Tehnica recoltării ciupercilor

Șampinionul. Ciupercile apar în 5-6 valuri, fiecare val necesitând 3-5 recoltări la interval de 2-3
zile.
Tehnica recoltării constă în desprinderea prin răsucire, cu mâna dreaptă, a ciupercilor, iar cu
mâna stângă se ține buchetul pentru a nu se smulge cu totul. Dacă într-un buchet sunt mai multe
ciuperci, recoltarea lor se face eșalonat, în momentul ajungerii la maturitate. După ce s-au recoltat
toate ciupercile din buchet, se scoate cotorul cu ajutorul cuțitului. Înainte de recoltare nu se fac
stropiri cu apă, deoarece ciupercile se smulg cu mult substrat, provocându-se pierderi și
depreciindu-se calitatea celor recoltate, prin pătare, murdărire.
Momentul optim al recoltării corespunde apariției velumului. Pentru conservare, ciupercile se
recoltează în faza de butoni cu dimensiunea de 1-2 cm. Dacă momentul optim al recoltării a fost
depășit, velumul se rupe, pălăria se deschide și începe să se răsucească și să se înnegrească;
ciupercile pierd din greutate și, mai ales, din valoarea lor comercială.
Pentru ca ciupercile să nu se murdărească la recoltare, se recomandă ca tăierea piciorului să se
facă de la bază împreună cu postamentul micelian.
Randamentul în cultura ciupercilor în sistem clasic este de 8-10 kg ciuperci la 100 kg substrat
însămânțat. Ținând seama de toți factorii enumerați mai înainte și respectând cu strictețe toate
condițiile de microclimat, utilizând un compost clasic pe gunoi de cal, cu pasterizare naturală (în
condiții de cercetare și nu numai) s-au obținut și 20-25 kg ciuperci/100 kg substrat sau de pe m.p.
După ultimul recoltat nu se mai udă și se desființează cultura. Substratul uzat se scoate din local
și poate fi folosit fie ca îngrășământ natural pentru alte specii de plante de cultură, de preferință
pentru legume și flori, fie se depozitează în vederea obținerii de mraniță.
Păstrăvii. Recoltarea poate începe după 15-20 zile, în cazul tulpinilor precoce și a hibrizilor,
sau mai târziu, peste 25-30 zile la Pleurotus ostreatus. Păstrăvii dint-un val se recoltează în 4-5 zile,
apoi urmează o pauză de 8-10 zile, după care apare alt val. Păstrăvii apar mai rar izolat și mai
frecvent în buchete. Se recoltează întreg buchetul, prin ușoara răsucire cu mâna. Un buchet poate fi
format din 2-3 până la 15-20 și chiar mai mulți carpofori, în greutate de până la 2 kg. Momentul
optim de recoltare este atunci când basidiofructul – pălăria – este deschisă, aproape plată. Dacă se
depășește acest moment cu 1-2 zile, basidiofuctul se răsucește, se înmoaie și se închide la culoare,
piciorul se alungește, pierzând astfel din valoarea alimentară și comercială.
Recoltatul durează 70-80 zile la P. ostreatus și 60-70 zile la celelalte specii, parcurgându-se 3-4
valuri de recoltare. Celelalte 2-3 valuri pot fi ignorate din cauza producției scăzute. Producția
obținută pe întreaga perioadă de recoltare va fi de 15-20 kg păstrăvi la 100 kg substrat însămânțat.
Lucrare practică Nr. 4
Subiectul: Studierea părților componente a compostului și modalitățile de compostare.
Rețete de compost și fazele tehnologice de pregătire
Rețeta 1. Compost clasic- pe bază de gunoi de cal. Pentru pregătirea unei tone de compost se
folosesc 500 kg gunoi de cal, care este alcătuit din bălegar de cal și paie de grâu din așternut, 70-
75%. La o tonă de compost se mai adaugă următoarele materiale: ipsos- 25 kg, superfosfat – 7kg,
sulfat de amoniu -7-8kg.
Fazele tehnologice de pregătire a compostului
Preînmuierea. Gunoiul de cal se așează pe platforma betonată sub formă de grămadă și se udă
zilnic, cu furtunul, se taseză. Se udă până în momentul în care apa trece să se scurgă de sub
grămadă. Această operație durează 5-7 zile.
Omogenizarea compostului debutează din ziua a 6-a de la începerea pregătirii. După ce se amestecă
bine componentele, cu furca, din nou se așează în grămadă și se udă, de asemenea zilnic, timp de
încă 4 zile. Aceste două faze tehnologice fac parte din compostarea anaerobă, fără aer, pentru că se
tasează și se udă în vederea declanșării fenomenului de compostare.
Așezarea la compostarea aerobă se face cu furca, luând compostul din grămadă și așezând-ul
afânat în platformă cu dimensiunea 1,8-2 m, înălțimea 1,7- 1,8 m, iar lungimea- în funcție de
cantitatea de compost. În acestă fază nu se udă și nu se tasează. Se lasă astfel 4-5 zile, după care
încep întoarcerile. În caz de necesitate se adaugă uree în raport de 3 kg la tona de compost, presărată
la faza de așezare. Tot la așezare se pun și 5-6 kg ipsos.
Întoarcerea compostului din platformă începe din a 15-a zi de la momentul declanșării pregătirii
compostului. Se fac 4-5 întoarceri, la intervale de 3-4 zile. La primul întors se administrează 5-5 kg
ipsos, la al doilea, al treilea se adaugă ipsos și îngrășăminte 3-4 kg. Al IV întors se execută atunci
când paiele nu s-au înnegrit și nu se rup ușor și deci compostul are încă o compostare insuficientă.
Pentru dezinfectare se poate folosi și formalina 2-3%, cu care se stropesc marginile platformei și
pardoseala de beton înainte de așezare.
Pasterizarea naturală. După ultimul întors, în platforma de compost se fac niște canale de aerisire,
cu burlane perforate pentru evacuarea aerului încălzit din interior. Platforma în întregime se acoperă
cu folie de polietilenă pentru o perioadă de 48 ore. Temperatura trebuie să ajungă la 65-720C.
Rețeta nr. 2 Compost mixt pe bază de paie, gunoi de porc și gunoi de pasăre. La o tonă de compost
de folosesc: gunoi de porc-250kg; gunoi de pasăre – 100kg; paie de grâu – 150 kg; 2 kg uree
tehnică și 24 kg de ipsos repartizat la fiecare întors.
Fazele tehnologice de pregătire a compostului
Preânmuierea – durează 12 zile. Omogenizarea se face din a 6-a zi de la primul udat. Se udă în
continuare încă 6 zile.
Așezarea la compostarea aerobă se face în a 13 zi și constă în afânarea materialului. Se adaugă
ureea tehnică.
Executarea întoarcerilor în număr de 3-4, se face tot la intervale de 3-4 zile.
Rețeta 3 Compost sintetic pe bază de paie și gunoi de păsări. Pentru obținerea unei tone de compost
sunt necesare: paie de grâu 350 kg, gunoi de pasăre -150 kg, malț -50 kg, uree tehnică 7 kg, ipsos 20
kg.
Fazele tehnologice de pregătire a compostului
Preânmuierea se face pe o suprafață betonată timp de 1-2 zile.
Așezarea compostului în platforma de preânmuiere. Compostul se așează într-o formă
dreptunghiulară cu lățimea de 2 m și înălțimea de 1,5 m, se udă zilnic, iar mustul se recirculă timp
de 7 zile. Se adaugă uree 3,5 kg. Se tasează.
Omogenizarea se efectuează timp de o zi. Se udă timp de 4 zile.
Așezarea la compostarea aerobă se face cu furca fără a se tasa.
Executarea întoarcerilor. Acestea sunt în număr de 4 și se execută la intervale de 3-4 zile. La
întoarcerile 1-2 se adaugă malțul și ipsosul.
Lucrare practică Nr.5
Subiectul: Studierea normelor de însămânțare a miceliului.
Însămânțarea miceliului
Miceliul de ciuperci (materialul de insamantare) care reproduce
ciuperca de la care s-a pornit, este reprezentat de un preparat
biologic obtinut in conditii sterile de laborator, pe un substrat
nutritiv corespunzator, in condiții de ciupercărie. Se recomanda
folosirea unor tulpini de ciuperci cat mai precoce cu o capacitate
mare de productie, care sa poata fi valorificate atat in stare
proaspata, cat si conservata.
Tipurile de miceliu au evoluat odata cu perfectionarea
tehnologiilor de cultivare a ciupercilor. Miceliul clasic s-a produs pentru prima data in conditii
sterile pe un suport de gunoi de cal si paie, dar nu permitea mecanizarea lucrarii de insamantare.
Miceliul granulat se produce pe un suport format din boabe de grau, orz, secara, mei, sorg, in
amestec cu amendamente si ingrasaminte organice. Acesta se prezinta ca o pasla deasa de filamente
miceliene pe suprafata boabelor, invelind separat fiecare bob. Miceliul granulat permite
mecanizarea lucrarii de insamantare si dezvoltarea mai rapida a culturii de ciuperci, datorita celor 2-
3 mii de puncte de inoculare/kg miceliu, dispersate la insamantarea prin amestecare in masa
substratului.
Operatia de insamantare consta in introducerea miceliului comercial in interiorul substratului
nutritiv de cultura, la o adancime si distanta stabilite in functie de calitatea substratului si conditiile
de microclimat din local.
Tehnologia de insamantare
Indiferent de sistemul de cultura, necesarul de compost si de miceliu este aceeași pe unitatea de
suprafață și anume: compost pasteurizat si conditionat -100 kg/m², miceliu de ciuperci granulat -
500-600 g/m².
Metoda cea mai utilizata pentru executarea insamantarii este amestecarea miceliului cu substratul
pasteurizat. Se executa atunci cand in compost s-a stabilizat temperatura la 26-28ºC si când mirosul
de amoniac a disparut si umiditatea substratului este cuprinsa intre 66 si 68%.
Metodele de insamantare variaza in functie de sistemul de cultura folosit:
-in cultura clasica se face insamantarea miceliului in cuiburi.
-in cultura intensiva, insamantarea miceliului in masa substratului nutritiv este in totalitate
mecanizata. Pentru culturile monozone, insamantarea culturilor bizonale sau plurizonale se folosesc
masini complexe.
Insamantarea in cultura clasica
Aceasta metoda de insamantare este cea mai veche si se practica la substratul nepasteurizat si dispus
in biloane, folosindu-se miceliul clasic. Cuiburile se deschid la 2-4 cm adancime si la distanta de 20
cm intre ele, dispunerea fiind in forma de triunghi. In suport se foloseste miceliul pe suport
granulat, insamantandu-se la 4 cm adancime daca substratul nutritiv are o umiditate mai redusa, este
mai paios si conditiile optime de temperatura si umiditate relativa este mai greu de realizat (localuri
uscate si reci).
Desimea de insamantare este de 9 cuiburi pe 1 m liniar de bilon pe un rand. Se insamanteaza doua
randuri pe bilon distantate la 20 cm intre ele si la 5-6 cm de pardoseala si, respectiv, de coama
bilonului. Pe coama bilonului se insamanteaza inca 5 cuiburi in spatiile dintre cuiburile randurilor
superioare de pe pante, astfel ca 1 m liniar de bilon contine 23 cuiburi.
Metoda a inceput insa sa fie inlocuita cu metoda de amestecare a miceliului in toata masa
substratului introdus in saci de polietilena, odata cu introducerea lui sau dupa, in proportie de 0.7%.
Insamantarea in cultura intensiva
la acest sistem de cultura, insamantarea este automatizata in totalitate. In culturile monozone,
insamantarea se face mecanizat dupa incheierea pasteurizarii substratului, cu ajutorul unei masini
speciale de insamantat, actionate electric. Masina se deplaseaza pe marginile parapetilor verticai ai
stelajelor, iar de la un nivel la altul este mutata manual.
In culturile bizonale si plurizonale se folosesc pentru insamantarea lazilor linii tehnologice de mare
capacitate. Lucrarea se face cand lazile sunt scoase de la pasteurizare.
Greseli care trebuiesc inlaturate la insamantarea miceliului
Pentru o impanzire cat mai activa a miceliului in masa substratului nutritiv, trebuie evitate greselile
care conduc la aparitia unor conditii nefavorabile in perioada de insamantare a miceliului. Acestea
constau in:
-erori de cantarire a miceliului fata de cantitatea de substrat nutritiv care urmeaza a fi insamantata si
nerepartizarea uniforma a miceliului in substrat.
-insamantarea prea adanca a miceliului in cuiburi.
-igiena fitosanitara insuficient de bine respectata la repartizarea miceliului, la insamantarea prin
amestecare, suprainsamantare sau insamantare activa.
-lipsa tasarii substratului dupa efectuarea insamantarii.
-efectuarea insamantarii la temperaturi mai mari de 28ºC si umiditate mai mare de 70% in substratul
nutritiv.
-prezenta in substratul nutritiv a amoniacului in timpul insamantarii intr-un procent mai ridicat de
0.03%.
-executarea insamantarii intr-un substrat nutritiv mai vechi de 15 zile de la data introducerii in local,
mai ales cand in local este cald, ventilatia este insuficienta ( in cazul culturilor clasice).
-insamantarea de miceliu venit in contact cu diverse produse petroliere (motorina, uleiuri minerale,
petrol etc.), care conduce la aparitia formelor teratologice la ciuperci, care diminueaza valoarea
comerciala.
-nefolosirea miceliului de control la insamantarea straturilor plane, a lazilor si a sacilor din
polietilena in cultura clasica si semiintensiva.
-executarea insamantarii pe un substrat nutritiv infectat cu ciuperci competitoare sau diversi
daunatori si folosirea de miceliu cu infectii straine.
Incubarea miceliului in compost
Realizarea unei productii sustinute de ciuperci este conditionata in mare masura de impanzirea
miceliului in substratul nutritiv, existand o relatie direct proportionala intre calitatea impanzirii
miceliului si nivelul calitativ al productiei.
Miceliul raspandeste in masa substratului nutritiv si creeaza astfel masa vegetativa pentru etapele
urmatoare. Perioada de incubare este de 12-14 zile in care filamente miceliene împânzesc aproape
in totalitate substratul nutritiv.
Lucrări de îngrijire in perioada incubării:
-umectarea hârtiei de acoperire de 2-4 ori pe zi prin pulverizare cu apa.
-de 3 ori pe săptămână una din umectari se face cu solutie de formalina 0.5% pulverizata fin pe
suprafata hartiei, pe spatiile dintre paturi, iar in camere, chiar si pe pereti.
-mentinerea umiditatii relative a aerului prin udarea zilnica a pardoselii si peretilor sau prin
injectarea de abur cu debit redus in camerele speciale de incubare.
-verificarea zilnica a evolutiei miceliului in masa compostului.
-improspatarea solutiei de la dezinfectoarele usilor de la intrare.
-limitarea circulatiei persoanelor ce nu lucreaza in incubare.
-pastrarea unei igiene perfecte in spatiul de incubare si in imprejurimi.
-verificarea starii fitosanitare a miceliului in curs de incubare.
Evaluarea curentă la lucrarea nr. 4
1. Alcătuiește un tabel ce va include cele 3 rețete și descrierea fazelor tehnologice de pregătire a
compostului.
2. Analizează tabelul și formulează concluzii.
Evaluarea curentă la lucrarea nr. 5
1. Definește ce este miceliu clasic și granulat.
2. Ce s-ar putea întâmpla dacă, nu ar fi respectate lucrările de îngrijire în perioada incubării?
3. Descrie metodele de însămânțare a miceliului.
4. Explică cum trebuie efectuată însămânțarea în cultura clasică și intensivă.
5. Identifică ce metode sunt utilizate la însămânțarea miceliului.