Alean - Lucian Blaga

Umbra unui nor aleargă.

Goana ține spre-un străfund.

Văi de aur mă îndeamnă

cum mi-e felul să răspund.

Umbra m-a cuprins deodată.

Câte gânduri mă pătrund!

Înțelesuri - nențelesuri

mi se-arată, mi se-ascund.

Călătoare și răzleață -

umbra e de nor rotund.

Dar ce grea e! Colo -n ape

ea căzu până la prund.

Ca un freamăt mi -e aleanul

unde merg și unde sunt.

Din înalt îmi ține norul

lung, ah, lung, ison profund.

În cutreierul prin spații

cari în altele răspund,

cânte el ce în neștire

mie însumi eu mi-ascund.