtăşit de legea penală a Republkii Moldova, exprimă un curent doctrinal - penal
dominant in statele ex-sovietice.
In România, de exemplu, stabilirea faptelor ca infracţiuni, precum şi modul de sancţio-
nare se conţin nu numai în Codul penal, ci şi într-un număr impunător de legi speciale.
Art. 1 alineatul (2) stipulează că CP este act legislativ şi, potrivit art. 72 al Constituţiei
Republicii Moidova (CRM), adoptarea, precum şi orice modificare a lui ţine de competenţa
exclusivă a Parlamentului Republicii Moldova, puterea legislativă supremă împuternicită
să adopte Ia acest capitol legi organice.
Normele CP urmează sa se aplice în strictă conformitate cu prevederile CRM şi cu actele
internaţionale la care Republica Moldova este parte. Prevederile constituţionale privind
drepturîle şi libertăţile fundamentale ale persoanei sunt reflectate în articolele CP ce re-
glementeazâ principiile şi scopu! legii penale, în capitolul II - infracţiuni contra vieţii şi
sănătăţii persoanei, în capitolui III - infracţiuni contra libertăţii, cinstei şi demnităţii per-
soanei, în capitolul V - infracţiuni contra drepturilor politice, de muncă şi altor drepturi
constituţionaîe ale cetăţenilor, în capitolul VI - infracţiuni contra patrimoniului şi altele.
Ca urmare a declarării independenţei şi suveranităţii statului, Republica Moldova a deve-
nit parte a multor pacte şi tratate internaţionate. Potrivit art. 4 CRM, dacă există necon-
cordanţe între Iegile interne şi aceste pacte privind drepturile şi lîbertăţile fundamentale
ale omutui, prioritate în rezolvarea chestiunii aparţine prevederii pactului internaţional.
10 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
0 explicaţie în acest sens se conţine în punctul 3 al Hotărârii Plenului Curţii Supreme de
Justiţie nr. 2 din 30.01.1996 cu modificările din 20.12.1998 "Cu privire la practica aplicării
de către instanţele judecătoreşti a unor prevederi ale Constituţiei Republicii Moldova",
în care se stipulează că, "potrivit prevederilor art. 27 din Convenţia cu privire la dreptul
tratatelor, încheiată la 23.05.1969 la Viena, statul care este parte la tratatul internaţional
nu are dreptul să nu îndepiinească obligaţiunile prevăzute de acest tratat din motivul că
ele contravin legislaţiei naţionale. RM este parte a acestei Convenţîi şi de aceea instanţele
judecătoreşti, în cazurile in care legislaţia naţională contravine actului internaţional la
care Republica Moldova este parte, sunt obligate să aplice dispoziţiile acestui act interna-
ţional" (Culegere de hotărâri explicatîve. Chişinâu, 2002).
Practica judiciară
Prin hotărârea definitivă a instanţei de recurs (decizia Curţii de Apel) persoana învinuită de
săvârşirea infracţiunii de încălcare a regulilor de circulaţie rutieră în urma căreia au survenit
vătămări corporale mai puţin grave a fost achitată. Curtea Supremă de Justiţie a respins recur-
sul în anulare declarat de Procurorul General în conformitate cu legea naţională art. 369 : CPP
(red. 1961), cu motivaţia de aplicare a prevederilor actului internaţional (art. 4 din Protocolul 7
la CEDO), care stipulează că, în cazul existenţei unei hotărâri definitive de achitare, redeschide-
rea procesului poate avea ioc dacă fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental au
afectat hotărârea pronunţată în cadruf procedurii precedente, temeiuri care lipseau în cauză.
Instanţa a conchis că prevederile legii naţionale contravin actului internaţiona] şi, în confor-
mitate cu dispoziţiile alin. 2 art. 4 din Constituţia RM, a aplicat actul internaţional (Decizia
Colegiuluipenal nr. lra-28/2003, Decizia Colegiuîuipenal nr. lra-62/2003).
Articolul 2. SCOPUL LEGIIPENALE
(1) Legea penală apără, împotriva infracţiunilor, persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea,
mediul mconjurător, orânduirea constituţională, suveranitatea, independenţa şi integritatea teritorială
a Republicii Moldova, pacea şi securitatea omenirii, precum ţi întreaga ordine de drept.
(2) Legea penală are, de asemenea, drept scop prevenirea săvârţirii de noi rnfracţtuni.
Potrivit prevederilor alin. (1), scopul legii penale este de a apăra persoana, drepturiie şi
libertăţile acesteia, proprietatea, mediu! înconjurător, orânduirea constituţională, suvera-
nitatea, independenţa şi integritatea teritorială a Republicii Moldova, pacea şi securitatea
omenirii, precum şi întreaga ordine de drept, nu împotriva oricâror fapte care prezintâ pe-
ricol social, ci numai contra acelor fapte al căror grad de pericol social prezintă o asemenea
gravitate, fiind considerate infracţiuni pe baza cărora se aplică şi sancţiuni penale.
Construcţia şi conţinutul textului, unde în prim-plan este pusă apararea persoanei, a
drepturilor şi libertăţilor acesteia ca valori supreme a omului ca persoană fizică indiferent
de vârstă, gen, de capacitatea fizică ori psihică, demonstreazâ caracteru! democratic al
statului de drept - Republica Moldova. Prin urmare, legea penală are ca scop apărarea
drepturilor şi libertăţilor oricărei persoane aflate pe teritoriul RM, obligaţiune care survi-
ne din prevederile art. 24-25 din CRM.
Legea penală are scopul de a apăra proprietatea indiferent de forma ei - privată ori publi-
că. Capitolul VI prevede una şi aceeaşi răspundere penală pentru atentarea asupra proprie-
tăţii, a bunurilor proprietarilor.
Partea generală 11
4. Alineatul (1) enumeră şi alte valori ca obiect de apărare al legii penale, descrise în capito-
lele respective ale Codului penal, de ex., capitolul IX - infracţiuni ecologice, capitolul XVII
- infracţiuni contra autorităţilor publice ţi securităţii de stat.
5. Un alt scop al Iegii penale este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, care include un
grup de norme penale ce asigură în primul rând prevenirea generală, în al doilea rând,
curmarea infracţiunilor începute. Prevenirea generală se realizează prin faptu! că legi-
slatorul instituie unele fapte ca infracţiuni, aduse la cunoştinţa societăţii prin publicarea
acestor prevederi, precum şi prin anunţarea sentinţelor definitive în privinţa persoanei
care a săvârşit infracţiunea şi căreia i s-a aplicat pedeapsa prevăzută de norma penală.
Survenirea neapăratâ a pedepsei pentru încâlcarea normei penale poate influenţa compor-
tamentul unor cetăţeni prin abţinerea de a săvârşi o infracţiune.
Curmarea infracţiunilor începute se poate obţine conform normelor penale care prevăd
posibilitatea neatragerii persoanei la răspundere penală în cazul refuzului benevol de a
sâvârşi o infracţiune ori când persistă circumstanţele care în general exclud răspunderea
penală - legitima apărare, reţinerea infractorului, starea de extremâ necesitate, riscul în-
temeiat.
6. Prevenirea săvârţirii de noi infracţiuni, ca scop al legii penale, se obţine şi prin folosirea
instituţiilor de sta_bilîre a pedepsei, de individualizare a ei, prin liberarea de răspundere
penală, amânarea executării pedepsei, prevederea de împăcare a părţilor.
Articolul 3. PRINCIPIUL LEGALITAŢ1I
(1) Nimeni nu poate fi dedarat vinovat de sâvârşirea unei infracţiuni nici supus unel pedepse penale, decât în
baza unei hotărâri a instanţei de judecată ji în strictă conformitate cu legea penală.
(1) Interpretarea extensîvă defavorabilă şl aplicarea prin analogie a legii penale sunt interzise.
Principiul legalităţii este un principiu fundamental, deoarece reiese din prevederile art. 21
al CRM referitoare la prezumţia de nevinovăţie şi esîe indisolubil legat de aplicarea atât a
normelor material penale, cât şi a normelor de procedură penalâ.
Declararea persoanei că s-a făcut vinovată de sâvârşirea unei infracţiuni impune existenţa
următoarelor circumstanţe:
a) fapta (infracţiunea) să fie prevăzută de Codul penal; vinovâţia persoanei să fie dove-
dirâ prin probe adunate conform legii;
b) hotârârea de condamnare să se adopte de către o instanţă de judecată competentă cu
respectarea legii materiale şi procesual-penale.
Principiul legalităţii constîtuie o garanţie juridică a respectârii drepturilor şi libertăţilor
cetăţenilor. Nici o persoană nu poate fi învinuită de săvârşirea infracţiunii dacă fapta nu este
prevăzută de legea penală. Persoanei care a săvârşit o infracţiune trebuie să i se aplice numai
pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune şi numai în condiţiile stabilite de lege.
Convenţia europeană privind protecţia drepturilor omului §i a libertăţilor fundamentaie
acordă o atenţie deosibită acestui principiu. Articolul 6 (2) prevede că oricărei persoane
acuzate de o infracţiune îi este prezumată nevinovăţia atâta timp cât vinovăţia sa n-a fost
stabilită în mod legal. Jurisprudenţa Curţii Europene pentru Drepturile Omului cunoaşte
mai multe cazuri de încâlcare a principiilor legalităţii privind prezumţia de nevinovăţie.
12 CODUL PENAI. COMENTAT ŞI ADNOTAT
în cazul ALLEKET DE RIBEMONT contra Franţei s-a considerat drept Incălcare a art. 6(2)
faptul că, la o conferinţă de presă, un oficial al guvernului şi un poliţist ce se ocupa cu o
investigare penală I-au declarat pe un suspect vinovat înainte ca acestuia să i se prezinte
I Partea generală
vreo acuzare (Hotărârea din 10.02.1995. Vincent Berger "Jurisprudenţa Curţii Supreme a
Drepturilor Omului", 1997, pag. 253).
3. 0 confirmare a principiului Iegalitâţii trebuie considerat faptu! că legea penalâ nu prevede
posibilitatea incriminării unor fapte prin analogie. învinuirea, condamnarea persoanei
poate avea loc numai potrivit legii penale şi nu prin alte acte normatîve.
Extinderea legii prin analogie vine în contradicţie cu principiul Iegalităţii şi ar oferi teren
fertil abuzurilor şi arbitrariului în înfăptuirea justiţiei penale.
Practica judiciară
Numitul S.R.. prin sentinţa instanţei de fond, a fost declarat vinovat şi condamnat pe baza
art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) CP la pedeapsa cu închisoare pe un termen de 6 ani, pentru fapta
de sustragere a bunurilor prin furt, împreună cu altă persoană, cu pătrundere în locuinţă şi
cauzarea unei daune considerabile proprietarului. Instanţa de apel a modificat sentinţa în
partea pedepsei, stabilindu-i pentru fapta săvârşită o amendă în mărime de 300 de unîtăţi
convenţionale. Instanţa de recurs a casat decizia Curţii de Apel, menţinând condamnarea lui
S.R. la pedeapsa închisorii, remarcând că în siîuaţia când făptuitorul suferise două condam-
nări, inclusîv pentru sustragere de bunuri, ca persoană caracterizată negativ, predispusă spre
un comportament infracţional, pedeapsa amenzii nu îşi va atinge scopul privind prevenirea
săvârşirii de noi infracţiuni (Decizia CSJ nr. lra-386/04).
ArticoluJ 4. PRINCIPIUL UMANISMULUI
(1) intreaga reglementare juridică are menirea sâ apere, în mod prioritar, persoana ta valoare supremă a
societăţii, drepturtJe şi libertăţile acesteia.
(2) Legea penală nu urmăreşte scopul de a cauza suferinţe fizice sau de a leza demnitatea omului. Nimeni nu
poate fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante.
1. Potrivit acestui principiu, întreaga reglementare penală porneşte de la drepturile şi liber-
tâţile fundamentale ale omuiui. Umanismul cere de la legiuitor condiţia de a institui ca in-
fracţiuni numai acele fapte care prezintă un grad sufkient de periculozitate a făptuitorilor
pentru a atrage necesitatea reeducării lor prin sancţiuni de ordin penal.
2. Principiul umanismului conţine în esenţă tendinţa legislaţiei penale de stabilire a
formelor de răspundere penală şi sancţionare care să apere omul, societatea de infrac-
ţiunile comise, dar şi de a reduce caracterul degradant al pedepselor cu eliberarea şi
punerea în aplicare a unor noi categorii de pedepse penale. în acest sens se menţionează
excluderea din Codul penal a pedepsei cu moartea, reglementarea răspunderii penale
a mînorilor, a femeilor prin faptul că, deşi este vorba de săvârşirea unor infracţiuni
excepţional de grave, legea penală prevede câ acestora nu li se poate aplica detenţiunea
pe viaţă ca pedeapsă.
De principiul umanismului sunt pătrunse prevederile Capitolului VIII, referitor la procedu-
ra de individualizare a pedepselor, Capitolul IX, privind posibilităţile de Iiberare de răspun-
dere penală a făpîuitorului. S-a lărgit cadrul de aplicare a pedepsei sub formă de amendă,
s-au instituit noi pedepse, ca munca neremunerată in folosui comunităţii şi arestul.
13
3. Prevederile alin. (2), prin care kgea penală nu urmăreşte scopul de a cauza suferinţe fizice
sau de a leza demnitatea omului, îşi au confirmarea în Partea specială a Codului penal prin
instituirea răspunderii penaie pentru tragerea cu bunâ-ţtiinţă la râspundere a persoanei
nevinovate (art. 306), pronunţarea unei sentinţe, decizii, încheieri sau hotărâri contrare
legii (art. 307), reţinerea sau arestarea iiegală (art. 308), constrângerea de a face declaraţii
(art. 309).
4. UmanisiTiul legii penale a impus în planul dezvoltării dreptului procesual penal tendinţa
de a institui în favoarea infractorilor importante drepturi şi garanţii procesuale.
Articolul 5. PRINCIPIUL DEMOCRATISMULUI
(1} Pmoanele care au sâvârţit infracţiuni sunt egale în faţa legii şi sunt supuse răspunderii penale fără deo-
sebire de sex, rasâ, culoare, limbă, religie, opinii politicesau orice alte opinii, origine naţională 5au socială,
apartenenţă la o mmoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.
(2) Apărarea drepturilorşi intereselor unei petsoane nu poate fi realizată pfin încăkarea drepturilorşi intere-
selor altei pqscrfne sau ale unel coîectivităţi.
1. Principiul democratismului este un principiu fundamental at legii penale fiindcă reiese
din prevederea art. 16 al CRM, care stabileşte egalitatea tuturor cetăţenilor în faţa legii
şi a autorităţilor publice fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, re-
ligie, gen, opinii, apartenenţă politică, avere sau de origine socială. Acest principiu stă la
baza instituţiilor dreptului penal prlvind infracţiunea, răspunderea şi pedeapsa penală
şi nu îngăduie vreo discriminare în apîicarea normelor Codului penal faţă de făptuitorii
de infracţiunî pe criterii de ordin politic, economic, rasial, religios sau de altă natură.
Principiul democratismului înseamnâ că diferenţierea ţi individualizarea răspunderii pe-
nale, aplicarea pedepselor faţă de diferite persoane pentru săvârşirea aceloraşi infracţiuni
urmează să se efectueze numai conform prevederilor legii materiale şi procesuale penale
şi în condiţii de asigurare a poziţiei echitabile şi nediscriminatorii pentru fiecare persoană
în parte.
2. Sensui principiului comentat nu exclude insă posibilitatea ca în cadrul legii penale să fie
puse în apiicare tratamente penale diferite pentru unele categorii de persoane referitoare
la modul de sancţionare penală sau ocrotire specială. Codul penal acordă minorilor un
asemenea tratament diferentiat.
Articolul 6. PRINCIPiUL CARACTERULUI PERSONAL AL RĂSPUNDERII PENALE
(1) Persoana esle supusă răspunderii penale şi pedepsei penale numai pentru fapte săvârşite cu vinovâţie.
(2) Răspundeiii penale şi pedepsei penale este supusă numai persoana care a săvârşit cu intenţie sau din
imprudenţâ o faptâ prevăzută de legea penală.
1. Fiecare persoană fizică sau juridică urmează să poarte râspundere penală şi să fie sancţio-
nată în mod penal numai pentru infracţiunea săvârşită de ea şi numai în cazul existenţei
14 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
vinovăţiei acesteia. Potrivit legii penale nimeni nu poate fi tras la răspundere pentru fapta
aituia.
Normele dreptului penal sunt destinate pentru aplicare asupra unor persoane concrete,
vinovate de săvârşirea unor infracţiuni. Fără săvârşirea unei fapte, fără ca această faptă să
prezinte pericolul social al unei infracţiuni şi fără vinovăţia persoanei care a săvârşit-o nu
poate exista răspundere penală. Simpla intenţie a unei persoane de a săvârşi o infracţiune
la moment ori în viitor fără existenţa vinovăţiei nu constituie temei pentru tragerea ei la
răspundere penală.
Răspunderea penală a persoanei este indisolubil îegată de criteriul vinovăţiei. Oricât de
grave ar fi urmările socialmente periculoase ori modul de săvârşire a acţiunii {infracţîu-
nii), fără a fi dovedit vîna persoanei, acesteia nu i se pot imputa în sarcinâ.
Vinovâţia ţine de latura subiectivă a infracţiunii, laturâ care cuprinde două componente,
doi factori: unut de conştiinţă - factorul intelectiv - şi altul de voinţă - factorul volitiv.
Vinovăţia este reprezentată în două forme: intenţie (directă şi indirectă) şi imprudenţă.
Particularităţile vinovăţiei sunt descrise în articolele 17,18,19, 20 CP.
Articolul 7. PRINCIPIULINDIVIDUALIZARII RĂSPUNDERll PENALE Şl
PEDEPSEIPENALE
(1) La aplicarea iegii penafe se ţine cont de caracteruf ţi gradu! prejudidabit al infracţiunii săvârşite, de persoa-
na celui vinovat ţi de ciruimstanţde cauzei tare atenuează ori agraveazâ răspunderea penală. Nimeni nu
(2) poate li supus de două ori urmâririi penale şi pedepsei penale pentru una şi aceeaji faptă.
Principiul individualizării este o continuitate a principiului caracteruiui personal al răs-
punderii penale. Potrivit art. 75 CP, persoanei recunoscute vinovate de săvârşirea unei
infracţiuni urmează a i se aplica o pedeapsă echitabilă în limitele prevăzute de normele
Părţii speciale a Codului penal. La stabiiirea categoriei şi termenului pedepsei, instanţa de
judecată va ţine cont de gravitatea infracţiunii săvârşite, de motivul acesleia, de persoana
celui vinovat, de circumstanţele cauzei care atenueazâ ori agravează răspunderea, de in-
fluenţa pedepsei aplicate asupra corectării şi reeducării vinovatului, precum şi de condi-
ţiile de viaţă ale familiei acestuia.
La individualizarea pedepsei instanţa de judecată trebuie să îmbine puterea legii penale
de a convinge şi de a pedepsi persoana vinovată de săvârşirea infracţiunii, folosind pre-
vederile legii când, pentru infracţiuni uşoare sau mai puţin grave, se pot aplica pedepse
nonprîvative de libertate ori pedepse condiţionate.
La aplicarea pedepsei trebuie să se ţină cont de forma vinovăţiei prin care s-a comis fapta
socîalmente periculoasă, de etapa activităţii infracţionale, deoarece pregătirea săvârşirii
infracţiunii ori tentativa prezintă un grad mai puţin sporit decât o infracţiune consumată.
Circumstanţele privind personalitatea infractorului, care, potrivit legîi, urmează a fi
examinate în mod obligatoriu la individualizarea pedepsei, pot servi drept temei de îm-
blânzire a pedepsei, precum şi pentru a o înăspri {cazul de recidivă). Instanţa dejudecată
nu este în drept de a depăşi cadrul maxim al sancţiunii normei penale, însă poate stabili o
pedeapsâ sub limita acestei sancţiuni (art. 79 CP).
Partea generalâ 15
5. Echitabilitatea legii penale exclude posibilitatea ca persoana să fie urmărită penal şi pe-
depsită cu o pedeapsă penală în mod repetat pentru una şi aceeaşi infracţiune.
6. Alineatul (2) se bazează pe prevederile Protocolului 7 al CEDO, unde art. 4 stipulează că
nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicţiile aceluiaşi stat pentru
săvârşirea infracţiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre
definitivă conform legii şi procedurii penale ale acestui stat.
Practica judiciară
Săvârşirea infracţiunii în interes material, nu poate fi considerată ca circumstanţă agravantă
în cazui condamnării persoanei pentru sustragerea avutului proprietarului. Infracţiunea de
sustragere urmăreşte în esenţă scopul de a însuşi anumite bunuri (Decizia Colegiului penal al
Curţii Supreme de Justiţie nr. lra-1/2003).
Potrivit sentinţei, A.L. a fost recunoscut vinovaî de sustragerea de la plata pensiei alimentare
pentru întreţinerea copilului şi condamnat pe baza art. 110 Cod penai (red. 1961) la privaţiune
de libertate pe un terinen de un an. La aplicarea pedepsei prima instanţă a remarcat că ţine sea-
ma de prevederile art. 36 CP (red. 1961) şi de circumstanţele cauzei care atenuează răspunderea
fără a le specifica. Apelul inculpatului privind asprimea pedepsei, cu referire Ia faptul că nu s-a
ţinut seama de circum^tailţele atenuante ale cauzei, a fost respins prin decizia Tribunalului
Bălţi ca nefondat.
Curtea de Apel a RM a admis recursul inculpatului, casând hotărârile instanţelor de judecată
referitoare la pedeapsă stabilită, menţionând că s-a încălcat principiul individualizării pedep-
sei, nu s-a ţinut, de fapt, seama de circumstanţele atenuante ale cauzei, cl inculpatul a săvârşit
pentru prima dată o infracţiune, şi-a recunoscut vina şi s-a căit pentru cele făcute. Conform
acestor circumstanţe, instanţa de recurs a pronunţat o nouă hotărâre prin care s-a stabilit o pe-
deapsă mai blândă. (Decizia Cokgiuluipena! al Curţii de Apel a RM nr. le-950/2000. Culegere
depractică judiciară a Curţii de Apel 2000-2001, Ediîura Cartier, 2002).
La individualizarea răspunderii şi pedepsei penale nu pot fi reţinute ca circumstanţe agravante
decât cele prevăzute de Iege.
Nerecunoaşterea vinovăţiei de către inculpat nu este o circumstanţâ agravantă (Decizia Cole-
giuluipenal al Curţii de Apel a RM nr. îr-624/2000. Culegere de practica judiciară a Curţii de
Apd 2000-2001, Eâiiura Cartier, 2002).
La calificarea acţiimilor persoanei ca sustragere a bunurilor proprietarului în mod repetat nu
poate fi reţinut în calitate de element calificativ faptul că persoana a mai săvârşit anterior un
furt ori o altă sustragere a averii proprietarilor, faptă pentru care aceasta a fost condaranată
deja printr-o sentinţă rămasă definitivă [Decizia Colegiuluipenal ai Curţii Supreme dejustiţie
nr. lra-1/03).
Faptul că persoana a suferit anterior una sau mai multe condamnări (recidivă, recidivă pericu-
loasă ori deosebit de periculoasă) nicidecum nu poate fi luat tn consideraţie ca element califica-
tiv la încadrarea juridică a unor noi acţiuni infracţionale ale acesteia (Deciziile Colegiuluipenal
al Curţii Supreme de Justiţîe nr. lra-05/2003, nr, lra-U/2003, nr. lra-49/2003, nr. lra-63/2003).
M.A., care, pe timp de noapte, a pătruns împreună cu alte două persoane, într-o locuinţă,
săvârşind un atac tâlhăresc împotriva familiei lui M.M., căruia i-au aplicat ]ovituri cu bâ-
tele, acaparând bunuri şi bani în valoare de 10572 de lei, a fost condamnat, pe baza art. 195
aiin. 1 CP (sustragerea în proporţii mari a bunurilor proprietarului prin tâlhărie), la 12 ani
16 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
de închisoare, instanţa reţinând circumstanţele atenuante şi agravante ale cauzei şi gradul
prejudiciabil al faptei.
Instanţa de apel a casat sentinţa primei instanţe, a reîncadrat fapta pe baza art. 188 alin. (2) lit.
b), d), e), f) CP şi, fâcând trimitere la art. 79 CP, astabilit pedeapsa sub limita minimă - 5 ani de
închisoare fără amendă. Instanţa de recurs a casat decizia instanţei de apel cu menţinerea sen-
tintei, menţionând că, conform principiului individualizării pedepsei, aplicarea unei pedepse
mai blânde decât prevede legea, poate avea loc numai în cazul când în cauză sunt prezente cir-
cumstante excepţionale, precum şi dacă datele privind persoana făptuitorului permit stabilirea
unei pedepse sub limita minimă a sancţiunii. Asemenea circumstanţe excepţionale în cauză
nu există, iar făptuitorul, ca persoană, are antecedent penai nestins, prin urmare, s-a comis o
individualizare greşită a pedepsei penale (Decizia CSJ lra-747/04).
Articolul 8. ACŢIUNEA LEGII PENALEÎN TIMP
Caracterul infracţional al faptei şi pedeapsa pentru aceasta se stabltesc de legea penalâ In vlgoare la momentul
săvârsirii faptei.
1. Potrivit doctrinei penale legea penală acţionează atât timp cât ea este în vigoare şi se aplică
tuturor infracţiunilor săvârşite în acest timp. Dacă o infracţiune a fost concepută în tim-
pul acţiunii unei legi penale, dar s-a consumat în timpul când acţiona o altă lege penală,
caracterul infracţional al faptei şi pedeapsa penală se vor stabili conform legii penale noi.
2. Până la intrarea în vigoare a legii penale, ea parcurge calea de adoptare a sa de către Parla-
mentul RM, de promulgare de către Preşedintele Republicii Moldova, precum şi de publi-
care a ei. Această cale este reglementată de Legea privind modul de publicare şi intrare în
vigoare a actelor oficiale din 06.07.1994.
Legea penală nu se aplică faptelor care, la data când au fost săvârşite, nu erau prevăzute ca
infracţiuni (neretroactivitatea legii penale).
3. De regulă, legea intră în vigoare, la momentul publicării ei. Se face excepţie în cazul când
în cuprînsul legii se conţine trimiterea la data când aceasta va intra în vigoare. Potrivit
Legii nr. 958-XV, Codul penal al Republicii Moldova a fost adoptat la 18 aprilie 2002, publi-
cat în MonitorulOficialnr. 128-129 la 13.09.2002, însă a întrat în vigoaredoaria 12 iunie
2003, odatâ cu intrarea în vigoare a Codului de procedură penală.
4. în conformitate cu articolul 76 din CRM, legea se publică în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzuta în textul ei. Nepubli-
carea legii atrage inexistenţa acesteia. Nu poate fi în vigoare legea care intră a priori în
contradicţie cu principiul constituţional privind publicarea legii.
în ceea ce priveşte interpretarea art. 76 din CRM, Curtea Constituţională, prin Hotârârea
nr. 32 din 29.10.1998, s-a apreciat că legea intrâ in vigoare la data publicării, inclusiv în
cazurile când această dată nu este prevăzută expres în textul legii, precum şi la data pre-
văzută în textul ei, dar care nu poate precede data publicării legii (Curtca Constituţională.
Culegere de hotărâri ţi decizii, 1998, pag. 49, GARUDA-ART, Chiţinău, 1999).
5. Legea peiială este aplicabilă indiferent de faptul dacă persoana, vinovată de săvârşirea
infracţiunii, invocă motivul de necunoaştere sau greşită cunoaştere a ei. Obligaţia respec-
tării legii reprezintâ o datorie constituţionaiă a tuturor cetăţenilor.
Partea generală 17
6. Legea penală îşi încetează acţiunea din momentul modifkării ori abrogării ei ori dacă a
fost declarată nulă printr-o hotărâre definitivă a instanţei competente'.
Practica judicîară
Potrivit sentinţei, S.V. şi S.M. au fost condamnaţi, conform art. 188 alin. (2) lit. b), c), d) CP,
pentru tâlhărie săvârşitâ de două persoane mascate şi deghizate, cu pătrunderea în locuinţă.
Infracţiunea s-a comis la 20.02.2003, până la intrarea în vigoare a noului CP. Instanţa de recurs
a casat parţial sentînţa, excluzând condamnarea după semnul calificativ tâlharie săvârşită
de "persoană mascată, deghizată", deoarece caracterul infracţional al faptei se apreciază şi
se califică potrivit legii penale în vigoare la momentul săvârşirii faptei, or, semnul calificativ
menţionat la momentul săvârşirii tâlhăriei nu era prevăzut de lege (art. 121 CP (1961)). Noua
lege penală, care instituie noi semne caiificative a!e infracţiunii de tâlhărie, acţionează numai
asupra faptelor care s-au săvârşit după intrarea ei in vigoare (Decizia CSj nr. 232/04).
Articolul 9. TIMPUL SĂVÂRŞIRIIFAPTEI
Timpul sâvârşirii (aptei se consideră tjmpul când a fost săvârţită acţiunea (inacţiunea) prejudiciabilâ, indjferent
de timpul survenirii urmâf ilor. /
1. Toate faptele social-periculoase nu se pot săvârşt altfel decât în timp, ca o dimensiune
de conduită a persoanei. Ca timp se înţelege ziua când s-a săvârşit acţiunea (inacţiunea)
prejudiciabilă, element constitutiv al infracţiunii.
2. Timpul săvârşirii faptei, căreia îi sunt caracteristice două acţiuni (începutul şi sfârşitui),
se consideră ziua săvârşirii ultimei acţiuni. Această situaţie se referă la infracţiunea con-
tinuă (art. 202 - eschivarea de la plata pensiei alimentare sau de la întreţinerea copiilor;
art. 353 - eschivarea de ia serviciui militar în termen; art. 217 - păstrarea substanţelor
narcotice; art. 290 - purtarea, păstrarea ilegală a armelor şi muniţiilor ş.a.).
în funcţie de momentul când infractorul va înceta acţiunea (inacţiunea) prejudiciabiîă
sau va fi curmata de intervenţia organului competent se va constata şi timpul săvârşirii
infracţiunii. La infracţiunile prelungite timpul săvârşirii faptei se va considera ziua ultimei
acţiuni din seria de acţiuni identice pentru atingerea scopului pe care şi la pus făptuitorul.
3. Uneîe infracţiuni din Codul penal, după construcţia elementelor constitutive, prevăd obli-
gativitatea survenirii urmărilor. în aceste cazuri fapta prejudiciabilă se săvârşeşte într-un
timp, iar urmările survin în alt timp. Drept exemplu poate servi art. 257 - executarea
necalitativă a construcţiilor -, când obiectivul industrial ori casa de locuit s-au deteriorat
ori distrus după mai mulţi ani, şi dacă există situaţia prescripţiei tragerii la răspundere
penală, având în vedere forma vinovaţiei-imprudenţa -, timpul săvârşirii faptei se va con-
sidera ziua în care a survenit deteriorarea obiectivuiui ori a caseî de locuit.
Codul penal (din 1961) în art. 1553 referitor la folosea mijloacelor de credit contrar destinaţiei, prevede ca
etement constitutiv a! infracţiunii situaţia de "nerambursare creditiilui ţi dobânzilor în termenele ţi în
condiţiile stipulate în contractul de credit". Potrivit Hotărârii Curţii Constituţionak a RM nr. 17 din
02.04.2002 aceastâ sintagmâ a fost dedarată neconstituţională. (Curtea Constituţională. Culegere de hotă-
râri şi decizii, 2002, pag. 77)-
18 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
4. Timpul săvârşirii faptei, în sensul prevăzut de articolul comentat, urmează a fi delimitat
de timpul săvârşirii infracţiunii ca circumstanţă a elementului constitutiv al infracţiu-
nii, ca circumstanţă a elementului constitutiv al unei infracţiuni; de exemplu: furtul,
jaful, tâlhăria săvârşită în timpul unei calamităţi; infracţiuni militare săvârşite în timp
de război.
Articolul 10. EFECTUL RETROACTIV AL LEGII PENALE
(1) Legea penală care înlătură caracterul infracţlonal al faptei, care uşurează pedeapsa ori, in alt mod, amelio-
rează situaţia persoanei ce a comis infracţiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor
care au săvârşit faptele respective pânâ la intrarea In vlgoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelof
care execută pedeapsa ori care au executat pedeapsa, dar au antecedente penaie.
(2) Legea penala care înăspreşte pedeapsa sau înrâuîăţeşte situaţia persoanei vinovate de săvârţirea unei
infracţiuni nu are efect retroactiv.
1. Legea penală, în general, se aplicâ infracţiunilor săvârşite în perioada cât aceasta se află
în vigoare. Articolul 10 reglementează situaţiile când noua lege penală are efect retroactiv,
deci se extinde asupra persoanelor care au săvârşit fapte prejudiciabile până la intrarea ei
în vigoare. Efectul retroactiv se poate manifesta la momentul când persoana se află în faza
urmăririi penale, judecării cauzei, executării pedepsei, precum şi după ispăşirea acesteia.
2. Se consideră că legea penală înlătură caracterul infracţional al faptei atimci când o anumi-
tă faptă la un moment dat s-a considerat ca infracţiune şi nu mai este menţinută în acest
rol în legea penală nouă ca urmare a excluderii ei, a modificării conţinutului dispoziţiei,
ori a semnelor constitutive aie infracţiunii.
Astfel prin intrarea în vigoare a actualului Cod penal au fost dezincriminate un şir de in-
fracţiuni prevâzute în Codul penal din 1961 (art. 66,67l, 69,70,73\ 85-87,91,98,101', 105,
105M12, 126M31-1331ş.a.).
a) Retroactivitatea legii penale mai favorabiie îşi extinde efectul asupra: persoanelor
care au săvârşit infracţiuni până la intrarea ei în vigoare ţi nu au fost trase la răs-
pundere; persoanelor trase la răspundere penală şi aflate în faza urmâririi penale;
persoanelor a căror cauză se afiă în faza de judecare în prima instanţâ, în instanţa
de apel ori recurs; persoanetor care executâ pedeapsa conform sentinţelor adoptate
anterior; persoanelor care au ispăşit pedeapsa, însă au antecedente penale nestinse.
3. în perioada de trecere de la o lege penală la alta, care se află în conflict, urmează sâ se
aplice legea mai blândă, mai favorabilă infractorului, indiferent care lege ar fi, cea veche
sau cea nouă.
4. Potrivit alin. (2), în cazul când noua lege penală stabileşte pentru infracţiunea prevăzută
în legea penalâ care nu mai este în vigoare, o pedeapsă mai aspră sau înrăutăţeţte în alt
mod situaţia persoanei vinovate, ea nu are efect retroactiv.
5. Se consideră că legea penală înăspreşte pedeapsa atunci când s-a majorat maximul sanc-
ţiunii pedepsei mai aspre, când în sancţiune s-au inclus pedepse complimentare, când din
sancţiune s-a exclus o pedeapsă care era alternativă, menţinându-se maximul pedepsei
mai aspre.
Partea generală 19
6. Legea penală înrăutăţeşte situaţia persoanei vinovate atunci când exclude posibilitatea
aplicării faţă de aceasta a altor instituţii ori norme ale Codului penal.
Practica judiciară
V.O., condamnat în 1995, conform art. 24 CP (1961), a fost declarat recidivist deosebit de peri-
culos, cu executarea pedepsei într-o colonie de muncă corecţională cu regim special.
Plenul CSJ a admis recursul în anulare cu excluderea din textul hotărârilor judecătoreşti in-
dicaţia de declarare a lui V.O. ca recidivist deosebit de periculos şi executarea pedepsei într-o
colonie de muncă corecţională cu regim special, deoarece noul CP nu prevede noţiunea de
recidivist deosebit de periculos. în contextul art. 10, legea penală nouă ameliorează situaţia lui
V. O. în sensul regimului de executare în continuare a pedepsei şi de a nu mai fi etichetat cu
denumirea de recidivist deosebit de periculos {Hotărârea Plenului CSJ nr. 4-lre-45/04).
Efectul retroactiv al legii penale se extinde asupra persoanelor ce au săvârşit fapte care, con-
form legii penale noi, nu se mai consideră infracţiuni doar în cazul când această persoană
execută ori are de executat pedeapsa, ori a executat-o, dar are antecedente penale.
Instanţa de recurs a respins corect recursul declarat în privinţa lui N.A., care a fost condamnată
în 1999 pe baza art. 214 alin. 1 CP (1961) la amendă şi absolvită de această pedeapsă conform ac-
tuluî de amnistie, cu motţvaţia că dânsa nu beneficiază de dreptul de aplicare a prevederilor art.
10 CP, deoarece nu se ameliorează cu nimic în vreun fel situaţia ei (Decizia CSJ nr. 1 re-529/04).
Numitul M.V., la 20.04.2003, întâlnindu-1 noaptea pe G.D., aflat în stare de ebrietate, s-a pre-
zentat drept colaborator al polîţiei, cerându-i să-1 urmeze şi, ajungând într-un !oc mai dosit, 1-a
atacat şl, prin tâlhărie, i-a sustras bunuri în valoare de 4695 de lei. Prima instanţă a calificat
fapta conform art. 351 alin. (1) CP nou - uzurpare de calităţi oficiale, însoţită de săvârşirea altei
infracţiuni, lege care este mai gravă decât legea veche.
Instanţa de apel a recalificat fapta lui M.V. pe baza art. 207 CP (1961), deoarece ultima este mai
blândă după sancţiuni. Legea care înăspreşte pedeapsa pentru săvârşirea infracţiunii nu are
efect retroactiv (Decizia CSj nr. lra-557/04).
S.V. a fost condamnat pe baza art. 237 CP (1961) !a 3 ani de închisoare cu aplicarea art. 43 CP
(1961), condiţionat cu termen de probă de 3 ani. Instanţa de recurs a admis recursul în anulare,
casând sentinţa, a rejudecat cauza, recalificând fapta iui S.V. pe baza legii penale noi - art.
222 alin. (1) CP, motivând cu efectul retroactiv al legii penale noi, care prevede în sancţiune
pedeapsa maximă pentru faptă - 2 ani de închisoare, reducându-i deci pedeapsa de la 3 la 2 ani
de închisoare condiţionat (Decizia CSJ nr. îre-5/04).
Instanţa de recurs a respins recursul în anulare declarat în favoarea numitei N.A., care, fiind.
condamnată în 1999 pentru infracţiunea de samavolnicie prin decizia CA cu absolvirea de pe-
deapsă, conform actului de amnistie, se consideră fără antecedent penal şi din acest punct de ve-
dere efectul retroactiv al legii penale nu se răsfrânge în privinţa ei (Dedzia CSJ nr. 1 re-529/ 04).
C.R a fost condamnat la 15.04.2003 pentru infracţiune de tâlhărie la 8 ani privaţiune de Hber-
tate pe baza art. 121 alin. 1 CP (1961), a cărui sancţiune prevedea pedeapsa de la 8 la 15 ani
privare de Hbertate. Prin decizia CSJ s-a admis recursul in anulare, casându-se senîinţa şi fiind
pronunţată, conform căreia fapta s-a recalificat pe baza legii noi, art. 188 alin. (1) CP (2002);
stabilindu-i 3 ani închisoare, dat fiind faptul că legea nouă - art. 188 alin. (1) CP - o nouă hotă-
râre prevede în sancţiune pedeapsa cea mai aspră de 6 ani de închisoare, deci s-a aplicat efectul
retroactîv al legii penale care uşurează pedeapsa. {Decizia CSJ nr. lre-11/04).
 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
20
Instanţa de judecată a dispus neexecutarea de către M.V. a pedepsei de 5 ani de închisoare, pe-
deapsă ce i-a fost stabilită pe baza art. 127 CP (1961), pentru fapta de nimicire prin incendiere
a scârtei de paie, cauzându-i lui B.L. o daună de 300 de lei, aplicând principiul retroactivităţii
legii penale, deoarece art. 197 CP (2002) prevede răspunderea penală pentru distrugerea in-
tenţionată a bunurilor, dacă dauna cauzată este de proporţii mari {mai mult de 500 u.c. de
amendă) (Decizia CSJ nr. ire-38/04).
Conform sentinţei, O.S. a fost condamnat la 05.06.2003 pentru comercializarea de băuturi al-
coolice falsiiicate în valoare de 3714 de lei (art. 158 alin. 2 CP 1961). Noul Cod penal nu prevede
răspundere penală pentru producerea, comercializarea, transportarea şi păstrarea în scop de
comercializare a băuturilor alcoolice falsificate. Prin urmare, fapta nu este prevazută de legea
penală şi, în conformitate cu art. 10 CP, 332 CPP, sentinţa a fost casată cu încetarea procesului
penal (Decizia nr. 4ra-18/03).
Sentinţa de condamnare a persoanei pentru procurarea şi păstrarea ilegală a unei arme albe
(cuţit de vânătoare) a fost casată cu încetarea procedurii, deoarece prin lege s-a exclus ca in-
fracţiune din conţinutui dispoziţiei normei penale fapta de purtate, păstrare, procurare, des-
facere ilegală a armelor albe. Fapta incriminată la momentul judecării cauzei nu mai constituia
infracţiune (Decizia Colegiuluipenal aî Curţ'u Supreme dejustiţie nr. lr/a-03).
Persoana condamnată pe baza art. 167 alin. 1 CP (red. 1961) şî care a executat ca pedeapsă un
an de privare de libertate se consideră fărâ antecedent penal, dat fiind că noua lege penală nu
prevede ca infracţiune fapta pentru care persoana a fost condamnată.
Sentinţa în privinţa persoanei condamnate pe baza art. 127 CP (red. 1961) la 5 ani privaţiune
de libertate a fosî modificată cu reîncadrarea faptei pe baza art. 197 CP şi stabilirea pedepsei
- amendă. Legea penală nouă a înlăturat privarea de libertate ca pedeapsă pentru fapta comisă
(Decizia Coîegiuluipenat al Curţii Supreme de Justiţie nr. lre-49/2004).
în cazul în care, conform noii legi penale, plaforml maxim al pedepsei cu închisoarea prevăzut
pentru infracţiunea de lipsire de viaţă prin imprudenţă este mai mic decât piafonul maxim al
pedepsei prevăzute de art. 93 alin. 2 CP (red. 1961), are loc efectul retroactiv al legii penale.
Reîncadrarea faptei de păstrare iiegaiă a armei de foc, săvârşită până la intrarea în vigoare
a legii penale noi, de la legea penală veche la legea penală nouă este nelegală deoarece ultima
înăspreşte pedeapsa pentru fapta comisă.
D.D., I.A. şi O.A. au fost condamnaţi pentru că, pe 27.32.2002, îrapreună, mascându-se cu
măşti pregătite dinainEe, folosind nişte obiecte în caiitate de armă, au pătruns în locuinţa lui
N.P. şi P.V. şi, printr-un act tâlhâresc, au acaparat bunuri in valoare de 4600 de lei, faptă califi-
cată de instanţa de fond şi apel pe baza art. 188 alin. (2) lit. b), d), c) şi e) CP ca tâihărie săvârşită
de mai multe persoane şi care au fost mascate, cu pătrundere în locuinţă şi cu aplicarea unor
obiecte folosite în calitate de arme. Judecând recursul instanţa de recurs, a excîus condamnarea
după semnul calificativ - săvârşirea tâlhăriei de către persoane mascate, motivând că hotărâ-
rile judecătoreşti s-au pronunţat după intrarea în vigoare a noului CP, iar fapta a fost săvârşită
până la aceasta, şi art. 121 CP (1961) nu conţinea un asemenea semn calificativ. în conformitate
cu art. 10 alin. (2) CP, legea penală care înrăutăţeşte situaţia persoanei nu are efect retroactiv,
iar completarea legii penale noi cu semnul calificativ săvârşirea tâlhăriei de către persoane
mascate - înrăutăţeşte situaţia condamnaţilor {Decizia CSJ nr. lra-153/04).
Partea generală
21
Articolul 11. APLICAREA LEGH PENALEÎN SPAŢIU
(1) Toate persoanele care au sâvârşit infracţiuni pe teritoriul Republicii Moldova urmează a fi trase la răspun-
dere penală în conformitate cu prezentul cod.
(2) Cetăţenii Republicii Moldova şi apatrizii cu domiciliu permanent pe teriioriul Republicii Moldova care au
cod.
(3}
fracţiuni in afara teritoriului ţării poartă răspundere penală in conformitate cu prezentul cod şi sunt traşi la
răspundere penalâ pe teritoriul Republicii Moldova dacă infracţiunile săvârşite sunt tndreptate impotriva
intereselor Republicii Moldova, împoiriva pâcii ţi securităţii omeniril sau constituie infracţiuni de râzbol,
precum şi pentru infracţiunile prevâzuta de tratatele internaţîonale la care fiepublica Moldova este parte,
dacă aceştia nu au fost condamnaţi în statul străin.
[4) Sub incidenţa legii penale nu cad infracţiunile sâvârşite de reprezentanţii diplomatici ai statelor străine
sau de alte persoane care, în conformitate cu tralalele internajionale, nu sunt supuse jurisdicţiei penale a
Republicii Moldova.
(5) Infracţiunile comise in apele teritoriale şi în spaţlul aerian al Republicii Moldova se considerâ săvârjite
pe teriţoriu! Republicii Moldova. Persoana care a săvârţit o infracţiime pe o navă maritimă saj aeriană,
inregistratâ într-un port sau aeroport al Republicii Moldova ţiaflatăîn afara spaţiuluiacvaticsau aerian al
Republicii Moldova, poate fi supusă (ăspunderii penale în conformitale cu prezentul cod dacă în tratatele
inlernaţionale la care Republica Moldova este parte nu se dispune altfet.
(6) în baza prezentului cod.sunt supuse raspunderti penale şi persoanele care au săvârşit infracţiuni !a bordui
unei nave militare/naritime sau aerlene aparţinând Republicii Moldova, indiferent de locul ei de aflare.
(7) Pedepsele şi antecedentele penale pentru infracţitinile comlse în afara teritoriului Republicii Moldova
sunt luateln considerare, conform prezentului cod, la individualizarea pedepsei pentru o nouă infracţiune
săvârşita de aceeaţî persoană pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi la soluţionarea chestiunilor prl-
vind amnistia în condiţii de reciprocitateîn temeiul hotărarii instanţei de judecată.
Potrivit dispoziţiilor alin. (1), prin aplicarea îegii penale în spaţiu se înţelege că prevederi-
le Codului penal se aplică în exclusivitate tuturor infracţiunilor comise pe teritoriul ţării
neavând nici o însemnătate calitatea făptuitorului: este cetăţean moldovean sau străin,
persoană fără cetăţenie domiciliată în Republic Moldova ori în străinătate.
2. Prin termenul teritoriu se înţelege întinderea de pământ şi apele cuprinse între frontiere
cu subsolul şi spaţiul aerian. Potrivit Legii privind frontiera de stat din 17.05.1994, frontie-
ra destat este linia ce desparte pe uscat şi pe apă teritoriul RM de teritoriile stateior vecine,
iar în plan vertical deiimitează spaţiul aerian şi subsolul RM de subsolul şi spaţiul aerian
ale statelor vecine (Monitorul Oficial nr. 12 din 03.11.1994). Liniile frontierelor statului
sunt liniile consemnate în tratatele de frontieră încheiate de RM cu statele vecine. în
conformitate cu alin. (2), cetăţenii RM şi apatrizii cu domiciliul permanent p'e teritoriul
RM, în caz de săvârşîre a infracţiunii în afara teritoriului RM, pot fi traşi la răspundere
potrivit normelor Codului penal al Republicii Moldova dacâ:
a) fapta se consideră ca infracţiune conform şi legislaţiei statului unde a fost savârşită;
b) cetăţeanul RM (apatridul) nu a suferit o condamnare pentru fapta comisă în statul
străin;
Cetăţean al Republicii Moldova este cetăţeanul recunoscut în această calitate conform
Legii cetăţeniei nr. 1024-XII din 02.06.2000. Statutul apatrîzilor şi străinilor este regle-
mentat prin Legea cu privire la statutul juridic al cetăţenilor străini şi al apatrizilor nr.
275-X1II din 10.11.1994. Aceste două categorii de persoane, potrivit sensului alin. (3), vor
putea fi trase la răspundere de către organele jurisdicţionale ale RM şi în conformilate
22 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
cu legea penală a RM numai în cazul când vor săvârşi infracţiuni îndreptate împotriva
intereselor RM, împotriva păcii şi securităţii omenirii, vor săvârşi infracţiuni de război
sau infracţiuni prevăzute în tratate internaţionale la care Republica Moldova este parte şi
numai dacă pentru faptele comise nu au fost condamnate în statul străin respectiv.
5. Prin infracţiuni îndreptate împotriva intereselor Republicii Moldova se au în vedere in-
fracţiuni contra statului {art. 335-342, 346 CP), precum şi infracţiuni cum ar fi deturnări
de aeronave, trafic de stupefiante, de fiinţe umane, furtul unor opere de artă, falsificarea
banilor, infracţiuni contra vieţii şi sânătăţii cetăţenilor RM aflaţi în străinătate etc.
6. Alineatul (4) prevede o categorie de persoane care în caz de săvârşire a infracţiunii pe
teritoriul RM nu vor purta răspundere potrivit normelor Codului penal al Republicii
Moldova. La această categorie se referă persoanele care se bucură de imunitate diploma-
tică, reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau alte persoane al căror statut este
reglementat de convenţiile internaţionale.
în art. 29 al Convenţiei de la Viena din 1961 cu privire la relaţiile diplomatice se stipu-
lează că persoana agentului diplomatic este inviolabilă, iar art. 31 prevede că agentul
diplomatic se bucură de imunitate de jurisdicţie penaiă a statului acreditar.
în calitate de reprezentanţi diplomatici sunt: ambasadorii, însărcinaţii cu afaceri, secre-
tarii, consilierii ambasadelor, ataşaţii ambasadelor. Personalul tehnic şi administrativ al
ambasadei nu se bucură de imunitate diplomatică.
Conform normelor internaţionale, sub alte persoane cu imunitate diplomatică se au în
vedere şefii de state sau de guverne, membrii misiunilor speciale, membrii delegaţiilor
diplomatice.
Totodată, deşi statul nu poate trage la răspundere penală nici deferi judecăţii persoanele
cu imunitate diplomatică, el poate să le deciare "persona non grata" şi să ceară părăsirea
teritoriului, precum şi să ceară statului respectiv să judece persoana potrivit propriilor
legi.
7. Se considerâ ape teritoriale fâşia de apâ adiacentă ţărmului cu întindere pe distanţă de 12
mile marine de la ţărm în largul apei.
Spaţiul aerian este spaţiul care se întinde deasupra teritoriului cuprins între frontierele
statului şi deasupra apelor interioare şi teritoriale. în înălţime, spaţiul aerian se întinde
până la limita spaţiului cosmic. Spaţiul cosmic este delimitat de spaţiul aerian după al-
titudinea celui mai jos perigeu ce permite menţinerea pe orbită a unui satelit la 110 km
distanţă.
8. Legea penală a Republicii Moldova (CP) nu este aplicabilă infracţiunilor săvârşite pe nave
ori aeronave străine, aflate în apele teritoriale sau în spaţiul aerian al Republicii Moldo-
va. Toate aceste infracţiuni se consideră a fi săvârşite pe teritoriul naţionai al statului
de apartenenţă a navelor sau aeronavelor respective. Sunt asimilate acestor nave şi cele
militare, de pescuit, de cercetare ştiinţifică.
9. Potrivit alin. (7), pedepsele şi antecedentele penale pentru infracţiunile comise în afa-
ra teritoriului Republicii Moldova nu influenţează calificarea unei fapte prejudiciabile
săvârşite din nou însă pe teritoriul RM. Aceste circumstanţe pot fi luate în consideraţie
de instanţele de către judecată numai la individualizarea pedepsei pentru comiterea noii
infracţiuni.
Partea generală 23
Articolul 12. LOCUL SAVÂRSIRIIFAPTEI
Locul săvârţirii faptei se consideră local unde a fost săvlrşită acţiunea (Inacţiunea) prejudidabilă, indiferent de
timpul survenifii urmărilor.
[Art. 12în redacţia Legli nr. 211-XV din 29.05.03, In vigoare 12,06.03]
1. Aplicarea legii penale este determinată de săvârşirea faptei prejudiciabile, care se derulea-
ză intr-un anumit loc şi la o anumită dată. Din acest punct de vedere, în funcţie de locul
săvârşirii infracţiunii se va determina şi legea penală care se va aplica. în nici un alt loc
fapta nu poate fi mai bine cercetată, iar pedepsirea infractorului mai eficienţă ca acoio
unde infracţiunea a fost săvârşită.
2. Din sensul art. 12 reiese că locul săvârşirii faptei se considerâ spaţiu! în care persoana a
acţionat, iar în cazul infracţiunii - locul în care persoana trebuie sau putea să acţioneze,
dacă aceastâ componenţă de infracţiune este formală. Locul săvârţirii faptei şi timpul
săvârşirii ei sunt noţiuni ce se află în interdependenţă logică şi nu pot exista decât intr-o
atare ambianţă.
3. Infracţiunea este considerată săvârşită în locul unde s-a desfăşurat măcar o parte din ac-
tivitatea ilicită sau în locul unde s-a produs vreounul dintre rezultatele acestei activităţi,
Locurile care au servit numai la tranzitul activităţii ilicite nu pot fi considerate drept loc al
săvârşirii infracţiunii.
4. în cazul infracţiunilor unde latura obiectă este formată de o inacţiune a persoanei, locul se
consideră acela unde ar fi trebuit să se desfăşoare activitatea pe care infractorul a comis-o
sau acolo unde s-a produs rezultatul acelei infracţiuni.
Practica judiciară
S.M. fiind învinuită în săvârşirea unei infracţiuni de contrabandă în proporţii mari, a fost
achitată. Potrivit învinuirii S.M. transfera din Polonia peste frontiera vamalâ a RM, într-un
camion, 7212 kg de cartofi în valoare de 14414 lei, pe care nu i-a declarat la punctul vamal
Ocniţa, fiind reţinută în oraşul Briceni. Instanţele de judecată au remarcat că, conform locului
de săvârşire a infracţiunii, contrabanda nu a avut loc, deoarece marfa (cartofii) se transportau
sub sigiliu vamal şi devamarea trebuia să se efectueze la terminalul vamal Chişinău, unde S.M.
urma să declare marfa cu întocmirea documentelor corespunzătoare (Decizia CSJ lca-77/03).
Casând sentinţa instanţa de recurs a menţionat pe lângă alte temeiuri, că prima instanţâ, con-
damnându-i pe A.B., I.S. şi A.P. pentru săvârşirea a 4 episoade de tâlhărie, nu a stabilit locul
unde s-au săvârşit aceste infracţiuni deosebit de grave (Decizia CSJ lca-55/03).
24 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT partea genera 25

Articolul 13. EXTRĂDAREA în acte publice, fiind începută urmărirea penală. Procurorul General al Republicii Mol-
(1) Cetăţenii Republirii Moldova şi persoaneie cârora li s-a acordat azil pofitic în Republica Moldova, în caz dova a pornit printr-un demers către oficialităţiie Ucrainei procedura de extrădare a lui
de săvârşire a unei infracţiuni in strâinătate, nu pot fi extrădaţi şi sunt supuşi răspunderii penale conform K.G., care a fost acceptată de partea ucraineană, însă cu condiţia ca RM să recunoască
prezentului cod. şi să preia spre executare sentinţa fără nici un fel de modificări, totodatâ, condamnatul
(2) Cetâţenii străini şi apatrizii care au săvârşit infracţiunl in afara terltoriului Republtcii Moldova, dai se află fiind extrădat în Republica Moldova.
pe teritoriul ţării pot fi extrădaţi numai in baza unui tr3tat internaţional la care Republica Moldova este
parte sau în condlţîi de reciprodtate în temeiul hotărârii instanţei de jtidecatâ, Prin decizia Tribunalului Chişinău, menţinută în vigoare de către Curtea de Apel, hotă-
rârea penală a judecătoriei a fost recunoscută şi preluată pentru ca K.G., cetăţean străin,
să execute pedeapsa în Republica Moldova.
1. Extrădarea este actul prin care statul pe teritoriul căruia se află o persoană urmărită sau
condamnată într-un alt stat transmite, la cererea statului interesat, pe acea persoană, Instanţa de recurs în anulare a casat deciziile adoptate cu remiterea cauzei spre rejude-
pentru a fi judecată sau pentru a ispăşi o pedeapsă la care a fost conclamnată. Extrădarea care, niotivând că s-au încălcat prevederile art. 82,85 din Tratatul dintre RM şi Ucraina
poate fi acordată numai pe baza unor convenţii internaţionale bilaterale ori nmltilaterale, privind asistenţa juridică şi relaţiile juridice în materie civilă şi penală din 13.12.1993
precum şi în condiţii de reciprocitate. (DeciziaCSJ lre-201/04).
2. Potrivit alin. (1), cetăţenii RM, precum şi persoanele cărora li s-a acordat azii politic în
Republica Moldova, în caz de săvârşire a unei infracţiuni pe teritoriul altui stat, dar se află
pe teritoriul RM, nu pot fi extrădaţi şi nici expulzaţi din RM. Refuzul extrădării acestor
persoane nu exclude tragerea lor la răspundere penală conform normelor Codului pena]
al Republicii Moldova. Raspunderea penală nu poate avea loc dacă infracţiunea comisă în
străinătate nu se considerâ ca infracţiune conform CP a] Repubiicii Moldova.
3. Prevederile alin. (2) reiese din textul art. 19 alin. 2 al CRM şi art. 25 al Legii nr. 275-XIII
din 10.11.1994 cu privire lastatutul juridic al cetăţenilor străini şi al apatrizilor în Repu-
blica Moldova, conform cărora se admite extrădarea cetăţenilor străini şi apatrizîlor care
au săvârşit infracţiuni în străinătate, însă numai pe baza tratatului internaţional la care
Republka Moldova este parte.
4. Condiţii de extrădare:
— Să se fi săvârşit o infracţiune pe teritoriul statului solicitat;
— Fapta săvârşită să fie considerată infracţiune atât în legislaţia statului solicitant,
cât şi de CP al RM;
— Infracţiunea pentru care se cere extrădarea să prevadă pedeapsa cu închisoa-
rea;
— Persoana a cărei extrădare se cere să fie cetăţean străin şi să se găsească pe teri-
toriul Republicii Moldova;
— Să existe o cerere de extrădare.
5. Extrădarea cetăţenilor străini ori a apatrizitor poate fi respinsă ori amânată. Situaţiile
când nu poate fi operată extrădarea sunt prevăzute de Convenţia europeană de extrădare,
încheiată la Paris în 1957, şi de protocoalele adiţionaie la această Convenţiei incheiate, la
Strasbourg la 15.10.1975 şi 17.03.1978, putând fi stipulate şi în tratatul bilateral ai statelor
respective.

Practîca judicîară
K.G., cetăţean al Republicii Georgia, a fost condamnat la 3 ani şi 6 luni de închisoare
de către o instanţa judccătorească a Ucrainei pentru o infracţiune de contrabandă şi
tentativă de contrabandă, precum şî pentru falsificarea de documente oficiale. în timpul
executării pedepsei într-un penitenciar din Ucraina s-a descoperit că K.G. a sâvârşit o
infracţiune de sustragere de bunuri în proporţii deosebit de mari prin escrocherie şi fals
 I
Capitolul II
INFRACTIUNEA
Articolul 14. NOŢIUNEA DEINFRACŢIUNE
(1) Infracţiunea este o faptă (acţiune sau inacţiune) prejuditiabilă, prevăzută de legea penală, săvârşitâ cu
vinovăţie şi pasibilă de pedeapsă penală.
(2) Nu constituie infracţiune acţlunea sau inacţiunea care, deji, formal, conţine semnele unei fapte prevăzute
de prezentul cod, dar, fiind lipsită de importanţâ, nu prezintă gradul prejudiciabil al unei infracţiuni.
1. Infracţiunea, răspunderea penală şi pedeapsa penală sunt instituţiile fundamentale ale
dreptului penal. Infracţiunea determinâ răspunderea penală şi pedeapsa penală, deoarece
problema răspunderii penale şi a pedepsei penale se pune numai după ce s-a săvârşit in-
fracţiunea. Din acest punct de vedere este logic faptul că legiuitorul a abordat în Codul
penal mai întâi concepţia privitoare la infracţiune, apoi pe cea referitoare la instituţiile
enunţate.
2. în definiţia infracţiunii dată în alin. i art. 14 CP sunt enunţate trăsăturile (semnele)
esenţiale ale acesteia prin care ea se distinge de alte fapte. Pentru ca fapta să constituie
infracţiune, ea trebuie să fie:
3. a) prejudiciabilă; b) prevâzută de legea penală; c) săvârşită cu vinovăţie; d) pasibilă de
pedeapsă penală. în lipsa uneia dintre aceste trăsâturi nu există infracţiune.
4. Fapta prejudiciabilă constituie temeiul real al răspunderii penale (alin. 1 art. 51 CP). Prin
faptă se înţelege manifestarea exterioară a comportamentului unei persoane sub formă de
acţiune sau inacţiune prejudiciabilă. Acţiunea este o comportare activă prin care se în-
calcâ o normă prohibitivă ce interzice o anumită activjtate. De exemplu, acţiunea de furt
încalcă interdicţia ce rezultă din art. 186 CP. Inacţiunea constă într-o comportare pasivă,
în neîndeplinirea unei obligaţiuni impuse de lege sau de alte acte normative. Astfel, ne-
acordarea de ajutor unui bolnav de către o persoană care, în virtutea legii sau a regulilor
speciale, era obligată să !l acorde constituie infracţiunea prevăzută de art. 162 CP.
Acţiunea sau inacţiunea obţine semnificaţie juridico-penalâ prin capacitatea reală de a
produce o urmare negativă, care constă în vătămarea unor valori sociale indicate expres
în art. 2 CP sau în crearea unui pericol pentru acestea. Sub acesE aspect prin faptă (ac-
ţiune sau inacţiune) într-o accepţie generală se înţelege activitatea desfăşurată laolaltă
cu urmările produse. De aici concluzia că nu pot fi apreciate drept infracţiuni gândurile,
ideile, convingerile persoanei, fără o substanţă reală a acestora. Numai în măsura în care
ele (gândurile, ideile, convingeriie) s-au concretizat într-o acţiune sau într-o inacţiune
incriminată, care a produs urmări dăunătoare, se poate vorbi de infracţiune.
5. In art. 14 CP infracţiunea este caracterizată ca o faptă prejudiciabilă, şi nu "social-pericu-
loasă", cum era prevăzutâ în art. 7 CP din 1961.
In limbaj obişnuit, cuvintele prejudiciabil şi periculos au acelaşi sens şi fac parte din
acelaşi câmp semantic. Subliniind ideea că infracţiunea, ca faptă prejudiciabilă, cauzează
un prejudiciu valorilor sociale indicate în art. 2 CP, legiuitorul recunoaşte câ infracţiunea
este o faptă social-prejudiciabilă, adică social-periculoasă. Drept confirmare a acestei teze,
27
Partea generală
legiuitorul s-a pronunţat în favoarea termenului faptă prejudiciabilă, utilizând, totodată,
în unele articole din CP, şi expresii cum ar fi faptă care nu prezintă pericol social (art. 58
CP), persoană care nu prezintă pericol social (art. 59) etc. De aceea în continuare, pentru
o expunere uniformă a textului, vom utiliza termenul prejudiciabil, legal recunoscut şi
similar termenului social-periculos. Caracterul şi gradul prejudiciabil al faptei reprezintă
elementul ei material şi dezvăluie esenţa socială a infracţiunii de a cauza o daună valorilor
sociale apărate de legea penală sau de a crea un pericot pentru acestea. Elementul material
al infracţiunii este criteriul principal de deosebire a infracţiunii de alte acte delictuoase şi
determină gradul prejudiciabil al infracţiunii.
6. Pentru ca fapta (acţiunea sau inacţiunea) prejudiciabilă sâ constituie infracţiune, ea trebuie
să fîe prevăzută în Codul penal - unica lege penală a Republicii Moldova (alin. 1 art. 1 CP).
Această trăsătură este impusă de principiul legalităţii consacrat în alin. 2 art. 1 CP,
conform căruia CP "determinâ faptele ce constituie infracţiuni". Acest principiu este în
deplin acord cu art. 72 din Constituţie şi exclude interpretarea extensivă defavorabilă şi
aplicarea prin analogie a legii penale ţart. 3 CP).
între caracterul şi gradul prejudiciabil al faptei şi prevederea faptei în legea penală exis-
tă o strânsă legâtura. Legea nu creează caracterul şi gradul prejudiciabil al faptei, ci le
recunoaşte. Ele (caracterul şi^radul prejudiciabil al faptei) impun prevederea faptei în le-
gea penală ca infracţiune <Tând pericolul acesteia a crescut şi tot ele sunt factorul principal
care impune dezincriminarea faptei în cazul în care gradul ei prejudiciabil a scăzut.
Incriminarea şi dezincriminarea faptei sunt de competenţa iegiuitorului (lit. n) alin. 3
art. 72 din CRM). 0 dată cu prevederea faptei în lege, ea obţine o formă juridică, devine o
categorie penală, cu toate consecinţele ce decurg din acest statut.
7. Simpta constatare a prevederii faptei prejudiciabile in legea penală nu este suficientă
pentru calificarea acesteia drept infracţiune. 0 asemenea calificare poate fi dată numai în
măsura în care fapta a fost săvârşită cu vinovăţie. Atât acţiunea, cât ţi inacţiunea prejudi-
ciabilă trebuie să reprezinte o manifestare psihicâ conştientă şi volitivă a persoanei (art.
17-19 CP). Persoana poate fi supusă răspunderii penale şi pedepsei penale numai pentru
fapte săvârşite cu vinovăţie (art. 6 şi 51 CP).
în cazul în care fapta a fost săvârşită fără vinovăţie (art. 20 CP) sau a fost săvârşită sub
influenţa constrângerii fizice sau psihice, dacă în urma acestei constrângeri persoana nu
putea să-şi dirijeze acţiunile (art. 39 CP), nu poate ft vorba de infracţiune. Nu constituie
infracţiune nici fapta prejudiciabilă săvârşită de o persoană în stare de iresponsabilitate
(art. 23 CP).
8. Infracţiunea fără pedeapsă nu are sens juridic penal. în Partea specială a CP toate in-
fracţiunile sunt sancţionate cu pedepse penale. Numai prin stabilirea pedepselor pentru
săvârşirea infracţiunilor legea penală îşi realizează scopul urmărit: apărarea valorilor
sociaie şi prevenirea săvârşirii faptelor prejudiciabile (art. 1-2 CP). în aceiaşi timp, CP pre-
vede liberarea de răspunderea penală şi de pedeapsa penală ţcap. VI ş\ IX CP). Liberarea
de răspunderea penală şi de pedeapsa penală sunt aspecte ale principiului individualizării
răspunderii penale şi pedepsei penale, care, în lipsa pedepsei penale penlru infracţiunea
săvârşită, nu ar fi avut nici o importanţă (art. 7 CP).
9. Noţiunea de infracţiune expusă în art. 14 CP este material-formală. Elementul material
caracterizează infracţiunea ca faptă prejudiciabilă, iar cel formal - ca faptă prevăzută de

28 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
legea penală. Aceasta înseamnă că pentru tragerea la răspundere penală este necesar a
stabili ca fapta, care conţine semnele formale ale unei infracţiuni, să dispună de un anu-
mit grad de prejudiciabilitate. De aceea nu constituie infracţiune fapta care, deşi formal
conţine semnele unei infracţiuni, dar, fiind lipsită de importanţă, nu prezintă gradul
prejudiciabil ai unei infracţiuni (alin. 2 art. 14 CP). Fapta nu prezintă gradul prejudiciabil
al unei infracţiuni în cazul în care aduce o atingere minimă valorii apărate de legea pe-
nalâ, iar prin conţinutu] ei concret este în mod vădit lipsită de importanţă. Lipsa vădită
de importanţă a faptei se ia în consideraţie în raport cu specificul faptelor care constituie
infracţiuni, deoarece unele dintre acestea, cum sunt omorul şi tâlhăria, prin conţinutul
lor concret nu vor putea fi niciodată vădit lipsite de importanţă.
Problema privind recunoaşterea lipsei gradului prejudiciabil al faptei săvârşite se solu-
ţionează de organele urmăririi penale şi de instanţa de judecată în fiecare caz concret în
parte. Criteriile după care se determină gradul prejudiciabil al infracţiunii sunt indicate
înart. 15CR
Articolul 15. GRADUL PREJUDICIABIL ALINFRACŢIUNII
Gradui prejudiciabil al infracţiunii se determină conform semnelor ce caracterizeazâ elementele infracţiunii:
obiectul, iatura obiettivă, subiectul şi latura subiectivă.
1. La aplicarea legii penale se ţine cont de caracterul şi gradul prejudiciabil al infracţiunii
săvârşite (art. 7 CP). Codul penal anterior nu prevedea dispoziţii referitoare la criteriile
care determină aceste două laturi ale prejudiciabilităţii.
în art. 15 CP este dată numai caracteristica generală a criteriilor care determină gradul
prejudiciabil al infracţiunii. Descrierea caracterului prejudiciabilităţii infracţiunii a ră-
mas în afara reglementării legislative, ea fiind lăsată pe seama teoriei dreptului penal şi a
jurisprudenţei.
2. Caracterul prejudiciabil reprezintă caracteristica caiitativă a pericolului unui grup de in-
fracţiuni care atentează la una şi aceeaşi valoare socială. EI depinde, în primul rând, de
caracterul valorii sociale impotriva căreia este îndreptată infracţiunea din grupul dat,
adică de obiectul juridic al infracţiunii.
Infracţiunile din Partea specială a CP nu sunt plasate la întâmplare, ci în funcţie de
importanţa pe care o dă legiuitorul valorilor sociale. De aceea caracterul prejudiciabil al
infracţiunii depinde de locul pe care infracţiunea dată îl ocupă în sistemul Părţii speciale
a CP. Astfel, toate infracţiunile contra vieţii au un caracter prejudiciabil, cele contra patri-
moniului - altul etc. Din acest punct de vedere, omorul, de exeraplu, ca infracţiune contra
vieţii, se deosebeşte calitativ de orice alt fel de infracţiuni (după obiectul de atentare).
în raport cu caracterul prejudiciabil legiuitorul stabileşte gradul pericolului iiecărei in-
fracţiuni din grupul cu acelaţi caracter prejudiciabil.
3. Gradul prejudiciabil constă din caracteristica cantitativă a unei infracţiuni în raport cu
alte infracţiuni din grupul celora care au acelaşi caracter prejudiciabil. Criteriile care
determină gradul prejudiciabil al infracţiunii sunt indicate în art. 15 CP. Acestea sunt
semnele obiective şi subiective ce caracterizează elementele componenţei de infractiune:
obiectul, latura obiectjvă, subiectul şi latura subiectivă. De exemplu, în limitele infracţiu-
Partea generală 29
nilor contra patrimoniului, după metoda săvârşirii infracţiunii (semn allaturiiobiective),
jafu] ţart. 187 CP) prezintă un grad prejudiciabil mai mare decât furtul (art. 186 CP). în
funcţie de forma vinovăţiei (semn al laturii subîective), infracţiunea de distrugere sau
deteriorare intenţionată a bunurilor (art. 197 CP) esîe mai periculoasă decât aceeaşi faptă
săvârşită din imprudenţă (art. 198 CP) etc. Gradul prejudiciabi! dcpinde şi de formele de
participaţie la săvârşirea infracţiunii (art. 41-47 CP), de etapele activităţii infracţionale
(art. 25-27 CP) şi de alţi factori.
4. Gradul prejudiciabil este lega] (abstract). El este stabilît de legiuitor şi se ia în consideraţie
la incriminarea faptei în natura ş\ limiteie pedepselor prevăzute pentru ea. De exemplu,
răpirea unei persoane, săvârşită de un grup criminal organizaî sau de o organizaţie crimi-
nală, prezintă un grad prejudiciabil sporit şi este mai aspru pedepsită decât aceeaşi faptă
săvârşită de o persoană ori de două sau mai multe persoane (art. 164 CP). La schimbarea
gradului prejudiciabil acesta se oglindeşte în sancţiunea pentru infracţiunea dată, care va
fi ori mai blândă, ori mai aspră.
5. Gradul prejudiciabil este concret în cazul în care e stabilit de căîre instanţa de judecată
la individualizarea răspunderii penale şi pedepsei penale, ţinându-se cont de criteriile
din cap. V şi VI, VIII şi IX din Parlea generală a CP. De exemplu, în funcţie de criteriile
menţionate, persoana în vârstă de până la 18 ani, care a săvârşit o infracţiune mai puţin
gravă, cum este furtul (alin. 1 art. 186 CP), poate fi pedepsită cu inchisoarea pe un termen
concret în limitele de la Ş.lu-ni până la 3 ani sau poate fi liberată de răspunderea penală
conform art. 54 CP.
Practica judiciară
C.C. a fost condamnat pentru săvârşirea samavoiniciei prin nimicirea bunurilor şi cauzarea
daunei materiale unui SRL în valoare de 50803 lei, pentru faptul că, având încheiat cu socie-
tatea în cauză un contract de închiriere a încăperii personale, cu suprafaţa de 85 m 2, pe care
întreprinderea o folosea ca depozit pentru vopsea. Pentru că, pe parcurs şi după expirarea ter-
menului, SRL nu achita chiria şi consumul energiei electrke, a închis accesul la depozit, fapt
soldat cu degradarea mărfii.
instanţa de apel a casat sentinţa cu pronunţarea unei noi hotârâri de achitare a lui C.C., hotă-
râre menţinutâ de instanţa de recurs, considerând că în fapta lui lipseşte laîura subiectivă a in-
fracţiunii. Conform stării de fapt, SRL nu şi-a îndeplinit obligaţiunile contractuale, între părţi
a apărut un litigiu de ordin civil, care urma a se rezolva conform procedurii civile. (Decizia CSf
lca-60/03)
Articolul 16. CLASIFICAREAINFRACŢIUNILOR
(1) In funcţie de caratterul şi gradul prejudiciabil, infracţiunile prevâzute de prezentul cod sunt clasificate în
următoarele categorii: uşoare, mai puţin grave, grave, deosebit de gtave şi excepţional de grave.
(2) Infracţiuni uşoare se consideră faptele pentru care legea penaiă prevede în calitate de pedeapsă maximă
pedeapsa închisorii pe un termen de până la 2 ani indusiv.
(3) Infracliuni mai puţin grave se considerâ faptele pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu
închisoare pe un termen de până la 5 ani inclusiv.
(4) Infracţiuni gravese consideră faptele pentru care legea penală prevedepedeapsa maximâ cuînchisoare pe
un termen de pânâ la 15 ani inclusiv.
 30 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
(5) Infracjiuni deosebit de grave se considerâ înfracţiunile sâvârţite cu intenţie pentru care legea penală
prevede pedeapsa maximă cu închlsoare pe un termen ce depăşeşte 15 ani.
(6) Infracţiuni excepţional de grave se considerâ infracţiunile ţavârşite cu intenţie pentru care legea penalâ"
prevede detenţîune pe viaţă.
[Art. 16 modifkat prin Legea nr. 211-XVdin 29.05.03, in vigoare din 12.06.03]
1. CP din 1961 definea infracţiunea gravă (art. 71) şi deosebit de gravă (art. 23), iar în unele
articole se întâlneau şi noţiuni cum ar fi: infracţiuni ce nu prezintă un mare pericol social
(art. 48) şi infracţiuni deosebit de periculoase contra statului (cap. I din Partea specială).
Acest cod însă nu preciza semneîe acestor categorii de infracţiuni ţi nu conţinea criterii
unice pentru clasifîcarea lor.
2. în art. 16 CP este legiferată cîasificarea infracţiunilor în funcţie de caracterul şi gradul lor
prejudiciabil. De fapt, la baza acestei clasificări stă expresia juridică a caracterului şi gradului
prejudiciabil al faptei, care se manifestă prin una dintre categoriile de pedeapsă - închisoarea
şi mărimea ei maximă, prevăzută pentru ea in sancţiunea artîcoluiui respectiv din Partea
specială a CP, şi forma vinovăţiei. în funcţie de aceste criterii, înfracţiunile sunt clasificate în
5 categorii: uşoare, mai puţin grave, grave, deosebit de grave şi excepţional de grave.
3. La infracţiunile uşoare se referă faptele intenţionate sau săvârşite din imprudenţă, pentru
care legea penală prevede în calitate de pedeapsă maximă pedeapsa închisorii pe un ter-
men de până la 2 ani inclusiv.
Din interpretarea logică şi semantică a conţinutului acestei norme juridice rezultă că în
categoria dată se includ infracţiunile sancţionate numai cu închisoarea fie drept unicul
tip de pedeapsă, fie ca alternativă a altor categorîi de pedepse. însă în Partea specială a CP
unele infracţiuni sunt sancţionate numai cu pedepse de altă natură. De exemplu, eschiva-
rea de la acordarea ajutorului material părinţilor sau soţului se pedepseşte cu amendă în
mărime de până la 200 de unitâţi convenţionale sau cu muncâ neremunerată de până la
180 de ore în folosul comunităţii (art. 203 CP); distrugerea sau deteriorarea intenţionată
a monumenteior de istorie şi cultură se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 până
la 3000 de unităţi convenţionale sau cu arest până la 6 luni (art. 221 CP) etc. Mai mult,
persoanelejuridice care au săvârşit infracţiuniie prevăzute în alin. 3 art. 21 CP în general
nu pot fi sancţionate cu închisoarea (art. 63 CP). Aceste infracţiuni se referă, de asemenea,
la categoria infracîiunilor uşoare.
4. Infracţiuni mai puţin grave şi grave se consideră faptele intenţîonate sau săvârşite din
imprudenţă, pcitra care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoarea pe un
termen de până la 5 ani şi, respectiv, de până la 15 ani.
La infracţiunile mai puţin grave se referâ omorul săvârştt în stare de afect (art. 146 CP);
munca forţatâ (art. 168 CP); încălcarea regulilor de zbor (art. 262 CP), favorizarea infrac-
ţiunii (art. 323 CP) etc.
Infracţiuni precum lipsirea de viaţă din imprudenţă a două sau a mai multe persoane
{alin. 2 art. 149 CP); huliganismul agravat (alin. 2 şi 3 art. 287 CP) etc. se includ în catego-
ria infracţiunilor grave.
5. La baza clasificării infracţiunilor în deosebit de grave şi excepţional de grave stau urmâ-
toarele criterii: categoria pedepsei şi mărimea prevăzută de sancţiunea articolului din
Partea specială a CP, precum şi forma vinovăţiei.
Toate infracţiunile deosebit de grave şi excepţional de grave sunt săvârţite în mod inten-
Partea generală 31
ţionat. La categoria celor deosebit de grave se referă acele infracţiuni pentru care sancţiu-
nea normei de incriminare prevede numai pedeapsa maximă cu încbisoarea pe un termen
ce depăşeşte 15 ani. în cazu! în care sancţiunea prevede pentru pedeapsa cu închisoarea o
alternativă în formă de detenţiune pe viaţă, această infracţiune se consideră excepţional
de gravă. De exemplu, infracţiunea de însuşire in proporţii deosebit de mari a bunurilor se
pedepseşte cu închisoarea de Ia 10 până la 25 de ani şi, prin urmare, ea este o infracţiune
deosebit de gravă (alin. 2 art. 195 CP). Banditismul însă (art. 283 CP) este o infracţiune
excepţional de gravă, din care cauză ea se pedepseşte cu închisoarea de la 16 până la 25 de
ani sau cu detenţiune pe viaţă.
6. în funcţie de circumstanţele agravante ale componenţei de infracţiune, aceeaşi infrac-
ţiune este inclusă în diferite categorii din cele 5 menţionate în art. 16 CP. De exemplu,
traficul de iiinţe umane, incriminat în art. 165 CP, constituie o infracţiune gravă în cazul
calificării faptei în cadrul dispoziţiilor alin. 1. Aceeaşi faptă, dacă se încadrează în limitele
prevederilor alin. 2, este considerată o infracţiune deosebit de gravă, iar în cazul calificarii
pe baza prevederilor alin. 3, ea este apreciată drept infracţiune excepţional de gravâ.
7. Clasificarea infracţiunilor (art. 16 CP) are importanţă teoretică şi practică. în raport cu
categoriile infracţiunilor, în Codul penal sunt incriminate actele de pregâtire a infracţiu-
nilor (art. 26 CP), favorizarea infracţiunii (art. 323), denunîarea calomnioasă şi mărturia
mincinoasă săvârşite în circifmstanţe agravante (lit. a) alin. 2 art. 311 şi lit. a) alin. 2 art.
312 CP) etc.
Atribuirea infracţiunii la una din categoriile indicate în art. 16 CP atrage după sine şi
anumite consecinţe juridice. Astfel, în funcţie de categoria infracţiunii săvârţite, se stabi-
lesc categoriile penitenciarelor in care se execută pedeapsa cu închisoarea (art. 72 CP); se
apiică pedeapsa mai blândă decât cea prevăzută de lege (art. 79 CP) şi în cazul unui con-
curs de infracţiuni (art. 84 CP); nu se aplică condamnarea cu suspendarea condiţionată
a executării pedepsei (alin. 4 art. 90 CP); sunt reglementate termenele de prescripţie ale
executării sentinţei de condamnare (art. 97 CP) etc.
Articolul 17. INFRACŢIUNEA SÂVÂRŞITĂ CU INTENŢIE
Se consideră câ infracţiunea a fost săvârţită cu intenţie dacă persoana care a săvârţlt-o îşi dâdea searna de carac-
terul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile, le-a doril sau admilea, in
mod conştient, survenirea acestor urmări.
1. Numai persoana vinovată de săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală (art. 6, 51
CP) poate fi supusă răspunderii penale şi pedepsei penale. în Codul penal nu se defineşte
noţiunea de vinovăţie, însă ea poate fi dedusă din dispoziţiile art. 17-18 CP. Ea reprezintă
atitudinea psihică conştientă şi volitivă a persoanei în procesul comiterii infracţiunîi,
care, împreună cu motivul şi scopul, constituie latura subiectiva a infracţiunii.
2. Dispoziţia art. 17 CP reproduce întocmai definiţia intenţiei, ca formă a vinovăţiei, prevă-
zută în art. 8 CP din 1961. Intenţia în norma penală citatâ este caracterizată sub aspectul
manifestării ei în două modalităţi:
a) intenţia directă se manifestă în situaţia în care persoana îşi dă seama de caracterul
prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, prevede urmările prejudiciabile ale aces-
teia şi doreşte survenirea acestor urmări;
32 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
b) intenţia indirectă se manifestă în situaţia în care persoana îşi dă seama de gradul
prejudiciului faptei, prevede urmările ei prejudiciabile, nu doreşte, însă admite în
mod conştient survenirea acestor urmări.
înţelegerea caracterului prejudiciabil al faptei şi prevederea urmării ei constituie elemen-
tul intelectiv al intenţiei, iar dorinţa sau admiterea în mod conştient a survenirii urmării
prejudiciabile reprezintă elementul ei volitiv.
3. înţelegerea caracterului prejudiciabil al faptei săvârşite atât prin intenţie directă, cât şi
prin intenţie indirectă înglobează reprezentarea în conştiinţa persoanei a obiectului in-
fracţiunii, acţiunii sau inacţiunii prin care se realizeazâ activitatea infracţională. Dacă
latura obiectivă a infracţiunii se caracterizează şi prin anumite semne referitoare la tim-
pul, !ocul, mijloacele sau modul săvârşirii infracţiunii, înţelegerea trebuie să cuprindă şi
aceste semne. De exemplu, se consideră infracţiune de jaf atunci când infractorul îşi dă
seama că săvârşeşte infracţiunea în prezenţa părţii vătămate sau a altor persoane. în cazul
în care făptuitorul în situaţia creată consideră că acţionează pe ascuns, cele săvârşite se
încadrează în componenţa de infracţiune de furt (p. 4 HP CSJ nr. 23 din 28 mai 2004 Cu
privire la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor).
4. în cazul infracţiunilor agravate conştiinţa făptuitorului trebuie să cuprindă şi aceste cir-
cumstanţe. De exemplu, persoana care nu ştia precis de graviditatea părţii vătămate nu
poate să poarte răspunderea penală pentru infracţiunea agravată cum este omorul unei
femei gravide (p. 14 HP CSJ nr. 9 din 15 noiembrie 1993 Cu privire la practica judiciară in
cauzele despre omor intenţionat}.
Art. 17 CP nu cere cunoaşterea de către făptuitor şi a caracterului ilicit al faptei, adicâ pre-
vederea ei ca infracţiune în legea penală. însă gradul prejudiciabil al unor fapte prevăzute
în Codul penal ca infracţiuni este iegat, în primul rând, de încălcarea de către făptuitor
a unor legi, reguli, interdicţii sau de o activitate ilegală. De exemplu, efectuarea ilegală a
sterilizării chirurgicale de către medic (art. 160 CP); încăkarea intenţionată a legislaţiei
privind accesul la informaţie (art. 180 CP); aplicarea mijloacelor şi metodelor interzise de
ducere a războiului (art. 143 CP) etc. în astfel de cazuri conştiinţa fâptuitorului trebuie să
cuprindă şi înţelegerea că el săvârşeşte o faptâ interzisă.
5. Un alt aspect al elementului intelectiv - acela al prevederii urmării prejudiciabile a faptei
cu intenţie directă şi indirectă - se manifestă diferit.
Previziunea în cazul intenţiei indirecte presupune înţelegerea posibilităţii survenirii reak
a consecinţelor prejudiciabile (p. 3 HP CSJ nr. 9 din 15 noiembrie 1993 Cu privire Ia prac-
tica judiciară în cauzele despre omor intenţionat). Săvârţind fapta penală prin intenţie
directă, persoana prevede nu numai posibilitatea survenirii reale a urmării prejudiciabile,
ci, de regulă, şi inevitabilitatea survenirii ei. De exemplu, aruncând victima într-o prâpas-
tie, făptuitorul prevede nu numai posibilitatea, ci şi inevitabilitatea morţii ei.
6. Elementul volitiv al intenţiei se caracterizează printr-o anumită atitudine volitivă faţă
de urmarea prejudiciabilă. Persoana care activeazâ cu intenţie directă doreşte survenirea
urmării prejudiciabile şi îşi depune voit eforturile pentru atingerea rezultatului dorit. Spre
deosebire de intenţia directă, la săvârşirea infracţiunii prin intenţie indirectă, persoana,
prevăzând posibilitatea survenirii reale a urmării prejudiciabile, nu o doreşte, însă o ad-
mite în mod conştient. Are, deci, o atitudine de indiferenţă, de nepăsare faţă de producerea
urmării prejudiciabile. Rezultă că reglementarea intenţiei în art. 17 CP este orientată spre
infracţiunile cu componenţe materiale. însă în Codul penal o mare parte dintre infrac-
Partea generală 33
ţiuni au componenţe formaie, a căror urmare prejudiciabilă nu este un semn obligatoriu
al laturii obiective. în astfel de cazuri, elementul volitiv se caracterizează prin dorinţa
de a săvârşi acţiunea sau inacţiunea prejudiciabijă indiferent de faptul survenirii unor
urmări materiale. De exemplu, infracţiunea de expediere ilegală de substanţe narcotice se
consideră consumatâ din momentul primirii coletului poştal sau a bagajului cu astfel de
substanţe de către instituţia de comunicaţie sau de punctul de recepţie a bagajelor (p. 3.
HP CSJ nr. 12 din 27.03.1997 Despre practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a
iegislaţiei privind infracţiunile legate de mijloacele narcotice).
7. Delimitarea intenţiei directe de intenţia indirectă are iinporlanţă teoretică şi practică.
Astfel, dacă omorul intenţionat poatc fi săvârşit atât cu intenţie directă, cât şi cu intenţie
indirectă, tentativa de omor este posibilă numai cu intenţie directă, adjcă atunci când
acţiunile vinovatului demonstrau că el a prevăzut survenirea morţii, dorea aceasta, dar
sfârşitul letal nu a survenit din cauza circumstanţelor ce nu au depins de voinţa lui (p.
3 HP CSJ nr. 9 din 15.11.1993 Cu privire la practica judiciara în cauzele despre omor in-
tenţionat). Prin urmare, pregătirea (art. 26 CP) şi tentativa de infracţiune (art. 27 CP) pot
fi săvârşite numai cu intenţie directă. Dacă vinovatul a activat cu intenţie indirectă, el va
fi tras la răspundere penală pentru urmarea prejudiciabilă care a survenit real şi pe care
acesta o admisese în mod conştient.
Motivul şi scopul infracţiunii relevă faptul că persoana care o săvârşeşte urmăreşte şi
doreşte o anumită finalitate. în astfel de cazuri persoana acţionează numai cu intenţie
directă. Intenţia indirectă se exclude şi în cazul infracţiunilor cu componenţe formale.
8. Teoria şi legea penală cunoaşte şi alte modalităţi ale intenţiei. După timpul apariţiei in-
tenţiei ea poate fi spontană şi premeditată. Intenţia spontană se manifestă în două forme:
simplă şi din afect. în cazul intenţiei spontane simpie intenţia de a săvârşi infracţiunea
apare din cauza unor condiţii în care se află persoana şi se realizează imediat sau după o
perioada scurtă de timp din momentul apariţieî ei. De exemplu, în timpul unei sfezi dintre
două persoane, una dintre ele ia un cuţit de pe masă şi o ucide pe cealaltă. Spre deosebi-
re de intenţia spontană simplă, intenţia din afect apare în mod subit sub imperiul unor
tulburări sau a! altor stări de provocare ca reacţie imediată la aceste provocări. Această
modalitate a intenţiei spontane constituie un semn ce caracterizează latura subiectivă a
unor componenţe de infracţiuni, cum sunt omorul săvârşit în stare de afect (art. 146 CP),
pruncuciderea (art. 147 CP) şi vătămarea gravă sau medie a integrităţii corporale sau a
sănătăţii în stare de afect (art. 156 CP), iar în cazul altor infracţiuni ea poate fi considerată
drept circumstanţă atenuantă Ia stabilirea pedepsei {art. 76 CP).
Intenţia premeditată presupune un anumit interval de timp de la apariţia ideii de a
săvârşi infracţiunea până la realizarea ei. De regulă, în acest interval de timp, persoana
plănuieşte şi se pregăteşte în vederea săvârşirii infracţiunii, creându-şi condiţii favorabile
pentru realizarea ei. în astfel de situaţii, intenţia premeditată sporeşte gradul prejudiciabil
a! faptei şi al făptuitorului, de aceea ea apare mai prejudiciabilă decât intenţia spontană.
De exemplu, intenţia premeditată este un semn ce caracterizează latura subiectivă a unor
astfel de infracţiuni, cum sunt omorul intenţionat săvârşit cu premeditare (lit. a) alin. 2
art. 145 CP), banditismul (art. 283 CP), crearea sau conducerea unei organizaţii criminale
(art. 284 CP} etc. în alte cazuri premeditarea poate fi luată în vedere la individualizarea
pedepsei ca semn ce determină gradul prejudiciabil al infracţiunii (art. 7 şi 15 CP).
După gradul de concretizare a intenţiei, pentru practica judiciară are importanţă clasifka-
rea ei în intenţie concretă şi intenţie nedeterminată.
34 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
în cazul intenţiei concrete persoana prevede şi doreşte survenirea unui rezultat bine
determinat. De exemplu, făptuitorul ştie că victima nu are vârsta de 14 ani şi o violează.
Acţiunile lui vor fi calificate ca viol al unei persoane minore în vârstă de până la 14 ani pe
bazalit.b)alin.3art. 171CP.
în cazul intenţiei nedeterminate făptuitorul prevede şi doreşte să cauzeze un prejudiciu,
însă îşi îmaginează în linii generale urmările posibile, dorind in egală măsură survenirea
oricăreia dintre aceste urmări. De exemplu, la săvârşirea infracţiunii de viol făptuitorul
nu ştia precis vârsta victimei, admiţând că ea poate fi şi minoră. în acest caz făptuitorul va
fi tras la răspundere penală pentru viol în funcţie de vârsta pe care de fapt o avea victima,
adică după rezultat.
9. Vinovăţia nu se prezumă. Concluziile instanţei judecătoreşti cu privire la vinovăţia sau
nevinovăţia inculpatului trebuie să fie motivate în sentinţă, indicându-se probele cercetate
(p. 1 HP CSJ nr. 9 din 15 noiembrie 1993 Cu privire la practica judiciară în cauzele despre
omor premeditat). Sarcina dovedirii vinovăţiei revine acuzării, incuipatul şi apărătorul lui
având posibilitatea în proces de a folosi orice mijloc de probă pentru a o înfirma.
Practica judiciară
Fapta lui I.P., care, găsindu-1 pe C.V. în apartamentul său, din relaţn ostile i-a produs o lovitură
cu pumnul în regiunea gâtului, soldată cu asfixia mecanică şi moartea victimei s-a considerat
acţiune intenţionată (omor intenţionat) (Decizia CSJ lca-41/03).
B.G., de naţionalitate turc, care nu vorbea o altâ limbă, a fost învinuit de săvârşirea infracţiunii
de contrabandă, pentru că la ieşirea din ţară, la punctui vamal, nu a declarat suma de 5000 de
dolari.
Instanţele de judecată au pronunţat sentinţa de achitare a lui B.G., menţionând câ el nu-şi dă-
dea seama de caracterul prejudiciabil al faptei şi nu a urmărit intenţia de trecere
frauduloasă a vămii cu suma valutei pe care o deţinea, deoarece cu valuta respectivă el a
intrat în ţară în mod legal. La ieşire colaboratorii vamalj nu i-au explicat şi nu au cerut de la
inculpat într-o limbă înţeleasa de el necesitatea declarârii valutei. După ce a trecut postul de
control vamal, la momentul când prin translator i s-a explicat să declare şi să arate banii pe
care îi avea, B.G. a scos din buzunarul lăuntric al hainei suma respectivă, prezentând-o la
control (Decizia CSJ lca-75/03).
Instanţa de judecată a considerat că C.P. a acţionat cu intenţie indirectă sâvârşind omorul
lui N.C., prin acţiunile sale când 1-a scos din bar pe N,C, aflat în stare gravă de beţie, şi din
intenţii huliganice a lovit victima cu pumnii şi picioarele pe corp, inclusiv în regiunile vitale,
cauzându-i vătămări corporale grave, urmate după două ore de decesul Iui N.C. în acţiunile
saie C.P. îşi dâdea seama de caracterul prejudiciabil al loviturilor pe care le aplica şi admitea
survenirea orîcăror urmări, inclusiv moartea victimei, care a şi survenit într-un timp relativ
scurt de la comiterea faptei (Decizia CSJ lca-70/03).
P.C. şi A.P. au fost condamnaţi pentru tentativă de omor, pentru câ, aflându-se în automobilul
condus de H.V. şi neavând bani spre a achita serviciul de transport, 1-au atacat la un moment
dat pe şofer, A.P. aplicându-i 3 lovituri cu un toporaş în cap, cauzându-i vătămări corporale
uşoare cu dereglarea sănătăţii de scurtă durată, iar P.G. întreprindea măsuri de stopare a
automobilului, care s-a lovit într-un copac. Ieşind din salon, fâptuitorii au silit victima să în-
treprindă măsuri de a scoate maşina la şosea, să o împingă împreunâ şi, deoarece nu au izbutit
Partea generală 35
să iesă pe traseu, i-au sustras victimei banii, 20 de lei, şi alte bunuri şi au plecat. Instanţa de
recurs a casat hotârârile judecătoreşti cu incetarea procedurii penale în ce priveşte infracţiu-
nea de tentativă de omor, menţionând ca, ccmform circumstanţelor cauzei, când făptuitorii,
după aplicarea loviturilor şi survenirea accidentului de tamponare a automobilului, nu au mai
intreprins nici un fel de acţiuni violente asupra victimei, ce ar demonstra dorinţa lor de a lipsi
victima de viaţă, deşi aveau toate posibilităţile, ei nu au urmărit intenţia de omor intenţionat,
ci de săvârşire a infracţiunii de tâlhărie (Decizia CSJ1 re-524/04)
Fapta lui T.A., care, din relaţii ostite, a incendiat acoperişul vecinului, cauzându-i o daună
materială în valoare de 13 800 de iei, este infracţiune intenţionată de distrugere a bunurilor
(DeciziaCSJlre-282/04).
Sustragerea documentelor importante: adeverinţa de naştere şi permisul de conducere a mij-
locului de transport, aflate în buzunarul scurtei, sustrase de R.A. odată cu alte bunuri a]e lui
M.A., în valoare de 4208 lei, nu constituie infracţiune de sustragere a documentelor prevăzute
de art. 360 alin. (2) CP, deoarece lipseşte intenţia - făptuitorul nu a urmărit scopul şi nu a dorit
sustragerea documentelor, în fapt el nu ştia de aflarea documentelor în scurtă (Decizia CA
Chişinăunr. lra-750/03).
Articolul 18. INFRACŢIUNEA SÂVÂRŞITĂ OiN IMPRUDENŢĂ
Se consideră că infracţianea a fost săvârşitâ din imprudenţă dacă persoana care a săvârşit-o işi dâdea seama de
caracterul prejudkiabil a\ acîiunii sau inacţiunii sale, a prevăzut urmările ei piejudiciabile, dar considera în mod
uşuratk câ ele vor putea fi evitate ori nu îşi dâdea seama de caracterul prejudiciabi! al acţiunii sau inacţiunii sale,
nu a prevâzut posibilitatea survenirii urmârilor ei prejudiciablle, deşi trebuia şi putea să le prevadă.
1. în art. 18 CP este prevăzutâ imprudenţa ca formă a vinovăţiei sub două modaiităţi: a) în-
crederea în sine exagerată (uşuratică) şi b) neglijenţa.
2. încrederea în sine exagerată se caracterizează prin faptul că persoana îşi dă seama că,
în condiţiile în care îşi desfăşoară activitatea, această activitate prezintă un anumit grad
prejudiciabil, prevede urmările ei prejudiciabile, rezultat pe care nu-1 doreşte şi nici nu-1
acceptă, dar consideră uşuratic că prin felul in care acţionează îl va evita. Factorul inte-
lectiv al încrederii în sine exagerate constă în înţeîegerea de către făptuitor a caracterului
prejudiciabil al activităţii sale şi în prevederea urraării prejudiciabile ce poate surveni din
cauza ei.
înţelegerea caracterului prejudiciabil al faptei este legată, de regulă, de nerespectarea unor
reguli de precauţie stabilite pentru a evita survenirea unor consecinţe prejudiciabile în
procesul de desfăşurare a anumîtor activităţi. De exemplu, motociclistul, dezvoltând o vi-
teză inadmisibilă pe o rută din raza oraşului, işi dă seama că această abatere de Ia regulile
de circuiaţîe rutieră creează un pericol pentru securitatea participanţilor la trafic.
Prevederea în cadrul încrederii în sine exagerate presupune nu numai prevederea po-
sibilitaţii de producere a urmării prejudiciabile, ci şi posibilitatea preîntâmpinării unei
astfel de urmări. Posibilitatea preîntâmpinării urmărilor se bazează pe aprecierea unor
temeiuri şi împrejurări care, în concepţia făptuitorului, ar trebui să evite rezultatul pre-
văzut. La baza acestei aprecieri pot sta încrederea făptuitorului în experienţa şi pregătirea
sa profesională, starea tehnică a mecanismeior, acţiunile altor persoane, precum şi aite
împrejurări de natură să prevină producerea rezultatului prejudiciabil.
36
CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
3. Factorul volitiv al încrederii în sine exagerate reprezintă eforîurile pe care le depune
făptuitorul la desfăşurarea activităţii cu nerespectarea regulilor de precauţie în condiţiile
încrederii sale în anumiţi factori care, în concepţia sa, pot împiedica survenirea rezulta-
tului şi care, de fapt, au fost apreciaţi exagerat. Când făptuitoml nu se bazează pe nici un
temei care ar putea preîntâmpina rezultatul, ci pe hazard, pe întâmplare, vinovăţia sa va
îrabrăca forma intenţiei, întrucât în asemenea caz ea echivalează cu acceptarea urmări-
lor prevăzute. în situaţia încrederii în sine exagerate făptuitorul crede sincer, dar greşit,
exagerat că rezultatul nu se va produce, şi această încredere îl însoţeşte pe tot parcursul
activităţii sale. La intenţie, persoana, prevăzând posibilitatea survenirii rezuhatului, îl
acceptă în mod conştient şi nu face nici un efort pentru preîntâmpinarea lui.
De exemplu, acţiunea persoanei care a instalat pe terenul său un dispozitiv explozibi], în
urma exploziei căruia au murit oameni, urmează a fi calificaîa ca omor intenţionat, dar nu
din imprudenţă (p. 26 HP CSJ Cu privire la practica judiciară in cauzele de omor intenţio-
nat).
4. Neglijenţa ca modalitate a imprudenţei există atunci când persoana nu îşi da seama de
caracterul prejudiciabil al faptei, nu a prevăzut posibilitatea survenirii urmării prejudicia-
bile, deşi trebuia şi putea să le prevadă. Astfd, lipsa de înţelegere a gradului prejudiciabil
al faptei şi a prevederii producerii rezultatului ei deosebqte imprudenţa de toate celelalte
forme şi modalităţi ale vinovăţiei. în dreptul penal esenţa neglijenţei constă în faptul că
persoana trebuia şi putea să prevadă posibilitatea producerii rezultatului prejudiciabil.
5. Sintagma din art. 18 CP trebuia să prevadă exprimă obligaţiunea persoanei de a prevedea
posibilitatea survenirii urmărti prejudiciabile. Această obligaţiune rezultă din diferiîe
norme, reguli, instrucţiuni legaie care reglementează modul de desfăşurare a unor acti-
vităţi sau din anumite reguli de convieţuire socială bazate pe experienţa de viaţă. în lipsa
obligaţiunii de a prevedea posibilitatea survenirii rezultatului se exclude vinovăţia.
Obligaţiunea de prevedere se deduce nu din posibilităţile individuale, concrete ale per-
soanei, ci din posibilitatea unui individ mediu, obişnuit, care, activând în condiţiile
făptuitorului, ar fi trebuit să prevadă rezultatul acţiunii sale. Prin urmare, obligaţiunea
de a prevedea rezultatul este o condiţie obiectivă a neglijenţei şi la stabilirea ei nu se iau în
considerare particularităţile individuale ale persoanei concrete.
6. Pe lângă obligaţiunea de a prevedea rezultatul (trebuia să-1 prevadă), este necesar ca
persoana să poată prevedea natura şi dimensiunile lui. Posibilitatea de prevedere este o
condiţie subiectivă a neglijenţei ş: se stabileşte în funcţie de particularităţile individuale
ale făptuitorului, pregătirea şi experienţa lui profesională sau de viaţă, circumstanţele
concrete ale situaţiei în fiecare caz aparte.
Dacă se va stabili că persoana nicidecum nu putea să prevadă producerea rezultatului, va
exista o faptă săvârşită fără vinovăţie, şi nu infracţiune (art. 20 CP). Numai atunci când
persoana care trebuîa să prevadă şi să preîntâmpine rezultatul fapteî sale a putut, însă nu
şi-a onorat această obiigaţiune, sunt îemeiuri de a se vorbi despre prezenţa vinovăţiei în
formă de neglijenţă.
7. în general, art. 18 CP reglementeaza imprudenţa în cele două modalităţi menţionate
numai în cazurile infracţiunilor cu componenţe materiale, de rezultat. Crearea perico-
lului de survenire a urmării prejudiciabile din cauza încrederii în sine exagerate sau a
neglijenţei, în lipsa unui rezultat real, nu atrage răspunderea penală a făptuitorului, nici
chiar atunci când rezultatul a fost preîntâmpinat de alte persoane sau din întâmplare nu
Partea generală
37
a survenit. Excepţie fac infracţiunile cu componenţe formale prevăzute expres în Partea
specială a CP (art. 235 alin. 1 art. 345 CP).
Specificul acestei forme de vinovăţie rezultă şi din faptul că CP nu prevede răspunderea
penală pentru participaţia la săvârşirea infracţîunilor din imprudenţă (art. 41 CP) şi
exclude posibilitatea pregătirii şi tentativei la ele (art. 26-27 CP).
Practica judiciară
M.I., aflat în stare de ebrietate la vila sa, împreună cu T.C., îi prezenta acestuia din urmă
arma de modelul TOZ-12 şi, pentru a efectua o împuşcătură, a încercat-o şi, ridicând-o, ţintea
într-un pilon electric. Vizibilitatea fiind redusă, el s-a mişcat, împiedicându-se de supra-
faţa denivelată a betonului, şi-a pierdut echilibrul, a apăsat involuntar pe trăgaciul armei
efectuându-se împuşcătura, glontele nimerindu-1 pe T.C. şi omorându-1 pe loc. Făptuitorul a
fost pus sub învinuire de omor intenţionat. Instanţa de judecatâ a constatat că infracţiunea a
fost săvârşită din imprudenţă, menţionând că, conform circumstanţelor cauzei, M.I. nu şi-a
dat seama de caracîerul prejudiciabil al acţiunii saîe, nu a prevazut posibîlitatea survenirii
urmărilor prejudiciabile, dar, folosind arma încărcatâ, trebuia şi putea să prevadă survenirea
lor (Dectzia CSJ nr. lre-91/04).
V.S. a săvârşit infracţiunea de încălcare a regulilor de circulaţie rutieră din imprudenţă
atuncicând, în timp ce cofiducea automobilul pe una dintre străzile satului pe timp de iarnă,
partea carosabilă fiind parţial acoperită cu gheaţă, având viteză sporită şi neţinând seama de
starea tehnică a automobilului (anvelopele uzate), a pierdut controlul maşinii şi s-a tamponat
într-un gard cu stâlpi de beton, fapt care s-a soldat cu decesul pasageruîui, aflat în salonul
automobilului. V.S., deşi îşi dădea seama că conducând automobilul cu viteză încalcă regulile
de circulaţie, din care poate surveni un accident rutier cu diferite urmări, inclusiv moartea
pasagerului ori a sa, însă a considerat în mod uşuratic, că aceste urmări vor putea fi evitate
(DeciziaCSJIre-337/04).
Fapta lui B.I., care, aflându-se în automobilul VAZ, condus de D.C. pe traseul spre s. Izvoare,
Soroca, i-a cerut şoferului să-1 transporte spre Chişinău, iar când acesta din urmă a refuzat
i-a aplicat cu un cuţit o lovitură în regiunea inimii, cauzându-i o vătămare gravă a integrităţii
corporale, a fost caiificat greşit ca infracţiune săvârşită din imprudenţă. Aplicarea loviturii cu
cuţitul este o acţiune fizică intenţionatâ, făptuitorul îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil
al acţiunii sale, a dorit survenirea urmărilor, inclusiv vătămarea corporală gravă a integrităţii
corporale {Decizia CS} lra-108/04).
Articolul 19. INFRACŢIUNEA SĂVÂRŞITĂ CU DOUĂ FORME DE VINOVĂŢIE
Dacă, drept rezultat al săvârşirii cu intenţie a infracţiunii, se produc urmări mai grave care, conform legii, aîrag
inăsprirea pedepsei penale şi care nu erau cuprinse de intenţia fâptuitorutui, răspunderea penaiâ pentru aîare
urmări survine numai dacă persoana a prevăzut urmările prejudiciabîle, dar considera în mod uşuratic că ele vor
putea fi evitate sau dacâ persoana nu a prevăzut posibilitatea survenîni acestorurmări, deji trebuia şi putea să le
prevadâ. in consecinţă, infracţiunea se consideră intenţionată.
1. De regulă, infracţiunile se săvârşesc cu intenţie sau din imprudenţă. însâ unele infrac-
ţiuni, după construcţia lor, se caracterizează sub aspectul laturii svibiective prin reunirea
cumulativă a intenţiei şi imprudenţei. Astfel de infracţiuni în art. 19 CP sunt definite ca
infracţiimisăvârşitecudouă formedevinovăţie.
38 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
2. Sub aspect obiectiv infracţiunile cu două forme de vinovăţie constau dintr-o faptă iniţială,
al cărei rezultat se amplifică, conducând la o consecinţă mai gravă. Sub aspect subiectiv,
aceste infracţiuni se caracterizează prin intenţie, ce stă la baza acţiunii iniţiale, şi impru-
denţă faţă de urmarea mai gravă. Urmarea mai gravă provocată din imprudeiiţâ prin fapta
2. în prima situaţie persoana care a comis fapta nu îşi dă seama şi, conform circumstanţe-
săvârşîtă cu intenţie apare astfel drept circumstanţâ agravantă la infracţiunile săvârşite cu
intenţie.
Dacă CP nu ar fi incriminat infracţiunile săvârşite cu două forme de vinovăţie în Partea
specială a CP ca infracţiuni distincte, în practica judiciară la încadrarea juridică a unor
asemenea fapte s-ar fi impus aplicarea regulilor concursului de infracţiuni, realizându-se
un conctirs ideal: infracţiunea iniţială comisă cu intenţie şi alta din imprudenlă.
De exemplu, luarea de ostatici şi lipsirea de viaţă din imprudenţă sunt fapte incriminate
ca infracţiuni concrete în alin. 1 art. 280 CP şi, respectiv, în art. 149 CP. Ele, fiind unite
de legiuitor într-o componenţă, au format o singurâ infracţiune de luare de ostatici care
a provocat decesul unei persoane din imprudenţă (alin. 3 art. 280 CP), sancţiunea pentru
această incriminare fiind cu mult mai aspră decât sancţiunile prevăzute pentru fiecare
dintre infracţiunile unite.
3. în Partea specială a CP infracţiunile cu două forrae de vinovăţie după construcţia ]or sunt
incriminate sub forme de infracţiuni materiale agravate şi infracţiuni formale agravate.
La infracţiunile materiale agravate săvârşite cu două forme de vinovăţie se referă: vătă-
marea intenţionat gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, care a provocat decesul
vktimei (alin. 4 art. 151 CP); provocarea ilegală a avortului care a cauzat din imprudenţă
o vătămare gravă ori mcdie a integrităţii corporale sau a sanătăţii, precum şi decesul victi-
mei (alin. 2 art. 159 CP), terorismul soldat cu decesul unei persoane din imprudenţa (alin.
3 art. 278 CP) etc. Ca exemple de infracţiuni formale agravate care pot fi săvârşite cu două
forme de vinovăţie sunt: inteniarea ilegală într-o instituţie psihiatrică, care a cauzat din
imprudenţă vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, ori decesul victimei
(alin. 2 art. 169 CP); lăsarea în primejdie, care a provocat din imprudenţă decesul victimei
(alin. 2 art. 163 CP); iuarea de ostatici care a dus la decesul vîctimei din imprudenţâ (alin.
3art. 280CP)etc.
4. Cunoaşterea trăsăturilor specifice ale infracţiunilor cu două forme de vinovăţie are o mare
importanţă practică. Or, ele, conform art. 19 CP, se consideră în general infracţiuni inten-
ţionate şi asupra lor se răsfrâng toate consecinţele ce decurg din acest statut al lor, legate,
de exemplu, de clasificarea lor (art. 16 CP), stabilirea recidivei (art. 34 CP}, categoriile
penitenciarelor în care se execută pedeapsa cu închisoarea (art. 72 CP) etc.
Articolul 20. FAPTA SÂVÂRŞITÂ FĂRĂ VINOVĂŢIE (CAZUL FORTUIT}
Fapta se consideră sâvârşită fără vinovăţie daca persoana care a comis-o nu îşî dădea seama de caracterul preju-
diciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, nu a prevăzut posibilitatea survenirii urmârilorei prejudiciabileţi, conform
rircumstanţelor cauzei, nici nu trebuia sau nu putea să le prevadă.
1. Art. 20 CP reglementează un aspect al principiului vinovaţiei, care exclude incriminarea
obiectivă ÎQ dreptul penal al Republicii Moldova. Nici o faptă săvârşită fără vinovălie,
oricât de prejudiciabile ar fi urmarile ei, nu poate fi recunoscută drept infracţiune. Din
Partea generală 39
dispoziţiile art. 20 CP rezultă două situaţii în care între acţiunea (inacţiunea) şi urmarea
prejudiciabilă survenită există legătura cauzală, însă fapta se consideră săvârşită fără vi-
novăţie.
lor cauzei, nici nu putea să înţeleagă caracterul prejudiciabil al acţiunilor (inacţiunilor)
sale. La această situaţie se referă, în primul rând, legitima apărare aparentă (putativă sau
imperfectă), când o persoană este convinsâ, pe baza unor date objective şi a unor condiţii
subiective, că se află în faţa unui atac. în asemenea cazuri trebuie să existe împrejurări
reale care să creeze făptuitorului certitudinea că se află în faţa unui atac. Dacă se va stabili
că persoana care se crede cu bună-credinţă atacată şi circumstanţele concrete ale cauzei,-
inclusiv comportamentul părţii vătămate, îi dădeau temeiuri de a aprecia acţiunile părţii
vătămate ca atac ce-i dâ dreptul de a se apăra, fapta se consideră săvârşită fără vinovâţie.
Or, persoana nu-şi dădea seama şi, conform circumstanţelor cauzei, nici nu putea să în-
ţeleagă caracterul prejudiciabil al acţiunilor (inacţiunilor) sale.
în cazul infracţiunilor cu componenţe formale, dacă persoana nu îşi dădea seama sau nu
îrebuîa şi nici nu putea sâ inţeleagă caracterul prejudiciabil al acţiunilor (inacţiunilor)
sale, ele, de asemenea, se consideră săvârşite fără vinovăţie. De exemplu, dedaraţiile ne-
corespunzătoare adevărului, în situaţia în care martorul este de bună-credinţă, că ele sunt
adevărate, nu întrunesocomponenţa infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de
art.3l2CP.
A doua sstuaţie, în care fapta se săvârşeşte fărâ vinovăţie, este aceea în care persoana nu
îşi dă seama de caracterul prejudiciabil al faptei sale, nu prevede posibilitatea survenirii
urmării ei şi, conform circumstanţelor cauzei, nici nu trebuia şi nici nu putea sâ le preva-
dă. Pentru existenţa acestei situaţii este necesar a stabili dacâ fapta sâvârşită îndeplineşte
următoarele condiţii ce se desprind din reglementarea menţionată: rezultatul acţiunii
(inacţiunii) persoanei trebuie să se datoreze unor iraprejurări obiective, neprevăzute de
conştiinţa şi voinţa făptuitorului; împrejurările imprevizibile pot fi: naturale (cutremur,
furtună, trăsnet etc), diferite instalaţii sau mecanisme (scurtcircuit, ruperea unei piese la
o maşină etc), o stare fiziologicâ (leşin, atac de cord etc). Cauza imprevîzibilâ se poate da-
tora şi imprudenţei victimei (apare brusc în faţa automobilului în viteză) sau comportării
unor vieţuitoare (o viespe îl înţeapă în ochi pe conducătorul unui automobil în timp ce se
află la volan, din care cauză comite un accident de circulaţie etc); persoana care a săvârşit
fapta trebuie să fi fost în imposibilitate de a prevedea împrejurarea care a dus la produ-
cerea rezultatului. Neprevederea cauzelor care au acţionat şi a rezultatului produs are un
caracter obiectiv şi general; or, în condiţiile situaţiei apărute nici o persoană nu putea să
le prevadă. De exemplu, în situaţia în care un conducător de automobil a săvârşit un acci-
dent, ce a dus la moartea unei persoane, din cauza unei defecţiuni tehnice de construcţie
a motorului, defecţiune care nu a fost descoperită la revizia tehnică a maşinii, împrejurare
care nu ar fi putut fi prevâzută de nici o altă persoană aflată în situaţia şoferului, se in-
terpretează drept infracţiune săvârşită fâră vinovăţie; acţiunea (inacţiunea) care a deter-
minat rezultatul neprevăzut îrebuie să fie o faptă prevăzută de legea penală. în exemplul
invocat conducătorul autovehiculului a produs un accident rutier fără vjnovăţie, prevăzut
dealin. 3 art. 264 CP.
Numai atunci când fapta întruneşte cumulativ toate condiţiile subiective şi obiective
enunţate, aceasta se consideră săvârşită fără vinovăţie în înţelesul art. 20 CP.
40 CODUL PENAL COMENTAT Şl ADNOTAT
Practîca judiciară
Fapta lui A.I., care conducând microbuzul pe str. Mioriţa spre Gh. Asachi, mun. Chişinău, cu
o vjteză de aproximativ 65 km/oră, neavând posibilitatea tehnică să stopeze mişcarea micro-
buzului ori sâ ocolească pietonul S.V„ pe care 1-a tamponat, cauzându-i vătămări corporale
grave sănătăţii, s-a considerat săvârşită fără vinovăţie (cazul fortuit) (Decizia CA Chişinău din
23.10.2003).
Articolul 21. Subiectul infracţiunii
(1) Sunt pasibile de răspundere penală persoanele fizice responsabile care, în momentul săvârţirii infrar ţiunii,
au împlinit vârsta de 16 ani.
(2) Persoaneie fizice care au vârsta înire 14 ţi 16 ani sunt pasibiie de râspundere penală numai pentru
sâvârţirea Infracţiunilor prevăzute la art. 145,147,151,152 aiin. (2), art. 164,166alin. (2) şi (3), art. 171,
172,175,186-188,189 alin. (2}, (3) ţi (4), art. 190 alin. (2) ţi (3), art. 192 aiin. (2), art. 195,196 alin. (4), art.
197 aiin. (2), art. 212 alin. [3), art. 217 alin. [2) şi (3), art. 260,268,270,271,273 alin. (2) $i [3), art. 275,280,
281,283-286,287 alin. (2) şi (3), art. 288 alin. (2), art. 290 alin. (2), art. 292 alin. (2), art. 305,317 alin. (2),
art. 342,350.
(3) Persoana juridică care desfăşoarâ activîtate de întreprinzător este pasibilă de răspundere penală pentru o
faptă prevăzută de legea penală dacă existâ una din urmatoarele condiţii:
a) persoana jurfdică esţe vinovată de neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a dispoziţiilor
directe aie legii, ce stabilescîndatoriri sau interdicţii pentru efectuarea unei anumite activitaţi;
b) persoana juridkă este vinovată de efectuarea unei activităţi ce nu corespunde actelor de conslituire
sau stopurilor decîarate;
c) fapta care cauzează sau creează pericolui cauzării de daune în proporţii considerabile persoanei,
societăţii sau statului a fost săvârşită în interesul acestei persoane juridice sau a fost admlsă,
sancţionată, aprobată, utilizată de organul sau persoana împuternicjte tu funcţii de conducere a
persoanei jurîdice respective.
(4) Persoana juridică care desfăşoară aclivitate de întreprinzător poartâ" răspundere penală pentru infracţiu-
nile săvârşite, prevăzule ia art. 215-218,221,223-246,248-251,254,257,259-261.
(5) Răspunderea penalâ a persoanei juridice caredesfăşoară activitate deîntreprimălor nu exdude râspunde-
rea persoanei fizice pentru infracţiunea săvârţită.
[Art. 21 completat prin Legea nr. 158-XV din 20.05.04, în vigcare 18.06.04] [Art. 21
modificat prin Legea nr. 305-XV din 11.07.03, în vigoare 22.07.03] [Art. 21 modifkat
prin Legea nr. 211-XV din 29.05.03, în vigoare 12.06.03]
1. Prin acest articol CP recunoaşte ca subiect al infracţiunii, deopotrivă cu persoana fizică,
şi persoana juridică. în Codul penal subiectul infracţiunii apare şi sub denumirea de in-
fractor (alin. 2 art. 1 CP), de persoană care a săvârşit o infracţiune (alin. 1 art. 6, alin. 1
art. 11, art. 17, art. 18 CP etc), de persoană vinovată de săvârşirea infracţiunii (alin. 2 art.
10, alin. 2 art. 51 CP etc), de făptuitor {art. 19, alin. 1 art. 26, art. 27 CP etc), autor, orga-
nizator, instigator sau complice (art. 42 CP). Subiect a] infracţiunii poate fi atât persoana
care a săvârşit o infracţiune consumată, cât şi cea care comite o infracţiune neconsumată
(art. 25-27 CP).
2. In alin. 1 art. 21 CP sunt indicate semnele ce caracterizează în general persoana fizică în
calitate de subiect al infracţiunii. Acestea sunt: vârsta cerută de lege şi responsabilitatea.
3. Pentru ca o persoană să poată fi subiect al infracţiunii, ea trebuie sa fi atins, în momentul
comiterii infracţiunii, o anumită limită de vârstă. Or, mimai la o anumită vârstă, şi nu de
la naştere, omul dobândeşte capacităţile psihice care-i dau posibilitate de a conştientiza
Partea generală 41
acţiunile sale şi deaşileputeastăpâni. Din alin. 1 art. 21 CP rezultăcăminorul carenua
împlinit vârsta de 14 ani nu poate fi subiect a! infracţiunii. Aceasta înseamnă că, până la
atingerea vârstei de 14 ani, din punct de vederepenal, inexistenţa responsabilităţii persoa-
nei fizice este absolută şi în nici un caz nu se va putea dovedi existenţa ei.
4. Vârsta generală pentru tragerea la răspundere penală a persoanei fizice este de 16 ani.
Minorii între vârsta de 14 ani şi 16 ani poartă răspundere penală numai pentru săvârşirea
infracţiunilor indicate expres în alin. 2 art. 21.
5. în cadrul urmăririi penale şi judecării cauzei trebuie să se dovedească vârsta precisă a
minorului (ziua, luna, anul naşterii). Această chestiune se soluţionează in conformitate cu
cerinţele legii de procedură penală. Se consideră că persoana a atins vârsta anumitâ nu în
ziua naşterii, c\ începând cu ziua următoare. La constatarea vârstei de către expertiza me-
■ dico-legala ziua naşterii urniează să fie considerată ultima zi a acelui an care este numit de
expert, iar în cazul constatării vârstei prin numărul minim sau maxim de ani, se deduce
din vârsta minimă a acestei persoane presupusă de expertiză (p. 6 al HP CSJ nr. 37 din 12
noiembrie 1997 Despre practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei în
cadrul examinării cauzelor privind infracţiunile săvârşite de minori).
6. Temeiurile răspunderii penale sunt unice şi se aplică în egală măsură faţă de orice per-
soană care a implinit vârsta cerută de lege (art. 5 şi art. 51 CP). însă vârsta minorului este
luată în considerarefa individualizarea răspunderii penale ş\ a pedepsei penale. Astfel,
persoana în vârstă de până la 18 ani poate fî liberată de raspunderea penală în temeiul
prevederilor arî. 54 CP şi în conformitale cu prevederîle procedurii penale; săvârşirea
infracţiunii de către un minor constituie o circumstanţă atenuantă la stabilirea pedepsei
(art. 76 CP), faţă de minori nu se aplică detenţiunea pe viaţă ţart. 71 CP), inchisoarea ca
pedeapsă faţă de ei poate fi aplicată pe un termen ce nu depăşeşte 15 ani (art. 70) etc.
Referitor la problema vârstei de la care este posibilă răspunderea penală, îrebuie să
avem în vedere că o mare parte din infracţiunile prevăzute în Partea specială a CP pot
fi săvârşite numai de persoane care au atins o anumită vârstă. De exemplu, infracţiunile
de atragere a minorilor în activitatea criminală sau la consumul ilegal de droguri pot fi
săvârşite numai de persoane care au atins vârsta de 18 ani (art. 208-209 CP). în alte cazuri,
vârsta subiectului special în norma de incrirninare nu este determinată, însă este indicat
caracterul activitaţii persoanei sau funcţiile pe care le ocupă. De exemplu, persoana cu
funcţie de răspundere (art. 327, 328 CP), persoana care efectuează urmărirea penalâ (art.
306, 308 CP), judecătorul (art. 307 CP), medicul (art. 160 CP), lucrătorul din transportu-
rile feroviar, naval sau aerian (art. 263) etc. în aceste cazuri subiect al infracţiunii poate fi
persoana fizică ce a împlinil 18 ani sau o altă vârstă stabilită de lege pentru a ocupa aceste
funcţii sau pentru a exercita aceste activităţi.
7. Alt semn ce caracterizează persoana fizicâ drept subiect al infracţiunii este responsa-
bilitatea. Noţiunea şi caracteristica responsabilităţii şi iresponsabilităţii sunt expuse în
comentariul la art. 22-23 CP.
8. în concepţia CP din 1961 persoana juridică nu putea fi subiect al infracţiunii. Actualul CP
a mers pe calea recomandată ţărilor-membre de Consiîiul Europei - de a recunoaşte in le-
gislaţia penală persoana juridică drepl subiect al răspunderii penale. Astfel, alin. 3 şi 4 art.
21 CP reglementează particularităţile răspunderii penale a persoanei juridice ca subiect al
infracţiunii.
42 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
9. Norma citată indică următoarele semne ce caracterizează persoana juridică drept subiect
al infracţiunii:
a) să fie constituită în ordinea şi inodu! prevăzute de lege;
b) să desfăşoare activitate de întreprinzător;
a) ea poartă răspundere penală numai pentru infracţiunile prevăzute expres in alin.
4art.2lCR
10. CP nu dă noţiunea de persoană juridică. Conform art. 55 CC, persoană juridică este orga-
nizaţia care posedă un patrimoniu distinct şi răspunde pentru obligaţiunile sale cu acest
patrimoniu, poate să dobândească şi să exercite în nume propriu drepturi patrimoniale şi
personale nepatrimoniale, să-şi asume obligaţiuni, poate fi reclamant şi pârât în instanţa
de judecată. Ea se consideră constituită în momentul înregistrării şi din acest moment are
capacitatea de folosinţă (alin. 1 art. 60 CC) şi de exerciţiu (alm. 1 art. 61 CC). Prin urmare,
persoana juridică poate fi subiect al infracţiunii de la data înregistrării ei de către stat.
11. Nu orice persoanăjuridică in sensul art. 55 CC poate fi subiect al infracţiimii. CP stabileşte
în alin. 4 art. 21 că poate fi subiect al infracţiunii numai acea persoană juridică ce
desfăşoară activitate de întreprinzător. CP in art. 125 dă interpretarea legislativă a activi-
tăţii de mtreprinzător desfăşurată ilegal. Pe cale de deducţie, din această interpretare s-ar
putea formula şi înţelesul activităţii legale de întreprinzător. însă această activitate este
reglementată expres de CC în cap. XI, sec. 1, Dispoziţii generale cu privire la antreprizâ şi
la prestări servicii, şi sec. a 2-a, Antrepriza, de Legea nr. 845 din 3 ianuarie 1992 Cu privire
la antreprenoriat ş'i întreprinderi (cu modificările corespunzătoare), de Legea nr. 332 din
1999 Privind acordarea de licenţe pentru unele genuri de activitate. De aceea pot fi subiecţi
ai infracţiunii numai acele persoane juridice care desfăşoară activitatea de întreprinzător
ce corespunde dispoziţiilor acestor acte legislative şi normative.
12. Persoanele juridice pot fi trase la râspundere penală numai pentru infracţiunile prevăzute
de alin. 4 art. 21 CP. Răspunderea penală a persoanelor juridice care desfăşoară activitatea
de întreprînzător nu exclude răspunderea persoanei fizice pentru infracţiunea săvârşită.
în această situaţie persoana fizică trebuie să posede semnele prevăzute în aîin. 1 art. 21 CP
şi în articolu! corespunzător din Partea specială a CP.
13. în lit, a), b) şi c) alin. 3 art. 21 sunt prevăzute unele condiţii speciaîe privitoare la specificul
laturii obiective şi al laturii subiective ale hifracţiunilor săvârşite de persoana juridică.
Practica judiciară
Subiect al infracţiunii prevăzute de art. 355 ~ eschivarea sau refuzul de a îndeplini obligaţiile
serviciuluî de alternativă - poate fi cetăţeanul RM care a refuzat satisfacerea serviciului militar
în ternien d i n motive religioase sau pacifiste şi a comis acţiunile descrise in dispoziţia acestei
norme. Cetăţeanul R.T., declarat în ordinea cuvenită inapt de satisfacerea serviciuîui militar
în termen, din motiv de boală, deşi a acceptat şi a fost trimis pentru satisfacerea serviciului de
alternativâ, nu este subiect al acestei infracţiuni (Decizia CSj lra-40/97).
B.Ş., niinor în vârstă de 14 ani şi 5 luni, a fost învinuit de sâvârşirea unui viol asupra lui I.C.,
care nu avea atinsă vârsta de 14 ani, prin profitarea de starea ei de neputînţă, faptă pentru care
răspunderea penală survine de ia vârsta de 14 ani. Instanţele de judecată au stabilit că a avut loc
nu un viol, ci un raport sexual cu o persoană care nu a atins vârsta de 16 ani, şi, ţinând seama
că pentru o asemenea infracţiune subiectut poartă răspundere numai de la vârsta de 16 ani, au
P a r t e a generalâ 43
pronunţat sentinţa de încetare a procesului penal, întrucât fapta nu întruneşte elementele in-
fracţiunii (lipseşte subiectul) {Decizia CSJ lca-59/03).
Articolul 22. RESPONSABILITATEA
Responsabilitatea este starea psihologkă a persoanei care are capacitatea de a înţelege caracterut prejudiciabil
al faplei, precum şi capacitatea de a-şi manifesta voinţa ;i a-şi dirija acţiunile.
1. în art. 21 CP responsabilitatea este prevăzută ca semn ce caracterizează persoana fizică în
calitate de subiect a! infracţiunii, iar în art. 22 CP se dă noţiunea de responsabilitate.
Responsabilitatea este starea psihologică proprie omului normal şi este opusă iresponsa-
bilităţii prevăzute de art. 23 CP. în literatura juridică responsabilitatea este denumită şi
capacîtate penală sau imputabiHtate.
2. Responsabilitatea presupune doi factori: im factor intelectiv şi unul volitiv.
Factorul intelectiv este determinat de capacitatea persoanei de a înţelege caracterul preju-
diciabil al faptei. Factorul volitiv constă in capacitatea persoaneî de a-şi manifesta voinţa
şi de a-şi dirija acţiujjile. Aceşti doi factori există în mod cumulativ. Lipsa unuia dintre
aceştia duce la inexistenţa responsabilităţii şi, deci, la starea de iresponsabilitate.
3. între responsabilitate şi vinovăţie există o strânsă legătură. Responsabilitatea trebuie să
existe în momentul săvârşirii faptei. Dacă lipseşte responsabilitatea, nu se mai poate pune
problema vinovăţiei ca semn al infracţiunii, întrucât o persoană iresponsabilă nu poate
acţiona cu vinovăţie (cu intenţie sau imprudenţă). Prin urmare, responsabilitatea este
premisa vinovăţiei.
4. Trebuie să facem distincţie între responsabilitate şî răspunderea penală. Responsabilitatea
este consecinţa existenţei capacităţii biopsihice a persoanei de a-şi da seama de caracterul
prejudiciabil al faptei şi de a-şi manifesta voinţa şi dirija acţiunile. Răspunderea penală
reprezintă o condamnare pubîică ce obligă infraclorul să suporte consecinţele prevăzute
de lege pentru infracţiunea săvârşită. Numai o persoană responsabiiă, care a săvârşit o
faptă cu vinovăţie, o infracţiune, este supusă răspunderii penale (alin. 2 art. 51 CP). Astfel,
responsabilitatea constituie şi o premisă a răspunderii penale.
Artîcolul 23. IRESPONSABILITATEA
(1} Nu este pasibilă de răspundere penală persoana care, în timpu! săvârşirii uneifapte prejudiciabile, se afla în
stare de iresponsabilitate, adică nu pu[ea sâ-şi dea seama de acţiunile ori inacţiunila sale sau nu putea să
le dirijeze din cauza unei boli psihice cronice, a unei tulburări psihice temporare sau a altei stâri patologice.
Faţâ de o asemenea persoană,in baza hotărârii inslanţei dejudecată, pot fi aplicate măsuri de constrânge-re
cu caracter medical, prevăzute de prezentul cod.
(2) Nu este pasibilă de pedeapsă persoana care, deşi a săvârţit Infracţiunea în stare de responsabilltate, îna-
inie de pronunţarea sentinţei de către instanţa dejudecată s-aimbolnăvit de o boală psihicâ care a lipsit-o
de posibilitatea de a-şi da seama de aqiunile ori inacţiunile sale sau de a le dirija. Faţă de o asemenea per-
soană, în baza hotărârii instanţei de judecată, pot fi aplicate măsuri de constrângere cu caiacter medical,
iar dupâ însănătoşire - ea poale fi supusă pedepsei.
44 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
4. Potrivit alin. 1 art. 21 CP, numai persoana responsabilă poate fi subiect al infracţiunii.
Responsabilitatea persoanei este prezumată şi nu trebuic dovedită. însă în cazurile în care
apar indoieli cu privire la starea de responsabilitate a bânuîtului, învinuitului sau incul-
patului, organele urmăririi penale şi instanţele judecătoreşti sunt obligate să stabilească
starea psihica a acestora, adică responsabilitatea sau iresponsabilitatea lor.
Art. 23 CP dă noţiunea de iresponsabilitate ca stare psihologică opusă responsabilităţii
(art. 22 CP) şi caracterizează criteriile ce stau la baza ei. Reglementările art. 23 CP sunt de
principiu, norma dată exclude răspunderea penală a persoanei iresponsabile.
Din dispoziţiile cuprinse în art. 23 CP rezultă că 1a baza iresponsabiliîăţii stau două
criterii: medical şi juridic. Acesta din urmă este denumit şi psihologic. Ambele criterii
determinâ numai în niod cumulativ iresponsabilitatea persoanei.
Criteriul juridic (psihologic) al iresponsabilităţii are la bază doi factori: intelectiv şi vo-
litiv, care sunt expuşi în art. 23 CP prin expresia "nu putea să-şi dea seama de acţiunile
şi inacţiunile sale sau nu putea să le dirijeze". Factorul intelectiv al iresponsabilităţii se
manifestă prin faptul că persoana "nu putea sa-şi de seama de acţiunile şi inacţiunile
sale" în momentul săvârşirii faptei prejudiciabile. Această stare psihică presupune lipsa
capacităţii persoaneî de a înţelege caracterul adevărat al faptei ţi caracterul prejudiciabil
al acesteia. De exemplu, persoana care suferă de o boală psihică cronică, din cauza stării
psihice bolnăvîcioase, nu inţelege că prin acţiunile sale suprimă viaţa victimei, distruge
sau işi însuşeşte bunurile aitei persoane etc. şi nu îşi dă seama de caracterul prejudiciabil
al acţîunilor întreprinse.
Partea generală 45
Factorul volîtiv al iresponsabilităţii se caracterizează prin lipsa capacităţii persoanei de
a-şi dirija acţiunile sau inacţîunile în momentul săvârşirii infracţiunii şi este determinat
de afectarea sferei volitive a psihicului persoanei. Această stare psihica este strâns legată
de incapacitatea intelectuală a persoanei (factorul intelectiv), însă poate să se manifeste
şi independent. De exemplu, în cazul unei astfel de tulburări psihice cum este piromania,
persoana simte impulsul de a da foc, de a distruge prin foc şi, exceptând faptul că înţelege
caracterul prejudiciabil al unei asemenea fapte, nu are capacitatea de a se abţine de la
impulsul de a incendia.
Numai prezenţa criteriului juridic (psihologîc) nu dă temei pentru recunoaşterea persoa-
nei iresponsabile. Or, alîn. 1 art. 23 CP cere ca incapacitatea persoanei de a-şi da seama de
acţiunile şi inacţiunile sale sau de a le dirija să fie determinată de anumite cauze care se
referă ia criteriul medical al iresponsabilităţii.
Criteriul medical constă din faptul ca lipsa capacităţii intelectuale şi volitive a persoanei
este efectul imor asemenea cauze cum sunt:
a) bolile psihice cronice;
a) tulburările psihice temporare; c) stăriie patologice. Astfel, criteriul medical al ires-
ponsabilităţii este exprimat în art. 23 CP printr-o enumerare generalizatoare juridi-
co-penală a tuturor tipurilor de boli psihice, tulburări psihice şi stări patologice cu-
noscute de psihiatrie şi capabile de a afecta activitatea normală a psihîcului persoanei
{criteriul juridic, psihologic).
Pentru ca inacţiunile sale ori de a ie dirija. Recunoaşterea iresponsabilităţii persoanei este de exper-
persoana com-petenţa instanţelor judecătoreşti, şi acest fapt se soluţionează pe baza tuturor tul-psihiatru (HP CSJ nr. 37 p. 7 din 12 noiembrie 1997 Despre practica aplicarii de
să fie materialelor cauzei, printre care şi pe baza expertizei psihiatrice, a cărei efectuare către
recunosc este obligatorie în cazurile în care apar îndoieli cu privire la starea de instanţele judecătoreşti a legislaţiei în cadrul examinării cauzelor privind
ută responsabilitate a persoanei care a săvârşit o fapîă prejudiciabilă. infracţiunile
iresponsa 6. Iresponsabilitatea persoanei se stabileşte la momentul săvârşirii infractiunii. săvârşite de minori). Ţînând cont de gradul de deficienţă mintalâ, precum şi de
bilă se Persoana gravitatea
cere recunoscută iresponsabilă la momentui săvârşirii faptei prejudiciabile nu poate fi infracţiunîi săvârşite, minorul, pe baza art. 54 CP, poate fi liberat de râspunderea
prezenţa subiect penală
ambelor al infracţiunii şi nici nu poate fi trasă la răspundere penală. însă faţă de aceste şi internat într-o instituţie specială de învăţământ ţi de reeducare sau într-o
criterii persoane, instituţie
ale pe baza hotărârii instanţei judecătoreşti, pot fi aplicate măsuri de constrângere cu curativă şi de reeducare ori faţă de el se pot aplica alte măsuri de consîrângere cu
iresponsa caracter caracter
bilităţii, medical prevăzute de art. 98-102 CP. educativ, prevăzute în art. 104 CP
cu
7. Prevederile alin. 2 art. 23 CP interzic tragerea la răspundere penală a persoanei care,
condiţia Practica judlciară
ca la deşi
Fapta prejudiciabilă a lui S.G., care în jurul orei 16, aflându-se acasă, pe baza relaţiilor
momentu a săvârşit infracţiunea în stare de responsabilitate, înaînte de pronunţarea sentinţei
ostile, i-a legat intenţionat soţiei sale, N.L. mâinile şi picioarele de patul din dormitor, şi
l s-a
cu un cuţit
săvârşirii îmbolnăvit de o boală psihică.
faptei îmbolnăvirea de o boală psihică după săvârşirea infracţiuniî, în principiu, nu
boala serveşte drept temei pentru liberarea făptuitorului de răspundere penală. Faţă de o
psihică a asemcnea per-soană, pe baza hotărârii judecătoreşti, pot fi aplicate măsuri de
persoane constrângere cu caracter medical, iar după însănătoşire ea poate fi supusă pedepsei,
i să fi dacă nu a expirat termenul de prescripţie sau dacă nu există alte motive pentru
atins un liberarea ei de răspundere penală şi de pedeapsă ţart. 102 CP).'
asemene 8. Legistaţia penală a unor ţări (Germania, Federaţia Rusă, Polonia etc.) recunoaşte o
a grad, stare
încât a intermediară între responsabilitate şi iresponsabilitate, o responsabilitate parţială,
lipsit-o redu-
de să. La baza acestei responsabilităţi stă o tulburare psihică ce nu-i permite
capadtate persoanei să
a de a-şi înţeleagă în deplină măsură caracterul şi gradul prejudiciabil al acţiunilor
da seama (inacţiunilor)
de sale sau să şi le dirijeze. Aceste tulburări psihice nu exclud responsabilitatea, însă pot
acţiunile servi
sau drept temei pentru stabilirea unei pedepse mai blânde sau pentru aplicarea măsurilor
de
constrângere cu caracter medical faţă de persoana care a săvârşit o faptă
prejudiciabilă
prevăzută de legea penală. CP nu recunoaşte o astfel de responsabilitate intermediară,
însă
tulburările psihice ale persoanei care nu exclud responsabilitatea pot fi recunoscute
drept
circumstanţe atenuante la stabilirea pedepsei (art. 76 CP).
9. Iresponsabilitatea trebuie deosebită de arieraţia (înapoierea mintală) minorilor,
care
îngreunează considerabil capacitatea lor de a înţelege sensul acţiunilor şi de a le
dîrija.
Pentru stabilirea arieraţiei învinuitului sau inculpatului minor, organele de
urmărire
penală şi instanţele judecătoreşti sunt obligate să dispună efectuarea expertizei de
către
specialişti în domeniul psihologiei (psiholog, asistent social, pedagog) sau de către
46 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
luat din bucătărie, i-a tăiat nasul, apoi, ieşind din casă, ]-a aruncat, cauzând victimei o desfi-
gurare iremediabilă a feţei, considerată vătămare intenţionată gravă a integrităţii corporaJe,
a fost comisă de S.I. in stare de iresponsabilitate, deoarece din cauza bolîi psîhice ei nu putea
să-şi dea seama de acţiunile sale şi să le dirijeze (Decizia CSJ nr. lra-184/OQ).
Acţiimile lui C.I., care, fiind căutat de organele de urmărire penală, la momentul reţinerii
1-a împroşcat cu gaze lacrimogene în faţă pe colaboratorul de poliţie M.V., orbindu-1 la mo-
ment, apoi 1-a apucat de mâna în care acesta ţinea pistolul şi a efectuat o împuşcătură în alt
colaborator al poliţiei, Z.I., căruia i-a cauzat o rană la umărul drept (vătămare corporală a
integrităţii corporale cu dereglare a sănătăţii de scurtă durată), s-au comis în stare de ires-
ponsabilitate, deoarece făptuitorul suferea de o maladie (boală) psihică cronică-tulburare
de personalitate de geneză organică profundă cu decompensări frecvente, şi la momentul
săvârşirii faptei era lipsit de posibilitatea de a-şi da seama de acţiunile sale şi de a le dirija.
Conform sentinţei instanţei dejudecată, în privinţa luî C.î. s-au aplicat măsuri de constrân-
gere cu caracter medical, internat într-o instituţie psihiatrică cu supraveghere riguroasă
{DeciziaCSJ lra-788/04).
Articolul 24. RÂSPUNDEREA PENTRUINFRACŢIUNEA SĂVÂRŞITĂ
ÎNSTAREDEEBRIETATE
Persoana care a săvârşit o [nfracţiune în stare de ebrietate, produsă de alcoo! sau de alte substanţe, nu este
liberată de răspundere penală. Cauzele ebrietăţii, gradul ji influenţa ei asupra săvârţirii infratţiunii se iau în
considerare la stabilirea pedepsei.
1. Potrivit art. 24 CP, persoana care a săvârşit o infracţiune în stare de ebrietate nu este libe-
rată de răspunderea penală.
Norma ritată are în vedere starea de ebrietate obişnuită (simplă, fiziologică) în care a ajuns
persoana ca efect a! folosirii alcoolului, substanţdor narcotice sau toxice, ori a altor sub-
stanţe cu efect ebriant sau narcotizant. 0 astfel de stare de ebrietate, indiferent de gradul
ei de gravitate, nu poate fi considerată stare de iresponsabilitate, deoarece lipseşte criteriul
medical al ei (boala psihicâ cronică, tulburarea psihică temporară sau starea patologică,
despre care se vorbeşte în art. 23).
2. Cauzeie ebrietăţii, gradul şi infîuenţa ei asupra săvârşirii infracţiunii trebuiesc stabilite,
or, conform art. 24 CP, ele se iau în consideraţie la stabilirea pcdepsei. Aceste dispoziţii
ale art. 24 CP au importanţă juridico-penală în practica judiciară. Astfel, săvârşirea in-
fracţiunii in stare de ebrietate este o circumstanţă care agravează pedeapsa făptuitorului.
In funcţîe de cauzele ebrietăţii şi de influenţa ei asupra săvârşirii infracţiunii, instanţa de
judecată este în drept a nu o considera ca circumstanţă agravantă (art. 11 CP). De obicei,
starea de ebrietate se consideră de către instanţde judecătoreşti ca circumstanţă agravan-
tă în cazuriîe în care această stare a contribuit la săvârşirea infracţiunii de către cel ce a
consumat alcool sau substanţe ebriante. însă în cazul în care făptuitorul a ajuns la starea
de ebrietate independent de voinţa sa (prin înşelăciune i se dă persoanei o băutură în care
s-a introdus o substanţă narcotică sau cste constrâns sâ consume substanţe toxice etc.)
sau starea de ebrietate nu se află în legătură cu infracţiunea, instanţa de judecată poate sâ
nu recimoască această stare ca circumstanţă agravantă.
Partea generalâ 47
3. Starea de ebrietate obişnuită, simpla, fiziologică trebuie deosebită de starea de ebrietate
patologică. Diferenţa dintre eie nu constă în gradul de gravitate a ebrietăţii. Starea de
ebrietate patologică în psihiatrie este recunoscută ca o tulburare psihică (delirium tre-
mens, halucinaţii alcoolice, paranoie alcoolică etc), din cauza căreia persoana este lipsită
de capacitatea de înţelegere şi de dirijare a voinţei sale. în aceste cazuri suntem in prezen-
ţa celor două criterii (medical şi juridic) ale iresponsabilităţii, persoana care a săvârşit o
faptă prejudiciabilă într-o atare stare fiind recunoscută iresponsabilă (art. 23 CP).
4. în caz de săvârşire a infracţiunii de către un alcoolic, narcoman sau toxicoman, dacă
există avizul medical corespunzător, instanţa de judecată, concomitent cu pedeapsa pen-
tru infracţiunea săvârşită, poate sa aplice faţă de aceste persoane măsurile de constrân-
gere cu caracter medical prevăzute în art. 103 CP.
5. în scopul apărării sănătăţii publice şi a convieţuirii sociale, al prevenirii săvârşirii
infracţiunilor în stare de ebrietate, este interzisă prin ameninţare cu pedeapsa penală
circulaţia ilegală a substanţelor narcotice şi psihotrope (art. 217 CP), prescrierea lor
ilegală (art. 218 CP) şi organizarea ori întreţinerea speluncilor pentru consumul acestor
substanţe (art. 219). Luând în seamă specificul activităţii psihice a minorilor şi efectul
negativ al substanţelor narcotice şs psihotrope asupra dezvoltării organismului lor, legea
penală prevede răspunderea penală pentru atragerea minorilor la consumul iiega! de
droguri, medicamente sau alte substanţe cu efect narcotizant (art. 209 CP) şi la organi-
zarea sau întreţinerea speluncilor pentru consumul substanţelor narcotice sau psihotro-
pe(art.219CP).
Practicajudiciară
La condamnarea lui F.G., la 22 de ani de închisoare, pentru omorârea premeditată şi cu o deo-
sebită cruzime a victimei R., instanţa a reţinut că vinovatul F.G. s-a aflat într-o stare avansată
de ebrietate, care 1-a influenţat, fiînd arţăgos, pornit pe ceartă, deci şi iniţiator al conflictului,
soldat cu săvârşirea unei infracţiuni excepţional de grave {Decizia CSJ lca-107/Q3).
S.C., fără antecedente penale, a fost condamnat pentru ca 1-a atacat în stradă, noaptea pe P.N.
şi, prin violenţă periculoasă pentru viaţă (1-a ameninţat cu un cuţit), i-a sustras 92 de lei.
Fapta a săvârşit-o aflându-se în stare de ebrietate şi, după mărturisirea lui S.G., această stare 1-a
făcut să comită infracţiunea de tâlhărie (Decizia CSJ lre-298/04).
Articolul 25. ETAPELE ACTIVITAŢIIINFRACŢIONALE
(1) Infracţiunea se consideră consumată dacă fapta săvârşită întruneţte toate semnele constitutive ale com-
ponenţei de infracţîune.
(2) Se considerâ infracţiune neccnsumatl pregăiirea de infracţiune şi tentativa de infracţiune.
(3) Răspunderea pentru pregătirea de infracţiune ţi pentru tentatîvă de infracţiune se stabileţte, conform
articolului corespunzător din Partea specialâ a prezentului cod, ca şi pentru infracţiunea consumată, cu
trimitere la art. 26 şi 27, respectându-se prevederile art. 81.
1. Spre deosebire de CP din 1961, în art. 25 al CP sunt legiferate etapele activităţii infracţio-
nale fără a se da o definiţie acestei noţiuni. ln teoria dreptului penal, prin etape ale activi-
tăţii infracţionale se înţeleg fazele, căile prin care trece fapta infracţională in desfăşurarea
ei până la producerea rezultatuiui (iter-criminis, calea infracţională).
48 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
în evoluţia sa această activitate parcurge anumite faze:
— apariţia ideii infracţionale;
— deliberarea;
— luareahotărârii;
— pregătirea infracţiunii;
— tentativa de infracţiune (începerea executării) ş\
— finalizarea infracţiunii prin producerea rezultatului dorit.
Pornind de la teza că numai acţiunile (inacţiunile) pot fi recunoscute ca infracţiuni şi
de la periculozitatea lor pe parcursul desfăşurării activităţii infracţionale, legiuitorul a
incriminat numai actele de pregătire, tentativa şi producerea rezultatului prejudiciabil.
Astfel, art. 25 CP incriminează actele de pregătire şi tentativa, dacă nu au ajuns în faza
producerii rezultatului din motive ce nu au depins de voinţa făptuitorului drept infrac-
ţiuni neconsumate, iar în cazul producerii rezultatului - drept infracţiuni consumate.
Apariţia ideii, deliberarea şi luarea hotărârii, ultima chiar şi exteriorizată, dacă nu au fost
materializate prin acţiuni de pregătire sau de tentativă, au rămas în afara legii penale.
2. Infracţiunea se consideră consumată dacă fapta săvârşită întruneşte toate semnele con-
stitutive ale componenţei de infracţiune (alin. 1 art. 25 CP). Prin urmare, infracţiunea
consumatâ conţine toate semnele ce caracterizează componenţa infracţiunii, şi nu doar
une!e, ca in cazul tentativei. Pentru recunoaşterea infracţiunii drept consumată are
importanţă de principiu momentul consumârii infracţiunii. 0 dată cu consumarea in-
fracţiunii, acîivităţile efectuate în fazele precedente în vederea producerii rezultatului
îşi pierd propria lor individualitate, integrându-se în fapta consumată, singura reţinuta
pentru încadrarea juridică şi sancţionarea ei.
3. Momentul consumării infracţiunii depinde de construcţia juridkă a componenţei de
infracţiune din Partea specială a CP.
Infracţiunile, drept componenţe materiale, se consideră consumate în momentul
survenirii rezultatului. De exemplu, furtul, jaful şi escrocheria se consideră consu-
mate dacă averea a fost sustrasă şi infractorul are o posibilitate reală de a o folosi
sau dispune de ea la dorinţa sa (p. 16 din HP CSJ nr. 5 din 6 iulie 1992 Cu privire la
practica judiciară în procesele penale despre sustragerea averii proprietarului). Au
componenţe materiale şi alte mfracţiuni prevăzute de Partea specială a CP {art. 145,
146,147, 239, 242, 271 etc).
• Infracţiunile cu componenţe formale dobândesc forma consumată în momentul
săvârşirii acţiunii prejudiciabile. De exemplu, tâlhăria se consideră consumată
din momentul atacului însoţit de aplicarea sau ameninţarea cu aplicarea violenţei,
periculoase pentru viaţa şi sănătatea victimei, şantajul - din momenîul formu-
lării cerinţei, însoţită de ameninţare, indiferent de atingerea de către infractor a
scopului pus (p. 16 HP CSJ nr. 15 din 6.07.1992 Cu privire la practica judiciară în
procesele penale despre sustragerea averii proprietarului); circulaţia ilegală a sub-
stanţelor narcotice, psihotrope sau a precursorilor acestora se consideră infracţîune
consumată din momentul săvârşiriî a cel puţin unei acţiuni din cele menţionate
în art. 2)7 CP (p. 3 din HP CSJ nr. 12 din 27.03.1997 Despre practica aplicării de
către instanţele judecătoreşti a legisiaţiei privind infracţiunile legate de mîjloacele
narcotice şi substanţele cu efect puternic şi toxic). La infracţiunile cu componenţe
P ar te a generală 49
formale se referă şi alte infracţiuni din Partea specială a CP (de exemplu, art. 177,
178, 179, 290, 307 alin. 1, 311, 312 etc).
• Unele infracţiuni sunt construite în aşa fel, încât ele se consumă chiar din momentul
pregătirii lor. De exemplu, intenţia de a dobândi prin banditism arme şi muniţii se
consideră infracţiune consumată din momentul organizării bandei (p. 10 din HP CSJ
nr. 31 din 9.11.1998 Cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre purtarea,
păstrarea, transportarea, fabricarea, comercializarea ilegală, sustragerea armelor de
foc, a muniţiilor sau a substanţelor explozive, păstrarea neglijentă a armelor de foc
şi a muniţiilor). O astfel de construcţie au şi infracţiunile de organizare a unei rebe-
liuni armate (art. 340 CP), organizarea unei formaţiuni paramilitare ilegale (art. 282
CP), crearea sau conducerea unei organizaţii criminale (art. 284 CP), organizarea de
grupuri criminale în scopul terorizării condamnaţilor porniţi pe calea corectării sau
săvârşirii atacurilor asupra administraţiei penitenciarelor (art. 286 CP) etc.
• Alte infracţiuni se considera consumaîe din momentul creării unei stări de pericol
real pentru valoarea socială ocrotită de legea penală. De exemplu, infracţiiinea de
ecocid se consideră consumata din momentul în care acţiunile descrise in art. 136
CP pot provoca o catastrofă ecologică; ameninţarea cu omorul sau vatămarea gravă
a integritâţii corporale sau a sănătăţii constituie infracţiune dacă a existat pericolul
realizării acestei ameninţări (art. 155 CP); punerea iiitenţionata a altei persoane în
pericol de contamiriare cu maladia SIDA constituie infracţiune consumată prevăzu-
tă de art. 212 CP; infracţiune de terorism consumat constituie chiar şi ameninţarea
cu săvârşîrea actelor de terorism (art. 278 CP) etc.
• Infracţiunea continuă se consideră consumată în momentul încetării activitaţii
infracţionale sau din cauza survenîrii unor evenimente care împiedică această
activitate (alin. 2 art. 29 CP). La această categorie de fapte se referă infracţiunile
prevăzute de art. 166, 167, 194, 202, 203 CP etc.
• Infracţiunea prelungită se consumă în momenîul săvârşirii ultimei acţiuni sau in-
acţiuni infracţionale (art. 30 CP).
4. în alin. 2 art. 25 CPsedănoţiunea infracţiunii neconsumate, care constădinpregătirea
şi tentativa de infracţiune (a se vedea comentariul la art. 26 şi 27 CP).
5. Delimitarea infracţiunii consumate de cea neconsumată are importanţă juridico-pena-
lâ. Or, conform alin. 3 art. 25 CP, răspunderea penală pentru pregătirea şi tentativa de
infracţiune se stabileşte conform articolului corespunzător din Partea specială a CP, ca
pentru infracţiunea consumată, cu trimitere la art. 26 şi 27 CP. în afară de aceasta, justa
calificare a acţiunilor făptuitorului drept infracţiune consumată sau neconsumată are
şi consecinţe diferite. Astfel, răspunderea penală este prevâzută numai pentru actele de
pregătire a infracţiunii mai puţin grave, grave, deosebit de grave şi excepţional de grave,
ele nefiind pedepsite în cazul infracţiunilor uşoare (alin. 2 art. 26 CP). Dîspoziţiiîe art.
81 CP pentru infracţiunile neconsumate stabilesc unele procedee de aplicare a pedepsei
mai favorabile decât pentru infracţiunea consumată şi interzice aplicarea pedepsei de
detenţiune pe viaţă pentru infracţiunile neconsumate. în funcţie de momentul consu-
mării infracţiunii se rezoivă unele probleme privind aplicarea amnistiei şi prescripţiei
de tragere la răspundere penală. De exemplu, în cazul infracţiunii conîinue amnistia se
aplică numai cu condiţia ca acţiunea sau inacţiunea începutâ să înceteze până la data in-
trării în vigoare a actului deamnistie. Dacă infracţiunea continuăînceputăpânălaactul
de amnistie durează şi după intrarea lui în vigoare, amnistia nu se aplică.
50 CODUJL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
6. Formele infracţiunii prevăzute în art. 25 CP şi determinate de etapele de desfăşurare a
activităţiî infracţionale privesc numai activitatea înfracţională, la baza căreia stă inten-
ţia, ca formă a vinovăţiei. Asemenea forme se exclud în cazul infracţiunilor săvârşite din
imprudenţă.
Practîca judicîara
Se consîderă infracţiune consumată (tâlhărie) fapta lui G.I., care urmărind scopul de a sustrage
bani, 1-a atacat în stradă, cu un pistol cu gaze pe P.J., îndreptând arma în direcţia acestuia, sub
ameninţare de aplicare, i-a cerut banii, care însâ nu i-a obţinut, deoarece victima P.J., prin
acţiuni de autoapărare 1-a doborât şi reţinut pe făptuitor (Decizia CSJ lre-240/04).
Articolul 26. PREGĂTIREA DEINFRACŢ1UNE
(1) Se consideră pregătire de infiacţiune înţelegerea prealabilâ de a săvârşi o infracţiune, procurarea, fabrica-
rea sau adaptarea mijloacelor ori instrumentelor, sau crearea intenţionată, pe altă cale, de condiţii pentru
săvârşirea ei dacă, din cauze independente de voînţa făptuitorului, infracţiunea nu şi-a produs efectul.
(2) Răspunderii penale ţ[ pedepsei penale sunt supuse numai persoanele care au săvârjit pregătirea unei in-
fracţiuni mai puţin grave, grave, deosebit de grave sau excepţional de grave.
1. în alin. 1 art. 26 CP se dă o definiţie mai desfăşurată a pregătirii de infracţiune decât în alin.
1 art. 15 CP din 1961. Din această definiţie rezultă că, pentru a considera o activitate drept
act de pregătire pedepsit penal, activitatea trebuie să fie caracterizată de anumite semne
obiective şi subiective. La semnele obiective se referă prevederile alin. 1 art. 26 CP privind
crearea condiţiilor pentru săvârşirea infracţiunii şi întreruperea actelor de pregătire din
cauze independente devoinţa făptuitorului. Cerinţa alin. 1 art. 26 CP privind caracterul in-
tenţionat al actelor de pregătire constituie semnele subiective ale pregătirii de infracţiune.
2. Dirt felul în care se manifestă actele de pregătire, ele pot fi de natură intelectuală ori mate-
rială. Un act de pregătire de natură inteîectuală poate fi înţelegerea prealabilă de a săvârşi
o infracţîune.
Acîele de pregătire de natură materială constau din procurarea, fabricarea sau adaptarea
mijîoacelor ori a instrumentelor în vederea săvârşirii infracţiunii. Alin. 1 art. 26 CP nu
a enumerat în mod exbaustiv toate actele posibile de pregâtire de infracţiune. Prin ex-
presia sau crearea intenţionată, pe altă cale, de condiţii pentru săvârşirea ei legiuitorul a
recunoscut câ orice acte de pregătire efectuate cu scopul săvârşirii infracţiunii cad sub in-
cidenţa alin. 1 art. 26 CP. Aceste acte de pregătire pot fi de natură intelectuală (procurarea
de informaţii ş\ de date privitoare la săvârşirea infracţiunii, plănuirea infracţiunii şi re-
partizarea rolurilor între participanţi, înţelegerea prealabilă cu alte persoane de a procura
sau comercializa bunurile furate etc.) şi de naturâ materială (pregâtirea unor ascunzişuri
pentru tâinuirea uneltelor infracţiunii, bunurilor furate etc, pregătirea unor documente
personale false pentru a evita identificarea după săvârşirea infracţiunii etc).
3. Latura obiectivă a pregătirii de infracţiune are un şir de particularităţi:
=> Actele de pregătire nu fac parte din latura obiectivă a infracţiunii ce se pregăteşte şi
sunt exterioare acesteia. Ele numai creează condiţii pentru săvârşîrea infracţiunii.
De exemplu, pregătirea unei arme de foc pentru săvârşirea unui atac tâlhăresc nu se
cuprinde în latura obiectivă a tâlhăriei prevăzute în art. 188 CP şi se consideră crimi-
nală numai pe baza alin. I art. 26 CP.
Partea generală 51
<=> Actele de pregătire nu lezează nemijlocit obiectul infracţiunii zămislite. în cazul acte-
lor de pregălire, de exemplu, a furtului, patrimoniut victimei presupuse nu este lezat,
însă se creează o stare de pericoî potenţială pentru această valoare socială ocrotită de
legea penală.
<=> Actele de pregătire, nefiind obligatorii, sunt posibile la toate infracţiunile intenţionate.
<=> Actele de pregătire trebuie să fîe săvârşite numai de persoana care are nemijlocit
intenţia de a săvârşi infracţiunea ca autor sau coautor al ei. Atunci când ele sunt în-
făptuite de altă persoană, decât autorul sau coautorii, constituie acte de complicitate
(alin.5art.42CP).
4. Actele de pregătire pot fi pedepsite numai în cazul în care "din cauze independente de
voinţa făptuitorului, infracţiunea nu şi-a produs efectul". Prin expresia din alin. 1 art. 26
CP infracţiunea nu şi-a produs efectul se înţelege că actele de pregătire nu au ajuns până
ia etapa începerii tentativei sau în cazul infracţiunilor cu componenţe formale - până la
săvârşirea primei acţiuni ce constituie latura obiectivă a acestor componenţe de infracţiu-
ni. în atare cazuri infracţiunea trebuie să nu-şi producă efectul din motive independente
de voinţa făptuitorului. De exemplu, în cazul violului, refuzul care a fost determinat de
imposibilîtatea continuării ulterioare a acţiunilor criminale în virtutea unor împrejurări
apărute contrar voinţei vinovatului nu poate fi considerat benevol şi, prin urmare, nti
exclude răspunderea-penală {p. 14 din HP CSJ nr. 7 din 29.08.1994 cu modificările din
20.12.1999 Cu privire la practica judiciară în cauzele despre infracţiunile sexuale). Dacă
actele de pregătire sunt întrerupte din motive subiective (mila faţă de victimă, teama de
răspunderea penală etc). va fi considerată renunţare de bunăvoie la săvârşirea infrac-
ţiunii, care, conform art. 56 CP, constituie temei pentru liberarea de răspunderea penală
pentru pregătirea infracţiunii. în acest caz persoana poartă răspunderea penală doar pen-
tru acţiunile pregătitoare deja sâvârşite în vederea producerii rezultatului infracţiunii, cu
condiţîa că ele conţin elementele constitutive ale altei infracţiuni consumate (alin. 3 art.
56 CP).
5. Latura subiectivă a pregătirii de infracţiune constă în caracterul ei intenţionat. Mai mult,
în cazul pregătirii de infracţiune făptuitorul acţionează cu intenţie directă. El îşi dă seama
de caracteru! prejudiciabil al acţiunilor de pregătire a infracţiunii, prevede posibilitatea
survenirii urmărilor prejudiciabile de pe urma infracţiunii pe care o pregăteşte şi doreşte
să săvârşească această infracţiune. Infracţiunile din imprudenţă nu pot să apară sub for-
mă de acte de pregătire.
6. Codul penal din 1961 incrimina nelimitat actele de pregătire, ele fiind pedepsite în cazul
tuturor infracţiunilor intenţionate, indiferent de gravitatea lor.
Alin. 2 art. 26 CP prevede răspunderea penală numai pentru persoanele care au săvârşit
acte de pregătire a unei infracţiuni intenţionate mai puţin grave, grave, deosebit de grave
şi excepţional de grave. în cazul pregătirii unei infracţiuni uşoare, legiuitorul a considerat
că actele de pregătire nu prezintă gradul prejudiciabil caracteristic infracţiunii şi le-a lăsat
în afara incriminării.
7. Răspunderea penală a făptuitorului în cazul pregătirii de infracţiune se stabileşte conform
articolului corespunzător din Partea specială a CP, ca pentru infracţiune consumată, cu
trimitere la art. 26, respectându-se prevederile art. 75 şi 81 CP. Dacă actele de pregătire a
unei infracţiuni prin natura lor constituiau o altă infracţiune, suntem în prezenţa unui
concurs de infracţiuni. De exemplu, pentru procurarea ilegală a unei arme de foc cu scopul
52 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
pregătirii unui omor intenţionat, făptuitorul va fi tras la răspundere penală pentru pregă-
tirea omorului intenţionat pe baza art. 145 CP raportat la art. 26 CP, iar pentru procurarea
ilegală a armei de foc -şi pe baza art. 290 CP.
8. Une!e infracţiuni sunt consfruite în aşa fel, încât ele se consumă din momentul începerii
actelor de pregătire. ln aceste situaţii fâptuitorul poartă răspunderea penală pe baza arti-
colului din Partea speciala a CP, în care sunt incriminate ca infracţiuni distincte actele de
pregătire (mai detaliat a se vedea p. 3 al comentariului la art. 25 CP).
Practica judiciară
Constituie pregătire de mfracţiune de punere în circulaţie a valutei străine false fapta lui P.A.,
care, ştiind că V.N. vinde valută straină - dolari SUA -, s-a înţeles cu acesta să-i vândă 6000
de dolarî falşi contra sumei de 2000 de dolari veritabili. Peste două zile ei s-au întâlnit la locul
convenît, unde V.N. i-a transmis lui P.A. suma de 6000 de dolari falşi, însă la momentul achită-
rii ambii au fost reţinuţi (Decizia CSJ lca-56/03).
M.S. şi B.A., au comis o pregătire a unei infracţiunii de contrabandă, precum şi o tentativă,
apropiindu-se de frontiera vamală a RM, punctul vamal Briceni, cu automobile procurate din
Polonia, având numere de îranzit, pentru a facilita trecerea, au pregătit paşapoarte tehnice
false pentru automobile, în care şi-au înscris numele, menţionând că mijloaceie respective de
transport sunt înregistrate în Republica Moldova, apoi, intrând, în vamă au prezentat la con-
trol documentele frauduloase, însă faptele au fost depistate de colaboratorii vamali (Decizia
CSJ im-91/03).
Există pregătire de infracţiune de sustragere a bunurilor în acţiunile lui S.C., bucâtăreasă la o
tabără de odihnă a copiilor, care intr-o perioadă de 5 zile - zîlnîc, din produsele alimentare pri-
mite conform meniului la depozit, a creat intenţionat surplusuri de orez, crupe de grâu, zahar,
carne, magiun, unt, în valoare toîală de 829 de lei, pe care le-a ascuns în subsolu! cantinei, cu
scopui ca ulterior să le însuşească, insă din cauze independente de voinţa ei (au fost depistate),
infracţiunea nu şi-a produs efectul (Decizia CSJ nr. 156/04).
Articolul 27. TENTATIVA DEINFRACŢIUNE
Se consîderă tentativâ de infracţiune acîiunea sau inacţiunea intenţionatâ îndreptată nemijlocit spre sâvârţirea
unei infracţiuni dacă, din cauze îndependente de voinţa făptuitorului, aceasta nu şi-a produs efectul.
Sub aspect obiectiv, tentaiiva implică efectuarea unor acte ce fac parte din latura obiectivă a
infracţiumi începute, iar sub aspect subiectiv presupune caracterul intenţionat al acestor acte.
Sub aspect obiectiv, tentativa reprezintă, în primul rând, un început de executare a acţiu-
nii îndreptate nemijlocit împotriva valorii sociale ocrotite de CP. Fâptuitorul, prin actele
de executare, atentează la obiecîul concret şi creează pericolul real de a-i cauza o daună,
iar în unele cazuri chiarîi cauzează o anumită daună. De exemplu, în cazul tentativei de
omor. nu este necesară o încadrare suplinientară a urmărilor reaîe survenite pentru victi-
mă (p. 3 din HP CSJ nr. 9 din 15 noiembrie 1993 Cu privire la practica judiciară în cauzele
despre omor intenţionat).
Tentativa de infracţiune cu componenţefonnale este posibilă numai atunci când latura lor
obiectivâ se constituie din diferite acţiuni prevăzute în dispoziţiile normei de incriminare.
Partea generaîă 53
De exemplu, violul se consideră infracţiune consumată din momentul în care s-a început
raportul sexual. Dacă faţă de victimă se aplică forţa fizică sau ameninţarea cu scopul de
a săvârşi un raport sexual cu ea, dar acest scop n-a fost atins din motive ce nu depind de
voinţa vinovatului, toate cele săvârşite urmează a fi califîcate ca tentativă de viol (p, 13 şi
21 din HP CSJ nr. 7 din 29.09.1994 Cu privire la practica judiciară în cauzele despre in-
fracţiunilesexuale).
De regulă, actele de executare a tentativei se săvârsesc prin acţiuni. însă art. 27 CP nu
exclude tentativa şi prin inacţiuni. în teorta dreptului penal posibilitaîea tentativei prin
inacţiune este discutabilă. Cei care pledează pentru existenţa tentativei prin inacţiune,
de obicei, îş\ argumentează opinia printr-un exemplu devenit clasic: o mamă, în scopul
uciderii copilului nou-născut, nu îl hrăneţte.
O altă trăsătură a aspectului obiectiv al tentativei constă în faptul că acţiunea a cărei
executare a fosî începută nu şi-a produs efectul din cauze independente de voinţa făptui-
torului. Cauzele independente de voinţa făptuitorului care împiedică producerea efectului
în cazul îentativei sunt diverse. Ele se constituie din împrejurări apărute contrar voinţei
făptuitorului, care întrerup acţiunile şi fac imposibilă continuarea lor sau care înlătură
producerea rezultatului. în funcţie de gradul de realizare a tentativei, ea poate apărea în
formă întreruptă (neconsumată) sau în forma consumată.
Tentativa întreruptă (neconsiimată) este atunci când acţiunea începută este întreruptă şi
nu mai poate fi continuata pentru a-şi produce efectul din cauze independente de voinţa
făptuitorului. De exemplu, există tentativa întreruptâ când, în scopul de a omorî victima,
infractorul îi aplică lovituri cu cuţitul în regiunea cutiei toracice, însă acţiunea nu a fost
dusă până !a sfârşit din cauzâ că partea vătămată s-a apărat şi au intervenit alte persoane.
Tentativa este consumată în cazul în care acţiunea a început şi a fost dusă până la capăt,
dar nu s-a produs rezuîtatul, el fiind înlăturat, din cauze ce nu depind de voinţa făptuito-
rului. De exemplu, constituie tentativă consumată fapta persoanei care nu a avut posibili-
tatea de a dispune de bunurile sustrase din punga victimei din cauză că a fost observată de
victimă şi de alte persoane şi reţinută îndată de ele.
Dacă persoana a renunţat, benevol şi definitiv, la ducerea până la capăt a infracţiunii, ea
nu poate fi trasă la răspunderea penală şi se liberează de râspundere penala în legâtură
cu renunţarea de bunăvoie la săvârşirea infracţiunii, cu excepţia cazurilor în care actele
tentativei conţin o altă infracţiune consumată (art. 56 CP). Renunţarea de bunăvoie la in-
fracţiune poate apărea nu numai la întreruperea voluntară a actelor de tentativă, ci şi în
cazu! înlăturării producerii rezultatului. De exemplu, o persoană, dupâ ce a administrat
o substanţă otrăvitoare victimei cu intenţia de a o ucide, fiindu-i milă de chinurile ei, ii
dă un antidot, cheamă salvarea, lămureşte medicilor ce otravă i-a dat victimei şi, datorită
acestor măsuri, îi salvează viaţa. în cazul dat făptuitorul nu va răspunde pentru tentativa
de omor, ci numai pentru urmarea efectiv produsă până la înlăturarea morţii victimei.
Tentativa sub aspect subîectivse distinge prin caracterul intenţionat al actelor eî. Practica
judiciară a RM recunoaşte constant că tentativa de infracţiune poate fi săvârşită numai
cu intenţie directă. Sub acest aspect CSJ a explicat instauţelor judecătoreşti că tentativa
de omor este posibilă numai cu intenţie directă (p. 3 din HP CSJ nr. 9 din 15.11.1993 Cu
piivire la practica judîciară in cauzele despre omor intenţionat). De asemenea, s-a expli-
cat instanţelor judecătoreşti că, la soluţionarea cauzelor cu privire la tentativa de viol cu
aplicarea forţei fizice sau a constrângerii psihice, trebuie constatat faptul dacă inculpatul
54
CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
a acţionat cu scopul de a săvârşi raportul sexual şi dacă forţa aplicată a servit drept mijloc
spre a-şi atinge scopul. Numai dacă există atare circumstanţe, acţiunile vinovatului pot fi
recunoscute drept tentativă de viol şi numai ele dau posibilitatea de a delimita tentativa de
vîol de alte acte criminale {acte de desfrâu, huliganism, cauzare a leziunilor corporale, in-
sultâetc.) (p. 13 din HPCSJnr. 7 din 29.08.1994 Cuprivirelapracticajudiciarăîncauzele
despre infracţiunile sexuale).
5. în funcţie de caracterul intenţionat al tentativei şi al cauzelor ce înlătură producerea
rezultatului, tentativa poate apărea sub formă de tentativă asupra unui obiect nul sau de
tentativă cu mijloace nule.
Tentativă asupra unui obiect nul este atunci când persoana atentează la valorile sociale
ocrotite de legea penală, însă acţiunile comise nu au pricinuit şi nu au putut pricinui daună
din cauza greşelii făptuitorului, deoarece obiectul lipsea în momentul atentatului sau avea
calităţi atât de bune, încât - prin acţiunile întreprinse ~ nu putea fi vătămat. De exemplu,
dacă făptuitorul a sustras arme, muniţii, substanţe explozive, care în acel moment nu
aveau capacităţile iniţiale, dar el era sigur că cele sustrase au capacităţile necesare, acesta
va purta răspundere penală pentru tentativă de sustragere a substanţelor explozîve (p. 6
din HP CSJ nr. 31 din 9.11.1998 Cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre
punerea, păstrarea, transportarea, fabricarea, comercializarea ilegală, sustragerea arme-
lor de foc, a muniţiilor sau a substanţelor explozive, păstrarea neglijentă a armelor de foc
şiamuniţiilor).
Tentativă cu mijloace nule este în cazul în care consumarea infracţiunii nu a fost posibilă
din cauza insuficienţei sau defectuozităţii mijloacelor folosite. De exemplu, făptuitorul a
jnstalat, cu scopul de a suprima viaţa victimei, un dispozitiv explozibil sub automobilul ei.
Explozia, nefiind puternică, a avut drept efect numai deteriorarea automobilului şi cauza-
rea unor leziuni corporale victimei. Vinovatul a fost condamnat pentru tentativă de omor,
deoarece, din cauza insuficienţei mijloacelor folosite de făptuitor, moartea victimei nu a
survenit.
Practicajudiciară
Se consideră tentativă de infracţiune de punere în circulaţie a valutei strâine false fapta lui NT,
care, dispunând de o bancnotă de 20 de dolari SUA, despre care ştia că este falsă, a prezentat-o
pentru schimb la oficiul de schimb valutar, însâ nu şi-a atins scopul, deoarece la apelul colabo-
ratorului oficiului a fost reţinut (Decizia CSJ lca-51/03).
Existâ tentativă a infracţiunii de viol în fapta lui P.V., care, întâlnind-o în drum pe B.V., a
aplicat violenţă fizică şi alte acţiuni caracteristice pentru a întreţine cu ea un raport sexual,
însă din motivul opunerii rezîstenţei active de către victimă, violul nu s-a produs (Decizia CSJ
lra-229/04).
Constituie tentativă de infracţiune de contrabandă fapta lui G.B., care la trecerea frontierei
vamale (vama aeroportului Chişinău), având la el 5000 de dolari SUA, nu i-a declarat, deşi i
s-a propus să declare banii şi valuta pe care îi deţinea, fiind depistaţi la momentul controlului
corporal. (Decizia CSJ lca-57/03)
Fapta lui C.I., care a sustras o scurtă din blană dintr-o cameră a unei grădiniţe de copii în prezenţa
acestora, iar când posesoarea scurtei s-a adresat educatoarei, făptuitoru! a luat-o la fugă din încâ-
pere, fiind reţinut la poarta grădiniţei cu bunul sustras, constituie tentativă de jaf şi nu infracţiune
consumată, după cum au constatat instanţele de fond şi de apel (Decizia CSJ lra-590/04).
P a r t e a g e n e r a lâ 55
P.G. a fost condamnat pentru tâlhăria săvârţită de 2 persoane cu aplicarea obiectului în calitate
de armă şi pentru tentativă de omor intenţionat, săvârşit din interes material şi cu o deosebită
cruzime. Instanţele de fond şi de apel au reţinut în fapta lui P.G. că într-o zi, împreună cu A.P.
1-au angajat pe H.V. cu automobilul ca taximetrist. Deplasându-se în câteva localităţi ţi neavând
bani pentru a se achita, au decis să-l atace pe H.V. pentru a-i sustrage banii şi automobilul. La
un semnal, A.P., care stătea pe bancheta din spate, 1-a lovit pe şofer cu un toporaş, pregătit mai
din timp, de 3 ori in cap, iar P.G., întreprindea măsuri de a stopa automobilul, care, abandonând
traseul, s-a lovit într-un copac. Ulterior P.G. şi A.P., ieşind din salon, au silit victima sâ scoată
automobilul la şosea, i-au cerut apoi să-1 împingă şi, văzând că nu-1 pot scoate i-au sustras victi-
mei din buzunar 20 de lei şi alte bunuri şi au ptecat, zicându-i victimei câ cineva va trece şi o va
ajuta. Instanţa de recurs a casat hotărârile judecătoreşti în partea condamnării pentru tentativă
de omor intenţionat, cu încetarea procedurii penale pentru că fapta nu conţine eiementele aces-
tei infracţiuni. Tentativa de omor există atunci când acţiunile îndreptate nemijlocit spre lipsirea
persoanei de viaţă nu i-au permis făptuitorului să-şi atingă scopul din cauze independente de
voinţa lui, în circumsîanţele concrete ale cauzei, când după lovirea victimei, câreia i s-au cauzat
vătâmări corporale cu dereglarea sânătăţii de scurtă durată, toţi trei întreprindeau măsuri de a
scoate automobilul la traseu iar făptuitorii nu au maj continuat aplicarea de lovituri victimei, de-
monstrează Hpsa intenţiei de omor ci numai a infracţiunîi de tâlhărie {Decizia CSJ lre-524/04).
Constituie tentativă de sustragere a bunurilor fapta lui L.P., care, într-o dimineaţă devreme, cu
scopul de a procura pâine, a venit 5n gospodăria lui J.F., unde era situat şi magazinul alimentar,
şi, văzând automobilul cu uşa deschisă, în salonul căruia erau produse alimentare, a sustras
un sac cu făină la preţul de 155 de lei, pe care 1-a scos în drum după poartă, s-a întors şi a luat
două navete cu sticle de limonadă la preţul de 60 de lei, însă a fost observat de proprietar şi
aîunci L.P. a lăsat sticlele şi a fugit, neintrând, din motive independente de voinţa lui, in posesia
tuturor bunurilor sustrase (Decizta CSJ lra-379/04).
Articolut 28. INFRACŢIUNEA UNICA
Infracţiunea unkă reprezintâ" o acţiune (inacţiune) sau un sislem de acţluni (inacţiuni) care se califică conform
dispoziţiei unei singure norme a tegii penale.
1. în CP, după structura lor, infracţiunile îmbracă diferite forme, a căror necunoaştere poate
duce la calificarea unei singure infracţiuni ca pluralitate de infracţiuni. Pentru a evita
asîfel de erori în practica judiciară, CP reglementează infracţiunea unică şi pluralitatea de
infracţiuni ca instîtuţii distincte ale dreptului penal.
2. Conceptul de infracţiune unică este legiferat în art. 28 CP, conform câruia se consideră
infracţiune unică şi se califică potrivit dispoziţiei unei singure norme din Codul penal
săvârşirea unei acţiuni (inacţiuni) sau a unui sistem de acţiuni (inacţiuni) prevâzute de
norma de incrimmare.
3. Dreptul penal cunoaşte mai multe forme ale infracţiunii unice. în Partea generală a CP
sunt date noţiunile infracţiunilor unice în formâ de infracţiune coutinuă ţart. 29 CP),
infracţiune prelungită (art. 30 CP) şi de infracţiune repetată (art. 31 CP). Alte forme ale
infracţiunii unice se deduc din normele de incriminare din Partea specială a CP. Ele sunt
numite în literatura de specialitate infracţiuni simple, infracţiuni complexe, infracţiuni
cu acţiuni alternative şi infracţiuni de îndeletnicire.
56 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
4. Ca formă a infracţiunii unice, infracţiunea simplă se caracterizează sub raport obiectiv
printr-o singură acţiune (inacţiune), printr-un singur rezultat, iar subiectiv printr-o sin-
gură formă de vinovăţie.
După natura sa firească acţiunea (inacţiunea) în cazul infracţiunilor simple se poate rea-
liza printr-un act sau mai muite acte de executare. De exemplu, o lovitură sau mai multe
iovituri cu cuţitul în scopul uciderii persoanei constituie în ambele variante o infracţiune
unică de omor.
5. Infracţiunea este complexă când in componenţa sa intră ca element sau ca circumstanţă
agravantă o acţiune (inacţiune) care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea
penalâ.
Reunirea faptelor în componenţa infracţiunii complexe se face de legiuitor la incriminarea
lor. în Partea specială a CP infracţiunea complexă se prezintă sub două forme: a) infrac-
ţiunea complexă de bază (forma tip) şi b) infracţiunea complexă agravată.
6. Infracţiunea complexă de bază (forma tip) este formată din reiinirea de către legiuitor a
două sau mai multe infracţiuni distincte şi crearea unei a treia, deosebite de cele reunite.
Exemplul tipic al unei astfel de infracţiuni complexe este tâlhăria. Ea este formată din
infracţiunea de jaf (art. 187 alin. (1)CP) şi infracţiunea de vătămare intenţionată medie
sau uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii (art. 152 alin. (1) şi art. 153 CP) şi de
ameninţare cu omor sau cu vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii (art. 155 CP).
7. în Partea speciala a CP este Iegiferata şi o modalitate specifică de infracţiune complexă
de bază (forma tip). în componenţa acesteia intră una sau mai multe fapte incriminate
independent, cărora li s-au adăugat unele condiţii speciale, ele în ansamblu formând un
nou tip de infracţiuni cu caracîer complex. De exemplu, la infracţiunile de vătămare in-
tenţionat uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii şi a actelor de violenţă (art. 153 şi
154 alin. (1) CP), legiuitorul a ataşat condiţia ca ele să fie săvârşite de către un subaltern
împotriva şefului în timpul când îndeplinea obligaţiile legate de serviciul militar şi a for-
matoinfracţiunemilUarăprevăzutădeurt. 368 alin. (1) CP.
Au un astfel de caracter complex şi infracţiuniie prevăzute în art. 305, 349, 350, 367,380 şi
de alte articole din CP,
8. Infracţiimea complexă agravată este o variantă a infracţiunii simple, care cuprinde în
componenţa sa ca circumstanţă agravantă o altă infracţiune. De exemplu, uifracţiunea
simplă de privare ilegală de libertate (art. 166 alin. (1) CP), insoţită de cauzarea unei vătă-
mări grave integrităţii corporale sau sănătăţii (art. 151 alin. (I) CP), ori soldată cu decesul
victimei din imprudenţă (art. 149 alin. (1) CP) constituie infracţiunea complexă de privare
de libertate în formă agravantă, prevăzută de art. 166 alin. (3) CP.
Unele infracţiuni complexe agravante sunt compuse dintr-o infracţiune complexă de bază
(forma tip) şi o altă infracţiune ca circumstanţă agravantă. De exemplu, tâihăria săvârşită
de o organizaţie criminală sau cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau sănătăţii
(art. 188 alin. (3) CP), pirateria (art. 289 alin. (2) lit. c) CP)
Nu orice infracţiune agravată este şi o infracţiune complexă agravată. De exemplu, omorul
săvârşit cu premeditare din interes material sau cu intenţii huliganice este o infracţiune sim-
plă agravată şi nu una complexă, deoarece aceste circumstanţe agravante nu constituie infrac-
ţiuni distincte, ci semne care caracterizează latura subiectivă a înseşi infracţiunii de omor.
Partea g e n e r a l ă 57
9. Infracţiunea cu acţiuni alternative consta din mai multe acţiuni enumerate în dispoziţia
normei de incriminare, care, fiecare în parte sau săvârşite în ansamblu, constituie elemen-
tul material al unei infracţiuni unice consumate. Sunt infracţiuni cu acţiuni alternative
traficul de fiinţe umane (art. 165 CP); circulaţia ilegală a substanţelor narcotice, psihotro-
pe sau a precursorilor (art. 217 CP); proxenetismul (art. 220 CP), rebeliunea armată (art.
340 CP) etc.
10. în Partea speciaiă a CP sunt prevăzute două infracţiuni unice care pot fi săvârşite în forma
de îndeletnicire:
a) dobândirea sau comercializarea bunurilor obţinute pe cale criminală, săvârşite sub
formă de îndeletnicire (art. 199 alin. (2) lit. b) CP);
b) îndeletnicirea ilegaiă cu pescuitul, vânatul sau cu alte exploatări ale apelor.
în limbajul obişnuit cuvântul îndeletnicire are înţeles de profesiune, meserie sau ocupaţie.
înţelesul juridico-pena! al termenului îndeletnicire, utilizat în articolele menţionate, CP
nu-1 defineşte. în Iipsa unei astfel de predzări, organelor de urmărire penală şi instanţelor
de judecată le revine sarcina de a decide, în funcţie de împrejurările concrete ale cauzei,
dacă fapta aşa cum ea a fost săvârşită de făptuitor, poate fi apreciată sau nu ca o îndelet-
nicire criminală. însă o astfel de interpretare judiciară este in contradicţie cu previzibi-
litatea legii penale ca aspect al principiului legalităţii "m dreptul penal. De aceea, pentru
a aplica în practică dispoziţiile art. 199 alin. (2) lit. b) CP şi art. 234 CP, se cere o lege de
interpretare a înţelesului termenului îndeletnicire utilizat în ele.
Practica judiciară
Instanţele de judecată au caliikat ca infracţiune unică de punere în circulaţie a vaiutei străine
false fapta lui P.A., care, ştiind că V.N. vinde dolari SUA falşi, s-a înţeles cu acesta să-i vândă
6000 de dolari falşi contra sumei de 2000 de dolari SUA veritabili. La momentul acestei înţele-
geri V.N. i-a vândut din suma preconizată lui P.A. 100 de dolari falşi, urmând ca peste o zi să-i
transmită şi restul sumei. P.A. a pus în aceeaşi zi în circulaţie bancnota falsă de 100 de dolari.
A doua zi, la întâlnire ambii au fost reţinuţi, ridicându-se de la P.A. 6000 de dolari falşi şi 1400
de dolari SUA originali {Decizia CS! lca-56/03).
Se consideră infracţiune unicâ fapta lui B.V., care în jurul orei Ol 30, aflându-se în stare de ebrie-
tate în casă, din relaţii ostile, i-a aplicat intenţionat concubinei A.N., o loviturâ cu cuţitul în
partea dreaptă a pieptului, cauzându-i o vătămare corporală grava a sănăîăţii {Decizia CSJ nr.
lre-401/04).
Articolul 29. INFRACŢIUNEA CONTINUĂ
(1) Se consideră infracţiune continuă fapta care se caracterizează prin săvârjirea neîntreruptă, timp nedeter-
minal, a aclivilăţii infracţionale. în cazul infracţiunii conlinue nu exista pluralitate de infracţiuni.
(2) infracţiunea continuă se consumâ din momentul încetării activităţti infracţionale sau datorită survenirii
unor evenimente care împtedică această activltate.
1. Infracţiunea continuă, ca şi infracţiunea simplă, se caracterizează sub raport obiectiv
printr-o singură acţiune (inacţiune), printr-un singur rezultat, iar subiectiv printr-o
singură formă de vinovăţie a aceluiaşi făptuitor. Specificul ei constâ în faptul că acţiunea
(inacţiunea) infracţională durează natural în timp până când infractorul nu o încetează
sau continuarea ei este împiedicată de anumite evenimente.
58 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
2. Activitatea infracţională la unele infracţiuni continue este susceptibilă de întreruperi
care sunt deterrainate de natura acestei activităţi. în raport cu acest fapt doctrina penaiă
deosebeşte infracţiuni continue permanente şi infracţiuni continue succesive.
3. Infracţiunile continue permanente se caracterizează prin desfăşurarea activităţii infrac-
ţionale fără întrerupere, care nu necesită intervenţia făptuitorului pentru prelungirea ei.
Exemple de infracţiuni continue permanente pot fi: privarea ilegalâ de libertate (art. 166
CP); păstrarea ilegală a armelor şi muniţiilor (art. 290 CP); eschivarea de la executarea
pedepsei cu închisoarea (art. 319 CP); păstrarea substanţelor narcotice, psihotrope şi a pre-
cursorilor (art. 217 CP) etc. Permutarea, de exemplu, a substanţelor narcotice, psihotrope
şi a precursorilor dintr-un loc în altul, indiferent de locul păstrării lor, se consideră drept
o formă de păstrarea şi nu schimbă caracterul permanenS al ei (pct. 3 HP CSJ nr. 12 din
27 martie 1997 Despre practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei pri-
vind infracţiunile legate de mijloacele narcotice şi substanţele cu efect puternic şi toxice).
4. Spre deosebire de infracţiunile continue permanente, cele succesive permit unele între-
ruperi în desfăşurarea activităţii infracţionale. Astfel, portul ilegal de arme (art. 290 CP)
sau utilizarea iticitâ a energiei electrice, termice sau a gazelor naturale (art. 194 CP) pot fi
întrerupte, spre exemplu, noaptea şî reluate dimineaţa. Aceste întreruperi sunt fireşti, ţin
de natura activităţii şi nu modifică caracterul continuu şi unitar al infracţiunii.
împărţirea infracţiunilor continue în permanente şi succesive are şi importanţă practică,
fiindcă în cazul lor nu există o pluralitate de infracţiuni. Orice întrerupere a infracţiunii
continue permanente are valoarea unei epuizări a infracţiunii, iar reluarea activităţii in-
fracţionale înseamnă săvârşirea unei noi infracţiuni continue.
5. De regulă, infracţiunile continue sunt infracţiuni de pericol (formale). însă unele dintre
ele pot fi şi de rezultat. Urmarea prejudiciabilă în cazu! infracţiunilor continue de rezultat
capătă proporţii cu atât mai mari cu cât se prelungeşte în timp acţiunea infracţională. De
exemplu, fapta de utilizare ilicită a energiei electrice, termice sau a gazelor naturale con-
stituie o infracţjune prevăzută de art. 194 alin. (1) CP, când ea a cauzat daune în proporţii
mari. Preîungirea în timp a acestei activităţi infracţionale amplifkă şi rezultatu! ei, care
poate duce la cauzarea pentru proprietar a unor daune in proporţii deosebit de mari, spo-
rind gradul prejudiciabil al fapteî şi transformând-o într-o infracţiune continuă agravată
prevăzută de art. 194 alin. (2) CP.
6. Infracţiunea continuă se consumă din momentul încetârii activitâţii infracţionale sau
datorită survenirii unor elemente care împiedică această activitate.
încetarea activităţii infracţionale poate avea ca sursă voinţa făptuitorului, intervenţia
autorităţii de stat sau a altei persoane etc.
Cunoaşterea momentului privind consumarea infracţiunii continue are împortanţă pen-
tru aplicarea prevederilor altor instituţii de drept penal. Astfel, în cazul infracţiunilor
continue: legea despre amnistie nu se aplică dacă infracţhmea s-a consumat după intrarea
ei în vigoare; legea penală apiicabilă în timp va fi legea în vigoare la momentul încetării ac-
ţiunii infracţionale; dacă infracţiunea continuă începută în timp ce făptuitorul era minor
se desfăşoară şi după ajungerea acestuia la majorat, reglementările legii penale privitoare
la minor nu se aplică faţă de fâptuitor. însâ îa indîvidualizarea pedepsei instanţa este în
drept de a ţine cont şi de faptul că infracţiunea a început când făptuitorul era minor.
Partea generală 59
Practicajudiciară
Se consideră infracţiime continuă fapta lui G.I., care, pentru a pleca peste hotare în august
2003, a confecţionat şi folosit un document de o importanţă deosebită - un paşaport fals pe
numele unui cetăţean al Rusiei, în care a încleiat fotografia sa, prezentând ulterior paşaportul
ca al său personal la trecerea frontierelor de stat ale Ungariei, Italiei şi RM (la aeroportul
Chişinău) la 29.03.04, când a fost reţinut (Decizia CSJ nr. lre-748/04).
Fapta lui F.V., care pe parcursul unui an şi 20 de zile a însuşit ilegal energie electrică prin evi-
tarea sistemului de evidenţă {stoparea contorului), se consideră infracţiune continuă (Decizia
CSj lre-59/04).
Păstrarea de către I.M. a unei arme de foc procurate ilegal şi neînregistrate din aprilie şi până la
9 septembrie 2003, când a fost ridicatâ de organul de poliţie, se consideră infracţiune continuă
{DeciziaCSJlre-91/04).
Fapta lui M.O., care în prima jumătate a anului 2002 a procurat de la C.S. 45 de bucăţi de
trotil şi 18 capse detonatoare electrice, considerate muniţii, pe care le-a păstrat ilegal pe
parcursul unui an şi jumătate în gospodăria sa, se consideră infracţiune continuă (Decizia
CSJ lre-462/04).
Articolul 30. INFRACŢIUNEA PRELUNGITĂ
(1) Se consideră infracţiune prelungită fapta săvârşită cu intenţie unică, caracterizală prin două sau mai multe
acţiuni infracţionale identice, comise cu un singur scop, akătuind in ansambtu o infracţiune.
(2) Infracţiunea prelungitâ se consumă din momentul săvârşîril ultimei acţiuni sau inacţiuni infracţionale.
1. Textul art. 30 CP a legiferat noţiunea de infracţiune prelungită ca infracţiune unică în
formularea ei dată de către doctrina penală şi practica judiciară anterioară noului CP. Din
dispoziţiile acestei norme penale rezultă trăsăturile infracţiunii prelungite de a fi formată
din două sau mai multe acţiuni infracţionale legate între ele printr-o triplă unitate:
2. a) unitatea de subiect; b) unitatea rezoluţiei infracţionale şi c) unitatea acţiunilor ce reali-
zează componenţa aceleiaşi infracţiuni. Aceste trăsături specifice se deduc din condiţîile
de existenţă a infracţiunii prelungite indicate în art. 30 CP.
3. Unitatea de subiect al infracţiunii prelungite există cu condiţia ca acţiunile infracţionale
care alcătuiesc în ansamblu o infracţiune să fie săvârţite de unul şi acelaşi autor singur sau
în orice altă formă de participaţie. în literatura de speciaîitate se susţine că există infrac-
ţiune prelungită şi atunci când participanţii \şi schimbă rolul şi implicit calitatea în care
participă la săvârşirea acţiunilor infracţionale până la consumarea infracţiunii. Conside-
răm că art. 30 CP nu exclude o astfel de variantă, or, infractorul, indiferent de schimbarea
rolului de la o acţiune la alta, de la început a contribuit cu intenţie la săvârşirea aceleiaşi
infracţiuni.
4. Unitatea rezoluţiei infracţionale a infracţiunii prelungite constă din condiţia ca atitudinea
psihică a fâptiiitorului faţă de fapta săvârşită să fie în formă de intenţie şi cu scop unic.
Intenţia unică a făptuitorului în momentul luârii hotărârii trebuie sâ cuprindă sub aspect in-
telectiv previziunea săvârşirii a două sau mai multe acţiuni prejudiciabile identice în atingerea
unui scop unic, iar sub aspect volitiv - dorinţa de a le săvârşi şi de a-şi atinge scopul.
60 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Rezoluţia infracţională trebuie să fie anterioară începerii activităţii infracţionale şi să se
menţină în linii generale pe parcursul executării acţiunilor ce alcătuiesc infracţiunea pe
care o doreşte. Pentru a uni toate actele de executare, rezoluţia de executare trebuie să fie
suficient de determinatâ in sensul că infractorul are imaginea de ansamblu a activităţii
sale ulterioare pe care o va desfăşura prin acţiuni identicc şi separate, iar cu fiecare execu-
tare a acţiunilor hotărârea fina]ă se poate concretiza.
5. Unitatea acţiunilor infracţionale a infracţiunii prelungite se caracterizează prin condiţia
că două sau mai multe acţiuni infracţionaie identice să alcătuiască în ansamblu o singură
infracţiune.
Acţiunile ce alcătuiesc infracţiunea prelungită trebuie sa se săvârşească la diferite inter-
vale de timp, în caz contrar suntem în prezenţa unei infracţiuni simple. De exempiu, mai
multe acţiuni de luare şi scoatere a bunurilor din depozit şi incărcarea lor în automobil, în
cazul furtului, se află într-o succesiune imediată, neîntreruptă, caractcristică infracţiunii
în formă simplă, dar nu preiungită.
Este în sarcina organelor de urmărire penală şi a instanţelor de iudecaîă ca, din felul cum .
s-au desfăşurat acţiunile şi din toate probele administrate în cauză, sa stabilească faptul că
acţiunile săvârşite cu intervale mai mici sau mai mari între ele constituie sau nu o in-
fracţiune prelungită.
Identitatea acţiunilor în cazul infracţiunii prelungite consîă în faptul că ele trebuie să pre-
zinte fiecare în parte, elenientul material al aceleiaşi infracţiuni. în cazul infracţiunilor cu
acţiuni alternative infracţiunea preiungită se poate realiza prin acţiuni diferite, prevăzute
de norma de incriminare, De exemplu, acţiunile de distrugere şi deteriorare intenţionată a
bunurilor, dacă sunt săvârşite la diferite intervale de timp şi urniăresc un singur scop - de
a-i cauza proprietarului în ansamblu daune în proporţii mari -, pot constitui o infracţiune
prelungită prevăzută de art. 197 CP.
Acţiunile idenîice care akătuiesc infracţiunea prelungitâ în unele cazuri ele însele pot
avea calitatea de infracţiuni distincte, iar în altele - nu. De exemplu, furtul în proporţii
considerabile poate apărea ca infracţiune prelungită, săvârşită prin acţiuni ce constituie
fiecare în parte contravenţii administrative prevăzute de art. 124 CCA.
6. în practica judiciară instanţele judecătoreşti, în funcţie de circumstanţele concrete ale
cauzei, iau In vedere şi alte semne care conduc la stabilirea unităţii activităţii infrac-
ţionale: unitatea obiectului şi locului infracţiunii, a metodelor şi procedeelor identice
la săvârşirea activităţii infracţionale, timpul scurs între actele de executare etc. De
exemplu, Plenul CSJ a explicat instanlelor judecâtoreşti, că fabricarea muttiplă a unor
substanţe narcotice dintr-un singur lot de materie primă la intervaîe de timp diferite
reprezintă un şir de acţiuni criminale identice, cuprinse de intenţia unică a infractoru-
lui şi constituie în curaul o singură infracţiune - infracţiune prelungită {p. 3 HP CSJ nr.
12 din 27.03. 1997 Despre practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei
privind infracţiunile iegate de mijloacele narcotice şi substanţele cu efect puternic şi
toxice).
7. Infracţiunea prelungită se consumă din momentul săvârşirii ultimei acţiuni infracţiona-
le. Insă acţiunile infracţionale îndreptate spre săvârşirea unei infracţiuni preiungite pot
fi întrerupte pană la consumare din voinţa fâptuitorului sau din motive ce nu depind
de voinţa lui. Motivele din care nu s-a consumat infracţiunea prelungită produc efecte
juridice diferite. Daca, de exemplu, în timpul săvârşirii sustragerii infractorul avea in-
Partea gcnerală 61
tenţia să însuşească averea în proporţii constderabile, mari sau deosebit de mari şi ea nu
a fost realizată din motive independente de voinţa lui, cele săvârşite vor fi încadrate drept
tentativă de sustragere în proporţii considerabîle, mari sau deosebit de mari, indiferent
de cantitatea celor sustrase real (p. 22 HP CSJ nr. 23 din 28.06.2004 Cu privire la practica
judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor).
în cazul când persoana a renunţat de bunâvoie la ducerea infracţiunii pânâ la capăt, ea
poartă raspundere penală numai pentru acţiunile săvârşite până la renunţare, dacă ele
constituie o infracţiune consumată (art. 56 alin. (3) CP).
Acţiunile de fabricare ori procurare a unei sume de bani falşi o singurâ dată şi care ulterior
a fost pusă în circulaţie în timp şi de persoane diferite nu pot fi divizate în comparaţie de
acţiuni separate, deoarece ele au un caracter prelungit, se compun dintr-un şir de acţiuni
criminale identice, sunt cuprinse de intenţie unică şi alcătuiesc in cumulul lor o singură
infracţiune (p. 9 HP CSJ nr. 23 din 29. 10.2002 Cu privire la practica judiciară în cauzele
penale despre fabricarea sau punerea în circulaţie a banilor falşi).
Practica judiciară
Se consideră infracţiune prelungită (proxenetism), fapta lui C.S., care în luna ianuarie le-a
recrutat pe I.C. şi A.N., apoi în februarie pe A.C. şi I.G., pe care le-a determinat să practice
prostituţia şi care, la indiiaţia lui executau diferite comenzi de acordare a serviciilor sexuale
contra plată (Decizia CS> lre-233/04).
Artlcolul 31. REPETAREA INFRACŢIUNH
(1) Se consideiă repetare a infracţiunii săvârşirea a două sau mai multor infracţiuni Identke ori omogene,
prevăzute de ateeaşi normă penală, cu condiţia că persoana nu a fost tondamnată pentru vreuna din ele ţi
nu a expirat termenu! de prescripţie.
(2) Săvârşirea a două sau mai muilor infracţiuni prevăzuts la diferite articole ale prezentului cod este conside-
rată ca repetare a infracţiunii în cazurile prevăzuleîn Partea specială a prezentului cod.
1. Doctrina şi jurisprudenţa instanţelor judecătoreşti din RM de până la adoptarea şi intrarea
în vigoare a noului Cod penal considerau repetarea infracţiunii ca o formă a pluralitâţii de
infracţiuni. Noul Cod penal a legiferat o altă concepţie, contbrm căreia repetarea infrac-
ţiunii este recunoscută ca o infracţiune unicâ, alături de infracţiunea simplă, complexă,
continuăşi prelungilă.
2. Repetarea infracţiunii, potrivit art. 31 CP, constâ din săvârşirea a două sau mai mu!te in-
fracţiuni identice ori omogene, prevăzute de aceeaţi normă penală, ori, în anumite cazuri
prevăzute şi de diferite articole ale CP, cu condiţia că persoana nu a fost condamnată pen-
tru vreuna dintre ele şi nu a expirat termenul de prescripţie. Din aceste prevederi legale
rezultă că repetarea infracţiunii ca infracţiune unică apare în concepţia legiuitorului ca o
reunire în componenţa uneî singure infracliuni a două sau mai multe fapte, care consti-
tuie fiecare în parte o infracţiune de sine stătătoare şi cu calificare juridico-penală proprie.
Numai datorită voinţei legiuitorului aceste două sau mai multe infracţiuni constituie o
infracţiune unică în formă de repetare a infracţiunii.
3. Repetarea infracţiunii are mai multe modalităţi reglementate nu numai în art. 31 CP, ci şi
de alte articole din Partea specială a CP. Practîc orice infracţiune din Partea specială a CP
62 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
poate căpăta formă repetată în una dintre aceste modalităţi. Pentru aceste modalităţi de
repetare a infracţiunii este comun faptul că două sau mai multe infracţiuni independente
sunt calificate ca o singură infracţiune, iar specificul fiecăreia constâ în conţinutul şi sanc-
ţionarealor diferită.
4. Una dintre modalităţile repetării infracţiunii este repetarea infracţiunii ca infracţiune
unică neagravată. Ea rezultă din dispoziţiile art. 31 alin. (1) CP şi constă din săvârşirea a
două sau mai muite infracţiuni identice sau omogene, prevăzute de aceeaşi normă penală
când repetarea acestor infracţiuni nu este incriminată ca infracţiune unică cu componen-
ţă agravată. Modalitatea menţionată poate apărea la săvârşirea a două sau mai multe in-
fracţiuni identice cu intenţie sau din imprudenţă, indiferent de gravitatea şi numărul lor.
De exemplu, săvârşirea 3a diferite perioade de tirap a trei infracţiuni identice, prevăzute
de aceeaşi normă - art. 264 alin. (6) CP -, constituie, conform art. 23 şi 31 alin. (1) CP o
singură infracţiune prevăzută de art. 264 alin. (6) CP în formă de repetare a infracţiunii
ca infracţiune unică, deoarece art. 264 CP nu incriminează repetarea acestei infracţiuni
drept componenţă de infracţiune agravată. în acest caz făptuitorul, pentru săvârşirea a
trei infracţiunî, va fî pedepsit cu o singură pedeapsă în limiteîe sancţiunii prevăzute de
art.264alin. (6) CP.
Această modalitate de repetare a înfracţiunii este cea mai frecventă şi poate apărea la
repetarea tuturor infracţiunilor din Partea specială a CP, cu excepţia cazurilor când repe-
tarea infracţiunii formează o infracţiune unică agravată.
5. Săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni identice sau omogene, prevăzute de acelaşi
articol sau de diferite alineate ale aceluiaşi articol, constituie o repetare a infracţiunii ca
infracţiune unică agravată în cazurile prevăzute expres în Partea specială a CP. Această
modalitate de repetare a infracţiunn o au infracţiunile de omor intenţionat săvârşit de
către o persoană care a mai săvârşit un omor intenţionat (art. 145 alin. (3) Iit. g) CP),
privaţiunea ilegală de libertate săvârşitâ repetat (art. 166 alin. (2) lit. a) CP), contrabanda
prevăzută de alin. (1) - (4) art. 248 CP săvârşită repetat (art. 248 alin. {5} CP) etc.
6. 0 altă modalitate de repetare a infracţiunii este repetarea infracţiunilor identice sau
omogene, prevăzute de aceeaşi normă penală sau de diferite articole, ca infracţiune unică
agravată în cazurile infracţiunilor contra patrimoniului.
Astfel, potrivit art. 3) alin. (2) şi art. 186 alin. {4} CP îa alin. (2) din art. 186-192 CP se
considera repetr.ie acele infracţiuni ce au fost săvârşite de o persoană care anterior a co-
mis una dintre infracţiunile prevăzute de alin. (I) din articolele menţionate, dar nu a fost
condamnată pentru aceasta. Repetată în acest caz se consideră ultîma infracţiune şi acest
fapt creează situaţii când pedeapsa pentru ele depinde nu de gravitatea infracţiunilor re-
petate, ci de ordinea in care ele au fost săvârşite. De exemplu, dacă făptuitorul săvârşeşte
o tâlhărie (art. 188 alin. (1) CP), iar apoi o pungăşie (art. 192 alin. (1) CP), deşi tâlhăria
este o infracţiune mai gravă ca pungăşia, ambele infracţiuni, conform art. 186 alin. (4) CP,
constituie o pungăşie repetată şi pedepsită în limitele art. 192 alin. (2) CP.
7. 0 modalitate specifică de repetare a infracţiunilor contra patrimoniului rezidă în con-
ţinutul infracţiunilor de sustragere a bunuriior în proporţii mari sau deosebit de mari,
prevăzute de art. 195 CP. în acest caz, indiferent de forma însuşirii (art. 186-192 CP), de
numărul şi gravitatea infracţiuniior repetate prin care s-au însuşit bunurile în proporţii
mari sau deosebit de mari, toate în ansamblu formează o infracţiune unică, prevăzută de
art. 192 alin. (1) sau (2) CP.
Partea generală 63
8. în cazul când repetarea infracţîunii nu formează o infracţiune unică agravată, repetarea
infracţiunii poate fi recunoscută ca circumstanţă agravată la stabilirea pedepsei (art. 77
alîn.(l)lit.a)CP).
Practica judiciară
Se consideră repetare a infracţiunii identice fapta lui N.P., care, în lunile mai şi decembrie aie
aceluiaşi an, a pătruns în locuinţa cunoscutului său P.Z., de unde a sustras bunuri în sumă
totală de 6625 de lei.
Constituie o repetare de infracţiuni identice faptele lui S.A., care prin pătrundere în încăperi şi
în depozite, a sustras pe ascuns o serie de bunuri: în ianuarie - în valoare de 150 de lei, la 10,
12 şi 20 februarie - în valoare de 200 lei, 500 de lei şi, respectiv, 400 de lei, fapta fiind calificată
pe baza art. 186 alin. (2) lit. a) şi c) CP.
Constituie o repetare a mai multor infracţiuni identice faptele lui O.C. şi A.R., care au pătruns
în doi în casa lui I.B. de unde au sustras bunuri în valoare de 300 de lei. Tot ei au pătruns pesle
10 zile în încăperea Uzinei "Alfa", de unde au sustras bunuri în valoare de 500 de lei. Tot ei
împreună, după un termen de o lună şt cinci zile, au mai săvârţit un furt - au pătruns în curtea
casei lui E.G., de unde au sustras o bicicletă, cost 300 de lei {Decizia CSJ lre-315/04).
Constituie o repetare a infracţiunilor identice (jaf) fapta lui C.P., care, mai întâi la 16 ianuarie,
afiându-se în vestiarul unei gtădiniţe de copii, a sustras o scurtă, cost 350 de lei, iar coborând pe
scări de la etaj, a fost observat de una din educatoarele de copii, care a strigat să întoarcă bunul
sustras, el însă, auzind-o a fugit, insuşindu-şi scurta. La 25 ianuarie C.P., pătrunzînd în vestiarul
altei gradiniţe, în prezenţa copiilor, a sustras un cojocel din blană, cost 500 de lei, cu care a fugit
din încăpere, însă la ieşirea din clădire a fost reţinut cu bunul sustras {Decizia CSJ lra-590/04).
Articolul 32. PLURALITATEA DEINFRACŢIUNI
(1) Pluralitatea de infracţiuni constituie, după caz, concurs de infracţiuni sau recidivă.
[Aft. 32 modificat prin Legea nr. 211-XV din 29.05.03, in vigoare din 12.06.03]
1. Pluralitatea de infracţiuni, ca realitate obiectivă, înseamnă situaţia când aceeaşi persoană
a săvârşit două sau mai multe infracţiuni.
Spre deosebire de CP din 1961, în art. 32 al noului CP este legiferată pluralitatea de in-
fracţiuni fără a se da o definiţie acestei noţiuni. Legiuitorul a alcătuit pluralitatea de in-
fracţiuni ca instituţie de drept penal din formele prin care ea se manifestă şi a regiementat
separat: concursul de infracţiuni în art. 33 CP şi recidiva în art. 34 CP.
2. Pluralitaîea de infracţiuni este legatâ de instituţia infracţiunii întrucât existenţa sa este
condiţionată de reimirea mai multor infracţiuni în persoana aceluiaşi făptuitor. Or, ea este
direct legatâ şi de instituţia pedepsei penale, deoarece pluralitatea de infracţiuni necesită
inevitabil şi o procedură specială de sancţionare a intregului ansambiu de infracţiuni (art.
82,84,85 CP).
3. Formele legale de manifestare a pluralităţii de infracţiuni dau temei de a concluziona că
prin pluralitate de infracţiuni se înţelege situaţia când aceeaţi persoană săvârşeşte două
64 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
sau mai multe infracţiuni înainte de a fi condamnată pentru vreuna dintre ele sau dacă a
săvârşit o nouâ infracţiune după condamnarea pentru infracţiunea săvârşită anterior, dar
înainte de stingerea antecedentelor penale.
Astfel, pentru existenţa pluralităţii de infracţiurri se cer indeplinite în mod obligatoriu
următoarele condiţii:
■ două sau mai multe fapte să fie infracţiuni cu componenţe distincte; . pot
constitui pluralitate de infracţiuni atât infracţiuniie consumate, cât şi cele ne-
consumate (pregătirea şi tentativa la infracţiune);
• aceeaşi persoană să săvârşească toate infracţiunile (în orice calitate a participaţiei:
autor, coautor, organizator, instigator sau complice).
4. Nu există pluralitate când pentru una dintre două infracţiuni săvârşite au intervenît cir-
cumstanţe care exclud urmărirea penală pentru ea:
• termenul de prescripţie sau amnistia; lipseşte plângerea victimei în cazurile în care
urmărirea penaîă începe nuniai pe baza plângerii acesteia; există o hotărâre neanula-
tă de neîncepere a urmăririi penale în aceeaşi acuzaţie;
• fapta a fost decriminalizată; sentinţa de condamnare a fost executată şi s-au stins an-
tecedentele penale; există una dintre cauzele care înlătură caracterul penal al faptet;
alte circumstanţe de acest fel prevăzute de lege.
5. Uneie infracţiuni pot fi săvârşite numai in formă de pluralitate de infracţiuni. De exem-
plu, evadarea din locurile de deţinere este infracţiune immai după săvârşirea unei alte
infracţiiini pentru care făptuitorul executa pedeapsa cu închisoarea sau cu arest ori se
afla în stare de arest preventiv (art. 317 CP). Sau uzurparea de calităţi oficiale constituie
infracţiune dacă ea este însoţită de săvârşirea pe aceasîă baza a altei infracţiuni (art. 351
CP) etc.
Articolu! 33. CONCURSUL DE INFRACŢiUNI
(1) Seconsideră concurs de infracţiuni sâvârţirea de către o persoană a douâ sau mai multor infracţiuni, prevl-
zute !a diferite articole sau la diferite alineate ale unui singur arlicol din Partea specială a prezentului cod,
dacă persoana nu a fost condamnată pentru vreuna din e!e şi dacă nu a expirat termenul de prescripţie.
(1) Concursul de infracţiuni poate fi ideal ţi rea!.
(2) Concursul ideal exîstă atunci când persoana, printr-o singurâ acţiune (inacţiune), săvârşeşte două sau mai
multe infracţiuni prevăzute la diferite articole sau !a diferite alineate ale unui artico! din prezentul cod.
(3) Concursul reai existâ atunci când persoana, prîn diferite acţiuni (inacţiuni) de sine stătătoare, săvârşeşte
două sau mai muite infracţiuni prevăzute la diferite articole sau ia diferite alineate ale unui articol din
prezentul cod.
1. Definiţia concursului de infracţiuni dată în art. 33 alin. (1) CP este generală şi evidenţiază
condiţiile de existenţă şi trăsăturile specifice lui, care îl caracterizează ca o formă distinc-
tivă de pluralitate de infracţiuni.
Condiţiile pentru existenţa concursului de infracţiuni sunt aceleaşi ca şi pentru pluralitate
în general: săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni de una şi aceeaşi persoană. Or,
concursul de infracţiuni se deosebeşte de recidivă prin faptul ca persoana să nu fi fost
condamnată pentru vreuna dintre ele.
Partea generală 65
2. Pentru a înţelege sensul expresiei "persoana nu a fosî condamnată pentru vreuna dintre
eie" trebuie precizat din ce moment persoana se consideră condamnată.
Potrivit art. 110 CP şi art. 65 alin. (3) CPP, se consideră condamnafă persoana în privinţa
căreia sentinţa de condamnare a devanit definitivă. Prin urmare, din momentul pro-
nunţării sentinţei de condamnare şi până la devenirea ei definitive persoana nu poate fi
recunoscută condamnată. De aceea, considerăm că, dacă după pronunţarea sentinţei de
condamnare până la devenirea ei definitivă persoana săvârşeşte o nouă infracţiune, sun-
tem în prezenţa unui concurs de infracţiuni, dar nu a recidivei.
De asemenea există un concurs de infracţiuni şi în cazul în care după pronunţarea sentin-
ţei se constată că persoana condamnată este vinovată şi de comiterea unei alte infracţiuni
săvârşite înainte de pronunţarea sentinţei în prima cauzâ (art. 84 alin. (4) CP).
3. In art. 33 alin. (2)-(4) CP se concretizează modalităţile concursului de infracţiuni (real şi
ideal) şi se evidenţiază specificul condiţiilor de existenţâ a fiecârei modalităţi în parte.
4. Specificul concursului ideal constă în faptu! că el există atuncî când persoana săvârşeşte
printr-o singură acţiune (inacţiune) două sau mai multe infracţiuni prevăzute la dife-
rite articole sau la diferite alineate ale unui articol din CP. Ca rezultat al acţiunii crimi-
nale în acest caz se prejudiciază mai multe obiecte juridice apărate de diferite articole
din CP. De exemplu, acţiunile persoanei care ştia că suferă de boala SIDA şi care a con-
taminat sau a pus în pencol de contaminare de această boală victima violului trebuie
calificate prin concurs de infracţiuni, prevăzute de art. 102 şi 1071 CP (1961) (art. 171
şi 212 CP din 2002), (p. 12 HP CSJ nr. 7 din 29.08.1994, modifkată prin HP CSJ nr. 38
din 20.12.1999, şi nr. 25din 29.10.2001 Cuprivirelapracticajudiciarăîncauzeledespre
infracţiunile sexuale).
însă nu există un concurs ideal în cazul complexităţii naturale când o infracţiune mai
uşoară este absorbită în mod firesc de infracţiunea mai gravă. Astfel, dacă s-a dovedit
că în acţiunea vinovatului există componenţa tentativei de omor, nu este necesară o
încadrare suplimentară privind urmarea reală survenită pentru victimă (p. 3 HP CSJ
nr. 15 din 15.11.1993 cu modiikările efectuate prin HP CSJ nr. 20 din 10.06.1998, nr. 38
din 20.12.1999 şi nr. 25 din 29.10.2001, Cu privire ia practica judiciară în cauzele des-
pre omor intenţionat). Or, acţiunile faptuitorului care a avut concomitent drept urmare
consecinţe prevâzute de diferite alineate ale art. 177 CP (1961) (art. 264 CP din 2002) se
încadrează conform unuia dintre alineatele art. 177 CP, care prevăd cea mai gravă dintre
consecinţele survenite (p. 5 HP CSJ nr. 20 din 08.07.1999, Despre practica judiciară cu
privire la aplicarea legislaţiei în cadrul examinării cauzelor penale referitoare la încăl-
carea regulilor de securitate a circulaţiei şi de expioatare a mijloacelor de transport).
5. în cazul concursului ideal toate infracţiunile pot fi săvârşite fie cu intenţie, fie din impru-
denţă sau pot fi săvârşite sub orice forma de vinovăţie. Concursul ideal nu exclude nici
infracţiunile săvârşite cu două forrae de vinovăţie. Astfel, dacă atacul de tâlhărie a fost
însoţit de vătămarea intenţionat gravă a integrităţii corporale sau a sanătăţii, care a provo-
cat decesul victimei, fapta urmează a fi calificată pe baza art. 188 alin. (3) lit. c) şi art. 151
alin. (4) CP (p. 8 HP CSJ nr. 23 din 28.06.2004, Cu privire la practica judiciarâ în procesele
penale despre sustragerea bunUrilor).
6. Particularităţile concursului real constau în faptul că făptuitorul, prin diferite acţiuni (in-
acţiuni) de sine stătătoare săvârţeşte două sau mai multe infracţiuni, prcvăzute de diferite
66
CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
9.
articole sau la diferite alineate ale unui articol din CP. Sub aspect subiectiv, infracţiunile
ce alcătuiesc concursul real de infracţiuni pot fi săvârşite în orice formă a vinovăţiei (in-
tenţie sau imprudenţă). în componenţa concursului real pot intra atât infracţiunile con-
sumate, cât şi cele în formă neconsumată (pregătirea şi tentativa de infracţiune), precum
şi infracţiunile săvârşite în orice formă a participaţiei.
Concursul real are douâ modalităţi: concursul simplu şi concursul cu conexitate.
Pentru realizarea concursului simplu nu este necesară existenţa vreunei legături dintre
infracţiunile comise, cu excepţia unităţiî făptuitorului. Astfel, Plenul CSJ a explicat
instanţelor judecătoreşti că profanarea simboiurilor statale nu necesită o calificare su-
plimentară ca huliganism. Profanarea simbolurilor statale urmează a fi calificate prin
concurs cu huliganismul doar în cazurile în care aceste infracţiuni constituie un concurs
real (p. 4 HP CSJ nr. 6 din 24.06.1991 cu modificările HP CSJ nr. 38 din 20.12.1999 şi nr. 25
din 29.10.2001 Cu privire la practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei
despre răspunderea pentru profanarea simbolurilor statale şi despre încălcarea intenţio-
nată a ordinei de folosire a lor). Tot in acest sens s-a menţionat că persoana cu funcţie de
răspundere, care a luat mită fără o inţelegere prealabilă cu altă persoană cu funcţie de
răspundere, iar după aceasta i-a dat ultimei o parte din mttă pentru executarea unor obli-
gaţiuni în interesul mituitorului, poartă răspundere penaiă pentru concurs de infracţiuni
de dare şi luare de mită ţp. 10 HP CSJ nr. 6 din 11.03.1996 cu modificările HP CSJ nr. 20 din
10.06.1999, nr. 38 din 20.12.1999 şi nr. 25 din 29.10.2001 Cu phvire la aplicarea legislaţiei
referitoare la răspunderea penală pentru mituire).
Concursul cu conexitate este atunci când una dintre infracţiunile concurente constituie
cauză pentru sâvârşirea celeilalte. Această modalitate a concursului real se poate prezenta
sub două variante, fiecare având trăsăturile sale specifice.
P a r t e a generală 67
Priraa variantă constă din comiterea unei infracţiuni pentru a putea săvârşi alta. în aceas-
tă variantă ambele infracţiuni trebuie sâ fie intenţionate, indiferent de faptul dacă prima
infracţiune este indispensabilă sau nu pentru comiterea celei de a doua. De exemplu:
• sustragerea, iar apoi purtarea, păstrarea şi comercializarea armelor de foc, a mu-
niţiilor şi substanţelor explozive constituie un concurs de infracţiuni, săvârşite
intenţionat (p. 13 HP CSJ nr. 31 din 09.11.1998 Cu privire la practica judiciară în cau-
zele penale despre purtarea (portul), păstrarea (deţinerea), transportarea, fabricarea,
comercializarea ilegală, sustragerea armelor de foc, a muniţiilor sau a substanţelor
explozive, păstrarea neglijentă a armelor de foc şi a muniţiilor);
• acţiunile persoanei care şi-a însuşit arbitrar titlul şi puterea unei persoane cu funcţie
de răspundere (a lucrătorului de poliţie) şi prin şantaj şi ameninţări a săvârşit cu mi-
nora un raport sexual urmează a fi calificate pe baza art. 102 alin. 3 şi 207 CP (1961)
(art. 171 ţi art. 339 CP din 2002), (p. 24 HP CSJ nr. 7 din 29.08.1994 cu modificările
HP CSJ nr. 38 din 20.12.1999 şi din 29.10.2001);
• acţiunile persoanei care a săvârşit răpirea unor mijloace de transport cu scopul
sustragerii ulterioare a averii aflate în ele ţa aparatului de radio, casetofonului, CD,
casetelor etc.) sau a unor părţi ale mijioacelor de transport urmează a fi încadrate
ca concurs de infracţiuni prevăzute de art. 186 ş\ 273 CP (p. 23 HP CSJ nr. 23 din
24.96.2004 Cu privire la practica judiciară in proceseie penale despre sustragerea
bunurilor). Or, după cum s-a menţionat just într-o HP a fostei JS a RSSM, dacă in-
tenţia făptuitorului era îndreptată spre sustragerea mijlocului de transport, acţiunile
l moniului. Aceste acţiuni nu cer o calificare suplimentară ca răpire, deoarece în lit. a) CP).
u aceste cazuri răpirea este o metodă de sustragere (p. 14 HP JS a RSSM nr. 10 din
î 21.12.1978 Despre Practica judiciară în cauzele infracţiunilor în domeniul Practica judiciară
transportului"). Se consideră concurs real de infracţium prevâzute de art. 171 alin. (1), 172 alin. (1), 188 alin.
u • A doua variantâ a concursului cu conexitate se realizează prin sâvârşirea unei (1) CP, faptele lui B.Î., care a luat-o pe victima J.O. timp de noapte din stradă, forţat şi a
r in- dus-o într-un ascunziş, unde prin constrângere psihică şi fizică, a săvârşit cu ea un
m fracţiuni pentru ascunderea alteia. în acest caz ultima infracţiune se raport sexual, după care, aplicând aceleaşi constrângeri, şi-a satisfâcut cu ea pofta sexuală
e săvârşeşte în formă perversă. După aceasta, amenmţând-o cu un cuţit pe care i I-a pus la gât, i-a
a cu intenţie, pe când prima se poate săvârşi fie cu intenţie, fie din imprudenţă. smuls cerceii de aur în valoare de 700 lei (Decizia CSJ lre-210/04).
z De
ă exemplu; în cazul când satisfacerea prin constrângere a poftei sexuale în forme
per-
a verse sau săvârşirea unui raport homosexual sunt însoţite de un omor
intenţionat,
f acţiunile vinovatului urmează a fi calificate şi pe baza art. 88 alin. 7 CP (1961)
i (art.
145 alin. (2) lit. i) CP din 2002), adică omor săvârşit cu scopul de a ascunde o
c a!tă
a infracţiune sau de a înlesni săvârşirea ei (p. 24 HP CSJ nr. 7 din 29.08.1994 cu
l mo-
i dificările HP CSJ nr. 38 din 20.12.1999 şi nr. 25 din 29.10.2001 Cu privire la
f practica
i judiciară în cauzele despre infracţiunile sexuale);
c • rezistenţa opusâ după încetarea actelor huliganice, în special în legătură cu
a reţinerea
t ulterioară a infractorului, nu poate fi apreciată ca o circumstanţă care agravează
e hu-
liganismul, ea urmeazâ a fi catificată în concurs cu huliganismul (p. 6 HP CSJ nr.
c 12
a din 20.12.1993 cu modifkările HP CSJ nr. 38 din 20.12.1999 şi nr. 25 din
29.10.2001,
i Cuprivirelapracticajudiciarăîncauzeledesprehuliganism);
n • conducătorul mij&cului de transport care după sâvârşirea accidentului rutier a
f pără-
r sit persoana accidentată, aflată în pericol pentru viaţâ, urmează să poarte
a răspundere
c penală conform concursului de infracţiuni (p. 9 HP CSJ nr. 20 din 08.07.1999
ţ Despre
i practica judiciară cu privire la aplicarea legislaţiei în cadrul examinării
u cauzeior
n penale referitoare la încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei şi de
i exploatare a
mijloacelor de transport).
c
10. Concursul de infracţiuni este o situaţie exterioară condiţiilor de săvârşire a fiecărei
o
in-fracţiuni în parte şi nu influenţează gravitatea şi calificarea lor (art. 114 CP).
n
t însă săvârşirea de către o persoană a mai multor infracţiuni, în special intenţionate,
r de-monstrează, de regulă, pericolul social sporit al celor săvârşite şi al persoanei celui
a vinovat (p. 1 HP CSJ nr. 13 din 20.12.1993 cu modificările HP CSJ nr. 20 din
10.06.1998 Cu privire la practica de stabilire a pedepsei pentru săvârşirea mai
p multor infracţiuni sau în cazul mai multor sentinţe). De aceea importanţa lui constă
a în faptul, că concursul de infracţiuni atrage după sine sancţionarea infracţiunilor
t concrete conform unor criterii şi procedee speciale prevăzute de art. 84 CP. în afarâ
r de aceasta, săvârşirea infracţiunii de către o persoană care anterior a mai săvârşit o
i infracţiune se consideră circumstanţă agravantă la stabilirea pedepsei (art. 77 aiin. (1)
68 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Există un concurs ideal de infracţiuni în faptele lui G.R., care a procurat şi a păstrat ilegal
muniţii - o grenadă, cu care a venit în localul unui club-disco şi unde a avut un conflict cu
un grup de persoane. Având scopul de a se răfui cu aceştia prin tentativă de omor intenţionat,
a pus grenada în funcţiune, scoţându-i inelul de siguranţă şi aruncând-o în direcţia ]or. Din
cauze independente de voinţa lui, grenada a expîodat în aer, rănind o persoană ţi pe însuşi
condamnat {Decizia CSJ lca-61/03).
Constituie un concurs real de infracţiuni faptele lui C.A., care, din relaţii ostile, prin multipie
lovituri, i-a cauzat victimei A.C. vătămări interiţionate grave ale integrităţii corporale, iar când
victima zăcea fără cunoştinţă, C.A. a dezbrâcat-o de scurta de piele, cost 150 de lei, de pulover,
cost 70 de lei, bunuri pe care le-a sustras (Decizia CSJ Ica-65/03).
Fapteie lui O.V., care, în stare de ebrietate, din interes material şi cu scop de omor, 1-a atacat
pe B.G. în automobilul "W-Golf', lovindu-1 cu un obiect metalic ascuţit în regiunea inimii şi
cu pumnii în dJbrite părţi ale corpului, sustrăgându-i 2000 de dolari SUA, apoi, crezând că
victima a murit, a răpit automobilul, pe care 1-a abandonat la o distanţă de 16 km de la locul
atacului, au fost calificate drept concurs real de infracţiuni:
— omor premeditat săvârşit din interes material;
— sustragere prin tâlharie a bunurilor proprietarului în proporţii mari;
— răpire a mijlocului de transport însoţită de violenţă periculoasă pentru viaţa victimei
{Decizia CSJ lca-99/03).
Există un concurs de infracţium: furt cu cauzare de daune în proporţii considerabile şi abuz
de putere al persoanei cu funcţie de răspundere, în faptele Sui C.V., care, fiind colaborator a! or-
ganelor de poliţie în grad de plutonier-major, aflat în exerciţiul ftmcţmnii de patrulă, noaptea,
1-a reţinut pe M.N. sub pretextul că este în stare de ebrietate, spunându-i că verifica prezenţa
documentelor de identitate, i-a sustras pe neobservate din buzunar 17000 de lei, cauzând victi-
mei o daunâ considerabilă (Decizia CSJ îra-733/04),
Se consideră un concurs rea! de infracţiuni de tâihărie şi atragere a unui minor intr-o activitate
criminală în faptele lui B.V., care, ştiind cu certitudine că M.M. nu a atins vârsta de 18 ani, 1-a
instigat şi, în grup cu acesta au pătruns în locuinţa lui L.O., pe care au atacat-o, aplicând vio-
lenţă pericuioasă pentru viaţă, şi au acaparat bunuri ale proprietarului în valoare de 2609 de lei
(Decizia CSJ lre-14/04).
Articolul 34. RECIDIVA
(1) Se consideră recidivă comiterea cu intenţie a uneia sau mai multor înfracţîuni de o persoană cu anteceden-
te penale pentru o infracţîune săvârşită cu întenţie.
(2) Recidiva se consideră periculoasă: a) dacă persoana anterior condamnată de douâ or! la închisoare pentru
infracţrunt intenţionate a săvârşit din nou cu intenţie o infratţiune; b) dacâ persoana anleiior condamnată
pentru o infracţiune intenîionată gravă sau deosebit de gravă a savârşit din nou cu inlenţie o infracţiune
gravă sau deosebit de gravâ.
(3) Recidiva se consideră deosebit de perituloasă: a) dacă persoana anterior condamnată de Irei sau mai
multe ori !a înthisoare pentru infracţiuni intenţionate a sâvârşit din nou cu intenţie o infracţiune; b) dacâ
persoana anterior condamnată pentru o infracţiune excepţional de gravă a săvârşil din nou o infracţiune
deosebit de gravă sau excepţional de gtavă.
(4) La stabilirea stării de recidivă in cazurile prevăzute ia alin. (1)-(3) se ţine cont şi de hotârârile definitîve de
condamnare pronunţate tn străinătate, recunoscute de instanţa de Judecată a Republicii Moldova.
(5) La stabilirea stării de recidivă nu se ţine cont de antecedentele penale: a) pentru infiacţiuniie săvârţite in
Partea gencrală 69
timpul minoratului; b) pentru înfracţiunile săvârţite din Imprudenţă; c) penţru faptele care nu constituie
înfracţiuni conform prezentului cod; d) stinse sau în caz de reabilitare, în conformitate cu prevederile art.
m şîiiî.
1. Spre deosebire de art. 24 CPdin 1961, careprevedeacondiţiilederecunoaşterea infracto-
rului ca recidivist deosebit de periculos, în art. 34 al noului CP sunt reglementate condiţii-
le în care infracţiunile săvârşite se consideră în stare de recidivă.
2. Pentru existenţa recidivei este necesară prezenţa următoarelor condiţii comune pentru
toate formele recidivei:
a) infractorul care a atins vârsta de 18 ani să aibă antecedente penale pentru săvârşirea
uneia sau a mai multe infracţiuni intenţionate. Infracţiunile săvârşite în timpul rai-
noratului nu creează starea de recidivă;
b) acest infractor să săvârşească din nou una sau mai multe infracţiuni intenţionate.
Infracţiunile din imprudenţă au rămas în afara recidivei prevăzuîe de art. 34 CP, tnsă
infracţiunile cu două forme de vinovăţie pot crea starea de recidivă, or ele se conside-
ră intenţionate (art. 19 CP).
Săvârsirea unei infracţiuni inteuţionate după stingerea antecedentelor penale sau după
reabilitare nu creează starea de recidivă.
Dacă după pronunţarea'Sentinţei pentru prima infracţiune şi până la devenirea ei definiti-
vă persoana fără anîecedente penale săvârşeşte din nou o infracţiune intenţionată, aceste
două infracţiuni nu formează o recidivă, ci un concurs de infracţiuni (vezi p. 2, comenta-
riullaart. 33}
3. După gradul său prejudiciabil, recidiva, în art. 34 CP, este legiferată sub trei forme: simplă,
periculoasâ şi deosebit de periculoasă.
4. Recidiva simplă este reglementată în art. 34 alin. (1) CP. Ea există în toate cazurile în care
se comit cu intenţie una sau mai multe infracţiuni de o persoana cu antecedente penale
pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie. Excepţie de la această regulă fac c.azurile în care
recidiva se consideră periculoasă sau deosebit de pericuîoasă. Prinurmare, recidtva sim-
plă are un caracter general, iar celelalte douâ forme ale.-ţecidivei au un caracter special.
5. în art. 34 alin. (2) CP sunt prevăzute condiţiile specifice ale recidivei periculoase, .eare fac
ca ea să apară sub două modaiităţi:
a) prima modalitate a recidivei periculoase există atunci când-persoîţaa anterior condamna-
tă de două ori la închisoare pentru infracţiuni intenţionate asăvârşit diîiHQU ca intenţie o
infracţiune. Nu pot fi considerate drept condaranate cu închisoarea persoaneie:
— condamnate cu arest sau Ja deîenţiunea pe viaţă;
— condamnate la amendă în privinţa cărora amenda a fost înlocuttă cu.închisoarea în
condiţiile prevăzute în art. 64 alin. (5) CP;
— condamnate la pedeapsa închisorii şi liberate.de pedeapsă 4ato.fită schimbării situa-
ţiei (art. 94 CP şi art. 389 alin. (3) pct. 2) CPP);
— oondamnate la închisoare aplicată ca pedeapsă definilivă pentru concurs de in-
fraqţiuiii iţîtenţionate gi din imprudenţă încazul când.pedeapsa definitivă constă în
exclusivitat.e..dinţ)edeapsajachisorii aplicată pentru infracţiune din jmprudenţă;
70
CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
— condamnate la închisoare aplicată ca pedeapsă definitivă pentru concurs de infrac-
ţiuni intenţîonate şi din imprudenţă în cazul când infracţiuniie intcnţionate au fost
săvârşite în timpul minoratului.
b) Pentru existenţa recidivei periculoase în cea de a doua modalitate este necesară prezenţa
următoarelor condiţii:
— persoana sa fie anterior condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate
grave sau deosebit de grave. Această condiţie este îndeplinită indiferent de pedeapsa
la care persoana a fost condamnată, dacâ antecedentele penale nu sunt stinse;
— această persoană să săvârşească din nou cu intenţie o infracţiune gravă sau deosebit
de gravă, care de fapt se şi consideră în stare de recidivă pericuioasă în această moda-
litate.
6. Recidiva deosebit de periculoasâ este reglementată în art. 34 alin. (3) CP, având de aseme-
nea două modalităţi:
a) prima modalitate a reddivei deosebit de periculoase (art. 34 alin. (3) lit. a) CP) se
deosebeşte de recidiva pericuioasă reglementată de art. 34 alin. (2) lit. a) CP doar prin
faptul că persoana trebuie să săvârşească o nouă infracţiune după ce a fost condam-
nată prin sentinţe definitive de trei ori cu închisoarea;
b) a doua modalitate a recidivei deosebit de periculoase (art. 34 alin. (3) lit. b) CP) se
caracterizează prin săvârşirea-unei infracţiuni deosebit de grave sau excepţional de
grave de către o persoană condamnată anterior pentru o infracţiune excepţional de
gravâ.
7. Din cele menţionate se poate concluziona că condamnările anterioare ale persoanei sunt
premize pentru recunoaşterea infracţiunilor sâvârşite ulterior în stare de recidivă. în
reglementarea noului CP, recidiva nu este o circumstanţă care poate agrava infracţiunea.
Recunoaşterea infracţiunii săvârşite ca recidivă atrage după sine sancţionarea ei după
unele criterii speciale prevăzute de art. 82 CP.
8. Dacă o persoană cu antecedente penale săvârşeşte din nou două sau mai multe infracţiu-
ni intenţionate, fiecare infracţiune in parte urmează a fi recunoscută în stare de recidivă
conform prevederilor art. 34 CP. în acest caz, mai întâi se stabileşte pedeapsa pentru
fiecare infracţiune aflată în stare de recidivă conform criîeriilor prevăzute în art. 82 CP şi
numai după aceasta se aplică regulile de stabilire a pedepsei definitive pentru concurs de
infracţiuni (art. 84 CP), iar în caz de necesitate, şi pentru cumul de sentinţe (art. 85 CP).
9. Potrivit art. 77 alin. (2) lit. a) CP, la stabilirea pedepsei se consideră circumstanţă agra-
vantă săvârşirea infracţiunii de către o persoană care anterior a săvârşit o recidivă de
infracţiuni. în opinia noastră, condamnarea anterioară a persoanei pentru recidivă
de infracţiuni nu poate fi considerată ca circumstanţă agravantă la stabilirea pedepsei
pentru săvârşirea unei noi infracţiuni care se află de asemenea în stare de recidivă. însă
condamnarea anterioară a persoanei pentru recidivă de infracţiuni poate fi considerată
circumstanţă agravantă la stabilirea pedepsei pentru săvârşirea unei noi infracţiuni care
nu se află în stare de recidivă (de exemplu în cazui unei infracţiunî din imprudenţă).
Practica judiciară
Se consideră că V.S. are o recidivă deosebit de periculoasă pentru că a fost condamnat anterior
la închisbare de 3 ori: pentru un act de huliganism agravant, apoi pentru sustragerea de bu-
71
Partea generală
nuri ale proprietarului, după care pentru viol şi satisfacerea poftei sexuale în formă perversă,
sâvârşind din nou o infracţiune excepţional de gravă - un omor premeditat cu o deosebită
cruzime al unui minor (Decizia CSJ lca-52/03)
S-a considerat ca recidivă situaţia inculpatei G.V., care fusese condamnată anterior pentru
escrocherie ta amendă în mărime de 70 de salarii minime, pedeapsă neexecutată prin neachi-
tarea sumei şi care, după un an şi 6 luni de la condamnare, a săvârşit o infracţiune deosebit de
gravl - sustragere a bunurilor în proporţii deosebit de mari {Decizia CSj lca-66/03). Numitul
T.V. se află în stare de recîdivă deosebit de periculoasă deoarece anterior a fost condamnat de
5 ori pentru infracţiuni intenţionate: 1) huliganism deosebît de agravant; 2) tâlhărie în
circumstanţe agravante; 3) nimicirea bunurilor proprietarului prin incendiere; 4) tentativă
de sustragere a bunurilor cu pătrundere în locuinţă; 5) sustragerea bunurilor pro-prietarului,
săvârşind din nou o tentativâ de sustragere a bunurilor cu pătrundere in locul de depozitare a
acestora (Decizia CSJ 25/04),
P.A. se afîa în stare de recidivâ periculoasâ, deoarece anterior a fost condamnat de 2 ori pentru
infracţiuni tntenţionate: 1) furt cu pătrundere în locuinţă; 2) jaf săvârşit de doua persoane,
săvârşind din nou o infracţiune de sustragere a bunurilor proprietarului cu pătrundere în loc
pentru depozitare, aşa câ pedeapsa nu poate fi mai mică de două treimi din maximul pedepsei
celei mai aspre prevâzute de sancţiune (Decizia CSJ 269/04).
G.R., care a săvârşit anterior un omor intenţionat cu o deosebită cruzime iar în timpul exe-
cutării pedepsei a săvârşît o tâlhărie cu pătrundere în locuinţă împreună cu o altă persoanâ,
deci o infracţiune deosebit de gravă, se consideră în stare de recidivă deosebit de periculoasă
{DeciziaCSJ 146/04).
La stabilirea pedepsei condiţionale lui D.V. pentru infracţiunea de păstrare ilegalâ a sub-
stanţelor narcotice, instanţa a considerat că acesta din urmă nu se afla în stare de recidivă
deoarece cu o lunâ până la pronunţarea ultimei sentinţe D.V. a achitat amenda în mărime de
400 u. c, pedeapsă stabilită printr-o sentinţâ anterioară, fiind executată pe deplin (Decizia
CSJ lra-547/04).
 Capitolul I I I
CAU2ELE CARE iNLÂTURÂ CARACTERUL PENAL AL FAPTEI
Articolul 35. CAUZELE CARE ÎNLÂTURĂ CARACTERUL PENAL AL FAPTEI
Se consideră cauze care înlătură caracterul penal al faptei:
a) legitima aparare;
b) reţinerea infrattorului;
c) starea de extremă necesitate;
d) constrângerea fizică sau psihică;
e) riscul întemeiat.
1. în Codul penal din 1961 au existat doar două cauze care îniăturau caracterul penal al
faptei: legitima apărare (art. 13) şi extrema necesitaîe (art. 14). Aceste norme se încadrau
în Titluî II, denumit Infracţiuni. în Codul penal din 18 aprilie 2002 legislatorul a stabiiit
cauzeîe care înlătură caracterul penal al faptei într-un capitol separat, III, iar fiecărei cau-
ze i-a rezervat câte un artico] în parte (art. 36-40). Acest lucru se realizează în Codul penal
pentru primadată.
2. Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei sunt determinate de diverse stări, situaţii,
împrejurări, care fac ca faptei prevăzute de legea penală sâ îi lipsească una dintre trăsătu-
rile esenţiale ale infracţiunii: caracterul prejudiciabil, vinovăţia, prevederea în lege.
3. Drept teraei pentru instituirea legitimei apărări în calitate de cauză care înlătură caracte-
rul penai al faptei serveşte atât lipsa caracterului prejudiciabil, astfel fapta prezentându-se
ca o activitate sociai-utilă, cât şi lipsa de vinovăţie, căci făptuitorul nu a acţionat cu voinţă
liberă, ci constrâns de necesitatea apărării valorilor sociale ameninţate grav prin atac pe-
riculos.
4. Activitatea de reţinere a infractorului, în condiţiile legii, nu constituie infracţiune. Se
consideră socialmente utile acţiunile legate reţinerea persoanei care a comis o infracţiune
şi care se sustrage de la răspunderea penală. Reţinerea infractorului şi predarea acestuia
organelor de drept va constitui un impediment la săvârşirea de noi infracţiuni, iar preju-
diciul se justifică dacă în timpu! reţinerii infractorului aceasta a fost unica metodă de a-1
reţine.
5. Includerea stării de extremă necesitate în categoria cauzelor care înlătură caracîerul pe-
nal al infracţiunii este condiţionată de faptul că persoana poate fi expusă unor pericole
generate de evenimente, energii, diverse întâmplări cu caracter accidental. în acest caz
persoana nu acţionează cu vinovăţie, iar fapta comisă nu prezintă caracter prejudiciabil.
6. Temeiul includerii constrângerii fizice sau psihice în categoria cauzelor care înlătură carac-
terul penal al infracţiunii este generat de lipsa libertăţii de voinţa şi acţiune (inacţiune) a
făptuitorului, cerinţă impusă de subiectul infracţiunii, cauză dtn care făptuitorul nu-şi poate
dirija acţiunile. Temeiurile enunţate vor produce efecte de înlăturare a caractemlui penal al
faptei numai cu privire la persoana care a acţionat efectiv sub imperiul constrângerii.
7. Drept cauză care înlătură caracterul penal al faptei este considerat şi riscul întemeiat,
deoarece are drept scop realizarea unor acţiuni socialmente utile. în cazul riscului în-
P a r te a generali. ^-3
temeiat lipseşte şi elementul vinovăţiei, dat fiind faptul că persoana care I-a admis a luaî
măsurile necesare pentru a preveni dăunarea intereselor ocrotite de lege.
8. Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei nu trebuie să fie confundate cu normele
de liberare de răspimdere penală (cap. VI), cu liberarea de pedeapsa penală (cap. IX) şi cu
cauzele care înlătură răspunderea penală sau consecinţele condamnării (cap. XI).
Articolul 36. LEGiTIMA APĂRARE
(1) Nu constituie infracţiune fapta, prevăzută de legea penală, săvârşită în stare de legitimă apărare.
(1) Este în stare de legitimă apârare persoana care săvârşeşte fapta penîru a respinge un atac direct, imediat,
material şi real, indieptat împotiiva sa, a altei persoane sau împotriva unui interes public şi care pune în
perkol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public
(2) Este tn legitimă apărare şi persoana care săvârşeşte fapta, prevăzută la alin. (2), penîru a împiedica pă-
trunderea, tnsoţită de violenţâ periculoasă pentiu viaţa sau sănătatea persoanei ori de ameninţafea cu
aplicarea unei asemenea violenţe, într-un spaţiu de locuit sau într-o altă încăpere.
1. Ideea de legitimâ apărare este în consens direct cu drepturile ş'i libertăţile fundamentale
ale omului prevăzute în DUDO, CEDO etc. Stipulările din art. 24 alin. 1 şi art. 26 alin. 2
din Constituţia Republicii Moldova acordă fiecărei persoane dreptul la viaţă, la integritate
fizică şi psihică, precun)-şi'dreptul de a reacţiona independent, prin mijloace legitime, la
faptele de încălcare a drepturilor ţi libertăţilor sale.
Conţinutul legitimei apărâri - în redacţia noului CP - este esenţial modificat, noile preve-
deri lărgind aria de acţiune a normei în comparaţie cu prevederile art. 13 al CP din 1961.
2. Legitima apărare este o acţiune pe care o realizează o persoană săvârşind o faptă prevă-
zută de legea penală pentru a înlătura efectele unui atac care periclitează vaiorile sociale
ocrotite de lege.
Legitima apărare este o activitate social-utilă, deoarece fapta săvârşită în condiţiile enun-
ţate de iege nu este prejudiciabiiă.
Lipseşte şi vinovăţia persoanei care, fiind în stare de legitimă apărare, a fost silită sâ acţio-
neze pentru a apăra valorile sociale periclitate de un atac.
3. Atacul este o agresiune, o comportare violentă a omului îndreptată împotriva unei valori
sociaie ocrotite de iege. Apărarea nu va fi considerată legitimă dacă riposta agresorului a
fost întreprinsă după consumarea atacului.
4. Prin atac direct se înţeleg acţiunile îndreptate nemijlocit asupra valorilor ocrotite de lege.
Atacul nu este direct în cazui în care între agresor şi victimă se aflâ un obstacol material
(poartă închisă, zid, uşă} sau o distanţă mai mare în spaţiu.
5. Atacul este imediat în cazulîn care acesta s-a dezlănţuit.şi se.află în curs de desfăşurare.
Se consumă o dată cu încetarea agresiunii.
Dacâ atacul nu a fost declanşat, dar cuvintele, gesturiîe, etalarea armei etc. indîcă obiectiv
că atacul va începe, fapta cade sub incidenţa prevederilor legitimei apărări.
6. Atacul va fi.material dacă, pentru a-1 realiza, se folosesc forţa fizică, armele, instrumentele
etc. care sunt în măsură să producă o modificare în substanţa fizică a valorilor sociale
protejate de lege. Un atac verbal sau scris ţinsultă, şantaj, denunţare calomnioasâ etc.) nu
este considerat drept atac material.
74 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
7. Atacul va fi real dacă există obiectiv, dar nu estc presupus de persoană. El se va consuma în
momentul în care a luat sfârşit şi pericolul pentru valorile protejate de lege nu mai există.
8. Nu se încadreazâ în conceptul de legitimă apărare presupusul atac în viitor. în cazul unui
atac în viitor persoana are posibslitatea de a preveni pericolul, inclusiv anunţând organele
abilkate cu funcţii de combatere a criminalităţii.
în literatura de specialitate este comentată speţa referitoare la fapta unei persoane care,
pentru a premtâmpina im furt din bunurile sale, a conectat gardul din sârmă la o sursă
de curent electric. Victimâ a devenit o persoană care trecea intâmplător pe lângă gard.
Făptuitorul a fost condamnat pentru omor intenţionat.
9. Potrivit alin. 2 art. 36, prin atac îndreptat împotriva sa ori împotriva altei persoane se
înţeleg acţiunile agresorului contra vieţii persoanei, integrităţii corporale, sănătâţii, liber-
tăţii, onoarei, averii.
Dreptul la legitimă apărare îl are orice persoană, indiferent de funcţia pe care o ocupă,
pregătirea specială, posibilitatea de a fugi de la locul atacului sau posibilitatea de a se
adresa organelor de poliţie.
Drepturile persoanei atacate sunt diverse. De exemplu, dreptul de proprietate, dreptul
locativ, dreptul de moştenire etc.
10. Prin noţiunea de pericol grav se înţeleg consecinţele ireparabile care pot surveni pentru
persoana atacată: pierderea vieţii, vătămarea intenţionat gravă a integrităţii corporale sau
a sănătăţii, distrugerea bunurilor materiale în proporţii deosebit de mari etc.
11. Prin interes public se înţelege o stare, o activitate care vizeazâ o instituţte publică ş\ buna
ei funcţionare.
12. Prin spaţiu de locuit se înţelege o încăpere în care persoana locuieşte permanent sau tem-
porar.
13. Prin noţmnea de aită încăpere se înţeiege un spaţiu delimitat dintr-o construcţie cu funcţia
de locuinţă, construcţiile, edîficiile, beciurile, hambarele, garajele şi alte construcţii de gos-
podărie, meniîe pentru amplasarea bunurilor materiale (HP CSJ nr. 5 din 06.07.1992 Cu
privire la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea averii proprietarului).
14. Pătrundere înseamnă intrarea ilegală, pe ascuns sau deschis, în spaţiul de locuit.
15. Drept violenţă periculoasă pentru viaţă şi sănătate urmează a fi considerată cauzarea unei
vătămări grave (a se vedea art. 151 CP), medii (a se vedea art. 152 CP) sau uşoare integrită-
ţii corporale sau sănătăţii victimei (a se vedea art. 153 CP), precum şi alte acţiuni care, deşi
nu au pricinuit vătămările menţionate, au creat la momentul aplicării lor un perico! real
pentru viaţa ş'i sănătatea victimei. De exeraplu, aruncarea victiraei din tren, automobil, de
la etaj, strangularea (sugrumarea) ei, reţinerea îndelungată a capuluî victimei în apă etc.
Prin ameninţare cu aplicarea unei asemenea violenţe se inţeleg acţiunile prin care făptui-
torul îşi dezvăluie intenţia reală de aplicare a unei violenţe periculoase pentru viaţa sau
sănătatea victimei. De exemplu, etalarea pistolului, cuţitului, briciului etc.
16. Legitima apărare are tangenţe cu reţinerea infractorului (art. 37) şi cu starea de extremă
necesitate ţart. 38). Aceste trei cauze care exclud caracterul penal al faptei au un cadru
comun: utilitatea acţiunilor întreprinse pentru binele societăţii. Diferenţele dintre aceste
trei cauze care înlătură caracterul penal al faptei sunt următoarele:
Partea generală 75
a) legitima apărare se realizează numai în timpul desfăşurării unui atac direct, imediat,
maîerial şi real, iar reţinerea infractorului se întreprinde în cazul în care persoana a
fost prinsă asupra faptului sau imediat după săvârşirea infracţiunii;
b) scopul legitimei apărări este orientat spre prevenirea infracţiunii, iar scopul reţinerii
infractorului - spre privarea făptuitorului de libertate şi aducerea ]ui la organele de
urmârire penală sau la alt organ al puterii de stat;
c) mărimea daunei cauzate infractorului în timpul legitimei apărări şi al reţinerii in-
fractorului poate să fie mai mare decât dauna care, respectiv, putea fi cauzată sau a
fost cauzată de făptuitor, iar mărimea daunei pricinuite în timpul stării de extremă
necesitate trebuie să fie mai mică în raport cu urmăriie care s-ar fi putut produce dacă
pericolul iminent nu ar fi fost înlăturat.
Practlca judiciară:
Decizia CP al C$J a RM din 10,08.1998 nr. lr/e-135/98
Lui V.B. i-a fost imputată învinuirea că, activând în calitate de inspector superior al Poliţiei
Judiciare Călăraşi şi fiind persoană cu funcţii de răspundere, şi-a depăşit în mod vădit atribu-
ţiile de serviciu. La 1 octombrie 1996, aflându-se în vţa cooperativei "Nitcova" din Sipoteni, 1-a
lovit cu pkioarele în corp pe T.C. şi i-a cauzat leziuni corporale mai puţin, grave cu dereglarea
de lungă durată a sănâtăţii."
La 7 aprilie 1997, Judecătoria Călăraşi, pe baza învinuirii imputate lui V.B., a adoptat o sentinţă
de achitare din cauză că în fapta lui nu existau semnele constitutive ale infracţiunii.
Colegiul penal al Tribunalului mun. Chişinău şi al Curţii de Apel au respins recursurile procu-
rorului şi părţii vătămate.
Prim-adjunctul Procuroruluî General a intervenit cu recurs în anuîare pentru a casa hotârârea
indicată în această cauza cu remiterea ei înstanţei de fond pentru rejudecare. Colegiul penal al
Curţii Supreme de Justiţie a respins recursul în anulare din următoarele considerente.
insEanţele de judecată au stabilit cu certitudine că, la 1 octombrie 1996, V.B., cu familia şi prie-
tenii săi, a venit la culesul viei, nefiind în exerciţiul funcţiunii, deoarece se afla în concediu,
După cum rezulta din materialele cauzei, în decurs de 10 zile şi ceva V.B. a recoltat zilnic aproa-
pe 8-10 tone de struguri în cooperativa "Nitcova" din Sipoteni. La 1 octombrie 1996, el a sosit la
culesul viei dimineaţa, pe ia ora 6.00, imediat, din urma lui, a venit şi persoana vatămată, T.C.,
care a început cearta cu V. B. "de ce anume el culege poama în acest loc", că poate şi el are de
gând sa culeagă în acest loc, adresând cuvinte umilitoare !ui şi şoţiei acestuia.
Aceste circumstanţe cu privire la începutul incidentului nu sunt negate nici de către T.C. Cir-
cumstanţele au fost confirmate şi de către persoanele care se aflau cu V.B. pe teren - E.C., T.M.,
M.S., de către paznkul I.D. Tot ei au văzut cum T.C., în urma conflictului apărut, s-a năpustît
asupra lui V.B. cu bărdiţa.
Acesta, apărându-se, i-a aplicat un procedeu de luptă, aruncându-1 la pământ între lăzile ce se
aflaulângăvie.
Dispunând de asemenea probe, instanţa de fond a ajuns la concluzia că, în acţiunile lui V.B.,
lipseşte componenţa de infracţiune.
în aceste circumstanţe, este vădit câ V.B. nu a acţionat ca persoană cu funcţie de răspundere.
Fiind atacat de T.C. din cauza relaţiilor ostile apărute între ei, V.B. a procedat în limitele legiti-
76 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Partea generală 77

mei aparări. Leziunile corporale mai puţin grave depistate la T.C. au apărut în urma împreju- Practica judiciară
rărilor indicate în incidentul provocat de el.
Arl. 37 CP - reţinerea tnfractorului, Cerinţe
Faptul că V.B. a procedat în limita legitimei apărări se confirma prin mărturiile directe ale
Prin sentinţa Judecătoriei sectorului Ciocana din mun. Chişinău din 14 noiembrie 2003,1.G. a
persoanelor îndicate, nefiind respinse prin alte probe. Aceste circumstanţe sunt confirmate
fost condamnat pentru faptul că, la 24 martie 2003, aflându-se la serviciu în funcţia de poliţist,
şi prin raportul de expertiză, în concluzia căruia este fixat că lui V.B. i-au fost cauzate leziimi
la ora 2130, pe teritoriul parcării auto situate în mun. Chişinău, str. Mircea cel Bătrân 38/3, în
corporale uşoare care pot apărea în hnprejurările de apărare expuse.
procesul reţinerii lui I. F., încălcând drepturile şi atribuţiile acordate de lege, I-a împuşcat pe
ultimul, care a decedat pe loc.
Instanţa 1-a găsit vînovat de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 328 alin. (3) lit. d) CP,
Articolul 37. REŢINEREA INFRACTORULUl depăşirea atribuţiilor de serviciu, ce s-a soldat cu urmări grave, condamnându-1 cu suspenda-
Nu constituie infracţiune fapîa, prevazută de legea penalâ, săvârşitâ în scopul reţinerii persoanei care a comis o rea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de 3 ani.
infratţiune şi al predăfii ei organelor de drept.
Colegiul penal al Curţii de Apel Chişinău, prin decizia sa din 20 ianuarie 2004, a respins apelu-
rile declarate de procuror şi apărător, ca nefondate, şi a menţinut sentinţa Judecătoriei Ciocana
1. Prin reţinere a infractorului se înţeleg acţiunile de cauzare a unor prejudicii în timpul
din mun. Chişinău din 14 noiembrie 2003.
captării şi predării organelor de drept a persoanei care a comis o infracţiune şi care se
sustrage de la răspunderea penală. Actele ambelor instanţe au fost atacate cu rccurs de către acuzatorul de stat, care solicită ca-
sarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate în această cauză cu pronunţarea unei hotărâri prin
2. Temeiurile, procedura reţinerii, dreptul cetăţenilor de a aduce forţat Ia poliţie sau în faţa
care I.G. să fie condamnat fără suspendarea condiţionată a executării pedepsei, ţi de apărător,
altui organ al puterii de stat a persoanei prinse asupra faptului de săvârşire a unei infrac-
care solicită casarea ambelor hotărâri şi achitarea inculpatuiui, deoarece fapta lui nu întruneşte
ţiuni sunt stabilite de legislaţia procesual-penală (Titlul V, cap. I}.
elementele infracţiuniî, invo^âml mai multe argumente, printre care:
3. Orice persoană este în drept să reţină infractorul, să-1 aducă forţat la poliţie sau în faţa
• în cazul dat I.G. a procedat conform Legii cu privire la poliţie când victima a ignorat ce-
altui organ al puterii de stat, dacă făptuitorul a fost prins asupra faptului de săvârşire a
rinţeie Sui, i-a opus rezistenţă şi chiar 1-a atacat, cauzându-i leziuni corporale, şi încercând
infracţiunii sau a încercat să se ascundă sau să fugă după aceasta (art. 168 CPP).
să-1 deposedeze de armă;
Acţiuniîe de reţinere a infractorului pot fi diverse: imobilizare prin îegare, izolare în în-
- că împuşcătura s-a produs fârâ voinţa inculpatului, atunci când victima i-a apucat mâna
căperi sigure, cauzare de daune integrităţii corporale sau sănătăţii, în cazuri excepţionale,
şi i-a sucit-o la spate; că nu s-au luat in consideraţie argumentele inculpatului confirmate
moartea acestuia.
prin raportul de expertiză medico-legală, precum că direcţia canalului de rănire şi lungi-
4. Colaboratorii poliţiei aplică forţa fizică, inclusiv procedeele speciale de Iuptă, pentru cur- mea lui dovedesc că mâna lui I. G. cu arma era sucită !a spate;
marea infracţiunilor, pentru înfrângerea rezistenţei opuse cerinţelor legale, dacă metodele
că expertul-iegist a confirmat în şedinţă concluzia sa, dată anterior, şi n-a spus că victima
nonviolente nu asigură îndeplinirea obligaţuinilor ce le revin (art. 15 al Legii cu privire la
s-a aflat cu spatele spre poliţist;
poliţie).
• că inculpatu! a fost atacat de victimă de două ori, care i-a opus rezistenţă şi i-a cauzat
5. Legea prevede că aplicarea forţei, a mijloacelor speciate sau a armei de foc trebuie să fie
leziuni corporale, încercând să-1 deposedeze de armă, astfe! fiind puse în pericol viaţa
precedată de un avertisment privind intenţia recurgerii !a ele cu acordarea unui timp sufi-
ambilor.
cient pentru reacţia de răspuns, cu excepţia cazurilor în care tergiversarea aplicării forţei
fizice, a mijloacelor speciale şi a armei generează un pericol direct pentru viaţa şi sănătatea Examinând recursurile, Curtea Supremă de Justîţie a constatat că motivele expuse au fost in-
cetăţenilor şi a colaboratorilor poliţiei, poate conduce la alte urmări grave. vocate şi în instanţa de apel, care nu s-a expus asupra lor. Pentru acest motiv, ia 27 aprilie 2004,
decizia Curţii de Apel Chişinău a fost casată, cu remiterea cauzei Curţii de Apel Chişinău pen-
6. Sunt stipulate şi interdicţiile de aplicare a armei de foc contra femeilor şi minorilor, a
tru rejudecarea apelurilor declarate de către procuror şi avocat (dosarul nr. i ra-226/2004).
persoanelor de vârsîă înaintată, prectim şi contra oamenilor cu evidente deficienţe fizice,
cu excepţia cazurilor în care ei au săvârşit un atac armat, opun rezistenţă folosind arme
sau au săvârşit un atac în grup, ce ameninţă viaţa şi sânâtatea oamenUor.dacă afţiunile de
acest fel nu pot fi respinse pe alte câi şi cu alte mijloace. Articolul 38. STAREA DE EXTREMĂ NECESITATE
7. Pentru de.păşirea atribuţiilor în timpul reţinerii (aplicarea forţei, a mijloacelor speciale şi (1) Nu constituie infracţiune fapta, prevâzută de legea penală, săvârţită în stare deextremâ necesitate.
a armei de foc), colaboratorii poliţiei sunt supuşi răspimderii penale conform legîslaţiei în (2) Esteîn stare de extremă necesitate persoana care săvârşeşte fapta pentru a salva viaţa, inlegrilatea corpo-
rală sau sânătatea sa, a altei persoane ori un interes publicde la un perlcol iminent care nu poatefiînlăturat
vigoare.
aitfel.
8.. Deosebirile dintre reţinerea infractorului, starea de extremă necesitate şi legitima apărare (3) Hu este in stare de extremă netesitate persoana care, în momentul săvârşirii fapîei, îşi dă seama ă provoa-
aufost deja.comentate(asevedeaexplicaţiilelap. 16 din comeutariulart. 36 CP). că urmâri vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce daca pericolul nu eraînlăturat.
78 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
1. Fapta săvârşită în stare de extremă necesitate nu constituie infracţiune, deoarece nu este
săvârşită cu vinovăţie.
2. Starea de extremă necesitate se prezintâ ca o ciocnire de interese ocrotite de legea penală
şi apare în cazul în care legiuitorul admite sacrificarea valorii mai puţin importante în
favoarea celei mai importante.
3. Sursele pericolului care ameninţă valorile sociale ocrotite de lege pot fi de natură diferită:
cutremure, incendii, inundaţii, reacţîi manifestate de animale, anumite stări ale organis-
mului omului: foame, sete sau maladii, fapte ale persoanei savârşite intenţionat sau din
imprudenţă.
4. Conform legii condiţiile stării de extremă necesitate privitoare la perîcolul social presu-
pun următoarele:
• pericolul să fie iminent;
• pericolul să ameninţe viaţa, integritatea corporală, sănătatea făptuitorului sau a altor
persoane ori un interes public;
• să nu poată fi înlăturat decât prin comiterea unei fapte prevăzute de legea penală.
5. Prin pericol iminent se înţelege situaţia, întâmplările care pun în primejdie existenţa, in-
tegritatea cuiva sau a ceva, adicâ să fi ajuns pe cale să se producă.
6. Pericolul iminent este îndreptat împotriva vatorilor sociale enumerate expres in lege:
viaţa, integritatea corporală, sănătatea persoanei, interesul public.
7. Pericolul iminent se consideră inevitabil dacă nu poate fi înlăturat altfel decât prin comi-
terea unei fapte prevăzute de legea penală.
8. Condiţiile acţiunii de salvare a valorilor sociale ocrotite de lege presupun următoarele:
• pericolul nu poate fi înlăturat decât prin comiterea unei fapte prevăzute de legea penală;
săvârşirea faptei prevăzute de legea penală a fost unicul mijloc, unica situaţie de lichi-
dare a pericolului;
sâ nu se cauzeze urmâri vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă
pericolul nu ar fi fost înlăturat (alin. 3 art. 38).
9. Spre deosebire de legitima apărare, sfera de protecţie a stării de extremă necesitate este
mai restrânsă. Din acest motiv nu pot invoca starea de extremă necesitate persoanele care,
în virtutea obligaţiunilor de serviciu, înfruntă pericolul (lucrătorii de poliţîe, pompierii,
medicii şi persoanele care au avut o altă posibilitate de a evita pericolul etc).
10. Starea de extremă necesitate nu poate servi drept argument juridic de liberare a făptuito-
rului de răspundere materială în cazurile în care prejudiciul este adus unei persoane ne-
vinovate de apariţia pericolului.
11. Deosebirile dintre starea de extremă necesitate, legitima apărare şi reţinerea infractorului
au fost date în comentariul la p. 16 art. 36 CP.
79
Partea generală
Articolul 39. CONSTRÂNGEREA FIZICĂ SAU PSIHICĂ
(1) Ku constituieinfracţiune fapta, prevâzută de legea penală, care a cauzat dauneintereselorocrotltedelege
ca rezultat al constrângerii fizice sau psihice, dacâ în urma acestei constrângeri persoana nu putea să-ţi
dirijezeacţiunile.
(2) Răspunderea penaiă pentru cauzarea de daune întereselor ocrolite de legea penalâ prin constrângere
psihicâ sau fizlcă, în urma căreia persoana menţine posibilitatea de a-ji dirija acţiunile, se stabileşte în
condiţiileart. 38.
1. Alin. 1 al prezentului articol stabileşte două forme distincte de înlâturare a caracterului
penal a] faptei: constrângerea fizică şi constrângerea psihică.
Atât în cazu! constrângerii fizice, cât şi în cel al constrângerii psihice se înlătură caracte-
rul penal al faptei, întrucât infracţiunii îi lipseşte una dintre trăsăturile esenţiale: vinovâ-
ţia. Conform regulilor generale ale răspunderii penale, nu există vinovâţie în cazul în care
făptuitorul este lipsit de capacitatea de a-şi manifesta voinţa şi a-şi dirija acţiunile.
2. Constrângerea fizică este o presiune condiţionată de o energie străină care îl pune pe fâp-
tuitor în imposibilitatea de a-şi dirija în mod liber voinţa şi îl determină să săvârşească o
faptă prevăzută de legea penală.
3. Constrângerea psihică constă într-o ameninţare asupra psihicului persoanei care, sub
imperiul acestei presiuiy şi-ca urmare a ei, nu-şi dirijează voinţa în mod liber şi sâvârşeşte
o faptă prevăzută de legea penală.
4. Condiţiik constrângerii fizice şi psihice, cu toate că nu sunt stipulate expres de lege, pot fi
deduse din conţinutul legii. Acestea sunt:
• existenţa sau exercitarea asupra făptuitorului a unei acţiuni de constrângere fizică
sau psihică;
• constrângerea să fie de natură gravă, sâ pună în pericol viaţa, sănătatea, integritatea
corporală ori bunurile persoanei;
pericolul grav să nu poată fi înlăturat în alt mod decât prin săvârşirea unei fapte pre-
vâzute de legea penală.
5. Alin. 2 al articolului nominalizat prevede situaţia (starea) în care făptuitorul îşi menţine
posibilitatea de a-şi dirija acţiunile în urma constrângerii fizice sau psihice. în cazul în
care persoana are posibilitatea de a-şi alege un anumit comportament şi a lua o decizie sau
alta se vor aplica prevederile stării de extremă necesitate.
Articolul 40. RISCULTNTEMEIAT
(1) Nu constituie infracliune fapta, prevăzută delegea penalâ, care a cauzat daune intereselor ocrotite de lege
în cazul riscului întemeiat pentru realizarea scopurilor socialmente utile.
(2) Riscul se consideră întemeiat dacă scopul socialmente util urmărit nu a puîut fi realizat fără un anumit risc
ţi dacă persoana care l-a admis a luat măsurile necesare pentru a preveni cauzarea de daune intereselor
ocrotite de lege.
(3) Riscul nu poate fi considerat întemeiat dacă era cu bună-ştîinţă imbinat cu perkolul pentru vlaţa persoanei
sau cu pericolul provocării unui dezastru ecologic ori social.
1. Progresul tehnico-ştiinţific este imposibil fără a introduce noi tehnologii, fără a realiza
experimente în diferite domenii ale activităţii fiinţei umane. Pentru a nu frâna activi-
80 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
tatea persoanei în diferite domenii - ştiinţă, tehnică, medicină, farmacologie, sfera de
producţie etc. -, în legislaţia penală a fost introdusă o nouâ cauză care înlătură caracterul
penal al faptei: riscul întemeiat.
2. Noţiunea de risc înseamnă o acţiune (inacţiune) cu posibile consecinţe dăunătoare. Evalu-
area gradului de risc exprimă probabilitatea acestuia de a se produce, precum şi impactul
pe care il poate avea asupra relaţiilor sociale.
3. Riscul se consideră întemeiat dacă îndeplineşte următoarele condiţii:
scopul social util nu putea fi atins fără acţiunile (inacţiuniîe) însoţite de risc;
persoana care a riscat a întreprins toate măsurile pentru a nu leza interesele ţi valorile
sociale ocrotite de legea penală.
4. Riscul întemeiat înlătură răspunderea penală pentru dauna cauzată intereselor şi valorilor
ocrotite numai în cazul în care persoana care a riscat nu a avut la dispoziţie nici o altă cale
de a atinge scopul social-util.
5. Riscul se consideră neîntemeiat dacă:
• era cu bună-ştiinţă îmbinat cu primejdia pentru viaţa unei persoane;
• conţinea ameninţarea de a provoca un dezastru ecologic;
conţinea ameninţarea de a provoca un dezastru social;
• scopul social-util putea fi atins prin alte mijloace şi acţiuni care nu presupuneau
risc;
persoana care a riscat nu a luat toate măsurile pentru a proteja interesele şi valorile
ocrotite de legea penală;
• persoana a riscat pentru a-şi atinge scopurile personale.
6. legea cu privire la poliţie (nr. 416-XIi din 18.12.1990) defineşte noţiunea de risc profe-
sional, care, în viziunea noastră, este o formă a riscului întemeiat. Conform prevederilor
art. 33 al legii nominalizate, nu constituie infracţiune acţiunea colaboratorului de poliţie
care a fosî săvârşită într-o situaţie de risc profesional justificat, deşi aceasta are semnele
acţiunilor pentru care este prevăzută răspunderea penală.
7. Riscul profesional este considerat justificat dacă acţiunea săvârşită decurgea în mod
obiectiv din informaţia asupra faptelor şi circumstanţelor de care dispunea colaboratorul
poliţiei, iar scopul legitim nu putea fi realizat prin acţiuni ce nu ar fi implicat riscul şi
colaboratorul poîiţiei, care a admis riscul, a întreprins toate măsurile posibile pentru a
preîntâmpina consecinţele negative.
Capitolul IV
PARTICIPATIA
Articolul 41. Partîcîpaţia
Se consideră participaţie cooperarea cu intenţie a două sau mai multor persoane la săvârşirea unel infracţiuni
intentionale.
1. Instituţia participaţiei reglementează probiemele răspunderii şi pedepsirii a două sau a
mai multor persoane, care, cooperând cu intenţie, au săvârşit una sau mai multe infrac-
ţiuni intenţionate.
2. [nfracţiunile săvărşite în participaţie au un grad prejudiciabi! sporit, deoarece activitatea
în comun a două sau mai multor persoane, de regulă, uşurează săvârşirea infracţiunii,
dă posibilitate de a cauza o daună mai mare, îngreuiaza demascarea făptuitorilor, şi, ca
urmare, ei devin mai siguri, mai fermi în decizia de a continua activitatea criminală co-
mună.
3. în doctrina dreptului penal se consideră că pentru existenţa participaţiei penale trebuie să
fie întrunite următoarele (fondiţii:
a) să se fi săvârşit o faptă prevăzută de iegea penală, adică o acţiune sau o inacţiune
prejudiciabilă prevăzută de iege ca element material al unei anumite infracţiuni. Con-
diţia este îndepiinită atunci când fapta săvârşită constituie o infracţiune consumată,
o pregătire pedepsibilă sau tentativă la acea infracţiune.
b) fapta să fie săvârşită în cooperare de către două sau mai multe persoane, adică să
existe o pluralitate de făptuitori. Numărul lor trebuie să fie de cel puţin doi. Pen-
tru existenţa participaţiei felul contribuţiei făptuitorilor la săvârşirea infracţiunii
nu contează. Există participaţie atât în cazul în care toţi făptuitorîi au cooperat în
aceeaşi formă la săvârşirea infracţiunii (toţi fiind autori, deci coautori), cât şi atunci
când contribuţiile făptuitorilor sunt de diferite forme (de autori, instigatori sau com-
plici),
Cooperarea cu intenţie a două sau mai multor persoane la săvârşirea unei infracţiuni
intenţionate include în sine informarea recîprocă a participanţilor la infracţiune;
survenirea unui rezultat infracţional urmărit de toţi participanţii; raportul de cauza-
litate dintre acţiunile fiecărui participant şi urmările survenite.
Acţiunile unui participant creează condiţii şi înlesneşte posibilitatea săvârşirii infracţiunii
de către un aît participant, contribuind la survenirea urmărilor infracţîonale dorite.
c) sâ existe voinţa comună a participanţilor de a săvârşi aceeaşi faptă prevăzută de legea
penală. Latura subiectivă a participaţiei la infracţiune se caracterizează nu numai
prin vmovăţie intenţionată, dar şi prin comunitatea de intenţii. Forma intenţionatâ
a vinovăţiei înseamnă că participaţia este o unire a unui grup de infractori, care
acţionează în aceeaşi direcţie, strâns legaţi printr-o unire internă cu o voinţă unică
îndreptatâ spre săvârşirea unei infracţiuni intenţionate. Comunitatea de intenţii se
manifestă prin faptul că fiecare participant sesizează că el nu acţionează de unul
82 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
singur, ci în comun. El îşi dă seama nu numai de caracterul prejudiciabil al acţiunilor
sale, dar ţi al acţiunilor altor participanţi la infracţiune.
Intenţia participanţilor la săvârşirea unei infracţiuni poate fi directă sau indirectă. De
regula, organizatorul şi instigatorul acţionează cu intenţie directă, iar autorul şi
complicele pot acţiona şi cu intenţie indirectă. Nu poate fi participaţie la săvârşirea unei
infracţiuni din imprudenţă. d) fapta prevăzută de legea penală, săvârşită in
participaţie, să constituie infracţiune, altfel nici nu se poate vorbi despre participaţie
penală. Pentru ca fapta sâ constituie infracţiune, ea, potrivit alin. (1) art. 14 CP, trebuie
să fie: prejudiciabilă; prevăzută de legea penală; săvârşită cu vinovăţie; pasibilă de
pedeapsă penalâ. în lipsa uneia dintre aceste trăsături nu există infracţiune.
4. Toate condiţiile expuse în pct. 3) îrebuie întrunite în cumulativ. Lipsa uneia dintre ele
cauzează inexistenţa participaţiei penate.
Articoiul 42. Partîcipanţii
(1) Participanţii sunt persoanele care contribuie la săvârjirea unei infracţîuniîn calitatedeautor, organizator,
instigator sau complice.
(2} Se consideră autor persoana care săvârşeşte în mod nemijlccit fapta prevăzută de legea penală, preoim şi
persoana care a săvârşit infracţiunea prin intermediul persoanelor care nu sunt pasibile de răspundere
penală din cauza vârstei, iresponsabilitâţii sau din alte cauze prevăzute de prezentul cod.
(3) Se consideră organizator persoana care a organizat săvârşirea unei infracţiuni sau a dirijat realizarea ei,
precum şi persoana care a creatun grup criminal organizat sau o organizaţle criminală ori a dirijat activita-
tea acestora.
(4) Se consideră instigator persoana care, prin orice metode, determină o altă persoană sâ" săvârşească o in-
fracţiune.
(5) Se considerâ" complice persoana caie a contribuit la săvârşirea infracţiunil prin sfaturi, indicaţil, prestare
de informaţii, acordare de mijloace sau instrumente ori înlăturarea de obslacole, precum ş\ persoana care
a promis dinainte că î! va favoriza pe infractor, va tâinui mijloacele sau insîrumentele de săvârşîre a infrac-
ţiunii, uimele acesteia sau obiectele dobândite pe cale criminalâ" ori persoana care a promis dln timp că va
procura sau va vinde atare obiecte.
(6) Participanţii trebuie sâ" întrunească semnele subiectulut infracţiunii.
1. în funcţie de caracterul participării la infracţiune legea penaiă a stabilit patru categorii de
participanţi: autorul, organizatorul, instigatorul şi complicele.
2. Autor se consideră persoana care sâvârşeşte in mod nemijlocit fapta prevăzută de legea
penală, precum şi persoana care a săvârşit infracţiunea prin intermediul persoanelor care
nu sunt pasibile de răspundere penală din cauza vârstei, iresponsabilităţii sau din alte
cauze prevăzute de Codul penal. Deci, autorul este categoria de participanţi care constă în
săvârşirea de acte de executare a faptei prevăzute de legea penală.
3. Specificul autorului constă în faptul că el este singura formă de contribuţie la infracţiu-
ne care poate exista în afara participaţiei. Celelalte forme ale participaţiei - instigarea,
complicitatea, organizarea - nu pot exista fără autorat. Autoratul însă poate exista de sine
stătâtor, fiindcă fapta prevăzută de legea penalâ poate fi săvârşită în mod nemijlocit, fără
să fie necesare alte contribuţii.
In sensul prevăzut de alin. (2) art. 42 CP, noţiunea de autor poate să existe numai în parti-
cipaţie, adică în coreiaţie cu organizatorul, instigatorul, complicele.
Partea generală 83
4. Sub raportul laturii obiective autoratul se exprimă prin săvârşirea în mod nemijlocit a fap-
tei prevăzute de legea penală, adică prin efectuarea de acte de executare a înseşi acţiunii
sau inacţiunii ce constituie elementul material al infracţiunii.
Persoana care a săvârşit infracţiunea prin intermediul persoanelor care nu sunt pasibile
de răspundere penală din cauza vârstei sau iresponsabilităţii se consideră autor al acestei
infracţiuni,
Alte cazuri prevăzute de lege potrivit cărora persoana nu este supusă pedepsei penale sunt:
fapta săvârşită fără vinovăţie (caz fortuit) şi participarea din imprudenţă la săvârşirea
unei infracţiuni intenţionate.
Cazul fortuit este un caz în care acţiunea sau inacţiunea unei persoane a produs un rezul-
tat neconceput şi neurmărit de ea, datorită acţiunii unei forţe a cărei intervenţie nu a putut
fi prevăzută. Spre exemplu: o asistentă medicală îi administrează unui bolnav o substanţă
toxică dintr-un flacon pe care fusese aplicată din eroare eticheta unui medicament.
Participarea din imprudenţă la săvârşirea unei infracţiuni va fi atunci când persoana
contribuie din imprudenţă la sâvârşirea unei infracţiuni intenţionate (un militar îi înmâ-
neazi pistolul încârcat (în stare de luptă) unui cunoscut şi, spunându-i că nu este încărcat,
îi propune să ocbească şi să tragă în direcţia altui militar. Cunoscutul face aceasta, se
produce o împuşcătură şi victima este omorâtă).
în aceste două cazuri infractorul se foloseşte cu buna-ştiinţă de faptul că persoana care
acţionează fără vinovăţie la săvârşirea infracţiunii nu îşi dă seama de caracterul prejudi-
ciabil al faptei sale sau de faptul că o săvârşeşte din imprudenţă.
5. în situaţia în care o faptă prevăzută de legea penală a fost săvârşită nemijlocit de douâ sau
mai multe persoane, aceşti făptuitori se numesc coautori.
Pentru existenţa coautoratului nu este strict necesară săvârşirea de catre coautori a actelor
de executare identice, este sufkient ca aceştia sa se completeze unii pe alţii într-o activitate
unică, indivizibilă îndreptată spre realizarea faptei prevăzute de legea penală.
Drept viol săvârşit de un grup de persoane sunt calificate nu numai acţiunile persoanelor
care' au săvârşit actul sexual, dar şi ale celor care au contribuit prin aplicarea constrângerii
fizice şi psihice faţă de victimă (pct. 8 a) Hotărârii Plenului Curţii Supreme de fustiţie nr. 7
din 29.08.1994 "Cu privire la practica judiciara in cauzele despre infracţiunile sexuale").
6. Acţiunile fiecărui coautor urmează a fi calificate similar, fără trimitere la art. 42 alin.
(2)CP.
7. Organizatorul infracţiunii. Potrivit alin. (3) art. 42 CP, se consideră organizator persoana
care a organizat săvârţirea unei infracţiuni sau a dirijat realizarea ei, precum şi persoana
care a creat im grup criminal organizat sau o organizaţie criminală ori a dirijat activitatea
acestora.
De regulă, organizatorul este cel mai periculos participant la infracţiune, figura principală.
Acţiunile organizatorului se exprimă prin îndemnarea unor persoane spre săvârşirea in-
fracţiunii, alegerea şi recrutarea participanţilor, repartizarea rolurilor între ei, antrenarea
lor, întocmirea unui plan bine chibzuit al infracţiunii, coordonarea acţiunilor participan-
ţilor nemijlocit la locul săvârşirii infracţiunii sau de la distanţă cu ajutorul diferitelor
mijloace tehnice etc.
84
CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
De regulă, organizatorul săvârşirii infracţiunii poate să nu participe personal la comiterea
acesteia. De fapt, organizatorul poate să îndeplinească atribuţiile oricărui participant la
infracţiune, fapt întâlnit destul de frecvent în practica judiciară.
Organizatorul care a creat un grup criminal organizat sau o organizaţie (asociaţie) crimi-
nală sau care a dirijat activitatea lor este considerat infractor cu mult mai periculos.
8. Instigatorul. Conform alin. (4) art. 42, se consideră instigator persoana care, prin orice
metode, determină o altă persoană să săvârşească o infracţîune.
Pentru existenţa instigării este necesarâ prezenţa a două persoane, şi anume, una care
desfăşoară activitatea de instigare (instigatorul) şi o alta asupra căreia se efectuează aceas-tă
activitate (instigatul).
Instigator poate fi orice persoană care întruneşte condiţiile generale pentru a putea fi sub-
iectalinfracţiunii.
Instigarea poate fi săvârşită nu numai de o singură persoană, dar şi de două sau mai multe
persoane, care determină, simultan ori succesiv, aceeaşi persoană la săvârşirea aceleiaşi
infracţiuni.
Dacă pe lângă activitatea de instigare o persoană săvârşeşte şi acte de executare, partici-
pând astfel şi ca autor la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni, contribuţia de instigator (insti-
garea) se absoarbe în aceea de autor, urmând ca pluralitatea de contribuţii să fie luată în
vedere la individualizarea pedepsei.
Instigat sau persoana asupra căreia se exercită instigarea poate fi, de asemenea, orice per-
soană fizică, care întruneşte condiţiile generale pentru a putea fi subiect a! infracţiunii.
Sub raportul laturii obiective, pentru existenţa instigării este necesară întrunirea urmă-
toarelor condiţii:
a) Efectuarea de către instigator a unei activităţi pentru a-I determina pe instigat să
săvârşească fapta prevăzută de legea penală.
b) Obiectul activităţii de determinare trebuie să-1 constituie o faptă prevăzută de iegea
penală, altfel nu poate fi vorba de participaţie penală.
c) Cel instigat să nu fi luat anterior hotărârea de a săvârşi infracţiunea la care este în-
demnat.
d) Activitatea de instigare să aibă efect, adică să ducă la determinarea celui instigat, la
acceptarea de către acesta a ideii de a sâvârşi fapta şi la deciziâ lui de a o săvârşi.
e) Cel instigat să fi trecut la săvârşirea faptei îa care a fost determinat, realizând cel
puţin o pregătire pedepsibilâ.
Deosebim următoarele forme de instigare: rugămintea, convingerea, propunerea unei
recompense, măgulirea, ameninţarea, constrângerea, ordinul, vicleşugul etc.
Latura subiectivă a instigării se caracterizează prin intenţîe directă sau indirectă. Motive-le
şi scopurile instigatorului şi ale autorului pot coincide, dar pot şj sa nu coincidă.
9. Comptictle. Noţiunea de complice la săvârşirea infracţiunii este descrisă în aiin. (5) art. 42
CP, potrivit căruia se consideră complîce persoana care a contribuit Ia săvârşirea infrac-
ţiunii prîn sfaturi, indicaţii, prestare de informaţii, acordarea de mijioace sau instrumente
ori înlăturare de obstacole, precum şi persoana care a promis dinainte că-1 va favoriza pe
infractor, va tăinui mijloacele sau instrumentele de săvârşire a infracţiunii, urmele aces-
Partea generală 85
teia sau obiectele dobândite pe cale criminală ori persoaua care a promis din timp ca va
procura sau va vinde atare obiecte.
Complicele nu ia parte nemijlocit la savârşirea faptei prevăzuie de legea penală, el doar
ajută alte persoane la săvârşirea ei. Contribuţia complicelui la săvârşirea infracţiunii se
manifestă până la începutul infracţiunii ( î n etapa de pregătire a ei) sau în momentul
săvârşirii ei, dar întotdeauna până la consumarea ei.
Deosebim complicitate morală şi complicitate materialâ.
Complicitatea morală în sensul legii constă în darea de sfaturi, indicaţii, prestarea de in-
formaţii referitoare la diferite împrejurări ale infracţiunii, la alegerea locului şi timpului,
a metodelor şi mijloacelor săvârşirii infracţiunii, promisiunea de a ţine în taină infrac-
ţiunea, urmele ei, de a ascunde uneltele şi mijloacele folosite la comiterea ei, bunurile
dobândite pe cale criminală, promisiunea de a procura sau vinde asemenea bunuri sau de
a-1 favoriza pe infractor.
Ajutoru! moral se exprimă prin acţiuni intenţionate, care influenţeaza psihicul şi voinţa
autorului, determinându-i hotărârea de a săvârşi infracţiunea. Prin aceasta complicitatea
morală se deosebeşte de instigare.
Compliritatea materială constă în efectuarea diferitelor acte de sprijin material la
săvârşirea infracţiunii, cum ar fi acordarea de mijloace sau instrumente necesare pentru
săvârşirea infracţiunii.^punerea la dispoziţie a unor sume de bani în acest scop, mmânarea
unei arme de foc, a unei unelte, asigurarea cu mijloace de transport, cu documente false,
sau în înlăturarea obstacolelor ce pot apârea în acest proces.
Din punct de vedere subiectiv complicele acţionează cu intenţie directă sau indirectâ.
Motivele şi scopurile compliceluî pot să nu coincidă cu cele ale autorului, însâ e!e se iau în
consideraţie la individualizarea pedepsei penale,
Deosebirea dintre complice şi favorizator constă în aceea ca primul ştie din timp despre
infracţiunea care va fi sâvârşită, pe când cel de al doilea aiîă că infracţiunea a fost comisă
după sâvârşirea ei.
10. Acţiunile organizatorului, instigatorului, compltcelui urmează a fi calificate pe baza art.
42 şi a articoiului din Partea specială a Codului penal care prevede răspunderea pentru
infracţiunea concretă.
11. în conformitate cu alin. (6) art. 42 CP, participanţii la infracţiune trebuie să întrunească
semnele subiectului infracţiunii. Aceasta înseamnă că fiecare dintre participanţii la in-
fracţiune trebuie sâ fie persoană fizîcă, responsabilă, care a atins vârsta de la care legea
prevede răspundere penală.
Practica judiciară
1) Acţiunile persoanei care a organizat săvârşirea de către alţi făptuitori a omorului intenţio-
nat al victimeî îrt scopul acaparării averii acesteia şi care nu a luat parte personal la comiterea
acestei fapte se califică drept participaţie la omor intenţionat în calitate de organizator. (Decizia
Colegiuiui Penal al CSJ din 04.07.1998 nr. lr/a~46/98. Buletinul CSJnr, U din 1998, pag. 14).
2) Participaţia în formâ de complicitate presupune cunoaşterea de către complice a intenţiilor
criminale ale autorului şi ajutorul acordat de primul la realizarea lor (Hatărârea Prezidiului
fudecătoriei Supreme din 12.01.1988 nr. 4u-9/88).
86
CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
3) Inculpaţii au fost condamnaţi corect pentru participaţie la omorul intenţionat din interes
material, unul pentru că a organizat, iar altul pentru că a instigat, fiind şi complice la săvârşirea
omorului (Decizia Colegiului Penal al CSJ nr. lcal48/2002 din 18.06.2002).
4) Desfacerea sistematică a bunurilor, în miez de noapte, fără acte de însoţire, cu nerespecta-
rea procedurii de vânzare demonstrează că inculpatu! este conştient de faptul că participă la
sustragerea acestor bunuri în calitate de complice, întrucât a promis în prealabil sprijinul la
vânzarea bunurilor (Decizia Colegiului Penal al CSJ nr. lca-188/2002 din 13.08.2002).
5) Persoana a fost recunoscută corect drept organizator al omorului intenţionat (Decizia Cole-
giului Penal al CSJ din 12.03.2002 nr. lca-19/2002).
Articolul 43. Formele participaţiei
ln funcţie de gradul de coordonafe a acţiunilor participanţilor se deosebesc următoarele forme de participaţie:
a) participaţîe simplă;
b) participaţiecomplexâ;
c) grupcriminal organizat;
d) organizaţie (asociaţie) criminală.
Analiza formelor participaţiei va fi efectuată în cadrul comentariului la art. 44-47 CP.
Articolul 44. Participaţia simplă
Infracţiunea se considerâ sâvârşitâ cti participaţie simplâ dacâ la săvârşirea el au participat în comun, în calitate
de coautori, două sau mai multe persoane, fiecare realizând latura obiectivă a infracţiunii.
1. Noţiunea de coautorat a fost explicată in pct. 5 al comentariului la art. 42 CP.
2. Coautoratul poate exista atât în cadrul participaţiei simple, la care toţi participanţii au
calitatea de autori (coautori), câî şi în cadrul participaţiei complexe, la care doi sau mai
mulţi participanţi au calitatea de autori (coautori), iar alţii sunt instigatori sau complici.
3. Specificul laturii obiective a coautoratului constă în aceea că pentru existenţa lui trebuie
să se constate că cel puţin doi participanţi au săvârşit în mod nemijlocit fapta prevăzută de
legea penală, deci au efectuat acte de executare a acesteia.
Prin sâvârşirea nemijlocită a faptei se înţelege orice act de conduitâ exterioară prin care se
înfăptuieşte direct acţiunea sau inacţiunea incriminată,
4. în practica judiciară se considerâ acte de executare, deci de coautorat şi acelea prin care se
contrîbuie chiar indirect la comiterea faptei incriminate, cum ar fi actele de paralizare a
energiei, de ridkare sau lichidare a unui obstacol din calea săvârşirii faptei. Deci, urmează
să fie considerate drept acte de coautorat şi nu de complicitate, actele prin care un înculpat
a ţinut victima spre a putea fi lovită, iar alt inculpat a lovit victima.
5. Sunt consideraţi coautori au faptei de omor atât cel care loveşte mortal victima, cât şi cel
care o imobilizeazâ ori încearcă să o dezarmeze.
6. în cazul infracţiunilor complexe este coautor acela care sâvârşeţte una dintre acţiunile ce
formează elementul material al infracţiunii respective (de exemplu, ameninţarea sau apli-
Partea generală 87
carea violenţei periculoase pentru viaţa sau sănătatea victimei în cazul tâlhăriei), cealaltă
acţiune - sustragerea bunurilor - fiind săvârşită de un alt coautor.
7. Vor fi consideraţi coautori ambii făptuitori, chiar dacă numai unul dintre ei a ameninţat
cu un pistol, iar celălalt a deposedat victima de banii pe care îi avea asupra sa. De aseme-
nea sunt coautori la tâlhărie ambii infractori care au aplicat violenţă periculoasă pentru
sănâtatea victimei, chiar dacă numai unul dintre ei şi-a însuşit bunurile victimei.
8. Activitatea de coautorat trebuie să fie îndreptată împotriva aceluiaşi obiect juridic. Dacă
o parte dintre coautori atentează şi la alte valori sociale, apărate de legea penală, acestora
li se vor aplica dispoziţiiSe privind concursul de infracţiuni. Spre exemplu, dacâ în timpul
săvârţirii unui jaf unul dintre infractori a violat victima, el va răspunde şi pentru aceasta,
conform art. 171 CP, cu condiţia ca ceilalţi sâ nu fi contribuit la aceste acţiuni.
9. Nu va exista coautorat dacă fiecare făptuitor a acţionat independent şi în momente di-
ferite, lovind, de exemplu, din răzbunare victima, care apoi a decedat din cauza acestor
lovituri.
10. Sub aspect subiectiv coautoratul se realizează numai cu intenţie, adică îoţi coautoriî
prevăd urmârile prejudiciabile ale acţiunilor lor şi le urmăresc sau admit posibilitatea
survenirii acestora.
11. Dacă la săvârşirea unei infracţiuni au participat în calitate de coautori mai multe persoane,
împrejurarea că unele dintre ele au avut iniţiativa comiterii faptei, propunând celorlalte să
acţioneze împreună, nu determină sancţionarea lor separată pentru instigare, deoarece în
cazul dat este vorba de o activitate comună a coautoriior, unde iniţiativa aparţine unei sau
unorpersoane.
Articolul 45. Participaţia complexă
(1) Infracţiunea se consîderă sâvârşită cu participaţiecomplexădacă la săvârşirea ei partldpanţli au contribuit
în calitate de autor, organizator, instigator sau complice.
(1) Latura obiectivâ a infracţiunii cu parţicipaţie complexă poate fi realizată:
a) de un singur autor;
b) de dol sau mai mulţt autorL
1. Din sensul alin. (1) art. 45 rezultă câ în cazul participaţiei complexe participanţii la in-
fracţiune îndeplinesc roluri diferite. Unul dintre ei (autorul) săvârşeşte nemijlocit fapta
prevăzută de legea penală. Ceilalţi contribuie la săvârşirea infracţiunii prin acţiuni or-
ganizatorice, de instigare ori de compltcitate. în participaţia complexă este permanentă
numai figura autorului, în lipsa câreia participaţie nu existâ.
2. în cazul participaţiei complexe la săvârşirea infracţîunii pot participa, aiături de autor, şi
ceilalţi participanţi, fie doar unul dintre ei, fie toţi împreunâ.
3. Participaţia complexâ prevâzută de alin. (1) art. 45 CP poate să se realizeze în cazul parti-
cipării la comiterea infracţiunii, pe tângâ autor, şi a organizatorului. Organizatorul pune
la cale infracţiunea, iar autorul o execută nemijlocit.
4. Participaţia complexă, prevâzută de alin. {1) art. 45 CP, poate să se realizeze, de asemenea,
în cazul participării la sâvârşirea infracţiunii, pe lângă autor, şi a instigatorului.
88 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
5. Conform alin. (1) art. 45 CP, în cazul participaţiei complexe, la săvârşirea infracţiunii de
către autor poate contribui, în afară de organizator şi instigator, şi complicele.
6. Potrivit alin. (2} art. 45, participaţia complexă se poate realiza şi în cazurile participării
nemijlocite la săvârşirea unei infracţiuni a două sau mai multor persoane în calitate de
coautori, cu condjţia ca în afară de ei la săvârşirea acestei infracţiuni să participe şi alţi
partkipanţi: organizatorul, instigatorul sau compiicele. în lipsa acestei condiţii va fi pre-
zentă participaţia simplă.
Artkolul 46. Grupul criminal organizat
Grupul criminat organizat este o reuniune stabllă de persoane care s-au organizat în prealabil pentru a comite
una sau mai multe infracţiuni.
1. Conform sensutui art. 46 CP, grupul criminal organizat întruneşte următoarele semne
distinctive: din componenţa grupului fac parte două sau mai multe persoane; grupul este
o reuniune stabilă; aceste persoane s-au organizat în prealabil pentru a comite una sau mai
multe infracţiuni.
2. Semnul distinctiv principal, care caracterizează grupul criminal organizat, este stabilita-
tea lui.
Prin stabiiitate se înţelege prezenţa unor legături permanente destul de trainice între
membrii grupului, a formelor şi metodelor specifice individuale de activitate criminală.
Aceasta presupune:
a) nivelul înalt de organizare (elaborarea minuţioasă a planurilor de săvârşire a infrac-
ţiunilor; structura ierarhică şi repartizarea rolurilor între participanţi; o disciplină
interioară strictă; rolul activ al organizatorilor; un sistem bine chibzutt de aprovizio-
nare cu arme şi mijloace de comitere a crimelor etc);
b) stabilitatea nucleului grupului şi structurii lui organizaţionale, care permite partici-
panţilor de a conta pe ajutorul reciproc la săvârşirea infracţiunii;
c) prezenţa unor forme şi metode originale şi individuale de activitate, cum ar fi forma
speciaiă de alegere a obiectelor atentatelor, a procedeelor de săvârşire a infracţiunilor,
modul de comportare a membrilor grupului, de părăsire a locului infracţiunii etc;
d) prezenţa unor forme şi metode statornice de activitate infracţională, care adesea sunt
garanţia săvârşirii cu succes a infracţiunii, deoarece ele reduc până la minimum pro-
babiiitatea unor greşeli ale participanţilor în situaţii imprevizibile.
3. Fiecare persoană ce intra în grupul crimina] organizat nu este un simplu participant la
acţiunile acestui grup, ci membru al grupului, indiferent de locul şi funcţiile ce i-au fost
încredinţate în cadrul desfăşurării planuluî de activitate criminală. Legea nu limitează
participarea la grupul criminal organizat doar prin acţiuni de autorat sau coautorat, cum
este cazul participaţiei simple sau complexe.
4. Membrii de rând ai grupului criminal organizat pot să nu ştie de unele infracţiuni con-
crete, săvârşite de alţi membri ai acestui grup. în aceste cazuri ei vor purta răspundere
penală doar pentru participarea la acţiunile grupului criminal organizat şi pentru faptele
Partea generală 89
săvârşite de ei personai întru executarea planului activităţii criminale a grupului organi-
zat, conform articolelor respective din Partea specială a CP.
5. însuşi faptul constituîrii grupului criminal organizat, dacă acesta nu este prevăzut de Par-
tea specială a Codului penal, conduce la răspundere penală pentru pregătirea în vederea
săvârşirii acelor infracţiuni în care scop a şi fost creat acest grup criminal (art. 26 CP).
6. Săvârşirea infracţiunii de către un grup organizat serveşte pentru multe componenţe de
infracţiune prevăzute în Partea speciaiă a Codului penal drept criterii calificative (deose-
■bit de agravante): furtul {art. 186 alin. (3) lit. b); jaful (art. 187 alin. (3) lit. b); tâlhăria (art.
188 alin. (3) lit. b) etc).
7. In cazul săvârşirii de către un grup criminal organizat a unei infracţiuni care în Partea
speciaiă a Codului penal nu cuprinde - nici în conţtnutul de bază şi nici în cel calificativ
(agravant) - indiciile săvârşirii infracţiunii de către un grup organizat, faptul săvârşirii
infracţiuniî de către un grup organizat se va considera circumstanţâ agravantă la stabili-
rea pedepsei, conform art. 77 alin. (1) lit. c) CP.
Articolul 47. Organizaţia (asociaţia) criminală
(1) Se consideră organizaţie (asociaţie] criminală o reuniune de grupuri criminale organizate într-o comu-
nitate stabilă, a cărei activitate se intemeiază pe diviziune, intre membrii organizaţiei şi structurile ei,
a funcţiilor de administrare, asigurare şi executare a intenţiilor criminale ale organizaţiei în scopul de a
influenţa activitatea economicâ şi de alta natură a persoanelor fizice ţi juridice sau de a o controla, in alte
forme, în vederea obţinerii de avantaje şi realizării de intereseeconomice, financiare sau politice.
(2) Infracţiunea se consideră săvârşită de o organizaţie criminalâ dacă a fost comisă de unmembru al acesteia
in interesu! ei sau de o persoană care nu este membru al organizaţiei respecîive, la însămnarea acesteia.
(3) Organizator sau conducător aî organizaţiei criminale se consideră persoana care a creat organizaţia crimi-
nală sau o dirijează.
(4) Organizatorulşiconducâlorulorganizaţiekriminalepoartărăspunderepentrutoateinfracţiunilesăvârşite
deaceastăorganizaţie.
(5) Membrul organizaţiei criminale poartă răspundere penală numai pentru infracţiuniîe la a cărorpregătire
sau săvârşire a participat.
(6) Membrul organizaţiel criminale poate fi liberat de râspundere penalâ în cazul în care a detlarat benevoi
despre existenţa organizaţiei ciiminale şi a ajutaî la destoperirea infracţiunilor săvârşite de ea ori a contri-
buit la demascarea organizatorilor, a conducătorilor sau a membrilor organizaţiei respective.
1. Organizaţia (asociaţia) criminală este cea mai periculoasă formă de participaţie cu înţele-
gere prealabilă.
Din prevederile alin. (1) art. 47 rezultă că organizaţia (asociaţia) criminală are următoare-
le trăsături:
a) este o reuniune de grupuri criminale;
b) este o comunitate stabilă;
c) activitatea ei se întemeiază pe diviziunea între membrii şi structurile ei a funcţiilor
de administrare, asigurare şi executare a intenţiilor criminale ale organizaţiei;
d) scopul organizaţieî este de a infiuenţa activitatea economica şi de altă natură a per-
soanelor fizice şi juridice sau de a o controla, in alte forme, în vederea obţinerii de
avantaje şi realizării de interese economice, financiare sau politice.
90 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
2. Organizaţia (asociaţia) criminală constituie o reuniune din două sau mai multe grupuri
criminale. Particularităţile grupului criminal sunt comentate în art. 46 CP. Comunitatea
stabilă a acestor grupurî criminale, în afară de statornicie, se caracterizează printr-un
grad sporit de coordonare a activităţii membrilor ei în vederea reaiizării scopurilor in-
dicate.
3. Activitatea organizaţiei (asociaţiei) se întemeîază pe princtpiul împărţirii între membrii
şi structurile ei a funcţiilor de administrare, asigurare şi executare a intenţiilor criminale
ale organizaţiei. Funcţiile de administrare sunt exercitate de grupul organizatorilor şi
conducătorilor, care este ajutat de referenţi şi consultanţi. Alte grupuri asigură săvârşirea
cu succes a infracţiunilor ţgrupurile de comunicaţii, de asigurare tehnico-materială, paza
de corp a organizatorilor şi conducătorilor, de securitate internă, serviciul de informaţii
etc). Sunt grupuri, impârţite în brigâzi şi echipe, care săvârşesc nemijlocit infracţiunile.
4. Scopurile organizaţiei (asociaţiei) criminale sunt mult mai periculoase decât ale grupului
criminal organizat, fiind orientate spre a influenţa activitatea economică şi de alta natură
a persoanelor fizice şi juridice sau de a o controla, în a!te forme, în vederea obţinerii de
avantaje şi realizării de interese economice, financiare sau politice.
5. Organizaţiile (asociaţiile) criminale pot lua diferite forme: constituite din infractori de
"profesie"; constituite sub denumiri legale în scopul obţinerii unor profituri maxime şi
vizând domenii ori sectoare, ramuri rentabile - comerţ, industrie electronică, sistem ban-
car-valutar etc.
6. Persoanele recrutate de organizaţiile criminale înfiinţate sub denumiri de instituţii de
învăţămârit, firme industriale şi comerciale, fundaţii etc. deţin funcţii înalte în lumea de
afaceri şi în aparatul de stat şi folosesc sîtuaţia şi influenţa ior politică şi economică în
scopuri critninale.
7. Având un înalt grad de organizare şi dispunând de un sistem de conspiraţie adecvat acti-
vităţii criminak la nivel naţional şi internaţional, organizaţiile criminale recurg la acţiuni
majore deosebite şi variate, ce impiică manipularea, corupţia etc, inclusiv coruperea unor
funcţionari de stat.
8. Organizaţiile criminale au diverse direcţii de activitate: traficul şi comerţul cu stupefian-
te, cu fiinţe umane, organizarea şi desfăşurarea unor afaceri comerciale şi industriale pe
plan naţional şi internaţional, iniţierea, organizarea şi desfăşurarea unor lovituri asupra
depozitelor de valori şi instituţiilor bancare, elaborarea unor scenarii pentru ocuparea
unor posturi de conducere în viaţa economică şi politică a societăţii prin mijloace adecva-
te, inclusiv manipularea alegerilor etc.
9. Potrivit prevederilor alin. (2) art. 47, infracţiunea se consideră săvârşită de o organizaţie
criminală dacă a fost comisă de un membru al acesteia în interesul ei sau de o persoană
care nu este membru al organizaţiei respective, la însărcinarea acesteia. Prevederea legală
în cauză se explică prin gradul prejudiciabil foarte înalt al infracţîunilor săvârşite de or-
ganizaţia criminală.
10. Legea consideră că organizatorul organizaţiei criminale este persoana care a creat-o, iar
conducătorul - cel care o dirijeazâ, adică o conduce nemijlocit.
11. Organizatorul şi conducătorul organizaţiei criminale poartă răspundere pentru toate in-
fracţiunile săvârşite de organizaţia dată (alin. (4) art. 47 CP). Această prevedere a legii se
P a r t e a generală 91
aplică chiar şi în situaţia în care organizatoru] şi conducătorul organizaţiei criminaîe nu
ştiau despre săvârşirea infracţiunii în cauză, cu condiţia ca raembrii organizaţiei crimi-
nale să fi săvârşit infracţiunea nominalizată în vederea realizării scopurilor propuse de
organizaţia criminaiă.
12. Membrul organizaţiei criminale poartâ răspundere penalâ numai pentru infracţiunile la
a căror pregătire sau săvârşire a participat (alin. (5) art. 47 CP).
13. în scopul combaterii eficiente a criminalităţii organizate, legea (alin. (6) art. 47 CP) stipu-
lează că membrul organizaţiei criminale poate fi liberat de răspundere penală în cazul în
care a declarat benevol despre existenţa organizaţiei criminale şi a ajutat la descoperirea
infracţiunilor săvârşite de ea ori a contribuit la demascarea organizatorilor, a conducăto-
rilor sau a membrilor organizaţiei respective.
14. Potrivit art. 76 lit. h), contribuţia activă la descoperirea infracţiunii sau la arestarea in-
fractorilor se consideră circumstanţă atenuantă la stabilirea pedepsei. Ţinând cont de
aceasta, legiuitorul a stabilit circumstanţa dată drept o formă suplimentară de liberare
de răspundere penală, distinctă de cele prevăzute în cap, VI ai Părţii generale a Codului
penal.
Artîcolul 48. Excestle'autor
Se consîderă exces de autor săvârşirea de către autor a unor acţiuni infracţionale care nu au fost cuprinse de in-
tenţia celorlalţi partidpanţi. Pentru excesul de autor, ceilalţi participanţi nu sunt pasibili de răspundere penalâ.
1. Norma privind excesul de autor este introdusă în Codul penal pentru prima dată. însă în
practica şi teoria dreptului penal de excesul de autor se ţinea cont întotdeauna la califica-
rea participaţiei la infracţiune conform principiului vinovăţiei.
2. Deosebim exces cantitativ şi calitativ.
în cadrul excesului cantitativ autoru! săvârşeşte o infracţiune, care nu a fost cuprinsă de
intenţia celorîalţi participanţi, dar după caracterul ei este identică cu cea concepută în
prealabil de toţi partidpanţii. De exemplu, participanţii considerau că autorul va săvârşi
un furt, însă acela a comis două furturi. Autorul va purta răspundere pentru ambele fur-
turi, iar ceiîalţi partkipanţi numai pentru participaţie la unuî dintre furturi.
3. Excesul cantitativ va lipsi în cazul în care participanţii, determinând exact obiectul aten-
tatului criminal, i-au oferit autorului alegerea liberă a metodelor de săvârşire a infracţiu-
nii (de exemplu, au admis în măsură egală că autorul în procesul sustragerii averii de preţ
din muzeu va face acest lucru prin furt, jaf sau tâlhărie). în acest caz toţi participanţiî vor
purta răspundere pentru infracţiunea pe care autorul o va săvârşi de facto.
4. Excesul calitativ se deosebeşte de cel cantitativ prin aceea că autorul săvârşeşte o infrac-
ţiune de alt gen, care diferă de cea care era cuprinsă de intenţia altor participanţi. Această
infracţiune poate fi mai gravă decât cea care a fost cuprinsă de intenţia celorlalţi partici-
panţi sau mai puţin gravă. Infracţiunea care iese vădit tn afara limitelor înţelegerii prea-
labile a participanţilor poate fi săvârşită de autor în locul celei concepute sau împreună cu
infracţiunea concepută. în cazul excesului calitativ participanţii, de asemenea, nu poartă
răspundere pentru infracţiunile comise de autor în cadrul excesului. însă sunt posibile
următoarele variante la calificarea mfracţiunilor:
92 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
a) dacă autorul comite o altă infracţiune în locul celei concepute (de exemplu în locul
furtului planificat - omorul), atunci el va purta răspundere pentru omor, iar ceîlalţi
participanţi - pentru participaţie fără efect la furt, acţiunile lor fiind calificate drept
pregătire pentru furt;
b) dacă autorul, pe lângă infracţiunea concepută, mai comite şi o infracţiune de alt gen
(de exemplu, în afară de omoru! unei femei mai săvârşeşte şi violul ei), atunci el va
purta răspundere pentru cumu! de infracţiuni; ceilalţi participanţi vor fi traşi la răs-
pundere numai pentru participaţie la omor.
5. Dacă un grup de persoane în urma inţelegerii prealabile a avut drept intenţie săvârşirea unui
furt sau a unui jaf, iar unul dintre participanţi a aplicat sau a ameninţat să aplice violenţa
periculoasă pentru viaţa sau sănătatea victimei, acţiunile acestuia vor fi încadrate în infrac-
ţiunea de tâlhărie, iar acţiunile celorlalţi participanţi vor fi caîificate drept furt sau jaf, cu
condiţia că ele nu au contribuit nemijlocit la aplicarea violenţei sau nu s-au folosit de acţiuni
violente pentru a-şi insuşi averea victimei.
Practica judkiară
1) Dacă în timpul săvârşirii actelor huliganice unul dintre participanţii la infracţiune a folosit
un obiect special adaptat, fără ştirea altor participanţi, responsabilitatea, conform acestei agra-
vante, o poartă numai persoana care a aplicat obiectul indicat pentru vătămarea integrităţii
corporale, deoarece a avut loc excesul de autor (Decizia Colegiuiui Penaî al Curţii de Apel nr.
lr-162/99din 04.03.1999. Culegere (1996-1999), pag. 177).
Articolu! 49. Favorizarea
Favorizareainfrattorului, precum şi tăinuirea mijloacelor sau instrumentelor de săvârşire a infracţiunii, a urmelor
acesteia sau a obiectelor dobândiie pe cale criminală atrag râspunderea penalâ în condiţiile art. 323, numai în
ca;ui în care nu au fost promise din timp.
1. Favorizarea care nu a fost promisă din timp este una dintre formele de implicare la infrac-
ţiune, adică o faptă inîenţionată, care este legata de infracţiunea comisă de altă persoană,
dar care nu a contribuit la infracţiunea datâ, a fost săvârşită după consuniarea infracţiunii
şi nu se află cu ea în raport de cauzalitate.
2. Din punctul de vedere al laturii obiective, favorizarea se manifestă prin acţiuni active,
care ingreuiază sau zădărnicesc urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei de
către cel vinovat.
3. Favorizarea infractorului poate fi efectuată prin ascunderea infracîorului, indiferent de
terrnen, prin acordare de Iocuinţe, haine, alimente, bani, documente, mijloace de trans-
port, grimare etc.
4. Tăinuirea mijloacelor sau instrumentelor de săvârşire a infracţiunii, de regulă, se efectu-
ează de către favorizator prin schimbarea formei sau conţinutului lor, fie prin distrugerea
lor, prin tăinuirea în ascunzişuri a armelor infracţiunii, a altor obiecte cu ajutorul cărora
a fost comisă infracţiunea.
în cazurile când a avut loc tăinuirea mijloacelor sau instrumentelor de săvârşire a infrac-
P a r t e a generală 93
ţiunii, iar însuşi faptul păstrării acestora constituie componenţa altei infracţiuni, acţiuni-
le favorizatorului vor fi calificate drept concurs de infracţiuni, adică pe baza art. 323 şi pe
baza art. 290 CP - păstrarea ilegală a armelor.
5. Una dintre formele favorizării este tăinuirea urmelor infracţiunii, care presupune distru-
gerea, schimbarea formei sau conţinutului urmelor infracţiunii lăsate de mâini, picioare
sau de alte părţi ale corpului infractorului, a urmelor lăsate de mijloacele sau instrumen-
tele infracţiunii la faţa locului, pe hainele infractorului sau ale victimei sau pe alte obiecte
(de exempiu, urme de sânge, de vopsea etc).
în cazurile când tăinuirea urmelor infracţiunii este legată de comiterea unei alte in-
fracţiuni (de exemplu, incendierea casei în scopu! nimicirii urmelor lăsate de infractor),
favorizatorul va purta răspundere pentru concurs de infracţiuni.
6. Prin tăinuirea obiectelor dobândite pe cak criminală se inţelege păstrarea sau distruge-
rea banilor, obiectelor şi a altor vaiori sau mijloace dobândite de terţe persoane în urma
săvârşirii infracţiunii.
7. Favorizarea se consideră infracţiune consumată din momentul când a fost săvârşită una
dintre acţiunile enumerate în art. 323 CP.
8. 0 condiţie esenţială a favorizării constă în faptul ca ajutorul acordat unui infractor să nu
fie o aducere la îndeplinire a unei înţelegeri anterioare, intervenite înainte sau în timpul
săvârşiriî infracţiunii de către infractor. Promisiunea dinainte de favorizare a infracto-
ruluî, de tăinuire a mijloacelor sau a instrumentelor de săvârşire a înfracţiunii, a urmelor
acesteia sau a obiectelor dobândiîe pe cale criminală, ori promisiunea din timp de a pro-
cura sau a vinde atare obiecte nu constituie acte de favorizare în sensul art. 49 CP, ci acte
de complkitate, prevăzute de alin. (5) art. 42 CP.
9. Din punctul de vedere al laturii subiective, favorizarea se manifestă prin intenţie directă.
Favorizatorul işi dă bine seama de caracterul infracţiunii pe care a favorizat-o, e conştient
de faptul că ascunde un infractor sau că păstrează mijloace sau instrumente de săvârşire
a infracţiunii ori obiectele dobândite pe cale criminală şi doreşte anume acest rezultat al
conduiteisale.
10. Subiecî al favorizării poate fi o persoană fizică responsabiiă, care a atins vârsta de 16 ani.
Această persoană poate fi una particulară sau cu funcţie de răspundere ori care gestionea-
ză organizaţii comerciale, obşteşti sau alte organizaţii nestatale. însă favorizarea dinainte
nepromisâ a infracţiunii comise de către o persoană cu funcţie de răspundere sau de către
o persoană care gestionează organizaţii comcrciale, obşteşti sau alte organizaţii nestatale
cu folosirea situaţiei de servkiu urmează a fi calificată prin concurs de infracţiuni: pe baza
art. 323 şt pe baza art. 327 sau a art. 335 CP.
11. Favorizatorul poate fi tras la răspundere penală numai pentru favorizarea dinainte ne-
promisâ a infracţiunii grave, deosebit de grave sau excepţîonal de grave (alin. (1) art. 323
CP). Favorizarea infracţiunilor uşoare şi mai puţin grave nu implică răspunderea penală.
Categoriile infracţiunilor sunt reglementate de art. 16 CP.
12. Potrivit alin. (2) art. 323 CP, nu sunt pasibile de răspundere penală pentru favorizarea in-
fracţiunii soţul (soţia) şi rudele apropiate ale persoanei care a săvârşit infracţiunea.
Rude apropiate ale persoanei care a săvârşit infracţiunea sunt consideraţi părinţii, copiii,
înfietorii, copiii înfiaţi, fraţii şi surorile drepte, bunicul, bunica şi nepoţii (art. 134 CP).
94 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT

Practîca judkiară Capitolul V

1) Persoana nu poate fi acuzată de cooperare intenţionată Ia săvârşirea atacului tâlhăresc în
forniă de complicitate dacă n-a promis dinainte favorizarea infractoruiui. Asemenea fapte se
califică drept favorizare a infracţiunii.
RĂSPUNDEREA PENALĂ
(Decizia Colegiuiui Penal al Curţii de Apel nr. lr-1017/98 din 19.11.1998. Culegere de practică
judiciară a Curţii de Apel (1996-1999), pag. 117).
Articolul 50. Răspunderea penală
Se conslderâ răspundere penală ctmdamnarea publkă, în numele legii, a faptelor infracţionale şi a
persoanelor care le-au săvârşit, cond3mnare ce poate fi precedată de măsurile de constrângere prevăzute
de iege.

Una din formele răspunderii jurîdîce a persoanei este răspunderea penală. Ea e

stabilită de normele legii penafe, care determină caracterul prejudiciabil a[ faptelor
socialmente perkuloase şi pedeapsa pentru ele.
Potrivit art. 50 CP, răspunderea penală constă în condamnarea publică, în numele
legii, a faptelor infracţionale şi a persoanelor care le-au săvârşit, condamnare ce
poate fi preceda-tă de măsuri de constrângere prevăzute de lege.
3.
Condamnarea publică constă în faptul că şedinţele de judecată în cauzele penale
sunt des-chise, la ele are acces liber publicul şi sentinţa (hotărârea) de condamnare
totdeauna se pronunţă public, chiar dacă în unele cauze şedinţele judiciare au fost
secrete (închise).
Hotârârea instanţei de judecată în cauza penală se pronunţă în numele legii şi
întru executarea legii. Legalitatea răspunderii penale este realizată în primul rând
prin legali-tatea incriminării, care presupune prevederea in lege a tuturor condiţiilor
în care o faptă constituie infracţiune. în al doilea rând, legalitatea răspunderii
penale se realizează prin legalitatea sancţiunilor de drept penal, a pedepsei, care
presupune prevederea în legea penală a acestor sancţiuni, a naturii şi cuantumului
sau duratei Ior.
Tragerea la răspundere penala a infractoruluî se poate face doar de către organele de
stat competente şi în strictă conformitate cu prevederile legisiaţiei în vigoare.
Faptele infracţionale pentru care persoana poate purta răspundere penală sunt
acelea care intrunesc condiţiile prevăzute de art. 14 CP, adică acţiuni (inacţiuni)
prejudiciabile prevă-zute de legea penală, săvârşite cu vinovăţie şi pasibile de
7. pedeapsă penală.
Categoriile de persoane care pot fi trasfe la răspundere penală sunt enumerate în art.
21 CP. Ele pot fi atât persoane fizice, cât ş\ persoane juridice.
Măsurile de constrângere în sensul art. 50 CP sunt: reţinerea (art. 165 CPP), arestul
pre-ventiv (art. 185 CPP), obligarea de a nu părăsi locaiitatea sau obligarea de a nu
părasi ţara (art. 178 CPP), aducerea siiită (art. 199 CPP) etc.
8.
în sens restrâns prin răspundere penală se înţeîege obligaţiunea unei persoane de a
supor-ta o sancţiune penală pentru infracţiunea comisă. Răspunderea penală, deci, nu
este un eiement al infracţiunii, ci este efectul, consecinţa acesteia.
9. în sens larg, prin răspundere penală se înţelege nu numai obligaţiunea celui care a sâvârşit
o infracţiune de a suporta o sancţiune penală, dar şi dreptul de a aplica o sancţhme penală,
drept ce aparţine statului, care îl exercita prin organele sale specializate.
10. Răspunderea penală apare din momentul săvârşirii infracţiunii, dar se realizează numai
dacă este stabilită vinovăţia persoanei, adică din momentul intrării sentinţei în vigoare.
96 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
11. Scopurile răspunderii penale sunt aceleaţi ca şi ale pedepsei penale: restabilirea echităţii
sociale, corectarea condamnatului, precum şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni atât
din partea condamnaţilor, cât şi a altor persoane (alin. (2) art. 61 CP).
12. Cel mai des răspunderea penală se realizează in pedeapsă şi executarea ei. însă răspunde-
rea penaiă şi pedeapsa penală nu sunt noţiuni identice. Răspunderea penală este o premisă
necesară pentru aplicarea pedepsei, dar nu este însăşi pedeapsa. Persoana care a săvârşit
infracţiunea poate fi liberată de răspunderea penală în cazurile prevăzute de art. 53-60 CP,
iar în cazurile prevăzute de art. 89-97 CP - persoana trasă la răspundere penală poate fi
liberatâ de pedeapsa penală.
Articolul 51. Temeiul răspunderii penale
(1) Temeiul real al răspunderii penale îl constituie fapta piejudiciabilă săvârjita', iar componenţa infracţiunii,
stipulată de legea penală, temeiul juridic al făspunderii penale.
(2) Răspunderii penale este supusa' numai persoana vinovată de sâvârşirea infracţiunii prevăzute de legea
penalâ.
1. Prin temeiul răspunderii penale se înţelege totalitatea semnelor obiective şi subiective
prevăzute de legea penală, care sunt necesare şi sufîciente pentru tragerea persoanei la
răspundere penală.
2. Temeiul real al răspunderii penale îl constituie fapta prejudiciabilă săvârşită, adică
comiterea unei infracţiuni. Poate constitui temei al răspunderii penale a unei persoane
săvârşirea de către aceasta a unei infracţiuni fapt consumat sau a unei pregătiri pedepsibi-
le de infracţiune, a unei tentative de infracţiune, precum şi participarea ei la vreuna dintre
acestea în calitate de autor, organizator, instigator sau complice.
Acolo unde nu există infracţiune rni poate şi nici nu trebuie să existe răspundere penală.
Răspunderea penală fără infracţiune ar fi o răzbunare ori un acî arbitrar, ilegal, necivilizat
şi fără rost.
3. Temeiul juridic al răspunderii penale îl constituie componenţa infracţiunii stipulată în
legea penaiă.
Noţiunea de componenţă a infracţiunii este formulată în alin. (1) art. 52 CP.
Noţiunile de infracţiune şi aceea de componenţă a infracţiunii nu sunt identice. Prima
exprimă trăsăturile esenţiale ale infracţiunii, care o deosebesc pe aceasta în raport cu alte
forme de ilicit juridic. A doua cuprinde trăsăturile specîfice fiecărei infracţiuni, care o
deosebesc în raport cu alte infracţiuni.
4. Potrivit alin. (2) art. 51 CP, este supusă răspunderii penale numai persoana vinovată de
săvârşirea infracţiunii prevăzute de legea penalâ. Fără vinovăţie nu există răspundere
penală. Vinovăţia este o condiţie de existenţă nu numai a răspunderii penale, dar şi a in-
fracţiunii, fiind una din trăsâturile esenţiaSe ale acesteia. Această prevedere a legii exclude
incriminarea obiectivă, adică răspundere pentru dauna cauzată cu nevinovăţie.
5. Răspunderea penală revine întotdeauna unei persoane. în această ordine de idei în alin.
(2) art. 51 CP se menţionează câ răspunde penal doar acela care a săvârşit infracţiunea,
doar acela care este vinovat de săvârşirea ei. Deci, răspunderea penală are caracter perso-
nal, îi revine exclusiv persoanei care, având obligaţia de a respecta legea penală, a săvârşit
Partea g e n e r a l ă 97
cu vinovăţie fapta prevăzută de legea penală. Este inadmisibilă răspunderea penală pentru
fapta altuia. Nu este admisibiîă răspunderea colectivă, de grup, a persoanelor legate între
ele prin raporturi personale (de familie, naţionale, religioase etc.) pentru infracţiunea
săvârşită de unul (sau unii) dintre membrii acestora.
Articolul 52. Componenîa infracţiunii
(1) Se consideră componenţă a infracţiunii totalitatea semnelor obiective şi subiective, stabilite de legea
penalâ, ce califkă o faptă prejudiciabilă drept infracţiune concretă.
(2) Componenţa infracţiunii reprezintă baza juridică pentru calificarea infracţlunti potrivit unul articol concret
din prezentul cod.
1. Noţiunea de componenţă a mfracţhmii este formulatâ expres în alin. (1) art. 52 CP.
2. Componenţa infracţiunii este o noţiime juridică complicată. Ea constă în semne şi ele-
mente ale faptei prejudiciabile expuse de legislator îu normele dreptului penal. Semnele
componenţei infracţiunii sunt trăsături concrete, însuşiri, calităţi comune fiecărui ele-
ment al componenţei infracţiunii, caracteristice lor,
Componenţa de infracţiune este constituită din patru grupe de semne ce caracterizeazâ
cele patru elemente ale infracţiunii, dintre care douâ obiective: obiecîul şi latura obiectivă
şi două subiective: subieeful şi Iatura subiectivă.
3. Obiectul infracţiunii reprezintă valorile şi relaţiile sociale ocrotite de îegea penală la care
atentează făptuitorul şi care sunt vătămate sau puse în pericol de către infracţiune. în
alin. (1) art. 2 CP sunt enumerate obiectele principalele ocrotite de legea penală: persoana,
drepturile şi libertăţile persoanei, proprietatea, mediul înconjurător, ordinea consîituţio-
nală, suveranitatea, independenţa şi integritatea teritorială a Republicii Moldova, pacea şi
securitatea omenirii, precum şi întreaga ordine de drept.
Fiecare din grupurile de infracţiuni reglementate de Partea specială a CP se clasează în ca-
pitole după obiectul generic (de grup): sănătatea publică şi convieţuirea socială în capitolul
VIII, ecologia în capitolul IX etc.
4. Obiectul juridic al infracţiunii nu trebuie însă confundat cu obiectul material al infrac-
ţiunii, care presupune obiectele lumii materiale (un obiect ori un lucru oarecare: banii,
hainele, corpal persoanei etc.) asupra cărora atentează făptuitorul, provocându-le efectiv
vătămare sau ameninţându-le cu un pericoi de vătămare. Distincţia dintre aceste noţiuni
prezintă interes fiindcă, în timp ce obiectul juridic există la orice infracţiune, ca factor
necesar al acesteia, obiectul material există numai la acelea la care valoarea socială ocro-
tită constă sau se exprimă printr-o valoare materială. Nu au obiect material denunţarea
calomnioasă {art. 311 CP), evadarea din locurile de detenţie (art. 317 CP) ş.a.
5. Obiectul material al infracţiunii trebuie deosebit de instrumentele, mijloacele de săvârşire
a ei (obiecte, bani, arme etc), care au servit la comiterea infracţiunii. Spre deosebire de
obiectul material ai infracţiuni, instrumentele şi mijloacele săvârşirii nu sunt eiemente ale
relaţiilor sociale, la care atentează infractorul, ci se află în afara sferei lor.
6. Latura obiectivă a infracţiunii reprezintă totalitatea condiţiilor privitoare la actul de con-
duită, cerute de legea penală pentru existenţa infracţiunii.
 98
CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Semnele principale ale laturii obiective sunt: acţiunea sau inacţiunea prejudiciabilă,
prevăzută de legea penală; urmarea sau rezultatul prejudiciabil; raporlul de cauzalitate
dintre acţiunea sau inacţiunea prejudiciabilă, prevăzută de legea penală, şi urmarea sau
rezultatul prejudiciabil al infracţiunii.
Prin acţiune se înţelege o comportare activă prin care se încalcă o normă penalâ ce inter-
zice o anumttă activitate. Majoritatea infracţiunilor se săvârşesc prin acţiune (de exemplu,
omorul intenţionat, tâlhărîa etc).
Inacţiunea constă într-o comportate pasivă, în neîndeplinirea unei obligaţiuni impuse de
Iege sau de alte acte normative. Prin inacţiune se săvârşesc astfel de infracţiuni ca lăsarea
în primejdie, neglijenţa în serviciu, refuzul sau eschivarea martorului ori a părţii vătăma-
te de a face declaraţii etc.
Urmarea sau rezultatul prejudiciabil constă în schimbarea pe care săvârşirea acţiunii sau
inacţiunii interzise de lege o produce în lumea obiectivă, externă. în cazul infracţiunilor
formale urmarea constă într-o stare de pericol care, fiind subînţeleasă, adeseori nu este
menţionată în dispoziţia iegii. Starea de pericol se produce prin însăşi comiterea faptei.
Infracţiuni cu componenţe formaie sunt, de exemplu, banditismul, dezertarea etc.
în cazuriie infracţiunilor materiale este necesară producerea unui rezultat material, adică
a unei vătămări, indicate în dispoziţiile articolelor corespunzătoare din Partea specială
a Coduiui penal (de exemplu, diversiunea, omorul, sustragerea bunurilor altei persoane
prin furt, distrugerea sau deteriorarea intenţionatâ a bunurilor etc).
9.
Pentru a se realiza latura obîectivă a infracţîunii, este necesar ca între acţiune, inacţiune
ţi urmarea survenită să existe un raport de cauzalitate.
Stabilirea raportului de cauzalitate este necesară în toate cazurile în care legea penală cere
producerea unui anumit rezultat, care să reprezinte o schimbare în lumea obiectivă. Deci,
stabilirea raportului de cauzalitate trebuie să se facă în cazul infracţiunilor materiale.
în cazul infracţiunilor formale legătura de cauzalitate rezultă din însăţi materialitatea
desfăşurată de făptuitor.
10. Semnele secundare ale laturii obiective sunt timpul (art. 9 CP), locul săvârşirii faptei (art.
12 CP), modul, metoda, mijloacele, împrejurările săvârşîrii infracţiunii.
11. Potrivit art. 21 CP, drept subiecţi ai infracţiunii sunt considerate persoanele fizice res-
ponsabile care, la momentul săvârşirii infracţiunii, au atins vârsta de 16 ani, precum şi
peisoanele juridice în condiţiile prevăzute de alin. (3) şi (4) din art. 21 CP. Persoanele fizice
care au atins vârsta de 14 ani sunt pasibile de răspundere penală numai pentru săvârşirea
infracţiunilor deosebit de grave şi excepţional de grave, precum ţi pentru infracţiunile
grave, prevăzute expres în alin. (2) art. 21 CP.
Problemele responsabilităţii persoanei ca semn principal al subiectului infracţiunii sunt
reglementate de art. 22,23 CP.
12. In cazul anumitor infracţiuni pentru existenţa propriu-zisâ a faptei penate sau a formei ei
calificate, subiectului i se cere, potrivit legii, să întrunească, pe lângă condiţiile indicate în
art. 21 CP, o condiţie specială, adică să aibă o calitate specială. E vorba de subiectul special
al infracţiunii. Subiect special al infracţiunii de reţinere ilegală (art. 308 alin. (1) CP) poate
fi numai persoana care efectuează urmărirea penală; subiect al infracţiunii de trădare de
Patrie (art. 337 CP) poate fi doar un cetâţean al Republicii Moldova etc
Partea generală 99
13. Laiura subiectivă cuprinde condiţiile prevăzute de lege referitoare la atitudinea psihică a
făptuitorului faţă de acţiunea sau inacţiunea care constituie elementul material al infrac-
ţiunii, faţă de urmarea survenită şi faţă de raportul de cauzalitate dintre acestea.
Semnul principal ce caracterizează iatura subiectivă a oricărei infracţiuni este vinovăţia.
Vinovăţia poate fi intenţionată (art. 17 CP) sau din imprudenţă (art. 18 CP). în cazul unor
infracţiuni se cere existenţa unei duble forme de vinovăţie (art. 19 CP).
Fapta se consideră săvârşită fâră vinovăţie doar în cazurile prevăzute expres de lege (art.
20 CP).
14. Alte semne ale laturii subiective a infracţiunii sunt motivul şi scopul infracţiunii.
Prin motiv se înţelege acel impuls intern, acea dorinţă, care a făcut să se nască în mintea
făptuitorului ideea săvârşirii unei anumite activităţi, conştient orientate într-o anumită
direcţie şi în vederea satisfacerii acelei dorinţe. Motivul este cauza internă a actului de
conduită. Motivul contribuie la fuarea deciziei.
Ca motive ale infracţiunii pot fi dorinţa de a obţine bunuri sau avantaje, impulsuri de ură,
gelozie, răzbunare etc.
Prin scopul infracţiunii se înţeSege finalitatea urmărită, obiectivul propus şi reprezentat
de făptuitor ca rezultat al acţiunii sau inacţiunii sale. Scopurile infracţiunilor pot fi dife-
rite, în funcţie de conţinutul lor (goana după câştig uşor, acapararea puterii, subminarea
puterii de stat, tăinuirea,veniturilor de la impunerea fiscală etc).
Scopul şi motivu! pot fi semne obligatorii ale componenţei de infracţiune indicate direct în
dispoziţiile articolelor corespunzătoare din Codul penal (art. 142,158, 280, 339, 344 CP)
sau pot fi subînţelese ca semne necesare ale componenţei concrete de infracţhme (art. 187,
188, 220, 242, 237 CP).
15. Conform alin. (2) art. 52 CP, componenţa infracţiunii reprezintă baza juridică pentru
calificarea infracţiunii potrivit unui articol concret din Codul penal. Numai constatarea
corecîă a componenţei de infracţiune poate sta la baza calificârii juste a unei fapte con-
form prevederiîor părţii speciale a CP.
Problemele calificării infracţiunii sunt reglementate de capitolul XII al părţii generale a
Codului penal.
Practica judiclară
1) Persoana care conform raportului de expertiză judiciară psihiatrică, după nivelul său de
dezvoltare intelectuală şi psihologică, corespunde vârstei de 14 ani nu poate fi subiect al in-
fracţiunii, pentru care legea prevede posibilitatea tragerii la răspundere penală numai după
atingerea vârstei de 16 ani.
(Decizia Colegiului Penal al CSJ nr. 2p-16/96 din 10.04.1996. Sinteza practicii judiciare a CSJ
(1989-1999), pag. 292).
 Capitolul VI
LIBERAREA DE RĂSPUNDERE PENALĂ
Articolul 53. LIBERAREA DE RÂSPUNDERE PENALĂ
Persoana care 3 slvârţit 0 faptâ ce conjine semnele componenţei de infracţiune poate fi liberatâ de râspundere
penală de către instanţâ de judecatăîn cazurjle: 3) minoriior;
b) tragerii la răspundere administrativă;
c) renunţării de bunăvoie la săvârşirea infracţiunii;
d) căinţei active;
e) schimbăfiisituaţiei;
f) liberarii condiţionate;
g) prescripţiei de tragere la răspundere penala.
1. Natura juridică a instituţiei liberării de răspundere penală serveşte drept temei pentru ca
persoana care a săvârşit o faptă ce conţine semnele componenţei de infracţiune să poată
fi liberatâ de răspundere penală, însă cu delimitarea, totodată, a acestei instituţii de in-
stituţia liberării de pedeapsa penală prevăzută în art. 89 CP.
2. Liberarea de răspundere penală şi de pedeapsa penală sunt instituţii a căror menire constâ
în faptul de neaplicare a pedepselor penale in cazurile în care este iraţională aplicarea
acestora, rezultând din caracterul şi gradul prejudiciabil redus al faptei săvârşite şi din
calitâţile personale ale făptuitorului. Prin liberarea de răspundere penală se prezumă
renunţarea din partea statului la condamnarea şi aplicarea unei pedepse infractorilor în
schimbul înlocuirii acesteîa prin pedepse de ordin administrativ sau prin aplicarea unor
măsuri de siguranţă cu caracter medical sau educativ.
3. Liberarea de răspundere penală se aplică nuraai fală de persoaneie în acţiunile cărora sunt
prezente elementele constitutive ale unei infracţiuni şi se deosebesc de cauzele care în-
lătură caracterul penal a] faptei, întrucât în situaţia liberării de răspundere penală infrac-
ţiunea se realizează în toate trăsăturile sale esenţiale, în timp ce in situaţia cauzelor care
înlătură caracterul penal al faptei înfracţiunea nu se realizează prin lipsa unor trăsături
esenţiale ale infracţiunii, prin lipsa gradului prejudiciabil al unei infracţiuni faiin. 2 art.
14 CP), lipsa vinovăţiei în cazul legitimei apărări (art. 36), starea de extremă necesitate
(art. 38), reţinerea infractorului (art. 37), constrângerea fizică sau psihică(art. 39), riscul
întemeiat (art. 40) etc.
4. Artkolul conţine şi unele modalităţi de liberare de raspundere penală, necunoscute legi-
slaţiei penale anterioare, cum ar fi căinţa activâ, care a fost anterior prevăzuta numai în
calitate de circumstanţă atenuantă, liberarea condiţionată de răspundere penală, liberarea
de pedeapsa penala, renunţarea de bunăvoie îa săvârşirea infracţiunii.
Practlca judiciară
1. In cazul adoptării unei sentinţe de încetare a cauzei penale cu aplicarea art. 53 CP, instanţa
de judecată îşi argumentează hotărârea (art. 332, 350, 391 CPP).
DI.
101
Partea generală
2. Recursul în anulare declarat de prim-adjunctul Procurorului General a fost admis şi hotă-
rârile în cauză casate din motivul că nu s-a ţinut cont de faptul că I.C. anterior nu a fost deţinut
în penitenciar şi antecedentele penale au fost stinse (DeciziaCSJ nr. lre-217 din 11.07. 97, Bu-
letinulCSJnr.il, 1997, p. 17-18).
3. Refuzul benevol de a săvârşi infracţiunea de viol urmează să fie examinat ca circumstanţă
care exclude răspunderea penală pentru aceste infracţiuni. în acest caz persoana poartă răs-
pundere doar pentru acţiunile săvârşite real şi cu condiţia că ele conţin elementele constitutive
ale altei infracţiuni.
(Hotârârea Plenului CSJ cu privire la practica judiciarâ în cauze despre infracţiuniie sexuale,
p. 14, nr. 38 din 20.12,1999. Culegere, 2002, pag. 319).
Articolul 54. LIBERAREA DE RĂSPUNDERE PENALÂ A MINORILOR
(1) Persoana în vârstă de până la 18 ani care 3 săvârţit pentru prima oara 0 infracţiune uşoară sau mai puţin
gravă poate fi libetatâ de râspundere penală în conformitate cu prevederile proceduriî penale dacă s-a
constatat câ corectarea ei este posibilă fârâ a fi supusă răspunderiî penale.
(2) Persoanelor liberate de răspundere penalâ, în conformitate cu atin. (1}, li se pot aplica măsurile de con-
sttângere cu caracter educaliv, prevăzute la art. 104.
[Art. 54 tompletat p'rin Legea nr. 211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03]
1. Liberărea de răspundere penală a minorilor este posibilă numai in cazui respectării urmă-
îoarelor condiţii:
1) infracţiunea trebuie să fie săvârşită pentru prima oară;
2) hifracţiunea trebuie să fie uşoară sau mai puţin gravă;
1) instanîa de judecată trebuie să constate că procesul de corectare a individului este
posibil fără ca acesta să iie supus răspunderii penale.
2. Infracţiunea se consideră comisă pentru prima oară când persoana care nu a împlinit vâr-
sta de 18 ani a comis pentru prima dată 0 infracţiune sau în cazui în care această infrac-
ţiune este comisă nu pentru prima dată, dar cu condiţia că pentru infracţiunea anterior
săvârşită a expirat termenele de prescripţie pentru tragerea la răspundere penală ori s-au
stins antecedentele penale.
I nfracţiunea se consideră uşoară sau mai puţin gravă pentru care legea penală prevede pe-
deapsa maxîmă cu închisoarea pe un termen de până la 2 ani sau până la 5 ani inclusiv.
Drept condiţii care ar putea servi ca temei de constatare că persoana poate ft corectată
fără a fi supusă răspunderii penale pot fi considerate diverse circumstanţe atenuante ce se
referă atât la personalitatea infractorului, cât şi la fapta săvârşită, cum ar fi: căinţa sinceră,
autodenunţarea, contribuţia activă la descoperirea infracţiunii, repararea benevolă a dau-
nei pricinuite.
3. în cazui în care sunt întrunite condiţiile indkate anterior, în corespundere cu prevederile
alin. 2 al prezentului articol, fală de minori pot fi aplicate 0 serie de măsuri de constrânge-
re cu caracter educativ, prevăzute în art. 104.
 102 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Practica judîciară
1. Practica aplicării de că[re instanţele judecătoreşti a legislaţiei în cadrui examinării cauzelor
privind infracţiunile săvârşite de minori (Hotărârea Plenului CSJ nr. 37 din 12.11.97. Culegere,
pag. 263-272).
2. Persoana care, conform raportului de expertiză judiciar-psihiatrică, după nivelul său de
dezvoltare intelectuală şi psihologică nu corespunde vârstei necesare pentru tragere !a răspun-
dere penală nu poate fi subiect al infracţiunii (Decizia JS nr. 2p-16-1996 din 10.04.96. Buletinul
JSnr. 5,1996,pag. 17).
Articolul 55. LIBERAREA DE RĂSPUNDERE PENALĂ CU TRAGEREA LA
RĂSPUNDERE ADMINISTRATIVĂ
(1) Persoana care a săvârşit pentru prima oară o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă poate fi liberată de
răspundere penală şi trasă la răspundere administrativă de câtre instanţa de judecată dacă s-a constatat că
torectarea ei esîe posibilă fâfă a fi supusă răspunderii penale.
(2) Persoanelor liberate de răspundere penalâ în conformitate cti alin. (1) li se pot apiica următoarele sancţiuni
administrative:
a) amendâ in mărîme de până la 150 unltăţi convenţionale;
b) arest contravenţional de până la 90 de zile
[Art. 55 modifkat prin Legea nr. 211-XV dln 29.05.03, în vigoare din 12.06.03]
1. Liberarea de răspundere penală cu tragerea la răspundere administrativă constă în aceea
că fapta comisă rămâne a fî considerată infracţiune, însă instanţa de judecată, în condiţiile
prevăzute de Iege, pentru unele infracţiuni uşoare sau mai puţin grave dispune înlocuirea
răspunderii penale cu o altă formă de răspundere juridică, ce atrage aplicarea unor sanc-
ţiuni administrative.
2. Comparativ cu legislaţia anterioară, categoria infracţiunilor pentru care poate fi dispusă
îijjocuirea răspunderii penale prin răspundere administrativă a fost lărgită, în această ca-
tegorie fiind incluse infracţiunî pentru comiterea cărora pedeapsa maxima nu poate depăşi
cinci ani de închisoare, totodată, ţinându-se cont şi de cuantumul prejudiciului cauzat, pre-
cum şi de caracterul faptei comise, care trebuie sa fie evaluat avându-se in vedere condiţiile
concrete de săvârşire a faptei, mijloacele, timpul, locul săvârşiriî infracţiunii etc.
3. Prin comiterea pentru prima oarâ a infracţiunii se inţelege fie comiterea pentru prima dată
a unei infracţiuni, fie comiterea repetată a unei infracţiuni, dar cu condiţia că au expirat
termenele de prescripţie de tragere Ia răspundere penală ori sunt stinse antecedentele pe-
nale pentru infracţiunea comisă anterior.
4. Comiterea unei infracţiuni, după aplicarea măsurilor de constrângere cu caracter admi-
nistrativ, nu atrage după sine apariţia unei stări de repetare. Instanţa poate să aprecieze
negativ o astfel de situaţie ca referitoare la personaiitate şi să aplice pentru infracţiunea
săvârşită o pedeapsă mai aspră.
5. Posibilitatea coiectării persoanei fără a fi condamnată penal are la bază informaţii con-
form cărora făptuitorul poate ft corectat fără a i se aplica o pedeapsă, cum ar fi atitudinea
vinovatului, din care rezultă că el regretă fapta comisă, atitudine care poate să se manifeste
prin căinţă sinceră, prin faptul că a depus eforturi pentru a înlătura rezultatul infracţiu-
Partea generalâ 103
niî, că a reparat paguba cauzatâ, a colaborat cu organele de drept prin recunoaşterea fap-
tei, a colaborat in vederea descoperirii infracţiunii şi a altor participanţi la infracţiune.
6. Dacă instanţa de judecată apreciază că sunt îndeplinite condiţiile pentru înlocuirea răs-
punderii penale, aceasta aplică una dintre sancţiunile cu caracter administrativ prevăzu-
t e î n art. 55 alin. 2:
1) amendă în mărime de până la 150 de unităţi convenţionale;
2) închisoare contravenţională de pânâ la 90 de zile.
7. Aplicarea sancţiunilor administrative nu reprezintă o pedeapsă penală şi pentru aceasta
nu survin antecedente penale.
Practica judiciară
Sentinţa de încetare a procesului penal cu apHcarea sancţiunii administrative trebuie să fie motivată
(p. 20 din Hotărârea Plenului CSJ cu privire la respectarea normelor de procedură penalâ la
adoptarea sentinţei nr. 10 din 24.04.00. Culegere, pag. 386, art. 332, 350, 391 CPP).
Articolul 56. LIBERAREA DE RÂSPUNDERE PENALĂ ÎN LEGĂTURÂ CU RENUNŢAREA
DE'BUNĂ VOIE LA SÂVÂRŞIREA INFRACŢIUNII
(1) Se consideră renunţare de bună voie la săvârjirea infratţiunii încetarea de călre persoană a pregătirii
inftacţiunii sau încetarea acţiunilor (inacţiunilor) îndreptate nemijlocit spre săvârşîrea infracţiunii, dacă
persoana era conştientă de posibilitatea consumării infracţiunii.
(2) Persoana nu poate fi supusă râspunderii penale pentru infracţiune dacă ea, benevoi şi definitiv, a renunţat
la duceiea până ia capăt a acesteia.
(3) Persoana care a renunţat de bună voie la ducerea infratţiunii până !a tapăt este supusă făspunderii penaie
numai în cazui în care fapta săvârşită conţine o altă infracţiune consumată.
(4) Organizatorul şi instigatorul infracţiunii nu se supun râspunderii penale dacă aceste persoane, printi-o
înţtiinţare !a timp a organetor de drept sau prin alte măsuri întreprinse, ay preîntâmpinat ducerea de către
autor a inffacţiunii până la capăl. Complkele infracţiunii nu se supune râspunderii penale dacâ a întreprins
toate măsurile ce depindeau de el penliu a preîntâmpina comiterea infracţiunii.
1. Renunţarea de bunăvoie la săvârşirea infracţiunii este o cauză care înlătură caracterul
penal al infracţiunii în urma dispariţiei intenţiei făptuitorului de a duce până la capăt
activitalea infracţîonala. Această cauză este reţinută când persoana, pe parcursul execu-
tării actelor de pregâtire, precum şi al tentativei de infracţiune, renunţă la comiterea în
continuare a infracţiunii, flind conştientă de posibilitatea consumării infracţiunii.
2. Renunţarea este benevoîă atunci când făptuitorul din proprie voinţă, nefiind constrâns de
nici o situaţie, conştient, dându-şi seama că poate continua activitatea infracţionalâ, se
dezice de executarea infracţiunii.
Renunţarea nu poate fi considerată benevolă în cazul în care făptuitorul a abandonat
executarea din cauzâ că a întâlnit în calea sa diverse obstacole ce nu pot fi depăşite ori în
urma convingerii că mijloacele şi instrumenteie pe care le are asupra sa în condîţiile date
nu-i permit să ducă infracţiunea pâiiă la capăt.
3. Renunţarea este considerată definitivă din momentul în care activitatea infracţională a
fost întreruptă conştient pentru totdeauna. Din aceste considerente nu poate fi recunos-
104 CODUL PENAL COMENTAT Şl ADNOTAT
cuîă drept renunţare de bunăvoie la săvârşirea infracţiunii prin refuzul persoanei, după
primul insucces, sau dacă repetă actele infracţionale.
4. Renunţarea de bunăvoie există numai în cazul în care conduita anterioară a făptuitorului
nu întruneşte trâsăturile attei infracţiuni.
5. Motivele care îl pot determina pe făptuitor să renunţe de bunăvoie la săvârşirea infrac-
ţiunii pot fi: căinţa, remuşcarea, mila faţă de victimă, teama de pedeapsă, bănuiala că
avantajele materiale pe care le-ar obţine ar fi prea mici în raport cu riscul asumat etc, însă
acestea pot servi drept temei pentru ca persoana să rermnţe la săvârşirea infracţiunii şi să
nu fie supusă răspunderii penale.
6. Alin. 4 al prezentului articol conţine condiţiile speciale de liberare de răspundere penală
a organizatoriilui, instigatorului şi complicelui infracţiunii în caz de renunţare de bună-
voie la săvârşirea infracţiunii. Organizatorul şi insîigatorul sunt liberaţi de răspundere
penală dacă prin măsurile întreprinse au preîntâmpinat comiterea activităţii infracţio-
nale de către autor şi neadmiterea urmărilor prejudiciabile. Acestea pot fi măsuri active
de înştiinţare la timp a organelor de drept sau prin convingerea autorului de a se reţine
de la săvârşirea infracţiunii sau prin refuzul instigatorului de a plăti recompensa pentru
săvârşirea infracţiunii până la începutul acesteia. Complicele nu va răspunde penal dacă
acesta a întreprins toate măsuriie necesare şi dependente de ei pentrii preîntârapinarea
comiterii infracţiunii. Dacă organizatorul, instigatorul nu au reuşit să preîntâmpine co-
miterea infracţiunii de către autor, ei vor răspunde în mod penal, dar măsurile întreprinse
pot fi recunoscute de instanţa drept circumstanţe ce atenuează răspunderea penală.
Practica judiclară
1. Refuzui benevol de a sâvârşi infracţiunea de viol urmează să fie examinat ca circumstanţa
care exclude răspunderea penală pentru aceste infracţiuni. In acest caz persoana poartă răs-
pundere doar pentru acţiunile sâvârşite real şi cu condiţia că ele conţin elementele constitutive
ale altei infracţiuni (Hotărârea Plenului CSJ cu privire la practica judiciara în cauze despre
infracţiunile sexuale, p. 14, nr. 38 din 20.12.1999. Culegere, 2002, pag. 319).
2. Făptuitorul nu va răspunde pentru tentativa de omor în caz de renunţare de bunăvoie la
săvârşirea infracţiunii, dar numai pentru urmarea efectiv produsă dacă prin activitatea ante-
rioară se va produce, de exemplu, o vătămare corporată gravă sau de orice alt grad pentru care
este prevăzuta răspunderea penală (Prin HP CSJ nr. 38 din 20.12.1999).
3. Cu privire la practica judiciară în cauzele despre infracţiunile sexuale, p. 14, s-a stipulat că
"refuzul benevol de a săvârşi infracţiunea de viol urmează să fie examinat ca circumstanţă care
exclude răspunderea penală pentru aceste infracţiuni. în acest caz persoana poarti răspundere
doar pentru acţiunile săvârşite real şi cu condiţia că ele conţin elementcle constitutive ale altei
infracţiuni" ţHotărârea Plenului CSJ nr. 7 din 29.08.94 cu modificările introduse prin Hotărâ-
rile CSJ nr. 25 din 29. 10.01. Culegere, 2002, pag. 316-325).
4. Recursul în anulare declarat de prim-adjunctul Procurorului General a fost admis şi hotărâ-
rile în cauză casate din motivul că nu s-a ţinut cont de faptul câ I. C. anterior rm a fost deţinut
în penitenciar şi antecedentele penale au fost stinse (Decizia CSJ nr. lre-217 din 11.07. 97, Bu-
letinuiCSJnr.il, 1997, p. 17-18).
Partea generală 105
Articolul 57. LIBERAREA DE RĂSPUNDERE PENALĂ ÎN LEGĂTURĂ CU CĂINŢA ACTIVĂ
(1) Persoana care pentru prima oarâ a săvârşit o infracţiune uşoara sau mai puţln gravă poate fi liberată de
răspundere penaiă dacă ea, după săvârşirea infracţiunii, s-a autodenunţat de bunâ voie, a contribuit aciiv
la descoperirea acesteia, a corapensat valoarea daunei materiale cauzate sau, în alt mod, a reparat preju-
diciul pricinuitde infracţiune.
(2) Persoana care,în condiţiile alin. (1), a săvârşit o infracţiune de aită categorie poate fi liberatâ de răspunde-
re penalâ numai în cazurile prevăzute la articolele corespunzătoare din Partea specială a prezentului cod.
1. Liberarea de răspundere penală în legătură cu căinţa activă este posibilă numai in cazul în
care sunt întrunite următoarele condiţîi:
1) persoana a săvârşit o infracţiune pentru prima dată;
2) infracţiunea comisă este uşoară sau mai puţin gravă;
1) persoana s-a autodenunţat de bunăvoie, a contribuit activ la descoperirea infracţiu-
nii, a compensat valoarea daunei materiale cauzate sau a reparat în alt mod prejudi-
ciul cauzat de infracţiune.
2. Autodenunţarea de bunăvoie este prezentă când persoana, din diferite motive, dar din
proprie iniţiaUvă, se prezintă la organele de drept pentru a-şi recunoaşte vinovăţia de
comitere a unei infracţiuni şi aceste organe încă nu începuseră urmărirea penală.
3. Contribuţia activă la descoperirea infracţiunii se caracterizează prin prezentare de infor-
maţii, date, acte, precum şi de alte probe, care anterior nu au fost cunoscute organelor de
urmărire penală şi sunt pertinente în această cauză. Datele respective pot să se refere atât
la activitatea persoanei care se denunţă, cât şi la activiîatea altor persoane participante la
săvârşirea infracţiunii.
4. Compensarea daunei materiale cauzate sau repararea prejudiciului pricinuit de infrac-
ţiune presupune reîntoarcerea obiectului sau a contraechivalentului lucrului pierdut, în-
toarcerea unui obiect de acelaşi fel sau compensarea sub o altă formă a daunei cauzate, fie
reparaţii în valoare bănească.
5. Alineatul 2 prevede modalităţile speciale de liberare de răspundere penală în legătură cu
căinţa activă pentru pregătirea actului de terorism, darea de mită, trădarea de Patrie, pre-
darea, păstrarea, procurarea, fabricarea, repararea sau comercializarea ilegală a armelor şi
muniţiîlor sau, la circulaţia drogurilor, în cazul predării benevole a acestor substanţe etc.
Aplicarea liberării de răspundere penalâ în aceste cazuri constă în posibilitatea preîntâm-
pinării cauzării unor daune grave cetăţenilor, societăţii, statului prin acordarea pentru
persoanele care comit astfel de infracţiuni a unei şanse de a evita tragerea acestora la
răspuudere penală.
Practica judicîară
Instanţa de judecată adoptă o sentinţă motivatâ în cazul aplicărîi prevederilor art. 56 CP (art.
332, 350, 391 CPP).
106 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT Partea generalâ 107

Articolul 58. LIBERAREA DE RASPUNDERE PENALĂÎN LEGĂTURĂ CU 3. Prin recunoaştere a vînovăţieî se are în vedere situaţia în care învinuitului i s-a explicat
5CHIMBAREA SITUAŢIE! dreptul de a tăcea sau de a nu mărturisi împotriva sa (art. 66 C), însă acesta acceptă să
depună declaraţii referitoare la învinuirea imputată.
Persoana care pentru prima oară a săvărşîto infracţiune uşoară sau mai puţin gravă poatefi liberatl derăspunde-
re penală dacă, la data judecării cauzei, datoritâ schimbăiii situaţiei, se va stabili că persoana sau fapla savârşită 4. Se consideră că persoana nu prezintă pericol social în cazul în care nu a fost anterior
nu mai prezintă pericol social. condamnată, nu este dependentă de alcool sau droguri, se căieşte sincer de săvârşirea in-
fracţiunii şi se caracterizează pozitiv.
1. Liberarea de râspundere penală în legătură cu schimbarea situaţiei poate avea loc numai 5. Suspendarea condiţionată de răspundere penaiă se dispune pe un termen de pânâ la un an,
în condiţiiledacă: stabilindu-se faţă de învinuit una sau mai multe obligaţiuni care urmează să iîe îndeplinite
1) se aplică persoanelor care au comis o infracţiune uşoară sau mai puţin gravâ; pe parcursul termenului de suspendare a urmăririi penale.
2) persoana a săvârşit infracţiunea pentru prima oară; 6. în situaţia în care învinuitul respecta condîţiile stabilite, o datâ cu expirarea acestui
3) persoana sau fapta săvârşită, datorită schimbării situaţiei, nu mai prezintă pericol termen, procurorul înaintează judecătorului de instrucţie un demers prin care solicită
socîal. liberarea de răspundere penală a hivmuitului.
2. Pentru ca o persoană să fie liberată de răspundere penală datorită schimbării situaţiei, este Atât procurorul, cât şi judecătorui de instrucţie vor ţine cont că liberarea de răspundere
necesară prezenţa unuia dintre urmâtoarele temeiuri: penală nu se aplică faţă de persoanele:
1) fapta săvârşită să nu prezinte pericolul social a! unei infracţiuni datorită schimbării 1) care au antecedente penale;
situaţiei în limitele unei întreprinderi, instituţii, localităţi sau chiar ale unui stat prin 2) care sunt dependente de alcool sau droguri;
întreprinderea unor reforrae economice, sociale sau politice de mari proporţii, intro-
3) cu funcţii de răspundere, care au comis infracţiunea făcând abuz de serviciu;
ducerea cartelelor, schimbarea banilor, revocarea stârii excepţionale etc, care permit
4) care au comis infracţyanr contra securităţii statului ş'i
ca un anumit tip de infracţiuni să-şi piardă concret pericolul social;
5) care nu au reparat paguba cauzată în urma infracţiunii.
2) persoana să înceteze a mai fi socialmente periculoasă datorită schimbării situaţiei şi
condiţiilor exterioare de activitate în care ea se afla în momentul săvârşirii infracţiu-
nii, prin alte condiţii care exclud săvârştrea unor noi infracţiuni, cum ar fi înrolarea
Practica judiclară
persoanei în armată, îmbolnavirea gravă etc. Liberarea condiţionată de răspundere penală se efectuează într-o procedură specială, stipulată
3. Datorită schimbârii situaţiei, în cazurile comenţariului prevăzut la p. 1 şi 2, nu mai este în procedura penală, art. 510-512 CPP. Aceastâ procedură este iniţiată de către procuror, fiind
necesară aplicarea măsurilor de constrângere cu caracter penal faţă de persoana respecti- o instituţie de competenţă discreţionară a acestuia.
vă şi procedura în cauza penală urmează a fi încetată.

Articolul 59. LIBERAREA CONDIŢIONATĂ DE RÂSPUNDERE PENALĂ Articolul 60. PRESCRIPŢIA TRAGERIILA RĂSPUMDERE PENALÂ
în privinţa persoanei puse sub invinuire pentrti săvârşirea unei infracţiuni ujoare sau mai puţin grave, care îşi (1) Persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua săvârşirii infracţiunii au expirat următoarele
recunoaşte vinovăţîa şi nu prezintă pericol social, urmărirea penală poate fi suspendată condiţionat, cu liberarea termene:
ulterioară de răspundere penală in conformitate cu procedura penală, dacă torectarea acestei persoane este a) 2 ani de la săvârşirea unei infracţiuni uţoare;
posibilă fărâ aplkarea unei pedepse penale. b) 5 ani de la săvârţirea unei infraqiuni mai puţin grave;
c) 15 ani de la săvârşirea unei infracţiuni grave;
d) 20 de ani de la sâvârjirea unei infracţiuni deosebil de grave;
1. Uberarea condiţionată de râspundere penală este posibilă în cazul dacă: e) 25 de ani de la săvârţirea unei infracţiuni excepţional de grave.
1) persoana este pusă sub învinuire pentru săvârşirea unei infracţiuni uşoare sau mai (2) Prescripţia curge din ziua săvârţirii mfracţiunit ji până la data rămânerii definitive a hotărârii instanţei de
puţin grave; judecată.
(3) în cazul săvărştrit decătre persoană a unei not infracţiuni, prescripţiase calculează pentru fietare infracţiu-
1) persoana îşi recunoaşte vînovăţia;
neseparat.
2) persoana nu prezintă pericol şi corectarea acesteia este posibilă fâră aplicarea unei (4) Prescripţia se va intrerupe dacă, pânâ la expirarea termenelor prevâzute la alin. (1), persoana va săvarşi o
pedepse penale. infracţiune pentru care, conform prezentului cod, poate fi aplicată pedeapsa cu închisoare pe un termen
mai mare de 2 ani. Calcularea prescripţiei in acest cazîncepe din momentul săvârşirii unei infracţiuni noi.
2. In categoria infracţiunilor uşoare şi mai puţin grave sunt incluse infracţiunile pentru care (5) Curgerea prescripţiei se suspendă dacâ pefsoana care a sâvârţit infracţiunea se sustrage de !a urmârirea
legea penală prevede pedeapsă maximâ cu închisoarea pe un termen respectiv de până ia penală sau dela judecatâ.Sn aceste cazuri, curgerea prescripţiei sereia din momentui reţinerii persoanei sau
2 şi de până la 5 ani inciusiv în conformitate cu art. 16 CP. din momentul autodenunţării.lnsâ persoana nu poate fiUasă la răspundere penalâ dacă de la data sâvârţirii
infracţiunii au îrecut 25 de ani ţi prescfipţia nu a fost întreruptă prin săvârţirea unei noi infracţiuni.
108 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT Partea generalâ 109

2. să curgă simultan cu cel de-al doilea termen de prescripţie, iar prescripţia se calculează
(6) Aplkarea prescripţiei faţâ de persoana care a săvârşit o infracţiune excepţional degravă se decide de către
instanţa dejudecata. Dacă instanţa nu va găsi posibilă aplkarea prescripţiei şi liberarea de răspundere pentru liecare infracţiune separat, adăugându-se una cu alta.
penală, detenţiunea pe viaţă se va înlocui cu inchisoare pe 35 de ani.
Dacă persoana care a săvârşit infracţiunea se sustrage de la urmărirea penală sau de la
(7) Termenele prescripţiei de tragere 13 răspundere penală se reduc pe jumătate pentru persoanele care la
data săvârşirii infracţiunii erau minori. judecată prin schimbarea domiciliului, a actelor de identitate, prescripţia se
3. (8) Prescripţia nu se aplită persoanelor care au savârşit infracţiuni tontra păcii şi securităţii omenirii, infrac- suspendă. în aşa situaţie timpul suspendării prescripţiei nu intră în termenul de
ţiuni de râzboi sau alte infracţiuni prevăzuie de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este prescripţie, iar curgerea prescripţiei se reia din momentul reţinerii persoanei sau al
parte. autodenunţării. Cu toate acestea, persoana nu poate fi supusă răspunderii penale dacă de
la data săvârşirii infracţiunii au trecut 25 de ani şi prescripţia nu a fost mtreruptă prin
Insîituţia prescripţiei răspunderii penale constă în stingerea dreptului statuiui de a urmă- săvârşirea unei noi infracţiuni.
ri şi a pedepsi penal, a obligaţiunii infractorului de a suporta consecinţele faptei sale, după
Dacă persoana a săvârşit 0 infracţiune excepţional de gravă conform alin. 6, aplicarea
trecerea unui anumit interval de timp prevăzut de lege de la data săvârşirii infracţiunii,
prescrîpţiei o decide instanţa de judecată şi, dacă instanţa nu va găsi raţional de a aplica
indiferent dacă aceaşta a fost sau nu descoperită.
prescrîpţia, detenţiunea pe viaţă se va înlocui cu închisoare pe un termen de 35 de ani.
Condiţiile care se referă la aplicarea prescripţiei răspunderii penale sunt:
4. 1) expirarea termenelor indicate în lege;
2) dacă în termenele indicate în lege făptuitorul nu va săvârşi 0 nouă infracţiune;
3) persoana să nu se sustragă de la urmărirea penală.
în funcţie de gravitatea infracţiunii săvârşite, determinată prin natura şi categoria pedep-
sei ce poate fi aplicată pentru comiterea acesteia, legea stabileşte 5 feluri de termene de
prescripţie: doi ani; cinci ani; cincisprezece ani; douăzeci de ani; douăzeci şi cinci de ani.
Data începerii curgerii termenului de prescripţie este ziua săvârşirii infracţiunii.

5. în cazul infracţiunii continue data începerii curgerii termenului de prescripţie se con-

siderâ momentul încetârii activităţii infracţionale din care infracţiunea se considera
consumată. în cazul infracţîunilor prelungite termenul de prescripţie începe să curgă din
momentu] săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni infracţionale.
Termenul de prescripţie se întrerupe dacă in perioada acestuia se săvârşeşte 0 nouă in-
fracţiune pentru care, potrivit alin. 4 al prezentului articol, poate fi aplicată pedeapsa cu
închisoarea pe un termen mai mare de doi ani.
6. Prin aceasta se are în vedere că se pierde beneficiul timpului scurs până la comiterea celei
de a doua infracţiuni, moment din care incepe să curgă de la început primul termen al
prescripţiei. în această situaţie termenul de prescripţie pentru prima infracţiune începe
7. Presc naţionale la care Republica Moldova este parte (de exem-
ripţia plu art. 135-137, 139,143 CP etc).
prod 8. Persoanele vinovate de comiterea infracţiunilor indicate în p. 7 din comentariu
uce sunt
efect judecate indîferent'de termenul care a trecut de la săvârşirea infracţiunii, atât de
e către
asupr instanţele naţionale, cât şi de către cele internaţionale.
a
tutur Practîca judîciară
or
1. Sustragerea nu poate fi săvârşită repetat, dacă antecedentul penal este scos sau stins
infra
pentru
cţiun
infracţiunea anterior săvârşită de către făptuitor (Hotârărea PIenu!ui CSJ rtr. 5 din
ilor,
cu 06.07.92.
exce Cukgere, 2002, pag. 325-333).
pţia 2. Indiciul caiificativ în mod repetat nu poate fi incriminat persoanei trase la
celor răspundere
savâr penală pentru sustragere dacă antecedentul penal pentru infracţhmea precedentă a fost
şite stins
contr (Decizia CA nr. lr-42-98 din 20.01.98).
a
3. Recursul în anulare declarat de prim-adjunctul Procurorului General a fost admis şi
păcii
hotărâ-
şi
rile în cauză casate din motivul că nu s-a ţinut cont de faptul că I.C. anterior nu a fost deţinut
secur
în
ităţii
penitenciar şi antecedentele penale au fost stinse (Decizia CSJnr. lrc-217 din 11.07.97.
ome
Buktinul
nirii,
CSJ.nr. 11, 1997, p. 17-18). f "
infra
cţiun
ilor
de
răzb
oi şi
a
altor
infra
cţiun
i
prev
ăzute
de
Parte
a
speci
ală şi
tratat
ele
inter

Capitolul VII
PEDEAPSA PENALÂ
Articolul 61. NOŢIUNEA Şl SCOPUL PEDEPSEI PENALE
(1) Pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală ţi urt mijloc de corectare şi reeducare a condam-
natului ce se aplica de instanţele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârţit infracţiunl,
cauzănd anumite lipsuri şi restricţii drepturilor !or.
(2) Pedeapsa are drept scop restabilirea echităţii sociale, corectarea condamnatului, precum şi prevenitea
sâvârşirii de noi infracţiuni atât din partea condamnajilor, cât ji a altof persoane. Executarea pedepsei nu
trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nki să înjoseasca demnitatea persoanei condamnate.
1. Pedeapsa penală este aplicată numai de către instanţele de judecată, fiind un instrument
de represiune asupra făptuitorului pentru comiterea infracţiunii în condiţiile de garantare
constituţională a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor şi ale altor per-
soane prevăzute de lege (art. 21 CP).
2. Pedeapsa penală este definită ca o sancţiune juridică ce are următoarele trăsături:
1) este o măsură de constrângere statală;
2) este un mijloc de corectare şi reeducare a condamnatului;
3) este prevâzută de lege şi aplicată numai de instanţele de judecată, in numele legii;
4) este o măsură de represiune, privaţiune pentru făptuitorul infracţiuniî;
5) cauzează anumite lipsuri şi restricţii drepturilor persoanei condamnate.
3. Alin. 1 al prezentului articol prevede temeiurile de drept penal şi de drept procesual-penal
ale aplicării pedepsei juridice.
Primul este formulat prin sintagma: "pedeapsa penală ... se aplică ... persoanelor care au
săvârşit infracţiuni... ", al doilea - "se aplică de insîanţele de judecată, în numele Iegii".
4. Pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală şi se deosebeşte de alte măsuri
procesuale de constrângere (art. 157-191 CPP), de măsurile de constrângere cu caracter
medical (art. 99 CP) şi de măsurile de constrângere cu caracter educativ (art. 104 CP), de
alte sancţiuni juridice sau de constrângerea aplicate în mod contravenţkmal, discipiinar
sau civil prin natura şi mecanismele de realizare, de procedura aplicării acestora şi urmă-
rilecesurvin.
Numai pedeapsa pena]ă produce antecedente penale.
5. Alin. 2 al acestui articol prevede scopui pedepsei penale în restabilirea echităţii sociale,
corectarea condamnatului, precum şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni atât din par-
tea condamnaţilor, cât şi din partea altor persoane.
6. Prin restabilirea echităţii sociak se subînţelege restabilirea drepturilor lezate în urma in-
fracţiunii unei anumite persoane, societăţii, statului, precum reîntoarcerea şi reîncadra-
rea condamnatului în societate după executarea pedepsei penale.
Echitatea socială a pedepsei se realizează când faţă de făptuitor se aplică sancţiunea pena-
iă corespunzătoare gradului prejudiciabil al infracţiunii comise, circumstanţelor cauzei şi
personalităţii acestuia.
P a r t e a generală 111
7. Prin corectarea condamnatului, ca scop al pedepsei penale, se considera conştientizarea
de către făptuitor a celor săvârşite, reintoarcerea şi reîncadrarea lui în activitatea socie-
tăţii. Făptuitorul urmează să fie convins că respectarea legii penale este o necesitate şi că
numai prin aceasta el va putea evita aplicarea faţă de sine a altor pedepse penale.
8. Aplicarea pedepsei urmareşte scopul de a preveni săvârşirea de noi infracţiuni de către
condamnaţi (prevenţia specială) şi de către alte persoane (prevenţia generală), care se
deduce din scopul legii penale stipuiat în art. 2 CP.
9. Pedeapsa penală îndeplineşte şi o funcţie de constrângere, o privare de drepturi, de bunuri
sau o restrângere a acestora, însă ea nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjo-
sească demnitatea persoanei condamnate.
Din scopul stipulat în alin. 2 al prezentuiui articol rezultă că nimeni nu va fi supus la tor-
tură, nici pedepseior sau tratamentelor inumane ori degradante.
Practica judiciară
1. La stabilirea pedepsei instanţele de judecată urmează să aplice reguli clare referitoare la co-
mutarea sau cumularea termenelor aplicate, calcularea părţii neexecutate a pedepsei conform
sentinţei anterioare şi stabilirea tipului de penitenciar pentru executarea pedepsei {Hotârârea
Plenului CSj nr. 13 din 20.12.93 cu modificările introduse prin Hotărârea nr. 20 dinlO.06,98.
Culegere, 2002, pag. 277-287). "
2. Nimeni nu va fi supus la tortură, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante
(art. 3 CEDO, încheiată la Roma la 4.11.1950, ratificată de RM la 24.07.97 şi în vigoare pentru
Republica Moldova din 12.09.1997).
3. Nimeni nu poate fi constrâns să execute o muncă forţată sau obligatorie (Decizia CA lr-212-
99 din 10.03.1999).
4. Sentinţa a fost casată din motivul că suspendarea condiţionată a pedepsei pentru omucidere
este prea blândă. La aplicarea pedepsei nu au fost respectate prevederile legii, fapt ce contra-
vine scopului pedepsei penale (Decizia ]S nr.02 d -22-96 din 11.01.96. Buktinul JS nr. 4-96,
pag. 16-17).
5. Instanţele de fond şi cea de recurs corect au constatat situaţia de fapt în cauză, însă acţiunile
făptuitorului privind deteriorarea intenţionată a construcţiei pentru magazin, care aparţinea
lui A:P:, au fost încadrate incorect în baza legii penale {Hotărârea Pienuîui CSJ din 10.03.1997.
Buletinul CSJ, nr. 5-97, pag. 16).
6. Hotărârile instanţelor judecătoreşti au fost casate deoarece a fost stabilită incorect pedeapsa
penală în cazul unui cumul de sentinţe {Hotărârea Plenului CSJ din 20.01.1997, Buletinul CSJ,
nr.3,1997, pag. 20-21).
7. Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicţia aceluiaşi stat pentru
sâvârşirea infracţiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre de-
finitivă (Hotămrea Plenului CSJ nr. 4-lra-2-1998 din 9.02.1998. Buletinul CSI nr. 4, 1998,
pag. 11-12).
8. Recursul a fost respins din motivul încadrării corecte a acţiunilor de omor intenţionat şi al
aplicării pedepsei în conformitate cu legea penală (Decizia CSJ nr. lca-87-99 âin 14.09.1999.
Sintezapracticii judiciare, 2000, pag. 298-299).
112 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Articolul 62. CATEGORIILE PEDEPSELOR APLICATE PERSOANELOR FIZICE
(1) Persoanelor fizke care au săvârşit înfracţiuni li se pol aplica următoarele pedepse:
a) amendâ;
b) privare de dreptul cle a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate;
c} retragerea gradului militar, a unul titlu speclal, a gradului decalificare (dasificare) şi a dlstincţillorde
stat;
d) munca neremunerată în folosul comunităţli;
e) arest;
d) trimiterea într-o unitate militarâ disciplinară (pentru militarii care îndeplinesc servkiul militar în
termen);
f) închisoare;
h) detenţiune pe vîaţă.
(2) Munca neremunerată în fotosul comunităţii, arestul, trimiterea într-o unitate militară disciplinară, închi-
soarea, detenţiunea pe viaţă se aplică numai în calitate de pedepse principale.
(3) Amenda, privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumitâ activttate se aplică
atât ca pedepse principale, cât şi ca pedepse complementare.
(4) Retragerea gradului mllitar, a unui titlu special, a gradului de calificare (clasificare) şi a distincţiilor de stat
se apiică numai în calitate de pedeapsâ complementară.
1. Alin. 1 prevede pedepsele ce pot fi aplicate persoanelor fizice care au săvârşit infracţiuni.
Categoriile de pedepse fixate de legiuitor încep cu cea mai blândă - amenda - şi se termină
cu cea mai aspră - detenţiunea pe viaţă.
Această consecutivitate a pedepselor dă posibilitate să se ţină seama de aprecierile şi cerin-
ţele legiuitorului referitoare la sancţiuni atunci când instanţa de judecată aplică o măsură
mai blândă decât cea prevăzută pentru infracţiunea săvârşită, pornind de la art. 79 CP, şi
orientează instanţele de judecată pentru a aplica pedepse persoanelor care au săvârşit in-
fracţiuni uşoare sau mai puţin grave, începând cu cele mai blânde (art. 16 CP).
2. Sistemul pedepselor penale reflectă principiul echităţii sociale, aplicarea lui umană şi
constă în corespunderea adecvată a pedepsei cu fapta săvârşită, cu circumstanţele care
atenuează sau agraveazâ răspunderea penală $i cu personalitatea celui vinovat (art. 7 CP).
3. Prin pedeapsă principală se înţelege acea pedeapsă pe care instanţa de judecată o poate
aplica de una singură pentru fapta penală săvârşită (detenţiunea pe viaţa, închisoarea,
trimiterea într-o unitate miliîară, arestul, munca neremunerată în folosul comunităţii).
Numai pedeapsa principală poate fi însoţîtă, pentru infracţiuni concrete, de o pedeapsă
compkmentarâ.
4. Ca pedepse principale pot fi aplicate amenda şi privarea de dreptul de a ocupa anumiîe
funcţii sau de a exerrita o anumită activitate. Concomitent aceste pedepse pot fi aplicate şi
ca pedepse complementare împreună cu cele principale.
5. Pedeapsa complementară este acea pedeapsă care îndeplineşte rolul de completare a repre-
siunii şi se aplică numai după o pedeapsă principală.
6. Unele pedepse principale prevăzute la acest articol (detenţiunea pe viaţă, arestul şi munca
remunerată în folosul comunităţii) nu pot fi aplicate unor persoane condamnate (mino-
ri, femei gravide sau care au copii, persoane care au atins vârsta de pensionare, art. 67,
68, 71 CP).
Partea g e n e r a l ă 113
Practica judiciară
1. în sentinţă este necesar să reflectăm detaliat circumstanţele care atenuează sau agravează
răspunderea vinovatului, caracterul şi gradul prejudiciabil al infracţiunii săvârşite, precum ţi
datele ce-1 caracterizează pe inculpat care au fost dovedite la examinarea cauzei în instanţa de
judecată şi luate în consideraţie la determinarea pedepsei (Hotărârea Pienului CSJ nr. 13 din
20.12.93 cu modificările introduseprin Hotârărea nr. 20 d'in 10.06.98).
2. Nimeni nu poate fi privat de libertate pentru singurul motiv că nu este în stare să execute o
obligaţiune contractuală.
Neexecutarea obligaţiunilor contractuale a uneia din părţile contractuale are drept consecinţă
survenirea răspunderii civile, inclusiv perceperea penalităţii amenzii, dar nicidecum răspun-
dere penală (Decizia CSJ nr. *i-\ra-2~20Q0. Buletinul CSJ nr. 7-8, 2000, pag. 17-18).
Articolul 63. CATEGORIILE PEDEPSELOR APLICATE PERSOANELOR JURIDICE CARE
DESFĂŞOARĂ ACTIVITATE DE ÎNTREPRINZĂTOR
(1) Persoanelor juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător li se pot aplica următoarele pedepse:
a) amendă;
b) privaie de dreptul de a exercita o anumită activitate;
c) lichidafe. '
(2) Amenda se aplică în calitate de pedeapsă principală.
(2) Privarea persoanei juridlce care desfăşoară activitate de intreprinzător de dreptul de a exercita o anumită
activitate şi lichidarea acesteia se aplică atât ca pedepse piincipale, cât ţi ca pedepse complementare.
1. Persoanele juridice care desfăşoară activităţi de întreprinzător au devenit subiect al unor
infracţiuni stipulate expres în lege (art. 21 CP).
2. Amenda este aplicată persoanelor juridice de către instanţa de judecată ca pedeapsă prin-
cipală în iimitele de la 500 la 10.000 de unităţi convenţionale(art. 64 CP).
3. Privarea persoanei juridice de dreptul de a exercita o anumită activitate poate fi aplicată
de către instanţa de judecată în conformitate cu art. 73 CP ca pedeapsă principalâ sau
complemenîară.
4. Lichidarea persoanei juridice poate fi aplicată de către instanţa de judecată în conformita-
te cu art. 74 CP ca pedeapsă principală, dar şi în calitate de pedeapsă complementară.
Practica judiciară
în acest domeniu jurisprudenţa încă nu este la nivel de a fi adnotată, însă în Codul de procedură
penală este stipulat expres un capitol aparte privind urmărirea penală şi judecarea cauzelor
privind infracţiunile săvârşite de persoaneie juridice (art. 520-523 CPP).
114 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Articolul 64. AMENDA
(1) Amenda este o sancţiune pecuniarâ ce se aplică de instanţa dejudecată în cazurtle şi în limitele prevăzute
deprezentukod.
(2) Amenda se stabileţte în unitâţl convenţionale. Unitatea convenţională de amendă este egală cu 20 de lei.
(3) Mărimea amenzii pentru persoanelefizice sestabileşteîn limitele de la 150 la 1.000 unităţi convenţionale,
în funcţie de caracterul ţi gravitatea infracţiunii săvărşite, ţinându-se cont de situaţia materială a celui
vinovat, iar pentru inffacţiunile comise din interes material - pânâ la 5.000 unitâţi convenţionale, luându-
se ca bază mărimea unităţii convenţionale la momentul săvârşirii infracţiunii.
(4) în cazuriie prevâzute la art. 21 alin. (3), mărimea ameruii pentru persoanele juridice se stabileşte in limi-
tele de la 500 la 10.000 unităţi convenţionale, în funcţie de caracterul şi gravitatea infracţiunii săvârşite,
de mărimea daunei cauzaîe, luându-seîn considerare situaţia economîco-finanriarâ' a persoanei juridice.
In caz de eschivare cu rea-voinţă a pmoanei juridke care desfăşoară activitate de intreprinzător de ia
achiîarea amenzii fixate, instanţa de judecată poate sâ iniocuiastă suma neachitată a amenzii cu urmărirea
patrimoniulut.
(5) Sn caz de eschivare cu rea-voinţă a condamnatului de la achitarea amenzii stabilite ca pedeapsă principală
sau complementaiă, instanţa de judecată poate să înlocuiască suma neachitatâ a amenzii cu arest sau în-
chisoareîn limitele termenelor prevăzute la art. 68 sau 70.
Suma amenzii seînlocuieşte cu arest sau închisoare, talculându-se o lună de arest sau închlsoare pentru 50
unităţi convenţtonale.
(6) Amenda in calitate de pedeapsă complementară poate fi aplicată numai în cazurileîn care ea esle prevă-
zulă ca atare pentru infracţiunea corespunzătoare.
(7) în cazul în care condamnatul nu este în stare să plăteascâ amenda stabilită ca pedeapsă principală sau
complementară, instanţa de judecatâ poate, potrivit prevederilorart. 67, să înlocuiască suma neachitată a
amenzii cu muncă neremunerată în folosul comunităţii, cakulându-se 60 de ore de muncă nţremunefată
în folosul comunttăţii pentru 50 unitâţi cotwenţionale de amendă.
[Art. 64 modificat prin Legea nr. 30S-XV din 11 iuiie 2003]
1. Amenda este o pedeapsâ principala sau complementară a esenţă cărei constă în achitarea
de câtre condaranat în beneficiul statului a unei anumite sume de bani, al cărei cuantum
este stabilit de legea penală pentru infracţiuni concrete prevăzute în Partea specială a pre-
zentului cod.
2. Ca pedeapsă principală amenda este prevăzută ca o pedeapsă alternativă altor categorii de
pedepse (de exemplu, art. 154,155,156,186,190 CP etc).
Amenda ca pedeapsă principalâ poaţe fi foîosită în cazurile aplicării de către instanţa de
judecată a unei pedepse mai blânde decât cea prevâzută de lege pentru infracţiunea con-
cretă în conformitate cu art. 79 CP, precum şi în cazurile inlocuirii părţii neexecutate dîn
pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă, conform art. 92 CP. Suma amenzii este prevăzută în
unităţi convenţionale. 0 unitate convenţională este egalâ cu 20 de lei.
3. Cuantumul amenzii pentru persoanele fizice este stabilit în limitele 150-1.000 de unităţi
convenţionale. Cuantumul special al amenzii este stabilit pentru fiecare infracţiune în
parte. Mărimea amenzii se stabileşte luându-se în consideraţie caracterul şi gravitatea
înfracţiunii săvârşite, ţinându-se cont şi de situaţia materială a celui vinovat.
4. Pentru infracţiunile comise de persoane fizice din interes material cuantumul amenzii
poate fi stabilit până la 5.000 de unităţi convenţionale.
5. Cuantumul amenzii pentru persoanele juridice este stabilit în limitele de la 500 până la
10.000 de unităţi convenţionale.
Partea g e n e r a l ă 115
Suma concretă a amenzii se stabileşte în funcţie de:
1) caracterul şi gravitatea infracţiunii săvârţite;
2) mărimea daunei cauzate;
3) situaţia economico-financiară a întreprinderii.
6. Achitarea amenzii de către condamnat se efectuează în termenul stabiliţ de către instanţa
de judecată şi documentele de confirmare a acesteia urmează a fi prezentate instanţei sau
respectiv organului de executare a hotărârilor judiciare.
7. Dacă condamnatul nu este în stare să achite amenda, instanţa judiciară la propunerea
executorului judecătoresc sau la cererea condamnatului, poate amâna sau eşalona plata pe
un termen de până ia un an.
8. Dacă condamnatul se eschivează cu rea-voinţă de la achitarea amenzti stabilite, instanţa
de judecată poate să înlocuiască suma neachitată a amenzii prin arest sau închisoare, con-
form prevederilor alin. 5 al prezentului articol.
9. Prin eschivare cu rea-voinţă se înţelege neîndeplinirea conştientâ de către condamnat,
fără motive obiective, a hotărârii instanţei de judecată de a achita în termen amenda sta-
bilită.
La înlocuirea amenzii prin arest sau închisoare se cakulează o lună de arest sau închisoare
pentru 50 de unităţi conyenţionale neachitate.
10. Dacâ condamnatul nu este în stare sâ plătească amenda stabilită, instanţa de judecată
poate înlocui suma neachitată a amenzii cu muncă neremunerată în folosul comunităţii,
calculându-se 60 de ore de rauncă neremunerată pentru 50 de unităţi convenţionale de
amendă.
11. Dacă are loc eschivarea cu rea-voinţă a persoanei juridice de la achitarea amenzii fixate,
instanţa de judecată poate să înlocuiască suma neachitată a amenzii cu urmărirea patri-
moniului.
12. Arnenda ca pedeapsă penală se deosebeşte de cea administrativă prin faptul că ea se aplică
numai de către instanţa de judecatâ şi odată cu aceasta survin antecedente penale.
13. Dacă amenda se aplicâ condamnatului care s-a aflat sub arest preventîv până la numirea
cauzei spre judecare în calitate de pedeapsă principală, instanţa de judecată, ţinând cont
de termenul aflării sub arest preventiv, îi atenuează pedeapsa stabilită sau îl liberează
complet de executarea acesteia conform alin. 5 art. 88 CP.
Practica judiciara
1. în cazul în care amenda se substituie cu privare de lîbertate, în conformitaîe cu legea penală,
este necesar de a constata obligatoriu motivul neachitării amenzii (Decizia CSJ nr. lra-294-97
din 21.08.97. Buletinul CSJ nr. 2 1998, pag. 11).
2. La stabilirea pedepsei prin cumul de sentinţe, dacă la pedeapsa cu închisoarea se adaugă
amenda, aceste pedepse se execută de sine stătător (Decizia CSJ nr. îre-250-97 âin 26.06.97,
Sinteza practicii judiciare, 2000, pag. 266).
116 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Articolul 65. PRIVAREA DE DREPTUL DE A OCUPA ANUMITE FUNCŢIISAU
DE A EXERCITA 0 ANUMITĂ ACTIVITATE
(1) Privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate constă în interzicerea
de a ocupa o funcţie sau de a exercita o activitate de naiura aceleia de care s-a folosit condamnaiul la
săvârşirea mfracţiunii.
(2) Privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exerciEa o anumita" activitate poate fi stabilită de
instanţa de judecată pe un termen de la 1 laSani.
(3) Privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate poate fi aplkată ca
pedeapsă comptementară şi in cazurtle când rni este prevăzută în calitaţe de pedeapsă pentru infracţiunile
din Paftea specială a prezentului cod, dacă, ţinând conl de caracterul infracţiunii săvârţite de cel vinovat
în timpul îndeplinirii obfigaţiilor de serviciu sau în timpul exercitării unei anumite activităţi, instanţa de
judecatâ va considera imposibilâ păsuarea de către acesta a dieptuiui de a ocupa anumite funcţii sau de a
exercila o anumitâ activilate.
(4} La aplicarea pedepsei privative de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activi-
4
i
tate în calitate de pedeapsă complementarâ la amendă sau muncâ neremunerată în folosul comunităţii,
termenul ei se cakuleazâ de !a data rămânerii definitive a hotărârii, iar I aplkarea ei în calitate de pedeapsă
complementarâ la arest, la trimiterea intr-o unitate militară disciplinară sau la închisoare, termenul ei se
cakuleazâ" din momentul executării pedepsei principale.
1. Categoria de pedeapsă penală prevăzută la art. 65 este constituită din două interdicţii
diferite:
1) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii şi
2) privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
Privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumitâ activitate se
aplică atât ca pedeapsă prinripaîă, cât şi în calitate de pedeapsă complementară.
2. Privarea de un drept în sensul acestei pedepse este determinată, de regulă, de activitatea
infracţională a condamnatului care a folosit funcţia sau profesia sa ori o anumită acîivita-
te pentru a săvârşi infracţiunea.
Prin sâvârşirea infracţiunii, folosindu-se de funcţia, de profesia sa, condamnatul este con-
siderat nedemn să o mai exercite in continuare, pe un termen stabilit de către instanţa de
judecată de la 1 la 5 ani.
3. Privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii ca măsură de pedeapsă poate fi aplicată
faţă de persoanele care se află în serviciu în autorităţîle publice, administraţia publică
centrală şi localâ, în aîte organele de stat, precum şi faţă de persoanele care gestionează
organizaţii comerciale, obşteşti sau alte organizaţii nestatale ori o subdiviziune, filială
a lor, în care persoana respectivă, prin numire, aiegere sau în virtutea unei însărcinări,
deţine anumite drepturi şi obligaţiuni în vederea exercitării funcţiilor autorităţii pubiice
sau a acţiunilor administrative de dispoziţie sau organizatorico-economice (art. 123 şi
124 CP).
4. Privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate ca măsurâ de pedeapsă penală pre-
supune interzicerea, prin sentinţa de judecată, de a practica o activitate concretă de câtre
persoana condamnată. 0 astfel de activitate poate include, medicina, pedagogia, justiţia,
conducerea mijloacelor de transport etc.
5. Prin dreptul de a exercita o anumită activitate se înţelege un post, o activitate într-o în-
treprindere, instituţie, organizaţie de stat sau a administraţiei publice centrale sau locale,
organizaţii comerciale, obşteşti sau alte organizaţii nestatale ori o subdiviziune, o filială a
Partea generală 117
lor, in care persoana respectîvă, prin numire sau alegere, exercită o anunaită activitate pe
care a utilizat-o în scopul săvârşirii infracţiunii.
6. Pedeapsa de privare a dreptului de a ocupa anumite fancţii sau de a exer.ri.ta o anumită
activitate, ca pedeapsă principală sau ca pedeapsă complementară la pedeapsa sub formă
de amendă sau muncă neremunerată în folosul comunităţii, se execută de către organele
de executare la domiciliul condamnaţilor.
7. Alin. 3 art. 65 CP prevede aplicarea acestor două măsuri de pedepse ca pedepse comple-
mentare şi în cazurile în care ele nu sunt prevăzute în articolele Părţii speciale a prezen-
tuiui cod. în aceste cazuri caracterul infracţiunii comise e determinat în funcţie de postul
ocupat sau de activitatea practicată şi de posibilitatea infractorului de a le utiliza in scopul
săvârşirii noilor infracţiuni. Dacă infracţiunea nu estelegată deoactivîtateprofesională,,
inculpatul nu poate fi privat de dreptul de a exercita această activitate.
8. Faptul că la momentul adoptârii sentinţei inculpatul nu ocupao anumită funcţie de stat
şi nu practica activitatea de care a fost legată infracţiunea nu împiedică aplicarea acestor
pedepse. Instanţa poate aplica pedepsele prevăzute la acest .articol şi "m caml în care in-
fractorul îndeplinea anumite funcţii, obligaţiuni temporare ia comandă sau la indicaţia
altor persoane ori chiar nu le-a exercitat, insă infracţiunea săvârşită este incompatibilă cu
ocuparea unor funcţii sau activităţi similare în viitor şi această pedeapsă este prevăzută de
infracţiunea concretă. f
9. Alin. 4 art. 65 CP prevede modu! de aplicare a pedepselor când acestea figurează în calitate
de pedepse complementare la amendă sau la muncă neremunerată în folosul comunităţii,
termenul calcuiându-se din momenîul rămânerii deftnitive a hotărârii (sentinţei), iar
când ele sunt aplicate în calitate de pedepse complementare la arest, la trimiterea înîr-o
unîtate militară disciplinară sau la închisoare - din momental terminării executării pe-
depsei principale.
10. Măsura de pedeapsă enunţată se realizează prin reziîiereacontractiilui de muncă între
condamnat şi administraţia respecîivă.
Acest fapt este confirmat de inscripţiile operate în carnetul de muncă, şi anume: în ce temei, pe
ce perioadă şi de la care funcţii sau activîtate este îndepărtat condamnatul.
Articolul 66. RETRAGEREA GRADULUIMILITAR, A UNUITITLU SPECIAL, A GRA-
DULUIDE CALIFICARE (CLASIFICARE) Şl A DISTINCŢIILOR DE STAT
ln caz de condamnare pentru o infracţiune gravă, deosebit de gravăsau excepţional de gravă, instanţa dejudeca-
tă,ţinând cont de circumstanţele sâvârţirii infracţiunii, poate retragecondamnatului gradul militar, titlul special,
gradul de caiifkare (clasificate) \\ distinqiile destaî.
1. Categoria de pedeapsă prevăzută la acest artico! poate fi aplicată numai în calitate de
pedeapsă complementară pentru infracţiunea comisă (alin. 4 art. 62 CP) şi în caz de con-
damnare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, conforra art. 90 CP.
2. Gradul militar este o menţiune a persoanei care îndeplineşte servldulmilitar.
3. Militarii forţelor armate se considerâ cetaţenii RM cărora li se conferă grade militare
de soldat până la general de corp de armatâ. Gradul militar se conferă conform legii şi
118
CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Regulamentului satisfacerii serviciului militar de către soldaţi, sergenţi, ofiţeri ai forţelor
armate (Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 925 din 21.12.94, Monitorul Oficial
din 2.02.95).
4. Titlul special este o menţiune de stat acordatâ persoanelor care ocupă în modul stabilit de
lege o funcţie în organele autorităţilor şi administraţiei publice sau în organele de drept ori
diplomatice ţi îndeplineşte anumite funcţii onorifice, atribuie anumite drepturi şi obiiga-
ţiuni. De exemplu, conform Legii cu privire la distincţiîte de stat nr. 1123 din 30.07.92 art.
12 sunt prevăzute titlurile onorifice Meşter-Faur, Maestru al Literaturii, Maestru al Artei,
Om Emerit.
5. Gradul de calificare (clasificare) reprezintă o anumită apreciere profesională a persoanei,
determinată în modul stabilit de organele competente în diverse domenii, de exemplu
gradul de calificare al funcţionarului public, al cadrului didactic, al judecătorului, procu-
rorului etc.
6. Distincţia de stat este o menţiune de stat ce constă în aprecierea unor merite deosebite în
ţtiinţă, culturĂ, viaţa civică etc.
Distincţia de stat se confirmă în modul stabilit de Preşedintele Republicii Moldova şi ge-
nerează anumite drepturi, înlesniri. Acestea sunt ordinele, medaliile şi titlurile onorifice
care se conferâ în semn de recunoştinţă şi apreciere a meritelor persoanelor fizice şi juri-
dice care s-au evidenţiat în timp de pace sau în perioada operaţiunilor militare.
Conform legii, distincţiile de stat ale Republicii Moldova sunt Ordinul Republicii, Ordinul
ŞTEFAN CEL MARE, Ordinul de Onoare, Gloria Muncii, Recunoştinţa Patriei şi medaliile
Meritul Civic, Meritul Militar, Pentru Vitejie, Mihai Eminescu şi Nicolae Testimeţeanu
(vezi comentariu la p. 4 al acestui articol).
7. Dacă instanţa de judecată a statuat privind retragerea gradului militar, a unui titlu spe-
cial, a graduluide calificare (clasificare) şi a distincţiilor de stat, în calitate de pedeapsă
complementară, după intrarea în vigoare a sentinţei, printr-o sesizare, aduce aceasta la
cunoştinţa organului care a conferit condamnatului gradul, titlul sau distincţia de stat
respectivâ, anexând şi copia sentinţei. Organul competent va efectua modificârile ne-
cesare în documentele de conferire a gradului, titlului sau distincţiei şi va lua măsurile
de privare de dreptul de purtare şi de înlesnirile pe care le acordă aceste grade, titluri sau
distincţii, informând despre executare instanţa.
8. Dacă sentinţa de condamnare este anulată pe căile ordinare şi extraordinare de atac, in-
stanţa este obligată sâ sesizeze organul competent ţi să expedieze pe adresa acestuia copia
hotărârii de anulare a sentinţei.
Articolul 67. MUNCA NEREMUNERATÂÎN FOLOSUL COMUNITĂTII
(1) Munca neremunerată in folosul comunităţii constă în antrenarea condamnatului, In afara timpului servî-
ciului de bazâ sau de studii, la muncâ, determinatâ de autoritâţile administraţiei publice locale.
(2) Munca neremuneratâ în folosul comunităţii sestabileşte pe un termen de la 60 la 240 de ore ţi este execu-
tată de la 2 la 4 ore pe zi.
(3) în caz de eschîvare cu rea-voinţă a condamnatului de la munca neremunerată în folosul comunităţii, ea
se înlocuieţle cu arest, calculându-se o zi de arest pentru 2 ore de muncJ neremuneratâ în folosul comu-
nităţii.
Partea generală 119
(4) Munca neremunerată in folosui comunităţii nu poate fi aplicată persoanelor recunoscute ca invalizi de
gradele I şi II, militarilor, femeilor giavide, femeilor care au topiiin vârstă de până ia Sani, persoanelor care
nu au alins vârsta de 16 ani şi persoanelor care au atins vârsta de pensionare.
(5) Munca nefemunerată în folosul comunităţii va fi prestatâ timp de cel mult 18 luni, timp care se calculeazâ
de Sa data rămânerii deftnitive a hotărârii judecătoreţti-
[Art. 67 modifkat prin Legea nr. 211-XV din 29.05.03, !n vigoare din 12.06.03]
1. Munca neremunerată în folosul comunităţii poate fi aplicată numai în calitate de pedeapsâ
principală. Condamnatul nu va fi remunerat pentru munca prestată, indiferent de volu-
mul sau calitatea acesteia, aceasta fiind o muncă gratuită în folosul comunităţii. Ea se
efectuează de către condamnat în afara timpului serviciului de bază sau de studii.
Caracterul muncii, locul şi volumul ei sunt determinate de autorităţile administraţiei
publice locale şi nu poate depăşi 4 ore pe zi.
2. în funcţie de caracterul infracţiunii săvârşite şi de persoana inculpatului, munca neremu-
nerată în folosul comunităţii poate fi stabilită pe un termen de la 60 până la 240 de ore. De
obicei, această pedeapsă se aplică pentru infracţiuni uşoare şi mai puţin grave, care prevăd
o pedeapsă de până la 5 ani de închisoare (art. 153, 157, 202, 222, 256, 261, 288, 303 CP
etc.) sau în cazul infracţiunilor pentru care în calitate de pedeapsă nu se aplică închisoarea
(art. 177,178,196, 199„202 CP etc).
Aplicarea acestei pedepse pentru condamnat constă în faptul că munca neremuneratâ este
o constrângere şi poartă un caracter obligatoriu pentru acesta.
3. Dacă condamnatul se eschivează cu rea-voinţă de la îndeplinirea muncii neremunerate în
folosul comunităţii, pedeapsa se înlocuieşte prin arest cu calculele respective prevăzute în
prezentul articol.
4. Se consideră eschivare cu rea-voinţă neîndeplinirea conştientă de către condamnat, fără
motive, într-un termen rezonabil, a obîigaţiunilor determinate de câtre administraţia
publică locală. Faptul eschivării cu rea-voinţă a condamnatului de la îndeplinirea muncii
corespunzătoare trebuie semnalat de către organul care executâ pedeapsa instanţei care
a aplicat această mâsură, anexând şi demersul de a inlocui această pedeapsă cu una mai
aspră în condiţiile legii.
5. Munca neremimerată în folosul comunităţii nu se aplică persoanelor prevăzute la alin. 4 al
prezentului articol, cu condiţia că la momentul examinării cauzei în judecată sunt anexate
documentele respective care certifică invalidîtatea: vârsta, existenţa copiilor până la 8 ani,
starea de graviditate a femeilor.
6. Pedeapsa prevăzută la acest articol trebuie să fie executată de către condamnat în termen
de cel mutt 18 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti.
Neîndeplinirea fără motive întemeiate a muncii neremunerate în folosul comunităţii în
acest termen trebuie considerată ca eschivare cu rea-voinţă de la pedeapsâ, cu survenirea
consecinţelor prevăzute la alin. 3 al acestui articol.
Articolul 68. ARESTUL
(1) Arestul constâ in privarea de liberţate pe un termen de la 3 la 6 lunl care se execută în instituţil speclal
destinate ţinerii sub arest în condiţiile prevăzute de Codul execuţional.
120 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT Partea generală 121

(2) La apiicarea arestuluîîn locul muncii neremunerateîn fotosul comunităţii, în cazul eschivării cu rea-voinţă
a condamnatului de la aceasta, termenul arestului poate fi mai mic de 3 luni.
(2) Arestul nu poatefi aplicat persoanelorcare nu 3U atinsvârsta de 16 ani, femeilorgravideşi femeflorcareau
copii în vârstă de până !a 8 ani,
(4} Militarii executâ pedeapsa cu arestîn camera de aresî a comenduirii militare. [Aft.
68 completaţ prin Legea nf. 211-XV din 29.05.03, in vigoare din 12.06.03 5.
1. Arestul este o categorie de pedeapsă penală principală, care constă în izolarea de societate
6.
a persoanei condamnate într-un penitenciar, separat de cel în care se execută inchisoarea.
Condiţiile executârii arestului sunt prevăzute de Codul execuţional.
7.
2. Arestul se aplică pe un termen de la 3 până la 6 luni, iar în caz de înlocuire a muncii
neremunerate cu arest, termenul arestului poate fi şi sub limita de 3 luni, *m funcţie de
termenul eschivării cu rea-voinţă.
3. în funcţie de vârsta şi personalitatea făptuitorului, arestul nu poate fi aplicat persoanelor
8.
ce n-au împlinit vârsta de 16 ani, femeilor gravide şi femeilor care au copii in vârstă de
pânăla8ani.
miterea în aceste instituţii ei n-au făcut serviciul militar în termen, cu condiţia că acesîe
persoane nu au executat anterior o pedeapsă privativă de libertate. Această pedeapsă nu
se aplică, de asemenea, persoaneior angajate în Armata Naţională pe bază de contract,
precum ofiţerilor şi caporalilor.
La înlocuirea pedepsei inchisorii cu trimiterea într-o unitate militară disciplinară, terme-
nul se calcuîează o zi pentru o zi.
Timpul deţinerii condamnatului într-o unitate militară disciplinară nu intră în termenul
serviciului miiitar.
La executarea pedepsei în unitatea militară discîplinară militarii condamnaţi, indiferent
de gradul miiitar şi de funcţia deţimită anterior, se aflâ în situaţia de ostaşi şi poar-
tă îmbrăcămiute şi semne distinctive unice, stabilite pentru această unitate miiitară
disciplinară.
După executarea pedepsei condamnaţii militarii se intorc în unităţile militare pentru
continuarea serviciului militar în termen.

4. Arestul aplicat militariior se execută în camera de arest a comenduirii militare - încăpere

special amenajată pentru deţinerea militarilor care comit diverse încălcări de serviciu
militar. Modalitatea executării arestului în camera de arest este reglementată de statutele
militare şi de actele normative ale Forţelor Armate ale RM.
Articolul 69. TRIMITEREA ÎNTR-0 UNITATE MILITARĂ DISCIPLINARÂ
Militariior care, in timpul îndeplinirii serviciului militar in îermen, au săvârşit infracţiuni li se poate aplica trimi-
terea într-o unitate militară disciplinară, în cazurile prevăzute de lege, pe un termen de până !a 2 ani, precum
şi in cazurile în care instanţa de judecatâ, ţinând cont de circumstanţele cauzei şi de persoana condamnatului,
găseşte de cuviinţă să aplice, în locul pedepsei cu inchisoare pe un termen de până ia 2 ani, trimiterea într-o
unitate militară disdplinară pe acelaţi termen. Trimiterea într-o unitate militară disciplinarâ în loculînchisorii nu
poate fi aplicatâ persoanelor care au executat anterioro pedeapsă privativâ de libertate.
1. Unitatea militară disciplinară este denumirea care a înlocuit sintagma batalion discipli-
nar din Codul penal (red. anului 1961). Aceasta este o unitate militară deosebită în care,
în baza aplicării statutelor militare, se creează condiţii speciale de executare a pedepsei
pentru condamnaţii militari în termen.
2. In unitatea militară disciplinară pot fi trimişi militarii care, în timpul îndepiinirii servi-
ciului militar în termen, au săvârşit infracţiuni în cazurile în care instanţa de judecată,
ţinând cont de circumstanţele concrete şi de persoana condamnatului, găseşte de cuviinţă
să aplice, în locul pedepsei cu închisoarea pe un termen de până la 2 ani, trimiterea într-o
unitate militară disciplinară pe acelaşi termen.
3. Condamnaţii trimişi să ispâşească pedeapsa într-o unitate miiitară disciplinară îşi pă-
strează statutul de militari, poartă uniforma militară şi sunt asiguraţi cu hrană conform
normeior stabilite în Forţele Armate.
4. Trimiterea într-o unitate militară disciplinară este o pedeapsă principală şi se aplică de
către instanţă numai militarilor în termen şi persoanelor similare, lor cum ar fi cursanţii
instituţiiior militare pentru infracţiunile săvârşite în timpul studiilor, dacă până la ad-
Articolul 7O.ÎNChHS0AREA
(1) Inchisoarea constă in privarea de libertate a persoanei vinovate de săvârţirea unei infracţiuni prin izolarea
impusă a acesteia de mediul normal de viaţă ţi plasarea ei, în baza hotărârii instanţei de judecată, pe un
anumit termen, întf-un penitenciar.
(2) !nchiso3rea se stabileşte pe un termen de la 5 luni la 25 de ani.
(3) La stabilirea pedepsei pentru o persoanâ care la data sâvârşirit infracţiunii nu a aîins vârsta de 18 ani,
termenul îndiisorii nu poate depăşi 15 ani.
(4) La stabilirea pedepsei definitiveîn cazul unui concursde infracţiuni, pedeapsa cu închisoare nu poatefi mai
mare de 30 de ani, iarIn cazul unui cumul de sentinţe, ea nu poate depăşi termenul de 35 de ani.
(5) In cazul înlocuirii pedepsei detenţiunii pe viaţâ cu o pedeapsâ mai blândâ, cu titlu de graţiere, se aplică
inchisoarea pe un termen de 35 de ani.
1. Categoria de pedeapsă încbisoarea constă în privarea de libertate, izolarea de societate
a persoanei fizice prin deţinerea ei pe un anumit termen în temeiul şi în modul stabilit
de lege. închisoarea are drept scop limitarea libertăţii şi efectuarea supravegherii asupra
comportamentului condamnatului.
2. Pedeapsa cu închisoarea, stabilită prin sentinţa instanţei de judecată, se execută în peni-
tenciare de tip descbis, semiînchis şi închis, în conformitate cu art. 72 CP.
3. Deţinerea condamnaţilor în penitenciar este stabilită de la 6 luni pâna la 25 de ani, în
funcţie de gravitatea mfracţiunii săvârşite, prevăzute de Partea specială a prezentului cod,
şi de personalitatea celui vinovat.
4. Persoanefe condamnate care nu au atins vârsta de 18 ani la momentul pronunţării sentin-
ţei execută pedeapsa cu închisoarea în penitenciare pentru minori, iar termenul închisorii
pentru minori nu poate depăşi 15 ani, conform alin. 3 al acestui articol.
în cazul unui concurs de infracţiuni, pedeapsa definitivă a închisorii nu poate depăşi 30 de
ani, iar în cazul unui cumul de sentinţe, ea nu poate depăşi termenul de 35 de ani.
5. Dacă detenţiunea pe viaţă se înlocuieşte cu o pedeapsă mai blândă sau cu titlu de graţiere,
se aplică închisoarea pe un termen de 35 de ani, conform art. 71 CP.
122 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Articolul71. DETENŢiUNEA PE VIAŢĂ
(1) Detenţiunea pe viaţă constă în privarea de libertate a condamnatului pentru ţot restul vieţii.
(2) Detenţiunea pe viaţă se stabileşte numai pentru infracţiunile excepţional de grave.
(3) Detenţiunea pe viaţă nu poate fi aplicată femeilor ji minorifor.
1. Detenţiunea pe viaţă este o pedeapsă principală şi constă în privarea de libertate a con-
damnatului pentru tot restul vieţii. Ea a fost introdusă în categoriile actuale de pedepse
din momentul abolirii pedepsei cu moartea (08.10.95). Conform art. 24 din Constituţia
RM, pedeapsa cu moartea este abolită şi nimeni nu poate fi condamnat la moarte şi nici
executat decât numai pentru acte săvârşite în timp de război sau de pericol iminent de
război şi numai în condiţiile legii.
2. La detenţiune pe viaţă sunt condamnate numai persoanele care au săvârşit cu intenţie in-
fracţiuni excepţional de grave în conformitate cu prevederile alin 6 art. 16 CP.
1. La pedeapsa cu detenţiune pe viaţă nu pot fi supuşi minorii şi femeile.
Această prevedere este implementată în legislaţia naţională în coroborare cu Convenţia In-
ternaţională cu privire la drepturile copilului, adoptată la 20 noiembrie 1989 la New York,
la care Republica Moldova a aderat în 1993.
4. Legiuitorul prevede liberarea condiţionată de această pedeapsă (alin. 5 art. 91 CP), însă
numai în cazul în care instanţa de judecată va considera că nu mai există necesitatea exe-
cutării în continuare a pedepsei şi cu condiţia obligatorie în care condamnatul a executat
efectiv cel puţin 35 de ani de închisoare.
Articolui 72. CATEGORIILE PENITENCIARELOR ÎN CARE SE EXECUTĂ
PEDEAPSA CU ÎNCHISOARE
(1) Pedeapsa cu închisoare se execută în următoarele penitenciare:
a) de tip deschis;
b) detipsemiînchis;
0 detipînchis.
(2) în penitenciare de tip deschis execută pedeapsa persoanele condamnate fa inchisoare penlra infracţiuni
săvârşite din imprudenţă.
(3) înpenitenciaredetipsemiînchisexecutâpedeapsapersoanelecondamnatelaînchisoarepentruinfracţiu-
ni ujoare, mai puţin grave ţi grave, săvârşite cu intenţle.
(4) In penitenriare de tip închis executâ pedeapsa persoanele condamnate la închisoare pentru infracţiuni
deosebit de grave şi excepţional de grave, precum şi persoanele care au săvârţit infracţiuni ce constituie
recidivă.
(5) Persoanele care nu au atins vârsta de 18 ani execută pedeapsa cu închisoare în penitenciare pentru minori,
ţinându-se cont de personalitatea condamnatului, antecedentele penale ţi gradul prejudiciabil al infrac-
ţiuniî săvârţite.
(6} Femeile condamnate executl pedeapsa îndiisorii in penitendar e pentru femei.
(7) Schimbarea categoriei penitenciarului se efectuează de către instanţa dejudecată în torespundere cu
legislaţia. [Art 72 complelat prin Legea nr. 211-XV dln 29.05.03, în vigoare
din 12.06.03]
1. Prin acest articol CP prevede tipurile de penitenciare în care se execută pedeapsa cu închi-
soarea: penitenciar de tip deschis, penitenciar de tip semiînchis şi penitenciar de tip închis.
Partea generală 123
2. Alineatele 2-4 ale prezentului articol prevăd penitenciarele de tip deschis, semiînchis şi de
tip închis în care îşi execută pedeapsa cu închisoarea persoanele condamnate, care depin-
de de gradul prejudiciabil al infracţiunii săvârşite, de intenţia cu care a activat vinovatul
şi dacă infracţiunea constituie sau nu recidivă (art. 15-19 ţi art. 34 CP).
3. Conform alin. 5 al prezentului articol, persoanele care nu au atins vârsta de 18 ani execută
pedeapsa cu închisoarea în penitenciare pentru minori, ţinându-se cont de personalita-
tea condamnatului, antecedentele penale şi gradul prejudkiabil al infracţiunii săvârşite.
în penitenciarul pentru minori condamnaţii în vârstă de până la 18 ani, de regulă, se
deţin separat de condamnaţii adulţi. în scopul corijării condamnaţilor minori, în aceste
penitenciare este organizat un proces unic de instruire şi educaţie, orientat în spiritul
respectării legilor, al atitudinii conştiincioase faţă de pregătirea profesională ţi de ridicare
a niveiului de cultură generalâ.
4. Schimbarea tipului penitenciarului poate fi admisă numai de către instanţa de judecată
la demersul administraţiei acestuia în corespundere cu legislaţia în vigoare şi depinde de
categoria pedepsei, de termenul efectiv executat şi de comportamentul condamnatului în
fiecare caz concret.
Practica judiclară
1. Antecedentele stinse şi ridîcate nu se reflectă în partea introductivă a sentinţei, însă dacă
antecedentele influenţează determinarea categoriei regimului, despre aceasta trebuie să se
menţioneze în partea descriptivă a sentinţei (JPractica judiciam. Buletinul CSJ nr. 9-10, 2000,
pag. 22-27).
2. Legea penală prevede restricţiile pentru liberarea condiţionată înainte de termen de pe-
deapsă şi înlocuirea pedepsei neexecutate din pedeapsă prin altâ pedeapsă mai uşoară, dar
nu transferul dintr-un penitenciar cu regim mai aspru în altul cu regim mai uşor (Practica
judiciară. Buletinul nr. 11-12,1999, pag. 21).
Articolul 73. PRIVAREA UNEIPERSOANE JURIDICE CARE DESFĂŞOARĂ ACTIVITATE
DE ÎNTREPRINZĂTOR DE DREPTUL DE A EXERCITA 0 ANUMITĂ ACTI-
VITATE
(1} Privarea unei persoane Jurtdice ca re desfăşoară activttate de întreprinzător de d reptul de a exercita o anu-
mitâ activitate constă în stabilirea interdicţiei de a înctieia anumite tranzacţii, de a emite acţiuni sau alte titluri
de valoare, dea primi subvenţii.înlesniri ţi alte avanlaje de la stat sau de a exercita alle activitâţi. (2) Privarea
de dreptul de a exercita o anumită activitale poate fi limitată la un anumit leritoriu sau la o anu-mită perioadă a
anului ji se stabileşte pe un termen de pânâ la 5 ani sau pe un termen nelimitat.
1. Categoria de pedeapsâ prevăzută la acest articol se aplica doar persoanelor juridice care
desfăţoară activitate de întreprinzător.
2. Persoana juridică este persoana care efectuează activitatea de întreprinzător pe baza auto-
rizaţiei sau a licenţei de activitate în domeniul civil, eliberate de organul de stat compe-
tent, are un patrimoniu distinct şi răspunde pentru obligaţiile sale cu acest patrimoniu. în
sensul răspunderii penale, subiect al infracţiunii poate fi doar persoana juridică vinovatâ
124 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
de îndeplinirea sau neîndeplinirea dispoziţiilor directe ale legii, de efectuarea unei ac-
tivităţi ce nu corespunde actelor de constituire sau scopurilor declarate şi cauzează sau
creează pericolul cauzării de daune în proporţii considerabile persoanei, sodetăţii sau
statului, condiţii prevăzute expres în art. 21 CP.
3. Pentru săvârşirea unei anumite infracţiuni persoana juridică poate fi privatâ de dreptul
de a exerctta o anumită activitate pentru care dispune de autorizaţie sau licenţă sau a ad-
mis o activitate neavând autorizaţia respectivă. în acest caz instanţa de judecată trimite
organului de stat respectiv sentinţa spre executare a pedepsei faţă de persoana juridică
recunoscută vinovată.
4. Conform prevederilor prezentului articol, în sentinţa instanţei trebuie sâ fie stipulat con-
cret în ce teritoriu sau pentru ce perioadă a anului, pe cât timp ţi de care activitate este
privată persoana juridică de un drept, să fie stabilite interdicţiile de a încheia anumite
tranzacţii, de a emite acţiuni sau alte titluri de valoare, de a primi subvenţii, înlesniri şi
aite avantaje de ia stat sau de a exercita alte activităţi pentru persoana juridică în cauză.
Articolul 74. LICHIDAREA PERSOANEIJURIDICE CARE DESFĂŞOARĂ
ACTIVITATE DE ÎNTREPRINZĂTOR
(1) Lkhidarea persoanei juridke care desfâşoară activitate de întreprinzător constâ în dizolvarea acesteia, cu
survenîrea consecinţelor prevăzute de legislaţia dvilă.
(2) Lichidarea persoanei juridice care desfăşoara activitate de întreprinzâtor se stablleşte în cazul în care
instanţa de judecată constată câ gravitatea infracţiunii sâvârşite face imposibiiâ păstrarea unei atare
persoane juridke ţi prelungirea activităţii ei.
1. Lichidarea persoanei juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător se efectuea-
ză de Comisia de lichidare sau de adminislratorul acesteia, care devine lichidator,
dacă instanţa de judecată nu desemnează o altă persoană în calitate de lichidator, con-
form legislaţiei în vigoare. Lichidarea persoanei juridice se realizează prin dizolvare.
2. Dizolvarea persoanei juridice se efectuează conform procedurii de lichidare a între-
prinderii, stabilite de Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinzător nr. 845 din
3.01.92 (Monitor nr. 2-33din 28.02.94), precum şi de prevederile art. 87 CC (Monitorul
Oficial nr. 82-86 din 22.06.02). Conform art. 89 CC, instanţa trimite o copie a hotărâ-
rii irevocabile Camerei înregistrării de Stat, iar lichidatorul, după efectuarea măsuri-
lor de protecţie a patrimoniului, a activelor şi pasivelor, publică în Monitorul Oficial
un aviz despre lichidarea persoanei juridice, informând creditorii despre înaintarea
creanţelor.
3. Persoana juridică se consideră iichidată d i n momentul radierii ei din Registrul de
stat.
4. Lichidarea persoanei juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător trebuie
aplicată ca pedeapsă numai în cazul în care instanţa de judecată va constata că gravi-
tatea infracţiunii săvârşite face imposibilă păstrarea acestei organizaţii şi prelungirea
activităţii ei. în alte situaţii instanţa poate numi o altă pedeapsă persoanei juridice,
prevăzută de prezentul cod.
Capitolul V I I I
INDIViDUALlZAREA PEDEPSELOR
Articolul 75. CRITERIiLE GENERALE DEINDIVIDUALIZARE A PEDEPSEI
(1) Persoanei recunoscute vinovate de săvârşirea unei inftacţiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limilele
fixate in Partea specialâ a prezentuiui cod şi în strictâ conformitate cu dispoziţiiie Pârţii generale a pre-
zentului cod. La stabilirea categoriei ţi termenulut pedepsei, instanţa de judecatâ ţine conl de gravitatea
infracţiunii sâvârşite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanţele cauzei caie atenu-
eazâ ori agravează răspunderea, de influenţa pedepsei aplicate asupra corectăril şi reeducării vinovatului,
precum şi de condiţiile de viaţâ ale familiei acestuia.
(2) 0 pedeapsă mai asprâ, din numârul celor allernative prevăzute pentru sâvârşirea infracţiunii, se stabileşte
numai în cazu! în care o pedeapsă mai blânda, din numărui ceior menţionate, nu va asigura alingerea
scopului pedepsei.
1. Acţiunea de aplicare a pedepsei penale este de competenţa exclusivă a instanţei de judeca-
tă. Conform art. 114 CRM, justiţia se înfaptuieşte în numele legii numai de către instanţele
judecătoreşti. Aplicare? pedepsei va fi corectă numai cu condiţia numirii acesteia în cores-
pundere cu criteriile generale prevăzute de legislaţia penală.
2. Prin criteriigenerale de individuaSizare a pedepsei se înţeleg cerinţele (regulile) stabilite de
lege, de care este obligată să se conducă instanţa de judecată la apiicarea fiecărei pedepse,
penîru fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanţei de judecatâ o
posibilitate largă de aplicare a principiului individualizării răspunderii penale şi a pedep-
sei penale, ţinând cont de caracterul şi gradul prejudiciabil al infracţiunii săvârşite, de
persoana celui vinovat, de circumstanţele cauzei etc.
3. Toate criteriile enumerate în lege poartă un caracter independent, iar luate împreună ele
asigură corectitudinea cu care instanţa de judecată aplicâ pedeapsa. Stabilirea corectă a
pedepsei permite asigurarea scopurilor pedepsei. Pedeapsa trebuie interpretată de infrac-
tor ca rezultat meritat pentru activitatea sa ilegalâ.
Pedeapsa incorectă conduce la modificarea sentinţei sau chiar la anularea completă a ei.
4. Art. 75 CP obligă instanţa de judecată să ţină cont de următoareie criterii de aplicare a
pedepsei:
1) pedeapsa se aplică în limitele fixate în Partea specială a CP.
Acest criteriu vizează limitele sancţiunii articolului corespunzător din Partea spe-
cială a CP. Condiţia esenţială pentru a stabili aplicarea corectă a pedepsei constă în
calificarea exactă a infracţiunii săvârşite. în cazul în care se constată în acţiunile per-
soanei o componenţă de infracţiune, instanţa stabileşte tipul şi mărimea pedepsei, în
limitele sancţiunii prevăzute de articolul conform căruia este calificată infracţiunea.
Libertatea instanţei de a numi pedeapsa depinde în mare măsură de tipul sancţiunii.
Sancţiunile alternative, care includ două sau mai multe pedepse, permit instanţei să
decidă nu numai mărimea, dar şi tipul pedepsei. La o sancţiune relativ-determinată
instanţa este în drept a alege mărimea unui anumit tip de pedeapsă, între limitele
minime şi cele maxime indicate In articolele din Partea specială. în articolele CP care
126 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
prevăd infracţiuni uşoare şi mai puţin grave este indicată, de regulă, numai limita
maximă a pedepsei. In acest caz limitele minime ale pedepsei se stabilesc pe baza
normelor Părţii generale a CP: termenul cel mai mic de închisoare, egal cu 6 luni (art.
70 CP), arestul - egal cu 3 luni (art. 68 CP), amenda - 150 de unităţi convenţionale
(art. 64 CP). 0 pedeapsă mai aspră, ce depăşeşte limitele sancţiunii articolului, se
stabileşte prin concurs de infracţiuni şi în cumul de sentinţe (art. 84 şi 85 CP). Pe-
deapsa se stabileşte mai jos de limita minimă în condiţiile indicate in art. 79 CP. Nu-
mind pedeapsa principală, instanţa stabileşte unele pedepse complementare, prevă-
zute de una şi aceeaşi sancţiune sau de Partea generală a CP. Conform sensului legii,
pedepsele complementare în formă de privare de dreptul de a ocupa anumite funcţii
sau de a exercita o anumită activitate (art. 65 CP), retragerea gradului militar, a unui
titlu special, a gradului de calificare (clasificare) şi a distincţiilor de stat (art. 66 CP)
se pot aplica ţi atunci când ele nu sunt prevăzute direct în calitate de pedepse comple-
mentare în sancţiunea articolului conform căruia se califică infracţiunea;
2) pedeapsa se aplică în strictă conformitate cu dispoziţiile Părţii generale a CP. Acest
criteriu înseamnă că folosirea normelor părţii speciale cere concordanţă cu normele
Părţii generale. Prevederile Părţii generale a CP se referă la toate normele din Partea
specială, care se realizează, fără excepţie, prin normele Părţii speciale ţi în corespun-
dere cu ele;
3) la aplicarea pedepsei se ia în consideraţie gravitatea infracţiunii. în corespundere
cu art. 16 CP, în funcţie de caracterul şi gradul prejudiciabil, infracţiunile sunt cla-
sificate în următoarele categorii: uşoare, mai puţin grave, grave, deosebit de grave,
excepţional de grave. Pentru dasificarea infracţiunilor pe categorii legiuitorul a folo-
!i
sit caracterul şi gradul prejudiciabil al faptei, ce se caracterizează prin două semne:
forma vinovăţiei şi mărimea sancţiunii ce prevede pedeapsa închisorii.
Categoriile infracţiunilor contribuie la individuaiizarea pedepselor şi la pedepsirea
infractorilor. Includerea infracţiunilor într-o categorie sau alta produce anumite
consecinţejuridice;
4} la aplicarea pedepsei se ia în consideraţie motivul infracţiunii. Activitatea infracţio-
nală are la bază anumite motive şi se îndreaptă spre atingerea unor scopuri. Motivul
întotdeauna întrece intenţia, o concretizează şi o consolidează. După conţinutul şi
forma de manifestare, motivele pot fi diferite: ura, invidia, gelozia, răzbunarea, buli-
ganismul, cariera, scopurile personale ş. a. Stabilirea motivelor şi a scopului infrac-
ţiunii are o importanţă deosebită pentru darificarea gravităţii infracţiunii săvârţite,
a personalităţii infractorului, a circumstanţelor atenuante sau agravante;
5) la aplicarea pedepsei se ia în consideraţie personalitatea infractorului. Infracţiunea,
ca faptă prejudiciabilă, este rezultatul manifestărilor calităţilor antisociale ale per-
soaneiinfractorului.
Totuţi, numai pe baza faptei săvârţite nu se poate determina definitiv personalitatea
vinovatului, pentru că infracţiunea comisă constituie doar un singur episod din com-
portamentul socia! al făptuitorului. Caracteristica deplină a personalităţii infracto-
rului se face pe baza tuturor însuşirilor fizice şi psihice ale acestuia, particularităţi
care s-au manifestat nu numai prin fapta comisă, ci şi în timpul vieţii ţi activităţii
infractorului în alte condiţii. în asemenea mod, personalitatea infractorului, sub
aspect pozitiv sau negativ, se caracterizează printr-un ansamblu de trăsâturi morale
şi/sau intelectuale prin care se remarcă în cele mai diverse circumstanţe indiferent de
Partea generală 127
timpul săvârşirii infracţiunii. Condiţiile social-psihologice şi de muncă, studiile, da-
toriile civice, legea în viaţa făptuitorului, comportamentul în cadrul familiei, carac-
terui, vârsta, temperamentul, antecedentele penale şi alte activităţi de manifestare ale
infractorului au un rol important în elucidarea obiectivă a personalităţii acestuia.
Fiecare dintre nuanţele ce caracterizează personalitatea infractorului se ia în consi-
deraţie de către instanţa de judecată la stabilirea pedepsei şi, în funcţie de caz, fiecare
dintre ele micşorează sau măreşte răspunderea penală. Toate aceste imprejurări au
aceeaşi importanţă şi trebuie să fie luate în consideraţie în aceeaşi măsură de către
instanţa de judecată la examinarea tuturor categoriilor de infracţiuni;
6) drcumstanţele atenuante sau agravante au un rol deosebit de care se ţine cont la sta-
bilirea pedepsei. Art. 75 CP obligă instanţa să stabilească pedeapsa ţinând seama de
circumstanţele atenuante sau agravante prevăzute de art. 76 şi 77 CP. Aceste circum-
stanţe se referă la caracteristîca faptei săvârşite, la caracteristica personalităţii infrac-
torului şi sunt scoase de legiuitor în afara componenţei de infracţiiine. în funcţie de
caracterul circumstanţelor atenuante sau agravante, instanţa poate numi o pedeapsă
mai uşoară sau mai aspră, apropiindu-se de limita minimă sau maximă, procedând
la o pedeapsă prindpală sau aplicând, pe lângă cea principală, şi una complementară.
Circumstanţele atenuante sau agravante sunt prevăzute în dispoziţiile articolelor
Părţii speciale şi în normele Părţii generale ale CP. De aceea, dacă o circumstanţă
serveşte drept senfn constitutiv sau calificativ al componenţei concrete de infracţiu-
ne, prezenţa acesteia în lista circumstanţelor atenuante (art. 76 CP) ori agravante (art.
77 CP) nu poate servi drept temei pentru a mai agrava sau atenua pedeapsa. Impor-
tanţa lor pentru determinarea pedepsei este luată în consideraţie de legiuitor la nu-
mirea sancţiunilor. De aici necesitatea şi obligativitatea pentru instanţa care a emis
sentinţa şi pentru instanţele superioare care introduc schimbări în această sentinţă
de a indica în hotărârea pronunţată circumstanţele agravante sau atenuante concrete
care au fost luate în consideraţie de instanţă la numirea pedepsei;
7) la stabilirea pedepsei instanţa ţine cont de infiuenţa pedepsei aplicate asupra corectâ-
rii vinovatului, precum şi de condiţiile de viaţă ale familiei lui. Această regulă conţine
în esenţă două cerinţe: atingerea scopului pedepsei şi corectarea vinovatului.
Cerinţele enunţate exprimă tendinţa legiuitorului de a minimaliza posibilitatea
apariţiei consecinţelor negative ale pedepsei aplicate pentru familia condamnatului.
Pentru aceasta instanţa de judecată, la numirea pedepsei, trebuie să ia în considera-
ţie: componenţa familiei vinovatului, starea materială, condiţiile de trai ş. a. Toate
criteriile generale examinate la aplicarea pedepsei trebuie să fie analizate în cumul.
Numai cu respectarea acestei cerinţe instanţa poate numi o pedeapsâ corectă, care să
corespundă scopurilor legii.
5. Folosirea sancţiunilor alternative (alin 2 art. 75 CP) vizează pedepsele care variază de la
cele mai blânde până la cele mai aspre.
Instanţa trebuie să aleagă şi să aplice acel tip şi acea mărime a pedepsei care vor fi cele
maî eficiente pentru atingerea scopului legii. Pedeapsa mai aspră, în limitele prevederilor
articolului, poate fi stabilită numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul
celor menţionate, nu va asigura atingerea scopului scontat.
128 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Practicajudiciară
1. în urma examinării cauzei penale privitoare la câţiva inculpaţi sau a învinuirii inculpatului
de săvârşire a mai multe infracţiuni sentinţa trebuie să conţinâ analiza fiecărei învinuiri şi cu
prîvire la fiecare inculpat separat (Practicajudiciară. Buletinu! CSJ nr. 9-10, 2000, pag, 22-27).
2. Stabilirea pedepsei în cazul mai multor sentinţe poate avea loc dacl pedeapsa numită con-
form penultimei sentinţe a fost numită legal şi dacă instanţa a stabilit câ condamnatul s-a
eschivat die !a ispăşirea ei (Hotărârea Prezidiului JS nr. 4p-200-96, Buletinul nr. 9, pag. 7).
3. în cazul în care faţă de condamnat se aplică confiscarea averii, este necesar de a constata
care este caracterul dobândirii acestei averi (Decizia CSJ nr. îre din 7.05.98, Buletinul nr. 8,
1998pag. 13-14).
4. Instanţa de fond a aplicat greşit pedeapsa complementară a confiscării averii (Decizia CSJ nr.
lre-65-98 din 07.07.98. Sinteza practiciijudiciare, 2000, pag. 268-269).
Articolul 76. CIRCUMSTANŢELE ATENUANTE
La stabilirea pedepsei se consideră circumstanţe atenuante:
a) săvârşirea pentru pfima dată a unei înfracţîuni uşoare sau mai puţin grave;
b) sâvârţirea infracţiunii de către un minor;
c) săvârşirea infracţiunîi de către o femeie gravidă;
d) prezenţa copiilor minori în familia vlnovatului;
e) săvârşirea infracţiunii ca urmare a imui concurs de imprejurări grele de ordin personal sau familial ori din
motivedecompătimire;
f) preîntâmpinarea de către vinovat a urmărilor prejudidabile ale infracţiunii săvârşite, repararea benevolă a
pagubei pricinuite sau înlăturarea daunei cauzate;
g) ciinţa sinceră sau autodenimţarea;
h) contribuirea activă îa descoperirea infracţiunii sau la arestarea infractorilor; i)
acţiunile ilegale sau imorale ale victimei, dacă ele au provocat infracţiunea; j)
alteîmprejurări,
1. Art. 76 CP enumeră circumstanţele atenuante, a căror stabilire şi luare în consideraţie este
obligatorie la aplicarea pedepsei.
2. Prin sintagma înscrisă la lit. a) din art. 76 CP se înţelege săvârşirea unei infracţiuni uşoare
sau mai puţin grave, în sens juridic, şi nu faptic, pentru prima dată, adică în lipsa ante-
cedentelor penak pentru o infracţiune săvârşită mai înainte sau expirarea termenului de
prescripţie. Noţiunea de infracţiune uşoară sau mai puţin uşoară este elucidată în alin. 2
şi 3 art. 16 CP.
3. Săvârşirea infracţiunii de către un minor (lit. b), adică de câtre o persoană care nu a atins
vârsta de 18 ani, este privită drept circumstanţa atenuantă, care se explică prin faptul că mi-
norul are o concepţie despre lume în stadiu de formare, iar psihicul acestuia este preponderent
nestabil. Deseori minorii săvârşesc infracţiunea din ţtrengărie, prin imitare, din sentimentul
fals de tovărăşie (prietenie), sub presiunea infractorilor adulţi. Minoru!, neavând experienţâ
de viaţă, nu întotdeauna prevede consecinţele acţiunilor sale asupra societăţii. Menţionăm că
infractorul minor este predispus spre corectare mai mult decât vârstnicul.
4. Săvârşirea infracţiunii de către o femeie gravidă (lit. c) este prevăzută drept circumstanţă
atenuantă indiferent de termenul gravidităţii. Iritarea şi nervozitatea excesivâ care în-
P a r t e a generală 129
soţesc perioada de gestaţie a multor femei slâbesc controlui acestora asupra acţiunilor
lor, fapt ce împiedică determinarea corectă a comportamentului în situaţiile de conflict.
Atenuarea pedepsci unei femei gravide este importantă pentru a ocroti sănătatea femeii şi
a urmaşilor ei, a integrităţii lor fizice şi psihice. Circumstanţa ce micşorează pedeapsa are
la bază principiul umanismului.
5. Prezenţa copiilor minori în familia vinovatului (lit. d) art. 76).
în sensul acestei circumstanţe este suficient uii singur copil la a căror educare şi creştere
participă vinovatul. Această condîţie se referă nu numai la femei dar şi la bărbaţii respon-
sabili d'e întreţinerea copiilor. Traiul împreună cu ei drept condiţie de atenuare a pedepsei
nu este obligatoriu. Existenţa copiilor minori poate să nu fie considerată circumstanţă
atenuantă in cazuf în care vinovatul este lipsit de (decăzut din) drepturile părinteşti, nu
asigură copîilor susţinerea materială necesară, nu se ocupă de educarea lor sau a săvârşit
faţă de copii anumite acţiuni penale.
6. Prin săvârşirea infracţiunii ca urmare a unui concurs de împrejurări grele de ordin perso-
nal sau familial (lit. e) se înţelege un cumul de circumstanţe nefavorabile pentru persoana
datl. Această circumstanţă constă în faptul prezenţei acelui concurs de împrejurări care
1-a împins la săvârşirea infracţiunii cu scopul de a înlătura sau uşura situaţia în care se
află vinovatul. împrejurările grave de ordin personal sau familial sunt temporare, dar
prezintă greutăţi materiale esenţiale cauzate de lipsa unui loc de muncă, de un salariu mic
pentru întreţinerea familiei, condiţii de trai nefavorabile, boala persoanei care sâvârşeşte
infracţiunea, a membrilor familiei sale sau a apropiaţilor, a decesului lor etc. Este necesară
existenţa raportului cauzal dintre acţiunile săvârşite şi prezenţa factorilor reali, care pot
condiţiona săvârşirea infracţiunii. Motivul de compătimire presupune că făptuitorul a
fost împins la infracţiune din milă faţă de persoana care suferă. De exemplu, omorul unei
persoane care suferă de o boaiă incurabilă, furtul de bani ori ale medicamentelor necesare
pentru vindecarea vinovatului sau a apropiaţilor săi.
7. în conţinutul lit. f) art. 76 CP legislatorul prevede 3 forme de acţiuni ale vinovatului care
duc la minimalizarea consecinţelor infracţiunii şi de aceea este nevoie ca ele să fie luate
în consideraţie în cadrul procesului de individualizare a pedepsei. Asemenea acţiuni ale
vinovatului poartă denumirea de căinţă activă. Prin preîntâmpinare de către vinovat a ur-
mărilor prejudiciabile ale infracţiunii se înţelege înlăturarea sau micşorarea acestor urmă-
ri. Astfel de acţiuni au loc atunci când vinovatul, în timpul şi după săvârţirea infracţiunii,
intreprinde anumite acte prin care preîntâmpină sau înlătură consecinţele prejudiciabile
care pot să apară. De exemplu, transportarea la timp de către vinovat a victimei la o insti-
tuţie medicală ca să nu survină moartea persoanei în urma cauzării leziunilor corporale.
Repararea benevolă a pagubei pricinuite presupune că vinovatul, după ce a săvârşit infrac-
ţiunea, fără nici o presiune asupra sa din partea cuiva sau a organelor de drept, restituie
valoarea prejudiciului cauzat, acordă ajutor material victimei pentru ca să se trateze.
Circumstanţa comentată trebuie deosebită de renunţarea de bunăvoie la săvârşirea in-
fracţiunii (art. 56 CP). Aceasta se manifestă prin restabilirea stării iniţiale a obiectului
atentării. De exemplu, reparaţia casei de îocuit, a automobilului. Prin repararea daunei
cauzate se înţelege şi situaţia în care persoana vinovată îşi prezintă în mod public scuzele
pe motiv de cauzare a unei daune morale, de exemplu, dupa răspândirea cu bună-ştiinţă
a unor scorniri mincinoase despre victimă făptuîtorul îşi cere scuze de la acesta în faţa
vecinilor.
130 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
8. Căinţa sinceră sau autodenunţarea (lit. g) înseamnă trezirea conştiinţei vinovatului şi
încercarea acestuia de a se corecta. Prin căinţă sinceră vinovatul comunică din proprie
iniţiativă organeior de drept despre infracţiunea săvârşită, explică împrejurările efec-
tuârii acţiunilor sale infracţionale, ale coparticipanţilor, descoperă identitatea acestora şi
apreciază acţiunile sale ca fapte negative.
Noţiunea de autodenunţare desemnează acţiunea de comunkare oficiaiă către organele de
drept, efectuată {în formă orală sau scrisă) de către persoana care a săvârşit infracţiunea,
dacă organele de drept nu cunoşteau acest fapt, după încetarea activităţii infracţionale
cu angajamentul de a contribui la descoperirea infracţiunii. Autodenunţarea poate servi
oricând ca circumstanţă atenuantă. Ea nu depinde de timpul care s-a scurs din momentul
săvârşirii infracţiunii, de caracterul d, de motivele de comportament ale făptuitorului.
Autodenunţarea este o acţiune care facilitează descoperirea infracţiunii.
9. Contribuţia activă la descoperirea infracţiunii sau la arestarea infractorilor (lit. h) demon-
strează căinţa sinceră a vinovatului care a săvârşit infracţiunea şi tendinţa acestuia de a-şi
repara vina. Prin toate acţiunile sale persoana vinovată se străduieşte să ajute organele de
drept la stabilirea rolului tiecărei persoane care a participat la săvârşirea infracţiunii sau
la descoperirea altor persoane care au participat nemijlocit la săvârşirea infracţiunii, dar
numele cărora nu sunt cunoscute, la identificarea locului unde se ascund ele, unde sunt
tăinuite bunurile sau alte lucruri preţioase care au fost sustrase în momentul săvârşirii
infracţiunii.
10. Sintagma acţiuniîe ilegalesau imorale ale victimei, dacă ele au provocat infracţiunea (lit. i)
exprimă sensul că anume acţiunile victimei au servit drept pretext pentru săvârşirea in-
fracţiunii. Această circumstanţă este interpretată ca atenuantă indiferent de prezenţa sau
absenţa stării de afect. Un astfel de comportament provoacă prin sine însuşi o altă persoa-
nă şi îi dă un motiv de a săvârşi infracţiunea, de aceea este considerată drept circumstanţă
atenuantă.
11. Prin sintagmaa/te împrejurări (!it. j) art. 76) legea oferă instanţei dreptul de a lua în consi-
deraţie şi alte circumstanţe atenuante, care nu sunt prevăzute de această normă. Circum-
stanţa considerată atenuantă şi argumentul instanţei de judecată în acest sens trebuie să
fie indicate în hotărârea judecătorească.
Practica judiciară
1. Neprezentarea ţi neexaminarea în termenul stabilit de lege a materialelor despre posibilita-
tea aplicării actului de amnistie produc efecte juridice, care duc !a înrăutăţirea situaţiei incul-
patului în timpul examinării cauzei penale privind infracţiunile săvârşite ulterior (Hotărârea
Plenului CSJ nr. 4 ra-3-98 âin 09.02.98. Buletinul nr. 5,1998, pag. 13-14).
2. Instanţa de judecată este obligată să stabilească mărimea daunei materiale cauzate, deoarece
aceasta influenţează calificarea infracţiunii. Recuperarea daunei materiale de către persoana
vinovată poate fi recunoscută ca circumstanţă atenuantă {Decizia CA nr. lr-74-99 din 05.01.99,
Culegere, 1999pag. 184-185).
3. Sentinţa de condamnare trebuie să fie bazatâ pe totalitatea probelor, care se acordă între ele,
nu pe presupuneri. Probele care nu dovedesc vinovăţia, dacă nu pot fi anulate, urmează să fie
interpretate în favoarea inculpatului {Decizia CA nr. lr-238-98 din 12.03.98, Culegere, 1999pag.
200-201).
Partea generală 131
Articolul 77. CIRCUMSTANŢELE AGRAVANTE
(1) La stabilirea pedepsei se consideră circumstanţe agravante:
a] sâvârşirea infraqiunii de către o persoană care anteriora maisăvârşit o infracţiune, recidivăde
infracţiuni sau săvârşirea infracţîunii ca îndeletnicire;
b) provocarea prin infracţiune a unor urmări grave;
0 săvârşirea infracţiunii prin orice formă de participaţie;
d) săvârşirea infiacţiunii din motive de duşmănie sau ură socială, naţională, rasială sau religioasă;
d) săvârşirea infracţiunii asupra unei persoane care nu a atins vârsta de 14 ani, faţă de o femeie
gravidâ sau o persoană care se afla in stare de neputinţă;
e) săvârşirea infracţiunii asupra unei persoanein legătură cu îndeplinirea de către ea a obligaţii-
lor de serviciu sau obşteştj;
f) instigarea minorilor la sâvârşirea infracţiunii sau atragerea lor la partîcipare in săvârşirea in-
fracţiunii;
h) săvârşirea infracţiunii prin acte de o deosebită cruzime sau prin batjocorirea victimei; i)
săvârşirea infracţiunii prin mijloace care prezintă un pericol social sporit; j) săvârşirea
infracţiunii de către o persoană in stare deebrietate.
Instanţa dejudecată are dreptul, in funcjiede caracterul infracţiunit, sâ nu considere aceasta
ca o circumstanţă agravantă; k) săvârşirea infracţiunii cu folosirea armei, a muniţiilor, a
subsîanţelor expiozive ori a dispoziti-
velor ce le imită, a mijloacelor tehnke specia! pregatite, a substanjelor nocive ţi radioactive,
a preparateîor medlcamentoase şi a altor prepaiate chimico-farmacologice, precum ţi cu
aplicarea constrângerii fizice sau psihice;
i) săvârşirea inffacţiunii din interes material sau cu alte intenţii josnice; m) săvârşirea
infracţiunii profitând de slarea excepţională, de calamităţile naturale, precum şt de
dezordini de masă; n) săvârşirea infracţiunii cu
folosirea încrederii acordate.
(2) Dacă circumstanţele menţionate la alin. (1) sunt prevăzute la arîicolele corespunzâtoare din Parţea
specială a prezentului cod in calitate de semne ale acestor componenţe de infracţiuni, ele nu pot fi
concomitent considerate drepî circumstanţe agravante.
1. Enumerarea circumstanţelor agravante în art. 77, spre deosebire de circumstanţele ate-
nuante, are caracter exhaustiv.
2. Lit. a) fixează repetarea şi recidiva de infracţiune ca varietăţi ale pluralîtăţii de infrac-
ţiuni. Noţiunea de repetare a infracţiunii a fost expusă în comentariul la art. 31 CP, iar
recidiva infracţiunii - în comentariul la art. 34. Prin săvârşirea infracţiunii sub formă de
îndeletnicire trebuie înţeleasă o asemenea activitate infracţională sistematică (infracţiuni
săvârşite mai mult de 3 ori) legată de îmbogăţirea ilegală, care serveşte pentru vinovat
drept sursă de existenţă de bază sau esenţială suplimentară. îndeletnicirea infracţională,
ca formă a infracţiunii repetate, este determinată de motive de profit, cu tendinţa de a
însuşi un câştig (avantaj) patrimonial.
3. Prin stipularea de la lit. b) îrebuie să se înţeleagă urmările grave care nu sunt incluse în
componenţa de infracţiune în calitate de semne calificative. Prin urmări grave se înţeleg
daunele secundare (auxiliare), netipice (atipice) pentru acţiunea sau inacţiunea dată
care măreşte considerabil nivelul de gravitate al infracţiunii săvârşite. Practica judiciară
recunoaşte drept astfel de urmări: moartea oamenilor, provocarea de daune grave persoa-
nei, pieirea în masă a animalelor, cauzarea unor daune materiale în proporţii mari sau în
proporţii deosebit de mari etc, toate acestea nefiind în acelaşî timp semne aîe componen-
ţei de infracţiune; aceste urmări grave Erebuie să fie într-un raport cauzal cu infracţiunea
săvârşită, care poate fi intenţionată sau din imprudenţă.
132 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
4. Săvârşirea infracţiunii prin participaţie (Ht. c) măreşte considerabil gravitatea şi pericolul
daunei. Prin participaţie infractorii îşi unesc forţeie, repartizează între ei rolurile, acţio-
nează coordonat, cu riscul minim de a fi demascaţi. Toate formele particîpaţiei: simplă,
compusă, grup criminal organizat şi organîzaţie criminală (a se vedea comentariile la art.
42-47 CP), au însemnătate la determinarea circumstanţei agravante.
5. Motivul duşmăniei şi al urii naţionale, rasiale sau religioase (lit. d) presupune năzuinţa
vinovatului de a demonstra, prin faptul săvârşirii infracţiunii, existenţa unui dispreţ faţă
de o anumită naţiune, rasă, religie, ca şi asupra unor sau altor reprezentanţi ai acestora {a
se vedea comentariul la art. 176 CP).
6. Circumstanţele înscrise la lit. e) amplifică pedeapsa, deoarece infractorul se foloseşte de
starea de neputinţă a persoanelor indicate în această prevedere, de capacitaîea scăzută
de a se opune în caz de atentat. Minor se consideră copilul care nu a împlinit vârsta de 18
ani, iar persoană în etate este considerat individul care a atins vârsta de pensionare. Prin
stare de neputinţă se înţelege o stare fizică sau psihică a victimei care nu-i permite să
opună rezistenţă infractorului (vârstă înaintată, maladii etc). Pentru a recunoaşte gra-
viditatea, vârsta minoră (sub 14 ani), neputinţa persoanei drept circumstanţă agravantă,
va trebui ca infractorul să fi fost conştient de acest fapt şi sâ fi profitat de el la săvârşirea
infracţiunii.
7. Săvârşirea infracţiunii în circumstanţele prevăzute de lit. f) este condiţionată de activi-
tatea de serviciu sau obştească a persoanei în raport cu care a fost săvârşită infracţiunea.
Infractorul tinde a înceta activitatea de îndeplinire a obligaţiunilor de serviciu sau a celor
obşteşti sau de a se răzbuna pentru ele. De aceea şi circumstanţa în cauză măreşte pedeap-
sa. Prin noţiunea de îndeplinire a îndatoririlor de serviciu se înţeleg acţiunile oricărei
persoane care se referă la funcţiile ei de serviciu, ce decurg din contractul de muncă cu
întreprinderile şi organizaţiile, indiferent de forma de proprietate, înregistrate în modul
stabilit, iar prin noţiunea de executare a obligaţiuniior obşteşti se are în vedere indepli-
nirea de către cetăţeni a îndatoririlor obşteşti care le sunt special încredinţate, precum şi
acţiunîte în interesele societăţii sau ale unor cetăţeni aparte (curmarea contravenţiiior, in-
formarea organelor puterii despre infracţiunile săvârşite sau în pregătire etc. - a se vedea
HP CSJ RM nr. 9 din 15 noiembrie 1993 cu privire la practica judiciară in cauzele despre
omor premeditat).
8. Circumstanţa agravantă prevăzută la lit. g) este inclusă pentru a proteja minorii de in-
fluenţa infracîorilor adulţi. Ea se răspândeşte numai asupra persoanelor care au atins
vârsta de 18 ani.
La aprecierea acesteî circumstanţe agravante trebuie luate în consideraţie mijloacele de
atragere a minorilor în activitatea infracţională, gradul infiuenţei infractorilor, vârsta mi-
norului, gravitatea infracţiunii la care a fost atras minorul. Instigatoare sunt recunoscute
acţiunile care au drept scop orientarea minorului spre săvârşirea infracţiunii (a se vedea
art. 42 CP). Instig-area minorilor la săvârşirea infracţîunii sau atragerea lor la participare la
infracţiune formează întotdeauna componenţe de infracţiuni de sine stătătoare (art. 208,
209, 210 CP), făptuitorii mai răspunzând şi pentru participaţie !a acea infracţiune la
care a fost implicat sau atras minorul.
9. Săvârşirea infracţiunii prin acţiuni deosebit de crude sau prin batjocorire a victimei (Iit. 1)
probează degradarea morală profundă a vinovatului, neomenie şi cinism. Semnul deose-
Partea generală 133
bitei cruzimi a fost tălmăcit în practica judiciară în Iegătură cu examinarea cazurilor de
omor intenţionat. Noţiunea de cruzime deosebită se îmbină atât cu metodele săvârşirii
infracţiunii de omor, cât şi cu alte circumstanţe care demonstrează cruzimea deosebită a
vinovatului. Semnul unei cruzimi deosebite se depistează în cazurile în care, înainte de
a săvârşi infracţiunea sau în procesut săvârşirii acesteia, victima a fost supusă torturilor,
schingiuirilor sau infracţiunea s-a săvârşit prin metode care, cu bună-ştiinţa vinovatului,
au fost îmbinate cu pricinuirea unor suferinţe deosebite victimei (aplicarea unui număr
mare de leziuni corporaîe, utilizarea unei toxine cu acţiune chinuitoare, arderea de viu,
înecarea, înăbuşirea, lipsirea îndelungată de hrană, apă etc.)- 0 cruzime deosebită se poate
manifesta şi prin săvârşirea infracţiunii în prezenţa rudelor apropiate ale victimei, când
vinovatul îşi dădea seama că prin acţiunile sale le pricinuieşte mari suferinţe (a se vedea
HP CSf din 15 noiembrie 1993). Prin batjocorire se înţeleg acţiunile săvârşite intr-o formă
cinică şi brutală îndreptate asupra victimei, cauzându-i suferinţe morale sau/şi psihice
care-i înjosesc demnitatea.
10. Circumstanţa expusă la lit. i) prin conţinutul său se contrapune infracţiunii săvârşite
prin folosirea armei şi a mijloacelor enumerate la lit. k) a articolului comentat. Totodată
circumstanţa comentată presupune infracţiunea săvârşită prin mijloace care prezintă
un prejudiciu sporit. Acestea pot fi arma de distrugere în masă, substanţele otrăvitoare
ţi bacteriologice periculoaşe, materialele radioactive care măresc capacitatea acţiunilor
disîrugătoare, forţa şi intensitatea lor. Utilizarea celor eftumerate şi a altor mijloace ase-
mănătoare creează un real pericol pentru viaţa şi sanătatea oamenilor, pentru mediu, iar
rezultatul acestora ar putea fi catastrofal: nimicirea unor importante valori materiale.
11. Starea de ebrietate lit. j) este starea care survine în urma consumului excesiv de bâuturi
alcoolice (beţie) sau substanţe narcotice.
Ebrietatea caracterizează negativ personalitatea celui vinovat.
Se consideră una dintre cele mai răspândite condiţii ce contribuie la săvârşirea infrac-
ţiunii. Starea de ebrietate nu exclude responsabilitatea persoanei. Drept mijloace care
determină apariţia stării de ebrietate pot fi: alcoolul, substanţele narcotice, alte substanţe
toxice.
Gradul beţiei fiziologice nu influenţează şi nu determină răspunderea penală a vinovatu-
lui. Orice stadiu de ebrietate (uşor, mediu, profund) influenţează comportamentul persoa-
nei. Legea acordă instanţei de judecată dreptu! ca, în funcţie de caracterul infracţiunii, să
nu considere starea de ebrietate drept circumstanţă agravantă.
12. Armele şi mijioacele săvârşirii infracţiunii indicate la iit. k) apar ca izvor de pericol sporit,
deoarece vinovatul alege mijlocul ce creează un pericol sporit nu numai pentru persoana
supusă acţiunilor făptuitorului, dar şi pentru celeialte. Prin folosîrea armei, muniţiilor şi
a altor mijloace se are în vedere utilizarea fizică sau psihică a însuşirilor distrugătoare ale
acestora indiferent de gradul intensităţii şi de rezultatul acţiunilor lor, de corespunderea
totală sau parţială a cerinţelor reglementate de statutul mijloacelor indicate în această
literă. Prin constrângere fizică se înţelege orice formă de acţiune (influenţă) fizică asupra
victimei la săvârşirea infracţiunii (cauzarea loviturilor, leziunilor corporale, torturarea).
Constrângerea psihică presupune diverse tipuri de ameninţare îndreptate asupra victîmei
sau asupra apropiaţilor ei prin aplicarea constrângerii fizice sau prin cauzarea unei daune
materiale sau de alt gen (a se vedea comentariul la cap. III, Partea generală).
134 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
13. Prin circumstanţadin lit. l)legeaobljgăinstanţadejudecatăsăiaînconsideraţiemotivu!,
cauza care a determinat persoana la săvârşirea infracţiunii. Scopul acaparator se exprimă
prin tendinţa persoanei spre profit şi îmbogăţire prin săvârşirea infracţiunii. în calitate de
alte motive josnice pot să apară răzbunarea, gelozia, invidia, carierismul, frica etc. Baza
. motivatorie a acestor infracţiuni este determinatâ de propriul interes asupra intereselor
legak ale altor persoane şi asupra celor obşteşti.
14. Circumstanţele enumerate la iit. m) sunt utilizate de persoanele vinovate de săvârşirea
infracţiunilor de furt, jaf, tâlhărie ş. a.
Ele adeveresc faptul că persoanele care le săvârşesc sunt deosebit de periculoase. Prin stare
excepţională se înţelege regimul de drept specia! al activităţii organelor puterii de stat
şi ale administraţiei publice locale, întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor, fiind
măsura temporară luată pentru normalizarea situaţiei. în categoria calamităţilor naturale
se includ cutremureîe, inundaţiile, aluncciirile, incendiile, epidemiile, radiaţiile, avariile
ş. a. care pun în pericol viaţa şi sănătatea populaţîei. După consumarea lor este necesară
efectuarea unor lucrări importante de intervenţie şi restabilire.
Noţiunea de âezordimle \n masâ presupune tulburări sociale, revoltă, răscoală, confuzie,
pogromuri, distrugeri, incendieri sau alte acţiuni violente etc. de care se foioseşte inculpa-
tul pentru a săvârşi fapta penală (a se vedea comentariul la art. 285 CP).
15. Circumstanţa indicată la !it. n) sporeşte răspunderea, deoarece acţiunile criminale se
săvârşesc într-o împrejurare benefică pentru persoana vinovatâ. încrederea persoanei
poate fi acordată în virtutea funcţieî deţinute sau pe baza raporturilor contractuale.
Vinovatul se foloseşte cu rea-credinţă de relaţiile de încredere acordate în interesul
săvârşirii infracţiunii, astfeî discreditând organele puterii de stat, organizaţiile obşteşti
ţi comerciale în numele cărora acţionează el. Pot să folosească încrederea acordată atât
persoanele cu funcţie de răspundere, cât şi colaboratorii ce au anumite împuterniciri
determinate.
Articolul 78. EFECTELE CIRCUMSTANŢELOR ATENUANTE Şl AGRAVANTE
(1) In cazuj în care instanţa de judecată constatâ circumstanţe atenuante la sâvârjirea infracjiunii, pedeapsa
principală se reduce sau se schimbă după cum urmează:
a) dacă minimul pedepsei cu inchisoare prevâzut la articolul corespunzător djn Partea specială a
prezentului cod este mai mic de 10 ani, pedeapsa poate fi redusâ până la acest minim;
b) daca" se aplică amenda, aceasta se poate cobori până la limita de jos;
c) dacă pentru infracţiunea săvârşită se prevede detenţiune pe viaţă, aceasta se înlocuîeşte cu inchi-
soaredela 15 fa 25 de anî.
(2) în cazul in care instanţa de judecată constată circumstanje atenuante la săvârşirea infracţiunii, pedeapsa
complementară, prevâzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, poate fi înlăturată.
(3) în cazul în care exisiă circumstanţe agravante se poale aplica pedeapsa maximă prevăzută la articolul
corespunzătof din Partea specială a prezentului cod.
(4} fn cdi de concurs al circumstanţelor agravante şi celoratenuante, coborârea pedepsei până la minimul sau
ridicarea ei până la maximui prevâzut la arlicolul cofespunzător din Partea specială a prezentului cod nu
esteobligatorie.
(5) Dacă existâ circumstanţe atenuante excepţionale, pedeapsa poate (i apljcală conform prevederîlor
art. 79.
P a r t e a generală 135
1. Articolul comentat determină urmările circumstanţelor atenuante şi ale celor agravante
prevăzute de art. 76 şi 77 CP, luate în consideraţie de instanţa de judecată Ia stabilirea
pedepsei.
2. Regula prevăzută în alin. 1 art. 78 privind atenuarea pedepsei se răsfrânge numai asupra
pedepsei principale care poate fi redusă sau schimbată de instanţa de judecată în următoa-
rea ordine:
1) închisoarea poate fi redusâ până la limita minimă prevăzută de Partea specială, dacă
această limită este mai mică de 10 ani;
2) amenda poate fi redusă până la limita de jos indicată in sancţiunea articolului cores-
punzător;
3) detenţiunea pe viaţă poate fi înlocuită cu închisoarea în termen de la 15 până la 25 de ani.
3. Potrivit prevederilor alin. 2 art. 78, la existenţa circumstanţelor atenuante la săvârşirea in-
fracţiunii pedeapsa complementară poate fi înlăturată dacă este prevăzută de lege pentru
infracţiunea săvârşită.
4. în alin. 3 art. 78 sunt prevăzute urmările circumstanţelor agravante, a căror existenţă, la
săvârşirea infracţiunii, permite instanţei de judecată să aplice pedeapsa maximă prevăzu-
tă de articolul corespunzător al Părţii speciale a CP.
5. Alin. 4 art. 78 CP pr^vede regulile indicate la individualizarea pedepsei în caz de concurs
al circumstanţelor agravante şi al celor atenuante, iar alin. 5 - şi în cazul existenţei cir-
cumstanţelor atenuante excepţionale.
Practica judiciară
Opunerea de rezistenţă colaboratorilor de poliţie la sfârşitul actelor huliganice nu constituie o
circumstanţă care califică huliganismul.
La stabilirea pedepsei nu pot fi considerate alte circumstanţe agravante decât cele prevăzute în
lege (Decizia CA nr. lr-74-98 din 03.02.98. Culegere, 1999, pag. 170-171).
Articolul 79. APLICAREA PEDEPSEI MAI BLÂNDE DECÂT CEA PREVĂZUTĂ DE LEGE
(1) Ţinând coaţ de circumstanţele excepţionale ale cauzei, legate de scopul ţi motivele faptei, de rolul vino-
vatului în săvârşirea infracţiunii, de comporlarea iui în timpul ţi dupâ consumarea infracţiunii, de alte
drcumstanţe care niicşorează esenţial gravitatea faptei şi a consetinţelor ei, precum şi de contribuirea
adivă a pardcipanlului unei infracţiuni săvâfşite în grup ia descoperirea acesteia, instanţa de judetată
poate aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracţiunea respectivă, sau
una mai blândă, de alta categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa complementară obligaîorie.
(2) Poate fi considerată excepţională atât o circumstanţă atenuantă, cât şi o totalltate de asemenea circum-
stanţe.
(3) in cazul condamnărîi persoanelor pentru comiterea infracţiunilor deoseblt de grave, instanţa de judecată
poate aplica o pedeapsă sub limita minimâ prevăzută de iegea penală, dar constituind cel puţin douâ
treimi din minimul pedepsei prevăzute de prezentul cod pentru infracţiunea sâvârţitâ.
(4) Persoanelor care, la data săvârţirii infracţiunii, nu au atins vârsta de 18 ani, pentru comiterea infracţiunilof
grave, deosebît de grave, excepţional de grave sau a recidivei de infiacţiuni, instanţa de judecatâ le poate
aplica o pedeapsâ sub limita minimă prevăzută de legea penală, dar constituînd ce! puţin jumătate dln
minimul pedepsei prevâzute de prezentul cod peniru infracţiunea săvârţitâ.
 136 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
(5) Prevederilealin. (1) nuseaplicâ persoanelor adulte în cazul infratţiunflor excepţional de grave sau m cazul
recidlvel de infracţiuni.
1. Drept temei pentru stabilirea unei pedepse mai blânde decât cea prevăzutâ de lege serveşte
existenţa unor circumstanţe excepţionale ce micşorează considerabil dauna infracţiunii
săvârşite. Alin. 1 art. 79 CP concretizează conţinutu] acestor circumstanţe excepţionale
legându-le de:
1) scopul şi motivek infracţiunii;
2) rolu] vinovatului, comportamentul acestuia în timpul şi după consumarea infracţiunii;
1) contribuţia activă a participantului unei infracţiuni săvârşite în grup la descoperirea
acesteia;
3) alte circumstanţe care micşorează esenţial gravitatea faptei şi a consecinţei.
2. La stabilirea pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege instanţa de judecată dispune
de 3 variante. în primul rând, pedeapsa poate fi stabilită sub limita minimă prevăzută de
articolul corespunzător ai Părţii speciale a CP. în al doilea rând, instanţa de judecată poate
stabili o pedeapsă mai blândă decât cea prevăzută de articolul respectiv. Compararea pe-
depselor după rigurozitate se face prin aprecierea locului Ior în conţinutul art. 62 CP. în al
treilea rând, instanţa de judecată poate să nu aplice pedeapsa complementarâ prevăzută ca
fiind oobligaţiune.
3. în calitate de circumstanţe excepţionale pentru o pedeapsă mai blândă pot servi atât cir-
cumstanţele separate distincte, prevăzute în art. 76 CP, cât şi cumulul lor, precum şi alte
circumstanţe ce atenuează răspunderea, neenumerate în lege.
4. Stipularea din alin. 1 art. 79 CP, după cum se deduce din conţinutul alin. 3 şi 5 ale acestui
articol, acţionează faţă de persoanele care au săvârşit infracţiuni uşoare, mai puţin grave,
grave ţi deosebit de grave.
5. Termenul pedepsei sub limita minimă pentru comiterea infracţiunilor deosebit de grave
constituie cel puţin două treimi din minimul pedepsei prevăzute de articol pentru infrac-
ţiunea săvârşitâ (alin. 3).
6. Alin. 4 al articolului dat determină termenul pedepsei mai blânde pentru comiterea in-
fracţiunii grave, deosebit de grave, excepţional de grave sau a recidivei de infracţiune la
judecarea persoanelor care nu au împlinit vârsta de 18 ani, constituind cel puţin jumătate
din minimul pedepsei prevăzute de Partea specială pentru infracţiunea săvârşită.
7. Prevederile alin. 1 art. 79 nu se aplică persoanelor adulte în cazul săvârşirii infracţiunilor
excepţional de grave sau în cazul recidivei de infracţiune (alin. 5).
Practicajudiciară
Instanţa de judecată poate aplica persoanei vinovate o pedeapsă mai uşoară decât cea prevăzu-
tă de lege numai în cazul în care a constatat unele circumstanţe excepţionale ale cauzei (Decizia
CA nr. lr-112-98 din 19, 02.98. Culegere, 1999, pag. 130-131).
Partea generală 137
Articolul 80. APLICAREA PEDEPSEIÎN CAZUL ÎNCHEIERII ACORDULUI
DE RECUNOA5TERE A VlNOVĂŢIEl
în cazuf în care persoana pusă sub învinuire încheie un acord de recunoaştere a vinovăţiei, iar instanţa de judecată
acceptă acest acord, pedeapsa pentru infracţiunea imputată se reduce cu o treime din pedeapsa maximă prevă-
zută pentru această infracţiune.
1. în legislaţia penală a Repubîicii Moldova această normă este inclusă pentru prima dată.
Procedura încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei se stabileşte prin legislaţia
procesual-penală a Republicii Moldova (a se vedea cap. III, art. 504-509).
2. Acordul de recunoaştere a vinovăţiei este o tranzacţie încheiată între acuzatorul de stat şi
învinuit sau, după caz, inculpat, care şi-a dat consimţământul de a-şi recunoaşte vina în
schimbul unei sentinţe reduse.
3. Dacă instanţa de judecată ajunge la concluzia că recunoaşterea de către inculpat a vi-
novăţiei este făcută în mod liber, benevol, conştient, fărâ presiune, acceptă acordul de
recunoaştere aTinovăţiei şi admite baza faptică a infracţiunii în legătură cu care incul-
patul îşi recunoaşte vinovăţia. în acest caz instanţa procedează Ia dezbateri judiciare cu
privire la măsura de pedeapsă.
4. Legea garantează învinuit'Ului că recunoaşterea vinovăţiei va fi Iuată în consideraţie de
către instanţă la stabilirea pedepsei.
Dispoziţia art. 80 CP prevede că pedeapsa pentru infracţiunea imputată se reduce cu o
treime din pedeapsa maximă prevăzută pentru infracţiunea comisă. Categoriile de in-
fracţhmi faţă de care se aplicâ regula dată sunt prevăzute de CPP.
Articolul 81. APLICAREA PEDEPSEIPENTRU INFRACŢIUNEA NECONSUMATÂ
(1) U aplicarea pedepsei pentru infracţiunea neconsumată se ţine cont de circumstanţele în virtutea cărora
infracţiunea nu a fosl dusă până la capăt.
(2) Mârimea pedepsei pentru pregătirea de infracţiune ce nu consîituie o recidivă nu poate depăşi jumâtate
din maximul celei mai aspie pedepse prevăzute la arlicolul corespunzâtor din Partea specială a prezentului
cod pentru infracţiunea consumată.
(3) Mărimea pedepsei pentru tentatîvă de infracţiune ce nu constituie o recidivâ nu poate depăşi trei pătrimi
din maximul celei mai aspre pedepse prevăztite ia articolul corespunzătordin Partea specială a prezentuîui
cod pentru infracţiunea consumată.
(4) Pentru pregătirea de infracţiune ş\ lentativa de infracţiune detenţiunea pe vlaţă nu seaplică.
1. în conformitate cu prevederile alin. 1 al prezentului articol, la stabilirea pedepsei pentru
infracţiunea neconsumaîă (pregătire sau tentativa) se iau în consideraţie circumstanţele
în virtutea cărora infracţiunea nu a fost dusă până la capăt. Ele pot fi cele mai diverse, însă
norma dată include în număru! lor doar împrejurările, care nu depind de voinţa vinova-
tului. Totodată se ia în consideraţie şi atitudinea vinovatului faţă de aceste circumstanţe,
care*s-a manifestat în acţiuni privind invingerea lor, capacitatea şi pregătirea de a li se
opune.
2. Prevederile alin. 2 şi 3 art. 81 CP limitează într-o anumitâ măsură pedeapsa pentru activi-
tatea infracţională neconsumată.
 138 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Mărimea pedepsei pentru pregătirea de infracţiune ce nu constituie o recidivă nu poate
depăşi jumâtate din maximul celei mai aspre pedepse prevăzute în articolul corespunzător
din Partea specială a CP pentru infracţiunea consumată, dar pentru tentativă de infracţîu-
ne ce nu constituie recidivă nu poate depăşi trei pătrîmi.
3. în alin. 4 al articolului comentat se menţionează special câ, pentru pregatirea de infracţiu-
ne şi tentativa de infracţiune, detenţiunea pe viaţă nu se aplică. Uşurarea pedepsei pentru
infracţiunea neconsumată se întemeiazâ pe faptul că pregătirea şi tentativa sunt mai puţin
dăunătoare decât infracţiunea consumatâ.
Articolul 82. APLICAREA PEDEPSEI PENTRU RECIDIVÂ DEINFRACŢIUNI
(1) La aplicarea pedepsei pentru reddivă, reddivă perkuioasă şi reddivă deosebit de pericuioasă de in-
fracjiuni se ţine cont de numărul, caracterul, gravitatea ji urmărife infracţiunilor săvârşite anteriof, de
circumstanţele în virtutea cărora pedeapsa anterioară a fost tnsufkientă pentru corectarea vinovatului,
precum şi de caracterul, gravitatea şi urmările infracţiunii noi.
(2) Mârimea pedepsei pentru recidivă nu poate fi mai mică dejumâtate, pentru reddivâ periculoasă estede cef
puţin două treimi, iar pentru recidivă deosebit de periculoasă - de cel puţin trei pătrimi din maximul celei
mai aspre pedepse prevăzute la articolul corespunzător din Partea specială a prezenîului cod.
1. Art. 82 CP prevede sporirea obligatorie a mărimii minime a pedepsei penale stabiîite
persoanelor care, în pofida antecedentelor penale pentru infracţiuni premeditate, nu au
trecut pe calea corectarii şi săvârşesc din nou infracţiuni intenţionate. Noţiunea modali-
tăţilor de recidivă menţionate în această normă este dată în art. 34 CP.
2. Alin. 1 art. 82 prevede ordinea stabilirii pedepsei în cazul recidivei, recidivei periculoase
şi al celei deosebit de periculoase. Totodatâ se iau în consideraţie:
1) numărul infracţiunilor săvârşite anterior;
2) caracterul, gravitatea şi urmările comiterii lor;
1) circumstanţele în virtutea cărora pedeapsa pentru infracţiunea anterioară nu şi-a
atins scopul;
3) caracterul, gravitatea şi urmările infracţiunii noi.
3. Pentru recidivă pedeapsa nu poate fi mai mică decât jumătatea celei mai aspre pedepse
prevăzute de articolul corespunzâtor din Partea specială a CP. Acest fapt este determinat
de personalitatea recidivistu]ui şi de gravitatea acţiunilor săvârşite.
4. Apreciereainfracţiuniisăvârşitetrebuiegeneralizatăjuându-seînconsideraţiepersonali-
tatea vinovatului, atitudinea lui negativă faţă de infiuenţa corectării, precum şi gravitatea
infracţiunii.
5. Alin. 2 al acestui articol prevede mărimea pedepsei pentru recidivă. Mărimea pedepsei
depinde de modalitatea recidivei. Pentru recidiva sinipîă ea nu poate fi mai mică de jumă-
tate, în cazul recidivei periculoase - de cel puţin două treimi, iar pentru recidiva deosebit
de periculoasă - de cel puţin trei pătrimi din maximul celei mai aspre pedepse prevâzute
pentru infracţiunea săvârşită,
Partea generală 139
Articolul 83. APLICAREA PEDEPSEI PENTRU PARTICIPAŢIE
Organizatorut, instigatorul şi compMcele la o infracţiune, prevăzută de fegea penalăF săvârţită cu intenţte se sanc-
ţioneazâ cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autoi. La stabilirea pedepsei se ţine cont de contribuţia fiecăruia
la săvârţirea infracţiunii, precum ţt de prevederile art. 75.
1. Aprecierea juridică şi calificarea acţiunilor coparticipanţilor depinde atât de forma parti-
cipării, cât şi de rolul concret pe care 1-a îndeplinit fiecare participant în procesul atentării.
Acţiimea autorului (coautorilor) se califică numai pe baza articolului concret din Partea
specială a CP, ce cuprinde componenţa infracţiunii săvârşite în comun. Organizatorul, in-
stigatorul şi complicele poartă răspundere penală conform articolului ce se incriminează
autorului, cu referire la art. 42 CP.
2. Califkarea corectă a infracţiunii săvârşite prin participaţie, stabilirea exactă a temeiurilor
şi limitelor răspunderii coparticipanţilor creează premisele pentru aplicarea unei pedepse
juste coparticipanţilor la infracţiune. în afară de condiţiile ţcriteriile) generale de indivi-
dualizare a pedepsei la participaţie, după cum indică art. 83 CP, instanţa de judecată tre-
buie să ţină cont de contribuţia fiecaruia dintre coparticipanţi la săvârşirea infracţiunii,
adică să compare gradul de vinovăţie al unui coparticipant cu al altuia.
3. Caracterul şi gradul participării la infracţiune se stabilesc de către instanţa de judecată
şi se determină nu mfmâi în funcţie de îndeplinirea formală a rolului, dar şi de influenţa
de fapt a acestei persoane asupra altor participanţi, asupra întregii pregătiri şi savârşiri
a infracţiunii, asupra caracterului infracţiunii, de contribuţia ei reali la săvârşirea in-
fracţiunii şi de alte împrejurări. Toţi aceşti factori, laolaltă cu circumstanţele atenuante şi
agravante pentru fiecare coparticipant, conlucrează la stabilirea justâ a pedepsei pentru
fiecare dintre coparticipanţi.
Articolul 84. APLICAREA PEDEPSEIÎN CAZUL UNUICONCURS DE INFRACŢIUNl
(1) Dacă o persoană este declaratâ vinovată de săvârşitea a douâ sau mai muitor infracţiuni prevăzute cie dife-
rite articole ale Pârţii spedale a prezentului cod, fără să fi fost condamnată pentru vreuna din ele, insianţa
dejudecată, pronunţând pedeapsa pentru fiecare infracţiune aparte, stabileşte pedeapsa definitivă pentru
concurs de infracţiuni prin cumul, total sau parţial, al pedepselor aplicate, dar pe un termen nu mai mare
de 30 de ani de închisoare. în cazu! în care persoana este declarată vinovatâ de săvârşirea a două sau mai
multor infracţiuni uşoare şi/sau mai puţin grave, pedeapsa definitivă poate fi stabilită ţi ptin absorbirea
pedepsei mai uşoare de pedeapsa mai aspră.
(2) La pedeapsa principală aplicatăin cazul unui concurs de infracţiuni poate fi adâugată oricare din pedepsele
complementafe prevăzute la articolele torespunzătoare din Partea specialâ a prezentului cod, care stabi-
lesc răspunderea pfentfu infracţiunile de a căror săvârţire persoana a fost dedarată vinovată. Pedeapsa
complementară definitivă sîabilită prin cumul, total sau parţial, al pedepselor complementare aplicate
nu poate depâşi termenul sau mărimea maximă prevăzută de Partea generală a prezentului cod pentru
aceastâ categorie de pedepse.
(3) Dacă pentru infracţiuniîe care intrăîn concurssuntstabillte pedepse principalecie diferitecategorii, a căror
cumulare nu este prevăzută de art. 87, şi instanţa de judecată nu va gâsi temeiuri pentru absorbirea unel
pedepse de către alta, ele se executâ de sine stătător.
(4) Conform prevederilor alin. (1)-(î) se slabileşte pedeapsa ţi în tazul îti care, dupâ pronunţarea sentinţei,
se constată că persoana condamnată este vinovatâ şi de comlterea unei alte infracţiuni săvârşite înainte
de pronunţarea sentinţei în prima cauză. în acest caz, în termenul pedepsei se include durata pedepsei
executate, complet sau parţial, in baza primei sentinţe.
 140 P a r t e a genera1â 141
CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT

2. (5) In cazul unul concurs de infracţiuni, când s-3 stabilit o pedeapsă cu detenţlune pc vîaţă ţi una sau mai vă în
multe pedepse cu inchisoare ori alte categorii de pedepse, se aplică ca pedeapsă definitivă detenţiunea pe corespu
viaţă. ndere
cu alin.
Noţiunea de concurs de infracţiuni (ideal şi rea]) este expusă în comentariul la art. 33 CP. 3 art.
Conform alin. 1 art. 84 CP, dacă o persoană este declarată vinovată de săvârşirea a două 84 se va
sau a mai multe infracţiuni, instanţa de judecată aplică pedeapsa pentru fiecare infracţiu- aplica

i
3. pedeaps
ne aparte. Cerinţa se bazează pe principiul individualizării pedepselor (art. 7 CP).
a sub
Aplicarea pedepsei definitive prin concurs de infracţiuni depinde de gravitatea infrac- formă
ţiunilor săvârşite. Dacă infracţiunile săvârşite prin concurs sunt infracţiuni uşoare sau de
mai puţin grave, pedeapsa definitivâ poate fi stabilită prin cumul total sau parţial sau
prin absorbirea pedepsei mai uşoare de pedeapsa mai asprâ. în cazul absorbirii, pedeapsa
definitivă nu poate depăşi termenul sau mărimea maxima a pedepsei prevăzute pentru
detenţiu
ne pe
viaţă.
t
4. infracţiunea mai gravă din infracţiunile săvârşite.
în cazul in care concursul de infracţiuni include cel puţin o infracţiune gravă, deosebit
de gravă sau excepţional de gravă, pedeapsa definitivă se va stabili prin cumuluf total sau
parţial al pedepselor aplicate. în acest caz, pedeapsa definitivâ sub formă de închisoare nu
poate depăşi 30 de ani. Astfel, instanţa de judecată nu este în drept să folosească metoda
absorbirii pedepsei mai uşoare de pedeapsa mai aspră şi poate depăşi limitele sancţiunii
acelui articol al CP care prevede o pedeapsa mai aspră.

5.
în conformitate cu prevederile alin. 2 art. 84 CP, la pedeapsa principala, în cazul unui 1
concurs de infracţiuni, pot fi adăugate pedepse complementare. Ele, de asemenea, se sta-
biiesc aparte pentru infracţiunile în cazul unui concurs, şi numai după aceea se adaugă la
pedeapsa definitivă (a se vedea HP CSJ nr. 13 din 20 decembrie 1993 cu privire la practica
de stabilire a pedepsei pentru săvârşirea mai multor infracţiuni sau mai multor sentinţe).
Pedepsele complementare de acelaşi fel, de asemenea, pot fi stabilite prin cumul total sau
parţial, dar în limitele termenului sau ale mărimii maxime prevâzute de Partea generală a
CP pentru această categorie de pedepse.
în cazul imposibilităţii cumulării diferitelor categorii de pedepse principale şi în lipsa
temeiului pentru absorbirea unei pedepse de către alta, astfel de pedepse se execută de sine
stătător, în corespundere cu prevederile alin. 2 art. 87 CP.
Alin. 4 art. 84 extinde cerinţele apiicării pedepsei prevăzute de norma dată şi în cazul
în care, dupâ pronunţarea sentinţei, se va considera că persoana condamnată este vino-
vată şi de comiterea unei alte infracţiuni săvârşite înainte de pronunţarea sentinţei în
I
prima cauză. în acest caz, in termenul definitiv al pedepsei se include durata pedepsei
executate, complet sau parţial, pe baza primei sentinţe. Termenul neexecutat rămâne

I
spre ispăşire. Oricum pedeapsa definitivă trebuie să fie mai mare decât pedeapsa stabi-
lită pe baza primei sentinţe, pentru că instanţa de judecatâ cumulează total sau parţial
pedepsele aplicate în sentinţe, şi nu acea parte a pedepsei care a rămas neexecutată cu
cea nouă.
La aplicarea prin concurs de infracţiuni a pedepsei sub formă de detenţiune pe viaţă,
pedeapsa cu închisoarea sau alte categorii de pedepse principale ca pedeapsă definiti-
 Pprimei sentinţe (Decizia CSJ nr. lre-345-97 din 6. 11.97. Sinteza practiciijudiciare, 2000, P
rpag. 266-267). r
a1. Hotărârile tuturor instanţelor judecătoreşti au fost casate din motivul aplicării greşite a a
cprevederilor legii, stabilind pedeapsa prin cumul de sentinţe, când trebuia să fie apiicată c
tregula stabilirii pedepsei prin cumul de infracţiuni (Decizia CSJ nr. lre-101-99 din 27.04.99. t
iSinteza practiciijudiciare, 2000, pag. 275-276). i
c c
a a
j
Articolul 85. APLICAREA PEDEPSEIÎN CAZUL UNUICUMUL DE SENTINŢE
u (1) Dacă, dupâ pronunţarea senlinţei, dar înainte de execuîarea completă a pedepsei, condamnatul a
j
d săvârşiî u
i o nouă infracjiune, instanţa de judecată adaugă, în întregime sau parţial, la pedeapsa aplicată prin d
c noua i
sentinţă paitea neexecutată a pedepsei stabilite de sentinţa anterioară. în acest caz, pedeapsa
i definitiva c
a n j poate depăji termenul de 35 de ani de închisoare. i
r (2) Cumulaiea pedepselor compiementare in cazul unui cumul de sentinţe se efectuează în condiţiiie art. a
34
ă alin. (2). r
1. Dacă (3) Pedeapsa definitivăîn cazul unui cumul desentinţe trebuiesăfie mai mare decât pedeapsa stabilitâ ă
după pentru
Hotărâril
săvârşirea unei noi infracţtuni ţi decât partea neexecutată a pedepsei pronunţate piin sentinţa
pronunţar e
anterioară
ea ainstanţeidejudecatâ. instanţelo
sentinţei (4) La cumularea pedepselor, dacă piin una din sentinţe estestabilită pedeapsa detenţiunii pe viaţă, r
se pedeapsa judecâtor
constată definitivă va fi detenţiunea pe viaţâ.
eşti au
că
fost
condamn
1. Ordinea de aplicare a pedepsei în cazul unui cumul de sentinţe, prevăzut de art. 85, casate
atul mai
este se din
vinovat şi utilizează în cazul în care condamnatul, după pronunţarea sentinţei, dar înainte de motivul
de o altă exe- aplicării
in- cutarea completă a pedepsei, săvârşeşte o nouă infracţiune. incorecte
fracţiune, 2. Alîn. 1 art. 85 prevede că - la aplicarea pedepsei în cazul unui cumul de sentinţe - a legii
săvârşită la penale cu
înainte pedeapsa aplicată prin noua sentinţă instanţa de judecată adaugă în întregime sau privire la
de parţial stabilirea
pronunţar partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentinţa anterioară. Pedeapsa definitivă pedepsei
ea sub prin
sentinţei cumul de
formă de închisoare nu poate depăşi termenul de 35 de ani.
în prima sentinţe
cauză, 3. în corespundere cu alin. 3 art. 85 CP, pedeapsa definitivă în cazul unui cumul de
{Decizia
atunci în sentinţe
trebuie să fie mai mare decât pedeapsa stabilită pentru săvârşirea unei noi infracţiuni CS] nr.
termenul
şi lre-55-99
pedep-sei
se decât partea neexecutată a pedepsei pronunţate prin sentinţa anterioară. din
include 4. 16.03.99.
Cumularea pedepselor complementare în corespundere cu alin. 2 art. 85 se efectuează
durata Sintezapr
în
pedepsei acticiijud
condiţiile alin. 2 art. 84 CP.
executate iciare,
complet 5. în alin. 4 art. 85 CP se reglementează problema pedepsei definitive cu detenţiune pe 2000,pag
sau viaţâ . 270-
parţial pe când aceasta este stabilită prin cumul de sentinţe. 271).
baza
142
CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Articolul 86. APLICAREA PEDEPSEIÎN CAZUL EXECUTÂRII
HOTĂRÂRU UNUISTATSTRĂIN
(1) La executarea hotărârii unui stat străin, instanţa de judecată înlocuieţte sancţiunea privativă de libeftate
pronunţată m statul străin cu o sancţiune prevăzută de propria lege penală pentru aceeaşi faptă, fără a
agrava situalia penală a condamnatului stabilită prln hotărârea statului străin. Dacă legea statului străin
prevede o sancţiune mai mică decât minimul prevăzutîn legea interna, instanţa de judecată nu va fi legată
de acest minim şi va aplica o sancţiune corespunzătoare sancţiimii pronunţate in statul străin.
(2) Orice patte a sancţiunii pronunţate în statul străin şi orice perioadâ de detenţie provizorie executate de con-
damnatsededucîntegrai prin hotărâre3 instanţei dejudecată privind recunoaşterea hotărâriistatuiut străin.
(3) La executarea hotârârii statului străin privind aplicarea amenzii sau confiscarea unei sume de bani, in-
stanţa dejudecata va stabili cuantumul acesteia in vaiută naţională, aplkând cursul deschimbin vigoare
la momentul pronunţării hotărârii privind recunoaşlerea hotărârii statului străin, fâră a depâşi maximul
sancţiunii fixat de către statul străin pentru o astfei de fapta.
(4) Amenzile ;i confiscăriie de bunuri rezultate din executarea hotărâhlor unui stat strâin revin Republkii
Moldova, fără a fi prejudiciate drepturile statelor terţe.
1. Articolul comentat reglementează ordinea de executare a pedepsei pronunţate de instanţa
de judecată a unui stat străin pe teritoriul căruia a fost săvârşită o infracţiune de către
un cetaţean al Republicii Moldova sau apatrid ce domiciliază permanent pe teritoriul
RM. Prin acordul bilateral a! Republicii Moldova cu statul străin respectiv sau pe baza
tratatului multilateral respectiv la care ambele state sunt parte, persoana condamnată este
transferatâ în Republica Moldova pentru aplicarea pedepsei în cazul executării hotărârii
unui stat străin. în urma soluţionării demersului de transfer, instanţa de judecată adoptă,
conform CPP, o încheiere de punere în executare a pedepsei pronunţate de statul străin.
2. Conform prevederilor alin. 1 art. 86, instanţa de judecată verifică legea penală a Republicii
Moldova care prevede răspundere pentru o infracţiune similară cu cea comisa de con-
damnat, categoria ş\ termenul pedepsei principale şi ale celei complementare, termenul de
pedeapsă care urmează să fie ispăşit în Republica Moldova. Dacă genul şi durata pedepsei
pronunţate în statul străin, cum ar fi sancţiunea cu privarea de iibertate, nu corespunde cu
iegea penală a Republicii Moldova, instanţa, prin hotărârea sa, o poate adapta la pedeapsa
prevăzută de legea naţională pentru infracţiuni de acelaşi gen. Prin natura sau prin durata
sa, această pedeapsă nu poate să o agraveze pe cea pronunţată în statul de condamnare şi
nici să depăşească maximul prevăzut de legea naţională. Tot în favoarea condamnatului,
legea prevede ca pedeapsa aplicată de instanţa statului de executare sa fie cât mai adecvată
pedepsei statului de condamnare. în acest sens, dacă legea statuiui străin prevede o sanc-
ţiune maimicădecât minimul sancţiuniiprevăzutedelegea internă, instanţadejudecată
nu va fi legată de acest minim şi va aplica o pedeapsă corespunzătoare celei pronunţate în
statulstrăin.
3. Alin. 2 al acestui articol prevede că, dacă cetăţeanul sau apatridul domiciliat pe teritoriul
RM a fost condamnat în străinătate pentru infracţiunea sâvârşită acolo, din pedeapsa
aplicată de instanţa naţională se va scădea pedeapsa sau partea din pedeapsa executată
în străinătate pentru aceeaşi infracţiune, precum şi perioada de detenţhme provizorie
executată de condamnat.
4. Când este vorba de executarea amenzii sau de confiscarea unei sume de bani, apiicate prin
hotărârea statului străin, instanţa de judecată naţională stabileşte cuantumu] acesteia în
valută naţională, aplicând cursul de schimb în vigoare la momentul pronunţării hotărârii,
f Partea generală 143
fără a depăşi maximul sancţiunii fixat de către statul străin pentru o astfel de faptă.
Amenziie şi confiscările de bunuri capătate din executarea hotărârii statului străin revin
Republicii Moldova.
Articolul 87. MODUL DETERMINĂRIITERMENULUI PEDEPSEI DEFINITIVE ÎN
CAZUL CUMULĂRII DIFERITELOR PEDEPSE
(1) La cumularea diferitelor pedepse principale aplicate in cazul unui concurs de infracţluni sau al unui cumul de
sentinţe, unel zile deînchisoare îi corespunde:
a) o zi de arest sau o zi de deţtnere intr-o unilate miiitară disciplinară;
b) 2 ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii.
(2) Celelalte pedepse, cumulale cu arestul, cu deţinerea într-o unitate militară disciplinarâ sau cu inchisoarea,
se execută de sine stătător.
[Art. 87 modificat prin Legea nr. 211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03]
1. Pentru stabilirea pedepsei definitive în cazul unui concurs de infracţiuni sau al unui
cumul de sentinţe, instanţa de judecată se conduce de regulile enumerate în art. 87 CP,
în care este indicaî ce fel de pedepse pot fi cumulate, ce fel de pedepse se execlită de sine
stătător şi modul în caye iunt ispăşite acestea.
2. Conform prevederilor alin. 1 art. 87, la cumularea diferitelor modalitâţi de pedepse prin-
cipale ce ţin de închisoare, aceste pedepse sunt: arestul, trimiterea într-o unitate militară
disciplinară, munca neremunerată în folosul societăţii. Unei zile de închisoare îi cores-
punde o zi de arest sau o zi de deţinere într-o unitate militară disciplinară sau 2 ore de
muncă neremuneratâ în folosul comunităţii.
3. în alin. 2 art. 87 sunt stabilite pedepsele care nu se cumulează cu închisoarea, arestul şi
deţinerea într-o unitate milttară disciplinară, dar se execută de sine stătător. La aceste pe-
depse se referă: araenda, privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o
anumită activitate, retragerea gradului militar, a unui titlu special, a gradului de calificare
(clasificare) şi a distincţiilor de stat.
Articolul 88. CALCULAREA TERMENELOR PEDEPSEI Şl COMPUTAREA
ARESTULUI PREVENTIV
(1) Termeneie de privare dedreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita oanumită activitate, de arest,
de deţinereîntr-o unitate militară disciplinarâ şi de închisoaie se cakulează în luni ţi ani, iar cele de muntă
neremunerată în folosul comunîtăţii - în ore.
(2) La computarea sau cumuiarea pedepselor menţionate la alin. (!}, cu excepţla muncii neremunerate în
folosul comunităţii, precum ţi la înlocuirea pedepsei, se admite cakularea acestora in zile.
(3) Timpul aflărti persoanei sub arest prevenliv până la judecarea cauzei se include în termenu! închisorii,
deţinerii într-o unitate militară disciplinară şi al arestului, calculându-se o i\ pentru o zi, iar în termenul
muncii neremunerale tn folosul comunităţii - calculându-se o zi de arest preventiv pentru 2 ore de muncă
neremuneratâ în folosul comunitâţii.
(4) Durata arestului preventiv şi cea a executării pedepsei cu închisoare, aplicate prin holărâre a instanţei de
judecată, pentru infracţiunea săvarţită în străinătate se includ în termenul pedepsei, în cazul extrădârii
persoanei în condiţiile legii, cakulându-se o zi pentru o zi.
144 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
(5) Condamnatului care s-a aflat sub arest preventiv până la numirea cauzei spre judecare, la stabilirea tn
calitatedepedeapsă principală a amenzii, a privârii de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita
oanumităactivitate, instanp de judecată, ţjnând contde termenuf aflării subarest preventiv, îî atenuează
pedeapsa stabjlită sau îl liberează complet de executarea acesteia.
(6) Timpul în care condamnatul, în cursu! executării pedepsei, urmează un tratament spitalicesc se include în
durata executării pedepsei, cu excepţia cazului în care şi-a provocat singur boala, fapt ce s-a conslatat în
cursul execuîării pedepsei. în durata executării pedepsei cu muncă neremunerată în folosul tomuniEăţii nu
se include timput în care condamnatul lipsejte de la locul de muncă.
[Art. 88 modificat prin Legea nr. 211 -XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03]
1. Articolul comentat reglementează ordinea calculării termenelor pedepsei, aplîcate con-
form sentinţei instanţei de judecată, şi computarea pedepsei. Prin computare se înţelege
scăderea din durata de executare a unei pedepse privative de libertate a timpului reţinerii
sau al arestului preventiv.
2. Alin. 1 art. 88 stabileşte că termenele de pedepse ca privarea de dreptul de a ocupa anumi-
te funcţii sau de a exercita o anumită activitate, de arest, de trimitere într-o unitate miiita-
ră disciplinară şi deînchisoare se calculează în Iuni şi ani, iar cele de muncă neremunerată
în folosul comunităţii - în ore. La computarea sau cumularea pedepselor menţionate în
alin. 1, cu excepţia muncii neremunerate in folosul comunităţii, precum şi cu înlocuirea
pedepsei, se admite calcularea acestora în zile. Prin urmare, dacă termenul este stabilit în
ani sau în luni, el se încheie în ultima zi a anului sau a lunii expirate.
Dacă termenul este stabilit în zile, trebuie să fie indicată ora de când începe curgerea ter-
menului pedepsei. Tot la acea oră persoana trebuie să fie liberată de pedeapsă.
3. Alin. 3 art. 88 reglementează problema computării timpului aflării persoanei sub arest
preventiv până la judecarea cauzei. Acest timp se include în termenul pedepsei sub formă
de închisoare, deţinerea într-o unitate militară disciplinară şi al arestului, calculându-se
zi pentru zi, iar în termenul muncii neremunerate în folosul comunităţii - cakulându-se
o zi de arest preventiv pentru 2 ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii.
4. în alin. 4 art. 88 este special stabilită ordinea computării duratei arestului preventiv şi cea
a executării pedepsei cu închisoarea, aplicate prin hotărârea instanţei de judecată pentru
infracţiunea sâvârşită în străinătate; acestea se includ în termenul pedepsei în cazul ex-
trădării persoanei în condiţiile legii (art. 13 CP), calculându-se o zi pentru o zi.
5. Din sensul alin. 5 art. 88 se deduce că, la aplicarea pedepsei condamnatului care s-a aflat
sub arest preventiv până la numirea cauzei spre judecare, la stabilirea în calitate de pe-
deapsă principalâ a amenzii, a privării de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exer-
cita o anumită activitate, instanţa de judecatâ, ţinând cont de termenul aflării sub arest
preventiv, îi atenueazâ pedeapsa stabilită sau îl liberează complet de executarea acesteia.
6. Timpul în care condamnatul urraează un tratament spitalicesc în cursul executării pedep-
sei cu închisoarea se include în termenul executăriî pedepsei, cu excepţia cazului în care
condamnatul şi-a provocat el însuşi boala, fapt constatat în cursul executării pedepsei. în
durata executării pedepsei cu muncă neremunerată în folosul comunităţii nu se include
timpul în care condamnatul lipseşte de la locul de muncă (alin. 6 art. 88).
Capitolul IX
LIBERAREA DE PEDEAPSA PENALĂ
Arîicolul 89. NOŢIUNEA Şl CATEGORIILE LIBERÂRIIDE PEDEAPSA PENALĂ
(1) Prin Iiberare de pedeapsa penală se înţelege eliberarea persoanei care a săvârşit o infracţiune de la execu-
tarea reală, parţială sau totală, a pedepsei penale pronunţate prin hotărâre a Jnstanţei de judecată.
(2) Liberarea de pedeapsa penalâ se efectuează piin:
a) condamnarea cu suspendare condiţionatâ a executării pedepsei;
b) liberarea condiţionată de pedeapsâ înainte de termen;
c) înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsâ cu o pedeapsâ mai blândă;
d) liberarea de pedeapsâ a rninorilor;
e) liberarea de pedeapsă datoritâ schimbării ţituaţiei;
f) liberarea de la executarea pedepsei a persoaneior grav bolnave;
g) amânarea executării pedepsei pentru femei gravide ţi femeî care au copiiin vârstă de până la 8 ani.
1. Legislaţia penală în vigoare^prevede şi posibilitatea liberării condamnaţilor de pedeapsa
penală numitâ. Aceasta înseamnâ că dacă, la momentul examinării cauzei în judecată,
persoana care a săvârşit o infracţiune a recunoscut vinovăţia, a reparat prejudiciul cauzat
ţi nu mai prezintă pericol pentru societate, ea poate fi Iiberată de executarea reală, parţială
sau totală a pedepsei pronunţate prin hotărârea instanţei de judecată.
2. Liberarea de pedeapsa penală se aplică numai de câtre instanţa de judecată ţi numai faţă
de acele persoane care dau dovadă de corectare şi reeducare. Deci persoanei i se determină
o anumită pedeapsă reală şi totodată ea este liberată de executarea ei.
3. Legea penalâ (alin. 2 art. 89 CP) a stabilit 7 categorii de liberare de pedeapsa penală (a se
vedea comentariul la art. 90-98 CP).
Articolul 90. CONDAMNAREA CU SUSPENDAREA CONDIJIONATÂ
AEXECUTĂRIIPEDEPSEI
(1) Dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru Infracţiunile săvărşite cu
intenţie ţi de cel mult 7 ani pentru infracţiunile săvârşite din rmprudenţă sau la stabilirea pedepsei de
frimitere într-o unitate militară disdplinară, instanţa de judecată, ţinând cont de circumstanţele cauzei
ţi de persoana celui vinovat, va ajunge la concltizia că nu este raţional ca acesta sâ execute pedeapsa
slabilită, ea poate dispune suspendarea condiţionatâ a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând
numaidecâtîn hotărâre motivele condamnării cu suspendare condi(ionată a executării pedepsei şi terme-
nul de probă. în acest caz, instanţa de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacâ, în termenul
de probâ pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârţi o nouâ infracţiune ji, prin comportare exemplară şi
muncă cinstitâ, va indreptăţi încrede;ea ce I s-a acordat. Controlu! asupra comportării celor condamnaţi tu
suspendarea condiţionată a executării pedepsei îl exercită oiganele «mpetente, iar asupra comportăril
militarîlor- comandamentul militarrespectiv.
(1) Termenul de probâ se slabileşte de instanţa de judecată în limitele de la 1 an la 5 ani.
(2) In cazul condamnârii pentru o infracţiune prin care s-au cauzat daune, instanţa de judecată poate dispune
suspendarea condiţionatâ a executării pedepsei cu condiţia câ daunele au fost integral reparate până la
146 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
pronunţarea hotărârii judecătofeşti. Condiţia reparârii integrale a daunei nu este obligatorie în tazul
condamnării minorilor sau a femeilor care au copii în vârstă de până la 8 ani.
(4) Persoanefor careau sâvârjit infracţiuni deosebit de graveşi extepţional de grave, precum ţi în cazui recidi-
vei, condamnarea cu suspendarea condiţionată a executârii pedepseî nu se aplică.
(5) la caz de condamnare cu suspendarea condiţionatâ a executării pedepsei, pot fi stabilite pedepse comple-
mentare.
(6) Aplkând condamnarea cu suspendarea condiţionatâ a executăril pedepsei, instanţa de judecată îl poate
obligapetondamnat:
a) sa" nu-şi schimbe domiciliul fără consimţâmântul organului competent;
b) să nu frecventeze anumite îocuri;
c) sâ urmeze un iratamentîn caz de akoofism, narcomanie, toxicomanie sau de boalâ venerică;
d) sâ" acorde o susţinere materială familiei victimei;
e) să repare daunele cauzate in termenu! stabili! de instanţă.
(7) h decursul termenului de probâ, instanţa de judecatâ, la propunerea organului care exerdtă controlul
asupra comportării celui condamnat cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, poate anula, în
întregime sau parţial, obligaţiile stabilite anterior condamnatului ori adăuga alteie noi.
{8} Dacă, după expirarea a cef puţin jumătate din termenul de probă, condamnatul cu suspendarea condiţio-
nată a executării pedepsei a avut o compoitare coreclă şi exemplara, instanţa de judecată, la propunerea
organulul care exercită controlul asupra comportărif cetui condamnat cu suspendarea condiţionaîă a exe-
cutlrii pedepsei, poate pronunţa o încheiere cu privire la anularea condamnarii ţi stingerea antecedentetor
pertale.
(9) In cazul în care cel condamnat cu suspendarea condiţionată a execuîării pedepsei, în decutsul termenu-
lui de proba, încalcă in mod sistematic obligaţiile stabilite sau ordinea publkă, fiind supus râspunderii
administrative, instanţa de judemă, la propunerea organului care exercită controlul asupra comportării
celor condamnaţi cu suspendarea executăiii pedepsei, poate pronunţa o încheiere cu privire la anularea
condamnârii cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei $i la trimlterea condamnatului pentru a
executa pedeapsa stabilltă prin hotărârea instanţei dejudecată.
(10) în cazul in care cel condamnat cu suspendarea condiţionată a executârii pedepsei săvârşeşteîn termenul de
probă o nouă infracţiune intenţionalâ, instanţa dejudetată ii stabileţte o pedeapsâ in condiţiile art. 85.
(11) în cazul în care cel condamnat cu suspendarea condiţionată a executârii pedepsei săvârşeşte in îermenul
de probă o Infracţiune din imprudenţă sau o mfracţiune intenţionată mai puţin gravă, problema anulării
sau menţineili condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei se soluîionează de către
Instanţa dejudecatâ.
[Art 90 modifkat prin Legea nr. 211-XV din 29.05.03, în vigoare 12.06.03]
1. Condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei constă în faptul că
instanţa de judecată, pornind de la cauza concretâ examinată, pronunţă vinovatului
o pedeapsă în formă de închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracţiunile
săvârşite cu intenţie şi cei mult 7 ani pentru infracţiunile săvârşite din imprudenţă sau
trimiterea condamnatului într-o unitate militară disciplinară, însă, ţinând cont de cir-
cumstanţele cauzei şi de persoana celui vinov3t, ajunge la concluzia că nu este raţional ca
acesta să execute pedeapsa stabilită, ea (judecata) poate dispune suspendarea condiţionatâ
a executării pedepsei aplicate vinovatului.
2. Condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei poate fi dispusă în cazul
în care prejudiciile au fost integral reparate până la pronunţarea hotărârii judecătoreşti,
iar în cazul condamnării rainorilor şi a femeilor care au copii până la 8 ani această condiţie
nu este obligatorie.
3. Instanţa de judecată îşi argumentează decizia bazându-se pe materialele cauzei şi pe da-
tele despre persoana vinovatului, indicâad în mod obiigatoriu motivele condamnării cu
suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi termenul de probă.
Partea generală 147
4. Condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu se aplică faţă de
persoande care au săvârşit infracţiuni grave, deosebit de grave şi excepţional de grave,
precum şi în cazul recidivei.
5. Apreciind termenul de probă, stabilit de alin. 2 al prezentului articol între un an şi 5 ani,
instanţa de judecată dă posibilitate reală vinovatului să-şi dovedească corectarea prin
comportament exemplar şi muncă cinstită, nesăvârşind o nouă infracţiune.
6. Controlul asupra comportării condamnatului cu suspendarea condiţionată a executării
pedepsei îl exercită organul de executare de la locul de trai, de comun acord cu organele
afacerilor interne, iar !n privinţa militarilor - comandamentul unităţii militare.
7. Aplicând condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, trebuie să se
ţină cont de scopul corectării vinovatului, al prevenirii de noi infracţiuni atât din partea
condamnatului, cât şi din partea altor persoane.
8. Dacă în cazurile şi condiţiile menţionate instanţa de judecată poate suspenda condiţionat
pedeapsa principală, atunci, în unele cazuri, ea poate pronunţa o pedeapsă complementa-
ră reală, bazându-se pe circumstanţele concrete.
9. Totodată, la aplicarea condamnârii cu suspendarea condiţionatâ- a executârii pedepsei,
instanţa de judecată este în drept să stabilească vinovatului unele restricţii, prevăzute la
alin. 6 a] prezentului articol. -
10. La propunerea organului de executare sau a comandamentului militar care exercită con-
trolul asupra comportării celui condamnat cu suspendarea condiţionată a pedepsei, in-
stanţa de judecată poate anula, în întregime sau parţial, obligaţiunile, restricţiile stabilite
anterior sau poate adăuga altele noi.
11. De asemenea, la propunerea organului de executare sau a comandamentului militar, după
expirarea a cel puţin unei jumătăţi din termenul de probă, dacă condamnatul cu suspen-
darea condiţionată a executării pedepsei a avut o comportare corectă şi exemplară, instan-
T
ţa de judecată poate pronunţa o încheiere cu privire la anularea condamnării şi stingerea
antecedentelor penale.
12. Instanţa de judecată în acelaşi mod poate pronunţa o încheiere cu privire la anularea con-
damnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi la trimiterea condamna-
tului pentru a executa real pedeapsa stabilită. Atunci când condamnatul cu suspendarea
condiţionată a executării pedepsei, în decursuf termenului de probâ, încalcă în mod siste-
matic obligaţiunile stabilite sau ordinea publică, fiind supus răspunderii administrative,
organul de executare înaintează instanţei de judecată demersul respectiv privind anularea
condamnării cu suspendarea condiţionată şi trimiterea pentru executarea pedepsei reale.
13. Se consideră sistematică săvârşirea de trei şi mai multe ori a unor incălcări ale obligaţiu-
nilor stabilite sau ale ordinii publice.
14. în cazul în care condamnatul cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei săvârşeşte
în termenul de probă o nouă infracţiune intenţionată, instanţa de judecată adaugă, în în-
tregime sau parţial, la pedeapsa aplicată prin noua sentinţă partea neexecutata a pedepsei
stabilîte de sentinţa anterioară (a se vedea comentariul la art. 85 CP).
15. Atunci când condamnatul săvârşeşte in termenul de probă o infracţiune din imprudenţă
sau o infracţiune intenţionată mai puţin gravă, problema anuiării sau menţinerii condam-
nării cu suspendarea condiţkmată a executării pedepsei se soluţionează de către instanţa
148 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
de judecată bazându-se pe circumstanţele concrete, luând în considerare nu numai carac-
terul şi prejudiciabilitatea cazului, dar şi persoana vinovatului, condiţiiie, împrejurările
săvârşirii acesteia. Deci, judecata în aceste cazuri poate, dar nu este obligată, să anuleze
condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
16. La expirarea termenului de probă, dacă condamnatul cu suspendarea condiţionată a exe-
cutării pedepsei a îndeplinit condiţiile instanţei de judecată, el se consideră ca neavând
antecedente penale (art. 111 CP).
Articolul 91. LIBERAREA CONDIŢIONATÂ DE PEDEAPSĂ ÎNAINTE DE TERMEN
(1) Persoanelorcareexecutâ pedeapsa cuînch^oare, cu trimiîereîntr-o unitate militarâ discîplinară sau arest
ji care au reparat integral daunele cauzate de infracţiunea pentru care sunt condamnate li se poate aplka
liberarea condiţlonată de pedeapsă înainte de termen dacâ instanţa de judecată va considera posibilă
corectarea condamnatului fărâ executarea deplină a pedepsei. Totodată, persoana poate fi llbefată, in
întregime sau parţial, şi de pedeapsa complementară.
(2) Aplicând liberarea condiţionatâ de pedeapsâ inainte de termen, instanţa de judecată il poate obliga pe
condamnat să indeplinească obligaţiile prevăzute la art. 90 alin. (6) în termenul de pedeapsă fămas ne-
executat.
(3) Liberarea condiţionatâ de pedeapsă înainte de termen se aplică condamnaţilor de către instanţa de
judecatâ de la locui de executare a pedepsei, in baza propunerii organului care exercită controlul asupra
executării pedepsei.
(4) Liberarea condiţionatâ de pedeapsă înaintede termen poate fi aplicată dacă condamnatul, care Ea momen-
tul săvârşirN infracţiunii a atins vârsta de 18 ani, a executat efectiv:
a) cel puţin jumătate din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvârşîrea unei Infracţiuni uşoare sau
mai puţin grave;
b) cel puţin doua treimi din termenul de pedeapsă stabilit penttu sâvârşîrea unei Infracţiuni grave;
c) cel puţin trei pâtrimi din termenu! de pedeapsă stabilit pentru săvârşirea unei infracţiuni deosebit
de grave sau excepţional de grave, precum şi din pedeapsa aplicatâ persoanei anterior liberate con-
diţionat de pedeapsâ înainte de termen, dacă libeiarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen
a fost anulatâ în condiţiile alin. (8).
(5) Persoana care execută pedeapsa detenţiunii pe viaţâ poate fi liberată condiţionat de pedeapsă înainte de
lermen dacâ instanţa de judecată va considera că nu mai există necesitatea executării de mai departe a
pedepsei şi dacă această persoană a executat efectiv cel puţin 35 de ani de închisoare.
{6) Liberarea condiţionatâ" de pedeapsă înainte de termen poate fi aplicată minorilor dacă aceştîa au executat
efectiv:
a) cel puţin o treime din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvârţirea unei Infracţiuni uşoare sau
mai puţin grave;
a) <el puţin jumătate dln termenul de pedeapsă stabilit pentru săvârţirea unei infracţiunf grave;
b) cel puţin două treimi din terraenul de pedeapsa stabilit penîru săvărţirea unei infracţiuni deosebit
de grave sau excepţional de grave.
(7) Controlul asupra comportării celor liberaţi condiţional de pedeapsă înainte de termen îl exercită organele
competente, iar asupia comportării milHarilor - comandamentul militar respectiv.
(8) Dacă, in ţermenul de pedeapsă ramas neexecutat:
a) condamnatul încakă ordinea publicâ, pentru care fapt i-a fost aplicată o sancţiune administrativă,
sau se eschivează cu premeditare de la îndeplinirea obligaţiilor stabilite de inslanţa de judecată la
aplicarea libetâfit condiţionate de pedeapsă înainte de termen, instanţa de judecată, la propunerea
organulul indicat la alin. (7), poate pronunţa o indieiere cu privire la anularea liberării condiţionate
de pedeapsă înaintedeîermenşi laitimilerea condamnatului pentru a executaîermenul de pedeap-
să neexecutat;
b) condamnatul săvârşeşte din imprudenţă o nouâ infracţiune, anularea sau menţinerea liberării
condiţionate de pedeapsă înainte de termen se decide de instanţa dejudecatâ;
Partea generală 149
condamnatul săvârţeşte cu intenţle o nouă inffacţiune, Instanţa de judecată îi stabileşte pedeapsa
în condiţiile ait. 85. in acelaşi mod se aplică pedeapsa ţi în cazul savârţirii unel noi infracţiuni dln
imprudenţă dacă instanţa de judecatâ anulează liberarea condiţionată de pedeapsâ înainte de ter-
1. Legislaţia în vigoare prevede posibilitatea liberării condiţionate a condamnatului de orice
pedeapsă inainte de termen. 0 astfel de posibilitate se adraite cu anumite condiţii pe baza
faptului că persoana respectivă, prin purtare exemplară şi atitudine cinstiîă într-un anu-
mit termen de executare a pedepsei numite, denotă corectarea sa.
2. Esenţa liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen este cuprinsă în denumirea
acesteia şi serveşte drept stimulator important la corectarea şi reeducarea condamnaţilor
fără executarea deplină a pedepsei.
3. Liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen se aplică persoanelor care executâ
pedeapsa cu închisoarea, cu trimiterea într-o unitate militară disciplinarâ sau în arest cu
condiţia că ele, în primul rând, au reparat integral daunele cauzate de infracţiune.
în al doilea rând, e necesar ca aceste persoane condamnate în timpul executării pedepsei
sâ dea dovadă de purtare exemplară şi atiîudine cinstită. Ele pot fi liberate condiţionat
înainte de termen în întregime sau parţial nu numai de pedeapsa principală, dar şi de cea
complementară. ^
4. Drept bază pentru liberarea condiţîonată de pedeapsă înainte de termen serveşte sesizarea
instanţei de judecată de către organul de executare a pedepsei.
5. Sesizarea (demersul) deliberare condiţionată înaintede termen va conţine caracteristica con-
damnatului, conduita lui, atitudinea faţă de fapta săvârşită şi munca de corectare, regimul
executării pedepsei în perioada respectivă. Actele necesare pentru prezentare în instanţa de
judecată de la locul de executare a pedepsei se perfectează în conformitate cu CEx.
6. Pornind de la condiţiile concrete şi luând în consideraţie persoana condamnatului la
aplicarea măsurii enunţate, instanţa de judecată îl poate constrânge pe condamnat să în-
deplinească anumite obligaţiuni în termenul de pedeapsă rămas neexecutat, şi anume:
I) să nu-şi schimbe domiciliul fără consimţământul organului competent;
2} să nu frecventeze anumite locuri;
3) să urmeze un tratament în caz de alcoolism, narcomanie, toxicomanie sau de boală
venerică;
4} să acorde susţinere materială familiei victimei; 5} sâ
repare daunele cauzate în termenul stabilit de instanţâ.
7. Pentru liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen condamnatul care, la mo-
mentul săvârşîrii infracţiunii, a atins vârsta de 18 ani trebuie să execute efectiv minimum
opartedin termen:
1) jumătate din termenu! de pedeapsă stabilit pentru săvârşirea unei infracţiuni uşoare
sau mai puţin grave;
2) două treimi din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvârşirea unei infracţiuni
grave;
3} trei pătrimi din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvârţirea unei infracţiuni
deosebit de grave sau excepţional de grave, precum şi din pedeapsa aplicată persoanei

150 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
anterior liberate condiţionat de pedeapsă înainte de termen, daca liberarea condiţio-
nată de pedeapsă inainte de termen a fost anulată în condiţiile alin. 8 al prezentului
articol.
8. în linii generale, liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen se poate realiza
pentru condamnaţii la inchisoare peste cel puţin 3 luni; pentru condamnaţii la arest - pes-
tecelpuţin olunăşijumătate.
9. în mod deosebit poate fi aplicată liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen
pentru persoanele condamnate la detenţiune pe viaţă.
10. Instanţa de judecată examinează materialele prezentate pentru liberarea condiţionată de
pedeapsă înainte de termen prezentate dc administraţiapenitenciarelor sau a comenduirii
unităţii militare speciale din raza activităţii judecăţii.
11. Controlul asupra comportării persoanelor Hberate condiţionat de pedeapsă înainte de
termen se execută de către organul de executare de comun acord cu organele afacerilor
interne, iar în privinţa militarilor - de către comandamentul unităţilor militare.
12. In cazurile încălcării de către condamnat în perioada termenului de pedeapsă rămas ne-
executat a ordinii publice, pentru care i-a fost aplicată o sancţiune administrativă, sau
al eschivării lui cu premeditare de la îndeplinirea oblîgaţiunilor stabilite la aplicarea
liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen, instanţa de judecată, la propunerea
organelor enumerate în p. 11 al comentariului la acest articol, poate pronunţa o încheiere
cu privire la anularea liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen şi la trimiterea
condamnatului pentru a executa termenul de pedeapsă neexecutat.
însă aceasta nu este o obligaţiune a judecăţii. însăşi încălcarea ordinii publice fără sanc-
ţiunea administrativă sau neîndeplinirea obligaţiunilor fără rea-voinţă, în lipsa propune-
rii organului indicat în p. 11 al comentariului, nu pot servi drept temei pentru anularea
liberării condiţionate.
13. De asemenea, la discreţia instanţei de judecată rămâne anularea sau menţinerea liberării
condiţionate de pedeapsă înainte de termen în cazul în care condamnatul săvârşeşte din
imprudenţă o nouă infracţiune.
14. Atunci când condamnatul Hberat condiţionat de pedeapsă înainte de termen săvârşeşte
cu intenţie o nouă infracţiune, instanţa de judecată pronunţă o nouă sentinţă şi pedeapsa
nou-numită se adaugă în întregime sau parţial la partea neexecutată a pedepsei stabilite de
sentinţa anterioară. în aceste cazuri trebuiesc respectate pe deplin prevederile art. 85 CP.
Articolul 92. ÎNLOCUIREA PÂRŢII NEEXECUTATE DIN PEDEAPSĂ CU 0 PEDEAPSĂ
MAIBLÂNDĂ
(1) în privinţa persoanelor care execută pedeapsa cu închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni ujoare sau
mai puţin grave, instanţa de judecată, ţinând contde comportarea lor în ttmpu! executăril pedepsei, poate
pronunţa o încheiere cu privire la inlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă.
Totodată, persoana poate fi iiberalâ, în intregime sau parţial, de la pedeapsa complementară.
(2) Inlocuirea pârţii neexecutate a pedepsei cu o pedeapsă mai blândă poate fi aplicată numai după ce con-
damnatul a executat efectiv ce! puţin o treime din termenul de pedeapsă.
(3) La înlocuirea părţii neexecutate a pedepsei tu o pedeapsă mai blândă, instanţa de judecată poate alege
orice pedeapsâ mai blândă, din cele specificate la art. 62, în limiteie prevâzute pentru fiecare calegorle de
pedepse.
Partea generalâ 151
1. Inlocuirea părţii neexecutate din pedeapsa cu închisoarea printr-o pedeapsă mai blândă
poate fi aplicată de instanţa de judecată numai persoanelor condamnate pentru săvârşirea
unei infracţiuni uşoare sau mai puţin grave (a se vedea comentariul la art. 16 CP),
2. Instanţa de judecată, ţinând cont de comportarea condamnatului în timpul executării pe-
depsei, fapt reflectat în materialele prezentate de către administraţia penitenciarului res-
pectiv, poate pronunţa o încheiere cu privire la inlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă
cu alta mai blândă. Aceste pedepse sunt prevăzute în alin. 1 lit. a-f) art. 62 CP.
3. Concomitent cu înlocuirea pedepsei principale cu închisoarea printr-o pedeapsă mai
blândă, persoana poaîe fi liberată, în întregime sau parţial, de pedeapsa complementară.
4. Conform alin. 2 al prezentului articol, înlocuirea părţii neexecutate a pedepsei cu o pe-
deapsă mai blândă poate fi aplicată numai după ce condamnatul a executat efectiv cel
puţin o treime din termenul de pedeapsă şi numai dacă instanţa de judecată consideră
posibilă corectarea condamnatului fără executarea deplinâ a pedepsei numite. în acest
termen de 1/3 se include şi termenul aflării sub arest preventiv a inculpatului în perioada
urmăririi penale a cazului (a se vedea comentariui la art. 88 CP).
5. Stingerea antecedentelor penale, în cazurile înlocuirii părţii neexecutate din pedeapsă cu
o pedeapsă mai blândă, se cakuleazâ pornindu-se de la terraenul real al pedepsei executa-
te, conform alin. 2 art. 111 CP.
6. în caz de săvârşire a unei,noi infracţiuni de către o persoană care execută o pedeapsă
schimbată în una mai blândă, partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentinţa ante-
rioară se adangă, în întregime sau parţial, la pedeapsa nou-stabilită (conform prevederilor
art. 85 CP).
Articolul 93. LIBERAREA DE PEDEAPSÂ A MINORILOR
(1) Minorii condamnaţi pentru săvârţirea unei infracţiuni uşoare sau mai puţin grave pot fi liberaţi de pe-
deapsă de câtre instanţa de judecată dacă se va conslata că scopurile pedepsei potfi atinse prin internarea
lor într-o instituţie specială de învăţâmânt ţi de reeducare sau într-o instituţie curativâ şi de reeducare,
precum ţi prin aplicarea allor măsuri de constrângere cu caracter educaliv, prevăzute la art. 104.
(2) internarea minorilor într-o instituţie specialâ de invăţământ şi de reeducare sau într-o Instltuţie curativâ
şi de reeducafe se stabileşte de către mstanţa dejudecatâ pe un termen de până la atingerea majoratului.
Prelungirea lermenului de aflare a persoanei in aceste instituţii dupâ atingerea vârstei de 18 ani esle permisă
numai pânâ la absolvirea unei şcoli de cultură generală sau de meseril.
1. La stabilirea pedepsei minorului instanţa de judecată va respecta cu stricteţe cerinţele art.
75 CP, ţinând cont de faptul că pedeapsa pentru această categorie de infractori trebuie să
fie subordonată în mare măsură scopului de corectare şi reeducare a celor vinovaţi şi celui
de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni.
2. Instanţele judecătoreşti vor avea în vedere că, pe baza art. 75 CP, săvârşirea unei infrac-
ţiuni de către minor se consideră circumstanţă atenuantă.
3. La punerea pe rol a unei cauze penale în care în calitate de inculpat este un minor, instanţa
de judecată este obligată să ia măsuri pentru constatarea exactă a vârstei (ziua, luna, anul
naşterii) acestuia.
4. Conform HP CSJ din 12 noiembrie 1997 nr. 37, este necesar a exclude din practica judiciară
cazurile de aplicare neîntemeiată pentru minori a pedepsei de privare de libertate pe un
152 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
termen scurt, când, în conformitate cu legea penală, lor li se poate aplica o pedeapsă ne-
privativă de libertate.
5. Actualul CP prevede liberarea de pedeapsa penală a minorilor pentru săvârşirea unei in-
fracţiuni uşoare sau mai puţin grave.
Aceasta inseamnă că, dacă la momentul pronunţării sentinţei instanţa de judecată va con-
stata că scopurile pedepsei pot fi atinse prin internarea minorului într-o instituţie specială
de învăţământ şi de reeducare sau într-o instituţie curativă şi de reeducare, precum şi
prin aplicarea altor măsuri de constrângere cu caracter educativ, prevăzute în art. 104 CP,
condamnatul este liberat de pedeapsa cuvenită cu motivarea respectivă.
6. Stingerea antecedentelor penafe în cazurile menţionate se calculează conform art. 111 CP.
6. Realizând decizia instanţei de judecată, internarea minorilor într-o instituţie specială de
învăţământ şi de reeducare sau într-o instituţie curativă şi de reeducare se efectueazâ pe
un termen de până la atingerea majoratului - 18 ani.
7. După atingerea majoratului aceste persoane se pot afla în instituţiile nominalizate numai
dacâ instanţa de judecată le-a prelungît termenul, la propunerea administraţiei instituţiei
respective, fie până la absolvirea unei şcoli generale sau de meserii sau până la încheierea
tratamentului.
Articolul 94. LIBERAREA DE PEDEAPSĂ DATORITĂ SCHIMBĂRll SITUAŢIEI
Persoana care a săvârşit o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă poate fî liberată de pedeapsă dacă se va con-
stata că, ia data judecării cauzei, datorită schimbării situaţiei, fapta săvârşită şi-a pierdut caracterul prejudiciabil ţi,
în virtutea comportării ireproşabiîe după săvârşirea infracţiunii, persoana tespectivă poate fi corectată fără
executarea pedepsei.
1. Legea penalâ a prevăzut liberarea de pedeapsă în funcţie de schimbarea situaţiei. Această
modalitate conţine două temeiuri echivalente ale Hberărîi de pedeapsa penală:
1) la data judecării cauzei, fapta săvârşită şi-a pierdut caracterul prejudiciabil;
2) în virtutea comportării ireproşabile după săvârşirea infracţiunii, persoana condam-
nată poate fi corectată fără executarea pedepsei.
2. Liberarea de pedeapsă în funcţie de schimbarea situaţiei poate fi aplicată numai persoane-
lor care au săvârşit o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă (a se vedea comentariul la art.
16 CP).
3. Drept schimbare a situaţiei pot fi considerate unele evenimente atât din cadrul ţării în ge-
neral, cât şi din cadrul unei Iocalităţi (regiuni), unui departament, unei întreprinderi sau
chiar din viaţa făptuitorului. Astfel de schimbâri de situaţie se pot întâmpla independent
de voinţa sau acţiunile persoanei vinovate şi se referă nu numai la o anumită persoană, dar
se extind asupra tuturor cetăţenilor ţării, regiunii, întreprinderii sau organizaţiei.
4. 0 asemenea schimbare a situaţiei poate avea loc şi din voinţa făptuitorului, atunci când
el, dorind să se încadreze în viaţa societăţii, să întrerupă relaţiile cu mediul infracţional,
se angajează într-un serviciu, se străduieşte să obţină aplicarea măsurilor de constrângere
cu caracter medical, pentru a se trata de alcoolism, toxicomanie, narcomanie. 0 faţetă a
schimbării situaţiei pot fi considerate acţiunile vinovatului de acordare a ajutorului mate-
rial, de restituire a cheltiiielilor de tratament pătimitului etc.
Partea generală 153
5. Prin comportare ireproşabilă a vinovatului după săvârşirea infracţiunii se înţelege, în pri-
mul rând, faptul de recunoaştere în întregime a celor săvârşite, cel de dare a depoziţiilor
obiective şi de acordare a ajutorukii organelor de urmărire penală la stabilirea adevărului.
Comportarea ireproşabilă presupune, în al doiiea rând, faptul că vinovatul a restituit pe
deplin dauna cauzată pânâ la examinarea cauzei în judecată şi este caracterizat pozitiv la
locul de trai şi de serviciu.
Articolu! 95. LIBERAREA DE LA EXECUTAREA PEDEPSEI A
PERSOANELOR GRAV BOLNAVE
(1) Persoana tare, in timpul executării pedepsei, s-a imbolnâvit de o boală psihică, ce o lipseşte de posibilita-
tea de a-şi da seama de aqiunile sale sau de a le dirija, este liberată de executarea pedepsei.
Acestei persoane instanţa de judecată îi poate aplica măsuri de constrângere cu catacter medical.
(2) Persoana care, după săvârşirea infracţiunii sau in timpu! executării pedepsei, s-a îmbolnăvit de o boală
gravă, alta decât cea specificată la alin. (1), ceîmpiedică executarea pedepsei, poate fi liberată deexecuta-
rea pedepsei de către instanţa dejudecată.
(3) Militarul aflat sub arest sau într-o unitate militară disciplinară se libereazâ de executarea ulterloarâ a
pedepsei dacă s-a îmbolnâvît de o boalâ careîl face inapt pentru serviciul militar.
Partea neexecutată a pedepsei poate fi înlocuitâ cu o pedeapsă mai blândă.
(4) Persoanele menţicmate la alin. (l)-(3), în cazul insănătojirii lor, pot fi supuse pedepsei dacă nu au expirat
termenele presfripţiei prevăzute la art. 60 ji 97.
1. în caz de îmbolnăvire de o boală psihică a persoanei care execută pedeapsa, ea poate fi
liberată de pedeapsă pe baza deciziei instauţei de judecată. Motiv pentru liberare serveşte
boala survenită, confirmată prin documenteîe medkale respective - conctuzia comisiei
medicale a instituţiei care pune în executare pedeapsa condamnatului concret. Acestei
persoane instanţa de judecată îi poate aplica măsuri de constrângere cu caracter medical.
2. 0 particularitate a acestor cazuri constă în faptul că liberarea persoanelor grav bolnave
de executarea pedepsei se extinde asupra tuturor condamnaţilor indiferent de categoria
infracţiunilor săvârşite şi de măsura de pedeapsă.
3. Liberarea persoanelor grav bolnave de executarea pedepsei, conform alin. 1 al prezentului
articol, se poate produce numai în cazurile îmbolnăvirii persoanei în timpul executării
pedepsei de o boală psihică, fapt ce o Upseşte de posibilitatea de a-şi da seama de acţiunile
sale sau de a şi le dirija.
4. Astfel de boli pot fi tulburârile psihice temporare sau o boală psihică cronică gravă. Anu-
me aceste maladii conduc la imposibilitatea atingerii scopurilor pedepsei penale.
5. Prevederile alin. 1 art. 95 se extind numai asupra persoanelor care, în timpul execută-
rii pedepsei, se îmbolnăvesc de o boalâ psihică. în cazul în care persoana în momentul
săvârşirii fapteî prejudiciabile se afîa în stare de iresponsabilitate, ea, în conformitate cu
art. 23 CP, nu poate fi trasă ta răspundere penală. Pe baza hotărârii instanţei de judecată,
acestor persoane li se pot aplica măsuri de constrângere cu caracter medical, prevăzute de
prezentul cod.
6. Conform alin. 2 al acestui articol, orice persoană care, după săvârşirea infracţiunii sau
în timpul executării pedepsei, s-a îmbolnăvit de o altă boală gravă decât cea specificatâ
la alin. 1 art. 95 CP, şi această boală împiedică executarea pedepseî, poate fi liberată de
154 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
pedeapsă. Liberarea se efectuează de către instanţa de judecată pe baza documentelor
medicale respective - concluzia comisiei medicale competente.
7. Pentru liberarea de executarea pedepsei, în corespundere cu alin. 2 art. 95 CP, este necesar
a se stabiii cu exactitate tipul maladiei şi timpui îmbolnăvirii vinovatului. Lista bolilor
grave este stabiiită de Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova. Conform HP CSJ nr. 22
din 29 octombrie 2001, pot fi absolvite de pedeapsă pe motiv de boalâ persoanele condam-
nate la privaţiune de libertate, care s-au îmbolnăvit în locurile de detenţie de o boală min-
tală cronică sau de o altă boală gravă, care împiedică executarea pedepsei. Aceste cerinţe
se aplică în măsură egală atât faţă de maturi, cât şi faţă de minori.
8. Boala gravă presupune apariţia unei stări deosebit de periculoase a sănătăţii, şi nicidecum
pur şi simplu schimbarea, înrăutâţirea sănătăţii persoanei condamnate (pierderea parţia-
lâ sau integrală a capacităţii de muncă etc). Boala gravă poate provoca invaliditatea totală,
pierderea posibiiităţii de a se deplasa, de a vorbi etc.
9. Boala gravă sau invaliditatea totală a condamnatului servesc drept temei pentru liberarea
de executare a pedepsei.
10. Prevederile alin. 3 al acestui articol se extind numai asupra militarilor care se află sub
arest sau într-o unitate militară disciplinară şi numai în cazul în care militarul s-a îmbol-
nâvit de o boală care îl face inapt pentru serviciul militar. Lista acestor boli este stabilită
de MA al Republicii Moldova.
11. în conformitate cu alin. 3 art. 95 CP, militarul aflat sub arest sau într-o unitate militară
disciplinară se liberează de executarea uiterioară dacă el s-a îmbolnăvit de o boală care îl
face inapt pentru serviciul militar. Partea neexecutată a pedepsei îi poate fi înlocuită cu
o pedeapsă mai blândă sau el poate fi iiberat în genere de executarea pedepsei (a se vedea
CEx).
12. Din alin. 4 al prezentului articol rezultă că instanţa de judecată decide în mod diferenţiat
supunerea persoanelor menţionate la alin. 1-3 pedepsei în caz de însănătoşire cu condîţia
să nu fi expirat termenele prescripţiei prevăzute Ia art. 60 şi 97 CP. în cazui în care per-
soanei i-a fost aplicată măsura de constrângere cu caracter medical (a urmat un tratament
spitalicesc), acest termen se include în durata executării pedepsei (a se vedea comentariul
laart.88CP).
Articolul 96. AMÂNAREA EXECUTĂRIIPEDEPSEI PENTRU FEMEIGRAVIDE Şl FEMEI
CARE AU COPIIÎN VÂRSTĂ DE PÂNĂ LA 8 ANI
(1} Femeilor condamnate gravide şi celor care au copii în vârstă de până la 8 ani, cu excepţia celor condamnate
la îndiisoare pe un termen mai mare de S ani pentru infratţiuni grave, deosebit de grave ţi excepţional de
graveîmpotriva persoanei, instanţa de judecatâ le poate amâna executarea pedepsei până la atingerea de
către copj( a vârstei de 8 ani.
(2) în cazul în care vreuna din persoanele condamnate, menţionafe (a aiin. (1), a renunţat la copil sau conti-
nuă sâ se eschiveze de la educarea !ui dupâ avertisraentul fâtut de organul care exercită controlul asupra
comportamentului condamnatei faţâ de care executarea pedepsei a fost amânată, instanţa de judecaîă, la
propunerea organului nominalizat, poate sâ anuleze amânarea executârii pedepsei ţi sâ trimilâ tondam-
nata pentru executarea pedepsei la iocul stabilit în hotărârea judecătorească.
(2) La atingerea de catre copil a vârstel de 8 ani, înstanţa dejudecată:
a) liberează condamnata de executarea pârţii neexecutate a pedepsei;
b) înlocuieţte pariea neexecutatâ a pedepsei cu o pedeapsă mai blândă;
Partea generală 155
c) trimite condamnata în instituţia corespunzătoare pentru executarea părţil neexecutate a pedepseî. (4J
Dacă în perioada amânării executării pedepsei condamnata săvârşeşte o nouâ infracţiune, instanţa de
judecată îi stabileşte o pedeapsă în condiţiile art. 85.
1. Bazându-se pe principiul umanismului, iegea prevede amânarea executării pedepsei
pentru femeile gravide şi femeiie care au copii în vârstă de până la 8 ani. în aceste cazuri
nu are importanţă când a devenit gravidă femeia, până la pronunţarea sentinţei sau în
perioada executării pedepsei.
2. Aplicarea prevederiîor art. 96 CP de amânare a executării pedepsei pentru femeile no-
minalizate este posibilă numai în cazui în care ele au săvârşit infracţiuni uşoare sau mai
puţin grave, indiferent de categoria de pedeapsa.
3. Această măsură nu poate fi aplicată femeilor care au săvârşit infracţiuni grave, deosebit de
grave sau excepţional de grave împotriva persoanei pentru care ele au fost condamnate la
închisoare pe un termen de peste 5 ani.
4. Amânarea executării pedepsei pentru femeile nominalizate constituie o posibilitate a
instanţei de judecată, şi nu o obligaţiune a acesteia. Ea poate fi aplicată in cazul în care
instanţa va constata că persoana vinovată şi acţiunile ei nu prezintă un pericol real pentru
societate. Aici un rol important are atitudinea condamnatei faţă de educaţia copilului şi
întreţinerea lui. Executarea pedepsei poate fi amânată până la atingerea de către copilul
condamnatei a vârstei de 8 ani.
5. în cazul în care graviditatea a apărut în timpul executării pedepsei sau copilul condamna-
tei s-a născut în penitenciar, administraţia înaintează instanţei de judecată demersul res-
pectiv, Ia care se anexează raportul medical ce confirmă graviditatea sau copia adeverinţei
de naştere a copilului şi dosarul personal al condamnatei.
6. Principaia menire a femeii rezidă în naşterea şi educarea copiilor în condiţii normale de
viaţă. Şi atunci când în acest scop condamnatei i-au fost create condiţiile respective, ea se
află sub supravegherea organului de executare a pedepsei.
7. în cazul în care condamnata, folosindu-se de amânarea executării pedepsei, a renunţat
la copil sau se eschiveazâ de la educarea lui, după avertismentul respectiv al organului
de executare instanţa de judecată, la propunerea organului nominalizat, poate să anuleze
amânarea executârii pedepsei şi să întoarcă condamnata pentru executarea pedepsei la
locul stabilit prin hotărârea judecătorească anterioară.
8. La momentul expirării amânârii şi atingerii de către copilul condamnatei a vârstei de 8
ani, instanţa de judecată, la propunerea organului de executare de !a domiciliu! ei, luând
în consideraţie gradul prejudiciabil al infracţiunii comise, conduita condamnatei, atitudi-
nea ei faţă de educaţia copilului, este în drept:
1) să libereze condamnata de executarea părţii neexecutate a pedepsei, conform art. 91CP;
2} să înlocuiască partea neexecutatâ a pedepsei cu o pedeapsă mai blândă, conform art,
92 CP; 3) să trimită condamnata în instituţia corespunzătoare pentru executarea
părţii neexe-
cutate a pedepsei.
9. Săvârţirea unei noi infracţiuni de către condamnată în perioada amânării executării pe-
depseî serveşte drept temei pentru stabilirea pedepsei în conformitate cu prevederile art.
85 CP.
156 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT

Artkolul 97. PRESCRIPŢIA EXECUTÂRllSENTINŢEI DE CONDAMNARE

(1) Sentinţa de condamnare nj se pune in executare dacă acest lucru nu a fost făcut în următoarele termene,
cakulate din ziua în care aceasla a rămas definitivă:
a) 2 ani, in caz de condamnare pentru o infracţiune uţoarâ; Capitolul X
b) 6 ani, în caz de condamnare pentfu o infracţiune mai puţin gravă;
c) 10 ani, în caz de condamnare pentru o infracţiune gravă;
d) 15 ani, în caz de condamnafe pentru o Infracţiune deosebit de gravâ; MĂSURILE DE SIGURANTĂ
e) 20 de ani, în caz de condamnare pentru o infracţiune excepţional de gravă.
(2) Termenele de prescripţie a executării pedepsei se reduc pe jumătate pentru persoanele care la data
săvârşim infracţiunii, erau minori.
(i) Curgerea prescripţîeî se întrerupe dacâ persoana se sustrage de la exetutarea pedepsei sau dacă, până la
expirarea termenelor prevăzute !a alin. (1) ţi (2), sâvârşeşte cu intenţie o nouâ infracţiune. în cazul
eschivârii de la executaiea pedepset, curgerea termenului de prescripţie începe din momentul prezentării Articolul 98. SCOPUL 51TIPURILE MĂSURILOR DE SIGURANŢĂ
persoanei pentru executarea pedepsei sau din momentul reţinerii acesteia, iar în caz de comiterea unei noi (1) Măsurile desiguranţă au drept scopînlâturarea unui pericol ţi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzu-
infracţiuni - din momentul sâvârşirii et. te de legea penalâ.
(4) Prescripţia nu înlătură executarea pedepseior principale stabilite pentru infracţiunile contra păcii ş\ secu- (2) Măsuri de siguranţă sunt:
rităţii omenirii sau pentru infracţiunile de râzboi, prevâzute ia art. 135-137,139 şi 143. a} mâsurile de constrângere cu caracter medical;
b) măsurile de conslrângere cu caracter educativ;
1. Prin prescripţia executării sentinţei de condamnare se înţelege expirarea unor anumite ter- t) expulzarea;
mene din ziua în care sentinţa a rămas definitivă, din cauza cârora persoana condamnată d) confiscarea specială.
rămâne fără pedeapsa, fiindcă sentinţa de condamnare nu mai poate fi pusă în executare.
1. Mâsurile de siguranţăsunt nişte sancţiuni de drept penal de constrângere cu caracter pre-
2. Legiuitorul a stabilit necondiţionat prescripţia executării sentinţei de condamnare. Aceas-
ventiv, destinate preîntâmpinării săvârşirii unor fapte prevăzute de codul penal de către
ta poate rămâne nereaîizată din diverse motive cu caracter obiectiv sau subiectiv (aflarea
persoanele împotriva cărora ele se aplică şi orientate spre excluderea pericolului posibil.
într-un timp îndelungat a condamnatului in componenţa unui contingent militar în afara
Măsurile de siguranţă indicate în art. 98 sunt exhaustive.
ţării, aflarea lui în calitate de ostatic, neglijenţa persoanelor care erau datoare să pună în
aplicare pedeapsa respectivă etc). 2. Aplicarea măsurilor de siguranţă se efectuează numai de către instanţa de judecată şi este
condiţionată de fapta săvârşitâ, de natura şi gravitatea stării de pericol şi de posibilităţile
3. Nu se pune în executare sentinţa de condamnare pentru orice categorie de infracţiuni cu
înlăturării acestora. Măsurile de constrângere cu caracter medical şi cele cu caracter
următoarele condiţii:
educativ durează atât cât există pericolul iminent, dar sunt revocabile, adeseori ele având
1) dacă au expirat termenele respective stabilite în alin. 1 a! prezentului articol (lit. a-e);
un caracter nedeterminat sau relativ determinat, care depind şi de starea psihică sau de
2) dacă persoana condamnata nu s-a eschivat de la executarea pedepsei.

I
corijarea persoanei liberate de răspundere penală, în conformitate cu art. 54 CP.
4. 0 inovaţie a noului CP este faptul că legea stabileşte prescripţia în funcţie de categoriile
3. Măsurile de siguranţă stipulate în art. 98 alcătuiesc un sistem de sancţiuni de drept penal
infracţiunilor, ţi nu de mâsura şi termenul de pedeapsă stabilite de instanţa de judecată,
între care nu există o ierarhie şi pot fi aplicate concomitent în caz de necesitate, chiar în
care existau conform CP anterior.
aceeaşi cauză.
5. Termenele prescripţiei (2, 6,10,15 şi 20 de ani) se calcukază d'm ziua în care sentinţa de
4. Confiscarea specială poate fi coroborată cu orice altă măsură de siguranţă şi poate fi apli-
condamnare a râmas definitivă.
cată şi în cazul în care făptuitorului nu i se aplică pedeapsa penală în situaţia de încetare a
6. Pentru minori termenele de prescripţie a executârii pedepsei se reduc îa jumătate. Minori procedurii penale de către instanţă din diferite motive legale de nereabilitare.
se consideră persoanele care la data săvârşirii infracţiunii nu aveau vârsta de 18 ani.
5. Suspendarea executării pedepsei penale nu atrage suspendarea concomitentă a măsurilor
7. Curgerea prescripţiei se întrerupe numai în cazul în care persoana condamnată se sustra- de siguranţă, deoarece existenţa stării de pericol social a acestei persoane condiţionează
ge de la executarea pedepsei sau dacă, până la expirarea termenelor prevăzute la alin. 1 şi luarea măsurii de siguranţă. La fel măsurile de siguranţă nu pot fi înlăturate prin amnis-
2, ea săvârşeşte cu intenţie o nouă infracţiune. Pentru persoanele care se eschivează de la tie, graţiere, prescripţie penalâ sau reabilitare a persoanei.
executarea pedepsei, curgerea prescripţiei începe din momentul prezentării acestora la
însă aplicarea acestora dă făptuitorului sau persoanelor interesate posibilitatea să atace
organele respective sau din momentul reţinerii lor de către organele de drept. în caz de
hotărârile instanţei conform prevederilor din CPP.
comitere de către condamnat a unei noi infracţiunî, curgerea termenului de prescripţie
începe din momentul săvârşirii infracţiunii. 6. Măsurile de siguranţă nu pot fi aplicate de către instanţă dacă nu a fost stabilită săvârşirea
faptei prevăzute de legea penală ori fapta nu a fost săvârşită de către inculpat. Instanţa
8. Conform dreptului internaţional, termenele de prescripţie nu se aplică pentru infracţiuni-
poate aplica o măsură de siguranţă numai in cazul în care a fost sesizată legal cu judecarea
le contra păcii şi securităţii omenirii sau pentru infracţiunile de război, prevăzute de cap. I
faptei prevăzute de legea penală şi în limitele faptei penale pentru care a fost sesizată.
al Părţii speciale (art. 135-137,139,143 CP, a se vedea şi comentariul la art. 60 alin. 8).
158 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Articolul 99. APLICAREA MÂSURILOR DE CONSTRÂNGERE CU CARACTER MEDICAL
Persoanelor care au săvârşit fapte prevăzute de legea penalâ in stare de iresponsabiiitate sau care au sâvârşlt
asemenea fapteîn slare de responsabilitale, dar, până la pronunţarea sentinţei sau în limpul executării pedepsei, s-
au îmbolnăvit de o boală psihică, din care cauză ele sunt incapabile să-şi dea seama de acţtunile lor sau să le
dirtjeze, instanţa de judecată poate să le aplice urmâtoarele măsuri de constrângere cu caracter medical, care se
înfăptuîesc de câtre instituţiile curative ale organelor de ocrottre a sănâtăţii:
a) internarea într-o instituţie psihiatrkă cu supraveghere obişnuită;
b) internarea tntr-o instituţie psihiatrică cu supraveghere hguroasâ.
1. Măsura de constrângere cu caracter medical poate fi aplicată doar persoanelor care au
săvârşit fapta prevăzută de legea penală într-o stare psihică de iresponsabilitate şi nu sunt
subiecţi pasibili de răspundere penală, sau aceste persoane au fost in stare de responsabi-
litate la săvârşirea infracţiunii, dar s-au îmbolnăvit de o boală psihică fie până la judecarea
cauzei, fie după judecarea cauzei în timpul executării pedepsei penale, dacă au fost recu-
noscute iresponsabile.
Noţiunile de responsabilitate şi iresponsabilitate sunt stipulate în art. 22 şi 23 CP.
2. Scopul aplicării măsurii de constrângere cu caracter medkal este îndreptat spre tratarea
sau îmbunătăţirea sănătăţii fâptuitorului iresponsabil sau devenit astfel în timpul judecă-
rii ori executării pedepsei penale, pentru a exdude pericolul activităţii lui iresponsabile,
protejându-1 pe el însuşi şi pe alte persoane.
Această măsură include:
1) izolarea şi întreţinerea bolnavului în condiţii care ar asigura securitatea acestuia şi a
altor persoane de activităţile bolnavului;
2) admiterea în privinţa bohiavului a constrângerilor de drept în conforraitate cu o ho-
tărâre a instanţei de judecată, indiferent de voinţa acestuia sau a reprezentanţilor lui.
3. Pentru a fi luată mâsura de constrângere cu caracter medical, este necesar ca:
1} făptuitorul să fi săvârşit o faptă prevăzută de legea penală;
2) făptuitorul să fie bolnav mintal, din care cauză nu-şi poate da seama de acţiunile sau
inacţiunile sale, nu le poate dirija, această boală devenind o dereglare psihică cronică
de lungă durată, care este stabilită printr-un raport de expertiză psihiatrică de către
medicii psibiatri la urmârirea penală sau la judecarea cauzei;
3) starea de boaiă mintală a făptuitorului sâ prezinte un pericol pentru societate, pericol
care necesitâ aplicarea măsurii de siguranţă - constrângerea cu caracter medical
asupra acestuia.
4. Aplicarea măsurii de constrângere c\i caracter medical este numai de competenţa instan-
ţei de judecată. Instanţa de judecată este competentă de stabilirea, prelungirea, scbimba-
rea sau încetarea măsurii de constrângere cu caracter medical.
Concluzia expertizei de psihiatrie în acest caz se ia în consideraţie de către instanţă în
coroborare cu probele avute în cauza penală şi cu pericolul social determinat atât de starea
psihică, de fapta săvârşită, cât ţi de personalitatea făptuitorului.
5. în cazul aplicării amnistiei sau graţierii pentru o faptă prevăzută de legea penală, nu se
exclude aplicarea în privinţa făptuitorului a măsurii de constrângere cu caracter medical
dacă persoana a fost supusă acestei măsuri înainte de adoptarea actului de amnistie sau
graţiere. Nu înseamnă că pentru acest temei va fi încetată măsura de siguranţă. Măsura de
Partea g e n e r a l ă 159
siguranţă în acest caz are un statut de sine stătător cu proceduri aparte, stipulate în codul
de procedură penală.
în cazul în care a fost adoptată o lege care exclude penalitatea faptei săvârşite, organul de
urmărire penală şi instanţa sesizată cu asemenea cauză vor înceîa procedura penaiă cu
trimiterea materiaielor organelor de ocrotire a sănătăţii pentru tratarea acestor persoane
în ordine generală.
Liberarea de pedeapsă penală în conformitate cu prevederile art. 89 - 95, 97 nu exclude
aplicarea art. 99.
6. La aplicarea măsurii de constrângere cu caracter medical instanţa de judecată nu va indi-
ca termenul necesar pentru tratamentul făptuitorului şi nici instituţia concretă sau locul
acesteia, indicând doar instituţia psihiatrică cu supraveghere obişnuită sau, după caz, cu
supraveghere riguroasă în conformitate cu prevederile art. 99 lit. a) şi b).
Hotărârea instanţei de judecată se execută de către administraţia penitenciarului în care
e deţinută persoana şi de către organul specializat de ocrotire a sănătăţii, câruia ii este
transmisă persoana deţinută pentru tratamentut respectiv.
Articolul 100. IfJTERNAREAÎNTR-OINSTITUŢIE PSIHIATRICĂ
(1) Internarea într-o instituţie psihiatrică cu supraveghere obişnuită poate fi aplicată de către instanţa de ju-
decată unui alienat care, din cauza stării psihke ţi a caracterului faptei prejudiciabile săvârţite, are nevoie
de îngrijire spitafîcească ţi de tratament în condiţii de supraveghere obişnuită.
(2) Internarea într-o instituţie psihiatrică cu supravegfiere riguroasâ poale (i aplicată de către instanţa de
judecată unui alienat care, din cauza stârii psihîce şi a caraderylui faptei prejudiciabile săvârşite, prezintâ
un pericol deosebit pentru societate ţi are nevoie de îngrijire spitaliceascâ ji de tratament in condiţii de
supraveghere riguroasă.
(3) Persoanele internate în instituţii psihiairice cu supraveghere riguroasă sunt deţinute !n condjţii ce exclud
posibilitaiea sâvârşirii de către ele a unei noi faple prejudiciabile.
1. în conformitate cu art. 99 şi 100, legislaţia penală conţine stipularea că instîtuţiile curative
în care se asigură executarea măsurii de constrângere cu caracter medical sunt de două
tipuri:
1) instituţii psihiatrice cu supraveghere obişnuitâ;
2) instituţii psihiatrice cu supraveghere riguroasă.
2. Instituţiile psîhiatrice privind asistenţa psihiatrică, conform legii nr. 1402 din 16.12.97
(Monitorul Oficial nr. 44 - 46/310 din 21.05.98), sunt garantate de stat (art. 16 din lege) şi
sunt finanţate din fondul ocrotirii sănătăţii, fondul de asigurare medicală şi din alte surse
neinterzise de iege.
3. Drept temei pentru spitalizare, în sensul art. 100, îl constituie hotărârea instanţei
judecătoreşti.
Asistenţa psihiatrică staţionară se acordă în condiţii minime de restricţii, care asigură
securitatea persoanei spitaiizate şi a altor persoane, respectându-se drepturile şi interesele
lor legitime de către personaiul medical. Masurile de imobilizare fizică şi de izolare se
aplică sub controlul permanent ai personalului medical numai în situaţiile, în formele ţi în
perioada în care, după părerea medicului-psihiatru, nu este posibilă prevenirea prin alte
160 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
meîode a acţiunilor persoanei care prezintă un pericol nemijlocit pentru sine sau pentru
ceî din jur. Toate aceste acţiuni aplicate faţă de persoana spitalizată se consemnează în
documentaţia medkalâ.
4. în instituţiile de psihiatrie în care sunt internate persoanele conform hotărârii
judecătoreşti statul instituie un serviciu de apărare a drepturilor pacienţilor, care este in-
dependent de organele ocrotirii sănâtăţii şi soluţionează reclamaţiile şi cererile pacienţilor
in coroborare cu organele de urmărire penală sau cu instanţele judecătoreşti.
5. Tipul instituţiei psihiatrice (cu supraveghere obişnuită sau cu supravegbere riguroasă) în
care urmează să fie spitalizată persoana este stabilit de instanţa de judecată, pe baza con-
cluziilor experţilor-psihiatri, prezentate în scris conform procedurii penale, şi ţinând cont
de gradul prejudiciabii al faptei săvârşite şi de prezenţa pericolului persoanei date pentru
societate.
6. Persoanele internate în instituţiile psihiatrice cu supraveghere riguroasă sunt supuse
unui control permanent, intensiv din partea personalului medical. în cazuriîe internării
acestor persoane şi a persoanelor care necesită tratament în condiţii obişnuite, pentru
asigurarea securităţii, când există necesitatea de a preveni tentativele de atac la viaţa şi să-
nătatea celor din jur, urmărire3 sau reţinerea acestora, colaboratorii poliţiei sunt obligaţi
să acorde ajutor personalului medical.
Articolul 101. STABILIREA, SCHIMBAREA, PRELUN6IREA Şl ÎNCETAREA APLI-.
CĂRIIMĂSURILOR DECONSTRÂMGERE CU CARACTER MEDICAL
ALIENAŢILOR
(1) Instanţa de judecatâ, considerând că este necesar de a aplica o măsură de constrângere cu caracter me-
dical, alege fofma acesteia in funcţie de boala mintală a persoanei, de caracterul ţi gradul prejudidabil al
faptei săvârşite. Persoana supusă tratamentului forţat sau reprezentantul acesteia are dreplul de a cere
unel instituţii medicale independente avizu! asupra stâtii de sănătate a persoanei căreia i se aplkă măsuri
de conslfângere cu caracter medical.
(2) Instanţa de judecată, în temeiul avizuluî instituţiei medicale, dispuneîncetarea aplicării mâsurilorde con-
strângere cu caracter medical în cazul însănătoşirii persoanei sau al unei astfel de schimbări a caracterului
boiii care exclude necesitatea aplicârii acestor măsuri.
(3) Schimbarea măsurii de constrângere cu caracter medical sau prelungirea termenului de aplicare a ei se
face, de asemenea, de instanţa de judecată, atât din oficiu, cât ţi la ceierea persoanei respedive sau a
reprezentantului acesteia, în baza unui control, efectuat cel puţin o dată la 6 luni, privind necesitatea
aplicării acestei măsuri.
(4) Dacă instanţa de judecată nu va găsi necesara" aplicarea măsurilor de conslrângere cu caracter medical
unui alienat, precum şi in cazul incetării aplicării unor astfel de măsuri, ea ii poate incredinţa spre îngrijire
rudelorsau tutorilor, dar sub o supraveghere medkală obligatorîe,
1. Conţinutul art. 101 stipulează faptul că numai instanţa de judecată este învestită cu
funcţia de a stabili, a schimba, a prelungi sau a înceta aplicarea măsurii de constrângere
cu caracter medical. Anume instanţa de judecată este garantul aplicării corecte a acestei
măsuri în coroborare cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte şi cu
prevederile CRM despre apărarea valorilor supreme în stat, cum sunt demnitatea omului,
drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane (art. 1 CRM).
1.
Partea generală 161
Aîin. 1 art. 101 prevede pentru prima dată in legislaţia naţională posibilitatea
persoanei supuse tratamentului sau reprezentantului acesteia de a cere unei
instituţii medicale in-dependente avizul de sănătate asupra persoanei căreia i se
aplică măsuri de constrângere cu caracter medical. Raportul de expertiză
psihiatrică şi avizul instituţiei medicale in-dependente vor fi luate în consideraţie la
stabiHrea regimului instituţiei psihiatrice sau la respingerea de a aplica această
măsură după examinarea tuturor materialelor şi probelor avute în dosar, cu
respectarea procedurilor judiciare pentru aceste cauze.
Alin. 3 prevede situaţia în care parvine avizul instituţiei psihiatrice, în care persoana
este supusă tratamentului, aviz în care urmează să fie descrisă starea sănătăţii sau
schimbarea substanţiafă a acesteia din care rezultă necesitatea continuării aplicării
acestei măsuri sau aîncetării ei,
Schimbarea sau prelungirea măsurii de constrângere cu caracter medical poate fi
efectua-tă şi din oficiu de către instanţă pe baza unui control, cei puţin o dată la 6 luni,
însă în acest caz instanţei trebuie să-i fie prezentată în mod obligatoriu concluzia
experţiior-psihiatri, care efectuează controlul acestei măsuri, sau un aviz al unei
instituţii medicale indepen-dente cu participarea reprezentanţilor acestora la
examinarea cauzei.
Instituţia psihiatrică în care este spitalizată persoana, conform art. 35 din Legea RM
pri-vind asistenţa psihiatrică, este obligată să examineze lunar persoana aflată la
tratament şi să prezinte cel puţin o dat'ă în 6 luni propunerile sale instanţei de
judecată în a cărei rază se află staţionarul, pentru a decide schimbarea, prelungirea
sau încetarea aplicării măsurii de constrângere cu caracter medical.
în urma controlului efectuat din oficiu sau la propunerea instituţiei psihiatrice,
dacă in-stanţa de judecată va stabili imbunătăţirea stării sănătăţii unui alienat, fapt
ce exclude aflarea lui în această instituţie, va adopta o hotărâre de încetare a măsurii
de constrângere cu caracter medical şi va dispune predarea acestuia spre îngrijire
rudelor sau tutorilor sub o supraveghere medicală obligatorie la locul de trai.
Hotărârea adoptată de către instanţă, în conformitate cu prevederile art. 101, poate
fi supusă căilor de atac de către persoana spitalizată, de reprezentantul ei legal, de
şeful staţionarului de psihiatrie şi de către procuror în condiţiile legii.
Termenul necesar de constrângere cu caracter medical la stabilirea, prelungirea,
schimba-rea acesteia în hotărârile instantei nu este indicat.
Articolul 102. DEDUCEREA DURATEI DE APLICARE A MASURILOR
DE C0NSTRÂN6ERE CU CARACTER MEDICAL
(1) Persoanei care, după săvârşirea infracţiunii sau în timpul executării pedepsei, s-a îmbolnăvit de o
boală psihică, dln care cauză ea este incapabilă sâ-şi dea seama de acţiunile sale sau sa le dirijeze,
Instanţa de judecată îi poate aplica pedeapsa după însănătoţire daca nu a expirat termenul de
prescripţie sau dacâ nu există alle motive pentru liberafea ei de răspundere penaiă şi de pedeapsă.
(2} în caz de aplicare a pedepsei dupâ insănătoţire, durata de aplkare a măsurilor de constrângere cu
caracter medical se deduce dln termenul pedepsei.
Noţiunea de aflare în instituţia psihiatrică pe baza hotărârii judecătoreşti presupune
din partea statului acţiuni de acordare a ajutorului medical persoanei devenite
iresponsabile,
162 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
pe de o parte, şi, pe de altă parEe, izolarea acesteia pentru a exclude pericolu] săvârşirii
faptelor prevăzute de legea penală. Acest fapt urmează sâ fie documentat şi, în caz de
însănătoşire, dacă nu a expirat termenu] de prescripţie sau dacă nu există alte temeiuri
de liberare de râspundere penaiă şi de pedeapsă penală, se deduce din termenul pedepsei
stabilite, asemănător deducerii măsurii preventive - starea de arest, care se menţionează
în partea dispozitivă a sentinţei.
în acest caz o zi aflată în instituţia psihiatrică echivalează cu o zi de închisoare, care se
scade din termenul stabilit pentru executare în închîsoare.
2. Dacă termenul de închisoare stabilit prin sentinţâ este mai mic decât termenul de aflare în
instituţia psihiatrică de constrângere cu caracter medical, pedeapsa penală se consideră
executată şi persoana este eliberată imediat.
3. Măsura de constrângere cu caracter medical în cazul pedepsei cu amendă urmează a fi
executată în conformitate cu art. 64 alin. 5, munca neremunerată - art. 67 alin. 3, arestul
- art. 68 şi art. 88 CP.
4. Stabilirea, schimbarea, prelungirea şi încetarea aplicării măsurilor de constrângere cu
caracter medical se examinează în ordinea prevăzută de procedura penală.
Articolul 103. APLICAREA MASURILOR DE CONSTRÂNGERE CU CARACTER MEDICAL
ALCOOLICILOR Şl NARCOMANILOR SAU PUNEREA LOR SUB CURATELA
(1} ln caz de săvârţire a infiacţiunii de câtre tin alcoolic sau un narcoman, dacă exisîâ avizul medicai cores-
punzâtor, instanţa de judecatâ, din oficiu ori la cererea tolectivului de muncă sau a organului de oaotire a
sânătăţii, concomitent cu pedeapsa pentru infracţiunea săvârţita, poate sl aplice acestei persoane trata-
mentul medical forţat.
(2) Persoanele menţionate la alin. (1), condamnate la pedepse neprivative de libertate, vor fi supuse unui
tratament fofţat în instituţiile medicale cu regim speclal.
(3) Dacă persoanele menjionate la alin. (1) au fost condamnate la pedeapsa cu închisoare,în timpul executâfii
pedepsei efe vor fi supuse unui ţratament medical forţat, iar după eliberare din locurile de dejinere, dacă
este necesară continuarea unul astfel de tratament, ele vor fi tratate în instituţii medicale cu regim spe-
cial.
(4) Incetarea tratamentutui medical forţat este dispusă de către inslanţa dejudecată, la propunerea instituţiei
medicaleîn care se trateazâ persoana respectivă.
(5} Dacă mfracţiunea a fost sâvârşită de o persoană care abuzează de alcool şi prln aceasta îşi pune familia într-
o situaţie materială grea, instanţa dejudecată, concomitentcu aplkarea pedepsei neprivative de libertate
pentru infracjiunea săvârjită, este în drept, la cererea cotectivului de muncâ sau a rudelor apropiate ale
persoanei în cauzâ, să o punl sub curatelă.
1. Din textul enunţat rezultă câ pentru aplicarea măsurilor de constrângere cu caracter
medical asupra alcoolicilor şi narcomanilor în cauza penală sunt necesare următoarele
condiţii:
1) săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală;
1) făptuitorul să prezinte pericol pentru societate, să provoace temerea câ ar putea
săvârşi alte fapte prevăzute de legea penală;
2) că acest pericol este determinat de starea sănătăţii, condiţionată de intoxicaţia croni-
că cu akool sau cu substanţe narcotice;
Partea generală 163
4) pericolul social se datoreşte maladiei ce presupune orice modificare a stării normale
de sănătate care îl face pe făptuitor periculos pentru societate.
Prin intoxicări cronice se înţelege orice proces de alterare psibofiziologkă cu caracter
permanent, asupra căruia trebuie să se pronunţe obligatoriu medicii-psihiatri, narcologi,
experţi - specialişti cu recomandările de posibilitate a tratamentului medical privitor la
făptuitor şi lipsa contraindicaţiilor pentru aplicarea acestor măsuri.
2. După stabilirea pedepsei, instanţa de judecată, indicând aplicarea măsurii de constrânge-
re cu caracter medical pentru alcoolici ţi narcomani, nu va indica termenul acestei măsu-
ri, deoarece aceste persoane sunt supuse tratamentului forţat în locurile de deţinere până
la lecuire deplină.
3. La propunerea instituţiei medicale în care făptuitorul se tratează forţat, instanţa poate
pronunţa o hotărâre de încetare a tratamentului forţat de alcoolism sau narcomanie.
4. Măsura de constrângere cu caracter medical asupra alcoolicilor sau narcomanilor, în
caz dacă familiile acestora se află într-o situaţie materială grea, poate fi aplicată de către
instanţă concomilent cu pedeapsa penală, la iniţiativa rudelor făptuitorului, la cererea
colectivului de muncă sau din oficiu, dacă în cauză este anexată concluzia în scris a
specialiştilor. în cazul în care făptuitorului i se aplică o pedeapsă neprivativă de lîbertate,
acesta poate fi pus sub curatelă în conformitate cu prevederile alin. 5 art. 103.
5. Tratamentul forţat al alcoolicilor şi narcomanilor, în cazul condamnârii cu închisoarea,
se aplică în penitenciare, iar după eliberare din localurile de detenţie, dacă este necesa-
ră continuarea unui astfel de tratament, aceştia vor fi trataţi în instituţiile medicale, în
conformitate cu prevederile Legii privind controlul şi prevenirea consumului abuziv de
alcool, consumului ilicit de droguri ş'i de alte substanţe psihotrope, nr. 713 din 06.12.2001
(Monitorul Oficial nr. 36-38 din 14.03.2002).
■ Articolul 104. APLICAREA MĂSURILOR DE CONSTRÂNGERE CU CARACTER EDUCATIV
(1) Persoanelor liberaîe de răspundere penală în conformilate cu arl. 54, instanţa de Judecată le poate aplica
uimătoarele măsuri de constrângere cu caracter educativ:
a) averlismentul;
b) încredinţarea minorului pentru supraveghere pârinţilor, persoanelor careîiînlocuiesc sau organelor
specializatedestat;
c) obligarea minorului să repare dauneîe cauzate. La aplkarea acestei măsuri se ia în considerare starea
matetialăaminorului;
d) obligarea mînorului de a urma un tratament medical de reabilitare psihologkă;
e) internarea minorului intr-o inslituţie specială deînvăjământ şi de reeducare sau intr-o instituţie
curativă şi de reeducare.
(2) Enumerarea de !a alin. (1) are un caracterexhaustiv.
(3) Minoruluiîi pot fi aplicate concomitent câteva măsuri de constrângere cu taracter educativ.
(2) In cazul eschivării sislematice de la măsurile de constrângere cu caratter educativ de către minor, instanţa
de judecată, la propunerea organelof de stat specializate, anulează măsurile aplicate şi decide trimiterea
cau^ei penale procurorului sau stabilejte pedeapsa conform legii in baza căreia persoana a fost condam-
nală, dupăcaz.
[Art. 104 modifitat prin Legea nr. 211-XV din 29.05.03, în vigoare 12.06.03]
1. în conformitate cu prevederile art. 54, persoana care nu a atins vârsta de 18 ani şi a
săvârşit pentru prima dată o infracţiune uţoară sau mai puţin gravă poate fi liberată de
164 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
5. răspundere penală dacă s;a constatat posibilitatea corectării acesteia fără a fi supusă răs-
punderii penaie. în acest caz instanţa de judecată îi poate aplica acestei persoane măsuri
de constrângere cu caracter educativ, in scopul reeducării făptuitorului şi al prevenirii
altor infracţiuni.
Din sefisul legislaţiei peiiale măsurile de constrângere cu caracter educativ pot fi con-
siderate drept măsuri de alternativă pentru pedepsele penale. însă aceastâ măsură se
deosebeşte calitativ de pedepsele penale prin care se realizează în final scopurile pedepsei
penale într-o formă mai umană. Persoanele minore nu sunt izolate de societate. Educarea
ţi reeducarea acestora, în cazul aplicării măsurii de constrângere cu caracter educativ, se
efectueâză mai eficient.
Masurile de constrângere cu caracter educativ sunt fixate în calitate de recomandări in
standardele minimate ale ONU cu privire la administrarea justiţiei pentru minori (p. 18,
7.
27 din Rezoluţia dela Beijinga ONU nr. 40/33 din 29.11.1995).
Prevederile art. 54 pentru care persoana se liberează de răspundere penală nu pot fi in-
terpretate în sens larg. Chiar dacă poate fi aplicat art. 79 cu stabilirea unei pedepse mai
blâiide decât cea prevâzută de lege, pentru alte infracţiuni mai grave săvârşite de persoana
dată art. 104 nu este aplicabil.
De asemenea, nu poate fi aplicat art. 104 în privinţa minorilor care au săvârşit acţiuni
pentru care aceştia nu pot fi supuşi răspunderii penale. în acest caz procedura în cauza
penalâ urmează a fi încetată.
Măsurile de constrângere cu caracter educativ prevăzute la alin. 1 pot fi aplicate în privin-
ţa uneia şi aceleiaşi persoane, uneia sau a mai multora concomitent, pentru a asigura sco-
pul pedepsei penale, cu excepţia lit. e) din alin. 1 - internarea minorului într-o instituţie
Partea generală 165
specială ent o reacţie din partea societăţii în scopul educării şi reeducării acestuia.
de Avertismentul este anunţat public făptuitorului, însa hotârârea poate fi
învăţămâ înmânată şi în scris, sub semnătură.
nt şi de
reeducare încredinţarea minorului pentru supraveghere părinţilor, persoanelor care îi
sau într-o inlocuiesc sau organelor de stat specializate este aplicată în cazul în care
instituţie acestor persoane şi organe le sunt explicate responsabiiîtăţile şi instanţa
curativă urmeaza să se încredinţeze de posibilitatea reală a acestora de a asigura măsura
şi de de constrângere cu caracter educativ. în cazul în care minorul este încredinţat
reeducare pentru supraveghere părinţilor, în conformitate cu drepturile părinţilor,
. aceştia, ambii, sunt responsabili de minor, dacă locuiesc împreună.
Avertism Obligarea minorului de a repara dauna cauzată se aplică în următoarele
entul cazuri: 1) când minorul este obligat să întoarcă persoanei vătămate obiectut
prevăzut sustras sau alt obiect echiva-lent celui dispărut, dacă persoana vătămată
la alin. 1 acceptă; 2) când minorul poate repara în bani costul obiectului sau dauna
lit. a) cauzată stabilitâ de către materialele cauzei sau la înţelegerea părţilor; 3) când
presupun dauna cauzată urmează sâ fie reparată de către făptuitorul minor prin
e o muncalui proprie.
apreciere Obligarea minorului de a repara paguba nu trebuie să se transforme în
negativă dependenţă faţă de persoana vătâmată, decât în măsura realizării scopului
de drept a educativ stipulat în lege.
acţiunii
făptuîtoru
lui şi
concomit
10. Prin stare materială a minorului se înţelege fapîul dacă acesta este salarizat, are bursâ,
pensie, altă proprietate ori economii personale, dacă el poate repara de sine stătător dauna
cauzată. Aceasta nu exclude situaţia în care părinţii sunt de acord, la înţelegere cu partea
vătămată, să repare dauna cauzată.
11. Dacă daunele au fost cauzate prin acţiuni de vandalism: deteriorare de plantaţii verzî, de
obiecte în locurile publice prin scriere, vopsire sau daca au fost cauzate diferite alte daune
neînsemnate, minorul e obligat să repare personal aceste daune.
Obligarea minorului de a urma un tratament medical de reabilitare psihologică este deSer-
minată de dereglările de comportament ale minorului, dependente de starea familială sau
12. de atragerea la sâvârşirea infracţiunii de către inculpaţii adtilţi.
Corijarea comportamentului, deprinderilor, vocabularului minoruluî este o activitate de
lungă durată, care poate fi coroborată cu prescripţîile şi recomandările specialiştilor: nţe-
dici, pedagogi şi psihologi.
Prin noţiunea de eschivare sistematică de la măsurik de constrâttgere w caracter educativ
se înţelege încălcarea (de trei şi mai multe ori) a măsurii aplicate: de a se prezenta pentru
a repara dauna cauzată sau la tratamentul medical de reabilitare psihologicâ, sau pentru a
i se anunţa avertismentul etc.
Dacâ minorul se eschiveazâ sistematic de la măsurile de constrângere cu caracter educa-
tiv, organeîe de stat specializate (comisiile pentru minori, organele de tutelă şi curatelă,
administraţia instituţiei specializate de învăţământ şi de reeducare, curatiyă şi de reedu-
care, departamentul de executare a pedepselor penale) pot prezenta înstanţei de judecată
un demers despre anularea mâsurii aplicate şi tragerea vinovatului la răspundere penală.
Tragerea minorului la răspundere penală în cazul eschivării sistematice a acestuia de la
măsura de constrângere cu caracter educativ se efectueaza de către instanţă, în conformi-
tate cu prevederile normelor de procedură penală, în cazu.l îji care cauza este trimisă de
către procuror instanţei sau, după caz, instanţa stabileşte pedeapsa conform ieg'ij p^nale.

Articolul 105. EXPULZAHEA

(1) Cetăţeniior străini şi apatrizilor care 3u fost condamnaţi pentru săv&jirea Mnwinfracţiuni Ii şe poate in-
terzice rămânerea pe teritoriul ţârii. (2] in cazul în care expulzarea insoţeşte pedeapsa cu inchişoarş m
<ti Sffst, adyterea la îfldeplinirea expul-
zăfii are loc după executarea pedepşei. (3) La luarea deciziei priviod expulzarea peisoanfiiojprevăzuţe ja
aiin. (1) se va ţine cont ciedreptui la respec-
tarea vieţii private a acestora.

Expulzarea este o măsurâ de siguranţă de drept penal, a cărei esenţă cojisţă în obligarea
cetăţenilor străini sau a apatrizilor, care HU au domicUjsi în ţară şj care au fost coiidamnaţi
pentru săvârşirea unor infracţiuni, să părăsească ţara.
Expulzarea nu poate fi adusâ la îiideplinire dacă există motjve serioase de a cre.de că cel
expujzat riscă să fie supus la ţortură saw tratameiit iimman în statul în care urmează sa fie
expnlzat.
 166 Partea generală 167
CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT

3. Pentru a decide expulzarea, se cer să fie întrunite următoarele condiţîi: 2) făptuitorul a utilizat obiecte, lucruri pentru săvârşirea infracţiunii (uneîte, mecanis-
1) făptuitorul să fi săvârşit o infracţiune prevăzută de legea penală naţională sau a altui me, maşini, aave acvatice, arme etc.) care aparţin lui sau complicilor la infracţiune;
stat; 3) făptuitorul a dobândit produse prin fapta penală săvârşită, realizând latura obiectivă
2) să nu existe motive serioase de a crede că prin expulzare persoana va fi supusă la a infracţiunii (monede false, cecuri, titluri de credit şj alte documente false, arme
tortură, tratament inuman sau la pedeapsa cu moartea în statul în care urmează să confecţionate ilicit, materiale explozive, alimente şi băuturi contrafăcute, medi-
fie expulzat; camente, schiţe, fotografii, stupefiante etc). în acest caz pot fi confîscate bunurile
3) rămânerea pe teritoriul RM a făptuitorului constituie un pericol sociaf care impune dobândite în urma activităţii criminale şi a spălării banilor (obiecte, clădiri, maşini,
aplicarea expulzării ca măsură de siguranţă; banietc).
4) făptuitorul să fie cetăţean străin sau apatrid, iar acesta din urmă să nu aibâ domiciliu 3. Lucrurile care au fost luate de la partea vătâmată în timpul săvârşirii infracţiunii, dacă
în Republica Moldova. acestea nu sunt excluse din circuitul civil, sunt restituite părţii vătămate.
4. Executarea expulzării se face de către organele de poliţie după executarea pedepsei cu 4. Sumele date drept mită sau pentru trafic de influenţă sunt confiscate în beneficiul statului.
închisoarea. în cazul stabilirii altor pedepse, hotărârea definitivă a instanţei se trimite în cazul în care a avut loc o estorcare de mită şi persoana a sesizat organul de drept, sumele
organelor de poliţie pentru executare după ispăşirea pedepsei. menţionate se restituie acestor persoane. Dacă făptuitorul nu mai deţine aceste obiecte sau
5. Dacă făptuîtorul pe parcurs a dobândit cetăţenia RM, el va putea cere revocarea expulzării sumele de bani, acesta va fi obligat să restituie echivalentul lor în bani.
sau înlocuirea acesteia cu o altă măsură necesară, rezultată din situaţia de fapt şi de drept 5. Sumele obţinute prin proxenetism, atragerea minorilor la acţiuni de desfrâu şi prin alte
avutăîn cauză. fapte amorale etc. sunt supuse confiscării speciale.
6. Lucrurile deţinute împotriva unor prevederi legale fie de făptuitor, fie de altă persoană
sunt supuse confiscării speciale.
7. Confiscarea specială poate 11 aplicatâ respectându-se condiţiile alin. 2 comentat în cazul
Artrcolul 106. CONFISCAREA SPECIALĂ adoptării sentinţei, clasării sau încetării procedurii penale de către instanţa de judecatâ.
(1) Confiscarea specialâ constă în trecerea, forţată şr gratuită, în proprietatea statului a bunurilor utilizate la 8. Nu pot fi supuse confiscării obiectele asupra cărora nu au fost prezentate probe că ele au
săvârjirea infracţiunilor sau rezultate din infracţiuni. în tazul în care bunurile utilizate la săvârşirea in-
fost dobândite ilicit, nu sunt obiectele săvârşirii faptei penale, nu sunt rezultate din fapta
fracţitinilor sau rezultate din infracţiuni nu mai există, se confiscă contravaloarea acestora.
(1) Suntsupuse confiscării specîale luccuriie: penală şi nu sunţ excluse din circuitul civil. în acest caz caracterul licit a! dobândirii se
a) rezultate din fapta prevăzută de prezentul cod; prezumă (art. 46 CRM).
b) folosite sau destinate pentru săvârşîrea unei infracţiuni, dacâ suntale infractorului; 9. Obiectele, documentele, banii, hârtiile de valoare, armele, mecanismele, maşinile, navele
c) date pentru a determina sâvârşirea unei infracţiuni sau pentm a-l tăsplăti pe infractor;
acvatice confiscate se predau organelor competente pentru executarea confiscării sau
d) dobândite în mod vâdit prin săvârşirea infracţiutiii, dacâ nu urmează a fi restituite persoanej vatămate
sau nu sunt destinate pentru despâgubirea acesteia; pentru a fi distruse. Persoanele ofkiale implicate în urmărirea penaiă, judecarea cauzei
e) deţinute contrar dispoziţiilor legale. sau executarea confiscarii nu pot dobândi în nici un mod în proprietate lucrurile supuse
(3) Confiscarea specială se aplică persoanelor care au comis fapte prevâzute de prezentul cod. Pot fi supuse confiscării.
confiscării spedaleşi bunurile menţionate la alin. (2), darcare aparţin altor persoane ţi care le-au aaeptat 10. Chiar dacă lucrurile au fost confiscate în cauza penată prin hotârârea respectivă în confor-
ştiind despre dobândirea ilegaiâ a acesîor bunurl.
mitate cu p. 9 comentat, persoanele terţe, cărora le-au fost iezate drepturile patrîmoniale şi
(3) (onfiscarea specială se poate aplica chiar dacă făptuitorului nu i se stablleşte o pedeapsă pertală.
(4) Confiscarea specialâ nu se aplicâ în cazul infracţiunilor săvârşite prin intermediu! unui organ de presă sau nepatrimoniale, pot iniţia în procedura civilă acţiuni de redobândire a drepturilor lezate.
al oricârui alt mijloc de informare in masă. în cazul recunoaşterii acestui drept, lucrurile confiscate pot fi întoarse în naturâ sau echi-
lArt. 106 completat prin Legea nr. 211-XV din 29.05.03, în vigoare dtn 12.06.03] valentullorînbani.

1. Confiscarea specială este o măsură de siguranţă de drept penal cu caracter patrimonial

care constă în trecerea în patrimoniul statului a unor bunuri sau valori care au servit la
săvârţirea faptei penale sau au rezultat din săvârşirea acesteia, ori sunt deţinute contrar
legii. Ea se face în scopul excluderii pericolului de a fi săvârşite noi fapte penale.
2. Pentru a aplica confiscarea specială, este necesar a constata că:
I) făptuitorul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penalâ indiferent dacă el a fost pe-
depsit penal sau absolvit de răspunderea penală în condiţiife legii (în cazul minorilor,
persoanelor incapabile etc);
 Partea
Capitolul XI
CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ RÂSPUNDEREA PENALÂ
SAU CONSECINTELE CONDAMNĂRII
6.
Articolul 107 Amnistia
(1) Amnistia este actul ce are ca efect îniăturarea răspunderii penaie sau a pedepsei, fie reducerea pedepsei
aplicate sau comuîarea ei.
(2) Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă şi asupra drepturilor persoanei vătămate.
1. Amnistia este un act cu caracter universal, care se aplicâ persoanelor ce se află sub urmări-
rea penală sau ispăşesc pedeapsa în instituţiile penitenciare în baza sentinţei judecătoreşti
definitive.
Instituţia penală amnistia, al cărei scop este înlăturarea pe viitor a răspunderii penale
pentru săvârşirea unor fapEe cu caracter penal, concomitent interzicând orice urmărire
penaîă !a rnoment, reducerea pedepsei unor persoane sau eliberarea de pedeapsa penală,
poartă un caracter universal. Amnistia poate fi aplicată atât faţă de persoanele ce se afla
sub urmărire penală, cât şi celor condamnaţi.
2. In ccnformitate cu lit. p) art. 66 al Constituţiei Republicii Moldova în competenţa Parla-
mentului intră adoptarea actelor privind amnistia. Reglementarea efectelor amnistiei este
cuprinsă de dispoziţiile art. 107 C.P. Dispoziţiîie prevăd atât efectele amnistiei în cadrul
urmării penale, cât şi efectele amnistiei intervenite după condamnare.
3. în cadrut urmăririi penale aplicarea amnistiei înîătură râspunderea penală, procesul
penal nu se mai porneşte, iar dacă s-a pornit, nu se mai pune în mişcare acţiunea pe-
nalâ. Urmărirea penaiă se finisează cu o ordonanţă de incetare a procesului în baza p. 4
7.
art. 275 CPP.
în caz de intervenire a actului de amnistie procesete penale deferite justiţiei pe parcursul
examinării sunt încetate de instanţă prin sentinţa motivată (art. 332 p. I CPP).
Practka judiciară confirmă faptul că în baza Legii cu privire la amnistie procesul urmări-
rii penale poate fi clasat şi în cazul nerecunoaşterii de către infractor a culpei săvârşite.
Conform Legii, negarea vinovăţiei de săvârşire a infracţiunii nu împiedică clasarea proce-
sului penal. în multe cazuri, instanţele judecătoreşti examinează proceseie penaie în fond,
absolvindu-i de pedeapsa penaiă pe condamnaţi pe baza Legii cu privire la amnistie.
4. Hotărârea de aplicare a amnîstiei poartă un caracter individual privitor la înfractor şi la
fapîa comisă în caz de neacceptare a aplicării amnistiei de infractor, procesul penal se
pomeşte şi se finisează cu deferirea sa justiţiei, instanţa, la rândul său, examinează cauza
penală în fond şi pronunţă sentinţa în funcţie de probele prezentate, de achitare sau de
condamnare cu stabilîrea pedepsei cu liberarea de executarea ei (art. 389 alin. 3 p. 2 CPP).
5. Efectele amnistiei după condamnarea arntfau în înlăturarea executărîî pedepsei, Cm-
damnaţii ale căror sentinţe sunt .pronunţate şi n-au devenit definîtiye sunt eliberaţi de
executarea pedepsei. în caz de apeiare a sentinţei (care nu este 4efimtivă), instanţa ce a
generală 169
pronunţat-o nu mai poate aplica actul de amnistie, aceasta fiind prerogativa instanţei de
apel sau de recurs. Actul de amnistie se aplică obligatoriu şi privitor la condamnaţii ce
n-au apelat sau recursat sentinţa dacă aceştia cad sub incidenţa Legii cu privire la amnis-
tie. Cât priveşte persoanele ce-şi execută pedeapsa, amnistîa înlătură executarea părţii
neexecutate până la data emiterii actului de amnistie.
Având o largă arie de aplicare, amnistia conţine şi unele limite strict reglementate de in-
terdicţiile prevăzute în lege.
Conform alin. 2, art. 107, CP amnistia nu are efect asupra mâsurîlor de siguranţă şi a
drepturilor persoanei vătămate.
E necesar a diferenţia măsurile procesuale de constrângere şi cele de siguranţă. Măsurile
de siguranţă sunt cele ce permit ca după aplicarea actului de amnistie să fie curmată acti-
vitatea criminală ce ţine de persoanele care s-au îmboinâvit după săvârşirea crimei şi de
akoolism, narcomanie, în cazul cărora sunt aplicate măsuri de constrângere cu caracter
medical. Privitor la minori pot fi aplicaîe măsuri de constrângere cu caracter educativ.
După clasarea procesului penal sau eiiberarea de executarea pedepsei în baza actului de
amnistie, aceste măsuri de siguranţă pot fi aplicate.
Amnistia înlătură doar răspunderea penală fără a influenţa existenţa infracţiunii, sau
consecinţele laturii cjyik apărute ca rezultat al comiterii infracţiunii. Justificarea acestui
moment constă în faptul că amnistia, ca şi toaîe celelalte cauze de înlăturare a răspunderii
şi pedepsei penale, influenţează raportul juridic de drept penal. Atunci când s-a cauzat
un prejudkiu material în urma activităţii infracţionale, indiferent de faptul aplicativ al
amnistiei, persoana vinovată e obligată să-1 repare. Pracîica aplicării Legii cu privire la
amnistie în legătură cu aniversarea a X - a procîamări independenţei Republicii Moldova
marturiseşte despre unele incorectitudinî la aplicarea acesteia. Prin sentinţa Curţii de
Apel a fost aplicată amnistia faţă de R., condamnat în baza art. 75 alin. 1 C.P. (1961). Prin
decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie sentinţa a fost anulată, procesul fiind
clasat în lipsa componenţei de infracţiunii în acţiunile lui R.
Aplicarea actuiui de amnistie e posibil în termenul stabilit de lege. Fiecare lege cu privire
la amnistie stabileşte un termen, o perioadă când se claseazâ procesele penale, se absolvă
de la pedepse penale persoanele condamnate. După expirarea acestui termen, aplicarea
actuiui de amnistie e posibil doar de Curtea Supremă de Justiţie Republicii Moldoya.
Amnistia se aplică faţă de persoanele ce au săvârşit infracţiuni probate pâna la emiterea,
adoptarea actului de amnistie (Legea cu privire la ordinea publicării şi intrărîi în vigoare
a actelor oficiale I73-XIII din 06.07.1994; Hotărârea Curţii Constituţionale nr, 321 din
29.10.1995 privind tălmăcirea art. 76 din Constiîuţia Republicii Moldova).
îfî urnia aplicării incorecte a legu penale a fp.st posibilă apljcarea .amnistiei şi în urmâ-
torul caz. Prin decizia Colegiului penal al Curţiî Supreme de Justiţje din 19.02.2002, a
fost anulată decîzia Colegiului pena] al Curţii de Apel, prtn care acţjuoile cetăţeanului C.
prevăzute de art. 88 alin. 6 CP (1961), au fost recalificate neîntemeiat în baza art. 203 CP
(1961) şi aplicată amnistia.
170 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Articolul 108. Graţierea
(1) Graţierea este actu! prin care persoana «mdamnată este liberată, !n totsau în parte, de pedeapsa stabililă
ori pedeapsa este comuîată.
(1) Graţierea se acordă de către Preşedintele Republicii Moldova în mod individual.
(2) Graţierea nu areefecteasupra pedepseior complementare, cu excepţia cazului în care se dispune altfel prin
actul de graţiere.
(2) Graţierea nu are efecte asupra măsurilor desiguranţi ţi asupra drepturitor persoanei vltămate.
1. Graţierea este un act al puterii de stat care constă în liberarea în întregime, de pedeapsa
stabilită, sau pedeapsa stabilită este comutată. în conformitate cu lit. e) a art. 88 din Consti-
tuţia Republicii Moldova, graţierea este o prerogativă a Preşedintelui Republicii Moldova.
Graţierea constituie o măsură a puterii de stat strict individuală, care se răsfrânge asupra
persoanei condamnate ce-şi execută pedeapsa. Aria influenţei graţierii nu este limitată
potrivit cu gravitatea crimei sau pericolul social al persoanei ce a săvârşit-o. Graţierea
poate fi aplicată şi persoanelor condamnate pentru crime excepţional de grave, indiferent
de pedeapsa stabitită prin sentinţă, ea poate fi, după efectele sale, totală sau parţialâ sau
sub forma comutării.
Prin decretul său, Preşedintele Republicii Moldova, din anumite consideraţii de ordin so-
cial-politic, de politică penală a statului, dispune eliberarea de pedeapsa neexecutată total,
parţial ori comutarea pedepsei în alta mai blândă, mai puţin gravă.
2. Legea nu prescrie cercul de persoane ce dispun de dreptui de a sesiza organul puterii de
stat competent în aplicarea graţierii. De acest drept dispune condamnatul cât şi părinţii,
rudele, colectivele de muncă, sindicatele, conducătorul instituţiei penitenciare etc. Graţie-
rea poate fi oferită din oficiu.
3. Legea nu prevede interdicţii privitoare ia sesizarea Preşedintelui Republicii Moldova după
expirarea parţială sau a jumătate din termenul numit spre ispăşirea pedepsei. De acest
drept condamnatul dispune din momentul când sentinţa devine definitivă. Or, ţinând
seama de practica examinării actelor sesizării, graţierea se aplică persoanelor condam-
nate care au ispăşit cel puţin o jumătate din termenul de pedeapsă stabilit de instanţă în
sentinţâ.
Temeinicia invocată la baza sesizării poate fi diferită, inclusiv comportarea corectă a
condamnatuiui, starea sănătăţii sale, cât ş'i a rudelor apropiate, concluziile administraţiei
instituţiei penitenciare ce mărturisesc despre faptul corectării persoanei condamnate.
4. Aplicarea graţierii nicidecum nu duce la anutarea sentinţei, la recalificarea acţiunilor
condamnatului. Acest spectru de probleme ţine de competenţa instanţelor judecătoreşti,
Acordat prin decretul Preţedintelui Republicii Moldova, acest act al puterii de stat poartă
un caracter oblîgatoriu şi nu poate fi refuzat de cel căruia i se acordâ indiferent cine a in-
tervenit pe lângă oficiaîităţi.
5. In baza alin. 3 art. 108 CP, graţierea nu are efecte asupra pedepselor complementare, cu
excepţia cazului în care se dispune altfel prin actul de graţiere. Caracterul individual al
actului de acordare a graţierii nu are efecte asupra pedepselor complementare, cu excepţia
cazului în care se dispune altfel în actul puterii de stat. Persoana condamnată va fi elibe-
rată de executarea pedepselor complementare dacă aceasta e indicat în actul de acordare
a graţierii. Din momentul emiterii actului de acordare a graţierii persoana condamnată se
liberează de executarea pedepsei.
Partea generală 171
6. Conform art. 108 alin 4 CP, graţierea nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă, deoarece
ele sunt aplicate în scopul înlăturării stării de pericol pe care îl prezintă persoana căreia îi
este acordată graţierea, şi poate dura atâta timp cât există pericolul. Graţierea nu are efecte
şi asupra măsurilor cu caracter educativ, drepturilor persoanei vătămate.
Articolul 109. împăcarea
(1) impâcarea este actul de înlăturare a răspunderii penale pentru o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă,
infracţiuni prevăzute la capitolele II - VI din Partea specială, precum ji în cazurile prevăzute de procedura
penală.
(2) Impăcarea este personală ţi produce efecte juridke din momentul pornirii urmării penale ji pănă la retra-
gerea completului de judecată pentru deliberare.
{3) Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu, împăcarea se face de reprezenlanţiî ior legali. Cei cu
capacitate de exerciţiu restrânsă se pot împâca cu incuviinţarea persoanelor prevăzute de lege. [Art.
109 modiflcat piin Legea m, 211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03!
1. Impăcarea este o cauză de înlâturare a răspunderii penale pentru anumite categorii de
infracţiuni, cele uşoare şi mai puţin grave, prevăzute la cap. II - IV din Partea specială,
precum şi în cazurile prevăzute de procedura penală.
în conformitate cu aliri. 2-3 art. 16 CP se consideră infracţiuni ncgrave faptele pentru
care legea prevede în calitate de pedeapsă maximă pedeapsa cu inchisoare pe un termen
de până la 2 ani inclusiv, mat puţin grave cele pentru care iegea penală prevede pedeapsa
maximă cu închisoare pe un termen de pânâ la 5 ani inclusiv. împăcarea poate avea loc
pentru infracţiunile prevăzute la capitolele II - VI din Partea sperială, uşoare sau mai
puţin grave.
2. împăcarea este un act ce înlătură răspunderea penală şi se bazează pe bunăvoinţa expri-
mată liber de autorul faptei penale şi persoana vătămată. Posibilitatea impăcării cu efecte
juridice de înlăturare a răspunderii penale existâ din momentul pornirii urmăririi penale
şi până la retragerea completului de judecată pentru deliberare. împăcarea părţilor se
realizează doar în cazurile prevăzute de lege.
Intenţiile sau voinţa părţilor cu scop de împăcare, pot duce la efectele juridice prevăzute
de art. 109 C.P. numai dacâ sunt exprimate în mod liber, nu sub influenţa unor circum-
stanţe. Acordul de împăcare trebuie să includă angajamente asumate de părţi, modalită-
ţile şi termenele de realizare a acestora. împăcarea poate avea loc doar dacă ambele părţi
consimt liber acest fapt. Părţile dispun de dreptul de împăcare şi sunt libere să se retragă
din procesul de împăcare în orice moment.
Infracţiunile uşoare sau mai puţin grave trebuie să fie comise de autor pentru prima oară,
iar împăcarea părţilor e necesar să se soldeze cu recuperarea echitabilă a prejudiciului
material de către persoana vătămată. Persoana vâtămată dispune de dreptul de a formula
cerinţele privitoare la compensaţiile prejudiciului moral cauzat în urma înfăptuirii in-
fracţiunii.
3. împăcarea trebuie să fie definitivă şi necondiţionată cu onorarea obligaţiunilor de către
părţi. Numai o astfel de împăcare va mărturisi despre dezrădăcinarea conflictului dintre
părţi. Organele judiciare (procurorul sau instanţa de judecată) sunt în drept să accepte
împăcarea părţilor cu clasarea procesului. în instanţă astfel de împăcare poate avea loc la
retragerea completului de judecată pentru deliberare.
172 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Articolul 110. Noţiunea de antecedente penale
Antecedenlele penale reprezintă o stare juiidică a persoanei, ce apare din momentul rămâneril definitive a sen-
tinţei de condamnare, generând consecinţe de drept nefavofabile pentru condamnat pâna la momentul stingerii
antecedentelor penale sau reabilitârii.
1. Antecedente penale sunt apreriate de teoria dreptului penal ca un statut juridic special
al persoanei judecate, cu efectele juridice respective (privare de libertate, interdicţia de a
ocupa funcţii de decizie, de a se ocupa cu diferite activităţi). Acest statut juridic special
apare din momentul rămânerii definitive a sentinţei de condamnare, generând consecinţe
de drept nefavorabile peritru condamnat până ia momentul stingerii antecedentelor pena-
le sau reabilitare.
2. Antecedentele penale nestânse în caz de cornitere a unei noi infracţiuni influenţează cali-
ficarea infracţiunii (art. 32, 33,34 Cod penal, concurs de infracţiuni, recedivă).
Antecedentele penale au efecte nefavorabile pentru autorul infracţiunii şi la stabilirea
pedepselor penale concomitent pot servi şi ca circumstanţe agravante (art. 77 lit. a) CP).
Articolul 111. Stingerea antecedentelor penale
(1)5e considerâ ca neavând antecedente penaie persoanele:
a) liberate de pedeapsă penală;
b) liberate, potrivit actului de amnistie, de răspunderea penală;
a) liberale, potrivit actului de amnistie sau graţiere, de executarea pedepsei pronunţate prin senîinţa
de condamnare;
d} condamnate cu suspendarea condiţionata a executăfii pedepsei dacă, în termenul de probă, con-
damnarea cu suspendarea condiţionatâ a executârii pedepsei nu a fost anulată;
e) condamnate la o pedeapsă mai blândă decât închisoarea - după executarea pedepsei;
e) care au executat pedeapsa intr-o unitate militară discipiinarâ sau au fost eliberate din aceasta îna-
intede termen;
f) condamnate la închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni uşoare sau mai puţin grave - dacă au
expirat 2 ani după executarea pedepsei;
h) condamnate la închisoare peniru săvârşlrea unei infracţiuni grave - dacă au expirat 6 ani după
executarea pedepsei; I) condamnate la tnchisoare pentru sâvârjiraa unei Infracţiunl deosebit de
grave - dacă au expirat 8
ani diipă executarea pedepsei; j) condamnate !a închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni
excepţional de grave - dacâ au expirat
10 ani după executarea pedepsei.
(2) Oacâ condamnatul, in modul stabilit de lege, a fost liberat înainte de tetmen de executarea pedepsei sau
partea neexecutată a pedepsei i-a (ost inlocuitâ cu o pedeapsă mai blândă, termenul stingefii a.nîeceden-
teior penale se calculează pornindu-se de la lermenul real al pedepsei executate, din momentul liberâfii
de executarea pedepsei principafe şi complementare.
0) Stingerea antecedentelor penale anulează loate jncapacitâţile ţi decăd«ri)fi din drepturi legate de ante-
cedentelepenale.
1. Condiţiîle, ordinea de stingere a antecedentelor penale şi reabîlîtarea de drepî a persoanei
sunt reglementate de art. 111 C.R Persoana se consideră fără antecedente penale numai
dupâ stingerea sau anuiarea lor. E de menţionat faptul câ persoana judecată, cu anieceden-
te penale, este acea care i-a fost nuinită pedeapsa penală, şi a executat-o. Perşoa.ua care a
fost pusă sub învinuirea njai apoi procesul s-a clasat, cy Jjberarea de la răspundere i nu
cade sub iacjdenţă art, 111 CP.
P a r t e a genera1ă 173
Se consideră fără antecedente penale persoana vinovată, care însă în cadrul urmăririi
penale, după consumarea infracţiunii sau până, s-a îmbolnăvit şi instanţa aplică măsuri
forţate de costrăngere cu caracter medical. Aceeaşi regulă există şi pentru persoanele ires-
ponsabile (art. 99 C.P.). în cazul aplicării amnistiei sau graţierii, persoana se consideră
fără antecedente penale.
2. Legea prevede două modalităţi de reabilitare de drept a persoanei judecate:
a) stingerea antecedentelor penale după expirarea termenelor prevăzute în lege (art. 111 CP);
b) anularea antecedeiUelor penale înainte de termen (art. 112 C.P.).
Stingerea antecedentelor penale şi reabilitarea de drept a persoanelor ce au săvârşit in-
fracţiuni se efectuează în mod automat în cazurile prevăzute de lege. Nu este necesar ca
organele statale sau judecata să adopte suplimentar un alt act normativ.
Reabilitarea de drept a persoanei înseamnă reintegrarea socială completă a acesteia,
restabilirea sa în drepturile decăzute, înlăturarea pentru viitor a tuturor incapacităţilor
şi interdicţiilorcedecurg din sentinţa judecătorească. Conform legiipenale (art. 111 CP),
reabilitarea de drept se obţine in mod automat atunci când sunt îndeplinite condiţiile
prevăzuteîn ea.
Stingerea antecedentelor penale anulează toate incapacităţile şi decăderile din drepturi
legate de antecedentele pejiale.
3. Săvârşirea infracţiunii de către o persoană care anterior a mai săvârşit o infracţiune nu
poate fi considerată circumstanţă agravantă dacă antecedentul pena) este ridicat sau stins
în ordinea stabilită, sau este înlăturată prin Iege pedepsirea faptei pe care persoana a
săvârşit-o în îrecut, precum şi în cazurile în care pentru săvârşirea infracţiunii anterioare
persoana a fost eliberată de răspundere penală şi de pedeapsă ţp. 3, alin. 2, Hotărârea
Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 2 din 1999, cu modificările prin Hotărârea Plenului
CSJnr. 38 din 20.12.99).
Articolul 112. Reabilitarea judecătorească
(1) Dacă persoana care a executat pedeapsa penală a dat dovadă de o comportare ireproţabilă, la cererea sa,
instanţa de judecală poate anula antecedentele penale până la expirarea termenelor de stingere a acesto-
n. Drept condiţii pentru primirea cererii de reabilitare judecătorească pot fi:
a) condamnatul nu a comis o nouă infracţiune;
b) a expirat cel puţin jumătale din termenul prevăzut la art. 111 alin. (1) ţi (2);
c) condamnatul a avut c comportare ireproţabilă;
a) condamnatul a achitat integral despăgubirile civile, la plata cărora a fost obligat prin hotârâre
judecătorească, precum ţi cheltuielile de judecată;
b) condamnatul îţi are asiguralâ existenţa prin muncă sau prin alte mijioace oneste, a atins vârstă de-
pensionare sau este mcapabil de muncă.
(2) Reabilitarea anulează toate incapacitâţile şi decăderile din drepturi legate de antetedentele penale.
(3) în caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate face o nouă cerere decâl după un an.
(4) Anularea reabilitării judecătoreşîi se efectuează în cazul în care, după acordarea ei, s-a descoperit că cel
reabiliîaî a mai avut o condamnare care, dacă ai fi fost cunostutâ, conducea la respingerea cererii de reabi-
litare.
1. Anularea antecedentelor penale expuse expres în art. 112 CP e posibilă în baza respectării
unor condiţii. Anularea e posibîlă dacă persoana condamnată după executarea pedepsei
174 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
i
a dat dovadă de o comportare ireproşabilă, nu a comis o infracţiune nouă (art. 112 C.P.).
Anularea antecedentelor penate până la expirarea termenelor de stingere nu este condiţio-
nată de pericolul social al condamnatului, nici de gravitatea infracţiunii comise.
Efectele juridice ale anulării antecedentelor penale înseamnă reabilitarea totală a persoa-
nei condamnate. în caz de comitere a unei noi infracţiuni, antecedentele penale anulate
nu vor influenţa calificarea infracţiunii, nu vor fi folosite ca circumstanţe agravante. în caz
de condamnare persoana e apreciată ca fără antecedente penale şi pedeapsa penală va fi
numită ţinându-se cont de aceste circumstanţe (art. 75 C.P.).
2. 0 alEă condiţie care creează premise reale pentru reabilitarea judecătorească dacă a expi-
rat cel puţin jumătate din termenul prevăzut la art. 111 C.P. alin. 1, 2, spre deosebire de
reabilitarea de drept, pentru care legea prevede un termen de reabilitare unic, concret şi
fix, pentru reabilitarea judecătorească sunt prevăzute mai multe termene diferenţiate în
raport cu diferite categorii de condamnări.
3. Art. 112 alin. 1 lit. c) prevede posibilitatea reabilitării judecătoreşti dacă condamnatul
a avut o comportare ireproşabilă. Aceste circumstanţe sunt confirmate prin documente
veridice, din ele rezultă că condamnatul a pornit ferm pe calea corectării, respectă legile
de convieţuire socială. In acest scop judecata administrează probele ce mărturisesc com-
portarea corectă a condamnatului la locul de muncă, de trai, în societate şi familie.
4. Art. 112 alin 1 lit. d) CP prevede drept condiţie a reabilitării judecătoreşti faptul achitării
integrale a despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat prin hotărâre judecătorească,
precum şi cheltuieli de judecată. în cazul în care instanţa constată că neonorarea obliga-
ţiunilor prevăzute în condiţiîle de reabilitare nu se datoreşte relei-voinţe a condamnatului,
ea poate admîte cererea de reabilitare a acestuia.
5. 0 altă condiţie de reabilitare judecâtorească, expusâ în art. 112 alin. 1 lit. e) condamna-
tul îşi are asigurată existenţa prin muncă sau prin alte mijloace oneste, a atins vârsta de
pensionare sau este incapabil de muncă. Aceste condiţii există de sine stătător şi fiecare
în parte îşi creează posibilitatea reală pentru reabilitare. Fiecare condiţie in parte permite
condamnatului să sesizeze instanţa de judecată în scopul obţinerii reabilitării. Incapacita-
tea de muncă, vârsta de pensionare permit admiterea cererii de reabilitare.
6. Legea penală prevede şi posibilitatea anulării reabilitării judecătoreşti, dacă după acor-
darea ei s-a descoperit că cel reabilitat a mai avut o condamnare şi dacă aceasta ar fi fost
cunoscută, ea ducea la respingerea cererii de reabilitare.
0 nouă cerere de reabilitare poate fi depusă în instanţa judecătorească după expirarea
unui an din momentul respingerii cererii de reabilitare.
1.
Capitolul XII
CALIFICAREA INFRACTIUNII
Articolul 113. Noţiunea de calificare a infracţiunii
(1) Se consideră califkare a infracţiunii determmarea şi constatarea juridică a corespunderii exacte intre
semnele faptei prejudiciabile săvârşite 51 semneie componenţei infracţiunii, prevăzute de norma penală.
(2) Califkarea oficialâ a infracţiunii se efectuează la toate etapele procedurii penale de către persoanele care
efectueazâ urmărirea penală ţi de către judecători.
Este pentru prima oara când Codul penal include noţiunea de calificare a infracţiunUor.
Constatarea juridică a corespunderii exacte dintre semnele faptei prejudiciabile săvârşite
de o persoană cu semnele componente ale infracţiunii prevăzută de Jegea penală se consi-
deră calificare.
Procesul identificării acestei corespunderi are loc din momentul începerii urmâririi
penale şi se finiseazâ cu punerea persoanei sub învinuire până la pronunţarea sentinţei
de judecată. Corespunderea semnelor faptei prejudiciabile cu semnele componente ale
infracţiunii expuse expres în Codul penal trebuia întemeiată pe principiile formulate în
legea penală, în Constituţia Republicii Moldova, pe legile şi categoriile logicii formale,
pe recomandările Curţii Supreme de Justiţie, ce se conţin în hotărârile pe categoriile de
procese penaie respective. De fiecare dată se va da atenţie calificării corecte a acţiunilor
criminale (Hotărârea CSJ nr. 9 din 15.11.1993 Cu privire la practica judiciară în cauzele
despre omorul premeditat, cu modificâri din 20.06.98 nr. 20; Hotărârea CSJ nr. 5 din
06.07.92 cu privire la practica judiciară în procesele penale despre susîragerea averii pro-
prietarului etc).
Consecinţele acestor activităţi ale persoanelor ce exercită urmărirea penală şi ale ju-
decătorilor sunt recunoaşterea şi determinarea în documentele juridice a coincidenţei
semnelor faptei descoperite cu normele juridico-penale invocând articolele respective
din Codulpenal.
Calificarea infracţiunii se efectuează pe tot parcursul procesului penal, indiferent de eta-
pele lui, şi se efectuează de către subiecţii procesului penal înzestraţi de puterea de stat cu
asemenea drepturi. Decizia ofiţerului de urmărire penală, a procurorului, a judecătorului
de încadrare a acţiunilor săvârşite de infractor cad sub incidenţa articoîeîor respective
din Codul penal care atrag consecinţek prevăzute. Calificarea oficială este efectuată de
reprezentanţii organelor puterii de stat.
Articolul 114. Calificarea infracţiunilorîn cazul unui concurs de infracţiuni
Calificarea infracţiurtilorîn cazul unui concurs de infracţiuni, determinat la art. 33,se efectueazâ cu invocarea tu-
turorarticolelorsau alineatelor unui singur articol din legea penală care prevăd faptete prejudiciabile săvârşite.
CaliScarea infracţiunilor în cazul unui concurs de infracţiuni determinat la art. 33 Cod
penal se înfăptuieşte cu invocarea tuturor articolelor sau alineatelor unui singur articol
176 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
din Codul penal care prevede faptele prejudiciabile săvârşite. în cazul dat legea prevede
responsabilitate penală pentru fapta săvârşită prin înaintarea învinuirii în baza mai mul-
tor articole din Codul penal, deoarece nici una din aceste norme nu include în întregime
fapta comisă. Aceasta poate obţine o calificare juridică completă prin aplicarea a două sau
mai multe norme penale.
(p. 10 alin. 2-3 din Hotărârea CSJ nr. 5 din 15.11.93 cu modificările prin Hotărârea CSJ
nr. 20 din 10.06.98., dacă omorul premeditat a fost săvârşit în urma unui atac de tâlhărie,
cele săvârşite urmează a fi califkate prin cumulul de infracţiuni indicate deoarece tâlhăria
nu este cuprinsă de dispoziţiile p. 1 art. 88 CP (red. 1961).
în aceleaşi împrejurări omorul unui membru al familiei cu scopul de a însuşi bunurile lui
personale se califică drept omor săvârşit în interes acaparator şi nu necesită o calificare
suplimentară în baza art. 121 C.P. {red. 1961)).
(p. 2 din Hotărârea CSJ din 20.12.1993 nr. 13 cu privire la practica de stabilire a pedepsei
pentru săvârşirea mai multor infracţiuni sau în cazul mai multor sentinţe; modificatăprin
Hotărârea Plenului CSJ nr. 20 din 10.06.1998).
Concursul de infracţiuni la calificare se deosebeşte de concursul normelor juridico-penale.
Practica judiciară, teoria dreptului penal, legislaţia penală recunoaşte două tipuri de con-
cursuri de infracţiuni:
a) Concursul ideal de infracţiuni, când persoana printr-o singură acţiune (inacţiune)
săvârşeşte două sau mai multe infracţiuni prevăzute de diferite articole din Cod penal.
Ca rezultat al unei infracţiuni sunt cauzate prejudicii mai multor obiecte protejate de
diferite articole din CP.
în urma concursului ideal acţiunile infractorului vor fi calificate în temeiul diferite-
lor articole sau alineate ale articolelor din CP, indiferent de faptul câ au fost săvârşite
printr-o acţiune sau inacţiune.
b) Concursul real de infracţiuni constă în săvârşirea mai multor infracţiuni prevăzute
de diferite alineate sau articole din Cod Penal. Esenţial este faptul că autorul infrac-
ţiunilor n-a fost pedepsit sau judecat pentru cele săvârşite.
în cazul concursului real de infracţiuni, prin acţiunea (inacţiunea) de sine stătătoare se
comit infracţiuni în intervale de timp. Aici are importanţă faptul că termenul de prescrip-
ţie pentru tragerea la răspundere penală să nu fie expirat.
Anume articolul în cauză prevede calificarea infracţiunilor în cazul concursului de in-
fracţiuni cu invocarea articoîelor respective din C.R sau a alineatelor unui singur articol.
Acţiunile persoanei care a comis un omor premeditat în procesul violului sau din motive
de răzbunare pentru opunerea de rezistenţă în timpul violului trebuie calificate prin con-
curs de infracţiuni, prevăzute de p. 7 art. 88 şi alineatul respectiv al art. 102 CP (red. 1961),
(Hotărârea Plenului CSJ nr. 7 din 29.08.1994 cu modificări din 20.12.99, nr. 38).
Persoana cu funcţie de răspundere care a luat mită fără o înţelegere prealabilă cu o altă
persoană cu funcţie de răspundere, iar după aceasta i-a dat acesteia o parte din mită
pentru executarea unor acţiuni în iiUeresul mituitorului, poartă răspundere penală pen-
tru concurs de infracţiuni de dare şi luare de mită (Hotărârea Plenului CSJ cu privire la
aplicarea legislaţiei referitoare la răspunderea penală pentru mituire nr. 6 11.03.96, cu
modificările din 20.12.99 nr. 38, nr. 20 din 10.06.1998).
Partea generală 177
Nu constituie un concurs real de infracţiuni două sau mai multe infracţiuni identice, chiar
săvârşite prin acţiuni de sine stătătoare, succesiv la un interval de timp, dacă pentru comi-
terea acestora legea penală prevede repetarea lor într-o singură agravantă.
Un concurs real de infracţiuni vor forma infracţiunile care sunt consumate pe deplin, pre-
cum şi tentativa sau pregătirea de a săvârşi o infracţiune, sau infracţiunea săvârşită prin
participaţie (Hotărârea CSJ nr. 6 11.03.1996, cu privire la aplicarea legislaţiei referitoare
la răspunderea penală pentru mituire, cu modificările din 20.12.99 nr. 35 şi nr. 20 din
10.06.1998). Răspunderea pentru dare şi luare de mită nu exclude în acelaşi timp tragerea
la răspundere penală pentru acţiuni care, deşi sunt legate de mituire, constituie infracţiu-
ni independente: abuzul de putere sau de serviciu, coparticiparea la sustragerea avutului
proprietarului etc. (luarea de mită a bunurilor sustrase la instigarea mituitului etc).
în asemenea cazuri fapta urmează a fi calificată drept concurs de infracţiuni.
Articolul 115. Calificarea infracţiunilorîn cazul concurenţel normelor penale
(1) Concurenţa normelor penale presupune sâvârşirea de către o persoană sau de câtre un grup de persoane
a unei fapte prpjudiciabîle, cuprinse in înlregime de dispoziţiile a două sau mai multor norme penale ji
constituind o singură infracţiune.
(2) Aiegerea uneia din normele concurente care reflectă cel mai exact natura juridlcâ" a faptei prejudiciabile
comiseseefectueazăîncondiţiileart. 116-118.
1. Prin concurenţa normeior penale se înţeleg cazurile în care este comisă o singură infracţi-
une cuprinsă deplin în dispoziţiile mai multor norme şi considerându-le o singură infrac-
ţiune. Calificarea în baza concursului de norme penale se efectuează în urma alegerii unei
norme penale care reflectă cel mai exact natura juridică a faptei socialmente periculoase.
Alegerea normei penale pentru încadrarea acţiunilor infracţionale în baza unui anumit
articol din Codul Penal devine complicată atunci când diferenţa dintre articole este ne-
semnificativă. Conţinutul dispoziţiei a legilor penale nu este totdeauna bine determinat,
nu diferă esenţial unul de altul. Necesitatea separării unei activităţi infracţionale şi în-
cadrarea ei într-o normă penaiă aparte este impusa de o apreciere social - politică şi
juridică specială, de gradul pericolului social pe care îl prezintă acţiunea infracţională şi ■
de aplicarea pedepsei socialmente echitabile. Concretizarea şi încadrarea acţiunilor in-
fracţionale în baza unei anumite norme penale permite realizarea dreptului la apărare, Ia
individualizarea pedepsei.
în cazul concurenţej normelor juridico-penale se impune respectarea unor condiţii:
1) să fie săvârşită o singură acţiune (inacţiune) sau sâ se desfăşoare o activitate unică
prelungită un timp;
2) fapta să fie cuprinsă deplin de dispoziţiile a două sau mai inulte norme penale;
3) fiecare normă juridico-penală care concurează să fie suficientă pentru calificarea
faptei infracţionale săvârşite;
4) să se atingă un singur obiect generic apărat de legea penală, pe când obiectele nemij-
locite pot fi diferite.
178 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT Partea generalâ 179

cj dintre două componenţe de infracţiuni cu cîrcumstanţe agravante - infracţiunea se calîfică m baza normei
Articolul 116. Calificarea infracţiunilorîn cazul concurenţei dintre normele gene- penale care prevede o pedeapsâ mai aspră.
rale şi ceJe speciale
(1) Norma generalâ se consideră norma penalâ care prevede douâ sau mai multe fapte prejudiciabile, iar Modaiitatea calificării acţiunilor infracţionale în cazul concurenţei dintre două norme
norma specială - norma penală care prevede numai cazurile particulare ale acestor fapte. speciale în cadrul acestui articol din Cod penal este bine determinată. Legislatorul s-a
(2) în cazul concurenţei dintre norma generală ţi cea specială, se aplicâ numai noima specială.
condus de principiul juridic al dreptului penal - umanismul legii penale -, deci în cazul
concurenţei dintre o componenţa de infracţiune cu circumstanţe atenuante şi alta cu cir-
Stabilind modalitatea calificării infracţiunilor în cazul concurenţei dintre normele ge-
cumstanţe agravante, se aplică numai norma ce conţine circumstanţe atenuante.
nerale şi cele speciale, e necesar să fie apreciată diferenţa dintre aceste norme, ceea ce ne
permite o calificare corectă a acţiunilor infracţionale. Normă generală se consideră normă în cazul dat legislatorul a ţinut cont de faptul existenţei îndoielilor la probarea învinuirii
penală, care prevede două sau mai multe fapte prejudiciabile. Normă generală, în cazul care sunt interpretate în interesul inculpatului.
dat, nu ar însemna o normă inclusă în Partea generală a CP. Normele incluse în Codul în cazul concurenţei a două componente de infracţiuni cu circumstanţe atenuante infrac-
penal sunt corapuse din mai multe alineate: primul alineat conţine descrierea generală a ţiunea se califică în baza normei penale care prevede pedeapsa mai blândă.
infracţiunii, celeialte alineate concretizează calificarea infracţiunii, în baza unor califka-
Concomitent legislatorul a indicat că în cazul concurenţei dintre două componenţe de in-
tive. Alin 1 al art. 145 din CP (red. 12.06.03) prevede răspunderea penală pentru omor fără
fracţiuni cu circumstanţe agravante - infracţiunea se califică în baza normei penale care
circumstanţe agravante. Celelalte alineate sunt norme speciale, ce reies din alineatul întâi
prevede o pedeapsă mai aspră.
al articolului respectiv, însă permit calificarea omorului comis în circumstanţe agravante,
prescriind concomitent o pedeapsă mult mai gravă. Normele speciale se află în raport de
subordonare logîcă faţă de normele generale. Orice activitate infracţională descrisă în
dispoziţia unei norme generale îşi gâseşte neapărat reflectarea logică în normele speciale,
unde sunt indicate calificativele, particularităţile de care urmează a se ţine cont la califi-
carea infracţiunilor. Articolul 118. Calificarea infracţiunilorîn cazul concurenţei dintre o parte şi
Din ceîe 259 de articole incluse în Partea specialâ a Codului penal majoritatea covârşitoare un întreg
conţine mai multe alineate care se consideră norme speciale ce permit calificarea, înca- (1) Concurenţa dintre o parte ţi un întreg reprezintă existenţa a două sau mai multor norme penale, una din
drarea juridicâ corectă a acţiunilor infracţionale. Unele din calificativele ce se conţin în ele cuprinzând fapta prejudiciabilâ in întregime, iar ceielalte - numai unele păiţi ale et.
normele speciale se referă la subiecţîi - autorii crimelor (două sau mai multe persoane cu (2) Caiificarea infracţiunilor în cazul concurenţei dintre o parte ţi un întreg se efectuează în baza normei care
cuprinde în întregime toate semnele faptei prejudiciabile săvârţite.
înţelegere prealabilă, persoana cu funcţie de răspundere etc), altele reflectă consecinţek
infracţiunii (cauzarea prejudiciului, daune în proporţii mari, deosebit de mari, considera-
Calificarea infracţiunilor în cazul concurenţei dintre o parte şi un întreg, dupâ cum e in-
bile etc.) la momentul calificării etc.
dicat în lege se înfăptuieşte în baza normei care cuprinde în întregime toate semnele faptei
Legislatorul a indicat concret în lege modaiitatea de calificare a acţiunilor infracţionale în prejudiciabile săvârşite.
cazul concursului de norme speciale şi generale.
Analizând acţiunile infracţionale în cadrul urmăririi penale, e necesar să fie excluse nor-
în cazul concurenţei dintre norma generală şi cea specială, se aplică numai norma specială. mele penale care cuprind fapta prejudiciabilă parţial, calificarea să fie numai în cadrul
Nu există necesitatea de a califica omorul intenţionat unei persoane care 1-a comis prin legii ce cuprinde în întregime toate semnele infracţiunii, ce se referă la tatura subiectivă,
circumstanţe agravante, şi în temeiul alin. 1 art. 145 C.P. RM, calificarea acţiunilor in- obiectivă, statutul juridic al autorului infracţiunii (militar, deputat, procuror, judecător
fracţionale va fi corectă numai în baza alineatului respectiv din acest articol. etc).
Teoria dreptului penal a determinat în mod concret existenţa căror semne permite ca-
lificarea corectă a acţiunilor infracţionale. Lipsa unora dintre semnele obligatorii ale
infracţiunii ne exemplifică lipsa faptei infracţionale, astfel lipsind probfema calificării a
actiunilor.
Articolul 117. Calificarea infracţiunilor în cazul concurenţei dintre două norme
speciale
Concurenţa dintre două norme speciale are urmâtoarele varietăţi:
a) dintre componenţa de infracţiunecu circumstanţe atenuante ţi alta cu circumstanţe agravante - infracţiu-
nea se califkă în baza ce!ei cu circumstanţe atenuante;
b) dintre douâ componenţe de Infracţfuni cu circumstanţeatenuante- infracţiunea se califică în baza normei
penale care pievede pedeapsa mai blândă;
PARTEA SPECIALA
 Capitolul I

INFRACŢIUNI CONTRA PĂCII Şl SECURITÂŢII OMENIRII,

INFRACŢIUNILEDEZĂZBOI

Articolul 135. Genocîdul

Săvârşirea, In scopul de a nimici în totalitate sau în parte un grup naţtonal, etnk, raslal sau religios, a vreunela
din ufmătoarele fapte:
a) omorârea membrilor acestui grup;
b) atingerea gravâ" a integfităţii fizice sau mlntale a membrilor gruputui;
c) luarea de măsuri pentru scâderea natalitâţii în sânul grupului;
d) trafkul copiilor ce ţin de grupul respectiv;
a) supunerea intenţionată a grupului la condiţii de existenţâ care conduc !a exterminarea lul fizîcă
totaiăsau parţială,
se pedepseţte cu închisoare de la 16 ia 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.

1. Genocidul este o crirîiă împotriva umanitâţii.

2. Pentru prima dată faptele de natura genocidului au fost incluse în categoria crimelor îm-
potriva umanităţii în Statutul Tribunalului Militar de la Niirnberg. Art. 6, lit. c) din acest
Statut a incriminat asasinaîul, exterminarea, supunerea la sclavie, deportarea şi orice act
inuman comis împotriva oricăror populaţii civile, înainte sau în timpul războiului, sau
chiar persecuţiile pentru motive politice, rasiale sau religioase etc.
3. Incriminarea efectivă a genocidului s-a realizat o dată cu adoptarea Convenţiei pentru
prevenirea şi reprimarea crimei de genocid din 9 decembrie 1948, fapta de genocid fiind
recunoscută drept crimă internaţională, indiferent de timpul în care a fost comisă - pace
sau război (TI, vol. 1, pag. 100-104).
4. Latura obiectivă a infracţiunii a fost formulată în temeiul prevederilor art. 2 al Convenţiei
nominalizate şi se manifestă prin orice acţiuni orientate spre a nimici în totalitate sau în
parte un grup naţional, etnic, rasial sau religios, prin vreuna dintre următoarele fapte:
a) Omorârea membrilor acestui grup. Activitatea infracţională a acestei forme de reali-
zare a laturii obiective este identică cu cea prevăzută în art. 145 CP.
b) Atingerea gravă a integrităţii fizice sau mintale a membrilor grupului. Activitatea
infracţională a acestei forme de realizare a laturii obiective este identică cu cea prevă-
zută în art. 151 CP.
c) Luarea de măsuri pentru scâderea natalităţii în sânul grupului. Activitatea infrac-
ţionalâ se realizează prin avorturi forţate, acte de sterilizare, castrare etc. care au ca
scop impiedicarea procreării în sânul grupului.
d) Traficul copiilor ce ţin de grupul respectiv. Aceastâ formă de activitate infracţională
constă in distrugerea indirectă a grupului, traficul copiilor efectuându-se contra
voînţei membrilor grupului într-o altă colectivitate sau în alt grup.
e) Supunerea intenţionată a grupului la condiţii de existenţă care conduc la extermina-
rea lui fizică totală sau parţială. Sunt cunoscute următoarele modalităţi de realizare
184 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
a acestei activităţi infracţionale - neasigurarea asistenţei medicale, crearea unor
condiţii inumane de existenţă: hrană, locuinţă, obiecte vestimentare.
5. în confbrmitate cu art. 3 al Convenţiei pentru prevenirea ţi reprimarea crimei de genocid,
vor fi pedepsite nu numai genocidul, dar şi alte fapte: înţdegerea în vederea comiterii ge-
nocidului, incitarea directă şi publică la comiterea unui genocid, tentativa şi complicitatea
la genocid.
6. Latura subiectivâ se realizează prin intenţie directă şi prin existenţa unui scop urmărit, în
mod special, de făptuitor - nimicirea în totalitate sau în parte a unui grup naţional, etnic,
rasialsau religios.
7. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16
Practicajudiciară
Tribunaluluf Penal pentru fosta lugoslavie (TPFI)
Decizia RADISLAV KRSTlC
2 august 2001
Radislav Krstit este prima persoană in privinţa căreia a fost dată sentinţa de responsabil
pentru genocid de câtre TPFI şi condamnată la 46 de ani de privaţiune de libertate (după
atacarea sentinţei instanţei de fond, camera de apel a susţinut condamnarea, dar a modi-
ficat pedeapsa la 35 de ani de privaţiune de libertate).
învinuirea:
■— genocid sau complicitate la genocid
— infracţiuni contra umanităţii
i. exterminare
ii. omor m. persecutare iv.
deportare sau transfer forţat
v. omor ca încăkare a dreptului sau cutumelor de război
învinuirea se bazeazâ pe:
— participarea sa personală (conform Articolului 7.1, al Statutului)
— doctrina răspunderii pentru acţiunile sau omisiuniJe persoanelor aflate în subordinea sa
(Articolul 7.3. al Statutului)
Pe durata comiterii acţiunilor ce sunt examinate de Tribunal (începând cu 13 iulie 1997),
Radislav Krstic deţinea funcţia de comandant al unităţilor Drina Corps din Armata Serbi-
lorBosniaci.
ÎN FAPT
Atacul forţelor sârbe asupra enclavei Srebrenica au urmat după câteva luni, de fapt câţiva
ani, de confruntare. Srebrenica este amplasată in partea de est a Bosniei, regiunea centrală
Podrinje, care prezenta un interes deosebit pentru ambele păţi implicate: pentru musul-
manii bosniaci deoarece oraşul era predominant musulman înainte de conflict, deoarece
este amplasat între Tuzla la nord şi Zepa la sud, ambele fiind sub controlul musulmanilor
Partea specială 185
şi deoarece căderea Srebrenicei ar fi avut consecinţe extrem de grave pentru oraşul Saraje-
vo, afîat sub asediu la ace! moment. Sârbii bosniaci erau interesaţi de acest oraş deoarece
regiunea centrală cunoscută ca Podrinje se încorpora în acea parte a Bosniei care avea ho-
tar cu Serbia şi deoarece era important de a asigura o continuitate, atât în Bosnia, cât şi în
Serbia vecină, a teritoriilor afîate sub controlul sârbilor şi, desigur, pentru motive contrare
celor ale musulmanilor bosniaci.
în perioada 1992-1993, au avut loc multe confruntări dintre sârbi şi musulmanii bosniaci
pentru a deţine controlul asupra regiunii. După câteva operaţiuni de succes, AMB (Arma-
ta Musulmanilor Bosniaci) s-a confruntat cu o contraofensivă din partea ASB (Armatei
Sârbilor Bosniaci), care în cele din urmă a redus enclava la un teritoriu de circa 150 km z.
în martie 1993, Srebrenica este sub asediu şi o parte a populaţiei este transferată.
La 16 aprilie 1993, Consiliul de Securitate al ONU declară Srebrenica "arie sigură", părţile
semnând un acord de transformare a ariei într-o zonă demilitarizată, unde urma să fie di-
slocat un contingent UNPROFOR. Totuşi, plrţile nu au căzut de acord asupra definiţiei şi a
modului de interpretare a noţiunii de zonă demilitarizată. Şi anume, musulmanii bosniaci
considerau că zona demilitarizată trebuie să fie limitată la oraşul Srebrenica nemijlocit, şi
AMB transmitea arme şi muniţii în enclavă,
Totuşi, situaţia se menţinea relativ stabilă până în ianuarie 1995, când sârbii bosniaci au
luat o poziţie mai dură^n'&pecial în privinţa furnizării de ajutor umanitar.
La 8 martie 1995, preşedintele sârbilor bosniaci, Radovan Karadziif, a emis un ordin, cu-
noscut ca "Directiva 7", de a separa enclavele Srebrenica şi Zepa. în ceea ce priveşte în spe-
cial unităţile Drina Corps, preşedintele Karadzic scria: "Prin intermediul unor operaţiuni
de luptă bine gândite, sâ se creeze o situaţie insuportabilă de insecuritate totală cu nici o
speranţă de supravieţuire sau viaţă ulterioară pentru locuitorii din Srebrenica şi Zepa".
în primâvara 1995, situaţia în Sarajevo s-a deteriorat semnificativ. Convoaiele umanitare
erau blocate uneori. Chiar contingentul ONU nu-şi putea asigura proviziile necesare.
Unele posturi de observaţie au raportat o consolidare semnificativă a poziţiilor sârbe din
apropiere. Situaţia umanitară devenise catastrofală. Divizia a 28-a a AMB (Arniata Musul-
manilor Bosniaci din Srebrenica) a solicitat ridicarea blocadei. Au fost lansate operaţiuni
de hărţuire a poziţiilor sârbe (atacuri asupra satului sârb Visjnica la 26 iunie 1995).
La 2 iulie 1995, comandantul unităţilor Drina Corps, generalul Zivanovic, a semnat ordi-
nele pentru un atac planificat asupra Srebrenicei. La 6 iulie 1995, atacul a fost lansat din
sudul enclavei. Mii de musulmani bosniaci au părăsit oraşul. Forţele sârbilor bosniaci nu
au întârapinat nici o rezistenţă. La 9 iulie 1995, preşedinteie Karadzid a decis ca, date fiînd
condiţiile respecîive, oraşul să fie cucerit. La 10 iulie, populaţia musulmană bosniacă,
fiind în panică, a început să se refugieze spre unitatea ONU din oraş sau din afara oraşului
spre nord, pe drumul Bratunac, spre Potocari (18 km de la Srebrenica). Comandantul ONU
(Dutch Bat) a solicitat ajutor aerian, dar nu a primit un asemenea ajutor.
Transferul forţat al femeilor, copiilor şi oamenilor în etate
La 11 iulie, generalul Mladic, comandant al ASB, împreună cu generalul Zivanovic, ge-
nralul Krstic şi alţis ofiţeri ai ASB şi-au făcut intrarea triumfătoare în oraşul Srebrenica,
părăsit de locuitorii săi. Până în seara zilei de 11 iulie, Srebrenica devenise un oraş mort
în mâinile ASB. Locuitorii săi s-au refugiat în masă la baza ONU din Potocari. Acolo se
186 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
aflau în special femei, copii şi oameni în etate, doar foarte puţini bărbaţi, care au luat o altă
direcţie. Cîrca 10-15000 de bărbaţi au format o coloană, ce se întindea pe câţiva kilometri,
care s-a deplasat pe jos prin păduri spre Tuzla, spre nord, teritoriu aflat sub controlul mu-
sulmanilor bosniaci.
Generalut Mladic a organizat trei întâlniri succesive la Hotelul Fontana din Bratunac (la
ultimele două participând şi generalul Krstic), enunţând un ultimatum ca AMB să depună
armele şi să asigure transportul refugiaţilor din Potocari. La ultima întâlnire, generalul
Mladic a spus că va asigura autobuzele pentru transportarea populaţiei, iar bărbaţii din
Potocari vor fi separaţi pentru a fi identificaţi ca posibili criminali de război. Toţi au înţeles
ca musulmanii bosniaci trebuie să părăsească enclava.
Condiţiile din Potocari erau absolut inumane, mii de oameni înghesuiţi în câteva clădiri
fără apă, având ca mâncare câteva bomboane aruncate de generalul Mladic în faţa came-
relor video. Zeci de soldaţi sârbi patrufau zona, insuttând oamenii, dând foc la casele din
apropiere. Martorii au descris în faţa Tribunalului atmosfera de teroare, violurile, omo-
rurile şi tratamentele rele atât de omniprezente şi de aproape, încât câţiva refugiaţi s-au
sinucis sau au încercat să se sinucidă.
Seara, 13 iulie, toate femeile, copiii şi oamenii în etate au fost transportaţi. Acest transport
a fost calificat drept transfer forţat. Bărbaţii erau în mod sistematic separaţi şi forţaţi să
lase toate actele de identitate, ulterior arse. Ei erau duşi la Casa alba (o clădire pe teritoriul
bazei forţelor ONU) şi bătuţi, unii chiar omorâţi. Supravieţuitorii au fost duşi în diferite
locuri de detenţie, inclusiv Bratunac. Cei care reuşiseră să urce în autobuze erau opriţi
cu puţin înainte de a jeşi de pe teritoriul aflat sub controlul ASB şi duşi iarăşi în locuri de
detenţie (autobuz, şcoală, hangar, depozit etc).
între timp, coloana, cu majoritatea forţelor Diviziei a 28-a înainte, încerca sâ traverse-
ze pădurea şi şoseaua Bratunac-Konjevic Polje. Coloana era formată din aproximativ
10-15 000 de bărbaţi. O treime a reuşit, inclusiv 3 000 de bărbaţi din Divizia a 28-a. Primii
dintre aceştia au ajuns pe teritoriul afiat sub controlul AMB la 16 iulie. Ceilalţi, supuşi
bombardamentelor şi focurilor de pistoale-mitralieră, au fost capturaţi sau s-au predat,
uneori aşa-numiţilor soldaţi UNPROFOR, care de fapt erau membri ai forţelor sârbe ce
foloseau echipamentul furat de la Dutch Bat. Unii dintre aceştia au fost ucişi imediat,
majoritatea însă a fost dusă la centrele de colectare, precum ar fi lanul de la Sandici sau te-
renul de fotbal de la Nova Kasaba. Un ultim grup a fost mai norocos, pentru că atunci când
a intrat în contact cu forţele sârbe, fuseseră iniţiate negocieri şi în cele din urmă acesta a
putut trece pe teritoriul aflat sub controlul musulmanilor bosniaci.
In total, 7 000 - 8 000 de bărbaţi au fost capturaţi de forţele sârbe. Majoritatea acestora au
fost omorâţi. Numai câţiva au supravieţuit şi unii au depus mărturii în faţa Tribunalului
ţi, descriind oroarea execuţiilor de masă de care au reuşit să scape în mod miraculos.
Execuţiile de masă au început la 13 iulie 1995
Unele execuţii implicau numai câteva persoane, precum cea din Jadar în dimineaţa zilei
de 13 iulie. în dupâ-amiaza aceleiaşi zile, a avut loc o altă execuţie într-un loc relativ izolat,
Valea Cerska. 150 de cadavre au fost ulterior exhumate, dintre care 50 aveau legături me-
talice în jurul încheieturilor mâinilor. în după-amiaza târzie a aceleiaşi ziie, forţele sârbe
Partea specială 187
au adunat în depozitul din Kravica circa 1 000 - 1 500 de oameni. Soldaţii au deschis focul
şi au început să arunce grenade. Cei care încercau să scape erau ucişi imediat. A doua zi,
forţele sârbe strigau să afle dacă sunt supravieţuitori. Cei care răspundeau erau forţaţi sa
cânte cântece sârbe şi apoi erau executaţi. O maşină mare a venit apoi să transporte cada-
vrele. Experţii au găsit urme de păr, sânge şi ţesut uman pe podea şi pe pereţi.
La 13 şi 14 iulie, au avut loc execuţii la Tisca, de altfel locul unde erau oprite autobuzele,
astfel ca forţele sârbe să poată verifica dacă mai sunt bărbaţi în autobuze, şi dacă da, atunci
să-i forţeze să coboare. Aceştia erau duşi la o şcoală, apoi scoşi cu mâinile legate, pe un
teren, unde erau executaţi.
Pe 14 iulie, o mie de musulmani bosniaci au fost adunaţi la şcoala Grbavci (localitatea
Orahovac). Au fost legaţi la ochi şi au transportaţi cu camioanele pe un teren, unde au fost
executaţi. Maşinile sapau deja pământul înainte ca execuţiile să fi fost îndeplinite.
în perioada 14-16 iulie au avut loc şi alte execuţii. Un grup de 1 500 - 2 000 de musulmani
bosniaci a fost ţinut în şcoala din Petkovic. Aceştia au fost duşi la locul de execuţie lângâ
un lac artificial, barajul Petkovic. Mâinile le-au fost legate şi au fost descălţaţi. Au fost
executaţi cu arme automate.
Aceeaşi soartă au avut 1 000 - 1 200 de oameni la ferma militară din Branjevo. Au avut
loc şi alte execuţii, în^special la Kozluk şi Nezuk. Ultima execuţie de masâ a avut loc pe
19 iulie 1995.
în total, experţii au estimat câ în perioada 13-19 iulie 1995 au fost executaţi între 7 şi 8 000
de musulmani bosniaci.
în pofida eforturilor depuse, au putut fi găsite foarte puţine cadavre intacte, deoarece în
toamna anului 1995 s-au făcut încercări de a ascunde gravitatea crimelor comise {exhu-
marea cadavrelor din mormintele iniţiale şi transportarea tor în nişte morminte situate la
o anumită distanţâ de primele).
TN DREPT
Afostînaintatâ următoarea acuzare:
— genocid (sau complicitate la genocid)
— persecutare prin omor, tratament crud, acte de teroare, distrugerea proprietăţii pri-
vate şi transfer forţat
— exterminare
— omor în sensul Articolului 5 al Statutului
— omor în sensul Articolului 3 al Statutului
— deportare sau acte inumane de transfer forţat.
în hotărârea sa, Tribunalul răspunde la toate aceste puncte şi conchide aplicând jurisprudenţa
Camerei de Apel în privinţa acuzării cumulative.
188
CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Genocid
Articolul 4.2. al Statutului defineşte genocidul în felul urrnător:
Oricare dintre actele descrise mai jos, comise cu intenţia de a distruge, total sau parţial, un
grup naţional, etnic, rasial sau religios, ca atare:
I. omorârea membrilor acestui grup
II. cauzarea de vâîămări grave ale integrităţii corporale şi determinarea prejudiciilor
morale ale membrilor grupului
III. supunerea grupului în mod intenţionat la condiţii de viaţă calculate sâ ducă la distru-
gerea fizică a grupului, toîal sau parţial
IV. aplicarea măsurilor intenţionate sâ prevină naşteri în cadrul grupului
v. transferul forţat de copii de la grup unui alt grup.
Convenţia cu privire la prevenirea şi pedepsirea crimei de genocid (în continuare "Con-
venţia"), adoptată la 9 decembrie 1948, ale cărei prevederi sunt preiuate integral de Arti-
colul 4, constituie principala sursă de referinţă în acest sens.
Articolul 4 al Statutului caracterizează genocidul prin 2 elemente constitutive:
— actus reus (fapta penală - partea obiectivă) a infracţiunii, care constă din unul sau
câteva acţiuni enumerate la articoîul 4. 2.
— mens rea (partea subiectivă) a infracţiunii, care este descrisă ca intenţia de a distruge,
integral sau parţial, un grup naţional, etnic, rasial sau religios, ca atare.
Prin urmare, genocidul se referă ia o activitate criminalâ care ţine să dsstruga, integral sau
parţial, un anumit fel de grup uman, ca atare, prin anumite mijloace. Elementele intenţiei
speciaie necesare pentru a califica acţiunile drept genocid presupun următoarele: acţiunea
sau acţiunile trebuie să fie îndreptate contra unui grup naţional, etnic, rasial sau religios,
acţiunea sau acţiunile trebuie să aîba intenţia de a distruge integral sau parţial acel grup.
Grupcaatare
Părţile au căzut de acord că genocidul se referă nu doar la unul sau câţiva indivizi, ci la un
grup caatare.
Rezoluţia Adunării Generale a ONU nr.96 (I) defineşte genocidul drept "privare a unor
grupuri umane întregi de dreptul ia existenţâ". Secretariatul a explicat:
"Victima unei infracţiuni de genocid este un grup de oameni.
Nu este vorba de un număr mai mare sau mai mic de oameni care sunt afectaţi
dintr-un anumit motiv, ci de un grup ca atare".
Convenţia ţine astfel să protejeze dreplul la viaţă a grupurilor de oameni ca aîare. Aceastâ
caracteristică tletermină natura excepţional dc gravă a genocidului, fapt care il deosebeşte
de alte infracţiuni grave, în specia! persecutarea, unde făptuitorul selectează victimele
sale după apartenenţa lor la o anumită comunitate, ceea ce nu include neapârat intenţia de
a distruge comunitatea în sine. Totuşi Convenţia nu protejează toate grupurile de oameni,
fiind aplicabilă doar grupurilor naţionale, etnice, rasiale sau religioase.
Iniţial consideraţi drept un grup religios, musulmanii bosniaci au fost recunoscuţi drept
"naţiune" prin Constituţia iugoslavă din 1963. Probele aduse în proces au demonstrat
Partea specială 189
foarte clar că autorităţile politice ale sârbilor bosniaci şi forţeie militare ak acestora care
au acţionat în Srebrenica, în iulie 1995, priveau musulmanii bosniaci drept un grup naţio-
nal specific. Pe de altă parte, nici o caracteristică naţională, etnică, rasială sau religioasă
nu face posibilă diferenţierea musulmanitor bosniaci din Srebrenica, la momentul ofensi-
vei din 1995, de ceilalţi musulmani bosniari. Astfel, Tribunalul a decis că grupui protejat
în sensui articolului 4 al Statutului trebuie să fie definit în prezentul caz drept musulmani
bosniaci.
lar criza umanitară cauzată prin refugierea populaţiei la Potocari, intensitatea şi nivelul
vioienţei, detenţiunea ilegală a bărbaţilor într-o anumită arie, în timp ce femeile şi copiii
erau transferaţi forţat în afara teritoriului afiat sub controlul sârbilor bosniaci şi moartea
ulterioară a miilor de bărbaţi musulmani bosniaci, atât civili, cât ţi militari, majoritatea
cărora nu au murit în acţiuni de luptă, demonstrează că forţele sârbilor bosniaci au luat o
decizie intenţionată îndreptată contra popuiaţiei musuimanilor bosniaci din Srebrenîca,
datorită apartenenîei lor la grupul musulmanilor bosniaci.
Rămâne de demonstrat dacă atacul discriminatoriu a avut intenţia sâ distrugă grupul in-
tegral sau parţial, în sensul articolului 4 a! Statutului.
Intenţia de a distruge grupul integra! sau parţiai i.
Inîeniia de a distruger '
Conform lucrărilor preparatorii ale Convenţiei, distrugerea respectivă reprezintă distru-
gerea materială a unui grup, fie prin mijloace tîzice, fie biologice, dar nu distmgerea iden-
tităţii naţionale, lingvistice, religioase, culturale sau alteia a unui anumit grup.
în 1992, Adunarea Generală a ONU a califîcat epurarea etnică drept o formă a genocîdu-
lui.
Tribunalul recunoaşte astfel câ dreptul internaţional cutumiar limiteazâ definiţia de ge-
nocid la acele acţiuni care au intenţia de a distruge fizic sau biologîc, integral sau parţial,
un grup naţional, etnic, rasiaî sau religios.
//, In parte
Tribunalul consideră că intenţia de a distruge un grup, chiar dacă numai parţial, înseam-
nâ intenţia de a distruge o parte distinctă a grupului, spre deosebire de o acumulare de in-
divizi izolaţi în cadrul grupului respectiv. Astfel, omorârea tuturor membrilor unei părţi
de grup dintr-o arie geografkă limîtată, deşi rezuită într-un număr mai restrâns de victi-
me, s-ar califica drept genacid, dacă este realizată cu intenţia de a distruge partea grupului
ca atare amplasată în acea arie geografică restrânsă. Din probele prezentate, Tribunalul a
decis că forţele sârbilor bosniaci au intenţionat să elimine toţi musulmanii bosniaci din
Srebrenica drept comunitate. într-o perioadă de circa 7 zite, au fost sistematic masacraţi
circa 7 000 - 8 000 de bărbaţi de vârstă miliarâ, în timp ce restul populaţiei musulmane
bosniace prezente în Srebrenica, circa 25 000 oameni, au fost transferaţi în mod forţat la
Kladanj. Intenţia forţelor sârbe bosniace de a distruge musulmanii din Srebrenka în cali-
tate de grup este demonstrată în continuare de distrugerea caselor musulmanilor bosniaci
din Srebrenica şi Potocari şi distrugerea principalei moschei din Srebrenica la scurt timp
după atac.
190 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Omor
Omorul este definit din plin de către TPFI drepE moartea victimei rezultată în urma
acţiunii sau omisiunii făptuitoruiui, comisâ cu intenţia de a cauza deces sau vătămare
corporală gravă, care ar fi trebuit să prevadă că în mod rezonabil poate duce la deces.
Exterminare
Eîemente:
— persoana inculpată sau subordonatul său a participat la omorârea unor persoane
anume
— acţiunea sau omisiunea a fost ilegală şi intenţionată
— acţiunea sau omisiunea ilegală trebuie să facă parte dintr-un atac extins sau
sistematic
— atacul trebuie sâ fie îndreptat contra populaţiei civile.
Date fiind precedentele limitate în acest domeniu, este necesar să ne referim ulterior la
Articolul 7. 2. b. al Statutului Curţii Penale internaţionale, care defineşte mai detaliat
termenul de "exterminare" şi specificâ:
"Exterminarea include determinarea întenţionată a anumitor condiţii de viaţă,
inter alia privarea de acces la alimente şi medicamente, calculate
să rezulte în distrugerea unei părţi din populaţie".
Conform comentariului la Proiectul de Cod al Comisiei de Drept Internaţional, extermi-
narea se deosebeşte de genocid prin faptul că populaţia vizată nu trebuie să dispună în
mod neapărat de o caracteristică comună naţională, etnică, rasială sau religioasă, şi prin
aceea că se referă şi la situaţiile în care "unii membri ai grupuiui sunt omorâţi, iar alţii
sunt cruţaţi".
Tratamente rele
Tribunalul a constatat că rănile şi traumele cauzate celor câtorva persoane care au reuşit
să supravieţuiasca execuţiilor de masă constituie vătămare corporală gravă şi prejudiciu
moral în sensul articolului 4 al Statutului.
Tratamentele crude şi inumane au fost definite de jurisprudenţa Tribunalului drept "ac-
ţiune sau omisiuiie intenţionată, care, examinată obiectiv, este comisă cu inîenţie directă,
şi nu din întâmplare, ce cauzează suferinţe şi prejudicii mentale sau fizice sau constituie
un atac grav asupra demnităţii umane" şi include asemenea infracţiuni ca tortura.
Oeportări sau transfer forţat
Tribunalul a constatat că la 12 şi 13 iulie 1995, circa 25 000 de musulmani bosniaci civili
au fost urcaţi forţat în autobuze şi duşi în afara enclavei Srebrenica, spre teritoriul aflat sub
controlul Armatei Musulmanilor Bosniaci.
Legalitatea transferului
Articolul 49 al celei de-a IV-a Convenţii de la Geneva şi articolul 17 al Protocolului nr. 2
permit evacuarea totală sau parţială a populaţiei "dacă asta o cer motive ce ţin de securi-
tatea populaţiei sau motive railitare imperioase". Articolul 49 lotuşi specifică: "persoanele
care sunt astfel evacuate trebuie transferate înapoi la casele lor imediat după ce ostilităţile
Partea specială 191
din regiunea respectivă au încetat". Această condiţie nu este satisfăcută în cazul dat: popu-
laţia care era adunată ia Potocari nu a mai fost întoarsă acasă după încetarea ostilităţilor
în regiune. De fapt, ostilităţile active din Srebrenica însăşi şi din sudul enclavei încetaseră
deja la momentul când persoanele erau urcate şi duse cu autobuzele. Astfel securitatea
populaţiei civile nu poate servi drept justificare pentru transfer. Atmosfera de teroare în
care s-a desfăşurat evacuarea demonstrează că transferul a fost realizat în conformitate cu
o politică bine organizată cu scopul de a exila populaţia musulmană bosniacă din enclavă.
Evacuarea în sine este scopul şi nicidecum protecţia populaţiei civile şi nici necesitatea
militară imperativă nu justifică acţiunea.
Termenul "forţat" se reflectâ în faptul că musulmanii bosniaci din Srebrenica nu exercitau
o aiegere adevărată de a pleca, însă reacţionau la certitudinea că supravieţuirea lor depin-
dea de acea plecare. Deoarece populaţia civilă dîn Srebrenica a fost strămutată in fron-
tierele Bosniei-Herţegovina, strămutarea forţată nu poate fi văzută ca deportare conform
dreptului internaţional cutumiar. Prin urmare, Tribunalul conchide ca populaţia civilă
adunată la Potocari şi transportată la Kladanj nu a fost supusă la deportare, ci mai degra-
bă la transfer forţat. în circumstanţele prezentului caz, acest transfer forţat constîtuie o
formâ de tratament inuman, conform Artkolului 5.
Persecutări
Jurisprudenţa TribunaHilui (hotărârea Kupreskic) defineşte persecutarea drept "negarea
crasă, pe motîve discriminatorii, a unui drept fundamental, consacrat jn dreptul interna-
ţional cutumiar sau în vreun tratat internaţional, ce atinge acelaşi nivel de gravitate ca şi
alte acţiuni interzise de Articolul 5".
Criza umanitară de la Potocari, incendierea caselor din Srebrenica şi Potocari, terorizarea
populaţiei civile musulmane bosniace şi omorârea miilor de civili musulmani bosniaci,
la Potocari sau în cadrul tinor execuţii de masă atent organizate şi transferul forţat al
femeilor, copiilor şi bătrânilor în afara teritoriului aflat sub controlul sârbilor bosniaci
constituie acte de persecutare.
Tribunalul conchide astfel că Acuzarea a demonstrat în afara oricăror dubii că acţiunile
sârbilor bosniaci din iulie 1995 reprezintă genocid, crime contra umanităţii şi încălcări ale
dreptului şi cutumelor de război.
RESPONSABILITATEA PEHALÂA GENERALULVt KRSTlC
Tribunalul conchide că forţele Drina Corps au participat, dacă nu toate, la unele infrac-
ţiuni. Totuşi, aparent şi alte forţe au jucat un anumit rol, uneori unul decisiv, în ce!e în-
tâmplate şi, în special, la capturarea şi executarea musulmanilor bosniaci. Decizia astfel
enunţă clar participarea şi următoarelor forţe la comiterea infracţiunilor:
— forţele Ministerului de Interne;
— forţele ce se supuneau direct Comandamentului General, şi anume Regimentul 65 de
Protecţie Motorizată şi Detaşamentul 40 de Sabotaj;
— forţe ale poliţiei militare;
— alte forţe armate, formate probabil din civili şi militari în rezervă, care au luat arme.
Cu toate acestea, probele demonstrează că aceste forţe au acţionat coordonat.
192 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Răspunderea pentru acţiunile sau inacţiunile persoanelor aflate în subordine
Conform articolului 7. 3. al Statutului, "faptul că una dintre acţiunile menţionate la Ar-
ticolele 2-5 ale prezentului Statut a fost comisă de o persoană subordonată nu eliberează
de răspundere penală persoana ierarhic superioară, dacă aceasta ştia sau trebuia să ştie că
persoana subordonată ei urma să comite asemenea acţiuni sau a comis asemenea acţiuni
şi persoana ierarhic superioară nu a întreprins toate măsurile necesare şi rezonabile de a
preveni asemenea acţiuni sau de a pedepsi făptuitorii".
Conform jurisprudenţei, trebuie întrunite următoarele trei condiţii pentru ca persoana
să poarte răspundere penală pentru acţiunîle altei persoane conform Articolului 7.3. al
Statutului:
— existenţa unei relaţii subordonat-superior;
— persoana ierarhic superioară să ştie sau să fi trebuit să ştie despre acţiunile criminale
pe care persoana subordonată intenţiona să le comită sau pe care le-a comis;
— persoana ierarhic superioară să nu fi întreprins măsurile necesare şi rezonabile de a
preveni comiterea acţiunii criminale sau de a pedepsi făptuitorui.
Notă: Textul integral al hotărârii primei instanţe şi al Camereî de Apel este disponibil în limba
engieză şi cea franceză ia adresa electronică http://www.un.org/icty/krstic/TrialCl/
iudeement/index .htm
Articoiul 136. ECOCIDUL
Distfugerea intenţionatâ în masă a fiorei sau a faunei, intoxkarea atmosferei ori a resurselor acvatice, precum ţl
săvârţirea altor acţiuni ce pot provoca sau au provocat o catastrofă ecologkă,
5e pedepsesc cu închisoare de la 12 la 20 de ani.
1. Infracţiunea de ecocid atentează asupra securităţii omenirii, deoarece, din cauza propor-
ţiilor şi a nivelului de nimicire, consecinţele lui sunt ireversibile pentru natură şi fiinţa
umană. Etimologia termenului este greco-Iatină: oikos in greceşte înseamnă "casă, gospo-
dărie", iar cido în latină înseamnă "a omori". Literalmente ideea de ecocid se descifrează
prin "a omorî casa".
2. Infracţiunile de ecocid sunt aceleaşi infracţiuni ecologice, însă de proporţii globale sau
regionale, cu consecinţe ireversibile pentru natură ţi om. Din acest motiv şi deoarece aten-
tează la menţinerea securităţii omenirii, infracţiunea de ecocid este plasatâ în categoria
infracţiunilor contra păcii şi securităţii omenirii.
3. Baza juridică prin care se recunoaşte şi se garanteazâ dreptul fundamental al omului la un
mediu sănătos şi echilibrat se constituie din Convenţia privind conservarea vieţii săîbatice
şi a habitatelor naturak ăin Europa, adoptată la Berna la 19.09.1979; Convenţia privind
evaluarea impactulut asupra mediuiui îrt zonele transfrontaliere, adoptată la Espoo, Finlan-
da, la 25.02.1991; Carta mondiaîăpentru natură, adoptată la New York la 28.10.1982 (a se
vedea TI, vol. 7, pag. 59-65), Constituţia Republicii Moldova etc.
4. Convenţia din 10 decembrie 1976 Cu privire la interzicerea utilizării în scopuri militare
sau în oricare alte scopuri ostile a tehnicilor de modificare a meăiului natural, care se aplică
P a r t e a s p e c i a lă 193
şi pe timp de pace, şi pe timp de război, interzice atât acţiunile în urma cărora se poate
schimba dinamica, conţinutul şi structura planetei, inclusiv litosfera, hidrosfera şi spaţiul
cosmic, cât şi aplicarea tehnicilor de modificare a mediului în scopuri ostile, produse ca
urmare a manipulării de către om a forţelor naturii (deteriorarea stratuiui de ozon, schim-
barea parametrilor fizici şi chimici ai mărilor şi oceanelor, producerea de cicloane, pro-
vocarea de cutremure de pământ, provocarea de alunecări de teren şi avalanşe de zăpadă
etc).
5. Art. 53 din PPA protejează mediul natural pe durata conflictelor armate: "Este interzis să
se utilizeze metode şi mijloace de luptă care sunt concepute perttru a cauza sau de ia care
se poate aştepta că vor cauza pagube excesive, de durată şi grave mediului natural".
6. Art. 137 din CRM proclamă dreptul la un mediu sănătos: "1) Fiecare om are dreptul la un
mediu neprimejdios din punct de vedere ecoiogic pentru viaţă şi sânătate, precum şi la
produse alimentare ţi obiecte de uz casnic inofensive...".
7. Latura obiectivă a ecocidului se realizează prin:
• distrugere intenţionată în masă a florei sau a faunei;
• intoxicare a atmosferei ori a resurselor acvatice;
• săvârşire de alte acţiuni ce pot provoca sau au provocat o catastrofă ecologicâ.
8. Conţinutul ideatic al sintagmei distrugere intenţionată în masă a florei sau a faunei expri-
mă rezultatul unor acţiifni intenţionate de nimicire a speciilor de animale sau de plante
care există intr-un anumit mediu sau într-o anumită regiune, intr-un număr sau intr-o
anumită proporţie, care pun în primejdie perpeîuarea speciei respective.
9. Prin noţiunea de intoxicare a atmosferei ori a resurselor acvatice se tnţelege acţiunile de
impurifkare, peste limitele şi normele stabilite de legislaţie, a aerului, apelor, solului cu
substanţe chimice, deşeuri, gaze de eşapament şi reziduuri industriale, agricole, comuna-
le, de tranşport auto etc.
10. Stntagma catastrofă ecologică înglobează sensul transmis de rezultatul unui eveniment
tragic de proporţii regionale sau globale, ireversibil pentru natură şi fiinţa umană (Cata-
strofa de la Cernobâl).
11. Prevederile din Codul silvic, Codul funciar, Codul apelor, Codul subsolului, Legea regnu-
iui animal etc. se vor folosi şi la stabilirea cuantumului despăgubirilor cauzate naturii. *
12. Latura subiectivă a infracţiunii de ecocid se realizează prin intenţie directă sau indirectâ.
13. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilâ, care a atins vârsta de
I6ani.
Articolul 137. Tratamente inumane
(1) Supunerea, prin Ofice metode, la tortură sau îratamente inumane pentru a cauza în mod intenţionat mari
suferinţe sau vătămări grave integrilâţii corporale sau sănătâţti răniţilor, bolnavilor, prizonierilor, persoa-
nelor civile, membrilor personalului sanitar civil sau al Crucii Roşil ţi al organizaţiilor asimilate acesteia,
naufragiaţilor, pretum şi oricărei alte pmoane căzute sub puterea adversaruiui, ori supunerea acestora la
experienţe medicale, biologlce sau ţtiinţifice care nu sunt justifkate de un tratament medical în interesul
lor se pedepseşte tu închisoare de la 8 la 15 ani.
{2) Săvârşirea faţă de persoanele indicale ta alin. (1) a uneia dintre urmatoarele fapte:
194 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
a) constrângerea de a îndeplini servicruJ militar !n forţeie armate ale adversarului;
b) luareadeostatici;
c) deportarea;
d) dislocarea sau lipsirea de libertate fărâ temei legal;
a) condamnarea decătreo instanţă dejudecată constituităin mod ilegal fără judecatS prealabilă şi fârâ
respectarea garanţiilorjuridlce fundamentaie prevăzute de lege
se pedepsejte cu închisoare de la 12 la 20 de ani.
(3) Torturarea, mutilarea, exterminarea sau executarea fără o judecatâ legală a persoanelor menţionate la
alin.(l) se pedepseşte cu închisoare de la 16 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.
1. Tratamentul inuman este o crimă de război.
2. Interzicerea torturii sau tratamentelor crude, inumane şi degradante constituie, ca şi
dreptul la viaţă, un drept absolut al persoanei în sensul că nu se admite nici o derogare de
la respectarea lui chiar în situaţii excepţionale.
3. Baza juridică a răspunderii pentru crimele de război se constituie din Convenţiile de
la Geneva; Primul protoco! adiţional la Convenţiile de ia Geneva referitor la protecţia
victimelor conflictelor armate internaţionale, semnat la 12 august 1949 la Geneva;
Protocolul II adiţional la Convenţiile de la Geneva referitor la protecţia victimelor
conflictelor armate fără caracter internaţional, semnat la 10 iulie 1977 la Geneva (a se
vedea: TI, vol. 5, pag. 7-259); Statutul Curţii Penale Internaţionale şi alte instrumente
internaţionaie. Prin expresia Convenţiile de la Geneva se înţeleg: Convenţia (I) pentru
îmbunătăţirea sorţii răniţilor şi bolnavilor din forţele armate în campanie, încheiată
la 12 august 1949 la Geneva; Convenţia (II) pentru îmbunătăţirea sorţii răniţilor, bol-
navilor şi naufragiaţilor din forţele armate maritime, încheiată la 12 august 1949 la
Geneva; Convenţia (III) cu privire la tratamentul prizonierilor de război, încheiată la
12 august 1949 la Geneva; Convenţia (IV) cu privire la protecţia persoanelor civile în
timp de război, încheiată la 12 august 1949 la Geneva.
4. Art. 137 CP include nu numai tratamentele inumane, ci şi alte infracţiuni de război: luarea
de ostatici, deportarea, constrângerea de a îndeplini serviciul militar în forţele armate ale
adversarului etc.
5. Articolul 3, comun celor patru convenţii de la Geneva din 1949, şi art. 4, paragraful 2,
din Protocolul II adiţional stabilesc standardul minim de tratament umanitar pentru
persoanele protejate aplicabil oricărui tip de conflict armat, indiferent de caracterul lui:
internaţional sau intern. Persoanele care nu participă direct la ostilităţi, indusiv membrii
forţelor armate care au depus armele şi persoanele care au fost scoase din luptă din cauză
de boală, rănire, detenţiune sau din orice altă cauză, vor fi, în toate împrejurările, tratate
cu omenie, fără nici o deosebire cu caracter discriminatoriu bazată pe rasă, culoare, reli-
gie sau credinţă, sex, naştere sau avere, sau orice alt criteriu analog. Răniţii şi bolnavii vor
firidicaţişi îngrijiţi.
6. Conceptul de tratament inuman, termenit şi noţiunile adiacente sunt explicate şi utilizate,
cu preponderenţâ, în sensul pe care li-I oferă convenţiile şi actele internaţionale care con-
stituie baza juridică a răspunderii pentru crimele de război.
a) Sintagma supunerea unci persoane la tratament inuman transmite sensul de lipsire,
prin orice metode, a persoanei de condiţii elementare de viaţă, de hrană, locuinţă,
P ar tea specială 195
îmbrăcăminte, de igienă, asistenţă medicală etc, greu de suportat lizic şi umilitoare
din punct de vedere moral.
b) Prin tortură se înţelege fapta de a cauza cu intenţie durere sau suferinţe acute, fizice
sau mintale, unei persoane care se află sub paza sau controlul făptuitorului; înţelesul
acestui termen nu se extinde la durerea sau suferinţele rezultând exclusiv din sanc-
ţîuni legale, care sunt inerente acestor sancţiuni sau ocazionate de ele (Statutul CIP,
art. 7,lit. e);
c) Prin sintagma mari suferinţe se înţelege durerea fizică sau morală, starea persoanei
care resimte puternic o durere fizîcă sau psihică.
d) Sintagma prin orice metode presupune întreprinderea oricăror acţiuni îndreptate
direct sau indirect asupra fiinţei pentru a-i cauza durere fizică, psihică sau a-i umili
demnitatea şi onoarea. Deşi există diverse clasificări ale metodelor de tortură, nici
una dintre ele nu este exhaustivă - mintea torţionarilor dă dovadă de inventivitate
care nu poate fi prevăzută.
e) Noţiunearfe vătămare gravă a integrităţii corporak sau a sânătăţiipersoanei supuse
tratamentului inuman este explicată în comentariul la art. 151 CP.
f) Prin termenii răniţi şi bolnavi se înţeleg persoanele, militari sau civili, care, ca urma-
re a unui traumatism, a unei boli sau a altor incapacităţi sau tulburări fizice sau min-
tale, au nevoie de îngrijiri medicale şi care se abţin de la orice act de ostilitate. Aceşti
termeni vizează, d^opotrivă, lăuzele, nou-născuţii şi alte persoane care ar putea avea
nevoie de îngrijiri medicale imediate, cum ar fi intirmii şi femeile însărcinate, şi care
se abţin de la orice act de ostilitate.
g) Prin noţiunea de prizonier de război se înţelege o persoană care ia parte la ostilităţi
şi cade în mâinile părţii adverse. Prizonierul de război este presupus a fi şi, în conse-
cinţă, este protejat de prevederile celei de-a Ill-a Convenţii de la Geneva, atunci când
el revendică statutul de prizonier de război sau rezultă că are dreptul la statutul de
prizonier de război.
h) Este considerată civilă orice persoană care nu aparţine uneia dintre categoriile pre-
văzute în articolele ceiei de-a IH-a Convenţii de la Geneva şi al art. 43 PPA la CG (TI,
vol. 5, pag. 194-196). în caz de îndoială, persoana respectivă va fi considerată civilă
(art. 50 PP). Populaţia civilă cuprinde toate persoanele civile. Prezenţa în mijlocul
populaţiei civile a persoanelor izoîate care nu corespund definiţiei de persoană civilă
nu privează aceasta populaţie de calitatea sa.
i) Prin noţiunea de personal sanitar civil se înţelege totalitatea angajaţilor care au în
funcţie îngrijirea bolnavilor şi râniţilor în armatâ sau a civililor în unităţile de în-
tremare şi de diagnosticare.
j) Prin personal al Crucii Roţii ţi al orgamzaţiilor asimilate acesteia se înţelege totalita-
tea angajaţilor în organizaţia internaţională a Crucii Roşii şi în alte societăţi naţionale
voluntarc de asistenţă, recunoscute legal şi autorizate de către o parte la conflict.
k) Prin termenul naufragiaţi se înţelege persoanele, militari sau civili, care se află într-o
situaţie periculoasă pe mare sau în alte ape, ca urmare a nenorocirii care îi loveţte
sau care loveşte nava sau aeronava care ii transportă, şi care se abţin de la orice act de
ostilitate. Aceste persoane, cu condîţia ca ele să continue să se abţină de la orice act de
ostilitate, vor continua să fie considerate naufragiaţi în timpul salvării lor până vor fi
dobândit un alt statut în virtutea Convenţiilor sau a PPA la CG.
196 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Partea specială
9. ]) Prin supunere a unei persoane la experienţe medicale btotogice sau ştiinţifice se înţe-lege
folosirea persoanei ca material viu pentru efectuarea unor anumite experimente.
Pentru existenţa infracţiunii în această modalitate este necesar ca experienţele la care
este supusă persoana să nu fie justiikate de un tratament medical în interesul ei.
Alin. 2 art. 137 prevede urmâtoarele circumstanţe agravante care se referă la formele de
realizare a laturii obiective:
a) Constrângerea de a indeplini serviciui militar înforţele armate ale adversarului pre-
supune determinarea persoanei de a se încadra efectiv în forţele armate ale adversa-
197
rului sau de a presta nişte servicii în favoarea acestora.
b) luarea de ostatici presupune lipsirea de libertate a uneia sau a mai multor persoane
drept represalii ori impunerea adversarului la o anumită conduită. Prin ostatic se
înţelege o persoană dintr-un teritoriu ocupat în timp de război, reţinută de ocupant
drept garanţie pentru a preveni acte ostile împotriva sa. Pentru intensificarea presiu-
nilor, ostaticii sunt ameninţaţi cu moartea. Pentru a exista componenţa de infrac-
ţiune dată, nu are însemnătate numărul persoanelor luate ca ostatici şi nici durata
reţinerii lor în această stare.
c) Depo a deportării şi
10. Potrivit art. 8 al Statutului CIP, această instituţie îşi va exercita jurisdicţia în legătură
rlare distanţa. Latura obiectivâ a infracţiunii de deportare este realizată chiar dacă a fost
cu
însea deportată o singură persoană.
crimele de război dacă infracţiunile smit comise ca parte a unui plan sau a unei
mnă d) Dislocarea sau lipsirea de libertatefară temei legaî. Prin disbcare se înţelege o mutare
politici,
a forţată dintr-o locaSitate în alta, dar în interiorul aceluiaşi stat. Număruj persoanelor
sau sunt săvârşite pe scară largâ.
trimit dislocate şi durata dislocării nu au un rol hotărâtor la calificarea infracţiunii de tra-
e tamente inumane. Prin lipsire de libertate se înţelege o serie de acţiuni prin care se 11. Latura subiectivă a infracţiunii se realizează prin intenţie directâ.
forţat restrânge libertatea persoanei aflate sub puterea forţei inamice: amplasarea persoa- 12. Subiect al infracţiunii de (ratainent inuman poate fi orice persoanâ civilă sau
perso nelor în lagăre sau în alte locuri de detenţie. Pentru ca infracţiunea să fie calificată ca militară,
ana atare, această acţiune trebuie să fie lipsită de temei legal. care a atins vârsta de 16 ani.
din e) Condamnarea de către o instanţă dejudecată constituită în mod ilegal, fără judecată
terito prealabiiă şifără respectarea garanţiilor juridicefundamentale prevâzute de lege, în- Practica judiciară
riul seamnă pronunţarea unei sentinţe de condamnare nerespectând procedura legală
în A se vedea comentariul la art. 135 CP, cazul Krstic.
stabiiită de lege şi neglijând raijloacele prin care se asigură învinuiţilor o judecată le-
care gală (dreptul la apârare, dreptul liber la justiţie, dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit
se de două ori pentru una şi aceeaşi faptă etc).
afiă
Alin. 3 art. 137 prevede următoarele circumstanţe agravante: Articolul 138. încălcarea drepîului umanitar internaţional
în (1) Executarea unui ordin nelegitim care conduce la săvârşirea infracţiunilor prevăzute la art. 137
terito a) Pentru noţiunea de lorturare a se vedea comentariul de la alin. 1 al termenului tortură. se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani. (2} Oarea de câtre ţef unui subordonat in tirapul
riul b) Termenul mutiiare desemneaza acţiunile de a mutila şi rezultatul lor, adică a tăia, a conflictului armat sau al acţîunilor militare a unui ordin
statul amputa o parte a corpului, a schilodi, a desfigura. vădit nelegitim, orientat spre săvârşirea de infracţiuni prevă^ute la art. 137, dacă iipsesc semnele
ui c) Termenul exterminare înseamnă a ucide, a nimici, a masacra, a stârpi în masă. unei
străi d) Executareafărăjudecată îegală a persoanelor menţionate în alin. 1 înseamnă a aduce infracţiuni mai grave,
se pedepseşte cu inchisoare de la 8 la 15 anl.
n, la îndepljnire o hotărâre de condamnare a unei instanţe ilegale.
(3) Neîndepllnirea satTîndeplinirea necorespunzâtoare decătre şef a
inam Proiectul de Cod al crimeior împotriva păcii şi securităţii omenirii a stabilit criteriile care
obngaţiltordepreîntâmplnareasăvârţîri!
ic, permit delimitarea crimelor de război de alte crime similare. Aceste criterii sunt: rie către subordonaţi a infracţiunllor prevăzute la art.
sau 137 se pedepseşte cu închisoare de la 6 !a 12 ani.
sâvârşirea crimelor într-o manieră sistematică, •
într-
pe scarâ largă.
un 1. Noţiunea de drept umanitar internaţional include ansamblul de norme de drept
alt interna-
îerito
ţional, de sorginte cutumiară sau convenţională, destinate a reglementa în mod
riu
special
ocup
problemele survenite în situaţii de conilict armat internaţional sau de conflict armat
at de
care
inam
nu are caracter internaţional.
ic.
Pentr 2. Crimele contra umanităţii au fost incriminate pentru prima oară în Statutul
u Tribunalului
exist Internaţional Militar de la Niirnberg. în conformitate cu art. 6 al Statutului, sunt
enţa crime
infra contra umanităţii: asasinatul, exterminarea, sclavia, deportarea şi orice act inuman
cţiun comis
ii nu împotriva oricăror populaţii civile, înainte sau în timpul războiului, precum şi
are persecuţii-
impo le pe motive politice, rasiale sau religioase.
rtanţ 3. Comunilatea internaţională, prin instituirea CIP, recunoaşte actualmente drept
ă crime
numă
împoEriva umanităţii următoarele fapte:
rul
perso a) omorul;
aneîo b) exterminarea;
r c) supunerea la sclavie;
depo d) deportarea sau transferarea forţată de populaţie;
rtate, e) întemniţarea sau altă formă de privare gravă de libertate fizică, cu violarea
durat
 disp itate comparabilă;
oziţi h) persecutarea oricărui grup sau a oricărei colectivităţi identificabiie din motive
i- de ordin politic, rasial, naţional, etnic, cultural, religios sau sexual, în sensul
lor paragra-
fund
ame
ntal
e
ale
drep
tului
inter
naţi
onal
;
f)
tort
ura;
g) violu
l,
scla
vaju
l
sexu
al,
pros
tiîuţ
ia
forţ
ată,
grav
idita
tea
forţ
ată,
steri
lizar
ea
forţ
ată
sau
oric
e
altă
for
mâ
de
viol
enţă
sexu
ală
de o
grav
198 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
fului 3, orî în funcţie de alte criterii universal recunoscute ca inadmisibile in dreptul
internaţional, în corelare cu orice act prevăzut în prezentul paragraf sau orice crimă
de competenţa CIP; i) dispariţîile forţate de persoane; j) crima de apartheid; lc)
alte fapte inumane cu caracter analog cauzând cu intenţie suferinţe mari sau vătă-
mări grave ale integrităţii fizice ori ale sănătăţii fizice sau mintale (a se vedea art. 7 al
Statutului CIP).
4. Noţiunile şi conotaţia semantică ale sintagmelor utilizate sunt reproduse în accepţiunea
art. 7, punctul 2:
a) prin atac îndreptat împotriva unei populaţu civile se înţelege comportamentu! care
constă în comiterea multiplă de acte vizate anterior împotriva oricărei populaţii civi-
le, în aplicarea sau în sprijinirea politicii unui stat ori a unei organizaţii având ca scop
un asemenea atac;
b) prin exterminare se înţelege îndeosebi fapta de a impune cu intenţie condiţii de viaţă,
ca privarea accesului la hrană şi la medicamente, cu scopul de a antrena distrugerea
unei părţi apopulaţiei;
c) prin supunerea la sdavie se înţelege fapta de a exercita asupra unei persoane unul sau
ansamblul atributelor legate de dreptul de proprietate, inclusiv în cadrul traficului de
fiinţe umane, în special de femei şi copii;
d) prin deportare sau transfer forţat de populaţie se înţeîege fapta de a deplasa în mod
forţat persoane, expulzându-le sau prin alte mijloace coercitive, din regiunea in care
ele se află legal, fără motive admise în dreptuî internaţional;
e) prin tortură se înţelege fapta de a cauza cu intenţie durere sau suferinţe acute, fizice
sau mintale, unei persoane care se afiă sub paza sau controlul făptuitorului; înţelesul
acestui termen nu se extinde la durerea sau suferinţele rezultând excîusiv din sanc-
ţiuni legale, care sunt inerente acestor sancţiuni sau ocazionate de ele;
f) prin graviditate forţată se înţelege deţinerea ilegală a unei femei însărcinate in mod
forţat, cu intenţia de a modifica compoziţia etnică a unei populaţii sau de a comite
alte violări grave ale dreptului internaţional. Aceastâ definiţie nu poate în nici un fel
să fie interpretată ca având o incidenţă asupra legilor naţionale referitoare la gravidi-
tate;
g) prinpersecuţie se înţelege denegarea cu intenţie ţi grav de drepturi fundamentale cu
violarea dreptului internaţional, din motive legate de identitatea grupului sau colec-
tivităţii care face obiectul acesteia;
h) prin crima de aparîheiâ se înţelege fapte inumane analoage celor vizate la paragra-
ful 1, comise in cadrul unui regim instituţionalizat de oprimare sistematică şi de
dominare a unui grup rasial asupra oricărui alt grup rasial sau oricăror alte grupuri
rasiale şi cu intenţia de a menţine acest regim;
i) prin dispariţiiforţate depersoane se înţelege cazurile în care persoanele sunt aresta-
te, deţinute sau răpite de către un stat ori o organizaţie politică sau cu autorizarea,
sprijinul ori asentimentul acestui staî sau al acestei organizaţii, care refuză apoi să
admită că aceste persoane sunt private de libertate sau să dezvăluie soarta care le
este rezervată ori locul unde se află, cu intenţia de a le sustrage protecţiei legii pe o
perioadă prelungită.
Partea specialâ 199
5. La baza criteriilor de delimitare a crimelor contra umanităţii de infracţiunile de drept co-
mun (omor, viol etc.) se pune gravitatea deosebită, caracterul de masă şi mobilui săvârşirii
acestor crime.
6. Crimele contra umanităţii şi crimele de război sunt imprescriptibile (a se vedea Convenţia
ONU asupra imprescripttbilităţii criinelor de război şi crimelor contra umanităţit),
7. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin următoarele modalităţi: executarea unui
ordin nelegitim; darea de către şef unui subordonat, în timpul conflictului armat sau al
acţiunilor militare, a unui ordin vădit nelegitim; neîndeplinirea sau îndeplinirea necores-
punzătoare de către şef a obligaţiilor de preîntâmpinare a acţiunilor sau inacţiunilor care
conduc, în primele două situaţii, la săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 137 CP şi la
preîntâmpinarea săvârşirii aceloraşi infracţiuni, în cazul celei de a treia situaţii.
8. Lista infracţiunilor prevăzute de art. 137 CP este mai restrânsă decât cea din art. 7 al Sta-
tutului CIP.
9. Statele-părţi la conflictul militar trebuie să-i informeze pe comandanţii militari despre
stipulările Convenţiilor de la Geneva şi să-i oblige la respectarea cu stricteţe a acestora,
pentru a-i împiedica să comită infracţiunile prevăzute de CG, să-i pedepsească şi să-i de-
nunţe autorităţilor competente (TI, vol. 5, pag. 241).
10. Disciplina internă pentru aăigurarea şi respectarea regulilor de drept internaţiohal apli-
cabile în conflictele armate (a se vedea art. 43 PPA) este o condiţie obligatorie pentru toate
unităţile armate care iau parte la conflictele militare. De regimul de disriplină şi conduita
subordonaţilor răspunde efectivul de comandă al unităţii armate.
11. Ordinul are vafoare juridică dacă este emis şi se încadrează în limitele competenţelor
i'uncţionale ale emiţătorului. Prin ordin se înţelege o dispoziţie cu caracter obligatoriu,
scrisă sau verbalâ, emisă de o persoană oficială pentru a fi executată de subalterni.
12. Pentru elucidarea noţiunilor de ordin nelegitim (ordin sau dispoziţie ilegală) şi ordin vădit
nelegitim (ordin sau dispoziţie vădit ilegale) a se vedea prevederile alin. 5 şi 6 art. 364 CP.
13. Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de alin. 3 art. 138 CP se realizeazâ prin neînde-
plinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către şef a obligaţiunilor de preîntâmpi-
nare a săvârşirii de către subordonaţi a infracţiunilor prevăzute la art. 137 CP ca rezuitat
al unei atitudini negîijente sau neconştiincioase faţă de ele.
14. Latura subiecîivă a infracţiunii prevăzute de alin. 1 şi 2 ale articolului supus analizei se
realizează prin intenţie directâ, iar cea din alin. 3 - prin imprudenţă.
15. Subiect al infracţiunii de încălcare a dreptuiui umanitar internaţional poate fi orice per-
soană fizică responsabilă, care a atins vârşta de 16 ani, îşi face serviciul militar sau care se
încadreazâ în categoria de combatant.
16. Subiect al infracţiunii prevăzute de alin. 2 ş: 3 art. 138 este unul special - şeful, coman-
dantul militar.
Practicajudiciară:
A se vedea comentariul la art. 135 CP, cazul Krstii.
 200 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Articolul 139. Planificarea, pregătirea, dedanşarea sau ducerea războiului
(1 Planificarea, pregâtirea sau dedanşarea războiului
se pedepseşte cu inchisoare de la 12 la 20 de ani.
(2) Ducerea războiului
se pedepseşte cu încîiisoare de ia 16 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.
1. Obiectul înfracţiunii îl constituie relaţiile sociale ce ţin de menţinerea păcii.
2. Art. 6 al Statutului Tribunalului Militar Internaţional de îa Niirnberg defineşte crima
contra păcii caplânuirea, pregătirea, declanşarea saupurtarea unui război de agresiune cu
vioiarea tratatelor, garanţiilor sau acordurilor internaţionale.
3. în articolul 1 al Rczoluţiei nr, 3314 {XXIX) din 14 decembrie 1974 a Adunării Generale a
ONU agresiunea este definită astfel: "Folosirea forţei armate de către un stat împotriva
suveranităţii, integrităţii teritoriale ori a independenţei politice a unui alt stat sau în orice
alt mod este incompatibil cu Carta ONU". Art. 2 al aceleiaşi rezoluţii prevede că folosirea
forţei armate, prin violarea Cartei, de către un stat care acţionează primul constituie ăo-
vada suficientă, prima facie a unui act de agresiune.
4. Printre muitiplele forme de agresiune se numără: atacarea armată a teritoriului unui stat
străin sau orice tip de ocupaţie militară (chiar temporară), invazia, atacul, orice anexare
din leritoriul statului atacat, bombardarea sau folosirea oricăror alte arme împotriva
statuiui care a constituit ţinta agresorului, blocarea porturilor şi a frontierelor statului
atacat, folosirea armatei altui stat aflate în baza unor acorduri pe teritoriul statului atacat,
folosirea bandelor de mercenari etc.
5. Infracţiunea deplanificare a războiului înseamnă alcâtuirea planului strategic şi tactic de
declanşare şi de ducere a războiului concret (alegerea ţării care urmează a fi atacată, de-
terminarea termenelor şi a amplorii conflictului, potenţialul implicării altor state, fixarea
rezultatelor agresiunii etc).
6. Etapă de pregătire a războiului de agresiune se consideră acţiunile concrete prin care se
realizează scopul de perspectivă al infracţiunii de război agresiv (de exemplu, concentra-
rea forţelor armate într-o regiune apropiată de zona de interes a inamicului, săvârşirea
unor aiitrenamente tacEice apropiate de luptele reale, creşterea producţiei industriale de
război: armament, tehnicâ militară; pregătirea surplusurilor de hrană, medicamente,
lubrifianţî şi carburanţi, activizarea acţiunilor de informare asupra statului şi zonei res-
pective, pregătirea rezervelor de unităţi de îmbrăcăminte şi incălţâminte pentru bărbaţi
etc).
7. Noţiunea de dedanşare a războtutui înseamnă începerea propriu-zisă a războiutui, reali-
zarea actului concret de agresiune prin declararea sau nedeclararea acestuia.
8. Prin noţiunea de âucere a războiuiui se înţelege continuarea războiului deja declanşat.
9. Articolul 5 al Curţii Internaţionale Penale stabileşte că CIP îşi va exercita competenţa în
ceea ce priveşte crima de agresiune când va fi adoptată o dispoziţie, conform art. 121 ţi
123, care va defini această crimâ şi va fixa condiţiile exercitării competenţei Curţii în ceea
ce o priveşte.
Partea specială 201
10. Latura subiectivă a infracţiunii deplanificare, pregătire, declanşare sau ducere a unui răz-
boi agresiv se caracterizează prin premeditare şi se realizează întotdeauna prin intenţie
directă.
11. Subiect al infracţiunilordepiarcţ/icure, pregătire, declanşare sau ducere a războiului poate
fi preşedintele ţării sau, în lipsa unei asemenea funcţii, persoana care deţine funcţia su-
prema de conducere în stat: preşedintele parlamentului, primul-ministru.
Articolul 140. Propaganda râzboiului
(1} Propaganda războiului, răspândirea de informaţii tendenţioase ori inventate, instigatoare la război sau
orice aite acţiuni orientaîe spre declanşarea unui război, săvârşite verbal, în scris, prin intermediul radio-
ului, televiziunii, cinematografului sau prin alte mijloace, se pedepsesc cu amendâ în mărime de până la
500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 8 ani, în
ambele cazuri cu prtvarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumiîă activitate pe
un termen de până la 5 ani.
(2) Săvârşirea acţiunilor prevăzute la alin. (1) de o persoană cu înaltâ funcţie de râspundere
se pedepseşte cu amendă de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închtsoare de !a 8 la 12 ani, în arabele
cazuri cu privarea de dreptul dea ocupa anumitefuncţii sau dea exerdta o anumită activitate pe un termen
de până la 5 ani. *
1. Obiectul infracţiunii de propagandă a războiului îl constituie relaţiiie sociale ce ţin de
menţinerea păcii.
2. Adunarea Generală a ONU, prin Rezoluîia nr. 110 din 3 tioiembrie 1947, a incriminat pro-
paganda în favoarea războiului în orice formă şi in orice ţară drept ameninţare, violare a
păcii sau un act de agresiune. Orice propagandă în favoarea războiului este interzisă prin
lege. Orice îndemn la ură naţională, rasială sau religioasă care constituie o incitare la di-
scriminare, la ostilitate sau violenţă, este interzis prîn lege {Pactul internaţional cu privire
la drepturile civile şipolitice: TI, vol. 1, pag. 38-39).
3. Propaganda în favoarea războiului a fost condamnată prin Declaraţia asupra principiilor
drepîului internaţionatprivind reîaţiiîeprieteneşti şi de cooperare între state conform Car-
tei Naţiunilor Unite din 1971: "Statele au obligaţia de a se abţine de la orice propagandă în
favoarea războiului de agresiune".
4. Prin noţiunea de propagandă a războiuiui se inţelege răspândirea pe orice cale a ideilor,
doctrinelor în favoarea războiului.
5. Mspăndirea de informaţii tendenţioase ori inventate instigatoare la război înseamnă adu-
cerea la cunoştinţa publicutui a unor fapte denaturate complet sau parţial, care au drept
scop înrădăcinarea în conştiinţa membrilor societăţii a unei stâri de tensionare psihică
sau psihoză a războiului.
6. Prin orice alte acţiuniorienîatespredeclanşarea unui mzboi se înţelege orice formă şi tip de
manifestare, de îndemnare în favoarea războiului. Acţiunile în cauză pot fi săvârşite oral
sau în scris, prin intermediul radioului, televiziunii, cinematografuiui, prin internet etc.
7. Propaganda războiului se caracterizează prin intenţie directă. Făptuitorul îşi dă seama de
caracteru] prejudiciabil al acţiunilor sale, creează o stare de pericoi în domeniul menţine-
rii păcii, a prevăzut urmările prejudiciabile pentru securitatea omenirii şi le-a dorit.
202 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT Partea specială 203

8. Subiect a] infracţiunii de propagandă a războiului poate fi orice persoană fizică respon- 9. Folosirea mercenarului constă în utilizarea serviciilor oferite de mercenari în conflictele
sabilă, care a atins vârsta de 16 ani, iar pentru acţiunile prevăzute de alin. 2 art. 140 militare sau în acţiuniie militare.
CP - orice persoană cu o înaltă funcţie de răspundere, care a atins vârsta de 16 ani.
10. Latura subiectivă a infracţiunii de mercenariat se săvârţeşte prin intenţie directă. Persoa-
na care recurge conştient la acţiunile de mercenariat este conştientă de caracterul prejudi-
ciabil al acţiunilor sale, prevede urmăriie şi doreşte în mod conştient săvârşirea actelor de
violenţă în schimbul unei remunerări materiale.
Articolul 141. Activitatea mercenarilor
11. Subiect al infracţiunii de mercenariat poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a
(1) Partitiparea mercenaruluiîntr-unconflictarmatsaulaacţiunimilitare
atins vârsta de 16 ani.
se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani.
(2) Angajarea, insiruirea, finanţarea sau altă asigurare a mercenarilor, precum ţi folosirea lor într-un amflict
armatsau în acţiuni militare,
se pedepsesccu închisoare de la 5 la 15 ani.

1. Activitatea mercenarilor este o crimă de,râzboi.

Articolul 142. Atacul asupra persoanelor sau instituţiilor care beneficiază de pro-
2. Gradul prejudiciabil sporit al infracţiunii este relevat şi în prevederile Convenţiei interna-
tecţie internaţională
Atacul asupra reprezentantului unul stat străin sau asupra colaboratorului unei organizaţiî internaţionale,
ţionale împotriva recnttârii,fo}osirii,finanţării şi instruirii mercenarilor, în al cărei pream-
persoane care beneficiază de protecţie internaţională conform prevederiior tratatelor internaţionale la
bul se stipulează că mercenarii sunt recrutaţi, folosiţi, finanţaţi ţi instruiţi pentru activităţi care Republica Moldova este parte, precum ţi asupra ofidilor sau locuinţelor acestora, dacă atacul are
care violează principiile dreptului internaţional, cum ar fi suveranitatea, independenţa drept scop provocarea războîului sau complicaţiilor internaţionale, se pedepseţte cu închisoare de la 10 la
politică şi integritatea teritorială a statelor, precum şi autodeterminarea popoarelor. 15 ani.
3. Prin termenul mercenar se înţelege "orice persoană:
1. Drept bază juridică pentru protecţia persoanelor sau instituţiilor care beneficiazâ de
a) care este specia) recrutată în ţară sau în străinătate pentru a lupta într-un conflict protecţie internaţională în dreptul internaţional servesc prevederile convenţiilor interna-
armat; ţionale: Convenţia de la Viena cu prtvire la relaţiile diplomatice din 18 aprilie 1961, Con-
b) care, în fapt, ia parte la ostilităţi; venţia ăe la Viena cuprivire la relaţiik consulare din 24 aprilie 1963, Convenţia cuprivire
c) care ia parte la ostilităţi în special în vederea obţinerii unui avantaj personal şi căreia ta prevenirea şi reprimarea infracţiuniior contra persoaneîor care se bucură de o protecţie
îi este efectiv promisă, de către o parte la conflict sau în numele ei, o remunerare internaţională, inclusiv agenţii dip!omaticit din 14 decembrie 1973, Convenţia privind
superioară aceleia promise sau plătite combatanţilor având un grad şi o funcţie ana- reprezenîarea statelor în relaţiite cu organizaţiile mternaţionale cu caracter universal din
loage în forţele armate ale acestei părţi; 1975 de la Viena, Convenţia europeană asupra terorismului din 1976 etc.
d) care nu este nici resortisant al unei părţi la conflkt si nici rezident al teritoriului 2. Noţiunea depersoană care se bucură deprotecţie internaţională este descifratăîn art. 1 al
controlat de o parte la conflict; Convenţki cu privire la prevenirect şi reprimarea 'mfracţiunilor contra persoanelor care se
e) care nu este membru al forţelor arraate ale unei părţi la conflict şi bucură de o protecţie internaţionaiă, indusiv agenţii diplomatki, din 14 decembrie 1973:
f) care nu a fost trimisă de către un stat, altul decât o parte la conflict, în misiune oficia- "Orice şef de stat, inclusiv fiecare membru al organului colegial care exercită în virtutea
lă ca membru al forţelor armate aie statului respectiv" (art. 47 PPA la CG, în TI, vol. prevederilor constituţionale funcţiile şefului statului şi orice şef de guvern sau orice mini-
5, pag. 215). stru al afacerilor externe, dacă o asemenea persoană se găseşte într-un stat străin, precum
4. Noţiuneade mercenar estedescifratăşiîn art. 130 CR şi membrii familiei sale care îl însoţesc; oricare reprezentant, funcţionar sau personalitate
oficială a unui stat şi orice funcţionar, personalitate oficială sau alt agent al organiza-
5. Prin participarea mercenarului la un conjlict armaî sau la acţiuni militare se înţeleg acţiu-
ţiei interguvernamentale care, la data şi în locul unde s-a comis o infracţiune împotriva
nile de luptă, participarea la ostilităţi în vederea obţinerii unui avantaj personal.
persoanei sale, a focalurilor sale oficiale, a domiciliului privat sau a mijloacelor sale de
6. Prin noţiunea de angajare se are în vedere activitatea unei persoane privind atragerea a transport, are dreptul, conform dreptului internaţional, la o protecţie specială împotriva
două sau mai multor persoane în conflictul militar sau acţiunile militare în calitate de oricărui atentat la persoana, libertatea sau demnitatea sa, ca şi a membrilor familiei sale
mercenar. care locuiesc împreună cu ei" (A se vedea şi art. 122 CP al Republkii Moldova).
7. Instruirea mercenarilor constituie activitatea profesională privînd pregătirea mercenaru- 3. Noţiunea de ntisiune diplomatică desemnează un oficiu sau o reprezentanţă diplomatică
lui angajat în conflictele armate sau în acţiunile militare. cu grad de ambasadă sau de legaţie, care este creată prin acordul dintre state în urma
S. Finanţarea sau altâ asigurare a mercenarilor presupune asigurarea materială a activităţii stabilirii relaţîilor diplomatice. Misiunea diplomatică a unui stat se bucură de inviolabi-
mercenarilor, adică oferirea mijloacelor băneşti, a oricăror altor valori materiale, arma- litatea localului, arhivelor, documentelor, corespondenţei. Angajaţii misiunii diplomatice
ment etc. - agenţii diplomatici şi consulari {ţi membrii familiilor lor) - se bucură de inviolabilitatea
204
CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
domiciliului, a propriei persoane, imunitate de jurisdicţie, scutiri de taxe şi impozite per-
sonale.
4. Prin atac asupra reprezentantului unui stat străin sau asupra coiaboratorului unei orga-
nizaţii internaţionale se înţelege o coinportare violentă a persoanei, o atitudine ofensivă
ce se materializează într-o acţiune îndreptată împotriva persoanelor sau instituţiilor care
beneficiazâ de protecţie internaţională.
5. Prin provocare de război se înţeleg acţiunile orienîate spre discreditarea statului în care
se aflâ persoana ce se bucură de protecţie înternaţională sau a statului reprezentat de o
asemenea persoană sau a oricărui alt stat cu scopul de a fi atras in conflicte militare. Prin
complicare a relaţiilor internaţionale se înţelege întreruperea relaţiilor diplomatice, a re-
laţiilor contractuale, a aitor relaţii dintre statele implicate.
6. Latura subiectivă a infracţiunii se manifestă prin intenţie directă, indiferent de motiv, în
scopul de a provoca război sau de a complica relaţiile internaţionale.
7. în calitate de subiect apare orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.
Articolul 143. Aplicarea mijloacelor şi metodelor interzise de ducere a războiului
(1) Apiicarea în tadrul confliclului armat sau a! acţiunilor militare a mijloacelor şi metodelo: de ducere a
războiului interzise de tratatele internaţionale la care Republka Moldova este parte
se pedepseşte cu închisoare de la 12 la 20 de ani.
(2) Aplicarea armei tle nimidre în masâ interzise de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este
parte
se pedepseşte cu îndiisoare de la 16 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.
1. Drept bază juridică de interzicere a anumitelor mijloace şi metode de ducere a războiului
servesc următoarele acte: Convenţiile de la Geneva: Convenţia (I) pentru îmbunătăţirea
sorţii râniţilor şi bolnavilor din forţele armate în campanie, încheiaîă la 12 august 1949
la Geneva; Convenţia (II) pentru îmbunătăţirea sorţii răniţilor, bolnavilor ş'i naufragia-
ţilor din forţele armate maritime, încheiată la 12 august 1949 la Geneva; Convenţia (III)
cu privire la tratamentul prizonierilor de râzboi, incheiată la 12 august 1949 la Geneva;
Convenţia (IV) cu privire la protecţia persoanelor civile în timp de război, încheiată la 12
august 1949 la Geneva.; Primul Prolocol adiţional la Convenţiiie de la Geneva referitor la
protecţia vicîimelor couflictelor armate internaţionale, semnat la 12 august 1949 la Gene-
va; Protocolul II adiţional la Convenţiile de la Geneva referitor la protecţia victimelor con-
flictelor armate fără caracter internaţional, semnat la 10 iulie 1977 la Geneva (a se vedea:
TI, vol. 5, pag. 7-259); Convenţia asupra interzicerii punerii la punct, a fabricării, stocării
şi folosirii armelor chimice şi asupra distrugeriî lor, Paris, 13 ianuarie 1993 etc.
2. în Rezoluţia 1653/XVI din 14 noicmbrie 1961 ONU a stipulat univoc că "Orice stat care
foloseşte arme nucleare sau termonucleare trebuie să fie considerat violator al Cartei ONU,
deoarece acţionează contrar spiritului legilor umanităţii şi comite o crimă contra umani-
tăţiişi civilizaţiei".
3. în art. 35 din Titlul III, Mijloace de iuptă. Statutul de combatant şi deprizonkr de război,
Sec. I, Metode şi mijloace âe luptă (PPA la CG, TI, vol. 5, pag. 189-258), se stipulează: «1. în
Partea s p e c i a l ă 205
orice conflict armat, dreptu! părţilor !a conflict de a alege metodele şi mijloacele de luptă
nu este nelimitat. 2. Hste intems să se întrebuinţeze arme, proiectile şi materiale, metode
de luptă de natură să provoace suferinţe inutile. 3. Este interzis să se întrebuinţeze metode
şi mijloace de luptă concepute pentru a cauza sau de la care se poate aştepta că vor cauza
pagube excesive, de durată şi grave mediului natural».
4. Dreptul umanitar interzice atacurile fără discriminare. în sensul prevederilor art. 51 PPA,
prin atacurifără discriminareselnţeleg;
• Atacurile care nu sunt orientate asupra unui obiectiv militar determinat;
• Atacurile în care se folosesc metode şi mijloace de luptă ce nu pot fi îndreptate împo-
triva unui obiectiv milîtar determinat, sau
Atacurile în care se folosesc metode şi mijloace de luptă ale căror efecte nu pot fi ii-
mitate şi care sunt capabile să lovească, fără deosebire, obiective militare şi persoane
civile sau bunuri cu caracter civil.
5. Articolul 8 din Statutul CIP recunoaşte drept violări grave ale legitor şi cutumelor aplica-
bile conflictelor armate internaţionale fiecare dintre faptele ce urmează:
(i) fapta de a lansa intenţionat atacuri împotriva populaţîei civile în general
sau împotriva civililor care nu partîcipă direct la ostilităţi;
(n) fapta de a lansa intenţionat atacuri împotriva bunurilor cu caracter civil,
adicăra £e!or care nu sunt obiective militare;
(m) fapta de a lansa intenţionat atacuri împotriva personalului, instalaţiilor,
materialului, unităţilor sau vehiculelor folosite în cadrul unei misiuni de
ajutor umanitar sau de menţinere a păcii conform Cartei Naţiunilor Unite,
cu condiţia ca acestea să aibă dreptul la protecţia pe care dreptul interna-
ţional al conflictelor armate o garantează civililor şi bunuriior cu caracîer
civil;
(iv) fapta de a iansa intenţionat un atac ştiind că el va cauza în mod incidental
pierderi de vieţi omeneşti în rândul populaţiei civile, răniri ale persoanelor
civile, pagube bunuriîor cu caracter civil sau daune extinse, de durată şi
grave, mediului înconjurător care ar fi vădit excesive în raport cu ansamblul
avantajului militar concret si direct aşteptat;
(v) fapta de a ataca sau bombarda, prin orice mijloace, oraşe, sate, locuinţe sau
construcţii care nu sunt apărate şi care nu sunt obiective militare;
(vi) fapta de a omorî sau de a răni un combatant care, după ce a depus armele
sau nemaiavând mijloace de a se apăra, s-a predat fără condiţii;
(vn) fapta de a utiliza pe nedrept pavilionu] parlamentar, drapelul sau insignele
militare şi uniforma inamicului sau ale Organizaţieî Naţiunilor Unite, pre-
cum şi semnele distinctive prevăzute de convenţiile de la Geneva şi, făcând
aceasta, de a cauza pierderi de vieţi omeneşti sau răniri grave;
(vm) transferarea, direct sau indirect, de catre o putere ocupantă, a unei părţi
a populaţiei sale civile, în teritorîul pe care ea îl ocupă, sau deportarea ori
transferarea în interiorul sau in afara teritoriului ocupat a totalităţii sau a
unei părţi a populaţiei d i n acest teritoriu;
(ix) fapta de a lansa intenţionat atacuri împotriva dădirilor consacrate reiigiei,
învăţământului, artei, ştiinţei sau acţiunii caritabile, monumentelor istori-
206 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT Partea specială 207

(xxv)
ce, spitalelor şi locurilor unde bolnavii sau răniţii sunt adunaţi, cu condiţia (xxiv) i transport sanitar şi a personalului care foloseşte, conform dreptului
ca aceste construcţii să nu fie obiective militare; f r internaţional, semnele disEinctive prevăzute de conven-ţiile de la Geneva;
(x) fapta de a supune persoanele unei părţî adverse căzute în puterea sa la a i
mutiîări ori la experienţe medicaie sau ştiinţifice de orice fel, care nu sunt p l (xxvi)
motivate de un tratament medical, dentar sau spitalicesc, nici efectuate în t o
interesul acestor persoane, ci care atrag moartea acestora sau le pun grav a r
sănătateaîn pericol; ,
(xi) fapta de a omori sau răni prin îrădare indivizi aparţinând naţiunii sau d
armatei inamice; e m
(xn) fapta de a declara ca nu va fi îndurare pentru învinşi; a
(xm) fapta de a distruge sau de a confisca bunurile inamicului, în afară de ca- a t
zurile în care aceste distrugeri sau confiscări ar fi imperios ordonate de e
necesităţile războiului; l r
a i
(xiv) fapta de a declara stinse, suspendate sau inadmisibile în justiţie drepturile
n a
şi acţiunile cetăţeniîor părţii adverse;
s l
(xv) fapta unui beligerant de a constrânge cetăţenii părţii adverse să ia parte la
a u
operaţiunile de război îndreptate împotriva ţării lor, chiar dacă ei erau în
l
serviciul acestui beligerant înainte de începerea războiului;
i u
(xvi) jefuirea unui oraş sau a unei locaiităţi, chiar luate cu asalt; n i
(xvn) fapta de a utiliza otravă sau arme otrăvitoare; t ,
(xvm) fapta de a utiliza gaze asfixiante, toxice sau asimilate şi orice Hchide, mate- e
rii sau procedee analoage; n u
(xix) fapta de a utiliza gloanţe care se dilată sau se aplatizează cu uşurinţă în cor- ţ n
pul uman, cum sunt gloanţele al căror înveliş dur nu acoperă în întregime i i
mijlocul sau sunt perforate de tăieturi; o -
(xx) fapîa de a folosi arme, proiectile, materiale şi metode de luptă de natură să n t
cauzeze daune de prisos sau suferinţe inutile ori de a acţiona fără discrimi- a ă
nare cu violarea dreptului internaţional al conflictelor armate, cu condiţia t ţ
ca aceste arme, proiectile, materiale şi metode de luptă să facă obiectul unei i
interdicţii generale şi ca ele să fie înscrise într-o anexă a prezentului statut, a l
pe caîe de amendament adoptat potrivit dispoziţiilor art. 121 şi 123; t o
(xxi) atingerile aduse demnităţii persoanei, îndeosebi tratamentele umilitoare şi a r
degradante; c
(xxn) violul, sclavajul sexual, prostituţia forţatâ, graviditatea forţatâ, astfel cum u ş
aceasta a fost definită la art. 7 paragraful 2 lit. f), sterilizarea forţată sau r i
orice altă formă de violenţă sexuală constituind o infracţiune gravă la con- i
venţiile de la Geneva; m
(XXIII) fapta de a utiliza prezenţa unui civil sau a unei alte persoane protejate î i
pentru a evita ca anuraite puncte, zone sau forţe militare să nu fie ţinta m j
operaţiunilor militare; p l
o o
t a
r c
i e
v l
a o
r
c
l d
ă e
d
I 6.
fapt
a de
a
înfo
met
oarele prevăzute de convenţiile de la Geneva; fapta de a proceda la
recrutarea şi înroîarea copiilor de vârstă mai mică de 15 ani în
forţele armate naţionale sau de a-i face sa participe activ la
ostilităţi.
Statutul CIP (art. 8) prevede, în acelaşi timp, că sunt violări grave ale legilor şi
acutumelor
în aplicabile, în caz de conflict armat care nu prezintâ un caracter
mod
internaţional, oricare dintre următoarele fapte:
deli
(i) fapta de a lansa intenţionat atacuri împotriva populaţiei civile în
bera general
t sau împotriva persoanelor civile care nu participă direct la ostilităţi;
civil (n) fapta de a lansa intenţionat atacuri împotriva clădirilor, materialelor,
i, ca uni-
met tăţilor şi mijloacelor de transport sanitar şi a personalului care
odă utilizează, conform dreptului internaţional, însemnele distinctive
de prevăzute de con-venţiile de la Geneva;
răzb (iir) fapta de a lansa atacuri deliberate împotriva personalului, instalaţiilor,
oi, materialului, unităţilor sau vehiculelor folosite în cadrul unei
priv misiuni de ajutor umanitar sau de menţinere a păcii, conform
ând Cartei Naţiunilor Unite, cu condiţia ca acestea să aibă dreptul la
u-i protecţia pe care dreptul internaţitfnal al conflictelor armate îl
de garantează civililor şi bunurilor cu caracter civil;
bun (iv) fapta de a lansa atacuri deliberate împotriva construcţiilor consacrate
urile re-ligiei, învâţământului, artei, ştiinţei sau acţiunii caritabile,
indi monumenteior istorice, spitalelor şi locurilor unde sunt adunaţi
spen bolnavi şi răniţi, cu condi-ţia ca aceste clădiri să nu fie obiecEive
sabil militare;
e
(v) jefuirea unui oraş sau a unei localităţi, chiar luate cu asalt;
supr
(vi) violul, sclavajuî sexual, prostituţia forţată, graviditatea forţată, astfel
avie
este definită la art. 7 paragraful 2 lît. f), sterilizarea forţata sau orice
ţuiri
altă formă de violenţă sexuală constituind o violare gravă a art. 3
i,
comun celor 4 con-venţii de la Geneva;
incl
usiv (vii) fapta de a proceda ia recrutarea şi înrolarea copiiior în vârstă mai
împi mică de 15 ani în forţele armate sau în grupări armate ori de a-i
edic face să participe actîv la ostilităţi;
ând (vm) fapta de a ordona deplasarea populaţiei civile pentru considerente
u-i având legătură cu conflictul, în afara cazurilor în care securitatea
inte civililor sau imperativele militare o cer;
n- (ix) fapta de a ucide sau a răni prin trădare un adversar combatant;
ţion (x) fapta de a declara că nu va exista îndurare pentru învinşi;
at să(xi) fapta de a supune persoanele care sunt impotriva unei alte părţi la
prim conflict, câzute în puterea sa, la mutilări sau experienţe medicale ori
easc ştiinţifice care nu sunt nici motivate de un tratament medical dentar
ă sau spitalicesc, nici efectuate în interesul acestor persoane şi care
ajut atrag moartea acestora sau le pun în mod serios sănătatea în pericol;

i
208 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT Partea specială 209

(xn) fapta de a distruge sau de a confisca bunurile unui adversar, în afară de 6. Latura obiectivă a acţiunii de clonare se realizează prin orice intervenţie în natura uma-
cazul în care aceste distrugeri sau confiscări sunt imperios ordonate de ne- nă cu scopul de a crea o fiinţă umană identică din punct de vedere genetic cu alta fiinţă
cesităţile conflictului. umană.
7. Agravanta privind aplicarea armei de nimicire in masă include utiiizarea în cadrul con- 7. Latura subiectivă a infracţiunii de clonare se caracterizează prin intenţie directă, fiind-
flictului armat sau al acţiunilor militare a armelor bacteriologice (biologice), a gazelor as- că făptuitorul conştientizează că întreprinde acţiuni ce cad sub incidenţa art. 144 şi le
fixiante, toxice, a armelor nucleare etc, care pot provoca moartea oamenilor, animalelor, doreşîe.
plantelor într-o rază enormă (de exemplu, atacul cu anne nucleare întreprins de către SUA
8. Subiect al infracţiunii de clonare poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a atins
asupra oraşelor nipone Hiroshima şi Nagasaki la 6 şi 9 august 1945).
vârsta de 16 ani.
8. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenţie directă, adică făptuitorul
este conştient de caracterul devastator al acţiunifor pe care le întreprinde, prevede urmă-
rile şi doreşte în mod conştient aplicarea mijloacelor şi metodelor interzise de ducere a
războiului.
9. Subiect al infracţiunii de aplicare a mijloacelor şi metodelor interzise de ducere a războiu-
lui este persoana responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.

Articolul 144. Clonarea

Crearea fiinţelor umane prin clonare se
pedepseşte cu inchisoare de la 7 la 15 ani.

1. Descendenţa rezultată dintr-un singur individ prin inmulţire asexuată se numeşte clonare.
2. A clona înseamnă a izola indivizi care vor deveni cap de linie pentru noi generaţil
1. Individul apărut prin clonare se numeşte clon. Prin clon se mai înţelege şi "un grup de in-
divizi rezultaţi prin mitoză (proces complex prin care nucleui se divide indirect) dintr-un
singur ascendent".
2. Membrii unuî clon sunt identici genetic, au acelaşî genotip, adică au aceeaşi totaliîate
de proprietâţi ale organismului, altfel zis, toţi indivizii manifestâ aceeaşi informaţie ge-
netică: dimensiuni, comportare, formă, culoare, funcţii fiziologice, compoziţie chimică,
structură internă şi externă, structură microscopică şi macroscopică etc.
3. ONU, Adunarea Parîamentarâ a CE, Comisia Europeană etc. au chemat statele-membre
să interzifă crearea fiinţelor identice prin clonare sau oricare alte metode (Anexa I. 14
mai 1997 - Rezoluţ'ta Orgatrizaţiei Mondiaie a Sânâtâţii despre doitaj în reproducerea
umană - Raportul directorului general al OMS, Hirishi Nakajima, Clonarea, tehnologiile
biomedicate şi rolul normativ ai OMS; Anexa II. 26 iunie 1997 - Extras âin comunica-
tulfmal al Summitulu: d'in Deniver despre clonajul utnan; Anexa III. 25 februarie 1997
- Declaraţia secretaruluigeneral al CE\ Anexa IV. II martie 1997 - Atitudinea Comisiei
Ştiinţă şi Tehnologie a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei; Anexa V. 12 martîe
1997 - Rezoluţia Parlamentulu': Europei despre cbrmj; Anexa VI. 28 mai 1997 - Avizul
grupului de consilieri pentru etica biotehnologiei de pe iângă Comisia Europeană: aspecte
eticeale tehnicilor dc clonaj; Anexa VII. Amsterdam, 16-17 iunie 1997. Consiliul Europei.
Concluziile preşedinţiei; Avizul nr. 202 (1997) al Adun&rii Parlamentare a Consiliului
Europeiprivindproiectul deprotocol adiţional la Cortvenţia drepturiior omului şi ale bio-
medicinei referitoare la interzkerea clonăriifiinţebr uinane. Anexa I).
 Partea specială 211

Capitolul II 4. Omorul intenţionat face parte din infracţiunile materiale. Omorul se consideră consumat
atunci, când în urma faptei vinovatului s-a produs moartea victimei. Nu are importanţă
dacă moartea s-a produs imediat sau după expirarea unui anumit interval de timp.
INFRACTIUNI CONTRA VIETII Sl SĂNÂTÂTII PERSOANEI
5. Dacă moartea victimei nu s-a produs putem vorbi numai despre pregătire sau de tentativă
de omor.
Pregătirea de omor se poate exprima prin procurarea sau adapîarea armeior omorului,
Articolul 145. Omorul intenţionat studierea locului unde se presupune că va fi comis omorul, crearea condiţiilor pentru
(1) Omorul unel persoane ascunderea urmelor infracţiunii, recrutarea participanţilor la omor etc.
se pedepseşte cu incfiisoare de !a 12 la 20 de ani.
(2) Omorul săvârşît: în cazul tentativei de omor făptuitorul îndeplineşte acţiuni îndreptate nemijlocit spre
a) cupremeditare; comiterea omorului: ţintirea din armă în victimă, tragerea unui foc de arma în direcţia
b) dln înteres material; acesteia. Dacă rezultatul mortal nu a survenit, este vorba de o tentativă de omor etc.
c) cu intenţii huliganice;
d) în legătură cu îndeplinirea de către victimă a obligaţiilor de serviciu sau obşteşti; Tentativa de omor este posibilă numai cu intenţie directă.
e) profitând de starea de neputinţă a victimei; 6. Un semn obligatoriu al laturii obiecîive a omorului este prezenţa raportului de cauzalitate
a) oi răpirea sau luarea persoanei în calitate de ostatk
dintre fapta vinovatului şi consecinţa, urmarea imediată, cerută de lege pentru existenţa
se pedepseşte cu închisoare de la 16 la 25 de ani.
(3) Omorul săvârşit: omorului. Acest raport este prezent atunci când se stabileşte că, fără activitatea faptuito-
a) asupra a două sau mai multor persoane; rului, moartea victimei nu s-ar fi produs.
b) asupra soţului (soţiei) sau a unei rude apropiate;
Absenţa raportului de cauzalitate atrage după sine răspunderea penală doar pentru fapta
c) cu bună-jtiinţă asupra unei femei gravide;
d) cu bună-ştiinţa asupra unui minor; efectiv săvârşită. -
e) asupra unui reprezentant al autorităţii publke ori asupfa unui militar în timpul sau în iegătură cu în cazul stabilirii intenţiei directe de a provoca moartea victimei, de faţă e tentativa de
indeplinirea de către aceştia a obligaţiilor de servkiu; omor, iar în prezenţa intenţiei indirecte, făptuitorul va răspunde pentru dauna cauzată de
f) de două sau mai multe persoane;
facto (de exemplu pentru vătămarea integrităţii corporale).
g) de câtre o persoană care a mai săvârţit un omorintertţionat prevăzut la alin. (1) sau (2);
h) cu deosebită cruzime, precum ţi din motive sadice; 7. Semnele secundare ale laturii obiective a omorului sunt: timpul, locul, modul, metoda,
i) cuscopul de a ascunde o altă infracţiunesau dea înlesnisăvârşirea ei, precum jiînsoţitde viol; j) din mijloacele, întregul ansamblu de circumstanţe ale săvârşirii acestei infracţiuni.
moîive de duşmănie sau ură socială, naţionalâ, rasială sau religioasă; k) prin mijloace periculoase pentru
viaţa sau sănătatea mai multor persoane; I) cu scopul de a preleva ţi/sau utiliza orl comerdaliza organele 8. Latura subiectivă a omoruluî intenţionat se caracterîzează atât prin intenţie directâ, cât şi
sau ţesuturlle victimei; m) lacomandâ" se pedepsejte cu închisoare de la 20 la 25 de an! sau cu detenţiune pe prin intenţie indirectă.
viaţă. Omorul se săvârşeşte cu intenţie directă, atunci când făptuitorul îşî dă seama că atentează
la viaţa altei persoane, prevede că fapta lui conţine posibilitatea reală sau inevitabilitatea
1. Legea penală nu conţine o definiţie a noţiunii generale de oraor. Potrivit unui punct de survenirii morţii şi doreşte ca moartea să se producă.
vedere al doctrinei dreptuiui penal, cu care suntem solidari, omorul este privarea ilegală, în cazul intenţiei indirecte, făptuitorui Işi dă seama că prin fapta sa pune în pericol viaţa
intenţionată sau imprudentă de viaţă a unei alte persoane. altei persoane, prevede că această faptă poate duce la moartea altei persoane şi o admite în
2. Obiectul juridic nemijlocit al omorului intenţionat îl constituie relaţiile sociale care se mod conştient sau are o atitudine indiferentă faţă de survenirea ei.
nasc, se dezvoltâ în jurul dreptului persoanei la viaţă. 9. Motivele şi scopurile omorului, chiar şi atunci când nu sunt semne obligatorii ale laturii
3. Latura obiecîivă a omorului se realizează prin uciderea unei persoane, adică prin orice subiective, necesită a fi stabilite în fiecare caz aparte în cadrul calificării, deoarece influen-
activitate ilegală care cauzează moartea unui om. Acţiunile cu ajutorul cărora pot fi comise ţează pericuiozitatea socială a faptei şi a făptuitorului şi are importanţă ta individualiza-
omorurile sunt destul de variate: impuşcarea, înjunghierea, strivirea, otrăvirea, arderea, rea răspunderii şi pedepsei penale.
stranguiarea, lovirea, provocarea unei sperieturi, a unei emoţii puternice, despre care făp- 10. Subiect al infracţiunii nominalizate poate fi o persoană fizică responsabilă, care a împlinit
tuitorul ştia că va avea ca efect decesul victimei, aruncarea de la înălţime, împingerea sub vârstade 14ani.
roţile trenului sau camionului, folosirea unor animale sălbatice etc.
11. Potrivit legii penale, existâ trei categorii de omor intenţionat:
Omorulprm inacţiune este posibil în acele cazuri când infractorul era obligat să aibă grijă
de victimă şi când el trebuia şi putea să întreprindă anumiîe acţiuni, care ar fi preîntâm- a) simplu (art. 145 alin. (1) CP);
pinat moartea victimei. De exemplu, niama nu-şi hrăneşte copilul. b) agravat (art. 145 alin. (2) CP);
c) omorul deosebit degrav (ar\. 145 alin. (3) CP).
 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
212
12. Omorul intenţionat al unei persoane, adică simplu, este considerat acela, care a fost
săvârşit fără circumstanţe agravante sau atenuante (art. 145 alin. (1) CP). Această catego-
rie de omor poate fî săvârşită din motive de gelozie, de răzbunare, pe bază de relaţii per-
sonale, din cauza certurilor, în timpul unei bătăi, al efectuării unui experiment ştiinţific,
din compătimire, din invidie, din laşitate etc.
Aceste motive nu au importanţă la calificarea faptei.
13. Ornorul săvărşit cu premeditare (art. 145 alin. (2) lit. a))
Premeditarea înseamnă punerea la cale, pregătirea, plânuirea irnei acţiimi.
Ea presupune întrunirea concomitentă a trei condiţii:
a) 0 primă condiţie constă în trecerea unui interval de timp din momentul Juării hotă-
rârii de a sâvârşi omorul şi până la momentul executării infracţiunii. Durata acestui
interva! nu este fixă, depinde de calităţile subiective a!e făptuiîorului, precum şi de
alte împrejurări ale cauzei, 0 persoană poate avea nevoie de un interval mare de timp
pentru a chibzui, pe când o altă persoană poate chibzui cu multă eficienţă chiar într-
un interval de timp mai scurt.
b) 0 a doua condiţie priveşte activitatea psihică a făptuitorului de reflectare, de chibzui-
re asupra modului cum va săvârşi infracţiunea. Dacă infractorul nu a avut posibili-
tatea să mediteze, să cântărească şanseîe de realizare a deciziei, fiind într-o activitate
continuă, circumstanţa premeditării se exclude.
c) A treia condiţie pentru existenţa premeditării constă în aceea ca în intervalul de timp
cuprins intre momentul luării hotărârii infracţionale şi momentul începerii execu-
tării omorului, făptuitorul să treacă la săvârşirea unor acte de pregătire de natură să
întărească hotârârea luată şi să asigure realizarea ei. De exempiu pregătirea instru-
mentelor şi a mijloacelor pentru săvârşirea omorului.
Dacă lipseşte vreuna din condiţiile menţionate, omorul va fi considerat simplu, nu agravat.
întrucât premeditarea este un proces care se desfăşoară în psihicul făptuitorului, ea
constituie o circumstanţă personală, care nu se răsfrânge asupra celorlalţi participanţi.
Pentru a fi tras la răspundere în baza art. 145 alin. (2) lit. a) CP este necesar ca fiecare
participant să fi premeditat fapta.
14. Omorul săvârşit din interes material (art. 145 alin. (2) lit. b) CP) este cel comis în scopul
obţinerii unui folos, avantaj sau beneficiu de natură patrimonială, fîind un interes egoist,
josnic.
Potrivit pct. 10 al HP CSJ din 15.11.1993 cu privire la practica judiciară pe dosarele des-
pre omorurile intenţionate, drept omor săvârşit din interes material urmează a fi calificat
omorul intenţionat, săvârşit cu scopuri de a primi un venit material pentru vinovat sau
pentru alte persoane (bani, bunuri sau dreptul la primirea lor, drepturi la spaţiu locativ,
remunerare din partea unei terţe persoane etc.) sau cu intenţia de a fi scutit de cheltuieli
materiale (restituirea bunurilor, datoriei, plătirea serviciilor, îndeplinirea obligaţiilor pa-
trimoniale, plătirea pensiei atimentare etc).
Pentru calificarea omoruîui drept săvârşit în interes material este necesar de a stabili că un
asemenea niotiv a apărut la făptuitor până la omor. în cazul în care acest aspect Iipseşte,
sustragerea, de exemplu, a averii victimei după privarea ei de viaţă se calificâ drept omor
fără interes material şi furt.
Partea specială
213
Dacă omorul intenţionat a fost săvârşit concomitent cn un atac de tâîhărie, fapta trebuie
calificată în concurs (art. 145 alin. (2) lit. b) şi art. 188 alin. (3) lit. c) CP), deoarece tâlhăria
nu este prevăzută dedispoziţia art. 145 CP.
Infracţiunea nu poate fi calificată în conformitate cu art. 145 alin. (2) lit. b) CP atunci când
în calitate de motiv al omorului a servit răzbunarea pentru prejudiciile materiale suferite
anterior de către făptuitor.
Omorul se consideră săvârşit din interes material indiferent de faptul cine anume era par-
tea vătămată: posesorul averii, persoana care folosea averea sau persoana, căreia averea i-a
fost transmisă spre păstrare.
Caracterul infracţiunii date nu se modifică de la aceea că interesul, ce a condiţionat omo-
rul victjmei, nu a fost realizat în practică (de exemplu, făptuitorul nu a intrat în posesia
bunurilor ce aparţineau victimei).
15. Omorul săvărşit cu intenţii huiiganice (art. 145 alin. (2) lit. c) CP).
Conform pct. 11 din HP CSJ din 15.11.93, omorul urmează a fi calificat ca intenţionat
săvârşit în baza lipsei evidente de respect faţă de societate şi de normeie morale curente,
dacă comportamentul vinovatului este o provocare deschisă la încălcarea ordinii publice
şi e determinată de dorinţa de a se opune celor prezenţi, de a demonstra atitudinea dispre-
ţuitoare faţă de ei. D/seori această acţiune se comite fără motiv sau cu folosirea unui motiv
neînsemnat ca pretext pentru omor.
Dacă vinovatul, pe lângă omorul din intenţii huliganice, a mai săvârşit şi alte acţiuni in-
tenţionate care încalcă grosolan ordinea publică şi exprimă o lipsă vădită de respect faţâ
de societate, atunci faptele comise trebuie calitkate potrivit art. 145 şi 287 CP.
Deseori omorul intenţionat săvârşit din intenţii huliganice este comis în timpul certei, în
încăierare. Dacă instigatorul certei sau al bătăii a fost victima, precum şi în cazul când
drept motiv pentru conflict a servit purtarea ei nelegitimă, vinovatul, de regulă, nu poate
purta răspundere pentru omorul intenţionat săvârşit cu intenţii huliganice.
16. Omorul săvărşit m legătură cu îndeplinirea decătre victimă a obligaţiiior de serviciu
sau obşteşti (art. 145 alin. (2) lit. d) CP) presupune uciderea unui reprezentant al unei
organizaţii nestatale ori a oricărui cetăţean, fiindcă uciderea unui reprezentant al auto-
rităţii publice sau a unui militar in timpul sau în legătură cu îndeplinirea de către aceştia
a obligaţiilor de serviciu constitute un omor deosebit de grav, prevăzut de art. 145 alin. (3)
lit. e) CR
Potrivit pct. 12 din HP CSJ din 15. 11.93, îndeplinirea îndatoririlor de serviciu presupune
acţiunile oricărei persoane care se referă la funcţiite lui de serviciu, ce reies din contractul de
muncă cu întreprinderile ş'i organizaţiile de stat, cooperatiste sau aîtele, înregistrate în mo-
dul stabilit, iar noţiunea de executare a obligaţiilor obşteşti înseamnă îndeplinirea de către
cetăţeni a îndatoririlor obşteşti, care le sunt special încredinţate, precum şi acţiunile în inte-
resele societăţii sau ale unor cetăţeni aparte (curmareacontravenţiilor, informarea organelor
puterii despre infracţiunile săvârşite etc). Răspunderea pentru omorul săvârşit in legătură
cu îndeplinirea de către victimă a îndatoririlor de serviciu sau obşteşti survine indiferent de
faptul, când au fost săvârţite acţiunile ce au servit drept preîext pentru răzbunare. în
calitate de victimă într-o asemenea infracţiune poate fi orice persoană - de la conducă-
torpânălapaznic.
 214 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Agravanta nominalizată nu este aplicabilă în cazul când victima şi-a depăşit atribuţiile. 17.
Omorul săvărşit profitând de starea de neput'mţă a victimei {art. Î45 alin. (2) lit. e) CP).
Pentru aplicarea agravantei date se cere, din punct de vedere obiectiv, îndeplinirea
cumulativă a două condiţii:
a) victima să se afle în stare de neputinţă de a se apăra;
b) făptuitorul să profite de această stare a victimei.
Se consideră că sunt în stare de neputinţă de a se apăra persoanele care din cauza unei
stări fizice sau psihice ori a altor împrejurări nu pot reacţiona împotriva agresorului
(persoanele care suferă de un defect fizic sau psihic, cele de vârstă fragedă sau de o vârstă
foarte înaintată, cele aflate în stare de epuizare fizică totală, cele care dormeau, cele aflate
în stare de beţie completă etc.) Nu are importanţâ faptul dacă însuşi făptuitorul a adus
victima la aşa stare sau ea se găsea în stare de neputinţă independent de acţiunîle lui.
Pentru existenţa agravantei nu este suficient ca victima să se fi aflat în neputinţă de a se
apăra, ci mai este necesar ca făptuitorul sâ fi folosit această stare a ei pentru a comite
omorul. La fel este obligatoriu ca făptuitorul să fi ştiut, în momentul săvârşirii omorului,
că victima se află în stare de neputinţă de a se apăra. Dacă infractorul nu cunoaşte acest
lucru, acţiunile lui vor fi calificate in baza art. 145 alin. (1) CP, şi nu în baza art. 145 CP
alin. (2) lit. e) CP.
18. Omorui săvârştt cu răpirea sau luarea persoanet în calitate de ostatic (art. 145 alin.
(2) lit. f) CP) presupune că răpirea sau luarea persoanei în calitate de ostatic sunt comise
anterior omorului ori coincid cu timpul săvârşirii sau omorul este produs nemijlocit ori
imediat după săvârşirea faptelor menţionate.
Prin răpirea unei persoane se înţelege capturarea ei contrar voinţei sau dorinţei sale, în-
soţită de schimbarea locului de reşedinţă ori de aflare temporară în alt loc şi privarea ei de
libertate. (A se consulta comentariul la art. 164 CP).
Luarea de ostatici este o acţiune de lipsire de libertate, care se caracterizează prin luarea
ilegală în captivitate a unei persoane, astfel lipsind-o de posibilitatea de a se deplasa şi
acţiona liber, în conformitate cu voinţa sa. în calitate de condiţie a eliberării ostaticului
este cererea înaintată statului, unei organizaţii internaţionale, unei persoane juridice sau
fizice ori unui grup de persoane să îndeplinească sau să nu îndeplinească un anumit act.
{A se consulta comentariul Ia art. 280 CP).
In aceste două cazuri privarea de viaţâ a victimei are rolul unei circumstanţe de înlesnire
a acestor infracţiuni sau al unei răzbunări, ori al tăinuirii acestor activitaţi infracţionaie.
Acţiunile infractorului care a săvârşit omorul cu răpirea sau luarea persoanei în calitate de
ostatk urmează a fi caliikate conform unui concurs de înfracţiuni: în baza art. 145 alin.
(2) lit. f) şi art. 164 ori art. 280 CP.
De menţionat că, potrivit Iegii, răspunderea în baza punctului dat survine nu numai pen-tru
omorul intenţionat al celui răpit sau luat ostatic, dat şi pentru omorul altor persoane comis de
cel vinovat în legătură cu răpirea persoanei sau luarea în calitate de ostatic. 19. Omorul
săvârşit asupra a două sau mai multor persoane (art. 145 alin. (3) lit. a) CP) presupune
privarea de viaţă a doi sau mai multor oameni.
Potrivit pct. 13 din HP CSJ din 15. 11.93, omorul a două sau mai multor persoane va fi
calificat în baza art. 145 alin. (3) lit. a) CP dacă acţiunile vinovatului au fost comune prin
Partea specialâ 215
unitatea intenţiei şi au fost săvârşîte, de regulâ, concomitent. Omorul unei persoane şi
atentatul la viaţa altei persoane nu pot fi considerate ca infracţiune consumată - omorul
a două sau mai multor persoane. Deoarece intenţia criminală de a omorî două persoane
nu a fost reaiizată din cauze ce nu depindeau de voinţa vinovatului, cele săvârşite vor fi
calificate în conformitate cu art. 145 alin. (1) sau 145 alin. (2) ori (3) şi art. 27 şi 145 alin.
(3) lit. a) CP.
Omorul a două persoane nu poate fi considerat ca sâvârşit în circumstanţe agravante dacă
unul din omoruri a fost săvârşit în stare de afect.
în acele cazuri când omorul intenţionat a două sau mai multor persoane a fost sâvârşit
nesimultan şi nu era cuprins de o intenţie unică a făptuitorului, cele comise urmeazl a
fi calificate în baza art. 145 alin. (3) lit. g) CP (omorul intenţîonat săvârşit de căîre o per-
soană care a mai săvârşit un omor intenţionat prevăzut de art. 145 alin. (1) sau (2) CP),
cu condiţia ca omorurile intenţkmate anterioare să nu fi fost săvârşite cu circumstanţe
atenuante.
Omorul a două sau mai multor persoane săvârşit prin mijtoace periculoase pentru viaţa
ori sănătatea mai multor persoane, dacă a existat pericolul omorârii nu numai a părţilor
vătămate, dar şi a altor persoane, urmează a fi calificat în baza art. 145 alin. (3) lit. a)
şi k) CP.
Dacă făptuitorul a comis omorul a două persoane, ultimul din ele având scopul de a as-
cunde primul omor, aceste acţiuni constituie componenţa de infracţiune, prevăzută de
art. 145 alin. (3) îit. a) şi lit. i) CP.
Atentatul la viaţa a două sau mai multor persoane care nu s-a soldat cu moartea nici uneia
din ele va fi calificat drept tentativă de omor deosebit de grav, conform art. 27, art. 145 alin.
(3) lit. a) CR
20. în cazul unui omor săvârşît asupra soţului (soţiei) sau a unei rude apropiate (art. 145
alin. (3) lit. b) CP) agravanta se referă la calitatea de soţ sau rudă apropîată a făptuitorului
în raport cu victima infracţiunii.
Calitatea de soţ (soţie) trebuie să existe în momentul săvârşirii omorului intenţionat.
Această calitate rezultâ numai dintr-o căsătorie legal încheiată. Nu se cere ca la data
săvârşirii omorului soţii să tî convieţuit în fapt. Dacă caSitatea de soţ a încetat ca
urmare a divorţului, sau dacă căsătoria făptuitorului cu victima a fost anulată, sau dacă
soţii no-minalizaţi erau legaţi printr-o căsatorie nula, fapta, în lipsa altor circumstanţe
agravante, constituie omor simplu. Omorul săvârşit asupra concubinuluî (concubinei)
este, de ase-menea, un omor simplu.
Rude apropiate sunt părinţii, copiii, înftetorii, copiii înfiaţi, fraţii şi surorile, bunicii şi ne-
poţii ior (art. 134 alin. (4) CP).
Fâptuitorul care îşi omoară tatăl, în timp ce alt făptuitor, prieten al primului făptuitor,
ţinea victima pentru a nu se putea apăra, va purta răspundere pentru omor deosebit de
grav (art. 145 alin. (3) lit. b) şi f) CP), iar participantul, în lipsa altor agravante - pentru
omor intenţionat săvârşit de douâ persoane (art. 145 alin. (3) lit. f) CP.
21. Omoruî săvârşit cu bună-ştiinţă asupra unei femei gravide (art. 145 alin. (3) Ht. c)
CP) presupune privarea de viaţă a unei femei despre care cel vinovat ştia cu certitudine
că ea este gravidă. Acţiunile infracţionale ale făptuitorutui sunt îndreptate asupra femeii
216 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
gravide care, de regulă, are posibilităţi reduse de apărare. Starea de graviditate trebuie
să fie reală, iar vinovatul să cunoască cu bunâ-ştiinţă că victima este gravidă. Această
cunoaştere poate fi întemeiată pe prezenţa indicilor exteriori ai gravidităţii victimei, pre-
cum şi pe alte informaţii {înştiinţarea făcută de însăşi femeia gravidă, relatările terţelor
persoane, datele instituţiei medicale etc).
Râspunderea penală conform art. 145 alin. (3) lit. c} CP nu depinde de termenul sarcinii şi
de viabîiitatea fătului. Nu influenţează asupra calificării împrejurarea dacă a murit ori nu
în urnia omorului femeii gravide fătul pe care îl purta aceasta.
Termenul "cu bună-ştiinţă" înseamnă că vinovatul este în deplină cunoştinţă de faptui că
victima este gravidă.
Dacă infractorul a considerat că femeia este gravidă, fapt care 1-a determinat să comită
acest ornor, dar în realitate sarcina era inexistentă, cele săvârşite trebuie calificate ca o
tentativă (art. 27 şi artl45 alin. (3) lit. c) CP) şi în funcţie de circumstanţe - omor simplu,
sau agravat, ori deosebit de grav (art. 145 alin. (1) sau (2) ori art. 145 alin. (3) CP).
Dacă vinovatul sâvârşeşte omorui femeiî gravide, presupunând greşit că ea nu se află într-
o asemenea stare, fapta luî nu poate fi calificată în baza art. 145 alin. (3) lit. c) CP. în lipsa
unor agravante aceastâ faptă trebuie calificată ca un omor simplu (art. 145 alin. (1) CP).
22. Omorul săvârşit cu bunâ-ştiinţă asupra unui mmor (art. 145alin. (3) lit. d) CP) presu-
pune uciderea unei persoane care nu a împlinit vârsta de 18 ani, despre care făptuitorul
ştia cu certitudine că are această vârstă. Omorul copilului nou-născut (pruncuciderea),
fiind unul cu circumstanţe atenuante, nu cade sub incidenţa art. 345 alin. (3) lit. d) CP.
Cunoaşterea cu bună-ştiinţă de către vinovat că victima este minoră înseamnă că vino-
vatul este în deplină cunoştinţă de faptul că victima nu a atins vârsta de 18 ani. Această
cunoaştere poate fi întemeiată pe prezenţa indicilor exteriori ai minorului, precum şi pe
alte informaţii (înştiinţarea făcută de însăşi victima minoră, relatările a!tor persoane,
documenteetc).
Se cere verificată atât obiectiv, cât şi subiectiv situaţia cunoaşterii cu bună-ştiinţă de către
vinovat a faptului că victima este un minor.
23. Omorul asupra unui reprezentant al autorităţii publice ori asupra unui militar in
timpul sau în legătură cu tndeplinirea de către aceştia a obligaţiilor de serviciu (art.
145 alin. (3) lit. e) CP) se deosebeşte de omorul în Iegătură cu îndeplinirea de către victimă
a obligaţiilor de serviciu sau-a celor obşteşti numai prin statutul special al părţii vătămate,
de aceea facem trimitere la comentariul la art. 145 alin. (2) lit. d) CP.
Conform legislaţiei ni vigoare, reprezentanţi ai autorităţii publice sunt funcţionarii orga-
nelor de stat învestiţi cu dreptul de a înainta cerinţe, precum şi de a îua decizii obligatorii
pentru executare de către cetăţeni, întreprinderi, instituţii şi organizaţii publice, indife-
rent de apartenenţa şi subordonarea lor departamentaiă (deputaţii în parlament, membrii
guvernului, conducătorii, adjuncţii şi membrii Consiliilor raionale şi locale, judecătorii,
procurorii, Iucrătorii organelor de poliţie şi ai Serviciului de Informaţii şi Securitate, co!a-
boratorii diferitelor departamente şi inspectorate de stat etc).
Militari se consideră persoanele ce-şi satisfac serviciu] militar în Forţele Armate, în orga-
nele securităţii naţionale, ale afacerilor interne, Ministeruliii Justiţiei, Departamentului
Situaţii Excepţionale, alte persoane, în privinţa cărora există indicaţii speciale în legislaţie.
Partea specială 217
Omorul se săvârşeşte în timp ce victima îşi îndeplineşte în mod legal obligaţiile de servi-
ciu ori in legătură cu îndeplinirea acestora.
24. \n cazul omorului săvârţit de douăsau mai multepersoane (art. 145 alin. (3}iit. f)CP)
se cer luate în consideraţie faptele la care:
a) au participat două sau mai multe persoane dintre care cel puţin două, potrivit art. 42
alin. (6) CP, trebuie să întrunească semnele subiectului infracţiunii;
b) persoanele s-au înţeles să comită un omor împreună până a începe executarea actului
sau chiar în acelaşi moment, dar nu mai târziu de consumarea omorului;
c) ia realizarea laturii obiective a omorului au participat două sau mai multe persoane,
dintre care cel puţin doi participanţi ia infracţiune au acţionat în calitate de coautori.
Dacă la săvârşirea omorului participă şi alte persoane în calitate de organizatori, instiga-
tori sau complici, acţiunile lor trebuie calificate conform situaţiei concrete - în baza art.
42 şi art. 145 alin. (1) sau art. 42 şi art. 145 alin. (3) ltt. f) CP.
în situaţia când o persoană (instigatorul) a determinat o altă persoană să săvârşească un
omor, acţiunile autorului trebuie calificate potrivit art. 145 alin. (1), iar acţiunile instiga-
torului potrivit art. 42 şi art. 145 alin. ţl) CP. în cazul în care instigatorul a determinat
două persoane la săvârşirea infracţiunilor de omor, acţiunile lui trebuie calificate potrivit
art. 42 şi art. 145 aliii. (3) lit. f) CP, iar acţiunile coautorilor - potrivit art. 145 alin. (3)
f
lit. f) CP.
Coautoratul nu exclude împârţîrea rolurilor între parîicipanţi. Este important de a stabili
că având o intenţie unică, fiecare din ei a realizat complet sau parţial iatura obiectivă a
omorului. De exemplu, un coautor i-a cauzat victimei o rană mortală, altul - ţinând partea
vâtămată, 1-a imobilizat ori i-a cauzat leziuni corporale nepericuloase pentru viaţa lui.
25. Omorul săvârşit de către o persoană care a ma'x săvârşit un omor intenţionatprevâ-
zut la alin. (1) sau (2), (lit. g) alin. (3) art, 145 CP). Deci, e vorba de omor repetat.
Potrivit art. 31 CP, se consideră repetare a infracţiunii săvârşirea a două sau mai multor
infracţiuni identice sau omogene, prevăzute de aceeaşi normă penală, cu condiţia că per-
soana nu a fost condamnată pentru vreuna din ele şî nu a expirat termenul de prescripţie.
Deci hî calitate de repetare a unei infracţiuni trebuie luate în consideraţie numaî faptele
pentru care făptuitorul încă nu a fost condamnat.
Se consideră omor repetat numai dacă persoana a mai săvârşit un omor prevăzut de art.
145 alin. (1) sau (2) CP, dar nu şi un omor prevăzut de art. 145 alin. (3) CP.
Dacă făptuitorul a săvârşit mai întâi un omor prevăzut de alin. (3) art. 145 CP, iar pe urmă
- un omor prevăzut de alin. (1) sau (2) din acest articol, faptele săvârşite trebuie calificate
separat.
Omorul săvârşit anterior trebuie să fie un omor consumat. Orice pregătire sau tentativă
de omor trebuie calificată separat, iar o dată ce faptele în cauză sunt condamnate în aşa
mod, ele nu pot fi luate în consideraţie la săvârşirea ulterioară a unui omor consumat. în
asemenea situaţii agravanta dată nu este aplicabila.
Din contra, dacă sunt repetate două pregătiri de omor sau două tentative de omor, agra-
vanta prevăzută de art. 145 alin. (3) !it. g) CP poate fi aplicată conform art. 26 sau 27 CP.
Pentru calificare nu are importanţă dacâ fâptuitorul a acţionat în calitate de autor, organi-
zator sau complice.
218 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
26. Omorul săvărşit cu deosebită cruzime, precum şi din motive sadice {art. 145 alin. (3)
lit. h) CP).
Conformpct. 15 al HPCSJ din 15. 11.93, semnul uneicruzimideosebiteexistăîn cazurile
în care înainte de a-i curma viaţa sau în procesul săvârţirii omorului, victima este supusă
torturilor, schingiuirilor, batjocurii sau în care omorul a fost săvârşit prin metode care
cu bună-ştiinţa vinovatului au fost îmbinate cu aplicarea faţă de victimă a unor suferinţe
deosebite (aplicarea unui număr mare de leziuni corporale, folosirea unei toxine cu ac-
ţiune chinuitoare, arderea de viu, înecarea, înăbuşirea, lipsa îndelungată de hrană, apă
etc). 0 cruzime deosebită se poate manifesta de asemenea prin săvârşirea omorului în
prezenţa rudelor apropiate ale victimei, când vinovatul îşi dă searaa că prin acţiunile sale
le pricinuieşte acestora mari suferinţe.
Nimicirea sau dezmembrarea cadavrului cu scopul de a tăinui infracţiunea nu poate servi
drept bază pentru calificarea omorului ca săvârşit cu o deosebită cruzime.
Deci, cruzimea deosebită reprezintă o suferinţă suplimentară, fizică sau psihică, pentru
victimă sau rudele apropiate ale acesteia, pe care făptuitorul o cauzează cu dorinţă sau o
admite conştient.
Noţiunea de motive sadice înseamnă o tendinţă anormală spre cruzime, plăcere paîologică
de a cauza cuiva suferinţe sau de a vedea pe cineva suferind. Este o cruzime extremă.
Omorul intenţionat comis în stare de afect şi cu o deosebită cruzime, potrivit prevederilor
art. 117 lit. a) CP, se califică numai în baza art. 146 CP.
27. Omorulsăvărşit cu scopul de ascunde o altă infracţiune sau de a înlesnisăvârşirea ei,
precum şi însoţit de viol (art. 145 alin. (3) lit. i) CP).
Omorut în scopul de a ascunde o altă infracţiune se caracterizează prin aceea că vinovatul,
privând de viaţă victima, urmăreşte scopul de a ascunde infracţiunea săvârşitâ în trecut
sau infracţiunea care este planificată a fi săvârşită în viitor. Sintagma "altă infracţiune"
înseamnă o infracţiune de orice gen sau grad prejudiciabil. Această categorie de omor
presupune uciderea martorului, victimei, persoanei care deţine probele infracţiunii cu
scopul de a le sustrage ori distruge.
Prîn înlesnirea săvârşirii altei infracţiuni se înţelege omorul unei persoane în scopul de a
crea condiţii care să faciliteze săvârşirea infracţiunii ptanificate de făptuitor. Prin comi-
terea acestui omor infractorul tinde să uşureze săvârşirea de către el însuşi a infracţiunii,
precum şi săvârşirea ei de căîre alte persoane. Asemenea fapte vinovatul le poate realiza
atât până la săvârşirea infracţiunii planificate, cât şi în procesul comiterii ei.
Nu are importanţă dacă făptuitorul a atins sau nu scopul urmărit - de a ascunde sau în-
lesni sâvârşirea unei infracţiuni.
Infracţiunea, a cărei ascundere sau înlesnire s-a urmărit prin comiterea omorului inten-
ţionat, trebuie califkată de sine stătător.
Prin omor intenţionat însoţit de viol trebuie înţeles omorul sâvârşit în momentul violării,
în procesul luptei cu victima şi învingerii rezistenţei ei sau nemijSocit după viol, pentru
a evita demascarea, precum ţi omorul comis din motive de răzbunare pentru opunerea
rezistenţei în timpul violului.
Luând în considerare că în cazul omorului intenţionat însoţit de vio! sunt săvârşite două
infracţiuni de sine stâtătoare, cele comise urmează să fie califkate în baza art. 145 alin. (3)
Partea specială 219
lit. i) CP şi art. 171 alin. (3) lit. f) CP.
Actul sexual săvârşit cu cadavrul victimei (necrofilia) după omorul acesteia nu constituie
un viol.
Obiectul generic al infracţiunii de viol este persoana, iar calitatea de persoană dispare o
dată cu moartea biologică.
Pentru calificarea acţiunilor făptuitorului în baza art. 145 alin. (3) lit. i) CP e necesar de a
stabili că el a manifestat faţă de moartea victimei vinovăţie sub formă de intenţie directă
ori indirectă.
28. I« cazul omorului săvârşit din motive de duşmănie sau ură socială, naţională, rasia-
lă sau religioasă (art. 145 alin. (3) lit. j) CP) agravanta prevede, de fapt, trei circumstanţe,
una dinte care este suficientă pentru aplicarea agravantei date. Ele se caracterizează prin
intoleranţa faţă de persoanele altei naţionalităţi, rase, religii şi reprezentanţii lor, bazată
pe ideologia superiorităţii sale şi, dimpotrivă, imperfecţiunea altor naţiuni, rase sau con-
fesiuni.
Este necesar de a dovedi că omorul a fost comis din motive de duşmănie sau ură socială,
naţională, rasială sau religioasă din partea vinovatului.
De regulă, victime ale omorului devin persoanele altor etnii, confesiuni decât cea de care
aparţine făptuitorul.*£ posibilă şi situaţia în care victimă devine un coreligionar sau o
persoană de aceeaşi naţionalitate sau rasă. De exemplu, din răzbunare pentru pasivitate,
conciliere cu cei de altă etnie sau uciderea în scopul de a da vina pentru cele săvârşite pe
altă parte, pentru a stârni duşmănie sau ură socială, naţională, rasială sau religioasă.
29. Omorul săvărşit prin mijloace periculoase pentru viaţa ori sănătatea mai muîtor
persoane {art. 145 alin. (3) lit. k) CP) presupune întrebuinţarea de către făptuitor a unor
mijloace de natură să pună în pericol viaţa mai multor persoane: substanţe explozive,
toxice, bombe, grenade, incendierea caselor, tragerea unui foc de armă într-o mulţime de
oameni.
De aceastâ categorie ţine omorul intenţionat sâvârşit prin inundări, surpări, distruge-
rea construcţiilor şi edificiilor în locurile, în care în afară de victimă se mai află şi alte
persoane, organizarea accidentului unui autovehicul, în care călătoreau câteva persoane,
otrăvirea apei şi produselor alimentare, consumate şi de alte persoane, asiixierea cu gaze
a mai multor persoane etc.
Legea indică asupra pericolului pentru viaţa mai multor persoane, fapt care trebuie în-
ţeles ca pericol de cauzare a morţii nu doar victimei, ci încă măcar unei singure persoane.
Asemenea pericol nu trebuie să fie unul închipuit, ci real.
Conform pct. 16 al HP CSJ din 15.11.93, pentru calificarea omorului intenţionat, săvârşit
prin mijloace periculoase pentru viaţa mai multor persoane, este necesar să fie stabilit
dacă vinovatul îşi dădea seama că a folosit jnijloace de omor periculoase nu numai pentru
viaţa unei singure persoane. în cazul cauzării leziunilor corporale altor persoane acţiunile
vinovatului vor fi încadrate nu numai in baza art. 145 alin. (3) lit. k) CP, ci şi în baza art.
151,152 sau 153 CP, care prevăd râspunderea pentru vătămarea intenţionată a integrităţii
corporale sau a sănătăţii.
Dacă în afarâ de persoana aleasă drept victimă mai decedează şi alte persoane, la calificare
se aplică suplimentar şi art. 145 alin. (3) lit. a) CP, însă dacă atitudinea faţă de moartea
220
CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
altor persoane are formă de vinovăţie imprudentă, cete comise urmează a fi calificate în
baza art. 145 alin. (3) lit. k) CP şi în baza art. 149 CP.
Agravanta prevăzută de art. 145 aiin. (3) lit. k) CP este reală şi se răsfrânge asupra partici-
panţilor la omor, cu condiţia ca ei să o fi cunoscut.
30. Prin omorul săvărşit cu scopul de a preleva şi/sau utiliza ori comercializa organele
sau ţesuturile victimei (art. 145 alin. (3) lit. 1) CP) se înţelege uciderea persoanelor care
se aflâ la lecuire sau a persoanelor aduse în instituţiile medicale din locurile incidentelor
(avarii, catastrofe, accidente, încăierări etc.) sau a altor persoane în scopul de a preleva
şi/sau utiliza ori comercializa organele ori ţesuturile victimei.
Autori, coautori ai acestei infracţiuni, de regulă, sunt medicii, deoarece sunt necesare
cunoştin|e speciale pentru prelevarea organelor în procesul omorului. Nu se exdude
că autor, coautor poate fi şi o altă persoană care a luat consultaţiile corespunzătoare ate
specialiştilor.
Lista organelor şi ţesuturilor utilizate pentru transplantare este aprobată de Ministerul
Sănătăţii al Republicii Moldova.
De obicei, infracţiunea în cauză are scop de profit ori de a salva viaţa ori sănătatea altei
persoane sau de a efectua un experiment medical.
31. Omorul săvârşiî la comandă (art. 145 alin. (3) lit. m) CP) presupune, de obicei, uciderea
unei persoane în schimbul unei remunerări, pentru o anumită plată sau despăgubire. Dar
pot exista şi aite motive, din solidaritate cu persoana care a comandat omorul sau din
motive de luptă cu purtătorii altor concepţii etc.
Persoana care a comandat omorul, a instigat făptuitorul pentru a-1 comite sau care a con-
tribuit la săvârşirea infracţiunii prin sfaturi, indicaţii, prestare de informaţii, acordare de
mijloace etc. poartă răspundere potrivit art. 42 şi arţ. 145 alin. (3) lit. m) CP.
32. Dacă omorul intenţionat este prevăzut de diferite agravante din art. 145 alin. (2) şi alin.
(3) CP, atunci potrivit art. 117 lit. c) CP, calificarea se va efecîua numai în baza agravanteî
alin. (3) din art. 145 CP. De exemplu, a fost săvârşit un omor la comandă în scop de profit.
Aceasta se va califica numai în baza art. 145 alin. (3) lit. m) CP indiferent de faptul că el
este prevăzut şi de art. 145 alin. (2) lit. b) CP.
33. Dacă omorul intenţionat este prevăzut de diferite agravante ale unuia şi aceluiaşi alineat
din art. 145 CP, calificarea se va efectua în baza tuturor agravanteior care încadrează fapta
săvârşită, în aceste cazuri pedeapsa nu va fi aplicată pentru fiecare agravantă separat, însă
la stabilirea ei se va lua în consideraţie prezenţa câtorva agravante.
34. Omorul intenţionat săvârşit în limpuiatacului uneibandearmateconstituieoconcurenţă
a două norme penale şi cele săvârţite, potrivit art. 118 CP, crebuie califkate numai in baza
art. 283 CP (banditism). De aceea sunt incorecte explicaţiile din pct. 22 al HP CSJ din 15.
11.93, potrivit cărora faptele menţionateconstituie un concurs deinfracţiuni.
35. Omorul intenţionat săvarşit de către o persoană care îşi execută pedeapsa cu închisoarea,
prin terorizarea condamnaţilor porniţi pe ca!ea corectării sau săvârşirea atacurilor asupra
administraţiei, urmeazâ a fi calificat prin concurs de infracţiuni, conform art. 287 şi 145
CP, deoarece lipsirea de viaţă a victimei nu este prevăzută de art. 287 CP {pct. 23 din HP
CSJdin 15. 11.93).
Partea specială 221
36. în pct. 26 al HP CSJ din 15. 11.93 sunt făcute următoarele explicaţii: acţiunile vinovatului,
care a avut intenţia de a omorî o anumită persoană, dar care din greşeală a omorât o altă
persoană urmează să fie calificate ca un omor premeditat; leziunile vaste şi periculoase,
care au condus !a moartea victimei, independent de faptul că ele au fost aplicate fără utili-
zarea vreunui obiect, nu exclud intenţia celui vinovat de a curma viaţa victimei; un inter- val
considerabil de timp care a trecut între vătămarea intenţionată a integrităţii corporale şi
moartea victimei nu exclude intenţia vinovatului de a curma viaţa victîmei; omorul din
gelozie, dar printr-un mijloc periculos pentru viaţa mai multor persoane urmează să fie
calificat în baza lit. k) alin. (3) art. 145 CP; acţiunea persoanei care a instalat pe terenul său
un dispozitiv explozibil, în urma exploziei căruia au murit oameni, urmeaza a fi calificată
in baza lit. a) şi k) alin. (3) art. 145 şi aiin. (2) art. 292 CP.
Practica judiciară
1)Omorul intenţionat sau tentativa de omor intenţionat, săvârşit cu scopul de a-şi întoarce
datoria, de a-şi recupera paguba materială, nu poate fi calificat drept omor din interes material.
(Decizia Colegiului Penal al Curţii de Apel nr. 19-763/97 din 21.11.97. Culegere de practică
judiciară a Curţii de Apel din anii 1996-1999, pag. 139).
2) Acţiuniîe persoanei vinovate se califică drept omor intenţionat cu o deosebită cruzime nu-
mai dacă s-a stabilit că făDtuitorul a acţionat anume cu intenţia de a pricinui victimei în proce-
sul omorului suferinţe deosebite. (Decizia Colegiului pcnal al Curţii de Apel nr. la-136/98 din
24.11.1998. Culegere de practicâ judiciară a Curţii de Apel din anii 1996-1999, pag. 140).
3) Aplicarea în organe vitale a multiplelor lovituri, de care vinovatul e conştient că în urma lor
poate surveni decesul victimei, denotă intenţia de a omorî victima, şi acţiunile lui urmeazâ a
fi calificate ca tentativă de omor, dacă acţiunea nu a fost dusâ până la capăt din motive inde-
pendente de voinţa lui. (Decizia Colegiului Penal al Curţii de Apel nr. la-26/98 din 31.03.1998.
Culegere de practică judiciară a Curţii de Apel din anii 1996-1999, pag. 141).
4)Omorul intenţionat săvârşit din gelozie, răzbunare şi din alte motive, rezultate din relaţii
personale, urmează a fi calificat ca omor săvârşit fără circumstanţe agravante, şi nu ca omor
din intenţii huliganice. (Decizia Colegiului Penal al Curţii de Apel nr. la-65/9S din 23.06.98.
Culegere de practică judiciară a Curţii de Apel din anii 1996-1999, pag. 143).
5) Dacă moartea victimei a survenit în urma sugrumării cu mâinile, acţiunile făptuitorului ur-
mează a fi calificate drept omor intenţionat săvârşit cu o deosebită cruzime. (Decizia Colegiului
Penal al Curţii Supreme de Justiţie nr. lr/a-194/99 din 27.07.1999. Sinteza practicii judiciare a
CSJ (1989-1999). Chişinău 2000, pag. 298).
6) Fapta femeii care a aruncat propriul copil în vârstă de 4 ani într-o fântână, ce s-a soldat cu
decesul lui în urma înecului, se califică drept omor intenţionat săvârşit cu o deosebită cruzime
şi profitând de starea de neputinţă a victimei. (Decizia Colegiului Penal al Curţii Supreme de
Justiţie nr. lr/a-211/99 din 14.09.1999. Sinteza practicii judiciare a CS] (1989-1999), pag. 301).
7) Tentativa de omor este posibiiă numai cu intenţîe directă, adică dacă cel vinovat a prevăzut şi
a dorit survenirea decesului victimei, dar din cauze independente de voinţa făptuitorului aces-
ta nu s-a produs. (Hotărârea Prezidiului Judecătoriei Supreme din 06.09.1988 nr. 4u-251/88).
8) Drept omor intenţionat din intenţii huliganice trebuie calificat omorul săvârşit în baza lipsei
evidente de respect faţa de societate şi normele morale existente, când purtarea vinovatului este
o provocare deschisă Ia încălcarea ordinii publice şi e determinată de dorinţa de a se opune cetor
222 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
prezenţi, de a demonstra atitudinea dispreţuitoare faţă de ei. (Decizia Colegiului Penal al Curţii
de Apel nr. l-a-2/2000 din 01.02.2000. Culegere de practică judiciară 1999-2000, pag. 157).
9) Omorul este calificat ca săvârşit din interes material în acele cazuri când curmarea ilegaiă
a vieţii se face cu scop de îmbogăţire, de însuşire în mod neîegitim a bunurilor ţi altor valori
sau de obţinere a unui anumit profit. (Decizia Colegiului Penal al CSJ din 31.05.1998 nr. lca-
151/1998).
10)Omorul intenţionat al paznicului săvârşit fără circumstanţele agravante indicate în
art. 88 CP (în red. Legii din 24.03.1961) urmează a fi calificat in baza art. 89 CP (în red.
Legii din 24.03.1961). (Hotărârea Prezidiului Judecătoriei Supreme din 28.05.1969 în cau-
za lui Maţco I.).
11)Omorul intenţionat săvârşit cu scoput de a ascunde un atac tâlhăresc comis urmeazâ a fi
calificat ca omor săvârşit cu scopul de a ascunde o altă infracţiune. (Hotărârea Prezidiului
Judecătoriei Supreme nr. 4u-146/88 din 19.05.1988).
12)Acţiunile condamnatului au fost corect calificate ca omor intenţionat fără circumstanţe
agravante din motivul că omorul a fost săvârşit în urma unei certe într-un timp scurt, fără o
cruzime deosebită. (Decizia Colegiului Penal al CSJ nr. lca-53/2002 din 19.03.2002).
13)Acţiunile făptuitorului au fost calificate corect drept tentativă de omor intenţionat asupra a
două sau mai multe persoane prin mijloace periculoase pentru viaţa sau sănătatea mai multor
persoane. (Decizia Colegiului Penal al CSJ nr. lca-79/02 din 09.04.2002).
14)Omorul intenţionat săvârşit în urma unei înţelegeri prealabile de către un grup de persoane
privind comiterea atacului tâlhăresc impune responsabilitatea pentru omor şi persoanelor care
nu au participat nemijlocit la săvârşirea omorului. (Decizia Colegiului Penal al CSJ nr. lca-95/
2003 din 10.06.2003).
Articolul 146. Omorul săvârşit în stare de afect
Omorul săvârşit în stare de afect survenită m mod subit, provocată de acte de vlolenţa sau de insulte grave ori
de alte acte ilegale sau imorale ale victimei, dacă aceste acte au avut sau ar fi putut avea urmări grave pentru cel
vinovat sau rudeie lui, - se pedepseşte cu închisoare până la 5 ani. [Art. 146 comphtat prin Legea nr. 211-XV din
29.05.03 în vigoare dtn 12.06.03].
1. Obiectul juridic nemijlocit al omorului sâvârşit în stare de afect îl constituie relaţiile
sociale a căror existenţă şi desfâţurare normală sunt condiţionate de ocrotirea vieţii per-
soanei.
2. Latura obiectivă a infracţiunii în cauză se realizează priii omorul săvârşit în stare de afect,
provocată de acte de violenţă sau insulte grave ori de alte acte ilegale sau imorale ale vktimei,
dacă aceste acte au avut sau ar fi putut avea urmări grave pentru cel vinovat sau rudele lui.
3. Starea de afect este o stare emoţională a psihicului omului care nu depăşeşte limitele nor-
malităţii, caracterizată printr-o apariţie subită, prin intensitate mare şi durată scurtă şi în
esenţă reprezintă o reacţie emoţională care decurge exploziv, fiind însoţită de modificări
spontane (dar nu şi psihotice) ale activităţii psihice, în mod special observându-se în-
gustarea conştiinţei. !n această stare persoana, deşi îşi dă seama de acţiunile sale, în mare
Partea specială 223
măsură pierde controlul asupra propriilor sale acţiuni şi capacitatea de a le conduce. Starea
datâ se mai numeşte stare de afect fiziologic.
Afectul fiziologic trebuie delimitat de afectu! patologic, când psihicul făptuitorului se află
în stare de iresponsabilitate, deoarece persoana nu poate să-ţi dea seama de acţiunile sale
ori să le conducă din cauza unei tulburări psihice.
4. Termenul "survenită în mod subit" înseamnă: care se produce pe neaşteptate, care vine
deodată, neprevăzut, in mod brusc. Dacă însă starea de afect nu a apărut imediat după
acţiunile ilegale ale victimei sau omorul a fost săvârşit după un anumit răstimp, fapta nu
poate fi calificată conform art. 146 CP.
5. în calitate de temeiuri ale apariţiei afectului legea prevede trei categorii de acţiuni ale
victimei:
a) acte de vioienţă ilegală, care poate fi atât fizică, cât ş\ psihica. Ea trebuie să aibă un
caracter intens, să fie reală, dar nu presupusă. Actele de violenţă sunt cuprinse de dis-
poziţia art. 146 numai atunci când nu au fost folosite drept mijloc de apărare contra
violenţei ilegale, pentru că în acest caz ele trebuie calificate după regulile legitimei
apărări;
b) insulta gravă se exprimă prin cuvinte şi acţiuni ale victimei, care din punctul de
vedere al moralei se consideră deosebit de insultătoare şi care au provocat ucigaşului
stare de afect, ca reşultat al înjosirii cu adevărat grosolane a cinstei şi demnităţii
vinovatului sau a rudelor lui;
c) aite acte ilegale sau imorale ale victimei reprezintă asemenea acţiuni care nu pot fi nici
acte de violenţă, nici insuite grave şi care totodată se caracterizează prin încălcarea
grosolană a drepturilor şi intereselor legitime ale vinovatului sau ale rudelor acestuia
(de exemplu incendierea casei, călcarea cu automobilul a unui copil, distrugerea unui
bun material important, închiderea unicului druin spre gospodărie şi casă, o înşelare
grosolană din partea unei persoane apropiate, infidelitatea conjugală, calomnierea
etc).
Totodată este necesară condiţia că aceste acţiuni ale victimei au avut sau ar fi putut avea
urmări grave pentru cel vinovat sau rudele lui.
6. Termenul "rude" reprezintă persoanele care fac parte din aceeaşi familie cu alte persoane,
unite între ele prin legături de sânge (art. 134 CP).
7. Conform explicaţiilor HP CS] din 15. 11.93, omorul săvârşit în stare de afect în prezenţa
circumstanţelor agravante prevăzute de alineatele (2) şi (3) art. 145 CP se califică numai
potrivitart. 146 CP.
8. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă sau indirectâ.
9. Subiect al infracţiunii poate fi o persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de 16
ani.
Pracîîca judicîară
1) Acţiunile inculpatului care a săvârşit un omor intenţionat fără circumstanţe agravante au
fost calificate greşit ca omor săvârşit în stare de afect.
Unul din criteriile de bază ale stării de afect îl constituie caracterul subit al comiterii infrac-
ţiunii ca o reacţie nemijlocitâ la evenimentul care a provocat-o. Acţiunile de răspuns trebuie
224
CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
să urmeze nemijlocit după actele ilegale ale victimei. Intervalul considerabil de timp dintre
circumstanţele care au provocat starea de afect şi omor exdude calificarea faptei drept omor
săvârşit în stare de afect. (Decizia Cokgiului Penal al CSJ nr-lr/e-140/98 din 17.09.1998. Sinte-
za practicii judiciare a CSJ (19894999), pag. 292).
2) Drept elemente necesare ale omorului săvârşit în stare de afect sunt survenirea subită a
emoţiei şi condiţionarea ei de acţiunile ilegale ale victimei - violenţă sau insulte grave. (Decizia
Colegiului Penal al CSJ nr. lro-153/2003 din 23.09.2003).
3) Acţiunile inculpatului urmează a fi calificate ca omor săvârşit în stare de afect, dacă ele au
fost o urmare a actelor de violenţă şi a insultei grave din partea victimei. (Decizia Curţii de
Apel nr. lr-863/98 din 24.09.98. Culegere de practică judiciară a Curţii de Apel (1996-1999),
pag. 145).
4) Când caracterul acţiunilor vinovatului denotă intenţia directă de omor în stare de afect
survenit în mod subit, dar moartea victimei n-a survenit din cauza unor circumstanţe
independente de voinţa vinovatului asemenea acţiuni urmează să fie calificate drept ten-
tativă de omor intenţionat săvârşit în stare de afect. (Decizia Colegiului Penal al Curţii de
Apel nr. 2r-233/99 din 04.03.1999. Culegere de practică judiciară a Curţii de Apel (1996-
1999), pag. 146-147).
5) Aplicarea loviturii cu toporui în stare de afect a fost calificată greşit ca tentativă de omor.
(Decizia Colegiului Penal al Judecătoriei Supreme nr. 2k-1147/88 din 16.06.1988).
6) Omorul intenţionat comis cu o deosebită cruzime a fost greşit califkat drept omor în stare de
afect. (Decizia Colegiului Penal al CSJ din 19.12.2000 nr. lca-156/2000).
7) Omorul săvârşit în stare de afect, survenită în mod subit şi provocată de insultele grave ale
victimei a fost greşit calificat drept omor intenţionat fără circumstanţe agravante. (Decizia
Colegiului Penal al Judecătoriei Supreme din 29.11.1988 nr. 2k-2144/88).
Articolul 147. Pruncuciderea
Omorul copilului nou-nâscuî, săvârşit în timpul naşteriî sau Imediat după naştere de către mama care se afla
intr-o stare de tulburare fizică sau psihică, cu diminuarea discernământului, cauzatâ de najtere, se pedepseşte cu
închisoare de la 3 la 7 ani.
1. Obiectul juridic nemijlocit al pruncuciderii îl constituie relaţiile sociale referitoare la
dreptul la viaţă al copilului nou-născut.
2. Obiectul material al infracţiunii este corpul copilului nou-născut, deoarece asupra aces-
tuia se exercită nemijlocit activitatea de ucidere.
3. Latura obiectivă a pruncuciderii se realizează printr-o acţiune sau inacţiune în măsură
să priveze de viaţă victima: sufocarea, lovirea, abandonarea în frig, îngroparea de viu,
neacordarea la timp a îngrijiriior absolut necesare vieţii. Fapta trebuie să fie comisă în
timpul naşterii sau imedîat după naştere.
Cerinţa legii referitoare la uciderea copilului nou-născut "în timpuî naşterii" este înde-
plinită dacă copilul este omorât în momentul când are loc expulzarea lui.
Partea s p e c i a l ă 225
Termenul "imcdiat după naţtere" presupune momentele următoare după expulzarea fătu-
lui, cât timp copilul are calitatea de nou-născut şi păstrează pe corpul său urmele naşterii
recente.
Dacă moartea s-a produs până la expulzarea pruncului, ca urmare a unor acţiuni de în-
trerupere a gravidităţii în condiţii ilegale, avem de a face cu un avort ilegal (art. 159 CP).
Dacă uciderea copilului a avut loc mai târziu, mama va purta răspundere în baza art. 145
alin. (3) lit. d) CP.
4. Legea nu stabileşte nici un termen formal ce ar determina starea de copil nou-născut.
Problema în cauză se rezolvă în mod concret în baza expertizei medico-legale, pornind de
la prevederile art. 147 CP, potrivit cărora timpul stării de copil nou-nâscut este liraitat de
noţiunile: timpul naşterii sau imediat după aceasta. Este cert că această calitate, de nou-
născut, o poate avea copilul numai foarte puţin timp după naştere.
Nu interesează dacă nou-nâscutul este un copil normal sau anormal, dacă este sau nu via-
bil (înzestrat cu puterea de a trăi). Important este ca nou-născutul să fie viu, în momentul
naşterii, deoarece numai într-un asemenea caz se poate vorbi de răpirea dreptului la viaţă
al unei persoane şi, deci, de o omucidere.
5. Activitatea de ucidere, săvârşită în timpul naşterii sau imediat după naştere, trebuie să
aibă ca rezultat moartea copikilui nou-născut. înîre activitatea de ucidere şi moartea copi-
lului trebuie să existe un raport de cauzalitate.
6. Pruncuciderea se săvârşeşte cu intenţîe directă sau indirectă. Legea penală nu prevede
râspundere pentru omorul din imprudenţă al copilului nou-născut.
Intenţîa mamei de a-şi ucide copilul trebuîe să fie determinată de starea ei de tulburare
fizică sau psihică, cu diminuarea discernământului, cauzată de naştere. în cazul pruncu-
ciderii intenţia este spontană, ea se formează in virtutea stării de tulburare şi se executâ
simultan sau în intervalul de timp cât persistă această tulburare. Tulburările, pricinuite
de naştere, pe care le-a avut în vedere legislatorul, sunt numai tulburările de natură psiho-
patologică, tulburările anormale, maladive, provocate de diverşi factori nocivi (de exem-
plu, psihoza puerperală clasică, psihoză maniaco-depresivă, tulburările schizofreniforme
etc).
Pentru stabilirea stării de tulburare pricinuită de naştere este necesară efectuarea unei
expertize medico-legale prin care sâ se constate că în condiţiile concrete în care a săvârşit
fapta mama s-a aflat sub influenţa iniei asemenea tulburări.
7. Dacă mama a luat hoîărârea de a-şi ucide copilul înainte de naşterea acestuia, deci, în
afară şi independent de vreo tulburare pricinuită de naştere, şi dacă sunt îndeplinite şi
ceîelalte condiţii ale premeditării fapta va constitui un omor deosebit de grav, prevăzut de
art. 145 alin. (3) lit. b)ţid) CP.
8. Fiind o circumstanţă personală, atenuanta dată nu se răsfrânge asupra participanţilor,
aceştia urmând sâ răspundă în baza art. 145 alin. (3) lit. d) CP.
9. Subiect al infracţiunii poate fi o persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de 14
ani.
226 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT Partea specială 227

Articolul 148. Lipsirea de viaţă la dorinţa persoanei (eutanasia)
Lipsirea de viaţă a persoanei in legăturâ cu o maladie incurabilă sau cu caracterul insuportabil ai
suferinţelor fizice, dacă a exlstat dorinţa vicîimai sau, în cazul minorilor, a rudelor acestora, se pedepseşte cu
închisoare de la 3 la 7 ani.
1. în ştiinţa medicală eutanasia reprezintă o metodă de provocare a unei morţi nedureroase
unui bolnav incurabi! la cererea acestuia pentru a-i curma o suferinţă grea şi îndelungată.
2. Obiectul juridic nemijlociî al eutanasiei îl constituie relaţiile sociale referitoare la dreptul
la viaţăal persoanei.
3. Latura obiectivă a eutanasiei se realizează prin lipsirea de viaţă a persoanei în legătură
cu o maladie incurabilă sau cu caracterul insuportabil al suferinţelor fizice, dacă a existat
dorinţa victimei sau, în cazul minorilor, a rudelor acestora. Aceste prevederi sunt deter-
minate de art. 34 din Legea ocrotirii sănătăţii nr. 411-XIII din 28.03.95, cu modificările
ulterioare (Monitorul Oficial nr. 34/373 din 22.06.95).
4. Fiind o formă atenuantă a omorului intenţionat, eutanasia se realizează printr-o activitate
de ucidere (a se vedea comentariul corespunzător la art. 145 CP).
5. Maladie incurabilă este o boală care nu (mai) poate fi vindecată; fărâ de leac.
6. Prin caracterul insuportabil al suferinţelor fizice se înţelege că durerile fizice ale celui
bolnav sunt atât de puternice încât nu pot fi suportate sau sunt greu de suportat.
7. Existenţa dorinţei victimei sau, în cazul minorilor, a rudelor acestora este o cerinţă obliga-
torie pentru atenuanta în cauză. Dacă această dorinţă a lipsit, fapta va fi catificată conform
art. 145 CP.
8. Latura subiectivă se caracterizeazâ prîn intenţie.
9. Subiect al infracţiunii date poate fi o persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de
16 ani.
Articolul 149. Lipsirea de viaţă din imprudentă
(1) Lipsirea de viaţă din imprudenţă
se pedepseţte cu închisoare de până la 3 ani.
(2) Lipsirea de viaţâ din imprudenţă a douâ sau mai multor persoane
se pedepsejte cu inchisoare de la 3 la 7 ani.
1. Obiectul juridic nemijlocit al acestei infracţiuni este identic cu cel al omorului intenţionat
şi constituie relaţiile sociale referitoare la dreptul persoanei la viaţă.
2. Latura obiectivă se realizează ca şi omorul intenţionat printr-o activitate de ucidere.
Aceasta poate consta în acţiune sau inacţiune.
De asemenea, lipsirea de viaţâ din imprudenţă implică producerea unui rezultat, constând
din moartea unei persoane, precum şi existenţa unei legături cauzale între activitatea de
ucidere şi rezuitatul produs.
3. Imprudenţa, care atrage după sine răspunderea penală pentru omor, poate rezulta:
a) din comiterea unei fapte intenţionate, atunci când atitudinea celui vinovat faţă de
rezultatul produs se exprimă în formă de neglijenţă criminală sau de încredere exa-
gerată in sine;
a) din săvârşirea unei acţiuni interzise de lege, dar care nu constituie o infracţiune;
b) din săvârşirea unei acţiuni, interzise de anumite reguli, de exemplu încălcarea regu-
liior sportive etc;
b) din săvârşirea unor acţiuni, care contravin datelor ştiinţifice şi regulilor profesionale;
c ) d i n săvârşirea unor acţiuni, care încalcă regulile obişnuite de precauţie;
c) din săvârşirea acţiunilor sau practicarea unei activităţi de către o persoană care con-
form studiilor sale nu avea dreptul să o desfăşoare.
4. Se consideră lipsire de viaţă din imprudenţă în formă de neglijenţă criminală fapta în care
vinovatul nu a prevăzut posibilitatea survenirii morţii vtctimei, deşi trebuia şi putea s-o
prevadă. Chestiunea dacă făptuitorul putea şi trebuia să prevadă posibilitatea producerii
morţii victimei se soluţionează în fiecare caz concret, pornind de la împrejurările cazului,
cu luarea în calcul a calităţilor personale ale făptuitorului (existenţa studiilor speciale, a
experienţei de viaţă etc). De exemplu, un tatâ a lăsat arma de vânătoare încărcată şi ne-
supravegheată în preajma celor trei copii au săi. Unul dintre copii jucându-se cu arma,
aceasta s-a descărcat fi un alt copil a fost omorât. în împrejurările date inculpatul (tatâl)
se face vinovat de lipsirea de viaţă din imprudenţă, fiindcă el putea şi trebuia să prevadă
rezultatul care s-a produs.
5. Lipsirea de viaţă din imprudenţă ca rezultat al încrederii exagerate în sine va fi atunci
când făptuitorul a prevăzut că acţiunea sau inacţiunea sa poate avea ca urmare moartea
victimei, dar a considerat în mod uşuratic că acest rezultat nu se va produce, că îl va evita.
Calcuiul conform căruia moartea victimei ar putea fi evitată presupune întotdeauna un
plan referitor la o circumstanţă concretă, care ar putea, după părerea infractorului, să
zădărnicească posibilitatea survenirii consecinţelor fatale. Asemenea circumstanţe ar
putea fi: acţiunile sale (isteţimea, profesionalismul etc), acţiunile altor persoane, acţiunea
forţelor naturii etc. Dar speranţa făptuitorului se dovedeşte neîntemeiată şi moartea totuşi
se produce. De exemplu un cetăţean a tras cocoşul armei, crezând ca e descărcată, şi a
provocat moartea unuivecin.
6. Lipsirea de viaţă a părţii vătămate în urma maltratării de către cel vinovat sau a vâtămării
integrităţii corporale, precum şi ca rezultat al lovirii victimei de un obiect contondent în
timpul căderii cauzate de împingere ori maltratare se califică drept lipsire de viaţă din
imprudenţă cu condiţia ca acţiunile săvârşite de făptuitor să nu fi avut intenţia de omor
sau de vătămare gravă a integrităţii corporale în cazul în care s-a stabîlit că, potrivit cir-
cumstanţelor cauzei, acesta putea şi trebuia să prevadă consednţele survenite.
7. Dacă făptuitorul,.săvârşind omorul intenţionat al unei persoane, a cauzat din imprudenţă
moartea altei persoane, cele comise trebuie calificate după regulile concursuiui de infrac-
ţiuni - în baza art. 145 şi art. 149 CP.
8. Lipsirea de viaţă din irnprudenţă ca rezultat al increderii exagerate în sine urmează a fi
deosebită de omorul sâvârşit cu intenţie indirectă. în această situaţie trebuie de avut în
vedere câ:
228 P a r t e a s p e c i a 1ă
CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
a) în cazul încrederii exagerate în sine cel vinovat numai a prevăzut posibilitatea sur-
venirii morţii în cazuri analogice; în cazul omorului săvârşit cu intenţie indirectă
făptuitorul prevede nu numai posibilitatea, dar şi admite în mod conştient survenirea
morţii.
b) dacă în cazul încrederii exagerate în sine făptuitorul consideră în mod uşuratic că
moartea victimei nu va surveni, că va fi evitată, apoi in cazul omorului intenţionat
săvârşit cu intenţie indirectă, făptuitorul nu ia nici o măsură pentru a evita moartea
victimei, nu o doreşte, dar o admite în mod conştient.
9. Răspunderea penală se exclude atunci când a avut loc cauzarea nevinovată a morţii, aşa-
numitul caz fortuit (art. 20 CP).
10. Art. 149 CP urmează a fi aplicat doar cu condiţia că cele comise nu formează componenţa 1.
unei alte infracţiuni (în special, prevăzută de art. 151 alin. (4), art. 159 alin. (2) lit. c), art.
160 alin. (3) lit. c), art. 162 aiin. (2) lit. b), art. 164 alin. (3) lit. b), art. 171 atin. (3) lit. i), art. 2.
216 Ht. b), art. 224 alin. (3) lit. b) CP ş. a. m. d.
în aceste situaţii, potrivit art. 116 alin. (1) CP, art. 149 CP esîe o normă generalâ, iar artico-
lele menţionate sunt norme speciale şi, în cazul concurenţei dintre norma generală şi cea
specială, se aplicâ numai norma specialâ.
11. Lipsirea de viaţă din imprudenţă a două sau mai muîtor persoane art. 149 alin. (2) se referă
la rezultatul produs. Acesta constă nu în moartea unei singure persoane, ci a două sau mai
multor persoane.
12. Subiect al infracţiunii poate fi o persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de 16 ani.
Practica judiciară
1) Lipsirea de viaţă din imprudenţâ a fost greşit calificată drept vătâmare intenţionată gra-
vă a integrităţii corporale care a provocat decesul victimei. (Decizia Colegiului Penal al
ludecătoriei Supreme din 10.04.1986 nr. 2c-12l4/86. Decizia Colegiului Penal al CSJ din
14.11.2000 nr.lca-143/2000). 3.
2) Dacâ omorul este rezultatul nerespectării conştiente a regulilor de precauţie cu prtvire la
purtarea şi folosirea armelor de foc, acţiunile persoanei urmează a fi caiiflcate drept lipsi- 4.
re de viaţă din imprudenţâ. (Decizia Colegiuiui Penal al Curţii de Apel nr. lr-993/98 din
25.11.1998. Culegere de practică judiciară a Curţii de Apel (1996-1999), pag. 149-150). 5.
3) Acţiunile condamnaţilor au fost califkate ca omor din imprudenţă în formă de neglijenţă
criminală, fiindcâ ei, ştiind despre necesitatea vaccinării contra tetanos, nu au efectuat 6.
vaccinarea, bolnavul nu s-a aflat sub supraveghere, în urma cărui fapt victima a decedat.
(Decizia Colegiului Penal al Judecătoriei Supreme din 05.12.1985 în cauza lui Andronati).
7.
4) Dacâ moartea părţii vâtămate a survenit în urma lovirii victimei cu capul de un obiect
contodent în timpul căderii cauzate de o lovitură acţiunile celui vinovat se califică drept
lipsire de viaţâ din imprudenţă cu condiţia ca făptuitorul să nu fi avut intenţia de omor.
8.
(Hotărârea Prezidiului Judecătoriei Supreme din 06.12.1988 nr. 4u-327/88}.
229
Articolul 150. Determinarea la sinucidere
(1) Delerminarea la sinucidere sau la tentativă de sinucldere prin persecutare, clevetire ori Jignlre din partea
celuivinovaî
se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani.
(2) Determinarea la sinucidere sau la tentativă de sinucidere:
a) a soţutui (soţiei) sau a unei rude aproplate;
b) a unui minor;
c) a unei persoane care se află intr-o dependenţă materlală sau altă dependenţS faţă de cel vinovat;
d) prin comportare plinâ de cruzime;
e) prin injosirea sistematkâ" a demnităţii victimei
se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani.
Obiectul juridic nemijlocit al infracţiunii constă în relaţiile sociale referitoare la dreptul la
viaţă al persoanei.
Latura obiectivă a infracţiunii reprezintă o acţiune prin care o persoană o determină,
adică o îndeamnă şi o convinge pe alta de a se sinucide.
Sinuciderea este o autolezare care implică absenţa unui conflict juridic. Legislaţia Republi-
cii Moldova nu prevede răspundere penală pentru sinucidere, precum şi pentru înlesnjrea
sinuciderii.
Activitatea de suprimare-a vieţii trebuie să fie în exclusivitate opera sinucigaşului. Dacă
făptuitorul săvârşeşte acte de cooperare directă la realizarea acţiunii sinucigaţului, fapta
constituie infracţiune de omor.
Important este ca făptuitorul prin activitatea sa să fi f'ăcut ca victima să ia hotărârea de a
se sinucide.
Pentru existenţa infracţiunii se cere ca acţiunea celui vinovat să aibă ca rezultat sinuci-
derea sau tentativa de sinucidere a persoanei. între acţiune şi rezultat trebuie să existe un
raport de cauzalitate.
Pentru calificarea faptei vinovatului conform art. 150 CP este necesar de a stabili că victi-
ma a dorit cu adevărat să săvârşească actul de sinucidere, dar nu să-1 însceneze.
Prin persecutare se înţelege urmărirea victimei cu scopul de a-i cauza un rău, a-i provoca
necazuri, lipsuri, nedreptăţi, de a o prigoni, asupri, oropsi.
Prin clevetire se înţetege răspândirea scornirilor mincinoase ce defăimează onoarea şl
demnitatea victimei.
Prin;i^«ire se înţelege lezarea intenţionată a onoarei şi demnităţii persoanei prin diferite
acţiuni verbale sau în scris.
Agravantele prevăzute la lit, a) şi b) din alin. (2) art. 150 CP au aceleaşi explicaţii ca şi agra-
vantele corespunzătoare ale omorului intenţionat, de aceea facem trimitere la explicaţiile
art. 145 CP.
Prin "dependenţâ" se înţelege: starea de subordonare, de supunere.
Dependenţa materială a victimei faţă de făptuitor poate fi condiţionată de întreţinerea
totală sau parţială, de siîuaţia când de făptuitor depinde îmbunătăţirea sau înrăutăţirea
stării materiak a victimei, de dependenţa debitorului de creditor, de dependenţa soţului
incapabil de muncă de celălalt soţ, a părinţilor de copii capabili de muncă etc.
230 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Prin altă dependenţă se are în vedere: raporturile nepatrimoniale, de exemplu din sfera
relaţiilor de căsătorie sau de familie, traiul în comun, relaţiile de rudenie; dependenţa
legată de locuirea victimei în casa (apartamentul) făptuitorului, dependenţa dintre învă-
ţător şi elev, dintre medic şi pacient; dependenţa de serviciu a angajatului faţă de patron, a
sportivului faţă de antrenor etc.
9. Prin comportarepîină de cruzime (art. 150 alin. (2) lit. d) CP) se înţelege săvârşirea unor
acţiuni sau inacţiuni care cauzează victimei suferinţe fizice şi psihice (bătaie, torturare,
aplicarea loviturilor, cauzarea vătămărilor integrităţii corporale de grad diferit, lipsirea de
hrană şi apă, de haine, de locuinţă, de mijloace de existenţă, de ajutor medical, limitarea
sau privarea ilegală de libertate, luarea în derâdere a calităţilor fizice şi intelectuale, con-
strângerea la îndeplinirea unor munci grele sau la săvârşirea unor fapte iiegaie, sancţiona-
rea neîntemeiată sau concedierea ilegală de la lucru etc).
10. Injosîrea sistematică a demnităţii victimei (art. 150 alin. (2) lit. e) CP) presupune leza-
rea intenţionată a onoarei şi demnităţii persoanei prin diferite acţiuni verbale sau în scris,
săvârţite sistematic, adîcă de cel puţin trei ori.
9. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie indirectă sau imprudenţă. Intenţie direc-
tă nu poate fi, pentru că dacă vinovatul doreşte moartea victimei, constrângerea victimei
la sinucidere trebuie calificată drept omor.
10. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de
16ani.
Articolul 151. Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale
sau a sănătăţiî
(1) Vâtămarea intenţionatâ gravă a integrităţil corporale sau a sinâtăţii, care este periculoasâ pentru viaţă ori
care a provocat pierderea vederii, auzului, graiului sau a unui alt organ ori încetarea funcţionării acestuia,
o boală psihka sau o altâ vătămare a sănâtăţii, msoţită de pierderea stabilâ a cel puţin o treime din capa-
cilatea de muncâ, ori care a condus la întreruperea sarcinii sau la o desfigurare iremediabilă a feţei şi/sau a
reglunilor adiacente,
se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.
(2) Aceeaşi acţiune săvârţită:
a) asupra soţului (soţiei) sau unei rude apropiate;
b) asupramînorului;
c) asupra unei persoaneîn legătură cu îndeplinirea de către ea a obligaţiilor de serviciu sau obşteşti;
d) dedouăsaumaimultepersoane;
e) prin schingîuire sau torturâ;
0 prin mijloace periculoase pentru viaţa sau sânătatea mai multor persoane; g) din
interes material; h) cuintenţiihuliganice;
i) din motive de duşmănie sau ură socială, naţfonală, rasială sau religioasă
şe pedepseşte cu închisoare de la 6 la 12 ani.
(3) Acţiunile prevăzute !a alin. (1) sau (2), săvârşite:
a) repetat;
b) asupra a douâ sau mai muitor persoane;
c) de un grup criminal organizat sau de o ofganizaţie criminalâ;
d) cu scopul de a preleva şi/sau utillza ori comerciatlza organele sau ţesuturile vktimel;
e) iacomandă,
se pedepsesc cu închisoare de la 8 la 15 ani.
Partea specială 231
(4) Acţiuniie prevăzute !a alin. (1), (2) sau (3), care au provocat decesu! vktimei, se
pedepsesc tu închisoare de la 10 la 15 ani.
1. în doctrina dreptului penal, vătămarea integrităţii corporale reprezintă o lezare a integri-
tăţii anatomice a organelor şi ţesuturilor sau funcţiilor lor fiziologice ori cauzarea unui alt
prejudiciu sănătăţii altei persoane, săvârşită ilegal şi fără intenţia de a o omorî.
2. Obiectul juridic nemijlocit al infracţiunii date sunt relaţiile sociale referitoare la dreptul
persoanei la integritate corporalâ şi sănătate.
3. Spre deosebire de Codul Penal din 1961, care clasifica vătămările corporale în trei catego-
rii (grave, mai puţin grave şi uşoare), noul CP şi noul Regulament de apreciere medico-
tegaiă a gravităţii vătămării corporaie (Monitorul Oficial nr. 170-172 din 08.08.2003) au
stabilit patru categorii de vătămări ale integrităţii corporale şi ale sănătăţii: grave, medii,
uşoare şi leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului sănătâţii. Regulamentul determină
şi termenul dereglării sănătăţii:
a) dereglarea îndelungată a sănătâţii pe un termen mai mare de 21 zile;
b) dereglarea de scurtă durată a sănătăţii pe un termen de la 6 până la 21 de zile;
c) teziuni corporale ce nu generează o deregiare a sănâtăţii sau o incapacitate temporară
de muncă.
4. Din punctul de vederr aî laturii obiective vatămarea intenţionată gravă a integrităţii
corporale sau a sănătăţii sunt cauzate, de cele mai multe ori, prin acţiune cu folosirea
diferitelor tipuri de obiecte vulnerante (bâte, pietre, fragmente de sticlă eîc), a obiecteior
tăietoare-înţepătoare de uz casnic (cuţit, topor, hârleţ, furcă etc), a armelor pistoale, armă
de vânătoare etc), a surselor de pericol sporit (automobile, curentul electric, substanţe
otrăvitoare), a forţelor naturii (apă, foc) etc.
Vătămarea integrităţii corporale poate fi produsă nemijlocit de subiectul infracţiunii sau
prin folosirea unui animal, copil ori a unei persoane iresponsabile.
Cauzarea vătămării integrităţii corporale prin inacţiune poate fi comisă de persoana care
este obligată să îndeplinească acţiuni determinate ce asigură securitatea altei persoane.
5. între acţiunea sau inacţiunea prin care se realizează elementul material al infracţiunii şi
rezultatul produs - vătâmarea gravă a integrităţîi corporale sau a sânatăţii - trebuie să
existe un raport de cauzalitate.
6. Latura obiectivâ a infracţiunii în cauză se poate realiza prin producerea a cel puţin unei
daune din cele cataîogate sănătăţii persoanei:
a) vătămări periculoase pentru viaţă în momentul cauzării lor;
b) pierderea vederii;
c) pierderea auzului;
d) pierderea graiului;
e) pierderea unui alt organ ori încetarea funcţionarii acestuia;
f) boală psihică;
g) pierderea stabilă a cel puţin unei treimi din capacitatea de muncă;
h) întreruperea sarcinii;
i) desfigurarea iremediabilă a feţei ţi/sau a regiunii adiacente.
 232 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
7. Se consideră vătămări periculoase pentru viaţă acele vătămări care prin însăşi natura lor
sunt periculoase pentru viaţa vicîimei în momentul producerii lor sau care în evoluţia lor
obişnuită, flră un tratament corespunzător, provoacă moartea victimei.
Prevenirea morţii prin acordarea asistenţei medicale nu se consideră un motiv obiectiv
pentru a renunţa la calificarea vătămărilor in cauza drept periculoase pentru viaţă.
La vâtămarea integrităţii corporale periculoasă pentru viaţă se atribuie, în special, plăgile
penetranfe ale craniuiui, fracturile deschise şi închise ale oaselor bolţii şi bazei craniului;
pîăgile penetrante ale coloanei vertebraie, ale faringelui, laringelui, traheii, esofagului;
fracturile deschise ale oaselor tubulare lungi; lezarea unui vas sanguin mare etc.
Lista completă a acestor vătămări este stabilită în Regulamentul menţionat, iar fîecare
acţiune periculoasă pentru viaţă în momentul săvârşirii ei se determină printr-o expertiză
medico-legalâ.
8. Prin pierderea vgderii se înţelege orbirea completă de ambii ochi ori starea vederii când
obiectele nu pot fi desluşite bine la o distanţă de 2 metri şi mai puţin (acuitatea vederii 0,
04 şi mai mică).
Pierderea vederii la un ochi are drept consecinţă o incapacitate permanentă de muncă de
mai mult de 1/3, din care cauză este inclusă la categoria vătămârilor corporale grave.
9. Prinpierderea auzului se înţelege surditatea completă sau o stare ireversibilâ, când victi-
ma nu percepe vorbirea obişnuită la o distanţă de 3-5 cm de la pavilionul urechii.
Pierderea auzului de o ureche antrenează o incapacitate de muncă permanentă de mai
puţin de 1/3, din carecauzăeafacepartedin vătămărilecorporalemedii.
11'
10. Pierderea vorbirii (graiului) reprezintă pierderea capacîtăţii de exprimare a gânduriior
prin sunete articulare. Această stare poate fi condiţionată de pierderea limbii, de afecţiu-
I 16. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă sau indirectă.
nile anatomo-funcţionale ale coardelor vocaîe sati de origine nervoasă.
11. Pterderea unui alt organ ori încetarea funcţionării acestuia presupune pierderea mâi-
nii, piciorului ori încetarea funcţionării acestora, a capacităţii de reproducere.
Pierderea mâinii, piciorului constă în detaşarea lor de la îrunchi sau pierderea funcţiilor
acestora (paraiizia sau o altă stare care exclude funcţionarea lor). Prin pierderea anato-
mică a mâinii sau a piciorului se înţelege detaşarea completă de la trunchi a mâinii sau a
picioruiui, precum şi amputarea lor nu mai jos de articulaţia cotului ori a genunchiului.
Celelalte cazuri trebuie considerate drept pierdere a unei părţi a membrului, având drept
criteriu de calificare incapacitatea permanentă de muncă.
Pierderea capacităţii de reproducere constă în pierderea capacităţii de coabitare sau
pierderea capacităţii de fecundare, concepere şi naştere.
12. Boala psihică şi legătura ei cu trauma victimei se stabileşte de către expertiza psihiatrică.
Gradul de gravitate al acestei consecinţe a vătămării se apreciazâ cu concursul medicului
legist.
13. Pierderea stabilă a cel puîin unei treimi din capacitatea de muncă se stabileşte în
procente (mai mult de 33%) în baza datelor obiective şi în conformitate cu datele tabelului
pentraaprecierea capacităţii de muncă.
Prin pierderea stabilă se inţelege pierderea capacităţii de muncă pe tot restul vieţii.
Partea s p e c i a l ă 233
Se ia în consideraţie pierderea capacităţii generale de muncă. în cazurile în care se va
dovedi că intenţia făptuitorului este îndreptată nemijlocit spre pierderea capacităţii de
muncă profesionale se poate lua în consideraţie şi aceasta.
14. întreruperea sarcinii, indiferent de termenul ei, face parte din vătămârile grave ale inte-
grităţii corporale sau ale sănătăţii, dacă nu e o consecinţă a particularităţilor individuale
ale organismului şi dacă se află în legătură cauzalâ directă cu vătămarea.
15. în cazul desfigurării iremediabile a feţei şi/sau a regiunilor adiacente expertiza medko-
legală apreciază după semnele obişnuite caracterul şi gradul de gravitate ale vătămării
produse feţei şi/sau regiunilor adiacente (gâtul) constatând dacă acestea sunt reparabile
sau nu în mod obişnuit.
Prin vătămari reparabile se înţeieg leziunile care pot fi lecuite fără intervenţii chirurgicale
însemnate.
Prin vătămări ireparabile, care de fapt se consideră desfigurări iremediabile, se înţeleg lezi-
unile care pot fi înlăturate numai printr-o intervenţie chirurgicală sau operaţie cosmetică.
Desfigurarea nu este o noţiune medicală, ci juridică. Prezenţa desfigurării feţei o decid
procurorul, care emite ordonanţa de punere sub învinuire a făptuitorului, şi instanţa de
judecată la deliberarea sentinţei. Se decide asupra următoarelor aspecte:
a) dacâ faţa estedes^gurată în urma vătămârii integritâţii corporale, luându-seca temei
reprezentările estetice adoptate în societatea noastră;
b) dacă desfigurarea este iremediabi!ă, luându-se în calcul concluziile expertizei medi-
co-legale.
17. Agravantele prevăzute de literele a), b), c), d), e), f), g), h) şi i) d i n alin. (2), precum şi de
literele a), b), d) şi e) ale alin. (3) art. 151 CP au aceleaţi explicaţii ca şi agravantele cores-
punzătoare de la art. 145 CP, de aceea, pentru a exclude repetarea, facem trimitere la aceste
explicaţii.
18. Vătămarea inîenţionată gravâ a integrităţîi corpomle sau a sănătăţii săvârşită prin
schingiuire sau îortură (art. 151 alin. (2) lit. e) CP). Schingiuirea sau torturarea nu sunt o
categorie aparte de vătămări corporale, ci determină originea acestora, metodele de cau-
zare a ior.
Schingiuirea reprezintă acţiunea care provoacă victimei suferinţe prin lipsirea de hrană, de
băutură sau de căldură ori prin abandonarea victimei în condiţii nocive pentru viaţă etc.
Torturarea se manifesta prin acţiuni care produc dureri acute repetate sau îndelungate
prin pişcături, biciuire, împunsături cu obiecte ascuţite, cauterizări cu agenţi termici sau
chimici etc.
Nu interesează dacă daunele produse sănătăţii, prevăzute de art. 151 alin. (1) CP, sunt
rezultatul acţiunilor de schingiuire sau torturare sau dacă aceste acţiuni se săvârşesc după
vâtămările menţionate.
19. Vătămarea intenţionatăgravâ a integrităţii corporale sau a sănâtăţii săvârşită de un
grup criminal organizat sau de o organizaţie criminalâ ţart. 151 alin. 3lit. c) CP.
Noţiunea grupuiui criminai organizat este prevâzută in art. 46 CP, iar a organizaţieî cri-
minale - în art. 47 CP, de aceea se iau in seamă reglementările indicate.
234 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
20. Vătămările intenţîonate grave ale integrităţii corporale sau ale sănătâţii prevăzute
de alineatele (1), (2), (3) ale art. 151 CP, care au provocat decesul victimei (alin. (4) art.
151 CP) - Această agravantâ constituie o infracţiune unică complexă formată din doua
activităţi infracţionale:
a) vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, prevăzută de
alineatele (1), (2), (3) ale art. 151 CP şi
b) lipsirea de viaţă din imprudenţă, prevăzută de art. 149 CP. De aceea latura
subiectivă
a infracţiunii acestei agravante trebuie determinată aparte pentru fiecare activitate
infracţională menţionată. Potrivit art. 19 CP, aceasta este o infracţiune săvârşită cu
două forme de vinovăţie (intenţie şi imprudenţă). în consecinţă, infracţiunea se con-
sideră intenţionată.
21. Este necesar a delimita vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale de tentati-
va de omor. Delimitarea se face luându-se ca temei forma intenţiei. Plenul Judecătoriei
Supreme a Republicii Moldova în pct. 3 al Hotărârii din 15. 11.99 a explicat că tentativa
de omor este posibilă numai cu intenţie directă. Rezultă că vătămarea intenţionată gravă
a integrităţii corporale, care este primejdioasă pentru viaţă, atunci când făptuitorul îşi
dădea seama de posibilitatea cauzării morţii victimei şi admitea survenirea acesteia, adică
acţiona cu intenţie indirectă, trebuie să fie calificată potrivit consecinţelor produse - con-
form art. 151 alin. (1) CP. Cauzarea vătămării intenţionate grave a integrităţii corporale
(care nu a fost urmată de moartea victimei), dacă a fost stabilită intenţia directă de a cauza
moartea, atrage răspunderea pentru tentativa de omor.
22. Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale care a provocat decesul victimei
trebuie delimitată de omorul intenţionat şi de lipsirea de viaţă din imprudenţă.
Astfel, vătâmarea intenţionată gravă a integrităţii corporale care a provocat decesul victi-
mei nu poate fi calificată ca omor intenţionat dacă nu a fost stabilită intenţia vinovatului
de a cauza moartea. Dacâ intenţia celui vinovat nu a cuprins cauzarea leziunilor corporale
grave, dar în acţiunile lui era o vinovăţie din imprudenţă faţă de moartea victimei, cele
săvârşite urmează să fie calificate ca Iipsire de viaţă din imprudenţă.
23. Dacă intenţia fâptuitorului era de a cauza victimei o vătămare uşoară a întegritâţii cor-
porale, iar consecinţele grave au survenit din cauza unei maladii de care suferea partea
vătămată, despre care cel vinovat nu avea cunoştinţă, acţianile nu pot fi calificate în baza
art. 151 alin. (l) CP.
24. Atunci când intenţia a fost îndreptatâ la cauzarea unei vătămări mai grave a integrităţii
corporale, dar de fapt i s-a pricinuit o vătămare mai uşoară, acţiunile faptuitorului urmea-
ză a fi calificate drept tentativă de vâtămare a integrităţii corporale de acea gravitate, care
a fost cuprinsă de intenţia Iui.
25. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoanâ fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de
14 ani.
Practica judîciară
1) Vătâmarea intenţionatâ gravă a integrităţii corporale nu poate fi califkată ca omor intenţio-
nat dacă nu a fost stabilită intenţia vinovatului de a cauza moartea victimei. (Decizia Colegiului
Pena] al Curlii de Apel nr. la-159/99 din 21.09.1999. Culegere 1999-2000, pag. 158).
2) Sentinţa de condamnare a persoanei pentru vătămarea intenţionată gravă a integrităţîi cor-
Partea specială 235
porale care a provocat decesul victimei a fost casată, deoarece nu s-a stabilit cu certitudine care
este cauza morţii victimei. (Decizia Colegîului Penal al Judecătoriei Supreme din 24.11.1988
nr. 2k-2108).
3) Vâtămarea gravâ a integrităţii corporaîe săvârşită cu intenţie indirectă a fost calificată greşit
drept o infracţiune săvârşită din imprudenţă. (Decizia Coiegiului Penal al Judecătoriei Supre-
me din 16.04.1987 nr. 2k-921/87).
4) Lovirea intenţionată care a provocat o vătămare gravă a integrităţii corporale urmează a fi
calificată drept vătămare intenţionată gravă a integrităţii corporale numai cu condiţia dacă in-
tenţia făptuitorului a fost îndreptată la cauzarea acestor consecinţe. (Decizia Colegiului Penal
al Judecătoriei Supreme din 16.06.1987 nr. 2k-1440/87).
5) Dacă intenţia făptuitorului a fost îndreptată numai spre cauzarea vătămării grave a integri-
tăţii corporale, iar moartea victimei a survenit din imprudenţă, acţiunile celui vinovat urmea-
ză a fi încadrate ca vătămare intenţionată gravă a integrităţii corporale care a provocat decesu]
victimei. (Decizia Colegiului Penal al Judecătoriei Supreme din 24.11.1988 nr. 2k-2111/88).
Articolul 152. Vătămarea intenţionată medie a integrităţii corporale sau a
sănătăţii
(1) Vătămarea intenţionată medie a integriîăţii corporale sau a sănătăţti, care nu este perkuloasă pentru
viaţă ji nu a provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a fosî urmată fie de dereglarea indelungatâ a
sănătâţii, fie de o pierdere considerabilă şi stabilă a mai puţin de o treime din capacitatea de muncă,
se pedepseşte cu arest de până la 6 luni sau cu inchisoare de până !a 4 ani.
(2) Aceeaşi acţiune săvârşită:
a) repelat;
b) asupra a douâ sau mai multor persoane;
c) asupra soţului (soţlei) sau unei rude apropiate;
d) asupra unei persoaneîn legăturâ cu îndepliniiea de călre ea a obligaţiilor de servkiu sau obşteşti;
e) de doua sau mai multe persoane;
f) prin schingiuire sau tortură;
g) prln mijloace periculoase penîru viaţa sau sânătatea mai multor persoane;
h) din înteres material;
i) cuintenţiihuiiganice;
j) din molive de duşmănie sau ură socială, naţionalâ, rasială sau religioasă; k) la
comandă se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani.
1. Obiectul juridic nemijlocit al infracţiunii date sunt relaţiile sociale referitoare la dreptul
persoanei la integritate corporală şi sănătate.
2. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin acţiuni sau inacţiuni care provoacă dere-
glarea îndelungată a sănătăţii sau pierderea considerabilă şi stabilă a mai puţin de o treime
din capacitatea de muncă, fie survenirea ambelor acestor consecinţe.
3. Infracţiunea nominalizatâ se deosebeşte de vătămarea intenţionată gravă a integritâţii
corporale sau a sănătăţii prin gradul de gravitate, deoarece:
a) nu esîe periculoasă pentru viaţa victimei în momentul cauzării;
b) nu provoacă urmârile prevăzute la art. !51 CP.
236 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
4. Prin dereglarea îndelungată a sănătâţii se înţeieg consecinţele nemijlocit legate de un
şir de vătămări, maladii, dereglări de funcţie care au o durată de peste 21 zile, dar cu con-
diţia că victima îşi recapătă sânatatea iniţialâ.
5. Prin pierderea considerabilă şi stabilă a mai puţin de o treime din capacitatea de
muncă se are în vedere o incapacitate generală de muncă pe viaţă de la 10% până la 33%.
Incapacitatea stabilă de muncă înseamnă pierderea pentru totdeauna a capacităţii de
muncă, iar incapacitatea considerabiiă de muncă presupune pierderea a mai puţin de o
treime din capacitatea de muncă, adică de la 10% până la 33%.
6. La vătămări medii ale integrităţii corporale sau sănătăţii se atribuie fisurările şi fracturile
oaselor mici, pierderea unui deget de la mână sau de la picior, comoţia cerebrală de gravi-
tate medieetc.
7. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă sau indirectă.
8. Explicaţiile agravantelor infracţiunii enumerate in art. 152 alin. (2) CP sunt similare cu
lămuririle date agravantelor corespunzătoare la art. 145 şi 151 CP.
9. Subiect al infracţiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) CP poate fi orice persoană fizică res-
ponsabilă, care a împlinit vârsta de 16 ani, iar al infracţiunii prevăzute de art. 152 alin. (2)
CP, care a implinit vârsta de 14 ani.
10. Modul de pornire a urmăririi penale în cazul infracţiunii prevăzute de art. 152 alin. (I)
CP şi procedura împăcării victimei cu făptuitorul sunt reglementate de art. 276 CPP şi art.
109 CP.
Articolul 153. Vătâmarea intenţionată uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii
Vătămarea intenţionată uşoarâ a integrităţii corporale sau a sânătăţii, urmată fie de o dereglare de scurtă duratâ
a sănătăţii, fie de o pierdere nemsemnată, dar stabilă s capacităţii de muncă, se pedepseşte cu amendă in mărime
de la 200 la 300 unităţi convenţionalesau cu muncă neremuneratâ în folosul comunităţii de !a 180 la 240 de ore, sau
cu închisoare de până la un an.
1. Vătămarea integrităţii corporale (a se vedea comentariul la art. 151 CP).
2. Obiectul juridic nemijlocit îl constkuie relaţiile referitoare la ocrotirea sănătăţii per-
soanei.
3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizeazâ prin fapte care provoacă fie dereglări de scurtă
durată a sânătăţii, fie pierdere neînsemnată, dar stabilă, a capacîtăţii de muncă.
4. Deregtarea de scurtă durată a sănătăţîi este determinată de daunele produse sănătâţii care
durează mai bine de 6 zile, dar nu mai mult de 21 zile.
5. Prin pierderea neînsemnată, dar stabilă, a capacităţii de munca se înţeiege o incapacttate
generalâ de muncă pe viaţă până la !0%.
6. Infracţiuîiea dată poate fi săvârşită cu intenţie directă sau indirectă.
7. Subiect al infracţîunii este orice persoanâ fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16
ani.
8. Modui de pornire a urmăririi penale în cazul infracţiunii prevăzute de art. 153 CP şi pro-
cedura împăcării victimei cu fâptuitorul sunt reglementate de art. 276 CPP şi art. 109 CP.
Partea specială 237
Articolul 154. Maltratarea intenţionată sau alte acte de violenţă
(1) Maltratarea intenţlonată sau alte acte de violenţă, dacâ nu au provocat urnwile prevăzute la art. 151-153,
se pedepseşte cu amendâ în mărime de la 200 la 500 unltăţi convenţionale sau cu areii de până la 6 luni.
(2) Aceleaşl acţiuni săvârşite:
a) asupra soţului (soţiej) sau unei rude apropiate;
b) cu bună-ştiinţă asupra unei femei gravide;
c) asupra unui mînor;
d) asupra unei persoane in legătură cu îndeplinirea de către ea a obligaţiilor de servkîu;
e) de două sau mai multe persoane;
f) profitând de starea de nepulinţă a victimei;
gi cu folosirea unor instrumente speciale de torţură;
h) lacomandă
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenîionale sau cu închisoare de până la im an. [Art.
154 modificat prin Legea nr, 211-XV din 29.05.03, in vigoare din 12.06.03].
1. Obîectul juridic nemijlocit al infracţiunii îl constituie relaţiile sociaSe referitoare la ocro-
tirea sănătăţii persoanei.
2. Sub aspectul laturii obiective infracţiunea se realizează prin maltratarea intenţionată sau
prin orice alte acte de violenţă, producătoare de suferinţe fizice, care nu au provocat Vătă-
mări grave, medii sau uş^are ale integrităţii corporale sau ale sânâtăţii. s
3. Prin maltratare intenţionată se înţelege comportamentul crud cu victima cu scopul pro-
vocării durerii ftzice prin aplicarea loviturilor multiple şi repetate cu pumnul, cu palma,
cu bastonul etc. sau aplicarea altei forţe pe care o pune în acţiune (de exemplu, asmuţă un
câine care trânteşte victima etc).
4. Lovirea reprezintă o atingere a unui obiect de corpul omului, care a provocat durere fizică.
5. Prin aplicarea altor acte de violenţâ producătoare de dureri fizice se au în vedere faptele
săvârşite fără aplicarea loviturilor, dar care contribuie la pricinuirea de dureri fizice. De
exemplu, strângerea sau frângerea mâinilor, pişcăturile, tragerea de par, îmbrâncirea
şi punerea de piedică unei persoane, oferirea unui scaun stricat, de pe care victima,
aţezându-se, cade şi se loveşte, deîerminarea victimei să se folosească de un aparat elec-
tric, deşi făptuitorul ştia că este defectat şi-i va provoca dureri fizice, sperierea persoanei,
pentru ca aceasta, cazând, să fie supusă unei loviri.
6. în cazul săvârşirii altor acte de violenţă, producerea durerilor fizice trebuie dovedită,
deoarece nu orice act de violenţă este producător de asemenea dureri.
7. în unele cazuri maltratarea sau alte acte de violenţă pot produce victimei echimoze (vână-
îăi). Prin "echimoze" se înţelege un revărsat sanguin mai mult sau mai puţin întins, loca-
lizat în grosimea tegumentului, în ţesutul celular subcutanat sau mai profund. De regulă,
echimozele nu necesită tratament medica! penîru vîndecare. Un asemenea tratament se
impune numai în cazul unor echimoze foarte intinse, însoţite de edem, Dacă ele necesi-
tâ îngrijirimedicale, în raport cu durata acestora, fapta poate fi încadrată ca vâtamare
uşoară ori medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii.
8. Lovirile reciproce nu sunt o circumstanţă care exclude râspunderea penală a fiecăruia
dintre vinovaţi.
9. Infracţiunea se consumă în momentul când persoana este maltratată sau în momentul
când, prin alte acte de violenţă, îi sunt produse dureri fizice.
238 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Potrivit art. 26 alin. (2) CP, pregătirea de infracţiunea de maltratare intenţionată sau de
alte acte de violenţă nu este pedepsită de lege.
10. Infracţiunea analizată se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă.
Motivui şi scopul săvârşirii faptei nu interesează. De acestea se va ţine seama, însă, la in-
dividualîzarea pedepsei.
11. Agravantele infracţiunii din art. 154 alin. (2) CP au aceeaşi explicaţie ca şi agravantele
corespunzătoare ale art. 145 şi 151 CR
12. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de
16ani.
Articolul 155. Ameninţarea cu omor ori cu vătămarea gravă a
integrităţii corporale sau a sănătăţii
Ameninţarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integiităţii corporale sau a sânătăţii, dacă a existat pericolul
realizăriiacesteiameninţâri, se pedepseşte cu amendă în măfime de la 200 ia 400 unităţi convenţionale sau
cu arest de până la 6 luni, sau cu
închisoare de până la 2 ani.
1. Obiectul juridic nemijlocit al infracţiuniî îl constituie relaţiile sociale referitoare la ocro-
tirea sănâtăţii persoanei.
2. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin ameninţare cu omor ori cu vătămarea
gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, dacă a existat perkolul realizării acestei
amenmţări.
3. Prin ameninţare se înţelege o acţiune de influenţâ psihicâ, prin care făptuitorul insuflă
victimei temerea de a i se produce o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii
sau a lipsirii de viaţă. Acţiunile de ameninţare pot fi realizate prin mijloace variate: orale,
în scris, prin gesturi, prin telefon, prin alte persoane, prin semne simbolice etc.
4. Acţiunea de ameninţare trebuie să fie de natură să alarmeze pe ce! ameninţat, să fie perce-
pută de el ca reaiă, serioasă, prezentând temeiuri suficiente că se va realiza îrtfr-un viitor
apropiat.
De exemplu, pericoiul realizării ameninţării există, dacâ făptuitoru) ameninţâ victima cu
împuşcarea, iar ea conştientizează acest lucru, ştiind că cel ce o ameninţa posedă pistol.
Nu contează că pistolul este defectat, în cazul în care cel ce ameninţă este sigur că victima
nu ştie acest lucru sau el însuşi nu a fost informat despre defecţiune.
5. Ameninţarea nu trebuie să se realizeze imediat. Dacă făptuitorul realizează imediat
ameninţarea, fapta de ameninţare este absorbită de infracţîunea care a constituit obiectul
ameninţării.
6. în toate cazurile la stabilirea aptitudinii ameninţării de a alarma trebuie să se ţină seama
de persoana celui ameninţat, de calităţile sale subiective, de gradul său de instruire, de
starea psihică, în care s-a găsit în momentul săvârşirii faptei, deoarece, în funcţie de aceste
i
împrejurări, o ameninţare poate fi susceptibilă de a alarma în cazul unei perspane şi poate
fi lipsită de această aptitudine în cazul alteia.
7. Dacă din acţiunea făptuitorului nu rezultă că acesta va trece la înfăptuirea ameninţării
Partea specială 239
sau dacă ameninţarea în mod obiectiv nu poate fi realizată, fapta nu constituie infracţiu-
neaîn cauză.
8. Acţiunea făptuitorului are ca urmare încălcarea libertăţii morale a persoanei, acesteia
producându-i-se o stare de temere, de alarmare. între acţiune şi urmarea produsă trebuie
să existe un raport de cauzalitate.
9. Infracţiunea se consumă în momentul în care victimei, luând cunoştinţă de ameninţare, i
se produce starea de temere, care constituie urmarea periculoasă a faptei.
10. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă. Nu interesează dacă făptuitorul
a luat sau nu hotarârea de a săvârşi omorul victimei ori de a-i provoca vătămarea gravă a
integritaţii corporale sau a sănătăţii.
11. Subiect al infracţiunii poate fioricepersoanăfizicăresponsabilâ, careaîmplinitvârstade
16ani.
12. Ameninţarea prevăzută de art. 155 CP urmează a fi deosebită de alte infracţiuni, în care
fapta de ameninţare este inclusâ în conţinutul lor ca element constitutiv sau ca circum-
stanţă agravantă (art. 188 CP (tâlhăria), art. 189 CP (şantajul) ş. a.). în aceste cazuri art.
155 CP nuseaplică.
13. Potrivit art. 276 CPP, urmărirea penală se porneşte numai în baza plângerii prealabile a
victimei, iar la împăca/ea'părţilor urmărirea penală încetează.
Practica judiclară
1) Răspunderea pentru ameninţarea cu omor survine doar în cazurile când există temei pen-
tru a se teme de realizarea ei. (Decizia Colegiului Penal al Judecătoriei Supreme din 10.04.1986
nr. 2c-1264/86}.
2) Ameninţarea cu omor a fost calificată greşit ca tentativă de omor intenţionat. (Decizia Co-
legiului Penal al Judecătoriei Supreme din 25.10.1988 nr. 2k-1958/88).
Articolul 156. Vătămarea gravă ori medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii în
stare de afect
Vătâmarea gravă ori metfiea integrităţii corporale sau a sănătâţii în stare de afect, survenităîn mod subit, provo-
cată deacte de violenţă, de insulte grave ori de alte acte ilegale sau imorale ale victimei, dacă aceste acte au avut
sau ar fi pulut avea urmări grave pentru cel vinovat sau rudele lui,
se pedepseşte cu amendă în mârime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu arest de până la 6 luni, sau cu
închisoare de până la 3 ani.
[Art. 156 completat prin Legea nr. 211-XV dln 29.05.03, în vigoare de !a 12.06.03].
Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale referitoare 1" ocrotirea sănătăţii
persoanei.
Latura obiectivâ a infracţiunii se realizează prin vătămarea gravă ori medie a integrităţii
corporale sau a sănătâţii în stare de afect, survenită în mod subit, provocată de acte de
violenţă, de insulte ori de alte acte ilegale sau imorale ale victimei, dacă aceste acte au avut
sau ar fi putut avea urmări grave pentru ce! vinovat sau rudele lui.
 240 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
3. Noţiunea vătămări grave sau medii (a se vedea explicaţiile corespunzătoare de la art. 151
şi 152 CP).
4. Circumstanţele săvârşirii acestei infracţiuni şi ale condiţiilor stării de afect sunt aceleaşi
ca şi la omorul în stare de afect, de aceea facem trimitere la explicaţiile corespunzătoare
deiaart. 146CR
5. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizicâ responsabilă, care a împlinit vârsta de
16ani.
Practica judicîară
1) Vătămarea gravă a integrităţii corporale în stare de afect a fost neînteraeiat calificată drept
vătămare gravă a integrităţii corporale, care a provocat decesui victimei. (Decizia Coiegiului
Penal al Judecătoriei Supreme din 23.09.1988 nr. 2k-1837/88).
2) Vătămarea integrităţii corporale cauzată după un interval considerabil de timp de la in-
sulta gravâ provocată de partea vătămată nu poate fi considerată ca pricinuită în stare de afect,
survenită în mod subit. (Hotărârea Prezidiului Judecătoriei Supreme din 25.06.1987 nr. 4u-
115/87).
Articolul 157. Vătămarea gravă ori medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii
cauzată din imprudenţă
Vâtâmarea gravă ori medie 3 integritâţii corporale sau a slnătăţii cauzatâ din imprudenţă se pedepseşte cu
amendă în mârime de până la 300 unităţi ccuwenţionale sau cu muncâ neremunerată in foiosul comunităţii
de la 180 la 240 de ote, sau cu închisoare de până la 2 ani.
[Art. 157 modificat prin Legea nr. 211-XV din 29.05.03, in vigoare de !a 12.06.03].
1. Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale referitoare la ocrotirea sănâtâţii
persoanei.
2. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin vâtămarea gravă ori medie a integrităţii
corporale sau a sănătăţii, cauzată din imprudenţă.
3. Noţiunea de vătămări grave sau medii (a se vedea explicaţiile corespunzătoare de la art.
151şil52CP).
4. Săvârşindu-se din imprudenţa, infracţiunea prevăzută de art. 157 CP nu este susceptibilă
de pregătire sau tentativă.
5. Latura subiectivă este aceeaşi ca şi în cazul infracţiunii de lipsire de viaţa din imprudenţă
(a se vedea explicaţiile la art. 149 CP).
6. Răspunderea penală pentru vătămările uşoare ale integrităţii corporale sau ale sănătăţii
cauzată din imprudenţă se exclude.
7. Infracţiunea prevăzută de art. 157 CP nu poate să aibă în calitate de consecinţe decesul
victimei. Cauzarea morţii din imprudenţă se califică în baza art. 149 CP.
8. Vătămarea gravă ori medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii cauzată prin impru-
denţă nu poate fi calificată conibrm art. 157 CP, dacă consecinţele negative au survenit în
urma încălcării unor reguli speciale (art. 183, 300, 301 CP etc), precuni şi a regulilor de
securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport (art. 263, 264 CP).
I
P a r t e a specială 241
9. Vătămarea gravă sau medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii cauzată din imprudenţă
şi în stare de afect atrage răspundere penală conform art. 157 CP. Starea de afect în acest
caz se ia în consideraţie ca circumstanţă atenuantă.
10. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilâ, care a împlinit vârsta de
16 ani.
11. Potrivit art. 276 CPP, urmărirea penală în cazul infracţiunii analizate se porneşte numai în
baza plângerii prealabile a victimei, iar la împăcarea pârţilor urmărirea penală încetează.
Practica judiciară
1) în acţiunile făptuitorului care i-a aplicat victimei o lovitură cu mâna peste faţâ, iar aceasta,
cazând, s-a ales cu leziuni corporale mai puţin grave, nu s-a constatat intenţia cauzării unor
leziuni corporale mai puţin grave, de aceea acţiunile date trebuie calificate drept vătămare raai
puţin gravă cauzată din imprudenţă. (Decizia Colegiului Penal al Judecătoriei Supreme nr. 2c-
249 din 20.01.1987).
2} Instanţa de recurs nu a apreciat deosebirea cauzării întâmplătoare (nevinovată) a vătămării
integrităţii corporale de cauzarea vătămării integrităţii corporale din imprudenţă. (Decizia
Colegiului Penal al CSJ nr. lr/a-126/2001 din 23.10.2001).
Articolul 158. Constrângerea persoanei la prelevarea organelor sau ţesuturilor
pentru transplantare
(1) Constrângerea persoanei la prelevarea organelor sau ţesuturilor pentru transplantare sau în alte scopurl,
săvârşită cu aplicarea viofenţei ori cu ameninţarea aplicăiii ei,
se pedepseşte cu mchisoare de la 2 la 5 ani tu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţil sau de a exercita o
anumită activitate pe un termen de până la 3 ani.
(2) Aceeaşi acţiune săvârşită asupra unei persoane despre care cel vinovat ştia cu certitudine tâ seafla" în stare
de neputmţă ori în dependenţă materială sau altă dependenţă faţă de el
se pedepseşte cu închisoare de !a 3 !a 7 ani cu privatea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o
anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
1. Obiectul juridic nemijlocit al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale referitoare la ocro-
tirea vieţii sau sănătăţii persoanei.
2. Latura subiectivă a infracţiunii se realizează prin constrângerea persoanei Ia prelevarea
organelor sau ţesuturilor pentru transplantare sau în alte scopuri, săvârşită cu aplicarea
violenţei ori cu ameninţarea aplicării ei. Acte-le normative principale care reglementeazâ
modalitatea şi ordinea transplantului de organe şi ţesuturi sunt: Legea nr. 473-XIV din
25.06.99 privind transplantul de organe şi ţesuturi umane (Monitorul Oficial nr. 97-95 din
26.08.99) şi Ordinul M. S. nr. 297 din 16.12.99 despre apiicarea Legii privind transplan-
tul de organe şi ţesuturi umane în Republka Moldova (Monitorul Oficial nr. 29-30 din
16.03.2000).
3. Conform legii, prelevarea organelor sau ţesuturiior pentru transplantare este posibilă^
riuriiai cu condiţia că donatorul şi-a expus îii scfis liber şi intenţionat dorinţa în aceastâ
privinţă. Nu se admite prelevarea organelor şi ţesuturilor de la persoane minor'e; Bolnave
de maladia SIDA, boli ve-nerice şi alte boli irifeeţioase ce prezinfă pericol penffu vîâţâ 0
sănătatea recîpientului.
242 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
4. Prin aîte scopuri se înţelege constrângerea persoanei la prelevarea organelor sau ţesuturi-
lor în scopui efectuării unui experiment ştiinţific sau didactic.
5. Aplicarea violenţei presupune uzul forţei fizice asupra victimei prin aplicarea loviturilor
sau a altor acte de violenţă, care provoacă daună sănătăţii victimei (maltratâri, vătămări
uşoare, medii ale integrităţii corporale sau ale sănătăţii). !n aceste cazuri fapta săvârşită
se califică numai în baza art. 158 alin. (1) CP. Dacă victimei i se produc vătămări grave ale
integrităţii corporale sau ale sănătăţiî, fapta săvârşitâ constituie un concurs de infracţiuni
prevăzut de art. 158 alin. (1) şi art. 151 alin. (1) CP.
6. Drept ameninţare cu aplicarea violenţei fizice se consideră ameninţarea victimei cu astfel
de cuvinte sau acţiuni, din care se vede intenţia făptuitorului de a aplica imediat violenţa
fizică faţă de victimă. Ameninţarea trebuie să fie reală şi destul de serioasă pentru ca vic-
tima să aibă motive de a se teme de realizarea ei. Ameninţarea cu distrugerea averii sau
răspândirea unor ştirî calomnioase nu este condamnabilă penal.
7. Infracţiunea se consumă din momentul când făptuitorul, aplicând violenţa ori amenin-
ţând cu apiicarea ei, a obţinut acordul victimei la prelevarea organelor sau ţesuturilor.
Dacă cel vinovat a reuşit, în urma constrângerii, să preleveze organele sau ţesuturile părţii
vătâmate, infracţiunea dată intră în concurs real cu vătămările corporale corespunzătoa-
re, in funcţie de dauna produsă.
8. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează numai prin intenţie directâ.
9. Noţiunea de stare de neputinţă este explicată în comentariul la art. 145 alin. (2) lit. e) CP,
iar noţiunea de dependenţă materială sau altă dependenţă faţă de făptuitor este aceeaşi ca
şi a agravantei prevăzute de art. 150 alin. (2) lit. c) CP.
10. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de
16ani.
Articolul 159, Provocarea ilegala a avortului
(1) întreruperea cursului sarcinii, prin ortce mijloace, săvârşită;
a) in afara instituţiilor medicale sau cabinetelor medicale autorizateîn acest scop;
b) de către o persoană care nu are studii medicale superioare speciale;
c) în cazul sarcinii ce depăşeşte 12 săptămâni;
d) !n cazul contraindkaţilor medicale penlru efectuarea unel asemenea operaţii;
e) încondiţiiantisanitare
se pedepseşte cu amendâ tn mărime de la 200 la 500 unitâţi convenţionale sau cu închisoare de până la 2 ani.
(2)Aceeaşlacţiune:
a) săvârşitârepetat;
b) care a cauzat din imprudenţă o vătămare gravă ori medle a Integrităţii corporale sau a sănătăţii;
c) care a provocat din imprudenţă decesu! victimei
se pedepseşte cu închisoare de la 5 !a 10 ani cu (sau fără) prlvarea de dreptul de a ocupa anumite funcţi! sau de a
exerdta o anumita' activitate pe un termen de până la 5 ani.
1. Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale privind ocrotirea vieţii şi sănătăţii
femeii însărcinate, asigurarea efectuării întreruperii cursului sarcinii nuraai de către per-
soanele calificate şi în condiţii de siguranţă.
Partea specială 243
2. Prin avort se înţelege întreruperea sarcinii în urma expulsiei spontane sau provocate a
făîului din cavitatea uterină înainte ca acesta să poată trăi în afara organismului matern.
Statul garantează femeii dreptul de a dispune personal de fructul procreării. Regulamen-
tul Ministerului Sănătăţii despre ordinea efectuării avortului interzice un şir de avorturi,
efectuarea acestora este pasibilă de răspundere penalâ. (A se consulta şi prevederile Legii
ocrotirii sânătăţii nr. 411-XIII din 28.03.95, Monitorul Oficial 34/373 din 22.06.95).
3. Latura obiectivă a avortului se realizează printr-o faptă de întrerupere a cursului sarcinii
prin orice mijloace cu consimţământul femeii însărcinate. Mijloaceie de întrerupere a
cursului sarcinii pot fi mecanice (externe) sau medicamentoase (interne).
Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca avortul să se producă în vreuna din următoa-
releîmprejurări:
a) în afara instituţiilor medicale sau cabinetelor medicale autorizate în acest scop;
b) de către o persoană care nu are studii medicale superioare speciale;
c) când sarcina depăşeşte 12 săptămâni;
d) în cazul contraindicaţiilor medicale pentru efectuarea unei asemenea operatii;
e) in condiţii antisanitare.
4. Prin avortul săvârşit în afara instituţiilor medicale autorizate în acest scop se înţelege
întreruperea cursului sârcinii femeii în orice alte locuri decât cele medicale, care dispun
de autorizaţii pentru a efectua asemenea operaţii chirurgicaie. Conform regulamentului
menţionat, efectuarea avortului se admite numai în instituţiile curaîive staţionare. Orice
avort săvârşit, de exemplu, acasâ la medic, acasă la victimă sau în orice alt loc, se consideră
ilegal.
5. Sintagma avortul săvârşit de către o persoană care nu are studii medicale superioare spe-
ciale înglobează sensul că operaţia nu a fost săvârşitâ de către un licenţiat în materie de
obstetrică şi ginecoiogie. Este în drept să efectueze avortul numai un medic obstetrician-
ginecolog. De aceea avortul săvârşit de către orice alt lucrător medical sau de câtre orice
altă persoană se considerâ avort ilegal.
6. Orice avort săvârşit în cazurile sarcinii ce depăşeşte 12 sâptămâni şi nu este prescris de
medici prezintă pericol pentru viaţa sau sănatatea victimei, de aceea este considerat ile-
gal.
7. întreruperea sarcinii dacă există interdkţii medicale pentru efectuarea acestei operaţii
este deosebit de periculoasă pentru viaţa şi sănătatea victimei, deoarece poate duce la
daune grave sănătăţii vktimei sau chîar la decesul ei.
8. Săvârşirea avorîului în condiţii antisanitare înseamnă ca acesta a avut loc în lipsa condi-
ţiilor, care permit efectuarea operaţiei cu pregătirea corespunzătoare a pacientei până la
operaţie şi în lipsa îngrijirii necesare după operaţie. Acest fapt este întotdeauna legat de
infectarea victimei şi prezintâ un pericol deosebit pentru viaţa sau sănătatea acesteia.
în fiecare caz concret este necesar a stabili care punct al regulilor sanitare respective a fost
încălcat.
9. Infracţiunea se consumă în momentul în care în urma acţiunii făptuitorului a fost între-
ruptă sarcina şi a fost nimicit fătul, indiferent de dauna cauzată sănătăţii femeii.
10. Latura subiectivă a avortului ilegal se caracterizează prin intenţie directa.
 244 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Cândfaptase săvârşeşte în împrejurările prevăzute de alineatul {1) lit. c) şi d), făptuitorul
trebuie sâ cunoască cu certitudine aceste împrejurări şi să le ignoreze.
11. Avortul ilegal săvârşitîn mod repetat presupune comiterea a două sau mai multor avorturi
ilegale pâna la condamjiarea făptuitorului ce! puţin pentru unul dintre ele, cu condiţia că
nu au expirat termenele de prescripţie stabilite de lege.
Serecomandăaconsultaşicelelalteexplicaţiialerepetării infracţiuniilaart. 145 CP.
12. Avortul ilegal, care a cauzat din imprudenţă o vătămare gravă ori medie a integrităţii
corporale sau a sănătăţii. Aceste sgravante au aceleaşi explicaţii ca şi prevederile art. 151
şi 152 CP.
13. Avortul ilega] care a provocafrdin imprudenţă decesul victîmei are aceleaşi explicaţii ca şl
agravanta prevăzutâ de art. 151 alin. (4) CP.
14. Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 159 alin. (2) se manifestă sub formă de
intenţie faţă de faptă şi imprudenţă faţă de consecinţele negative.
întreruperea sarcinii fără consimţământul femeii urmează a fi calificată în baza art.
151 CP.
15. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizicâ responsabilă, care a împfinit vârsta de
16ani.
Articolul 160. Efectuarea ilegală a sterilităţii chirurgicale
(1) Efectuareailegalâ a sterilizăfii chirurgicaie de către medic
se pedepseşte cu amendă in mărime de pânâ la 200 unităţi convenţionale cu (sau fărâ) privarea de dreptul de a
ocupa anumite funcţii sau de a exerdta o anumită attiviîate pe un termen de pânâ )a 3 ani.
(2) Aceeaşi acţîune sâtfârşită:
a) in unităţi medko-sanitare nespecializate;
b} de către o persoană făfă sludii medicale superioare speciale
se pedepseşte cu amendă în mărime de până la SO0 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pânâ la 3
ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o
anumită activitate pe un termen de pânâ la 5 anî.
(3) Acţiunile prevăzute la alin. (1) sau (2), care:
a) aufostsăvârşiterepetat;
b) au cauzat din imprudenţă o dereglare îndelungată a sănătlţii ori o vătămare gravă a integrităţii
corporalesauasănâtăţii;
c) au provocat din imprudenţă decesul pacientului,
se pedepsesc cu inchisoare de la B la 10 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite ftmcţii sau de a
exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.
1. Obiectuljuridicnemijlocit al infracţiunii esteviaţaşisănătateauneialtepersoane.
Conform art. 31 alîn. (1) dîn Legea ocrotirii sănătăţii, sterilizarea chirurgicală voluntară
la femei ţi la bărbaţi poate fi efectuată la dorinţa lor sau la indicaţia medicului, cu con-
simţământul scris al persoanei, numai în unităţi medico-sanitare publice în cazurile şi în
modul stabilit de Ministerul Sănătăţii.
2. Latura obiectivă a infracţiunii se exprimă prin efectuarea ilegală a sterilizării chirurgicale
de către un medic în afara condiţiilor determinate de prevederile Legii ocrotirii sănătăţii
nr. 411-XIII din 28.03.95 (Monitorul Gficial nr. 34-37 din 22.06.95) şi ale Legii nr. 185-XV
Partea s p e c i a l â 245
din 24.05.2001 cu privire la ocrotirea sănătăţii reproductive şi planificarea familiei (Mo-
nitorul Oficiai nr. 90-91 din 02.08.2001).
3. Prin sterHizare se înţelege acţiunea chirurgicală menită a face ca un om să devină steril,
incapabil de a procrea; castrare. Adică a supune victima unei operaţiuni chirurgicale
de extirpare a glandelor sexuale cu condiţia ca această operaţie să fie efectuată de către
un medic cu studii superioare medicale speciale. Dacă extirparea glandelor sexuale sau
pierderea funcţiilor lor s-a efectuat fără o operaţie de sterilizare chirurgicală de către alîe
persoane, răspunderea penală va surveni potrivit daunei concrete pricinuite sănătăţii vic-
timei.
4. Sintagma "unităţi medico-sanitare nespecializate" caracterizează locul săvârşirii faptei,
desemnând unitatea medico-sanitară, care nu este specialîzată în profilul sterilizării chi-
rurgicale.
5. Efectuarea ilegală a sterilizării chirurgicale de către o persoană fară studii medicale supe-
rioare speciale urmează a fi califkată în baza art. 160 alin. (2) lit. b) CP.
6. Agravantele alin. (3) al art. 160 CP au aceleaşi explicaţii ca şi agravantele art. 145, 151,
152 CP.
7. Infracţiunea se consideră consumată din momentul extirpării glandelor sexuale sau al
încetării funcţiilor lor. -
8. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenţie directă faţă de faptă şi im-
prudenţă faţă de consecinţele negative survenite.
Stabilirea legăturii de cauzalitate dintre acţiunile făptuitoruiui şi aceste consecinţe este
obligatorie în procesul calificării faptei.
9. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.
Articolul 161. Efectuarea fecundării artificiale sau a implantării embrionului fără
consimţământul pacientei
Efectuarea de către medic a fecundărîi artificiale sau a implantSrll embrionulni fără consimţământul scris al
pacienlei se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 300 unităli convenţionale cu privarea de
dreptul de a ocupa
anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
1. Obiectul nemijlocit al infracţiunii date este viaţa şi sănătatea aitei persoane.
Victimâ a acestei infracţiuni poate fi numai persoana de sex feminin.
Potrîvit art. 33 d in Tegea ocrotirii sănătăţii, fecundarea artificialâ şi implantarea embrio-
nului se efectuează în unităţi medico-sanitare publice în modul stabilit.
2. Latura obiectivă a infracţiunii se-realizează prin efectuarea de către un medic a fecun-
dării artificiale sau a implantării embrionului fără consimţământul în scris al pacientei.
Efectuarea fecundării artificiale sau implantarea embrionului cu consimţământul oral al
pacientei se încadrează în componenţa infracţiunii, prevăzute de art. 161 CP.
Componenţa dată de infracţiune este formală. Infracţiunea se consideră consumată în
momentul începerii efectuării fecundării artificiale sau implantării embrionului.
246 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
3. Prin fecundare se înţelege înzestrarea pe cale naturală sau artificială a unei femei cu celule
de sex masculin în vederea procreării. Fecundarea se consideră artificială atunci când nu
reprezintă un efect al copulaţiei dintre douâ persoane de sex diferit.
4. Fecundarea artificială sau implantarea embrionului, efectuată de un medic, presupune
înzestrarea femeii cu celule de sex masculin în vederea procreării printr-o operaţie chi-
rurgicală sau cu ajutorul unor instrumente, aparate medicale.
5. Latura subiectivă se caracterizează numai prin intenţie directă.
6. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care la momentul comi-
terii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani şi care este medic.
Articolul 162. Neacordarea de ajutor unui bolnav
(1) Neacordarea de ajutor, făfă molive întemeiate, unui bolnav de căîre o persoană care, în virtutea legii sau a
regulilor speciale, era obligată să II acorde
se pedepseţte cu amendă în mărlme de !a 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu arest de pânâ la 6 luni.
(2) Aceeaţi faptă care a provocat din imprudenţâ:
a) o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătâţii;
b) decesul bolnavului
se pedepseşte cu închisoare de până la 5 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a
exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani. [Art. 162,
modifkat prin Legea nr. 211-XV din 29.05.03, in vigoare de la 12.06.03].
1. Obiectul juridic nemijlocit al infracţiunii este viaţa şi sănătatea persoanei.
2. Latura obiectivă a infracţiunii se exprimă în inacţiune, adică în neacordarea de ajutor,
fără motive întemeiate, unui bolnav, care necesită asistenţă medicalâ în legătură cu o
traumă gravă, intoxicarea, otrăvirea, apendicită purulentă, un infarct sau cu alte boli
periculoase pentru viaţă. Inacţiunea făptuitorului se poate manifesta prin neprezentarea
la chemare, refuzul de a consulta bolnavul, refuzul de a-1 primi în instituţia medicală, de
a aplica respiraţia artificială, de a face pansamentul rănii, de a administra medicamentele
necesare, de a expedia bolnavul la spital etc.
Potrivit art. 24 din Legea ocrotirii sănătăţii, lucrătorii medicosanitari şi farmaceutici
sunt obligaţi să acorde primul ajutor medical de urgenţă in drum, pe stradă, în alte locuri
publice şi la domiciliu la orice orâ de zi şi noapte. în caz de accidente, prîmul ajutor medi-
cal trebuie să fie acordat şi de lucrătorii poliţiei, ai serviciului de pompieri, conducătorii
auto. Neacordarea de asistenţă medicală urgentă fâra motive întemeiate se pedepseşte
conform legii.
3. Drept motive întemeiate, menţionate în dispoziţia art. 162 alin. (1) CP, pot fi considerate:
forţamajoră(calamitate naturală}, extrema necesitate (deexemplu, necesitatea de aacor-
da în acelaţi tirap ajutor unui alt bolnav, aflat într-o stare extrem de gravă, care nu poate fi
aniânat), boala lucrătorului medical respectiv, lipsa instrumentelor, medicamentelor sau
materialelor necesare ş. a. circumstanţe concrete care impiedică acordarea ajutorului.
Nu se consideră motive întemeiate: aflarea făptuitorului în concediu, la odihnă, la o nuntă,
sfârşitul zileî de muncă etc.
4. Infracţiunea se consumă o dată cu neacordarea ajutorului medical, iudiferent de conse-
cinţele negative produse.
Partea specialâ 247
5. Latura subiecîivă a infracţiunii prevăzute de art. 162 alin. (1) CP se caracterizează prin in-
tenţie directă. Făptuitorul trebuie sâ conştientizeze că nu acordă ajutor unui boinav, care
necesită acest ajutor.
Motivul şi scopul nu constituie elemente obligatorii ale laturii subiective a infracţiunii
date şi nu influenţeazâ asupra calificării ei.
6. Subiecţii infracţiunii analizate pot fi persoanele fizice responsabile, care la momentul co-
miterii infracţiunii au atins vârsta de 16 ani şi care, în virtutea legii sau regulilor speciale,
erau obligaţi să acorde ajutor celui bolnav. Acestea pot fi: lucrătorul medico-sanitar (me-
dki, felceri, moaşe, surori de caritate, infirmieri etc), lucrătorul farmaceutic, lucrătorul
poliţiei, lucrătorul serviciului de pompieri, conducatorul auto (ultimele trei categorii men-
ţionate sunt obligate sa acorde primul ajutor medical în caz de accidente) etc, Important
est ca în procesul calificări infracţiunii să fie stabilit cu exactitate articolul din lege sau
punctul din regulile speciale, în virtutea cărora persoana trebuia să acorde ajutor unui
boinav.
7. Neacordarea de ajutor unui bolnav care a provocat din imprudenţă vătămarea gravă a
integrităţii corporale sau a sănătâţii ori decesul bolnavului are aceeaşi explicaţie ca şi
agravanta alin. (1) al art. 151 CP.
Practica judiciară
1) Răspunderea pentru neacordarea de ajutor unui bolnav survine pentru acţiune sau inac-
ţiune intenţionate. Vinovatul trebuîe să conştientizeze că nu acordă ajutor unui bolnav care
are nevoie de acesta. (Hotarârea Prezidiului Judecătoriei Supreme din 31.05.1988. Cauza nr.
4U-138/88).
2) Neacordarea de ajutor unui bolnav constă în neacordarea de ajutor fâră motive întemeiate
unui bolnav de către o persoană, care în virtutea legii sau regulilor speciale era obligatâ să-1
acorde. (Decizia Colegiului Penal al Curţii Supreme de Justiţie nr. lr/a-37/99 din 16.03.1999.
Sinteza practicii judiciare Chişinău 2000, pag. 295).
Articolul 163. Lăsarea în primejdie
(1) Lăsarea, cu bună-ţtiinţărfără ajutor a unei persoane care se află într-o stare periculoasâ penlru viaţă şi
este tipsită de posibilitatea de a se salva din cauza vârstei fragede sau înaintate, a bolii sau a neputinţei,
In cazurile când cel vinovat fie că a avut posibilitatea de a acorda ajutor părţii vătâmate, fiind obligat să îi
poarte de grijă, (ie câ el însuşi a pus-o intr-o siluaţie periculoasă pentru viaţâ,
se pedepsejte cu amendă în mărime de pânâ la 200 unitaţi convenţionale sau cuinchisoare de până la 2 ani.
(2) Aceeaşi acţiune care a provocat din imprudenţâ:
a) o vătâmare gravâ a integrităţii corporale sau a sânâtăţil;
b) decesul victimei
se pedepseşte cuînchisoare de pânâ la 4 ani.
1. Obiectul juridic neraijlocit al infracţiunii este viaţa şi sănătatea persoanei.
1. Latura obiectivă a infracţiunii se exprimă prin inacţiune manifestată în urmâtoarele două
forme:
a) lăsarea cu bună-ştiinţă, fără ajutor a unei persoane care se află într-o stare periculoa-
să pentru viaţă şi este lipsită de posibilitatea de a se salva din cauza vârstei fragede
248 Partea specială 249
CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT

sau înaintate, a bolii sau neputinţei în cazurile când cel vinovat a avut posibilitatea de Practica judicîară
a acorda ajutor părţii vătămate, fiind obligat să-i poarte de grijă; 1) Dacă vinovatul a acţionat cu intenţia de a omori victima, acţiunile lui nu pot fi calificate
b) lăsarea, cu bună-ştiinţă, fâră ajutor a unei persoane în cazurile când făptuitorul suplimentar şi ca lăsare în primejdie. (Decizia Colegiului Penal al Judecătoriei Supreme nr.
însuşi a pus partea vătămată într-o situaţie periculoasă pentru viaţă. 2d-117/87din 04.08.1987).
3. Se consideră că persoana se afla într-o stare periculoasă pentru viaţă starea când existâ 2) în cazul în care vinovatul a dorit survenirea consecinţelor grave, acţiunile lui urmează a fi
pericoiuf real al survenirii decesului ei, de exemplu: ea este grav rănită, se îneacă şi nu calificate ca vătămare intenţionată gravă a integrităţii corporale. Nu se cere o calificare supli-
poate înota, în condiţiife unui cataclism naturai sau ale unui accident de producţie ori în mentară a acţiunilor iui şi pentru lâsarea în primejdie. (Decizia Colegiului Penal al Judecătoriei
alte condiţii care expun victima unor vătămări imediate.
Supreme nr. 2c-808/88 din 26.04.1988).
4. Sintagma "cel vinovat a avut posibilitatea de a acorda ajutor părţii vătămate" presupune că 3) Lâsarea tn primejdie se săvârşeşte numai cu intenţie. (Decizia Colegiului Penal al CSJ nr.
persoana are posibilitate reală de a acorda ajutor, dacă nu există un perico) serios pentru lra^!66/2004 din 13.04.2004).
sine sau pentru alte persoane. Totodată, pericolul şi un oarecare risc, care nu creează sta-
rea de extremă necesitate, nu exclud răspunderea făptuitorului.
5. Obligaţia de a îngriji de victimă poate să apară când există legături de rudenie (grija părin-
ţilor de copiii minori, datoria copiilor maturi de a îngriji de părinţii în vârstă înaintatâ),
îndatoriri profesionale (ale medicului, pompierului, educatoarei la grădiniţa de copii etc),
raporturi contractuale (cu dădaca), fapte concludente (şoferul, maşinistul).
6. Obligaţia de a îngriji de victimă în cazul în care făptuitorul însuşi, prin acţiunile sale, a
pus victima într-o situaţie periculoasă pentru viaţă (de exemplu, vinovatul şi-a luat în-
datorirea să treacă victima cu luntrea peste un râu, luntrea s-a răsturnat, iar victima nu
poate înota), generarea unui acddent de producţie (o persoană s-a angajat călăuză pentru
a trece prin munţi şi s-a rătăcit împreună cu victima) etc.
Părăsirea locului accidentului rutier, lăsând In primejdie victima accidentată, se încadrea-
zăîn bazaart. 266 CP.
7. De regulă, infracţiunea dată se exprimă prin inacţiune. Cel vinovat nu face ceea ce este
obligatsăfacă.
Uneori, însă, infracţiunea se poate realiza printr-o acţiune. Bunăoară, lăsarea copiilor, in-
clusiv pe teritoriul caselor pentru copii, maternităţilor, urmează a fi calificate în baza art.
163 alin. (1) CR
8. Infracţiunea se consumă în momentul părăsirii cu bună-ştiinţă a persoanei care se află în
pericol.
9. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin vinovăţie sub formă de intenţie
directă.
Delimitarea componenţei analizate de tentativa de omor se face ţinând cont de orientarea
intenţiei fâptuitorului. Astfel, Îăs3rea copilului nou-născut într-o pădure sau în câmp, de-
parte de locuinţele omeneşti, de căile de circulaţie denotă, de regulă, prezenţa intenţiei de
a omorî.
10. Pentru agravantele prevăzute de art. 163 alin. (2) CP sunt valabile explicaţiile respective de
laart. 151CP.
11. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de
16ani.
 Partea s p e c i a l ă 251

Capitolul I I I tatea publică, precum şi alt conţinut al cerinţeior înaintate de către făptuitor (dacă acestea
există). Totodată, cel vinovat dc răpirea persoanei nu se afişează, se străduieşte să acţione-
ze în taină, inclusiv de autorităţi.
INFRACŢIUNI CONTRA LIBERTÂTII, CINSTEI
5. Metodeie răpirii pot fi diferite: a) pe ascuns (de exemplu a unei persoane care dormea), b)
Şl DEMNITÂTII PERSOANEI deschis (prin aplicarea vioienţei fizice: legare, închiderea intr-o încăpere, sau a violenţei
psihice: ameninţarea cu apticarea violenţei fizice, râspândirea unor informaţii pe care nu
le dorea; c) prin înşelăciune sau abuz de încredere.

Articolul 164. Răpirea unei persoane 6. Răpirea persoanei se consideră consumată din momentul capturării şi schimbăriî locului
(1) Răpirea unef persoane
de afiare a victimei contrar dorinţei şi voinţei sale.
se pedepseşte cu inchisoare de la 5 la 10 ani. Durata privării de libertate (ore, zile, săptămâni, luni) nu are importanţă.
(2) Aceeaşi acţiune săvârşîtă:
a) repetat; 7. Latura subiectivă se caracterizează numai prin intenţie directă. Motivele pot fi diferite:
b) asupra a două sau mai multor persoane; răzbunare, geiozie, buliganism, carierism, dorinţa de a săvârşi unele tranzacţii în perioa-
c) asupra unei femei gravide; da privării de libertate etc. Cele mai răspândite sunt motivele acaparatoare. Motivele (în
d) cu bună-ştiinţă asupra unui minor; afară de cele acaparatoare) nu influenţează calificarea faptei şi se iau în consideraţie numai
e) de două sau mai multe persoane; la individualizarea pedepsei penale.

r
f) dininteresmaterial;
g) cu aplicarea armei sau altor obiecte folositeîn calitate de armă
se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 500 la 1.000 unităţi
convenţionale.
(3) Acţiunile prevăzute la alin. (1) sau (2), care:
a) au fost sâvârşîte de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
b) au cauzat din imprudenţă o vâtâmare gravă a inlegritâţii corporale sau a sânătâţii ori decesul victi-
mei,
se pedepsesc cu inchisoare de la 10 la 20 de ani cu (sau fări] amendă în mărime de la 800 ia 1.500 unităţi
convenţionale.
I. Obiectul jur idic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale privind ocrotirea libertăţii persoa-
2.
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin răpirea unei persoane.
Prin răpirea unei persoane se înţelege luarea ei din locul unde se afiâ şi ducerea într-un alt
loc, împotriva voinţei sale, unde este privată de libertate. Nu contează dacă acel loc este
sau nu cunoscut ori dacă rezistenţa victimei este sau nu uşor infrântă. Este suficient ca
victima sâ nu fi mers de bunavoie în acel toc, ci numai din cauza constrângerii ~ fizice sau
morale, exercitate de făptuitor.
De obicei, răpirea se realizează prin îmbinarea ei cu alte acţiuni infracţionale: araeninţâri,
violenţă, privarea de libertate, viol, şantaj etc. O calificare suplimentară se cere numai în
cazul î» care se comite o infracţiune mai grava decât răpirea persoanei sau există un con-
curs real de infracţiuni. De exemplu, vătămări grave ale integrităţii corporak, omor, viol,
şantaj etc.
4.
Râpirea persoanei are trăsături asemănătoare cu privaţiunea ilegaiă de libertate (art. 166)
şi cu luarea de ostatici (art. 280), însă există şi deosebiri.
Privaţiunea ilegală de libertate se deosebeşte de răpirea persoanei prin faptul că ea nu este
însoţită de schimbarea locului de aflare a victimei, ci se efectuează prin reţinerea persoa-
nei în locul unde aceasta se afia de bunăvoie.
Luarea de ostatici, spre deosebire de răpirea persoanei, are alt obiect de atentare - securi-
8. Victimă a răpirii poate fi orice persoană fizică indiferent de vârstă, sex, cetăţenie, religie,
origine naţională sau socială, capacitatea de a înţelege cele ce se petrec etc.
9. Interpretarea noţiunilor agravantelor din alin. (2) şi (3) ale art. 164 este aceeaşi ca şi a
agravantelor infracţiunilor contra vieţii ţi sănătăţii persoanei. (A se vedea explicaţiile la
art. 145-154).
10. în caz dacâ râpirea persoanei a fost comisă în circumstanţele prevăzute de două sau mai
multe agravante, stabilite în alin. (2) art. 164, făptuitorului i se va imputa fiecare din ele.
La calificarea faptei în baza art. 164 alin. (3) este necesar de a indica (dacâ ele sunt) care
agravante, prevăzute de alin. (2), au fost realizate de grupul criminal organizat sau de or-
ganizaţia criminală fie au cauzat din imprudenţă o vătămare gravă a integrităţii corporale
sau a sănătăţii ori decesul victimei.
11. Subiect al infracţiunii poate fi o persoană fizica responsabilă, care a împlinit vârsta de 14
ani.
Articolul 165. Traficul de fiinţe umane
(1) Recrutarea, transportarea, transferul,adâpostirea sau primirea unei persoanein scop de exploatare sexua-
lâ comercială sau necomeKială, prin muncă sau servicii forţate, în sclavie sau tn condiţii similare sclaviei,
de folosire in conflicte armate sau în aclivităţi criminale, de prelevare a organelor sau ţesuturilor pentru
transplantare, sâvârjită prin:
a) ameninţare cu apiicarea violenţei fizice sau psihice neperkuloase pentru vlaţa ţi sănătatea persoa-
nei, inclusiv prin răpîre, prin confiscare a documenteior ţi prin servitute, în scopul întoarcerii unei
datorii a cărei mărime nu este stabilită 1n mod rezonabil;
b) inşelâciune;
c) abuz de poziţie de vuinerabilitate sau abuz de putere, dare sau primire a unor plăţi sau beneticii
pentru a obţine consimţământul unei persoane care deţine controlul asupra unei alte persoane,
se pedepseşte cu inchisoare de la 7 la 15 ani.
(2) Aceleaşi acţiuni săvârţite:
a) repetat;
b) asupra a două sau mai multor persoane;
252 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
c} asuprauneifemeigravide;
d) de două sau mai multe persoane;
e) cu aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa, sănătatea fizică sau psihică a persoanei;
f) prin folosirea torturii, a tratamentelor inumane sau degradante pentru a asigura subordonarea
persoanei ori prin folosirea violului, dependenţei fizice, 3 armei, a ameninţării cu dlvulgarea in-
1
formaţiilor confidenţiale familiei victimei sau altor persoane, piecum şi a altor mijloace
se pedepsesc cu închisoare de la 10 !a 20 de ani.
(3) Acţiunile prevăztite la alin. (1) sau (2):
a) săvârşite de un grup criminal organizat sau de 0 organizaţie criminală;
b) soldate cu vâtămarea gravă a integrităţii corporale sau cu 0 boală psihică a persoanei, sau cu decesul
acesteia
1
se pedepsesc cu inchlsoare de la 15 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.
(4) Victima trafkiilui de fiinţe umane este absolvită de răspundere penală pentru infracţiunile săvâfjite de
ea în legăttiră cu această calitate procesualâ dacă a acceptat colaborarea cu organul de urmărire penală tn
cauza dată.
[Art. 165 completat prin Legea nr. 211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03]
Obiectul juridic nemijlocit al infracţiunii îl constituie relaţiile sociaie privind ocrotirea
libertăţii persoanei.
Latura obiectivă a traficului de fiinţe umane se formează din două categorii de acţiuni de
sine stătâtoare iegate între ele. Aceste acţiuni sunt reglementate de Rec. Adunării Parla-
mentare a CE nr. 1325 (1997) cu privire la traficul de femei şi prostituţia forţată în statele
membre ale CE; rec. nr. R(2000) II adoptată de Consiliul de miniştri al CE la 19.05.2000
şi raportul explicativ, Rec. -1526 (2001) a Adunării Parlamentare a CE privind traficul de
minori (cazul Moldovei); Protocolul cu privire la prevenirea, suprimarea şi sancţionarea
traficului de persoane, în special femei şi copii, care completează Convenţia ONU pentru
combaterea crimei organizate transnaţionale, ONU, 2000; Rezoluţia ONU din 18.04.2000;
Convenţia ONU contra crimei organizate transfrontaliere.
Prima categorie de acţiuni infracţionale poate avea următoareJe varietăţi:
a) recrutarea;
b) transportarea;
c) transferul;
d) adăpostirea;
e) primirea unei persoane.
Acţiunile enumerate trebuie comise în scop de exploatare sexuală comercială sau neco-
mercială, prin muncă sau servicii forţate, în sclavie sau în condiţii similare sclaviei, de
folosire în conflicte armate sau în activităţi criminale, de prelevare a organelor sau ţesutu-
rilorpentru transportare.
Acţiunile infracţionale din a doua categorie pot fi realizate prin:
a) ameninţare cu aplîcarea violenţei fizice sau psihice nepericuloase pentru viaţa şi
sănătatea persoanei, inclusiv prin răpire, prin confiscarea documentelor şi prin
servitute, în scopul întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu este stabilită în mod
rezonabil;
b) înşelăciune;
c) abuz de poziţie de vulnerabilitate sau abuz de putere, dare sau primire a unei plăţi sau
a unui beneficiu pentru a obţine consimţământul unei persoane care deţine controlul
asupra altei persoane.
Partea specială 253
5. Pentru realizarea laturii obiective a trafkului de fiinţe umane e necesară existenţa a cel
puţin unei varietăţi din prima categorie de acţîuni infracţionale şi a cel puţin uneia din a
doua categorie de acţiuni menţionate.
6. Recrutarea în scopul traficuiui de fiinţe umane presupune atragerea persoanei printr-o
selecţionare într-o anumită activitate, determinată de scopurile enumerate în alin. (1) art.
165 CP.
7. Prin transportare înţetegem deplasarea cu un mijloc de transport a unei persoane dintr-
un loc în altul în aceleaşi scopuri.
8. Transferul presupune trecerea persoanei de la un serviciu la alt serviciu care permite făp-
tuitorului a utiliza victima în scopurile menţionate.
9. Prin adăpostire se înţelege ascunderea victimei într-un toc care să-i permită făptuitorului
a o folosi in scopurile infracţiunii analizate.
10. Primirea unei persoane presupune admiterea, includerea, încadrarea victimei într-o
întreprindere, instituţie sau organizaţie sau găzduirea ei într-un loc, care să-i permită
făptuitorului de a o folosi în scopurile trafkului de fiinţe umane.
11. Legiuitorul prevede răspunderea penală pentru trafic de fiinţe umane numai în scop:
a) de exploatare sexuală comercială sau necomercială. Prin expioatare sexuală se înţele-
ge tragerea de folo/se de pe urma impunerii abuzive a yictimei la raporturi sexuale.
în cazul in care de pe urma acestor raporturi se obţine un profit în bani sau obiec-
te, acest fapt se consideră exploatare sexuală comercială, iar în cazul în care nu se
urmăreşte un atare profit, faptul este denumit exploatare sexuată necomerciaiă;
b) de exploatare prin muncă sau servicii forţate. Prin exploatare prin muncă se înţelege
întreţinerea victimei în condîţii forţate de muncă plătită sau neplătită pentru a trage
sau obţine diverse foloase. Prin servicii forţate se înţelege obligarea victîmei la efec-
tuarea unor lucrări prestate în folosul sau în interesul vinovatuiui;
c) de exploatare în sclavie sau în condiţii similare sciaviei. Prin exploatare în sclavie se
' înţelege tragerea de foloase de pe urma muncii victimei în condiţiile de stare de totală
dependenţă economică în care aceasta este ţinută;
d) de folosire in conflicte armate, adică antrenarea victimei în executarea anumitor
misiuni în conflictele armate;
e) de folosire în activităţi criminale. Prin aceasta se înţelege atragerea forţatâ a victimei
la săvârşirea mai multormfracţiuni;
f) de prelevare a organelor sau ţesuturilor pentru transplantare (a se vedea comentariul
laart. I58GP).
12. Prin violenţâ nepericuloasă pentru viaţa şi sănătatea persoanei înţeiegem loviturile care
produc numai dureri fizice şi vătămări neînsemnate integrităţii corporale sau sănâtăţii,
care cer îngrijiri medicale pe un termen de până la 6 zile.
13. Noţiunea răpirii este comentată în interpretările de ia art. 164 CP.
14. Prin confiscarea documentelor în scopul întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu este
stabilită în mod rezonabil înţelegem luarea documentelor de identitate ale victimei pe
temeiul datoriei, mărimea căreia este stabilită arbitrar de făptuitor.
15. Prin servitute în scopul întoarcerii unei datorii înţelegem supunerea victimei la sclavie
ţaservire, slujire) pentru achitarea unei datorii, care nu poate fi intoarsă la moment.
254 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
16. înşelăciunea poate fi activă, când făptuitorul comunică victimei informaţii cu bună-
ştiinţă false, sau pasivă - când ei nu comunică victimei informaţiile pe care era obligat să
le comunice, făcând aceasta în scopul realizării traficului de fiinţe umane.
17. Abuzul de poziţie de vulnerabilitate presupune traficul de fiinţe umane prin utilizarea
părţii siabe a victimei, a trăsăturilor ei sensibile sau negative.
18. Noţiunile abuzului de putere, dare sau primire a unor pîăţi sau beneficii sunt asemănătoa-
re cu interpretările acestor noţiuni de îa art. 324, 325, 326, 327, 333, 334, 335 CP.
19. Traficui de fiinţe umane face parte din componenţa de infracţiune formală şi se consideră
consumată din momentul săvârşirii celor două acţiuni obligatorii descrise în norma pena-
lă, indiferent de survenirea consecinţelor prejudiciabile.
20. Latura subiectivă se caracterizează numai prin intenţia directâ. Alt semn constitutiv al latu-
rii subiective este scopul traficuîui de tîinţe umane descris detaliat în art. 165 aiin. (1) CP.
21. Agravantele traficului de fiinţe umane din alin. 2 şi 3 ale art. 165 CP au aceleaşi explicaţii
ca şi agravantele corespunzătoare de la art. 145-154 CP.
22. Alin. (4) art. 165 stipulează liberarea de răspundere penală a victimei pentru infracţiunile
săvârşite de ea în legătură cu calitatea procesuală a ei, dacă a acceptat colaborarea cu orga-
nul de urmărire penală în cauza dată.
23. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabiiă, care a împlinit vârsta de
16ani.
Articolul 166. Privaţiunea ilegală de libertate
(1) Privaţiunea ilegală de libertate a unei persoane, dacă acţiunea nu este legată cu răpirea acesteia,
se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.
(2) Aceeaţi acţiune săvârşîtă:
a) repetat;
b) asupra a două sau mai muitor persoane;
c) cu bună-ştiinţă asupra unui minor;
d) de două sau mai multe persoane;
e) cu aplkarea violenţei peiiculoase pentru viaţa sau sânătatea persoanei;
a) cu aplicarea armei sau altor obiecte (olosite in calitate de armă
se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 8 ani.
(3) Atţrunile prevăzute la alin. (1) sau (2), însoţite de cauzarea unei vătămări grave integrităţii corporale sau
sănătăţii ori soldate cu decesui victimei din imprudenţă,
se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani.
1. Obiectul juridic nemijlocit al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale referitoare la liber-
tatea fizică apersoanei.
2. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează printr-o acţiune sau inacţiune prin care o per-
soană este lipsită de libertate de către altă persoană prin deţinerea într-o încăpere (casă,
subsol), pe insulă, în pădure sau în orîce alt loc, unde victima se găsea de bunăvoie sau în
urma unei înşelăciuni, şi reţinerea acesteia acolo împotriva dorinţei şi voinţei sale.
3. Pentru existenţa infracţiunii nu interesează locul şi nici timpul săvârşirii faptei, o per-
soanâ poate fi lipsită de libertate în propria sa locuinţă sau în a!t loc public sau privat, în
timpul nopţii sau în timpul zilei.
Partea s p e c i a l ă 255
Privarea de libertate a persoanei poate fi totală când victima este lipsită complet de liber-
tatea de mişcare (de exemplu, este legată de un copac), sau parţială, când victimei i se lasă
o oarecare posibilitate de mişcare (de exemplu, este încuiată într-un apartament, având
posibilitatea de a se deplasa dintr-o cameră în alta).
4. Latura obiectivă a faptei există numai dacă privarea de libertate s-a produs în mod ilegal,
adică aceasta să nu fie expres sau implicit admisă de lege. Atunci când lipsirea de libertate
are un caracter legal, fapta nu constituie infracţiune. Este cazul privării de libertate a bol-
navilor contagioşi pentru tratament împotriva voinţei lor, a persoanelor reţinute în caran-
tină, a militarilor reţinuţi în cazarmă, al supravegherii copiilor de către părinţi, de către
tutore, educator, lipsirea de libertate a agresorului în caz de legitimă apărare, al reţinerii
unei persoane în stare avansată de ebrietate pentru a o împiedica să facă rău etc.
5. Legea nu conţine nici o precizare despre durata perioadei de timp în care victima trebuie
să fie lipsită de libertate pentru ca fapta să constituie infracţiune, ceea ce înseamnă că
aceasta trebuie să dureze atâta timp (ore, zile, săptămâni, luni) încât să rezulte că persoa-
na a fost efectiv împiedicată a se deplasa şi a acţiona în conformitate cu voinţa sa. Dacă
victima trebuie să îndeplinească un anumit act ş[ nu 1-a putut îndeplini din cauza că a fost
lipsită de libertate, fapta constituie infracţiune chiar dacă această lipsire de libertate a
durat extrem de puţin, de exemplu - câteva minute.
6. Dacă privaţiunea ilegală'de'libertate a unei persoane este legată cu răpirea acesteia, acţiu-
nile făptuitorului vor fi încadrate în baza art. 164 CP (răpirea).
7. Pentru a vedea deosebirea dintre privaţiunea ilegală de libertate şi răpirea unei persoane
sau luarea de ostatici, facem trimitere la explicaţiile de la art. 164 CP.
8. Fiind o infracţiune continuă, lipsirea de libertate în mod ilegal se consumă în momentul
în care începe această acţiune şi se epuizează când ea se termină.
9. Nu se consideră înfracţiune izolarea persoanei într-un anumit loc la dorinţa şi cu consim-
ţământul acesteia.
10. Latura subiectivâ se caracterizează prin intenţie directă. Motivele infracţiunii pot fi jos-
nice, cum ar fi lăcomia, răzbunarea, invidia, gelozia, înlesnirea săvârşirîi unei alte infrac-
ţiuni. Ele nu influenţează încadrarea juridică a faptei, însă trebuie luate în consideraţie la
individualizarea pedepsei penale.
11. Subiectul infracţiunii poate fi numai o persoană fizică particuiară, responsabilă, care a
atins vârsta de 16 ani - în condiţiile alin. (1) - şi de 14 ani - în condiţiile alin. (2) şi (3).
Dacă victima a fost lipsită de libertate în mod ilegal de o persoană cu funcţii de răspundere
sau care gestioneazâ organizaţii comerciale, obşteşti sau alte organizaţii nestatale, atunci,
în funcţie de circumstanţele cauzei, cele săvârşiîe urmează a fi calificate în baza art. 308,
327, 328, 335, 336 CP.
12. Agravantele privaţiunii de libertate din alin. (2) şi (3) ale art. 166 au aceeaşi interpretare
ca şi agravantele corespunzătoare de la art. 145-154 CP.
256
CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Articolul 167. Sclavia şi condiţiile similare sclaviei
Punerea sau ţinerea unei persoane în condiţii în care o altâ persoană exercită stăpânire asupra acesteia
sau determinarea ei, prin utilizarea înţelăciunli, constrângerit, violenţel sau ameninţării cu violenţă, să se
angajeze sau sâ râmană în raport de concubinaj sau câsătorie
se pedepseşte cu amendâ în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 10 ani, în
ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumîte funcţli sau de a exercita o anumită activitate
pe un termen de până la 5 ani.
1. Obiectul juridic nemijlocit al sclaviei îl constituie relaţiile sociale referitoare la libertatea
persoanei luată în consideraţie în sensul cel mai larg, deoarece prin săvârşirea faptei per-
soana este lipsită complet de acest atribut esenţial al ei, care este libertatea individuală.
2. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin oricare dintre următoareîe trei acţiuni
alternative:
a) punerea unei persoane în stare de sclavie de către altă persoană;
b) ţinerea unei persoane în stare de sclavie;
c) determinarea unei persoane la condiţii similare sclaviei.
3. A pune o persoană în stare de sclavie înseamnă a aduce o persoană, liberă până la
săvârşirea faptei, intr-o totală stare de dependenţă faţă de o altă persoană, înseamnă a o
transforma într-un simplu obiect al dreptului de proprietate.
4. A ţine o persoană în stare de sclavie înseamnă a menţine starea de sclavie în care a ajuns
o persoană, a exercita în continuare asupra ei prerogativele dreptului de proprietate. Nu
contează cum a ajuns persoana în stare de sclavie şi nici cum fâptuitorul a dobândit victi-
ma (prin cumpărare, donaţie etc),
5. A determina o persoană la condiţii similare sclaviei înseamnă a face ca o persoană ajunsă
in stare de sclavie, prin utilizarea inşelăciunii, constrângerii, violenţei sau a ameninţării
cu violenţa, sa ia o hotărâre ca ea aparent să se angajeze îa muncă la vinovat ori să rămână
în raport de concubinaj sau căsătorie cu el.
6. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care o persoană este pusă, ţinută sau de-
terminată la condiţîile sclaviei. Sciavia, fiind o infracţiune continuă, se epuizează atunci,
când încetează starea de sclavie.
7. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directa. Motivele n-au importanţâ pentru
calificare.
8. Subiectul infracţiunii poate fi numai o persoană particulară, responsabiiă, care a atins
vârsta de 16 ani. Dacă infracţiunea este săvârşită de o persoană cu funcţii de răspundere
sau care gestionează organizaţii comerciale, obşteşti sau alte organizaţii nestatale, atunci,
în funcţie de circumstanţele cauzei, ce!e săvârşite urmează a fi calificate în baza art. 327,
328, 335 sau 336 CP.
Articoiul 168. Munca forţată
Forţarea unei persoane sa presteze o muncă împotriva dorinţei sale sau forţarea la muncâ obligatorie, ţinerea
persoanei în servitute pentru achitarea unei datorii, obţinerea muncii sau a serviciiior prin înşelâciune,
constrângere, violenţă sau ameninţare cu violenţă
se pedepsesc cu închisoare de până la 3 ani cu amendă în mărime de la 200 la 500 unltăţl convenţionale.
Pa rtea s p e c i a l ă 257
1. Obiectul juridic nemijlocit al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale referitoare la drep-
tul persoanei de a-şi alege în mod liber munca, pe care doreşte sa o presteze în raport cu
pregătirea şi aptitudinile sale.
2. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin săvârşirea uneia dintre următoarele pa-
tru acţiuni alternative:
a) forţarea unei persoane să presteze o muncă împotriva dorinţei sale;
b) forţarea !a muncă obligatorie;
c) ţinerea persoanei în servitute pentru achitarea unei datorii;
a) obţinerea muncii sau serviciilor prin înşelăciune, constrângere, violenţă sau amenin-
ţare cu violenîa.
3. Prin forţarea unei persoane să presteze o muncă împotriva dorinţei sale se inţelege de-
terminarea persoanei, prin constrângere, să presteze o muncă pe care de bunăvoie nu ar
presta-o.
4. Forţarea la o muncă obligatorie înseamnă a pune persoana in situaţia de a presta o muncă
la care nu este obligată, ca şi când ar avea îndatorirea de a o presta.
Nu contează natura muncii la care a fost supusă persoana, precum şi dacă victima este sau
nu retribuită pentru munca prestată. Fapta constituie infracţiune, chiar dacă munca este
retribuită în mod corespunzător şi s-au asigurat condiţii bune pentru prestarea ei.
5. Deşi legea nu prevede expres, munca trebuie să fie prestată, însă, în alte condiţii, decât cele
prevăzute în dîspoziţiile !egaie.
Potrivit art. 44 din Constituţia Republicii Moldova munca forţată este interzisă. Nu con-
stituie muncă forţată: a) serviriul cu caracter militar sau activităţite desfăşurate în locul
acestuia de cei care potrivit legii, nu satisfac serviciul militar obligatoriu; b) munca unei
persoane condamnate, prestată în condiţii normale, în perioada de detenţie sau deliberta-te
condiţionată; c) prestaţiile impuse în situaţia ceată de caiamităţi ori alt pericol, precum şi
cele care fac parte din obligaţiile civile normal, stabilite de lege.
6. Ţinerea persoanei în servitute pentru achitarea unei datorii înseamnă supunerea unei
persoane la robie (slujire, aservire) pentru achitarea unei datorii care nu poate fi întoarsă
la moment.
7. Obţinerea muncii sau servkiilor prin înşelăciune, constrângere, violenţă sau ameninţare
cu vioîenţa presupune dobândirea pentru sine sau în interesul altor persoane a unei munci
sau a unor servicii prin eforturile menţionate.
8. Infracţiunea se consumă în momentul in care persoana este supusă la muncă, servicii
forţate ţi se epuizează în momentul în care victima Işi redobândeşte libertatea.
9. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă.
10. Subiectul poate fi o persoană fizică particulară, responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.
Articoiul 169. Internarea ilegală într-o instituţie psihiatrică
(1} Internarea ilegalâ Intr-o instiluţie psihiatrică a unei persoane vădil sănătoase din punct de vedere psihic
se pedepseşte cu tnchlsoare de până ia 3 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o
anumită aclivitale pe un termen de până la 3 ani.
 258 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT

(2) Aceeaşi acjiune care a cauzatdin Imprudenţă:

a) vătâmarea gravâ a mtegrităţii corporalesau a slnătăţli; Capitolul IV
b) decesuf victimei
se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani cu privaiea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau dea exercita o
anumltă activitate pe un termen de la 3 la 5 ani. INFRACŢIUNILE PRIVIND VIAŢA SEXUALÂ
1. Obiectul juridic nemijlocit al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale privind ocrotirea
libertăţii persoanei.
2. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin acţiune, care constă în internarea ilegală Articoiul 171. VIOLUL
(1) Vtolul, adică raportul sexual săvârţit prin constrângere fizică sau psihicâ a persoanei sau profitând. de
a unei persoane vădit sănătoase din punct de vedere psihic într-o instituţie psihiatrică.
imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-ţi exprima voinţa, se
Modul şi condiţiile de internare a persoanei în instituţia psihiatrică sunt reglementate de
pedepseşte cu Snchisoare de la 3 la 5 ani. {2) Violu'l:
Legea nr. 1402 din 16.12.1997 privind asistenţa psihiatrică. a) săvârşit repetat;
3. Potrivit art. 4 din Legea privind asistenţa psihiatrică, internarea într-o instituţie psihia- b) săvârşit cu bună-ştiinţă asupra unui minor;
trică este efectuată în general în mod benevol la rugămintea ori cu consimţământul bol- c) săvârşit de douâ sau mai multe persoane;
navului sau al reprezentanţilor lui legali. Conform art. 27 al Legii nominalizate, drept te- d) săvâfţit prin drogarea sau otrăvirea prealabiiă intenţionată a victimei;
e) însoţit de contaminarea intenţionată cu o boalâ venerică;
meiuri pentru spitalizare în staţionarul de psihiatrie pot servi: tulburările psihice, decizia
f) însoţit de torturarea victimei;
medicului psihiatru de efectuare a examenului sau tratamentului in condiţii de staţionar
g) însoţit cu ameninţarea victirnei sau a rudeior ei apropiate, cu moartea ori cu vătămarea gravâ a In-
sau hotărârea judecâtoreascâ privind necesitatea efectuării unei expertize psihiatrice în tegritâţii corporale sau a sânătăţii
cazurile şi în modul stabilit de Iege. se pedepseşîe cu închisoare de ia S la 15 ani.
4. Internarea ilegalâ într-o instituţie psihiatrică se poate manifesta prin: (3) Violul: .-
a) persoanei care se afiaîn grija, sub ocrotirea, protetţia, la educarea sau tratamentul făptuitorului;
a) spitalizarea forţată a unei persoane sănătoase sau b) unei peisoane minore in vâfstâ de până la 14 ani;
b) spitalizarea persoanei cu tulburări psihice, dar fără temeiuri legale. c) insoţit de contaminarea intenţionată cu maladia SIDA;
d) care a tauzat din imprudenţă o vălâmare gravâ a integrităţil corporalesau a sănătâţii;
5. Internarea într-o instituţie psihiatrică în prezenţa lipsei vădite a temeiurilor menţionate,
e) care a provocat din imprudenţâ decesul victimei;
efectuată fără acordul persoanei internate, precum şi atund când acordul acesteia este ob- f) soldat cu alte urmări grave
ţinut pe calea constrângerii sau înşelăciunii este ilegală şi se califică in baza art. 169 CP. se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 25 de ani sau cu delenţiune pe vtaţă. [Art.
6. Reţinerea într-un spital de boli mintale a persoanei, internate în mod legal şi care s-a 171 modificaî prin Legea nr. 211-XV din 29.05.03, in vigoate din 12.06.03]
însănătoşit şi nu necesită mai departe această izolare poate fi încadrată ca o privaţiune
ilegală de libertate sau ca o infracţiune comisă de persoane cu funcţii de răspundere. 1. Infracţiunea de viol atentează asupra relaţiilor sociale referitoare la libertatea şi inviolabi-
7. Componenţa infracţiuni date este formală. Infracţiunea se consumâ în momentul in- litatea sexuală a persoanei, indiferent de sex.
ternării ilegale într-o instituţie psihiatrică a unei persoane vădit sânătoase din punct de 2. Prin raport sexuai se înţelege un act sexual normal dintre un bărbat şi o femeie.
vedere psihic.
3. Latura obiectivă a infracţiunii de viol se realizează prin următoarele modalităţi:
8. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă. Motivele infracţiunii pot fi dife- a) constrângere fizică;
rite: obţinerea profitului, răzbunarea, invidia, pornirile carieriste etc.
b) constrângere psihică;
9. Subiectul infracţiunii poate fi numai o persoană fizică responsabilă, care decide internarea c) profitare de imposibilîtatea victimei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa.
persoanei în spiîalul de boli mintale (medicul psihîatru, judecătorul etc). Alte persoane
4. Prin constrângerefizică se înţeleg acteîe de violenţă exprimate prin folosirea forţei fizice a
pot avea rolul de organizator, instigator sau complice.
făptuitorului pentru a înfrânge rezistenţa victimei.
10. Agravantele infracţiunii sunt jdentice cu agravantele corespunzătoare la art. 145-154 CP.
5. Consirângerea psihkă se manifestă prin violenţe exprimate prin ameninţări de aplicare
a forţei asupra victimei, copiiior, rudelor, apropiaţilor acesteia cu scopul de a înfrânge
rezistenţa victimei şi de a o sili să întreţină cu făptuitorul relaţii sexuale.
6. Prin profitarea de imposibilitatea victimei de a se apăm ori ăe a-şi exprima voinţa se înţeleg
Articolul 170. Calomnia
acţiunile pe care le întreprinde făptuitorul pentru a realiza raportul sexual cu victima,
[Exclus prln Legea nr. 111-XV din 22.04.2004 Monitorul Oficial nr. 73-76 din 07.05.04] înţelegând că ea nu se poate apăra sau nu îşi poate exprima voinţa: este minoră sau în
vârstă avansată, manifestă un handicap fizic sau suferă de o maladie psihică, ceea ce nu i-a
permis să înţeîeagâ caracterul şi esenţa acţiunilor făptuitorului.
 260 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
7. Infracţiunea de viol se consideră consumată din momentul în care s-a început raportul
sexual, indiferent de consecinţe.
La soluţionarea cauzelor cu prîvire la tentativa de viol cu aplicarea forţei fizice sau a con-
strângerii psihice trebuie constatat faptul dacă vinovatul a acţionat în scopul de a săvârşi
raportul sexual şi dacă forţa aplicată i-a servit drept mijloc spre a-şi atinge scopul.
Numai dacă există aceste circumstanţe, acţiunile vinovatului pot fi examinate ca tentativă
de viol. în Iegătură cu aceasta este necesar de a face deosebire între tentativa de vîol şi alte
atentate criminale care lezează onoarea, demnitatea şi invioiabilitatea personalităţii vic-
timei (acte de desfrâu, huliganism, cauzarea leziunilor corporale, insulta etc; a se vedea
p. 13 al HP CSJ nr. 7 din 29.08.1994 Cu privire la practica judiciară în cauzele despre in-
fracţiunile sexuale, cu modificările HP CSJ nr. 38 din 20.12.1999 şi nr. 25 din 29.10.2001).
8. Prin viol săvârşit repelat se înţeieg acţiunile făptuitorului care anterior a mai savârşit o
astfel de infracţiune, pentru care nu a fost condamnat anterior şi pentru care nu au expirat
termenele de prescripţie.
In cazurile în care aplicarea forţei fizice asupra victimei nu s-a intrerupt sau s-a întrerupt
pe un termen scurt, iar circumstanţele raporturilor sexuale sâvârşite forţat mărturisesc
intenţia unică a vinovatului, săvârşirea raporturilor sexuale ulterioare de către acesta
nu poate să se examineze în calitate de circumstanţâ care dă temei de calificare a faptei
săvârşite conform semnului repetării.
9. Săvârşirea a âoua sau a mai multor violuri, pentru care răspunderea este prevăzută de
diferite alineate ale art. 171 CP, indiferent dacă, într-un caz, a fost săvârşită tentativa de
viol ori făptuitorul a apărut în calitate de organizator, instigator sau complice al acestei in-
fracţiuni sau, în alt caz, a fost săvârşită fapta de viol terminat, acţiunile întreprinse trebuie
calificate de sine stătător pentru fiecare dintre infracţiunile comise de făptuitor.
Violul nu poate fi recunoscut repetat dacă la momentul săvârşirii unui alt viol au expirat
termenele prescripţiei urmăririi penale (a se vedea p. 7 al HP CSJ nr. 7 din 29.08.1994, cu
modificările HP CSJ nr. 38 din 20.12.1999 şi nr. 25 din 29.10.2001).
10. Violuî săvârşit asupra unui minor este calificat astfel dacă făptuitorul cunoştea cu bună-
ştiinţă faptul că sâvârşeşte un raport sexual forţat cu o persoană în vârstă de la 14 până Ia
18ani.
11. Violul săvârşit de douăsau mai multe persoane obţine o asemenea caiificare dacă infrac-
ţiunea a fost realizată de cel puţin două persoane care acţîonau de comun acord în calitate
decoautori.
Infracţiunea poate fi săvârşită şi prin participaţie complexă (a se vedea comentariul de la
art. 45 CP).
12. Violul săvârşit prirt drogarea sau otrăvirea prealabiiă intenţionată a victimei se califică
astfel în cazurile în care vinovatul i-a administrat victimei substanţe narcotice, substanţe
toxice cu efect puternic, băuturi alcoolice cu scopul de a o lipsi de posibiiitatea de a opune
rezistenţă acţiunilor tntreprinse de făptuitor.
13. Violul însoţit de contaminarea intenţionaîă cu o boală venerică - a se vedea comentariul la
art. 211 CP.
14. Violul însoţit de torturarea victimei se califică astfel în cazurile în care este săvârşit prin
supunerea victimei la dureri violente: chinuri fizice sau psihice.
Partea specială 261
15. Violul însoţit de ameninţarea victimei sau a rudelor ei apropiate cu moartea ori cu vătă-
marea gravă a integrităţii corporale sau a sănăîăţii se realizează prin acţiuni concrete care
demonstrează intenţia reală a făptuitorului de a aplica forţa fizică faţă de victima sau faţă
de rudele ei apropiate (de exemplu, etalarea armei, pistolului, cuţitului etc).
Dacă ameninţarea cu moartea sau cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănă-
tăţii victimei sau a rudelor ei apropiate s-a produs după viol şi a urmărit scopul de a speria
victima pentru a nu se adresa organelor competenEe cu o cerere de intentare a urmăririi
penale, acţiunile făptuitorului urmează a fi calificate pe baza art. 171 şi 155 CP.
16. Violulpersoanei care seafia îngrija, sub ocrotirea, protecţia, în educarea sau tratatnentttl
făptuitorului se realizează de către o persoană care, pe baza unei obligaţîuni, avea datoria
de a îngriji, ocroti, educa, păzi sau trata victima. De exemplu, făptuitorul avea calitatea de
tutore, curator, pedagog, medic, antrenor etc.
17. Infracţiutiea de vioî al uneipersoane minore în vârstă depână la 14 ani se califică astfel tn
cazul în care făptuitorul ştia sau admitea că săvârşeşte un raport sexual cu o minoră de
pânăla 14ani.
18. Violul însoţit de contaminarea intenţionată cu maladia SIDA (a se vedea comentariul de
la art. 212 CP) se califică pe baza agravantei prevăzute la lit. c) din alin. 3 al prezentului
articol şi a prevederiior art. 212 CP.
19. Noţiunea de vătămaregravă a integrităţii corporale sau a sănătăîii victimei din impfuden-
ţă este expusă în comentariul de ia art. 157.
20. Noţiunea de deces al vktimei din imprudenţâ este expusă în comentariui de la art.
149 CP.
21. în sintagma viol saldat cu alte urmâri grave penîru victimă legea penalâ include cazurile
care au drept consecinţă sinuciderea victimei, îmbolnâvirea ei de o maladie psihică, gra-
viditatea sau întreruperea sarcinii etc.
22. Latura subiectivă a infracţiunii de vioi se realizează prin intenţie directă, făptuitorul este
conştient că realizeazâ raportul sexual prin constrângere fizică sau psihică ori prin profi-
tare de imposibilitatea vîctimei de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, prevede urmările
acţiunilor sa!e şi le doreşte. Drept motiv al săvârşiriî infracţiunii de viol serveşte dorin^a
făptuitorului de a-şi satisface pofta sexuală.
23. Subiect al înfracîiunii de viol este orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de
14ani.
Practica judidară
Viol. Minoră. Casarea hotărârilor judecăloreşti şi trimiterea cauzei spie rejudecare.
A.V., Ch.V., N.I., C.V. şi B.G. au fost învinuiţi de faptul că, prin acţiuni premeditate, orientate
spre comiterea unor raporturi sexuale cu aplicarea forţei fizice, ameninţări, folosind starea de
neputinţă a părţii vătămate de a opune rezistenţă, şi prin superioritate numerică şi fizică, au
săvârşit în grup violul minorei S.V., iar acţiunile lor au fost încadrate pe baza art. 102 alin. 3
Cod penal (1961).
în sentinţa insîanţei de fond acţiunile tuturor inculpaţilor au fost calificate ca viol al unei mi-
nore săvârşit de un grup de persoane.
 262 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT Partea specială 263

Prin probele administrate în şedinţa de judecată însă nu s-a dovedit intenţia lui N.I, Ch.V., C.V.
şi B.G. de a săvârşi violul unei minore.
în depoziţiile lor depuse în cadrul anchetei preliminare şi al anchetei judecâtoreşti, inculpaţii
au declarat că nu ştiau care este vârsta părţii vătămate, iar A.V., care o cunoştea mai bine pe
S.V., nu le-a spus nimic despre vârsta ei.
Dirt depoziţiile părţii vâtămate, depuse în cadrul anchetei judecătoreşti rezultă că despre vâr-
sta victimei putea să ştie doar A.V., iar celorlalte persoane care au violat-o ea nu le-a spus că
este minoră.
In temeiul circumstanţelor cauzei penale, nu se poate trage concluzia că N.I., Ch.V., C.V. şi B.G.
puteau sâ-şi dea seama care este vârsta reală a părţii vătămate, întrucât, de facto, S.V. urma
sâ împlinească vârsta majoratului peste o lună şi câteva zile şi în acest caz este imposibil de a
determina vizual dacă victima este minoră sau nu.
în astfel de circumstanţe, conduzia formulată în sentinţa instanţei de fond precum că "...
organizator al violului a fost A.V., care le-a propus celorlalţi inculpaţi violul ei ca minoră" este
neîntemeiată şi nu corespunde împrejurăriior de fapt stabilite în cadrul dezbaterilor judiciare,
fiînd trasă fără o examinare sub toate aspectele, completâ şi obiectivă, a tuturor împrejurărilor
cauzei în ansamblul lor.
Prin urmare, din învinuirea lui N.I., Ch.V., C.V. şi B.G. urma a fi exclus indiciul calificativ al
violului "violarea unei minore", însă acest motîv nu a fost discutat de către instanţe.
Un alt motiv pentru casarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate în privinţa !ui A.V., N.I.,
Ch.V., C.V. şi B.G. este neexaminarea fondului cauzei.
Astfel, în procesul efectuării anchetei penale preliminare şi a anchetei judecătoreşti, învinuiţii
şi, respectiv, inculpaţii au declarat că au săvârţit raporturi sexuale cu S.V. având acordu! aces-
teia şi că nu au aplicat forţa fizică sau alte acţiuni de violenţă faţă de partea vâtămată. în
timpul anchetei penale preliminare însăşi partea vătămată (S.V.), prin depoziţiile sale, a
confirmat faptul că a avut raporturi sexuale benevole cu A.V., Cb.V., N.I., C.V. şi B.G. S.V. a mai
prezentat organului de anchetă o cerere prin care solicită încetarea unnăririi penale împotriva
persoanelor nominalizate, raotivând prin faptul că actele sexuale nu au avut loc prin apficarea
violenţei.
Ulterior însă partea vătâmată a renunţat la aceste declaraţii, susţinând că a fost violată, iar
faptul câ anferior avea altă poziţie 1-a explicat prin aceea că, la insistenţa fostului comisar de
poliţie din satul Ustia - G.D. - şi a anchetatoruîui M.E., a declarat câ nu a fost violatâ.
Referindu-se la contradicţiile dintre depoziţiile părţii vătămate din timpul anchetei prelimi-
nare, instanţa de fond în sentinţa sa le-a numit "neînsemnate" ţi a remarcat că "...instanţa a
constatat cu certitudine că aşa ceva a fost scris sub influenţa comisarului G. D. şi a anchetato
rului M.E.", însă aceste circumstanţe, menţionate de G.D. şi M.E., nu au fost controlate nici în
cadrul anchetei preiiminare, nici în procesul anchetei judecătoreşti, şi în acest caz nu este clar
în ce mod instanţa de judecată a constatat că, sub influenţa persoanelor nominalizate, partea
vătămată a dat declaraţii câ nu a fost violată.
Pentru a stabili cu certitudine din ce motiv partea vătămată a înaintat în mod contradictoriu
cereri de a trage la răspundere penală persoanele cu care a avut raportul sexuai, iar ulterior - de
a înceta urmârirea penală, era uecesar ca procurorul sa iniţieze în şedinţa de judecată intero-
garea anchetatorului M.E. şi a comisarului G.D., care, conform depoziţiilor părţii vătămate, au
influenţat-o pentru a-şi schimba poziţia.
Făcând trimitere în sentinţă la fapte care nu au fost verificate în şedinţa de judecată, instanţa
de fond a încălcat prevederile art. 55 afin. 3 CPP.
Aceste încâlcărî procedurale comise în cadrul dezbaterilor judiciare au condus la nerezolvarea
fondului cauzei, întrucât, în acest caz, nu au fost examinate toate probele administrate pentru
a cunoaşte adevărul cu privire la fondul cauzei.
încălcările menţionate urmează a fi înlăturate prin casarea tuturor hotărârilor judecătoreşti
pronunţaîe împotriva lui A.V., Ch.V., N.I., B.G. şi C.V. şi rejudecarea cauzei de către instanţa
de fond (Decizia Colegiului pena) al Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova nr. lr/a-
175/2003 din 18.12.2003).
Articolul 172. ACŢIUNIVIOLENTE CU CARACTER SEXUAL
(1) Homosexualismul, lesbianismul sau satisfacerea poftei sexuale in forme perverse, săvârşite prin con-
strângere fizică sau psihicâ a persoanei ori profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-şi
exprima voinţa,
se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani.
(2) Aceleaşiacţiuni: •
a) săvârşite repetat;
b) săvârşite cu bună-ştiinţă asupra unui mtnor;
c) săvârşite de douâ sau mai multe persoane;
d) însoţite de contaminarea intenţionată cu o boalâ venerică;
e) însoţite de ameninţarea cu moartea sau cu vâtămarea gravă a integritâţii corporaie sau a sănătăţii
se pedepsesc cu închlsoare de la 5 la 15 ani.
(3) Acţiunile prevăzute la alin. (1) sau (2), care:
a) au fost săvârşite asupra unei persoane despre care se ştia cu certitudine că nu a atins vârsta de
14ani;
b) au cauzat contaminarea intenţionată cu maladia SIDA;
c) au cauzat din Imprudenţă o vătâmare gravă a integriîâţii corporale sau a sănătâţli;
d) au provocat din imprudenţă decesul vktimeî;
e) au provocat alte urmări grave, se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 25 de ani sau cu detenţiune pe
viaţă.
[Art. 172 modificat prin Legea nr. 305-XV din 11 iulie 2003]
1. Noţiunea de homosexualism presupune raportul sexua] dintre bărbaţi, realizat pe cale
anală. Este pedepsit doar homosexualul care îşi satisface poftele sexuale prin acţiuni
violente sau prin profitare de imposibilitatea victimei de a se apăra sau de a-şi exprima
voinţa.
2. Noţiunea de lesbtanisni desemnează acţiunile sexuale dintre persoanele de sex feminin,
homosexualitate feminină. Lesbianismul este calificat drept infracţiune în cazul în care
este săvârşit prin acţiuni violente sau prin profitare de imposibilitatea vktimei de a se
apâra sau de a-şi exprima voinţa.
3. Prin satisfacere apoftei sexuale în formeperverse se înţeleg toate celelalte forme ale rapor-
tului sexual, cu excepţia homosexualismului şi a lesbianismului, săvârşite prin constrân-
gere fizică sau psihică a persoanei ori profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra
sau de a-şi exprima voinţa,
 264 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT Partea specială 265

4. Persoanele de sex opus care participă la realizarea acţiuniior violente de homosexualism
sau Iesbianism (de exemplu, femeia participă la acţiunile de homosexualism, bărbatul - la
cele de lesbianism) sunt pasibile de răspundere penală în calitate de autori, organizatori,
instigatori sau complici, conform comentariului de la art. 45 CP.
5. Noţiunile de constrăngere fizică sau psihică ori profitănd de imposibilitatea acesteîa de a
se apăra sau de a-şi expritna voinţa, precum şi agravantele prevăzute de alin. 2 şi 3 ale art.
172 CP, sunt identice cu noţiunile explicate la art. 171 CP.
6. Latura subiectivă a infracţiunii se realizează prin intenţie. Făptuitoru! este conştient că
aplică acţiuni violente cu caracter sexual pentru a-şi satisface pofta sexuală sau pentru a
leza onoarea victimei.
7. Subiect al infracţiunii este orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 14
7. în situaţia în care o terţă persoană impune victima la acţiuni cu caracter sexual cu făptui-
torul, iar făptuitorul nu a intreprins acţiuni de instigare, de complicitate, de organizare a
activităţîi terţei persoane, acţiunea întreprinsă de făptuitor nu cade sub incidenţa preve-
derilorart. 173.
8. Latura subiectivă a infracţiunii de constrângere la acţiuni cu caracter sexual se realizează
prin intenţie directă. Făptuitorul conştientizează că prin acţiunile enumerate în dispoziţia
art. 173 constrânge persoana la acţiuni cu caracter sexual.
9. Subiect al infracţiunii de constrângere la acţiuni cu caracter sexual pot ft persoaneie de
orice sex, care au atins vârsta de 16 ani.

Articolul 173. CON5TRÂNGEREA LA ACŢIUNICU CARACTER 5EXUAL
Constfângerea unei persoane la raporturi sexuale, homosexualism, lesbianism ori la săvârşirea altor
acţiuni cu caractersexua! prin şantaj sau profitând dfl dependenţa materială, de serviciu sau de altă natură
avictimei se pedepseşte tu amendă in mărirne de la 300 la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 ia
5 ani.
1. Prin constrângere la acţiuni cu caracter sexual se înţeîeg acţiunile de homosexualism,
Iesbianism sau alte acţiuni cu caracter sexual, săvârşite de făptuitor prin presiune asupra
psihicului victimei, prin şantaj sau profitând de dependenţa materială, de serviciu sau de
altă natură a victimei pentru a o determina la raporturi sexuale.
2. Pentru a elucida noţiunile de homosexuaîism, lesbianism ori de sâvărşire a aitor acţiuni cu
caracter sexual a se vedea explicaţiile din comentariul art. 172 CP.
3. Şantajul este un mijloc de constrângere exercitat asupra victimei prin ameninţare cu di-
vulgarea unui secret compromiţător sau prin alte mijloace de intimidare, cu scopul de a o
determina la acţiuni cu caracter sexual. Noţiunea de şantaj şi modalităţile de realizare a
şantajului sunt expuse mai detalîat in comentariul la art. 189 CP.
4. Prin sintagma profitând de dependenţa maîerială se înţelege folosirea drcumstanţelor de
dependenţă financiară, de obligaţiuni materiale nestinse ale victimei faţă de făptuitor sau
de convieţuire a victimei în spaţiul locativ al făptuitorului pentru a o determina la acţiuni
cu caractersexual.
Transmiterea de cadouri neînsemnate de către unele persoane altora nu poate fi conside-
rată dependenţă materială.
5. Prin dependenţă de serviciu se înţelege starea de pierdere parţială a autonomiei personale,
de subordonare, de supunere faţă de o persoană de care depind mărimea salariului, pri-
mele, disEincţiile, cariera etc, pe care făptuitorul o foloseşte pentru a determiua vktima
la acţiuni cu caracter sexual.
6. Prin noţiunea dependenţă de aîtă natură se înţeleg toate celelalte cazuri de depeiidenţă,
cu excepţia celor enumerate la p. 4 şi 5 ale prezentuiui comentariu (de exemplu: relaţiile
dintre profesor şi student, sportiv şi antrenor etc).
Articolul 174. RAPORTUL SEXUAL CU 0 PERSOANĂ CARE NU A ATINS VÂRSTA DE
16ANI
Raportul sexual, homosexualismul, lesbianismul, cu o persoană despre care se ţtia cu certitudine câ nu a atins
vârsîa de 16ani
se pedepsesc m închisoare de până la 5 ani.
[Att. 174 modifkat şrîn tegea nr. 211-XV din 29.0S.03, în vigoare din 12.06.03]
1. Infracţiunea de săvârşire a raportului sexual cu o persoană care nu a atins vârsta de 16 ani
atentează la relaţiile sociale referitoare la libertatea şi inviolabilitatea sexuală a minorilor
şi este evidenţiată de legiuitor aparte din cauza consecinţelor negative care se produc asu-
pra dezvoltării fizice şi psihice a acestor copii.
2. Raportul sexual natura!, homosexuaiismui, ksbianismul se realizează de către făptuitor cu
consimţământul persoanei minore, fapt ce delimitează infracţiunea în cauză de cea de vtol
şi de cea de acţiunî violente cu caracter sexual etc.
3. Noţiunile de raport sexual, homosexualism, ksbianism sunt explicate în comentariul de la
art. 171 şi 172 CR
4. în calitate de victime ale infracţiunii de raport sexual cu o persoană care nu a atins vârsta
de 16 ani apar copiii de ambele sexe.
5. Latura subiectivă a infracţiunii se realizeazâ prin intenţic directă. Făptuitorul ştie cu cer-
titudine că persoana asupra căreia săvârşeşte acţiunile prevăzute de dispoziţia legii nu a
atinsvârstade 16ani.
6. în calitate de subiect al infracţiunii apare orice persoană fizicâ responsabilă, care a împli-
nitvârstade 16ani.
Practicajudiciară
Achitare. Fapta nu întmneşte elementele constitutive ale infracţiunii,
C.G. şi H., la 13 martie 2002, fiind în stare de ebrietate, în căminul fabricii de conserve din or.
Cupcini, au săvârşit pe rând raporturi sexuale cu minora N., a.n. 09.07.1987. Fapta comisă a
fost încadrată pe baza art. 174 CP, pentru care, prin sentinţa Judecătoriei Edineţ din 27 ianuarie
2003, au fost condamnaţi fiecare ta câte 2 ani de închisoare.
266 267
CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT Partea specială

Prin decizia Tribunalului Bălţi din 26 martie 2003, apelurile, declarate de inculpaţi şi apă- nu au
rătorii acestora, au tbst admise, sentinţa a fost casată cu pronunţarea unei noi hotărâri - de 5. în calitate de victime ale acţiunilor perverse pot fi persoanele de ambele sexe, care
achitare, din motivul Hpsei elementelor constitutive ale infracţiunii. atins vârstade I6ani.
Curtea de Apel Bălţi, la 5 iunie 2003, a admis recursul procurorului şi a casat decizia Tribuna- 6 Latura subiectivă a infractiunii se realizează prin intenţie directâ. Drept mobil
lului, menţinând sentinţa primei instanţe. pentru ' faptuitor serveşte dorinţa de a-şi satisface pofta sexuală în formă perversa. 7.
în recursul în anulare apărătorul a solicitat casarea ultimei decizii cu menţinerea hotărârii tri- Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană de orice sex, care a atins vârsta de 14 ani.
bunalului, motivând că în acţiunile inculpaţilor lipsesc elementeleconstitutive ale infracţiunii,
deoarece ei nu au cunoscut vârsta victimei, iar după înfăţişarea vizuală aceasta avea vârsta mai
marede 16ani.
Aceste argumente şi-au găsit reflectare în materiakle dosarului prin:
— dectaraţiile incuipaţilor, care au spus că în seara când au avut loc raporturile sexuale
dânşii au văzut-o pe pătimită pentru prima dată, aceasta nu le-a spus ce vârstă are,
ei nu o cunoşteau anterior, nu ştiau în ce clasă învaţă, după exterior ea părea că are
vârsta de 17 - 18 ani, iar comportamentul său: a consumat la prima propunere alcooi,
a mers cu ei acasă, mărturisea despre o anumită maturitate a ei;
— declaraţiile părţii vătămate, prin care a menţionat că raportul sexual a avut loc bene-
vol şi că inculpaţii nu cunoşteau vârsta ei.
Din aceste considerente, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 01.06.2004, inculpaţii au
fost achitaţi în temeiul art. 174 CP, pe motiv că fapta nu întruneşte elementele constitutive ale
infracţiunii (dosarul lre - 316/2004).

1. ArticofuJ 175. ACŢIUNI PERVER5E

Săvârşirea de acţiuni perverse faţâ de o persoanâ despre care se ştia cu cerlitudine că nu a atins vârsta de
16 ani
se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 m\.
[Arî. 175 modificat prin Legea nr. 211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03]

Noţiunea de acţiuni perverse desemnează nişte acţiuni reprobate de societate, care

pre-zintă devierea de la normal a instinctelor, a comportamentului persoanei, a
ideilor, a judecăţii.
Acţiunile perverse (imoralitate, desfrâu) comportă un caracter sexual orientat spre
satis-facerea poftei sexuale a făptuitorului sau excitarea instinctului sexual al
victimei. Aceste acţiuni pot fi de natură fizică sau intelectuală.
!n categoria acţiunilor perverse cu caracter fizic se includ: atingerile indecente,
mân-gâierea sau etalarea organelor sexuale proprii sau pe cele ale minorului, pozele
îndecente, dezgolirea corpului, săvârşirea raportului sexual sau a raportului
homosexual în prezenţa victimei minore etc.
Actele de desfrâu cu caracter intelectual se pot exprima prin: discuţii cinice cu
victima despre relaţii sexuale; prezentarea unor imagini pornografice; prezentarea
în faţa victi-mei a unor opere pornografice, înscrierile cu asemenea conţinut etc. (a
se vedea
p. 21 al
HP CSJ
nr. 7 din
29.08.199
4, cu
modificăr
ile HP
CSJ nr.
38 din
20.12.199
9 şi nr. 25
din
29.10.200
1).

Capitolul V
INFRACŢIUNI CONTRA DREPTURILOR POLITICE, DE MUNCÂ Şl
ALTOR DREPTURI CONSTITUŢIONALE ALE CETÂTENILOR
Articoiul 176. încălcarea egalităţii în drepturi a cetăţenilor
încălcarea diepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, garantate prin Constituţie şi prin alte legi, în dependenţă
de sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţîonală sau socială,
apartenenţă la o minoritate naţionaiă, avere, naştere sau orice altă situaţie:
a) săvârşită de o persoană cu funcţie de răspundere;
b) soldatâ cu dauneîn proporţfi considerabile,
se pedepseşte cu amendă de la 300 la 600 uniîăţi convenţionaîe sau cu încfiisoare de pânâ la 3 ani, în ambele
cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate
peun termen de l3 2 la 5 ani.
1. Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale in demnitate şi în drepturi (art. 1 DUDO din 10.
XIV.1948). Art. 16 CRM proclamă că toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor
publice, fără deosebire de rasă, naţionalltate, origine etnică, origine socială.
2. Constituţia enumeră drepturile fundamentale ale persoanei: dreptul ]a vială ş; Ia inte-
gritaîe fizică şi psihică, libertatea individuală şi siguranţa persoanei, dreptul la apărare,
dreptul la libera circulaţie etc. (a se vedea art. 24-54 CRM).
3. CRM prevede şi cazurile de restrângere a unor drepturi şi libertăţi, condiţionate de apă-
rarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sanătăţii ori a moralei publice, de desfăşurare a
urmăririi penale, prevenirea consecinţeîor unor calamităţi naîurale ori avarii (a se vedea
art.54CRM).
4. Componenţa de infracţîune existâ numai în cazul în care sunt încălcate drepturile şi
libertăţile cetăţenilor garantate de Constituţie sau de alte legi, acţiuni sau inacţiuni condi-
ţionate de apartenenţa persoanei la o anumită rasă, naţionalitate etc.
5. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează:
— de către o persoană cu funcţie de răspundere (a se vedea art. 123 CP);
— prin cauzarea unor daune în proporţiî considerabile (a se vedea art. 126 CP).
6. Latura subiectivă a infracţiunii se săvârşeţte prin intenţie directă sau indirectâ. Făptuito-
rul conştientizează că incalcă egalitatea în drepturi a cetăţenilor, prevede urmările preju-
diciabile, le doreşte sau le admite. Motivul infracţiunii este determinat de porniri josnice
şi dispreţ faţă de persoanele de altă rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, de alt
sex, de altă opinie, apartenenţă politică, avere sau origine socială.
7. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de
16 ani. în cazul prevăzut de lit. a) subiect al infracţiunii este persoana cu funcţie de răs-
pundere.
Partea specială 269
Articolul 177. încălcarea inviolabilităţii vieţii personale
(1) Culegerea ilegală sau răspândirea cu bună-ştiinţă a informaţiilor, ocrotiîe de !ege, despre viaţa personală
ce constituie secret personai sau familial al altei persoane făra consimţământul ei
se pedepsesle cu amendâ în mărime de până la 300 unităţi convenţionale sau cu muncâ neremunerată în folosul
comunităţii de la 180 la 240 de ore.
(2 Răspândirea informaţjilor menţionate la alin. (1):
a) într-un discurs publk, prin mass-media;
b) prin folosirea intenţionatâ a situaţiei de serviciu
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu arest de pânâ la 6 luni.
1. Art. 8 CEDO şi art. 28 CRM stabilesc dreptul inviolabilităţii vieţii personale. Nu este ad-
mis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în limitele în care
acest amestec este prevăzut de lege şi numai dacă constituie o măsură care, într-o societa-
te democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea
economică a ţarii, apârarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătătii,
moralei ori a drepturilor şi libertăţilor persoanei.
2. Prin noţiunea de viaţă personală se înţelege ansamblul de condiţii materiale şi morale in-
dividuale, particulare, pe care şi le creeaza persoana pentru a exista aşa cum înţelege ea
la adăpost sigur, fără amestecul cuiva. Toate acestea formează mediul în care persoana îşi
desfăşoară existenta.
3. CEDO utilizează termenul viaţă privată pentru a desemna dreptul la viaţa personală şi îl
exprimă prin art. 8. în raportul Comisiei Europene a Drepturilor Omului asupra cauzei
Van Oosterwijk c. Belgiei (Rap. Com. din 1979) este consemnată următoarea interpretare
a noţiunii de viaţă privată: "Dreptul la respectarea vieţii private este dreptul la intimitate,
dreptul de a trăi aşa cum doreşti, protejat de publicitate. El cuprinde, de asemenea, într-o
anumită măsură dreptul de a stabili şi întreţine relaţii cu alte fiinţe umane, în speciat în
domeniul emoţional, pentru dezvoltarea şi realizarea propriei personalităţi". în cazul Ro-
taru c. României, CEDO a lărgit sensul noţiunii de viaţă privată, indicând că nici o raţiune
nu permite excluderea activităţii profesionale sau comerciale din sfera noţiunii de "viaţâ
privată" (a se vedea şi hotărârea Niemietz c. Germaniei din 16 decembrie 1992, seria A
nr. 25I-B, pag. 33, alin. 29, et Halford c. Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord
din 25 iunie 1997).
CEDO a mai constatat câ informaţiiie culese sistematic şi introduse într-un fişier ţinut de
agenţi ai statului pot fi analizate din punctul de vedere al noţiunii de "viaţă privată", în
sensul articolului 8 alin. 1 din Convenţie.
4. Prin noţiunea de a culege informaţii se înţelege faptul de a aduna, a strânge, a obţine, a
căpăta în mod ilegal informaţii despre viaţa personală ce constituie un secretpersonal sau
familial al altei persoane, fără consimţământul ei.
5. Prin noţiunea de a răspândi informaţii se înţelege faptul de difuzare, fără consimţămân-
tul persoanei vizate, în mod iiegal, a unor veşti, ştiri, publicaţii, informaţii despre viaţa
personală ce constituie un secret personal sau familial al acesteia.
6. Prin sintagma informaţii despre viaţa personalâ ce constituie un secret personal sau fami-
lial se înţeleg datele care fac parte din categoria informaţiei confidenţiale despre persoanâ,
adică datele ce se referă la o persoană privată, identificată sau identificabilă, a căror dez-
vâluire ar constitui o violare a intimităţii persoanei vizate.
270 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
7. Conform Legii privind accesul la informaţie nr. 982-XIV din 11.05.2000, protejarea vieţii
private a persoanei inciude:
a) dreptul la consimţământul persoanei ale cărei interese sunt atinse în procesul de
divulgare a informaţiei cu caracter personal;
b) dreptul de a participa la procedura de luare a deciziilor în calitate de parte egală;
c) dreptul de a i se păstra anonimatul în cazul furnizării de informaţii cu caracter per-
sonal, cu respectarea confidenţialităţii;
d) dreptul de a controla şi a rectifica informaţiile neadecvate, incorecte, incomplete, ne-
actualizate, nerelevante etc.
e) dreptul de a nu fi identificată, în mod automat, în cadrul procedurii de luare a deci-
ziilor asupra divulgării informaţiei;
f) dreptul de a se adresa instanţelor de judecată.
8. Noţiunea într-un discurs pubiic, prin mass-media, înglobează ideea de răspândire de că-
tre făptuitor a inforniaţiilor care încalcă inviolabilitatea vieţii personale prin transferarea,
difuzarea unei asemenea informaţii câtorva persoane sau cel puţin unei persoane printr-o
luare de cuvânt publică sau prin mijloacele de informare în masă: ziare, reviste, mijloace
radio şi TV, prin afişare în locurile publice a placardelor, lozincilor, fotografiilor etc.
9. Prin folosire intenţionată a situaţiei de serviciu se înţelege situaţia în care făptuitorul
utilizeazâ informaţiile deţinute, în virtutea funcţiei sale, în detrimentul acestor persoane,
cauzând astfel daune drepturilor şi intereselor lor. A se vedea noţiunea de persoană cu
funcţie de răspundere şi obligaţiunile sale in art. 123-124 CP. în cadrul unor activităţi
acestea sunt reglementate de legi speciale (a se vedea art. 8 al Legii privind accesul la in-
formaţie nr. 982-XIV din 11,05.2000, art. 40 al Legii audiovizualului etc).
10. Infracţiunea se consideră consumaîă în momentul cuiegerii sau răspândirii informaţiei.
Legea nu prevede survenirea de consecinţe negative pentru victimă.
11. Latura subiectivă a infracţiunii se săvârşeşte prin intenţie directă, Sintagma cu bună-
ştiinţă înseamnă câ făptuitorul a conştientizat ilegalitatea acţiunilor sale de încălcare a
inviolabilîtăţii vieţii personale, a prevăzut consecinţele prejudiciabile şi le-a dorit.
Motivul infracţiunii nu are nici o relevanţă, această circumstanţă va fi luatâ în considera-
ţie la numirea pedepsei.
12. Subiect al infracţiunii poate deveni orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta
de 16ant.
Articolul 178. VIOLAREA DREPTULUl LA SECRETUL CORESPONDENŢEI
(1) Violarea dreptului la secretul scrisorilor, telegramelor, coletelor şi altor trimiteri poştale, al convorbirilor
telefonice şi înştiinţărflortelegrafice, cu încâlcarea legislaţiei,
se pedepseşte cu amendâ In mărime de pânâ la 200 unitâţi convenţionalesau cu muncă neremunerată în folosul
comunităţii de la 120 la 180 deore.
(2) Aceeaţi acţtunesăvârşită:
a) cu folosirea situaţiei de serviciu;
b) prin utilizarea mijloacelor tehnice speciale destinate pentru dobândirea ilicitâ a informaţiei;
c) în interesui unui grup triminal organizat sau al unei organiza ţii criminale
se pcdepseştecu amendă de !a 200 la 400 unităţi convenţionalesau cu muncă neremuneratâ" în folosul comunitâ-
Partea specială 271
ţii de la 100 la 240 de ore, sau cu arest de până la 6 luni.sau cu închlsoarede până la 3 ani,sau cu privarea de dreptul
de a ocupa anumite funcţii sau de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de până !a 3 ani. [Art. 178
completaî prin Legea nr. 211-XV dîn 29.05.03,în vigoare din 12.06.03]
1. Art. 30 CRM stipulează obligaţiunea statului de a asigura secretul scrisorilor, al telegra-
melor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de
comunicare.
2. Prin violare a dreptului la secretul corespondenţei se înţeleg acţiunile întreprinse de făp-
Euitor prin încâlcarea prevederilor legii, pentru a lua cunoştinţă de conţinutu! scrisorilor,
telegramelor, coletelor, trimiterilor poştale, al convorbirilor telefonice şi al aitor mîjloace
legale de comunicare, fâră acordul persoanei căreia i-a fost adresată informaţia.
3. Noţiunea de alte trimiteri poţtale cuprinde informaţiile recepţionate de persoană prin
radiograme, colete, containere poştale, mandate poştale, comunicările prin fax, poştă
electronică.
4. Sintagma foîosirea situaţiei de serviciu desemnează acţiunile de violare a secretului cores-
pondenţei de către lucrătorii poştei, ai serviciilor de telecomunicaţii, ai celor de asigurare
a mesageriei prin Internet etc.
5. Conţinutul sintagmei prin utilizarea mijloacelor tehnice speciale destinate pentru dobân-
direa ilicită a informaţuy înglobează ideea de foîosire ilicită a uneltelor, maşinilor, apara-
telor pentru asigurarea procesului de interceptare şi descifrare a informaţiei cuprinse în
mesajelepersoanei.
6. Agravanta în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale a
fost explicatâ în comentariul de la art. 46,47 CP.
7. Laturasubiectivăainfracţiuniisesâvârşeşteprinintenţie.Făptuitorulconştientizează
că prin violarea dreptului la secretul corespondenţei el încalcă posibilitatea altei per-
soane de a primi mesajul respectiv, prevede urmările prejudiciabile pe care le doreşte
sau le admite.
8. Subiect al infracţiunii poare fi orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16
ani.
Practica judiciară a CEDO:
Cazul PETRA împotriva ROMANIEI. HOTÂRÂREA din 23 septembrie 1998, violarea art. 8 al CEDO
ÎN FAPT I.
CIRCUMSTANŢELE CAUZEl
7. Născut în 1941, dl Ioan Petra este în prezent deţinut la Penitenciarul din Aiud {judeţul
Alba). El îndeplineşte acolo o pedeapsă de 15 ani închisoare, pentru infracţiunea de omor,
aplicată la 30 aprilie 1991 de către Tribunalul judeţean Târgu-Mureş.
8. La 10 ianuarie 1994, soţia reclamantului, care era atunci deţinut la Mărgineni {judeţul
Dâmboviţa), s-a adresat Comisiei. Ea se plângea că soţul său nu benefîciase de un proces
echitabil în faţa sus-numitului tribunal. Intre altele, ea făcea cunoscute dificultăţile în-
tâmpinate de către soţul său în trimiterea corespondenţei la plecarea din închisoare.
272 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
9. La 20 mai 1994, reclamantul însuşi a adresat o scrisoare Comisiei prin intermediul soţiei
şi a cerut ca corespondenţa să-i fie trimisă la domiciliu. La 22 iulie 1994, Comisia a soiicitat
redamantului informaţii suplimentare ţi documente pentru a susţine plângerea.
10. în 30 octombrie şi în 9 noiembrie 1994, d! Petra a scris Comisiei prin intermediul soţiei şi
a făcut cunoscut că admînistraţia penitenciarului nu-i permitea să completeze formularul
de cerere.
11. La 21 ianuarie 1995, el a trimis din închisoarea de la Măgureni o scrisoare care a parveniî
Comisiei în 14 februarie 1995. Scrisă pe hârtia regulamentarâ a penitenciarului, ea avea un
număr de înregistrare şi provenea din Bucureşîi, într-un plic cu antetul Ministerului Jus-
tiţiei. Deşi era menţionată ca anexă, hotărârea din 30 aprilie 1991 lipsea. Această scrisoare
avea un scris diferit de al precedentelor.
12. La 22 februarie 1995, Comisia a trimis reclamantului un formular de cerere.
Completat de către redamant la 9 martie 1995, formularul menţionat a fost trimis Direc-
ţiei Generaie a Penitenciarelor la 17 aprilie 1995. în formular nu figura nici o referinţă la o
eventuală îngrădire a corespondenţei.
13. La 18 iulie 1995, ca răspuns la o întrebare a Comisiei cu privire la scrisul diferit al co-
respondenţei primite de către aceasta, dl Petra a arătat câ fusese ajutat de către un coleg
"fâră nici o legătură cu cauza, un om discret şi dezinteresat". El a adăugat că auîorităţile
penitendarului îl informaseră despre trimiterea documentelor cerute de Comisie, dar, cu
toate acestea, nu primise nici unul.
Referindu-se şi la dreptul la respectarea corespondenţei sale, el a subliniat că directorul
penitenciarului, deşi foarte "flexibil", nu putea să-1 ajute mai mult, întrucâî administraţia
era obligată sâ aplice Legea nr. 23/1969 asupra executării pedepselor şi regulamentul său
"secret" de aplicare. El invoca din acest motiv o încăkare a art. 8 şi 25 din Convenţie.
14. Reclamantul afirmă că nu a primit niciodată scrisoarea din 19 octombrie 1995 prîn care
Comisia îl informa, între altele, de transmiterea plângerii sale către guvern.
15. La 9 decembrie 1995, dl Petra a trimis o scrisoare expediatâ de soţia sa, informând Comi-
sia de transferarea sa, la 26 septembrie 1995, la Penitenciarul Aiud, şi de faptul că, atunci
când ceruse permisiunea de a comunica schimbarea de adresă, i se răspunsese: "Consiliul
Europei se află la Aîud şi nu în alta parte", şi că, dacă insistă, va fi supus regimului de de-
tenţie special.
16. La 4 ianuarie 1996, dna Petra a informat Comisia că soţul ei i-a cerut să se intereseze de
plângerea sa §i să denunţe ingerinţa sistematică a autorităţilor penitenciarului în cores-
pondenţa sa cu Comisia. La 26 ianuarie 1996, aceasta a răspuns pe adresa Penitenciarului
Aiud.
17. La 22 aprilie 1996, soţia reclamantului a scris Comisiei pentru a se plânge de condiţtile de
detenţie ale soţului său, care ocupa, îrapreună cu încă cinci deţinuţi, o celulă de 12 m2 şi că
era supus uuor tratamente inumane de către gardieni. Redamantul refuzase să-i comuni-
ce numele gardienilor care băteau deţinuţii, fiindu-i mult prea teamă.
18. Dl Petra nu a luat cunoştinţă de transmiterea plângerii sale către Guvern decât în
aprilie 1996, când a primit o copie a scrisorii din 19 octombrie 1995 şi a documentelor
pertinente.
Partea specială 273
19. într-o scrisoare din 24 mai 1996, trimisă prin intermediul soţiei, redamantul s-a
plâns din nou de cenzurarea corespondenţei sale şi a afirmat că este obligat să-i pre-
zinte scrisorile directorului penitenciarului, care le transmite Direcţiei Penitenciare-
lor din Bucureşti, şi că el nu este niciodată sigur că scrisorile îi sunt efectiv transmise
la Strasbourg.
20. La 13 iulie 1996, Guvernul a supus Comisiei toate documentele privitoare la procedura
juridică ce a dus la condamnarea reclamantului.
21. La 3 ianuarie 1997, Comisia a primit două noi scrisori într-un plic cu antetul Mi-
nisterului Justiţiei, expediat din Bucureşti. Prima, scrisă de reclamant pe hârtia
regulamentară a penitenciarului, era datată 4 decembrie 1996 şi purta o ştampilă şi
un număr de înregistrare. A doua era o scrisoare de insoţire a şefuiui Direcţiei Peni-
tenciarelor, generalul I.C
Alte două scrisori ale reclamantului, din 24 şi din 27 februarie 1997, purtând fiecare câte
o ştampilă şi un număr de înregistrare, au fost trimise din Bucureşti de către Ministerul
Justiţiei la 14 martie 1997, amândouă odată şi însoţite de o scrisoare a aceluiaşi gene-
ralI.C.
22. într-o scrisoare din 9 martie 1997, trimisă prin intermediul soţiei sale, dl Petra a informat
Comisia că primise decizia asupra admisibilităţii plângerii sale. El a adăugat că scrisorile
sale către şi de la Comisje erau în mod sistematic desfâcute şi că scrisorile sale erau trimise
Comisiei prin intermediul Direcţiei Penitenciarelor. El a afirmat că scrisese în plic închis,
temându-se să nu fie denunţat locotenent-colonelului V.C., care îl ameninţase, exprimân-
du-se astfel: "Am să-ţi dau eu ţie Consiliul EuropeU".
23. La 14 august 1997 Comisia a primit o nouă scrisoare, redactată în penitenciar la 8 iulie
1997 pe hârtie reglementară, purtând o ştampilă şi un numâr de înregistrate, ş\ trimisâ
din Bucureşti la 30 iulie 1997 într-un plic cu antetul Ministerului Justiţiei. în ea nu se
făcea nici o referinţă la o eventuală îngrădire a corespondenţei.
24. La 15 aprilie 1998, redamantul a trimis grefei Curţii memoriul său scris pe hârtia re-
gulamentară a penitenciarului, purtând ştampîlă şi număr de înregistrare şi trimis din
Bucureşti într-un plic ce purta antetul Ministerului Justiţiei.
IN DREPT I. CU PRIVIRE LA
PRETINSA ÎNCÂLCARE A ARTICOLULUI 8 DIN CONVENJIE
A. Cu PRIVIRE LA OBIECTUL LITIGIULUI
31. în cererea sa prin care instanţa este învestită, adresată Curţii la 21 ianuarie 1998, recla-
mantul se plânge de îngrădiri ale corespondenţei sale (deschiderea corespondenţei şi în-
târzieri în traficul acesteia) nu numai cu Comisia, ci şi cu familia şi cu autorităţile publice.
El invocă art. 8 din Convenţie, redactat astfel:
"1. Orice persoanâ are dreptul la respectarea corespondenţei sale. 2. Nu este admis
amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în mâsura în care
acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate
democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publicâ, bunăstarea
economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii
sau a moraîei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora".
 274 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
32. Guvernul subliniază totodată că domnul Petra nu a invocat niciodată în faţa Comisiei în-
grădiri fn corespondenţa sa cu autorităţile române şi susţine că limitarea libertăţii cores-
pondenţei reclamantului cu familia sa este justificată din punctul de vedere al art. 8.
33. Delegatul Comisiei nu a luat nici o poziţie în această privinţă.
34. Curtea reamintqte că competenţa sa ratione materiae se exercită în cadrul deciziei Co-
misiei asupra admisibilităţii unei cereri. Or, Comisia a reţinut, la 13 ianuarie 1997, "fără
a prejudicia fondul, capătul de cerere al reclamantului privitor la îngrădirea corespon-
denţei sale (art. 8 din Convenţie)", apoi aceasta a formulat, la 30 octombrie 1997, părerea
conform căreia această dispoziţie a fost încălcatâ prin "deschiderea corespondenţei şi
întârzierile în traficul său între reclamant" şi Comisie.
Totuşi, chiar dacă ultimele două capete de cerere invocate de către dl Petra în plângerea sa
din 21 ianuarie 1998 (par. 31 de mai sus) se referă la aceleaşi fapte în litigiu, dosarul cauzei
nu conţine nici o scrisoare adresată de către reclamant familiei sale sau autorităţilor din
ţara sa care să fi fost interceptată şi controlată de către Direcţia Penitenciarelor din Mărgi-
neni $i din Aiud. în lipsa probelor care să sprijine aceste susţineri, Curtea consideră că nu
trebuie să le ia în consideraţie.
CU PfliVIRE LA RESPECTAREA ARTICOLULUI 8
35. Reclamantul afirmă că a fost obligat să prezinte scrisorile adresate Comisiei la comandan-
tul penitenciarului, care le trimite la Bucureşti, ceea ce ar produce întârzieri considerabile.
Cât despre corespondenţa provenită de la Comisie, aceasta ar sosi desfăcută şi i-ar parveni
după mai mult de o lună. El invocă o încălcare a articolului 8.
36. De comun acord cu Guvernul şi cu Comisia, Curtea apreciază că a avut loc un "amestec al
unei autorităţi publice" în exercitarea dreptului reclamantului la respectarea corespon-
denţei sale, drept garantat de paragraful 1 din artîcolul 8. 0 astfel de ingerinţă ignoră
acest text în afara cazului în care, "prevăzută de lege", aceasta urmăreşte unul sau mai
multe scopuri legitime din punctul de vedere al paragrafului 2 şi, în plus, este "necesară
într-o societate democratică" pentru a le atinge (a se vedea hotărârile Sîlver şi aiţii c. Re-
gatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord din 25 martie 1983, seria A nr. 61, pag.
32, par. 84, Campbell c. Regatului Unit din 25 martie 1992, seria A nr. 233, pag. 16, par. 34
şi Calogero Diana c. Italîei din 15 noiembrie 1996, Cuiegere, 1996-V, pag. 1775, par. 28).
37. Curtea reaminteşte că dacă o lege care conferă o autoritate de apreciere trebuie în princi-
piu să-i fixeze incidenţa, este imposibil să se ajungă la o siguranţă absolută în redactarea
sa, o rigiditate excesivă a textului fiind rezultatul probabil al unei astfel de griji pentru
certitudine (a se vedea, printre multe altele, hotărârea Calogero Diana mai sus-citată, pag.
1775, par. 32).
In speţă, dispoziţiile interne aplicabile la controlul corespondenţei deţinuţilor sunt incluse
în Legea nr. 23/1969 şi în Regulamentul său de aplicare. Or, articolete 17, 18 şi 20 ale sus-
numitei legî lasă autorităţilor naţionaie o marjă prea mare de apreciere: acestea se limitea-
ză să indice în specia!, într-o manieră foarte generală, dreptul condamnaţilor de a primi
şi a trimtte corespondenţă, şi acordă directorilor penitenciarelor autoritatea de a păstra
orice scrisoare, ziar, carte sau revistă "neadecvate reeducării condamnatului" (par. 25 de
mai sus). Controlul corespondenţei pare deci automat, independent de orice decizie a unei
autorităţi judecătoreşti şi nesupus căilor de atac.
Pa r t e a s p e c i a l ă 275
Cât despre regulamentul de aplicare, acesta nu este publicat, in aşa fel încât reclamantul
nu a putut să ia cunoştinţă de et.
38. Curtea observâ, în plus, că Guvernul nu contestă concluziile Comisiei conform cărora .
regulamentul de aplicare nu corespunde exigenţei de accesibilitate implicate de articolul 8
par. 2 din Convenţie, iar legea românâ nu indică destul de clar extinderea şi modalitâţile
de exercitare a competenţei de apreciere a autorităţilor.
39. în definitiv, dl Petra nu s-a bucurat de protecţia minimă cerută de preeminenţa dreptului
într-o societate democratică (hotârârea Calogero Diana mai sus-citată, pag. 1776, par. 33).
Curtea a conchis, prin urmare, câ ingerinţa în litigiu nu era prevăzutâ de lege şi că a avut
loc o încălcare a articolului 8.
40. Având în vedere concluzia precedentă, Curtea nu consideră că este necesar să verifice în
speţă respectarea celorlalte cerinţe ale paragrafului 2 din articolul 8.
II. CU PRIVIRE LA PRETINSA TMCĂLCARE A ARTICOLULUI 25, PARAGRAFUL 1 DIN CONVENŢIE
41. Reclamantul afirmă că îngrădirea corespondenţei sale cu Comisia constituie o încălcare a
articolului 25 paragraful 1 din Convenţie, conform căruia:
"1. Comisia poate fi sesizată printr-o cerere adresată secretarului general al Consiliului Euro-
pei de către orice perst>ană fizică, orice organizaţie neguvernamentală sau de orice grup
de particulari, care se pretinde victimă a unei încălcări de către una dintre înaltele părţi
conţractante a drepturilor recunoscute în prezenta convenţie, în cazul în care înalta parte
contractantă aflată în cauză a declarat ca recunoaţte competenţa Comisiei în această ma-
terie. înalteie părţi contractante care au semnat o asemenea declaraţie se angajează să nu
împiedice prin nici o măsură exercitarea efectivă a acestui drept.
1. Aceste declaraţii pot fi făcute pentru o durată determinată.
1. Ele sunt înmânate secretarului general al Consiliului Europei, care transmite copii
ale acestora înaltelor părţi contractante şi asigură publicarea lor.
2. Comisia nu va exercita competenţa pe care i-o atribuie prezentul articoi decât atunci
când cel puţin şase părţi contractante vor fi legate prin declaraţia prevăzută în para-
grafele precedente".
42. Guvernul şi Comisia consideră că nu se pune nici o problemă distinctă cu privîre Ia această
dispoziţie.
43. Curtea reaminteşte că, pentru ca mecanismul recursului individual instaurat la articolul
25 să fie eficient, este de cea mai mare importanţâ ca redamanţii, declaraţi sau potenţiali,
să fie liberi să comunice cu Comisia, fără ca autorităţile să facă asupra lor presiuni de
vreun fel pentru a-şi retrage sau a-şi modifica capetele de cerere.
Prin cuvântul "presiune" trebuie să înţelegem nu numai coerciţia directă şi actele fla-
grante de intimidare a reclamanţilor declaraţi sau potenţiali, a familiei acestora sau a
reprezentantului lor în justiţie, ci şi acţiunile sau contactele indirecte şi de rea-credinţă
destinate să le schimbe hotărârea sau să-i descurajeze să se prevaleze de recursul oferit
de Convenţie. Pentru a stabili dacă contactele între autorităţi şi un reclamant declarat sau
potenţial constituie practici inacceptabile din punctul de vedere al articolului 25, trebuie
să se ţină cont de împrejurările particulare ale cauzei. în această privinţă, trebuie luate în
consideraţie vulnerabilitatea reclamantului ţi riscul ca el să fie influenţat de autorităţi.
 276 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
44. în scrisorile sale către Comisie din 9 decembrie 1995 şi din 9 martie 1997 (par. 15 şi 22 de
mai sus), reclamantul a afirmat că a fost aineninţat de două ori, de către autorităţiJe peni-
tenciarului Aiud, atunci când a cerut să scrie Comisiei, afirmaţii care nu au fost dezminţite
de către guvernul pârât.
Conform Curţii, formuiări ca "Consîliul Europei este la Aiud şi nu în altâ parte" şi "am să-ţi
dau eu ţie Consiliul Europei!", conţinute în scrisorile menţionate, constituie în acest caz o
formă de presiune ilegală şi inacceptabilă care a îngrădit dreptul de recurs individual, cu
încăkarea articolului 25 par. 1.
PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,
1. Declară că a fost încălcat articolul 8 din Convenţie;
2. Declară că a fost încălcat articolul 25 din Convenţie.
Artîcolul 179. VJOLAREA DE DOMICILIU
(1) Pătrunderea sau rămânerea ilegală în domiciliul sau în reşedinţa unei persoane fărâ consimţămantul
acesteia ori refuzul de a le părâsi la cererea ei, precum $i percheziţiile şi cercetările ilegale,
se pedepsesc cu amendă în mărime de până la 300 unităţi convenţionale sau cu inchisoare de până la 2 ani.
(2) Aceleaşi acţiuni săvârşite cu aplkarea violenţei sau cu ameninţarea aplicării ei
se pedepsesctu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la S ani.
(3) Acţiunile prevăzute la alin. (1) sau (2), săvârştte:
a) cu folosirea situaţiei de serviciu;
bj de un grup criminal organizat sau de o organizaţle criminalâ,
se pedepsesc w inchisoare de la 3 la 7 ani.
1. Art. 29 CRM stipulează inviolabilitatea domiciliului. Aceasta presupune că nimeni nu
poate pătrunde sau rămâne în domiciliul sau în reşedinţa unei persoane fără consimţă-
mântul acesteia, decât în cazurile prevăzute de lege. Incriminând violarea de domiciliu,
legiuitorul a asigurat, şi pe această cale, realizarea dreptului persoanei de a-şi desfăşura
viaţa personală la dorinţa sa fără amestecul abuziv al reprezentanţilor organelor de stat
sau al altor persoane.
2. Noţiunea de violare de domiciliu se conţine în textul legii (alin. ] art. 179 CP). In acelaşi
timp, conform prevederilor art. 29 CRM, nu se consideră violare de domiciliu in cazurile
în care imixtiunea în viaţa privatâ a persoanei prin violarea de domiciliu sau reşedinţa se
face:
a) pentru executarea unui mandat de arest sau a unei hotărâri judecăîoreşti;
b) pentru înlăturarea unei primejdii care ameninţă viaţa, integritatea fizică sau bunuri-
le unei persoane;
c) pentru prevenirea râspândirii unei epidemii.
3. Noţiunea de domiciliu desemnează locul în care persoana îşi are locuinţa stabilă, stator-
nică sau principală, iar noţiunea de reşedinţă indică atât sediul unei autorităţi sau al unei
persoane oficiale, cât şi al unei persoane fizice, precum şi localitatea sau clădirea în care se
află temporar sau permanent.
4. Latura obiectivâ a infracţiunii se realizează prin două modalităţi: prin pătrundere sau
prin rămânere ilegală în domiciliul sau reşedinţa persoanei.
277
Partea specială
Acţiunea de pătrundere presupune survolarea spaţiului locativ, intrarea ilegală a fâptuito-
rului în domiciliul sau în reşedinţa persoanei.
A rămâne înseamnă a nu părăsi locul în care se află făptuitorul.
5. Percheziţiile şi cercetările sunt ilegale în cazurile în care ele se efectuează cu încălcarea
normelor de procedură penală: lipseşte ordonanţa motivată a organuiui de urmărire pena-
lă, se efectuează în timpul nopţii, cu excepţia cazurilor care nu sufera amânare etc.
6. Noţiunea ai aplicarea violenţei sau cu ameninţarea aplicării ei este comentatâ la art.
165 CP.
7. Agravante ale infracţiunii de violare de domiciliu pot constitui acţiunile săvârşite:
a) cu folosirea situaţiei de serviciu, adică fâptuîtorul realizează latura obiectivă a in-
fracţiunii folosind abuziv drepturile cu care este înzestrat în virtutea funcţiei pe care
odeţine;
b) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală (a se vedea comentariul
delaart.46,47CP).
8. Infracţiunea se consideră realizată din momentul pătrunderii sau rămânerii ilegale în
domiciliu sau în reşedinţă.
9. Latura subiectivâ a infracţiunii se săvârşeşte cu intenţie directă. Făptuitorul este conştient
de caracterul ilegal al^pătrunderii sau rămânerii, fără consimţământul stăpânului, în do-
miciliul sau în reşedinţa acestuia, încălcându-i astfel libertatea.
10. Subiect al infracţiunii este orice persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta
de 16 ani.
Articolul 180. încălcarea intenîionată a legislaţiei privind accesul la informaţie
încâlcarea intenţîonată de către o persoană cu funtţie de răspundere a procedurii legale de asigurare şi de
realizare a dreptului de acces la informaţie, încăkare ce a cauzat daune în proporţii considerabile dreptu-
rilor ţi intereselor ocrotite de lege ate persoanei care a soikitat informaţii feferitoare la octotirea sănâtăţli
populaţiei, la secuntatea publică, ia protecţia mediului,
se pedepseşte cu inchisoare pe un termen de până la 3 ani sau cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau
de a exercita o anumită activitate pe un termen de pânâ la 5 ani.
1. Art. 34 CRM stipulează dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes
public. Autorităţile publice sunt obligate sa asigure informarea corectă a cetăţenilor în
probleme publice.
2. Dreptul la informaţie nu poate fi îngrădit decât în cazurile în care informaţiile ar prejudi-
cia protecţia cetăţenilor sau siguranţa naţională.
3. Art. 180 stabileşte răspunderea penală pentru încălcarea intenţionată a legislaţiei privind
accesul la informaţiile referitoare la ocrotirea sănătăţii populaţiei, la securitatea publică,
la protecţia mediului. Faptele penale cu referire la ocrotirea sănătăţii populaţiei sunt in-
criminate de cap. VIII al CP (a se vedea comentariul); fapteie ce ţ in de securitatea pubiică
sunt incriminate în cap. XIII al CP (a se vedea comentariul); cele ce vizeazâ protecţia me-
diului sunt stiputate în cap. IX ai CP (a se vedea comentariul).
4. Procedura legală de asigurare şi de realizare a dreptului de acces la informaţie este
prevăzută de Legea privind accesul la informaţie (Monitorul Oficial nr. 88-90/664 din
 278
CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
28.07.2000).
5. Posesorii de informaţie oficială sunt obligaţi să asigure informarea activă, corectă ţi la
timp a cetăţenilor asupra chestiunilor de interes public, să garanteze liberul acces la in-
formaţie etc, conform prevederilor art. 11 al Legii cu privire la informaţie.
6. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin acţiuni sau inacţiuni ce conduc la în-
călcarea legislaţiei de către o persoana cu funcţii de răspundere, care a dus la cauzarea de
daune in proporţii considerabile solicitantului de informaţie.
7. Pentru a elucida noţiunea de persoană cu funcţie de răspundere, a se vedea comentariul de
laart. 123CP.
8. Noţiunea de daune în proporţii considerabile este elucidată în comentariul de la art. 126 CP.
9. Latura subiectivă a infracţiuniî se săvârşeşte cu intenţie directă. Făptuitorul îşi dă seama
că încalcă legislaţia privind accesul la informaţie, a prevăzut şi a dorit provocarea daune-
lor în proporţii considerabile drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale solicitantului de
informaţie.
10. Subiect al infracţiunii este orice persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de 16
ani şi deţine o funcţie de răspundere.
Articolul 181. împiedicarea exercitării libere a dreptului electoral sau
a activitâţii organelor electorale
împiedkarea ptin orke mijloace a exercitării libere a dreptului electoral sau împiedicarea activitâţii
organelorelectoraie:
a) săvârjită prin blocatea sau atacarea localufilor secţiilor de votare prin orice mijloc şi în orice forma;
b) sâvârşită prin sustragerea urnelof de vot sau a documentelor electorale;
c) săvârşitâ cu periclitarea vieţii persoanei;
d) însoţită de vătămarea gravă a integritâţii corporale sau a sănătăţii;
e) soldatâ cu alte urmări grave,
se pedepseţte cu închisoare de ia 1 la 5 ani.
1. Art. 38 din CRM stabileşte dreptul de vot şi dreptul de a fi ales. Art. 181 CP este una dintre
garanţiile de realizare a acestui drept.
2. Noţiunile de drept electoral şi organe electorale sunt definite de CEl. Prin drept electoral
se înţelege dreptul constituţional al cetăţenilor de a alege, de a fi aleşi şi de a-şi exprima
prin vot atitudinea privind cele mai importante domenii ale statului şi ale societăţii în
ansamblu şi/sau în problemele locale de interes naţional.
Prin organ electoral se înţelege o instituţie socială ai cărei colaboratori au obligaţiunea
de a organiza şi desfăşura alegeriie la nivelul administraţiei publice centrale: parlament,
preşedinţie (CRM din 29 iulie 1994), organ al administraţiei publice locale, precum şi
desfăşurarea referendumurilor.
3. Sintagma împiedicare a exercitării libere a dreptului electoral sau a activităţii organelor
electorale explică acţiunile făptuitorului pe care acesta le întreprinde pentru aopri, a pune
piedici, a bloca activitatea organelor electorale şi exprimarea dreptului de vot al cuiva,
prin modalităţile indicate în dispoziţia legii.
4. Prin blocarea localurilor secţiilor de votare prin orice mijloc şi în orice formă se înţelege
P a r t e a specială 279
întreprinderea diferitelor acţiuni care au drept scop stoparea funcţionării secţiilor de vo-
tare, izolarea tor de ategători, punerea diverselor piedici, bariere în calea alegătorilor sau a
membrilor birourilor electorale, a secţiilor de votare, consiliilor electorale de circumscrip-
ţie, Comisiei Electorale Centrale.
5. Atacarea localurilor secţiilor de votare prin orice mijloc şi în orice formă presupune în-
treprinderea de către făptuitor sau făptuitori a unor acţiuni violente, inclusiv cu aplicarea
armelor sau cu ameninţarea aplicării lor, care au drept scop împiedicarea exprimârii
dreptului electoral al cetăţenilor.
6. Prin sustragerea urnelor de vot sau a documentelor electorale se înţeleg acţiunile făptuito-
rului care ia, intenţionat şi ilegal, urnele de vot sau documentele electorale (lista electora-
lă, lista de subscripţie, buletinele de vot etc.) cu scopul de a împiedica exercitarea liberă a
dreptului electoral sau a activităţii organelor electorale.
7. Noţiunea săvârşit cu periclitarea vieţii persoanei desemnează acţiunile întreprinse de
făptuitor pentru a împiedica exercitarea liberă a dreptului electoral şi care au pus în pri-
mejdie viaţa unei persoane.
8. Noţiunea însoţită cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii a fost explica-
tă în comentariul de la art. 151 CP.
9. Prin sintagma soldatâ cu-alte urmări grave se înţelege survenirea altor consecinţe grave:
decesul persoanei, anularea rezultatelor alegerilor, distrugerea localurilor secţiilor de vo-
tare etc.
9. Latura subiectivă a infracţiunii se săvârşeşte cu intenţie directă.
Făptuitorul a conştientizat caracterul prejudiciabil al acţiutiilor sale, a prevăzut urmările
indicate în dispoziţia legii şi le-a dorit.
11. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoanâ fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16
ani.
Articolul 182. Falsificarea rezultatelorvotării
Falsificarea, prin orice mijloace, a rezultatelor voîârii se pedepseşte cu amendâ în mârime de la 200 ia 400
unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la S ani.
1. Articolul 38 din CRM proclamâ voinţa poporului drept bază a puterii de stat. Aceastâ
voinţă se exprimă prin alegeri libere, care au loc în mod periodic prin sufragiu universal,
egal, direct, secret şi Hber exprimat. Art. 182 CP este o garanţie a realizării dreptului de
vot şi a dreptului de a fi ales.
2. Afalsifica înseamnă:
a) a face un lucru să semene cu altul, cu intenţia de a înşela; a contraface;
b) a prezenta lucrurile altfel decât sunt ele în realitate; a denatura, a mistifica.
3. Sintagma prin orice mijîoace presupune orice acţiuni de falsificare: înlocuire sau suplinire
de liste, semnarea în liste în locul alegătorilor care nu s-au prezentat la sufragiu, înlocuirea
buletinelor de vot cu altele pregătite din timp, schimbarea urnelor cu buletinele de vot etc.
4. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin acţiuni de falsificare, folosind orice mij-
 280 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
loace, a rezultatelor votării. Pot fi falsificate procesele-verbale ale birourilor electorale ale
secţiilor de votare, ale consiliului electoral de circumscripţie ţi, respectiv, cele ale Comisiei
Electorale Centrale care vizează:
a) numărul de alegători incluşi în listele electorale;
b) numărul de alegători incluşi în listele suplimentare;
c) număru] de alegători care au primit buletinele de vot;
d) numărul de aiegători care au participat la votare;
e) numărul buletinelor de vot declarate nevalabile;
f) numărul de voturi valabil exprimate pentru fiecare concurent electoral;
g) numărul total de voturi valabil exprimate;
h) numărul buletinelor de vot primite de consiliul eîectoral de circumscripţie;
i) numărul de buletine neutilizate şi anulate.
5. Latura subiectivă se săvârşeşte cu intenţie directă.
Făptuitorui conştientizează că falsifică rezultatele votării şi doreşte acest rezultat.
6. Subiectul infracţiunii de falsificare a votării este unui special. în această calitate apar
membrii biroului electoral al secţiei de votare, membrii consiliului electorai de circurn-
scripţie, membrii Comisiei Electorale Centrale, care au atins vârsta de 16 ani.
Artkolul 183. încăfcarea regulilor de protecţie a muncii
(1) încălcarea de către o persoană cu funcţie de răspundere ori de catre o persoană care gestionează o
organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţle nesîatală a tehnicii securităţii, a igienei industriaie
sau a altor reguli de prolecţie a muncii, dacă această încălcare a provocat accidente cu oameni sau alte
uf mări grave,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionalesau cu muncă neremuneratâ tn folosul
comunităţii de Ia 100 la 200 de ore, sau cu închisoare de până la 2 ani.
(2) Aceeaşi acţiune care a provocat din imprudenţâ decesul unei persoane
se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o
anumită activitate pe un termen de până la 3 ani.
1. Dreptul la protecţia muncii este stipulat în art. 43 CRM, art. 2 CM, Legea cu privire la
protecţia muncii nr. 625-XII din 02.07.91 etc.
2. Noţiunea de protecţie a muncii desemnează sistemul de măsuri şi mijloace social-econo-
mice, organizatorice, tehnice, curative şi profilactice care au drept scop asigurarea secu-
rităţii angajatului, păstrarea sănătăţii şi menţinerea capacităţii lui de muncă in procesul
activităţii profesionaie.
3. în conformitate cu prevederile art. 225 din Codul muncii (Monitoml Oficial 159-162/648,
29.07.2003), angajatorul are următoarele obligaţii în domeniul protecţiei muncii sala-
riaţilor:
^> să aprobe, în etapa de cercetare, proiectare ş[ executare a construcţiilor şi echîpa-
mentelor tehnice, de elaborare a proceselor tehnologice, soluţii conforme normelor de
protecţie a muncii, aplicarea cărora ar elimina riscurile de accidentare a salariaţilor şi
de contractare a bolilor profesionale;
Partea specială 281
^> să activeze numai în temeiul autorizaţiei de funcţionare din punctu! de vedere al
protecţiei muncii, iar în cazul lansării în producţie a echipamentelor tehnice, a echi-
pamentului individual de protecţie şi de lucru - şi in temeiul avizului corespunzător,
documente eliberate de organele abilitate, precum şi să menţină condiţiile pentru
care s-au obţinut acestea şi să solicite revizuirea documentelor menţionate în cazul
schimbării condiţiilor iniţiale;
=> să asigure evaluarea factorilor de risc la locurile de muncă;
<Z> să asigure eîaborarea şi realizarea planului anual privind măsurile de protecţie a
muncii în unitate;
^ să asigure informarea fiecărui salariat asupra riscurilor la care acesta este expus în
desfăşurarea activităţii sale la locul de muncă, precum şi asupra mâsurilor prcventive
necesare;
=> să elaboreze şi să aprobe, de comun acord cu reprezentanţii salariaţilor, instrucţiuni
cu privire la protecţia muncii, corespunzătoare condiţiilor în care se desfăşoară acti-
vitatea la locurile de muncă;
<=> să asigure dotarea salariaţilor cu echipament individual de protecţie şi de lucru, pre-
cum şi păstrarea, întreţinerea, repararea, curăţarea şi dezintoxicarea acestuia;
<3- să asigure buna funcţionare a sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a aparaturii de
măsură şi control.^recum şi a instalaţiilor de captare, reţinere şi neutralizare a sub-
stanţelor nocive degajate în desfăşurarea proceselor tehnologice;
^> să asigure fiecare salariat contra accidentelor de muncă şi bolilor profesionale.
4. Latura obiectivă a art. 183 CP prevede responsabilitatea penală în cazurile în care încăl-
carea regulilor de protecţie a muncii a provocat accidente de oameni, alte urmări grave
'sau decesul unei persoane din imprudenţă. Pentru existenţa coraponenţei de infracţiune
este necesar a stabili legătura cauzală între incălcarea regulilor de protecţie a muncii şi
urmările care au survenit.
5. Norma dispoziţiei art. 183 CP este de blanchetă. înlrucât legile, standardele, normele,
regulile, instrucţiunile de proîecţie a muncii sunt obligatorii pentru toate organele de stat
şi cele economice, întreprinderile, instituţiile, organizaţiile, toate persoanele oficiale şi
pentru toţi angajaţii, în fîecare caz concret este necesar a stabiJi ce prevederi ale acestor
acte au fost încalcate.
6. Prin accîdente cu oameni se înţeleg faptele de pe urma cărora se produc, din imprudenţă,
prin încalcarea regulilor de protecţie a muncii, vătămări uşoare sau medii integrităţii
corporale sau sănătăţii angajatului.
în legislaţia muncii este folosită şi noţiunea de accident de muncă prin care se înţelege eve-
nimentul care a produs vătâmarea violentă a organismului salariatului (leziune, eîectro-
cutare, arsură, degerare, asfixiere, intoxicaţie acută profesională etc.) ca urmare a acţiunii
unui factor de risc propriu unui element al sistemului de muncă, provocând pierderea
temporară a capacităţii de muncă sau invaliditatea ori decesul saîariatului (a se vedea p. 2
al Regulamentului privind modul de cercetare a accidentelor de muncâ, aprobat prin HG
RMnr. 706 din 05.06.2002).
7. Prin alte urmări grave se înţeleg consecinţele, survenite de pe urma încalcării regulilor de
protecţie a muncii, care au cauzat angajatului, din imprudenţă, o vătămare gravă integri-
tăţii corporale sau sănătăţii, survenirea bolilor profesionale etc.
282 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
8. Alin, 2 art. 183 CP prevede în calitate de urmare provocarea din imprudenţă a decesului
unei persoane (a se vedea comentariul de la art. 149 CP).
9. Noţiunile depersoană cufuncţie de răspundere şipersoană caregestionează o organizaţie
comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală sunt explicate în comentariile de Ia
art. 123şi 124 CP.
10. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin imprudenţă.
11. Subiect al infracţiunii este unu] special: orice persoană responsabilă, care a atins vârsta
de 16 ani şi deţine o funcţie de răspundere sau care gestionează o organizaţie comercia-
lă, obştească ori altă organizaţie care răspunde de tehica securităţii sau de alte reguli de
protecţieamuncii.
Articolul 184. Violarea dreptului id libertatea întrunirilor
(1) VioUrea dreptului la libertaîea întruniriior ptin împiedicarea iiegală a desfăşurării mitingului, demon-
straţiei, manifestaţiei, procesiunii sau oricărei alte întruniri ori a participării cetăţenilor !a acestea fie prin
constfângerea lor la participare:
a) săvârşită de o persoană cu funcţie de răspundere;
b) săvârţită de două sau mai multe persoane;
c) însoţită de violenţă nepericuloasâ pentru viaţă sau sănâtate,
se pedepseşte cu amendă în mârime de la 200 la 400 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 2 ani.
(2) Aceeaşi acţiune:
a) săvârşitâ cu aplicarea armei sau a altor obiecte care au serviî drept armă ori au fost special adaptate
pentru vătămarea integritâţii corporale sau a sănâtăţii;
b) insoţită de violenţă periculoasâ pentru viaţă sau sănătate;
c) soldată cu cauzarea de daune in propoiţii mari;
d) soldatâ cu alte urmări grave
se pedepsejte cu închisoare de la 3 la 8 ani.
1. Articolul 40 CRM stipulează că mitingurile, demonstraţiile, manifestaţiile, procesiunile
sau orice alte întruniri sunt Iibere şi se pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic,
fâră nici un fel de arme.
2. Prin întrunire se înţelege: miting, demonstraţie, manifestaţie, procesiune, marş, picheta-
re, grevă desfăşurată în focuri publice, în afara unităţii economice sau a locului de lucru,
orice altă adunare a cetăţenilor (a se vedea Legea cu privire la organizarea şi desfăşurarea
întrunirilor nr. 560-XIII din 21.07.1995; Monitorul Oficial nr. 61/683 din 02.XI.1995).
3. Conform dispoziţiei articolului 184 CP, violarea dreptului la libertatea intrunirilor se
realizează prin următoarele modalităţi:
a) prin împiedicarea ilegală a desfăşurării mitingului, demonstraţiei, manifestaţiei,
procesiunii, întrunirilor;
b) prin împiedicarea participării cetăţenilor la aceste întruniri;
c) prin constrângerea cetăţenilor de a nu participa la aceste întruniri.
4. împiedicarea ilegală a desfăşurării mitmgului, demonstraţiei, manifestaţiei, procesiunii,
întrunirilor ori a participării cetăţenilor la acestea poate să fie realizată prin acţiuni sau
inacţiuni şi poate să se manifeste, de exemplu, prin interzicerea de către persoana cu func-
ţie de răspundere, prin realizarea unor activităţi nominalizate, prin darea de indicaţii de
a bloca accesul cetăţenilor, traseul sau locul în care se desfăşoară mitingul, demonstraţia,
manifestaţia, procesiunea etc.
Partea specială 283
5. împiedicarea iiegală a desfăşurării mitingului, demonstraţiei, manifestaţiei, procesiunii,
intrunirilor poate să fie realizată nu numai de persoane cit funcţii de răspundere, ci de
oricealtăpersoană.
Latura obiectivă a infracţiunii, în astfel de situaţie, se realizează de către făptuitor prin
aplicarea constrângerii fizice sau psihice, sau prin ameninţarea cu aplicarea unei aseme-
nea violenţe.
6. Noţiunea de constrângere este comentată la art. 171 CP.
7. Pentru elucidarea noţiunii săvârşită de o persoană cu funcţie de răspundere, a se vedea
prevederile art. 123 CP. Noţiunea săvârşită de două sau mai multe persoane este explicată
în comentariul de la art. 44 şi 45 CP. Pentru înţelegerea noţiunii de acţiune însoţită de vio-
lenţă nepericuloasă pentru viaţă sau sănătate sunt valabile comentariile de la art. 165 CP.
8. Pentru elucidarea sensului agravantelor: săvârşită cu aplicarea armei sau a altor obiecte
care au servit drept armă ori au fost special adaptate pentru vătămarea integrităţii corpo-
rale sau a sănătăţii, a se vedea comentariul de la art. 145 CP; pentru însoţită de violenţâ
periculoasă pentru viaţă sau sănătate, a se vedea comentariul de la art. 188 CP; pentru
soldată cu cauzarea de daune în proporţii mari, a se vedea prevederile art. 126 CP. Prin
sintagma soldată cu alte urmări grave se înţelege situaţia în care survin alte urmări decât
cele prevăzute de articolul-dat, de exemplu - moartea persoanei din imprudenţă etc.
9. Latura subiectivă a infracţiunii se realizează prin intenţie directă. Făptuitorul este
conştient că, împiedicând desfâşurarea mitingului, demonstraţiei, manifestaţiei, procesi-
unii sau a altor întruniri, întreprinde acţiuni de violare a dreptului cetăţenilor la libertatea
întrunirilor şi doreşte acest iucru.
10. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoanâ responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.
Articolul 185. Atentarea la persoană şi la drepturile cetăţenilor sub formă de
propovăduire a credinţelor religioase şi de îndeplinire a riturilor
reiigioase
Organizarea, conducetea sau participarea activă Ia un grup a cârui activitate, desfăşurată sub formă de
propovăduire a credinţelor religioase ji de îndeplinire a riturilor religioase, este însoţită fie de tauzarea de
daune sânătăţii cetăţenilor, fie de alte atentate ia persoană sau la drepturile acesteia, fie de instigarea
celăţenilor la refuzul dea îndeplini obligaţiile cetăţeneşti se pedepseşte tu amendă în mărime de la 300 la 700
unitâţi convenţionale sau cu închisoare de până la 5 ani. [Art. 185 modificat prin Legea nr. 211-XV din 29.05.03,
în vigoare din 12.06.03]
1. CRM recunoaşte şi garantează dreptul tuturor cetăţenilor la libertatea de gândire, de
conştiinţă şi de religie (a se vedea art. 10,16, 31 CRM).
Acest drept trebuie să se manifeste prin spirit de toleranţă şi de respect reciproc, cuprinde
libertatea cetăţeanului de a-şi schimba religia sau convingerea, de a profesa religia sau
convingerea în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, prin cult, învâ-
ţământ, practici şi prin îndeplinirea ritualului (a se vedea art. 1 al Legii despre culte, nr.
979-XII din 24.03.92, Monitorul Oficial nr. 3/70 din 30.03.1992).
2. Legea despre culte stabileşte inadmisibilitatea prozelitismului abuziv, care constituie o
încercare de a influenţa conştiinţa religioasă a unei persoane prin violenţă sau abuz de
284 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
4.
autoritate, precum şi responsabilitatea pentru intoleranţă confesionalâ manifestată prin
acte care stânjenesc liberul exerciţiu al unui cult recunoscut de stat.
5.
Latura obiectivă a infracţiunii stabiteşte responsabilitatea pentru organizarea, conducerea
sau participarea activă la un grup a cărui activitate atentează la persoană şi la drepturile
cetăţenilor sub formă de propovăduire a credinţelor religioase şi de îndeplinire a riturilor
6. religioase.
A organiza înseamnă a face ca un grup de persoane să funcţioneze şi să acţioneze sub
formă de propovăduire a credinţelor religioase şi de îndeplinire a riturilor religioase.
A conduce înseamnă a dirija, a Sndruma acest grup de persoane pentru a atinge scopul
7. propus.
Prin sintagma a participa activ se înţelege activitatea unei persoane care realizează ne-
mijlocit planul de acţiuni al grupuiui.
Prin sintagma cauzare de daune sănătăţii se înţelege pricinuirea intenţîonată a vătămări-
lor uşoare, medii, grave integrităţii corporale sau sănătăţii unei persoane.
Noţiunea de alte atentate ta persoană sau la drepturile acesteia include celelaite violări ale
drepturilor persoanei prevăzute de Constituţie sau de alte legi, de exemplu - atentatele
asupra averii persoanei, dreptului la muncă, inviolabilităţii domiciliului etc.
Prin sintagma instigare a cetăţenilor ia refuzul de a îndepliui obligaţiunile cetăţeneţti se
înţelege activitatea de aţâţare, provocare a cetăţenilor pentru ca aceştia să-şi manifeste
refuzul de a-şi îndeplini obligaţiunile cetăţeneşti (de exempiu, a nu participa la alegeri, a
nu fi incorporat în forţele militare etc).
Latura subiectivă a infracţiuni se caracterizează prin intenţie directă. Făpîuitorul
conştientizează că atentează Ia persoană şi la drepturile ei sub formă de propovăduire a
credinţelor religioase şi doreşte consecinţele indicate de lege.
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de
16ani.
Capitolul VI
INFRACTIUNEA CONTRA PATRIMONIULUI
Articolul 186. Furtul
(1) Fuitul, adicâ sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persosne,
se pedepseşte cu amendă în mârime de până la 300 unitâţl convenţionale sau cu inchisoare de până la 3
ani.
(2) Furtulsăvârşit:
a) repetat;
b) de două sau mai multe persoane;
c) prin patrundere în încăpere, în alţ loc pentru depozitare sau in iocuinţă;
d) cu cauzarea de dauneîn proporţii considerabile
se pedepsejte cu amendă în mărime de la 300 la 2.000 imităţi convenţionale sau cu inchisoare de la 2 la 7
ani.
(3) Furtul săvârşit:
a) întimpuluneicalamităţi;
b) de un grup criminal organizat sau de o otganizaţie crlminală
se pedepseţte cu Incbisoare de la S la 10 ani cu (sau fărăj amenda \n mărime de !a 1.000 !a 3.000
unităţi convenţionale,
(4) La alin. (2) din art, 186-192 se consideră repetate acele infracţiuni ce au fost săvârşlte de o persoană
care,
anterior, a comis (fna din infractiunile prevăzute la alin. (1) din articolele menţionate, darnu afost
condam-
nată pentru aceasta.
1. Cât priveşte furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, potrivit
legii penale, s-a păstrat noţiunea de sustragere comisă cu scop de profît, o acţiune
ilegală în-dreptată spre însuşirea averii, a bunurilor materiale străine, cauzând
prejudiciu material proprietarului sau altei persoane ce posedă bunurile în mod
legal. Sustragerea bunurilor altei persoane, după cum apreciază teoria dreptului
penal şi practica judiciară, constă în ridicarea bunurilor din sfera de stâpânire a
proprietarului sau a persoanei ce le deţine în mod legal. Din momentul sustragerii
bunurilor, proprietarul sau altă persoanâ ce deţine bunurile materiale nu-şi mai pot
exercita drepturile legale asupra lor, bunurile trecând în stăpânirea infractorului.
Obiectul juridic îl constituie relaţiile sociale, raporturile juridice ale câror existenţâ şi
des- Obîectul nemijlocit, direct, concret îl constituie bunurile materiale, mobile,
făşu animate, neanimate, consumptibile sau neconsumptibile, divizibile sau indivizibile,
rare fungibile sau nefungibile, indiferent de starea lor fizică etc.
nor E necesar ca bunurile să corespundă unor criterii, ce le caracterizează ca bunuri
mal materiale produse de persoane fizice având preţ, acte oficiale care permit însuşirea
ă drepturilor pa-trimoniale străine, acte ofkiale de preţ, hârtii de valoare, acte ce
sunt servesc drept echivalent al bunurilor. Actele oficiale a căror sustragere permite
gara însuşirea drepturilor patrîmoniale nu sunt de preţ, sau hârtii de valoare, nu pot forma
ntate obiect direct a! art. 186 CP. Latura obiectivă a furtului se realizează prin sustragerea
de pe ascuns a bunurilor altei per-soane.
actel
e
nor
mati
ve
ce
prot
ejea
ză
drep
turil
e şi
obli
gaţi
unil
e
paîri
mon
iale
în
dom
eniu
l
repa
rtîză
rii
bun
urilo
r în
folo
sinţă
indi
vidu
ală
sau
cole
ctiv
ă.
 286 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
2. Sustragerea averii pe ascuns, potrivit HP CSJ a RM din 28 iunie 2004 nr. 23 are loc şi în
cazurile dacă aceasta:
a) este săvârşită în prezenţa unei persoane pe care infractorul o consideră inaptă de a
conştientiza caracterul ţi esenţa celor ce se întâmplă din diferite motive (boală, stare
de ebrietate, vârstă fragedă etc);
b) este săvârşită în prezenţa persoanelor implicate în actul de insuşire a averii sau în
privinţa cărora autorul infracţiunii e încredinţat câ ele nu vor împiedica săvârşirea
furtului din motive personale acesta va purta răspundere penală în calitate de copar-
ticipant;
c) este săvârşită în lipsa victimei sau victima n-a observat furtul. Infractorul e conştient
de faptul că acţionează pe ascuns.
Practicajudiciară
(Decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie a R. Moîdova nr. l ro-5l\2003 din
23.09.2003)
I) Consecinţe ale infracţiunii de sustragere a averii proprietarului sunt prejudiriile materiale.
E necesar ca daunele materiale să fie de proporţii esenţiale, tiind astfel calificate de proprieta-
rul averii.
Furtul se delimitează de delapidarea (însuşirea) averii printr-un şir întreg de aspecte
(art. 191 CP). Delapidarea, însuşirea averii se deosebeşte de furt prin faptul că a fost transmisă
infractorului spre păstrare sau infractorul exercită alte împuterniciri asupra averii în cores-
pundere cu legislaţia în vigoare. Se califică sustragerea prin furt cazurile de însuşire a averii de
persoane ce nu exercitau nici un drept asupra averii.
Furtul se consideră consumat dacă averea a fost sustrasă şi infractorul are posibilitate reală
de a o folosi sau distribui după dorinţa sa. Obiectul sustragerii prin furt poate fi numai averea
strâină, asupra căreia infractorul nu exercită nici un drept.
Principalul mod de sustragere a averii e scoaterea sau ridicarea fizică a averii proprietarului.
Criteriul principal şi obligatoriu al sustragerii e ridicarea averii de către infractor în mod
gratuit, în rezultat proprietarului i se cauzează o daună materială ţinându-se cont de costul şi
volumul averii sustrase.
Pentru legislator estc intliferent faptul în folosul cui e sustrasă averea de către infractor, în
folos personal sau al altor persoane; in orice caz, survine răspunderea penală a autorului su-
stragerii.
2) Un alt criteriu obligatoriu al laturii obiective a sustragerii e cauzarea prejudiciului material
proprietarului sau persoanei în posesia căreia se află averea în mod legal.
Prejudiciul material cauzat proprietarului sau altei persoane ce exercită drepturi legale asupra
averii este în legăturâ cauzală cu acţiunile infractorului.
3) în calitate de subiectal furtului poate fi recunoscutăpersoana fizică responsabilâ carelamo-
mentu! săvârşirii infracţiunii are vârsta între 14 şi 16 ani (art. 21, Cod penal, red. 12.06.03).
Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă cu scop de profit, acaparator, îndrep-
tată spre sustragerea averii străine şi însuşirea ei.
Infractorul conştientizează nu numai gradul înalt de pericol social al acţiunilor sale, dar şi
Pa rtea specială 287
faptul că averea e străină. Prevăzând inevitabil consecinţele acţiunilor sale criminale, cauzarea
unui prejudiciu material proprietarului, el le doreşte. Scopul de profit determină motivele in-
tenţiilor sale directe indreptate spre sustragerea unei averi străine. Dacă acţiunile infractorului
nu au un scop de profit, ci din alte intenţii personale, chiar dacă a avut loc sustragerea averii,
acţiunile nu vor fi calificate în baza legii ce prevede raspunderea penală pentru sustragerea de
avere. Drept exemple ne pot servi răpirea tunor mijîoace de transport, împrumutul temporar
etc.
4) — Furtul repetat
Explicaţiile de rigoare sunt expuse expres în alin. 4, art. 186, CP, arî. 31, CP al RM.
Potrivit legii penale, condiţia esenţială pentru răspunderea penată repetată este să nu fie expi-rat
termenul de prescripţie pentru faptele infracţionale săvârşite.
Prin Hotărârea nr. 1298-XIII din 24 iulie 1997 Parlamentul Republicii Moldova a ratificat
CEDO, precum şi Protocolul nr. 7. La baza calificării acţiunilor infracţionale repetate în CP al
RM sunt puse noi principii, ce corespund standardelor internaţionale.
Potrivit alin. 1, art. 4, pct. 7, nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdic-
ţiile aceluiaşi stat pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost deja achîtat sau condamnat
printr-o hotărâre definitivă, conform legii procedurii penale a aceluiaşi stat.
Plenul CSJ a RM, prin Hotă/ârea sa din 19 iunie 2000 nr. 17, a preluat aceste standarde interna-
ţionale, indicând că condamnările anterioare trebuie luate în consideraţie doar Ia individuali-
zarea pedepsei penale.
Aceeaşi poziţie e stipulată de Procurorul General al Republicii Moldova în indicaţiile sale nr.
12-2d 2000 din 29.09.2000.
Pentru recunoaşterea infracţiunii repetate nu are importanţă dacâ prima sau ultima infracţiu-
ne au fost terminate sau dacă este vorba de un atentat de sustragere.
5) — Furtul săvârşit de două sau mai multe persoane
1. La săvârşirea infracţiunii trebuie să participe două şi mai multe persoane, sub diferi-
te forme de participaţie.
2. între persoane există o înţelegere preaîabilă până la săvârşirea infracţiunii.
Ţinând seama de condiţiile legii, participanţii la furt în baza unei înţelegeri prealabile vor fi
calificaţi drept coautori, datorită faptului că fiecare participă la săvârşirea acţiunilor infracţio-
nale incluse direct în latura obiectivă . Concomitent săvârşirea furtului nu exclude existenţa
unor subiecţi ce-au participat la realizarea laturii obiective a infracţiunii prin alte forme (art.
42 CP, instîgator, complice etc).
6) — Furtul săvârşit prin pătrunderea în încăpere, în alt loc pentru depozitare
sau în locuinţă prezintă un grad mai sporit de pericol social, dat fiind faptul că infrac-
torul intenţioneazâ să sustragă obiecte de preţ ce se găsesc sub măsuri de protecţie
garantate.
în p. 29 al Hotărârii CSJ a RM nr. 23 din 28 iunie 2004 este explicat conţinutui termenilor de
"pătrundere", "încăpere", "alt loc pentru depozitare" şi "locuinţă".
Pătrunderea este intrarea ilegalâ, pe ascuns sau deschis într-o încâpere, în alt loc de depozitare
sau în locuinţă în scopul săvârşirii unei infracţiuni. Formele de pătrundere pot fi diferite, în
funcţie de care şi calificarea acţiunilor va fi diferită.
288 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
încăpere - construcţie capitală, edifiriu, beci, garaj, alte construcţii gospodăreşti, menite pen-
tru amplasarea bunurilor.
"AH loc pentru depozitare" - sectoare de teritoriu, inclusiv curţile incăperiior menite pentru
păstrarea permanentâ sau temporară a bunurilor materiale, utilate cu un gard, sau mijloace
tehnice ori asigurate cu alte forme de pază, magazine, automobile etc.
Totodată, sectoarele de teritoriu care nu sunt folosite pentru păstrarea, ci, de exemplu, pentru
cultivarea unor plante, pomi, a unei producţii oarecare nu ţine de noţiunea de "alt loc pentru
depozitare".
"Locuinţă" - încăpere menită pentru traiul permanenî sau temporar al persoanelor în care se
află averea de care dispun. Părţile componente ale locuinţei sunt incluse în noţiunea "locuinţă".
Din noţiunea "locuinţa" fac parte şi încăperile alăturate lor nemijlocit alcătuînd o parte indivi-
zibilă: balcoanele, verandele, mansardele etc.
Pentru încadrarea sustragerii averii proprietarului cu indiciile de pătrundere în încăpere, în alt
loc pentru depozitare sau în locuinţă, intenţia de sustragere trebuie să apară la infractor până
la pătrundere (p. 22, Hotărârea CSJ nr. 5 06.07.99).
7) — Furtul săvârşit cu cauzarea de daune considerabile
La determinarea valorii averii sustrase este necesar să se ţină seama de preţurile libere (de
piaţă), cu amănuntul, indiferent de faptul dacă sustragerea a fost săvârşită din organizaţii, în-
treprinderi care se ocupau de vânzarea cu amănuntul, sau de ia cetăţeni. în lipsa preţurilor cu
amănuntul, valoarea averii sustrase se determină în conformitate cu "Indicaţiile cu privire la
ordinea de calculare a preţurilor pentru determinarea daunei în cazurile sustragerii, nimicirii
sau deteriorării premeditate a bunurilor materiale", aprobate de Ministerul Economiei şi Fi-
nanţelor al Republicii Moldova la 29.05.1992 (p. 32, Hotărârea CSJ nr. 5 din 06.07.92).
în lipsa preţurilor respective, valoarea averii sustrase poate fi determinată şi în baza concluzii-
lor expertizei, ţinându-se cont şi de circumstanţele expuse de proprietar.
Dacă s-a stabilit că victima a procurat bunurile sustrase cu preţ de piaţă, mărimea daunei se
determină conform acestor preţuri (alin. 4, p. 32, Hotărârii Plenului CSJ nr. 5 din 06.07.99).
8} — Furtul săvârşit în timpul calamităţilor
Calamitâţile presupun nenorociri mari, apărute ca rezultat al unor acţiuni naturale (cutremu-
re, incendii, inundaţii), ce nu depind de voinţa cetăţenilor, în urma cărora sunt atacate locali-
tăţi întregi, unităţi de producţie etc.
în timpul calamităţilor gradul pericolului social al furîului este mult mai sporit şi condiţiile
săvârşirii lui sunt mai favorabile. Eforturile populaţiei sunt îndreptate spre lichidarea conse-
cinţelor calamităţilor. Este necesar ca fapta să fie săvârşită hi perioada de timp cuprinsă între
momentul începerii calamităţilor şi al încetării lor.
9) — Furtul săvârşit de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală
Noţiunea de grup criminal organizat şi de organizaţie criminală este explicată în art. 46 ţi
47CPRM.
Partea specială 289
Artîcolul 187. Jaful
(1) Jaful. adkâ sustragerea deschisă a bunurilor aitei persoane,
se pedepseşte cu amendâ în mărime de !a 200 la S00 unităţi convenţionale sau culnchisoare de la 2 la 5 ani.
(2) Jaful săvărşil:
a) repetat;
b) de două sau mai multe persoane;
c) de o persoanâ mascată, deghizată sau travestită;
d) prin pâtrunderea în încăpere, în alt loc pentru depozitare sauîn locuinţâ;
e) cu aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori cu ameninţarea aplkă-
rii unei asemenea vîolenţe;
f) cu cauzarea de daune in proporţii considerabile
se pedepseşte cu închisoare de !a 4 la 10 ani cu ţsau fărâ) amendâ în mărime de la 500 la 1.000 unităţi
convenţionale.
(3) Jaful săvârşit:
a) în timpui unel caiamităţi;
b) de un grup Cfiminal organizat sau de o organizaţie criminală
se pedepseşte cu inchîsoate de la 7 la 15 ani cu (sau fâră) amendă în mârime de la 1.000 la 4.000 unităţi
convenţionale.
1. Jaf - sustragere deschisă a bunurilor altei peroane.
Jaful conţine îoate criteriile laturilor obiective şi subiective ale sustragerii, dat fiind faptul
că este una din formel^ ei. Spre deosebire de furt, jaful se exercită în formă deschisă.
Se consideră jaf sustragerea în timpul căreia infractorul îşi dădea seama că a săvârşit o
infracţiune în prezenţa victimelor sau a altor persoane care percepeau caracterul acţiunilor
iui, dar au ignorat această circumstanţă. Acţiunile începute ca furt, dacă au fost descoperite
de către victimă, sau de alte persoane şi au fost continuate de infractor cu scopul însuşirii
averii sau reţinerii ei, se încadrează drept jaf, iar în cazul aplicării unei violenţe periculoase
pentru viaţă şi sanătate sau ameninţări cu o astfel de violenţă - drept tâlhărie.
Dacă în timpul sustragerii averii autorul infracţiunii conştientizează faptul că e observat
de alte persoane, acţiuniie lui se încadrează în baza art. 187, CP al RM.
2. Acţiunile considerate iniţial ca furt, dar care n-au fost duse la bun sfîrşit din cauze ce
nu depind de voinţa infractorului, fiind continuate de autor în scopul însuşirii bunurilor
sau al reţinerii lor, se încadrează în infracţiunea de jaf, iar în cazul aplicârii unei violenţe
periculoase pentru viaţa şi sănătate sau al ameninţări cu o astfel de violenţă - în aceea de
tâlhărie.
Dacă acţiunile de violenţă au fost săvârşite de către infractor după consumarea sustragerii
averiî cu scopul de a se eschiva de la reţinere sau a se ascunde, ele nu pot li considerate drept
jaf sau, după caz, tâlhărie. Astfel de acţiuni infracţionale vor fi încadrate de sine stătător în
baza articolelor respective ale CP al RM în funcţie de caracterul acestor acţiuni şi al conse-
cinţele survenite.
3. Noţiunea şi semnele calificative ale jafului săvârşit: repetat; de două sau mai multe persoa-
ne; cu pătrunderea în incăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă, în timpul unei
calamităţi, de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală cu cauzarea de
daune în proporţii considerabile, sunt expuse în descrierea furtului (art. 186, CP).
4. Jaful săvârşit cu aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori
cu ameninţarea aplicării unei asemenea violenţe specifice pentru jaf reprezintă elementele
calificative expuse mai sus.
 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
290
Prin aplicarea violenţei, în afarâ de avere, obiect al acţiunilor infracţionale devine şi per-
soana - victimă, sănătatea şi integritatea sa corporală.
La calificarea acţiunilor criminale ca jaf cu aplicarea violenţei, e necesar de apreciat gradul
de pericol social al violenţei.
Drept violenţă nepericuioasă pentru viaţa şi sănătatea victimei e considerată cauzarea
unei vătămări neînsemnate a integrităţii corporale sau a sânătăţii, care nu a pricinuit o
dereglare de scurtă durată a sănătăţii sau o pierdere neînsemnatâ a capacităţii de muncă,
precum şi aplicarea intenţionată a loviturilor sau altor acţiuni violente care au cauzat
numai dureri fizice ori o limitare a libertăţii victimei (p. 5 din Hotărârea CSJ nr. 23 din
28 iunie 2004), {Regulamentul de apreciere medico-legală a gravităţii vătămărilor corpo-
rale, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 170-172/224 08.08.2003).
5. Prin ameninţarea cu aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţa ori sănătatea victimei
se va înţelege că acest act de violenţă psihică, realitatea şi gradul de pericol al cărui e
conştientizat de victimâ. Ca rezultat poate fi paralizată, neutralizarea rezistenţă. Actul de
violenţă psihică trebuie să poarte un caracter bine determinat, agresiv.
Jafu! - săvârşit de o persoanămascată, deghizată sau travestită.
6. Persoana mascată, atunci când acesta şi-a mascat faţa prin diferite modalităţi, ori a
folosit diferite mâşti, persoana deghizată, travestită, atunci când persoana îşi schimbă
înfăţişarea prin machiaj, prin folosirea perucilor, mustaţă, bărbi, ochelari, sau a îmbrăcă-
mintei sexului opus etc. (p. 11 a HP CSJ nr. 23 din 28 iunie 2004).
Latura obiectivă a jafului e identică cu cea a furtului (art. 186 C.P.)
Subiect al jafului este persoana fizică responsabilă care a atins vârsta de 14 ani.
Articolul 188. Tâlhăria
(1) Tâlhâria, adlcă atacul săvârţit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoţit de violenţă
periculoasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei agresate ori de ameninţarea cu apllcarea unel asemenea
violenţe,
se pedepseţte cu închisoare de la 3 la 8 ani cu (sau fărâ) amendă in mârlme de la 400 la 1.000 unităţi
convenţionale.
(2) Tâlhăriaslvârjitâ:
a) repetat;
b) de două sau mai multe persoane;
c) de o persoanâ mascată, deghizatâ" sau travestită;
d) prin pâtrundere in incăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuinţl;
e) cu aplicarea armel sau aitor obiecte folositeîn calitate de armă;
f) cu cauzarea de daune in proporţii considerabile
se pedepseşte cu închisoare de la 6 \a 15 ani cu (sau fără) amendă în mâ'rime cfe la 500 la 1.500 unităţi
convenţionale.
(3) Tâlhărla săvârşită:
ajîntimpuluneicalamităţi;
b)
un grup criminal organizat sau deo organizaţie crfminală;
c) cu vătâmarea gravă a integrlîăţii corporale sau a sânălăţii;
d)prin schingiuire, tortură, tralament inuman sau degradant
se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani cu amendă tn mârime de la 1.000 la 5.000 unităţi con-
venţionale.
Partea specială
291
1. Tâlhărie - infracţiune cu grad sporit de pericol, caracteristic este aplicarea violenţei peri-
culoase în cadrul sustragerii averii.
Atacul asupra persoanei - victimei în scopul săvârşirii sustragerii averii este una din for-
mele însuşirii a acesteia.
Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale, existenţa cărora sunt condiţionate
de ocrotirea relaţiilor patrimoniale.
Latura obiectivă se manifestă prin acţiuni cu caracter agresiv, - atac deschis asupra victi-
mei, însoţit de aplicarea violenţei periculoase pentru viaţă şi sănătatea persoanei agresate,
ori de ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe.
Violenţa în cadrul săvârşirii tâlhăriei este un instrument de acaparare averii, sau de a o
menţine.
2. Tâlhârie se consideră consumată din momentul atacului, însoţit de aplicarea sau amenin-
ţarea a violenţei periculoase pentru viaţa sau sănătatea victimei, indiferent de faptul dacă
a fost sau nu însuşită averea proprietarului.
Acţiunile infractorului pot fi calificate ca tâlhărie prin indicele ameninţării de aplicarea
violenţei doar când o astfel de amenînţare este reală, determinată, prezinta pericol real
pentru viaţâ sau sănătatea victimei.
Ameninţarea a aplicărif violenţei periculoase vieţii sau sânătăţii în cadrul atacului tâl-
hăresc cu scopul însuşirii averii este o violenţă psihică. Ea poate fi redată prin gesturi,
cuvinte, demonstraţie armelor, sau altor obiecte aplicarea cărora prezintă pericol pentru
viaţa sau sănătatea persoanei agresate (p. 6-7a HP CSJ nr. 23 din 28.06.2004).
Tâlhărie săvârşită repetat, de două sau mai multe persoane; de o persoană mascatâ, deghi-
zată sau traversată;prin pătrundere în incăpere, în alt loc pentru depozitare sau locuinţâ;
cu cau2area de daune în proporţii considerabile; în timpul unei calamităţi de un grup
organizat sau de o organizaţie criminală este identică cu furtul şi jaful. (A se vedea expli-
caţiile la art. 186-187 CP al RM). E necesar de a analiza doar agravantele specifice
tâlhăriei.
3. Tâlhărie săvârşită cu aplicare armei sau altor obiecte folosite în calitate de armă.
La calificarea acţiunilor vinovatului în baza art. 188 alin. 2 lit. E, art. 189 alin. 3 Ht. c) CP
urmează a ţine cont de prevederiie Legii Republicii Moldova "Cu privire ta arme" Nr. 110
-XIII din 18.05.94 în redacţia Legii Nr. 563-XII din 19.10.2001 şi de concluziile expertului,
a stabili dacă arma aplicată se referă la categoria de armă. în dependenţâ de circumstanţe,
în prezenţa unor temeiuri legale acţiunile persoanei care a aplicat arma în procesul comi-
terii tâlhăriei urmeaza a fi calificate supiimentar conform art. 290 CP {p. 10 HP CSJ nr. 23
din 28.06.2004).
"alte obiecte folosite în calitate de armă" se au în vedere obiectele cu care victimei i sau
cauzat, sau puteau să se cauzeze vătămări periculoase pentru viaţa şi sânătate (cuţite, to-
poare etc.) precum şi obiecte destinate pentru dezorientarea temporară a victimei, cum ar
fi revolvere, balonaşe şi alte dispozitive cu gaze toxice neutralizante PS Hotărârea CSJ (nr.
23 din 28.06.2004 p. 10).
de 4. Tâlhărie săvârşită cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau sănătăţii este determt-
/
natădealin 1 art. 151 C.P. (a sevedeaexplkaţiile).
292 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT Partea specială 293

Tâlhărie săvârşitâ prin schingiuire, tortură tratament inuman, sau degradant se înţeieg soldate cu alte urmari grave, se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 15 ani cu (sau fără) amendâ în
niţte acţiuni concrete care cauzează victiinei suferinţe prin, privare ilegală de libertate, mărime de !a 5.000 la 2.000 unităli convenţionale.
de hrană, apă, deţinerea în condiţii dezastroase. Prin "tortură" se înţelege orice acţiune ce
are ca consecinţă cauzarea cu intenţii directe victimei durerii, suferinţe fizice sau morale.
(Convenţia adoptată de Asambleea Generală a ONU rezoluţia 39/46 din 10.12.1984 a intrat
în vigoare la 26.06.1997 OSCE Drepturile Omului). Ca tortură vor fi calificate acţiunile
agresive ale infractorului când în procesul atacului tâlhăresc cu scopul însuşirii averii
sunt aplicate obiecte înţepătoare cauzerizări cu agenţi termici, chimice ş.a.
Prin tratamente inumane sau degradante se înţelege supunerea victimei unor condiţii in-
suportabile ce prezintă pericol vieţii şi sănătăţii şi umilitoare din punct de vedere moral.
5. Latura subiectivă se caracterizează cu intenţii directe bazate pe motiv de profit.
Subiect al infracţiunii este persoana fizicâ responsabilă, care a atins vârsta de 14 ani.
Cauzarea vâtămărilor intenţionate uşoare ori medii a integrităţii corporale sau sănatăţii
victimei în cadrul tâlhăriei sau şantajulus ce cuprind de dispoziţiile art. 188489 C.P. şi nu
necesită o încadrare separată şi în baza art. 152-153 C.P.
Dacă atacul de tâlhărie a fost însoţit de vătămare intenţionată gravă a inteprităţii corpora-
le sau sănătăţii victimei, fapta urmează sâ se încadreze în baza art. 188 {alin. 3 lit. c) Cod
Penal.
Dacă în timpul actului de tâlhărie persoana săvârşeşte şi omorul victimei, acţiunile ur-
mează să se încadreze prin concurs de infracţiuni, prevăzute de art. 145 şi 188 C.P. cu indi-
carea in sentinţă a tuturor semnelor constitutive prezente la săvârşirea acestor infracţiuni
(Hotărârea CSJ nr. 23 .... din 28 iunie 2004 ... p. 8).

Artîcolul 189. Şantajul

(1) Şantajul, adică cererea de a se transmiţe bunurile proprietarului, posesorului sau deţinăioruluj ori dreplul
asupra atestora sau de a săvârşi alte acţiuni cu caracter patrimontal, ameninţând cu violenţă persoana,
rudele sau apropiaţii acesteia, cu răspândirea unor ştiri defăimătoare despre ele, cu deteriorarea sau cu
distrugerea bunurilor proprietarului, posesorului, deţinătorului ori cu răpirea proprietarului, posesorului,
deţinătorului, a rudeiorsau a aproplaţiloracestora,
se pedepseşte cu amendă in mărime de la 200 la 500 unitâţi convenţionale sau cu închisoare de până la 4 ani.
(2) Şantajul săvârşit:
a) repetat;
b) de două sau mai multe per soane;
c) cu aplicarea violenţei neperîculoase penlfu viaţă sau sănătate;
d) prin ameninţare cu moartea;
e) cu deteriorarea ori distfugerea bunurilor

(3)
a)
b)
0
d)
e)
f)

se pedepseşte cu amendâ în mărime de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu tnchisoare de la 3 la 7 ani.
Acţiunile prevăzute la alin. (1) sau Q):
săvârşite de un grup criminal organizaî sau de o organizaţie criminalâ;
săvârşite cu aplicarea armei sau a altor obiecfe folosite în calitate de armă;
tnsoţite de violenţă periculoasâ pentru viaţă sau sănătate;
însoţite de schingiuire, tortură, tratament inuman sau degradant;
urmate de dobândirea bunurilor cerute;
 (4) Acţiunile prevăzute !a alin. (1), (2) sau (3), tasoţlte de răpirea proprietarului, posesorului sau deţinStorulul,
a rudelor sau a apropiaţiloracestora, se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 25 de ani cu amendă în mărime
de la 3.000 la 5.000 unităţl convenţionale.

1. Şantajul - fiind o îentativă asupra averii străine după criteriile obiective şi subiective pu-
ţ i n deosebeşte de formele violente de sustragerea averii.
Şantajul - este o acţiune ce atentează nu numai averii propriu zise c\ şi asupra drepturilor
cu caracter patrimonial şi serveşte drept instrument, modalitate de însuşire averii străine.
Latura obiectivă a şantajului e constituită din acţiuni ce sunt compuse din următoarele
- înaintarea drepturilor cu caracter patrimonial ameninţând cu violenţa persoana agresa-
tă, sau rudele, apropiaţii acesteia şi cauzarea consecinţelor nedorite de victimă, rudele sau
apropriaţii lor, cum ar fi răspândirea unor ştiri defâimătoare despre ele, cu deteriorarea
sau distrugerea bunuriior proprietaruiui posesorului, deţinătorului ori cu răpirea ultimi-
lor, a rudelor apropiaţilor acestora.
înaintarea cerinţelor cu caracter patrimonial constă din faptul că cerinţele nu sunt bazate
pe lege.
Cerinţele înaintate poartă un caracter agresiv insistent sunt argumentate prin dorinţa in-
fractorului de a obţine rezultatul final, averea străină sau dreptul cu caracter patrimonial
fărăsuport juridic. '
Metoda constrângerii victimei de a satisface aceste cereri se poate exprima prin diferite
forme de ameninţări cu violenţa, cu răspândirea unor ştiri defăimătoare despre victima,
cu deteriorarea sau distrugerea bunurilor victimei, cu răpirea victimei. în caîitate de vic-
timă a infracţiunii de şantaj pot fi proprietarii, posesorii, deţinătorii în mod legal a averii,
rudelesauapropiaţiiacestora. (p. 41 art. 6C.R R RM;art. 134C.P. Rudenia) (p. 13-14 aHP
CSJnr.23din28iunie2004).
2. Şantajul se consideră săvârşit cu deteriorarea ori distrugerea bunurilor atunci când pro-
prîetarului, posesorului, deţinatorului i s-a cauzat o daună considerabilă, ori esenţială în
sensul aprecierii acesteia conform art. 126 alin. 2 C.P. în cazul când daunele sunt în pro-
porţii mari nu este necesară calificarea faptei în baza art. 197 alin. 1 C.P. este o normă mai
gravă (p. 13 Hot. P. CSJ nr. 23... din. 28 iunie 2004). Şantajul se consumă din momentul
înaintării cerinţei însoţite de ameninţare indiferent de faptul dacă infractorul şi-a atins
scopulsau nu.
3. Latura subiectîvă este caracterizată prin intenţii directe din motive de profit. Infractorul
conştientizează faptul înaintării cerinţelor cu caracter patrimonial fără suport juridic,
prin aplicarea metodelor de constrângere a victimei, doreşte însuşirea averii ţi drepturilor
asupra ei prin aşa metode nu are nici o însemnătate realizarea ameninţărilor declarate de
infractor la momentul maintârii cerinţelor sau pe viitor, sau victima a îndeplinit cerin-
ţele sau a refuzat. şantajul însoţit de caîificativele alin. 2 art. 189 CP sunt descrise la art.
186-188 CP cu excepţîa unora, cum ar fi ameninţarea cu moartea, deteriorarea ori distru-
gerea bunurilor.
Subiect al infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta îndicată în art.
21 CP RM.
294 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Articolul 190. Escrocheria
(1) Escrocheria, adkâ dobândirea ilicită a bimurilor sltei persoane prin tnşelăciune sau abtu de încredere,
se pedepseţte cu amendă in mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu închlsoare de pânâ la 3 ani.
(2) Escrocheria săvârşilă:
a) repetat;
b) de două sau mai multe persoane;
c) cu cauzarea de dauneîn proporţii considerabile;
d) cu folosirea situaţiei de serviciu
se pedepseşte cu amendă in mărime de la S00 ta 1.000 unîtâţi convenţionale sau cuînchisoare de la 3 la 7 ani.
(3) Escrocheria sâvârşită de un grup crirninal organizat sau de o organizaţje criminalâ
se pedepseţte cu inchisoâte de \a 5 la 10 ani cu (sau fără) amendâ în mârime de la 1.000 la 3.000 unităţi
convenţionale,
1. Escrocheria ca forma de sustragere a averii se caracterizează prin dobândirea ilicită a ave-
rii prin înşelăciune sau abuz de încredere a proprietarului, posesorului sau deţinătorului.
Drept indice al escrocheriei este transmiterea benevolă infractorului de către victimă a
bunurilor sau dreptuîui asupra averii săvârşit sub înşelăciune sau abuzului de încredere.
Transmiterea benevolă a bunurilor, dreptului asupra averii de victimă infractorului este
condiţionată de înşelăciune, abuzul de încredere. Prin aceste forme victima îşi creează
impresii greşite şi transmiteaverea.
înşelăciunea se poate exprima prin afirmări intenţionate false despre existenţa sau lipsa
cărora factorii ce urmau conform circumstanţelor a fi comunicate proprietarului, poseso-
rului bunurilor. (P. 15 Hot. CSJ nr. 23... din. 28 iunie 2004).
2. Obiectul juridic nemijlocit - relaţiile sociale a căror existenţa şi bunâ desfăşurare sunt
protejate de legislaţia ce reglementează relaţiile patrimoniale.
Calificativele indicate în art. 190 C.P. a escrocberiei cu excepţia p. d. folosirea situaţiei de
serviciu sunt descrise la art. 186-189 C.P.
3. Escrocheria săvârşită cu folosirea situaţiei de serviciu prevede că infractorul are calitate
defunctjpjiat,,folosind împuternicirile funcţiei ocupate sau abuz de încredere sau prin
'înşelăciune convinge victima sau transmite benevo! averea, sau drepturile asupra ei. în
cazul stabilirii a circumstanţelor expuse acţiunile infractorului necesită a fi calificate prin
concurs ideal de infracţiuni (art. 190 şi 327 sau 335 C.P. RM).
Latura subiectivă a escrocheriei se caracterizează prin intenţii directe cu caracter de profit.
Acţiunile infractorului sunt îndreptate spre însuşirea averii, sau a drepturilor asupra ei.
Articolul 191. Delapidarea averii străine
(1) Delapidarea averii strălne, adică însuşirea ilegalâ a bunurllor altei persoane, încredinţateîn administrarea
vinovatulul,
se pedepseşte cu amendâ în mărime de pânâ la 500 unităţi convenţionale sau cu închlsoare de până la 5 ani, în
ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptui de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită
activitate pe un termen de până la 3 ani.
(2) Delapidarea averii slrâine, săvârjită:
a) repetat;
b) de doua sau mal multe persoane;
Partea specială 295
{} cu cauzarea de dauneîn proporţii considerabile;
d) cu foloslrea situaţiei de serviciu, se pedepseţte cu amendâ în mărime de la 500 la 1.000 unităţi
convenţionale sau cuînchlsoare de la 4 la 7 anl, în
ambele cazuri cu piivarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercîta o anumitâ acEivitate pe
un termen de !a 2 la 5 ani-
(3) Acţiunile prevăzute la alin. (1) sau (2), săvârşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie cfiminalâ,
se pedepsesc cu închisoare de la 6 la 15 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o
anumită activitate pe un termen de la 2 U 5 ani.
1. Delapidarea constă în "însuşirea" folosirea sau traficarea de către un funcţionar, în in-
teresul său sau pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le administrează sau le
gestionează.
Drept însuşire sau delapidarea sunt considerate acţiunile persoanelor care conform
funcţiunilor de răspundere, raporturilor contractuale sau însărcinărilor speciale ale
proprietarului înfăptuiesc în privinţa bunurilor încredinţate împuterniciri de dispunere,
administrare, transportare sau păstrare,
2. Folosirea situaţiei de serviciu săvârşită de către un funcţionar sau alt salariat, care gestio-
nează sau administrează bunurile aparţinute proprietarului în scopul acoperirii ilegale,
demonstrează faptul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 191C.P.
Calificarea acţiunilor se determină prin concursul ideal de infracţiuni, şi necesită o în-
cadrare şi în baza art. 327 C.P. dacă abuzul de serviciu a fost săvârşit din motive de profit,
cu scopul sustragerii averii (p. 17,18 Hotărârea CSJ nr. 23 ... din. 28 iunie 2004.).
Delapidarea averii incredinţate poate avea loc cum prin însuşire şi folosirea ei după in-
tenţiile proprii aşa şi prin irosirea ei, consumare, cheltuire, dăruire altor persoane fără
restituirea echivalentului ei în natura sa în bani.
3. Latura subiectivă se caracterizeazâ prin intenţie directă îndreptată spre însuşire cu scop
de profit.
Delapidarea se considerâ consumată din momentul obţinerii de infractor a posibilitaţii
reale a se folosi de bunuri.
4. Latura obiectivă se caracterizează prin comiterea acţiunilor îndreptate spre însuşire sau
irosire a averii iiegală.
Calificativele infracţiunii prevăzute de art. 191 C.P. sunt expuse în descrierile explicate la
art. 186-190 C.R
Articolul 192. Pungăşia
(1} Pungăşia, adică acţiunea în scopul sustragerll bunurllor altel persoane din buzunare, genţi sau din alte
oblecte prezente la persoană,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 500 unltăţi convenţionale sau cu închisoare de la 1 la 3 ani. (2)
Pungăşia săvârşită:
a) repetat;
b) dedouăsaumaimultepersoane,
se pedepseşte cuînchisoare de la 2 la 5 ani cu amendă în mârime de la 200 ia 1.000 unităţi convenţionale.
 296 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT Partea specjală 297

1. Pungăşia este o formă de sustragere a averii proprietarului din buzunare, genţi sau alte
obiecte prezente la persoana.
Prin "alte obiecte prezente la persoană" se înţeleg diferite sacoşe, poşete, plase în formă de
săculeţ, serviete, saci, gemontane, valize etc. în care se pun lucrurile, obiectele necesare
pentru transportare sau călătorie.
2. în cazul sustragerii prin metoda pungăşiei a banilor bunurilor cu cauzarea daunelor con-
siderabiîe ori în proporţii mari şi deosebit de mari faptele se vor califica conform art. 186,
195 C.P. RM(p. 19HotărâreaCSJ nr. 23 ... din. 28 iunie 2004). Acţiunea desustragerea
documentelor altei persoane, care se afla în buzunare, în genţi sau în alte obiecte prezente
1.
la acea persoana, trebuie calificate conform art. 360 CP.
Pungăşîa se consideră consumată din momentul începerii acţiunii de a sustrage averea
indiferent de faptul dacă infractorul şi-a realizat scopul scontat sau nu.
Articolul 193. Ocuparea bunurilor imobile străine
2.
(1) Ocuparea, în întregime sau in parte, fără drept, a unui imobil aflat in proprietatea altuia
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu arest de până la 6 luni.
(2) Aceeaţi acţjune săvârşită:
a)de două sau mai multe persoane;
b)prin distrugerea sau strămutarea semnelorde hotarale unui imobil aflatîn proprietatea altuia;
c) cu aplicarea violenţei sau cu ameninţarea aplicării ei
se pedepsejte cu amendă în mărime de la 500 la 1.000 unitâţi convenţionale sau cu inchisoare de \a l !a 5 ani.
Articolul 194. însuşirea sau utilizarea ilicită a energiei electrice, termice sau a
gazelor naturale
(1) Insuşirea energiei electrice, termice sau a gazelor naturale ori utilizarea iticită a acestota evitând sistemele
de evidenţâ instalate în modul stabilit sau prin acestea, dar deteriorate de consumator, dacă aceasta a
cauzal daune în propoiţii mari,
se pedepseşte cu amendă in mărime de la 500 la 1.500 unitaţi convenţionale.
(2) Aceleaşî acţiuni care au cauzat daune în proporţii deosebit de mari
se pedepsesc cu amendâ în mărime de la 1.500 la 3.000 unităţi tonvenţionale sau cu atest de până la 6 lunl.
însuşirea sau utilizarea ilicită a energiei electrice, termice sau a gazelor naturale poate
avea loc cu evitarea sistemelor de evidenţă, control instalate în modul prevăzut de legile
respective, cât şi prin deteriorarea acestor obiecte de evidenţă, control.
însuşirea acestor valori poate avea loc şi conectarea samavoinică ilegală la reţelele elec-
trice, termice sau de gaze naturale. Reţelele electrice, termice şi de gaze naturale prezintă
obiecte cu grad sporit de perico!, deconectarea, conecîarea declanşarea poate fi efectuată
numai de specialişti licenţiaţi în acest domeniu de activitate.
Determinarea noţiunii de daune în proporţii mari sau deosebit de mari esîe inciusă în
art. 126 CP. A se vedea explicaţiile ia art. 126 CP.
Latura subiectivă se cara^terizează prin intenţie directă şi prin scop de profit.
Subiect al infracţiunii este persoana fizică responsabilă care a atins vârsîa indicată în art.
21 CP. (Legea curentului electric, Iegea energiei termice).

1. Gradul prejudiciabil af infracţiunilor contra patrimoniului şi mecanismul determinării

estestipulatînart. 15 C. P.
2. Obiectu] juridic nemijlocit il constituie reiaţiile sociale, existenţa şi desfâşurare normală a
căror sunt condiţionate de legile ce reglementează raporturile juridice patrimoniale.
3. Latura obiectivă a ocupării bunurilor imobile străine din acţiuni prin care se realizează
ocupare ilegala a acestora, în întregime, parţiai de infractor. Ocuparea unui imobil în în-
tregime sau în parte ce se afla în proprietatea altuia înseamnă pătrunderea în el cu scopul
de al stăpâni pe o durata de timp. Această circumstanţă creează pierderi proprietarului în
folosirea imobilului dupâ dorinţa sau destinaţie.
La momentul ocupării bunului imobil infractoru] nu dispune de drept legal asupra lui.
4. Latura subiectivă, infractorul săvârşqte acţiunile din intenţie directă şi urmăreşte rezul-
tatul faptei sale. Intenţia implică nu numai actuî de conştiinţă ţi hotărârea (actul de voin-
ţă) de al materializa prin săvârşirea, ci şi reprezentarea rezultatului faptei sale. Acţiunile
săvârşite prin scop de profit.
5. Ocuparea bunurilor prin distrugerea sau stramutarea de hotar ale unui imobil aflat în
proprietatea altuia, semnele de hotar sunt cel delimitate de specialişti în modul stabilit de
lege şi distrugerea lor înseamnă Iichidarea. Strămutarea semnelor de hotar însemnă de-
plasarea lor samavolnica în afară bunurilor, terenurilor, şi nu în ordinea stabilită de lege.
6. Ocuparea bunurilor imobile străine cu aplicarea violenţei sau cu ameninţarea ei. Aceste
calificative sunt explicate la art. 186-192 al Coduiui Penal al Republicii Moldova.
Articolul 195. însuşirea în proporţii mari şi deosebit de mari
(1) Insuşirea în proporţii mari a bunurilor, indiferent de forma în care a fost săvârşită (art. 186-192),
se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani cu fsau fâră) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau
de a exercita o anumită activitate pe un termen de !a 2 la 5 ani.
(2) Tnsuşirea în proporţii deosebit de mari a bunurilor, indiferent de forma în care a fost săvârţită (art. 186-192),
se pedepseşte cu inchisoare de la 10 la 25 de ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exer-
cita o anumită activitaîe pe un termen de la 2 la 5 ani.
1. Valoarea bunurilor însuşite ca semn calificativ al competenţei de infracţiune care prevede
răspunderea penală şi determină conform art. 126 CP.
Insuşirea averii în proporţii deosebit de mari poate fi săvârşită prin diferite metode, printr-
un singur sau mai multe episoade, indiferent de formele sustragerii (art. 186-192 CP).
Acţiunile persoanei care a săvârşit câteva sustrageri a averii proprietarului printr-o sin-
gură metodă şi în circumstanţe, care demonstreaza intenţia de a săvârşi o sustragere în
proporţii mari sau deosebit de mari ţi costul averii sustrase a cauzat daune evaluate în
bani ce depăşesc 500 sau 1500 unităţi convenţionale vor fi calificate în baza art. 195 C.P.
Calificând aceste tipuri de sustrageri se va reişi din unitatea convenţională stabilită de
legislaţie la momentul săvârşirii ultimului episod de sustragere (p. 22 Hotărârea CSJ nr.
23... din28iunie2004...)
2. Latura obiectivă a însuşirii se realizeazâ prin însuşirea în proporţii mari sau deosebit de
mari indiferent de forma care a fost săvârşită (art. 186-192 C.P.).
298 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
3. Dacă în timpul săvârşirii sustragerii infractorul avea intenţia să însuşească avere în
proporţie mare sau deosebit de mare şi ea nu a fost realizată din motive independente de
voinţa infractorului, cele săvârşite vor fi încadrate drept tentativâ de sustragere în propor-
ţii mari sau deosebit de mari indiferent de cantitatea celor sustrase real (p. 22 Hotărârea
CSJ nr. 23... din28iunie 2004).
Articolul 196. Cauzarea de daune materiale prin înşelăciune sau abuz
deîncredere
(1) Cauzarea de daune materiale proprietarului prin inşelăciune sau abuz de încredere, dacă fapta nu consti-
tuieoînsuţire,
se pedepseşte cu amendă în mărime de pâtiă la 200 unităţi convenţicmale sau cu muncâ neremunerată in folosul
comunităţii de !a 180 la 240 de ore, în ambeie cazuri cu (sau făfă) privarea de dreptul de a ocupa anumite
funcţii sau de a exercita o anumită aclivitate pe tin termen de la 2 la 5 ani.
(2) Aceeaşiacţiune săvârţită:
a) repetat;
b) de douâ sau mai multe persoane
se pedepseşte cu amendă în măfime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pSnă ta 3 ani.
(3) Acţiunile prevăzute la alin. (1) sau (2), săvârşite:
a) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie triminalâ;
b) înproporţiimari,
se pedepsesc cu amendâ în mărima de ta 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de ta 2 la 5 ani.
(4) Acţiunile prevăzute ia alin. (1), (2) sau (3), săvârşiteîn proporţii deosebit de mari,
se pedepsesc cu amendă de ia 500 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 6 ani.
1. Cauzarea de pagube materiale prin înşelăciune sau abuz de încredere se săvârşesc prin
metodele descrise la escrocheria însă diferă de ea prin lipsa sustragerii averii.
Prejudiciul material în temeiul acestei iegi poate fi cauzat prin eschivare de la plăţile
obligatorii, legale, exploatarea în scopuri personale a averii care se află în posesia infrac-
torului In mod legal. Consecinţele materiale ale acestei infracţiuni se pot manifesta prin
eschivarea la sâvârşirea unor acţiuni, de exemplu în rezultatu! exploatării averii venitul a
fost folosit de infractor în scopuri personale fără a fi transmis proprietaruiui averii.
2. înşelăciunea se manifestă prin diferite metode, comunicarea informaţiei false, sau neco-
municare, ascunderea faptelor circumstanţelor apărute de proprietarul averii.
Infracţiunea e consumată din momentul cauzârii pagubei materiale proprietarului.
Calificativele şi agravantele sunt descrise în explicaţiile art. 190 C.P.
3. Abuzul de încredere constâ în folosirea relaţiilor speciale de încredere apărute între
proprietarul averii şi infractor în legătura cu exploatarea ei, cu scopul însuşirii ilegale a
veniturilor materiale sau băneşti. Asemenea relaţii apar în legătura cu funcţia ocupată de
infractor sau munca indeplinită de el în legătura cu exploatarea averii proprieîarului.
Latura subiectivă se caracterizează prin întenţia directă şi prin scop de profit.
Subiect al infracţiunii este persoana fizicâ responsabilă care a atins vârsta indicată !n art.
21 Cod Penal.
Partea s p e c i a l ă 299
Articolul 197. Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a bunurilor
(1) Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a bunurilor, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari,
se pedepseşte cu amendâ în mărime de până la 1000 unitâţi convenţionale sau cu arestde pănă la 6 luni.
(2) Aceleaşi acţiuni soldate:
a) cudecesul persoanei;
b) cu alte urmâri grave
se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani.
1. Obiectul juridic nemijlocit al infracţiunii constituie relaţiile sociale a căror existenţa şi
desfăşurare normală sunt condiţionate de ocrotirea reiaţiilor patrimoniale urmate de
distrugerea, deteriorarea bunurilor proprietarului.
Latura obiectivă se manifestă prin săvârşirea acţiunilor ce au ca scop deteriorarea, di-
strugerea bunurilor, având ca consecinţe, cauzarea daunelor materiale tn proporţii mari.
Noţiunea de proporţii este expusă îu art. 126 C.P.
Sub noţiunea de distrugere se înţelege nimicirea bunurilor materiale în rezultatul acţiuni-
lor întreprinse de infractor. Bunurile, obiectele, nu mai pot fi folosite după destinaţie, pier-
zându-şi capacităţiie de bunuri ce se aflau în circuitul economico-gospodăresc. Formele
de distrugere pot fi diferite: incendiu, inundaţie, care au survenit în rezultatul activităţii
infracţionale.
2. Deteriorarea bunurilor înseamnă nimicirea lui parţială care şi-a pierduE totaimente sau
parţial capacitatea de obiect ce poate fi exploatat în gospodăria economică a ţării. Acest
obiect poate fi inclus în circuitul economico-gospodăresc numai după reparaţie, ce i se va
face.
Latura subiectivă se realizează prin acţiuni cu intenţie directă, cât şi intenţie indirectă.
Scopul şi motivele acestor acţiuni sau inacţiuni au însemnătate pentru delimitarea acestei
infracţiuni de a!tele.
3. Dacă vinovatul acţionează în scopul subminârii economiei naţionale astfel de acţiuni vor
fi încadrate în baza art. 343 C.P.
4. Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a bunurilor soldate cu decesul persoanei. Dacă
în rezultatul acestor acţiuni a survenit moartea a unei persoane acţiunile vor fi încadrate
în baza alin. 2 p. "a" art. 197 C.P. Dacă în rezultatul distrugerii bunurilor infractorul a
urmărit şi lipsirea de viaţă a unei persoane acţiunile vor fi calificate în baza art. 197 lit. a)
alin. 2 C.P. şi aiineatu! corespunzător, in funcţie de scopul omorului - art. 145 CP.
Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a bunurilor soldate cu alte urmări grave. Prin
noţiunea de urmări grave, se înţelege sistarea activităţii întreprinderii pe un termen în-
delungat, cauzarea prejudiciului sănătăţii mai multor persoane etc.
Articolul 198. Distrugerea sau deteriorarea din imprudenţă a bunurilor
(1) Distrugerea sau deteriorarea din imprudenlă a bunurilor, dacâ aceasta a cauzat daunein pfoporţii mari,
se pedepseţte cu amendă în mărime de până la 300 unttăţi convenţionale sau cu arest de până la 3 lunt.
(2) Aceleaşi acţiuni soldate:
a) cu decesul persoanei;
b) cu alte urmâri grave
se pedepsesc cu amendă în mărime de până la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 5 ani.
300 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT Partea specială 301

1. Latura obiectivă, esenţă calificativelor acestei infracţiuni sunt identice cu semnele carac- permanentâ. îndeletnicire ar însemna o formă de activitate de lungă durată, având ca scop
teristice distrugerii sau deteriorării intenţionate a bunurilor proprietarului (a se vedea obţînerea unui venit permanent, care devine o sursă constantă de existenţă a persoanei.
explicaţiile art. 197C.P.). Dacă persoana respectivâ dobândeşte şi comercializează bunurile obţinute deja pe cale
Noţiunea de daune în proporţii mari, cu decesul persoanei, cu alte urmări grave sunt ex- criminală de la un infractor permanent în dependenţă de circumstanţele concrete, ac-
puselaart.-I97C.P. ţiunile pot fi calificate în baza art. 42 alin. 5 C.P. şi arl. respectiv ce ţine de răspunderea
2. Latura subiectivă se caracterizează prin imprudenţă, prin încredere exagerată în sine sau penală legată de sustragerea averii proprietarului.
prin neglijenţă. 3. Subiectul infracţiunii este persoana fizică respousabilâ care a atins vârsta de 16 ani.

Articolu! 199. Dobândirea sau comercializarea bunurilordespre care se ştie

că au fost obţinute pe cale criminaiă
(1) Dobândirea sau comercializarea, fără o promlsiune prealabilă, a bimurilor despre care se ştîe că au fost
obţiniitepeca'ecriminală
se pedepseşte cu amendă in mărime de la 200 la 400 unităţi convenţlonale sau cu muncă neremuneratâ în folosul
tomunităţii de la 120 la 180 de ore.
(2) Aceleaşi atţiuni săvârşite:
1.
a) de două sau mai multe persoane; bjsubformădeîndeletnicire; Oînproporţiimari se pedepsesc cu amenda în
mărime de !a 300 la 600 unităţi convenţionale sau cu inchisoare de pânâ !a S ani.
(3) Atţiunile prevăzute la alin. (1) sau (2), săvârşite în proporţii deosebit de mari,
se pedepsesc cu amendă în mărime de !a 500 la 1.000 unitâţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 ls 7 ani.
1. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin acţiunile infractorului îndreptate spre
dobândire ilegală a bunurilor şi comercializare lor fără promisiune preaiabîlă, a bunurilor
despre care infractorul era conştient că au fost obţinute pe cale ilegală.
2.
Dobândirea bunurilor presupune obţinerea lor gratuită sau cu plată sub orice formă. în
urma acestor acţiuni infractorul obţine posibilitatea de a folosi bunurile după dorinţa sa.
Comercializarea bunurilor ar însemna transmiterea lor cu plată deplină, parţială sau gra-
iuit, indiferent de formele de înstrăinare altor persoane.
Făptuitoru! e conştient de faptul că bunurile pe care le dobândeşte şi le comercializează
sunt obţinute de infractori pe cale ilegală indiferent de formă sustragerii.
Circumstanţele care confirmă că bunurile sunt obţinute pe cale criminală pot fi diferite,
esenţial e că ele in comun amplu confirmăsăvârşirea infracţiunii (procurarea automobilu-
lui fără acte de înmatriculare, cu acte evident false etc.}. Condiţiile procurării a bunurilor
au fost obţinute pe cale criminală.
Articoluf 200. Negîijenţa criminală faţă de paza bunurilor proprietarului
Neglijenţa criminală faţă de obligaţiile proprii, mariifestată de o persoană căreia i-a fosl încredinţaîă paza
bunurilor proprietarului, alitudine care s-a soldat cu însuşîrea, nimicirea, deterioratea, pierderea sau pieirea în
proporţii mari sau deosebit de mari a acestor bunuri, se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 500 unităţi
convenţionale sau cu închisoare de până la 3 ani.
Neglijenţa criminală faţa de paza bunurilor proprietarului caracterizează persoana căreia
i-a fost încredinţată pază averii proprietarului. Neglijenţa criminală caracterizeazâ atitu-
dinea faţâ de ocrotirea/Qvtrii încredinţate sub pază.
Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiunilor de persoana cărei i
s-a încredinţat paza bunurilor constituie componenţa de infracţiune prevăzută de art. 200
CP, numai dacă au parvenit consecinţele respective, însuşirea, deteriorarea, nimicirea,
pierderea sau pieirea averii în proporţii mari sau deosebit de mari.
Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie indirectă, şi prin imprudenţă.
Subiect al acestei infracţiuni este persoana căreia în baza contractului, angajarii la muncă
sau sub altă formă i s-a încredinţat sub pază averea proprietarului.
Calificând acţiunile infractorului în baza actualului articol esenţial e de a determina care
obligaţiuni concrete n-au fost onorate de persoana respectivă şi avea posibilitatea reală
sa-şi îndeplinească obligaţiile în circumstanţele apărute.
între neglijenţa criminală faţă de obligaţiunile sale şi consecinţeie parvenite, deteriorarea,
sustragerea averii pieirea ce trebuie să existe legătura cauzală.
Subiect al acestei infracţiuni este persoana fizică, responsabilă care a atins vârsta de 16
ani.

2. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţia directă. Deci intenţia directă implică nu
numai actul de conţtiinţa şi hotărârea (actul de voinţă) de al materializa prin săvârşirea
faptei, ci şi dorinţa de a obţine rezultatul faptei, însuşirea bunurilor dobândite deja pe cale
criminală. Intenţiile directe, actul de voinţă sunt aşezate pe motiv de profit.
Calificativele actualului articol cu excepţia p. 1 sub forma de îndeletnicire, sunt descrise în
art. 186-192 CPRM.
Dobândirea sau comerciaîizarea bunurilor despre care se ştie că au fost obţinute pe cale
criminala, săvârşită sub forma de îndeletnicire presupune o activitate de acest caracter

Capitolul VII
INFRACŢIUNI CONTRA FAMILIEI Şl MINORILOR
Articolul 201. Incestul
Raportul sexual sau alte acţiuni sexuale între rude pe linie dreaptă până la gradul trei inclusiv, precum ji între
rude pe linie colaleralâ (fraţi, surori, veri primari), se
pedepseşte cu indiisoare de până \& 5 ani.
Noţiunea şi gradele de rudenie sunt expuse în art. 45 CF p. 41 a art. 6 CPP al RM. Gradul
prejudiciabil a infracţiunii în cauză se determină conform semnelor ce caracterizează
elementele: obiectul, iatura obiectivă, subiectul şi latura subiectivă.
Articolul 202. Eschivarea de la plata pensiei alimentare sau de la întreţinerea
copiiior
Eschivarea cu rea-voinţă a părinţilor de la plata mijloacelor, stabilite prin fiotârârea instanţei de judecată, pentru
îiîtreţinerea copiilor minori (a pensiei alimentare), precum şi de la înueţinerea copiilor maturi, dar inapţi
pentru muncâ, aflaţi la întreţinerea lor,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 300 unitâţi convenţionale sau cu muncă neremuneratăîn foiosul
comunitâţii de la 100 la 240 de ore, sau cu inchisoaie de până !a 2 ani.
1. Latura obiectivă se realizează prin acţiuni sau inacţiuni cu rea-voinţă.
Comportarea cu rea-voinţă se manifestă prin eschivarea conştientă, intenţionată cu ca-
racter de permanenţă de la onorarea acestei obligaţiuni. Cuplul de circumstanţe confirmă
faptul eschivării cu rea-voinţă de U plata pensiei alimentare sau de la întreţinerea copiilor,
cum ar fi schimbarea frecventă a locului de trai şi munca, ascunderea unei părţi de la
venitul real.
Eschivarea cu rea-vionţă de ia plata pensiei alimentare sau de la întreţinerea copiilor va
avea loc atunci când persoana preiungeşte săvârşirea acţiunilor cu caracter şi cu scop de
a se eschiva după avertizarea făcută reprezentanţii organului de stat abilitat cu dreptul
de executare silită a hotârârilor sentinţelor judecătoreşti. Necesitatea de a plăti pensie
alimentară sau pentru întreţinerea copiilor e determinată prin hotărârea definitivă a in-
stanţei judecătoreşti, ce poartă caracter obligatoriu pentru persoanele indicate în ea.
2. Latura subiectivă se exprimă prin intenţie directă.
Subiectul infracţiunii este unul special, părinţii copiilor minori sau maturi dar inapţi de
muncă.
Partea specială 303
Articolul 203. Eschivarea de la acordarea ajutorului material părinţilor sau soţului
Eschivarea cu rea-voinţă de la acordarea ajutorului materiai, stabilit prin hotărârea instanţei de judecată,
părinţilor sau unuia dintre soţi, inapţi pentru muncă,
se pedepseţte cu amendă in mărime de până la 200 unităţt convenţionale sau cu muncă neremunetatâ în folosul
comunitâţii de până la 180 de ore.
Art. 203 specifică răspunderea pentru eschivarea cu rea-voinţă a copiilor maturi sau a
soţului de la plata mijioacelor stabilite prin hotărârea judecătorească. Esenţial e faptul că
părinţii şi soţul ce necesită susţinerea materiaîă sunt inapţi de muncă.
în baza art. 80 alin. 1 CF copii maturi apţi de muncă sunî obligaţi sa-şi mtreţină şi îngri-
jească părinţii inapţi de muncă. Soţii ]a fel sunt obligaţi să-şi poarte de grijă unul de altul
art. 82alin. 1 CF.
Datoria de întreţinere materială reciprocă a soţilor e bazată pe lege în cazurile când unul
dintre soţi e inapt de numcă.
Latura obiectivă se realizează prin aceleaşi acţiuni ce sunt indkate la art. 202 CP.
Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează cu intenţie directă. Noţiunea de rea-
voinţă a fost explicată la art. 202 CP.
Subiectul infracţiunii - cepii sau soţul obligaţi prin hotărârea judecătorească să întreţină
material părinţii sau pe unul dintre soţi.
Lipsa hotărârii instanţei de judecatâ prin care s-a stabîlit întreţinerea regulată, cuantumul
plăţilor şi alte condiţii nu permite ca persoana ce nu-şi onorează obligaţiunile în baza art.
80 alin. 1; 82 alin. 1 C. F. să fie pedepsit penal.
Articolul 204. Divulgarea secretului adopţiei
(1) Divuigarea secretuiui adopţiei contrarvotnţei adoptatorulut
se pedepseţte cu amendăîn mărime de la 150 la 300 unităţi convenţionale sau cu muncâ neremunerată înfolosul
comunitâţii de la 100 la 240 de ore.
(2) Aceeaşi acţiune:
a) săvârşită de o persoană obligatâ sâ păstreze faptul adopţiei ca un secret profesional sau de servi-
clu;
b) soldată cu urmărî grave
se pedepseşte cu amendă în măiime de la 200 la 500 uniîăţi convenţionale sau cu închisoare de până la 3 ani.
1. încuviinţarea adopţiei este efectuată de instanţele judecătoreşti în conformitate cu art.
134 C. F. şi capitolul XXV C.P. C. RM.
Răspunderea penală pentru divulgarea secretului adopţiei în conformitate cu art. 204
poate apărea în caz de încălcarea cerinţelor art. 134 C.F. RM.
2. Latura obiectivâ o constituie divulgarea secretului adopţiei contra voinţei adoptatoruluî,
Formele divulgării secretului pot fi diferite şi mi are valoare cu-i i-a fost divulgat.
Esenţial e că divulgarea secretului adopţiei se face la solicitarea adoptatorului sau de el
însuşi răspunderea penală nu va avea loc.
Persoanele oficiaie cărora le este cunoscut faptul adopţiei sunt obligate să păstreze secretul aces-
tui fapt, în caz contrar ele poartă răspundereaîn conformitate cu legea (alin. 2 art. 134 C.F.).
304 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT Partea
Instrumentele juridice internaţionale relevante în domeniul protecţiei copiilor sunt in-
ciuse în Convenţia de la Haga . . . . privind protecţia copiilor şi cooperarea în domeniul
adopţiei internaţionale.
Latura obiectivă se realizează prin acţîunile expuse.
3. Latura subiectivă se realîzează prin intenţie directă, motivul divulgării secretului adopţîei
nuare importanţă,
Subiect al infracţiunii poate fi persoana fizică, responsabilă care a atins vârsta de 16 ani
(art.21CPRM).
4. Al. 2 art. 204 prevede agravantele, lit. a) se referă la subiect, dat fiind faptul câ persoana e
obligată sa păstreze faptul adopţiei ca un secret profesional (colaboratorilor oficiilor stării
civile).
5. Lit. 1. - soldată cu urmări grave - include diferite momente, destrămarea familiei adopta-
torilor, plecarea minorului din familie etc. etc.
Articolul 205. Abuzul părinţilor şi altor persoane la adopţia copiilor
Primirea de către părinte, tutore [curalor) sau ait ocrotilor legal al copilului, de către a!tâ persoană a unei recom-
pense sub orice formă pentru consimţământul la adopţie sau în alte scoptiri legate de adopţie se
pedepseşte cu amendă în mărime de la 150 la 400 uniîăţi convenţionaie sau cu închisoare de !a 1 la 3 ani.
1. Esenţa legii penale expuse în art. 205 constă in intereselor copiilor şi contracararea pă-
rinţilor, altor factori de decjzie din instituţiile statale ce dau consimţământul la adopţia
copiilor sub forma de recompensâ. Curmarea faptului de vânzare a copiiior camuflată sub 1.
forma de adopţie.
2. Latisra obiectivă se realizează prin acţiuni ilegale îndreptate spre primirea unei recom-
pense sub orice formâ pentru consimţământul de adopţie din partea părinţilor, tutorilor
sau alt ocrotitor legai al copîlului (tutori, conducătorii instituţiilor de stat, orfelinate
etc).
Recompensa e apreciata de legislator sub orice formă şi are legătură cauzală cu darea con-
simţământului la adopţie, sau este primită de persoanele indicate în lege cu alte scopuri
dar tot legate de adopţie, 2.
Aceste se referă mai mult la persoaneîe cu funcţii de răspundere din cadrul instituţiilor
statale, de educaţie preşcolară, orfelinate, şcolile internate etc. etc. Factor de decizie din
cadrul instituţiilor enumerate, care în temei îegal îşi exercită funcţiile.
3. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenţie directă cu scop de profit, 3.
legate de adopţie.
Artîcolui 206. Traficul de copiî
(1) Recrutarea, transportarea, Uansferul, adăpostirea sau primirea unui copil, precum şi darea sau pritnirea
unot ptăli ori beneficii pentru obţinerea consimţământului unei persoane care deţine controlul asupra
copilului, m scopul:
a) exploatăriisexuale, comertialeţi necomercjale,în prostituţiesauîn industria pornografică; b}
exploatării prin muncă sau serviciî forţate;
specială 305
c) exploalării în sdavie sau in condiţii similare sclaviei, indusiv in ca^ul adopţiei ilegale;
d) folosirii în confiicte armate;
e) folosirii in activitate criminală;
f) prelevârii organelor sau ţesuturilor pentru tiansplantare;
g) abandonării tn străinătate,
se pedepseşte cu închisoate de la 10 la 15 ani.
(2) Aceleaşi acţiunt însoţtte:
a) de aplicare a violenţei fizice sau psihice asupra copilulul;
b) tie abuz sexual asupra copilului, de exploatare sexuală comercială şi necomercială a acestuia;
a) de aplicare a torturii, a tratamentelor inumane sau degradante pentru a asigura subordonarea
copilului ori insoţite de viol, de profitare de dependenţa fizică a copilului, de folosire a armei, de
ameninţare cu divulgarea informaţlilor confidenţiale familiei copilului sau altor persoane;
c) de exploatare în sdavie sau în condiţii similare sdaviei;
d) de folosire a copiiulul în conflicte armate;
f) de prelevare a organelor sau ţesuturilor pentru transplantare
se pedepsesc cu închisoare de la 15 la 20 de ani.
(3) Acţiunile prevăzute la alin. (1) sau (2):
a) săvârşite repetat;
b) săvârşite asupra a doi sau mai multor copii;
c) sâvârşite de un grup crimina! organizat sau de o organizaţie criminală;
a) soldate cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau cu o boală psihicâ a copiiului ori cu decesul
acestuia,
se pedepsesc cu Inchisoargde'la 20 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.
(4) Victima traficului de copii este absolvită de răspundere penală pentru infracţiunile săvârşiteîn le-
gătura cu această calitate procesuală dacă a acceptat colaborarea cu organul de urmărire penală in cauzâ dată.
[Art. 206 tompletat prin Legea nr. 21VXV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.2003]
Introducere în C.R a acestei norme are scopul apărării şi protejării drepturilor şi libertă-
ţilor constituţionaîe ale cetăţenilor în baza principiilor şi dreptului international. Prote-
jarea dreptului copilului se realizează în baza Convenţiei cu privire la drepturile copilului
20 noiembrie 1989 (New York) in vigoare pentru R M din 25.02.1993.
Noţiunea de copil e pe deplin descrisă în literatura de specialitate, Codul familiei - fiinţa
umană care nu a atins vârsta de 18 ani.
Formele, metodele de trafic de copii sunt detailat descrise în legea penală. Traficul de copii
sub diferite forme are ca scop profitu).
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin recrutarea, transportarea, transferul,
adăpostirea sau primirea unui copil, precum şi darea, sau primirea unor plăţi ori beneficii
pentru obţinerea consimţământului unei persoane care deţine controlul asupra copilutui
în scopurile indicate în dispoziţia legii.
în conformitate cu art. 3 alin. "a" protocolului privind prevenirea combaterea şi sancţio-
narea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor adiţional la convenţia Naţiu-
nilor Unite împotriva crimei organizate transfrontaliere (ONU 2000).
— Trafic de persoane însemnă recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau pri-
mireadepersoane,prinameninţarecu forţasauprin folosireaforţeisauaaltorforme
de constrângere, prin răpirea, fraudă, înşelaciune, abuz de putere sau de situaţia de
vulnerabilitate sau prin oferirea sau acceptarea de plăţi sau foloase pentru a obţine
consimţământul unei persoane care deţine controlul asupra unei alte persoane în
scopul exploatării.
306 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT Partea
4. Exp]oatarea va include, la nivel minim, exploatarea prostituţiei, altora sau alte forme de
exploatare sexuală, muncă sau servicii forţate, sclaviei sau practicii similare sclaviei, ser-
vitute sau prevalarea de organe.
7. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenţie directă, scopul - profitul.
b. Consimţământul unei victimei a traficului de persoane privind exploatarea intenţio-
nată definită în alin. "a" a prezentului protocol nu este relevant în cazul in care sau
folosit oricare dintre mijloace enunţate ia alin. "a".
c. Recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau primirea unui copil în scopul
exploatării vor fi considerate "trafic de persoane" chiar dacă acesta nu implică nici
unul dintre mijloacele enunţate în alin. "a" din prezentul articol;
d. "Copilul" înseamnă orice persoana sub 18 ani.
Protocolul
Protocol opţional la Convenţia cu privire la Drepturile Copilului privind vânzarea copii-
lor, prostituţia şi pornografia cu copii, în vigoare 18 ianuarie 2002, ONU.
5. Alsn. 2 în sensul prezentului protocol:
1.
a) Prin vânzarea copiilor se înţelege orice act sau tranzacţie prin care un copil este
transferat de catre o persoanâ sau un alt grup de persoane către o altă persoană sau
un alt grup în schimbul unei plăţi sau al obţinerii oricărui avantaj;
b) Prin prostituţia cu copii se înţelege utilizarea unui copil în activităţi sexuale în
schimbul unei plăţi sau al obţinerii oricărui alt avantaj;
c) Prin pornografia cu copii se înţelege orice reprezentare, prin orice mijloc, a unui co-
pil care este implicat într-o activitate sexuală explicită, reală sau simulată, sau orice
reprezentare a organelor sexuale ale unui copil, în primul rând cu scop sexual,
2.
Vânzarea copiilor poate avea loc prin oferirea, furnizarea sau acceptarea unui copil, prin
orice mijloace în vederea exploatării sexuale, transferării organelor copilului pentru a
obţine profit, sau supunerea copilului la muncă forţată.
Obţinerea pe căi necinstite, ca intermediar a consimţământului la adopţie unui copil, cu
încălcarea instrumentelor juridice internaţionale cu privire la adopţie va fi calificată ca o
formâ de trafic de copii {art. 3 al protocolului enunţat).
Legea penalâ prevede răspunderea penalâ pentru acţiunile enumerate, dacă ele se
săvârşesc în scopui exploatării sexuale comerciaie şi necomerciale, în prostituţie sau în
industria pornografică, exploatării prin muncă sau prin servicii forţate, în sclavie, folosi-rea
în conflicte armate, în activităţi criminale, prelevării organelor şi ţesuturilor pentru
transpîantare. Calificativele enunţate sunt detailaî expuse în alte articole ale C.P., Legilor
internaţionale.
6. Al. 2 art. 206 prevede râspunderea agravată pentru aceleaşi acţiuni însoţite de aplicarea
violenţei fizice sau psihice asupra copilului (art. 39 CP) abuz sexual asupra copilului, de
exploatare sexuală comercială a acestuia, Noţiuni de torturii, tratamentelor inumane
sau degradante pentru a asigura subordonarea copilului ori însoţite de viol, profitând de
dependenţa fizică a copilului, folosirea armei, ameninţarea cu divuigarea informaţiilor
confidenţialefamilieicopiluluisaualtorpersoanesuntexpuselaart. 39,154,158,171,172,
CPalRM.
Agravantele prevăzute în alin. 3 art. 206, în mod repetat, de un grup criminal organizat 1.
sau de o organizaţie criminală, soldate cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau cu
specială 307
o boală psihică a copilului său cu decesul acestuia sunt descrise la art. 31, 46, 145, 151 CP
alRM.
Subiect al infracţiunii poate deveni persoana fizică responsabilă ce a atins vârsta indicată
în art. 21 CP al RM. Concomitent alin. 4 al art. 206 CP prevede absolvirea de răspunderea
penală pentru infracţiunile săvârşite de victima traficului de copii dacă a acceptat colabo-
rarea cu organul de urmărire penală.
Articolul 207. Scoaterea ilegală a copiilor din ţară
Scoaterea copilului din ţarâ în baza unor acte false sau pe altâ cale ilegală, precum şi abandonarea lui în
strâinătateîn scopuri altele decât cele indicate la art. 206, se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 12 ani.
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin săvârşirea acţiunilor îndreptate spre
scoatereailegalăacopiluluidinţarăînbazaunoractefalsefasevedeacomentariuart. 361
alin. l C.P.) sau pe alte căi ilegale. Scoaterea ilegală înseamnă trecerea frontierei a copilu-
lui în lipsa actelor legaie evitând controlul actelor de organe abilitate, cu drept de control.
Trecerea frontierei a copilului în baza actelor legale cu scopul decît cele indicate în art.,
206 este o formă de săvârşire infracţiunii prevăzute de art. 207 CP.
Infracţiunea se consideră consumată in dependenţă de forma săvârşirii, din momentul
scoaterii copilului din ţară, sau din momentul abandonării copilului în străinătate.
Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă. Subiect al infracţiunii persoana
fizică responsabilă ce a atins vârsta indicată în art. 21 CP.
Articolul 208. Atragerea minorilor la activitate criminală sau determinarea lor la
săvârşirea unor fapte imorale
(1) Atragerea minorilor la activitatea crirninală sau insîigarea lor !a săvârşirea infracţtunilor, precum şi deter-
minarea minorilor la sâvârşirea unor fapte imcrale (cerţetorie, jocuri de nofoc, desffâu etc), săvârşite de o
persoanâ care a atins vârsta de 18 ani,
se pedepsesc cu închisoare de pâna la 5 ani.
(2) Aceleaşi acţiuni sâvâişite de păiinţi, pedagogi sau de alţi ocrotitori legali ai copllului
se pedepsesc cu închisoare de până la 6 ani cu (sau fără) privarea de dreplul de a ocupa anumite ftincţti sau de a
exercita o anumită activilate pe un termen de până la 5 ani.
(3) Acţiunile prevăzuie la alin. (1} sau (2), săvârşite:
a) cu aplkarea viotenţei sau cu ameninţarea aplicării ei;
b) prin atragerea minorilor într-un grup criminal organizatsau într-oorganizaţie criminalâ,
se pedepsesc cu închisoare de la S la 10 ani.
(4) Atragerea minorilor la săvârşirea infiacţiunilor prevăzuîe \A art. 173,219 ţi 220
se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 10 ani.
Latura obiectivă infracţiunii se realizează prin:
1) Atragerea minorilor la activitate criminala de către maîuri prin diferite forme: pro-
308
CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
misiuni, înşelăciune, abuz de încredere etc. etc. 2) Instigarea minorilor la
săvârşirea infracţiunilor, precum şi determinarea lor la
săvârşirea unor fapte imorale, cu folosirea formelor enunţate mai sus precum şi altor.
înşelăciunea constă în faptui adresării către minor pentru ca ei să săvârşească unele ac-
ţiuni, care pentru ei nu poartă un caracter infracţional. Minorul nu conştientizează faptul
criminal al acţiunilor sale, în temeiul informaţiei primite de matur el benevol e indus în
eroare, privitor la cele săvârşite de el.
Instigarea minorului la săvârşirea acţiunilor infracţionale poate avea loc în baza provocă-
rii de matur a dorinţei minorului de răzbunare, invidie etc. etc.
Maturii promit comercializarea obiectelor sustrase (HP. CSJ Despre practica aplicării de
către instanţele judecătoreşti a legislaţiei în cadrul examinării cauzelor privind infracţiu-
nile săvârşite de minori 12.11,1997 p. 12).
Infracţiunea prevăzută în alin. 1 art. 208 se consideră consumată din momentul sâvârşirii
a acţiunilor de atragere a minorilor în activitate infracţională, sau determinarea !or ia
săvârşirea unor fapte imorale; indiferent de faptul săvârşirii de către minor a acţiunilor
criminale.
2. Alin. 2 art. 208 prevede răspunderea penalâ pentru acţiunile criminale săvârşite de unii
subiecţi speciali, ale caror statut juridic e determinat de alte acte normative, părinţi, pe-
dagogi, adoptator, tutor, curator, educator etc. etc.
3. Alin. 3 art. 208 prevede răspunderea penală pentru infracţiunile cu un prag sporit al peri-
colului social. Atragerea minorilor la activitatea criminală sau instigarea lor la săvârşirea
unor fapte imorale cu aplicarea violenţei sau cu ameninţarea aplicării ei sunt expuse la art.
152,153,187 alin. 2 lit.eC.P.
Aceleaşi acţiuni săvârşite prin atragerea minorilor într-un grup criminal organizat sau
într-o organizaţie criminală prezintă un pericol înalt pentru societate. Noţiunile de grup
criminal organizat, organizaţie criminală sunt expuse Ia art. 46 par. 47 CP.
4. Latura subiectivă se caracterizează cu intenţie directă. Subiectul al infracţiunii persoana
fizica responsabilă care a atins vârsta indicată în art. 21 CP RM.
Articolul 209. Atragerea minorilor la consumul ilegal de droguri, medicamente şi
alte substanţe cu efect narcotizant
(1} Atragerea de către o persoană care a atins vârsta de 18 ani a minorilor îa consumuf ilegal de droguri, medi-
camente sau alte substanţe cu efect narcotizant
se pedepseşte cu amendă in mărime de la 200 !a 600 unităţi convenţionale sau cu inchisoare de până la 5 ani. (2)
Aceeaşt acţiune săvârşiîă:
a) repetat;
b) cu apiicarea violenţeî sau cu ameninţarea aplicării ei
se pedepseşte cu amendă in mărime de !a 400 la 800 unitâţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 6 ani.
1. Sănătatea şi dezvoltarea normală a, minorului prezintă obiectul infracţiunii enunţate. No-
ţiunea de drog (narcotice, stupefiante) - sunt substanţele de origine vegetală, sau sintetică
care servesc la propagarea unor medicamente.
Partea specială 309
2. Informaţia despre substanţele narcotice, psihotrope sau a precursorilor, substanţelor cu
efect narcotizant, drogurilor se conţine in următoarele acte normative:
1) Convenţia unica asupra stupefianţilor (NEW YORK 30.03.1961), Protocolul de modi-
ficare a acestei convenţii GENEVA 25.03.1972 (TI, vol. 8 Chişinău 1999)
2) Convenţia asupra substanţeior psihotrope; Viena 21.02.1971; (Ibidem).
3) Convenţîa ONU contra traficului ilicit de stupefiante şi substanţele psihotrope (Viena
20.12.1999) Ibidem;
4) Legea cu privire la circulaţia substanţelor narcotice, psihotrope şi precursorilor Nr.
382-XIV - 06.05.1999 nr. 73-77/339 din 15.07.1999;
5) Legea privind controlul şi prevenirea consumului abuziv de alcool, consumul ilicit de
droguri şi alte substanţe psihotrope Nr. 713-XV din 06.12.2001. (M.O. nr. 36-38 (208
din 14.03.2002).
6) H.P. CSJ din 27.03.1997 nr. 12 - Despre practica aplicării de către instanţele
judecătoreşti a iegislaţiei privind infracţiunile legate de mijloacele narcotice şi sub-
stanţelor cu efect puternic şi toxice.
3. Latura obiectivă se realizează prin acţiimi îndreptate spre atragerea minorilor prin dife-
rite forme la consumul ilegal de droguri, medicamente sau alte substanţe cu efect narcoti-
zant.
Mijloace narcotice ţi subsfanţele cu efect puternic şi toxic sunt incluse în lista formală - de
Comitetul permanent de conîrol asupra drogurilor din cadrul M. J. şi aprobată de Guver-
nul RM.
4. Agrvantele enunţate în alin. 2 art. 209 - săvârşite repetaî, cu aplicarea violenţei sau cu
ameninţarea aplicării ei sunt descrise în comentariu la art. 31,152,153,187, alin. 2 lit. e,
208 CP.
5. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează cu intenţie directă. Subiect al infracţiu-
niî este persoana fizică responsabilă care a atins vârsta de 18 ani.
Articolul 210, Antrenarea minorilorîn acţiuni militare sau propaganda războiului
înrândurilelor
Antrenarea minorilor în acţiuni militare sau propaganda râzboiului în rândurile lor
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 !a 600 unităţi convenţionale sau cu inchisoare de la 2 la 5 ani.
1. Antrenarea copiilor în acţiuni militareşi propagarea războiuluişi aviolenţeiîn rândurile
copiilor este interzisă de legea privind drepturile copiilor din 15.12.1984 modificată la
19.04.2002 (Monitorul Oficial 71/06.06.2002).
2. Latura obiectivă a infracţiunii indicate se realizează sub două forme de acţiuni:antrenarea
minorilor în acţiuni militare sau propaganda războiului în rândurile lor.
Infracţiunea se consideră consumată din momentul săvârşirii acţiunilor enumerate, indi-
ferent de faptul dacă a reuşit vinovatul să atragă minorii în acţiuni militare, sau a efectuat
propaganda râzboiului în rândurile lor.
Formele antrenării minorilor în acţiuni militare pot fi diferite, aceste acţiuni sunt deter-
310 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT

3. minate de scopul principal, influenţa psihică, asupra voinţei cu telul să participe la acţiuni
infracţionale. Capitolul VIII
Propagarea războiului constă în răspândirea în rândurile minorilor a ideilor cu caracter
militar, agresiv, imaginiior ce formează concepţie despre începerea războiului între state. INFRACŢiUNI CONTRA SÂNÂTÂŢII
Propagarea înseamnâ influenţa activă asupra conştiinţei voinţei minoruiui în scopul in-
teresului de rezolvare a problemelor interstatale prin folosirea forţelor militare. Formele
PUBLICE Sl CONVIETUIRII
propagande nu au vre-o însemnătate, principalul să fie determinate, să poarte un caracter SOCIALE
clar şi nu au importanţă la calificare.
Latura subiectivă se caracterizează prin intenţii directe. Subiect al infracţiunii poate fi
orice persoana fizicâ responsabilă indiferent de cetăţenie, care a atins vârsta de 18 ani. Articolul 211 Jransmiterea unei boli venerice
(1) Persoana care, ştiind câ suferă de o boală venerică, o transmite altei
persoane se pedepseşte cu închisoare de până ia 3 ani. (2} Aceeaşi acţiune
săvârşîtă:
a) repetat;
b) asupra a două sau mal multor persoane;
a) cu bună-ştiinţă asupra unui
minor
se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 5
ani.

Latura obiectivâ a infracţiunii presupune o acţiune de transmitere a unei boli

venerice altei persoane de către persoana care ştie că suferă de o astfel de boală. De
transmiterea unei boli venerice se poate vorbi atunci când o persoană, care ştiind că
suferă de o astfel de boală, face ca o altărpersoană, care nu suferă de respectiva
boală, să se îmbolnăvească şiea.
Dacă ambele persoane sunt botnave, dar de boli venerice diferite, pe care şi le
transmit reciproc, fiecare dintre ele va purta răspundere pe baza art. 211 CP.
Boîile venerice afectează organele genitale ale persoanei. Se consideră boli venerice:
sifili-sul, gonoreea (blenoragia), şancrul moale, limfogranulomatoza inghinală,
trihomonoza şi hlamidoiza.
Prin transmiterea unei boli venerice se înţelege transmiterea agenţilor acesteia
prin contact sexual, precum şi prin alte modalităţi generate de condiţiile de îrai.
De cele mai dese ori contaminarea cu o boală venerică se produce în urma
relaţiilor sexuale, dar ea poate avea loc şi pe alte căi: prin sărut, utilizarea
aceleiaşi vesele, a aceluiaşi şervet etc.
Urmează să se stabilească, în fîecare caz, raportul de cauzalitate dintre acţiunea
fâptuito-rului şi imbolnăvirea victimei.
Infracţiunea se consumă dacă s-a produs rezultatul cerut de lege, adică din momentul
îm-bolnăvirii persoanei de o boală venerică. Dacă acest rezultat nu s-a produs, atunci
- în ca-zul intenţiei directe a făptuitorului - acţiunile lui se califtcă potrivit art. 27,
211 alin. Totodată, făptuitorul trebuie să ştie că este bolnav de o boală venerică. Dacă făptuitorul
(1). este în eroare cu privire la această împrejurare, râspunderea sa penala se exclude.
Consimţă
mântul
victimei
de a fi
expusă
primejdie
i de a fi
contamin
ată cu o
boală
venerică
nu
constitui
e un
temei
pentru
liberarea
de
răspunde
re penală
a
făptuitor
uiui,
care,
ştiind că
suferă de
o boală
venerică,
o
îransmite
acestei
persoane.
Laîura
subiectiv
ă a
infracţiu
nii se
caracteri
zează
prin
intenţie
directă,
indirectă
sau im-
prudenţă
sub
formă de
încredere
exagerată
în sine.
312 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Ministerul Sânătăţii a aprobat un formular special de avertisment pentru aceşti bolnavi,
numit "Avertismentul persoanei bolnave de o boala venerică". Organele ocrotirii sânătăţii
aduc la cunoştinţa bolnavuiui conţinutul avertismentului nominalizat, obligându-1 să
semneze acest formular.
7. Alin. (2) al art. 211 CP agravează răspunderea penală dacă transmiterea unei boli venerice
este săvârşită: a) repetat; b) asupra a două sau mai multe persoane; c} cu bună-ştiinţa asu-
praunui minor.
Explicaţiile noţiunilor acestor circumstanţe agravante sunt identice cu interpretările cir-
cumstanţelor agravante corespunzătoare de la art. 145 CP (omor intenţionat).
8. Dacă boala venerică a fost transmisă intenţionat în timpul violului sau al acţiunilor vio-
lente cu caracter sexual, fapta celui vinovat se califică pe baza art. 171 alin. (2) lit. e) sau,
respectiv, pe baza art. 172 alin. {2) lit. d) CP.
9. în cazul în care contaminarea intenţionată cu o boală venerică a avut loc în cadrul con-
strângerii la acţiuni cu caracter sexual (art. 173), al raportului sexual cu o persoană care
nu a atins vârsta de 16 ani (art. 174), se aplică regulile referitoare la concursul de infrac-
ţiuni.
10. Participaţia penală îa infracţiunea săvârşită cu intenţie nu este posibilă întrucât ea se
săvârşeşte în nume propriu, coautoratul fiind exclus.
11. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă care a atins vârsta de 16
ani şi suferă de o boală venerică. Nu contează dacă această persoană este femeie sau băr-
bat.
Articolul 212. Contaminarea cu maladia SIDA
(1) Punerea intenţionatâ a altei persoane în pericol de contaminare cu maladia SIDA
se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.
(2) Contaminarea cu maladia SIDA de catre o persoană care ştia că suferâ" de această boalâ
se pedepseşte cu inchisoare de la 3 la 5 ani.
(3) Acţiunea prevăzută la alin. (2), săvârşită:
a) asupra a două sau mai multe persoane;
a) cu bună-ştiinţă asupra unui minor,
se pedepseşte cu inchisoare de la 5 la 8 ani.
(4) Contaminarea cu maladia SIDA ca urmare a neîndepiinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare de către un
lucrător medical a obligaţiitor sale profesionale
se pedepseşte cu închisoare de până la 5 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a
exercita o anumitâ activitate pe un termen de pânâ la 3 ani.
1. în scopul depistării precoce a virusului imunodeficitar (HIV) şi a maladiei SIDA, precum
şi al sporirii răspunderii penale pentru încălcarea regulilor de prevenire a răspândirii
lor, legiuitorul a adoptat Legea cu privire la profilaxia maladiei SIDA nr. 1460-XII din
25.05.1993 (Monitorul Oficial nr. 7/214 din 03.07.1993).
2. Legea penală (art. 212 CP) conţine trei componenţe de infracţiune: punerea intenţionată a
altei persoane în pericol de contaminare cu maladia SIDA; contaminarea cu maladia SIDA
de către o persoană care ştie că suferă de această boală; contaminarea cu maladia SIDA din
iraprudenţaunuilucrătormedical.
Partea specială 313
3. Latura obiectivă a punerii intenţionate a altei persoane în pericol de contaminare cu ma-
ladia SIDA se realizează prin expunerea altei persoane - pe cale sexuală sau prin alte acte
- primejdiei de a fi coiitaminată cu această maladie.
4. De cele mai multe ori punerea altei persoane în pericolu] contaminării cu maladia SIDA se
face pe cale sexuală, fărâ utîlizarea mijloacelor mecanice de protecţie (prezervativelor).
5. Prin alte acte de expunere primejdiei de contaminare trebuie înţelese atât încălcârile de
către persoanele bolnave de maladia SIDA sau a celor infectate de HIV a regulilor de igienă
a muncii, de comportare în familie, la serviciu etc, alăptarea copilului, administrarea in-
jecţiei altei persoane de către un narcoman cu o seringă utilizată de el etc, cât şi încălcâri-
!e obligaţiilor profesionale de către lucrătorii medicali (de exemplu, la efectuarea operaţiei,
transfuziei de sânge, injecţiei, analizei sângelui etc, în urma cărora pacientul este expus
primejdiei de contaminare).
6. Infracţiunea se consideră consumată din momentul punerii altei persoane în pericolul
real al contaminării cu maladia SIDA.
7. De regulă, acordul persoanei de a avea raport sexual cu purtătorul virusului, în cazul
existenţei pericoluîui contaminării cu maladia SIDA, nu exclude răspunderea penală a
purtătorului de virus (persoanei bolnave). însă dacăacesta a întreprins măsurile necesare,
care exclud posibilitaîea introducerii virusului în organismul partenerului, răspunderea
se exclude. *
8. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenţie directă sau indirectă.
9. Subiect al infracţiunii date poate fi atât o persoană fizică responsabilă care a atins vârsta
de 16 ani şi suferă de maîadia SIDA, cât şi un lucrător medical.
10. Latura obiectivă a contaminării cu maladia SIDA de câtre o persoană care ştia câ suferă
de aceasîă boală se realizează prin transmiterea virusului imunodeficitar uman altei per-
soane. Se consideră că există două metode de conlaminare cu maladia SIDA: prin raport
sexual sau prin sânge (transfuzie de sânge, contactul suprafeţei corpurilor vătămate). HIV
atinge imunitatea omului, care îl apără de boli. Această maladie este incurabilă, produce
iminent decesul.
11. Componenţa infracţiunii este materială. Infracţiunea se consumă o dată cu îmbolnăvirea
victimei de maladia SIDA.
12. Latura subiectivă a contaminării cu SIDA se manifestă fie prin vinovăţie sub formă de in-
tenţie directă sau indirectă, fie prin imprudenţă sub formă de încredere exagerată în sine.
13. Subiectul infracţiunii poate fi numai o persoană fizică responsabilă, care ştia că suferă de
această boală şi a atins vârsta de 16 ani în condiţiile alin. (2) şi de 14 ani în condiţiile alin.
(3)alart. 2Î2CP.
14. Potrivit art. 2 a! Legii cu privire la profilaxia maladiei SIDA, persoanele ale căror probe de
testare atestă infectarea cu virusul HIV (SIDA) sunt avizate în scris de organele ocrotirii
sănătăţii şi instituţiile medicale asupra necesităţîi respectării regulilor de prevenire a
răspândirii maladiei, precum şi asupra răspunderii penaie pentru punerea intenţionată în
pericol de a se contamina sau pentru infectarea intenţionată a altor persoane.
15. Alin. (3) al art. 212 sporeşte râspunderea penală dacă sunt contaminate cu maladia
îilDA două sau mai multe persoane ori dacă este contaminată cu buna-ştiinţâ o persoană
minoră.
314 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
16. Latura obiectivă a contaminării cu maladia SIDA de către un lucrător medical se realizea-
ză prin transmiterea HIV ca urmare a neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare
a obligaţiilor sale profesionale. Practica cunoaşte cazuri de comitere a acestor încălcări
în timpul operaţiei, transfuziei de sânge, efectuării injecţiei, analizei sângelui, în urma
cărora pacientul este contaminat cu maladia SIDA.
17. Infracţiunea se consumă o dată cu îmbolnăvirea victimei de maladia SIDA.
18. Latura subiectivă a acestei infracţiuni se caracterizează prin vinovăţie în formă de impru-
denţă.
în cazul în care contaminarea s-a produs prin intenţie, cele săvârşite, în funcţie de preju-
diciul cauzat sănătăţii, vor fi calificate ca infracţiuni contra sănătâţii persoanei, conform
art. 151,152CP.
19. Subiecţi ai infracţiunii prevăzute de alin. (4) pot fi numai lucrătorii medicali care efec-
tuează tratamentul şi asistenţa bolnavilor de maiadia SIDA (medicii, asistentele medicale
etc), precum şi cei care primesc sau păstrează sângele administrat acestor boinavi (lucră-
torii punctelor de transfuzie a sângelui).
Articolul 213. încălcarea din neglijenţă a regulilor şi metodelor de acordare a
asistenţei medicale
încăkarea din neglijenţă a regulilor sau metodelor de acordare a asistenţei medicale, dacă aceasta a cauzat:
a) vătămarea gravă a integritâţii corporale sau a sănătăţii;
b) decesulpacientului,
se pedepseşte cu închisoare de până la 5 ani cu (sau fârâ) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a
exercita o anumitâ activitate pe un termen de la 2 la 5 anl.
1. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin încălcarea din neglijenţă a regulilor şi
metodelor de acordare a asistenţei medicale, dacă aceasta a cauzat vătămarea gravă a in-
îegrităţii corporale sau a sănătăţii ori decesul pacientului.
2. Regulile şi metodele de acordare a asistenţei medicale sunt definite în capitolul IV al Le-
gii privind ocrotirea sănătăţii nr. 411-XVIII din 28.03.1995 (Monitorul Oficial nr. 34/373
din 22.06.1995) şi în alte acte normative adoptate în conformitate cu această lege. Printre
acestea este, de exemplu, Legea privind asistenţa psihiatrică - nr. 1402-XIII din 16.12.1997
(Monitorul Ofkial nr. 44/310 din 21.05.1998).
3. Pot fi încălcate metodele şi tipurile de acordare a asistenţei medicale (art. 21 al Legii pri-
vind ocrotirea sănătăţii), regulile de dare a consimţământului pentru prestaţii medicale
(art. 23), regulile asistenţei medicaie în cazuri de urgenţă şi în cazuri extreme (art. 24),
regulile aplicării metodelor de profilaxie, diagnostic şi tratament, precum şi metodele de
administrare a medicamentelor (art. 28 din Legea menţionată) etc.
4. în fiecare caz concret este necesar de a stabili legătura cauzală dintre acţiunile (inacţiuni-
le) făptuitorului şi consecinţele arătate în textul dispoziţiei art. 213.
5. La calificarea faptei este obligatorie, ăe asemenea, stabilirea concretă a articolului şi punc-
tului din regulile sau metodele de acordare a asistenţei medicale care au fost încălcate.
6. Componenţa infracţiunii este materialâ. Infractiunea se consideră consumată din mo-
Partea specială 315
mentul producerii consecinţeior sub formă de vătămare gravă a integrităţii corporale sau
a sănătăţii ori decesul pacientului.
7. Latura subiectivă se caracterizează numai prin vinovăţie impmdentă în formă de negli-
jenţă. Făptuitorul nu îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al acEiunii sau inacţiunii
sale, nu a prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor ei prejudiciabile arătate în lege, dar
trebuia şi putea să le prevadă, pornind de la reglementărite stipulate de legile menţionate.
8. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă care a atins vârsta de 16
aui şi care este medic sau un alt lucrător medical, obligat să acorde asistenţă medicală.
Articolul 214. Practicarea ilegala a medicinei sau a activităţii farmaceutice
(1) Practicarea medicinei ta profesie sau a activităţii farmaceutice de către o persoană care nu are licenţâ sau
altâ autorlzaţie, dacă aceasta a cauzat din imprudenţă o vătămare a sânătăţil,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 !a 500 unitâţi convenţionale sau cu Tnchisoare de până la 2 anl.
(2) Aceleaşi acţiuni care au cauzat din imprudenţă decesul victimei
se pedepsesc cu inchisoare de până la 3 ani.
[Art. 214 modificat prin Legea nr. 211-XV din 29.05.03, în vigoare de la 12.06.03].
1. Latura obiectivă a infracţiunii este realizată prin practicarea medicinei ca profesie sau a
activităţii farmaceutic&'d^ către o persoană care nu are o licenţă sau altă autorizaţie, dacă
aceasta a cauzat din imprudenţă o vătămare a sănătăţii.
2. Prin practicarea ilegală a medicinei ca profesie se înţelege acordarea sistematică (cel puţin
de trei ori) a asistenţei medicale fără licenţă sau altă autorizaţie în scopul obţinerii pro-
fitului. Această activitate se efectuează în mod regulat, din contul mijloacelor personale
ale cetăţenilor, din contul instituţiilor de asigurare medicală sau al altor organizaţii în
conformitate cu contractele de asistenţă medicală încheiate.
3. Exercitarea profesiunilor medicale este autorizată titularilor unei diplome, unui atestat
sau certificat eliberat de o instituţie de învăţământ superior sau mediu de specialitate
respectivâ din Republica Moldova sau din străinătate şi ai unei licenţe pentru profesiunea
medicală aleasa, eliberată de Ministerul Sănătăţii.
4. Răspunderea penală pentru practicarea ilegală a medicinei ca profesie survine numai dacă
ea se efectuează fără licenţă sau altă autorizaţie şi dacă aceasta a cauzat din imprudenţă o
vâtâmare a sănătăţii.
5. Licenţa pentru practicarea medicînei ca profesie se eliberează instituţiilor medicale priva-
te de către Ministerul Sănătăţii.
6. Prin altă autorizaţie se înţelege deţinerea unei diplome, a unui atestat sau certificat, eli-
berate în modul stabilit de art. 9 şi 10 ale Legii privind ocrotirea sănâtăţii. Autorizarea
practicării medicinei ca profesie presupune că după absolvirea instituţiilor de învăţământ
superior medicii şi farmaciştii fac o pregătire postuniversitară, apoi o dată în cinci ani
urmează o perfecţionare în instituţiile de reciclare, iar în cazul în care nu au exercitat
profesiuni medico-sanitare ori fannaceutice mai mult de trei ani şi doresc să le exercite îşi
vor actualiza cunoştinţele printr-o autorizaţie în inodul stabilit.
7. Drept vătămare a sănâtăţii urmează a fi considerate vătămările uşoare, medii sau grave ale
integrităţii corporale sau ale sănătăţii, ale căror noţiuni sunt explicate la art. 151, 152, 153
CP. Numărul victimelor nu influenţează calificarca infracţiunii.
316 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
8. Acordarea asistenţei medicaie o singură dată cu plată sau fără ea nu se consideră practi-
care iiegală a medicinei. în asemenea cazuri, în funcţie de prejudiciul cauzat şi de forma
vinovăţiei, fapta poate fi calificată pe baza art. 151, 152, 153 CP.
9. Dacă de practicarea medicineî în scopul de a obţine profiţ se ocupă o persoană ce nu
cunoaşte medicina, înşelând cu rea-credinţă pacienţii supuşi tratamentului, cele săvârşite
pot constitui o escrocherie (art. 190 CP).
Nu constituie infracţiune tratarea pacienţilor prin descântece sau vrâji, deoarece aceste
fapte nu produc şi nici nu pot produce vătămari sanatăţii pacienţilor.
10. Prin practicarea ilegală a activităţii farmaceutice se înţelege o activitate sistematică de
preparare, distribuire şi vânzare a medicamentelor fără licenţă sau altă autorizaţie, efec-
tuată în scopul obţinerii profitului.
Răspunderea penală pentru practicarea ilegală a activităţii farmaceutice survine ca şi în
cazul practicării ilegale a medicinei.
11. Infracţiunea se consumă din momentul când survine vătămarea sănătăţii pacienţilor.
12. Latura subiectivă se caracterizează prin imprudenţă atât în formă de încredere exagerată
în sine, cât şi în forma de neglijenţă. Dacă aceste activitaţi au fost săvârşite intenţionat,
faptele, în funcţie de prejudiciul produs, vor fi calificate pe baza art. 151,152,153 CP.
13. Subiect al infracţiunii poate fi o persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani
şi practică medicina fără licenţă sau altă autorizaţie.
14. Alin. (2) at art. 214 determină răspunderea penală pentru aceleaşi acţiuni care au cauzat
din imprudenţă decesul victimei.
Articolul 215. Răspândirea bolilor epidemice
Nerespectarea măsurilor de prevenire sau combatere a bolilor epidemice, dacă aceasta a provocat:
a) răspândirea unei asemenea boli;
b) alteurmărigrave,
se pedepseşîe cu amendă tn mârime de la 200 la 400 unitâţi convenţionale sau cu închisoare până la 2 ani, iar
persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 unităţi convenţionale cu (sau fără)
Itchidarea întreprinderiî.
[Art. 215 modifkat prin Legea nr. 211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03j.
1. Dispoziţia art. 215 este de blanchetă, adică face trimitere la legislaţia sanitaro-epide-
miologică, care include Legea privind asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei nr.
1513-XII din 16.06.1993 (Monitorul Oficial, nr. 9/256 din 30.09.1993) şi alte acte normative
emise în conformitate cu ea de către autorităţile publice centrale şi locaîe, în limitele atri-
buţiilor acestora, inclusiv regulile sanitare, precum şi actele internaţionale ia care statul
Republica Moîdova este parte.
2. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin nerespectarea măsurilor de prevenire sau
combatere a bolilor epidemice, dacă aceasta a provocat râspândirea unei asemenea boli
sau alte urmări grave.
3. Nerespectarea măsurilor de prevenire sau combatere a bolilor epidemice poate fi săvârşită
prin acţiuni active sau prin inacţiuni. Ele se manifestă prin ignorarea acestor regulî, ne-
317
Partea specîală
respectarea lor totală sau parţială, eschivarea de la respectarea standardelor igienice, ne-
efectuarea vaccinurilor obligatorii, ignorarea măsurilor de carantină etc.
4. Prin răspândirea bolilor epidemice (epidemie) se înţelege extinderea unei boli contagioase
într-un timp scurt, prin contaminare la un număr mare de persoane dintr-o localitate,
dintr-un raion, dintr-o regiune, ţară etc.
5. Legea privind asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei determină două categorii
de boli epidemice:
a) boli contagioase;
b) boli convenţional cantagioase şi extrem de pericuioase.
Boala contagioasă este o maladîe infecţioasă a omului, care se răspândeşte în mijlocul popu-
laţiei prin intermediul factorilor mediului de viaţă de la om la om sau de la animal la om.
Boala contagioasă convenţională şi extrem de periculoasă este o maladie infecţioasa a omu-
lui cu capacitate de răspândire rapidă în mijlocul populaţiei, care se manifestă prin stare
clinîcă gravă, rată înaltă de mortalitate şi invaliditate ţi a cărei combatere este reglementată
de convenţii interstatale şi de regulile medico-sanitare internaţionale (pestă, holeră, febră,
hemoragie şi alte maladii, conform indicaţiei Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii).
6. La calificarea infracţiunii date trebuie de stabilit şi indicat ce măsuri concrete de preve-
nire sau de combaterea bblilor epidemice au fost încăkate, făcând trimitere la articolul,
alineatul, punctul sau litera actului normativ care reglernenteazâ aceste măsuri.
Urmează să fie stabilită legătura cauzală dintre acţiunile sau inacţiunile consumate şi
rezultatul prejudiciabil survenit.
7. Infracţiunea se consumă din momentul răspândirii bolilor epidemice sau survenirii altor
urmărigrave.
8. Prin alte urmări grave se înţeleg vătămări ale sănătâţii populaţiei, decesul unor persoane
sau daune raateriale aduse în proporţii mari din imprudenţă. Dacă aceste urmări grave
survin în urma unor acţîuni intenţionate, cele săvârşite cer o calificare suplimentară pe
baza art. 145, 151, 152, 153, 197 CP.
9. Latura subiectivă se caracterizează prin imprudenţă: încredere exagerată în sine sau ne-
glijenţă.
10. Subiect al infracţiunii pot fi o persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani,
precum şi persoanele juridice. Dacă aceste obligaţii sunt încălcate de o persoană cu funcţie
de răspundere, cele săvârşite se cer calificate potrivit art. 329 CP.
Articolul 216. Producerea (falsificarea), transportarea, păstrarea, comercializarea
produselor (mărfurilor), prestarea serviciilor periculoase pentru
viaţa sau sănăîatea consumatorilor
(1) Producerea (falsificarea), itansportarea, păstrarea, comercializarea produselor (mărfurilor), prestarea
serviciîlor, periculoase pentru viaţa sau sănătatea consumatorilor, sâvârşileîn proporlii mari, se pedepsesc
cu amendă în mărime de \ă 600 !a 800 unităţi convenţionale, iar persoana juridkă,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 5000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul dea exercita
o anumită activitaîe pe un termen de pânâ la 2 ani sau cu lichidarea întreprinderii.
 318 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
(2) Aceleaţiacţiuni:
a) săvârşite repetat;
b) dacă au provocat din imprudenţă vătâmarea gravă sau medie a sânătăţii oti decesui persoanei,
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 800 la 1000 unîtăţi convenţionale sau cu închisoare de la 1 la 3 ani,
iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 5000 la 8000 unităţi convenţionale cu
prtvarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de până !a 3 ani sau cu lichidarea
întreprindeiii.
(3) Acţiunile prevâzute la alin. (1) sau (2):
a) săvârşite în proporţii deosebit de mari;
b) săvârşite de un gtup criminal organizat sau de o organizaţie ciiminală;
c) dacă au provocat decesul a două sau mai multor persoane,
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1000 la 1500 unităli convenţionale sau cu închisoare de ia 3 la 7 ani,
iar persoana juridică se pedepsejte cu amendă în mârime de fa 8000 la 10000 unităţi convenţionale cu
privarea de dreptul de a exercita o anumitâ activitate pe un teimen de pâtiâ la 5 ani sau cu Ikhidarea
întreprinderii.
[Art. 216 în redacţia Legii nr. 175-XIV din 03.06.04 in vigoare dln 18.06.04].
1. Latura obiectivă a infracţiunîi este realizată prin producerea (falsificarea), transportarea,
păstrarea, comercializarea produselor (mărfurilor), prestarea serviciilor, periculoase pen-
tru viaţa sau sănătatea consumatorilor săvârşite în proporţii mari.
2. Conform pct. 2 din Hotărârea Plenului CSj cu privire la practica aplicării legislaţiei penale
şi administrative pentru protecţia consumatorilor nr. 23 din 10.07.1997, produsele presu-
pun atât producţia finită, cât şi cea semifabricată, materia primă etc. La produse se refera
roadele pământului, obţinute în starea lor naturală prin aplicarea muncii (zăcămintde
extrase şi produsele obţinute prin prelucrare, pomuşoarele, ciupercile, ierburile, fructele
colectateş. a.).
O varietate a producţiei sunt mărfurile rezultate din activitatea industriei sau din activi-
tatea omului, create pentru satisfacerea unor necesităţi ale consumatorilor prin schimb,
prin vânzare-cumpărare. Particularitatea caracteristică a mărfii este valoarea ei utîlă,
capacitatea de a satisface anumite necesităţi, de a avea preţ, adică cost, în formă bănească
avaloriimărfii.
3. Produse şi mărfuri periculoase pentru viaţa şi sănătatea consumatorilor sunt ceie care din
cauza vechimii, a falsificării sau a condiţiilor de producţie, de transportare sau păstrare
au suferit acţiunea unor agenţi chimici de putrefacţie sau de fermentaţie ori a altora de
acelaşi fel, deterciinand modificarea substanţei şi vătămarea sănătăţîi, prin aceasta în-
ţelegându-se capacitatea obîectivă a produselor (mărfurilor) de a produce o îmbolnăvire a
oamenilor.
4. Potrivit Legii protecţiei consumatorilor nr. 1453-XII din 25.05.93 (M. nr. 10/281 din 30.
10.93), Legii standardizării nr. 590 din 22.09.95 (Monitorul Oficiai, nr. 11-12 din 1996), Re-
gulamentului cu privire la starea fabricării şi/sau comercializării produselor standardizate,
de calitate inferioară, retragerea din circulaţie a produselor falsificate şi nimicirea produ-
selor ce prezintă pericol pentru viaţa şi sănătatea consumătorilor şi pentru mediul ambiant
nr. 1300 din 31.12.1998 (Monitorul Oficial, nr. 5-6/49 din 21.01.99), producerea mărfurilor
periculoase pentru viaţa sau sănătatea consumatorilor trebuie sistată, iar făptuitorii - în
funcţie de circumstanţele cauzei - trebuie traşi la răspundere administrativă ori penală.
5. Se consideră consumatori persoanele fizice sau juridice, inclusiv subiccţii activităţii de an-
treprenoriat, care procură şi utilizează produse şi inărfuri sau care benefîciază de servicii
prestate de agenţi economici pentru necesitâţile personale, de producţie şi în alte scopuri.
Partea specialâ 319
6. Prin producerea produselor sau mărfurilor periculoase pentru viaţa şi sănătatea consu-
matorilor se inţelege prepararea acestor bunuri interzise în mod permanent sau temporar
din cauză că sunt vătămătoare sănătăţii oamenilor. De exemplu, în timpul unei epidemii,
când este inîerzisă consumarea apei altfel decât fiartă, se foioseşte pentru a prepara citro-
nadă, apă nefiartă (etc.)
7. Prin falsificarea produselor şi mărfurilor se înţelege modiiîcarea compoziţiei lor, astfet
încât, deşi par identice cu cele autentice, tn realitate au un conţinut diferit, vătămător
sănătăţii consumatorilor. De exemplu, o băutură alcoolică, care conţine alcool metilic în
loc de alcool etilic etc.
8. Transportarea sau păstrarea produselor şi mărfurilor periculoase pentru viaţa sau sănăta-
tea consumatorilor presupune efectuarea lor în condiţii în care aceste bunuri se alterează,
se descompun, calitatea lor devenind astfel vătămătoare sânătăţii consumatorilor.
9. Comercializarea produselor sau mărfurilor periculoase pentru viaţa sau sănătatea con-
sumatorilor presupune desfacerea (vânzarea) acelora a căror producere a fost interzisă
sau sistată în modul stabilit de actele normative nominalizate mai sus sau a produselor şi
mărfurilor evident alterate.
10. Prestarea serviciilor reprezintă o formă a activităţii economice materializată în diverse
operaţiuni de confecţionare, reparare, întreţinere a unor bunuri materiale, precum şi de
efectuare a unor servicifîn scopul satisfacerii unor nevoi de consum. Din categoria acestor
activităţi fac parte: transporturîle, activităţile turistice, serviciile financiare şi de asigură-
ri, consultaţiile medicale sau juridîce etc. (Dicţionar de economie, Editura Enciclopedicâ
"Gh. Asachi", Chişinău, 1996, pag. 166).
Răspunderea penală pentru prestarea serviciilor periculoase pentru viaţa consumatorilor
survine ca şi pentru producerea produselor (mărfurilor) periculoase pentru vîaţa sau să-
nătatea consumatorilor.
11. Noţiunea "proporţii mari" este explicată în art. 126 alin. (1) CP.
12. Infracţiunea prevăzută de alineatul (1) se consumă din momentul când produsele (mărfu-
rile) sunt preparate, iransportate, date pentru păstrare, prezentate pentru comercializare,
iar serviciile - prestate, dacă valoarea produselor şi volumul serviciilor prestate este de
proporţii mari.
13. Alineatul (2) sporeşte răspunderea penală pentru aceleaşi acţiuni săvârşite repetat sau
dacă au provocat din imprudenţă vătămarea gravă sau medie a sănătâţii ori decesul per-
soanei.
14. Alineatul (3) al acestui articol agravează răspunderea penală dacă acţiunile prevăzute la
alin. (1) şi (2) au fost săvârşite în proporţii deosebit de mari ori de un grup criminal orga-
nizat sau de o organizaţie criminală, precum şi în cazurik dacă au provocat decesul a două'
sau mai multe persoane.
15.Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin vinovăţie din imprudenţă în formă
de încredere exagerată în sine sau de neglijenţă.
16.Subiect al infracţiunii pot fi, de regulă, persoane fizice responsabile, care au atins vârsta
de 16 ani şi care poartă răspundere pentru producerea, transportarea, păstrarea sau co-
mercializarea produselor şi mărfuriior, inclusiv fabricarea produselor de bună calitate,
efectuarea controlului calităţii producţiei, precum şi persoane juridice.
320 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT

Articolul 217. Circulaţia ilegală a substanţelor narcotice, psihotrope sau a precursorilor

(1) Activîtatea llegală privind circulaţia substanţelor narcotice, psihotrope sau a precursorilor, adică cultivarea
de plante care conţin substanţe narcotke sau psihotrope, prelucrarea sau utilizarea a astfel de plante,
elaborarea, producerea, fabricarea, extragerea, prelucrarea, deţinerea, păstrarea, eliberarea, comertiali-
1 Partea specială

b)
c)
d)
e)
circulaţia ilegală a substanţelor narcotice;
circulaţia ilegală a substanţeior psihotrope;
circulaţia ilegală a precursorilor;
organizarea consuraului de atare substanţe fără autorizaţie.
zarea, distribuirea, procuraiea, livrarea, expedierea, importul, exportul, nimkirea substanţelor naicotice,
psihotrope sau a precursorilor, supuse controlului in conformitate cu legislaţia, precum şi organizarea 3. Potrivit art. 9 al Legii nr. 382-XIV din 06.05.99, este interzisă cultivarea, prelucrarea
consumului de asemenea substanţe fâră autorizaţie, sau
se pedepsesc cu amendă tn mărime de la 400 la 700 unitâţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani, iar
utilizarea următoarelor plante care conţin substanţe narcotice: macul somnifer
persoana jurldicâ se pedepseşte cu amendă in mărimede la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea
de dreptul de a exercita o anumită activitate. (Papaver
(2] Aceleaşi acţiuni săvârşite: Somiferum I), cânepa (Cannabis) şi arbustu] coca (Erythroylon coca). Cultivarea
a) repetat; acestor
b) de două sau mai multe persoane; plante poate fi autorizată numai in scopuri ştiinţifice sau pentru colectarea de
a) cu utilizarea substanţelor narcotice sau psihotrope care prezintă un pericoi deosebit pentru sănăta- seminţe.
teaomului
se pedepsesc cu închisoare de la S la 8 ani, iar persoana juridkâ se pedepseşie cu amendă in mărlme de la 4. în conformitate cu art. 1 al Legii nr. 382-XIV din 06.05.99 şi alin. 1 al art. 217,
3000 la 5000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitale sau cu circulaţia
lichidareairitreprinderii. ilegală a substanţelor narcotice presupune elaborarea, producerea, fabricarea,
(3) Acţiuniie prevăzute la alin. (1) sau (2), săvârşite: exîragerea,
a) de un gmp criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
b) în proporţii mari,
prelucrarea, deţinerea, păstrarea, eliberarea, comercializarea, distribuirea,
se pedepseţte cu închisoare de la 8 la 12 anî, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de procurarea,
la 5000 la 10000 unităţi convenţionaie cu lichidarea intreprinderii. livrarea, expedierea, importul, exportul sau nimicirea lor.
(4) Persoana fizică care a predat benevol substanţele narcotke, psihotrope sau precursorii este liberaîâ de
5. Potrivit art. 1 al Legii din 06.05.99, prin substanţă narcotică (stupefiant) se înţelege
răspundere penală pentru activitate ilegală privind circulaţia acestora.
[Art. 217 modificat prin Legea nr. 211-XV din 29.05.03, in vigoare din 12.06.03] sub-
stanţa de origine naturală sau sintetică, precum şi preparatul conţinând o astfel de
sub-
Informaţia despre circulaţia ilegală a substanţelor narcotice, psihotrope sau a precursori-
stanţă, care provoacă dereglări psihice in urma consumului lor abuziv.
lor, noţiunea şi lista lor se conţin în următoarele acte normative:
Substanţele narcotice şi substanţele psihotrope sunt denumite şi droguri.
a) Convenţia unică asupra stupefiantelor, adoptată la New York la 30 martie 1961, şi
Protocolul de modificare a acestei convenţii, adoptat la Geneva la 25 martie 1972 (TI, Lista substanţelor narcotice este determînatâ de tabeleîe I, II, III şi IV ale Convenţiei
vol. 8, Chişinău, 1999); din 1961. De exemplu: heroina/haşişul, marijuana, morfina, opiul, cocaina, codeina etc.
b) Convenţia asupra substanţelor psihotrope, adoptată ia Viena la 21 februarie 1971 6. Examinarea acţiunilor ilegale privind circulaţia substanţelor narcotice,
(ibidem); psihotrope sau
c) Convenţia ONU contra traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope, adopta- a precursorilor, stabilirea genului de mijloace narcotice, psihotrope sau a
tă la Viena la 20 decembrie 1988 (ibidem); precursorilor,
d) Legea cu privire la circulaţia substanţelor narcotice, psihotrope şi precursorilor nr. denumirii şi proprietăţii lor este destul de difkiiă. De aceea Plenul CSJ în hotărârea
382-XIV din 06.05.99 (Monitorul Oficial, nr. 73-77/339 din 15.07.99); din
e) Legea privind controlul şi prevenirea consumului abuziv de alcool, consumul ilicit de 27 martîe 1997 despre practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei
droguri şi de alte substanţe psihotrope nr. 713-XV din 06.12.2001 (Monitorul Ofidal, pri-
nr. 36-38/208 din 14.03.2002); vind infracţiunile legate de mijloacele narcotice şi substanţele cu efect puternic şi
toxic
f) alte acte normative elaborate de Comisia Interdepartamentală de Combatere a Narco-
(art. 1) cere ca instanţele judecătoreşti să dispună de concluziile expertizei
maniei şi a Narcobusinessului şi de Comitetul Permanent de Control asupra Droguri-
specializate,
lor din cadrul MS şi aprobate de Guvern.
efectuate conform metodicii aprobate de Comitetul Permanent de Control asupra
Latura obiectivă a circulaţiei ilegale a substanţelor narcotice, psihotrope sau a precursori- Drogu-
lor se realizează prin următoarele activităţi ilegale alternative: rilor, pe care le vor aprecia în cumul cu alte probe.
a) cultivarea de plante care conţin substanţe narcotice sau psihotrope, prelucrarea sau
7. Drept elaborare a unei substanţe narcotice este calificaîă orice operaţiune necesară
utilizarea acestor plante;
pentru
extragerea substanţei cu efect narcotic.
8. Termenul producţie înseamnă operaţiunea care consîă din culegerea opiului, a frunzei
de
coca, a canabisului şi răşinii de canabis din plantele care le produc (art. 1 al Convenţiei
 din separarea substanţei narcotice din plantele sau raaterialele ce le 3 3 C P 3
1961) conţin. 2 2 O a 2
D
. 11. Termenul preiucrare înseamnă obţinerea unei materii prime sau a unui produs finit 1 U
L
9. Term cu 4
15. 28.
enul efect narcotic prin modificarea unui material care conţine substanţe narcotice. P
16. E
fabri 12. Termenul deţinere înseamnă faptul de a dispune, a poseda, a avea o substanţă 17. 30. N
A
care narcoticâ. 18. 31. L
însea 13. Prin păstrarea de substanţe narcotice se înţelege orice acţiune intenţionată legată de 32.
19. C
mnă afla- 20. O
toate rea lor în posesia celui vinovat (asupra sa, în încăpere, în ascunzătoare sau în alt loc) 21. 33. M
E
oper (p. 3 22. 34. N
aţiun al Hotărârii Plenului CSJ din 27 martie 1997). 23. 35. T
A
ile, P 36. T
altele S
Ş
decât 24. I
prod 25. A
D
ucţia 26. N
, care P O
T
perm 27. A
it T

obţi-
nerea Colegiului penal al CSJ consultat Tabelul nr. 6
stupe din 11.06,1996 nr. 2c- "Determinarea cantităţilor
fiant 116/96. Butetinul mici sau mari de substanţe
elor Judecătoriei Supreme, nr. narcotice, psiho-
şi 7 din 1996, pag 18). trope şi cu acţiune drastică
cupri 3. Pentru procurarea depistate în traficul iiicit",
nd substanţelor narcotice în aprobat de Comitetul
purif cantităţi mici se aplică Permanent pentru
icare răspundere administrati- Control asupra Drogurilor
a, vă, dar nu penală. (Monitorul Oficial nr. 16-
prec (Hotărârea Prezidiului 18 din 16.02.1999).
Judecătoriei Supreme din (Decizia Colegiului
um şi
16.06.1988 nr. 4u-186/88). penalalCSJdin
trans
16.03.1999nr. lr/a-59/99).
form 4. Acţiunile Biptuitorului
area care a fabricat şi a păstrat 6. Sentinta de condamnare
stupe ilegal substanţe narcotice pentru procurarea şi
fără scop de des- păstrarea fără scop de
fiant
facere, la un înterval desfacere a substanţelor
elor
considerabil de timp, din narcotice a fost casată cu
în
diferite loturi de materie încetarea procesului penal,
alte
primă, în primul caz deoarece nu s-a constatat
stupe exact cantitatea
marijuană, în al doilea caz
iiant opiului extractiv deţinut de
opiu, mijloc narcotic mai
e făptuitor. (Decizia
puternic, constituie o
(ibid Coîegiuluipenal al CS] din
infracţiune repetată.
em). 16.02.1999 nr. Irla-
(Hotărârea Plenului CSJ
10. Prin din 08.11.1999 nr. 4-lr/a- 26/99).
extra 10/99).
gere 5. La determinarea
se proporţiilor mari privind Articolu! 218.
înţel circulaţia substanţelor Prescrierea
ege narcotice urmează a fi ilegală a
 p 5. Subiect al infracţiunii medicală, comanda d 3 C P 3
2 O
( poate fi o persoană instituţiei medicale e D
se 1 fizică responsabilâ, pentru primirea U
p
pentru L
(2) care a atins vârsta de acestor substanţe,
16 ani. licenţa pentru
consumul
se P
p( Dacă infracţiunea este efectuarea substan E
3a) săvârşită de o operaţiunilor cu r narcotice N
A
în persoană cu funcţie de substanţe narcotice sau L
m răspundere, cele sau psihotrope etc. psihotrope C
od săvârşite pot (1) O
re
9. Prin falsificarea reţetei
fi încadrate pe baza s M
pe sau a altor documente E
art. 327 (abuz de e(
tat care permit obţinerea N
putere sau în 2s T
;
serviciu). substanţelor narcotice A
b) e
sau psihotrope se T
de 6. Latura obiectivă a înţelege contrafacerea a)
do infracţiunii prevăzute Ş
unui document, b) I
uă de alin. 2 art. 218 se introducerea, 2.
sa realizează prin A
u înscrierea într-un D
falsificarea document original a N
m
ai
reţetei sau a altor informaţiilor false,
O
T
m documente care ştersăîurile, A
ult permit obţinerea corectările ş'i alte T
e preparatelor şi alterări a!e acestor
pe substanţelor narcotice documente. unei spelunci pentru uneia sau mai
rs sau psihotrope.
oa 10. Infracţiunea se consumul de multor persoane
ne 7. Prin reţetă se înţelege consumă^ dată cu mijloace narcotice a posibilităţii de a
; o dispoziţie scrisă a falsificarea reţetei sau a sau psihotrope consuma substanţe
c) medicului despre un altor documente. (găsirea localurilor, narcotice sau
cu gen concret de pregătirea psihotrope,
sc 11. Latura subiectivă se
preparat sau dispozitivelor pentru adăpostindu-se într-
op caracterizează numai prin
medicament pentru consumul acestor un
ul intenţie directă.
tratament. Reţeta care substanţe, alegerea asemenealocal
de 12. Subiecî al
permite obţinerea clienţilor sau a com- (ibidem).
a infracţiunii poate fi
ob preparatelor şi plicilor, angajarea
atât o persoană lor, elaborarea sau 5. Prin speluncă se
ţin substanţelor
particulară, cât ţi un pregătirea unor înţelege un local cu
e narcotice sau
pr lucrător medical măsuri conspirative faimă rea, în care se
psihotrope se
ep împuternicit să etc). adunâ elemente
autentifică atât cu
ar prescrie asemenea suspecte. Spe-
ştampila mediculai, 3. întreţinerea unei
at documente: medicii, luncă pentru
el cât şi cu ştampila per- spelunci înseamnă,
unii lucrători ai consumul
e soanei oficiale conform aceluiaşi
farmaciilor, şefii substanţeior
ori împuternicite cu punct, un sistem de
instituţiilor curative narcotice sau
su întocmirea acţiuni vi-
bs etc, precum şi o zând asigurarea psihotrope poate ii
documentelor.
ta persoană juridică. funcţionării ei atât un local de lo-
nţ 8. Prin alte documente cuit (casă,
13. Noţiunile de repetare (asigurarea
el care permit obţinerea apartament, vilă etc),
şi săvârşirea materială,
e preparatelor şi deservirea cât ţi un local
na infracţiunii de către
substanţelor narcotice clientelei, nelocuit (garaj,
rc două sau mai multe
sau psiho- asigurarea şopron, magazie,
oti persoane sunt
trope se înţeleg conspiraţiei etc.) depozit,
ce identice cu
sa
documentele pe baza (ibidem). subsol etc.) în care
agravantele de la
u cărora se efectuează se adună persoanele
mfracţiunile contra 4. Punerea la
ps prescrierea şi primirea doritoare de a
vieţii ţi sânătăţii dispoziţie a
ilt acestor consuma droguri.
otr persoanei, iar localurilor
substanţe: fişa
noţiunea înseamnă acordarea 3. Infracţiunea se
 c se pedepsesc cu oameni cu 3 C P 3
o închtsoare de la 4 la 7 2 O a
exploatarea 3. 2
4. ani. D
prostituţiei de către 4. U
6. L
terţe persoane din 21
7. 1. Latura obiectivă a 5.
martie 1980. P
proxenetismului se 6. E
(1) poate realiza prin 7. N
s A
următoarele forme 8. L
e(
de acţiuni 9.
2a) C
alternative: 10. O
s
ă îndemnul sau 11. M
determinarea la E
v 12. N
â prostituţie; 13. T
r înlesnirea practicării 14. A
ş T
prostituţiei;
it tragerea de foloase Ş
e I
de pe urma
f
practicării A
prostituţiei; D
a N
ţ recrutarea de O
ă persoane pentru T
A
prostituţie. T
c
i 2. Lupta comună a
e statelor pentru
Articolu! 221. a
prevenirea şi
u reprimarea acestor D r
n forme de parazitism i e
soci-
m s a
i
al josnic s-a
concretizat în t
n
o Convenţia r i
r internaţională pentru u n
; suprimarea traficului
b) femeilor g t
s e e
şi copiilor, adoptată
â
la Geneva la 20 r n
v
â septembrie 1921,
Convenţia
e ţ
r
ş internaţională a i
it privitoare o
e la reprimarea
traficului de femeî
s n
d a a
majore din 11
e
octombrie 1933, u t
u Convenţia pentru
ă
n repri-
marea traficului de d
g fiinţe umane şi e a
r exploatării
u t
prostituării altuia,
p e m
adoptată de
c Adunarea r o
ii Generală a ONU la 2 i n
m decembrie 1949, şi
i Convenţia privind o u
n lupta cu traficul de r m
 depseţte cu civilizaţiilor de pe d de duşmănîe
e amendă în
D teritoriul republicii, e sau urâ
c) 6.
i mărime de la socială,
precum şi ale 4 7.
s 500 la 3000 naţionall,
unităţi dezvoltării spirituale, a)
t 8. rasială ori
convenţionale poiitice, economice b) religioasâ
r 9.
u sau cu muncă şi sociale şi c) se pedepsesc cu
g neremunerată care sunt Inscrise în amendâ în mărime
în 5. a)
e Registrul de la 400 la 600
folosul b)
r monumentelor RM, unităţi convenţionaie
e comunităţii de c)
ocrotite de stat. sau cu închisoare de
a la 180 la 240
la 2 la 5 ani.
deore, sau cu Art. 3 al acestei legi
arest depânl la 10.
s clasifică
6 luni, iar 1. Latura obiectivă se
a monumentele, situate
u persoana 12. realizează prin
Juridică se pe teritoriul RM, în
două categorii: profanarea prin orice
pedepseşte
d (1) mijloace a unui
e cu amendă în d) de cultură;
mărime de la se mormânt, a unui
t b) obiecte ale monument, a unei
e 3000 la 5000
naturii.
r unitâţi urne funerare sau a
l convenţionale 3. Monumentele care unui cadavru,
o cu privarea de fac parte din patrimoniul precum şi însuşirea
r dreptul de a cultural sunt considerate: obiectelor ce se
a exercita o anu-
a) operele de află în mormânt sau
r mităactivitate.
[Art. 221 arhitectură, pe el.
e
completat prin scuîptură sau
a 2. Profanarea
Legea nr. 211- pictură
XV din presupune o acţiune
i monumentală,
29.05.03, în prin care se aduce
n elementele sau
t vigoare dln mormântului,
12.06.03] structuri-
e monumentului,
le cu caracter
n urnei
ţ 1. Latura obiectivă se arheologic,
funerare sau
i reaiizează prin inscripţiile,
cadavrului o ştirbire
o disirugerea sau grotele şi
n materială de natură a
deteriorarea grupurile de
a exprima lipsa de
intenţionată a elemente care au
t respect, batjocu-
ă monumen- valoare
ra, injuria.
telor de istorie şi naţională sau
a internaţională Această acţiune se
cultură sau a
din punct de realizează prin
obiectelor naturii
m vedere istoric, distrugerea,
o luate sub ocrotirea
artistic sau degradarea,
n statului.
ştiinţific; murdărirea unui
u 2. Potrivit art. 1 al
m b) ansamblurile: mormânt sau
e
Legii privind monument funerar,
grupuri de
n ocrotirea dezgroparea celor
construcţii
t monumentelor nr. înhumaţi şi iăsarea
e
izolate sau
1530-XII din lor pe pământ iângă
l grupate care,
22.06.93 (M. nr. mormânt, desenarea
o datorită
1/3 din JSO.Ol. de imagini
r arhitecturii,
d 1994), monumentele indecente pe
unităţii şi
e sunt obiecte sau mormânt, risipirea
integrităţii lor în
ansambluri de cenuşii dintr-o urnă
i peisaj, au
obiecte cu valoare etc.
s valoare
istorică, artistică sau
t naţională sau
o ştiinţifică, care
internaţională
r reprezintă mărturii
din punct
i ale evoluţiei
330 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
3. Nu constituie infracţiunea de care ce ocupăm insultele orale aduse celui decedat, întrucât
acestea nu intrunesc cele două condiţii obligatorii ale infracţiunii:
a) o alterare cât de mică a obiectelor funerare;
b) exprimarea lipsei de respect.
4. Mormântul este locul în care se află inhumat un cadavru cu toate anexele teritoriului pro-
priu-zis, cum ar fi: împrejmuirea făcută din orice material, felinarele, candelele, obiectele
religioase, banca pusă uneori la câte un mormânt, ghivecele cu flori, coroanele etc.
5. Mofiumentul este orice lucrare artistică aflată pe un mormânt sau alăturea de un mormânt
cu scopul de a exprima sentimentele de pietate faţă de cel decedat (stele, mausolee etc).
6. Urnafunerară este caseta, cutia sau orice alt obiect în care se află cenuşa celui decedat.
7. Prin caăavru se înţelege rămăşiţa trupeascâ a celui decedat, în orice formă s-ar găsi: tru-
pul inanimat, înainte de a fi intrat în putrefacţie, formele pe care le poate lua mai târziu
prin descompunere.
8. Dacă acţiunea de profanare întruneşte şi componenţa altei infracţîuni (distrugere, van-
dalism, însuşirea bunurilor, perversiune sexuală etc), se aplică regutile referitoare la
concursul de infracţiuni.
9. însuşirea obiectelor ce se află în/sau pe mormânt presupune însuşîrea hainelor de pe cada-
vru, a unor obiecte de preţ care uneori se pun în coşciugul cu cadavrul, crucile sau unele
obiectedevaloare.
10. Latura subiectivă se caracterizeazâ prin intenţie directă, iar în cazul insuşirii obiectelor ce
se află în mormânt sau pe el - şi prin scopul de a obţine profit.
11. Alin. 2 sporeşte răspunderea penală, dacă aceste acţiuni sunt săvârşite de două sau mai
multe persoane sau din motive de duşmănie sau ură socială, naţională, rasială ori religioa-
să (a se vedea explicaţiile acestor agravante de la art. 145).
12. Subiect poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.
Capitolul IX
INFRACATIUNI ECOLOGICE
Articolul 223. încălcarea cerinţelor securităţii ecologice
încâlcarea cerinţelor securităţii ecologice la proiectarea, amplasarea, construcţia sau punerea în exploatare, pre-
cum şi !a exploatarea construcţiilor industriale, agricoie, ştiinţifice sau a altor obiectîve de către persoanele
responsabile de respectarea lor, dacă aceasta a provocat:
a) mărirea esenţialâ a nîvelului radiaţiei;
b) daunesănătâţiipopulaţiei;
c) pieirea în masă & animalelor;
d) alteurmăfigrave,
se pedepseşte cu amendă în mârime de la 300 la 600 unitâţl convenţionale sau cu închtsoare de ia 2 ia 5 ani, în
ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de 3 exercita o anumitâ activitate
pe un termen de până la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amercdă în mărime de la 1000 la 3000
unităţi convenţionale a privarea de dreptul de a exerdta o anumltă activitatesau cu lichida-reaîntreprinderii.
[Art. 223 modificat prin Legea nr. 211-XV din 29.05.03, în vigoare 12.06.03]
Includerea acestui articol în legislaţia penală este dictată de agravarea situaţiei ecologice
în ţară, situaţie strâns legată de încălcarea cerinţelor securităţii ecologice la proiectarea,
amplasarea, construcţia sau punerea în exploatare, precum şi la exploatarea construcţiilor
industriale, agricole, ştiinţifice sau a altor obiective de către persoanele responsabile de
respectarea lor, şi de o serie de documente internaţionale cu privire la protecţia mediului,
cum ar fi materialele Conferinţei ONU cu privire la mediu şi dezvoltarea lui, care a avut loc
la 3-14 iunie 1992 în Rio de Janeiro etc.
Relaţiile omului cu mediul sunt reglementate de Constituţie, Legea nr. 1515-XII din
16.06.1993 privind protecţia mediului, Legea nr. 1422 din 17.12.1997 privind protecţia
aerului atmosferic, Legea nr. 851 dîn 29.05.1996 privind expertiza ecologică şi evaiuarea
impactului asupra mediului şi alte legi şi acte normative ce ţin cont de problematica pro-
tecţiei mediului şi folosirii raţionaîe a resurselor naturale.
Obiect al infracţiunii îl constituie mediul, iar obiectul material al infracţiunii îl constituie
resursele naturale: solul, subsolul, apele, flora şi fauna, aflate pe teritoriul republicii, pre-
cum şi aerul din spaţiul de deasupra acestui teritoriu, ce formează patrimoniul naţional al
Republicii Moldova.
Latura obiectivă a infracţiunii constă in încălcarea regulilor de protecţie a mediului
şi în încălcarea cerinţelor securităţii ecologice la proiectarea, amplasarea, construcţia
sau punerea în exploatare, precum şi la exploatarea construcţiilor industriale, agricole,
ştiinţifice sau a altor obiective de către persoanele responsabile de respectarea lor, dacă
aceasta a provocat:
a) schimbarea esenţială a fondului radioactiv;
b) daune sănătăţii populaţiei;
c) pieirea în masă a animalelor;
d) alteurmări grave.
332 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
4. Regulile de protecţie a mediului şi cerinţele securităţii ecologice la proiectarea, ampla-
sarea, construcţia sau punerea în exploatare, precum şi la exploatarea construcţiilor in-
dustriale, agricole, ştiinţifice sau a altor obiective se conţin în legile indicate şi în alte acte
normative. Etaborarea proicctelor diferiteior obiecte, amplasarea, construcţia sau punerea
în exploatare, exploatarea construcţiilor industriale, agricole, ştiinţifice sau a altor obiec-
tive constituie infracţiune doar în cazui încălcârii regulilor şi cerinţelor legilor indicate
şi ale altor acte normative (instrucţiuni, regulamente, hotărâri, ordine etc). Dispoziţia
acestui articol este de blanchetă, de aceea, în rechizitoriu, ordonanţa de punere sub în-
vinuire sau în sentinţa de condamnare este necesar să indicăm care reguli concrete au fost
încălcate.
5. Componenţa de infracţiune este materială, ea se consumă din momentul survenirii conse-
cinţelor prejudiciabile prevazute în art. 223 CP, şi anume:
a) mărirea esenţială a fondului radioactiv;
b) daune sănătăţii populaţiei;
c) pieirea în masă a animaielor;
d) alte urmâri grave.
Mărirea esenţială a fondului radioactiv constă în ridicarea nivelului radiaţiei ce depăşeşte
limita admisă, adică în cazul când nivelul de radiaţie în aer depăşeşte 0, 2 roentgen/oră.
Daune sănătăţii populaţiei pot fi exprimate prin vătămarea corporală de orice grad mlcar a
unei singure persoane sau îmbolnăvirea ei.
Pieirea în masă a animalelor se stabileşte nu numai după numărul animalelor pierite, ci se
ţine cont şi de mărimea populaţiei lor.
Alte urmări grave sunt orice consecinţe ce încaică esenţial securitatea ecologică (echili-
brul ecologic), adică prezintă pericol pentru organismeie vii, inclusiv pentru oameni. De
exemplu, a fost proiectată emisia în atmosferă a reziduurilor industriale şi în zonă nivelul
de radiaţie s-a ridicat într-atât, încât a poluat sectoarele populate ale oraşului etc.
6. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin două forme ale vinovăţiei (a se ve-
deaart. 19 CP).
7. Subiectul infracţiunii este special: persoana învestită prin lege, act normativ sau ordin cu
asigurarea respectării regulilor şi cerînţelor indicate în dispoziţia articolului 223 CP de
către alte persoane ce efectuează sau execută proiectarea, amplasarea, construcţia sau pu-
nerea în exploatare, precum şi exploatarea construcţiilor industriale, agricole, ştiinţifke
sau a altor obiective. Condiţia existenţei acestei componenţe de infracţiune constă în
cunoaşterea de către persoana responsabila a faptului că ea este învestită cu asemenea
obligaţiuni. în cazul punerii în exploatare a construcţiilor industriale, agricole, ştiinţifice
sau a altor obiective subiect al infracţiunii pot fi şi membrii comisiei de recepţie, în limite-
le sarcinilor lor de profil.
Subiect a! infracţiunii poate fi şi persoana juridică (a se vedea art. 21 CP).
Practica judiciară
Privitor la această componenţă de infracţiune nu există practică judiciară.
Partea specială 333
Articolul 224. încălcarea regulilor de circulaţie a substanţelor, materialelor şi
deşeurilor radioactive, bacteriologice sau toxice
(1) ActSvităţlfe ilegale sau încâlcarea regulilor siabilile ce ţin de fabricarea, importul, exportul, ingroparea,
păstrarea, transportarea sau utilizarea substanţelor, materialelor şi deşeurilor radioactive, bacteriologlce
sau toxice, precum ţi a pesticidelor, erbicidelor sau a altor substanţe chimke, dacă aceasta creează perico-
lul cauzârii de daune esenţiale sănălălii populaţiei sau mediului,
se pedepsesc cu amendâ in nwime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 3 ani, iar
persoana juridkă se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unitâţi convenţionale cu privarea
de dreplul de a exercita o anumitâ activitate.
(2) Aceleaşi acţiunî:
a) săvârţtte repetat;
b) sâvârşiteîn zona situaţiei ecologice excepţionale sau în zona unei calamităţl naturale;
c) soldate cu impurificarea, otrăvirea sau infectarea mediului;
d) soldatecu pieireaînmasăaanimalelor
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani, iar
persoana juridică se pedepseşte cu amendă in mărime de !a 3000 la 5000 unităţi convenţionale cu privarea
de dreptul de a exercita o anumită activitaie sau cu lichidarea întreprindefii.
(3) Acţiuniie prevăzute la alin. (1) sau (2), care au provocat din imprudenţă:
a) îmbolnăvirea în masă a oamenilor;
b) decesuf persoanei,
se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani, iar persoana juridicâse pedepseşte cu amendă în mărime de la 5000
la 10000 unităţrcorîvenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumltă activitate sau cu lichidarea
întreprinderii.
(4) Acţiunile prevăzute la alin. (1), (2) sau (3), soldate cu decesul a două sau mai multor persoane,
se pedepsesc cu inchisoare de !a 7 la 15 ani, iar persoana juridkă se pedepseşte cu amendă în mărime de la 5000
la 10000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumitâ aclivitate sau cu lichidarea
întreprinderii.
[Art. 224 completat prin Legea nt. 211-XV din 29.05.03, în vigoare 12.06.03]
1. Scopul acestei norme penale constă în neadmiterea producerii tipurilor de deşeuri in-
terzise şi asigurarea respectării regulilor stabiiite cu privire la circulaţia substanţelor şi
deşeurilor ecologic periculoase.
Obiectul infracţiunii îl constituie mediul înconjurător.
2. Latura obiectivă se exprimă prin acţiune sau inacţiune, şi anume în desfaşurarea activi-
tăţilor ilegale sau încălcarea regulilor stabilite ce ţi n de fabricarea, importul, exportul,
îngroparea, păstrarea, transportarea sau utilizarea substanţelor, materialelor şi deşeurilor
radioactive, bacteriologice sau toxice, precum şi a pesticidelor, erbicidelor sau a altor sub-
stanţe chimice, dacă aceasta creează pericolul cauzării de daune esenţiale sănătăţii popu-
laţiei sau mediului.
3. Alin. 1 art. 224 CP constituie o componenţă de infracţiune formală, incriminând faptele
indicate doar în cazul în care ele creează pericolul cauzării de daune esenţiale sanătăţii
populaţiei sau mediului. Acest pericol constă în existenţa unor situaţii şi împrejurări
care puteau cauza apariţia unor consecinţe dăunătoare sănătăţii populaţiei sau mediului.
Existenţa pericolului iminent e apreciată de către organele de anchetă penală sau de către
instanţa de judecată. Un element obiectiv care confirmă existenţa unui asemenea pericol
îl constituie înaltul grad de probabiiitate a survenirii consecinţelor periculoase, a cauzării
de daune esenţiale sanătăţii populaţiei sau mediului, care în alte împrejurări n-ar fi exis-
tat. Conţinutul pericolului constă în posibilitaîea cauzării de daune esenţiale sânătăţii
populaţiei, prin care se înţelege, ca minimum, cauzarea unei daune periculoase pentru
334 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
viaţa şi sănâtatea persoanei {îmbolnăvirea, cauzarea de vătămări corporale de diferite gra-
de etc.)> sau posibilitatea cauzării de daune esenţiale mediuîui, adică înrăutăţirii calităţii
mediului şi a stării resurselor naturale, legate de poluarea, otrăvirea sau inipurificarea lui,
sau inrăutăţirea condiţiilor ecologice, sau îmbolnăvirea şi pieirea în masă a animalelor.
4. Infracţiunea prevâzută de alin. 1 art. 224 CP se consumă din momentul creării pericolului
indicat, fără să fie necesară survenirea consecinţelor prejudiciabiie.
5. în cazul survenirii consecinţelor prejudiciabile: impurificarea, otravirea sau înfectarea
mediului, pieirea în masă a animalelor, acţiunile făptuitorului vor fi caltficate în temeiul
art. 224 alin. 2 CP, provocarea din imprudenţă a îmbolnăvirii în masă a oamenilor, decesul
persoanei vor fi calificate în temeiul art. 224 alin. 3 CP, iar în cazul survenirii decesului a
două sau mai multe persoane - în temeiul art. 224 alin. 4 CP.
Impurificarea mediului constă în schimbările dăunătoare fizice, chimice sau biologice
a!e acestuia ca rezultat al contactului lui cu materialele sau substanţele indicate în acest
articol: substanţele, materialele şi deşeurile radioactive, bacteriologice sau toxice, precum
şi pesticîdele, erbicidele sau alte substanţe chimice.
Otrăvirea mediului constă în introducerea în mediu a unor microorganisme care pot pro-
voca epidemii sau epizootii.
Infectarea sau altă poluare a mediului constă in introducerea în sol a gunoiului sau a altor
substanţe infectante, în schimbarea fondului radiaţional etc.
6. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin două forme de vinovăţie.
7. Subiectul infracţiunii este special: persoana care are în obligaţiunile sale respectarea
reguliior de comportament cu substauţele, materialele şi deşeurile radioactive, bacteriolo-
gice sau toxice, precum şi cu pesticidele, erbicidele sau alte substanţe chimice.
8. în cazul săvârşirii infracţiunii în mod repetat, în zona situaţiei ecologice excepţionale sau
în zona unei calamităţi naturale, acţiunile făptuitorului vor fi calificate in temeiul art. 224
alin. 2 CR Poluarea mediului în asemenea zone sporeţte şi mai mult dauna gravă, cauzată
mediului şi populaţiei.
Practica judiciară
Pe baza art. 224 alin. 1 Cod penal poate fi trasă la răspundere penală doar persoana care prin
activitate ilegală sau încălcarea regulilor stabilite ce ţin de fabricarea, importul, exportul,
îngroparea, păstrarea, transportarea sau utilizarea substanţelor, materialelor şi deşeurîlor
radioactive, bacteriologice sau toxice, precum şi a pesticidelor, erbicidelor sau a altor substanţe
chimice, creează pericolul cauzării de daune esenţiale sănatăţii populaţiei sau mediului.
Acest pericol constă în existenţa unor situaţii şi împrejurări care puteau cauza apariţia unor
consecinţe dăunătoare sănătăţii populaţiei sau medsului. Un element obiectiv care confirmă
existenţa unui asemenea pericol îl constituie înaltul grad de probabiiitate a survenirii con-
secinţelor periculoase, a cauzării de daune esenţiale sănătăţii populaţiei sau mediului, care
în a!te împrejurări n-ar fi existat. Conţinutul pericolului constă în posibilitatea cauzării de
daune esenţiale sănătăţii populaţiei, prin care se înţelege, ca minimum, cauzarea unei daune
periculoase pentru viaţa şi sănătatea persoanei (îmbolnăvirea, cauzarea de vătămări corporale
de diferite grade etc), sau posibilitatea cauzării de daune esenţiale mediului, adică înrâutăţirii
calităţii mediului şi a stării resurselor naturale, legate de poluarea, otrăvirea sau impurificarea
Partea specială 335
lui, sau înrăutăţirea condiţiilor ecologice, sau îmbolnăvirea şi pieirea in masă a animalelor.
(Sentinţa Judecătoriei Militare nr. 1-105/2003, Decizia Curţii de Apel nr. la-243/2004, Decizia
Colegiului lărgit al Curţii Supremede Justiţie 1 ra-443/2004).
Artkolul 225. Tăinuirea de date sau prezentarea intenţionată de date neautenti-ce
despre poluarea mediului
(1) Tăinuirea datelor sau prezentarea intenţionată de călre o persoană cu funcţie de răspundeie ori de către o
persoană care gestionează o organizaţiecomercială, obştească sau altă organizaţie nestatală, piecum şi de
călre o persoană juridică, a datelor neautentice despre avariile cu poluare excestvă a mediului, cu poluare
radioactivă, chimică, bacteriologkâ sau cu alte urmări periculoase pentru viaţa sau sănătatea populaţiei,
precum şi despre starea sănătăţii populaţiei afectate de poluarea medlului, dacă aceasta a provocat din
imprudenţă:
a) îmbolnâvirea în masă a oamenilor;
b) pieirea în masă a animalelor;
c) decesul persoanei;
d) alte urmări grave,
se pedepseşte cu amendă Sn mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, în
ambeie cazuri cu pijj/area de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exerclta o anumîtă activitate pe
un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridicâ se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 !a 3000
unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate,
(2) Ateleaşi acţiuni soldate cu decesul a două sau mai multor persoane
se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani, iar persoana juridică se pedepseţte cu amendă în mărime de la
3000 la 6000 unităţi convenţlonale cu privarea de dreptul da a exercita o anumilă activitate sau cu llchidarea
întreprinderii. [Art. 225 completat prin Legea nr. 211-XV din 29.05.03, în vigoare 12.06.03]
1. Includerea acestui articol în legislaţia penală este dictată de agravarea situaţiei ecologice
în ţară, situaţie strâns legată de încălcarea cerinţelor securităţii ecologice, de poiuarea
excesivă a mediului, de poluarea radioactivă, chimică, bacteriologică sau de alte urmări
periculoase pentru viaţa sau sănătatea populaţiei.
Obiect al infracţiunii îl constituie mediul înconjurator.
2. Latura obiectivă a infracţiunii constă în acţiunile sau inacţiunile de tăinuire a datelor sau
prezentarea intenţionată de către o persoană cu funcţie de răspundere ori de către o per-
soană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală a
datelor neautentice despre avariile cu poluare excesivă a mediului, cu poluare radioactivâ,
chimică, bacteriologicâ sau cu alte urmări periculoase pentru viaţa sau sănătatea popu-
laţiei, precum şi despre starea sănătăţii popuiaţiei afectate de poluarea mediului, dacă
aceasta a provocat din imprudenţă: a) îmbolnăvirea în masă a oamenilor; b) pieirea în
masă a animalelor; c) decesul persoanei; d) alte urmări grave.
3. Bazându-ne pe dispoziţia art. 225 CP, putem deduce că această infracţiune are două moda-
iităţi de executare: a) tăinuirea datelor despre avariile cu poluarea excesivă a mediului, cu
poluarea radioactivă, chimică, bacteriologică sau cu alte urmări periculoase pentru viaţa
sau sănătatea populaţiei, precum şi despre starea sănătăţii populaţiei afectate de poluarea
mediului şi b) prezentarea intenţionată a unor date neautentice despre avariile cu poluare
excesivă a mediuiui, ca poluare radioactivă, chimică, bacteriologică sau cu alte urmări
336 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
periculoase pentru viaţa sau sănătatea populaţiei, precum şi despre starea sănătăţii popu-
laţiei afectate de poluarea mediului.
4. Tăinuirea datelor poate fi exprimată prin inacţiuni de neprezentare a unor date în organe-
le respective sau prin acţiuni de ascundere a urmelor avariilor sau poluărilor fără a se iua
măsuri pentru preîntâmpinarea survenirii consecinţelor prejudiciabile.
5. Prezentarea intenţionată a unor date neautentice despre avariile cu poluarea excesivă a
mediului, cu poluarea radioactivă, chimică, bacteriologică sau cu alte urmări periculoase
pentru viaţa sau sanătatea populaţiei, precum şi despre starea sănătăţii populaţiei afectate
de poluarea mediului se realizează prin acţiuni de falsificare, de introducere a unor date
ce nu corespund realităţii şi care diminuează pericolul real al avariilor în informaţiile cu
privire la calamităţile respective.
6. Componenţa infracţiunii este materială ţi se consumă în cazul survenirii consecinţelor
indicate în alin. 1 art. 225 CP:
a) îmbolnăvirea în masă a oamenilor;
b) pieirea în masă a animalelor;
c) decesul persoanei;
d) alte urmări grave sau în alin. 2 art. 225 CP: soldate cu decesul a 2 sau mai multe persoane.
Desprc pieirea în masă a animalelor şi alte urmări grave a se vedea art. 223 CP.
Despre îmbolnăvirea în masă a oamenilor, decesul uneia, a două sau mai multor persoane,
a se vedea art. 224 CR în cazul decesului a 2 sau mai multe persoane acţiunile făptuitoru-
lui vor fi calificate în temeiul art. 125 alin. 2 CP.
7. Latura subiectivă se exprimă prin două forme de vinovăţie: persoana tăinuieşte în mod in-
tenţionat sau prezintă date neautentice despre avariile cu poluarea excesivă a mediului, cu
poluarea radioactivă, chimică, bacteriologică sau cu alte urmări periculoase pentru viaţa
sau sănătatea populaţiei, precum şi despre starea sănătăţii populaţiei afectate de poluarea
mediului, şi are atitudine din imprudenţă faţă de consecinţele survenite.
8. Subiectul infracţiunii este special: persoana cu funcţie de răspundere ori o persoană care
gestionează o organizaţie comercială, obştească sau aită organizaţie nestataîă. Subiect al
infracţiunii poate fi şi persoana juridicâ.
Practica judiciară
Privitor la această componenţă de infracţiune nu există practică judiciară.
Articolul 226. Neîndeplinirea obligaţiilor de lichidare a consecinţelor
încălcărilor ecologice
(1) Eschivarea sau indeplinirea necorespunzâtoare de către o persoană cu funcţie de răspundere ori de către
o persoană care gestionează o organizaţie comerdală, obştească sau altâ organizaţie nestalalâ, precum şi
de către o petsoanâ juridică a obligaţiilor de lichidare a consecinţelor incăkârilor ecologfce, dacâ aceasta a
provocatdin imprudenţă:
a) îmbolnăvirea în masâ a oameniior;
b) pieirea în masă a animalelor;
c) decesulpersoanel;
d) alteurmărigrave,
Partea specială 337
se pedepseţte cu amendă in mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani, in
ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumitâ activitate pe un
termen de la 2 la S ani, iar perscana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de !a 1000 la 3000
unitâţi convenţionale cu privarea de dreptu! de a exercita o anumită actlvitate.
(2) Aceleaşi atţiuni soldate cu decesul a două sau mai multor persoane
se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani, iar persoana juridkă se pedepseşte cu amendă în mărime de la
3000 la 5000 unitâţi convenţionale cu privarea de dreplul de a exercita o anumitâ activitate sau cu lithida-
reaintreprinderii.
[Art. 226 completat prin Legea nr. 211-XV din 29.05.03, tn vigoare 12.06.03]
1. Induderea acestui articol în legislaţia penală este dictată de agravarea situaţiei ecologice
în ţară, situaţie ce este strâns legată de încâlcarea cerinţelor securităţii ecologice, şi în
particular, a obligaţiunilor de lichidare a consecinţelor încălcărilor ecologice cu privire la
poluarea excesivă a medîului, poluarea radioactivă, chimică, bacteriologică etc.
Obiect al infracţiunii îl constituie mediul înconjurător.
2. Latura obiectivă a infracţiunii constă în acţiuniSe sau inacţiunile de eschivare sau îndepli-
nirea necorespunzătoare de către o persoană cu funcţie de răspundere ori de către o per-
soană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală
a obligaţiilor de lichidare a consecinţelor încălcărilor ecologice, dacă aceasta a provocat
din imprudenţă: a) îmbolnăvirea in masă a oamenilor; b) pieirea în masă a animaleior; c)
decesul persoanei; sau d) rflte urmări grave.
3. Ţinând seama de dispoziţia art. 226 CP, putem deduce că această infracţiune are 2 mo-
dalitaţi de executare: a) eschivarea de către o persoană cu funcţie de răspundere ori de
către o persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie
nestatalâ de la îndeplinirea obligaţiilor de lichidare a consecinţelor încălcărilor ecologice;
şi b) îndeplinirea necorespunzătoare de către o persoană cu funcţie de răspundere ori de
către o persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie
nestatală a obligaţiilor de lichidare a consecinţelor încălcărilor ecologice.
4. Eschivarea poate fi exprimată prin inacţiuni, şi anume neluarea măsurilor respective în
vederea îndepiinirii obligaţiilor de lichidare a consecinţelor încâlcărilor ecologice.
5. îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor de lichidare a consecinţelor încălcărilor
ecologice constă in îndepHnirea parţială a obligaţiunilor de licbidare a consecintelor în-
călcărilor ecologice, sau executarea negiijentă a obligaţiunilor de lichidare a consecinţelor
încălcărilor ecologice.
6. Pentru existenţa acestei componenţe de infracţiune este necesar de constatat că în
competenţa persoanelor indicate intrau obligaţiunile de lichidare a consecinţelor încăl-
cărilor ecologice. Aceste obligaţiuni pot fi deduse din actele normative, regulamente sau
obligaţiunile functionale aîe acestor persoane şi o condiţie principală a existenţei acestei
componenţe de infracţiune este cunoaşterea (obligaţiunea de a cunoaşte) de către persoa-
nele indicate în art. 226 CP a obligaţiunilor sale de lichidare a consectnţelor încâlcărilor
ecologice.
7. Această componenţă de infracţiune esie materială. Pentru existenţa şi consumarea ei este
necesară survenirea consecinţelor prejudiciabile: dacâ aceasta a provocat din imprudenţâ:
a) îmbolnăvirea în masă a oamenilor; b) pieirea în masă a animalelor; c) decesul persoa-
nei; sau d) alte urmări grave.
338 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
La alin. 2 art. 226 CP se indică survenirea consecinţelor mai grave, cum ar fi aceleaşi ac-
ţiuni soldate cu decesul a două sau mai multe persoane.
Pentru pieirea în masă a animalelor, alte urmări grave, a se vedea art. 223 CP.
Pentru îmbolnăvirea în masă a oamenilor, decesul uneia, a două sau mai multe persoane,
a se vedea art. 224 CP.
8. Latura subiectivă se exprimă prin imprudenţă sau două forme de vinovăţie: persoana se
eschivează intenţionat sau din imprudenţă, sau îndeplineşte necorespunzător obligaţiile
de lichidare a consecinţelor încălcărilor ecologice, şi are atitudine din imprudenţă faţă de
consecinţele survenite: îmbolnăvirea în masă a oamenilor; pieirea în masă a animalelor;
decesul persoanei; decesul a două sau mai muite persoane, alte urmări grave.
9. Subiectul infracţiunii este special: persoana cu funcţie de răspundere ori o persoană care
gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală. Subiect al
infracţiunii poate fi şi persoana juridică.
Practica judiciară
Privitor la această componenţă de infracţiune nu există practică judiciară.
Articolul 227. Poluarea solului
(1) Impurificarea, otrăvirea, infectarea sau altâ poluare a solului cu produse nocive ale activitâţli economke
ori de altă natură ca urmare a încâlcării regulilor de manipulare cu substanţe nocive, îngrăşăminte raine-
rale, stimulenţi de creştere a plantelor şi cu atte subsîanţe chimice sau hiologice în timpul transportării,
utilizării sau pâstrârii lor, dacă aceasta a cauzat daune:
a) sănătăţii populaţiei;
b) mediului;
c} producţleiagricole,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 !a 500 unităţl convenţionale sau cu închisoare de până la 2 ani, iar
persoana juridică se pedepseşte cu amendâ în mârime de la 1000 la 3000 tinităţi convenţionale cu privarea
de dreptuf de a exercita o anumită activitate.
(2) Aceleaşi acţîuni:
a) săvârştte in zona situaţiei ecologice excepţionale sau în zona unei calamitâţi naturale;
b) urmate de decesul persoanei din imprudenţă
se pedepsesc cu amendă in mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 !a 5 ani, iar
persoana juridicâ se pedepseşte cu amendă tn mărimede !a 3000 la 6000 unităţi convenţionafecu privarea de
dreptul de a exercita o anumitâ activitate sau cu lichidarea întreprinderii.
[Art. 227 completat prin Legea nr. 211-XV din 29.05.03, in vigoare 12.06.03]
1. Componenţa de infracţiune examinată este generală pentru toate tipurile de atentare
infracţîonală asupra fondului funciar şi specialâ pentru acele atentate infracţionale la
săvârşirea cârora solul este reprezentat ca o parte a mediului.
Scopul articolului examinat constâ în protecţia solului prin preîntâmpinarea poluării lui.
Protecţia şi folosirea raţională a solului este reglementată de legi şi de alte acte normative,
priiicipalul dintre acestea fiind Codul fundar, adoptat prin Legea nr. 828-XII din 25.12.1991.
2. Obiectul infracţiunii îl constituie fondul funciar.
Obiectul material îl constituie toate terenurile, indiferent de destinaţie şi proprietate, care
Partea specială 339
constituie, în ansamblu, fondul funciar al Republicii Moldova. Fondul funriar, în funcţie
de destinaţia sa principală, se compune din urmâtoarele categorii de terenuri: cu destina-
ţie agricolă; din intravilanul localîtăţilor; destinate industriei, transporturilor, telecomu-
nicaţiilor şi cu alte destinaţii speciale; destinate ocrotirii naturii, ocrotirii sănătăţii, acti-
vităţii recreative, terenurilor de valoare istorico-culturală, terenurilor zonelor suburbane
şi altor terenuri verzi; ale fondului silvic; ale fondului apelor, altor fonduri de rezervă.
3. Latura obiectivă a infracţiunii constă în acţiimi sau inacţiuni alternative: a) de impu-
rificare; b) de otrăvire; c) de infectare sau altă poluare a solului cu produse nocive ale
activităţii economice ori de altă natură ca urmare a încâlcării regulilor de comportament
cu substanţe nocive, îngrăşăminte minerale, stimuienţi de creştere a plantelor şi cu alte
substanţe chimice sau biologice în timpul transportării, utilizării sau păstrării lor.
Impurificarea solului constă în schimbărite dăunătoare fizice, chimice sau biologice ale
solului din cauza contactului lui cu materialele sau substanţele indicate în acest articol:
substanţe nocive, îngrăşăminte minerale, stimulenţi de creştere a plantelor şi cu alte sub-
stanţe chimice sau biologice, introduse în sol cu depăşirea normelor sau concentraţiilor
prevâzute.
Otrăvirea soîului constâ în introducerea în sol a unor microorganisme care pot provoca
epidemii sau epizootii.
Infectarea sau altă poluare a solului constă în introducerea în sol a gunoiului sau a altor
substanţe infectante, In schimbarea fondului radiaţional etc.
4. lngrăşămintele minerale, stimulenţii de creştere a plantelor sau alte substanţe chimice
sau biologice reprezintă substanţe special destinate pentru activităţile agricole sau pentru
creşterea necomercialâ a plantelor.
5. Produse nocive ale activităţii economice ori de altă natură reprezintă tipurile de materie
primă industrială care şi-au pierdut calitâţile lor productive, resturile sau alte deşeuri in-
dustriale (lichide, gazoase, tari) ce apar în timpul proceselor tehnologice şi sunt capabile
să provoace otrăviri sau altă atingere fiinţelor vii sau habitatului lor.
6. Condiţia existenţei infracţiunii analizate constă în impurificarea, otrăvirea, infectarea
sau altă poluare a solului cu produse nocive ale activităţii economice ori de altă natură
ca urmare a încăkârii regulilor de comportament cu subslanţele nocive, îngrăşămintele
minerale, stimulenţii de creştere a plantelor şi cu alte substanţe chimice sau biologice în
timpul transportării, utilizării sau păstrării lor.
De exemplu, conform art. 37, 38 al Legii nr. 1515-XII din 16.06,1993 privind protecţia
mediului, se interzice împrăştierea pe terenuri agricole a unor ape uzate şi a nămolului,
provenite de la unităţile industriale, complexele zootehnice, de ia staţiile de epurare fără
autorizaţia autorităţilor pentru agricultură, pentru mediu şi pentru sănătate. De aseme-
nea, este interzisă şi se sancţionează depozitarea ş\ împrăştierea pe sol, în afara perimetre-
lor admise şi special amenajate a deşeurilor de producţie şi menajere, a molozului rezultat
din construcţii, a fierului vechi, a ambalajeSor de orice fel, a reziduurilor industriale, a
substanţelor chimice şi radioactive.
7. Infracţiunea se consideră consumată din momentul survenirii uneia sau a tuturor conse-
cinţelor enumerate în alin. 1 al articolului examinat: cauzat de daune a) sănătăţii poputa-
ţiei; b) mediului; c) producţiei agricole.
340
CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Dauna sănătăţii populaţiei poate fi exprimată prin îmbolnăvirea uneia sau a mai multor
persoane.
Daunele mediului pot fi exprimate prin pieirea animalelor, peştelui, plantelor etc.
Daunele producţiei agricole pot fi exprimate prin distrugerea plantaţiilor, viilor, livezilor
etc.
8. Latura subiectivă a infracţiunii se exprimă prin imprudenţă sau două forme de vinovăţie
(asevedeaart. 18-19 CP).
9. Subiect al infracţiunii poate fi atât persoana fizică, cât şi cea juridică.
10. Alin. 2 art. 227 CP prevede componenţele calificative ale infracţiunii: a) săvârşirea in-
fracţiunii in zona situaţiei ecologice excepţionale sau în zona unei calamităţi naturale; b)
urmate de decesul persoanei din imprudenţă.
Un semn obligatoriu la alin. 2 lit. a) art. 227 CP este locul săvârşirii infracţiunii şi anume
zona siîuaţiei ecologice excepţionale sau zona unei calamităţi naturale. Poiuarea pămân-
tului în asemenea zone sporeşte şi mai mult dauna gravă, cauzată mediului şi, prin urma-
re, populaţiei.
11. Săvârşirea acţiunilor indicate cu vinovăţie intenţionată, care au provocat o catastrofă eco-
logică, necesită calificarea lor în temeiul art. 136 CP (Ecocidul) şi nu necesită calificarea
lor suplimentară şi în temeiul art. 227 CP.
Practka judiclară
Privitor la această componenţă de infracţiune nu există practică judiciară.
Articolul 228. încălcarea cerînţelor de protecţie a subsolului
Incălcarea cerinţelor de protecţie a zăcămintelor minerale sau a altor resurse ale subsoMui, construcţia neauto-
rizată sau amplasarea deşeurilor toxice pe terenuriie cu zâcâminte minerale, precum ;i deversarea nesancţionată
a substanţelor nocive în subsol, dacâ aceasta a ptovocat:
a) prăbuşiri sau alunecâri de proporţii ale îerenului;
b) poluarea apelor subterane, creând perkol pentru sânâtatea populaţiei;
c) decesul persoanei dln imprudenţă;
d) alte urmări grave,
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 300 la BOO unităţi convenţîonale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani, iar
persoana jurldică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi tonvenţionale cu privarea
de dreptul de a exerclta o anumitâ activiîate.
|Art. 228 completat prin Legea nr. 211-XV din 29.05.03, In vigoare 12.06.03]
1. Relaţiiie ce apar în procesul exploatării, folosirii sau protecţiei subsolului sunt reglemen-
tate de Codul subsolului, adoptat prin Legea nr. 1511-XII din 15.06.1993.
Obiectul infracţiunii îl constituie mediut şi resursele lui naturale.
Obiectul material al infracţiunii îl constituie subsolul care reprezintă partea scoarţei te-
restre, situată mai jos de stratul de sol şi de fundul bazinelor de apă şi se întinde până la
adâncimi accesibile pentru studiere şi valorificare geologică.
2. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin acţiuni sau inacţiuni diverse, cum ar fi:
Partea specială 341
a) incălcarea cerinţelor de protecţie a zăcămintelor minerak sau a altor resurse ale sub-
solului;
b) construcţia neautorizată pe terenurile cu zăcăminte minerale;
c) amplasarea deşeurilor toxice pe terenurile cu zăcăminîe minerale;
d) deversarea nesancţionată a substanţelor nocive in subsol.
3. încălcarea cerinţelor de protecţie a zăcămintelor minerale sau a altor resurse ale sub-
solului se săvârşeşte prin acţiuni sau inacţiuni. Cerinţele de protecţie a subsolului sunt
reglementate de art. 14,18 etc. ale Codului subsolului. De exemplu, benefkiarii folosinţei
subsolului sunt obligaţi să asigure studierea deplină şi complexă a subsolului, folosirea ra-
ţionaiă şi complexă a resurselor lui în corespundere cu proiectele şi scliemele tehnologice,
inclusiv la preiucrarea materiei prime minerale etc.
4. Conform art. 27 al Codului subsolului, proiectarea obiectivelor şi construcţiilor care
nu sunt destinate pentru extracţia substanţelor utile se efectuează pe baza cercetărilor
geologo-inginereşti şi de altă natură, de comun acord cu Departamentul de Stat pentru
Protecţia Mediului şi Resurse Naturale. în cazul încăkârii acestor cerinţe, făptuitorii vor
fi traşi la răspundere penală pentru construcţia neautorizată pe terenurile cu zăcăminte
minerale. Construcţia neautorizatâ pe terenurile cu zăcăminte minerale constă în ridica-
rea în asemenea zone a diferitelor edificii, case, alte construcţii fără permisiunea organe-
lorindicate. -
4. Folosirea subsolului pentru îngroparea (depozitarea) substanţelor nocive ţi a deşeurilor
toxke se efectuează în condiţiile determinate printr-o autorizaţie specială, eliberată de
Departamentul de Stat pentru Protecţia Mediului şi Resurse Naturale în limitele perime-
trului minier repartizat.
Folosirea subsolului pentru îngroparea ţdepozitarea) substanţelor nocive şi a deşeurilor
toxice se înfăptuieşte numai după efectuarea expertizei ecologice de stat a proiectelor ş\ a
altei documentaţii.
5. Conform art. 36 al Codului subsolului, nu se permite păstrarea substanţelor nocive şi a
dqeurilor toxice deasupra zâcămintelor, obiectivelor şi construcţiilor din spaţiul subte-
ran. în cazul încălcării acestor cerinţe, acţiunile făptuitorului vor fi calificate conform art.
228 CP ca amplasare a deţeurilor toxice pe terenurile cu zăcăminte minerale sau deversa-
rea nesancţionată a substanţelor nocive în subsol.
6. Componenţa de infracţiune examinată este materială şi se consumă din momentul surve-
nirii consecinţelor indicate expres in dispoziţia articolului:
a) provocarea prăbuşirilor sau alunecărilor de proporţii ale terenului;
a) poluarea apelor subterane, creându-se pericol pentru sănătatea populaţiei; c) decesul
persoanei din imprudenţă; d) alte urmări grave.
Prăbuşirile pot avea loc, de exemplu, în cazul construcţiei neautorizaîe deasupra obiecti-
velor sau construcţiîlor din spaţiul subteran în cazul dereglării echilibrului stratuiui de
sus al subteranului. Poluarea apelor subterane a fost explicată în comentariul art. 229 CP.
7. Aite urmări grave pot consta în cauzarea de daune mari materiale, ecologicesau organiza-
torice. Gravitatea consecinţelor sc poate deduce din multiplicitatea de circumstanţe, cum
ar fi: mărimea daunei, inclusiv venitul nerealizat şi nedobândit, crearea de obstacole care
342 CODUL PENAL COMENTAT Şl ADNOTAT
întrerup procesul de dobândire a mineralelor pentru o durată mare de timp, caracterul
daunei cauzate mediului sau unor construcţii, inclusiv în legătură cu prăbuşirile sau aiu-
necările de teren etc.
8. Latura subiectivă se exprimă prin vinovâţie din imprudenţâ sau cu dublă formă de vino-
văţie.
9. Subiect al infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care a împiinit, la momentul
săvârşirii infracţiunii, vârsta de 16 ani, precum şi persoana juridică.
Practicajudiciară
Privitor la această componenţă de infracţiune nu exista practică judiciară.
ArticoJul 229. Poluarea apei
Infectarea sau altă Impurifîcare a apelor de suprafaţă ori subterane cu ape uzate sau cti afte dejeurl afe întreprin-
derilor, instftuţiilor şi organizaţiilor industriale, agricole, comunaleşi de altă natuiă, dacă aceasta a tauzat daune
în proporţii considerabile regnulul animal sau vegetal, resurselor piscicole, silvkulturii, agriculturii sau sănâtăţii
popuiaţiei ori a provocal decesul persoaneî,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 800 unitaţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 !a 5 anl, iar
persoana juridică se pedepseţte cu amendă în mărfme de la 1000 la 3000 unitâţi convenţionale cu privarea de
dreptul de a exercita o anumitâ activitate.
[Art. 229 completat prin Legea nr. 211-XV din 29.05.03, în vigoare 12.06.03]
1. Regulile de securitate şi de folosire raţionalâ a apelor în Republica Moldova sunt re-
glementate de Codul apelor al Repubiicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 1532-XII din
22.06.1993, Legea nr. 272 din 10.02.1999 cu privire la apa potabilâ, Legea nr. 440-XIII din
27.04.1995 cu privire la zonele şi fâşiile de protecţie a apelor râurilor şi bazinelor de apă,
Hotărârea Guvernului nr. 745 din 3.11.1995 despre aprobarea regulamentului privind or-
dinea şi condiţiile acordării obiectivelor acvatice în folosinţă, alte legi şi acte normative.
2. Infracţiunea prevăzută de art. 229 CP atentează la condiţiile normale de folosire a resur-
selor de apă din RM. De asemenea, un obiect de atentare al infracţiuniî îl constituie rela-
ţiile sociale privitoare la sânătatea publică prin menţinerea igienei, purităţii şi securităţii
surselor şi a reţelelor de apă, ca folosirea lor să fie posibilâ fără nici o primejdie pentru
sănătatea oamenilor, animalelor şi plantelor.
Obiectul materîal îl constituie sursele sau resursele de apâ asupra cărora se răsfrânge acti-
vitatea ilicită a subiectului infracţiunii (de exemplu, izvor, fântânâ, rezervoare, couducte,
jgheaburi de adăpare, canale de irigaţie, bazine etc).
Prin sursele de apă se înţeleg izvoarele, lacurile, fântânile, rezervoarele, iar prin reţele de
apă - conductele, uzinele de fiiltrare a apei, canalele etc.
Apa este sursa naturală regenerabilă, vulnerabilă şi Iimitată, element indispensabil pentru
viaţă şi pentru societate, materie primă pentru activităţi productive, sursă de energie ţi
cale de transport, factor detenninant în menţinerea echilibrului ecologic, constituind o
parte integrantă din patrimoniul public.
Protecţia, punerea în valoare şi dezvoltarea durabilă a resurselor de apă sunt acţiuni de
interes general.
343
Partea specială
3. Latura obiectivă constă în acţiuni de infectare sau altă impurificare a apelor de suprafaţă
ori subterane cu ape uzate sau cu alte deşeuri ale întreprinderilor, instituţiilor şi organi-
zaţiilor industriale, agricole, comunale şi de altâ natură. Infracţiunea poate fi săvârşită
şi prin inacţiune, care se poate exprima prin neluarea de mâsuri în vederea protejării
locurilor de purificare a apei, neiuarea de mâsuri în vederea purificârii apelor uzate sau a
deşeurilor întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor îndustriale, agricole, comunale,
neluarea măsurilor în vederea protejării locuriior (bazinelor) în care se află stocate aceste
ape şi deşeuri împotriva unor eventuale inundaţii, în urma cărora aceste ape se scurg în
sursele de apă {râuri, lacuri, canale etc), infectându-le,
4. Infectarea sursei sau reţelei de apă constă in răspândirea în apă a unor substanţe ori mi-
croorganisme, dăunătoare pentru oameni, animale sau plante. Ea constă într-o alterare,
schimbare a compoziţiei apei de folosinţă publică, indiferent de mijloacele prin care se
reaîizează fapta incriminată.
Pentru existenţa componenţei de infracţiune, infectarea trebuie să fie dăunătoare sănă-
tăţii oamenilor, animalelor sau plantelor, adică în cazul în care ea este folosită să aibă
însuşirea de a produce raoartea sau îmbolnăvirea oamenilor sau animalelor ori distruge-
rea plantelor.
5. Componenţa de infracţiune este materială: pentru realizarea ei este necesară survenirea
consecinţelor prejudicia^il^ indicate în art. 229 CP: cauzarea daunelor în proporţii con-
siderabile regnului animal sau vegetai, resurselor piscicole, silvicuiturii, agriculturii sau
sănătăţii populaţiei ori provocarea decesului persoanei.
6. Aprecierea daunei coitsiderabile se efectuează de către organele de anchetă penală sau
de către instanţa de judecată în funcţie de mărimea daunei reale cauzate florei, faunei,
resurselor piscicole, silviculturii, agriculturii, conform actelor normative respective şi, în
primul rând, de dauna exprimată prin îmbolnăvirea sau moartea animalelor şi plantelor
de apă, a altor animale şi a regnului vegetal de pe malurile surselor de apă, micşorarea
rezervelor de peşte, distrugerea locurilor de depunere a icrelor de către peşti, distrugerea
unor specii rare de animale şi de peşti, îmbolnăvirea şi distrugerea masivelor de pădure,
scăderea fertilităţii, productivitaţii şi degradarea pământului, apariţia balţilor şi a pă-
mânturilor saturate cu sare, cheltuielile mari pentru lucrările de amelioraţie, curâţirea
malurilor şi albiei râurilor etc.
Daunele considerabile sănătăţii populaţiei constau în îmbolnăvirea în masă a oamenilor
sau măcar a uneî persoane. Daună considerabilă este decesul persoanei sau al mai multor
persoane.
7. Pentru existenţa componenţei de infracţiune este necesară legătura cauzală dintre acţiu-
nile (inacţiunile) prejudiciabile arâtaţe şi consecinţele indicate în art. 229 CP.
Latura subiectivă a infracţiunii se exprimă prin vinovăţie intenţionată sau prin imprudenţă,
modalitatea săvârşirii ei este intenţia indirectă sau din imprudenţâ: făptuitorul îşi dâdea
seama că prin actiunile sau inacţiunile sale poate fi poluatâ apa şi pot surveni consecinţele
dăunătoare, nu le-a doriî, dar le-a admis, iar in unele cazuri n-a prevâzut posibilitatea poluâ-
rii apei şi a survenirii consecinţelor prejudiciabile, deşi trebuia ţi putea să le prevadă.
8. în privinţa provocării decesului persoanei, făptuitorul acţionează din imprudenţâ. în
cazul constatării vinovăţiei intenţionate, acţiunile lui vor fi calificate drept infracţiune
contra vieţii şi sânătăţii persoanei.
 344 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
9. în cazul în care infractorul acţionează cu intenţie directâ, în scopul slăbirii bazei econo-
mice a ţării, acţiunile lui fiind indreptate spre exterminarea în masă a oamenilor, vătăma-
rea sănătâţii lor, provocarea unor otrăviri sau răspândirea unor epidemii sau epizootii,
acţiunile lui vor fi calificate în temeiul art. 343 CP ca diversiune.
10. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoanâ fizică responsabilă, care la momentul
săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani, neavând relevanţă dacă el are sau nu
legătură cu reţeaua sau sursa de apă pe care a infectat-o.
Subiect al infracţiunii poate fi, de asemenea, persoana juridică, care, conform art. 21 alin.
2 CP, desfăşoară activitate de întreprinzător, în condiţiiie expuse în alin. 2 lit. a-c) ale
aceluiaşi articol.
Conform art. 16 CP, infracţiunea analizatâ este raai puţin gravă.
Practicajudiciară
Privitor la această componenţă de infracţiune nu există practică judiciară.
Artkolul 230. Poluarea aeruluî
Poluarea aerului cu depăşirea normelor stabjlite, ca urmare a emisiei în atmosferă a pcluanţilor sau a încălcâril
reguliior de exploatare, sau a neutilizăril utilajului, aparatajului, instafajiilor de purifkare şi control al emisiilor în
atmosferă, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile mediului, regnului animal sau vegetal,
sănatăţii populaţiei ori a provocat decesul persoanei,
se pedepseşte cu amendâ în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţlonafe sau cu îndiisoare de la 2 la S ani, iar
persoana juridică se pedepseşte cu amendâ în mărime de [a 1000 la 3000 unltâţi convenţionale cu privarea de
dreptul de a exercita o anumită activitate.
[Art. 230 completat prjn Legea nr. 211 -XV din 29.05.03, în vigoare 12.06.03]
1. Reguîile de păstrare a purităţii şi ameliorare a calităţii aerului atmosferic, de prevenire
şi reducere a efectelor nocive ale factorilor fizici, chimici, biologici, radioactivi şi de altă
naturâ asupra atmosferei sunt reglementate de Legea nr. 1515 din 22.06.1993 privind
medtul înconjurător, Legea nr. 1422 din 17.12.1997 privind protecţia aerului atmosferic,
Hotărârea Guvernului nr. 474 din 29.08.1996 cu privire la reţeaua de observare şi control
de laborator asupra contaminării (poluării) mediului înconjurător cu substanţe radio-
active, otrăvitoare şi mijloace bacteriale pe teritoriul Republicii Moldova, alte legi şi acte
normative.
2. Obiectul infracţiunii î! constituie protecţia mediului înconjurător. Prin mediul înconju-
rător se înţeiege totalitatea factorilor naturali (aer, ape, sol, subsol, păduri şi alte forme
de vegetaţie, fauna terestrâ şi acvatică, rezervaţiile monuraentelor naturii etc.) şi a celor
create de om (aşezările omeneşti şi alţi factori de mediu creaţi prin activităţi umane) care,
în strânsă interacţiune, influenţează echilibrul ecologic (raportul dintre organisme şi me-
diu în care se dezvoltă şi trăiesc), determină condiţiile de viaţâ pentru om şi dezvoitarea
societăţii.
Aerul este un amestec de azot şi oxigen de necesitate vitală pentru organismele aerobe,
care conţine şi mici cantităţi de alte gaze (argon, heliu, neon, cripton, xenon, radon, bioxid
de carbon, hidrogen), vapori de apă şi diverse particule.
Partea specîală 345
Protecţia acestui mediu are ca scop păstrarea echilibrului ecologic, susţinerea şi amelio-
rarea calităţii factorilor naturali, dezvoltarea valoriîor naturale ale ţării, asigurarea unor
condiţii de viaţă şi de muncâ tot inai bune pentru generaţiile actuale şi viitoare. Obiectul
secundar îl constituie sânătatea şi integritatea corporală a oamenifor şi economia naţională.
3. Latura obiectivă constă în poluarea aerului cu depăţirea normelor stabiiite, ca urmare a
emisiei în atmosferă a poluanţilor sau a Incalcării reguiilor de exploatare, sau a neutilizării
utilajului, aparatajuluî, instalaţiilor de purificare şi conlrol al emisiilor în atmosferă, dacă
aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile mediului, regnului animal sau vegetal,
sănătăţii populaţiei ori a provocat decesul persoanei. Ea se realizează prin acţiuni de eva-
cuare (emisie, eliminare) în atmosferă a substanţelor dăunătoare aflate în formă de gaze,
vapori, aerosoii (suspensie într-un gaz a unui corp solid sau lichid), particule solide.
4. Acţiunile, în sensul art. 230 CP, constau în încălcarea regulilor de emisie în atmosferâ a
poluanţilor sau a regulilor de exploatare sau neutralizare a utilajului, aparatajului, insta-
laţiilor de purificare şi control al emisiilor în atmosferă, prevăzute de regulamente şi alte
acte normative. încălcarea regulilor de exploatare sau neutralizare a utilajului, aparataju-
lui, instalaţiilor de purifkare şi control al emisiilor în atmosferă poate fî exprirnată prin
diferite acţiuni, cum ar fi; deconectarea staţiilor de purificare, schimbarea regimului de
funcţionare a element€lor şi staţiilor de purificare etc, care duc la emisia în atmosferă a
poluanţilor sau la schimbarea calităţilor lor naturale etc.
Prin inacţiune infracţiunea se săvârşeşte în cazul neschimbării la timp a filtrelor, ne-
folosirea aparaturîi de control, ignorarea inforraaţiilor despre calitatea componentelor
substanţelor emise în aerul atmosferic etc.
5. Pentru consumarea infracţiunii este necesar ca oricare dintre acţiunile respective să
aducă daune în proporţii considerabile mediului, regnului animal sau vegetal, sănătăţii
populaţiei ori să provoace decesul persoanei.
Daune în proporţii considerabile mediului, regnului animal sau vegetal pot fi considerate
formarea în aerul atmosferic a unor concentraţii de substanţe poluaie, ce depăşesc nor-
mele stabilite, schimbarea calităţii aerului, apariţia unor boli la plante sau animale, cât şi
pieirea animalelor, pâsărilor sau unor speciî de plante.
6. Cauzarea de daune sănătăţii populaţiei constă în absorbirea de către persoane a substan-
ţelor otrăvitoare din aer în timpul respiraţiei, contaminarea pielii sau a organelor respi-
ratorii, ori a altor organe, care au cauzat vătămarea integrităţii de orice grad: vătămare
uşoară, medie sau gravă. Infracţiunea se consideră consumată de asemenea din momentul
decesului persoanei.
Deoarece componenţa de infracţiune este materială, este stric necesar de constatat
existenţa legăturii cauzale dintre acţhmile sau inacţiunile sus-indicate şi consecinţele
survenite.
7. Latura subiectivă a infracţiunii poate fi realizaîă prin imprudenţă sau dubla formă de
vinovăţie. în cazul când infractorul acţionează cu intenţie directă, în scopul slăbirii bazei
economice a ţării, acţiuniîe !ui fiind îndreptate spre exterminarea în masă a oamenilor,
vâtâmarea sănătăţii oamenilor, provocarea unor otrăviri sau raspândirea unor epidemii
sau epizootii, acţiunile lui vor fi calificate pe baza art. 343 CP ca diversiune.
346 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
8. Subiect al infracţiunii poaîe fi orice persoanâ fizicâ, responsabilă, care a atins vârsta de 16
ani, cât şipersoanajuridică. în majoritateacazurilorpersoanafizicăestesubiect alinfrac-
ţiunii în cazul îndeplinirii sau neîndeplinirii de către ea a obligaţiuiîilor funcţionale cu
privire la respectarea reguiilor de emisie in atmosferâ a poluanţilor sau in cazul încălcării
regulilor de exploatare sau utilizare a utilajului, aparatajului, instalaţiilor de purificare şi
control al emisîilor în atmosferă.
Infracţiunea prevăzută de art. 230 CP este mai puţin gravâ (vezi art. 16 CP).
Practtca judiciară
Privitor la această componenţă de infracţiune nu există practică judiciară.
Articolul 231. Tăierea ilegală a vegetaţiei forestiere
Tăierea ilegală a arborilor şi arbuştilor din fondul silvic sau din fondul ariilor naturale protejate de stat,
săvârşită:
a) de persoane responsabile de protecţia şl paza vegetaţiei forestiere;
b) în proporţii mari,
se pedepseşte cu amendă în mârime de !a 500 la 1.000 unitâţi convenţionale sau cu muncâ neremuneratâ
în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau oi închisoare de la 4 ta 7 ant, iar pmoana juridică se
pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu prlvarea de dreptul de a
exercita o anumită activltate.
[Art. 231 modificat prin Legea nr. 211-XV din 29.05.03, in vigoare 12.06.03]
1. Relaţiile ce apar în cadrul folosirii fondului forestier (silvic) sunt reglementate de Constitu-
ţie, Codul silvic, adoptat prin Legea nr. 887 din 21.06.1996, Legea nr. 1007 din 30.10.1997 cu
privire la evidenţa de stat a fondului forestier, Hotărârea Guvernului nr. 106 din 27.02.1996
cu privire la măsurile de asigurare a ocrotirii pădurilor, perdelelor forestiere de protecţie şi
a altor plantaţii silvice, alte acte normative adoptate în conformitate cu acestea.
Scopul normei examinate constă în preîntâmpinarea distrugerii sau degradării vegetaţiei
forestiere din păduri, protecţia pădurilor ca patrimoniu naţional al Republicii Moldova şi
importantă resursă naturală.
2. Obiectul infracţiunii îi constituie mediul şi, în particular, fondul forestier (silvic), con-
stituit din păduri, terenuri destinate împăduririi, cele care servesc nevoilor de cultură,
producţie sau administraţie silvică, precum şi terenurile neproductive, incluse in ame-
najamentele silvice, şi fondul ariilor naturale protejate de stat. Fondul forestier (silvic)
cuprinde toate pădurile, indiferent de tipurile de proprietate ş\ forma de gospodărire. De
asemenea, obiectul infracţiunii îl constituie fondul ariilor naturale protejate de stat, din
care fac parte perdelele forestiere de protecţie, amplasate pe terenurile cu destinaţie agri-
colă, perdelele forestiere de protecţie şi plantaţiile de arbori şi arbuşti situate de-a iungul
căilor de comunicare, grupurile de arbori (parcurile, silvoparcurile etc.) şi arborii aparte
din perimetrul oraşelor, satelor şi altor Iocalităţi.
Pădurea reprezintă un element al landşaftului geografic, o unitate funcţionaiă a biosferei,
compusă din comunitatea vegetaţiei forestiere (în care domină arborii şi arbuştii), păturii
vii, animalelor şi microorganismelor. Sunt considerate păduri terenurile acoperite cu ve-
getaţie forestieră cu o suprafaţă de peste 0,1 ha.
Partea s p e c i a l ă 347
Obiectul material il constituie arborii şi arbuştii din fondul silvic sau din fondul ariilor
naturale protejate de stat.
3. Latura obiectivă se realizeazâ prin acţiuni active de defrişare ilegală a arborilor şi
arbuştilor din fondul silvic sau din fondul ariilor naturale protejate de stat.
Defrişarea se poate realiza prin tăierea sau distrugerea intenţionată, până la nivelul de
încetare a creşterii arborilor sau arbuştilor.
Tăierea arborilor sau arbuştilor constă în separarea de la rădăcină; în scoaterea din
păniânt a copacului în creştere sau uscat, arbuştilor sau lianelor cu ajutorul diferitelor
instrumente, aparate sau agregate. Tăierea se consideră ilegală când este efectuată fără
permisiunea eliberată de organul competent, sau nu din locul indicat în documentul de
permisiune a tăierii lor, sau în număr mai mare decât cel permis, sau a altor specii decât
cele indicate în documentul de permisiune, în altă perioadă de timp decât cea indicată în
documentul de permisiune etc.
4. Distrugerea intenţionată a arborilor sau arbuştilor, până la nivelul de încetare a creşterii
lor, după caracterul său se asimilează cu tăierea arborilor sau arbuştilor din considerentele
că vegetaţia distrusă, care a încetat să crească, de facto, este exclusă din sistemul ecologic,
îşi pierde importanţa economică, în majoritatea cazurilor este sortită pieirii.
5. în cazul în care colectarşa scoarţei sau sevei copacilor sau arbuştiior se efectuează aşa în~
cât duce la degradarea în masă şi ireversibilă a lor, persoanele vinovate poartă răspundere
în temeiul art. 231 CP.
6. Tăierea cu scop de însuşire a copacilor fructiferi, rari, decorativi ce cresc în livezi, în gră-
dinile sau gospodăriile oamenilor, necesită calificare ca infracţiune contra patrimoniului,
şi nu în temeiul art. 231 CP.
7. Latitra subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin vinovăţie intenţîonată, în ambele
sale modaiităţi: inîenţie directă sau indirectă.
8. Art. 231 CP divizează subiecţii infracţiunii examinate în două grupuri:
a) persoanele responsabile de protecţia şi paza vegetaţiei forestiere;
b) orice persoană fizica responsabilă, care a atins la momentul săvârşirii infracţiunii
vârsta de 14 ani şi a tăiat pădurea în proporţii mari.
Despre daune în proporţii mari a se vedea art. 126 CP. Subiect al infracţiunii poate fi şi
persoana juridică.
Practica judiciară
a) Fapta militarului pe bază de contract M., gradul militar: locotenent-major, comandant al
unui pichet de grăniceri, care, fiind persoană cu funcţie de răspundere, a încăkaE grav pre-
vederile Regulamentului serviciului interior al Forţelor Armate: a dat un ordin iiegal unui
grup din 9 subalterni să taie copaci din pădurea de categoria întâi cu funcţie de protecţie
a apelor din zona de frontieră, sectorul 35 din sectorul Ungheni, fără a avea autorizaţia
respectivă pentru tăierea copacilor, ceea ce aceştia din urmă au şi executat, cauzând daune
•H in proporţii mari, se încadrează în componenţa de infracţiune prevăzută de art. 167 alin. 2
Cod penal, în redacţia Legii din 24 martie 1961 (art. 231 Cod penal), ca tâierea iiegală a
copacilor în pădurea de categoria întâi, care îndeplineşte funcţii protectoare, ce a cauzat
daune în proporţii mari. (Sentinţa fudecătoriei Militare nr. 1-14512002).
348 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
b) Fapta militarilor C. şi B., care au organizat şi au efectuat, cu ajutorul unei persoane, în
privinţa căreia a fost încetat, procesul penal tăierea ilegală a 48 de copaci din pădurea de
categoria I a ocolului silvic "Olişcani", raionul Şoldăneşti, din fondul de stat de păduri,
cauzând daună în proporţii mari, având scopul sâ însuşească lemnul tăiat, a fost caiifi-
cată incorect de către organele de urmârire penală ca cumul de mfracţiimi prevăzute de
art. 167 alin. 2 şi 119 alin. 4 Cod penal, în redacţia Legii din 24 martie 1961 (art. 231 ţi
195 alin. 1, Noul Cod penal), ca tăiere ilegală a coparilor în pădurea de categoria I, care
îndeplineşte funcţii protectoare, ce a cauzat daune în proporţii mari în concurs cu furtul
averii proprietarului în proporţii mari.
Instanţa de judecată a reţinut în acţiunile făptuitorilor doar componenţa de infracţiune pre-
văzută de art. 167 alin. 2 Cod penal, în redacţia Legii din 24 martie 1961 (art. 231 Noul Cod
penal), ca tăiere ilegală a copacilor în pădurea de categoria I, care îndepiineşte funcţii protec-
toare, ce a cauzat daune în proporţii mari.
în acţiunile inculpaţilor lipsesc elementele componenţei de infracţiune prevăzute de art. 119
alin. 4 Cod penal, în redacţia Legii din 24 martie 1961, (art. 195 alin. 1 Noul Cod penal), ca furt
al averii proprietarului în proporţii mari, deoarece obiectul infracţiunii ecologice (art. 167,
Cod pena!, în redacţia Legii din 24 martie 1961, art. 231, Noul Cod penal, îl constituie resur-
sele naturale în starea lor firească, naturală, care n-au fost expuse în momentul sau înaintea
sâvârşirii înfracţiunii infîuenţei procesului actîvităţii de producţie sau gospodăreşti (să fie
tăiate, pregătite de către gospodării sau oameni, individual, în procesul activităţii lor de mun-
că). Imedial ce aceste obiective, în cazul de faţă pădurea, sunt incluse în circuitul economic,
ele sunt supuse procesului de muncă: adică gospodăriile, organizaţiile pregătesc lemne, taie
pădurea, clădesc lemnul, il depozitează sau intreprind alte activităţi de muncă, pădurea (lem-
nul tăiat) devine auîomat marfă, adică avere, şi într-un asemenea caz, însuşirea acestui lemn
va constitui infracţiune prevăzută de art. 119 Cod penal, în redacţia Legii din 24 martie 1961
(art. 186 sau 195 Noul Cod penal), ca furt al averii proprietarului şi nu infracţiune ecologică
(art. 167 Cod penal, în redacţia Legii din 24 martie 3961 (art. 231 Noul Cod penal). (Sentinţa
Judecătorîei Militare nr. 1-99/1994).
Articolul 232. Distrugerea sau deteriorarea masivelor forestiere
(1) Distrugerea sau deteriorarea în proporţii mari a masivelor forestieieîn urma folosirii imprudente a focului
sau a unor surse de pericol spotit
se pedepseşîe cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu muncă neremuneratâîn folosul
comunităţii de la 120 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani, iar persoana juridicâ se pedepseştecu
amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită
activitate.
(2) Distrugerea sau deteriorarea intenţionată in proporţii mari a masivelor forestiere prin încendiere
se pedepsejte cu amendă de !a 300 la 1.000 unităţi convenţionalesau cu muncă neremuneratăîn folosul comuni-tăţii
de !a 1801a 240 de ore, sau cu inchisoare de la 3 la 7 ani, iarpersoana juridicâ se pedepseşte cu amendă în
mărime de la 3000 la 6000 unitâţi convenţionalecu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau
cu lichidarea întreprinderîi.
[Art. 232 completat prin Legea nr. 211 -XV din 29.05.03, In vigoare 12.06.03)
1. Infracţiunea prevăzută de art. 232 CP, ca şi cea prevăzută de art. 231 CP, atentează la in-
teresele de protecţie şi folosirea eficientă şi raţională a masivelor forestiere. Cu privire la
cadrul legal, vezi art. 231 CP.
Partea specială 349
Noţiunea de masive forestiere a fost explicatâ în comentariul art. 231 CP.
2. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin acţiunt de distrugere sau deteriorare în
proporţii mari a masivelor forestiere în urma folosirii imprudente a focului sau a unor
surse de pericol sporit.
Noţiunile de distrugere şi deîeriorare au fost explicate în comentariile respective de la art.
187, 198, 231 CP.
3. Infracţiunea se consideră consumată din momentul distrugerii sau deteriorării masivelor
forestiere pe suprafeţe considerabile, când se cauzează daune în proporţii mari (despre
daune în proporţii mari a se vedea art. 126 CP).
4. Art. 232 alin. 1 CP prevede două modalităţi de distrugere sau deteriorare a masivelor
forestiere:
a) în urma folosirii imprudente a focului;
b) în urma foiosirii imprudente a unor surse de pericol sporit.
Săvârşirea infracţiunii în urma folosirii imprudente a focului se poate exprima prin ne-
stingerea sau stingerea incompletă a focului în pădure sau în apropierea masivelor fores-
tiere etc.
Distrugerea sau deteriorarea în proporţii mari a masivelor forestiere în urma folosirii
unor surse de pericol 4>orit se poate exprima prin folosirea sau comportarea neglijentă cu
materialele explozive, lichidele inflamabile, aparatele ekctrice etc.
5. Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute de alin. 1 art. 232 CP se exprimă prin vinovăţie
din imprudenţă, la alin. 2 art. 232 CP, - prin vinovăţie intenţionată în ambele modalităţi:
intenţie directă sau indirectă.
6. Subiectul infracţiunii prevăzute de alin. 1 art. 232 CP este persoana fizică responsabilă,
care a atins vârsta de 16 ani, la alin. 2 art. 232 CP - persoana fizică responsabilă, care a
atins vârsta de 14 ani.
7. Componenţa infracţiunii prevăzute de art. 232 CP este materială şi se consumă din mo-
mentul survenirii consecinţelor prejudiciabile: distrugerea sau deteriorarea in proporţii
mari a masivelor forestiere.
Practica judiciară
Privitor la această componenţă de infracţiune nu existâ practică judiciară.
Articolul 233. Vânatul ilegal
Vânatul fără autorizaţia corespunzătoare fie în perloada interzisă, fie în locurile interzlse, fie cu unelte $1 metode
nepermise (braconajul), fie cu foloslrea situaţiei de serviciu, dacă acesta a cauzat daune în proporţii mari,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremuneratâin folosu!
comunităţii de la 180 la 240 da ore.sau cuînchisoare de până la 3 ani, iar persoana juridică se pedepsejte cu
amendă In mărime de la 1000 la 3000 urtităţi convenţionale cu prlvarea de dreptul de a exercita o anumita
activilate.
[Art. 233 completat prin Legea nr. 211-XV din 29.05.03, în vigoare 12.06.03]
1. Scopul articolului constă în protecţia cu mijloace juridico-penale a lumii animale de vâ-
350
CODUL PENAL COMENTAT Şl ADNOTAT
natui ilegal, care se realizează de către diferite persoane şi în scopuri diferite, de prinderea
sau nimicirea animalelor care se află în starea lor naturală. Vanatui ilegal constituie cea
mai des întâlnită infracţiune ecologicâ. Cu toate acestea, în majoritatea absolută a cazuri-
lor vânatul ilegal se caiifică drept contravenţie administrativă şi se sancţionează conform
Codului contravenţional.
Lumea animală, ca o componentă de bază al biocenozelor naturale, joacă un rol important
în menţinerea echilibrului ecologic. Cadru! juridic pentru asigurarea protecţiei eficienîe şi
folosirii raţionale a resurselor regnului animal este reglementat de Legea nr. 439-XI1I din
27.04.1995 cu privire la regnul animal, de alte acte normative.
2. Obiectul infracţiunii îl constituie regnul animal în starea sa naturalâ.
Obiectul material al infracţiunii îl constituie animaleîe sălbatice ţanimalele şi păsările) ce
se află în starea lor de libertate naturală, existenţa cărora nu este determinată de către om.
Nu pot constitui obiecte ale infracţiunii examinate animalele sau pâsările sălbatice care se
află în crescătorii sau ferme de creştere a unor asemenea animale. în astfel de împrejurări,
acţiunile făptuitoriSor ce vor vâna astfel de animale sau păsărt vor fi calificate ca infracţiu-
ni contra patrimoniului.
3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin acţiuni active. Vânătoarea, ca acţiune,
înseamnă căutarea, stârnirea, urmărirea, hăituirea, rănirea, uciderea sau capturarea vâ-
natului sau a oricărei altei activităţi care are ca scop dobândirea acestuia.
Conform art. 23 al Legii regnului animal, terenurile de vânătoare, modul de gestiune a
gospodăriei cinegetice, speciile de animale şi regulile vânatului sunt stabilite de Regula-
mentul gospodăriei cinetice, expuse in anexa nr. 1. Controlul asupra acestui regulament
este exercitat de către Departamentul Protecţiei Mediului; Asociaţia de Stat pentru Silvi-
cultură "Moldsilva" şi autorităţile administraţiei publice locale.
Vânatul se consideră ilegal în condiţiile şi împrejurările prevăzute de art. 233 CP, când el
se efectuează fără auJorizaţia corespunzătoare fie în perioada interzisă, fie în locurile in-
terzise, fie cu unelte şi metode nepermise (braconajul), fie cu folosirea situaţiei de serviciu,
daca aceasta a cauzat daune în proporţiî mari. Dispoziţia artkolului este alternativă, de
aceea latura obiectivă se poate realiza atât în cazul existenţei tuturor prevederilor alterna-
tive prevăzute de acest articol, cât şi la realizarea doar a uneia dintre ele.
Vânatul se consideră ilegal dacă este efectuat în alte perioade decât cele indicate expres în
art. 33 al Anexei nr. 1 la Legea regnuiui animal. De exemplu, pe teritoriul republicii sunt
stabilite urmăloarele termene de vânătoare: vânătoarea de cerbi, elani şi mufloni - de la 1
septembrie până la 31 decembrie; căpriori - de la 15 mai până la 15 octombrie; căprioare
- de la 1 septembrie până la 31 decembrie; iepuri - de la 1 noiembrie până la 31 decembrie;
fazani - de ia 1 octombrie până la 31 decembrie etc.
4. Noţiunea de braconaj este reglementată de art. 35 al Anexei indicate. Se consideră vânătoare
ilicită (braconaj) vânătoarea fără autorizaţie; fără aatorizaţia de deţinere şi de folosire a
armei de vânătoare sau a carnetului de vânâtoare; cu depăşirea normelor de recoltare a vâ-
natului; in locurile şi în termenele interzise; cu arme de vânătoare ce aparţin altor persoane
fizice sau juridice; cu folosirea arbaletelor, arcurilor, armelor cu ţeava ghintuită, cu amor-
tizor, precum şi a armelor de model militar, de calibru mic, cu excepţia folosirii în modul
stabilit a armelor de vânătoare cu ţeava ghintuită pentru împuşcarea animalelor copitate în
scop de selecţie sau dobândire a trofeelor; dobândirea animalelor cu folosirea chimicalelor
Partea specială 351
toxice, repelentelor şi imobilizantelor, cu excepţia cazurilor de izbucnire a epizootiilor, în
modul prevăzut de legislaţie; dobândirea animalelor cu folosîrea mijloacelor, metodelor
şi uneltelor considerate periculoase, cum ar fi săparea gropilor pentru prins animalele,
amplasarea cârligelor, clamelor, apucătoarelor; instalarea laţurilor, capcanelor; urmărirea
animalelor cu orice mijloace de transport (automobile, motociclete, tractoare, elicoptere,
avioane etc); gonirea pe pojghiţă de gheaţă, pe zăpadă adâncă, in foc, în apă; dezgroparea
vizuinii; dobândirea animalelor aflate în primejdie (salvându-se de incendiu, inundaţie
etc); strânsul ouălor, devastarea cuiburilor, adăposturilor bizamilor (ondatrelor) etc.
5. Dauna se consideră în proporţii mari în funcţie de preţul animalelor dobândite (a se vedea
art. 126 CP), de numărul animalelor şi cantitatea dobândită, de categoria şi speciile ani-
malelor dobândite (de exemplu, specii rare) etc.
5. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenţie directă sau indirectă.
6. Subiectul infracţiunii este general: persoana fizică responsabilă, care a atins la momentul
săvârşirii infracţiunii vârsta de 16 ani, şi persoana juridică.
în cazul săvârşirii infracţîunii cu folosirea situaţiei de serviciu subiectul este special,
persoanele care au în atribuţiile lor de serviciu exercitarea controlului de stat asupra
protecţiei şi folosirii resurselor regnului animal, şi anume colaboratorii Departamentului
Protecţiei Mediului şi ai autorităţilor administraţiei publice locale.
Practicajudiciară
Privitor la această componenţă de infracţiune nu există practică judiciară.
Articolul 234. îndeletnicfrea ilegală cu pescuitul, vânatul sau cu alte expJoatărî
aleapelor
Indeletnicirea ilegală cu pescuitul, vânatul sau cu alte exploatări ale apelor, cu utilizarea substanţelor explozive şi
otrăvitoare sau a altor mijloace de nimicire în masâ a faunei, dacă aceasta a cauzat daune m proporţii mari,
se pedepsejte cu amendă m mărime de la 200 la 700 unităţi convenţionalesau cu muncă neremuneratâ în folosul
comunitâţii de la 180 la 240 de ore, sau cu inchisoare de la 2 la 5 ani, iar persoana juridlcă se pedepseşte cu
amendâ in mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreplul de a exercita o anumită
aclivitate.
[Art. 234 completat prin Legea nr. 211-XV din 29.05.03, Sn vigoare 12.06.03]
Reglementările juridice ale folosirii obiectivelor acvatice pentru necesităţile piscicole sau
1. vânătoreşti se conţin în Codul apelor, adoptat prin Legea nr. 1532-XII din 22.06.1993, prin
alte legi şi acte normative.
Cadrul juridic pentru asigurarea protecţiei eficiente şi folosirii raţionale a resurselor reg-
nului animal este reglementat de Legea nr. 439-XIII din 27.04.1995 cu privire la regnul
animal.
Conform art. 24-25 ale acestei legi, pescuitul industrial în bazineîe acvatice naturale şi
artificiale se permite persoanelor fizice şi juridice, conform Regulamentului cu privire !a
2.
protecţia resurselor piscicole şi reglementarea pescuitului în bazinele piscicole, expuse în
anexa nr. 2. Pescuitul sportiv şi de amatori este permis cetăţenilor în bazinele acvatice,
352 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
cu excepţia celor ale fondului ariilor naturale protejate de stat, crescătoriilor de peşti, şi
se efectuează cu plată sau gratuit, pe baza autorizaţiei eliberate de către Inspecţia de Stat
a Calităţii Mediului {pentru bazinele acvatice naturaie) şi de către uzufructuarii cores-
punzători (pentru bazinele artificiale), confonn regulamentului expus in anexa nr. 2. în
bazinele acvatice ale fonduiui ariilor naturale protejate de stat (rezervaţii ştiinţifice şi pei-
sagistice, parcuri naţionale, monumente aie naturii, alte categorii de obiective naturale)
pescuitul se efectuează conform legislaţiei.
3. Conform art. 26 al acestei legi, dobândirea de animale care nu constituie obiecte ale vâna-
tului şi pescuitului (melci, şerpi, broaşte etc.) se efectuează pe baza autorizaţiei eliberate
de către Departamentul Protecţiei Mediului. în autorîzaţie sunt indicate plata pentru
reproducere, speciile şi numărul de animale, vârsta, sexul şi termenele de dobândire.
Obiectul juridic al infracţiunii îl constituie fondul piscicol (totalitatea populaţiei piscicole
şi a celorlalte resurse naturale de hrană constituite din flora şi fauna acvatică a bazinelor
piscicole).
Fondul Unk de Stat al Apelor îl constituie râurile, lacurile naturale, lacurile de acumulare,
alte bazine de apă de suprafaţă şi izvoarele de apă, apele canalelor şi apele subterane.
4. Se consideră bazine piscicole apele naturale şi stătătoare de pe întreg teritoriul RM,
inctusiv marea teritorială, şi terenurile acoperite cu apă ca urmare a îndiguirilor sau
barărilor de văi - heleşteie, iazuri, lacuri de acumulare, - care servesc sau oferă con-
diţii pentru înmulţirea, creşterea şi recoltarea peştelui, crustaceelor sau a altor vietăţi
acvaîice.
Sunt considerate ca făcând parte temporar din bazinele piscicole şi apele de pe zonele in-
undabile, numai pe perioadele până la retragerea lor, dacă întrunesc condiţiile indicate.
Obiectul material îl formează reproducăîorii, icrele, puietul, sturionii sub dimensiunile
legale etc.
5. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin acţiuni active de îndeletnicire ilegală cu
pescuitul, vânatul sau cu alte exploatări a!e apelor, cu utilizarea substanţelor explozive şi
otrăvitoare sau a altor mijloace de nimicire în masă a faunei, dacă aceasta a cauzat daune
în proporţii mari.
Pescuiîul, vânatul sau alte expioatări ilegale ale apelor pot fi realizate prin diverse modali-
tăţi: pescuitul electrk, cu materii explozive sau otrăvitoare, precum şi cu substanţe narco-
tice, reactive de orice fel; pescuitul reproducătorilor în timpul perioadei de prohibiţie prin
orice metode sau distrugerea icrelor de peşte în aceeaşi perioadă, în zonele de reproducere
naturală; pescuitu! puietului sau al reproducătorilor de peşte din pepiniere sau crescătorii
piscicole în alte scopuri decât repopularea sau pescuitul industrial; pescuitul sturionilor
sub dimensiunea legală, în alte scopuri decât reproducerea; pescuitul cu năvoade, voioace,
plase, ave, prostovoale, vârşe etc. de către persoanele fizice neautorizate; vânatul animale-
lor acvatice în zonele interzise, în perioadele interzise, cu mijloace interzise sau al speciilor
rareetc.
Cauzarea de daune în proporţii mari a fost explicată în comentariul art. 126 CP.
6. Latura subiectivă a infracţiunii se realizează cu intenţie directă sau indirectă, iar în cazul
distrugerii icrelor de peşte - şi din imprudenţă.
7. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care la momentul
Partea specială 353
săvârşirii infracîiunii a atins vârsta de 16 ani, şi persoana juridică. Infracţiunea prevăzută
de art. 234 CP este mai puţin gravă.
8. Promisiunea dinainte de a procura produsele pescuitului sau vânatului ilegal în condiţiile
expuse, procurarea mijloacelor sau oferirea lor pentru îndeletnicirea ilegală cu pescuitul,
vânatul sau cu alte exploatări ale apelor constituie complicitate la înfracţiunea prevăzută
deart.234CP.
Practica judiciară
Privitor la această componenţă de infracţiune nu există practică judiciară.
Articolul 235. încăkarea regimului de adminisîrare şi protecţie a fondului ariilor
naturale protejate de stat
încăkarea regimului de admintstrare şi prolecţie a fondului ariilor naturale protejate destat, dacă aceasta creea-u
pericolul cauzării de daune in proporţii mari sau a cauzat daune in proporţii mari,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisosre de !a 3 la 7 ani, in
ambele cazurl cu (saufără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită
activitate pe un ternfen de la 3 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendăîn mărime de la 1000 !
a 3000 unitaţi corwenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumitâ aclivitate.
[Art. 235 completat prin Legea nr. 211-XV din 29.05.03, In vigoare 12.06.03]
1. Scopul acestei norme constă în asigurarea protecţiei unor teritorii şi obiective excepţional
protejate de stat, prevenirea cauzării unor daune lor, lumii animale care le populează,
pădurilor sau altor vegetaţii care cresc pe aceste teritorii, protejarea diversităţii biologice.
Cadrul juridic pentru asigurarea protecţiei eficiente şi folosirii raţionale a fondului arîilor
naturale protejate de stat este reglementat de Legea nr. 1538 din 25.02.1998 privind fondul
ariilor naturale protejate de stat, alte acte normative.
2. Obiectul infracîiunii îl constituie fondul ariilor naturale protejate de stat. Obiectul ma-
terial al infracţiunii îi constituie teritoriile naturale excepţional protejate de stat, adică
aceie sectoare de pământ, suprafeţe de ape, de aer în care sunt amplasate complexele şi
obiectivele cu o destinaţie specială de protecţie a naturii, ştiinţifică, culturală, estetică, de
ocrotire a sănătăţii etc, excluse complet sau parţial - prin hotărârile organelor puterii de
stat - din folosinţă în gospodăria naţională, fiind considerate drept obiective ale culturii şi
patrimoniului naţional.
3. Fondul ariilor naturale protejate de stat il constituie rezervaţiile naturale de stat, in-
cluzând rezervaţiile biosferice, parcurile naturale naţionale, monumente ale naturii,
parcurile-dendrarii şi grădinile botanice, localităţile sanitaro-curative şi sanatoriite,
care sunt asigurate cu o protecţie excepţională din partea statuîui în interesul prezentei şi
viitoarelor generaţii. în privinţa fiecăruia dintre aceste obiective se instaureazâ un regim
special de protecţie. De exemplu, pe teritoriul rezervaţiilor naturale se scot din folosinţă
gospodărească complexele şi obiectivele naturale (pământul, apa, subsolul, lumea animală
şi cea vegetaSă). Pe aceste teritorii este interzîsă orice activitate ce contravine sarcinilor şi
destinaţiei rezervaţiilor, introducerii organismelor vii in scopul aclimatizării lor, de ase-
menea este interzis accesul persoanelor fără permisiune specială.
354 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
4. încălcarea regimului de administrare şi protecţie a fondului ariilor naturale protejate
de stat se realizează prin săvârşirea de acţiuni, strict interzise de legislaţia şi de actele
normative respective, cum ar fi pătrunderea fără permisiune specială pe aceste teritorii,
efectuarea unor activităţi de gospodărire în zonele rezervaţiilor naturale şi ale parcurilor
naţionale, activităţi de exploatare şi extragere, dobândire a mineralelor, construirea şi
dezvoltarea pe teritoriile parcurilor naţionale a vilelor şi grădinilor, mişcarea şi parcarea
mijîoacelor de transport care nu sunt legate de funcţionarea parcurilor naţionaie, colec-
tarea plantelor şi a altor eîemente ale florei, împrăştierea gunoiului sau depozitarea lui pe
aceste teritorii, distrugerea monumentelor naturaleetc.
5. Latura obiectivâ a infracţiuni poate fi realizată şi prin inacţiune, atunci când persoanele
împuternicite (administraţia acestor teritorii şi obiective) nu iau măsurile cuvenite pentru
asigurarea regirnului protecţiei lor, de exemplu - nu trasează hotarele acestor teritorii, nu
instalează alte semne în vederea distincţiei lor etc.
6. Consecinţele infracţionale constau în: a) crearea pericolului cauzării de daune în proporţii
mari şi b) cauzarea de daune în proporţii mari.
Daunele în proporţii mari pot fi exprimate în daune materiale (a se vedea art. 126 CP) şi
în altă formă, în funcţie de importanţa obiectivelor asupra cărora se atentează: distruge-
rea sau degradarea unor monumente distincte ale naturii (de exemplu, doborârea unui
stejar de 500 de ani, Iuat sub protecţia statului etc), înrăutăţirea stării acestor obiective şi
teritorii, dobândirea pe aceste teritorii a animalelor sălbatice sau a speciilor de vegetaţie
rară etc. Dauna în proporţii mari este determinată în fiecare caz aparte în funcţie de cir-
cumstanţele cauzei, de gradul de pierderi ireparabile, de raportul dintre partea distrusă
sau degradată a obiectivului şi cea rămasă intactă, mărimea cheltuielilor necesare pentru
repararea sau restabilirea obiectivelor sau teritoriilor distruse sau degradate etc.
în cazul creării pericolului cauzării de daune în proporţii mari este necesar să constatăm
ca pericolul să fie real şi iminent.
Pentru exîstenţa componenţei de infracţiune este necesară în fiecare caz existenţa legătu-
rii cauzale dintre acţiunile făptuitorului şi survenirea sau pericolul survenirii consecinţe-
lor prejudiciabile: crearea pericolului cauzării de daune în proporţii mari sau cauzarea de
daune în proporţii mari.
7. Latura subiectivă a infracţiunii se realizeazâ atât prin intenţie directă (persoana înţelege
câ prin acţiunile sale încalcă regimul de adminîstrare şi de protecţie a fondului ariilor
naturale protejate de stat, doreşte survenirea acestor consecinţe, de exemplu - să doboare
copaci din rezervaţiile naturale sau să distrugă plantele etc), cât şi prin intenţie indirectă
(persoana înţelege că prin acţiunile sale încalcă acest regim şi admite în mod conştient
cauzarea de daune în proporţii mari fondului ariilor naturale protejate de stat sau are o
atitudine indiferentă faţă de consecinţele survenite).
8. Subîect al infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care la momentul săvârşirii in-
fracţiunii a atins vârsta de 16 ani, sau persoana juridică.
Practica judiciară
Privitor la aceasta coraponenţă de infracţiune nu există practică judiciară.
Capitolul X
INFRACTIUNI ECONOMICE
Articolul 236. FABRICAREA SAU PUNEREA ÎN CIRCULAŢIE A BANILOR FALŞISAU A
TITLURILOR DE VALOARE FALSE
(1) Fabrkarea în scopul punerii in circulaţie sau puneiea în tirculaţie a bileîelor Băncîi Naţionalea Moldovei, a
monedeior, a Vâlutei strălne, a hârtiiior de valoare de stat sau a altor titluri de vatoare faise, utiNzate pentru
efectuarea piăţilor,
se pedepseşte cuînchisoare de la 7 la 15 ani, iar persoana juridică se pedepseţte cu amendă în mârime de la 1000
la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
(2) Aceleaşi acţiuni săvârşite:
a) repetat;
b) de un grup criminal organizat sau de o ofganizaţie criminală;
c) înproporţiimari
se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani, iar persoana Juridică se pedepsejte cu amendă In mărime de
la 3000 la 6000 unitâţi convenţionaie cu privarea de dreptul de a exercita o anumitâ activitate sau cu
lichidareaintreprifiderii._
[Art. 236 completat prin Leg'ea nr. 211-XVdin 29.05.03, în vigoare din 12.06.03]
1. Redacţia dispoziţiei în raport cu varianta veche a normei penale privind fabricarea sau pu-
nerea în circulaţie a banilor falşi sau a titlurilor de valoare false a suferit unele modificări,
în sensul includerii suplimentare ca obiect material al infracţiunii a hârtiilor de valoare
de stat şi a altor titluri de valoare şi al includerii de noi forme agravante - săvârşirea infrac-
ţiunii de către un grup criminal organizat sau de către o organizaţie criminaSă, precum şi
în proporţii mari. Infracţiunea incriminată de art. 236 nu se mai consideră o infracţiune
contra statului, însă aceasta nu poate fi interpretată ca o scădere a gradului prejudiciabil al
faptelor infracţionale, fapte care atentează la funcţionarea normaiă a sistemului financiar-
bancar, a relaţiilor social-economice. Conform Decretuiui Preşedintelui Republicii Mol-
dova din 24.11.1993 nr. 200, începând cu 29.11.1993 în Republica Moldova a fost introdusă
ca unic mijloc de plată moneda naţională - leul, egal cu 100 de bani. Politica monetară şi
cea valutară în stat ţin de competenţa BNM, care este unicul organ de emisiune a monedei
naţionale sub formă de bancnotă şi monedă metalică cu valoarea nominală respectivă.
2. Obiectul material al infracţiunîi analizate îl constituie biletele (bancnotele) şi monedeie
metalice ale Băncii Naţionale, biîete, monede ale valutei străine, hârtiile de valoare emise
de BNM ori de Guvern, precum şi alte titluri de valoare utilizate pentru efectuarea piăţilor,
care sunt falsificate (bonuri de trezorerie, obligaţii de stat).
Biletele de bancă (bancnotele) sunt în valoare nominalâ de 1, 5,10, 20, 50,100, 200,500 de
lei, iar monedele metalice au valoarea de 1,5,10, 25, 50 de bani.
Hârtii şi alte titluri de valoare, potrivit CC, se consideră acţiunile (art. 163), obligaţiile
(art. 163), cecul (art. 1259), cambia (trata) şi biletul de ordin (art. 1279), acreditivul (art.
1280), care se emit în numele statului de către BNM, Guvern, Comisia Naţională a Valori-
lor Mobiliare ori de către alte instituţii competente.
3. Latura obiectivă a infracţiunii presupune în primul rând o acţiune de fabricare falsâ
356 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
de bilete (bancnote), monede metalice, hârtii ori titluri de valoare, valută străină prin
operaţiuni de contrafacere sau de alterare. Prin contrafacere se înţeiege confecţionarea,
producerea, imitarea biletelor, monedelor, hârtiilor ori a titlurilor de valoare respective,
nu numaidecât ca acestea să fie perfect identice cu originalul, ci e suficient ca ele să poatâ
circula.
Alterarea constă în modificarea conţinutuluî sau a aspectului unei bancnote, monede,
hârtii ori al unui titlu de valoare autentice, prin atribuirea unei valori mai mari compara-
tiv cu valoarea iniţială (schimbarea nominalului, culorii, greutăţii (la rnonede metaiice),
a semnelor originalului). Pentru existenţa laturii obiective a infracţiunii comentate este
esenţial ca obiectul material sa se aile în mod legal în circuitul financiar sau monetar al
ţării, să fie utilizat ca mijloc de plată sau de schimb.
4. în cazul în care necorespunderea vădită a bancnotei false celei autentice exclude parti-
ciparea ei la circulaţie, precuni şi alte circumstanţe denotă clar intenţia celui vinovat de
înşelare grosolană a unei persoane sau a unui cerc restrâns de persoane, profitând de anu-
mite condiţii (lipsa de iluminare, vederea slabă a persoanei înşelate, creduiitatea acesteia
etc), astfel de acţiuni pot fi încadrate în baza legii care prevede infracţiunea de escrocherie
(HP CSJ nr. 23 din 29.10.2001). Fabricarea biletelor, monedelor, valutei străine, hârtiilor
şi titlurilor de valoare false trebuie să urmărească scopul punerii lor în circulaţie pentru
efectuarea plăţilor. infracţiunea se consideră consumată din momentul fabricării chiar
numai a unui singur exemplar, indiferent de faptui dacă persoana a reuşil sau nu să-1 punâ
în circulaţie.
5. Prin punere în circulaţie se are în vedere introducerea banilor falşi ori a titlurilor de va-
loare false în circuitu! monetar-financiar, ca mijloc de plată la achitarea pentru mărfuri,
servicii, la operarea schimbului, donaţiei, imprumutului etc. Punerea în circulaţie este
un eîement de sine stătător al infracţiunii prevăzute de art. 236 alin. 1 CP. Punerea în
circulaţie se consideră consumatâ chiar şi la introducerea în circuit numai a unei singure
bancnote ori a unui singur titîu de valoare faise.
6. înfracţiunea de fabricare sau punere în circulaţie a banilor falşi sau a titluriior de valoare
talse poate fi săvârşifă prin pregătire şi prin tentativă. Tentativa exislă în situaţia în care
acţiunea de falsificare începută a fost curmată înainte de a se produce rezultatul din cauze
independente de voinţa făptuitorului sau rezultatul nu s-a produs fiindcă nu s-au obţinut
banii şi titfurile de valoare false, ori cele obţinute sunt nereuşite, necorespunzătoare într-
atât, încât nu pot fi puse în circulaţie. Procurarea hârtiei, vopselei, a altor mijloace pentru
fabricarea banilor falşi se consîderă ca pregătire de săvârşirea infracţiunii (p. 5 al HP CSJ
Cu privire la practka judkiarâ in cauzele penale desprefabrkarea sau punerea \n circulaţie
a banilorfalşi din 29.10.2001).
Deţinerea (posesia) de către făptuitor a banilor ori a titlurilor de vabarefalse în scop de
punere a lor în circulaţie se consideră pregătire pentru săvârşirea infracţiunii.
7. Practica judiciară de aplicare a art. 84 CP vechi a demonstrat cazuri în care acţiunile de
falsificare şi punere in circulaţie a banilor falşi au fost apreciate ca înţelăciune şi încadrate
ca dobândire a avutului proprietarului prin escrocherie. O asemenea practică este greşită.
Fabricarea, în scopul punerii în circulaţîe, precum şi punerea în circulaţie a banilor şi ti-
tlurilor de valoare false, din primele acţiuni ale făptuitorului conţin elemente de inducere
în eroare a altor persoane fizice ori juridicc, conţin o formă spccială de înşelăciune în do-
meniul monetar sau bancar, prin care sunt obţinute venituri materiale, acţiuni cuprinse în
Partea specială 357
dispoziţia art. 236 CP. Din acest punct de vedere calificarea acestor fapte şi ca un concurs
de infracţiuni (art. 190 CP) este de prisos. O atare explicaţie se conţine şi în p. 8 al HP CSJ
nr. 23 din 29.10.2001.
8. Subiectul. Infracţiunea de fabricare sau punere în circulaţie a baniior falşi sau a titlurilor
de valoare false, potrivit art. 16 CP, este considerată gravă, iar in circumstanţe agravante
- deosebit de gravă. Sunt pasibîle de răspundere penalâ pentru săvârşirea infracţiunii co-
mentate persoanele care îndeplinesc condiţiile cerute de lege şi au atins vârsta de 16 ani.
Participaţia poate avea loc în formă simplă ori în una complexă. Cdelalte două forme ale
participaţiei - grup criminal organizat şi organizaţie criminală - sunt prevăzute de textul
art. 236 alin. 2 lit. b) CP ca circumstanţe separate prin care se săvârşeşte infracţiunea.
9. Infracţiunea prevăzută de art. 236 CP se comite cu intenţie directă.
Fabricarea cu scop depunere 'in circulatic oripunerea în circulaţie a banibrfalşi, a titluri-
lor de valoare fatse se consideră săvârşită repetat dacă aceste fapte au fost comise de sine
stătător sau îrapreună de două sau de mai multe ori, cu condiţia că persoana nu a fost
condamnată pentru vreuna dintre fapte şi nu a expirat ternienul de tragere la răspundere
penală, în funcţie de intenţia făptuitorului, infracţiunea poate avea forma prelungită. Nu
pot fi recunoscute ca săvârşite în mod repetat acţiunile de fabricare ori procurare a unei
sume de bani falşi o singură dată şi care ulterior a fost pusă în circulaţie în timp şi de per-
soane diferite. Astfel d« acţiuni nu pot fi divizate în componenţe de infracţiuni separate,
deoarece ele au un caracter prelungit, se compun dintr-un şir de acţiuni criminale identi-
ce, sunt cuprinse de o intenţie unică şi alcătuiesc în cumulul lor o singură infracţiune (p. 9
al HP CSJ nr. 23 din 23.10.2001).
10. Infracţiunea poate fi încadrată pe baza art. 236 lit. b) CP după semnele săvârşirii de către
un grup criminal sau de către o organizaţie criminală, dacâ sunt prezente toate criteriile
prevăzute de art. 46-47CP.
11. Fabricarea sau punerea in circulaţie a banilor falşi ori a titlurilor de valoare faise în pro-
porţii mari are loc atunci când suma acestora depăşeşte 500 de unitâţii convenţionale.
Practica judiciară
Prezentarea de către V.A. la casa valutară a filialei BC "Moldova Agroindbank", pentru a schim-
ba în lei o bancnotă cu nominalul de 100 de doiari SUA, despre care ştia că este falsă, dar, fiind
observat falsul, schimbul s-a refuzat, se consideră tentativă de punere în circulaţie a valutei
străine false. {Decizia CSJ ica-63/03).
C.V. deţinea o bancnotă de 100 de lei, care era falsă, fapt ştiut de el şi, pentru a o pune în circu-
laţie, i-a transmis-o lui B.N., fără a-i spune că este falsă, rugându-1 sâ-i procure câteva sticle de
bere, acţiune realizată de către acesta din urmă. Prima instanţă 1-a condamnat pe C.V. pentru
punere in circulaţie a banilor falşi. Instanţa de apel a casat sentinţa, recaliiicând fapta drept
escrocherie prin înşelăciune.
Instanţa de recurs a casat decizia instanţei de apel cu menţinerea în vigoare a sentinţei, men-
ţionând că punerea în circulaţie a bancnotei false conţine în sine o formă de înşelăciune, prin
care se doreşte obţinerea venitului, acţiuni cuprinse de dispoziţia art. 236 CP, (Decizia CSj
lca-162/Ot).
B.O. şi C.A., intrând ln posesia a 900 de dolari SUA faişi, au hotărât să-i pună în circulaţie şi.
în timp de o lună au procurat, achitându-se de fiecare dată cu câte o bancnotă de 100 de dolari
358 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
falsă, de la T.T. un porc la preţul de 850 de lei, primind rest 350 de lei; de la V.T. 150 de litri de
vin; de la P.P. un porc şi 20 de litri de vin; de la V.M. un porc şi 50 de litri de vin, după care au
fost reţinuţi. Fapta a fost calificată ca punere in rirculaţie a valutei străine false, printr-o in-
fracţiune prelungită. Instanţa de recurs a remarcat că acţiunile făptuitorilor nu fac obiectul
punerii repetate a valutei străine false în circulaţie, deoarece din momentul în care ei au intrat
în posesia sumei de 900 dolari falşi ei au acţionat cu intenţia unică de a-i pune în circulaţie şi
prin acţiuni identice şi-au reaiizat o parte a intenţiei, punând în circulaţie 400 de dolari falşi.
(DeciziaCSJIca-13/02).
Se consideră punere în circulaţie a valutei străine false, săvârşită în proporţii mari, fapta lui
D.I., care, înţelegându-se cu G.N. să cumpere de la acesta din urmă automobilul de marcă
"Golf-2" la preţul de 1000 de dolari SUA, i-a transmis proprietarului pachetul cu bancnote, din
care două bancnote valabile, iar celelalte, în sumă de 900 de dolari - false (echivalentul în lei
-11 156 de lei). (Decizia CS} lca-102/02)
P.A., ştiind că V.N. vinde dolari falşi, s-a înţeies cu acesta să-i vândă 6000 de dolari SUA falşl
contra sumei de 2000 de dolari SUA originali. La momentul acestei înţelegeri V.N. i-a vândut
din suma preconizată lui P.A. 100 de dolari falşi, urmând ca peste o zi să-i transmită şi restul
sumei. P.A., a pus în circulaţie în aceeaşi zi bancnota de 100 de dolari falsâ. A doua zi, la în-
tâlnire, ambii au fost reţinuţi, ridicându-se de la P.A. 6000 de dolari falşi şi 1400 de dolari SUA
originali. Instanţele de judecată au calificat fapta lui P.A. ca infracţiune unică şi consumată de
punere în circulaţie a valutei străine false. (Decizta CSJ lca-56/03).
Articolul 237. FABRICAREA SAU PUNEREA ÎN CIRCULAŢIE A CARDURILOR 5AU A
ALTOR CARNETE DE PLATĂ FALSE
(1) Fabricarea în scopul punerii în circulaţie sau punerea în circuiaţie a cardurilor sau a attor carnele de plată
false, care nu conslituie valută sau titluri de valoare, dar tare confirmâ, stabilesc sau acordâ drepturi sau
obligaţiî patrimoniale,
se pedepseţte cu amendă de la 200 la 700 unităţi convenţionale sau cu tnchisoare de la 2 (a 5 ani, iar persoana
juridkă se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de
a exercita o anumită activitate.
(2) Aceteaţi acţiuni săvârşite:
a} repetat;
b) de un funcţionar ori alt salariat în exerciţiul funcţiunii;
c) de un grup criminal organlzat sau de o organizaţie criminala;
d) înproporţiimari
se pedepsesc cu inchisoare de la S la !0 ani, iar persoana juridica se pedepseşte cu amendă în mârime de !a 3000 la
6000 unităţi convenţionale CJ privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu Ikhidarea întreprinderii. [Art.
237 completat prin Legea nr. 211-XV din 29.05.03, în vlgoare din 12.06.03]
1. Obiectul infracţiunii prevăzute de art. 237 îl constituie relaţiile sociale din domeniul acti-
vităţii bancare, în special efectuarea plăţilor cu carduri, care se desfăşoară prin BNM, prin
băncile comerciale şi prin filialele lor.
2. După conţinutul noţiunilor dispoziţiei, art. 237 este asemănător cu art. 236 CP; prin ur-
mare, şi fabricarea cardurilor şi a altor carnete de plată false în scopul punerii lor în circu-
laţie poate avea loc prin contrafacere ori aiterare (p. 3 al comentariului de la art. 236 CP).
3. Cardul {cartea deplată) reprezintă un suport de informaţie standardizat, protejat şi indi-
Partea specială 359
vidualizat, utilizat de deţinător în inodul prevăzut în obligaţiunile reciproce cu emitentul
cardului şi acceptat de comerciant în calitate de instrument de plată îa procurarea de măr-
furi, consumul de servicii, obţinerea de numerar şi a altor servicii de ghişeu. Cardul se mai
numeşte portmoneu electronic. Cardurile se împart în următoarele grupuri: a) carduri de
debit {cărţi de debit); b) carduri de credit (cârţi de credit); c) carduri achitate anticipat; d)
carduri polifuncţionale, care imbină funcţiile cardurilor enumerate în lit. a), b), c). Car-
durile sunt iocale, al căror spaţiu de utilizare este teritoriul RM, şi internaţionale (VISA,
MASTERCARD, EUROCARD etc). Cardul este individual. La emiterea lui se folosesc ele-
mentedesiguranţăşideindividualizare. Persoanafizicăorijuridicăpe numele căreia este
emis cardul se numeşte deţinător. Aceasta trebuie să deţină un cont în una dintre băncile
care emit carduri şi care face parte din sistemul bancar de plâţi cu carduri. încărcarea
cardului este o operaţiune cu card de tip portmoneu electronic având drept rezultat
majorarea soldului înregistrat în card cu o sumă de bani transferată dintr-un cont de
depozit al deţinătorului sau depusă de el în numerar.
Descârcarea cadrului este operaţiunea prin care soldul înregistrat în card se micşorează
până la zero. La alte carnete de plată se referă documentele ce nu ţin de titluri de valoare,
dar care conţin obligaţiuni sau drepturi de a plăti sau a primi.
4. Prin punere în circulaţie a cardurilor se înţelege că:
a) deţinătorul întrebuinţează cardurile ca mijloc de plată la procurarea bunurilor sau Ia
consumul de servicii;
b) comercianţii {proprietarii de bunuri sau persoanele ce acordă servicii) acceptă cardu-
rile ca mijloc de plată pentru bunurile comercializate şi serviciile prestate.
Punerea în circulaţie se efectuează prin automate bancare. Se deosebesc două tipuri de
automate bancare: a) distribuitorul automat de numerar, denumit ş\ "Cash dispunsar", care
este un dispozitiv electromagnetic ce permiîe deţinătorului de a retrage disponibilul din
cont sau sub formă de numerar; b) ghişeul automat de bancă, denumit prescurtat ATM.
5. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16
ani. Ca subiect al infracţiunii de fabricare sau punere în circulaţie a cardurilor sau a altor
carnete de plată falsepoatefi şipersoanajuridicăîncazulexistenţeicondiţiiiorprevăzute
de art. 21 aiin. 2 lit. a), b), c) din prezentul cod.
6. După latura subiectivă infracţiunea se săvârşeşte numai cu intenţie.
7. Fabricarea, în scop de punere în circulaţie, precum şi punerea în circulaţie a carduritor sau
a altor carnete de plată false, se consideră săvârşită repetat d.acă faptele infracţionale au
fost comise de două sau de mai multe ori şi penîru nici una dintre fapte persoana nu a fost
condamnată şi nu a expirat termenul de prescripţie.
8. Prin săvârşirea infracţiunii de către un funcţionar ori alt salariat în exerciţiul funcţiunii
se au în vedere acţiuni ale persoanelor (inclusiv ale celor cu funcţii de răspundere) aflate
în cadrul statelor instituţiilor bancare ori al altor instituţii abilitate cu drepturi de emitent
(banca emitentă - bancâ participantă la un sistem bancar de plăţi cu carduri), în cazul
săvârşirii infracţiunii de fabricare sau punere în circulaţie a cardurilor sau a altor carnete
de plată false de către persoanele specificate în alin. 2 lit. b) a articolului comentat poate
avea loc concursul cu infracţiunile prevăzute de cap. XV - Infracţiuni săvârşite de per-
soane cu funcţii de răspundere - şi de cap. XVI - Infracţiuni săvârşite de persoanele care
gestionează organizaţii comerciale, obşteşti sau alte organisme nestatale.
360 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
9. Săvârşirea infracţiunii de către un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală
există atunci când grupului sau organizaţiei îi sunt caracteristice prevederile art. 46-47
CR în lipsa acestor prevederi şi dacă la săvârşirea infracţiunii au participat două sau mai
multe persoane, are loc participaţia siraplă ori complexă.
10. Infracţiunea se consideră săvârşită în proporţii mari dacă în cazul fabricării sau punerii
în circuiaţie a cardurilor sau a altor carnete de plată false costul bunurilor obţinute sau al
serviciilor prestate depăşeşte suma de 500 de unităţi convenţionale de amendă.
Articolul 238. DOBÂNDIREA CREDITULUI PRIN ÎNŞELACIUNE
Prezentarea cu bunâ-ştiinţâ a unor informalii false în scopul obţinerii imui credit sau majorării prop'orţiei aces-
tuia, sau obţinerii unui credit în condiţii avantajoase
se pedepseşte cu amendă in mărime de la 1500 la 3000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 6 la 12 ani, iar
persoana juridicâ se pedepseşte cu amendă in mărime de la 1000 !a 3000 unităţi convenţionale cu privarea
de dreptul de a exercita o anumită activitate. \ mează să adopte hotărârea de oferire a creditului.
[Art. 238 completat prin Legea nr. 211-XV din 29.05.03, in vigoare din 12.06.03]
1. Obiectul infracţiunii de dobândire a creditului prin înşelăciune îl constituie relaţiiie
sociale ce iau naştere şi se desfăşoară între creditor şi debitor, având la bază protecţia
instituţiilor bancare, asigurarea unei situaţii financiare stabile, precum şi protecţia intere-
selor creditorilor şi debitorilor băncilor. Pentru obţinerea unui credit bancarsunt necesare
câteva condiţii: să fie asigurat, rambursat la termen, utilizat în scopuri bine determinate.
2. Latura obiectivă a infracţiunii constă in prezentarea intenţionată instituţiei bancare de la
care se solicită creditui a informaţiilor false, necorespunzătoare situaţiei reale în scopul
determinării organului împuternicit de a adopta hotărârea de oferire a creditului ori de
majorare a proporţiei lui, ori în obţinerea unor condiţii avantajoase cu privire la folosirea
ori rambursarea creditului.
3. Potrivit art. 1236 CC, creditul bancar reprezintă un contract încheiat de o bancă (creditor)
care se obligă să pună la dispoziţia unei persoane (debitor) o sumă de bani (credit), iar
debitorul se obligă să restituie suma primită şi să plătească dobânda şi alte sume aferente
prevăzute de contract. Credite pot fi oferite în următoarele scopuri:
— crearea unor fonduri fixe noi;
— extinderea, reconstrucţia şi reutilarea tehnică;
— acumularea rezervelor sezoniere de valori materiale - mărfare;
— satisfacerea necesităţilor de consum ale populaţiei;
— răscumpărarea patrimoniului de stat etc.
Creditul bancar se divizează în: împrumuturi (credit) pe termen scurt - până Ia un an;
pe termen mediu - de la 1 până !a 3 ani şi pe termen lung - mai mult de 3 ani. Pentru a
obţine credit, debitorul (solicitantul) adresează băncii o solicitare fundamentaiă în care
arată: - scopul bine determinat al creditului, suma, termenul de utilizare a creditului,
termenele concrete de achitare, precum şi o caracteristică sumară a măsurilor creditoare
şi efectul economic. La cererea băncii se prezintă, împreuna cu solicitarea, următoareie
materiale spre examinare: - copii ale documentelor de fondare, ale statutelor, regulamen-
telor, contractelor de închiriere, certificatelor de înregistrare sau brevetelor, documente
care legalizează dreptul de utilizare sau posesie economică deplină a patrimoniului legali-
Partea specială 361
zate notarial, buletinul de identitate şi alte documenSe care confirma dreptul clientului de
a primi un credit; - fundameutarea tehnico-economică a măsurii creditoare; - copii ale
contractelor, acordurilor şi ale altor documente referitoare la măsura creditoare din con-
tul incasărilor, în urma realizării căruia se preconizează amortizarea creditului solicitat;
- angajamentele privind asigurarea rarabursării in timp uîil a creditului sub formele apli-
cate în practica bancară. In cazuri aparte banca poaîe cere debitorului şi alte documente.
Unul dintre documentele obligatorii este contractul de gaj. Hotărârea cu privire la oferirea
creditelor se adoptă de către bancă pe baza analizei solvabilităţii debitorului.
4. Prin prezentarea informaţiei false se are în vedere prezentarea documentelor menţionate
care conţin informaţii necorespunzătoare realitaţii, informaţii denaturate cu privire nu
numai la situaţia economico-financiară a solicitantului (bilanţul, cheltuieiîle şi profitul,
bunurile aflate în proprietate ori gestionare), ci şi la procedura de constituire a persoanei
juridice.
Prezentarea informaţiei false se face intenţionat şi se adresează instanţei bancare, ce ur-
5. Laîura subiectivă exprimă atitudinea conştientă a făptuitorului de a induce în eroare or-
ganele bancare în scopul obţinerii unui credit ori al majorării proporţiei creditului obţinut
anterior, ori al obţinerii unui credit cu condiţii avantajoase (volum, termen de rambursa-
re.mărtmeadobânzii)./- '
6. Subiecţi ai infracţiunii pot fi atât persoane fizice responsabile, care au atins vârsta de 16
ani, cât şi persoane juridice care întrunesc condiţiile prevăzute de lege.
Practica judiclară
Prezentarea unei scrisori de garanţie de către R.L. în numele firmei "Baghira", solicitată de
bancă şi care s-a dovedît a fi falsă, şi primirea ulterioară a unui credit în sumă de 56 de mii lei
se consideră dobândire a creditului prin înşelăciune. (Decizia CSJ lm-20/02).
Articolul 239. ÎNCĂLCAREA REGULILOR DE CREDITARE
(1) Acordarea unui credit cu încăkarea intenţionată a reguiilor de creditare, dacă prin aceasta au fost cauzate
instiluţiei financiare daune îti proporţii mari,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau tu închisoare de la 3 la 7 ani, în
ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un
termen de pânâ ia 5 ani, iar pmoana juridkă se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi
convenlionale tu privarea de dreptul de a exercita o anumilă activitate.
(2) Aceeaşi acţîune care:
a) a cauzat instituţiei financiare daunein proporţii deosebit de marl;
b) a condus la insolvabilitatea instituţiei financiare
se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 12 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o
anumită activitate pe un termen de până la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu 3mendăîn mărime
de la 3000 la 6000 unitaţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumitâ activitate sau cu
lichidareaintreprindeiii.
[Art. 239 completat prin Legea nr. 211-XV din 29.05.03,în vigoare din 12.06.03]
1. Obiectul infracţiunii îl constituie relaţiile sociale care implică protecţia sistemului bancar
naţional, precum şi interesele persoanelor fizice şi juridice (deponenţi bancari) partici-
pante active la acţiunile financiar-bancare din economie.
362 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
2. Latura obiectivă a infracţiunii este formată din acţiunile întreprinse de către funcţionarii
instituţiei bancare la acordarea creditului solicitat de către persoana fizică ori juridică, cu
încălcarea intenţionată a regulilor de creditare, în urma cărora instanţei financiar-banca-
re i se cauzează daune în proporţii mari. Prin acordare de credit se înţelege orice eliberare
a mijloacelor băneşti persoanei cu condiţia rambursării acestora, a plăţii dobânzii sau a
altor plăţi pentru folosirea acestor mijloace.
3. Politica statului în problemele de acordare a creditelor ţine de competenţa BNM. Potrivit
Regulamentului cu privire la activitatea de creditare a băncilor care operează în Repubiica
Moldova, aprobat prin hotărârea Consiliului de Administraţie al BNM din 25.12.1997 nr.
153 (Monitorul Oficial nr. 8 din 30.01.1998), sunt stabilite principiile de bază ale acîivităţii
de creditare a băncilor:
— stabilirea şi menţinerea structurilor organizatorice;
— orientarea politicii creditoare a băncii;
— elaborarea metodelor analitice şi procedeelor administrative;
— determinarea sisîemelor de control adecvate pentru evaluarea, dirijarea şi verificarea
riscului care rezultâ din activităţile de creditare.
Fiecare instituţie bancară, abilitatâ cu dreptul de a desfăşura activitate de creditare,
stabîleşte procedeele de executare a acestor prevederi prin regulamentele sale interne.
Obiectivul acestora este de a proteja activele băncii şi de a obţine un profit, asigurând
totodată securitatea depoziţiilor clienţilor. Funcţiile personalului (funcţionarilor) băncii
implicaţi in activitatea de creditare trebuie să fie determinate de regulamente interne,
aprobaîe în modul stabilit, în care să fie reflectate şi deiinite clar obligaţiunik şi responsa-
bilităţile acestora. Conform p. 3. 5 din regulamentul menţionat, în procesul de aprobare,
dreptul de a lua decizii cu privire la cererile de acordare a creditelor se atribuie unui
comitet special de credit, compus dintr-un anumit număr de membri, dar nu mai puţin
de 3 persoane. Orice tranzacţie (contract) de credit poate fi încheiată numai cu avizul a
cel puţin 3 persoane răspunzătoare din cadrul instituţiei bancare. Acordarea creditelor
este reglementată şi de Regulamentul cu privire la creditele mari, nr. 3/09, aprobat prin
hotărârea Consiliului de Administraţie al BNM din 01.12.1995 (Monitorul Oficial nr. 70
din 14.12.1995). Dispoziţia art. 239 CP este de blanchetă şi in acest sens la constatarea
i tinaţiei, iar la expirarea termenului, creditul n-a fost rambursat fondului, cauzându-i-se astfel
i
faptei infracţionale urmează să se stabilească şi să se stipuleze concret în actele juridice
ale organului de urmărire penală ori ale instanţei de judecată regulile de creditare care au
fost încălcate de funcţionarul instituţiei bancare.
4. Latura obiectivă a infracţiunii prevâzute de art. 239 CP prevede ca încâlcarea intenţionată
a regulilor de creditare să cauzeze neapărat instituţiei financiare ce acordă creditul o daună
materială in proporţii mari (in sumă ce depăşeţte 500 de unităţi convenţionale de amendă
la momentul săvârşirii infracţiunii). Drept daună poate fi considerată rezultatul neobţine-
rii profttului scontat prin neplata dobânzilor, prin nerambursarea în termenele stabilite a
creditului eliberat ori prin neprimirea altor plăţi stipulate în contractul de credit.
5. Latura subiectivă. Infracţiunea de încălcare a regulilor de creditare se săvârşeşte numai
prin intenţie directă şi indirectă (a se vedea comentariul de la art. 17,19 CP).
6. Subiect nemijlocit al acestei infracţiuni poate fi o persoană sau mai multe persoane fizice
pasibile de răspundere penală, care la momentul săvârşirii faptei au atins vârsta de 16 ani
şi care sunt salariate, conform contractelor de muncă ale instituţiei bancare ce a eliberat
creditul, de competenţa cărora ţine adoptarea hotărârii respective. în cazul în care sa-
Partea specială 363
iariatul (funcţionarul) băncii este persoană cu funcţie de răspundere, poate avea loc un
concurs de infracţiuni prevăzute de art. 239 şi de una sau mai muite infracţiuni prevăzute
decap.XVşiXVICP.
7. Alin. 2 art. 239 CP stipulează situaţiile agravante prin care se încalcă regulile de creditare:
a) dacă acţiunile prevăzute de alin. 1 au cauzat instituţiei financiare (băncii ori filialei
acesteia) daune în proporţii deosebit de mari, deci daune care la momentul săvârşirii in-
fracţiunii depăşesc suma de 1500 de unităţi convenţionale de amendă; b) dacă incălcarea
întenţionată a regulilor de creditare la acordarea creditului a condus la insolvabilitatea
instituţiei financiare. Procedura de declarare a instituţiilor financiare ca insoivabile este
reglementată de Legea însolvabilităţii nr. 632-XV din 14.11.2001 (Monitorul Oficial nr.
139-140 din 15.11.2001); pentru existenţa infracţiunii prevăzute de lit. b) alin. 2 urmeazâ
ca in privinţa instanţei financiare să fie pornită în modul prevăzut de lege procedura in-
solvabilităţii.
Practicajudiciară
Există o incălcare a regulilor de creditare, infracţiune prevăzută de alin. (1), în fapta lui T.M.,
care deţinea funcţia de contabil superior în BCA "BS", cu dreptul de a lua decizii cu privire
ia cererile de creditare, ţi care a întocmit o cerere în numele soţului ei pentru acordarea unui
credit în sumă de 200 000 dş-iei pentru construcţia unei case-vile, cerere admisă, şi ulterior pe
baza acesteia s-a acordat creditul cu o rată avantajoasă - 5% dobândă anuală. {Decizia Curţii
de Apel Chişinău Ia-850/03)
Potrivit dispoziţiei art. 239, prin noţiunea de "instituţie financiară", căreia i se cauzează o
daună, se înţeleg instituţiile care sunt prevăzute în art. 3 al Legii din 21.06.1995 privind insti-
tuţiile finandare, abilitate, în ordinea cuvenită, cu funcţii de acordare a creditelor şi obţinere
a dobânzilor.
J.G. a fost condamnată pentru că, având calitatea de director al unei întreprinderi individuale
a solicitat Fondului pentru Susţinerea şi Dezvoltarea Micului Business un credit privilegiat în
sumă de 100 000 de lei, pentru construcţia unei secţii de confecţii pentru copii pe un termen
de 3 ani, dobânda fiind de 18% anual. Primind suma creditului ].G. 1-a folosit contrar des-
o daună în sumă de 151 000 de !ei. Instanţa de recurs a casat hotărârile adoptate în cauza lui
J.G. cu încetarea procedurii penale, menţionând că, potrivit pct. 1 din Regulamentul pentru
susţinerea antreprenoriatului şi dezvoltării micului business, fondul se consideră organizaţie
necomercială şi nu este în drept sa accepte şi sa utilizeze depozite pentru activitate financiară,
prin urmare, nu putea fi recunoscut drept instituţie financiară şi, respectiv, element al laturii
obiective a infracţiunii în cauză. (Decizia CSJ lra-39/02)
Articolul 240. Utilizarea contrar destinaţiei a mijloacelor din împrumuturile
interne sau externe garantate de stat
(1) Utilizarea contrar destinaţiei a mijloacelor din imprumuturile interne sau externe garantate de stat, dacă
aceasta a cauzat daune in proporlii mari, se pedepseţte cu amendă în mărime de la 150 la 300 unităţi
convenţionale sau cu închisoare de până la 2 ani, iar
perso3na juridică se pedepseşţe cu amendă în mârime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea
de dreptul de a exercita o anumiîâ activitate.
364 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
(2) Aceeaşiacţiune:
a) săvârşîta repetat;
b) săvârşită de două sau mai multe persoane;
c) soldată cu daune în proporţii deosebit de mari
se pedepseşte cu amendâ în mârime de !a 300 !a 700 unităţi convenţionaie sau tu închisoare de la 2 la 5 ani, iar
persoana juridicâ se pedepseşte cu amendă în mârime de la 3000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea
de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cti lichidarea înireprinderii.
[Aft. 240 completat prin Legea nr. 211-XV din 29.05.03, in vigoaie 12.06.03]
1. Pericoiul social al infracţiunii reiese din daunele cauzate sistemului financiar al statului.
în esenţă, în scopul autorizării contractării de împrumuturi de stat şi al acordării de
garanţii de stat pentru împrumuturi în temeiul acordurilor încheiate şi administrate de
către Ministerul Fmanţelor al Republirii Moldova, la 18 iulie 1996 a fost adoptată Legea
privind datoria de stat şi garanţiile de stat nr. 943-XIIP. Potrivit art. 50 al acestuî act
normativ, persoanele fizice şi juridice, inclusiv organele administraţiei publice, vinovate
de nerespectarea legii menţionate poartă răspundere administrativă, penală sau civilă în
conformitate cu legislaţia în vigoare.
2. Obiectul nemijlocît a! infracţiunii îl formează relaţiile sociale, a căror existenţă şi
desfăşurare nonnală este condiţionata de asigurarea sistemului financiar al statului. Obi-
ectul materiai îl constituie mijloacele băneşti, valorile mobiliare, care formcază categoria
I
împrumuturilor.
3. Dispoziţia art. 240 CP este de blanchetă. Sensul legai al unor noţiuni şi manifestări obiec-
tive reiese nemijlocit din interpretarea altor acte normative care determină procedura de
acordare a împrumuturilor de stat şi a garanţiilor de stat pentru împrumuturi.
4. Din punct de vedere obiectiv, legiuitorul prescrie în dispoziţia articolului o singură mo-
dalttate normativă: utiiizarea contrar destinaţiei a mijloacelor din împrumuturi. însă,
apelând la caracterul împrumutului, stabilim în mod formal existenţa a două acţiuni al-
ternative: utilizarea contrar destinaţiei a mijloacelor din împrumuturile interne garantate
de stat; utîlizarea contrar destinaţiei a mijloacelor din împrumuturile externe garantate
destat.
5. Plafoanele datoriei de stat, inclusiv ale datoriei de sîat interne şi datoriei de stat externe,
precum şi plafoanele garanţiilor de stat pentru împrumuturi îa un moment dat se stabilesc
în legea bugetară anuală.
6. Contract facord) de garanţie este contractul (acordul) încheiat între Ministerul Finanţeior
şi o instituţie creditoare in vederea efectuării unei anumite plăţi în condiţiile specificate.
Contract ţacord) de împrumut este contractui (acordul) prin care debitorul obţine mij-
loace băneşti de la un creditor şi acceptă să ramburseze suma principală şi să plătească
dobânda aferentă în termenele convenite3.
Monitorul Oficial nr. 75-76/715 din 21 noienibrie 1996.
Legea nr. 1107 din 6 iunie 2002, Codul rivil (Cartea III - Obligaţiile: art. 512-1431) //Monitorul Oficial ur.
82-86/661 din 22 iunie 2002, art. 867 "Contractul de impruniut" // Prm contractul de imprumut 0 parte
(imprumulător) se obligăsădeaîn proprietateceleilaltepărţi (împrumutatul) bani sauallebunuri fungibile,
iar aceasta se oWigă să resiituie banii în aceeaşi sumă sau biinuri de acelaţi gen, calitate şi cantitate ]a
expirarea terinenului pentru care i-au fost date.
Partea specjală 365
7. Beneficiarii de mijloace din împrumuturile de stat sau de garanţii de stat pentru împru-
muturi sunt obligaţi de a utiliza şi rambursa aceste mijloace în conformitate cu contractele
încheiate cu Ministerul Finanţelor. In caz de utilizare a mijloacelor contrar destinaţiei sau
de nerambursare în termen, împotriva beneficiarilor se aplică sancţiunile prevăzute de
legislaţia în vigoare (inclusiv legea penală) şi de contractele încheiate.
8. Datoria de stat internă are ca instrument generator, printre altele, şi împrumuturile
contractate de la Banca Naţionala a Moldovei şi de la instituţiile financiare din Republica
Moidova. Astfel, Guvernul, in persoana Ministerului Finanţelor, se autorizează să contrac-
teze împrumuturi de la Banca Naţională a Moldovei şi de la instituţiile financiare din Re-
publica Moldova, în limitele generale ale plafoanelor, prevăzute în legea bugetară anuală
şi, conform criteriilor stabilite în Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr. 548-
XIII din 21 iulie I9954, mijloacele în monedă naţională obţinute din împrumuturile de
stat interne, contractate de Ministerul Finanţelor în limitele plafoanelor, stabilite de legea
bugetară anuală, se utilizeazâ pentru: acoperirea deficitului bugetului de stat; stingerea
datoriei de stat interne, contractate anterior; acoperirea decalajului de casă în bugetul de
stat; importul de materie primă, resurse energetice şi de alte produse; acoperirea chel-
tuielilor rezultate din emiterea împrumuturilor de stat interne; finanţarea proiectelor de
investiţii.
9. Datoria de stat externă poate avea ca instrument generator şi împrumuturile de la gu-
verneie altor state, de fa agenţiile guvernelor altor state; împrumuturile de la instituţii
financiare străine, organizaţii financiare internaţionale; alte împrumuturi bilaterale sau
muitilaterale. Aceste prevederi nu pot fi aplicate în cazul procurării de valută şi al efectuă-
rii altor tranzacţii între Banca Naţionată a Moldovei şi Fonduf Monetar Internaţional.
10. Mijloacele obţinute din împrumuturile de stat externe se utilizează pentru: acoperirea
deficitului bugelului de stat; susţinerea balanţei de plăţi; finanţarea proiectelor de inves-
tiţii pentru dezvoltarea domeniilor prioritare a!e economiei; importul de materie priraă,
resurse energetice şi de alte produse; onorarea obligaţiunilor asumaîe prin acordarea
garanţiilor de stat penîru imprumuturi; serviciul, refinanţarea şi reachiziţionarea datoriei
ccntractate anterior; finanţarea cheltuielilor legate de lichidarea consecinţelor calamităţi-
lor naturale şi ale altor situaţii extraordinare; finanţarea cheltuieiilor rezonabile legate de
contractarea datoriei de stat externe.
Ulterior sunt stabilite scopuriie utilizării mijloacelor din împrumuturile de stat pentru
fiecare compartiment aparte.
11. Din cele expuse mai sus reiese că dezafectarea împrumutului, adică fofosirea în alte scopu-
ri decât cele stipulate în contractul (acordul) de împrumut5, constituie elementul materiai
al incriminării prevăzute de art. 240 CP.
12. Legiuitorul exclude posibilitatea aplicării legislaţiei penale in cazul săvârşirii unei încăl-
cări care nu a cauzat daune în proporţii mari. Adică semnul pericolului social al infrac-
ţiunii prevăzute de art. 240 CP există numai în funcţie de urmarea imediată care trebuie
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 56-57/624 din 12 octombrie 1995. Academia Română,
Instilutul de Lingvistică "lorgu Iordan", DEX - Dicţionarul explicatival lim-b i i române, Univers
Encicloperdic, Ediţia a H-a, Bucureşti, 1998 // pag. 290: deslinaţie - întrebuinţare (holărâtă dinainle);
pag. 518: împrumut (împrumuturi) - faptul de a împrumuta; (concr.) obiect sau suraă de bani
împrumutată.
366 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
determinată: cauzarea unor daune în proporţii mari.
Pe baza art. 126 CP prin daună în proporţii mari se înţelege dauna care, fiind evaluată în
bani, depăşeşte de 500 de ori mărimea unităţii convenţionale.
13. în cazul în care dauna cauzată este mai mică decât valoarea a 500 de unităţi convenţionale
de amendă, este cazul de a supune persoana răspunderii contravenţionale pe baza art.
162/8 al Codului cu privire la contravenţiile administrative6.
14. Raportul de cauzaiitate între elementul material şi urmarea imediată constituie un semn
obligatoriu pentru existenţa răspunderii penale.
15. Conţinutu] normativ este aderat la categoria celor materiale, adică infracţiunea se consi-
deră consumată din momentul cauzării unei daune în proporţii mari.
16. Latura subiectivă - vinovăţie în forma intenţiei dîrecte.
17. Subiect al infracţiunii poate fi atât persoana fizică (responsabilă, vârsta de 16 ani), cât şi
persoana juridică (care practică activitate de antreprenoriat). în esenţă, calitatea specială
a persoanei flzice este determinată de posibilitatea încheierii unui contract (acord) de îm-
prumut şi utilizarea acestuia conform destinaţiei.
18. Pornind de la art. 31 CP, în sensul art. 240 alin. (2) lit. a) CP, se consideră repetare săvâr-
şirea a două sau mai multe infracţiuni prevăzute de art. 240 alin. (1) CP, cu condiţia că
persoana nu a fost condamnată pentru vreuna dintre e!e şi răspunde pe baza reguiilor
unei infracţiuni complexe cu caracter repetat în cazul în care nu au expirat termenele de
prescripţie.
19. Săvârşirea infracţiunii de către două sau mai multe persoane presupune situaţia în care
aspectul obiectiv al incriminării este desfăşurat de către mai multe persoane în comun,
cel puţin două dintre care sunt descrise prin prisma semnelor subiectului infracţiunii pre-
văzute de art. 240 CP. Cu alte cuvînte, apare situaţia incriminării unei participaţii simple
(art. 44 CP).
20. Conform art. 126 CP, prtn daună în proporţii mari se înţelege dauna ce depăşeşte de 1 500
de ori mărimea unităţii convenţionale de amendă.
21. în sensul sancţiunii prevâzute atât de varianta-tip a infracţiunii, cât şi în cazul sancţionă-
rii formeior agravante ale infracţiunii analizate, nu poate fi aplicată pedeapsa sub forma
închisorii, deoarece se încakă unele prevederi cu caracter internaţionai. CEDO 7 prevede
în mod expres că drept rezultat al încălcării contractelor civile nu poate fi apiicată o pe-
deapsă privativâ de libertate".
Codul cu privire la contravenţiile administrative din 29 martie 1985 // Veştile Republicii Sovietice Socialis-
te Moldoveneşti, 1985, nr. 3, art. 47.
Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, ratificată prin
Hoiărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 1298-XIlI din 27 iulie 1997.
Codul penal al Republicii Moldova. Comentariu. Sub redacţia Iui A. Barbăneagră, Chiţinâu, 2003, pag. 546.
Partea specială 367
Articolul 241. Practicarea ilegală a activităţii deîntreprinzător
(1) Practicarea ilegaiăa activităţii deîntreprinzâtor, soldatâ cu obţinerea unui profitln proporţii marl, se
pedepseşte cu amendă în mărime de până la 500 unităţi convenţionale sau cu mimcă neremuneratâ în folosul
comunităţii de pânâ la 200 de ore, iar persoana juridică se pedepsejte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000
unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita 0 anumită activitate. ţ2) Aceeaşî acţîune săvârşită:
a) repetat;
b) de douâ sau mai multe peisoane;
c) cu folosirea situaţiei de servkiu;
d) de un grup criminal organizat sau de 0 organizaţie crimifială;
e) în proporţii deosebit de mari;
f) cu obţinetea unui profit in proporţii deosebit de mari
se pedepseştecu amendăîn mărime de la 500 la 1.000 unităli convenţionalesau cuînchisoare de până ta 2 anl, iar
persoana juridicâ se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 6000 unitâţi convenţionalecu privarea
de dreptul de a exercita 0 anumită activitate sau cu Ikhidarea Intreprinderii.
JAft. 241 completat prin Legea nr. 211-XV din 29.05.03, în vigoare 12.06.03]
1. Potrivit art. 126 al Constituţiei Republicii Moldova, "economia Republicii Moldova este 0
economie de piaţă, de orientare socială, bazată pe proprietatea privată şi pe proprietatea
publică, antrenate în concurenţă liberă". în acest sens statul trebuie să asigure libertatea
comerţului şi activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale, crearea unui cadru
favorabil valorificărij ttfturor factorilor de producţie etc.9
2. Pentru realizarea sarcinilor consemnate, legiuitorul a inclus şi răspunderea pentru prac-
ticarea ilegală a activităţii de intreprinzăior, având în general caracter contravenţional şi
penal.
Incriminarea acestor fapte are drept scop prevenirea unei transferări de fapt a activităţii
de întreprinzător în cadrul economiei subterane şi, respectiv, excluderea acesteia din sfera
exercitârii controlului de stat, ceea ce, de regulă, poate implica neexecutarea de către în-
treprinzători a obligaţiunilor legale faţă de stat şi cetăţeni 10. Această incriminare apără de
asemenea relaţiile sociale care asigură legalitatea desfăşurării activităţii de întreprinzător
în sfera producţiei, comerţului, acordării de servicii etc. Activitatea ilegală de întreprin-
zător constă în faptul că persoana, ignorând ordinea stabilită, realizează o activitate, care
în prezenţa înregistrării corespunzătoare, licenţei sau în cazul respectării condiţiilor de
Hcenţiere putea fi recunoscută ca legală. Această precizare are 0 importanţă principială
pentru determinarea esenţei incriminării prevăzute de art. 241 CP.
3. Pericolul social al infracţiunii decurge din daunele cauzate economiei naţionale în an-
samblu şi din faptul că persoanele care săvârşesc asemenea acte infracţionale capătâ posi-
bilitatea de a exista în mod parazitar pe contui societăţii. Cu alte cuvinte, pericolul social
al infracţiunii constă în faptul că, în urma săvârşirii ei, sunt încălcate interesele generale
ale antreprenoriatului legal, interesele consumatorilor şi ale altor contrageţi, precum şi
interesele financiare ale statuîui, deoarece drept rezultat al activităţii ilegale de întreprin-
zător se creează posibilitatea de obţinere a unor venituri necontrolate de către stat şi de
către organele fiscale ale acestuia, statul (iind astfel limitat de posibilitatea de a-şi acumula
veniturile necesare la buget şi a opera cu acestea.
Constituţia Republicii Moldova adoptată la 29 iulie 1994.
KoMMenmapuii K YtonooHOMy nodeKcy POCCUUCKOCI &edepanuu, H3ftaHHe 2-e, noa pejţ. K). H.
B. M. JiefiefleBa, MocKBa, 1999 r., pag. 385.
368 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
4. Obiectul generic - sistemul de relaţii sociaJe care asigură bazele funcţionării normale a
1
economiei naţionale în ansamblu. Obiectul nemijlocit al infracţiunii il formează relaţiite
sociale din domeniul antreprenoriatului.
5. Dispoziţia art. 241 CP este de blanchetă. Din punct de vedere obiectiv, legiuitorul prescrie
în dispoziţia articolului o singură modalitate normativă: practicarea ilegală a actîvitâţii de
întreprinzător, sotdată cu obţinerea unui profit în proporţii mari. Modalitatea normativă ne
face trimitere la stabilirea obligatorie a trei semne ale aspecîului obiectiv: elementul material
(practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător); urmarea imediată (obţinerea unui profit
în proporţii mari); raportul de cauzalitate între elementul material şi urmarea imediată.
6. în scopul evitării unor interpretări extensive sau restrictive ale elementului material al
incriminării, legiuitorul îl redă exclusiv prin dispoziţia art. 125 CP. Legislaţia penală ab-
stractizează anumite fapte supuse răspunderii contravenţionale şi, pe baza unor anumitor
condiţii (semne) esenţiale, le supune răspunderii penale.
Astfel, prin desfăşurarea ilegală a activităţii de întreprinzâtor în sens penal se înţelege:
desfăşurarea activităţii de întreprinzător fără înregistrarea (reînregistrarea) la organele
autorizate; desfăşurarea unor genuri de activitate interzise de legislaţie; desfăşurarea
activităţii de întreprinzător prin intermediul filialelor, reprezentanţelor, sucursalelor,
secţiilor, magazinelor, depozitelor, unităţilor comerciale şi altor unităţi neînregistrate
în modul stabilit de legislaţie; desfăşurarea activităţii de întreprinzător fără utilizarea
mărcilor comerciale şi de fabrică şi fără indicarea în documente a codurilor fiscale, în
cazul când folosirea sau indicarea lor este prevăzută de legislaţie, ori desfăşurarea acestei
activităţi cu utilizarea unor coduri fiscale străine sau plastografiate.
7. Potrivit art. 162 al Codului cu privire la contravenţiile administrative din 29 martie
1985" desfăşurarea activităţii de intreprinzător presupune desfăşurarea acestei activitâţi
fâră înregistrarea corespunzătoare la Camera înregistrării de Stat a Departamentului
Tehnologii Informaţionale, fie cu certificatul de înregistrare a întreprinderilor declarat
nevalabil; desfăşurarea activităţii de întreprinzător fără a se înregistra la organul fiscal
pentru atribuirea codului fiscal sau fără indicarea în documente a codurilor fiscale, dacă
indîcarea lor este prevăzută de legislaţie, fie cu folosirea unui cod fiscal străin sau a unui
cod plastografiat; desfăşurarea activităţii de întreprinzător fără înregîstrare ca plătitor de
cote de asigurare socială de stat obligatorie în modul stabilit de legislaţie; desfăşurarea
unei activităţi de întreprinzător interzise, fie a unei activităţi de întreprinzător ce necesită
primirealicenţei sau autorizaţiei privind amplasarea unităţii de comerţ, eliberată de către
autorităţile administraţiei publice locale sau este permisă exclusiv întreprinderilor de stat;
desfăşurarea actîvităţii de întreprinzător prin intermediul filialelor, reprezentanţelor, su-
cursalelor, secţiilor, magazinelor, depozitelor, unităţilor comerciale etc. neînregistrate
în modul stabilit de legislaţie; desfăşurarea activitaţii de întreprinzător cu încălcarea
dreptului la firmă (denumire), stabilit de legislaţie, şi a modului de utilizare a acesteia;
desfăşurarea activităţii de întreprinzător fâră utilizarea emblemei comerciale sau a mâr-
cii de producţie de către întreprinzătorii, care sunt obligaţi prin lege să asigure folosirea
acestora, fie cu utilizarea unei embleme comerciale sau a unei mărci de producţie străine;
prezentarca pentru înregistrare a actelor şi informaţiei neautentice (false); desfăşurarea
activităţii de întreprinzător fără înregistrarea, în termenele stabilite, a modificârilor ope-
rate în actele de constituire şi a datelor privind schimbarea conducătorului (managerului);
11
Veţtile Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneţti, 1985, nr. 3, ari. 47.
Partea specială 369
desfăşurarea activităţii de întreprinzător fără înregistrare ca plătitor de prime de asigura-
re obligatorie de asistenţă medicală, în modul stabilit de legislaţie.
8. Relaţiile de antreprenoriat, indiferent de forma de proprietate şi genul de activitate, sunt
reglementate de Legea Republicii Moidova cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr.
845-XII din 3 ianuarie 199212, de legislaţia civilă şi de alte legi.
9. Legea nr. 845-XII stipulează (art. 1) că "antreprenoriat este activitatea de fabricare a
producţiei, executare a lucrărilor şi prestare a serviciiîor, desfăşurată de cetăţeni şi de
asociaţiile acestora în mod independent, din proprie iniţiativă, în numele lor, pe riscul
propriu şi sub răspimderea lor patrimonială cu scopul de a-şi asigura o sursă permanentă
de venituri". Munca efectuată conform contractuiui (acordului) de muncă încheiat nu este
considerată antreprenoriat.
10. Potrivit art. 27 al Legii nr. 845-XII, întreprinzătorul este obligat să înregistreze intreprin-
derea, filialele şi reprezentanţele, înfiinţate de către acesta pe teritoriul Republicti Moldova
până la începerea activităţii lor economice, în conformitate cu Legea cu privire la înregi-
strarea de stat a întreprinderilor şi organizaţiilor nr. 1265-XIV diu 5 octombrie 200013.
întreprinderea se înregistrează de către Camera înregistrârii de Stat a Departamentului
Tehnologii Informaţionale la locul unde se află sediul întreprinderii, precum şi mod obli-
gatoriu Ia organul fiscal, pentru a i se atribui codul fiscal în conformitate cu iegislaţia în
vigoare. Pentru înregistraVe, întreprinderea prezintă actele specificate la articolul 11 din
Legea nr. 1265-XIV.
înregistrarea de stat presupune certificarea, din partea organului înregistrării de staî, a
creării, reorganizării ori lichidării întreprinderii sau organizaţiei, precum şi a modificărilor
şi completărilor din documentele de constituire ale acestora (art. 1 al Legii nr. 1265-XIV).
Desfăşurarea activităţii de intreprinzător în perioada de suspendare a activităţii între-
prinderii, fără înregistrarea reluării acestei activitâţi, atrage, potrivit legislaţiei în vigoare,
râspunderea pentru practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător.
11. Intreprinderea este în drept să practice orice genuri de activitate, cu excepţia celor in-
terzise de Iege. Activitatea de antreprenoriat poate fi practicată sub următoarele forme
organizatorico-juridice: întreprindere individuală; societate în nume colectiv; societate
în comandită; societate pe acţiuni; societate cu răspundere limiîată; cooperativă de pro-
ducţie; cooperativă de întreprinzător; întreprindere de arendă; întreprîndere de stat şi
întreprindere municipală (art. 10,13 al Legii nr. 845-XII).
12. Anumite genuri de activitate determinate de iegislaţie pot fi practicate de către întreprin-
deri numai după ce a fost obţinută licenţa pentru genul respectiv de activitate. Licenţele
se eliberează de Camera de Licenţiere şi de autorităţîle administraţiei publice investite cu
acest drept.
13. Pentru desfăşurarea activităţii fără licenţă sau a activităţilor interzise pe teritoriul Repu-
bikii Moldova, precum şi a celor permise în mod exclusiv întreprinderilor de stat (art. 10
alin. 3 al Legii nr. 845-XII), intreprinderea este supusă răspunderii. Totodată, managerul-
şef al întreprinderii nu este eliberat de altă răspundere prevăzută de legislaţie.
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 2/33 din 28 februarie 1994,
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 31-34/109 din 22 martie 2001.
 370 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
14. Licenţa constituie un act oficia], eliberat de autoritatea pentru licenţiere, ce atestă dreptul
tîtularului de lîcenţă de a desfăşura, pentru o perioadă de timp determinată, genul de
activitate indicat in acesta, cu respectarea obligatorie a condiţiilor de licenţiere (art. 2 al
Legii Republicii Moldova privind licenţierea unor genuri de activitate nr. 451-XV din 30
iulie 2001)14. Spre exemplu, pentru realizarea activităţii în domeniul jocurilor de noroc:
organizarea şi desfăşurarea loteriilor, întreţinerea cazinourilor, exploatarea automatelor
de joc cu câştiguri băneşti, stabilirea mizelor la competiţiile sportive; importul alcoolului
etilic; importul şi (sau) comercializarea angro a băuturilor alcoolice şi a berii importate;
fabricarea alcoolului etilic, producţiei alcoolice, berii şi (sau) pastrarea, comercializarea
angro a alcoolului etilic, a producţiei alcoolice şi a berii produse de producătorii autohto-
ni; importul produselor din tutun; importul şi (sau) prelucrarea industrială a tutunului,
fabrkarea produselor din tutun şi (sau) comerciaiizarea angro a tutunului fermentat şi
a produselor din tutun etc. este necesară obţinerea licenţei de la Camera de Licenţiere;
pentru comercializarea cu amănuntul a băuîurilor alcoolice şi a produselor din tutun
este necesară obţinerea unei Hcenţe din partea autorităţiîor administraţiei publice locale
(primăriile). Exclusiv întreprinderilor de stat li se permite: prestarea serviciilor poştale
(cu excepţia poştei exprese), confecţionarea timbrelor poştale; producerea şi comerciali-
zarea tehnicii militare speciale şi de luptă, a substanţelor explozive (cu excepţia prafului
de puşcă), precum şi producerea oricăror feluri de arme; evidenţa de stat, înregistrarea
de stat şi inventarierea tehnicâ (inclusivpaşaportizarea) a bunurilor imobile, restabilirea
documentelor pentru dreptul de proprietate şi administrarea acestor bunuri; imprimarea
şi baterea monedei, imprimarea hârtiilor de valoare de stat; efectuarea lucrărilor astrono-
mo-geodezice, gravimetrice, a lucrărilor în domeniul hidrometeorologiei etc. (art. 10 alin.
3 al Legii nr. 845-XII).
Pentru fiecare fîlială sau altă subdiviziune separată a titularului de licenţă, Ia care va fi
efectuată activitaîea pe baza licenţei obţinute, titularului de licenţă i se eliberează copîi
autorizate de pe aceasta. Copiile confirmă dreptul filialei sau al aitei subdiviziuni separate
de a desfăşura activităţi pe baza licenţei obţinute {art. 14 alin. (3) al Legii nr. 451-XV).
15. Activitatea, care este de la bun început ilegalâ în ceea ce priveşte conţinutul acesteia (spre
exemplu, prostituţia) şi nu poate fi supusă înregistrării, nu este considerată activitate ile-
gală de întreprinzător. Răspunderea pentru aceste fapte apare pe baza altor incriminări.
16. întreprinderea are dreptul de a constitui fîliale şi reprezentanţe cu drept de a deschide
subconturi.
Filială se considerâ o subdiviziune separată a întreprinderii care este situată în altă parte
şi care exercită unele dintre atribuţiile acesteia.
Reprezentanţă se consideră subdiviziunea separată a întreprinderii care este situată în
altă parte şi care apără ţi reprezintă interesele întreprînderii, încheie, în numele acesteia,
tranzacţii şi mfâptuieşte alte acţiuni de drept.
Filialele şi reprezentanţele Erebuie sâ fie indicate în documentele de constituire a între-
prinderii respective. Acestea nu sunt persoane juridice (art. 102, 103 CC)15, ci li se atri-
buie bunuri din patrimoniul întreprinderii şi activează pe baza regulamentului aprobat
14
Monitoru! Oficial al Republicii Moldova nr. 108-109/836 din 6 septembrie 2001.
's Legea nr. 1107 din 6 iunie 2002 Codul civil (Cartea I - Dispoziţii generale: art. 1-283) // Monîtorul Oficial
nr. 82-86/661 din 22 iunie 2002.
Partea specială 371
de întreprindere. înîreprinderea poartă răspundere pentru obligaţiile asumate de filiale şi
reprezentanţe, iar ultimele poarta răspundere pentru obligaţiile întreprinderii. Filialele ţi
reprezentanţele întreprinderilor statelor strâine îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu
legislaţia Republicii Moldova şi cu regulamentele aprobate de intreprinderea-fondator. Firma
filiaiei (reprezentanţei) va conţine firma întreprinderii care a constituit-o cu indicarea sediului
filialei (reprezentanţei), cuvântul "filială" ("reprezentanţă"), precum şi, la dorinţa antrepreno-
rului, genul de activitate al filialei şi altă informaţie care nu este inlerzisă de legislaţie.
17. Marca comercialâ constituie cartea de vizită a produsului. Ea se consideră un indiciu
original în formă grafică, denumire, 0 deosebită îmbinare de litere şi cuvinte, care permit
a deosebi acelaşi tip de marfă produsă de diferiţi producători. Informaţia adusă consuma-
torului privind produsele oferite se realizează prin elemente de identificare ale acestora
care se înscriu, după caz, pe produs, etichetă, ambalaj de vânzare sau în documentele de
însoţirea mărfii.
Producătorul este obligat să aplice pe produsele fabricate marca fabricii şi emblema co-
mercială, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie.
Marca fabricii include în sine denumirea produsului, producătorul, adresa, numărul de
telefon şi faxul, standardul ori altă documentaţie tehnico-normativă cu care sunt confor-
me produseie fabricate. La înregistrarea mărcii comerciale se eliberează un certificat care
atestă prioritatea ei în privinţa mărfii indicate în certificat.
Dreptul la folosirea emblemei coraerciale poate fi transmis în cazul cesiunii emblemei
comerciale şi a licenţei ei altei persoane.
18. Pe baza art. 27 alin. 3 al Legii nr. 845-X1I, întreprinderea se înregistrează în mod obli-
gatoriu la organul fiscal pentru a i se atribui codul fiscal în conformitate cu legislaţia în
vigoare.
Codul fiscal prezintă un număr unic utilizat în scopuri fiscale. Drept cod fiscal pentru ce-
tăţeanul Republicii Moldova poate fi utilizat numărul de identitate al cetăţeanului din Re-
gistrul de stat al populaţiei. Pentru persoanele care nu au buletine de identitate codul fiscat
se formeazâ din seria şi numărul paşaportului, iar dacă ele nu dispun nici de paşaport — .
seria şî numărul adeverinţei de naştere. Codul fiscal al cetăţeanuliii străin sau apatridului
poate fi similar cu numărul documentului ce-i atestă identitatea. Codul fiscal atribuit
persoanei este trecut în Registrui fiscal de stat (Regulamentul M.F. cu privirela atribuirea
codului fiscal nr.09 din 28 iunie 2001)16.
Codul fiscal se atribuie o singură dată, indîferent de dispoziţiile legislaţiei fiscale privind
stabilirea şi stingerea obligaţiilor fiscale. Legislaţia fiscală poate să prevadă ca persoana
căreia i s-a atribuit cod fiscal sâ se inregistreze suplimentar ca plătitor al diferitelor tipuri
de impozite şi taxe (Codul fiscal al Republicii Moldova)17.
19. Prin coduri fiscale plastografiate se înţeleg codurile fiscale care sunt falsificate. Străin se
consideră codul fiscal care este înregistrat pe numele altei persoane şi n-a fost cesionat
printr-un contractlicenţiat.
Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 94-96/245 din 10.08.2001.
Legea Rcpubliei) Moldova Codul fiscal nr. 1163 XIII din 24 aprilie 1997 // Monitorul Oficial al R. Moldova
nr. 62/522 din 18 septembrie 1997 - Notă: Codul fiscal (titlul I, II. III. IV, VI) a fost republicat în Momtorul
Oficial nr. 102103 din 23 august 2001 art. 814 pag. 2.
372 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
20. Problema vizând posibiJitatea recunoaşterii activităţii de întreprinzător se soluţionează în
fiecare caz concret în funcţie de continuitatea şi intensitatea actelor săvârşite, de profitul
obţinut şi alţi factorj. Nu este considerată ca activitate de întreprinzător realizarea acti-
vităţii care constă in acordarea de servicii întâmplător, în semn de răsplatâ vizând, spre
exemplu, reparaţia automobilelor persoanelor cunoscute.
21. Legiuitorul exclude posibilitatea apiicării legislaţiei penale în cazul săvârşirii unei încăl-
cări comise de către întreprinzători, care nu atinge în mare măsură interesele ocrotiteprin
lege. Adică semnul pericoluiui social al infracţiunii vizând desfăşurarea activităţii ilegale
de întreprinzător există numai in funcţie de urmarea imediată necesară a fi determinată
potrivit art. 241 CP - obţînerea unui profit în proporţii mari.
Potrivit Dicţionaruîui expîicativ al limbii române, prin profit se înţelege un folos (material
sau spiritual) pentru cineva sau ceva; câştig, beneficiu, avantaj; venitul adus de capitalul
utilizat într-o întreprindere, reprezentând diferenţa dintre încasăriie efective şi totalul
cheltuieliior aferente, plusvaloarea obţinută. Cu alte cuvinte, venitul total minus cheltuie-
lile aferente obţinerii acestuia va fi considerat profit. Profit ar fi mijloacele bâneşti şi alt
venit material, obţinute la comercializarea producţiei (lucrărilor, serviciilor) ; fondurîlor
de bază (incîusiv loturile de pământ), a altor bunuri, precuin ţi cele obţinute din ope-
raţiunile nelegate de desfacerea mărfli. în acest sens în conţinutul ultimelor venituri se
includ: veniturile, obţinute de la cota de participare la activitatea aitor întreprinderi, de la
darea cu chirie a averii, veniturile (dividende, procente) din acţiuni, obiigaţiî şi alte valori
mobiliare; mijloacele băneşti şi alt venit material, primite de la comercializarea producţiei
(lucrărilor, serviciilor), pentru consuniarea cărora este necesarâ prezenţa licenţei etc.
22. Conform art. 126 CP, proporţiile mari ale daunei cauzate sunt estimate îa mărimea de
peste 500 de.unităţi convenţionale.
Raportu] de cauzalitate dintre fapta care formează conţinutul activităţii ilegale de între-
prinzător şi urmarea imediată - obţinerea unui profit în proporţii mari - constituie un
semn obligatoriu pentru existenţa răspunderii penale 18. Anume desfăşurarea activităţii
ilegale de întreprinzător trebuie să determine obţinerea unui profit în proporţii mari.
24. Componenţa de infracţiune este materîală, adică infracţiunea se consideră consumată din
momenEul obţinerii unui profit în proporţii mari.
25. Latura subiectivă apare în forma vinovâţiei intenţionate (intenţie directă), adică persoana
işi dă seama de caracterul socialmente periculos al faptei sale şi doreşte obţinerea unui
profit în proporţii mari. Scopul este de profit.
26. Potrivit Legii nr. 845-XII, antreprenor poate fi: orice cetăţean al Republicii Moldova care
nu este îngrădit în drepturi în modul stabilit de legislaţia în vigoare; orice cetăţean străin
sau apatrid, în conîbrmitate cu legîsiaţia în vigoare; un grup de cetăţeni sau de apatrizi (un
grup de parteneri) din care se constituie antreprenorul colectiv; orice persoană juridică
sau fizică în conformitate cu scopurile sale principale şi cu legislaţia.
27. în temeiul art. 21 CP, pentru comiterea acestei infracţiuni poate fi supusă răspunderiî
penale atât persoana fizică, cât şi persoana juridică, Răspunderea penală a persoanei juri-
dice care desfăşoară activitate de întreprinzător nu exclude răspunderea persoanei fizice
A. Borodac, Mamial de dreptpenal. Partea specială. Chişinău, 2004, pag. 308.
Partea specială 373
pentru infracţiunea săvârşită. Persoana fizică trebuie să posede in mod obligatoriu semnul
responsabilităţii şi vârstei de 16 ani (subiect general - în cazul neînregistrării activităţii de
antreprenoriat realizate; precum ţi subiect special - în cazul desfăşurării unei activităţi de
întreprinzător legale, dar în privinţa unui gen de activitate fără licenţa respectivă).
27. Potrivit art. 31 CP, în sensul art. 241 alin. (2) lit. a) CP, se consideră repetare săvârşirea a
două sau mai multe infracţiuni prevăzute de art. 241 alin. (1) CP, cu condiţia că persoana
nu a fost condamnată pentru vreuna dintre ele şi răspunde pentru întreg concursul de in-
fracţiuni în cazul când nu au expirat termenele de prescripţie.
28. în cazul când aspectul obiectiv al incriminării este desfăşurat de către mai multe per-
soane în comun, cel puţin două dintre care fiind descrise prin prisma semnelor subiec-
tulai infracţiunii prevăzute de art. 241 CP, este vorba despre o formă calificativă specială
- săvârşîrea infracţiunii de două sau mai multe persoane (art. 241 alin. (2) lit. b) CP). Cu
alte cuvinte, apare situaţia incriminării unei participaţii simple (art. 44 CP).
29. Folosirea situaţiei de serviciu presupune aplicarea acesteia anume la săvârşirea acestor
acte infracţionale. Dacă persoana cu funcţie de răspundere a faisificat şi anumite acte ofi-
ciale, atunci este vorba despre existenţa unui concurs de infracţiuni prevăzut de art. 241 şi
332 CP.
30. Conform art. 46 CP, "grupul criminal organizat este o reuniune stabilă de persoane care
s-au organizat în preatâbil pentru a comite una sau mai multe infracţiuni".
Art. 47 CP defineşte organizaţia criminală ca fiind "o reuniune de grupuri criminaie
organizate într-o comunitate stabilă, a cărei activitate se întemeiază pe diviziune, între
inembrii organizaţiei şi structurîle ei, a funcţiilor de administrare, asigurare şi executare
a intenţiilor criminale ale organizaţiei în scopul de a infîuenţa activitatea economicâ şi
de lată natură a persoanelor fizice şi juridice sau de a controla, în alte forme, în vederea
obţînerii de avantaje şi realizării de interese economice, financiare sau politice".
31. Potriviî art. 126 CP, prin proporţii deosebit de mari se înţelege activiîatea realizată în
mărime ce depăşeşte de cinci sute de ori mărimea unităţii convenţionale (adică mai mult
de 30.000 de lei). Este cazul determinării proporţiei de realizare a activităţii ilegale. Totuşi
practicarea activităţii ilegale de întreprinzător in proporţii deosebit de mari va avea putere
juridică doar în situaţia obţinerii unui proiit în proporţii mari drept rezultat al acestei
activităţi.
32. Pentru săvârşirea infracţiunii cu obţinerea unui profit în proporţii deosebit de mari, spre
deosebire de cea stipulată la lit. e) a acestui alineat, este specific faptul determinării nu
a proporţiei de realizare a activităţii ilegale de întreprinzător concomitent cu obţinerea
unui profit în proporţii mari, ci numai a proporţiei profitului obţinut din aceastâ activitate
ilegaiă.
Practica judiciară
Constituie practicare ilegală repetată a activităţii de întreprinzător fapta lui C.A., care,
printr-un anunţ dat în ziarul local, s-a oferit să acorde servicii la deschiderea vizelor de plecare
în Polonia şi, ca rezultat, în perioada niartie-noiembrie, la solicitările a 7 cetâţeni, le-a deschis
vizele respective, şi totodată acordându-le şi serviciul de transport, pentru ce a primit de la: S.P.
- 16 500 de lei; P.G. - 20 040 de lei; A.T. - 20 600 de lei; L.G. - 20 250 de lei; O.I. - 15 200 de
lei; S.I. - 15 500 de lei; R.N. - 8300 de lei. {Decizia CSJ lra-143/04)
374 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Articolul 242. Pseudoactivitatea de întreprinzător
Pseudoactivitatea de întreprinzâtor, adkă crearea de întreprînderi fără intenţia de a desfăşufa activitatea de
întreprinzâtor sau bancară pentru acoperirea genurilor activităţii de Tntreprinzător ilîcite, dacă aceasta a
cauzat dauneîn proporţîi mari, se pedepseţte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale
sau cu inchisoare de pânâ la 3 ani, iar
persoana juridkâ se pedepseşte cu amendă în mărimede la 1000 la 3000 unităţi tonvenţionale cu privarea
de dreptul de a exercita o anumită activitate. [Art. 242 completat prin
Legea nr. 211-XV din 29.05.03, în vigoare 12.06.03]
1. Art. 242 CP este inclus recent în conţinutul cadrului legal al incriminărilor penale. Scopul
acestuia constă în asigurarea stabilităţii circuitului economic, apărarea regulilor activităţii
pe piaţă, asigurarea intereselor societăţii, statului şi ale cetăţeanului contra cauzării unor
daune patrimoniale acestora, în particular în sfera fiscală şi de creditare. Infracţiunea în
cauză are un caracter de răspândire mai ales în etapa actuală de dezvoltare a Republicii
Moldova, de trecere la economia de piaţă şi constă in crearea şi activitatea fictivă a unor
organizaţii comerciale, destinate pentru atingerea unor scopuri ilegale pe calea înşelării
organelor de stat şî a concurenţilor pe piaţă. Acestea însuşesc venitul întreprinderii, spală
banii, de regulă, activează pe un termen scurt şi dispar după săvârşirea unor anumitor
tranzacţii.
2. Pericolul social al infracţiunii decurge din daunele aduse economiei naţionale şi, în parti-
cular, procesului de realizare normală a activităţii de întreprinzător.
3. Obiectul nemijlocit il constituie relaţiile sociale, a căror existenţa şi normală desfăşurare
sunt condiţionate de realizarea normală a activităţii de întreprinzător, adicâ activitatea de
producţie, financiară şi de altă natură desfăşurată de către intreprinderi pe baza legii.
4. Dispoziţia art. 242 CP are caracter descriptiv, determinând în mod expres prin ce mo-
dalităţi normative se poate manîfesta pseudoactivitatea de întreprinzător. Legea penalâ
defineşte pseudoactivitatea de întreprinzător ca fiind crearea de întreprinderi fără inten-
ţia de a desfăşura activitatea de întreprinzător sau bancară pentru acoperirea genurilor
activităţii de întreprinzător ilicite, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari.
Pornind de la această descriere legală, determinăm că aspectul obiectiv al mfracţiunii
include în sine fapta, orientată spre atingerea unuî scop, urmarea imediată şi raportul de
cauzalitate.
5. Elernentul material constă în crearea de întreprinderi fără intenţia de a desfăşura activi-
tatea de întreprinzâlor sau bancară19.
Procedura creării întreprinderilor, altor instituţii de antreprenoriat trebuie înţeleasă ca o
activitate care include în mod obligatoriu înregistrarea acestora în conformitate cu Legea
Republicii Moldova cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr. 845-XII din 3 ianua-
rie 199220. încălcarea însă a ordinii de înregistrare a întreprinderii sau eschivarea de la
aceasta formează componenţa infracţiunii prevăzute de art. 241 CP.
19
Academia Română, Institutul de Lingvistică "Iorgu lordan", DEX - Dicţionarul explicatîv al limbii româ-
ne, Univers Encicloperdic, Ediţia a Il-a, Bucureşti, 1998 // pag. 865: Pseudo - element de compunere care
îiiseamiiâ"fals"şicareserveştela formareaunorsubslantiveşiadjective.
10
Monitorul Oficia] a! Republicii Moldova nr. 2/33 din 28 februarie 1994.
Partea specială 375
Crearea de întreprinderi fără intenţia de a desfăşura activitatea de întreprinzâtor sau
bancară presupune crearea întreprinderii fără intenţia de a realiza actele prevăzute de
documentele de constituire (statutul organizaţiei, contractul de constituire). Lipsa inten-
ţiei de a desfăşura activitatea de intreprinzător sau bancară se exprimă în neîndeplmirea
obligaţiunilor, care reies din actele de constituire a întreprinderii, în timpul care este ne-
cesar şi destul pentru realizarea acestor obligaţii. Dacă a fost obţinut un credit ilegat ca
rezultat al pseudoactivităţii de întreprinzător, fapta trebuie calificată pe baza unui concurs
de infracţiuni prescris de art. 238 şi art. 242 CP.
6. Urmarea imediată a infracţiunii constă în cauzarea unei daune în proporţii mari. Potrivit
art 126 CP, prin daune de mari proporţii trebuie înţelese acele pagube a căror valoare
exprimatâ în bani depâşeşte de 500 de ori mărimea unei unităţi convenţionale. Aprecierea
daunei trebuie să reiasă din circumstanţele concrete ale faptei singulare.
7. Pentru calificarea infracţiunii, dauna cauzată în proporţii mari trebuie să se afle în raport
de cauzalitate atât cu acţiunea de creare de întreprinderi, cât şi cu inacţiunea în forma
neexecutării obligaţiunilor care reies din actele de constituire. Acest fapt reiese din mate-
rialitate conţinutului normativ.
8. Specificul structurii laturii obiective a infracţiunii determină prezenţa unei componenţe
materiale. Infracţiunea se consideră consumată din momentul cauzării unei daune în
proporţii mari cetăţenjlor, organizaţiilor sau statului21.
9. Latura subiectivă se manifestă prin vinovăţie intenţionatâ în forma intenţiei direcîe, adică
vinovatul îşi dă seama de caracterul periculos al faptei sale şi doreşte a cauza 0 daună în
proporţii mari. Scopu! - acoperirea genurilor activităţii de întreprinzător ilicite, ceea ce
ar însemna realizarea în numele întreprinderii a unor tranzacţii fictive, constituind aco-
perirea pentru realizarea acestor genuri de activitate, care sunt penal condamnabile, for-
mează componenţa contravenţiei administrative sau a altei acîiuni interzise de legislaţia
in vigoare22.
în procesul încadrării faptei săvârşite în limitele conţinutului normativ prevâzut de art.
242 CP trebuie avut în vedere că introducerea recentă a acestei componenţe de infracţiune
a fost dictată de anumite dificultăţi apărute în procesul de probare a escrocberiei şi in-
fracţiunilor care se referă la modul de impozitare şi, nu în ultimul rând, la intenţia de
săvârşire a acestor infracţiuni. Din aceste considerente, incriminarea prevăzută de art.
242 CP trebuie pusă în acţiune numai în acele cazuri când nu se poate determina intenţia
directă a persoanei de a săvârşi însuşirea prin escrocherie a mijloacelor bancare cu folosi-
rea pseudofirmei.
10. Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă, ajunsă la vârsta de 16 ani, care
a săvârşit anumite acţiuni, ce au determinat crearea întreprinderii în scopul acoperirii
genurilor activităţii de întreprinzâtor ilicite. Acesta nu este limitat la asociaţii juridici
ai întreprinderilor, deoarece nu rareori aceştia nici nu sunt informaţ! despre realitatea
caracterului ilegal al acţiunilor săvârşite de către ei, desfăşurate în coordonare cu condu-
cătorii de fapt ai întreprinderii. Ca subiect poate fi ţi persoana juridică în cazurile stipulate
de art. 21 CP.
ronoBHOMy KOfleiccy PoccHftcKofi <î>eflepaMHM, M3flaHHe i-e, nofl pefl. K). M. B. M.
JleSeaesa, MocKBa, 1999 r., pag. 385. Codul penal al Republicii Moldova. Comenlariu. Sub redacţia lui
A.Barbăneagrâ, Chiţinău, 2003, pag. 516.
376 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Articolul 243. SPĂLAREA BANILOR
(1) Sâvârjirea acţiunilor orientate fie spre atribuirea unui aspect legal sursei şi provenienţei mijloacelor
băneşti, a bunurilor sau a veniturilor ofaţinute ilicit în uima săvârşirii infracţiunilor, fie spre tlinulrea, de-
ghizarea sau denaturarea informaţiei privind natura, originea, miţcarea, plasarea sau apartenenţa acestor
mijloace băneţti, bunuri sau venituri, despre care persoana ştie că provin din activitate infracţională;
dobândirea, posesia sau utilizarea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvâfşirea unei infracţiuni,
participarea la orice asociere, înţelegere, compiicitatea prin ajutor sau sfaturF în vederea (omiterii acţiuni-
lorîn cauză
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu mchlsoare de până la 5 ant,
in ambele cazuri cu (sau fărâ) privarea de dreptui de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumitâ
activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
(2) Aceleaşi acţiuni sâvârşile: repetat; de douâ sau mai multe persoane; tu folosirea situaţiei de seiviciu
se pedepsesc cu amendă in mărime de la 1.000 la 5.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 4 la 7 ani.
(3) Acţiunile prevăzute la alin. (1) sau (2), săvârştte:
a) de un grup criminal organlzat sau de o organizaţie criminala;
b) în proporţii mari,
se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani.
[Art. 243 modifkat prin Legea nr. 353-XV din 31.07.2003]
1. Instituirea normei penale în Codul penal a fost dictatâ de necesitatea de armonizare a legi-
slaţiei naţionale cu legislaîia internaţională, în scopul prevenirii şi combaterii spălării de
bani. Obiectul infracţiunii il formează relaţiile sociale care asigură desfăşurarea normală
a activităţii economice, precum şi a funcţionării sistemului financiar-bancar. Noţiunea
de spăiare a banilor este definită în articolul 3 ai Legii nr. 633-XV cu privire la prevenirea
şi combaterea spălării banilor (Monitorul Oficial nr. 139-140 din 15.11.2001) prin acţiuni
premeditate, orientate fie spre atribuirea unui aspect legal sursei şi provenienţei mijloace-
Ior băneşti, a bunurilor sau a veniturilor obţinute ilicit în urma săvârşirii infracţiunilor,
fie spre tăinuirea, deghizarea (camuflarea) sau denaturarea informaţiei privind natura,
originea, mişcarea, plasarea sau apartenenţa acestor mijloace băneşti, bunuri sau venituri,
despre care persoana ştie că constituie venituri provenite din activitate infracţionaiă, fie
spre dobândirea, posesia sau utilizarea de bunuri de care se ştie că provin din săvârşirea
unei infracţiuni, fie spre parîiciparea la orice asociere, înţeiegere, complicitate prin ajutor
sau sfaturi în vederea comiterii acţiunilor în cauză.
2. Potrivit contextului noţiunii de spălare a banilor şi al sensului dispoziţiei art. 243 CP,
aceştia trebuie să provină din rezultatul unei activităţi infracţionale. Domeniul activităţii
infracţionale în urma căreia au provenit banii ori bunurile nu are însemnătate la formarea
iaturii obiective a infracţiunii de spălare a banilor. Printre acestea sunt infracţiunile de
sustragere a avutului proprietarului, de falsificare a monedelor şi a altor valori, încălca-
rea regulîlor de creditare, de bancrută frauduloasă, de trafic cu stupefiante ori cu fiinţe
umane, contrabanda, infracţiuni din domeniul corupţiei active şi pasive ş. a. De regulă, în
asemenea cazuri, va avea loc concursul uneia sau a mai multor infracţiuni din cele men-
ţionate cu infracţiunea de spălare a banilor.
3. Acţiunile de spălare a banilor se săvârşesc prin intermediuî diferitelor organizaţii şi
persoane juridice sau fizice: a} băncile, sucursalele băncilor străine, alte instituţii finan-
ciare şi filiale ale acestora; b) burse de valori, alte burse, fonduri de investiţii, companii
de asigurare, fiduciare, oficii comerciale de dealeri şi brokeri, alte instituţii care execută
operaţiuni de primire, transmitere, înstrăinare, transport, transfer, schimb sau păstrare a
mijloacelor financiare sau a bunurilor; instituţii care legitimează ori înregistrează dreptul
Pariea specială 377
de proprietate; organe ce acordă asistenţă juridică, notarială, contabilă, financiar-bancară
şi orice alte persoane fizice şi juridice care încheie tranzacţii in afara sistemului financiar-
bancar; c) cazinouri, iocaluri de odihnă înzestrate cu aparate pentru jocuri de noroc, in-
stituţii care organizează şi desfăşoară loterii sau jocuri de noroc.
4. Prin venituri obţinute ilicit se au în vedere mijloace financiare în monedă naţională sau
străină, bunuri, drepturi patrimoniale, obiecte ale proprietăţii intelectuale, obiecte ale
proprietăţii de altă natură, prevăzute de legislaţia civilă, obţinute în nrrna activităţii in-
fracţionale.
5. Prin atribuirea unui aspect legal sursei şi provenienţei mijloacelor băneşti se inţeleg tranz-
acţiile şi alte acţiuni ale persoanelor juridice sau fizice cu mijloace financiare sau bunuri,
indiferent de forma de proprietate a persoanei şi de metoda de efectuare a operaţiunilor,
având drept scop transmiterea dreptului de proprietate, inclusiv: a) importul, exportul
din Republica Moldova; b) efectuarea de transferuri băneţti prin intermediul mandate-
lor poştale internaţionale; c) primirea şi acordarea de credite financiare; d) transferul
diferitelor dobânzi, dividende şi al aitor venituri obţinute în urma efectuării depunerilor,
investiţiilor, acordării creditelor şi efectuării altor operaţiuni legate de circulaţia capita-
lului, a sumelor destinate achitării salariilor, pensiilor; e) depuneri în capitalul social al
organizaţiei în scopul obţinerii veniturilor şi a dreptului de participare la administrarea
organizaţiei; f) achiziţionarea vaiorilor mobiliare; g) transferuri în scopul obţinerii drep-
tului de proprietate asupra bunurilor mobiliare şi imobiliare.
6. Mijloace băneşti pot fi valuta naţională şi cea străînă, titîurile sau hârtiile de valoare, cecurile
şi certificateie de depozit sau de depunător, libretele de economii, depunerile pe cartele elec-
tronice de creditare şi alte documente de primire, înstrăinare, transferare, schimb sau pă-
strare a acestora, care certifică dreptul de proprietate ţi pot fi utilizate numai la prezentare.
7. Bunuri pot fi oricevalori materiale, mobiiiaresau imobîliare.precumşi actejuridice care
certifică dreptul de proprietate asupra acestora.
8. Acţiuniie de tăinuire, deghizare, denaturare desemnează un ansamblu de fapte concrete
prin care subiectul infracţiunii de spăiare a banilor conferâ ori încearcă să confere unui
bun, rezultat din săvârşirea activităţii infracţionale, apartenenţa de legalitate, respectiv,
faptul că bunul sau valoarea respectivă a fost dobândită în urma unor afaceri şi operaţiuni
legale. Aceste acţiuni se pot materializa prin întocmirea în urma obţinerii de către subiect
a documentelor false privind provenienţa, apartenenţa, dispoziţia şi mişcarea proprietă-
ţii, bunului (întocmirea de facturi false, documente de transport fictive, firme-paravan,
contracte fictive etc).
Acţiunea de dobândire mseamnă deţinerea de către persoană, cu orice titlu, a bunului
despre care ştie că provine din săvârşirea unei infracţiuni.
Posesia sau utilizarea desemnează fapta unei persoane de a se bucura de un bun, de a-1
folosi, de a întrebuinţa un timp limitat sau nelimitat acest bun despre care ştie că provine
din activitate infracţională.
Prin asociere se are în vedere activitatea prin care se constituie un nucleu ţun grup) sau o
structură cu scopul de a săvârşi infracţiunea de spălare a banilor. Participarea presupune
faptul că asocierea (grupul) există şi persoana manifestă voinţa de a face parte din nucleu
sau structură.
 ¥
378 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
9. Latura subiectivă a infracţiunii de spălare a banilor constă în vinovăţie sub forma intenţiei
directe, întrucât subiectu! înfăptuieşte acţiuni concrete, cunoscând că bunurife (banii)
sunt un rezultat al săvârşirii de infracţiuni.
10. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană care a atins vârsta de 16 ani în cazul
săvârşirii acţiunilor prevăzute de aiin. 1 art. 243. în cazul săvârşirii acţiunilor prevăzute
de alin. 2 şi 3, subiect poate fi orice persoană care a atins vârsta de 14 ani. în conformitate
cuart. 21 alprezentuluicod,subiect al infracţiuniidespălareabanilorpoatefişipersoana
juridică ce desfăşoară activitate de întreprinzâtor (a se vedea comentariul de la art. 21).
11. Alin. 2 şi 3 stabilesc circumstanţe agravante ale acţiunilorde spâlare a banilor. Prin repetat
se înţeleg faptele prevăzute de alin. 1 săvârşite incă o dată sau de mai multe ori cu condiţia
că subiectul nu a fost condamnat pentru primele acţiuni. Infracţiunea de spălare a banilor
se poate manifesta şi prin acţiuni caracteristice infracţiunilor prelungite, când subiectul
urmăreşte o intenţie unică de a spăla o sumă respectivă şi în acest scop întreprinde mai
multe acţiuni infracţionale identice care în ansamblu alcătuiesc o singură infracţiune.
12. Referitor la săvârşirea infracţiunilor de spălare a banilor de către două sau mai multe
persoane a se vedea comentariul de la art. 44,45 CP.
13. Având în vedere că spălarea banilor în cele mai multe cazuri se înfăptuieşte printr-un
complex de operaţiuni financiare (transferuri, tranzacţii) şi prin intermediul persoanelor
juridice - organizaţii cu drept de a executa operaţiuni financiare (menţionate în pct. 3 al
comentariului), ca subiecţi ai infracţiunii pot fi implicaţi angajaţii din cadrul acestor orga-
nizaţii, care, efectuând acţiunile respective, folosesc situaţia !or de serviciu, în asemenea
cazuri acţiunile lor sunt cuprinse în alin. 2 lit. c) art. 243. Practica demonstrează că pot
fi subiecţi ai infracţiunii de spălare a banilor atât autorii infracţiunilor prin care au fost
dobândite mijloacele băneşti sau alte valori, contrabandişti, traftcanţi de droguri, de fiinţe
umane, arme, muniţii, substanţe explozive, participanţi la jocuriie de noroc, proxeneţi,
hoţi, corupători etc, cât şi angajaţi ai persoanelor juridice. în asemenea cazuri infrac-
ţiunea se săvârşeşte prin participaţie şi urmează a se încadra şi conform lit. b) alin. 2. în
cazul în care subiectul infracţiunii ca angajat al organizaţiei este şi persoană cu funcţie de
răspundere, poate avea loc ţi un concurs de infracţiuni de spălare a banilor şi o infracţiune
săvârşită de o persoană cu funcţie de răspundere, prevăzută de cap. XV CP.
14. Acţiunile de spălare a banilor, prevăzute la alin. 3 litera a), se consideră săvârşite de un
grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală dacă sunt prezente elementele
constitutive stipulate în art. 46,47 CP (a se vedea comentariul de la aceste norme).
15. Săvârşirea operaţiunilor de spălare a banilor în proporţii mari presupune că tranzacţiî-
le şi alte acţiuni ale persoane!or juridice sau fizice cu mijloace financiare ori cu bunuri
depăşesc suma de 500 de unităţi convenţionale.
Articolul 244. Evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor
(1) Evaziunea fiscală a întreprinderilor, instiluţiiloi ţi organizaţiilor prin induderea în documentele contabile,
fîscale sau financiare a unor date vădit denaturate privind veniturile sau theltuielile ori prin tăinuirea altor
obiecte Impozabile, dacă suma impozitului care trebuia să fie plâtit depâjeşte 500 unităţi convenţionale,
se pedepseşre cu amendă in mărime de pănă la SOO unitâţi convenţionale sau cu închisoare de până la 2 ani, iar
persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea
de dreptul de a exercita o anumitâ acttvitate.
Partea specială 379
(2) Aceeaşi acţiune săvârşită repetat se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 1.000 unităţi convenţio-
nale sau cu închisoare de pânâ la 3 ani, în ambeie cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii
sau de a exercita o anumitâ activitate pe un termen de până ia 3 ani, iar persoana juridică
se pedepseţte cu amendă în mărime de la 3000 !a 6000 unităţi convenţîonale cu privarea de drepîul de a exercita
o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.
[Art. 244 completat prin Legea nr. 211-XV din 29.05.03, în vigoare 12.06.03]
1. Infracţiunile fiscale sunt caracterizate prin anumite semne care reflectă specificul dome-
niului în care ele se săvârşesc. Aceste semne sunt: anumite părţi implicate în raporturile
fiscale (organe fiscale; contribuabili etc); obiect special - relaţiile legate de calcularea şi
încasarea impozitelor, taxelor şi a altor plăţi obligatorii la bugetul public naţional, precum
şi cele legate de realizarea controlului asupra încasării lor totaie şi la timp.
Recunoscând obligaţiunea fiscală printr-o dispoziţie constituţională (art. 58 al Constitu-
ţiei), legiuitorul a determinat şi un anumit caracter al periculozităţii neexecutării acestei
obligaţii.
2. Pericolul social al evaziunii fiscale constă în neexecutarea intenţionată a obligaţiunilor
constituţionale a fiecărui cetăţean de a contribui, prin impozite ţi taxe, la cheltuielile pu-
blice.
3. Fiscalitatea constituie baza reglementării de stat a activităţii agenţilor economici în
condiţiile economiei de piaţă. Scopul ei este nu numai asigurarea bugetului cu veniturile
necesare, dar şi stimularea producţiei, ridicarea eficacităţii acesteia. Roîul fiscalităţii se
manifestă în plan financiar, economic şi social, dar în mod diferit de la o etapă de dez-
voltare la alta.
Principiile generaie ale impozitării în Republica Moldova, statutul juridic al contribuabili-
lor, al organelor fiscale şi al altor participanţi Ia relaţiile reglementate de legislaţia fiscală,
principiile de determinare a obiectului impunerii, principiile evidenţei veniturilor şi chel-
tuielilor deduse, modul şi condiţiile de tragere la răspundere pentru încălcarea legislaţiei
fiscale, precum şi modul de contestare a acţiunilor organelor fiscale şi ale persoanelor
cu funcţie de răspundere ale acestora, reglementarea relaţiilor ce ţin de executarea obli-
gaţiilor fiscale în ce priveşte impozitele şi taxele generale de stat, principiile generale de
determinare şi percepere a impozitelor ţi taxelor locale sunt determinate de Codul fiscal al
Republicii Moldova23,
4. Obiectul nemijlocit al infracţiunii este constituit din totalitatea de relaţii sociale care
asigură interesele statului în sfera financiară, adică în ceea ce priveşte formarea buge-
tului public naţional pe calea încasării impozitelor, contribuţiilor de asigurâri sociale şi
altor plăţi obligatorii de la persoanele juridice. Relaţiile care asigură realizarea normală a
funcţiilor de control asupra încasării depline şi la timp a impozitelor ne apar în calitate de
obiect nemijlocit adiacent.
5. Apelând la prevederile Iegislaţiei fiscale în vigoare, putem specifica faptul că în calitate
de obiect al impunerii este considerat venitul brut, inclusiv facilităţile acordate de patron,
obţinut de persoanele juridice sau fizice din toate sursele aflate în Republica Moldova,
precum şi venitul obţinut de persoanele juridice din orice surse aflate în afara Republicii
IJ
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 62/522 din 18 septembrie 1997 // Notă: Codul fiscal (Titlul I, II,
III, IV, VI) a fost republicat în Monitorul Oficial nr. 102-103 din 23 august 2001 art. 814 pag. 2.
380 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Moldova şi venitul investiţional şi financiar obţinut de persoanele fizice din surse afla-
te în afara Repubiicii Moldova, cu excepţia deduceriSor şi scutirilor la care au dreptul
aceste persoane (art. 14 al Codului fiscal), livrarea mărfurilor, serviciiîor de către sub-
iecţii impozabili, reprezentând rezultatul activităţii lor de întreprinzător în Republica
Moldova, importul mlrfurilor, serviciilor în Republica Moldova, cu excepţia mărfurilor
de uz sau consum personal importate de persoane fizice, a căror valoare nu depăşeşte
limita stabiiită în legea bugetului pe anul respectiv (art. 95 al Codului fiscal), mărfurile
supuse accizelor şi licenţele pentru activitate in domeniul jocurilor de noroc (art. 121
al Codului fiscal). Este lesne de observat că anume obiectele impozabile constituie un
element structural al acestor relaţii. Esenţa relaţiilor fiscale constă în formarea bugelului
public naţional pe baza obligaţiilor fiscale înaintate. Aceste obligaţii fiscale presupun în
mod obligatoriu existenţa unui obiect impozabil. Dar luând în considerare ca obiectul
material al infracţiunii constituie un bun material, prin care sunt manifestate anumite
laturi, particuiarităţi ale relaţiiior sociaie (obiectui infracţiunii), căruia, pe calea influen-
ţei fizice ori psihice, i se cauzează un prejudiciu anume in sfera relaţiilor sociale, ar trebui
determinat că în calitate de obiect material ne apar obiectele irnpozabile (inclusiv venitul)
în evaluare bănească.
6. Venit impozabiI2A - venitul brut, inclusiv facilităţile acordate de patron, obţinut de contri-
buabil din toate sursele într-o anumită perioadă fiscală, cu excepţia deducerilor şi scuîiri-
lor, aferente acestui venit, la care are dreptul contribuabilul conform legislaţiei fiscale (art.
12 al Codului fiscal).
Cheltuieli - consum de mijloace materiaie, de muncă, energie etc. pentru satisfacerea unor
nevoi, a unor obligaţii etc.25
Analizând modalităţile normative, observăm că legislaţia penală prevede în mod aiterna-
tiv: evaziimea fiscală sub forma includerii în documentele contabile, fiscale sau financiare
a unor date vădit denaturate privind veniturile sau cheltuielile; evaziunea fiscală a între-
prinderilor, instituţiilor ţi organizaţiilor sub forma tăinuirii altor obiecte impozabiie.
7. Dicţionarul explicativ al limbii române definqte noţiunea denaturare ca fiind ceva pre-
zentat altfel decât este în realitate; falsificat, alterat.
Vădit denaturate se recunosc acele date incorecte, special modificate, referitoare la mă-
rimea veniturilor, cheltuielilor ori deducerilor necesare pentru cakularea impozitelor,
■ precum şi datele care reflectă incorect starea de fapt în forma ignorării unor informaţii
importante. Se consideră vădiî denaturate datele incluse în documentele contabile, dacă
ultimele sunt pregătite spre prezentare la organele fiscale şi sunt întocmite într-o formă
prestabilită.
8. Prin documente contabile trebuie inţelese conturile de evidenţă contabilă, incluse în pla-
nul de acţiune, documentele justificative care se întocmesc pentru îoate operaţiunile eco-
nomice, precum şi dările de seamă contabîle (bilanţuri, dări de seamă privind veniturile
şi cheltuielile, calcularea impozitelor etc.)-
AcademiaRomână.Instiiulul dc î.tngvistică "lorgu Iordan", DEX- Dicţionarul explicativ al limbii roniâ-
ne, Univers Encicloperdic, Edi|ia a II- a, Bucureţti, 1998 // pag. 1156: Venit - sumă de bani care rsvine unei
persoane sau firme dintr-o activitate prestata sau din proprietatea deţinută, într-o perioadă de linip;
câţtig, beneficiu. Ibidem, pag. 167.
Partea specială 381
9. Includerea în documentele contabile, fiscale sau financiare a unor date vădit denaturate
privind veniturile sau cbeltuielile ar însemna micşorarea îlegală a masei impozabile, a ve-
niturilor obţinute, majorarea cheltuielilor aferente acestora etc. Consideraţiunile generaie
vizând probîema documentelor contabile sunt redate în Legea contabilităţii nr. 426-XIII
din 4 aprilie 1995". Contribuabilul este obligat să ţină contabilitatea după formele şi în
modul stabilit de legislaţie, să întocmească şi să prezinte organeloi fiscale în raza cărora
îşi are sediul darea de seamâ fiscală (declaraţii cu privire la venituri, calcule fiscale ţi alte
acte) prevăzută de iegislaţie, să asigure integritatea documentelor contabile în conformi-
tate cu legislaţia şi cu regulile de organizare a arhivisticii de stat, să declare cu certitudine
informaţii despre beneficiul (venitul) rezuitat din activitatea de producţie şi de altă naturâ
şi despre alte obiecte impozabile.
10. Drept bază pentru înscriere în registrele contabile servesc documentele justificative, în-
tocmite la momentul efectuării operaţiunii economice, iar dacă aceasta este imposibil -
nemijlocit după sfârşitul operaţiunii. Agenţii economici, instituţiile bugetare, avocaţii,
notarii utilizează forme-tip de documente justificative, aprobate de Departamentul Sta-
tistică. Pentru unele cazuri se aplică forme elaborate de sine stătător. Informaîia care se
conţineîn documentelejustificative.necesarăpentruînregistrareacontabilă, esteacumu-
lată în documentele de stocare şi sistematizată în registrele contabile pe baza formulelor
contabile. Informaţia despre operaţiunile economice efectuate într-o perioadă anumită de
timp se trece în raportuWinanciar (art. 16-27 ale Legii nr. 426-XIII).
11. La soluţionarea chestiunii de stabilire a faptului că într-adevăr în documentele contabile,
fiscale şi financiare se conţin date vădit denaturate trebuie constatată nu numai neco-
respunderea lor datelor din actele justificative (de evidenţă primară), incluse în evidenţa
contabilă, fiscală şi financiară, dar şi incompletitudinea acestor date cu veniturile şi chel-
tuielile reale, ale căror tipuri se stabilesc de legislaţia fiscală.
12. Tăinuirea ar trebui înţeleasă în sensul larg al cuvântului, adică drept micşorare (dîminua-
re) a obiectului impozabil în documentele contabile şi ca neindudere în aceste documente
a obiectelor în cauză. De exemplu, neinregistrarea fondurilor primite gratuit de la terţe
persoane determină tăinuirea obiectului impunerii pe avere şi, respectiv, neachitarea
acestuia, concomitent nu vor fi achitate şi TVA, impozitui pe venit etc.
13. în categoria alte obiecte impozabile sunt incluse: patrimoniul întreprinderii, resursele
utilizate, alte obîecte stabilite prin actele nonnative27.
14. 0 condiţie obligatorie pentru incriminarea faptei prejudiciabile, potrivit art. 244 CP, este
determinarea faptului ca impozitul ce urma a fi plătit să depăşească valoarea a 500 de
unităţi convenţionale de amendă.
Proporţii tnari - vezi art. 126 CP.
15. Raportul de cauzalitate conslituie un semn obligatoriu.
16. Izvorul de obţinere a veniturilor trebuie să poarte un caracter exclusiv legal. De aceea
componenţa infracţiunii în cauză nu include în sine faptele orientate spre diminuarea
veniturilor obţinute din diverse forme de activităţi ilegale de întreprinzător.
Monitoru! Oficial al Republicii Moldova nr. 28/321 din 25 mai 1995 // Notâ: Legea a fost republicată în Mo-
nitorul Oficial nr. 87-90 din 23.05.2003 pag. 7 art. 398.
V. Cuţnir, V. Berliba, Aspecte juridico-pcnale ale evaziunii fiscale a întreprinderîlor, instituţiilor şi orga-
nizaţiilor, Chiţinâu, 2002, pag. 100.
382
CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
17. Consumarea infracţiunii depinde de modalitatea normativă reflectată în conţinutul legii
I Partea
penale. Astfel, evaziunea fiscală, rnanifestată prin includerea în documentele contabile,
fiscale sau financiare a unor date vădit denaturate privind veniturile sau cheltuielile se
consideră consumată din momentul prezentării la organele fiscale a documentaţiei co-
respunzătoare, fiind expirate termenele de achitare a impozitului pentru perioada fiscală
raportată. Data prezentării documentelor de evidenţă fiscală trebuie considerată ziua
transmiterii oficiale a ei organelor fiscale. în cazul tăinuirii altor obiecte impozabile
consumarea infracţiunii trebuie legată de prezentarea la organele fiscale a unor date vădit
denaturate privind alte obiecte impozabile (cu excepţia datelor referitoare la venituri şi
cheltuieli), precum şi de situaţia neprezentării acestora în cazul când o cere legea.
18. Dacă documentele contabile au fost denaturate, dar nu au fost prezentate la organele fisca-
le ori tirapul de prezentare nu a expirat, poate fi vorba despre o tentativă de infracţiune.
19. Infracţiunea de cauzare de pagube materiale prin înşelăciune sau abuz de încredere are un
conţinut mai vast decât evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor ţi organizaţiilor,
prima normă jucând rolul general pentru cea din urmă - normă specială. în cazul con-
curenţei acestor norme, norma specială se află intr-un raport de subordonare logică faţă
de cea generală, deoarece orice evaziune fiscală constituie în acelaşi timp şi o cauzare de
pagube materiale prin înşeiăciune sau abuz de încredere, dar nu şi invers. Ca rezultat însă,
conform regulilor acestui tip de concurenţă, are loc invocarea normei speciale. Concursui
ideal între aceste două fapte prevăzute de legea penală nu poate exista. Aceasta îşi are ex-
piicaţia in complexitatea normei descrise de art. 196 CP şi necesitatea respectării regulilor
de concurenţă. Concursul real este posibil în toaîe cazurile.
20. în aspect de delimitare putem accentua că, comparativ cu falsul în actele publice, evaziu-
nea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiiior este o infracţiune complexă. Ea
cuprinde in sine un fals, dar însuşi falsul nu constituie o evaziune fiscală. Concursul ideal
dintre aceste infracţiuni este exclus. Sunt aplicabiie regutile concurenţei dintre norma-în-
treg şi norma-parte. Ca normă-întreg apare evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţii-
lor şi organizaţiilor. Concursul real este posibil în toate cazurile.
21. Latura subiectivă presupune determinarea obligatorie a vinovăţiei în forma intenţiei di-
recte28. Aceasta reiese nemijlocit din anumite semne obiective şi subiective ale componen-ţei
de infracţiime (subiectul este calificat, adică potrivit situaţiei de serviciu, este obligat a
cunoaşte drepturile şi obligaţiunile de serviciu, printre care este descrisă direct în legea
fiscală obligaţiunea de prezentare a unor date veridice despre venituri sau cheltuieli ori
alte obiecte impozabile). Scopul şi motivul infracţiunii pot fi diferite şi nu influenţează
calificarea infracţiunii, dar sunt luate în vedere în procesul individualizării răspunderii şi
pedepsei penale.
22. Subiectul evaziunii fiscale poate să nu coincidă cu subiectul infracţiunii, ţinînd seama
de faptul că, în sensul art. 244 al CP, subiect al impunerii (contribuabil) poate fi numai
persoana juridică, iar subiect al infracţiunii - persoana juridică şi cea fizică responsabilâ,
ajunsă la vârsta de 16 ani, care posedă anumite calităţi speciale.
Contribuabil, subiect al impunerii, este persoana care, conform legislaţiei fiscale, este
KoMMeHTapnfi K YronoBHOMy KofleKcy PocciiSteKofl d>eflepaunn, M3flaHJie 2-e, nofl pefl. 10. M. B.
M. TleâefleBa, MOCKBS, 1999 r., pag. 446.
specială 383
obligatâ sâ calculeze şi/sau să achite ia buget orice impozite şi taxe, penalităţile şi amenzile
respective; persoană care, conforra legislaţiei fiscale, este obligatâ să reţina sau să percea-
pă de la altă persoană şi să achite la buget plăţile indicate (art. 5 al Codului fiscal).
23. în cadrul persoanei juridice actele vizând ţinerea evidenţei contabile, autentificarea aces-
teia, prezentarea ei la organele fiscale sunt reaHzate de către conducătorii întreprinderii,
instituţiei şi organizaţiei (in virtutea funcţiiior administrative, de dirijare), contabilii-
şefi, contabilii (în virtutea funcţiilor pur profesionale), precum şi de către alţi funcţionari
care îi înlocuiesc (în virtutea funcţiilor administrative ori profesionale provizorii). Alte
persoane pot fi supuse râspunderii penale doar în caiitate de participanţi la infracţiune
(art.art.42,244CP).
24. Repetarea infracţiunii presupune săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni prevăzute
de art. 244 alin. (1) CP, cu condiţia că persoana nu a fost condamnată pentru vreuna dintre
ele şi nu au expirat termenele de prescripţie penală.
Practicajudiciară
M.Ş., preşedinte, ţi A.C., contabil-şef al unei Cooperative agricole de producţie, având comer-
cializată producţie vinicolă conform contractelor, firmelor "Gloria", "August", "Dacia-Fenix" şi
"ICERS", în dările de seamă anuale prezentate organului fiscal n-au arătat veniturile obţinute
şi, ca urmare, nu s-au calcula; şi achitat accize în sumă de 127 428 de Iei, fapte calificate ca
evaziune fiscală. (Decizia CSJ ha-752/04)
Constituie o evaziune fiscală fapta directorului întreprinderii individuale "AVA", P.A., care pe
parcursul unui an a introdus în documentele contabiie privind încasările zilnice din rezultatul
activităţii magazinului aiimentar date vădit denaturate, astfel neachitând un impozit pe venit
în sumă de 66 590 de lei şi TVA în sumă de 22 427 de lei. în totaî nu a achitat la buget un impozit
în sumă de 89 017 lei. (Decizia CSJ îre-284/04)
Articolul 245. Abuzurile la emiterea titlurilor de valoare
(1) încluderea în prospectul emisiei sau în alte documente, în temeiul cărora se înregistrează emisia titlurilor
de valoare, a informaţiilor neautentice sau care pot induce in eroare, apfobarea cu bună-ştiinţă a pros-
pectului emisiei care conţine mformaţii neautentice sau care poţ induce în eroare, precum jt aprobarea
rezultatefor emisiei vădit neautentke, dacă aceste acţiuni au cauzai daune in proporţii mari,
se pedepsesc au amendă în mărime de la 300 !a 800 unităll convenţionale sau cu închisoare de la 2 la S ani, în
ambele cazuri cu (sau fârâ) privaiea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita 0 anumită ac-
tivitate pe un termen de până la 5 ani, iar persoana juridicâ se pedepseşte cu amendăîn mârime de !a 1000
\a 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreplul de a exercila 0 anumită activitate.
(2) Aceleaşi acţiuni:
a) săvârţiterepetat;
b) săvârşite de două sau mai multe persoane;
c) care au cauzat daune \n proporţii deosebit de mari
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 500 la 1.000 unităţt convenţionale sau cu inchisoare de la 3 la 7 ani,
în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumiie funcţii sau de a exercita 0 anumită activitate
pe un tetmen de până la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la
6000 unităţî convenţionale cu prtvarea de dreptul de a exerdta 0 anumita activitate sau cu lidiidarea
întreprinderii.
[Art. 245 completat prin Legea nr. 211-XVdin 29.05.03, în vigoare 12.06.03]
384 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
1. Pericolul social al infracţiunii prevăzute de art. 245 CP constă în încălcarea intereseior
persoanelor-investitori, adică ale persoanelor care plasează banii în titluri de valoare,
precum şi interesele statului, care sunt asigurate pe baza ordinii stabilite de lege privind
piaţa valorilor mobiliare. Aceste relaţii sociale sunt cele care constituie obiectul nemijlocit
al infracţiunii. în esenţă, această incriminare supune apărării relaţiile sociale cu caracter
nou din sfera activităţii pe piaţa valorilor mobiliare, în particular - relaţiile sociale din
sfera circuitului drepturilor şi obligaţiunilor care reies din aceasta, permiţând controlarea
activităţii corporaţiilor ţi obţinerea anumitor venituri.
2. Ca obiect material al infracţiunii ne pot apărea anumite documente care refkctă emisia
valorilor mobiliare (prospectul emisiei ori alte documente).
3. Latura obiectivă a infracţiunii constă din trei semne cu caracter obligatoriu, cumulate
printr-o singură noţiune - abuzurile la emiterea titlurilor de valoare: elementul material,
care poate fi reflectat prin: - includerea în prospectul emisiei sau în alte documente, în
temeiul cărora se înregistrează emisia titlurilor de valoare, a informaţiilor neautentice sau
care pot induce în eroare; - aprobarea cu bună-şîiinţă a prospectului emisiei care conţine
informaţii neautentice sau care pot induce în eroare; - aprobarea rezultatelor emisiei vă-
dit neautentice; urmarea imediată, exprimatăprin cauzarea unor daune în proporţii mari;
raportul de cauzalitate între elementul material şi urmarea imediată.
3. Dkţionarul explicativ al liinbii române defineşte prospectul ca fiind un afiş, anunţ, scri-
soare, piiant sau broşură în care se prezintă sumar planul unei lucrări în curs de apariţie,
caiităţile, condiţiile de vânzare şi de folosire ale unui produs, intenţiile unor instituţii sau
ale unor întreprinderP.
Prospect al ofertei publice - document al emitentului, care conţine informaţia necesara
investitorilor la adoptarea deciziei de procurare a valorilor mobiliare ale emitentului, ce
se plasează prin ofertă publică.
4. Relaţiile ce apar la emisiunea şi la circulaţia pe teritoriul ţării a valorilor mobiliare, dis-
poziţiile generale privind activitatea pe piaţa valorilor mobiliare, precum şi măsuriie de
protecţie a intereselor investitorilor şi răspunderea pentru încălcarea legislaţiei pe piaţa
valorilor mobiliare sunt reglementate potrivit Legii Republicii Moldova cu privire ]a piaţa
valorilor mobiliare nr. 199-XIV din 18 noiembrie 199830 (art. 1).
Condiţiile, modul de emitere şi circulaţie a valorilor raobiliare, emise de bănci şi care
sunt instrumente ale pieţei monetare, se reglementează de Banca Naţională a Moldovei de
comun acord cu Comisia Naţională. Condiţiile, modul de emitere şi circuiaţie a valorilor
mobiliare (creanţelor) emise de Banca Naţională a Moldovei se reglementează de către
aceasta.
Emisiunea, plasamentul şi circulaţia valorilor mobiliare de stat sunt reglementate de Le-
gea privind datoria de stat şi garanţiile de stat nr. 943-XIIl din 18 iulie 1996 şi de celelalte
acte normative emise întru executarea ei. Prezenta lege reglementează circulaţia !a bursa
de valori a valorilor mobiliare de stat cu termenul de circulaţie mai mare de un an.
Academia Roniână, Institutul de Lingvislică "Iorgu Iordan", DEX - Dicţionarul explicaîiv al limbii româ-
ne, Univers Enckloperdic, Ediţia a Il-a, Bucureşti, 1998, pag. 860. Monitorul Oficial al lîepublicii Moldova
nr. 27-28/123 din 23 martie 1999.
Partea specială 385
Modul şi procedura de emisiune a valorilor mobiliare de către societâţile pe acţiuni şi de
înregistrare de stat a acestora la Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, precum şi mo-
dalitatea introducerii modificărilor în datele generale despre emitent în Registrul de stat
al vatorilor mobiliare sunt reglementate de Instrucţiunea privind modul de emisiune şi
înregistrare de stat a valoriior mobiliare (Anexa nr. 1 la Hotărârea Comisiei de Stat pentru
Piaţa hârtiilor de Valoare nr. 76-5 din 29 decembrie )997)31.
5. Deşi etimologic noţiunile de emisie, emitere şi emisiune coincid şi presupun "punerea în
circulaţie de către stat sau de către 0 instituţie, 0 societate autorizată etc. a hârtiilor de
valoare, a bancnotelor, a acţiunilor etc.", în sensul unor reglementări ce ţin de piaţa valo-
rilor mobiliare, noţiunea de emisie a valorilor mobiliare nu coincide cu cea de emisiune a
valorilor mobiliare.
în plus există anumite coliziuni între normele de drept legate de piaţa valorilor mobiliare.
Astfel, conform art. 3 al Legii nr. 199-XIV, emisiune a valorilor mobiliare constituie to-
talitaEea valorilor mobiliare ale unui emitent, care aparţin unei clase şi au acelaţi termen
iniţial şi final de plasare; îotalitatea acţiunilor stabiiite de prezenta lege şi întreprinse de
emitent în vederea plasării valoriior mobiliare.
Potrivit p. 4 al Instrucţiunii privind modul de emisiune şi înregistrare de stat a valorilor
mobiliare, emisia valorilor mobiliare constituie totalitatea valorilor mobiliare a!e unui
emitent, care aparţin unei clase şi au acelaşi termen iniţial şi final de plasare; pe când emi-
siunea valorilor mobilia're - îotalitatea acţiunilor ce urmează a fi întreprinse de emitent în
vederea plasării valorilor mobiliare.
6. Prin vaîoare mobiliară12, conform dispoziţiilor Legii nr. I99-XIV, se înţelege titlul finan-
ciar care confirmă drepturile patrimoniale sau nepatrimoniale ale unei persoane în raport
cu altă persoană, drepturi ce nu pot fi realizate sau transmise fără prezentarea acestui
titlu financiar, fără înscrierea respectivă în registrul deţinătorilor de valori mobiliare
nominative ori în documentele de evidenţă ale deţinătorului nominal al acestor valori
mobiliare33.
31
Comisia de Stat pentru Piaţa Hârtiilor de Valoare, Hotărîre cu privire Ia modul de emisiune şi înregistrare
de stat a valorilor mobiliare Nr. 76-5 din 29.12. 97 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 70-72/112
32
DEX, Op. c/î, pag. 339-
33
DEX, Op. cit., pag. 1094, titlu de valoare - document de valoare care face obiectul unei tranzacţii finan-
ciare; Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 27-28/123 din 23 martie 1999 - Legea Republicii Moldova
cu privire la piaţa valorilor mobiliare nr. 199-XIV din 18 noiembrie 199S, art. 3: tip de valori mobiliare - to-
talitatea valorilor mobîliare care conferă persoanei unele ţi aceleaşi drepturi patrimoniale sau nepatrimo-
niale; valori mobiliare derivate - valori mobiliare al căror preţ depinde de preţul altor valori mobiliare;
valori mobiliare de stat - titluri financiare emise în formâ de contract de împrumut, exprimat în valută
naţională sau in altă valută legitimă, încheiat între Republîca Moldova, în calitate de debitor, şi persoane
juridice sau fizice, in calitate de creditor; valori mobiliare la purtâlor - tilluri financiare care nu conţin
numele (denumirea) proprietarîlor ior. Registrul deţinătorilor de valori mobîliare la purtâtor nu se ţine,
iar realizarea ţi transmiterea drepturilor conferite de eie nu necesită identificarea proprietarului acestor
valori; valori mobiliare materializale - titluri financiare care exislă sub formă de certificate ale valorilor
mobiliare; valori mobiliare nominativenematerializate - titluri financiarecare exislăîn formâ deinscrie-
rî făcute in conturi; valori mobiliare nominative - titluri financiare care conţin numele (denumirea) pro-
prietarului; valori mobiliare străine - titluri financiareinregislrate în state străine ale emitenţilor înregi-
straţi în statele respective.
386 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
7. Emitent - persoană juridică sau autoritate a administraţiei publice care emite valori mo-
biliare şi tşi asumă obligaţii faţă de deţinătorii de valori mobiliare în vederea realizării
drepturilor conferite de valorîle mobilare respective.
8. Conform art. 9 al Legii nr. 199-XIV, emisiunea valorilor mobiliare poate fi efectuată prin
intermediul ofertei publice (emisiune publică) sau fără ofertă publică {emisiune închisă)34.
Emisiunea publică a valorilor mobiliare include următoarele etape: adoptarea de către
emitent a hotărârii privind emisiunea valorilor mobiliare; pregătirea şi aprobarea de
către emitent a prospectului ofertei publice; perfectarea de către emitent şi registratorul
independent a contractului de ţinere a registrului - în cazul primei emisiuni publice a va-
lorilor mobiliare nominative; înregistrarea ofertei publice a valorilor mobiliare la Comisia
Naţională; deschiderea de către emitent a contului provizoriu în valută naţională pentru
acumularea mijloacelor băneşti obţinute în procesul plasamentului valorilor mobiliare;
imprimarea certificatelor valorilor mobiliare - pentru emitenţii care emit valori mobiliare
materializate; dezvăluirea informaţiei cuprinse în prospectul ofertei publice, în modul
stabilit de prezenta lege; plasamentul vaiorilor mobiiiare; adoptarea de către emitent a
dării de seamă asupra rezultatelor emisiunii; înregistrarea la Comisia Naţională a dării
de seamă asupra rezuitatelor emisiunii şi calificarea emisiunii de către Comisia Naţională
ca efectuată sau neefectuată; operarea în statutul emitentului a modificărilor şi completă-
rilor determinate de rezultatele emisiunii; închiderea contului provizoriu şi transferarea
mijloacelor de pe acest cont pe contul curent al emitentului - în cazul în care Comisia
Naţională a calificat emisiunea publică a valorilor mobiliare ca efectuată; introducerea în
registru a datelor despre deţinâtorii de valori mobiliare (în cazul emisiunii vaiorilor mobi-
liare nominative), eliberarea certificatelor (în cazul emisiunii valorilor mobiliare materia-
lizate) sau a extraselor din registru (în cazul emisiunii valorilor mobiliare nematerializa-
te) primilor proprietari de valori mobiliare. Emisiunea închisă a valorilor mobiliare inclu-
de următoarele etape: adoptarea de către emitent a hotărârii privind emisiunea valorilor
mobiliare; plasamentul valorilor mobiliare; adoptarea de către emitent a dării de seamă
asupra rezultatelor emisiunii; înregistrarea la Comisia Naţională a dării de seamă asupra
rezultatelor emisiunii, efectuată cu respectarea prevederilor pentru înregistrarea ofertei
publice, cu excepţia cerinţelor faţă de întocmirea, înregistrarea şi publicarea prospectului
ofertei publice, precum şi calificarea emisiunii de către Comisia Naţională ca efectuată sau
neefectuată; operarea în statutul emitentului a modificărilorşi completărilor determînate
de rezultatele emisiunii; introducerea în registru a datelor despre deţinâtorii de valori
mobiliare şi eliberarea extraselor din registru.
9. Specimenul prospectului ofertei publice se stabileşte de către Comisia Naţîonală. Pentru
bănci şi alte instituţii financiare, prospectul ofertei publice se stabileşte de către Comisia
Naţională de comun acord cu Banca Naţională a Moldovei.
10. Regulile de întocmire a prospectului emisiunii emitentului care efectuează oferta publi-
câ a valorilor mobiliare se realizează pe baza Indicaţiilor metodice privind întocmirea
prospectului emisiunii al emitentului care efectuează oferta publică a valorilor mobiliare
(Anexa nr. 3 la Hotărârea Comisiei de Stat pentru Piaţa Hârtiilor de Valoare nr. 76-5 din 29
34
Hotărârea Comisiei de Stat pentru Piaţa Hârtiilor de Valoare nr. 76-5 din 29 decembrie 1997, Anexa nr. 1
Instrucţiunea privind modul de emisiune şi înregistrare de slat a valorilor mobiliare, p. 6 "Emisiunea va-
lorilor mobiliare a!e societăţii poate fi efectualâ: prin intermediul ofertei publice (emîsiunea publică); fără
emisiune pubiică (emisiune închisă)".
Partea specială 387
decembrie 1997). Prospectul ofertei publice trebuie să conţină: informaţia generală despre
emitent; specificarea stării financiare a emitentului; specificarea emisiunii preconizate a
valorilor mobiliare; declaraţia investiţionala.
11. Informaţia privind emisiunea valorilor mobiliare constituie publicitate pe piaţa valorilor
mobiliare. Pe baza art. 65 al Legii nr. 199-XIV se interzice manipularea pe piaţa valorilor
mobiliare. Manipulare pe piaţa valorilor mobiliare se consideră tranzacţionarea sau in-
fluenţarea tranzacţiilor cu valori mobiliare prin utilizarea informaţiei, promisiunilor,
pronosticurilor şi avizelor false şi eronate, denaturarea sau -tăinuirea intenţionatâ a in-
formaţiei despre emitenî sau despre valorile mobiliare ale acestuia etc.
12. Prospectul ofertei publice trebuie întocmit conform formularului şi în mod obligatoriu va
conţine informaţiile, stipulate de Standardele de Dezvăluire a Informaţiei de către emitent
la efectuarea ofertei publice de vatori mobiliare, iar prospectul ofertei publice a valorilor
mobiliare emis de către bănci şi alte instituţii financiare - în Instrucţiunea privind parti-
cularităţile emisiunilor de acţiuni ale băncilor şi modul de autorizare a lor de către Banca
Naţională a Moldovei. Prospectul ofertei publice poate conţine şi altă informaţie care nu
contravine legislaţiei în vigoare.
13. în sensul induderii în prospectul emisiei sau în alte documente, în temeiul cărora se în-
registrează emisia titlurilor de valoare, a informaţiilor neautentice sau care pot induce
în eroare se prezumă introducerea unor date care nu corespund realităţii. Răspunderea
penală intervine nu numai pentru introducerea unor informaţii în prospectul emisiei, ci
şi în ajte documente (spre exemplu, cererea de înregistrare; copiile documentelor de con-
stituire cu toate modificările şi completăriie autentificate în modul stabilit; documentul
care autentifică înregistrarea de stat a emitentului; hotărârea privind emisiunea valorilor
mobiliare; specimenefe certificatelor valorilor mobiliare - pentru emitenţii care emit
valori mobiliare materializate; autorizaţia organuhri abilitat - în cazurile prevâzute de
legislaţia antimonopol; autorizaţia Băncii Naţionale a Moldovei - în cazul emitenţilor
- instituţii financiare; copia contractului de ţinere a registrului, încheiat cu registratorul
independent, în cazul în care registrul este ţinut de registratorul independent; copiile
documentelor de plată a impozitetor şi încasărilor percepute pentru înregistrarea ofertei
publice în conformitate cu legisiaţia).
14. Aprobarea cu bună-ştiinţă a prospectului emisiei care conţine informaţii neautentice sau
care pot induce în eroare presupune acţiunea de aprobare a prospectului emisiei care
conţine informaţii neautentice sau care pot induce în eroare de către persoanele cu func-
ţie de răspundere din cadrul organelor de administrare a emitentului, cărora, pe baza
legislaţiei în vigoare, le este atribuită obligaţiunea de a răspunde pentru veridicitatea
şi deplinătatea informaţiilor cuprinse în prospectul emisiei. în cazul acestei acţiuni cu
caracter alternativ fapta prejudiciabilă se reflectă doar asupra prospectului emisiei, nu şi
a altor documente35.
15. Emitentul prezintă Comisiei Naţionale darea de seamă privind rezultatele emisiunii publi-
ce a valorilor mobiliare în termen de 15 zile de la data încheierii plasamentului vaiorilor
mobiliare. Emitentul poartă răspundere în conformitate cu legislaţia pentru veridicitatea
datelor cuprinse în darea de seamă. în acest context, aprobarea rezultatelor emisiei vădit
35
A. Borodac, Manual de dreptpenal. Partea specială. Chişinău, 2004, pag. 327.
388 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
neautentice constă în luarea deciziei de prezentare pentru înregistrare şi înregistrarea da-
rii de seamă privind rezultatele emisiunii publice a valorilor mobiliare care cuprind date
vădit denaturate.
16. Din punctul de vedere al comportamentului social, infracţiunea constă în activitatea
conducătorilor societăţilor pe acţiuni, care tind să inducă în eroare atrăgând anumite in-
vestiţii, adică mijloacele cetăţenilor, sau de a lua sub control întreaga societate pe acţiuni.
17. Legiuitorul a formulat infracţiunea vizând abuzurile la emiterea titlurilor de valoare ca
fiind o componenţă materială de infracţiune. Pentru recunoaşterea acesteia drept consu-
mată este necesară survenirea unei urmări imediate - cauzarea unei daune în proporţii
mari cumpărătorilor titlurilor de valoare sau altor persoane, a căror mărime se determină
în lîecare cauză concretă. De raenţionat că dauna prin aceste acţiuni poate fi pricinuită
nu numai persoanelor care au procurat valorile mobiliare, dar şi ceior care, spre exemplu,
n-au putut să se folosească de dreptul lor (dacă acest drept este prevăzut de lege sau de
decizia emitentului) şi sâ procure valorile mobiliare care ar aduce venit considerabil.
18. Proporţii mari - valoarea daunei care, evaluată în bani, depăşeşte mărimea a 500 de
unităţi convenţionale (art. 126 CP). în cazul in care daunele cauzate sunt sub nivelul celor
mari, intervine răspunderea contravenţională pe baza art. 162/4 al Codului cu privire la
contravenţiile administrative36.
19. Latura subiectivă a infracţiunii se exprimă prin vinovăţie în forma intenţiei directe.
Vinovatul îşi dă seama de caracterul faptei prejudiciabile comise, prevede consecinţele in-
fracţionale şi doreşte survenirea acestora. Scopul şi motivul infracţiunii nu au importanţă
la încadrarea faptei comise ca infracţiune.
20. Poate fi subiect al infracţiunii oricare persoană fizică responsabilă, care atins vârsta de
16 ani4 în virtutea competenţei sale având dreptul de a include informaţia în prospectul
emisiei sau în alte documente în temeiul cărora se înregistrează emisia titlurilor de va-
loare, de a aproba prospectul emisiei sau rezultatele emisiei, deci care are dreptul legal,
în virtutea actelor juridico-normative sau actelor de constituire, de a include asemenea
informaţii în documentele respective. în marea majoritatea a cazurilor pot include infor-
maţii neautentice în prospectul emisiei, atât gestionarii juridici ai organizaţiei, investiţi cu
împuterniciri de întocmire şi prezentare la organul de înregistrare a prospectului emisiei,
cât şi persoanele care de fapt execută aceste obligaţii, precum şi colaboratorul organului de
înregistrare. Răspunderea pentru veridicitatea informaţiei cuprinse în prospectul ofertei
publice şi alte documente, prezentate pentru înregistrarea ofertei publke, o poartă emi-
tentul valorilor mobiliare în conformitate cu legislaţia, precum şi underwriterul acestuia,
în conformitate cu contractul de underwriting. Pentru informaţia care se conţine în darea
de seamă privind rezultatele emisiunii valorilor mobiliare poartă responsabilitate persoa-
nele care au semnat darea de seamă în cauză. înseşi Societăţile pe Acţiuni, Underwriterul
etc. pot apărea ca subiecţi ai infracţiunii în calitate de persoane juridice.
21. Repetarea infracţiunii presupune sâvârşirea a două sau mai multor fapte prevăzute de
art. 245 alin. (1) CP, pentru cel puţin două dintre care neflind supus răspunderii penale şi
răspunzând pe baza unei infracţiuni unice complexe în cazul neexpirării termeneior de
prescripţie a tragerii la răspundere penală.
3
Veştile Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti, 1985, nr. 3, art. 47, Codul cu privire la contravenţiile
administrative din 29 martie 1985, art. 162/4 Abuzurile la emiterea hîrtiiior de valoare.
389
Pa rt ea specială
22. Săvârşirea infracţiunii de către două sau mai multe persoane - existenţa unei partkipaţii
simple (art. 44 CP). în cazul existenţei unei participaţii complexe, se face trimitere obliga-
torie şi la normele Părţii generale (art. 42,245 CP).
23. Potrivit art. 126 CP, prin daune în proporţii deosebit de mari trebuie înţeleasă acea pagubă
materială care, evaluată în bani, depăşeşte 1 500 de unităţi convenţionale {mai mult de
30 000 de lei).
Articolul 246. Limitarea concurenţei libere
Limitarea concurenţei libere prin încheierea unui acord ilegal care prevede diviziunea pieţei, limitarea accesului
la piaţă, cu înlăturarea altor agenţi economici, majorarea sau menţinerea preţurilor unice, faptă săvârşită
cLf aplicarea violenţei, se pedepseşte cu amendâ în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau
cuînchîsoare de la 2 !a 5 ani, iar
persoana juridică se pedepseşte cu amendâ în mărimede la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea
de dreptul de a exercita 0 anumită activitate. [Art. 246 completat prin Legea
nr. 211-XV din 29.05.03, în vigoare 12.06.03]
1. Având în vedere condiţiile social-economice din ţară, a devenit evidentă 0 nouă regle-
mentare a relaţiilor din domeniul economic, inclusiv referitor la problematica concurenţei
neloiale. f ■
2. Potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române concurenţa este definită ca 0 rivalitate
cornercială, 0 luptă dusă cu mijloace economice între industriaşi, comercianţi, monopo-
luri, ţări etc. pentru acapararea pieţei, desfacerea unor produse, pentru clientelă şi pentru
obţinerea unor câştiguri cât mai mari'7.
3. Statul recunoaşte concurenţa loiată drept unul dintre factorii fundamentali ai dezvoltării
economiei. în domeniul concurenţei, statul promovează 0 politică de asigurare a activi-
tăţii de întreprinzător libere şi de protecţie a concurenţei loiale (art. 3 al Legii Republicii
Moldova cu privire la protecţia concurenţei nr. 1103-XIV din 30 iunie 2000) 38. Statul
asigură protecţia drepturilor şi intereselor agentutui economic şi ale cetăţeanului (consu-
matoruîui) contra activităţii monopoliste şi a concurenţei neloiale. Este interzis agentului
economic să-şi exercite drepturile în vederea limitării concurenţei, abuzului de situaţia
dominantă şi lezării intereselor legitime ale consumatorului.
4. Obiectul nemijlocit al infracţiunii il formează relaţiile sociale, a căror apărare este con-
diţionată de realizarea activităţii economice în general, de respectarea regulilor de con-
curenţă pe piaţă, adică relaţiile sociale referitoare la desfăşurarea cinstită a raporturilor
economice, apărarea intereselor producătorilor şi ale consumatorilor împotriva faptelor
de concurenţă neloială39.
5. Latura obiectivâ a infracţiunii reiese nemijiocit din conţinutul dispoziţiei descriptive,
prevăzute de legea penalâ. Aceasta este descrisă prin elementul material şi metoda de
manifestare a acestuia.
37
Academia Română, Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan", DEX - Dicţionarul explicativ al limbii româ-
ne, Univers Encicloperdic, Ediţia a Il-a, Bucureţti, 1998, pag. 208.
38
Monitorul Oficial ai Republicii Moldova nr. 166-168/1205 din 31 decembrie 2000.
i9
Codul penal al Republicii Moldova. Comeniariu. Sub redacţia lui A.Barbăneagră, Chişinău, 2003, pag. 529.
 390
CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
6. Art. 246 CP determină elementul material ca fiind limitarea concurenţei.
A limita - a fixa între anumîte limite sau graniţe; a mărgini, a restrânge, a îngrădi 40. în
sens penal, îngrădirea constă în: incheierea unui acord ilegal care prevede diviziunea
pieţei; limitarea accesului la piaţă; înlăturarea altor agenţi economici; majorarea sau men-
ţinerea preţurilor unice,
7. Concurenţă - întrecere în care acţiunile independente ale agenţilor economici limitează
efectiv posibilitatea fiecăruia dintre ei de a exercita influenţă unilaterală asupra condiţiilor
generafe de circulaţie a mărfii pe piaţa respectivă.
8. Piaţâ âe mărfuri - sfera de circulaţie a mărfurilor cu aceeaşi valoare de consum pe te-
ritoriul Republicii Moldova. Adică sfera de circulaţie a mărfurilor care nu au echivalent
sau mărfuri de înlocuit pe teritoriul Republicii Moldova, determinată de posibilitatea
economică a cumpârătorului de a procura marfa pe un anumit teritoriu şi de lipsa acestor
posibilităţi în afara acestor limite.
9. Agenţi economici sunt considerate persoanele fizice şi juridice, inclusiv străine, care
desfăşoară o activitate de întreprinzător.
10. Preţ monopolist ridicat - preţ exagerat al mărfiî agentului economic la care acesta o vinde,
profitând de situaţia sa dominantă pe piaţă.
11. Din punctul de vedere al comportamentului social, actele monopoliste şi de limitare a con-
curenţei libere reprezintă nişte metode diverse de influenţă economică şi non-economică
ilegală asupra unui agent economic care se află într-o situaţie dificilă şi este mai puţin
valoros.
12. Art. 5 al Legîi nr. 1103-XIV prevede anumite tipuri de acţiuni anticoncurenţă: activitatea
monopolistă (abuzul de situaţia dominantă pe piaţă; acordul anticoncurenţâ dintre agenţi
economici); concurenţa neloială; activitatea autorităţilor administraţiei publice de limita-
re a concurenţei.
13. Prin situaţie âominantâ pe piaţă trebuie înţeleasă situaţia exdusivă a agentului economic
pe piaţa de mărfuri, care îi dă acestuia, singur sau împreună cu aiţi agenţi economici,
posibilitatea de a exercita o influenţă decisivă asupra condiţiilor generale de circulaţie a
mărfii pe piaţa respectivă sau de a împiedica accesul pe piaţă al unor alţi agenţi economici
(modalităţi normative prevăzute şi de dispoziţia art. 246 CP).
14. Concurenţă neloială - acţiunile agentului economic de a obţine avantaje neîntemeiate în
activitatea de întreprinzător, ceea ce contravine legislaţiei cu privire la protecţia concu-
renţei, aduce sau poate aduce prejudicii altor agenţi economici sau poate prejudicia repu-
taţialorînafacerî.
15. Se interzice formarea de ministere, departamente ţi de alte autorităţi ale administraţiei
publice centrale pentru monopolizarea producerii sau comercializării mărfurilor, precum
DEX, Op. cit., pag. 573; Piaţă - loc specjal amenajat unde se face comerţ cu mărfuri, mai ales cu produse
agroalimentare. Sferă a circulaţiei mărfurilor; cererea şi ofertade mărfuri (pag. 788); Preţ - sumă de bani
pe care trebuie să 0 plăteascâ cumpărătorul pentru achiziţîonarea unui produs sau pentru un serviciu (pag.
845); Pieţ cu amănuntul - preţ la care se vând către populaţie bunurile de consum, alîmentare şi nealimen-
tare (pag. 84s);Preţ de livrare - preţ la nivelul căruia circulă produsele intre unităţile producâtoare (pag.
845); Preţ de producţie- preţ careînglobeazăcostulprodusuluişi beneficiul (pag. 845); Preţalpieţei -preţ
care se formează pe piaţâ in urma fluctuaţiei cererii şi ofertei ţpag. 845).
Partea specială 391
şi învestirea ministerelor, departamentelor ş'i a altor autorităţi ale administraţiei publice
centrale cu împuterniciri a căror exercitare conduce sau poate conduce la limitarea concu-
renţei.
16. Infracţiunea se consideră consumată din momentul sâvârşirii acţiunilor, care formează
aspectul obiectiv al incriminării41.
17. Metoda de realizare a elementului material - aplicarea violenţei - ne apare ca un semn
obligatoriu al aspectului obiectiv al infracţiunii. Violenţa poate fi cu caracter psihic, cât
şi fizic. Cât priveşte violenţa fizică, aceasta poate fi exprimată în provocarea unor lovituri,
leziuni corporale uşoare sau medii. în situaţia cauzării unor vătămări grave ale integrităţii
corporale sau ale sănătăţii ori a provocării morţii persoanei, fapta va fi interpretată pe
baza unui concurs de infracţiuni.
18. Latura subiectivă a infracţiunii 0 constituie vinovăţia în forma intenţiei directe. Scopul
ar fi nepermiterea, liraitarea şi înlăturarea ori compensarea unor cheltuieli neîntemeiate,
sau obţinerea unui venit suplimentar prin influenţa ilegală asupra concurenţilor. Motivele
pot fi dintre cele mai variate.
19. Subiectul infracţiunii - persoană fizică care, pe baza situaţiei de serviciu sau a puterii,
a statutuiui juridic în sfera antreprenoriatului, poate realiza acteie care formează latura
obiectivă a infracţiunii, adică persoană împuternicitâ să ia decizii, ori persoană care apare
în numele subiectului economic dominant sau din partea organului de stat în calitate de
conducător, persoană cu funcţie de răspundere sau altă persoană împuternicită. Potrivit
art. 21 alin 4 CP, subiect al infracţiunii, poate fi şi persoana juridică.
Articolul 247. Constrângerea de a încheia o tranzacţie sau de a refuza încheierea ei
(1) Constrângerea de a încheia 0 tranzacţie sau de a refuza încheietea ei, insoţită de ameninţâri cu aplicarea
Violenţei, cu nimicirea sau deteriorarea bunurilor, precum şi cu răspândirea unor informaţii care ar cauza
daune considerabile drepturilor ţi Intereselor ocrotite de lege ale persoane! sau rudeior ei apropiate, în
lipsasemnelordeţantaj,
se pedepseşte cu amendă în mărime de pânâ la 300 unităţi convenţionale sau cuînchlsoare de până la 2 ani.
(2) Aceeaşi acţtune săvârşită:
a) repetat;
b) cu aplicarea violenţeî;
c) de un grup criminal organizat sau de 0 organizaţie criminaiă
se pedepseţte cu amendâ în mărime de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închfsoare de !a 3 la 7 ani.
1. Conform legislaţieij raporturile juridico-civile sunt întemeiate pe recunoaşterea egalităţii
participanţilor la raporturile regiementate de legislaţia civilâ, inviolabilităţii proprietăţii,
libertăţii contractuale, inadmisibilităţii imixtiunii în afacerile private, necesităţii de rea-
lizare Hberă a drepturilor civile, de garantare a restabilirii persoanei în drepturile în care
a fost lezată şi de apârare judiciară a lor.
2. Pericolul social al infracţiunii decurge din daunele aduse relaţiilor economico-civile şi
intereselor persoanelor particulare.
-e, nofl peft. K). H. CKypaTOBa,
KoMMeumapuu K YzonoemMy KodeKcy POCCUUCKOU 0edepauuu, B.
M. JIe6efleBa, MocKBa, 1999 r., pag. 405.
392 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
3. Obiectul nemijlocit al infracţiunii îl formează relaţiile sociale, a căror existenţă şi
desfăşurare normală sunt condiţionate de apărarea regulilor civile privind încheierea de
tranzacţii (convenţii), precum şi de apărarea intereselor legitime aie cetăţenilor. în par-
ticular, influenţa criminală este orientată împotriva libertăţii manifestării voinţei părţii
vătămate. Constrângerea de a încheia o tranzacţie sau de a refuza încheierea ei constituie
un act infracţional complex, care atentează concomitent la un obiect de bază şi altul facul-
tativ (adiacent). în calitate de obiect nemijlocit adiacent la săvârşirea infracţiunii pot apă-
rea relaţiile sociale care asigură sănătatea persoanei, inviolabilitatea corporală a acesteia,
cinstea, onoarea şi alte valori sociale.
4. Latura obiectivă a infracţiunii se manifestă prin constrângerea de a încheia o tranzacţie
sau de a refuza încheierea ei (elementul material al incriminării), manifestată prin trei
modalităţi normative: ameninţări cu aplicarea violenţei; ameninţări cu nimicirea sau
deteriorarea bunurilor; ameninţări cu răspândirea unor informaţii; urmarea imediată
în forma cauzăni unor daune considerabile drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale
persoanei sau rudelor ei apropiate; raportul de cauzalitate dintre elementul material şi
urmarea imediată.
5. Pentru reflectarea interpretativă a semnelor de bază ale conţinutului normativ în cauză
este necesar de a face apel la normele corespunzătoare ale dreptului civil. Actele infracţio-
nale pot fi orientate contra oricăror tranzacţii, indiferent de numărul părţilor participante
la aceasta. Ca exemplu de constrângere ia încheierea (refuzul de a încheia) unei tranzacţii
unilaterale poate servi exercitarea influenţei asupra voinţei celui care face moştenirea ia
încheierea testamentului sau asupra mandatarului la încheierea procurii. în cazul unor
tranzacţii la care participă mai muite părţi, influenţei este supusă voinţa viitorului par-
ticipant la un anumit contract, spre exemplu, vânzător (cumpărător) în ceea ce priveşte
contractul de vânzare-cumpărare sau donator în cazul contractului de donaţie.
6. în mod formal conţinutul normativ al incriminării include constrângerea Ia încheierea
(refuzul de a încheia) tranzacţiei indiferent de forma sa - verbală sau scrisă (simplă sau
notariaîă). Cu toate acestea, influenţei criminale sunt supuse preponderent participanţii
potenţiali la tranzacţiile scrise. Această se explică prin faptul că, potrivit reguiii generale,
forma scrisă este obligatorie pentru anumite tranzacţii ale persoanelor juridice, precum şi
pentru tranzacţiile unor cetăţeni. De regulă, se pune accentul pe valoarea nominală a con-
venţiei: actele juridice dintre persoanele juridice, dintre persoanele juridice şi persoanele
fizice şi dintre persoaneie fizice trebuie să fie incheiate în scris dacă valoarea obiectului
actului juridic depăşeşte 1000 de lei, în cazurile prevăzute de lege, indiferent de valoarea
obiectului (art. 210 al Codului civil42), iar drept infracţională este considerată doar fapta
care poate cauza daune considerabile drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoa-
nei sau rudelor ei apropi'ate.
7. Potrivit DEX-ului, tranzacţia constituie o convenţie între două sau mai multe părţi, prin
care se transmit anumite drepturi, se face un schimb comercial etc.43
8. în general, noţiunea de tranzacţie utilizată în sens penal corespunde sensului actului
Legea nr. 1107 din 6 iunie looz, Codul civil {Cartea I - Dispoziţii generale: art. 1-283) // Monitorul Oficiai
nr. 82-86/661 din 22 iunie 2002.
■" Academia Română, Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan", DEX - Dicţionarul explicatival limbii româ-
ne, Univers Encicloperdic, Ediţîa a Il-a, Bucureşti, 1998. pag. 1106.
Partea specială 393
juridic, folosit în normele dreptului civil, dar nu celui de tranzacţie44.
Conform art. 195 al Codului civil, actul juridic civil este manifestarea de către persoane
fizice şi juridice a voinţei indreptate spre naşterea, modificarea sau stingerea drepturilor
şi obîigaţiilor civile.
Codul civil defineşte tranzacţia ca fiind contractul prin care părţile previn un proces ce
poate să înceapă, termină un proces început sau rezolvă difkultăţile ce apar în procesul
executării unei hotărâri judecătoreşti (art. 1331)4S.
9. Actul juridic încheiat în urma constrângerii prin violenţă fizică sau psihică poate fi decla-
rat nul de instanţa dejudecaţă chiar şi în cazurile când violenţa a fost exercitată de un terţ.
Violenţa este temei de anulare a actului juridic numai în cazul in care se demonstrează câ
este de natură să determine 0 persoanâ să creadă că ea, soţul, 0 rudă sau o altă persoanâ
apropiată ori patrimoniul lor sunt expuşi unui pericol imineirt (art. 229 al Codului civil).
10. Ca oricare alt act volitiv, tranzacţia ia forma unei acţiuni determinate: semnarea contrac-
tului, perfectarea notarială, eliberarea procurii (împuternicirii), întocmirea tesîamentului
etc. Astfel, prin constrângerea de a incheia (refuza încheierea) 0 tranzacţie, trebuie înţelese
actele orientate spre reprimarea (supunerea) voinţei participantului potenţial la această
acţiune, cu scopul de a-1 sili să săvârşească faptele necesare infractorului. Cu alte cuvinte,
constrângerea reprezintă 0 influenţă activă asupra părţii vătamate în scopul de a 0 obliga,
în ciuda dorinţei acesteia' să încheie 0 anumită tranzacţie sau sâ refuze încheierea ei.
11. Metodele posibile de exercitare a influenţei sunt stipulate în art. 247 alin. (1) CP. Acestea
sunt: ameninţarea cu aplicarea violenţei; ameninţarea cu nimicirea sau deteriorarea bu-
nurilor; ameninţarea cu răspândirea unor informaţii care ar cauza daune considerabile
drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanei sau rudelor ei apropiate.
12. Prin ameninţarea cu apiicarea violenţei trebuie înţelese acţiunile (cuvinte, gesturi) care
deraonstrează în mod real tendinţa aplicării ei faţă de subiectul viitoarei tranzacţii sau
rudele acestda. Aplicarea nemijlocită a acestei violenţe cade sub incidenţa art. 247 alin.
(2) CP, însă dacă drept rezuîtat al actelor de violenţă victimei i-au fost cauzate ieziuni cor-
porale grave, fapta necesită a fi interpretată pe baza unui concurs de infracţiuni (art. 247,
151 CP).
13. Ameninţarea cu nimicirea sau deteriorarea bimurilor este raportată la obiectele imobi-
liare, mijloacele de transport, animalele casnice etc. care aparţin persoanei constrânse !a
încheierea (refuzul încheierii) tranzacţiei sau rudelor acesteia. Dacă a avut loc realizarea
nimicirii sau deteriorării acestui avut, atunci asemenea fapte trebuie calificate suplimen-
tarşipebazaart. 197 CP.
14. Am^ninţarea cu răspândirea unor informaţii care ar cauza daune considerabile drepturi-
lor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanei sau rudelor ei apropiate poate avea ca bazâ
cunoaşterea de către infractor a unor fapte diverse din viaţă, a căror divulgare nu este
dorita, Spre exemplu, acestea pot avea referiri la momentul adopţiei, relaţiilor în afara
familiei, deficienţelor fizice şi psihice etc.45
44
A. Borodac, Manual de dreptpcnat. Partea specială. Chişinău, 2004, pag. 344.
4!
Legea nr. 1107 dm 6 iunie 2002, Codul civil (Cartea I I I - Obligaţiile: art. 512-1431) // Monitorul Oficial nr.
82-86/661 din 22 iunie 2002. 46 Codulpenal al Republicii Moldova. Comentariu. Sub redacţia iui
A.Barbăneagră, Chiţinău, 2003, pag. 532-
394 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
15. Prin rude ale victimei (art. 134 CP) trebuie înţelese rudele apropiate (părinţii, copiii, tuto-
rii, cei înfiaţi, fraţii şi surorile, bunica, bunicul, nepoţii, soţii), precum şi alte persoane, ale
căror viaţă şi sănătate sunt importante pentru partea vătămată în virtutea unor anumite
circumstanţe de viaţă.
16. Pe calea săvârşirii unei tranzacţii constrânse infractorul creează impresia unei transmite-
ri legale lui, participanţilor la ea sau organizaţiei aflate sub controlul lor a proprietăţii unei
persoane fizice sau juridice. Respectarea în acest caz a forntalităţilor juridice permite de a
evalua actele criminale şi a determina ca dificilă probaţiunea faptului că averea transmisă
a avut loc împotriva voinţei părţii vătămate.
17. Ameninţarea şi aplicarea violenţei sunt semne constitutive şi ale şantajului (art. 189 CP),
însă, comparativ cu infracţiunea analizată, acestea sunt orientate nu spre încheierea con-
strânsă a tranzacţiei, ci spre transmiterea avutului străin, a drepturilor asupra lui sau
săvârşirea altor acte, de regulă, fără perfectarea lor juridică corespunzătoare. Acţiunîîe
săvârşite sunt calificate ca şantaj atunci când cerinţa se referă la sâvârşirea unor asemenea
acţiuni cu caracter patrimonial, care determină pricinuirea pe această cale a unei daune
materiale proprietarului sau posesorului. Acţiunile care conţin concomitent semnele am-
belor infracţiuni vor fi calificate pe baza art. 189 CP.
18. Legiuitorul a formulat în sensul art. 247 CP o componenţă formalâ de infracţiune, le-
gând momentul consumării ei de modalitatea normativă utilizată în conţinutul normeî
de incriminare (infracţiune de pericol). Posibilitatea cauzării anor daune drepturilor ţi
intereselor ocrotite de lege ale persoanei sau rudelor ei apropiate constituie un semn al
caracterului informaţiilor răspândite, şi nu al urmării îmediate.
19. Latura subiectivă a infracţiunii ţine de vinovăţia în forma intenţiei directe, adică vino-
vatul îşi dă seama de caracterul ilegal al faptei sale, de caracterul socialmente periculos
al consecinţelor ei posibile şi doreşte în mod conştient anume aceasta. Art. 247 CP are în
vedere situaţiile când constrângerea la încheierea tranzacţiei nu este orientată spre îm-
bogăţire pe contul pricinuirii unei daune materiale părţii vătămate. Dacă se constată că,
drept rezultat al constrângerii, partea vatămată a încheiat o tranzacţie care a determinat
cauzarea unei daune materiale sie, atunci acţiunile vinovatului trebuie calificate nu con-
form art. 247 CP, ci ca şantaj.
20. Subiectul infracţiunii - oricare persoană responsabilă, care la momentul săvârşirii infrac-
ţiunii a atins vârsta de 16 ani.
21. Repetarea infracţîunii - art. 31 CP.
22. Violenţa presupune aplicarea unor lovituri, leziuni corporale până la gradul celor grave.
Dacă drept rezultat al aplicârii violenţei survine o leziune corporală gravă sau moartea
persoanei, fapta trebuie califlcată pe baza unui concurs de infracţiuni.
23. Grup criminal organizat sau organizaţie criminală - art. 46, 47 CP.
Artkolul 248. CONTRABANDA
(1) Trecerea peste frontiera vamalâ a Republicil Moldov3 a mlrfuriîor, obiectelor $i a altor valori în proporţii
mari, eludându-se controlul vamal ori tăimiindu-le de el, prin ascundere in locuri special pregătite sau
adaptate în acest scop, oii cu folosirea frauduioasă a documentelor sau a mijloacelorde identificare vama-
lâ, ori prin nededarare sau dedarare neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere
a frontlerei,
Partea specială 395
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 150 la 300 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 2
ani, iar persoana juridică se pedepseşte tu amendă în mărime de \a 1000 la 3000 unităţi
convenţionaîe cu privarea de dreptuJ de a exercita o anumitâ activitate.
(2) Trecerea pesle frontiera vamală a Republicii Moldova a substanţelor narcotice, psihotrope, cu
efecte pu-
ternice, toxice, otrăvitoare, radioacdve şi explozive, precum ;i a deşeurllor nocive, eludându-se
conlrolul
vamal ori tăinuindu-le de el, prin ascundere în locuri special pregâtite sau adaptate în acest scop,
ori cu
folosîrea frauduloasâ a documenţelor sau a mijloacetor de identificare vamală, ori piin
nedeclarare sau
dedarare neautentică în dooimentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei,
se pedepseşte cu amendâ în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la S
ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 5000 unităjl
convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea
întreprinderii.
(3) Trecerea peste fronliera vamală a Republkii Moldova a armamentului, a dispozitivelor
explozive, a
muniţiilor, eludându-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el, prin ascundere în locuri spedal
pregătite
sau adaptale în acesl scop, ori cu folosirea frauduioasă a dotumenlelor sau a mijloacelor de
identificare
vamală, ori prin nededarare sau dedarare neautenlkă în documenlele vamale sau în alte
documenîe de
trecere a frontierej,
se pedepseşte cu amendă in mârime de !a 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 4 la 6
ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendâ în mărime de la 5000 la 10000 unităţi
convenţionale cu priva-rea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea
întreprlnderii.
(4) Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a valorilor culturale, eludându-se controlul
vamal
ori tăinuindu-le de el prin ascundere in locuri special pregătite sau adaptate in acest scop, precum
ţi ne-
returnarea pe teritoriul vamal ai Republicii Moldova a valorilor culturale scoase din ţară, în cazul în
care
întoarcerea lor este obligatorie,
se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 8 ani, iar persoana juridicâ se pedepseşte cu amendă în mărime de
la 5000 la 10000 unităţi convenţionale tu privarca de dreptul de a exefdta o anumită activitate sau
cu lichidarea întreprinderii
(5) Acţiunile prevăzute la alin. (1), (2), (3) sau (4), săvârşite:
a) repetat;
b) de două sau mai multe persoane;
c) de o persoană cu funcţie de răspundere, cu folosirea situaţiei de serviciu;
a) in proporţii deosebit de mari, se pedepsesc cu închisoare de ia 3 la 10 ani, iar persoana
juridică
sepedepseştecuamendâinmărimedela 50001a 10000 unitâţi convenţionale cu prlvarea de dreptul de a
exercîta
o anumită activitate sau cu lichidarea intreprinderii. [Art, 248
completat prin Legea nr. 211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.031
Regimul juridic vamal cuprinde totalitatea normelor prevăzute în legislaţia
internă ce se aplică în cadrul procedurii de vămuire a mărfurilor, norme cuprinse
de CV, de Legea cu privire la tariful vamal, de alte acEe normative şi acorduri
4.
internaţionale în domeniul vamal, la care Republica Moldova este parte.
Obîectul infracţiunii îl constituie relaţiile sociale referitoare la regimul vamal,
relaţii a căror desfăşurare normală şi dezvoltare este condiţionată de respectarea
regulilor impuse de lege privind controlul vamal de mărfuri sau de alte bunuri.
Latura obiectivă a infracţiunii de contrabandă este descrisă în dispoziţia normei
penale ţi constă în trecerea peste frontiera vamală a RM a mărfurilor, obiectelor şi a
altor valori în proporţii mari, eludându-se controlul vamal, ori tăinuindu-le de el, prin
ascundere în lo-curi special pregătite sau adaptate în acest scop, ori cu folosirea frauduloasă a
documente-lor sau a mijloacelor de identificare vamală, ori prin nedeclarare sau declarare
neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei.
Prin frontieră vamală se înţelege 3inia de demarcaţie a teritoriului Republicii Moldova de
teritorîul statelor vecine, linie care corespunde frontierei de stat a Republicii Moldova
396 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
(art. 4 CV), precum şi perîmetrul zonelor libere şi al depozitelor vamale libere. Pe peri-
metrul frontierei vamale sunt amplasate posturi (puncte) şi birouri vamale ca unităţi ale
organului vamal în care pot fi perfectate în totalitate sau in parte formalităţile prevăzute
de reglementările vamale. La frontiera vamală, în locul unde se efectuează operaţiunile
de vămuire, în locul amplasării organului vamal, precum şi în alte locuri stabilite de
Departamentul Controlului Vamal, sunt create zone de control vamal, prin care in mod
obiigatoriu urmeazâ să se efectueze trecerea frontierei vamale. Ieşirea din această zonă
echivalează cu trecerea vămii.
5. Prin trecere a frontierei vamale se înţelege introducerea şi scoaterea de pe teritoriul vamal
al Republicii Moldova a mărfurilor şi mijloacelor de transport, inclusiv prin expedieri
poştale internaţionale prin conducte şi prin linii de transport eiectric. Trecerea frontierei
vamale are loc şi în cazu! introducerii ori scoaterii mărfurilor din teritoriul zoneior libere
pe cealaltă parte a teritoriului vamal al Republicii Moldova.
6. Prin mărfuri, obiecte şi alte valori se înţeleglucrurile aflate în sfera patrimonială a persoa-
nei (făptuitorului) şi pentru care legea stabileşte un regim vamal la trecerea lor peste fron-
tiera de stat. Prin noţiunea de mărfuri Codul vamal (art. 1 alin. I) denumeşte orice bun
mobil: obiecte şi alte valori, inclusiv valori valutare (valută străină şi monedă naţională în
numerar, documente de plată şi valori mobiliare exprimate în valută străină şi monedă
naţională), gaze naturale, energie electrică, termică, alt fel de energie, precum şi mijloace
de transport, cu excepţia mijloacelor folosite pentru transportul internaţional de pasageri
şi mărfuri, containere.
7. Eludare a controlului vamal înseamnă trecerea frontierei vamale (intrarea sau ieşirea din
ţară) prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal.
Controlul vamal constă în efectuarea de către autoritatea vamală a operaţiunilor de ve-
rificare a mărfurilor, a existenţei şi autenticităţii documentelor; examinarea evidenţelor
financiar-contabile şi a altor mscrisuri ale titularilor de operaţiuni, controlul mijloacelor
de transport, controlul bagajelor şi al altor mărfuri transportate sau aflate asupra persoa-
nelor; efectuarea de anchete administrative (solicitarea comunicării de către persoane a
informaţiilor respective), alte acţiuni siniiiare, cu scopul de a asigura respectarea regle-
mentărilor vamale şi a altor norme aplicabile mărfurilor aflate sub supraveghere vamală.
Pentru existenţa infracţiunii de contrabandâ nu interesează !ocu! prin care a fost eludat
controlul vamal, ci împrejurarea că acele mărfuri sau alte bunuri nu sunt prezentate la
biroul (punctul) vamal pentru efectuarea controlului vamal mai înainte de scoaterea din
ţară sau, după caz, imediat după introducerea în ţară a acestora.
8. Prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop se are în vedere folosi-
rea ascunzişurilor, locurilor neobservate în mod lîber la efectuarea controlului vamal ne-
destinate pentru aşa ceva, însă in care sunt depozitate (aranjate) bunurile; locuri ascunse
ale corpului, hainelor, obiectelor personale (inclusiv fabricate special), precum şi trecerea
mârfurilor şi a altor valori cu mijloace reutilate sau acomodate drept ascunziş, sau prin
atribuirea formei unor bunuri altor bunuri.
9. Potrivit art. 173 CV, mărfurile şi mijloacele de transport care trec frontiera vamală, măr-
furile şi mijloacele de transport al căror regim vamal se modifică, alte mărfuri şi mijloace
de transport în cazurile prevăzute de legislaţie sunt declarate organului vamal. Declararea
mărfurilor, obiectelor sau a altor valori se face în scris sau oral, prin mijloace electronice
sau prin alte modalităţi prevăzute de legislaţia vamală. (Regulamentul privind reglemen-
Partea specială 397
tarea valutară pe teritoriul RM, aprobat prin hotărârea Consiliului de Administraţie a]
BNM din 13.01.1994 cu modificările ulterioare, stipulează prevederile ce se referă la decla-
rarea obligatorie a valutei naţionale ori străine, deţinută de persoană la trecerea frontierei
vamale.) Din momentul primirii declaraţiei vamale de către organul vamal, declaraţia de-
vine act juridic. Organul vamal nu are dreptul să respingă declaraţia vainală, însă până la
verificarea ei, până la controlul mărfurilor şi al mijloacelor de transport declaraţia vamală
poate fi modificată, completată sau retrasă de declarant cu permisiunea organului vamal.
10. Folosirea frauduloasă a documentelor are loc atunci când documentele vamale ori comer-
ciale folosite la trecerea frontierei vamale sunt falsificate, în conţinutui lor adevărul este
denaturat sau conţinutul documentului este neadevărat. Esenţial este ca aceste documente
(unuî sau mai multe) să fie întrebuinţate efectiv la trecerea frontierei vamale, întrebuinţa-
rea la trecerea frontierei vamale a unuia sau a mai multor documente care se referă la alte
mărfuri sau bunuri este un semn că avem de a face cu documente frauduloase.
Folosirea înseamnă prezentarea, înfăţişarea documentului vamal ca mijloc adevărat,
respectiv ca dovadă privind anumite mărfuri sau bunuri, supuse controlului autorităţilor
vamale, fie !a punctele (birourile) de control pentru trecerea frontierei vamale, fie la birou-
rile vamale din interiorul ţării. Conform art. 190 CV, mijloacele de transport, încăperile şi
alte spaţii în care se află sau se pot afla mărfuri şi mijloace de transport supuse controlului
vamal urmează să fie identificate de către organul vamai.
Mijloace de identificare vamaiă se consideră plombe, sigilii, ştampile, marcaje, semne de
identificare, prin prelevarea de probe şi mostre, prin descrierea mărfurilor şi mijloacelor
de transport, prin desenarea planului, fotografiere, precum şi prin alte mijloace de iden-
tificare. Mijloacefe de identificare vamală pot fi schimbate sau nimicite numai de organul
vamal sau cu autorizaţia lui.
11. Nedeclararea mărfurilor este neprezentarea in modul stabilit a informaţiilor exacte des-
pre aceste mărfurî, obiecte sau alte valori. Declararea are loc prin întocmirea declaraţiei
vamale şi se depune organului vamal împreună cu aite documente necesare vămuirii, Prin
declarare neautentică se înţelege prezentarea documentului care în realitate este autentic,
însă în care sunt introduse informaţii ce nu corespund realităţii, ori documentul păstrea-
ză elementele şi indiciile originalului (se execută pe formular oficial, conţine numele şi
posturile persoanelor împuternkite să-1 semneze ş. a. m. d.), însă informaţiiie introduse
în el (textul, datele numerice) sunt false. (HP CSJ nr. 19 din 10.07.1997 cu modificările
ulterioare Despre practica judiciară în cauzele privind contrabanda şi contravenţiile ad-
ministrative vamale p. 6.)
Alte documente de trecere a frontierei vamale necesare pentru controlul vamal sunt do-
cumentele bancare, de provenienţă, de calitate, drepturi de import-export, licenţe, auto-
rizaţii, procuri etc.
12. Semnele constitutive aie laturii obiective a infracţiunii de contrabandă prevăzutedealin. 1
sunt caracteristice şi pentru alin. 2-5 art. 248 CP.
13. Infracţiunea de contrabandă prevăzută de alin. 1 al normei penale se consideră săvârşită
dacă valoarea mărfurilor, obiectelor ori a altor valori ce se trec peste frontiera vamalâ
depăşeşte suma de 500 de unităţi convenţionale. Trecerea ilegală peste frontieră a măr-
furilor până la această sumă se consideră contravenţie vamală şi răspunderea survine în
conformitate cu normele CCA. Noţiunea de proporţii mari nu se referă la semnele califi-
398 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
cative ale infracţiunii de contrabandă prevăzute de alin. 2, 3 şi 4 ale articolului comentat.
Valoarea mărfurilor urmează să fie determinată ţinându-se seama de preţurile vamale ale
acestora în conformitate cu Legea Republicii Moldova cu privire la tariful vamal.
14. Infracţiunea de contrabandă se consideră consumată dacă mărfurite, obiectele ş\ alte va-
lori au trecut frontiera vamală a Republidi Moldova.
15. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care la momentul
săvârşirii infracţîunii de contrabandă a atins vârsta de 16 ani. Subiecţi ai infracţiunii de
contrabanda pot fi şi persoane juridice care desfăşoară o activitate de întreprinzător dacă
corespund uneia dintre condiţiile stipulate în alin. 3 art. 21 CP.
16. Latura subiectivă. Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă. Nu se cere,
ca o condiţie a conţinutului constitutiv al infracţiunii, existenţa vreunui scop sau mobil.
Acestea pot fi însă luate în consideraţie la individualizarea pedepsei.
17. AHn. 5 stipulează fonnele calificative ale infracţiunii de contrabandă. Faptele prevăzute
!a afin. 1, 2, 3 şi 4 săvârşite de două sau niai mutte ori, pentru care persoana vinovată nu
a fost pedepsită şi nu au expirat termenele de tragere la răspundere penalâ, se consideră
contrabandă săvârşită în mod repetat.
18. Săvârşirea contrabandei de către două sau mai multe persoane există atunci când acestea
s-au înţeles în preatabil cu privire la activitatea de contrabandâ. Participaţia este posibilă
şi, in funcţie de gradul de coordonare a rolurilor participanţilor, se manifestă prin forma
participaţiei simple ori complexe, în cazul săvârşirii contrabandei de către un grup crimi-
nal organizat ori de către o organizaţie criminală, calificarea se efectuează cu trimitere şi
la art. 46,47 ale prezentului cod.
19. Sâvârşirea contrabandei de către o persoană cu funcţie de răspundere, folosindu-se de si-
tuaţia de serviciu, presupune acţiunile unei persoane ce abuzează de putere sau de situaţia
sa de serviciu în scopul săvârşirii contrabandei. Persoane cu funcţii de răspundere sunt:
- persoanele care exercită funcţii de control la frontiera republicii; - persoanele care au
dreptul de a se afla în zona de supraveghere vamală; - persoanele care exercită funcţiile
de reprezentant al puterii de stat la trecerea frontierei; - persoanele care se bucură de
facilităţi vamale în conformitate cu legislaţia în vigoare (p. II HP CSJ din 10.07.1997 cu
modificările ulterioare Despre practica judiciară în cauzele privind contrabanda şi contra-
venţiile administrative vamale).
20. Se consideră contrabandă săvârşită în proporţii deosebit de tnar'x trecerea ilegală peste
frontiera vamală a mărfurîlor, obîectelor şi altor valori al căror cost exprimat în bani
depăşeşte 1500 de unităţi convenţionale de amendă la momentul săvârşirii infracţiunii.
Practicajudiciară
Fapta lui P.S., care însoţea cu autovehiculul VAZ-210, un autocamion "KAMAZ", încărcat cu
9170 kg de grâu, cost 13571 lei, autovehkul care 1-a condus trecând frontiera vamală a Repu-
blicii Moldova în preajma s. Izvoare, r-ul Tarutin, Ucraina, apoi, peste câteva zile, a însoţit cu
acelaşi automobil acelaşi camion, încărcat cu aceeaşi cantitate de grâu, şi, din nou, ocolind
punctul de control vamal, a trecut frontiera vamaiă a Republicii Moldova în Ucraina prin
acelaşi loc, se consideră contrabandă săvârşită în mod repetat, prin eludarea controlului va-
mal. Argumentele lui P.S. precum că grâul ca marfă nu-i aparţine nu influenţează calificarea,
deoarece răspunderea penală survine şi pentru persoana care supraveghează, însoţeşte ori este
Partea specială 399
răspunzătoare de marfa ce urmează a fi trecută peste frontiera vamală a Republicii MoJdova.
(Decizia CSJ lca-70/02)
Fapta lui S.G., care pleca în Germania, la punctul vamal al Aeroportului Chişinău, la trecerea
frontierei vamale, fiind întrebat de deţinerea vaiutei străine nu a declarat 800 de dolari SUA,
echivalentu] a 10 496 de lei, sub pretextul că valuta nu-i aparţinea, ci urma s-o transmită pro-
prietarului, constituie contrabandă prin nededarare. (Decizia CSJ lca-110/02)
C.O. a fost pusă sub învinuirea de tentativă de contrabandă prin tăinuirea mărfii, pentru că
a încărcat în salonul autobuzului de rută Briceni-Cernăuţi, şi în secţia bagaje 23 de genţi cu
ţigări în sumă de 15 744 de lei cu scopul de a le trece ilegal peste frontiera vamală a Republicii
Moldova, însă la punctul vamal Briceni-Rosoşani infracţiunea a fost curmată.
în speţă s-a pronunţat sentinţa de achitare. Instanţele de judecată au menţionat că tăinuirea
mărfii de controlul vamal, ca element constitutiv a! infracţiunii, presupune neprezentarea
pentru controlul vamal a bunurilor ce se trec peste frontiera vamaiă pe o cale ce împiedică
examinarea şi constatarea lor, precum şi folosirea ascunzişurilor, sau cu mijloace reutilate sau
acomodate drept ascunziş, însă în acest caz C.O. nu a ascuns marfa, lăsând-o la locuri vizibi-
le pentru controlorii vamali (în salon şi secţia de bagaje). La punctul vamal obligaţiunea de
control şi verificare a mârfii aparţine colaboratorului organului vamal şi nu colaboratorului
poliţiei. Persoanei ce transportă marfa trebuie să i se acorde posibilitatea să dedare marfa.
în situaţia când C.O. nu a fost întrebată despre marfă, nu i s-a cerut să o declare, concluzia
organului de urmărire penalătă dânsa a comis o tentativă de contrabandă s-a considerat neîn-
temeiată. (Decizia CSJ lca-26/03)
R.G., care transporta cu automobilul propriu "Mercedes-208", de Ia piaţa din Odesa, prin
punctul vamal Palanca al Republicii Moldova, mărfuri în sumă de 17 285 de lei ce aparţineau
lui V.T., M.I. şi S.P., a fost reţinut la intrarea în mun. Chişinău de către colaboratorii poliţiei
economice şi învinuit de contrabandă, prin trecerea de mărfuri peste frontiera vamală a Repu-
blicii Moldova, eludându-se controlul vamal, în proporţii mari. în speţă s-a constatat că marfa
aparţinea nu lui R.I., cî iui V.T., M.I. şi S.P., de către care a fost angajat pentru a efectua serviciul
de transport, persoane care şi deţineau documentele respective privind mărfurile transportate
şi chitanţele privind achitarea taxelor vamale. Instanţa de recurs a stabilit câ în cauză, în ase-
menea circumstanţe, lipseşte subiectul infracţiunii de contrabandă. (Dectzia CSJ lca-14/02)
Se consideră contrabandă în proporţii deosebit de mari, prin tăinuirea mărfii de controlul
vamal, fapta lui M.J., care, cumpărând în mun. Chişinău ţigări "Wincester" în sumă de 58 000
de lei pentru a le trece peste frontiera vamală, le-a tăinuit într-un ascunziş adaptat - după
căptuşeala automobilului "Mercedes". (Sentinţa Curţii de Apel Chişinău lca-2/03)
A săvârşit o infracţiune de contrabandă şi B.G., care, având facturi frauduloase, întocmite pe
numele altei persoane, cu indicarea altor mărfuri şi în alte cantităţi, le-a prezentat ca documen-
te de însoţire a unor mărfuri în sumă de 12 300 de lei, ce le transporta din Odesa peste frontiera
vamală a Republicii Moldova, însă la staţia de cale ferată Bulboaca a fost reţinută. (Decizia CSJ
lca-71/03)
Se consideră contrabandă neconsumată, în proporţii mari, cu folosirea frauduloasă a docu-
mentelor, faptele Iui M.S. şi B.A., care şi-au procurat din Polonia automobile şi, ajungând la
postul vamal Briceni, la trecerea frontierei vamale, au prezentat paşapoarte tehnice false cu
numere CFB-255 şi CBM-948, precum că automobilele sunt înregistrate în Republica Moîdova,
însă împrejurările au fost depistate de colaboratorii vamali cu reţinerea ulterioară a automobi-
lelor ca obiect al contrabandei. (Decizia CSJ lca-91/03)
400 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Constituie infracţiune de contrabandă prin nedeclararea mărfii fapta lui T.I., care având 8 saci
cu marfă în sumă de 35 000 de lei în salonul autobuzului, la cererea colaboratorului vamal
adresată tuturor pasagerilor din salon de a declara mărfurile pe care le transportau, nu a decla-
rat marfa respectivă. (Decizia CSJ lm-780/04)
Articolul 249. Eschivarea de la achitarea plăţiior vamale
(1) Eschivarea de Ia achitarea plăţilor vamale în proporţii mari
se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul
comunităţii de la 120 la 180 de ore.
(2) Aceeaşi acţlune sâvârşită;
a) repetat;
b) de două sau mai multe persoane
se pedepseşte cu amendâ in mărime de U 300 la 500 unităţt convenţionale sau cu închlsoare de până la 2 ani.
(3) Acţiunile prevăzute la alin. (1) sau (2), sâvârşite în proporţii deosebit de mari,
se pedepsesc cu amendâ de ta 500 la 1.000 unităţi convenţîonale sau cu închisoare de \ă 3 la 5 anl.
1. Sunt obiect al infracţiunii relaţiile ce se formează la importul şi exportul de mărfuri (bu-
nuri), iar răspunderea penală este instituită în scopul ocrotirii speciale a operaţiunilor de
vămuire a bunurilor, protecţiei producătorilor de mărfuri autohtoni, precum şi al creării
condiţiilor favorabile pentru integrarea economiei RM în economia mondială.
2. Latura obiectivă indude acţiunile de eschivare a persoanelor (fizice ori juridice) care trec
peste frontiera vamală mărfuri ale proprietarilor, deţinătorilor de mărfuri şi ale altor per-
soane prevăzute de CV de la achitarea plăţilor vamale stabilite de legislaţie.
Plăţi vamale (denumite şi drepturi de import ori de export) se consideră, în conformitate cu
art. 117 CV, plăţile care se percep (se achită) in cazul trecerii mărfurilor peste frontiera vama-
lă a RM, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie: a) taxa vamală; b) taxa pe valoarea
adăugată; c) accizele; d) taxa pentru proceduri vamale; e) taxa pentru eliberarea licenţei ori
taxa pentru actualizarea valabilităţii licenţei; f) taxa pentru participare la licitaţia vamală.
Taxă vamală este o plată obligatorie percepută de autoritatea vamală la introducerea sau
scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal.
Taxa pe valoarea adăugată (TVA) reprezintă o formă de colecîare Ia buget a unei părţi a
valorii mărfurilor livrate, a serviciilor prestate care sunt supuse impozitării pe teritoriul
RM, precum ţi a unei părţi din valoarea mărfurilor, a serviciilor impozabile importate în
Republica Moldova.
Procedurile vamale reprezintă totalitatea serviciilor acordate de organele vamale în sfera
activităîii vamale. Nomenclatorul acestor servicii şi taxele pentru ele sunt prevăzute de
anexa nr. 2 la Legea cu privire la tariful vamal. Printre acestea sunt taxe pentru vămuirea
mărfurilor şi a altor obiecte, taxe la eliberarea adeverinţeior pentru înregistrarea mijlocu-
lui de transport; taxe pentru păstrarea mărfurilor şi a altor obiecte la depoziţiile vamale
ori păstrarea lor în vamă; taxe pentru eliberarea repetată a certificatului de dectarant va-
mal; taxe pentru corectarea valorii în vamă a mărfurilor etc. Ordinea de calculare a taxei
vamale este prevăzută de Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380-XIII din 20.11.1997
(Monitorul Oficîal, 1998, nr. 40-41 cu modificările şi completările ulterioare. Monitorul
Oficial, 2000, nr. 169, Monitorul Oficial, nr. 115, 116). Plăţile vamale se percep până la/ori
o dată cu depunerea declaraţiei vamale. Modul de plată, precum şi cazurile de prelungire
Partea specială 401
ori eşalonare a termenului de plată a drepturilor de import şi de export sunt reglementate
deart. 125, 126CV.
3. Eschivarea reprezintă acţiunea (inacţiunea) de sustragere de la o obligaţiune prevăzută de lege.
Eschîvarea de la achitarea plăţilor vamale, se manifestă de fapt prin neacţiune. Formele
eschivării pot fi destul de variate: micşorarea costului mărfii transportate peste frontiera
vamaiă; refuzui de a îndeplini indicaţia organului vamal de a achita plăţile vamale; in-
formarea greşită a locului de aflare a instituţiei sau organizaţîei care urmează să achite
plăţile vamale, sau privind contul depozitar; importarea sau exportarea mărfurilor ca şi
cum prin regim de tranzit; neachitarea deplinâ sau numai parţială a plăţilor vamale deja
stabilite de organul vamal etc.
4. Vorbim despre proporţii mari şi atunci când suma plâţilor vamale de la achitarea cărora
se eschivează persoana depăşeşte 500 de unitâţi convenţionaîe de amendă la momentul
săvârşirii infracţiunii şi despre proporţii deosebit de mari atunci când suma depăşeşte
1500 de unităţi convenţionale de amendă.
5. Subiect al infracţiunii de eschivare de la achitarea plăţiîor vamale poate fi orice persoană
fizică responsabilă, obligată sa achite plăţile vamale, care la momentul păvârşirii faptei a
atins vârsta de 16 ani, precum şi persoana juridică ce corespunde prevederiior art. 21 din
prezentul cod.
6. Latura subiectivă. infracţiUnea se săvârşeşte excîusiv sub forma intenţiei directe. Făptui-
torul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte tocmai producerea rezultatului de a evita
achitarea plăţilor vamale. El nu numai că prevede şi urmărqte producerea rezultatului, c\
şi acţionează în scopul de a obţine venit prin neachitarea ptăţilor vamale.
7. Eschivarea de la achitarea plăţilor vamale în proporţii mari se consideră faptă săvârşită
repetat dacă anterior la trecerea mărfurilor peste frontiera vamală, persoana s-a eschivat
prin diferite moduri de la achitarea plăţilor vamale respective şi pentru această faptă nu a
fost condamnată şi dacă nu a expirat termenul de prescripţie.
8. Infracţiunea prevăzută de alin. 2 !it. b) art. 249 din prezentul cod (săvârşitâ de două sau
mai multe persoane) este pasibilă prin toate formele participaţiei penale (a se vedea co-
mentariul de la art. 44,45).
Practica judîciară
Constituie o eschivare de la achitarea plăţilor vamale în proporţii mari fapta numitei V.N.,
care a procurat de la o piaţă din oraşul Odesa, Ucraina, diferite mărfuri industriale în sumâ de
47 948 de lei, pe care le-a trecut legal peste frontiera vamală a RM, însă la postul fiscal, unde
urma să achite plăţile vamale, a dectarat numai o parte din marfa, achitând plăţi vamale în
sumă de 16 671 de lej. Restul mărfii, in sumă de 31 277 de lei, nu i-a inclus în declaraţia vamală,
eschivându-se de a achiia pentru această marfă: 2 170 de tei - taxa vamală; 596 de lei - pentru
proceduri vamale şi 8074 de lei - taxa pe valoarea adăugată (TVA), în total suma de 10840 de
lei. (Becizia CSJ lra-763/04)
Fapta lui D.V., care transporta din Suceava (România) spre Bălţi, mărfuri (veselă) şî care la tre-
cetea frontierei vamale urma să achite plăţi vamale în sumă de 10906 de lei (conform costuluî
mârfii în vamă), a micşorat ţn deciaraţia vamală preţul mărfii cu scopul de a plâti o sumă mai
mică, constituie o infracţiune de eschivare de la achttarea plăţilor şi nu contrabandi pria ne-
declararea mărfii. (Decizia CSJ lra-804)
 402 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Articolul 250. Transportarea, păstrarea sau comercializarea mărfurilor supuse ac-
cizelor, fără marcarea lor cu timbre de control sau timbre de acciz
(1) Transportarea, păstrafea sau comercializarea mărfurilor supuse accizelor fărâ marcarea lor cu timbre de con-
trol sau timbre de acciz de modelul stabilit, dacâ aceasta a cauzat dauneîn proporţii mari, se pedepseşte cu
amendă tn mărime de până la 300 unităţt convenţionale sau cu închisoare de până la 2 ani, iar persoana juridicâ"
se pedepseţte cu amendă \n mărime de la 1000 !a 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exerdta
o anumită activitale.
(2) Aceleaji acţiuni însoţite de:
a) marcarea cu alte timbre decâtcele de modelul stabilit;
b) cauzarea de daune în proporţii deosebit de mari
se pedepsesc cu amendâ în mărime de la 300 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la S ani, iaf
persoana juridică se pedepseţte cu amendă în mârime de la 3000 la 6000 unitâţl convenţionale cu privarea
de dreptul de a exercita o anumită activiîate sau cu lichidarea întreprinderil.
[Art. 2S0 completat prin Legea nr. 211-XV din 29.05.03, în vigoare 12.06.03]
1. Obiectul nemijbcit al infracţiunii îl constituie sistemul de relaţii sociale care asigură in-
teresele statului în sfera financiarâ, adică în ceea ce priveşte formarea bugetului public na-
ţional pe calea încasării impoziteîor, contribuţiilor de asigurări sociale şi altor plăţi obli-
gatorii de la persoanele juridice. Ca obiect nemijlocit facultativ apar relaţiiie care asigură
realizarea normală a funcţiilor de control asupra încasării depline şi la timp a impozitelor.
Ca obîect maîerial ne pot apărea mărfurile supuse accizelor în mod obligatoriu.
2. Latura obiectivă a infracţiunii este caracterizată prin trei semne obligatorii: elementul
material, care rezidă în: transportarea mărfurilor supuse accizelor fără marcarea lor cu
timbre de control sau timbre de acciz de modelul stabilit; păstrarea acestor mărfuri; co-
mercializarea lor47; urmarea imediată, exprimată prin cauzarea unor daune în proporţii
mari; raportul de cauzalitate între elementul material şi urmarea imediată.
3. Expediere (îransportare) - deplasarea, transmiterea mărfurilor supuse accizelor din în-
căperea de acciz. Cu alte cuvinte, transportarea presupune deplasarea mărfurilor supuse
accizelor fără marcarea lor cu timbre de controi sau timbre de acciz de modelul stabilit
dintr-un loc în altul.
A pâsira - ţinerea bunului la un Ioc sigur, păzit cu grijă, ţinerea în bună stare, raenţinerea
în posesiunea sa.
A comerciaîiza ar însemna acţiunea de a pune o marfă, un bun etc. în comerţ, a face să
devină obiect de comerţ48. în conformitate cu Legea Republicii Moldova cu privire la co-
merţul interior nr. 749-XIII din 23 februarie 199649, comerţul (activitatea comercială) este
definit ca fiind un gen de activitate economică desfăşurată de persoane fizice şi juridice,
constând în vânzarea-cumpârarea cu amănuntul a mărfurilor, fabricarea §i comercializa-
47
Academia Română, Instîtutul de Lingvistică "forgu Iordan", DEX - Dicţionaru! explicativ al limbii româ-
ne, Univers Encicloperdic, Ediţiaa Il-a, Bucureţti, 1998, marfă - produs al muncii dest inat schimbuluiprin
întermediul vânzării-cumpărării (pag. 600); transportare - acţiunea de a transporta (pag. 1105); păstrare
- acţiunea de a păstra ţi rezultatu! ei (pag. 766); a comerciaiiza - a pune 0 marfă, un bun etc. in comerţ, a
face să devinâ obîect de comerţ (pag. 201); comercializare - acţiunea de a comercializa şi rezultatul ei (pag.
201); acciz - impozit indirecl care se percepe în unele ţări asupra unor obiecte de consum. Taxă de consu-
maţie, de barieră ţi vamală {pag. 6). Codu] penal al Republkii Moldova. Comentariu. Sub redacţia lui
A.Barbăneagră, Chişinău, 2003, pag. 543.
49
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 31 din 23 mai 1996.
Partea spec ială 403
rea produselor de alimentaţie publică, organizarea consumului lor, prestarea de servicii
suplimentare la cumpărarea mărfurilor (art. 1).
4. în Republica Moldova actul normativ de bază care prevede aplicarea accizului este Codul
fiscal al Republicii Moldova (Titlul IV)50.
Art. 119 al Codului fiscal defineşte accizul ca un impozit general de stat stabilit pentru
unele mărfuri de consum, precum şl pentru acîivitatea în domeniul jocurilor de noroc.
Certificat de acciz - document eliberat de organul Serviciului Fiscal de Stat subiectului
impunerii, care atestă înregistrarea acestuia şi îi atribuie dreptul de a efectua tranzacţii
cu mărfurile supuse accizelor, de a desfăşura activitate în domeniul jocurilor de noroc.
5. Obiectul impunerii constituie mărfurile supuse accizelor şi licenţele pentru activitate în
domeniul jocurilor de noroc. Plătitori ai acestui impozit sunt persoanele fizice şi juridice
care prelucrează şi/sau fabrică mărfuri supuse accizelor pe teritoriul Republîcii Moldova,
cei care importă unele mărfuri supuse accizelor, conform prevederilor Codului Fiscal,
precum şi cei care desfăşoară activitate în domeniul jocurilor de noroc.
6. Mărfurile supuse accizelor, cum ar fi votca, lichiorurile, alte băuturi spirtoase, vinurile
din struguri, din fructe şi pomuşoare, vinurile din struguri saturate cu dioxid de car-
bon, divinurile (coniacurile), articolele din tutun, comercializate pe teritoriul Republicii
Moldova sau importate peatru comerciaSizare pe teritoriul ei, precum şi mărfurile supuse
accizelor procurate de la agenţii economici rezidenţi aflaţi pe teritoriul Republicii Moldova
care nu au relaţii fiscale cu sistemul ei bugetar, sunt pasibile marcării obligatorii cu timbru
de acciz. Marcarea se efectuează în timpul fabricării mărfurilor supuse accizelor, până
la importarea acestora, iar în cazul mărfurilor fabricate pe teritoriul Republicii Moldova
- până la momentul expedierii (transportării) acestora din încăperea de acciz. Modul de
procurare şi utilizare a timbrelor de acciz este stabilit de către Serviciul Fiscal de Stat. Nu
sunt marcate obligatoriu cu timbru de acciz vinurile spumoase, divinurile (coniacurile) în
sticle de suvenire, cu capacitatea de până la 0. 25; 1. 5; 3 litri şi 6 litri, precum şi mărfurile
supuse accizelor fabricate pe teritoriul Republicii Moldova şi expediate de către producă-
torpentru export.
7. Lipsa certificatului de acciz şi/sau a timbrelor de accîz la mărfurile supuse accîzului pasi-
bile de marcare obligatorie sau utilizarea unor timbre de acciz falsificate se sancţionează,
în cazul în care subiectul impunerii cu acciz comercializează, transportă sau depozitează
mărfuri fără timbre de acciz sau cu timbre de acciz falsificate.
8. Potrivit Instrucţiunii provizorii cu privire la modul de comercializare a timbrelor de
accize, marcarea cu ele a unor mărfuri importate supuse accizelor şi vărsarea în buget a
mijloacelor băneşti obţinute de la comercializarea lor (Hotărârea Ministerului de Finanţe
nr. 09-6-03-22 din 1 august 1995)S1, timbrul de accize este un simbol de plată şi reprezintă
un articol special confecţionat din hârtie, pe care este indicată denumirea grupului de
mărfuri supuse accizelor şi valoarea lui ce corespunde mărimii taxei accizelor. Respecta-
Legea Republkii Moldova, Codul fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997 // Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr. 62/522 din 18 septembrie 1997.
Ministerul de Fînanţe, Hotărâre despre punerea în aplicare a Instrucţiunii provizorii "Cu privire la modul
de realizare a timbrelor de accize, marcarea cu ele a unor mărfuri importate supuse accizelor şi vărsarea
în buget a mijloacelor băneţti obţinute de la realizarea lor" nr. 09-6-03-22 din 01 august 1995 // Monitorul
Oficial al Repubiicii Moldova nr. 51-52 din 14 septembrie 1995.
 404 CODUL PENAL COMENTAT Şl ADNOTAT
rea mpdului de procurare a tiţnbrelor de accize expus in prezenteie Instrucţiuni constituie
o con.diţte a regimtilui vamat de eliberare a unor mărfuri importate pentru circulaţie li-
beră, iar marcarea lor - o condiţie de desfacere a acestor mărfuri pe teritoriul republicii.
Valoarea timbrelor de acqize şi lista mărfurilor importate supuse marcării se stabîiesc de
Legea bugetuluî â$ sţat pentru anul corespunzător.
9. Marcarea mioţ- mărfu.ri sypuse accizelor prin timbre de accize prezintă o formă de plată
reală a accizelor peutrii unele mărfuri importate supuse accizelor. Marcarea mărfurilor
supuse accizelor cu timbre de accize se efectueazâ până la momentul comercializării lor
pe Eeritoriul Republicii Moldova. Desfacerea acestor mărfuri fără a fi marcate, precum şi
primirea lor de la camUent în mod nemarcat pentru vânzare prin comerţul de comision pe
ţeritcţriul R.epubliqii Moldova, sunt interzise. Marcarea se efectuează prin iipirea timbrelor
de accize pe mărfuriie sypuse marcării în locurile destinate desfacerii pachetului în aşa
mod,, ca la desfacere să fie garantată deteriorarea mârcii.
10. PotriYţt Regţţl&ţnen.tuhţi Ministerului Finanţelor privind instituirea sistemului de marca-
re cu timbre de acci? a. m^rfufilor din ţară (indigene) şi din import pasibile accizelor din
17 iulie 2GQG", respectar^a raodului de procurare a timbrelor de acciz şi marcare cu ele a
mărfurilor supuse njarcă rij constituie o condiţie de desfacere a acestor mărfuri pe terito-
riul republicii, iar pentru mărfurile din import - o condiţie a regimului vamal de puiiere
a acesţora î$ cţrculaţie Uberă (sau în alt regim vamal pentru care este prevăzută marcarea
mărfurifof supuse accizelor cu timbre de acciz). Timbrele de acciz procurate nu se vând,
nu se transmU ahor persoaneşi nu se înstrăinează in alt mod, cu excepţia restituirii lor
Inspectofatyliii fţsca) Pfincipal de Stat.
11. Compo.ţteiiţa iţifra.cţiuţiii es.ţe materialâ şi infracţiunea se consideră consumată din mo-
mentuî cauzărji unox daune în proporţii mari. Conform art. 126 CP, prin daune în pro-
porţii mari se înţeteg pagubeie, care, evaluate în bani, depăşesc vatoarea a 500 de unităţi
CGnven.ţionale de aniendă (mai mult de 10 000 de lei).
12. Laţuţa şu,b:kcţiy^ a iRftacţiunM se caracterizează prin vinovăţie în forma intenţiei directe,
adică persoana îşi dă, seama de caracterul prejudiciabil al faptei săvârşite, prevede conse-
cinfele infracţionale s.u.fveniţe şi doreşte anume survenirea lor. Scopul şi motivul pot fi
diferite, în aiţumiţe situaţii prevalând cele cu caracter material.
13. Subiect al infracţiunii p.9iaţţ fi atât persoana fizică responsabilă, ajunsă la vârsta de 16
ani, care, realizând activitaţea de transportare, păstrare sau comercializare a mărfurilor
supuse accizelor, deyine obUgată să le marcheze cu tirabre de control sau timbre de acciz,
precuţn şi persoana jvţFţdţc^L.
14. Legiuitorul prescrie agravarea răspq.ncţerU penşle în cazul săyârşirii faptei prevăzute de
varianta-tip a incFiminăru, exprimatţi prii} marcarea mărfuriior supuse accizelor cu alte
timbre decât cele de ţnodetul s.tabilit. S.e are \i\ yedere ca timbrele de acciz să nu corespun-
dă celor legale. Nu are iţnporta.nţă fapţul dftţă acesiţşa. s.unt falsificate, străine sau le este
termenul expirat etc.
15. Daune în piapoţţii deftsebiţ de nţari - Yaţo^F^ pagttb^i catizate depăşeşte 1 500 de unităţi
convenţionale (ţnsi mult de 30 00.0. de lei}-
Monitorul Oficial al Repubiicii Moldova nr. 154-15^ &n 14 decembrie 2000.
Partea specială 405
Articolul 251. însuşirea, înstrăinarea, substituirea sau tlinuirea bunurilor gajate,
sechestrate sau confiscate
Insuşirea, înstrâinarea, subslituirea sau tâinuirea bunurilor gajate, sediestrate sau confiscate orî utilizarea ior
în alte scopuri, săvârşită de 0 persoană căreia i-au fost încfedmţate aceste bunuri sau care era obligată,
conform legii, să asigure integritatea lot, se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1.000 la 1.500 unităţi
cottvenţionale sau tu închisoare de la 3 la 7
ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă in mărirhe de !a 1000 !a 3000 unităţi convenţionale cu
privarea de dreptul de a exercita 0 anumitâ activitate. [Art. 2S1 completat
prin Legea nr. 211-XV din 29.05.03, in vigoare 12.06.03]
1. In scopul sisteinatizării şi unificării legislaţiei penale, uneori legiuitorui a încercat să
apere pe baza unei singure norme mai multe sisteme de relaţii sociale cu caracîer diferit.
Astfel în situaţia incriminării prevăzute expres de art. 251 CP se tinde spre apărarea rela-
ţiilor sociale care asigură respectarea regulilor de păstrare şi utilizare a bunurilor gajate
şi a celor care sunt sechestrate şi confiscate (obiectu! nemijlocit al in'fracţiunii). Deşi pro-
cesul de manifestare a procesului de gaj şi a celui de sechestrare şi confiscare a bunurilor
este deosebît unul de celălalt, legiuitorul a tins sâ prevadă aceste relaţii punând la bază
modalitatea de manifestare a încâlcării comise. Ca obiect material, deci, ne apar bunurile
materiale gajate, sechestrate sau confiscate în mod legal.
2. Latura obiectivă a incnminării reiese din dispoziţia art. 251 CP ş'\ poate să se manifeste în
mod alternativ prin următoarele modalităţi normative: insuşirea bunurilor gajate, seche-
strate sau confiscate53; înstrăinarea bunurilor gajate, sechestrate sau confiscate; substitui-
rea bunurilor gajate, sechestrate sau confiscate; tăinuirea bunurilor gajate, sechestrate sau
confiscate; utilizarea bunurilor gajate, sechestrate sau confiscate în alte scopuri.
3. în sens etimoiogic, însuşirea presupune punerea unei stăpâniri pe ceva, a lua în stăpânire,
a-şi apropia54. însuşirea bunului presupune 0 formă speciaiă a incriminării prevăzute de
art. 191 CP. Concurenţa dintre ele se limitează la specificul obiectuluî material al infrac-
ţiunii. Conform Hotărârii Plenului Curţii Supreme de justiţie a Republicii Moldova cu pri-
vire la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor55 încredinţarea
bunurilor în virtutea raporturilor contractuale poate fi făcută de câtre orice subiecte ale
raporturilorcivile,atâtpersoane fizice, cât şipersoanejuridice. înacest context, "soluţio-
nând chestiunea cu privire la delimitarea însuşirii de furt, judecătoriile vor ţine cont de
faptul că drept însuşire sunt considerate acţiunile persoanelor care, conform funcţiilor
lor de râspundere, raporturilor contractuale sau însărcinârii speciale a proprietarului,
înfăptuiesc în privinţa bunurilor încredinţate împuterniciri de dispunere, administrare,
transportare sau pâstrare".
53
Academia Română, Institutul de Lingvislică "Iorgu Iordan", DEX - Dicţionarul explicativ al limbii româ-
ne, Univers Encicloperdic, Edilia a j l - a , Bucureşti, 1998, a sechestra - a pune sechestru asupra unor bunu-
ri aflate în liligiu sau aparţinând unui debitor (ca măsură de asigurare sau de incasare silităa datoriei) (pag.
96S); a conjisca - a lua de la cineva 1111 bun, fărâ despăgubire, pe lemeiul unei hotărâri judecătoreşti sau in
urma dispoziţiei unei autorităţi (pag. 211); inlegrilate - însuşirea de a fi sau a rămâne intact, întreg (pag.
497}-
54 DEX, Op. d(.,pag. 537-
55
Revista ţtiinţifico-praclică şi informalivă de drept Avocntui poporuhti nr. 10-11/2004, ?■ 7 II Hotărârea
PlenuluiCurţiiSupremede Justiţie a Republicii Moldova"Cu [irivirela practicajudiciarăin proceselepe-
nale despre sustragerea bunurilor" nr. 23 din 28 îunie 2004.
 406 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
înstrăinarea presupune trecerea la cineva (prin vânzare) a stăpânirii unui lucru; a aliena
un bun material56. Este vorba, deci, despre transmiterea, cu titlu oneros sau gratuit, a
bunului altei persoane".
Substituirea înseamnă înlocuirea 58 bunului cu un alt bun asemănător, care, de regulă,
este de o valoare mai micâ.
Tăinuirea presupune ascunderea bunurilor gajate, sechestrate ori confiscate. Prin
utilizare înţelegem întrebuinţarea bunului, folosirea acestuia.
4. Potrivit Legii Republicii Moldova cu privire la gaj nr. 449-XV din 30 iulie 200159, gajul este
o garanţie60 reală în al cărei temei creditorul gajist poate urmări bunul gajat având priori-
tate faţă de alţi creditori, indusiv faţă de stat, la satisfacerea creanţei garantate.
5. Codul civii al Repubiicii Moldova ţart. 454)61 defineşte £a/«/ ca un drept real în al cârui
temei creditorul (creditorul gajist) poate pretinde satisfacerea creanţelor sale cu preferinţă
faţă de ceilalţi creditori, inclusiv statul, din valoarea bunurilor depuse în gaj în cazul în
care debitorul (debitorul gajist) nu execută obligaţia garantată prin gaj. Gajul se aflâ în
legătură cu obligaţia garantată prin gaj, reprezintă un raport de drept accesoriu faţă de
obligaţia principală şi este condiţionat în timp de durata acesteia dacâ legea sau contractul
de gaj nu prevede altfe],
6. Gajul este de două tipuri: gajul înregistrat (gajul fâră deposedare) $i amanetul (gajul cu
deposedare). în cazul gajului înregistrat, obiectul gajului rămâne în posesîunea debitoru-
lui gajist sau a unui terţ care acţionează în numele debitorului gajist. în cazul amanetării,
obiectul gajului se transmite în posesiune creditorului gajist sau unui terţ care acţionează
în numele creditorulin gajist. Conform contractului dintre creditoru! gajîst şi debitorul
gajtst, obiectul gajuiui, sigilat de către creditorul gajist, poate fi lăsat la debitorul gajist.
7. Obiect al gajuiui (bun gajat) poate fi orice bun, inclusiv o universalitate de bunuri, titluri
de valoare şi drepturi confirmate prin certiftcate de acţiuni, Nu pot constitui obiect al
gajului bunurile retrase din circuitul civil, bunurile inalienabile sau jnsesizabile.
8. Debitorul gajist şi creditorul gajist sunt liberi să stabilească, prin acord de voinţă, dreptu-
rile şi obligaţiile fiecăruia dintre ei dacă legea nu prevede altfel,
Pârţile pot conveni asupra condiţiilor de înlocuire sau substituire a obiectului gajului.
înlocuirea şi substituirea obiectului gajului reprezîntă un nou gaj (art. 54). Gajarea unui
bun gajat se admite dacă nu este interzisă prin contractele de gaj precedente. în cazul în
care interzicerea gajului următor este înregisirată, nerespectarea acesteia atrage nulitatea
contractelor de gaj următoare şi obligaţia debitorului gajist de a repara prejudiciul cauzat
creditorilorgajişti (art. 56).
DEX, Op. cit., pag. 536.
" CodulpcnalalRepublkhMoldovc Comentariu. Sub redacţialui A.Barbăneagră,Chişinău. 2003, pag. 545
58 DEX, Op. c/(.,pag.iO35. F b W
® Monitorul Oficiai al Republicii Moidova nr. ,20/863 din 2 octombrie zooi.
0 EX, Op. cit., pag. 408 - gaj - garanţie depusă in contul unri datorii sau al executării unei lucrări; bun ^
care se depune drept garanţie; amanet, zâlog.
i rt 28
" 4-5ii) // Monitorul Oficia!
Partea specială 407
10. Debitorul gajist are dreptul să folosească obiectul gajului conform destinaţiei şi să dobân-
dească fructele acestuia dacă din contract sau din esenţa gajului nu reiese altfel. Bunul cu
care se garantează poate fi grevat cu drepturi reale sau închiriat ori dat în folosinţă terţilor
ulterior constituirii gajului, înştiinţându-se în preaiabil creditorul gajist.
11. Debitorul gajist nu este în drept să înstrâineze bunurife gajate, cu excepţia cazurifor când
dispune de autorizaţie în acest sens, eliberată de creditorul gajist (de toţi creditorii gajişti
în cazul gajului ulterior). Acordul care limitează dreptul debitorului gajist de a lăsa prin
testament bunul gajat este nul. Creditorul gajist este în drept să foloseascâ obiectul gajului
doar în cazurile prevăzute de contract, urmând sâ prezinte debitorului gajist 0 dare de
seamă despre utilizarea lui.
Debitorul gajist sau creditorul gajist, în funcţie de faptul care dintre ei deţine bunul ga-
jat, este obligat să-1 păstreze şi să-1 întreţinâ, respectând dreptul de folosire a acestuia.
Dacă apare pericolul pierderii sau deteriorării bunului gajat, partea care îl deţine este
obligată să informeze imediat cealaltă parte, iar partea care nu-1 deţine este în drept
să-1 examineze.
12. Darea în gaj a bunului gajat deja se admite dacă nu este interzisă prin contractele de gaj
precedente. Debitorul gajist are obligaţia de a informa fiecare creditor gajist următor
despre toate grevările existente asupra bunului, răspunzând pentru prejudiciile cauzate
creditorului gajist prin ne>ndepiinirea acestei obligaţii.
13. Potrivit art. 203 al Codului de procedură penalâ al Republicii Moldova 62, punerea sub
sechestru a bunurilor, adică a valorilor materiale, inclusiv a conturilor şi depozitelor
bancare, este 0 măsură procesuală de constrângere, care constă în inventarierea bunurilor
materiale şi interzicerea proprietarului sau posesorului de a dispune de ele, iar în cazurile
necesare, de a se folosi de aceste bunuri.
14. Sub sechestru pot fi puse bunurile bănuitului, învinuitului, inculpatului, precum şi ale
părţii civilmente responsabile, în cazurile prevăzute de lege, indiferent de natura bunuri-
lor şi de faptul la cine se află acestea.
15. Punerea sub sechestru a bunurilor poate fi aplicatâ de către organul de urmărire penală
sau instanţă numai în cazurile în care probele acumulate permit de a presupune întemeiat
că bănuitul, învinuitul, inculpatul sau alte persoane la care se află bunurile urmărite le pot
tăinui, deteriora, cheltui. Nu pot fi puse sub sechestru bunuri dacă în procesul penal nu
este înaintată acţiunea civiiă şi dacă pentru săvârşirea infracţiunii incriminate bănuitu-
lui, învinuitului, inculpatului nu poate fi aplicată confiscarea specială a acestora. Punerea
sub sechestru a bunurilor se aplică pe baza ordonanţei organului de urmărire penală, cu
autorizaţia judecătorului de instrucţie sau, după caz, a încheierii instanţei de judecatâ.
16. Despre punerea bunurilor sub sechestru reprezentantul organuiui de urmărire penală
întocmeşte proces-verbal, iar executorul judecătoresc - lista ât inventariere. Copia de
pe procesul-verbal sau de pe lista de inventariere se înmânează, contra semnătură, pro-
prietarului sau posesorului bunurilor puse sub sechestru, iar dacă acesta lipseşte - unui
membru major al familiei lui sau reprezentantului autorităţii executive a administraţiei
publice locaie.
62
Ugea Republicii Moldova, Codul de procedură penalâ al Republicii Moldova (Partea generală) nr. 122-XV
din 14 martie 2003 // Monitorul Oficial a) Republicii Moldova nr. 104-110/447 din 7 iunie 2003.
 408 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
17. Bunurile puse sub sechestru, de regula, se ridică, cu excepţia imobilului şi a obiectelor cu
dimensiuni mari- Metalele şi pietrele preţioase, perlele, valuta străină, bonurile şi hârtiile
de valoare, obligaţiile se transmit pentru păstrare instituţiilor Băncii Naţionale; sumele de
bani se depun in contul de depozit al instanţei dejudecată în a cărei competenţă este jude-
carea cauzei penale respective; celelaite obiecte ridicate se sigilează şi se pastrează de către
organul la al cărui demers bunurile au fost puse sub sechestru sau se transmit pentru pă-
strare reprezentantului autorităţii executive a administraţiei publice locale. Bunurile puse
sub sechestru care nu au fost ridicate se sigilează şi se lasă pentru păstrare proprietarului
sau posesorului ori unui membru aduît al familiei lui, căruia i-a fost explicată răspunde-
rea, prevăzută în art. 251 din Codut penal, pentru însuşirea, înstrăînarea, substituirea sau
tăinuirea acestor bunuri şi despre aceasta se ia de la el un angajament scris.
18. Potrivit art. 343 al Codului civil al Republicii Moldova63, confiscarea bunurilor se permite
printr-o hotărâre judecătorească în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege. în cazurîle
prevăzute de lege, bunuriie proprietarului pot fi confiscate printr-un act administrativ.
Conform art. 106 al Codului penal al Republicii Moldova64, confiscarea specială constă în
trecerea, forţată şi gratuită, în proprietatea statului a bunurilor utilizate la săvârşirea in-
fracţiunilor sau rezultate din infracţiuni. în cazul în care bunurile utilizate la sâvârşirea
infracţiunilor sau rezultate din infracţiuni nu mai există, se confiscă contravaloarea
acestora. Sunt supuse confiscării speciale lucrurile: rezultate din fapta prevăzută de legea
penală; folosite sau destinate pentru săvârşirea unei infracţiuni, dacă sunt ale infractoru-
lui; date pentru a determina săvârşirea unei infracţiimi sau pentru a-I răsplăti pe infrac-
tor; dobândite în mod vâdit prin săvârşirea infracţiunii, dacă nu urmeaza a fi restituite
persoanei vătămate sau nu sunt destinate pentru despăgubirea acesteia; deţinute contrar
dispoziţiilor legale.
19. Componenţa infracţiunii este formulatâ de catre legiuitor ca fiind una formală, momentul
consumării fiind legat de determinarea săvârşirii faptei prejudiciabile prevăzute expres de
Iegea penală.
20. Latura subiectivă a infracţiunii este caracterizată prin existenţa obligatorie a vinovăţiei
în forma intenţiei directe. Adică persoana vinovată îşi dă seama că săvârşeşte una dintre
acţiunile prejudiciabile prevăzute de dispoziţia articolului în cauză, prevede că prin aceas-
ta cauzează anumite daune reJaţiilor sociale ocrotite de legea penală şi doreşte anume
aceasta. Scopul şi motivul infracţiimii poate fî diferit şi nu are importanţă la calificarea
infracţiunii, având doar rol la individualîzarea răspunderii şi a pedepsei penale.
21
Subiectul infracţiunii este persoana căreia i-au fost încredinţate bunurile gajate, seche-
strate sau confiscate ori care era obligată, conform legii, să asigure integritatea lor.
Ca subiect ne poate apărea şi persoana juridică ce practică activitatea de întreprinzător
în anumite situaţii prevăzute expres de legea penaiă în vigoare (art. 21 alin. (3), (4J CP).
Răspunderea penală a persoanei juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător nu
exclude răspunderea persoanei fizice pentru infracţiunea săvârşită (art. 21 alin. 4 CP).
63
Legea nr. 1107 din 6 iunie 2002, Codul civil (Cartea II - Drepturile realer art. 284-511) // Monitoru! Oficial
nr. 82-86/661 ciin 22 iunie 2002.
64
Legea Republicii Moldova, Codul penal al Republicii Moldova, nr. 985-XV din 18 aprilie 2002 // Monitorul
Ofirial al Republicii Moldova nr. 128-123/1012 din 13 septembrie 2002.
Partea specială 409
22. Contrazicerile parţiale apărute între unele reglementări cu caracter internaţional şi legea
penală naţională referitoare îa incriminarea acestor fapte vor determina în consecinţă lipsa
aplicaţiunii parţiale a acestor dispoziţii. CEDO prevede în mod expres că drept rezultat al
încăkării contractelor civile nu poate fi apSicată 0 pedeapsă privativă de libertate. în cazu!
încălcării contractelor de gaj însă, legea penală prescrie închisoare de la 3 la 7 ani. în acest caz
nu este exclusă aplicarea altor pedepse alternative prevăzute de sancţiunea normei penale.
Practicajudiciară
Constituie 0 infracţiune fapta lui P.D. care în numele SRL, al cărei preşedinte era, solicitând
şi primind de la BC "Moldova Agroindbank" un credit in sumă de 150 000 de lei cu dobânzi
aferente, asigurat cu gaj: grîu - 156 de tone şi orz - 30 de tone, în total în sumăde 225 000 de lei,
bunuri încredinţate lui P.D. pentru păstrare, pe care acesta, fără acordul băncii, le-a înstrăinat.
Termenul de rambursare a creditului a expirat, cauzându-se băncii 0 daună in sumă de 144 000
de lei. (Decizia CSJ lra-14/03)
S.P., director de SRL a încheiat contractul nr.07/2002 cu SA "Banca Socială", care a acordat SRL
un credit de 650 000 de lei pe un termen de 12 luni. Pentru asigurarea rambursării creditului
acordat, conducătorul SRL, conform contractului de gaj, a depus în gaj bunuri materiale în va-
loare totală de 682 880 de lei, printre care şi 1120 de tone de cărbune, evaluate de comun acord
al părţiior la suma de 482 700 de lei, care se aflau în păstrare pe teritoriul bazei SRL. Ulterior
S.P., încălcând prevederiîe pct. 4.1 al contractului, fără acordul şi înştiinţarea băncii, a înstrăi-
nat nelegitim 1120 de tone de cărbune nominalizat, care era obiect al gajului. Instanţa de recurs
a considerat legală şi înteineiată condamnarea !ui SP pentru infracţiunea de înstrâh&re ilegală
abunurilorgajate. (Decizia CSj lra-193/04)
O soluţie asemănătoare s-a adoptat şi în cazul lui B.P. (Decizia CSJ lra-333/04)
Sunt aplicabile prevederile art. 251 asupra djrectorului SA "CSB", numita S.E., cărei bunurile
sechestrate nu i-au fost încredinţate personal, însă ea, ca persoană cu funcţie de răspundere
era la curent că asupra a 5 autofrigidere s-a pus sechestru de către executorul judecătoresc ţi,
conform atribuţiilor de serviciu, reglementate prin Statutul S.A. era obligată să asigure inte-
gritatea lor. Dând indicaţii de comercializare şi urmărind procedura de dcsfacere a bunurilor,
S.E. a făcut imposibilă executarea hotărârilor judecătoreşti, săvârşind 0 înstrăinare ilegală a
bunurilor sechestrate. (Decizia CSJ lra-783/04).
Potrivit contractului de credit încheiat între SRL şi BC "Mo!dova-AIB", societăţii i s-a oferit un
credit în sumă de 500 000 de lei. în asigurarea rambursării creditului, SRL a pus în gaj vin în
sumă de 700 000 de lei, lăsat societăţii spre păstrare. Se consideră infracţiune de înstrăinare a
bunului gajat acţiunile directorului SRL - B.P., care, fără înştiinţarea şi acordul băncii comer-
ciale a dat indicaţii de pregătire şi a încheiat contracte prîn care bunul gajat - vin în sumă de
700 000 de lei a fost comercializat. (Decizia CS} lra-667/03)
410
CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Articolul 252. Insolvabilitatea intenţionată
(1) [nsolvabilitatea intenţionată care a cauzat creditorului dauneîn proporţîf mari
se pedepseşte cu amendă în mărime de ia 300 la 600 unităţl convenţionale sau cu închlsoare de până la 3 ani, in
ambele cazuri cu privarea de dreptu! de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe
untermendepânălaSanl.
(2) Aceeaşi acţiune săvârşită:
a) de douâ sau mai multe persoane;
b) cu cauzarea de daune în proporţii deosebit de mari
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1.000 unitâţi convenţionale sau cu inchisoare de la 2 la 5 ani, in
amfaele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe
un termen de pânâ la 5 ani.
[Art. 252 completat prin Legea nr. 333-XV din 07.10.04, în vigoare 22.10.04]
1. Activitatea de întreprinzător, precum şi întreaga activitate economică, este însoţită de
riscul asumării unor pierderi nu numai de către însuşi antreprenorul, dar şi de contra-
genţii săi. Acest fapt este real deoarece includerea oricărui agent economic în circuitul
civil presupune o oarecare încredere şi faţă de el, şi faţă de acţiunile sale. Pentru ca riscul
creditorilor să devină cât mai mic, legiuitorul a inclus in cadrul dreptului real instituţia
insolvabilităţii. Ca bază de iniţiere au servit Legea Republicii Moldova cu privire la fali-
ment adoptată la 26 martie 1996, normele juridico-civile, precum şi alte acte normative în
problemele în cauză. Ulterior, legea sus-menţionată a fost înlocuitâ cu Legea insolvabilită-
ţii, adoptată la 14 noiembrie 2001.
2. Pericolul social al acestei infracţiuni decurge din daunele pricinuite activităţii legale de
antreprenoriat privită prin prisma aspectului financiar. AUfel spus, pericolul social rezidă
în încălcarea drepturilor şi intereselor legale ale creditorilor şi ale aitor persoane cointere-
sate în destabilizarea subiectelor implicate în activitatea legaiă de antreprenoriat, precum
şi în încălcarea drepturilor lucrătorilor societăţilor comerciale, în particular, pe calea
micşorării neîntemeiate a locurilor de muncă vacante65.
3. Obiectul general al infracţiunii este format de relaţiile sociale care asigură ordinea de
drept în Republka Moldova, reglementate şi apărate de legea penală în vigoare. Obiectul
generic - relaţiile sociale care condiţionează apărarea bazelor legale ale economiei naţio-
nale. Obiectul nemijlocit de bază - relaţiile sociale, care apără activitatea legală de antre-
prenoriat şi determină asigurarea intereselor legitime ale creditorilor. Obiectul nemijlocit
facultativ - relaţiile sociale, care asigurâ interesele patrimoniale ale creditorilor.
4. Obiectul material - bunurile materiale, obligaţiunile patrimoniale, documentele care
conţin date (informaţii) vizând bunurile debitorului, locurile aflării acestora sau altă in-
formaţie despre aceste bunuri; documentele contabile; actele ce reflectă activitatea econo-
mică a antreprenorului individual sau a organizaţiei.
5. Dispoziţia art. 252 CP are un caracter de blanchetă, Structura variantei-tip a infracţiunii
ne face trimitere la existenţa obligatorie a trei semne ale aspectului obiectiv al infracţiu-
nii: elementul material (insolvabilitatea intenţionată); urmarea imediată (cauzarea unor
daune în proporţii mari creditorului); raportul de cauzalitate între elementul material şi
urmarea imediată.
KoMMeutnapui't K YzonoeuoMy Kodettcy POCCUUCKOU Qedepanuu,
B. M. /ieSefleua, M OCKBU , 1999 r., pag. 440. -e, nofl pefl. K).
H.
1 Partea specială 411
6. Conform Legii insolvabilităţii nr. 632-XV din 14 noiembrie 200166, prin insolvabilitate
se are în vedere situaţia financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea de a-şi
onora obligaţiile de plată.
7. Nu orice neachitare a datoriilor înseamnă insolvabilitate, ci numai acea care apare în
cazul incapacitâţii economico-financiare a debitorului, urmată de pretenţiile formulate
de către creditori. Anume aceste situaţii determină sesizarea instanţei pentru intentarea
procesului de insoivabilitate. Instanţa examineazâ din oficiu toate circumstanţele rekvan-
te pentru procesul de insolvabilitate.
8. Prin hotărâre judecătorească, persoana juridică poate fi declaratâ insolvabiiă dacă ea nu-şi
poate onora obligaţiile de plată faţă de creditori. Temeiurile şi modut de declarare de către
instanţa de judecată a persoanei juridice drept insolvabile se stabileşte prin lege (art. 101
alCoduluicivil)67.
Instanţa examinează din oficiu toate circumstanţele relevante pentru procesul de insolva-
bilitate. Potrivit art. 22 al Legii nr. 632-XV, temeiul general de intentare a unui proces de
insolvabilitate este incapacitatea de platâ a debitorului.
Incapacitate de plată - situaţie a debitorului caracterizată prin incapacitatea lui de a-şi
executa obligaţiile pecuniare scadente, indusiv obligaţiile fiscale. Incapacitatea de plată
este, de regulă, prezumată în cazul când debitorul a încetat să efectueze plăţi.
Debitor - orice persoană care are datorii la plata creanţelor scadente, inclusiv a creanţelor
fiscale, şi împotriva căreia a fost depusa în instanţa de judecată o cerere de intentare a unui
proces de insolvabilitate.
Obligaţii de plată curente - impozite, taxe şi alte obligaţii de plată, credite şi dobânzi
aferente lor, majorări de întârziere (penalităţi), calculate din momentul încheierii acordu-
lui-memorandum, datorii eşalonate sau reeşalonate, conform acordului-memorandum, în
tranşe prevăzute pentru perioada raportată.
9. Temeiul special de intentare a unui proces de insolvabilitate este supraîndatorarea debito-
rului, în cazul în care debitorul reclamat este o persoană juridică responsabilă de creanţele
creditorului în limita patrimoniului ei.
Supraîndatorare - situaţie financiară a debitorului, a cărui răspundere este limitată prin
lege la valoarea patrimoniului său, în care valoarea bunurilor nu mai acoperă obligaţiile
existente ale acestuia.
10. Procesul de insolvabilitate se intentează (art. 21 al Legii nr. 632-XV) doar pe baza cererii de
intentare a procesului de insolvabilitate (cerere introductivă). Dreptul de a depune cerere
introductivă îl au debitorul, creditorii şi alte persoane indicate în Legea insolvabilităţii.
11. Cererea de intentare a procesului de insolvabilitate unei bănci poate fi înaintaîă doar de
Banca Naţională a Moidovei. Aceasta înaintează cererea introductivă în cazul în care re-
trage băncii respectîve autorizaţia de funcţionare în temeiul incapacităţii de plată sau al
supraîndatorării, sau în cazul existenţei pericolului iminent de intrare a băncii în incapa-
citate de plată (art. 205 al Legii insolvabilităţii). Cererea introductivă privind intentarea
66
Monitorul Oficial al Republkii Moldova nr. 139-140/1082 din 15 noiembrie 2001.
67
Legea nr. 1107 din 6 îunie 2002, Codul civi) (Cartea I - Dispozîţii generale: art. 1-283) // Monitorul Oficial
nr. 82-86/661 dîn 22 iunie 2001.
412 CO D U L PE N AL CO ME N T A T ŞI AD N O TA T
procesuîui de insolvabilitate a gospodăriei ţărăneşti (de fermier) poate fi înaintată de con-
ducătorul gospodăriei doar cu acordul scris al tuturor membrilor ei (art. 209 al Legii insol-
vabilităţii). Cererea introductivă privitoare la insolvabilitatea unei companii de asigurări
poate fi depusă de către debitor, de creditorii chirografari şi de organul de stat autorizat cu
reglementarea activitâţii de asigurare (art. 212 al Legii insolvabilităţii). Cererea introduc-
tivă cu privire la insolvabilitatea unui participant profesionist la piaţa valorilor mobiliare
poate fi depusă de către debitor, de creditorii chirografari şi de autoritatea de stat abilitată
cu funcţii de reglementare pe piaţa valorilor mobiliare (art. 216 al Legii insolvabilităţii).
12. Cererea de declarare a însolvabilităţii se depune la Curtea de Apel Economică în confor-
mitate cu prevederile prezentului cod şi ale altor legi şi se judecă în instanţă conform
normelor generale din Codul de procedură civilă, cu excepţiile şi corapletările stabilite
de legislaţia insolvabilităţii (art. 355-356 al Codului de procedură civilă nr. 225-X.V din
30mai2003)68.
13. Debitorul este în drept să depună cerere introductivă în situaţia în care există pericolul in-
trării lui în incapacitate de plată când, în mod previzibil, nu-şi va putea executa obligaţiile
pecuniarelascadenţă.
14. în cazul insolvabiiităţii debitorului din culpa fondatorilor (membrilor) lui, a membrilor
organelor executive sau a unor alte persoane care au dreptul de a da indicaţii obligatorîi
pentru debitor ori pot infiuenţa în alt mod acţiunile debitorului finsolvabilitate intenţio-
nată), aceştia poartă răspundere subsidiară faţă de creditori în măsura în care bunurile
debitorului sunt insuficiente pentru executarea creanţelor creditorilor (art. 27).
15. Instanţa de judecată hotărăşte, pe baza aprecierii temeiului insolvabilităţii şi a faptelor
constatate în cadruî examinării cererii introductive, asupra intentării procesului de in-
solvabilitate sau asupra respingerii cererii introductive (art. 44).
16. Luând în vedere însâ că instituţia insolvabililăţii este o instituţie ce cade sub jurisdicţia
comercială, nu putem vorbi despre anumite legături între aceasta şi instituţia infracţiunii.
Insă, dacă persoana cu funcţie de răspundere a debitorului săvârşeşte unele acte ilegală,
care au determinat existenţa reală a insolvabilităţii, răspunderea penală va avea ca bază
art. 252 CP.
17. Elementul material poate fi descris prin crearea sau exagerarea intenţionată a insolvabili-
tăţii debitorului, gestionarea intenţionat incompetentă a afacerilor. Ca modalităţi faptice
pot fi: încheierea unor tranzacţii evident neconvenabile, care nu corespund unei practici
normale; asumarea din punct de vedere economic neîntemeiat a unor datorii strâine;
micşorarea activelor; folosirea bunurilor sau creditelor debitorului în interes personal;
desfăşurarea unei activităţi comerciale în interes personal sub acoperirea cheltuielilor;
procurarea de fonduri pentru debitor la preţuri exagerate; dispunerea continuării unei
activităţi a debitorului care ducea în mod vădit debitorul la incapacitatea de plată etc. Este
cazul determinării obligatorii pentru incriminarea faptei pe baza art. 252 CP existenţa
reală a incapacităţii de plată a debitorului.
18. Urmarea imediată - cauzarea unor daune în proporţii mari creditorilor (art. 126 CP).
Aceste daune constau in prejudiciul material real adus creditorilor, precum şi în forma
unor venituri nerealizate.
Monitoru! Oficial al Republicii Moldova nr. 111-115/451 ttin n iunie 2003.
Partea specială 413
Dicţionarul explicativ ai limbii române defineşte creditorul drept titular al unui drept de
creanţă; persoană sau instituţie care a acordat cuiva un credit69.
19. Raportul de cauzalitate dintre elementul materia] şi urmarea imediată constituie un semn
obligatoriu al aspectului obiectiv al infracţiunii.
20. Componenţa de infracţiune este materială, infracţiunea considerându-se consumatâ din
momentul cauzării unor daune în proporţii mari creditorilor.
21. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin vinovăţie în forma intenţiei
directe70.
22. Motivele pot fi diferite, în unele cazuri având importanţă pentru calificare cele personale
sau interesele altor persoane.
Prin interese personale sau interese ale altor persoane trebuie înţeies căpătarea unor privi-
legii patrimoniale, crearea condjţiiîor favorabile pentru refuzul de a achita plăţile fiscale,
lichidarea vreunui concurent, trecerea la 0 altă funcţie mai bună etc.
23. Subiectul infracţiunii poate fi numai persoana fizică responsabilâ, ajunsă la vârsta de
16 ani, care este descrisă prin prisma unor semne speciale obligatorii: persoana cu funcţie
de răspundere a debitorului şi/sau proprietarul debitorului.
24. Săvârşirea infracţiunii de două sau mai muite persoane presupune săvârşirea faptei prin
participaţie simplă (art. 4<CP).
25. Daune în proporţii deosebit de mari - mai mult de 1 500 de unităţi convenţionale (art.
126 CP).
Articolul 253. Insolvabilitatea fictivă
(1) Insolvabilitatea fictivâ care a cauzat creditorului dauneîn proporţil mari,
se pedepseţte cu amendă în mărime de !a 300 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 3 ani, în
ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exerdta o anumită activîtate pe
un termen de până la 5 anî.
(2) Aceeaşi acţiune săvârşită:
a) de două sau mai multe persoane;
b) cu cauzarea de dauneîn pioporţil deosebit de mari
se pedepseşte tu amendâ in mărime de la 500 ia 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani, în
ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un
termen de până la 5 ani.
[Art. 253 compietat prin Legea nr. 333-XV din 07.10.04, în vig.oare 22.10.04]
1. Pericolul socia.Ul infţ^ţiunii reiese din modalitatea de manifestare a încăkârii interese-
lor creditorului,, ţ%ţ te ?a#u,ţţ particulare şi a intereselor statului71.
69
Academia Română, Institutul de Lingvistică "Iţugu Iordan", DEX - Dicţionarul explicativ al limbii româ-
ne, Univers Encicfoperdic, Ediţia a Il-a, Bucureşti, 1998, P ag> 237; pag- 495 - Insolyabilitate - situaţieîn care
se află un debitor ale cărui bunuri sunt de 0 valoare mai mică decât lotalîtatea obligaţiilor care a.r urma sâ
fie salisfăcute cu acele bunurî.
70
A. Borodac, Manual de dreptpenal. Parlea specială. Chişinău, 2004, pag. 339.
71
KoMMeiwiapuii K YzonomoMy Kodexcy POCCUUCKOÎI 4>edepaHUU> H3flaKwe 2-e, noft p£«. K). H.
B. M. JIe6esei>a, MocKBa, 1999 r., pag. 441.
414 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
2. Obiectul nemijlocit al infracţiunit - relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare nor-
maSă este condiţionată de realizarea activităţii legale de întreprinzător, asigurându-se
interesele prevăzute de lege ale creditorilor în situaţia de insolvabilitate.
3. La fel ca şi în cazul insolvabilităţii intenţionate, în cazul celei fictive72, legiuitorul nu oferă
o interpretare descriptivă, apelând la determinarea elementului materiai ca un semn de
blanchetă.
4. Conform art. 27 alin. (2) al Legii insolvabilităţii nr. 632-XV din 14 noiembrie 2001",
dacă "debitoruf depune cererea introductivă in cazu! în care el dispune de posibilităţi
reale de a satisface integral creanţele creditorilor {insolvabilitate fictivă), debitorul poartă
râspundere pentru prejudiciile cauzate creditorilor prin depunerea cererii în cauză". Cu
alte cuvinte, declararea intenţionat falsă a incapacităţii de plată a debitorului, reaiizată
în conformitate cu iegea, dar pe baza unei informaţii false, va determina existenţa unei
insolvabilităţi fictive.
5. Delimitarea infracţiunii prevăzute de varianta-tip a art. 252 alin, (1) CP de cea stipulată
în art. 253 alin. (1) CP rezidă doar într-un singur semn de evaluare a modalităţii norma-
tive74. Adică în cazul insolvabilităţii intenţionate (art. 252 CP) incapacitatea de plată a
debitorului (în special, supraîndatorarea debitorului, în cazul în care debitorul reclamat
este o persoană juridică responsabilă de creanţele creditorilor în limitele patrimoniului
ei) este reală, dar existenţa acesteia este condiţionată de anumite încălcări comise de către
anumiţi subiecţi speciali, pe când în cazul insolvabilităţii fictive (art. 253 CP), deşi proce-
dura de intentare a procesului de insolvabilitate este legală, informaţia prezentată pentru
intentarea acestui proces este falsă.
6. Declararea intenţionat falsă a incapacităţii de plată într-o formă sau procedură neprevă-
zută de lege poate forma, după caz, conţinutul normativ al incriminării prevâzute de art.
190 CP - escrocheria.
7. Urmarea imediată constă în cauzarea unor daune in proporţii mari creditorilor. Conform
art. 126 CP, prin daune în proporţii mari trebuie înţelese acele prejudicii patrimoniale rea-
le sau în forma unor venituri nerealizate care depăşesc la momentul săvârşirii infracţiunii
valoarea a 500 de unităţi convenţionale (mai mult de 10 000 de lei).
8. Componenţa infracţiunii este apreciată drept una materială, adică infracţiunea se consi-
deră consumată din momentul cauzârii unei daune în proporţii mari creditorilor.
9. Latura subiectivă a infracţiunii poate să se manîfeste prin intenţie directă, adică vino-
vatul îşi dă perfect seama de faptul că depune o cerere introductivă falsă în instanţa de
1
judecată în cazul existenţei reale a capacităţii de plată, prevede că prin această cauzează
daune creditorilor şi doreşte anume aceasta. Scopul infracţiunii, deşi nu este prevăzut în
mod normativ, faptic ar putea fi: inducerea în eroare (pentru amânarea şi/sau eşalonarea
plăţilor cuvenite creditoriior, obţinerea de reduceri la datorii).
Academia Română, Institutul de Lingvisticâ "Iorgu lordan", DEX - Dicţionarul explîcativ al limbii româ-
ne, Univers Encicloperdic, Ediţia a Il-a, Bucureşti, 1998 // pag. 377: fictiv - care nu esle în realitate, care nu
I
aparţine realităţii, care este plâsmuit sau există doar în mod convenţional; imaginar, fals.
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 139-140/1082 din 15 noiembrie 2001.
Codul penal al Republirii Moldova. Comentariu. Sub redacjia lui A.Barbăneagră, Chiţinău, 2003, pag. 549.
Partea specială 415
10. Subiectul infracţiunii - persoană fizică responsabilă, cu vârsta de 16 ani, care este descrisă
prin prisma unor semne speciale obligatorii; persoana cu funcţie de răspundere a debito-
rului şi/sau proprietarul debitorulut.
11 Săvârşirea infracţiunii de două sau mai multe persoane - incriminarea faptei, pe baza
art. 252 alin. (2) lit. a) CP, are loc în cazul săvârşirii faptei prin participaţie simplă (art.
44 CP).
12 Daune în proporţii deosebit de mari - prejudicii materiale reale sau sub forma unor veni-
turi nerealizate care depăşesc valoarea a 1 500 de unităţi convenţionale (30 000 de lei).
Articolul 254. Comercializarea mărfurilor de proastă calitate sau necorespunză-
toarestandardelor
(1) Comerdaiizarea inîenţionată a mărfurilor de proastă calitate sau necorespunzătoare standardelor, săvâr-
şită în propor ţii mari,
se pedepseşte cu amendăîn mărime de la 600 la 800 unităţî convenţionale, iarpersoana jurîdkâ sepedepseştecu
amendă în mărtme de la 1.000 la 5.000 unitâţi convenţionale cu privarea de dreptul dea exercita oanumită
atîivitate pe un termen de pânâ la 2 ani sau cu lichidarea înlreprinderii.
(2) Aceeaşi acţiune: săvârţită repetat; dacă a provocat din imprudenţa vâtămarea gravă sau mediea sănătăţii
ori decesul persoanei,
se pedepseşîe cu amendă ffi m'ărime de la 800 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 1 la 3 ani,
iai persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 5.000 la 8.000 unităţi convenţionale cu
privarea de dreptul de a exerctta 0 anumita activitate pe un termen de până la 3 ani sau cu lithidarea
intreprinderii.
(3] Acţiunile prevâzute la alin. (1) sau (2): săvârşite în proporţji deosebit de mari; dacă au provocat decesul a
douâ sau mai multor persoane,
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1.000 la 1.500 unităţi convenţionale sau cu inchisoare de la 3 la 7 ani, iar
persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mârime de la 8.000 la 10.000 unităţi convenţionale cu
privarea de dreptul de a exercita 0 anumită activitate pe un termen de până ia 5 ani sau cu lichidarea în-
treprlnderii.
[Art. 254 in redacţia Legii nr. 158-XV din 20.05.04, în vigoare 18.06.04]
Potrivit art. 2 al Legii Republicii Moldova privind protecţia consumatorilor nr. 105-XV
din 13 martie 200375, raporturile în domeniul protecţiei consumatorilor sunt reglementate
prin prezenta lege, Codul civil, alte legi şi acte normative în domeniui respectiv. încălcarea
prevederilor prezentei legi atrage răspundere materială, rivilă, contravenţională saupena-
Iă, după caz.
Pericolul social al acestei infracţiuni decurge din daunele cauzate relaţiilor sociale din
domeniul comerţului şi deservirii popuiaţiei, precum şi din daunele reale aduse consu-
matorilor (obiectul nemijlocit de bază al infracţiunii). Prin săvârşirea acestei infracţiuni
se discreditează activitatea comercială a ţării, care are menirea să propună cetăţenilor
mărfuri şi produse calitative. în acest mod se pricinuiesc daune întregii economii naţio-
nale a ţării, deoarece în condiţiile economiei de piaţă venitul îl obţine producătorul, care
propune consumatorului produse şi mărfuri calitative şi la preţ accesibil. Totodată daune-
le pricinuite economiei naţionale se mai manifestă prin folosirea neraţionată a bogăţiilor
Monitorul Ofkial al Republicii Moldova nr. 126-131/507 din 27 iunie 2003.
416 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
naturate, materiei prime şi a resurselor energetice, care se utilizează la producerea acestor
produse şi mărfuri, sunt de asemenea utilizate în zadar forţeie de muncă, în fine se aduce
atingere intereselor legale ale consumatorului, această producţie (marfă) fiind comercia-
lizată. Ca obiect nemijlocit adiacent ne apare sistemul de relaţii sociale, care asigură viaţa
şi sănătatea persoanei.
3. Obiectul material al infracţiunii prevăzute de art. 254 CP îl constituie mărfurile de proas-
tă calitate sau necorespunzătoare standardelor, precum şi corpul fizic al persoanei, privit
ca o totalitate de funcţii şi procese organice care menţin individul în viaţă.
Din punct de vedere etimoîogic, noţiunea de marfă presupune un produs al muncii des-
tinat schimbului prin intermediuiui vânzării-cumpărării 76.
Potrivit Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 23 din 10 iulie 1997 Cu privire la
practica apiicării legislaţiei penale şi administrative pentru protecţia consumatorilor, re-
zultatul activităţii omului pentru satisfacerea necesităţilor altor persoane şi ale societăţii în
ansamblu se cuprinde în noţiunea de producţie. Prin producţie se înţelege atât produse-le
finite, cât şi semifabricatele, materia primă etc. 77 0 varietate a producţiei sunt mărfurile - ca
produse rezultate din activitatea industriei sau din activitatea omuiui, create pentru
satisfacerea unor necesităţi ale consumatorului prin schimb, vânzare-cumpărare. Parti-
culariîatea caracteristică mărfii este valoarea ei utilă, capacitatea de a satisface anumite
necesităţi şi de a avea preţ, adică cost în formă bănească a valorii mărfii.
Legea nr. 105-XV operează cu noţiunea de produs, definindu-1 ca pe un bun material des-
tinat pentru consum sau utilizare individuală {art. 1).
4. Calitatea presupune un ansamblu de caracteristici ak unui produs, serviciu, care îi
conferă aptitudinea de a satisface, conform destinaţiei, necesităţile explicite sau impli-
cite. Cu alte cuvinte, calitate a produselor inseamnă totalitatea însuşirilor care reflectă
securitatea, aspectul inovaţiei, longevitatea, siguranţa, spiritul de economie, ergonomic,
estetic, ecologic al produselor etc, ceea ce le atribuie capacitatea pentru a satisface cerin-
ţele consumatorului conform destinaţiei. Producţia, de asemenea, trebuie sâ corespundă
normelor, standardelor tehnice şi altor documente normative stabilite pentru ea şi apro-
bate de organele respective, în care se determină principiile sau caracteristicile generale
privind anumite obiecte ale standardizării sau cerinţele tehnice şi regulile cărora trebuie
să corespundă producţia concretă.
5. Potrivit p. 9 al Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 23 din 10 iulie 1997,
producţia este considerată necalitativă în cazul in care nu corespunde cerinţelor care
rieţăţik ei> adică este fabricată cu încălcarea standardelor, normelor şi f,
aprobate pentru ea, în urina. cărui fapt o astfel de producţie sau nu poate în ge-nere s.ă fie
folosţtă confovm destinaţiei speclale, sau necesită o refacere esenţiala; mărfuri necalitative
sunţ considerate acelea care fără o prelucrare totală sau substanţială nu pot fi cqnsumate
sau uţilizaţe după destinaţia lo.r, la fel mărfurile care, fiind utilizate sa,u p&şţra-ţe, ny, a,u r?
ziş,tat termenelor sale de ga.ranţie, valabtlit^te sau durata de funcţionare.
,. ţţişLt^tutu,!, de Lingvistică "Lorgu lordan", DEX - Dic.ţioftariiL expli.cat iv a.l liinbii româ-
iie, Univţţş EjţMŢÎţloperdiic,. Ediţi.a a II-a, Bucureşti, 1998,, pag. 6OQ.
Repul?lica Moldova, Curtea Supremă de Justiţie, Culegere de hotărâri explkative (mai 1974-iulie 2002),
Chişinău, 2092, pag. 334,,
i
Partea specială 417
6. Termen de valabilitate - perioadă de timp, stabilită de către agentul economic care fabri-
că un produs perisabil sau un produs care, în scurt timp, poaîe deveni periculos pentru
sănâtatea consumatorilor, în cadrul căreia produsul trebuie să-şi păstreze caracteristicile
specifice, cu condiţia respectării regulilor de transport, manipulare, depozitare, păstrare,
utilizare şi consum. Pentru produsele alimentare şi medicamente, îermenul de valabilitate
este data-limită de consum.
în conformitate cu Legea Republicii Moldova privind produsele alimentare nr. 78-XV
din 18 martie 200478, data-limită de consum este considerată data stabilită de producător
pentru produsele alimentare care, din punct de vedere microbiologîc, au un grad sporit
de perisabilitate şt sunt susceptibile de a prezenta un pericol imediat pentru sănătatea
consumatorului (art. 2).
7. Termen de garanţie - perioadă de timp, prescrisă sau declarată, care curge de la data
achizîţionării produsului, serviciului şi în cadrul căreia produsul, serviciul irebuie să-şi
păstreze caracteristicile prescrise sau declarate, iar producătorul, vânzătorul, prestatorul
îşi asumă responsabilitatea remedierii sau înlocuirii pe cheltuiala sa a produsului, servi-
ciului necorespunzător dacă deficienţele nu sunt imputabile consumatorului. Pentru pro-
ducţia alcoolică, termen de garanţie constituie perioada de timp, stabilită de producător
în documentele normative, care curge de la data îmbutelierii şi în cadrul căreia produsul
achiziţionat trebuie să-şi păstreze caracteristicile prescrise sau declarate.
în conformitate cu Codur civil al Republicii Moldova 79, termenul de garanţie începe să
curgă din momentul predârii bunuiui de către vânzător dacă contractul nu prevede altfel.
Garanţia este aplicabilă, pe durata garanţiei stabilite pentru bunurile principale, şi asupra
accesoriilor dacă în contract nu este prevăzut altfel (art. 772).
8. Durată de funcţionare - perioadă de timp, stabilită de către producător (agentul economic
care fabrică un produs) în documentele normative pentru produsele de folosinţâ îndelun-
gată, în cadrul căreia produsele, altele decât cele pentru care a fost stabilit termen de vala-
bilitate, trebuie să-şi menţină caracteristicile specifice cu condiţia respectării regulilor de
transporî, manipulare, depozitare, păstrare, exploatare şi consum.
9. Din cele menţionate mai sus reiese că calitatea produsului (mărfii) include în sine douâ
aspecte: posibilitatea utilizării conform destinaţiei; termenele de garanţie, de valabilitate
şi durata de funcţionare. în primul rând calitatea produsuiui este legată de posibilitatea
de utilizare a lui conform destinaţiei. Dacă produsul nu poate fi utilizat sau consumat - el
este considerat necalitativ. în rândul al doilea, calitatea produsului depinde de termenele
respective. Cu cât sunt mai mari aceste termene, cu atât produsul este mai calitativ şi
invers. Această afirmaţie înseamnă că incălcarea termenelor respective la fel ne demon-
strează faptul că produsul nu se poate folosi conform destinaţiei sale.
10. în cazul în care marfa este falsificată, fapta infracţională urmează a fi calificată drept
escrocherie. Produsul falsificat (contrafăcut) presupune produsul, fabricat din alţi compo-
nenţi, în alte proporţii sau in alte condiţii decât cele sîabîlite in documentele normative,
care este prezentat drept veritabil.
78
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 83-87 din 28 mai 2004.
79
Legea nr. 1107 din 6 iunie 2002, Codul civil (Cartea III - Obligaţiile: art. 512-1431) // Monitorul Oficial nr.
82-86/661 din 22 iunie 2002.
 418
CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
11. Conform Regulamentului cu privire la sistarea fabricării şi (sau) comercializării (execu-
tării, prestării) produseior (proceselor, servkiilor) nestandardizate, de calitate inferioară,
retragerea din circulaţie a produselor falsificate şi nimicirea produselor (proceselor,
serviciilor) ce prezintâ pericol pentru viaţa şj sănătatea consumatorilor şi pentru mediul
ambiant80 produsele (procese, servicii) nestandardizate sunt definite ca şi cele de calitate
inferioară ţi ar însemna acele produse (procese, servicii) ce nu corespund prevederilor
documentelor normative cel puţin la unul dintre indicii calitativi. în sens penal, aceste
noţiuni, deţi sunt strâns legate între ele, nu sunt identice.
12. Potrivit Legii Republicii Moldova cu privire ]a standardizare nr. 590-XIII din 22 septem-
brie 199581, standardizarea constituie activitatea specifică ce stabileşte, pentru probleme
reale sau potenţiale, prevederi destinate unei utiiizări comune şi repetate, urmând obţine-
rea unui grad optim de ordine într-un context dat. Printre scopurile de bază ale standar-
dizării se enumeră asigurarea tehnico-normativă a conformităţii produselor, proceselor
şi serviciilor cu destinaţia lor; protecţia intereselor consumatorilor şi ale statului prin
asigurarea calitâţii produselor, proceselor şi serviciilor, caracterului inofensiv al acestora
pentru viaţa şi sănătatea oamemlor, bunurile lor şi pentru mediul înconjurător etc.
13.Din punct de vedere etimologic standardul presupune o normă sau un ansamblu de norme
care reglementează calitatea, caracteristicile, forma etc. unui produs; document în care sunt
consemnate aceste norme82. Potrivit Legii nr. 590-XIII, standardul este un document sîa-
bilit prin consens şi aprobat de un organism recunoscut, care prevede, pentru utilizări co-
mune şi repetate, reguli, prescripţii şi caracteristici comune referitoare la diverse activităţi
sau rezultatele acestora, în scopul obţinerii unui grad optim de ordine într-un context dat.
14.Produs necorespunzător (defectuos) - produs, serviciu care nu corespunde cerinţelor
prescrise sau declarate.
Conform Hotărârii Plenului Curţii Supreme de fustiţie nr. 23 din 10 iulie 1997, se consi-
deră necorespunzătoare standardelor şi cerinţelor tehnice stabilite producţia fabricată cu
devieri de la standardele de stat şi de ramură, de la cerinţele tehnice ţi alte documente nor-
mative, aprobate de organele respective, în care se determină principiile şi caracteristicile
generale privind anumite obiecte ale standardizării sau cerinţele tehnice cărora trebuie sa
corespundă producţia concretă.
15.Latura obiectivă a infracţiunii presupune determinarea obligatorie a elementului material
în forma comercializării mărfurilor de proastă calitate sau necorespunzătoare standarde-
Ior şi a unei condiţii - proporţia mare a activităţii de comerţ cu aceste mărfuri.
16.Comercializare - punerea acestor mârfuri în vânzare către consumator, efectuarea acţiu-
nilor de barter cu aceste mărfuri, achitarea in formă naturalâ cu alţi agenţi economici. Co-
mercializarea presupune două modalităţi: desfacerea propriu-zisă şi livrarea produselor.
Desfacerea mărfurilor presupune complexul de mâsuri, realizate de către producătorul
de producţie şi de marfă sau de mediatorul comercial pentru vânzarea sau transmiterea
mărfurilor consumatorilor cu alte condiţii.
80
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1300 din 31 decembrie 1998 // Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr. 5-6 din 21 ianuarie 1999.
81
Monitoru] Oficial al Republicii Moldova nr. 11-12/116 din 22 februarie 1996.
82
DEX, Op. ci7.,pag. 1015.
419
Partea specială
Prin livrarea mărfurilor pe piaţa de desfacere se înţelege transmiterea produselor de către
producător (întreprindere, instituţie, organizaţie sau de către cetăţeanul-antreprenor,
care fabrică producţia) mediatorilor comerciali (bazelor angro, depozitelor, întreprinderi-
lor comerciale şi altora) pentru desfacere.
17. Legea Republicii Moldova cu privire la comerţul interior nr. 749-XIII din 23 februa-
rie 199683 accentuează că printre principiile de bază ale activităţii comerciale se află
respectarea intereselor consumatorilor, agenţilor economici şi ale statului, asigurarea
unui uivel înalt de deservire comercială, inclusiv calitatea adecvată a mărfurilor, oferite
cumpărăEorilor. Potrivit Legii vânzării de mărfuri a Republicii Moldova nr. 134-XIII din
3 iunie 199484, cumpărâtorul recepţionează mărfurile în cantitatea şi de calitatea prevă-
zută, conform legii, standardelor, condiţiilor tehnice şi dauzelor contractului, iar potrivit
art. 5 al Legii nr. 105-XV, orice consumator are dreptul la protecţia împotriva riscului de
a achiziţiona un produs, un serviciu care ar putea să-i afecteze viaţa, sănătatea, ereditatea
sau securitatea ori să-i prejudicieze drepturile şi interesele legitime; sesizarea asociaţiilor
pentru protecţia consumatorilor şi autoritâţilor publice asupra încălcării drepturilor şi
intereselor sale legitime, în calitate de consumator etc.
1S. Potrivit Codului civil al Republicii Moldova 85, prin lege, standarde şi alte dispoziţii obliga-
torii pot fi stabilite termene de valabilitate a calităţii bunului, după a căror expirare bunul
este considerat nesuscep^ibil de utilizare (termen de valabilitate). Vânzătorul este obligat
să transmită bunul în a cărui privinîă este stabilit un termen de valabilitate astfel încât
cumpărătorul să îl poatâ utiliza la destinaţie până la expirarea acestui termen (art. 773).
19. Pe baza Hotârârii Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Regulilor de
bază ale comerţului cu amănuntul şi activităţii în sfera alimentaţiei publice pentru agenţii
antreprenoriatului din teritoriul Republicii Moldova nr. 49 din 24 ianuarie 199486, este in-
terzisă vânzarea mărfurilor nemarcate, de calitate proastâ, care nu au aspectul corespun-
zâtor de marfă, cu termene expirate, precum şi a celor livrate fără documentaţia cuvenită
care confirmă calitatea (certificat de calitate, certificat veterinar).
20. Potrivit Hotărârii Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Regulilor de co-
mercializare cu amănuntul a unor tipuri de mârfuri alimentare şi nealimentare nr. 65 din
26 ianuarie 200187, vânzătorii sunt obligaţi să supravegheze calitatea mărfurilor comercia-
lizate şi, în caz de depistare a înrăutăţirii indicilor calităţii mărfurilor, până la expirarea
termenelor de valabilitate, sâ comunice despre aceasta administraţiei intreprinderii de
comerţ, în scopul adoptării deciziilor privind comercializarea ulterîoară a mărfurilor sau
reducerea preţului cu amănuntul (p. 8).
21. Legea Republicii Moldova cu privire la evaluarea conformităţii produselor nr. 186-XV din
24 aprilie 200388 stabileşte cadrul legal pentru evaluarea conformitâţii produselor, utila-
jelor, proceselor, tehnologiilor, sistemelor de producţie şi lucrărilor potenţial periculoase,
J
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 31 din 23 maî 1996.
84
Monitorul Ofîcial al Republicii Moldova nr. 17 din 8 decembrie 1994.
85
Legea nr. 1107 din 6 iunie 2002, Codul civil (Cariea I I I - Obligaţiile: art. 512-1431) // Monitorul Oficial nr.
82-86/661 din 22 iunie 2002.
86
Monilorul Oficial al Republicii Moldova nr. 1 din 30 aprilie 1994.
K7
Monîtorul Oficial al Republicii Moldova nr. 11-13 din 1 februarie 2001.
88
Monilorul Oficial al Republitiî Moldova nr. 141-145 din n iulie 2003.
 420
CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
software, sistemelor caiitaţii şi serviciilor, precum şi pentru supravegherea produselor
piasate pe piaţă şi/sau utîlizate în Republica Moldova în scopul asigurării securităţii
naţionale, evitării fraudelor, apărării drepturilor, protecţiei vieţii, eredităţii, sănătăţii şi
bunurilor consumatorilor, protecţiei mediului (art. 1).
22. Produseleplasatepepiaţă trebuie să fîe însoţite de certificate de conformitate sau de decla-
raţii de conformitate, de alte documente conform legislaţiei. Se interzîce comercializarea
produseior care nu corespund cerinţelor obligatorii stabilite în documentele normative
sau care, utilizate în condiţii normale, pot pune în pericol viaţa, sănătatea, ereditatea şi se-
curitatea consumatorilor; comercializarea produselor cu încălcarea cerinţelor de calitate
stabilite de documentele normative sau contrar interdicţîei organujuî de control; comer-
cializarea produselor cu termenul de valabilitate expirat (art. 6 al Legii nr. 105-XV).
23. Vânzătorul este obligat: să se asigure că produsele oferite spre comercializare sunt inofen-
sive şi corespund cerinţelor prescrise sau declarate;89 să nu comercializeze produse despre
care deţine informaţii că sunt periculoase sau care se consideră periculoase; să retragă din
comercializare produseîe la care organeie de control sau speciaiiştii proprii au constatat
neîndeplinirea cerinţelor prescrise sau declarate sau care ar putea afecta viaţa, sănătatea,
ereditatea şi securitatea consumatorilor, dacă această măsură constituie singurul mijloc
prin care pot fi eiiminate neconformitaţile respective; să răspundă pentru prejudiciul
cauzat de produsul necorespunzător, pe toată durata de funcţionare sau a termenului de
valabilitate stabilite, cu condiţia respectării de către consumator a regulilor de transport,
depozitare, păstrare, utilizare şi consum (art. 8 al Legii nr. 105-XV).
24. Răspunderea pe baza art. 254 CP intervine în cazui în care a fost comercializată marfă
de proastă calitate ori care nu corespunde staiidardelor, dacă a fost săvârşită în proporţii
mari (condiţie obligatorie a infracţiunii).
25. Infracţiunea va fi considerată drept consumată din momentui transmiterii produselor şi
mărfurilor către consumator. In caz de transmitere a mărfurilor şi produselor intermediarilor
comerciali pentru desfacerea lor ulterioară consumatorilor, infracţiunea va fi consumată din
momentul acestei transmiteri, adică din momentul lansării produselor şi mărfurilor pe piaţă.
26. Latura subîectivă (în sensul art, 254 alin. (1) CP) se caracterizeazâ prin vinovăţie intenţio-
nată. Scopul şi moîivul infracţiunii nu au importanţă pentru încadrarea juridică a faptei
prejudiciabile în limitele normativităţii penale. în ceea ce priveşte art. 254 alin. (2) lit. b),
alin. (3) lit. b) CP, este vorba despre o infracţiune cu două forme de vinovăţie.
27. Subiect al infracţiunii poate fi persoana fizică, responsabilă, ajunsă la vârsta de 16 ani, care
comercializează mărfuri de proastă calitate sau necorespunzătoare standardelor {vânză-
torul), precum şi persoana juridică.
Hotărârea Plenului menţionează că subiect al infracţiunii privind protecţia consumato-
rilor, de regulă, pot fi numai persoanele care poartă răspundere (obligaţie) pentru pro-
ducerea sau comercializarea mărfurilor, înclusiv fabricarea producţiei de calitate bună,
efectuarea controlului asupra calităţii producţiei.
Produs, serviciu inofensiv (sigur) ~ produs, serviciu care nu prezintâ risc pentru viaţa, sănătatea, ereditatea
ţi bunurile consumatoriior sau mediul înconjurâtor; produs, serviciu periculos - produs, serviciu care nu
poate fi defini! ca inofensiv; cerînţe prescrise - cerinţe stabilite in acte normative, inclusiv în documente
nonnatîve de standardizare.
P a r t e a s p e c i a lă 421
Conform Regulilor de funcţionare a reţelei de cornerţ ambulant (Anexa nr. 1 a Hotărârii
Guvernului Republicii Moldova nr. 517 din 18 septembrie 1996) 90, răspunderea pentru
desfacerea mărfurilor de calitate proastă sau falsificate o poartă agentul activităţii comer-
ciale care efectuează comerţul ambulant (p. 24).
Vânzător al producţiei şi mărfurilor este întreprinderea, instituţia, organizaţia sau cetă-
ţeanul - antreprenor, care comercializează mărfurile şi produsele conform contractului
de vânzare-cumpărare, adică conform unui acord verbal sau în scris dintre vânzător şi
cumpărător privind calitatea, termenu!, preţul şi alte condiţii, pe baza cărora se efectuea-
ză vânzarea-cumpărarea.
28. Repetarea infracţiunii - săvârşirea a două sau mai multor infracţiuni prevăzute la art.
254 alin. (1) CP cu condiţia ca persoana sâ nu fi fost condamnată pentru cel puţin două
dintre ele şi răspunde conform regulilor infracţiunii complexe repetate în cazul în care
nu au expirat termenele de prescripţie a tragerii la răspundere penală. Dacă se comit fapte
prevăzute de diferite alineate ale art. 254 CP, faptele sunt examinate conform regulilor
concursului de infracţiuni.
29. Provocarea din imprudenţă a vătămărit grave sau medii a sanătăţii ori decesul persoanei
- o formă specială a normelor prevăzute de art. 149,157 CP. Concursul ideal între infrac-
ţiunile prevăzute de art. 254 CP şi art. 149,157 CP nu este posibil.
30. Proporţii deosebit de iţiari - mai mult de 1500 de unităţi convenţionale (art. 126 CP).
31. Provocarea decesului a două sau mai multor persoane - o formă specială a infracţiunii
prevăzute de art. 149 alin. (2) CP.
Articolul 255. ÎNŞELAREA CLIENŢILOR
(1) Depăşîrea preţurilor cu amănuntul stabilite, precum şi a pretunlor ţi tarifelor pentru servkiile sociale şi
cornunale prestate populaţiei, înşelarea la socotealâ sau altă inducere in eroare a cltenţilor, săvârşite în
proporlii esenţiale sau considerabile,
se pedepseşte cu amendâ in mărime de pânâ la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosui
comunităţli de la 100 la 240 de ore, In ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite
funcţii sau de a exercita o anumitâ activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
(2) Aceieaşi acţiuni săvârşjte:
a) repetat;
b) de două sau mai multe persoane;
c} inproporţiimari
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu încbisoare de la 2 la 5 ani, in
ambele tazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumitâ
activitate pe un termen de la 2 la S ani.
1. Obiectul infracţiunii de înşelare a clienţilor îl constitute relaţiite sociale din domeniul
comerţului, politicii preţurilor în condiţiile funcţionării liberei concurenţe în privinţa
circulaţiei mărfurilor şi serviciilor, precum şi relaţiile sociale referitoare la ocrotirea inte-
reselor economice şi patrimoniale ale persoanelor fizice sau juridice, interese prejudiciate
într-un mod sau altul.
2. Latura obiectivă a infracţiunii constă în săvârşirea unor acţiuni în procesul cărora partea
90
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 72-73 din 7 noienibrie 1996.
 422 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
care comercializează marfa ori acordă serviciul prin înşelăciune depăşeşte preţurile ori
tarifele stabilite. Din conţinutul dispoziţiei rezultă că fapta de depăşire a preţurilor se
realîzează atunci când mărfurile se comercializează cu amănuntul din punctele special
amenajate ori destinate pentru o asemenea activitate.
3. Preţuri stabilite. Preţul mărfii sau al serviciului se stabileşte de câtre agentul economic
cu respectarea principiului dezvoltării iibere a activităţii de antreprenor şi al concuren-
ţei. Cât priveşte reglementarea activităţii comerciale, conform art. 34 al Legii cu privire
la comerţul interior nr. 749-XIII din 23.02.1996 (Monitorul Ofkial, nr. 31, 1996) statul
stabileşte plafoanele (de regulă, maxime) la unele categorii de mărfuri, şi anume la cele
prevăzute de legislaţie. Sunt organe ale reglementării de către stat a comerţului şi pieţei de
consum Departamentul Comerţului, Ministerul Economiei, precum şi autorităţile admi-
nistraţiei publice locaîe în limitele competenţei Ior. Prin comerţ cu amănuntul se înţelege
comercializarea mărfurilor şi prestarea serviciilor câtre consumatori pentru folosinţă
personalâ, casnică şi familială, precum şi către întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile
din sfera socială pentru consum direct.
4. Depăşirea preţurilor stabilite (ori a tarifelor) constă în comercializarea mărfurilor, acor-
darea serviciilor sociale, comunale, la un preţ mai înait. Deşi cumpărătorul primeşte
cantitatea de marfă ori serviciul solicitat, e\ cheltuieşte la achitare o sumă mai mare decât
surna care se cuvenea.
5. înşelarea, ca element al laturii obiective, este acţiunea de inducere în eroare a persoanei.
înşeiarea Ia socoteală a ciientului înseamnă soiicitarea şi primirea de către fâptuitor a
sumei de bani în plus faţă de cea necesarâ pentru achitare, calcularea conştient greşită a
costului mărfii (serviciului) în sensul majorării sumei, neachitarea restului sumei şi alte
asemenea acţiuni.
6. Prin altă inducere în eroare a clienţilor se înţeleg acţiuni de înşelare prin folosirea instru-
mentelor de măsurat inexacte la greutate, întindere, la volum, suprafaţă etc. (ca metrul,
litrul, cântarul şi unităţile de greutate auxiliare). Pentru existenţa infracţiunii nu inte-
resează din ce cauză a devenit inexact instrumentul de măsurat: din cauza intervenţieî
făptuitorului sau a altor împrejurări. Esenţia! este că făptuitorul, folosind instrumentul
inexact, îl prezintă ca instrument exact şi corespunzător normelor, instrucţiunilor res-
pective. 0 altă modalitate de inducere în eroare a clienţilor poate avea loc prin folosirea
frauduloasă a instrumentului de măsurat exact. Prin diferite metode, mijloace sau mano-
pere frauduloase, infractorul face ca activitatea de măsurare să nu fie exactă (vânzătorul
de stofe mânuieşte incorect un metru exact, barmanui, folosind un pahar exact gradat, dă
clienţilor băuturi cu lipsă la măsurătoare).
Se consideră inducere în eroare a cltenţilor ţi alte acţiuni infracţionale îndreptate spre
primirea sumelor ce depăşesc preţurile la comercializarea mărfurilor ori la acordarea
serviciilor.
7. Infracţiunea de înşelare a clienţilor existâ dacă făptuitorul, drept consecinţă a măririi
preţurilor, tarifelor stabilite la comercializarea mărfurilor ori la acordarea serviciilor so-
ciale, comunale, a obţinut (ori urma să obţină) un venit nu mai mic decât cel considerat ca
proporţii esenţiale (a se vedea comentariul la art. 126 CP).
8. Alin. 2 art. 255 stabileşte forme agravante de înşelare a ciienţilor: a) în mod repetat (a se
vedea comentariul la art. 31 din prezentul cod); b) de două sau mai multe persoane (a se
vedea comentariul la art. 44-45 din prezentul cod); c) înşelare a clienţilor în proporţii
Partea specială 423
mari avem în cazul în care - ca urmare a depâşirii preţurilor ori tarifelor stabilite - sume-
le obţinute ilicit depăşesc 500 de unităţi convenţionale de amendâ la momentul săvârşirii
infracţiunii.
9. Subiect al infracţiunii de înţelare a clienţilor poate fi orice persoană responsabilă, care a
atins vârsta de 16 ani, împuternicită a comercializa mărfuri cu amănuntul ori a acorda
servicii sociale, comunale populaţiei.
10. Latura subiectivă. Infracţiunea de înşelare a clienţilor se comite întotdeauna cu intenţie
directă. Făptuitorul, săvârşind acţiunile prevăzute în dispoziţia normei penale, ţtie cu
certitudine că înşalâ pe client pentru a obţine un folos suplimentar.
Articolul 256. PRIMIREA UNEI REMUNERAŢIIILICITE PENTRU ÎNDEPLINIREA LUCRĂ-
RILOR LEGATE DE DESERVIREA POPULAŢIEI
(1) Primirea, prin extorcare, de către un lucrâtor fâră funcţie de râspundere dintr-o întreprindere, inslituţie
sau organizaţie, a unei remuneraţii pentru indeplinirea unor iucrâri sau pentru prestarea unor servicit în
sfera comerţului, aiimentaţiei publice, transporîului, deservîriî sociale, comunale, medicale sau de altă
natură, lucrâri şi servicii ce ţin de obligaţiile de serviciu ale acestui lucrător,
se pedepseşte cu amendâ m mârime de pânâ la 200 unitâţi convenţionalesau cu muncâ neremunerată in folosul
comunităţij de la 120 la 180 de ore.
(2) Aceeaşi acţiune săvâfţită:
a) repetat;
b) de două sau mai multe persoane;
c) în proporţii mari
se pedepseşte cu amendi în mărime de la 200 la 400 unităţl convenţionale sau cu închfsoare de până la 2 ani.
1. Obiectul infracţiunii este constituit din relaţiile sociale referitoare la activitatea normală
a întreprinderilor, instituţiilor sau organizaţiilor, indiferent de forma de proprietate, ce
efectuează lucrări ori prestează servicii în sfera comerţului, alimentaţiei publice, trans-
portului, deservicii socîale, comunale, medicale sau de altâ natură, precum şi compor-
tamentul corect şi cinstit al lucrătorilor (angajaţilor) ce nu deţin funcţii de răspundere la
îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. Fapta este pedepsită deoarece îndeplinirea obligaţiu-
nilor de serviciu nu trebuie să fie urmată de primirea unei remunerări necuvenite.
2. Latura obiectivă constă în primirea prin estorcare de către lucrătorul (angajatul) unei
persoane juridice care efectuează lucrări ori prestează servicii în sfera comerţului, ali-
mentaţiei publice, transportului, deservirii sociale, comunale, medicale sau de altă natură
a unei remunerări necuvenite pentru îndeplinirea unei lucrări ori acordarea unor servicii
pe care acesta era oblîgat să le execute în virtutea funcţiilor sale de serviciu.
Primirea înseamnă luarea în posesie a banilor sau a altor bunuri în plus faţă de costul
lucrării efectuate ori al serviciufuî prestat, ori - mai ales - când acesta este gratuit. Ca
să constituie infracţiune, primirea banilor sau a altor bunuri trebuie să fie rezultatul es-
torcârii lor de către lucrătorul obligat prin funcţia deţinută sâ îndeplinească lucrul ori sâ
presteze serviciul respectiv.
3. Ca acţiuni de estorcare prevăzute de art. 256 CP urmează să fie considerate cererea lucră-
torului de a i se oferi (acorda) o remuneraţie suplimentarâ cu condiţia că numai în acest
caz el va îndeplini lucrul sau va presta serviciul respectiv, precum şi acţiunile acestuia de
punere intenţionată a solicitantului în situaţia de a-i oferi o remuneraţie suplimentară.
424 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Infracţiunea are loc atunci când remuneraţia a fost obţinută prin estorcarea ei. Oferirea
din proprie iniţiativă şi benevol lucrătorului, ce a executat lucru! ori a prestat serviciul,
a sumei de bani ori a cadoului ca semn de muîţumire pentru calitatea sau operativitatea
serviciului acordat nu poate fi considerată remuneraţie ilicită.
4. Potrivit dispoziţiei art. 256 CP, răspunderii penale sunt supuşi lucrătorii care nu deţin
funcţii de răspundere în întreprinderi, instituţii sau organizaţii cu staîut de persoane
juridice şi care sunt obligaţi să îndeplinească, conform funcţiilor, lucrări sau să presteze
servicii în sfera comerţului, alimentaţiei publice, transportului, deservirii sociale, comu-
nale, medicale sau de altă natură. în acest sens se are în vedere că lucrătorul (angajatul)
are încheiat un contract de muncă şi sn sarcina lui sunt puse obligaţiuni concrete pentru
îndeplinirea cărora este remunerat în modul prevăzut de lege ori de contract.
Primirea remuneraţiei ilicite nu este condiţionată de timpul când s-a realizat aceasta,
până ori după îndeplinirea lucrării ori prestării serviciului respectiv.
5. Primirea unei remuneraţii ilicite se consideră săvârşită în mod repetat atunci când faptele
prevăzute !a alin. 1 art. 256 CP au avut loc de două sau de mai multe ori, cu condiţia neex-
pirârii termenului de prescripţie pentru răspunderea penală. Primirea de către lucrător a
remuneraţiei ilicite de la două sau de la mai multe persoane pentru îndeplinirea lucrărilor
sau prestarea diferitelor servicii urmează să fie calificată potrivit alin. 2 art. 256 CP. Nu
poate fi considerată estorcare repetată primirea de către lucrător a remuneraţiei ilicite de
la un grup de persoane pentru îndeplinirea lucrărîi ori prestarea unui serviciu în intere-
sul tuturor persoanelor de la care s-a estorcat remuneraţia. La fel nu poate ft calificată ca
repetată acţiunea de primire a remuneraţiei ilicite în rate pentru una şi aceeaşi lucrare sau
unul ţi acelaşi serviciu prestat.
6. Infracţiunea de primire a remuneraţiei ilicite se consideră săvârşită de două sau mai multe
persoane atunci când sunt prezente semnele participaţiei (a se vedea comentariul la art.
41,42, 44,45 ale prezentului cod).
7. Primirea remuneraţiei ilicite pentru îndeplinirea lucrărilor legate de deservirea populaţiei
se consideră săvârşită în proporţii mari dacă suma exprimată în bani ori costul bunurilor
primite depăşeşte la momentul săvârşirii infracţiunii 500 de unităţi convenţionale de
amendă.
8. Subiect al infracţiunii se consideră persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16
ani, se află în relaţii de muncă cu întreprinderea, instituţia, organizaţia, indiferent de for-
ma de proprietate şi organizare a acesteia şi în cadrul căreia persoana nu ocupă o funcţie
de răspundere. Relaţiile de muncă pot fi permanente ori temporare. La fel persoanei nu-i
aparţine calitatea de funcţionar în sensul noţiunii de funcţionar public.
9. Latura subiectivă a infracţiunii se săvârşeşte numai prin intenţie directă. Făptuitorul ac-
ţionează conştient, solicită prin estorcare să primească o remunerare ştiind că aceasta nu i
se cuvine şi câ este obligat, conform atribuţiilor de serviciu, să îndeplinească lucrul ori să
acorde serviciul solicitat de consumator.
Practicajudiciară
S-a calificat greşit ca primire de remunerare ilicită fapta lui C.G., care, îndeplinind funcţia de
însoţitor de vagon, a îmbarcat în vagonul deservit de el pentru a se depiasa până la staţia Kiro-
vograd, Ucraina, pasagerul O.V., de la care a primit pentru bilet 115 lei, dar căruia nu i 1-a dat,
Partea specială 425
însuşind suma respectivă, deoarece fapta constituie o infracţiune de cauzare de daune mate-
riale prin înşelăciune sau abuz de încredere. (Decizia CSJ lre-312/04)
SA "Moldtelecom", filiala raională Ştefan-Vodă, a aprobat cererile unui grup de săteni din sa-
tul C. (6 persoane), privind instaiarea unor posturi telefonice la domiciliu şi, după achitarea
sumelor respective, administraţia 1-a obligat pe A.R., care ocupa funcţia de montor-telefonist,
să îndeplinească lucrările respective: instalarea pilonilor, a firelor şi alte lucrări.
Pe parcursul executării lucrărilor A.R. a pretins (a cerut) şi a primit pentru executarea lucrări-
lor de la M.F. - 170 de lei, L.B. - 200 de lei, M.E. - 400 de lei, V.C. - 400 de fei, I.S. - 400 de lei,
].F. - 400 de lei. Fapta lui A.R. a fost calificată de instanţele de judecată ca dobândire ilicită de
bunuri ale altei persoane prin escrocherie.
Instanţa de recurs, casând hotărârile judecătoreşti, a reîncadrat fapta ca primire a unei remu-
neraţii ilicite prin estorcare de către un lucrător fără funcţie de răspundere pentru prestarea
serviciilor în domeniul transporturilor (telecomunicaţiilor), servicii care fuseseră deja achitate
şi făptuitorul nu avea nici un drept la o plată suplimentară pentru lucrările efectuate. [Decizia
CSJ lra-730/04)
Articolul 257. Executarea necalitativă a construcţiilor
(1) Darea în folosmţia căselor de locuit, a obiectivelor industriale, a construcţiilorîn domeniul transporturilor
şi energelicii, 3 attor construcţiîîn stare necalitativă, neterminate sau necorespunzând condiţiilor contrac-
tulul şi proiectului de câtre conducătorii organizaţiilor de construcţie, conducătorii de şantier şi persoanele
cu funcţie de răspundere care exercită controlul calităţii în construcţii
se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 500 unităţi convenţionaie sau cu închisoare de până la 5 ani, în
ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activilate pe
un termen de la 2 la S ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000
unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
(2) Continuarea de către persoanele responsabile a lucrăriîor executate netorespunzâtor ji oprite prin acte de
control, in cazul în care aceasta poate afecla rezistenţa şi stabilitatea construcţiilor,
se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 200 unităţi convenlionale, iar persoana juridică se pedepseştecu
amendă in mărime de ia 3000 la 5000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită
activitate sau cu lichidarea intreprinderii.
(3) Proiectarea, verificarea, eitpeitizaiea, realizarea de către persoanele responsabile a unui complex urbanis-
tic ori a unei construcţii sau executarea de modificări ale acestora fără respectarea prevederilor documen-
telor normative privind siguranţa, rezistenţa ţi stabilitatea, dacâ aceasta a avut drepî urmaie:
a) vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătâţii persoanei ori pierderea de către aceasta a
capacitâţiidemuncă;
b) distrugerea totalâ sau parţialâ a construcţiei;
c) distrugerea sau defectarea unor instalaţii sau ulilaje importante;
d) dauneîn proporţii mari,
se pedepseşte cu amendă în mâiime de la 200 !a 600 unitâţi convenţionale sau cu închlsoare de la 2 la 5 ani, iar
persoana }uridkă se pedepseşte cu amendâ in mâiime de la 5000 la 10000 unitâţi convenţionale cu priva-
rea de dreptul de a exerdta o anumită aaivitate sau cu lichidarea inlreprinderii.
(4) Acţiunile prevăzute la alin. (3), care au provocat decesul persoanei,
se pedepsesc tu închisoare de la 5 la 10 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 5000
la 10000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumilâ activitate sau cu lichidarea
întreprinderii.
[Art. 257 completat prin Legea m\ 211-XV din 29.05.03, învigoare 12.06.03]
1. Legea Republtcii Moldova privind calitatea în construcţii nr. 721-XIII din 2 februarie
426 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
199691 stabileşte baza juridică, tehnico-normativă şi organizatorică de activitate a per-
soanelor fizice şi juridice în domeniul construcţiilor, obligaţiile şi răspunderea lor privind
calitatea în construcţii.
2. Obiectul generic - sistemul de relaţii sociale care asigură bazele funcţionării normale a
economiei naţionale. Obiectul nemijlocit al infracţiunii - relaţiile sociale care asigură ac-
tivitatea normală a organizaţiilor de construcţie, precum şi interesele clienţilor şi ale celor
care construiesc obiectele. Lucrările de consîrucţie inciud în sine iucrările de construcţie
şi modernizarea diferitor obiecte: fabrici, uzine, case de locuit, staţii electrice, unităţi ad-
ministrative, case de cuitură, căi de telecomunicaţii şi telegrafice, obiecte hidrotebnice şi
alte edificii. Ca obiect nemijlocit adiacent ne apare sistemul de reîaţii sociale care asigură
viaţa, sănătatea, proprietatea persoanei. Obiectul material — construcţiile, instala-
ţiile, utilajele importante, corpul fizic al persoanei.
3. în baza art. 3 alin. (lj al Legii nr. 721-XIII se determinâ că calitatea construcţiilor con-
stituie rezultanta caracteristicilor de comportare a acestora în exploatare, în scopul
satisfacerii, pe întreaga durată de existenţă, a exigenţeior utilizaîorilor şi colectivităţilor.
Exigenţele privind calitatea instalaţiilor şi echipamentelor tehnologice de producţie se
stabilesc şi se realizează pe bază de reglementări specifice fiecărui domeniu de activitate.
4. în contextul expus Legea nr. 721-XIII (art. 32) menţionează că proiectarea, verificarea,
expertizarea, realizarea unei construcţii ori executarea de modificări ale acesteia, de către
persoanele responsabile, fără respectarea documentelor normative privind rezistenţa şi
stabilitatea, precum şi continuarea lucrărilor executate necorespunzător şi oprite prin acte
de control, în cazul în care acestea pot afecta rezistenţa şi stabilitatea construcţiilor, se
pedepsesc conform prevederilor Codului penal. în esenţă se observă că nu este remarcată
fapta prejudiciabilă prevăzută în art. 257 alin. (1) CP
5. Modalitatea normativă prescrisă de art. 257 alin. (1) CP presupune darea în folosinţă a
caselor de locuit, a obiectivelor industriale, a construcţiilor în domeniul transporturilor
şi energeticii, a altor construcţii în stare necalitativă, neterminate sau necorespunzând
condiţiilor contractului şi proiectului*2.
91
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 15/259 din 25 aprilie 1996.
91
Academia Română, Institutul de Lingvistică "lorgu Iordan", DEX - Dicţionarul explicativ al limbii româ-
ne, Univers Encidoperdic, Ediţia a Il-a, Bucureşti, 1998: casă - clădire destinată pentru a servi de iocuinţă
omuiui {pag. 142); construcţie - clădire executată în zidărie, lemn, metai, beton etc, pe baza unui proiect,
care serveşte la adăpostirea oamenilor, animalelor, obiectelor etc. (pag. 216); transparl - ramură a econo-
miei naţionale cuprinzând lotalitatea mijloacelor ruliere, aeriene şi navale care asigură circulaţia bunuri-
lor şi a persoanelor (pag. 1105); sistem energetic - ansamblu de instalaţii organizat unitar în scopul produ-
cerii transmisiunii şi distribuţiei energiei electromagnetice pe un anumil teritoriu (pag. 341); proiect - lu-
crare tehnică întocmită pe baza unei teme dale, care cuprinde calculele tehnico-economice, desenele, in-
strucţiunile etc. necesare executării unei construcţii ţpag. 857); a proiecta - a face un proiect; a plânui. A
elabora un proiect. A face 0 proiecţie, a reprezenta schematic un corp pe 0 suprafaţă sau pe un plan, după
anumite reguli geometrice (pag. 857); a verifica - a controla ceva pentru a constata dacă corespunde ade-
vănilui, cerinţelor, calită|ii sau anumitor date (pag. 1157); a expertiza - a supune expertizei (pag. 358); ex-
perliză - cercetare cu caracter tehnic făcutâ de către un expert asupra uneî situaţii, probleme etc. a cărei
iămurire interesează soluţionarea cauzei (pag. 358); a reaîiza - a aduce ceva la îndeplinire, a face să devinâ
real (pag. 898); complex urbanhtic - ansamblu de construcţii, grupate teritorial, care alcătuiesc un tot
vinitar servind aceluiaşi scop {pag. 203); urbanistkă - şliinţă al cărei obiect il constituie sistematizarea
aşezărilor omeneşti existente ţi proiectarea de aţezări noi; urbanism (pag. 1138).
Partea specială 427
6. Pentru obţinerea unor construcţii de calitate corespunzătoare sunt obligatorii realizarea
şi menţinerea pe întreaga durată de existenţă a construcţiilor a următoarelor exigenţe
esenţiale: A - rezislenţă şi stabilitate; B - siguranţă în exploatare; C - siguranţă la foc;
D - igienă, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului înconjurător; E - izolaţie
termică, hidrofugă şi economie de energie; F - protecţie împotriva zgomotului.
7. Sistemul calităţii în construcţii reprezintă ansamblul de structuri organizatorice, răspun-
deri, regulamente, proceduri şi utilaje, care concură la realizarea calităţii construcţiilor
în toate etapele de concepere, proiectare, realizare, exploatare şi postutilizare a acestora.
Conducerea şi asigurarea calităţii în construcţie constituie obligaţia tuturor factorilor
care participă la conceperea, proiectarea, execuţia şi exploatarea construcţiilor şi implică
o strategie adecvată şi măsuri specifice pentru garantarea calitâţii acestora.
8. Agenţii economici ce execută lucrări de construcţie asigură nivelul de calitate corespun-
zător exigenţelor esenţiale, prin personal propriu diriginţi de şantier atestaţi, precum şi
printr-un sistem propriu conceput şi realizat. Recepţia construcţiilor este obligatorie şi
constituie certificarea realizării acestora pe baza examinării lor nemijtocite, în conformi-
tate cu documentaţia de proiect şi execuţie şi cu alte documente cuprinse în cartea tehnică
a construcţiei - ce se întocmeşte prin grija investitorului şi se predă proprietarului con-
strucţiei, care este delegat să 0 păstreze ţi să o completeze la zi.
9. Conform art. 18 al Legii nr. 721-XIII, recepţia construcţiilor este obligatorie şi consti-
tuie certificarea realizăni acestora pe baza examinării lor nemijlocite, în conformitate
cu documentaţia de proiect şi execuţie şi cu alte documente cuprinse in cartea tehnică a
construcţiei. Recepţia construcţiilor se face de către investitor în prezenţa proiectantului
şi a executantului şi (sau) reprezentanţilor de specialitate desemnaţi de acqtia în confor-
mitate cu legislaţia.
Cartea tehnică a construcţiei - ansamblul documentelor tehnice referitoare Ia proiectarea,
execuţia, recepţia, exploatarea şi urinărirea comportării în exploatare a construcţiei, cu-
prinzând toate datele necesare pentru identificarea ţi determinarea stării tehnice (fizice) a
construcţiei respective ţi a evoluţiei acesteia în timp; cuprinde toatâ documentaţia tehnicâ
privind realizarea construcţiei începând de la etapa de proiectare şi până la punerea în func-
ţiune a obiectivului, oglindind, totodată, şi exploatarea ulterioară a obiectivului, inclusiv
toate modificările ce se vor opera 111 procesul exploatării lui. Prevederile din cartea tehnică a
construcţiei referitoare la exploatare sunt obligatorii pentru proprietar şi utilizator.
10. Componenţa de infracţiune prevăzută în art. 257 alin. (1) CP este formală, de aceea infracţiu-
nea se consideră consumată din momentul semnârii documentetor corespunzătoare privind
darea în exploatare a încăperilor şi construcţiiior despre care se vorbeşte în dispoziţie.
11. Latura subiectivă (art. 257 alin. (1) CP) poate fi exprimată prin vinovăţie intenţionatâ.
12. Potrivit art. 257 alin. (1) CP, subiectul infracţiunii sunt persoanele fîzice responsabile,
ce au împiinit vârsta de 16 ani şi posedă anumite calităţi speciale determinate expres de
norma de incriminare: conducătorii organizaţiilor de construcţie; conducătorii de ţantier;
persoane oficiale care exercită controlul calităţii în construcţii. Răspunderii penale poate
fi supusă şi persoana juridică.
13. în cazul când persoanele responsabile continuă executarea lucrărilor de construcţie (ele-
mentul material), în ciuda existenţei unui act legal de control, care determină necesitatea
stopării activităţilor necalitative sau necorespunzătoare respective, poate interveni răs-
428 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
punderea penală în temeiul art. 257 alin. {2} CP.
14. Pentru asigurarea calităţii proiectelor şi a detaliilor de execuţie, pe baza cărora se execută
construcţiile, este obligatorie verificarea tehnică a acesîora. Verificarea proiectelor, în ceea
ce priveşte respectarea documentelor normative referitoare la exigenţele esenţiale, se face
numai de către speciali^tt verificatori de proiecte atestaţi, alţii decât specialiştii eiaborato-
ri ai proiectelor. Se interzice aplicarea proiectelor şi elementeior de execuţie neverifîcate.
15. în mod obligatoriu, proiecteie de rezistenţă ale construcţiilor de orice categorte de impor-
tanţă se verifică pentru exigenţa "A".
16. Legiuitorul formulează în art. 257 alin. (2) CP o componenţă materială. Responsabilitatea
este condiţionată în mod obligatoriu de afectarea rezistenţei şi stabilităţii construcţii]or,
adică se încalcă exigenţele esenţiale pentru obţinerea unor construcţii de calitate cores-
punzătoare.
17. Raportul de cauzalitate reiese din materialitatea conţinutului normativ descris.
18. Latura subiectivă (art. 257 alin. (2) CP) este manifestată prin vinovăţie în forma intenţiei
directe. Scopul şi motivele nu au importanţa pentru incadrarea faptei prejudiciabile ca
infracţiune.
19. Potrivit art. 257 alin. (2) CP, subiect poate fi persoana fizică responsabilă, care a atins
vârsta de 16 ani şi este înzestrată cu anumite obiigaţiuni în virtutea actului de control,
precum şi persoana juridică.
20. Art. 257 alin. (3) CP incriminează următoarele acţiuni alternative: proiectarea unui com-
piex urbanistic ori a unei construcţii sau executarea de modificări ale acestora fără respec-
tarea prevederilor documenteior normative prîvind siguranta, rezistenţa şi stabilitatea;
verificarea acestuia; expertizarea acestor obiective; realizarea lor.
21. Răspunderea pentru realizarea şi menţinerea pe întreaga durată de existenţă, a unor con-
strucţii de calitate corespunzâtoare, precum şi pentru îndeplinirea obligaţiilor stabilite
prin lege, revine factorilor care participă la conceperea, proiectarea, execuţia, exploatarea
acestora, potrivit obligaţiilor şi graduluî de culpabilitate al fiecăruia.
22. Proiecîantul, specia!istu!-verificator de proiecte atestat, fabricanţii şi furnizorii de pro-
duse pentru construcţii, executantul, responsabilul tehnic atestat, dirigintele de şantier
atestat, specialîstul din laboratoru] de încercări in construcţii, expertui tehnic atestat
răspund potrivit obligaţiilor ce le rcvin pentru viciile ascunse ale construcţiei, apărute
într-un interval de 5 ani de la recepţia lucrării, precum ţi pe toată durata de existenţă a
construcţieî pentru viciile structurii de rezistenţă rezultate din nerespectarea normelor de
proiectare şi execuţie în vigoare la data realizărîi ei. Confirmarea calităţii construcţiilor
de către comisiile de recepţie nu înlătură răspunderea directă pentru calitate a persoane-
lor ce au organizat şi au condus procesul de proiectare şi execuţie, precum şi a celor ce au
proiectat sau au executat nemijlocit construcţiile la care ulterior s-au constatat defecte.
23. Verificarea proiectelor şi a execuţiei construcţiilor şi expertizarea tehnică a proiectelor
şi construcţiilor în ceea ce priveşte respectarea exigenţelor esenţiale, prevăzute de lege,
reprezintă o componentă a sistemului calităţii în construcţii.
24. Potrivit Regulamentului cu privire la verificarea proiectelor şi a execuţiei construcţiilor şi
expertizarea tehnică a proiectelor şi construcţiilor (Anexa nr. 1 la Hptărârea Guvernului
Republicii Moldova cu privire la asigurarea calităţii construcţiilor nr. 361 din 25 iunie
Partea specială 429
1996)", sunt în drept sâ exercite activităţi de verificare şi expertizare tehnică a proiecte-!
or şi construcţiilor numai specialiştii atestaţi ca persoane fizice, în nume propriu sau ca
angajaţi ai agenţilor economici, autorizaţi pentru activităţi de verificare a proiectelor sau
expertizare tehnică. Pentru asigurarea caiităţii proiectelor şi a elementelor de execuţie, pe
baza cărora se execută construcţiile, este obligatorie verificarea tehnică a acestora de către
specialiştii-verificatori de proiecte atestaţi. Pentru asigurarea calităţii execuţiei lucrărilor
de construcţie este obligatorie verificarea acesteia de către responsabili tehnici şi diriginţi
de şantier atestaţi.
25. Proiectele verificate şi ştampilate nu pot fi schimbate pe şanîier. în situaţia în care proiec-
tantul decide că modificările survenite nu au influenţă asupra vreuneia din exigenţele
esenţiale verificate în proiect şi planurile modificate nu trebuie verificate din nou, întreaga
răspundere pentru aceste modificări îi revine numai proiectantuiui. Eventualele litigii
dintre verificatorul atestat şi proiectant vor fi rezolvate de un expert tehnic, angajat de in-
vestitor şi agreat de ambele părţi afiate în litigiu. Decizia expertutui este obligatorie pentru
ambele părţi şi investitor.
26. Dacă la construcţie se produc deteriorări sau distrugeri, verifkatorul atestat răspunde
solidar, alaturi de proiectant, pentru asigurarea în proiect a nivelurilor minime de calitate
potrivit crtteriîlor de performanţă ale exigenţelor esenţiale, dar numai pentru acele aspec-
te pe care a fost obligat sa le verifice.
27. Expertizarea tehnică a proiectelor se efectuează la toate fazele de proiectare a construcţii-
lor, după necesitate. Totodată, în mod obligatoriu, se supun expertizării generale proiecte-
le de interes naţional, de importanţă deosebită, de construcţii unice şi experimentale, de
repetabilitate înalta, precum şi proiectele elaborate de agenţi economici din străinătate.
Expertizarea acestor proiecte se efectuează exclusiv de către Direcţia de verificare şi ex-
pertizare a proiectelor în construcţii a organului naţional de dirijare a construcţiilor.
Expertul tehnic răspunde de asigurarea, prin soluţiile propuse, a niveiurilor minime de
calitate pentru exigenţele esenţiale, impuse de documentele normative în vigoare. Dacă la
construcţie se produc deteriorări sau distrugeri, expertul tehnic atestat răspunde pentru
asigurarea în proiect a nivelurilor minime de calitate potrivit exigenţelor esenţiale, dar
numai pentru acele aspecte pe care a fost obligat să le expertizeze conform prevederilor
legale.
28. Verificarea execuţiei corecte a lucrârilor de construcţie de către investitor şi antreprenor
este obligatorie. Verificarea întregii execuţii se efectuează în mod obligatoriu de către in-
vestitor - prin responsabilii tehnici atestaţi - şi de către antreprenor - prin diriginţii de
şantier atestaţi. Responsabilii tehnici şi diriginţii de şantier răspund faţâ de investitorul
sau antreprenorul care i-a angajat conform legii, pentru verificarea realizării corecte a
execuţiei lucrărilor de construcţie. Pentru supravegherea execuţiei unor lucrări cu condi-
ţii de execuţie sau exploatare deosebită, pe lângă responsabilul tehnic, investitorul poate
recurge şi la serviciile unui agent economic de consultanţă specializat (consultant). Dacă
îndeplineşte şi funcţia de responsabil tehnic, atunci consultantul răspunde şi faţă de lege
penlru această activitate. La execuţia Iucrărilor de construcţie, responsabilul tehnic şi
dirigintele de şantier atestaţi fac parte din compartimentul de asigurare a calităţii şi au
obligaţiunile prevăzute în manualul calităţii.
93
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 52-53/439 ^in 08 august 1996.
430
CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
29. Componenţa de infracţiune prevăzută în art. 257 alin. (3) CP este materială, legiuitorul
legând momentul consumării ei de survenirea unor anumite consecinţe prejudiciabile
cu caracter alternativ: vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii persoanei
sau pîerderea de către aceasta a capacităţii de muncă; dîstrugerea totală sau parţială a
construcţiei; distrugerea sau degradarea unor instalaţii sau utilaje importante; pierderi
materiale considerabile.
30. în cazul vătămârii grave a integrităţii corporale sau a sănâtăţii persoanei sau pierderii de
câtre aceasta a capacităţii de muncă - ca consecinţe separate - se comit anumite erori.
Vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii persoanei (art. 151 CP) prezumă
pierderea capacităţii de muncă mai mult de o treime. în acest context prima urmare ime-
diată o cuprinde şi pe cea de-a doua.
31. Distrugerea totalâ sau parţială a construcţiei, distrugerea sau degradarea unor instalaţii
sau utilaje importante este cazul interpretării distrugerii sau deteriorării construcţiei, in-
stalaţiilor sau utilajelor importante.
32. Instalaţii sau utilaje importante - linii importante de telecomunicaţîi, conducte de gaze
sau utîlaje importante pentru executarea lucrărilor de construcţie 94.
33. Caracterul considerabil al daunei cauzate (art. 126 CP) se stabileşte luându-se în con-
siderare valoarea, cantitatea şi însemnătatea bunurilor pentru subiectul pasiv, starea
materială şi venitul acestuia, alte circumstanţe care influenţează esenţial starea materială
a subiectului pasiv*s.
34. în cazul survenirii consecinţelor prevăzute de art. 257 alîn. (3) CP, atitudinea făptuiîo-
rului faţă de ele trebuie să fie din imprudenţă, altfel fapta va fi incriminată pe baza altor
articole din Partea specială. în cazul survenirii acestor urmări imediate din imprudenţă,
o califkare suplimentară pe baza art. 157,198 CP nu este necesară.
35. Subiectul infracţiunii - persoană fizică responsabilă, ajunsă la vârsta de 16 ani, având în
virtutea atribuţiilor de serviciu dreptul de a realiza proiectarea unui complex urbanistic
ori a unei construcţii sau executarea de modificări ale acestora; verificarea acestuia; ex-
pertizarea şi realizarea acestor obiective (pentru asigurarea calităţii execuţiei lucrărilor de
construcţie este obligatorie verificarea acesteia de către responsabili tehnici şi diriginţi de
şantier atestaţi).
36. Art. 257 alin. (4) CP prevede răspunderea penală pentru o formă agravantă specială, referi-
toare ia faptele prevăzute expres de art. 257 alin. (3) CP. Se are în vedere proiectarea, verifi-
carea, expertizarea, realizarea de către persoanele responsabile a unui complex urbanistic
ori a unei construcţii sau executarea de modificări ale acestora fără respectarea prevederilor
documentelor normative privind siguranţa, rezistenţa şi stabilitatea, dacă aceasta a avut
drept urmare decesul persoanei. Este vorba despre o normă specială a art. 149 CP.
37. Atitudinea psihică a persoanei (art. 257 alin. (4) CP) trebuie să aibă un caracter imprudent
faţă de moartea persoanei96.
4
A. Borodac, Manual de dreptpenal. Partea specială. Chişinău, 2004, pag. 357.
Revisla ştiinţifico-practică ţi informativă de drept Avocatul poporului nr. 10-11/2004, p. 28 // Hotărârea
Plenului Curţii Supreme de |usti(ie a Republicii Moldova "Cu privire la practica judiciară în procesele pe-
nale despre sustragerea bunurilor" nr. 23 din 28 iunie 2004. 9 Codul penal al Republicii Moldova.
Comentariu. Sub redacţia lui A. Barbăneagrâ, Chişinău, 2003, pag. 564.
Partea specială 431
Articolul 258. încăkarea regulilor de exploatare, reparaţii şi modificare a
locuinţelor dintr-un bloc de locuit
fncălcareadecâtreproprietarUhifiaşisauarendajiaregulilordeexploatarcreparaţieşimodificarealocuinţelor
dintr-un bloc de locuit, precum şi a comunkaţiilor lor interne, faptă care perklitează integritatea structu-
rală a blocului de lotuit sau a locuinţelor altor proprietari, chiriaşf sau arendaşi ori înfăutăţeţte condiţiile
locativealeatestora,
se pedepseşte cu amendâ în mârime de !a 150 la 500 unităţi convenţionafe sau cu închisoare de până la 2ani.
1. Pe întreg teritoriul Republicii Moldova utilizarea imobilelor şi amenajărilor cu orice des-
tinaţie se va efectua în conformitate cu legislaţia în vigoare şi cu respectarea condiţiilor de
autorizare, prevăzute de Regulamentul privind autorizarea funcţionării şi schimbării des-
tinaţiei construcţiilor şi amenajărilor, pe baza prevederilor documentaţiilor de urbanism
şi amenajare a teritoriului.
2. OMectul nemijlocit al infracţiunii îl constituie sistemul de relaţii sociale care asigură
integritatea structurală a caselor de locuit şi condiţiile locative ale diferitelor persoane.
Evident că comiterea unor încălcări în procesul exploatării, reparaţiei şi modificării lo-
cuinţelor din diferite blocuri de locuit poate inlluenţa negativ integritatea structurală a
întregului bloc. Din aceasta reiese necesitatea incriminării unei infracţiuni de pericol pe
bazaart. 258CP.
3. Din punctul de vedere af normativităţii obiective (latura obiectivă), infracţiunea are un
conţinut material, având ca semne obligatorii elementul materiai, urmarea imediatâ şi
raportul de cauzalitate între elementul material şi urmarea imediată.
4. Elementul material al infracţiunii se manifestă în mod diferenţiat şi alternativ în funcţie
de caracteru] regulii încălcate: încălcarea regulîlor de exploatare a locuinţelor dintr-un
bloc de locuit, precum şi a comunicaţiilor lor interne; încălcarea regulilor de reparaţie
a locuinţelor dintr-un bloc de locuit, precum şi a comunicaţiilor lor interne; încălcarea
regulilor de modificare a locuinţelor dintr-un bloc de locuît, precum şi a comunicaţiilor
lor interne97.
5. Conform art. 149 al Codului cu privire la contravenţiile administrative98, executarea con-
strucţiilor de orice categorie, indiferent de tipul de proprietate, a lucrărilor de modificare,
reamenajare, consolidare şi reparaţie capitală a clădirilor şi edificiilor fâra certificatul de
urbanism şi autorizaţia de construire, precum ţi a construcţiilor ce cad sub incidenţa le-
gislaţiei privind calitatea în construcţii fără licenţa eliberatâ în modul stabilit atrage după
sine răspunderea contravenţională.
6. Pe întreg teritoriul Republicii Moldova utiltzarea imobilelor şi amenajărilor cu orice des-
tinaţie se va efectua în conformitate cu legislaţia în vigoare şi cu respectarea condiţiilor
de autorizare, prevăzute de Regulamentul privind autorizarea funcţionării ţi schimbării
97
Academia Română, Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan", DEX - Dicţionarul explicatival limbii româ-
ne, Univers Encidoperdic, Ediţia a II-a, Bucureşti, 1998: a exploata - a folosi (pag. 358); a modifka - a
schimba aspectul, forma, conţinutul; a transfornia (pag. 645); bcuinţă - loc, casă, construcţie în care !ocu-
ieşte sau poate locui cineva; domiciliu (pag. s8o),aperkliln - a pune în pericol; a priinejdui (pag. 778); bloc
de locuit - clădire mare, c\i muite etaje (pag. 103); tnrătttăţire - faptul de a înrăutăţi; agravare (pag. 535).
98
Codul cu privire la contravenţiiie administrative din 29 martie 1985, art. 149, Construcţii neautorizate. //
Veştile Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti, 1985, nr. 3. art. 47.
432 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT Partea specială 433

destinaţiei construcţiilor şi amenajărilor {Anexă la Hotărârea Guvernului Republicii Mol- 13. Fiind 0 infracţiune de pericol, legiuitorul leagă consumarea ei de existenţa unei urmări
dova nr. 306 din 30 martie 2000) w, pe baza prevederilor documentaţiilor de urbanism şi îmediate, care este stipulată expres în dispoziţia art. 258 CP. Legiuitorul a formulat com-
amenajare a teritoriului. ponenţa de infracţiune ca fiind materială, legând momentul consumării ei de periclitarea
7. Autorizaţia de funcţionare este actul emis de autorităţile administraţiei publice locale integrităţii structurale a blocului de locuit sau a locuinţelor altor proprietari, chiriaşi sau
prin care se stabilesc condiţiile de utilizare a construcţiilor şi amenajărilor (cu excepţia arendaşi ori înrăutăţirea condiţiilor locative ale acestora.
caselor de locuit individuale) in vederea activităţilor ce se desfăşoară în cadrul lor potrivit 14 Latura subiectivă a incriminării este exprimată prin vinovâţie imprudentă.
funcţiilor de bază, precum şi condiţiile care trebuie să fie respectate îa utilizarea ior.
15. Subiectul infracţiunii - persoana fîzică responsabilă, cu vârsta de 16 ani, posedând anu-
Autorizaţia de schimbare a destinaţiei este actul emis de autorităţile administraţiei publi- mite calităţi speciale, descrise nemijlocit în conţinutui normativ (subiect special): proprie-
ce locale pentru revizuirea modului de utilizare a construcţiilor şi amenajărilor şi a func- tar, chiriaş, arendaş.
ţiilor de bază, în condiţiile în care activităţile ce se vor desfăşura in cadrul acestora nu vor
influenţa negativ prevederile din documentaţia de urbanism şi amenajare a teritoriului Din punct de vedere etimologic calităţile speciaie se completează cu următorul conţinut:
privind protecţia mediului, condiţiile de existenţă şi de siguranţă a construcţiilor şi rnx vor proprietar - persoană care are drept de proprietate asupra unui bun; stăpân, posesor; per-
implica executarea lucrărilor de construcţie pentru care, potrivit legislaţiei, este necesară soană care posedă un imobil ţconsiderată în raport cu chiriaşul său); chiriaş - persoană
eliberarea unei autorizaţii de construire. sau instituţie, organizaţie etc. care ia cu chirie 0 locuinţă, sediul unei instituţii, magazin
etc; arendaş - persoană care ia în arendă un bun (arendă - cedare temporară a dreptului
Autorizaţia de schimbare a destinaţiei se eliberează de autorităţile administraţiei publice
de exploatare a unor bunuri, în schimbul unei plăţi; folosire, exploatare a unui bun astfel
locale pentru construcţii şi amenajări, construcţii separate, părţi de construcţii, ansam-
cedat)100.
bluri de construcţii şi amenajări amplasate pe teritoriile administrate de acestea.
Cu alte cuvinte, este vorba despre proprietarul locuinţei, anumite persoane, care încheie
8. Fiecare persoană fizică sau juridică deţinâtoare a îitlului de proprietate asupra construc- contracte de locaţiune (locator - locatar) sau de arendă (arendator - arendaş) a locuinţei
ţiilor şi amenajărilor poate înainta autorităţilor administraţiei publice locale o cerere cu proprietaru! acesteia [îotrivit dispoziţiilor Codului civil al Republicii Moldova101.
pentru autorizarea schimbării destinaţiilor proprietăţilor lor, altele decât cele prevăzute
de documentaţiile de urbanism şi amenajare a teritoriului. Studiile de fundamentare a
schimbării destinaţiei, elaborate şi coordonate cu organele interesate, se avizează în mod
obligatoriu de arhitectorul-şef al judeţului sau oraşului (municipiului). în cazul când
schimbarea destinaţiei imobilului este legată de situaţii urbanistice şi ecologice com-
plicate, autorităţile administraţiei publice locale pot cere beneficiarului efectuarea unei
expertize suplimentare asupra studiului de fundamentare a schimbării destinaţiei.
9. în cazurile în care se preconizează reconstrucţia, modificarea sau extinderea locuinţelor
private existente, în întregime ori a unor obiecte în parte, este necesar să se întocmească
documentaţia de releveu şi să se efectueze expertiza lor tehnică.
10. Decizia cu privire la schimbarea destinaţiei se adoptă de către membrii consiliului auto-
rităţilor administraţiei publice locale ţi constituie temeiul juridk pentru eliberarea auto-
rizaţiei de schimbare a destinaţiei.
11. Nu se admîte exploatarea, reparaţia sau modificarea locuinţelor dintr-un bloc de locuit,
precum ţi a comunicaţiilor lor interne, în cazul în care se periclitează integritatea struc-
turală a blocului de locuit sau a locuinţelor altor proprietari, chîriaşi sau arendaşi ori se
înrăutăţesc condiţiile locative ale acestora.
12. Acţiunile de modificare a locuinţelor dintr-un bloc de locuit, precum şi a comunicaţiilor
lor interne necesită a fi autorizate. Se consideră neautorizate construcţiile de orice cate-
gorie, indiferent de tipul de proprietate, precum şi lucrările de modificare, reamenajare,
consolidare şi reparaţie capitală a clădirilor şi edificiilor, executate fără certificatul de
urbanism şi autorizaţia de construire.
Academia Română, Institulul de Lingvistică "Iorgu lordan", DEX ~ Dicţionarul explicativ al limbii româ-
ne, Univers Encicloperdic, Ediţia a Il-a, Bucureşti, 1998, pag. 859, 171, 56, 56; locatar - persoană care
locuieşte intr-o casă (în calitate de chiriaş) - pag. 579-
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 37-38/385 din 6 aprilie 2000. Legea nr. 1107 din 6 iunie 2002 Codul civil (Cartea I II - Obligaţiile: art. 512-1431), art. 875-888 {Contractul
de locaţiune); art. 911-913 (Contractul de arendă) // Monitorul Oficial nr. 82-86/661 din 22 îunie 2002.

Capitolul XI
INFRACŢIUNIÎN DOMENIUL INFORMATICII
Şl TELECOMUNICAŢHLOR
[Titlul în redacţia Legii nr. 254-XV din 09.07.04, în vigoare 22.10.04]
Articolul 259. Accesul ilegal la informaţia computerizată
(1) Accesul ilegal la informaţia computerizată, adică la informaţia din talculatoare, de pe suporţil materiali de
informaţie, din sistemul sau reţeaua informaîtcâ, dacâ acest acceseste însoţit de distrugerea, deteriorarea,
modificarea, blocarea sau copierea informaţiei, de dereglarea funcţionării cakulatoarelor, a sistemului sau
a reţeîei informatke,
se pedepseşîe cu amendă în marime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 2 ani, iar
persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unitâţi convenţionale cu privarea
de dreptul de a exercita o anumită activitate.
(2) Aceeaşi acţiune săvârjită:
a) repetat;
b) de doul sau mai muite persoane;
c) cu violarea sistemelor de protecţie;
d) cu conectarea la tanalele de teJecomunicaţîi;
e) cu folosirea unor mijloace tehnice speciale
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale sau cuînchrsoare de la 2 la 5 anl, iar
persoana juridică se pedepseşte cu amendâ în mărime de la 3000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea
de drepîul de a exercita o anumiîâ activîtate sau cu lichidarea întrepiinderii.
[Aft. 259 completat prin Legea nr. 211-XV din 29.05.03, în vlgoare 12.06.03]
1. Obiectul generic al infracţiunii se constituie din relaţiile sociale ce vizează securitatea in-
formaţiilor.
2. Potrivit Convenţiei privind infracţionalitatea în domeniul informaticii (Consiliul Europei,
Budapesta, 23.11.2001), în calitate de obiecte suplimentare de atentare apar confidenţiali-
tatea, intimitatea, dreptul persoanei de a-şi lansa opiniiie, libertatea de expresie etc.
3. Convenţia privind infracţionalitatea în domeniu] informaticii şi legislaţia naţională de-
finesc noţiunile incluse în dispoziţia art. 259 CP: Legea cu privire la informatizare şi la
resursele informaţionale de stat (nr. 467-XV din 21.11.2003, Monîtorul Oficial nr. 6-12/44
din 01.01.2004), Legea cu privire la informatică (nr. 1069-XIV din22.06.2000, Monitorul
Oficial nr. 73-74/547 din 05.07.2001) etc.
4. Noţiunea de informaţie computerizată presupune stocarea pe un suport informaţional a
unor date despre persoane, subiecte, fapte, evenimente, fenomene, procese, obiecte, idei şi
sttuaţii, care permit identificarea lor.
Proprietar al resurselor şi sistemelor informaţionale, al tehnologiilor şi mijloacelor de
asigurare a acestora se consideră persoana fizîcă, persoana juridică sau statul care exercită
integral dreptul de posesiune, folosinţâ şi dispoziţie asupra resurselor şi sistemelor infor-
maţionale, tehnoîogiilor şi mijloacelor de asigurare a acestora (a se vedea art. 3 al Legii cu
privire la informatizare şi la resursele informaţionale de stat).
Partea specială 435
5. Sintagma accesul ilegal la informaţia computerizată desemnează acţiunile intenţionate,
nesancţionate ale făptuitorului de a accesa o parte sau întregul sistem computerizat pen-
tru a obţine date în format ekctronic, sau cu orice altă intenţie necinstită (a se vedea art.
2al Convenţiei).
6. Noţiunea de sistem informatic desemnează ansamblul de programe şi echipamente care
asigură prelucrarea automată a datelor. Prin reţea informatică se înţelege ansamblul de
noduri de prelucrare a datelor interconectate în scopul transportului de date (a se vedea
art. 2 al Legii cu privire la informatică).
7. Convenţia privind infracţionalitatea în domeniul informaticii grupează infracţiunile
computerizate în falsificare computerizată şi fraudă computerizată.
Fahificare computerizată este considerată fapta comisă intenţionat şi nesancţionat, reali-
zată prin introducerea, alterarea, înlăturarea sau ascunderea informaţiei computerizate,
având ca rezultat date neconforme cu originaiul, în scopul de a fi considerate sau utilizate
cu efecte juridice similare celor autentice, indiferent de faptul dacă informaţia este sau nu
direct lizibilă şi inteligibiiă.
Fraudâ computerizată se consideră fapta comisă intenţionat şi nesancţionat, ce cauzează
prejudicii proprietăţii altei persoane prin unul dintre următoarele mijloace: orice intro-
ducere, alterare, înlăturare sau ascundere a informaţiei computerizate; orice intervenţie
în modul de funcţionâre al unui sistem computerizat, cu intenţie frauduloasă sau intenţie
ilicită de achiziţionare, ilegală, a unui beneficiu economic pentru sine însuşi sau pentru
aîtă persoană.
8. Modalităţile de realizare a falsificării computerizate sunt în esenţă identice cu cele prevă-
zute de latura obiectivă a componenţei de infracţiune stipulate în art. 259 CP:
• distrugerea,
• deteriorarea, modificarea,
• blocarea, copierea informaţiei computerîzate.
Prin distrugere se înţelege fapta persoanei orientatâ spre nimicirea informaţtei, care nu
mai poate fi restabilită. Biocarea se realizează prin împiedicarea recepţionării informaţiei
computerizate. Modificarea desemnează schimbarea aspectului, formei şi a conţinutului
informaţiei. Copierea este transferul ilegal al informaţiei computerizate de pe un suport
material pe altul.
Prin dereglare a funcţionării calculatoarelor, a sistemului sau a reţelei informatice se în-
ţeleg acţiunile de defectare a tehnicii menţionate. Drept consecinţe ale dereglării pot fi:
deconectarea tehnicii, recepţionarea informaţiei denaturate etc.
9. Infracţiunea se consideră consumată din momentul în care s-a produs una dintre acţiuni-
le enumerate în dispoziţia legii.
10. Latura subiectivă a infracţiunii se realizează prin intenţie directă. Făptuitorul conştien-
tizează caracterul prejudiciabil al faptei, prevede urmările şi le doreşte în momentul ac-
cesării ilegale a computerului sau a sistemului de computere pentru a distruge, deteriora,
modifica, bloca sau a copîa informaţia computerizată.
11.Subiect al mfracţiunii poate fi orice persoană fizică, responsabilă, care a împlinit vârsta de
16 ani. Subiect al infracţiunii date poate fi şi persoana juridică (a se vedea comentariul de
laart.2lCP).
436
CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
12. Agravantele prevăzute de alin. 2 al art. 259 CP sunt:
a) repetat - a se vedea comentariul de la art. 31 CP;
b) de două sau mai multe persoane - a se vedea comentariul de la art. 44,45 CP;
c) cu violarea sistemelor de protecţie - descifrarea codului, sistemului de protecţie etc;
d) cu conectarea la canalele de telecomunicaţii - presupune accesul ilegal la centrele
informaţionale de calcul, la băncile de date şi de cunoştinţe dîn sistemul automatizat
de telecomunicaţii;
e) cu folosirea unor mijloace tehnice speciale - presupune folosirea maşinilor, aparate-
lor speciale, care facilitează accesul ilegal !a informaţia computerizată.
13. Instanţa de judecată confîscâ echipamentul cu care s-a săvârşit infracţiunea, precum şi
produsele informatice obţinute prin activitatea infracţională.
Articolul 260. INTRODUCEREA SAU RĂSPÂNDIREA PROGRAMELOR VIRULENTE
PENTRUCALCULATOARE
(1) inîroducerea cu bună-ştiinţă în ptogramele pentru talculatoare a modificăriîor cu caracter vlrusulent sau
răspândirea programelor pentru taloilatoare ori a informaţiei care scoate din funcţiune suporţif materiali
de informaţie, ethipamentul de prelucrare a datelor sau violează sistemui de protecţie
se pedepseşte cu amendă în măfime de la 300 la 800 unităţi convenjionaie sau cu închisoare de la 2 la 5 ani, iar
persoana juridică se pedepseşte cu amendă in mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea
de dreptul de a exercita o anumită activitate.
(2) Râspândirea programelor virusulente pentiu calculatoare, dacă aceasta a provocat urmări grave,
se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 8 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de !a 3000
la 6000 unitâţi convenţîonale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea
întreprindersi.
[Aft. 260 compietat prin Legea nr. 211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03]
1. Viruşii informatici pot să cauzeze catastrofe în cele mai importanle domenii a!e activităţii
sociale: apărarea, cosmonautica, securitatea statului, lupta cu criminalitatea etc. în fiecare
an se semnalează sute de mii de infectări, care cauzează pierderi materîale enorme. De
exemplu, virusul MyDoom a lovit, în februarîe 2004, site-ul Web al SCO Group, infectând
peste un milion de computere în întreaga lume. SCO Group a anunţat o recompensa de
250 000 de dolari SUA pentru informaţii despre autorii acestui virus.
2. Sunt diverse programe distructive, care au ca scop atacarea programelor pentru calculatoare:
— "Calul Troian" se realizează prin manipularea electronică a datelor şi programelor
pentru calculator.
— "Bombe logice" - programul distructiv se conectează la un moment de timp strict
determinat sau la îndeplinirea mai multor condiţii.
— "Info-warm" (viermele informatic) este un program care atacă programele existente,
infectând memoria calculatorului-"gazdă", împrăştiind virusul şi în alte calculatoa-
re, ştergând date, fişiere, încetinind viteza de lucru a calculatorului etc.
3. Viruşii seclasifica in:
— Viruşi Hardware, care afectează hard-discul, floppy-discul şi memoria computeru-
lui.
Partea specială 437
— Viruşi Software, care afectează fişierele şi programete aflate în memorie sau pe disc,
inclusiv sistemul de operare sau componentele acestuia.
4. Latura obiectivă a componenţei de infracţiune se reaiizează prin următoarele modalităti:
introducerea sau răspândirea in programele pentru caiculatoare a modificărilor cu carac-
ter virusulent sau a informaţiei care scoate din funcţiune suporţii materiali de informaţie,
echipamentul de prelucrare a datelor sau violează sistemul de protecţie.
5. Noţiunea de introducere a vîruşilor desemnează acţiunile concrete ale făptuitorului de a
include programele virusulente în cakulatoare.
6. Noţiunea de răspândire a viruşilor desemnează acţiunile concrete ale făptuitorului de
a degaja procesul de infectare a suporţilor materiali de informaţie, a echipamentului de
prelucrare a datelor, vânzarea, donarea etc. a programelor virusulente.
7. Prin noţiunea de echipament de prelucrare a datelor se înţelege setul de programe care are
menirea de a introduce, a clasifica, a extrage rezultatele.
8. Prin noţiunea de suport material de informaţie se înţeleg mijloacele tehnice care permit
imprimarea, păstrarea şi prelucrarea informaţiilor,
9. Noţiunea de sistem de protecţie este explicatâ în comentariul de la art. 261.
10. Infracţiunea se consideră consumată din momentul introducerii sau râspândirii programe-
lor virulente pentru şalculatoare. Survenirea consecinţelor materiale nu este obligatorie.
11. Alin. 2alart. 260CPprevedecaagravantăsurvenireaurmărilorgrave.Pot ficonsiderateca
urmări grave: moartea sau vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii persoa-
nei, înrăutăţirea relaţiilor diplomatice cu un alt stat, dedanşarea unui conftict militar etc.
12. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenţie directă, fiindcă legiuito-
rul a întrodus în dispoziţia normei penale sintagma "cu bună-ştiinţă", deci făptuitorul
conştientizează caracterul prejudiciabil al acţiunii sale, prevede urmârile, care pot surve-
nişiledoreşte.
13. Subiect al infracţiunii este persoana fizică, responsabilă, care a atins vârsta de 14 ani. Este
subiect al infracţiunii analizate şi persoana juridică.
Articolul 261. ÎNCÂLCAREA REGULILOR DE SECURITATE A SSSTEMULUIINFORMATIC
incâkarea regulilor de colectare, prelucrare, păstrare, difuzare, repartizare a infofmaţiei ori a regulilor de pro-
tecţle a sistemului Informatic, prevăzute în tonformitate cu statuţul informaţiei sau gradul ei de protecţie,
dacă această acţiune a contribuit la însuşirea, denalurarea sau la distrugerea informaţiei ori a provocat
alteurmărigrave,
se pedepsejte cu amendă în mărime de până 1a 400 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în fotosul
comunttăţii de la 200 la 240 de ore, sau cuînchisoare de până la 2ani,în toate cazurile cu (sau fără) privarea
de dreptul dea ocupa anumitefuncţii sau de a exercita o anumită activitate pe un ternten de la 2 la 5 ani, iar
persoana juridicâ se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 tmităţi convenţionale cu privarea
de dreptul de a exercita o anumită activitate.
(Art. 261 modificat pfin Legea nr. 211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03]
1. Securitatea societăţii uinane contemporane depinde de securitatea informaţiilor incluse
în infrastructura informatică.
2. Prin sisteni de securitate informaţională se are în vedere ansamblul unitar al normelor de
438 439
CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT Partea specialâ

drept şi etico-morale, al măsurilor organizatorice (administrative) şi mijloacelor tehnice ■=î> reţea de distribuire - echipament de linie şi cablu destinate pentru conectarea utiliza-
de program, orientate spre contracararea pericolelor ce ameninţă Sistemul şi spre mini- torului la reţeaua de telecomunicaţii; *$ servicii de telecomunkaţii - servicii în
mizarea eventualelor prejudicii care ar putea fi cauzate utilizatorilor şi posesorilor de in- domeniul telecomunicaţiilor destinate utiliza-
fonnaţiifa se vedea p. 6 al Concepţiei de dezvoltare şi automatizare a Sistemului informa- torilor şi prestate contra plată;
ţional integrat automatizat de evidenţă a infracţiunilor, a cauzelor penale şi a persoanelor 3. Noţiunile de acces neautorizat, săvârşit repetat, de două sau mai multe persoane, cu viola-
care au săvârşit infracţiuni). rea sistemelor de protecţie, cu folosirea mijloacelor tehnice speciale, sunt identice cu cele
3. Scopul de bază urmărit prin protecţia informaţiilor din cadrul Sistemului constă în delaart. 259C.P.
prevenirea oricăror ingerinţe neautorizate în funcţionarea !ui, precum şi a tuturor ten- 4. Noţiunile de daune în proporţii mari, deosebit de marî - a se vedea art. 126 CP.
tativelor de sustragere şi modificare a datelor, de scoatere din funcţiune sau distrugere a 5. Latura subiectivă a infracţiunii se realizează cu intenţie directă.
elementelor structurale afe lui, adică protecţia tuturor componentelor Sistemului: echi- 6. Subiect al infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.
pamentelor, utilajelor, produselor de program, a datefor şi personalului (a se vedea p. 7 al
Concepţiei).
4. Va exista componenţă de infracţiune numai în cazul în care încălcarea regulilor de secu-
ritate au contribuit la insuţirea, denaturarea sau la distrugerea informaţiei ori a provocat
alte urmări grave.
5. Noţiunea de alte urmări grave a fost eluridată în comentariul de la art. 260 CP.
6. Subiect al infracţiunii nominalizate este unul special - persoana responsabilă de respec-
tarea regulilor de securitate a sistemului informatic.

Articolul 261/1. Accesul neautorizat la reţelele şi serviciile de telecomunicaţii

{1) Accesul neautorizat la reţeleleşi/sau serviciile de telecomunicaţii cu utilizarea reţelelor şi/sau serviciilor de
telecomunicaţii a!e altor operatori, dacâ acesta a cauzat daune In proporţii mari,
se pedepsejte cu amendâ în mârirae de la 200 la 1.000 unilăţi convenţionale sau cu închisoare de la 1 la 3 an(, iar
persoana juridică se pedepseţte cu amendă in mărîme de la 1.000 la 3.000 unităţi convenţionale cu
privarea de dreptul de a exercila o anumită activitate.
(2) Ateeaşi acţiune:
a) săvârjită repetat;
b) sâvârţită de două sau mai multe persoane;
c) săvârşită cu violarea sistemelor de protecţie;
d) sâvârţită cu folosirea mijloacelor tehnke speciale;
e) care a cauzat daune in proporţii deosebit de mari
se pedepsejte cu amendă în mărime de la 1.000 !a 3.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani, iar
pefsoana juridicâ se pedepseşîe cu amentfă în mârime de la 3.000 la 6.000 unităţi convenţionale cu
privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
[Art. 261/1 introdus prin Legea nr. 254-XV din 09.07.04, în vigoare 22.10.04 Baza normativ-juridică a infracţiunii o
constituie Convenţia Uniunii internaţionalea TelecomunkaţiiJor(Monitorul Oficiai 104/555,29.06.2004), Legea
teiecomunicaţiilor nr. r. 520-xiii din 07.07.95 (Monitorui Oficial nr. 65-66/713 din 24.11.1995)]

1. Legea telecomunicaţiilor defineţte noţiunile:

■=> telecomunicaţii - orice transmisiune, emisie sau recepţie de semne, semnale, înscrie-
ri, imagini, sunete sau informaţii de orice natură prin fir, radio, prin sisteme optice
sau alte sisteme electromagnetice;
■=> reţea de telecomunicaţii - ansamblu al canalelor de transmisiune, al circuitelor, al
echipamentelor ţi al centrelor de comutaţie, care asigură conexiuni între două sau
mai multe puncte terminale pentru realizarea telecomunicaţiilor între acestea;

Capitolul XII
INFRACTIUNI !N DOMENIUL TRANSPORTURILOR
Articolul 262. încălcarea regulilor de zbor
Intrarea, ieşirea sau tranzitarea aerîanâ a teritoriului fiepublicii Moldova fără autorizaţia stabilitâ, nerespectarea
căilor aefiene indkateîn autorizaţie, a locurîlor de aterizare, a punctelor de intrare, a tnălţimii de zbor fără
autorizarea organelor respective sau a!tă încăkare a regulilorreferitoare la executareazborurilorîn spaţiul
aerian aî Republicii Moldova
se pedepseşte cu amendâ" în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la S ani.
1. Obiectul juridic nemijlocit al infracţiunilor din domeniul transporturilor constituie
relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală sunt condiţionate de ocrotirea
regulilor de securitate ţi de exploatare a mijloacelor de transport.
2. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin:
1) intrarea pe teritoriul ţării fără autorizaţia stabilită, nerespectarea căilor aeriene in-
dicate în autorizaţie, a locurilor de aterizare, a punctelor de intrare, a tnălţimii de
zbor fără autorizarea organelor respective sau alte încălcări ale regulilor referitoare
ia executarea zborurilor în spaţiul aerian al ţării;
2) ieşirea de pe teritoriul ţării, însoţită de aceleaşi încălcări;
3) tranzitarea aeriană a teritoriului Republicii Moldova prin încălcarea regulilor de
zbor.
3. Toate comunicaţiile aeriene, potrivit Convenţiei despre aviaţia civilă internaţională din 7
decembrie 1944 (TI, vol. 8, pag. 7), pot fi efectuate pe teritoriul unei ţări numai cu auto-
rizaţia acesteia şi cu respectarea căilor aeriene autorizate.
4. Intrare ilegală constituie pătrunderea pe teritoriul ţării din exterior, fără autorizaţia res-
pectivă, nerespectarea punctelor de intrare, a căilor aeriene autorizate, a înălţimii de zbor,
a locurilor de aterizare ori alte încălcări ale regulilor de zbor.
5. Altă încalcare a regulilor referitoare Ia executarea zborurilor în spaţiul aerian al ţării
constituie zborurile cu termenul depăşit al autorizaţiei, nerespectarea timpului intrării pe
calea aerului sau al plecăriî pe calea aerului din ţară, primirea de către o aeronavă străină
pe teritoriul ţării a pasagerilor, încărcaturilor fără autorizaţia respectivă, intrarea în ţară
fără stabilirea legăturii radio bilaterale cu dispecerui direcţiei AIR Moldova.
6. Ieşirea ilegală presupune pârăsirea spaţiului aerian al Repubticii Moldova, însoţită de în-
călcările enumerate în p. 2 şi 3 din comentariul !a acest articoi.
7. Tranzitarea aeriană a teritoriului Republîcii Moldova constituie trecerea navei aeriene
străine fâră staţionări, dar cu încălcarea regulilor de zbor comentate la acest articol.
8. Art. 262 conţine doar o parte din încălcările incriminate, celelalte fiind acoperite de reguli
referitoare la zborurile internaţionale. în ambele cazuri la încadrarea infracţiunii e nece-
sar să facem trimiteri la articolele, punctele, alineatele actelor normative ce reglementeazâ
zborurile aeronavelor civile, prevăzute în Legea aviaţiei civile nr. 1237-XIII din 09.07.1997,
Partea s p e c i a l ă 441
Legea cu privire la transporturi nr. 1194-XIII din 21.05.1997 (Monitorul Oficial nr. 67-68/
1553 din 16.10.1997).
9. Infracţiunea se consideră consumă în momentul trecerii ilegale a frontierei de stat a Repu-
blicii Moldova, însoţită de încălcarea regulilor cu privire la zborurile internaţionale. In
cazul în care aceste încălcări sunt cauzate de un cataclism sau de alte circumstanţe ce nu de-
pind de pilot (defectarea aeronavei, alte situaţii de avariere a acesteia, acte de terorism eîc),
aceste acţiuni nu constituie componenţă de infracţiune conform articolului respectiv.
10. Latura subiectivă se caracterizează prin vinovăţie din imprudenţâ, prevăzută la art. 18.
11. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană responsabilă care a atins vârsta de 16 ani
- membm al echipajului aeronavei responsabi! de respectarea regulilor privind zborurile
internaţionale.
Articolul 263. încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a
transportului feroviar, naval sau aerian
(1) încălcarea de către un iucrător al transportuluî feroviar, naval sau aerian a regulilor de securitale a
circulaţiei sau de exploatare a transportului, incăkare ce a cauzat din imprudenţă o vătâmare gravă sau
medie a integrităţii corporale sau a sânătăţii ori daune materialeîn proporţii mari,
se pedepseşte cu amert'dâ in mârime de la 300 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, în
arnbeie cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un îermen de până
Ia2ani.
(2) Aceeaşi acţiune care a provocat:
a) decesul unei persoane;
b) alteurmărigrave
se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani cu (sau fărl) privarea de dreptut de a conduce mîjloace de transport
peuntermendepânăla5ani.
1. Obiectul juridic nemijlocit al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale a căror existenţa şi
desfăşurare normală sunt condiţionate de ocrotirea regulilor de securitate şi de exploatare
a mijloacelor de transport.
2. Latura obiectivă a infracţiunii include:
1) încălcarea de către un lucrător ai transportului feroviar, naval sau aerian a regulilor
de securitate a circulaţiei sau de exploatare a acestor mijloace de transport;
2) survenirea consecinţelor prejudiciabile manifestate prin distrugeri, avarii sau alte
accidente care au produs din imprudenţâ o vătămare gravă sau medie a integrităţîi
corporaie sau a sănătăţii sau daune materiale în proporţii mari;
3) legătura cauzală djntre acţiunea făpîuitorului prin încălcarea regulilor cu privire la
securitatea circulaţiei şi exploatarea mijloacelor de transport şi urmarea imediată
prin survenirea prejudiciului prevăzut în dispoziţia acestui articol.
3. încălcarea regulilor cu privire la securitatea circulaţiei se poate manifesta prin încălcarea
uneia sau a câteva prevederi ale regulamentelor privind circulatia transportului feroviar,
naval sau aerian ce se poate manifesta prin depăşirea semnalului de interzicere, depaşirea
vitezei, nerespectarea regulilor de navigaţie a navelor maritime, a traseelor aeriene, a por-
ţilor aeriene de manevrare, a înălţimii zborurilor etc.
4. încălcarea regulilor de exploatare a mijloacelor de transport feroviar, naval sau aerian
442 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
constituie exploatarea unor mijloace de transport defectate, efectuarea curselor în condiţii
meteorologice nefavorabile, ce exclude exploatarea transporturilor, exploatarea transpor-
tului feroviar pe căile ferate defectate, încărcarea neregulamentară a mărfurilor etc.
5. Transport feroviar constituie mijloacele de circulaţie ale căilor ferate: locomotivele (cu
aburi, diesel, electrice), vagoanele de călători sau de marfă, automotoarele de cale ferată,
drezinele, plugurile de cale ferată.
6. Transport aerian constituie avioanele, elicopterele, dirijabilele, planoarele ş\ alte apara-
te de zbor, utilizate pentru transportarea călătorilor şi încărcăturilor pe calea aerului,
precum ţi pentru îndeplinirea anumitor lucrări de montare a unei construcţii de mare
înălţime, pentru stingerea incendiilor forestiere etc, rachetele cosmice, diferite aerostate,
soudele aerîene nu constituie mijloace de transport aerian.
7. Transportul naval, în sensul dispoziţiei acestui articol, include navele de pasageri, de co-
merţ, cu pânze, atomice, plutele pescăreşti, tancurile petroliere, diferite şlepuri şi şalupe
fluviale, alte mijloace plutitoare.
8. Determinarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a transportului în
sensul art. 263 reprezintă un proces luat în ansamblu pentru stabilirea căruia se iau in
consideraţie toate regulile speciale stipulate în diferite acte normative (legi, hotărâri,
instrucţiuni, regulamente, ordine) în domeniul transporturilor feroviar, naval şi aerian,
destinate să asigure desfăşurarea normală a traficului feroviar, naval şi aerian în condiţii
de maxiraă securitate. Urmează a se siabili explicit ce articol, alineat sau punct ale acestor
reguli au fost încălcate ţi incriminat făptuitorufui. (Vezi Legea cu privire la transporturi
nr. 1194-XIII din 21.05.1997, Monitorul Oficial nr. 67-68/1553 din 16.10.1997; Codul na-
vigaţiei maritime comerciale ai Republicii Moldova nr. 599-XIV din 30.09.99, Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr. 1-4/2 din 11.01.2001; Legea aviaţiei civile nr. 1237-XIII
din 09.07.97, Monitorul Oficial nr. 69-70/581 din 23.10.1997).
9. Pentru vătămările grave sau medii ale integrităţii corporale sau ale sănătăţii, ce constituie
un element af laturii obiective la acest articol, a se vedea comentariul la art. 151 (p. 4-13)
şi art. 152 (pct. 4-5).
10. Daunele în proporţii mari, prevăzute la alin. 1 al acestui articol, se interpretează în con-
formitate cu prevederile art. 126.
11. Noţiunea decesul unei persoane, prevăzută la alin. 2 p. a), ce survine imediat în urma în-
călcării regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a transportului, coincide cu
survenirea morţii victimei şi se constată prin raport de expertizâ medico-legală.
12. Prin noţiunea alte urmărî grave, prevăzută la alin. 2 p. b}, se înţelege încălcarea gravă a
regulilor traficului feroviar, naval sau aerian prin întreruperea circulaţiei mijloacelor de
transport menţionate, staţionarea îndelungată neproductivă a vagoanelor, cauzarea unor
daune materiale în proporţii deosebit de mari, diferite avarii, dezastre ecologice, deraieri
sau catastrofe.
13. Survenirea urmărilor prejudiciabile reprezintă existenţa infracţiunii prin efectul încălcă-
rii de către un lucrâtor al transporturilor feroviar, naval sau aerian a regulilor cu privire la
securitatea circulaţiei $i exploatarea mijloacelor de transport.
14. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin imprudenţă, prevăzută ta art. 18.
15. Subiect al infracţiunii este un subiect special şi poate fi numai un lucrător al transportului
Partea specială 443
feroviar (maşiniştii, mecanicii de locomotivă, şefii de manevră, dispecerii, însoţiîorii de
vagoane), naval (căpitanii de nave, adjuncţii lor, navigatorii, mecanicii, operatorii radio)
sau aerian (căpitanii, navigatorii, piloţii, mecanicii, dispecerii).
Articolul 264. încăkarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a
mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul
de transport
(1) încălcarea feguiilor de secur itate a circulaţiei sau de exploatare a mijloaceior de transport de către persoa-
na careconduce mljlocul de transport,încăkafecea cauzat din imprudenţă o vatămare medlea integrităţil
corporale sau â sănătăţii ori daune materiale în proporţii mari,
se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 300 unităţi convenţionale sau cu muncâ neremimerată în folosul
comunităţii de la 180 la 240 de ofe, sau cu arest de la 4 la 6 luni, sau cu închisoare de până la 3 ani, în toate
cazurile cu (sau fără) privarea de dreptul de a conduce mijloace de transporţ pe un termen de până la 2
anl.
(2) Aceeaşi acţiune săvârşită în stare de ebrietate
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 600 unităţi convenţionale, sau cu muncă neremunerată în folosui
comunităţit de 240 de ore sau tu închisoare de pânâ la 4 ani, în toate cazurile cu privarea de dreptul de a
conduce mijloace de transport pe un termen de pânâ la 3 ani.
(3) Acţiunea prevăzutâ la alin. (1), care a provocat:
a) vătămarea gravifa integritâţii corporale sau a sănătăţii;
b) decesul uneî persoane,
se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un
termendepânăla4ani.
(4) Acţiunea prevăzută la alin. (3), săvârjitâ în stare deebrietate,
se pedepseţte cu închisoare de la 5 la 10 ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un
termen de până la 5 ani.
(5) Acţiunea prevăzută !a alin. (1), care a cauzat decesul a două sau mai multor persoane,
se pedepseţte cu închisoare de la 6 la 12 ani <u privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un
termendepânâta 5ani.
(6) Acţiunea prevâzutâ la alin. (5), săvârţită în stare de ebrietate,
se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de iransport pe un
termendepânăla5ani. [Art. 264 completat prin Legea nr. 211-XVdin
29.05.03, in vigoare 12.06.03]
1. Obiectul juridic nemijlocit al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi
desfăşurare normafă sunt condiţionate de ocrotirea regulilor de securitate şi de exploatare
a mijloacelor de transport.
2. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin încălcarea regulilor de securttate a circu-
laţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport de câtre persoana care conduce mijlocul
de transport, în legătură cu care apar vătămări medii ate integrităţii corporale sau ale
sănătăţii ori daune materiale în proporţii mari ce se află în raport de cauzalitate.
3. Prin încăkare a regulilor dc securitate a circulaţiei rutiere se înţelege o acţiune sau inacţiu-
ne a conducătorului mijlocului de transport, legată de incălcarea uneia sau a câtorva pre-
vederi ale Regulamentului circulaţiei rutiere din 27.07.1999 sau a altor acte legislative ce
reglementează securitatea circulaţiei şi a exploatării mijloacelor de transport (depăşirea
vitezei, nerespectarea cerinţelor indicatoarelor de circulaţie, depăşirea neregulamentară a
altui mijloc de transport etc).
444 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
4. Prin încăkarea regulilor de exploatare a mijloacelor de transport înţelegem încălcările
în urma cărora pot surveni consecinţele acestei infracţiuni(încălcarea ermetismului
sistemului de alimentare cu carburanţi, defecţiunile semnalului sonor sau de lumină,
încălcarea regulilor de transportare a călătorilor sau a incărcăturilor, lipsa centurilor de
siguranţă, exploatarea mijlocului de transport defectat din punct de vedere tehnic etc).
5. Prin mijloc de transport, potrivit acestui articol, înţelegem toate tipurile de maşini (auto-
mobile, tractoare, combine), alte tipuri de maşini autopropulsate, tramvaiele şi troleibuze-
le, precum motocicletele ţi alte mijloace de transport mecanice, care circulă pe magistrală,
stradă, in curte, teritoriul întreprinderii, câmp şi alt loc în care este posibilă circulaţia
mijloacelor de transport.
6. La aplicarea legislaţiei in cadrul examinării cauzelor penale referitoare la încălcarea
regulilor de securitate a circulaţiei şi de exploatare a mijloacelor de transport, prin aite
maşini autopropulsate se înţelege mijloacele de transport care circulă in mod ocazional pe
drumurile pubJice, fiind destinat executării unor lucrări de construcţie, agricole, silvice
sau altor activităţi (macarale, excavatoare, combine de recoltare etc). Prin alte mijloace de
transport mecanice se înţelege orice mecanism pus în miţcare cu ajutorul unui motor cu
volumul de lucru nu mai mic de 50 cm1.
7. în dispoziţia art, 264 nu sunt enumerate expres încălcările în urma cârora survin conse-
cinţele prejudiciabile, făcându-se doar trimitere la anumite reguli referitoare la securita-
tea circulaţîei sau de exploatare a mijloacelor de transport, însă este necesar să aplicăm
actele normative speciale, stabilind ce articol, alineat sau punct ale acestor norme au fost
încăicate şi aflate în raport de cauzaîitate cu aceste consecinţe.
8. în conformitate cu p. 10 al HP CSJ din 8 iulie 1999, instanţele judecătoreşti urmează să
diferenţieze infracţiunile contra securitaţii circutaţiei rutiere şi exploatării mijloacelor de
transport de infracţiunile legate de incălcarea regulilor securităţii tehnice sau de protecţie
a muncii la efectuarea lucrărilor cu utilizarea mijloacelor de transport sau a celor contra
vieţii şi sănătăţii. în cazul în care consecinţele prevăzute la acest articol sunt provocate în
urma încălcării regulilor de încărcare, debarcare a încărcăturilor, a reparaţiei mijloacelor
de transport, efectuarii lucrărilor de construcţie, lucrărilor agricole etc, acţiunile persoa-
nelor care au comis astfel de încălcări trebuie să fie încadrate, în funcţie de circumstanţele
concrete, pe baza legii ce prevede responsabilitate pentru infracţiunile legate de încălcarea
regulilor protecţiei muncii (art. 183) şi securităţii tehnice (art. art. 293, 296,297,298,299,
300, 301) ori contra vieţii şi sănătăţii persoanei(art. art. 145,151-153etc).
9. Vătămarea medie ori gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, decesul unei persoane
ori a două sau mai muite persoane ca urmare imediată a infracţiunii la acest articol coin-
cid cu comentariul la art. 145,151,152 şi se constată prin expertiza medico-legală.
10. Prin daune materiale în proporţii mari constituie deteriorarea bunuritor în valoare mai
mare de 500 de unităţi convenţionale, conform prevederilor art. 126.
11. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin vinovăţie din imprudenţă. Pregătirea
sau tentativa de infracţiune pe acest articol lipseşte, însă când conducătorul mijlocului de
transport i-a utilizat intenţionat şi a provocat daune vieţii şi sănătăţii persoanei, acţiunile
săvârşite de făpf uitor vor fi încadrate ca infracţiuni contra vieţii şi sănătăţii persoanei.
12. Subiect al infracţiunii poate fi conducătorul mijlocului de transport, care a atins vârsta de 16
ani, indiferent dacă deţine sau nu permis de conducere sau este privat de acest permis, pre-
Partea specială 445
cum şi nu depinde de faptul dacă el este proprietar sau arendaş al mijlocului de transport, 1-a
răpit sau este o persoană căreia proprietarul i-a predat conducerea unităţii de transport.
13. Infracţiunea încadrată în acest articol se consideră consumată în momentul survenirii
consecinţelor acesteia.
14. Starea de ebrietaîe prevăzută la alin. 2,4 şi 6 ale acestui articol constituie starea survenită
atât în urma consumului de alcool, cât şi din cauza foîosirii drogurilor, substanţelor toxice
şi a altor substanţe ce provoacă turmentarea care are drept urmare formarea unei stări
psiho-funcţionale neobişnuite. Starea de ebrietate se constată prin expertiza medicală(Or-
dinul MS nr. 88 din 17.05.1994). în cazurile litigioase pentru constatarea stării de ebrietate
este necesară efectuarea expertizei medico-legale.
15. în cazurile în care este evidentă influenţa condiţiilor drumurilor asupra accidentului ru-
tier, aceste condiţii urmează să fie verificate. Constatând vinovăţia proprietarului sau a
administratoruiui drumului, acesta, în cazul încălcării modului de întreţinere, reparare,
exploatare şi a stării tehnice a drumurilor, poartă doar răspundere materialâ pentru pagu-
bele cauzate participanţilor la trafic, pe baza art. 13 al Legii drumurilor (Monitorul Oficial
nr. 509 din 22.06.1995).
Practica judkiară
1. în conformitate cu prevederife p. 8 al HP CSJ, în caz de încălcare a regulilor circulaţiei rutie-
re şi/sau de exploatare a mijloacelor de transport în timpul instruirii cursanţilor, râspunderea
o poartă instructorul auto, dacă el nu a întreprins la timp măsuri pentru a preveni consecinţele
menţionate în art. 264, dar nu persoana care efectuează pregătirea practică (Hotărârea Plenu-
lui CSJ nr. 20 din 8.07.1999. Culegere, 2002, pag. 342).
2. Conducătorul mijlocului de transport care după sâvârşirea accidentului auto a părăsit per-
soana accidentată, lăsând-o cu bună ştiinţă în pericol pentru viaţă, urmeazâ să poarte raspun-
dere conform cumulului de crime{art art. 264, 163) (P. 9 al Hotărârii Plenului CSJ nr. 20 din
8.07.1999. Culegere, pag. 342).
3. Recursul procurorului este recunoscut ca inadmisibil. Instanţele de judecată au stabilit just
că victima în cauză a ieşit brusc pe partea carosabilă, unde a fost tamponată de automobilul
condus de şofer care era în imposibilitate tehnică de a evita tamponarea (Decizia CP al CSJ nr.
lra-213-04din 7.04.04).
4. Recursul reprezentantului părţii vătămate a fost recunoscut ca inadmisibil. Conform pre-
vederilor alin. 3 art. 401 CPP, partea vătămatâ poate ataca hotărârea în latura penalâ doar în
cazul când procesul penal se porneşte la plângerea prealabilă a acesteia, conform art. 276 CPP.
Infracţiunile prevăzute de art. 264 şi 266 CP pentru care a fost condamnat fâptuitorut nu
sunt incluse în acest articol {Deciziile CP al CSJ nr. lra-242-04 din 7.04.04, nr. lra-355-04 din
19.05.04, nr. lra-512-04 din 16.06.04).
5. Lăsarea fără examinare aacţiunii civile, din motivul lipsei de probe privitoare la prejudiciul
moral, nu poate servi drept temei pentru a casa sentinţa în cauză în recurs (Decizia CP al CSJ
nr. lra-l61-04dinl7.03.04).
6. Făptuitorul a văzut pietonul la o distanţă de 100-150 m care mtenţiona să traverseze strada,
nu a întreprins acţiuni de prevenire a tamponării cu acesta, astfel încălcând prevederile art.
45 p. 1 şi 2 din RCR, din care pricină au survenit consecinţele în cauză (Decizia CP al CSJ nr.
lra-199-04din 6.04.04).
 446 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Articolul 265. Punerea în exploatare a mijloacelor de transport cu defecîe tehni-
cevădite
Punerea în exploatare a mijloacelor de transport cu defecte tehnke vădite sau altâ îrtcăkare gravă a regulilor de
exploatare a acestora, ce asigură securilatea circulaţiei, săvârşită de către o persoană responsabilâ pentru
slarea tehnică sau pentru exploatarea mijloacelor de transport, precum şi încalcarea de către o persoană
cu funcţie de râspundere ori de către o persoană care gestionează o organizaţie comerdalâ, obştească sau
o altă organizaţie nestatală a regimului de Jucfu al şoferilor sau mecanizatorilor, dacâ aceste acţiuni au
provocat urmările indicate la art.264,
se pedepsesc cu amendă in mărime de la 200 la 700 unitâţi convenţionaie sau cu închisoare de până ia 5 ani, în
ambele cazuri cu (sau făiă) privarea de dreptul de a ocupa funcţii de râspundere legate de asigurarea starii
tehnice sau a exploatării mijloacelor de transpoit pe un termen de la 2 la 5 ani.
1. Obiectul juridic nemijlocit al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale ale căror existenţă
1 proprietate, care au obligaţiunea specială de a asigura controlul privind starea tehnică a
şi desfăşurare normală sunt condiţionate de ocrotirea securităţii şi condiţiilor de funcţio-
nare a mijloacelor de transport.
2. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin trei acţiuni alternative:
1) punerea în exploatare a mijloacelor de transport cu defecte tehnice vădite, săvârşită
de către o persoană responsabilă pentru starea tehnică sau pentru exploatarea mijloa-
celor de transport, numai în cazul că aceste acţiuni au provocat urmările stipulate în
art. 264;
2) altă încălcare gravă a regulilor de exploatare a mijloacelor de transport, săvârşită de
aceleaşi persoane, dacă aceste acţiuni au provocat aceleaşi urmări;
3) încălcarea de către o persoană cu funcţii de răspundere ori de către o persoană care
gestionează o organizaţie comercială, obştească sau o altâ organizaţie nestatală a
regimului de lucru al şoferilor sau mecanizatorilor, dacă aceste acţiuni au provocat
aceleaşi consecinţe.
3. Punerea în exploatare a mijlocului de transport cu defecte tehnice vădite se înţelege ordi-
nul sau permisiunea pentru plecarea în cursă a mijiocului de transport cu defecte tehnice
care sunt interzise pentru exploatarea tehnică (în sistemele de transmisie, mişcare, frâna-
re, rulare, uzare a protectoarelor roţilor, luminare şi semnalizare etc.) ce pot conduce ]a
urmări periculoase.
4. Altă încălcare gravâ a regulilor de exploatare a mijloacelor de transport, prevăzută la acest
articol, constituie accesul la conducerea mijlocului de transport a persoanelor care nu au
permis de conducere sau posedă permis de conducere necorespunzător categoriei din care
face parte autovehiculul respectiv, sau accesul la conducerea mijiocului de transport al
persoanelor aflate în stare de ebrietate, al persoanelor bolnave, neîndeplinirea controlului
stării tehnice a mijloacelor de transport sau neîndeplinirea altor cerinţe formulate prin
actele normative respective faţă de persoanele responsabile pentru starea tehnică şi ex-
ploatarea mijloacelor de transport.
5. încălcarea regimului de lucru al şoferilor sau mecanizatorilor presupune ordinul sau
permisiunea dată unui şofer sau mecanizator de a lucra în două scbimburi sau persoane-
lor lipsite de permisul de conducere de a pleca în cursă cu mijloace de transport în stare
tehnică normală sau defectate, în stare de ebrietate, fără persoane de schimb, atunci când
continuarea lucrului este obligatorie după program etc.
Partea specială 447
6. Mijlocul de transport - noţiune utilizatâ în dispozitia acestui articol - se interpretează ca
cea comentată la p. 6 şi 7 ale art. 264.
7. Răspunderea penală pentru acţiunile prevăzute la acest articol poate fi doar în cazut în
care survin consecinţele indicate în art. 264 şi dacă aceste consecinţe sunt în raport de
cauzalitate cu acţiunile persoanelor responsabile, prevăzute la art. 265.
9. Latura subiectivă se caracterizează prin vinovăţie din imprudenţă în conformitate cu
prevederile art. 18.
10. Subiect al infracţiunii sâvârţite pentru primele două forme de acţiuni pot deveni per-
soanele responsabile de mijloacele de transport din întreprinderile cu orice formă de
mijloacelor de transport, de asemenea conducătorii ori posesorii mijloacelor de transport
individual, care i-au permis altei persoane să exploateze un mijloc de transport, deşi ţtia
că acesta avea defecte tehnice.
Subiect al infracţiunii prin încălcarea regimului de lucru al şoferilor sau al mecanizatori-
lor poate fi numai o persoană cu funcţie de răspundere, conform art. 123, sau o persoană
care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau o altă organizaţie nestatală, pre-
văzutălaart. 124.
11. Pentru consecinţele unui.singur accident rutier pot fi trase la răspundere penală condu-
cătorul auto, persoana care a pus în exploatare un mijloc de transport cu defecte tehnice
vădite şi un pieton, pasager, biciclist ori alt participant la trafic, care devine subiect juridic,
acţiunile acestora fiind calificate, respectiv, pe baza art. 264, 265 şi 269.
12. Infracţiunea încadrată în acest articol se consideră consumată în momentul survenirii
consecinţelor acesteia.
13. în cazurile în care este evidentă influenţa condiţiilor drumurilor asupra accidentului
rutier, aceste condiţii urmează sâ fie verificate. Constatând vinovăţia proprietarului sau a
administratorului drumului, acesta, în cazul încălcării modului de întreţinere, reparare,
exploatare şi a stării tehnice a drumurilor, poartă doar răspundere materială pentru pagu-
bele cauzate participanţilor la trafic, pe baza art. 13 al Legii drumurilor (Monitorul Oficial
nr. 509 din 22.06.1995).
Practica judîciară
în cauzele infracţiunilor legate de încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei auto şi exploa-
tarea mijloacelor de transport, în calitate de reclamanţi civili vor figura posesorii acestora,
care au obligaţiunea de a repara dauna cauzată de sursa de perkol sporit (art. 1410 C.C.), atât
în cazul când aceştia sunt şi ca proprietari, cât şi în cazul când aceştia sunt posesori cu drept
numai de conducere operativă (pe baza contractului de închiriere, de locaţie) (P. 25 al Hotărârii
Plenului CSJ nr. 20 din 8.07.1999. Culegere, pag. 345).
448 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Articolul 266. Părăsirea locului accidentului rutier
Părăsirea locuEui accidentului rutier de către persoana care conducea mijlocul de transport ţi care a încălcat
regulile de secufitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de tiansport, dacă aceasta a provocat
urmarile indicate la art. 264 alin. (3) şi (5),
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu închjsoare de până la 2 ani.
1. Obiectul juridic nemijlocit al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi
desfăşurare normală sunt condiţionate de ocrotirea regulilor de securitate şi de exploatare
a mijloacelor de transport.
2. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin părăsirea locului accidentului rutier de
către conducătorul mijlocului de transport care a încălcat regulile de securitate a circu-
laţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport dacă în urma acţiunilor acestuia au
survenit vătămări grave ale integritâţii corporale sau ale sănătăţii sau decesul unei, a două
sau mai multe persoane.
3. Părâsirea locului accidentului rutier constituie plecarea de la locul accidentului, lăsând
astfel persoana accidentată în pericol pentru viaţă, dacă făptuitorul conştientizează acest
fapt.
4. Locul accidentului, în sensul legii, este locul unde s-a produs evenimentul, apărut în pro-
cesul circulaţiei mijlocului de transport, în care au fost vătămate sau au decedat persoane,
au fost deteriorate mijloace de transport, construcţii, încărcături sau alte urmări grave.
5. Dacă persoana care a comis accidentul nu a avut posibilitatea reaiă de a-i acorda victimei
ajutorul necesar, fiind şi ea vătămată grav, se exclude răspunderea penală pe baza acestui
articol.
în cazurile în care victima accidentului a decedat imediat după accident, conducătorul
fiind conştient de acest fapt, precum şi în cazul în care acesta nu a observat persoana do-
borâtă de el, la fel se va exclude răspunderea penală a făptuitorului.
6. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă.
7. Subiectul infracţiunii este persoana care a atins vârsta de 16 ani.
8. Persoanele participante la trafk care n-au încăkat regulile de securitate a circulaţiei sau
de exploatare a mijloacelor de transport în cazurile părăsirii locului accidentului rutier în
care au survenit vătămări grave nu cad sub incidenţa acestei componenţe de infracţiune.
Astfel de acţiuni pot fi calîficate ca lăsarea în primejdie (art. 163).
9. Persoana care a provocat accidentul rutier în care au survenit vătămări grave sau decesul
şi a părăsit locul accidentului rutier va purta răspundere penală pentru un concurs de in-
fracţiuni, prevăzut de. art. 264 alin. 3-5 şi art. 266.
10. Infracţiunea comisă în sensul acestui articol se consideră consumată în momentul părăsi-
rii locului accidentului rutier.
Practica judiciară
1. Dacă în acţiunile făptuitorului nu se conţin componenţa de infracţiune prevăzută de art.
264, dar viaţa persoanei vătămate a fost pusă în pericol în urma accidentului rutier, lâsarea cu
bună ştiinţă fâră ajutor a victimei impune răspunderea penală pe baza art. 163 (P. 9 al Hotârâ-
rii Plenului CS] nr. 20 din 8.07.1999. Culegere, pag. 342)
Partea specială 449
2. Recursul reprezentantului părţii vătămate a fost recunoscut ca inadmisibil. Conform pre-
vederilor alin. 3 art. 401 CPP partea vătămată poate ataca hotărârea în latura penală doar în
cazul când procesul penal se porneşte la plângerea prealabilă a acesteia conform art. 276 CPP.
Infracţiunile prevăzute de art. 264 şi 266 CP pentru care a fost condamnat făptuitorul nu sunt
incluse în acest articol. (Decizia CP ai CSJ nr, ra-242-04 din 7.04.04).
Articoiul 267. Repararea necalitativă a căilor de comunicaţie, a mijloacelor de
transport feroviar, naval sau aerian ori punerea lor în exploatare cu
defecte tehnice
Repararea necalitativă a căilor de comunicaţie, a instalaţiilor de pe ele, a mijloacelor de telecomunkaţii sau de
semnalizare ori a mijloacelor de iransport feroviar, naval, aerian or! a altor mijloace de transport, precum ji
punerea lor in exploatare cu defecte tehnice, sau încăkarea gravă a regulilor de exploatare a acestora,
acţiuni săvârşite de o persoană responsabilă pentru starea tehnicâ sau pentru exploatarea lor, dacă au
provocat urmările indkate la art. 263,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 800 unitâţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, în
ambele cazurl OJ (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită
activitate pe un termen de până la 5 ani.
[Art. 267 modificat prin Legea<fir. 211-XV din 29.0S.03, în vigoare din 12.06.03]
1. Obiectul juridic nemijlocit al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi
desfăşurare normală sunt condiţionate de ocrotirea securităţii şi condiţiilor de funcţiona-
re a mijloacelor de transport.
2. Latura obiectivă a acestei infracţiunii se realizează prin trei acţiuni alternative:
1) repararea necalitativă a căilor de comunicaţie, a instalaţiilor de pe ele, a materialului
rulant, a mijloacelor de telecomunicaţii sau de semnalizare ori a mijloacelor de trans-
port feroviar, nava!, aerian ori a altor mijloace de transport, dacă acestea au provocat
urmările indicate la art. 263;
2) punerea în exploatare a mijloacelor de transport feroviar, naval sau aerian cu defecte
tehnice, dacă aceasta a cauzat aceleaşi urmări;
3) încălcarea gravă a reguliior de exploatare a acestora în urma cărora au survenit
aceleaşi urmări.
3. Mijloc de transport - noţiune utilizată în acest articol - coincide cu noţiunea de mijloace
de transport feroviar, naval, aerian, comentată în art. 263 p. p 5-7, precum şi de alte mij-
loace de transport, a căror noţiune se conţine in comentariul la p. 6 art. 264.
4. Prin repararea necalitativă a căilor de comunicaţie, a instalaţiilor de pe ele, a materialului
rulant, a mijloaceior de îelecomunicaţii sau de semnalizare ori a mijloacelor de transport
feroviar, navai, aerian ori auto se înţelege efectuarea ei cu încălcarea condiţiilor îehnice
sau a standardelor respective. Repararea necalitativă poate fi comisă atât prin acţiuni,
cât şi prin inacţiuni (instalarea unor piese ale căror termene de exploatare au expirat,
instalarea dispozitivelor defectate, punerea în exploatare a mecanismelor care nu au fost
încercate sub o anumitâ încărcare, lăsarea defectelor care urmau să fie înlăturate etc).
5. Căile de comunicaţie, în sensul acestui articol, constituie: la transportui feroviar - te-
rasamentul, şinele, traversele, crampoanele, butoanele; la transportul aerian - pista de
 450 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
decolare-aterizare, de rulare etc; la transportul naval - căile maritime sau fluviale dintre
două porturi, canaiele de navigaţie etc; la transportul auto şi mecanizat - drumurile,
liniile pentru troleibuze, şinele pentru tramvaie.
6. Instalaţiile de pe căile de comunicaţii constituie instalaţiile necesare funcţionării trans-
porturilor (instalaţiile de centralizare şi telecomandă, aparatele de semnalizare, de
schimb al macazurilor, de alimentare a mijloacelor de transport, barierele de trecere de
nivel, viaductele, tuneluriîe, podurile etc).
7. Prin mijloace de telecomunicaţii se au in vedere dispozitive tehnice destinate prirairii
şi transmiterii diferitelor informaţii (mijloacele telefonice, electronice, telegrafice, tele-
vizuale, faxurile etc).
8. Prin mîjloace de semnalizareînţelegem dispozitive tehnicedestinate transmiterii informa-
ţiilor convenţionale sonore sau vizuale (semafoare, faruri plutitoare, balize flotante etc).
9. Noţiunea privind punerea în exploatare cu defecte tehnice sau încălcarea gravă a regulilor
de exploatare a mijioacelor de transport din acest articol coincide cu comentariul respec-
tivdelaart. 265.
10. Urmările infracţiunii stipulate în acest articol coincid cu toate consecinţele stipulate şi
comentate la art. 263, urmări care necesită să fie în raport de cauzalitate cu cel puţin una
dintre cele trei acţiuni alternative menţionate la comentariul din p. 2,
11. Latura subiectivă se caracterizeazâ prin vinovăţie din imprudenţă.
12. Subiect al acestei infracţiuni poate fi orice persoană care efectuează reparaţiile menţio-
nate şi a atins vârsta de 16 ani, iar al punerii în exploatare sau ale altor încălcări grave ale
regulilor de expioatare poate fi numai o persoană responsabilâ pentru starea tehnică sau
pentru exploatarea mijloacelor de transport, cu condiţia că au survenit urmările grave
stipulate expres în lege.
Articolul 268. Deteriorarea sau distrugerea intenţionată a căilor de comunicaţie şi
a mîjloacelor de transport
Deteriorarea sau distrugerea intenţionatâ" a căilor de tomunicaţie, a instalaţiilorde pe ele, a mijloacelorde tele-
comunicaţii sau de semnalizare ori a altor utilaje pentru Iransporturi, precum ş\ a mijloacelor de transport,
dacă aceasla a provocat urmările indkate la art. 263 sau 264,
se pedepseşte cu amendă în mârime de la 200 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani.
[Art. 268 modifkat prin Legea nr. 211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03]
1. Obiectul juridic nemijlocit al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale ale căror existenţă
şi desfăşurare normaiă sunt condiţionate de ocrotirea securităţii şi condiţiilor de funcţio-
nare a mijloacelor de transport.
2. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin deteriorarea sau distrugerea intenţionată
a căilor de comunicaţie, a instalaţiilor de pe ele, a materialului rulant, a mîjioacelor de
telecomunicaţii sau de semnalizare ori a altor utilaje pentru transporturi, precum ţi a
mijloacelor de transport, dacă aceasta a provocat urmârile indicate Ia art. 263 sau 264.
3. Prin mijloace de transport la acest articol înţelegem mijloacele de transport feroviar, iiaval
Partea specială 451
sau aerian, comentate în pct. 5-7 art. 263, precum şi mijloacele de transport auto şi meca-
nizat, al căror comentariu este dat în pct. 6 art. 264.
4. Noţiunea căilor de comunicaţie, a instalaţiilor de pe ele, a mijloacelor de telecomunicaţii
sau de semnalizare ori a altor utilaje pentru transporturi coincide cu comentariul dat în
pct. 7-9 art. 267.
5. Distrugerea obiectelor menţionate înseamnă nimicirea lor, suprimarea completă a stării
lor anterioare, desfiinţarea calităţii lor de bun de un anumit fel, încât el nu mai corespunde
destinaţiei.
6. Deteriorarea presupune degradarea, stricarea bunuiui, pierderea parţială a stării sale
anterioare, punerea bunului în situaţia de a nu mai corespunde destinaţiei.
7. Urmările grave survenite trebuie să fie în raport de cauzalitate cu distrugerea sau deterio-
rarea obiectelor stipulate la art. 268.
8. Dacă distrugerea sau deteriorarea căilor de comunicaţie, a instalaţiilor de pe ele sunt
săvârşite în scopul stăbirii bazei economice şi capacităţii de apărare a ţării, această acţiune
constituîe o diversiune, prevăzută la art. 343, iar dacă scopul este de a intimida populaţia
sau de a impune autorităţilor publice sau persoanelor fizice anumite cerinţe, acţiunile
urmează să fie încadrate ca act de terorism pe baza art. 278.
9. Latura subiectivă se caracterizează prin două forme de vinovăţie cu intenţia faţă de de-
teriorarea sau distrugerea căilor de comunicaţie şi prin imprudenţa faţă de consecinţele
prejudiciabile indicate în art. 263 sau 264, situaţie stipulată în art. 19.
10. Subiect al infracţiunii, potrivit acestui articol, este orice persoană fizică responsabilă, care
a atins vârsta de 14 ani, în conformitate cu prevederile art. 21.
Articolul 269. încălcarea regulilor privind menţinerea ordinii şi securitatea
circulaţiei
încălcarea de către pasager, pieton sau alt participant la trafica tegulilor privind menţlnerea ordinii ţi securitatea
drculaţiei, dacă aceasta a provocat urmărtle indicate la art. 264, se pedepseşte cu amendă în mărime de la
300 la 800 unftăţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 6 ani.
1. Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale ale căror existenţâ şi desfăşurare
normală sunt condiţionate de ocrotirea securîtăţii şi condiţiilor de funcţionare a mijloace-
lordetransport.
2. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin încălcarea de către pasager, pieton sau alt
participant la trafic a regulilor privind menţinerea ordinii şi securităţii circulaţiei, dacă
aceasta a provocat urmările indicate la art. 264.
3. încălcarea regulilor stipulate in acest articol poate avea loc în traficul transportului aerian
(intrarea pasagerului fără voie în cabina pilotului in timpul decolării sau aterizării, ieşirea
samavolnică a pasagerilor pe pista de decolare-aterizare), transportului feroviar (mânarea
vitelor peste calea ferată în locuri interzise, trecerea neregulamentară a intersecţiilor, a
căilor ferate de către bicidişti, conducători ai transportului cu tracţiune animală), trans-
portului naval (intervenţia în acţiunile căpitanului în timpul acostării la debarcader),
transportului auto şi mecanizat (trecerea pietonilor la semnalul roţu al semaforului,
452
CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
trecerea străzii în locuri interzise, deschiderea uşilor automobilului în timpul mişcării
autovehiculului, ieşirea din automobil din partea carosabilă a străzii).
Regulile conduitei pietonilor, pasagerilor sau a altor participanţi la trafic sunt determinate
atât de actele normative care prevăd securitatea circulaţiei şi a exploatării mijloacelor de
transport feroviar, naval, aerian sau transportuluj auto şi mecanizat, care sunt indicate la
art. 262, 263 şi 264, cât şi de actele normative (regulamente, instrucţiuni, ordine etc.) ale
organeior administraţiei publice.
4. Răspunderea pe baza art. 269 survine numai în cazul survenirii urmărilor indicate îa art.
264, care necesită să fie în raport de cauzalitate cu încălcările regulilor privind menţinerea
ordinii şi securiiăţii circulaţiei mijloacelor de transport.
5. Pietonul, pasagerul sau alt participant la trafk nu poate fi liberat de răspundere penală
chiar dacă pentru acridentul produs o parte din vinovăţie o poartă şi subiecţii infracţiu-
nilor prevâzuţi la art. 263-265 sau 267.
4. Latura subiectivâ se caracterizează prin vinovâţie din imprudenţă.
6. Subiect al infracţiunii poate fi numai o persoană - pieton, pasager sau alt participant la
trafic care a atins vârsta de 16 ani.
Alţi participanţi la trafic pot fi conducătorii scuterelor, bicidiştii, conducătorii mijîoacelor
de transport cu tracţiune animală, persoanele care mână vitele.
Articolul 270. Oprirea samavolnică, fără necesitate, a trenului
Oprirea samavolnicâ, fâră necesitate, a îrenului prin decuplarea conductei generale a frânei sau printr-un
alt mijloc, dacă aceasta a provocat:
a) accidente cu oameni;
b) deraierea sau deteriorarea materialului rulant;
c) 3lte urmări grave,
se pedepseşte cu amendă in mârime de la 300 la 1000 unităţi convenţionale sau tu inchisoare de la 2 la 7 ani.
1. Obiectul juridic nemijlocit al infracţiunii îl constituie reiaţiile sociale ale căror existenţă
şi desfăşurare normală sunt condiţionate de ocrotirea securiîăţii şi condiţiilor de funcţio-
nare a mijloacelor de transport.
2. Latura obiectivă a infracţiunii se realizeazâ prin oprirea samavolnică, fără necesitate, a
trenului prin decuplarea conductei generale a frânei sau printr-un alt mijloc, dacă aceasta
a provocat accidente cu oameni, deraierea sau deteriorarea materialului rulant sau alte
urmări grave.
3. Oprirea samavolnică presupune oprirea trenului fără permisiunea însoţitorului de vagon,
conductorului, maşinistului sau a alîor lucrători din transportul feroviar.
4. Oprirea fără necesitate presupune că în momentul opririi trenului nu a existat o cauzâ se-
rioasă ce arjustifica astfel de acţiuni (necesitatea de a preveni o deraiere, avarie a trenului,
o invazie asupra cetăţenilor, lichidarea unui incendiu apSrut în tren, necesitatea spitalizâ-
rii unei persoane grav bolnave, reţinerea unui infractor periculos etc).
5. Decuplarea conductei generale a frânei se consideră desfacerea, dezlegarea elementelor
sistemului tehnic al conductei generale a frânei care leagă locomotiva de toate vagoanele
trenului.
Partea s p e c î a l ă 453
6. Alt mijloc de oprire samavolnica, fără necesitate, a trenului se consideră oprirea prin ro-
binetul de oprire sau prin acte de semnalizare falsă, fâcute cu felinare, fanioane, palete,
irtdicatoare colorate sau luminare, sonerii etc. Semnalizările se consideră false dacâ ele
exprimă o altă indicaţie decât acea care se impunea în situaţia respectivă.
7. Accidente cu oameni prevăzute la lit. a) se consideră vătămările grave ale integrităţii cor-
porale sau ale sănătăţii cauzate unei persoane sau vătămările corporale medii cauzate mai
tnultor persoane, ori decesul unei persoane.
8. Noţiunea de deraiere, prevăzut la lit. b), se considera răsturnarea locomotivei, a vagoa-
nelor de pe calea ferată, în urma căreia s-au produs accidente prejudiciabile pentru viaţa
oamenilor, au fost cauzate daune materiale de proporţii mari, iar deteriorarea materialu-
lui rulant se considerâ degradarea locomotivei şi vagoaneior, ce nu pot fi utilizate, fără o
reparaţie capitală, potrivit destinaţiei lor.
9. Prin alte urmari grave se înţelege decesul a două sau mai multe persoane, oprirea trafi-
cului feroviar, staţionarea indelungată neproductivă a vagoanelor, cauzarea unor daune
materiale în proporţii deosebit de mari etc.
10. Urmările survenite în cauză necesită să fte în raport de cauzalitate cu oprirea samavolnicâ,
fără necesitate, a trenului.
11. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin două forme de vinovăţie, prevăzute
deart. 19. '
12. Subiect al infracţiunii, conform acestui articol, poate iî orice persoană fizică responsabiiă
dela vârstade 14 ani.
Articolul 271. Blocarea intenţionată a arterelor de transport
Blocarea inlenţionată a arterelor de Uansport prin crearea de obstacole, prin stabilirea de posturi sau prin alte
mijloace, dacă aceasta a provocat:
a) accidentecuoamenl;
b) alteurmărigrave,
se pedepseşte cu închîsoare de la 5 !a 10 ani.
1. Obiectul juridic nemijlocit al înfracţiunii îl constituie relaţiile sociale ale căror exîstenţă
ţi desfăşurare normală sunt condiţionate de ocrotirea securităţii şi condiţiiior de funcţio-
nare a mijloaceîor de transport.
2. Latura obiectivă se realizează prin acţiuni prevăzute expres de lege, adică prin blocarea
intenţionată a arterelor de transport prin crearea de obsîacole, prin stabilirea de posturi
sau prin alte mijloace, dacă aceasta a provocat accidente cu oameni sau alte urmări grave.
3. Latura subiectivă se caracterizează prin două forme de vinovăţie, prevăzute la artl9.
Intenţia se manifestă faţă de blocarea arterelor de transport, iar imprudenţa faţă de ac-
cidentele cu oameni şi alte urmări grave. Din dîspoziţia articolului rezultă că urmările
imediate aie infracţiunîi sunt cuprinse de intenţia făptuitorului prin blocarea arterelor de
transport, prin crearea de obstacole, prin stabilirea de posturi sau prin alte mijloace.
4. Blocarea arterelor de transport, ca acţiune, presupune crearea picdicilor pentru traficul
mijloacelor de transport feroviar, naval, aerian sau aulo, ce au produs oprirea circulaţiei
acestora.
454 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT Partea specială 455

5. Noţiunea crearea de obstacole înseamnă construirea, ridicarea unei bariere din diferite
materiale pe calea ferată, pe pistele de decolare-aterizare, pe drumurile publice.
6. Prin stabilirea de posturi pe arterele de transport înţelegem blocarea acestora de către un
grup de persoane, reprezentat din douâ şi mai multe persoane.
7. Alte mijloace de blocare a arterelor de transport se consideră blocarea acestora cu diferite
unităţi de transport, prin atragerea minorilor la crearea posturilor pe aceste artere de
transport.
8. Noţiunile accidente cu oameni sau alte urmări grave, prevăzute la lit. a) şi b), sunt comen-
tate la art. 270, având acelaşi sens.
9. Latura subiectivă a infracţiunii se realizează prin două forme de vinovâţie, conform
art. 19, şi blocarea traficului transportului aerian, feroviar, naval sau auto se pedepseşte
penal, numai dacă aceasta a cauzat accidente cu oameni sau alte urmări grave.
10. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă de la vârsta de 14 ani.
Articolul 272. Constrângerea lucrătorului din transportul feroviar, naval, aerian
sau auto de a nu-şi îndeplini obligaţiile de serviciu
(1) Constrângerea lucrăiorului din transportul feroviar, naval, aerian sau auto de a nu-şi îndeplini obligaţiile
de servkiu prin ameninţare cu moartea, cu vâtâmarea gravâ a integrităţii corporale sau a sănătăţii, cu di-
strugerea averii lui sau a rudelor lui apropiate, dacâ a existat pericoîul realizârii unei astfel de ameninţâri,
se pedepseşte cu amendă în mârime de până la 200 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 1 an.
(2) Ateeaşi acţiune săvârşttă:
a) repetal;
b) de două sau mai multe persoane
se pedepsejte cu amendă în mârime de la 200 la 700 unitâţi convenţionale sau cuînchisoare de la 2 la 5 ani.
1. Obiectul juridic nemijlocit al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi
desfăşurare normală sunt condiţionate de ocrotirea securităţii şi condiţiilor de funcţiona-
re a mijloacelor de transport.
2. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin constrângerea lucrătorului din transpor-
turile feroviar, naval, aerian sau auto de a nu-şi îndeplini obligaţiunile de serviciu prin
măcar una dintre ameninţările: cu moartea; cu vătămarea gravă a integrităţii corporale
sau a sănătăţii; cu distrugerea averii lui sau a rudelor apropiate ale acestuia, dacâ a existat
pericolul realizării unor astfel de ameninţiri.
3. Prin constrângere se înţelege silirea, forţarea, obligarea unei persoane să facă un lucru pe
care aceasta nu l-ar face de bunăvoie.
4. Noţiunile de ameninţare cu moartea a unei persoane, cu vătămarea gravă a integrităţii
corporale se conţin în comentariile de la art. 145 şi 151, iar ameninţarea cu distrugerea
averii - la art. 197.
5. Prin ameninţare se înţelege manifestarea în formă obiectivă (oral, în scris sau prin etala-
rea armei) a intenţiei de a omorî persoana, de a-i cauza vătămări grave sau de a distruge
averea lucrătorului din transport, de a nu-şi îndeplini obligaţiunea de serviciu. Amenin-
ţarea trebuie să fie de natură să alarmeze pe cel ameninţat, să fie reală şi să existe temeiuri
că se va realiza imediat sau într-un viitor nu prea îndepărtat.
6. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin vinovăţie cu intenţie directă.
7. Săvârşirea constrângerii în mod repetat ori de către două sau mai multe persoane coincide
cu comentariul de la art. 145.
8. Subiect al infracţiunii este persoana fizicâ responsabilă, de la vârsta de 16 ani.
Articolul 273. Răpirea mijlocului detransport
(1) Răpirea mijloculul de transport fără scop de însuşire
se pedepseşte cu amendă în mârime de la 500 la 1.000 unităţj convenţîonale sau cu îndiisoare de la 2 la 7 ani.
(2) Aceeajiacţiune:
a) săvârţită repetat;
b) săvârşitâ de două sau mai multe persoane;
c) însoţită de violenţâ nepericuioasă pentru viaţa jisănătaîea vlctimei sau deameninţarea cu aplicarea
imeiasemeneavlolenţe
se pcdepseşte cu închlsoare de la 5 ta 10 ani.
(3) Acţiunile prevăzute la aiin. (1) sau (2):
a) săvârţite prin pătrunderea in garaj, în alte încăperi ori teritorii îngrădite sau păzite;
b) însoţite de violenţă periculoasă pentru viaţa şi sănâtatea victimei sau de amenlnţarea cu apljcarea
uneiasemeneaviolenţe
se pedepsesc cu închisoaTe de !a 10 la 15 ani.
1. Obiectul juridic nemijlocit al infracţiunîi îl constituie relaţiile sociale ale căror existenţăşi
desfăşurare normală sunt condiţionate de activitatea normală a mijloacelor de transport.
2. Latura obiectivă se reaSizează prin acţiuni de răpire a mijlocului de transport fără scop de
însuşire.
3. Noţiunea de mijloc de transport în sensul acestui articol este identică cu cea din comenta-
riul la p. 6 al art. 264.
4. Răpirea mijlocului de transport presupune două acţiuni consecutive a!e făptuitorului: in-
trarea în posesia ilegală a mijlocului de transport şi deplasarea cu acesta.
5. Intrarea în posesie iiegală presupune luarea ilegală în stăpânire a mijlocului de transport,
fărâ voia proprietarului sau conducătorului acestuia, prin decuplarea sistemului de sem-
nalizare sau prin pătrunderea în locul lui de parcare ori în cabina mijlocului de transport,
sau prin încârcarea lui în alt mij!oc de transport, sau comiterea altor acţiuni ce permit
făptuitorului să deplaseze mijlocul de transport.
6. Deplasarea mijlocului de transport înseamnă mişcarea, dislocarea lui din poziţia iniţială.
Pimerea în mişcare sau dislocarea poate fi cu motorul propriu, luat la remorcă, cu forţa
musculară a făptuitorului, cu ajutorul mijlocuiui de transport în care a fost încărcat etc,
Distanţa deplasării mijlocului de transport captivat nu are importanţă.
7. Infracţiunea se consideră consumată în momentu! începerii deplasării mijlocului de
transport. Pătrunderea în cabină cu scopul de a răpi mijlocul de transport ori comiterea
oricărei alte acţiuni de intrare ilegală în posesia acestuia constituie numai o tentativâ de
infracţiune, etapă în care e posibilă renunţarea benevolă la infracţiune, fapt ce exclude
răspunderea penală.
8. Utilizarea samavolnicâ a mijlocului de transport de câtre un membru al familiei proprie-
tarului, precum şi de către rude apropiate sau orice alte persoane cărora anterior li se per-
456 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT Partea specială 457

mitea folosirea mijlocului de transport fără consimţământul prealabil al proprietarului în 5. Notiunea de răpire a mijlocului de transport cu tracţiune animalâ sau a animalelor de
anumite situaţii nu poate conslitui răpire a mijlocului de transport. tracţiune este asemânătoare cu cea din comentariul de la art. 273.
9. Utilizarea samavolnică a mijlocului de transport de către persoana care se foloseşte de 6. Prin distrugere a bunurilor, adică a mijioacelor de transport cu tracţiune animală, se înţe-
acesta în virtutea funcţiei sale nu constituie o infracţiune, potrivit acestui articol (şoferul lege orice acţiune în urma căreia are loc niinicirea lor totală sau parţiaîă, după care acestea
a foîosit samavolnic în afara orelor de serviciu, maşina pe care lucrează; lucrătcrul unei devin total sau parţial inutile, potrivit destinaţiei acestora.
staţii tehnice de deservire, după repararea unui mijloc de transport, 1-a utilizat sama-
7. îmbolnavirea gravă a animalelor răpite în urma utilizării acestora la transportarea dife-
volnic).
ritelor încărcături sau efectuarea diferitelor lucrări agricole se consideră zdruncinări ale
10. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă, insă încadrarea juridică a fap- sânătăţii animalelor, care au necesitate de îngrijiri veterinare pe o durată îndelungată de
tei depinde de scopu! urmârit de către făptuitor, de dispunerea mijlocului de transport. timp, iar pieirea animalelor răpite presupune încetarea Ior de a fiinţa din motive aflate în
Răpirea în scopul acaparării mijlocului de transport se califică respectiv ca furt, jaf sau legătură cauzală cu fapta comisă.
tâlhărie, în funcţie de metoda însuşirii lui.
8. Latura subiectivă se caracterizează prin două forme de vinovăţii. Intenţia se manifestă
11. Acţiunile agravante de răpire a mijlocului detransport, prevăzutela aiin. 2 lit. a), b) şi c), faţă de deposedarea proprietarului de mijlocut de transport cu tracţiune animală sau de
alin. 3 lit. a) şi b), sunt identice cu comentariile date la art. 186-187 din prezentul cod. animalele de tracţiune, iar imprudenţa - faţă de distrugerea de bunuri, de îmbolnăvirea
12. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizicâ responsabilă, de la vârsta de 16 ani, gravă sau pieirea aniinalelor răpite. în cazul intenţiei faţă de distrugerea de bunuri, de
pentru acţiuni prevâzute la alin. I şi, de la vârsta de 14 ani, pentru acţiuni prevăzute la îmbolnâvirea gravă sau pieirea animalelor răpite, cele săvârşite pot fi încadrate potiivit
alin. 2 şi 3. prevederitorart. 197.
9. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, de la vârsta de 16 ani.
Practica judlciară
1. Recursul apărătorului este respins ca neîntemeiat. Instanţele de fond şi cea de apel au statuat
just asupra vinovăţiei făptuitorului care a răpit automobilul şi 1-a deteriorat (Decizia CP al CSJ
nr. lra-33-04din 12.05.04) Articolul 275. Deturnarea sau capturarea unei garnituri de tren, a unei nave ae-
2. La răpirea mijlocului de transport nu are însemnătate dacă făptuitorul poate sau nu poate rienesau navale
conduce acest mijloc de transport. Este necesară stabilirea faptei de răpire intenţionată a mijlo- (1) Deturnarea sau capturarea unei garnituri de tren, a unei nave aeriene sau navale ori ocuparea gării,
cului de Cransport fără scop de însuşire {Decizia CP al CSJ nr. lra-191-04 din 20.04.04). aeroportuiui, portului sau altei intreprinderi, instituţii, organizaţii de transport, pretum şi atapararea
încărcălurilor, fără scop de insuşire,
se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani.
(2) Aceleaşi acţîuni:
a) săvârşite de două sau mai multe persoane;
Articolul 274. Răpirea mijlocului de transport cu tracţiune animală, precum şi a b) însoţite de violenţă sau de ameninţare cu aplicarea ei;
animafelor de tracţiune c) soldate cu avarierea unei garnituri de tren, a unei nave aeriene sau navale;
d) soldate cu alte urmări grave
Râpirea mijlocului de transport cu Uacţiune animală, precum şi a animalelor de tracţiune, fără scop de se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani.
însuşire, urmatâ: a) de distrugerea de bunurî; fa) de Imbolnăvirea gravâ sau pieirea animaîelor răpite, (3) Acţiunile prevâzule la alin. (1) sau (2), care au provocat:
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la SOO unttăţi convenţîonale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani. a) vătămarea gravă a integrităţii (orporale sau a sănătăţii;
b) decesul unei persoane,
1. Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiiie sociale ale căror existenţă şi desfăşurare se pedepsesc cu închîsoare de la 10 la 20 de ani.
normală sunt condiţionate de activitatea normală a mijloacelor de transport.
2. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin răpirea mijlocului de transport cu 1. Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale ale căror existenţă şi desfăşurare
tracţiune animală, precum şi a animalelor de tracţiune, fâră scop de însuşire, urmată de normală sunt condiţionate de activitatea normală a transporturilor.
distrugerea bunurilor sau de îmbolnâvirea gravă sau pieirea animalelor răpite. 2. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin săvârşirea a cel puţin uneiadintre urmă-
3. Se consideră mijloc de transport cu tracţiune ammală un vehicul terestru cu roţi cu trac- toarele acţiuni alternative:
ţiune animală, folosit de obicei la ţară, pentru transportarea încărcăturilor sau efectuarea 1) capturarea unei garnituri de tren, a unei nave aeriene sau navale în scopul deturnării lor;
diferitelor lucrări agricole (caretă, care, căruţe, cărucioare, roabe). 2) deturnarea acestora;
4. în calitate de animale de tracţiune, în sensul acestui articol, de obicei pot fi cai, boi, buhai, 3) ocuparea gării, aeroportului sau a altei întreprinderi, instituţii, organizaţii de trans-
vaci, măgari,capre. port în scopul săvârşirii unei deturnâri;
4) acapararea încărcăturilor comisă în acelaşi scop, acţiuni ce sunt săvârşite fără scop
de însuşire.
458 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT Partea specială 459

Noţiunile de navă aeriană şi garnitură de tren coincid cu comentariul dat la pct. 6 şi 7 ale
art. 263, iar capturarea şi deturnarea sunt, după conţinut, identice cu noţiunile de capti-
vare ţi deplasare de la p. 6 art. 273.
Ocuparea gării, aeroportului sau a altor instituţii de transport, acapararea încărcăturilor
au scopul de a captura sau deturna mijloacele de transport fără a impune autorităţilor
9.
publice sau persoaneloranumite decizii, precum şi ameninţări, cum este prevăzut la tero-
rism (art. 278).
Agravantele acestei infracţiuni sunt asemănătoare după conţinut cu agravantek respec-
tive comentate la infracţiunile contra vieţii, sănătăţii sau proprietăţii.
Infracţiunea prevăzută de alin. 1 art. 275 se săvârşeşte fără violenţâ (nava se află fără
echipaj, garnitura de tren - fără maşinist, pasageri sau pază sau se deturnează cu acordul
echipajului, personalului de deservire), indiferent de locul unde se afla nava sau garnitura
în momentul deturnării (în parcare, în port, aeroport, depou, în staţie, în zbor, în cursă).
Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează nuniai prin intenţie directă, însă făptui-
torii nu urmăresc scopul de însuşire a acestor mijioace de transport.
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, de la vârsta de 14 ani.
Articolul 276. Falsificarea elementelor de identifkare ale autovehiculelor
(1) Falstficarea seriei, a numărului de identificare ale şasiului, caroseriei sau motorului auto prin ştergere, in-
locuire sau modificare se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 500 unităţi convenţionaJesau cu
inchisoaie de până la 3 ani.
(2) Aceeaşi acţiune săvârşită:
a) repetat;
b) de două sau mai multe persoane;
c) cu folosirea situaţieî de serviciu
se pedepseşte cu amendâ in mărime de la 500 la 1500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani.
Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directa şi nu interesează dacă falsul a
fost
săvârşit pentru dovedirea unui interes legitim sau nelegitim.
Noţiunea agravantelor are acelaşi conţinut ca ţi agravantele respective de !a
infracţiunile
contra vieţii şi sănătăţii persoanei şi comentariile acestora.
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, de la vârsta de 16
ani.
Articolul 277. Folosirea unui autovehicul cu elementele de identifîcare false
Folosirea cu bună-ştiinţă a unui autovehicul cu seria sau numărul şasiului, caroserie: sau motorului auto
false se pedepseţte cu amendă in mărime de până la 300 unităţi convenţionale sau cu indiisoare de pânâ la
2 ani.
Obiectul juridic nemijlocit al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale ale căror
existenţă şi desfăşurare normală sunt condiţionate de activitatea normală a
mijloaceior de transport.
Latura obiectivă se realizează prin folosirea cu bună-ştiinţă a unui autovehicul cu seria
sau numărul şasiului, caroseriei sau motorului auto false.
Latura subiectivă se caracterizează numai prin intenţie directă.
Subiect al acestei infractiuni poate fi orice persoană responsabilă, de ia vârsta de 16
ani, care foloseşte cu bună-ştiinţă un autovehicul cu elemente de identificare false.
Tentativa este posibilâ, dar nu este incriminată. Infracţiunea se consideră
consumată în momentul folosirii de către făptuitor a unui autovehicul cu
elementeîe de identificare false.

1. Obiectul juridic nemijlocit al infracţiunii il constituie relaţiile sociale ale căror existenţă şi
desfăşurare normală sunt condiţionate de activitatea normală a mijloacelor de transport.
2. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin falsificarea seriei, a numărului de identi-
ficare ale şasîului, caroseriei sau motorului prin înlocuire, ştergere sau modificare.
3. Prin falsificarea elementelor de identificare ale autovehiculelor se consideră o acţiune de
denaturare a adevărului pe care autovehiculul respectiv î! reprezintă ca unitate de trans-
port.
4. Falsificarea numărului de identitate prin ştergere presupune înlăturarea acestui număr
din locul înregistrat anterior, în scopul unei noi înregistrări, indiferent dacă a fost sau nu
efectuată noua înregistrare.
Prin înlocuirea nurnărului de identitate se înţelege înscrierea sau imprimarea altui numâr
înloculceluişters.
Modificarea număruliri de identitate a eiementelor menţionate se consideră ştergerea şi
înscrierea numai a unei părţi din numărul de înregistrare.

C a p i t ol u l X I I I
INFRACŢIUNI CONTRA SECURITĂŢII PUBLICE
Sl A ORDINII PUBLICE
Articolul 278. Terorismul
(1) Terorismul, adică provocarea unor explozii, incendii sau săvârşirea altor acţiuni care periclitează viaţa oa-
menilor, cauzează daune materiale in proporţii mari sau provoacâ alle urmâii grave, dacâ acestea sunt
săvârşiteîn scopul de a submina securitatea publică, de a intiraida populaţia sau cle a impune auîorităţilor
publice sau persoanelor (izice anumite decizii, precum şi ameninţarea cu săvârşirea unor astfel de acţiuni în
aceleaţf scopuri, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.
(2) Aceeaşi acţiune săvârşită:
a) repetat;
b) de un grup criminal organizat;
c) cu aplkarea armelor de foc sau a substanţelor explozive;
d) cu vâtămarea gravă sau medie a integrităţii i'orporate sau a sânătlţii;
a) cu cauzarea de daune materiale în proporţii deosebit de mari
se pedepseşte cu închisoaie de la 8 !a 15 ani.
(3) Acţiunile prevăzute la alin. (1) sau (2):
a) săvârşite de o organizaţie criminală;
b) soidate cu decesul unei persoane din Imprucîenţă
se pedepsesc cu închisoare de !a 12 la 20 de ani.
(4) Terorismu! insoţit de omor intenţionat
se pedepseşte cu închisoare de la 16 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.
(5) Persoanei care a comis actul de terorism, altor partidpanţi li se pot aplica pedepse penale minime, prevăzute
la prezentul articof, dacă ei au preintâmplnat autoritâţile despre acţiunile respective şi prin aceasta au
contribuit la evitarea moiţii oamenilor, a vătămării integrităţii corporale sau a sănătăţii, a aitor urmări
gravesaulademascareaaltorfăptuitori.
(6) Persoana care a participat la pregâtirea actului de îerorism se libereazâ de răspundere penaiă dacâ ea, prin
anunţarea !a timp a aulorităţilor sau prin alt mijloc, a contribuit la preîntâmpinarea realizării actului de
terorism şi dacă acţiunile ei nu conţin o altă componenţă de infracţiune.
1. Terorismul este una dintre cele niai periculoase infracţiuni prevăzute de dreptul inter-
naţional penal şi de dreptul penal intern aî statelor lumii. Printre instrumentele juridice,
care au menirea de a combate acest flagel, enumerăm:
— Convenţia privind marcarea explozibililor din plastic în scopul detectării 3or din
01.03.91 (T.I., 1999, v. 10, pag. 193);
— Convenţia internaţională privind suprimarea terorismului cu bombe din 18.07.2002
(MonitorulOficial.nr. 113-114/896 din 05.08.2002);
— Convenţia europeană pentru reprimarea terorismului din 27.01.1977 (T. I., 2001, v.
28,pag. 74);
— Acordul privind colaborarea statelor membre ale Comunităţii Statelor Indepen-
dente în lupta cu terorismul din 27.07.2001 (Monitorul Oficial nr. 97-99/795 din
17.08.2001);
— Legea Republicii Moîdova cu privire ia combaterea terorismului din 12.10.2001 {Mo-
nitorul Oficial, nr. 147-149/1163 din 06.12.2001) etc.
Partea specială 461
2. Obiectul infracţiunii de terorism îl constituie securitatea mondială (dreptul internaţional
pena!), securitatea publică (dreptul penal intern). Ca obiect suplimentar al [erorismului
pot să apară: viaţa, integritatea corporală, sănătatea, libertatea persoanei, patrimoniul.
3. Drept caracterîstică principală a infracţiunii de terorism este considerată violenţa aplicată
cu scopul de intimidare a populaţiei, de subminare a securităţii publice sau de impunere a
autorităţilor publice sau a persoanelor fizice la adoptarea unor decizii în vederea atingerii
unor scopuri criminaie.
4. în noţiunea de terorism se includ următoarele fapte criminale (art. 1 din Convenţia euro-
peană pentru reprimarea terorismului):
— infracţiunile cuprinse în câmpul de aplicare a Convenţieî pentru reprimarea captură-
rii ilicite de aeronave, semnată la Haga, la 16 decembrie 1970;
— infracţiunile cuprinse in câmpul de aplicare a Convenţiei pentru reprimarea de acte
ilicite îndreptate contra siguranţiei aviaţiei civile, semnată la Montreal, la 23 septem-
brie 1971;
— infracţiunile grave constând într-un alac împotriva vieţii, integrităţii corporale sau
libertăţii persoanelor, care se bucură de protecţie internaţionalâ, inclusiv a agenţiilor
diplomatici;
— infracţiunile care au ca obiect răpirea, luarea de ostatici sau sechestrarea ilegală;
— infracţiunile care au ca obiect folosirea de bombe, grenade, rachete, arme de foc auto-
mate ori scrisori sau colete-bombă, în măsura în care această folosire prezintă un
pericoi pentru persoane;
— tentativa de săvârşire a infracţiunilor enunţate ori participarea în calitate de coautor
sau de complice al unei persoane care săvârşeşte ori încearcă să săvârşească o astfel
de infracţiune.
5. în noţiunea de activiîate teroristă se includ acţiunile care cuprind:
— planificarea, pregătirea, tentativa de a săvârşi şi săvârşirea unui act terorist;
— instigarea la un act terorist, la violenţă împotriva unor persoane fizice şi juridice, la
distrugerea obiectelor materiale în scopuri teroriste;
— constituirea unei formaţiuni armate ilegale, a unei comunităţi (organizaţii) crimina-
le, a unui grup organizat în scopul săvârşirii unui act terorist, precum şi participarea
la un asîfel de act;
— inrolarea, înarmarea, instruirea şi folosirea teroriştilor;
— finanţarea unei organizaţii teroriste sau a unui grup terorist, precum şi acordarea de
sprijin acestora pe alte căi (a se vedea art, 2 al Legii nr. 539 din 12.10.2001).
6. Prin noţiunea de terorist se înţelegepersoana implicată intr-o activitate teroristă sub orice
formă;
Noţiunea degrup îerorist indude două sau mai multe persoane care s-au asociat cu scopul
de a desfăşura activitatea teroristă;
Prin organizaţie teroristă se înţelege o organizaţie creată în scopul desfăşurării activitâţii
teroriste sau o organizaţie care admite recurgerea la terorism în activitatea sa. Organizaţia
se consideră teroristă dacă cel puţin una dinţre subdiviziunile sale structurale desfăşoară
activitate teroristă;
7. Prin activitate teroristă internaţională se înţeleg acţiunile înfăptuite:
462 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
— de un terorist, de un grup terorist sau de o organizaţie teroristă pe teritoriul a două
sau mai multe state, aducând prejudicii intereselor acestor state;
— de cetăţenii unui stat împotriva cetăţenilor altui stat sau pe teritoriul altui stat;
— în cazul în care atât teroristul, cât şi victima terorismului sunt cetăţeni ai aceluiaşi
stat sau ai unor state diferite, dar infracţiunea a fost săvârşită în afara Eeritoriilor
acestor state (a se vedea art. 2 al Legii nr. 539 din 12.10.2001).
8. Latura obiectivă a infracţiunii de terorisni se realizează prin următoarele modalităţi:
— provocarea unor explozii;
— provocarea unor incendii;
— săvârşirea altor acţiuni care periclitează viaţa oamenilor;
— cauzarea de daune materiale în proporţii mari;
— provocarea altor urmări grave;
— ameninţarea cu săvârşirea unor astfel de acţiuni.
9. Latura obiectivâ a infracţiunii de terorism cu bombe se realizează în condiţiile în care
o persoană aduce, plasează, pune în acţiune sau detonează intenţionat şi ilegal într-un
local de utilizare publică, în limitele unui obiectiv de stat sau guvernamental, ale unui
sistem de transport public sau ale unui obiectiv de infrastructură (semnifică orice obiect
care oferă sau distribuie servicii publicului, precum: apă, energie, canalizare, petrol sau
comunicaţii).
10. Noţiunea de mijioace explozive sau letale în accepţiunea art. 1 al Convenţiei internaţionale
privind suprimarea terorismului semnifkă:
a) o armă sau un dispozitiv exploziv sau incendiar destinate sau capabile de a cauza
moartea sau serioase prejudicii fizice sau materiale: sau
b) o armă sau un dispozitiv destinate sau capabile de a cauza moartea, serioase prejudi-
cii fizice sau materiale prin difuzarea, răspândirea sau acţiunea substanţelor chimice,
toxice, a agenţilor biologici, a toxinelor sau a altor substanţe asemănătoare, sau a ra-
diaţiei, sau a substanţelor radioactive.
11. Prin sintagma savârşirea altor acţiuni care periclitează viaţa oamenilor se înţelege cauza-
rea leziunilor corporale uşoare (inclusiv ale mai multor oameni), degradarea clădirilor, a
altorconstrucţii etc.
12. Noţiunea de alte urmări grave indude: distrugerea unui obiectiv de stat sau guverna-
mental, a mijloacelor de transport, răspândirea substanţeior chimice, toxice, a agenţilor
biologici, a toxinelor sau a altor substanţe asemănătoare, sau a radiaţiei, sau a substanţelor
radioactiveetc.
13. Ameninţarea cu săvârşirea acţiunilor de terorism este o varietate de constrângere psihică
asupra autorităţilor publice sau a persoanelor fizice, realizată prin diferite modalităţi:
oral, în scris, prin diverse mijloace şi metode de comunicare tehnică etc. întru atingerea
scopului indicat în lege.
14. Pentru noţiunile de:
— daune în proporţii mari şi deosebit de mari - a se vedea prevederile art. 126 CP;
— repetare - a se vedea art. 31 CP;
— de către un grup criminal organizat - a se vedea art. 46 CP;
— cu aplicarea armelor de foc sau a substanţelor explozive - a se vedea p. 11 al prezen-
Partea specială 463
tului comentariu şi HP CSJ din 09.11.1998 Cu privire la practica judiciară în cauzele
penale despre purtarea (portul), păstrarea (deţinerea), transportarea, fabricarea,
comercializarea ilegală, sustragerea armelor de foc, a muniţiilor sau a substanţelor
explozive, păstrarea neglijentâ a armelor de foc sau a muniţiiior;
— vătămare gravă sau medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii — a se vedea comen-
tariulart. 151, 152 CP;
— organizaţie criminală - a se vedea art. 47 CP;
— decesul unei persoane din imprudenţă - a se vedea art. 19 CP;
— însoţit de omor intenţionat - a se vedea art. 145 CP.
15. Alin. 5 şi 6 ale art. 278 CP au ca obiectiv principal combaterea terorismului prin stabilirea
posibilităţii de numire a pedepsei minime şi a liberării de răspundere penală, în cazurile
prevăzute de dispoziţia legii.
16. Latura subiectivă a infracţîunii de terorism se realizează prin intenţie directă şi existenţa
unui scop special, direct indicat în lege: de a submina securitatea publică, de a intimida
populaţia şi de a impune autorităţile publice sau persoanele fizice la luarea anumitor deci-
zii.
17. Analiza laturii subiective a infracţiunii de terorism constituie criteriul de delimitare faţă
de alte infracţiuni, de exemplu, de actui de dîversiune, care urmăreşte slăbirea bazei eco-
nomice şi a capacităţii daaparare a ţării.
18. La delimitarea actelor de terorism faţă de alte crime timpul realizării acţiunilor respective
este de o importanţă deosebită. în timp de război actele de terorism sunt consîderate, în
funcţie de scopurile urmărite şi de acţiunile concrete ale faptei, drept crime contra uma-
nităţii sau crime de râzboi.
19. Infracţiunea de terorism se consideră consumată din momentul creării unui pericol real
pentru viaţa, integritatea corporală şi sănatatea persoanei, patrimoniu şi pentru alte rela-
ţii sociale ocrotite de legea dată.
20. Subiect al infracţiunii de terorism, conform alin. 2 al art. 21 CP, poate fi orice persoană
fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani. Art. 22 CP nu stabileşte răspunderea
penală a persoanei juridice pentru infracţiunea de terorism. însă art. 24 al Legii cu privire
la combaterea terorismului din 12.10.2001 stabileşte răspunderea organizaţiei pentru
desfăşurarea activităţii teroriste. Conform prevederilor acestui articol:
(1) Organizaţia se consideră drept teroristă şi este supusâ lichidârii numai în temeiul
hotărârii instanţei de judecată. în cazul recunoaşterii organizaţiei drept teroristă,
bunurile acesteia sunt confiscate în folosul statului.
(2) în cazul în care instanţa de judecată a recunoscut drept teroristă o organizaţie inter-
naţională înregistrată în străinătate, activitatea acesteia pe teritoriul Republicii Mol-
dova se interzice, oficiul, filiala sau reprezentanţa acestei organizaţii se tichidează, iar
bunurile îi sunt confiscate în folosul statului.
464 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Arîicolul 279. Activitatea de finanţare şi asigurare materială a actelor teroriste
Oferirea ori colectarea intenţionată, piin diferite metode, direct sau indirect, a mijloacelor financiare sau a mate-
rialelorîn scopul utilizării acestora la sâvârşirea actelor teroriste
se pedepseţte cu inchtsoare de la 10 la 25 de ani.
1. Relaţiile sociale de prietenie dintre state şi popoare, integritatea teritorială, securitatea
statelor, conform dreptului internaţional penal, constituie obiectul infracţiunii, iar con-
tbrm dreptului penal intern, ordinea şi securitatea publică a ţării sunt componentele de
fapt şi de drept ale obiectului infracţiunii de finanţare şi asigurare materială a actelor
teroriste.
2. Baza normativ-juridică a activităţii de combatere a finanţării activităţii teroriste o consti-
tuie:
— Convenţia internaţională privitid suprimareafinanţării terorismului, adoptată la New
Yorkla 09.12.1999;
— Legea cu privire la combaterea terorismului nr. 539-XV din 12.10.2001 etc.
3. Conform prevederilor convenţiei nominalizate, orice persoană comite infracţiune dacă
ea, prin diferite metode, direct sau indirect, ilegal şi intenţionat, acordă sau efectuează
încasări pentru a fi folosite integrai sau parţial în săvârşirea:
a) oricărei acţiuni calificate drept infracţiune, conform sferei de utilizare a unuia dintre
acordurile enumerate în anexă şi încheierile conţinute în el;
b) acţiuni menite a provoca moartea unei persoane civile sau a altei persoane care nu a
participat la acţiunile militare sau cauzarea leziunilor corporale grave, atunci când
aceste acţiuni au drept scop intimidarea populaţiei sau impunerea guvernului sau a
organizaţiei internaţionale în comiterea unei acţiuni sau reţinerea de a le comite.
4. Noţiunea de mijloace, în interpretarea Convenţiei, include activele de orice gen, mai mult
sau mai puţin vădite, mobile sau stabile, indiferent de metoda obţinerii lor, precum şi
actele sau documentele juridice de orice formă, inclusiv electronice sau cifrate, care oferă
dreptuî de participare la aceste active: credite bancare, cecuri, hârtii de valoare, obligaţii,
bonuri de amanet, acreditive etc.
5. Organizaţiile care efectuează operaţiuni finanriare sunt obligate, la indicaţia organelor
abilitale cu ancheta preliminară, să blocheze mijloacele băneşti, activele financiare şi alte
resurse economice ale persoanelor implicate în sâvârşirea sau în tentativa de săvârşire a
actelor teroriste sau în favorizarea unor asemenea acţiuni; ale persoanelor juridîce de-
pendente sau controlate direct de astfel de persoane; ale persoanelor fizice şi juridice care
acţionează, în numele lor, la indicaţia unor astfel de persoane, inclusiv mijloacele derivate
sau generate de proprietatea care le aparţine sau care este coutrolată, direct sau indirect,
de persoanele enumerate, precum şi de asociaţiile acestora (a se vedea art. 8/1 al Legii
nr. 539).
6. Latura subiectivă a înfracţîunii de finanţare a terorismului se realizează prin intenţie
directă şi cu prezenţa unui scop special indicat nemijlocit în lege.
7. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizicâ responsabilă, care a implinit vârsta de
16ani.
Partea specială 465
Articolul 280. Luarea de ostatici
(1) Luarea sau reţinerea persoanei in calitate de ostatic cu scopul de a sili statul, organizaţia internaţională,
persoana jurîdkâ sau fizkă ori un grup de persoane sâ sâvârşească sau sâ se abţinâ de la săvârţirea vreunei
aclluni în calitate de condiţie pentru eliberarea ostatkului
se pedepseşte cu închisoare de la S la 10 ani.
(2} Luarea de ostatici săvâfşită:
a) repetat;
b) asupra a două sau mai multor persoane;
c) cu bună-ţtiinţă asupra unui minor;
d) de douâ sau mai multe persoane;
e) din interes materiai;
f) cu aplkarea violenţei periculoase pentru viaţa sau sănătatea persoanei;
g) cu aplicarea armei sau altor obiecte folosileîn calitate de armă
se pedepseşte cu inchisoare de !a 12 la 20 de ani cu (sau fărâ) amendă în mărime de la 500 ia 1000 unitâţi
convenţionale.
(3) Luarea de ostatici săvârşîtă:
a) de un grup criminal organizat sau de o organîzaţîe criminală;
b) cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănălăţii;
c) cu provocarea decesului victimei din imprudenţă;
d) cu provocarea altor urmâri grave
se pedepseţte tu închisoare de !a 16 la 25 de ani.
(4) Persoana care, benevol sau la cerinţele reprezenlanţilor autorilăţilor, a eliberat ostaticul se liberează de
răspundere penală dacă acţtuniîe ei nu conţin o altă componenţă de infracţîune.
1. Obiectul acestei infracţiuni, conform dreptului internaţional penal, îl constituie relaţiile
sociale ce ţin de menţinerea păcii, securităţii internaţionale, dezvoltarea relaţiilor inter-
naţionale, cooperarea între state, dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei
(a se vedea Convenţia internaţională contra luării de ostatici, adoptată la New York la 17
decembrie 1979, ratiikată de Republica Moldova prin Legea nr. 1241 din 18.07 2002).
2. în conformitate cu prevederile art. 1 al Convenţiei nominalizate, orice persoană care
răpeşte sau reţine o aită persoană, ameninţând--o cu omorul, cu cauzarea vătămărilor cor-
porale sau care continuă să reţină o altă persoană (ostatic) pentru a sili statul, o organiza-
ţie internaţională, o persoană fizică sau juridică, sau un grup de persoane sâ săvârşească
vreo acţiune sau să se abţină de la săvârşirea vreunei acţiuni ca condiţie directă sau in-
directa pentru eliberarea ostaticului comite infracţiunea de luare de ostatici.
3. Latura obiectivă a infracţiunii de luare de ostatici se realizează prin două modalităţi: lua-
rea sau reţinerea persoanei în calitate de ostatic, fapt ce nu-i permite acesteia deplasarea,
o privează de capacitatea de acţiune, conform voinţei sale.
4. Specificul componenţei de infracţiune constă în existenţa unui scop special al făptuitoru-
lui, care rezidă în întreprinderea unor acţiimi care ar sili statul, organizaţia mternaţiona-
lă, persoana juridică sau fizică, ori un grup de persoane să săvârşească sau sâ se abţină de
la săvârşirea vreunei acţiuni în caiitate de condiţie pentru eliberarea ostaticului.
5. Agravantele infracţiunii prevăzute de aiin. 2 art. 280 CP: - repetat, asupra a două sau mai
multor persoane, cu bunâ-ştiinţâ asupra unui minor, de două sau mai multe persoane, cu
aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa sau sănătatea persoanei, cu aplicarea armei
sau a altor obiecte folosite în caiitate âe armă - sunt identice cu cele stipulate în comen-
466 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT Partea specială 467

tariul de la art. 166 CP (privaţiunea ilegată de libertate). Agravanta din interes material
presupune existenţa unui scop pecuniar - primirea unei sume de bani, sau alte avantaje
materiale - în schimbul eliberării ostaticului.
6. Agravantele infracţiunii prevăzute de alin. 3 art. 280 CP sunt:
■=> de un grup criminal organizat sau de o orgamzaţie crimmală - a se vedea comentariul
delaart.46,47CP; •=$■ cu vătămareagravă a integrităţi't corporalesau a sânătăţii -
a se vedea comentariul de
laart. 151 CP; >=> cu provocarea decesului victitnet âin imprudenţă - a se vedea
comentariul de la art.
149 CP;
«=> prin sintagma cu provocarea aitor urmări grave se înţeleg avariile, accidentele, bioca-
rea circulaţiei mijloacelor de transport etc.
6. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenţie directă şi existenţa unui
scopspecial.
6. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizkă responsabilă, care a atins vârsta de 14
ani.
8.
Alin. 4 art. 280 CP prevede că persoana care a eliberat ostaticul benevol sau la cerinţele re-
prezentanţilor autorităţilor se liberează de răspundere penală dacă acţiunile ei nu conţin
o altă componenţă de infracţiune.
Articolul 281. Comunicarea mincinoasă cu bună-ştiinţă despre actul de terorism
Comunicarea mincinoasă cu bună-ştiinţă despre pregătirea unor explozii, incendieri sau a altor atţiuni tare peri-
clitează viaţa oamenilor, cauzeazâ daune materiaie în proporţii mari sau provoacă alte urmări gtave
se pedepseşte cu amendâ în mărime de la 200 la 500 unitâţi convenţionale sau cu arest de pâna la 6 luni, sau cu
mchisoaredepână Ia3ani.
1. Comunicarea mincinoasâ cu bună-ştiinţă despre actul de terorism are drept scop de a
produce oroare, panică, dezordine în societate, destabilizarea activităţii normale a insti-
tuţiilor publice şi a organelor de drept etc.
2. Latura obiectivă a infracţiunii se caracterizează prin acţiuni de comunicare pe cale orală,
scrisă, prin telefon, Internet etc. autorităţilor publice, private, cetăţenilor despre pregăti-
reaactuluideterorism.
3. Conţinutul ideatic al sintagmelor altor acţiuni care pericliteazâ viaţa oamenilor, daune
materiale în proporţii mari, alte urmări grave este identic cu cel expus in comentariul
asupraart. 278CP.
4. Latura subiectivâ se realizează prin intenţie directă. Făptuitorul este conştient de caracte-
rul inventat al informaţiei despre actul de terorism, îşi dă seama de caracterul prejudicia-
bil at acţiunii sale, prevede urmările care vor surveni şi le doreşte.
5. Subiect al infracţiunii nominalizate poate fi orice persoană fizică, responsabilă, care a
împlinit vârsta de 14 ani.
Articolul 282. Organizarea unei formaţiuni paramilitare ilegale sau participarea la ea
(1) Organizarea sau conducerea unei formaţiuni paramilitare neprevâzute de legislaţia Republicli Moldova,
precum ţi participarea la o astfel de formaţiune,
se pedepsesc cu închisoare de la 5 \a 10 ani.
(2) Persoana care, in mod benevol, s-a retras dintr-o formaţiune paramititară ilegală şi a predat arma se
liberează de răspundere penată dacâ acţfunite ei nu conţin o altă componenţă de infracţiune.
1. în conformitate cu prevederiie art. 1 al Legii privind contracararea activităţii extremiste
din 21.02.2003 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 56 - 58/245 din 28.03.2003),
crearea de formaţiuni armate ilegale constituie o modalitate a activităţii extremiste.
Noţiunea de extremism desemnează atitudinea, doctrina unor curente politice, care, pe
bază de teorii, idei sau opinii extreme, caută, prin măsuri violente sau radicale, să impună
programul lor.
2. Formaţiuni paramiiitare sunt grupurile, organizaţiile constituite pe baza disciplinei de
tip militar cu un comandament unic, structură internă ierarhizată, cu un contingent de
persoane instruit, dotat cu arme. Ilegalitatea formaţiuni paramilitare este condiţionată
de faptul că ea este formată contrar prevederilor legii, infracţiunea prejudkiază relaţiile
sociale ce ţ i n de securitatea publică şi ordinea publică (de ex., sunt considerate formaţiuni
paramilitare structurife înarmate de tip social extremist ale partidelor, societăţilor co-
merciale etc).
3. Latura obiectivă a componenţei de infracţiune se realizează prin trei modalităţi:
a) organizarea formaţiuni paramiHtare;
b) conducerea formaţiuni paramilitare;
c) participarea la o astfel deformaţiune.
4. Noţiunea de organizare aformaţiuni paramiiitare cuprinde orice acîiuni aSe făptuitorului,
care au ca rezultat crearea formaţiuni paramilitare (elaborare a planului de organizare,
a scopurilor şi sarcinilor de activitate, a structurii formaţiunii, crearea condiţiifor de
funcţionare etc). în cazurile în care acţiunile active de a crea formaţiunea paramilitară
nu s-au soldat cu atingerea scopului final, din motive ce nu depind de voinţa făptuitorului
(de exemplu, au fost curmate de reprezentanţii organelor de drept), ele vor fi calificate ca
tentativâ de organizare a formaţiuni paramilitare.
5. Noţiunea de conducere a formaţiunii paramiîitare cuprinde acţiunile făptuitorului de a
dirija activitatea formaţiunii paramilitare în întregime sau a unor direcţii ale ei, Condu-
câtorul formaţiuni paramilitare stabileşte direcţiile operative de activitate, stabileşte şi
realizează politica de personal, interacţiunea cu organele statale, de fiaanţare şi asigurare
materială a activităţii formaţiunii, emite ordine şi dispoziţii etc.
6. Noţiunea de partkipare la o astfel de formaţiune include îndeplinirea de către faptuitor
a obligaţiunilor care îi revin, conform planului de activitate, sau a altor misiuni, ordine,
dispoziţii; îndeplinirea altor activităţi supiimentare, care asigură activitatea formaţiunii.
7. Infracţiunea se consideră consumată din momentul în care formaţiunea şi-a început acti-
vitatea sa practică. Motivele şi scopul infracţiunii au relevanţă doar la numirea pedepsei.
8. Săvârşirea de către membrii formaţiunii paramilitare a altor infracţiuni mai grave necesi-
tă calificarea prîn cumulul de infracţiuni.
468
CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
9. Acţiunile persoanelor care nu sunt organizatori ai formaţiunii paramiiitare şi nu sunt
membri ai ei, însă au contribuit la crearea ei prin sfaturi, elaborare a diferitelor documen-
te pentru a eficientiza conducerea formaţiunii, înzestrarea ei cu arme, mijloace tehnice,
înrolarea noiîor membri se va considera ca participaţie la săvârşirea infracţiunii în caiitate
de complice şi se va califica prin cumulul de infracţiuni, conform prevederilor aiîn. 5 al
art. 42 CP şi ale alin. 1 al art. 282 CP.
10. Latura subiectivă a infracţiunii se realizează prin intenţie directă. Dacă făptuitorul consi-
dera cu bună-ştiinţă că formaţiunea paramilitară este legitimă, el nu va fi subiect al acestei
infracţiuni.
11. Subiectul infracţiunii este persoana fizică, responsabilă, care a împlinit vârsta de 16 ani.
12. în conformitate cu alin. 2 al art. 282 CP, persoana poate fi iiberată de răspundere penaiă
în cazul în care sunt intrunite trei condîţii:
a) în mod benevo! s-a retras dintr-o formaţiune paramilitam iîegală;
b) a predat arma;
c) acţiunile ei nu coniin o altă componenţă de infracţiune.
13. Noţiunea de benevol desemnează decizia proprie, fără a fi silit de cineva, de a se retrage
dintr-o formaţiune paramilitară ilegală, dispunând de posibilitatea reală de a ii membru
al acestei formaţiuni în continuare.
14. Noţiunea apredaî artna presupune că persoana a depus la organele de ocrotire a normelor
de drept sau în faţa unui reprezentant al acestora arma pe care o deţinea.
15. Sinîagma acţiunile persoami nu conîin o altă componenţă dc infracţiune explică faptul că
persoana care tinde a fi liberată de răspundere penală nu a realizat nici o aită acţiune care
cade sub incidenţa legii penale.
Articoiul 283. Banditismul
Organizarea unot bande armateîn stopul atacării persoanelorjuridicesau fizice, precum şi partkiparea ia aseme-
nea bande sau la atacurile săvârşite de ele, se pedepsesc cu
închisoari1 de la 16 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.
1. Obiectul infracţiunii îl constituie relaţiile sociale ce ţin de securitatea şi ordinea publicâ,
buna funcţior.are a structurilor economice etc.
2. Banditismul poate fi definit ca o activitate criminală ce constâ din crearea unui grup de
persoane inarmat, stabil, organizat în scopul atacării persoanelor juridice sau fizice.
3. Semnele obligatorii ale bandei sunt:
a) Stabilitatea. Se caracterizează prin existenţa şi menţinerea unuî efectiv cu preponde-
renţă permanent, a unei structuri organizatorke bine determinate şi care activează o
perioadă îndelungată. Practica judiciară a constatat existenţa bandei, care s-a organi-
zat pentru a săvârşi un singur atac asupra sucursalei uneî bănci.
b) înarmarea. Presupune dotarea membrilor bandei cu arme de foc şi muniţii, arme
albe, substanţe explozive, arme cu gaze toxice neutralizante etc. (a se vedea Legea cu
privire la arme nr. 563-xv din 19.10.2001, Monitorul Oficial nr. 4/43 din 08.09,1994).
Pentru existenţa acestui semn este suficient ca cel puţin unul dintre membrii bandei
să fie înarmat, şi ceilahi să cunoască acest fapt.
Partea specială 469
c) Grup de persoane. PeiUru a fi aplicat acest semn, banda urmează a fi neapărat consti-
tuită din două sau mai multe persoane.
d) Scopul. Legea prevede direct că banditismul există numai în cazul în care banda are
drept scop atacul persoanelor juiidice sau fizice. Nu există infracţiune de banditism
în cazul în care grupul criminal s-a organizat pentru a falsifica banii, a săvârşi in-
fracţiuni economice etc.
4. Latura obiectivă a infracţiunii de banditism se realizează prin următoarele modalităţi:
a) Organizarea bandei. Această modalitate constă din orice acţiuni care au ca rezultat
crearea unei bande armate pentru a realiza scopul de atac asupra persoanelor juridke
sau fizice. Se realizează, de obicei, prin selectare de membri, dotare a membrilor cu
arme, elaborare de planuri de activitate criminală etc.
b) Participarea la asemenea bande. Noţiunea în cauză include nu numai intrarea per-
soanei în calitate de membru, dar şi îndeplinirea, în interesul bandei, a altor acţiuni:
de finanţare, asigurare cu arme şi mijloace de transport, culegere de informaţii des-
pre potenţialele victime etc.
c) Participarea \a atacurik sâvârşite de bande. Presupune aplicarea violenţei fizice sau
psihice faţă de victime întru realizarea scopului criminal.
5. Infracţiunea se consideră consumată din momentul organizării bandei, indiferent de
faptul dacă au fost sau ni^realizate atacurile plănuite de bandă.
6. Acţiunik persoanei care nu este membru al bandei, dar care participă la realizarea laturii
obiective a faptei şi care îşi conştientizează participarea la atacul săvârşit de bandă, vor fi
califîcate ca infracţiune de banditism.
Acţiunile persoanei care nu este membru ai bandei şi nu a participat la atacurile săvârşite
de bandă, însă a contribuit la săvârşirea infracţiunii prin sfaturi, prestare de informaţii
etc, vor fi califkate în conformitate cu prevederile art. 42 şi 283 CP.
7. Legiuitorul, formulând componenţa de infracţiune, nu a precizat motivul infracţiunii.
Din considerentele expuse, motivul banditismului poate consta în: sustragerea averii
proprietarului, omor, viol etc.
8. Latura subiectivă a infracţiunii se realizează prin intenţie directă. Făptuitoru] este
conştient de faptul că este membru al bandei, ţi aceasta este alegerea lui. Consimţământul
de a fi membru al bandei fără anumite acţiuni concrete întru realizarea planurilor bandei
nu formează componenţa de infracţîune.
8. Subiect al infracţiunii poate fi persoana fizică, responsabilă, care a atins vârsta de 14 ani.
Pracîica judiciară. Criteriile bandei
Laînceputul lunii martie 2002, S. a organizat un grup criminal stabil din persoanele G., B. ţi V.,
condamnate anterior pe baza art. 74 CP (banditism) al Republicii Moldova, sentinţa în privinţa
cărora a rămas definitivă. Grupul era înarmat cu un pistol-mitralieră, un cuţit şi o grenadă. în
scopul sustragerii bunurilor proprîetarilor, grupul a săvârşit un şir de atacuri în următoarele
împrejurări.
La 20 martie 2002 S., G., B. şi V., având un cuţit, mănuşi şi măşti, au sosit cu autoturismul, la
Logăneşti, raionul Hânceşti, ţi, pe la orele 23, au pătruns în locuinţa lui M. şi, aplicând forţa
fizică şi psihică, au sustras 2 200 de dolari SUA, un centru muzical "Boss" şi două perechi dia
cercei, în total bunuri în valoare de 31 910 lei.
 470
CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Tot ei, la 22 mai 2002, s-au deplasat de !a Hânceşti la Logăneşti şi, prin aceleaşi metode, au su-
stras 1 100 de dolari SUA, echivalentul a 16 930 de lei. în urma atacului R ţi soţia acestuia s-au
ales cu leziuni corporale uşoare cu dereglarea de scurtă durată a sănătăţii.
Tot ei, la 5 octombrie 2002, au pătruns în locuinţa luî L. din aceeaşi localitate şi, aplicând forţa
fizică şi psihică faţă de proprietar şi fiica minoră a acestuia, au sustras 1 700 dolari SUA, 2 000
de lei, un aparat de fotografiat şi un telefon mobil, în total bunuri în valoare de 28 250 de lei. în
urma atacuiui asupra lui L. acestuia i-au fost pricinuite vătămări corporale, care i-au provocat,
la 18 octombrie 2002, raoartea.
Calificând acţiunile lui S. drept acte de banditism, instanţa de judecată a menţionat existenţa
tuturor semnelor specifice bandei: grup stabil, grup înarmat, constituit din patru persoanc cu
scopul de ataca persoanele fizice.
Articolul 284. Crearea sau conducerea unei organizaţii criminale
Crearea sau conducerea unei organizaţii criminale, adică întemeierea unei astfel de organizaţii ţi organizarea
activităţii ei, fie căutarea şi angajarea de membri în organizaţia criminală, fie ţinerea de adunări ale
membrilor ei, fie crearea de fonduri băneţti ţl de altă natura pentru susţinerea lor fînanciarâ ţi a activităţii
criminale a organizaţiei, fie înzestrarea organizaţiei criminale cu arme şi instrumenle pentru săvârşirea de
infracţiuni, fie organiîarea culegerii de informaţii despre potenţialele victime şi despre activitatea orga-
nelor de drept, fie coordonarea planurilorţi acţiunilor triminale cu alte organizaţii şi grupuri criminale sau
infractori aparte din ţară şi din străinătate,
se pedepseşte cu închisoare de la 16 la 25 de ani.
1. Crima organizată, datorită puterii sale economice, relaţiilor transnaţionale, tehnicilor şi
metodelor sofisticate, reprezintă o ameninţare gravă pentru societate, supremaţia !egii şi
democraţiei, la care statele trebuie sa reacţioneze cu o strategie comună (a se vedea Reco-
mandarea nr. R (2001,) 11 privind principiile generale de luptă contra crimei organizate,
adoptată de Comitetul de Miniştri ai Consiliului Europei, la 19.09.2001, la cea de-a 765-a
reuniune a viceminiştrilor).
2. Recomandarea nr. R (2001) II formulează noţiunea ăegrup decrimâ organizată. Noţiunea
dată nominalizează un grup structurat, compus din 3 sau mai multe persoane, care există
o anumîtă perioadă de timp ş\ care acţionează de comun acord cu scopul de a comite una
sau mai multe infracţiuni grave, pentru a obţine, direct sau indirect, un beneficiu finan-
ciar sau material.
3. Organizaţia criminală este forma superioară de organizare a activităţii criminale. Din
considerentele expuse, legiuitorul a incriminat, într-un articol aparte, acţiunile făptuito-
rilor de a crea sau a conduce organizaţia criminală.
Noţiunea de organizaţie criminală este elucidată în comentariul asupra art. 47 CP.
4. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin două modalităţi: crearea sau conducerea
unei organizaţii criminale.
Prin crearea organizaţiei criminaîe se înţelege întemeierea ei, adicâ activitatea iniţială or-
ganizatorică de înfiinţare a structurii date: căutarea ţi angajarea de membri, înzestrarea
acestora cu arme ţi instrumente, elaborarea de planurî ale acţiunilor criminale etc.
Prin conducerea organizaţiei criminale se înţelege activitatea organizatorică de realizare a
activităţilor criminale, de elaborare a planurilor de acţiuni criminaie ulterioare, a ţinerii
Partea specialâ 471
de adunări ale membrilor ei, crearea de fonduri băneţti şi de altă natură pentru susţinerea
lor financiară şi a activităţii criminale a organizaţiei, organizarea culegerii de informaţii
despre potenţialele victime şi despre activitatea organelor de drept, coordonarea planurt-
lor şi a acţiunilor criminale cu alte organizaţii similare, din ţară sau străinatate etc.
5. Organizatorui şi conducătorul organizaţiei criminale poartă râspundere pentru toate in-
fracţiunile săvârşite de această organizaţie cu condiţia ca membrii organizaţiei criminale
să fi comis infracţiunea întru realizarea planului activităţii criminale (a se vedea art. 47
alin. 4 CP).
6. Componenţa infracţiunii este formală şi se considerâ consumată din momentul săvârşirii
acţiunilor indicate în lege.
7. Latura subiectivă a infracţiunii se realizează prin intenţie directâ.
8. Subiectul infracţiunii este unul special - persoana care a creat sau a condus organizaţia
criminalâ.
Practica judiciară. Crearea sau conducerea organizaţiei criminale.
Condiţii. Apreciere
P.P., R.I., împreună cu S.P., în perioada ianuarie 1998 - februarie 2000, au înfiinţat o organi-
zaţie criminală şi au condus activitatea ei. în scopul activităţii criminale, ei i-au recrutat în
această organizaţie pe: G.D., O.S., G.E., L.P., L.V., L.V., J.V., L.l. - inspector la Departamentul
pentru Lupta cu Crima Organizată şi Corupţia al MAI al Republicii Motdova.
Unindu-se într-o organizaţie, făptuitorii au stabilit scopul activităţii lor: omor la comandă.
Făptuitorii organizau adunări în diferite Iocalităţi - Chişinău, Tiraspol, Odesa, Bender, pe
teritoriul Bulgariei, în or. Şumen. în cadrul adunărilor se elaborau planurile săvârşirii infrac-
ţiunilor, se repartizau rolurile între membrii organizaţiei, se stabileau contacte cu persoane
corupte, se asigura finanţarea activităţii criminale.
P.P., R.I. şi S.P. au dotat membrii organizaţiei cu arme militare de foc, uniformă, muniţii,
materiale explozive, telefoane mobile. Astfel au fost puse la dispoziţia organizaţiei criminale 9
automate AKC şi AKM, carabina CDB, carabina "Tigr", 3 pistolete "TT" şi unul neîdentificat,
un aruncător de grenade m - 25, grenade cu focoase, multiple cartuşe, veste antiglonţ, măşti
şi altele, de asemenea au fost procurate 7 autovehicule, care au fost folosite la săvârşirea in-
fracţiunilor comise.
Cu scopul asigurării securităţii personale uiiii membri ai organizaţiei şi-au schimbat numele
de familie şi au folosit documente de identitate false.
Făcând uz de legâturile cu persoanele corupte ale organelor de poliţie, membrii grupului au
organizat, au cules informaţie cu privire la potenţialele victime.
Astfel, se studia modul de viaţă, orarul de Sucru, locurile de odîhnă, traseul de deplasare ale
viitoarelor vîctime, stabilind locul aflării lor.
Făptuitorii au fost condamnaţi pentru organizarea şi conducerea organizaţiei criminate,
precum şi pentru toate infracţiunite săvârşite de această organizaţîe criminală (Decizia âin 1
martie 2004, dosarul nr. lr-4/2004).
472 CODUL PENAL COMENTAT Şl ADNOTAT
Articolul 285. Dezordini de masă
(1) Organizarea sau conducerea unor dezordini de masă, insoţite de dezorganizarea activităţii normale a
transportului, intreprinderilor, Instjtuţiilor, organizaţiilor sau de opunere de rezistenţă reprezentanţilor
autorităţilor,
se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 10 ani.
(2) AceJeaşi acţiuni fnsoţîte:
a) de violenlă sau batjocorire a persoanelor;
b) de pogromuri, distrugeri, incendieri sau alte acţiuni asemănătoare;
c) de rezistenţâ armală opusă autorităţilor
se pedepsesc cu închisoare de la 8 !a 15 ani.
(3) Participarea activă la săvârsirea actelor de vîotenţă sau la batjocorirea persoanelor, la incendierea sau
distrugerea de bunuri m timpul dezordinilor de masâ,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu inchisoare de la 2 la 7 ani.
(4) Chemările la nesupunere activă cerinţelor legilime ale reprezentanţilor autorităţilor şi la dezordini de
masă, precum ţi la săvârşirea actelor de violenţă asupra persoanelor,
se pedepsesc cu amendă infliărime de la 200 la 500 unitâ'ţi convenţionale sau cu închisoare de până la 3 ani.
1. In conformitate cu prevederile art. 1 al Legii privind contracararea activităţii extreraiste
din 21.02.2003 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 56 - 58/245 din 28.03.2003),
dezordinile de masă sunt o modaiitate a activităţii extremiste.
2. Noţiunea de exiremism este elucidată în comentariui de la p. 1 al art. 282 CP.
3. Prin dezordini de masă se înţeleg acele acţiuni care dezorganizează activitatea normală a
întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor, paralizează graficul de circulaţie a mijloace-
lor de transport sau prin care se opune rezistenţă reprezentanţilor autorităţilor.
4- Dezordinile de masă pot servi drept temei juridic de introducere a stârii excepţionale (a se
vedea art. 1 al Legîi cu privire Ia regiinu] juridic aî stării excepţionale şi la formele speciale
de guvernare în Republica Moldova din 01.10.90, Veştile nr. 10/244,1990).
5. Latura obîectivă a infracţîunii, prevăzute de art. 285, alin. 1 CP, constă din activitatea
unei sau a mai multor persoane în pianificarea şi/sau conducerea dezordinilor de masă,
însoţite de dezorganizarea activităţii normale a mijloacelor de transport, întreprinderilor,
instituţiilor, organizaţiilor sau de opunere de rezistenţă reprezentanţilor autorităţilor.
6. Latura obiectivă a infracţiunii, stipulate în art. 285, alin. 2 CP, se realizează nemijlocit de
către făptuitor în timpul dezordinilor de masă prin acţiuni, însoţite de dezorganizarea
activităţii normale a mijloaceior de transport, întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiiior
sau de opunere de rezistenţă reprezentanţilor autorităţîlor.
7. Săvârşirea în timpul dezordinilor de masă a infracţiunilor deosebit de grave şi excepţional
de grave (omor, însuşire de bunuri în proporţii mari sau deosebit de mari etc.) se vor cali-
fica prin cumuiul de infracţiuni, în conformitate cu prevederile art. 285 CP şi ale art. 145
CP sau, respectiv, ale art. 195 CP.
8. Aflarea persoanei în mulţime, fără a sâvârţi unele acţiuni concrete indicate în dispoziţia
legii, nu formează componenţa de infracţiune analizatâ.
9- Acţiunile indicate în alin. 4 al art. 285 CP nu pot fi considerate drept imbold pentru
declanşarea dezordinilor de masă, ele nu au caracterut specific acţiunilor de conducere
a mulţimii pentru a dirija dezordinile. Chemirile la nesupunere activă faţă de cerinţeie
legitime, enunţate de către reprezentanţii autorităţilor, şi la dezordini de masă, precum şi
Partea specială 473
]a săvârşirea actelor de violenţă asupra persoanelor, urmează a fi delimitate de activitatea
similară de organizare şi conducere a dezordinilor de masă.
10. Agravantele prevăzute de aiin. 2 al art. 285 CP sunt:
a) De violenţă sau batjocorire a persoanelor. Agravanta desemnează folosirea violenţei
fizice, precum şi a celei psihice. Prin batjocură se inţeleg acţiunile întreprinse în tim-
pul dezordinilor de masă de către făptuitor pentru a insulta, umili, înjosi, a lua în râs
alte persoane.
b) De pogromuri, distrugeri, incenăieri sau alte acţiuni asemănătoare. Agravanta des-
emnează acţiuni de nimicire sau deteriorare a averii; de incendiere a clădirilor, a
mijloacelor de transport etc.
c) Agravanta de rezistenţă armată opusă autorităţilor include acţiuniie de nesupunere
şi/sau împotrivire vădită a făptuitorului faţă de cerinţele legale formulate de către
reprezentaţii organelor de stat de a înceta dezordinile de masă, împotrivirea fiind
manifestată prin aplicarea armelor de foc sau a celor albe, prin întrebuinţarea sub-
stanţelor explozive sau prin ameninţare de aplicare a acestor mijloace.
11. Prin incriminărileincluseînalin. 3 al art. 285 CP, legiuitorul a evidenţiat ideea departici-
pare activă la săvârşirea actelor de violenţă sau la batjocorirea persoanelor, la incendierea
sau distrugerea de bunun în timpul dezordinilor de masă. Noţiunea de participare activă
este utilizată de către legiuitor şi în art. 174' (Incălcarea legislaţiei cu privire la organizarea
şi desfăşurarea întrunirilor) din Codul cu privire la contravenţiile administrative. Conside-
răm că această sintagmă nu a fost concretizată şi elucidată exhaustiv de legiuitor nici în CP,
nici în CCA, ea neputând servi drept criteriu elucidant şi argument plauzibil pentru luarea
unor decizii justiţiare, fiindcă poate fi tălmăcitâ neunivoc şi subiectiv. Acest obiectiv a servit
drept temei pentru controlul constituţionalităţii art. 1741 (a se vedea Hotărârea nr. 18 din
29.07.2004 pentru controlul constituţionalităţii unor dispoziţii ale Codului cu privire la
contravenţiile administrative - Monitorul Oficial nr. 108-111 din 9.07.2004).
12. Chemările la nesupunere activăfaţă de cerinţele legitime ale reprezentanţilor autorităţi-
lor şi la dezordini de masă, precum şi chemariîe la sâvârşîrea actelor de violenţă asupra
persoanelor se includ în categoria infracţiunilor mai puţin grave şi nu cad sub incidenţa
stipulărilor alineatelor precedente.
13. Latura subiectiva a infracţiunii se realizează prin intenţie directă.
14. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de
14 ani.
Articolul 286. Acţiunile care dezorganizează activitatea penitenciarelor
Persoanele care, executând pedeapsa cu inchisoare, îi terorizeazâ pe condamnaţii porniţi pe calea corectării, fie
sâvârşesc atacuri asupra administraţiei, (ie organizeazâ în aceste scopuri grupuri criminaie sau participâ
attiv la asemenea grupuri
se pedepsesc cu închisoare de la 8 !a 25 de aai.
1. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin săvârşirea acţiunîlor de terorizare a
condamnaţilor porniţi pe calea corectării, săvâr§irea atacurilor asupra administraţiei,
organizarea în aceste scopuri a unor grupări criminale.
474 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Prin terorizarea condamnaţilor porniţi pe calea corectării se au în vedere cazurile de ame-
ninţare cu aplicarea violenţei fizice sau psihice cu scopui de a-i sili pe aceştia să p&răsească
calea corectârii. Terorizarea are ca scop ca persoana condamnată să nu respecte reguliîe
ispăşirii pedepsei, să nu se supună cerinţelor legale ale administraţiei penitenciare. Com-
portarea batjocoritoare, aplicarea forţei fizice, psihice faţâ de condamnaţi nu în legătură cu
pornirea lor pe cale corectării 1111 întruneşte elementele infracţiunii prevăzute de actualul
articol. 0 altă categorie de pătimiţi sunt reprezentanţi administraţiei penitenciarelor, care
au fost supuşi atacurilor fizice, psihice de către condamnaţi în legătura cu exercitarea func-
ţiilor de serviciu, Dacă aplicarea forţei fizice, psihice de condamnaţi faţâ de reprezentanţii
administraţiei penitenciareior are loc nu în legătură cu exercitarea obligaţiunilor de servi-
ciu, ci din alte motive ţrelaţii ostile), acţiunile vinovaţilor se vor califica în baza altei legi
penale.
2. Un grad sporit prejudkiabil prezintă organizarea unor grupări criminale sau participa-
rea activă la asemenea grupări cu scopul terorizării condamnaţilor care au păşit pe calea
corectării sau atacurile asupra administraţiei penitenciarelor. Componenţa de infracţiu-
ne va fi prezentă ÎH acţiunile infractoriior daca grupuriîe criminale sunt formate în aceste
scopuri.
Activitatea de organizare a grupului criminal presupune alegerea, recrutarea membrilor
grupului, alegerea conducerii grupului, elaborarea planului de acţiuni infracţionale, reia-
ţiile stabilite dintre membrii grupului sunt constante, iiind din timp organizată cu scopul
terorizării condamnaţilor porniţi pe calea corectării sau săvârşirii atacurilor asupra re-
prezentanţilor administraţiei penitenciarelor.
în sensul actualei legi, gruparea criminală se caracterizează prin relaţii constante între
membrii grupării, care sunt bine organizaţi din timp în scopuri bine determinate.
3. Art. 286 C.P. stabileşte răspunderea penală numai pentru condamnaţii ce organizează
astfel de grupări sau participă activ în asemenea grupări.
Formele de participare activă pot fi diferite, esenţial este ca ele sa se deosebească de alţi
condamnaţi prin acţiuni active, agresive având un scop bine delerminat. Prin
administraţîa penitenciarelor se înţelege toate persoanele angajate în mod legal, ce-şi
exercită obligaţiunile de serviciu cu garantarea şi respectarea regimului de ispăşire a
pedepselor de către condamnaţi.
4. Latura subtectivâ se caracterizează prin intenţii directe având un scop bine determinat.
Subiect al infracţiunii e persoana fizică condamnată care a atins vârsta de 14 ani şi execută
pedeapsa în penitenciar.
Articolui 287. Huiiganismul
(1) Huliganismul, adică acţiunile intenţionate care încalcă grosolan ordinea publlcă ţi exprimă o văditl lipsâ
de respect faţă de societate, insoţite de aplkarea violenjei asupra persoanelor sau de ameninţarea cu apli-
carea unei asemenea violenţe, de opunerea de rezlstenţă reprezentanţilor autorităţilor sau altor persoane
care curmâ actele huliganke, precum ţi acţiunile care, prin conţinutui lor, se deosebesc printr-un cinism
sau obrăznicie deosebitâ,
se pedepseşie cu amendă in mărime de la 200 la 700 unităţi corwenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani.
Partea specială 475
(2) Aceeaşi acţiune săvârţită:
a) repetat;
b) de douâ sau mai multe persoane
se pedepseşte cu amendâ în măiime de la 400 la 1.000 uaităţi convenţlonale sau cu închisoarede Ea 3 la 7
ani.
(3) Huliganismu! agravat, adică acţiunile prevă^ute la alin. (1) sau (2), dacă au fost săvârţite cu
aplicarea sau
încercarea aplkării armei de foc, a cuţitelor, boxurîlor sau a altor afme albe, precum ţi a obiectelor
special
adaptate pentiu vâlâmarea iniegrităţii corporale sau a sănâtăţii,
se pedepsejte cu inchisoare de la 4 ta 8 atii.
Răspunderea penală prevăzută de Iegea în cauză pentru acţiuniie intenţionate care
încalcă grosolan ordinea pubiică şi exprimă o vădită lipsă de respect faţă de
socielate poate avea loc în cazul însoţirii acestor acţiuni cu apliearea violenţei asupra
persoanelor sau de ame-ninţarea aplicării violenţei, în cazul opunerii rezistenţei
reprezentanţilor autorităţilor sau altor persoane ce curmă acţiunile huliganice care
conţin în sine un cinism sau o obrâzni-cie deosebite.
Latura obiectivă se realizează prin acţiunile expuse mai sus.
Pentru huliganism este caracteristică încălcarea grosolană a ordinii publicii şi
exprimarea vădită a lipsei de respect faţă de societate. Acţiunile huliganice ce încalcă
grosolan ordinea publică exprimă vădit lipsa de respect faţă de societate şi se
deosebesc prin conţinutul lor printr-un cinism sau o obrăznicie deosebite.
Prin opunere de rezistenţă reprezentanţilor autorităţilor sau altor persoane care
cur-mă actele huliganice e necesar a se înţelege faptul că în cadrul comiterii unor
acţiuni infracţionale, agresive, persoana vinovată, ignorează cerinţele acestor
reprezentanţi, aplică sau ameninţă cu aplicarea violenţei.
în calitate de reprezentanţi ai autorităţilor sunt recunoscute persoanele înzestrate
cu drept de protejare a ordinii publice {colaboratorii poliţiei, ai autorităţilor publice
locale şi centrale, reprezentanţii organizaţiilor obşteşti, cetăţenii etc).
Comiterea actelor de huliganism ce se deosebesc printr-un cinism sau o obrăznicie
deose-bite diferă de alte acte de huliganism prin încălcarea insistentă şi
demonstrativă a reguli-lor morale stabilite în societate, iar obrăznicia deosebită se
manifestă în cadrul săvârşirii actelor de huliganism prin întreruperea
manifestaţiilor publice, a activităţii normale a instituţiilor, întreprinderilor,
mijloacelor de transport etc.
Alin. 2 din art. 287 CP prevede, în calîtate de calificative, săvârşirea acţiunilor
huliganice repetat, de către douâ sau mai multe persoane. Aceste circumstanţe sunt
analizate în co-mentariul la art. 31, 44 şi 186 CP.
3. 4.
Comiterea actelor de huliganism cu aplicarea sau încercarea aplicării armei de foc,
a cuţitelor, boxurilor, sau a altor arme albe, precum şi a obiecteior special adaptate
pentru vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii este calificată ca huliganism
agravat.
Latura subiectivă a huliganismului se caracterizează prin intenţii directe.
Subiect al infracţiunii este persoana fizică responsabilă, conform alin. 1, art. 287, CP,
care a atins vârsta de 16 ani, sau, potrivit alin. 2-3, art. 287 CP, persoane între 14 şi
16 ani.
476 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT Partea specială 477

Artkolul 288. Vandalismul
(1) Vandalistnul, adică pângărirea edifkiilor sau a altor încăperi, precum şi nimicirea bunurilor in transpoftul
public sau în alte iocuri publice,
se pedepseşte cu amendâ în mârime de până la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremuneratâ în folosul
comunitâţii de la 100 la 200 de ore, sau cu arest de până la 6 luni, sau cu inchisoare de până la 3 ani.
(2) Aceeaşiacţiunesăvârşită:
a) repetat;
b) de două sau mai multe persoane
se pedepseţte cu amendâ în mârime de la 200 la 700 unităţi convenţkmale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani.
1. Articolul în cauză prevede responsabilitatea pentru douâ tipuri de atentate:
a) pângârirea edificiilor sau a altor încăperi;
b) nimicirea bunurilor în transportul public sau în alte Iocuri publice.
Latura obiectivă se realizează prin comiterea acţiunilor indreptate spre pângărirea edifi-
ciilor sau altor încăperi, care se manifestă prin inscripţionări batjocoritoare, cu caracter
de jignire, înjosire, prin incleierea unor fotografii amorale, murdărirea monumentelor
istorice şi de cultură de o însemnătate deosebită pentru societate. Prin încăperi se înţeleg
obiectivele de folosinţă comună sau individuală din societate.
Prin nimicirea sau deteriorarea bunurilor în tmmportul public se înţelege aducerea lor
într-o situaţie care nu permite exploatarea !or conform destinaţiei fără o reparaţie esen-
ţială. MetodeSe de deteriorare nu au insemnătate.
2. Alin. 2, art. 288, prevede circumstanţele agravante ale răspunderii penale: în mod repetat,
de două sau mai multe persoane, ce nu necesită comentariu.
3. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţii directe. Subiect al infracţiunii este per-
soana fizică responsabilă care atins vârsta de 16 ani, potrivit alin. 1, şi 14 ani, conform
alin. 2, art. 288.
Articolul 289. Pirateria
(1) Jefuirea săvârşităîn scopuri personale de tătre echipajul sau pasagerii unei naveimpotriva persoanelor sau
bunurilor care se găsesc pe aceastâ navă ori împotriva altei nave, dacă navele se află in marea liberă sau
într-un lot care nu esle supusjurisdicţiei nici unui stat,
se pedepseşte tu inchisoare de la 5 la 10 ani.
(2) Aceeaşî acţiune:
a) săvârţită repetat;
b} săvârşita de un grup criminal organizat sau de o organizalie criminată;
c) săvârşită cu aplicarea armei sau a altor obiecte folosite în calitate de atme;
d) soldată cu decesul persoanei din imprudenţă;
e) soldată cu alte urmâri deosebit de grave,
se pedepseşte cu închisoare de la 12 la 20 de ani.
1. Instanţcle judecătoreşti nu dispun de o practică judiciară privitoare la articolul respectiv.
Componenţa infracţiunii indicate se găseşte în Convenţia internaţionaSă de la Geneva din
29 aprilie 1958 privind marea liberă, ratificată în 1950 de Prezidiul Sovietului Suprem al
URSS la 20 octombrie 1960 şi intrată în vigoare la 30 septembrie 1962.
Art. 15 al Convenţiei expune în întregime noţiunea de piraterie şi acţiunile comise de
participanţii la traficul maritim, care constituie o infracţiune prevăzută de articolul în
cauzâ.
Locul săvârşirii infracţiunii, după cum reiese din Convenţia de la Geneva, se află într-o
mare liberă, reprezentând un loc deschis al mării ce nu se găseşte sub jurisdicţia vreunui
stat. Dacă aceste acţiuni sunt săvârşite în apele maritime teritoriale ale unui stat, ele vor fi
calificate ca jaf sau tâlhărie.
Latura obiectivă se realizează prin acţiuni care au ca scop sustragerea averii străine de pe
navă, ce aparţine atât proprietarilor, cât şi navei, cu aplicarea violenţei.
2. Pirateria atentează Ia interesele statului şi ale cetăţenilor ce ţin de sfera de asigurare a
securităţiiacestoraînspoţiulacvaticliber, precumşi avieţii, sănătăţiişiintereselormate-
riale ale acestora.
3. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă, cu scop bine determinat.
Pirateria se săvârşeşte printr-un atac prin surprindere cu caracter agresiv. Subiecţii ata-
cului folosesc violenţa atât împotriva echipajului navei maritime cât şi împotriva navei
(împuşcare, bombardare, oprire forţată etc).
4. Subiectul infracţiunii este persoana fizicâ responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.
Calificativele de la alin. 2 art. 289, au fost expuse la comentariul art. 19, 31, 46-47, 188,
CP al RM.
Articolul 290. Purtarea, păstrarea, procurarea, fabricarea, repararea sau comer-
cializarea ilegală a armelorşi muniţiilor
(1) Purtarea, pâstrarea, procurarea, fabricarea, repararea sau comerdalizarea armelor de foc, cu excepţia
armei de vânăîoare cu ţeavă tisă, sau a muniţiilor fârâ autorizaţia corespunzătoare
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 600 unitlţl convenţionalesau cu închisoare de la 2 la 5 ani.
(2) Aceleaşi acţiuni săvârşite:
a) repetat;
b) de două sau mai multe persoane
se pedepsesc cu închisoare de la S !a 10 ani.
(3) Persoana care a predat de bunăvoie arma de foc sau muniţiile pe care le deţinea fără autorizaţia corespun-
zătoare este liberată de răspundere penalâ.
1. Obiectul infracţhinii date îl formează securitatea publică a societăţii. Couflictele armate
ce au loc în îume favorizează posibilităţile de folosire a armelor de foc sau a explozibilelor
la comiterea infracţiunilor.
Latura obiectivă se realizează prin purtarea, păstrarea, procurarea, fabricarea, repararea
sau comercializarea ilegală a armelor şi muniţiilor, fără autorizaţia organelor puterii de
stat.
în conformitate cu art. 17, 30, 34 ale Legii cu privire la arme nr. 110—XIII din 18.05.1994),
purtarea, păstrarea, procurarea, fabricarea, repararea armelor, a muniţiilor se permite
numai în baza autorizaţiei eliberate de M.A.I.
2. Aspectele privind încadrarea juridică a infracţiunii în cauză sunt stipulate în Hotărârea
Plenului CSJ nr. 31 din 9 noiembrie 1998 cu privire la practica judiciară în cazurile penale
478 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
despre purtarea, păstrarea, transportarea, fabricarea, comercializarea ilegală, sustragerea
armelor de foc, a muniţiilor sau a substanţelor explozive, păstrarea neglijentă a armelor de
foc şi a muniţiilor. în art. 1 al Hotărârii sunt expuse explicativ toate noţiunile induse în
articol.
în conformitate cu art. 9 din hotărârea nominalizată, determinarea apartenenţei obiec-
telor la arme de foc şi muniţii se efectuează prin raportul expertizei criminalistice şi
conform Legii nr. 110 - XII din 18.05.1994 cu privire la arma de foc, regulilor cu privire la
comercializarea, achiziţionarea, păstrarea, portul, aplicarea şi transportarea armelor in-
dividuale şi a muniţiilor aferente, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 4 din 18.01.1998
cu privire !a măsurile de realizare a legii nr. 110 XIII din 18.05.1994, Listei modelelor de
arme individuale şi muniţii aferente, care se includ în Cadastrul de stat al armelor, aprobat
prin Hotărârea Guvernului nr. 1173 din 19.12.1997 cu privire la raportarea unor modele de
arme la armele individuale.
Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenţie directă. Subiect al infrac-
ţiunii este persoana fizică responsabilă care a atins vârsta de 16 ani, conform alin. 1, şi
14ani, potrivit alin. 2.
Alin. 3, art. 290 CP, prevede eliberarea de răspundere penală în caz de predare de bună-
voie a armelor de foc sau muniţiiior deţinute fără autorizaţie corespunzătoare. Predarea
armelor de foc şi a muniţiilor de bunăvoie, din proprie îniţiativă, se conflrmă prin auto-
denunţarea locului de păstrare organelor de stat. Iniţiativa predării armelor de foc şi a
muruţiilor trebuie să aparţină persoanei care le păstrează fără autorizaţie, indiferent de
motivele de care s-a condus.
Conform art. 15 din Hotărârea CSJ nr. 31 din 09.11.98, se va considera transmitere bene-
volă a armei de foc, a munîţiilor, substanţelor explozive, păstrate ilegal, şi persoana va fi
absolvită de răspundere penală, dacă ea, predându-!e imediat, a anticipat impunerea de a
le preda de către organele abilitate prin diferite metode legale.
Articolul 291. Păstrarea neglijentă a armelor de foc şi a muniţiilor
Pâstrarea neglijentă a armeior de focţf a muniţMlor, precum şi transmiterea acestora altor persoane, dacă aceasta
aavuturmărigrave,
se pedepsesc tu amendă în mârime de până !a 500 unităţl convenţionale sau cu închisoare de pânâ la 3 ani.
1. Latura obiectivă a infracţiunii în cauză se realizează prin neonorarea obligaţiilor de către
persoana împuternicită prin lege să păstreze armele de foc şi muniţiile, prin neglijenţă.
Aceste acţiuni mărturisesc despre încadrarea regulilor şi a condiţiilor de pâstrare, trans-
mitere a armelor de foc şi muniţiilor (art. 25, 30 din Legea nr. 110 XIII din 18.05.1994 cu
privire la arme, Monitorui Oficial nr. 4 din 18.09.94).
Prin hotărârea Guvernului nr. 4 din 18.01.1998 au fost modificate regulile cu privire la
comercializarea, achiziţionarea, păstrarea, portul, aplicarea şi transportarea armelor in-
dividuale şi a muniţiilor aferente. încăicarea acestor reguli se săvârşeşte cu bună ştiinţă
(art. ldinHotărâreaCSJnr. 31 din 09.11.1998).
Acţiunile de păstrare neglijentă sau de transmitere ilegală armelor de foc şi a muniţiilor
vor constitui componenţa de infracţiune expusă expres în articolul în cauzâ numai în ca-
Partea specială 479
zul soldării lor cu urmări grave, cauzarea morţii, vătămare gravă sau medie a integrităţii
corporale, sau a sănătăţii oamenilor, săvârşirea unor crime grave, excepţional de grave cu
folosirea armelor de foc şi a muniţiilor.
2. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenţie directă. Subiectul infrac-
ţiunii este persoana fizică responsabilă care a atins vârsta de 16 ani.
Articolul 292. Fabricarea, procurarea, prelucrarea, pâstrarea, transportarea, folosirea
sau neutralizarea subsîanţelor explozive ori a materialelor radioactive
(1) Fabricarea, procurarea, prelucrarea, păstrarea, transportarea, folosirea sau neutralizarea substanţelor
explozive sau materialelor radioactive fără autorizaţia corespunzătoare sau orke altă operaţie ilegala
prjvind circulaţia acestora
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 !a 600 unităţi convenţionale sau cu inchisoare de la 2 la 5 ani.
(2} Aceieaji acţiuni soldate cu urmări grave
sepedepsesccuamendămmărimedela 5001a 1.000 unităţi convenţionale sau cu înthisoare de Sa 3 la 7 ani.
1. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin comiterea infracţiunilor indicate în lege.
Prin substanţe explozive se înţeleg şi mecanismele în funcţiune, substanţele explozive,
indiferent de modui de producere a lor, inclusiv cele artizanale. Esenţial e faptul că sub-
stanţele explozive sunt destinate atacurilor asupra fiinţelor umane: dinamita, trotilul,
alte amestecuri chimice produse în mod industrial sau artizanal, care au capacitate de a
exploda în urma intervenţiei mecanismelor respective.
Se consideră materiale radioactive acelea ce au capacîtatea de radiaţie ionizantă, care în
anumite condiţii, în funcţie de volum, devin periculoase pentru organismele vii.
Infracţiunea se consideră consumată din momentul săvârşirii uneia din acţiunile indicate
în articol, această componenţă de înfracţiune fiind consideră formală.
2. Alin. 2 din art. 292 prevede săvârşirea aceloraşi acţiuni ca şi în alin. 1, care s-au soldat cu
urmări grave, şi se consideră o componenţă de infracţiune materială.
Prin urmări grave se au în vedere decesul persoanei, producerea unor vătămări grave să-
nâtăţii sau integrîtiiţii corporale a persoanei, cauzarea unor daune materiale de proporţii
mari, contaminarea radioactivă a terenurilor, a localitaţilor.
2. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă. Subiectul infracţiunii este per-
soana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani, conform alin. 1, şi 14 ani, potrivit
alin. 2.
Articolul 293. încălcarea regulilor de evidenţă, păstrare, transportare şi folosire a
substanţelor uşor inflamabile sau corozive
Incâkarea regulilor de evidenţă, păstrare, transportare ţi folosite a substanţelor uşor inflaraabiie sau corozive,
precum şi expedierea ilegală prin poţtă sau bagaj a acestor substanţe, dacâ aceste acţiuni au provocat urmâri
grave,
se pedepsesc cu amendă In mărlme de ia 200 la 800 unităţi convenţionale sau cu închlsoare de la 2 la 5 ani.
480 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
1. Prin substanţele uşor inflamabileseînţelegsubstanţelecare au capacitatea de a se autoin-
flama la o temperatură normală sau în urma intervenţiei mecanice asupra lor, substanţele
ce prezintâ un grad sporit de pericol din cauza capacităţilor înalte de inflamare ca rezultat
al contactării cu focul (benzină, gaze etc.).
Latura obiectivă se realizează prin acţiunile infracţionale indicate tn legea comentată,
precum şi prin expedierea ilegală prin poşîă sau bagaj a acestor substanţe, dacă acţiunile
respective au provocat urmări grave.
Regulile de evidenţă, păstrare, transportare şi folosire a substanţelor uşor inflamabile sau
corosive se conţin în diferite acte normative departamentale.
2. Latura obiectivă e compusă din două elemente - încălcarea regulilor indicate în dispoziţia
articolului şi survenirea consecinţelor grave.
Pentru aplicarea art. 293 din CP urmează a se stabili raportul de cauzalitate dintre regulile
încălcate şi survenirea urmărilor grave, cum ar fi decesul persoanei, vătămarea gravă sau
medie a integrităţii corporale, a sănătăţii, deteriorarea averii în proporţii mari etc.
Substanţele corosive sunt acizii, alte substanţe chimice, care, fiind folosite cu încălcarea
regulilorstabilite, pot provoca urmărigrave.
3. Latura subiectivă se caracterizează prin imprudenţă .
4. Subiect al infracţiunii este persoana fizicâ responsabilă care a atins vârsta de 16 ani.
Articolu! 294. Transportarea ilegală cu transportul aerian a substanţelor explozi-ve
sau uşor inflamabile
Transportarea de către un pasager pe o navâ aeriană a substanţeior explozive sau uşor inflamabile, dacă aceasta
aprovotaturmărigrave, se pedepseşte cu
închisoare de la 3 la 10 ani.
1. Obiectul nemijlocit al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale privind securitatea publica.
1. Latura obiectivă se realizează printr-o acţiune care constă în transportarea de către pasa-
ger pe o navă aeriană a substanţelor explozive sau uţor inflamabile.
Noţiunea de substanţe explozive a fost elucidată în comentariul la art. 292 CP, iar de sub-
stanţe uşor inflamabile - la art. 293 CR
Metodele de transportare a substanţelor explozive sau uşor inflamabile de către un pasa-
ger pot fi diverse: în valiză, în buzunar, în bagajul de mână etc.
3. Infracţiunea dată este materialâ. Pentru consumarea ei este necesară survenirea unor
urmări grave, de exemplu catastrofă aeriană, aterizare forţată, decesul pasagerilor, cauza-
rea vătămărilor grave sau medii integrităţii corporale sau sănătăţii a două sau mai multe
persoane etc.
4. Latura subiectivâ se caracterizează prin prezenţa a două forme de vinovăţie: prezenţa in-
tenţiei faţă de acţiunea de transportare a substanţelor explozive sau uşor inflamabile şi
imprudenţa faţă de consecinţele infracţionale.
Partea specială 481
5. Subiectul infracţiunii este pasagerul navei aeriene, persoana fizică responsabilă, care a
atins vârsta de 16 ani.
6. Membrii echipajului navei aeriene care au încălcat regulile de transportare a substanţelor
nominalizate nu pot purta răspundere pe baza art. 294 CP.
în funcţie de circumstanţele cauzei, cele săvârşite de aceste persoane urmează a fi cali-
ficate pe baza art. 262 sau a art. 327 CP.
Articolul 295. Ameninţarea de a sustrage materiale radioactive sau de a le folosi
(1) Ameninţarea de a sustrage materiale radioactive în scopul de a forţa un stat, o organizaţie internaţională,
o persoană juridkă sau fizicâ de a savârşi vreo acţiune sau de a se abţine de la ea, dacă a existat pertcolul
realizârii acestei ameninţâri,
se pedepseşte cu amendâ în mârime de la 200 la 400 unităţi convenţionale sau cu inchisoare de până la 3 anl.
(2) Ameninţarea de a folosi mateiiale radioactiveîn scoptil de a provoca decesul unei persoane sau alte urmări
grave, dacă a existat pericolul realizăriî acestei ameninţări,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 600 unităţi tonvenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani.
1. Obiectul nemijlocit al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale privind securitatea publică.
2. Latura obiectivă se realizează prin ameninţarea de a sustrage materialele radioactive în
scopul de a forţa un stat, o organizaţie internaţională, o persoană juridkă sau fizică sâ
săvârţească o acţiune ori să se abţină de la ea, dacă a existat pericolul realizării acestei
ameninţări.
Noţiunea de materiale radioactive a fost cercetată în comentariul la art. 292 CP.
3. Ameninţarea de a săvârşi sustragerea materialelor radioactive sau de a le folosi este o
formă de violenţă psihică în privinţa autorităţilor statului, organizaţiilor internaţionale,
persoanelor fizice sau juridice care obiectiv este exprimată în diferite moduri: verbal, în
scris, prin telefon sau prin alte metode.
4. Prin ameninţare de a sustrage materiak radioactive se înţelege faptul că persoana în mo-
mentul anunţării nu dispune de aceste materiale, însă are posibilitate reală de a sustrage
materialele radioactive.
5. Ameninţarea de a folosi materialele radioactive presupune că acestea se află în posesia
făptuitorului şi el are posibilitate reală de a le folosi.
6. Componenţa infracţiunii date este formalâ şi se consideră consumată din momentul pre-
zentării cerinţelor condiţionate de ameninţarea cu sustragerea sau folosirea materialelor
radioactive.
7. Latura subiectivă se caracterizează prin comiterea cu intenţie directă a acţiunilor de
ameninţare. Cel vinovat îşi dă seama că fapta sa creează un pericol considerabil securităţii
publice şi doreşte acest lucru. Scopul infracţiunii este de a forţa statul sau o organizaţie
internaţională, o persoană fizică sau juridică să săvârşească o acţiune concretă sau să se
abţină delaea.
8. Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.
482 CODUL PENAL COMENTAT Ş! ADNOTAT
Articolul 296. încălcarea regulilor de protecţie contra incendiilor
Neîndeplinirea dispoziţiilor organelorde stat de supraveghere antiincendiară, precum şi încălcarea cu rea-voinţă
a regulilor de protecţie contra incendiilor, dacă acestea au provocat urmăfi grave, se pedepsesc cu amendă
in mărime de până la 400 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pânâ la 3 anl.
1. Obiectul nemijlocit al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale privind securitatea publică.
2. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin una dintre următoarele inacţiuni:
a) neîndeplinirea dispoziţiiior organelor de stat de supraveghere antiincendiară;
b) încăkarea cu rea-vomţă a regulîbr deprotecţie contra incendiilor.
3. Activitatea organeior de stat de supraveghere antiîncendiară este reglementată de Legea
nr. 267-XIII din 09.12.1994 privind apărarea împotriva incendiilor (Monitorul Oficiai
nr. 15-16 din 17.03.1995, art. 144). Potrivit art. 22 din această Lege, funcţiile organelor
de stat de supraveghere antiincendiară sunt exercitate de subdiviziunile Serviciului de
Pompieri şi Salvatori al Departamentului Situaţii Excepţionale.
4. Neîndeplinirea dispoziţiilor organelor de stat de supraveghere antiincendiară se manifes-
tă prin nerespectarea dispoziţiilor adoptate de aceste organe privind respectarea regulilor
de protecţie contra incendiilor, fapt care a dus la izbucnirea incendiului soldat cu urmări
grave.
5. încălcarea cu rea-voinţă a regulilor de protecţie contra incendiilor se manifestă prin în-
căkarea flagrantă a acestor reguli în pofida preîntâmpinărilor şi dispoziţiilor organelor de
stat de supraveghere antiincendiară, făcute în repetate rânduri, fapt care a dus la izbucni-
rea incendiului, cu urmări grave.
6. Componenţa de infracţiune este materială, de aceea consumarea acesteia are loc numai în
cazul survenirii unor urmări grave, cum ar fi izbucnirea incendiului, care a cauzat nimi-
cirea sau deteriorarea avutului în proporţii mari, decesul oamenilor etc.
7. Latura subiectivă se caracterizează prin prezenţa a două forme de vinovăţie: intenţie în
privinţa neîndeplinirii dispoziţiilor organelor de stat de supraveghere antiincendiară sau
în privinţa încălcării regulilor de protecţie contra incendiilor şi imprudenţă faţă de conse-
cinţele infractorice survenite.
8. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă care a atins vârsta de
16 ani şi este obligatâ să respecte regulile de protecţie contra incendiilor.
Articolul 297. Neîndeplinirea dispoziţiilor organelor de stat de supraveghere în
domeniul protecţiei civile
Neîndepllnirea dfspoziţjjlor organelor de stat de supraveghere în domeniul protecţiei dvile, precum ji
încăkarea cu rea-voinţă a normelor ji regulilor în domeniul protecjiei civile, dacă acesîea au
provocat:
a) decesul unei persoane;
b) alte urmări grave,
se pedepsesc cu amendâîn mârime de la 200 Ea 600 unităţl convenţlonale sau cu închisoare de la 2 la S ani.
Partea specială 483
1. Obiectul nemijlocit al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale privind securitatea publică.
2. Organe de stat de supraveghere în domeniul protecţiei civile sunt subdiviziunile Inspec-
toratului de Stat al Protecţiei Civile, care intră în componenţa Departamentului Situaţii
Excepţionale. Activitatea acestor organe este reglementată de Legea nr. 271-XIII din
09.11.1994 cu privire la protecţia civilă (Monitorul Oficial, 1994, nr. 20).
3. Latura obiectivă se realizează prin una dintre următoarele inacţiuni:
a) nelndeplinirea dispoziţiilor organelor de stat ăe supraveghere tn domemul pwtecţiei civile;
b) încălcarea cu rea-voin{ă a normelor şi reguîiîor în domeniulprotecţiei civile.
4. Componenţa de infracţiune este materială. Infracţiunea se considerâ consumată din mo-
mentul survenirii decesului unei persoane sau a altor urmări grave.
5. Latura subiectivă se caracterizează prin prezenţa a două forme de vinovăţie: intenţie în
privinţa încălcării normelor şi regulilor in domeniul protecţiei civile şi imprudenţă faţă
de consecinţele infractorice survenite.
6. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă care a atins vârsta de 16
ani şi care, conform legii, este obligată să îndeplinească dispoziţiile organelor de stat în
domeniul protecţiei civile. :
Articolul 298. încălcarea regulilor de exploatare a obiectivelor energetice
încâkarea regulilor de exploatare a staţiilor de producere, a liniilor de iransportare ?i distribuire a energiei
electrice ji termice, a conductelor de transportare a combustibilului, dacă aceasta a provotat:
a) decesul unei persoane;
b) alte urmări grave,
se pedepseşte cu inchisoare de la 5 la 12 ani.
1. Obiectul nemijlocit al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale privind securitatea publică.
2. Dispoziţia acestei infracţiuni este de blanchetă şi, pentru a stabili care reguli au fost încăl-
cate, este necesar a fi consultate normele speciale, care reglementează modul de exploatare
a sîaţiilor de producere a energiei electrice sau termice, a liniilor şi conductelor de trans-
portare a energiei electrice, termice, a conductelor de gaz etc.
3. Latura obiectivâ se caracterizează prin încâlcarea regulilor de exploatare a staţiilor de
producere a energiei electrice sau termice, a liniilor de transportare şi distribuire a ener-
giei electrice, termice, a conductelor de transportare a combustibilului, dacă aceasta a
provocat decesul unei persoane sau alte urmâri grave, cum ar fi întreruperea alimentării
cu energie electricâ sau cu combustibil a unor localităţi, agenţi economici, instituţii eîc.
4. Latura subiectivă se exprimă prin prezenţa a două forme de vinovăţie: intenţie privind
încălcarea regulilor de exploatare a obiectiveSor energetice şi imprudenţă faţă de urmările
prejudiciabile survenite.
5. Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilâ, care a atins vârsta de 16 ani şi care
este obligată să respecte regulile de exploatare a obiectivelor energetice.
 484 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Articolul 299. încăkarea regulilor de pază a liniilor de telecomunicaţii
fncâlcarea regulilor de pază a liniilor de telecomunicatii, care a avut ca urmare deteriorafea unei llnii de
Telecomunicaţif interurbane prin cablu, dacă aceasta 3 provocat o intrerupere a telecomunicaţiilor, se
pedepseşte cu amendâ in mărime de panâ !a 300 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 2 ani.
1. Obiectul nemijlocit al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale privind securitatea publică.
2. Dispoziţia art. 299 este de blanchetă şi pentru a stabili care reguli au fost încăicate urmea-
ză a apela la normele speciale care reglementează modul de efectuare a diferitelor lucrări
în locurile de aflare a liniilor de telecomunicaţii.
3. Latura obiectivă a infracţiunii se exprimă prin incălcarea regulilor de pază a Iiniilor de
telecomunicaţii, care a avut ca urraare deteriorarea unei linii de telecomunicaţii interur-
bane prin cablu, dacâ aceasta a provocat o întrerupere a telecomunicaţiilor. întreruperea
telecomunicaţiilor nu trebuie să fie de scurtă durată, ci de aşa natură, încât să poată fi
înlăturată numai dupâ efectuarea lucrărilor de reparaţii cu aplicarea mijloacelor tehnice
specîale.
4. Prin linii de telecomunkaţii interurbanese înţeieg liniile de legătură (telefonică, prin tele-
cablu, fax etc.) care, prin informaţia transmisă, fac legătură între Iocalităţi.
5. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin prezenţa a două forme de vinovăţie:
intenţie indirectă în privinţa încălcării regulilor de pază a liniilor de telecomunicaţii şi
vinovăţie imprudentă referitoare la întreruperea telecomunicaţiilor.
6. Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă care a atins vârsta de 16 ani şi care
e obligată să respecte regulile de pază a liniilor de telecomunicaţii.
Articolul 300. încălcarea regulilor la efectuarea exploatărilor miniere sau a lucră-
rflor de construcţie miniere
Incălcarea regulilor de securitate, de construcţie, sanitare sau de protecţie contra incendiilorla efectuarea
exploatărilor miniere sau a lucrărilor de construcţie miniere, precum ;i încâlcarea regulîlor de ex-
ploatafe a mecanismelor de construcţie, dacă acestea au provocal:
a) decesul unei persoane;
b) alteurmărigrave,
se pedepsesc cu închisoare de la 3 !a 10 ani.
1. Obiectul nemijlocit al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale privind securitatea publică.
2. Exploatarea minieră este un complex de Iucrări de extragere şi exploatare a zâcămintelor
minerale din diverse mine (cariere, tuneluri etc).
3. Prin efectuarea iucrărilor dc construcţie tniniere se inţelege desfăşurarea lucrărilor de
construcţie sau reconstrucţie a obiectivelor miniere.
4. Dispoziţia acestui articol este de blanchetă şi pentru a stabili care reguli au fost încălcate
este necesar de a apela la normele speciale care reglementează modul de efectuare a ex-
ploatărilor miniere sau a lucrărilor de construcţie minieră.
5. Latura obiectivă se exprimă prin încălcarea regulilor de securitate, de construcţie, a
regulilor sanitare sau de protecţie contra incendiilor la efectuarea exploatărilor miniere
Partea specială 485
sau a lucrăriîor de construcţie miniere, precum şi prin încălcarea regulilor de exploatare
a mecanismelor de construcţje dacă acestea au provocat decesul unei persoane sau alte
urmări grave (vătămarea sănătăţii unui grup de persoane, deteriorarea minei, prăbuşiri
de pământ în subteran şi la suprafaţă, întreruperea procesului de extragere a zăcămintelor
pentru o perioadă îndelungată etc.}.
6. Victimă poate fi nu numai lucrătorul minei, dar şi orice altă persoanâ.
7. între încălcările concrete ale regulilor nominalizate şi consecinţele survenite trebuie să
existe un raport de cauzalitate.
8. Latura subiectivă se caracterizează prin prezenţa a două forme de vinovăţie: intenţie în
privinţa respectării regulilor de efectuare a exploatăriior miniere sau a lucrărilor de con-
strucţie miniere şi imprudenţa referitoare la urmările prejudiciabile.
9. în anumite condiţii neglijenţa gravă a părţii vătămate poate influenţa considerabil gradul
de vinovăţie al persoanei trase la raspundere pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de
art. 300 CP.
10. Subiect al infracţiunii pot fi nu numai muncitorii şi persoanefe cu funcţii de răspundere
care activează in obiectivele miniere, dar ţi alte persoane fîzice responsabile, care au îm-
plinit vârsta de 16 ani, vinovate de încălcările menţionate în art. 300 CP.
Articolul 301. încălcarea regulilor de securitate în întreprinderile sau secţiile su-
puse pericolului exploziei
încăfcarea disdplinei tehnice şi de producţie sau a feguliforceaslgură securitatea deproducţieînîntreprin-
derile sau secţiile supuse pericolului exploziei, dacă aceasîa a provocat:
a) decesul unei persoane;
b) alte urmări grave,
se pedepseşte cu închisoare de !a 3 la 10 ani.
1. Obiectul nemijlocit al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale privind securitatea publică.
1. Latura obiectivă a infracţiunii se manifestă prin încălcarea disciplinei tehnice şi de pro-
ducţie sau a regulilor ce asigură securitatea de producţie în întreprinderile sau secţiile su-
puse pericolului exploziei, dacă aceasta a provocat decesul unei persoane sau alte urmări
grave.
2. Prin "mcălcarea discipîinei tehnice şi de producţie se înţefege încăkarea regimului tehno-
logic de funcţionare a utilajului, somnul la locul de muncă al persoanei responsabile de
desfăşurarea procesului tehnologic etc.
3. Regulile ce asigură securitatea de producţie in întreprinderile sau secţiile supuse perico-
lului exploziei sunt stabilite pentru iiecare întreprindere care are o activitate de producţie
periculoasă şi necesitâ un anumit mod de comportare cu raateria primă, utilajele şi pro-
ducţia finită, precum şi un comportament special al oamenilor în procesul de producţie.
4. Sunt supuse pericolului exploziei încăperile şi instalaţiile exterioare în care se pot forma
- în procesul tehnologiilor dc producţie - amestecuri de gaze fierbinţi sau de aburi cu
aer, sau oxigen care se folosesc la producerea amoniacului, acetonei, benzinei, butanului,
gazului de furnal, silonului, spirtului tehnic etc. Din categoria întreprinderilor şi secţiilor
486 487
Partea specială
CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT

supuse pericolului exploziei fac parte încăperile de producţie în care volumu) de ameste-
curi explozive depăşeşte 5% din întregul voium al încăperîi.
De regulă, infracţiunea se comite prin inacţiune (nerespectarea tehnologiei producerii
substanţelor explozive, păstrarea lor în locuri neamenajate special pentru aceasta, lipsa
unui control strict asupra respectării regulilor ce asigură securitatea de producţie etc).
Sunt cazuri când infracţiunea se săvârşeşte printr-o acţiune {fumatul în locuri ce nu sunt
special amenajate, utilizarea utilajului sau a aparatelor electrice defectate, accesul persoa-
nelor care nu au o pregătire specială la efectuarea lucrărilor în aceste secţii sau al celor în
stare de ebrietate etc).
Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin vinovăţie imprudentă. Persoana
îşi dă seama că încalcă regulile nominalizate, însă consideră în mod uşuratic că urmările
prejudiciabile nu vor surveni.
Subiect al infracţiunii pot fi persoana fîzică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani şi
care poartă râspundere pentru asigurarea disciplinei tehnice şi de producţie, precum şi lu-
crătorii de rând ai întreprinderilor, care cunosc aceste reguli şi sunt obligaţi să le respecte.
ca
4 Latura subiectivă se caracterizeazâ prin intenţie directă. Făptuitorul îşi dă seama _ '
jpul de a obţine pentru sine sau pentru alte persoane un venit şi doreşte acest lucru. 5.
Subiect al infracţinnii poate fi orice persoană fizică responsabilă care a atins vârsta de
initiază organizează, recruteazâ, constrânge persoane pentru practicarea cerşetonei in scot
16ani.
6. în calitate de circumstanţe agravante, alin. 2 al art. 302 CP prevede comiterea aceleiaşi
acţiuni:
a) asupra minorilor;
b) asupra unei persoane cu grave defkienţe fizice sau psihice.

Articolul 302. Iniţierea sau organizarea cerşetoriei

(1) Iniţietea sau ofganizarea cerşetoriei, fie recrutarea persoanelor pentru cerşit, fieîndemnarea ori constrân-
gerea unei persoane sâ practice cerşetoria, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos
materialinjust,
se pedepseşte cu amendă în mârime de până !a 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani.
(2) Aceleaşlacţiunisăvârşite:
a) asupraunuiminor;
b} asupra unei persoane cu grave deficienţe fizice sau psihice se pedepsesccu amendă în mărime de la
500 la 1.500 unitâţi convenţionalesau cu îndiisoare de la 5 la 7 ani.

1. Cerşetoria presupune acţiuni prin care o persoană, înjosindu-se, cere cu stăruinţă de la

persoane străine, agenţi economici, organizaţii sau instituţii bani ori alte bunuri materiale.
1. Latura obkctivă a infracţiunii se realizează prin următoarele acţiuni:
a) iniţierea sau organizarea cerşetoriei;
b) recrutarea persoanelor pentru cerşit;
c) îndemnarea practicării cerşetoriei;
d) constrângerea de a practica cerşetoria.
3. Prin iniţierea sau organizarea cerţetoriei se are în vedere activitatea îndreptatâ spre atra-
gerea unei persoane sau a unui grup de persoane care urmează să practice cerşetoria.
Recrutarea persoanelor pentru cerşit presupune angajarea unor persoane care la !ndem-
nul celui vinovat vor practica cerşetoria.
Prin îndemnarea unei persoane să practice cerşetoria trebuie înţeles determinarea, în-
curajarea sau convingerea unei persoane de a se ocupa cu cerşetoria.
Constrângerea de a practica cerşetoria înseamnă aplicarea violenţei fizice sau psihice, care
poate avea loc prin diferite mijloace: bătaie, aplicarea vătămărilor corporale, ameninţarea
cu aplicarea unei astfel de violenţe etc.

Capitolul XIV
INFRACTÎUNI CONTRA JU5TITIEI
Articolul 303. Amestecul în înfăptuirea justiţiei şi în urmărirea penală
(1) Amestecul, sub orice formă, în judetarea cauzelor de către instanţele de judecată cu scopul iJe a împiedica
examinarea muJtilateraJă, deplinâ şi obiectivă a cauzei concteie sau de a obţine pronunţarea unei hotărâri
judecâtoreştî ilegale
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 !a 500 unitaţi convenţionale sau cu rmrncâ neremuneratâ în folosul
comunitâţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani.
(2) Amestecul, sub orice formă, în activitatea organelor deurmârire penală cu scopul dea împiedica cercetarea
rapidă, completă şi obiectivă a cauzei penaîe
se pedepseşte cu amendă în mărime de pânâ la 350 unităţi convenţionale sau cu muncă neremuneratâ în fotosul
comunităţii de !a 180 la 240 de ore, sau cu arest de până la 6 'luni.
(3) Acţiunile prevăzute la alin. (1) sau (2), săvârşite cu folosirea situaţiei de servkiu,
se pedepsesc cu amendâ în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani, în
ambele tazuri cu (sau fărâ) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exertita o anumită
activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
1. Existenţa acestei stipulări în Codul penal este argumentată prin necesitatea de a proteja
justiţia în persoana judecătorului, procurorului şi a altor funcţionari abilitaţi cu efectua-
rea urmăririi penale pentru a evita amestecul sau împiedicarea sub orice formă în judeca-
rea cauzelor penale sau efectuarea urmăririi penale.
2. Obiectul infracţiunii este activitatea instanţei judecătoreşti şi a organelor de urmărire
penală. Obiect facultativ al infracţiunii este personalitatea judecătorului, procurorului, a
ofiţerului de urmărire penală în cazul in care asupra acestor persoane se săvârşesc acţiuni
îndreptate spre a limita drepturile Ior prevăzute de CPP sau de alte acte legislative, precum
şi a persoanelor implicate în procedurile penale ca parte sau alţi subiecţi de procedură. în
acest caz judecătorii, procurorii, ofiţerii de urmărire penală şi alte persoane - subiecţi ai
procedurii penale pot fi recunoscuţi ca părţi vătâmate în cauza penală.
3. Latura obiectivă a amestecului în înfăptuirea justiţiei şi în urmărirea penală se poate
manifesta în acţiuni diferite: rugăminţi, promisiuni, cereri, ameninţări (cu excepţia ac-
ţiunilor prevăzute de art. 305 CP) lansate în privinţa acestor persoane direct sau prin rude
apropiate etc. Legea penală nu stabileşte expres în acest scop care pot fi formele amestecu-
lui în înfăptuirea justiţiei şi în urmărirea penală, utilizând doar expresia că acest amestec
poate fi sub orice formă.
4. Infracţiunea prevăzută de art. 303 alin. 1 şi 2 se considerâ consumată din momentul ad-
miterii acţiunilor prevăzute de p. 3 al comentariului la acest articol. Survenirea urmărilor
în activitatea instanţei, a urmăririi penale a judecătorului, procurorului, ofiţerului de
urmărire penală nu este obligatorie, însă astfel de circumstanţe pot fi luate în consideraţie
la aplicarea pedepsei penale în liinita sancţiunii penale la acest articol.
5. ln cazul în care acţiunile infractorului sunt îndreptate împotriva proprietăţii judecători-
lor, procurorilor, ofiţerilor de urmărire penală sau împotriva vieţii şi sănătăţii acestora,
asemenea acţiuni urmează să fie calificate prin cumul de infracţiuni.
Partea specială
489
6. Prin noţiunea prevăzută la alin. 3 cu folosirea situaţiei de serviciu ca situaţie agravantă se
înţelege folosirea situaţiei de serviciu contrar intereselor de serviciu prin indicaţii concre-
te, ordine pentru a infiuenţa instanţa sau organul de urmârire penală în sensul adoptării
hotărârii agreabiîe acestei persoane.
7. Latura sufaiectivă reprezintă o acţiune sau o inacţiune cu intenţie directă. Persoana vi-
novată întreprinde acţiuni conştiente de amestec în înfăptuirea justiţiei şi în urmărirea
penală, în activitatea judecătorului, procurorului, a ofiţerului care efectuează urmărirea
penală şi doreşte survenirea rezultatului infracţiunii.
8. Subiectul infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a împlinit 16 ani.
Subiect al infracţiunii prevăzute de alin. 3 poate fi doar persoana cu funcţii de răspundere,
conform art. 123 CP.
Articolul 304. Calomnierea judecătorului, a persoanei care efectuează urmărirea
penală ori contribuie la înfăptuirea justiţiei
Calomnierea judecâtorului sau a peisoanei careefectuează urmârirea penalâ ori contfibuieia înfăptuireajustiţiei,
însoţilă de învinuirea acestora de săvârţirea unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de
grave, în legătură cu yaminarea cauzelorsau materialeloi în instanţa de judecată,
se pedepseşte cu amenda în mârime de la 200 la 500 unilâţi convenţionate sau cu arest de până la 6 luni, sau cu
închisoaredepânăla2ani.
1. Obiectu! jurîdic generic îl constituie relaţiile sociale referitoare la desfăşurarea în bune
condiţii a activităţii de înfăptuire a justiţiei.
Obiectu! juridic nemijlocit al infracţiunii este autoritatea instanţei judecătoreşti, orga-
nului procuraturii, organelor de urmănre penalâ şi organelor executării hotărârilor judi-
ciare, cinstea, onoarea ţi demnitatea judecătorului, procurorului, ofiţerului de cercetare
penală şi executorului judecătoresc.
2. Latura obiectivă a infracţiunii de calomniere a judecătorului, a persoanei care efectuează
urmârirea penală ori contribuie la înfăptuirea justiţîei constă în producerea ori ticluirea
de probe mincinoase în sprijinul unei învinuiri nedrepte, sau în afirmaţia câ aceste per-
soane s-au făcut vinovate de o infracţiune gravă, deosebit de gravă sau excepţional de
gravă şi această învinuire este legată de examinarea cauzelor sau a materialelor în instanţa
de judecată ori la urmărirea penală.
Este necesar ca acţiunile făptuitorului să fie exprimateprin denunţ, plângere sau orice altă
formă de sesizare a organului de urmărire penală, prevăzută de CPP, care devine temei
pentru pornirea urmăririi penale şi care conţin date lesne controlabile de către organele
competente ori de alte persoane cu funcţii de răspundere.
3. Calomnierea privind sâvârşirea infracţiunilor grave, deosebit de grave sau excepţional de
grave în sensul acestui articol urraează să fie aplicatâ în conformitate cu prevederile art.
16 şi cu articolele respective din Partea specîală a CP.
4. Infracţiunea se consideră consumată din momentul în care informaţia calomnioasă a fost
transmisă de către făptuitor în ordinea şi modul prevăzute de p. 2 din comentariul de la
acest articol.
5. Dacă informaţia nedreaptă este prezentată personal judecătorului, persoanei care efec-
490 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
tuează urmârirea penală ori contribuie la înfăptuirea justiţiei, asemenea acţiune nu con-
stituie componenţă de infracţiune în sensul art. 304 CP, însă este o desconsiderare vădită
faţă de justiţie, care poate fi sancţionată pe calea procedurii contravenţionale.
6. Latura subiectivă a infracţiunii se realizează cu intenţie directă sau indirectă.
7. Subiectul acestei infracţiuni poate fi orice persoană care a atins vârsta de 16 ani.
Articolu! 305. Atentarea la viaţa judecătorului, a persoanei care efectuează
urmărirea penală ori contribuie ia înfăptuirea justiţiei
Atentarea la viaţa judecâtorului, a persoanei care efettuează urmărirea penală ori contribuie la înfăptuirea
jusliţiei, precum ţ! a rudelor lor apropiate, în legăturâ cu examinarea cauzelor sau raaterialelorîn instanţa
de judecată, săvârşită cu scopul de a impiedica activitatea iegitimă a persoanelor indkate ori din răzbuna-re
pentru asemenea activitate,
se pedepseşte cu inchisoare de la 16 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.
1. Această infracţiune se consideră deosebit de gravă sau excepţional de gravă, în funcţie de
urmările care au survenit.
2. Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale privitoare la buna înfăptuire a
activităţii judiciare şi a urmăririi penale.
Obiectul juridic suplimentar constă în relaţiile sociale privitoare la integritatea, sănătatea
şi libertatea persoanei care înfăptuieşte justiţia sau a persoanei care efectuează urmărirea
penală ori contribuie la înfăptuirea justiţiei (judecător, procuror, ofiţer de urmârire pena-
lă, executor judecătoresc, colaboratordepoliţie).
Obiectul juridic suplimentar îl constituie relaţiiie dintre rudele apropiate ale persoanelor
care înfăptuiesc justiţia, contribuie la aceasta sau efectuează urmărirea penală prevăzute
în art. 134 (părinţii, copiii, înfietorii, copiii înfiaţi, fraţii, surorile drepte, bunicul, bunica,
nepoţii, soţul).
3. Latura obiectivă constă în acţiuni violente (lovituri, orice alt mod de constrângere) în-
dreptate împotriva vieţii şi sănătăţii persoanelor care înfăptuiesc justiţia, efectuează
urmărirea penală ori contribuie la înfăptuirea justiţiei, ori împotriva rudelor apropiate
ale acestora implicate în examinarea cauzelor sau materialelor in instanţa de judecată.
Infracţiunea se consideră consumată din momentul începutului acţiunilor, indiferent de
urmările care au survenit.
4. In cazul în care au survenit diferite leziuni corporale sau moartea persoanei, acţiunile
făptuitorului se califică numai potrivit acestuî articol, o altă încadrare nu este necesară.
5. 0 urmare imediată a împiedicării activitaţii legitime constă în periclitarea, zădărnicirea
activităţii de înfăptuire a justiţiei în condiţii legale şi încălcarea drepturilor cetăţenilor în
cauzele sau materialele examinate de către instanţă ori ale organelor de urmărire penală.
Constituie infracţiune şi acţiunile săvârşite din răzbunare pentru activitâţile la infăptui-
rea justiţiei sau a urmăririi penale.
6. Latura subiectivâ în cazul acestei infracţiuni se manifestă prin intenţie directă, iar scopul
urmărit este de a împiedica, zădărnici, îngreuia activitatea persoanelor la înfăptuirea jus-
tiţiei ori a urmăririi penale.
Partea specială 491
7. Subiectul infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 14
ani şi care întruneşte condiţiile prevăzute de lege.
Articolul 306. Tragerea cu bună-ştiinţă la răspundere penală a
unei persoane nevinovate
(1) Tragerea cu bună-ştiinţă la răspundere penalâ a unei persoane nevinovate de cel care efectuează urmări-
reapenală
se pedepseşte cu amendă în mârlme de la 300 !a 800 unităţl convenţlonale sau cu închisoare de la 2 la S ani, în
ambele cazuri cu privarea de dreptu! de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumitâ activitate pe
un termen de până la 5 ani.
(2) Aceeaţi atţiune:
a) urmârind invinuirea de săvârşire a unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţiona! de
grave;
a) sâvârţită din inîeres material ori din alte inteiese personale;
b) soldată cu urmări grave
se pedepseşte cu închisoare de la 5 !a 10 ani cu privarea de dreptut de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o
anumita activitate pe un termen de până la 5 ani.
1. Tragerea cu bună-ştiintă la răspunderea penalâ, conform acestui articol, constă in porni-
rea procesului penal, arestarea, învinuirea şi trimiterea cauzei judecâţii în privinţa unei
persoane, ştiind că este nevinovată.
2. Obiectul juridic ai infracţiunii se consideră relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justi-
ţiei şi activitatea organelor de urmărire penală în bune condiţii, precum şi cele referitoare
la dreptul la libertate, demnitate, onoare şi alte drepturi fundamentale ale omului.
3. Latura obiectivâ se realizează prin comiterea uneia dintre următoarele acţiuni: pornirea
procesului penal, dispunerea arestării, punerea sub învinuire, trimiterea cauzei penale
judecăţii în privinţa unei persoane nevinovate.
4. Infracţiunea prevăzută de alin. 1 se considerâ consumată din momentul adoptării or-
donanţei respective, indiferent de faptul dacă au survenit sau nu urmările prevăzute de
alin. 2.
5. în conformitate cu prevederite alin. 2:
în lit. a), prin afirmaţia urmărind învinuirea de săvârşire a unei infracţiunigrave, deosebit
de grave sau excepţional de grave se înţeleg infracţiuni după gradul prejudiciabil pre-
văzute ia art. 16 şi, respectiv, din articolele din Partea specială a prezentului cod;
în lit. b) cuvintele din interes material orî alte interese personale exprimă acţiuni efec-
tuate în cazul primirii de bunuri, avantaje, bani, daruri directe sau indirecte, oferte,
promisiuni, servicii, avansare în serviciu etc, legate de tragerea la răspundere penală
cu bunâ-ştiinţâ a unei persoane nevinovate atât din propria inîţiativâ, cât ţi din ini-
ţiativa altor persoane;
în lit. c) prin cuvintele soldată cu urmări grave se înţelege tratamentul inuman şi degra-
dant al persoanei nevinovate, maltratarea şi alte acte de violenţâ, cauzarea unor boli
psihice, sinucidere sau vătămarea integrităţii corporale uşoare şi medii, care se califi-
că numai pebaza acestui punct al articolului. Dacă în urmaacţiunilor intenţionate au
survenit vătămări corporale grave sau decesul persoanei, fapta are o încadrare prin
concurs real de infracţiuni.
492 P ar te a s p e c i a l â 493
CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT

6. Latura siibiectivă se caracterizează prin intenţie directă sau indirectă. Făptuitorul ştie cu 5. Subiect al infracţiunii este persoana abilitată cu competenţa de a înfăptui justiţia (judecă-
certitudine că e trasă la răspundere penală o persoană nevinovată şi doreşte acest rezultat. tor, judecătoruldeinstrucţiedin sistemul instanţelor judecătoreşti din ţară).
7. Subiectul infracţiunii este persoana cu funcţii de răspundere încadrată în organele de 6. Pentru alin. 2 al acestui articol privitor la urmările agravante sunt valabile comentariile
drept (procuror, persoana abilîtată cu atribuţii de urmărire penală). prevăzute la art. 306.

3. (2) egată de învinuirea de săvârşîre a unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau
Articolul 307. Pronunţarea unei sentinţe, decizii, încheieri sau hotărâri excepţional de
Aceea grave;
4. contrarelegii ţi b) săvârşită din inleres material ori din alte interese
(1) Pronunţarea cu bună-ştiinţă de către judecâtor a unei hotărâri, scntinţe, decizii sau incheieri contrare acţiun personale;
legti e: c} soldatăcuurmărigrave
se pedepseşte cu amendă în sumă de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu inchisoare de la 2 la 5 ani, in a) se pedepseşte cu inchisoare de fa 5 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de
ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe a exercita o anumită activitate pe un tefmen de până la 5 ani.
un termen de până la 5 ani. l
Obiectul către un judecător a unei persoane nevinovate sau prin achitarea unei persoane vădit Articolul 308. Reţinerea sau arestarea ilegală
juridic al vinovate de săvârşirea infracţiunii care se confirmă prin probe administrate în cauză. (1) Reţinerea iiegală tu bună-ţiiinţâ de către persoana care efecluează urmârirea penală
infracţiun Pronunţarea cu bună-ştiinţă de către judecător a unei hotărâri, sentinţe, decizii sau în- se pedepseşte cu incbisoare de până la 2 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sati
ii constăcheieri contrare Iegii poate avea loc în cauza contravenţională, penală, civiiă sau în conten- de a exercita o anumită activitaie pe un termen de pâna la 5 ani.
în (2) Arestarea ilegală cu bună-şiiinţâ de către judecător
ciosul administrativ la examinarea în fond, apel, recurs sau pe cale extraordinară de atac, se pedepseşte cu inchisoare de până la 3 ani cu privarea de dreptul ds a ocupa anumite funcţii sau
relaţiile conform procedurilor judiciare.
de a exercita o anumită activitate pe un lermen de până ia 5 ani.
sociale (3) Acţiunile prevăzute la atin. (1) sau (2), săvârşite din interes material orj din alte interese
referitoar Hotărâre sau sentinţă se consideră actele juridice prin care se soluţionează cauzele civile, personale,
e lade contencios administrativ, penale sau cauzele administrative în fond. se pedepsesc cu inchisoare de !a 2 la 5 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de
înfăptuire Prin decizii se soluţionează apelul, recursul sau recursul în anulare, înaintate impotriva a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.
a justiţieihotărârilor, sentinţelor date în prima instanţă în ordine de apel sau recurs. (4) Acţiunile prevâzuîe la alin. (1) sau (2), care au provocat urmâri grave,
se pedepsesc cu înthisoare de la S la 10 ani cu privarea de dreptul de a ooipa anumltefurtcţii sau de
în
Incheierile date de instanţă (de judecător) la examînarea tuturor cauzelor judiciare în a exercita o anumitâ activitate pe un termen de până la 5 ani.
condiţii
sensul acestui articol sunt doar actele judiciare prin care se încalcă esenţial drepturile
bune şi, Potrivit art. 25 din CRMJibertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt
părţiior participante la proces (încheierea de arestare, liberarea de sub arest, prelungirea
respectiv,
duratei de arestare, refuzul prelungirii duratei ţinerii sub arest, suspendarea cauzei etc); inviolabile. Re-ţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în
referitoar
încălcarea respectivă trebuie să fie stabilită de către instanţa ierarhic superioarâ. cazurile şi conform procedurii prevăzute de lege.
e la
dreptul la Infracţiunea se consideră consumată din momentul în care s-a comis una dintre acţiunile Actuala reglementare constituţională este în coroboare cu dispoziţiile art. 5
libertate, incriminate şi s-a produs urmarea prejudiciabilă. CEDO ţi cu alte acte internaţionale în materie de drept la care Republica
demnitateLatura subiectivă a infracţiunii se realizează prin intenţie directă sau indirectă. Moldova este parte. în sco-pul apărării acestor valori sociale în cadru]
, onoare procesului pena] legiuitorul a incriminat în art. 308 reţinerea şi arestarea
si alte ilegalâ ca infracţiuni contra justiţiei.
drepturi Reţinerea şi arestarea preventivâ sunt două măsuri procesuale de
fundame constrângere, fiecare dintre ele având reglementarea sa proprie, prevăzută în
ntale ale legea de procedurâ penaiă. De aceea în aîin. 1 şi 2 art. 308 reţinerea şi
omului; arestarea ilegală apar ca două infracţiuni distincte, care se cîeosebesc una de
în cazul 3. alta prin specificu] semnelor ce caracterizează aceste două com-ponenţe de
condamn Enfracţiuni.
ării unei
Obiectul juridic nemijlocit al reţinerii ilegale (alin. 1 art. 308) şi a! arestării
persoane
ilegale (alin. 2 art. 308) îl constituie relaţiile sociale ce se nasc din
nevinovat
reglementarea juridică a activităţii de înfăptuire a justiţiei, care implică, în
e şi în
special, respectarea legalităţii reţinerii şi arestării persoanei în cadrul urmăririi
cazul
periaie şi al exercitării actului de justiţie propriu-zis.
achitării
nelegitim Ambele infracţiuni au şi un obiect juridic secundar, care constă în libertatea
e a unei 4. persoanei ca valoare socială ocrotită de legea penală.
persoane Corpu! persoanei private de libertate în mod ilegal constituie obiectul material
sunt al reţinerii şiarestării ilegaîe.
lezate
Latura obiectivă a reţinerii ilegale (alin. 1 art. 308) constă in acţiunea ilegală de
aceleaşi
privare de libertate a persoanelor care pot fi supuse reţinerii de către organele
drepturi
de urmărire penală.
şi
interese Legea de procedură penală prevede expres temeiurile, termenele şi procedura
ale vic- reţinerii persoanei (Titlul V CPP, cap. 1).
timeiîn Orice reţinere efectuată cu încălcarea esenţială a acestor garanţii procesuale
proces. ce asigură
Latura
obiectivă
se
realizeaz
ă prin
condamn
area cu
bună-
ştiinţă de
494 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT Partea specială 495

5. siguranţa persoanei de a nu fi reţinută ilegal constituie elementul material al infracţiunii astfei de hotărâri judecătoreşti constituie elementul material al arestării ilegale.
de reţinere ilegală. Latura subiectivă a arestării ilegale (alin. 2 art. 308), ca şi în cazul reţinerii ilegale, se
Din înţelesul textului alin. 1 art. 308 rezultă că nu constituie infracţiane de reţinere ile- caracterizează numai prin intenţie directă.
gală privarea de libertate ilegală a persoanei reţinute pentru săvârşirea unei contravenţii
Victimă (subiect pasiv secundar) a infracţiunilor de reţinere şi arestare ilegală poate fi
administrative.
orice persoană reţinută sau arestată ilegal.
6.
In acest caz reţinerea ilegală poate fi calificată pe baza art. 327 sau 328, cu condiţia ca
Infracţiunile prevăzute în alin. 3 şi 4 art. 308 reprezîntă agravantele şî la baza lor stau
acţiunile făptuitorului întrunesc elementele uneia dintre aceste infracţiuni. însă dacă re-
componenţele infracţiunilor de reţinere şi arestare ilegală în forma lor tipică (al. ] şi 2
ţinerea ilegală în cadrul urmăririi penale a fost efectuată prin falsificarea unor documente
art. 308), iar circumstanţa agravantă în cazul alin. 3 art. 308 este interesul material ori
privind săvârşirea de către persoana reţinută a unei contravenţii administrative, acţiunile
alte interese personale ale făptuitorului, pe când în cazul alin. 4 art. 308 - urmarea gravă
făptuitorului urmează a fi calificate ca fals în acte publice (art. 322) şi pe baza aiin. 1 art.
308 - ca reţinere ilegalâ.
Reţinerea ilegală poate fi comisă sub aspectul elementului material şi printr-o inacţiune,
de exemplu - în cazul în care cel reţinut nu este pus în libertate la decâderea termenelor
reţinerii.
Alin. 1 art. 308 indică direct că subiect al reţinerii ilegale poate fi numai persoana care
efectuează urmărirea penală. Prin urmare, subiectul acestei infracţiuni este special. El
trebuie să aibă calitatea de colaborator ai organului de urmărire penala sau de procuror.
Alte persoane care nu dispun de dreptul de a efectua urmărirea penală nu pot fi subiecţi ai
infracţiunii prevăzute de alin. 1 art. 308.
Latura subiectivă a reţinerii ilegale (alin. 1 art. 308) se realizează numai prin intenţie
directă. Făptuitorul înţelege şi prevede că prin acţiunile sale el încalcă prevederile legii de
procedură penală ce reglementează reţinerea persoanei şi doreşte să săvârţească astfel de
acţiuni.
Alte forme şi modalităţi ale vinovăţiei pentru infracţiunea dată se exdud. Or, alin. 1 art.
9.
308 cere ca reţinerea să fie cu bună-ştiinţă ilegală.
Scopul ţi motivul faptei de reţinere ilegalâ nu are importanţă pentru existenţa infracţiunii
10.
date. însă interesul material şi alte interese personale ale făptuitorului constituie o cir-
cumstanţă agravantă a reţinerii ilegale incriminate în alin 3 art. 308.
Latura obiectivâ a arestării ilegale (alin. 2 art. 308) constă din acţiunea de arestare ilegală
săvârşită de judecător. Prin termenul de «arestare» în Codul penal se înţelege mâsura
preventivă - arestarea preventivă aplicată pe baza unei hotărâri judecătoreşti în condiţiile
prevăzute de lege {p. 4 art. 6 CPP.
Pronunţarea hotărârii judecătoreşti privind aplicarea măsurii preventive de arestare
preventivă, cu încălcarea acestor garanţii procesuale, şi arestarea persoanei pe baza unei
 prov imediatâ crearea unei stări de pericol pentru desfăşurarea normală a activităţii
ocată de înfaptuire a justiţiei. înafarădeaceasta,
de pelângăurmareaimediatăseadaugăourma-
acţiu re adiacentă, constând în vătâmarea libertăţii persoanei reţinute sau arestate ilegal,
nile
iar în
de
reţin cazul alin. 4 art. 308 - şi dintr-o urmare gravă provocată victimei de aceste acţiuni.
ere în raport cu cele menţionate, infracţiunile prevăzute de alin. 1, 2 şi 3 art. 308 se
sau consumă din momentul reţinerii sau arestârii ilegale a persoanei, iar în cazul alin. 4
arest art. 308 - din momentul survenirii urmării grave. Din acest punct de vedere
are acţiunile de pregătire, adoptarea procesului-verbal de reţinere sau pronunţarea
ilegal
hotărârii judecătoreşti ilegale de arestare, nerealizate din cauze independente de
e.
voinţa făptuitorilor, pot apărea ca acte de pregătire sau tentativă de infracţiune de
11.
reţinere sau arestare ilegală. Reţinerea ilegală face parte din ţategoria infracţiunilor
uşoare (art. 16), de aceea actele de pregătire a unei asemenea infracţiuni nu sunt
Infra
incriminate (art. 26).
cţiun
itede 12. Deşi reţinerea şi arestarea ilegală se consideră consumate din momentul privării de
reţin liber-
ereşi tate, acţiunea se prelungeşte pe tot cursul aflării persoanei în stare de reţinere sau
arest arestare
areil ilegală. într-un asemenea caz reţinerea şi arestarea ilegală au caracter continuu ţi se
egale epui-
înfor zează în momentul în caje reţinutul sau arestatul este pus în libertate {art. 29).
malo 13. Subiectul activ (autor) al arestării ilegale este indicat direct în alin 2. art. 308. El este
rtipic spe-
ă(ali cial şi trebuie să aibă calitate de judecător. Alte persoane ca autori ai acestei
n. 1 infracţiuni se
şi2 exclud.
art.
Infracţiunea de arestare ilegalâ este susceptibilă de participaţie în forma
308)
şi în participaţiei simple (art. 44) sau complexe (art. 45).
va- Este participaţie simplă atunci când, de exemplu, arestarea ilegală este dispusă cu
riant bună-ştiinţa de un complet din trei judecâtori.
a In cazul în care judecâtorul, în înţelegere cu procurorul, pe baza unui demers lipsit
agrav de temeiuri legale, pronunţă o hotărâre de arestare ilegală şi persoana este arestată,
antă, suntem în prezenţa unei participaţii complexe în care judecătorul este autorul
prevă
infracţiunii, iar procurorul - complice.
zută
în
Practîca judiciară
alin.
3 art. 1. Legea procedurii penale (art. 176, 185 CPP) reglementează strkt temeiurile,
308, termenul
sunt ţinerii persoanei în stare de arest şi durata prelungirii acestuia (art. 186 CPP).
infra 2. Tratamentul suferit în urma unei reţineri ilegale urmează să fie reparat (Cazul
cţiun TOMASI
i de contra FRANŢEI. Hotărârea CE din 27.08.1992, V. Berger, 1996, p. 23-27).
peric
ol.
De
aceea Articolul 309. Constrângerea de a face dedaraţii
(1} Constrângerea persoanei, prin ameninţare sau prin alte acte ilegale, de a face declaraţii la
ele
interogatoriu, constrângerea, în acelaşi mod, a expertului de a face concluzia sau a uaducătorului,
au
ori a interpretului de a face o traducere sau interpretare incorectă de către cel care efectueazâ
ca urmărirea penală
urma se pedepsesc cu închisoaie de pânâ la 3 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a
re exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.
496 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
(2) Aceeaşj acţiune însoţîtă:
a) deaplicarea violenţeî;
b) deincheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei
se pedepseşte cu inchisoare de la 3 !a 8 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumitefuncţii sau de a exercita o
anumită activitate pe un termen de pânâ la 5 ani. [Art. 309 modificat prin
Legea nr. 211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03]
1. CRM prevede în una din tezele alin. 3 art. 1 şi alin. 2 art. 24 că respectarea demnităţii
omului reprezintă o valoare supremă şi este garantată. Nimeni nu poate fi supus la torturi,
pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante. In cadrul urmăririi penale dem-
nitatea persoanei este apăratâ şi prin incriminarea constrângerilor de a face declaraţii ca
infracţiune contra justiţiei.
2. Obiectul juridic nemijiocit al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale ce izvorăsc din
reglementarea juridică privind respectarea demnităţii umane în cadrul urmăririi penale,
activitate incompatibilă cu folosirea ameninţărilor, violenţelor sau a altor acte ilegale îm-
potriva persoanei supuse interogatoriului, expertului, traducătorului sau interpretului.
Obiectu! juridic secundar al acestei infracţiuni constă în demnitatea umană, libertatea
morală şi integritatea corporajă a persoanei constrânse. Corpul persoanei supuse unor
tratamente prevăzute în alin. 1 şi 2 art. 309 constituie obiectul material al constrângerii
de a face declaraţii.
3. Constrângerea de a face declaraţii este incriminată în art. 309 în două variante. Latura
obiectivă se caracterizează în ambele variante prin acţiunea de constrângere care diferă
de Ia o variantă la alta prin metodeie de infăptuire a ei. în alin. 1 art. 309 acţiunea de con-
strângere se realizează prin ameninţări sau alte acte ilegale, iar în alin. 2 art. 309 - prin
violenţe sau însoţită de încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei.
4. A constrânge, în sensul alin. 1 şi 2 art. 309, înseamna a sili, a pune o persoană supusâ
interogatoriului (audiată) să facă declaraţii, a sili expertul să tragă o concluzie sau tradu-
cătorul sau interpretui să efectueze o traducere sau interpretare încorectă.
5. întrebuinţarea de ameninţări înseamnâ1 folosirea de mijloace de constrângere psihică de
natură a provoca o stare de temere, sub stăpânirea căreia e atinsă libertatea psihică a per-
soanei ameninţate.
în cazul constrângerii prin ameninţare cu omorul sau cu vătămarea gravă a integrităţii
corporale sau a sănătăţii, acţiunile făptuitorului se încadrează numai pe baza alin. 1
art. 309.
6. Prin întrebuinţare de violenţe se înţelege folosirea mijloacelor de constrângere fizică,
utilizarea forţei proprii sau a altei energii, indiferent de faptul dacă violenţele au provocat
sau nu suferinţe fizice sau morale puterrtice ori leziuni corporale. Din analiza comparativă
a normelor CP privind răspunderea penală pentru apiicarea violenţeior rezultă că infrac-
ţiunea analizată include vioienţele care au intensitatea celor prevăzute de art. 154. Dacă
victimei i se cauzează prin violenţe una dintre urmările prevăzute la art. 151-153, se aplică
regulile referitoare la concursul de infracţiuni.
7. Alte acte ilegale de constrângere pot fi considerate audierea bănuitului sau învinuitului in
stare de oboseală, precum şi în timpul nopţii (alin. 1 art. 104 CPP), insultarea şi umilirea
martorului (al. 8 art. 105 CPP), precum şi alte acţiuni ce constituie tratamente inumane
i
sau degradante.
Partea specială 497
8. Prin constrângere însoţită de încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei se înţelege
silirea învinuitului, prin metodele menţionate, la încheierea unui astfel de acord.
Constrângerea de a face declaraţii este infracţiune cu componenţă formală (infracţiune
de pericol). Pentru existenţa ei este indiferent faptul dacă declaraţiile, conduziile, inter-
pretările sau traducerile au fost sau nu obţinute, au fost obţinute declaraţii, conduzii sau
interpretări şi (raduceri dorite sau nedorite, adevărate sau mincinoase. Această situaţie se
datoreşte faptului că prin dispoziţiile art. 309 sunt incriminate înseşi metodele de obţi-
nere a declaraţiiior, concluziilor, interpretărilor sau traducerilor. Prin urmare, consecinţa
infracţională imediată a constrângerilor constă în crearea unei stări de pericol pentru
desfăşurarea normaSă a urmăririi penale.
Pe lângă urmarea imediată se adaugă o urmare adiacentă, care constă în vătămarea adusă
persoanei faţă de care s-a săvârşit acţiunea de constrângere (demnităţii, integrităţii fizice
şi psihice a victimei).
9. Autor al infracţiunii de constrângere de a face declaraţii poate fi numai persoana care
efectuează urmărirea penală. Prin urmare, subiectul activ al acestei infracţiuni este spe-
cial şi trebuie să aibă calitatea de persoană care efectuează urmărirea penală. Aceste per-
soane sunt: procurorul (art. 51 CPP), ofiţerii de urmărire penală ai organelor de urmărire
penală (art. 57 CPP) şi persoanele cu funcţii de răspundere din organele de constatare ţart.
273 CPP). ,, ■
Infracţiunea de constrângere poaîe fi săvârşită cu participaţie în formă simplă sau comple-
xă. Pentru existenţa participaţiei simple (coautoratului) este necesar ca făptuitorii să dis-
pună de calitatea specială cerută autorului de art. 309 CP. In cazul participaţiei complexe,
organizator, instigator sau complice poate fi orice persoană.
Fapta de constrângere de a face declaraţii are şi subiect pasiv secundar (victima), care de
asemenea este calîficat. Or, în această calitate poate apărea persoana constrânsă "de a face
dedaraţii la interogatoriu", expertul, interpretut sau traducătorul. Pot face declaraţii la
interogatoriu (la audiere) bănuitul şi învinuitul (art. 103 CPP), martorul (art. 105 CPP),
partea vâtămată (art. 111 CPP), partea civîlă şi partea civilmente responsabilă (art. 112
CPP). Ca expert, interpret sau traducător, pot fi persoanele definite astfel expres în p. 12
art. 6 CPP şi, respectiv, în p. 19, 48 art. 6 CPP.
10. Victime ale constrângerii de a face dedaraţii pot fi soţul sau o rudâ apropiată a expertului,
interpretului, îraducătorului sau a persoanei audiate. Or, constrângerea prin ameninţări,
violenţe sau alte acte ilegale faţă de soţ sau de o rudă apropiată a celui audiat, a expertului,
interpretului sau traducătoruiui din cauza relaţiilor de familie şi rudenie, este de natură
să intimideze, să facă presiuni asupra peroanelor audiate, expertului, interpretului sau
traducătorului.
De aceea asemenea cazuri pot fi considerate drept constrângere de a face declaraţii.
11. Fiind o infracţiune formală, constrângerea de a face declaraţii se consumâ în momentul
săvârşirii primului act de constrângere. Ea poate prezenta şi caracterul de infracţiune pre-
lungitâ prin repetarea actelor de constrângere, pe baza aceleiaşi rezoluţii, epuizându-se în
momentul îndeplinirii ultimului act de constrângere (art. 30).
12. Latura subiectivă a constrângerii de a face declaraţii se realizează prin intenţie directă,
rezultând expres din textul alîn. 1 şi alin. 2 art. 309.
498 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Acţiunea de constrângere trebuie să fie săvârşită cu scopul ca persoana audiată să facă
declaraţii, expertul - să tragă concluzii, iar traducătorul sau interpretul - sâ efectueze o
traducere sau interpretare incorectă.
Alte scopuri sau mobilul (motivul) faptei de constrângere de a face declaraţii nu au impor-
tanţă pentru existenţa acestei infracţiuni.
13. După caracterul şi gradul prejudiciabil, infracţiunea prevăzută în alin. 1 art. 309 ţine de
categoria infracţiunilor mai puţin grave, iar cea prevăzută în aîin. 2 art. 309 este o infrac-
ţiune gravâ.
Practica judiciară
Curtea Europeană în cazul Irîanda contra Regatului Unit a recunoscut că tratament inuman şi
degradant poate fi şi un tip de interogatoriu sub presiune cu aplicarea a cinci tehnici de dezori-
entare sau de privare senzorială. Aceste tehnici constau în acoperirea capetelor deţinuţilor, în
expunerea Ior la un fluierat zgomotos şi continuu, în privarea lor de somn, limitarea alimenta-
ţiei şi în obligaţia de a rămâne în picioare la zid, într-o poziţie penibilă, timp de mai multe ore.
Curtea a relevat câ aceste tehnici au cauzat celor care le-au îndurat, dacă nu leziuni veritabile,
cel puţin suferinţe puternice, fizice şi morale şi că acesîea au antrenat tulburări psihice acute în
cursul interogatoriului. în afară de aceasta, eie erau de natură să creeze victimeior unui atare
tratament sentimente de teamă, de angoasă şi de inferioritate, menite să-i umilească, eventual
- să le zdrobeascâ rezistenţa fizicâ sau morală (Cazul IRLANDA contra REGATULUI UNIT,
Hotărârea CE din 18.01.1978, V. Berger, 1996, p. 14-17).
Articolul 310. Falsificarea probelor
(1) Falsificarea probelorîn procesul civll sau penal de către un parttcîpant la processau de către reprezentantul
acestuia
se pedepseşte cu amendă în mârime de la 500 la 800 unităţi convenţionale sau cu arest de până la 6 luni.
(2) Aceeaşi acţiune săvârjită de o persoană cu funcţie de răspundere
se pedepseşte cu amendă in mărime de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale sau <u înthlsoare de pânâ la 3 ani,
in ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate
pe un termen de la 2 la 5 ani.
(3) Acţiunea prevăzută la alin. (1), săvârşită de către avocat la incheierea acordului de recunoaştere a
vinovlţlei,
se pedepseţte cu amendă în mărime de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu arest de până la 6 luni.
1. Această instituţie este stipulatâ pentru prima dată în dreptul penal, anterior pentru ase-
menea acţiuni surveneau doar sancţiuni disciplinare sau contravenţionale.
2. Obiectul juridic al infracţiunii se consideră relaţiile referitoare la înfăptuirea justiţîei,
buna activitate a instanţelor judecătoreşti care implicâ măsurile procesuale de prezentare,
protejare, circulaţie şi apreriere a probelor necesare pentru examinarea justă a cauzelor în
procedura civilă şi penală conform legii.
3. Latura obiectivă a infracţtunii constă în acţiuni care se manifestă în crearea artificiaiă a
probelor în folosul reclamantuiui sau al pârâtului, al persoanelor terţe sau al altor persoa-
ne interesate de rezultatul examinării cauzei civile.
Partea specială 499
Prezentarea probelor prevăzute în procesul penal într-o cauză penală referitoare la fapte
vădit false, care uşurează sau agravează situaţia inculpatului, a părţii vătămate, a părţii
civile sau civilmente responsabile şi a altor persoane interesate de rezultatul examinării
cauzei penale, ca şi folosirea inscrisurilor vădit false, distrugerea probelor (ardere, rupere,
dizolvare, ştergere etc), influenţa asupra persoanei vătămate, martorilor, inculpaţilor de
a da declaraţii false organului de urmărire penală sau instanţei de judecată constituie ac-
ţiuni prin care se manifestă latura obiectivă a infracţiunii.
4. Constatarea faptei de falsificare a probelor în cauza penală sau civilă de către oricare par-
ticipant sau reprezentant al acesteia constituie componenţă de infracţiune, indiferent dacă
au survenit urmările scontate de către aceştia.
5. Consumarea infracţiunii are loc din momentul prezentării probei false, distrugerii sau
falsifkării acesteia, producându-se imediat starea de pericol pentru urmărirea penală,
examinarea cauzei penale sau civile de către instanţa de judecată.
6. Latura subiectivă a infracţiunii se manifestă prin intenţie directă sau indirectă. Făptuito-
rul doreşte sau acceptă survenirea urmărilor prejudiciabile ale faptei sale.
7. Subiectul infracţiunii este indicat expres în acest articol: alin. 1 - participanţii la proces
sau reprezentanţii lor; alin. 2 - persoana cu funcţie de răspundere (procuror, judecător);
alin. 3 - un avocat la încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei - persoane care
sunt participanţi la proctffc.
8. Participaţia penaSă este posibilâ în toate formele sale: coautorat, organizare, instigare,
complicitate, prevăzute de art. 42.
Articolu! 311. Denunţarea calomnioasă
(1) Denunţarea calomnioasâ, cu bunâ-ştiinţă, în scopul de a-l învlnui pe cineva de sâvârşirea unel infracţiuni,
fâcută unui organ sau unel persoane cu funcţie de răspundere, care sunt în drept de a porni urmărirea
penală,
se pedepseţte cu amendâ în mârime de până la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă neremuneratâ în folosul
comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închlsoare de până la 2 ani.
(2) Aceeaşi acţiune:
a) legatâ de învinuirea de săvârşire a unei infracţiuni grave, deosebiî de grave sau excepţional de
grave;
b) sâvârşitâ din interes material;
c) însoţită de crearea artificială a probelor acuzatoare
se pedepseţte cu amendă în mărime de ia 200 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 7 ani.
1. Privite în toatâ complexitatea lor, activitâţile de înfâptuire a justiţiei desfăşurate în cadrul
procesului penal urmăresc scopul de a afla adevărul pentru ca nici o persoană nevinovatâ
să nu fie trasă la răspundere penală şi condamnată pe nedrept. Realizarea acestui scop în
procesul penal este asigurată şi prin incriminarea în art. 311 a denunţării calomnioase ca
infracţiune contra justiţiei.
2. Obiectul juridic nemijlocit al denunţării calomnioase îl constituie relaţiile sociale referi-
toare la înfăptuirea justiţiei, ocrotite de pericolul sesizărilor calomnioase şi al probelor
contrare adevărului.
500 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Obiectul juridic secundar constă în demnitatea şi libertatea persoanei căreia i se pune pe
nedrept în sarcină săvârşirea unei infracţiuni.
Infracţiunea de denunţare calomnioasâ nu are obiect material, învinuirea mincinoasă iiu
este îndreptată direct asupra unui bun sau asupra unei persoane.
3. Latura obiectivâ a infracţiunii prevăzute de alin. 1 art. 311 se realizează prîn acţiunea de
denunţare calomnioasă, care va îndeplini următoarele cerinţe:
1) acţiunea de denunţare trebuie să fie calomnioasă, adică să nu corespundă adevărului;
2) caracterul mincinos al denunţării trebuie să se refere în mod obligatoriu la situaţia
persoanei învinuite, căreia i se pune în seamă o infracţiune inexistentă ori o faptă
reală, care nu constituie infracţiune, însă prin falsifkarea trăsăturilor ei se prezintă
ca infracţiune.
Este denunţare calomnioasă şi în cazul în care denunţătorul se referă la o infracţiune
reală, însă în denunţ indică în calitate de autor sau participant o persoană pe care o
ştie nevinovată;
3} denunţarea calomnioasă trebuie să fie făcută numai prin denunţ. Această concluzie
rezultă din conţinutul termenului de denunţare, prin care se înţelege acţiunea de a
denunţa, de a face un denunţ. De aceea alte acte de sesizare despre săvârşirea unei in-
fracţiuni indicate în art. 262 CPP au rămas în afara incriminării din art. 311. Or, alin.
2 art. 3 interzice interpretarea extensivă defavorabilă a legii penale. Denunţul trebuie
să indeplinească condiţiile indicate în art. 263 CPP. în cazul în care denunţul este
anonim sau denunţătorul n-a fost avertizat despre răspunderea penală pentru denunţ
calomnios, fapta nu constituie infracţiune de denunţare calomnioasâ;
4) denunţarea calomnioasă urmează să fie adresată unui organ sau unei persoane cu
funcţii de râspundere, care sunt în drept de a porni urmărirea penală. La ele se referâ
organele de urmărire penalâ, ofiţerii de urmărire penală, procurorii (art. 253 CPP) şi
organele de constatare, prevăzute expres în art. 273 CPP.
Denunţul adresat alfor organe sau persoane nu poate fi recunoscut ca act de sesizare
însensulalin. 1 art. 311,decâtîncazulîncareacestdenunţafostconfirmatdedenun--
ţător în faţa organelor menţionate sau a reprezentanţilor lor;
5) denunţarea calomnioasă trebuie să se refere în mod obligatoriu la săvârşirea unei
infracţiuni. Prin săvârşirea unei infracţiuni se înţelege săvârşirea oricăreia dintre
faptele pe care legea penalâ le prevede şi le pedepseşte ca infracţiimi consumate, ca
pregătire sau tentativă de infracţiune (art. 25-27), precum şi participarea la comiterea
acestora în calitate de autor, organizator, instigator sau complice (art. 42}.
Denunţarea calomnioasă privind săvârşirea altor fapte ilicite (abateri disciplinare,
contravenţii administrative etc), care nu sunt infracţiuni, exclude prezenţa elemen-
tului material al laturii obiective a infracţiunii de denunţare calomnioasă;
6) denunţarea calomnioasă trebuie să privească săvârşirea infracţiunii de câtre o anu-
mită persoană. Dacă in denunţ făptuitorul nu învinuieşte o persoană concretâ, nu
există infracţiune de denunţare calomnioasă.
Această cerinţă se consideră îndeplinită nu numai atunci când în denunţ se indicâ
numele, prenumele şi adresa persoanei învinuite pe nedrept, ci şi atunci când se in-
dică informaţii ce duc direct la identiikarea persoanei învinuite. Numai în cazul în
care acţiunea de denunţare calomnioasă satisface toate cerinţele menţionate, ea
poate constitui elementul material al laturii obiective a infracţiunii de
Partea specială 501
denunţare calomnioasă.
4. Elementul material al infracţiunii de denunţare calomnioasă prevăzute de lit. a) şi c) alin.
2 art. 311 mai constă şi din două circumstanţe agravante:
1) - lit. a) Segată de învinuirea de săvârşirea unei infracţiuni grave, deosebit de grave şi
excepţional de grave;
2) - lit. c) însoţită de crearea artificială a probelor acuzatoare.
Prin denunţare calomnioasă legată de învinuirea de săvârşire a unei infracţiuni grave,
deosebit de grave şi excepţional de grave se înţelege învinuirea persoanei, prin denunţ
calomnios, de săvârşire a uneia dintre infracţiunile prevăzute în Partea specială a CP, care
cad sub incidenţa alin. 4-6 art. 16.
Prin creare artificială a probelor acuzării în cazul denunţării calomnioase prevăzute în
lit. c) alin. 2 art. 311 se înţelege acţiunile de ticluire, născocire sau inventare a unor probe
inexistente în realitate, falsificarea probelor sau prezentarea acestor probe organelor de
urmărire penală tn scopul confirmării învinuirii aduse prin denunţul calomnios. în cazul
în care crearea artificială a probelor acuzării constituie prin ea însăşi o altă infracţiune, se
aplică regula referitoare la concursul de infracţiuni.
5. Urmarea prejudiciabilă a infracţiunii constă din punerea în mişcare a organelor de justiţie
în scopul cercetării unei infracţiuni nesăvârşite sau săvârşite de o altă persoană. Denun-
ţarea calomnioasă este o înfracţiune prejudiciabilă ce se consumă în momentul când
denunţul calomnios a ajuns la organul de urmârire penală sau la procuror, indiferent de
faptul dacâ s-a pornit sau nu un proces penal.
6. Subiectul activ al infracţiunii de denunţare calomnioasă poate fi orice persoană fizică şi
responsabilâ, care a atins vârsta de 16 ani.
Conform alin. 2 art. 263 CPP, denunţul poate fi făcut şi de o persoană juridică, însă art.
21 nu prevede răspunderea penală a persoanelor juridice pentru denunţarea calomnioasă.
în astfel de cazuri, răspunderea penală pentru denunţare calomnioasă o poartă persoana
cu funcţie de răspundere care a făcut denunţul calomnios în numele persoanei juridice.
Persoana cu funcţie de răspundere în asemenea situaţii săvârşeşte şi infracţiunea de abuz
de serviciu (art. 327), aflată in concurs ideal cu infracţiunea de denunţare calomnioasă.
Pot fi subiecţi activi ai infracţiunii date bănuitul, învinuitul, inculpatul şi condamnatul
când prin denunţ calomnios ei învinuiesc in mod calomnios lucrătorii organelor de urmă-
rire penală de săvârşirea infracţiunilor de constrângere de a face declaraţii la interogatorii
(art. 308), de corupere pasivă (art. 324} etc.
7. La săvârşirea infracţiunii de denunţare calomnioasă sunt posibile toate formele de parti-
cipaţie.
8. Fapta de denunţare calomnioasâ are şi un subiect pasiv, secundar - victima -, care poate
fi o persoană fizică sau juridică. Persoana juridică poate fi subiect pasiv al infracţiunii de
denunţare calomnioasă numai in cazurile în care ea este subiect activ al infracţiunilor
indicateîn art. 21.
9. Latura subiectivă. Infracţiunea de denunţare calomnioasă poate fi sâvârşită numai cu
intenţie directă. Cerinţa alin. 1 art. 311 ca denunţarea să fie cu bunâ-ştiinţă calomnioasă
exclude orice altă formă de vinovăţie.
Latura subiectivă a denunţării calomnioase se realizează şi prin scopul ei de a-1 învinui pe
502 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
cineva pe nedrept de săvârşirea unei infracţiuni.
10. Motivul denunţării calomnioase are importanţă pentru calificarea penală a faptei numai
în cazu! săvârşirii ei din interes material prevăzut în alin. 2 art. 311 (denunţătorul inten-
ţionează a folosi, a acapara averea persoanei denunţate !n mod calomnios sau a trage alte
foloase materiale de pe urma condamnării persoanei nevinovate).
11 Desfăşurarea infracţiunii de denunţare calomnioasă se poate prezenta în forma actelor de
pregătire, de tentativă şi ca infracţiune consumată. însă în cazul alin. 1 art. 311 pregătirea
infracţiunii de denunţare nu este incriminată (art. 26).
Infracţiunea de denunţare calomnioasă se poate prezenta şi în formă de infracţiune pre-
lungită. De regulă, în realizarea aceluiaşi denunţ calomnios în diferite perioade de denunţ
se inventează noi probe mincinoase.
Articolul 312. Declaraţia mincinoasă, conduzia falsă sau traducerea incorectă
(1) Prezentarea, cu bunii-ştiinţă, a dedaraţiei minclnoase de către martor sau partea vâtămată, a concluziei
false de către^pecialist sau expert, a traducerii sau a Inteipretârii incorecte de către traducător sau inter-
pret, dacă aceastâ atţiune a fost sâvârţitâ în cadrul urmăririi penale sau judecăfii cauzei,
se pedepseşte cu amendâ în mărime de până la 300 unitâţi convenţionale sau cu închisoare de până la 2 ani.
(2) Aceleaşi acţiuni:
a) legate de învinuirea de sâvârşire a une! infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de
grave;
b) săvârşite din interes materlal;
c) insoţite de crearea artificială a probeloracuzatoare
se pedepsesc cu amendâ în mărime de la 200 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 7 ani. [Art. 312
modificat prin Legea nr. 211-XV din 29.05.03, in vigoare din 12.06.031
Obiectul juridîc nemijlocit al infracţiuni constă din relaţiile sociale privitoare la activi-
tatea de aflare a adevârului în procesul înfăptuirii justiţiei, relaţii puse în pericol prin
declaraţia mincinoasă, concluzia falsă, traducerea sau interpretarea incorectă.
Obiectul juridic secundar îl constituie drepturile persoanei la libertate, demnitate, patri-
moniu etc.
Declaraţia mincinoasă, concluzia falsă, interpretarea sau traducerea incorectă pot fi
săvârşite numai în cadrul urmăririi penale sau al judecării cauzei.
Cadrul urmăririi penale cuprinde timpul începerii şi terminării urmăririi penale (art. 274
şi 289 CPP). Dar aceste infracţiuni pot fi săvârşite şi de câtre organele de constatare (art.
273 CPP).
în sensul art. 312, prin noţiunea de judecare a cauzei se înţelege procedura de soluţionare
a cauzei în şedînţa de judecată a primei instanţe, a instanţei de apel şi instanţei de recurs.
Infracţiunile prevăzute de art. 312 pot fi săvârşite şi în cadrul şedinţei Curţii Constituţio-
nale (art. 12,13, 32 şi 33 CJC), precum şi la cercetarea şi examinarea cauzelor cu privire la
contravenţiile administrative (art. 258-260 CCA).
Elementul material al laturii obiective al infracţiunilor prevăzute în alin. 1 art. 312 constă
4. din trei acţiuni distincte:
1) prezentarea declaraţiei mincinoase, ce se consideră declaraţia în care se denaturează
adevărul, se spune ceva ce nu corespunde cu cele cunoscute de martor sau de câtre
Partea specială 503
partea vătămată. Acţiunea de a prezenta declaraţii mincinoase trebuie să se refere
la acele împrejurări de fapt pe care martorul le ştie în legătură cu cauza respectivă
şi care pot servi la constatarea fondului cauzei sau a altor împrejurări importante
pentru justa soluţionare a cauzei.
De aceea deducţiile sau presupunerile martorului nu constituie elementul material al
infracţiunii prevăzute de art. 312 CP, chiar nici în cazul în care ele se referă la împre-
jurările esenţiale ale cauzei;
2) prezentarea concluziei false, prin care se înţelege acţiunea de a prezenta rapoarte
cu concluzii ce nu corespund adevărului cu prilejul efectuării de către specialist sau
expert a constatării tehnico-ştiinţifice sau medico-legale şi - respectiv - a expertizei.
Constituie element material al concluziei false şi afirmaţiile mincinoase făcute de
expert la audiere în condiţiile art. 153 CPP, şi
3) prezentarea traducerii incorecte înseamnă efectuarea, oral sau în scris, a traducerii
mincinoase fie prin afirmaţii mincinoase fâcute de traducător în operaţiunile de
traducere, fie prin omisiune, adică de trecere sub tăcere a unor idei care urmau a fi
traduse.
Pentru existenţa infracţiunii de declaraţie mincinoasă, concluzie falsă, interpretare
sau traducere incorectă trebuie respectate de către organele judiciare prevederile legii
privind jurământul şi avertizarea martoruluî, părţii vătămate, specialistului, exper-
tului, interpretului $i traducătorului despre răspunderea lor penală pentru acţiunile
menţionate în art. 312. Or, nu pot fi admise ca probe datele obţinute cu încălcarea
esenţială a legii (p. 8 alin. 1 art. 94 CPP).
5. Acţiunile prevăzute în alin. 1 art. 312 constituie elementul material al infracţiimilor pre-
văzute în alin. 2 art. 312 CP în formă agravantâ în cazul în care ele sunt:
1) legate de învinuirea de săvârşire a unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau ex-
cepţional de grave (comentariul la alin. 4-6 art. 16) referitoare la noţiunile acestor
categorii de infracţiuni;
2) sâvârşite din interes material;
3) însoţite de crearea artificială a probelor acuzatoare. în acest caz se are în vedere
săvârşirea altor acţiuni decât deciaraţia mincinoasă, conduzia falsă, interpretarea
sau traducerea incorectă în scopul afirmaţiilor mincinoase de învinuire (instigarea
altor persoane de a depune declaraţii mincinoase şi referirea în afirmaţiile sale
ta aceste persoane, spunând că ele pot confirma declaraţiile depuse; pregătirea şi
prezentarea unor documente sau probe false în acest scop etc.) Dacă declaraţia min-
cinoasă este însoţită de crearea artificială a probelor care dezvinovăţesc inculpatul,
acţiunile făptuitoruluî, în lipsa altor circumstanţe agravante prevâzute de alin. 2 art.
312, constituie infracţiune prevăzută de alin. 1 art. 312.
6. Infracţiunile prevăzuteîn art. 312 sunt formale. Această normă juridicâ penală nu prevede
ca, în urma faptelor descrise, să se dea o hotărâre nedreaptă, adică să survinâ o urmare
prejudiciabilă pentru înfâptuirea justiţîei.
7. Subiecţii activi ai infracţiunilor prevăzute de art. 312 sunt persoanele fizice responsabile,
care au atins vârsta de 16 ani şi au statut special, prevăzut de procedura penalăţmartor,
parte vătămată, specialist, expert, interpret sau ţraducâtor).
Nu pot fi subiecţi activi ai acestor infracţiuni persoanele care în anumite cauze concrete şi
în legăturâ cu anumite fapte sau împrejurări, conform legii, nu pot fi martori, specialişti,
 504 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
experţi, interpreţi sau traducâtori (art. 86-87,89-90 CPP) etc.
Conciuzia falsă şi traducerea incorectă sunt susceptibile de participaţie simplă şi com-
plexă.
g. Latura subiectivă a faptelor prevăzute de art. 312 se realizează numai prin intenţie directă.
Declaraţia mincinoasă, concluzia falsă, interpretarea şi traducerea incorecte în situaţia în
care făptuitorul este sincer convins că ele sunt adevărate nu întrunesc elementele infrac-
ţiunii prevăzute de această infracţiune.
Existenţa interesului material constituie o circumstanţă agravantâ a infracţiunilor prevă-zute
în alin. 2 art. 312 (primirea de către subiecţii infracţiunii a unor foloase pentru pre-zentarea
declaraţiei mtncinoase, concluziei false, interpretării sau a traducerii incorecte). 9.
Infracţiunea se considerâ consumată în momentu] semnării actelor procesuale respective de
către martor, partea vătămată, specialist, expert, interpret sau de către traducător.
Practica judîciară
Făptuitorul just a fost condamnat pentru declaraţie calomnioasă. Declaraţia făcutâ în interes
material de către o persoana cu scopul ca aceasta să repare automobiiul deteriorat de altă
persoană este recunoscută drept declaraţie calomnioasă (Decizia CP al CSJf nr. lra-587-04 din
4.08.04).
Artkolul 313. Refuzul sau eschivarea martorului ori a părţii vătămate de a face
declaraţii
Refuzul sau eschivarea martoruJuî ori a părţii vătămate de a face dedaraţil in cadrul urmărirli penale sau al dez-
baterilorjudiciare se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 300
unitâţi convenţionale.
1. Obiectul juridic nemijlocit al infracţiunii prevăzute de acest articol îl constituie relaţiile
sociale referitoare la activitatea de aflare a adevărului în procesul înfăptuirii justiţiei, rela-
ţii a căror existenţâ este pusă în pericol prin refuzul sau eschivarea martorului ori a părţii
vătămate de a face declaraţii.
2. Refuzul sau eschivarea martorului ori a părţii vătămate de a face declaraţii constituie
infracţiune numai în cazul in care aceste acţiuni sau inacţiuni se săvârşesc în cadrul ur-
măririi penale sau al judecării cauzei.
3. Latura obiectivă a infracţiunii constituie acţiunea de refuz sau inacţiunea de eschivare de
a face declaraţii.
Refuzul de a face declaraţii constă din nedorinţa martorului sau a părţii vătămate de a face
declaraţii, exprimată prin acţiunea directă de refuz oral sau în scris de a face declaraţii sau
de a da răspuns la unele întrebări puse în timpui audierii martorului sau părţii vătămate.
Eschivarea de a face declaraţii, ca şi refuzui de a face declaraţii, constă din nedorinţa de
a face declaraţii, însă ea se manifesta printr-un comportament pasiv al martorului sau
al părţii vătămate, care, fiind legal citaţi, nu se prezintă la audiere cu scopul de a nu face
declaraţîi. Dacă martorul citat legal nu se prezinta la audiere din aite cauze, în acţiunile
lui lipseţte componenţa de infracţiune prevăzută la acest articol. Inacţiunea făptuitorului
Partea specială 505
care se eschivează de a face declaraţii se poate exprima şi prin lăsarea fără răspuns a în-
trebărilor puse.
4. Ca refuzul sau eschivarea de a face declaraţii să constituie elementul material al infracţiu-
nii comentate, aceste acţiuni sau inacţiuni trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
1) refuzul sau eschivarea de a face declaraţii trebuie să fie nelegitime (oficialităţile reli-
gioase, conform CPP, nu pot fi citate şi ascultate ca martori referitor la circumstanţele
care le-au devenit cunoscute în legătură cu exercitarea funcţiilor lor, apărătorii-în
legătură cu acordarea asistenţei juridice etc). Prin urmare, refuzul sau eschivarea
persoanelor menţionate de a face declaraţii în astfel de cazuri sunt legale şi nu consti-
tuie componenţă de infracţiune prevăzute de acest articoi;
2) în conformitate cu art. 105 şi art. 111 CPP, persoana care efectuează acţiunea procesu-
ală este obligată să prevină martorul sau partea vătămată despre răspunderea penală
pentru refuzul de a depune mărturii şi să menţioneze acest lucru în procesul-verbal
al audierii. Dacă organul de urmărire penală sau instanţa de judecată nu respectă
aceste dispozîţii imperative ale legii de procedura penală, faptul dat exclude tragerea
martorului sau a părţii vătămate !a răspundere penală pe baza acestui articol.
5. Infracţiunea comentată se consumă din momentul refuzului sau al eschivării de a face
declaraţii.
6. Latura subiectiva a refuzufui sau a eschivării de a face declaraţii se realizeză numai prin
intenţie directă.
Făptuitorul înţelege că este obligat să depună declaraţii, însă nu doreşte să facă acest lucru.
Din punctul de vedere al existenţei infracţiunii, motîvul refuzului sau al eschivării de a
face declaraţii nu are importanţă, însă poate fi luat în seamă la individualizarea pedep-
sei.
7. Subiectu! infracţiunii de refuz sau de eschivare de a face declaraţii poate fi orice persoană
fizică responsabilă de la vârsta de 16 ani, care persoane sunt obligate prin lege să comunice
tot ce ştiu în Iegătură cu pornirea cauzei penale sau a cauzei civile.
Persoanele care în condiţiile legii nu pot fi citate şi ascultate ca martori nu pot fi nici sub-
iecţi ai infracţiunii de refuz sau eschivare de a face declaraţii.
8. Infracţiunea de refuz sau eschivare de a face declaraţii poate avea doar un singur sub-
iect activ - autorui -, fapt ce exclude participaţîa simplă, însă există posibilitatea de a fi
săvârşită în participaţie complexă.
Practica judiciară
în conformitate cu art. 90 CPP, nici o persoană nu poate fi silită să depună declaraţii contrar
intereselor sale sau ale rudelor apropiate. Rudele apropiate, precum şi soţul, soţia, logodnicul,
logodnica bănuitului, învinuitului, inculpatului, nu sunt obligate să facă declaraţii împotriva
acestuia.
Organul de urmărire penală, procurorul sau instanţa de judecată sunt obligate să aducă aceste
drepturi la cunoştinţa persoanelor respective sub semnatură. Aceste persoane, în caz de refuz
de a face declaraţii, nu pot fi subiecţi ai infracţiunii prevăzute de art. 313 CP. însă dacă per-
soanele menţionate sunt de acord şi îşi dau în mod benevol consimţământul să fie audiate ca
martori, ele sunt obligate să spună adevărul ţi, dacă fac declaraţii mincinoase, pot fi subiecţi ai
infracţiunii prevăzute de art. 312 CP.
506 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Articolul 314. Constrângerea de a face declaraţii mincinoase, concluzii false sau
traduceri incorecte ori de a se eschiva de la aceste obligaţii
(1) Constrângerea martorului, a părţii vâtămate de a face declaraţii mincinoase, a expertului de a face con-
cluzii sau dedaraţii false, a interpretului sau a traducătorului de a face interpretări ori de a face traduceri
intorecte, precum $i de a se eschiva de ia aceste obligaţii,
se pedepseţte cu amendă in mărime de ia 200 !a 500 unitâţi convenţionale sau cu închlsoare de până Ea 3 anl.
(2) Aceeaşiatţiime:
a) săvărşttă de un grup criminal organlzat sau de o organizaţie criminalâ;
b) însoţită de ţantaj
se pedepseşîe tu amendă in mărime de la 300 la 800 unităţj convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani. [Art.
314 modificat prin Legea nr. 211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03]
de aflare a adevărului în procesul înfăptuirii justiţiei, relaţii a căror existenţă în cazul dat este
pusă în pericoi prin constrângerea martorului, a părţii vătămate, expertului, interpretului
sau a traducătoruiui de a face declaraţii mincinoase, a formula concluzii false, a efectua in-
terpretări sau traduceri incorecte, precum şi de a se eschiva de la aceste obligaţiuni.
Obîectul juridic secundar al acestei infracţiuni îl constituie relaţiile sociale referitoare la
integritatea corporalâ sau la libertatea morală a persoanei supuse constrângerii.
în cazul constrângerii fizice infracţiunea dată poate avea şi obiect material - corpul per-
soanei supuse în mod direct acţiunii de constrângere.
2. Infracţiunea comentată este determinată de preexistenţa unor cauze penale, civile sau a
unei alte cauze în care pot fi ascultaţi martori, numiţi experţi, traducători sau interpreţi.
Pentru existenţa ei este suficient ca făptuitorul să fi considerat că persoana respectivă ar
putea fi citată în acea cauză ca martor, victimă ori numit expert, traducător sau interpret,
indiferent de faptul dacă aceste persoane au fost sau nu citate ori chemate să participe la
proces în aceste calităţi. Fapta incriminată în acest articol are scopul să bareze calea apa-
riţiei declaraţiei mincinoase, a concluziei fa!se, a interpretării sau traducerii incorecte din
momentul în care a apărut producerea acestora.
3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizeaza prîn acţiunea de constrângere a martorului
sau a părţii vătămate de a depune declaraţii mincinoase, a expertului -de a face declaraţii
sau a formula concluzii false, a traducătorului sau a interpretului- de a efectua traduceri
incorecte.
Constrângerea poate fi fizică sau psihică şi, în sensul acestui articol, înseamnă a sili, a
obliga martorul, partea vătămată, expertul, traducătorul sau interpretut la săvârşirea in-
fracţiunii prevăzute de art. 312 sau 3)3. Aceasta trebuie să provoace o stare de temere, sub
controlul căreia libertatea persoanei este lezată.
1) Consîrângerea fizică se manifestă prin exercitare de violenţe generatoare de suferinîe
fizice. Legiuitorul, la incriminarea faptei prevăzute în acest articol, are în vedere prin
constrângere iîzică maltratarea sau alte acte de violenţă prevăzute în art. 154. Dacă prin
constrângerea fizică martorului, părţii vătămate, expertului, traducătorului sau inter-
pretului i se cauzează una dintre urmârile faptelor prevăzute de art. 151-153, constrân-
gerea de a face declaraţii mincinoase, a trage conduzii false sau a efectua traduceri sau
Partea specîală 507
interpretări incorecte se află în concurs ideal cu una dintre aceste infracţiuni. 2)
Constrângerea psihică se realizeazâ prin diferite acte ilegale de violenţă psihică (ame-
ninţarea cu omorul sau vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii, cu deteriora-
rea bunurilor ori cu răpirea martorului, interpretului, traducătorului, a rudelor sau a
apropiaţilor acestora etc).
Prin constrângere însoţkă de şantaj, prevăzută la alin. 2 art. 314, se are în vedere con-
strângerea însoţită de ameninţarea cu divulgarea unui secret compromiţător sau a altor
informaţii de natură să intimideze martorul, partea vătămată, expertul, traducătorul sau
interpretul, rudele sau apropiaţii acestora, cu scopul de a-i determina să facă declaraţiî, să
formuleze concluzii sau să efectueze traduceri incorecte.
4. Alin. 2 al acestui articol prevede o răspundere penală sporită, în cazul în care fapta este
săvârşită de o organizaţie criminală sau de către un grup criminal organizat. Noţiunea de
grup criminal organizat este dată în art. 46-47.
5. Componenţa acestei infracţiuni se consumă în momentul exercitării constrângerii, indi-
ferent de faptul dacă martorul, partea vătămată, expertul, traducătorul sau interpretul au
îndeptin.it cerinţele făptuitorului sau nu. Dacă aceste persoane, sub influenţa constrânge-
rîi, au făcut declaraţii mincinoase, au formulat concluzii false sau au efectuat traduceri ori
interpretări incorecte, răspunderea lor penală se soluţioneazâ potrivit art. 39.
7. Infracţiunea prevăzută'de art. 314 este o infracţiune cu o componenţă de infracţiune for-
mală şi nu este susceptibilă de tentativă. Activitatea infracţională poate continua şi dupa
consumarea infracţiunii. Astfel, actele repetate de constrângere, săvârşite pentru realiza-
rea aceluiaşi scop, constituie o infracţiune unică în formă prelungitâ, care se consumă în
momentul ultimului act de constrângere.
8. Latura subiectivă a infracţiunii comentate se caracterizează prin intenţie directă. Făptui-
torul înţelege caracterul prejudiciabil al faptei şi doreşte să constrângă martorul, partea
vătămată, expertul, traducătoml sau interpretul cu scopul de a-i determina să nu-şi în-
deplinească cinstît obligaţiunile.
Activitatea obiectivă a făptuitorului este subordonată scopului de a determina martorul,
partea vătămatâ, expertul, traducătorul sau interpretul să facă declaraţii mincinoase, să
formuleze concluzii false, să efectueze traduceri incorecte sau să se eschiveze de la aceste
obligaţiuni.
9. Dacă constrângerea faţă de martor, partea vătămată, expert, traducător este exercitată
pentru a stabili adevărul, fapta va constitui infracţiune prevăzută de art. 327, 328 sau,
după caz, art. 335, dar nu de art. 314.
10. Subiectul infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, de la vârsta de 16 ani.
Practica judiciară
I. Curtea Europeană, în cazul Irlanda contra Regatului Unit, a recunoscut că tratament in-
uman şi degradant poate fl şi un tip de interogatoriu sub presiune cu aplicarea a cinci tehnici
de dezorientare sau de privare senzorială. Aceste tehnici constau în acoperirea capetelor deţi-
nuţilor, în expunerea lor la un fluierat zgomotos şi continuu, în privarea lor de somn, limitarea
alimentaţiei şi în obligaţia de a rămâne în picioare la zid, într-o poziţie penibilă, timp de mai
multe ore. Curtea a relevat că aceste tehnici au cauzat celor care le-au îndurat, dacă nu leziuni
veritabile, cel puţin suferinţe puternice, fizice şi morale şi că acestea au antrenat tulburări
508 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
psihice acute în cursui interogatoriului. în afară de aceasta, ele erau de natură să creeze vic-
timelor unui atare tratament sentimente de teamă, de angoasă şi de inferioritate, menite să-i
umilească, eventual - să le zdrobească rezistenţa fizică sau morală (Cazul IRLANDA contra
REGATULUI UNIT, Hotărârea CE din 18.01.1978, V. Berger, 1996, p. 14-17).
2. Tratamentul suferit în urma unei reţineri ilegale urmează să fie reparat (Cazul TOMASI
contra FRANŢEI Hotărârea CE din 27.08.1992, V. Berger, 1996, p. 23-27).
Articolul 315. Divulgarea datelor urmăririi penale
(1) Divulgarea datelor urmăririi penale contrar interdicţiei persoanelor care efecttiează urmărirea penală
se pedepseşîe cu amendă in mărime de până la 300 unităţi convenţionale.
(2) Divulga'rea intenţlonată a datelor urmăririi penale de către persoana care efectueaza urmărirea penalâ sau
de către persoana abilitată cu controlul asupra desfăşurării urmăririi penale, dacă aceastâ acţiune a cauzat
daune morale sau materiale martorului, pârţii vătămatesau reprezentanţilof acestora ori dacă l-a făcut pe
vinovat să se eschiveze de la răspundere,
se pedepseşle cu amendă în mărime de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a ocupa
anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 3 ani.
1. Obiectul juridic al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justi-
ţiei şi buna activitate a organelor de urmărire penală.
2. Latura obiectivă a infracţiunii constă în divulgarea de către o persoană participantă Ia
actele de urmărire penală a datelor obţinute contrar interdicţiei procurorului sau a ofiţe-
rului de urmărire penală. Divulgarea datelor de urmărire penală poate fi făcută: oral sau
în scris, prin intermediul mijloacelor de informare în masă, la televiziune, radio etc.
3.
Infracţiunea se consideră consumată din momentul divulgării datelor urmăririi penale
prin orice mijloc şi oricărei persoane, indiferent de urmările care au survenit pentru efec-
tuarea urmăririi penale.
Latura subiectivă a infracţiunii se manifestă numai prin intenţie directă. Persoana
conştientizează că divulgă datele urmăririi penale obţinute la efectuarea actelor de pro-
cedură penală şi doreşte să !e divulge altor persoane, contrar interdicţiei persoanelor care
efectuează urmărirea penală. Consimţământul procurorului sau al altor persoane care
efectuează urmărirea penală pentru a divulga datele obţinute la urmărirea penală nu con-
stituie componenţa de infracţiune în sensul acestui articol.
Pentru a proteja datele obţinute la urmărirea penală, persoanele care efectueazâ urmări-
rea penală, conform procedurii penale, în caz de necesitate, pot lua dela martor, partea vă-
tămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente sau a reprezentanţilor ior, apărător,
expert, specialist, interpret ş[ de la alte persoaue care asistă ia acţiunile de urmărire pena-
lă o declaraţie în scris de prevenire despre răspunderea pe care o vor purta (art. 315).
Lipsa declaraţiei de a nu divuîga datele urmăririi penale exclude răspunderea penalâ a
persoanelor indicate în alin. 1 al acestui punct comentat.
6.
Conform alin. 2, devin subiect special al infracţiunii, în cazul în care au fost divulgate
datele urmăririi penale, cu condiţia că această divulgare a datelor a cauzat daune morale,
materiate martorului, părţii vătămate sau reprezentanţilor acestora ori 1-a făcut pe vino-
vat să se eschiveze de la răspundere, persoanele care efectuează urmărirea penală (procu-
Partea specialâ 509
rorul, ofiţerul de cercetare penală) sau persoanele care controlează desfăşurarea
urmăririi penale (procurorul, judecătorul, judecătorul de instrucţie, şeful organului
de urmărire penală). Aceste persoane poartâ răspundere în conformitate cu legea.
Articolul 316. Divulgarea datelor privind măsurile de securitate aplicate faţă
de judecător şi participanţii la procesul penal
(1) Divulgarea datelor privind mâsurile de securitate aplicate faţă de judecător, executorul
judecătoresc,
pariea vătămatâ, martor sau alţi parlkipanţi la procesu! penal, precum şi faţă de rudele
apropiate ale
acestora, dacă fapta a fost săvârşită de câtre o persoană căreia aceste date i-au fost mcredinţateîn
virtutea
atribuţiilordeserviciu,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 400 unităţi convenţionale sau cu arest de până la 4 luni,
sau cu închtsoare de până la 2 ani.
(2) Aceeaşi acţiune care a provocat urmâri grave
se pedepsejte cu amendă ln mărime de la 300 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5
ani.
Obiectul juridic al infracţiunii îl constituie reiaţiîle sociale referitore la înfăptuirea
justi-ţiei şi buna activitate a instanţei judecătoreşti, viaţa şi sănătatea, onoarea şi
demnitatea, drepturile fundamentale ale judecătorului, executorului judecătoresc,
ale părţii vâtămate, ale altor participanţi la p^ocesul penal, precum şi ale rudelor
apropiate ale acestora.
Latura obiectivă constă în divulgarea datelor privind măsurile de securitate
aplicate faţă de judecător sau executorul judecătoresc sau faţâ de alte persoane
conform legii (art. 27 al Legii cu privire la statutul judecătorului nr. 544-XIII din
20.07.1995, Monitorul Oficial nr. 26.10.1995; Legea privind protecţia de stat a părţii
vătămate, a martorilor si a a!tor persoa-ne care acordă ajutor în procesul penal nr.
1458-XIII din 28.01.1998, Monitorul Oficial nr. 26-27 din 26.03.1998).
Componenţa acestei infracţiuni există şi în cazul în care au fost divujgate măsurile
de securitate aplicate şi faţă de rudele apropiate ale persoanelor indicate la alin. 1 al
artico-lului comentat, de către o persoană căreia i-au fost încredinţate aceste date
4. în virtutea funcţiei.
Noţiunea de rude apropiate ale persoanelor stipulate în alin. 1 art. 316 coincide cu
preve-derile art. 134.
Prin noţiunea de urmărigrave din alin. 2 se au în vedere decesul, cauzarea unui
prejudiciu în proporţii mari şi deosebit de mari, in conformitate cu prevederile art.
126, survenirea unei boli psihice sau aplicarea torturii, maltratării, tratamentului
inuman şi degradant în privinţa persoanelor aflate sub măsurile de securitate.
Latura subiectivâ a infracţiunii se manifestă numai prin intenţie directă. Persoana
conştîentizează şi doreşte divulgarea datelor privind măsurile de securitate
aplicate faţă de judecător şi participanţii la procesul penal.
Subiectul infracţiunii este unul special - persoana responsabilă de datele cu privire
la măsuriie de securitate aplicate faţă de persoanele indicate în alin. 1 în virtutea
atribuţiilor de serviciu.
Infracţiunea se consideră consumată din momentul în care datele privind măsurile
de securîtate aplicate faţă de persoanele stipulate in acest articol au fost transmise
cel puţin unei persoane.
 510 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Articolul 317. Evadarea din locurile de deţinere
(1) Evadarea din locurile de deţinere, sâvârşită de petsoana care execută pedeapsa cu încfiisoare sau cu arest,
precum ţl de persoana care se află sub arest preventiv, se
pedepseşte cu inchisoare de ia 2 la 5 ani.
(2) Aceeaşi acţiune:
a)săvârjita repetat;
b) săvârşită de două sau mai multe persoane;
c) însoţită de aplicarea violenţei;
d) săvârşjtă cu aplicarea armei sau alEor obiecte folositeîn calitate de arme
se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.
4
1. Unul dintre principiile fundamentale ale activităţii de înfăptuire a justiţiei este caracterul
obligatoriu al sentinţelor ţi al altorhotărârijudecătoreştidefinitive (art. 120 din CRM).
în scopul asigurârii executării sentinţelor şi a altor hotărâri judecătoreşti definitive
pronunţate în cadrul justiţiei penale, legiuitorul a incriminat ca infracţiuni evadarea şi
înlesnirea evadărîi.
Infracţiunea de evadare este incriminată în art. 317 şi se prezintă sub două variante:
1) fapta de evadare în varianta simpiă (tip), incriminată în alin. 1, şi
2) fapta în varianta agravată, incriminată în alin. 2.
2. Obiectul juridic nemijlocit al infracţiunii de evadare îl constituie relaţiile sociale referi-
toare la buna înfăptuire a justiţiei penale, în sensul respectării caracteruiui obligatoriu al
măsurilor privative de libertate luate provizoriu în cursul procesului penal, precum şi al
pedepselor privative de libertate. în cazul evadârii însoţite de aplicarea violenţei (al. 2 art.
317), infracţiunea dată poate avea şi un obiect juridic secundar - relaţiile sociale referitoa-
re la integritatea fizică sau sănătatea persoanei.
Corpul persoanei asupra căreia s-au aplicat vîolenţe constituie în acest caz obiectul mate-
rial al infracţiunii de evadare.
3. Latura obiectivă a infracţiunii analizate în ambele variante se realizează printr-o acţiune
de evadare din locurile de deţinere.
Săvârşirea acestei infracţiuni prin inacţiune este imposibilă.
1) Acţîunea de evadare din locurile de deţinere constituie o sustragere de la privarea de
libertate h -:u n. persoana a fost supusă, săvârşită prin părăsirea în mod voit şi ilegal a
locului de deţinere.
2) Locurile de deţinere sunt penitenciarele şi locuriie în care condamnaţii execută pe-
deapsa cu închisoare sau cu arest, precum şi locurile de arest preventiv în care sunt
deţinute persoanele faţă de care a fost dispusă măsura preventivă - arestarea preven-
tivă. De asemenea se consideră evadat cel care fuge de sub escortă, din mijloacele de
transport în timpul transferării din post în post a deţinutului, din biroul procuroru-
lui sau al ofiţerului de urmărire penală, din şedinţa de judecată etc.
4. Acţiunea de evadare poate fi comisă în orice mod şi prin orice mijloace. Evadarea poate
fi săvârşită prin spargerea pereţilor locului de deţinere, escaladare, travestire, substituire
de persoane, săpare de galerii subterane, foiosire a documentelor false sau inducerea în
eroare a pazei, coruperea pazei etc. în cazu] în care prin modul în care se săvârşeşte eva-
darea (de exemplu - prin mituire, distrugere de bunuri, folosire a înscrisurilor false etc.)
se întrunesc condiţiile unei alte infracţiuni, se prezintă un concurs de infracţiuni, evadare
511
Partea specială
plus fapta penală respectivă (art. art. 325, 332).
5. Evadarea săvârşită în mod repetat sau însoţitâ de aplicarea violenţei ori săvârşită cu apli-
carea armei sau a altor obiecte folosite în calitate de arme, precum şi săvârşită de două sau
mai multe persoane, constituie varianta agravată a evadării prevăzute de a!in. 2 art. 317:
1) se consideră evadare săvârţită repetat comiterea a două sau mai multe infracţiunide
evadare, cu condiţia că persoana nu a fost condamnată pentru vreuna dintre ele şi nu
a expirat termenul de prescripţie conform art. 32;
2) violenţa apiicată la evadare se exprimă prin maltratare sau alte acte de vioienţă nu nu-
mai împotriva persoanelor care au obligaţiunea de a-I păzi pe cel care evadează, dar şi
împotriva oricărei alte persoane care încearcă să preîntâmpine sau să curme acţiunile
de evadare (personalul tehnic sau auxiliar al penitenciarului, alţi deţinuţi etc);
3) termenul de arme sau alte obiecte folosite în calitate de arme, utilizat în textul alin.
2 art. 317, este comentat în art. 129. Aplicarea armei sau a altor obiecte folosite în
calitate de arme atrage răspunderea penală conform alin. 2 art. 317 numai în cazul în
care ea a contribuit efectiv la evadare.
Nu constituie evadare in formă agravată acţiunile făptuitorului care avea asupra sa
armă, dar nu a folosit-o în scopul de a facilita evadarea;
4) prin expresia sâvârşitâ de două sau mai multe persoane legiuitorul are în vedere în-
ţeiegerea sau cooperarea a doi sau mai mulţi deţinuţi pentru a evada împreună (par-
ticipaţie simplă).
Participaţia complexă la evadare este exclusă, deoarece ea este incriminată ca infrac-
ţiune distinctă în art. 318 - înlesnirea evadării.
6. In cazul în care în urma aplicării violenţei asupra părţii vătămate a survenit una dintre
consecinţele prevăzute în art. 145 sau art. 151-153 CP, infracţiunea de evadare se află in
concurs ideal cu una dintre aceste infracţiuni.
7. Evadarea este o infracţiune săvârşită cu intenţie, de aceea ea poate să se manifeste atât în
forma actelor de pregătire, cât şi în formă de tentativă.
Infracţiunea de evadare are o componenţă formală şi se consideră consumată în momen-
tul în care cel aflat legal în locurile de deţinere a ieşit complet din aceste locuri, devenind
liber în urma activităţii sale ilegale.
8. Latura subiectivă a infracţiunii de evadare se caracterizează prin intenţie directă. Scopul
infracţiunîi este sustragerea de !a privarea de libertate la care persoana a fost supusă legal.
Motivul evadării nu are importanţă pentru calificarea juridică a faptei, însă poate avea
importanţă pentru individualizarea răspunderii penale şi a pedepsei.
9. Subiecţi ai evadării pot fi două categorii de persoane:
1) condamnaţii la pedeapsa cu închisoare sau cu arest, care execută aceste pedepse;
2) bănuitul, învinuitul sau inculpatul în privinţa cărora a fost aplicată măsura preventi-
vă - arestarea preventivă
10. Persoanele pot fi subiecţi ai evadării numai în cazul în care ele sunt condamnate sau ares-
tate legal. în cazul în care persoana se află în locul de deţinere şi evadează, iar ulterior
ea este recunoscută nevinovată de săvârşirea infracţiunii pentru care se afla în detenţie,
această persoană nu poate fi trasă la răspundere penală, ceea ce ar însemna că în momen-
tul evadării persoana nu avea calitatea legală de condamnat, bănuit, învinuit sau incul-
512 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT Partea specială 513

5. pat. în cazul evadării prevăzute de alin. 1 art. 317, subiect a! infracţiunii poate fi numai
persoana care a atins vârsta de 16 ani, iar în condiţiile alin. 2 art. 317 - persoana fizică
responsabilă, care a atins vârsta de 14 ani, conform alin. 2 art. 21.
Articolul 318. înlesnirea evadării
(1) Inlesnirea prin orice mijloace a evadării
se pedepseşte cu inchisoare de la 1 la 5 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a
exercita o anumită activitate pe un termen de până ia 5 ant.
(2) înlesnirea evadârii de o persoană cu funcţie de răspundere
se pedepseşîe cu înctiisoare de la 4 !a 8 ani cu (sau fârâ) privarea de dteptul de a ocupa anumite funcţii sau de a
exercita o anumită activitate pe un fermen de până la 5 ani. (3} Inlesnirea evadării unei persoane reţinute,
arestate sau condamnate pentru o Infracţiune gravă, deosebit de
gravă sau excepţional de gravă se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani. (4) înlesnirea evadării,
sâvârşi ni. 6. Dacă modul şi mijloacele prin care se înlesneşte evadarea prin natura lor juridică
tă din consti-
imprud Obiectu! juridic nemijlocit al infracţiunii de înlesnire a evadării îl conslituie relaţiile
tuie infracţiune, acţiuntle făptuitorului urmează a fi încadrate ca înlesnire a
enţă,
de
socîale referitoare la buna înfăptuire a justiţiei penale, în sensul respectării caracterului evadării şi
către o obligatoriu al măsurilor privative de libertate luate provizoriu în cursul procesului penal, ca infracţiune prevăzutâ de norma penală respectivă din Partea specială a CP. în
persoa precum şi al pedepsei cu închisoarea sau arestul. cazul în
nă care făptuitorul acordă ajutor deţinutului pentru a evada prin aplicare de violenţă,
După construcţia sa, componenţa de infracţiune de înlesnire a evadării nu poate avea
care care nu
avea obiect juridic secundar şi nici obiect material.
a provocat părţii vătămate urmările prevăzute la art. 153-153, înlesnirea evadării se
ofaliga Latura obiectivă a infracţiunii de înlesnire a evadării în formă simplâ (al. 1 art. 318) se
ţia să-l
află
manifestă prin activitatea de înlesnîre a evadării. în concurs ideal cu infracţiunea prevăzută de art. 154.
păzea
scă pe înlesnirea evadării se consideră contribuirea Ia o evadare, dare de ajutor sau sprijin unei 7. înlesnirea evadării unei persoane reţinute, arestate sau condamnate pentru o
cel persoane care execută pedeapsa cu închisoare sau cu arest, precum şi unei persoane care
infracţiune
e
se află sub arest preventiv pentru a săvârşi infracţiunea de evadare din locurile de deţinere gravă, deosebit de gravă sau excepţional de gravă constituie o altă formă agravată
v
a atât în forma ei simplă, cât şi în forma agravată şi se realizează prin acţiune sau inacţiune. a in-
d Contribuţia persoanei poate fi morală (darea de sfaturi, indicaţii, prestarea unor informaţii fracţiunii de evadare, prevăzută în alin. 3 art. 318. Spre deosebire de alin. 1 şi 2 art.
a etc.) sau materială (în)ăturarea de obstacole, acordarea de mijloace sau instrumente etc). 318, în
t alin. 3 art. 318 este incriminată ca infracţiune nu numai înlesnirea acordată
înlesnirea prin orice mijloace a evadării, prevăzută la alin. 1 art. 318, cuprinde în conţi-
s nutul său şi actele de determinare, de organizare şi de dirijare a realizării evadării. Con- persoanelor
e tribuţia poate interveni înainte sau în timpul evadării. Dacă ajutorul a fost acordat unui care se află sub arest preventiv, ci şi a persoanelor reţinute, Prin persoane reţinute
deţinut după evadare, această activitate nu constituie înlesnire la evadare, ci infracţiune se are
p de favorizare a evadării, care este incriminată numai în cazul favorizării evadării(art. 323) în vedere orice persoană prevăzută la art. 165 CPP, privatâ de liberate pe o perioadă
e nu mai
în formă agravatâ.
d
mare de 72 de ore în locurile şi în condiţiile stabilite de îege.
e Modul şi mijloacele prin care se înlesneşte evadarea nu au importanţă pentru existenţa
p acestei infracţiuni, fapt ce rezultă dîrect din sensul articolului, că înlesnirea evadării poa- 8. Prin înlesnirea evadării unei persoane condamnate se are în vedere nu numai
s persoana
te fi săvârşîtă prin orice mijloace.
e
care execută pedeapsa cu închisoarea, ci şi cea care execută pedeapsa cu
ş Dispoziţia alin. 2 din art. 318 prevede înlesnirea evadării ca infracţiune agravată în cazul
t detenţiunea pe
în care ea este săvârşită de o persoanâ cu funcţie de răspundere, noţiune ce se conţine în
e viaţă. Termenul de evadare are înţeiesul de părăsire ilegală a locurilor de deţinere, iar
art. 123.
de-
c tenţiunea pe viaţă constă în privarea de libertate a condamnatului pentru tot restul
u vieţii
î
în penitenciar de tip închis, conform art. 71-72.
n 9. Categoria infracţiunilor grave, deosebit de grave şi excepţional de grave,
c prevăzute la
h
alin. 3 al infracţiuni se interpretează în conformitate cu prevederile art. 16.
i
s 10. în alin. 4 art. 318 este incriminată înlesnirea evadării sâvârşite din imprudenţă, de
o către
a o persoană care avea obligaţiunea să-1 păzeascâ pe cel evadat, activitate ce poate
r
e să se
manifeste ca şi în cazul formelor de înlesnire a evadării, prevăzute în alin. 1-2 art.
d 318,
e care se deosebeşte de ele prin obligaţiunea subiectivă cu care se sâvârşeşte fapta şi
prin
p
calitatea specialâ a făptuitorului. înlesnirea evadarii în formularea din alin. 4 art.
â
n 318
ă poate fi săvârşită numai de o persoană care avea obligaţiunea să-1 păzească pe cel
evadat.
l La aceste persoane se referă persoanele care fac parte din personalul serviciului de
a
pază,
2 supraveghere şi escortare a deţinuţilor. Astfel, subiect al infracţiunii date poate fi
numai o
a persoană care, în exerciţiul funcţiilor sale de serviciu, a înlesnit din imprudenţă
evad evadării în una dintre formele prevâzute în alin. 1-3 art. 318.
area 11. înlesnirea evadârii poate apărea sub forma actelor de pregătire sau de tentativă
unui numai în
deţin cazui săvârşirii ei din intenţie în toate variantele prevăzute în alin. 1-3 art. 318. Dacă
ut pe
făp-
care
tuitorul, în scopul înlesnirii evadăriî, îi transmite deţinutului un instrument, iar
îl
ulterior
pâze
în ultimul moment este depistat până la începerea actelor de evadare, există prezenţa
a.
unei
Dac tentative de înlesnire a evadării.
ă
12. în momentul in care cel căruia i s-au adus înlesniri a încercat să evadeze sau a evadat,
înles
în-
nire
lesnirea se consideră consumată. Astfel, înlesnirea evadârii în forma sa consumată,
a a
fiind
fost
dependentă de începutul executării infracţiunii de evadare, nu este susceptibiSă de
făcu forma
tă infracţiunii continue sau prelungite.
inte
13. Latura subiectivă a infracţiunii de înlesnire a evadării în forma ei tipică şi cea
nţio
agravată,
nat
prevâzută la alin. 1-3 art. 318, se realizează numai cu intenţie directă. Scopul acestei
de in-
către
o
pers
oană
care
avea
obli
gaţi
unea
sâ-1
pă-
zeas
că
pe
cel
evad
at,
acţiu
nile
făpt
uitor
ului
urm
ează
a fi
calif
icate
ca
înles
nire
a
 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
514
fracţiuni constă în dorinţa făptuitorului de a-1 ajuta pe deţinut să evadeze. Alte scopuri şi
motivul înlesnirii evadării nu au importanţă pentru existenţa acestei infracţiuni.
14. Subiectul infracţiunii poate fi orice persoanâ fizică responsabilă, de la vârsta de 16 ani.
Articolul 319. Eschivarea de la executarea pedepsei cu închisoare
Eschivarea de la executarea pedepsei a condamnatului căruia i s-a permis să plece pe scurtă durată din locurile
dedeţinere se pedepseşte cu închisoare
de pâni la 2 ani.
1. Obiectul juridic al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justi-
ţiei şi în special a activităţii normale a penitenciarelor.
2. Latura obiectivă constă în acţiuni sau inacţiuni prin care condamnatul se eschivează a se
întoarce la locul executării pedepsei cu închisoarea. în conformitate cu prevederile legi-
slaţiei de executare a pedepselor penale, condamnaţilor li s-a permis să plece pe un termen
de scurtâ durată din locurile de deţinere în cazul calamităţilor naturale, al unor boli grave
sau al decesului rudelor apropiate etc.
3. Această infracţiune este continuă şi începe din momentul neprezentării la timpul indicat.
Se consideră consumată infracţiunea în momentul autodenunţării sau reţinerii.
4. Latura subiectivă se manifestă numai prin intenţie directâ - eschivarea de la executarea
pedepsei cu închisoarea.
5. Subiectul acestei infracţiuni este un subiect special, persoana condamnată la pedeapsa
cu închisoarea, care execută pedeapsa penală în penitenciare şi a atins vârsta de 16 ani,
în cazul când i s-a permis sâ plece pe un termen de scurtă durată din locul de deţinere,
indiferent de motiveie invocate.
Articolul 320. Neexecutarea intenţionată a hotărârii instanţei de judecată
(1) Neexecutarea intenţionată, precum ;i eschivarea de la mdeplinire, a hotărârii instanţei dejudecatâ
se pedepsesc cu amendâ în mărime de pânâ la 300 unitâţi convenţionale sau cu închisoare de până la 2 ani.
(2) Neexetutarea intenjionată de câtre o persoanâ cu funcţie de răspundere a hotârârii Instanţel de judecatâ,
precum ji împledicarea executării ei,
se pedepsesc cu amendă in mărime de până la 500 unităţi convenţionale sau cu inchisoare de până la 3 ani, în
ambele cazuti cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită
activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
1. Obiectul juridic al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale referitoare la asigurarea auto-
rităţii hotărârilor judecătoreşti prin care se continuâ înfăptuirea justiţiei. Obiect special
secundar devin relaţiile sociale referitoare la drepturile cetăţenilor, care se realizează prin
executarea hotărârilor judecătoreşti.
2. Latura obiectivă a infracţiunii se realizeazâ prin acţiune sau inacţiune.
Acţiunea se manifestâ prin împotrivirea persoanei obligate să execute hotărârea jude-
cătorească, ce se exprimă oral sau în scris, încearcă să lovească sau loveşte, exprimă
515
P a r t e a spec i a l â
ameninţări la adresa persoanelor care execută hotărârea, interdicţii, săvârşesc acte de co-
rupere a persoanelor cu funcţii de răspundere obligate să controleze ori să execute această
hotărâre, indiferent dacă aceste acţiuni au avut loc la începutul, mai târziu sau în cursul
executării hotărârilor judecătoreşti.
Inacţiunea persoanei poate fi exprimată oral sau în scris şi prin neîntreprinderea acţiuni-
lor necesare pentru executarea hotărârii judecătoreţti, considerând că hotărârea nu este
corectă etc.
3. Prin noţiunea de hotărâri ale instanţei de judecată se înţeleg hotărârile date de către in-
stanţă în cauzele civile, penale, contravenţionale, de contencios administrativ, intrate în
vigoare şi pasibile de executare.
4. în cazul în care se pune în executare o hotărâre de către alt organ jurisdicţional şi se ma-
nifestă împotrîvjre la executare, nu există componenţa de infracţiune prevăzută de acest
articol.
5. în cazul în care neexecutarea hotărârii de către instanţa de judecată se manifestă prin
violenţă îndreptată împotriva persoanei care contribuie la înfăptuirea justiţiei, fapta con-
stituie o altă infracţiune, prevăzută de art. 305, după urmările care au survenit.
6. Infracţiunea se considerâ consumată din momentul neexecutării hotârârii judecătoreşti
sau al efectuării acţiunilor de împotrivire pentru executarea silită a acesteia (după caz,
vătămare uşoară, maltrâtarea intenţionată sau alte acte de violenţă, dacă nu au provocat
urmările prevăzute de art. 145,151, 152).
Componenţa de infracţiune o constituie acţiunile violente efectuate după ce au fost îna-
intate cerinţele colaboratorilor penitenciarului responsabili de ordine în penitenciar şi de
executarea pedepselor cu închisoarea.
7. Latura subiectivă se manifestă numai prin intenţie directă.
Făptuitorul conştientizează că prin acţiunile sau inacţiunile sale nu execută intenţionat
sau se eschivează de la îndeplinirea hotărârii instanţei de judecată şi doreşte acest rezul-
tat. Motivele neexecutării intenţionate nu influenţează încadrarea faptei pe baza acestui
articol.
8. Subiect al infracţiunii prevâzute de alin. 1 al acestui articol poate fi orice persoană fizică
de la vârsta de 16 ani, subiect special al infracţiunii prevăzute de alin. 2 pot fi doar persoa-
nele cu funcţii de răspundere prevăzute de art. 123.
Articolul 321. Nesupunerea prin violenţă cerinţelor administraţiei penitenciarului
Nesupunerea prin violenţă cerinţelor legitime ale administraţlei penilenciarulul, săvârşită de o persoanâ care
executâ pedeapsa în penitenciar, se
pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani.
1. Obiectul infracţiunii îl constituie relaţiile sociale referitoare la buna activitate a insti-
tuţiilor penitenciare în care se execută hotărârile judicîare penale prin care s-a aplicat
pedeapsa cu închisoarea.
1. Latura obiectivă constă în acţiuni violente de nesupunere cerinţelor legitime ale admi-
 CODUL PENAL COMENTAT ŞI A DNOTAT
Histraţiei penitenciarului (îmbrâncire, împingere, tragere afară din încăpere, spargere a
geamului, distrugere a uşilof, ferestrelor, cauzare a vătămărilor corporale uşoare, maltra-
tare intenţionată sau alte acte de violenţă, dacă nu au provocat urmările prevăzute de art.
145,151,152).
Componenţa de infracţiune o constituie acţiunile violente efectuate după ce au fost îna-
intate cerinţele colaboratorilor penitenciarului responsabilî de ordine în penitenciar şi de
executarea pedepselor cu închisoarea.
3. Latura subiectivă se manifestâ prin intenţie directâ şi indirectâ.
Făptuitorul conştientizează acţiunile sale, le doreşte sau acceptă survenirea urmării pre-
judiciabile a faptei.
4. Subiectul infracţiunii este persoana în vârstă de la 16 ani, care execută pedeapsa cu în-
chisoarea în penitenciar.
Articolul 322. Transmiterea ilegală a unor obiecte interzise persoanelor deţinute în
penitenciare
(1) îransmiterea tăinuită de la control sau încercarea de a transmite prin orice mijloace persoanelor deţinute
în penitenciare a băuturjlor alcoolke, a drogurilor, medkamentelor sau a altor substanţe cu efect narcoti-
zant, ptecum ţi a altor obiecte, a căror transmiiere este interzisă, dacă această acţiune a fost săvârşită In
mod sistematic sau în proporţit mari,
se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 300 unităţi convenţionale sau cu inchisoare de până la 2 ani.
(2) Aceleaţi atţiuni săvârşlte cu folosirea situaţiei de serviciu
se pedepsesc cu amendă in mărime de la 200 !a 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 3 ani, în
ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită
activîtate pe un termen de până la 5 ani.
1. Obiectul juridic al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale referitoare la buna activitate a
instituţiilor penitenciare în care se executâ pedeapsa cu închisoarea, stabilită prin hotărâ-
re judecătoreascâ în cauza penală.
2. Latura obiectivă constâ în acţiuni intenţionate de transmitere tamică, încercare de trans-
mitere, prin orice mijloc, persoanelor deţinute în penitenciare a băuturilor alcoolice, a
drogurilor, medicamehtelor sau a altor substanţe cu efect narcotizant (vezi comentariul
la art, 217 alin. 1 care prevede şi o altă situaţie de drept de sine stătătoare, ce reprezintă
componenţa de infracţiune în cazul în care făptuitorul întreprinde acţiuni de a transmite
obîecte interzise în proporţii mari sau în mod sîstematic).
3. Conform art. 126 în proporţii mari se consideră transmiterea obiectelor interzise a căror
valoare reprezintă 500 şî mai multe unităţi convenţionale.
4. Noţiunea în mod sistematic se consideră începând cu a treia acţiune similară de transmi-
tere a obiectelor interzise, cu excepţia obiecteior indicate expres în prima parte a alin. 1,
pentru care survine răspunderea penală chiar pentru o singură acţiune.
5. Alin. 2 al infracţiunii prevede componenţa de infracţiune pentru acţiunile prevăzute de
alin. 1 dacă au fost comise de către persoane care au folostt situaţia de serviciu (orice
colaborator al penitenciarului, inspector, şef etc.) şi care sunt prevăzute în lista de state a
penitenciarului.
517
Partea specială
6. Latura subiectivă a infracţiunii se manifestâ numai prifl intenţie directă.
7. Subiect al infracţiunii poate fi persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de
Artkolul 323. Favorizarea infracţiunii
(1) Favorizarea dinainte nepromisă a infracţiunii grave, deosebit de grave sau excepţional de grave
se pedepseţte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau tu închisoare de până la 3 ani.
(2) Nu sun! pasibili de raspundere penală peniru favorizaiea infracţiu.nii soţul (soţia) şi fudele apropiate ale
persoanei care a săvârşit infiacţiunea.
1. Obiectul juridic nemijlocit al infracţiunii date îl coostituie activitatea de înfăptuire a
justiţiei penale ca valoare socială şi relaţiile sociale priyitoare la realjzar^a pj-jncipiului
operativitaţii în procesul penal.
2. Favorizarea este o formă de sine stătătoare de activitate ijifracţională reglementată in art.
49 şi constituîe o implicare la infracţiunea deja săvârşită. Această activitate este preju-
diciabilă şi incriminată ca infracţiune distinctă în cazurile şi în condjţiile prevăZiUte în
a]in. 1 art. 323.
Caracterul infracţional al favorizării infracţiunii constă în faptul că ea împiedică descoperi-
rea operativă a infracţiirftilor săvârşite, identificarea rapidă a infractorului şi pedepsirea lui.
3. Latura obiectivă a infracţiunii de favorizare a infracţiunii prevăzute de alin. 1 art. 323 se
realizează prin acţiunea de favorizare nepromisă dinainte a infracţiunii grave, deosebit de
grave sau excepţional de grave.
4. Din cuprinsul dispoziţiilor acestui articol rezultă că existenţa infracţiunii de favorizare
este condiţionată de preexistenţa unei tnfracţiuni şi a infractorului care a săvârşit-o. Fapta
anterioară favorizării trebuie să constituie infracţiune în sensul definiţiei date în art. 14.
în lipsa uneia dintre trăsăturile esenţiale ale infracţiunii, favorizarea acestei fapte nu
constituie infracţiune prevăzută de alin. 1 art. 323.
Este o condiţie suplimentară cerută obligatoriu la această infracţiune ca ea să facă parte
din categoria infracţiunilor grave, deosebit de grave sau excepţional de grave, con.form
prevederilor art. 16,
5. Acţiunea de favorizare a infracţiunii constă din favorizarea infractorului şi îăinuirea raij-
loacelor sau instrumentelor de săvârşire a infracţiunii, a urmelor acesteia sau a obiectelor
dobândite pe cale criminală (vezi comentariul la art. 49).
6. Ajutorul dat infractorului în formă de sfaturi cum să procedeze pentru a se sustrage de la
urmărirea penală sau executării pedepsei, furnizarea de informaţii de natură a-1 ajuta pe
infractor să se sustragă de la răspunderea penală constituie acte de favorizare intelectuală
a infractorului.
Nu constituie favorizare intelectuală a infractorului declaraţia mincinoasă sau denunţul
calomnios în scopui ascunderii infractorului adevărat şi al inducerii în eroare a organelor
judiciare. Acestea constituie infracţiuni distincte, prevăzute de art. 311-312, şi, având un
caracter special în raport cu prevederile alin. 1 art. 323, ele au prioritate la aplicare. La
aceste infracţiuni se referă şi dobândirea sau comercializarea bunurilor despre care se ştie
că au fost obţinute pe cale infracţională (art. 199).
518 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
7. Urmarea imediată a favorizării infracţiunii se prezintă sub forma unei stări prejudiciabile
pentru înfăptuirea justiţiei. Pentru existenţa infracţiunii este indiferent dacă actele de
favorizare 1-au ajutat efectiv sau nu pe infractor. Este suficient ca prin actele săvârşite să fi
existat posibilitatea de a-1 favoriza pe infractor. Dacă ajutorul oferit nu a fost acceptat de
infractor sau acesta nu I-a folosit, se exciude fapta de favorizare.
8. Favorizarea infracţiunii poate fi săvârşită sub orice formâ de participaţie, însă necu-
noaşterea lor de către favorizator înlătură caracterul penal al faptei. Pentru tragerea la
răspundere penală în cazul favorizării furtului repetat (al. 2 art. 186), favorizatorul tre-
buie să ştie că cel favorizat a mai săvârşit anterior un furt, în caz contrar în acţîunile lui
lipseşte componenţa de infracţiune prevăzută de alin. 1 art. 323. Favorizarea infracţiunii
de furt simplu (al. 1 art. 186) nu este incriminată în alin. 1 art. 323.
9. Infracţiunea de favorizare se oonsumă în momentul săvârşirii actelor de favorizare, in-
diferent de faptul dacă au survenit sau nu anumîte urmări pentru înfăptuirea justiţiei.
Totodată favorizarea infracţiunii poate apărea ca o infracţiune continuă. De exemplu, fa-
vorizatorul păstrează timp îndelungat bunurile furate. în acest caz momentul consumării
infracţiunii de favorizare coîncide cu momentul încetării acţiunii de păstrare. Infracţiu-nea
de favorizare poate fi şi o infracţiune prelungită acă favorizatorul distruge cuţitul cu care a
fost săvârşit omorul, iar peste un timp il ascunde pe făptuitorul omorului, moment ce
coincide cu consumarea infracţiunii odată cu ultimul act de favorizare a infractorului. 10.
Latura subiectivă a favorizării infracţiunii se realizează numai prin intenţie directă. Sub
aspectul laturii subiective, nu este obligatoriu ca favorizatorul să ştie calificarea juridică a
infracţiunii favorizate sau că ea se referă la infracţiuni grave, deosebit de grave sau excep-
ţional de grave. Pentru existenţa faptei infracţiunii comentate este necesar ca favorizatorul să
ştie că cel favorizat a săvârşit o infracţiune şi caracterul ei (omor, tâlhârie, violenţe etc), că
acordă ajutor unui infractor ce ar putea îngreuia sau zădărnici activitatea de înfăptuire a
justiţiei. însă în cazul în care alin. 1 din art. 323 prevede răspunderea penală numai pen- tru
favorizarea infracţiunilor cu circumstanţe agravante, conştiinţa făptuitorului trebuie să
cuprindă cunoaşterea acestor circumstanţe.
11 Subiectul înfracţiunii de favorizare poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a atins
vârsta de 16 ani. Conform alin. 2 art. 323, nu sunt pasibile de răspundere penală pentru
favorizarea infracţiunii soţul (soţia) şi rudele apropiate ale persoanei care a săvârşit in-
1.
fracţiunea. Rude apropiate, conform art. 134, sunt părinţii, copiii, înfietorii, înfiaţii, fraţii
şi surorîle, bunicii şi nepoţii făptuitorului.
2.
3.
Capitolul XV
ÎNFRACŢIUNI SÂVÂRŞITE DE PERSOANE CU
FUNCŢIE DE RĂSPUNDERE
Articolul 324. Corupere pasivă
0} Fapta persoanei cu funcţie de răspundere care pretinde ori primeşte oferte, bani, titluri de valoare, alte
bunuri sau avantaje pauimoniale fie acceptă servicii, privilegti sau avantaje, ce nu i se cuvin, pentru a în-
deplini sau nu ori pentru aîntârzia sau grăbi îndeplinirea unei acţiuni ceţine de obligaţiile ei de serviciu, ori
pentru a îndeplini o acţiune contrar acestor obligaţii, precum ji pentru a obţine de !a autorităţi distintţii,
funcţii, pieţe de desfacere sau o oarecare detizie favorabilă,
se pedepseşte cu amendâ în mărime de la 1.000 la 3.000 unităţi convenţionale şi cu închisoare de la 3 la 7 ani,
cu privarea de dreptul de a ocupa anumile funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un lermen de la
2 la 5 ani.
(2) Aceleaşi acţiuni săvârşite:
a) repetat;
b) de douâ sau mai multe persoane;
c) cu extorcare de bunuri sau servicii enumerate la alin. (1);
d) în propotţii rfîari
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 3.000 la 5.000 unităţi convenţionale şi cu inchisoare de la S la 10 ani,
cu pilvarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumitâ activitate pe un termen de
Ia2!a5ani.
(3) Acţiuniie prevăzute la alin. (1) sau (2), săvârşite:
a) de o persoană cu înaltâ funcţie de răspundere;
b) în proporţii deosebit de mari;
c) în interesul unui grup triminal organizat sau al unei organizaţii criminale,
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1.000 la 3.000 unitâţi convenţionale şi cu închisoare de la 7 la 15 anl,
cu privarea de dreptul de a ocupa anumlte funcţii sau de a exercita o anumită actlvitate pe un termen de
la 3 la 5 ani.
[Art. 324 modifkat prin Legea nr. 211-XV din 29.0S.03, in vigoare din 12.06.03]
Corupere pasivă constituie fapta săvârşită de câtre o persoană cu funcţie de răspundere
încadrată în aparatul de stat, care fie că pretinde, primeşte direct sau indirect oferte, titlu-
ri de valoare, alte bunuri sau avantaje patrimoniale, fie că acceptă serviciî, privilegii sau
avantaje ce nu i se cuvin pentru a îndeplini sau a nu îndeplini, a se abţine, a întârzia ori a
grăbi o acţiune contrar obligaţiunilor de serviciu prin utilizarea autorităţii sale, precum
şi pentru a obţine de la alte autorităţi în favoarea sa ori a altor persoane distincţii, funcţii,
pieţe de desfacere sau decizii favorabile.
Obiectul acesteî infracţiuni îl constituie relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a
activităţii de serviciu care presupune îndeplinirea cu cinste de către funcţionarii publici şi
de către alte persoane cu funcţis de răspundere enumerate la alin. 2 din acest comentariu
a îndatoririlor de serviciu şi a celor care rezultă din codurile de conduitâ.
Obiectul material poate fi exprimat printr-un bun primit de făptuitor sau prin acordarea
unui serviciu, a unor foloase, privilegii, avantaje ce nu i se cuvin persoanei cu funcţie de
răspundere.
Latura obiectivă a infracţiunii se constituie din acţiuni sau inacţiuni. Acţiunea poate fi
 520 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
exprimată prin pretinderea sau primirea de bani, foloase ori acceptarea de promisiuni
care asigură astfel de foloase, contrar atribuţiilor sale. Inacţiunea constă în nerespingerea
de către făptuitor a atribuţiilor sale. Nu este necesar ca pretenţîa formulată de făptuitor sâ
fle satisfăcută. A primi ceva înseamnă a accepta, a prelua, a lua ceva în posesie. A accepta
o promisiune înseamnă a exprima acordul cu privire la promisiune.
Este necesar ca actul de îndeplinire sau neîndeplinire al funcţionarului pentru care pre-
tinde, primeşte bani sau foloase să facă parte din sfera atribuţiilor de serviciu ale aces-
tuia.
4. Acţiunile sau inacţiunile persoanei cu funcţii de răspundere exprimate prin pretindere
sau primire de la autorităţi a diverselor distincţii, funcţii, pieţe de desfacere sau orice altă
decizie favorabilă determinată de îndepiinirea ori neindepiinirea, întârzierea sau grăbirea
atribuţiilor de serviciu, contrar acestora, în folos propriu sau al altor persoane, cad sub
incidenţa prevederilor art. 324.
5. Prin noţiunea de corupere pasivă, prevăzută la alin. 2, se înţelege:
1) repetat - săvârşirea uneia şi aceleiaşi infracţiuni prevăzute de alin. 1 nu mai puţin de
două ori cu condiţia că nu a expirat termenul de prescripţie al tragerii la răspundere
penală;
2) de două sau mai multe persoane - învoiala preaîabilă a acestora care s-au înţeles din
timp sau după incepere, dar până la consumarea infracţiunii, asupra săvârşirii în
comun a acestei infracţiuni. Infracţiunea în acest caz se consideră consumată din
momentul primirii bunului sau a foloaselor de către cel puţin o persoană, indiferent
de faptul dacă persoana care corupe înţelegea sau nu că la luarea de bani, bunuri şi
alte avantaje participă câteva persoane cu funcţii de răspundere;
3) estorcare de bunuri sau servicii prevăzutâ la lit. c) a articolului comentat - înaintarea
de către persoana cu funcţie de răspundere, sub ameninţarea săvârşirii acţiunilor
care vor cauza prejudicii intereselor legale ale persoanei care corupe sau crearea in-
tenţionată a unor condiţii care îl silesc pe acesta să dea bunuri sau să presteze servicii
în scopul prevenirii consecinţelor nefaste asupra intereselor saie legale;
4) în proporţii mari, prevăzută la lit. d) - valoarea evaluată în bani a daunei bunurilor
luate de făptuitor. Evaluarea daunei se face pornind de la preţurile sau tarifele fixate
pentru serviciu! dat, iar în lipsa acestor tarife - pe baza rapoartelor expertizei sau a
concluziei specialiştilor la momentul săvârşirii infracţiunii.
Conform prevederilor art. 126, cade sub incidenţa prevederilor lit. d) fapta care, la momen-
tul săvârşirii, a atins sau a depăşit suma de 500 de unităţi convenţionale (10.000 de lei).
6. Noţiunea proporţii deosebit de mari (lit. b) alin. 3) atestă mărimea bunurilor oferite şi
primite, evaluate în bani şi, în conformitate cu art. 126, infracţiunea săvârşită cade sub
incidenţa stipulării din lit. b) dacă valoarea bunurilor este sau depăşeşte, la momentul
săvârşirii infracţiunii, suma de 1500 de unităţi convenţionale (30.000 de lei).
7. Noţiunile de grup criminal organizat şi de organizaţie criminală din lit. c) alin. 3 se in-
terpretează conform prevederilor art. 46 şi 47.
8. Latura subiectivă a infracţiunii se realizează numai cu intenţie directă. Făptuitorul îşi
dă seama, în momentul săvârşirii faptei, că banii, bunurile, foloasele pe care Ie pretinde,
îe primeşte ori care constituie obiectul promisiunii pe care o acceptă sau nu o respinge
nu i se cuvin şi, cu toate acestea, el vrea să le pretindă sau să le primească, să accepte
Part e a s p e c i a l ă 521
sau să nu respingă promisiunea ce i s-a făcut. Totodată făptuitorul are în această situaţie
reprezentarea pericolului care se produce pentru buna desfăşurare a activităţii sale de
serviciu, consecinţă pe care o doreşte. Făptuitorul urmăreşîe în special îndeplinirea,
neîndeplinirea^ întârzierea îndeplinirii sau executării unui act contrar atribuţiilor
sale.
9. Subiect al infracţiunii de corupere pasivă poate fi numai persoana cu funcţie de răspunde-
re care cade sub incidenţa prevederiior art. 123.
Persoane cu funcţii de răspundere sunt deputaţii, membrii guvernului, consilierii, judecă-
torii, procurorii şi adjuncţii acestora, ofiţerii de urmărire penală, executorii judecătoreşti,
colaboratorii organelor de poliţie şi ai serviciului de informaţie şi securitate, colaboratorii
diferitelor inspecţii de stat sau de supraveghere (inspecţia fiscaîă, garda forestieră, servi-
ciul protecţiei muncii etc.
10. Nu pot fi subiecţi ai infracţiunii de corupere pasivă persoanele cu funcţii de răspundere
din organele de stat, lucrătorii instanţelor, organizaţiilor de stat care exercită numai func-
ţii pur profesionale sau tehnice. însâ dacă aceste persoane, concomitent cu îndeplioirea
funcţiilor, sunt învestite şi cu funcţii de ordin administrativ, de dispoziţie sau organizato-
rico-economice, ele devin subiecţi de corupere pasivâ (medicul - pentru luare de bani sau
de bunuri pentru eliberarea certifkatului de concediu medical sau participare la comisia
de expertizâ medicală saiLinedico-militară; profesorii - în cazul în care devin membri ai
comisiilor de examinare sau calificare etc).
11. Prin noţiunea de persoană cu înaltă funcţie de răspundere (lit. a) alin. 3) se înţelege per-
soana cu funcţie de răspundere al cărei mod de alegere sau numire este reglementat de
CRM: preşedintele, vicepreşedinţii şi deputaţii Parlamentului (art. 78), prim-ministrul
şi membrii guvernului (art. 82, 98, 101), judecătorii din instanţele de judecată de toate
nivelurile (arî. 116), magistraţii Consiiiului Superior al Magistraturii (art. 122), procuro-
rul general şi procurorii ierarhic inferiori (art. 125), membrii Curţii de Conturi (art. 133),
preşedintele şi judecătorii Curţii Constituţionale (art. 136) etc. care coindd cu prevederile
alin.2art. 123,
12. Sub incidenţa noţiunii de persoană cu înaltă funcţie de răspundere cad persoanele al căror
mod de alegere sau numire este reglementat de legi organice, funcţionarii aleşi sau numiţi
în organele a căror organizare şi funcţionare este reglementată de legile prevăzute în alin.
3 art. 72 CRM şi coincide cu noţiunea prevăzută la alin. 2 art. 123.
în calitate de persoană cu înaltă funcţie de răspundere poate să apară şi orice persoană
căreia persoana cu înaltă funcţie de răspundere i-a delegat împuternicirile sale.
Practica judiciară
1. Banii, bunurile, valorile, avantajele patrimoniale care au fost date persoanei cu funcţie de
răspundere sunt confiscate în beneficiul statului prin sentinţa pronunţată în instanţâ drept
bunuri dobândite ilicit. In cazul în care făptuitorul a cheltuit, a înstrăinat, a distrus valorile,
bunurile, avantajele patrimoniale, se confiscă valoarea în bani a acestor bunuri (p. 9 al Hotărâ-
rii Plenului CSJ privind practica aplicării confiscării averii nr. 40 din 27.12.99, Culegere, 2002,
pag. 283-287).
2. Recursul procurorului a fost admis cu trimiterea cauzei pentru rejudecare în apel. Instanţa
de apel nu a dat apreciere tuturor probelor avute în cauză despre corupţia imputată fâptuito-
 522 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
f
rului în ansamblu cu falsificările comise de către acesta în cauza penală (Decizia CP al CSJ nr.
lra-320-04din 8.06.04).
3. Recursul apărătorului a fost considerat inadmisibil. Doctorul veterinar investit cu drepturi
şi obligaţiuni în vederea exercitării funcţiilor autorităţilor publice este subiect al corupţiei pa-
sive conform art. 324 (Decizia CP al CSJ nr. lra-I39-04 din 24.05.04).
Articoluf 325. CORUPEREA ACTIVĂ
(1) Pfornisiunea, ofeiirea sau darea unei persoane cu funcţie de răspundefe, personal sau prin mijlocitor, de
bunuri sau servicii, enumerate la art. 324, m scopurile indicate la acel3ţi articol
se pedepsejte cu amendă in mârime de la 2.000 la 4.000 unităţi convenţionale ş\ cu indiisoare de !a 2 la 5 ani.
(2) Aceleaşî acţîuni săvârşite:
a) repeîat;
b) de două sau mai muEte persoane;
c) înproporţiimari
se pedepsesc cu amendă in mărime de la 2.000 la 4.000 unităţi convenţionale ji cu închisoare de la 3 la 7 ani.
(3) Acţiunile prevâzute la alin. (1) sau (2), săvârşite:
a) în proporţii deosebit de maii;
b) , în interesul unui grup criminal organizat sati al unei organizaţii criminale,
se pedepsesc cu închisoare de la 6 la 12 ani.
(4) Persoana care a promis, a oferit sau a dat bunuri ori servicii enumerate la art. 324 este liberată de răs-
pundere penală dacă ele i-au fost extorcate sau dacă persoana s-a autodenunţat neştiind că organele de
urmărire penală sunt la curent cu infracţiunea pe care a săvârşit-o.
[Art. 325 modificat prin Legea nr. 211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03]
1. Se consideră corupere activă acţiunile intenţionate ale oricărei persoane care promite,
oferă sau acordă un avantaj, bunuri, bani, valori, prestări servicii, ce nu i se cuvin unei
persoane cu funcţie de răspundere ca agent public, direct sau prin mijlocitor, pentru ca
acest agent public să acţioneze sau să se abţină de a acţiona în exerciţiul funcţiunii sale
oficiale în favoarea făptuitorului sau de a obţine de la autorităţi distincţii, funcţii, pieţe de
desfacere sau o altă decizie favorabilă pentru sine sau pentru altă persoană.
2. Obiectul infracţiunii de corupere activă îl constituie relaţiile sociale referitoare la activi-
tatea de serviciu, activitate a cărei bună desfăşurare este incompatibilă cu sâvârşirea unor
fapte de corupere asupra funcţionarîlor publici. Activitatea persoanei cu funcţie de răs-
pundere trebuie să fie transparentă, echitabilâ, imparţială şi să respecte interesul general
al societăţii.
3. Latura obiectivă a infracţiunii poate fi realizată prin săvârşirea a cel puţin unei acţiuni
prevăzute în art. 324: promite ori acordă oferte, bani, titluri de valoare, alte bunuri sau
avantaje patrimoniale, prestări servicii, privilegii sau alte avantaje unei persoane cu func-
ţie de răspundere în domeniul public, ce nu i se cuvin, pentru ca acesta sâ îndeplinească,
să întârzie sau să nu îndeplinească acţiuni ce ţin de obligaţiunile de serviciu ale agentului
public, ori pentru a îndeplini o acţiune contrar acestei obligaţiuni, precum $i pentru a ob-
ţine de la autorităţi distincţii, funcţii, pieţe de desfacere sau o anumită decizie favorabilă.
4. La latura obiectivă a coruperii active se utilizează principiul oglinzîi in coroborare cu
coruperea pasivă (art. 324).
Partea specială 523
Obligaţiunile persoanei corupte pasiv coincid cu promisiunile, ofertele sau darea de bu-
nuri, avantaje, prestări servicii, alte foloase stipulate în lege, pe care persoana coruptă
activ le oferă acestuia. Tot ce face persoana coruptâ activ şi acceptă persoana coruptă pasiv
se realizeazâ pe bază de coroborare şi acceptare reciprocă, acţiunile fiind apreciate ca in-
fracţiuni, însă încadrarea este deosebită: conform prevederilor art. 324 - pentru persoana
coruptă pasiv şi conform prevederilor art. 325 - pentru persoana coruptă activ.
5. Noţiunea de promisiune presupune situaţia în care persoana cu funcţie de răspundere se
angajează să furnizeze un bun, avantaj necuvenit ulterior sau în cazul în care persoana
coruptă pasiv a căzut de acord ca bunul sau avantajul necuvenit să fie furnizat ulterior
persoanei corupte pasiv.
Oferirea corespunde situaţiei in care persoana cu funcţie de răspundere îşi arată disponi-
bilitatea de a furniza bunul sau avantajul necuvenit în orice moment.
Darea corespunde situaţiei în care bunul, avantajul necuvenit este predat persoanei co-
rupte pasiv sau unui terţ, cum ar fi un membru al familiei sale, o organizaţie care aparţine
acesteia, partidul politic la care el a aderat. în cazul în care mita a fost predată unui terţ,
agentul public cunoaşte momentul de predare,
Prin avantaje necuvenite înţelegem diverse forme de împrumuturi de bani, alimente şi
băuturi, accelerarea tratării, perspective mai bune în carieră, cadouri de valoare etc, fapt
care ameliorează nemeritat^sifuaţia, în raport cu cea pe care o avusese persoana coruptă
pasiv înaintea infracţiunii.
6. Noţiunile repetat, două sau mai multe persoane şiîn proporţii mari, prevăzute la alin. 2, şi
proporţii deosebit de mari, grup criminal organizat sau organizaţie criminală, prevăzute
la alîn. 3, sunt interpretate identic cu pct. 5 şi 7din comentariile la art. 324.
7. Latura subiectivă se caracterizează numai prin intenţie directă. Făptuitorul îşi dă seama
că promite, oferă sau dă unui funcţionar, unei persoane cu funcţie de răspundere bani,
bunuri sau alte avantaje, săvârşind prin această acţiune un act de corupere, doreşte pro-
ducerea urmărilor periculoase pentru buna desfăşurare a activitaţii de serviciu şi pentru
activitatea organelor autorităţilor publice.
8. Persoana care a promis, a oferit, a dat bunuri ori a realizat serviciile enumerate în art. 324
este liberată de răspundere penală dacă banii, bunurile şi alte avantaje au fost estorcate de
la ea sau dacă persoana s-a autodenunţat neştiind că organele de urmărire penală cunosc
infracţiunea pe care a săvârşit-o sau a denunţat anticipat faptul.
9. Consumarea infracţiunii de corupere activă are loc în momentul în care fâptuitorul
promite, oferă sau dă funcţionarului - agent public bani, bunuri sau avantaje necuvenite
în scopul ca acesta să acţioneze sau sâ se abţinâ de a acţiona în exerciţiul funcţiunii sale
oficiale sau pentru a obţine de la autorităţi distincţii, funcţii, piaţă de desfacere sau o altă
decizie favorabilă, indiferent de natura lor şî de faptul că acestea sunt pentru sine sau pen-
tru altcineva.
10. Subiectul coruperii active poate fi orice persoană fizică responsabilă care a aîins vârsta de
16 ani şi care poate activa de sine stătător sau cu participaţie sub formă de coautorat sau
complicitate, prevâzută de art. 21.
524
CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
ArticoluJ 326. TRAFICUL DEINFLUENŢĂ
(1) Primirea sau extorcarea de bani, titluri de valoare, alte bunuri sau avantaje patrimoniaie, acceptarea de
servkii, bunuri sau avantaje, personal sau prin mijlocitor, pentru sîne sau pentru o altă persoanâ, săvârşite
intenţionat de călre o persoană care are influenţă sau care susţine câ are influenţă asupra unul funcţionar, în
scopul de 3-I face sâ îndeplinească ori să nu îndeplineasca acţiuni ce intră in obligaţiile lui de serviciu,
indiferent dacă asemenea atţiuni au fost sau nu săvârşîte, se pedepsesc cu amendă tn mărime de \a 500 la 1.500
unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani.
(2) Aceleaşi acţiuni urmate de înfluenţa promisă sau de obţinerea rezultatului urmărit, săvârşite:
a) repetat;
b) de douâ sau mai muite persoane;
c) cu primirea de bunuri sau avantajeîn proporţii mari,
se pedepsesc cu amendă în mărime de !a 1.000 la 3.000 unitâţi convenţlonale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani. (3}
Acţiunile prevăzute la alin. (1) sau (2), sâvârşite:
aj cu primirea de bunuri sau avantaje în pioporţii deosebit de mari;
b) în Interesul unui grup criminal organizal sau al unei organizaţii ctiminale, se pedepsesccu
închisoare de la 5 la 10 ani cu amendă în mărime de !a 500 la 1.500 unităţi convenţionale. [Art. 326 modifkat
prin Legea nr. 211-XV din 29.05.03, in vigoare din 12.06.03]
1. Traficul de influenţă, ca infracţiune, este dat în alin. 1 art. 326 ca o faptă exprimată prin
primirea ori pretinderea de bani sau de alte valori sau avantaje necuvenite ca remunerare,
acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, ori estorcarea unor atare bunuri
sau foloase, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are in-
fluenţă asupra unui funcţionar pentru a-1 determina să săvârşească ori să nu săvârşească
un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, indiferent dacă aceste acţiuni au fost sau nu
săvârşite, au produs sau nu rezultatul scontat.
Făptuitorul se angajeazâ - în schimbul unei sume de bani sau al altor bunuri, avantaje
necuvenite - să intervină către un funcţionar în interesul persoanei cu care se face înţele-
gerea.
2. Obiectul infracţiunii îl constituie relaţiile sociale care reglementează buna funcţionare a
serviciilor publice a căror desfăşurare normală implica combaterea şi reprimarca faptelor
acelor persoane care, speculând influenţa lor pe iângă un funcţionar, creează o stare de ne-
încredere în corectitudinea funcţionarilor, lăsând să se creadă că aceştia ar putea fi corupţi
şi determinaţi să facă ori sa nu facâ acte ce intră în atribuţiile lor de serviciu.
3. Latura obiectivă a traficului de influenţă se realizează prin primirea ori pretînderea unor
sume de bani, bunuri sau alte avantaje, de daruri transmise direct sau indirect cu scopul
determinării unui funcţionar să îndeplinească ori să nu îndeplinească un act ce intră în
atribuţiile sale de serviciu.
4. A priini bani, titluri de valoare, alte bunuri sau avantaje patrimoniale înseamnă preluarea
de câtre făptuitor a unei sume de bani, a titlurilor de valoare, a altor bunuri, iar acceptarea
serviciilor, bunurilor, avantajelor presupune manifestarea acordului cu privire la promi-
siunile date sau înţelegerea de moment sau pe viitor a acestor persoane asupra valorilor şi
bunurilor care urmează a fi transmise sau luate.
5. Estorcare de bani, de bunuri etc. înseamnă obţinerea valorilor râvnite cu forţa, prin ame-
ninţare, violenţă, şantaj.
Inţelegerile, acceptările, estorcările de banî, bunuri, servicii şi de orice alte avantaje pot
avea loc direct între persoanele interesate sau prin mijlocitor. Rezultatul poate fi cerut atât
pentru sine, cât şi pentru o altă persoană.
Partea specială 525
6. Pentru realizarea laturii obiective sunt esenţiale urmâtoarele cerinţe:
1) făptuitorul sâ aibă influenţă sau sâ lase să se creadă că are influenţâ asupra funcţio-
narului public care urmează să-şi îndeplinească ori să nu-şi îndeplinească atribuţiile
de serviciu;
2) făptuitorul sâ promită intervenţia sa pe lângă un funcţionar spre a-1 determina să facâ
sau să nu facă un act care depinde de funcţiile lui de serviciu;
3) este neapărat ca acţiunea pe care trebuie să o facă funcţionarul în folosul persoanei in-
teresate să urmeze după acţiunile făptuitorului care a promis, a pretins, a acceptat, a
primit bunuri, bani etc. în cazul în care făptuitoruî nu a intervenit către funcţionarul
vizat în interesul persoanei respective, iar funcţionarul a îndeplinit actul solicitat şi
făptuitorul ştia despre aceasta, fapta nu constituie trafic de influenţă, ci escrocherie.
7. Termenul repetat prevăzut la alin. 2 presupune săvârşirea a două ţi mai multe infracţiuni
prevăzute de art. 326 de către făptuitor în folosul uneia şi aceleiaşi sau al altei persoane
interesate.
8. Prin primire de bunuri sau avantaje în proporţii mari se înţelege aprecierea în bani a
valorilor transmise la nivelul preţurilor de piaţă sau pe baza raportului de expertiză ori
al specialiştilor. Conform prevederilor art. 126, dauna în proporţii mari depăşeşte 500 de
unităţi convenţionale (10.000 de lei).
9. Termenul primire de bu^iuri sau avantaje în proporţii deosebit de mari se caracterizează
prin mărimea daunei evaluate în bani.
Conform comentariului prevăzut la p. 7, sub incidenţa prevederii legale stipulate în alin. 3,
lit. a) cade dauna care depăşeşte 1500 de unităţi convenţionale (30.000 de lei).
10. Conţinutul sintagmei în interesul unui grup criminaî organizat sau al unei organizaţii
criminale din alin. 3, lit. b) este prevăzut în art. 46 şi 47, care urmează sâ fie apreciat în
acelaşi mod.
11. Traficul de influenţă este o infracţiune cu conţinut alternativ, faptă care se concretizează
prin două sau toate acţiunile făptuitoruîui (primire, estorcare, promisiune, acceptare de
bani, bunurî) personal sau prin mijlocitor, pentru sine sau pentru altă persoană chiar şi
la intervale diferite de timp, reprezintă în ansamblu o unitate infracţională naturală (in-
fracţiune prelungită).
12. Consumarea infracţiunii are ioc în momentul efectuării promisiunii de a interveni în faţa
unui funcţionar pentru ca acesta să întreprindâ sau să nu întreprindă acţiuni ce intră în
obligaţiunile lui pentru trafic de influenţă (pentru bani, bunuri, servicii, avantaje).
13. în asemenea cauze toate bunurile, valorile, banii care au fost date pentru trafic de influ-
enţă urmează să fie confiscate în beneficiul statutului prin sentinţa instanţei de judecatâ,
ca bunuri dobândite ilicit.
Dacă făptuitorul a cheltuit sau a realUat bunurile, banii, valorile, acesta urmează să achite
în folosul statuiui echivalentul lor în bani.
14. Latura subiectivă a traâcului de influenţă include vinovăţia făptuitorului sub formă de
intenţie directă, adică făptuitorul îşi dă seama şi vrea să trafice influenţa sa realâ sau
presupusă asupra unui funcţionar, prevâzând şi dorind urmarea faptei. Făptuitorul de-
termină funcţionarul să facă sau să nu facă, să obţină sau să întârzie un act ce intră în
atribuţiile sale de serviciu, însâ nu este necesar ca acest scop să fie realizat, fiind suficient
 526 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
ca făptuitorul să-I fi unnărit sau acceptat la momentui primirii sau pretinderii unui bun
sau avantaj.
15. Subiect al traficului de influenţă poate fi orice persoană responsabilă, care a atins vârsta de
16 ani.
Dacă fapta este săvârşită de un funcţionar care are atribuţii în legătură cu actul pe care ur-
mează să-1 îndeplinească funcţionarul de a cărui favoare se prevalează, există un concurs
de infracţiuni de corupere pasivă şi trafic de influenţă dacă făptuitorul ar asigura persoana
câ va benefkia şi de servicitle care intră în competenţa sa.
Articolul 327. Abuzul de putere sau abuzul de serviciu
(1) Folosirea intenţionatâ de către o persoanl cu funcţie de răspundere a situaţiei de serviciujn interes mate-
rial oriin alte intetese personale, dacă aceasta a cauzat dauneîn proporţiî considerabile intereselor publice
sau drepturilor ji inlereseior ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice,
se pedepseşte cu amendă In mărime de la 150 la 400 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până \a 3 anî,
în ambele cazuri cu {sau fâră) privarea de dreptui de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită
activitate pe un termen de până la 5 ani.
(2) Aceeaşl acţiune:
a) săvârşită repetat;
b) săvârjitâ de o persoanâ cu înaltă funcţie de răspundere;
c} soldată cu urmari grave
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, în
ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumitâ attivitate pe
un termen de pânâ la 5 anî.
(3) Abuzul de putere sau abuzul de serviciu, săvârţft în interesul unui grup crjminal organizat sau al unei
organizaţiicriminale,
se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite fimcţii sau dea exercita o
anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.
1. Obiectul acestei infracţiuni îl constituie relaţiile referitoare la buna desfăşurare a activi-
tăţii organelor autorităţilor publice centrale şi locale, a organelor de drept şi a persoanelor
cu funcţii de răspundere în scopul îndeplinirii de către aceştia a atribuţiilor lor de serviciu
în mod corect, cu respectarea intereselor legale ale persoanelor fizice şi juridice.
2. Persoanâ cu funcţie de răspundere este persoana care cade sub incidenţa prevederilor art.
123. Comentariul de la art. 324 se aplică respectiv.
Nu cad sub incidenţa noţiunii de persoană cu funcţie de răspundere persoanele angajate
în organele autorităţilor publice, administraţiei publice centrale şi locale, în organele de
drept ţi în alte organe de stat care execută doar atribuţii profesionale sau tehnice (ingineri,
medici, electricieni, grefieri etc.)-
3. Latura obiectivă a infracţiunii de abuz de putere sau abuz de serviciu se realizează printr-o
acţiune în cazul îndeplinirii defectuoase a unui act sau printr-o infracţiune în cazul neîn-
deplinirii unui actcare urma să fie îndeplinit.
Pentru a stabili dacâ a fost comis abuzul de putere sau de serviciu, este necesar a cunoaşte
atribuţiite, drepturile şi obligaţiunile persoanei cu funcţie de răspundere, stipulate în lege
sau în alte acte subordonate legii, care reglementează activitatea de serviciu a acesteia.
Acţiunea sau inacţiunea făptuitorului trebuie să fie săvârşită în exerciţiul atribuţiilor sale
de serviciu, când desfăşoară activităţi legate de atribuţiile sale de putere şi de serviciu.
Partea specialâ 527
4. Neîndeplinirea sau îndeplinirea în mod defectuos a unui act de către făptuitor trebuie sâ
aibâ neapărat la bază un interes material ori alte interese personale, dacă aceste acţiuni
sau inacţiuni au cauzat daune considerabiie intereselor publice sau drepturilor şi intere-
selor ocrotite prin lege ale persoanelor fizice sau juridice. Dacă aceste urmări lipsesc, nu
poate fi vorba de răspundere penală.
5. Interesele generale ale societăţii, încălcarea drepturilor constituţionale ale cetăţenilor,
crearea obstacolelor sau tulburârilor în activitatea organelor puterii şi a aitor instituţii
publice, încălcarea ordinii de drept, tăinuirea infracţiunilor săvârşite etc. sunt considerate
obiective asupra cârora se orientează acţiunile de cauzare de daune în proporţii considera-
bile intereselor publice.
Sfera intereselor pe care le poate exprima activitatea persoanei în concordanţă cu interese-
le generale ale societăţii, pe care legea le recunoaşte şi le garantează, este destul de amplă
(dreptul la proprietate, dreptul la viaţă, dreptut la apărare, dreptul la siguranţa personală,
dreptul la libera asociere, dreptul la ocrotirea sănătăţii, dreptul la învăţătură, libera con-
curenţă, libertaîea conştiinţei etc.) şi le consideră daune în proporţii considerabile cauzate
drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice.
6. Motivul este un element obligatoriu al acestei infracţiuni şi poate fi material sau poate
urmări alt interes personal.
7. Prin interes material se înţdege ideea prin care făptuitorul urmăreşte scopul de a dobândi
bunuri materiale, bani sau alte avantaje patrimoniale în folosul său prin îndeplinirea sau
neîndeplinirea abuzivă a atribuţiilor sate de serviciu, dacă aceasta nu cade sub incidenţa
coruperii pasive.
8. Prin alte interese personale se înţelege dorinţa făptuitorului de a avea alte avantaje, ne-
patrimoniale, prestări servicii, acceptare de funcţii sau protecţie de serviciu, susţinere
profesională sau de a-şi ascunde incompetenţa etc, dacă aceasta nu cade sub incidenţa
coruperii pasive.
Dacă, în urma abuzului de serviciu, a fost delapidatâ, prin înşelăciune sau abuz de încre-
dere, averea străină încredinţatâ pentru administrare făptuitoruSui, calificarea acţiunilor
acestuia se va face numai pe baza art. 190, 191, 196. însă dacă abuzul de serviciu a fost
săvârşit din motive de profit, dar nu a avut drept scop sustragerea averii, acţiunea cade sub
incjdenţa prevederilor art. 327.
9. Prin noţiunea de acţiune săvârşită repetat (al. 2 lit. a) se presupune săvârşirea de către
acelaşi făptuitor a două sau mai multor infracţiuni prevăzute de art. 327.
Prin sintagma săvârşit de o persoană cu înaltă funcţie de răspundere din lit. b) se înţeleg
persoanele care sunt alese sau numite în modul prevâzut de CRM sau de o lege organică
(miniştri, deputaţi, judecători, procurori, comisari). Comentariul de la art. 324 se aplicâ
respectiv.
Sintagma soldată cu urmări grave din lit. c) urmează să fie apreciată, de la caz la caz,
pornindu-se de la împrejurările concrete ale cauzei, dacă au fost stabilite avarii cu pagube
enorme, oprirea şi staţionarea transportului sau a proceselor tehnologke, dezorganizarea
activităţii unei instituţii sau întreprinderi, cauzarea unui prejudiciu material, indiferent
de forma de proprietate, în proporţii deosebit de mari, mai mult de 1500 unităţi conven-
ţionale (30.000 de lei), cauzarea de deces sau de vătămări grave integrităţii corporale sau
sănătăţii chiar în privinţa unei singure persoane.
528
CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
10. Abuzul de putere sau abuzul de serviciu săvârşit în interesul unui grup criminal organizat
sau al unei organizaţii criminale, prevăzut la alin. 3, trebuie coroborat cu prevederile art.
46 şi 47.
11. Consumarea infracţiunii se consideră în cazul în care, în urma acţiunii sau inacţiunii făp-
tuitorului, au survenit urmările indicate în lege sau lezarea unui drept al persoanei fizice
saujuridice.
12. Latura subiectivă a acestei infracţiuni se realizează numai cu intenţie. Intenţia poate fi
direcîă sau indirectă, după cum făptuitorul prevede că acţiunea sau inacţiunea va aduce
atingere intereselor publice sau drepCurilor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juri-
dice, urmărind sau acceptând producerea acestui rezultat.
Imprudenţa nu cade sub incidenţa acestui articol.
13. Subiect al infracţiunii de abuz de putere şi abuz de serviciu poate fi orice funcţionar public
sau orice alt funcţionar al organelor de drept cu funcţie de răspundere care obţine cali-
tatea de autor al infracţiunii de la vârsta de 16 ani. Orke alte persoane care participă la
infracţiune apar în calitate de organizatori, instigatori, complici sau coautori.
Practicajudiciară
1. Sentinţa de achitare a instanţei de fond şi decizia instanţei de apel prin care a fost menţinută
aceasta sunt casate cu trimitere pentru rejudecare în instanţa de apel. Instanţa de apel nu şi-a
exercitat atribuţiile prevăzute de lege pentru a se expune pe toate motivele invocate în apel
conform art. 394 alin. 1 p. 2 CPP (Decizia CP al CSJ nr. lra-205-04 din 11.05.04).
2. Recursul apărătorului este respins ca neîntemeiat. Instanţele de fond şi cea de apel au statuat
just despre excesul de putere al colaboratorilor de poliţie, cauzând vătămări corporale victimei
(Decizia CP al CSJ nr. lra-345-04 din 25.05.04).
3. Recursul procurorului este inadmisibil. Lipsa intenţiei directe a făptuitorului exclude răs-
punderea penală conform art. 327 - infracţiune ce poate fi săvârşită numai cu intenţie directă
(Decizia CP al CSJ nr. lra-150-04 din 21.04.04).
4. Inspectorul auto de stat al secţiei interraionale de examinare şi evidenţă a mijloacelor de
transport este subiect al infracţiunii de abuz de putere şi fafs in actele publice (Decizia CP al
CSJ nr. lra-184-04 din 20.04.04).
Articolul 328. Excesul de puîere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu
(1) Săvârşirea de către o persoană cu funcţie de răspundere a unor acţiuni care depăşesc în mod vădit limîtele
drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat dauneîn proporţii considerabile Intere-
selor publke sau drepturilor ţi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice,
se pedepseşte cu amendă in mărime de la 150 la 400 unităţi convenţionale sau cu mchisoare de până la 3 ani,
in ambele cazurî cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită
activitate pe un termen de pânâ ia S ani.
(2) Aceleaşiaqiuniînsoţite:
a) de aplkarea vioîenţei;
b) deaplicareaarmei;
c) detortură sau acţiuni care înjosesc demnitatea părţii vâtămate
se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o
anumită activitate pe un termen de până ia S ani.
\
Pa rt e a s pe c i a l ă 529
(3) Acţiunîle prevăzute la alin. (1) sau (2):
a) săvârşite repetat;
b) săvârşite de o persoanâ cuînaltă funcţie de răspundere;
c) săvârşite în interesul unu! grup crimlnal organizatsau al unei organizaţil criminale;
d} soldate cu urmări grave,
se pedepsesc cu închFsoare de ia 3 la 15 ani cu privarea de drepîul dea ocupa anumite funcţii sau de a exertlta o
anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
1. Toate persoanele cu funcţii de răspundere trebuie să aibă o comportare corectă şi cuviin-
cioasă faţă de persoanele cu care intră în legătură în timpul exercitării atribuţiilor de
serviciu. Este interzis ca un funcţionar aflat în funcţie de serviciu să folosească un limbaj
violent sau acte de violenţă psihică sau fizică împotriva unei persoane.
Dacă un funcţionar public sau alt funcţionar reprezentant al puterii comite asemenea
acţiuni, fapta aduce atingere relaţiilor sociale care constituie obiectul juridic al infracţiu-
nilor de serviciu.
2. Obiectui juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale referitoare Ia buna desfăşurare
a activităţii de serviciu a organelor administraţiei publice, organelor de drept şi a altor
organe de stat.
Drept obiect material al infracţiunii apare corpul uman în cazul loviritor şi actelor de
violenţă aplicate sau propri^tatea persoanei fizice sau juridice.
3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin acţiunile sau inacţiunile făptuitorului
care întrebuinţează expresii jignitoare faţă de o persoană, insulta, calomnia, actele de vio-
lenţă împotriva persoanei, alte acţiuni care depăşesc vădit limitele drepturilor şi atribuţii-
lor acordate prin Iege, dacă acestea au cauzat daune în proporţii considerabile intereselor
publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite prin lege ale persoanelor fizice sau juridice.
4. O condiţie obligatorie de răspundere penală pentru excesul de putere sau depăşirea atri-
buţiilor de serviciu constă în faptul că trebuie să existe legătură directă între acţiunile
făptuitorului, ca persoană cu funcţie de răspundere, competenţele ei, date prin lege sau
printr-un act subordonat legiî, şi urmările survenite. Dacă urmările survenite au fost
cauzate de acţiuni care nu au fost legate de atribuţiile de serviciu, aceste acţiuni pot fi în-
cadrate după obîect şi respectiv intenţie (art. 150-157,162 etc).
5. Pentru calificarea daunelor în proporţn considerabile aduse intereselor publice sau drep-
turilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor este valabil comentariul de la punctul
4 al art. 327.
6. Drept daune demnităţii şi sânătăţii persoanei sau legate de încălcarea drepturilor con-
stituţionale se considerâ acţiunile ce depăşesc vădit limitele drepturilor şi atribuţiilor
acordate prin lege (a se vedea comentariul de la art. 327).
7. Exces de putere sau depăşire a atribuţiiior de serviciu prevăzute în alin. 2, însoţite:
1) de aplicarea violenţei lit. a) se consideră cazul în care făptuitorul aplică violenţa şi
persoanei vâtămate îi sunt cauzate vâtămări uşoare şi medii integrităţii corporale sau
sănătăţii;
2) de apiicarea armei lit. b) se consideră cazul în care fâptuitorul a aplicat nelegitim
arma de foc sau alte mijloace speciale pentru a influenţa psihic sau fizic asupra per-
soanei vătămate;
530 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
3) de tortură sau acţiuni care înjosesc demnitatea părţii vătămate lit. c) se consideră în
cazul în care făptuitorul a aplicat victimei multiple iovituri care cauzează acesteia
dureri şi suferinţe fizice sau presiuni psihice, care produc suferinţe morale, insultă
şi calomnie prin cuvinte înjositoare, prin cuvinte indecente (asemenea acţiuni pot fi
smulgerea părului de pe cap, de pe corp, aruncarea şi târârea pe jos, cauzarea echi-
mozelor, sperierea persoanelor cu fapte păgubitoare asupra rudelor apropiate, ame-
ninţarea cu lovituri, îmbrânciri, pîşcături, acţiunea curentului electrîc sau cu agenţi
termici asupra corpului etc).
Dacă în urma torturii au survenit vătămări grave, aceste acţiuni pot fi încadrate în
conformitate cu prevederile alin. 3 al acestui articol.
9. Acţiunile prevăzute la alin. 3 Ht. a), b) şi c) sunt identice cu comentariile date la art. 327
prin p. 9 respectiv.
10. Consumarea infracţiunii în cazul excesului de putere sau al depăşirii atribuţiilor de ser-
viciu se consideră din momentul în care făptuitorul a întrebuinţat expresii jignitoare faţă
de o persoană cu care se află în legătură în virtutea exerciţiului funcţiunii, iar în cazul
acţiunilor repetate infracţiunea se consideră consumată în momentul săvârşirii ultimei
acţiuni de violenţă, dacă acestea au cauzat daune în proporţii considerabile intereselor
ocrotite de lege ale persoanelor fizice şi juridice.
11. Latura subiectivă se realizează prin intenţie directă sau indirectă.
în ambele cazuri făptuitorul îşi dă seama câ acţiunea atinge atât interesul public, cât şi
drepturile, interesele ocrotite prin lege ale persoanelor fizice şi juridice şi creează o stare
de pericol pentru buna desfăşurare a activităţii autorităţilor publice şi a administraţiei
publice în care activează persoana cu funcţie de răspundere.
12. Subiect al infracţiunii poate fi persoana de la 16 ani în sus. Ca autor în cazul excesului de
putere sau al depâşirii atribuţiilor de serviciu poate fi doar o persoană cu funcţie de răs-
pundere (a se vedea comentariul de la p. 2 al art. 327 şi p. 9-12 ale art. 324).
Organizator al infracţiunii, instigator sau complice poate fi orice persoană.
Practica judiciară
1. Instanţa de apel a statuat just vinovăţia inculpatului de săvârşirea infracţiunii de depăşire
vâdită a atribuţiilor de serviciu, cauzând daune considerabile drepturilor şi intereselor acor-
date de lege persoanelor fizice, însoţite de folosirea armei la deposedarea persoanei de averea
personală (Decizia CP al CSJ nr. Ira. -254-04 din 20.04.04).
2. Rrecursurile procuroruluî şi apărătorului au fost admise cu casarea sentinţei şi cauza trimi-
să pentru rejudecare instanţei de apei. învinuirea inculpatului de exces de putere şi depăşire
a atribuţiilor de serviciu conţine contraziceri asupra cărora nu s-a exprimat instanţa de apel,
menţinând hotârârea instanţei de fond (Deciziile CP al CSJ nr. lra-226-04 din 27.04.04, nr. lra-
200-04 din 20.04.04, nr. lra-357-04 din 22.06,04, nr. lra-178-04 din 26.05.04).
3. Recursul procurorului este declarat inadmisibil. Actele primarului adoptate în limita com-
petenţei sale de destituire a directorului şcolii nu constituie o infracţiune prevăzută la art. 328
(Decizia CP al CSJ nr. lra-148-04 din 9.03.04).
4. Recursul procurorului este admis şi făptuitorii(colaboratori de poliţie), care au maltratat
victima fără temei, sunt consideraţi vinovaţi de exces de putere şi depăşire a atribuţiilor de
Partea specială 531
serviciu (Deciziile CP al CSJ nr. lra-106-04 din 16.03.04, nr. lra-485-04 din 9.06.04, nr. lra-
501-04 din 23.06.04).
5. Recusul apărătorului a fost respins ca neîntemeiat. Inspectorul operativ de serviciu care a
aplicat violenţa faţă de victimă, cauzându-i vătămări corporale uşoare, este recunoscut în mod
just subiect al infracţiunii prevăzute la art. 328 (Decizia CP al CSJ nr. lra-460-04 din 2.06.04).
Articolul 329. Neglijenîa în serviciu
(1) Neîndeplinirea sau indeplinirea necorespunzătoare de tătre o persoană cu funcţie de răspundere a
obiigaţiilor de serviciu ca rezultat al unei atitudini negiijente sau neconţtiincioase faţă de ele, dacă aceasta
a cauzat daune în proporţiî mari intereselor publice sau drepturîlor $i Intereselor ocrotite de lege ale per-
soanelor fizlce sau juridice,
se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 3 ani, în
ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumitâ
activitate pe un termen de până la 3 ani.
(2) Aceleaşi acţiuni care au provocat:
a} decesul unei persoane;
b) alteurmări grave
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi canvenţionale sau cu inchlsoare de la 3 la 7 ani, în
ambde cazuri cu prWarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită actîvitate pe
un termen de până la 5 ani.
1. îndeplinirea corectă a obligaţiunilor de serviciu condiţionează buna desfăşurare a activi-
tăţii de serviciu, iar încăkarea acestora pune în pericol activitatea normală a unei auto-
rităţi publice sau instituţii statale.
Din conţinutul art. 329 alin. 1 neglijenţa de serviciu poate fi definită ca neîndeplinire sau
îndeplinire necorespunzătoare de către o persoană cu funcţie de răspundere a obligaţiu-
nilor de serviciu.
Drept rezultat al atitudinii neglijente sau neconştiincioase, acţiunile persoanei cauzează
unui organ sau unei instituţii de stat daune în proporţii mari intereselor publice sau atacă
drepturile ţi interesele legale ale persoanelor fizice şi juridice.
2. Obiectul juridic nemijlocit al acestei infracţiuni îl constituie buna desfăşurare a activităţii
de serviciu, care presupune îndeplinirea corectă şi conştiincioasă de către persoana cu
funcţie de răspundere a obligaţiunilor de serviciu.
3. Latura obiectivă a infracţiunii de neglijenţă de serviciu constituie încălcarea unei obligaţi-
uni de serviciu prin neîndeplinirea sau prin îndeplinirea defectuoasă a acesteia, încălcare
care a produs urmările prevăzute de lege.
Prin obligaţiune de serviciu se înţeleg toate obligaţiunile care cad în sarcina unei persoane
cu funcţie de răspundere potrivit normelor legale ţi subordonate Iegii ce reglementează
serviciul respectiv. Aceste norme pot fi indicate expres în lege, hotărâri ale guvernului,
regulamente de serviciu, instrucţiuni etc. Comentariul prevăzut la pct. 3 şi 4 art. 327 se
aplică în mod corespunzător.
4. Decesul unei persoane, prevăzut la alin. 2 lit. a), se consideră element de încadrare a in-
fracţiunii de neglijenţă dacă în urma neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a
obligaţiunilor de serviciu ale persoanei cu funcţie de răspundere a survenit decesul unei
532 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
persoane, constatat prin raportul de expertiză medico-legală şi declarat în legătură cauza-
lă cu atitudinea neglijentă a făptuitorului faţă de obligaţiunile de serviciu.
Alte urmări grave, prevăzute la alin. 2 !it. b), se consideră, de la caz ia caz, urmările re-
zuitate din neglijenţa făptuitorului dacă au fost stabilite avarii care au pricinuit daune
enorme (de 1500 şi mai multe unităţi convenţionale): oprirea sau staţionarea mijloacelor
de transport sau a proceselor tehnologice, dezorganizarea activităţii unei instituţii sau a
unei întreprinderi, cauzarea de vătămări grave integritâţii corporale sau sănătăţii a două
sau mai multe persoane.
6. Latura subiectivă a infracţiunii de neglijenţă în serviciu presupune vinovâţia făptuitorului
sub formă de imprudenţă.
Făptuitorul nu prevede consecinţele faptei, însă ar fi putut şi trebuia să le prevadă sau
prevedea posibilitatea survenirii urmărilor, dar credea, fără temei, că acestea nu se vor
produce.
Posibilitatea făptuitorului de a prevedea consecinţele faptei sale se apreciază în funcţie de
împrejurările concrete în care a fost săvârşită fapta, precum şi în funcţie de personalitatea
făptuitorului, pregătirea şi calităţiie lui profesionale, experienţa acestuia în domeniul res-
pectiv.
5. Subiect al infracţiunii de neglijenţă poate fi doar o persoană cu funcţie de răspundere, con-
form art. 123. Comentariul de la pct. 9-12 art. 324 se aplică respectiv şi pentru fapta care a
cauzat daune în proporţii mari intereselor publice sau intereselor legale ale persoanei.
Practica judiciară
1. Recursul procurorului este recunoscut inadmisibil. In lipsa unui mecanism intern de regle-
mentare a atribuţiilor registratorului organului cadastral teritorial şi evidenţei interdicţiilor
în baza încheierilor judecătoreşti în acest organ negHjenţa în serviciu nu poate fi imputată
acestuia (Decizia CP al CSJ nr. lra-124-04 din 17.03.04).
2. Juristul organului cadastral teritorial, responsabil de evidenţa menţiunilor privind seche-
strul bunurilor materiale, care nu a îndeplinit corespunzător îndatoririle sale şi nu a introdus
în registru informaţia despre sechestrarea bunului imobil, astfel cauzând persoanei daune în
proporţii mari, este subiect al neglijenţei în serviciu (Decizia CP at CSJ nr. lra-438-04 din
29.06.04).
Articolul 330. Primirea de către un funcţionar a recompensei ilicite
(1) Primirea de câtre un funcţionaral aulorităţii publice, al altei instituţii, întreprinderi sau organizaţii de stat,
care nu este persoană cu funcţie de răspundere, a unei recompense iiicitesau a unor avantaje patrimoniale
pentru îndeplinirea unor acţiuni sau acordarea de servicii ce ţin de obligaţiile lui de serviciu
se pedepseşte cu amendâ în mărime de la 200 la 400 unităţi convenţionale sau cu închfsoare de până la 3 ani,
în ambele cazurl cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumitâ
activitate pe un termen de pânâ la 5 ani.
(2) Aceeaşiacţiimesăvârşită:
a) repetat;
b) înpropotţiimari
se pedepseşte cu amendă în mârime de la 400 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 6 ani, în
ambele cazuti cu (sau fără) pfivarea de dreptui de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumitâ
activitate pe un termen de până la 5 ani.
Partea specială 533
1. Sub incidenţa prevederii tegale cad faptele săvârşite de persoanele care activează in calita-
te de funcţionari în organele autorităţii publice, administraţiei publice centrale şi locale,
în alte instituţii, întreprinderi sau organizaţii de stat, persoane care nu cad sub incidenţa
prevederilor art. 123 - persoane cu funcţii de râspundere - în cazul în care acestea pri-
mesc o recompensă ilicită sau avantaje patrimoniale pentru îndeplinirea sau acordarea de
servicii ce ţin de obligaţiunile lor de serviciu.
2. Obiectul acestei infracţiuni îl constituie relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a
activităţii de serviciu, care presupun îndeplinirea corectă, conştiincioasă a obligaţiunilor
de serviciu de către funcţionari.
3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin acţiuniie făptuitorului care primeşte re-
compense ilicite sau avantaje patrimoniale de la persoane fizice şi juridice pentru acordare
de servicii ce ţin de obligaţiunile lui de serviciu.
4. Prin recompense ilicite se înţelege primirea de bani, bunuri, servicii etc, iar în categoria
avantajelor patrimoniale intră faptele de acordare a înlesnirilor nejustificate la procurarea
produselor alimentare sau a materialelor de construcţie, acordarea de credite preferenţia-
le, aranjarea copiilor în şcoli de prestigiu, acoperirea cheltuielilor făcute de către făptuitor,
folosirea acestuîa de autoturism etc.
5. Noţiunea prevâzută în alin. 2 lit. a) repetat înseamnăsăvârşirea aceleiaşi acţiuni, prevăzu-
te de acest articol, de două şi mai multe ori, dacă nu a expirat termenul de prescripţie de
tragere !a răspundere penală.
Termenul în proporţii mari echivalează cu recompensa sau avantajele patrimoniale care
au fost date făptuitorului cu valoarea acestora exprimată în bani. Dacă valoarea recom-
pensei constituie 500 de unităţi convenţionale sau depăşeşte această sumă, fapta cade sub
incidenţa prevederilor alin. 2 lit. b).
6. Latura subiectivâ a infracţiunii se săvârşeşte numai cu intenţie directă sau indirectă, adicâ
făptuitorul doreşte şi utilizează obligaţiunile sale de serviciu pentru a primi recompense
ilicite sau avantaje patrimoniale necuvenite şi prevede urmările care survin şi se răsfrâng
asupra activităţii normale a aparatului de stat.
7. Subiecţi ai acestei infracţiuni pot fi toţi funcţionarii din organele autorităţii publice, ad-
ministraţiei publice centrale şi locale din instituţii, întreprinderi şi organizaţii de stat,
care nu cad sub incidenţa art. 123, însă care primesc recompense ilicite, avantaje patrimo-
niale pentru îndeplinirea unor acţiuni ce ţin de obligaţiunile lor de serviciu.
8. Toate bunurile, banii, valorile primite de către făptuitor în aceste cauze urmează să fie
confiscate în benefkiul statului, iar în cazul în care acestea au fost utilizate, înstrâinate
sau sunt exprimate în avantaje patrimoniale, făptuitorul este obligat sa restituie statului
echivalentul acestora în bani.
Articolul 331. Refuzul de a îndeplini legea
(1) Refuzul persoanei cu funcţie de răspundere de a îndeplini legea, dacâ aceasta a cauzat daune în proporţii
mari intereselor pubiice sau drepturilor ţi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice saujuridke,
se pedepseşte cu amendă in mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu inchisoare de pâtiă la 3 ani,
în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exerdta o anumitâ
activitate pe un termen de pânâ la 5 ani.
 534 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
■ (2) Aceeaji acţiune:
a) săvârşită de o persoană cu înaltâ funcţie de răspundere;
b) soldatâ cu urmârigrave
se pedepsejte tu amendă în mărfme de la 500 la 1.000 unităţi convenţionalesau cu închisoare de la 3 la 7 anî, în
ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită actlvitate pe
untermendela2la5ani.
1. Obiectul acestei infracţiuni il constituie relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a
activităţii organelor autoritâţilor publice şi a structurilor administraţiei publice centrale
şi locale.
2. Latura obiectivă se manifestă printr-o inacţiune în sensul ndndeplinirii unui act de către
o persoanâ cu funcţie de răspundere, adică refuzul făptuitorului de a efectua o acţiune,
operaţiune pe care este obligat prin lege să o efectueze şi care neîndeplinire a cauzat daune
în proporţii mari intereselor publice sau drepturilor şi intereselor legale ale persoanelor
fiziceşijuridice.
3. Noţiunile daune în proporţii mari intereselor publice şi drepturilor şi intereselor ocrotite
prin lege ale persoanelor fizice şi juridice sunt concepute în sensul legii după cum sunt
date comentariile la art. 324-326.
4. Noţiunile săvârşită de o persoană cu înalta funcţie de răspundere şi soldatâ cu urmări
grave prevăzute la alin. 2 lit. a) şi b) sunt identice cu comentariul de la art. 327.
5. Latura subiectivă a infracţiunii refuzului de a îndeplini legea se manifestă numai prin in-
tenţie directă.
6. Subiect al infracţiunii se consideră numai o persoană cu funcţie de răspundere, conform
prevederilor art. 123. Această persoană apare în calitate de autor. Orice altă persoană care
participă la infracţiune este considerată organizator, instigator şi/sau complice.
7. Infracţiunea se consumă prin neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu şi cauzarea daunelor
prevăzute de lege. Tentativa de infracţiune nu este posibilă; legea nu prevede sancţionarea
acesteia.
Articolul 332. Falsul în acte publice
(1} Inscrierea de către o persoană cu funcţie de răspurtdere, precum ţi de câtre un funcţionar al autoritâţii
publice care nu este persoanl cu funcţie de răspundere, în documentele ofkiale a unor date vădit false,
precum ţ! falsificarea unor astfel de documente, dacă aceste acţiuni au fost săvârşite din interes material
ţau din alte înterese personale, se pedepsesc cu amendă în mărime de pânâ la 500 unitlţi convenţîonale
sau cu închisoare de până la 2 ani, tn
ambele cazuri cu (sau fâră) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumitâ
activitate pe un termen de până la 5 ani. (2)
Aceleaşi acţiuni săvârşîte:
a) repetaî;
W de o persoană cu înaltă funcţie de răspundere;
c) în [nteresul unui grup criminal organizat sau a! unei organizaţii aiminate se pedepsesc cu amendâ în
mărime de la S00 Ia 1.000 unităţi convenţionale sau cu inchisoare de la 3 la 7 ani, în
ambele cazuri cu ptivarea de dreplul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe
untermendela2iaSani.
1. Obiectul material al falsului în acte publice îl constituie actele oficiale confirmate sau
535
Partea specială
adoptate prin activitatea autorităţilor publice, administraţiei publice centrale şi locale, a
organelor de drept.
2. Se consideră act public actul scris care urmează să fie confirmat, adoptat sau perfectat
de către un organ al autorităţilor publice, al administraţiei publice centrale sau de către
organele de drept, organizaţii, instituţii sau întreprinderi de stat, act menit să certifice
evenimentele şi faptele care provoacă, încetează sau au alte urmări juridice.
3. Latura obiectivă se manifestă prin acţiunile de introducere a falsurilor în actele oficiale,
modificând conţinutul actului, sau prin cele de perfectare a unor astfel de acte vădit false,
din interes material sau din alte interese personale.
4. Pentru noţiunile repetat, persoană cu înaltă funcţie de răspundere şi grup criminal orga-
nizat sau organizaţie criminală din alin. 2) sunt valabile comentariile de la art. 327 şi în
coroborare cu prevederile art. 46,47.
5. Pentru califkarea falsului în actele publice este necesară Iegătura cauzală dintre acţiunile
de serviciu ale funcţionarului şi falsul comis, deoarece, în anumite circumstanţe, dacâ
lipseşte această legătură cauzală, încadrarea acţiunilor poate fi efectuată în limiîele art.
361 ca infracţiune contra autorităţilor publice şi securităţii statului.
6. Falsul în actul public se consideră terminat din momentul introducerii falsului în actul
oficial sub forma de corectare, modificare sau perfecţionare, indiferent dacâ a fost sau nu
utilizat actul falsificat. /
7. Latura subiectivă a falsului în acte publice se manifestă numai prin intenţie directă. Este
obligatorie stabilirea motivului intenţiei, care întotdeauna prezintă un interes material
sau personal.
Lipsa motivului la săvârşirea faptei de fals în acte publice poate atrage doar răspunderea
disciplinară a fâptuitorului.
Comentariul prevăzut la p. 6 art. 327 privitor la motivul săvârşirii infracţiunii, interesul
material şi interesul personal se aplică respectiv.
8. Subiect al infracţiunii poate fi persoana cu funcţie de răspundere ori alt funcţionar al
autorităţii publice, al administraţiei publice centraie şi locale sau al organizaţiei, institu-
ţiei, întreprinderii de stat, conform comentariului dat la art. 324 şi 330.
9. în cazul în care se comite falsul în actele publice destinate pentru a fi prezentate de câtre
participanţii la procedurile penale şi civile sau reprezentanţii acestora sau pentru a fal-
sifica rezultatele votării, răspunderea penală survine numai în Innitele art. 310 sau 182,
rezultând din intenţia făptuitorilor de a săvârşi aceste infracţiuni, fără încadrarea supli-
mentară a lor în art. 332.
Asemenea situaţii se întâlnesc şi la calificarea componenţelor de infracţiuni contra justi-
ţiei (cap. XIV, art. 306, 307, 308, 309, 310 şi altele). Aceste articole conţin componenţe de
infracţiuni speciale şi nu este necesar a incrimina suplimentar stipulările art. 332.
Practîca judiciară
1. Recursul procurorului este respins ca inadmisibil. Instanţa de judecată a statuat just achi-
tarea făptuitorului din lipsa în acţiunile acestuia a elementelor infracţiunii (Decizia CP al CSJ
nr. lra-383-04din 2.06.04).
536 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT

2. Inspectorul auto de stat al secţiei interraionale de examinare şi evidenţă a mijloacelor de Capitolul XVI
transpor este subiect al infracţiunii de abuz de putere şi fals în actele publice (Decizia CP al CSJ
nr. lra-184-04 din 20.04.04).
3. Recursul în cauză a fost admis. Sentinţa de condamnare a fost casată şi încetată cauza pena-
INFRACJIUNI SÂVÂRŞITE DE PERSOANELE CARE GESTIONEAZÂ
lă. Falsul în actele publice în sensul acestei infracţiuni poate avea loc numai dacă fapta a fost ORGANIZAŢIILE COMERCIALE, OBŞTEŞTI
săvârşită de către făptuitor în interes material ori în alte interese materiale (Decizia CP al CSJ
nr. lra-68-04din 20.04.04).
SAUALTEORGANIZATIINESTATALE

Artkolul 333. Luarea de mită

(1) Luarea de către o persoană care gestionează o organizaţie comerdală, obştească sau o altă organizaţie
nestataiă a mitei sub formâ de bani, titluri de valoare, alte bunuri sau avantaje patrimoniale, acceptarea
de servkii, privilegii sau avantaje, ce nu i se cuvin, pentru a îndeplini sau nu ori de a intârzia sau grăbi
indeplinirea unei acţiuni în interesul mituitorului sau al persoanelor pe care le reprezintă, dacă asemenea
acţiune intrâ în obligaţtile deserviciu ale mituitului, se pedepsesc cu amendă in mărime de la 500 la 1.500
unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 5 ani, în ambele cazur! cu privarea de dreptui de a ocupa
anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un lermen de până la 5 ani.
(2) Aceleaşi acţiuni săvârşite:
a} repetat;
b) de două sau mai multe persoane;
c) cu extorcarea mitei;,
d) înproporţtimarf
se pedepsesc cu amendă în mârime de la 1.000 la 3.000 unităţi convenţionaîe sau cu închisoare de la S la 10 ani,
în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate
pe un termen de la 2 la 5 ant.
(3) Acţiunile prevăzute la alin. (1) sau (2), sâvârjite:
a) in proporfii deosebii de mari;
a) în interesul unui grup criminal organizatsau al unei organizaţii criminale,
se pedepsesc cu înthisoare de la 7 la 15 ani.
[Art. 333 completat prin Legea nr. 211-XV din 29.05.03, in vigoare din 12.06.03]

Noţiunea de luare de mită presupune luarea sumelor de bani, valori, prestări servicii, pri-
vilegii sau orice avantaje paîrimoniale ori nepatrimoniale care au fost promise ori oferite
unui funcţionar ce gestioneazâ o organizaţie comercială, obştească sau o altă organizaţie
nestatală spre a îndeplini, a nu îndeplini sau a întârzia îndeplinirea unui act privitor la
îndatoririle sale de serviciu ori spre a săvârşi un act contrar acestor obligaţiuni.
Obiectul juridic al acestei infracţiuni îl constituie relaţiile sociale referitoare la buna
desfăşurare a activităţii organizaţiilor comerciale, a organizaţiilor obşteşti ţi a altor orga-
nizaţii nestatale.
Luarea de mită reprezintă corupţia pasivă în sectorul privat când persoana care gestionea-
ză organizaţiile comerciale, obşteşti sau alte organizaţii nestatale întreprinde acţiuni de a
solicita sau primi, direct sau prin mijlocitori, un avantaj necuvenit sau de a accepta oferte
sau promisiunii privind un asemenea avantaj pentru sine sau pentru altcineva, pentru ca
această persoană să efectueze sau să se abţină de la efectuarea unui act, încălcând obliga-
ţiunile sale de serviciu.
Prin organizaţie comercialâ se înţelege o organizaţie economică cu personalttate juridică,
a cărei activitate se desfăşoară în producţia şi circulaţia mărfurilor (de schimb, comerţul
de bunuri) sau în sfera serviciilor (transport, telecomunicaţii etc).
538 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
I
5. Prin organizaţie obştească se înţelege un grup de persoane, cu concepţii ş'i preocupări
comune, care se constituie pe baza unui statut propriu înregistrat la Ministerul Justiţiei
pentru a realiza nişte activităţi organizate.
fr. Prin sintagma alte organizaţii nestatale înţelegem orice alte organizaţii care activează pe
un termen determinat sau nedeterminat, fundate de o persoanâ sau de un grup depersoa-
ne într-un scop anumit (fundaţia etc.) în condiţiile legii.
7. Latura obiectivă a infracţiunii de luare de mită se manifestă prin acţiuni sau inacţiuni ale
mituitului în interesul mituitorului sau al altor persoane pe care acesîa fe reprezintă, cu
condiţia că asemenea acţiuni sau inacţiuni intră în obligaţiunile de serviciu ale mituitului.
Acţiunea mituitului constă în primirea de la mituitor a banilor, materialelor de preţ (pro-
duse alimentare, bunuri materiale, de construcţie etc), avantaje patrimoniale (documente
care dau dreptul de a primi avere în proprietate, primirea în arendă a patrimoniului fără
plată, liberare de la obligaţii materiale, datorii etc), acceptarea de servicii (transmiterea
mijloacelor de transport fără plată, transportarea fără plată a mărfurilor, primirea fără
plată a biletelor de tratament, lucrări de construcţii şi reparaţii fără plată şi altele); titlu-
rile de valoare sunt determinate de către legislaţia în vîgoare (Legea cu privire la piaţa
valorilor mobiliare nr. 199 din 18.11.98, Monitorul Oficial nr. 27-28 din 23.03.99 şi HG
nr. 770 din 03.08.2001, Monitorul Oficial nr. 97-99 din 17.08.2001); privilegii sau avantaje
(plata premiilor sau a unui salariu avansat, salarizare pentru cumulare abuzivă, avansare
în post, prezentare pentru distincţii de stat etc). Toate aceste avantaje nu j se cuvin mitui-
tului în coraport cu circumstanţele cauzei şi acestea sunt date, înmânate, promise pentru
îndeplinirea, neîndeplinirea sau grăbirea îndeplinirii unei acţiuni în interesul mituitoru-
lui ori al unui terţ, dacă aceste acţiuni intră în obligaţiunile de serviciu ale mituitului.
Acţiunile de propunere şi oferire de cadouri sau prestare de servicii în folosul persoanelor
care se află într-o funcţie mai înaltă pe scara ierarhică de serviciu, pentru întreţinerea re-
laţiilor oficiale sau de serviciu, nu cad sub incidenţa componenţei de infracţiune prevăzute
în articolul comentat.
8. Pentru noţiunile prevăzute la alin. 2 a) repetat, b) de două sau mai multe persoane şi c)
cu estorcarea mitei este valabil comentariul de la art. 327, iar noţiunea în proporţii mari
de la lit. d) se consideră mita exprimată în bani în valoare mai mare decât 500 de unităţi
convenţionale şi egală cu 10.000 de lei. Pentru noţiunile prevâzute în alin. 3 lit. a) - în
proporţii deosebit de mari - şi alin. 3 lit, b) - în interesul unui grup criminal organizat
sau al unei organizaţii criminale - sunt valabile explicaţiile date în comentariul art. 326.
9. Toate valorile materiale, inclusiv banii, care sunt obiecte materiale ale infracţiunii, ur-
mează să fie confiscate în beneficiul statului.
în cazul în care obiectele, valorile date drept mită sau prestări servicii au fost utilizate, se
confiscă de la condamnat în beneficiul statului echivalentul acestora în bani.
10. Latura subiectivă a infracţiunii de luare de tnită se manifestă numai prin intenţie directâ.
Persoana care gestionează organizaţia comercială, obştească sau o aită organizaţie ne-
statală conştientizează şi doreşte să primească ilicit de la o altă persoană, pentru acţiuni
sau inacţiuni în sfera obligaţiunilor de serviciu, un bun, un avantaj patrimonial sau un
privilegiu.
Intenţia persoanei care primeşte mită cuprinde şi faptul că persoana care a dat mita în-
ţelege că anume în asemenea mod îşi satisface cerinţele legate de mituire.
Partea specială 539
11. Subiectul infracţiunii devine persoana care corespunde criteriilor stipulate în art. 124.
Persoanele care nu gestionează o organizaţie comercială, obştească sau o altă organizaţie
nestatală, însâ lucreaza în aceste instituţii şi, în virtutea funcţiei, primesc prin încredere
unele plăţi sau servicii cu caracter necesar de producţie sau alte avantaje, nu răspund pen-
tru luare de mitâ. Aceste acţiuni pot conduce doar la răspunderea disciplinară a făptuito-
rului.
Practica judiciară
Dacă persoana primeşte de la mituitor bani şi alte valori, chipurile, pentru a le transmite per-
soanei cu funcţie de răspundere drept mită, dar nu are intenţia de a proceda astfel, însuşindu-
şi-le, fapta constituie componenţa infracţiunii de înşelăciune sau abuz de încredere (p. 20, HP
CSJ nr. 6 din 11.03.1996. Culegere, Chişinău, 2002, pag. 350).
Articolul 334. DAREA DE MITĂ
(1} Darea de mită se pedepsejte cu amendă în mărime de la 500 la 1.000 unitâţi convenţionale sau cu închisoa-re
depână la 3 ani.
(2) Aceeaţi acţiune săvârşită:
a) repetat;
b) de două sau ifiai multe persoane;
c) in proporţii mari
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1.000 la 2.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani.
(3} Acţiunile prevăzute la alin. (1) sau (2), sâvârşite:
a) în proporţii deosebit de mari;
a) în interesul unui grup crimina! organizat sau al uneî organizaţii criminale,
se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani.
(3) Persoana carea dat mită esteliberată de răspundere penală dacă mita i-a fost extorcată sau dacă persoana
s-a autodenunţat neştiind câ organele de urmărire penală sunt la curent cu infracţiunea sâvârţitâ de ea.
[Art. 334 completat prin Legea nr. 211-XV din 29.05.03, In vigoafe din 12.06.03]
1. Dare de mită se consideră promisiunea, oferirea sau darea de bani sau de alte foloase,
valori ori avantaje persoanelor în modurile şi scopurile elucidate în art. 333.
2. Obiectul juridic nemijlocit al infracţiunii de dare de mitâ il reprezintă relaţiile socîale re-
feritoare la activitatea de serviciu în organizaţiile comerciale, obşteşti şi în alte organizaţii
nestatale, activitate a cărei bună desfăşurare este incompatibilă cu săvârşirea unor fapte
de corupere asupra funcţionarilor din sectorul obştesc şi privat.
3. Latura obiectivă este realizată prin săvârşirea uneia dintre următoarele acţiuni prevăzute
alternativ în textul art. 333: promisiune, oferire sau dare de bani, titluri de valoare, bunuri
sau avantaje patrimoniale, acceptare de servicii, privilegii sau avantaje ce nu i se cuvin
pentru a îndeplini sau nu ori de a întârzia sau grăbi îndeplinirea unei acţiuni în interesul
mituitorului sau al persoanelor pe care le reprezintă, dacă aceste acţiuni intră în obligaţiu-
nile de serviciu ale mituitului.
Principiul de oglindă este valabil şi pentru corupţia activă, adică comentariul art. 324 se
răsfrânge şi asupra persoanelor care iau mită. La fel sunt aplicabile în cazurile de dare de
mită şi comeiitariile ce vizează coruperea pasivă şi coruperea actîvă a agenţilor publici
naţionali (art- 324 şi 325).
540 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
4. Noţiunile prevăzute la alin. 2, lit. a), b) şi c) repetat, de două sau mai multe persoane, în
proporţii mari au aceeaşi interpretare ca în comentariile la art. 333, art. 327, art. 324.
Noţiunile prevăzute în alin. 3 au fost explicate în comentariul de la art. 326.
5. Infracţiunea de dare de mită se consumă tn momentul în care făptuitorul promite, oferă
sau dă mituitului bani, bunuri, avantaje etc. în scopul indicat în lege, indiferent dacă mi-
tuitul a realizat sau nu acţiunile pe care trebuia să le săvârşească în folosul făptuitorului.
6. Circumstanţe care exclud răspunderea penală. Persoana care a dat mită se liberează de
răspunderea penală dacă a fost în situaţia că de la ea a fost estorcată aceasta sau dacă s-a
autodenunţat înainte ca organele de urmărire penală să fi intentat cauza sau dacă făptui-
torul nu ştia că în privinţa tui se efectuează o urmărire penală.
Făptuitorul poate face autodenunţarea în formă scrisă sau orală la organele competente
(organele vamale, organele de poiiţie, organele procuraturii, SIS etc).
7. în cazul în care mita a fost estorcată de la mituitor sau a fost acceptat autodenunţul în con-
diţiile alin. 3, banii, bunurile, avantajele patrimoniale menite pentru mituit pot fi restitui-
te mituitorului, urmând ca instanţa să invoce moîivele respective în sentinţa adoptată.
8. De regulă, banii, bunurile şi avantajele patrimoniale, menite pentru mituit, urmează a fi
confiscate în beneficiul statului, iar în cazul în care acestea au fost utilizate sau cheltuite
urmează a fi încasate de la mituitor în valoarea lor exprimată în bani.
9. Latura subiectivă se manifestă numai prin intenţie directâ.
Mituitorul promite, oferă, dă bani, bunuri, avantaje unui funcţionar care gestionează o
organizaţie comercială, obşteascâ sau altă organizaţie nestatală şi acesta conştientizeaza,
urmăreşte şi doreşte rezultatul scontat anume prin intermediul mituirii pentru acţiunile
sau inacţiunile de serviciu ale mituitului.
10. Subiectul componenţei infracţiunii de dare de mită este un subiect nedeterminat. în
această calitate poate să apară orice persoanâ pasibilă de răspundere penală. Infracţiunea
poate fi săvârşită de o singură persoană care a atins vârsta de 16 ani sau prin coautorat,
instigare, complicitate.
Articolui 335. Abuzul de serviciu
(1) Folosirea inlenţionată de către o persoană care gestionează o organizaţie comercială", obştească sau o altă
organizajie nestatalâ a situaţiei de serviciu, în interes material ori în alte interese personale, dacă aceasta
a cauzat dauneîn proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor ţi intereselor ocrotiîe de lege
ale persoanelor fizice sau juridke,
se pedepseşte cu amendă în mârime de la 150 la 400 unităţl convenţionale sau cu închisoarede pânâ la 3 ani.
(2) Aceeaşi atţiune săvârşită de câtre un notar, auditor sau avocat
se pedepseşte cu amendă în mărime de !a 500 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani, în
ambele cazuri cu (sau fâră) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită
activitale pe un termen de până la 5 ani.
(3) Acţiunile prevăzute la alin. (1) sau (2):
a) săvârşite in interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii {fiminale;
b) soldate cu urmări grave,
se pedepsesc cu închisoare de la 3 !a 7 ani, cu privarea de dreptul de a octtpa anumite funcţii sau de a exerdta o
anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani. [Art. 335 modificat prin
Legea nr. 211-XV din 29.05.03, in vigoare din 12.06.03]
Partea specială 541
1. Obiectul infracţiunii îl constituie relaţiile sociale referitoare la activitatea de serviciu,
activitate a cărei bună desfăşurare presupune îndeplinirea obligaţiunilor de serviciu în
mod corect cu respectarea intereselor iegaie private şi obşteşti ale organizaţiilor comer-
ciale, obşteşti sau ale organizaţiilor nestatale de către persoanele care gestionează aceste
organizaţii.
2. Latura obiecîivă se manifestă prin acţiuni sau inacţiuni defectuoase ale persoanei care
gestionează organizaţia în limitele obligaţiunilor de serviciu, dacă prin îndeplinirea sau
neîndeplînirea acestora se cauzează daune considerabiie intereselor publice sau drepturi-
lor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice şi juridice.
Comentariul prevăzut la art. 327 are valoare şi se extinde şi asupra acestui articol ca fiind
similar prin gradul prejudiciabil.
3. Noţiunile prevăzute în alin. 3 lit. a) şi b) săvârşite în interesui unui grup criminal organi-
zat sau al unei organizaţii criminale şi soldate cu urmări grave au la bază aceleaşi comen-
tariu expus la art. 327 alin. 2 şi 3.
4. Noţiunile interes material sau alte interese personale care au cauzat daune în sensul aces-
tui articol sunt comentate la fel ca şi la art. 327.
5. Noţiunile prevăzute în lege, alin. 2: notar, auditor, avocat, sunt stipulate în legiie organi-
ce (legea cu privire la notariat nr. 1453 din 18.11.2002, Monitorul Oficial nr. 154-157 din
21.11.2002, Legea cu privire la avocatură nr. 1260 din 19.07.2002, Monitorul Oficial nr.
126-127 din 12.09.2002 şi Legea cu privire la activitatea de audit nr. 729 din 15.02,1996,
Monitorul Oficial nr. 20-21 din 04.04.1996), care se aplică corespunzător, devenind un
subiect special de răspundere penală în cazul comiterii unei fapte prevăzute în acest
articol.
6. Latura subiectivă a infracţiunii se realizează numai cu intenţie. Forma vinovăţiei în cazul
în care fapta constă din acţiune sau inacţiune rezultă din intenţie directă: făptuitorul,
prevăzând că aceasta atinge interesele publice sau legale ale unei persoane, urmăreşte sau
acceptă producerea acestui rezultat.
7. Subiectul infracţtunii este persoana pasibilă de răspundere penală, care cade sub inciden-
ţa prevederilor art. 124 sau notarul, auditorul sau avocatul(vezi comentariul la p. 5).
8. Consumarea infracţiunii se realizează prin acţiune în momentul îndeplînirii actului în
mod defectuos, iar când infracţiunea se realizează prin inacţiune, consumarea faptei
ilicite are loc în momentul expirării termenului prevăzut pentru îndeplinirea actului
respectiv.
Practica judiciară
1. Preşedintele societăţii pe acţiuni a folosit intenţionat atribuţiile sale, cauzând daune con-
siderabile intereselor publice, drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice
(Decizia CP al CSJ nr. lra-353 din 26.05.04).
2. Directorul SRL care a comercializat 15 t de grâu (costul 10 500 de lei), sechestrat de că-
tre organele competente, a comis un abuz de serviciu (Decizia CP al CSJ nr. lra-392-04 din
29.06.04).
542 Partea s p e c i a l ă 543
CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT

Articolul 336. Depăşîrea atribuţiilordeserviciu acţiuni care depăşesc vădit drepturile şi atribuţiile acordate prin lege.
(1) Săvârşirea de căîre o persoană care gestionează o organizaţie comercialâ, obţtească sau o altă organizaţie 6. Latura subiectivă a infracţiunii se manifestâ prin intenţie directă. Făptuitorul acţionează
nestatală a unor acţiuni care depâşesc în mod vădi! limitele drepturilor şl atribuţiilor acordate prin lege, sub imperiul dorinţei de a depăşi limitele drepturilor şi obligaţiunilor sale, ceea ce aduce
dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile intereseior publice sau drepturllor ţi intereseior daune considerabile interesului public sau drepturilor legale ale persoanelor, pe care el le
ocrotite de lege ale persoanelor fizke sau juridice,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani, în prevede şi le doreşte sau le acceptă.
ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumitâ 7. Consumarea infracţiunii are loc atunci când se produc urmările periculoase stipulate
activitate pe un termen de până la 5 ani. în lege şi au survenit daunele considerabiie intereselor publice, drepturilor şi intereselor
(2) Depăşirea drepturilor ţi atribuţiilor acordate prin lege de către un lucrâtor al unui serviciu particular de legale ale persoanelor fizice şi juridice. Aplicarea violenţei sau ameninţarea cu aplicarea
asigurare a securităţii sau al unei organizaţii partkulare de depistare-protecţie, însoţitl de aplicarea
violenţei sau de ameninţare cu apîkarea ei, acesteia se consumă din momentul aplicării violenţei sau al ameninţârii de a o aplica, in-
se pedepseţte cu amendă in mărime de la 300 la 700 unităţi convenţionale sau ca închisoare de până la 5 ani, in diferent de urmările care au survenit.
ambele cazuci cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exerclta o anumită activitate pe 8. Subiect al infracţiunii este persoana pasibilă de răspundere penală de la vârsta de 14 ani,
un termen de până la 5 ani.
(3) Acţiunile prevazute la alin. (1) sau (2):
care corespunde prevederilor art. 124, cât şi persoane speciale, indicate expres la alin. 2 al
a) săvârţite în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organlzaţii aiminale; acestui articol.
b) soldate cu urmări grave,
se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 anl c\i privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o Practica judicîară
anumitâ activitate pe un termen de la 2 !a 5 ani.
Instanţele de fond şi cea de apel au statuat just depăşirea atribuţiilor de serviciu de către condu-
cătorul agentului economic prin utilizarea actului fals la privatizarea unui depozit în favoarea
1. Obiectul infracţiunii se constituie din totalitatea de relaţii sociale referitoare la buna
fiului său (Decizia CP al CSJ nr. lra-395-04 din 22.06.04).
desfâşurare a activităţii de serviciu a persoanelor care gestionează o organizaţie comer-
cială, obştească sau o altă organizaţie nestatală, care presupune un comportament corect
şi conştiincios în raport cu îndeplinirea obligaţiunilor de serviciu faţă de persoanele cu
care acestea intră în legătură în exerciţiul funcţiunii.
2. Latura obiectivă a infracţiunii se exprimă prin acţiunîle unei persoane care gestionează o
organizaţie comercială, obştească sau o altă organizaţie nestatală, care depăşesc în mod
vădit limitefe drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege şi dacă acestea au cauzat daune
considerabile intereselor pubîice sau drepturilor şi intereselor legale ale persoanelor fizice
şi juridice.
3. Expresia depăşesc în mod vădit limitele drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege cu-
prinde atribuţii care pot fi efectuate numai de către organele colective sau de persoanele
ierarhic superioare ori sunt atribuite altor organizaţii în condiţii determinate prin lege sau
prin acte subordonate legii.
Comentariul de la art. 327 poate fi acceptat în măsura în care subiectul acestei infrac-
ţiuni trece în sfera activităţii autorităţilor publice sau a administraţiei publice centrale
sau locale şi privitor la noţiunile daune în proporţii considerabile intereselor publice sau
drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice şi juridice.
4. Persoanele şi acţiunile acestora stipulate la alin. 1 şi 2, săvârşite în interesul unui grup
criminal organizat sau al unei organizaţii criminale, urmează să fie interpretate în con-
formitate cu prevederile art. 46 şi 47.
Pentru sintagma soldate cu urmări grave, stipulată în lit. b), sunt aplicabile comentariile
enunţate Ia art. 327.
5. în cazul acestei infracţiunî, în conformitate cu prevederile alin. 2, în calitate de subiecţi
speciali apar lucrătorii serviciilor particulare de asigurare a securităţii, angajaţi direct
sau pe bază de contract in acestea şi în alte organizaţii, care îşi depăşesc atribuţiile, aplică
violenţa sau ameninţă cu aplicarea acesteia. Aceste acţiuni urmează să fie apreciate drept

Capitolul XVII
INFRACŢIUNI CONTRA AUTORITĂŢILOR PUBLICE Şl A
SECURITAŢII DE STAT
Articolul 337. Trădarea de Patrie
(1) Trădarea de Patrie, adicâ fapta săvârţită tntenţionat de un cetătean al Republicii Moldova în dauna
suveranităţii, invioiabilităţii teritoriale sau a securitâţii de stat şj a capacitâţil de apărare a Republicii
Moldova, prin trecerea de partea dujmanului, spionaj, divulgare a secretului de stat unui stat strâin, unei
organizaţii străine sau reprezentanţilor lor, precum 5! acordarea de ajutor unui stat străin la înfăptuirea
activităţii duşmânoase împotriva Republidi Moldova,
se pedepseşte cu închisoare de la 16 ia 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţâ.
(2) Este liberat de răspundere penaîă cetâţeanul Republicii Moldova, racolat de serviciul de spionaj străin
pentru înfăptuirea unei activitâţi duţmănoase impotriva Republkii Moîdova, dacâ el nu a săvârşît nici un
fel de acţiuni penuu realizarea însărcinârii criminale primite 51 a declarat de bună voie autorităţilor despre
legâtura sa cu serviciul de spionaj străin.
1. Trâdarea de Patrie este fapta intenţionată a persoanei ce întreprinde acţiuni împotriva
umanităţii suveranitâţii sau independenţei statului, a securităţii şi capacităţii de apărare a
acestuia, cu scop de suprimare, ştirbire a acestor atribute esenţiale aîe statului, acţiuni ce
prezintă gradul cel mai înalt de pericol social.
2. Obiectul infracţiunii de trădare de patrie îl constituie acele relaţii sociale care sunt legate
de ocrotirea şi apărarea suveranităţii, inviolabilităţii teritoriale, a securităţii de stat sau a
capacităţii de apărare a Republicii Moldova. Acestea sunt cele mai esenţiale valori sociale
şi se află într-o strânsă legătură în ansamblu şi pentru existenţa infracţiunii de trădare de
patrie este suficientă vătămarea sau numai punerea în pericol a unei singure dintre aceste
valori.
3. Latura obiectivă a infracţiunii se manifestă prin atitudinea cetâţeanului RM de neloia-
litate, de infidelitate, de necredinţă faţă de statul său sau prin faptul trecerii de partea
duşmanului, de spionaj, de divulgare a secretului de stat ori de acordare de ajutor unui stat
strâin în acţiuni duşmănoase impotriva RM, aduce daune suveranităţii, inviolabilităţii
teritoriale, securităţii de stat şi capacitâţii de apărare a Republicii Moldova.
4. Prin suveranitate se înţelege dreptul statului de a-şi rezolva singur, excluzându-se orice
amestec al altor state sau organizaţii internaţionaîe, treburîle interne sau externe, pro-
blemele politice, social - economice, culturale. Suveranitatea includevoinţa poporuiui şi
înseamnă supremaţia puterii de stat pe teritoriul statului.
Inviolabilitatea teritorială a statului înseamnă integritatea acestuia când nimeni nu este
în drept de a-i dezmembra teritoriul.
5. Daune invioiabilităţii teritoriului se pot produce prin dezmembrarea unei părţi din te-
ritoriul statului prin crearea în carul statului a unei entităţi sau formaţiuni statale cu 0
anumită formâ sau un anumit grad de independenţă, ceea ce este de natură să atingâ în
mod serios unitatea statului.
Daune securităţii de stat şi capacităţii de apărare a RM presupun faptele cetăţeanului RM
Partea specială 545
de uneltire sau de înţelegere cu guverne străine sau cu agenţi ai lor spre a provoca război
contra Patriei, spre a înlesni şi a aduce ocupaţii străine sau a răsturna puterea locală (de
stat).
6. Trădarea de Patrie prin trecerea de partea duşmanuhii prezintă 0 faptă de 0 gravitate ex-
cepţională, care poate avea loc în timp de război, când fiecare cetăţean al ţării are datoria
sfântă - înscrisă în art. 57 din Constituţie - de a apăra patria, de a contribui cu orice preţ
!a păstrarea suveranităţii şi independenţei ţării.
Infracţiunea nu poate fi săvârşită câtă vreme nu există duşmanul (inamicul), iar existenţa
acestuia implică starea de război, stare care se declarâ în condiţiile legii. Prin trecerea de
partea duşmanului se înţelege părăsirea ţării, refugierea în tabăra acestuia, în ţara lui,
cu intrarea în orice serviciu al duşmanului de natură a constitui un ajutor pentru el. Nu
importă cum s-a efectuat trecerea (pe linia frontului, pe cale navaiă sau aeriană) şi nici
modul în care s-a produs intrarea în serviciul duşmanuiui (]a cerere, prin acceptare). Tre-
cerea de partea duşmanului poate fi şi atunci când cetâţeanul RM se găsea în statul aflat în
stare de război cu Republica Moldova şi a intrat în serviciul inamicului.
7. Trădarea de Patrie prin acţiuni de spionaj există atunci când fapta va cuprinde una sau
mai multe acţiuni prevăzute de dispoziţia art. 338 CP (spionajul) şi acţiunea (acţiunile)
vor fi săvârşite de persoană - cetăţean al Republicii Moldova. Deţinerea de către persoanâ
şi a cetăţeniei altui stat nu exclude răspunderea penală.
8. Securitatea statului impune ca documenteie, datele, informaţiile care conţin secret de stat
să nu ajungă la cunoştinţa unei puteri sau organizaţii străine. Documentele sau datele care
au conţinut de secret de stat sunt prevăzute de Legea cu privire la secretul de sîat nr. 106-
XIII din 17.05.1994 (Monitorul Oficial nr. 2/5 din 25.08.1994). Acestea privesc domeniul
economic, tehnico-ştiinţific, militar şi politic, precum şi de altă natură.
Divulgarea secretului de stat constă în comunicarea verbaiă sau în scris, sau predarea do-
cumentului (copie, fotografie, formulă etc.) nemijlocit sau prin intermediul altor persoa-
ne, direct sau prin mijloace de telecomunicaţie (telefon, radio, telex etc.) şj ca divulgarea
să se facă unei puteri sau organizaţii străine ori reprezentanţilor acestora.
Deosebirea acestei infracţiuni de spionaj, prevăzut de art. 338 CP, este că la divulgarea
secretului de stat vinovatul deţine secretul (informaţîa) în conformitate cu funcţia ori cu
atribuţiile de serviciu pe care le exercită şi este cetăţean ai Republicii Moldova.
9. Acordarea de ajutor uni stat străin la înfăptuirea activităţii duşmănoase împotriva RM se
poate exprima prin fapteie cetăţeanului RM de recrutare a persoanelor şi încadrarea lor
în serviciile speciale ale altui stat ce întreprinde acţiuni duşmănoase faţâ de RM; în forţe
mercenare; în acordarea de azil ori a altui sprîjin agenţilor de spionaj străini; în asigura-
rea lor cu documeute false, cu mijloace financiare; crearea agenlurii în scopul activităţii
duşmănoase împotriva securităţii statului. Pentru existenţa acţiunii de ajutore este sufi-
cientă chiar şi 0 singură faptă care contribuie la desfăşurarea activităţii duşmănoase.
10. Prin "stat străin" se înţelege un alt stat sau chiar 0 formaţiune statală sîrăină, indiferent de
faptul dacă a dobândit sau nu recunoaşterea internaţională.
Prin "organizaţie străină" se au în vedere asociaţii, partide, uniuni, societăţi străine, in-
diferent dacă sunt sau nu recunoscute oficia!. Organizaţia trebuie să fie în mod real sus-
ceptibilă de a infăptui scopul urmărit de divulgator.
546 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Prin "reprezentanţii lor" se înţelege persoana care lucrează pentru statul sau organizaţia
străină, indiferent de calitatea sa (agent diplomatic, consular sau comercial, însărcinat
special, împuternicit sau reprezentant) şi indiferent dacă este sau nu cetăţean al statu]ui
respectiv, ori membru al organizaţii respective.
11. După latura subiectivă, infracţiunea de trădare de Patrie se săvârşeşte totdeauna cu in-
tenţie, şi anume cu intenţie directă, deoarece făptuitorul prin acţiunik sale urmăreşte un
scop bine determinat.
12. Subiectul infracţiunii este subiect special, deoarece trădarea de Patrie o poate săvârşi ne-
mijlocit numai cetăţeanul Republicii Moldova care a atins vârsta de 16 ani şi este respon-
sabil de a purta răspundere penală.
13. Alineatul (2) al normei comentate stipulează o condiţie de eliberare de răspundere penală
a cetăţeanului RM racolat de un serviciu de spionaj al unui stat străin în scop de activi-
tate duşmănoasă împotriva RM, când acesta a declarat benevol autorităţilor RM despre
legătura sa cu serviciu de spionaj străin. Denunţarea trebuie sâ fie făcută în timp util şi să
împiedice consumarea infracţiunii, inclusiv atunci când persoana înceteazâ a mai sâvârşi
acţiuni ilegale.
Artîcolul 338. Spîonajul
Transmiterea, precum $i sustragerea sau culegerea de informaţti ce constitule setret de statîn scopul transmiterii
lorunui stat străin, unei organizaţii străine sau agenturii lor, pretum ji tr3nsmiterea sau culegerea, din în-
sărcinarea serviciului de spionaj străin, a altor informaţii pentru a fi folosite în dauna intereselor Republicii
Moldova, dacă spionajul este săvârşit de un cetâţean străin sau de un apatrid,
se pedepseşte cu închlsoare de la 16 !a 25 de ani.
1. Obiectul juridic al infracţiunii îl formează relaţiile sociale ce apar în sfera asigurării pă-
strării secretului de stat. Spionajul are şi obiect material, cum sunt documentele, informa-
ţiile ce conţin secret de stat. Obiect al infracţiimii pot fi şi alte informaţii care nu conţin
secret de stat însă sunt transmise, culese din însârcinarea serviciului de spionaj străin.
2. Noţiunea de secret de stat este formulatâ în art, 2 al Legii cu privire la secretul de stat
(Monitorul Oficial nr. 2/5 din 25.08.1994), care constituie informaţiile protejate de stat
în domeniul activităţii militare, economice, tehnico-ştiinţifice, de politică externă, de
recunoaştere, de contrainformaţii şi operative de investigaţie, a căror răspândire, divul-
gare, pierdere, sustragere sau distrugere poate periclita securitatea Republicii Moldova.
Informaţiile incluse în categoria de secret de stat sunt prevăzute de Nomenclatorul respec-
tiv, care este adoptat printr-o hotărâre a Parlamentului Republicii Moldova. Tot printr-o
hotărâre a Parlamentului Republicii Moldova a fost adoptat şi Nomenclatorul persoanelor
cu funcţii de răspundere învestite cu împuternidri de a atribui unete informaţii ce conţin
secret de stat.
Problemele ce ţin de secretizarea informaţiilor ca secret de stat, de argumentarea, oportuni-
tatea lor se rezolvă de către Comisia interdepartamentală pentru Apărarea Secretutui de Stat.
Informaţiile (documentele) ce conţin secret de stat se împart în trei grade:
de importanţă deosebită;
• strictsecret;
• secret.
Partea specialâ 547
2. Latura obiectivă a infracţiunii include acţiunile cetăţeanului străin sau ale apatridului
de transmitere, sustragere, culegere de informaţii ce constituie secret de stat în scop de
transmitere destinatarilor prevăzuţi în textul normei penale.
Transmiterea înseamnă comunicarea informaţilor către adresanţi prin orice metodă.
Sustragerea presupune scoaterea (ridicarea) ilegală a informaţiilor din stăpânirea pose-
sorului prin orice acţiune (pătrundere în focuri interzise, folosire de calităţî mincinoase şi
altele).
Cuîegerea informaţiilor presupune primirea !or prin orice metodă, cu excepţia sustragerii
ţconvorbirii, discuţiei, interceptării telefonice, ţinerii sub observaţie etc). 0 modalitate
de a culege informaţii poate fi şi procurarea acestora.
3. Transmiterea sau culegerea altor informaţii destinate pentru utilizarea lor în dauna se-
curităţii de stat a RM formează componenţa infracţiunii de spionaj doar cu condiţia că
aceasta se efectuează din însărcinarea serviciului de spionaj străin, care poate fi de stat,
ori a unor organizaţii internaţionale.
4. Din punctul de vedere al laturii subiective infracţiunea de spionaj este intenţionată, sâ-
vârşirea ei din imprudenţă nu poate ft posibilă. ■
Făptuitorul ştie cu certitudine că săvârşeşte acţiuni de transmitere, de sustragere, de cu-
legere de informaţii pentru. transrniterea lor destinatarilor respectivi în dauna RM.
Pentru existenţa laturii subiective nu interesează mobilul faptei, adică ce anume 1-a deter-
minat pe infractor să săvârşească infracţiunea, şi nici scopul urmărit. Atât mobilul, cât şi
scopul urmeazâ a fi reţinute pentru aprecierea periculozităţii pe care o prezintă făptuito-
rul şi individualizarea pedepsei.
5. Subiectul activ al spionajului poate fi numai un cetăţean străin sau un apatrid, indiferent
de locul lor de domiciliere temporară ori perraanentă.
Practica judiclară
Privitor la această componenţâ de infracţiune nu există practică judiciară.
Articolul 339. Uzurparea puterii de stat
(1) Acţiunile săvârţite în scopul uzurpării sau menţinerii forţate a puteril de stat cu încăkarea prevederilor
Constituţiei Republicii Moldova se
pedepsesc cu inchisoare de la 121a 20 de ani.
(2) Aceleaşi acţiuni care au provocat:
a) schimbarea prin violenţă a orânduirii constituţîonale a Republicil Moldova;
b) decesui unei persoane;
c) alte urmări grave
se pedepsesc cu închisoare de la 20 la 25 de an! sau cu detenţiune pe viaţă.
1. Obiect al infracţiunii sunt relaţiile ce reglementează formarea organetor puterii de stat,
precum şi regimul constituţional al Republicii Moldova. Conform articolului 2 al Consti-
tuţiei RM, suveranitatea naţională aparţine poporului RM, care o exercită în mod direct
prin organele sale reprezentative în formele stabilite de Constituţie. Nici o persoană
548 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
particulară, nici o parte din popor, nici un grup social, nici un partid politic sau o altă
formaţiune obştească nu pot exercita puterea de stat în nume propriu.
2. Conform CRM, puterea de stat este divizată în puterea: legislativâ, executivă şi judecăto-
rească, care sunt separate şi colaborează la exercitarea prerogativelor ce le revin (art. 6).
Parlamentul RM, Preşedintele şi Guvernul RM, Curtea Siipremă de Justiţie şi instanţele
judecătoreşti inferioare sunt organele de stat ce reprezintă aceste puteri.
3. Latura obiectivă a infracţiunii se exprimă prin infracţiuni violente cu scop de a uzurpa (de
a-ţi însuşi) o putere cu încălcarea vădită a normelor constituţionale; prin acţiuni forţate
de a menţine puterea de stat, atunci când, potrivit Constituţiei, urma a fi transmisa; pre-
cum ţi prin acţiuni violente indreptate spre schimbarea orânduirii constituţionale a RM.
Din sensul dispoziţiei normei penale reiese că singura metodă de uzurpare, de menţinere
a puterii sau de schimbare a orânduirii constituţionale este violenţa.
4. Uzurparea puterii de stat înseamnă acţiuni violente a!e unor persoane, ale diferitelor
grupări, organizaţii indreptate spre obţinerea puterii, asupra cărei nu au nici un drept.
Menţinerea forţată a puterii înseamnă păstrarea forţată a acesteia, cu încălcarea pre-
vederilor Constituţiei RM, de către persoane cărora puterea le-a aparţinut conform legii.
Infracţiunea se consideră consumată din momentul săvârşirii acţiunii îndreptate spre
uzurparea sau menţinerea puterii.
5. Schimbarea violentă a orânduirii constituţionale este o agravantă a infracţiunii de uzur-
pare a puterii de stat şi presupune acţiunea persoanei (sau a persoanelor) ce se află în mod
legal la putere, prin care se modifică orânduirea cor.stituţională a RM (schimbarea struc-
turii puterii de stat, ltchidarea unor instituţii ale puterii de stat şi înlocuirea lor cu altele ţi
alte acţiuni).
6. Prin acţiuni violente se înţeieg orice acte sau manifestări săvârşite cu violenţa şi care pot
consta în atacuri violente împotriva unor persoane, în distrugeri sau devastări de localuri
ale unor organe de stat, în provocarea unor dezordini în supunerea la tratamente rele sau
la batjocura funcţionarilor etc.
Faptele care, deşi conţin acţiuni de violenţa, însă în mod obiectiv nu sunt de natură să
atingă scopul uzurpării puterit de stat nu constituie infracţiunea prevăzută de art. 339 CP.
7. în cazul când acţiunUe de violenţă privind uzurparea puterii de stat sau menţinerea aces-
teia s-au soldat cu decesul unei persoane sau cu alte urmări grave, fapta se va catifica pe
baza alin. (2).
8. Din punctul de vedere al laturii subiective, uzurparea puteriî este o infracţiune întenţio-
nată. Făptuitorul ştie că săvârşeşte acţiuni violente şi că acestea creează starea de pericol
pentru funcţionarea organelor puterii de stat. Intenţia rezultă din natura acţiunii, din
momentul când aceasta a fost concepută şi realizată.
Intenţia făptuitorului poate fi atât directă, cât şi indirectă, în funcţie de atitudinea sa faţă
de urmarea imediată a infracţiunii.
9. Subtect al infracţiunii poate fi persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.
Partea specială 549
Articolul 340. Rebeliunea armată
Organizarea sau conducerea une! rebeliuni armate, precum 51 participarea la ea, in scopul răstumării sau
sdiimbărîi prin violenţă a orânduirii constituţionale orl în scopul violătii integrităţii ieritoriale a Republicii
Moldova,
se pedepsesc cu inchiioare de la 16 la 25 de ani.
1. Obiectul juridic al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale ale căror formare, desfăşurare
şi dezvoltare normală depind de existenţa, exercitarea şi realizarea puterii de stat a RM,
putere care aparţine poporului, ca deţinător suveran a! acesteia.
2. Latura obiectivă există atunci când s-a săvârşit una din următoarele acţiuni:
• de organizare a rebeliunii armate;
• de conducere a rebeliunii armate;
• de participare la activitatea acesteia.
în toate aceste cazuri persoana trebuie să urmărească neapărat scopul de a răsturna sau de
a schimba orânduirea constituţionalâ, ai cărei exponen sunt organele legislative, executive
ale puterii de stat, precum şi scopul de violare a integritâţii teritoriale a RM.
3. Rebeliunea armată reprezintâ 0 grupare de persoane înarmate, care manifestă nesupu-
nere faţă de organele puterii de stat şi întreprinde acţiimi cu aplicarea armelor în scop de
răsturnare, de desfiinţare ra organelor constiţuţionale.
4. Organizarea sau conducerea rebeliunii armate înseamnă activitatea uneia sau a mai
multor persoane pentru adunarea şi unirea forţelor umane, crearea unor formaţiuni, în-
armarea lor, crearea convingerilor de a se răscula şi a răsturna organele constituţionale.
Această activitate se poate manifesta prin întocmirea unor planuri de acţiuni armate, de
pregătirea diferitelor dectaraţii de program, de dirijare a acţiunilor armate.
Activitatea rebeliunii se poate manifesta prin împotrivirea armata faţă de anumite măsuri
luate de organul puterii de stat, prin dezarmarea organelor de menţinere a ordinii sau a
unor unităţi sau subunităţi militare, precum şi prin alte acte armate săvârşite nu numai
împotriva organelor centrale, ci şi a celor locale ale puterii de stat.
5. Participarea la rebeliunea armată înclude acţiuni reale şi active ale unei anume persoane
îndreptate spre atingerea scopului rebeliunii, cum ar fi: opunerea de rezistenţă reprezen-
tanţilor puterii, aplicarea violenţei, inclusiv folosirea armelor, asupra acestora, pătrunde-
rea forţată în instituţiile de stat, devastarea lor eîc.
Participantul la rebeliune care însă s-a manifestat pozitiv, nu a întreprins acţiuni dintre
cele menţionate, nu poartă răspundere penală, conform art. 340 CP, ci poate fi sancţionat
penal pentru alte infracţiuni ce se conţin în acţiunile lui, cum ar fi purt ilegal de arme,
participarea la acţiuni paramilitare ilegale, dezordini în masâ, huliganisra.
Săvârşirea m procesul rebeliunii armate a unui omor intenţionat nu este cuprinsă de dis-
poziţia art. 340 CP şi urmează a se califica prin cumul de infracţiuni.
6. Latura subiectivâ a infracţiunii cuprinde intenţia directă ori indirectă a făptuitorului, iar
subiect poate fi persoana responsabilă ce a atins vârsta de 16 ani.
 550 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Articolul 341. Chemările la răsturnarea sau schimbarea prin violenţă a orânduirii
constituţionale a Republicii Moldova
(1) Chemările pubtice la răsturnarea sau schimbarea prin violenţă a orândulrli constituţîonale ori la violarea
integrităjii teritorialea Republicii Moldova, precum şi difuzarea prin diferiteforme, în acest scop, demate-
rialectiasemeneachemări,
se pedepsescoi amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi corwenţionale sau cu închisoarc de la 2 la 5 ani.
(2) AceEeaşl acţiuni săvâfşite:
a) repetat;
b) de două sau mai multe persoane
se pedepsesc cu amendă in mărime de h 300 la 1.000 unităţi convenţionaîe sau cu inchisoare de la 5 la 7 ani.
(3) Acţîunile prevăzute la alin. (1) sau (2), săvârşite din însârcinarea unef organizaţN străjne sau a
teprezentanţilorei,
se pedepsesc cu închisoafe de la 8 la 15 ani.
1. Obiectul infracţiunii este identic cu cel al infracţiunii prevăzute de art. 340 CP.
1. Latura obîectivă cuprinde acţiunile publice ale persoaneî manifestate prin chemări de a
răsturna, a schimba orânduirea constituţională existentă în ţară ori de a viola integritatea
teritorială a Republicii Moldova. Chemările trebuie să conţină îndemnul de a acţiona prin
actedeviolenţă.
Chemarea presupune influenţa asupra conştiinţei, voinţei persoanei pentru a o înderana,
a o determina să participe la anumite acţiuni, la anumite fapte, iar în sensul comentat, la
acţiunile descrise în dispoziţia normei penale. Chemările urmează a fi publice, deci să se
adreseze câtre mai multe persoane.
Acestea pot avea loc prin discursuri publice, precum şi prin folosirea diverselor metode
tehnice de informare a populaţiei (radio, televiziune, mijloace de transport înzestrate cu
megafoane, presă scrisă, foi volante, proclamaţii etc). Esenţial şi pentru aceste forme de
chemare este ca conţinutul lor să se refere la acţiuni de răsturnare sau schimbare prin
violenţă a orânduirii constituţionale ori la viotarea integrităţii teritoriale a RM. Chemările
cu conţinut de luare a puterii prin forme şi metode paşnice nu formează un element con-
stitutiv al înfracţiunii.
3. Infracţiunea se consideră consumată din momentul când s-a efectuat chemarea publkă.
în cazul răspândirii proclamaţiilor, afişelor, ziarelor - din momentul când au fost afişate
ori distribuite, iar cât priveşte emisiunile radio sau televtzate - din momentul emisiei în
eter.
Pentru calificarea faptei nu importă dacă chemările publice au format cetăţenilor convin-
gerea de a acţiona în modul solicitat.
4. Forma agravantă a infracţiunii prevăzute în alin. (2) - săvârşirea aceloraşi acţiuni în mod
repetat - presupune săvârşirea anterioară a unor chemări publice cu conţinut prevâzut de
alin. (1), pentru care persoana nu a fost pedepsită pe cale judiciară şi nu a expirat termenul
de prescripţie.
5. Săvârşirea infracţiunii de două sau mai multe persoane poate fi exprimată prin ambele
forme de participaţie - atât simplâ, cât şi complexă (vezi comentariul la art. 44-45 CP).
6- Chemările publice la răsturnarea, schimbarea prin violenţă a orânduirii constituţionale
ori violarea integrităţii teritoriale a R.M., săvârşite din însărcinarea unei organizaţii
străine sau a reprezentanţilor ei, urmeazâ a fi delimitate de acţiunile persoanei prin care
Partea s p e c i a l ă 551
se acordă ajutor unui stat străin la infăptuirea unei activităţi duşmânoase împotriva RM
(alin. (l)art. 337CP).
7. Infracţiunea se poate săvârşi numai prin intenţie. Făptuitorul îşi dă seama de caracterul
prejudiciabil al acţiunilor sale şi doreşte să le săvârşească.
8. Subiectul infracţiunii este general, deci este reprezentat de persoanele care au atins vârsta
de 16 ani şi sunt pasibile de răspundere penală.
Articolul 342. Atentarea la viaţa Preşedintelui Republicii Moldova, a Preşedintelui
Parlamentului sau a Prim-ministrului
Atentarea ta viaţa Preşedintelui Republicii Moldova, a Preşedintelui Parlarnentului sau a Prlm-ministrului,
săvârşită in scopul sistârii activltâţii lor de stat sau a alte! activităţi politice ori din răzbunare pentru
asemenea activitale,
se pedepseşte cu închisoare de la 20 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.
1. Preşedinteie Republicii Moidova, Preşedintele Parlamentului, precum şi Prim-ministrul
sunt persoane oficiale, al căror statut reiese din Constituţia RM, conducători ai organelor
ce repreztntă puterile executivă şi legislativă în stat. Din acest punct de vedere, obiectul
infracţiunii vizează relîfţiile sociale care depind de securitatea statului, precum şi cele care
depind de ocrotirea vieţii, integrităţii corporale sau a sănătăţii persoanei împotriva căreia
s-a săvârşit aîentatul.
2. Latura obiectivă constă într-un atentat săvârţit contra vieţii, integritâţii corporale sau
sănătăţii acestor persoane ce îndeplinesc o activitate importantă în stat.
Prin atentat se înţelege un atac material şi violent, o acţiune de ucidere sau vătămare cor-
porală şi a sănătăţii acestor persoane, care pune totodată în pericol şi securitatea statului.
în noţiunea de atentat întră atât tentativa, cât şi consumarea acţiunii.
împrejurările în care se comite atentatul trebuie să fie într-o legăturâ strânsă cu îndepli-
nirea activităţii de stat de către aceste persoane ori a altei activităţi politice. Atentatul are
scopul de a curma activitatea acestor persoane ori de a se răzbuna pentru activitatea pe
care o efectuează.
3. Infracţiunea se consumăîn momentul punerii în executare a unei dintre acţiunile îndrep-
tate împotriva vieţii, integrităţii sau sănătăţii uneia dintre aceste persoane oficiale.
4. Poîrivit laturii subiective atentarea la viaţa Preşedintelui R.M., a Preşedintelui Parlamen-
tului sau a Prim-ministrului se sâvârşeşte cu intenţie directă şi indirectă.
5. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană. Infracţiunea este susceptibilă de a fi
săvârşită în participaţie, în oricare dintre formele ei.
Articolul 343. Diversiunea
Săvârţirea, în scopul siăbitii bazei economlce ji a capacltâţil de apărare a ţării, a unor explozli, incendierl sau
a altor acţiuni îndreptate spre exterminarea în masă a oamenilor, spre vătâmarea integrităţii corporale
sau a sănătăţii mai multor persoane, spre distrugerea sau deteriorarea întreprinderilor, clădifiior, căilor ţi
mijloacelor de comunicaţie, a mijloacelor de telecomunkaţii ori a altor bunurl de stat sau obşteşti, precum
 552 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
ţi provocarea, în aceleaşf scopuri, a unoroîrăviri sau răspândirea unorepidemii sau epizootii,
se pedepsesc cu închisoafe de la 16 !a 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.
1„ Obiectul juridic al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale a căror ocrotire este asigurată
prin apărarea bazei economice şi a securităţii ţării, precum şi a vieţii şi sănătaţii persoa-
nei.
Diversiunea ca infracţiune are şi obiect material, care constă în bunurile asupra cărora
este îndreptată acţiunea de distrugere, de deteriorare, de aducere în stare de neîntrebuin-
ţare.
Potrivit dispoziţiei care enumeră exemplificativ bunurile ca obiect material al infracţiu-
nii, acestea pot fi uzine, fabrici, întreprinderi sau filiale ale acestora, secţiile, atelierele de
producţie, instalaţiile industriale, maşînile, câiie de comunicaţie, mijloacele de transport,
de telecomunicaţii, construcţiile, produsele industriale şi agricole ori alte bunuri. Prin
alte bunuri se înţelege orice bun a cărui distrugere, deteriorare este de natură să aducă
atingere securităţii statului.
2. Latura obiectivă cuprinde acţiuni active (prin inacţiune diversiunea nu poate avea loc) în-
dreptate spre pregătirea şi săvârşirea exploziilor, incendiilor sau a altor acţiuni cu scop de
exterminare în masă a oamenilor, de vătămare a integrităţii lor corporale sau a sanâtăţiî,
de distrugere sau deteriorare a întreprinderilor, clădirilor, căilor şi mijloacelor de comu-
nicaţie, a mijloacelor de telecomunicaţii ori a aitor bunuri de stat sau obşteşti, precum ţi
acţiuni de otrăviri în masă ale persoanelor sau răspândirea unor epidemii ori epizootii. Şi
în aceste circumstanţe intenţia făptuitorului trebuie să fie îndreptată anume spre slăbirea
bazei economice şi a capacităţii de apărare a ţării.
3. Distrugerea constă în atingerea adusă jntegrităţii unui bun prin nimicirea sau dezinte-
grarea acestuia, în totul sau in parte, într-atât, încât nu mai poate fi considerat utilizabil.
Deterîorarea constă în acţiuni în urma cărora bunul şi-a pierdut una sau mai multe din
calitâţile sale, astfel încât, pentru a fi readus la starea da fapt anterioară, bunul trebuie
supus unei reparaţii sau trebuie înlocuite părţile sau elementele deteriorate.
4. Potrivit dispoziţiei, în atingerea scopului, făptuitorul foloseşte asemenea mijloace ca ex-
ploziile, incendiile sau alte acţiuni, care după caracterul lor produc (sau pot sa producă) un
pericol public iminent (inundaţii, sfărâmare, rupere, otrăvire sau infectare atât a oameni-
lor cât şi a animalelor). Deteriorarea poate exisla şi în cazul când bunul a devenit inutiliza-
bil pentru că s-a descompletat (s-au sustras una sau mai multe piese, mecanisme).
5. Provocarea unor otrăviri include acţiuni de otrăvire a produselor alimentare, a apei
potabile, a furajelor pentru hrana animalelor etc.
Prin răspăndirea unor epidemii se înţelege iniţierea, provocarea unor boli contagioase în
una sau mai multe localitâţi de care oamenii se îmbolnăvesc într-un număr impunător.
Prin epizootH se înţeleg acţiunile de răspândire în masa şi pe teritorii mari a uneia sau
mai multor boli contagioase de animale.
6. Răspunderea penală pe baza art. 343 CP survine dacă s-au săvârşit acţiuni privind efec-
tuarea unei explozii sau incendieri sau a altor acţiuni spre a produce urmările descrise în
dispoziţie, indiferent dacă în realitate acestea s-au produs ori nu. Cauzarea reală a dau-
nelor matefiale nu influenţează calificarea acţiunilor făptuitorului, însă urmează a se ţine
seama de ele la aprecierea şi stabJlirea măsurii de pedeapsă vinovatului.
Partea specială 553
7. Din punctul de vedere al laturii subiective, infracţiunea se săvârşeşte prin intenţie directă.
Făptuitorul urmăreşte neapăraî scopul de slăbire a bazei economice şi a capacităţii de apâ-
rare a ţării. în cazul când la săvârşirea acţiunilor intenţia cuprinde exterminarea în masă
a oamenilor şi survenirea ei, vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii acestora,
acţiunile se vor califica după regulile concursului de infracţiuni contra vieţii şi sănătăţii
persoanei.
8. La săvârşirea diversiunii de către cetăţeanui R.M. la solicitarea unui stat sau unei organi-
zaţii străine, acţiunile făptuitorului se vor califica la fet prin concurs de infracţiuni (art.
337 CP, trădare de Patrie).
9. Diversiunea urmează a fi delimitată de răspândirea bolilor epidemice (art. 215 CP), de di-
strugerea sau deteriorarea intenţionată a bunurilor (art. 197 CP). Delimitarea se face după
obiectul la care se atentează şi scopul pe care îl urmăreşte făptuitorul.
în funcţie de scop se delimitează diversiunea de actul de terorism (art. 278 CP). în cazul
terorismului făptuitorul acţionează nu în scop de slăbire a bazei economke ori a capa-
cităţii de apărare a ţării, ci pentru a submina securitatea şi ordinea publică, a intimida
populaţia sau a impune autorităţilor publice sau persoanelor fizice anumite decizii.
10. Subîect al infracţiunii poate fi persoana fizîcă responsabilă a purta răspundere penală şi
care a atins vârsta de 14 ani.
Artkolul 344. Divulgarea secretului de stat
(1) Divulgaiea tnformaţiilor ce constituie secret de stat de către o persoanâ căreia aceste informaţii i-au fost
încredinţate sau i-au devenit cunoscute in legătură cu serviciul sau munca sa, dacâ nu constituie trâdare
de Patrie sau spionaj,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenlionale sau cu închisoare de la 2 ia 5 ani, în
ambeie cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumitâ activitate pe
un termen de până la S ani.
(2) Aceeaşi acţiune soldatâ cu urmări grave
se pedepseşte cu inchisoare de la 5 \& 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumitefuncţii sau de a exercita o
anumitâ activitate pe un termen de !a 2 la 5 ani.
1. Obiectul juridic al infracţiunii de divulgare a secretului de stat îl constituie relaţiile so-
ciale privitoare la securitatea statului a căror desfăşurare normală nu ar fi posibilă fără
apărarea eticientă a informaţiilor ce constituie secret de stat, a cărui divulgare pune în
pericol securitatea statului.
2. Latura obiectivă constă în acţiunea făptuitorului de divulgare a informaţiilor {datelor,
documentelor) ce conţin secret de stat şi care i-au fost încredinţate sau i-au devenit cunos-
cute în legătură cu serviciul, cu funcţia şi atribuţiile ce-i revin.
A divuîga înseamnă a comunica, a da în vileag prin orice mijloace unei sau unor persoane
ce nu sunt în drept sâ afie, să cunoască informaţii (date, documente) secrete. Pentru exis-
tenţa divulgării este necesar ca aceasta să fie efectuată în aşa fel, încât persoana căreia i se
face comunicarea să ia în mod efectiv cunoştinţă de ele. Dacă făptuitorul s-a referit la in-
formaţii (date, documente) falsesau inexistente, infracţiunea de dîvulgare, dată fiind lipsa
elementului material, nu există. Infracţiunea va exista dacă a avut loc divulgarea parţială
a informaţiilor (datelor, documentelor).
554 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
3. Importanţa informaţiei (documentului), conţinutul acestuia şi includerea sa în categoria
de secrete de stat se reglementează prin Legea cu privire !a secretul de stat nr. 106-XIII din
17.05.1994 {Monitorul Oficial nr. 2/5 din 1994) {vezi comentariul la art. 337, p. 8).
Divulgarea secretului de stat poate fi săvârşită sub orice formă (discursuri publice, convor-
biri telefonice, discuţii particulare, prin prezentarea informaţiilor altor persoane pentru a
lua cunoştinţă etc).
4. Divulgarea secretului de stat ca infracţiune se consideră consumatâ în momentul în care
are loc comunicarea informaţiilor (documentelor). în caz de comunicări succesive, fapta
ia forma de infracţiune continuă. Dacă informaţia se comunică prin corespondenţă, infrac-
ţiunea se consumă atunci când cel căruia i s-a adresat informaţia a luat cunoştinţă de ea.
5. Latura subiectivă. Divulgarea secretului de stat se săvârşeşte prin intenţie directă, făp-
tuitorul îşi dâ seama de caracterul prejudiciabil al acţiunilor, prevede că, drept rezultat,
informaţiile ce constituie secret de stat devin cunoscute altor persoane, care nu erau în
drept să afle aceste informaţii, şi doreşte aceasta.
Divulgarea secretului de stat poate fi săvârşită şi prin intenţie indirectă, precum şi prin
injprudenţă.
Mobilul sau scopul urmărit de făptuitor nu influenţează calificarea faptei comise.
6. Subiectul infracţiunii este subiect special, deoarece se are în vedere persoana căreia in-
formaţiile (documentele) ce conţin secret de stat i-au fost încredinţate sau i-au devenit
cunoscute în legătură cu serviciul (funcţia ocupată) sau cu munca pe care o îndeplineşte.
Regulile şi modui de acces al persoanelor la datele care conţin secret de stat sunt reglemen-
tate prin Legea cu privire la secretul de stat. Poate fi subiect al infracţiunii atât un cetăţean
al RM, cât şi cetăţeanul altui stat sau un apatrid, dacă în legăturâ cu serviciul ori munca
efectuatâ li s-au încredinţat informaţii ce conţin secrete de stat.
Dacă unei persoane informaţia ce constituie un secret de stat nu i-a fost încredinţată, ci
i-a devenit cunoscută (a ascultat o convorbire (elefonică ori, pe ascuns, alte convorbiri
ale persoanei ce deţinea secretul de stat, ori a luat cunoştinţă întâmplător de informaţia
secretă) şi a divulgat-o altor persoane - în acţiunile acesteia nu se conţine infracţiunea de
divulgare a secretului de stat.
7. Alineatul 2, ca semn calificativ, prevede survenirea urmărilor grave din divulgarea infor-
maţiilor ce constituie secret de stat şi este o situaţie de apreciere în funcţie de conţinutul
şi importanţa informaţiilor, de numărul documentelor şi cine a luat cunoştinţă de ele,
de faptul că în urma divulgării s-au efectuat re-dislocări ale unor obiecte secrete, s-au
restrâns or, întrerupt unele cercetări ştiinţifice importante ş.a.
8. Divulgarea secretului de stat se delimitează de trădarea de Patrie prin intenţia urmărită
de făptuitor, care nu urmâreşte scopul de a păgubi securitatea statului prin divulgarea
secretului reprezentantului unui stat străin ori al unei organizaţii străine.
Articolul 345. Pierderea documentelor ce conţin secrete de stat
(1) Pierderea documentelor ce conţin secrete de stat, precum şi a obiectelor datele despre care constituie se-
cret destat, de tăireo persoană căreia aceste documentesau obiecte i-au fost incredinţate, dacâ pierderea
a fost un rezultat al încâlclrii regulilor stabilite de pâstrare a documentelor sau obiectelor menţionate,
Partea s p e c i a l ă 555
se pedepseşte cu amendâ în mlrime de la 150 la 400 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 1 la 3
ani, In ambele cazuri cu privarea de dreptui de a ocupa anumlle funcţii sau de a exercita o anumită
activitate pe untermendepânălaSani.
(2| Aceeaşi acţiune soldată cu urmări grave
se pedepseşte cu închisoare de ia 3 ia 10 atii cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a
exercita o anumită activitate pe un tefmen de la 2 la 5 ani.
în conformitate cu art. 2 al Legii cu privire la secretul de stat, ca secrete de stat se
consi-deră informaţiile protejate de stat în domeriiul activităţii militare,
economice, tehnico-ştiinţifice, de politică externă, de recunoaştere, de
contrainformaţii şi operative de in-vestjgaţii, a căror răspândire, divulgare, pierdere,
sustragere sau distrugere poate periclita securitatea Republicii Moldova.
Astfel, obiectul infracţiunii comentate îl constituie relaţiile sociale ce se formează în
pro-cesul asigurării păstrării secretului de stat. Inluderea informaţiilor în categoria
secrete de stat se face de către conducâtorii organelor administraţiei de stat conform
Nomenclatoru-lui persoanelor cu funcţii de răspundere învestite cu împuternicirt
de a clasa inforraaţiile la secrete de stat. Aceste persoane sunt responsabiie pentru
deciziile lor privind clasarea anumitor informaţii la secrete de stat.
Latura obiectivă a infracţiunii se caracterizează prin acţiuni (inacţiuni) ale
persoanei care, conform funcţiei ori a,tribuţiilor de serviciu, are acces la
documentele ce constituîe secret de stat şi care a mcălcat regulile stabilite
referitoare la păstrarea documentelor respective. încălcarea (abaterea) poate fi destul
de diferită: lăsarea documentelor pe masa din birou fără supraveghere sau a seifului
deschis; consultarea acestor documente în alte locuri decât cele prevăzute de
regulament sau instrucţiune; transmiterea Ior pentru stu-diu altor persoane fără
înregistrarea acestor operaţiuni; încâtcarea ordinii de transmitere poştală a
documentelor etc.
Modul de autorizare a accesului persoanelor cu funcţîi de răspundere sau al
cetăţenilor la documentele (informaţiile) ce constituie secrete de stat se stabileşte
prin acte normative aprobate de Guvern.
3.
Următorul semn al laturii obkctive este ca, în urma încălcării regulilor de păstrare
a documentelor sau obiectelor ce conţin secrete de stat, acestea să fie pierdute, să
iasă din posesia persoanei căreia i-au fost încredinţate.
Alineatul (2) stabileşte răspunderea făptuitorului pentru acţiuni (inacţiuni)
stipulate în alin. (1) şi care s-au soldat cu urmări grave (vezi comentariul din pct. 7
art. 344 CP).
încălcarea regutilor stabilite de păstrare înseamnă devierea de la prevederile
acestora, ignorarea stipulărilor respective în procesul lucrului cu documentele sau
obiectele respec-tive. Pentru survenirea răspunderii penale organele de urmărire
penală, precum şi instan-ţele de judecată urmează să stabileascâ concret care reguli,
care puncte din regulament ori instrucţiane au fost încălcate de făptuitor.
Infracţiunea se consideră consumată din momentul când documentul a fost
7. 8. pierdut (alin. 1) ori din momentul când, în urma pierderii, au survenit urmări
grave.
Din punctul de vedere al laturii subiective infracţiunea se săvârşeşte prin
imprudenţă.
Subiectul infracţiunii este subiect special şi poate fi numai persoana căreia
documentele, obiectele ce conţin secrete de stat i-au fost încredinţate în modul
prevăzut de lege ori alte acte normative şi care este responsabilă de a purta
răspundere penală.
556 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Articolul 346. Acţiunile intenţionate îndreptate spre aţâţarea vrajbei
sau dezbinării naţionale, rasiale sau religioase
Acţiuniie intenţionate, mdemnurile publice, inclustv prin intermediul mass-medid, scrîse ţi electronice,îndrepta-
te spfe aţâţarea vrajbei sau dezbinârii naţionale, rasiaie sau religioase, spre înjosirea onoarei ş[ demnităţii
naţionale, precurn şi limitarea, directâ sau indirectâ, a drepturilor ori stabilirea de avantaje, directe sau
indirecte, cetâţenilorin funcţie de apartenenţa lor naţională, rasială sau religioasă,
se pedepsesc cu amendă în mărime de pâna la 250 unitâţi convenţionale sau cu închisoare de până !a 3 ani.
1. Obiectul infracţiunii îl constituie drepturile şi libertâţile, onoarea şi demnitatea cetăţenilor.
Potrivit prevederilor constituţionale, cetăţenilor R.M. li se garantează exercitarea drep-
turilor şi libertăţilor fundamentale. Suiit interzîse şi pedepsite îndemnul la manifestarea
urii naţionale, rasiale sau religioase, precum şi incitarea la discriminare a cetăţenilor după
asemenea criterii (art. 31, 32 CRM).
2. Latura obiectivă a infracţiunii o formează acţiunile făptuitorului îndreptate spre:
— aţâţarea vrajbei sau dezbinării naţionale, rasiale sau reiigioase;
— înjosirea onoarei şi demnUăţii naţionale;
— limitarea directă sau indirectâ a drepturilor cetăţenilor;
— stabilirea de avantaje directe sau indirecte acestora.
Elementul esenţial este ca una sau mai multe dintre acţiuni să se comită din motiv de
apartenenţă naţionaiă, rasială ori religioasă a cetăţenilor.
3. Sub îndemn se înţelege răspândirea diferitelor aprecieri discriminatorii, idei care să tre-
zească sentimentul de ură, vrajbă, duşmănie, ostilitate faţâ de cetăţenii de altă naţionalita-
te, de altă rasă, sau care împărtăşesc altă religie, sau faţă de modul de viaţă, de obiceiuriie
şi cultura acestora.
4. tndemnui public inseamnă săvârşirea faptelor în locuri permanent accesibil publicului
sau care se află la dispoziţia acestuia şi unde este prezent un cerc larg de persoane, în cazul
când se ţi n discursuri verbale. Săvârşirea infracţiunii prin intermediul mas-media are loc
atunci când acţiunile de aţâţare a vrajbei, a dezbinărilor naţionale, rasiale, religioase se
răspândesc prin presă (ziare, reviste, editarea diferitelor programe, foi volante ş. a.), sau
prin folosirea emisiuniior audiovizualului (radio, televiziune), precum şi a Internetului.
5. Limitarea directă sau indirectă a drepturilor cetăţeniior poate fi săvârţitâ nu numai prin
acţiuni reale (de exemplu ştergerea cetăţeanului de pe listele de alegători, încadrarea lor în
categorii de salarizare inferioară aceleia la care sunt îndreptăţiţi) sau prin inacţiuni (omi-
siunea de a-i înscrie în listele electorale, refuzul de a-i angaja, deşi funcţia este vacantă).
Acţiunile trebuie să se bazeze pe motive de şovinism sau de altă natură, dar care răspân-
desc idei de exclusivitate naţională, aţâţă ură şi duşmănie între colectivîtăţi de diverse rase
sau religii, ori de diferite naţionalităţi.
6. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin forma vinovăţiei - intenţia directă.
Motiveie poartă semnele naţionalismului, iar scopul este aţâţarea vrajbei sau dezbinârii
naţionale, rasiale sau religioase, înjosirea onoarei şi demnităţii naţionale, demonstrarea
superiorităţii ori inferiorităţii cetâţenilor după atitudinea lor faţă de reiigie ori de aparte-
nenţa lor naţională ori rasială.
7. Subiect poate fi persoana ce a atins vârsta de 16 ani ţi este responsabilă la momentul
săvârşirii infracţiunii.
Partea specială 557
8. După componenţă, infracţiunea este formală şi se consideră consumată !a momentul
săvârşirii acţiunilor descrise în dispoziţie.
Articolul 347, Profanarea sîmbolurilor naţîonal-statale
(1) Profanarea simboiurilor naţional-statale (drapel, stemă, imn) ale Republicii Moldova sau ale altui stat
se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 500 unităti convenţionale sau cu închisoare de până !a 3 ani.
(2) Aceeaşi acţiune săvârşită:
aj repetal;
b) de doul sau mai multe persoane se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 ia 700 unităţi
convenţionalesau cu închisoare de la 2 !a 6 ani.
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(i) sau (2), săvârşîte de persoana cu funcţie de răspundere responsabilă pentru
respectarea modului de utilizare a simbolurilor naţional-statale,
se pedepsesc tu amendă în mărime de la 500 la 800 unităţi corwenţionale sau cu inchisoare de la 4 la 7 ani, în
ambele cazuri cti privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exmita o anumită activitate pe
un termen de până la 5 ani.
1. Obiectul infracţiunii îl constituie autoritatea Republicii Moldova ca stat suveran şi inde-
pendent şi care îşi găseşte o supremă reflectare în simbolurile statului: drapelul, stema şi
imnul.
Descrierea Drapelului şi a Stemei de Stat ale Republicii Moldova este redată în art. 12 al
CRM, care stipulează că aceste simboluri, precum şi imnul, sunt ocrotite de lege.
2. Latura obiectivă constă în acţiuni de profanare a Drapelului, a Stemei de Stat, a Imnului
Republicii Moldova sau ale aitui stat, general recunoscute pe plan internaţîonal.
3. Prin profanare se înţeleg acţiuni batjocoritoare (necuviincioase, insultătoare) faţă de
lucruri considerate sfinte, acţiuni de pângărire, de dispreţ. Acestea se pot manifesta prin
acţiuni reale de distrugere, degradare, deteriorare prin diferite metode a Drapelului de
Stat sau a Stemei de Stat.
Profanarea imnului se poate realiza prin acţiuni verbale {cuvinte batjocoritoare, interpre-
tare necuviincioasă s. a.).
4. Infracţiunea după conţinut este formală, se consideră consumată la momentul săvârşirii
acţîuniide profanare.
5. Alineatul (2) prevede semneie calificative:
— săvârşirea acţiunilor de profanare în mod repetat (vezi comentariul la art. 31 CP) şi
— de două sau mai multe persoane (vezi comentariul la art. 44,45 CP).
6. Persoana cu funcţie de răspundere poate fi subiect al infracţiunii comentate atunci când
în funcţiile acesteia existau obligaţiuni privind respectarea modului de utilizare a simbo-
lurilor naţional-statale şi care a comis acţiuni de profanare a acestora.
Răspunderea pentru încălcarea cerinţelor cade în seama conducătorilor organelor ad-
ministraţiei publice locale, ai întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor învestiîe cu
dreptul de a înălţa Drapelul de Stat al R.M., de a autoriza intonarea Imnului de Stat (pct.
8 al Instrucţiunii pentru aplicarea Regulamentului cu privire la Drapelul de Stat al R.M.;
pct. 11 al Regulamentului privind intonarea Imnului de Stat al R.M.)-
 558 COPUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
7. Latura subiectivă. După forma de vinovăţie, infracţiunea se săvârşeşte prîn intenţie direc-
tă. Scopul şi motivele persoanei de a profana simbolurile naţional-statale (politice, josnice,
huliganice) nu influenţează calificarea pe baza normei comentate.
8-, Subiect al infracţiunii poate fi persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.
Articolul 348. împiedicarea activităţii legale a persoanei cu funcţie de răspundere
Impiedicafea activităţii legale a persoanei cu funcţie de răspundere, adicâ neadmiterea efettuării controalelor,
neprezentarea documentelorcorespunzătoaresau neexecutarea presaipţijlorşi a altorcerinţe legale, dacâ
aceste acţiuni au cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturiJor ţi intereselor
ocrotite de lege ale persoanelorfizice sau juridice,
se pedepseşte cu amendâ in mărime de la 150 la 500 unitâţi convenţionale sau cu închisoare de până la un an.
1. Obiectul infracţiunii îl constituie activitatea legală a persoanelor cu funcţii de răspundere
din cadrul autorităţilor publice abilitate cu atribuţii de control din domeniu] protecţiei
muncii şi ocrotirii sănătăţii, proprietăţii, mediului natural, a monumentelor de istorie
şi cultură, din domeniul industriei, folosirii energiei termice şi electrice, transportului,
gospodăriei rutiere şi al telecomunicaţiilor, al comerţului şi finanţelor, din domeniul gos-
podăriei comunale şi de locuinţe, de asigurare a ordinii publice, de înfăptuire a justiţiei,
precum şi din aite domenii în care legea (ori actul normativ) prescrie efectuarea controa-
lelor.
2. Latura obiectivă include acţiunile făptuitorului care împiedică persoana cu funcţie de
răspundere, abilitată cu funcţii de control, să-şi exercite împuternicirile prevăzute de lege
sau de un alt act normativ. Fapta se poate manifesta prin împotrivirea, prin refuzu] de a
permite efectuarea controlului respectiv sau prezentării documentelor corespunzătoare
sub diferitepretexte.
Având în vedere că persoanele cu funcţii de răspundere, abilitate cu funcţii de control,
dispun de dreptul de a impune anumite prescripţii, neexecutarea acestora formează un
element de sine stâtător al laturii obiective a infracţiunii.
3. Săvârşirea oricăror dintre acţiunile de împiedicare, de împotrivire ori de neexecutare a
prescripţiilor persoanei cu funcţie de răspundere va constitui element material al infrac-
ţiunii dacă va cauza daune considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor
ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice.
4. Aprecierea daunei considerabile urmează a se efectua în conformitate cu prevederile art.
126 CP.
Prin daună intereselor publice se înţelege dauna cauzată autorităţilor, instituţiilor
publice, inciusiv acelora în cadrul cărora activează persoanele cu funcţii de răspundere
respective.
5. Latura subiectivă. Infracţiunea se comite prin intenţie directă. Făptuitorul ştie (cunoaşte)
că împiedkă persoana cu funcţie de răspundere de a efectua un control şi că aceasta se află
în exerciţiul funcţiunii ori, fiindu-i impusă o prescripţie, nu o execută. Necunoaşterea de
către fâptuitor a acestor împrejurări exclude existenţa infracţiunii.
6. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană responsabilă penal care a atins vârsta de
16 ani, necerându-se vreo calitate specială.
Partea specială 559
Articolul 349. Ameninţarea sau violenţa săvârşită asupra unei persoane cu
funcţie de răspundere sau a unei persoane care îşi îndeplineşte
datoria obştească
(1) Ameninţarea cu moartea fie cu vătâmarea integritâţii corporale sau a sănatăţii, fie ai nimicirea bunurilor
ce aparţin colaboratorului poliţiei, altei petsoane cu funcţie de răspundere, rudelorlor apropiate, în scopu!
sistăfii activităţii lor de serviciu sau obşteşti ori schimbării caracterului ei !n interesul celui care ameninţă
sau al altei persoane, precum ţ! aceeaţi ameninţare a imei persoane sau a rudelor ei apropiate în legătură-
cu partidparea ei la prevenirea ori curmarea unei infracţiunl sau a unei fapte anlisociale,
se pedepsesc cu amendă in măiime de la 300 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu tnuncă neremunerată !n
folosui comunitâţii de până la 180 de ore, sau cu închisoare de până la 5 ani.
(2) Aceleaşî acţiuni însoţite de:
a) aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa sau sănâtatea persoanelor menţionate la alin. (1);
b) distrugerea bunurjfor prin mijloace periculoase pentru viaţa sau sănâtatea mai multor persoane;
c) daune materialeîn proporţii mari;
d) alteurmărigrave
se pedepsesctu inchisoare de la 5 la 15 ani.
1. Obiect al infracţiunii îl constituîe securitatea, viaţa şi sănătatea, precum şi proprietatea
colaboratorilor poliţiei, a persoanelor cu funcţii de răspundere şi rudelor lor apropiate,
precum şi a cetăţenilor şi rudelor acestora, când ei participă la acţiuni de prevenire ori
curmare a unei infracţiuni sau fapte antisociale.
2. Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la alin. (1) o formează acţiunile făptuitorului de
ameninţare. Referitor la noţiunea de ameninţare vezi comentariul la art. 155 CP. Or, după
conţinut, noţiunea de ameninţare în sensul articolului comentat este mai largă, deoarece,
pe lângă ameninţarea cu moartea, se ameninţă cu vătămarea integrităţii corporale, a să-
nătăţii sau cu nimicirea bunurilor. Ameninţările se pot referi la toate aceste urmări.
3. Ameninţarea prevăzută la art. 155 CP nu reglementează cercul de persoane, pe când în ar-
ticolul comentat subiectul pasiv, căruia îi este adresată ameninţarea, trebuie să fie colabo-
rator al poliţiei, persoană cu funcţie de răspundere ori persoană ce participă la prevenirea
sau curmarea infracţiunii sau a faptei antisociale. Prin urmare, acţiunea făptuitorului este
cuprinsă în totul de art. 349 şi nu necesită o calificare prin concurs cu art. 155 CP.
Ameninţarea poate fi adresată oral sau în scris (scrisoare anonimâ), sau prin fapte (ges-
turi, atitudini, semne cu o semnificaţie precisă), poate fi adresată nemijlocit sau prin in-
termediul unei terţe persoane.
4. Prin conţinutul ei şi prin modul în care se săvârşeşte, ameninţarea trebuie sa fie reală,
potenţială, să producă o temere gravă în spiritul victimei. Esenţial este sâ se constate dacă
făptuitorul avea posibilitatea reală să-şi realizeze ameninţările (seriozitatea acţiunii, mij-
loacele, procedeele întrebuinţate spre a aduce ameninţarea la cunoştinţa victimei, locul şi
momentul când aceasta a luat cunoştinţâ de ameninţare).
Deci este foarte important ca acţiunea de ameninţare să fie cercetată în raport cu ansam-
blul circumstanţelor cauzei.
5. Prin colaborator alpoliţiei se înţeleg persoanele al căror statut este reglementat de Legea
cu privire la poliţie, precum şi alte persoane, asupra cărora se răsfrânge acest statut.
Persoane cu funcţii de răspundere se consideră persoanele al căror statut corespunde
prevederilor art. 123,124 ale prezentului Cod.
560 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Prin persoană ce participă ta prevenirea ori curmarea utiei infracţiuni sau a faptei
antisociale se înţeleg persoanele care, conform legii ori la indicaţia organelor de urmărire
penală, au fost încadrate (atrase) în acţiuni de prevenire, de curmare a infracţiunilor care
au întreprins din proprie iniţiativă asemenea acţiuni.
Rude apropiate se consideră persoanele al căror cerc este reglementat de art. 134 al pre-
zentului Cod.
6. Latura subiectivă. Infracţiunea se săvârşeşte cu vinovăţie sub formă de intenţie directă.
Răspunderea penală va surveni numai în cazul când făptuitorul ameninţă intenţionat !n
scopul sistării activităţii persoanelor menţionate în dispoziţie, ori al schimbării caracte-
rului acestei activităţi in favoarea sa sau a altor persoane. Motivul ameninţării poate fi
diferit: nemulţumirea, răzbunarea, eschivarea de la răspundere etc.
Ameninţarea cu moartea, cu vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii, fie cu nimi-
cirea bunurilor persoanelor menţionate în alin. (1) din motive personale, dar fără scop de
sistare a activităţii acestora, se va califica conform art. 155 CP.
7. Infracţiunea prevăzută de alin, (2) conţine în latura obiectivă acţiuni de ameninţare §i
care sunt însoţite totodată de aplicarea forţei fizice de către făptuitor, în urma căreia se
cauzează vătămări corporale uşoare cu o dereglare de scurtă durată a sănătăţii, sau o vătă-
mare medie ori gravă a integrităţii corporafe sau a sănătăţii (violenţă periculoasâ pentru
viaţă sau sănătatea persoanelor menţionate la aîin. (1)).
8. Prin distrugerea bunurilorprin mijloaceperkuloasepentru vtaţă sau sănătaîea mai
multor persoane se au în vedere acţiuni care prin metodele de distrugere a bunurilor pun
în pericol viaţa, sănâtatea a două sau mai raulte persoane {incendiere, explozie, tragere de
rafale de armă automată, înscenare a unui accident rutier ş.a.).
9. Referitor la daune materiale în proporţii mari sau alte urmări grave - vezi art. 126 şi
comentariul la art. 195,197 ale prezentului Cod. Drept alte urmări grave pot fi calificate
faptele care au cauzat daune în proporţii deosebit de mari, precum şi alte situaţii care
urmează a fi apreciate în funcţie de circumstanţeîe cauzei.
10. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de
I6ani.
Practicajudiciară
B.M., locuitor al satului Lozova, pentru a curma activitatea lui B.G., controlor al reţelelor
electrice, care începuse un contro], 1-a lovit cu pumnul în faţă, cauzându-i vâtămări uşoare
ale integrităţii corporale, iar când controlorul s-a urcat pe o masă să deconecteze contorul,
B. M. 1-a izbit de pe masâ şi L. G., căzând, s-a lovit cu capui de podea, cauzându-i-se vătămări
corporale grave.
Instanţa de judecatâ a recaiificat acţiunea lui B. M. de Sa art. 95 (red. 1961), vătămare intenţio-
nată gravă, la vătămare gravă a integrităţii corporale din imprudenţă ţi sistarea activităţii de
serviciu a altei persoane cu funcţie de râspundere, însoţită de alte urmări grave (Decizia CSJ
nr.lr/a-192/00).
Fapta lui D.V., care, aflându-se m stare de ebrietate, conducea pe stradă motocicleta proprie
"I) Planeta-5", încălcând regulile de circulaţie rutieră - viteza sporită -, nu s-a supus semna-
lului de a se opri al colaboratorului de poliţie E.C., căruia, fîind ulterior reţinut de acesta, i-a
P a r t e a sp e c i a l ă 561
aplicat mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele, cauzându-i vătămări corporale cu dereglarea
sănătăţii de scurtă durată, s-a considerat aplicare a violenţei perkuloase pentru viaţa sau sănă-
taîea unei persoane cu funcţie de răspundere în scopul sistării activităţii de serviciu a acesteia
(DeciziaCSJlra-110/04).
Articolul 350. Atentarea la viaţa colaboratorului poliţiei
(1) Atentarea la viaţa colaboratorului poliţiei, a altui lucrător din organele afacerllor interne sau a unel
persoane în exerciţiul funcţiunii sau al datoriei obşteşti de menţinere a ordinii publice şi de combatere
a criminalitâţii, atentat ce a cauzat victimei o văîămare uşoară sau medie a integrităţii corporale sau a
sănătăţii,
se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 20 de ani.
(2) Aceeaşi acţiune care a provocat:
a) vătâmarea gravă a integrităţii corporaie sau a sănătăţii;
b) decesulunetpersoane
se pedepseşte cu închlsoare de la 15 la 25 de ani sau cu detenţîune pe viaţă.
1. în conformitate cu art. 18 al Legii cu privire la poliţie din 18.12.1990 (republicată în Moni-
torul Oficial nr. 17-19 din 31.12.2002), colaborator alpoliţiei este persoana care se află în
funcţie în organele poliţiei, este învestîtă cu împuterniciri pentru exercitarea atribuţiilor
şi drepturilor poliţiei şi afe un grad special. Colaboratorii poiiţiei au uniformă unică,
aprobată de Guvern.
Prin alt lucrător al organelor afacerilor interne se înţeleg alţi colaboratori ai acestor
organe, militarii trupelor de interne, cursanţii şi audienţii instituţiilor de învăţământ al
M.A.I. care sunt antrenaţi la îndeplinirea sarcinilor poliţiei în modul stabilit de Minis-
terul Afacerilor Interne, deoarece în acest caz asupra lor se extinde statutul juridic de
colaborator al poliţiei (art. 6 al Legilcu privire la poliţie).
Colaboratorul de poliţie este o persoană inviolabiiă şi se află sub protecţia statului. în acest
sens, atentatul la viaţa colaboratorului de poliţie aflat în exerciţiul funcţiunii, ca infracţiu-
ne, reprezintă un pericol sporit pentru societate.
2. Obiect al infracţiunii îl constituie viaţa, sănătatea colaboratorului de poliţie, a altor lucrâ-
tori asupra cărora se râsfrânge acest statut, a persoanelor ce îşi exercită datoria obştească
de menţinere a ordinii publice şi de combatere a criminalităţii, precum şi activitate nor-
mală a organelor afacerilor interne.
3. Latura obiectivă cuprinde acţiuni de atentare la viaţa persoanelor menţionate în dispoziţîe
când acestea se află în exerciţiul funcţiunii pentru menţinerea ordinii publice ori de com-
batere a criminalităţii, acţiuni prin care se cauzează vătămări integrităţii corporale sau
sănătăţii.
4. Prin atentate la viaţa persoanelor menţionate se înţelege omorul, precum şi tentativa de
omor a acestora şi dacă în cadrul acestor acţiuni victimei i se cauzează numai o vătămare
uşoară ori medie integrităţii corporale sau sănătăţii. Calificarea acţiunilor enumerate va
avea loc pe baza alin. (1), iar dacâ vor surveni vătămări corporale grave - pe baza aîin. (2)
al prezenîului articol.
5. Pentru existenţa infracţiunii este esenţial ca atentarea la viaţa persoanelor respective să
fie în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de ocrotire, de menţinere a ordinii publice ori
562 CODUL PENAL COMENTAT Şl ADNOTAT
de combatere a criminalităţii. Prin acţiunile sale făptuitorul urmăreşte scopul de a curma
activitatea legitimă a acestor persoane, de a zădărnici exercitarea atribuţiilor lor.
Omorul sau tentativa de omor săvârţită din motiv de relaţii ostile ale persoaneîor prevăzu-
te în dispoziţia normei comentate urmează a se califica in baza art. 145 CP în dependenţă
de circumstanţele constatate.
6. Cât priveşte menţinerea ordinii publice ori combaterea criminalitâţii, atribuţiile colabora-
torilor poliţiei, ale altor lucrători din organele afacerilor interne ori ale persoanelor ce îşi
exercită datoria obştească sunt reglementate în principal de Legea cu privire la poliţie, de
Legea cu privire la activitatea operativă de investigaţii din 12.04.1994, de Legea cu privire
la gărzile populare din 06.02.1997, precum şi prin ordine speciale ale M.A.I. Din acest
punct de vedere organele de urmărire penală, instanţele de judecată urmează să constate ţi
să facă trimitere la norma legii sau a actului normativ, conform căreia persoana îşi exercita
atribuţiile de menţinere a ordinii publice ori de combatere a criminalităţii.
7. Atentarea la viaţa persoanelor menţionate, atunci când acestea îşi exercită alte atribuţii cu
care sunt abilitate în mod legal, ce nu se referă la menţinerea ordinii publice sau combate-
rea criminalitâţii, se va califica în funcţie de circumstanţe, conform art. 145,349 CP.
8. Infracţiunea prevăzută de art. 350 CP poate fi săvârşită, de regula, prin intenţie directă.
Atentarea ce a provocat moartea victimei poate avea loc şi prin intenţie indirectă.
9. Subiect al infracţiunii poate fi persoana fizicâ responsabilă care a atins vârsta de 14 ani.
PractEca judkîară
Constituie atentat la viaţa colaboratorului de poliţie M.V. fapta lui C.I., care, în momentul reţi-
nerii (deoarece se afla în urmărire), 1-a împroşcat în faţă cu gaze lacrimogene din dispozitivul
purtat la el, apoi !-a apucat de mâna în care M.V. ţinea pistolul şi a efectuat forţat o împuşcătură
în alt colaborator al poliţiei Z.G., căruia i-a cauzat o rană ]a umărul drept - vătămare uşoară a
integrităţii corporale cu dereglarea sănâtăţii de scurtă durată {Decizia CSJ lra-788/04).
Articolul 351. Uzurparea de calităţi oficiale
(1) Uzurparea de calitâji ofkiaîe, însoţitâ de săvârşirea pe această bază a altei infracţiuni,
se pedepseşte cu amendă in mărime de până la 600 unităţi corwenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul
comumtâţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 5 ani.
(2) Aceeaţi acţiune sâvârşită de douâ sau mai multe persoane
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 700 unităţi convenţionale sau cu înttiisoare de la 3 la 7 ani.
1. Obiectul infracţiunii se consideră autoritatea şi prestigiul persoanelor oficiale ale auto-
rităţilor publice, instituţiilor, organizaţilor, întreprinderilor. Dreptul de a folosi o calitate
oficială ţi de a îndeplini atribuţii legate de această calitate ii aparţine exclusiv acesteia,
Uzurparea calitaţii oficiale tulbură activitatea normală a autorităţii din cadrul căreia face
parte persoana.
2. Latura obiectivă a infracţiunii se exprimă prin acţiuni care trebuie să cuprindă în mod
obligatoriu;
— uzurparea calităţii oficiale de persoană cu funcţie de răspundere şi
— săvârşirea în numele acesteia a unor fapte social-prejudiciabile, considerate, conform
Codului Penal, ca infracţiuni.
P a r t e a specială 563
3. Uzurpare înseamnă acţiunea de a-şi însuşi prin fraudă o calitate, un titlu.
Prin caîitate oficiaîă se înţelege abilitatea legală a unei persoane de a îndeplini anumite
acte producătoare de consecinţe juridice, adică puterea de a da dispoziţii cu caracter obli-
gatoriu şi de a asigura respectarea lor în anumite domenii ale vieţii sociale sau economice.
Uzurparea calităţii oficiale înseamnă că făptuitorul nu avea o anumită bază juridică de a
exercita atribuţii ale persoanei cu funcţie de răspundere, nu a fost împuternicit de nime-
ni, c\ induce intenţionat în eroare alţi cetăţeni privind statutul său şi atribuţiile de care,
chipurile, ar dispune. Pentru existenţa infracţiunii, nu are importanţă sub ce formă este
indusă în eroare o altă persoană: ascunde starea de fapt a lucrurilor, foloseşte bună-cre-
dinţâ a cetăţenilor faţă de personalitatea sa, prezintă documente false, îmbracă şi poartă
tmiforme speciale etc, esenţial este ca aceste acţiuni să fie în legătură cauzală cu urmâtoa-
rele - săvârşirea unei infracţiuni.
4. Uzurparea calitâţii oficiale cu folosirea documentelor oficiale false urmează a se califica
prin concurs de infracţiuni (art. 351 şi 361 CP).
5. Pentru existenţa tnfracţiunii nu are importanţă dacă cetăţenii sau reprezentanţii insti-
tuţiilor, organizaţiilor ce au întrat în relaţii cu făptuitorul ştiau că acesta uzurpează o
calitate oficială sau că îi recunoşteau această calitate.
Dacă făptuitorului ce uzurpează o calitate oficială i se transmit bani sau o altă remunerare
nelegitimă în calitate de tfiită şi pe care acesta le primeşte, el urmează să poarte răspun-
dere pentru trafic de influenţâ, iar persoana ce ie-a transmis va răspunde în funcţie de
intenţie, pentru tentativă de corupere activă sau dare de mită, deoarece în această situaţie
este vorba de lipsa reală a unei persoane cu funcţie de râspundere.
6. Uzurparea de calitate oficială care nu este însoţită de săvârşirea unei infracţiuni nu
formează latura obiectivă a infracţiunii comentate (făptuitorul se prezintă ca persoană
cu funcţie de răspundere pentru a se lăuda ori a impune o atitudine de impresie faţâ de
personatitatea sa).
7. Uzurparea de calitate oficială de către un făptuitor aflat în stare de extremă necesitate
exclude caracterul penal al faptei şi nu constituie o infracţiune.
8. Infracţiunea de uzurpare de calităţi ofidale se săvârşeşte după forma de vinovăţie cu in-
tenţie directă, iar subiect poate fi persoana fizică responsabilă, ce a atins vârsta de 16 ani.
9. Alineatul (2) prevede o formâ agravantă a infracţiunii - săvârşirea ei de către două sau
mai multe persoane (vezi comentariul la art. 44,45 CP).
Practica judiciară
Există, uzurpare de calitate oficială, săvârşită de două sau mai multe persoane, atunci când M.V.,
împreună cu o altă persoană, 1-a oprît noaptea pe cetâţeanul G.D., lângă blocul nr. 56 din str.
Zelinschi, şi prezentându-se drept colaborator de poliţie, 1-au dus forţat într-un loc neobservat de
trecători unde printr-un atac de tâlhârie î-au însuşit bunurile. (Decizia CSJ nr. Ir/a - 557/04).
Fapta lui C.N., care şi-a atribuit calitatea de inspector al Gărziî Financiare din cadrul Ministe-
rului de Finanţe, pentru a fi cazat !a hotel în mod prioritar, nu poate fi încadrată ca uzurpare
de calităţi oficiale - art. 207 (red. 1961) deoarece urmarea survenită {a fost cazat într-o cameră
rezervată) nu s-a considerat un act socialmente periculos, sau în redacţia art. 351 nu a fost în-
soţitâ de săvârşirea pe această cale a altei infracţiuni (Decizia CSJ nr. lr/a - 71/01).
564 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Se consideră uzurpare de calitate oficială faptele numiţilor I.A., C.E. şi C.I., care, în scopul de
acaparare a unor bunurilor îmbrăcându-se în uniformă de colaboratori de poliţie, I.A. având
grad de locotenent, armă la cingătoare şi un baston poliţienesc, sub pretextul că se efectuează
o verificare a actelor, au pătruns în iocuinţa lui G.R. ş\, aplicând asupra acestuia violenţă, i-au
sustras bunuri în valoare totală de 11970 de lei.
După 15 zile, tot ei după ce şi-au distribuit rolurile, fiind la fel în uniformă de colaboratori de
poliţie, au venit la locuinţa închiriată de un cetăţean de origine turcă, unde se aflau şi cetăţenii
români T.G., C.G. şi I.K. şi, sub acelaşi pretext de verificare a actelor, au intrat în locuinţă, unde,
ameninţându-i cu pistolul, le-au luat banii în sumă de 34 000 de lei (Decizia CSJ lre-285/04).
Artlcolul 352. Samavolnicîa
(1) Samavolnicia, adicâ exercitarea unui drept legitim sau presupus în mod arbitrar şi prin incăkarea ordinii
stabilite, dată s-au cauzat dauneîn proporţii mari intereselor publke sau drepturilor şi intereselor ccrotite
de lege ale persoanelor fizice sau juridîce,
se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul
comunităţii de la 100 la 240 de ore, sau cu inchisoare de pânâ la 3 ani.
(2) Aceeaşl acţiune:
a) savârşită repetat;
b) săvârşită de două sau mai multe persoane;
c) însoţitâ de ameninţare cu moartea ori tu vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii;
d) însoţită de aplkarea violenţei nepericuloase penttu viaţă sau sănătate;
e) însoţîtă de nimkirea bunurilor
se pedepseţte cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităji tonvenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani.
(3) Acţiunile prevâzute la a!in. (1) sau (2):
a) săvârşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
b) insoţile de apiicarea violenţei periculoase pentru viaţă sau sănătate;
c) săvârşite cu aplicarea armei;
d) soldate cu daune în proporţii deosebit de mari;
e) soldate cu alte urmări grave,
se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 12 ani.
1. Obiectul infracţiunii îl constituie ordinea de realizare de către persoanele fizice şi juridice
a drepturilor şi intereselor ce le aparţin şi care sunt prevăzute de lege.
2. Latura obiectivă a infracţiunii cuprinde urmâtoarele:
— făptuitorul trebuie sâ dispună, ori lui să-i aparţină un drept prevăzut de lege, sau el să
presupună (să considere) că are un asemenea drept;
— să acţioneze în mod arbitrar (după bunul lui plac, nesocotind voinţa şi drepturile
altora), cu încălcarea ordinii stabilite de realizare a acestui drept.
Ordinea stabiîită poate fi reglementatâ prin lege ori prin alte acte normative. Paralel cu
actul de samavolnicie, făptuitorul poate sâvârşi şi alte infracţiuni (violarea domiciiiutui
art. 179 CP; ocuparea bunurilor imobile străine, art. 193 CP etc).
3. Un element esenţial al laturii obiective este ca în urma acţiunilor să se cauzeze o daună
în proporţii mari intereselor publice, persoanelor fizice ori juridice, sau drepturilor şi in-
tereselor ocrotite de lege ale acestora.
Conform art. 126 CP, se consideră daunâ în proporţii mari valoarea pagubei cauzate de
făptuitor, care la momentul săvârşirii infracţiunii depăşeşte 500 de unităţi convenţionale
de amendă.
Partea specială 565
în cazul prejudicierii drepturilor şi iutereselor persoanelor fizice ori juridice dauna în
proporţii mari urmeazâ a fi apreciată în funcţie de circumstanţele cauzei şi de gradul teză-
rii acestora (de ex.: evacuarea abuzivă a persoanelor din locuinţă, încălcarea drepturilor
cetăţenilor la libera circulaţie etc.)
4. Samavolnicia este o infracţiune intenţionată. Făptuitorul îşi dă seama câ exercită un drept
legitim sau presupus în mod arbitrar, prin încălcarea ordinii stabilite prevede că prin
acţiunile sale provoacâ o daună în proporţii mari, doreşte sau admite în mod conştient
survenirea acesteia.
5. Subiect al infracţiunii poate fî numai persoana fizicâ pasibilă de răspundere penală, care a
atins vârsta de 16ani.
Samavolnicia săvârşitâ de persoana cu funcţie de răspundere atrage răspunderea penală
prevăzută de art. 328, 336 CP.
6. Samavolnicia urmează a se delimita de şantaj. în cazul samavolniciei făptuitorul invocă
cerinţe asupra bunului care îi aparţine ca proprtetate ori el consideră că are dreptul la
acest bun, pe când în cazul şantajului făptuitorul cere să i se transmită bunul asupra că-
ruia nu are nici un drept legitim ori presupus.
Samavolnicia se consideră consumată la momentul survenirii daunei materiale sau mora-
le (în cazul încălcării drepturilor sau a libertăţilor persoanelor fizice sau juridice).
7. Alineatele (2) şi (3) prevăd forme agravante ale samavolniciei:
a) sâvârşită repetat (vezi comentariul la art. 31 CP);
b) săvârşită de două sau mai multe persoane (vezi comentariul la art. 44-45 CP);
c) cu ameninţarea cu moartea ori cu vătămarea integriîăţii corporale sau sănătăţii (vezi
comentariui la art. 349 pct. 4 CP).
Se considerâ violenţă nepericuloasă pentru viaţa sau sănătatea victimei cauzarea unei vă-
tămări uşoare a integrităţii corporale sau a sănătăţii care nu a cauzat o dereglare de scurtă
durată a sănătăţii, precum şi aplicarea intenţionată a loviturilor sau altor acţiuni violente
ce pricinuiesc numai dureri fizice.
Prin nimicirea bunurilor se înţelege distrugerea ori deteriorarea acestora (vezi comenta-
riul la art. 197 alin. (1), art. 360 pct. 2) CP).
8. Samavolnicia se consideră săvârşită de un grup criminal organizat în cazul când fapta e
comisă de o reuniune stabilă de persoane, care s-au organizat în prealabil pentru a cornite
una sau mai multe infracţiuni. Spre deosebire de două sau mai multe persoane, care au
comis o samavolnicie, grupul criminal organizat se caracterizează în special prin stabi-
litate, prin prezenţa în componenţa sa a unui organizator, prin elaborarea unor planuri
ale activităţii infracţionale, precum şi prin repartizarea rolurilor între membrii grupului
criminal la momentui pregătirii ori săvârşirii samavolniciei.
Samavolnicia se consideră săvârşită de către o organizaţie criminală în cazul când fapta
e comisă de o reuniune de grupări criminale care formează o comunitate stabilă, a cărei
activitate se întemeiază pe diviziune între membrii organizaţiei şi structurile sale a func-
ţiilor de administrare şi executare a intenţiilor criminale ale organizaţiei în scopul de a
influenţa activitatea economică şi de altă natură a persoanelor fizice şi juridice sau de a o
controla în alte forme, în vederea obţinerii de avantaje şi realizări de interese economice,
financiare sau politice.
566 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
9. Se consideră violenţă perîculoasă pentru viaţă ţi sănâtate vătămarea uşoară a integrităţii
corporale sau a sănătăţii, urmată de o dereglare de scurtă durată a sănătăţii, sau vătămare
medie a integrităţii corporale sau sănătăţii, urmatâ de dereglarea de lungă durată a sănă-
tăţii.
10. în noţiunea de violenţă periculoasă pentru viaţa şi sănătatea persoanei intră inclusiv cazu-
rile de compresiune a gâtului victimei cu mâinile sau cu o frânghie, sau de ţinere îndelun-
gată a capului victimei sub apă, sau de îmbrăcare pe capul ei a unei pungi de polietilenă,
sau de aruncare a victimei de la înălţime ori dintr-un mijloc de transport aflat în miţcare
etc. deşi asemenea acţiuni violenţe pot sâ nu ducă la moartea victimei sau la vătămarea in-
tegrităţii corporale sau a sănătăţii acesteia, datorită caracterului lor, ele creează un pericol
real pentru viaţâ şi sânâtate (pct. 7 al Hotârârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie din
28.06.2004 Cu privire la Practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunuri-
lor).
11. Se consideră săvârţirea unei samavolnicii cu aplicarea armei atunci când arma a fost apli-
cată de făptuitor în procesul acţiunilor sale, ameninţând victima cu aceasta sau cauzân-
du-i vătămări corporale. Arma ca obiect al infracţiunii trebuie să corespundă înţelesului
prevăzut de art. 129 CR
12. Se consideră daune în proporţii deosebit de mari valoarea bunurilor care la momentul
săvârşirii infracţiunii depăşeşte 1500 de unităţi convenţionale de amendă.
13. Samavolnicia soldată cu alte urmări grave se va considera săvârşită dacă în urma acţiu-
nilor făptuitorului au survenit vătămări corporale grave, moartea victimei ori dereglări
psihice ale acesteia, ori alte asemenea urmări, care, în funcţie de circumstanţele cauzei,
pot fi apreciate ca grave.
14. în cazut când în acţiunile făptuitorului se conţin unul sau mai multe semne prevâzute de
alin. (2) şi (3), calificarea faptei se va efectua numai pe baza alineatului (3), urmând ca
textul actului juridic să facă trimitere la toate semnele prin care s-a săvârşit infracţiunea.
Practicajudiciară
Fapta numiţilor C.V. şi R.R., care aflând că M.A. î-1 bănuieşte pe C.V. de sustragerea unui tele-
fon mobil cost 2000 de leî, 1-au chemat pe C.V. Ia o întâlnire, unde, ambii, aplicând violenţa
fizică, i-au cerut restituirea telefonului ţi să plătească 500 de dolari, stabilindu-i data urmă-
toarei întâlniri, când au şi fosţ reţinuţi. Fapta a fost califkată de instanţa de apel pe baza art.
352 alin. (2) lit. b), d) CP - samavolnicie. Instanţa de recurs a recalificat acţiunile făptuitorilor
în baza art. 189 alin. (2) lit. b), c) CP - şantaj -, menţionând că acestora nu le aparţinea şi nu
dispuneau de dreptul legitim sau presupus, referitor la suma de 500 dolari, pe care 1-au exer-
citat în mod arbitrar, prin urmare, faptele au fost apreciate greşit ca samavolnicie (Decizia CSJ
lra-684/04).
Se consideră samavolnicie săvârşitâ în mod repetat de două persoane, faptele lui D.E. şi I.P.,
care i-au cerut lui A.O., prin ameninţarea cu violenţa fizică, să achite datoria de 5000 de dolari.
Tot ei, cauzându-i vătămări corporale uşoare, prin lovituri, i-au cerut lui R.Z. să achite 200 de
dolari daune morale, sumâ care a fost transmisă făptuitorilor ulterior (Decizia CSJ lca-48/03).
C.C. a încheiat cu directorul SRL "Ig" un contract de închiriere a garajului său pe un termen
de un an, pe care societatea îl folosea ca depozit de păstrarea a vopselei. C.C. a fost învinuit de
săvârşirea unei infracţiuni de samavolnicie însoţită de nimicirea bunurilor pentru că, după
Partea specială 567
expirarea termenului de închiriere, SRL-uI nu a achitat plata cuvenită, iar C.C. a închis accesul
în depozit, a deconectat energia electrică, acţiuni soldate cu degradarea unei părţi a mărfii în
valoare de 50 803 lei.
în speţă instanţa de fond a pronunţat o sentinţă de condamnare. Instanţa de apel 1-a achitat pe
C.C., hotărâre menţinută de instanţa de recurs, cu motivarea că reieşind din starea de fapt, SRL
nu şi-a îndeplinit obligaţiunile de achitare a plăţilor de închiriere, nu a achitat consumul ener-
giei electrice. Aceste împrejurări s-au constatat ca un litigiu de ordin civil, apărut intre părţile
contractului, care urma să se rezolve pe cale civilă (Decizia CSJ lca-60/03).
Instanţa de recurs a casat sentinţa primei instanţe cu încetarea procedurii penale, deoarece fapta
lui N.A., care a cauzat vecinului său prin acţiunî de samavolnicie o daună în mărime de 800 de
lei, mi se consideră infracţiune. Dauna nu formează proporţii mari (Decizia CSJ lre-529/04).
Existâ samavolnicie soldata cu urmări grave în faptele lui P.O. şi A.M., care, pentru a stabîli
săvârşirea unui furt în proporţii deosebit de mari, au venit acasă la minorul U.S., pe care îl
bănuiau de complicitate la furt, cerându-i sub ameninţări cu moartea să divulge celelalte per-
soane, stabilindu-i un termen respectiv. La ziua fixatâ, P.O. şi A.M. au venit din nou acasă la
U.S., pe care nu 1-au găsit şi, din conflictui apărut din relaţii ostile, 1-au omorât intenţionat pe
tatăl acestuia (Decizia CSJ nr. lca - 17/02).
Faptele lui I.L, membru al unei gospodării ţărăneşti, care a luat iSegal din câmp o combină
"NIVA - SC-5", costul căre)a fiind de 14 478 de lei, ce aparţinea gospodăriei ţărâneşti "N", pre-
tinzând că în combinâ se conţine şi cota sa valoricâ, au fost calificate corect ca samavolnicie cu
cauzarea de daune în proporţii mari.
Se consideră samavolnicie săvârşită de două sau mai multe persoane, însoţită de aplicarea
violenţei periculoase pentru viaţă şi sănătate, faptele lui E.D., I.P. şi ale altei persoane, în
privinţa căreia s-a disjungat, prin care aceştia, la începutul lunii martie 2003, i-au solicitat lui
R.Z., pretinzând că acesta a insultat-o pe M.V., în contul restituirii daunei morale, 200 dolari
SUA {echivalent a 2 700 de lei), cauzându-i victimei vătămări corporale uşoare cu dereglarea
sănătăţii de scurtă durată.
Samavolnicia se consideră repetată, fiind însoţitâ de ameninţarea cu moartea şi nimicirea
bunurilor, în cazul când aceiaşi E.D. şi I.P., în perioada 21.03 - 27.03.2002, ameninţându-1 cu
moartea şi cu incendierea casei, i-au cerut lui A.O. suma de 5000 de dolari SUA, pe care acesta
o datora unui grup de cetăţeni pentru munca efectuată în oraşul Surgut, Rusia, din care fâptui-
torii au primit 960 dolari, după care au fost reţinuţi (Decizia CSJ nr. lca - 48/03).
Constituie samavolnicie sub formă agravaută faptele lui B.I. şi S.S. care i-au ameninţat cu vă-
tămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii (cu răfuiala fizică) pe H.V., cerându-i acestuia să
restituie o daună, rezultat al unui accident rutier, în sumă de 2000 de dolari SUA (Decizia CSJ
nr. lca-105/02).
Nu constituie samavolnicie faptele lui C. M., învinuit de sâvârşirea acestei infracţiuni, care i-a
vândut lui H.C. prin contract verbal autoturismul W-GETTA la preţul de 2500 de dolari SUA,
transmiţându-i autoturismul şi înţelegându-se ca ulterior să întocmească actele corespunză-
toare, fapt care s-a amânat de mai mulîe ori. Pe parcurs H.C. i-a transmis lui C.M., în contul
achitării costului autoturismului în rate, 1500 de dolari SUA. Sub pretextul efectuării unei
călătorii, C.M. a preluat de la H.C. autoturismul şi dupâ un timp 1-a vândut altei persoane la
preţul de 1000 de dolari SUA.
568 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Adoptând soluţia de achitare a lui C.M., instanţele de judecată au conchis corect că acţiunile
]ui C.M. nu reprezintă o infracţiune, între el şi H.C. există un iitigiu de ordin civil (Decizia CSJ
nr. lca - 191/02).
Cimstitme samavolnicie, prevăzută de alin. (2) lit. b), c), d) art. 352, fapta lui A.D., care îm-
preună cu alte două persoane, neidentificate de organul de urmărire penală, 1-au scos prin
înşelăciune din casă pe I.C., 1-au dus forţat într-un alt apartament din mun. Chişinău, unde i-
au aplicat Lovituri care i-au cauzat dureri fizice, 1-au încătuşat şi legat de ţeava unui carolifer şi 1-
au ameninţat cu moartea, prin conectarea curentului electric, cerându-i să le restituie datoria de
2900 de doîari SUA (Decizia lre-205/04).
■Artkolul 353. Eschivarea de la servîciul militar în termen, de la pregătirea
militară obligatorie sau de la concentrările rezerviştilor
(1) Eschivarea de la servkiul militarîn lermen, de la pregâtirea militară obligatorie sau de la concentrările
rezerviştilor
se pedepseţte cu închisoare de pânâ la 3 ani.
(2) Aceeaşî acţiune săvârşita:
a) repetat;
b) prinautomutilare;
c) prinsimuiarea uneiboiî;
d) prin falsificarea documentelor sau prin altă înşelăciune
se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani.
1. Efectuarea serviciului militar este o datorie constituţională a fiecărui cetăţean, procedura
de recrutare este reglementată de Legea cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru apăra-
rea Patriei din 18.07.2002 (Monitorul Oficial nr. 137438 din 10.10.2003).
Obiectul infracţiunii este ordinea legal stabilită privind pregătirea şi încorporarea în
rândurile FA ale RM pentru efectuarea serviciului militar în termen, a pregătirii militare
obligatorii, precum şi a concentrărilor de către rezervişti.
Serviciul milttar este o formă specială a serviciului public, care rezidă în îndeplinirea
de către cetăţeni a datoriei constituţionale privind pregătirea pentru apărare şi apărarea
Patriei exclusiv în cadrul Forţeior Armate ale Republkii Moldova.
Serviciul militar este obligatoriu pentru toţi bărbaţii, cetăţeni ai RM (art. 4 al Legii).
2. Latura obiectivă: încorporarea în serviciul militar în termen se anunţă conform decrete-
lor Preşedintelui Republicii Moldova , iar activitatea de recrutare se efectuează de către
comisiile de recrutare şi încorporare care funcţionează pe lângă centrele militare ale
Ministerului Apărării. Ordinul de încorporare stabileşte data (ziua), timpul (ora), locul
şi obligaţia recrutului, rezervistului de a se prezenta pentru efectuarea serviciului militar
sau a concentrărilor. Eschivarea se consideră activitatea făptuitorului în sensul că acesta
se sustrage, nu se prezintă la data, ora şi locul indicat prin documentul de încunoştinţare,
ori că se ascunde, dispare de la domiciliu, părăseşte locul de muncă sau fuge din ţară cu
intenţia de a nu efectua serviciul militar sau concentrările ţi fără vreun motiv întemeiat.
3. Conform art. 45 din Legea menţionatâ^ drept motive întemeiate ale neprezentării cetă-
Partea specială 569
ţeanului la recruîare, încorporare ori concentrare, la data fixată prin ordinul de chema-
re, pot servi:
• starea gravă a sănătăţii, confirmată prin certificatul medical eliberat de instituţia
medicală competentă;
• decesul unui membru al familiei (părinte, soţ, copil, frate sau soră, unul dintre socri),
confirmat prin certifkatul de deces;
• evenimentele de forţâ majoră, confirmate prin actele doveditoare eliberate de auto-
ritâţile administraţiei publice locale.
Recrut se consideră cetăţeanul trecut în evidenţa militară pânâ la încorporarea în servi-
ciul militar.
Rezervist este cetăţeanul trecut în rezervă după efectuarea serviciului militar.
4. Referitor la agravanta infracţiunii prevăzute de alin. (2) lit. a), semnul repetat, vezi co-
mentariul la art. 31 CP.
5. Eschivarea prin automutilare poate avea loc în cazul când făptuitorul şi-a tăiat, şî-a am-
putat, şi-a ciuntit, schilodit o parte a corpului ori şi-a cauzat o dereglare de lungă durată a
sănătăţii (inclusiv prin folosirea medicamentelor, substanţelor toxice). Mutilarea săvârşită
de alte persoane la cererea făptuitorului atrage răspunderea după semnele partiripaţiei
(vezi comentariul la art. 41 CP).
6. Prin simulare se înţeleg acţiunile făptuitorului precum că este bolnav de o boală care 1-ar
elibera de încorporare {de concentrare), ori că simulează agravarea unei boli în scopul
eschivării de la serviciul militar ori concentrare.
7. Prîn falsificarea documentelor se înţeleg acţiunile făptuitorului de confecţionare a unui
document întru totul fals ori de includere în documentul oficial a unor date false, ori a
unor date care denaturează conţinutul lui (falsificarea certificatului de naştere ori a date-
lor din el privind vârsta ş. a.).
8. Prin altă inşelăciune se înţeleg acţiuni de diferit ordin şi conţinut care denaturează rea-
litatea şi au importanţă la procedura de încorporare în serviciul militar ori de chemare
la concentrări (prezentarea la comisia de încorporare a altei persoane sub numele făptui-
torului, care este dedarat inapt de efectuarea serviciului mîlitar, comunicarea diferitetor
informaţii false, plecat cu domiciliu în altă ţară ori pe un timp îndelungat). Ca o altâ
înşelăciune poî fi calificate şi acţiunile făptuitorului de corupere a persoanelor abilitate
cu funcţii de încorporare a cetâţenilor in serviciul militar ori de cbemare la concentrări.
9. Infracţiunea se săvârşeşte prin intenţie directă ţi se consideră consumată atunci când re-
crutul (rezervistul) nu s-a prezentat, după primirea ordinului de chemare emis de centrul
militar, la data, ora şi locul menţionate în acesta, ori când a falsificat şi a prezentat docu-
mentuf, ori a obţinut prin altă înşelăciune eliberarea de încorporare, pregătire milîtară ori
concentrare.
10. Subiectul infracţiunii este subiect special şi poate fi persoana care poartă răspundere pe-
nală, recunoscutâ aptă pentru îndeplînirea serviciului militar, care a atins vârsta de 18 ani
ori, potrivit legii, este trecută în evidenţă ca rezervist.
570 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT Partea s p e c i a l â 571

Articolul 354. Eschivarea de la mobilizare d) prin falsificarea documentelor sau prin altă înşelâtiune;
(1) Eschlvarea de lâ mobilizare în rândurile Forţelor Armate e) petimpderăzboi
se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani. se pedepsesc cu amendâ in mârime de la 400 la 1.000 unităţi convenţionalesau cu arest de până la 6 luni.
(2) Aceeaşi acţiune sâvârşitâ pe timp de război
se pedepseţte cu inchisoare de la 5 la 10 ani. 1. Serviciul de alternativă este serviciul de stat cu caracter civil şi social util, satisfăcut de ce-
tăţenii R. Moldova, care şi-au realizat dreptul şi au refuzat efectuarea serviciului militar în
1. Instituirea râspunderii penale pentru eschivare de la mobilizare revine din obligaţia cetă- termen (sau pregătirii militare obligatoriî) din convingeri religioase sau pacifiste, cetăţeni
ţeanului de a-şi apăra Patria. de sex masculin în vârstă de ta 18 până la 27 de ani.
Mobilizarea este acţiunea de chemare sub arme a recruţilor, rezerviştilor, pentru încor- Serviciul de alternativă este organizat, efectuat şi controlat de autorităţile publice (art. 4
porarea lor în rândurilor forţelor armate în caz de începere sau presupunere că vor începe Legea RM nr. 633 din 09.07.1991 Cu privire la serviciul de alternativă).
acţiuni militare contra statului. 2. Obiectul infracţiunii îl constituie relaţiile sociale ce apar în procesul organizării şi satisfa-
Prin urmare obiectul infracţiunii îl constituie ordinea de chemare sub arme şi încorpora- cerii de către cetaţenii R. Moldova a serviciului de alternativă.
re în rândurile FA a acestora în scopul de întărire a capacităţii de apărare a statului. 3. Latura obiectivă. Serviciul de alternativă se satisface ta întreprinderi, instituţii şi organi-
2. Declararea mobifizării totale sau parţiale ţine de competenţa exclusivă a Parlamentului zaţii, precum şi în formaţiuni speciale ale serviciului de alternativă dislocate pe teritoriul
RM, care adoptă la caz o lege organică. ţării ţde salvare în caz de avarii, de pompieri, ecologiste, de construcţii şi reparare a dru-
3. Articolul 37 al Legii nr. 1245/18.07.2002 cu privire la pregătirea cetăţeanuluî pentru apă- murilor ş. a., create de autorităţile administraţiei publice). Instituţiile, organizaţiile pot fi
rarea Patriei (Monitorul Oficial 137-138 / 2002) reglementează procedura de încorporare din domeniul ocrotirii sănătăţii, gospodăririi comunale şi alte sferi sociale.
a rezerviştilor la mobilizare. La declararea mobilizării toţi rezerviştii sunt obligaţi sâ se 4. încorporarea în serviciul de alternativă se efectuează de către comisiile de recrutare, care
afle la domiciliu sau la locul de muncă, asigurând astfel primirea ordinului de chemare la adoptă hotărârea respectivâ pe baza căreia împuternicitul cu serviciul de alternativă din
centrul militar. raion, oraş eliberează cetăţeanului încorporat un titlu nominativ în care se indică timpul
4. Latura obiecîivă constă în acţiunile făptuitorului de a se sustrage, a nu se prezenta la sosirii şi locul (întreprinderea, instituţia, organizaţia) de satisfacere a serviciului de alter-
data, ora şi locul indicate în chemarea de mobilizare. Metodele de eschivare pot fi aceleaşi nativă.
ce se conţin la art. 353 al prezentului cod (vezi comentariul). Cetăţeanul încorporat în serviciul de alternativă poate fi trimis în centrul de instrucţie
5. Eschivarea de la mobilizare, săvârşită în timp de război, după conţinutul său obiectiv pentru a face pregătire profesională specială.
şi subiectiv nu se deosebeşte cu nimic de eschivarea de la serviciul militar în termen. Pe baza titlului nominativ administraţia întreprinderii, instituţiei, organizaţiei este obli-
Amânarea încorporării poate avea loc numai în condiţiile prevăzute de art. 39 din legea gată să încheie cu cetăţeanul respectiv un contract de murtcă şi de la data încheierii acestui
menţionată. contract se consideră începutul satisfacerii serviciului de alternativă.
6. Infracţiunea se consideră consumată din momentul neprezentării de fapt la punctele şi la 5. Potrivit art. 22 din Legea cu privire la serviciul de atternativâ, cetăţeanul încorporat este
timpul arătate în chemare sau din momentul eschivării prin alte metode nelegale. obligat să se prezinte la timp la locul de serviciu sau instrucţie, indicat în titlul nominativ,
7. Latura subiectivă include intenţia directă a făptuitorului de a se eschiva de la mobilizare. precum şi să respecte în totul statutele ori regulamentele de ordine interioară în vigoare la
locul de satisfacere a serviciului de alternativă.
8. Subiectul infracţiunii poate fi cetăţeanul RM care are calitatea de recrut ori rezervist şi
este responsabil de răspundere penală. Neprezentarea nemotivată la data şi locul indicate în titlul nominativ, părăsirea localităţii
unde-şi are domiciliul de către cetăţeanul incorporat în serviciul de alternativâ se consi-
deră eschivare de la satisfacerea acestuia.
Sub refuzul de a încteplini obligaţiile serviciului de alternativă se înţeleg acţiunile făp-
Articolul 355. Eschivarea sau refuzul de a îndeplini obligaţiile serviciului tuitorului care refuzâ de a exercita munca prevâzută în contract, lipsa sistematică şi neîn-
dealternativă temeiată de la locul de muncă mai mult de 4 ore în zi şi alte asemenea acţiuni, cu scopul de
(1) Eschivarea sau refuzul persoanei care îndeplineşte serviciu! de alternativă de a executa obligaţiile ce îi a nu satisface serviciul de alternativâ.
revin în cadrul acestui serviciu
6. Infracţiunea prevăzută de art. 355 se săvârşeşte numai prin intenţie directă.
se pedepseşte cu amendâ tn mârime de la 100 la SOOunităţi convenţionalesau cu muncă neremunerată în folosul
comunltăţîi pe un termen de 200 de ore. 7. Subiectul infracţiunii este subiect special - cetăţeanul R. Moldova, care în mod legal a
(2) Aceleaşi acţiuni săvâfşite: refuzat satisfacerea serviciului militar în termen şi a fost încorporat pentru satisfacerea
a) repetat; serviciului de alternativă.
b) prin automutilare;
c) prin simularea unei boli; 8. Alineatul (2) prevede forme agravante ale infracţiunii similare cu alin. (2) al art. 353
572 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
CP. Referitorla săvârşirea infracţiunii prin aceste agravante, vezi comentariul ia art. 353
pct. 4-8.
s
Practicajudiciară
Nu se consideră subiect şi este lipsă latura obiectivă a infracţiunii de eschivare sau refuz de a
îndeplini obligaţiile serviciuiui de alternativă in faptele lui R.T., declarat, conform hotărârii co-
misiei medicale şi ordinului MA al Republicii Moldova, inapt de satisfacerea serviciului militar
în termen în timp de pace, însă apt de serviciu auxiliar în timp de război, care şi-a dat consim-
ţământul de a efectua serviciul de alternativă şi cu care s-a încheiat un contract de către S.A.
"Aparat", a cărei administraţie nu a emis ordin de încadrare a lui R.T. la muncă, nu i-a oferit un
loc de lucru, nu i-a făcut cunoscut regulamentuf de ordine internă din întreprindere.
Serviciut de alternativă se satisface de cetăţenii care au refuzat satisfacerea serviciului militar
în termen din motive reiigioase sau pacifiste, cetăţeanul declarat inapt de satisfacerea serviciu-
lui militar în termen nu intră în această categorie de persoane (Decizia CSJ nr. la - 40/97).
Articolul 356. Eschivarea pe timp de război de la îndeplinirea prestaţiilor
Eschrvarea pe timp de război de !a mobilizarea la muncâ sau de la îndeplimrea altor prestaţii se
pedepsejte cu închisoare de la 1 la 5 ani.
1. Obiectul infracţiunii îl constituie capacitatea dc apărare a ţării, precum şi ordinea de
prestare de către cetăţeni a obiigaţiilor ce ie revin privind pregătirea ori efectuarea unor
operaţiuni militare în timp de război.
2. Prin timp de război se înţelege intervalul de la data declarării mobilizării sau începerii
operaţiunilor de râzboi până la data trecerii armatei la starea de pace.
3. Latura obiectivă. în vederea apărării Patriei pot fi necesare sacrificii din partea populaţiei.
Potrivit dispoziţiilor legale, cetăţenilor li se impune exercitarea obligatorie a unor prestaţii
privind folosirea bunurilor ce le aparţin (tehnică, animale de tracţiune, produse alimenta-
re, spaţiu locativ). Eschivarea constă în refuzul persoanei de a îndeplini munca respectivă,
de a se prezenta la locul stabilit, precum şi refuzul de a pune la dispoziţia armatei bunurile
respective, ascunderea acestora, înstrăinarea lor.
4. Mobilizarea cetăţeniior la muncă pe timp de râzboi, precum şi obligarea îndeplinirii
prestaţiilor poate avea loc prin acte emise de Preşediutele RM, de Parlament, precum şi de
autorităţile militare, împuternicite cu drept de adoptare de deciziî în acest domeniu.
5. Eschivarea, ca element al infracţiunii, trebuie să fie nejustificată. Eschivarea cetăţeanului,
mobilizat la îndeplinirea unei munci, "de la exercitarea ei din motiv întemeiat exclude
urmărirea penală". Prezenţa infracţiunii cere o condiţie specială de timp - fapta sâ se
deruleze numai în timp de război. Fapta săvârşită până sau după epuizarea termenului de
război nu constituie infracţiune.
1. Infracţiunea se comite numai prin intenţie.
Fapta se consideră consumată la momentul când intervine refuzul sau se produce sustra-
gerea de la îndeplinirea prestaţiilor.
7. Infracţiunea poate fi comisă de orice persoană responsabilă care a aîins vârsta de 16 ani.
Partea specială 573
Articolul 357. Organizarea sau conducerea unei greve ilegale, precum şi
împiedicarea activităţii întreprinderii, instituţiei ori organizaţiei în
condîţîile stărîi de urgenţă
(1) Organtarea sau ccnducerea unei greveilegale, precum ştîmpiedkarea activităţiiintrepflnderii, inslituţiei
ori organizaţiei în condiţiile stării de urgenţă, se pedepsesc cu araendă în mărime de până la 500 unităţi
convenţionale sau cu muncă neremuneratl în folosul
comunităţii de \a 100 !a 240 de ore, sau cu închisoare de pana !a 3 ani.
(2} Aceleaşi acţiuni săvârşite in perioada formelor speciale de administrare
se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 5 ani.
1. Articolul 357 reflectă conţinutul art. 9 şi 19 din Legea cu privire ia regimul juridic al stării
excepţionaie şi la formele speciale de guvernare a RM (Legea nr. 290-XII din 01.10.1990).
2. Obiectul infracţiunii îl constituie activitatea organelor care exercită forme speciale de gu-
vernare, precum şi a organelor administraţiei publice locaie în perioada stării de urgenţă,
decretate pe întreg teritoriul RM ori în unul sau mai multe raioane.
3. Potrivit art. 1 al Legii, starea excepţională {starea de urgenţă) constituie o măsură provi-
zorie decretată în interesele asigurării securităţii cetăţenilor RM, legalităţii şi ordinii de
drept în caz de calamităţi naEurale, accidente mari şi catastrofe, epidemii, epizootii, dez-
ordini în masă şi în alte circumstanţe excepţionale.
4. Laîura obiectivă cuprinde acţiunile făptuitorului îndreptate spre:
a) organizarea sau conducerea unei greve ilegale;
b) împiedicarea activităţii întreprinderii, instituţiei ori organizaţiei. Nu importă dacă
făptuitorul este ori nu membru al colectivului de muncă al acesteia. Acţiunile vor
constitui infracţiune dacă se derulează în condiţiile când este decretată starea de
urgenţă.
5. Dreptul la grevă este un drept constituţional (art. 45 CRM). Conform art. 362 CM, greva
reprezintă refuzul benevol al salariaţilor de a-şi îndepîini, total sau parţial, obligaţiile de
muncă.
Grevele pot fi declanşate la nivel de unitate (întreprindere, instituţie, organizaţie), la
nivel teritorial, de ramură sau naţional. Procedura de declarare sau organizare a grevelor
este reglementată de art. 362 - 369 CM şi poate avea loc în cazurile prevazute de aceste
norme.
6. Greva se consideră ilegală dacă deciararea, organizarea şi desfăşurarea ei au loc contrar
prevederilormenţionate. .
7. Sub împiedicarea activităţii întreprinderii, instituţiei ori organizaţiei se înţeleg ac-
ţiuni de oprire a liniilor de producţie de interzicere a salariaţilor de a-şi ocupa locurile
de muncă şi a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu, deconectarea liniilor de asigurare cu
energie electrică, termicâ ori cu gaze naturale, baricadarea căilor de acces etc.
8. Latura subiectivă. Infracţiunea se săvârţeşte prin intenţie directă. Scopul şi motivele nu
influenţează calificarea faptei.
9. Subiect al infracţiunii poate fi persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.
10. Forma agravantă a infracţiunii prevăzută la al. (2) va avea loc dacă acţiunile prevăzute de
dispoziţia normei se vor săvârşi în perioada formei speciale de administrare stabilite în
574 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
ordinea prevăzută de legea menţionată, în condiţiile existenţei stării de urgenţă. Forme
speciale de administrare pot fi instituite în cazurile de suspendare a activităţii ori de di-
zolvare a organelor locale ale puterii ori administraţiei de stat (art. 12 al Legii).
Articolul 358. Organizarea sau participarea activă la acţiuni de grup care tulbură
grav ordinea publică ori implicarea minorilorîn aceste acţiuni
(1) Organizarea sau partktparea activă la acţluni de grup care tulburâ grav ordinea publică, fiind insoţite de
netndepljnirea văditâ a dispoziţiilor legale a)e reprezentanţiiof autorităţilor sau deîmpiedicarea acttvitâjii
normale a transportulm, întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor,
se pedepseşte cu amendâ in măfime de până la 500 unitâţi convenţionale sau cu inchisoare de pânâ la 3 ani.
(2} Antrenarea minorilof la acţiuni de grup care tulbură grav ordinea publică, fiind însoţite de neîndepiinirea
vădită a dispoziţiilor legale ale reprezentanţilor autorităţilor sau de împiedicarea activităţii normale a
transportului, sau de cauzarea de daune în proporţii considerabile drepturilor ţi intereselor ocrotîte de
lege ale persoandor fizke sau juridke,
se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pârtă la S ani.
1. Obiectul infracţiunii îl constituie relaţiile sociale ce apar în procesul asigurării ordinii
publice, convieţuirii sociale, păstrării bunelor moravuri şi liniştii publice, precum şi a
activităţii autorităţilor publice cu funcţii de asigurare a acestei ordini.
2. Latura obiectivă a infracţiunii o formulează acţiunile de:
— organizare a acţiunilor de grup;
— participare activă la acţiunile grupului;
— antrenare a minorilor în acţiunile grupului.
Toate acestea urmează să se soldeze cu tulburarea gravă a ordinii publice, a liniştii cetăţe-
nilor, contrar cererilor ori dispoziţiilor autorităţilor de a respecta ordinea şi legalitatea.
3. Sub organizare se înţeleg acţiuni de selectare a persoanelor pentru formarea grupului,
de planificare a activităţii, de pregătire, de instruire a membrilor grupului, de elaborare
a metodelor, a formelor acţiunilor ce urmează sâ se întreprindă, precum şi conducerea
acţiunilor grupului în procesul tulburării ordinii pubiice, al neîndeplinirii (nesupunerii)
dispoziţiilor reprezentanţilor autorităţilor publice.
Făptuitorul, carc a săvîrşit acţiuni de organizare, poartă răspundere penală ca pentru o in-
fracţiune consumată, indiferent de faptul dacă a participat ori nu la tulburarea nemijlocită
aordinii publice.
4. Participare activă înseamnă multiple acţiuni ale membrului grupului de tulburare a ordi-
nii publice, manifestare de iniţiativâ sau propunere de efectuare a unor acţiuni ce încalcă
grav ordinea publică, comportare agresivâ faţă de alţi cetâţeni sau reprezentanţi ai auto-
rităţiior, chemări provocatoare, instigare la nesupunere sau provocarea urii şi duşmăniei
în cercul membrilor grupului respectiv.
Prezenţa pasivă a persoanei în cadrul grupului sau refuzul de a întreprinde acţiuni concre-
te, exclude răspunderea penală prevăzută de art. 358 CP.
5. Acţiuni de grup se consideră acţiunile conţtiente ale mai multor făptuitori (persoane)
îndreptate spre tulburarea gravă a ordinii publice, spre împiedicarea activităţii normale
P a r t e a spec iaIă 575
a nijloacelor de transport, întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor, care exprimă o
vădită nesupunere cerinţelor legale ale reprezentanţilor puterii.
6. Se consideră tulburare gravă a ordinii publice acţiunile care se desfăşoară într-un loc
public, cu manifestări sau comportări imorale, cu producere de zgomote alarmante,
scandaluri, cu manifestări care stîrnesc zarvă, vîlvă şi provoacă indignarea colectivităţii,
cetăţenii se văd în primejdia de a fi obiect al insultelor ori al altor violenţe fizice, cu acţiuni
de impiedicare a circulaţiei normale a pietonilor sau mijioacelor de transport, provocări
de zgomote deosebite, în special noaptea, cu instrumente de orice fel, cu spargerea geamu-
rifor de la case etc.
Organele de urmărire penală, precum şi instanţele de judecată trebuie să examineze în
fiecare caz aparte toate împrejurările cauzei şi să stabilească amploarea tulburării ordinii
publice, durata ei, intensitatea cu care s-a derulat şi reacţiile sau urmările care au survenit.
7. Neîndeplinirea vădită a dispoziţiilor legale ale reprezentanţilor autorităţilor presupune
neglijarea, refuzul demonstrativ de a le îndeplini cu continuarea acţiunilor de tulburare
gravă a ordinii publice ori de împiedicare a circulaţiei mijloacelor de transport, pietonilor
ori a desfăşurării normale a activităţii întreprinderilor, organizaţiilor, instituţiilor.
8. Infracţiunea se considerâ consumată dacă a survenit măcar una dintre urmările prejudi-
ciabile prevăzute de articoîul comentat.
9. După latura subiectivă inrfacţiunea se săvîrşeşte prin intenţie. Mobilul sau scopul urmărit
de făptuitor nu influenţează califîcarea acţiunilor, ci doar individualizarea pedepsei.
10. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.
11. Dacă în procesul acţiunilor de grup s-au cauzat intenţionat şi vătămari corporale medii ori
grave, ori distrugerea, deteriorarea bunurilor cu urmări grave sau s-a ameninţat ori apli-
cat violenţă asupra persoanelor cu funcţii de răspundere sau care îşi îndeplineau datoria
obştească, faptele formează un concurs de infracţiuni.
12. Agravanta prevăzută de alineatul (2) persistâ atunci când organizatorii ori partidpanţii
activi antrenează în acţiunile de grup persoane despre care ştîau că sunt mînore. Purtarea
ulterioară a acestora (activă ori pasivă) nu importă la caiificarea faptei.
Articolul 359. Cumpărarea sau vânzarea documentelor oficiale
Cumpârarea sau vânzarea documenteloroficiale tare acordâ drepturi sau eliberează de obligaţii
se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 200 unltăţi convenţionalesau cu arest de pânâ la 6 luni.
1. Obiectul infracţiunii sunt valorile sociale ce iau naştere In procesul circulaţiei (folosirii)
documentelor oficiale care acordă persoanei unele drepturi sau eliberează de anumite
obligaţii.
2. Latura obiectivă reiese din conţinutul dispoziţiei şi constă din acţiuni de vânzare ori de
cumpărare a documentelor oficiale şi nu a oricăror documente, ci numai acelora care acordă
drepturi ori eliberează de exercitarea unor obligaţii. Esenţial este ca acţiunile respective să fie
efectuate în mod ilegal, cu încălcarea ordinii stabilite pentru a obţine documentul oficiai.
3. Se considerâ documente ofîciale documentele eliberate de către autorităţile publke centra-
 I
CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
576
le, locale şi organele subordonate acestora, de către organizaţii, instituţii de stat, comer-
ciale ori nestatale şi întocmite, semnate conform procedurii, care oferă persoanei unele
drepturi ori o eliberează de anumite obligaţii. Documentele oficiale urmează a fi valabile.
Documentul oficial vândut ori cumpărat, a cărui valabilitate s-a epuizat, nu poate fi obiect
al infracţiunii comentate.
4. Latura obiectivă a infracţiunii există nu numaî când documentul oficial a fost cumpărat
ori vândut în sensul real al acestor noţiuni, ci şi în cazurile când documentefe au fost
dăruite, schimbate ori transmise în contextul unor datorii etc. Acelaşi document oficial
poate fi vândut ori cumpărat de mai multe ori, fiind obiect al infracţiunii nou-săvârşite.
5. Infracţiunea se consideră consumată la săvârşirea uneia dintre acţiunile de vânzare ori de
cumpărare a documentului oficial.
6. Infracţiunea se săvârşeşte nurnai prin intenţie directă. Calificarea nu depinde de scopul
ori de mobilul acţiunilor comise.
7. Subiectul infracţiunii este persoana fizică ce a atins vârsta de 16 ani, care are răspundere
penală. Răspunderea este purtată atât de persoana care a vândut, cât şi de cea care a cum-
parat documentul oficial respectiv.
Practica judiciară
Cumpărarea de către V.O. de ]a piaţa din oraşut Odesa, Ucraina, a unui livret militar pe nu-
meîe lui M.R şi folosirea lui ulterioară prin încleierea fotografiei sale se consideră infracţiune
prevăzută de art. 359 CP.
Fapta de falsificare ulterioară de către V.O. a livretului militar, document oficia!, şi folosirea
lui constituie o infracţiune separată prevăzută de art. 361 aliti. (1) CP (Decizia CSJ nr. lre
- 45/04).
Fapta lui S.V., care a procurat dintr-un Joc neautorizat (Piaţa Centrală a mun. Chişinău) de la
o persoanâ neîmputernicită cu un asemenea drept, un set de facturi autentice de expediţie, în
care a introdus ulterior date vădit false privind 100 m ţevi de oţel, cost 22 024 de lei, precum câ
îi aparţin (de fapt, fiind sustrase), pentru a le transporta, constituie o infracţiune de cumpărare
de documente oficiale, ce acordă drepturi. Folosirea acestor facturi în calitate de document
oficial pentru transportarea ţevilor constituie o infracţiune prevăzută de art. 361 CP (Decizia
CSJ lre-304/04).
Articolul 360. Luarea, sustragerea, tăînuîrea, degradarea sau distrugerea docu-
mentelor, imprimatelor, ştampilelor sau sigiliilor
(1) Luarea, sustragerea, tâinuirea, degradarea sau distrugerea documentelor, imprimatelor, ştampilelor sau
sigiliilor aparţinând întreprindefilor, instituţiilor, organizaţiilor, indiferent de tipul de proprietate sau
forma juridkâ de organizare, dacă această faptâ a fost săvârşitâ din interes material sau din alte motive
josnice,
se pedepseşte cu amendă în mârime de până la 400 unităţi convenţionale sau CN inchisoare de până la 3 ani.
(2) Luarea, sustragerea, tâinuirea, degradarea, distrugerea sau pâstrarea buletinelor de jdentitate sau a altor
documente importante ale persoanelor fizice, cu inlenţia de a limita libertatea persoanei, inclusiv liberta-
îea de circulaţie, sau de a o I jpsi de aceasta,
se pedepseşte cu amendă in mârime de până la 500 unităţi convenţionale sau cu închlsoare de până la 5 ani.
577
Partea specială
1. Obiectul infracţiunii îi constituie regimul şi regulile de evidenţă şi mişcare a documente-
lor oficiale, a imprimatelor, ştampilelor sau sigiliilor în cadrul instituţiilor, întreprinderi-
lorşiorganizaţiilor indiferent de tipul de proprietatesauformajuridicădeorganizare.
2. Latura obiectivă constă din săvârşirea uneia sau a mai multor acţiuni de luare, sustragere,
tăinuire, degradare sau distrugere a obiectelor indicate în textul alineatului (1).
Prin "sustragere" se înţelege scoaterea ilegală din sfera de stăpânire a întreprinderii, insti-
tuţiei, organizaţiei în posesia sau detenţia căreia se afla documentul, imprimate, ştampila
sau sigiliul, aşa încât persoana juridică să nu se mai poată folosi de acestea.
Luarea, ca sinonim al sustragerii, reprezintă aceleaşi acţiuni, care sunt săvârşite însă nu
de orice persoane, ci de persoana care dispune, conform obligaţiilor de serviciu, de drep-
turi privind deţinerea ori folosirea acestor obiecte.
Prin "tăinuire" se înţelege acţiunea de a ascunde (a dosi) obiectul, ca acesta să devină
imposibil de a fi folosit.
Prin "degradare" se înţelege stricarea parţială a documentului sau a unui ori mai multor
obiecîe enumerate în dispoziţia articolului, aşa încât, în urma acestei schimbări, îşi pierd
calităţile şi potenţialul de utilizare pe care le-au avut anterior.
Prin "distrugere" se are în vedere nimicirea, desfiinţarea, suprimarea completâ a docu-
mentelor ori obiectelor enymerate.
Prin "documente" se înţeleg acte, înscrisuri oficiale, prin care se atestă un fapt ce conferă
ori recunoaşte un drept, emise de întreprinderi, instituţii, organizaţii. Nu se consideră do-
cument, în sensul laturii obiective a infracţiunii, documentele ce sunt falsificate, deoarece
în asemenea cazuri răspunderea penală este prevăzută de art. 361 CP.
Imprimatul reprezintă un formular care are întipărite desene colorate ori ţesătură impri-
mată.
Ştampila (pecetea) reprezintă nu instrument format dintr-o placâ de cauciuc ori metal pe
care este gravată o emblemâ, o monogramă, care fiind aplicată pe ceara roşie sau cu tuş pe
un act, pe o scrisoare, pe un colet, dă acestora caracter de autenticitate şi de integritate.
Sigiliul are înţeles de pecete metalică gravată, precum şi de ceară roşie sau plumb (aplicat
sau legat de un document, de un pachet etc), pe care se impriraă o pecete pentru a închide
un lucru interzis celor neautorizaţi sâ-1 vadă, să ia cunoştinţă de el.
3. Referitor la înţelesul noţiunilor de interes material sau din alte motive josnice, vezi comen-
tariullaart.77,327CP.
4. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizeazâ prin vinovăţie sub forma intenţiei directe.
5. Alineatul (2) prevede săvârşirea aceloraşi acţiuni stipulate în alineatul (1) la care se adau-
gă acţiunea de păstrare a buletinului de identitate sau a altor documente importante ale
persoanei fizice.
Potrivit art. 1 al Legii privind actele de identitate din sistemul naţional de paşapoarte nr.
273-XIII din 09.11.1994 cu modificări ulterioare, actele de identitate sunt toate tipurile
de paşapoarte, de buletine de identitate, permise de şedere, documentele de călătorie (ul-
timele se eliberează în conformitate cu Convenţia cu privire la statutul refugiaţilor din
28.07.1951).
Buletinul de identitate se eliberează cetăţeanului RM pentru întrebuinţare pe teritoriul
578 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
republicii sau peste hotarele ei, în conformitate cu acordurile internaţionale. Buletinul de
identitate pentru apatrizi se eliberează apatrizilor care au domiciliul permanent pe terito-
riul RM şi pentru întrebuinţare pe teritoriul republicii.
6. Deşi în textul normei penale nu este indicat paşaportul, acesta este un document deosebit
de important pentru persoana fizică. Potrivit legii menţionate, în sistemul naţional de
paşapoarte circulă paşaportul cetăţeanului RM, paşaportul diplomatic, paşaportul de
serviciu, paşaportul pentru persoana fără cetăţenie.
La alte documente importante ale persoanei fizice sunt incluse permisul de şedere, do-
cumentul de călătorie, precum şi documentele ce atestă studiile persoanei, locul de muncă
şi funcţia ocupată, dreptul de a exercita o activitate, documenteie de identitate ce oferă
înlesniri speciale.
7. Infracţiunea prevâzutâ de alineatul (2) existâ atunci când făptuitorul acţionează cu in-
tenţia de a limita persoana fizică de a se bucura de drepturile fundamentale prevăzute de
CRM, inclusiv libertatea de circulaţie, sau de a o lipsi de aceasta.
8. Potrivit explicaţiilor pct. 32 al Hotărârii Plenului CSJ Cu privire la practica judiciară în
procesele penale despre sustragerea bunurilor din 29.06.04, în cazul când, potrivit in-
tenţiei făptuitorul, odată cu sustragerea de bunuri urmăreşte şi sustragerea, degradarea,
distrugerea documentelor, ştampilelor, buletinului de identitate, paşaportului ori a altor
documente importante ale persoanei, acţiunile urmează a se califica prin concurs de in-
fracţiuni.
9. Subiectul infracţiunii este subiect general - persoana fizică ce are răspundere penalâ, care
la momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani.
Practîca judiciară
Fapta lui A.B. ţi I.S., care, în procesul unui act de tâlhărie, i-au sustras victimei A.G. auto-
mobilul "Vaz-2106", iar din buzunar paşaportul tehnic, permisul de conducere şi paşaportul
personal, constituie, prin concurs, şi o infracţiune prevăzută de aîin. (2) art. 360 CP (Decizia
CSJ lca-55/04).
Constituie o infracţiune prevăzută de art. 360 alin. (2) CP faptele comise de E.D. şi I.P. în cazul
când au cerut de la A.O. să le transmită 5000 de dolari SUA, sumă pe care acesta o datora altor
persoane, şi în scopul de a asigura transmiterea sumei şi pentru A.O. să nu părăsească ţara, i-au
luat buletinul de identitate şi paşaportul (Decizia CSJ nr. lca - 48/03).
Numitul L.S., împreună cu alte persoane au pătruns in magazinul SRL "Imag", de unde, pe lân-
gâ alte bunuri, au sustras ştampila societăţii, pe care ulterior au decis să o înapoieze, solicitând
o recompensă - 100 de lei -, fapte califkate corect ca sustragere a ştampilei săvârşită din interes
material (Decizia CSJ nr. lro - 308/03).
Constituie o infracţiune prevăzută de art. 360 alin. (1) fapta lui C.M., care, împreună cu alte 3
persoane, au pătruns noaptea, prin spargerea uţii, în biroul secretarului primăriei unui sat, de
unde a sustras 3 ştampik, pentru a căror înapoiere au solicitat o recompensă în sumă de 300
de lei (Decizia CSJ lre-297/04).
R.A. a fost condamnat pentru sustragerea prin furt a unor bunuri ţi documente, pătrunzând
într-o locuinţă, de unde a sustras bunuri aparţinând lui M.A. în sumă de 4 208 lei, inclusiv o
scurtă în care se aflau documente importante: adeverinţa de naştere şi un permis de conducere.
Partea s p e c i a l ă 579
Instanţa de apel a casat sentinţa în partea condamnării pentru sustragerea de documente cu
încetarea procedurii penale, menţionând că fapta care s-a produs nu constituie o infracţiune
de sustragere a unor documente importante, deoarece nu a fost cuprinsă de intenţia făptuito-
rului, care nu a urmărit acest scop, neştiind că aceste documente se afiau în buzunarul scurtei
(Decizia CA Chişinău nr. Ia-750/03).
Articolul 361. Confecţionarea, deţinerea, vânzarea sau folosirea documentelor
oficiale, a imprimatelor, ştampilelor sau sigiliilor false
(1) Confecţionarea, deţinerea, vânzarea sau folosirea documenlelor oficiale false, care acordâ drepturi sau
eliberează de obligaţii, confecţionarea sau vânzarea imprimatelor, ştampitelor sau a sigtliiior false ale unor
întreprinderi, instituţii, organizaţii, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, se
pedepseşte cu amendă în mărime de pânâ la 300 unităţi convenţianale sau cuînchisoare de pânâ la 2 ani.
(2) Aceleaşi acţiunî:
a) săvârşite repetat;
b) săvârjite de două sau mai multe persoane;
c) săvârjite referitor la un document de imporlanţă deosebită;
d) soldate cu daune în proporţii mari intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de
lege ale persoanelor fizice sau juridice se pedepsesc tu amendă în mărime de 1a 200 la 600 unitâţi
convenţionale sau cuînchisoare de la 1 la 5 ani.
1. Falsificarea documentelor oficiale, a imprimatelor, ştampilelor sau sigiliilor constituie o
alterare a adevărului cu privire la aceste obiecte.
Obiect al 'mfracţiunii sunt relaţiile ce domină în procesul circulaţiei regulamental a aces-
tora. Statul apără aceste relaţii, apără încrederea cetăţeanului în corectitudinea documen-
tului oficial, în autenticitatea sigiliului, a ţtampilei aplicate, prin instituirea râspunderii
penale şi sancţionarea făptuitorului.
2. Latura obiectivâ constă în acţiuni de contrafacere, de alterare a documentului oficial, care
acordă drepturi ori eliberează de obligaţii, a imprimatelor, ştampilelor ori sigiliilor în-
treprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor, indiferent de tipul de proprietate ori de forma
juridică de organizare.
Falsificarea ce se săvârşeşte prin contrafacere (confecţionare) înseamnă imitarea do-
cumentului oficial, a imprimatului, ştampilei, sigiliului adevărat. Pentru ca acţiunea de
confecţionare a imprimatului, ştampilei, sigiliului să poată constitui elementul material
al infracţiunii, trebuie ca acest obiect falsificat să corespundă imprimatului, ştampilei sau
sigiliului oficial folosite de o instituţie, organizaţie, întreprindere legal constituită.
Ştampilele şi sigiliile au ca semn de identificare un simbol (o imagine) şi o inscripţie, fie
în relief, fie incrustat, şi în cazul când se aplică, lasă o amprentă (urmă seacă şi umedă).
Deci, confecţionând unul dintre obiectele menţionate în mod ilegal, făptuitorul doreşte sâ
obţină o amprentă identică cu cea oficială.
3. Documentul oficial fals va constitui elementul material al infracţiunii atunci când acesta
produce consecinţe juridice, adică dă naştere, modifică ori stinge raporturi juridice, drep-
turi şi obligaţii. Falsificarea documentului poate avea loc prin confecţionarea sau ticluirea
documentului fictiv, dându-i prin imitare aparenţa de document oficial, autentic (copiere,
reproducere, decupare, trucare fotograficâ sau cu alte mijloace sofîsticate de copiere etc.)-
580
CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Falsificarea documentului are Ioc atunci când s-a denaturat conţinutul său prin diverse
mijloace şi procedee de înlăturare, modificare, schimbare, transformare sau adăugire de
text, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului sau împre-
jurări care au avut loc în realitate, omiţându-se însă constatarea lor.
Falsificarea documentului oficial care nu produce consecinţe juridice nu constituie o in~
fracţiune prevăzută de articolul comentat.
4. Prin falsificare şi deţinere de documente oficiale false se înţelege întrebuinţarea acestora
în situaţii în care făptuitorul considera necesară utilizarea lor. Se poate vorbi de folosirea
unui document oficial atunci când acesta este prezentat autorităţilor, persoanelor juridice,
cetăţeniior în scop de a obţine unele drepturi ori de a ft eliberat de obligaţii.
5. Vânzarea documentului oficial nu presupune numai vinderea acestuia altei persoane în
schimbul unei plăţi ci şi dăruirea, ori transmiterea lui în scopul achitării unui serviciu
etc.
4. Forma de vinovăţie la săvârşirea infracţiunii este intenţia directă.
6. Infracţiunea se consideră consumată în momentul când făptuitorul a încheiat confecţio-
narea obiectelor descrise în dispoziţie, precum şi în momentul vânzării lor.
5. Subiect al infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.
7. Infracţiunea se consideră săvârţită repetat dacă făptuitorul a săvârşit o acţiune de confec-
ţionare ori de vânzare a unui document oficial fals, a unui imprimat, a unei ştampile ori
a unui sigiliu pentru care nu a fost tras la răspundere penală şi nu a expirat termenul de
prescripţie, săvârşind din nou una dintre aceste acţiuni.
8. Infracţiunea se va considera săvârşită de către două sau mai multe persoane dacă va fi
prezentâ o formă a participaţiei (simplă ori complexă). Vezi comentariul la art. 44, 45 CP.
9. Urmează a fi considerate documente de o importanţă deosebită, documenteie ce se elibe-
rează persoanei în conformitate cu Legea privind actele de identitate din sistemul naţional
de paşapoarte din 09.11.1994 {vezi p. 6 al comentariului la art. 360 CP).
10. Sunt sonsiderate daune în proporţii mari nu numai daunele materiale, ci şi gradul de leza-
re a drepturîlor şi libertăţilor fundamentale ale omului. în cazul când în urma acţiunilor
prevăzute de alin. (1) al articolului comentat au survenit daune în proporţii deosebit de
mari, are loc un concurs de infracţiuni prevăzute de art. 196 alin. (4) şi art. 361 CR
11. Folosirea documentelor oficiale false în scop de sustragere a bunurilor constituie o infrac-
ţiune de escrocherie şi nu necesită o calificare separată.
Practica judiciară
Fapta iui H.N., care deţine un paşaport fals, pe care 1-a prezentat în momentul trecerii fron-
tierei de stat, constituie infracţiune de deţinere şi folosire a unui document de o importanţă
deosebită, prevăzută de alin. (2) lit, c) (Decizia Curţii de Apel Chişinău la-98/04).
Se consideră infracţiune prevăzută de alin. (2) pct. a), b) şi d) fapta numitului M.C., care, având
două formulare de facturi, le-a completat, introducând în conţinutul lor date false referitoare
la producător, pe baza cărora a predat tutunul cumpărat de la nişte persoane fizice la Fabrica de
fermentare a Tutunului din or. Ceadâr-Lunga.
Partea specialâ 581
Peste o lună de la această faptă, M.C. împreună cu C.P., D.M. şi R.S., au sustras din gospodăria
"Maik" printr-un atac de tâlhărie 109 baloturi de tutun uscat, la preţul de 49 360 lei, falsificând
alte două facturi în care au introdus date false, predate la aceeaşi fabrică (Decizia CSJ nr. 4ra
- 133/03).
Folosirea de către M.F., M.V. şi M.A. a unor mărci de accize şi embleme comerciale false, prin
încleierea lor pe sticle cu băuturi alcoolice, se consideră folosire a documentelor oficiale false
săvârşită de două şi mai multe persoane (Decizia CSJ nr. 4ra - 126/03).
S-a considerat ca folosire de documente oficiale false prezentarea de către G.I. instanţei de
judecată a unui certificat fals precum că a fost participant la conflictul militar din Afganistan,
iat, iar de I.C. a unui certificat fals precum că a fost participant Ia lichidarea consecinţelor
avariei de la Cernobâl, pe baza cărora au fost absolviţi de pedeapsă conform Legii cu privire la
amnistie (Decizia CSJ nr. lca - 66/02).
Se consideră iiifracţiune de confecţionare şi folosire a unui document de o deosebită importan-
ţă fals fapta lui G.I., care a încleiat fotografia sa în paşaportu! unui cetăţean al Rusiei, prezen-
tând acest paşaport drept al său personal la trecerea frontierelor de stat ale Ungariei şi Italiei,
apoi a RM, unde a şi fost reţinut (Decizia CSJ lra-748/04).
Numitul V.S., care nu a absolvit Institutul politehnic (instituţie de învăţământ superior) şi nu a
obţinut calificarea de inginer-mecanic, dac care a prezentat la locul de serviciu o copie de diplo-
mă de absolvire a instituţiei în cau-ză, dovedind că are studii superioare tehnice, pe baza cărora
a obţinut ulterior promovarea în serviciu, se consideră folosire a unui document oficial fals care
i-a oferit dreptul de a ocupa funţii de conducere (şef de secţie) (Decizia CSJ lre-107/04).
Fapta lui S.V., care, dispunând de un set de facturi de expediţie autentice, le-a completat, in-
troducând în ele date false privind dreptul de proprietate asupra a 100 m ţevi de oţel în valoare
de 22 024 de lei, care de fapt fusese sustrase anterior, pentru a le transporta din Chişinău într-o
altă localitate, constituie o infracţiune de folosire de documente oficiale faise (Decizia CS) lre-
304/04).
Instanţele de fond şi de apel, au apreciat greşit ca folosire de documente oficiale false, înca-
drând acţiunile pe baza alin. (1), fapta lui N.V., care, la ieşirea din RM, a prezentat la frontieră
un paşaport fals al unui cetăţean al RM. Paşaportul internaţional, este documentul de bază a
cetăţenilor, care acordă drepturi şi obligaţii în activitatea şi comportarea lor colidiană. Astfel,
numai prin prezentarea paşaportului internaţional cu atributele necesare deţinătorul lui se
poaîe depiasa liber în alte state ale lumii, are acces la instituţiile misiimilor diplomatice şi
alte facilităţi. La fel, doar la prezentarea paşaportului persoana poate intocmi alte documente
de importanţă majoră: un certificat de înregistrare a căsătoriei, o adeverinţâ de naştere, un
contract de angajare, un livret militar. în cazul pierderii paşaportului, deţinătorul lui practic
este lipsit de posibilîtatea de a efectua o serie de acţiuni ce necesită a fi legalizate oficial. Prin
urmare, paşaportul urmează a se considera un document de importanţă deosebită, iar fapta
este cuprinsă în alin. (2) lit. c) art. 361 CP (Decizia CSJ lra-323/04).
Se consideră folosire a unui document fals, care s-a soîdat cu daune în proporţii mari pentru
SRL "Grin", în sumă de 27 000 de lei, fapta colaboratorului firmei - R.A. -, care în lipsa direc-
torului, având acces la ştampila societăţii a întocmit un ordin, sub nr. 11, prin care s-a numit
director al SRL şi pe care 1-a folosit ulterior la vinderea unui apartament ce aparţinea SRL în
valoare de 27 000 lei, banii însuşindu-i ulterior (Decizia CSJ lra-142/04).
 582 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Articolul 362. Trecerea ilegală a frontierei de stat
(1) îrecerea ilegalâ" a frontierei de stat a Republicii Moldova
se pedepsejte cu amenda" în mărime de până la 400 unităţf convenţionale sau «i inchisoare de \a 1 la 3 ani.
(2) Aceeaşi.acţiune săvârşitâ repetat
se pedepsejte ctr amendă în mărime de la 300 la 600 unlllţi convenţionalesau cu inchisoare de la 2 la S ani.
(3) Acţiunile prevâzute ia alin. (1) şi (2):
a) însoţitede vioJenţă;
a) săvârşite de aplicarea armei,
se pedepsesc tu închisoare de la 3 la 8 ani.
(4} Acţiunea prezentului artîcol nu se extinde asupra cetăţenilor strâini veniţi In Republica Moldova, fără"
paşaportul stabilit sau fără autorlzaţie, pentru a se folosi de dreptul deazil acordat deConstituţfa Republi-
cii Moldova, precum şi asupra persoanelorcare sunt victime ale trafKttlui de fiinţe umane.
1. Frontiera de stat a RM este limita ce desparte pe uscat şi pe apă teritoriul RM de teritoriul
statelor vecine, iar în plan vertical delimitează spaţiul aerian şi subsolul RM de spaţiul
aerian şi subsolul statelor vecine (art. (1) Legea privind frontiera de stat a RM nr. 108-XIII
dîn 17.05.1994, Monitorul Oficial nr. 12/07 din 03.11.1994).
Obiectul juridic al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale ce apar în procesul de funcţio-
nare normală a autorităţilor de stat privind respectarea regulilor de trecere a frontierei de
Stat.
2. Latura obiectivă: Prin trecerea ilegală se înţelege fapta persoanei care intră sau iese din
ţară trecând în mod fraudulos frontiera statului. Având în vedere locul săvârşirii infrac-
ţiunii, aceasta poate fi comisâ numai la frontiera de stat, indiferent de tipul frontierei:
terestre, aeriene, maritime, fluviale.
Fapta se comite în locuri unde nu există puncte de trecere a frontierei, trecerea ilegală
poate avea loc însă şi prin puncte de trecere a frontierei de stat constituite legal cu evitarea
controlului (făptuitorul nu are paşaport sau autorizaţia respectivă).
Potrivit pct. 9 al Hotârârii Plenului CSJ Cu privire la practica judiciară în cauzele penale
şi administrative referitoare la trecerea ilegală a frontierei de stat din 25.03.2002, trecerea
frontierei de stat se consideră ilegală în cazul când o persoană sau un grup de persoane
s-au ascuns de organeie controlului de frohtieră (de exempiu: în portbagajul unui auto-
vehicul, într-un container, în locuri special dosite în mijloacele de transport, prin folosi-
rea documentelor personale false etc). în ultimul caz are loc un cumulul de infracţiuni
(art. 361 CP).
3. Prin punctul de trecere a frontierei de stat se înţelege teritoriul din Iimitele gării feroviare,
autogării (staţiei), portului (cheiului) fluvial, aeroportului (aerodromului) deschise trafi-
cului internaţional, precum şi alte locuri amenajate expres în care se efectuează controlul
şi se autorizează trecerea frontierei de stat de către persoane, mijloace de transport, măr-
furişialtebunuri.
Frontiera de stat poate fi trecută şi in afara punctelor de trecere, însă în conformitate cu
condiţiile şi regulile stabilite în acordurile dintre RM şi statele vecine.
4. Nu constituie încâlcări ale regulilor de trecere a frontierei de stat trecerea forţată a fron-
tierei de stat de către persoane şi mijloace de transport pe uscat, intrarea neintenţionată în
apele de frontieră ale Republicii Moldova a navelor nemilitare şi a vedetelor, zborul forţat
în spaţiul aerian al Republicii Moldova al aeronavelor şi al altor aparate de zbor, efectuat
în următoarele cazuri de forţă majoră: accident, avarie, calamitate naturalâ, condiţii de
Partea specială 583
îngheţ, necesitate de transportare a persoanelor salvate, acordare de ajutor material de
urgenţă unor membri ai echipajului sau pasagerilor, precum şi din alte motive forţate (art.
9 alin. (8) din Legea privind frontiera de stat).
5. Latura obiectivă a infracţiunii există atunci când făptuitorul a intrat ilegal în ţară şi atunci
când a ieşit ilegal din ţară, trecând în ambeie cazuri frontiera de stat. Trecerea frontierei
printr-un punct special destinat, însă pe ascuns se consideră trecere ilegală.
Urmează a se considera trecere ilegala a frontierei de stat şi atunci când făptuitorul, care
se află în tranzit, într-un autobuz, tren, avion, vapor, a rămas pe teritoriul ţării având in-
tenţia de a folosi această modalitate de trecere a frontierei de stat.
6. Infracţiunea de trecere ilegală a frontierei de stat se considerâ consumatâ din momentul
în care făptuitorul a trecut ilegal frontiera intrând în ţarâ sau a trecut frontiera ieşind din
ţarâ.
Când verificarea persoanelor care vin sau pleacă din ţară se face la un punct de trecere
care nu este situat pe linia frontierei de stat (vamă, aeroport, gară feroviară, port), deci
aflat în interiorul ţării, consumarea trecerii ilegale are loc dacă acţiunea este descoperită
la punctul de trecere respectiv, la intrarea în ţară, însă dacă s-a descoperit la momentul
de ieşire, atunci are loc tentativa de trecere a frontierei de stat, iar dacă nu s-a descoperit
acţiunea ilegală, fapta se consumă atunci când persoana a trecut frontiera, când avionul a
decolat fără escală către fronîieră, când vaporul a ieşit din graniţele ţârii.
în cazul când fapta s-a săvârşit prin paraşutare, infracţiunea se considerâ consumată la
locul paraşutării.
7. După latura subiectivă, infracţiunea se poate săvârşi numai cu intenţie directă.
8. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizîcă responsabilă care a atins vârsta de 16 ani.
9. Trecerea ilegală a frontierei de stat se consideră săvârşitâ repetat dacă făptuitorul a
săvârşit anterior o trecere ilegală a frontierei de stat pentru care nu a fost pedepsit pe cale
penală şi nu a expirat termenul de prescripţie de tragere la răspundere penalâ.
Trecerea ilegală a frontierei de stat prin ieşirea din ţară şi întoarcerea în ţară prin trecerea
ilegală a frontierei de stat prin acelaşi loc sau alt loc se consideră infracţiune săvârşită în
mod repetat.
10. Trecerea ilegală a frontierei de sîat prin acţiuni însoţite de violenţă reprezintă acţiunile
făptuitorului de cauzare a unor vătămări corporale de orice gravitate persoanei împuter-
nicite să supraveghere ori sâ controleze procesul de trecere a frontierei de stat. în cazul
când violenţa apticatâ s-a soldat cu vătâmări corporale sau cu alte urmări care constituie
infracţiuni cu sancţiuni mai grave decât sancţiunea alin. (3) al articolului comentat, fapta
urmează a se califica prin concurs de infracţiuni.
11. Aplicarea armei ca element agravant al infracţiunii este prezentă atunci când acesta ca
obiect corespunde noţiunii de "armă" reglementat de art. 129 CP şi de Legea cu privire la
arme. Totodată, făptuitorul poate purta răspundere şi conform art. 290 CP.
12. Alineatul (4) reglementează prevederea art. 19 din Constituţia RM referitoare la dreptul
cetăţenilor străini şi al apatrizilor la azil politic. în cazul când aceştia au trecut ilegal fron-
tiera de stat pentru a cere azil poîitic în ţarâ, acţiunile lor nu se consîderă infracţiune în
sensul art. 362 CP. O asemenea tratare urmează a se aplica şi persoanelor care sunt victime
ale traficului de fiinţe umane.
584 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Practicajudiciară
Prin sentinţa Judecătoriei Ciocana din 24.12.2003, s-a reţinut corect ca trecere ilegală a fron-
tierei de stat situaţia când la 13.06.2003 cetăţeanul Republicii Moldova V.A., deplasându-se
într-un automobil împreună cu trei cetăţeni ai statului India, pe traseul or. Krasnâe-Oknî, re-
giunea Odesa, spre or. Dubăsari, au coborât din automobil inainte de punctul vamal Flatonovo,
au ocolit prin câmp punctul vamal, trecând ilegal şi frontiera de stat, după care au ieşit din nou
pe traseu şi au continuat deplasarea. Sentinţa a fost atacată pe căi ordinare cu apel şi recurs şi
s-a menţinut în vigoare (Decizia Cokgiuluipenal ai CSJ nr. Ir-a 405/04).
în cadrul efectuării urmăririi penale în cazul dat, printr-o ordonanţă a procurorului, emisă
pe baza alin. (4) art. 362 CP şi art. 285 CPP, s-a încetat urmărirea penală în privinţa celor trei
cetăţeni străini care au trecut ilegal frontiera de stat.
Instanţele de fond şi de apel au stabilit corect şi au condamnat 3 cetâţeni ai RM, care au or-
ganizat şi au efectuat la 31.03.2003 o tentativă de trecere ilegală a frontierei RM prin sectorul
de frontieră 1174 din preajma satului Tochile-Răducani, raionul Leova, peste râul Prut, în Ro-
mânia, a 16 cetăţeni ai Indiei, infracţiune care, din motive independente de voinţa lor, nu s-a
consumat, ei fiind reţinuţi de grăniceri (Decizia CSJ lra~59î/04 din 04.08.2004).
Numitul P.S., în scop de contrabandă, a trecut ilegal cu un automobil VAZ - 2106, frontiera de
stat a RM, nu prin punctul de trecere, ci prin alte locuri, în regiunea satului Izvoare, raionul
TaruUn, regiimea Odesa. Peste o săptămână, din nou, prin aceleaşi locuri a trecut Frontiera de
stat a RM cu un automobil "KAMAZ-55012" încărcat cu grâu, fapte care se consideră ca trecere
ilegală a frontierei de stat în mod repetat (Decizia CSJ nr. lca - 70/02).
Se consideră trecere ilegală a frontierei de stat săvârşită repetat fapta lui T.P., care dimineaţa,
folosind o barcă de caucîuc, a trecut ilegal în regiunea semnului nr. 1059 frontiera RM cu Ro-
mânia, apoi, peste 6 ore, folosind aceeaşi barcă, din nou a trecut ilegal din România, Frontiera
RM peste râul Prut în regiunea semnului de frontieră nr. 1062. Motivaţia condamnatului că
ar fi, în cazul reîntoarcerii în Republica Moldova după un timp relativ scurt, o infracţiune
continuâ de trecere ilegală a frontierei de stat nu are suport legal. Din moment ce făptuitorul a
trecut ilegal Hnia frontierei de stat a RM intr-o altă ţară, infracţiunea se consideră consumată.
Reîntoarcerea prin aceeaşi metodă şi acelaşi loc, indiferent de timpui ce s-a scurs de la prima
trecere ilegală a frontierei de stat, nu poate fi interpretată ca o infracţiune continuă, deoarece
fiecare trecere ilegală a frontierei de stat conţine toate elementele laturii obiective a acestei in-
fracţiuni (Decizia CSJnr. lra-272/03).
Articolul 363. Folosirea ilegală a însemnelor Crucii Roşii
Folosirea emblemeî Crucii Roşii ji a denumirii «Crucea Roşie» de căîre persoane care nu sunt împuternicite cu
acest drept, precum şi a însemnelor care pot fi confundate cu emblema Crucii Roşii, dacâ această acţtune
a avut urmări grave,
se pedepsejte cu amendă în mărime de 150 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pâna la un an.
1. Infracţiunea este prevăzută de legea penală ca urmare a obligaţiilor ce revin RM odată
ce a semnat Convenţia de la Geneva din 12.08.1949. Crucea Roşie Internaţionalâ este o
orga-nizaţie internaţională care se ocupă de problemele privind ocrotirea victimelor de
război, ameliorarea sănătăţii populaţiei, ajutorarea victimelor calamitâţilor naturale etc.
Partea specialâ 585
Societaţi naţionale de Cruce Roşie sunt înfiinţate în majoritatea ţărilor, inclusiv în Repu-
blica Moldova, care se numeşte Societatea de Cruce Roşie din Moldova, a cărei activitate
este reglementată prin prevederile Constituţiei, precum şi prin legea cu privire la folosi-
rea şi protecţia emblemei Crucii Roşii din 12.11.1999 (Monitorul Oficial nr. 145-148 din
23.12.1999).
2. Obiect al infracţiunii îl ccmstituie relaţiile sociale ce apar în procesul activităţii organelor
Societăţii de Cruce Roşie din Moidova, precum şi societăţilor internaţionak în contextul
folosirii emblemei şi denumirii de Cruce Roşie.
3. Latura obiectivâ constă în acţiuni defolosire a emblemei sau a denumirii de "Cruce Roşie"
de persoane care nu au împuterniciri de a le folosi. Emblema şi denumirea de "Cruce
Roşie" prezintă însuşiri probatorii admise în toată lumea, iar folosirea lor poate avea loc
numai cu consimţământul instituţiei mondiale ori naţionaie ale Crucii Roşii, deoarece
folosirea acestora oferă un şir de garanţii. Sunt asimilate denumirii "Crucii Roşii" şi "Se-
miluna Roşie", "Soarele Roşu", "Zeul Roşu".
Embîema, denumirea se expun sub formă de desen sau scriere imprimată ori aplicată pe
diferite obiecte (firme, ambalaje, etkhete, semn distinctiv pe vehicule etc.) care pot fi con-
siderate şi ca obiect material al infracţiunii.
4. Persoane care nu sunt împuternicite cu dreptul de folosinţă a emblemei Crucii Roşii ori
a denumirii sunt acelepepsoane care nu dispun de încuviinţarea, autorizarea sau acredi-
tarea legală acordată de una dintre autorităţile abilitate ale Crucii Roşii.
5. însemn confundabil reprezintă o imitaţie a emblemei sau denumirii de Cruce Roşie sau
asimilate acesteia (de exemplu "Semiluna Roţie"). în asemenea situaţii folosirea ilegală a
însemnelor respective poate avea loc atunci când se imită o altă formă de cruce, dar tot
roşie, pe fond de alb, sau aceeaşi formă de cruce, dar pe un roşu diferit ca nuanţă, la fel e
şi în cek ce priveşte denumirea (de exemplu: "Asociaţia de Cruce Roşie", "Liga de Cruce
Roşie" etc), deosebiri care pot trece neobservate, dar care nu corespund cu denumirile
adevărate.
6. Infracţiunea prevăzută de articolul comentat existâ dacă acţiunile ilegale ale făptuitorului
de folosire a emblemei sau denumirii de Cruce Roşie sau a însemnelor acestora s-au soldat
cu urmări grave atât pentru instituţia Crucîi Roşii, cât şi pentru alte persoane.
Prin "urmări grave" se înţelege survenirea de vătămări grave ale integrităţii corporale sau
sănătăţii ori moartea victimei, ort sinuciderea acesteia sau a rudelor apropiate ei, ori că s-a
impus stoparea activităţii instituţiei Crucii Roşii sau a altora aflate în legătură cu îndepli-
nirea atribuţîilor Crucii Roşii, precum ţi daune materiale care, conform circumstanţelor,
pot fi considerate grave.
7. Infracţiunea se consideră consumată din momentul survenirii urmărilor grave. Latura
subiectivă. Folosirea ilegală a emblemei, a denumirii ori a însemnelor Crucîi Roşii se
săvârşeşte prin intenţie directă şi indirectă.
8. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană responsabilâ, care a atins vârsta de 16 ani.
Poate fi subiect al infracţiunii persoana ce deţine o autorizaţie de folosire a emblemei ori a
denumirii de Cruce Roşie, dar pe care a folosit-o peste limitele autorizaţiei primite.
 Partea specială 587

I.
Capitolul XVIII scris, verbal sau prin mijloace tehnice de legătură unui militar sau unui grup de
militari.
Dispoziţiunea este o formă de transmîtere a misiunilor de către comandant (şef)
INFRACŢIUNI MILITARE subordo-naţilor privind chestiuni particulare. Dispoziţiunea se dă în scris sau
verbal.
3. Latura obiectivă se realizează prin refuzul de a executa un ordin cu privire la
Articolul 364. Neexecutarea intenţionată a ordinului îndatoririle
de serviciu. Expresia refuzul de a executa un ordin trebuie interpretată în sensu! de
(1) Neexecutarea intenţionată a ordinutui şefuluî, dacă aceasta a tauzat daune în proporţii considerablle In-
tereselor de serviciu, neexe-
se pedepseşte cu trimiterea într-o unitate mllitară disciplinară pe un termen de până la 2 ani sau cu închisoare cutare intenţionată a unui ordin. Neexecutarea ordinului se poate exprima atât
de până la 3 ani. printr-o
(2) Aceeaşi acţiune: inacţiune, în cazul în care făptuitorului i s-a ordonat să facă ceva, iar el refuză să
a) sâvârşită de douâ sau mai multe persoane; execute
b) soldaîă cu urmări grave,
se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 1 ani.
acest ordin, cât şi printr-o acţiune, când subordonatului i se interzice săvârşirea
(3) Acţiunile prevăzute la alin. (1) sau (2), săvârjite: unor ac-
a) petimpde război; ţiuni, dar el totuşi le săvârşeşte.
b) în condiţîi de luptă, Neexecutarea ordinului poate fi exprimată prin două modalităţi: în mod expres,
se pedepsesc cu inchisoare de la 8 la 15 ani.
deschis, când făptuitorul exprimă prin viu grai sau chiar în scris că nu va executa
(4) Neexecutarea ordinului dln neglijenţa sau din lipsâ de conştiinciozitate:
a) soldată cu urmări grave; ordinul şi nu-1 execută, şi în mod tacit, când subordonatul, fără să se exprime
b) pelimp de război; într-un anumit mod, nu execută ordinul.
c) încondiţiideluptă 4. în cazul în care subordonatul declară deschis că nu va executa ordinul primit şi
se pedepseşte cu trlmiterea intr-o unitate miiitară disciplinară pe un termen de pânâ !a 2 ani sau cu închisoare
dela2la5ani. apoi,
(5) Nu se consideră infratţiune fapta, prevăzutâ de legea penală, săvârjită întru executarea ordimilui sau imediat, trece la executarea lui nu se reţine componenţa infracţiunii de
dispoziţiei ilegale a unui jef. Răspunderea penalâ pentru prejudiciul prkînuit o poartă persoana care a dat neexecutare a
ordinul sau dispoziţia ilegalâ. ordinului. Pentru disciplina militară prezintă un pericol sporit nu atât manifestarea
(6) Persoana care a săvârşit o infracţiune intenţionată întru executarea ordinului sau dispoziţiei vâdit lîegale făţişâ
poartă râspundeie penaiă In temeiuri generaJe. Neexecutarea ordinuluî sau dispoziţiei ilegale exdude
(verbală sau în scris) a hotărârii făptuitorului de a nu executa ordinul, cât mai ales
râspunderea penală.
faptul
neexecutării acestui ordin, indiferent dacă făptuitorul şi-a făcut cunoscută sau nu în
Neexecutarea ordinului constă în refuzul direct de a executa ordinul şefului, precum şi
mod
altă neexecutare intenţionată a ordinului.
expres, făţiş această hotărârei în realitate, din punct de vedere penal, refuzul de a
După situaţia de serviciu şi după gradele miiitare pe care le deţin, unii militari în raport executa
cu alţii pot fi şefi sau subordonaţi şefii, cărora militarii le sunt subordonaţi pe linie de im ordirt (în sensul de comunicare a hotărârii făptuitorului de a nu da curs
serviciu, (ie şi temporar, se numesc şefi direcţi. Şeful direct, cu funcţia imediat superioară ordinului)
unui subordonat, se numeşte şef nemijlocit. Militarii care după situaţia lor de serviciu şi reprezintă doar faza oratorie a infracţiunii, care nu intră sub incidenţa legii penale
după gradul militar nu sunt în raport cu alţi militari şefi sau subordonaţi pot fi superiori {a se
sau inferiori. Dacă militarii care nu sunt subordonaţi reciproc îndeplinesc in comun înda- vedea stadiîle activităţii infracţionale}. Dacă refuzul verbal sau în scris ar constitui
toririle de serviciu, când relaţiile lor de serviciu nu sunt determinate de comandant (şef), actul
atunci superiorul după funcţie, iar în funcţii egale - superiorul după gradul militar este de executare, infracţiunea s-ar consuma chiar în acel moment, fiind irelevant dacă
considerat şef. Şeful are dreptul să dea ordine subordonatului şi să ceară executarea lor. ulterior
Subordonatul este obligat să execute necondiţionat ordinele şefului. După executarea ordi- făptuitorul a executat sau nu ordinul.
nului el poate să înainteze o reclamaţie şefului ierarhic superior în cazul in care consideră 5. Daună (proporţii) considerabilă, adică consecinţele infracţiunii, constă într-o
că faţă de el s-a procedat injust.
stare de
Ordinul în sensul analizat este de două feluri: ordin şi dispoziţjune. Ordinul este o dispo- pericol gravă, exprimată prin nerespectarea raportului de subordonare, prin
ziţiune a comandantului (şefului) adresată subordonaţilor, care cere executarea unor ac- atingerea
ţiuni, respectarea unor reguli sau stabileşte o ordine sau o situaţie. Ordinul poate fi dat în adusă ordinii şi disciplinei militare.
6. Consumarea infracţiunii are loc în momentul depăşirii termenuiui îndeplinirii
unei ac-
ţiuni nea ţi disciplina militară.
ordo 7. Latura subiectivă. Neexecutarea intenţionată a ordinului şefului, din punct de vedere
nate voli-
şi,
tiv, se săvârşeşte cu vinovăţie intenţionată. Motivul şi scopul nu au relevanţă la
resp
calificarea
ectiv
infracţiunii.
, în
mom8. Conform alin. 5 art. 364 CP, nu se consideră infracţiune fapta persoanei prevăzută de
entul legea
săvâ penală întru executarea ordinului sau a dispoziţiei îiegale a unui şef milîtar.
rşirii Răspunderea
unei penală pentru prejudiciul pricinuit o poartă persoana care a dat ordinul sau
acţiu dispoziţia
ni ilegală. Aceste prevederi ale legii sunt aplicabile în cazul în care persoana, executând
contr un
are ordin ilegal, a săvârşit o infracţiune din imprudenţă. Prevederile art. 264 alin. 5 CP
ordî repre-
nulu zintă o circumstanţă specială ce înlătură caracterul penal al faptei săvârşite, baza
i acestei
când circumstanţe constând în ordinul superiorului.
acest
9. însă în cazurile în care subalternui a săvârşit o infracţiune intenţionată, cu bună-
a
ştiinţă,
inter
întru executarea ordinului sau a dispoziţiei ilegale, el va purta răspundere penală in
zice
te-
o
raeiuri generale ca autor al infracţiunii, iar cel care a dat ordinul - ca instigator la
asem
infrac-
enea
acţiu
ne.
Anu
me
în
acest
mom
ent
se
prod
uce
urma
rea
peric
u-
loasă
a
fapte
i,
adic
ă
stare
a de
peric
ol
pentr
u
ordi
588 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Partea s p e c i a l ă
ţiunea dată. Aceste prevederi sunt reglementate de alin. 6 art. 364 CP, care mai stipulează
că neexecutarea ordinului sau a dispoziţiei ilegale exclude răspunderea penală.
10. împrejurările care agravează răspunderea penală sunt indicate în alin. 2 şi 3 art. 364 CP,
ele fiind: săvârşirea infracţiunii în grup de persoane, cauzarea prin infracţiune a unor
consecinţe grave, săvârşirea infracţiunii în timp de război sau în condiţii de luptă.
11. Săvârşirea infracţiunii în grupdepersoanearelocîncazulîncareordinulafost dat unui
colectiv de subordonaţi, şi două sau mai multe persoane din acest colectiv, cu intenţie,
împreună sau in comun, prin acţiuni coordonate, nu execută acest ordin. Pentru existenţa
acestei agravante nu este necesară o înţelegere prealabilă, expresă, între participanţi. în-
Privitor la această componenţă de infracţiune nu există practică judiciară.
ţelegerea poate fi şi tacită, exprimată prin coordonarea tăinuită a acţiunilor lor. De exem-
plu, în cazul unui ordin coiectiv, grupul întreg nu-1 execută, aflându-se impreună, având
cunoştinţă unul de acţiunile sau inacţiunile altuia.
Nu e prezentă o asemenea agravantă în cazul în care doi sau mai mulţi subordonaţi nu vor
executa ordinul comuti de sine stătător, aflându-se în locuri diferite şi neavând cunoştinţă
unul de acţiunile sau inacţtunile altuia.
12. Cauzarea prin infracţiune a unor consecinţe grave se stabileşte în fiecare caz în parte,
ţinându-se cont de toate împrejurările săvârşirii faptei. Consecinţe grave pot fi conside-
rate zădărnicirea unor măsuri privind asigurarea capacităţii de luptâ a unităţii militare,
zădărnicireasarcinii deluptă, survenireadejertfeomeneşti.distrugerea sau deteriorarea
tehnicii militare, pricinuirea unor daune materiale în proporţii mari etc. Pentru reţine-
rea acestei agravante în faptele militarului este necesară existenţa legăturii cauzale între
săvârşirea infracţiunii şi consecinţele prejudiciabile survenite.
13. Timpul de război începe din momentul declarării stării de beligeranţă sau o dată cu în-
ceperea de facto a acţiunilor militare şi se sfârşesc în ziua şi îa ora încetării de facto a
acţiunilor militare. In cazul în care trupe sau grupe înarmate atacă sau invadează prin
surprindere teritoriul Republicii Moldova, organele locale ale administraţiei militare sunt
obligate să ia toate mâsuriie pentru respingerea atacurilor, fără a aştepta dedararea răz-
boiului.
Prin condiţii de luptă se înţelege afiarea unitâţii (subunităţii) militare în condiţii nemijlo-
cite de pregătire de luptă sau îrs condiţii de ducere nemijlocită a luptei (operaţiei de luptă).
Condiţii de luptă pot fi atât în timp de război, cât şi în timp de pace, când unitatea (sub-
unitatea) militară ripostează atacului armat asupra hotarelor ţării.
14. Neexecutarea ordinului ca rezultat al atitudinii negiijente sau neconştiincioase faţă de
el este prevăzută ca o infracţiune distinctă în alin. 4 art. 364 CP şi componenţa ei se
deosebeşte de infracţiunea de neexecutare intenţionată a ordinului şefului, examinată
anterior, doar prin latura obiectivă şi prin cea subiectivă.
15. Latura obiectivă a acestei infracţiuni se exprimâ prin neexecutarea ordinului sau execu-
tarea lui neglijentă, fapte care duc la cauzarea unor consecinţe grave ori sunt săvârşite
în timp de război sau în condiţii de luptă, lipsind caracterul făţiş sau deschis al faptelor
prevăzute de neexecutarea intenţionată a ordinului şefului. Lipsesc, de asemenea, acţiu-
nile demonstrative, care ar adeveri nedorinţa subatternului de a se supune ordinelor sau
dispoziţiunilor şefului.
16. Latura subiectivă a acestei infracţiuni se caracterizează prin vinovăţie neintenţionată,
prin imprudenţă. în acest caz, făptuitorul nu a prevăzut posibilitatea neexecutării ordinu-
589
lui, cu toate că putea şi trebuia s-o prevadă (neglijenţa criminală) sau a prevăzut posibili-
taîea neexecutării ordinului, dar s-a bazat uşuratic pe nişte împrejurări, prin intermediul
cărora ordinul ar putea fi executat, însă aceste împrejurări n-au survenit (sau au survenit)
şi în legătură cu aceasta ordinul n-a fost executat (încrederea în sine exagerată).
Noţiunile consecinţe grave, timpul de război, condiţiile de luptă au fost analizate deja şi
expresiile lor sunt similare şi în cazul componenţei de infracţiune analizate.
Practica judiciară
a) după situaţia de serviciu ş\ după gradele pe care le deţin, unii militari în raport cu
atţii pot fi şefi sau subordonaţi. (Art. 33 al Regulamentului serviciului interior al For-
ţelor Armate ale Republicii Moldova, aprobat prin Decretul Preşedintelui Republicii
Moidova nr. 322 din 6.10.1995 (în continuare, Regulamentul serviciului interior);
b) Parlamentul asigură reglementarea legislativă şi exercită controlul parlamentar în
domeniul apărării naţionale în formele şi în limitele prevăzute de Constituţie. Parla-
mentul are următoarele atribuţii: d) declarâ starea de asediu sau de război (art. 24 al
Legii nr. 345 din 25.07.2003 cu privire la apărarea naţională);
c) Alin. 1: Faptul că o infracţiune care ţine de competenţa Curţii a fost comisă la ordinul
uni guvern, al unuf superior, militar sau civil, nu exonerează persoana care 1-a comis
de responsabilitatea sa penală, dacâ: a) această persoană n-a avut obligaţia legală de
a se supune ordineior guvernului sau superiorului în cauză; b) această persoană nu
a ştiut că ordinul era ilegal; c) ordinul nu era vădit ilegal, alin. 2: în scopurile acestui
articol, ordinele de săvârşire a infracţiunilor de genocid sau a infracţiunilor contra
omenirii sunt totdeauna vădit ilegale ţart. 33 al Statutului Curţii Internaţionale Pena-
le (în continuare - CIP) de la Roma din 1998).
Articolul 365. Opunerea de rezîstenţă şefului sau constrângerea acestuia ia
încălcarea obligaţiilor de serviciu
(1) Opunerea de rezistenţă ţefulul, unei alte penoane care indeplineţte obligaţlile legate de serviciul militar
sau constrângerea lor la incăkarea acestor obligaţii
se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani.
(2) Aceleaşi acţiuni:
a) săvârşite de două sau mai multe persoane;
b) săvârştte cu aplkarea armei;
c) soldate cu urmâri grave
se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani.
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(l) sau (2):
a) însoţite de omorul intenţionat al şefului sau al uneialte persoane caremdcptineşte ob!iga[ille legate
de serviciul militar;
b) săvârţitepetimpderăzboi;
c) săvârşiteincondiţiideluptâ,
se pedepsesc cuînchisoare de la 15 la 25 de ani sau cu detenţiune pevfaţă.
1. Gradul prejudiciabil al acestei infracţiuni constâ în faptul câ vinovatul se opune deschis şi
cu perfidie activităţii de serviciu a şefilor militari sau a altui militar, activitate exercitatâ
590 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
în interesul ordinii militare cu scopul încetârii sau schimbării caracterului ei legal. Aceste
acţiuni ale vinovatului împiedică, iar uneori fac imposibilă exercitarea normară a activi-
tăţii de serviciu a persoanelor indicate, subminează autoritatea lor.
2. Obiectul nemijlocit al infracţiunii îl constituie sistemul de subordonare militară, care
asigură atât activitatea de serviciu militară normală a comandanţilor (şefilor) militari sau
a altor persoane care execută obligaţiuni legate de serviciul militar, cât şi viaţa şi sănătatea
acestor persoane.
Astfel, această infracţiune are două obiecte de atentare: unul principal şi unul secundar.
Obiectul principal îl constituie sistemul de subordonare militară, iar cel secundar - viaţa
şi sănătatea comandanţilor (şefilor) militarî sau a altor persoane care execută obfigaţiuni
legate de serviciul militar.
3. Latura obiectivă se exprimă prin acţiuni active. în art. 365 CP sunt conexate două compo-
nenţe de infracţiune, care se deosebesc prin latura lor obiectivă: a) opunerea de rezistenţă
şefului, precum şi unei alte persoane care exercită îndatoririle legate de serviciul militar;
b) constrângerea persoanelor la încălcarea acestor îndatoriri.
Opunerea de rezistenţă şi constrângerea adeseori se săvârşesc cu aplicarea violenţei asupra
şefului sau asupra altor persoane care execută obligaţiuni legate de serviciul militar, ceea
ce sporeşte substanţial gradul prejudiciabil al acestor fapte.
4. Alte persoane care execută obligaţiuni legate de serviciul militar pot fi atât militarii care
exercită serviciu de gardă (santineîă etc), patrulă sau serviciu de zi {militarul de serviciu
pe companie, pe batalion etc), cât şi alţi militari care îndeplinesc obligaţiuni concrete
legate de serviciul militar.
5. Opunerea de rezistenţă constâ în acţiuni îndreptate spre împiedicarea şefului, precum ţi a
unei alte persoane care exercită îndatoririle legate de serviciul militar să-şi îndeplineascâ
obligaţiunile lor statutare. La opunerea de rezistenţă vinovatul încearcă să nu permită per-
soanei să-şi exercite obligaţiunile militare, funcţionale, nu-i dă posibilitatea să acţioneze
în situaţia concretă în conformitate cu legislaţia în vigoare, regulamentele militare sau
ordinele superiorului. Opunerea de rezistenţă presupune formularea faţă de şef (sau faţă de
alte persoane) a unor cerinţe concrete de săvârşire sau nesăvârşire a unor anumite acţiuni
contrare interesului de serviciu. Opunerea de rezistenţă poate fi săvârşită numai în timpul
exercitârii de către şef sau de către altă persoană a obligaţiunilor legate de serviciul militar.
6. Opunerii de rezistenţă îi premerg, de obicei, unele încălcări de disciplină militară sau ale
ordinii publice din partea militarufui, iar opunerea este o reacţie de răspuns la acţiunile
legitime ale şefului sau ale altei persoane, îndreptate spre persecutarea acestor încălcări.
Opunerea de rezistenţă în aceste cazuri poate fi săvârşită atât de militarul care încalcă
disciplina, cât şi de alţi militari aflaţi la locul săvârşirii acestor încălcări de disciplinâ.
Opunerii de rezistenţă îi pot premerge acţiuni de neexecutare a ordinului. In acest caz,
acţiunile de neexecutare intenţionată a ordinului trec într-o atentare mai gravă la sistemul
de subordonare militară, iar acţiunile fâptuitorului sunt calificate în temeiul art. 365 CP.
7. Constrângerea constă în silirea şefului sau a altei persoane să încalce obligaţiunile legate
de serviciul militar, să săvârşească acţiuni ilegale în interesu] celui care constrânge sau
sâ acţioneze în detrimentul intereselor de serviciu. De exemplu, vinovatul constrânge
şeful sau altă persoanâ, aplicând violenţa psihică sau fizică, să nu denunţe faptele ilegale
săvârşite de el.
Partea specială 591
La opunerea de rezistenţă vinovatul, prin acţiunile sale, nu dă şefului sau altei persoane
posibilitatea să-şi îndeplinească obligaţiunile de serviciu, iar prin constrângere el încearcă
sâ silească aceste persoane să acţioneze contrar intereselor de serviciu.
Constrângerea poate fi aplicată în legătură cu activitatea de serviciu a şefului sau a altei
persoane atât în timpul exercitării acestei activităţi, cât ş'i în legătură cu activităţi care
urmau sau puteau să urmeze.
8. Violenţa fizică sau psihică (ameninţări cu pricinuirea leziunilor corporale, cu moartea
etc.) în privinţa şefului, în legătură cu nemulţumirea militarului de acţiunile legale, de
serviciu ale şefului, fără formularea unor cerinţe concrete, nu poate fi considerată con-
strângere. Asemenea acţiuni pot fi calificate în temeiul art. 367 sau 368 CP sau ca opunere
de rezistenţă.
9. Opunerea de rezistenţă sau constrângerea se consideră infracţiune consumată din mo-
mentul opunerii de rezistenţă sau al constrângerii, independent dacă a reuşit făptuitorul
să împiedice executarea de către şef sau altă persoană a obligaţiunilor sale de servkiu
militar sau să-1 silească să săvârşească acţiuni sau inacţiuni în interesul lui sau n-a reuşit.
10. Latura subiectivă. Acţiunile făptuitorului la opunerea de rezistenţă sau constrângere se
caracterizează prin intenţie directă. La opunere de rezistenţă făptuitorul are scopul de a
nu da voie şefului sau ajtei persoane să-şi îndeplinească obligaţiunile de serviciu militar,
iar la constrângere - să-1 silească să încake aceste obligaţiuni şi să săvârşească acţiuni
contrare intereselor de serviciu. Atitudinea psihică a făptuitorului faţâ de consecinţe poa-
te fi atât intenţionată (de exemplu, cauzarea intenţionată de leziuni corporale), cât şi din
imprudenţă (de exemplu, cauzarea din imprudenţă a morţii).
11. Subiect al infracţiunii poate fi orice militar, chiar şi cel care nu este subordonat persoanei
căreia i se opune rezistenţă sau care este constrânsă, cn condiţia că acţiunile infracţionale
se săvârşesc in privinţa persoanei care-şi îndeplineşte obligaţiunile de serviciu militar.
12. împrejurările care agravează răspunderea penală sunt indicate în alin. 2 şi 3 art. 365 CP:
sâvârţirea infracţiunii în grup de persoane, cu utilizarea armei, cauzarea prin infracţiune
a unor consecinţe grave, însoţite de omor intenţionat, săvârşirea infracţiunii în timp de
război sau în condiţii de luptă.
Despre săvârşirea infracţiunii în grup de persoane a se vedea art. 364 CP.
13. Săvârşirea infracţiunîi cu uîilizarea armei. Noţiunea de armă este dată în art. 129 CR
Totuşi, noţiunea de armă datâ în acest articol este prea generală şi nu poate exprima con-
cret noţiunea de armă dată în art. 365. Această noţiune este concretizată in p. 27 al HP CSJ
nr. 5 din 6 iulie 1992, conform căreia armă se consideră armele de foc ţi cele reri, precum şi
armele de acţiune explozivă. în doctrina penală se dă o desfăşurare mai largă a noţiunii de
armă, considerându-se că acestea sunt obiecte special destinate pentru nimicirea ţintelor
vii: armele din dotare militarâ, cum ar fi pistolul-automat, miEraliera, revolverul, baioneta
etc, precum şi alte arme de foc sau arme albe, confecţionate industrial sau individual
(arma de vânâtoare, cuţite de vânătoare etc).
Folosirea altor obiecte.de uz casnic sau cu altă destinaţie (cuţit de bucătărie, topor, vergea
de Iemn sau de metal etc.) la opunerea de rezistenţâ sau constrângere nu serveşte drept
bază de calificare a acţiunilor făptuitorului în temeiul art. 265 alin. 2 lit. b) CP.
14. Săvârşirea infracţiunii cu utilizarea armei înseamnă folosirea efectivă a armei pentru in-
fluenţarea fizicâ sau psihică asupra şefului sau asupra altei persoane care-şi îndeplinesc
592 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
obligaţiunile de serviciu militar. Ameninţarea deschisă cu arma de asemenea se consideră
utilizarea ei. Prin aceste acţiuni fâptuitorul influenţează psihic asupra şefului sau asupra
altei persoane, îi paralizează voinţa şi în aşa fel înlesneşte atingerea scopurilor sale crimi-
nale. Totuşi, nu se consideră că infracţiunea este săvârşită cu utilizarea armei în cazul în
care făptuitorul, având asupra sa arma, opune rezistenţă sau constrânge fără ca să aplice
sau sâ ameninţe cu aplicarea armei,
15. Cauzarea urmărilor grave (a se vedea art. 364). Se mai consideră că au fost pricinuite ur-
mări grave cauzarea de lovituri, cauzarea intenţionată sau din imprudenţă a vătămărilor
corporale uşoare, medii, sau cauzarea din imprudenţă a vătămărilor corporale grave sau
a morţii. Opunerea de rezistenţâ sau constrângerea însoţită de cauzarea intenţionată a
vătămărilor corporale grave, întrunind condiţiile alin. 2 sau 3 art. 151 CP, se calificâ în
temeiul art. 365 alin. 2 lit. c) în concurs cu art. 151 alin. 2 sau 3 CR
16. Opunerea de rezistenţă sau constrângerea însoţîtă de omorul intenţionat al superiorului
sau al unei alte persoane care îşi îndeplineşte îndatoririle iegate de serviciui militar sau
tentativa de omor a acestor persoane se cuprinde în alin. 3 art. 365 CP şi calificarea supli-
mentară în temeiul art. 145 CP nu este necesară.
17. Despre săvârşirea infracţiunii în timp de război sau in condiţii de luptă a se vedea art. 364 CR
Practica judîcîară
Privitor la această componenţâ de infracţiune nu există practică judiciară.
Articolul 366. Insultarea militarului
(1) Insulta adusă şefuluî de către subaitern, precum ţi subalternuiui de către ţef, in timpul mdeplînirii
obligaţiilor legate de servkiul militar,
se pedepseşte cu trimiterea inîr-o unitate militară disciplinară pe un termen de pâna la 2 ani sau cu închisoare
de până la 3 ani.
(2) Aceeaţi acţiune săvârşită:
a) petjmpde râzboi;
b) încondiţiideluptă
se pedepsejte cu închisoare de la 2 la 5 ani,
1. Regulamentele militare prevăd reguli stricte de relaţii între militari, inclusiv reguli dt
politeţe militară, de comportare şi de salut militar. Art. 66 al Regulamentului serviciului
interior al Forţelor Armate obligâ militarii să fie în permanenţă exemple de înaltă culturâ,
modestie şi cumpătare, să păstreze cu sfinţenie onoarea militară, să-şi apere demnitatea
şi să stimeze demnitatea celorlalţi. La rândul lor, şefii (comandanţii) sunt obligaţi să dea
dovadă de tact şi atenţie faţă de subordonaţi, să nu admită faţă de ei grosolănii, să respecte
demnitatea lor personală.
2. Insulta între particulari nu este prevăzută ca infracţiune în Partea specială a CP. Prin in-
sultă se înţelege înjosirea intenţionată a cinstei şi demnităţii persoanei prin acţiune, verbal
sau în scris.
Fapta de insultă a superiorului de către inferior sau a inferiorului de către superior este
incriminată însă în grupul de infracţiuni militare în art. 366 CP. Această insultă este,
Partea s p e c i a l ă 593
aşadar, o faptă mult mai gravă, care aduce atingere ordinii şi disciplinei militare, creând
o stare de pericol pentru capacitatea de apărare a ţării. Această faptă nu constituie
numai o violenţă sau o atingere a demnităţii unei persoane, o simplă manifestare a lipsei
de res-pect a militarului faţă de superiorul (subalternul) său, ci o gravă abatere de la
respectarea ordinii şi disciplinei militare.
3. Obiectul nemijlocit (principal) al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale ale căror exis-
tenţă şi dezvoltare sunt asigurate prin menţinerea ordinii şi disciplinei militare, sub as-
pectul atitudinii respectuoase a subalternului (superiorului) faţă de superior (subaltern).
Această infracţiune are şi un obiect secundar: cinstea şi demnitatea superiorului (sub-
alternului).
în cazul insultei prin lovire a inferiorului de către superior, obiectul material îl constituie
corpul inferiorului, asupra căruia s-a efectuat acţiunea de lovire.
4. Latura obiectivă constă din acţiuni active de insultă a superiorului (subalternului) de către
subaltern (superior). Explicaţia noţiunilor subaltern şi şef a se vedea la art. 365 CP.
Art. 366 CP conţine două componenţe de infracţiuni distincte: a) insulta adusă şefului de
către subaltern, b) insulta adusă subalternului de către şef.
5. Insulta adusâ şefului de către subaltern se exprimă prin înjosirea intenţionată a cinstei şi
demnităţii şefului de cqlresubaltern prin acţiune, verbal sau în scris. Ea poate fi exprima-
tâ prin cuvinte, desene, scrisori, pancarte, acţiunî ce înjosesc demnitatea şefului militar,
cum ar fi aruncarea în noroi sau deteriorarea uniformei militare etc.
6. Insulta adusă subalternului de către şef se exprlmă prin înjosirea intenţionată a cinstei şi
demnităţii subalternului de către şef prin acţiune, lovire, verbal sau în scris. în cazul lo-
virii subalternuiui de către şef, infracţiunea dată va fi reţinută doar în cazul în care aceste
loviri nuaupricinuitieziunicorporale. încazulpricinuiriidevătămăricorporale(uşoare,
medii sau grave}, acţiunite şefului militar vor fi calificate ca exces de putere sau depăşirea
atribuţiilor de serviciu (art. 370 CP).
7. în cazul lovirii sau cauzării de vătămări corporale şefului de către subaltern, acţiunile
acestuia din urmă vor fi calificate în temeiul art. 368 CP,
8. Timpul săvârşirii faptei are importanţă la calificarea infracţiunii: în cazul săvârşirii in-
fracţiunii în timp de război sau în condiţii de luptă, fapta va avea un caracter agravat şi va
fi calificatâ conform art. 367 alin. 2 CP (noţiunile timp de război, condiţii de luptă au fost
explicate în comentariul art. 264 CP).
9. Latura subiectivă. Acţiunile făptuitorului se caracterizează doar prin intenţie directă.
Făptuitorul are scopul de a sâvârşi acte de violenţă sau o atingere a demnităţii, o manifes-
tare a lipsei de respect faţă de superiorul (subalternul) său şi o gravă abatere de la ordinea
şi disciplina militară.
10. Subiect al infracţiunii poate fi subalternul sau şeful militar (noţiunile subaltern, şef mili-
tar au fost explicate în comentariul art. 364 CP).
Practica judiciară
a) Fapta militarilor în termen A şi B (gradul militar: sergenţi inferiori) de a aplica lovituri,
în timpul exercilârii serviciului miliiar, altor militari subalterni, cauzându-le dureri fizice,
constiluic componenţa de infracţiune prevăzută de art. 366 alin. 1 Cod penal, ca insulta adusâ
594 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
subalternului de către şef în timpul îndeplinirii obligaţiilor legate de serviciul militar (Sentinţa
Judecătoriei Militare nr. 1-79/2003, Decizia Curţti de Apel Chişinău nr. la-36/2003).
b) Fapta militarului pe bazâ de contract C. (gradul militar: locotenent-major) de a aplica 2
lovituri cu palma peste faţă şi o lovitură cu piciorul peste spate, în timpul exercitării serviciu-
lui militar, subalternului sâu, militarului in termen M.C. (gradul militar: soldat), cauzându-i
dureri fizice, constituie componenţa de infracţiune prevăzută de art. 366 alin. 1 Cod penal, ca
insultă adusă subalternului de către şef în timpul îndeplinirii obligaţiilor legate de serviciul
militar (Sentinţa Judecătoriei Militare nr. 1-16/2004).
c) Fapta militarului în termen Z., comandantul de grupă (gradul militar: soldat) de a aplica 2
lovituri cu un obiect de lemn peste cap, în Eimpul exercitării serviciului militar, subalternului
său, militarului în termen B. (gradul militar: soldat), cauzându-i dureri fizice, constituie com-
ponenţa de infracţiune prevăzută de art. 366 alin. 1 Cod penal, ca insultă adusă subafternului
de către şef în timpul îndeplinirii obligaţiilor legate de serviciul militar (Sentinţa Judecătoriei
Militare nr. 1-77/2003).
d) Fapta militarilor în termen C. şi B. (gradul militar: soldaţi) de a aplica lovituri cu pumnul
şi palma peste cap şi faţă, în timpul exercitării serviciului militar, superiorului lor, militarului
în termen V. (gradul militar: sergent-inferior), cauzându-i dureri fizice, constituie componenţa
de infracţiune prevăzută de art. 244 Cod penal, în redacţia Legii din 12.03.1961 (art. 366 alin. 1
Noul Cod penal), ca insultă adusă şefului de către subaltern în timpul îndeplinirii obligaţiilor
legate de serviciul militar (Sentinţa Judecătoriei Militare nr. 1-55/2002).
ArticoluJ 367. Ameninţarea şefului
(1) Ameninţarea şefuiui cu moartea, cu vătămarea integrităţii corporafe sau a sănllăţii ori cu bătaia în timpul
îndeplinlrii obJfgaţiifor legaîe de serviciul mililar
se pedepseşte cu trimiterea intr-o unitate militară disciplinară pe un termen de până la 2 ani sau cu închisoare
de Ja 2 la 5 ani.
(2) Aceeaji acţiune săvârşitâ:
a) pe timpde război;
b) în condiţii de luptâ
se pedepseşte cu închisoare de la S la 10 anl.
1. Obiectul nemijlocit al infracţiunii îl constituie sistemul de subordonare militară stabilit
în Forţele Armate. Infracţiunea dată prevede ameninţarea doar a şefului militar (după
funcţie sau grad militar, a se vedea art. 364 CP). Ameninţarea altor militari (care nu sunt
şefi), în legăturâ cu îndeplinirea de către ei a obligaţiunilor serviciului militar, ameninţare
exercitată ca mijloc de opunere de rezistenţă sau constrângere a acestor persoane ca să-şi
încalce obligaţiunile militare, va fi calificată în temeiul art. 365 CP.
2. Latura obiectivă constă din acţiuni active de ameninţare a şefului militar cu moartea,
cu vătămarea integrităţii corporale sau a sănâtăţii ori cu aplicarea de lovituri. Prîn ame-
ninţare a şefului se înţelege înspăimântarea comandantului (şefului) militar cu aplicarea
asupra lui a violenţei în legătură cu activitatea lui de serviciu. Ameninţarea trebuie să fie
reală, să aibă bază obiectivă de a înspăimânta ori speria şeful militar. Realitatea ame-
ninţării se exprimă prin posibilitatea survenirii consecinţelor ameninţării în momentul
ameninţării sau în viitorul apropiat. Nu poate fi considerată reală ameninţarea care în
realitate nu poate fi realizată. De exemplu, subalternul ameninţă şeful că în caz de război îl
Partea specialâ 595
va împuşca. Totuşi, dacă subalternul ameninţă şeful că în timpul când va intra în exercita-
rea serviciului de gardă va primi armă şi va aplica violenţă asupra lui, această ameninţare
poate fi considerată realâ.
3. Ameninţarea poate fi exprimată verbal, în scris sau în altă formă. Ea poate fi exprimată
in timpul exercitării de către şef a obligaţiunilor de serviciu sau în afara lor, în public sau
tet-â-tet, ea poate fi transmisă şefului prin intermediul terţelor persoane.
4. Dacă ameninţarea se realizează prin aplicarea violenţei asupra şefului militar, acţiunile
făptuitorului sunt calificate în temeiul art. 368 CP sau, în cazul cauzării intenţionate a
morţii şefului - pe baza art. 368 CP în concurs cu art. 145 CP. Componenţa infracţiunii
examinate este formală.
5. Ameninţarea şefului militar, în sensul art. 367 CP, trebuie să constea în ameninţarea lui cu
moartea, cu vătămarea integrităţii corporale sau a sănâtâţii ori cu aplicarea de lovituri. Nu
este considerată ameninţare în sensul art. 367 CP ameninţarea cu distrugerea sau deterio-
rarea averii şefului militar, cu aplicarea violenţei faţă de rudele sau persoanele apropiate
lui, cu răspândirea unor date defăimătoare etc.
6. Latura subiectivă se exprimâ prin intenţie directă. Ameninţând şeful militar, subalternul
doreşte sâ-1 înspăimânte şi, prin aceasta, să influenţeze exercitarea de către el a obligaţiu-
nilor de serviciu.
7. Motivul ameninţării constă în nemulţumirea subalternului de activitatea de servictu a
şefului militar sau de unele acţiuni concrete de serviciu.
8. Ameninţarea şefului constituie infracţiune dacă ea este exprimată în legătură cu activi-
tatea legală, regulamentară a lui. Ameninţarea în legătură cu acţiunile ilegale ale şefului
militar nu poate fi considerată infracţiune prevăzută de art. 367 CP.
9. Nu constituie infracţiunea dată ameninţarea cu moartea, cu vătămarea integrităţii corpo-
rale sau a sănătăţii ori cu aplicarea de lovituri în legătură cu relaţiîle ostile, care nu sunt
condiţionate de obligaţiunile de serviciu ale şefului militar. Aceste acţiuni, după caz, pot fi
calificate în temeiul art. 155 CP, dacâ şeful a fost ameninţat cu moartea sau cu vătămarea
gravă a integrităţii corporale sau a sănâtâţii.
10. Subiect al infracţiunii poate fi orice subaltern militar (noţiunea de subaltern militar a fost
explicată în comentariul art. 364 CP).
11. împrejurările care agraveazâ răspunderea penală sunt indicate în alin. 2 art. 367 CP:
săvârşirea infracţiunii în timp de război sau în condiţii de luptă (noţiunile timp de război,
condiţii de luptă au fost explicate în comentariul art. 365 CP).
Practicajudiciară
Privitor la această componenţă de infracţiune nu există practică judiciară.
Articolul 368. Acte de violenţă săvârşite asupra şefului
(1) Vâtâmarea Intenţionată uţoară a integfitâţii corporale sau a sănătăţii ori lovifea jefulul tn timpul când
acesta îndeplineţte obligaţiile legale de serviciul miiitar se
pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani. (2} Aceleaşiacţiuni:
596
CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
3) sâvârşite de douâ sau mai multe persoane;
b) săvârjite cu aplicarea armei;
c) soldate cu urmări grave;
d) săvârţite pe timp de război;
b) săvârşiteîn condiţii de lupta
se pedepsesc cu închisoare de la 6 la 15 ani.
1. Acţiunile de violenţă, săvârşite asupra şefului, căruia subalternul, în conformitate cu
regulamentele militare, este obligat să-i poarte respectul şi pe care trebuie să-1 apere în
luptă, constituie una dintre cele mai grave încălcări ale disciplinei militare, încălcare ce
împiedkă exercitarea de către şeful militar a obligaţiunilor saie legate de serviciul militar;
ele cauzează, de asemenea, daună sănătăţii lui. în majoritatea cazurilor actele de violenţă
săvârşite asupra şefului sunt dictate de motive de râzbunare pentru cerinţele legale ale
şefului faţă de subalterni {noţiunile şef şi subaltern au fost explicate în comentariul art.
364 CP).
2. Obiectul juridic principal H constituie sistemul de subordonare militară şi disciplina
militară, iar obiectul juridic secundar - integritatea corporaiă sau sănătatea persoanei.
Vinovatui, în acest mod, atentează la reîaţiile de subordonare militară, cauzând daună
sânătăţii persoanei (şefului). Dacă între făptuitor şi victimă în momentul săvârşiriî actelor
de violenţă lipseau relaţiile de subordonare militară, acţiunile făptuitorului sunt calificate
în temeiul art. 369 CP. Nu sunt califkate în îemeiul art. 368 CP acţiunile violente aie făp-
tuitorului în legâtură cu îndeplinirea de către victimă, fostul şef militar, a obligaţiunilor
sale de serviciu dacă în momentul aplicării violenţei (săvârşirii infracţiunii) acesta nu mai
este şef. Asemenea infracţiuni sunt calificate, după caz, conform art. 145 alin. 3 lit. e), ori
art. 151 alin. 2 lit. d), ori art. 152 alin. 2 lit. d), ori art. 154 alin. 2 lit. d), ori art. 153 CP.
3. Latura obiectivă a infracţiunii'se realizează prin aplicarea violenţei nepericuloase pentru
viaţa şefului militar, exprimată prin vătămarea intenţionată uşoară a integrităţii corpora-
le sau a sănătăţii ori lovirea şefului în timpul în care acesta îndeplineşte obligaţiunile lega-
te de serviciul militar. îndeplinirea de câtre miiitari a îndatoririlor de serviciu presupune:
participarea la acţiuni mitîtare; executarea funcţiilor de serviciu; executarea serviciuiui
de alarmă, participarea la aplicaţii; aflarea pe teritoriul unităţii militare în timpul de ser-
viciu stabilit de orarul zilnic sau dacă aceasta o cere necesitatea de serviciu; aflarea în mi-
siune sau la tratament; deplasarea tur-retur la locul de serviciu sau de tratament; aflarea
la concentrări militare; aflarea în prizonierat (cu excepţia cazurilor de predare benevolă),
în calitate de ostatic, de persoană internată; în cazurile apărării vieţii, sănătăţii, onoarei şi
demnităţii persoanei, acordării ajutorului organelor de drept etc.
4. Modul de aplicare a actelor de violenţă nu are relevanţă la calificare, însă poate fi luat în
consideraţie la aplicarea pedepsei.
Numărul şi caracterul loviturilor aplicate şefultii in timpul când acesta îndeplineţte obli-
gaţiunile iegate de serviciul militar nu are reievanţă la calificarea infracţiunii, de ele poate
ţine cont la numirea pedepsei făptuitorului.
5. In cazul aplicării violenţei care s-a soldat cu cauzarea de vătămări corporale medii şi
grave, acţiunile făptuitorului sunt calificate în temeiul art. 368 alin. 2 lit. c) CP (noţiunea
vâtămări corporale medii şi grave a fost explicată în comentariul de la art. 151 şi 152 CP).
In cazul aplicării violenţei asupra şefului în timpul când acesta îndeplineşte obligaţiunile
legate de serviciul militai, care a fost însoţită de cauzarea intenţionată a morţii şefului,
Partea specjală 597
acţiunile făptuitorulut sunt calificate prin concurs pe baza art. 368 alin. 2 lit. c) şi art. 145
alin. 3 lit. e) CP.
6. Cauzarea intenţionată a vătămărilor corporale grave care au provocat decesul victimei
(şefului), în timpui când acesta îndeplineşte obligaţiunile legate de serviciul militar, este
calificată în temeiul art. 368 alin. 2 lit. c) CP în concurs cu art. 151 alin. 4 CP, deoarece
notiunea de acte de violenţă din art. 368 CP nu cuprinde cauzarea morţii victimei în îm-
prejurările prevăzute de art. 151 aiin. 4 CP.
7. Omorul din imprudenţă a şefului în timpul aplicării faţă de el a actelor de violenţă, în
timpul când acesta îndeplineşte obligaţiunile legate de serviciul militar, este calificat pe
baza art. 368 alin. 2 lit. c) CP, nemaifiind necesară calificarea acţiunilor făptuitorului şi în
temeiul art. 149 CP.
Infracţiunea se consideră consumata din momentul aplicării de lovituri sau cauzăriî vătă-
mărilor corporale şefului militar.
8. Subiectul infracţiunii este special, el fiind militarul care permanent sau provizoriu, după
funcţie sau grad militar, este subaltern persoanei asupra căreia se aplicâ actele de violenţă.
9. Latura subiectivă a infracţiunii se exprimă prin vinovăţie intenţionată, intenţia putând fi
atât directă, cât şi indirectâ. Infracţiunea trebuie s£ fie săvârşitâ în legătură cu îndeplini-
rea de către şef a obligaţiunilor de serviciu. Actele de violenţă săvârşite asupra şefului din
motive de gelozie, răzbHnâre sau alte motive ostile, personale, nelegate de activitatea de
serviciu a şefului, nu pot fi calificate pe baza art. 368 CP.
10. Art. 368 alin. 2 lit. a) CP prevede sâvârşirea actelor de violenţă asupra şefului de către
două sau mai multe persoane, cu condiţia ca cel puţin două dintre ele să aibă calitatea de
militari şi subalterni ai persoanei vătămate. (Mai detaliat cu privire la noţiunea două sau
mai multe persoane a se vedea în comentariul de la art. 364 CP.)
Despre săvârşirea infracţiunii cu aplicarea armei a se vedea în comentariul art. 365 alin. 2
lit. b) CP.
11. Existenţa urmărilor grave, prevăzute în art. 368 alin. 2 lit. c) CP, în afară de cazurile in-
dicate, poate fi reţinută ţinând seama de circumstanţele concreţe ale infracţiunii. Pentru
aceasta se ţine cont ce daună a fost cauzată intereselor serviciului militar şi personal
şefului militar. La urmări grave pot fi încadrate zădărnicirea sarcinii de luptă, cauzarea
daunei materiale considerabile unităţii militare, scăderea nivelului capacităţii de luptă
a unitaţii sau subunităţii militare etc. (a se vedea comentariul art. 364 alin. 2 Ht. b) CP).
Despre săvârşirea infracţiunii pe timp de război sau în condiţii de luptă, a se vedea în
comentariul art. 364 alin. 3 CP.
Practica judiciară
a) Fapta militarului în termen R. (gradul militar: soldat, carabinier), care a aplicat o loviturâ
cu piciorul peste faţă, în timpul exercitării serviciului militar (serviciul de gardâ la ambasada
X), superiorului (şefului) său, comandantului de grupă C (gradul militar: sergent-inferior),
care se afla în exercitarea funcţiilor de serviciu, cauzându-i vătămări corporale uşoare, con-
stituie componenţa de infracţiune prevăzută de art. 243 p. 1 Cod penal, în redacţia Legii din
12.03.1961 (art. 368 alin. I Noul Cod penal), ca vătămarea intenţionată uşoară a integrităţii
corporale şi a sănătăţii şefului, când acesta îndeplineşte obligaţiunile legate de serviciul militar
(Sentinţa Judecâtoriei Militare nr. 1-30/2002).
598 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
b) Fapta militarilor în termen R şi G (gradul militar: soldaţi) de a aplica lovituri, în timpul
exercitării serviciului militar, superiorului S (gradul militar: sergent-inferior), care se afla în
exercitarea funcţiilor de serviciu, cauzându-i vătămări corporale uşoare, constituie compo-
nenţa de infracţiune prevăzută de art, 368 alin. 2 lit. "a" Cod penal, ca vătămarea intenţionată
uşoară a integrităţii corporale şi a sănătăţii şefului, când acesta îndeplineşte obligaţiunile
legate de serviciul militar, săvârşite de două sau mai multe persoane (Sentinţa Judecătoriei
Militare'nr. 1-80/2003). -
c) Fapta militarului în termen, grânicer, gradul militar: caporal, care în faţa pichetului de
grăniceri a aplicat acte de violenţă asupra ţefului său, sergentului-inferior S., care-şi îndepli-
nea îndatoririle sale legate de serviciul militar, aplicându-i o lovitură cu piciorul încălţat în
cizme peste picioare şi o lovitură cu pumnul în faţă în regiunea ochiului şi nasului, pricinuin-
du-i vătămări corporale uşoare sub formă de comoţie cerebrală şi fractura oaselor nasului,
cât şi o echimoză în regiunea ochiului drept, constituie componenţa de infracţiune prevăzută
de art. 243 p. 1 Cod penal, în redacţia Legii din 12.03.1961 (art. 368 alin. 1 Noul Cod penal),
ca vătămare intenţionată uşoară a integritâţii corporale şi lovirea şefului în timpul când
acesta îndeplineşte obligaţiunile legate de serviciul militar (Sentinţa Judecătoriei Militare
nr. 1-57/2002).
d) Fapta militarilor în termen B., C şi T., carabinieri (gradul militar: soldaţi), care, în urma
unei înţelegeri prealabile, au aplicat acte de violenţă (lovituri cu pumnii şi picioareîe peste
corp, cap) asupra şefului lor, sergentului N., care se afla la tratament medical în punctul me-
dical al unităţii militare, cauzându-i vătămări corporale uşoare, constituie componenţa de
infracţiune prevăzută de art. 368 alin. 2 lit. "a" Cod penal, ca vătămare intenţionată uşoară a
integrităţii corporale şi lovirea şefului în timpul când acesta îndeplineşte obligaţiunile legate
de serviciul militar, săvârşîtă de două sau mai multe persoane (Sentinţa Judecătoriei Militare
nr. 1-116/2003).
Articolul 369. încălcarea regulilor statutare cu privire la relaţiile dintre militari,
dintre persoanele care trec pregătirea militară obligatorie şi dintre
rezervişti, dacă între ei nu există raporturi de subordonare
(1) încălcarea regulilor statutare cu privire la relaţiile dintre militari, dfntre peisoanele care trec pregatirea
militară oblîgaîorie ţi dintre rezervişti, în timpul îndeplinitii serviciului militar, al pregâtirii militare obli-
gatorii ţi al concentrărilor, dacă între ei nu există raporturi de subordonare şi dacă această incăUare s-a
manifestat prin bătâi sau printr-un alt act de violenţă,
se pedepseşte cu trimiterea într-o unitate militară disciplinarâ pe un termen de pânâ la 2 ani sau cu închisoare
de până la 3 ani.
(2) Aceeaţiacţiune:
a) săvârşită în mod repetat;
b) sâvârţită asupta a douâ" sau mai multorpersoane;
c) soldată cu vătâmarea uţoară sau medie a integrltăţii corporalesau a sănătăţii
se pedepseşte cu închîsoare de la 2 la 5 ani.
(3) Acţiunile prevăzute la aiin. (1) sau (2}:
a) savârţite de două sau mai multe persoane;
b) săvâfţite cu aplicarea armei;
c) soldale cu urmăf i grave,
se pedepsesc cu închisoare de la 6 la 12 ani.
Partea specială 599
1. Interesele executării sarcinilor serviciului militar cer respectarea reciprocă a militarilor,
stabilitatea şi pregătirea permanentă de a acorda ajutor unul altuia. îndeplinirea sarcinilor
serviciului militar este incompatibilă cu înjosirea cinstei şi demnităţii, torturarea unor
militari de către alţii. Prin aceasta se explică pericolul social al atentatelor la ordinea de
relaţii reciproce dintre militarii care nu se află in relaţii de subordonare între ei.
2. Nu se află în relaţii de subordonare între ei militarii care nu sunt şefi sau subalterni unul
faţă de altul atât după funcţie, cât şi după gradul militar. De exemplu, dacă un sergent apli-
că viotenţă faţă de alt sergent din aceeaşi unitate militară, el va răspunde pentru săvârşirea
infracţiunii prevăzute de art. 369 CP. însă dacă, de exemplu, un sergent aplică violenţă
faţă de un soldat din aceeaşi unitate militară, acţiunile lui vor constitui componenţa de
infracţiune prevăzută de art. 370 CP, ca exces de putere, deoarece el este superior faţă de
soldat după gradul militar.
3. Obiectul principal de atentare al acestei infracţiuni îl constituie ordinea statutară cu
privire la relaţiile dintre militari, dintre persoanele care urmează pregatirea militară obli-
gatorie şi dintre rezervişti, în timpul îndeplinirii serviciului militar, al pregătirii militare
obligatorii şi al concentrărilor, dacă între ei nu există raporturi de subordonare, regle-
mentate de regulamentele militare, iar obiectul secundar de atentare îl constituie viaţa şi
sănătatea militarilor - părţilor vâtămate, cinstea şi demnitatea lor.
4. Latura obiectivă a infracţiunii constă în încălcarea regulilor statutare cu privire la relaţiile
dintre militari, dintre persoanele care urraeazâ pregâtirea militară obligatorie şi dintre
rezervişti, în timpul îndeplinirii serviciului militar, al pregătirii militare obligatorii şi al
concentrărilor, dacă între ei nu există raporturi de subordonare şi dacă această încălcare
s-a manifestat prin bâtăi sau printr-un alt act de violenţă.
5. Bâtaia constă în aplicarea de lovituri de câtre un militar altui militar, cu condiţia ca să nu
fi fost cauzate vătămări corporale. în cazul cauzârii vâtâmărilor corporale părţii vătâma-
te, acţiunile fâptuitorului vor fi calificate pe baza art. 369 alin. 2 sau 3 CP. Loviturile pot fi
aplicate cu mâinile, cu picioarele sau cu alte părţi ale corpului (cotul, capul, genunchiul,
umărul etc), precum şi cu alte obiecte (vergea, mătură, curea etc). cu excepţia armelor. în
cazul aplicării armei, acţiunile făptuitorului vor fi calificate în temeiul art. 369 alin. 3 lit.
b)CP.
6. Prin alt act de violenţă se înţelege aplicarea violenţei fizice sau psihice faţă de victimă.
Prin violenţă fizicâ se înţelege împingerea militarului, tragerea de păr, pişcâturile, stropi-
rea cu apă rece în timp de iarnă sau cu apă fierbinte, aruncarea la pământ sau la podea a
victimei, lovirea acesteia cu capul sau cu alte părţi ale corpului de perete, privarea de liber-
tate a militarului, cum ar fi legarea mâinitor sau picioarelor, ţinerea victimei în sac etc.
Prin violenţă psihicâ se înţelege înjosirea cinstei şi demnităţii militarului însoţită de ame-
ninţări cu aplicarea violenţei, cum ar fi trezirea militarului din somn şi menţinerea lui în
stare treazâ în timpul lui de odihnă sau de somn, silirea de către militari a părţii vătămate
să spele sau să calce hainele altor militari, sau sa le cureţe încălţâmintea, sau să schimbe cu
ei unele elemente ale echipamentului sau ţinutei militare, date lor în folosinţă, sustragerea
acestor obiecte sau a raţiei alimentare, obligarea să facă flotări, să care greutâţi dintr-un
loc în altul etc. Sustragerea proprietăţii personale a militarului în cadrul încăkârii reguli-
lor statutare cu privire la relaţiile dintre militari este calificatâ prin concurs de infracţiuni,
conform art. 369 şi 187 CP, sau altă infracţiune contra patrimoniului. .
600 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
7. Această infracţiune poate fi săvârşită în dispoziţiunea unităţii militare, pe teritoriul sau în
afara teritoriului ei, în timpul exercitării obligaţiunilor de serviciu militar sau în timpul
de odihnă, în timpul activităţii sportive, culturale, în timpul învoirilor din unitatea mili-
tară, în timpul aflării în delegaţie, în instituţiile medicale, puncte medicale sau spitale etc.
Componenţa de infracţiune discutată e prezentă în cazurile în care lovirea sau alte acte de
violenţă au fost săvârşite în legătură cu îndeptinirea de către partea vătămată a obligaţiu-
nilor sale legate de servkiul militar, adică in cadrul activităţii de serviciu a acesteia.
8. Totuşi, nu există infracţiune prevăzută de art. 369 CP în cazul in care violenţa este aplicată
de către un militar faţă de alt militar din moîive personale sau din alte motive care nu sunt
legate de serviciul militar, când aceţti militari se află în învoire, concediu, în cercut lor
de prieteni etc. în funcţie de circumstanţe, această violenţă poate constitui o infracţiune
contra persoanei sau huliganism.
9. Subiect al infracţiunii poate lî orice militar care nu se află în raporturi de subordonare cu
victima, cum ar fi: soldaţii, sergenţii, plutonierii, ofiţerii etc.
10. Din punctul de vedere al laturii subiective, aceastâ infracţiune se săvârţeşte cu intenţie
directă: făptuitorul înţelege că, aplkând lovituri ori săvârşind altă violenţă faţâ de alt mi-
litar, cu care nq se află în relaţii de subordonare, încalcă ordinea de comportare reciprocă
între militari, stabilită de regulamentele militare, şi doreşte aceasta.
Poziţia psîhică a făptuitorului faţă de consecinţele survenite (cauzarea de dureri fizice, a
vătămărilor corporale, gravitatea lor, survenirea morţii etc.) poate fi exprimată atât prin
intenţie directă sau indirectă, cât şi prin imprudenţă.
Motivul săvârşirii acestei infracţiuni nu are relevanţâ asupra calificării infracţiunii.
10. Alin. 2 şi 3 art. 369 CP reglementeazâ agravantete calificative ale acestei infracţiuni.
11. Prin săvârşirea infracţiunii în mod repetat se înţelege săvârşirea acestei infracţiuni de
două sau de mai multe ori, cu condiţia că între aceste infracţiuni să se fi scurs o anumită
perioadă de timp şi fiecare dintre aceste infracţiuni să se fi cuprins de intenţii diferite, de
sine stătătoare, fiecare dintre ele fiind infracţiune distinctă.
în mod repetat infracţiunea poate fi săvârşită atât faţă de diferite persoane, cât şi faţâ de
una şi aceeaşi persoană, cu condiţia respectării cerinţelor numite deja.
Nu se consideră săvârşire a infracţiunii în mod repetat aplicarea violenţei sau lovirea con-
comitentă a două sau maî multor persoane, cuprinsă de una şi aceeaşi intenţîe infracţio-
nală. Atare fapte sunt califkate conform art. 369 alin. 2 lit. b) CP ca săvârşire a infracţiunii
asupra a două sau mai multor persoane.
12. în cazul în care infracţiunea s-a soldat cu vătămarea uşoară sau medie a integrităţii cor-
porale sau a sănătăţii, acţiunile făptuitorului sunt calificate în temeiul art. 369 alin. 2 lit.
c) CP. Nu are relevanţă la calificarea infracţiunii forma vinovăţiei faţă de consecinţele
survenite (intenţie sau imprudenţă). De ea se ţine cont la numirea felului şi măsurii de
pedeapsă.
13. Despre săvârşirea infracţiunii de către două sau mai multe persoane a se vedea în comen-
tariul art. 364 alin. 2 lit. a) CP.
14. Despre săvârşirea infracţiunii cu aplicarea armei a se vedea în comentariul art. 365 alin. 2
lit. b) CP.
Partea specială 601
15. Cu privire la soldarea infracţiunii cu urmări grave s-a vorbit în comentariul art. 364 alin. 2
lit. b) şi art. 368 alin. 2 lit. b) CP.
Practica judiciară
a) Fapta militarului în termen de a lovi, în timpul exercitării serviciului militar, pe alt militar
cu care nu se afla în raporturi de subordonare, ţi care se afla în exercitarea funcţiilor de servi-
ciu de patruiare, cauzându-i vătămări corporale uşoare, constituie componenţa de infracţiune
prevăzută de art. 369 alin. 2 lit. c) Cod penal, ca încâlcare a regulilor statutare cu privire la
relaţiile dintre militari, săvârşită de către un militar, dacă între ei nu există raporturi de sub-
ordonare, care s-a manifestat prin batăi, soldate cu vătămarea corporală uşoară a integrităţii
corporale a părţii vătămate (Sentinţa Judecătoriei Militare nr. 1-12/2004, Decizia Curţii de
Apel Chişinău nr. la-518/2004).
b) Fapta militarilor în termen R. şi G. de a lovi, împreună, în timpul exercitării serviciului
militar, pe un alt militar cu care nu se aflau în raporturi de subordonare, cauzându-i vătămări
corporale uşoare, constituie componenţa de infracţiune prevăzută de art. 369 alin. 3 lit. a) Cod
penat, ca încălcare a regulilor statutare cu privire la relaţiile dintre militari, săvârşită de către
un militar, dacă între ei nu există raporturi de subordonare, care s-a raanifestat prin bătăi,
soldate cu vătămarea corporală uşoară a integrităţii corporale a părţii vătămate, săvârşită de
două sau mai multe persoane (Şentinţa Judecătoriei Militare nr. 1-80/2004).
c) Fapta militarului în termen L. de a aplka lovituri, m ţimpul exercitării serviciului militar,
altui militar cu care nu se afla în raporturî de subordonare, a fost recalificată, de la art. 369 alin.
3 lit. a) Cod penal, conform art. 369 alin. 1 Cod penal, ca încălcare a regulilor statutare cu privire
la reiaţiile dintre mîlitari, săvârşită de către un militar, dacâ între ei nu există raporturi de sub-
ordonare, care s-a manifestat prin bătăi, deoarece în şedinţa de judecată nu s-a constatat că în
timpul aplicării loviturilor de câtre L. lui I. i-au fost cauzate vătămări corporale grave, lipseşte
raportul cauzal dintre aplicarea loviturilor şi de către L. şi survenirea consecinţelor prejudiciabile
(cauzarea vătămărilor corporale grave lui I.) (Sentinţa Judecătoriei Militare nr. 1-80/2004).
b) Fapta militarilor în termen M şi D de a aplica lovituri împreună, în timpul exercitării servi-
ciului militar, la 12.01.2004, la 15.01.2004,16.01.2004,1a 25.01.2004 şi la 30.01.2004, mai mul-
tor militari, cu care nu se aflau în raporturi de subordonare, canzându-le dureri fizice, consti-
tuie componenţa de infracţiune prevăzutâ de art. 369 alin. 3 lit. a) şi b) Cod penal, ca încălcare
a regulilor statutare cu privire la relaţiiie dintre militari, săvârşită de către militari, dacă între ei
nu există raporturi de subordonare, care s-a manifestat prin bătăi, săvârşită de două sau mai
multe persoane, în mod repetat (Sentinţa Judecătoriei Militare nr. 1-80/2004),
Articolul 370. Abuzul de putere, excesul de putere sau inacţiunea la exercitarea
puterii
(1) Abuzul de putere sau de serviciu, excesul de pulere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu de călre ţefsau
de câtre o persoană cu funcţie de răspundere, Inacţiunea la exercilarea pulerii, dacă acestea au cauzat
victlmei sau intereselor de serviciu daune tn proporţii considerabile,
se pedepsesc cu inchisoare de la 2 !a S ani.
(2) Aceleaşl acţiuni soldate cu urmări grave
se pedepsesc cu închisoare de la 5 ta 10 ani.
602 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
4. (3} Acţiunile prevâzute la alin. (1) sau (2), săvârşite:
a) petimpderăzboi;
b) în condtţii de luptă,
se pedepsesc cu închlsoare de ia 15 la 25 de ani.
Esenţa acestei infracţiuni constă în faptul că şeful militar sau persoana cu funcţie de
răspundere militară săvârşeşte abuz de putere sau de serviciu, inacţiune Ia exercitarea pu-
5. terii, exces de putere sau depâşeşte atribuţiile de serviciu cauzând victimei sau intereselor
de serviciu daune în proporţii considerabile.
Gradul prejudiciabil al infracţiunii constă în încălcarea serioasă de către persoana cu
funcţie de răspundere militară a ordinii stabilite de exercitare a serviciului militar, în
subminarea autorităţii comandanţiior şi şefilor militari, în provocarea dezorganizării în
activitatea lor, dezordinii, iar uneori chiar în crearea pericolului sau împiedicarea îndepH-
nirii de către subunităţile militare a sarcinilor de luptă. Abuzurile sau excesele de putere
subminează climatul sociai-psihologic în subunităţile Forţelor Armate, pun sub semn de
îndoialâ credinţa militarilor în supremaţia Legii, a regulamentelor militare, trăinicia dis-
cipiinei militare şi bazele dreptăţii. Abuzurile de putere şi de serviciu pot servi deseori ca
factori de săvârşire a sustragerilor şi a altor infracţiuni.
Noţiunea de şef railitar a fost expticată în comentariul de la art. 364 CP.
Noţiunile abuz de serviciu, abuz de putere, persoană cu funcţie de răspundere au fost
explicate în comentariul de la art. 327 CP.
Noţiunea exces de putere sau depăşire a atribuţiilor de serviciu a fost explicată în comen-
tariul art. 328 CP. Semnul esenţial, calificativ al acestor noţiuni se exprimă prin faptul că
Partea speciaiă 603
abuzurile de serviciu sau de putere, excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu
sunt săvârşite în cadrul Forţelor Armate şi de către subiecţi speciali: şefi sau persoane cu
funcţii de răspundere militare.
Exces de putere sau depăşire a atribuţiilor de serviciu sunt acele acţiuni intenţionate
săvârşite de către şeful sau persoana cu funcţie de răspundere militară, pe care nu trebuie
să le săvârşească în nici un caz şeful sau persoana cu funcţie de răspundere militară. Aces-
te acţiuni vor fi considerate totdeauna ilegaîe (de exemplu, apltcarea violenţei sau a altor
metode neregulamentare de către şefii militari asupra subalternilor, transmiterea ilegală a
unităţilor de tehnică militarâ în folosinţa terţelor persoane etc).
Inacţiunea în exercitarea puterii reprezintă un comportament pasiv al persoanei cu
funcţie de răspundere sau al şefufui militar faţă de obligaţiunile sale, pe care el, conform
obligaţiunilor funcţionale sau de serviciu, trebuie să le îndeplinească. Inacţiunea infrac-
ţională a persoanei cu funcţie de răspundere sau a şefului militar faţâ de obligaţiunile sale,
pe care el, conform obligaţiunilor funcţionale sau de serviciu, trebuie să le îndeplinească
pentru preîntâmpinarea consecinţelor sociaî-pericuioase, prejudiciabile, poate cauza ur-
mări grave sau daune considerabile intereselor serviciului militar. De exemplu, dacă şeful
militar vede că subalternii care transportă bunurile militare sustrag cartuşe de luptă şi le
vând unor terţe persoane şi nu curmă aceste acţiuni şi, ca rezultat, se cauzează daună con-
siderabilă unităţii sau subunităţii militare, acest şef va purta răspundere penala pentru
inacţiune în exercitarea puterii. De asemenea, neluarea de câtre şeful militar a măsurilor
respective pentru curmarea relaţiilor neregulamentare dintre subalterni va fi calificată ca
inacţiune în exercitarea puterii etc.
6. Cu a puterii se săvârşesc intenţionat, latura subiectivă a acestei infracţiuni poare fi proporţii
toate exprimată doar prin intenţie. Abuzul de putere sau de serviciu, excesul de putere sau considerabile (art. 370 alin. 1 Cod penal) (Sentinţa Judecătoriei Militare nr. 1-4/2004,
că depăşirea atribuţiilor de serviciu de către şef sau de către o persoană cu funcţie de Decizia
art. răspundere se săvârşesc întotdeauna cu vinovăţie intenţionată. Şeful militar sau Curţiide Apel nr. la-332/2004).
370 persoana cu funcţie de răspundere îşi dă seama de caracterul prejudiciabil al c) Fapta comandantului subunităţtt militare (gradul militar: locotenent-major) de a lovi
CP acţiuni-lor sau inacţiunilor sale, prevede urmările ei prejudiciabile şi doreşte sau şi de
nu admite în mod conştient survenirea acestor urmări. Dacă se va constata că şeful a insulta prin acţiuni de batjocorire /lipsind subalternul de dreptul la odihnă noaptea,
indic militar sau persoana cu funcţie de râspundere a săvârşit aceste acţiuni sau inacţiuni silindu-1
ă din imprudenţă, nu vom ii în prezenţa infracţiunii prevăzute de art. 370 CP, oricât de să alerge în jurul platoului timp de 2 ore/, în timpul exercitării funcţiilor sale de
expr grave ar fi consecinţele survenite. serviciu, pe
es că 7. Un alt criteriu obligatoriu al acestor acţiuni sau inacţiuni infracţionale constă în subalternul său (gradul militar: soldat), cauzându-i vătămări corporale uşoare şi
abuz faptul că torturându-1,
ul de ţeful militar sau persoana cu funcţie de răspundere săvârşeşte aceste acţiuni sau
puter inacţiuni
e sau în detrimentul intereselor de serviciu sau depăşeşte vădit atribuţiile sale de serviciu.
de
8. Dauna considerabilă constă în urmări prejudiciabile importante prin caracterul sau
servi
mă-
ciu,
rimea lor. Ele pot fi exprimate în diferite forme de consecinţe cu caracter materia]
exce
sau
sul
nematerial (de exemplu, neîndeplinirea sarcinii de luptă, distrugerea sau
de
deteriorarea
pu-
tehnicii militare, crearea de obstacole sau întreruperea serviciului militar etc).
tere
sau La stabilirea daunei în prqporţii considerabile sau a urmărilor grave e necesar să se
depâ ţină cont de gradul de influenţare negativă a faptei ilegale asupra ordinii de
şirea exercitare a ser-viciului militar, de numarul de vktime, de gravitatea consecinţelor
atrib morale şi fizice etc. Despre dauna materială considerabilă şi în proporţii mari a se
uţiilo vedea art. 126 CP.
r de 9. Noţiunea de urmări grave, prevăzută de art. 370 alin. 2 CP, a fost explicatâ în
servi comentariul
ciu delaart. 364alin. 2 l i t . b)CP.
de
Despre noţiunile timp de război, în condiţii de luptă, s-a vorbit în comentariul art.
către
364 alin. 3 CP.
şef
sau
de Practica judiciară
către a) Fapta locţiitorului comandantului unităţii militare (gradul militar: locotenent-
o colonel) de
perso a Iovi, în timpul exercitării funcţiilor sale de serviciu, pe subalternul său (gradul militar:
ană căpi-
cu tan), care se afla în exerciţiul funcţiilor sale, cauzându-i vătămâri corporale uşoare,
funcţ constituie
ie de exces de putere, care a cauzat victimei şi intereselor de serviciu daune în proporţii
răs considera-
pun bile (art. 370 alin. 1 Cod penal) (Sentinţa Judecătoriei Militare nr. 1-26/2004, Decizia
der Curţii de
e, Apel nr. la-690/2004).
ina
b) Fapta militarului în termen N. (gradul: sergent inferior), în timpul exercitării
cţiu
funcţiilor
nea
sale de serviciu, de a lovi şi de a înjosi grav cînstea şi demnitatea subalternului său
în
(gradul
exe
militar: soldat), care se afla în exerciţiul funcţiilor sale, cauzându-i vătămări corporale
rcit
uşoare,
are
constituie exces de putere, care a cauzat victimei şi intereselor de serviciu daune în
604 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
constituie exces de putere, care a cauzat victimei şi intereselor de serviciu daune în proporţii
considerabile (art. 370 alin. 1 Cod penai) (Sentinţa Judecătoriei Militare nr. 1-14/2003, Decizia
Curţii Supreme de Justiţie nr. lca-53/2003).
d) Fapta comandantului unităţii militare (gradul militar: locotenent-colonel), care, având
cunoştinţă despre săvârşirea a 3 infracţiuni in unitatea militară subordonată lui şi cunoscând
faptul că ofiţerii acestei uniEăţi militare maltratează subalternii lor, nu şi-a îndeplinit obliga-
ţiunile de serviciu reglementate de art. 94 al Regulamentului serviciului interior al Forţelor
Armate, care-1 obliga să ia masuri de prevenire a infracţiunilor şi incidenteior, iar în cazul
comiterii lor - să înştiinţeze procurorul militar, n-a îndeplinit aceste obligaţiuni, n-a înştiinţat
despre aceasta procurorui militar, astfel tăinuind săvârşirea infracţiunilor, n-a luat măsuri de
preintâmpinare a săvârşirii de noi infracţiuni, constituie abuz de putere, inacţiune la exerci-
tarea puterii, care a cauzat intereselor de serviciu o daună considerabilă (art. 370 alin. 1 Cod
penal) (SentinţaJudecătorieiMilitarenr. 1-89/2004).
c) Fapta militarului pe bază de contract în Departamentul Trupelor de Carabinieri (gradul
militar: sergent-inferior), care, aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu, folosindu-se
de statutul de colaborator al organelor afacerilor interne, fără motive, a maltratat o persoană
civilă, aplicându-i multiple lovituri cu pumnii şi picioarele peste corp, cauzându-i vătămări
corporale uşoare, constituie exces de putere, depăşirea atribuţiilor de serviciu, sâvârşit de o
persoană cu funcţii de răspundere, care a cauzat victimei şi intereselor de serviciu daune în
proporţii considerabile (art. 261 alin. 1 Cod penal, în redacţia Legii din 12.03.1961, art. 370
alin. I Noul Cod penal) (Sentinţa Judecătoriei Militare nr. 1-23/2002).
d) Fapta militarului pe bază de contract şi persoanei cu funcţie de răspundere, comandantul
de unitate militară (Brigada de Infanterie Motorizată), gradul militar: colone!, care a încălcat
grav prevederile art. 1 şi 2 ale Legii nr. 964 din 17.03,1992 cu privire ia aparare, art. 1 al Legii cu
privire la Forţele Armate şi art. 93,94 ale Regulamentului serviciului interior al Forţelor Arma-
te, care-1 obligau să organizeze şi sa răspundă de starea de pregătire de luptâ şi de mobilizare a
brigăzii, de executarea reuşită a misiunilor de luptă ale brigăzii, de ordinea interioarâ şi educa-
ţia efectivului brigăzii, să conducă cu pricepere brigada, să ia măsuri de prevenire a infracţiu-
nifor şi incidentelor, ca efectivul unităţii să nu fie antrenat în probleme ce nu ţin nemijlocit de
asigurarea apărării statului, a folosit ilegal la lucrările de construcţle a casei personale militari
din unitatea militară subordonată liri, precum şi automobilul de serviciu în perioada 21 iulie
-18 august 2003, sistematic, în total 38 zile-muncă, a antrenat 7 militari în termen şi 1 militar
pe bază de contract în alte activităţi decât cele dictate de interese de serviciu: la săpatul unui
şanţ pentru apeduct in gospodăria sus-indicată, de asemenea a folosit automobilul de serviciu
în scopuri personale timp de 12 zile: pentru transportarea persoanelor sus-indicate tur-retur
la lucru şi apoi în unitate, a subminat considerabil capacitatea de luptă a Brigăzii, pregătirea de
luptă a efectivului Brigăzii, constituie componenţa de infracţiune prevâzută de art. 370 alin.
1 Cod penal ca abuz de serviciu, săvârşit de câtre o persoană cu funcţie de răspundere, care a
cauzat intereselor de serviciu daune în proporţii considerabile (Sentinţa Judecătoriei Militare
1-105/2003).
Articolul 371. Dezertarea
(1) Dezertarea, adică părăsirea unitâţii militare, a centrului de instrucţie sau a loculul de servlciu în scopul
eschivării de la serviciul militar, de la pregătirea militară obligatorie sau de la concentrăfi, precum ş) ne-
prezentarea din aceleaşi motive la servkiu sau !a concentrare în cazurile permislel din unitatea militară
605
Partea specîală
sau din centrul de instrucţle, repartizării, transferăfii, întoarcerîi din mlsiune, din concediu sau dtntr-o inslituţie
curativă, săvârşită de un militar, de o persoană «re trece pregătirea militară obligalorie sau de un rezervist, se
pedepseşte cu închisoafe de la 2 la 7 ani.
(2) Aceeaşi acţiune săvârşitâ:
a) cuarmâ;
b) de două sau mai multe persoane,
se pedepseşte cu înctiisoare de la 5 la 10 ani.
(3) Acţiunile pfevăzute la alin. (1) sau (2), săvârşite:
a) petimpderâzboi;
b) în condtţii de luptă,
se pedepsesc cu închisoare de ia 7 la 15 ani.
(4) Acţiunile prevăzute la alin. (1), (2) sau (3}, săvârjite de un militar care îşi executâ pedeapsa intr-o unitate
miiitară disciplinară,
se pedepsesc cu Inchisoare de !a 12 la 20 de ani.
(5) Miliiarul care pentru prima daiă a dezertat în condiţiile alin. (1) se liberează de răspundere penală dacă
dezertarea a fost săvârşîtă în urma unui toncurs de împrejurări grele.
1. Conform art. 56 CRM, devotamentul faţă de Patrie este sacru. Cetăţenii cărora le sunt
încredinţate funcţii publice, precum şi militarii, răspund de îndeplinirea cu credinţâ a
obligaţiunilor ce le revin. Apărarea Patriei, conform art. 57 al CRM, este un drept şi o
datorie sfântă ale fiecări*i Cetăţean.
Respectarea strictâ a ordinîi de exercitare a serviciului militar este condiţia principală de
asigurare a capacităţii de luptă a Forţelor Armate.
2. în cazul dezertârii se atentează la ordinea şi disciplina militară, ca premise de bază ale
capacităţii de apărare a ţării.
Obiectul nemijlocit al dezertării îl constituie ordinea de exercitare a serviciului militar,
care obligă militarii să exercite serviciul militar în decursul unui termen anumit, stabilit
de lege, să fie totdeauna gata să apere statul, sâ-şi îndeplinească datoria lor constiîuţională
şi militară de apărare a Patriei.
3. Dezertarea se săvârşeşte prin acţiune sau inacţiune şi constă în părăsirea unităţii militare,
a centrului de înstrucţie sau a locului de serviciu în scopul eschivăriî de Ia serviciul mili-
tar, de la pregătirea militară obligatorie sau de la concentrări, precum şi neprezentarea din
aceleaşi motive la serviciu sau la concentrare în cazurile permisiei din unitatea militarâ
sau din centrul de instrucţie, repartizârii, transferârii, întoarcerii din misiune, din con-
cediu sau dintr-o instituţie curativă, săvârşită de un mîlitar, de o persoana care urmează
pregătirea miîitară obligatorie sau de un rezervist.
Prin acţiune se săvârşeşte pârăsirea unităţii militare, a centrului de instrucţie sau a locu-
lui de serviciu în scopul eschivării de la serviciul militar, de la pregătirea militară obliga-
torie sau de la concentrări.
Prin inacţiune se săvârşeşte neprezentarea, în scopul eschivării de la serviciul militar, de la
pregătirea militară obligatorie sau de la concentrări, la serviciu sau la concentrare în cazurile
permisiei din unitatea militară sau din centrul de instrucţie, repartizării, transfe-rării,
întoarcerii din misiune, din concediu sau dintr-o instituţie curativă, săvârşită de un militar,
de o persoană care urmează pregătirea militară obligatorie sau de un rezervist. 4. Dezertarea
constă în absenţa samavolnică a militarului din unitatea militară sau de la serviciul militar.
Spre deasebire de legistaţia penală anterioară (art. 246, 247, 248 CP din
 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
606
1961), noul CP nu stabileşte termenele absenţei samavolnice în cazul dezertării. Prin ur~
mare, dezertarea are Ioc în toate cazurile absenţei samavolnice a militarului din unitatea
militară sau de la serviciul militar, indiferent de termenul absentării. Durata absenţei sa~
mavolnice poate fi luată în consideraţie la stabilirea felului şi măsurii de pedeapsă pentru
făptuitor.
5. Dezertarea este o infracţiune continuă: ea începe şi se termină de îndată ce făptuitorul a
părăsit samavolnic unitatea militară sau locul de exercitare a serviciului militar sau din
momentul când militarul nu s-a prezentat la termenul fixat, fără motive întemeiate, în
scopul eschivării de la serviciul militar, de la pregătirea militară obligatorie sau de la con-
centrări, la serviciu sau la concentrare în cazurile permisiei din unitatea militară sau din
centrul de instrucţie, repartizării, transferării, întoarcerii din misiune, din concediu sau
dintr-o instituţie curativă, săvârţită de un militar, de o persoană care urmează pregătirea
militară obligatorie sau de un rezervist, însă se consumă la momentul reţinerii sau prezen-
târii benevole a militarului la unitatea militară, la locul exercitării serviciului militar sau
la organele de drept.
6. Latura subiectivă a dezertârii se caracterizează prin intenţie directă şi cu scopul eschivâ-
rii de la serviciul militar, de la pregătirea militară obligatorie sau de la concentrări, scop
realizat prin părâsirea unităţii militare, a centrului de instrucţie sau a locului de serviciu
de la pregătirea militară obligatorie sau de la concentrări, precum şi prin intermediul ne-
prezentării la serviciu sau la concentrare !n cazurile permisiei din unitatea militară sau
din centrul de instrucţie, repartizării, transferării, întoarcerii din misiune, din concediu
sau dintr-o instituţie curativă etc.
7. Părăsirea samavolnică a locului de arest disciplinar (a camerei de arest) sau dintr-o uni-
tate militară disciplinară, de asemenea se consideră dezertare şi acţiunile făptuitorului
se cer calificate în temeiul art. 371 alin. 1 CP - în cazul părăsirii samavolnice a locului
de arest disciplinar (a cameret de arest) şi pe baza art. 371 alin. 4 CP - în cazul părăsirii
samavolnice a unităţii militare disciplinare.
8. Scopul eschivării de la serviciul militar poate fi absenţa de la serviciul militar pentru o
anumită perioadă de timp sau absenţa definitivă de la serviciul militar, însă aceasta nu are
relevanţă la calificarea infracţiunii, aceste modalităţi de dezertare pot influenţa stabilirea
pedepsei fâptuitorului.
Motivele care au servit drept imbold pentru absenţa samavolnică a militarului din uni-
tatea militară nu au relevanţă la califkarea infracţiunii, ele pot servi la individualizarea
pedepsei. Acesta pot fi diferite: nedorinţa de a suporta lipsurile şi greutăţile serviciuiui mi-
Iitar, frica în timpul de râzboi sau în condiţiile de luptă, nedorinţa de a exercita serviciul
militarîn anumitelocuri concreteetc.
9. Subiectul infracţiunii este special: un militar, o persoană care urmează pregătirea militară
obligatorie sau un rezervist. Mai detaliat despre aceasta - în comentariul art. 364 CP.
10. Dezertarea săvârşită cu arma constituie o componenţă de infracţiune cu circumstanţe
agravante prevăzută de art. 371 alin. 2 lit. a) CP. Această agravantă constă în faptul că
militarul părăseşte samavotnic unitatea militară sau locul exercitării serviciului militar
cu arma din dotare, încredinţată lui pentru îndeplinirea obligaţiunilor de serviciu, şi nu
formează concurs de infracţiuni.
în cazul în care militarul, în procesul dezertârii, foloseşte arma pentru a înlesni dezer-
! Partea specială
607
tarea (ameninţă cu aplicarea armei persoanele care încearcă să-1 reţină sau chiar aplică
efectiv arma etc), acţiunile lui se cer calificate prin concurs de infracţiuni: art. 371 alin. 2
lit. a) CP şi, după caz, art. 365 alin. 2 lit. b) CP sau 369 alin. 3 lit. b) CP etc.
11. Noţiunea dezertare sâvârşită de două sau de mai multe persoane a fost explicată în comen-
tariul art. 364 alin. 2 lit. a) CP.
12. Participarea la infracţiune în calitate de instigator, complice sau organizator poate fi
săvârşită de orice persoană, nefiind necesară calitatea specială de militar, însă în atare
cazuri nu există infracţiunea prevăzută de art. 371 alin. 2 lit. b) CP, ci a art. 371 alin. 1
CP. Coautori ai acestei infracţiuni pot fi doar persoanele cu calităţi speciale, adică doar
militarii, persoanele care urmează pregătirea militară obligatorie sau rezerviştii.
13. înlesnirea sau acordarea de ajutor făptuitorului la dezertare poate avea loc prin confec-
ţionarea de documente false, sustragerea atenţiei comandanţilor, oferirea adăpostului
sau ascunderea uniformei militare a dezertorului, promisă dinainte etc. Aceste acţiuni
constituie complicitate la dezertare şi se cer calificate în temeiul art. 42, 371 alin. 1 CP sau
alaitora, dupăcaz.
14. Săvârşirea infracţiunii în tîmp de râzboi sau în condiţii de luptă a fost explicată în comen-
tariul de la art. 364 alin. 3 CP şi art. 127 CP.
15. Art. 371 alîn. 4 CP prevede ca circumstanţă calificată dezertarea, prevăzută la alin. 1, 2
sau 3, săvârşită de un militar care îşi execută pedeapsa într-o unitate militară disciplinară.
Pedeapsa trimiterii într-o unitate militară disciplinară este reglementată prin art. 69 CP.
Această componenţâde infracţiune poateavealocdupăintrareaîn vigoareasentinţei ju-
diciare prin care a fost numită pedeapsa trimiterii într-o unitate disciplinară. în cazul în
care trimiterea militarului într-o unitate militară disciplinară a fost ilegală (sentinţa a fost
casată cu achitarea militarului), dezertarea militarului din unitatea militară disciplinară
e calificată conform articolului 371 alin. 1 CP sau, dupâ caz, conform articolului 371 alin.
2 sau 3 CP.
16. Art. 371 alin. 5 CP prevede un caz special de liberare de răspunderea penală - că militarul,
care a dezertat pentru prima dată în condiţiile alin. 1 CP, se liberează de răspundere penală
dacă dezertarea a fost săvârşită în urma unui concurs de împrejurări grele. Esenţa concur-
sului de împrejurări grele a fost explicată în comentariul art. 76 alin. 1 lit. e) CP. De această
liberare profită toţi militarii care au săvârşit dezertarea prevăzută de art. 371 alin. 1 CP
în urma unui concurs de împrejurări grele. Rolul organelor judiciare, în acest caz, este de
a stabili cu certitudine dacă dezertarea prevăzută de art. 371 alin. 1 CP a fost săvârşită în
urma unui concurs de împrejurări grele. în cazul constatării acestor împrejurări militarul
va fi liberat, incontestabil, de răspunderea penală pe baza art. 371 alin. 1 CP.
Practka judîciară
a) Fapta militarului în termen, care a părăsit samavolnic, în scopul eschivârîi de la serviciul
militar, unitatea militară Ia 13.11.2003 şi a lipsit samavolnic până la 19.02.2004, când a fost
reţinut de colaboratorii de poliţie, constituie componenţa de infracţiune prevăzută de art. 371
atin. 1 Cod penal, ca dezertare, adică părăsirea samavolnicâ a unităţii militare de către mili-
tarul în termen, în scopul sustragerii de la serviciul militar (Sentinţa Judecătoriei Militare nr.
1-31/2004).
b)Fapta militarului pe bază de contract (gradul militar: locotenent) care nu s-a prezentat,
608 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
samavolnic, la serviciul militar de la 1.12.2003 până la 15.12.2003, de la 9.01.2004 până la
8.02.2004, de la 18.02.2004 până Ia 8.03.2004, în scopul eschivării de la serviciul militar, con-
stituie componenţa de infracţiune prevăzută de art. 371 alin. 1 Cod penal, ca dezertare, adică
părăsirea samavolnică a unităţii militare de către militar, în scopul sustragerii de la serviciul
militar (Sentinţa Judecătoriei Militare nr. 1-77/2004).
c) Fapta militarului în termen care a părăsit samavolnic, în scopul eschivârii de la serviciul
militar, locul exercitării serviciului militar (Spitalul Militar or. Bălţi) şi unitatea militară la
14.12.1995 şi a lipsit samavolnic până la 5.06.2003, constituie componenţa de infracţiune pre-
văzută de art. 248 alin. 1 Cod penal (în redacţia Legii din 12.03.1961) /art. 371 alin. 1 Noul Cod
penal, /ca dezertare, adică părăsirea samavolnică a unităţii militare şi a Iocului de exercitare
a serviciului militar de către militarui în termen, în scopul sustragerii de la serviciul militar
(Sentinţa Judecătoriei Militare nr. 1-69/2003).
Articolul 372. Eschivarea de la serviciul militar
0) Eschivarea militarului, a persoanei care trece pregătirea militarâ obligatorie sau a rezervistului de la
îndeplinirea obligaţiilor serviciului militar, ate pregătirii militare obligatofii sau ale concentrărilor prin
auiomutilare sau prin simularea unei boli, prin falsificarea documentelor sau prin altă înşelăciune
se pedepseţte cu tfimiterea într-o unitate militară disciplinară pe un termen de până la 2 ani.
(2) Aceeaşi acţiune săvârjită:
a) petimpderâzboi;
b) în condiţîi de luptă
se pedepseţte cu închisoare de pânâ la 5 ani.
1. Art. 372 alin. 1 CP prevede mai multe forme de eschivare a militarului, a persoanei care
urmează pregătirea militară obligatorie sau a rezervistului de la îndeplinirea obligaţiu-
nilor serviciului militar, ale pregătirii militare obligatorii sau ale concentrărilor: a) prin
automutilare, b) prin simularea unei boli, c) prin falsificarea documentelor, d) prin altă
înşelăciune.
2. Obiectul infracţiunii prevăzute de art. 372 CP îl constituie ordinea stabilitâ de lege a exer-
citarii serviciului militar de către militari, persoanele care urmeazâ pregătirea militară
obligatorie sau de către rezervişti.
3. Eschivarea militarului, a persoanei care urmează pregătirea militară obligatorie sau a
rezervistului de la îndepHnirea obligaţiunilor serviciului militar, ale pregâtirii militare
obligatorii sau ale concentrărilor prin automutilare constă în faptui că făptuitorul, prîn
cauzarea artifkială a unei daune sănătăţii sale, creeazâ baza de eliberare de la serviciul
militar, deoarece militarii care au dereglări fizice sau suferă de unele boli anumite sunt re-
cunoscuţi inapţi de serviciul militar din cauza sănătâţii şi sunt scutiţi de serviciul militar,
conform art. 32 al Legii nr. 1245 din 18.07.2002 cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru
apărarea Patriei sau sunt eliberaţi temporar de exercitarea serviciului militar în legăturâ
cu tratamentul medical.
4. Eschivarea de la serviciul militar poate fi sâvârşitâ prin vătămarea sau distrugerea artifici-
ală a diferitelor organe sau ţesuturi ale corpului omenesc sau prin îmbolnăv.jrea artificialâ
(otrăvire, contaminare etc), sau prin înteţirea artificială a bolii, pe care persoana deja o
avea.
Partea speciaU 609
Caracterul instrumentelor sau mijloacelor prin intermediul cărora militarul s-a automu-
tilat ori s-a îmbolnăvit nu are relevanţă la calificarea infracţiunii. Caracterul artificial al
automutilării sau îmbolnăvirii artificiaie se stabileşte prin diferite probe (martori, filmă-
ri, înregistrări audio etc), precum şi prin raportul de expertiză medico-tegaiă, care este
obligatorie la anchetarea cazurilor de automutilare sau îmbolnăvire artificială, pentru
constatarea caracterului şi provenienţei consecinţelor dăunătoare.
5. în cercetarea cauzelor despre automutilare este necesară, de asemenea, conduzia comisiei
medico-militare cu privire la aptitudinea militarului pentru serviciul militar. Lista bolilor
şi a defectelor fizice care indică inaptitudinea pentru serviciul militar este desfăşurată in
Baremul medical al Regulamentului cu privire !a expertiza medico-militară în Forţele
Armate ale Republicii Moldova, pus în aplicare prin Hotărârea Guvernului Republicii
Moldova nr, 897 din 23 iulie 2003.
6. Asupra calificării faptelor nu influenţează şi urmările bolilor şi defectetor fizice survenite.
Drept consecinţâ a acestor fapte, militarul poate fi recunoscut inapt de serviciul militar,
dar poate fi, de asemenea, eliberat temporar de exercitarea tuturor sau a unei părţi a obli-
gaţiunilor serviciului militar.
Totuşi, dacă militarul a săvârşit acţiuni de automutilare în scopul eschivării de la serviciul
militar, însă consecinţele urmărite n-au survenit, din cauze independente de voinţa sa {de
exemplu, a fost oprit de colegii săi sau de alte persoane, arma n-a funcţionat, substanţa
toxică autoadministrată n-a avut efectui scontat etc), el nu a devenit inapt de serviciul
militar şi nu a fost temporar eliberat de exercitarea tuturor sau a unei părţi a obligaţiu-
nilor serviciului militar, acţiunile militarului pot fi calificate în temeiul art. 27,372 CP ca
tentativă de eschivare de la serviciul militar.
7. Automutilarea poate fi săvârşită de însuşi militarul care are intenţia să se eschiveze de
la serviciul militar, dar şi de alte persoane la cererea militarului. în aceste împrejurări
avem o participaţie complexă la săvârşirea infracţiunii (a se vedea art. 45 CP), acţiunile
persoanelor care au contribuit la automutilare se cer calificate pe baza art. 42 şi 372 CP:
complicitate la eschivarea de la serviciul militar.
8. Eschivarea militarului, a persoanei care urmează pregătirea miiitară obligatorie sau a
rezervistului de la îndeplinirea obligaţiunilor serviciului militar, ale pregătirii militare
obligatorii sau ale concentrărilor prin simularea unei boli constă în insinuarea unei boli
sau a unor simptome ale unor boli, pe care, in realitate, militarul nu le are. Poate fi exerci-
tată simularea unei bo!i fizice sau a uneia psihice.
în cercetarea cauzelor penale cu privire la simularea unei boli este obligatorie numirea
unei expertize medîco-Iegale. Este, de asemenea, necesară efectuarea unei expertize
medico-legale psihiatrice, care trebuie să constate, de exemplu, dacă simularea bolii nu
este unul dintre simptomele unei boli pe care militarul în realitate o are (simularea pato-
logică). în cazul constatării unei simulări patologice răspunderea penală a milîtarului se
exclude.
9. Eschivarea militarului, a persoanei care urmează pregătirea militarâ obligatorie sau a re-
zervistului de la îndeplinirea obligaţiunilor serviciului militar, ale pregătirii militare obli-
gatorii sau ale concentrărilor prin falsificarea documentelor constă în faptul că militarul
prezintă, intenţionat, comandantului sau şefului militar respectiv un document în care
se conţin înformaţîi mincinoase, false şi pe baza acestui document i se acordă elîberarea
permanentă sau temporară de la exercitarea serviciului militar. Documentul poate fi fal-
610 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
sificat de însuşi militarul dat sau de către alte persoane. în aceste împrejurări ne aflăm în
faţa unei participaţii complexe la săvârşirea infracţiunii (a se vedea art. 45 CP), acţiunile
persoanelor care au contrîbuit Ia automutilare se cer calificate pe baza art. 42 şi 372 CP:
complicitate la eschivarea de la serviciul militar.
10. Eschivarea militarului, a persoanei care urmează pregătirea militară obligatorie sau a
rezervistului de la îndeplinirea obligaţiunilor serviciului militar, ale pregătirii militare
obligatorii sau ale concentrărilor prin altă înşelăciune constă în comunicarea comandan-
tului sau şefului militar respectiv a unor informaţii intenţionat mincinoase şi false, care,
dacă ar fi adevărate, ar da militarului dreptul de a fi eliberat definitiv sau temporar de
exercitarea serviciului militar (de exemplu, comunicarea despre necesitatea oferirii unui
concediu pentru înregistrarea căsătoriei, în legătură cu boala gravă a unor rude apropiate
etc).
11. Eschivarea de la serviciul militar se consideră infracţiune consumatâ din momentul în
care militarul, pe baza documentelor false prezentate sau în urma consecinţelor acţiunilor
de automutilare, a primit dreptul de eliberare permanentă sau provizorie de la exercitarea
serviciului militar sau a încetat, de facto, să exercite serviciul militar.
12. Subiect al infracţiunii poate fi orice militar, persoană care urmeazâ pregătirea militară
obligatorie sau rezervist. De exemplu, militarul care îşi face serviciul conform unui
contract se automutilează pentru a se eschiva de la exercitarea servicmlui militar şi pentru
a primi pensia de invaliditate.
13. Latura subiectivă a eschivării de la serviciul militar prin orice metodă se caracterizează
prin intenţie directă şi cu scopul (semn obligatoriu al acestei componenţe de infracţiune)
eschivării temporare sau permanente de la exercitarea serviciului militar.
Practica judiciară
Fapta militarului în termen C de a-şi provoca o rană cu cuţitul în abdomen în scopul eschivării
de la exercitarea serviciului militar constituie componenţa de infracţiune prevăzută de art. 372
alin. 1 Cod penai, ca eschivare a mititaruiui in termen de la îndeplinirea obligaţiunilor servi-
ciului militar prin automutilare (Sentinţa Judecătoriei Militare nr. 1-69/2003).
Articolul 373. încălcarea regulilor de mânuire a armei, de manipulare a substan-
îelor şi obiectelor ce prezintă un pericol sporit pentru cei din jur
(1) încălcarea reguliior de mânuire a armei, de manipularea muniţiilor, a substanţelorexplozive, radioactiveşi
a altor substanţe şi obiecte ce prezintâ un perlcol sporit pentru cei din jur, dacă aceasta a cauzat vătămarea
uşoarâ sau medie a integrităţil corporale sau a sănătâţii,
se pedepseşle cu trimiterea într-o unitate militară disciplinară pe un termen de până la 2 ani sau cu închisoare
de până la 3 ani.
(2) Aceeaji acţiune care a provocat din imprudenţă:
a) vătămarea gravă a inlegrităţil corporalesau a sânătăţii;
b) decesul unei persoane;
c) alteurmări grave
se pedepseţte cu închisoare de la 51a 10 ani.
(3) Aceeaşi acţiune care a provocal din imprudenţă decesul a două sau mai multor persoane
se pedepseşîe cuînchisoare de la 7 la 15 ani.
Partea specială 611
1. Militarii, în exercitarea funcţiilor lor, sunt implicaţi permanent în activitâţi legate de de-
servirea sau mânuirea, manipularea armelor, muniţiilor, a substanţelor explozive, radio-
active ţi a altor substanţe şi obiecte ce prezintă un pericol sporit pentru cei din jur.
2. Folosirea acestor obiecte sau substanţe cere o respectare strictă a regulilor speciale de se-
curitate, a căror încălcare poate duce la moartea sau traumatizarea oamenilor, distrugerea
averii militare, zâdărnicirea diferitelor sarcini de luptă, măsuri militare ţi Ia alte consecin-
ţe grave.
3. Obiectul infracţiunii constă în ordinea stabilită de mânuire, manipulare a armelor, mu-
niţiilor, a substanţelor explozive, radioactive şi a altor substanţe şi obiecte ce prezintă un
pericoi sporit pentru cei din jur, inclusiv pentru militari.
Răspunderea penală în temeiul art. 373 CP poate surveni doar în cazu! încălcării regulilor
de mânuire a armelor, muniţiilor, a substanţelor explozive, radioactive şi a altor substanţe
şi obiecte ce prezintă un pericol sporit pentru cei din jur.
Noţiunea de armă a fost explicată în comentariul de la art. 364 CP. Arme, în sensul art. 373
CP, pot fi şi unităţile de armament de artilerie, reactive, rachete etc, care se află în dotare
în unităţile militare. încălcarea regulilor de mânuire a armelor de vânătoare nu constituie
componenţa de infracţiune prevăzutâ de art. 373 CP.
Muniţiile sunt părţi componente ale armamentului destinat nemijlocit pentru nimicirea
tehnicii, construcţiilor, oamenilor etc. Muniţii pot fi cartuşele, obuzele de artilerie, bom-
bele, minele, grenadele, părţile de luptă ale rachetelor şi torpilelor, alte obiecte şi dispozi-
tive explozive în stare de luptă şi apte de a nimici, a dîstruge.
Substanţe explozive sunt compuşii chimici şi aliajele capabile - sub acţiunea loviturilor,
împungerii, frecării sau încălzirii - să expSodeze. Aceste substanţe pot fi dinamita, ni-
troglicerina, nitrotoluolul şi alte substanţe chimice sau aliaje în stare să explodeze fără
accesul oxigenului.
Substanţe reactive sunt cele de provenienţă naturală sau artificială, ce conţin izotopi radio-
activi, ce prezintă radiaţii de ionizare şi de aceea sunt periculoase pentru lumea din jur.
Alte substanţe şi obiecte ce prezintă un pericol sporit pentru cei din jur sunt orice mijloace
tehnice din dotare, ce se găsesc în unităţile militare şi care au calitatea - în cazul încălcării
regulilor de manipulare a lor - de a distruge (să cauzeze vâtămări, să deregleze funcţiile
etc.) obiectele şi oamenii aflaţi în zona lor de activitate.
5. Latura obiectivă a infracţiunii constă în acţiuni sau inacţiuni de încălcare a regulilor
de mânuire a armei, de manipuiare a muniţiilor, a substanţelor explozive, radioactive
şi a altor substanţe şi obiecte ce prezintă un pericol sporit pentru cei din jur. Regulile
de mânuire a armei, de manîpulare a muniţiilor, a substanţelor explozive, radioactive şi
a altor substanţe şi obiecte ce prezintă un pericol sporit pentru cei din jur se conţin în
regulamente, instrucţiuni, cursuri de manipulare şi mânuire a diferitelor tipuri de arme
şi muniţii etc.
6. Componenţa de infracţiune este materială, pentru consumarea ei este necesar să survină
consecinţele respective: vătămarea uşoară sau medie a integrităţii corporale sau a sănâ-
tăţii (art. 373 alin. 1 CP), vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, decesul
unei persoane, alte urmări grave (art. 373 alin. 2 CP), decesul a două sau mai multor per-
soane(art. 373 alin. 3 CP).
612 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Vătămarea uşoară sau medie a integrităţii corporale sau a sănătâţii, vâtămarea gravă a in-
tegrităţii corporale sau a sănătăţii, decesul unei persoane, decesul a două sau mai multor
persoane au fost explicate în comentariul la cap. II CP, Infracţiuni contra vieţii şi sănătăţii
persoanei, iar alte urmâri grave - în comentariul art. 364 CP.
7. Latura subiectivă a infracţiunii poate consta în dublă formâ de vinovăţie (art. 19 CP},
adică încălcarea intenţionată a regulilor de mânuire a armei, de manipulare a muniţiilor,
a substanţelor explozive, radioactive şi a altor substanţe şi obiecte ce prezintă un pericol
sporit pentru cei din jur şi cauzarea din imprudenţă a consecinţelor prevăzute în art.
373 CP.
Practica judiciară
a) Fapta militarului în termen care, aflându-se în exercitarea serviciului militar şi fiind în-
armat cu automatul AKM, a încărcat arma, a scos piedica şi a trimis fără necesitaîe cartuşul
in încărcător, a produs din imprudenţă o împuşcătură prin care i-a cauzat părţii vătămate, H.,
vătămări corporale grave, constituie componenţa de infracţiune prevăzută de art. 373 alin. 2
Cod penaf, ca încălcare a regulilor de mânuire a armei, care a provocat din imprudenţă părţii
vătămate vătamare gravă a integrităţii corporale şi sănătăţii (Sentinţa Judecatoriei Militare
nr. 1-27/2004).
b) Fapta militarului în termen V care, aflându-se în exercitarea serviciului militar, serviciul de
pază a frontierei de stat (grănicer), şi, fiind înarmat cu pistoiul- mitratieră "AK-74", a încălcat
regulile de mânuire a armei, a încărcat arma, a scos piedica şi a trimis fără necesitate cartuşul
în încărcător, a produs din imprudenţă o împuşcătură prin care i-a cauzat părţii vătămate, 0.,
leziuni corporale uşoare cu dereglarea sănătăţii de scurtă durată (vătămări corporale uşoare),
constituie componenţa de infracţiune prevăzută de art. 252-1 alin. 1 Cod penal, în redacţia
Legii din 12.03.1961 (art. 373 alin. 1 Noul Cod penal}, ca încălcare a regulilor de mânuire a ar-
mei, care a provocat din imprudenţă părţii vătămate o vătămare corporală uşoară a integrităţii
corporale şi sănătăţii. (Sentinţa Judecătoriei Milkare nr. 1-51/2002).
c) Fapta militarului pe bazâ de contract M., care, aflându-se în exercitarea serviciului militar
(exerciţiul funcţiunii în Serviriul de Pază şi Protecţie de Stat), a încălcat regulile de mânuire
a armei, pistol sistem "Browning" 245, care i-a fost predat pentru păstrare, a încărcat arma,
a scos piedica şi a trimis fără necesitate cartuşul în încărcător, a produs din imprudenţă o
împuşcătură prin care i-a cauzat părţii văîămate, R, leziuni corporale grave, în urma cărora
ultimul a decedat, constituie componenţa de infracţîune prevăzută de art. 252-1 alin. 2 Cod
penal, în redacţia Legii din 12.03.1961 (art. 373 alin. 2 lit. b) Noul Cod penal), ca încălcare a
regulilor de mânuire a armei, care a provocat din imprudenţă decesul părţii vătămate (Sentinţa
Judecătoriei Militare nr. 1-46/2002).
Articolul 374. încălcarea regulilor statutare cu privire la serviciu! de gardă
(1) Incălcarea regulilor statutare cu privire la serviciul de gardă, a ofdinelor;! dispoziţiilor emise în vederea
modificării şi completării acestor reguli, dacâ aceasta a cauzat daunein proporlii considerabile,
se pedepseşte cu trimiterea într-o unitate militară disdplinară pe tin termen de până la 2 ani.
(2) Aceeaşi acţiune care a piovocat urmări grave
se pedepseşte tu închisoare de la 2 la 5 ani.
(3) Acţlunile prevăzute la alin. (1) sau (2), săvârşite:
Partea specială 613
a) petimpderăzboi,
b) în condiţii de luptă,
se pedepsesccu închisoare de la 4 la 10 ani.
1. Ordinea de exercitare a serviciului de gardâeste reglementată de Regulamentul serviciului
în garnizoană şi de gardă al Forţelor Armate ale Republicii Moldova.
Conform art. 2 al acestui regulament, serviciul de gardă este destinat pazei de nădejde şi
apărării drapelelor de luptă, magaziilor cu muniţii, tehnicii militare, altor mijloace mili-
tare şi a obiectivelor militare şi de stat, precum şi pazei persoanelor deţinute în arest. Ser-
viciuf de gardă asigură paza persoaneior ce se află în închîsoriie RM şi în unitatea militară
disciplinară.
2. Serviciul în garnizoană are drept scop asigurarea menţinerii disciplinei militareîn garni-
zoană, a condiţiilor necesare pentru viaţa de toate zilele şi pregătirea trupelor, ieşirea
organizată în caz de alarmă şi desfăşurarea activităţii în garnizoană cu participarea
trupelor.
Serviciui de gardă în garnizoană este destinat pazei şi apărării obiectivelor de importanţă
generală pentru garnizoană, amplasate în apropiere nemijlocită unul de aîtul, precum şi
pazei persoanelor deţinute în arestul garnizoanei.
Serviciul de gardă interior4ste destinat pazei şi apărării obiectivelor unei unităţi militare.
Avioanele (elicopterele) şi alte obiective ale serviciului avia la aerodronmri sunt păzite şi
apărate de gărzile interioare, numite din serviciul tehnic de aviaţie.
Personalul de gardă este subunitatea înarmată, destinată pentru executarea misiunii de
luptă, de pază şi apărare a drapelelor de luptâ, a obiectivelor militare şi de stat, a persoane-
lor deţinute sub arest sau în locurile de detenţie.
Exercitarea servicialui de gardă se consideră îndeplinirea unei sarcini de tuptă.
3. Latura obiectivă a infracţiunii se exprimă prin săvârţirea de acţiuni interzise de Regu-
lamentul serviciului în garnizoană şi de gardă al Forţelor Armate şi de ordinele şi dis-
poziţiile emise în vederea modificării şi completării regulilor de exercitare a serviciului
în garnizoană şi de gardă, precum şi in neîndeplinirea cerinţelor acestor acte ce prescriu
săvârşîrea anumitor acţiuni sau abţinerea de Ia săvârşirea lor.
Dîspoziţia acestei norme penale este de blanchetă, ea face trimitere la regulile statutare
cu privire ia serviciul de gardă, !a ordinele şi dispoziţiile emise în vederea modificării şi
completării acestor reguli, care se conţin în Regulamentul serviciului în garnizoană şi
de gardă al Forţelor Armate şi în ordinele şi dispoziţiile emise în vederea modifkării şi
completării acestor reguli. De exemplu, conform art. 140 ai Reguiamentului serviciului
în garnizoană şi de gardă al Forţelor Armate, şeful de gardă - în cazul unui atac asupra
obiectivelor păzite, santinelelor sau asupra încăperji pentru gardâ - este obligat să ia
măsuri pentru respingerea atacului. în cazuî în care şeful de gardă nu ia aceste măsuri şi
survin consecinţele prevăzute în alin. 1 şî 2 art. 374 CP, inacţiunile lui se cer calificate pe
baza alin. 1 sau 2 art. 374 CP.
5. Cauzarea daunei prevăzute în art. 374 CP constă în cauzarea unei daune obiectului sau
obiectivelor păzite de garda dată. Aceste obiecte sau obiective sunt enumerate în tabelele
posturilor de gardă, de exemplu: drapelul unităţii militare, depozitele, tehnica de luptă sau
militară, armamentul etc.
614
CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Prin cauzarea de daune în proporţii considerabile se înţelege, de exemplu, pătrunderea la
post a persoanelor cu scopuri infracţionale, pătrunderea persoanelor, cu aceleaşi scopuri,
în depozitele, parcurile, hangarele etc, păzite de gardă, dacă santinela n-a luat măsuri
pentru curmarea acestor fapte chiar dacă aceste acţiuni au fost curmate în continuare de
alte persoane, neluarea măsurilor adecvate de către gardă în cazul atacurilor asupra pos-
tului, în cazul incendiilor, dacă au survenit consecinţe dăunătoare, adică au fost cauzate
daune materiale obiectelor sau obiectivelor păzite etc. Despre daune în proporţii conside-
rabile se vorbeşte în art. 126 CP.
încălcarea regulilor statutare cu privire [a serviciul de gardă, a ordinelor şi dispoziţiilor
emise în vederea modificării şi completârii acestor reguli, dacă aceasta a provocat urmări
grave, prevăzute de art. 374 alin. 2 CP, constâ in cauzarea daunei materiale în proporţii
mari sau deosebit de mari (a se vedea art. 126 CP) obiectelor sau obiectivelor păzite de
către garda dată, in distrugerea tehnicii, armamentului, nimicirea drapelului unităţii
militare, combustibilului, depozitelor, hangarelor etc.
în cazul în care aceste consecinţe au survenit în urma acţiunilor unor terţe persoane,
împreună cu persoana de gardă, acţiunile acestuia din urmă se cer calificate în concurs de
infracţiuni, in temeiul art. 374 şi al articolului respectiv din alte capitole ale părţii speciale
CP (de exemplu, art. 186 CP: furt etc).
6. Acţiunile membrului gărzii (santinelei sau altei persoane din componenţa gărzii) expri-
mate prin cauzarea violentă a morţii sau a vătămărilor corporale altor persoane (chiar şi
ale membrilor gărzii), intenţionat, în urma aplicării abuzive a armei sau din imprudenţă,
nu pot fi calificate în temeiul art. 374 CP, deoarece n-au survenit acele urmări a căror pre-
venire intra în obligaţiunile acestei gărzi.
7. Totuşi, se cer calificate pe baza art. 374 CP acţiunile persoanei, membru al gărzii, când
din cauza comportării neglijente cu arma au fost cauzate daune obiectelor sau obiectivelor
apărate de această gardă (de exemplu, în cazul efectuării abuzive a unor impuşcături de
către santinelă s-a aprins depozitul păzit de el, a fost deteriorată o maşina etc).
Noţiunile timp de război şi condiţii de luptă, prevăzute de art. 374 alin. 3 CP, au fost expii-
cate în comentariul de la art. 364 CP.
Practica judicîară
a) Fapta militarilor în termen H şi B, care, aflându-se în exercitarea serviciului militar, în ser-
viciul de gardă ca santinele, exercitând paza obiectivelor conform graficului posturilor gărzii,
în urma unei înţelegeri prealabile şi impreună, in mod repetat, au părăsit samavolnic posturile
de serviciu, de fiecare dată pe o durată de 2-3 ore, au lăsat fără supraveghere armele (pistoalele,
mitraliere AK) şi muniţiile din dotare, cu care erau înarmaţi, ascunzându-le în zăpadă, au
încălcat prevederile art. 183-185 ale Regulamentului serviciului în garnizoană şi de gardă al
Forţelor Armate, care-i obligau, ca santinele, să păzească cu vigilenţă şi stoicism postul lor,
să nu părâsească postul până nu vor fi schimbaţi sau scoşi din post, chiar dacă viaţa Ior se va
afla în pericol etc, constituie componenţa de infracţiune prevâzută de art. 256 p. 1 Cod penal,
în redacţia Legii din 12.03.1961 (art. 374 alin. I Noul Cod penal), ca încălcare a regulilor sta-
tutare cu privire la serviciul de gardâ, a ordinelor ţi dispoziţiilor emise în vederea modificării
şi completării acestor reguli, dacâ aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile (Sentinţa
Judecătoriei Militare nr. 1-25/2002).
Pa rt e a specială
615
Articolul 375. încăkarea regulilor cu privire la serviciul de alarmă (de luptă)
al trupelor mllitare
(1) încâkarea regulilor cu privire la serviciul de alarmă (de luptă) pentru descoperirea ţi respingerea la timp a
unui atac prin surprtndere asupra Repubîicii Moldova sau pentru apărarea şi asiguratea securităţii Republi-
cii Moldova, dacă aceasta a cauzat sau putea sâ cauzeze daune intereselor securităţii statului,
se pedepsejte cu trimiterea într-o unitate militară disclplinarâ pe un termen de până la 1 ani sau cu inthisoare
de la 2 !a 5 ani.
(2) Aceeaşi acţiune tare a provocat urmâri grave
se pedepseţte cu înthisoare de \& 5 la 10 ani.
i'i) Acţiunite prevăzute la alin. (1) sau (2), săvârşiîe:
a) petimpderăzboi;
b) încondiţiideluptă,
se pedepsesc tu inchisoare de la 16 ia 25 de anl.
1. Serviciul de alarmă (de luptă) constă în forţe şi mijloace special destinate pentru executa-
rea sarcinilor urgent apărute sau purtarea acţiunilor de luptă pentru descoperirea şi res-
pingerea la timp a unui atac prin surprindere asupra RM sau pentru apărarea şi asigurarea
securitâţii RM, aflate în permanentă pregătire de luptă.
Aceste acţiuni se stabilesc prin ordinele corespunzătoare ale conducerii militare şi pot sâ
se schimbe în funcţie de sarcinile puse.
Serviciul de alarmâ (de luptă) se executa atât în timp de pace, cât şi pe timp de război.
Exercitarea acestui serviciu constituie o sarcină de luptă de importanţă majoră de stat.
2. Ordinea de exercitare a serviciului de alarmă (de luptă), apSicarea armelor de Iuptă, este
stabilită de instrucţiuni, dispoziţii, ordine ale conducerii militare. Forţele şi mijloacele
implicate in serviciul de alarmă (de luptă) acţionează la comanda ţsemnalul) coman-
danţifor militari superiori, iar în cazurile urgente, ce nu suferă amânare, prin hotărârea
comandanţilor subunităţilor militare sau a ofiţeruiui de serviciu.
3. încâlcarea regulilor de exercitare a serviciul de alarmă (de luptă) poate cauza consecinţe
grave în urma unui atac prin surprindere asupra RM. De aceea această infracţiune este
considerată o infracţiune militară gravă, ce atentează la ordinea de exercitare a serviciului
de alarmă (de luptă), ce asigură apărarea integrităţii teritoriale şi preîntâmpinarea unui
atac prin surprindere asupra RM,
4. încălcarea regulilor de exercitare a serviciul de alarmă (de luptă) se exprimă prin neexecu-
tarea sau executarea neglijentă de către militarii ce se află în serviciul de alarmă (de luptâ)
a cerinţelor serviciului de alarmă (de luptă) în general şi a obligaţiunilor lor speciale,
funcţionale. încălcarea regulilor de exercitare a servkiului de alarmă (de luptă) poate fi
exprimată atât prin acţiuni, cât şi prin inacţiuni.
5. încălcarea reguliior cu privire la serviciul de atarmă {de tuptă) pentru descoperirea şi res-
pingerea la timp a unui atac prin surprindere asupra RM sau pentru apărarea şi asigurarea
securităţii RM este o componenţă de infracţiune de rezultat, când survin consecinţe con-
crete, cauzarea de daune intereselor securităţii statului, şi o componenţâ de infracţiune de
pericol, în cazul în care aceasta ar putea să cauzeze daune intereselor securităţii statului.
6. Prin cauzarea urmărilor grave se înţelege pătrunderea unui avion străin în spaţiul aerian
al Republicii Moldova, decesul persoanelor, distrugerea tehnicii sau scoaterea ei din func-
ţie, deteriorarea altor mijloace de apărare, ce ar face imposibilă îndeplinirea sarcinii de
luptă.
616 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
7. încălcarea regulilor cu privire la serviciul de alarmă (de luptă) se caracterizează prin
vinovăţie intenţionată sau din imprudenţâ.
8. Subiect a] infracţiunii se consideră orice persoană ce se află în exercitarea serviciului de
alarmă (de luptă), care a comis asemenea încălcări.
Despre noţiunile timp de război, condiţii de luptă a se vedea comentariul art. 364 CP.
Practica judicîară
Privitor la această componenţă de infracţiune nu există practică judiciară.
Articolul 376. încălcarea regulilor statutare cu privire la serviciul intern
(1} incâlcarea regulilor statutare cu privire la serviciul intern de o persoană care face parte din personalul dezi
ai unitâţii militare, cu excepţia gărzii şi a cartului, dacă aceasta a cauzat daune in proporţii considerabile,
se pedepseşte cu arest de până la 6 luni sau cu trimiterea într-o unitate miliUră disciplinarâ pe un termen de
până Ea 2 ani.
(2) Aceeaţi acţiune soldată cu dauneîn proporţii considerabile, a căror prevenire intră în obligaţiile persoanei
indicatelaalin.(i),
se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani.
(3} Acţiunile prevăztite \a alin. (1) sau (2), săvârşite:
a) petimp derăzboi;
b) în condiţii de luptâ,
se pedepsesc cu inchisoare de la 1 la 5 ani.
•
1. Conform art. 1 a! Regulamentului serviciului interior al Forţelor Armate ale Republicii
Moldova, servtciul interior este menit să menţină în unităţile militare ordinea interioară şi
disciplina militară, factori care asigură starea permanentă de pregătire în vederea luptei,
instruirea efectivului, îndeplinirea organizată de către acesta a altor misiuni ale activităţii
de toate zilele şi păstrarea sănătăţii militarilor.
2. Obiectul infracţiunii îl constituie ordinea stabilită de exercitare a serviciului intern de
către militarul care face parte din personalul de zi al unităţii militare, cu excepţia gărzii
şi a cartului, care sunt menite să asigure disciplina necesară în unităţile mifitare, paza
bunuriior materiale, executarea altor obligaţiuni cu privire la serviciul militar.
3. Pericolul acestei infracţiuni constă în faptul că din cauza încălcării acestor reguli se for-
mează condiţii pentru sustragerea, delapidarea sau distrugerea avutului militar, folosirea
lui abuzivă, divulgarea secretului de stat, săvârşirea de către militari a contravenţiilor sau
a altor încălcâri ale disciplinei militare.
4. Regulile statutare cu privire la serviciul intern pot fi incălcate atât prin acţiuni, cât şi prin
inacţiuni. în fîecare caz concret este necesar sâ stabilim şi să concretizăm conţinutul regu-
lii încălcate, care se referâ la exercitarea serviciului de către persoanele care fac parte din
personalul de zi al unităţii militare şi sunt prevăzute de Regulamentul serviciului interior
al Forţelor Armate. Latura obiectivă a infracţiunii se caracterizează prin neexecutarea sau
executarea necorespunzătoare a obligaţiunilor de serviciu de către persoana care se atlă
în exercitarea obligaţiunilor sale în serviciul de zi pe unitatea miiitară. Aceste încălcări se
pot manifesta prin diverse forme (de exemplu, permiterea unor persoane străine de a se
afla pe teritoriul unităţii militare sau în locurile interzise, neluarea de către militarul de
Partea specială 617
serviciu pe companie a măsurilor în vederea asigurării pazei armamentului, a obiectelor
personale sau a echipamentului efectivului, îngăduirea de către militarul de serviciu pe
parcul auto a ieşirii din parc a maşinilor de luptă sau a aUor maşini fără permisiunea res-
pectivă etc).
5. Infracţiunea prevăzută de art. 376 alin. 1 CP se consideră consumată din momentul
survenirii consecinţelor: a daunei în proporţii considerabile. Drept daune în proporţii
considerabile a se vedea în comentariul art. 364,370,374 CP. în cazul în care n-au survenit
consecinţele îndicate, componenţa de infracţiune analizată lipseşte.
6. Art. 376 alin. 2 CP incriminează încălcarea regulilor statutare cu privire la serviciul in-
tern de către o persoană care face parte din personalut de zi al unităţii militare, încălcare
ce s-a soldat cu daune în proporţii considerabile, a căror prevenire intră în obligaţiunile
acestei persoane, Specificul acestei infracţiuni constă în faptul că daunele considerabile
survin în urma acţiunilor terţelor persoane sau în urma altor împrejurări şi preîntâm-
pinarea acestor consecinţe intrâ în obligaţiunile persoanei care face parte din personalul
de zi al unităţii militare. De exemplu, plantonul pe companie a permis ilegal intrarea pe
teritoriul cazărmii persoanelor civile care au sustras echipament militar în proporţii
considerabile.
7. în cazul în care plantonul pe companie a ştiut despre scopul acestor persoane civile,
acţiunile lui vor fi califi^ate în temeiul art. 376 alin. 2 CP în concurs cu art. 42 şi 186 CP
(complicitate la furt). Infracţiimea prevăzută de art. 376 alin. 2 CP se consideră consumată
din momentul survenirii consecinţelor: a daunei în proporţii considerabile.
în cazul în care însuşi plantonul pe companie săvârşeşte acest furt, acţiunile lui vor fi
calificate pe baza art. 376 alin. 1 CP în concurs cu art. 186 CP.
8. Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 376 CP se caracterizează prin ambele
forme de vinovăţie: această infracţiune poate fi săvârşită atât intenţionat, cât şi din impru-
denţă.
9. Subiect al infracţiunii pot fi doar persoanele care fac parte din personalul de zi al unităţii
militare. Aceste persoane pot fi: ofiţerul şi ajutorul ofiţerului de serviciu pe unitate, ofiţe-
rul de serviciu şi plantoaneie pe parcul auto, felcerul sau instructorul sanitar de serviciu
şi plantoanele pe punctul medical, sergentul de serviciu ţi ajutorii acestuia pe punctul de
control, sergentul de serviciu pe bucătărie şi sala de mese, sergentul de serviciu pe sta-
tul-major al unităţii, sergentul şi plantonul de serviciu pe companie etc.
10. încălcarea reguîilor statutare cu privire la serviciul intern de către o persoană care face
parte din personalui de zi al unităţii militare, săvârşită pe timp de război sau în condiţii de
luptă, poate fi califkată în temeiul art. 376 alin. 3 CP doar în cazul în care survin consecin-
ţele prevăzute în alin. 1 şi 2 art. 376 CP, adică daune în proporţii considerabile. Noţiunile
timp de război, condiţii de luptă au fost explicate în comentariul art. 364 CP.
Practica judiciară
Fapta militarului în termen care, aflându-se în exercitarea serviciuiui militar ca sergent de
serviciu pe companie, aflându-se în camera de armament, a încălcat grav cerinţele art. 300,
321 aîe Regulamentului serviciului interior, care-1 obHgau să cimoască ferm şi să execute în-
tocmai şi conştiincios obligaţiunile sale de serviciu, a încărcat fără necesitate arma, automatul
AKM: a scos piedica şi a trimis fără necesitate cartuşul în încărcător, a produs din imprudenţă
618 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Partea s p e c i a l ă 619

o împuşcătură prin care i-a cauzat părţii vătămate, H., vătămări corporale grave, constituie fizice sau a armelor în cazurile strict necesare, neefectuarea reţinerii, a percheziţiei, a
componenţa de infracţiune prevăzută de art. 376 alin. 2 Cod penal, ca încălcare a regulilor examinării etc, când persoana era obligată să execute aceste acţiuni.
statutare cu privire la serviciul intern de către o persoană care face parte din personalul de zi
3. Prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor omului se înţelege încălcarea drepturilor şi li-
al unităţii, cu excepţia gărzii şi a cartului, soldată cu daune în proporţii considerabile, a căror
bertăţilor constituţionale ale omului: dreptul la libertate, la opinie, la expresie, la inviola-
prevenire intra în obligaţiunile de serviciu aie acestei persoane (Sentinţa Judecâtoriei Militare
bilitatea personală, la libera circulaţie etc. Atare încălcări pot fi exprimate prin efectuarea
nr, 1-27/2004).
unei percheziţii ilegale, reţineri ilegale, cauzarea unor prejudicii morale sau materiale
etc.
4. Prin aplicarea violenţei asupra persoanei se înţelege aplicarea de lovituri, cauzarea de
leziuni corporale uşoare, aplicarea forţei fizice, ca împingerea persoanei, doborârea ei la
Articolul 377. încălcarea regulilor cu privire la menţinerea ordinii publice $i la pământ etc.
asigurarea securităţii publice 5. Urmări grave prevăzute in alin. 2 art. 377 C? pot fi cauzarea de vătămări corporale mai
(1) tncăkarea regulilor cu privire la menţineiea ordinii de către o persoană din unitatea militară peniru puţin grave părţii vătămate, schingiuirea, aplicarea ilegală a mijloacelor speciale şi a
menţinerea ordinii publlce şi asigurarea securităţii publice, însoţîtă deîncălcarea drepturllorţi libertăţilor armelor în cazul reţinerii care a cauzat vătămări corporale victimei, neluarea măsurilor
omuiui sau de aplicarea violenţei asupia lui, necesare care s-a soldat cu cauzarea unor daune materiale în proporţii mari sau deosebit
se pedepseşte cu trimiterea intr-o unitate militarâ disdplinară pe un termen de pâna la 2 ani sau cu închisoare
de mari, cu cauzarea vătămăriior corporale grave sau chiar decesul persoanelor etc.
depână Ia2ani,
(2) Aceeaşi acţiune soldatâ cu urmări grave 6. în cazul în care persoanele din unitatea militară pentru menţinerea ordinii publice şi
se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani. asigurarea securităţii publice au cauzat intenţionat vătămări corporale grave sau decesul
persoanei, acţiunile lor sunt calificate pe baza art. 377 aîin. 2 CP în concurs cu infrac-
1. în conformitate cu Legea cu privire la trupele de carabinieri (trupele interne) ale MAI ţiunile respective din câp. II al Părţii speciale a CP Infracţiuni contra vieţii şi sânătăţii
nr. 806 din 12. 12.1991, trupele de carabinieri ţtrupele interne) sunt destinate să asi- persoanei.
gure - împreună cu poliţia sau independent - ordinea publică, apararea drepturilor şi
7. Latura subiectivă a infracţiunii se exprimă prin vinovăţie intenţionată sau prin impru-
libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a averii proprietarului, prevenirea faptelor de
denţă şi prin dubla formă de vinovăţie (art. 19 CP). Este esenţial să se constate câ persoa-
încălcare a legii.
nei îi sunt cunoscute regulile a căror încălcare i se incriminează şi obligaţiunea de a le
Sarcinile principale aie trupelor de carabmieri sunt: a) veghează permanent, potrivit legii, cunoaşte.
împreună cu poliţia, la asigurarea măsurilor pentru menţinerea ordinit de drept, apărarea
Motivul nu are relevanţă la calificarea infracţiunii. El poate consta în înţelegerea greşilă a
drepturilor, libertăţilor fundamentale şi a intereselor legitime ale cetătenilor; b) sprijină
intereselor serviciului în reîaţiile ostile cu victima etc. Scopul de asemenea nu are relevan-
organele de poliţie sau activează independent intru menţinerea ordinii publice şi comba-
ţă la calificarea infracîiunii. El poate fi divers: de a se răzbuna, de a-şi demonstra atotpu-
terea criminalităţii; c) execută misiuni de pază la penitenciare şi la escortarea arestaţilor
ternicia, de a se ridica pe scara de serviciu etc. Totuşi, de scopul şi motivul înfracţiunii se
şi condamnaţilor în timpul deplasării lor: d) asigură paza şi apărarea unor obiective şi
va ţine cont la individualizarea pedepsei.
transporturi de importanţă deosebită; e) asigură respectarea regimului juridic stabilit
pentru starea excepţională etc. Legea dată şi actele normative adoptate în corespundere cu 8. Subiect al infracţiunii este orice persoană ce intră, conform ordinului, în unitatea militară
ea stabilesc ordinea de executare a acestor sarcini de către persoanele din unitatea milita- pentru menţinerea ordinii pubiice şi asigurarea securităţii publice. Alte persoane care au
ră pentru menţinerea ordinii publice şi asigurarea securităţii publice. încălcarea acestei participat la săvârşirea infracţiunii răspund conform regulilor participaţiei în calităţile de
ordini, însoţită de încălcarea drepturilor şi libertăţilor omului sau de aplicarea violenţei instigator, organizator sau complice.
asupra lui, formează componenţa de infracţiune prevăzutâ de art. 377 CP.
2. Latura obiectivă a infracţiunii se poate manifesta prin acţiuni sau inacţiuni. Prin acţiu-
Practica judiciară
ni periculoase, în sensul art. 377 CP, se înţelege săvârşirea acţiunilor ce contravin regu- Privitor la această componenţă de infracţiune nu există practică judiciară.
lilor stabilite de exercitare a serviciului pentru menţinerea ordinii publice şi asigurarea
securităţii publice, cum ar ii: încâlcarea regulilor de aplicare a mijloacelor speciale, a
forţei fizice, a armei, încălcarea ordinii de reţinere a infractorilor, blocării unor sectoa-
re sau terenuri, efectuării percheziţiei sau a examinării persoanelor sau mijloacelor de
transportetc.
Prin inacţiunî periculoase, în sensul art. 377 CP, se înţelege neluarea măsurilor de per-
secutare a încălcârilor ordinii publice sau securităţii publice, cum ar fi neaplicarea forţei
620 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Articolul 378. Atitudinea neglijentă faţă de serviciul militar
(1) Atitudinea neglijentă a şefului sau a unei alte persoane cu funcţie de răspundere faţă de serviciul militar,
dacă aceasta a cauzat daune In proporjii mari,
se pedepseşte cu închisoare de pânâ la 3 ani.
(2) Aceeaji acţiune soldatâ cu urmări grave
se pedepseţte cu închisoare de la 5 la 10 ani.
(3) Acţiunile prevăzute la alin. (1) sau (2), săvârşita:
a) petimp de război;
b) în condiţiî de luptâ,
se pedepsesc cu închisoare de (a 7 la 15 ani.
1. Atitudinea neglijentă faţă de serviciul milîtar se caracterizează prin neexecutarea sau exe-
cutarea necalitativă, de către o persoană cu funcţie de răspundere, a obligaţiuniîor sale de
serviciu, prevăzute de legi, regulamente militare, instrucţiuni, ordinele comandamentului
militar, ca rezultat al atitudinii neglijente sau neconştiincioase faţă de ele.
2. Latura obiectivă a infracţiunii se caracterizează prin:
a) neexecutarea sau executarea necorespunzâtoare de cătreşeful militar a obligaţiunilor
sale funcţionale;
b) cauzarea unor daune în proporţii mari activităţii organelor conducerii militare, in-
tereselor serviciului militar sau intereselor ocrotite de lege ale militarilor sau terţelor
persoane, sau survenirea unor urmări grave;
c) existenţa raportului cauzal între acţiunile (inacţiunile) făptuitorului şi consecinţele
(dauna) survenite.
Neexecutarea obîigaţiunilor constă în neexecutarea de către şeful militar a unor acţiuni ce
intră în obligaţiunile lui de serviciu.
3. Executarea necorespunzătoare a obligaţiunilor constă în îndeplinirea obligaţiunilor de
către şeful railitar în mod formal, neclar sau incomplet. în acest caz făptuitorului i se
incriminează nu acţiunile pe care le-a săvârşit, dar ceea ce el, ca persoană cu funcţie de
răspundere, n-a îndeplinit. Faptele pot fi calificate ca atitudine neglijentă faţă de serviciul
miliţar doar atunci când persoanei cu funcţie de răspundere i se prescrie un anumit mod
de comportare şi o anumită ordine concretă de activitate, însă ea nu îndeplineşte sau
îndeplineşte necorespunzător aceste prescripţii.
4. Atitudinea neglijentă faţă de servkiul militar se exprimă prin tărăgănarea executării anu-
mitor acţiuni, prin îndeplinirea necalitativă a obligaţiunilor de serviciu, prin atitudine
indiferentă faţă de oameni, prin atitudinea birocratică faţă de obligaţiunile de serviciu
(de exemplu, ţinerea necorespunzătoare a evidenţei bunurilor materiale, a armeîor, a mu-
niţiilor, organizarea necalitativă a păstrării bunurilor materiale, neluarea măsurilor de
control cu privire la activitatea subalternilor etc). Mai detaliat a se vedea comentariul art.
329 CP.
5. Persoana cu funcţie de răspundere poate purta răspundere penală pentru atitudinea
neglijentă faţă de serviciul militar numai în cazul în care ea nu doar trebuia, conform
obligaţiunilor de serviciu, să îndeplinească unele acţiuni, dar şi putea, avea posibilitatea
reală să le îndeplinească în mod corespunzător. Dacă persoana cu funcţie de răspundere
se afla în condiţii şi împrejurări care nu-i ofereau posibilitatea să-şi îndeplinească în mod
conştiincios obligaţiunile de serviciu, răspunderea penala pentru atitudine neglijentă
faţă de serviciul militar se exclude (de exemplu, comandantul de grupă a fost chcmat la o
Partea specială 621
şedinţă de către şeful superior şi în timpul absenţei sale un subaltern, fâră permisiune, a
încercat să dezamorseze o mină care a explodat şi a rănit grav câţiva militari. în aceste îm-
prejurări în faptele comandantului de grupâ lipseşte componenţa de infracţiune prevăzută
deart. 378CP).
6. Atitudinea neglijentă a şefului sau a unei alte persoane cu funcţie de râspundere faţă de
serviciul militar constituie infracţiune doar în cazul în care aceasta a cauzat daune în
proporţii mari (art. 378 alin. ] CP) ori s-a soldat cu urmări grave (art. 378 alin. 2 CP).
Despre cauzarea daunelor în proporţii mari a se vedea art. 126 CP, iar despre urmări grave
-comentariul art. 364, 365, 369 CP.
7. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizeazâ prin vinovăţie din imprudenţă în am-
bele sale modalităţi: neglijenţa criminală şi încrederea exagerată în sine (a se vedea art,
18 CP).
8. Subiectul infracţiunii este special, persoana cu funcţie de răspundere: comandantul sau
şeful militar (a se vedea comentariul art. 364 CP). Mai deîaliat, cu privire la persoana cu
funcţie de răspundere, a se vedea art. 123 CP şi comentariul art. 324 CP.
9. Art. 378 alin. 3 CP prevede răspunderea penală pentru atitudinea neglijentă a şefului sau a
unei aîte persoane cu funcţie de răspundere faţă de serviciul militar, dacă aceasta a cauzat
daune în proporţii mari ori s-a soldat cu urmări grave şi a fost săvârşită pe timp de război
sau în condiţii de luptă. Noţiunile timp de război, condiţii de luptă au fost explicate în
comentariul art. 364 CP.
Practica judîciară
a)Fapta militarului pe bază de contract, şef al serviciului transmisiuni al Institutului Militar
"Alexandru ce] Bun", persoană cu funcţie de răspundere, care a comis neglijenţă în păstrarea
armamentului şi tehnicii militare (de transmisiuni), neîndeplinindu-şi obligaţiunile sale
funcţionale, care a cauzat daune în proporţii mari (în suma toîală de 10 450 de lei), constituie
componenţa de infracţiune prevăzută de art. 378 alin. 1 Cod penal, ca atitudine neglijentă a
şefului şi persoanei cu funcţie de răspundere faţă de serviciul militar, dacă aceasta a cauzat
daune în proporţii mari (Sentinţa Judecătoriei Militare nr. 1-81/2003, Decizia Curţii de Apel
Chişinăunr. la-481/2003).
b)Fapta militarului pe bază de contract, şef al depozitului de transmisiuni al Departamentu-
lui Trupelor de Carabinieri, persoană cu funcţie de răspundere, care a comis o neglijenţă în
exercitarea obligaţiunilor de serviciu, neîndeplinindu-şi obligaţiunile funcţionale, încăicând
sistematic regulile de primire a bunurilor, a staţiilor de radio la depozit, care a cauzat daune în
proporţii mari (în sumă totală de 29 667 de lei), constituie componenţa de infracţiune prevă-
zută de art. 378 alin. 1 Cod penal, ca atitudine neglijentă a persoanei cu funcţie de răspundere
faţă de serviciul militar, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari (Sentinţa Judecâtorîei
Militare nr. 1-83/2003).
c)Fapta militarului pe bază de contract, şef al depozitului de echipament al Departamentului
Apărare Civilă şi Situaţii Excepţionale, persoană cu funcţii de răspundere, care a comis ne-
glijenţă în exercitarea obligaţiunilor de serviciu, neîndepliuindu-şi obligaţîunile funcţionale,
încâlcând sistematic regulile de primire şi eliberare a bunurilor: elibera fără întocmirea docu-
mentelor respective elemente ale uniformei militare, nu ţinea evidenţa bunurilor aflate la de-
pozit etc, care a cauzat daune în proporţii deosebit de mari (în sumă totală de 375 548 de lei),
622 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
constituie componenţa de infracţiune prevăzută de art. 261-1 p. 3 Cod penal, în redacţia Legii
din 12.03.1961 (art. 378 alin. 2 Noul Cod penal), ca atitudine neglijentă a persoanei cu funcţie
de răspundere faţă de serviciul militar, dacă aceasta s-a soldat cu urmări grave (Sentinţa Jude-
cătorieiMiHtarenr. 1-24/2002).
Articolul 379. Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a patrimoniului militar
(1) Oistrugerea sau deteriorarea intenţionată a armamentului, muniţillor, mijloaceior de locomoţie, îehnicii
militare sau a unui alt patrimoniu militar
se pedepseşte cu trimiterea înlr-o unitate militară disciplinară pe un termen de până la 2 ani sau cu închisoare
depână la 2 ani.
(2) Aceeaşi acţiune soldată cu urmâri grave
se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.
(3) Acţiunile prevăzute la alin. (1) sau (2), săvârţite:
alpeiimpderăzboi;
b) în condiţîi de luptă, se pedepsesc cu
închisoare de la 16 la 25 de ani.
1. Obiectul infracţiunii îl constituie ordinea de folosire a avutului militar ce constituie baza
materială a pregătirii de luptă şi a capacităţii de luptă a Forţelor Armate.
2. Obiectul material al infracţiunii este strict determinat în art. 379 alin. I CP: armamentul,
muniţiile, mijloacele de locomoţie, tehnica militară sau alt patrimoniu militar ce aparţin
unităţilor şi instituţiilor militare şi se află la dotarea sau înarmarea lor. Aceste noţiuni şi
obiecte sunt strict determinate de actele juridico-militare. în cazul distrugerii sau dete-
riorării intenţionate a altor bunuri ce nu au caracter militar (de exemplu, a mijloacelor de
transport ale militarilor, a caselor !or cu drept de proprietate privată etc), acţiunile făptui-
torului vor fi calificate pe baza art. 197 CP sau a altor articole din CP. Noţiunile armament,
muniţii sunt explicate în comentariul art. 373 CP. Prin mijloace de locomoţie se înţeleg
orice maşini de transportare a efectivului militar sau a bunurilor militare, a muniţiilor,
echipamentului etc.
Prin tehnică militarâ se înţeleg tancurile, maşinile blindate, avioanele şi elicopterele de
luptă, rachetele de luptâ, navele maritime etc.
Alt patrimoniu militar îl poate constitui tehnica inginerească şi de altă natură, necesare
pentru desfăşurarea sau asigurarea acţiunilor de luptă, clădirile şi alte construcţii, echi-
pamentulmilitaretc.
3. Latura obiectivă a infracţiunii constă în distrugerea sau deteriorarea armamentului,
muniţiilor, mijloaceior de locomoţie, tehnîcii militare sau a altui patrimoniu militar.
Noţiunea de distrugere sau deteriorare a fost explicată în comentariul art. 197 CP.
4. Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a armamentului, muniţiilor, mijloacelor de
locomoţie, tehnicii militare sau a altui patrinioniu militar se consideră infracţiune con-
sumată din momentul distrugerii sau deteriorării acestor obiecte. în cazul în care conse-
cinţele prejudiciabile n-au survenit independent de voinţa făptuitorului, faptele lui vor fi
califkate ca tentativă de a săvârşi această infracţiune (art. 27-379 CP).
5. Cu toate că în art. 379 alin. 1 CP nu se vorbeşte despre gravitatea consecinţelor survenite,
acţiunile făptuitorilor vor fi calificate pe baza acestui articol doar în cazul în care au fost
Partea specială 623
cauzate daune considerabile proprietâţii militare sau capacităţii de apărare.
6. Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a avutului militar cerută de necesităţile milita-
re (de exemplu, distrugerea armamentului în cazul pericolului iminent de a fi ocupat de
duşman, pentru a nu fi predat lui etc.) se consideră săvârşită in stare de extremâ necesitate
şi nu constituie componenţa prevăzută de articolul dat.
7. Latura subiectivă se exprimă prin vinovăţie intenţionată. Scopul şi motivul nu au relevan-
ţă la califkarea infracţiunii. Totuşi, dacă infracţiunea a fost săvârşită cu scopul slăbirii
bazei economice şi a capacitaţii de apărare a ţării, acţiunile fâptuitorului vor fi calificate
în temeiul art. 343 CP, ca diversiune, şi calificarea pe baza art. 379 CP nu va fi necesară.
8. Subiect al infracţiunii poate fi orice militar.
9. în cazul în care distrugerea sau deteriorarea intenţionată a avutului militar s-a soldat cu
urmări grave, acţiunile făptuitorului vor fi calificate în temeiul art. 379 alin. 2 CP. No-
ţiunea de urmâri grave a fost explicată în comentariul art. 364 CP. Urmări grave pot fi de
asemenea distrugerea sau deteriorarea intenţionată a unor cantitâţi mari de muniţii sau
armament, a eleinentelor tehnicii militare etc.
10. Distrugerea sau deteriorarea intenţionatâ a avutului militar prin mijloace sau metode pe-
riculoase pentru cei din jur nu influenţează calificarea infracţiunii, de aceasta se ţine cont
la individualizarea pedepsei.
11. în cazul în care distrugerea sau deteriorarea intenţionată a avututui militar (de exemplu, a
muniţiilor) s-a soldat şi cu decesul oamenilor, acţiunile făptuitorului vor fi calificate prin
concurs şi cu art. 145,149 sau cu alte articole din CP.
12. în cazul în care distrugerea sau deteriorarea intenţionată a avutului militar (de exemplu, a
muniţiilor) s-a soldat şi cu distrugerea din imprudenţă a construcţiilor, clădirilor din jur
etc, acţiunile făptuitorului vor fi calificate în concurs şi cu art. 380 CP, dacă a fost distrus
patrimoniul militar în proporţii mari.
13. în cazul în care distrugerea sau deteriorarea intenţionată a avutului militar a avut loc in
timp de război sau în condiţii de luptă, acţiunile făptuitorului vor fi calificate în temeiul
art. 379 alin. 3 CP. Noţiuniie timp de război, condiţii de luptă au fost explicate în coraen-
tariul art. 364 CP.
Practica judiciară
Privitor la această componenţa de infracţiune nu există practică judiciară.
Articolul 380. Distrugerea sau deteriorarea din imprudenţă a patrimoniului militar
(1) Distrugerea sau deteriorarea din imprudenţâ a patrimoniului mililarin proporţii mari
se pedepseţte cu trimiterea într-o unitate mililară disciplinară pe un termen de până la 2 am sau cu închisoare
depânăla2ani.
(2) Aceleaşl acţiuni săvârţite:
a) petimp derăzbot;
b) încondiţiideluptă
se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 8 ani.
624 CODUL PENAL COMENTAT Şl ADNOTAT
1. Despre obiectul, latura obiectivă şi subiectul acestei infracţiuni se vorbeşte în comentariul
art. 379 CPşiîn art. 16, 21CP.
2. Latura obiectivă a acestei infracţiunii se deosebeşte de cea prevăzută de art. 379 CP prin
consecinţele survenite. Distrugerea sau deteriorarea din imprudenţă a patrimoniului mi-
fitar se consideră infracţiune doar în cazul în care a fost cauzată o daună în proporţii mari.
Despre noţiunea proporţii mari a se vedea art. 126 CP. Dacă a fost distrus sau deteriorat
din imprudenţă patrimoniul militar în proporţii care nu ating criteriul de proporţii mari,
fapta nu constituie o infracţiune prevăzută de art. 380 CP. Conform art. 380 CP, se cer
calificate şi acţiunite de distrugere sau deteriorare din imprudenţă a patrimoniului militar
în proporţii deosebit de mari.
3. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin vinovăţie din imprudenţă în ambele
sale modalităţi: neglijenţă criminală sau încredere exagerată în sine {a se vedea art. 18 CP).
4. Distrugerea sau deteriorarea din imprudenţă a patrimoniului militar pe timp de război
sau în condiţii de luptă va fi calificată în temeiul art. 380 alin. 2 CP. Noţiunile timp de
război, condiţii de luptă au fost explicate în comentariul art. 364 CP.
Practicajudiciară
Privitor la aceastâ componenţă de infracţiune nu există practică judiciară.
Articolul 381. Risipirea sau pierderea patrimoniului mtlîtar
(1} Comercializarea, gajarea sau darea în folosinţă de către un militar a echipamentulut care i-a fost eliberat pen-
tru foîosinţă personală, precum şi pierderea sau deteriorarea acestor obiecte în urma încăkării regulilor
depăstrare,
se pedepseşte cu trimiterea într-o unitate militară disciplinară pe un termen de până la 1 an. Q)
Aceleaşi acţiunl săvârşite:
a) pe timpde război;
b) în condiţti de luptă
se pedepsesccu închisoare de până la 3 ani.
(3) Pierderea sau deteriorarea, tn urma incălcârii regulilor de păstrare, a armelor, muniţiilor, a mijloacelor de
locomoţie, a obiectelor de aprovizionare tehnicâ sau a unui alt patrimoniu militar, încredinţat spre a fi
folosit în timpul serviciuluî, se pedepseşte cu trimiterea înlr-o unitate militară disciplinară pe un termen de
până la 2 ani sau cu închlsoare
de până la 3 ani,
(4) Aceleaşi acţiuni săvârşite:
alpetimpderâzboi; c b) în condiţii de
luptă se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani.
1. Una dintre obligaţiunile principale ale militarilor este păstrarea patrimoniului militar.
Acesta se constituie din patrimoniul ce se află la dispoziţia Armatei Naţîonale, a Trupelor
de Carabinieri şi Grăniceri etc, în gestiunea unităţilor sau instituţiilor militare şi care
poate fi folosit pentru ducerea acţiunilor de luptâ, pregâtirea lor sau asigurarea acţiunilor
deluptă.
2. Ordinea de folosire a patrimoniului militar este reglementată de regulamentele miliEare,
instrucţiuni, ordine ale comandamentului militar etc.
P a r t e a specială 625
3. Obiectul material al infracţiunii îl constituie echipamentul militar. Echipamentul mili-
tar constâ din elementele uniformei militare, marcat cu semne specifice distinctive. La
echipament militar se referă hainele militare, cămăşile, căciulile, cravatele, mănuşile,
centurile, încălţămintea etc.
Obiectul infracţiunii îl constituie ordinea de folosire şi păstrare a echipamentului militar
stabilită de regulamentele militare, instrucţiuni, ordine ale comandamentului militar.
4. Latura obiectivă a infracţiunii constă din acţiuni sau inacţiuni. Dispoziţia art. 381 alin. 1
CP este alternativă, ea prevăzând 5 tipuri de acţiuni sau inacţiuni infracţionale: a) comer-
cializarea de către un militar a echipamentului care i-a fost eliberat pentru folosinţă per-
sonală, b) gajarea acestui echipament; c) darea în folosinţă a acestui echipament; d) pier-
derea sau e) deteriorarea acestor obiecte în urma încălcării regulilor de păstrare. Risipa
echipamentului militar constă în comercializarea, gajarea sau darea în folosinţă de către
un militar a echipamentului militar care i-a fost eliberat pentru folosinţă personală.
5. Comercializarea de către un militar a echipamentului care i-a fost eliberat pentru folosin-
ţă personală constă în vânzarea, adică în transmiterea echipamentului militar în proprie-
tate unei terţe persoane în schimbul unei recompense băneşti sau materiale.
6. Gajarea echipamentului railitar constă în transmiterea lui unei terţe persoane pe un anu-
mit timp în scopul asigurăriî unui împrumut bănesc sau de altă natură materială.
7. Darea în folosinţă a echipamentului militar constă în transmiterea obiectelor din echipa-
mentul militar unei alte persoane pentru folosinţă permanentă sau temporară.
8. în îoate cazurile de risipă a echipamentului militar este caracteristică trecerea echipamen-
tului militar din posesia militarului în folosinţa unei terţe persoane. Risipa se consideră
infracţiune consumată din momentul trecerii reale a echipamentului militar în posesia
sau folosinţa unei terţe persoane.
9. Prin pierderea echipamentului militar se înţelege ieşirea echipamentului dat unui militar
pentru folosinţă personală din posesia lui, contrar voinţei lui.
Noţiunea deteriorare a fost expticată în comentariul art. 197 CP. Pierderea sau deteriora-
rea echipamentului militar, în sensul art. 381 alin. 1 CP, are loc doar în urma încălcării
regulilor de păstrare a lui.
10. Acţiunile sau inacţiunile indicate constituie componenţa de infracţiune prevăzută de art.
381 CP doar în cazul în care obiectul material îl constituie echipamentul eliberat făptuito-
ruîui {militarului) pentru folosinţă personală. în cazul în care făptuitorul săvârşeşte aces-
te acţiuni faţă de echipamentul militar dat în posesia sau folosinţa altor militari, acţiunile
lui nu se încadrează în temeiul art. 381 CP, ci conform prevederilor art. 369 sau ale altor
articole CP.
11. Latura subiectivă a infracţiunii în cazul risipei echipamentului milîtar se caracterizează
doar prin vinovăţie intenţionată, iar în cazul pierderii sau deteriorării lui —
prin vinovăţie din imprudenţă în ambele sale modalităţi: neglijenţă criminală sau încre-
dere exagerată în sine.
12. Subiectul infracţiunii prevăzute de art. 381 CP poate fi doar militarul în termen, persoa-
na chemată la instrucţii sau concentrări, persoanele în serviciul militar redus. Militarii
angajaţi prin contract primesc echipamentul în proprietatea lor şi de aceea acţiunile sau
inacţiunile indicate nu constituie componenţă de infracţiune.
626 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
13. Art. 381 alin. 3 CP incriminează pierderea sau deteriorarea - în urma încălcării regulilor
de păstrare - a armelor, rrmniţiilor, a mijloacelor de locomoţie, a obiectelor de aprovi-
zionare tehnică sau a unui alt patrimoniu militar încredinţat pentru a fi folosit în timpui
serviciului. Spre deosebire de cele specificate în alin. 1 art. 381 CP, obiectul material al
acestei infracţiuni nu-1 consîituie echipamentul mîlitar dat în posesia sau folosinţa per-
sonală a militarului, ci armele, muniţiile, mijloacele de iocomoţie, obiectele de aprovizio-
nare tehnicâ sau alt patrimoniu militar, încredinţat militarului spre a fi fotosit în timpul
serviciului.
14. Despre latura obiectivă şi cea subiectivă ale acestei acţiuni a se vedea analiza art. 381 CP.
15. Subiect a) infracţiunii poate fi orice militar.
16. Noţiunile timp de război, condiţii de luptă (art. 381 alin. 2 şi 4 CP) au fost explicate în
comentariul art. 364 CP.
Practica judîciară
Fapta militarilor în termen U. şi D. care, absentând nemotivat din unitate, au risipit patrimo-
niul militar în următoarele imprejurări: inculpatul U, a transmis scurta sa de vară militară
unei persoane necunoscute, schimbând-o pe un maiou, iar inculpatul D. a transmis scurta sa
de vară militară altei persoane necunoscute, tot schimbând-o pe o cămaşă, constituie compo-
nenţa de infracţiune prevăzuîâ de art. 381 alin. I Cod penal ca risipire a patrimoniului militar
prin comercializarea de către un militar a echipamentului militar care i-a fost eliberat pentru
folosinţă personală (Sentinţa Judecătoriei Militare nr. 1-89/2003).
Articolul 382. încăkarea regulilor de conducere sau de exploatare a maşinilor
(1) încălcarea regulilor de conducere sau de exploatare a maşinilor de luptă, speciale sau de transport, daca
aceasta a provocat o vătămare medie a integrităţii corporaie sau a sănătăţii ori daune in proporţii mari,
se pedepseşte cu trimiterea într-o unitate militarâ disciplinară pe un termen de pânâ la 2 ani sau cu închisoare
de pânâ la 3 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a conduce mijlocul de transpott pe
un termen de până la 2 ani.
(2) Aceeaji acţiune care a provocat:
a) vătămarea gravâ a integrităţil corporale sau a sănSîăţii; b}
decesul unei persoane
se pedepsejte cu închisoare de la 5 la 10 ani cu (sau fără> privarea de dreptul de a conduce mijloail de transport
pe un termen de pânâ la 5 ani.
(3) Aceeaşi acţiune care a provocat decesul mai mullor persoane
se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 anl cu privarea de dreptu! de a conduce mijlocul de transport pe un
termen de până la 5 ani.
1. Obiectul infracţiunii îl constituie ordinea stabilitâ de conducere ţi exploatare a mijloace-
lor de transport militar: a maşinilor de luptă, speciale sau de transport militare ce asigură
securitatea deplasărit sau exploatării lor. Această ordine este stabilită de Regulamentul
serviciului interior, Regulile de circulaţie, alte instrucţiuni şi ordine ale comandamentu-
lui militar. Deoarece pentru mişcarea mijioacelor de transport miiitar se folosesc, de obi-
cei, drumurile, arterele de transport generale ale ţării, militarii-conducători ai mijloacelor
de transport militar trebuie să respecte şi regulile generale de circulaţie a mijloacelor de
Partea specială 627
transpor ce se conţin în Regulamentul circulaţiei rutiere (Monitorul Oficial nr. 66-68/
685 din 23.05.2002). Mai detaliat cu privire la maşinile de luptă a se vedea comentariul
art. 379 CP.
2. Latura obiectivă a infracţiunii se exprimă prin acţiuni sau inacţiuni.
Art. 382 alin. 1 CP prevede răspunderea penală pentru două componenţe de infracţiune:
a) încălcarea regulilor de conducere a maşinilor de luptă, speciale sau de transport mili-
tar; b) încâlcarea regulilor de exploatare a maşinilor de luptă, speciale sau de transport
militar.
3. Detaliat despre regulile de conducere a mijloacelor de transport a se vedea în comentariul
art. 264 CP. Prin încâlcarea regulilor de conducere a maşinilor de luptă, speciale sau de
transport militar se înţelege nerespectarea intervalului dintre maşini în timpul deplasării
în coloane, încălcarea reguliior de depăşire a mijloacelor de transport, deplasarea mijlo-
cului de transport cu viteză excesivă etc.
4. Prin regulile de exploatare a maşinilor de luptă, speciale sau de transport militar se înţele-
ge totalitatea de norme ce se conţin în actele normative indkate, ce prescriu unor anumiîe
categorii de persoane anumite obligaţiuni de a crea condiţii necesare pentru securitatea
folosirii mijloacelor de transport militar.
5. Plasarea maşinilor de hjptă, speciale sau de transport militar într-un anumit tip de tehni-
că militară se efectuează în corespundere cu actele normative respective ce stabilesc tipul
şi categoria acestor maşini.
6. Prin încălcarea regulilor de exploatare a mijloacelor de transport militar: a maşinilor de
luptă, speciale sau de transport mititar se înţelege admiterea la conducerea mijlocului de
transport a unei persoane care nu are dreptul de a conduce o astfel de categorie de maşini,
în stare de beţie, de oboseală; formularea unor indicaţii şi dispoziţii, date şoferului, care
vin în contradicţie cu regulile de circulaţie, admiterea la conducerea mijlocului de trans-
port a unor persoane străine, darea în exploatare a unui mijloc de transport defectat din
punct de vedere tehnic etc.
7. De obicei, încălcarea regulilor de exploatare a mijloacelor de transport militar: a maşinilor
de luptă, speciale sau de transport militar este în strânsă legăturâ cu încălcarea regulilor
de conducere a acestui mijioc de transport. De exemplu, fiind admisă la conducerea mij-
locului de transport, persoana care nu are dreptul de a conduce o astfel de categorie de
maşini sau care se află în stare de beţie încalcă regulile de circulaţie şi comite un accident
rutier în urma căruia victimei i-a fost cauzaîă o vătămare medie a integrităţii corporale
sau a sănătaţii ori daune în proporţii mari. în acest caz, persoana ce a condus mijlocul de
transport răspunde penal conform art. 382 alin. 1 CP pentru încălcarea regulilor de con-
ducere a maşiniior de luptă, speciale sau de transport militar, iar persoana care a admis-o
la conducerea mijlocului de transport in starea respectivă răspunde în temeiul art. 382
alin. 1 CP pentru încălcarea regulilor de exploatare a maşinilor de luptă, speciale sau de
transport militar.
8. Un semn principal al laturii obiective a infracţiunii este survenirea consecinţelor prejudi-
ciabile: conform art. 382 alin. 1 CP - provocarea unei vătămări medii a iiUegrităţii corpo-
rale sau a sănătăţii ori daune în proporţii mari, conform art. 382 alin. 2 CP - provocarea
unei vătămări grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii sau decesul unei persoane, iar
conform art. 382 alîn. 3 CP - provocarea decesului mai multor persoane.
628 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Comentariul detaliat al vătâmărilor corporale indicate a se vedea în art. 145-152, 264 CP,
iar al daunelor în proporţii mari - în comentariul art, 126 ţi 264 CP. Art. 382 CP nu preve-
de ca urmare cauzarea unor vătămări corporale uşoare, de aceea in cazul survenirii unor
asemenea consecinţe acţiunile sau inacţiunile făptuitorului nu întrunesc componenţa de
infracţiune analizată.
9. Subiect al încăkării regulilor de conducere a maşinilor de luptă, speciale sau de transport
militar poate fi orice militar care conduce mijloacele de transport indicate. în cazul în-
călcării regulilor de conducere a mijloacelor de transport în timpul conducerii mijlocului
de transport personal sau a altui mijloc de transport decât cel indicat în art. 382 CP şi al
survenirii consecinţelor prevăzute în art. 382 CP, acţiunile militaruîui sunt calificate pe
baza art. 264 CP, şi nu conform articolului analizat.
Subiect al încăkării regulilor de exploatare a maşinilor de luptă, speciale sau de transport
i 5.
militar poate fi doar militaruj în ale cărui obligaţiuni intră exploatarea maşinîlor de luptă,
speciale sau de transport militar.
10. Latura subiectivă a acestor infracţiuni se caracterizează prin vinovăţie din imprudenţă,
mai ales din cauza încrederii exagerate în sine.
11. Dacă militarul foloseşte maţinile de luptă, speciale sau de transport militar ca mijloc de
cauzare intenţionată a decesului sau vătămării mai puţin grave sau grave a integrităţii cor-
porale sau sănătăţii, acţiuniie !ui sunt calificate conform art. 145,151 sau 152 CP, iar când
foloseşte aceste maşini ca mijloc de cauzare intenţionată a daunei materiale în proporţii
mari - conform art. 197 sau 379 CP.
12. încadrând faptele unei persoane în temeiul art. 382 CP, este necesar să indicăm care reguli
anume au fost încălcate.
Practica judiciară
Privitor !a această componenţă de infracţiune nu există practică judiciară.
, Articolul 383. încălcarea regulilor de zbor sau ale pregătirii de zbor
încăkarea regulilof de zbor sau ale pregătirii dezbor, dacă aceasta a provocat o catastrofă sau alte urmâri grave,
se pedepseţte cu închisoare de la 7 la 15 ani.
Obiectul infracţiunii îl constituie capacitatea de luptă a forţelor armate aeriene ale Re~
publicii Moldova. Obiectul nemijlocit al infracţiunii îl constituie ordinea de efectuare a
zborurilor şi a pregătirii către ele, stabilită în Forţele Armate.
Obiectul material îl formează aeronava aparţinând forţelor armate aeriene şi alte bunuri
sau corpul persoanelor-victime. Aeronave pot fi avioanele de luptă sau de transport, eli-
coptere eîc.
2.
Latura obiectivă se realizează prin două modalităţi: a) încălcarea regulilor de zbor şi b)
încălcarea regulilor pregătiriî de zbor sau a altor reguli de exploatare a aparatelor de zbor
care se află în dotarea şi asigurarea Forţelor Armate sau sunt închiriate de ele.
P a r t e a specială 629
3. Zborurile aparatelor de zbor şi pregătirea către ele sunt reglementate de normele interna-
ţionale şi cele naţionale, de actele juridico-militare emise de conducerea militarâ. încâl-
carea acestor norme poate fi săvârşită prin acţiuni sau inacţiuni, ce vin în contradicţie cu
regulile indicate. Nu constituie componenţa de infracţiune analizată încălcarea regulilor
de păstrare ţi de siguranţă a aparateior de zbor la aflarea lor pe aerodromuri sau în hanga-
re, precum şi în timpul deplasării lor ia remorcă.
4. încălcarea regulilor de zbor constă în pilotarea cu greşeli, de exemplu - coborârea avionu-
lui pentru decolare este începută de la o înălţime mai micâ decât cea permisă, în legătură
cu care fapt aparatul de zbor se loveşte de un obstacol etc. încălcarea regulilor de zbor
poate avea loc în timpul zbomlui, apropierii de decolare sau chiar în timpul decolării.
încălcarea regulilor pregătirii de zbor sau a altor reguli de exploatare a aparatelor de zbor
este legată de neîndeplinirea regulilor de pregătire de zbor sau de admiterea pentru zbor a
membrilor echipajului, sau de încâlcarea reguliSor de pregătire pentru zbor a aparatului.
Componenţa de infracţiune este materială, pentru existenţa ei este necesarâ survenirea
consecinţelor prevâzute în art. 383 CP: provocarea unei catastrofe sau alte urmâri grave.
6. Se consideră catastrofă o împrejurare de zbor ce a dus la decese de oameni din componenţa
echipajului sau a pasagerilor, la distrugerea sau deteriorarea concomiîentă a aparatului de
zbor sau la dispariţia fără urmă a aparatului de zbor cu persoanele ce se află la bordul său.
7. Alte urmări grave pot consta'în decesul persoanelor ce nu se află ia bordul aparatului de
zbor {de exemplu, decesul persoanelor în timpul căderii aparatului de zbor peste o casă de
locuit etc). cauzarea vătămărilor corporale persoanelor ce se află la bordul navei, distru-
gerea aparatului de zbor, cauzarea daunelor materiale în proporţii mari sau deosebit de
mari întreprinderilor, instituţiilor sau persoanelor în timpul căderii sau decolării apara-
telor de zbor etc.
8. Subiect al infracţiunii poate fi militarul ce conduce aparatul de zbor în timpul zboruîui,
persoanele cu funcţii de răspundere care coordonează zborurile, sau cele ce execută obli-
gaţiunile de pregătire a aparatului pentru zbor, persoanele cu funcţii de răspundere din
serviciul de asigurare.
9. Latura subiectivă se caracterizează prin vinovăţie din imprudenţă în ambele sale modali-
tăţi (a se vedea art. 18 CP). Subiectul infracţiunii trebuie să aibă cunoştinţă de regulile pe
care Ie încalcă. La catificarea infracţiunii este necesară indicarea regulilor concrete care
au fost încălcate.
Practica judiciară
Privitor la această componenţă de infracţiune nu există practică judiciară.
Articolul 384. încălcarea regulilor de navigaţie
încăkarea regulilorde navigaţie, dacă aceasta a provocat:
a) scufundarea sau deteriorarea serioasă a navei;
b) decesuluneipmoane;
c) alteurmărigrave,
se pedepseţte cu închisoare de la 7 la 15 ani.
630
CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Obiectul infracţiunii îi constituie capacitatea de luptă a flotei militare fluviale sau a celei
maritime ale Republicii Moldova.
Regulile de navigaţie conţin prevederi obligatorii, a căror respectare asigură navigaţia
precisă şi sigură a navelor fluviale sau maritime pe traseele alese, stabilirea locului aflării
lor în mări şi oceane, manevrarea ior etc. Reguliie de navigaţîe se referă la toate tipurile
I a tehnicii de luptă şi a altor mijloace de război inamicului slăbesc capacitatea de luptă a
de mijloace de navigaţie militare şi la hidroavioanele ce manevrează pe ape. Prin nave, în
sensul art. 384 CP, se înţelege orice fel de nave de luptă ce plutesc aîât pe apă, cât şi sub apă,
şi navele speciale completate cu echipaj ce constă din militari şi navighează sub drapelul
Forţelor Armate ale Republicii Moldova.
2. Latura obiectivă se caracterizează prin acţiuni sau inacţiuni ce duc la încălcarea regulilor
de navigaţie. încălcarea regulilor de navigaţie se poate exprima prin deplasarea navei cu
viteză excesivă în timpul unei ceţi puternice, al unei ninsori abundente sau în alte împre-
jurări ce fac dificilă deplasarea liberă a acestor nave, prin neluarea măsurilor de stabilire a
adâncimii apelor, prin nerespectarea semnalelor date de către navele ce vin în întâmpina-
re etc.
3. încălcarea regulilor de navigaţie constituie componenţa de infracţiune analizată doar în
cazut survenirii consecinţelor indicate în art. 384 CP, adică în cazul în care aceasta a pro-
vocat: a) scufundarea sau deteriorarea serioasă a navei; b) decesul unei persoane; c} alte
urmări grave.
4. Se consideră deteriorare serioasă a navei atunci când nava este deteriorată şi este necesară
o reparaţie capitală a ei sau restabilirea ei necesită cheltuieli în proporţii mari (a se vedea
4 luptă - a fortificaţiilor, a tehnicii de luptă şi a altor mijloace de război inamicului.
comentariul daunei materiale în ■proporţii mari, în art. 126 CP).
5. Pentru existenţa componenţei de infracţiune, conform art. 384 lit. b) CP, este suficientă
survenirea decesului unei persoane sau al mai multora.
6. Alte urmări grave pot fi: cauzarea de vătămări grave sau mai puţin grave uneia sau mai
multor persoane, atât dintre cele aflate la bord, cât şi altor persoane, neexecutarea sarcinii
de luptă, aşezarea navei pe bancuri de nisip, distrugerea sau deteriorarea altei nave, a for-
tificaţiilor etc.
Subiect al infracţiunii poate fi doar militarul ce efectuează nemijlocit conducerea navei
(comandantul navei fluviale sau maritime, ajutorul superior, alţi milttari ce conduc ne-
mijlocit nava militară).
Latura subiectivă se caracterizeazâ prin vinovăţie din imprudenţă în ambele modalităţi
ale acesteia (a se vedea art. 18 CP).
Practica judicîară
Privitor la această componenţâ de infracţiune nu există practică judiciară.
Articolul 385. Predarea sau lăsarea mijloacelor de războî inamicului
Predarea de câtre şef a forţelor militare ce i-au fost încredinţate, precum ţi lâsarea, nejustificatâ de situaţia de
i
luptă, a fortifitaţiilor, a tehnicii de luptâ ţi altor mijloace de razboi inamicului, se
pedepsesc cu închisoare de la 16 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţâ.
631
Partea specială
1. Acţiunile infracţionale prevăzute în art. 385 CP atenteazâlaordinea stabilită de conducere
a forţelor şi mijloacelor militare în situaţia de luptă. Predarea de către şef a forţelor mili-
tare ce i-au fost încredinţate, lăsarea - nejustificată de situaţia de luptă a fortificaţiilor —
unităţilor şi subunităţilor militare ce poartă acţiuni de luptâ, întăresc poziţiite inamicu-
lui, influenţeazâ negativ disciplina militarâ şi starea morală a efectivului.
2. Prin forţele militare se înţelege efectivul înarmat cu mijloace de ducere a luptei sau, în
situaţii concrete, neînarmat. Se au în vedere doar acele forţe militare care se află în su-
punerea directâ a comandantului (şefului) sau a altei persoane cu funcţie de râspundere
militară.
Se considerâ fortificaţii sectoarele special amenajate pentru apărare şi desfăşurare a acţiu-
niîor de luptă, ocupate de forţele militare care se află sub comanda directă a comandantu-
lui (şefului) sau a altei persoane cu funcţie de răspundere militară.
Prin tehnică de luptă se au în vedere mijîoacele tehnice de ducere a acţiunilor de luptâ: ar-
mamentul, dispozitivele şi complexele de rachete, maşinile de luptă, navele militare etc.
Din alte mijloace de război fac parte muniţiile, mijloacele de radiocomunicaţie, mijloacele
de deplasare etc. 3. Latura obiectivă a infracţiunii constă din acţiuni sau inacţiuni de
predare de către şef a
forţelor militare ce i-aiî fost incredinţate, precum şi lăsarea - nejustificată de situaţia de
Prin predarea de către şef a forţelor militare ce i-au fost încredinţate se înţelege capitula-
rea făţişă sau tainică în faţa inamicului, adică încetarea acţiunilor de luptă care s-a soldat
cu luarea în prizonierat a efectivului.
Prin lăsare nejustifkată de situaţia de luptâ, a fortificaţiilor, a tehnicii de luptâ şi a altor
mijloace de război inamicului se înţelege lăsarea făţişă sau tainică a obiectelor indicate,
care s-a soldat cu acapararea de către inamic a tehnicii militare sau a altor mijloace de
război.
4. Spre deosebire de predarea de către şef a forţelor militare ce i-au fost încredinţate, care nu
se admit în nici un caz, lăsarea fortificaţiilor, a tehnicii de luptă şi altor mijloace de război
inamîcului constituie componenţa de infracţiune analizată doar în cazul în care ea a fost
nejustificată de situaţia de luptă. Neluarea de către şef a măsurilor de distrugere a forti-
ficaţiilor, a tehnicii de luptă şi a altor mijloace de râzboi când există pericolul iminent ca
aceste obiecte sâ fie acaparate de inamic ş'i, drept consecinţă, ele sunt acaparate de inamic
constituie de asemenea componenţa de infracţiune prevăzută de art. 385 CP.
5. în situaţiile de luptâ comandantul trebuie să manifeste iniţiativă, poate risca întemeiat şi
chiar poate lăsa inamicului unele mijloace de luptă, dacă aceasta contribuie la îndeplinirea
cu succes a sarcinii de luptă şi e dictată de situaţia reală. în atare împrejurări lăsarea unor
mijloace de luptă inamicului e justificată de situaţia de luptâ şi nu constituie componenţa
de infracţiune analizată. Infracţiunea poate fi sâvârşitâ doar în condiţii de luptă (a se ve-
dea comentariul art. 364 CP).
6. Subiect al infracţiunii poate fi doar comandantul (şeful) militar, care are in supunerea sa
efectiv militar sau este împuternicit sâ dispună de tehnica de luptâ sau de alte mijloace de
ducere a râzboiului.
 632 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
7. Latura subiectivă a infracţiunii poate fi exprimată prin vinovăţie intenţionată sau din
imprudenţă. Lăsarea intenţionată a fortificaţiilor, a tehnicii de luptă şi a altor mijloace de
război inamicului poate fi săvârşită din frică sau laşitate, iar din imprudenţă - ca rezultat
al pierderii orientării, al lipsei unei bune coordonări cu forţeie militare etc.
Predarea intenţionată de către şef a forţelor militare ce i-au fost încredinţate, precum şi
lăsarea, nejustificată de situaţia de luptă, a fortificaţiilor, a tehnicii de luptâ şi a altor mij-
loace de război inamicului cu scopul de acordare de ajutor unui stat străin la înfăptuirea
activităţii duşmănoase împotriva RM şi de slăbire a capacitâţii de apărare a ţării consti-
tuie infracţiune prevăzută de art. 337 CP: trădare de Patrie.
Practica judiciară
Privitor la această componenţă de infracţiune nu există practică judiciarâ.
Articolul 386. Părăsirea samavofnică a câmpului de luptă sau refuzul
deaacţiona cuarma
Părâsirea samavolnicâ" a câmpuluî de luptă în timpul luptei sau refuzul de a acţiona cu arma în timpul luptef se
pedepseşte cuînchisoare de la 16 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.
1. Pârâsirea samavolnică a câmpului de luptă în timpul luptei sau refuzul de a acţiona cu
arma în timpul luptei constituie o încălcare infracţională a datoriei militare. Această in-
fracţiune atentează la capacitatea de apărare a ţârii şi la ordinea de conduită a militarilor
în timpul luptei, ordine ce asigură executarea de către militar a obligaţiunii sale militare
în timpul luptei.
2. Latura obiectivă se poate realiza fie prin acţiune, fie prin inacţiune, în următoarele moda-
lităţi alternative:
a) părăsirea samavolnicâ a câmpului de luptă în timpul luptei;
b) refuzul de a acţiona cu arma în timpul luptei.
3. Părăsire samavolnică a câmpului de luptă în timpul luptei se consideră pârâsirea făţişâ ori
tainică a câmpului de luptă fără ordinul sau permisiunea comandantului (şefului) militar
se manifestă prin părăsirea tranşeei, tancului, spaţiului aerian în care se desfăşoară lupta
etc. Făptuitorul, părăsind câmpul de luptă, poate sâ se afle în aria dislocării unităţii sau
subunităţii militare (de exemplu, sâ se alle într-un adăpost), Cârap de luptă se consideră
orice suprafaţă pe care decurge lupta cu duşmanul.
4. Refuzul de a acţiona cu arma în timpul luptei se poate manifesta prin refuzul făţiş al mili-
tarului de a acţiona cu arma în timpul luptei sau in neaplicarea de facto a armei în timpuj
Iuptei, când exista necesitatea şi posibiiitatea s-o aplice, cu toate câ militarul n-a anunţat
despre nedorinţa sa să lupte. Refuzul de a acţiona cu arma în timpul luptei se poate ma-
nifesta şi prin acţiuni de înşelăciune, de exemplu - prin simularea morţii, rănirii grave,
defectării armei etc.
5. Durata timpului de părăsire samavoinică a câmpului de luptă în timpul lupteî sau a refu-
zului de a acţiona cu arma în timpul luptei nu are relevanţă la calificarea infracţiunii, ea
poate influenţa doar individualizarea pedepsei.
Partea specială 633
Consecinţele (urmările) acţiunii sau inacţiunii constau într-o stare de pericol pentru ca-
pacitatea de apărare a ţării.
Consumarea infracţiunii are loc în cazul în care făptuitorul a părăsit samavolnic câmpul
de luptă in timpul luptei sau a refuzat să acţioneze cu arma în timpul luptei.
Timpul de lupîă este un semn obligatoriu al acestei componenţe de infracţiune.
6. Dacă persoana a comunicat înainte de a se începe lupta că vrea să părăseascâ samavolnic
câmpul de luptă în timpul iuptei sau că va refuza să acţioneze cu arma în timpul luptei,
însă de îndată ce s-a început lupta a participat la această luptă, suntem în prezenţa renun-
ţuluî la săvârşirea infracţiunii, şi acţiunile Iui pot fi calificate în temeiul art. 386 CP.
7. în cazul părăsirii câmpului de luptă acţiunile făptuitorului se cer calificate doar pe baza
art. 386 CP, nemaifiind necesar de a le califica în concurs cu art. 371 sau 372 CP.
8. Latura subiectivă se exprimâ prin intenţie directă. Motivele pot fi diverse: frica, laşitatea
etc.
Dacă se va constata că militarul a pârăsit câmpul de luptâ în timpul luptei cu scopul de a
ajuta duşmanul, acţiunile lui vor fi calificate în temeiul art. 337 CP, ca trădare de Patrie.
Subiect al infracţiunii poate fi orice militar aflat pe câmpul de luptă.
Practica judiciară / '
Privitor la această componenţă de infracţiune nu există practică judiciară.
Articolul 387. Predarea de bunăvoie în prtzonierat
Predarea de bunăvoieîn pfizonierat
se pedepseţte cu închisoare de la 16 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.
1. Militarul Forţelor Armate ale Republicti Moldova este obligat să-şi îndeplinească datoria
militară faţâ de ţară chiar şi cu preţul vieţii saie. Nimic, chiar nici pericolul cu moartea,
nu trebuie să servească drept motiv de predare benevolă în prizonierat.
Obiectul de atentare al acestei infracţiuni îl constituie capacitatea de apărare a ţării.
2. Latura obiectivă a infracţiunii se poate manifesta atât prin acţiune, cât şi prin inacţiune.
Prin predarea în prizonierat se înţelege trecerea benevolă a militarului la inamic, încetând
de a-i opune acestuia rezistenţă, cu toate că avea capacitatea fizică să facă aceasta.
Predarea de bunăvoie în prizonierat se poate manifesta prin săvârşirea anumitor acţiuni,
ca ridicarea drapelului alb în timpul luptei, ridicarea mâinilor în sus, lăsarea armei, trece-
rea în dispoziţia inamicului etc, precum şi prin inacţiuni cum ar fi rămânerea pe câmpul
de luptă simulând rânirea sau moartea cu scopui predârii în prizonierat etc.
3. Art. 387 CP prevede răspunderea penală doar în cazul predării în prizonierat de bunăvoie.
Luarea forţată în prizonierat a militarului care se afla în neputiaţă de a opune rezistenţă
inamicului în legâtură cu rănirea gravă, contuzia etc, nu constituie componenţă de in-
fracţiune.
Infracţiunea poate fi săvârşită doar în timp de război sau în condiţii de luptă.
634 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
4. Laţura subiectivâ a infracţiunii se caracterizează prin intenţie directă, motivul fiind frica,
laşitatea etc.
Predarea benevolă în prizonierat cu scopul de a ajuta inamicul, de exemplu, de a se înrola
în forţele lui armate, de cercetare etc, constituie componenţa de infracţiune prevăzută de
art. 337 CP ca trădare de Patrie, prin trecerea de partea duşmanului, şi calificarea supli-
mentară pe baza art. 387 CP nu este necesară.
5. Subiect al infracţiunii poate fi orice militar aflat pe câmpul de luptă.
Practica judiciară
Privitor la această componenţă de infracţiune nu există practicâ judkiară.
Articolul 388. Acţiunile criminale ale militarilor aftaţi în prizonierat
(1) Participarea benevolâ a miiitaruiui aflal în prizotiierat la lucrările de importanţă militară sau la alte lucrări
despre care se ştie că pot cauza daune Republicii Moldova sau statelor aliate cu ea, dacâ aceasta nu consti-
tuie trădare de Patrie,
se pedepseşte cuinchisoare de la 12 la 20 de ani.
(2) Actde de violenţă sâvârşite asupra altor prizonieri de râzboi sau comportarea plină de cruzime faţâ" de el
din partea unui prizonier de război care se află in situaţia de superior
se pedepseşte cu închisoare de la 16 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.
(3) Săvârşirea de către un militar aflat în prizonierat a unor acţiuni în dauna altor prizonieri de război din in-
teres material sau pentru a-şi asigura o comportare indulgentâ din partea Inamicului
se pedepseşte tuînctiisoare de la 5 la 10 ani.
1. Chiar aflându-se în prizonierat, din cauza unei răniri sau din alte motive, militarul trebu-
ie să fie devotat jurământului militar, să preţuiască demnitatea sa de cetăţean al Republicii
Moldova şi în nici un caz să nu acorde ajutor duşmanului.
2. în conformitate cu CG din 12 august 1949 despre comportamentul cu prizomerii, milita-
rii, în afară de ofiţeri, pot fi atraşi doar la acele munci care nu au legătură cu acţiunile de
luptă. La aceleaşi lucrări ofiţerii pot fi atraşi doar la dorinţa lor. Militarii pot să refuze de a
îndeplini lucrâri legate de acţiunile militare.
3. Obiectul infracţiunii îl constituie forţele militare ale Republicii Moldova sau ale allor ţări
aliate. Participând benevoi 1a lucrările de importanţă militară sau la alte lucrări despre
care se ştie că pot cauza daune RM sau statelor aliate cu ea, militarul aflat în prizonierat
contribuie la întărirea potenţialului militar al inamicului şi, prin aceasta, slăbeşte forţele
militare ale Republicii Moldova sau ale ţărilor aliate.
1. Participarea benevolă a militarului aflat în prizonierat la lucrârile de importanţă militară
sau Ia alte lucrări despre care se ştie că pot cauza daune RM sau statelor aliate cu ea, pre-
văzută în art. 388 alin. 1 CP, constă în acţiuni de participare benevolă a militarului aflat
în prizonierat la lucrări în întreprinderile militare, în laboratoare şi instituţii ştiinţifice, la
construcţia obiectivelor de apărare etc. Lucrări de importanţâ militară mai pot fi cele de
construire a obiectelor militare, producere a tehnicii militare, muniţiilor şi a oricăror altor
materiale militare.
Prin alte lucrări despre care se ştie că pot cauza daune RM sau statelor aliate cu ea se
înţeleg orice măsuri organizate de inamic, menite să întărească forţa lui militarâ sau să
Partea specială 635
conducă la slăbirea capacităţii de apărare a RM sau a statelor aliate.
5. Participarea militarului aflat în prizonierat la lucrările de importanţă militară sau la alte
lucrări despre care se ţtie că pot cauza daune RM sau statelor aliate cu ea trebuie să fie
benevolă, adică militaru! participă la aceste lucrări din propria sa dorinţă, fâră să fie sitit
să facă acest lucru şi având posibilitatea să nu ia parte la ele. în cazul în care militarul este
silit să participe la aceste lucrări, fapta lui nu constituie componenţă de infracţiune.
6. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenţie directă. Făptuitorul înţele-
ge caracterul acţiunilor sale, e conştient că pricinuiqte daune RM sau statelor aliate cu ea
şi totuşi participă la aceste lucrări.
Dacă militarul nu înţelege caracterul lucrărilor îndeplinite, că ek pot cauza daune RM sau
statelor aliate cu ea, componenţa de infracţiune se exclude.
Motivele infracţiunii pot fi diferite: dorinţa de a-şi uşura condiţiile aflării în prizonierat,
de a-şi îmbunătăţi condiţiile de trai sau materiale, de a primi raţie alimentară suplimenta-
ră, mai multă libertate de deplasare etc.
în cazul în care militarul participă benevol la lucrările de importanţă militară sau la alte
lucrări cu scopul de a slâbi capacitatea de apărare a RM, acţiunile făptuitorului se cer
calificate în temeiul art. 337 CP, ca trădare de Patrie.
7. Subiect al infracţiun^ pbate fi doar militarul aflat în prizonierat.
8. Prin actele de violenţă săvârşite asupra altor prizonieri de război sau prin comportarea
plină de cruzime faţă de ei din partea unui prizonier de război care se află în situaţia de
superior, prevăzute de art. 388 alin. 2 CP, se înţelege orice violenţă fizică şi psihică asupra
prizonierilor de război. Această violenţă poate fi exprimată prin aplicare de lovituri, cau-
zare de leziuni corporale sau schingiuiri, ameninţări de aplicare a violenţei, bătaia de joc
faţă de prizonieri, provocare de suferinţe cum ar fi silirea prizonierilor să îndeplinească
lucrări peste puterile lor, lipsirea lor de hrană, de apă, de somn sau alte forme de înjosire a
demnitâţii şi cinstei persoanei.
9. Subiect al acestei infracţiuni poate fi doar militarul ce se aflâ în prizonierat în situaţia
de superior (numit de către administraţie sau ales de către înşişi prizonierii) faţă de alţi
prizonieri. Această infracţiune constituie un abuz al superiorului profitând de starea sa
privilegiată faţă de alţi prizonieri.
10. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenţie directă, violenţa şi cru-
zimea exprimând dorinţa făptuitorului. Făptuitorul inţelege că săvârşeşte aceste fapte
profitând de poziţia sa privilegiată. Dacă violenţa sau comportamentul crud a fost dictat
de relaţiile duşmănoase dintre făptuitor şi victimă, din motive personak, componenţa
infracţiunii prevăzute de art. 388 CP se exclude.
11. Motivele infracţiunii pot fi diferiîe: dorinţa de a căpăta încrederea şi susţinerea admini-
straţiei, de a demonstra administraţiei străduinţa ţi loialitatea sa, de a-şi păstra poziţia sa
desuperioretc.
Prin săvârşirea de către un militar aflat în prizonierat a unor acţiuni în dauna altor prizo-
nieri de război din interes material sau pentru a-şi asigura o comportare indulgentă din
partea inamicului, prevăzută de art. 388 alin. 3 CP, se înţeleg denunţurile despre încăl-
carea regimului de către unii prizonieri, luarea de la ei a raţiei lor alimentare, a unor alte
obiecte, a hainelor, încălţămintei, forţarea lor de a îndeplini lucrul altor persoane etc.
636 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
12. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenţie directă, violenţa şi cruzi-
mea exprimând dorinţa făptuitorului.
Motivul infracţiunii îl constituie interesul material, iar scopul, în unele cazuri, constă în
a-şi asigura o comportare indulgentă din partea inamicului.
13. Subiect al acestei infracţiuni poate fi militarul afiat in prizonierat.
Practica judiciară
Privitor la această componenţă de infracţiune nu există practică judiciară.
Articolul 389. Jefuirea celor căzuţi pe câmpul de luptă
Jefuîrea celorcăzuţi pe câmpul de luptă
se pedepseşte cu închisoate de la 16 la 25 de anl sau cu detenţiune pe vlaţă.
1. Obiectul juridic principal al infracţiunii prevăzute de art. 389 CP îl constituie capacitatea
de apârare a ţării sub aspectul stării morale a trupelor.
Obiectul juridic secundar îl formează, pe de o parte, respectul datorat morţilor şi răniţilor
căzuţi pe câmpul de luptă, iar pe de altâ parte - avutul personal ai acestora.
Obiectul material îl formează obiectele ce se află asupra morţilor sau răniţilor (echipa-
ment şi orice alte bunuri).
2. Latura obiectivă se manifestă prin acţiunea de jefuire a morţilor şi răniţilor aflaţi pe câm-
pul de luptă, Prin acţiunile de jefuire se înţelege Iuarea cu sau fără violenţă a bunurilor
aflate asupra morţilor sau răniţilor în scopul însuşirii lor pe nedrept. Această infracţiune
absoarbe prin conţinutuî său infracţiunile de furt (art. 186 CP), jaf (art. 187 CP) şi de
tâlhărie {art. 188 CP) şi calificarea suplimentară a acţiunilor făptuitorilor pe baza acestor
articole nu e necesară.
3. Pentru existenţa acestei infracţiuni fapta trebuie sa întrunească următoarele cerinţe:
a) să se refere la obiectele morţilor şi răniţilor,
b) sâ fie cornisă pe câmpul de luptă sau sâ fie urmarea unor operaţiuni de război (de
exemplu, jefuirea victimelor în urma unui bombardament efectuat în afara câmpului
de luptă).
4. Câmpul de luptă în războaiele contemporane pot fi nu doar raioanele, sectoareie pe care se
dă nemijlocit lupta, dar şi sectoarele din spatele frontului, care au fost supuse, de exemplu,
atacurilor din aer sau de pe mare.
Pentru existenţa acestei componenţe de infracţiune nu are relevanţă dacă morţii erau
militari sau civili.
5. Se consideră infracţiune de jefuire a celor căzuţi în luptă sustragerea bunurilor morţilor şi
răniţilor în timpul transportării lor de pe câmpu! de luptă, de exemplu - în timpul trans-
portării răniţilor la spitalul militar sau în punctele medicale.
6. Totuşi, sustragerea bunurilor răniţilor aflaţi la tratament în spitale sau în punctele medi-
cale se consideră infracţiune contra patrimoniului, şi acţiunile făptuitorilor se cer califi-
Partea specială 637
cate pe baza articolelor respective ale cap. VI al Părţii speciale a CP ca infracţiuni contra
patrimoniului.
7. Nu constituie infracţiune luarea de la morţi şi răniţi pe câmpul de luptă a obiectelor (ar-
mamentului sau a altor obiecte) dacă ea nu a fost săvârşită cu scop de însuşire a lor, ci în
scopul de a le folosi în luptă cu inamicul.
8. Urniarea acţiunii constă într-o slare de pericol pentru moralul trupelor ca parte compo-
nenlă a capacităţii de apărare a ţării şi în cauzarea unei daune materiale răniţilor.
9. Latura subiectivă se exprimă prin intenţie directă, deoarece scopul însuşirii bunurilor pe
nedrept, deşi nu este expres prevăzut în lege, rezultă implicit din noţiunea de jefuire.
10. Subiect al infracţiunii pot fi orice militar şi alte persoane (a se vedea art. 393 CP) respon-
sabile, care au atins vârsta de 14 ani (a se vedea art. 16, 21 CP).
Practica judiciară
Privitor la această componenţă de infracţiune nu există piactică judiciară.
Arttcolul 390. Actele de violenţă asupra populaţiei din zona operaţiilor miiitare
Tâlhăria, actele de violenţâ, nimicirea sau luarea ilegaiă de bunuri sub pretextul necesităţilor de război, săvârşite
faţă de populaţia din zona operaţiilor militare, se pedepseşte cu închisoare
de la 16 ia 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.
Art. 33 şi 53 ale CG din 12 august 1949 Despre apărarea populaţiei civile în timpul râz-
boiului (TI, vol. 5) şi art. 2, 3, 7 ale Rezoluţia Adunării Generale a ONU din 9 decembrie
1970 Principiile de bază cu privire la protecţia populaţiei civile în perioada conflictelor
militare interzic orice înspăimântare, terorizare, jefuire sau represiune a populaţiei civile
de pe teritoriile ocupate de inamic. De asemenea se interzice distrugerea proprietăţii mo-
bile sau imobile, dacă aceasta nu este cerută de necesităţile miiitare, strămutările forţate
ale populaţiei sau alte acţiuni îndreptate spre inviolabilitatea populaţiei de pe teritoriile
ocupate.
Art. 390 CP prevede săvârşirea mai multor acţiuni alternative pe teritoriile din zona ope-
raţiunilor militare: tâlhâria, actele de violenţă, nimicirea sau luarea Uegalâ de bunuri sub
pretextul necesitaţilor de război.
Noţiunea tâlhărie a fost explicată în comentariui art. 188 CP.
Actele de violenţă constau în diverse atentări la viaţa, sânătatea, cinstea şi demnitatea per-
soanei, cum ar fi omorul, cauzarea de bătăi sau vătâmări corporale de diversă gravitate,
violul etc.
Nimicirea ilegală a bunurilor a fost explicată în comentariul la art. 197 CP.
Luarea ilegală de bunuri sub pretextul necesităţilor de război constă în luarea bunurilor
de la populaţie sub pretextul necesitâţilor de război, însă în realitate necesităţile de râzboi
lipsesc, scopul fiind de însuşire a acestor bunuri.
Semnul caracteristic al tâlhăriei, actelor de vioienţă, mmicirii sau luării ilegale de bunuri
4.
638 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
sub pretextul necesităţilor de război, prevăzute în art. 390 CP, îl constituie locul săvârşirii
faptei, şi anume zona operaţiunilor militare.
5. Dacă aceste acţiuni sunt săvârşite în alte zone decât cele ale operaţiunilor militare, ac-
ţiunile făptuitorului se cer calificate numai ca infracţiuni contra persoanei sau patrimo-
niului.
Nu constituie infracţiunea prevăzută de art. 390 CP nimicirea sau luarea bunurilor dictată
de necesitâţile de război.
6. Raion al operaţiilor militare se consideră acea suprafaţă de teritoriu pe care anumite gru-
pări militare desfăşoară acţiuni de luptă.
Populaţia, în sensul art. 390 CP, este acea parte a populaţiei civile care se affă în zona
operaţiilor militare (din această categorie fac parte refugiaţii, persoanele evacuate, alte
persoane care din diferite motive se află în zona operaţiunilor militare).
7. Actele de violenţă asupra populaţiei din zona operaţiunilor militare se caracterizează prin
intenţie directă.
8. Subiecţi ai infracţiunii pot fi atât militarii, cât şi persoanele civile (a se vedea art.
393 CP).
Practica judiciară
Privitor la această componenţă de infracţiune nu există practică judiciară.
Articolul 391. încălcarea gravă a dreptului intemaţional umanîtar în timpul con-
flictelor militare
Tncălcarea gravă a dreptului internaţfonal umanitar în timpul conflictelor milltare internaţionale sau interne,
soldată cu urmări grave, se pedepseşte cu închisoare de la 16 la 25
deani sau cu detenţiune pe viaţă.
1. Dreptul internaţional umanitar al conflictelor armate este un ansamblu de norme de drept
internaţional cu caracter cutumiar sau convenţional, destinate a reglementa in mod spe-
cial problemele survenite în situaţii de conflict internaţional sau naţional.
2. Latura obiectivă a infracţiunii constă în acţiuni sau inacţiuni ce încalcă grav prevederile
dreptului internaţional umanitar al conflictelor armate.
Conform art. 391 CP, sunt calificate drept infracţiune orice alte acţiuni sau inacţiuni ce
încalcă grav prevederiie dreptului umanitar internaţional umanitar în timpul conflictelor
militare internaţionale sau interne, alteie decât cele prevăzute în cap. I al părţii speciale
a CP. Aceste acţiuni sau inacţiuni sunt diverse ţi pot fi clasificate în funcţie de caracterul
prevederilor dreptului umanitar internaţional umanitar care au fost încălcate:
a) încălcarea dreptului războiului propriu-zis (sau dreptul de la Haga, deoarece majo-
ritatea regulilor se conţin în Convenţiile de la Haga etc), care fixează drepturile şi
îndatoririle părţilor beligerante în desfăşurarea operaţiunilor militare şi limitează
alegerea mijloacelor şi metodelor de vătămare a adversarului. Aceste incălcări se pot
exprima prin încălcarea legilor şi obiceiurilor războiului terestru, cum ar fi utilizarea
de otrăvuri şi arme otrăvite, uciderea sau rănirea unui inamic care predă armele sau
Partea specială 639
care, nemaiavând mijloace de apărare, s-a predat fără condiţii, silirea cetăţenilor ţării
inamice să ia parte la operaţiunile militare împotriva ţării lor, chiar dacă angaja-
mentul in armată este anterior dedaraţiei de război, bombardarea satelor, oraşelor,
locuinţelor sau clădirilor neapărate, folosirea în râzboi a gazelor asfixiante, toxice sau
similare, perfecţionarea, producerea, stocarea şi utilizarea armelor bacteriologice
(biologice), utilizarea armelor noi etc;
b) încălcarea dreptului umanitar propriu-zis (sau dreptul de !a Geneva, deoarece majo-
ritatea regulilor se conţin în cele patru CG din 12 august 1949 şi în douâ Protocoale
adiţionale la aceste convenţii (Tl, vol. 5), adoptate la 8 iunie 1977), care urmăreşte să
salvgardeze militarii scoşi din luptă (răniţi, bolnavi, naufragiaţi, prizonieri) şi per-
soanele care nu participă la ostîlităţi şi bunurile cu caracter civil.
3. încăicarea gravă a dreptului internaţional umanitar e considerată infracţiune prevăzută
de art. 391 CP atât în cazu! comiterii ei în timpul conflictelor militare internaţionale, cât
şi în timpul conflictelor militare interne, dacă a fost soldată cu urmări grave.
4. în temeiul art. 391 CP se cer calificate doar acele fapte care au încălcat grav prevederile
dreptului internaţional umanitar în timpul conflictelor militare internaţionale sau inter-
ne. Sunt considerate grave acele încălcări care s-au soldat cu urmări grave. Urmări grave
pot fi considerate provocarea morţii sau leziunilor corporaie oamenilor, distrugerea edifi-
ciilor civile, a bunimlor populaţiei civile, răspândirea epidemiilor, nimicirea animalelor
domestice, distrugerea florei şi faunei, provocarea calamităţilor naturale etc.
5. Latura obiectivă se manifestă prin intenţie directă,
6. Subiect al itifracţiunii poate fi orice persoană care a atins vârsta de 14 ani: milîtar sau civil
(a se vedea art. 393 CP).
în majoritatea cazurilor subiecţi ai infracţiunii prevăzute de art. 391 CP sunt persoanele
din eşaloanele superioare ale comandamentului militar şi cele din organele supreme ale
puterii de stat, care au dreptul de a emite ordine, în special cu caracter militar etc.
7. în cazurile în care încălcarea gravă a dreptului internaţional umanitar în timpul conflic-
telor militare internaţionale sau interne s-a exprimat prin săvârşirea acţiunilor sau inac-
ţiunilor prevâzute în cap. I al Părţii speciale a CP, acţiunile făptuitorului se cer calificate
doar conform articolelor capitolului indicat, nemaifiind necesară calificarea şi pe baza
prevederilor art. 391 CP.
Practica judiciară
Privitor la această componenţă de infracţiune nu există practica judiciară.
Articolul 392. Folosirea cu perfidie a emblemei Crucii Roşii ca element protector
în timpul conflictului armat
Folosirea cu perfidie a emblemei Crucii Roţii, precum ţl a semnelor distinctive ca elemente protectoare în
timpul conflictului armat, dacă aceasta a provocal:
a) o vâtămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
b) decesul unei persoane,
se pedepseşte cu inchisoare de la 5 la 10 ani.
640 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
641

CG din 1949 (TI, vol. 5) prevăd, în particular, şi protejarea de către părţile antrenate în
război sau in conflictul armat a instituţiilor medicale ţi sanitare ale armatei inamicului şi ABREVIERI:
a persoanelor din aceste instituţii. abr. = abreviat, abreviere alin. = DUDO = Declaraţia universală a dreptu-
alineat şi derivatele AP = revista rilor omului
Semnele Crucea Roşie pe fundal alb şi Semiluna Roşie pe fundal alb sunt semnele conven-
ţionale ale serviciului sanitar, de care se folosesc formaţiunile şi instituţiite respective, Avocatul poporului art. - articol şi FMI = Fondul Monetar Internaţional
precum şi persoanete din serviciul sanitar. Aceste semne şi embleme pot fi purtate pe HG = Hotărârea Guvernului
derivatele
mâneca hainei personalului sanitar, pe părţile laterale sau acoperişurife mijloacelor de HP CSJ = Hotărârea Plenului Curţii Su-
transport sanitar şi ale altor mijloace ce se referă la serviciiie sanitare, ele pot fi desenate BNM = Banca Naţională a Moldovei
preme de Justiţie
cu culoare roşie pe drapele din pânză albă etc. Obiectele, instiîuţiile şi personalul ce poar- cap. = capîtolul şi derivatele CC =
HP JSRM = Hotărârea Plenarei Judecăto-
tâ asemenea semne nu pot fi supuse bombardamentelor, asupra lor nu se împuşcă, nu pot Codui civil riei Supreme a Republicii Moldova
fi desfăşurate acţiuni de luptă.
CCA = Codul contravenţiilor adminis- JM = Judecătoria Militarâ
3. Obiectul juridic principal al infracţiunii îl constituie capacitatea de apărare a ţării care trative
poate fi periclitată prin folosirea fără drept a semnelor Crucea Roşie şi Semiluna Roşie ori M = monitor ţi derivatele
CE = Consiliu! Europei
a denumirilor acestora, precum şi a denumirilor şi emblemelor asimilate, în vederea în- MA - Ministerul Apărării
CEDO = Convenţia Europeană pentru Apă-
treprinderii unor acţiuni de natură a servi interesele duşmanului în timp de război sau de MAI = Ministerul Afacerilor Interne
rarea Drepturilor şi Libertăţilor Funda-
conflict armat.
mentale ale Omului MF = Ministerul Finanţelor
Obiectul juridic secundar al infracţiunii îl constituie viaţa şi sănătatea persoanei. CEl = Codul electoral MO = Monitorul Oficial
4. Latura obiectivă a infracţiunii se exprimâ prin acţiuni active, de folosire ilegală, cu perfi- CEx = Codul de executare MS = MinisterulSănătăţii
die a emblemei Crucii Roşii, precum şi a semnelor distinctive ca elemente protectoare în
timpul conflictului armat. CF = Codulfamiliei nr. - numâr şi derivatele
5. CFisc. - Codul fiscal ONU = Organizaţia Naţiunilor Unite
Se consideră ilegală purtarea semnelor şi emblemeior Crucii Roşii şi Semilunii Roşii de
către persoanele care nu fac parte din personalul instituţiilor sanitare. CG = Convenţiile de la Geneva din 1949 ord. = ordin şi derivatele
Semne distinctive ale infracţiunii mai sunt: fapta comisă în timp de râzboi şi în legătură CIP = Curtea Internaţionalâ Penalâ p. - punct şi derivatele
cu operaţiunile militare. CIS = Camera înregistrării de Stat pag. = pagina ţi derivatele
Urmarea principată a acţiunii este o stare de pericol pentru capacitatea de apărare a ţării. CJC = Coduî jurisdicţiei constituţionale PPA = Primul Protocol adiţional
Latura subiectivă se exprimă prin intenţie directă. Făptuitorul înţelege că foloseşte şi CM = Codul muncii rec. = recomandare şi derivatele
poartă ilegal semnele şi embtemele Crucii Roşii şi Semilunii Roşii, neavând pentru aceasta CP = Codul penal reg. = regulament şi derivatele
baza respectivă.
CPC = Codul de procedură civilâ rez. = rezoluţie şi derivatele
Subîect al infracţiunii poate fi orice militar.
8. CPP = Coduî de procedură penală RM = Republica Moldova şi derivatele
CRM = Constituţia Republicii Moldova RND = Revista naţională de drept
Practica judiciară CU = Curtea Europeană a Drepturilor sec. = secţiune şi derivatele
Privitor la această componenţă de infracţiune nu există practicâ judiciară. Omului
sent. = sentinţa ţi derivatele
DE = Dicţionar enciclopedic, Cartier, 2000
SFS = Serviciul Fiscal de Stat
Dec. CA = Decizia Curţti de Apel Tl = Tratate internaţionale la care Republica
Dec. Tr. Chişinău = Decizia TribunaluSui Moldovaesteparte
Articolul 393. Infracţiunile săvârşite de civili Chişinău TVA = taxa pe valoarea adăugată
Râspunderii penale pentru infracţiunile prevăzute la art. 389-391 sunt supuseţi persoanele civile. DEX = Dicţionarul explicativ al limbii ULIM = Universitatea Liberă Internaţionalâ
române din Moldova
Subiecţi ai acestor infracţiuni, în afară de militari, sunt persoanele civile care au atins
DTI = Departamentul Tehnologii Informa-
vârsta de 16 ani. USM = Universitatea de Stat din Moldova
ţionale
 CUPRINS

PREFAŢĂ..............................................................................................................................5

PARTEA GENERALĂ

Capitolul l CODUL PENAL ŞI PRINCIPIILE APLICĂRII LUI ..........................................9

ArticoluM. LEGEA PENALA A REPUBLICIIMOLDOVA.....................................................................9
Articolul 2. SCOPUL LEGIIPENALE.......................................................................................10
Articoiul 3. PRINCIPIUL LEGALITĂŢII.....................................................................................n
Articolul 4. PRINCIPlULUMANISMULUi..................................................................................12
Artkolul 5. PRINCIPIUL DEMOCRATISMULUI............................................................................13
Articolul 6. PRINOPIULCARACTEilULUI PERSONAL AL RASPUNDERIIPENALE........................................13
Articoltil 7. PRINCIPIULINDIVipUALIZÂRll RASPUNDERIIPENALE Ş! PEDEPSEIPENALE...............................14
Articolul 8. ACŢIUNEA LEGIIPENALE ÎN TIMP...........................................................................16
Articolul 9. TIMPUL SĂVÂRŞIRIIFAPTEI.................................................................................17
Articolul 10. EFECTUL RETROACTIV AL LEGIIPENALE....................................................................18
Articolul 11. APLICAREA LEGIIPENALEÎN SPAŢIU.......................................................................21
Articolul 12. LOCUL SAVÂRŞIRIIFAPTEI.................................................................................23
Articolul 13. EXTRADAREA...............................................................................................24

Capitoîuî II. INFRACŢIUNEA..........................................................................................26

Articolul 14, NOŢIUNEA DE INFRACŢilM...............................................................................26
Artkolul 15. GRADULPREJUDtClABILALINFRACŢIUNII...................................................................28
Articolul 16. CLASIFICAREAINFRACŢIUNILOR...........................................................................29
Articolul 17. INFRACŢIUNEA SAVÂRŞITA CUINTENŢIE..................................................................31
Articolul 18. INFRACŢIUNEA SÂVÂRŞITÂ DINIMPRUDEWŢĂ............................................................35
Artkolul 19. INFRACŢIUNEA SAVÂRŞITĂ CU DOUĂ FORME DE VINOVĂŢIE.............................................37
Articolul 20. FAPTA SAVÂRŞITA FÂHĂ VINOVAŢIE (CAZUL FORTUIT)...................................................38
ArticoluJ 21. SU6IECTULINFRACŢIUNII..................................................................................40
Articolul 22. RESPONSABIUTATEA.......................................................................................43"
Artîcolul 23. [RESPONSABILITATEA......................................................................................43
Articolul 24. RÂSPUNDEREA PENTRUINFRACŢIUNEA SAVÂRŞITA ÎN STARE DE EBRJETATE...........................46
Artkolui 25. ETAPELEACTIVITAŢII INFRACŢiONALE.....................................................................47
Articoiul 26. PREGATIREA DEINFRACŢIUNE.............................................................................50
Articolul 27. TENTATIVA DEINFRACŢIUNE...............................................................................52
Articolul 28. INFRACŢIUNEA UNICA......................................................................................55
Articoiul 29. INFRACŢIUNEA CONTlNUA.................................................................................57
644 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Articolul 30. INFRACŢIUNEAPRELUNGITA...............................................................................59
Articolul 31. REPETAREA INFRACŢIUNM................................................................................61
Afticolul 32. PLURALITATEA DE JNFRACŢIUNI...........................................................................63
Articolul 33. CONCURSUL DEINFRACŢIUN1..............................................................................64
Artkolul34. RECIDIVA...................................................................................................68
Capitolui III. CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CARACTERUL PENAL AL FAPTEI............72
Articolul35. CAUZELECAREÎNLATURACARACTERULPENALALFAPTEI................................................72
Articolul36. LEGITIMA APÂRARE........................................................................................73
Articolut 37. REŢINEREA INFRACTORULUt...............................................................................76
Articolul38. STAREADEEXTREMANECESITATE.........................................................................77
Articolu! 39. CONSTRÂNGEREA FIZICA SAU PSIHICA....................................................................79
Articolul40. RISCULÎNTEMEIAT.........................................................................................79
CapiîoluIIV. PARTICIPAŢIA ..........................................................................................81
ArtkoluUL PARTIGPAŢiA...............................................................................................81
Articolul42. PARTICIPANŢII..............................................................................................82
Arttcolul 43. FORMELE PARTIGPAŢIEI...................................................................................86
Articolul 44. PARTICIPAŢIAS1MPLA.....................................................................................86
Articolul 45. PART1C1PAŢIA COMPLEXĂ.................................................................................87
Afîkolul46. GRUPULCRIMINALORGANÎZAT...........................................................................88
Articolul47. ORGANiZAŢIA (ASOGAŢIA) CRIMINALA....................................................................89
Articolul 48. EXCES DE AUTOR...........................................................................................91
Articolul 49. FAVORIZAREA..............................................................................................92
Capitolul V. RĂSPUNDEREA PENALÂ ...........................................................................95
Articolul 50. RASPUNDEREA PENALĂ...................................................................................95
Articolul 51. TEMEfUL RASPUNDERll PENALE...........................................................................96
Articolul 52. COMPONENTAINFRACŢIUNII..............................................................................97
Capitolul VI. LIBERAREA DE RĂSPUNDERE PENALÂ................................................100
Articolul 53. LIBERAREA DE RASPUNDERE PENALA...................................................................100
Artkolul 54. LIBERAREA DE RÂSPUNOERE PENALA A MINORILOR....................................................101
Artkolul 55. UBERAREA DE RASPUNDERE PENALĂ CU TRAGEREA LA RASPUNDERE ADMINISTRATIVA............102
Articolul 56. LJBERAREA DE RASPUNDERE PENALÂ ÎN LEGATURA
CU RENUNŢAREA DE BUNĂ VOIE LA SAVÂRŞIREA INFRACŢIUNi)......................................103
Artkolul 57. LIBERAREA DE RASPUNDERE PENALÂÎN LEGATURA CU CAlNŢAACTIVA...............................105
Articolul 58. UBERAREA DE RASPUNDERE PENALÂIN LEGĂTURA CU SCHIMBAREA SITUAjlEI......................106
Artlcolul 59. LIBERAREA CONOIŢIONATÂ DE RĂSPUNDERE PENALÂ..................................................106
Artkolul 60. PRESCRIPTIA TRAGERIILA RÂSPUNDERE PENALÂ.......................................................107
645
Capitolul VII. PEDEAPSA PENALA............................................................................... n o
Artkolul 61. NOŢIUNEA Şl SCOPUL PEOEPSEIPENALE................................................................110
Articolul 62. CATEGORIILE PEDEPSELOR APLiCATE PERSOANELOR FIZICE..............................................112
Articolul 63. CATEGORIILE PEDEPSELOR APLICATE PERSOANELORJURID1CE CARE DESFĂŞOARA
ACTIVITATE DEÎNTREPRINZATOR...........................................................:...........113
Arttcolul 64. AMENDA...................................................................................................114
Artkolul 65. PRIVAREA DE DREPTUL OE A OCUPA ANUMITE FUNCŢIl
SAU DE A EXERCITA 0 ANUMITA ACTIVITATE............................................................116
Articolul 66. RETRAGEREAGRADULUl MILITAR, A UNUITITLU SPECIAL, A GRADULUI
DE CAUFICARE (CLASIFICARE) Şl A DISTINCŢIILOR DE STAT............................................117
Articolul 67. MUNCA NEREMUNERATÂ ÎN FOLOSUL COMUNiTÂŢII.....................................................118
Articolul 68. ARESTUL..................................................................................................119
Artkolul 69. TRIMITEREA ÎNTR-0 UNITATE MIUTARA DISCIPLINARA.................................................120
Artîcolul 70. ÎNCHISOAREA.............................................................................................121
ArticoluWI. DETENŢIUNEAPEVIAŢÂ..................................................................................122
Articolul 72. CATEGORIILE PENITENCIARELOR ÎN CARE SE EXECUTA PEDEAPSA CU ÎNCHISOARE...................122
Artkolul 73. PRIVAREA UNEIPERSOAME JURIOICE CARE DESFAŞOARA ACTlViTATE
DE ÎNTREPRftJZÂTOR DE DREPTUL DE A EXERCITA 0 ANUMITĂ ACTIVITATE..........................123
Artlcolul 74. LICHIDAREA PERSOANE! JURIOICE CARE DESFAŞOARA ACTiVITATE DE ÎNTREPRINZĂTOR.............124
Capitolui VIII. INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR....................................................125
Articolu! 75. CRtTERIILE GENERALE DEINDMDUALIZARE A PEDEPSEl................................................125
Arttcoiul 76- C1RCUMSTANŢELE ATENUANTE...........................................................................128
Articolul 77. CIRCUMSTANŢELE AGRAVANTE..........................................................................^ l
Articolul 78. EFECTELE CIRCUMSTANŢELOR ATENUANTE Şl AGRAVANTE.............................................134
Artkolul 79. APLICAREA PEDEPSEIMAIBLÂNOE DECÂT CEA PREVAZUTA DE LEGE...................................135
Articolui 80. APLICAREA PEDEPSElÎN CAZULÎNCHEIERIIACORDULUIDE RECLJNOAŞTEREAVINOVĂŢIEl..........137
Artkolul 81. APLICAREA PEDEPSEIPENTRUINFRACŢIUNEA NECONSUMATA.........................................137
Artkolul 82. APLICAREA PEDEPSEIPENTRU RECIDIVA DEINFRACŢIUNI..............................................138
Artkolul 83. APLICAREA PEDEPSEIPENTRU PARTICIPAŢIE.............................................................^39
Articolul 84. APLICAREA PEOEPSEIÎN CAZUL UNUICONOJRS DEINFRACŢIUNI......................................139
Artkolul 85. APLICAREA PEDEPSEIÎN CAZUL UNUICUMUL DE SENTINjE............................................™
Articolul 86. APUCAREA PEDEPSEIÎN CAZUL EXECUTĂRII HOTARARII UNUISTAT STRAlN..........................142
Articolul 87. MODUL DETERMiNARil TERMENULUIPEDEPSEIDEFINITIVE
ÎN CAZUL CUMULARtl DIFERiTELOR PEDEPSE.......................................................... M3
Articolul 88. CALCULAREA TERMENELOR PEDEPSEI Şt COMPUTAREA ARESTULUIPREVENTIV......................143
Capitoîu! IX. LIBERAREA DE PEDEAPSA PENALĂ...................................................... l45
Articolul 89. NOŢIUNEA Şl CATEGORIILE LIBERÂRIIDE PEDEAPSA PENALĂ.......................................... 145
Articolul 90. CONDAMNAREA CU SUSPENDAREA COMDIŢIONATÂ A EXEOJTÂRII PEDEPSEI...........................145
Artkolul 91. LIBERAREA CONDIŢIONATA DE PEDEAPSAINAINTE DE TERMEN........................................148
Articolul 92. ÎNLOCUIREA PÂRTIINEEXECUTATE DIN PEDEAPSA CU 0 PEDEAPSA MAl BLÂNDA.....................150
646 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Articolul 93. LIBERAREA DE PEDEAPSA A MINORILOR................................................................151
ArEicolul 94. UBERAREA DE PEDEAPSĂ DATORITÂ SCHIMBÂRII SITUAŢIEi............................................152
Capiîoîul I. INFRACŢIUNI CONTRA PĂCIl ŞI SECURITĂŢII OMENIRII,
Articolul 95. LIBERAREA D£ LA EXECUTAREA PEDEPSEIA PERSOANELOR 6RAV BOLNAVE..........................153
Articolul 96. AMÂNAREA EXECUTÂRIIPEDEPSEIPENTRU FEMEIGRAVIDE Şl FEMEICARE
AU COPIIÎN VÂRSTA DE PÂNÂ LA 8 ANI................................................................154
Artkolul 97. PRESCRIPŢÎA EXECUTARIISENTINŢEIDECONDAMNARE.................................................156
CapitolulX. MĂSURILE DE SIGURANŢĂ......................................................................157
Articolul 98. SCOPUL Şl TiPURILE MASURILOR DE SIGURANŢA......................................................157
Articolul 99. APLICAREA MĂSURILOR DE CONSTRÂNGERE CU CARACTER MEDiCAL.................................158
ArticoluMOO. JNTERNAREAÎNTR-0 JNSTITUŢIE PSIHIATRICA........................................................159
ArtkolullOI. STABILIREA,SCHIMBAREA,PRELUNGIREAŞ!ÎNCETAREAAPLICĂRIl
MÂ5URILOR DE CONSTRÂNGERE CU CARACTER MEDICAL ALIENAŢILOR.............................160
Artkolul 102. DEDUCEREA DURATEIDE APLICARE A MĂSURILOR DE CONSTRÂNGERE CU CARACTER MEDICAL.. 161
Articolul 103. APUCAREA MÂSURILOR DE CONSTRÂNGERE CU CARACTER MEDICAL ALCOOUGLOR Şl
WARCOMANILOft SAU PUNEREA LOR SUB CURATELA.................................................162
Capitolul II. INFRACTiUNICONTRAVIEŢÎI ŞI SĂNĂTĂŢIl PERSOANEI.................210
Articolul 104. APLICAREA MÂSURILOR DE COWSTRÂNGERE CU CARACTER EDUCATIV..............................163
Artkolul 105. EXPULZAREA...........................................................................................165
Articolul 106. CONFISCAREASPECIALA...............................................................................166
Capitolul XI. CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA PENALĂ SAU
CONSECINŢELECONDAMNĂRII.........................................................168
Articolul 107. AMNISTIA...............................................................................................168
Arîicolul 108. GRAJIEREA.............................................................................................170
Artkolul 109. ÎMPÂCAREA............................................................................................171
ArtkolulHO. NOŢSUMEA DE ANTECEDENTE PENALE.................................................................172
Artkolul 111. STIMGEREA ANTECEDENTELOR PENALE................................................................172
Articolul 112. REABILITAREA JUOECĂTOREASCA......................................................................173
CapitoîulXII. CALIFICAREA INFRACŢIUNII.............................................................175
Articolul 113. NOŢIUNEA DE CALIFICARE A1NFRACŢIUNI1...........................................................175
Articolul 114. CALIFICAREAINFRACŢiUNiLORÎNCAZULUNU!CONCURSDEINFRACŢIUNI.........................175
Articolul 115. CALJFICAREAINFRACŢIUNILORÎN CAZULCONCURENŢEINORMELOR PEWALE.......................177
Artkolullie. CALIFiCAREA INFRACŢIUNILORÎN CAZULCONCURENŢEIDINTRE NORMELE
GENERALE 51CELE SPEC1ALE...........................'................................................178
Articolul 117. CAUFICAREAÎNFRACŢIUNILOR ÎN CAZUL CONCURENŢEIDINTRE DOUÂ NORME SPECIALE.........178
Articolul 118. CALIFICAREAINFRACŢIUNILOR ÎN CAZUL CONCURENŢEIDINTRE 0 PARTE Şl UNINTREG..........179
647
PARTEA SPECIALĂ
ÎNFRACŢIUNILEDEZĂZBOI...................................................................183
Articolul 135. GENOCIDUL........................................................................'......................183
Articolul 136. ECOCIDUL...............................................................................................192
Artkolul 137. TRATAMENTEINUMANE................................................................................193
Articolul 138. ÎNCÂLCAREA DREPTULUIUMANITARINTERNAŢIONAL...............................................197
Artkolul 139. PLANIFICAREA, PREGATIREA, DECLANŞAREA SAU DUCEREA RÂZBOIULUI...........................200
Artkolul 140. PROPAGANDA RAZBOIULUI.............................................................................201
Articolull41. ACTIVITATEA MERCENARILOR...........................................................................202
Articolul 142. ATACUL ASUPRA PERSOANELOR SAUINSTITUŢIILOR CARE BENEFICIAZÂ DE
PROTECŢiE INTERNAŢIONALA..........................................................................203
Artkolul 143. APLICAREA MIJLOACELOR Şl METODELORINTERZISE DE DUCERE A RAZBOIULUI....................204
Articolul 144. CLONAREA..............................................................................................208
Artkolul 145. OMORULINTENŢIONAT.................................................................................210
Artkolul 146. OMORUL SAVÂRŞITIN STARE DE AFECT...............................................................222
ArticolulW. PRUNCUCIDEREA........................................................................................224
Articolul 148. LIPSIREA DE VIAŢĂ LA DORINŢA PERSOANEI (EUTANASIA)............................................226
Articoiul 149. LIPSIREA DE VIAŢA DINIMPRUDENŢA..................................................................226
Artlcolul 150. DETERMINAREA LA SINUCIDERE........................................................................229
Articolul 151. VATĂMAREAIMTENŢIONATA GRAVA A INTEGRITAŢll CORPORALE SAU A SĂNAÎAŢII.................230
Articolul 152. VATAMAREAINTENŢ10NATÂ MEDIE A INTEGRITAŢII CORPORALE SAU A SANATAŢII.................235
Articoiul 153. VATAMAREAINTENŢIONATA UŞOARA A INTEGRITÂŢII CORPORALE SAU A SANATAŢII...............236
Articolul 154. MALTRATAREAINTENŢIONATA SAU ALTE ACTE DE VIOLENŢA.........................................237
Artkolul 155. AMENINŢAREACU 0M0R ORICU VATAMAREAGRAVA A INTEGRITÂŢI1 CORPORALE
SAU A SANĂTAŢll........................................................................................ 238
Artkolul 156. VÂTAMAREA GRAVA ORIMEDIE AINTEGRITAŢIICORPORALE SAL)
A SANĂTAŢH ÎN STARE DE AFECT...................................................................... 239
Articolul 157. VÂTÂMAREA GRAVÂ ORI MEDiE A INTEGRITAţll CORPORALE SAU A SANATĂŢIL
CAUZATA DINÎMPRUDENŢA........................................................................... 240
ArticoluM58. CONSTRÂNGEREAPERSOANEILA PRELEVAREAORGANELORSAUŢESUTURILOR
PENTRUTRANSPLANTARE............................................................................. 241
Articolul 159. PROVOCAREAILEGALA A AVORTULUI.................................................................. 242
Artkolul 160. EFECÎUAREAILEGALÂ A STERlLITAjll CHIRURGICALE................................................ 244
Articolul 161. EFECTUAREA FECUNDARtl ARTIFICIALE SAU AIMPLANTÂRII
EMBRIONULUIFARA CONSIMŢAMÂNTUL PACIENTEI.................................................. 245
Articolul 162. NEACORDAREA DE AJUTOR UNUIBOLNAV............................................................. 246
Artlcolul 163. LASAREAÎN PRIMEJOIE................................................................................. 247
648 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Capitolul III. INFRACŢIUNI CONTRA LIBERTĂŢII,
CINSTEI ŞI DEMNITĂŢII PERSOANEI..................................................250
Artkolul 164. RAPIREA UNEIPERSOANE...............................................................................250
Articolul 165. TRAFICUL DE FIINŢE UMANE............................................................................251
Articolul 166. PRIVAŢIUNEAILEGALA OE LI8ERTATE...................................................................254
Afticolul 167, SCLAVIA ŞJ CONDIŢIILE SJMILARE SCLAViEI.............................................................256
Articolul 168. MUNCA FORŢATA........................................................................................ 256
Articolul 169. INTERNAREAILEGALA ÎNTR-0INSTITUŢIE PSIHIATRICA...............................................257
Articolu! 170. CALOMNIA..............................................................................................258
Capitolul IV. INFRACŢIUNILEPRIVIND VIAŢASEXUALĂ........................................259
Articolul 171. VIOLLJL..................................................................................................259
Articolul 172. ACŢiUNI VJOLENTE CU CARACTER SEXUAL..............................................................263
Artkolul 173. CONSTRÂNGEREA LA ACŢfUN! CU CARACTER SEXUAL..................................................264
Artkolul 174. RAPORTUL SEXUAL CU 0 PERSOANÂ CARE NU A ATINS VÂRSTA DE16 ANI............................265
Afticolul 175. ACŢIUNIPERVERSE......................................................................................266
Capitolul V. INFRACŢIUNI CONTRA DREPTURILOR POLITICE, DE MUNCĂ ŞIALTOR
DREPTURICONSTITUŢIONALEALECETĂŢENILOR.............................................268
Artkolul 176. ÎNCĂLCAREA EGALITAŢII iN DREPTURIA CETÂŢENILOR.................................................268
Articolul 177. ÎNCĂLCAREAINVIOLABIUTAŢIIVIEŢIIPERSONALE......................................................269
Articolul 178. VIOLAREA DREPTULUILA SECRETUL CORESPONDENŢEI................................................270
Articolul 179. ViOLAREA DE DOMICILIU................................................................................276
Articoiul 180. INCÂLCAREAINTENJIONATA A LEGISLAŢIEIPRIVIND ACCESUL LAINFORMAJIE......................277
Artkolul 181. ÎMPIEDICAREA EXERGTARII LiBEREA DREPTULUIELECTORALSAU AACTIVITÂŢII
ORGANELOR ELECTORALE..............................................................................278
Artkolul 182. FALSIFICAREA REZULTATELOR VOTARIJ.................................................................279
Artkolul 183. ÎNCĂLCAREA REGULILOR DE PROTECŢIE A MUNCII.....................................................280
Articolul 184. VIOLAREA DREPTULUl LA LtBERTATEA ÎNTRUNIRILOR.................................................282
Articolul 185. ATENTAREA LA PERSOANÂ Şl LA DREPTURILE CETÂŢENILOR SUB FORMA DE
PROPOVADUIRE A CREDINŢELOR RELIGIOASE Şl DEINDEPLINIRE A RITURILOR RELIGIOASE.........283
Capiîoîuî VI. INFRACŢIUNEA CONTRA PATRIMONIULUI........................................285
Articolul 186. FURTUL..................................................................................................285
Articolull87. JAFUL....................................................................................................289
Articolul 1SS. TÂLHARIA...............................................................................................290
Articolul 189. ŞANTAJUL...............................................................................................292
Articolul 190. ESCROCHERIA...........................................................................................294
Artkolul19l. DELAPIDAREA AVERJISTRĂINE.........................................................................294
ArtkoluJ 192. PUNGAŞIA...............................................................................................295
Articolul 193. OCUPAREA BUNURfLOR ÎMOEULE STRAlNE..............................................................296
649
Articolul 194. ÎNSUŞIREA SAU UT1LIZAREAILÎCITA A ENERGIEIELECTRICE,
TERMICE SAU A GAZELOR NATURALE...................................................................297
Articolul 195. ÎNSUŞIREA ÎN PROPORŢIl MARI Şi DEOSEBIT OE MARI.................................................297
Articolul 196. CAUZAREA DE DAUNE MATERIALE PRIN ÎNŞ. ELACIUNE SAU ABUZ DE ÎNCREDERE.,...................298
Afticolul 197. 0ISTRU6EREA SAU DETERIORAREA iNTENJIONATA A BUNURILOR....................................299
Artkolul 198. DISTRUGEREA SAU DETERIORAREA DIN IMPRUDENŢA A BUNURILOR................................299
Articolul 199. DOBÂNDIREA SAU COMERCIAUZAREA BUNURILOR DESPRE CARE SE ŞTIE CA AU FOST
08ŢINUTE PE CALE CRIMiWALĂ.........................................................................300
Articolul 200. NEGLIJENŢA CRIMINALÂ FAJA DE PAZA BUNURILOR PROPRIETARULUI................................301
Capîtolul VII. rNFRACŢlUNI CONTRA FAMILIEl ŞI MINORILOR............................302
Artkolul 201. INCESTUL................................................................................................302
Artkolu! 202. ESCHIVAREA OE LA PLATA PENSIEl ALIMENTARE SAU DE LA ÎNTREŢINEREA COPIILOR................302
Articolul 203. ESCHIVAREA DE LA ACORDAREA AJUTORULUIMATERIAL PĂRJNŢILOR SAU SOŢULUt.................303
Articolul 204. DIVULGAREA SECRETULUIADOPŢIEI....................................................................303
Artkolul 205. ABUZUL PARINŢILOR Şl ALTOR PERSOANE LA ADOPŢIA COPIILOR.....................................304
Arîicolul 206. TRAFICUL DE COPII......................................................................................304
Artkolul 207. SCOATEREAILKALA A COPIILOR DIN JARA............................................................307
Articolul 208. ATRAGEREA MINORILOR LA ACTIVITATE CRIMINALA SAU DETERMiNAREA LOR LA
SĂVÂRŞIREA UNOR FAPTEIMORALE..................................................................307
Articolul 209. ATRAGEREA MINORILOR LA CONSUMULILEGAL DE DROGURI, MEDICAMENTE Şl
ALTE SUBSTANŢE CU EFECT NARCOTIZANT............................................................308
Articolul 210. ANTRENAREA MINORILOR iN ACŢiUNI MILITARE SAU PROPAGANDA
RĂZBOIULUIÎN RANDURILE LOR........................................................................309
Capitolul VIII, INFRACŢIUNI CONTRA SĂNĂTAŢII PUBLICE
ŞI CONVIEŢUIRII SOCIALE..............................................................311
Artkolul 211. TRANSMITEREA UNEIBOLIVENERICE....................................................................311
Articolul 212. CONTAMINAREA CU MALADIA SIDA.....................................................................312
Artkolul 213. ÎNCALCAREA D!N NEGLIJENŢA A REGULILOR Şl METODELOR DE ACORDARE A
ASISTENŢEIMEDICALE.................................................................................314
Articolul 214. PRACTICAREAILEGALA A MEDICINEISAU A ACTIVIÎAŢII FARMACEUTICE.............................315
Artkolul 215. RASPÂNDIREA BOLILOR EPIDEMICE....................................................................316
Articolu! 216. PRODUCEREA (FALSIFICAREA), TRANSPORTAREA, PASTRAREA, COMERCIAUZAREA
PRODUSELOR (MARFURILOR), PRESTAREA SERVICilLOR PERiCULOASE
PENTRU VIAJA SAU SÂNÂTATEA CONSUMATORILOR...................................................317
Aftkolul 217. CIRCULAŢIAILEGALÂ A SUBSTANŢELOR NARCOTICE, PSIHOTROPE SAU A PRECURSORILOR..........320
Artkolul 218. PRESCRIEREAILEGALÂ A PREPARATELOR NARCOTiCE SAU P5IHOÎR0PE..............................324
Articolul 219. ORGANIZAREA ORl ÎNTREŢtNEREA SPELUNCILOR PENTRU CONSUMUL
SUBSTANŢELOR NARCOTtCE SAU PSIHOTROPE........................................................325
Artkolul220. PROXENETISMUL.......................................................................................326
Articolul 221, DISTRUGEREA SAU DETERIORAREAINTENŢIONATÂ A MONUMENTELOR DEISTORIE Şl CULTURÂ . 328
Artkolul 222. PROFANAREA MORMINTELOR...........................................................................329
650 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
CapitoIuiîX. INFRACAŢIUNI ECOLOGICE..................................................................331
Articolul 223. ÎNCÂLCAREA CERINŢELOR SECLJRITÂŢIIECOLOGICE.....................................................331
Artîcolul 224. ÎNCALCAREA REGULILOR DE CIRCULAŢIE A SUBSTANŢELOR, MATERIALELOR Şl
DEŞEURILOR RADiOACTlVE, BACTERIOLOGICE SAU TOXICE............................................333
Articolul 225. TÂINUIREA DE DATE SAU PREZENTAREAINTENŢIONATÂ DE DATE NEAUTENTICE
DESPRE POLUAREA MEDIULUI.........................................................................335
Articolul 226. NEÎNDEPLINIREA OBLIGAJIILOR DE LICHIDARE A CONSECINŢELOR ÎNCALCARILOR ECOLOGICE.......336
Articolui 227. POLUAREA SOLULUI.....................................................................................338
Articolul 228. ÎNCALCAREA CERINŢELOR DE PROTECŢiE A SUBSOLULUI...............................................340
Articolul 229. POLUAREAAPEl.........................................................................................342
CapiîolulXJ. INFRACŢIUNI ÎN DOMENIUL INFORMATICII
Articolul230. POLUAREAAERULUI....................................................................................344
Articolul 231. TĂIEREAILEGALÂ A VEGETAŢ1EIF0RE5TIERE...........................................................346
Articolul 232. DISTRUGEREA SAU DETERIORAREA MASIVELOR FORESTIERE..........................................348
ArticoM 233. VÂNATULILEGAL........................................................................................349
Articolul 234. ÎNDELETNICIREAILEGALÂ CU PESCUITUL, VÂNATUL SAU CU ALTE
EXPLOATĂRIALEAPELOR..............................................................................351
Articolul 235. ÎNCĂLCAREA REGIMULUIDE ADMINISIRARE Şl PROTECŢIE A
CapitolulXU. INFRACŢIUNIÎNDOMENIULTRANSPORTURILOR...........................440
FONDULUIARIILOR NATURALE PROTEJATE DE STAT...................................................353
CapitoluiX. INFRACŢIUNIECONOMICE.....................................................................355
Articolul 236. FABRICAREA SAU PUNEREA JN CIRCULAJIE A BANILOR FALŞISAU A TITLURILOR DE
VALOARE FALSE........................................................................................355
Artkolul 237. FABRICAREA SAU PUNEREA ÎN CiRCULAŢIE A CARDURILOR SAU A ALTOR
CARNETEDEPLATÂFALSE..............................................................................358
Artkolul 238. DOBĂWDIREA CREDITULUIPRIN ÎNŞELACIUNE..........................................................360
Artkolul 239. ÎNCĂLCAREA REGULILOR DE CREDITARE................................................................361
Articoiul 240. UTILIZAREA CONTRAR DESTINAŢIEl A MIJLOACELOR OIN ÎMPRUMUTURILE
INTERNE SAU EXTERNE GARANTATE DE STAT...........................................................363
Articolul241. PRACTICAREAILEGALĂ A ACTIVJTĂŢh DE ÎNTREPRINZATOR............................................367
Articolul 242. PSEUDOACTIVITATEA DEÎNTREPRINZĂTOR.............................................................374
Artlcolul 243. SPÂLAREA 8ANIL0R.....................................................................................376
Articolul 244. EVAZIUNEA FISCALA A ÎNTREPRINDERILOR, INSTITUŢIILOR Ş! ORGAMZAŢIILOR......................378
Articolul 245. ABU2URILE LA EMITEREATITLURHOR DE VALOARE....................................................383
Artkolul 246. LIMITAREA CONCURENŢEILIBERE......................................................................389
Artkolul 247. CONSTRÂNGEREA DEAÎNCHEIA 0TRANZACŢIESAU DE A REFUZAINCHEIEREA El.....................391
Articolul 248. CONTRABANDA..........................................................................................394
Articolut 249. ESCHIVAREA DE LA ACHITAREA PLAŢILOR VAMALE...................................................400
Articolul 250. TRANSPORTAREA, PÂSTRAREA SAU COMERCIALIZAREA MĂRFURÎLOR SUPUSE ACCIZELOR,
FÂRA MARCAREA LOR CU TIMBRE DE CONTROL SAU TIM8RE DE ACCIZ...............................402
Articolul 251. ÎNSUŞIREA, ÎNSTRAiNAREA, SUBSTITUIREA SAU TAlNUIREA BUNURJLOR GAJATE,
SECHESTRATE SAU CONFISCATE........................................................................405
Articolul 252. INSOLVABILITATEAINTENTIONATÂ.....................................................................410
t
651
Artkolui253. INSOLVABILITATEA FICTIVA.............................................................................413
Articolu] 254. COMERCIALIZAREA MÂRFURILOR DE PROASTÂ CALITATE SAU
NECORESPUNZATOARE STANDARDELOR...............................................................415
ArtkoluJ 255. TNŞELAREA CLIENŢILOR.................................................................................421
Arttcolul 256. PRIMIREA UNEI REMUNERAŢIIILICITE PENTRU ÎNDEPLINIREA LUCRARILOR
LEGATE DE DESERVIREA POPULAŢtEI..............................................................■....423
Artîcolul 257. EXECUTAREA NECALITATIVÂ A CONSTRUCŢULOR.......................................................425
Articolul 258. ÎNCĂLCAREA REGULILOR DE EXPLOATARE, REPARAJII Şl MODIFICARE
A LOCUINŢELOR DINÎR-UN BLOC DE LOCUIT............................................................431
ŞITELECOMUNICAŢIILOR...................................................................434
Articolul 259. ACCESULILEGAL LAINFORMAŢIA COMPUTERIZATÂ....................................................434
Articolui 260. INTRODUCEREA SAU RASPÂNDIREA PROGRAMELOR VIRULENTE PENTRU CALOJLATOARE...........436
Articolul 261. ÎNCĂLCAREA RE6ULIL0R DE SECURITATE A SISTEMULUIINFORMATIC.................................437
Articolul 261/1. ACCESUL NEAUTORIZAT LA REŢELELE Şl SERViCIILE DETELECOMUNICAŢll............................438
Articolul 262. TMCALCAREA REGULILOR DE ZBOR.....................................................................440
Artkolul 263. ÎNCALCAREA REGUULOR DE SECURITATE A CIRCULAŢIEISAU DE EXPLOATARE
A TRANSPORTULU! FEROVIAR, NAVAL SAU AERIAN....................................................441
Articolul 264. ÎNCÂLCAREA REGULILOR DE SECURITATE A CIRCULAŢIEISAU DE EXPLOATARE A
MULOACELOR DE TRANSPORT DE CAîRE PERSOANA CARE CONDUCE MIJLOCUL DE TRANSP0RT...443
Articolul 265. PUNEREA ÎN EXPLOATARE A MIJLOACELOR DE TRANSPORT CU DEFECTE TEHNICE VÂDITE.............446
Articolul 266. PĂRĂSIREA LOCULUIACCIDENTULUIRUTIER...........................................................448
Articolul 267. REPARAREA NECALITAÎIVÂ A CAlLOR DE COMUNICAŢIE, A MIJLOACELOR DE TRANSPORT
FEROVIAR, NAVAL SAU AERIAN ORIPUNEREA LOR ÎN EXPLOATARE CU DEFECTE TEHNICE............449
Articolul 268. DETERIORAREA SAU DISTRUGEREAINTENŢIONATA A CÂILOR DE COMUNICAŢIE
Ş] A MIJLOACELOR DE TRANSPORT.....................................................................450
Articolul 269. ÎNCALCAREA REGULILOR PRIVIND MENŢINEREA ORDINII Şl SECURITATEA CIRCULAŢIEI...............451
Artkolul 270. OPRIREA SAMAVOLNICA, FÂRÂ NECESITATE, ATRENULUI..............................................452
Artkolul271. BLOCAREAINTENŢIONATA A ARTERELOR DE TRANSPORT..............................................453
Articolul 272. CONSTRÂNGEREA LUCRÂTORULUI DIN TRANSPORTUL FEROVIAR, NAVAL,
AERIAN SAU AUTO DE A NU-Şl TNDEPLINIOBLIGAŢIILE DE SERVICIU...................................454
Artlcolul 273. RAPIREA MtJLOCULUI DE TRANSPORT..................................................................455
Articolul 274. RAPIREA MIJLOCULUIDE TRANSPORT CU TRACŢIUNE ANIMALĂ, PRECUM
Şl A ANIMALELOR DETRACŢIUNE.......................................................................456
Artkolul 275. OETURNAREA SAU CAPTURAREA UNEIGARNITURIDE TREN,
A UNEl NAVE AERIENE SAU NAVALE.................................................................... 4S7
Articolul 276. FALSIFICAREA ELEMENTELOR DEIDENTIFICARE ALE AUTOVEHICULELOR..............................458
Articolul 277. FOLOSIREA UNLIl AUTOVEHICUL CU ELEMENTELE DEIDENTIFICARE FALSE.............................459
652 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Capitoîul XIII. INFRACŢIUNI CONTRA SECURITĂŢII PUBLICE ŞI A ORDINII PUBLICE ..460
Articolul 278. TERORISMUL............................................................................................460
Articolul 279. ACTIVITATEA DE FINANŢARE Şl ASIGURARE MATERIALÂ A ACTELOR TERORISTE......................464
Articolui 280. LUAREA DE OSTATICI....................................................................................465
Articolul 281. COMUNICAREA MINCINOASA CU BUNA-ŞTIINŢA DESPRE ACTUL DETERORISM......................466
Articolul 282. GRGANIZAREA UNEIFORMAŢIUNIPARAMIUTAREILEGALE SAU PARTICIPAREA LA EA................467
Arttcolul 283. BANDITISMUL...........................................................................................468
Articolul 284. CREAREA SAU CONDUCEREA UNEI ORGANIZAŢIl CRIMINALE..........................................470
Articolul 285. DE20RDINIDE MASÂ...................................................................................472
Articolul 286. ACŢIUNILE CARE DEZ0RGANI2EAZA ACTIVITATEA PENITENCIARELOR...............................473
Articolul 287. HULIGANISMUL.........................................................................................474
Articolul 288. VANDALISMUL...........................................................................................476
Articolul 289. PIRATERIA...............................................................................................476
Articolul 290. PURTAREA, PĂSTRAREA, PROCURAREA, FABRICAREA, REPARAREA SAU
COMERCIAUZAREAILEGALÂ A ARMELOR Şl MUNIŢIILOR..............................................477
Articolul 291. PASTRAREA NEGLIJENTÂ A ARMELOR DE FOC Şl A MUNIŢIILOR........................................478
Articolul 292. FABRICAREA, PROCURAREA, PRELUCRAREA, PĂSTRAREA, TRANSPORTAREA, FOLOSIREA
SAU NEUTRALIZAREA SUBSTANŢELOR EXPLOZIVE OR! A MATERIALELOR RADIOACTiVE..............479
Articolul 293. ÎNCÂLCAREA REGULILOR DE EVIDENŢÂ, PÂSTRARE, TRANSPORTARE
Şl FOLOSIRE A SU8SÎANŢEL0R UŞORINFLAMABILE SAU COROZIVE...................................479
Articolul 294. TRANSPORTAREAILEGALA CU TRANSPORTUL AERIAN A SUBSTANŢELOR EXPLOZIVE
SAUUŞORINFLAMABILE...............................................................................480
Artkotul 295. AMENINŢAREA DE A SUSTRAGE MATERIALE RAOIOACÎIVE SAU DE A LE FOLOSI......................481
Articolul 296. ÎNCÂLCAREA REGUULOR DE PROTECŢIE CONTRAINCENDIILOR........................................482
Artkolul 297. NElNDEPUNIREA DISPOZiŢIILOR QRGANELOR DE STAT DE SUPRAVEGHERE
ÎN DOMENIUL PROTECŢIEICIVILE......................................................................482
Articolul 298. ÎNCĂLCAREA REGUULOR DE EXPLOATARE A OBIECTiVELOR ENERGETiCE..............................483
Artkolul 299. ÎNCALCAREA REGULILOR DE PAZA A LINULOR DE TELECOMUNICAŢII.................................484
Articolul 300. iNCÂLCAREA REGULILOR LA EFECTUAREA EXPLOATÂRILOR MINIERE SAU
A LUCRÂRILOR DE CONSTRUCŢIE MiNiERE.............................................................484
Articolul 301. ÎNCALCAREA REGULILOR DE SECURiTATE ÎN ÎNTREPRINDERILE
SAU SECŢIILE SUPUSE PERICOLULUI EXPLOZIEl........................................................485
Articolul 302. INIJIEREA SAU ORGANIZAREA CERŞETORiEI............................................................486
CapitolulXIV. INFRACTIUNICONTRAJUSTIŢIEI......................................................488
Artkolul303. AMESTECULlNTNFAPTUIREAJUSTIŢlEtŞlÎNURMĂRIREAPENALĂ...................................488
Articolul 304. CALOMNIEREA JUDECÂTORULUI, A PERSOANEICARE EFECTUEAZA URMÂRIREA PENALÂ
ORICONTRIBUIE LA ÎNFAPTUIREA JUSTIŢIEI............................................................489
Articolul 305. ATENTAREA LAVIAŢA JUDECÂTORULUI, A PERSOANEICARE EFECTUEAZA
URMÂRIREAPENALAORICONTRlBUIELAlNFĂPTUlREAJUSTIŢIEI....................................490
Articolul 306. TRAGEREA OJ BUNA-ŞTIINŢA LA RASPUNDERE PENALA A UNEIPERSOANE NEVINOVATE............491
Articolul 307. PRONUNjAREA UNEI SENTINJE, DECIZIl, ÎMCHEIERI SAU HOTÂRÂRl CONTRARE LEGII................492
M
653
Afticoiul 308. REŢINEREA SAU ARESTAREAILEGALA..................................................................493
Artkolul 309. CONSTRANGEREA DE A FACE DECLARAŢII...............................................................495
Articolul310. FALSIFICAREA PROBELOR...............................................................................498
Articoiui 311. DENUNŢAREA CALOMNIOASA...........................................................................499
Articolul 312. DECLARAŢIA MINCINOASA, CONCLUZIA FALSÂ SAU TRADUCEREAINCORECTA........................502
Articolul 313. REFUZULSAU ESCHIVAREA MARTORULUI ORl A PARŢII VATAMATE DEA FACE DECLARAŢII.........■„504
Articolul 314. CONSTRÂNGEREA DE A FACE DECLARAŢIIMINCINOASE, CONCLUZIIFALSE
SAU TRADUCERIINCORECTE ORl DE A SE ESCHIVA DE LA ACESTE OBLIGAţll..........................506
Articolul 315. DIVULGAREA DATELOR URMARIRIIPENALE............................................................508
Articoiul 316. DIVULGAREA DATELOR PRIVIND MASURILE DE SECURITATE APLICATE FAJA DE
JUDECATOR Şl PART1C1PANŢ11LA PROCESUL PENAL...................................................509
Articolu! 317. EVAOAREA DIN LOCURILE DE DEŢINERE.................................................................510
Articolul 318. ÎNLESNIREAEVADARII...................................................................................512
Artkolul 319. ESCHIVAREA DE LA EXECUTAREA PEDEPSEICU iNCHISOARE..........................................514
Articolul 320. NEEXECUTAREAINTENŢIONATA A HOTARARII INSTANŢEIDEJUDECATÂ...............................514
Arlicolul 321. NESUPUNEREA PRIN VIOLENŢÂ CERINŢELOR ADMINISTRAŢIEl PENITENCIARULUI....................515
Articolul 322. TRANSMIÎEREA ILEGALA A UNOR OBIECTEINTERZISE PERSOANELOR DEŢINUTE
IN PENITENCIARE/....:...................................................................................516
Articolul323. FAVORIZAREA JNFRACŢIUNII............................................................................517
Capitolul XV. INFRACŢIUNISĂVÂRŞITE DE PERSOANE CU FUNCŢIE DE RĂSPUNDERE, 519
Artlcolul 324. CORUPERE PAStVÂ......................................................................................519
Articolul 325. CORUPEREA ACTIVĂ.....................................................................................522
Articolul 326. TRAFICUL DEINFLUENŢA...............................................................................524
Articolul 327. ABUZUL DE PUTERE SAU A8UZUL OE SERVICIU.........................................................526
Articolul 328. EXCESUL DE PUTERE SAU DEPÂŞIREA AîRLBUŢHLOR DE SERVICIU.....................................528
Articolul 329. NEGLIJENŢAlNSERVlCW................................................................................531
Articoliit 330. PRIMIREA DE CATRE UN FUNCŢIONAR A RECOMPENSEIILICITE.......................................532
Artico!ul331. REFUZUL DE A ÎNDEPLINILEGEA.........................................................................533
Articolul332. FALSULÎNACTEPUBLICE...............................................................................534
Capitolul XVI. INFRACŢIUNISĂVÂRŞITE DE PERSOANELE CARE GESTIONEAZĂ
ORGANIZAŢllLE COMERCIALE, OBŞTEŞTISAU ALTE ORGANlZAŢll NESTATALE..................537
Articolul 333. LUAREA DE MITÂ........................................................................................537
Artkolul 334. DAREA DE MITA.........................................................................................539
Artlcolul 335. ABUZUL DE SERVICIU...................................................................................540
Articolul336. DEPĂŞIREAATRIBUŢIILORDESERVICIU.................................................................542
CapitolulXVII. INFRACŢIUNICONTRAAUTORITĂŢILORPUBLICE
Şl A SECURITĂŢII DE STAT.......................................................................................544
Artkolul 337. TRADAREA DE PATRiE...................................................................................544
Articolul338. SPIONAJUL..............................................................................................546
654 CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT
Articolul 339. UZURPAREA PUTERIIDE STAT...........................................................................547
Artkolul340. RE8ELIUNEAARMATÂ..................................................................................549
Afticolul 341. CHEMÂRILE LA RASTURNAREA SAU SCHIMBAREA PRIN VJOLENŢĂ
A ORANDUIRJICONSTJTUŢIONALE A REPUBUCIMOLOOVA...........................................550
Articolul 342. ATENTAREA LA VIAŢA PREŞEDINTELUIREPUBLICIIMOLDOVA,
A PREŞEDINTELUIPARLAMENTULUISAU A PRIM-MINISTRULUl......................................551
Artlcolul 343. DIVERSILINEA...........................................................................................551
Articolul 344. DIVULGAREA SECRETULU! DE STAT....................................................................553
Articolul 345. PIERDEREA DOCUMENTELOR CE CONŢIN SECRETE DE STAT...........................................554
Articolul 346. ACŢIUNILEINTENÎIONATE ÎNDREPTATE SPRE AŢÂŢAREA VRAJBEI
SAU OEZBINARIINAŢIONALE, RASIALESAU RELIGIOASE..............................................556
Artkolul 347. PROFANAREA SIMBOLURILOR NAŢIONAL-STATALE.....................................................557
Articolul 348. ÎMPIEDICAREA ACTIVITÂŢIILEGALE A PERSOANEICU FUNCŢIE DE RĂSPUNDERE...................558
Articolul 349. AMENINjAREA SAU VIOLENŢA SÂVÂRŞITÂ ASUPRA UNEIPERSOANE CU FUNCŢIE DE
RÂSPUNDERE SAU A UNEIPERSOANE CAREÎŞIÎNDEPLINEŞTE DAÎORIA OBŞTEASCA...............559
Articolul 350. ATENTAREA LA VIAŢACOLABORATORULUIPOLIŢIEI...................................................561
Artlcolul 351. UZURPAREA DE CALITĂŢI OFtCIALE.....................................................................562
Articolul 352. SAMAVOLNiCIA.........................................................................................564
Articolul 353. ESCHIVAREA DE LA SERVICIUL MILITARIN TERMEN, DE LA PREGATIREA
MILITARA OBUGATORIE SAU DE LA CONCENTRĂRILE REZERVIŞTILOR................................568
Articolul 354. ESCNIVAREADELAMOBIUZARE.......................................................................570
Articoiul 355. ESCHIVAREA SAU REFUZUL DE A ÎNDEPLINL OBLIGAŢIiLE SERVICIULUI DE ALTERNATIVÂ.............570
Articolul 356. ESCHIVAREA PE TIMP DE RÂZBOIOE LAÎNDEPLINIREA PRESTAŢIILOR..............................572
Articolui 357. ORGANIZAREA SAU CONDUCEREA UNEIGREVEILEGALE, PRECUM ŞtIMPIEDICAREA ACTIVITĂŢM
ÎNTREPRINDERII, INSTITUŢIEIORIORGANIZAŢIEIÎN CONDIŢIILE STĂRIIDE URGENŢA..............573
Articolul 358. ORGANIZAREA SAU PARTICIPAREA ACTIVÂ LA ACţlUNl DE GRUP CARE TULBURA GRAV
OROINEA PUBLICA ORIIMPLICAREA MINORILORlN ACESTE ACŢIUNI.................................574
Articolul 359. CUMPÂRAREA SAU VÂNZAREA DOCUMENTELOR OFICIAtE............................................575
Articolul 360. LUAREA, SUSTRAGEREA, ÎÂINUIREA, DEGRADAREA SAU DISTRUGEREA OOCUMENTELOR,
IMPRIMATELOR, ŞTAMPILELOR SAU SIGIUILOR........................................................576
Articolul 361. CONFECŢiONAREA, DEŢIWEREA, VÂNZAREA SAU FOLOSiREA DOCUMENTELOR OFICIALE,
AIMPRIMATELOR, ŞTAMPILELOR SAU SIGILIILOR FALSE.............................................579
Articolul 362. TRECEREAILEGALĂ A FRONTIEREIDE STAT............................................................582
ABREVIERI:.........................................................................................................641
Articolul 363. FOLOSIREAILEGALĂ ATNSEMNELOACRUCIl ROŞII...................................................584
Capitolul XVIH, INFRACŢIUNIMILITARE................................................................586
Articolul 364. NEEXECUTAREAINTENŢIONATA A ORDINULUI..........................................................586
Articolul 365. OPUNEREA DE REZtSTENŢÂ ŞEFULUISAU COWSTRÂNGEREA ACESTUIA
LAlNCALCAREA OBLIGAŢIILOR DE SERV1C1U..........................................................589
Artkolul 366. iNSULTAREA MILITARULUI..............................................................................592
Articolul 367. AMENINŢAREAŞEFULUl................................................................................594
Articolul 368. ACTE DE VIOLENŢA SAVÂRŞITE ASUPRA ŞEFULUl.....................................................595
655
Articolu! 369. ÎNCĂLCAREA REGULILOR STATUTARE CU PRIVIRE LA RELAŢIILE OINTRE MIUTARI,
D(NTRE PERSOANELE CARE TREC PREGĂTIREA MILfTARĂ OBLIGATORIE
Şl DINTRE REZERVIŞTI, DACA ÎNTRE El NU EXISTĂ RAPORTURIDE SUBORDONARE..................598
Artkolu! 370. ABUZUL DE PUTERE, EXCESUL DE PUTERE SAUINACŢIUNEA LA EXERCITAREA PUTERII..............601
Artîcolu) 371. DEZERTAREA............................................................................................604
Artlcolui 372. ESCHIVAREA OE LA SERVICIUL MILITAR................................................................608
Articolul 373. INCĂLCAREA REGULILOR DE MÂNUIRE A ARMEI, DE MANIPULARE A SUBSTANŢELOR
Şl OBIECTELOR CE PREZINTA UN PERICOL SPORIT PENTRU CEIDIN JUR...............................610
Articolul 374. iNCÂLCAREA REGULILOR STATUTARE CU PRIVIRE LA SERVICIUL DE GARDA..........................612
Articolul 375. ÎNCĂLCAREA REGULILOR CU PRIVIRE LA SERVICIUL DE ALARMA (DE LUPTA}
ALTRUPELORMILITARE................................................................................615
Artkolul 376. ÎNCALCAREA REGULILOR STATUTARE CU PRIVIRE LA SERVICIULINTERN..............................616
Artkolul 377. ÎNCALCAREA REGULILOR CU PRIVIRE LA MENŢINEREA ORDINIIPUBLICE
Şl LA ASIGURAREASECURiTÂŢIl PUBLICE..............................................................618
Artlcolul 378. ATITUDINEA NEGUJENTA FAŢA DE SERVICIUL MILITAR................................................620
Articolul 379. DISTRUGEREA SAU DETERiORAREA INTENŢIONATA A PATRIMONIULUIMILITAR.....................622
Articolul 380. DISTRUGEREA SAU DETERIORAREA DINIMPRUDENŢAA PATRIMONiULUI MILITAR.................623
Artkolul 381. RISiPIREA SAU PIER8EREA PATRIMONHJLUIMILITAR.................................................624
Artkolul 382. ÎMCALCAREA REGULILOR DE CONDUCERE SAU DE EXPLOATARE A MAŞINILOR........................626
Artkolul 383. ÎNCALCAREA REGULILOR DE ZBOR SAU ALE PREGATIRII DE ZBOR....................................628
Articolul 384. iNCAlCAREA REGULILOR DE NAVIGAŢIE...............................................................629
Artkolul 385. PREDAREA SAU LASAREA MIJLOACELOR DE RAZBOIINAMICULUI....................................630
Articolul 386, PARĂSIREA SAMAVOLNICAA CÂMPULUIDE LUPTĂ SAU REFUZUL DEAACŢIONA CU ARMA.......632
Artkolul 387. PREDAREA DE BUNĂVOIE ÎN PRiZONIERAT.............................................................633
Articolul 388. ACJIUNILE CRMNALE ALE MILITARILOR AFLAŢIÎN PRiZONIERAT...................................634
Articolut 389. JEFUIREA CELOR CAZUŢIPE CÂMPUL DE LUPTA........................................................636
Artlcolul 390. ACTELE OEVIOLENŢAASUPRA POPULAŢIEIOIN ZONA OPERAŢIILORMILITARE......................637
Artkolul 391. ÎNCALCAREA GRAVA A OREPTULLtl INTERNAŢIONAL UMANITAR
ÎN TIMPULCONFLICTELOR MILITARE..........'.........................................................638
Artkolul 392. FOLOSIREA CU PERFIDIE A EMBLEMEI CRUCIl ROŞIICA ELEMENT PROTECTOR
1N TIMPULCONFUCTULUIARMAT......................................................................639
Artkolu!393. INFRACŢIUNILESAVARŞîTEDECIVILI...................................................................640