Componenta Aprofundata

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI Instrumente Structurale
Fondul Social European Ministerul Dezvoltării 2007-2013

Regionale
şi Administraţiei Publice
„Platformă pentru dezvoltare urbană durabilă și integrată”
SESIUNE DE FORMARE 30 ZILE
PLANIFICAREA URBANĂ REGENERAREA URBANĂ ȘI

INTEGRATĂ PLANIFICAREA INTEGRATĂ
DEZVOLTARE URBANĂ INTEGRATĂ PARTENERIATUL PUBLIC-PRIVAT ȘI

ȘI ECONOMIE LOCALĂ PROIECTELE DE DEZVOLTARE LOCALĂ
Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin

Programul Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative 2007-2r013
www.dezvoltareurbanaintegrata.ro
Prezentarea proiectului
„Platformă pentru dezvoltare urbană durabilă şi integrată”
cod SMIS 32572, derulat de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi
Administraţiei Publice, cofinanţat din Fondul Social European prin
Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative 2007-2013
1. Contextul proiectului Platformă pentru dezvoltare urbană durabilă şi integrată porneşte de la

conceptul că diversele dimensiuni ale vieţii - economică, socială, culturală şi de mediu – sunt strâns legate
între ele şi succesul în materie de dezvoltare poate fi atins numai prin intermediul unei abordări
integrate. Astfel, trebuie combinate măsuri care promovează educaţia, dezvoltarea economică,
incluziunea socială şi protecţia mediului în formularea unor politici urbane de dezvoltare. O astfel de
abordare este deosebit de importantă în această perioadă, dată fiind seriozitatea provocărilor cu care se
confruntă în prezent oraşele europene, de la schimbări demografice la consecinţele stagnării economice
referitor la creare de locuri de munca şi progrese sociale, precum şi impactul schimbărilor climatice.
Răspunsul oraşelor va avea o importanţă crucială pentru atingerea obiectivului unei societăţi inteligente,
durabile şi favorabile incluziunii, prevăzut în strategia Europa 2020, precum şi în atingerea dezideratelor
documentelor de nivel naţional.
2. Obiectivele proiectului Platformă pentru dezvoltare urbană durabilă şi integrată urmăresc:

A. dezvoltarea a 3 instrumente de planificare şi dezvoltare urbană care să sprijine elaborarea şi
implementarea politicilor urbane integrate;
B. îmbunătăţirea pregătirii profesionale, în vederea formulării şi implementării politicilor
urbane, pentru un grup-ţintă reprezentat de funcţionari publici şi personal contractual din
direcţiile de urbanism şi direcţiile responsabile cu elaborarea de strategii şi politici locale din
cadrul administraţiei locale a oraşelor sub 50.000 locuitori, din cadrul consiliilor judeţene, a
prefecturilor şi din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale ale comunelor aflate în
zona de influenţă/polarizare a oraşelor cu populaţia sub 50.000 de locuitori.
C. dezvoltarea unor modele de politici de dezvoltare urbană integrată în 5 oraşe pilot.
3. Scopul proiectului Platformă pentru dezvoltare urbană durabilă şi integrată este de a întări
capacitatea administraţiei locale din oraşele sub 50.000 de locuitori, a consiliilor judeţene, a prefecturilor
şi a autorităţilor administraţiei publice locale ale comunelor aflate în zona de influenţă/polarizare a
oraşelor cu populaţia sub 50.000 de locuitori, de a dezvolta şi implementa politici urbane integrate şi de a
asigura condiţiile de dezvoltare spaţială durabilă. Beneficiarii direcţi (grupul ţintă) ai proiectului sunt
reprezentati prin funcţionari publici şi personal contractual din direcţiile de urbanism şi direcţiile
responsabile cu elaborarea de strategii şi politici locale din cadrul administraţiei locale a oraşelor sub
50.000 locuitori, din cadrul consiliilor judeţene, a prefecturilor şi din cadrul autorităţilor administraţiei
publice locale ale comunelor aflate în zona de influenţă/polarizare a oraşelor cu populaţia sub 50.000 de
locuitori. Toate aceste autorităţi publice locale vor beneficia de rezultatele proiectului şi de noile
instrumente şi modele de dezvoltare urbană integrată. Numărul funcţionarilor publici şi personal
contractual, astfel selectaţi, este de 430. Beneficiari indirecţiai proiectului sunt: comunităţile locale din
unităţile administrativ-teritoriale sub 50.000 de locuitori şi din comunele aflate în zona de
influenţă/polarizare a oraşelor cu populaţia sub 50.000 de locuitori, organizaţiile non-guvernamentale,
mediul de afaceri.
Platformă pentru dezvoltare urbană durabilă şi integrată

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin
Servicii de expertiză în vederea dezvoltării şi implementării unui
program de instruire pentru elaborarea şi implementarea
de politici urbane integrate, în cadrul proiectului
cod SMIS 325721
1. Contextul contractului privind ”Servicii de expertiză în vederea dezvoltării şi implementării

unui program de instruire pentru elaborarea şi implementarea de politici urbane integrate,
în cadrul proiectului „Platformă pentru dezvoltare urbană durabilă şi integrată” cod SMIS
32572”:
Din cele 3 obiective ale proiectului „Platformă pentru dezvoltare urbană durabilă şi
integrată”, contractul se referă la punctul B si anume:
Îmbunătăţirea pregătirii profesionale, în vederea formulării şi implementării politicilor
urbane, a unui grup ţintă reprezentat de funcţionari publici şi personal contractual din
direcţiile de urbanism şi direcţiile responsabile cu elaborarea de strategii şi politici locale
din cadrul administraţiei locale a oraşelor sub 50.000 locuitori, din cadrul consiliilor
judeţene, a prefecturilor şi din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale ale
comunelor aflate în zona de influenţă/polarizare a oraşelor cu populaţia sub 50.000 de
locuitori, utilizând cele 3 instrumente realizate anterior - punctul A - şi dezvoltând ca bune
practici modelele cuprinse la punctul C.
2. Obiective – Îmbunătăţirea pregătirii profesionale, în vederea formulării şi implementării

politicilor urbane, a unui grup ţintă reprezentat de funcţionari publici şi personal
contractual din direcţiile de urbanism şi direcţiile responsabile cu elaborarea de strategii şi
politici locale din cadrul administraţiei locale a oraşelor sub 50.000 locuitori, din cadrul
consiliilor judeţene, a prefecturilor şi din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale ale
comunelor aflate în zona de influenţă/polarizare a oraşelor cu populaţia sub 50.000 de
locuitori
3. Scopul - dezvoltarea şi implementarea unui program de instruire pentru elaborarea şi

implementarea de politici urbane integrate pentru autorităţile publice locale din unităţile
administrativ - teritoriale sub 50.000 locuitori precum şi din comunele aflate în zona de
influenţă/polarizare a oraşelor cu populaţia sub 50.000 de locuitori.
4. Rezultate
Rezultatul nr. 1 – dezvoltarea programului de instruire pentru elaborarea şi

implementarea de politici urbane integrate;
Rezultatul nr. 2 – furnizarea/implementarea programului de instruire pentru
elaborarea şi implementarea de politici urbane integrate
pentru grupul ţintă prezentat mai sus.
1Referitor la contractul nr. 106 din 30.03.2015 înheiat între MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE
și Asocierea formată din S.C. OPPIDUM STUDIO S.R.L. și S.C. ROUND THE WORLD TRAVEL S.R.L., reprezentată legal de către din S.C.
OPPIDUM STUDIO S.R.L.
De ce să parcurgeţi acest curs ?
Veţi dobândi sau perfecţiona cunoştinţe necesare în:
- Realizarea şi implementarea unor documente strategice integrate

la nivel urban;
- Dezvoltarea de parteneriate puternice între cetăţeni, societatea

civilă şi diverse niveluri de guvernare;
- Dezvoltarea şi consolidarea cunoştinţelor de planificare integrată

și regenerare urbană;
- Utilizarea unor forme complexe de finanțare a proiectelor de

dezvoltare urbană integrată în perioada de programare 2014-
2020;
- Analiza parteneriatului public-privat ca formă de cooperare;
- Dobândirea unor competenţe de specialitate, necesare la întărirea

capacităţii administraţiei locale.
Toate activitățile prezentate mai sus vor conduce la:

- Îmbunătăţirea pregătirii profesionale a participanților în
vederea formulării şi implementării politicilor urbane
integrate.
Cum puteți folosi suportul de curs pentru
a pregăti elaborarea unei Politici Urbane
Integrate în localitatea dvs.?
Planificarea urbană integrată reprezintă un proces care implică conjugarea eforturilor

de planificare specifică de nivel spațial şi sectorial, si care permite un proces decizional
strategic. În contextul planificării urbane integrate factorii economici, sociali, ecologici şi
culturali sunt utilizaţi în comun pentru a atinge obiectivele de dezvoltare urbană
durabilă. Din această perspectivă, politicile urbane integrate sunt instrumente de
planificare care articulează într-o viziune coerentă de dezvoltare, acţiunile publice în
domenii precum: mobilitate urbană şi dezvoltare economică, protecţia mediului şi
accesibilitate, incluziune socială, calitatea locuirii, cultură şi educaţie.
Privită ca proces, politica urbană integrată este rezultatul unui efort colaborativ între
partenerii publici, privaţi şi societatea civilă având rolul de a agrega interesele locale
într-un demers integrat de dezvoltare care să asigure angajamentul şi implicarea
actorilor urbani în dezvoltarea durabilă a oraşului.
O dezvoltare de succes în ceea ce priveşte domeniile principale ale vieţii - domeniul

economic, social, cultural, de mediu şi teritorial - poate fi atinsă numai prin intermediul
unei abordări integrate. În acest sens, măsuri privind promovarea educaţiei,
dezvoltarea economică, reducerea segregării sociale, protecţia mediului trebuie
abordate integrat, completându-se reciproc în formularea unor politici urbane de
dezvoltare.
Domeniul urbanismului şi amenajării teritoriului este unul de o importanţă deosebită în

cadrul administraţiei publice, prin prisma unor elemente specifice pentru definirea,
urmărirea şi apărarea interesului public şi a dezvoltării durabile a comunităţii.
Functionarii publici din serviciile/ direcţiile de urbanism, ca şi din cele responsabile cu
elaborarea de strategii şi politici locale deţin un rol definitoriu în organizarea şi
funcţionarea administraţiei publice, având responsabilităţi complexe și diverse.
De aceea, un program de formare pentru autorităţile administraţiei publice este

necesar în vederea dezvoltării, realizării şi implementării de politici urbane
integrate, cât şi pentru reducerea diverselor obstacole în privinţa finanţărilor şi a
altor instrumente de lucru. În acest scop, organizarea programului de instruire în
cadrul proiectului Platformă pentru dezvoltare urbană durabilă şi integrată cod
SMIS 32572 urmăreşte formarea participanţilor prin prezentarea de instrumente pentru
realizarea de politici urbane integrate la nivel local.
În cadrul sesiunii de instruire, componenta de formare aprofundată, vor fi

abordate 4 tematici diferite organizate pe 4 module generice, realizate în
conformitate cu cerințele CS:
Modul 1 - planificarea urbană integrată,
Modul 2 - dezvoltare urbană integrată şi economie locală,
Modul 3 - regenerarea urbană şi planificarea integrată,
Modul 4 - parteneriatul public-privat şi proiectele de dezvoltare locală,
cu scopul de a asigura formarea de abilităţi şi transferul de cunoştinţe privind
dezvoltarea, planificarea şi implementarea de politici urbane integrate. Acestea se
vor concretiza în implementarea de proiecte de dezvoltare durabilă și integrată,
inclusiv variante de finanțare din surse multiple.
În procesul de predare, prin cele 4 module prezentate mai înainte, se prezintă

participanților cunoștințe din domeniul planificării urbane în economie, social, mediu,
mobilitate, care sunt integrate într-o viziune de ansamblu privind dezvoltarea urbană
integrată, continuând cu detalieri privind politicile urbane integrate care se pot
concretiza (în localitățile de proveniență ale cursanților) în proiecte de dezvoltare
urbană locală, cu asigurarea resurselor pentru implementarea acestora.
Pentru fiecare din domeniile sectoriale de dezvoltare urbană, experții prezintă elemente
de explicare a analizei și a diagnosticului, se formulează obiective specifice privind
dezvoltarea urbană locală, precum și criterii de evaluare a proiectelor, în raport cu
abordarea integrată (în acest sens vezi și - Caiet de activități practice pentru etapa de
formare aprofundată).
În ceea ce privește problematica privind planificarea urbană integrată și regenerarea

urbană, cunoștințele dobândite de participanți se pot concretiza în:
- formularea de politici urbane integrate
- metode de mobilizare a actorilor urbani în procesul de planificare
- stabilirea de directii principale de orientare în procesul de analiză și fundamentare a
politicilor urbane integrate
- apelarea de instrumente specifice care pot susține procesul de planificare
- înțelegerea rolului regenerării urbane într-o politică de dezvoltare urbană
Pentru dobîndirea acestor cunoștințe, cursanții parcurg mai multe capitole, astfel:
- Modulul 1 - Planificarea urbană integrată: introducere în abordarea integrată a
procesului de planificare; metode de analiză a situaţiei locale; dimensiunile
politicilor urbane; identificarea provocărilor urbane şi dinamicilor urbane; procesul
de construire a documentului de planificare urbană integrată - paşi, etape, repere şi
corelarea cu documentele de planificare de pe plan local şi superior.
- Modulul 3 - Regenerarea urbană şi planificarea integrată: fixarea cadrului pentru
regenerare urbană (demersuri necesare şi documentaţii); tipuri de proiecte şi
modalităţi de integrare într-un plan integral; proiectul social - modalităţi de evaluare
a beneficiilor sociale; proiectul cu impact economic - metode de evaluare a
beneficiilor economice.
În ceea ce privește problematica privind implementarea de proiecte de dezvoltare urbană

întegrată, cu variante de finanțare, cunoștințele dobîndite de participanți se pot
concretiza în:
- abordarea într-un demers integrat de planificare a mai multor domenii sectoriale;
- abordarea de metode de mobilizare a actorilor urbani în procesul de asigurare a
resurselor pentru finalizarea unui proiect de dezvoltare urbană;
- prezentarea instrumentelor specifice care sunt necesare pentru implementarea unui
proiect de dezvoltare urbană;
- identificarea beneficiilor și a riscurilor determinate de implementarea diferitelor
forme de finanțare a unui proiect.
Pentru dobîndirea acestor cunoștințe, cursanții parcurg mai multe capitole,
astfel:
- Modulul 2 - Dezvoltare urbană integrată şi economie locală: finanţe locale şi
parteneriatul public-privat; investiţiile şi utilizarea terenurilor; investiţiile cu
beneficii sociale
- Modulul 4 - Parteneriatul public-privat şi proiectele de dezvoltare locală:
introducere în PPP; determinarea riscurilor şi beneficiilor - modele de
analiză.
În cadrul prezentului curs, în linia informațiilor prezentate pe larg în Ghid privind

dezvoltarea și implementarea de politici urbane integrate, material realizat
anterior în cadrul proiectului, politica urbană integrată „este văzută ca un document de
planificare strategică la nivelul orașelor cu populația stabilă sub 50.000 de locuitori, adică
o strategie integrată de dezvoltare a orașului, care combină elemente precum:
coordonarea intersectorială a acțiunilor strategice, concentrarea intervențiilor pe zone
cheie de la nivelul orașului, creșterea responsabilității actorilor urbani, dezvoltarea de
parteneriate orizontale puternice, implicarea populației în procesul de planificare,
implementarea și monitorizarea acțiunilor strategice.”
De aceea, suportul de curs este structurat pe 4 module, astfel:

Modul 1 - planificarea urbană integrată,
Modul 2 - dezvoltare urbană integrată şi economie locală,
Modul 3 - regenerarea urbană şi planificarea integrată,
Modul 4 - parteneriatul public-privat şi proiectele de dezvoltare locală.
Principalele etape de urmat în procesul de elaborare a

unei politici urbane integrate, utilizând suportul de curs
Pasul 1. Înțelegerea rolului domeniului spațial în dezvoltatea urbană
Este un pas preliminar, în special pentru participanții care nu provin din servicii
care se ocupă direct de urbanism și amenajarea teritoriului, pentru înțelegerea
mecanismelor legale de lucru.
Este prezentat în Modulul 1 - planificarea urbană integrată.
Pasul 2. Alegerea modului de raportare la contextul european de planificare
Pentru elaborarea unei politici urbane integrate se pot prelua modele de succes
din Europa, prin accesarea diferitelor platforme de suport în domeniul
dezvoltării urbane.
Aceste modele sunt prezentate în Modulul 1 - planificarea urbană integrată.
Pasul 3. Asumarea structurii documentului strategic
Tinem cont de faptul că în cadrul procesului de elaborare a politicii integrate de

dezvoltare urbană putem identifica mai multe etape2:
- Preparative la nivel local
- Analize și sinteza analizelor
- Diagnostic
- Viziune
- Obiective de dezvoltare
- Opțiuni strategice
- Plan de acțiune
- Monitorizare și evaluare
Aceste etape sunt prezentate pe larg în modulul Modulul 1 - planificarea urbană
integrată și Modul 3 - regenerarea urbană şi planificarea integrată și constituie
coloana vertebrala a politicii urbane integrate. Menționăm că aceste informații
sunt cruciale, pentru că determină întreaga evoluție ulterioară a politicii.
2
Acestea sunt orientative, pentru că nu există un model unamim acceptat pentru realizarea unei politici urbane inetgrate
Pasul 4. Înțelegerea relației între politica urbană integrată și regenerarea urbană
Regenerarea urbană este strâns legată de strategia de dezvoltare urbană, ca un

caz particular de dezvoltare urbană, limitat la anumite zone cu specific (zona
centrală, zone industriale dezafectate, cartiere dezavantajate. etc.).
Aceste modele sunt prezentate în modulul Modul 3 - regenerarea urbană şi
planificarea integrată.
Pasul 5. Integrarea domeniilor sectoriale în politica urbană integrată
Politica urbană integrată necesită aportul mai multor domenii sectoriale, printre
care menționăm: mobilitate; mediu; economie; social.
Pasul 5.1. Integrarea domeniului mobilitate în politica urbană integrată
Integrarea domeniul mobilității în politica urbană integrată se face la Etapa

Analize și sinteza analizelor, la Etapa Diagnostic și la Etapa Obiective de dezvoltare
(vezi Pasul 3.) Pentru aceasta, se pot folosi informații din Modulul 2 - dezvoltare
urbană integrată şi economie locală.
Pasul 5.2. Integrarea domeniului mediu în politica urbană integrată
Integrarea domeniul mediu în politica urbană integrată se face la Etapa Analize și

sinteza analizelor, la Etapa Diagnostic și la Etapa Obiective de dezvoltare (vezi
Pasul 3.) Pentru aceasta, se pot folosi informații din Modulul 2 - dezvoltare urbană
integrată şi economie locală.
Pasul 5.3. Integrarea domeniului economie în politica urbană integrată
Integrarea domeniul economie în politica urbană integrată se face la Etapa

Analize și sinteza analizelor, la Etapa Diagnostic, la Etapa Obiective de dezvoltare
și la Etapa Plan de acțiune (vezi Pasul 3.) Pentru aceasta, se pot folosi informații
din Modulul 2 - dezvoltare urbană integrată şi economie locală și Modulul 3 -
regenerarea urbană şi planificarea integrată.
Pasul 5.4. Integrarea domeniului social în politica urbană integrată
Integrarea domeniul mediu în politica urbană integrată se face la Etapa Analize și

sinteza analizelor, la Etapa Diagnostic și la Etapa Obiective de dezvoltare (vezi
Pasul 3.) Pentru aceasta, se pot folosi informații din modulul Modulul 2 -
dezvoltare urbană integrată şi economie locală și Modulul 3 - regenerarea urbană
şi planificarea integrată.
Pasul 6. Utilizarea politicii urbane integrate în implementarea proiectelor
Dezvoltarea urbană este în directă legătură cu proiectele integrate de investiții la

nivel urban.
Modul de alegere a acestor proiecte este prezentat în Modulul 2 - dezvoltare
urbană integrată şi economie locală și Modulul 4 - parteneriatul public-privat şi
proiectele de dezvoltare locală.
Suport de curs Etapa 3 - Modul 1 - Planificarea urbană integrată
Modul 1
Planificarea urbană
integrată
Obiective tematice:
1. Cunoașterea instrumentelor de planificare strategică privind elaborarea
și implementarea politicilor urbane integrate;
2. Cunoașterea mecanismelor de planificare participativă prin implicarea
comunității;
3. Cunoașterea unor platforme și instrumente de suport europene (URBACT,
RFSC, etc.)
La ce întrebări veți putea răspunde la

finalul Modulului 1 din cadrul componentei
de formare aprofundată:
1. Cum poate fi formulată o politică de dezvoltare urbană integrată?
2. Cum pot fi mobilizați actorii urbani în procesul de planificare?
3. Care sunt principalele direcții de orientare a demersului de analiză/
fundamentare a politicii integrate?
1
Cuprins: (*)
1. Preambul.
Cum facem planificare integrată pentru dezvoltare urbană? p. 3
2. Introducere în abordarea integrată a procesului de planificare p. 9

2.1. Procesul de planificare în context european p. 9
2.2. Documente programatice europene p. 11
2.3. Platforme care asigură comunicarea între orașe europene p. 14
3. Metode de analiză a situației locale p. 15

3.1. Analiza SWOT p. 15
3.2. Analiza PEST p. 17
3.3. Analiza LFA p. 17
3.4. Analiza ”arborelui problemelor” p. 18
4. Dimensiunile politicilor urbane p. 19

4.1. Înțelegerea unei politici urbane p. 19
4.2. Orașele sub 50.000 de locuitori în România p. 20
4.3. Tendințe de dezvoltare ale orașelor sub 50.000 de locuitori p. 22
5. Identificarea provocărilor urbane și a dinamicilor urbane p. 25

5.1. Provocări urbane p. 25
5.2. Dinamica urbană p. 26
5.3. Dezvoltare spațială policentrică și zone urbane funcționale p. 30
5.4. Cooperare și legături specifice urban-rural p. 31
6. Procesul de construire a documentelor de planificare urbană

integrata - pași, etape, repere și corelarea cu documentele de
planificare de pe plan local și superior p. 32
6.1. Cadrul de urbanism și amenajarea teritoriului in România p. 32
6.2. Procesul de planificare (inclusiv planificare strategică) p. 34
6.3. Pași, etape și repere ale construirii unei politici urbane integrate p. 36
6.4. Corelarea politicii urbane integrate cu alte documente de planificare p. 30
7. Concluzii p. 40
8. Bibliografie p. 41
Anexa 1. Glosar de termeni p. 44
(*) Suportul de curs conține informații de natura preponderent teoretică ce vor fi transmise
participanților în decurs de 16 ore (4 ore Luni, 6 ore Marți, 6 ore Miercuri), conform cu Planul
metodologic al programului de instruire. Activitățile practice complementare care însumează alte 24 de
ore vor beneficia de materiale specifice de instruire, care nu fac obiectul prezentului material.
2
1
Preambul. Cum facem planificare integrată
pentru dezvoltare?
Ne dorim ca la întoarcerea în comunitățile dvs., pe baza informațiilor din suportul

de curs și a celor prezentate de experți, să puteți iniția un proces care are ca
rezultat o politică urbană integrată.
Care este de fapt legătura între procesul de planificare și documentele uzuale de

urbanism și amenajarea teritoriului ? Având în vedere că sistemul de planificare
spațială (amenajarea teritoriului și urbanism) din România este în continuă și
rapidă schimbare, este necesar să lucrați nu doar cu elementelele legale curente, ci
și cu instrumente noi, bazate pe gandirea strategică.
De aceea, planurile urbanistice (PUG, PUZ, PUD) trebuie să integreze elemente ale
politicii urbane integrate, în sensul de a localiza și spațializa nevoile de dezvoltare
locală. În același timp, proiecte de dezvoltare cuprinse deja în PUG pot fi bune
exemple pentru documentul strategic integrat.
Pentru a putea coordona efectiv un proces de planificare, am sumarizat mai jos

ceea CE PUTEȚI FACE practic în acest scop, țintind nu doar o politică urbană
integrată, ci mai ales dezvoltarea reală a comunității din care faceți parte. Există
numeroase “scheme” de planificare, dintre care credem că pentru dvs. sunt
relevante:
Planificare “clasică” (analytical planning)

și
Planificare orientată spre rezolvarea problemelor (action planning)
Aceste metode care au un rezultat similar pot fi folosite de dvs. pentru elaborarea
sau îmbunătățirea documentelor strategice de dezvoltare.
Deși în prezent există o tendință de a elabora documente strategice cu unicul scop

de a accesa finanțări europene, este important să urmați un proces cât mai
complet de planificare, precum cele descrise mai jos, al cărui rezultat asigură în
mod real o dezvoltare locală durabilă.
3
Planificare “clasică”
CE FACEM ?
1. Selectarea actorilor relevanți
CINE FACE ?
serviciul/ departamentul de urbanism, dezvoltare locală, proiecte europene etc.
DE CE SE FACE ?
pentru a stabili care sunt interesele actorilor implicați în dezvoltarea locală
ACESTA ESTE UN PROCES PREPONDERENT OBIECTIV
2. Adunarea datelor necesare (statistici, baze de date, evaluări proiecte

precedente, date cu specific local)
CINE FACE ?
DE CE SE FACE ?
pentru a avea o bază de discuție în deciziile viitoare privind dezvoltarea locală
ACESTA ESTE UN PROCES OBIECTIV
3. Un set de analize SWOT pe domenii sectoriale (mediu, transporturi,

fond construit, servicii sociale, etc.)
CINE FACE ?
serviciul/ departamentul de urbanism, dezvoltare locală, proiecte europene etc. și/sau
un consultant privat
DE CE SE FACE ?
pentru a cunoaște starea de fapt la nivel local
4. O sinteză a analizei
CINE FACE ?
DE CE SE FACE ?
pentru a sumariza și structura materialul analizat, care altfel ar fi greu de folosit practic
4
5. Un diagnostic/ sectorial și apoi integrat (*)
CINE FACE ?
DE CE SE FACE ?
pentru a extrage elementele definitorii ale sintezei, interpretate la nivel schematic și
integrate (de ex. după criteriul spațial)
ACESTA ESTE UN PROCES PREPONDERENT SUBIECTIV
6. O viziune de dezvoltare (*, **)
CINE FACE ?
DE CE SE FACE ?
pentru a defini o stare în viitor, în legătură cu care dorim dezvoltarea
ACESTA ESTE UN PROCES SUBIECTIV
* Atenție, diagnosticul și viziunea de dezvoltare sunt în relație complexă una cu alta și pot
fi simultane în timp, nu succesive !
** Atenție, viziunea de dezvoltare trebuie să aparțină întregii comunități și implicit tuturor
actorilor relevanți !
7. Scenarii de dezvoltare
CINE FACE ?
și/sau un consultant privat
DE CE SE FACE ?
pentru a defini căile de parcurs în viitor, pentru a asigura dezvoltarea
8. Obiective strategice integrate
CINE FACE ?
DE CE SE FACE ?
pentru a stabili țintele de atins pentru dezvoltare
5
9. Măsuri de implementare
CINE FACE ?
și/sau un consultant privat (inclusiv consultant fonduri UE)
DE CE SE FACE ?
pentru a stabili ce tipuri de proiecte sunt necesare și care dintre ele pot fi finanțate
10. Integrarea mai multor acțiuni sectoriale într-un proiect de dezvoltare
CINE FACE ?
DE CE SE FACE ?
pentru a stabili ce acțiuni, care răspund inclusiv unor nevoi sectoriale, pot fi integrate in
proiecte de dezvoltare
11. Monitorizare
CINE FACE ?
DE CE SE FACE ?
pentru a urmări evoluția proiectelor de dezvoltare
6
Planificare orientată
spre rezolvarea problemelor
CE FACEM ?
1. Identificarea problemelor la nivel local
CINE FACE ?
DE CE SE FACE ?
pentru a stabili care sunt nevoile urgente de dezvoltare
2. Selectarea actorilor relevanți
CINE FACE ?
DE CE SE FACE ?
pentru a stabili care sunt interesele actorilor implicați în dezvoltarea locală
3. Obiective strategice integrate
CINE FACE ?
DE CE SE FACE ?
pentru a stabili țintele de atins pentru dezvoltare
4. Evaluarea resurselor disponibile
CINE FACE ?
DE CE SE FACE ?
pentru a stabili care sunt resursele (umane, finaciare, know-how, etc.) care pot fi
mobilizate
7
5. Adunarea datelor necesare (statistici, baze de date, evaluări proiecte

precedente, date cu specific local)
CINE FACE ?
DE CE SE FACE ?
pentru a avea o bază de discuție în deciziile viitoare privind dezvoltarea locală
ACESTA ESTE UN PROCES OBIECTIV
6. Măsuri de implementare
CINE FACE ?
DE CE SE FACE ?
pentru a stabili ce tipuri de proiecte sunt necesare și care dintre ele pot fi finanțate
7. Integrarea mai multor acțiuni sectoriale într-un proiect de dezvoltare
CINE FACE ?
DE CE SE FACE ?
pentru a stabili ce acțiuni, care răspund inclusiv unor nevoi sectoriale, pot fi
integrate in proiecte de dezvoltare
8. Monitorizare
CINE FACE ?
DE CE SE FACE ?
pentru a urmări evoluția proiectelor de dezvoltare
8
2
Introducere în abordarea integrată a procesului de
planificare
2.1. Procesul de planificare în context european
În ultimele decenii, analiza orașelor a trecut din ce în ce mai mult de la abordarea

problematicii orașelor numai din perspectiva amenajării teritoriului și urbanismului, la
abordarea acestora într‑o manieră integrată, în care orașul este văzut ca un complex, în
care componenta socială, schimburile economice, serviciile, protecția mediului, educația,
cultura, știința și cercetarea reprezintă elemente de luat în calcul. Prin urmare,
dezvoltarea urbană urmărește crearea bunăstării colectivităților urbane, prin înglobarea
tuturor domeniilor și componentelor specifice dezvoltării locale.
„Planificarea integrată, spre deosebire de planificarea

sectorială, este un proces care implică combinarea eforturilor de
planificare la nivel sectorial cu cele de la diferite nivele teritoriale,
permițând, astfel, luarea unor decizii strategice care să ofere o
imagine sinoptică a resurselor și angajamentelor și acționând ca un
punct principal în alocarea resurselor.
Astfel, planificarea integrată presupune luarea în considerare și
utilizarea, în același timp, a factorilor economici, sociali, de mediu și
culturali pentru a fundamenta deciziile privind utilizarea terenurilor
și a facilităților existente pentru asigurarea unei dezvoltări
teritoriale durabile.”1
Perioada 2007-2013
În perioada exercițiului financiar 2007‑2013, în cadrul Regulamentului privind FEDR
1083/2006, art. 8, se menționa faptul că regiunile care se încadrau în primele două
obiective (Convergență și Competitivitate regională și ocuparea forței de muncă), puteau
sprijini proiecte de dezvoltare urbană integrată, care aveau la bază strategii elaborate în
parteneriat, pentru a gestiona mulțimea de probleme economice, sociale și de mediu cu
care se confruntau zonele urbane.
Aceste strategii promovau dezvoltarea urbană prin activități, precum: întărirea creșterii
economice, reabilitarea mediului fizic, revitalizarea/ dezvoltarea zonelor brownfield,
conservarea și dezvoltarea patrimoniului natural și cultural, promovarea
antreprenoriatului, ocuparea locală și dezvoltarea comunităților, furnizarea de servicii
populației, luându‑se în considerare modificările în structura demografică.
1
“Politica urbană integrată a Municipiului Caracal”, MDRAP 2015, pag. 23
9
DG Regio (Directoratul General pentru Politica Regională) a dezvoltat, încă din 2002, un
cadru pentru schimbul de experiență specific pe aspecte urbane prin programul
URBACT, finanțat prin intermediul inițiativei comunitare URBAN. Programul urmărește
facilitarea schimbului de experiență și bune practici între orașele care au beneficiat de
finanțare prin Proiecte Pilot Urbane (1989‑1999), URBAN I (1994‑2000) și URBAN II
(2000‑2006).
În perioada 2014-2020 programul URBACT III continuă direcțiile enunțate anterior.
Un alt program, INTERREG IVC, avea ca scop sprijinirea cooperării între autoritățile
regionale și locale ale Europei, în vederea facilitării schimbului de experiență și bune
practici pe teme precum inovarea, economia cunoașterii și mediu și prevenirea
riscurilor.
În perioada 2014-2020 programul INTERREG EUROPE continuă direcțiile enunțate
anterior.
Aceste două programe (URBACT II și INTERREG IVC) erau integrate în cadrul inițiativei
„Regiuni pentru schimbare economică”, inițiativă care pune un accent mai mare pe
informare prin organizarea unor conferințe anuale, crearea unei pagini de internet și
oferirea unor stimulente sub formă de premii pentru cele mai inovative proiecte:
RegioStars și, din 2010, CityStar, cu două categorii: dezvoltare urbană durabilă și
integrarea grupurilor de migranți și persoane marginalizate.
Perioada 2014-2020
Acțiuni cu dimensiune urbană, finanțate prin Fondul European
pentru Dezvoltare Regională în perioada 2014‑2020:
• investiții productive care contribuie la crearea și susținerea locurilor de muncă

durabile, mai ales prin ajutor direct pentru investiții în întreprinderi mici și
mijlocii;
• investiții în infrastructură;
• măsuri de sprijinire a dezvoltării regionale și locale – servicii pentru
întreprinderi, în special IMM‑uri, crearea și dezvoltarea unor instrumente
financiare precum venture capital, fonduri pentru împrumuturi și garanții,
fonduri de dezvoltare locală, subvenții la dobânzi, networking, cooperare și
schimb de experiență între regiuni, orașe și actori sociali, economici și de mediu
relevanți;
• asistență tehnică - sunt disponibile sume importante pentru acțiuni de
dezvoltare urbană precum formarea de rețele, cooperare și schimburi de
experiență, precum și măsuri de informare a potențialilor beneficiari și a
publicului larg2.
Acțiuni cu dimensiune urbană, finanțate prin Fondul Social

European în perioada 2014‑2020:
 întărirea rolului pe care îl au orașele ca și centre de creștere pentru atingerea

obiectivelor Agendei Lisabona (Strategiei Europa 2020);
 îmbunătățirea ocupării și guvernanței la nivelul măsurilor urbane prin
promovarea rolului pe care în joacă municipalitățile;
2 http://ec.europa.eu/regional_policy/archive/funds/feder/index_ro.htm
10
 acțiuni menite să reducă disparitățile între orașe și vecinătățile acestora

(suburbii/zone peri‑urbane) și între diferite grupuri sociale (tineri, femei,
migranți, minorități etnice), în special prin promovarea antreprenoriatului și
introducerea unor programe de instruire;
 acțiuni menite să îmbunătățească capacitatea instituțională pentru a sprijini
alocări eficiente și bine direcționate pentru locuințe în cadrul sistemului de
protecție socială, în special în țările în care dezvoltarea politicilor privind
locuințele sociale se află la început. Prin aceste acțiuni se urmărește cu
prioritate incluziunea mai bună (doar în cadrul obiectivului convergență);
 acțiuni care să sprijine crearea de locuri de muncă, precum instruire în
domeniul construcțiilor pentru reabilitarea locuințelor sociale în zonele cu o
concentrare mare de locuințe, percepute ca zone de sărăcie și excluziune
socială.3
2.2. Documente programatice europene
La nivel european, numeroase documente strategice pun în discuție situația dezvoltării

urbane: Schema de dezvoltare a spațiului comunitar. Spre o dezvoltare spațială
echilibrată și durabilă a teritoriului Uniunii Europene (1999), Carta de la Leipzig pentru
orașe europene durabile (2007), Agenda Teritorială a Uniunii Europene 2020 (2011),
Promovarea Dezvoltării Urbane Sustenabile în Europa – Realizări și Oportunități
(Promoting Sustainable Urban Development in Europe – Achievements and
Opportunities), Declarația de la Toledo privind dezvoltarea urbană (2010), Strategia
Europa 2020 etc.
Schema de dezvoltare a spațiului comunitar. Spre o dezvoltare

spațială echilibrată și durabilă a teritoriului Uniunii Europene
(1999)
(http://geografie.ubbcluj.ro/ccau/doc_cadru/SDSC.pdf)
În cadrul acestui document sunt propuse 3 obiective politice privind teritoriul european:
• dezvoltarea spațială policentrică și o nouă relație oraș‑mediul rural:

- dezvoltarea spațială policentrică și echilibrată în UE;
- orașe și regiuni urbane dinamice, atractive și competitive;
- dezvoltare endogenă, diversitate și performanță a spațiilor rurale;
- parteneriat oraș-mediul rural.
• acces echivalent la infrastructuri și la cunoaștere:

- un demers integrat pentru ameliorarea conexiunii la rețelele de transport și a
accesului la cunoaștere;
- dezvoltare policentrică: un concept pentru o mai bună accesibilitate;
- utilizare eficientă și durabilă a infrastructurilor.
• gestionarea prudentă a naturii și a patrimoniului cultural:

- natura și patrimoniul cultural – un atu pentru dezvoltare;
- prezervarea și dezvoltarea naturii;
- gestionarea resurselor de apă – o problemă majoră pentru dezvoltarea spațială;
- gestionarea creativă a peisajului cultural;
- gestionarea creativă a patrimoniului cultural4.
3
http://ec.europa.eu/esf/main.jsp?catId=62&langId=rofile:///D:/Documente/Downloads/citizens_summary_RO%20(1).pdf
4
http://www.mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/SDSC.pdf
11
Carta de la Leipzig pentru orașe europene durabile (2007)

(http://app.rfsc.eu/userfiles/file/leipzig/leipzig-Romanian.pdf)
Carta de la Leipzig pentru orașe europene durabile recomandă ca orașele europene să

întocmească programe integrate de dezvoltare urbană pentru orașe. Aceste instrumente
de planificare, orientate spre punerea în aplicare, ar trebui:
 să descrie punctele tari și punctele slabe ale orașelor și cartierelor, pe baza unei
analize a situației actuale;
 să definească obiective de dezvoltare coerente pentru zona urbană și să dezvolte
o viziune pentru oraș;
 să coordoneze diferite planuri și politici districtuale, sectoriale și tehnice și să se
asigure că investițiile planificate vor contribui la promovarea unei dezvoltări
echilibrate a zonei urbane;
 să coordoneze și să concentreze, din punct de vedere spațial, utilizarea
fondurilor de către actorii din sectorul public și privat;
 să fie coordonate atât la nivel local, cât și la nivel regional și să implice cetățenii
și alți parteneri care pot contribui substanțial la dezvoltarea calității economice,
sociale, culturale și ecologice a fiecărei zone.
Documentul recomandă:
- crearea și asigurarea unor spații publice de bună calitate;

- modernizarea rețelelor de infrastructuri și creșterea eficienței energetice;
- inovația proactivă și politicile educaționale;
- acordarea unei atenții speciale zonelor defavorizate în contextul orașului ca un
tot unitar;
- consolidarea economiei locale și a politicii locale legată de piața forței de muncă;
- politici de educație pro-activă și pregătire pentru copii și tineri;
- promovarea unui transport urban eficient și ieftin.
Declarația de la Toledo privind dezvoltarea urbană (2010) propune

următoarele priorități:
• Privind rezolvarea provocărilor urbane actuale și implementarea Strategiei Europa

2020 prin:
- realizarea unei dezvoltări urbane mai inteligente, durabile și incluzive social;
- adecvarea abordării integrate la politicile de dezvoltare urbană și necesitatea de
a atinge o înțelegere comună a acestei abordări;
- importanța regenerării urbane integrate și potențialul ei strategic pentru o
dezvoltare urbană mai inteligentă, durabilă și incluzivă în Europa.
• Privind sprijinirea continuării procesului de la Marsilia și a implementării
Referențialului european pentru orașe durabile;
• Privind necesitatea de a consolida o Agendă urbană europeană în viitor:
- întărirea dimensiunii urbane în Politica de Coeziune;
- susținerea unei coerențe mai mari între problematica teritorială și cea urbană,
precum și stimularea dimensiunii urbane în contextul coeziunii teritoriale;
- continuarea promovării cercetării, a studiilor comparative și a statisticilor, a
schimbului de bune practici și a diseminării cunoștințelor pe teme urbane,
12
precum și întărirea capacitații de coordonare a acestora;

- promovarea dezvoltării urbane durabile și a abordărilor integrate prin
reîntărirea și dezvoltarea instrumentelor care să ajute la implementarea Cartei
de la Leipzig la toate nivelurile;
- o privire asupra celor mai importante provocări pe care orașele europene
trebuie să le înfrunte în viitor.5
Strategia Europa 2020 are ca și obiectiv general transformarea UE într‑o

economie inteligentă, sustenabilă și favorabilă incluziunii, pentru a oferi un nivel ridicat
al ocupării forței de muncă, al productivității și pentru a asigura coeziunea economică,
socială și teritorială.
Cele trei priorități stabilite în cadrul acestei strategii sunt:
1. „Creștere inteligentă – dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaștere și

inovare (cercetarea și dezvoltarea tehnologică combinată cu utilizarea eficientă
a resurselor existente conduc la creșterea productivității);
2. Creștere durabilă – promovarea unei economii mai eficiente din punctul de

vedere al utilizării resurselor, mai ecologice și mai competitive poate duce la
furnizarea de „bunuri publice” societății (cum ar fi conservarea habitatelor,
biodiversitatea și menținerea patrimoniului rural) care pot conduce, în arealele
vizate, la crearea de noi locuri de muncă prin extensivizarea agriculturii și
aprovizionarea piețelor locale;
3. Creștere favorabilă incluziunii sociale – promovarea unei economii cu o rată

ridicată a ocupării forței de muncă, care să asigure coeziunea socială și
teritorială prin deblocarea potențialului economic al zonelor rurale, dezvoltarea
piețelor și locurilor de muncă la nivel local, prin furnizarea de asistență în
vederea restructurării agriculturii și sprijinirea veniturilor agricultorilor, în
vederea menținerii unei agriculturi sustenabile în întreaga Europă.” 6
Fișa informativă Dezvoltare urbană durabilă integrată (Comisia Europeană -

Politica de coeziune 2014‑2020) menționează faptul că „politicile destinate zonelor
urbane au o mare semnificație pentru UE și accentuează importanța abordării integrate
a diverselor dimensiuni ale vieții urbane - economică, socială, culturală și de mediu -
pentru asigurarea succesului în materie de dezvoltare urbană. Astfel, trebuie combinate
măsuri privind renovarea fizică a zonelor urbane cu măsuri care promovează educația,
dezvoltarea economică, incluziunea socială și protecția mediului. O cerință obligatorie o
reprezintă și dezvoltarea unor parteneriate puternice între cetățenii de la nivel local,
societatea civilă, economia locală și diversele niveluri de guvernare”7.
Propunerile Consiliului Europei privind politica de coeziune 2014‑2020 urmăresc să

stimuleze politicile urbane integrate pentru a intensifica dezvoltarea urbană durabilă.
Astfel , se va putea consolida rolul orașelor , în context cu politica de coeziune.
5http://mdrt.ro/userfiles/declaratie_Toledo_ro.pdf
6 http://ec.europa.eu/europe2020/index_ro.htm
7http://eufinantare.info/Documente/urban_ro.pdf
13
2.3. Platforme care asigură comunicarea între orașe

europene
În vederea asigurării unui răspuns eficient provocărilor din ce în ce mai numeroase în

ceea ce privește dezvoltarea urbană, schimbul de experiență și de bune practici între
orașele europene este absolut necesar. În acest sens, au fost create, la nivel european,
mai multe platforme și programe care asigură comunicarea și dialogul dintre orașele
europene, regiuni sau state membre.
• EUKN (Rețeaua Europeană de Cunoștințe în Urbanism) este o platformă

europeană care asigură schimbul de informații în domeniul urbanismului și dezvoltării
locale (politici, studii și rapoarte de cercetare, bune practici, evenimente etc.) între
principalii actori de la diverse niveluri de decizie din statele europene – instituții publice
de la nivel central, local, universități, practicieni etc. Prin conectarea „în rețea” a
profesioniștilor, cu ajutorul website‑ului EUKN (www.eukn.org), prin organizarea de
evenimente, conferințe, mese rotunde, implicarea în proiecte și cercetări, este creată o
„comunitate de practici” activă și conectată la evoluțiile în domeniu la nivel european;8
• URBACT are ca obiectiv general satisfacerea necesarului de informații în procesul

de eficientizare a politicilor de dezvoltare urbană durabilă, facilitând schimbul de
informații, oferind orașelor posibilitatea să conlucreze în vederea rezolvării
provocărilor urbane majore, susținând orașele în dezvoltarea de soluții pragmatice, noi
și durabile, care îmbină, într‑o abordare integrată, aspectele sociale, economice și de
mediu și facilitând schimbul de bune practici și experiențe între toți specialiștii europeni
implicați în domeniul politicii urbane;9
• RFSC (Referențialul pentru Orașe Europene Durabile) reprezintă un proiect

pentru operaționalizarea prevederilor din Carta de la Leipzig pentru orașe europene
durabile, având în același timp rolul de a adapta prevederile Cartei la provocările
apărute după anul 2007. Proiectul a fost lansat în aprilie 2009 și este elaborat în
parteneriat de către reprezentanți ai ministerelor implicate în dezvoltarea urbană din
statele membre, fiind ajutați la nivelul fiecărei țări de către un Grup național de suport
(NSG), format din reprezentanți ai unor instituții cu atribuții în urbanism, precum și
experți din domeniul universitar. Activitățile cuprinse în cadrul proiectului sunt
monitorizate în cadrul grupului de lucru Urban Development Group. În anul 2011 a avut
loc faza de testare a instrumentului, iar din 2013 a început faza de diseminare.10
Rezultatele Referențialului sunt:

- “un document de politică cuprinzând viziunea, obiectivele generale și
principalele direcții de acțiune pentru dezvoltarea durabilă a orașelor europene;
- un model operațional de bază în care recomandările din Carta de la Leipzig sunt
transpuse în obiective cuantificabile, cuprinzând axe prioritare;
- un instrument de evaluare ce este elaborat sub forma unei diagrame - arborele
obiectivelor în care sunt identificate acțiunile și scopul acestora, listarea
acțiunilor necesare pe diferite paliere sectoriale;
- o listă de indicatori prin care se va cuantifica eficiența acțiunilor;
- o listă de exemple de bune practici și de cercetări în domeniu.”11
8http://www.mdrap.ro/dezvoltare-teritoriala/reteaua-europeana-de-cunostinte-in-urbanism-(eukn)
9www.urbact.eu
10www.rfsc.eu
11Ministerul Dezvoltării Regionale și Adminstrației Publice, proiect „Platformă pentru dezvoltare urbană dura
14
3
Metode de analiză a situației locale
În abordarea acțiunilor ce privesc dimensiunea urbană, în realizarea măsurilor de

planificare pentru viitorul orașelor, este necesară evaluarea eficientă a mediului
urban existent, a situației locale (d.p.d.v. al cadrului natural, conectivității,
zonificării, etc.)
Instrumentele utilizate în acest scop sunt analizele diferite, dar complementare:

analiza SWOT, analiza PEST, analiza LFA, analiza arborelui problemelor etc. Deși în
România se folosește în general în practică analiza SWOT, este foarte important să
cunoaștem mai multe tipuri de analiză, pentru a o alege pe cea care estea cea mai
potrivită pentru mediul urban/ rural.
3.1. Analiza SWOT
Analiza SWOT reprezintă un instrument de evaluare a gradului în care un teritoriu este

pregătit să se angajeze în urmărirea unui anumit obiectiv de dezvoltare. Analiza SWOT
este un instrument care face posibilă cunoașterea mai bună a situației, pornind de la
ipoteza că specificul unei situații este determinat de caracteristicile pozitive și negative
din interior, dar nu pot fi neglijate nici întâmplările externe care pot întări sau diminua
caracteristicile pozitive sau negative din interior.12
Elementele ce fac obiectul analizei SWOT
Punctele tari (STRENGHTS):
• Acele părți/ aspecte ale orașului care în prezent funcționează bine și este posibil
să continue în acest fel;
• Oricare resurse interne (know‑how, motivație, tehnologie, finanțări etc.) care
vor ajuta să fie exploatate oportunitățile și vor permite înfruntarea
amenințărilor;
• Resurse locale sau capacități care ar putea fi activate efectiv pentru a atinge
obiectivele locale aprobate.
Puncte slabe (WEAKNESS):
• Acele părți/aspecte ale orașului care în prezent nu funcționează bine și este

posibil să continue în acest fel;
• Oricare resurse interne (know‑how, motivație, tehnologie, finanțări etc.) care
12Ministerul Dezvoltării Regionale și Adminstrației Publice, proiect „Platformă pentru dezvoltare urbană durabilă și
integrată - Ghid privind Dezvoltarea şi Implementarea de Politici Urbane Integrate”, Februarie 2015; pag. 46
15
vor constitui obstacole în valorificarea oportunităților și pot crea condiții

favorabile pentru manifestarea amenințărilor;
• Insuficiențe locale care limitează posibilitățile de atingere a obiectivelor.
Oportunități (OPPORTUNITIES):
• Tendințe sau circumstanțe externe care favorizează avantajele, competențele

existente ale sistemului analizat;
• Orice situație favorabilă care poate fi transformată într‑o valoare ce poate
concura la atingerea obiectivelor de dezvoltare.
Amenințări (THREATS):
• Acele părți/ aspecte ale orașului care vor deveni probleme fără o intervenție
adecvată asupra lor;
• Tendințe sau circumstanțe externe care vor influența în mod defavorabil
avantajele, competențele existente ale sistemului analizat;
• Orice situație defavorabilă din mediul extern care ar putea constitui o
amenințare în atingerea obiectivelor de dezvoltare.
O amenințare este reală, doar dacă:
există puncte slabe ale teritoriului care creează un mediu propice

manifestării amenințării;
nu există suficiente puncte tari care să reducă efectele negative ale
materializării amenințării.
O oportunitate este reală, doar dacă:
există anumite puncte tari ale teritoriului care îi facilitează valorificarea

oportunității;
nu există suficiente puncte slabe care să împiedice valorificarea
oportunității.
16
Pe baza analizei SWOT, se poate realiza o diagramă strategică SWOT, după cum urmează:
Fig.1 – Diagrama strategică SWOT;

Sursa: Planificare strategică, Suport de curs realizat în cadrul proiectului de înfrățire instituțională
RO03/I/IB/OT/01 ”Întărirea capacității UCRAP și a rețelei naționale de modernizatori; pag. 20
În funcție de punctele tari și slabe identificate în analiza SWOT, se pot lua măsuri de
eliminare a obiectivelor considerate non-prioritare (proiecte care depășesc capacitatea
de gestionare, care nu sunt suficient studiate, care nu ar putea fi sustenabile pe termen
lung).
3.2. Analiza PEST
Este o analiză care folosește factorii externi, care oferă o altă perspectivă,
complementară asupra dezvoltării teritoriului vizat.
Factorii externi pot fi nominalizați astfel:

o POLITICI
o ECONOMICI
o SOCIALI
o TEHNOLOGICI
precum și alti factori care țin de impactul exterior (ecologici și legislativi) caz în care
vorbim de analiza PESTEL.
Factorii politici se referă la impactul politicii naționale, care pot influența stabilitatea la
nivelul administrației
Factorii economici analizează toate variabilele economiei (taxe, tarife, curs valutar,
indicele de inflație etc.)
Factorii sociali analizează atitudinile comunităților asupra teritoriului vizat.
Factorii tehnologici țin de capacitatea de cunoaștere (knowledge) a factorilor implicați

în actul decizional.
Factorii ecologici se referă la schimbările climatice.
Factorii legislativi se referă la modificări legislative (salariu minim, protecția

consumatorilor)
17
3.3. Analiza LFA (Logical Framework Approach - Abordarea

logică de ansamblu)
Analiza LFA reprezintă o metodă complexă, utilizată din anii 60 într-o primă versiune de
către USAID - United States Agency for International Development, iar ulterior de către
alte organizații.
LFA este utilizat pentru:

“1) identificarea problemelor și nevoilor într-un anumit sector al societății;
2) facilitarea selectării și stabilirii priorităților în cadrul proiectelor;
3) planificarea și implementarea efectivă a proiectelor de dezvoltare;
4) monitorizarea și evaluarea proiectelor de dezvoltare”13
Acest instrument permite structurarea ideilor și includerea acestora într-un cadru logic,
deși presupune anumite limitări.
Principalii pași care pot fi urmăriți în realizarea unei analize LFA sunt următorii:
“- identificarea tuturor părților interesate,
- analiza problemelor,
- analiza obiectivelor,
- analiza alternativelor,
- identificarea principalelor elemente ale proiectului,
- depistarea și analiza factorilor externi,
- verificarea modului de atingere a obiectivelor.” 14
3.4. Analiza ”arborele problemelor”
Este o procedură care permite analizarea unei situații existente, identificarea

problemelor cheie în contextul lor, vizualizarea problemelor sub forma unei diagrame –
arborele problemelor – care este construit pe baza relațiilor de tip cauză‑efect.
Procesul de elaborare a arborelui problemelor vizează identificarea problemelor

existente, alegerea unei probleme de bază (majore), se caută problemele legate de
această problemă majoră, se stabilește ierarhia cauzelor și efectelor:
• Care sunt problemele care cauzează problema de bază? Acestea se plasează la

rădăcină;
• Care probleme constituie efecte directe ale problemei de bază? Acestea se
plasează în coroană;
• Dacă o problemă nu este nici cauză, nici efect, atunci se plasează la același nivel,
formând un nou arbore.
13 Örtengren K., „A summary of the theory behind the LFA method”, 2004
14 Ianoș I., ”Sisteme Teritoriale”, 2000
18
4
Dimensiunile politicilor urbane
4.1. Înțelegerea unei politici urbane
Politica urbană se poate defini ca fiind “un instrument de orientare și organizare prin
care se stabilesc strategii, metode și mijloace de soluționare a problemelor situației
existente. De succesul strategiilor de dezvoltare formulate pe baza politicilor urbane,
este direct legat și succesul dezvoltării orașelor.” 15
În cadrul prezentului curs, după informațiile prezentate pe larg în Ghid privind

dezvoltarea și implementarea de politici urbane integrate, material realizat anterior
în cadrul proiectului, politica urbană integrată
„este văzută ca un document de planificare strategică la nivelul orașelor cu
populația stabilă sub 50.000 de locuitori, adică o strategie integrată de dezvoltare
a orașului, care combină elemente precum: coordonarea intersectorială a
acțiunilor strategice, concentrarea intervențiilor pe zone cheie de la nivelul
orașului, creșterea responsabilității actorilor urbani, dezvoltarea de parteneriate
orizontale puternice, implicarea populației în procesul de planificare,
implementarea și monitorizarea acțiunilor strategice.”
Nu se poate vorbi despre ”modele” de dezvoltare durabilă, și implicit, de politici urbane

care să fie general valabile. Mai curând, poate fi ideea definirii unor „metode” prin care
să se ajungă la scopul propus, și anume, în cazul orașelor (care sunt sisteme în care
economicul, socialul, mediul, transporturile, educația, cultura, sănătatea, se
întrepătrund), acesta ar fi ca, prin resursele alocate, să se atingă consolidat limitele
propuse pentru dezvoltarea durabilă integrată.
„Astfel, Politica Urbană Integrată va cumula, într-un document de planificare

strategică, elemente precum :
 O coordonare intersectorială a acțiunilor strategice;
 O dezvoltare de parteneriate puternice orizontale;
 O creștere a responsabilității actorilor urbani;
 O concentrare a intervențiilor pe zone cheie de la nivelul orașului;
 O implicarea populației și a grupurilor țintă în procesul de planificare și
monitorizarea acțiunilor strategice.”16
Noutatea exercițiului financiar 2014-2020 constă în faptul că și prin noua generație de

programe propusă de UE, se va stimula dezvoltarea urbană durabilă, dar care se va
15 Minea, Elena-Maria, Politici urbane: rolul complex al proiectantului în planificarea urbană, accesat pe 24 aprilie 2015 de
pe: http://rtsa.ro/rtsa/index.php/rtsa/article/view/192/187
16 Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Ghid privind Dezvoltarea și Implementarea de Politici Urbane
Integrate, proiect „Platformă pentru dezvoltare urbană durabilă și integrată, 2015, pag. 18
19
baza pe strategii integrate de realizare a investițiilor, prin care se vor rezolva în

același timp, în mod unitar probleme ale orașelor, situate pe paliere diferite. În sprijinul
acestui concept, în cadrul politicii de coeziune 2014-2020, pe lângă dimensiunea
economică (creșterea economică) și cea socială (ocuparea forței de muncă), o atenție
deosebită se acordă dimensiunii teritoriale, cu accent pe dezvoltarea urbană durabilă.
Importanța acordată dimensiunii teritoriale a dezvoltării urbane aduce astfel în discuție

conceptele de „dezvoltare spațială policentrică”, „zone urbane funcționale”, „relația
urban-rural” , „evoluția orașelor mici și mijlocii”, cu rol specific determinant în politicile
urbane integrate.
În ceea ce privește dezvoltarea urbană integrată “nivelul conceptual al integrării poate fi

abordat din două perspective: pe de o parte este vorba de o integrare pe orizontală (sau
tematică), pe de alta parte este vorba de o integrare pe verticală (sau procesuală).
Integrarea pe orizontală (tematică) constă în faptul că în cadrul aceluiași program de
intervenție sunt propuse acțiuni și proiecte care să atingă mai multe domenii relevante în
același timp. La nivel european se consideră unanim acceptat că se poate vorbi de o
integrare dacă sunt abordate simultan următoarele domenii:
- Infrastructură fizică urbană (utilități, transport, zone verzi, parcări, etc)
- Domeniul social (promovarea incluziunii sociale și modernizarea serviciilor
sociale)
- Domeniul economic (stimularea mediului de afaceri pentru crearea de noi locuri
de muncă)”17
4.2. Orașele sub 50.000 de locuitori în România
O analiză a situației existente la nivel național a orașelor sub 50.000 de locuitori poate
identifica elemente specifice din punct de vedere al dezvoltării acestor așezări
urbane din România, precum:
• “În paralel cu scăderea gradului de urbanizare, pe fondul unui proces de

reurbanizare (mai ales la începutul anilor 2000) numărul de orașe mici a
crescut continuu.”18
Procesul nu a fost însă însoțit și de o îmbunătățire a infrastructurii tehnico-
edilitare, socio–culturale sau de locuire pentru aceste noi așezări urbane,
care păstrează astfel, caracteristicile unor localități rurale.
• „Prin concentrarea resurselor de dezvoltare la nivelul polilor urbani de creștere

și a polilor de dezvoltare urbană, disparitățile de dezvoltare în rețeaua
urbana, în raport cu orașele mici, sunt în creștere.”19
Rețeaua de așezări urbane mici devine, astfel, puternic hipertrofiată.
• „Orașele mijlocii au un rol de echilibrare a teritoriului.”20

Se constată, însă, un număr insuficient de orașe mijlocii.
• „Dupa 1990, s-a constatat un proces de creștere a migrației din mediul urban
17
http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2013Februarie/PATRASCOIU%20PAUL%20ROBERTO%20-
%20Dezvoltarea%20integrata%20in%20contextul%20politicii%20regionale%20europene/rezumat.06.09.2012-ok_secured.pdf
19
Ministerul Dezvoltării Regionale și Adminstrației Publice, proiect „Platformă pentru dezvoltare urbană durabilă și integrată -
Ghid privind Dezvoltarea şi Implementarea de Politici Urbane Integrate”, Februarie 2015; pag. 6-7
20
20
către mediul rural, a migrației către orașele mari, dar, mai ales , a migrației
spre exteriorul granițelor țării.”21
A dus la scăderea accentuată a populației orașelor cu populația stabilă sub
50.000 de locuitori , generând, totodată, importante probleme economice,
sociale și demografice (îmbătrânirea populației, deficitul de forță de muncă
calificată, creșterea numărului de copii ai căror părinți lucrează în străinătate, a
numărului de vârstnici singuri etc.);
• „S-a accentuat fenomenul de suburbanizare/ periurbanizare , atât la nivelul

orașelor mici din jurul Capitalei, cât și la nivelul altor poli de creștere din
România (de ex. Constanța, Brașov etc.)”22
A dus la apariția unor „cartiere-dormitor” care necesită abordări speciale
din punct de vedere al planificării urbane.
• „A apărut fenomenul de expansiune urbană necontrolată.”23

Zonele rezidențiale periferice/zonele periurbane nou-apărute necesită
reglementări urbanistice, cu dotări sociale și tehnico‑edilitare
corespunzătoare.
• „O bună parte a fondului locativ de la nivelul orașelor sub 50000 locuitori este
construit în perioada comunistă”24
Este învechit, ineficient energetic, inestetic, cu confort redus și
necorespunzător riscului seismic ridicat. Spațiile urbane din cartierele de
locuit sunt degradate și neatractive pentru cetățeni. Apare, astfel,
necesitatea unor măsuri de regenerare urbană.
• „Orașele cu populația sub 50000 locuitori au, în general, infrastructură de

transport (străzi orășenești, variante de ocolire, parcări, piste de biciclete, zone
pietonale etc.) și tehnico – edilitară (apă, apă uzată, gaze naturale, energie
electrică și iluminat public etc.)”25
Această infrastructură este insuficientă și învechită, necesită lucrări ample
de regenerare urbană.
• „Corelarea dintre dezvoltarea urbană a orașelor cu populația sub 50000

locuitori și dezvoltarea infrastructurii majore de transport este deficitară.”26
Este necesară realizarea unor politici integrate de mobilitate urbană, mai
ales la nivelul orașelor integrate în zone metropolitane sau în formațiuni de
tipul conurbațiilor/ sistemelor urbane.
 „Restructurarea industrială și criza financiară au creat dezechilibre mari

pentru economiile urbane ale orașelor, mai ales a celor cu caracter
monoindustrial. De asemenea , sectorul turistic este insuficient dezvoltat.”27
21
22
23
24
25
26
27
21
Pentru a scoate din izolare aceste orașe , este necesară realizarea de politici
urbane microregionale ( in raport cu axele de transport și de dezvoltare). De
asemenea, este necesară o diversificare a potențialului local, uzând de
măsuri de dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității
(DLRC). În acest sens, mai ales pentru dezvoltarea sectorului turistic -
cultural, se poate apela la resurse/industrii creative.
• „Realizarea de structuri de sprijinire a afacerilor și inovării (parcuri

industriale, logistice, incubatoare de afaceri, centre de afaceri, centre de
informare și transfer tehnologic etc.)”28
Sunt insuficiente și neconectate. Este necesar să se apeleze la politici de
dezvoltare urbană integrată.
• „Patrimoniul construit/centre istorice/centre civice există, nu este, însă

suficient structurat/pus în valoare.”29
Spațiile urbane sunt insuficiente și degradate, necesită măsuri de punere în
valoare. Patrimoniul construit, centrele istorice/ civice sunt degradate,
neatractive, necesită măsuri de regenerare urbană
• „Utilizarea terenurilor a căpătat valențe noi.”30

Terenurile abandonate (situri industriale nefolosite, terenuri militare
dezafectate - situri brownfield) necesită măsuri de reutilizare (micșorând
astfel expansiunea urbană) și de realizare a unui management economic al
terenurilor, cu implicații asupra dezvoltării economice și a incluziunii
sociale/spațiale.
• „Realizarea unui cadru legislativ, de reglementare in domeniul

urbanismului și a amenajarii teritoriului, ajută procesul de dezvoltare a
orașelor.”31
Dar nu este suficient, deoarece multe dintre orașele cu populația sub 50000
locuitori nu dispun de planuri urbanistice generale și de documentații
cadastrale actualizate, iar corelarea acestora cu documentele de planificare
strategică este deficitară.
3.3. Tendințe de dezvoltare ale orașelor sub 50.000 de

locuitori
În studiile preliminare realizării Strategiei de Dezvoltare Teritorială a României, un loc

important îl ocupă analiza segmentului de orașe mici și mijlocii, care prin număr,
populația antrenată și posibilitățile de cooperare, vor avea un rol important in
posibilitatea de atragere a fondurilor europene în perioada 2014-2020. În prezent,
aceste orașe parcurg o perioadă de declin, atât în plan economic, cât și în plan social. În
evoluția de ansamblu a orașelor mici și mijlocii se pot constata atât tendințe negative,
cât și tendințe pozitive, prezentate în continuare.
“Tendințe negative:
- Mărirea numărului de orașe, dar fără ridicarea corespunzătoare a
28
29
30
31
22
nivelului de viață al populației, prin lipsa infrastructurii specifice de oraș;

- Degradarea zonelor fără orașe apropiate sau a zonelor cu orașe mici,
lipsite de echipamente și de servicii, datorită imposibilității acestora de
a‐și asuma rolul de motor de dezvoltare la nivel local;
- Lipsa măsurilor de regenerare economică, care adâncește declinul
economic al orașelor monoindustriale de mici dimensiuni
- Accentuarea disparităților dintre zonele rurale și cele urbane,
consemnată prin datele statistice;
- Deprecierea locuințelor colective și mărirea cheltuielilor de întreținere
duce la retragerea locuitorilor, din mediul urban către localitățile rurale ;
- Mediul rural rămâne cu un fond îmbătrânit al populației, datorită
migrației populației active către mediul urban.
Tendințe pozitive:
- Creșterea treptată a gradului de atractivitate a orașelor dezvoltate și a
celor în curs de dezvoltare, unde autoritățile locale acordă atenție
deosebită factorilor care cresc calitatea vieții;
- Dezvoltarea urbană și extinderea influenței economice in teritoriu a
acesteia;
- Migrarea populației active către principalii poli economici;
- Crearea de parteneriate între orașe, municipii și comune cu scopul
creșterii competitivității regionale, naționale și internaționale;
- Creșterea rolului comunelor peri-urbane din interiorul zonelor
metropolitane
- Întărirea rolului Asociațiilor de Dezvoltare Intercomunitară în
dezvoltarea socială și economică; mărirea numărului Grupurilor de
Acțiune Locală și a forței de muncă angrenate astfel.” 32
Procesul de susținere a tendințelor pozitive este susținut și de Uniunea Europeană, care

propune, pentru perioada 2014‑2020, măsuri de dezvoltare integrate, astfel:
• „Strategii integrate de investiții, având o abordare cu caracter strategic și holistic

mai accentuat – Fondul european de dezvoltare regională trebuie să sprijine
dezvoltarea urbană durabilă prin intermediul unor strategii integrate care
abordează provocările economice, climatice, sociale și de mediu din zonele
urbane, iar Fondul social european ar trebui utilizat în sinergie cu FEDR, pentru
a susține măsuri în materie de ocupare a forței de muncă, educație, incluziune
socială și capacitate instituțională, concepute și puse în aplicare în cadrul
strategiilor integrate;
• Rezervarea finanțării pentru dezvoltare urbană integrată - minim 5% din sumele
FEDR alocate fiecărui stat membru trebuie investite în acțiuni integrate în
favoarea dezvoltării urbane durabile, prin utilizarea instrumentului de investiții
teritoriale integrate (ITI);
• Platforma de dezvoltare urbană – care are rolul de a stimula dialogul la nivel
european între orașe și Comisie, dialog orientat cu precădere spre politica de
dezvoltare urbană;
• Acțiuni inovatoare în zonele urbane;
• Accent mai puternic pus pe dezvoltarea urbană la nivel strategic – abordare
integrată a dezvoltării zonelor urbane (art. 11, 14, 87 din propunerea de
32
Prelucrare după „Noile legături urban-rural şi dezvoltarea locală”, Materiale preliminare elaborării SDTR, MDRAP 2014
23
regulament de stabilire a unor dispoziții comune privind fondurile CSC

2014‑2020);
• Instrumente îmbunătățite pentru realizarea de acțiuni integrate (ITI) -
susținerea acțiunilor integrate în zonele urbane, întrucât acestea oferă
posibilitatea combinării finanțării în funcție de diferite obiective tematice;
• Oportunități sporite privind abordarea provocărilor urbane vizate de prioritățile
de investiții - este recomandat ca orașele să combine acțiunile sprijinite în cadrul
priorităților sectoriale de investiții specifice zonelor urbane (să promoveze
strategii pentru emisii scăzute de dioxid de carbon în zonele urbane, să
îmbunătățească mediul urban, să promoveze mobilitatea urbană durabilă,
precum și incluziunea socială prin sprijinirea regenerării fizice și economice a
zonelor urbane defavorizate) și să le încorporeze în strategia integrată de
dezvoltare urbană a orașului în vederea punerii în aplicare a principiului
dezvoltării urbane integrate;
• Crearea de rețele teritoriale urbane.
• Extinderea și utilizarea instrumentelor financiare pentru sprijinirea dezvoltării
urbane durabile, printr-o abordare integrată (CLLD, ITI, LEADER, Strategia
Dunării).”33
33 Comisia Europeană – Politica de coeziune 2014‑2020, Fișa informativă Dezvoltare urbană durabilă integrată, 2011.
24
5
Identificarea provocărilor urbane şi a dinamicilor
urbane
5.1. Provocări urbane
Sistemul urban din România a cunoscut transformări radicale dupa schimbarea de regim
politic din 1989:
„În ultimii 20 de ani, România a făcut trecerea de la planificarea centralizată,
radicală, la o planificare ce trebuie să se ajusteze regulilor pieței, iar în prezent
luptă să redefinească şi să impună noi obiective pentru funcţiile de amenajare a
teritoriului.” 34
Totodată, “este important ca politica urbană să identifice moduri în care
instrumentele de planificare spațială pot fi utilizate cu scopul de a încuraja o
dezvoltare durabilă.“ 35
Nevoia unei astfel de abordări:

„este primordială dacă ne referim la provocările cu care se confruntă astăzi
orașele europene, provocări care diferă în funcție de caracteristicile orașelor,
cât și de importanța problematicii de mediu și a schimbărilor climatice. Rezultatul
acestor provocări va deveni crucial pentru realizarea obiectivului unei societăți
inteligente, durabile și favorabile incluziunii, prevăzut în strategia Europa
2020.”36
În urma aderării la Uniunea Europeană, situația fenomenului urban în România este

de recuperare și de racordare la noile tendințe europene.
„Astfel, România se află în fața unor provocări majore din punct de vedere
structural, privind fenomenul de globalizare, schimbările climatice și punerea la
dispoziție a resurselor, cât și fenomene privind migrațiile și excluziunea socială cât
și schimbările demografice. De asemenea, și aspectele privind accesibilitatea și
mobilitatea reprezintă o importantă provocare urbană.”37
„Orasele sunt diferite, au provocări și priorități diferite, dar și solutii diferite de realizare a
obiectivelor propuse: dacă orașele mari se confruntă cu noi soluții pentru a fi competitive,
cele mici și mijlocii trebuie să la asigure locuitorilor condiții echitabile de viață și acces la
34
Raport „Consolidarea capacității de planificare spațială - Precondiție pentru dezvoltare urbană sustenabilă” - MDRAP 2014,
http://www.sdtr.ro/upload/banca-mondiala/docs/Raport%20final%20-%20Consolidarea%20capacitatii%20de%20planificare.pdf
35
Raport „Consolidarea capacității de planificare spațială - Precondiție pentru dezvoltare urbană sustenabilă” - MDRAP 2014,
http://www.sdtr.ro/upload/banca-mondiala/docs/Raport%20final%20-%20Consolidarea%20capacitatii%20de%20planificare.pdf
36 Comisia Europeană, Politica de Coeziune 2014-2020, Fișă informativă Dezvoltare urbană durabilă integrată.
37 Radoslav, Radu, 2011, Politici urbane, Universitatea Politehnica, Timișoara, accesat la data de 28 aprilie 2015 de pe
http://www.bcut.ro/dyn_doc/revista/colpol4.site/colpol4.p29-46.Radoslav.pdf
25
infrastructura edilitară, medicală și educațională.”38
Analizând dezvoltarea teritorială și urbană din România, Raportul „Consolidarea

capacității de planificare spațială - Precondiție pentru dezvoltare urbană sustenabilă”
MDRAP 2014 - evidențiază câteva dinamici și provocări urbane care se regăsesc la
nivelul actual al României:
„expansiunea necontrolată a perimetrelor construite, presiuni sporite asupra
infrastructurii de transport și de utilități, intervenții urbane agresive ce cauzează
perturbări și excese în construcțiile urbane, lipsa cadastrului general și
transpunerea acestuia în format informațional. Multe dintre aceste provocări se
aliniază la tendințele mai largi manifestate la nivel european sau chiar global.
Altele sunt specifice României sau, în general, spațiului post-socialist, fiind legate
de factorii politici, sociali și economici caracteristici economiilor în tranziție”.
La a 20-a aniversare a Comitetului Regiunilor, în „Aviz. Pentru o abordare integrată a

politicii urbane în Uniunea Europeană” - 2014 (http://www.cor.europa.eu), se arată că:
„Agenda urbană a UE trebuie să aibă în vedere schimbarea modelului urban
actual, care este fragmentat, segmentat și exclusiv, cu un altul care să fie
compact, integral și incluziv. Semnificația acestei noi abordări este că, printr-
un demers global, eforturile trebuie concentrate pe o combinație între persoane
și activități, pentru promovarea atât a creșterii economice, cât și a creării de
locuri de muncă, având grijă totodată să existe un bun echilibru între aspectele
economice, sociale și de mediu ale dezvoltării urbane.”
In ceea ce priveste relația rural-urban, principalele provocări identificate în cadrul

UE sunt:
- Schimbarea tipului de activități economice și consecințele spațiale ale acestora;
- Dinamica inovației și educației;
- Schimbarea profilului demografic;
- Schimbarea socială și modul de viață diferențiat;
- Crearea unei noi baze pentru cultură și identitate;
- Dezvoltarea durabilă (sustenabilitatea mediului).
5.2. Dinamica urbană
Dimensiuni cheie
Urmărirea proceselor de dezvoltare urbană este dificilă, pe de o parte din lipsă de date,
pe de alta, din dificultatea de a compara seturi de indicatori, aceștia nefiind unitari.
”Cartea verde privind coeziunea teritorială: transformarea diversității teritoriale într-un

avantaj“ adoptată de Comisia europeană, identifică trei dimensiuni esențiale ale
dezvoltării economice, corespunzând mecanismului de bază utilizat și de Banca
Mondială în cadrul World Development Report 2009:
 Depășirea obstacolelor impuse de diferențele de densitate

 Depășirea problemelor de distanță prin conectarea teritoriilor
 Depășirea problemelor cauzate de divizare, prin intermediul cooperării
38 ”Agenda Urbană a Uniunii Europene din perspectiva României” - Urbanfest, Bucureşti, MDRAP 2015
26
Cartea verde pune accent pe importanța economiilor de scară, pe o infrastructură de

conectare de înaltă calitate (de la șosele la căi ferate și internet de mare viteză), precum
și pe necesitatea de a reduce și mai mult divizarea pentru a putea rezolva numărul tot
mai mare de probleme transfrontaliere (cum ar fi schimbările climatice). Cartea verde
cuprinde și o inventariere a celor mai importante politici UE cu privire la amenajarea
teritorială, de la agricultură la mediu, transport, ocuparea forței de muncă, bazine
maritime, cercetare și dezvoltare, precum și concurență.
În continuarea dimensiunilor dezvoltării economice, sunt prezentate patru dimensiuni

cheie ale dinamicilor urbane:
- Diversitatea,
- Densitatea,
- Dimensiunea
- Structura.
Din punct de vedere al diversității,

este important ca orașele să fie deschise și incluzive, pentru a atrage capitalul
uman care are nevoie de servicii urbane specifice și din ce în ce mai sofisticate.
Astfel, cel puțin la nivelul UE, există o corelație directă între dezvoltarea
economică și nivelul capitalului social.
Din punct de vedere al densității:

„orașele dense necesită mai puține investiții în dezvoltarea și întreținerea
infrastructurii de servicii publice (drumuri, rețele de alimentare cu apă, rețele de
canalizare, iluminat stradal, gestionarea deșeurilor, transportul public etc.),
permit o profitabilitate înaltă a operatorilor de transport public, dau posibilitatea
mersului pe jos sau cu bicicleta, descurajează utilizarea automobilelor și poluarea,
ajută la scăderea emisiilor de gaze cu efect de seră, necesită cheltuieli mai mici
pentru furnizarea de servicii publice cheie” - se arată în Raportul „Consolidarea
capacității de planificare spațială. Precondiție pentru dezvoltare urbană
sustenabilă” - MDRAP 2014.
Pe de altă parte, conform aceleași surse:
„o scădere importantă a densității poate face neprofitabile liniile existente de
transport public din zonă și poate conduce la creșterea costurilor cu furnizarea de
servicii publice (din cauză că infrastructura supradimensionată, proiectată inițial
să deservească o populație în continuă creștere, trebuie acum să deservească o
populație aflată în scădere)”39.
Din punct de vedere al dimensiunii:

„mărimea unui oraș este determinată, în mod hotărâtor, de dinamismul structurii
economice, de flexibilitatea acesteia, dacă reușește să genereze un flux stabil de
locuri de muncă, ce poate compensa creșterea costurilor de trai. Cu cât sunt mai
mari orașele, cu atât au piețe mai mari și mână de lucru mai numeroasă și astfel
atrag în mod natural firmele și capitalurile. S-a constatat, însă, că există un
autoreglaj, în sensul că orașele care depășesc la un moment dat o anumită
dimensiune devin foarte scumpe, ineficiente în a-și gestiona utilitățile și
comunicațiile, ceea ce determină măsuri specifice din partea autorităților locale.”40
Din punct de vedere al structurii:

“structura spațială urbană este reprezentată, schematic, de forma orașului, luând
39
Raport „Consolidarea capacităţii de planificare spaţială - Precondiţie pentru dezvoltare urbană sustenabilă” - MDRAP 2014
40
Raport „Consolidarea capacităţii de planificare spaţială - Precondiţie pentru dezvoltare urbană sustenabilă” - MDRAP 2014
27
în calcul consumul mediu de teren, distribuția teritorială a populației și/ sau

fluxurile de navetism. Delimitările ce țin de analiza structurii urbane iau în
considerare evidența că, în general, structura orașului construit nu este flexibilă,
dar poate căpăta dezvoltări ulterioare prin extinderi și că, prin expansiunea sa,
orașul tinde să ajungă, de la o structură monocentrică, la una policentrică.”41
Dinamica sistemului urban

Este importantă evidențierea temelor care privesc sistemul urban în general, în acest
sens:
„dinamica orașelor și a sistemului urban s-a dezvoltat ca direcție de cercetare
având la bază teoria sistemică, prin care orașul este introdus în ecuația analizelor
geografice tot mai mult ca un sistem termodinaic și informațional optimal deschis,
cu structuri disipative și cu o mare capacitate de auto-organizare. Progresele
realizate în sinergetică și în alte științe permit trecerea la analogii, care să releve
dinamica individuală a oricărui spațiu geografic, deci incusiv a orașului. Raportul
dintre potențialul de dezvoltare și capacitatea de consum a unui oraș de a
valorifica acest potențial, proiectat pe coordonata temporală, facilitează
depistarea tendințelor de evoluție viitoare și elaborarea unor programe specifice
pentru organizarea adecvată a spațiului urban.” 42
De asemenea, cazul României este particular prin evoluția urbană post 1989, prin faptul
că:
„noile condiții de tranziție a orașului românesc și a sistemului urban românescîn
ansamblul său își pun amprenta asupra evoluției acestora. De la o fază
supercentralizată de dezvoltare urbană se trece la una relativ haotică, în care
procesele de structurare sunt foarte confuze, iar lipsa unor instrumente adecvate
de control a dezvoltării urbane … accentuează starea de dezordine la nivelul
sistemelor urbane regionale a orașelor înseși”. 43
Schimbările urbane
Din punct de vedere al planificării, putem vorbi de mai multe realități care se
subsumează domeniului schimbărilor urbane, printre care:
- Sub-urbanizarea
- Ex-urbanizarea, prin migrație urban-rural
- Revitalizarea urbană, prin gentrificare
- Excluziunea spațială
Sub-urbanizarea
„se referă la dezvoltarea continuă a locuințelor în suburbii întinse, în exteriorul
marilor orașe. Cuplurile tinere care caută locuințe la prețuri accesibile contribuie
la procesul de suburbanizare. Alți factori care contribuie la acest proces includ
progresele în tehnologia de transport și infrastructură, cum ar fi drumuri și cale
ferată, precum și tehnologia informației, cum ar fi internetul de mare viteză.” 44
41 Raport „Consolidarea capacităţii de planificare spaţială - Precondiţie pentru dezvoltare urbană sustenabilă” - MDRAP 2014
42
http://www.unibuc.ro/prof/ene_m/docs/2013/noi/23_12_58_036_Geografie_urbana_an_III_Talanga.pdf
43
http://www.unibuc.ro/prof/ene_m/docs/2013/noi/23_12_58_036_Geografie_urbana_an_III_Talanga.pdf
44
http://hsc.csu.edu.au/geography/urban/urban/4370/urban_change.htm
28
Ex-urbanizarea
„presupune trecerea la o zonă semi-rurală, care este în continuare conectată cu
un oraș mare. Acest proces permite locuitorilor să mențină un stil de viață semi-
rural, iar locuitorii sunt de multe ori destul de bogați, pentru a putea călători în
oraș în fiecare zi, sau doar de cateva ori pe săptămână. 45
Revitalizarea urbană
„este o formă de reînnoire urbană, care de obicei implică renovarea clădirilor de
patrimoniu iar ca urmare, mediul urban se schimbă. Prin procesul de gentrificare,
grupuri sociale cu venituri mari (de multe ori cupluri de vîrstă mijlocie, fără copii)
se mută dintr-o suburbie în centrul orașului, pentru a beneficia de servicii
specializate urbane, generând creșterea pieței imobiliare și revitalizarea zonei
respective.” 46
Excluziunea spațială
“este cea mai pronunțată în proiectele pentru elita urbană. Acestea promovează
stilul de viață de lux în interiorul unor comunități închise, pentru a exclude din
spațiul respectiv elementele nedorite, cum ar fi persoanele fără adăpost și alte
categorii socio-economice defavorizate.” 47
5.3. Dezvoltare spațială policentrică și zone urbane

funcționale
Orașele, prin concentrarea populației, activităților și dotărilor reprezintă motoare ale

dezvoltării economice, iar pentru exercitarea rolului teritorial, pentru a contribui la
creșterea coeziunii teritoriale, trebuie să fie integrate într-un sistem funcțional.
“La nivel european, dezvoltarea teritorială policentrică este recunoscută, prin

intermediul a numeroase documente cadru, ca element esențial pentru asigurarea
coeziunii teritoriale, reducerea disparităților și creșterea competitivității locale, ce
contribuie printr-o abordare integrată la valorificarea specificului local.” 48
Dezvoltarea teritorială policentrică se bazează pe constituirea unui sistem

echilibrat de orașe care să dezvolte relații complementare și de cooperare între
zonele învecinate dar și la nivel regional, național sau transnațional.
Sistemul policentric de localități se formează spontan, pentru că încă din cele mai
vechi timpuri orașele, în funcție de rolurile administrative, de apărare sau comerciale,
formau o structură cu relații de colaborare sau subordonare. Însă această structură și
relațiile din cadrul ei, pot fi ajustate prin diverse politici și măsuri, astfel încât să se
formeze un sistem echilibrat de localități, care să contribuie la obiectivul de coeziune
teritorială. În acest sens, încă de la începutul secolului XX rețeaua de localități devine
subiect al mai multor studii și teorii, concretizate prin stabilirea posibilităților de
definire a locului central, și la stabilirea unui sistem ierarhic de localități.
La momentul actual, la nivel european rețeaua de orașe este caracterizată de dominația

economică a „Pentagonului” european asupra întregului spațiu continental, dezvoltarea
policentrică reprezentând soluția de contra-balansare printr-o dezvoltare regională
45
46
47
48Dragoș Horia Buhociu “Acțiuni de planificare teritorială strategică în orizont 2035. Studiu privind zone urbane
funcționale”, 2014;
29
echilibrată și inclusivă.
O situație similiară poate fi observată și în România, întregul sistem de localități fiind

dominat de municipiului București ce contribuie cu peste 25% la PIB-ul total al
României, care asigură 20% din totalul locurilor de muncă la nivel național și
capitalizează peste 50% din investițiile străine în România. La nivel inferior celui
național este necesară abordarea problematicii pe două categorii - nivelul regional și
cel local.
La nivel local, se poate observa, deținând un important rol teritorial, orașele

sub 50.000 locuitori pot contribui, prin antrenarea teritoriului adiacent
(alte orașe mici, comune, sate), la dezvoltarea unei cooperări pe baza
intereselor comune (ESPON, 2004, 2007).
Pentru a-și asigura rolul din cadrul sistemului policentric de localități, orașele au nevoie
să își sporească masa economică și masa socială, generându-se, de aici, interdependențe
cu teritoriul periurban. În aceste condiții trebuie delimitate zone funcționale astfel
încât, prin investiții (în special cele de infrastructură), să fie facilitate fluxurile de
persoane și bunuri, și, implicit, eficiența economică zonei funcționale.
La ora actuală, există o neconcordanță între orașe ca entități administrative și

realitatea vieții urbane moderne. Se constată că limitele administrative ale
orașelor acoperă rareori:
- Cererile pieței imobiliare, pieței locurilor de muncă și ale forței de muncă;
- Oferta de servicii și afaceri
- Elementele de mediu și de cadru natural ale orașului
- Nevoile de aprovizionare cu hrană.
“Zonele urbane funcționale reprezintă un nivel spațial adecvat abordării eficiente

pentru planificarea integrată, strategii comune și furnizarea de servicii care
funcționează cel mai bine pe o consistentă masă demografică.” 49
Prin urmare, punerea în comun a resurselor deținute de centrele urbane

și de zonele înconjuratoare ale acestora nu poate genera decât valoare
adăugată, premise ale unei dezvoltări inteligente la nivel local și regional
și nu în ultimul rând, un răspuns eficient acordat provocărilor de
competitivitate.
La momentul actual este vizibilă tendința de concentrare a capitalului economic și uman

în orașe mari. Ele devin centre regionale în detrimentul teritoriilor înconjurătoare, care
pierd atât din punct de vedere economic, cât și din punct de vedere social, forța de
muncă migrând spre orașul nucleu. De asemenea, eezvoltarea tehnologiei comunicațiilor
și a infrastructurii de transport a dus însă la popularea zonelor adiacente centrelor
urbane și căilor de comunicație de proximitate ale acestora.
Această relație strânsă între centrele urbane și teritoriile adiacente, bazată
pe oferta de locuri de muncă, oportunități legate de educație și oferta
serviciilor (publice sau private) a dus la conturarea a ceea ce a fost numit
zonă urbană funcțională (ZUF). Funcționalitatea și rolul ZUF într-o
49Dragoș Horia Buhociu “Acțiuni de planificare teritorială strategică în orizont 2035. Studiu privind zone urbane
funcționale”, 2014;
30
dezvoltare policentrică echilibrată a rețelei de localități sunt aspecte

esențiale din mai multe următoarele considerente:
“Activitățile economice și interacțiunile umane nu țin cont de limitele

administrative; în acest context, colectarea de date doar în raport cu limitele
administrative induce riscul de a nu surprinde realitățile din teritoriu.
Fragmentarea excesivă a teritoriului, alături de distribuția inegală a
localităților în raport cu formele de relief sau caracterul majoritar rural, duc de
cele mai multe ori la constituirea unor zone cu densitatea redusă a populației -
zone compuse din localități mici dar cu administrație proprie. Acest aspect
conduce la costuri administrative mai mari și la incoerența investițiilor cauzată
de lipsa de cooperare și de lipsa unei viziuni comune.
Avantajul constituirii ZUF este dat în principal de depășirea granițelor
administrative a zonelor urbane generatoare. Îmbunătățirea infrastructurii de
transport și comunicații, dezvoltarea rețelelor de energie, creșterea numărului
și varietății serviciilor la nivelul acestor localități, utilizarea eficientă a
resurselor naturale și antropice nu mai reprezintă provocări majore pentru
dezvoltarea echilibrată.”50
5.4. Cooperare și legături specifice urban-rural
Se constată că „există disparități atât la nivel regional, datorită profilului economic,

demografic, al gradului de urbanizare, a relațiilor și parteneriatelor externe, cât și la
nivel de unități administrativ-teritoriale, disparități care se agravează treptat, fiind
stimulate de criza economică și de concentrarea dezvoltării doar in principalele
orașe”51.
Cu toate acestea, relația urban-rural este complexă, într-o continuă dinamică:

- se constată un caracter bidirecțional, cu proporții diferite de independență între
mediul urban și cel rural
- apar influențe cauzate de servicii, de locuire, de echipare edilitară
- deși punctul de greutate/ influență al sistemului oraș - zonă limitrofă este în
general, localizat în oraș, totuși se constată o reducere a suprasolicitării orașului
atât pentru locuire, cât și pentru servicii și echipamente, ceea ce asigură
echilibrul în conservarea identității locale. Astfel noul sistem funcțional urban-
rural, își poate asigura competitivitatea la nivel teritorial.
Astfel,52 se observă faptul că „relațiile funcționale bine gestionate și coordonate dintre

localitățile urbane și cele rurale joacă un rol important în procesul de dezvoltare a
orașelor‐nucleu,”53 dar cu condiția de a se folosi judicios elementele specifice locale de
către administrațiile locale.
Dezvoltarea realizată pe bază de parteneriate între localități, mai ales orașele mici -
orașele mijlocii - comunele limitrofe, care exploatează specificul local, poate asigura
stabilitate economică pentru întreaga zonă, un grad de atractivitate crescut pentru
relocarea populației și, in final, creșterea competitivității la nivel local și regional.
50
http://www.crpe.ro/wp-content/uploads/2013/09/raport-crpe-dezvoltare-urbana.pdf
51 “Noile legături urban-rural și dezvoltarea locală“, Materiale preliminare elaborării SDTR, MDRAP, 2014
52 Raport „Remodelarea economiei geografice a României”, MDRAP 2014
53 „Noile legături urban-rural şi dezvoltarea locală”, Materiale preliminare elaborării SDTR, MDRAP, 2014
31
6
Procesul de construire a documentelor de
planificare urbană integrată - pași, etape, repere și
corelarea cu documentele de planificare de pe plan
local și superior
6.1. Cadrul de urbanism și amenajarea teritoriului
Activitatea de urbanism cuprinde toate localitățile țării și se desfășoară în principal pe

baza Legii 350/ 2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul cu modificările și
completările ulterioare, a HG 525/ 1995 pentru aprobarea Regulamentului General de
Urbanism si a Codului Civil.
Activitatea în domeniu la nivel național este coordonată de către Ministerul Dezvoltării

Regionale si Administrației Publice ca organ specializat al Guvernului în domeniul
planificării spațiale (amenajarea teritoriului și urbanism).
Documentațiile de Amenajarea teritoriului și Urbanism au caracteristici distincte dar și

complementare:
 Documentațiile de Amenajarea teritoriului - caracter director
 Documentațiile de Urbanism - caracter de reglementare
Prevederile din documentațiile de Amenajarea teritoriului de toate categoriile devin

obligatorii pentru toate categoriile de documentații de Urbanism, dar putem vorbi și de
corelații în sens invers (de la documentații de nivel teritorial inferior către cele de nivel
teritorial superior.
32
Documentațiile de Amenajarea teritoriului sunt:
• Sinteza programelor strategice sectoriale pe

P.A.T.N - Plan termen mediu şi lung pentru întreg teritoriul ţării
de amenajare a
teritoriului
Național
• Expresia spaţială a programului de dezvoltare

P.A.T.J. - Plan socio-economică a judeţului
de amenajarea
teritoriului
Județean
• Se realizează în vederea soluţionării unor

P.A.T.Z. - Plan probleme specifice ale unor teritorii
de amenajarea
teritoriului
Zonal
Documentațiile de Urbanism sunt:
• Are caracter atât director, cât şi de reglementare

P. U.G. - operaţională
Plan
Urbanistic
General
• Are caracter de reglementare specifică detaliată şi
asigură corelarea dezvoltării urbanistice a unei zone
P. U.Z. - clar delimitate din teritoriul localităţii
Plan
Urbanistic
Zonal
• Are caracter de reglementare specifică prin care se
asigură condiţiile de amplasare și dimensionare a unui
P. U.D. - obiectiv pe una sau mai multe parcele adiacente
Plan
Urbanistic de
Detaliu
33
6.2. Procesul de planificare (inclusiv planificare strategică)
Procesul de planificare stabilește obiectivele unei organizații și măsurile

privind atingerea acestora.
În Romania, în conformitate cu Legea 350/2001, procesul de planificare este o

activitate obligatorie ce trebuie înfăptuită prin intermediul amenajării teritoriului
și urbanismului.
În acest sens, folosim procesul de planificare pentru a cuprinde ambele
concepte, de amenajare a teritoriului și de urbanism.
Succesiunea “întrebărilor cheie ale procesului de planificare”54 este:
1.Ce vreau să obţin?

SCOPUL
2.Ce fac să obţin?

ACŢIUNEA
3.Cu ce obţin?
RESURSE
4.Când?
5.Cine?
6.Cum controlez?
54
Liviu Ianăşi, Management urban, Suport de curs UAUIM, București, 2013
34
Gândirea strategică (Strategic thinking)

este prezentă în toate domeniile vieții contemporane
Caracteristici cheie:
A. Lucrează simultan cu toate dimensiunile temporale: se raportează la
TRECUT, operează în PREZENT și se proiectează în VIITOR
B. Lucrează în mod predilect cu concepte abstracte, folosind proiecția
materială a unor instrumente non-materiale
Gândirea strategică se exprimă fizic prin PLANIFICARE.
Câteva definiții ale planificării: 55
- Acțiune de a planifica; programare, organizare, coordonare și conducere a unei

activități pe bază de plan. (Dicționarul explicativ al limbii române – Ed. Științifică
și Enciclopedică, București 1987)
- Proces referitor la evaluarea conștientă a politicilor și deciziilor înainte de a fi
puse în practică. (Benveniste, G. - The Politics of Expertise, 1972/ Adaptare FPDL
România – Planificare participativă, 2000
- Acțiune de a facilita decizii și de a le face mai realiste și raționale. (Kaplan, A. -
The Conduct of Inquiry, 1964/ Adaptare FPDL România – Planificare participativă,
2000)
La baza procesului de elaborare și implementare a unei politici urbane integrate

stă PLANIFICAREA STRATEGICĂ.
Planificarea Strategică
(după G. Steiner)
Este o activitate orientată spre viitor și reprezintă procesul de

stabilire a obiectivelor pe termen mediu și lung, precum și a
ceea ce trebuie făcut pentru a atinge aceste obiective.
Planificarea strategică
(după H. Mintzberg)
Este o procedura formalizată, care are drept scop obținerea unui

rezultat bine determinat, sub forma unui sistem de decizii integrate.
Caracteristici ale planificării strategice:
a) Planificarea stabilește scopuri și direcții de acțiune fundamentale

b) Planificarea definește etape de desfășurare în timp
c) Planificarea are caracter general și în același timp cuprinzător
55
Dan Mihalake, Dicționar urbanistic – Ghidul de termeni de specialitate (AMTRANS 2011), accesat la 3.05.2015, disponibil pe:
https://danmihalake.wordpress.com/dictionar-explicativ-in-domeniul-arhitecturii-urbanismului-amenajarii-teritoriuluidoc
35
6.3. Pași, etape și repere ale construirii unui document

strategic integrat
1.Cunoaşterea mediului urban prin analiză;
2. Sinteza analizei și formularea diagnosticului;
3. Formularea viziunii;
4. Formularea obiectuvelor strategice
5. Formularea obiectivelor operaționale;
6. Luarea opţiunilor strategice;
7. Construirea liniilor directoare;
8. Construirea planului de acțiune (măsuri, proiecte).
Formularea sintezei analizelor și a diagnosticului
La finalul analizei se realizează o sinteză a rezultatelor acesteia care, mai departe,

fundamentează formularea diagnosticului.
Diagnosticul:
- Descrie starea interioară în contextul stării exterioare
- Descrie evoluțiile posibile în lipsa intervenției
- Evidențiază procesele de dezvoltare
- Este un text sintetic !
Formularea viziunii
Viziunea este o descriere a ceea ce se intenționează să se obțină
în urma implementării documentului strategic.
Vizunea este o declarație de intenție căreia se subscriu obiectivele.
36
Viziunea:
- Reprezintă definirea unei așteptări

- Descrie o stare țintă în viitor
- Se relaționează cu diagnosticul
- Este generală (nedetaliată)
Riscul în formularea viziunii este ca aceasta:

Să fie nerealistă
sau
Să fie prea puțin îndrăzneață
Obiectivele strategice
- descriu o țintă/ un țel al politicii/ un impact așteptat

- rezumă rațiunile pentru care au fost întreprinse o serie de
acțiuni
- sunt un angajament asumat în mod clar și explicit a fi
realizat printr-o intervenție
Există mai multe sisteme de organizare a obiectivelor strategice, dintre care menționăm
metoda SMART, după care obiectivele trebuie să fie, în același timp:
- Specifice
- Măsurabile
- Abordabile
- Realiste
- Încadrate în Timp
Planul de acțiune
Caracteristica principală a planului de acțiune o reprezintă planificarea în timp a
procesului de implementare, cu identificarea priorităților pe termen scurt, mediu și lung.
Documentele strategice, în cazul de față politicile urbane integrate, nu conțin acțiuni, ci

direcții majore de acțiune. O politică urbană integrată se construiește plecând de la
sistemul de obiective strategice, asociind acestuia UN SISTEM DE DIRECŢII DE ACŢIUNE.
Măsurile și Proiectele sunt tipuri de acțiuni care pot fi finanțate în cadrul unei politici
urbane integrate, și care au mai multe caracteristici:
 „Sunt cele mai detaliate planuri operaționale
 Principala lor caracteristică este coerența foarte mare
 Vizează un obiectiv într-o singură unitate de timp”56
56
Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Ghid privind Dezvoltarea și Implementarea de Politici Urbane
Integrate, proiect „Platformă pentru dezvoltare urbană durabilă și integrată, 2015, pag.56
37
Monitorizare și evaluare
Procesul de monitorizare se definește prin supravegherea activităților de către o echipă

de monitorizare, și se desfășoară pe baza întocmirii unor rapoarte de monitorizare
semestriale/ anuale/ bienale.
Monitorizarea răspunde la întrebarea:

„Implementăm corect politica urbană integrată?”57
Procesul de evaluare poate fi efectuat în diverse stadii de-a lungul elaborării și

implementării a unei politici urbane integrate:
- în timpul procesului de elaborare a politicii,
- de-a lungul implementării,
- la sfârșitul perioadei de implementare,
- la o distanță de câțiva ani (pentru analiza de impact).
Procesul de evaluare identifică aspectele pozitive și negative ale procesului, trăgând

concluzii și oferind recomandări pentru viitor.
Evaluarea răspunde la întrebarea:

„Implementăm politica urbană integrată corectă?”58
Evaluarea se realizează de către experți externi, care nu au fost direct implicați în

procesul de elaborare și implementare.
6.4. Corelarea politicii urbane integrate cu documentele de

planificare
Există o legătură strânsă între documentele de planificare și documentațiile de amenaja-

re a teritoriului și urbanism, iar cele două tipuri de instrumente trebuie să fie corelate
între ele, pentru a putea susține dezvoltarea spațială. Astfel, documentațiile de
amenajarea teritoriului și urbanism sunt expresia spațială a instrumentelor de
planificare strategică.
“Spre deosebire de instrumentele de planificare teritorială/ spațială, pentru care

există un cadru juridic referitor la conținutul și metodologia de elaborare a aces-
tora, în cazul instrumentelor de planificare strategică nu există un astfel de
cadru legislativ.
În schema de mai jos se poate observa atât legătura între diferitele instrumente
de planificare strategică și amenajare a teritoriului și urbanism la diferite nivele
teritoriale (pe verticală), cât și legătura între aceste două categorii de
documentații la același nivel teritorial (pe orizontală). Se are în vedere atât
partea de elaborare cât și cea de implementare a acestor documentații.”59
57
58
59
38
Fig.2 – Corelarea politicii urbane integrate cu documentele de planificare de pe plan local și superior;
Sursa: Ghid privind dezvoltarea și implementarea de politici urbane integrate, MDRAP 2015; pag. 8
Politica urbană integrată „trebuie, pe de o parte, să se coreleze cu politicile și

programele de la nivel național, dar și cu planurile și strategiile de la nivel regional,
respectiv județean (inclusiv strategii sectoriale); pe de altă parte, oferă contextul
pentru identificarea diferitelor tipuri de intervenții care trebuie realizate la nivelul
orașului, printre care și cele de regenerare urbană, respectiv a proiectelor integrate
de dezvoltare urbană.”60
60
39
7
Concluzii
Fenomenul de dezvoltare urbană este un proces care trebuie gândit din

perspectiva viitorului și al oportunităților pe care aceasta le poate oferi.
Dezvoltarea urbană poate fi gestionată prin intermediul unor documente de
planificare, printre care menționăm politica urbană integrată.
În cadrul elaborării unei politici urbane integrate, accentul se pune pe o

abordare vizionară care să întrunească dimensiunile spațiale, economice,
culturale, sociale, de mediu, de transport etc. ale orașului în discuție.
Un aspect deosebit de important în crearea unui document de politică urbană

integrată este specificitatea problemelor localității. Orașele nu se pot dezvolta
toate în aceeași măsură, în mod liniar, dar asigurarea unui echilibru minim în
dezvoltare și urmărirea constantă a unei viziuni sunt aspecte importante în
formularea cadrului integrat al unei planificări urbane de succes.
Astfel:
1. cunoașterea în detaliu a aspectelor situației actuale,
la care se adaugă
2. resursele disponibile (mai ales timp, bani, oameni),
împreună cu
3. o viziune de succes pentru teritoriu la nivel de localitate,
cât și
4. o monitorizare și o evaluare continuă
sunt cheile realizării unei politici urbane integrate.
Scopul final al unei politici urbane integrate este de a asigura suport pentru
elaborarea de documente strategice, cum sunt strategiile de dezvoltare la nivel
local. Cursul prezintă toate elementele necesare pentru ghidarea elaborării
efective, în cadrul aparatului tehnic al administrației publice locale sau în
cooperare cu un colectiv de specialiști, a unui astfel de document.
40
8
Bibliografie
1. *** Carta de la Leipzig cu privire la Orașe Europene Durabile, adoptată în 2007 de

reuniunea informală a miniștrilor dezvoltării urbane și coeziunii teritoriale.
2. *** Carta de la Toledo pentru conservarea orașelor și zonelor istorice – ICOMOS, 1986.
3. *** Carta de la Veneția privind conservarea și restaurarea monumentelor istorice,
adoptată de ICOMOS în 1965.
4. *** Carta de la Washington pentru salvgardarea orașelor istorice – ICOMOS, 1987.
5. *** Carta Europeană a Patrimoniului Arhitectural, Declarația de la Amsterdam,
promulgată de Consiliul Europei.
6. *** Conceptul strategic București 2035. Alte orașe și strategiile lor. Copenhaga. UAUIM
Ion Mincu C.C.P.E.C., http://www.csb2035.ro
7. *** Convenția de la Granada, ratificată de Parlamentul României în 1997. Glossary of Key
Expressions Used in Spatial Development Policies in Europe, European conference of
monistries responsible for spatial/regional planning (CEMAT) – Document presented at
the 14th Session of the European Conference of Ministers responsible for Spatial /
regional Planning, Lisbon (Portugal), 2006.
8. *** Joint ICOMOS, TICCIH Principles for the Conservation of Industrial Heritage Sites,
Structures, Areas and Landscapes, 2011.
9. *** Legea 1234/2003 privind renovarea și dezvoltarea urbană (Act on Urban Renewal
and Urban Development), Danemarca:
http://english.sm.dk/MinistryOfSocialWelfare/legislation/social_affairs/urban_renewal
/Sider/Start.aspx.
10. *** Legea 8/2013 privind reabilitarea, regenerarea și renovarea urbană, Spania.
11. *** Perspectiva europeană de dezvoltare spațială (SDEC /ESDP), adoptată de CE la
Potsdam în 1999.
12. *** Principiile directoare pentru Dezvoltarea teritorială durabila a Continentului
13. *** Propunerea Oficială a Acordului de Parteneriat 2014-2020, Ministerul Fondurilor
Europene, accesat la data de 15 martie 2015 de pe http://www.fonduri-
ue.ro/propunerea-oficiala-a-acordului-de-parteneriat-2014-2020
14. *** Strategia Dezvoltării Durabile a Uniunii Europene, adoptată de Consiliul European la
Gothenburg în 2000.
15. *** The Valletta Principles for the Safeguarding and Management of Historic Cities,
Towns and Urban Areas, 2011.
16. *** Unesco recommendation on the historic urban landscape– adoptată la
Conferințagenerală Unesco, Paris, 2011.
17. *** Urban Development in the EU: 50 projects supported by the European
Regionaldevelopment fund during the 2007-13 period, 2013.
18. *** Viena Memorandum:http://whc.unesco.org/archive/2005/whc05-15ga-inf7e.pdf.
19. ***, Cercetările ESPON şi planificarea teritorială strategică în România elaborată de
Punctul de Contact ESPON pentru România, în colaborare cu Ministerul Dezvoltării
Regionale şi Turismului.
20. ***, CoNet’s Guide to Social Cohesion, Abordare integrată privind coeziunea socială în
cartierele dezavantajate, 2011.
21. ***, Declarația de la Toledo privind dezvoltarea urbană, 2010.
41
22. ***, Ghid informativ privind regenerarea urbană – Principii și practici europene, MDLPL,
2007.
23. ***, Ghid terminologic realizat, programul AMTRANS, 2001.
24. ***, Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale.
25. ***, Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismului.
26. ***, Liniile directoare strategice ale Uniunii Europene (Communicty Strategic
Guidelines), 2013.
27. ***, Strategia Europa 2020.
28. ***,Dezvoltarea strategiilor în practica regenerării urbane contemporane în zona St. John
– Larnaca, Cipru, 2012.
29. Asociațiile de dezvoltare intercomunitară, accesat pe 4 aprilie 2015 de pe
http://www.dezvoltareintercomunitara.ro/articole/73/asociatiile-de-dezvoltare-
intercomunitara.html
30. Buhociu Dragoș Horia, Acțiuni de planificare teritorială strategică în orizont 2035. Studiu
privind zone urbane funcționale, Galați, 2014;
31. Buhociu Dragoș Horia, Documente și documentații de urbanism, Suport de curs UAUIM,
București, 2014;
32. Buhociu Dragoș Horia, Strategic Urban Design, Suport curs UAUIM, București, 2015;
33. Cadru de referinţă european pentru oraşe comunităţi sustenabile, Reference Framework
for European Sustainable Cities, http://app.rfsc.eu/
34. CE – Dezvoltare urbană durabilă integrată – Politica de coeziune 2014-2020, martie 2014,
fișă informativă – http://ec.europa.eu/regional-
policy/sources/docgener/informat/2014/urban_ro.pdf.
35. Comisia Europeană, Politica de coeziune 2014‑2020, Fișa informativă Dezvoltare urbană
durabilă integrată, 2011;
36. Comisia Europeană, The Programming Period 2014‑2020. Guidance Document on
Monitoring and Evaluation, 2014;
37. Conferința națională pentru diseminarea celor trei instrumente de planificare și
dezvoltare urbană integrată elaborate în cadrul proiectului Platformă pentru dezvoltare
urbană durabilă și integrată 2015.
38. Dezvoltarea policentrică în sprijinul competitivității regionale și dezvoltării teritoriale, din
cadrul conferinței dezvoltare regională și finanțare municipală, Banca Mondială
39. Dicționar urbanistic – Ghidul de termeni de specialitate (AMTRANS 2011), accesat la
3.05.2015, disponibil pe: https://danmihalake.wordpress.com/dictionar-explicativ-in-
domeniul-arhitecturii-urbanismului-amenajarii-teritoriuluidoc
40. Document pentru sprijinirea procesului de analiză şi formulare a propunerilor de
îmbunătăţire a proiectului Strategiei de dezvoltare teritorială a României , www.sdtr.ro –
MDRAP, februarie 2015
41. Enache Mircea (coord), Strategia de dezvoltare urbană și cercetare de urbanism
comparat, Editura Universității Ion Mincu.
42. Etică și transparență în urbanism – Transparency International Romania, 2012
43. EUKN (Rețeaua Europeană de Cunoștințe în Urbanism) (www.eukn.org);
a. european”, adoptate de CEMAT la Hanovra în 2000.
44. Federația Zonelor Metropolitane si Aglomerărilor Urbane din Romania, POLICENTRIC –
Parteneriate strategice pentru dezvoltarea policentrica a României, 2013, accesat la 4
aprilie 2015 de pe http://www.zmo.ro/ro/index.php/proiecte/proiecte-in-curs-de-
implementare/85-policentric-parteneriate-strategice-pentru-dezvoltarea-policentrica-a-
romaniei
45. Fondul Social European, Dezvoltarea competențelor pentru regenerare urbană, Programul
Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013, Axa prioritară
2 Corelarea învățării pe tot parcursul vieții cu piața muncii proiect accesat la 25 martie
2015 de pe http://www.regenerare urbana .ro/? page_id=37
46. FSE Dezvoltarea competențelor pentru regenerare urbană ID 83311 -
http://www.regenerareurbana. ro/?page_id=37
47. Ghid informativ privind regenerarea urbană – principii și practici europene – Ministerul
Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor, 2007
48. Ghid privind dezvoltarea și implementarea de politici urbane integrate -document
realizat în cadrul proiectului Platformă pentru dezvoltare urbană durabilă și integrată,
42
SMIS 32572,
www.dezvoltareurbanaintegrata.ro/documents/10181/17697/Ghid+PUI+WEB.pdf/9c0
52479-9e1a-45c4-bd42-0e319bfa14ac
49. http://www.crpe.ro/dezvoltareregională-romania-nevoie-de-zone-urbane-functionale/
50. http://www.dezvoltareurbanaintegrata.ro/documents/10181/19101/Rfsc+17+02+201
5.pdf/d9bcf276-d1ea-4ddc-8db2-a0816194c817
51. http://www.mdrap.ro/userfiles/proiectul_NODUS.pdf
52. http://www.ngo.ro/date/68a2963df4bbdd7a78a3d572334c1efe/Anexa8_aspecte_dezv
oltare_urbana.pdf.
53. http://www.weeberpartner.de/en/urbact_conet
a. http://www.werkstatt-stadt.de/en/projects/77/;
54. Ianăşi Liviu, Management urban, Suport de curs UAUIM, București, 2013;
55. Inițiativa JESSICA (Sprijin european comun pentru investiții durabile în zonele urbane);
56. Minea, Elena-Maria, Politici urbane: rolul complex al proiectantului în planificarea urbană,
accesat pe 24 aprilie 2015 de pe:
http://rtsa.ro/rtsa/index.php/rtsa/article/view/192/187
57. Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Noile legături urban-rural și
dezvoltarea locală, Materiale preliminare elaborării Strategia de Dezvoltare Teritorială a
României, , 2013
58. Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, proiect „Platformă pentru
dezvoltare urbană durabilă și integrată - Ghid privind Dezvoltarea și Implementarea de
Politici Urbane Integrate”, Februarie 2015;
59. Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, proiect „Platformă pentru
dezvoltare urbană durabilă și integrată - Metodologie de intervenție privind regenerarea
urbană pentru anumite tipuri de teritorii”, Februarie 2015;
60. Pătrășcoiu, Paul-Roberto, 2012, Dezvoltarea urbană integrată în contextul politicii
regionale europene, Teză de doctorat, Universitatea București, accesat la data de 20
aprilie 2015 de pe: www.unibuc.ro/studies/Doctorate2013Februarie.pdf.
61. Politica de coeziune 2014-2020 –http:/ / eufinantare.info/Documente/urban_ro.pdf
62. Politica Urbană Integrată a Municipiului Gherla – Platformă pentru dezvoltare durabilă și
integrată - www.dezvoltareurbanaintegrata.ro, MDRAP 2015.
63. Politica Urbană Integrată a Municipiului Roșiorii de Vede – Platformă pentru dezvoltare
urbană durabilă și integrată, www.dezvoltareurbanaintegrata.ro, MDRAP 2015.
64. Primul Raport de Sinteză Espon, 2013, New Evidencee on Smart , Sustainable and
Inclusive Territories, [Noțiuni noi despre Smart, teritorii sustenabile și inclusive] accesat
la 25 aprilie 2015 de pe www.espon.eu
65. Principii adoptate la Conferința de la Hanovra a Miniștrilor Responsabili pentru
amenajarea teritoriului din statele membre ale Consiliului Europei – CEMAT, Hanovra,
septembrie 2000
66. Programul URBACT (http://urbact.eu);
67. Radoslav, Radu, 2011, Politici urbane, Universitatea Politehnica, Timișoara, accesat la
data de 28 aprilie 2015 de pe
http://www.bcut.ro/dyn_doc/revista/colpol4.site/colpol4.p29-46.Radoslav.pdf
68. Rețeaua Națională de Dezvoltare Rurală, accesat pe 4 aprilie 2015 de pe
http://www.rndr.ro/RNDR/27/Grupurile-de-Ac%C5%A3iune-Local%C4%83-
%28GAL%29
69. Sârbu Cătălin, Pascariu Gabriel, Preocupări recente în planificarea spațială – Inovații în
abordarea mobilității și implicații ale acestora în planificarea spațială.
70. UE – Politica regională – Orașele de mâine – provocări, viziuni, căi de urmat – 2011.
71. www.urbact.eu
43
Anexa 1
Glosar de Termeni
Planificare teritorială - vizează organizarea optimă a unui teritoriu prin prisma

structurii sale fizice (utilizarea terenurilor, comunicații, utilități).
(Cf. Metodologiei-cadru privind elaborarea documentelor de planificare strategică teritorială la nivel național
- Strategia de Dezvoltare Teritoriala a României)
Planificare urbană - Planificarea urbana este preocupata de identificarea scopurilor

concrete ale orașului, de determinarea resurselor disponibile pentru atingerea acestor scopuri
precum si de evidențierea constrângerilor ce le blochează realizarea. “Planificarea urbana este
ansamblul masurilor de dezvoltare controlata a regimului construcțiilor și investițiilor in orașe.”
(“Dicționar de Sociologie”, 1998, p. 425)
Dezvoltare - O conversie a formei terenului și proprietății sau a utilizării acestuia prin

instrumente de planificare și presupune în general realizarea de noi construcții sau modificarea
celor existente precum și operațiuni inginerești ample.
(cf. Comisia Europeană)
Dezvoltare teritorială - Se referă la evoluția teritoriilor sub toate aspectele

(economic, social, de mediu, fizic). Printre acțiunile necesare pentru pregătirea politicilor de
dezvoltare teritorială se numără: observarea dezvoltării teritoriale (de exemplu, în contextul
programului ESPON), realizarea de analize ale tendințelor de dezvoltare teritorială și de studii de
prognoză privind dezvoltarea teritorială etc.
(www.inforegio.ro)
Viziune de dezvoltare teritorială

Viziunea de dezvoltare teritorială se fundamentează pe principiile și orientările pe care UE le
promovează în cadrul politicilor și strategiilor sale, în contextul globalizării economiei și
societății bazate pe cunoaștere, incluzând: Perspectiva Europeană pentru Dezvoltare Teritorială
(ESPD), Politica de Coeziune, Politica de Dezvoltare Regională și Principiile Dezvoltării Urbane
Sustenabile, Strategia de la Lisabona și Strategia privind Dezvoltarea Sustenabilă.
(Agenda Teritoriala UE 2020)
Politică publică teritorială

Politica publică poate ajuta teritoriile să își utilizeze valorile într-un mod optim, să răspundă
solidar la provocări comune, să atingă masa critică și să realizeze beneficii progresive prin
combinarea activităților, exploatarea complementarităților și a sinergiilor dintre ele, precum și să
depășească diviziunile generate de granițele administrative.
(Cartea Verde a Coeziunii Teritoriale, 2008)
Proiect de dezvoltare teritorială

Proiecte elaborate sau controlate de organisme publice care contribuie la dezvoltarea teritorială
la diferite niveluri. Pot cuprinde lucrări de infrastructură, promovarea și dezvoltarea economică a
unor zone specifice, măsuri de reabilitare urbană, restaurarea ecosistemelor deteriorate etc.
(Conferința Europeană a Miniștrilor Însărcinați cu Planificarea Spațială, 2006)
44
Suport de curs Etapa 3 - Modul 2 - Dezvoltare urbană integrată și economie
locală
Modul 2
Dezvoltare urbană integrată și
economie locală
Obiective tematice :
1. Finanțarea proiectelor în contextul actual: tematici cheie în economia
urbană, proiecte de dezvoltare urbană;
2. Fundamentarea bugetului pentru proiectele finanțate cu Fonduri
Europene;
3. Monitorizarea și evaluarea implementării proiectelor;
4. Orientarea socială a proiectelor.
La ce întrebări veți putea răspunde la

1. Care sunt domeniile sectoriale ce pot fi abordate într-un demers integrat
de planificare?
2. Cum pot fi mobilizați actorii urbani în procesul de planificare (asigurarea
resurselor)?
3. Ce instrumente specifice pot susține procesul de planificare
(implementarea unui proiect de dezvoltare urbană)?
1
locală
Cuprins: (*)
1. Finanțe locale, Proiecte de Dezvoltare Urbana si Parteneriatul

Public Privat p.3
1.1. Tematici cheie pentru economia urbană p.3

1.2. Finanțarea proiectelor în contextul actual. Analiza cost-beneficiu p.4
1.3. Organizarea bugetelor pentru finanțarea proiectelor de dezvoltare p.5
1.4. Instrumente europene de finanțare în perioada 2014-2020 p.8
1.5. Finanțarea elaborării și implementării documentului strategic integrat p.12
1.6. Evoluția conceptului de parteneriat public-privat p.14
2. Investițiile și utilizarea terenurilor p.18
2.1. Direcționarea investițiilor în funcție de obiectivele strategice p.18

2.2. Etapizarea proiectelor de dezvoltare p.19
2.3. Factori economici cu influență în dezvoltarea urbană p.22
2.4. Dezvoltarea urbană durabilă - recomandări europene p.23
2.5. Managementul utilizării terenurilor p.24
3. Investițiile cu beneficii sociale p.28
3.1. Ce este economia socială ? Obiectivele economiei sociale p.28

3.2. Surse de dezvoltare pentru Economia socială p.29
3.3. Caracteristicile comune subsectoarelor economiei sociale p.30
4. Transporturile și mediul în dezvoltarea urbană integrată p.32
4.1. Sistemul de transport p.32

4.2. Planuri de mobilitate urbana durabilă p.34
4.3. Mediul în contextul politicilor urbane integrate p.39
5. Concluzii p.44
6. Bibliografie p.46
Anexa 1 - Glosar de termeni p.48
(*) Suportulde curs conține informații de natura preponderent teoretică ce vor fi transmise
metodologic al programului de instruire. Activitățile practice complementare care însumează alte
24 de ore vor beneficia de materiale specifice de instruire, care nu fac obiectul prezentului
material.
2
locală
1
Finanțe locale, Proiecte de Dezvoltare Urbana și
Parteneriatul Public Privat
1.1. Tematici cheie pentru economia urbană
În ultimele decenii dezvoltarea urbană a devenit strâns legată de domenii cheie care,
deși fac parte în general din ceea ce numim sectorul economiei, au căpătat în sine o mare
amploare, justificată de noile provocări la nivel mondial (sărăcie, schimbări climatice,
lipsa resurselor de teren, nevoia de infrastructuri eficiente, etc.)
Tematici cheie:
Competitivitate urbană
Orașele sunt influențate în prezent de fluxurile de bunuri, servicii și idei care
provin din două surse majore: mediul economic local și importuri globale. De
aceea, dezvoltarea urbană durabilă poate fi atinsă doar prin procese de
dezvoltare ce traversează diferit zone geografice, tipuri de capitaluri și capacități
umane. Competitivitatea poate fi cuantificată ca prosperitate a orașului pe
termen lung, în termeni de acumulare de bunuri (valori) măsurabile, dar și în
termeni privind capacitatea de a atrage și menține fluxuri de valori din surse
diverse (capital, persoane, tehnologie).
Finanțe urbane și finanțarea proiectelor

Orașele beneficiază de diferite surse de finanțare pentru implementarea
proiectelor de dezvoltare (dar și pentru asigurarea serviciilor curente), în
contextul limitării resurselor publice. Aceste investiții trebuie evaluate și
prioritizate, pentru a asigura eficiența acțiunilor de dezvoltare urbană.
Managementul și finanțarea infrastructurilor urbane

Administrația locală are sarcina de a gestiona (finanțare și implementare)
infrastructurile de interes public, în special cele de apă, canalizare, transport și
energie. Deși în acest domeniu tehnologiile sunt în continuă evoluție, eficiența
lor poate fi mult sporită prin inovare organizațională și economică.
Politici socio-economice privind locuirea

Locuirea este în strânsă legătură cu politicile de combatere a sărăciei și
excluziunii, care folosesc resurse diverse (muncă, bunuri fizice, resurse naturale,
finanțe, capital social, etc.) Locuirea trece în acest sens dincolo de simpla stare de
a locui într-un imobil, având mai ales valoarea unui statut fizic, financiar și social
pentru categoriile defavorizate.
3
locală
Managementul și utilizarea terenurilor

Terenurile sunt o resursă cheie care poate determina de o manieră
definitorie dezvoltarea urbană. În România, managementul terenurilor
prin instrumente obișnuite legate de planificarea fizică – zonificare, nivel
de taxare etc., este în situația de a fi reevaluat, pentru a corecta realitățile
ultimilor 25 de ani:
- dezvoltare haotică (inclusiv de-a lungul axelor de transport);
- dezvoltare fără infrastructură edilitară adecvată;
- excluziune socială/ gentrificare;
- piața imobiliară instabilă;
- locuire în condiții improprii.
Față de temele transversale ale economiei urbane, trebuie luate în considerare și

elementele integratoare, la nivelul de politică a Uniunii Europene, care crează premisele
unei dezvoltări echilibrate în teritoriu, în primul rând, în plan economic. Printre acestea,
politica de coeziune teritorială a UE are un rol foarte important.
1.2. Finanțarea proiectelor în contextul actual. Analiza cost-

beneficiu
”De fiecare dată când o decizie de investiţie trebuie să fie luată, o

formă sau alta de ponderare a costurilor faţă de beneficii este
implicată şi, pentru a le compara pe primele cu ultimele atunci când
acestea se realizează în ani diferiţi, este necesară o anumită formă de
calcul de-a lungul timpului.”
Sursa: COMISIA EUROPEANĂ Direcţia Generală Politică Regională Ghidul pentru ANALIZA COST-BENEFICIU a
proiectelor de investiţiiă - Fonduri Structurale, Fondul de Coeziune şi Instrumentul pentru Asistenţa de
Preaderare
Investițiile stau la baza oricărei strategii de dezvoltare. Dezvoltarea economică şi

bunăstarea depind de capitalul productiv, infrastructură, capitalul uman, cunoştinţe,
factorul total de productivitate şi calitatea instituţiilor.
„Toate aceste elemente de dezvoltare implică - într-o anumită măsură - asumarea

deciziei dificile de a cheltui în prezent resurse, în speranţa unor beneficii viitoare,
mizând pe un viitor îndepărtat şi incert.”1
Timpul de implementare este diferit, în funcție de domeniul în care se realizează

proiectul. Astfel, rentabilitatea economică a investiţiilor în domeniul telecomunicaţiilor
sau cel al drumurilor va conduce către beneficii pentru societate după un interval de
timp relativ scurt de la finalizarea proiectului. Investiţia în învăţământul primar
contează pe generaţiile viitoare şi implică o perioadă circa 20 de ani până la obţinerea
unui rezultat în ceea ce priveşte creşterea capitalului uman.
Companiile private, dar şi sectorul public atât la nivel naţional cât și regional sau local
fac aceste calcule folosind diverși indicatori în scopul calculării beneficiului socio-
1 COMISIA EUROPEANĂ Direcţia Generală Politică Regională Ghidul pentru ANALIZA COST-BENEFICIU a proiectelor de
investiţiiă - Fonduri Structurale, Fondul de Coeziune şi Instrumentul pentru Asistenţa de Preaderare
4
locală
economic al unei decizii. Treptat, a apărut un consens cu privire la principiile de bază ale
modului de comparare a costurilor şi beneficiilor pentru a evalua investiţiile.
În acest cadru complex un dialog serios între toţi factorii implicaţi, care împărtăşesc
seturi diferite de informaţii şi obiective politice, ar trebui să fie condus de mecanisme
solide de stimulare pentru evaluarea proiectelor, cu scopul de a depăşi asimetria
informaţiei structurale. “În condiţiile de guvernare multi-nivel, actorii ar trebui să
convină asupra unor norme armonizate privind calculul preţurilor umbră cheie şi a
indicatorilor de performanţă (de exemplu, valoarea economică netă actualizată a
proiectului) şi să le utilizeze pentru a conduce procesul decizional.”2
În procesul de finanțare a unui proiect de dezvoltare, există mai mulți pași, ințial
plecându-se de la evaluarea proiectului în contextul actual, care cuprinde și finațarea din
fonduri europene. Principala metodă de evaluare a unui astfel de proiect este analiza
cost-beneficiu care calculează pentru acesta raportul dintre costuri și beneficii (inclusiv
cele sociale). Se alege acea variantă pentru care rezultatul acestei analize arată costuri
cît mai mici și beneficii cât mai mari. Beneficiile sociale nu pot fi evaluate financiar, cu
numai prin impactul lor calitativ asupra populației. Principalele activități ale analizei
cost-beneficiu sunt:
- analiza contextului și obiectivului proiectului
- identificarea proiectului
- analiza opțiunilor și fezabilității proiectului
- analiza financiară
- analiza economică
- analiza de risc
- etc.
Pentru fiecare sector, analiza cost-beneficiu poate avea o structură diferită, astfel încât
evaluarea să fie cât mai apropiată de specificul acestuia.
1.3. Organizarea bugetelor pentru finanțarea proiectelor de

dezvoltare
Gestionarea resurselor financiare publice se realizează printr-un sistem unitar de bugete

care cuprinde: ”bugetul de stat; bugetul asigurărilor sociale de stat; bugetele locale;
bugetul trezoreriei statului; bugetele altor instituţii cu caracter autonom”.
”Cel mai important lucru într-un buget este ca el să

surprindă în detaliu nevoile financiare ale proiectului.
Pentru aceasta, analiza trebuie să se efectueze la
nivelul activităților și sarcinilor.”3
Elaborarea bugetului:
În realizarea unui proiect, prima acțiune este de a se cunoaște costurile pe care le

implică realizarea acestei proiect, ceea ce se poate evidenția prin realizarea bugetului.
De asemenea, și în implementarea proiectului este necesar un buget clar pentru a
2 COMISIA EUROPEANĂ Direcţia Generală Politică Regională Ghidul pentru ANALIZA COST-BENEFICIU a proiectelor de
investiţiiă - Fonduri Structurale, Fondul de Coeziune şi Instrumentul pentru Asistenţa de Preaderare
3 Strategii de finantare a proiectelor, Dobrea Catalin, Conf. Univ. dr. ASE din Bucuresti (2012)
5
locală
monitoriza și a ține sub control proiectul, o dată ce acesta a început. Principalul

instrument de monitorizare îl constituie compararea costurilor actuale cu cele din buget.
Pentru evaluarea proiectului, bugetul este un instrument de baza în evaluarea

succesului, atunci când acesta ia sfârșit. El ajută să se raspundă la intrebarea: “A realizat
proiectul ceea ce a fost stabilit inițial să realizeze?”4
Un buget este a ajuns la final daca s-au parcurs următorii pași:
a. defalcarea proiectului in activitati consumatoare de resurse;

b. calculul resurselor pentru fiecare activitate;
c. estimarea costurilor;
d. prelucrarea datelor și întocmirea bugetului.
Metode de estimare a costurilor
Dupa ce sunt listate toate resursele de care este nevoie in proiect, trebuie estimat costul
unei unitati si apoi calculat costul total.
Estimarea costurilor se face pe baza specificaţiilor proiectului, astfel:
- “estimări aproximative, sunt făcute înaintea începerii proiectului, când nu

există decât informaţii vagi şi trebuie stabilite toate detaliile activităţilor viitoare.
Sunt utile pentru verificările preliminare privind necesar de resurse, selectarea
cererilor de ofertă şi pentru alte decizii de planificare în faza iniţială. Se apreciază că
o estimare cu nivel acceptabil de argumentare poate atinge o acurateţe de cca. 25%;
- estimări comparative, se fac prin comparare costurilor pe care le-ar necesita

realizarea unui proiect nou cu costurile unor proiecte similare executate în
trecut. Se pot face înainte să înceapă proiectarea detaliată, când nu există liste de
materiale sau calendare precise de activităţi. Estimările de acest tip pot atinge o
acurateţe de cca. 15%;
- estimări de fezabilitate,se fac după efectuarea unor activităţi de concepţie

preliminară a proiectului. Este necesar să existe specificaţiile clădirilor,
amplasamentul, scheme provizorii pentru servicii, preţurile furnizorilor de
echipamente, listele de achiziţie de materiale şi celelalte planificări care pot ajuta la
estimarea costurilor materiale. Aici factorul de încredere în acurateţea estimărilor
de fezabilitate poate ajunge la cca. 10%;
- estimări definitive,sunt efectuate la sfârşitul proiectării, după ce s-au lansat

principalele comenzi de achiziţie , la preţuri cunoscute, iar activitatea de construcţie
sau asamblare în cadrul proiectului se află într-o fază avansată. Acest tip de estimare
poate fi făcută distinct sau prin actualizarea estimărilor comparative sau de
fezabilitate făcute anterior. Estimările sunt definitive atunci când acurateţea
declarată este de cca. 5%.”5
4 Radu Victor, Ioniţă Ion, Ciocoiu Nadia Carmen, Bănacu Silviu Cristian, Dobrea Răzvan Cătălin, Curteanu Doru –
Managementul proiectelor. Editura Universitară, Bucureşti, 2008, ISBN 978-973-749-327-9
5 Management financiar – Suport de curs, Marius Bulgaru, București, 2015
6
locală
Bugetele bazate pe programe utilizează informaţiile de care dispun autorităţile

publice pentru clarificarea unor probleme cum sunt:
 “stabilirea obiectivelor în cadrul fiecărui program;

 selectarea informaţiilor referitoare la modul în care sunt folosite
resursele financiare;
 aprecierea eficienţei programelor prin prisma obiectivelor prevăzute;
 evaluarea mijloacelor alternative pentru realizarea obiectivelor propuse;
 revederea periodică a programelor, corespunzător schimbărilor
intervenite.”6
Avantajele bugetării pe programe sunt următoarele:7
 ”Îmbunătăţeşte calitatea şi costurile serviciilor oferite, în comparaţie cu costurile

resurselor (serviciilor) achiziţionate (buget pe capitole);
 Oferă conducerii o flexibilitate în a atinge „ţinta nivelului de servicii”, prin orice căi
(de exemplu, nu este limitat de către structura bugetului pe capitole), atât timp cât
acestea rămân în limitele bugetului alocat.”
Dezavantajele bugetării pe programe sunt următoarele:
 ”Complexitate mai mare,

 Orientat spre analiză şi muncă birocratică de birou,
 Poate intensifica conflictele, deoarece în cazul în care un serviciu este extins, altul
trebuie să fie redus.”8
Reguli pentru buget:
• Eligibil: trebuie sa respecte regulile de eligibilitate ale cheltuielilor;

• Detaliat: cheltuielile să fie prezentate clar;
• Corect: trebuie să răspundăsolicitărilor finanțatorului, să prezinte toate
informațiile;
• Echilibrat: repartizarea fondurilor între diferite capitole bugetare și între
parteneri trebuie să demonstreze că ansamblul costurilor se referă la
activități concrete și că proiectul are o dimensiune realistă
Concluzii legate de buget:
 Bugetele cuantifică, funcție de costuri, caracteristicile unui proiect pe

tipurile de activități, cât și global;
 Sarcina managerului este să compare bugetul din propunerea de proiect cu
cel aprobat și să pregătească o propunere de buget corectat care va fi supus
spre avizare organismului finanțator în vederea contractării proiectului;
 Costurile unui proiect sunt puternic dependente de scopurile acestuia;
 Costurile sunt dependente de termene de finalizare, iar urgentarea
lucrărilor aduce costuri suplimentare.
6
Mladen, Luise, Manolescu, Gheorghe - Sistemul bugetar și trezoreria publică din România. Ed. Universitară, București, 2012.
7
Management pe bugete- Manualul participantului – formatori: M Constantin, M. Tulea, București, feb 2012
8
Management pe bugete- Manualul participantului – formatori: M Constantin, M. Tulea, București, feb 2012
7
locală
Bugetele bazate pe performanţă
„Prin aceste bugete se alocă resurse financiare pe programe dar specificându-se

suplimentar şi nivelul serviciului pentru care bugetul este construit. Nivelul serviciului
este determinat prin utilizarea indicatorilor de performanță. Obiectivul principal al
bugetului bazat pe performanță îl constituie utilizarea sa ca instrument de
management financiar”9.
Gestionarea resurselor financiare publice se realizează printr-un sistem unitar de bugete

care cuprinde: “bugetul de stat; bugetul asigurărilor sociale de stat; bugetele locale;
bugetul trezoreriei statului; bugetele altor instituţii cu caracter autonom.” 10
Prin corelarea acestor bugete, se obține bugetul general consolidat. Acesta prezintă
fluxurile financiare publice de formare a veniturilor fiscale şi nefiscale şi de repartizare a
acestora pe destinaţii. În acest fel, se poate corela asigurarea sursei bugetare cu nevoia
socială și cu politica finaciară națională.
Derularea fluxurilor bugetare de încasări (venituri) şi plăţi (cheltuieli) într-un cadru

organizatoric adecvat şi efectuarea operaţiunilor respective fie prin viramente, fie în
numerar, „constituie o componentă a activităţii bugetare denumită generic execuţia de
casă a bugetului.”11
1.4. Instrumente europene de finanțare în perioada 2014-

2020
În perioada de programare 2014 - 2020, România beneficiaza de fonduri europene în

valoare de aproximativ 43 miliarde de euro, din care peste 22 miliarde de euro sunt
alocate pentru politica de coeziune.
Fonduri UE alocate României în perioada 2014 – 2020 sunt12:
- Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDR)

- Fondul de Coeziune (FC)
- Fondul Social European (FSE)
- Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR)
- Fondul European pentru Pescuit și Afaceri Maritime (FEPAM)
La nivelul programelor operaționale (PO) sumele alocate sunt:
Programul Operațional Infrastructură Mare 12,00 mld. euro
Programul Operațional Capital Uman 4,22 mld. euro
Programul Operațional Competitivitate 1,33 mld euro
9
Materiale de formare Management bugetar- www.anfp.gov.ro/.../2.%20Materiale%20de%20formare%20Management....
10
Legea nr. 72/1996 privind finanţele publice in vigoare de la 17.07.1996 până la 01.01.2003, fiind abrogat(ă) prin Legea nr.
500/2002 și înlocuit(ă) de Legea nr. 500/2002, înlocuit(ă) parţial de Legea nr. 189/1998.
11
Management pe bugete- Manualul participantului –formatori: M Constantin, M. Tulea, Bucuresti, feb 2012
12 http://www.fonduri-ue.ro/
8
locală
Programul Operațional Regional 8,25 mld. euro
Programul Național de Dezvoltare Rurală 8 mld. euro
Programul Operațional Pescuit și Afaceri 0,17 mld. euro

Marine
Programul Operațional Ajutorarea 0,44 mld. euro

Persoanelor Dezavantajate
Programul Operațional Asistență Tehnică 0,21 mld. euro
Programul Operațional Capacitate 0,55 mld. euro

Administrativă
Programare 2014 – 2020

Fonduri Europene -> Programe Operaționale -> Autorități de Management
Cadrul Strategic Comun FEDR, FC, FSE, FEADR, FEPAM

Acordul de Parteneriat FEDR, FC, FSE, FEADR, FEPAM
PO Competitivitate - FEDR
(AM - MFE)
PO Capital Uman - FSE
(AM - MFE) Programul Național de Dezvoltare Rurală -
PO Infrastructura Mare - FEDR, FC FEADR
(AM - MFE) (AM - MADR)
PO Regional - FEDR
(AM - MDRAP) PO pentru Pescuit și Afaceri Marine - FEPAM
PO Capacitate Administrativă - FSE (AM - MADR)
(AM - MDRAP)
PO Asistența Tehnică - FEDR
(AM - MFE)
Listă de abrevieri:
 FEDR - Fondul European pentru Dezvoltare Regională

 FC - Fondul de Coeziune
 FSE - Fondul Social European
 FEADR - Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală
 FEPAM - Fondul European pentru Pescuit și Activități Maritime
 AM - Autoritate de Management
 MFE - Ministerul Fondurilor Europene
 MDRAP - Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice
 MADR - Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale
9
locală
Programe care se adresează mediului urban

în exercițiul financiar 2014-2020
Dintre Programele operaționale, s-au ales pentru exemplificare cele considerate că se

potrivesc cel mai bine specificului dezvoltării urbane – POR, POCA, POCU.
Programul Operațional Regional13

Obiectivele strategice
Programul Operațional Regional 2014-2020 are ca obiectiv creșterea competitivității

economice și îmbunătățirea condițiilor de viață ale comunităților locale și regionale.
Acest obiectiv se va realiza prin sprijinirea proiectelor de dezvoltare a mediului de
afaceri, de dezvoltare a infrastructurii din România și a serviciilor.
Alocare financiară: 8,25 mld. euro
Obiective specifice:
o Consolidarea cercetării, dezvoltării tehnologice și a inovării

o Îmbunătățirea competitivității intreprinderilor mici și mijlocii
o Sprijinirea tranziției către o economie cu emisii scăzute de dioxid de
carbon
o Protecția mediului și promovarea utilizării eficiente a resurselor
o Promovarea sistemelor de transport durabile
o Dezvoltarea infrastructurii sanitare și sociale
o Promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei
o Asistența tehnică
Axele prioritare14 sunt următoarele:
o AXA PRIORITARĂ 2 - Îmbunătățirea competitivității IMM-urilor

o AXA PRIORITARĂ 3 - Eficiența energetică în clădiri publice
o AXA PRIORITARĂ 4 - Sprijinirea dezvoltării urbane
o AXA PRIORITARĂ 5 - Diversificarea economiilor locale prin dezvoltarea
durabilă a turismului
o AXA PRIORITARĂ 6 - Îmbunătățirea infrastructurii rutiere de importanță
regională și locală
o AXA PRIORITARĂ 7 - Dezvoltarea infrastructurii de sănătate și sociale
o AXA PRIORITARĂ 8 - Sprijinirea regenerării economice și sociale a
comunităților defavorizate din mediul urban
o AXA PRIORITARĂ 9 – Sprijinirea regenerării economice și sociale a
comunităților defavorizate din mediul urban (ref. CLLD)
o AXA PRIORITARĂ 10 - Dezvoltarea infrastructurii educaționale
o AXA PRIORITARĂ 11 - Îmbunătățirea activității cadastrale
13
Prelucrare după: http://www.fonduri-ue.ro/res/filepicker_users/cd25a597fd-62/2014-2020/po/Prezentare.POR.2014-2020.pdf
14
10
locală
Programul Operațional Capital Uman

Obiectiv strategic Programul Operațional Capital Uman are ca obiectiv creșterea
economică incluzivă prin investiții în incurajarea ocupării și a mobilității forței de
muncă, în special în rândul tinerilor și a persoanelor situate în afara pieței muncii,
promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei, precum și susținerea educației,
dezvoltarea competențelor și încurajarea învățării pe tot parcursul vieții
Alocare financiară: 4,22 mld. euro
o Promovarea calității sistemului de educație și formare profesională

inițială și continuă, inclusiv a învățământului superior și a cercetării
o Promovarea culturii antreprenoriale și îmbunătățirea calității și
productivității muncii
o Facilitarea inserției tinerilor și a șomerilor de lungă durată pe piața
muncii
o Dezvoltarea unei piețe a muncii moderne, flexibile și incluzive
o Promovarea (re)inserției pe piața muncii a persoanelor inactive, inclusiv
în zonele rurale
o Îmbunătățirea serviciilor publice de ocupare
o Facilitarea accesului la educație și pe piața muncii a grupurilor
vulnerabile
o AXA PRIORITARĂ 1 - Inițiativa locuri de muncă pentru tineri

o AXA PRIORITARĂ 2 - Îmbunătățirea situației tinerilor din categoria NEETs
(cu vârsta cuprinsă între 16 și 25 ani)
o AXA PRIORITARĂ 3 - Locuri de muncă pentru toți
o AXA PRIORITARĂ 4 - Incluziunea socială și combaterea sărăciei
o AXA PRIORITARĂ 5 - CLLD (Strategii de dezvoltare bazate pe comunitate)
o AXA PRIORITARĂ 6 - Educație și competențe
Programul Operațional Capacitate Administrativă

Obiectiv strategic
Programul operațional Capacitate Administrativă are ca obiectiv consolidarea capacității

instituționale a autorităților publice și a părților interesate și eficiența administrației
publice.
Alocare financiară: 0,55 mld. euro.
o Consolidarea structurilor, proceselor și competențelor la nivelul

instituțiilor și autorităților administrației publice centrale
o Consolidarea capacitații instituțiilor și autorităților administrației
publice pentru promovarea și susținerea dezvoltării la nivel local
o Îmbunătățirea eficienței sistemului judiciar
15
11
locală
o Creșterea calității și accesibilității la serviciile publice

o Creșterea transparenței, integrității și responsabilității la nivelul
autorităților și institutiilor publice
o Reducerea poverii administrative pentru mediul de afaceri și cetățeni
o Îmbunătățirea transparenței, calității și a accesului la serviciile furnizate
de sistemul judiciar
o AXA PRIORITARĂ 1 - Structuri eficiente la nivelul tuturor palierelor

administrative și judiciare
o AXA PRIORITARĂ 2 - Administrație publică și sistem judiciar eficace și
transparent
1.5. Finanțarea elaborării și implementării documentului

strategic integrat
Pentru finanțarea elaborării documentului de politică urbană integrată se poate

apela la bugetul local, surse private (oferite de actorii implicați în proces și direct
interesați de rezultatele procesului), sursele oferite în cadrul Programului Operațional
Capacitate Administrativă sau cele oferite în cadrul programului URBACT III.
Pentru implementarea documentului de politică urbană integrată, respectiv

realizarea acțiunilor identificate în Planul de acțiune și a proiectelor integrate, sursele
de finanțare sunt multiple, atât din fonduri publice cât și private:
• buget local:
- venituri proprii, donații și sponsorizări, subvenții, operațiuni financiare,

venituri pentru investiții;
• programe naționale:
- programe implementate de MDRAP

o Programul național pentru dezvoltare locală
o Programe de construcții de locuințe
o Programe de reabilitare termică
o Programe social - culturale și sportive
- programe implementate de Administrația fondului de mediu
• instrumente structurale europene17:
- programele operaționale pentru 2014-2020 (POR, POC, POCU, POIM,

POCA, programe de cooperare inter-regionale, transfrontaliere,
transnaționale, Programul pentru Macroregiunea Dunării);
• programe de finanțare bilaterale;
16
Prelucrare după: http://www.fonduri-ue.ro/res/filepicker_users/cd25a597fd-62/2014-2020/po/Prezentare.POIM.2014-2020.pdf
17*** Prelucrare după:
http://www.fonduri-ue.ro/res/filepicker_users/cd25a597fd-62/2014-2020/po/Prezentare.POIM.2014-2020.pdf
12
locală
• instrumente publice de finanțare;
• fonduri private;
• împrumuturi:
- credite de la bănci comerciale sau de la instituții europene: BERD, BEI;
• parteneriate public-private (PPP).
1.6. Evoluția conceptului de parteneriat public-privat
Comisia Europeană a adoptat în anul 2004 Cartea Verde18 referitoare la Parteneriatul

public-privat precum şi dreptul comunitar referitor la contractele publice şi
concesiuni, realizată cu scopul de a determina procedurile necesare pentru încheierea
contractelor de tip PPP deoarece s-a constatat lipsa practicilor unitare la nivelul statelor
membre ale Uniunii Europene, fapt ce a determinat și dificultatea de a defini precis acest
tip de acțiuni. În timp, practica a determinat în schimb stabilirea unor criterii de definire
pentru aceste proiecte de tip PPP.
Așadar, Parteneriatul public - privat, este definit drept o colaborare între sectorul
public şi sectorul privat care se poate concretiza în încheierea unor contracte
diverse având ca obiect „efectuarea de lucrări publice şi/sau prestarea de servicii
publice” 19, colaborare caracterizată de:
 "durata relativ lungă de derulare a proiectelor

 cooperarea între partenerul public şi partenerul privat
 finanţarea proiectului, prin punerea în comun a fondurilor
private cu fondurile publice (partenerul public nu va fi implicat
niciodată financiar, acesta va pune la dispoziție infrastructura
existentă)
 rolul partenerului privat în diferite etape ale proiectului
(proiectare, execuţie, implementare, finanţare, operare,
întreţinere)
 distribuţia riscurilor între partenerul public şi partenerul privat
în funcţie de capacitatea fiecărei părţi de a evalua, controla şi
gestiona un anumit risc.”20
Colaborarea în domeniul PPP dintre Comisia Europeană, Banca Europeană de Investiţii

şi statele membre s-a materializat în înfiinţarea centrului European PPP Expertise
Centre (EPEC)21, cu rol de clarificare şi promovare a acestui tip de structură
investiţională.
18
Sursa: http://europa.eu/legislation_summaries/internal_market/businesses/public_procurement/l22012_en.htm
19
Realizarea proiectelor în regim de parteneriat public privat ... www.revista-achizitii.ro/.../realizarea-proiectelor-regim-de-
parteneriat-pu...
20
Lege privind Parteneriatul Public-Privat- dpiis.gov.ro/new.../04-Lege-privind-Parteneriatul-Public-Privat.pdf
21
A se vedea: http://www.eib.org/epec/
13
locală
Acționarii împlicați în cadrul unui proiect PPP sunt: autoritățile locale, autoritățile la
nivel central, investitorii, finanțatorii (de ex. băncile), utilizatorii, publicul țintă.
În cadrul unui proiect PPP sunt implicate mai multe tipuri de resurse: financiare,
tehnologice, transfer de cunoștințe (inclusive legislația aplicată) și expertiză și resursa-
spațiu (locația).
Formele unui proiect tipic PPP (în funcție de rolul negociat al fiecărui partener
implicat)
Investiție privat, autoritate publică, parteneriat

Operare privat, autoritate publică, parteneriat
Monitorizare autoritate publică, autoritate de reglementare
Plata autoritate publică, utilizatori, alții
Sectoare potrivite pentru PPP

Transport: autostrăzi, drumuri, trenuri ușoare, metrou, linii de autobuz, puncte
terminale de transport, aeroporturi, porturi, parcări.
Utilități publice: tratarea și distribuirea apei, sistemul de canalizare și epurare a apelor
uzate, tratarea deșeurilor, producerea și distribuirea energiei, sistemul de încălzire
centralizat.
Alte servicii: spitale, închisori, infrastructură sportivă, infrastructură de cultură, stații
de pompieri, diverse cămine.
La nivelul Uniunii Europene au fost implementate proiecte de parteneriat public-privat
și în domenii precum mediu, regenerare urbană etc.
„Odată cu instalarea crizei economice globale, preocupările de la nivelul Uniunii

Europene, în sensul centralizării practicilor în domeniul parteneriatului public-privat, s-
au intensificat, acestea fiind considerate instrumente eficiente de a dezvolta proiecte de
infrastructură, de a furniza servicii publice și de a finanța inovarea”22.
Pentru detalierea introducerii în cadrul conceptului de PPP va consulta și Ghid
metodologic pentru elaborarea de parteneriate public‑ privat, 2015 elaborat în
cadrul proiectului ”Platformă pentru dezvoltare urbană durabilă și integrată”.
Principalele acte normative în materie sunt, după cum urmează23:
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea

contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de
lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu
modificări și completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările și
completările ulterioare24.
Hotărârea Guvernului nr. 71/2007 pentru aprobarea normelor de

aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achi-
ziție publică din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006
MDRAP Ghid metodologic pentru elaborarea de parteneriate public‑privat, 2015. www.dezvoltareurbanaintegrata.ro/

22
23
Idem
24
http://www.anrmap.ro/legislatie/ordonanta-de-urgenta-nr-342006-versiune-vigoare-forme-precedente-si-acte-normative-de-
mod.
14
locală
privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de

concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de ser-
vicii25.
Hotărârea Guvernului nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de

aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de
achiziție publică din OUG nr. 34/2006 consolidată în baza Hotărârii
nr. 1.056/2006, a Hotărârii nr. 1.337/2006 și a Hotărârii nr.
834/200926.
Hotărâre nr. 1660 din 22 noiembrie 2006 pentru aprobarea Nor-

melor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor
de achiziție publică prin mijloace electronice din Ordonanța de
Urgență a Guvernului nr. 34/2006 modificată și completată prin H.G.
nr. 198/200727.
Ordinul președintelui Autorității Naționale pentru Reglementarea

si Monitorizarea Achizițiilor Publice nr. 107/2009 pentru
aprobarea Regulamentului privind supravegherea modului de
atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor de
concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de
servicii28.
Ordinul ministrului finanțelor publice și al președintelui

Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea
Achizițiilor Publice nr. 1517/9574/2009 privind aprobarea
Ghidului pentru implementarea proiectelor de concesiune de
lucrări publice și servicii în România29.
În vederea îmbunătățirii cadrului de reglementare a concesiunilor, asigurat prin actele

normative sus-menționate, au fost adoptate Legea nr. 178/2010 a parteneriatului
public-privat30, respectiv Hotărârea Guvernului nr. 1239/2010 privind aprobarea
Normelor metodologice de aplicare a Legii parteneriatului public-privat nr.
178/2010, precum și pentru aprobarea unor măsuri privind reorganizarea Unității
centrale pentru coordonarea parteneriatului public-privat din cadrul Ministerului
Finanțelor Public.
Legea nr. 178/2010 a suferit modificări prin OUG nr. 39/201131, ca urmare a notificării
emise de către Comisia Europeană, prin Direcția Generală Piață Internă și Servicii (DG
Markt), în legătură cu incompatibilitatea legii cu acquis-ul comunitar și cu jurisprudența
europeană în domeniul achizițiilor publice și al concesiunilor32. Conform legii, prin
parteneriatul public-privat, instituțiile publice (una sau mai multe în asociere) se
asociază cu firme private (una sau mai multe, organizate într-un consorțiu) și formează
o companie de proiect. Inițiatorul unui astfel de parteneriat este, în toate cazurile,
partenerul public.
25
http://www.anrmap.ro/legislatie/hotararea-guvernului-nr-712007-pentru-aprobarea-normelor-de-aplica-re-Prevederilor-referit.
26
http://www.anrmap.ro/legislatie/hotarare-pentru-modificarea-si-completarea-hg-nr-9252006-pentru-aprobarea-normelor-de-a-0.
27
http://www.anrmap.ro/legislatie/hotarare-nr-1660-din-22-noiembrie-2006-pentru-aprobarea-normelor-de-aplicare- prevederilor.
28
http://www.anrmap.ro/legislatie/ordin-nr-107-din-6-iulie-2009-pentru-aprobarea-regulamentului-privind-supravegherea-modul
29
http://www.anrmap.ro/legislatie/ordin-nr1517-din-27-mai-2009-privind-aprobarea-ghidului-pentru-implementarea-
proiectelor
30
http://legeaz.net/legea‑178‑2010‑parteneriatului/.
31
http://legeaz.net/text‑integral/oug‑39‑2011‑modificare‑completare‑lege‑parteneriat‑public‑privat.
32
http://www.senat.ro/Legis%5CPDF%5C2011%5C11L322EM.pdf.
15
locală
Este PPP o alternativă viabilă pentru implementarea proiectelor

de dezvoltare urbană de la nivel local ?
În primul rând, trebuie făcută o distincție între PPP și procedurile clasice de
achiziție publică, cu care autoritățile administrației publice locale operează în mod
regulat.
Parteneriatele încheiate între mediul public și cel privat pentru proiecte de dezvoltare
urbană prezintă următoarele particularități:
a. existența unui contract pe termen lung între autoritatea
administrației publice locale și o companie privată, prin care se
achiziționează propriu-zis servicii, iar nu bunuri;
b. transferul unor riscuri aferente proiectului către investitorul
privat, cu precădere cele legate de proiectare, construcție,
operare și finanțare;
c. focalizarea specificațiilor proiectului pe rezultatele așteptate în
urma implementării acestuia (impact, beneficii) și nu pe
elementele de input (aspecte tehnice sau economice cu privire la
investiția propriu-zisă);
d. efectuarea de plăți către partenerul privat în contul serviciilor
furnizate: fie de către utilizator (de ex. prin tarifele percepute
pentru accesul la infrastructura sau serviciile furnizate), fie de
către autoritățile administrației publice locale (de ex. în cazul
creditului-furnizor), fie de către ambii (tarife percepute
utilizatorilor și diferite subvenții pentru operare)
În cazul în care autoritatea administrației publice locale va considera că beneficiile

menționate mai sus sunt suficiente pentru a impulsiona demararea unui proces de
pregătire a PPP, în pofida complexității sale, tot în această etapă premergătoare, acestea
ar trebui să asigure o serie de precondiții, care pot reprezenta obstacole pentru a trece
la etapa propriu-zisă de pregătire:
1) la nivelul instituției există sprijinul tuturor autorităților deliberative și

executive;
2) asigurarea expertizei necesare pentru pregătirea și implementarea

PPP;
3) asigurarea cadrului instituțional și legal pentru demararea procesului;
4) asigurarea cadrului strategic pentru demararea procesului;
5) asigurarea unei percepții publice favorabile PPP.
16
locală
Astfel, dacă pregătirea proiectului și a contractului de parteneriat s-au realizat

corespunzător, nevoile și așteptările administrației publice cu privire la serviciile
furnizate de partenerul privat, de-a lungul întregului ciclu de viață al proiectului, sunt
clare și chiar cuantificabile. Acestea pot fi stabilite atât ca ținte finale, de atins la fi-
nalizarea contractului, cât și ca ținte intermediare (milestones), de atins după un anumit
interval de timp scurs de la începerea contractului. Scopul definirii clare a acestor
indicatori, încă din faza de pregătire a proiectului, este acela de a putea realiza un proces
continuu de monitorizare a progresului și performanței parteneriatului pe toată durata
sa și de a susține, în acest fel, deciziile manageriale. Acțiunile de monitorizare (sau
așa-numitele „evaluări intermediare”) sunt esențiale pentru economia parteneriatului,
putând sta chiar la baza deciziilor de a renegocia contractul sau de a-l rezilia.
De o reală utilitate este însă și evaluarea finală a parteneriatului (așa-numita

„evaluare ex-post”), care permite compararea rezultatelor obținute de-a lungul
întregii durate a contractului de PPP cu țintele stabilite în faza de definire a
proiectului și de selectare a partenerului privat.
Pentru a determina dacă proiectul selectat poate fi implementat sau nu

printr-un PPP, autoritățile administrației publice locale trebuie să
răspundă la următoarele întrebări:
1. Este proiectul viabil din punct de vedere economic? Vor plăti

utilizatorii finali, administrația publică locală sau ambii pentru
infrastructura/ serviciile dezvoltate? Dacă da, cum anume vor
plăti (taxe de utilizare, subvenții, granturi de la bugetul de stat
sau din fonduri europene etc.)?
2. Care sunt principalele riscuri asociate proiectului? Care este alocarea

optimă a riscurilor între parteneri și strategia de minimizare a
riscurilor?
3. Care sunt alternativele de finanțare a proiectului? Este acesta

bancabil? Poate atrage investitori privați? Îndeplinește criteriile
de eligibilitate pentru a putea fi finanțat de la bugetul de stat sau
din fonduri europene?
4. Chiar dacă proiectul este viabil și bancabil, merită el implementat

prin PPP sau nu?
Sursa: Ghid metodologic pentru elaborarea de parteneriate public-privat, MDRAP, 2015
17
locală
2
Investițiile și utilizarea terenurilor
2.1. Direcționarea investițiilor în funcție de obiectivele

strategice
Impactul socio-economic al unei investiții se evaluează în funcție de măsura în care

acestea reusesc să satisfacă nevoile de dezvoltare ale comunității. Caracterul integrat al
analizelor din prezent se aplică și în cazul infuziilor de capital deoarece acestea pun în
mișcare mai multe componente ale societății chiar dacă se adresează în mod direct doar
uneia dintre ele.
”Este tot mai evident că diversele provocări cu care se confruntă zonele urbane
economice, climatice, sociale, demografice şi de mediu – sunt strâns legate între ele, iar
succesul în materie de dezvoltare urbană poate fi atins numai prin intermediul unei
abordări integrate. În consecinţă, ar trebui combinate măsuri privind renovarea fizică a
zonelor urbane cu măsuri care promovează educaţia, dezvoltarea economică,
incluziunea socială şi protecţia mediului. În plus, un aspect indispensabil se referă la
dezvoltarea unor parteneriate puternice care să implice cetăţeni de la nivel local,
societatea civilă, economia locală şi diversele niveluri de guvernanţă. Combinarea
capacităţilor şi a cunoştinţelor de la nivel local este esenţială pentru identificarea unor
soluţii comune şi realizarea unor rezultate larg acceptate şi sustenabile.”33
”Politica de coeziune 2014-2020 urmăreşte să stimuleze strategiile integrate care

intensifică dezvoltarea urbană durabilă în vederea consolidării rezistenţei oraşelor şi a
asigurării sinergiilor dintre investiţiile sprijinite din fondurile structurale şi de investiţii
europene (SIE).” 34 Dezvoltarea urbană durabilă integrată a devenit parte din cadrul
strategic al politicii de coeziune pentru perioada 2014-2020.
2.2. Etapizarea proiectelor de dezvoltare
Conform cartei de la Leipzig, orașele au nevoie de acțiuni de o amploare suficientă

pentru a răspunde cerințelor locale într-un mod responsabil și cu o bază financiară
solidă, care să aducă stabilitate pe termen lung.
„Proiectele de dezvoltare urbană depășesc, în cele mai multe cazuri, capacitatea de

finanțare a bugetelor locale. Fondurile structurale ale Uniunii Europene reprezintă,
pentru statele membre, o oportunitate de finanțare a unor proiecte înscrise în strategia
33
http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/informat/2014/urban_ro.pdf
34
http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/informat/2014/urban_ro.pdf
18
locală
de dezvoltare pe termen mediu și lung a orașului.”35 Utilizarea acestor fonduri ar trebui

să se concentreze pe dificultățile și potențialul specifice fiecărui oraș și să ia în
considerare elementele specifice ale nivelului regional sau național.
„Lista proiectelor necesare regenerării urbane este dată de Documentația aferentă

Operațiunii Integrate de Regenerare Urbană și se bazează pe documente de urbanism
conform legilor în vigoare: Plan Urbanistic General (P.U.G.), sau Strategii de Dezvoltare
Locală (S.D.L.).
Lista proiectelor finanțabile se realizează prin Planul de Investiții de Capital (P.I.C.), plan
folosit pe o perioadă de programare de circa 5 ani.”36
Proiectele propuse prin P.U.G./ S.D.L.

- se referă la o dezvoltare pe o perioadă de minim 10 ani, oferind o puternică
configurație spațială a proiectului (localizare, condiții de localizare, evaluare financiară a
proiectelor).
Proiectele propuse prin Planul de Investiții de Capital (P.I.C.)

- sunt alese printr-un proces orientat către aspecte financiare/ buget local, fiind alese pe
baza unor indicatori financiari, dintre care cei mai importanți se referă la: rata
economică și financiară a proiectului/ impactul costurilor de operare și de întreținere a
proiectului asupra bugetului local, după finalizarea proiectului.
Cu cât un oraș are fonduri mai mari (sau posibilitatea de a le obține), cu atât numărul de
proiecte potențiale este mai mare și, implicit, acestea vor trebui prioritizate, cu ajutorul
experților externi, a actorilor locali, a comunităților locale.
Resursele alocate pentru prioritizarea proiectelor nu garantează neaparat consensul,

dar cu cât mai mulți actori sunt implicați, cu atât mai mare este probabilitatea ca la final
rezultatul să fie acceptat, iar lista de priorități să fie urmată în implementare.
Un proces de etapizare a proiectelor de investiții poate folosi un număr de pași, astfel:
1. Lista lungă (exhaustivă) de proiecte
Pentru a putea prioritiza proiectele pentru un anumit oraș sunt necesare toate
proiectele incluse deja în documentele programatice de la nivel local - ex. strategii de
dezvoltare, planuri urbanistice, strategii sectoriale.
Dacă nu există documente similare, lista lungă de proiecte poate prelua
elemente dintr-o analiză a teritoriului respectiv.
2. Lista scurtă de proiecte
Prioritizarea proiectelor din lista lungă de proiecte ține cont de numărul foarte mare al
acestora, de ordinul zecilor pentru un oraș sub 50.000 de locuitori.
Există posibilitatea ca acestea să fie expresia directă a intereselor
35
Finantarea proiectelor urbane - IHS Romania - www.ihs-romania.ro/focus_urban/2007-02/
36
Metodologie de intervenție privind regenerarea urbană pentru anumite tipuri de teritorii”, Februarie 2015
19
locală
administrației, sau ca procesul să aibă grade diferite de incluziune, cu

implicarea unor actori relevanți
3. Alegerea proiectelor prioritare din lista scurtă
După ce există aprobarea unei liste scurte de proiecte, este nevoie de un modus operandi
pentru prioritizarea efectivă a proiectelor
Un algoritm poate trata problema alegerii fie după beneficiile aduse unui
grup de persoane (ex. administrația publică, ONG, …), fie din punct de vedere
sectorial (evaluare de mediu, transporturi, sprijin IMM, etc.), fie după
impactul spațial (în sensul regenerării urbane).
Lista scurtă va fi prioritizată prin considerarea piramidei nevoilor orașului care se pot
raporta la: “locuitori (oportunități, locuințe și infrastructură de bază, conectivitate,
administrație eficace și eficientă, calitatea vieții - se adaugă incluziunea socială și
schimbările climatice), sectorul privat (forța de muncă calificată, imobile, infrastructură
de bază, conectivitate, administrație eficace și eficientă - se adaugă incluziunea socială și
schimbările climatice), turiști (obiective turistice, informații, conectivitate, cazare,
servicii de calitate - se adaugă incluziunea socială și schimbările climatice).”37
Modul de evaluare a proiectelor în vederea prioritizării se poate realiza printr-o matrice

care poate prezenta, într-o abordare integrate, ținând cont de toate nevoile orașului,
beneficiile pentru locuitori, pentru mediul privat și pentru turiști, precum și
sustenabilitatea finaciară a proiectului, raportate la incluziunea social și schimbările
climatice.
Pentru o relevanță cât mai mare, prezentăm mai jos Anexa 2 din Strategia de Dezvoltare
Teritorială a României realizată de către Ministerul Dezvoltării și Administrației Publice
privind ”Metodologia de prioritizare și selecție a proiectelor din SDTR”38
Criterii de selecție a proiectelor care se subscriu Strategiei de Dezvoltare

Teritorială a României:
Criterii/subcriterii Punctaj
Coerența cu obiectivele SDTR/ Relevanța pentru obiectivele SDTR
- Proiectul răspunde obiectivelor SDTR 10
- Proiectul nu răspunde obiectivelor SDTR 0
Coerența cu strategiile existente
- Proiectul este cuprins în strategiile europene sau naționale 10
- Proiectul este cuprins în strategiile regionale 7
- Proiectul e cuprins în strategiile județene sau locale 4
Încadrarea în tipurile de teritorii din SDTR1
- Proiectul se încadrează în mai multe tipuri de teritorii 10
- Proiectul se încadrează într-un singur tip de teritoriu 7
Încadrarea în categoriile de localități rurale2
- Poli de excelență rurali 10
- Alte localități rurale 7
Încadrarea în categoriile de localități urbane3
37
Prelucrare după Ghid de dezvoltare urbană (draft), Banca Mondială, 2015
38
http://www.sdtr.ro/fckeditor/uploads/Anexa%202%20-%20Metodologie%20evaluare%20proiecte.pdf
20
locală
- Poli metropolitani cu potenţial internaţional sau Poli 10
metropolitani cu potenţial supraregional / interregional
- Poli cu potential cu potenţial regional sau Poli cu potential regional 7
limitat sau Poli subregionali cu potential de zonă urbană functională
- Poli urbani cu influență zonală sau Poli urbani cu profil 4
specializat și influență teritorială difuză
- Poli urbani cu influență locală sau Orașe în vecinătatea 1
polilor metropolitani
Corelarea cu problemele identificate la nivelul tipurilor de teritorii
- Proiectul răspunde la mai mult de două probleme 10
- Proiectul răspunde la două probleme 7
- Proiectul răspunde la o singură problemă 4
Asigurarea egalității de șanse și eliminarea discriminării (Categorii
4
defavorizate
- Proiectul ) sprijină mai mult de două categorii defavorizate 10
- Proiectul sprijină două categorii defavorizate 7
- Proiectul sprijină o categorie defavorizată 4
Integrarea principiilor de dezvoltare durabilă
- Proiectul implementează măsuri de dezvoltare durabilă (inclusiv 10
eficiență energetică, managementul integrat al deșeurilor,
reducerea emisiilor de CO2, conservarea biodiversității, etc.)
- Proiectul respectă cerințele minime în privința protejării 7
mediului și dezvoltării durabile (nu are impact major asupra
Societatemediului)
informațională
- Proiectul dezvoltă/implementează 10
instrumente/soluții/aplicații informatice moderne
- Proiectul nu dezvoltă/implementează 0
instrumente/soluții/aplicații informatice moderne
Finanțarea proiectului
- Există resurse financiare alocate în buget pentru proiect sau Există 10
un PPP format
- Există posibile surse de finanțare clar identificate 7
- Nu există surse de finanțare identificate 4
Complexitatea proiectului
- Proiectul este integrat (răspunde la cel puțin două măsuri din SDTR) 10
- Proiectul este strâns legat/vine ca o continuare a unui proiect 7
-anterior
Proiectul răspunde unei singure măsuri și nu este legat de 4
nici un alt proiect realizat
Tipul investiției
- Proiectul presupune o investiție nouă 10
- Proiectul presupune o modernizare/îmbunătățire a unei investiții 7
existente
Mărimea proiectului
- Proiect major (valoare peste 50 mil. Euro sau 25 mil. 10
Euro pentru proiectele de mediu)
- Proiectul nu este unul major 7
Experiență în derularea proiectelor
- Solicitantul nu a mai beneficiat de finanțare 7
- Solicitantul a mai beneficiat de finanțare 10
Parteneriat
- Proiectul este realizat în cadrul unui parteneriat amplu format 10
(ADI/PPP cu mai mult de doi parteneri)
21
locală
- Proiectul este realizat de 2 parteneri 7
- Proiectul nu e realizat în parteneriat 4
Coerența cu tipurile de acțiuni din cadrul SDTR
- Proiectul se implementează în categoriile de localități menționate 10
în SDTR pentru fiecare măsură
- Proiectul se implementează în alte categorii de localități 7
decât cele menționate în SDTR pentru fiecare măsură
Tabel preluat din Anexa 2 Strategia de Dezvoltare Teritorială a României” realizată de către Ministerul Dezvoltării și
Administrației Publice privind ” Metodologia de prioritizare și selecție a proiectelor din SDTR.
1 Zone urbane, zone rurale, zone transfrontaliere, zone montane, zone costiere, zone cu slăbiciuni structurale/în declin
2 Se aplică doar în cazul proiectelor localizare în mediul rural
3 Se aplică doar în cazul proiectelor localizate în mediul urban
4 Persoane de etnie roma, persoane cu dizabilităţi, tineri peste 18 ani care părăsesc sistemul instituţionalizat de protecţie a
copilului, familii care au mai mult de 2 (doi) copii, familii monoparentale, copii în situaţii de risc, persoane care au părăsit
timpuriu şcoala, femei, persoane aflate în detenţie, persoane anterior aflate în detenţie, delincvenţi juvenili, persoane
dependente de droguri, persoane dependente de alcool, persoane fără adăpost, victime ale violenţei în familie, persoane
afectate de boli care le influenţează viaţa profesională şi socială (HIV/ SIDA, cancer etc.), imigranţi, refugiaţi, persoane care
solicită azil, persoane care trăiesc din venitul minim garantat, persoane care locuiesc în comunităţi izolate, victime ale
traficului de persoane, persoane afectate de boli ocupaţionale, altele (de specificat).
2.3. Factori economici cu influență în dezvoltarea urbană
Un rol important în influența dezvoltării orașelor îl au câteva factori, și anume:
a. „– piața funciară (prețurile terenurilor sunt mai mari în orașele mai mari/ în
centrul orașelor)
b. – piața imobiliară
c. – costurile și prețurile serviciilor publice”39
a. Piața funciară. După 1990, autoritățile locale s-au confruntat cu situații diverse, de a
facilita relocarea unor funcțiuni urbane (în primul rând, servicii) astfel încât distanța
medie parcursă față de aceasta să fie optimă.
„Ce măsuri sunt necesare?

-inventarierea parcelelor din interiorul orașelor; cadastrul digitalizat, terenuri
nefolosite sau folosite parțial/poluate/aflate în patrimoniul primăriilor
-reciclarea/reconversia terenurilor (ca funcțiuni primite) conduce la
eficientizarea rezervelor de piață funciară, cu posibilități de a fi folosite pentru
proiecte strategice de anvergură și de a se reduce dezvoltarea necontrolată a
orașelor la periferii.
-realizarea unui sistem național de cadastru, cu digitalizarea informațiilor
specifice.”40
b. Piața imobiliară – este un alt barometru important pentru dezvoltarea orașelor, prin
informațiile privitoare la locuințe (calitativ și cantitativ), la chirii, la prețul de vânzare-
cumpărare, la tipuri de proprietate.
„Măsurile care se pot lua, constau în: realizarea de reglementări urbanistice care să
prevadă îmbunătățirea calității locuințelor; în realizarea de proiecte de construcții cu
39
Prelucrare după Raport “Consolidarea Capacității de planificare spațială. Precondiție pentru dezvoltare urbană sustenabilă”,
MDRAP 2014
40
MDRAP 2014
22
locală
acoperirea terenurilor abandonate (fostele zone industriale); instituirea de taxe pentru

terenurile neutilizate sau utilizate necorespunzător:
- furnizarea utilităților,
- serviciile de sănătate,
- serviciile de educație,
- asistență socială,
- gestionarea deșeurilor,
- infrastructura de utilități tehnico-edilitare,
- siguranța cetățenilor.”41
c. Costurile și prețurile serviciilor publice, se referă la cele privind furnizarea de servicii
de sănătate și educație, la servicii de asistență socială, la cele privind gestionarea
deșeurilor, la asigurarea siguranței cetățenilor, la infrastructura de transport precum și
la furnizarea de utilități tehnico-edilitare.
„Măsurile care se pot lua pentru o dezvoltare durabilă ține de stabilirea platformelor de
taxe care să fie motivante pentru locuitori, precum și asigurarea unei dezvoltări
judicioase a rețelelor de transport public și pietonal, precum și a bicicliștilor, astfel încât
aceste modalități de transport să fie integrate, cu un confort maxim pentru locuitori.”
2.4. Dezvoltarea urbană durabilă - recomandări europene
Analiza integrată a teritoriului reprezintă un mecanism al dezvoltării urbane ce permite

stabilirea obiectivelor folosind o viziune de ansamblu asupra unui spațiu. Conceptul își
face apariția recent, la sfârșitul anilor 1980, dorind să evidențieze nevoia orașelor de a
privi dezvoltarea urbană din mai multe perspective. Astfel analiza integrată a unui
teritoriu devine parte componentă a strategiei de dezvoltare durabilă. În practică ea
presupune analizarea reprerelor economice sociale și de mediu ale unui spațiu vizat.
La nivel economic se urmăresc o serie de factori ce pot crește productivitatea astfel încât
noua structură propusă să aducă un plus la capitolul rentabilitate. Nivelul social este
analizat atât ca vulnerabilitate cât si ca resursă pentru noul sistem teritorial având în
vedere că este componenta cea mai greu flexibilă a sistemului datorită numeroaselor
tipologii ale grupurilor sociale. O altă componentă este cea de mediu. Starea de
degradare a mediului reprezintă schimbarea stării inițiale a mediului prin introducerea
în circuitul său a elementelor antropice. Acestea produc un impact asupra
componentelor mediului înconjurător în special atunci când este depașită capacitatea de
suport a acestuia.
Succesul unui oraș este legat de nivelul condițiilor sale de trai și a vieții pe care o oferă
locuitorilor săi. Colaborarea dintre autoritățile locale și centrale în vederea modernizării
reglementărilor privind utilizarea terenurilor, soluționarea problemelor aferente
statutului proprietății, precum și dezvoltarea infrastructurii publice strategice pot ajuta
la evitarea acestor probleme.
”Este importantă redefinirea zonelor urbane pentru a include suburbiile, nu doar din
raţiuni statistice, ci pentru a permite o planificare adecvată şi o integrare din ce în ce mai
mare a acestor comunităţi. Aceste măsuri nu doar că vor duce la creşterea populaţiei
urbane a României, dar vor permite o planificare mai corectă şi un proces de decizie mai
41
MDRAP 2014
23
locală
bun la nivel local, regional şi naţional.”42
Dezvoltarea urbană durabilă va fi implementată în România pentru perioada de

programare 2014-2020 prin Axa Prioritară 4 a Programului Operațional Regional, luând
în considerare în mod combinat următoarele priorități:
- Economii cu emisii scăzute de dioxid de carbon
- Protecția mediului și promovarea utilizării eficiente a resurselor
- Reconversia și refuncționalizarea terenurilor și suprafețelor degradate
- Promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei
- Investițiile în infrastructura educațională.
2.5. Managementul utilizării terenurilor
Terenurile sunt o resursă cheie care poate determina de o manieră definitorie

dezvoltarea urbană. În România, managementul terenurilor prin instrumente obișnuite
legate de planificarea fizică – zonificare, nivel de taxare etc., este în situația de a fi
reevaluat, pentru a corecta realitățile ultimilor 25 de ani:
- dezvoltare haotică (inclusiv de-a lungul axelor de transport),
- dezvoltare fără infrastructură edilitară adecvată,
- excluziune socială/ gentrificare,
- piață imobiliară instabilă,
- locuire în condiții improprii.
Gestiunea practică a utilizarii terenurilor
„Modelele dispersate de utilizare a terenului şi cererile tot mai mari de teren, sol şi
energie accelereazã procesul şi impactul schimbărilor climatice. Utilizarea modelelor
nerentabile, ineficiente şi nesustenabile pentru teren au și un efect asupra
competitivităţii naţionale. Gestionarea utilizării durabile a terenurilor necesită un larg
sprijin politic şi public şi ar trebui să devină una din priorităţile naţionale, regionale şi
locale”43.
La nivelul UE gestionarea utilizării durabile a terenurilor este o problemă majoră de

rezolvat și face obiectul mai multor proiecte. Unul dintre acestea este BROWNTRANS -
Brownfield Regeneration Know-How Transfer44 , prin care se propun soluții eficiente de
folosire a terenurilor.
„Noi abordări de guvernare sunt necesare spre a depãşi jurisdicţia autoritatilor locale şi
a proteja interesul public specific asupra terenului la un nivel regional mai larg. În
ultimii 5-7 ani, căutarea unei soluţii optime a dus la pregătirea de noi politici
naţionale/regionale, obiective şi programe, susţinute de eforturi colective a multor
consultanţi şi echipe de cercetare.”45
Soluţia propusă prin proiectul CircUse este „gestionarea circularã a folosirii

terenurilor”46. Gestionarea circularã a terenurilor reprezintă un mod de guvernanță
integrativã, care presupune o abordare diferită cu privire la utilizarea terenurilor.
42 ”Agenda Urbană a Uniunii Europene din perspectiva României”-MDRAP- iunie 2015

43
Soluţii eficiente de folosire a terenului - fast10.vsb.cz/browntrans/document/1b-Folosirea%20terenului.ppt
44
http://browntrans.vsb.cz
45
46
www.circuse.eu
24
locală
Legendă:
a. Zonarea de noi
„greenfields”
b. Respingerea terenului
care nu este potrivit
pentru utilizarea
ulterioară
c. Activarea potențialului
terenului
Fig. 1 - Procesul de management al terenurilor (exemplu privind gestiunea circulară)

Sursa: www. fast10.vsb.cz/browntrans/document/1b-Folosirea%20terenului.ppt
Cum se poate acționa pentru gestiunea terenurilor la nivel local ?
„Autorităţile locale au o poziţie favorabilã pentru a promova utilizarea durabilă a

terenurilor, la acest nivel luându-se majoritatea deciziilor de utilizare a terenurilor.”47
În concluzie:
 Eficienţa și durabilitatea utilizãrii terenului nu a fost realizatã în mod
eficient la nivelul naţional, regional şi local, deoarece imediat după 1990
nu au existat reglementări clare în acest sens;
 Pentru a utiliza în mod eficient terenul (inclusiv Brownfields), sunt
necesare cunostințe noi pentru toate nivelurile şi toate părţile interesate.
Acest transfer de cunoștințe trebuie să fie actualizat, reflectând sisteme
de practici din mai multe ţări şi nivele de planificare.
 „Sunt necesare informații, analize şi obiective concrete pentru a evalua,
pilota şi implementa problematica la scară locală, regională şi naţională .”
48
Proiectul www.circuse.eu prezintă câteva instrumente în acest sens:

 Strategia Integrată CircUse de Gestiune Circularã a Folosirii Terenului
 Planuri de acţiune de sprijinire a strategiei de implementaare
 Inventarul de baze de date cu terenuri potrivite pentru dezvoltare
 Hărţi de gestionare pentru folosirea circularã a terenului
 Modele Instituționale pentru gestiunea folosirii terenului
 Proiecte Pilot
Utilizarea sustenabilă a terenurilor reprezintă scopul propus al tuturor documentelor

strategice de planificare teritorială. Tratat ca resursă spațiul oferă numeroase
47
48
25
locală
posibilități de dezvoltare, însă are și o serie de restricții datorită formei sau condițiilor
oferite.
”Diversele dimensiuni ale vieţii urbane – economică, socială, culturală şi de mediu – sunt
strâns legate între ele şi succesul în materie de dezvoltare urbană poate fi atins numai
prin intermediul unei abordări integrate. Trebuie combinate măsuri privind renovarea
fizică a zonelor urbane cu măsuri care promovează educaţia, dezvoltarea economică,
incluziunea socială şi protecţia mediului. În plus, dezvoltarea unor parteneriate
puternice între cetăţenii de la nivel local, societatea civilă, economia locală şi diversele
niveluri de guvernare reprezintă o cerinţă obligatorie.”49
O astfel de abordare este deosebit de importantă în această perioadă, dată fiind

seriozitatea provocărilor cu care se confruntă în prezent oraşele europene. Aceste
provocări variază de la schimbări demografice specifice la consecinţele stagnării
economice în termeni de creare de locuri de muncă şi progrese sociale, precum şi la
impactul schimbărilor climatice. Răspunsul la aceste provocări va avea o importanţă
crucială pentru realizarea obiectivului unei societăţi inteligente, durabile şi favorabile
incluziunii, prevăzut în strategia Europa 2020.
”Accesibilitatea României către zona dezvoltată din centrul Europei este destul de
scăzută, din cauza distanţei fizice ridicate, dar şi barierelor geografice (Munţii Carpați) şi
infrastructurii mai slab dezvoltate (lipsa autostrăzilor sau a reţelelor feroviare de mare
viteză).
În pofida acestor dezavantaje reale, poziţia geografică a teritoriului naţional și

deschiderea la Marea Neagră constituie un potenţial ce necesită a fi valorificat şi care
poate contribui la repoziționarea ţări noastre ca actor cheie în circuitele economice între
vest şi est.
Competitivitatea scăzută a zonelor urbane cu potenţial economic şi slaba conectare a

acestora cu pieţele internaţionale, decalaje semnificative în dezvoltare între diferitele
zone de la nivelul teritoriului, lipsa unei infrastructuri consolidate care să susţină
dezvoltarea economică, precum și necesitatea asigurării unei dezvoltări policentrice a
oraşelor sau protejarea mediului înconjurător, constituie elemente ce justifică nevoia
asumării unei noi perspective de dezvoltare a teritoriului naţional.
Oraşele sunt porţi de interconectare la nivel global. Ele reprezintă noduri logistice,
financiare, aglumerări de populaţie şi locuri cu o concentrare de activităţi economice. În
pofida saltului major realizat în comunicaţiile digitale, infrastructura de transport
rămâne un mijloc important de interconectare a oraşelor și a oamenilor.
Viziunea de dezvoltare a teritoriului naţional este puternic ancorată în schimbările care

au loc în societate şi în dinamica spaţială, agregând într-o abordare integrată de
planificare obiectivele locale, regionale, naţionale şi europene, urmărind mobilizarea
http://eufinantare.info/Documente/urban_ro.pdf- DEZVOLTARE URBANĂ DURABILĂ INTEGRATĂ, POLITICA DE

49
COEZIUNE 2014-2020
26
locală
interesului investiţional către România, prin îmbunătăţirea accesibilităţii, a echipării

teritoriului, consolidării infrastructurii economice și sociale.”50
”Managementului terenurilor, ca parte a managementului urban, pune în discuţie

performanţele relaţionării mecanismelor pieţei funciare cu planificarea dezvoltării
urbane, precum şi cu formelor de recuperare, prin sistemul de impozitare, a beneficiilor
dezvoltării. Esenţial pentru perceperea dificultăţii activităţii de management al terenului
este înţelegerea caracterului monopolistic al terenului, caracter dat de amplasament şi
atributele sale fizice unice. Terenul reprezintă o ofertă fixa, este inelastic la creşterea
cererii şi valoarea acestuia este diferită de preţ. Aceste afirmaţii trebuie elaborate şi
documentul îşi propune explicarea ipotezelor de lucru, necesare cunoaşterii şi
aprofundării responsabilităţilor cuprinse în sintagma -managementul terenurilor.
Lipsa unei politici privind terenul urban, sau formularea ad-hoc a unei astfel de politici
crează distorsiuni în economia urbană. O politică publică naţională privind terenurile
urbane şi sub-urbane are ca scop asigurarea funcţionării eficiente, echitabile şi durabile
a pieţei imobiliare, din punct de vedere al mediului. Pentru implementarea unei astfel de
politici, sunt necesare atât eliminarea distorsiunilor din piaţa de terenuri, cât şi
stabilirea unui sistem eficient de instrumente de management privind folosirea şi
protejarea terenurilor. Acest sistem va avea în vedere:
- Protejarea resurselor sensibile de teren,

- Managementul terenurilor vulnerabile la dezastre naturale, sau induse de om,
- Protejarea resurselor culturale,
- Conservarea spaţiilor libere,
- Descurajarea expansiunii teritoriale,
- Protejarea terenului agricol.
In acest context, apare necesară asigurarea unei proceduri viabile privind

managementul terenului, proceduri care să conducă la eficientizarea implementării
investiţiilor publice şi private în procesul dezvoltării urbane. A gestiona terenul urban
pentru a atinge obiective de echitate şi de mediu reclamă o serie de politici şi
instrumente ce ghidează şi motivează comportamentul actorilor implicaţi în piaţa de
terenuri Aceste instrumente vor influenţa piaţa (ex. creşterea ofertei prin înlăturarea
reglementărilor excesive, prin dezvoltarea infrastructurii, sau prin îmbunătăţirea
informaţiei cadastrale), sau vor afecta procesul de management al terenurilor prin
reglementări efective, subvenţii, informaţii de bază.”51
50Strategia de Dezvoltare Teritorială a României

51http://www.ihs-romania.ro/dld/biblioteca/rapoarte_consultanta/2008_terenuri.pdf- Managementul terenurilor în
cadrul planurilor de dezvoltare a localităţii şi propuneri de îmbunătăţiri legislative privind managementul terenurilor
urbane- IHS România
27
locală
3
Investițiile cu beneficii sociale
3.1. Ce este economia socială ? Obiectivele economiei

sociale
Economia socială are următoarele obiective

(cf.Lege privind economia socială - Art. 4 (2), Cap. 1):
a. producerea de bunuri și/ sau prestarea de servicii care contribuie

la bunăstarea comunităţii sau a membrilor acesteia;
b. promovarea, cu prioritate a unor activităţi care pot genera sau
asigura locuri de muncă pentru încadrarea persoanelor
aparținând grupurilor vulnerabile;
c. dezvoltarea unor programe eficiente de formare dedicate
persoanelor din grupurile vulnerabile;
d. dezvoltarea serviciilor sociale pentru creșterea capacității de
inserţie pe piaţa muncii a persoanelor din grupurile vulnerabile;
e. implicarea indivizilor în dezvoltarea durabilă a comunităților
locale;
f. dezvoltarea unei societăți incluzive și a responsabilității sociale.
Activitățile specifice economiei sociale se bazează pe următoarele principii după care

pot fi cu ușurință recunoscute52:
a. prioritate acordată individului şi obiectivelor sociale faţă de creşterea profitului;

b. solidaritate şi responsabilitate socială;
c. convergenţa dintre interesele membrilor asociați şi interesul general;
d. control democratic asupra activităţilor exercitat de membrii organizației/
întreprinderii;
e. asocierea voluntară şi deschisă în formele de organizare;
f. autonomia de gestiune şi independenţa faţă de autorităţile publice;
g. alocarea unei părţi din profit pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare
durabilă şi furnizarea unor servicii de interes general pentru comunitate.
h. activităţi specifice economiei sociale sunt derulate mai ales prin intermediul
fundaţiilor sau asociaţiilor, unităţi protejate autorizate (UPA) şi societăţi
cooperative.
52
Lege privind economia socială - Art. 3, Cap. 1
28
locală
Unităţile protejate autorizate (UPA) sunt entităţi ale economiei cunoscute la nivel
european ca întreprinderi sociale pentru integrarea în muncă (Work Integration Social
Entreprises WISE) sau întreprinderi de inserţie profesională. Obiectivul lor principal
este integrarea profesională a persoanelor aflate în situaţia de excluziune de pe piaţa
muncii din cauza unor dizabilităţi, mai ales prin intermediul atelierelor protejate (cel
puţin 30% din numărul total de angajaţi cu contract individual de muncă trebuie să fie
persoane cu handicap).
Denumirea de atelier protejat este dată unei unități protejate autorizate fără
personalitate juridică, cu gestiune proprie, în cadrul căreia persoanele cu handicap,
desfăşoară activităţi de formare, dezvoltare şi perfecţionare a abilităţilor; poate funcţiona
în locaţii din comunitate, în centre de zi, în centre rezidenţiale şi în unităţi de învăţământ
speciale.
UN ALT TIP DE ÎNTREPRINDERE SOCIALĂ SUNT SOCIETĂŢILE COOPERATIVE-

meşteşugăreşti, de producţie şi de consum, exclusiv cele de credit. Cooperaţia are o
tradiție relativ recentă în România, începând de la sfârșitul sec. XIX, dar s-a menținut și
s-adar s-a menținut și s-a diversificat sub aspectul activităților de-a lungul sec. XX. În
acest moment cooperativele, mai ales cele meşteşugăreşti şi de producţie, rezistă cu
greu presiunii create de economia de piaţă şi au fost forţate să-şi reducă gama de servicii
şi produse oferite - ne referim aici mai ales la atelierele de reparaţii.
3.2. Surse de dezvoltare pentru Economia socială
Inovaţia.Susținerea activității într-o întreprindere socială se bazează în mare măsură pe

inovație și reinvestirea profitului,ceea ce presupune flexibilitate și orientarea către
oportunități și nevoi. Cu toate acestea, nivelul investiţiilor este relativ constant, cel puţin
în cazul cooperativelor, care folosesc profitul obţinut pentru amenajarea şi
îmbunătăţirea locurilor de muncă şi pentru retehnologizare. O altă direcţie stabilă a
investiţiilor din societăţile cooperatiste, este achiziţionarea terenurilor pe care se găsesc
clădirile şi spaţiile comerciale sau de producţie.
Pentru creșterea capacității inovative în domeniul economiei sociale sunt necesare:

- consultanța
- finanțare
- îmbunătățirea politicilor guvernamentale de sprijinire a inovației
- promovarea modelelor de succes.
Competitivitatea. Concurența pe o piață globalizată obligă agenții economici să ocupe

nișe de piață bine stabilite. Întreprinderile sociale, cele mai multe dintre ele, şi-au
asumat poziţia, fără a încerca să obţină alte rezultate, considerând că depăşirea limitelor
autoimpuse le-ar pune în situaţia de concurenţă cu producători puternici, cărora nu ar
putea să le facă faţă.
Protejarea mediului. Caracteristic economiei sociale este interesul crescut pentru

ecologie și protejarea mediului, fie ca activitate de bază, fie ca principiu etic în
desfășurarea activităților de producție.
Un alt concept asociat dezvoltării economiei sociale se referă la economia de

solidaritate ce s‐a dezvoltat în Franța şi anumite țări din America Latină. În ultimele
decenii, au apărut noi nevoi sociale, dar care nu au fost rezolvate nici de sectorul
29
locală
public şi nici de cel privat, afectând numeroase grupuri aflate în risc de excluziune
socială.
Aceste probleme sunt legate de condițiile de viață ale persoanelor vârstnice, şomajul de
masă de lungă durată, imigranți, minorități etnice, persoane cu handicap, reintegrarea
foştilor deținuți, femei abuzate, persoane cu boli cronice etc. ”În acest context, acest
sector a adus simultan un set nou de organizații şi noi domenii de acțiune. Comparativ
cu agenții clasici ai economiei sociale, sectorul economiei de solidaritate prezintă trei
caracteristici distincte:
a) cererile sociale pe care încearcă să le rezolve;

b) actorii ce se află în spatele acestor inițiative;
c) dorința explicită pentru schimbare socială”53.
Economia de solidaritate nu se plasează în stereotipul de piață al economiei clasice ci

are origini multiple în:
 „piața (vânzarea de bunuri şi servicii)
 nonpiața (gestiunea donațiilor, ajutoarelor şi alocațiilor)
 nonmonetar (voluntarii).” 54
3.3. Caracteristicile comune subsectoarelor economiei

sociale
Acestea sunt:
 sunt private, cu alte cuvinte, nu fac parte din sau nu sunt controlate de sectorul
public;
 au o formă de organizare, adică au, în general, personalitate juridică;
 au autonomie decizională, ceea ce înseamnă că au deplina capacitate de a‐şi
alege şi revoca organele de conducere, precum şi de a‐şi controla şi organiza
toate activitățile;
 se bucură de libertate de asociere, cu alte cuvinte, asocierea la acestea nu este
obligatorie;
 orice distribuire a profiturilor sau excedentelor între membrii utilizatori, în
cazulîn care are loc, nu este proporțională cu aportul de capital sau cu cotizațiile
plătite de membri, ci cu activitățile sau tranzacțiile acestora în cadrul
organizației;
 desfăşoară o activitate economică în sine, pentru a satisface nevoile unor
persoane, gospodării sau familii. Din acest motiv, organizațiile economiei sociale
sunt considerate organizații ale oamenilor, nu ale capitalului. Acestea lucrează
cu capitalul şi alte resurse decât cele monetare, dar nu în favoarea capitalului;
 sunt organizații democratice. Cu excepția unor organizații voluntare care
prestează servicii necomerciale gospodăriilor, organizațiile de nivel primar sau
de prim rang din economia socială aplică principiul „o persoană, un vot” în
procesele lor decizionale, indiferent de aportul de capital sau cotizațiile plătite
de membri. Organizațiile de la alte niveluri sunt, de asemenea, organizate
53
Favreau, L.; Vaillancourt, Y. (2001) ‐ ʺLe modèle québécois d´économie sociale et solidaireʺ, RECMA – Revue internationale
de l´économie sociale, No. 281 citat în lucrarea - Sorin CACE- ECONOMIA SOCIALĂ ÎN EUROPA
54
Eme, B.; Laville, J.L. (1999) ‐ “Pour une approche pluraliste du tiers secteur”, Nouvelles pratiques sociales, Vol. 11‐12, Nº
1‐2. citat în lucrarea - Sorin CACE- ECONOMIA SOCIALĂ ÎN EUROPA
30
locală
democratic. Membrii dețin controlul majoritar sau exclusiv în procesul

decizional al organizației.
De asemenea, un obiectiv distinct ar trebui să fie consolidarea capacităţii de cooperare a

diferitelor instituţii implicate în procesul de incluziune socială, în scopul de a avea o
perspectivă globală, o înţelegere comună, pentru a găsi soluţii comune, pentru a asigura
descentralizarea responsabilităţilor şi distribuţia eficientă a resurselor necesare în
vederea implementării politicilor locale.
De altfel, ”pentru a fi eficiente şi durabile, politicile de incluziune socială trebuie să fie

integrate şi transversal, să aibă aceeaşi viziune/înţelegere comună a problemelor şi să
promoveze un acord general în ceea ce priveşte respectul faţă de diversitate şi diferenţe,
egalitatea în exercitarea drepturilor şi coresponsabilitatea în luarea deciziilor.”55
55
http://www.economiesociala.anr.gov.ro/pdf/Activitatea2/Economia%20sociala%20si%20grupurile%20vulnerabile%20final%20
dec%202010.pdf - ECONOMIA SOCIALĂ ŞI GRUPURILE VULNERABILE Decembrie 2010 București
31
locală
4
Transporturile și mediul în dezvoltarea urbană
integrată
4.1. Sistemul de transport
„Prin intermediul sistemelor de transport, operatorii sau alte entități economice

prestează servicii de transport la cererea clienților. Clienții la rândul lor pot fi persoane
fizice (indivizi) sau persoane juridice.” 56
Serviciile de transport pot fi caracterizate prin faptul că sunt intangibile, iar „calitatea
acestora nu poate fi determinată decât prin calitatea bazei tehnice cu care se realizează
prestația (vehicule, infrastructura, confortul vehiculelor) și a efectelor prestației
(călătorie confortabilă, fără riscuri, în timp scurt etc.)”.57
În ceea ce privește serviciile de transport, există un concept ce definește foarte bine

legătura dintre așteptările clienților și prestație.
Acest concept este nivelul serviciului (LoS – Level of Service). 58
Transporturile constituie una dintre cele mai importante componente

ale vieții socio-economice.
Când ne referim la transporturi trebuie să abordăm acest concept din

două perspective:
- sisteme;
- servicii.
Ce este un sistem de transport?
Prin sistem de transport se înțelege totalitate mijloacelor, instalațiilor și

echipamentelor de transport, grupate după un anumit criteriu.
56http://tet.pub.ro/studenti-materiale.html - curs predat de dl.sl.dr.ing. Florin Nemtanu (prima publicare online 2004)
32
locală
Orașele constituie puncte puternice de polarizare pentru locuitorii din localitățile din
împrejurimi, mai ales în ceea ce privește ocuparea forței de muncă. Pe de altă parte,
împrejurimile orașului constituie puncte de agrement, care atrag in timpul liber,
sezonier sau permanent, populația.
Circulația permanentă a populației între oraș și împrejurimile acestuia impune

organizarea transportului în comun suburban, care se realizează în principal cu
autobuze și pe calea ferată. Activitatea de producție și necesitățile de aprovizionare ale
populației determină o intensă circulație locală de distribuție și colectare a mărfurilor
care se asigură prin organizarea transportului urban și suburban de mărfuri.
Mijloacele de transport folosite în acest scop sunt, în majoritatea covârșitoare a

cazurilor, autovehiculele.
Care sunt modurile alternative de transport?
Modurile alternative de transport:
- bicicleta, role, trotinetă

- vehicule cu tracțiune animală
- mersul pe jos
- trotuare mobile
- transport suspendat
Aspecte privind cerințele generate de modurile alternative de transport:
- terminale multimodale
- locuri de parcare și acces la modurile de transport clasice
- elemente specifice de infrastructură
Care sunt indicatorii specifici transportului durabil?
Indicatori specifici:
- Generali: populația totală, categorii de populație (tineri, bătrâni, studenți/elevi

etc.) - număr.
- Accesibilitate:
• îmbunătățirea accesului la călătoriile zilnice – acoperirea transportului
public (procentul de populație care locuiește la 1km sau 2 km de stațiile
de transport public) și durata medie a călătoriei (minute);
• Furnizarea unui anumit nivel de mobilitate – partea din venit alocată
pentru transport;
• Coordonarea planurilor de transport și amenajare a teritoriului –
lungimea drumurilor la mia de locuitori (km).
- Mobilitate:
• Reducerea congestiilor, întârzierilor și timpilor de călătorie – viteza
medie a călătoriilor (km/h);
• Încurajarea utilizării transportului public și a modurilor alternative de
transport - călătorii pe moduri de transport (% pe mod).
33
locală
4.2. Planuri de mobilitate urbana durabilă
„Un plan de mobilitate urbană durabilă este un plan strategic conceput pentru a
satisface nevoia de mobilitate a oamenilor și companiilor în orașe și în
împrejurimile acestora, pentru a avea o mai bună calitate a vieții. Acesta se bazează
pe practicile existente de planificare şi ia în considerare principiile de integrare,
participare și evaluare”59.
„Politicile și măsurile definite într-un Plan de Mobilitate Urbană Durabilă trebuie să se

adreseze tuturor modurilor și formelor de transport din întreaga aglomerație urbană,
incluzând transportul public şi privat, de pasageri şi de marfă, motorizat și nemotorizat,
în mișcare sau oprit”60.
În legislația națională, conform Legii nr. 350/2001 privind

amenajarea teritoriului și urbanismul, Planul de mobilitate
urbană reprezintă instrumentul de planificare strategică
teritorială prin care sunt corelate dezvoltarea teritorială a
localităților din zona periurbană/ metropolitană cu
nevoile de mobilitate şi transport al persoanelor, bunurilor
și mărfurilor.
Strategia Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă

incluziunii „a subliniat importanța unui sistem de transport european durabil și
modernizat pentru dezvoltarea viitoare a Uniunii și a evidențiat necesitatea de a aduce
în discuție dimensiunea urbană a transporturilor”61.
Comunicarea Comisiei Europene din decembrie 2013, COM(2013) 913 solicita

ca țările membre „să participe la realizarea unei mobilități urbane competitive care
utilizează eficient resursele.”62
În ianuarie 2014, Comisia Europeană a publicat “Ghidul pentru pregătirea și

implementarea Planurilor de Mobilitate Urbană Durabilă.”63
59
http://epomm.eu/endurance/modules/iud/docman/news_51/Planuri%20de%20Mobilitate%20Urbana%20Durabila
%20sumar%20aprilie%202015.pdf – preluare si adaptare cu permisiunea dnei Aura Raducu, principal manager BERD la
solicitarea dlui.sl.dr.ing. Florin Nemtanu
60 http://optar.ro/ce-este-un-plan-de-mobilitate-urbana-durabila.html
61 http://issuu.com/marianivan/docs/planuri_de_mobilitate_urbana_durabi_0ff4ec940865a6
62http://ec.europa.eu/transport/themes/urban/doc/ump/com(2013)913_ro.pdf
63http://www.mobilityplans.eu/docs/file/guidelines-developing-and-implementing-a-sump_final_ web_jan2014b.pdf;
http://oer.ro/wp-content/uploads/bump-guidelines_ro.pdf
34
locală
Conform Art. 46 din legea 350/200164 - Planul urbanistic general cuprinde

piese scrise şi desenate cu privire la:
a. diagnosticul prospectiv, realizat pe baza analizei evoluției istorice,
precum şi a previziunilor economice şi demografice, precizând nevoile
identificate în materie de dezvoltare economică, socială şi culturală, de
amenajare a spaţiului, de mediu, locuire, transport, spatii şi echipamente
publice şi servicii;
b. strategia de dezvoltare spațială a localității;
c. regulamentul local de urbanism aferent acestuia;
d. planul de acțiune pentru implementare şi programul de investiții
publice;
e. planul de mobilitate urbană.
Un Plan de mobilitate urbană este definit ca:

 „abordare integrată ce include practicile și politicile diferitelor sectoare
politice, diferitelor niveluri de autoritate și ale autorităților învecinate
În multe cazuri, dezvoltarea unui plan este dictată de către un departament de

mobilitate sau de transport al orașului. Cu toate acestea, relevanța politicilor de
elaborare a Planurilor de Mobilitate Urbană Durabilă nu este limitată la mobilitate și
transport, ci are ca scop implicarea în procesul de planificare a departamentelor
municipale și regionale. Este o adevărată provocare să soluționezi deficitele de integrare
și cooperare, dar este în același timp sursa principală pentru inovare și îmbunătățire.
 viziune clară, obiective și concentrare asupra obținerii de ținte măsurabile

toate înglobate într-o strategie generală de dezvoltare durabilă
Planul trebuie să aibă la bază o viziune pe termen lung pentru dezvoltarea transportului
și a mobilității întregii aglomerații urbane. Trebuie să cuprindă toate tipurile și formele
de transport: public și privat, pasageri și marfă, motorizat și nemotorizat, în mișcare sau
oprit. O viziune strategică oferă o descriere calitativă a viitorului urban dorit și servește
la coordonarea dezvoltării măsurilor potrivite de planificare.
 revizuire a costurilor și beneficiilor transportului, având în vedere costuri și

beneficii la o scară mai largă a societății
Selecția proporțiilor este ghidată nu numai de eficiență, ci și de valoarea banilor. În

special în perioade de buget redus pentru transport și mobilitate urbană, este crucial să
obții un impact maxim al resurselor utilizate.”65
64 Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul 17 iulie 2011 Monitorul Oficial 503/2011
65 https://www.yumpu.com/ro/document/view/25903252/plan-de-mobilitate-urbana-durabila-rupprecht-consult/5
35
locală
Avantajele unui plan de mobilitate urbană sunt următoarele:66
66
Planuri de mobilitate urbană durabilă. Planificare pentru oameni. Disponibil la: www. Mobilityplans.eu
36
locală
Planul de Mobilitate Urbană (PMU) este structurat după cum urmează, conform
modelului realizat în cadrul proiectelor Băncii Europene pentru Reconstrucție și
Dezvoltare, pentru polii de creștere:
„PARTEA 1
1. Introducere
1.1. Scopul și rolul documentației

1.2. Încadrarea în prevederile documentelor de planificare
spațială
1.3. Încadrarea în prevederile documentelor strategice
sectoriale
1.4. Preluarea prevederilor privind dezvoltarea economică,
socială și de cadru natural din documentele de planificare
ale UAT
2. Analiza situației existente
2.1. Contextul socio-economic cu identificarea densităților de

populație și a activităților economice
2.2. Rețeaua majoră de circulații
2.3. Transport public
2.4. Transport de marfă
2.5. Mijloace alternative de mobilitate (Deplasări cu bicicleta,
mersul pe jos și persoane cu mobilitate redusă)
2.6. Managementul traficului (Staționarea, siguranța în trafic,
sisteme inteligente de transport, signalistică)
2.7. Identificarea zonelor cu nivel ridicat de complexitate
(zone centrale protejate, zone logistice, poli ocazionali
de atracție/generare de trafic, zone intermodale-gări,
aerogări, etc.)
3. Evaluarea impactului actual a mobilității
3.1. Impactul asupra elementelor de mediu

3.2. Siguranța în trafic și impactul asupra cadrului social
3.3. Nivel de accesibilitate si tendințe de dezvoltare
3.4. Capacitate de transport
4. Dezvoltarea și calibrarea modelului de transport urban multimodal
4.1. Generare și atragere deplasări

4.2. Distribuție între zone
4.3. Distribuție între modurile de transport
4.4. Afectare pe rețea
5. Evaluarea impactului actual a mobilității
5.1. Impactul asupra elementelor de mediu

5.2. Siguranța în trafic și impactul asupra cadrului social
5.3. Nivel de accesibilitate și tendințe de dezvoltare
5.4. Capacitate de transport
37
locală
PARTEA 2
6. Obiective și direcții de acțiune
6.1. La scara periurbană/metropolitană

6.2. La scara localităților
6.3. La nivelul cartierelor/zonelor cu nivel ridicat de
complexitate
7. Scenarii de mobilitate pe baza modelului de trafic
7.1. Scenariu de mobilitate la scara periurbană/metropolitană

7.2. Scenariu de mobilitate la scara localității
7.3. Scenariu de mobilitate la nivelul cartierelor/ariilor cu
nivel ridicat de complexitate
PARTEA 3
8. Planul de acțiune
a) Intervenții majore asupra infrastructurii de circulații

b) Transport public
c) Transport de marfă
d) Mijloace alternative de mobilitate (deplasări cu bicicleta,
mersul pe jos și persoane cu mobilitate redusă)
e) Managementul traficului (staționarea, siguranța în trafic,
sisteme inteligente de transport, signalistică)
f) Zonele cu nivel ridicat de complexitate (zone centrale
protejate, zone logistice, poli ocazionali de atracție/generare
de trafic, zone intermodale-gări, aerogări, etc.)
g) Structura intermodală și operațiuni urbanistice necesare
9. Monitorizarea implementării Planului de Mobilitate Urbană”67
67Norme la legea 350/2011 în lucu la MDRAP- CAPITOLUL III Planul de mobilitate urbană-Art.16
38
locală
4.3. Mediul în contextul politicii urbane integrate
În conformitate cu PAM 7 (Program general al Uniunii de acțiune pentru mediu până în

2020), unul dintre obiectivele prioritare este ameliorarea sustenabilității orașelor, iar
aceasta necesită o coordonare eficace și eficientă între diferitele niveluri ale
administrației și dincolo de limitele administrative, precum și o implicare sistematică a
autorităților regionale și locale în planificarea, formularea și elaborarea politicilor care
au impact asupra calității mediului urban68.
Pentru sporirea sustenabilității orașelor, este necesar, în special:

„- să se convină asupra unui set de criterii de evaluare a performanței de mediu a
orașelor, ținând seama de impactul economic, social și teritorial;
- să se asigure informarea orașelor cu privire la finanțarea măsurilor de
ameliorare a sustenabilității urbane precum și îmbunătățirea accesului lor la
această finanțare;
- să se realizeze un schimb de bune practici între orașe la nivelul Uniunii și la
nivel internațional cu privire la dezvoltarea urbană inovatoare și sustenabilă;
- în contextul inițiativelor în curs de desfășurare și în cadrul rețelelor Uniunii, să
se dezvolte și să se promoveze o înțelegere comună a modului în care trebuie să
se contribuie la medii urbane mai bune, cu accent pe integrarea planificării
urbane cu obiectivele legate de eficiența utilizării resurselor, economia
inovatoare sigură și durabilă, cu emisii reduse de carbon, utilizarea durabilă a
terenurilor urbane, mobilitatea urbană durabilă, gestionarea și păstrarea
biodiversității urbane, rezistența ecosistemului, gestionarea apei, sănătatea
umană, participarea publică în procesul decizional și educația și conștientizarea
cu privire la mediu”69
De asemenea, în cadrul Agendei Teritoriale a Uniunii Europene 2020 (spre o

Europă inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii, compusă din regiuni diverse), din
2011, una dintre cele șase priorități teritoriale pentru dezvoltare face referire la
„gestionarea şi conectarea valorilor ecologice, peisagistice şi culturale ale regiunilor, fiind
sprijinită protecția, reabilitarea şi utilizarea patrimoniului printr‐o abordare teritorială
70”.
În consecință, la nivelul instituțiilor UE se constată o preocupare pentru protejarea și

respectarea mediului și pentru elaborarea unor politici și strategii de dezvoltare
teritorială în concordanță cu principiile și obiectivele acestuia.
În același timp, prin însăși natura sa, mediul transcende politicul, juridicul și granițele
trasate de oameni. „Prin urmare, cooperarea transfrontalieră dintre statele membre și
dintre UE și restul lumii este esențială dacă dorim să facem față provocărilor care ne
afectează pe toți, de la secetă și inundații la poluare și amenințări la adresa bogatei
biodiversități a Europei. Obiectivul fundamental este acela de a îmbunătăți calitatea
mediului, de a proteja sănătatea oamenilor, de a utiliza prudent și rațional resursele
naturale, de a promova măsuri la nivel internațional cu scopul de a aborda problemele
globale sau regionale legate de mediu.”71
68http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF
69http://eur-lex.europa.eu/legalcontent/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32013D1386&from=EN
70http://www.minind.ro/cctc_2014_2020/dse/Agenda_teritoriala_a_UE_2020.pdf.
71http://europa.eu/pol/pdf/flipbook/ro/environment_ro.pdf.
39
locală
Acesta este cu atât mai important cu cât presiunea antropică asupra planetei a ajuns să
fie din ce în ce mai ridicată. În consecință, în secolul al XX‑lea, utilizarea combustibililor
fosili s-a multiplicat de 12 ori, iar extracția de resurse naturale a sporit de 34 de ori.
Cererea de produse alimentare, de hrană pentru animale și de fibre ar putea crește cu 70
% până în 2050.72 Presiunea pe care omenirea o exercită asupra biosferei, în funcție de
suprafața productivă (teren şi luciu de apă) a planetei, necesară pentru furnizarea
resurselor naturale pe care le consumă şi pentru neutralizarea deșeurilor pe care le
generează locuitorii poate fi cuantificată sintetic printr-un indicator, denumit amprenta
ecologică (Ecological Footprint).73
Aceasta se calculează prin raportarea consumului uman de resurse naturale la

capacitatea pământului de a le regenera şi se exprimă în hectare globale (hag). Astăzi,
umanitatea foloseşte echivalentul a 1.3 planete pentru a furniza resursele de care avem
nevoie şi a absorbi deşeurile pe care le producem. Aceasta înseamnă că acum, Pământul
are nevoie de 1 an şi 4 luni pentru a regenera ce folosim noi într-un an. Scenariile
moderate ale Naţiunilor Unite arată că dacă păstrăm aceeași rată de consum şi creștere a
populației, până în 2035 vom avea nevoie de 2 planete pentru a ne face față.74
Fig. 2 - Amprenta ecologică și scenarii posibile de evoluție ale acesteia

Sursa: Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, Agenția Națională pentru Protecția Mediului,
2014, Raport național privind starea mediului – 2013
În conformitate cu politicile UE, dezvoltarea unor orașe durabile reprezintă un obiectiv

considerat prioritar, având în vedere că se estimează o creștere considerabilă a
numărului populației ce va locui în zonele urbane, precum și în cele periurban. Pentru
aceasta sunt necesare o serie de acțiuni, precum reducerea poluării aerului și a apelor,
management integrat al deșeurilor, utilizarea de resurse regenerabile, etc.
Apa reprezintă o resursă naturală regenerabilă, vulnerabilă, fiind un factor determinant

în menținerea echilibrului ecologic. Poluarea apei reprezintă orice alterare fizică,
chimică, biologică sau bacteriologică a apei, peste o limită admisibilă, inclusiv depășirea
nivelului natural de radioactivitate produsă direct sau indirect de activitățile umane,
72http://europa.eu/pol/pdf/flipbook/ro/environment_ro.pdf.
73 http://d2ouvy59p0dg6k.cloudfront.net/downloads/wwf_lpr2014_low_res_for_web.pdf WWF - Living Planet
Report 2014 pag. 136
74 http://d2ouvy59p0dg6k.cloudfront.net/downloads/wwf_lpr2014_low_res_for_web.pdf WWF - Living Planet
Report 2014 pag. 148
40
locală
care o fac improprie pentru folosirea normală, în scopurile în care această folosire era
posibilă înainte de a interveni alterarea (Legea Apelor nr. 107/1996).75
Calitatea apei poate avea un impact semnificativ asupra sănătății

locuitorilor, astfel că gestionarea adecvată a acesteia reprezintă o
cerință esențială pentru construirea unor comunități durabile
La nivelul UE, pentru protecția resurselor de apă a fost prevăzută Directiva Cadru
pentru Apă 2000/60/EC (European Commission, Directorate-General for the
Environment, 2010), cu modificări ulterioare. Această directivă stabilește un cadru
comun pentru protecția și gestionarea apei, având drept obiectiv protejarea și
restabilirea ecosistemelor acvatice, precum și garantarea utilizării durabile a apei pe
termen lung pentru persoanele fizice, pentru întreprinderi și pentru mediul natural76.
În același timp, foarte importantă este și directiva privind tratarea apelor urbane
reziduale (91/271/EEC), prin intermediul căreia se solicită așezărilor urbane cu o
populație de peste 2000 de locuitori să aibă sisteme de colectare și să trateze apele
uzate în raport de anumite standarde minime înainte de evacuarea acestora în mediul
înconjurător. Deși este cea mai costisitoare cerință de mediu a UE, se constată reduceri
semnificative ale poluării77. Obiectivul acesteia este de a proteja mediul înconjurător de
efectele negative ale evacuărilor de ape urbane reziduale din zonele de locuit (orașe) și
de ape uzate industriale biodegradabile din sectorul agroalimentar (de exemplu,
industria de prelucrare a laptelui, industria cărnii, fabrici de bere etc.)78.
O altă prioritate cheie a UE este calitatea aerului, întrucât poluarea acestuia afectează în
mod grav sănătatea populației, dăunează ecosistemelor și cauzează deteriorarea
monumentelor și a clădirilor79. Prin poluarea aerului se înțelege prezența în atmosferă a
unor substanțe străine de compoziția normală a acestuia, care în funcție de concentrație
și timpul de acțiune provoacă tulburări în echilibrul natural, afectând sănătatea şi
confortul omului sau mediul de viață al florei şi faunei. Sursele de poluare reprezintă
locul de producere şi de evacuare în mediul înconjurător a unor emisii poluante. După
natura poluanților, emisiile poluante pot fi sub formă de pulberi şi gaze, emisii
radioactive şi emisii sonore80 .
La nivelul UE, se consideră că există o îmbunătățire a calității mediului în ultimele

decenii, însă poluarea atmosferică rămâne principalul factor de mediu cauzator de boli
care pot fi prevenite și de mortalitate prematură și are în continuare efecte negative
importante asupra unei mari părți a mediului natural european81.
În acest context, se constată o preocupare pentru politici și măsuri concrete care să
conducă la scăderea emisiilor care determină degradarea mediului.
În prezent, Programul Aer curat pentru Europa care include Directiva 2008/50/EC,
referitoare la „Un aer mai curat pentru Europa” (CAFÉ) constituie cadrul politic pentru
75 Munteanu C., Dumitraşcu M., Iliuţă R.A., - „Ecologie şi protecţia calităţii mediului”, 2011
76 http://eur-lex.europa.eu/legal content/RO/TXT/HTML/?uri=URISERV:l28002b&from=RO
77 European Commission, Directorate-General for the Environment, 2010
78 http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52013DC0574&from=EN
81 http://ec.europa.eu/transparency/regdoc/rep/1/2013/RO/1-2013-918-RO-F1-1.pdf
41
locală
atingerea unor niveluri sigure de calitate a aerului pentru toți cetățenii82. Acestea
prevăd, printre altele, necesitatea evaluării calității aerului ținând cont de densitatea
populației și de criterii de expunere.
Fig. 3 - Efectul de seră- Ecologie şi protecția calității mediului/ Constantin Munteanu, Mioara
Dumitrașcu, Romeo-Alexandru Iliuță, București : Editura Balneară, 2011
Colectarea și eliminarea deșeurilor solide reprezintă o provocare, întrucât în fiecare

an, fiecare din cei 500 milioane locuitori din Uniunea Europeană aruncă peste o
jumătate de tonă de deșeuri83.
Producția de deșeuri cauzează efecte majore asupra mediului, iar diferitele modalități de
gestiune implică un impact diferențiat, precum:
- gropile de gunoi care pot cauza contaminarea solului și a apelor subterane,
dacă nu sunt gestionate în mod corespunzător;
- gropile de gunoi ocupă un spațiu considerabil cu efect asupra utilizării
terenurilor și a peisajului;
- incinerarea deșeurilor, nerealizată corespunzător, conduce la emisii de
substanțe toxice în atmosferă și la producerea de cantități mari de cenușă
contaminată;
- reciclarea este cea mai puțin dăunătoare manieră de a scăpa de deșeuri întrucât
are puține efecte asupra mediului și în plus economisește energie și resurse84.
Ca urmare, proiectarea depozitelor trebuie să țină cont de categoria şi cantitatea de
deșeuri ce vor fi depozitate, de caracteristicile spațiului şi de posibilitățile de
reconstrucție şi utilizare a terenurilor pe care au fost amplasate depozitele. Alegerea
amplasării depozitelor se face pe baza unei analize ce cuprinde: criterii geologice,
pedologice şi hidrogeologice, climatice, economice şi unele criterii suplimentare,
importante din punct de vedere al reducerii impactului asupra mediului85. Însă,
depozitarea pe sol este prevăzută doar ca ultimă alternativă, atunci când deșeurile nu
mai pot fi reutilizate sau reciclate86.

83 European Commission, Directorate General for Regional Policy, 2010
84 Richelsen A., Søhuus P.M., Urban Sustainability, Learning from the best, ed., 2011
86 European Commission, Directorate General for Regional Policy, 2010
42
locală
La nivel european, managementul deșeurilor este abordat în cadrul Directivei

2008/98/CE privind deșeurile care stabilește măsuri în vederea protecției mediului și a
sănătății populației prin prevenirea sau reducerea efectelor adverse generate de
generarea și gestionarea deșeurilor și prin reducerea efectelor generale ale folosirii
resurselor și creșterea eficienței folosirii acestora87 . În cadrul acesteia, articolul 4
prevede ierarhia deșeurilor, care stabilește o ordine a priorităților în cadrul legislației și
a politicii în materie de prevenire a generării și gestionare a deșeurilor:
 „prevenirea;
 pregătirea pentru reutilizare;
 reciclarea;
 alte operațiuni de valorificare, de exemplu valorificarea
energetică;
 eliminarea”88.
În prezent, în condițiile extinderii urbane haotice, o altă temă vizează

utilizarea durabilă a terenurilor. În acest sens, la nivelul documentelor
europene referitoare la dezvoltarea teritorială sunt promovate
parteneriatele urban-rural pentru o gestiune integrată a unor probleme
comune.
Cele mai importante consecințe negative ale extinderii urbane haotice (urban sprawl)
sunt:
“- consumul de teren, pierderea de suprafețe agricole cu o productivitate
ridicată;
- distrugerea biotopurilor și fragmentarea structurii peisajelor și a
ecosistemelor;
- mai puțin spațiu deschis, o distanță mai mare către ariile recreaționale
atractive și un stil de viață nesănătos;
- creșterea dependenței de autoturisme individuale, congestionarea traficului,
timp mai mare pentru navetă, emisii de gaze, poluarea aerului; - degradarea
zonelor din orașe, segregare socială și decalaje mai mari între zonele bogate și
cele sărace”89.
În contextul dezvoltării, mediul reprezintă componenta suport pentru toate

activitățile umane, ceea ce, mai ales în condițiile creșterii populației, reclamă
necesitatea unor strategii și măsuri de conservare și îmbunătățire a stării
acestuia.
Ca urmare, provocarea este aceea de a integra principiile dezvoltării durabile

în politicile și documentele elaborate, prin luarea în considerare a limitărilor
și restricțiilor impuse în dezvoltare de obiectivele induse de protecția
mediului.
87 http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF
88 http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF
89 Nilsson K., coord., Peri-urban land use relationships –Plurel project. Strategies and sustainability assessment tools for
urban-rural linkages, Publishable final activity report, 2011
43
locală
5
Concluzii
La nivelul Uniunii Europene și, transferat la nivelul fiecărei țări membre,

economia urbană acoperă problematici diferite cum ar fi: competitivitatea
urbană, finanțele urbane și finanțarea proiectelor, managementul și finanțarea
infrastructurilor urbane, politicile socio-economice privind locuirea,
managementul și utilizarea terenurilor.
Cunoașterea acestor tematici, precum și abordarea lor în mod integrat, conduc la

un management corect din partea autorităților locale a proiectelor de dezvoltare
și, implicit, la dezvoltarea localităților și la bunăstarea locuitorilor lor. Creșterea
economică, realizată prin concentrarea resurselor economice, dar și a implicării
capitalului uman, are o influență importantă asupra dezvoltării mediului urban,
dar și asupra mediului rural din proximitate.
Programele europene din exercițiul financiar 2014-2020 se sprijină în bună

măsură pe conceptul de planificare strategică teritorială, în condițiile unei
dezvoltări socio-economice echilibrate care are ca finalitate și consolidarea
rolului orașelor în întregul proces de dezvoltare durabilă. În acest sens,
documentele strategice programatice din România abordează problematici
interdependente în care locația activităților economice este pusă în relație cu
dinamica populației, dar și cu dinamica sistemului de așezări și cu mediul
înconjurător.
Eliminarea sărăciei, promovarea accesului pe piața muncii, educație și formare,

combaterea excluziunii sociale și a discriminării sunt doar câteva din obiectivele
din cadrul politicilor sociale ale Uniunii Europene. Nevoia de asigurare de șanse
și de aspirație la viața publică reprezintă un deziderat al grupurilor
dezavantajate, care prin procesul de incluziune socială acced spre oportunitățile
și resursele necesare în vederea utilizării pe deplin a unei vieți cu un nivel
standard dezirabil în societate.
Necesitatea implicării comunității în practicile elaborării de politici urbane

integrate ia în considerare procesul de asigurare a egalității de șanse și de
întărire a capacității de incluziune atât prin raportarea la mediul social și la
nevoile grupurilor vulnerabile la nivel social, cât prin dezideratul de a putea
participa activ la planificarea, implementarea şi monitorizarea dezvoltării locale.
Prin conceptul de economie socială înțelegem acele entități care au un scop

social, concomitent cu cel economic și vizează rezolvarea problemelor sociale cu
care se confruntă membrii comunității. Astfel, instituțiile de economie socială
contribuie la diversificarea activității sociale și contribuie la producerea de
buniri sau servicii pentru comunitate, care nu sunt acoperite de instituțiile
44
locală
publice sau private.
Pe termen lung, întreprinderile de economie socială oferă soluții viabilela

problema excluziunii sociale deoarece: permit inserția profesională a celor aflați
în situații de risc, acoperă nevoi existene în comunitate, implică toți actorii
interesați în procesul de luare a deciziilor, facilitează calificarea la locul de
muncă, utilizează resurse locale, stimuleazp educația și participarea comunitară
și contribuie la reducerea sărăciei.
Folosirea resurselor locale și încurajarea participării active a membrilor în

beneficiul comunității au ca efect stimularea dezvoltării capitalului social și pot
avea un impact semnificativ asupra procesului de dezvoltare locală și a
bunăstării comunității.
45
locală
6
Bibliografie
1. Bănacu Cristian Silviu - Managementul și gestiunea proiectelor de investiții, Ed. Tribuna

Economică, București, 2012
2. MDRAP, Ghid metodologic pentru elaborarea de parteneriate public‑privat, 2015
3. MDRAP, Metodologie de intervenție privind regenerarea urbană pentru anumite tipuri de
teritorii, 2015
4. MDRAP, Ghid privind dezvoltarea și implementarea de politici urbane integrate și Studii de
caz, 2015
5. MDRAP, Management financiar – Suport de curs, București, 2015
6. Documente preliminare elaborării SDTR, 2013 (prelucrare după Banca Mondială)
7. AMPODCA – Manual de implementare a proiectelor finanțate din PODCA, 2015
8. Cruceru Popescu Anca- Managementul financiar al firmei. Bucuresti, 2006
9. Campeanu Emilia, Politici și tehnici bugetare. Editura ASE din Bucuresti. 2011
10. http://mmediu.ro/file/metodologie_programare_bugetara.pdf
11. Mladen Luise, Manolescu Gheorghe - Sistemul bugetar și trezoreria publică din România.
Ed. Universitară, București, 2012.
12. Radu Victor, Ioniţă Ion, Ciocoiu Nadia Carmen, Bănacu Silviu Cristian, Dobrea Răzvan
Cătălin, Curteanu Doru – Managementul proiectelor. Editura Universitară, Bucureşti,
2008, ISBN 978-973-749-327-9
13. Management pe bugete- Manualul participantului –formatori: M Constantin, M. Tulea,
Bucuresti, feb 2012
14. Strategii de finantare a proiectelor, Dobrea Catalin, Conf. Univ. dr. ASE din Bucuresti
15. http://www.anrmap.ro/legislatie/ordonanta-de-urgenta-nr-342006-versiune-vigoare-
forme-precedente-si-acte-normative-de-mod.
16. http://www.anrmap.ro/legislatie/hotararea-guvernului-nr-712007-pentru-aprobarea-
normelor-de-aplica-re-Prevederilor-referit.
17. http://www.anrmap.ro/legislatie/hotarare-pentru-modificarea-si-completarea-hg-nr-
9252006-pentru-aprobarea-normelor-de-a-0.
18. http://www.anrmap.ro/legislatie/hotarare-nr-1660-din-22-noiembrie-2006-pentru-
aprobarea-normelor-de-aplicare- prevederilor.
19. http://www.anrmap.ro/legislatie/ordin-nr-107-din-6-iulie-2009-pentru-aprobarea-
regulamentului-privind-supravegherea-modul
20. http://www.anrmap.ro/legislatie/ordin-nr1517-din-27-mai-2009-privind-aprobarea-
ghidului-pentru-implementarea-proiectelor-.
21. http://legeaz.net/legea‑178‑2010‑parteneriatului/.
46
locală
22. http://legeaz.net/text‑integral/oug‑39‑2011‑modificare‑completare‑lege‑parteneriat
‑public‑privat.
23. Lege privind economia socială - Art. 3, Cap. 1
24. http://www.senat.ro/Legis%5CPDF%5C2011%5C11L322EM.pdf.
25. http://www.fonduri-ue.ro/res/filepicker_users/cd25a597fd-62/2014-
2020/po/Prezentare.POIM.2014-2020.pdf
26. URBACT (2006), Public Private Partnerships in urban regeneration A guide to
opportunities and practice.
27. Cace, Sorin; Arpinte, Daniel; Scoican, Nicoleta Andreia (coord.)(2010). Social Economy in
Romania. Two regional profiles. Bucureşti: Ed. Expert
28. Lege privind Economia socială, disponibilă la:
29. http://www.mmuncii.ro/pub/img/site/files/7266415e87e0bfbfea56ba7e6b396dca.pdf
30. http://www.ies.org.ro/unitatile-protejate
31. http://www.eib.org/epec/
32. www.dezvoltareurbanaintegrata.ro/
33. Berghman, J. (1996). Excluziunea socială în Europa: Contextul politic şi cadrul analitic, în
Graham Room, editor, 1996
34. Zamfir, Cătălin(2005). Studiu introductiv, în Calitatea vieţii în România, Mărginean, Ioan,
Ana Bălaşa (coord.) Bucureşti: Editura Expert
35. Zamfir, Cătălin.(1993) Calitatea vieţii, în Dicţionar de sociologie, Zamfir,C.; Vlăsceanu, L.
(coord.) Bucureşti: Ed. Babel
36. *** (2004) Indicatorii de incluziune/excluziune socială, Raport elaborat la cererea
Comisiei Naţionale Anti-Sărăcie şi Promovare a Incluziunii sociale de către Institutul
Naţional de Statistică şi Universitatea Bucureşti, în cadrul proiectului “Analiza
indicatorilor de incluziune/ excluziune socială”, Ivan-Ungureanu, Clementina (coord.)
37. Legea asistenței sociale, disponibilă la:
38. http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Legislatie/LEGI/L292-
2011.pdf
39. http://europa.eu/scadplus/leg/en/s02312.htm
40. www.revista-achizitii.ro/.../realizarea-proiectelor-regim-de-parteneriat
41. Legea nr. 72/1996 privind finanţele publice in vigoare de la 17.07.1996 până la
01.01.2003, fiind abrogat(ă) prin Legea nr. 500/2002 și înlocuit(ă) de Legea nr.
500/2002, înlocuit(ă) parţial de Legea nr. 189/1998
47
locală
Anexa 1
Glosar de termeni *
*Termenii au fost preluaţi de pe : http://www.posmediu.ro/Glosar(621).html)
Analiza cost-beneficiu - Evaluarea operaţiunii publice sau private pentru a stabili dacă, sau în
ce măsură, aceasta merită să fie dezvoltată, pentru că aduce beneficii publice sau sociale.
Analiza cost-beneficiu diferă de analiza financiară prin faptul că are în vedere toate câştigurile
potenţiale (beneficiile) şi pierderile (costurile), indiferent la cine se acumulează. Rezultatele se
pot exprima în diverse moduri, inclusiv rata internă a rentabilităţii, valoarea netă actualizată şi
raportul cost-beneficiu.
Analiza economică - Descrierea impactului economic în termeni cantitativi. Descrierea

beneficiilor economice şi de natură socială, de mediu sau sănătate generate de proiect şi a
beneficiarilor proiectului. Dacă este posibilă cuantificarea tuturor costurilor relevante, atunci
rezultatele analizei se prezintă cu utilizarea indicatorilor acceptaţi precum rata venitului
economic intern , valoarea netă prezentă şi raportul cost-beneficiu.
Analiza financiară - Reflectă viabilitatea financiară a proiectului, capacitatea de generare a

veniturilor şi nevoia de asistenţă a granturilor. Analiza trebuie să demonstreze capacitatea de
suportabilitate a proiectului prin determinarea veniturilor şi costurilor acestuia, indicatorii
financiari precum valoarea actuală netă şi rata internă de rentabilitate.
Analiza instituţională - Are rolul de a asigura că mecanismul instituţional în vigoare este

adecvat pentru implementarea proiectului şi pentru operarea corespunzatoare a
infrastructurii ce urmează a se realiza cu fonduri europene ; O atenţie deosebită trebuie
acordată definirii structurilor de cooperare între autorităţile locale în scopul pregătirii şi
implementării proiectului.
Audit public intern - Activitatea funcţional independentă şi obiectivă, care dă asigurări şi

consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor şi cheltuielilor publice,
perfecţionând activităţile entităţii publice; ajută entitatea publică să îşi îndeplinească
obiectivele printr-o abordare sistematică şi metodică, care evaluează şi îmbunătăţeşte eficienţa
şi eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului şi a proceselor
de administrare.
Autoritate de certificare şi plată - Structura organizatorică în cadrul Ministerului Economiei

si Finanţelor, responsabilă de certificarea sumelor cuprinse în declaraţiile de cheltuieli
transmise la Comisia Europeană şi pentru primirea fondurilor transferate României din Fondul
European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune şi
asigurarea transferului acestora către beneficiari, precum şi a sumelor de prefinanţare şi
cofinanţare aferente acestora din fonduri alocate de la bugetul de stat.
Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice

(ANRMAP) - Instituţie publică subordonată Guvernului care elaborează strategia privind
achiziţiile publice şi asigură coerenţa acesteia cu acquis-ul comunitar. ANRMAP monitorizează
48
locală
şi evaluează modul de atribuire a contractelor de achiziţii publice şi instruieşte personalul

implicat în activităţi de achiziţii publice.
Banca Centrala Europeana (BCE) - Misiunea băncii este să administreze moneda euro –
moneda unică a UE şi să păstreze stabilitatea preţurilor pentru cele peste două treimi din
cetăţenii UE care utilizează moneda euro. BCE este responsabilă şi pentru crearea şi
implementarea politicii monetare în zona euro.
Banca Europeana de Investitii (BEI)- Este o institutie a Uniunii Europene cu atribuţia de a

favoriza prin acordarea de împrumuturi pentru investiţii, dezvoltarea, integrarea şi
cooperarea economică.
Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) - A fost înfiinţată în 1991,

pentru sprijinirea procesului de tranziţie la economia de piaţă şi pentru promovarea
iniţiativelor de afaceri în ţările Europei Centrale şi de Sud, precum şi în fostele state membre
ale URSS care respectă principiile democraţiei, pluralismului politic şi economiei de piaţă.
Banca Internaţională pentru Reconstructie şi Dezvoltare (BIRD) - Este instituţia

financiară internaţională cunoscută şi sub denumirea de Banca Mondială. Reprezintă una
dintre cele mai mari surse de finanţare şi de asistenţă pentru ţările aflate în tranziţie şi
dezvoltare. Scopul ei principal este ajutorarea celor mai sărace populaţii şi state, folosindu-şi
resursele financiare şi umane, precum şi experienţa bogată, pentru a reduce sărăcia din ţările
în curs de dezvoltare, crescând nivelul creşterii economice şi îmbunătăţind nivelul de trai.
Cadrul Naţional Strategic de Referinţă - Este un document bazat pe Planul Naţional de

Dezvoltare şi elaborat pe o perioada de 7 ani (2007-2013) în scopul indeplinirii Obiectivului
”Convergenţă” din cadrul Politicii de Coeziune Economică şi Socială a Uniunii Europene. A fost
aprobat de Comisia Europeană, negociat în prealabil cu România, ca stat membru, în urma
evaluării Planului National de dezvoltare. CNSR conţine contribuţia din instrumentele
structurale şi celelalte resurse financiare pentru realizarea priorităţilor şi măsurilor conţinute
în Planul National de Dezvoltare. Prevederile acestui document se implementează prin
intermediul programelor operationale (Hotararea de Guvern nr. 497 din 2004 cu modificarile
si completarile ulterioare)
Capacitate administrativă - Abilităţile şi competenţele unei organizaţii de a implementa un

proiect, respectând cerinţele de gestionare a Instrumentelor Structurale. Capacitatea
administrativă se referă atât la beneficiarii finanţărilor, cât şi la autorităţile de management
pentru programele operaţionale. Astfel, un beneficiar de fonduri nerambursabile trebuie să
demonstreze că deţine capacitatea necesară de a susţine şi implementa proiectul propus.
Capacitatea sa este dată în principal de personal şi instruirea acestuia, precum şi de asigurarea
co-finanţării. În mod similar, autorităţile de management care se ocupă de gestionarea
programelor operaţionale trebuie să aibă capacitatea administrativă de a implementa aceste
programe în mod eficient.
Cerere de pre-finanţare - Solicitarea transmisă de beneficiar Autorităţii de Management sau

Organismului Intermediar pentru efectuarea unei plăţi în condiţiile legale de acordare a pre-
finanţării.
Cerere de finanţare - Formularul completat de către solicitant, în vederea obţinerii finanţării

printr-un Program Operaţional. Cererea de finanţare include formularul cererii de finantare şi
o serie de anexe pe care solicitantul le expediază instituţiei finanţatoare în scopul obţinerii
unei finanţări. Principalul scop al Cererii de finantare este de a rezuma informaţiile incluse în
celelalte anexe.
Cererea de plată- Cererea pe care o face autoritatea de certificare către Comisia Europeană
pentru plăţile intermediare de fonduri pentru programul operaţional, cu scopul de a obţine
rambursarea cheltuielilor eligibile certificate. Fiecare cerere de plată trebuie însoţită de o
declaraţie de cheltuieli certificată; de obicei, autoritatea de certificare transmite astfel de cereri
49
locală
de trei ori pe an. Comisia face plăţi într-un anumit an numai cu condiţia ca data ultimă de
depunere a cererii de plată să fie 31 octombrie al acelui an. Comisia poate suspenda plata dacă
autoritatea de management nu a depus ultimul raport anual de implementare.
Cerere de rambursare - Este declaraţia beneficiarului privind cheltuielile eligibile efectuate

pentru o operaţiune/proiect într-o perioadă dată de timp. Cererea de rambursare a
cheltuielilor efectuate este însoţită de un raport despre activităţile derulate în cadrul
proiectului/operaţiunii (raport de progres). Programul trimiterii solicitărilor de către
beneficiar este stabilit prin contract – în mod obişnuit este lunar, dar poate fi şi mai des dacă
este necesar (de exemplu, în cazuri de proximitate faţa de ţinta N+3/N+2).
Cheltuieli eligibile - Cheltuieli realizate de către un Beneficiar, aferente proiectelor finanţate

în cadrul programelor operaţionale, care pot fi finanţate atât din Instrumente Structurale, cât
şi din bugetul de stat şi/sau contributia proprie a Beneficiarului (Ordonanta nr. 29 din 2006,
art. 1 alin. (2) lit. m).
Cheltuieli neeligibile - Cheltuieli inerente realizării proiectelor finanţate din Instrumentele

Structurale în cadrul programelor operaţionale, care nu pot fi finanţate din Instrumentele
Structurale, conform reglementărilor comunitare şi naţionale (Ordonanţa nr. 29 din 2006, art.
1 alin. (2) lit. n).
Cofinanţare - Sumele alocate din fonduri publice pentru finanţarea cheltuielilor eligibile
aferente unui program, proiect, subproiect, obiectiv şi altele asemenea.
Comitetul Economic şi Social European (CESE) - Organ consultativ care le furnizează

reprezentanţilor grupurilor de interese din Europa, precum organizaţiile patronale şi
sindicatele şi altor organisme ale „societăţii civile organizate”, precum asociaţiile de
consumatori, o platformă formală pentru exprimarea punctelor lor de vedere asupra
problemelor UE. Avizele Comitetului sunt transmise instituţiilor de talie mai mare – Consiliul,
Comisia şi Parlamentul European.
Comitet Regional de Evaluare Strategică şi Corelare (CRESC) - Organismul regional, fără

personalitate juridică, constituit în scopul evaluării gradului în care proiectele finanţabile în
cadrul POR 2007 – 2013 pot contribui la atingerea obiectivelor strategiilor de dezvoltare a
regiunilor, precum şi a corelării la nivel regional a proiectelor finanţabile din fonduri publice.
(Hotărârea de Guvern nr. 764/2007 privind aprobarea constituirii comitetelor regionale de
evaluare strategică şi corelare şi a Regulamentului-cadru de organizare şi functionare a
acestora).
Contract de achiziţie publică - Contractul care include şi categoria contractului sectorial, cu

titlu oneros, încheiat în scris între una sau mai multe autorităţi contractante, pe de o parte şi
unul sau mai mulţi operatori economici, pe de altă parte, având ca obiect execuţia de lucrări,
furnizarea de produse sau prestarea de servicii.
Contract de delegare de gestiune a unui serviciu - Contract prin care o unitate

administrativ-teritorială sau o asociaţie de dezvoltare comunitară atribuie ori încredinţează
unuia sau mai multor operatori titulari de licenţă gestiunea unui serviciu de utilităţi publice
sau activităţi din sfera serviciilor de utilităţi publice a cărui răspundere o are, precum şi
exploatarea sistemului de utilităţi publice aferent. Delegarea gestiunii poate fi efectuată şi de
asociaţia de dezvoltare intercomunitară, pe seama şi în numele unităţilor administrativ-
teritoriale membre, în baza unui mandat imperativ acordat de acestea.
Criterii de eligibilitate - Condiţii obligatorii care trebuie sa fie îndeplinite de către potenţialul
beneficiar la întocmirea proiectului pentru a putea fi selectat în vederea acordării fondurilor
nerambursabile.
Criterii de selecţie a proiectelor - Criteriile de selecţie sunt definite şi utilizate pentru

stabilirea proiectelor care pot primi finanţare. Acestea vizează calitatea şi maturitatea
50
locală
proiectului, măsura în care proiectul contribuie la atingerea obiectivelor unui program sau ale
unei strategii, capacitatea operaţională a solicitantului, sustenabilitatea proiectului. Criteriile
de selecţie a proiectelor trebuie aprobate de Comitetul de Monitorizare a Programului
Operaţional înainte de a fi utilizate.
Documentaţie de atribuire - Documentaţia ce cuprinde toate informaţiile legate de obiectul

contractului de achiziţie publică şi de procedura de atribuire a acestuia, inclusiv caietul de
sarcini sau, după caz, documentaţia descriptivă.
Documentul Cadru de Implementare - Documentul elaborat de Autoritatea de Management

şi aprobat prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului coordonator al
autorităţii de management, prin care sunt stabilite detalii de implementare a strategiei definite
prin programul operaţional.
Durata de implementare a proiectului - Perioada cuprinsă între data semnării contractului

de finanţare şi data transmiterii de către Beneficiar a ultimei cereri de rambursare catre
Organismul Intermediar/Autoritatea de Management.
Evaluare - Proces care permite analizarea, în mod independent, a beneficiilor unei intervenţii
finanţate din fonduri publice, prin raportarea la anumite criterii, precum: impactul
programelor finanţate, eficienţa şi eficacitatea lor, relevanţa continuă pentru nevoile
beneficiarilor, aşa cum au fost acestea identificate în etapa de programare. Evaluarea este
definită de Comisia Europeană ca fiind „o analiză independentă a unei intervenţii, în funcţie de
rezultatele, impactul şi nevoile pe care respectiva intervenţie intenţionează să le satisfacă”
(sursa - Comisia Europeană).
Finanţare dublă - Această sintagmă se referă la finanţarea unei activităţi de două ori, din două
surse diferite. Dacă un solicitant încearcă să obţină finanţare pentru activităţi susţinute deja de
o altă sursă, există riscul dublei finanţări. Elementele dublei finanţări ale unei operaţiuni nu
sunt eligibile şi deci nu vor fi rambursate.
Finantare publică - Finanţare din fonduri publice. Conform Legii nr. 500 din 2002 privind
finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, fondurile publice reprezintă
sumele alocate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor
speciale, bugetul trezoreriei statului, bugetele instituţiilor publice autonome, bugetele
instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor
sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale, după caz, bugetele instituţiilor publice finanţate
integral din venituri proprii, bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau
garantate de stat şi ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice;
bugetul fondurilor externe nerambursabile.
Fondurile comunitare - Sume provenite din asistenţa financiară nerambursabilă acordată

României de Comunitatea. Europeană.
Fondul de Coeziune - Instrumentul financiar destinat finanrii proiectelor privind protecţia

mediului şi reţelelor europene de transport.
Fondurile structurale - Instrumente financiare prin care Uniunea Europeană acţionează

pentru eliminarea disparităţilor economice şi sociale între regiuni, în scopul realizării coeziunii
economice şi sociale:
a) Fondul European pentru Dezvoltare Regională este fondul structural care sprijină
regiunile mai puţin dezvoltate, prin finanţarea de investiţii în sectorul productiv,
infrastructură, educaţie, sănătate, dezvoltare locală şi întreprinderi mici şi mijlocii (conform
HG 497/2004);
b) Fondul Social European este fondul structural destinat politicii sociale a Uniunii Europene,
care sprijină măsuri de ocupare a forţei de muncă şi dezvoltare a resurselor umane. (conform
HG 497/2004)
51
locală
Fonduri publice - Sumele alocate din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor
sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului, bugetele instituţiilor
publice autonome, bugetele instituţiilor publice finanţate integral
sau parţial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor
speciale, după caz, bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii, bugetul
fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi ale căror
rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice, bugetul fondurilor externe
nerambursabile, credite externe contractate sau garantate de autorităţile administraţiei
publice locale, împrumuturi interne contractate de autorităţile administraţiei publice locale,
precum şi din bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetele locale.
Politica de coeziune economica si sociala a Uniunii Europene - Este, înainte de toate, o

politică a solidarităţii. Aceasta se bazează în principal pe solidaritate financiară, adică pe
redistribuirea unei părţi din bugetul comunitar realizat prin contribuţia Statelor Membre,
către regiunile mai puţin prospere din Uniunea Europeană, cu scopul promovării unui nivel
înalt de competitivitate şi de ocupare a forţei de muncă. Se urmăreşte astfel, asigurarea
unei dezvoltări stabile şi durabile a UE şi o funcţionare optimă a Pieţei Interne.
Pre-finanţare - Sumele transferate din bugetul de stat sau din instrumente structurale către
un beneficiar, cu excepţia celor din sectorul privat ori unei organizaţii neguvernamentale,
pentru lichidarea angajamentelor de plată faţă de un contractor, în stadiul iniţial de
implementare a proiectelor, în baza unui contract de finanţare încheiat între beneficiar şi
Autoritatea de Management, în vederea asigurării derulării corespunzătoare a proiectelor
Procedura de atribuire - Etapele ce trebuie parcurse de autoritatea contractantă şi de către

candidaţi/ofertanţi pentru ca acordul părtilor privind angajarea în contractul de achiziţie
publică să fie considerat valabil; procedurile de atribuire sunt: licitaţia deschisă, licitaţia
restransă, dialogul competitiv, negocierea, cererea de oferte, concursul de soluţii.
Programare - Procesul de planificare a Instrumentelor Structurale care se concretizează în

programe multianuale de dezvoltare.
Program de finanţare - Forma de asistenţă financiară prin care un finantator acordă fonduri
şi controlează modul de utilizare a acestora.
Program Operaţional - Document strategic de programare elaborat de Statul Membru şi

aprobat de Comisia Europeană, prin care este stabilită o strategie de dezvoltare sectorială sau
regională printr-un set de priorităţi Coerente
Raportul anual de implementare - Document elaborat pentru a sprijini managementul

programelor cu finanţare din instrumente structurale, prin monitorizarea progresului şi
evaluarea rezultatelor înregistrate în implementarea programelor. Autoritatea de Management
a programului operaţional este responsabilă cu elaborarea raportului anual de implementare,
care este analizat şi aprobat de către Comitetul de Monitorizare şi ulterior transmis Comisiei
Europene. Acest raport reprezintă eficienţa implementării şi, în general, fundamentează
decizia autorităţilor de management şi a Comisiei Europene de a revizui un program. Pentru
perioada de programare 2007 – 2013, Raportul Anual de Implementare va fi transmis Comisiei
Europene, pentru prima oară în anul 2008 şi ulterior, până la data de 30 iunie a fiecărui an.
Raport de progres - Raportul de activitate al unui proiect, care înregistrează progresele fizice,
tehnice şi economice ale acestuia. Este redactat de către beneficiar şi transmis Organismului
Intermediar, împreună cu cererea de rambursare a cheltuielilor. Raportul de progres se referă
în mod deosebit la atingerea obiectivelor stabilite în contract, dar şi la orice dificultate întâlnită
sau alte investiţii/rezultate realizate.
Valoarea totală eligibilă a proiectului - Valoarea bunurilor sau serviciilor care se încadrează
în lista cheltuielilor eligibile ale programului de finanţare.
52
Suport de curs Etapa 3 - Modul 3 - Regenerarea urbană și planificarea integrată
Modul 3
Regenerare urbană și
planificare integrată
Obiective tematice:
1. Cunoașterea procesului de pregătire a unei operațiuni integrate de
regenerare urbană
2. Cunoașterea structurii documentului de planificare pentru regenerare
3. Cunoașterea modalităților de implementare a operațiunilor de regenerare
urbană
La ce întrebări veţi putea răspunde la

1. Cum pot fi mobilizați actorii urbani în procesul de planificare?
2. Ce instrumente specifice pot susține procesul de planificare?
3. Care este rolul regenerării urbane într-o politică de dezvoltare urbană?
1
Cuprins: (*)
1. Fixarea cadrului pentru regenerare urbană

(demersuri necesare și documentații) p.3
1.1. Definire și elemente specifice p.3
1.2. Factori determinanți pentru inițierea unei operațiuni
de regenerare urbană p.6
1.3. Fazele operațiunii de regenerare urbană p.8
1.4. Structura documentului de planificare pentru regenerare p.17
2. Tipuri de proiecte și modalități de integrare într-un

plan integrat p.18
2.1. Regenerarea urbană in contextul legislativ național p.18
2.2. Elemente de analiză din documentațiile de urbanism și din
documentele strategice de dezvoltare, în vederea selectării
proiectelor de regenerare urbană p.19
2.3. Recomandări privind tipuri de de proiecte de
regenerare urbană integrată în orașele sub
50.000 locuitori p.20
3. Proiectul social - modalități de evaluare a beneficiilor

sociale p.22
4. Proiectul cu impact economic - metode de evaluare

a beneficiilor economice p.25
4.1. Direcții privind implementarea de proiecte de regenerare
urbană în orașele sub 50.000 locuitori p.25
4.2. Evaluarea impactului economic p.26
Studiu de caz - Regenerarea urbană a unor cartiere

dezavantajate în orașul Murfatlar p.27
5. Bibliografie p.31
Anexa 1. Glosar de termeni/ Documente europene p.33

Anexa 2. Indicatori de monitorizare a operațiunilor
de regenerare urbană p.37
(*)Suportul de curs conține informații de natura preponderent teoretică ce vor fi transmise

metodologic al programului de instruire. Activitățile practice complementare care însumează alte 24 de
ore vor beneficia de materiale specifice de instruire, care nu fac obiectul prezentului material.
2
1
Fixarea cadrului pentru regenerare urbană
(demersuri necesare și documentații)
1.1. Definire și elemente specifice
Termenul de Regenerarea urbană este definită în

„Regenerare general ca:
urbană”
definește un ansamblu de „Aducerea la viata a zonelor urbane cu
operațiuni de efortul cooperativ al municipalitatilor,
transformare a spațiului proprietarilor si a altor actori implicati
urban, printr-un set de
cu scopul de a imbunatati conditiile de
acțiuni coerente în
domenii precum cel trai, de a creste calitatea mediului si a
economic, social, de climatului social si de a intari economia
mediu înconjurător sau locala.“1
arhitectural-urbanistic, în
scopul creșterii calității Astfel, regenerarea urbana “are 3 piloni, fizic,
mediului urban și, economic si social. In functie de situatia din zona
implicit, îmbunătățirii respectiva trebuie sa ne referim mai mult sau mai
condițiilor de viață putin la cei trei piloni in momentul in care
aferente acestuia.
dezvoltăm un plan de regenerare urbană”2.
“Regenerarea urbană nu este o disciplină bine încadrată și organizată, ci mai degrabă o

abordare unică, specifică fiecărui context local.” 3 Principiile generale ale unei
operațiuni de regenerare urbană integrată s-ar putea prezenta astfel:
- să aibă la bază o analiza adecvată a condițiilor locale;
- să aibă ca obiectiv o schimbare simultană a stării fizice a clădirilor, structurii
sociale, a bazei economice și condițiilor de mediu;
- să fie în concordanță cu obiectivele dezvoltării durabile;
- să stabilească obiective clare și cuantificabile;
- să utilizeze eficient resursele naturale, economice și umane disponibile;
- să asigure participarea deplină și consensul între toți actorii implicați, care
1 Dezvoltarea competențelor pentru regenerare urbană, Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane
2007 – 2013, Axa prioritară 2 "Corelarea învățării pe tot parcursul vieții cu piața muncii" proiect accesat la 25 martie 2015 de pe
http://www.regenerareurbana.ro
2 Dezvoltarea competențelor pentru regenerare urbană, Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane
3 Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Politica urbana integrata a Muncipiului Caracal, pag. 67-68
3
lucrează în parteneriat într-un interes comun.

- Soluțiile abordate să fie flexibile.
Regenerarea urbană mai poate fi definită astfel:
„Aducerea la viată a zonelor urbane cu efortul

cooperativ al municipalităților, proprietarilor și
a altor actori implicați cu scopul de a îmbunătăți
condițiile de trai, de a crește calitatea mediului
și a climatului social și de a întări economia
locală.“4
O altă definiție a Regenerării urbane integrate a fost prezentată în Declarația de la

Toledo (2010):
“Regenerarea urbană integrată este concepută sub forma unui proces

planificat, care trebuie să transceadă hotarele și abordările utilizate în
mod obișnuit anterior pentru a se adresa orașului ca un întreg funcțional și
părților sale precum componentele unui organism urban unitar, cu
obiectivul de a dezvolta și echilibra în totalitate complexitatea și
diversitatea structurilor sociale, economice și urbane, stimulând în același
timp o mai mare eco-eficiență a mediului înconjurător”.
Din definiția de mai sus, reiese că regenerarea urbană se poate sprijini pe 4 piloni, și
anume:
- reabilitarea spațiului fizic,
- dezvoltarea economică,
- mediul social, la care este neecesar să se adauge și:
- componenta administrativă.
”Scala la care se poate realiza este a clădirii/zonei/sectorului/orașului; această scală va

determina și gradul de importanță al proiectului, în general proporțional cu scala
respectivă.
Procesul de regenerare urbană se poate realiza în intervale de timp scurte (1-5 ani –
pentru o scala a obiectivului mai mică), medii (5-10 ani – pentru o scală medie a
obiectivului) sau lungi (10-20+ ani – pentru o scală mare a obiectivelor luând în calcul o
dezvoltare economică și socială de anvergură)”5.
Așa cum este definită în Declarația de la Toledo, abordarea integrată a

regenerării urbane presupune:
• coordonarea diferitelor aspecte – economice, sociale, de mediu, culturale –

pentru a oferi răspunsuri la fel de eficiente tuturor problemelor apărute;
• abordarea de manieră integrată a managementului operațiunii, prin
coordonarea diferitelor departamente responsabile cu aplicarea politicilor în
domenii specifice, coordonarea diferitelor corpuri administrative (locale,
4
Dezvoltarea competențelor pentru regenerare urbană, Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane
5
Dezvoltarea competențelor pentru regenerare urbană, Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane
4
regionale, naționale) și colaborarea cu toți actorii implicați (organizații non-

guvernamentale, investitori, antreprenori, locuitori);
• integrare socială prin includerea tuturor locuitorilor în problemele ce privesc
mediul lor de viață, inclusiv prin măsuri de combatere a segregării spațiale și
excluziunii sociale;
• abordarea, la scara orașului, a zonelor de regenerare, pentru a multiplica
efectele și a crea sinergii cu zonele învecinate;gândire strategică, pe termen lung,
care să asigure continuitatea eforturilor de regenerare și utilizarea eficientă a
resurselor, dar care să fie flexibilă în implementarea proiectelor specifice.
Cum se poate realiza o acțiune de regenerare urbană de succes?
- „luând în considerare potențialul fizic, social și economic al zonei de

intervenție,
- stabilindu-se obiective clare,
- implicând flexibil și responsabil pe actorii necesari care sunt activi în
operațiunile necesare”6,
- „apelând la noi metode de administrare a orașului, printre care se poate
evidenția ”guvernanța urbană.”7
Această relație, între proiectul de regenerare urbană și guvernanță apare
la nivelul gestionării acțiunilor.
Motivele pentru care realizăm o operațiune de regenerare urbană?
- reabilitarea clădirilor și a zonelor de patrimoniu, a centrelor

istorice,
– de ce?
pentru creșterea atractivității orașului, pentru crearea de locuri
de muncă, pentru un nivel de trai mai bun al
locuitorilor, pentru conștientizarea locuitorilor asupra
identității locale,
- renovarea cartierelor de locuit,

– de ce?
pentru creșterea calității locuirii,
- reconversia funcțională/reciclarea a siturilor industriale și a

fostelor situri militare dezafectate, a terenurilor abandonate,
– de ce?
pentru reintegrarea acestora, valorizându-le, în mediul urban,
pentru asigurarea de servicii populației, pentru
economia de teren, și pentru prevenirea expansiunii
urbane necontrolate,
- revalorizarea spațiilor publice deschise, deteriorate,

- de ce?
pentru creșterea atractivității în oraș și din afara orașului, pentru
a-i responsabiliza pe cetățeni față de identitatea orașului
lor,
6
Politica Urbană Integrată a Municipiului Gherla – Platformă pentru dezvoltare durabilă și integrată -
7
Ghid informativ privind regenerarea urbană – principii și practici europene – Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și
Locuințelor, 2007
5
- modernizarea infrastructurii tehnice,

– de ce?
pentru creșterea conectivității orașului și atractivitatea sa, pentru
crearea de locuri de muncă
În cadrul procesului de regenerare urbană se pot evidenția mai multe niveluri și

sectoare de intervenție, astfel (conform cu ”Ghid informativ privind regenerarea urbană
- principii si practici europene - MDRAP”):
”- mai multe niveluri de intervenție: punctuală/ la nivelul cartierului în dificultate/

corelat cu logica de dezvoltare globală a orașului;
- mai multe sectoare de intervenție – economic/ social/ de mediu/ teritorial”8.
Se pornește astfel, de la ”logica de plan = soluție prestabilită” și se ajunge la ”logica

de proces = soluție axată pe transformare”.
1.2. Factori determinanți pentru inițierea unei operațiuni de

regenerare urbană
Considerăm că se pot evidenția o serie de factori care pot avea un rol important
în inițierea operațiunilor de regenerare urbană, cu implicații în sectoare diferite
pe care le pot influența - economic, social, urbanistic - teritorial (cu accent pe
accesibilitate și mediu), administrativ - după cum urmează:
Factor determinant Modul în care poate determina inițierea operațiunii

de regenerare urbană
Factori naturali Economic și urbanistic, prin modul de configurare al
mediului construit al zonei vizate.
Dezastre naturale Urbanistic și economic, prin degradarea fondului
construit și perturbări sociale
Structura socio- Social, prin enclavizarea categoriilor de populație
demografică
Veniturile populației Economic și social, prin implicarea populației d.p.d.v. al

posibilităților de participare financiară și implicit de
comunicare cu inițiatorii operațiunilor de regenerare.
Inegalitățile sociale Social, prin persistența grupurilor defavorizate
Politica de incluziune Social, prin acțiunile de combatere a sărăciei

socială
Fondul locativ Urbanistic, prin calitatea locuirii, persistența zonelor cu

locuințe insalubre și prin reabilitarea fondului existent,
Patrimoniul construit Urbanistic, prin potențialul valorizării patrimoniului
8
Ghid informativ privind regenerarea urbană – principii și practici europene – Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și
Locuințelor, 2007
6

protejat construit protejat
Identitatea teritorială Urbanistic, prin gradul de preocupare privind

conturarea unei imagini reprezentative
Situația proprietății Social și urbanistic, prin amplificarea problemelor
sociale și a degradării fondului construit.
Utilizarea terenului Economic, urbanistic și social, prin competiția în
ocuparea și utilizarea terenului urban, cu tendința de a
produce disparități socio-teritoriale
Infrastructura economică Economic și social, prin reconversia funcțională a
mediului construit specific și prin impactul asupra
profilului ocupational al populației.
Social și economic, prin accesul grupurilor dezavantajate
Actvititatea IMM-urilor la sectorul cel mai dinamic din economia de piață.
Economic, prin digitalizarea serviciilor publice și
Inovare și economia bazată adoptarea inovațiilor.
pe cunoaștere
Infrastructura tehnică Urbanstic, prin ritmul extinderii și calitatea

infrastructurii tehnice
Infrastructura de transport Urbanistic și economic, prin conectivitate.
Urbanistic d.p.d.v. al accesibilității, prin calitatea
Mobilitatea urbană legăturii cu exteriorul zonei de intervenție.
Serviciile publice Urbanistic și economic, prin nivelul scăzut al

echipamentelor publice aferente zonei (transport public,
alimentare cu apă și canalizare, alimentare cu gaze
naturale și energie electrică, telecomunicații, servicii de
educație, servicii de sănătate, )
Accesul la infrastructuri Social, prin modernizarea infrastructurii existente și
sportive și de agrement dezvoltarea de infrastructuri noi.
Managementul deșeurilor Urbanistic și mediu, prin acumularea unor mari volume
de deșeuri urbane
Infracționalitatea Urbanistic și social, prin creșterea insecurități în spațiile
publice
Societatea civilă Social, prin implicarea ONG-urilor și a asociațiilor de
proprietari
Guvernanța urbană Administrativ, prin capacitatea de mobilizare a tuturor
actorilor sociali
Managementul participativ Administrativ, prin implicarea tuturor actorilor sociali în
privința responsabilităților și a resurselor deținute
Planificarea integrată Administrativ și urbanistic, prin evidențierea și
prioritizarea proiectelor de regenerare urbană, potrivit
7

strategiei și potențialului local
Politicile sectoriale Administrativ, prin programarea și alocarea resurselor
financiare pe componente ale regenerării urbane
Marketingul urban Administrativ și urbanistic, prin focusarea asupra
potențialului de dezvoltare și pe promovarea avantajelor
locale
Programe și surse de Economic, prin finanțarea prinicipalelor domenii ale
finanțare dezvoltării urbane durabile
1.3. Fazele operațiunii de regenerare urbană
Regenerarea urbană se aplică pe zone urbane cu disfuncționalități, cu rolul de a micșora

dezechilibrele, mărind competitivitatea teritoriului studiat. În cadrul operațiunii de
regenerare urbană, se pot identifica următorii pași:
1. Realizarea unei analize, cu identificarea principalelor probleme și a

elementelor de potențial.
În cadrul analizei, se identifică principalele probleme d.p.d.v. al dezvoltării socio-

economice și spațiale a localității, cu menționarea zonelor cu dezvoltare critică, care pot
necesita operațiuni de regenerare urbană. În cadrul analizei, se evidențiază și elementele
de potențial care dau specificitate operațiunii viitoare de regenerare urbană.
Se pot identifica mai multe metode/ tehnici de analiză ce pot fi utilizate în raport cu
operațiunea de regenerare urbană, care pot fi folosite individual sau cuplat, dintre care
se pot enumera:
Interviul - Tehnică de cercetare pentru obținerea, prin întrebări și răspunsuri, a

informațiilor verbale de la intervievați privind zona vizată pentru regenrare.
- Este important pentru obținerea de date necesare analizelor și
propunerilor legate de regenerarea urbană
Interviul de grup (focus grup) - Tehnică de cercetare calitativă pentru colectarea unor
date prin interacțiunea dintre membrii grupului, referitoare la o problemă prestabilită
- Ajută la elaborarea unui răspuns colectiv la problemele de regenerare
urbană puse în discuție
Ancheta sociologică - Ancheta reprezinta o metodă de interogare, informare asupra

faptelor sociale (opinii, atitudini, motivații, aspirații, caracteristici personale și ale
mediului social) la nivelul grupurilor umane de diferite dimensiuni și care permite
cuantificarea datelor în vederea descrierii și explicării lor
8
- Ajută la stabilirea unor caracteristici ale mediului social și ale modului de

viață al oamenilor din spațiul urban analizat în ceea ce privește: condițiile
de locuit, factorii social-economici, ocupațiile, veniturile, , serviciile
sociale, în general, tot ceea ce influențează activitatea lor.
Metoda monografică - Metodă de studiere a unor unități sociale prin cercetare

interdisciplinară
- Ajută la înțelegerea vieții sociale în toate manifestările ei.
Metoda etnografică - Identificarea elementelor subiective pe baza cărora membrii unei

colectivități umane acționează și interacționează în producerea și reproducerea
activităților cotidiene într-un teritoriu determinat
- Ajută la înțelegerea vieții sociale în manifestările ei concrete și mai ales, la
identificarea căilor de comunicare eficiente între administrația publică și
locuitorii dintr-o colectivitate
Analiza documentelor sociale - Se realizează prin studiul statisticilor și informațiilor

primare din arhivele oficiale sau particulare, prin descrierea și explicarea proceselor și
fenomenelor sociale
- Este utilizată pentru culegerea datelor primare și constituie un prim pas
în elaborarea unor modele explicative ale fenomenelor sociale
Analiza comparativă – Analiză de contexte și de momente diferite care ajută la

înțelegerea unui fenomen prin comparație
- Ajută, prin comparație, la idenificarea elementelor universale dintr-un
fenomen local
Analiza SWOT – Se realizează identificarea și evaluarea impactului medilui intern prin

puncte tari (strengths), și puncte slabe (weaknesses), și a mediului extern prin oportunități
(opportunities) și amenințări (threats)
- Se realizează o analiză rapidă și sintetică a punctelor strategice cheie; se
pot identifica, astfel, alternativele strategice. Această analiză este
indispensabilă în procesul de planificare a dezvoltării
Analiza ”arborelui problemelor” - Analiză a situaţiei existente ce identifică problemele

majore şi relaţiile de cauzalitate; se descompune problemele complexe în probleme mai
simple facilitând găsirea unor soluții
- Ajută la stabilirea etapelor, în cadrul formulării politicilor publice,
reprezentând baza pe care se construiesc celelalte etape. Astfel, se
stabilesc obiective pornind de la cauze și se anticipează rezultate pornind
de la efecte.
Analiza multi-criterială – Se pot identifica mai multe obiective, pentru care se stabilesc
criterii măsurabile de evaluare a gradului de îndeplinire a lor. Atfel se pot ierarhiza mai
multe alternative care ajută la deciziile finale.
9
- Ajută la evaluarea ex-ante a proiectelor majore luându-se în calcul mai

multe puncte de vedere, (pe lângă costuri, se pot lua în calcul și alți factori
precum: factorii sociali, de mediu şi aspectele tehnologice).
Analiza cost-beneficiu - Analiză a eficienței unor programe/proiecte sociale, prin

considerarea raportului dintre beneficiile aduse și costuri, la care se adaugă efectele
negative
- Ajută la ierarhizarea clar definită a programelor/ proictelor în cadrul unui
buget dat
Metoda utilizării indicilor statistici – urmărește prin indici statistici, caracterizarea

evoluţiei în timp şi spaţiu a proceselor, prin identificarea factorilor de influenţă a evoluţiei,
înregistrarea nivelului lor la diferite proccese, introducerea valorilor înregistrate în
relaţiile de calcul adecvate şi interpretarea rezultatelor obţinute ţinând seama de
particularităţile domeniului analizat
- Ajută la analizarea realistă a dinamicii evoluţiei fenomenelor economice şi
sociale complexe.
Metoda studiului de caz – O metodă prin care se cercetează un fenomen contemporan în

contextul său de viață reală.
- Ajută la înțelegerea vieții sociale prin identificarea relaţiilor cauzale care
explică fenomenul studiat
Metoda cartografică - Metodă de reprezentare pe hărți la o scara grafică redusa a

elementelor, fenomenelor și proceselor manifestate într-o unitate teritorială
- Prin elementele grafice (hărți, planuri topografice etc.) se pot determina
observații ce țin de reprezentarea realistă a datelor teritoriale, acestea
fiind prezentate clar și precis, în concordanță cu obiectivul urmărit.
Metoda GIS (Sistemul informatic geografic) - este organizat pe baza tehnicii

informatice - adică un ansamblu coerent care folosind dotarea digitală, permite
conceperea, definirea, construirea, actualizarea şi exploatarea de hărţi geotopografice
asociate cu informaţii descriptive cu repartiţie teritorială
- Ajută la analiza şi gestionarea resurselor existente, prin modelarea
informaţiei, proceselor și structurilor, care reflectă lumea reală.
Metoda de evaluare a sărăciei relative printr-un prag ancorat în timp - Stabilirea

unui nivel iniţial de plecare, indiferent de metoda şi construirea unei serii de indici ai
evoluţiei sărăciei, plecând de la acest nivel, care să reflecte evoluţia reală
- Faţă de alte metode, prezintă, în mod real, toate schimbările ce intervin în
opţiunile /posibilităţile de consum ale populaţiei pentru care se face
cercetarea. În cazul operațiunilor de regenerare urbană, constituie o
metodă relevantă de cercetare.
10
2. Delimitarea zonelor de acțiune (intervenții prioritare)
Se localizează zonele de intervenție în urma diagnosticului rezultat din analizele efectuate;

se corelează cu documentațiile de urbanism aprobate (PUG, PUZ); se stabilesc scenarii de
evoluție a zonelor și consecințele aplicării acestora asupra documentațiilor de urbanism
aprobate.
Zona de intervenție trebuie să fie mică din punct de vedere geografic, cu intensitate
mare a intervenției pe cap de locuitor și pe kilometru pătrat, pentru ca resursele să nu
fie diluate, iar impactul să fie vizibil și posibil de obținut în timpul de lucru stabilit.
De asemenea, zonele selecționate au nevoie și de „o masă critică” în ceea ce privește
numărul locuitorilor interesați și structurile de susținere asociate, în vederea facilitării
proceselor de formulare și implementare a unor programe de dezvoltare urbană
inovative și sustenabile.
Elemente cheie care trebuie luate în considerare pentru identificarea și selecția unei
zone de intervenție:
 Contribuția la prioritățile regionale și locale;
 Combinarea oportunităților de dezvoltare cu nevoile sociale și economice
ale zonei;
 Angajamentul clar al partenerilor, în special al actorilor publici
(autoritățile administrației publice locale și centrale);
 Asigurarea și menținerea susținerii din partea unui număr mare de
grupuri de interese precum și asigurarea și menținerea implicării locale;
 Resursele / angajamentul și calitatea persoanelor implicate în dezvoltarea
și implementarea operațiunii de regenerare;
 Aranjamente și mecanisme existente pentru implementare.
3. Identificarea actorilor implicați și definirea responsabilităților
Se stabilesc actorii implicați în inițierea și implementarea proiectului integrat (instituții,

organizații), cu definirea responsabilităților fiecăruia, a cadrului instituționalizat, precum
și parteneriatele ce se pot realiza (structura și obiectivele acestora)
a. Actorii „PUBLICI”
Reprezentanții autorităților administrației publice locale, aleși prin vot de către cetățeni,
care dispun de puterea de a determina obiectivele, de a fixa cadrul juridic și de a opera
alegeri de oportunități.
Puterea se extinde și asupra facultății de a crea instrumente de amenajare, de a folosi o

parte din bugetul comunal pentru amenajare urbană, de a contracta sau garanta
împrumuturi, de a participa cu Statul, Departamentul sau Regiunea la contracte de
finanțare, de a solicita și beneficia de subvenții9.
9
Ministerul Echipării, Transportului și turismului din Franța / Parteneriate – sinteza, Studiu de caz – Operațiunea Atlanpole
Nantes – Articol, 1993
11
Rolul sectorului public este acela de a crea politici urbane, de a iniția operațiuni de re-
generare urbană, precum și acela de a asigura continuitatea proiectelor pe termen lung.
Echipa managerială (operatorul proiectului care deține controlul acestuia, în limitele de
timp și de buget fixate), funcționari publici în diverse departamente (corpul tehnic),
Reprezentanții autorităților administrației publice locale, aleși prin vot de către cetățeni
(consilii locale), organizații către care guvernul central sau local a delegat puteri,
structuri internaționale (Banca Mondială, ONU, UE).
b. Actorii „PRIVAȚI”
Rolul sectorului privat poate fi de partener în elaborarea și implementarea proiectului

de regenerare urbană, actorii privați sunt reprezentați de:
• Personal financiar reprezentând bănci (private sau publice), eventual grupate

într-un pol bancar;
• Investitori instituționali – societăți de asigurări;
• Întreprinderi care investesc pentru a-și crea în acest fel o piață;
• Societăți de amenajare private;
• Camere de comerț și industrie;
• Promotori și constructori10.
c. Actorii societății civile
Rolul societății civile este esențial. Actorii locali, care cunosc de mult timp zona de
intervenție, pot contribui prin participarea lor la definirea problemelor și a identității
cartierului respectiv.
Proprietari de clădiri și terenuri din zonă, utilizatori-persoane fizice și juridice care își
desfășoară activitatea în zonă, proprietari/asociații de proprietari, chiriași/asociații de
chiriași, media, organizații non-guvernamentale naționale și internaționale (asociații de
cartier în zona de intervenție, asociații profesionale, de protecția mediului, de sprijin
pentru grupurile sociale defavorizate, de protecție a patrimoniului etc.), școli și
universități, reprezentanți ai bisericii, reprezentanți ai uniunilor sindicale etc.
Participarea actorilor urbani este cheia planificării și managementului orașelor care vor
să-și rezolve problemele și să se dezvolte.
Actorii urbani pot fi grupați în trei clustere instituționale din perspectiva modului pro-
priu de abordare, de operare și de relaționare față de mediul urban.
d. Rolul Parteneriatelor
Un parteneriat poate fi definit ca o coaliție de interese organizată formal, care include

actori din diferite sectoare (public și privat), care urmăresc elaborarea și implementarea
unei agende comune și a unui program de acțiune. Această definiție nu ilustrează însă și
relațiile informale care se creează între parteneri.
Principalele rațiuni pentru înființarea parteneriatelor urbane sunt:

• coordonarea politică și facilitarea unei abordări multi-sectoriale, utilizând cu-
noștințele, abilitățile și resursele diferiților actori urbani;
Ministerul Echipării, Transportului și turismului din Franța / Parteneriate – sinteza, Studiu de caz – Operațiunea Atlanpole
10
Nantes - Articol, 1993
12
• coordonarea activităților care se extind dincolo de granițele politice tradiționale;

• potențialul de distribuție al riscurilor către grupurile care le pot administra cel
mai bine.
Principalele dezavantaje (în principal pentru sectorul public) ale parteneriatelor urbane,
sunt legate de pierderea controlului total prin transferul unor responsabilități către
sectorul privat și un risc potențial de creare a unor arene politice mai puțin res-
ponsabile, concomitent cu pierderea legitimității democratice.
4. Identificarea priorităților de dezvoltare, ierarhizarea acestora si direcțiile

de acțiune cu privire la regenerarea urbană; Stabilirea de politici
sectoriale prioritare și propuneri de proiecte specifice.
Prezentarea obiectivelor intervenției pentru zona vizată de regenerare, a tipurilor de

intervenție, a acțiunilor propuse, cu evidențierea caracterului integrat al întregului proces
de regenerare urbană.
Pentru atingerea obiectivelor propuse, în vederea stabilirii priorităților de dezvoltare, se

apelează la o serie de criterii de selecție a proiectelor printre care se pot enumera:
criteriul economic, criteriul ecologic, criteriul grupului țintă, criteriul potențialului
turistic, criteriul ”branding-ului” urban (imaginea orașului), criteriul dinamicii urbane,
criteriul cultural, criteriul social, criteriul privind calitatea mediului, criteriul
patrimoniului, criteriul sustenabilității, criteriul accesibilității, criteriul mobilității,
criteriul politic, criteriul partenerial, s.a.
5. Identificarea potențialelor surse de finanțare
Se elaborează un plan de investiții pentru zona vizată, cu prezentarea bugetului,

specificând asigurarea resurselor financiare necesare (ex: buget local, programe naționale,
instrumente structurale europene, programe de finanțare bilaterale, fonduri private,
împrumuturi, parteneriate public-privat ș.a.).
Din punct de vedere al surselor de finanțare, proiectele pot fi realizate din fonduri
publice, precum : buget local, programe naționale, instrumente structurale europene,
programe de finanțare bilaterale, fonduri private, împrumuturi, parteneriate public-
privat.
Finanțare din Fonduri Europene

Pentru a răspunde cerințelor locale într-un mod responsabil și cu o bază financiară
solidă și pentru asigurarea unui mediu stabil pe termen lung, orașele au nevoie de
acțiuni de o amploare suficientă, capabilă să le asigure eficiența. Din acest motiv, este
important ca statele membre să aibă posibilitatea de a folosi Fondurile Structurale
Europene pentru programe integrate de dezvoltare urbană11.
Relevantă pentru perioada actuala este POLITICA DE COEZIUNE 2014 - 2020.
11CARTA DE LA LEIPZIG pentru oraşe europene durabile, Adoptată cu ocazia reuniunii ministeriale informale privind
dezvoltarea urbană şi coeziunea teritorială de la Leipzig, din 24 şi 25 mai 2007
13
La nivelul României, pentru perioada 2014-2020, finanțarea proiectelor din fonduri

europene se va realiza pe baza mai multor Programe Operaționale, dintre care
menționăm pentru dezvoltarea urbană: PO-R, PO-IM, PO-CU, PO-CA, PO-AT.
Ca principiu de bază, Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) ar

trebui să sprijine dezvoltarea urbană durabilă prin intermediul unor strategii integrate
care abordează provocările economice, climatice, sociale și de mediu din zonele
urbane. Acest principiu are dublu sens: resursele ar trebui concentrate într-un mod
integrat, pentru a viza zonele afectate de provocări urbane specifice și, în același timp,
proiectele cu finanțare FEDR din zonele urbane ar trebui integrate în cadrul unor
obiective mai largi ale programelor. Statele membre UE ar trebui să utilizeze Fondul
social european (FSE), în sinergie cu FEDR, pentru a susține măsuri în materie de
ocupare a forței de muncă, educație, incluziune socială și capacitate instituțională,
concepute și puse în aplicare în cadrul strategiilor integrate12.
Finanțare din Fonduri Publice.

Finanțarea proiectelor de regenerare urbană se poate realiza și prin fondurile
publice. Conform Legii nr. 500 din 2002 privind finanțele publice, cu modificările și
completările ulterioare, fondurile publice reprezintă sumele alocate de la bugetul de
stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei
statului, bugetele instituțiilor publice autonome, bugetele instituțiilor publice finanțate
integral sau parțial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele
fondurilor speciale, după caz, bugetele instituțiilor publice finanțate integral din venituri
proprii, bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de
stat și ale căror rambursare, dobânzi și alte costuri se asigură din fonduri publice,
bugetul fondurilor externe nerambursabile.
Finanțarea din Surse Private se poate realiza cu investitori direcți, Parteneriate

Public-Private, împrumuturi bancare.
În concluzie, fondurile UE trebuie privite ca o completare a investițiilor din bugetul de stat

și din bugetele locale, precum și din alte surse (PPP-uri, investiții private etc.), și nu ca o
resursă principală de finanțare a proiectelor de regenerare urbană. Acest lucru se dorește
și prin Politica de Coeziune 2014-2020, care încurajează investițiile teritoriale integrate,
care profită de sinergiile potențiale date de diferite surse de finanțare, pentru un impact
maxim de dezvoltare. Unitățile administrativ-teritoriale ar trebui, în mod ideal, să aibă o
singură strategie de dezvoltare și un plan fizic, după care să se ghideze și să se realizeze
investiții pentru a susține dezvoltarea viitoare. Aceste strategii trebuie să formeze baza
pentru atragerea fondurilor europene. Mai precis, fondurile UE vor trebui utilizate pentru
a finanța proiecte care sunt deja incluse în strategia județeană/locală, și nu să se
întocmească o strategie și un plan separate, special pentru atragerea de fonduri europene.
6. Etapa de implementare a operațiunii de regenerare urbană
Realizarea etapelor stabilite pentru implementare, realizarea managementului

implementării (responsabilități instituționale), planificarea financiară, promovarea
operațiunii de regenerare prin planul de informare și comunicare.
Pentru managementul implementării unei operațiuni integrate de regenerare

urbană, pot fi stabilite diverse tipuri de structuri din care se pot identifica trei mari
12 POLITICA DE COEZIUNE 2014-2020
14
categorii, așa cum se reflectă și din lecțiile învățate din experiența mai multor orașe
europene13:
a. Managementul implementării condus de municipalitate

Această abordare este concentrată pe administrație: structurile de management ale
operațiunii sunt alcătuite din reprezentanți ai administrației publice locale precum și, în
unele cazuri, din reprezentanții unor administrații teritoriale niveluri de nivel superior
(ex: consilii județene sau consilii metropolitane)
b. Abordarea privind managementul care implică parteneriat între

autoritățile administrației publice locale, instituții și organizații ale
comunității locale
În cadrul acestei abordări, reprezentanții administrației publice locale sunt
responsabilii de management, dar există o implicare foarte clară a actorilor locali,
neguvernamentali, în faza de implementare. Actorii relevanți din teritoriu – de natură
publică și privată – sunt implicați în structuri de parteneriat formale.
c. Entitate legală separată pentru gestionarea implementării

Această abordare prevede crearea unui organism extern care să gestioneze
implementarea și care să adopte un model organizatoric mai adecvat pentru a facilita
implicarea actorilor externi într-un mod echitabil
În cadrul procesului de implementare a operațiunii de regenerare urbană, trebuie să se

țină seama de particularitățile/ specificitatea teritoiului astfel încât să răspundă
problematicii și condițiilor externe ce au influență asupra dezvoltării acestuia. Zona ce
sportă operațiuni de regenerare urbană poate avea dimensiuni diferite, pe care se aplică
toate reglementările din documentațiile de urbanism privind modul de folosire al
terenului, procentul de ocupare al terenului, coeeficientul dde utilizare al acestuia,
respectarea legalității privind vecinătății, etc. Pe lângă acestea, se iau în considerare și
alte elemente precum: ”cumpărarea de proprietăți, dreptul de pre-empțiune, evacuarea în
cazuri absolut necesare (ex. clădiri devastate), caz de obicei de evitat, sau transfer de
proprietăți și drepturi de construcție asupra terenurilor”. 14
În cadrul studiului ”Metode de intervenție privind regenerarea urbană pentru anumite

tipuri de teritorii” în cadrul proiectului ”Platformă pentru dezvoltare urbană durabilă și
integrată”, realizat de MDRAP, 2015, se arată că: ”Procesul de implementare a
Operațiunilor Integrate de Regenerare Urbană poate fi condiționat de un număr de
factori sensibili, iar în vederea asigurării unui management eficient administrația publică
locală va trebui să îl gestioneze atent prin realizarea următoarelor etape:
• Identificarea modelului de management cel mai apropriat de propria cultură

administrativă
• Promovarea implicării comunității locale
• Favorizarea participării unei ample game de actori relevanți.
• Asigurarea suportului și a colaborării nivelului politic.
• Asigurarea unei abordări pro-active și a unui „leadership” puternic în mana-
gementul cotidian. ”15
13
Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ”Metode de intervenție privind regenerarea urbană pentru anumite
tipuri de teritorii”, realizat în cadrul proiectului ”Platformă pentru dezvoltare urbană durabilă și integrată” , 2015, pag. 70-71
14
tipuri de teritorii”, realizat în cadrul proiectului ”Platformă pentru dezvoltare urbană durabilă și integrată” , 2015, pag. 74
15
tipuri de teritorii”, realizat în cadrul proiectului ”Platformă pentru dezvoltare urbană durabilă și integrată” , 2015, pag. 74
15
Succesul acțiunii de implementare a operațiunilor de regenerare urbană este asigurat de

o bună conlucrare între toți actorii implicați și în special de o bună comunicare către
populația din zona de intervenție printr-o acțiune concertată de informare din partea
inițiatorilor proiectului.
Consultarea principalilor actori și a beneficiarilor politicilor/ programelor este

utilă și necesară atât în etapa de formulare, cât și în cea de implementare a acestora.
Pentru ca rezultatele consultărilor să contribuie în mod esențial la atingerea obiectivelor
politicii este important să fie realizată în prealabil o analiză a tuturor grupurilor/
organizațiilor care au un interes, sunt beneficiare sau sunt afectate de politica
respectivă. Această analiză este folosită în procesul de formulare a politicilor publice cu
scopul de a identifica:
• Interesele diferitelor grupuri care ar putea beneficia sau ar putea fi afectate de o
anumita politică publică;
• Riscurile sau eventuale consecințe neprevăzute care se pot răsfrânge asupra
grupurilor sau pot fi provocate de acestea;
• Eventuale roluri pe care grupurile le pot juca pe parcursul formulării și imple-
mentării unei politici16.
Consultarea este un proces continuu, cu metode de consultare

adecvate diferitelor stadii ale procesului de planificare: faza
pregătitoare, care conduce la ideea de proiect; faza de consolidare,
care conduce la clarificarea cererii de finanțare; faza în care a fost
acordată finanțarea și planul devine operativ, și faza de implementare,
în care proiectul este monitorizat și evaluat.
Informarea și consultarea publicului se face conform Anexei la Ordinului nr. 2701 din 30
decembrie 2010 pentru aprobarea Metodologiei de informare și consultare a publicului
cu privire la elaborarea sau revizuirea planurilor de amenajare a teritoriului și de
urbanism, ordin publicat în Monitorul Oficial nr. 47/19.01.2011 în conformitate cu
prevederile art. 57 și 61 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și
urbanismul, cu modificările și completările ulterioare, respectiv în temeiul prevederilor
art. 13 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 1.631/2009 privind organizarea și funcțio-
narea Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, cu modificările și completările
ulterioare.
Pentru toate documentațiile de urbanism și amenajare a teritoriului prevăzute de lege,

pentru care se aplică metodologia sus-menționată, procesul de informare și consultare a
publicului se finalizează cu Raportul informării și consultării publicului, raport ce se
supune atenției autorităților administrației publice locale responsabile cu aprobarea
planului, împreună cu documentația completă.
7. Monitorizarea și evaluarea
Monitorizarea se referă la: activități, rezultate parțiale, buget, performanțele

organizației ce asigură implementarea, precum și riscurile identificate inițial.
Evaluarea se referă la: relevanța și gradul de atingere a indicatorilor, la eficiența,
la efectivitatea, la impactul și sustenabilitatea operațiunii. Evaluarea va fi ex-ante,
16
Manual pentru elaborarea Propunerii de Politici Publice, Unitatea de politici Publice, Secretariatul General al Guvernului
16
pe parcursul implementării, finală (la finalul perioadei de implementare) și ex-post

= analiză de impact (la câțiva ani după implementare).
În procesul de monitorizare, se realizează și se urmărește un grafic al desfășurării în

timp a proiectelor care prezintă rezultatele estimate.
Pentru monitorizarea operațiunilor de regenerare urbană, se apelează la: Seturi de
indicatori de monitorizare (de output, de rezultat și de proces) / Analize specifice de
sector, axate pe tematicile cheie abordate în cadrul operațiunii integrate de regenerare
urbană / Interviuri și interlocutori relevanți, pentru obținerea de informații calitative
precum și pentru înțelegerea rezultatelor obținute.
1.4. Structura documentului de planificare pentru regenerare

Procesul de regenerare urbană este aplicat pe zone delimitate clar, ce prezintă diverse
dezechilibre. O astfel de abordare integrată ține cont de dezvoltarea întregii localități,
rezultând astfel o creștere a competitivității la nivelul teritoriului. Punerea în practică a
unei politici de regenerare urbană integrată are nevoie de un parteneriat consolidat
între toți actorii implicați în procesul de ”construcție a orașului”.
Conform Metodologiei de intervenție privind regenerarea urbană pentru anumite tipuri de

teritorii, preluată după ”Ghid informativ privind regenerarea urbană – principii și
practici europene” - MDRAP, sunt definite fazele necesare realizării unui proiect integrat
de regenerare urbană:
“1. Elaborarea strategiei de dezvoltare a orașului.
2. Identificarea nevoilor de regenerare urbană în cadrul strategiei de dezvoltare a

orașului.
3. Identificarea zonelor care necesită proiecte integrate de regenerare urbană a

căror implementare duce la atingerea unor obiective stabilite prin strategie.
4. Elaborarea, pentru fiecare zonă, a unui proiect de regenerare urbană.
5.Identificarea partenerilor relevanți, definirea responsabilităților, configurarea și

instituționalizarea parteneriatului pentru implementarea proiectului.
6.Identificarea și asigurarea resurselor financiare necesare implementării

proiectului integrat de regenerare urbană.
7. Asigurarea managementului implementării și a controlului proiectului de

regenerare urbană.” 17
Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, proiect „Platformă pentru dezvoltare urbană durabilă și integrată -
17
Metodologie de intervenție privind regenerarea urbană pentru anumite tipuri de teritorii”, Februarie 2015;
17
2
Tipuri de proiecte și modalități de integrare într-un
plan integrat
2.1. Regenerarea urbană în contextul legislativ național
În ceea ce privește cadrul legislativ care se referă la operațiunile de regenerare urbană,

trebuie menționat că aceste zone sunt delimitate în cadrul documentațiilor de Planuri
Urbanistice Generale, care la rândul lor au la bază studii de fundamentare specifice.
În cadrul acestor studii de fundamentare, se determină, în urma analizelor specifice,

potențialul de dezvoltare urbană a localității, precum și detectarea zonelor cu
disfuncționalități care trebuie supuse unor operațiuni ample, integrate, de regenerare
urbană. Aceste operațiuni se referă nu numai la aspectul spațial, ci mai larg, la
componentele economice, sociale, de infrastructură, de accesibilitate, de protejare a
mediului, de protejare a patrimoniului și, foarte important, de asigurare a unui cadru de
viață și de muncă de o calitate deosebită pentru toți locuitorii zonelor respective, cu
egalitate de șanse, fără discriminare, fără excluziune socială.
Prin aceste studii de fundamentare, ce fac parte integrantă din Planul Urbanistic General
(PUG), se pot evidenția astfel, care sunt siturile industriale dezafectate, cu posibilități de
reconversie funcțională, care sunt ansamblurile de locuințe colective degradate/
cartierele dezavantajate, care sunt centrele istorice urbane ce necesită măsuri de
protejare și în egală măsură, care sunt grupurile sociale dezavantajate din diverse
puncte de vedere și care necesită condiții de viață normale și lipsa oricărei discriminări.
Se poate realiza astfel o evaluare a situației existente și se poate trece la inițierea unor
operațiuni de regenerare urbană.
Pentru ca aceste operațiuni să se înscrie într-o problematică integrată, așa cum s-a
prezentat anterior, este necesar ca peste studiile realizate în cadrul PUG, să existe o
acțiuni concertată de realizare a unei palete de cercetări (domeniul economic, social, de
mediu, etc.) care să prezinte situația într-un mod integrat și sustenabil.
Dacă pentru metodologia privind documentele de planificare teritorială/ spațială

(pentru delimitarea zonelor supuse regenerării urbane) există un cadru legislativ în
vigoare, în ceea ce privește documentele strategice privind realizarea operațiunilor de
regenerare urbană, acestea nu au un cadru juridic clarificat, dar se supun corelării cu
documentele strategice pentru nivele teritoriale superioare.
18
2.2. Elemente de analiză din documentațiile de urbanism și

din documentele strategice de dezvoltare în vederea
selectării proiectelor de regenerare urbană
În contextul celor prezentate mai sus, se pot identifica în continuare câteva criterii de
analiză, care pot conduce la o selectare corectă a zonelor de intervenție urbană.
Elemente de analiză Rezultate identificate

Terenuri Identificare cu potenţial Realizare a unei zonificări funcţionale echilibrate și
construibil, pentru funcţiuni urbane sustenabile.
principale
Unităţi Teritoriale de Referinţă (UTR) Stabilirea reglementărilor urbanistice corecte pentru o
cu identificarea zonelor şi centrelor dezvoltare integrată şi eficientă.
de interes general
Revitalizare funcțională – delimitarea Categorii de intervenţie punctuală stabilite pentru
zonelor operațiuni de regenerare urbană.
Indicatorii urbanistici (POT, CUT, Reglementarea funcțională a zonelor

Regim de înălțime) pentru
conformare corectă.
Spaţii plantate amenajate de folosinţă Rezervarea de terenuri pentru spaţii plantate de toate
publică categoriile de folosință publică.
Spații urbane de folosinţă publică Identificarea şi clasificarea spaţiilor publice

În scopul echilibrării funcționale în zonă.
Disfuncţionalităţi spațiale identificate Determinarea şi clasificarea zonelor pentru regenerare
urbană d.p.d.v. spațial (acţiuni şi priorităţi de
intervenţie, revitalizare, reconversie funcţională etc.)
Reglementări urbanistice propuse Propuneri, permisiuni, condiționări, interdicții (și
pentru zonele ce necesită operațiuni de regenerare
urbană ), cu respectarea tuturor servituțiilor
urbanistice impuse
Păstrarea elementelor valoroase, Păstrarea identităţii locale în spiritul principiilor de

construite și naturale în corelare cu dezvoltare durabilă
dezvoltarea spațială propusă
Dezvoltarea infrastructurii de Asigurarea accesibilității și conectivității la
transport și tehnico-edilitare. infrastructura existentă.
Consultarea populaţiei privind Implicare comunității în dezvoltarea strategică a zonei.

dezoltarea urbanistică
Comunicarea participativă Echilibru relațional între actorii implicați în politica de

regenerare urbană integrată.
Partenariat public-privat între stake- Realizarea obiectivelor de utilitate publică în condiţiile
holderii implicați respectării legii şi a dreptului de proprietate, pentru un
proces realist de regenerare.
Identificare politicilor şi programelor Corelarea elementelor de analiză cu situația din
europene de dezvoltare şi regenerare teritoriu.
19
Elemente de analiză Rezultate identificate

a zonelor urbane
Potenţialul local privind dezvoltarea Influența potențialului local asupra dezvoltării
de perspectivă strategice a zonei.
Categorii sociale cu probleme Propuneri de echilibrare socială pentru zona studiată
ținând cont de condiționările pentru integrarea socială
şi incluziunea categoriilor vulnerabile sau defavorizate.
Contextul teritorial al zonei studiate Raportarea la documentații de urbanism și documente
strategice superioare pentru cunoașterea impactului
operațiunii de regenerare urbană asupra unui areal
mai larg.
Propuneri/ scenarii privind creștera Evaluarea gradului de polarizare/ atractivitate a zonei

calității vieții în zona de studiu condițiile dezvoltării urbane durabile și integrate.
2.3. Recomandări privind tipuri de de proiecte de regenerare

urbană integrată în orașele sub 50.000 locuitori
În perioada de programare 2014-2020, se vor putea implementa proiecte de dezvoltare

și regenerare urbană, adaptând politicile de dezvoltare urbană de la nivel european la
specificul localităților urbane cu populația stabilă sub 50.000 de locuitori din România.
Prin aceste proiecte se va urmări corelarea dezvoltării urbane cu mărimea și potențialul
economic al orașelor, se vor conecta orașele cu teritoriile din jur pe care le polarizează,
se va crea posibilitatea unei mobilități crescute, se va asigura accesul la serviciile
publice, va crește competitivitatea zonelor urbane. În același timp, calitatea mediului se
va îmbunătății în spiritul unei dezvoltări durabile.
Prin noile proiecte, se urmărește „respectarea principiului parteneriatului, cooperarea

între administrațiile publice locale și populație în realizarea unor operațiuni de
regenerare urbană; se va stimula cooperarea și crearea de rețele de orașe și sisteme de
tip urban-rural, precum și înființarea de noi structuri asociative în jurul zonelor
metropolitane și a zonelor urbane funcționale.”18
Se pot propune mai multe tipuri de acțiuni de regenerare urbană care, prin cumulare
(mai multe tipuri de asemenea acțiuni) să poată genera proiecte de regenerare urbană la
nivelul orașelor sub 50.000 locuitori:
- Amenajarea/ renovarea clădirilor abandonate și punerea acestora la
dispoziția comunității
- Reciclarea platformelor industriale subtilizate sau neperformante;
- Conversia suprafețelor unor foste unități militare
- Înființarea/ centrelor / zonelor comerciale și de servicii
- Amenajarea/ renovarea infrastructurilor culturale, polivalente, și
recreative; Delimitarea și organizarea de spații pentru evenimente în aer
liber
- Crearea/ reamenajarea de noi unități de locuit
- Crearea de centre/zone cu spații destinate activităților economice a IMM-
urilor
18
Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ”Metodologie de intervenție privind regenerarea urbană pentru
anumite tipuri de teritorii”, în cadrul proiectului „Platformă pentru dezvoltare urbană durabilă și integrată”, 2015, pag.99;
20
- Inventarierea și restaurarea clădirilor valoroase din punct de vedere

arhitectural și constructiv; restaurarea și valorizarea locurilor, a
obiectivelor memoriale
- Recondiționarea finisajelor fațadelor; Reabilitarea învelitorilor și
ameliorarea formei acoperișurilor
- Repararea/crearea pavajelor trotuarelor și zonelor pietonale
- Proiecte de ameliorare a imaginii unor zone urbane
- Îmbunătățirea condițiilor de viață în clădirile colective de locuit
- Restaurarea și valorizarea spațiilor libere ca zone verzi și spații de uz
public; Amenajarea/reamenajarea scuarurilor la intersecții de străzi;
Plantarea organizată a grădinilor; Crearea sau ameliorarea organizării
parcurilor de cartier; Păstrarea/ completarea exemplarelor valoroase de
arbori și alte forme de vegetație perenă
- Amenajarea/ crearea de trasee pentru pietoni și biciclete
- Asigurarea axelor de legătură a zonei cu alte cartiere ale municipiului
- Asigurarea locurilor de parcare pentru locuitorii zonei
- Crearea/ reamenajarea spațiilor de așteptare a mijloacelor de transport
în comun
- Crearea/ reabilitarea și extinderea rețelelor de alimentare cu apă;
Crearea/ reabilitarea și extinderea rețelelor de canalizare; Crearea/
reabilitarea rețelelor de încălzire centralizată;
- Amenajarea/ renovarea unor puncte de colectare selectivă a deșeurilor
- Crearea identității locale prin formarea unei culturi locale (istorie,
personalități locuri)
- Formarea unor legături bazate pe voluntariat și intrajutorare în cadrul
populației zonei
- Asigurarea unor interlocutori pentru consultarea în rezolvarea
problemelor comunitare
- Derularea unor proiecte mediatice prin radio, jurnale, pliante, etc.
- Atragerea populației zonei în derularea și susținerea unor activități
culturale comune
- Sprijin în alegerea unei profesii pentru persoane sau grupuri în situații
critice (tineri, femei cu copii, șomeri, s.a.)
- Atragerea forței de muncă locale în activități legate de dezvoltare a zonei
- Identificarea, atragerea și sprijinirea persoanelor cu abilități și
competențe
- Acțiuni de formare și orientare a persoanelor cu abilități antreprenoriale
- Formarea rețelelor de schimb de experiență și de bune practici
- Îmbunătățirea fluenței transportului în comun; Repararea/reconstruirea
căilor de rulare: străzi, trotuare etc.; Realizarea, prin marcaje şi
indicatoare, a unor benzi destinate circulației cicliștilor
- Modernizarea echipamentelor electrice cu grad ridicat de uzura fizică și
morală din rețeaua electrică de distribuție; Modernizarea sistemelor de
iluminat stradal – proiecte de implementare a echipamentelor de iluminat
ce utilizează energia solară
- Proiecte de valorificare a surselor regenerabile de energie în vederea
producerii de energie electrică și termică pentru clădiri (energie solară,
biomasă)
- Amplasare puncte de acces internet wireless gratuit;
- Utilizarea surselor regenerabile de energie pentru asigurarea încălzirii
noilor clădiri și a celor care se reabilitează
- Activități de întreținere și înlocuire a rețelelor de repartiție şi distribuție
gaze naturale
21
3
Proiectul social – modalități de evaluare a
beneficiilor sociale
Stimulente pentru succesul sustenabil
La nivelul administrațiilor publice locale analizate în cadrul studiilor de caz, o parte

substanțială a bugetului provine din taxe legate de succesul economiei locale. Acest
lucru oferă un stimulent puternic pentru a urmări o strategie de succes și de a colabora
la diferite niveluri de guvernanță în vederea asigurării succesului operațiunii de
regenerare urbană.
În cazul orașelor cu populația stabilă sub 50.000 de locuitori din România, acordarea de
stimulente pentru succesul operațiunilor de regenerare urbană se poate realiza concret
sub forma schemelor locale de ajutor de minimis aprobate de Consiliile Locale, în
conformitate cu Legea 571/2013 privind Codul Fiscal, Legea 52/2003 privind
transparența decizională în administrația publică, OUG nr. 117/2006 privind
procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, Regulamentul Comisiei Europene
nr. 117/2006, pentru:
- stimularea investițiilor și crearea de noi locuri de muncă, prin care se
pot stabili criterii specifice de acordare a facilităților fiscale (la plata
impozitului pe teren și pe clădiri), de ex. pentru firmele care realizează
investiții pe situri brownfield sau creează un anumit număr de locuri de
muncă;
- scutirea de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului local a
societăților comerciale care își desfășoară activitatea în cadrul parcurilor
industriale din municipiu/oraș (inclusiv cele dezvoltate pe situri
brownfield);
- scutirea de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului local de către
persoanele juridice, în vederea realizării, atragerii și menținerii
obiectivelor stabilite prin contractele de asociere în participațiune de pe
raza municipiului/ orașului (inclusiv pentru spații din centrele istorice
sau pentru asocieri care vizează terenuri de tip brownfield);
- eficiența energetică a clădirilor (inclusiv pentru cele reabilitate în
cadrul procesului de regenerare urbană, care dețin certificat de
performanță energetică de clasa A și certificat care atestă sustenabilitatea
clădirii);
- scutirea de la plata majorărilor/penalităților de întârziere aferente
impozitelor și taxelor locale, chiriilor, redevențelor și altor obligații de
plată datorate bugetului local de către persoanele juridice de pe raza
municipiului/orașului (inclusiv pentru agenții economici din centrele
istorice); etc.
22
La acestea, se adaugă măsurile de sprijin pentru investițiile realizate de firmele găzduite

în parcurile industriale (inclusiv cele care au rezultat din reconversia unor situri
brownfield), aprobate prin Ordinul Ministrului MDRAP nr. 2980/2013.
Valorificarea rolului culturii în regenerare
Proiectele culturale joaca un rol central în operațiunile de regenerare urbană. Rolul

acestora este evident în cadrul proiectelor emblematice / fanion, dar este la fel de
important și în cadrul proiectelor locale care implică comunitatea locală în activități cum
ar fi artele, patrimoniul, sportul sau alte interese comunitare.
Proiectele culturale pot oferi populației locale (în special tinerilor și altor grupuri
vulnerabile), acces la o gamă largă de oportunități pentru dezvoltarea potențialului lor,
și ajută, de asemenea, la consolidarea mândriei locale și la susținerea coeziunii sociale.
Proiectele cu impact social - modalități de evaluare a beneficiilor sociale
Combaterea sărăciei comunitare se realizează prin prisma unor programe sau proiecte
sociale. „Programele sociale au fost create în scopul eliminării sau diminuării
problemelor sociale cu care se confruntă indivizii.” 19
„Pentru ca o problemă socială să poată fi eliminată/ rezidualizată este nevoie ca ea să fie

conștientizată, sau mai bine spus să parcurgă drumul de la latent la manifest.” 20
"Programele sociale reprezintă un ansamblu planificat și coordonat de resurse

(materiale, financiare, umane) și activități alocate, respectiv desfășurate pentru o
perioadă determinată de timp sau până la atingerea unui obiectiv clar stabilit, în scopul
satisfacerii unei (unui set de) nevoi sociale, al prevenirii sau rezolvării unei (unui set de)
probleme sociale." (Matauan, 1999)
Proiectele se referă la "un grup de activități care trebuie realizate într-o secvență logică,
pentru a atinge un set de obiective prestabilite, formulate de client; proiectul este prima
subdiviziune a unui program." (Comisia Europeană, 1994 apud Matauan).
Metodologia pentru identificarea comunităților marginalizate (în zonele

rurale și urbane) poate fi utilizată ca mod de a identifica și direcționa
resursele către oamenii care au nevoie de acestea
Evaluarea proiectelor are în vedere performanța, iar evaluarea programelor are ca

scop atât performanța cât și impactul.21
O definție care ilustrează orientarea evaluării spre realizarea obiectivelor este cea dată
de UNICEF în Ghidul pentru monitorizare și evaluare: "Evaluarea este un proces care
încearcă să determine într-un mod sistematic și obiectiv relevanța, eficiența,
eficacitatea și impactul activităților ținând cont de obiectivele specifice."
19
Zamfir, Cătălin în Zamfir, Elena. (2000) Strategii antisaracie si dezvoltare comunitara. Bucuresti, Editura Expert.
20
http://www.rasfoiesc.com/sanatate/asistenta-sociala/Evaluarea-programelor-sociale83.php
21
Apud Evaluarea programelor sociale, disponibil la http://www.rasfoiesc.com/sanatate/asistenta-sociala/Evaluarea-
programelor-sociale83.php
23
În funcție de obiectul evaluat și de scopul evaluării se întâlnesc mai multe tipuri de

evaluare a proiectelor, inclusiv pentru cele din domeniul social. Cea mai importantă
distincție este cea referitoare la evaluarea formativă și cea sumativă.22
Evaluarile formative „îmbunătățesc obiectul evaluat prin examinarea a ceea ce

proiectul aduce nou, calității implementării, contextului organizațional, personalului,
procedurilor, obiectivelor etc. Aceste evaluări furnizează informații pentru
îmbunătățirea, modificarea, documentarea și managementul proiectelor. Acest tip de
evaluare este folositoare tuturor proiectelor, dar mai ales celor care se întind pe o
perioadă mai mare de timp.” 23
Evaluările formative includ mai multe tipuri de evaluare :
„a) Evaluarea nevoilor: determină cine are nevoie de proiect, cât de mare este nevoia și
ce s-ar putea realiza pentru a elimina problemele.
b) Estimarea evaluabilitătii: stabilește dacă o evaluare este posibilă și care este

utilitatea ei.
c) Conceptualizarea structurată: îi ajută pe stakeholderi/decidenți să-și definească

proiectul, populația tintă și posibilele rezultate.
d) Evaluarea implementării: monitorizează fidelitatea proiectului
e) Evaluarea procesului: investighează procesul implementării proiectului, incluzând

alternative la aceasta.” 24
În contrast, evaluarea sumativă „cercetează efectele sau rezultatele obiectivelor prin

rezumarea proiectului și descrierea a ceea ce se întâmplădupă implementarea acestuia.”
25 Întrebările de care un evaluator trebuie să țină seama în momentul în care realizează
o astfel de evaluare sunt următoarele:
 „A avut proiectul succes?

 Care au fost punctele tari și punctele slabe ale acestuia?
 În ce procent a reușit proiectul să-și îndeplinească obiectivele?
 Au beneficiat participanții de pe urma acestui proiect? În ce fel?
 Care componente au fost cele mai eficiente?
 Sunt justificate costurile?”
 Putem împărtăși și altora cunoștințele dobândite? ”26
22
Apud Evaluarea programelor sociale, disponibil la http://www.rasfoiesc.com/sanatate/asistenta-sociala/Evaluarea-
programelor-sociale83.php
23
Apud http://www.socialresearchmethods.net/kb/intreval.htm
24
25
26
24
4
Proiectul cu impact economic – metode de evaluare
a beneficiilor economice
4.1. Direcții privind implementarea de proiecte de regenerare

urbană în orașele sub 50.000 locuitori
Există mai multe elemente relevante pentru regenerarea urbană la nivelul teritoriului
României, astfel:
„Recunoașterea faptului că orașele sunt în competiție în special pentru a atra-

ge, atât companii sustenabile generatoare de bogăție, cât și persoane fizice sau
întreprinzători privați. Prin urmare, elaborarea și implementarea unei strategii
pentru a face un oraș atât atractiv, cât și distinctiv în competiția cu alte orașe, este
de o importanță crucială. O operațiune de Regenerare urbană poate fi de succes
doar dacă este parte a succesului economic mai larg al orașului ca întreg.
Considerarea zonei de intervenție într-un context mai larg (la nivelul orașului
sau chiar la nivel regional) pentru generarea și răspândirea beneficiilor rezultate
în urma implementării operațiunilor de Regenerare urbană. Acest aspect este
foarte important având în vedere că amprenta economică a unui oraș se întinde
aproape întotdeauna dincolo de granițele sale municipale.
Conlucrare intersectorială și transdisciplinară. Dezvoltarea economică de

succes și conectarea persoanelor defavorizate la noi oportunități cer un angaja-
ment pe termen lung și o colaborare reală între diferitele niveluri de guvernare,
dar și între actorii implicați în operațiunile de regenerare urbană. În cadrul
tuturor studiilor de caz analizate, acestui aspect i-au fost dedicate eforturi
manageriale considerabile.
Transfer de putere și resurse reale către autoritățile administrației publice

locale. Având în vedere faptul că orașele se află în competiție între ele, este evident
că controlul strategic trebuie exercitat de la nivelul autorităților administrației
publice locale. Acestea trebuie să își asume în mod clar responsabilitatea atât
pentru regenerarea zonei în cauză, cât și pentru dezvoltarea (inclusiv economică)
contextului său mai larg. În calitate de organe alese, acesta este mandatul lor
democratic. Autoritățile administrației publice locale au acces la resurse (de
exemplu investiții în infrastructură), conform responsabilităților lor, prin
contracte pe termen lung cu autoritățile administrației publice centrale sau din
venituri fiscale locale.
Crearea unor zone atractive și echilibrate. Transformarea perspectivelor unui

oraș depinde în primul rând de crearea unor medii care sunt atractive pentru în-
treprinzători/ întreprinderi și persoane/ locuitori. În toate studiile de caz, zonele
25
inițial decăzute/ în declin s-au transformat, prin intermediul operațiunilor de

regenerare urbană implementate, în zone atractive atât pentru utilizatorii direcți,
cât și pentru potențiali investitori.
Investiții în domeniu public și în infrastructură de calitate. Aceste investiții

sunt esențiale pentru ameliorarea imaginii unui oraș – în așa fel încât acesta să fie
capabil să atragă noi investiții private și noi locuitori, care să asigure succesul
implementării strategiei locale de dezvoltare.
Este important ca întreaga comunitate locală să beneficieze de dezvoltarea

urbană/ economică. Punerea la dispoziția întregii comunități a beneficiilor
rezultate din operațiunile de regenerare este la fel de importantă ca și metodele de
generare a acestora. Toți locuitorii orașului trebuie să simtă că beneficiază de
dezvoltarea orașului, că sunt mândrii să aparțină orașului și să contribuie la
dezvoltarea acestuia. Comunicarea și angajamentele față de comunitățile locale
sunt vitale, iar un management care implică comunitatea și recompensează un
comportament social pozitiv s-a dovedit foarte eficient în implementarea
operațiunilor de regenerare urbană.
Dezvoltarea unor organizații și competențe care să asigure continuitatea

bunelor practici. Dezvoltarea unui oraș este o funcție permanentă a acestuia.
Operațiunile de Regenerare sunt operațiuni de durată și este foarte posibil, ca
după încheierea uneia să fie nevoie de o alta, într-o zonă diferită a orașului. Zonele
metropolitane competitive au nevoie așadar, de agenții de dezvoltare puternice
care să încorporeze cunoștințe și competențe consolidate prin experiență.”27
4.2. Evaluarea impactului economic
Criteriile după care se poate realiza evaluarea proiectelor care se înscriu în Axa 4 a
Programului Operațional Regional sunt următoarele:
- “Sustenabilitatea financiară
- Calitatea, maturitatea și sustenabilitatea proiectului
- Impactul economic
- Impactul social
- Impactul de mediu”28
În ceea ce privește Axa 4 a Programului Operațional Regional, domeniul economic și

implicit beneficiile economice urmărite au un rol important pentru evaluarea
proiectelor de dezvoltare urbană, prin:
- “Crearea de noi locuri de muncă permanente
- Oportunitatea reabilitării siturilor poluate și a creerii/ extinderii unei
structuri de sprijinire a afacerilor,
- Corelarea cu dinamicile economice și imobiliare de la nivel local,
- Creșterea gradului de utilizare a noilor tehnologii și a soluțiilor
informatice,
- Reducerea timpului de călătorie în oraș și creșterea numărului de
personae care utilizează mijloace de transport în comun sau bicicleta,
- Creșterea calității mediului înconjurător și creșterea eficienței
energetice.”29
27
Metodologie de intervenție privind regenerarea urbană pentru anumite tipuri de teritorii”, MDRAP, 2015, p. 82-90
28
Prelucrare după Ghid de dezvoltare urbană (draft), Banca Mondiala, 2015
29
Prelucrare după Ghid de dezvoltare urbană (draft), Banca Mondiala, 2015
26
Studiu de caz
Regenerarea urbană a unor cartiere dezavantajate
în orașul Murfatlar
Prezentarea contextului
“În cadrul procesului derulat pentru elaborarea politicii integrate urbane cu orizont
2030, la nivelul orașului Murfatlar o problemă ajoră identificată a fost nivelul scăzut
al calității vieții locuitorilor. Deși este amplasat la mică distanță de municipiul
Constanța, unul dintre cei mai mari poli urbani din România, și beneficiază de pe urma
procesului de suburbanizare, prin practicarea intensă a navetismului și chiar migrația
de populație dinspre acest oraș pe fondul prețului mai redus al terenurilor, orașul
Murfatlar nu oferă locuitorilor săi accesul la toate tipurile de infrastructură și servicii
specifice unei comunități urbane.
Zona de intervenție propusă o constituie Ansamblul de locuințe colective și dotările

complementare acestuia situat în partea de Nord-Est a localității, în zona străzilor
Mihai Eminescu, Mihail Kogălniceanu, Vasile Milea și ocupă o suprafață de aproximativ
15,9 ha și este delimitată distinct în cadrul contextului urban adiacent constituit din:
 locuințe individuale la Sud și la Vest;
 Limita intravilanului la Est;
 Bază militară la Nord.
Zona de intervenție cuprinde un număr relevant de locuitori raportat la scara localității.

La nivelul Zonei de intervenție selectate locuiesc 2.696 de persoane – conform
recensământului din 2011, ceea ce reprezintă aproximativ 26,4% din populația stabilă a
orașului Murfatlar. Pe lângă dificultățile economice și cele legate de dezvoltarea urbană,
zona concentrează și unele probleme sociale.”30
30
Prelucrare după - Politica urbană integrată a orașului Murfatlar, MDRAP, 2015
27
Prezentarea proiectelor componente ale operațiunii de

regenerare urbană
„Zona de intervenție concentrează un

procent important din populația cu ve-
nituri reduse de la nivelul orașului, fără
ca aceasta să fie însă dependentă de
transferuri sociale, în condițiile în care
rezidenții dispun, în general, de locuri
de muncă, practicând mai ales
navetismul către municipiul Constanța,
aflat la circa 20 km distanță.
Relevant este, din acest punct de vedere,
și faptul că numărul dosarelor de venit
minim garantat și de alocații de
sprijinire a familiei nu depășește cifra
de 50 anual.
Cu toate acestea, locuitorii zonei de intervenție selectate sunt expuși riscului de

excluziune socială prin prisma condițiilor improprii de locuire, concretizate în:
 numărul mare al persoanelor/locuință (3,5);
 suprafața locuibilă redusă/persoană (12 mp);
 lipsa spațiilor verzi și a spațiilor publice;
 problemele legate de presiunea apei potabile;
 gradul avansat de degradare al fațadelor blocurilor și eficiența energetică redusă
a acestora, care generează costuri suplimentare cu întreținerea;
 insuficiența locurilor de parcare;
 asigurarea încălzirii locuințelor cu sobe improvizate pe bază de combustibil
solid, odată cu desființarea sistemului centralizat de termoficare și a lipsei unei
rețele de distribuție a gazelor naturale.
Serviciile medicale și educaționale sunt asigurate de un liceu, o grădiniță de copii și de

cabinete de medicină de familie, însă se resimte lipsa unei unități de tip ambulatoriu, cea
mai apropiată fiind amplasată în municipiul Constanța.
Intervenții și proiecte hard propuse
Intervenții asupra infrastructurii edilitare

 Înființarea și dezvoltarea rețelei de distribuție a gazelor naturale;
 Modernizarea rețelei de distribuție a apei curente – rezolvarea problemei de
lipsă de presiune.
Intervenții asupra fondului construit
 Reabilitarea structurală și termică a imobilelor;
 Modernizarea rețelelor interioare de instalații - canalizare menajeră și pluvială,
alimentare cu apă, alimentare cu energie electrică, telefonie, tv cablu:
- Înlocuirea instalațiilor vechi - scoaterea vechilor instalații comune de
distribuție a agentului termic;
- Introducerea unui sistem de contorizare individuală accesibil pentru citire din
spațiile comune.
28

Evaluarea posibilităților de extindere a spațiului locuibil – de exemplu prin
folosirea unor structuri metalice adiacente imobilelor (soluție aplicabilă doar
pentru zonele largi, unde spațiile existente permit acest lucru), sau prin
reducerea numărului de unități locative prin comasarea unor apartamente;
 Reconsiderarea estetică a anvelopei imobilelor.
Intervenții asupra domeniului public
 Reorganizarea spațiului public – prin diferențierea, specializarea, amenajarea
acestuia conform studiilor efectuate;
 Desființarea garajelor existente – Înființarea unei parcări comune;
 Pietonalizarea anumitor alei interioare ansamblului;
 Extinderea sistemului de spații verzi;
 Înființarea de spații de joacă pentru copii;
 Înființarea de locuri de întâlnire pentru tineri / vârstnici;
 Modernizarea stadionului;
 Înființarea unui parc adiacent stadionului – schimb de teren cu armata;
 Extinderea și modernizarea sistemului de supraveghere video;
 Extinderea capacității infrastructurii social-educaționale existente – Grădiniță,
Școală, Dispensar, Centru de zi pentru copii – after school;
 Înființarea unor dotări specifice de proximitate de tip: Magazin alimentar,
Restaurant / cafenea, Sucursale bancare, Sală de fitness, Salon de frumusețe,
Farmacie, Cabinete medicale, Agenții de turism etc. (grupate în cadrul unor
clădiri dedicate de tip Centru de cartier).
Intervenții și proiecte soft
 Elaborarea unui studiu de trafic la nivelul zonei de intervenție care să:

- evalueze posibilitățile de reorganizare a circulației auto și pietonale a zonei;
- stabilească necesarul de locuri de parcare al zonei;
- evalueze impactul amenajării unor parcări comune;
- identifice circuite coerente de piste de biciclete la nivelul localității.
 Elaborarea unor studii urbanistice care să evalueze posibilitățile de creștere a
gradului de coerență a structurii urbane aferente zonei de intervenție și
posibilitățile de reorganizarea spațiului public;
 Programe de inserție socială a grupurilor defavorizate.”31
Detalierea legăturii operațiunii de regenerare urbană cu

politica de dezvoltare de la nivelul orașului
„Zona de intervenție va contribui, în urma investițiilor integrate, la transformarea

orașului Murfatlar într-un centru urban atractiv pentru cetățenii săi, oferindu-le
acestora acces la o infrastructură urbană și de locuire adecvată, precum și la servicii
educaționale și sociale de calitate.
În cadrul zonei de intervenție, s-a evidențiat nevoia unei serii de investiții pentru
izolarea termică și reabilitarea clădirilor de locuit, ameliorarea urbanistică și tehnico-
edilitară a habitatului, dezvoltarea unor centre de cartier, îmbunătățirea serviciilor
conexe, creșterea suprafeței spațiilor verzi amenajate peisagistic. Operațiunea de
Regenerare Urbană va viza îmbunătățirea calității si funcționalității spațiilor publice ale
întregului ansamblu.”32
31
32
29
Tipuri de măsuri
Măsurile propuse în cadrul zonei propuse pentru regenerare urbană presupun :

 Intervenții asupra infrastructurii edilitare;
 Intervenții asupra fondului construit;
 Intervenții asupra domeniului public.
Impactul, după caz, al proiectelor implementate
„Pornind de la intervențiile propuse au fost identificați următorii indicatori de rezultat:

 Număr de clădiri reabilitate;
 Număr de unități care utilizează surse regenerabile pentru energie termică și
electrică;
 Suprafață spații publice amenajate;
 Suprafață spații verzi amenajate;
 Număr de locuri de joacă pentru copii;
 Număr de locuri de parcare amenajate;
 Lungime alei pietonale amenajate;
 Lungime infrastructură rutieră modernizată / construită.
Ca și indicatori de obiectiv au fost aleși:
 Creșterea suprafeței de spații publice amenajate;
 Creșterea numărului de infrastructuri sportive, culturale și de agrement
Indicatorii de impact identificați, corelați cu cei de la nivelul orașului sunt:
 Reducerea numărului de persoane sărace;
 Reducerea ratei abandonului școlar;
 Creșterea gradului de satisfacție privind spațiile și serviciile publice oferite
(sondaj în rândul populației);
 Creșterea gradului de cooperare cu partenerii sociali/ privați”33
Mecanismele și modalitatea de articulare și coordonare a

intervențiilor
„O dezvoltare sustenabilă și de lungă durată poate fi atinsă doar prin programe integrate
(spațiale și non-spațiale) complexe. Acest aspect este general valabil pentru cartierele
dezavantajate care nu reușesc să se susțină sau să se dezvolte prin mijloace proprii.
Zona are nevoie de instrumente de regenerare orientate în așa fel încât cele trei sfere
care generează spațiul urban - societatea, economia și mediul – să fie luate în
considerare prin sub-programe implementate în sistem complementar. Aceste sub-
programe vor genera interconexiuni ale căror efecte se vor potența reciproc.
Armonizarea sub-programelor presupune stabilirea foarte clară încă de la debutul
operațiunii de regenerare urbană a premiselor adecvate politice, profesionale și
instituționale.
Operațiunea de Regenerare urbană va fi direcționată de un Plan Urbanistic Zonal care

va reglementa intervențiile de orice tip în cadrul ansamblului. În aceste sens, la nivel de
Masterplan s-a propus o zonificare funcțională a zonei, în vederea particularizării
intervențiilor la specificul fiecărei zone, și în conformitate cu rolul acesteia în cadrul
ansamblului.”34
33
34
30
5
Bibliografie
1. *** Carta de la Leipzig cu privire la Orașe Europene Durabile, adoptată în 2007 de
reuniunea informală a miniștrilor dezvoltării urbane și coeziunii teritoriale.
2. *** Carta de la Toledo pentru conservarea orașelor și zonelor istorice – ICOMOS, 1986.
3. *** Carta de la Veneția privind conservarea și restaurarea monumentelor istorice,
adoptată de ICOMOS în 1965.
4. *** Carta de la Washington pentru salvgardarea orașelor istorice – ICOMOS, 1987.
5. *** Carta Europeană a Patrimoniului Arhitectural, Declarația de la Amsterdam,
promulgată de Consiliul Europei.
6. *** Conceptul strategic București 2035. Alte orașe și strategiile lor. Copenhaga. UAUIM
Ion Mincu C.C.P.E.C., http://www.csb2035.ro
7. *** Convenția de la Granada, ratificată de Parlamentul României în 1997. Glossary of Key
Expressions Used in Spatial Development Policies in Europe, European conference of
monistries responsible for spatial/regional planning (CEMAT) – Document presented at
the 14th Session of the European Conference of Ministers responsible for Spatial /
regional Planning, Lisbon (Portugal), 2006.
8. *** Joint ICOMOS, TICCIH Principles for the Conservation of Industrial Heritage Sites,
Structures, Areas and Landscapes, 2011.
9. *** Legea 1234/2003 privind renovarea și dezvoltarea urbană (Act on Urban Renewal
and Urban Development), Danemarca:
http://english.sm.dk/MinistryOfSocialWelfare/legislation/social_affairs/urban_renewal
/Sider/Start.aspx.
10. *** Legea 8/2013 privind reabilitarea, regenerarea și renovarea urbană, Spania.
11. *** Perspectiva europeană de dezvoltare spațială (SDEC /ESDP), adoptată de CE la
Potsdam în 1999.
12. *** Principiile directoare pentru Dezvoltarea teritorială durabila a Continentului
13. *** Strategia Dezvoltării Durabile a Uniunii Europene, adoptată de Consiliul European la
Gothenburg în 2000.
14. *** The Valletta Principles for the Safeguarding and Management of Historic Cities,
Towns and Urban Areas, 2011.
15. *** Unesco recommendation on the historic urban landscape– adoptată la
Conferințagenerală Unesco, Paris, 2011.
16. *** Urban Development in the EU: 50 projects supported by the European
Regionaldevelopment fund during the 2007-13 period, 2013.
17. *** Viena Memorandum:http://whc.unesco.org/archive/2005/whc05-15ga-inf7e.pdf.
18. ***, Carta de la Leipzig pentru orașe europene durabile, 2007;
19. ***, CoNet’s Guide to Social Cohesion, Abordare integrată privind coeziunea socială în
cartierele dezavantajate, 2011.
20. ***, Declarația de la Toledo privind dezvoltarea urbană, 2010.
21. ***, Ghid informativ privind regenerarea urbană – Principii și practici europene, MDLPL,
2007.
22. ***, Ghid terminologic realizat, programul AMTRANS, 2001.
23. ***, Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale.
24. ***, Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismului.
31
25. ***, Liniile directoare strategice ale Uniunii Europene (Communicty Strategic
Guidelines), 2013.
26. ***, Strategia Europa 2020.
27. ***,Dezvoltarea strategiilor în practica regenerării urbane contemporane în zona St. John
– Larnaca, Cipru, 2012.
28. Cătălin Sârbu, Gabriel Pascariu, Preocupări recente în planificarea spațială – Inovații în
abordarea mobilității și implicații ale acestora în planificarea spațială.
29. Comisia Europeană, Politica de coeziune 2014‑2020, Fișa informativă Dezvoltare urbană
durabilă integrată, 2011;
30. Comisia Europeană, The Programming Period 2014‑2020. Guidance Document on
Monitoring and Evaluation, 2014;
comparat, Editura Universității Ion Mincu.
31. Conferinta: Pregatire 2014-2020 Studii de caz, solutii, probleme oportunitati 25.03.2014.
Proiecte integrate in zone urbane abordare, planificare, finantare
32. Dezvoltarea profesionala a cadrelor didactice din mediul rural prin activitati de
mentorat, MANAGEMENT INSTITUȚIONAL ȘI DE PROIECT
33. Enache Mircea (coord), Strategia de dezvoltare urbană și cercetare de urbanism
34. EUKN (Rețeaua Europeană de Cunoștințe în Urbanism) (www.eukn.org);
european”, adoptate de CEMAT la Hanovra în 2000.
35. http://www.freiberg.de/freiberg/content.nsf/docname/Webseite_B7D3F2486DC6F173
C125759B0049C55E?OpenDocument&compressnavigation;
36. http://www.ngo.ro/date/68a2963df4bbdd7a78a3d572334c1efe/Anexa8_aspecte_dezv
oltare_urbana.pdf. http://www.werkstatt-stadt.de/en/projects/77/;
37. http://www.regenerareurbana.ro
38. Inițiativa JESSICA (Sprijin european comun pentru investiții durabile în zonele urbane);
39. Manual pentru elaborarea Propunerii de Politici Publice, Unitatea de politici Publice
Secretariatul General al Guvernului
40. Ministerul Dezvoltării Regionale și Adminstrației Publice, proiect „Platformă pentru
dezvoltare urbană durabilă și integrată - Ghid privind Dezvoltarea şi Implementarea de
Politici Urbane Integrate”, Februarie 2015;
41. Ministerul Dezvoltării Regionale și Adminstrației Publice,proiect „Platformă pentru
dezvoltare urbană durabilă și integrată - Metodologie de intervenție privind regenerarea
urbană pentru anumite tipuri de teritorii”, Februarie 2015;
42. Ministerul Echipării, Transportului și turismului din Franța / Parteneriate – sinteza,
Studiu de caz – Operațiunea Atlanpole Nantes – Articol, 1993
43. Politica urbana integrata a Muncipiului Caracal
44. Programul URBACT (http://urbact.eu);
45. Stadtverwaltung Freiberg (City Administration), Am Obermarkt 24, 09599 Freiberg,
pressestelle@freiberg.de.
46. Studiu de evaluare adecvată pentru Planul Urbanistic General al orașului Cisnădie
32
Anexa 1
Glosar de Termeni/ Documente europene
Regenerare urbană - definește un ansamblu de operațiuni de transformare a

spațiului urban, printr-un set de acțiuni coerente în domenii precum cel economic,
social, de mediu înconjurător sau arhitectural-urbanistic, în scopul creșterii calității
mediului urban și, implicit, îmbunătățirii condițiilor de viață aferente acestuia.
(Cf. Ministerul Dezvoltării Regionale și Adminstrației Publice, proiect „Platformă pentru dezvoltare urbană
durabilă și integrată - Ghid metodoloic de Politici Urbane Integrate”, Februarie 2015)
Regenerarea urbană- este o acțiune careconduce la soluționarea problemelor

urbane și găsirea unei îmbunătățiri de lungă durată pentrucondițiile economice, fizice,
sociale și de mediu într-o zonă care trebuie schimbată.
(Cf. Peter W. Roberts, Hugh Sykes, “The evolution, definition and purpose of urban regeneration” Urban
Regeneration. A handbook. Sage 2000, p. 17)
Relevantă pentru operațiunile de regenerare urbană este Carta de la

Leipzig pentru orașe europene durabile - adoptată cu ocazia
reuniunii ministeriale informale privind dezvoltarea urbană și coeziunea
teritorială, din 24 și 25 mai 2007.
Conform acesteia, două întrebări inter – relaționate își caută răspunsul în cadrul
abordărilor integrate de dezvoltare urbană în general, respectiv în cadrul operațiunilor
de regenerare urbană în particular:
1. Cum se poate realiza creșterea economică locală, competitivitatea economică inter-
regională și obiectivul – strâns legate de acestea – de creare de noi locuri de muncă, ca
piloni durabili ai orașelor europene? Sunt vizate atât viabilitatea cât și mijloacele
de asigurare a continuității acestui proces.
2. Cum se poate ca pe parcursul acestui proces, segmentele sociale și zonele urbane care
riscă izolarea față de dezvoltarea economică locală, piața muncii și țesutul socio-spațial
urban să fie implicate în dezvoltarea dorită, pentru a menține și întării rolul orașelor ca
entități sociale și spațiale bine definite.
Aceste două aspecte sunt recunoscute ca fiind pietrele de temelie ale dezvoltării urbane
integrate sustenabile.
Orașele dețin calități culturale și arhitecturale unice, forțe puternice de incluziune
socială și posibilități excepționale de dezvoltare economică. Orașele reprezintă centre de
cunoaștere și surse de creștere și inovație. În același timp însă, orașele suferă de
probleme demografice, inegalitate socială, excluderea socială a unor categorii specifice
de populație, de o lipsă de locuințe adecvate și accesibile ca preț precum și de probleme
legate de mediu. Pe termen lung, orașele nu-și vor putea îndeplini funcția de motoare ale
progresului social și ale creșterii economice în sensul Strategiei Lisabona, dacă nu va fi
menținut echilibrul social în interiorul orașelor și între orașe, păstrând diversitatea
33
culturală și stabilind standarde de calitate ridicate în domenii precum design-ul urban,

arhitectura și mediul.
Avem tot mai mult nevoie de strategii integrate și de acțiuni coordonate între toate per-
soanele și instituțiile implicate în procesul de dezvoltare urbană, care depășesc limitele
orașelor individuale. Fiecare nivel de guvernare – local, regional, național și european –
are o responsabilitate pentru viitorul orașelor noastre. Pentru a face cu adevărat efici-
entă guvernarea la mai multe niveluri, trebuie să îmbunătățim coordonarea politicilor
sectoriale și să dezvoltam un nou simț al responsabilității pentru politica integrată de
dezvoltare urbană.
De asemenea, trebuie să ne asiguram că aceia care, la toate nivelurile, lucrează la elabo-
rarea acestor politici dobândesc competențele și cunoștințe generale și transdisciplinare
necesare pentru a contribui la dezvoltarea orașelor pentru a deveni comunități durabile.
Recomandările Cartei de la Leipzig sunt următoarele:

I. Să se utilizeze mai intens abordările integrate ale politicii de dezvoltare urbană
Politica integrată de dezvoltare urbană înseamnă luarea în considerare, simultană și
echitabilă, a tuturor preocupărilor și intereselor relevante pentru dezvoltarea urbană,
fiind un proces în care sunt coordonate aspectele spațiale, sectoriale și temporale ale
domeniilor cheie ale politicii urbane.
Implicarea actorilor economici, a factorilor interesați și a publicului larg este esențială.
Politica integrată de dezvoltare urbană este o condiție-cheie pentru punerea în aplicare
a Strategiei UE pentru dezvoltare durabilă. Punerea în aplicare a acestei strategii
reprezintă o sarcina de efectuat la nivel european, care însă trebuie să ia în considerare
atât condițiile și necesitățile locale, cât și subsidiaritatea.
Reconcilierea intereselor, facilitata de o politica integrată de dezvoltare urbana,

constituie baza viabila pentru un consens între stat, regiuni, orașe, cetățeni și actori
economici.
Punând laolaltă cunoștințe și resurse financiare, fondurile publice reduse pot fi utilizate
mai eficient. Investițiile publice și private vor fi mai bine coordonate. Politica integrată
de dezvoltare urbană implică actori din afara administrației și permite cetățenilor să
joace un rol activ în modelarea mediului lor de viață imediat. În același timp, aceste
măsuri pot conduce la o mai mare siguranță a planificării și a investițiilor.
Este recomandabil ca orașele să întocmească programe integrate de dezvoltare urbană
pentru oraș ca un tot unitar. Aceste instrumente de planificare orientate spre aplicare ar
trebui:
 să descrie punctele tari și punctele slabe ale orașelor și cartierelor, pe baza
unei analize a situației actuale;
 să definească obiective de dezvoltare coerente pentru zona urbană și să
dezvolte o viziune pentru oraș;
 să coordoneze diferite planuri și politici districtuale, sectoriale și tehnice și
să se asigure că investițiile planificate vor contribui la promovarea unei
dezvoltări echilibrate a zonei urbane;
 să coordoneze și să concentreze, din punct de vedere spațial, utilizarea
fondurilor de către actorii din sectorul public și privat;
 să fie coordonate atât la nivel local, cât și la nivel regional și să implice
cetățenii și alți parteneri care pot contribui substanțial la dezvoltarea
calității economice, sociale, culturale și ecologice a fiecărei zone.
Coordonarea între nivelul local și cel regional trebuie întărită. Scopul este acela de a
stabili un parteneriat egal între orașe și zone rurale, precum și între orașe mici, medii și
mari și orașele foarte mari în cadrul orașelor-regiuni sau al zonelor metropolitane.
Problemele și deciziile de politica urbană nu mai trebuie privite izolat, la nivelul fiecărui
34
oraș. Orașele trebuie să fie puncte focale de dezvoltare regională și să își asume
responsabilitatea pentru coeziunea teritorială. Din acest motiv, ar fi util ca orașele să
formeze o rețea mai strânsă la nivel european.
Politica integrată de dezvoltare urbană ne pune la dispoziție un set de instrumente care,
în numeroase orașe europene, și-au dovedit deja utilitatea în crearea unor structuri de
guvernare moderne, eficiente și deschise colaborărilor. Acestea sunt indispensabile
pentru creșterea competitivității orașelor europene. Aceste instrumente facilitează
coordonarea, din timp, a dezvoltării locuințelor, economiei, infrastructurii și serviciilor,
ținând seama, printre altele, de impactul îmbătrânirii și migrației populației și de
condițiile de politică energetică.
În cadrul unei politici integrate de dezvoltare urbană, considerăm că următoarele
strategii de acțiune au o importanță capitală în creșterea competitivității orașelor
europene:
Crearea și asigurarea unor spații publice de bună calitate;
Modernizarea rețelelor de infrastructuri și creșterea eficienței energetice;
Inovația proactivă și politicile educaționale.
Politica integrată de dezvoltare urbană poate contribui la îmbunătățirea acestor factori,

de exemplu, aducând laolaltă toți factorii interesați, susținând rețele și optimizând
structurile de localizare. Dezvoltarea urbană integrată promovează dialogul social și
intercultural.
Strategiile integrate de dezvoltare urbană, managementul urban participativ și o bună
guvernare pot contribui atât la utilizarea eficientă a potențialului orașelor europene, în
special în ceea ce privește competitivitatea și creșterea, cât și la reducerea disparităților
intra și inter-cartiere. Aceste strategii oferă cetățenilor posibilități de participare socială
și democratică.
II. Să se acorde o atenție specială zonelor defavorizate în contextul orașului ca tot
unitar
Orașele se confruntă cu provocări majore, în special în legătură cu schimbările în
structurile economice și sociale și cu globalizarea. Problemele specifice sunt, printre
altele, nivelul ridicat al șomajului și fenomenele de excluziune socială. În cadrul unui
oraș, pot exista diferențe considerabile între diferitele zone urbane atât în ceea ce
privește posibilitățile economice și sociale, cât și în ceea ce privește calitatea mediului.
În plus, diferențele sociale și diferențele între nivelurile de dezvoltare economică
continuă adesea să crească, ceea ce contribuie la situații de dezechilibru în orașe. O
politică de integrare socială care să contribuie la reducerea inegalităților și la prevenirea
excluziunii sociale va fi cea mai bună garanție pentru menținerea siguranței în orașele
noastre.
În îndeplinirea obiectivelor de coeziune socială și integrare în orașe și zone urbane, pot
fi instrumente eficace politici bine concepute de construire de locuințe sociale. Locuințe
sănătoase, adecvate și accesibile ca preț pot face ca aceste cartiere să devină mai
atractive atât pentru tineri, cât și pentru bătrâni. Aceasta ar contribui, de asemenea, la
stabilitatea în cartiere. Este mai bine să se observe semnalele de alarmă timpurii și să se
ia măsuri imediate și eficiente de remediere a situației. Această abordare economisește
resurse. Odată ce o zonă a început să decadă, costul și dificultatea inversării tendinței
pot fi mai ridicate. Guvernul trebuie să ofere locuitorilor respectivelor zone afectate
cadrul general și stimulente pentru reabilitare. Implicarea activă din partea rezidenților
și un dialog mai bun între reprezentanți politici, rezidenți și actorii economici sunt
esențiale pentru identificarea celei mai bune soluții pentru fiecare zonă urbană
defavorizată. Pe acest fundal, următoarele strategii de acțiune, incluse într-o politică
integrată de dezvoltare urbană, sunt cruciale pentru zonele urbane defavorizate:
Urmărirea unor strategii de dezvoltare a mediului fizic;
35
Consolidarea economiei locale și a politicii locale privind piața forței de

muncă;
Educația proactivă și politicile de pregătire a copiilor și tinerilor;
Promovarea unui transport urban eficient și la prețuri accesibile.
Cu cât se reușește o mai bună stabilizare din punct de vedere economic a zonelor defa-
vorizate, o integrare socială eficientă și îmbunătățirea mediul fizic și a infrastructurii de
transport, cu atât cresc șansele ca orașele să rămână locuri de progres social, creștere și
inovație pe termen lung.
Declarația de la Toledo privind regenerarea urbană integrată
acordă o atenție sporită regenerării urbane și reafirmă importanța utilizării unor astfel
de operațiuni urbanistice în scopul revitalizării orașelor și gestionării provocărilor
multiple cu care acestea se confruntă.
Totodată, se subliniază faptul că, calitatea urbană a unui oraș este determinată de identi-
tatea arhitecturală a acestuia, respectiv de calitatea spațiilor publice și a peisajelor
urbane.
Operațiunile de regenerare urbană urmăresc implementarea unor seturi de măsuri în
scopul creșterii atractivității mediului construit, conservării identității arhitecturale,
precum și măsuri ce vizează dezvoltarea economică și creșterea calității mediului urban.
Astfel de operațiuni sunt orientate cu precădere asupra zonelor urbane degradate -
centre istorice ale orașelor, cartiere defavorizate sau zone industriale de la nivelul
orașului – în contextul cuprinzător al întregului oraș și au drept obiectiv principal
revitalizarea acestora, cu efortul cooperativ al municipalităților, proprietarilor și a altor
actori implicați, cu scopul de a îmbunătăți condițiile de trai, de a crește calitatea
mediului și a climatului social și de a întări economia locală. Toate aceste obiective
produc efecte combinate ce au drept finalitate îmbunătățirea standardelor de viață în
mediul urban.
Regenerarea urbană este de cele mai multe ori un proces derulat pe termen lung,
complex și care implică un spectru larg de discipline profesionale. Acest lucru necesită
sprijinul activ politic și o interfață cu diferite părți interesate pe toată durata de viață a
unui proiect.
36
Anexa 2
Indicatori de monitorizare a operațiunilor de
regenerare urbană
Se prezintă în continuare o serie de indicatori relevanți pentru monitorizarea

operațiunilor de regenerare urbană:
1. Numărul locuințelor existente la sfârșitul anului anterior - poate conduce la identificarea

de instrumente și măsuri de intervenție în zonele urbane degradate.
2. Suprafața (aria) locuibilă desfășurată (totală) la sfârșitul anului anterior – poate indica
supraaglomerarea, indicator de confort al locuirii și poate conduce la diagnoza calității
acesteia.
3. Numărul de clădiri care respectă autorizația de construire - adoptarea unor măsuri și
politici publice de intervenție privind eradicarea fenomenului locuințelor ilegale în
zonele urbane defavorizate
4. Caracteristicile demografice ale populației: populația rezidentă pe grupe de vârstă, sex și
mediu de rezidență - poate conduce la identificarea de măsuri de asistență socială și de
integrare în societate.
5. Rata de natalitate, de feritilitate, a mortalității infantile, durata medie a vieții – determină
măsurile privind asigurarea calitățiilor condițiilor de locuit, cu implicații asupra stării de
sanogeneză a populației implicate.
6. Rata șomajului / de activitate pe grupe de vârstă și sexe – are repercursiuni privind
incluziunea pe piața muncii.
7. Rata riscului de sărăcie, pe sexe și grupe de vârstă - AROPE este un indicator compozit
adoptat la nivelul Uniunii Europene în cadrul Programului Europa 2020, de combatere a
excluziunii sociale, de promovare a incluziunii sociale și de reducere a sărăciei.
8. Număr de locuințe care dispun de alimentare cu apă în locuință / Instalație de canalizare
/ Instalație electrică / Încălzire centralizată / Baie / Bucătărie – arată cunoașterea
calității condițiilor de viață și a familiilor aflate în risc de excluziune socială.
9. Ponderea numărului de locuințe reabilitate termic – arată scăderea costului locuirii.
10. Anul de construire al imobilelor de locuit/ Materialul de construire al imobilelor de
locuit – arată gradul de uzură al imobilelor.
11. Numărul mediu de persoane pe o cameră – cunoașterea gradului de supraaglomerare a
locuințelor
12. Ponderea școlarilor de etnie romă / Ponderea etnicilor romi din totalul populație – arată
gradul de segregare etnico-educațională a populației de origine romă.
13. Suprafața spațiilor verzi (ha) – arată cunoașterea gradului de acoperire a arealului
rezidențial cu spații oxigenante și respectiv a calității locuirii
14. Lungime rețea apă potabilă (km) / Lungime rețea canalizare (km) / Clădiri ce utilizează
surse regenerabile de energie (nr) / Lungime telecomunicații subteran (km) / Lungime
rețea conducte gaze naturale (km) – reflectă starea infrastructurii tehnico-edilitare.
15. Lungimea străzilor modernizate (km) / Număr km de stradă modernizați – care reflectă
starea infrastructurii rutiere și gradul de accesibilitate la arealele urbane degradate.
37
Suport de curs Etapa 3 - Modul 4 - Parteneriatul Public-Privat şi proiectele de dezvoltare locală
Modul 4
Parteneriatul Public-Privat şi
proiectele de dezvoltare locală
Obiective tematice:
1. Identificarea dimensiunilor conceptului de parteneriat public-privat, principiile
și obiectivele acestuia;
2. Analiza parteneriatului public - privat ca formă de cooperare;
3. Analiza parteneriatului public - privat ca modalitate de introducere a
managementului privat la nivelul serviciilor publice
4. Determinarea beneficiilor şi riscurilor implementării unui proiect de tip PPP
La ce întrebări veţi putea răspunde la finalul

Modulului 4 din cadrul componentei de
formare aprofundată:
1. Ce înseamnă un proiect de tip parteneriat public-privat?
2. Cum se dezvoltă un parteneriat public-privat şi care sunt avantajele sale?
3. Cum pot fi mobilizaţi actorii urbani în elaborarea unui proiect PPP?
4. Care sunt beneficiile şi riscurile determinate de implementarea unui PPP?
1
Cuprins: (*)
1. Introducere în parteneriatul public - privat (PPP) p. 3
1.1. Scurt istoric al PPP p. 3
1.2. Definirea conceptului PPP. Caracteristicile mecanismului PPP p. 4
1.3. Tipuri de parteneriat public – privat p. 7
1.4. Parteneriatul public – privat instrument de dezvoltare locală p. 8
2. Determinarea riscurilor și beneficiilor - modele de analiză p. 11

2.1 Sursele de finanțare ale unui proiect de tip PPP. Domenii de aplicare p. 11
2.2. Decizia de a realiza un proiect de tip PPP p. 14
2.3. Avantajele și riscurile derulării unui proiect în parteneriat public - privat p. 19
2.4. Exemple de bune practici şi eşecuri p. 24
Studiu de caz nr. 1 - Proiectul „Bazar Vest” - Brabrand (Danemarca) p. 30

Studiu de caz nr. 2 - Regenerarea urbană a centrului istoric
al orașului Chemnitz (Germania) p. 32
3. Concluzii p. 35
4. Bibliografie p. 36
Anexa 1 - Glosar de termeni p. 37
(*) Suportul de curs conține informații de natura preponderent teoretică ce vor fi transmise participanților în decurs
de 14 ore (4 ore Luni, 6 ore Marți, 4 ore Miercuri), conform cu Planul metodologic al programului de instruire.
Activitățile practice complementare care însumează alte 26 de ore vor beneficia de materiale specifice de instruire,
care nu fac obiectul prezentului material.
2
1
Introducere în Parteneriatul public - privat
(PPP)
1.1. Scurt istoric al PPP
La 30 aprilie 2004, Comisia Europeană publică Cartea Verde – Green Paper - a parteneriatului
public - privat (PPP) aşa cum arătase de-a lungul timpului în instrumentele sale de cooperare.
Unul dintre aceste instrumente care prefigurau apariţia acestui document în 2004 este
„Strategia pentru piaţa internă 2003 - 2006” (Strategy for the Internal Market 2003 – 2006).
Prin urmare, Cartea verde își propune să analizeze dacă Tratatul CE al Comunității Europene
este adecvat și suficient pentru a face față provocărilor specifice generate de proiectele de tip
PPP. Această analiză se aplică atât la selectarea partenerului privat cât și la construirea
parteneriatului.
La nivel european, prin intermediul proiectelor de parteneriat public – privat, au fost

implementate „Iniţiativa europeană de dezvoltare economică” (European Initiative for Growth)
şi Reţeaua trans- Europeană de transport (trans – European Transport Network TEN-T).
Proiectele de tip PPP s-au extins rapid în ultimii cincisprezece – douăzeci de ani. Această
creştere se datorează autorităților publice care au făcut posibilă creșterea utilizării lor, având
în vedere constrângerile bugetare cu care se confruntă şi în acest fel putând beneficia de
experiența sectorului privat.
Un alt avantaj constă în economiile bugetare realizate în cadrul implementării unui proiect de
tip PPP, deoarece acestea încorporează toate etapele unui proiect, de la proiectare până la
exploatare şi revin partenerului privat.
Dezvoltarea proiectelor de tip PPP au scopul de a schimba rolul statului în economie: de la

stadiul de operator direct la cel de organizator, organism de reglementare și control.
Cu toate acestea, termenul de parteneriat public - privat nu este definit oficial la nivelul Uniunii
Europene, dar, în general, acesta desemnează „cooperarea între entităţi publice şi private”
privind serviciile de interes public.
3
Mai mult, constituirea Centrului European de Expertiză în domeniul PPP - European PPP
Expertise Centre (EPEC) – este o iniţiativă ce implică Banca Europeană de Investiţii (EIB),
Comisia Europeană, Statele Membre şi cele candidate şi care contribuie la consolidarea

capacității membrilor săi din sectorul public pentru a intra în tranzacţii de tip parteneriat
public-privat (PPP) utilizând experiență și expertiză, analiză și bune practici comune.
În România s-au pus bazele acestui tip de cooperare, prin înfiinţarea în anul 2005 a Unităţii
Centrale pentru Coordonarea Parteneriatului Public - Privat şi prin crearea unui cadru
legislativ care a suportat îmbunătăţiri continue, pentru a permite dezvoltarea acestor
parteneriate1. În 2010 legiuitorul român a trasat liniile directoare privind proiectele de tip PPP
prin Legea nr. 178/2010 cu modificările şi completările ulterioare referitoare la consfinţirea
ca aplicabil a unui PPP instituţionalizat care obligă constituirea unei persoane juridice
distincte sub forma unei societăţi comerciale având asociaţi partenerul public şi cel privat.
Generic, Parteneriatul public - privat desemnează

„cooperarea între entităţi publice şi private” privind
serviciile de interes general, public.
1.2. Definirea conceptului PPP. Caracteristicile

mecanismului PPP
Deşi parteneriatul public – privat este o noţiune omniprezentă în societatea actuală, pornind de
la instituţiile internaţionale, publicaţiile din domenii precum marketing, economic, financiar şi
juridic până inclusiv la discursul politic, nu cunoaşte o definire unitară deoarece este un
mecanism dinamic, bazat pe trendul general al restricţiilor şi/sau fluctuaţiilor bugetare
(impuse prin Tratatul de la Maastricht, din 7 februarie 1992) dar şi pe apariţia unor nevoi
crescânde de infrastrastructură diversă.
De-a lungul timpului, fenomenul proiectelor de tip PPP s-a dezvoltat în mai multe sectoare
servind exclusiv scopului sectorului public, fapt ce a determinat creşterea accentului pe care
autorităţile publice îl acordă unui astfel de contract în domenii precum infrastructură,
transport, sănătate, educaţie şi chiar de siguranţă naţională.
Comunitatea europeană este astăzi într-o continuă expansiune iar, liberalizarea serviciilor
publice, creşterea constrângerilor bugetare a statelor memebre UE dar şi creşterea nevoilor la
nivel global referitoare la infrastructură şi transporturi, intensifică “fenomenul denumit
parteneriatul public – privat”2.
1Sursa: http://www.andreeapaul.ro/dezvoltarea-de-parteneriate-public-privat-ppp
2Green Paper on public – private partnerships and community law on public contracts and concessions, Brussels, 30.04.2004, COM
(2004) 327 final, p. 3
4
Parteneriatul public – privat desemnează cooperarea în diverse forme între

autorităţile publice şi mediul de afaceri cu scopul de a asigura finanţarea,
construcţia, renovarea, managementul şi mentenanţa unei infrastructuri sau
oferirea unui serviciu.
Green Paper on public – private partnerships and community law on public contracts and concessions,
Brussels, 30.04.2004, COM (2004) 327 final, p. 3 – traducere
Elemente caracteristice ale parteneriatului public – privat
Dezvoltarea unui proiect PPP depinde de trei factori aflaţi într-o relaţie de interdependenţă,
ipoteză susţinută de unii cercetători în materie:
1. “realocarea eficientă a resurselor

financiare pe care le au la dispoziţie Cooperarea de tip PPP
guvernele; între autorităţile
2. mediul de afaceri (atât cel care publice şi mediul de
înregistrează profit cât şi cel nonprofit, afaceri este
în egală măsură) dovedește o caracterizată de
capacitate organizaţională crescândă în următoarele criterii:
oferirea de servicii publice;
 Durata relativ lungă
3. ”utilizarea eficientă de creşetre a
de derulare a
complementarităţii intersectoriale în
proiectelor;
organizarea şi creşterea de servicii”3
 Finanţarea proiectului
prin punerea în comun
Proiectul de tip PPP este un concept deschis care
a fondurilor private cu
beneficiază de un set de elemente comune şi anume:
cele publice;
 Rolul partenerului
a. Cooperarea
privat care participă
Proiectul de tip PPP presupune existenţa unei
în diferite etape în
cooperări între două părţi, fiecare
cadrul proiectului -
putând îngloba mai multe persoane juridice:
concepţie, dezvoltare,
implementare şi
- Partenerul public – autorităţi
finanţare;
publice centrale-locale, alte
 Distrubuirea riscurilor
persoane juridice de drept public,
între partenerul public
anumite entităţi juridice cărora li s-
şi partenerul privat în
a încredinţat exploatarea unui
funcţie de capacitatea
monopol;
fiecăruia de a evalua,
- Partenerul privat – una sau mai
controla şi gestiona un
multe societăţi comerciale sau alte
anumit risc.
entităţi aparţinând mediului de
afaceri.
3 „Aspecte teoretico-practice privind parteneriatul public – privat în Uniunea Europeană”, Codrina Mihaela
Levai – Senatul României, Departamentul legislativ, Bucureşti, România (2012)
5
b. Scopul
Resursele publice şi cele private sunt conjugate pentru a realiza un scop
comun.
- Partenerul public urmăreşte să pună la dispoziţia publicului o lucrare sau un
serviciu public în absenţa fondurilor publice necesare finalizării acestuia.
- Partenerul privat este interesat să se implice într-o activitate economică aptă
să genereze profit.
c. Finanţarea
Caracterul principal al unui proiect PPP este ponderea semnificativă a finanţării
private, fără a fi exclusă, de principiu, posibilitatea alocării de fonduri publice.
Contribuţia partenerului public constă de regulă în transferarea partenerului
privat de drepturi cu privire la bunuri aparţinând patrimoniului public, la
aceasta putându-se adăuga şi alocarea financiară publică.
d. Rolul partenerilor
- Partenerul privat are de regulă rol activ şi se implică în toate etapele
proiectului: finanţare, proiectare, realizarea şi administrare.
- Partenerul public are de regulă rol în stabilirea obiectivelor, identificarea
interesului public, determinarea obietivelor de performanţă şi monitorizarea
respectării acestora.
e. Repartizarea riscurilor
Repartizarea riscurilor se realizează în funcţie de abilitatea fiecărui partener de
a evalua, controla şi suporta consecinţele fiecărui risc specific acestui tip de
proiect.
Manualul EUROSTAT (Oficiul de Statistică al Comunităţilor Europene) aduce o
serie de clarificări cu privire la “reparizarea riscurilor respectiv tratamentul
contabil al bunurilor şi obligaţiilor asumate de autorităţile publice în cadrul unui
proiect de tip PPP.”4
Parteneriatul este o formă de cooperare în care riscurile, costurile şi

profiturile sunt distribuite proporţional între parteneri. Motivul
stabilirii unor astfel de parteneriate variază dar, în linii generale,
implică planificarea, finanţarea, crearea, operaţionalizarea şi
menţinerea infrastructurii şi serviciilor publice în scopul oferirii unor
servicii publice alternative eficiente din punctul de vedere al costurilor.
Cu alte cuvinte, „fiecare dintre parteneri contribuie la planificarea şi la mobilizarea resurselor

necesare pentru realizarea unui obiectiv comun, fiecare participant participă pe baza unei
decizii voluntare şi aduce resurse proprii (financiare, materiale, simbolice, de autoritate etc.).”5
4 Manual on Government Deficit and Debt, EUROSTAT Manuals and Guides, Implementation of ESA 2010, ISSN 2315-0815, p. 308 –
309.
5 „Aspecte teoretico-practice privind parteneriatul public – privat în Uniunea Europeană”, Codrina Mihaela Levai – Senatul României,
Departamentul legislativ, Bucureşti, România.
6
1.3. Tipuri de parteneriat public – privat
Cartea verde distinge la nivel european două tipuri de proiecte tip PPP, şi anume:
 PPP de natură contractuală în cadrul căruia parteneriatul dintre sectorul
public şi cel privat este reglementat exclusiv prin documente contractuale care
nu dau naştere unei noi persoane juridice.
 PPP de natură instituţională presupune cooperarea dintre sectorul public şi
cel privat în cadrul unei entităţi distincte care beneficiază de personalitate
juridică, prin crearea companiei de proiect.
 Parteneriatul public – privat de natură contractuală poate include diverse structuri

juridice încadrat într-un contract cadru care defineşte coordonatele parteneriatului
astfel constituit. Aceste contracte pot prevedea, în sarcina partenerului privat, activităţi
diverse, precum conceperea, finanţarea, execuţia, renovarea sau exploatarea unei
lucrări sau a unui serviciu.
Contractele de constituire a unui proiect de tip PPP pot fi încadrate în mai multe categorii,
dintre care cele mai importante sunt:
 contractele care se încadrează în „modelul concesiv”, care este caracterizat prin

legătura directă creată între partenerul privat şi consumatorul final (partenerul
privat va furniza un serviciu publicului, în locul şi sub controlul, partenerului public)
prin metoda de remuneraţie a furnizorului privat (taxe aplicate utilizatorilor
serviciului, suplimentate, dacă este necesar, cu subvenţii acordate de către
autorităţile publice). Pe scurt, putem vorbi despre crearea unei structuri de tipul
concesiunii (act administrativ) în care partenerul privat preia răspunderea realizării
unei lucrări sau exercitarea unui serviciu public iar, utilizatorii finali vor plăti
tarifele aferente utilizării lucrării sau serviciului respectiv.
 contracte prin care partenerul privat este însărcinat cu realizarea sau administrarea
unei infrastructuri (şcoală, spital, penitenciar, infrastructură de transport etc.).
Particularitatea acestui model constă în aceea că remuneraţia partenerului privat se
face prin plăţi regulate ale partenerului public, fixe sau variabile, în funcţie de
anumiţi indicatori (iar nu direct de către utilizatori, cum este cazul concesiunilor)6.
 Parteneriatul public – privat de natură instituţională implică cooperarea sectorului

public cu cel privat în cadrul unei nou înfiinţate structuri juridice distincte denumită
compania de proiect.
Reglementarea asumată prin Cartea Verde a PPP la nivel european, propune două modalităţi
prin care se poate constitui un PPP de natură instituţională, şi anume:
 prin înfiinţarea unei persoane juridice care să deruleze/implementeze proiectul PPP

ulterior selectării partenerului privat;
6 Sursa: www.strategie-cdi.ro/spice/admin/.../Parteneriatul%20public-privat.doc, prelucrare
7
 prin preluarea controlului unei persoane juridice cu capital public de către o entitate
cu capital privat, urmând ca entitatea nou creată să deruleze/implementeze
proiectul de tip PPP.
Caracteristicile unui parteneriat public – privat de natură instituţională
Unul dintre principalele caracteristici ale parteneriatului public – privat de natură

instituţională este acela că întregul capital social al noii entităţi este deţinut, în comun, de către
partenerul public şi de către cel privat, formându-se o societate comercială cu capital mixt.
Scopul funcţionării acestei noi entităţi este realizarea unei lucrări publice şi/sau prestarea unui
serviciu public sub controlul exclusiv al partenerului public.
Contribuţia partenerului privat constă în participarea activă la executarea sarcinilor atribuite
entităţii cu capital mixt şi/sau la administrarea entităţii cu capital mixt.
Comunicarea interpretativă din 2008 (elaborată de către Comisia Europeană în vederea

clarificării unor aspecte legate de aplicarea principiilor generale ale cooperării de tip PPP)
detaliază o serie de aspecte privind procedura de selecţie a partenerului privat în cadrul unui
PPP instituţional, şi anume:
 „Obligativitatea de a publica un anunţ de participare (informarea publicului)

privind intenţia autorităţii contractante de a demara procedurilor de creare a
unei entităţi cu capital mixt, public şi privat, şi de a încredinţa acesteia un
contract public.
 Obligativitatea publicării unor criterii de selecţie în vederea atribuirii şi
selectării partenerului privat.
 Selectarea candidaţilor se va face pe baza criteriilor enunţate în prealabil cu
respectarea normelor procedurale indicate la începutul procedurii.
 O altă obligaţie este aceea de a respecta pe parcursul tuturor etapelor de
implementare a principiilor referitoare la transparenţă, echitate şi
nediscriminare.” 7
1.4. Parteneriatul public – privat ca instrument pentru

dezvoltarea locală
Evoluţia societăţii în actualul context economico – social este dată de rolul pe care îl au orașele,
ca centre de dezvoltare economică. Urbanizarea reprezintă obiectivul major al ţărilor aflate în
curs de dezvoltare, iar orașele constituie un factor determinant de dezvoltare a infrastructurii.
Deşi se urmăreşte o dezvoltare a oraşelor bazată pe conceptul Smart City care utilizează
tehnologii de vârf în dinamica lor, planificarea convențională, realistă oferă oportunități
fezabile de asigurare a spaţiilor de locuit și a locurilor de muncă prin crearea unui mediu urban
atractiv.
Crearea mediilor urbane eficiente, în care locul central îl ocupă sustenabilitatea şi durabilitatea
7 Sursa: http://eur-lex.europa.eu/search.html?type=expert&qid=1434367487807
8
eforturilor publice şi private conjugate pe termen lung, cu accent asupra rolului pe care îl
reprezintă transportul intermodal, se reflectă într-o mai bună calitate a vieții.
Revitalizarea cartierelor dezavantajate și reducerea extinderii necontrolate a orașelor îşi află

soluţia în crearea de oraşe sustenabile, protejarea echilibrului între viaţa profesională şi cea
personală a locuitorilor, precum şi dezvoltarea economiei din zonele rurale adiacente.
Programele de dezvoltare a oraşelor mici trebuie să fie corelate cu diferite tipuri de finanțări
pe termen lung și cu promovarea unui transfer eficient de personal calificat de la un proiect la
altul.
Priorităţile pentru a crea un oraş durabil în cadrul unui proiect de tip PPP
„Derularea de servicii a căror coerență și complementaritate pot contribui la operațiunile de

regândire a mecanismelor funcţionale ale oraşelor, presupune:
a. Construirea orașelelor împreună cu toate părțile interesate: locuitorii acestora, actori
publici, privaţi şi societatea civilă;
b. Acordarea unei atenţii deosebite noţiunilor de contract şi coeziune socială;
c. Favorizarea unei economii circulare – prin reciclare, economisire de energie și de
resurse;
d. Favorizarea economiei serviciilor – pornind de la managementul deșeurilor la
utilizarea optimă a resurselor;
e. Dezvoltarea sinergiilor între afacerile existente la un moment dat pe piaţă prin
adaptarea acestora la contextul de dezvoltare local, favorizând crearea unui mediu
economic puternic, sustenabil;
Aria de dezvoltare a unui proiect de tip PPP la nivelul oraşelor de mici dimensiuni poate
cuprinde următoarele tematici:
 Rețele de informare și comunicații sigure, rețele de telecomunicații, monitorizare video

a clădirilor și spațiilor publice;
 Creşterea performanței ecologice pentru echipamentele energetice; luarea în
considerare a aspectelor tehnice, economice, financiare și sociale favorizând creșterea
economiei circulare;
 Distribuția de gaze naturale și energie electrică: servicii rapide şi eficiente pentru
populaţie, autoritățile locale și operatori economici; generarea de energie electrică cu
emisii scăzute de CO2 din surse regenerabile: energie solară fotovoltaică, energie solară
termică, energie eoliană, pompe de căldură, geotermie, biomasă, de recuperare a
căldurii din aerul extras din clădiri; sisteme multi-energie pe bază de gaz
natural/electricitate/energie regenerabilă; energie recuperată din deșeuri și ape uzate,
cazane de înaltă eficiență, servicii de întreținere tehnico-eficiente;
 Formularea adecvată a planurilor de mobilitate urbană; sisteme de suport pentru
transport și sisteme de informații pentru călători; sisteme "inteligente" de gestionare a
traficului pentru dezvoltarea transportului inter-modal.
 Crearea de Mobilitate personală (automobile, biciclete, etc.) și mobilitatea comună -
transport în comun; crearea de măsuri de eficienţă energetică pentru diferite tipuri de
mobilitate: gaze naturale, electricitate, vehicule hibride, combustibili alternativi, etc.
Reducerea necesităţii de deplasare prin asigurarea diversităţii urbane și serviciilor la
distanță;
 Distribuția apei potabile prin îmbunătățirea calităţii apei furnizate; stații de tratare
pentru apa potabile provenită din râuri, lacuri, fluvii etc.; desalinizarea apei de mare
prin osmoză inversă;
9
 Managementul clădirilor inteligente dar şi managementul serviciilor de utilități: apă,

încălzire, climatizare și întreținerea acestora; tehnologii de măsurare și monitorizare a
consumului;
 Colectarea deșeurilor și gestionare recuperării deșeurilor urbane; sortare selectivă și
reciclarea deșeurilor. Serviciu disponibil 24/7 pentru colectarea deșeurilor;
reutilizarea deșeurilor menajere pentru producția de biogaz din sursele regenerabile.
 Rețele de iluminat public aerodinamic şi de gestionare a iluminatului pentru a reduce
consumul de energie. Panouri solare pe corpurile de iluminat; protecția video conectată
la iluminatul public.
 „City Garden Eco” - întreținerea zonelor verzi ale oraşelor; menținerea biodiversității
prin grădini amenajate, spaţii verzi din zonele destinate publicului larg;
 Recuperarea apelor uzate; tratamente, epurare prin ultrafiltrare și reutilizare în
scopuri urbane, agricole și industriale. Posibilitatea de a face potabilă apa folosind
metode de tratament adecvate. Recuperare de căldură de la rețelele de canalizare
pentru producerea de energie termică.
 Managementul energetic care să ofere soluţii eficiente şi prietenoase pentru mediu;
Clădiri izolate termic, creşterea eficientei energetice; oferirea de informații utile şi în
timp real pentru consumatori.”8
Având în vedere aceste arii tematice de dezvoltare a unui proiect de tip PPP, factorii implicaţi
în procesul de regenerare urbană sunt administraţiile publice locale, sectorul privat şi
societatea civilă. În contextul dezvoltării proiectelor de tip PPP rolul bine determinat al
actorilor implicaţi este esenţial pentru caracterul constructiv al investiţiei, având în vedere
aspectele funcţionale şi estetice ale spaţiilor urbane (reabilitare, modernizare) care să permită
accesul egal la servici urbane de calitate.
În cadrul unui proiect de tip PPP pentru regenerare urbană, actorii implicaţi trebuie să îşi
negocieze beneficiile şi responsabilităţile în căutarea de soluţii inovatoare pentru obținerea de
rezultate favorabile întregului oraș.
Partenerul public va elabora în prealabil politicile urbane (cunoscând problematica zonelor

vizate pentru intervenţie) şi va iniţia procesul de selecţie a partenerului privat pentru
proiectele de regenerare urbană pe termen lung.
Partenerul privat va asigura expertiza tehnică în cadrul unei echipe multidisciplinare de

urbanişti, sociologi, antropologi, ecologi, peisagiști, arhitecţi, furnizori de serviicii conexe
pentru finanţarea, construirea (amenajarea) şi operarea (mentenanţa) serviciilor urbane.
8 Sursa: http://www.fm-house.com/wp-content/uploads/2015/01/Cities-of-Tomorrow.pdf, p. 19.
10
2
Determinarea riscurilor și beneficiilor - modele
de analiză
2.1. Sursele de finanţare ale unui proiect de tip PPP.

Domenii de aplicare
Sursele de finanţare a unui proiect de tip PPP
Comisia Europeană a emis la 19 noiembrie 2009 Comunicarea COM (2009) 615 de mobilizare a
investiţiilor private şi publice în vederea refacerii economice şi realizării unor modificări
structurale pe termen lung: dezvoltarea de parteneriate public-private ca act de sprijinire şi
promovare a proiectelor de tip PPP.
Astfel, Uniunea Europeană a realizat un mecanism financiar de sprijinire a proiectelor de tip

PPP acela al fondurilor structurale, care pentru exerciţiul financiar 2007–2013 au
susţinut PPP-urile din statele membre prin intermediul a trei iniţiative, şi anume:
– Programul JASPERS – oferă asistenţă comună pentru sprijinirea proiectelor din

regiunile europene care promovează proiectele de tip PPP de infrastructură la
nivelul statelor membre nou aderate.
– Programul JESSICA – oferă sprijin comun european pentru investiţii durabile în
zonele urbane şi promovează acestora în cadrul parteneriatelor public – private
la nivel urban.
– Programul JEREMIE - oferă resurse europene comune pentru microîntreprinderi,
întreprinderi mici şi mijlocii de sprijin în crearea de noi afaceri şi care vizează
îmbunătăţirea accesului întreprinderilor la sursele de finanţare.
Pentru noul exercițiu financiar 2014 – 2020, implementarea proiectelor de tip parteneriat
public – privat vor fi susţinute prin mecanisme financiare după cum urmează:
- Garanţiile pentru împrumuturi din partea Băncii Europene de Investiţii (BEI)

aşa numitele Loan Guarantee Instrument for Trans-European Transport
(LGTT)9. Mecanism financiar de susţinere şi promovare a proiectelor de tip
PPP, aplicabil de această dată reţelelor transeuropene de transport (TEN –T)
9 Sursa:The Loan Guarantee Instrument for Trans-European Transport Network Projects - Fact-Sheet http://www.eib.org/attachments/press/2008-
005-fact_sheet_en.pdf
11
care se confruntă cu dificultăţi în găsirea partenerilor privaţi competitivi

disponibili. De asemenea, mecanismul grant-urilor pentru acoperirea costurilor
de construire ar trebui să fie un factor încurajator pentru promotorii
proiectelor de tip TEN-T.
- Participarea Comisiei Europene la capitalul „Fondurilor europene 2020

pentru energie, schimbări climatice şi infrastructură – Marguerite" (European
2020 Funds for Energy, Climate Change and Infrastructure - Marguerite10), fond
care furnizează capital pentru investiţiile în infrastructura de mediu,
infrastructura energetică şi de transport la nivelul statelor membre ale uniunii.
Uniunea Europeană intenţionează să construiască pe termen mediu şi lung un „cadru eficient şi

potenţator de cooperare" între sectorul public şi cel privat pentru promovarea proiectelor de
tip PPP.
În acest sens, Comisia Europeană susţine înfiinţarea unui „grup PPP", lansând către toate
„părţile interesate şi relevante" invitaţia de a-şi discuta preocupările cu privire la PPP-uri. Mai
mult decât atât, „grupul PPP trebuie să redacteze linii directoare cu care să vină în sprijinul
statelor membre pentru eliminarea barierelor care afectează PPP-urile.”11
În România, costurile şi veniturile aferente unui proiect de tip PPP depind de activităţile
desfăşurate în cadrul proiectului de către compania de proiect. Costurile şi veniturile se
estimează şi se includ în modelul financiar. Calitatea analizelor depinde de gradul de detaliere
şi, mai ales, de acurateţea şi realismul estimărilor. Rezultatele analizei financiare dau măsura în
care proiectul poate fi atractiv pentru finanţatori (a se vedea conceptul de bancabilitate -
„bankability”).
Costurile unui proiect de tip PPP sunt:
 Costuri relaţionate de construcţie aşa cum rezultă din devizul general,

planificate şi repartizate pe toată perioada de implementare a proiectului;
 Costuri relaţionate de operare, de exploatarea efectivă a investiţiei care sunt
estimări aferente perioadei de operare;
 Costuri relaţionate de finanţare (inclusiv asigurările) care sunt estimate atât
pentru perioada de construire cât şi pentru cea de operare.
Veniturile unui proiect de tip PPP sunt:
 Taxele colectate de la utilizatorii finali ai investiţiei;

 Plăţile de disponibilitate;
 Subvenţiile relaţionate de tarifele de utilizare;
 Alte venituri suplimentare care pot decurge din activităţi secundare cum ar fi
închirierea spaţiilor comerciale în spaţiile de metrou sau cele ce decurg din
închirierea spaţiilor de publicitate.
10 Sursa: http://www.marguerite.com/
11 Sursa: http://www.andreeapaul.ro/dezvoltarea-de-parteneriate-public-privat-ppp
12
Sursa: PricewaterhouseCoopers Management Consultants S.R.L. (2013)
Domeniile de aplicare a unui proiect de tip PPP
Sectoarele de activitate în cadrul cărora se pot aplica proiectele de tip PPP sunt foarte diverse
şi dinamice, de aceea enunţarea acestor domenii nu este exhaustivă.
Aşadar, când vorbim despre un proiect de tip PPP nu vom limita orizontul la infrastructuri
putând fi vorba de proiecte legate de „transporturi maritime (porturi), de transporturi aeriene
(aeroporturi), de distribuţia de apă, de canalizare, de tratarea deşeurilor, de electricitate, de gaz,
de telecomunicaţii, de restaurare colectivă, cercetare şi dezvoltare ş.a. Parteneriatele vizează, de
asemenea, şi activităţile exclusive şi sociale ale statului: justiţia (închisori, şcoli de corecţie etc.),
apărarea (conversia siturilor, construirea şi întreţinerea materialului logistic, transportul
trupelor, asistenţă logistică în cadrul operaţiilor externe, etc.) învăţământ sau sănătate. Se vor
dezvolta proiecte în cazul infrastructurii sportive, al staţiilor de epurare, uzinelor de tratare a
deşeurilor, proiectelor turistice şi culturale, serviciilor informatice sau iluminatul public, pentru a
da doar câteva exemple”12.
Cel mai important aspect în cadrul implementării unui proiect în parteneriat public – privat
este creşterea capacităţii administraţiilor publice de a conduce şi negocia proiecte de succes
de interes public.
12„Aspecte
teoretico-practice privind parteneriatul public – privat în Uniunea Europeană”, Codrina Mihaela Levai – Senatul României,
Departamentul legislativ, Bucureşti, România.(2012)
13
2.2. Decizia de a realiza un proiect de tip PPP
Decizia de a realiza un proiect în parteneriat public – privat aparţine întotdeauna autorităţii

publice.
Cine? Când?
Decizia de a aborda un PPP se consideră a fi

contract de tip PPP
soluţia ideală atunci
aparţine în toate
când sectorul public
cazurile partenerului
public întâmpină dificultăţi de
natură financiară
Cum?
Decizia implementării
unui proiect de tip PPP
este o consecinţă a unui
proces de analiză
Figura 1 – Mecanismul adoptării deciziei de a realiza un proiect de tip PPP
Justificarea abordării unui proiect de Parteneriat Public – Privat
Elementele preliminare analizate (în cadrul studiului de prefezabilitate) pentru justificarea

abordării unui proiect de tip PPP sunt după cum urmează:
1. Suportabilitatea proiectului de tip PPP

2. Identificarea riscurilor şi repartizarea acestora în cadrul unui proiect de tip PPP
3. Raportul obligaţiilor asumate de către partenerul public la deficitul şi datoria
publică
4. Bonitatea financiară a proiectului de tip PPP ;
5. Eficienţa proiectului de tip PPP
14
Acest element preliminar se referă la posibilitatea ca proiectul

de tip PPP să mobilizeze toată resursa financiară necesară
acoperirii costurilor în integralitatea lor.
Se vor lua în considerare următoarele aspecte:
 Este vorba despre „capacitatea financiară a

Suportabilitatea utilizatorilor finali ai serviciului ce va fi realizat prin
proiectului de proiectul de parteneriat public-privat de a plăti tarifele
tip PPP – de utilizare a respectivului serviciu și/sau la
„Affordability„ capacitatea financiară a partenerului public de a-și
îndeplini obligațiile financiare asumate în temeiul
contractului de parteneriat public-privat”.
 Pentru ca un proiect să formeze obiectul unei
proceduri de atribuire a unui contract de parteneriat
public-privat este necesar ca obligațiile de plată
estimate a fi asumate de partenerul public în temeiul
contractului de parteneriat public-privat să reprezinte
majoritatea veniturilor realizate de societatea de
proiect din operarea bunului sau serviciului public ce
face obiectul proiectului”13.
Identificarea
riscurilor şi Categoriile de riscuri vor fi identificate şi enunţate în cadrul
repartizarea studiului de prefezabilitate. Totodată, ele vor fi cuantificate şi
acestora în repartizate între părţile contractante în funcţie de abilitatea
cadrul unui fiecărui partener de a evalua, controla şi suporta consecinţele
proiect de tip fiecărui risc specific acestui tip de proiect. Se va ţine cont în
PPP– „Risk primul rând de limitarea consecinţelor producerii riscurilor
allocation” pe întreaga perioadă de derulare a contractului.
Decizia implementării unui proiect de tip PPP este o

Raportul
consecinţă a unui proces de analiză a obligaţiilor ce urmează a
obligaţiilor
fi asumate de către partenerul public în baza contractului de
asumate de
parteneriat public – privat şi în ce măsură aceste obligaţii
către partenerul
afectează limitele de deficit ale bugetelor publice.
public la
deficitul şi În temeiul unui contract de parteneriat public – privat se
datoria publică consideră că partenerul public îşi poate asuma o serie de
obligaţii financiare, dar totuşi cu caracter excepţional, pentru
că există posibilitatea ca la finalul implementării obligaţia de
plată din fonduri publice să se transforme în datorie publică.
13 Monica Raţiu, Universitatea Bucureşti – Consultare publică Bucureşti 15.07.2013, Prezentare PPT - prelucrare
15
Proiectul de tip PPP poate fi considerat finanţabil atunci când,

Bonitatea structura sa tehnică, financiară, şi nu în ultimul rând cea
financiară a juridică, permit atragerea de credite şi/sau alte resurse
proiectului de financiare în vederea asigurării bazei de finanţare. Acest
tip PPP – exerciţiu are ca punct de plecare în analiză evaluarea corectă a
„Bankability” riscurilor.
Eficienţa
proiectului de Eficienţa unui proiect de tip PPP reprezintă un element
tip PPP – „Value esenţial de care autoritatea publică trebuie să ţină cont şi care
of Money” trebuie analizat judicios. În esenţă, determinarea eficienţei
unui astfel de proiect rezidă în rezultatele analizei cost –
beneficiu.
Etapele realizării unui contract de tip PPP
Înainte de a analiza etapele realizării unui contract de tip PPP, vom enunţa temeiul legal în
baza căruia legiuitorul român îşi fundamentează acordurile de implementare a acestui tip de
proiect.
Astfel, în România opţiunea legislativă este reprezentată general de Legea nr. 178/2010 cu
modificările şi completările ulterioare referitoare la consfinţirea ca aplicabil a unui PPP
instituţionalizat care obligă constituirea unei persoane juridice distincte sub forma unei
societăţi comerciale având asociaţi partenerul public şi cel privat. Existenţa acestei companii
de proiect va putea constitui un criteriu eficient al delimitării parteneriatului public –privat de
alte contracte cu caractere similare.
Etapizarea realizării unui contract de tip PPP ţine cont de parcurgerea a două etape,
reglementate de lege: procesul politic de adoptare a deciziei de implementarea unui astfel de
proiect şi procedura administrativă de aplicare a deciziei politice.
1. Formularea şi adoptarea deciziei de implementare a unui proiect de tip PPP

În temeiul Legii nr. 215 din 2001 privind administraţia publică locală cu modificările şi
completările ulterioare, „autoritatea publică este forul care va adopta o hotărâre cu privire la
oportunitatea realizării unui parteneriat şi în acest sens întocmeşte un studiu de
prefezabilitate. Odată ce a fost adoptată această hotărâre, în baza O.G. nr. 16 din 2002 privind
contractele de parteneriat public – privat consolidată la data de 10.12.2004 şi a H.G. nr. 621 din
2002 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr.
16/2002 privind contractele de parteneriat public-privat, realizarea proiectului de tip PPP
intră în a doua parte de realizare şi anume elaborarea procedurilor de implementare.” 14
14 Parteneriatul public – privat, Soluţie pentru un mai bun management al comunităţilor locale din România, Ghid practic pentru
Consiliile judeţene, elaborat de către Institutul de politici publice Bucureşti, aprilie 2004, paginile 18-23, interpretarea noţiunilor
legale ale O.G. nr. 16 din 2002 privind contractele de parteneriat public – privat consolidată la data de 10.12.2004 şi a H.G. nr. 621 din
2002 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 16/2002 privind contractele de parteneriat
16
În cadrul acestei etape Departamentul pentru proiecte de infrastructură şi investiţii străine

(DPIIS) din cadrul Guvernului României are rolul de a primi spre avizare studiul de
prefezabilitate pentru a putea emite în termen de 30 de zile de la înregistrarea solicitării,
AVIZUL conform. Prin formularea acestui aviz DPIIS va preciza în ce măsură proiectul în cauză
trebuie să fie clasificat în sectorul public, conform regulilor de clasificare statistică aplicabile în
UE, sau se permite o derogare, cu indicarea limitelor derogării. Dacă AVIZUL emis de către
DPIIS este favorabil acestui proiect, studiul de prefezabilitate va fi supus aprobării organului
deliberativ al partenerului public, în vederea demarării procedurilor ulterioare conform
prevederilor legale în materie.
2. Implementarea
În temeiul legal dat de O.G. nr. 16 din 2002 şi de H.G. nr. 621 din 2002 odată formulată şi
adoptată decizia de implementare a unui proiect de tip PPP se trece la elaborarea Studiului de
fezabilitate şi la încheierea acordurilor de proiect cu investitorii selectaţi şi încheierea unui
precontract (O.G. nr. 16 din 2002).
„Studiul de fezabilitate reprezintă fundamentarea realizării proiectului de tip PPP şi cuprinde
informaţii tehnice, economico-financiare şi juridice referitoare la noul proiect precum şi
efectele pe care le generează”15.
Pe baza acestui studiu de fezabilitate, autoritatea publică va întocmi un document denumit
comunicarea propriu – zisă cate însoţeşte anunţul de intenţie pentru realizarea unui PPP. În
acest document se vor trece informaţii referitoare la: iniţiator (autoritatea publică), informaţii
despre investiţia ce urmează a fi realizată, precum şi informaţii referitoare la criteriile de
evaluare a scrisorilor de intenţie transmise de către ofertanţi.
3. Decizia autorităţii publice privind publicarea anunţului şi a documentului ataşat.

Numirea comisiei de evaluare
În cadrul acestei etape preşedintele sau vicepreşedintele consiliului judeţean, decide
publicarea anunţului de intenţie cu documentul ataşat în Monitorul Oficial al României, Partea
a VI-a. Anunţul de intenţie se poate publica şi în presa scrisă.
„Ulterior acestor paşi procedurali, la nivelul consiliului judeţean, se va decide asupra

următoarelor aspecte:
 Programul de desfăşurare a procedurii de selecţie;
 Criteriile de evaluare şi modului de tratare a scrisorilor de intenţie întârziate
sau primite nesigilate;
 Numirea comisiei de evaluare a scrisorilor de intenţie.”16
4. Publicarea anunţului privind intenţia de a realiza parteneriatul public - privat

Publicarea anunţului se face cu scopul de a populariza oferta şi are la bază principiul condiţiilor
egale între operatorii eligibili. Legiuitorul român a reglementat just dreptul autorităţii publice
ca fiind unul exclusiv de a iniţia un proiect PPP dar şi obligativitatea publicării intenţiei de
iniţiere a unui proiect PPP.
public-privat.
15 H.G. nr. 621 din 2002, Anexa 2.

16 Pc. 6.3 din anexa 1 la Normele metodologice adoptate prin Hotărârea Guvernului nr. 621 din 2002.
17
5. Întâlniri pregătitoare
După publicarea anunţului consiliul judeţean poate organiza întâlniri pregătitoare cu părţile
interesate în realizarea proiectului PPP. Deşi aceste întâlniri nu au caracter obligatoriu, ele sunt
recomandate pentru că vin în ajutorul autorităţii publice, acestea putând expune motivele
iniţierii proiectului PPP.
6. Primirea scrisorilor de intenţie

În termen de pănă la 60 zile de la data publicării anunţului de iniţiere a unui proiect de
parteneriat public-privat, consiliul judeţean primeşte scrisori de intenţie din partea
operatorilor privaţi şi este obligat să asigure securitatea şi integritatea acestora. Dacă nu se
depun scrisori de intenţie în termenul prevăzut de 60 zile, procedura completă se reia.
7. Evaluarea scrisorilor de intenţie şi a documentelor anexate

În termenul stabilit de către consiliul judeţean, se va întruni comisia de evaluare a scrisorilor
de intenţie primite. Evaluarea acestora se face într-un termen de 30 de zile. Normele
metodologice ale ordonanţei care reglementează parteneriatul public-privat stipulează că
„evaluarea scrisorilor de intenţie să se facă de fiecare membru al comisiei pe baza criteriilor de
evaluare şi a grilelor de punctaj aprobate de autoritatea publică.”17
Un aspect deosebit de important în această etapă este faptul că membrii comisiei au
obligativitatea de a păstra confidenţialitatea absolută asupra oricăror documente, date şi
informaţii oferite în această etapă de investitori.
Rezultatele evaluării vor fi menţionate într-un proces verbal care va include şi lista
partenerilor privaţi selectaţi dar şi motivele de respingere a celorlalţi ofertanţi.
8. Întocmirea raportului de evaluare şi prezentarea acestuia autorităţii publice

Ca urmare a parcurgerii procedurilor menţionate mai sus, comisia de evaluare va întocmi un
raport de evaluare pe care îl va prezenta autorităţii publice. După aprobarea raportului,
comisia de evaluare îşi încetează definitiv activitatea deoarece şi-a atins scopul pentru care a
fost constituită.
9. Acordul de proiect
În baza selecţiei scrisorilor de intenţie, se încheie cu investitorii un acord de proiect sub forma
unui precontract, dar negocierile cu aceştia continuă. Trebuie evidenţiat că art. 6 din O.G. nr.
16/2002 şi pct. 11.1 din Anexa 1 la normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 621/2002 se
referă la selecţia investitorilor nu a unui singur investitor, fără a se face referiri suplimentare.
10. Numirea comisiei/comisiilor de negociere, întocmirea concomitentă a studiului de

fezabilitate
După încheierea acordurilor de proiect a precontractului, autoritatea publică numeşte prin
decizie, “una sau mai multe comisii de specialişti care vor începe analiza tuturor aspectelor
economice, financiare, tehnice şi juridice ale proiectului”18. Comisia/ comisiile astfel organizate
17 Parteneriatul public – privat, Soluţie pentru un mai bun management al comunităţilor locale din România, Ghid practic pentru
Consiliile judeţene, elaborat de către Institutul de politici publice Bucureşti, aprilie 2004, paginile 18-23. Interpretarea prevederilor
legale ale O.G. nr. 16 din 2002 privind contractele de parteneriat public – privat consolidată la data de 10.12.2004 şi a H.G. nr. 621 din
2002 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 16/2002 privind contractele de parteneriat
public-privat
18 Art 6, alin. 3, din O.G. nr. 16/2002.
18
negociază şi prezintă consiliului judeţean rezultatele negocierilor. „În paralel cu aceste

negocieri, dar până la prezentarea rezultatelor finale, consiliul judeţean trebuie să elaboreze
studiul de fezabilitate. Acest studiu va include foarte multe informaţii ce se desprind şi din
selecţia iniţială şi din negocierile care se derulează cu investitorii selectaţi.”19
11. Selecţia finală

Pe baza rezultatelor în urma negocierilor dar şi a informaţiilor cuprinse în studiul de
fezabilitate, consiliul judeţean emite o decizie care cuprinde lista investitorilor ierarhizaţi pe
criteriul celei mai bune oferte aplicând criteriul analizei economico-financiare.
12. Negocierea şi încheierea contractului PPP

După trecerea termenului legal privind depunerea contestaţiilor împotriva deciziei de selecţie,
autoritatea publică trece la negocierea clauzelor contractuale cu investitorul selectat.
“Contractul va putea fi încheiat doar cu încadrarea în limitele avute în vedere la eliberarea
avizului. Contractul de proiect PPP se supune spre aprobare consiliului judeţean ori
Guvernului, în funcţie de natura bunurilor care fac obiectul PPP.”20
Contractul de parteneriat public - privat trebuie să conţină

în mod obligatoriu următoarele capitole:
Interpretarea modului de alocare a riscului;
Orizontul de timp pentru derularea activităților;
Criteriile de performanţă;
Clauze de reziliere a contractului.
2.3. Avantajele și riscurile derulării unui proiect în

parteneriat public - privat
Avantajele parteneriatelor public – private sunt

PARTENERUL PUBLIC diverse: soluţii diverse de finanţare cu capital privat
a proiectelor publice, reducerea costurilor pentru
administraţiile de la nivel central şi local, utilizarea cunoştinţelor dobândite de-a lungul
timpului (a know-how-ului) şi a managementului privat în cadrul proiectelor publice, eficienţa
crescută în dezvoltarea proiectului, o perioadă de implementare mai mică, inovaţie tehnică şi
un nivel ridicat al calităţii serviciilor furnizate.
Un interes major al autorităţii publice este acela al repartizării riscurilor. În conformitate cu
prevederile Legii nr. 178/2010 repartizarea riscurilor în cadrul unui proiect de tip PPP se face
în mod proporţional şi echitabil între partenerul public şi partenerul privat.
19
Parteneriatul public – privat, Soluţie pentru un mai bun management al comunităţilor locale din România, Ghid practic pentru Consiliile
judeţene, elaborat de către Institutul de politici publice Bucureşti, aprilie 2004, paginile 18-23. Interpretarea prevederilor legale ale O.G. nr.
16 din 2002 privind contractele de parteneriat public – privat consolidată la data de 10.12.2004 şi a H.G. nr. 621 din 2002 pentru aprobarea
normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 16/2002 privind contractele de parteneriat public-privat.
20
Parteneriatul public – privat, Soluţie pentru un mai bun management al comunităţilor locale din România, Ghid practic pentru Consiliile
judeţene, elaborat de către Institutul de politici publice Bucureşti, aprilie 2004, paginile 18-23. Interpretarea prevederilor legale ale O.G. nr.
16 din 2002 privind contractele de parteneriat public – privat consolidată la data de 10.12.2004 şi a H.G. nr. 621 din 2002 pentru aprobarea
normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 16/2002 privind contractele de parteneriat public-privat.
19
Un alt avantaj major al derulării unui proiect în parteneriat public – privat este acela că,
potrivit aceleiaşi legi 21 , investiţia astfel realizată este transferată cu titlu gratuit
partenerului public în bună stare, exploatabil şi liber de orice sarcină sau obligaţie.
Alegerea parteneriatului public - privat este un beneficiu al sectorului public pentru că permite
utilizarea capitalului privat pentru proiecte de interes public şi redirecţionarea economiilor
astfel făcute către alte proiecte necesare. Utilizarea capitalul privat atrage creşterea eficienţei
proiectelor prin utilizarea experienţei şi expertizei inovatoare a sectorului privat. Astfel se va
asigura un cost minimalist din partea autorităţii publice pe tot parcursul derulării proiectului
de la proiectare până la operarea propriu-zisă.
Riscuri. Un risc deosebit de important al operării defectuoase datorate lipsei de experienţă a
proiectelor de tip parteneriat public – privat este acela de preluare a resurselor statului.
„De exemplu, în Marea Britanie, unul din statele cu expertiză vastă în acest domeniu, pregătirea
unui contract PPP durează aproximativ un an, în vederea atingerii scopului final al PPP: „value
of money” (valoarea pentru fondurile investite).”22
PARTENERUL PRIVAT Parteneriatul public – privat reprezintă o reală

oportunitate de dezvoltare pentru sectorul privat
fie companii naţionale fie companii multinaţionale. Din acest punct de vedere PPP reprezintă
un avantaj pentru sectorul privat mai ales că, în conformitate cu prevederile Legii nr.
178/2010, drepturile referitoare la proprietatea intelectuală dobândită ca urmare a operării
acestui proiect îi revine, dacă în contract nu este prevăzut altfel.
Un dezavantaj, poate cel mai mare, al partenerului privat este acela că aportul financiar cade
exclusiv în sarcina lui, partenerul public contribuind numai în natură. Fondurile pentru
investiţii pot aparţine partenerului privat sau pot fi atrase din alte surse prin diverse mijloace.
Ca o concluzie se poate spune că, legislaţia în materie în România apără interesele

autorităţilor publice, iar partenerul privat trebuie să îşi negocieze beneficiile în cadrul
dialogului competitiv.
Analiza de risc
Aceasta cuprinde următoarele elemente:

 identificarea riscurilor relevante, indiferent de etapa proiectului în care acestea s-ar
putea manifesta (riscuri legislative, tehnice, economice, de mediu, politice etc.);
 evaluarea probabilității de manifestare a riscurilor identificate și a impactului pe care îl
pot avea asupra proiectului (scăzut, mediu, ridicat);
 alocarea riscurilor către unul dintre parteneri sau stabilirea unui mecanism de
partajare a acestora (de regulă, riscurile de natură economică sunt mai bine asumate
de partenerii privați, iar cele politice și legislative de către partenrul public);
 stabilirea măsurilor de prevenire a manifestării riscurilor și de reducere a impactului
21
Legea nr. 178/2010
22
Interviu publicat de Revista AvocatNet, Autor: Roxana Neagu, Interlocutor: Iulia VASS, Managing Partner VASS LAWYERS
20
acestora (de ex. se pot avea în vedere garanții publice pentru proiect);
 monitorizarea riscurilor identificate și revizuirea periodică a analizei de risc, pe toată
durata de implementare a proiectului.
Trebuie, de asemenea, menționat faptul că unele riscuri sunt endogene, legate de proiectul
propriu-zis (riscuri de construcție, de operare, de mentenanță etc.), iar altele sunt exogene, și
depind de mediul extern al acestuia (de natură legislativă, politică, macroeconomică, climatică
etc.). O altă categorie de riscuri, tot endogene, dar care nu sunt legate de proiectul de investiții,
ci de capacitatea instituțională a partenerilor (de ex. lipsa de experiență, de motivare, de
implicare etc.).
Exemple de repartizare a riscului
REPARTIZAREA ÎN MOD
TIPUL DE RISC
IDEAL A RISCULUI
Amplasament indisponibil Public
Autorizaţii indisponibile Public
Depăşiri ale costurilor Privat
Întârzieri ale proiectului Privat
Calitatea construcţiei Privat
Costuri de operare mari Privat
Venituri mai mici decât estimarea Privat
Dobânzi mai mari Privat
Modificări legislative Public
Nivelul de susţinere din partea
Public
publicului
Restricţii de mediu Public
Alte clasificări au în vedere cronologia riscurilor:
- riscuri în faza de pregătire/ dezvoltare: riscuri tehnologice, de finanțare,

competiționale etc.;
- riscuri în faza de construcție: riscuri legate de întârzierea lucrărilor, de

infrastructură, de neîncadrare în costuri, politice, de forță majoră etc.;
- riscuri în faza de exploatare: de piață, de aprovizionare cu materii prime, de

performanță, de operare și de mentenanță etc.
21
“Reţeta” unui PPP de succes presupune existenţa cumulativă a următoarelor condiţii:
“a. Un angajament la nivel de top management

Un parteneriat public – privat de succes se poate obţine numai dacă există un angajament de
implicare la nivel de top management atât pentru partenerul public cât şi a partenerul privat.
Autoritatea publică, prin reprezentanţii ei trebuie să fie dispuși să se implice activ în susținerea
conceptului de parteneriat publice – private. Un lider politic bine informat poate juca un rol
critic in minimizarea percepției greșite despre valoarea publică a unui parteneriat dezvoltat în
mod eficient.
b. Bază legală pentru implemntarea unui parteneriat

Un alt element la fel de important o constituie baza legală pentru punerea în aplicare a
parteneriatelor public - private în cadrul organizației de stat. Legile lipsite de claritate pot
limita formarea și gestionarea parteneriatelor public - private. Fără această claritate, aceste
parteneriate sunt percepute ca fiind riscante iar interesul public nu va beneficia de
introducerea de soluții inovatoare și creative.
c. Implicarea directă a sectorului public

Odată ce un parteneriat a fost stabilit, sectorul public trebuie să rămână implicat în mod activ
pe toată perioada de implementare a proiectului la toate nivelurile. Monitorizarea
performanței parteneriatului este foarte importantă în asigurarea succesului său. Această
monitorizare ar trebui să se facă regulat de-a lungul derulării contractului iar aceste etape ar
trebui stabilite în planul de afaceri de la început.
d. Un plan de afaceri bine realizat

Un plan atent elaborat (de cele mai multe ori se face cu ajutorul unui expert extern în
domeniu), va crește substanțial probabilitatea de succes a parteneriatului. Acest plan de afaceri
va lua forma unui contract extins, detaliat, descriind în mod clar responsabilitățile ambilor
parteneri public și privat. În plus, față de abordarea domeniilor, de responsabilitățile
partenerilor, un plan bun sau un contract va include definirea unei metode clare de soluţionare
a litigiilor pentru că nu toate riscurile viitoare pot fi prevăzute.
e. Comunicarea eficientă între părțile implicate

Ambele părți implicate în contractul de parteneriat public – privat trebuie să dezvolte un plan
de comunicare eficientă. Procesul de management de comunicare oferă o abordare bine
structurată pentru transmiterea eficientă de informații către publicul larg prin diverse mijloace
de comunicare. Acest proces elaborat contribuie la transmiterea de mesaje corecte și coerente
prin canale potrivite fiecărui grup ţintă vizat. Implementarea cu succes a unui plan de
comunicare va afecta în sens pozitiv mediul de lucru, relațiile cu sponsorii, finanţatorii și cu
alte părți interesate. Pentru a avea succes, o strategie de comunicare trebuie să fie bazată pe
următorii factori critici de succes:
• schimbul în timp util de informații;
• mesaje precise și coerente transmis către public ţintă;
• mesajele realiste din surse de încredere care stabilesc așteptări realiste.
În concluzie comunicarea deschisă cu publicul şi părţile interesate va minimiza potenţialul risc
de rezistenţă a acestora la realizarea proiectului.
22
f. Oportunitatea
Un număr limitat probleme atent selecţionate la nivelul administraţiilor centrale/locale vor
face obiectul proiectelor de tip PPP. Acestea ar trebui să aibă caracteristicile potrivite de
complexitate ridicată şi adresabilitate pentru a putea conduce la implementarea lor prin
formarea unui parteneriat public-privat. Este deosebit de important ca ambele părți implicate
să stabilească și să gestioneze aşteptările în mod rezonabil, dar cu predilecţie a acelora din
sectorul public.
g. Selectarea partenerului potrivit

Criteriul "preţul cel mai scăzut" nu este întotdeauna cea mai bună alegere pentru selectarea
unui partener pentru un astfel de proiect. "Valoarea cea mai ridicată" ar trebui să fie criteriul
de bază pentru o relaţie contractuală pe termen lung. Experiența, expertiza profilată pe
sectorul necesităţii partenerului public va fi unul dintre criteriile de stabilire a valorii
partenerului privat.
h. Procesele de management, bine definite

Este extrem de important ca ambele părți implicate în proiectul de tip PPP, sectorul public și
cel privat să fie de acord asupra proceselor cheie de management încă de la început.”23
Procesele de management de succes sunt definite astfel:
Planul de Asigurare a Calității este un ghid valoros pentru relatia

contractuală a ambelor părţi. Este o practică standard pentru o
administaţie de a pune în aplicare un proces de asigurare a calității, iar
sectorul privat ar trebui să se înscrie în liniile directoare ale planului de
asigurare a calităţii.
Planul de tranziție - de planificare este esențial într-un proiect de tip PPP

care implică externalizarea serviciilor de administrare. Se va avea în
vedere tranziția de la afacerea curentă la noul proiect, o structură
organizatorică nouă, personal angajat dedicat etc.
Planul de management al riscului trebuie să fie dezvoltat în comun pentru

ambele părți implicate în proiect cu scopul clar de diminuare a riscurilor
pentru ambele organizații.
23 Sursa: http://www.nascio.org/aboutNASCIO/index.cfm (particularizare)
23
2.4. Exemple de bună practică şi eşecuri în implementarea PPP
Proiectele de tip PPP atrag resurse private pentru completarea eforturilor financiare ale
administraţiilor publice. Deşi proiectele de tip PPP sunt soluţii viabile pentru dezvoltarea
proiectelor de interes public, acestea nu sunt singurele soluţii pentru rezolvarea problemelor
respective. Datorită complexităţii şi riscurilor pe care le implică derularea unui astfel de
proiect, parteneriatul public – privat se poate finaliza fie cu succes, fie cu eşec.
Pentru buna înţelegere a mecanismelor pe care le implică un proiect de tip PPP, vom
exemplifica în cele ce urmează o serie de obiective pentru construirea/reabilitarea cărora s-a
apelat la proiecte de tip PPP.
Modelul tipic de proiect PPP

în funcție de rolul negociat al fiecărui partener implicat
Investiţie: partener privat, autoritate publică, parteneriat
Operare: partener privat, autoritate publică, parteneriat
Monitorizare: autoritate publică, autoritate de reglementare
Plată: autoritate publică, utilizatori etc.
„1. Fondul „Marguerite” face prima investiție pe schema PPP în Irlanda la data de 30 aprilie
2014 pe tronsonul de autostradă N17 – N18 între Gort şi Tuam.
Contractul de parteneriat public – privat a fost acordat de către Autoritatea Drumuri Naționale
Companiei de proiect PPP Direct Route (Tuam) Ltd., ai cărei membri sunt Roadbridge, Sisk și
Lagan Constructions, trei mari firme de inginerie civilă din Irlanda. Același consorțiu a
implementat cu succes cu succes proiectul PPP al Tunelului N18 Limerick în ultimii ani.
Construcția autostrăzii de 53 km pe două benzi - parte a coridorului Atlantic de pe coasta de
vest - va avea un trafic de mii de vehicule pe ruta Clarinbridge, Claregalway și Tuam în fiecare
zi şi nu vor exista taxe de trecere. În schimb, statul va plăti contractantului privat o anuitate
(plăţi de disponibilitate) pentru o perioadă de peste 25 de ani. Sute de locuri de muncă vor fi
create în timpul procesului de construcție, care va aduce beneficii economice importante
pentru orașele adiacente traseului.
Este de așteptat ca finalizarea autostrăzii să se realizeze după trei ani iar autostrada ar trebui
să fie deschisă traficului în anul 2018. O evaluare a impactului de mediu al traseului propus a
fost deja finalizată și aprobată. Toate site-urile arheologice cercetate de-a lungul traseului au
fost rezolvate în totalitate sub licenţa de la Muzeul Naţional. În plus, ordinele de cumpărare
obligatorii necesare pentru a dezvolta drumul au fost finalizate, iar terenul pentru sistemul de
transport a fost dobândit în totalitate.
Compania PPP Direct Route (Tuam) Ltd. avea în plan să înceapă procedura de îngrădire a
terenurilor achiziționate pentru schema PPP la începutul anului 2015, iar construcţia să
înceapă spre mijlocul perioadei.”24
24
http://www.directroutegorttotuam.ie/project-information.aspx
24
2. Oraşul Poznań, Polonia - Construirea centralei de energie din deșeuri de plante
„La 22 mai 2014, autoritățile oraşului Poznań din Polonia împreună cu compania de proiect
SITA Zielona Energia, și acționarii fondului Marguerite şi SITA, au început lucrările pe
șantierul din districtul Karolin pentru primul proiect de tip PPP finanțat în domeniul energetic,
şi anume energie-din-deșeurile de plante în Polonia, la un an de la semnarea Acordului de PPP
pe 8 aprilie 2013 (pionieratul PPP „Deșeuri-pentru-Energie”).
Acesta va fi bugetat în întregime sub o structură de finanțare pe termen lung a proiectului fară
rambursare de către acționarii SITA Zielona Energia și un consorțiu de 3 bănci - Pekao SA
(UniCredit Group), PKO BP și Bank Gospodarstwa Krajowego.
Compania de proiect SITA Zielona Energia a fost înfiinţată de către Marguerite Deșeuri Polonia,
afiliat al Fondului Marguerite, și SITA Polska, parte a grupului Suez Environnement.
Este de așteptat ca centrala să fie puse în funcţiune în cursul anului 2016 și se preconizează că
va duce la eliminarea deșeurilor în conformitate cu Directiva privind depozitele de deșeuri a
UE și legea poloneză privind deşeurile.”25
Centrala „Deșeuri-pentru-Energie”

Parteneriatul public-privat pentru Centrala „Deșeuri-pentru-Energie” cu o
capacitate de 210.000 de tone pe an are o perioadă de funcționare de 25 de ani de
la construire.
Propunerea companiei de proiect SITA Zielona Energia a fost selectată de către
municipalitatea din Poznań, după un proces de licitație care a durat aproape 2
ani.
Costul instalației este estimat la 725 milioane zloți.
3. „Channel Tunnel Rail Link este o cale ferată de mare viteză cu o lungime de 108 km care
leagă Londra de Canalul Mânecii pe cele două sensuri de mers. Viteza maximă care poate fi
atinsă este de 300km/h.
Impedimentele identificate de-a lungul implemntării proiectului au fost:
 Escaladarea costurilor: 80 milioane de lire sterline per mila construită
faţă de 22 milioane de lire sterline per mila construită la autostrada
franceză care leagă Parisul de Strassbourg;
 Depăşirea graficului de execuţie;
 Probleme tehnice care nu au putut fi prevăzute;
 Contractul a presupus două negocieri;
 Partenerul public a fost nevoit să ofere garanţiile aferente creditului
pentru realizarea construcţiei;
 Cererea de utilizare s-a dovedit a fi la o trime din nivelul estimat;
 Nu a fost estimată corect concurenţa firmelor de shipping.”26
25
http://www.sita-zielonaenergia.pl/?lang=en
26
https://en.wikipedia.org/wiki/High_Speed_1
25
4. Autostrada Ungaria M5
Este un proiect de tip PPP implementat pentru constructia unei autostrazi cu taxă, care, la
început, a avut venituri scăzute, dar în timp, s-a dovedit a fi un proiect de succes. Un rol
important l-au avut instituţiile financiare internaţionale într-o perioadă caracterizată de lipsa
de lichidităţi pe piaţa maghiară.
Proiectul a început în luna aprilie 1992, odată cu depunerea ofertelor de pre-calificare de către
firmele din sectorul privat. După selectarea unui număr de trei ofertanţi, în luna septembrie a
anului 1992, a început procedura de licitaţie care a fost finalizată cu semnarea unui contract pe
o perioada de 35 de ani respectiv până în luna februarie 1994.
Partenerul privat selectat a fost un consorţiu francez-austriac-ungar, denumit Alflold
Koncesszios Autopalya Rt. (AKA), unde principalii asociaţi au fost Bouygues S.A. şi Bau Holding
AG. Serviciile de exploatare şi întretinere a autostrazii au fost stabilite în sarcina de Maygar
Intertoll Rt., o companie deţinută în totalitate de către un operator din Africa de Sud cu
experienţă în domeniul autostrăzilor cu taxă.
În prima fază proiectul a presupus modernizarea şi reabilitarea drumurilor existente, după
care a urmat construirea a 90 de kilometri noi de autostradă. A fost instituit un sistem de
taxare semi-deschis, ce a presupus existenţa a două puncte de taxare şi montarea a 8 bariere cu
taxa pentru drumurile de acces. Taxa de trecere a fost stabilită la 5,00 forinți pe km pentru
autoturisme. Pentru transportul greu de marfă tariful a fost de 20 forinți.
5. Autostrada A3 Comarnic - Brașov – Propunere de PPP (eșuat)
Brașov
Râșnov
Comarnic
Fig 1 – Traseul orientativ al autostrazii Comarnic - Brașov

Sursa: HotNews
26
“Autostrada, mereu privită ca prea scumpă pentru bugetul țării, ar urma sa fie construită în
concesiune și ar trebui să fie modelul test pentru astfel de proiecte în viitor.
Autostrada care vine sa dubleze DN1 are menirea să elimine problemele de trafic din zona este
una din cele mai necesare sectoare din țara, însă, neaflandu-se pe nici un coridor prioritar
european, nu poate beneficia de fonduri nerambursabile de la Bruxelles și rămâne în sarcina
bugetului național.
Cum autostrada strabate munții și presupune o multitudine de lucrări de artă (viaducte, poduri
și tuneluri etc.), costul sau o face prohitibitiva pentru statul român. Cel puțin pe aceste
argumente s-au bazat autoritățile cand au decis, de fiecare dată, să încerce să realizeze
autostrada în concesiune.
Cu alte cuvinte, statul alege/ desemnează un contructor (sau o asociere) care va fi resposabil
singur să asigure finanțarea imediată a lucrărilor inclusiv contractarea de credite), urmand
apoi ca intr-o perioadă extinsă de timp (~30 de ani) statul român plătească anual o sumă fixă
de bani în schimb pentru folosirea autostrăzii. In suma anuală se regasesc banii necesari
intreținerii și operarii autostrazii, plus costurile financiare ale construcției, inclusiv dobânzile.
Șoferii urmează să plătească o taxă (încasată fie de constructor/administrator, fie de autorități

- depinzând de contractul semnat). In cazul de fata, taxa a fost stabilită de stat și tot statul o va
incasa. Prima cifra avansată a fost de 7 lei pentru un autoturism, suma crescând în funcție de
numărul de osii al autovehiculului.
La pachet cu anunțul, oficialii de la CNADNR au trimis motivele pentru care discuțiile au eșuat
și au prezentat măsurile și proiectele care vor demara în schimb pentru a rezolva problemele
de trafic de pe Valea Prahovei: centuri ocolitoare la stațiuni, un nou drum național pe Valea
Doftanei și scoaterea la licitație a construcției celor doua sectoare de capat ale autostrazii
Comarnic - Brașov, toate cu finanțare de la Buget.
Decizia de a anula licitația, a fost luată în conformitate cu art.94 din HG 925/2006 ("indiferent
de momentul inițierii procedurii de atribuire, autoritatea contractantă are obligația de a
verifica, înainte de încheierea contractului, respectarea dispozițiilor referitoare la angajarea
cheltuielilor din bugetele ce intra sub incidența legislației privind finanțele publice") și art. 209
din OUG nr. 34/2006 ("autoritatea contractantă are obligația de a anula aplicarea procedurii
pentru atribuirea contractului de achiziție publică în urmatoarele cazuri: litera c) daca abateri
grave de la prevederile legislative afectează procedura de atribuire sau daca este imposibilă
încheierea contractului").”27
27 Citat conform http://monitorizari.hotnews.ro/stiri-infrastructura_proiecte-18814989-autostrada-a3-comarnic-brasov.htm
27
De ce a fost anulată concesiunea?
„Contractul de concesiune este încadrat conform metodologiei Eurostat "on

Government balance sheet". În aceste condiții și având în vedere costul semnificativ
al proiectului, în situația în care Autoritatea Contractantă (rezultată din asocierea
CNADNR cu Ministerul Transporturilor și Infrastructurii în 2012) ar incheia
contractul de concesiune cu ofertantul declarat câștigător, aceasta ar putea duce la
nerespectarea angajamentelor pe care România le-a incheiat cu CE, FMI, Banca
Mondială în privința țintei de deficit bugetar și a datoriei publice.
Ofertantul declarat câștigător nu a reușit să obțină implicarea instituțiilor financiare

internaționale (BEI, BERD, IFC etc.) în finanțarea proiectului de concesiune. Pe de
alta parte, în ipoteza unei finanțări acordate exclusiv de finanțatori privați, costurile
de finanțare pentru realizarea proiectului ar crește.
Ministerul Finanțelor Publice a refuzat să emită o scrisoare de susținere a

proiectului și al suportării costurilor aferente contractului de concesiune din bugetul
de stat în condițiile unei clasificări în ”Government balance sheet” a proiectului, date
fiind riscurile cu privire la depășirea țintei de deficit bugetar stabilită și calificarea
scrisorii de susținere ca o garanție de stat.
După desemnarea ofertantului câștigător, acesta, alături de potențialii finanțatori

privați, au solicitat unele modificari ale unor clauze ale contractului de concesiune.
Acceptarea acestor solicitări ar fi insemnat chiar modificarea procedurii de atribuire
si a conditiilor care au stat la baza depunerii ofertelor.
Prezentarea publică a proiectului a generat o puternică reacție negativă, mai ales în

privința costurilor prezentate.”28
Măsurile pe care CNADNR vrea să le ia în schimb:
 “Autostrada București - Brașov (din care face parte și tronsonul Comarnic - Brașov),
rămane o prioritate în Master Planul General de Transport (MPGT), proiectul
autostrăzii fiind continuat și dezvoltându-se în paralel cu realizarea autostrăzii Sibiu -
Pitești.
 In acest sens, în prezent este în procedura de licitație deschisă atribuirea contractului

"Proiectare și execuție finalizare Autostrada Bucuresti - Brasov, Sectiunea Bucuresti -
Ploiesti, Sector 1, km 0+000 - km 3+325; Nod Centura Bucuresti, km 6+500 si Nod
Moara Vlasiei, km 19+500".
 Pe sectorul Ploiești- Comarnic sunt deja patru benzi.
 Tronsonul de autostrada Comarnic - Brasov este impartit in 5 sectoare. Sectoarele 1 si

5 (dinspre Comarnic, respectiv dinspre Brasov, cu o lungime totala de aproximativ 10
km, la care se adauga si drumuri de legatura) vor fi scoase la licitatie, cu finantare de la
Bugetul de Stat.
 Pentru sectoarele 2, 3 si 4, care reprezinta partea cea mai dificila a proiectului, va fi

scoasa la licitatiea actualizarea studiilor geotehnice, cu finantare de la Bugetul de Stat.
28
Citat conform http://www.cnadnr.ro/docs/comunicate/Comunicat%20CNADNR%20SA%2018.06.2015%20Comarnic-
Brasov%20(1).pdf
28
 In paralel, pentru fluidizarea traficului pe DN1, sunt in lucru Studiile de Fezabilitate

referitoare la variantele de ocolire Comarnic si Busteni. Dupa finalizarea SF-urilor vor fi
scoase la licitatie lucrarile de constructie, cu finantare de la Bugetul de Stat.
 Tot pentru fluidizarea traficului, la iesirea din Sinaia spre Brasov, este proiectat si
urmeaza sa fie realizat un sens giratoriu.
 De asemenea, se vor finaliza Studiile de Fezabilitate privind Varianta de Ocolire

Campina, modernizarea drumului existent pe Valea Doftanei (DJ 102I) si a drumului
forestier pana in Sacele, astfel incat, in 2016 sa inceapa lucrarile pentru a avea un drum
national modern intre Campina si Sacele.
 Finalizarea acestor doua mari proiecte prevazute in MPGT, Pitesti - Sibiu si Comarnic -
Brasov, inseamna atat inchiderea Culoarului IV Pan European, cat si dezvoltarea socio-
economica a mai multor regiuni importante ale tarii". 29
STADIU ACTUAL: Pe 16 iulie, circa 10 km din autostradă au fost scoși la licitație.

Este vorba despre cele două capete dinspre Comarnic si Cristian (Brașov).
Ministerul Transporturilor a renunțat oficial, pe 18 iunie 2015, la concesiunea
semnată cu Vinci-Aktor-Strabag. A treia încercare de realizare a autostrazii prin
concesiune a eșuat.
29
Citat conform http://www.cnadnr.ro/docs/comunicate/Comunicat%20CNADNR%20SA%2018.06.2015%20Comarnic-
Brasov%20(1).pdf
29
Studiu de caz nr. 1

Proiectul „Bazar Vest” – Brabrand (Danemarca)
Brabrand este un oraș danez, cu o populație de circa 19.000 de

locuitori, situat la circa 10 km de Aarhus. Localitatea a luat
ființă în secolul al XVIII-lea, ca centru agricol și comercial, însă
Contextul local
apropierea de un oraș mare (Aarhus) i-a permis să se dezvolte
ca zonă rezidențială, recreativă, dar și economică. Orașul
dispune de patru cartiere (districte), dintre care cel mai
populat și cel mai sărac este Gellerup.
Cartierul Gellerup este unul tip pentru arhitectura socialistă a

anilor 60. Acesta a fost construit de o cooperativă de locuințe
(„Brabrand Housing Cooperative”) și cuprinde circa 2.500 de
apartamente, în două sectoare, în care locuiesc circa 8.000 de
persoane. Blocurile au fost construite din prefabricate mari de
beton, iar cartierul a fost conceput ca unul de sine stătător – cu
unități de învățământ, sanitare, sportive, comerciale,
recreativă, bancare, administrative etc.
Probleme / nevoi În prezent, cartierul este locuit preponderent de imigranți din
de dezvoltare zona Orientului Mijlociu, refugiați sau care au cerut azil, cu un
identificate la nivel nivel scăzut de trai, acces limitat la educație, sănătate și mai
local ales la piața muncii, dependenți de formele de sprijin financiar
al statului și al municipalității. Prin urmare, infracționalitatea și
criminalitatea din zonă au atins un nivel foarte înalt, aceasta
fiind percepută ca un „ghetou social și economic”.
Autoritățile administrației publice locale din Brabrand au
remarcat faptul că unele dintre apartamentele din cartier erau
folosite de imigranți ca spații comerciale, de depozitare sau de
prestări servicii, activități ilicite prin care își asigurau
subzistența, în lipsa unor sisteme de sprijinire a inițiativelor
antreprenoriale ale acestora.
În vederea stimulării antreprenoriatului și a ocupării

locuitorilor cartierului, municipalitatea a promovat ideea
construirii unui bazar de tip oriental, un concept familiar
imigranților asiatici, în locul unei foste centrale termice
Soluțiile
abandonate. Pe lângă avantajele de ordin economic și social,
identificate și
această investiție și-a propus să contribuie la schimbarea
proiectul
percepției de ghetou a cartierului și la diversificarea structurii
implementat
etnice și ocupaționale din zonă.
În ultimii ani, bazarul, amplasat în partea de nord a orașului, pe
un teren al municipalității, a fost extins și găzduiește peste 110
de magazine, preponderent ale imigranților, fiind tranzitat de
circa 30.000 de vizitatori săptămânal.
30
Odată făcute publice intențiile municipalității de a valorifica

spiritul antreprenorial al imigranților, o companie locală
specializată în achiziționarea, reabilitarea, reconversia
funcțională și închirierea siturilor industriale abandonate –
OLAV DE LINDE – a decis să achiziționeze fosta centrală
termică și să implementeze un proiect integrat împreună cu
Rolul PPP în autoritățile administrației publice locale.
implementarea Acordul convenit între municipalitate și societatea privată
proiectului prevedea ca aceasta din urmă să reabiliteze, să extindă și să
transforme fosta centrală termică într-un complex comercial
modern, cu stand-uri care să fie închiriate imigranților, urmând
să se ocupe inclusiv de administrarea centrului comercial, iar
autoritățile administrației publice locale să închirieze spații
pentru activități de training, instruire, consultanță a viitorilor
antreprenori, pentru a-i ajuta să-și demareze și dezvolte
afacerile.
După cum am indicat și mai sus, bazarul a devenit unul popular

în rândul danezilor, cu peste 10.000 de vizitatori într-un singur
weekend. Circa 60-80 de imigranți au decis să-și dezvolte
Impactul estimat al
micile afaceri aici, închiriind spații comerciale. De asemenea,
proiectului
impactul social este unul chiar mai mare, proiectul facilitând
îmbunătățirea percepției danezilor cu privire la imigranți,
întărirea coeziunii între generații (copii imigranților fiind și ei
implicați în administrarea micilor afaceri), crearea unui mediu
favorabil schimbării într-un mediu anterior enclavizat etc.
Pe lângă originalitatea abordării proiectului (de ex. selectarea

bazarului, un tip de structură de sprijinire a afacerilor foarte
familiar imigranților), acest exemplu de parteneriat
public-privat poate fi cu ușurință aplicat în cazul orașelor cu
populația stabilă sub 50.000 de locuitori din România, fiindcă:
 majoritatea orașelor de acest tip dispun de clădiri
abandonate, care pot fi vândute sau concesionate unor
Bune practici în investitori privați la prețuri foarte atractive;
implementarea PPP  investitorii privați au posibilitatea accesării de fonduri
cu potențial de europene pentru co-finanțarea lucrărilor de reabilitare și
transferabilitate în reconversie a fostelor situri brownfield;
cazul orașelor cu  se prezintă un tip de parteneriat public-privat
populația stabilă neinstituțional, în care nu e necesară constituirea unei
sub 50.000 de companii de proiect, ci doar a unui acord de colaborare, în con-
locuitori din dițiile legislației existente la nivel național;
România.  cazul imigranților din orașul danez este foarte similar
cu cel al comunităților dezavantajate de romi, existente la
nivelul majorității orașelor cu populația stabilă sub 50.000 de
locuitori din România;
 autoritățile administrației publice locale din România
au acces la finanțări substanțiale din fonduri structurale pentru
a acompania investiția „hard” a companiilor private, cu măsuri
de tip „soft” adresate întreprinzătorilor (întreprinderi sociale,
activități de formare, instruire, consiliere, consultanță etc.)
31
Studiu de caz nr. 2
Regenerarea urbană a centrului istoric al orașului Chemnitz

(Germania)
Orașul Chemnitz este unul de mărime mijlocie în Germania, fiind al

29-lea ca mărime în anul 2010, după ce populația sa din prezent a
scăzut sub nivelul celei înregistrate la recensământul din 1900.
Orașul a fost încă din secolul al XVIII-lea un important centru al
industriei și comerțului cu textile, mai apoi chiar și al industriei auto.
Contextul local
În timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, orașul a fost bombardat
și distrus aproape în întregime, fiind reconstruit de autoritățile
comuniste din Germania de Est după modelul est-european.
Astfel, clădirile monumentale vechi, de secol XVII-XIX, au fost
înlocuite de clădiri de mari dimensiuni, construite din prefabricate
din beton.
După cum am indicat și anterior, centrul istoric al orașului Chemnitz,

cu o suprafață de circa 6 kmp, a fost distrus aproape în totalitate în
timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Unele clădiri de interes
turistic au fost reconstruite (de ex. zona Primăriei), însă instalarea
regimului comunist din Germania de Est a adus o nouă viziune
asupra dezvoltării urbanistice a orașului. Vechiul centru istoric a fost
înlocuit cu bulevarde largi și blocuri de locuințe.
Odată cu reunificarea Germaniei, orașul a cunoscut un declin
Probleme/ important, aproape 100.000 de locuitori emigrând către zone mai
nevoi de prospere din fosta Germanie de Vest. Prin urmare, populația
dezvoltare rezidentă a cunoscut un fenomen foarte accentuat de îmbătrânire,
identificate la mai ales în zona centrală.
nivel local Declinul economiei centralizate a condus și el la reducerea
producției industriale și la atingerea unei rate a șomajului de
aproape 20%, precum și la reducerea veniturilor la bugetul local, în
anii ’90.
Concomitent, a apărut un fenomen de polarizare socială, existând
grupuri semnificative de persoane dezavantajate, fără un loc de
muncă și dependente de sprijinul financiar al autorităților.
Toate acestea trenduri negative au influențat și piața imobiliară:
30% dintre apartamentele din oraș erau vacante, exista o
supra-ofertă de spații de birouri, iar micile magazine din centrul
orașului făceau cu greu față centrelor comerciale de mari dimensiuni
dezvoltate la periferie.
În anul 2002, municipalitatea a adoptat Programul de Dezvoltare

Urbană Integrată (INSEP), demarând astfel procesul de regenerare
Soluțiile
urbană a zonei centrale.
identificate și
Acest Program a cuprins o serie de proiecte individuale de
proiectul
regenerare urbană focalizate pe zonele problematice ale orașului:
implementat
ansamblurile Heimgarten, Gablenz, Am Karbel, Heckert,
SecheffelStrasse, Sonnenberg, Concordia Park. Accentul a fost pus pe
crearea unor spații publice atractive în zonele care anterior aveau
un aspect dezolant și care erau lipsite de spații de petrecere a
32
timpului liber. De asemenea, pentru a evita o opoziție din partea

actorilor locali, proiectele nu au vizat atât demolarea construcțiilor
existente, cât inserția în spațiile largi, disponibile în zonele
construite în perioada comunistă, a unor zone pietonale, parcuri,
facilități sportive, sociale etc.
După aprobarea Programului de Dezvoltare Urbană Integrată, a fost

constituit un cadru pentru implementarea unui parteneriat
public-privat pentru realizarea proiectelor de investiții preconizate,
în contextul în care declinul economic accentuat de după reunificare
a condus la scăderea veniturilor la bugetul local.
Astfel, a fost constituită Stadtbau Gmbh Chemnitz, o entitate ai căror
acționari sunt cinci companii importante de construcții și
Rolul PPP în Stadtwerke Chemnitz AG, o structură din subordinea municipalității
implementarea care se ocupă de lucrările de infrastructură publică.
proiectului Prin intermediul acestei entități public-private, municipalitatea din
Chemnitz coordonează și implementează programul de
reconstrucție al orașului, în zonele prestabilite prin Programul local
INSEP, inclusiv aspectele legate de planificarea urbanistică și
măsurile adresate persoanelor afectate de aceste proiecte (de ex.
locatarii din clădirile propuse spre demolare și reconstrucție). În
plus, această entitate asigură comunicarea eficientă între toate
părțile implicate (companii private, administrația locală, proprietari,
ONG-uri, cetățeni etc.).
Investițiile semnificative derulate de municipalitate în cadrul

programului local de regenerare urbană (de ex. în crearea de zone
pietonale, piețe, parcuri etc.), realizate din fonduri proprii, private,
Impactul dar și din fonduri europene au condus la creșterea atractivității
estimat al zonei centrale. În ultimii 10 ani, numeroase companii private au
proiectului deschis galerii comerciale, restaurante, cafenele, facilități de
agrement și de relaxare, hoteluri etc. (de ex. Kaufhof, Roter Turm,
Peek & Cloppenburg etc.).
De asemenea, după mulți ani de declin, populația orașului tinde să se
stabilizeze, pe fondul reducerii migrației către alte zone din
Germania.
Modelul de parteneriat public-publicat demarat de autoritățile

Bune practici în administrației publice locale din Chemnitz poate fi extrem de
implementarea relevant și transferabil cu succes la nivelul orașelor cu populația
PPP cu potențial stabilă sub 50.000 de locuitori din România, din următoarele
de considerente:
transferabilitate  cele mai multe dintre orașele mici și mijlocii din România se
în cazul confruntă cu provocări similare (centre istorice sau civice
orașelor cu neatractive, care combină arhitectura tipic comunistă cu cea din
populația perioada interbelică sau chiar mai veche, zone rezidențiale lipsite de
stabilă sub spații publice sau de petrecere a timpului liber, apartamente
50.000 de nelocuite etc.);
locuitori din  punctul de plecare în procesul de regenerare urbană l-a
România. constituit elaborarea unui masterplan, stabilirea unei viziuni de
ansamblu și a unor zone de acțiune urbană. Un astfel de demers s-a
încercat și în cazul orașelor autohtone, în perioada 2007-2013 și va
trebui consolidate în perioada 2014-2020;
33
 complementaritatea surselor de finanțare utilizate pentru

implementarea proiectelor din cadrul programului de regenerare
(fonduri europene, bugetare și private);
 opțiunea pentru un PPP instituțional, sub forma unei entități
separate, mai flexibile decât municipalitatea și care oferă un cadru
stabil pentru comunicarea eficientă între toți actorii locali;
 efectul de „bulgăre de zăpadă” al investițiilor în
infrastructura urbană din zona centrală, concretizat în dinamica
antreprenorială;
 cooptarea în conceptul de PPP a celor mai importante
companii locale din domeniul construcțiilor și imobiliar.
34
3
Concluzii
Parteneriatul public – privat are la bază un contract pe termen lung şi constituie o
modalitate eficientă de introducere a unui management privat, eficient cu aport
semnificativ în economie, în gestionarea serviciilor publice total sau parţial.
În contextul crizei economice, ţările membre ale Uniunii Europene, se află într-o
continuă competiţie de atragere a finanţărilor disponibile pe piaţă cu scopul firesc de a
reduce presiunea de pe bugetele publice, presiune ce poate crea deficit bugetar şi
creşterea datoriei publice.
Parteneriatul public – privat este o opţiune utilă, fezabilă, apărută ca soluţie a

constrângerilor bugetare foarte puternice dar şi a dinamismului nevoilor societăţii de a
se dezvolta atât pe verticală cât şi pe orizontală.
Parteneriatul public - privat presupune atragerea resurselor financiare private cu

scopul de a completa efortul administraţiilor publice în realizarea interesului
public. „Matricea repartizării riscului” între cei doi parteneri public şi privat este un
element esenţial al negocierii contractului de parteneriat public – privat.
În urma analizării noţiunilor referitoare la proiectele de tip PPP, putem concluziona că

parteneriatul public – privat nu înseamnă o subcontractare simplă de funcţii, nu
înseamnă o donaţie a unui bun public partenerului privat, nu este o metodă de
privatizate, nu este o „comercializare” a unei funcţii a statului prin crearea unei
întreprinderi a statului şi nu este un împrumut realizat de către autorităţile locale.
De asemenea, nu putem considera parteneriatul public - privat instrumentul de

reducere a datoriei publice şi nici factorul determinant al diminuării forţei de muncă
din sectorul public.
Parteneriatul public – privat este cooperarea între o autoritate publică şi sectorul

privat, neavând, aşa cum am arătat de-a lungul acestui suport de curs, o definiţie
unitară şi consacrată. Ceea ce este consacrat pentru un proiect de tip PPP este
mecanismul de aplicare atât pentru PPP de natură contractuală, cât şi pentru PPP de
natură instituţională care este aplicabil şi în România în temeiul Legii nr. 178 din 2010.
35
4
Bibliografie
Green Paper on public – private partnerships and community law on public contracts
and concessions, Brussels, 30.04.2004, COM (2004) 327, final
European PPP Expertise Centre, Guide to guidance- http://www.eib.org/epec/g2g/
(2015)
http://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/?qid=1438846577928&uri=CELEX:32007R1370 (2007)
http://monitorizari.hotnews.ro/stiri-infrastructura_proiecte-18814989-autostrada-
a3-comarnic-brasov.htm
http://www.nascio.org/aboutNASCIO/index.cfm (particularizare)
Manual on Government Deficit and Debt, EUROSTAT Manuals and Guides,
Implementation of ESA 2010, ISSN 2315-0815 (2014)
The Loan Guarantee Instrument for Trans-European Transport Network Projects -
Fact-Sheet (2008)
Parteneriatul public – privat, Soluţie pentru un mai bun management al comunităţilor
locale din România, Ghid practic pentru Consiliile judeţene, elaborat de către Institutul
de politici publice Bucureşti, aprilie (2004)
Interviu publicat de Revista AvocatNet, Autor: Roxana Neagu, Interlocutor: Iulia VASS,
Managing Partner VASS LAWYERS
Pc. 6.3 din anexa 1 la Normele metodologice adoptate prin Hotărârea Guvernului nr.
621 din 2002.
H.G. nr. 621 din 2002, Anexa 2.
Monica Raţiu, Universitatea Bucureşti – Consultare publică Bucureşti 15.07.2013,
Prezentare PPT - prelucrare
Aspecte teoretico-practice privind parteneriatul public – privat în Uniunea Europeană”,
Codrina Mihaela Levai – Senatul României, Departamentul legislativ, Bucureşti,
România (2012)
Legea nr. 178 din 2010 privind parteneriatul public privat cu modificările şi
completările ulterioare
Legea nr. 215 din 2001 privind administraţia publică locală cu modificările şi
completările ulterioare
36
Anexa 1
Glosar de Termeni30
Parteneriatul public-privat (PPP) – public-private partnership Aranjamentele contractuale între

entităţi publice şi private vizând oferirea unei game largi de servicii, de la infrastructură la
telecomunicaţii, apă, sprijin financiar, finanţări inovatoare, servicii publice generale, educaţie şi
cercetare, pe baza unor beneficii reciproce. Parteneriatele de acest fel sunt atractive având în vedere
existenţa unor fonduri publice limitate şi nevoia de a spori calitatea şi eficienţa serviciilor publice.
Vezi Ghidul pentru parteneriate publice-private de succes:
http://europa.eu.int/comm/regional_policy/themes/infotech_en.htm.
Parteneriate urban-rural – urban-rural partnerships - Legături trans-spaţiale (cum ar fi

fluxurile de persoane, de bunuri, de bani, de informaţii şi de deşeuri), dar şi legături între sectoare (de
exemplu, între agricultură, servicii şi producţie). Într-un sens mai larg, ele includ şi activităţile „rurale”
care se desfăşoară în centrele urbane (cum ar fi agricultura urbană) şi activităţile adesea clasificate ca
„urbane” (cum ar fi producţie şi servicii) care se desfăşoară în localităţile rurale. În ultimele decenii,
interacţiunile urban-rural s-au intensificat în întreaga Europă, în ceea ce priveşte fluxurile de navetişti,
activităţile de recreere şi de petrecere a
timpului liber, aşezarea foştilor locuitori ai oraşelor în zonele rurale, locaţia funcţiilor şi a activităţilor
anterior urbane în zonele rurale etc. Cu alte cuvinte, influenţa urbană a oraşelor asupra zonelor rurale a
crescut.
Legăturile urban-rural sunt importante pentru atingerea unei dezvoltări economice echilibrate şi pentru
reducerea vulnerabilităţii regiunilor rurale defavorizate. Interacţiunile ruralurban au adesea influenţe
importante asupra utilizării şi managementului resurselor naturale, în special la interfaţa periurbană.
Pentru promovarea unei dezvoltări teritoriale armonioase, se înfiinţează parteneriate urban-rural între
comunităţile urbane şi rurale (reprezentate, în general, de autorităţile locale, dar implicând şi societatea
civilă) având drept scop furnizarea de servicii, protecţia resurselor naturale şi de mediu, favorizarea
contactelor regulate între comunităţile urbane şi rurale, dezvoltarea sinergiilor economice etc.
Administraţie publică locală (APL) - totalitatea autorităţilor publice locale constituite, în condiţiile
legii, pentru promovarea intereselor generale ale locuitorilor unei unităţi administrativ-teritoriale.
Autorităţi ale APL de nivelul întîi (municipalităţi) - autorităţi publice, luate în ansamblu, care sînt
constituite şi activează pe teritoriul satului (comunei), oraşului (municipiului) pentru promovarea
intereselor şi soluţionarea problemelor colectivităţilor locale.
Autorităţi ale APL de nivelul al doilea - autorităţi publice, luate în ansamblu, unităţii teritoriale
autonome cu statut juridic special pentru promovarea intereselor şi soluţionarea problemelor populaţiei
unităţii administrativ-teritoriale respective.
Administraţie publică centrală (APC) - Organele centrale de specialitate ale administraţiei publice.
30 Termenii au fost preluaţi de pe : http://www.posmediu.ro/Glosar(621).html) si

http://www.mdrl.ro/_documente/publicatii/2007/glosar_termeni.pdf
37
Autonomie decizională - dreptul autorităţilor publice locale de a adopta liber decizii, în condiţiile
legii, fără intervenţii din partea altor autorităţi publice, în scopul realizării intereselor sale.
Autonomie organizaţională - dreptul autorităţilor publice locale de a aproba, în condiţiile legii,

statutul, structurile administrative interne, modalităţile de funcţionare a acestora, statele şi organigrama
lor, precum şi de a institui persoane juridice de drept public de interes local.
Autonomie financiară şi bugetară - dreptul autorităţilor publice locale de a dispune de resurse

financiare proprii suficiente şi de a le utiliza liber, în condiţiile legii, prin adoptarea propriilor bugete
locale.
Competenţe - ansamblul de drepturi şi obligaţii ale autorităţilor publice locale în domeniile de

activitate care le sînt stabilite.
Competenţă exclusivă - competenţa, de care APL sunt responsabile în conformitate cu legea şi

pentru care APL deţin libertatea decizională cu condiţia respectării normelor şi normativelor stabilite
prin lege.
Competenţă partajată - competenţa exercitată în comun cu alt nivel al APL sau cu APC, atunci când
responsabilităţile (inclusiv financiare) ale părţilor sunt clar stabilite prin lege.
Competenţă delegată - competenţa, îndeplinită de APL în numele APC, în baza de lege sau contract,
cu respectarea condiţiilor înaintate de APC.
Partener public - persoană juridică de drept public sau asociaţie a acestei persoane care stabileşte un
raport de parteneriat public-privat.
Partener privat - persoană juridică de drept privat sau persoană fizică şi/sau asociaţie a acestora,
care a devenit, în condiţiile legii, parte într-un parteneriat public-privat. . parteneriat public-privat -
contract de lungă durată, încheiat între partenerul public şi partenerul privat pentru desfăşurarea
activităţilor de interes public, fondat pe capacităţile fiecărui partener de a repartiza corespunzător
resursele, riscurile şi beneficiile.
Interes public - orice beneficiu a cărui formă şi valoare se determină prin decizie a partenerului
public, obţinut în folosul partenerului acestuia și al persoanelor care locuiesc în acel teritoriu.
Proprietate publică - totalitate a bunurilor domeniului public şi a bunurilor domeniului privat ale
statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale.
Administrare a proprietăţii publice - activitate ce ţine de exercitarea şi modificarea dreptului de

proprietate al statului şi/sau al unităţilor administrativ-teritoriale.
Disparitate/disparităţi - lipsă de echivalenţă, de legătură între elemente, nepotrivire.
Descentralizare - transferul definitiv de autoritate din punct de vedere al elaborării deciziilor, al

managementului financiar şi general către autorităţile APL autonome alese. În domeniul în care se
transferă competenţele, statul intervine doar prin reglementări cu caracter general.
Deconcentrare - reprezintă procesul prin care se transferă responsabilităţi de la nivelul aparatului

central al Guvernului către serviciile teritoriale, desconcentrate la nivelul al doilea a APL, conduse de
reprezentanţii acestora, care se supun autorităţilor APC.
Delegare - împuternicirea autorităţilor publice locale de a administra anumite funcţii care în mod
oficial aparţin statului. În acest caz APL se supun controlului administrativ de către APC care trebuie să
asigure şi resursele financiare.
38
UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI Instrumente Structurale
Fondul Social European Ministerul Dezvoltării 2007-2013
Regionale
şi Administraţiei Publice
SESIUNE DE FORMARE 30 ZILE
PLANIFICAREA URBANĂ REGENERAREA URBANĂ ȘI

INTEGRATĂ PLANIFICAREA INTEGRATĂ
DEZVOLTARE URBANĂ INTEGRATĂ PARTENERIATUL PUBLIC-PRIVAT ȘI

ȘI ECONOMIE LOCALĂ PROIECTELE DE DEZVOLTARE LOCALĂ
Caiet de activități practice

pentru etapa de formare
aprofundată
Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin

Programul Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative 2007-2013
Caiet activități practice pentru etapa de formare aprofundată
MODULUL 1- Marți 18.08.2015
Exercițiu practic 1
Elaborarea unei politici urbane integrate

Timp total alocat: 2 ore (16:10-18:10)
Organizare: 4 grupuri de lucru
Scopul exercițiului Descrierea desfășurării Timpul Cunoștințe

exercițiului alocat dobândite
Pornind de la viziunea din Prezentarea de către 20 minute Înțelegerea

strategia de dezvoltare a expert a exercițiului, conceptului de
orașului Tălmaciu, oraș predarea către cursanți a ”politici urbane
care prezintă diverse materialelor de lucru, integrate” în
probleme de natură prezentarea în mod contextul activității
socială , economică, specific a regulilor pe baza de urbanism și
culturală, de mediu etc., se cărora se va desfășura amenajarea
dorește realizarea unor exercițiul și formarea teritoriului, de
propuneri privind grupurilor de lucru. planificare
formularea de politici Va fi utilizat exemplul 40 minute strategică.
urbane integrate orașului Tălmaciu pentru Posibilitatea
care participanților li se utilizării acestui
pune la dispoziție o fișă cu concept în mod
date specifice preluate din practic, prin
strategia de dezvoltare a formularea de
acestui oraș, pentru politici urbane
documentare. Grupurile de integrate.
lucru sunt preluate din
mediul actorilor implicați,
care trebuie să realizeze o
serie de cerințe în scopul
atingerii viziunii date:
- -Grupul administrației - 3
obiective concrete;
- - Grupul consultanților
(urbaniști, economiști
etc.) – 3 obiective și 3
măsuri integrate de
implementare;
- - Grupul ONG – se va
alege un ONG cu tematica
protecția mediului /
integrarea socială care va
reprezenta (în mod
organizat) interesul
comunității, pentru
chestionarea
propunerilor formulate
1
- - Grupul cetățenilor – va
reprezenta interesul
cetățenilor, pentru
propunerile formulate
Fiecare grup își prezintă și 40 minute
își argumentează alegerile
asemănător unei dezbateri
publice.
Concluziile expertului în 20 minute
legătură cu desfășurarea
exercițiului. Discuție cu
participanții asupra
modului în care domeniul
de studiu prezentat prin
exercițiu relaționează cu
politicile urbane integrate.
2
Fișă cuprinzând date specifice
pentru exercițiul practic 1

(aceste date sunt preluate din ”STRATEGIA PENTRU DEZVOLTARE
SUSTENABILĂ A ORAȘULUI TĂLMACIU - 2014-2020”,
și se pun la dispoziția cursanților în vederea realizării exercițiului)
Sursa: http://www.primaria-talmaciu.ro/documente/Strategie_Talmaciu_10.06.2015.pdf
Orașul Tălmaciu
Cadru general:
Teritoriul orașului Tălmaciu se află în partea de sud a județului Sibiu şi cuprinde localitățile Tălmaciu,
Tălmacel şi Colonia Tălmaciu (Tălmaciu 2). Localitatea are o poziție strategică (coridorul 4 paneuropean
şi apropierea de Sibiu). Deține cea mai importantă resursă – masa lemnoasă (fond forestier) – ocol silvic
privat.
Patrimoniu construit: În lista MCC apar două poziții nominalizate din orașul Tălmaciu şi Tălmăcel, şi
anume:
-SB-II-m-B-12569 Casa parohială evanghelică, oraş TĂLMACIU; Str. Bălcescu Nicolae 113 1719 TĂLMACIU
- SB-II-m-A-12568 Biserica „Cuvioasa Paraschiva‖, sat TĂLMĂCEL; Str. Bisericii 284 1777-1779
TĂLMACIU
Pe lângă cele două monumente istorice, se propune a mai fi clasate şi Biserica Evanghelică (fostă catolică),
reamenajată în perioada1829-1831 precum şi cetatea Landskrone(Coroana Ţării), contruită în secolul
XIV(1369-1370), declasată la începutul anilor 2000 dintr-o eroare materială. La vremea ridicării ei aceasta
era una dintre cele mai mari din Transilvania.
Cel mai important proiect în domeniul patrimoniului ar fi realizarea unui muzeu(al patrimoniului istoric,
etnografic şi industrial) al întregii zone(chiar a scaunului filial Tălmaciu, apărut în anul 1953) care să
cuprindă elemente de viată socio-economică şi spirituală specifice zonei şi localităților adiacente:
Tălmaciu, Tălmacel, Racoviţa, Sebeşul de Sus, Turnu Roşu, Sebeşul de Jos şi Boiţa.
Prin strategia de dezvoltare se propune o zona protejata pentru Tălmaciu delimitată în partea de est de
Râul Cibin şi în partea de vest de traseul căii ferate Sibiu-Braşov, datorita anumitor case de valoare
ambientală construite în general în secolele XVIII şi XIX.
Patrimoniu natural: Rezervația “Şuvara Saşilor”, zonă împădurită situată de-a lungul Văii Sadului pe
latura sudică a acesteia. Momentan, nu se află în apropierea zonelor construite ale oraşului Tălmaciu.
Rezervaţia naturală botanică Şuvara Saşilor acoperă o suprafaţă de cca. 20 ha. În cadrul acestei rezervaţii
se întâlnesc specii floristice şi faunistice rare.
Reţeaua ecologică NATURA 2000, adăposteşte în zonă următoarele situri: - ROSCI/ROSPA Frumoasa; -
ROSCI Hârtibaciu de Sud-Vest; - ROSCI Oltul mijlociu-Cibin-Hârtibaciu
Patrimoniu imaterial: obiceiul, unic în ţară, intitulat “Udatul Ionilor”- ce are loc în fiecare zi de 7
ianuarie(Sf. Ioan)
Profil predominant al localităţii: profil economic diversificat, rezultat din valorificarea resurselor
materiale şi umane existente, orientarea investiţilor spre activităţi de producţie, dar şi acoperirea unor
servicii solicitate de locuitorii oraşului. Principalele caracteristici ale profilului economic al oraşului
Tălmaciu sunt: - industria; - comerţul; - agricultura; - turismul.
- Industria şi comerţul: În oraşul Tălmaciu sunt înregistrate peste 230 de societăţi comerciale având un
obiect de activitate foarte diversificat. Viabile însă, având în vedere cifra de afaceri declarată de acestea la
începtul anului 2009 erau cca. 150.
- Agricultura: Suprafaţa agricolă a oraşului Tălmaciu, dupa desprinderea comunei Boiţa, a totalizat 5920
ha. Procentual, suprafaţa arabilă ocupă 17%, suprafaţa de fâneţe 29%, iar păşunile 54%.
-Turismul: Potenţialul turistic al oraşului Tălmaciu are drept constituent de bază situarea sa geografică - o
resură valorificabilă economic. Există posibilităţi reale de dezvoltare ale acestei activităţi. Specificul
dezvoltării turistice previzibile a oraşului Tălmaciu se concretizează în „turismul de popas” pentru
transportatorii de cursa lungă, dar şi pentru celelalte categorii de participanţi la traficul rutier şi în
„turismul de week-end” pentru locuitorii Sibiului.
3
Căi de comunicaţie
- Circulaţia carosabilă: Reţeaua de străzi are o configuraţie de tip radial, cu două direcţii principale: DN
7 - spre Sibiu; DN 7 - spre Râmnicu Vâlcea şi trei direcţii secundare: DJ 105G – spre Avrig prin Racoviţa; DJ
105G - spre Sadu şi Strada Tălmăcel; DC 61 - spre Tălmăcel, iar circulaţia interioară are tendinţa de a se
concentra pe câteva artere majore care traverseaza zona centrală a oraşului.
-Circulaţia feroviară: Prin centrul oraşului Tălmaciu trece calea ferată care leagă oraşul Sibiu de
Râmnicu Vâlcea şi de Braşov.
Geologia - geomorfologia zonei: Din punct de vedere morfologic şi structural, teritoriul oraşului
Tălmaciu se încadrează la contactul dintre Munţii Cindrelului şi Depresiunea Sibiului.
Terenul pe teritoriul localităţii Tălmaciu este stabil, excepţie făcând malurile înalte ale râurilor unde se
observă ruperi ale malului pe zone restrânse.
Zone critice: Inundaţii: Se identifică pe râul Cibin în aval de Tălmaciu, Râul Sadu, Râul Tălmăcuţ. În
Tălmăcel - pârâiele care străbat localitatea Tălmăcel, cresc în volum la ploile torenţiale şi afectează casele.
Echipare edilitară existentă:
Gospodărirea apelor: Sursa de apă - este compusă din captare de ape subterane- 3 puţuri forate în lunca
râului Sadu. Pe râul Sadu, este amenajat un lac de acumulare la Gâtul Berbecului, care este una din sursele
de alimentare cu apă a Sibiului şi a hidrocentralelor din zonă.
Alimentarea cu apă: Oraşul Tălmaciu dispune de un sistem centralizat de alimentare cu apă care
deserveşte localitatea Tălmaciu împreună cu Tălmaciu II şi Tălmăcel.
Canalizare: S-a pus parţial in funcţiune reţeaua de canalizare şi staţia de epurare orăşenească care va
prelua tot oraşul Tălmaciu.
Alimentarea cu gaze naturale: În prezent, oraşul Tălmaciu, foloseşte gazele naturale în scopul producerii
de energie termică necesară pentru încălzire şi preparare apă caldă menajeră
Disfuncţionalităţi privind situaţia existentă:
Circulaţia, inclusiv transportul în comun: Una din cele mai mari probleme ale oraşului Tălmaciu şi
elementul care crează cele mai mari disfuncţionalităţi este reprezentată de tranzitarea oraşului de către
DN 7 Sibiu-Vâlcea.
Activităţi economice, utilizarea terenurilor: Marea disfuncţionalitate o reprezintă aspectele de
incompatibilitate în relaţiile dintre diferitele zone funcţionale; prezenţa zonei industriale în centrul
oraşului prezintă o sursă de poluare.
Resursa umană: Recensământul din 2011 a indicat un val de scădere a populaţiei. Structura etnică a
populaţiei localităţii, în anul 2011: 89,84% romani, 0,72% maghiari, 3,10% romi, 0,04% ucrainieni, 0,55%
germani. Proporţionalitatea între populaţia feminine şi cea masculină este echilibrată. În 2011, 1000 de
copii reveneau la 1017 vârstnici, ceea ce indică o îmbătrânire mai accentuată a populaţiei.
Forţa de muncă salariată şi gradul de ocupare al populaţiei active: nivelul ocupării populaţiei active
este relativ scăzut, iar raportul de dependenţă economică este de natură să pună probleme unei
comunităţi, din perspectiva nivelului general de trai şi din cel al strategiilor de dezvoltare durabilă în
contextul cărora factorul demografic jocă un rol important.
Forţa de muncă salariată din Tălmaciu este preponderent angajată în industria prelucrătoare, urmând ca
rang comerţul, serviciile, administraţia publică, sănătatea, învăţământul, transporturile şi
telecomunicaţiile, construcţiile, serviciile tehnico-edilitare. Pierderea resursei umane tinere constituie cea
mai mare vulnerabilitate a comunităţii Tălmaciu.
Confortul urban. Eforturile administraţiei publice locale s-au orientat cu prioritate asupra dezvoltării
reţelei de apă potabilă şi a conductelor de distribuire a gazelor naturale, utilităţi de primă necesitate, care
trebuie să fie realizate anterior investiţiilor în modernizarea străzilor. Astfel se explică stagnarea
lucrărilor de asfaltare şi modernizare a arterelor de circulaţie orăşeneşti, rămasă practic constantă din
anul 2003. Dezvoltarea sistemului de canalizare, (lungimea simplă a conductelor de canalizare fiind în
anul 2008 de 2.5 Km), devine în perioada următoare un obiectiv important al investiţiilor tehnico-
edilitare, căruia i se adaugă, în zonele protejate arhitectural, necesitatea de a se realiza îngroparea reţelei
de distribuţie a energiei electrice.
Procesul de obţinere a fondurilor europene: pentru crearea unui Centru National de Informare și
Promovare Turistică.
4
5
6
7
Exercițiu practic 1.a
Analiză spațială

Utilizarea analizei Prezentarea de către 20 minute Cunoașterea și

integrate a teritoriului - expert a exercițiului, întelegerea
premisă a dezvoltării predarea către cursanți a implicațiilor de risc,
durabile. materialelor de lucru, hazard și
prezentarea în mod vulnerabilitate în
specific a regulilor, pe baza dezvoltarea
cărora se va desfășura durabilă.
exercițiul și formarea
grupurilor de lucru. Cunoașterea
Vor fi utilizate mai multe 40 minute metodelor de
exemple de orașe sub analiză a teritoriului
50.000 de locuitori și de cu aplicații în
comune. Participanții vor planificarea
fi organizați în grupuri de strategică și politici
lucru din aceeași regiune urbane
de dezvoltare, fiecare integrate
dintre aceste grupuri
urmând a se focaliza pe o
localitate (de preferință
una de proveniență a unui
participant).
Fiecare grup de lucru va 40 minute
trebui să elaboreze o
analiză SWOT pe mai
multe paliere, iar expertul
va oferi precizări
suplimentare la momentul
solicitării acestora de către
participanți. Cea de-a doua
parte a se concentrează pe
identificarea tendințelor
de dezvoltare și a
provocărilor, pentru a
asigura o dezvoltare
durabilă.
Fiecare grup își prezintă și
8
publice.

exercițiilor. Discuție cu
politicile urbane integrate
9
pentru exercițiul practic 1.a

(aceste date sunt preluate din ”STRATEGIA PENTRU DEZVOLTARE
SUSTENABILĂ A ORAȘULUI TĂLMACIU - 2014-2020”,
și se pun la dispoziția cursanților în vederea realizării exercițiului)
Sursa: http://www.primaria-talmaciu.ro/documente/Strategie_Talmaciu_10.06.2015.pdf
Orașul Tălmaciu
Cadru general:
Teritoriul orașului Tălmaciu se află în partea de sud a județului Sibiu și cuprinde localităţile Tălmaciu,
Tălmacel şi Colonia Tălmaciu (Tălmaciu 2). Localitatea are o poziţie strategică (coridorul 4 paneuropean
şi apropierea de Sibiu). Deține cea mai importantă resursă – masa lemnoasă (fond forestier) – ocol silvic
privat.
Patrimoniu construit: În lista MCC apar două poziţii nominalizate din oraşul Tălmaciu şi Tălmăcel, şi
anume:
-SB-II-m-B-12569 Casa parohială evanghelică, oraş TĂLMACIU; Str. Bălcescu Nicolae 113 1719 TĂLMACIU
- SB-II-m-A-12568 Biserica „Cuvioasa Paraschiva‖, sat TĂLMĂCEL; Str. Bisericii 284 1777-1779
TĂLMACIU
Pe lângă cele două monumente istorice, se propune a mai fi clasate şi Biserica Evanghelică (fostă catolică),
reamenajată în perioada1829-1831 precum şi cetatea Landskrone(Coroana Ţării), contruită în secolul
XIV(1369-1370), declasată la începutul anilor 2000 dintr-o eroare materială. La vremea ridicării ei aceasta
era una dintre cele mai mari din Transilvania.
Cel mai important proiect în domeniul patrimoniului ar fi realizarea unui muzeu(al patrimoniului istoric,
etnografic şi industrial) al întregii zone(chiar a scaunului filial Tălmaciu, apărut în anul 1953) care să
cuprindă elemente de viată socio-economică şi spirituală specifice zonei şi localităţilor adiacente:
Tălmaciu, Tălmacel, Racoviţa, Sebeşul de Sus, Turnu Roşu, Sebeşul de Jos şi Boiţa.
Prin strategia de dezvoltare se propune o zona protejata pentru Tălmaciu delimitată în partea de est de
Râul Cibin şi în partea de vest de traseul căii ferate Sibiu-Braşov, datorita anumitor case de valoare
ambientală construite în general în secolele XVIII şi XIX.
Patrimoniu natural: Rezervaţia “Şuvara Saşilor”, zonă împădurită situată de-a lungul Văii Sadului pe
latura sudică a acesteia. Momentan, nu se află în apropierea zonelor construite ale oraşului Tălmaciu.
Rezervaţia naturală botanică Şuvara Saşilor acoperă o suprafaţă de cca. 20 ha. În cadrul acestei rezervaţii
se întâlnesc specii floristice şi faunistice rare.
Reţeaua ecologică NATURA 2000, adăposteşte în zonă următoarele situri: - ROSCI/ROSPA Frumoasa; -
ROSCI Hârtibaciu de Sud-Vest; - ROSCI Oltul mijlociu-Cibin-Hârtibaciu
Patrimoniu imaterial: obiceiul, unic în ţară, intitulat “Udatul Ionilor”- ce are loc în fiecare zi de 7
ianuarie(Sf. Ioan)
Profil predominant al localităţii: profil economic diversificat, rezultat din valorificarea resurselor
materiale şi umane existente, orientarea investiţilor spre activităţi de producţie, dar şi acoperirea unor
servicii solicitate de locuitorii oraşului. Principalele caracteristici ale profilului economic al oraşului
Tălmaciu sunt: - industria; - comerţul; - agricultura; - turismul.
- Industria şi comerţul: În oraşul Tălmaciu sunt înregistrate peste 230 de societăţi comerciale având un
obiect de activitate foarte diversificat. Viabile însă, având în vedere cifra de afaceri declarată de acestea la
începtul anului 2009 erau cca. 150.
- Agricultura: Suprafaţa agricolă a oraşului Tălmaciu, dupa desprinderea comunei Boiţa, a totalizat 5920
ha. Procentual, suprafaţa arabilă ocupă 17%, suprafaţa de fâneţe 29%, iar păşunile 54%.
-Turismul: Potenţialul turistic al oraşului Tălmaciu are drept constituent de bază situarea sa geografică - o
resură valorificabilă economic. Există posibilităţi reale de dezvoltare ale acestei activităţi. Specificul
dezvoltării turistice previzibile a oraşului Tălmaciu se concretizează în „turismul de popas” pentru
transportatorii de cursa lungă, dar şi pentru celelalte categorii de participanţi la traficul rutier şi în
„turismul de week-end” pentru locuitorii Sibiului.
10
- Circulaţia carosabilă: Reţeaua de străzi are o configuraţie de tip radial, cu două direcţii principale: DN
7 - spre Sibiu; DN 7 - spre Râmnicu Vâlcea şi trei direcţii secundare: DJ 105G – spre Avrig prin Racoviţa; DJ
105G - spre Sadu şi Strada Tălmăcel; DC 61 - spre Tălmăcel, iar circulaţia interioară are tendinţa de a se
concentra pe câteva artere majore care traverseaza zona centrală a oraşului.
-Circulaţia feroviară: Prin centrul oraşului Tălmaciu trece calea ferată care leagă oraşul Sibiu de
Râmnicu Vâlcea şi de Braşov.
Geologia - geomorfologia zonei: Din punct de vedere morfologic şi structural, teritoriul oraşului
Tălmaciu se încadrează la contactul dintre Munţii Cindrelului şi Depresiunea Sibiului.
Terenul pe teritoriul localităţii Tălmaciu este stabil, excepţie făcând malurile înalte ale râurilor unde se
observă ruperi ale malului pe zone restrânse.
Zone critice: Inundaţii: Se identifică pe râul Cibin în aval de Tălmaciu, Râul Sadu, Râul Tălmăcuţ. În
Tălmăcel - pârâiele care străbat localitatea Tălmăcel, cresc în volum la ploile torenţiale şi afectează casele.
Echipare edilitară existentă:
Gospodărirea apelor: Sursa de apă - este compusă din captare de ape subterane- 3 puţuri forate în lunca
râului Sadu. Pe râul Sadu, este amenajat un lac de acumulare la Gâtul Berbecului, care este una din sursele
de alimentare cu apă a Sibiului şi a hidrocentralelor din zonă.
Alimentarea cu apă: Oraşul Tălmaciu dispune de un sistem centralizat de alimentare cu apă care
deserveşte localitatea Tălmaciu împreună cu Tălmaciu II şi Tălmăcel.
Canalizare: S-a pus parţial in funcţiune reţeaua de canalizare şi staţia de epurare orăşenească care va
prelua tot oraşul Tălmaciu.
Alimentarea cu gaze naturale: În prezent, oraşul Tălmaciu, foloseşte gazele naturale în scopul producerii
de energie termică necesară pentru încălzire şi preparare apă caldă menajeră
Disfuncţionalităţi privind situaţia existentă:
Circulaţia, inclusiv transportul în comun: Una din cele mai mari probleme ale oraşului Tălmaciu şi
elementul care crează cele mai mari disfuncţionalităţi este reprezentată de tranzitarea oraşului de către
DN 7 Sibiu-Vâlcea.
Activităţi economice, utilizarea terenurilor: Marea disfuncţionalitate o reprezintă aspectele de
incompatibilitate în relaţiile dintre diferitele zone funcţionale; prezenţa zonei industriale în centrul
oraşului prezintă o sursă de poluare.
Resursa umană: Recensământul din 2011 a indicat un val de scădere a populaţiei. Structura etnică a
populaţiei localităţii, în anul 2011: 89,84% romani, 0,72% maghiari, 3,10% romi, 0,04% ucrainieni, 0,55%
germani. Proporţionalitatea între populaţia feminine şi cea masculină este echilibrată. În 2011, 1000 de
copii reveneau la 1017 vârstnici, ceea ce indică o îmbătrânire mai accentuată a populaţiei.
Forţa de muncă salariată şi gradul de ocupare al populaţiei active: nivelul ocupării populaţiei active
este relativ scăzut, iar raportul de dependenţă economică este de natură să pună probleme unei
comunităţi, din perspectiva nivelului general de trai şi din cel al strategiilor de dezvoltare durabilă în
contextul cărora factorul demografic jocă un rol important.
Forţa de muncă salariată din Tălmaciu este preponderent angajată în industria prelucrătoare, urmând ca
rang comerţul, serviciile, administraţia publică, sănătatea, învăţământul, transporturile şi
telecomunicaţiile, construcţiile, serviciile tehnico-edilitare. Pierderea resursei umane tinere constituie cea
mai mare vulnerabilitate a comunităţii Tălmaciu.
Confortul urban. Eforturile administraţiei publice locale s-au orientat cu prioritate asupra dezvoltării
reţelei de apă potabilă şi a conductelor de distribuire a gazelor naturale, utilităţi de primă necesitate, care
trebuie să fie realizate anterior investiţiilor în modernizarea străzilor. Astfel se explică stagnarea
lucrărilor de asfaltare şi modernizare a arterelor de circulaţie orăşeneşti, rămasă practic constantă din
anul 2003. Dezvoltarea sistemului de canalizare, (lungimea simplă a conductelor de canalizare fiind în
anul 2008 de 2.5 Km), devine în perioada următoare un obiectiv important al investiţiilor tehnico-
edilitare, căruia i se adaugă, în zonele protejate arhitectural, necesitatea de a se realiza îngroparea reţelei
de distribuţie a energiei electrice.
Procesul de obţinere a fondurilor europene: pentru crearea unui Centru National de Informare și
Promovare Turistică.
11
12
13
14
pentru exercițiul practic 1.a

(aceste date se pun la dispoziția cursanților în vederea realizării exercițiului)
Pentru investigarea teritoriului, într-un mod integrat, prin prisma situației existente pot fi
utilizate mai multe tipuri de analize, printre care SWOT și LFA(Logical Framework Approach).
Ca urmare, cele două instrumente se completează, permițând realizarea diagnozei și
prefigurarea obiectivelor dezvoltării ulterioare.
Analiza S.W.O.T.
Denumirea analizei S.W.O.T provine din acronimele cuvintelor englezești Strenghts (atuuri),
Weaknesses (puncte slabe), Opportunities (oportunități), Threats (riscuri, amenințări).
Fiecare dintre acestea reprezintă o categorie de componente, care sunt grupate în funcție de
influența asupra spațiului analizat.
În mediul intern sunt identificate atuurile prin care aria poate realiza o implementare rapidă a
strategiei de dezvoltare respective și punctele slabe care restricționează implementarea
acesteia. În mediul extern se identifică oportunitățile reprezentate de conjuncturile care susțin
implementarea strategiei elaborate și riscurile, însemnând acele amenințări care planează
asupra realizării obiectivului fixat1.
Analiza LFA (Logical Framework Approach)
Analiza LFA reprezintă o metodă complexă, utilizată încă din anii 60, într-o primă versiune de
către USAID-United States Agency for International Development, iar ulterior de către alte
organizații.
LFA este utilizat pentru:

1) identificarea problemelor și nevoilor într-un anumit sector al societății;
2) facilitarea selectării și stabilirii priorităților în cadrul proiectelor;
3) planificarea și implementarea efectivă a proiectelor de dezvoltare;
4) monitorizarea și evaluarea proiectelor de dezvoltare2 (Örtengren K., 2004).
Acest instrument permite structurarea ideilor și includerea acestora într-un cadru logic, deși
presupune anumite limitări.
Principalii paşi care pot fi urmăriți în realizarea unei analize LFA sunt3:
“- identificarea tuturor părților interesate,
- analiza problemelor,
- analiza obiectivelor,
- analiza alternativelor,
- identificarea principalelor elemente ale proiectului,
- depistarea şi analiza factorilor externi,
- verificarea modului de atingere a obiectivelor.”
Însă, în studiul sistemelor teritoriale principalele faze sunt reprezentate de construirea
arborelui problemă şi a arborelui obiectiv4.
1 Ianoș I., ”Sisteme Teritoriale” 2000
2 Örtengren K., „A summary of the theory behind the LFA method” 2004
15
MODULUL 1- Miercuri 19.08.2015
Armonizarea intereselor actorilor urbani

(negocierea urbană)

Parcurgerea unor Prezentarea de către 20 minute Cunoștințe privind

modalități de negociere expert a exercițiului, abordarea
între actorii urbani predarea către cursanți a negocierilor în
implicați în politicile materialelor de lucru, procesul de
urbane integrate, în prezentarea în mod consultare a
vederea evitării specific a regulilor pe baza publicului.
conflictelor urbane. cărora se va desfășura
exercițiul și formarea
grupurilor de lucru.
Va fi utilizat un studiu de 40 minute
caz fictiv din orașul
Beclean, care prezintă
resurse natural de interes,
precum și o activitate
intensă a ONG locale.
Studiul de caz va
presupune alăturarea a
două activități umane
disonante dpdv funcțional.
Participanților li se pune la
dispoziție o fișă cu date
specifice referitoare la
oraș și împrejurimi,
preluate din strategia de
dezvoltare a acestui oraș,
pentru documentare.
Grupurile de lucru sunt
preluate din mediul
actorilor implicați, care
trebuie să aducă
argumente pro și contra
privind alăturarea acestor
două activități umane
realizând astfel o
negociere la nivel urban:
16
- - Grupul administrației;
- - Grupul consultanților
(urbaniști, economiști
etc.);
- - Grupul ONG – se va
alege un ONG pe tematica
specifică care va
reprezenta (în mod
organizat) interesul
comunității;
- - Grupul cetățenilor – va
reprezenta interesul
cetățenilor implicați în
cadrul studiului de caz.
- Fiecare grup de lucru își
va realiza propuneri de
modalități de negociere,
astfel încât să se evite un
conflict urban.
publice.

17

(aceste date sunt preluate din ” STRATEGIA DE DEZVOLTARE PE ORIZONTUL DE PROGRAMARE
2014-2020 PENTRU ORASUL BECLEAN”, și se pun la dispoziția cursanților în vederea realizării
exercițiului)
Sursa:http://www.portalbn.ro/primarii/beclean/Lists/Programe%20si%20strategii%20propri
i/Strategie%20dezvoltare%20Beclean%202014%20-%202020.pdf
Oraşul BECLEAN
Cadru general: Oraşul Beclean este o localitate

importantă, al doilea oraş ca mărime din judeţul
Bistriţa-Năsăud, în nordul Transilvaniei, provincie
istorică renumită a României. Mai este cunoscut și
ca Beclean pe Someş. La o distanţă de câteva zeci
de kilometri se află Munţii Rodnei, declaraţi Parc
naţional şi Rezervaţie Naturală, unii dintre cei mai
frumoşi şi spectaculoşi munţi ai României,parte a
lanţului muntos al Carpaţilor Orientali, Munţii
Bârgăului, cu pasul Tihuţa, celebrul Borgo step.
Foto: orașul Beclean

(sursa: http://www.primariabeclean.ro/prima-
pagina/monografia-becleanului)
Are o suprafaţă totală de 5957 ha, împreună cu cele 3 localităţi componente: Figa la 5 Km (sud-
est), Rusu de Jos la 2 Km (sud) şi Coldău la 2 Km (vest), avînd de asemenea în structura
administrativă cartierele Valea Viilor şi Beclenuţ.
Complexul balnear Băile Figa fost inaugurat în 25 iunie 2010, fiind construit cu ajutorul unor
fonduri nerambursabile din partea Uniunii Europene (fonduri PHARE). Staţiunea se întinde pe
15 hectare şi este aşezată într-o depresiune înconjurată de păduri, la doar 3 km de oraşul
Beclean. Băile Figa sunt un loc perfect de relaxare, peisagistica locului fiind realizată în acest
scop. Aici se găseşte o oază de sănătate având în vedere că proprietăţile apei sărate şi a
nămolului sunt asemănătoare cu cele de la Techirghiol.
Inaugurarea Mini-Aqualandului, în data de 27 iulie 2012–un nou proiect turistic al oraşului
Beclean, investiţie realizat cu fonduri europene, a adus un plus de atractivitate şi divertisment
pentru toţi cei care trec porţile staţiunii turistice beclenare.
18
Foto: Băile Figa (sursa http://www.primariabeclean.ro/prima-pagina/baile-figa)
Patrimoniu construit: Patru castele- monumente istorice- foste reşedinţe ale familiei nobiliare
Bethlen. Castelele datează din secolele XVI- cel mai vechi, castelul medieval, şi până la secolul XIX- cel mai
recent. O atracţie turistică şi arhitecturală deosebită prezintă mai ales castelul medieval şi castelul baroc,
care fac parte dealtfel din patrimoniul naţional.
Biserica reformată calvină(situată în Piaţa Libertăţii) a fost construită în secolul al XV-lea în stil gotic. În
această biserică se găsesc morminte ale familiilor nobiliare maghiare Bethlen şi Bánffy.
Foto: Biserica Reformata

(sursa: http://www.primariabeclean.ro/prima-pagina/galerie-foto )
Biserica catolică ,,Sfântul Ştefan,,- biserică în care se regăseşte din plin stilul gotic, specific acestor lăcaşe
de cult. A fost construită în secolul XIX.
Situl arheologic de la Băile Figa – cu vestigii ale exploatării de sare şi ale locuirii încă din Epoca
bronzului, apoi din perioadele dacice şi romane. Aici au fost descoperite, păstrate în depozitele de mâl şi
sare, în stare perfectă de conservare, unelte, vase, accesorii şi alte obiecte de mare importanţă istorică şi
arheologică.
Patrimoniu natural:
Atracții: Herghelia Beclean – un loc în care se cresc şi se ameliorează două rase de cai: Lipiţan şi
Semigreu Românesc. Herghelia Beclean dispune de trăsuri ce se pot închiria pentru plimbări sau cu ocazii
speciale (cum ar fi nunţile), şi sănii pentru plimbări pe timpul iernii. De asemenea, herghelia oferă
posibilitatea de călărie pentru doritori, în incinta hergheliei sau în imprejurimi, iar pentru grupuri mai
mari, organizate, există chiar două circuite oferite de Herghelia Beclean, împreuna cu Direcţia Silvică şi
Ocolul Silvic Bistriţa: "Dracula" şi "Rezervaţie" (Parcul Naţional Munţii Rodnei). Turiştii sunt însoţiţi de
ghizi, putând vizita diverse obiective, cum ar fi Colibiţa, Piatra Fântânele, Poiana Narciselor, Lacul Lala,
Vârfurile Ineu, Ineuţ şi Roşu. Parcurgerea acestor circuite poate dura până la o săptămână, călăreţilor li se
asigură cai de schimb, iar cazarea şi servirea mesei se realizează la cabane proprietate a RNP Romsilva,
calitatea serviciilor oferite fiind foarte bună. Tot la Herghelia Beclean se găseşte o bază hipică modernă,
unde sunt organizate în fiecare an competiţii hipice şi etape de competiţii naţionale şi internaţionale,
concursuri de atelaje trase de cai. Tot aici se poate practica şi călăria, sub îndrumarea unor instructori de
specialitate.
19
Foto: Herghelia Beclean

Puntea suspendată peste râul Someş – cu o lungime de 144 de metri, este cea mai lungă punte
suspendată din România.
Muzeul ,,Casa de Vânătoare,, - amenajat într-o clădire care a găzduit pe vremuri fosta casă de
vânătoare a familiei nobiliare Bethlen, prezintă vizitatorilor o expoziţie atractivă şi interesantă de
exponate cinegetice şi trofee vânătoreşti, prilejuind o incursiune de neuitat în lumea animalelor şi a
vânătorii.
Patrimoniul immaterial: Sărbătoarea „«Înstruţatul boului» de la Figa - este un spectacol folcloric al
încrederii omului în triumful Soarelui a cărui energie dă siguranţa belşugului şi speranţa de bunăstare.
Obiceiul este o perpetuare a unor ritualuri mitice din vremea dacilor.
Zilele oraşului Beclean – sărbătoare tradiţională, a cărei date de desfăşurare se stabilesc în fiecare an de
către Consiliul Local Beclean. Este o sărbătoare anuală, cu durata de trei zile (vineri, sâmbătă, duminică)
dedicată primei atestări documentare a oraşului Beclean. În cele trei zile de sărbătoare şi bunădispoziţie,
Becleanul găzduieşte un Carnaval care atrage an de an tot mai mulţi participanţi, precum şi numeroase
spectacole folclorice, concerte de muzică uşoară, cu interpreţi şi formaţii binecunoscute, concursuri şi
competiţii sportive.
Foto: Zilele orașului Beclean Ansamblul folcloric Somesul

(http://www.primariabeclean.ro/prima-pagina/galerie-foto)
În Becleanu şi-a desfăşurat activitatea renumitul cenaclu al tinerilor scriitori ai generaţiei 80,
„SAECULUM”, care reunea scriitori din întreaga ţară, uniţi pentru a rezista împotriva ideologiei comuniste,
acest cenaclu fiind la originea recentului Club „Saeculum”, şi care uneşte istorici, filozofi, politologi,
scriitori şi publicişti, aceştia ducând la naşterea cunoscutelor colocvii naţionale, „Colocviile de la Beclean”,
cu adânci rezonanţe în cultura română de după 1989.
Profil predominant al localităţii:

- Industria şi comerţul:
- Agricultura: 3659 ha suprafaţă agricolă (1792 ha arabil, 784 ha păşune, 1037 ha fâneţe, 44 ha livezi şi 2
ha vii.
-Turismul: în împrejurimile orașului
20
Foto: Împrejurimile orașului - Muntii Tiblesului Drumeții călare

(sursa http://www.primariabeclean.ro/prima-pagina/galerie-foto )
–în rezervațiile naturale, : Rezervaţia mixtă "Ineu - Lala"; Piatra Corbului de la Budacul de Sus, parc
geologic şi vegetal, situat în munţii Călimani; Muntele de sare de la Sărăţel; Zăvoaiele Borcutului;
Rezervaţia Tăuşoare-Zalion de la Gersa; Rezervaţia naturală "Peştera de la Izvorul Tăuşoarelor"; Peştera
Jgheabul lui Zalion; Râpa Verde; Râpa cu păpuşi, Domneşti; Piatra Fântânele din Munţii Bârgău;
Rezervaţia "La Sărătură" de la Blăjenii de Jos; Rezervaţia botanică Poiana cu narcise din Muntele Saca
(Munţii Rodnei); Poiana cu narcise de la Mogoşeni; Pădurea din şes de la Orheiu Bistriţei; Vulcanii
noroioşi de la Monor; Lacul Cetaţele sau Tăul Căianului de la Căianu Mic; Râpa Mare de la Budacu de Sus;
Râpa Neagră de la Budacu de Sus; Comarnic de la Cuşma; Valea Repede din Munţii Călimani; Rotunda-
Preluci din Munţii Rodnei; Lacul Zagra, Zagra sau Tăul lui Alac"; Stânca Iedului-Bujdeie din Munţii Rodnei.
Valea şi cheile Bistriţei, pornesc din munţii Călimani, de la altitudinea de 1.562 m şi se întind pe 65 km.
Valea Repedea formează o rezervaţie vegetală complexă şi se întinde pe 7 km, printre formaţiunile
vulcanice ale munţilor Călimani.
Peşteri: Peştera Izvorul Tăuşoarelor (în apropiere de Rebrişoara) - este cea mai adâncă peşteră din
România (478.5m), iar galeriile subterane se întind pe aproximativ 16.5km; Peştera Jgheabul lui Zalion
(prin diferenţa sa de nivel de 242 m, este a doua din România); Peştera Grota Zânelor; Peştera Maglei ;
Peştera Baia lui Schneider; Peştera Cobăşel .
Lacuri: Lacul Lala Mare sub vârful Ineu, lac glaciar, Munţii Rodnei; Lacul Lala Mic sub vârful Ineu, lac
glaciar, Munţii Rodnei; Lacul Cetăţele cunoscut şi ca Tăul Căianului; Colibiţa -baraj artificial în Munţii
Călimani; Tăul Zânelor; Lacul Zagra, Zagra.
Parcul dendrologic Arcalia (la 21 km est de Beclean, în apropierea satului Arcalia) - se întinde pe mai
mult de 16 ha şi adăposteşte peste 150 de specii de copaci provenind din diverse zone ale lumii (salcâm
japonez, brad argintiu, molid caucazian, etc).
Monumente de arhitectură: Ruinele Cetaţii Ciceului ; Casa Argintarului Bistriţa ;Turnul Dogarilor
Bistriţa; Ruinele cetăţii Rodnei ; Ruinele castrului roman Orheiu Bistriţei, Mănăstirea Minoriţilor, Biserica
Evanghelică din centrul municipiului Bistriţa construită în urmă cu aproape 600 de ani.
Schi şi sporturi de iarnă se pot practica în apropiere, la circa 50 de kilometri de Beclean, în pasul Tihuţa
din Munţii Bârgăului, unde există amernajată mai multe pârtii de schi dotate cu telescaun şi skylift,
babysky, pârtii pentru sănii. Tot aici se află şi Hotelul ,, Castel Dracula,,, în apropiere locurilor unde
odinioară a fost un castel care a aparţinut domnitorului vlad Ţepeş, cel care a fost sursa de inspiraţie a
celebrului personaj Dracula al scriitorului irlandez Bram Stoker.
Pescuitul sportiv şi de agrement poate fi practicat pe numeroasele râuri, pârâuri şi lacuri naturale sau
artificiale care se găsesc în număr mare atât pe raza oraşului Beclean cât şi în împrejurimile oraşului.
Vânătoarea poate fi organizată pe mai multe fonduri de vânătoare ce cuprind mai multe zone cu forme
diversificate de faună, vegetaţie şi relief, în diferite zone ale judeţului.
Nu există un loc de informare special amenajat pentru turişti, care să conţină: hartă a oraşului, hartă a
obiectivelor turistice din apropierea Becleanului, mijloacele de transport, programul de circulaţie al
acestora şi legăturile dintre ele pentru a facilita vizitarea acestor obiective, harta cu traseele mijloacelor de
transport public urban şi programul de circulaţie al autobuzelor, hartă cu traseele de cale ferată pentru
zona Transilvaniei şi nr.tel.contact pentru aflarea orarului trenurilor
- Circulaţia carosabilă: Este străbătut de D.E. 578 (DN 17) aflându-se la o distanţă de 36 km faţă de
Bistriţa, reşedinţa judeţului Bistriţa-Năsăud.
21
-Circulaţia feroviară: Oraşul Beclean este un important nod de cale ferată, fiind străbătut de magistralele
Baia-Mare – Bucureşti, Iaşi – Cluj – Timişoara şi Bucureşti – Sighetu-Marmaţiei.
Activităţi economice: Turism, metalurgie, industrie alimentară, servicii. Numărul firmelor din oras
reprezintă 4,4% din totalul firmelor din judeţ.
Riscuri naturale: Pericole de inundatii datorate colmatarii cursului intravilan al Melesului, a dezvoltarii
vegetatiei hidrofile in albia raului, cat si a blocarii cursului cu resturi vegetale si gunoaie la coloanele de
sustinere a podurilor.
Resursa umană: Oraşul Beclean, inclusiv satele aparţinătoare are o populaţie de 11 868 persoane din
care 83,9 % sunt români, 15,6 % maghiari şi 0,5 % alte naţionalităţi. În funcţie de religia declarată, 71,3 %
sunt ortodocşi; 13,9 % reformaţi; 6,8 % penticostali, 0,3 % greco catolici; 1,3 % baptişti; 1,6 % romano
catolici, 1,4 % adventişti; 0,8 % alte confesiuni.
Forţa de muncă salariată şi gradul de ocupare al populaţiei active:
Capacitate instituțională: Primăria, instituție credibilă, are un număr mare de angajaţi, cu pregătire
de specialitate a personalului angajat și logistică bogată: calculatoare, imprimante.
În ultimii ani oraşul Beclean a avut parte de numeroase transformări, datorită măsurilor de modernizare
luate de administraţia locală pentru locuitorii săi. Cele mai importante se referă la continuarea
programului de construire a locuinţelor ANL, de modernizare a străzilor, renovarea sediilor instituţiilor
publice ale oraşului, amenajarea unei Case de Cununii moderne şi permanenta preocupare pentru
curăţenia şi înfrumuseţarea oraşului.
Există o diversitate a serviciilor sociale care se oferă la nivelul orasului Beclean: îngrijire socială şi
medicală pentru persoane în ârstă şi pentru persoane cu handicap, servicii pentru copii defavorizaţi,
cantine sociale. Există organizaţii care sunt susţinute financiar de primărie. Există o reţea de deferire
cazuri (conlucrare între instituţii de asistenţă socială) dezvoltată.
Defrişarea pădurilor este ţinută sub control de factorii administraţiei locale, tăierile necontrolate sunt
cazuri izolate.
Multe dintre informaţiile şi problemele locale sunt puse la dispoziţia cetăţeanului, prin diferite căi: on –
line, pe site-ul
primăriei sau în incinta nstituţiei. Sprijinul acordat de instituţie pentru diferite specializări, cursuri,
traininguri.
Imaginea orasului Beclean se datorează în cea mai mare parte activităţilor desfaşurate de către ONG-urile
care activează pe plan local.
Proiecte de investitii:
Realizarea Centurii ocolitoare a oraşului Beclean;
Asfaltare străzi cartier rezidenţial;
Asfaltare alei cabane Băile Figa;
Parcare etajată;
Transport ecologic Băile Figa;
Iluminat ecologic Beclean;
Staţie de pompare-stocare apă pentru zona turistică;
Îndiguire maluri Valea Sărată;
Modernizare, izolare termică spital orăşenesc;
Construire Campus Şcolar;
Amenajare Parc Central şi infrastructură centrală;
Construcţie nouă pentru Casa Orăşenească de Cultură;
Construcţia de blocuri sociale, ANL şi locuinţe pentru medicii rezidenţi;
Atragerea fondurilor prin G.A.L. "Ţinutul Haiducilor", pentru dezvoltare turistică;
Strategia de dezvoltare turistică 2014-2020 a Băilor Figa.
Procesul de obţinere a fondurilor europene:

În orasul Beclean exista doua proiecte care beneficiaza de cofinantare din fonduri europene, prin POR
2007-2013: La Liceul Tehnologic Agricol Beclean, proiectul vizeaza lucrari de consolidare si reabilitare in
valoare de 1,36 milioane lei, din care 849.980 lei reprezinta alocarea financiara din FEDR.
Stadiul implementarii proiectului este de 60%, iar termenul de finalizare - august 2015.
22
Atragere de finanțare pentru un proiect de

dezvoltare urbană

Realizarea unor Prezentarea de către 20 minute Cunoașterea unor

propuneri viabile de expert a exercițiului, exemple de bună
atragere de finanțare predarea către cursanți a practică din țară,
pentru un proiect de materialelor de lucru, referitor la
dezvoltare urbană. prezentarea în mod specificul temei
specific a regulilor pe baza exercițiului.
cărora se va desfășura Cunoașterea
exercițiul și formarea finanțării
grupurilor de lucru. proiectelor de
Va fi utilizat exemplul 40 minute dezvoltare integrată
orașului Slănic - Moldova cu
pentru care participanților fonduri europene
li se pune la dispoziție o Înțelegerea rolului
fișă cu date specifice economiei urbane în
preluate din strategia de raport
dezvoltare a acestui oraș, cu dezvoltarea
pentru documentare orașelor cu
având în vedere tradiția populația sub
accesării de fonduri de 50.000 de
către acest oraș. locuitori.
Se va propune de către
fiecare grup de lucru un
proiect pentru
comunitatea locală Slănic
– Moldova, care va
cuprinde un obiectiv major
și cinci acțiuni concrete
pentru implementarea
acestuia. Bugetul
proiectului nu va depăși
150.000 euro și va fi
finanțat din cel puțin cinci
surse:
- Buget local
- Fonduri europene
- Programe
23
naționale
- Împrumuturi
- Alte mecanisme
financiare

publice, privind
necesitatea și
oportunitatea proiectelor.
24

(aceste date sunt preluate din ”STRATEGIA DE DEZVOLTARE A ORAȘULUI SLANIC MOLDOVA,
PERIOADA 2010-2020” și se pun la dispoziția cursanților în vederea realizării exercițiului)
Sursa:http://www.primariaslanicmoldova.ro/wpcontent/uploads/2012/04/Strategia_dezv_ora
s_Slanic_-Moldova_-2010-2020.pdf
Orașul SLĂNIC - MOLDOVA

Cadru general: Oraşul balneo-climateric Slănic Moldova este amplasat în partea de sud-vest a judeţului
Bacău, în culoarul format în partea estică a munţilor Nemira de râul Slănic. Are o pozitie geografică relativ
centrală la nivel naţional, la limita Regiunii Moldovei cu Transilvania şi Muntenia. Nu dispune de
infrastructură feroviară, cea mai apropiată staţie CFR fiind staţia Salina din oraşul Tg. Ocna. Cel mai
apropiat aeroport este Aeroportul Internaţional G. Enescu din Bacău, situat la 81 km.
În componența sa intră localităţile Slănic Moldova, Cerdac şi Cireşoaia.
Slănic Moldova, considerată odinioară „Perla Moldovei”, este staţiune balneo-climaterică de interes
naţional, cea mai importantă din Regiunea Nord-Est din prisma proprietăţilor curative şi ambientale. Zona
balneară (staţiunea) este amplasată exclusiv în localitatea Slănic Moldova, ocupând aproximativ o treime
din suprafaţa acesteia. Zona izvoarelor este compactă, ocupând o suprafaţă de 5,5 ha, pe o lungime de
circa 1 km.
Din prisma volumului demografic, oraşul Slănic Moldova este cel mai mic centru urban din judeţul Bacău,
numărând doar 4.933 locuitori. Principala activitate economică din oraş este turismul, care se desfăşoară
în zona staţiunii.
Suprafaţa totală a unităţii teritorial-administrative Slănic Moldova este de 11.413 ha (114,13 km2).
Suprafaţa intravilană este de 391 ha, ocupând doar 3,43% din fondul funciar al oraşului. Majoritatea
suprafeţei administrative a oraşului este ocupată de păduri (78,46%) şi teren agricol (13,2%). Zona
spaţiilor verzi pentru agrement, promenadă şi activităţi sportive este concentrată în special în localitatea
Slănic Moldova, în proximitatea zonei balneare. Oraşul Slănic Moldova nu are o zonă destinată activităţilor
economice.
Patrimoniu construit: În staţiune se regăsesc mai multe stiluri arhitecturale reprezentative pentru mai
multe perioade istorice (începând cu sec. al XIX-lea) şi chiar pentru zone diferite, conferind un aspect
distinct şi cochet zonei. O parte dintre acestea sunt chiar emblematice pentru staţiune, clădiri precum cea
a Cazinoului sau a Pavilionului central Racoviţă apărând foarte des în materialele de prezentare ale
staţiunii. Clădirea Cazinoului datează din anul 1894 şi a fost declarată monument istoric de interes
naţional (categoria A). O serie de vile în care funcţionează unităţi de cazare turistică şi instituţii, între care
şi Primăria oraşului, sunt incluse în lista monumentelor istorice de interes local (categoria B).
Patrimoniu natural: situri de importanţă comunitară parte a reţelei Natura 2000: Creasta Nemirei şi
Slănic (Sărărie);
- Rezervaţia Naturală Nemira („Plaiurile şi stâncăriile Nemirei”) declarată arie protejată de interes
naţional;
Resursa umană: Sub aspect demografic, oraşul Slănic Moldova a înregistrat o involuţie continuă.
Distribuţia pe sexe a populaţiei oraşului arată o situaţie destul de echilibrată, cu o uşoară superioritate
numerică a populaţiei feminine. Soldul schimbărilor de domiciliu (inclusiv migraţia externă) este negativ.
Riscuri: Alunecări de teren produse din cauza ploilor intense şi prelungite ce produc supra-umezirea
deluviului şi eroziunea în adâncime. Inundaţii provocate de revărsările apelor, cauzate în principal de
neamenajarea albiei majore şi de eroziunea malurilor.
Cele mai importante trei resurse pe care le deţine oraşul Slănic Moldova, sunt: izvoarele minerale,
infrastructura pentru tratament şi spaţiile de cazare. Cel mai mare potenţial de dezvoltare îl au activităţile
sportive, activităţile de agrement şi divertisment, activităţile de turism montan şi activităţile agroturistice.
Pârtia de schi este o zonă în curs de amenajare, investiţia necesară fiind realizată prin accesarea unor
fonduri din surse nerambursabile europene.
În opinia populaţiei, cele mai importante trei probleme ale oraşului Slănic Moldova sunt: lipsa locurilor de
muncă, lipsa reţelei de canalizare (gradul redus de acoperire) şi lipsa serviciilor medicale de urgenţă.
25
Din punct de vedere al dezvoltării economice a oraşului Slănic Moldova, concentrarea zonelor destinate
agrementului şi activităţilor sportive dar și a unităţilor economice în proximitatea zonei balneare, este un
un punct slab în detrimentul localităților componente Cireşoaia şi Cerdac.
Capacitate instituțională: în vederea dezvoltării durabile a oraşului, administrația locală dispune de un
portofoliu semnificativ de proiecte cu finanţare nerambursabilă europeană şi naţională, implementate şi
în curs de implementare, atrăgând aprecierile populației. 71,5% dintre locuitori consideră activitatea
Consiliului Local bună şi foarte bună, în timp ce 84,4% dintre locuitori declară că sunt mulţumiţi şi foarte
mulţumiţi de activitatea primarului oraşului Slănic Moldova. Dintre direcţiile şi serviciile administraţiei
publice locale, activitatea biroului urbanism este considerată mulţumitoare de 60,3% din populaţie.
Principala problemă este numărul redus al funcţionarilor primăriei care activează în dezvoltarea şi
implementarea proiectelor și gradul scăzut de salarizare al acestora.
Proiecte de investiţii aflate în implementare: PROIECTE DE MEDIU - Carpaţi cop verde – producţie de
energie verde în Slănic Moldova: instalaţie de biogaz, parc eolian, instalaţie de panouri solare, emobilitate,
infrastructură locală. PROIECTE DE INFRASTRUCTURĂ - Modernizare străzi orăşeneşti şi accese
pietonale, Slănic Moldova. PROIECTE PENTRU DEZVOLTAREA TURISMULUI - Pârtie schi Slănic Moldova
(parteneriat CJ. Bacău – CL Slănic Moldova). PROIECTE PENTRU CULTURĂ ŞI SPORT - Construire sală
sport 150 locuri, Slănic Moldova.
Proiectele cele mai importante derulate de Primăria Slănic Moldova sunt finanţate din:
* FONDURI NERAMBURSABILE GUVERNAMENTALE:
> Compania Naţională de Investiţii SA
- 2 Săli de sport - finalizate;
- 1 cămin cultural reabilitat, dotat şi modernizat - finalizat;
- 1 bazin de înot - în execuţie.
> Administraţia Fondului pentru Mediu

- 1 reţea de canalizare - în execuţie;
- 1 proiect de reabilitare peisagistică - în execuţie - zona izvoarelor cu apă minerală din Slănic Moldova;
- 1 proiect de reabilitare a captării şi aducţiunii apei potabile din drenuri - finalizat.
* GRANTURI OFERITE DE AGENŢIA NAŢIONALĂ DE DEZVOLTARE A ZONELOR MINIERE -

MINISTERUL ECONOMIEI
- Scheme de Granturi Mici - reabilitare, modernizare şi dotare şcoli şi grădiniţe cu echipamente IT,
softuri educaţionale, mobilier didactic, birotică, jocuri interactive, aparatură video şi sisteme audio
performante, cursuri de specializare în domeniul IT pentru cadrele didactice, sisteme de alarmare şi
monitorizare video în şcoli şi grădiniţe etc.
* PROIECTE FINANŢATE DIN FONDURI STRUCTURALE

> Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative (PODCA)
- "Modernizarea activităţii de lucru cu publicul şi introducerea unui program informatic pentru buna
gestionare a documentelor în cadrul Primăriei Slănic Moldova" cod SMIS 10843 - realizat 100%;
- "Sistem de management al calităţii în conformitate cu SR EN ISO 9001:2008 şi SR EN ISO 14001:2009-
Primăria Slănic Moldova" cod SMIS 6348, realizat 100%;
- "Slănic Moldova - succesul unei dezvoltări durabile prin planificare strategică 2010-2020" - cod SMIS
10839 - realizat 100%.
> Programul Operaţional Regional 2007-2013 Axa 5, DMI 5.2

- "Schi Parc Slănic Moldova" - Cod SMIS 3393 - parteneriat Consiliul Judeţean Bacău - Consiliul Local
Slănic Moldova.
> POSCCE
- "Dezvoltarea şi eficientizarea serviciilor publice electronice în Judeţul Bacău" - proiect aflat în faza de
pregătire, în parteneriat cu 10 UAT-uri din jud. Bacău şi Consiliul Judeţean Bacău.
> Fonduri nerambursabile accesate în perioada de preaderare

- Phare Ces 2004 - proiect de modernizare şi dotare cu echipamente IT şi softuri informatice în Primăria
Slănic Moldova.
26
27
28
29
Asigurarea protecției mediului prin reciclare

inovatoare

Introducerea de noțiuni Prezentarea de către 20 minute Cunoașterea

de dezvoltare durabilă – expert a exercițiului, elementelor de
gestionarea deșeurilor; predarea către cursanți a planificare durabilă.
materialelor de lucru,
Prezentarea modalităților prezentarea în mod Înțelegerea
de atingere a obiectivelor specific a regulilor, pe baza noțiunilor de
dezvoltării durabile; cărora se va desfășura reducere-reciclare-
exercițiul și formarea reutilizare-a
echipelor de lucru. deșeurilor și
Se va prezenta de către 40 minute implicațiile în
expert un material video planificarea urbană
legat de noile tendințe durabilă
inovatoare în reciclare la
nivel internațional. Filmul
va prezenta un model de
bune practici în gestiunea
deșeurilor.
Dezbatere pe grupe, 40 minute
reprezentând grupuri
sociale distincte, despre
modul în care noile
tehnologii schimbă
paradigma de planificare
urbană în zone sensibile
din punct de vedere
ecologic.
30

Noțiuni introductive despre protecția mediului.
În contextul dezvoltării, mediul reprezintă componenta de suport pentru toate activitățile

umane. Astfel abordarea problematicii se va face în direcția conservării și îmbunătățirii stării
prezente. Transformarea caracteristicilor primare ale mediului implică un proces complex
alcătuit dintr-o sumă de sub-procese și acțiuni pe care le vom denumi în continuare sub
termenul de antropizare. Limitele antropizării apar în momentul depășirii capacității de suport
a mediului. În acest moment intervine poluarea, care înseamnă degradarea caracteristicilor
uneia sau mai multor componente ale mediului și conduce la scăderea calității sale și implicit la
reducere calității vieții.
Menținerea ritmului actual de utilizare a resurselor, va conduce necesitatea de a avea încă o

planetă la dispoziție pentru a ne putea satisface cererea de consum. ”În acest sens, este nevoie ca
alte domenii, precum agricultura, energia, transporturile, pescuitul, dezvoltarea regională,
cercetarea, inovarea și ajutorul extern să ia în considerare consecințele asupra mediului ale
politicilor și deciziilor de finanțare aferente. Astfel se va asigura o abordare mai coerentă asupra
provocărilor legate de mediu și se va permite o mai bună valorificare a sinergiilor.”5
Metodele utilizate în analiza stării mediului pornesc de la componentele sale primare, apă, aer,
sol. Schimbarea stării de echilibru a mediului conduce la degradarea acestuia numită și poluare.
În continuare vom face o scurta trecere în revistă a tipurilor de poluare clasificate în funcție de
principalele componente ale mediului.
 Poluarea apei reprezintă orice alterare fizică, chimică, biologică sau bacteriologică a
apei, peste o limită admisibilă, inclusiv depasirea nivelului natural de radioactivitate
produsa direct sau indirect de activitatile umane, care o fac improprie pentru folosirea
normală, in scopurile in care aceasta folosire era posibila inainte de a interveni
alterarea6. Acesta este definiția conform legii a poluării apei, cu alte cuvinte continuarea
degradării calității apelor poate avea ca și consecință chiar dispariția umanității.
 Prin poluarea aerului se înțelege prezența în atmosferă a unor substanțe străine de
compoziția normală a acestuia, care în funcție de concentrație şi timpul de acțiune provoacă
tulburări în echilibrul natural, afectând sănătatea şi comfortul omului sau mediul de viață al
florei şi faunei. Sursele de poluare reprezintă locul de producere şi de evacuare în mediul
înconjurător a unor emisii poluante. După natura poluanților, emisiile poluante acestea pot fi
sub formă de pulberi şi gaze, emisii radioactive şi emisii sonore.7
 Poluarea solului apare atunnci când sunt schimbate proprietățile fizico-bio-chimice ale
acestuia reducându-i acestuia capaciatea de a funcționa normal. Un alt tip de poluare produs
cu precadere la nivel urban, care afectează în mod special solul, este reprezentat de
gestionarea greșită a deșeurilor.
Managementul deșeurilor reprezintă principala problemă a sistemelor urbane în prezent.
Principalele efecte negative determinate de depozitarea deșeurilor sunt:
5 http://europa.eu/pol/env/index_ro.htm-Mediu
6 Legea Apelor nr. 107/1996
7 Directiva Consiliului nr. 96/62/CE privind evaluarea şi gestionarea calității aerului înconjurător (Directiva‐cadru)
31
• Modificări de peisaj și discomfort vizual
• Poluarea aerului
• Poluarea apelor de suprafață și a apelor subterane
• Modificări ale fertilității solurilor și ale compoziției biocenozelor pe terenurile învecinate
Proiectarea noilor rampe (depozite) destinate colectării deșeurilor trebuie să ia în calcul

categoriile și cantitățile de deșeuri ce urmează a fi depozitate, de asemenea de așezarea în spațiu
și de posibilitatea re-adaptării vechilor depozite la noile standarde. Amplasarea unui nou
depozit pentru deșeuri se face în urma unui studiu care va cuprinde: criterii geologice,
pedologice și hidrogeologice, climatice, economice, toate acestea pentru a reduce considerabil
impactul asupra mediului.
Fig. Ierarhizarea măsurilor de gestionare integrată a deşeurilor conform principiului prevenirii.
Sursa: https://ro.wikipedia.org
32
Procesul de regenerare urbană (studiu de caz:

București-zona Matache, cu vizită la teren)
Timp total alocat: 4 ore (14:00-16:00; 16:10-18:10)

Utilizarea metodei Prezentarea de către 20 minute Înțelegerea

observației în interiorul expert a exercițiului, conceptului de
arealului. predarea către cursanți a ”regenerare urbană”
materialelor de lucru,
Cunoașterea și prezentarea în mod Cunoștințe privind
înțelegerea procesului de specific a regulilor, pe baza abordarea
regenerare urbană. cărora se va desfășura negocierilor
exercițiul. Deplasarea /consultarea
Cunoașterea procesului către arealul de studiu pe publicului.
de negociere și evitarea traseul: Parc Izvor-Pod
conflictelor în planificarea Hașdeu-Strada Vasile
urbană. Pârvan-Strada Berzei-
Strada Buzești-Piața
Victoriei.
Va fi utilizat un studiu de 3 ore și 20
caz care presupune minute
alăturarea unei zone (țesut
urban) cu valoare de
patrimoniu (zona
Matache) unei dezvoltări
contemporane, în contrast
vizual și funcțional.
Se vor propune de către
fiecare grup de lucru
(Proprietari imobile vechi,
Investitori imobile noi,
Administrație, Cetățeni)
modalități prin care se
poate (sau nu) derula o
operațiune de regenerare
urbană.
Se vor observa schimbările
ce au avut loc în urma
procesului de regenerare.
33

34

București- zona ”Matache”
Prezentare areal:
Arealul ”Matache” este situat în zona central-nordică a capitalei, în vecinătatea Gării de Nord și a
străzilor Griviței și Buzești. Zona a intrat într-un proces de regenerare urbană făcând parte din
proiectul ”Diametrala Buzești-Uranus”, care presupunea lărgirea bulevardului și creearea unei
conexiuni cu zona de sud a orașului, mai exact cartierele ”Rahova” și ”Progresului”.
Proiectul de reabilitare a infrastructurii zonei a întâmpinat numeroase probleme, cele mai mari
fiind cele de ordin juridic deoarece noua formă a tramei stradale necesita un spațiu extins.
Fig1 - Plan de zonificare funcțională și plan al situatiei juridice a terenurilor – sursa:

https://www.behance.net/gallery/10131567/Urbanism-Diametrala-Berzei-Buzesti
35
Fig2 - Plan de analiza a fondului construit și plan de reglementări asupra ”arealului Matache” – sursa:
Proiectul de construcție al noii artere presupunea tot-odată și demolarea a numeroase cladiri

situate în zona ”Matache” printre care cea mai importanta fiind vechea hală comercială.
Hala ” Matache Măcelarul” din București a fost un monument al arhitecturii inginerești din
secolul XIX, construit de către primăria București între 1887 și 1899 și demolat tot de acesta, în
martie 2013. Hala era situată în piața Haralambie Botescu nr. 10, București.
Proiectul Halei a aparținut ” Serviciului Tehnic al Comunei”, și datează din anul 1886.
Construcția s-a desfățurat în două etape,prima în 1887 iar cea de-a doua în cursul anilor 1898-
1899. ”Construcția inițială a halei era formată dintr-o structură tipică halelor europene de secol
XIX, din oțel nituit, suplă și perforată, acoperită în lateral cu suprafețe mari de sticlă și închideri
de lemn. Intradosul acoperișului era format dintr-o astereală din lemn, aparentă, îmbinată cu
lambă și uluc. Între anii 1940-1941, halei i-au fost adăugate închiderile din pereți de zidărie,
ferestrele cu arcade, basorelieful și în general construcția exterioară care formează aspectul
până la demolare. Construcția metalică a șarpantei a fost păstrată și a rămas vizibilă (la interior),
stâlpii metalici de susținere au fost păstrați, dar înglobați în zidăria noilor fațade.”8
8 Imobil din piața Haralambie Botescu nr. 10, București, Hala Matache Macelaru, Identificarea resursei culturale prin prisma
elementelor esențiale din evoluția istorică. Studiu de fundamentare pentru validarea statutului de "monument istoric" - prof. dr. arh.
Anca Hanna Derer - (2011)
36
Valoarea istorică și culturală a clădirii era considerată a fi deosebit de importantă, ”imobilul fiind
clasat sub codul B-II-m-B-18182 și identificat în Lista Monumentelor Istorice în vigoare drept
Hala Matache Măcelaru, 1887”9
Pentru desfăsurarea exercițiului vom face o deplasare în cadrul arealului descris, aflat în
imediata apropiere a conferinței. Varianta de traseu este prezentată în continuare.
Fig 3 – Varianta traseu aplicație 4 ore
Sursa: Prelucrare Grafică utilizând suport cartografic aparținând Google Maps
9Imobil din piața Haralambie Botescu nr. 10, București, Hala Matache Macelaru, Identificarea resursei culturale prin prisma
37
Exercițiu practic 5.a
Procesul de regenerare urbană (studiu de caz:

București - zona Matache, cu vizită la teren)

Scopul exercițiului Descrierea desfășurării Timpul Înțelegerea

Utilizarea metodei exercițiului alocat conceptului de
observației în interiorul ”regenerare urbană”
arealului.
Cunoștințe privind
Cunoașterea și Prezentarea de către 20 minute abordarea
înțelegerea procesului de expert a exercițiului, negocierilor
regenerare urbană. predarea către cursanți a /consultarea
materialelor de lucru, publicului.
Cunoașterea procesului prezentarea în mod
de negociere și evitarea specific a regulilor, pe baza
conflictelor în planificarea cărora se va desfășura
urbană. exercițiul. Deplasarea
către arealul de studiu pe
traseul: Piața Victoriei-
Strada Buzești-Strada
Berzei
Va fi utilizat un studiu de 1 oră și 20
caz care presupune minute
alăturarea unei zone (țesut
urban) cu valoare de
patrimoniu (zona
Matache) unei dezvoltări
contemporane, în contrast
vizual și funcțional.
Se vor propune de către
fiecare grup de lucru
(Proprietari imobile vechi,
Investitori imobile noi,
Administrație, Cetățeni)
modalități prin care se
poate (sau nu) derula o
operațiune de regenerare
urbană.
Se vor observa schimbările
ce au avut loc în urma
procesului de regenerare.
38
pentru exercițiul practic 5a

București- zona ”Matache”
Prezentare areal:
Arealul ”Matache” este situat în zona central-nordică a capitalei, în vecinătatea Gării de Nord și a
străzilor Griviței și Buzești. Zona a intrat într-un proces de regenerare urbană făcând parte din
proiectul ”Diametrala Buzești-Uranus”, care presupunea lărgirea bulevardului și creearea unei
conexiuni cu zona de sud a orașului, mai exact cartierele ”Rahova” și ”Progresului”.
Proiectul de reabilitare a infrastructurii zonei a întâmpinat numeroase probleme, cele mai mari
fiind cele de ordin juridic deoarece noua formă a tramei stradale necesita un spațiu extins.
Fig 1- Plan de zonificare funcțională și plan al situatiei juridice a terenurilor – sursa:

39
Fig 2- Plan de analiza a fondului construit și plan de reglementări asupra ”arealului Matache” – sursa:
Proiectul de construcție al noii artere presupunea tot-odată și demolarea a numeroase cladiri

situate în zona ”Matache” printre care cea mai importanta fiind vechea hală comercială.
Hala ” Matache Măcelarul” din București a fost un monument al arhitecturii inginerești din
secolul XIX, construit de către primăria București între 1887 și 1899 și demolat tot de acesta, în
martie 2013. Hala era situată în piața Haralambie Botescu nr. 10, București.
Proiectul Halei a aparținut ” Serviciului Tehnic al Comunei”, și datează din anul 1886.
Construcția s-a desfățurat în două etape,prima în 1887 iar cea de-a doua în cursul anilor 1898-
1899. ”Construcția inițială a halei era formată dintr-o structură tipică halelor europene de secol
XIX, din oțel nituit, suplă și perforată, acoperită în lateral cu suprafețe mari de sticlă și închideri
de lemn. Intradosul acoperișului era format dintr-o astereală din lemn, aparentă, îmbinată cu
lambă și uluc. Între anii 1940-1941, halei i-au fost adăugate închiderile din pereți de zidărie,
ferestrele cu arcade, basorelieful și în general construcția exterioară care formează aspectul
până la demolare. Construcția metalică a șarpantei a fost păstrată și a rămas vizibilă (la interior),
stâlpii metalici de susținere au fost păstrați, dar înglobați în zidăria noilor fațade.”10
10 Imobil din piața Haralambie Botescu nr. 10, București, Hala Matache Macelaru, Identificarea resursei culturale prin prisma
40
Valoarea istorică și culturală a clădirii era considerată a fi deosebit de importantă, ”imobilul fiind
clasat sub codul B-II-m-B-18182 și identificat în Lista Monumentelor Istorice în vigoare drept
Hala Matache Măcelaru, 1887”11
Pentru desfăsurarea exercițiului vom face o deplasare în cadrul arealului descris, aflat în
imediata apropiere a conferinței. Varianta de traseu este prezentată în continuare.
Fig 3 – Varianta traseu aplicație 2 ore
Sursa: Prelucrare Grafică utilizând suport cartografic aparținând Google Maps
11Imobil din piața Haralambie Botescu nr. 10, București, Hala Matache Macelaru, Identificarea resursei culturale prin prisma
41
Coordonarea unui proiect cu caracter social


Pornind de la viziunea din Prezentarea de către 20 minute Cunoașterea

strategia de dezvoltare a expert a exercițiului, elementelor de
unui oraș pentru care predarea către cursanți a economie socială,
există fișe predate la materialelor de lucru, incluziune
exercițiile anterioare prezentarea în mod și excluziune socială,
cursanților , se dorește specific a regulilor pe baza în
realizarea unor propuneri cărora se va desfășura raport cu studiul de
viabile pentru realizarea exercițiul și formarea caz propus
unui proiect cu caracter grupurilor de lucru.
social pentru comunitatea Va fi utilizat un exemplu 40 minute
locală. de oraș din cele prezentate
anterior (Tălmaciu,
Beclean sau Slănic-
Moldova) pentru care
participanții au deja la
dispoziție fișe cu date
specifice preluate din
strategiille de dezvoltare
ale acestor orașe, pentru
documentare.
fiecare grup de lucru un
proiect cu caracter social
pentru comunitatea locală
, care va cuprinde un
obiectiv strategic și cinci
măsuri de implementare
concrete la nivel local.
Bugetul proiectului este
alcătuit exclusiv din
donații de maxim 1000 de
euro, iar proiectul trebuie
să folosească implicarea
directă a comunității
locale(voluntari, ONG-uri,
alte resurse locale – agenți
economici)
42

publice, privind
necesitatea și
oportunitatea proiectelor.
43
Fișă 1 cuprinzând date specifice

(aceste date sunt preluate din ” STRATEGIA DE DEZVOLTARE PE ORIZONTUL DE PROGRAMARE
2014-2020 PENTRU ORASUL BECLEAN”, și se pun la dispoziția cursanților în vederea realizării
exercițiului)
Sursa:http://www.portalbn.ro/primarii/beclean/Lists/Programe%20si%20strategii%20propri
i/Strategie%20dezvoltare%20Beclean%202014%20-%202020.pdf
Oraşul BECLEAN
Cadru general: Oraşul Beclean este o localitate

importantă, al doilea oraş ca mărime din judeţul
Bistriţa-Năsăud, în nordul Transilvaniei, provincie
istorică renumită a României. Mai este cunoscut și
ca Beclean pe Someş. La o distanţă de câteva zeci
de kilometri se află Munţii Rodnei, declaraţi Parc
naţional şi Rezervaţie Naturală, unii dintre cei mai
frumoşi şi spectaculoşi munţi ai României,parte a
lanţului muntos al Carpaţilor Orientali, Munţii
Bârgăului, cu pasul Tihuţa, celebrul Borgo step.
Foto: orașul Beclean

(sursa: http://www.primariabeclean.ro/prima-
pagina/monografia-becleanului)
Are o suprafaţă totală de 5957 ha, împreună cu cele 3 localităţi componente: Figa la 5 Km (sud-
est), Rusu de Jos la 2 Km (sud) şi Coldău la 2 Km (vest), avînd de asemenea în structura
administrativă cartierele Valea Viilor şi Beclenuţ.
Complexul balnear Băile Figa fost inaugurat în 25 iunie 2010, fiind construit cu ajutorul unor
fonduri nerambursabile din partea Uniunii Europene (fonduri PHARE). Staţiunea se întinde pe
15 hectare şi este aşezată într-o depresiune înconjurată de păduri, la doar 3 km de oraşul
Beclean. Băile Figa sunt un loc perfect de relaxare, peisagistica locului fiind realizată în acest
scop. Aici se găseşte o oază de sănătate având în vedere că proprietăţile apei sărate şi a
nămolului sunt asemănătoare cu cele de la Techirghiol.
Inaugurarea Mini-Aqualandului, în data de 27 iulie 2012–un nou proiect turistic al oraşului
Beclean, investiţie realizat cu fonduri europene, a adus un plus de atractivitate şi divertisment
pentru toţi cei care trec porţile staţiunii turistice beclenare.
44
Foto: Băile Figa (sursa http://www.primariabeclean.ro/prima-pagina/baile-figa)
Patrimoniu construit: Patru castele- monumente istorice- foste reşedinţe ale familiei nobiliare
Bethlen. Castelele datează din secolele XVI- cel mai vechi, castelul medieval, şi până la secolul XIX- cel mai
recent. O atracţie turistică şi arhitecturală deosebită prezintă mai ales castelul medieval şi castelul baroc,
care fac parte dealtfel din patrimoniul naţional.
Biserica reformată calvină(situată în Piaţa Libertăţii) a fost construită în secolul al XV-lea în stil gotic. În
această biserică se găsesc morminte ale familiilor nobiliare maghiare Bethlen şi Bánffy.
Foto: Biserica Reformata

Biserica catolică ,,Sfântul Ştefan,,- biserică în care se regăseşte din plin stilul gotic, specific acestor lăcaşe
de cult. A fost construită în secolul XIX.
Situl arheologic de la Băile Figa – cu vestigii ale exploatării de sare şi ale locuirii încă din Epoca
bronzului, apoi din perioadele dacice şi romane. Aici au fost descoperite, păstrate în depozitele de mâl şi
sare, în stare perfectă de conservare, unelte, vase, accesorii şi alte obiecte de mare importanţă istorică şi
arheologică.
Patrimoniu natural:
Atracții: Herghelia Beclean – un loc în care se cresc şi se ameliorează două rase de cai: Lipiţan şi
Semigreu Românesc. Herghelia Beclean dispune de trăsuri ce se pot închiria pentru plimbări sau cu ocazii
speciale (cum ar fi nunţile), şi sănii pentru plimbări pe timpul iernii. De asemenea, herghelia oferă
posibilitatea de călărie pentru doritori, în incinta hergheliei sau în imprejurimi, iar pentru grupuri mai
mari, organizate, există chiar două circuite oferite de Herghelia Beclean, împreuna cu Direcţia Silvică şi
Ocolul Silvic Bistriţa: "Dracula" şi "Rezervaţie" (Parcul Naţional Munţii Rodnei). Turiştii sunt însoţiţi de
ghizi, putând vizita diverse obiective, cum ar fi Colibiţa, Piatra Fântânele, Poiana Narciselor, Lacul Lala,
Vârfurile Ineu, Ineuţ şi Roşu. Parcurgerea acestor circuite poate dura până la o săptămână, călăreţilor li se
asigură cai de schimb, iar cazarea şi servirea mesei se realizează la cabane proprietate a RNP Romsilva,
calitatea serviciilor oferite fiind foarte bună. Tot la Herghelia Beclean se găseşte o bază hipică modernă,
unde sunt organizate în fiecare an competiţii hipice şi etape de competiţii naţionale şi internaţionale,
concursuri de atelaje trase de cai. Tot aici se poate practica şi călăria, sub îndrumarea unor instructori de
specialitate.
45
Foto: Herghelia Beclean

Puntea suspendată peste râul Someş – cu o lungime de 144 de metri, este cea mai lungă punte
suspendată din România.
Muzeul ,,Casa de Vânătoare,, - amenajat într-o clădire care a găzduit pe vremuri fosta casă de
vânătoare a familiei nobiliare Bethlen, prezintă vizitatorilor o expoziţie atractivă şi interesantă de
exponate cinegetice şi trofee vânătoreşti, prilejuind o incursiune de neuitat în lumea animalelor şi a
vânătorii.
Patrimoniul immaterial: Sărbătoarea „«Înstruţatul boului» de la Figa - este un spectacol folcloric al
încrederii omului în triumful Soarelui a cărui energie dă siguranţa belşugului şi speranţa de bunăstare.
Obiceiul este o perpetuare a unor ritualuri mitice din vremea dacilor.
Zilele oraşului Beclean – sărbătoare tradiţională, a cărei date de desfăşurare se stabilesc în fiecare an de
către Consiliul Local Beclean. Este o sărbătoare anuală, cu durata de trei zile (vineri, sâmbătă, duminică)
dedicată primei atestări documentare a oraşului Beclean. În cele trei zile de sărbătoare şi bunădispoziţie,
Becleanul găzduieşte un Carnaval care atrage an de an tot mai mulţi participanţi, precum şi numeroase
spectacole folclorice, concerte de muzică uşoară, cu interpreţi şi formaţii binecunoscute, concursuri şi
competiţii sportive.
Foto: Zilele orașului Beclean Ansamblul folcloric Somesul

(http://www.primariabeclean.ro/prima-pagina/galerie-foto)
În Becleanu şi-a desfăşurat activitatea renumitul cenaclu al tinerilor scriitori ai generaţiei 80,
„SAECULUM”, care reunea scriitori din întreaga ţară, uniţi pentru a rezista împotriva ideologiei comuniste,
acest cenaclu fiind la originea recentului Club „Saeculum”, şi care uneşte istorici, filozofi, politologi,
scriitori şi publicişti, aceştia ducând la naşterea cunoscutelor colocvii naţionale, „Colocviile de la Beclean”,
cu adânci rezonanţe în cultura română de după 1989.
Profil predominant al localităţii:

- Industria şi comerţul:
- Agricultura: 3659 ha suprafaţă agricolă (1792 ha arabil, 784 ha păşune, 1037 ha fâneţe, 44 ha livezi şi 2
ha vii.
-Turismul: în împrejurimile orașului
46
Foto: Împrejurimile orașului - Muntii Tiblesului Drumeții călare

(sursa http://www.primariabeclean.ro/prima-pagina/galerie-foto )
–în rezervațiile naturale, : Rezervaţia mixtă "Ineu - Lala"; Piatra Corbului de la Budacul de Sus, parc
geologic şi vegetal, situat în munţii Călimani; Muntele de sare de la Sărăţel; Zăvoaiele Borcutului;
Rezervaţia Tăuşoare-Zalion de la Gersa; Rezervaţia naturală "Peştera de la Izvorul Tăuşoarelor"; Peştera
Jgheabul lui Zalion; Râpa Verde; Râpa cu păpuşi, Domneşti; Piatra Fântânele din Munţii Bârgău;
Rezervaţia "La Sărătură" de la Blăjenii de Jos; Rezervaţia botanică Poiana cu narcise din Muntele Saca
(Munţii Rodnei); Poiana cu narcise de la Mogoşeni; Pădurea din şes de la Orheiu Bistriţei; Vulcanii
noroioşi de la Monor; Lacul Cetaţele sau Tăul Căianului de la Căianu Mic; Râpa Mare de la Budacu de Sus;
Râpa Neagră de la Budacu de Sus; Comarnic de la Cuşma; Valea Repede din Munţii Călimani; Rotunda-
Preluci din Munţii Rodnei; Lacul Zagra, Zagra sau Tăul lui Alac"; Stânca Iedului-Bujdeie din Munţii Rodnei.
Valea şi cheile Bistriţei, pornesc din munţii Călimani, de la altitudinea de 1.562 m şi se întind pe 65 km.
Valea Repedea formează o rezervaţie vegetală complexă şi se întinde pe 7 km, printre formaţiunile
vulcanice ale munţilor Călimani.
Peşteri: Peştera Izvorul Tăuşoarelor (în apropiere de Rebrişoara) - este cea mai adâncă peşteră din
România (478.5m), iar galeriile subterane se întind pe aproximativ 16.5km; Peştera Jgheabul lui Zalion
(prin diferenţa sa de nivel de 242 m, este a doua din România); Peştera Grota Zânelor; Peştera Maglei ;
Peştera Baia lui Schneider; Peştera Cobăşel .
Lacuri: Lacul Lala Mare sub vârful Ineu, lac glaciar, Munţii Rodnei; Lacul Lala Mic sub vârful Ineu, lac
glaciar, Munţii Rodnei; Lacul Cetăţele cunoscut şi ca Tăul Căianului; Colibiţa -baraj artificial în Munţii
Călimani; Tăul Zânelor; Lacul Zagra, Zagra.
Parcul dendrologic Arcalia (la 21 km est de Beclean, în apropierea satului Arcalia) - se întinde pe mai
mult de 16 ha şi adăposteşte peste 150 de specii de copaci provenind din diverse zone ale lumii (salcâm
japonez, brad argintiu, molid caucazian, etc).
Monumente de arhitectură: Ruinele Cetaţii Ciceului ; Casa Argintarului Bistriţa ;Turnul Dogarilor
Bistriţa; Ruinele cetăţii Rodnei ; Ruinele castrului roman Orheiu Bistriţei, Mănăstirea Minoriţilor, Biserica
Evanghelică din centrul municipiului Bistriţa construită în urmă cu aproape 600 de ani.
Schi şi sporturi de iarnă se pot practica în apropiere, la circa 50 de kilometri de Beclean, în pasul Tihuţa
din Munţii Bârgăului, unde există amernajată mai multe pârtii de schi dotate cu telescaun şi skylift,
babysky, pârtii pentru sănii. Tot aici se află şi Hotelul ,, Castel Dracula,,, în apropiere locurilor unde
odinioară a fost un castel care a aparţinut domnitorului vlad Ţepeş, cel care a fost sursa de inspiraţie a
celebrului personaj Dracula al scriitorului irlandez Bram Stoker.
Pescuitul sportiv şi de agrement poate fi practicat pe numeroasele râuri, pârâuri şi lacuri naturale sau
artificiale care se găsesc în număr mare atât pe raza oraşului Beclean cât şi în împrejurimile oraşului.
Vânătoarea poate fi organizată pe mai multe fonduri de vânătoare ce cuprind mai multe zone cu forme
diversificate de faună, vegetaţie şi relief, în diferite zone ale judeţului.
Nu există un loc de informare special amenajat pentru turişti, care să conţină: hartă a oraşului, hartă a
obiectivelor turistice din apropierea Becleanului, mijloacele de transport, programul de circulaţie al
acestora şi legăturile dintre ele pentru a facilita vizitarea acestor obiective, harta cu traseele mijloacelor de
transport public urban şi programul de circulaţie al autobuzelor, hartă cu traseele de cale ferată pentru
zona Transilvaniei şi nr.tel.contact pentru aflarea orarului trenurilor
- Circulaţia carosabilă: Este străbătut de D.E. 578 (DN 17) aflându-se la o distanţă de 36 km faţă de
Bistriţa, reşedinţa judeţului Bistriţa-Năsăud.
47
-Circulaţia feroviară: Oraşul Beclean este un important nod de cale ferată, fiind străbătut de magistralele
Baia-Mare – Bucureşti, Iaşi – Cluj – Timişoara şi Bucureşti – Sighetu-Marmaţiei.
Activităţi economice: Turism, metalurgie, industrie alimentară, servicii. Numărul firmelor din oras
reprezintă 4,4% din totalul firmelor din judeţ.
Riscuri naturale: Pericole de inundatii datorate colmatarii cursului intravilan al Melesului, a dezvoltarii
vegetatiei hidrofile in albia raului, cat si a blocarii cursului cu resturi vegetale si gunoaie la coloanele de
sustinere a podurilor.
Resursa umană: Oraşul Beclean, inclusiv satele aparţinătoare are o populaţie de 11 868 persoane din
care 83,9 % sunt români, 15,6 % maghiari şi 0,5 % alte naţionalităţi. În funcţie de religia declarată, 71,3 %
sunt ortodocşi; 13,9 % reformaţi; 6,8 % penticostali, 0,3 % greco catolici; 1,3 % baptişti; 1,6 % romano
catolici, 1,4 % adventişti; 0,8 % alte confesiuni.
Forţa de muncă salariată şi gradul de ocupare al populaţiei active:
Capacitate instituțională: Primăria, instituție credibilă, are un număr mare de angajaţi, cu pregătire
de specialitate a personalului angajat și logistică bogată: calculatoare, imprimante.
În ultimii ani oraşul Beclean a avut parte de numeroase transformări, datorită măsurilor de modernizare
luate de administraţia locală pentru locuitorii săi. Cele mai importante se referă la continuarea
programului de construire a locuinţelor ANL, de modernizare a străzilor, renovarea sediilor instituţiilor
publice ale oraşului, amenajarea unei Case de Cununii moderne şi permanenta preocupare pentru
curăţenia şi înfrumuseţarea oraşului.
Există o diversitate a serviciilor sociale care se oferă la nivelul orasului Beclean: îngrijire socială şi
medicală pentru persoane în ârstă şi pentru persoane cu handicap, servicii pentru copii defavorizaţi,
cantine sociale. Există organizaţii care sunt susţinute financiar de primărie. Există o reţea de deferire
cazuri (conlucrare între instituţii de asistenţă socială) dezvoltată.
Defrişarea pădurilor este ţinută sub control de factorii administraţiei locale, tăierile necontrolate sunt
cazuri izolate.
Multe dintre informaţiile şi problemele locale sunt puse la dispoziţia cetăţeanului, prin diferite căi: on –
line, pe site-ul
primăriei sau în incinta nstituţiei. Sprijinul acordat de instituţie pentru diferite specializări, cursuri,
traininguri.
Imaginea orasului Beclean se datorează în cea mai mare parte activităţilor desfaşurate de către ONG-urile
care activează pe plan local.
Proiecte de investitii:
Realizarea Centurii ocolitoare a oraşului Beclean;
Asfaltare străzi cartier rezidenţial;
Asfaltare alei cabane Băile Figa;
Parcare etajată;
Transport ecologic Băile Figa;
Iluminat ecologic Beclean;
Staţie de pompare-stocare apă pentru zona turistică;
Îndiguire maluri Valea Sărată;
Modernizare, izolare termică spital orăşenesc;
Construire Campus Şcolar;
Amenajare Parc Central şi infrastructură centrală;
Construcţie nouă pentru Casa Orăşenească de Cultură;
Construcţia de blocuri sociale, ANL şi locuinţe pentru medicii rezidenţi;
Atragerea fondurilor prin G.A.L. "Ţinutul Haiducilor", pentru dezvoltare turistică;
Strategia de dezvoltare turistică 2014-2020 a Băilor Figa.
Procesul de obţinere a fondurilor europene:

În orasul Beclean exista doua proiecte care beneficiaza de cofinantare din fonduri europene, prin POR
2007-2013: La Liceul Tehnologic Agricol Beclean, proiectul vizeaza lucrari de consolidare si reabilitare in
valoare de 1,36 milioane lei, din care 849.980 lei reprezinta alocarea financiara din FEDR.
Stadiul implementarii proiectului este de 60%, iar termenul de finalizare - august 2015.
48
Fișă 2 cuprinzând date specifice

(aceste date sunt preluate din ” ATLASUL ZONELOR URBANE MARGINALIZATE DIN ROMÂNIA”,
REGIO, MDRAP, prelucrate de experți și se pun la dispoziția cursanților în vederea realizării
exercițiului)
Sursa:http://www.inforegio.ro/images/Publicatii/Atlas%20zone%20urbane%20marginalizate.
pdf
49
”SUBTIPURI DE COMUNITĂȚI URBANE MARGINALIZATE, DETERMINATE DE

BAZA CERCETĂRII CALITATIVE
Rezultatele cercetării calitative desfășurate în etapa a doua a proiectului a validat tipologia

inițială, propusă în primul raport intermediar, și au permis totodată îmbunătățirea definirii
comunităților marginalizate. Cercetarea a dus și la identificarea a patru subtipuri de comunități
marginalizate (care în unele cazuri se suprapun parțial). Cele patru subtipuri sunt prezentate pe
scurt în continuare. Al doilea raport intermediar al proiectului prezintă descrieri detaliate ale
acestor subtipuri.
(1) Zone de tip ghetou cu blocuri de proastă calitate sau în foste colonii muncitorești
În România, zonele de tip ghetou se referă la complexele de locuințe de proastă calitate,
construite înainte de 1990 pentru muncitorii marilor întreprinderi socialiste. Cel mai adesea,
sunt zone mici sau mijlocii (150‐500 locuitori), formate din unul – două blocuri cu aspect
dezolant. Problemele principale întâlnite aici sunt supra‐aglomerarea masivă, care pune presiuni
serioase asupra instalațiilor comune, și datoriile la utilități (electricitate, apă, canalizare și
colectarea gunoiului).
De obicei, apartamentele din zonele de tip ghetou au o singură încăpere de 9‐15 metri pătrați,8
fiind supraîncărcate cu mobilier și familii numeroase cu mulți copii. În general, aceste mici
încăperi îndeplinesc rol de baie, sufragerie, birou și bucătărie pentru gospodării mari cu până la
11 membri. Totuși, în interior, multe din ele sunt bine organizate și curate. Băile pot fi comune
(una pe palier) sau individuale. Spațiile și instalațiile comune (curent, canalizare, apă etc.) sunt
învechite, deteriorate și/sau insalubre. Utilitățile fie lipsesc, fie au fost deconectate din cauza
facturilor neplătite.
În zonele de tip ghetou, regimul de proprietate asupra locuințelor și/sau a contractelor încheiate
cu companiile de utilități poate lua forme diverse. În unele zone, locatarii sunt proprietarii
locuinței și au contracte de utilități în nume propriu. În altele însă, locatarii sunt proprietarii
încăperilor în care locuiesc, dar au un contract comun de utilități, sau locuințele sunt închiriate
de primărie însă contractele de utilități sunt individuale, sau atât apartamentele, cât și
contractele de utilități sunt proprietatea primăriei sau a altei instituții publice (precum consiliul
județean).
Unele ghetouri sunt situate în foste colonii muncitorești. În aceste cazuri condițiile de locuit și
accesul la infrastructură sunt chiar mai problematice. Locuințele sunt adesea dărăpănate, cu
cărămizi care stau să cadă, acoperișuri fisurate, și infiltrații când plouă. Condițiile de trai extrem
de proaste (umezeală, igrasie, frig, mizerie, gândaci) pun în pericol sănătatea majorității
locatarilor din zonă. În consecință, această situație duce la riscuri în ceea ce privește sănătatea
locuitorilor (vezi fotografia alăturată pentru exemplificarea unei astfel de zone). Cu toate
acestea, autoritățile locale închiriază aceste clădiri cu titlu de locuințe sociale familiilor sărace.
Infrastructura este aproape inexistentă. În exemplul din poză (cartierul 1 Mai din Călan), se
poate vedea singura infrastructură disponibilă, mai precis un hidrant ce constituie singura sursă
de apă pentru întregul cartier. Costul apei este acoperit de primărie, dar, având în vedere
consumul mare, reprezentanții primăriei declară că factura de apă reprezintă o povară pentru
bugetul local.
Locuitorii zonelor de tip ghetou se confruntă cu trei probleme majore: (1) plata utilităților
(electricitate, apă, canalizare și salubritate), (2) teama constantă a locatarilor din locuințele
sociale de a nu fi evacuați sau de a pierde locuința din cauza restanțelor și (3) rețelele de sprijin
insuficient dezvoltate și proasta reputație a zonei (capital social scăzut). Plata utilităților
reprezintă o provocare pentru întreaga populație, dar în special pentru persoanele din zonele de
tip ghetou. În marea parte a ghetourilor, majoritatea populației are datorii la plata utilităților,
50
unele chiar istorice. Pentru a evita creșterea datoriilor la plata chiriei pentru locuința socială,
unele municipalități recurg la evacuări.
Comunitățile de tip ghetou sunt fragmentate între proprietari și chiriași, între „cei răi” și „cei
cuminți”, între lideri autoproclamați care se impun prin legea pumnului și cei „slabi”. Sunt
caracterizate prin stimă de sine scăzută, neîncredere în alte persoane și în instituții (publice sau
private). În aceste comunități predomină neajutorarea, accentuată de rușinea permanentă de a
locui într‐o zonă cu o reputație proastă și asociată cu un puternic sentiment al desconsiderării și
discriminării de către majoritatea populației. Mulți locuitori ai zonelor de tip ghetou nu își
dezvăluie adresa tocmai pentru a fi respectați.
(2)Zone de tip mahala cu case și/ sau adăposturi improvizate

De obicei, acestea sunt cartiere vechi, de periferie, care s‐au extins după 1990, cu comunități
extrem de sărace (rome, dar nu numai). Astfel, pe lângă casele de proastă calitate (din chirpici),
au fost ridicate numeroase cocioabe și/sau adăposturi improvizate (din plastic și cartoane cu o
oarecare structură din lemn) fie în curțile vechilor case, fie pe domeniul public din imediata
vecinătate a cartierului.
Deși casele și adăposturile sunt în general foarte mici, cu o suprafață cuprinsă între 6 și 40 de
metri pătrați, în ele locuiesc familii mari, cu mulți copii. Casele sunt amplasate haotic, una lângă
alta, cu foarte puțin spațiu între ele. Acest tip de zonă se întâlnește de obicei de‐a lungul unui râu
sau al căilor ferate dezafectate. Nu toate mahalalele sunt anexe ale vechilor cartiere. Unele au
fost construite la începutul anilor ‘90 de oamenii din zonă care și‐au pierdut apartamentele din
cauza restanțelor la utilități. În majoritatea cazurilor, aceste zone includ comunități rome
tradiționale ale căror membri vorbesc limba romani.
În zonele de tip mahala, comunitatea este răspândită pe un teritoriu întins, ceea ce îngreunează
și mai mult rezolvarea problemelor lor. În unele mahalale, practic nu există nici urmă de
infrastructură (în cel mai bun caz, un robinet care asigură necesarul de apă pentru întreaga
zonă), iar în altele infrastructura există pe strada principală, însă nu este disponibilă în restul
zonei (nici măcar curent electric). Prin urmare, multe din aceste zone sunt insalubre și expuse
riscurilor climatice, cum ar fi ploile abundente sau inundațiile. Din cauza calității proaste a
materialelor de construcții și a proximității locuințelor (lipite unele de altele), un incendiu cât de
mic izbucnit într‐o locuință poate provoca daune altor zeci de case din zonă deoarece se poate
răspândi cu mare ușurință. Cu toate acestea, având în vedere dezvoltarea haotică a clădirilor și
tendința de extindere continuă, investițiile în infrastructura din zonele de tip mahala necesită o
cu totul altă abordare decât cea adoptată în cazul unui ghetou.
Principalele probleme pentru aceste zone, pe lângă sărăcia extremă și condițiile de trai mizere, le
constituie lipsa actelor de identitate și de proprietate. Problema documentelor de identitate a
fost soluționată în majoritatea zonelor, potrivit celor declarate de autoritățile locale. Totuși,
rămân zone, în special cele cu adăposturi improvizate, în legătură cu care nu se cunoaște nici
măcar numărul de locuitori, în timp ce recenzorii au obținut date doar de la o parte a populației,
selectate de lideri și aduse la marginea cartierului pentru a completa chestionarele. Prin urmare,
aceste zone sunt de fapt cel puțin parțial ”invizibile” (administrativ vorbind) atâta timp cât
locuitorii din zonă nu solicită ajutoare sociale. În consecință, localnicii vorbesc despre riscul de
trafic uman și prostituție, susținând că se află la voia liderilor puternici ai bandelor opozante
active în zonă. Unele mahalale sunt mai liniștite, în special cartierele vechi, în timp ce altele sunt
destul de nesigure și periculoase, numeroase persoane fiind practic ”sclave” ale lor și‐au
construit o cocioabă ca anexă sau în grădina casei vechi fără a deține însă, la rândul lor, acte de
proprietate.
Mult mai complicată este situația celor ce locuiesc în adăposturi din plastic și cartoane,
amplasate pe domeniul public. Aceasta este considerată o problemă majoră de ordin juridic
51
chiar și de către reprezentanții instituționali. Legislația nu permite municipalităților să le

confere statutul de proprietari și dreptul legal de a folosi domeniul public. Problema poate fi
soluționată doar prin intermediul legislației naționale, mai precis printr‐un cadru care să
permită primarilor să recurgă la această opțiune.
Uneori, în imediata vecinătate a acestor zone, municipalitatea a plasat case‐container cu rol de
locuințe sociale. Acestea se bucură de aprecierea beneficiarilor deoarece sunt complet echipate
și contrastează puternic cu zona învecinată. În unele orașe, beneficiarii caselor‐container nu
trebuie să acopere costurile curente, în timp ce în alte orașe trebuie să plătească curentul
electric. Având în vedere că instalațiile de gătit, încălzire, alimentare cu apă și așa mai departe
sunt pe curent, facturile la electricitate sunt destul de mari, ducând în timp la debranșare; în cele
din urmă, containerele devenind „simple cutii care îi feresc de ploaie”.
De obicei, în zonele de tip mahala, există câțiva lideri care se luptă pentru supremație. Modelul
tradițional de bulibaşă nu mai funcționează în mahalale având în vedere că aceste comunități
sunt foarte segmentate pe grupuri mai mult sau mai puțin segregate, cu lideri proprii. Legea
pumnului este foarte puternică. În plus, proprietarii micilor magazine, care vând pe credit și au
întreaga comunitate în caietul lor, dețin o influență importantă în aceste comunități.
Acțiunile participative sunt foarte greu de organizat în zonele de tip mahala. Principalele
probleme ce trebuie rezolvate presupun fie investiții uriașe (în infrastructură și urbanism, de
exemplu), fie o abordare națională, cum e cazul aspectelor juridice ce țin de proprietatea
terenului. Problema participării scăzute la educație sau a abandonului școlar al copiilor ar trebui
să devină o prioritate națională și trebuie abordată, în cooperare, de către primărie, școlile
locale, liderii romi, experții romi, experții în educație și organizațiile societății civile. Prin
urmare, aceste comunități medii spre mari, cu o importantă populație fluctuantă și tendințe de
extindere, necesită un cadru național, acțiuni locale bine coordonate pe termen mediu și lung,
implicarea a multor actori locali ce cunosc foarte bine situația, precum și bugete consistente.
Comisia Europeană recomandă formularea unei strategii privind locuirea și utilizarea
terenurilor la nivelul întregii zone urbane funcționale – orașul „de facto” – tocmai pentru a
preveni riscul segregării extreme. (Comisia Europeană, 2011)
(3) Zone de locuințe sociale modernizate
Zonele de locuințe sociale modernizate au fost create prin proiecte integrate, care au îmbinat
investițiile de amploare în noi imobile cu intervenții la nivelul infrastructurii și în plan social.
Acest de tip de zone beneficiază de o bună infrastructură (uneori chiar mai bună decât în alte
zone din orașele respective), însă aici trăiesc persoane sărace cu o situație socială dificilă,
eligibile pentru acest serviciu social. În consecință, plata utilităților rămâne o provocare majoră
pentru acești locuitori săraci. Nu ajunge ca locuințele sociale să fie moderne și dotate cu utilități,
ci trebuie să fie accesibile ca și costuri. Reabilitarea clădirilor și furnizarea tuturor utilităților
populației sărace sunt intervenții sustenabile doar în prezența unui mecanism care poate
asigura accesibilitatea costurilor aferente acestor locuințe. Când factura lunară la o singură
utilitate (de obicei, la curent) depășește venitul familiei, atunci investiția nu este deloc rentabilă
pentru că locatarii nu își permit costurile de întreținere a locuinței.
De fapt, zonele de locuințe sociale modernizate evidențiază un risc major la nivelul proiectelor
integrate: adâncirea segregării prin modernizarea infrastructurii. Când acest tip de locuințe sunt
situate în afara orașului, mai aproape de un sat decât de orașul în care au locuit și crescut
cetățenii respectivi, în condiții de mediu periculoase sau fără o informare adecvată și consultări
permanente, pot apărea efecte negative, cum ar fi adâncirea segregării.
Locuitorii zonelor marginalizate declară că trăiesc cu teama permanentă că vor fi strămutați de

primărie, lucru exprimat mai ales de persoanele care trăiesc în adăposturi improvizate sau
locuințe sociale (fie în ghetouri, mahalale sau locuințe modernizate). Romii în special se tem că
vor fi mutați undeva în afara orașului. Primarii mai multor orașe au în plan eliminarea „ariilor de
52
sărăcie apărute în interiorul orașului” și relocalizarea populației sărace, în special a romilor, în

complexe de clădiri compacte, bine utilate și cu aspect agreabil, undeva în afara orașului, pe un
deal, lângă o fostă întreprindere, în apropierea unei păduri, într‐o fostă fermă avicolă și
exemplele pot continua.
Locuințele sociale modernizate trebuie să respecte toate normele tehnice cu privire la
dimensiune și infrastructură, dar ar trebui să acorde atenție și următoarelor aspecte: (1)
situarea geografică la nivelul teritoriului urban, (2) procesul de informare și consultare înaintea
relocării și (3) componența etnică a populației relocate.
Dacă zona de locuințe sociale este situată pe un teritoriu decuplat de la țesutul vital al orașului,
departe de oportunitățile de ocupare, și este locuită de un singur grup socio‐economic sau etnic,
atunci zona este segregată și are potențial de dezvoltare foarte redus, oricât de modernizate ar fi
respectivele locuințe. Segregarea este exacerbată dacă formarea zonei implică un proces de
relocare impus.
(4 ) Zone istorice (centrale) ale orașului

„Centrul istoric” sau „zonele istorice” ale orașelor reprezintă al patrulea subtip de zone
marginalizate și se referă la zone de case individuale, naționalizate în timpul perioadei
comuniste, aflate într‐o stare avansată de degradare, care după 1990 au fost folosite ca și
locuințe sociale. Majoritatea acestor case au fost atribuite de către autoritățile locale
familiilor sărace, fie înainte de 1989, fie la începutul anilor ‘90 sau, în cazul imobilelor
aflate în ruină, au fost ocupate ilegal de persoane fără adăpost. Astfel, aceste comunități
reprezintă consecința politicii locative a partidului comunist și a celei a autorităților
locale din perioada postcomunistă. Este vorba de cartiere destul de vechi, cu persoane
care locuiesc în aceeași casă de mai bine de 30‐35 ani, unii dintre ei chiar născându‐se în
casa respectivă.
Cu excepția poziției centrale, condițiile de trai ale acestor comunități seamănă mult cu
cele întâlnite în zonele de tip mahala.
Un aspect specific centrelor istorice este retrocedarea fostelor case naționalizate
proprietarilor de drept. Cum aceste case sunt situate în zone atractive pentru investitori,
cu un potențial imobiliar ridicat, foștii proprietari (sau moștenitorii lor) au făcut tot
posibilul pentru a le recupera. Legea nr. 10/2001 prevede retrocedarea acestor case
foștilor proprietari (sau moștenitorilor lor). Locatarii au avut la dispoziție cinci ani să își
găsească o nouă locuință.
De asemenea, primăria a permis anumitor persoane să ocupe ilegal unele clădiri
dărăpănate, fără însă a le face acte de identitate în care să figureze adresa respectivă
(din moment ce clădirea este înregistrată în evidențele administrative drept distrusă).
Există astfel persoane care locuiesc acolo de 10‐15 ani și care dețin doar acte de
identitate provizorii cu mențiunea „fără domiciliu,” situație în care persoana în cauză nu
se poate angaja, nu are dreptul la servicii medicale sau ajutor social și așa mai
departe.Spre deosebire de celelalte tipuri de zone marginalizate, în zonele istorice ale orașelor
nu trăiesc comunități cu legături puternice, interacțiuni zilnice intense sau lideri. În schimb, în
aceste zone, se întâlnesc mici nuclee de vecini ce trebuie tratate individual atunci când sunt
afectate direct de o intervenție.”i
i”Atlasul zonelor urbane marginalizate din România” REGIO, MDRAP,

http://www.inforegio.ro/images/Publicatii/Atlas%20zone%20urbane%20marginalizate.pdf , pag. 11 - 15
53
Analiza oportunităţii şi structura unui proiect PPP


Simularea demarării Prezentarea de către 20 minute Cunoașterea și

procedurilor expert a exercițiului, întelegerea
premergătoare predarea către cursanți a conceptului de
încheierii unui contract materialelor de lucru, Parteneriat Public –
de tip PPP pentru prezentarea în mod Privat, mobilizarea
comunitatea locală specific a regulilor pe baza actorilor urbani,
cărora se va desfășura beneficiile și
exercițiul și formarea riscurile
grupurilor de lucru. determinate de
Va fi utilizat un exemplu 40 minute implementarea sa.
de oraș: Mun. Tecuci
pentru care participanții
au la dispoziție o fișă cu
date specifice preluate din
strategia de dezvoltare,
pentru documentare.
fiecare grup de lucru o
idee proiect de tip PPP
pentru comunitatea locală
și se va simula demararea
procedurilor
premergătoare încheierii
contractului PPP cu accent
pe partea de:
- negociere între
parteneri
- repartizare a
beneficiilor
- repartizare a
riscurilor
În partea a doua a
exercițiului se va analiza
posibilitatea de
dezvoltare urbană (prin
acces la servicii etc) în
proximitatea investițiilor
(infrastructură etc)
54
propuse a fi relizate prin

PPP.
Fiecare grup va dezbate 40 minute
necesitatea și
oportunitatea
propunerilor si impactul
pe care îl are Parteneriatul
Public - Privat asupra
deciziilor.

55

(aceste date sunt preluate din ”STRATEGIA DE DEZVOLTARE A MUNICIPIULUI TECUCI PENTRU
PERIOADA 2014 -2020” și se pun la dispoziția cursanților în vederea realizării exercițiului)
Sursa: http://www.municipiultecuci.ro/doc/2015/SDL_Tecuci.pdf
Municipiul Tecuci
Contextul natural și teritorial: municipiul este situat este situat în județul Galați, pe axul de
comunicații care leagă orașele dunărene din centrul Moldovei și în apropierea graniței cu Republica
Moldova și Ucraina; este un municipiu de rangul II, fiind al doilea centru urban ca mărime și importanță
din județ. Acesta joacă un rol de echilibru la nivel județean, în condițiile în care municipiul Galați, care are
o populație de circa 8 ori mai mare, contrabalansând tendința de concentrare a tuturor resurselor de
dezvoltare in resedința de județ.
Foto: orașul Tecuci (sursa: http://www.municipiultecuci.ro/)
Din punct de vedere geografic, municipiul se află în Podișul Moldovei, la confluența râului Bârlad cu
pârâul Tecuci și foarte aproape de Valea Siretului (10 km), în câmpia de terase care poartă numele
municipiului – Câmpia Tecuciului.
Tecuciul este unul din putinele noduri feroviare ale tarii care dispune de patru directii de orientare a
liniilor ferate (spre Galati, Iasi, Marasesti si Faurei) si tot atâtea pentru șosele (spre Galati, Bârlad, Tisita,
Tg. Bujor) carora li se adauga drumuri locale, spre localitătile rurale vecine (Movileni, Furceni),
reliefându-se si mai pregnant pozitia de intersectie (rascruce) a orasului Tecuci.
Existentă un aerodrom al fostei Școli de Aviație (desființată în 1958).
În anul 2012 au fost începute lucrările la varianta de ocolire a municipiului Tecuci, care are o lungime de 7
km și leagă DN 24 de DN 25, prin sud-vestul orașului . Proiectul este finanțat din fonduri europene și de la
bugetul de stat și are o valoare de circa 19 mil. de Euro.
Intravilanul municipiului are o structură relativ echilibrată, favorizată de condițiile geografice. În prezent,
se realizează lucrări de modernizare/reabilitare străzi, locuri de parcare, zone pietonale etc., cu fonduri de
la bugetul local sau județean. De asemenea, se află în derulare un proiect complex de regenerare urbană a
părții de sud a municipiului, cu fonduri U.E. Municipiul Tecuci beneficiază de un sistem de supraveghere
video publice vederea prevenirii infracționalității și criminalității stradale, dar și a accidentelor. Această
investiție, în valoare de cca 600.000 lei, fiind realizată cu finanțare nerambursabilă din POR 2007-2013.
În ultimii ani, s-au derulat lucrări de modernizare și dotare a Parcului Central, și a altor 2 parcuri – Parcul
1 Mai și Parcul Dendrologic, ultimul cu fonduri europene.
56
Foto: Biserica Sfântul Gheorghe din Tecuci Muzeul Mixt Tecuci – (paleontologie și arheologie)
- construită în perioada 1938-1962 inclus in Lista Monumentelor Istorice
și considerată a fi "catedrala orașului".
(sursa: http://www.municipiultecuci.ro/)
Foto: Parcul Central " Monumentul Eroilor Ceferisti" (1916-1918);

(http://www.municipiultecuci.ro/imagini.html)
Centru Folcloric Tecuci

"Statuia Cercetașului"(1916-1919);
"Obeliscul din Cimitirul Eroilor";
" Aleea Personalităților" din Parcul Central;
Aria Naturală Protejată - "Locul Fosilifer Rateș" (Rezervație paleontologică Rateș-Tecuci)- care
corespunde categoriei IV IUCN - Uniunea Mondială pentru Conservarea Naturii. Are cu o suprafață de 1,5
ha
Clădirile Muzeului de Istorie și a Casei de Cultură au fost recent reabilitate, modernizate și dotate,
găzduind diferite evenimente culturale de prestigiu.
Recent a fost inaugurată o sală polivalentă modernă, care poate găzdui competiții sportive naționale.
În apropiere: Biserica Adormirea Maicii Domnului din Mărășești – Vrancea; Tișița (Mărășești) - 20.00 km;
Mausoleul Eroilor – Vrancea - Tișița Mărășești – 20.00 km
Sectorul turistic de la nivelul municipiului este slab dezvoltat, în lipsa unor obiective naturale sau
antropice de mare atracție, context în care se realizează preponderent turism de tranzit și de afaceri.
Resursa umană: Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Tecuci se ridică la
34.871 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 42.094 de
locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (83,2%), cu o minoritate de romi (4,3%).
Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (84,62%), cu o minoritate de
penticostali (2,21%)
La recensământul din 2011, la nivelul municipiului Tecuci existau 13.852 de persoane active (39,7% din
populația totală), respectiv 12213 de persoane ocupate (35% din total). Dintre acestea, 11.432 au statutul
de salariați, 780 de patron/întreprinzător, iar restul sunt lucrători pe cont propriu sau în propria
gospodărie.
57
Economie: Municipiul Tecuci are o lungă tradiție comercială, fiind menționat documentar încă din anul
1134 ca târg și punct de vamă. În prezent, oașul este renumit mai ales pentru fabricile sale de conserve din
legume, fructe și carne: Atfab, Contec, etc., iar mai nou pentru numeroasele firme producătoare de muștar:
Atfab, Rotina, Herbson, etc.
Este de asemnea renumit și pentru I.R.A.(Întreprinderea de Reparații Auto), F.A.M.(Fabrica de Ambalaje

Metalice), actualmente privatizată, numele său fiind AMEP Ambalaje Metalice Tecuci, depozitul I.C.R.A.,
sub conducerea lui Pangratz Iohan la alimente, actualmente de asemenea privatizat, denumindu-se
Galgros SRL. În ultimul timp, municipiul a cunoscut o creștere economică deosebită, care se datorează în
mare parte investițiilor străine directe, atât în domeniul industriei, cât și în servicii. Cele mai mari astfel de
investiții s-au realizat prin înființarea câtorva fabrici de mare anvergură și a unei uzine de utilaj greu.
În zona Tecuci se află în prezent în diferite faze de maturitate mai multe proiecte de parcuri eoliene și
solare ale unor investitori privați , preponderent străini.
Un sistem-pilot de prepare a apei calde necesare Spitalului Municipal a fost implementat încă din anul
2011, cu sprijin financiar de la bugetul de stat, prin Administrația Fondului de Mediu.
în jurul municipiului există Amenajarea pentru irigații Tecuci-Nicorești, cu peste 15.000 ha, recent
modernizată.
Capacitate administrativă: În prezent, municipalitatea are în curs de realizare Cadastrul verde al
municipiului, Cadastrul Imobiliar și Edilitar, un PUZ pentru zona centrală și, nu în ultimul rând,
reactualizarea PUG și a Regulamentului Local de Urbanism.
Municipiul Tecuci are încheiate acorduri de înfrățire cu orașe precum Cahul(Republica Moldova), Douai
Franța), Zhongxlang (China), în baza cărora sunt derulate schimburi instituționale, culturale, sportive,
economice.
De asemenea, municipiul Tecuci a aderat în anul 2011 la Asociația de Dezvoltare Intercomunitară
“Serviciul Regional Apă Galați”, care a fost vehiculul pentru atragerea de finanțări nerambursabile din POS
MEDIU 2007-2013 pentru lucrările de extindere și modernizare a rețelei de apă și de canalizare de la nivel
local. O inițiativă similară a fost lansată în 2014 pentru aderarea la Asociația de Dezvoltare
Intercomunitară “ECOSERV”, care promovează proiectul de constituire a unui sistem integrat de
management al deșeurilor la nivel județean și care va permite absorbția de noi fonduri europene în
perioada 2014 -2020 pentru activitatea de salubritate de la nivel local.
De asemenea, municipiul este membru al Asociației Municipiilor din România și al ADI “Infrastructura
2010”, împreună cu U.A.T. Comuna Munteni, pentru promovarea unui proiect de modernizare a unui drum
de exploatație agricolă care să facă legătura dintre cele două localități.
58
CNADNR a semnat cu asocierea Eurocogen Filiala Aninoasa - Aleandri Spa - Pasquale Alo' un contract de
64 milioane lei (14,5 milioane euro), cu TVA, pentru finalizarea construcţiei centurii Tecuci, judeţul Galaţi,
în luna mai 2015.
Lucrările vor fi finanţate cu bani europeni (85%) şi fonduri de la buget. Obiectivul specific al contractului
este realizarea «Construcţiei Variantei de Ocolire Tecuci - Relicitare» şi remedierea oricăror eventuale
defecte ale acestor lucrări în perioada de notificare a defectelor, în conformitate cu prevederile
contractului de lucrări.
Durata acordului este de 36 de luni, din care 12 luni pentru execuţia lucrărilor şi 24 luni perioada de
garanţie.
Contractul pentru construcţia şoselei de 7 km, atribuit în 2012 companiei portugheze Soares da Costa, a
fost reziliat în anul următor, gradul de execuţie la momentul încetării acordului fiind de 14%.
59
MODULUL 1- Joi 20.08.2015
Întâlnire de lucru 1
Tema transportului în planificarea integrată

Timp total alocat: 4 ore (inclusiv deplasare) –9:00- 11:00; 11:10-13:10
Organizare: Propunere de deplasare la Centrul de Management al Traficului/ Facultatea

de Transporturi
Scopul întâlnirii Descrierea desfășurării Timpul Cunoștințe

întâlnirii alocat dobândite
Explicații asupra Deplasare la/de la locul 30 minute Cunoașterea

conceptului mobilitate și întalnirii conceptelor de
sistemul de transport ”mobilitate urbană”
urban și de ”sisteme
inteligente de
Integrarea transportului Vor fi prezentate interactiv 1 oră și 30 transport”.
în dezvoltarea urbană de expert (+ posibil minute
invitat)mai multe studii de Cunoașterea
Prezentarea de aplicații caz, din România și din UE, conceptului de
practice ale sistemelor legate de sistemul de ”Sistem de
inteligente de transport transport ca parte a transport” și
orașului inteligent; importanța acestuia
Deasemenea vor fi în planificarea
prezentate aplicații urbană durabilă.
precum:
-sisteme de informare și
avertizare
-sisteme integrate de
ticketing
De asemenea, vor fi 1 oră și 30
prezentate soluții adoptate minute
deja la nivelul orașelor din
România privind
managementul mobilității
urbane:
-un pol de creștere/
reședință de județ
-un oraș sub 50.000 de
locuitori
Discuții cu participanții 20 minute
despre elementele
prezentate. Concluziile
expertului și a
participanților în urma
vizitei. Întrebări legate de
completarea fișei de
observație
60
Fișă de observație privind problematica
pentru întâlnirea de lucru 1

(această fișă se va completa de către fiecare cursant, urmând ca informațiile cuprinse să
constituie repere pentru activitatea desfașurată în cadrul Atelierului practic 1 )
- Exemplificarea a 3 elemente definitorii pentru sistemul de transport:
______________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________
- Exemplul de un sistem de informare pretabil propriei localități
______________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________
- Care este modul de transport preferat pentru localitatea proprie? (minim 2 argumente)
______________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________
- Care considerați că este rolul nodurilor de transport?
______________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________
- Care considerați că este rolul unei Autostrăzi în raport cu orașele mici?
______________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________
- 3 motive pro/ 3 contra planului de mobilitate urbană durabilă
______________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________
61
MODULUL2- Joi- 27.08.2015
Tema mediului în planificarea integrată

Timp total alocat: 4 ore (inclusiv deplasare) – 9:00- 11:00; 11:10-13:10
Organizare: Propunere de deplasare la locația : București-zona Văcărești/ Lacul Morii

Folosirea metodei Deplasare la/de la locul 30 minute Cunoașterea și

observației în vederea întalnirii întelegerea
întelegerii proceselor ce implicațiilor de risc,
au loc la contactul dintre hazard și
mediul antropic și mediul vulnerabilitate în
natural Vor fi prezentate interactiv 1 oră și 30 dezvoltarea
de expert (+ posibil minute durabilă.
Studierea impactului invitat) mai multe studii
activităților antropice de caz, legate de
asupra mediului și elementele de mediu Cunoașterea
prezentarea de metodelor (naturale sau antropizate) aplicațiilor
de abordare durabilă a în relație cu orașul politicilor de mediu
politicilor urbane Participanții vor fi 1 oră și 30 în planificarea
integrate informați cu privire la minute strategică și politici
istoricul mediului din urbane integrate.
zonă, modul în care
respectivul element
natural interacționează cu
activitățile umane și modul
în care acesta
condiționează practic
dezvoltarea urbană
despre elementele
expertului și a
vizitei. Întrebări legate de
completarea fișei de
observație
62
Fișă de observație privind problematica
pentru întâlnirea de lucru 2

(această fișă se va completa de către fiecare cursant, urmând ca informațiile cuprinse să
constituie repere pentru activitatea desfașurată în cadrul Atelierului practic 2)
- Notați primele 3 elemente de peisaj pe care le observați, care au un caracter antagonic:
______________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________
- Notați vecinătățile arealului (Nord-Sud-Est-Vest)
______________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________
- Estimați numărul de persoane care tranzitează zona (inclusiv arterele rutiere):
______________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________
- Enumerați (cel puțin 3) elemente care vă crează o stare pozitivă:
______________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________
- Enumerați (cel puțin 3) elemente care vă crează o stare negativă:
______________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________
- Enunțați 3 motive pro și 3 contra intervenției antropice:
______________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________
63
MODULUL 3- Joi- 03.09.2015
Tema capacității de planificare pentru dezvoltare

Timp total alocat: 4 ore (inclusiv deplasare) – 9:00- 11:00; 11:10-13:10
Organizare: Propunere de deplasare la MDRAP/ Facultatea de Urbanism/ Facultatea de

Geografie sau un oraș din sfera de polarizare a municipiului București

Deplasare la/de la locul 30 minute Cunoașterea unor

Studierea modului în care, întalnirii exemple de bună
prin capacitate de practică, ce pot fi
planificare, s-a realizat o folosite în viitor de
dezvoltare urbană către cursanți
semnificativă Vor fi prezentate interactiv 1 oră și 30 pentru capacitatea
de expert (+ posibil minute de planificare
invitat) mai multe studii pentru dezvoltare
de caz, legate de capacitate
de planificare a unor
localități urbane
Vor fi prezentate de expert 1 oră și 30
și comentate de minute
participanți exemple de
bune practici din România
cu privire la localități
urbane și rurale care au
demonstrat o creștere
semnificativă a capacității
de planificare (inclusiv
planificare strategică) în
ultimii zece ani.
Se va prezenta un caz
concret în care o localitate
s-a dezvoltat în mod vizibil
ca urmare a creșterii
capacității de planificare,
iar participanții vor
relaționa exemplul cu
localitățile de proveniență.
despre elementele
expertului și a
vizitei,
asupra modului în care
64
domeniul de studiu
prezentat prin vizită
relaționează cu politicile
urbane integrate.
65
Atelier practic 1
Implicațiile transporturilor în planificarea spațială

integrată

Explicații asupra Vor fi sumarizate de 1 oră Cunoașterea

conceptului mobilitate și expert (+ posibil invitat) și conceptelor de
sistemul de transport comentate de participanți ”mobilitate urbană”
urban elementele practice legate și de ”sisteme
de prezentarea din aceeași inteligente de
Integrarea transportului zi de la Centrul de transport”.
în dezvoltarea urbană Management al Traficului/
Facultatea de Transporturi Înțelegerea rolului
Prezentarea de aplicații Se va discuta 1 oră Planului de
practice ale sistemelor problematica mobilității mobilitate urbană
inteligente de transport la nivel teritorial și durabilă.
urban.
Vor fi prezentate 2 1 oră
studii de caz (ex. Leuven
- Belgia și Luton -
Anglia) cu privire la
mobilitatea urbană
Participanții vor face o 1 oră
paralela cu situații
întâlnite în România pe
care le vor aduce în
discuție împreună cu
expertul.
66
Atelier practic 2
Implicațiile mediului în elaborarea

documentațiilor de urbanism

Vor fi sumarizate de 1 oră Cunoașterea și

Aplicarea observațiilor de expert (+ posibil invitat) și întelegerea
pe teren pentru obținerea comentate de participanți implicațiilor de risc,
de soluții în vederea elementele practice legate hazard și
conservării elementelor de prezentarea din aceeași vulnerabilitate în
vulenrabile ale mediului zi din zona Văcărești/ dezvoltarea
Lacul Morii durabilă.
Înțelegerea documentației Se va discuta problematica 1 oră
tehnice de urbanism cu mediului legată direct de
scopul dezvoltării de documentațiile de Cunoașterea
politici urbane integrate și urbanism. aplicațiilor
durabile. politicilor de mediu
Prezentarea de către 1 oră în planificarea
expert a modului de strategică și politici
avizare a documentațiilor urbane integrate.
de urbanism.
Participanții vor simula 1 oră

fazale cheie ale unei
avizări de mediu pentru un
Plan Urbanistic General.
67
MODULUL 3 - Joi 03.09.2015
Atelier practic 3
Creșterea capacității de planificare pentru

dezvoltare

Vor fi sumarizate de 1 oră

Aplicarea observațiilor expert (+ posibil invitat) și
din cadrul întâlnirii 3 în comentate de participanți
propuneri privind elementele practice legate
capacitatea de prezentarea care a avut
administrativă la nivel loc în cadrul întălnirii 3
local în România din aceeași zi
Înțelegerea documentației Se va discuta problematica 1 oră
tehnice de urbanism cu privind capacitatea
scopul dezvoltării de administrativă la nivel
politici urbane integrate și local în România și modul
durabile. în care aceasta poate
crește calitativ pentru a
gestiona mai bine
dezvoltarea urbană.
Prezentarea de către 1 oră și 30

expert (+ posibil invitat) a minute
modului de gestionare a
documentațiilor de
urbanism, cu punctarea
unor elemente de
dificultate în acest proces.
Participanții vor prezenta
situații similare pentru
localitățile de proveniență.
despre elementele
expertului și a
acestui atelier, cu
punctarea elementelor
specifice, corelate cu
legislatia in vigoare.
68
Propunere de modalitate de aplicare a unor

instrumente de politică urbană integrată
în administrația locală
(proiect individual)
Care este structura și timpul alocat ?
Se recunoaște importanța aplicării practice a elementelor prezentate de-a lungul

perioadei de formare aprofundată, prin alocarea a 56 de ore pentru elaborarea
Propunerii de modalitate de aplicare a unor instrumente de politică urbană integrată în
administrația locală, astfel:
- 48 de ore de lucru efectiv la proiect - etapizat pe cele 4 module,
- 8 ore pentru prezentarea finală în fața participanților a tuturor proiectelor
(urmată de întrebări și răspunsuri).
Propunerea de modalitate de aplicare a unor instrumente de politică urbană integrată se

poate referi la elaborarea unui document strategic integrat de nivel local de tip politică
urbană integrată. Având în vedere valoarea adăugată pentru localitate a rezultatului
practic obținut de participanți, se propune de principiu ca propunerea de modalitate de
aplicare a unor instrumente de politică urbană integrată să fie defalcată pe următoarele
4 componente:
1. Metodologie/ analiză supra-locală (regiune, județ)

- 12 ore (se va realiza la finalul Modului 1)
2. Audit/ analiză, sinteză și diagnostic
3. Viziune, obiective și linii directoare
4. Plan de implementare/ Schema de finanțare
În ceea ce privește conținutul, Propunerea de modalitate de aplicare a unor instrumente

de politică urbană integrată în administrația locală pornește de la definirea unei politici
urbane integrate.
Conform Ghidului privind dezvoltarea și implementarea de politici urbane

integrate (material realizat anterior în cadrul proiectului Platformă dentru dezvoltare
urbană durabilă și integrată), politica urbană integrată „este văzută ca un document de
planificare strategică la nivelul orașelor cu populația stabilă sub 50.000 de locuitori, adică
o strategie integrată de dezvoltare a orașului, care combină elemente precum:
coordonarea intersectorială a acțiunilor strategice, concentrarea intervențiilor pe
zone cheie de la nivelul orașului, creșterea responsabilității actorilor urbani, dez-
voltarea de parteneriate orizontale puternice, implicarea populației în procesul de
planificare, implementarea și monitorizarea acțiunilor strategice.”
69
Cum se va desfășura elaborarea documentului ?
Având în vedere ponderea importantă (12 ore în fiecare Modul, total 48 de ore) pe care
o are partea de lucru îndrumat de experți pentru realizarea Propunerii de modalitate de
aplicare a unor instrumente de politică urbană integrată în administraţia locală, este
necesară explicitarea unei zile-tip dedicate acestui tip de activitate (de principiu ultima
zi din fiecare modul), astfel:
- prezentarea de către expert a temelor de lucru specifice

modulului, pe tematici diverse (mediu, transporturi, social, …) - 120
minute
- organizarea de echipe de lucru de 4-5 participanți

(este posibil ca echipele să fie corespunzătoare regiunilor
de dezvoltare, sau să fie bazate pe competența profesională) - 30
minute
- lucru în comun sub îndrumarea expertului,

pentru formarea unui material brut - 180
minute
- prezentarea rezultatelor de către fiecare participant - 120

minute
- concluzii formulate de către expert - 30

minute
În continuarea acestei activități de la finalul fiecărui modul, în prima zi a modulului

următor, se vor continua de către expert, împreună cu participanții, rezultatele deja
obținute, astfel:
- redactarea de către fiecare participant a concluziilor etapei,

în documentul draft pus la dispozitie de organizatori, sub
îndrumarea experților - 30
minute
- prezentarea de către expert a temelor de lucru - 30

minute
- lucru în comun sub îndrumarea expertului,

pentru formarea unui material brut - 120
minute
- prezentarea rezultatelor de către fiecare participant - 30

minute
- concluzii formulate de către expert - 30

minute
70
Susținerea Propunerii de modalitate de aplicare a unor instrumente de politică urbană

integrată în administrația locală va avea loc în ultima zi a Modulului 4, după parcurgerea
etapelor descrise mai sus.
În funcție de experiența profesională (în serviciul/ departamentul/ direcția în care își

desfășoară activitatea), participanții pot elabora un proiect general sau cu aprofundarea
unei anumite laturi a planificării, pentru a demonstra înțelegerea mecanismelor de
planificare strategică la nivel urban, prin aplicarea lor practică în localitatea din care
provin.
Care este modul de lucru propus ?
1. Participanții sunt grupați în echipe, după criterii diverse (zone geografice

similare/ competențe complementare/ rang al UAT din care provin/ …)
2. Aceste echipe nu sunt fixe, ci se vor schimba cel puțin o dată de-a lungul
perioadei de formare aprofundată, pentru a asigura varietatea necesară
d.p.d.v. pedagogic
3. Echipele formate (de principiu 4 echipe a câte 7-8 participanți) vor primi coli
de flipchart pe care vor lucra efectiv, în intervalele desemnate pentru acest
lucru
4. Se preferă lucrul pe formate mari de hârtie (coli de flipchart), care prin natura
lor oferă posibilitatea de interacțiune sporită a participanților și expunere
maximă (sunt vizibile din toată sala)
5. La finalul fiecărui modul, experții vor prelua colile de flipchart de la

participanți și vor re-scrie informațiile deja elaborate, prin redactare pe
calculator, într-o formă grafică unitară
6. Astfel, fiecare participant va avea un dosar electronic cu rezultatele obținute,

în care se vor adăuga permanent informații noi, pe măsură ce înaintează
proiectul
7. Documentele finale rezultate vor fi, la finalul ultimului modul, discutate pe

rând cu fiecare participant, pentru a media eventuale inadvertențe
8. Decizia finală asupra formei și conținutului documentului final aparțin

fiecărui participant, având în vedere valoarea lor adăugată specifică pentru
localitățile de origine
9. La sfârșitul ultimului modul, documentele finale rezultate vor fi prezentate

sumar în fața tuturor participanților, iar fiecare prezentare va fi urmată de o
discuție de grup
În continuare sunt prezentate detaliat toate intervalele de timp, care totalizează

48 de ore, în care se va realiza Propunerea de modalitate de aplicare a unor
instrumente de politică urbană integrată în administrația locală.
71
Modulul 1 - LUNI 17.08 (4 ore)
1.1. Tehnica (jocul) blazonului, pentru fiecare participant
SCOPUL ESTE:
Cunoașterea personală a participanților, pentru realizarea coeziunii de grup,

esențială pentru succesul lucrului în echipă
1.2. Analiza puncte tari/ puncte slabe d.p.d.v. profesional pentru fiecare
participant
SCOPUL ESTE:
Cunoașterea profesională a participanților, pentru ușurarea comunicării între

aceștia și cu experții și de asemenea pentru integrarea în echipe cu competențe
complementare
Domeniile analizei sunt:

- Urbanism (planificare urbană)
- Financiar (finanțe locale)
- Proiecte de dezvoltare
- Alte domenii ?
NUME PARTICIPANT PUNCTE TARI PUNCTE SLABE

(minim 5 in total) (minim 5 in total)
Urbanism - -
(planificare urbană) - -
- -
Financiar - -
(finanțe locale) - -
- -
Proiecte de dezvoltare - -
- -
- -
Alte domenii ? - -
- -
- -
Va urma o discuție comparativă pe baza analizei elaborate anterior.
72
Modulul 1 - VINERI 21.08 (8 ore)
1.3. Analiza integrată puncte tari/ puncte slabe pe regiuni
SCOPUL ESTE:
Cunoașterea caracteristicilor regiunii de dezvoltare de proveniență, pentru

încadrarea spațială a dezvoltării la nivel macro-teritorial
Participanții se vor împarți in 4 echipe, în funcție de regiunea de proveniență, de

exemplu:
A. Regiunea NV + Regiunea Centru (7-8 participanți)
B. Regiunea NE + Regiunea SE (7-8 participanți)
C. Regiunea S + Regiunea București-Ilfov (7-8 participanți)
D. Regiunea V + Regiunea SV (7-8 participanți)
Fiecare echipă va realiza 2 analize integrate, pentru 2 regiuni de dezvoltare.
NUME REGIUNE PUNCTE TARI PUNCTE SLABE

(minim 3 pe fiecare domeniu (minim 3 pe fiecare domeniu
sectorial) sectorial)
Cadru natural - -
(relief, risc natural, …) - -
- -
Rețeaua de localități - -
(număr orașe, repartizare in - -
teritoriu, …) -
Conectivitate - -
(nivel UE, nivel național) - -
- -
Economie - -
(clasare după PIB, tendințe, - -
…) - -
Populație - -
(număr, grupe de vârsta, - -
șomaj, … ) - -
Alte domenii ? - -
- -
- -
1.4. Analiza integrată puncte tari/ puncte slabe pe județe
SCOPUL ESTE:
Cunoașterea caracteristicilor județului de proveniență, pentru încadrarea spațială

a dezvoltării la nivel mediu-teritorial
73
Participanții se vor împarți in mai multe echipe, corespunzătoare a 1-2 județe (din
aceeași regiune de dezvoltare)
Fiecare echipă va realiza 1-2 analize integrate, pentru 1-2 județe.
NUME JUDET PUNCTE TARI PUNCTE SLABE

(fiecare județ reprezentat de (minim 3 pe fiecare domeniu (minim 3 pe fiecare domeniu
cel puțin 1 participant) sectorial) sectorial)
Cadru natural - -
- -
Rețeaua de localități - -
(număr orașe, repartizare in - -
teritoriu, …) - -
Conectivitate - -
(nivel național, nivel regional) - -
- -
Economie - -
(clasare după PIB, tendințe, …) - -
- -
Populație - -
(număr, grupe de vârsta, - -
șomaj, … ) - -
Capacitate administrativă - -
(amenajarea teritoriului/ - -
dezvoltare spațială) - -
Alte domenii ? - -
- -
- -
74
2.1. Analiza integrată puncte tari/ puncte slabe pe localități
SCOPUL ESTE:
Cunoașterea caracteristicilor localității de proveniență, pentru încadrarea spațială

a dezvoltării la nivel de UAT urban sau rural
Participanții se vor împarți in mai multe echipe, pentru fiecare județ in parte.
Fiecare echipa va realiza 1-2-… analize integrate, pentru 1-2-… localități.
NUME LOCALITATE PUNCTE TARI PUNCTE SLABE

(fiecare localitate (minim 3 pe fiecare domeniu (minim 3 pe fiecare domeniu
reprezentata de cel puțin 1 sectorial) sectorial)
participant)
Cadru natural - -
- -
Conectivitate - -
(nivel regional, nivel județean) - -
- -
Economie - -
(clasare după PIB, tendințe, …) - -
- -
Populație - -
(număr, grupe de vârsta, șomaj, - -
…) - -
Acces la servicii publice - -
(sănătate, educație, …) - -
- -
Capacitate administrativă - -
(urbanism/ dezvoltare urbană) - -
- -
Alte domenii ? - -
- -
- -
75
2.2. Sinteza analizelor și diagnostic, pentru fiecare localitate
SCOPUL ESTE:
Începerea procesului de reflecție a participanților asupra posibilităților de

dezvoltare spațială, prin asumarea unei poziții față de starea de fapt a fiecărei
localități
Participanții vor lucra individual.
NUME LOCALITATE SINTEZA DIAGNOSTIC DIAGNOSTIC

(fiecare localitate ANALIZELOR SECTORIAL INTEGRAT
reprezentată de cel puțin 1
participant)
Cadru natural - - -
(relief, risc natural, …)
Conectivitate - - -
(nivel regional, nivel
județean)
Economie - - -
(clasare după PIB, tendințe,
…)
Populație - - -
(număr, grupe de vârsta,
șomaj, … )
Acces la servicii publice - - -
(sănătate, educație, …)
Capacitate administrativă - - -
(urbanism/ dezvoltare
urbană)
Alte domenii ? - - -
Va urma o discuție privind diagnostice comparate din toate localitățile, și evidențierea

aspectelor comune (mai ales cele care pot fi relaționate cu măsuri/ acțiuni/ proiecte
comune inter-comunale sau inter-orășenești).
76
3.1. Elaborarea viziunii și a obiectivelor în sistem SMART
SCOPUL ESTE:
Propunerea unui cadru conceptual în care localitatea se poate dezvolta în viitor, la

nivel schematic, exprimat prin ținte de atins
Se va realiza pentru fiecare localitate în parte, folosind ca instrument de direcționare

RFSC, pentru idei de obiective care pot fi adaptate la contextul local (vezi mai jos Lista
obiectivelor care definesc oraşul european durabil, preluată după rfsc.eu):
1 - Consolidarea atractivităţii economice a oraşului/regiunii /teritoriului
Furnizarea de instruire şi asistență pentru personalul administrației locale și pentru alți parteneri pentru a
dezvolta și îmbunătăți competențele și abilitățile relevante, ca de exemplu, orientarea către servicii
Evidenţierea şi amplificarea punctelor forte ale oraşului
Promovarea cooperării cu mediul de afaceri și institutele de cercetare pentru a genera, difuza și aplica
cunoștințe și competenţe
2 - Dezvoltarea economiei locale prin asigurarea capacităţii şi a cunoştinţelor

Identificarea potențialului și oportunităţile complementare pentru afaceri și în scopuri non-profit
Crearea și menținerea bunelor relaţii cu sectorul de afaceri și sectorul non-profit și asigurarea condițiilor și
procedurilor corespunzătoare pentru a permite dezvoltarea lor armonioasă
3 - Asigurarea conectivităţii oraşului şi a unei infrastructuri eficiente a acestuia

Îmbunătăţirea conectivităţii interne şi externe prin infrastructură de bună calitate, inclusiv prin sisteme de
transport eficiente, internet de mare viteză, etc., pentru facilitarea producţiei şi fluxului de persoane şi
mărfuri
Creşterea flexibilităţii programului de lucru
Facilitarea accesului la finanțare și informații
4 - Dezvoltarea/ promovarea/ sprijinirea producţei şi consumului local adecvat de

bunuri şi servicii
Îmbunătățirea impactul social și de mediu al produselor și serviciilor
Încurajarea cetăţenilor, administraţiilor publice locale, mediului de afaceri să utilizeze produse durabile
locale
Promovarea producţiei locale de bunuri şi servicii, cât mai aproape de utilizatori / consumatori / cetăţeni
5 - Satisfacerea nevoilor populaţiei în ceea ce priveşte oferta de muncă şi accesul la piaţa

muncii
Sprijinirea creării de locuri de muncă care să răspundă nevoilor oamenilor (de exemplu, program flexibil de
muncă) și să asigure accesul echitabil la aceste oportunități prin combaterea discriminării (rasă, sex,
cultură,etc)
Asigurarea accesului echitabil la aceste oportunități prin măsuri specifice (de exemplu pentru a aborda
şomajul pe termen lung și șomajul în rândul tinerilor) și, de asemenea, prin combaterea discriminării (rasă,
sex, cultură,etc)
Îmbunătățirea cunoștințelor și calificării forței de muncă locale, prin asigurarea condițiilor necesare pentru
accesul echitabil şi facil la educație și formare relevante pentru economia locală
6 - Întreținerea și dezvoltarea unei economii locale mai diversificate

Identificarea și soluționarea problemelor curente, în special a aspectelor care pot avea un efect invers asupra
dezvoltării economice locale durabile
În contextul priorităților regionale, promovarea unui echilibru sănătos al activităților economice sectoriale
ale oraşului
Sprijinirea factorilor economici locali în inovare şi adaptare la noi oportunităţi durabile
7 - Îmbunătățirea calității și accesibilității serviciilor publice pentru populaţie

77
Considerarea echilibrului corect intre calitatea şi costul serviciilor publice

Încurajarea proximităţii şi accesibilităţii serviciilor publice
Încurajarea accesibilității serviciilor publice
Îmbunătățirea calităţii informațiilor privind serviciile publice
8 - Asigurarea accesului la un nivel bun de educaţie şi formare de către toate categoriile

de populaţie
Promovarea unui sistem de învăţământ accesibil pentru toţi
Promovarea școlilor și centrelor de formare de înaltă calitate
Adaptarea şcolilor şi centrelor de formare nevoilor locale
Promovarea şi furnizarea oportunităţilor de învăţare pe tot parcursul vieţii
9 - Promovarea unui sistem public de sănătate performant şi accesibil tuturor

Garantarea accesului egal la servicii de sănătate de calitate pentru toată lumea
Asigurarea protecției împotriva amenințărilor / riscurilor pentru sănătate
Asigurarea documentării asupra factorilor determinanți pentru sănătate (impact de mediu, stil de viață, etc)
și stimularea prevenirii acestora
10 - Asigurarea calităţii locuinţelor şi cartierelor

Încurajarea reabilitării locuințelor existente și construirea de noi locuințe, doar dacă este cazul (evitarea
expansiunii urbane)
Îmbunătăţirea accesului la locuinţe
Asigurarea mixităţii sociale în vederea evitării segregării
11 - Promovarea incluziunii sociale şi a accesului la oportunităţi

Acţiuni vizând reducerea nivelului de sărăcie şi excluziune socială
Consolidarea și dezvoltarea capital socială şi a unor forme de organizare socială precum rețelele, grupuri, cât
şi încrederea socială care să faciliteze coordonarea și cooperarea pentru beneficii reciproce
Adaptarea serviciilor sociale la schimbările socio-demografice
Adaptarea la existent şi anticiparea nevoilor viitoare de integrare socială, inclusiv a grupurilor vulnerabile
Promovarea integrării persoanelor cu mobilitate redusă și dizabilităţi
Încurajarea participării cetățenilor la viața orașului
12 - Promovarea accesului la oportunități culturale și de petrecere a timpului liber

Încurajarea şi aprecierea diversităţii culturale
Susţinerea și încurajarea creaţiei artistice şi a schimbului cultural
Asigurarea accesului la cultură
Oferă facilități sportive şi de agrement
13 - Atenuarea efectelor schimbărilor climatice, respectiv adaptarea la acestea

Definirea emisiilor de CO2 cantitative teritoriale și a obiectivelor privind reducerea consumului de energie, în
concordanţă cu obiectivele UE
Promovarea unei dezvoltări urbane mai eficiente energetic în toate etapele ciclului de energie: producţie,
distribuţie, echipamente, utilizare/consum
Încurajarea reducerii consumului de energie pentru consumatorii casnici, activități publice și economice
Îmbunătățirea eficienței energetice în toate sectoarele (rezidenţial, industrial, agricultură, construcţii, etc)
Promovarea dezvoltării și utilizării surselor regenerabile de energie care emit mai puține gaze cu efect de
seră
Identificarea, măsurarea și managementul impactului teritorial al schimbărilor climatice
Considerarea rolului ecosistemelor (floră și faună) în sprijinirea orașului să se adapteze la schimbările
climatice
14 - Protejarea şi promovarea biodiversităţii

Protejarea și stimularea dezvoltării de coridoare ecologice
Menținerea și îmbunătățirea protecției speciilor faunei şi florei
Protecţia și creșterea procentul de zone verzi și naturale în oraș, precum și protejarea zonelor dedicate
agriculturii în oraşe şi în jurul acestora
15 - Reducerea poluării
Reducerea poluării aerului
Reducerea poluării apei
Reducerea poluării solului
Reducerea tuturor factorilor poluanţi (vizual, zgomot, iluminat, etc)
Gestionarea eventualelor catastrofe naturale şi tehnologice
78
16 - Conservarea calităţii şi disponibilităţii resurselor naturale

Identificarea și utilizarea mai intensă de materiale locale, în scopul reducerii impactului produs de utilizarea
materialelor importate
Reducerea consumului de resurse naturale
Evitarea producerii de deşeuri şi încurajarea reciclării materialelor
Promovarea inovațiilor eficiente și utilizarea resurselor regenerabile
17 - Conservarea şi promovarea înaltei calităţi şi funcţionalităţi a mediului construit, a

spaţiilor publice şi a peisajului urban
Identificarea, păstrarea și promovarea patrimoniului existent în contextul cultural local
Prevenirea extinderilor neplanificate ale oraşelor şi limitarea expansiunii urbane
Promovarea și creşterea calităţii arhitecturale a peisajelor urbane, a spațiilor publice și a mediului construit
Crearea de spații publice funcţionale cu utilizare mixtă și asigurarea accesibilităţii, siguranței, securităţii
acestora
18 - Dezvoltarea unei viziuni integrate a dezvoltării durabile a oraşului

Consultarea tuturor părților interesate în crearea strategiei integrate a oraşului
Stabiilirea priorităților și obiectivelor clare în strategia integrată
Urmărirea unei abordări integrate în configurarea strategiei de dezvoltare urbană durabilă
Întreprinderea pregătirilor necesare pentru identificarea problemelor/ provocărilor oraşului
19 - Acordarea unei atenții deosebite zonelor defavorizate din cadrul oraşului

Asigurarea integrării strategiilor specifice zonelor defavorizate cu strategia întregului oraș
Asigurarea faptului că politica/ strategia/ proiectul include acțiuni specifice destinate zonelor defavorizate
Asigurarea faptului că locuitorii din zonele defavorizate sunt implicați în elaborarea și implementarea
politicii/ strategiei/ proiectului
20 - Organizarea structurilor de management ale orașului pentru realizarea unei

dezvoltări urbane durabile
Organizarea administrației orașului pentru a încuraja lucrul într-un mod integrat
Organizarea sau adaptarea structurilor de management pentru implementarea politicii / strategiei /
proiectului
Promovarea, prin puterea exemplului, a obiectivelor stabilite de dezvoltare urbană durabilă
Promovarea competențelor pentru o bună guvernare și conducere
21 - Acţionaţi pentru a asigura finanţarea dezvoltării durabile integrate a oraşului

Utilizarea capacităţii proprii de a crea/ aloca resurse financiare
Încurajarea unei abordări flexibile și inovatoare pentru finanțare, cu accent pe durabilitate
22 - Monitorizarea şi evaluarea progreselor

Elaborarea, monitorizarea şi evaluarea politicii, strategiei şi proiectului
Încurajarea diseminării rezultatelor evaluării
23 - Cooperarea cu autorităţi de la alte niveluri

Consultarea şi/sau coordonarea cu alte autorități de la diferite niveluri în procesele de luare a deciziilor de
planificare
Dezvoltarea de parteneriate la nivel local si regional ex. urban-rural sau intermunicipal
Dezvoltarea parteneriatelor locale
Dezvoltarea parteneriatelor la nivel european şi/ sau internaţional
24 - Promovarea implicării părţilor interesate şi a participării cetăţeneşti în luarea

deciziilor
Încurajarea actorilor activi, participarea și implicarea cetăţenilor în diferitele etape ale procesului de luare a
deciziilor și clarificarea responsabilităților participanților
Asigurarea accesului publicului la informații privind politicile orașului
25 - Promovarea colaborării prin intermediul reţelelor şi a schimbului de cunoştinţe

Promovarea întăririi capacității locale prin transferul de cunoștințe și competențe, în special în sectorul de
voluntariat și în organizațiile comunitare
79
3.2. Măsuri de implementare prin proiecte (plan de acțiune)
SCOPUL ESTE:
Punerea în practică (operaționalizarea) a direcțiilor strategice prin proiecte

integrate clar spațializate pe teritoriul localității respective
Se vor identifica acele acțiuni sectoriale (mediu, transporturi, social, …) prin care pot fi
atinse obiectivele de dezvoltare urbană alese anterior.
Se vor elabora apoi, pe baza acțiunilor sectoriale, măsuri spațiale integrate pentru
localitățile în cauză.
80
4.1. Prezentarea structurii instrumentelor cheie de finanțare din fonduri

europene
SCOPUL ESTE:
Înțelegerea mecanismului de funcționare a alocărilor financiare din diverse

programe operaționale
Se vor prezenta modul de folosire a:

- CLLD (dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității), mecanism
prezent în POR (Axa Prioritară 9) și POCU (Axa Prioritară 5)
- Dezvoltare urbană durabilă, mecanism prezent în POR (Axa Prioritară 4)
Instrumentul CLLD
Joacă un rol important în reducerea disparităților teritoriale în zonele urbane și rurale, prin
încurajarea implicării active a comunităților locale, atât pentru elaborarea strategiilor, cât și pe
parcursul procesului de implementare a acestora, conform nevoilor identificate.
Instrumentul CLLD va fi utilizat pentru implementarea intervențiilor care vizează promovarea
incluziunii sociale și combaterea sărăciei în comunitățile marginalizate, cu accent asupra celor
cu populație aparținând minorității roma. Dată fiind complexitatea nevoilor cu care se confruntă
comunitățile afectate, în contextul unui acces limitat la servicii sociale, de sănătate și de educație
de calitate și participării reduse pe piața muncii, este necesară o abordare integrată pentru
asigurarea eficacității și sustenabilității intervențiilor implementate.
Pentru intervențiile FSE-FEDR care vizează orașe cu peste 20.000 locuitori

POCU (prin Axa Prioritară 5) și POR (prin Axa Prioritară 9) vor pune la dispoziție
alocările financiare necesare implementării strategiilor integrate de dezvoltare locală.
Zonele vizate de un parteneriat local (GAL) trebuie să fie coerente din punct de vedere
economic, social și fizic. Teritoriul poate varia, ca formă și delimitare, de la o singură
zonă marginalizată într-un oraș (de exemplu - zonă de tip ghetou cu blocuri) la mai
multe zone de acest tip. Decizia referitoare la delimitarea exactă a zonelor locale aparține
GAL, asigurându-se astfel respectarea condițiilor locale și a scopurilor strategiei locale.
POCU prin acțiunile de investiție specifice (îmbunătățirea accesului și participării în
sistemul de învățământ, creșterea calității în sistemul de educație, alături de creșterea
participării pe piața muncii și îmbunătățirea competențelor profesioniștilor în domeniul
serviciilor sociale și de sănătate etc.), se va constitui ca principal fond pentru susținerea
activităților premergătoare realizării strategiei de dezvoltare a comunității și pentru
asigurarea implementării și sustenabilității măsurilor propuse.
POR va susține finanțările necesare infrastructurii relevante (infrastructura socială, de
sănătate și educațională, investiții care vizează îmbunătățirea condițiilor de locuit pentru
comunitățile defavorizate, locuințe sociale etc.) pentru implementarea în bune condiții a
măsurilor POCU.
De asemenea, vor fi avute în vedere pentru comunitățile marginalizate, complementar
strategiilor CLLD dezvoltate, investițiile naționale din POC care urmăresc alfabetizarea
digitală în comunitățile vulnerabile şi dezvoltarea competențelor digitale ca instrument
de combatere a excluziunii prin extinderea rețelei de Punct de Acces Public la Internet.
Utilizarea instrumentului CLLD va presupune parcurgerea a trei etape începând cu
81
elaborarea strategiei și constituirii Grupului de Acțiune Locală, selectarea strategiilor de

către un comitet de selecție comun format din reprezentanți cu experiență relevantă în
integrarea comunităților defavorizate și transmiterea spre finanțare a unui pachet
integrat de proiecte.
Pentru zona rurală și orașe cu o populație de până la 20.000 locuitori

Intervențiile în cadrul POCU vor completa sprijinul prevăzut în contextul inițiativelor
LEADER, finanțate în cadrul PNDR. Abordarea utilizată în cadrul POCU va avea în vedere
creșterea eficacității/ sustenabilității măsurilor implementate, prin înființarea unui
mecanism de coordonare și monitorizare, cu scopul de a corela diferitele intervenții și de
asigura transferul de bune practici și replicarea cu succes a intervențiilor în mai multe
zone.
Acțiunile la nivel local vor fi implementate cu respectarea prevederilor strategiilor de
dezvoltare locală elaborate de Grupurile de Acțiune Locală (GAL). Acțiunile FSE vor viza
îmbunătățirea competențelor forței de muncă, precum și îmbunătățirea accesului și
participării la educație (atât la educația obligatorie, educația pe tot parcursul vieții) și
reducerea abandonului școlar pentru copiii din zonele rurale.
Coordonarea mecanismului CLLD va fi asigurată prin Grupul Funcțional de Lucru stabilit
la nivelul Ministerului Fondurilor Europene, format din reprezentanți ai autorităților de
management, Punctul Național de Contact pentru Romi, Organismul Unic pentru FSE,
GAL, ADR. Agențiile de Dezvoltare Regională vor putea participa în calitate de observator
la procesul de pregătire și implementare al strategiilor CLLD. Atribuțiile acestui grup vor
consta în monitorizarea implementării mecanismului CLLD prin prisma strategiilor
dezvoltate de către comunități, elaborarea de propuneri pentru soluționarea
problemelor semnalate în implementarea operațiunilor și propunerea de criterii de
prioritizare a operațiunilor relevante pentru comunitate finanțate din diverse Programe
Operaționale.
Instrumentul Dezvoltare urbană durabilă
Dimensiunea urbană a Politicii de coeziune a fost întărită în mod semnificativ în

perioada 2014-2020. Acest lucru se reflectă în FEDR, statele membre fiind obligate să
aloce cel puțin 5% din alocarea națională FEDR pentru a susține strategii de dezvoltare
urbană durabilă și integrată, în care autoritățile locale să fie responsabile cel puțin
pentru selectarea operațiunilor. Mai mult, au fost introduse noi unelte pentru a încuraja
inovarea și experimentarea în domeniul dezvoltării urbane (Acțiuni inovatoare urbane,
Art. 8, Reg. 1301/2013) și a adânci discuția referitoare la implementarea dimensiunii
urbane (Rețeaua de dezvoltare urbană, Art. 9, Reg. 1301/2013).
Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 privind Fondul European de Dezvoltare Regională

(FEDR) prevede la art. 7 obligativitatea ca cel puțin 5% din fondurile FEDR pentru
Obiectivul de investiții pentru creștere economică și locuri de muncă alocate la nivel
național trebuie dedicate dezvoltării urbane durabile. Dezvoltarea urbană durabilă poate
fi implementată prin intermediul instrumentului ITI (Investiții Teritoriale Integrate)
(conform art. 36 al Regulamentului (UE) nr. 1301/2013), prin intermediul unui Program
operațional dedicat, sau prin intermediul unei Axe prioritare dedicate.
În România, dezvoltarea urbană durabilă va fi implementată prin intermediul axei

prioritare 4 a Programului Operațional Regional 2014-2020 (POR). Axa prioritară 4
combină prioritățile de investiții aferente obiectivelor tematice: OT 4 - economii cu
emisii scăzute de carbon; OT 6 - protecția mediului și promovarea utilizării eficiente a
resurselor; OT 9 - promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei; și, OT 10 -
investițiile în educație, competențe și învățare pe tot parcursul vieții. Deși OT-urile
selectate pentru axa de dezvoltare urbană nu acoperă în totalitate domenii esențiale
82
pentru promovarea unei dezvoltări urbane durabile comprehensive (ex. economic,

social, etc.), proiectele care sunt parte a strategiilor integrate de dezvoltare urbană vor fi
finanțate, cu prioritate, în celelalte axe prioritare ale POR sau ale programelor
operaționale relevante.
Conform art. 7 din Regulamentul FEDR, existența unor strategii integrate de dezvoltare
urbană care să aibă în vedere rezolvarea problemelor economice, de mediu, climatice și
sociale din orașe, constituie precondiția pentru obținerea finanțării din axa prioritară
pentru dezvoltare urbană.
Principiile de selectare a zonelor urbane pentru promovarea și implementarea acțiunilor
integrate de dezvoltare urbană durabilă iau în considerare:
 contribuția orașelor la dezvoltarea socio-economică a regiunilor;
 promovarea unei abordări integrate a dezvoltării locale (strategii integrate și
interconectate, mobilizarea parteneriatelor locale, combinarea resurselor din toate
sursele de finanțare, impactul socio-economic local, în special având în vedere zonele
învecinate și urbanizarea etc.);
 capacitatea administrativă a autorităților locale de a implementa strategii integrate
de dezvoltare urbană.
Investițiile privind dezvoltarea urbană durabilă vor fi limitate și concentrate în

municipiile reședință de județ (inclusiv localitățile din zona funcțională urbană, după
caz), definite ca poli de creștere (7) și poli de dezvoltare urbană (32). Alocări financiare
predeterminate vor fi puse la dispoziția municipiilor eligibile, în funcție de rolul și
impactul acestora asupra dezvoltării regionale și locale.
În acest context, fiecare municipiu reședință de județ (inclusiv localitățile din zona
funcțională urbană, după caz) va beneficia de alocări orientative predeterminate, dar
cu termen limită pentru implementarea proiectelor. O parte a alocării financiare a axei
prioritare privind dezvoltarea urbană, va fi alocată în funcție de anumite criterii de
performanță (ex. contractarea conform calendarului de implementare a sumelor alocate,
progresul înregistrat în implementarea strategiei integrate de dezvoltare urbană
durabilă, etc.) autorităților locale, care au implementat/ contractat cu succes proiectele
de dezvoltare locală.
Modulul 4 - JOI 10.09 (8 ore)
4.2. Identificarea de posibilități de finanțare
SCOPUL ESTE:
Asigurarea viabilității financiare a implementării proiectelor
Se vor discuta pe rând toate proiectele deja propuse în planul de acțiune, pentru
identificarea posibilităților de finanțare prin programe operaționale (POR, POCA, POCU,
…) care pot fi accesate de administrația publică locală în perioada 2014-2020.
De asemenea, se vor discuta posibilitățile de a atragere de finanțare din alte surse,
publice și private, complementare celor sus-menționate.
83
4.3. Redactarea finala a propunerii de modalitate de aplicare a unor instrumente

de politică urbană integrată în administrația locală
SCOPUL ESTE:
Sumarizarea informațiilor din toate intervalele de timp precedente, pentru

realizarea unui document final, și anume: Propunere de modalitate de aplicare a
unor instrumente de politică urbană integrată în administrația locală
Se va face sub îndrumarea experților, folosind informații din toate etapele urmate
anterior, de către toți participanții.
Se va realiza un document cu parte introductivă comună (analiză regiune, analiză județ)
- max. 15-20% din total, și cu parte specifică separată (analiză, diagnostic, viziune,
obiective, plan de implementare) pentru fiecare localitate.
4.4. Susținerea de către participanți a propunerii de modalitate de aplicare a unor

instrumente de politică urbană integrată în administrația locală
SCOPUL ESTE:
Chestionarea validității documentelor rezultate, din partea experților și a

participanților
Structura prezentării finale a proiectelor, pentru fiecare participant, este de 15 de

minute, astfel:
- prezentarea proiectului - 5 minute
- dialog cu experții (întrebări și răspunsuri) - 5 minute
- dialog cu ceilalți participanți - 5 minute
În total timpul estimat pentru susținere va fi de 1 zi (30 participanți x 15 de minute

fiecare).
84
Titlul proiectului:
Platformă pentru dezvoltare urbană durabilă şi integrată
Editor:
Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice
Direcţia Generală Dezvoltare Regională şi Infrastructură
Data publicării:
Mai 2015
Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu

poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României

Componenta Aprofundata

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Componenta Aprofundata

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI Instrumente Structurale

Fondul Social European Ministerul Dezvoltării 2007-2013

„Platformă pentru dezvoltare urbană durabilă și integrată”

SESIUNE DE FORMARE 30 ZILE

PLANIFICAREA URBANĂ REGENERAREA URBANĂ ȘI

DEZVOLTARE URBANĂ INTEGRATĂ PARTENERIATUL PUBLIC-PRIVAT ȘI

Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin

1. Contextul proiectului Platformă pentru dezvoltare urbană durabilă şi integrată porneşte de la

2. Obiectivele proiectului Platformă pentru dezvoltare urbană durabilă şi integrată urmăresc:

Platformă pentru dezvoltare urbană durabilă şi integrată

1. Contextul contractului privind ”Servicii de expertiză în vederea dezvoltării şi implementării

2. Obiective – Îmbunătăţirea pregătirii profesionale, în vederea formulării şi implementării

3. Scopul - dezvoltarea şi implementarea unui program de instruire pentru elaborarea şi

Rezultatul nr. 1 – dezvoltarea programului de instruire pentru elaborarea şi

Veţi dobândi sau perfecţiona cunoştinţe necesare în:

- Realizarea şi implementarea unor documente strategice integrate

- Dezvoltarea de parteneriate puternice între cetăţeni, societatea

- Dezvoltarea şi consolidarea cunoştinţelor de planificare integrată

- Utilizarea unor forme complexe de finanțare a proiectelor de

- Analiza parteneriatului public-privat ca formă de cooperare;

- Dobândirea unor competenţe de specialitate, necesare la întărirea

Toate activitățile prezentate mai sus vor conduce la:

Planificarea urbană integrată reprezintă un proces care implică conjugarea eforturilor

O dezvoltare de succes în ceea ce priveşte domeniile principale ale vieţii - domeniul

Domeniul urbanismului şi amenajării teritoriului este unul de o importanţă deosebită în

De aceea, un program de formare pentru autorităţile administraţiei publice este

În cadrul sesiunii de instruire, componenta de formare aprofundată, vor fi

În procesul de predare, prin cele 4 module prezentate mai înainte, se prezintă

În ceea ce privește problematica privind planificarea urbană integrată și regenerarea

În ceea ce privește problematica privind implementarea de proiecte de dezvoltare urbană

În cadrul prezentului curs, în linia informațiilor prezentate pe larg în Ghid privind

De aceea, suportul de curs este structurat pe 4 module, astfel:

Principalele etape de urmat în procesul de elaborare a

Pasul 2. Alegerea modului de raportare la contextul european de planificare

Pasul 3. Asumarea structurii documentului strategic

Tinem cont de faptul că în cadrul procesului de elaborare a politicii integrate de

Regenerarea urbană este strâns legată de strategia de dezvoltare urbană, ca un

Pasul 5. Integrarea domeniilor sectoriale în politica urbană integrată

Pasul 5.1. Integrarea domeniului mobilitate în politica urbană integrată

Integrarea domeniul mobilității în politica urbană integrată se face la Etapa

Pasul 5.2. Integrarea domeniului mediu în politica urbană integrată

Integrarea domeniul mediu în politica urbană integrată se face la Etapa Analize și

Pasul 5.3. Integrarea domeniului economie în politica urbană integrată

Integrarea domeniul economie în politica urbană integrată se face la Etapa

Pasul 5.4. Integrarea domeniului social în politica urbană integrată

Integrarea domeniul mediu în politica urbană integrată se face la Etapa Analize și

Pasul 6. Utilizarea politicii urbane integrate în implementarea proiectelor

Dezvoltarea urbană este în directă legătură cu proiectele integrate de investiții la

La ce întrebări veți putea răspunde la

2. Introducere în abordarea integrată a procesului de planificare p. 9

3. Metode de analiză a situației locale p. 15

4. Dimensiunile politicilor urbane p. 19

5. Identificarea provocărilor urbane și a dinamicilor urbane p. 25

6. Procesul de construire a documentelor de planificare urbană

Anexa 1. Glosar de termeni p. 44

Ne dorim ca la întoarcerea în comunitățile dvs., pe baza informațiilor din suportul

Care este de fapt legătura între procesul de planificare și documentele uzuale de

Pentru a putea coordona efectiv un proces de planificare, am sumarizat mai jos

Planificare “clasică” (analytical planning)

Deși în prezent există o tendință de a elabora documente strategice cu unicul scop

1. Selectarea actorilor relevanți

ACESTA ESTE UN PROCES PREPONDERENT OBIECTIV

2. Adunarea datelor necesare (statistici, baze de date, evaluări proiecte