Răspunsuri proba de evaluare finală

Pedagogia-știința educației care studiază esența
Educație
1 Reprezintă obiectul de studiu alpedagogiei
și urmărește cunoașterea științifică
profundă a realității educaționale la nivel
de sistem și proces, delimitează nucleul de
bază al domeniului prin abordarea
problemelor pedagogice fundamentale
Geneza ştiinţelor educaţiei aduce în prim plan explicaţia
ansamblului de împrejurări, fapte, fenomene ce au concurat
și caracteristicile fundamentului
la formarea unui domeniu ştiinţific definit de criterii
educațional,scopul și sarcinile, valoarea și
normative ale teoriilor acţiunii educative. Știintele
limitele ei,conținutul,principiile,metodele și
educatiei / pedagogice studiaza nucleul functional-
formele de desfășurare a proceselor
structural al activitatii de formare-dezvoltare a
paideutice.Ped are ca obiect de studiu
personalitatii printr-o metodologie specifica, angajata
educația,studiind legile educației omului pe
conform unor principii
parcursul intregii sale vieți.

1. Socioumană (Julien Freund, 1973, B.I. Lihaciov 1999);

- normativă (Eugen Cizek, 1998);
- a comunicării (H.A. Gleason; Jurgen Habermas, 1983, 2000);
2 - socială analitică (J. D. Bernal, 1964).
Sorin Cristea apreciază pedagogia ca o ştiinţă socioumană ce studiază
structura şi funcţia educaţiei prin metodologii de cercetare specifice, care
urmăreşte scopul de a descoperi şi valorifica legităţi, principii şi norme de
acţiune educaţională(este fenomen social,specifică omului)
3.Pedagogia este o stiinta si cu caracter actional, praxiologic
(practic). Pedagogia raspunde si la intrebarea cum se realizeaza
educatia si astfel, bazandu-se pe legile educatiei, pe teoria
pedagogica, ea elaboreaza strategiile (metodele, mijloacele si
formele) de instructie si educatie ale tinerei generatii, manifestandu-
se astfel ca o stiinta a actiunii educative eficiente.

Afirmaţiile privind
caracteristicile pedagogiei

Pedagogia este arta. In acest context, ea urmareste sa adapteze

Pedagogia este o stiinta cu caracter teoretic, gnoseologic (de
cunoastere). Pedagogia raspunde la intrebarea ce este educatia si,
descoperind legile educatiei si elaborand teoria pedagogica, isi aduce
astfel contributia la dezvoltarea cunoasterii umane in general.
principiile si strategiile pedagogice la particularitatile de varsta si
individuale ale tinerelor generatii, la conditiile concrete ale actului
educational. De asemenea, ea urmareste sa asigure conditiile efectuarii
actului instructiv-educativ cu maiestrie si tact, in care sa se imbine
seriozitatea, raspunderea, vointa, priceperea si competenta profesionala, cu
vocatia si talentul educational ale cadrelor didactice.
 Pedagogia ca știință și ca artă

Istoria confirmă constituirea Pedagogiei ca ştiinţă Pedagogia este identificată și

3 abia în secolul al XVII-lea, argumentată de condiţiile drept arta educație pentru că:
impuse pentru definirea obiectului de studiu, legilor,
principiilor, finalităţilor, sistemului conceptual,
metodelor specifice de cercetare.(pag.11-12)
Abordează probleme
fundamentale ale Implică explicarea și
Pedagogia ca stiință apre în Începînd cu anii 1960 - 70 denumirile educației înțelegerea conceptelor de
sec.XX după S.Cristea. „ştiinţe ale educaţiei” şi „pedagogie” se bază în domeniu

După 1980, crescînd, se

revalorizează domeniul, pedagogia
generală căpătînd din nou statut de
ştiinţă fundamentală în categoria
ştiinţelor educaţiei
folosesc în paralel; „pedagogie” este folosit
mai mult ca un atribut (intenţie pedagogică,
Frumosul se
relaţie pedagogică) decît ca un substantiv In concluzie,pegadogia este atât o știință
caracterizează datorită
care ar desemna o disciplină bine definită cât și o artă,regulile impuse de știință
artei,statutul de artă
formează personalitatea,cele ale artei
poate fi atribuit
personalitatea devine o individualitate.
educației.

4
Evoluția științelor pedagogice/educației
Ion Nicola distinge încă 2 mari etape a constituirii
Pedagogia ca știință parcurge pedagogiei ca știință și anume:
un drum lung și mai multe 1. Etapa reflectării educaţiei în conştiinţa comună a
etape:(pag.20) oamenilor;
2. Etapa reflectării teoretice a fenomenului
.educaţional.

1.etapa preştiinţifică 2.etapa empirică (bazată 3. ştiinţifică modernă ( teorii în

(bazată pe explicaţii pe explicarea cauzală şi pe modele aplicative, limitate, ce
mitico-religioase şi interpretarea logico- se referă la fenomene care
abstracte ale fenomenelor matematică a faptelor permit explicarea cauzală,
educaţionale); concrete) diverse metode,ipoteze etc.)
 Constituirea pedagogiei ca ştiinţă şi statutul epistemologic actual
5 Constituirea pedagogiei ca știință. Pedagogia s-a constituit ca ştiinţă, parcurgînd un drum lung pe care l-a cunoscut
dezvoltarea întregii societăţi umane. Ea continuă să evolueze în condiţii noi, care solicită cunoașterea științifică a
problematicii pedagogice actuale, abordarea intradisciplinară, interdisciplinară şi transdisciplinară a fenomenului
educațional; elaborarea strategiilor de soluționare optimă a problematicii pedagogice, luîndu-se în calcul modelele
ştiinţelor sociouman.(pag.20)
1.Etapa preștiințifică • 2.etapa empirică • 3. ştiinţifică modernă
(pag.23)Așadar, definitivarea pedagogiei la nivelul unei Teorii (pag.41)În contextul analizei statutului epistemologic al ştiinţelor educaţiei, G.
generale a educaţiei şi instruirii are loc procesual şi etapizat: Mialaret pune problema relaţiei dintre ştiinţele pedagogice şi ştiinţele educaţiei,
1. Etapa desprinderii pedagogiei de filosofie. considerînd că primele constituie un subansamblu al ştiinţelor educaţiei. În Figura 1
2. Etapa raportării pedagogiei la progresele înregistrate în ”Ştiinţele pedagogice ca subansamblu al ştiinţelor educaţiei” ştiinţele pedagogice apar
ştiinţele socioumane- psihologizarea; ca subansamblu şi ca nucleu al ştiinţelor educaţiei, exprimînd o concepţie sistemică
3. Etapa extinderii cercetărilor interdisciplinare şi asupra ştiinţelor educaţiei
transdisciplinare din perspectivă istorică şi comparată; Pedagogia devine ştiinţă – iniţial sub denumirea de didactică, asociată cu numele lui
4. Etapa aprofundării discursului pedagogic este marcată de J.A.Comenius care, în secolul XVII publică lucrarea Didactica magna. Lucrările lui
apariţia noilor ştiinţe ale educaţie Fr. Herbart – Pedagogie generală, 1806 şi Prelegeri pedagogice, 1835 – consacră
denumirea generică a ştiinţelor educaţiei – pedagogia

Taxonomia științelor pedagogice/educației în concepția lui S.Cristea

(pag.41) Modelul analitic şi sintetic orientativ de clasificare a ştiinţelor pedagogice/educaţiei, elaborat
6 de Sorin Cristea
. Pedagogia generală studiaţă educaţia integrînd ştiinţa a două ştiinţe fundamentale:
1. teoria generală a educaţiei;
2.teoria generală a instruirii, abordate în ultimele decenii din perspectiva paradigmei curriculumului. În
această accepţie, pedagogia generală rămîne ştiinţa fundamentală a educaţiei
 I. După modul de raportare la obiectul de studiu II. După metodologia specifică de cercetare
– educaţia (dimensiunea funcţional-structurală a dimensiunii funcţionalstructurale a
a educaţiei)(pag.41) educaţiei(pag.44)

2.1. După metodologia generală/ de 2.2. După metodologia de tip interdisciplinar

1.1. Ştiinţe pedagogice fundamentale 1.2. Ştiinţe pedagogice aplicative / tip disciplina: -Teoria evaluării,educației,orientarea
- studiază domeniile de maximă Pedagogii diferenţiale
-ped.contemporană; școlară,profesională, educația religioasă.
generalitate ale educaţiei
-ped.cibernetică;
1.2.1. Aplicative pe domenii de activitate suunt: 1.2.2. Ştiinţe pedagogice aplicative pe -ped.experimentală etc.
-pedagogia socială; perioade de vîrstă psihologică/şcolarăȘ 2.3. După metodologia de tip interdisciplinar angajată preponderent la nivel secundar:
-pedagogia artei; -ped.antepreșcolară; -Filosofia educației;-Psihologia educației;-Socialogia educației;-Antropologia;Economia;-Biologia;
-ped.sportului; -ped.preșcolară; -Teologia educației.
-ped.militară; -ped.școlară;
-ped.medicală,industrială etc. ped.universitară,profesională,adulților.

1.2.3. Ştiinţe pedagogice aplicative pe 2.4. După metodologia de tip interdisciplinar angajată
discipline de învăţămînt (metodica / didactica preponderent la nivel terţiar -interpenetrări, care tind spre
specialităţii). hibridare între disciplinele/ştiinţele pedagogice fundamentale
şi una sau mai multe subdiscipline:
-Logica educației;-Etica educației;-Axiologia educației;-
1.2.4. Ştiinţe pedagogice aplicative în situaţii speciale: Epistemologia științelor educației;-Planificarea educației
- pedagogia orientării şcolare şi profesional; etc.(pag.47)
-- pedagogia deficienţelor de diferite tipuri,ocrotirii sociale
etc.

Relaţiile pedagogiei în sistemul de ştiinţe socioumane.

Caracterul interdisciplinar al pedagogiei este generat de faptul că omul - obiect şi subiect al

7 educaţiei, este studiat din anumite unghiuri de vedere şi de alte ştiinţe - cum sînt biologia,
anatomia şi fiziologia, filosofia, sociologia, psihologia, logica, ergonomia, cibernetica etc.
Relaţiile pedagogiei cu alte ştiinţe au determinat, asemănător altor domenii ale cunoaşterii,
apariţia unor noi discipline ştiinţifice, ca rezultat al influenţelor.(pag.48)
În sistemul ştiinţelor socioumane pedagogia are statut de ştiinţă integratoare.
 Normativitatea pedagogică
Normativitatea pedagogică constituie conexiunile în proiectarea,
8 realizarea şi dezvoltarea educaţiei şi include: 1)axiome, 2)legităţi, 3)legi,
4)principii, reguli referitoare la educaţie(pag.31).

II. Legităţile pedagogiei: III. Legi: Principiile pedagogice vizează

I. Axiomele pedagogiei:
-Legitatea pedagogică/didactică generală -
Axioma filozofică a educaţiei vizează
indică asupra optimizării raporturilor
- interdependenţa dintre dimensiunea
dintre funcţiile şi finalităţile -
obiectivă a educaţiei (funcţia generală de
Legitatea sociologică a educaţiei/instruirii -
formare-dezvoltare) şi dimensiunea
subiectivă a educaţiei (finalităţile
optimizarea raporturilor dintre actorii
educaţiei
educaţiei) / instruirii. Axioma
-Legitatea psihologică a educaţiei/instruirii
sociologică a educaţiei - interdependenţa
- optimizarea raporturilor dintre condiţiile
dintre calitatea educaţiei şi calitatea
externe - interne ale activităţii de educaţie
dezvoltării sociale. Axioma
-Legitatea gnoseologică a
psihologică a educaţiei - interdependenţa
educaţiei/instruirii - optimizarea
dintre calitatea educaţiei şi calitatea
raporturilor dintre volumul de cunoştinţe
dezvoltării personalităţii umane.
acumulat la nivel cultural (ştiinţă,
tehnologie, artă, filozofie, religie, politică
etc.(pag.32)
3.1.Legi specifice:
-Legea ponderii specifice a funcţiei culturale a
educaţiei;
_ Legea corelaţiei permanente dintre educator
şi educat (necesară în orice context al
sistemului de educaţie;
-Legea unităţii dintre cerinţele sociale şi
psihologice exprimate la nivelul finalităţilor
educaţiei;etc.(pag.33)
3.2Legi concrete:
-Legi ale învățării;
-Legea creşterii calităţii învăţării în termeni de
eficienţă, eficacitate, progres;
- Legea operaţionalizării obiectivelor la
nivelul corelaţiei optime dintre sarcinile
concrete propuse - resursele reale
existente;(pag.33)
principiile generale ale activităţii
educaţionale; iar regulile pedagogice au
un caracter operaţional în cadrul
fiecărui principiu. Principiile generale
au o sferă mai largă de referinţă, care
vizează proiectarea, conceperea
activităţilor de educaţie la nivel de
sistem (principii pedagogice).
Principiile concrete au o sferă mai
restrînsă de referinţă la nivelul
realizării-dezvoltării activităţii de
instruire organizată în cadrul procesului
de învăţămînt (principii
didactice).(pag.34)