Mitologia egiptului antic

Mitologia egipteană este un ansamblu de credințe și mituri religioase care s-au răspândit pe
teritoriul Egiptului Antic până la apariția creștinismului și a islamului. Răspândiți de-a
lungul Nilului, până la gurile de vărsare ale acestuia în Marea Mediterană, egiptenii antici nu au
avut timp de mulți ani o identitate națională, fiecare așezare având proprii zei și propriile practici
religioase. Marile orașe Heliopolis, Theba, Memphis și Hermopolis aveau fiecare zeul lor
suprem, iar în urma unor victorii militare, ele își impuneau zeii și celorlalte așezări omenești. Cu
timpul însă, se uita că unii zei au fost preluați din altă parte.
Egiptenii antici venerau și unele animale (mitologie), cum ar fi păsările (în
special ibisul), pisicile, leii, taurii și crocodilii. Aceste animale aveau propriile temple, alături de
zeii cerești și ctonici (subpământeni), iar după moarte erau îmbălsămate și mumificate.
Isis
În mitologia egipteană, Isis este zeița magiei și a vieții, a căsătoriei, simbolul armoniei
matrimoniale și fidelității femeii față de soț. Soția și sora lui Osiris, fiica zeilor Geb și Nut și
mama lui Horus, Isis este una din principalele divinități venerate de vechii egipteni. Ea
aparține Eneadei de la Heliopolis, iar în epoca elenistică a devenit protectoarea marinarilor.
Osiris
În mitologia egipteană Osiris este zeul vieții de apoi, al lumii de dincolo și al morților. Osiris a
fost un rege legendar al Egiptului, celebru prin vigoarea și dreptatea cu care își guverna
țara. Seth, fratele său, a fost gelos pe el și i-a întins o cursă, reușind să-l asasineze. Soția lui
Osiris, zeița Isis, reușește să rămână însărcinată și il naște pe Horus. Horus îl va învinge pe Seth
în luptă, dar își va pierde un ochi, pe care i-l oferă lui Osiris care astfel își recapătă viața. Seth va
fi condamnat de zei să-și poarte propria victimă (fiind transformat în barca ce-l transportă pe
Osiris, pe Nil). Astfel, Osiris devine un exemplu pentru toți cei care vor să înfrângă moartea
Ra (Atum)
Atum este totul, autocreatorul și sursa tuturor în mitologia egipteană.
Prin spirit sau prin masturbare el creează aerul curat, răsuflarea, Shu și pe Tefnut, sora și soția sa,
umezeala. Din ei apare pământul Geb și Nut, cerul. Geb și Nut sunt despărțiți de Shu. Din
pământ și cer se nasc Osiris, Isis, Nephthys și Seth. Atum este zeul creator al Heliopolisului. El
poartă coroană dublă, simbolul Egiptului de Sus și Egiptului de Jos
Seth
În mitologia egipteană, Seth este cunoscut drept fiu al lui Geb și al lui Nut, fratele
lui Isis, Nephthys și Osiris. Seth este un zeu malefic, stăpân al deșertului, reprezentat cu trup de
ogar cu coada despicată și cu botul prelung.La început a fost considerat constructor de cetăți,
apoi zeul viguros al violenței, răului , întunericului și dezordinii, iar la un moment dat și zeu al
războiului
Khnum
Khnum (Khnemu), divinitate primordială din mitologia egipteană. Traducerea numelui său este
"a crea". Khnum stăpân al apelor reci, este considerat creatorul tuturor lucrurilor care au fost,
sunt și vor fi. A creat toți zeii și a făurit omul pe o roată de olărit și este considrat ca fiind primul
care a domesticit berbecul .
Anubis
Anubis este numele zeului ce ghida spiritele morților în lumea de dincolo. Acesta este
supranumit „Zeul Ținutului Sfânt” și al lui Khentamentiu . Deoarece egiptenii credeau că Valea
morților se află spre vest, aceștia îl denumeau și „Regele Vestului”.
Crearea lumii

• Mitul genezei lumii are diferite variante în mitologia egipteană. Cea mai cunoscută din
ele provine din Heliopolis. Se spune că la începuturi exista doar o mare întunecată, trupul
zeului Nu. Nu făcea parte dintr-un grup de opt zei primordiali, numit Ogdoad. Din
adâncul apelor a ieșit la un moment dat un munte, iar în vârful lui a strălucit în întreaga
lui splendoare Atum, zeul soarelui, un alt membru al grupului Ogdoad și creatorul lumii.
El scuipă și o creează pe Tefnut, zeița umidității, apoi tușește aducîndu-l pe lume pe
zeul Shu , zeul aerului. Shu este văzut de obicei ca un om, deși unii îi atribuie înfățișare
de leu. Tefnut are corp de om și cap de leoaică, sau este în întegime leoaică. Shu și
Tefnut devin amanți și în urma relației lor se nasc Geb, zeul pământului și Nut, zeița
cerului. Geb se așază pe sol, iar Nut se arcuiește deasupra lui, împingându-l la o parte pe
bunicul lor, Nu. Apoi, Atum creează toate celelalte forțe ale universului și îi poruncește
lui Shu, să îi separe pe Geb și Nut, așezându-se între ei. De aceea, de acum
încolo cerul va fi separat de pământ .
• Se spune că zeul Khnum, o divinitate cu trup de om și cap de berbec, este responsabil
pentru apariția omului. Răbdător și priceput el îi modelează pe roata sa de olar, apoi le dă
viață. Conform mitologiei egiptene, oamenii sunt indispensabili zeilor care se hrănesc cu
ofrande.

Mumificarea

• Atunci când Khnum a modelat oamenii pe roata de olar, le-a adăugat pe lângă trup și
energie vitală (numită „ka”) și suflet, personalitate („ba”, de obicei reprezentat cu trup de
pasăre și cap de om). Cele trei coexistă în timpul vieții,
împreună ren (numele), sheut (umbra) și sekhem (acestea însă nu sunt atât de importante,
deoarece, omul nu mai are nevoie de ele după deces). După moarte însă, sufletul și
energia vitală își iau zborul, fiind nemuritoare, iar corpul se descompune. Pentru a
dobândi viața de după moarte, la fel ca zeul Osiris, omul trebuie să aibă toate cele trei
elemente componente. De aceea, vechii egipteni îmbălsămau și mumificau trupurile
pentru a le păstra în formă intactă timp de mult timp. Ceremonia de mumificare era atât
de lungă și de complicată încât numai regii, reginele, vizirii și persoanele foarte
importante beneficiau de ea. Primul care a realizat mumificarea, deci inventatorul ei, a
fost zeul Anubis, de la care se spune că au învățat procedeul și preoții egipteni.