Exantemul sau eritemul generalizat este un eritem care afectează suprafețe cutanate întinse sau sau

chiar tegumentul în totalitate. Se descriu trei tipuri de eritem generalizat:

• eritemul scarlatiniform (exantem scarlatiniform), care se caracterizează prin placarde întinse,

difuze, fără spații de piele sănătoasă, adesea având puncte de un roșu viu. Scarlatina și
alergodermiile medicamentoase scarlatiniforme se exprimă clinic prin astfel de erupții.

• eritemul morbiliform (exantemul morbiliform) este constituit din pete punctiforme sau
miliare roșii, congestive, cu diametrul sub 1 cm, uneori ușor reliefate. Leziunile pot conflua pe alocuri,
însă, în general, între elementele eruptive rămân zone de piele normală. Rujeola, rubeola și unele
alergodermii medicamentoase îmbracă acest aspect clinic.

• eritemul rozeolic (exantem rozeoliform) este constituit din pete roșii de mici dimensiuni
(macule), slab delimitate, separate între ele prin piele sănătoasă, pe alocuri petele putând conflua. Ca
exemplu avem rozeola sifilitică, erupții medicamentoase.

Enantemul este o erupție mai mult sau mai puțin întinsă, care apare pe o mucoasă (în special pe
mucoasa bucală sau faringiană) în cursul unor boli eruptive și este frecvent asociat cu un exantem
cutanat. Ca exemplu sunt petele Koplik pe mucoasa bucală, caracteristice rujeolei.

Edemul reprezintă o infiltrație cu lichid seros a țesuturilor, îndeosebi a pielii, cu acumulare de lichid în
țesutul conjunctiv subcutanat[1] sau o acumularea excesivă de fluide în țesutul interstițial sau în
cavități preformate. Lichidul de edem poate fi sărac în proteine (densitate sub 1015) cu denumirea
de transudat sau bogat în proteine, denumit exudat.

Escara

Distrugere localizata a pielii survenind la bolnavii care zac la pat. escarele apar la persoanele
imobilizate la pat, adesea doar numai dupa cateva ore de imobilizare, mai ales daca si-au pierdut
mobilitatea lor naturala (coma, paralizie) sau daca se gasesc intr-o proasta stare generala (denutritie,
deshidratare); in cateva cazuri foarte rare, ele mai pot sa apara si sub gipsul folosit la imobilizarea
unei parti a corpului. Cauzate de o compresie prelungita exersata asupra unei regiuni proeminente,
escarele afecteaza mai ales zonele de apasare: calcai, fese, regiunea sacrala, uneori coatele,
omoplatii sau partea posterioara a craniului.

Gangrena

Afectiune caracterizata prin moartea tesuturilor, ce afecteaza, in principal, membrele, uneori si

viscerele ca ficatul, plamanul sau intestinul. Cauza principala a unei gangrene este o intrerupere
locala a circulatiei sangvine. Exista doua tipuri de gangrena: gangrena uscata si gangrena umeda, care
se declara atunci cind o gangrena uscata sau o plaga se complica cu o suprainfectie (care da loc unor
gangrene infectioase, dintre care cea mai frecventa este gangrena gazoasa).

Gangrena uscata - In aceasta necroza a tesuturilor, nu exista o infectie bacteriana; zonele atinse mor
pentru ca sangele nu mai ajunge in ele, tesuturile nemaifiind oxigenate. Gangrena uscata poate fi
provocata de o embolie arteriala (migrarea unui cheag care ramane blocat intr-o artera pe care o
obstrueaza), o tromboza, o amputatie traumatica, o compresie (in cursul unui accident) care a durat
mai mult de sase ore, o arterita (inflamatia unei artere), o arterioscleroza sau o degeratura.
Tratamentul gangrenei uscate consta in ameliorarea circulatiei in regiunile afectate inainte de a nu fi
prea tarziu. Daca tesuturile se infecteaza, pacientului ii sunt administrate antibiotice pentru a se
impiedica instalarea unei gangrene umede.

Gangrena umeda - O gangrena umeda se caracterizeaza printr-o necroza a tesuturilor din cauza
infectiei cu bacterii, a unei zone de gangrena uscata sau a unei plagi. In loc de a fi uscate, tesuturile
sunt umflate si zemuinde. In cazul unei gangrene umede, amputatia chirurgicala a regiunii bolnave
este inevitabila, precum si ablatia tesuturilor vii din apropierea plagii.