Universitatea Academiei de Științe a Moldovei

Discurs
La obiectul: Tehnici de comunicare scrisă și orală
Tema: Oratoria juridică

A realizat: Gancear Vitalie

Facultatea: Informatică
Disciplina: Tehnici de
comunicare scrisă și orală,
Ciclul I, licență.

Verificat:
Dr., conf. univ., Păduraru G.

Chișinău 2019
 CUPRINS

Cuprins
INTRODUCERE ......................................................................................................................................... 3
Orator ...................................................................................................................................................... 4
Categorii de oratori după frecventa comunicării in public................................................................ 4
Profesiograma eventualului orator .................................................................................................... 4
Abilități care asigură măiestria oratorului ......................................................................................... 4
Oratorica Juridica .................................................................................................................................... 5
Tipologia oratorilor judiciari............................................................................................................... 5
Portretul grefierului în postura de orator .......................................................................................... 6
Portretul judecătorului in postura de orator ..................................................................................... 6
Portretul procurorului în postura de orator ...................................................................................... 6
Portretul avocatului in postură de orator .......................................................................................... 6
Concluzii .................................................................................................................................................. 8
Bibliografie ............................................................................................................................................ 10
INTRODUCERE
Locuind în mediul natural, oamenii nu observă aerul ce-i înconjoară și foarte rar se
gândesc că nu sunt într-un mediu gol, ci într-un mediu care este alcătuit din ceva și care este
absolut necesar pentru existenta sa. Ne reamintim despre existenta aerului doar atunci când
este poluat-visând la unul curat, și lipsa lui începe să ne deranjeze. Aceeași situație este și în
cazul comunicării, care, asemănător aerului este peste tot, dar noi nu o observăm până la
momentul când simțim lipsa unei comunicări eficiente, simțim pe propria piele rezultatul
greșelilor de comunicare comise.
A vorbi corect, elegant, cursiv, expresiv, este o artă, dar și o știință. Arta și totodată
știința care oferă soluții la toate aceste probleme este retorica, care conform definiției
clasice este capacitatea de a găsi modalități de argumentare pentru fiecare obiect al gândirii
(Aristotel, s.IV î.e. n.).
Nu există oameni care nu ar dori să devină interlocutori buni, capabili de ași expune
succint, clar, înțelept gândurile sale. Indiferent la ce persoană nu ne-am orienta privirea:
politician, filosof, jurnalist, pedagog, diplomat, jurist, etc. fiecare dintre aceste persoane
luate în parte este preocupată, în cadrul activității sale profesionale de a fi persuasiv,
credibil, convingător. Ca atare, nu există nici un gen de activitate care într-un anumit fel să
nu fie direct sau tangențial legată de ceea ce numim comunicare.
ORATOR
ORATÓR, oratori, s.m. Persoană care rostește un discurs, care vorbește în public;
persoană care are talentul de a vorbi frumos în fața unui public.

Categorii de oratori după frecventa comunicării in public

După criteriul frecvenței comunicării cu publicul, se pot distinge următoarele categorii de
oratori:

1.Oratorii profesioniști, a căror meserie/condiție le impune curent exprimarea în public

(avocați, parlamentari, cadre didactice, clerici).
2.Oratori cu exercițiul sporadic – persoanele care vorbesc în public numai ocazional, în
legătură cu profesia lor sau în legătură cu alte subiecte (conferențiari ocazionali, autori de
discursuri funebre ocazionale, vorbitori la inaugurări legate de profesia lor);
3.Oratori improvizați– cetățeni pe care unele evenimente îi aduc în această ipostază, fără ca
ei să aibă vreo experiență.

Profesiograma eventualului orator

A ieși în public cu un discurs înseamnă a-ți asuma responsabilitatea. Ce i se cere unui orator?
1)Să posede o cultură vastă
2)Un arsenal bogat de cunoștințe în diferite domenii ale științei (mai ales în cele
umanitare)
3)Să fie specialist în ramura sa (să fie plin de viață și energie, să aibă o conduită
morală impecabilă), să posede aptitudini oratorice

Abilități care asigură măiestria oratorului

1.Abilităţi gnoseologice (cunoaștere) – abilitatea de extrage informația necesară din
diferite izvoare, Abilitatea de a expune materia cunoscută sub diferite aspecte
2.Abilităţi perceptive – de a sesiza cu ajutorul simțurilor, ceea ce se întâmplă cu
auditoriul (atenția, spiritul de observație fată de conduita proprie și fată de auditoriu)
3.Abilităţi social comunicative, abilitatea de a dirija contactul orator ascultător atât pe
parcursul monologului cât și în cadrul discuțiilor care urmează, abilitatea de a include
ascultătorii în discuție, abilitatea de a restabili atenția, abilitatea de a stabili un anumit
grad de intimitate,
4.Abilităţi expresive – abilitatea de a crea imagini vii folosind mijloace plastice și
expresive și ce țin de intonație (Abilitățile expresive îmbinate cu cele social
comunicative, fac ca oratorul să aibă o influență mai mare asupra rațiunii și asupra
sentimentelor ascultătorilor.
5.Abilităţi social psihologice – capacitatea de ași contura chipul în fața ascultătorilor
(capacitatea de a se adapta la realitate a vorbitorului)
 6.Abilităţi organizatorice – capacitatea de ai dirija cu cei care s-a stabilit un contact;
organizarea logică a mesajului (compoziția, logica expunerii gândurilor, argumente,
legătura dintre ele)
7.Abilităţi oratorice propriu-zise – posedarea limbii: cultura vorbirii, tehnica acestui
proces (corectitudine, exactitate, să nu faci greșeli de gramatică, exactitate, puritate,
bogăție de limbaj, expresivitate, caracter logic

ORATORICA JURIDICA
Fiecare tip de activitate implică anumite caracteristici comunicării care variază în
funcție de scopurile generale ale activității desfășurate. În acest context, poate fi menționat
și specificul comunicării profesionale juridice. În literatura de specialitate, comunicarea
profesională juridică se manifestă ca o varietate de interacțiuni umane special organizate, în
al căror conținut se reflectă cunoașterea, schimbul de informații și influența reciprocă a
participanților, cu scopul de a rezolva sarcinile profesionale. Comunicarea profesională
juridică, de regulă, prezintă un caracter oficial, reglementat de legi și norme. Foarte frecvent,
juriștii nu au oportunitatea de a alege să comunice sau să nu comunice în cadrul activității
profesionale. Colaboratorii din domeniul judiciar sunt obligați de a-și îndeplini sarcinile de
lucru, indiferent de starea moral-psihologică existentă

Oratoria si arta comunicării in scris si oral este foarte strâns legat cu sistemul de drept
si funcționarea lui, este ca instrumentul principal sau chiar unic in executarea funcție
dreptului, exprimarea legilor, rezolvarea litigiilor in instanța de judecata, uneori rezultatele
instanțelor de judecata depind de nivelul exprimării, oratoriei sau/si artei comunicării a
avocatului sau a procurorului. Ca în orice alt tip de comunicare, în cadrul comunicării juridice
există bariere ce împiedică realizarea eficientă a comunicării. În general în literatură se face
deosebire între două categorii de bariere: bariere fiziologice și bariere psihologice. Raportat
comunicării juridice autorii care au studiat-o consideră că în cadrul acestea sunt următoarele
tipuri de bariere:
1.diferenţe de percepție
2.concluzii grăbite
3.stereotipii
4.lipsa de cunoaștere
5.lipsa de interes a interlocutorului față de mesaj;
6.dificultăţi de exprimare;
7.emoţiile puternice atât ale emițătorului cât și ale receptorului;
8.lipsa de încredere a interlocutorilor;

Tipologia oratorilor judiciari

Partea acuzării: procurorul, victima, partea vătămată, partea civilă,
Partea apărării: bănuitul, învinuitul sau inculpatul, apărătorul
Alte persoane participante la procesul penal: asistentul procedural, grefierul, interpretul
sau/si traducătorul, specialistul, expertul, martorul.
Portretul grefierului în postura de orator
Grefier în ședința de judecată este funcționarul instanței judecătorești, care nu are
interes personal în cauză și întocmește procesul-verbal al ședinței de judecată, înregistrează
declarațiile părților și ale martorilor
La intrarea judecătorului sau completului de judecată în sala de ședință, grefierul
anunță: “Intră instanța, rog s-o onorați” și toți cei prezenți în sală se ridică în picioare. După
aceasta, la invitația președintelui ședinței, toți își ocupă locurile.

Portretul judecătorului in postura de orator

Exercitarea funcției îi cere magistratului următoarele:
1. Să fie în stare să gândească independent în chestiuni juridice
2. Să recunoască factorii intra personali care îi pot împiedica judecata corectă (chiar în
condițiile unor cunoștințe temeinice)
3. Să manifeste integritate morală; să aibă capacitatea și curajul îmbunătățirii mediului
social intra organizațional în care își desfășoară activitatea profesională
4. Să comunice clar și logic și să fie receptiv la informația care îi poate îmbunătăți mesajul
5. Să fie credibil, demn de încredere
6. Să fie eficient în managementul propriilor îndatoriri și să contribuie la îmbunătățirea
administrării instanței

Portretul procurorului în postura de orator

Instituirea unui comportament ireproșabil care include un ansamblu de principii morale și de
proceduri conform standardelor etice și de conduita urmează să conștientizeze
responsabilitățile care îi revin procurorului determinate de interesele generale ale societății,
de sarcina apărării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, valori supreme într-o
societate democratică, conformarea în activitatea sa cu exigențele de conduită și etică și
promovarea imaginii, onoarei și demnității Procuraturii în societate.

Portretul avocatului in postură de orator

De fapt, măiestria avocatului se reduce la patru condiții: cunoașterea legii, stăpânirea
logicii, a psihologiei și a artei oratorice, în funcție de care și vor fi înaintate în cele ce
urmează recomandări privind desfășurarea audierii.
Gesticulația, mimica, totul poate mărturisi despre încrederea sau dubiile acestuia,
despre succese sau decepționare.
ESTE NECESAR A REŢINE CĂ ÎN INSTANŢĂ TOTUL ESTE IMPORTANT: POZIŢIA, VORBIREA,
VOCEA, MÂINILE, CORPUL. Nu sunt lipsite de importantă chiar și cele mai mici cunoștințe în
psihologia gesturilor; dacă nu le posedă, avocatul devine "o carte deschisă" pentru
oponentul procesual.
Elocința avocatului ca element al audierii, arta oratorică este o armă a avocatului în
timpul audierii,
1.Fiecare întrebare trebuie să urmărească un anumit scop. Avocatul trebuie să știe cu
certitudine pentru ce este citat, bunăoară, martorul, și ce poate fi probat prin declarațiile lui.
2. Întrebările trebuie să accentueze veridicitatea declarațiilor martorului.
3. Nu pot fi adresate întrebări sugestive.
4. Întrebarea trebuie să se refere la fapte și nu la clarificarea opiniei și a atitudinii
celui audiat față de acestea.
5. Nu trebuie utilizate cuvintele provenite dintr-o limbă străină,
6. Formulând întrebarea accentul necesită a fi pus pe cuvintele-cheie etc.
Cîteva comentarii de la personalități cu experiență in domeniul
jurisprudenței:
1) Magnoliu Stan, speakerul, le-a spus avocaţilor cât din comunicare reprezintă

vocea, conținutul, mimica și gesturile.

” Când doriți să convingeţi pe cineva să vă folosiţi şi de voce, să apelaţi la gesturi şi să vă
folosiţi de mimică. Te ajută să vezi la mijlocul şedinței ce nu-i convine şi îţi adaptezi ce faci
după aceea, în funcţie de ce ai văzut. Nu stai până la sfârşit şi zici: ”dacă ştiam ce nu-i
convine, mă descurcam altfel”.
”Unii o să zică că poate judecătorul nu e expert în limbaj non-verbal și atunci nu are rost să
fiu atent la asta că oricum nu mă ajută. E foarte posibil să aveți suprize și unii dintre ei să fie
pricepuți la limbajul non-verbal. Dar vă spun altceva: chiar dacă cineva nu e priceput la asta,
anumite gesturi clare și importante, creierul nostru le procesează fără să se gândească”.
”Mai este o chestie: acea idee cauză-efect. Anumite gesturi au o cauză.
Îmi place ceva, zâmbesc. Nu-mi place ceva, iau atitudine că nu-mi place. Dacă zâmbesc, chiar
dacă la început nu simțeam nevoia, la un moment dat corpul meu se relaxează.”

2) Avocata Denisa Iancu, a explicat:

”E nevoie de îmbunăţirea discursului în instanţă din punct de vedere al oratoriei. Aceasta

contează foarte mult.
Mai ales în dreptul penal, aportul oratoric al avocatului este unul mare.
Pe lângă probe, trebuie să convingă instanţa de poziţia pe care o susţine.
În civil se judecă mai mult pe acte, dar şi judecătorii sunt oameni.
Un avocat care pune problema într-un anumit fel are mai multe şanse de câştig. Şi în cadrul
acestei meserii apelezi la
tertipuri, gesturi, care ar veni în concordanţă
cu partea oratorică.
Trebuie să vorbeşti clar, la obiect şi să se înţeleagă
pentru a transmite judecătorului partea principală.”
CONCLUZII

Eu cred ca comunicarea este o componentă esențială a vieții, componentă care

trebuie să fie înțeleasă cât mai corect pentru a-și atinge scopurile. Pentru a stăpâni
comunicarea trebuie să o înțelegem, să înțelegem elementele ei de bază. În esență,
comunicarea reprezintă schimbul unei particule dintr-o parte a spațiului în altă parte a
spațiului, particula reprezentând subiectul comunicat: un obiect, un mesaj scris, o idee.
Acest mod simplu de înțelegere a esenței comunicării conduce la următoarea definiție:
„Comunicarea reprezintă considerarea și acțiunea de a deplasa un impuls sau particulă de
la un punct sursă, pe o anumita distanta, cu intenția de a reconstitui la un punct de
recepție, un duplicat/copie și o înțelegere a ceea ce a emanat de la punctul sursă.”
Oamenii nu trăiesc pur și simplu printre lucruri, într-un mediu natural și social, ci într-
o lume de ființe însoțite de milioane de cuvinte ce formează mediul comunicațional. Ființa
umană se raportează la mediu prin intermediul semnelor. Datorită acestui fapt mediul uman
devine o lume de semnificații și sensuri.
BIBLIOGRAFIE

1. ww.scribd.com/doc/37977819/Retorica
2. Codul de procedură penală a RM
3. ,,Retorica juridică etica profesionala a juristului,, de Rodica Roșca-Ciobanu