Proletariat

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Proletariat este un termen care denumeşte totalitatea proletarilor.

În Roma antică, proletarii erau cetăţeni liberi săraci, lipsiţi de mijloace de

producţie, respectiv de pământ, eliminaţi de pe piaţa muncii de sclavi, care nu
puteau plăti impozit, devenind paraziţi ai economiei. [1], [2], [3]
Termenul în latină proletarii, precum şi cuvântul proletariat derivă din acelaşi
cuvânt latin: proles, care înseamnă "urmaşi" sau "copil". Aceasta demonstrează
că de la proletari se aştepta să servească Roma cu ceea ce puteau ei: făcând
copii. [4] Într-o traducere literară, proletariat înseamnă, deci, "cei care nu au
altceva decât copiii lor". [5]
Karl Marx şi Friedrich Engels au preluat termenul, dându-i o altă interpretare,
cunoscută sub denumirea de marxistă: Prin proletariat se înţelege clasa
muncitorilor salariaţi moderni care, neposedând mijloace de producţie proprii,
sunt nevoiţi să-şi vândă forţa lor de muncă pentru a putea trăi. [6] Aceasta
înseamnă că muncesc pentru un salariu fix şi nu pentru a participa la
împărţirea profitului. [5]
În accepţiunea curentă, proletariatul este clasa de salariaţi care îşi câştigă
existenţa în special prin munci manuale sau care, pentru a se întreţine, sunt
dependenţi de un loc de muncă permanent sau ocazional. Proletariatul este
identificat cu clasa muncitoare.[7]
În spaţiul anglo-saxon a apărut o nouă noţiune, cea de proletariatul gulerelor
albe (în engleză white-collar proletariat), constând din absolvenţii de
universităţi,
J cu venituri specifice clasei mijlocii, care reprezintă în prezent baza
forţei
u de muncă în industria modernă. În rândul lor se numără şi programatorii
de
m calculatoare, contabilii firmelor, reprezentanţii de vânzări pentru firmele de
produse farmaceutice.[8]
p
J
ut
m
o
p
n
ta
ov
i
sg
ea
at
ri
co
hn