ProblemeChimieOrganicaVolumulI PDF

See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.
net/publication/328381623
Probleme de Chimie Organica, volumul I
Book · November 2010
CITATIONS READS
2 1,416
3 authors, including:
Marius Bumbac
Valahia University of Târgoviste
52 PUBLICATIONS 69 CITATIONS
SEE PROFILE
Some of the authors of this publication are also working on these related projects:
Izolații polimerice de înaltă performanță pentru mașini electrice rotative. Tehnologie și metode de modelare View project
Evaluation of ammonium exchange capacity for agricultural soils treated with zeolites View project
All content following this page was uploaded by Marius Bumbac on 19 October 2018.
The user has requested enhancement of the downloaded file.

Bogdan-Cătălin Şerban
Marius Bumbac Ion Costea
PROBLEME DE CHIMIE ORGANICĂ
Volumul I
2010
“Orice carte intră în lume singură şi fiecare înţelege din ea cât poate şi ce
vrea”
Gabriel Liiceanu, 2009
Bunicilor mei, cu dragoste
Bogdan-Cătălin Şerban
“Cartea, prin faptul că este scrisă, a făcut deja un pas mare către noi: e un dar.
Acum, ne revine nouă să mulţumim pentru amabilitate şi să facem un pas către
carte.
- De ce?
- De ce, de ce…”
“Cititorul din peşteră”

Rui Zink, Bucureşti, Humanitas, 2008
PREFAŢĂ
Dragă cititorule,
Am lecturat, de-a lungul anilor, un număr semnificativ de prefeţe şi de fiecare dată am

avut sentimentul (inculcat de către autori) că ne aflăm în faţa unei cărţi fabuloase, de
mare interes, care merită citită pe nerăsuflate. Mărturisim cu francheţe că nu am simţit
mereu aşa la sfârşitul lecturii.
Se cuvine să fim oneşti cu tine şi să nu te amăgim sub nicio formă. Da, ai citit bine pe
coperta cărţii. Este o culegere de probleme de chimie organică. Dacă faci parte dintre
cei care nu au îndrăgit niciodată chimia organică, nu are rost să zăboveşti asupra
acestei cărţi. Nu vei izbuti să desluşeşti mare lucru.
De asemenea, dacă ai nevoie conjunctural de niscaiva cunoştinţe din această disciplină
pentru a obţine o notă decentă la o teză, un examen de bacalaureat sau admitere la
facultatea de medicină, nu-ţi irosi timpul. Culegerea de probleme de chimie organică
ar constitui o… problemă suplimentară pentru tine. Există un noian de alte cărţi care îţi
pot folosi în carieră şi în viaţă.
Dacă eşti însă preocupat de chimie organică, dacă vrei să participi la olimpiade, dacă-ţi
place să-ţi exersezi raţionamentul şi să-ţi verifici cunoştinţele, nu ar fi exclus să găseşti
această carte ca fiind trebuincioasă. Pentru că în paginile ei vei descoperi multe
probleme care, în opinia noastră, sunt interesante. Nu sunt, cu siguranţă, cele mai
facile probleme pe care le-ai rezolvat până acum, poate nici cele mai dificile, dar te pot
atrage în mrejele chimiei organice, temporar sau definitiv. Acum, dacă ai trecut de
aceste rânduri şi nu ai capitulat deja, alegând să rămâi alături de noi şi de cartea pe
care ţi-o oferim, vom încerca să-ţi povestim câte ceva despre lucrare. Această culegere
de probleme de chimie organică este un prim volum dintr-o serie care se doreşte mai
amplă. Cartea conţine patru capitole distincte: elemente de stereochimie, acizi şi baze
în chimia organică, structură-reactivitate-proprietăţi şi, în fine, un capitol de
probleme diverse. Toate problemele conţin şi răspunsurile aferente. Pentru cele mai
multe dintre problemele propuse se oferă soluţii şi analize detaliate. Astfel, cartea
devine, din simplu mijloc de evaluare a cunoştinţelor, un instrument care te învaţă să
raţionezi în termeni specifici chimiei organice.
Capitolul întâi, denumit “Elemente de stereochimie”, este capitolul cel mai generos din
această carte. Conţine 90 de probleme variate, de la identificarea unor elemente de
chiralitate la identificarea unor conformeri stabili, de la probleme de calcul la definirea
unor termeni.
Capitolul doi se intitulează “Acizi şi baze în chimia organică” şi include 69 de
probleme, unele inedite pentru acest subiect. Bunăoară, acesta se deosebeşte de alte
capitole, care tratează subiecte similare, prin faptul că include şi aspecte de chimie
analitică aplicată acizilor şi bazelor.
III
De asemenea, un alt element de noutate îl constituie problemele diverse care fac
trimitere la teoria HSAB (hard soft acid bases), o teorie cu implicaţii uriaşe în chimie
şi în viaţa de zi cu zi.
Capitolul trei, “Structură-reactivitate-proprietăţi”, conţine 59 de probleme privind
reactivitatea compuşilor organici în diverse tipuri de reacţii chimice, caracterul
aromatic, antiaromatic sau nearomatic al acestora, identificarea produşilor de reacţie
sau, după caz, a reactanţilor, în condiţii de reacţie riguros precizate.
În fine, capitolul patru conţine 30 de probleme diverse, cu precădere de calcul.
Bibliografia conţine 111 titluri de cărţi, articole, patente, conferinte, precum şi adrese
de site-uri care ne-au fost utile in elaborarea acestei carţi.
Cartea conţine, probabil, erori şi omisiuni, pe care noi, autorii, le dorim sporadice şi
insignifiante.
Dacă veţi savura măcar o parte dintre problemele propuse, dacă veţi fi stârniţi să citiţi
mai multă chimie organică, dacă vă veţi ascuţi răbdarea şi entuziasmul, atunci,
neîndoios, nu aţi ratat întâlnirea cu această carte.
Rugăm lectorii (mulţi sau puţini, însă cu siguranţă statornici şi pasionaţi) să ne

transmită criticile şi sfaturile la următoarele adrese de e-mail:
bogdanserbanchimist@yahoo.com, m_bumbac@yahoo.co.uk, finnelu@yahoo.com.
Autorii,
7 Noiembrie 2010
IV
CUPRINS
ABREVIERI ...................................................................................................... 1
CAPITOLUL 1: Elemente de stereochimie ....................................................... 3
CAPITOLUL 2: Acizi şi baze în chimia organică .......................................105
CAPITOLUL 3: Structură, reactivitate, proprietăţi ........................................ 175
CAPITOLUL 4: Probleme diverse ................................................................. 257
BIBLIOGRAFIE ............................................................................................ 291
V
LISTA DE ABREVIERI
Ac Acetil
Bz Benzil
nBu Butil
tBu terţ-Butil
DBN 1,5-Diazabiciclo[4.3.0]non-5-enă
DBU 1,8-Diazabiciclo[5.4.0]undec-7-enă
DIBAH Hidrura de diizobutil aluminiu
DIBAL Hidrura de diizobutil aluminiu
DIPEA Diizopropiletilamină
DMSO Dimetilsulfoxid
 Încălzire
EDTA Acid etilendiaminotetraacetic
HMPA Hexametilfosforamidă
h Iradiere
HSAB Hard Soft Acid Bases
LDA Diizopropilamidură de litiu
LiTMP Tetrametilpiperidida de litiu
m- meta
NBS N-bromosuccinimidă
N.E. Nesaturare echivalentă
Nic Nicotina
NicH+ Nicotină monoprotonată
NicH22+ Nicotină diprotonată
o- orto
p- para
P.O. Puritate optică
pro-R Prochiralitate R
-1-
pro-S Prochiralitate S
Ph Fenil
R Rectus
Re Faţa R
S Sinister
Si Faţa S
TEA Trietanolamină
THF Tetrahidrofuran
TMEDA Tetrametiletilendiamină
TRIS Tris(hidroximetil)aminometan
TsO- Anionul acidului p-toluensulfonic
UV Ultraviolet
VIS Vizibil
-2-
CAPITOLUL 1
ELEMENTE DE STEREOCHIMIE
PROBLEMA 1
Care dintre compuşii din schemele de mai jos sunt optic activi? Care sunt
mezoforme?
1.Ba(OH)2/H2O HNO3
A B C
CHO 2. H3O+
H C OH + HCN
CH2OH
1.Ba(OH)2/H2O HNO3
A' B' C'
2. H3O+
CHO CHO
H C OH H C OH
HO C H H2 H C OH H2
D E
HO C H Ni - Raney H C OH Ni - Raney
H C OH H C OH
CH2OH CH2OH
CHO CHO
H C OH H C OH
HNO3
HO C H F HO C H HNO3
G
H C OH HO C H
CH2OH H C OH
CH2OH
-3-
Elemente de stereochimie
Soluţie:
CN COOH COOH
HO C H HO C H HO C H
H C OH H C OH H C OH
CH2OH CH2OH COOH
optic optic optic
activ activ activ
A B C
CN COOH COOH
CH2OH CH2OH COOH
optic optic optic inactiv
activ activ (mezoforma)
A’ B’ C’
CH2OH CH2OH COOH

COOH
H C OH
HO C H H C OH HO C H
HO C H
HO C H H C OH HO C H
H C OH
COOH
CH2OH CH2OH COOH
optic inactiv
optic inactiv optic inactiv (mezoforma) optic inactiv
(mezoforma) (mezoforma) (mezoforma)
D E F G
PROBLEMA 2
Demonstraţi că următoarele formule de proiecţie Fischer reprezintă acelaşi acid

carboxilic optic activ:
CH 2 H3C COOH
CH CH3 H3C
C C CH2
CH3 H3C
CH2 C C CH
CH3
COOH CH2
A B
-4-
COOH CH 3
H2C CH C C
CH3
CH2 CH3
C
Soluţie:
Ordinea descrescătoare a priorităţilor substituenţilor este:
CH3
HOOC > C CH3 >HC2 CH > CH 2
CH3
Astfel:
(3) (3)
CH2 CH2
CH CH3 CH CH3
CH3 schimbare CH3
(4) CH2 C C (2) (1) HOOC C C (2)
de configuratie
CH3 CH3
COOH CH2
(1)
(4)
(R) (S)
(3)
(1)
CH2
H3C COOH CH CH3
H3C CH3
(2) C C CH2 (4) (4) CH2 C C (2)
H3C CH3
CH COOH
CH2 (1)
(3)
(R) (R)
Schimbarea locului tuturor substituenţilor, doi câte doi (număr par de modificări)
nu schimbă configuraţia moleculei.
-5-
(I) (1)
COOH CH3
COOH
(III) H2C CH C C
CH3 (II)
CH2 CH3 C Benzil (4)
H2C CH tBu
(3) (2)
(IV)
(R) (R)
PROBLEMA 3
Se esterifică 2-fenil-1,2,3-propantriolul cu acidul butiric.

a) Care este numărul de esteri izomeri care se pot forma în această reacţie?
b) Câte fracţiuni distincte se pot separa din amestecul de reacţie dacă acesta este
prelucrat prin metode fizice uzuale?
c) Câte fracţiuni distincte se pot separa din amestecul de reacţie dacă se foloseşte
acidul (+)-metiletilacetic?
Soluţie:
H2C OH
a) H5C 6 C OH + H 3C (CH2)2 COOH
H2C OH
O
H2C O C (CH2)2 CH3 OH
H2C O
H5C 6 C OH H 5C 6 C O C (CH2)2 CH3
H2C OH H2C
OH
(+
_)
3 monoesteri
O
O
H2C O C (CH2)2 CH3
H2C O C (CH2)2 CH3
H5C 6 C O C (CH2)2 CH3
H5C 6 C OH
H2C O
OH H2C O C (CH2)2 CH3
O
(+
_)
3 diesteri
-6-
O C (CH2)2 CH3
H2C O
H5C 6 C O C (CH2)2 CH3
H2C
O C (CH2)2 CH3
O
În total se formează 7 esteri: 3 monoesteri, 3 diesteri şi un triester.

b) Amestecurile racemice nu se pot separa prin metode fizice uzuale, astfel încât se
pot separa numai cinci fracţiuni distincte (două dintre ele fiind racemice).
c) Dacă se utilizează la esterificare acidul (+)-metiletilacetic se pot separa şapte
fracţiuni distincte (se obţin esteri diastereoizomeri, cu proprietăţi fizice şi chimice
diferite).
PROBLEMA 4
Stabiliţi numărul de stereoizomeri pentru compuşii de mai jos:

O
O
a) (figuraţi formulele spaţiale ale

diastereoizomerilor)
HC CH HC CH COOH
HC C C C HC C CH CCl CCl CBr CBr CH2OH

b)
Cl
Cl Cl
c)
Cl
Cl
d) Cl
Cl
-7-
Soluţie:
O O
O O
a) H H
H H
H H
HOOC H HOOC H
 - cis,  - trans  - trans,  - cis
O O
O O
H H
H H
H H
H COOH H COOH
 - cis,  - cis  - trans,  - trans
b) Opt stereoizomeri:
(+)-Z-Z (+)-E-Z (-)-Z-Z (-)-E-Z
(+)-Z-E (+)-E-E (-)-Z-E (-)-E-E
c) Doi atomi de carbon asimetrici şi doi pseudoasimetrici. Sunt opt stereoizomeri în
total, patru mezoforme şi două perechi de enantiomeri.
d) Sunt doi atomi de carbon asimetrici, numărul de enantiomeri reducându-se la
jumătate datorită punţii. Astfel există doar doi enantiomeri.
PROBLEMA 5
Care dintre următorii compuşi prezintă activitate optică?
Cl Cl
Cl Cl
Cl Cl
CH 3
H
Cl N Cl
Cl Cl
Cl Cl
twistan Cl Cl
Cl
A B C
-8-
COOH
Fe
I
CH3
D E F
CH2OH
CH3 O
H3C H C Cl
Cl C H
H C Cl
H3C CH3 CH2OH
G H I
I
I
I I
I
I
K
Soluţie:
A – moleculă asimetrică;
C - perclorotrifenilamina este chirală datorită rotaţiei împiedicate;
E - sistem ciclic necoplanar;
F - achiral. Pentru a fi chirală o structură de acest tip trebuie să posede cel puţin
doi substituenţi diferiţi pe un inel;
Prezintă activitate optică: A, C, E, G, H.
PROBLEMA 6
C2H5OOC NO2 HOOC
N H I H
C2H5OOC
N
OCH3 COOH NO2
A B C
-9-
CH 3
I I
H I H COOCH3
H H
H H H3C COOCH3
N H H
I H O OCH 3
CH3 CH3
CH3
D E F
12 13
CH 2 S CH2 Sb COOH
O
G H
Cl Br
H5C2 C2H5 H C2H5

H H
H H H5C2 H
I K
Soluţie:
A – atom de azot chiral;
C – atropoizomerie;
E – atomi de azot şi carbon chirali;
Prezintă activitate optică: A, C, E, G, H, K.
PROBLEMA 7
Să se precizeze numărul de stereoizomeri pentru fiecare dintre moleculele de mai jos:
F OH
Cl I Cl
H OH H
Cl Cl OH
A B C
- 10 -
O
H2C O C (CH2)n CH CH (CH2)p CH3
O
HC O C (CH2)18 CH3
H2C O C (CH2)n CH CH (CH2)p CH3

O
D
Soluţie:
Compusul A - patru stereoizomeri (două forme mezo şi o pereche de enantiomeri)
Compusul B - opt stereoizomeri:
Z-(+)-Z Z-(+)-E Z-(-)-Z Z-(-)-E
E-(+)-E E-(+)-Z E-(-)-E E-(-)-Z
Compusul C - patru stereoizomeri (două forme mezo şi o pereche de enantiomeri).

Compusul D - patru stereoizomeri: cis-cis, trans-trans, (+)-cis-trans, (-)-cis-trans.
PROBLEMA 8
Să se scrie formulele stereoizomerilor pentru:

a) HOOC (CHBr)3 COOCH3
b) H2N C (CHCl)4 C NH2

O O
Soluţie:
COOH COOH COOH COOH
H C Br Br C H Br C H H C Br
a) H C Br Br C H H C Br Br C H
H C Br Br C H H C Br Br C H
COOCH3 COOCH3 COOCH3 COOCH3
(+
_) (+
_)
COOH COOH COOH COOH
H C Br Br C H H C Br Br C H
Br C H H C Br H C Br Br C H
H C Br Br C H Br C H H C Br
(+
_) (+
_)
-opt stereoizomeri, patru amestecuri racemice.
- 11 -
CONH2 CONH2 CONH2 CONH2

H C Cl H C Cl Cl C H H C Cl
H C Cl Cl C H H C Cl Cl C H
b) H C Cl Cl C H H C Cl Cl C H
H C Cl H C Cl H C Cl Cl C H
mezoformã mezoformã (+
_)

H C Cl Cl C H Cl C H H C Cl
Cl C H H C Cl H C Cl Cl C H
(+
_) (+
_)
CONH2 CONH2
Cl C H H C Cl
Cl C H H C Cl
H C Cl Cl C H
H C Cl Cl C H
CONH2 CONH2
(+
_)
-două mezoforme şi patru amestecuri racemice.
PROBLEMA 9
Ciclodimerizarea fotochimică a acidului cinamic duce la formarea a doi acizi:
COOH
CH CH COOH
h
COOH CH CH HOOC
acid truxilic
- 12 -
CH CH COOH COOH
h
CH CH COOH COOH
acid truxinic
a) Câţi stereoizomeri prezintă acidul truxilic?

b) Câţi stereoizomeri prezintă acidul truxinic?
Soluţie:
C6H5 COOH C6H5 COOH
HOOC H5C6 H5C6
a)
HOOC
mezoformã mezoformã
plan de simetrie plan de simetrie
C6H5 COOH C6H5
H 5C6
COOH
HOOC C6H5 HOOC

centru de simetrie plan de simetrie
C6H5 COOH
HOOC
C6H5
mezoformã
plan de simetrie
- cinci structuri mezoforme.
- 13 -
b) C6H5 COOH C6H5
H5C6 HOOC H5C6

COOH
HOOC
C6H5 COOH COOH C6H5
H5C6 H5C6
HOOC HOOC
(+
_)
COOH COOH
H5C6 C6H5 H5C6

C6H5
HOOC HOOC
(+
_)
C6H5 COOH COOH C6H5
H5C6 HOOC HOOC H5C6
(+
_)
C6H5 COOH COOH C6H5
HOOC HOOC
H5C6 H5C6
(+
_)
- două structuri mezoforme şi patru amestecuri racemice.
- 14 -
PROBLEMA 10
H 3COOC (CHCl)5 COOCH3
Soluţie:

H C Cl Cl C H Cl C H Cl C H
mezoformã mezoformã mezoformã mezoformã
COOCH3 COOCH 3 COOCH3 COOCH 3

( _+ ) (+
_)

Cl C H H C Cl Cl C H H C Cl
COOCH3 COOCH3 COOCH3 COOCH 3
(+
_) (+
_)
- 15 -

Cl C H H C Cl Cl C H H C Cl
(+
_) (+
_)
- patru mezoforme, şase amestecuri racemice.
PROBLEMA 11

Br
OH
a)
F
OH
F
b)
F
O
H2C O C (CH2)18 COOH
O
c) HC O C (CH2)7 CH CH CH2 CH3
H2C O C (CH2)4 CH CH (CH2)10 CH3

O
d) H3C CH2 CH CH CH Br
Cl
Soluţie:
a) trei atomi de carbon asimetrici: opt stereoizomeri;
b) trei atomi de carbon asimetrici: opt stereoizomeri;
c) opt stereoizomeri:
(+)-trans-trans (+)-trans-cis (-)-trans-trans (-)-trans-cis
(+)-cis-cis (+)-cis-trans (-)-cis-cis (-)-cis-trans
- 16 -
d) patru stereoizomeri:
(+)-E (+)-Z
(-)-E (-)-Z
PROBLEMA 12
Care dintre următorii compuşi sunt chirali? Pentru compuşii chirali, precizaţi
numărul de stereoizomeri.
Cl
a) Br
H 3C CH2 N CH2 CH3

b)
CH3
c)
OH
d) H 3C CH2 CH CH CH CH CH3
Cl Br
Soluţie:
a) chiral: opt stereoizomeri (4 racemici: exo-exo, endo-endo, exo-endo şi endo-exo);

b) doi stereoizomeri (o pereche ±);
c) chiral: patru stereoizomeri;
d) chiral: opt stereoizomeri:
(+)-Z-(+) (-)-Z-(+) (+)-E-(+) (-)-E-(+)

(+)-Z-(-) (-)-Z-(-) (+)-E-(-) (-)-E-(-)
PROBLEMA 13
Care dintre următorii compuşi sunt chirali? Pentru compuşii chirali precizaţi
- 17 -
a)
OH
H3C CH CH
b)
NHCH3
CH3
CH2
HO CH OH
H3C CH2 CH C CH CH2 CH3
c)
OH CH HO
CH2
CH3
OH
d)
CH3
Soluţie:
a) achiral;
b) chiral: patru stereoizomeri;
c) patru enantiomeri şi o formă mezo (cinci stereoizomeri);
d) achiral.
PROBLEMA 14
O OH
Cl Br
CH3 H3C
O
CH3
HO OH
CH3 Br Cl
C
O
OCH3
A B
- 18 -
OCH3 OCH3
OH H3CO OCH3
OCH3 OCH3
OH
C D
H3C O CH3 I I
CH3 I
N I I
O NH I
H3C
S
N O
E F
OH OH
OH OH
NH OH
HO
OH
HO
OH
G H
CH CH 2
H2C
+ Cl Cl
N CH I
3
CH2
Cl Cl
Cl Cl
I K
Soluţie:
Prezintă activitate optică compuşii: A, C, E, G, I.
Compusul B este achiral; are centru de simetrie.
Compuşii D, F, H, K sunt achirali (plan de simetrie).
- 19 -
PROBLEMA 15

CH3 CH3
Cl CH3
CH CH
H3C
CH3 CH3
A B
CH2OH
H C Cl
OH Cl C H
N O
H C Cl
N O
Cl CH2OH
C D
O
(R) Cl C2H5 Br
(S)
COOH
Br CH HC Cl
C2H5
O
E F
(R) CH3 Cl CH3 (S)

HO CH HC OH
Br
Cl
Br
G H
CH3 (R) Cl C2H5

O O Br CH
NH
HC Cl
C2H5 Br (S)
I K
- 20 -
Soluţie:
Compusul K este achiral, are centru de simetrie.
Compuşii B, D, E, G sunt achirali (plan de simetrie).
F prezintă izomerie de tip ansa (ansa = maner).
Prezintă activitate optică compuşii: A, C, F, H, I.
PROBLEMA 16
CH3
HC Cl
a) H3C CH C H
Cl HC Cl
CH3
CH3
Br CH Br
b) H3C CH C CH CH3
Br HC Br
CH3
H3C
Br
c) H3C C
Cl
Cl Cl
d) HOOC C CH2 C COOH
H H
Soluţie:
a) patru stereoizomeri:
(R) CH (R) (S) CH (S) (R) CH (R) (S) CH (S)

(R) (S) (S) (R)
_
(+) _
(+)
- 21 -
b) cinci stereoizomeri:
(R) (S) (R) (S)

(R) C (R) (S) C (S) (R) C (S) (R) C (S)
(R) (S) (R) (S)

_
(+) _
(+)
(R)
(R) C (S)
(S)
mezoformã
c) o pereche de enantiomeri;
d) trei stereoizomeri: o pereche de enantiomeri şi o structură mezoformă.
PROBLEMA 17
Utilizând acid (+)-tartric optic pur, separaţi amestecurile racemice de:
a) ()-2-pentanol;
b) ()-amfetamină.
Soluţie:
OH
H3C C CH2 CH2 CH3
a)
H
COOH
(R) - 2 - pentanol
H C OH H+
+
HO C H
OH
COOH
H3C CH2 CH2 C CH3
H (R, R) - (+) - acid tartric
(S) - 2 - pentanol
CH3
CH3 CH2
O O H2C
C O C H H
C O C
H C OH H2C CH2 CH3 + H C OH CH3
HO C H HO C H
COOH COOH
(R, R) tartrat de (R)-2 pentil (R, R) tartrat de (S)-2 pentil
- 22 -
Amestecul de tartraţi se separă cromatografic şi apoi se hidrolizează fiecare

diastereoizomer în mediu acid.
H+
(R, R) tartrat de (R)-2 pentil + H2O (R, R) - (+) - acid tartric + (R) - 2 - pentanol
(exces)
H+
(R, R) tartrat de (S)-2 pentil + H2O (R, R) - (+) - acid tartric + (S) - 2 - pentanol
(exces)
C6H5
CH2
b) H3C C NH2
H
COOH
(S) - amfetamina
H C OH
+
C6H5 HO C H
CH2 COOH
H2N C CH3 (R, R) - (+) - acid tartric
H
(R) - amfetamina
C6H5 C6H5
CH2 CH2
H3C C NH3+ COO - COO - +
H3N C CH 3
H H C OH + H C OH H
HO C H HO C H
COOH COOH
Se obţin săruri diastereoizomere separabile pe baza solubilităţii diferenţiate. După
separarea sărurilor, acestea se hidrolizează în mediu bazic şi se separă (R)-amfetamina
şi (S)-amfetamina.
PROBLEMA 18

CH3
Cl
O I
CH3 I H
CH3
A B C
- 23 -
CH2 CH2
H2C CH 2 CH3
H
HOOC CH2 H COOH
CH2 Fe
I
H2C CH2 I
CH2 CH2 CH3
D E F
Cl+ H3C
H
H3C H
H3C
Br+
H3C
H H
G H
HOOC H
C As
C2H5
Fe(CO)4 H5C6
C CH3
H COOH
I K
Soluţie:
D prezintă izomerie de tip ansa.

Compuşii A, D, F, I, K prezintă activitate optică.
PROBLEMA 19
CH3 H
N
N
H3C H3C
A B
- 24 -
CH3
Cl H
N
CH3
H3C CH3
C D E
D D
H5C6 CH3
N
H 5C6
H H
F G
Cl NO2 COOH
CH3
NO2 COOH
H I
H3C
P
H3C CH2 CH2
H5C6
K
Soluţie:
Compuşii A, D, F, H, K prezintă activitate optică.
PROBLEMA 20

Cl F F COOH
Br CH
Br
HOOC F F Cl
A B
- 25 -
C6H5 COOH
H H C C C
H H
COOH C6H5
C D
H CH 3
H3C H
HOOC O O CH3
N TsO-
C C C
H3C O O COOH
H CH 3
H3C H
E F
H5C2 H
N C C C
CH3 H H
N
nicotina
G H
16
O H5C2 H
CH2 S C C C
CH3
18 H5C2 H
O
I K
Soluţie:
Compuşii A, D, E, G, I prezintă activitate optică.
PROBLEMA 21
H3CO OCH3 COOH
H
H 3C CH 2 CH2 C OH
D
HOOC H CO OCH3
3
A B
- 26 -
CH3
H3CO F COOH
COOH
HOOC F OCH3
Br
C D
Br
H
C C C
H Br Br
Br
E F
COOH
HOOC
H2C CH2
H2C CH2
COOH
G H
COOH
H C OH
H C OH
COOH
COOH
I K
Soluţie:
Compuşii A, C, E, G, H, K prezintă activitate optică.
PROBLEMA 22
H H
H H
H3C H
C H H
H I C
H3C CH3
H COOH
I H
A B C
- 27 -
H H
H
H H C
H H C SiClF(CH3)2
H
I I
D E F
CH3
H2C
Si CH2
H2C
H3C CH2 CH2I CH2
CH2
H C I
H C I
CH2I
camfen
SO3H
G H I
H H
I I
K
Soluţie:
Compuşii A, C, E, G, I prezintă activitate optică.
PROBLEMA 23
Care dintre următorii compuşi sunt chirali? În cazul compuşilor care prezintă
activitate optică, precizaţi numărul de stereoizomeri.
H H
N OH
HOOC F F
Cl
F
A B C
- 28 -
Cl
Cl
H3C CH3
COOH CH C NH2
O
D E F
CH3
H C Cl COOH CH3
CH2 O I
H C Cl
D C CH3
CH2
H
H C Cl
H3C CH 2
CH3
G H I K
Soluţie:
Compuşii care prezintă activitate optică sunt:

- A (doi stereoizomeri);
- D (şaisprezece stereoizomeri);
- E (2 enantiomeri-izomerie helicenică);
- I (doi stereoizomeri);
- K (doi stereoizomeri).
PROBLEMA 24
Cl
O
H3C Br
NH O
HN
C
H H2C NH Cl
O NH
CH3
O
Br
A B C
- 29 -
OCH3
O OH
Cl
D E F
O
NH2
H2C
H C OH
H C OH
H2C
HO NH2
O
G H
OH
O
I K
Soluţie:
- B (doi stereoizomeri);
- D (doi stereoizomeri). Deşi există doi atomi de carbon asimetrici, nu există decât o
formă levogiră şi una dextrogiră (amestec racemic).
- E ( patru stereoizomeri: două amestecuri racemice);
- G (opt atomi de carbon asimetrici: 256 stereoizomeri);
- I (trei atomi de carbon asimetrici: opt enantiomeri, patru amestecuri racemice).
PROBLEMA 25
(CH3)3C C(CH 3)3
C C C C C
C C C C
Cl CH2 H2C
Cl H3C CH3
A B
- 30 -
H3C CH
2
CH2 H COOH
C C C
H2C COOH
CH2
CH2 CH2 CH3
H3C
C D
C2H5 O
O H2C Cl
H C Cl C CH3
C CH3 H C OH H3C N
H3C N SO3H CH2
HO C H SO3H
CH2
H C OH
H C Cl
H2C Cl
C2H5 CH3
E F G H
H I
H H H 2N NH2
H H
H H
I H
I K
Soluţie:
Compuşii care prezintă activitate optică sunt: A, D, E, H, K.
PROBLEMA 26
OH O
OH
HN NH
OH
HO O
OH S COOH
A B
- 31 -
CH3
COOH
O2N C H H C NH2
H C OH
CH3
CH3
C D
Soluţie:
- A: chiral - patru stereoizomeri ((±)-catechină, (±)-epicatechină);
- B: chiral - opt stereoizomeri;
- C: achiral;
- D: chiral - patru stereoizomeri.
PROBLEMA 27
a) H5C2-(CHI)3-C2H5;
b) 1,2,3-triiodociclohexan.
Soluţie:
C2H5 C2H5 C2H5 C2H5
H C I H C I H C I I C H
a) H C I I C H I C H H C I
H C I H C I I C H H C I
C2H5 C2H5 C2H5 C2H5
mezoformã mezoformã _
(+)
- două structuri mezoforme şi un amestec racemic.
I I
I H
b) I H I H
H I
H H
- 32 -
I I
I I
H H H H
H H
I I
_
(+)
- două structuri mezoforme şi un amestec racemic.
PROBLEMA 28
Cum puteţi determina puritatea optică a unui amestec non-racemic de 1-
feniletilamină utilizând
O
CH C Cl optic pur?
OCH3
Soluţie:
CH3 O CH3 O
C NH 2 + Cl C CH C NH C CH
H OCH 3 H OCH 3
(R) A
O O
H3C C NH2 + Cl C CH H3C C NH C CH
H OCH3 H OCH3
(S) B
Dacă se examinează spectrul 1H-RMN al celor doi enantiomeri vom observa un

dublet pentru protonii metilici (enantiomerii prezintă spectre 1H-RMN identice).
Amidele diastereoizomere formate sunt diferite şi fiecare grupare metil va
prezenta dubletul său.
Din raportul intensităţilor celor două picuri se determină raportul molar al
diastereoizomerilor şi implicit raportul molar al enantiomerilor care compun amestecul
nonracemic.
[ A] [ R]
Fie raportul molar  x  x  [ R]  x  [ S ] , x > 1
[ B] [S ]
[ R] x
Fracţia molară a lui R este R  
[ R]  [ S ] x  1
- 33 -
[S] 1
Fracţia molară a lui S este S  
[ R]  [ S ] x  1
RS x1
Puritatea optică este: P.O.%   100  100
RS x1
PROBLEMA 29
a) Propuneţi o schemă de separare a acidului mandelic racemic, utilizând (-)-mentilamina

optic pură.
b) Se poate scinda amestecul racemic al acidului mandelic utilizând o coloană
cromatografică umplută cu amidon?
Soluţie:
a)
COOH
H C OH
COO-
H C OH
+ NH2 +
H3N
(R)
acid (-)-mentil amina
mandelic
saruri
COOH diastereoizomere
- cristalizare fractionata -
HO C H
COO-
HO C H
+ NH2 +
H3N
(S)
acid (-)-mentil amina
mandelic
COO- COOH
H C OH H C OH
+
H3N + H+Cl- + NH3+ Cl-
(R) clorhidrat de
acid (-)-mentilamoniu
mandelic
- 34 -
COO- COOH
HO C H HO C H
+
H3N
+ H+Cl- + NH3+
(S) clorhidrat de
acid (-)-mentilamoniu
mandelic
b) Se poate realiza o scindare a amestecului racemic (într-o oarecare măsură) având în
vedere interacţia diferită a enantiomerilor cu un mediu absorbant chiral (precum amidonul).
Alte materiale absorbante optic active sunt: (-)-cuarţ, celuloză, lactoză, alumină
acoperită cu substanţe chirale, etc.
PROBLEMA 30
a) Să se scrie stereoizomerii pentru difluorociclopentan.
b) Care dintre următorii produşi de reacţie, respectiv amestecuri finale, prezintă
activitate optică:
+ Cl2 + Cl2
H5C2 C2H5 C2H5
C2H5
+ Cl2 Ni
+ H2
C2H5
CH2 C2H5
+ Br2
H C2H5
Reacţiile se consideră cantitative.

Soluţie:
F H H H F F H
a)
F F F F H H F
achiral achiral (+
)
- 35 -
H F F
H H H
F H H
F F F
achiral
(+
)
Cl Cl Cl Cl
b) + Cl2 +
H5C2 C2H5 H5C2 C2H5 H5C2 C2H5
optic activ optic activ
amestecul de reactie
amestec racemic
nu prezinta activitate optica
+ Cl2 Cl + Cl
C2H5 H5C2 Cl H5C2 Cl

amestecul de reactie
amestec racemic
nu roteste planul luminii polarizate
+ Cl2
CH2 Cl CH2 Cl
achiral
C2H5 C2H5 C2H5

Ni +
+ H2
C2H5 C2H5 C2H5
C2H5 H5C2 H H C2H5
amestec racemic
nu prezinta activitate optica
- 36 -
Br Br
+ Br2 +
Br Br
H C2H5 H C2H5 H C2H5
diastereoizomeri
amestec final este optic activ
PROBLEMA 31
Amestecul de alchene obţinut în urma dehidrohalogenării compusului
CH3
CH2 CH C CH3
CH3 Cl
a fost supus hidrogenării catalitice.

Hidrocarbura obţinută are puritatea optică de 20%.
Determinaţi raportul molar al alchenelor în urma dehidrohalogenării.
Notă:
Derivatul halogenat este optic pur.
Soluţie:
CH3
CH2 C C CH3 A
CH3 CH3
CH 2 CH C CH3 achiral
CH3 Cl CH3
optic pur CH 2 CH C CH2 B
CH3
chiral
optic pur
CH3 CH3
CH2 C C CH3 + H2 Ni CH2 CH CH CH3 80 %
CH3 CH3
(+
_)
chiral
amestec racemic
- 37 -
CH3 CH 3
CH2 CH C CH 2 + H2 Ni CH2 CH CH CH 3 20 %
CH3 CH 3
chiral
optic pur
În prima reacţie se obţine un racemic şi în a doua reacţie se obţine compusul

chiral, optic pur.
Puritatea optică este 20%, ceea ce înseamnă că procentul de compus optic activ
este 20% şi amestecul racemic are o pondere de 80%.
[ A] 80
În această situaţie raportul alchenelor este   4.
[ B] 20
PROBLEMA 32
Să se scrie stereoizomerii pentru:
a) compusul ciclic C3H4F2;
b) compusul ciclic C3H4FCl;
c) compusul ciclic cu inel de patru atomi C4H6F2;
d) compusul ciclic cu inel de patru atomi C4H6FCl;
Soluţie:
F H H H F F H
a)
F F F F H H F
achiral achiral enantiomeri
F H H H H H Cl Cl H
b)
Cl F Cl Cl F F H H F
achiral enantiomeri enantiomeri
F H H
H F F H
c)
F F F
F H H F
achiral achiral (+
_)
H F
H H
F H
F F
achiral achiral
- 38 -
H Cl
F
d) H H
Cl H
Cl
achiral F F
achiral achiral
F Cl Cl F F H H F
H H H H H Cl Cl H
(+
_) (+
_)
PROBLEMA 33
Care dintre următorii compuşi sunt chirali?

Pentru compuşii chirali, precizaţi numărul de stereoizomeri.
CH
CH2 CH CH2
CH2 CH
HO H2C
a)
CH CH2
R N
N
CH2
b) N
HO OH
c)
d) COOH
N
H
Soluţie:
a) 5 atomi asimetrici (4 atomi de carbon şi atomul de azot).
Ar trebui să existe 25 = 32 izomeri, însă atomul de azot şi un atom de carbon sunt
rigidizaţi într-un sistem biciclic, numărul izomerilor reducându-se la 16 (o situaţie
similară există la camfor).
- 39 -
b) Diastereoizomerii cis-cis, trans-trans, cis-trans sunt scindabili în enantiomeri. În

total sunt 3 amestecuri racemice, corespunzând celor trei diastereoizomeri.
c) 4 stereoizomeri (2 enantiomeri, 2 forme mezo).
d) 2 stereoizomeri.
PROBLEMA 34
Precizaţi configuraţia atomilor chirali (conform convenţiei Cahn-Ingold-Prelog)
din următorii compuşi:
CHO
Ph C C CH(OCH3)2
a)
O COOH
CH3
CH3
O C
b) C
C CH
CH2
CH3
CH
c) H3C C
Soluţie:
a) Ordinea priorităţii substituenţilor este:
COOH > C6H5 C O > CHO > CH(OCH3)2
(3)
CHO
(2) Ph C C CH(OCH3)2 (4)
O COOH
(1)
Prin schimbarea locului a doi substituenţi se schimbă configuraţia atomului chiral.
- 40 -
CHO CHO
Ph C C COOH Ph C C CH(OCH3)2
O O COOH
CH(OCH3)2
(R) (S)
Deci, atomul de carbon asimetric din compusul a) are configuraţia S.
b) Ordinea priorităţii substituenţilor este:
CH3
O C > H3C C6H4 >C CH > C6H11
o - tolil
(1)
CH3
CH3
O C
(4) C (2)
C CH
(3)
Prin schimbarea locului a doi substituenţi se schimbă configuraţia atomului chiral.
CH3 CH3
CH3 CH3
O C O C
HC C C C
C CH
(R) (S)
Deci, atomul de carbon asimetric are configuraţia S.

c) Ordinea priorităţii substituenţilor este:
H3C C6H4 > H3C C6H4 > C6H5 > HC CH2

m - tolil p - tolil
- 41 -
(4)
CH2
CH3
CH
(2) H3C C (1)
(3)
Făcând un număr par de schimbări ale poziţiei substituenţilor configuraţia

atomului de carbon asimetric nu se schimbă.
CH2
CH3 H3C
CH
H3C C C CH3
CH
CH2
(S) (S)
Configuraţia atomului de carbon asimetric este S.
PROBLEMA 35
Un amestec racemic de 2-hexanol reacţionează cu acid (S)-metilbutiric cu

formarea esterului respectiv.
Amestecul de reacţie obţinut este supus distilării fracţionate. Presupunând că
amestecul racemic se află în exces în raport cu acidul optic activ, să se estimeze:
a) Câte fracţiuni se colectează la distilare? Câte dintre ele sunt optic active?
b) Câţi compuşi se colectează la distilare?
Soluţie:
a) Enantiomerii amestecului racemic de 2-hexanol reacţionează diferit cu reactivul optic
activ.
Astfel se vor forma doi esteri diastereoizomeri, în amestecul de reacţie, la
echilibru, fiind prezenţi şi cei doi enantiomeri (unul dintre ei este în exces). În
consecinţă, se vor colecta trei fracţiuni (2 esteri diastereoizomeri şi amestecul celor doi
enantiomeri). Toate cele trei fracţiuni sunt optic active.
b) Se colectează patru compuşi: doi esteri diastereoizomeri şi (R)- şi (S)-2-hexanol.
- 42 -
O
C (S)
O
(S)
O
OH C (S)
O
+ COOH
(R)
(R) + (S) (S) OH
exces
(R)
OH
(S)
PROBLEMA 36
Să se precizeze numărul de stereoizomeri pentru compusul:
1 1
CH3
CH C CH2 CH3
CH C Cl
CH 3
2
2
Soluţie:
Compusul are doi atomi de carbon asimetrici şi două duble legături ce prezintă
diastereoizomerie Z-E.
În total sunt 16 diastereoizomeri:
R1 R2 E1 E2 R1 R2 Z1 Z2 R1 R2 E1 Z2 R1 R2 Z1 E2
R1 S2 E1 E2 R1 S2 Z1 Z2 R1 S2 E1 Z2 R1 S2 Z1 E2
S1 R2 E1 E2 S1 R2 Z1 Z2 S1 R2 E1 Z2 S1 R2 Z1 E2
S1 S2 E1 E2 S1 S2 Z1 Z2 S1 S2 E1 Z2 S1 S2 Z1 E2
- 43 -
PROBLEMA 37
Care dintre următorii compuşi sunt chirali? Precizaţi numărul de stereoizomeri.
a) Br
Cl CH
C O
NH2
CH2OH
b)
N
CH3
c)
N
OH
d)
OH
Soluţie:
a) Doi diastereoizomeri achirali.
b) Compusul are doi atomi de carbon asimetrici (patru stereoizomeri).
c) Patru stereoizomeri (două perechi de enantiomeri).
d) Patru streoizomeri (doi enantiomeri şi două forme mezo).
PROBLEMA 38
Care dintre următorii compuşi sunt chirali? Pentru compuşii chirali precizaţi
COOH
H
a)
N
H
H COOH
b)
N
H
- 44 -
H COOH
c) H COOH
N
H
d)
HOOC N COOH
H
Soluţie:
a) Doi stereoizomeri.
b) Achiral (mezoformă).
c) Chiral (patru stereoizomeri).
d) Trei stereoizomeri (trans-(), cis: mezoformă).
PROBLEMA 39
Care dintre următorii compuşi sunt chirali? Pentru compuşii chirali, precizaţi
CH3
HO
a)
HO
CH3
Br
b) CH Cl
Br
Br Br
c)
O O
COOH
d) HOOC COOH
COOH
- 45 -
Br
Cl
e)
Cl
Br
H3CO OCH3
f)
H3CO OCH3
HO
g) COOC2H5
HO
h) H3C CH Cl
OCH3
Soluţie:
a) Achiral (mezoformă).
b) Chiral (patru stereoizomeri: două perechi de enantiomeri).
c) Şase stereoizomeri (trei perechi de enantiomeri).
d) Achiral.
e) Achiral (mezoformă).
f) Chiral (doi stereoizomeri).
g) Patru stereoizomeri (doi enantiomeri şi două forme mezo).
h) Chiral (doi stereoizomeri).
PROBLEMA 40
Care dintre următorii compuşi prezintă izomerie cis-trans (Z-E)?
H C2H5
a) C C C
H C2H5
Cl C2H5
b) C C
Cl H
CH3
H 2C
H3C C N
c)
S CH3
CH3
- 46 -
d) CH COOH
N
H
CH3 CH3
H3C CH3
C C C
e)
O2N
NO2
f) N N
g)
C CH3
C2H5
h)
Cl Br
i) C C
Cl Br
Soluţie:
Prezintă diastereoizomerie cis-trans (Z-E) următorii compuşi: c, d, f, g şi h.

În cazul compusului c rezonanţa imprimă legăturii simple un caracter de legătură
dublă, împiedicând astfel rotaţia.
PROBLEMA 41
(-)-2-Bromooctanul optic pur are [] D = -39,60. Ştiind că (+)-2-octanolul optic pur
are []D = +10,30, să se calculeze puritatea optică precum şi procentele de retenţie şi
inversie dacă 2-bromooctanul cu []D = -15,840 este tratat cu o soluţie de hidroxid de
sodiu, obţinându-se 2-octanol cu []D = +2,000.
Notă: Reacţia se desfăşoară în condiţii în care ambele tipuri de substituţie (SN1 şi SN2)
sunt posibile.
- 47 -
Soluţie:
Notăm cu: a – fracţia molară de (-)-2-bromooctan
b - fracţia molară de (+)-2-bromooctan
p – procentul de retenţie
n – procentul de inversie
Se poate scrie următoarea schemă:
p (-)2-octanol p (+)2-octanol
ap bp
(-)2-bromoctan (+)2-bromoctan
n n
a b
(+)2-octanol (-)2-octanol
an bn
Se poate scrie:
a+b=1
p+n=1
-15,84 = a(-39,6) + b(+39,6)
2,00 = (+10,3)(an+bp)+ (-10,3)(ap+bn)
Rezolvarea sistemului conduce la următoarele rezultate:

a = 0,70; b = 0,30; p = 0,2575; n = 0,7425
Puritatea optică a reactantului este:
a b 0,7  0,3
P.O.   100   100  40%
ab 0,7  0,3
Puritatea optică a alcoolului este:
2, 00
P.O.   100  19,40%
10,30
Procentul de retenţie este: p = 25,75%
Procentul de inversie este: n = 74,25%
PROBLEMA 42
Calculaţi compoziţia la echilibru pentru următoarele transformări la 250C:
HgCl(axial) HgCl(ecuatorial)
a)

G = + 0,25 kcal/mol
NO2(axial) NO2(ecuatorial)
b)

G = -1,10 kcal/mol
- 48 -
NH2(axial) NH2(ecuatorial)
c)

G = -1,40 kcal/mol
O O
O S CH 3 O S CH3
d) O O
(axial) (ecuatorial)

G = -0,52 kcal/mol
Soluţie:
a) G = + 0,25 kcal/mol
axial ecuatorial
[ecuatorial ] x
G   RT ln K  250  1,987  298  ln K  K  0,6557    0,6557 
[axial ] 1 x
 x  0,396
% ecuatorial = 39,60 %
% axial = 60,40 %
b) G = -1,10 kcal/mol
[ecuatorial ] x
G   RT ln K  1100  1,987  298  ln K  K  6,409    6, 409 
[axial ] 1 x
 x  0,865
% axial = 13,50 %
c) G = -1,40 kcal/mol
[ecuatorial ] x
G   RT ln K  1400  1,987  298  ln K  K  10,637    10,637 
[axial ] 1 x
 x  0,914
% axial = 8,60 %
d) G = -0,52 kcal/mol
[ ecuatorial] x
G   RT ln K  520  1,987  298  ln K  K  2, 406    2,406 
[ axial] 1 x
 x  0,707
% axial = 29,30 %
- 49 -
PROBLEMA 43
Prezentaţi conformaţiile pentru:
a) cis-1-terţ-butil-2-etilciclohexan;
b) trans-1-terţ-butil-2-etilciclohexan;
c) trans-1-terţ-butil-4-etilciclohexan;
d) cis-1-izopropil-3-metilciclohexan;
e) cis-1-izopropil-4-metilciclohexan;
Soluţie:
a
CH3
H3C C CH3 a CH
3
H2C
a) H3C e
H
CH3
CH2
CH3 CH3
e H
H H
a
CH3
H3C C CH3
H
H3C e
H CH3
b)
H
CH3
H2C
CH2 e H
H3C H3C
a
CH3 a
H3C C CH 3 H
H CH2 H3C e
c) H3C CH3
H e
CH3
CH2
H3C H
a
a
H3C CH3
a
CH3
d) H H3C
e
H3C
H e CH3
H H
- 50 -
a
H3C CH3 a CH3
e) H H H3C
e
H3C
CH3
e H H
PROBLEMA 44
Identificaţi perechile de liganzi diastereotopici pentru fiecare dintre compuşii de mai jos:
CH3 CH3
H H H3C CH 3
H C OH H C OH C C
H C H H C H C C
H CH2 CH2 CH3 H Br
H C H CH3
CH3
A B C D
O H CHClBr
Br Br Br Br
C C
Cl H
C C
H Cl Cl Cl
H H H H
E F G H
Soluţie:
CH3
CH3
H C OH H H H3C CH3
H C OH C C
HS C HR
HS C HR C C
HS C HR H CH2 CH2 CH3 H Br
CH3
CH3
A B D
C
2 perechi de o pereche de o pereche de
o pereche de liganzi
liganzi liganzi liganzi
diastereotopici
diastereotopici diastereotopici diastereotopici
- 51 -
O H CHClBr
Br Br Br Br
C C H
Cl
C C
H Cl Cl Cl
H H H H
E F G H
o pereche de nu are liganzi o pereche de liganzi o pereche de
liganzi diastereotopici diastereotopici liganzi
diastereotopici diastereotopici
PROBLEMA 45
Identificaţi perechile de liganzi enantiotopici pentru fiecare dintre compuşii de mai
jos. Specificaţi pentru fiecare ligand dacă este pro-R sau pro-S.
I
I NO2 H
CH 2
I C I O2N C NO2 H 3C C CH3
CH 2
H NO2 I
CH 3
A B C D
CH3 CH3
H C I OH I CH2
CH2 H C I
H C I H H CH2
CH3 CH3
E F G H
Soluţie:
I
I NO2 H
HS HR
I C I O2N C NO2 H3C C CH3
HS HR
H NO2 S I R
CH3
A B
Nu are liganzi Nu are liganzi C D
enantiotopici enantiotopici
- 52 -
S
CH3 CH3 CH3 CH3
HS C I H C IS H C I H C I
H C H H C H H C H HR C HS
HR C I H C IR H C I H C I
CH3 CH3 CH3 CH3
R
E
OH I
H H
HS HR HS HR
F G
CH3 CH3 R
CH3
HR H H C HS H C H
H C I H C I H C I
HS H H C HR H C H
CH3 CH3 CH3
S
H
PROBLEMA 46
Identificaţi feţele heterotopice pentru compuşii de mai jos:
a) butiraldehidă;
b) di-n-propilcetonă;
c) 2-cloropropenă;
d) 1,1-dicloroetenă;
e) cis-3-hexenă;
f) etil-propil-cetonă.
Ce se întâmplă dacă se adiţionează anionul cianură pe feţele Re şi Si ale butiraldehidei?
Soluţie:
H7C3 H H C3H7
a) C C
O O
Re Si
- 53 -
H7C3 C3H7
b) C
Nu are feţe heterotopice
O
H3C Cl Cl CH3
C C
c) C C
H H H H
Re Si
H H
C
d) C Nu are feţe heterotopice
Cl Cl
H5C2 H H C2H5
Re C Si C
e) Si C Re C
H5C2 H H C2H5
H7C3 C2H5 H5C2 C3H7

C C
f) O O
Re Si
H H7C3 H C3H7
H7C3
C C C R
H
O NC OH
CN  NC OH
Si
H H7C3 H C3H7
H7C3
C C C S
H
O HO CN HO CN

CN
Re
- 54 -
PROBLEMA 47
Se supun monoclorurării radicalice la 3000C:

- (2R,3S)-dicloropentan (optic pur)
- (2R,3S)-dibromopentan (optic pur)
Produşii obţinuţi se supun distilării fracţionate.
Câte fracţiuni se obţin în fiecare caz în parte? Care dintre ele sunt optic active? Atribuiţi
fiecărui atom de carbon asimetric specificaţia R/S.
Soluţie:
Cl Cl Cl Cl
R S S
Cl CH2 C C CH2 CH3 H3C C C CH2 CH3
H H optic activ Cl H optic activ
Cl Cl Cl
R s S
Cl Cl H3C C C C CH3
R S H H H mezoformã
H3C C C CH2 CH3 + Cl2
Cl Cl
H H 3000C R
H3C C C CH2 CH3
H Cl optic activ
Cl Cl H Cl Cl
R R R S
H3C C C C CH3 H3C C C CH2 CH2 Cl
H H Cl optic activ H H optic activ
Se obţin în total 6 fracţiuni: 5 optic active şi una mezoformă.
Br Br Br Br
R S R S
Cl CH2 C C CH2 CH3 H 3C C C CH2 CH3
H H optic activ Cl H optic activ
Br Br
R S
H3C C C CH 2 CH 3
Br Br
R S H Cl optic activ
H3C C C CH2 CH 3 + Cl2
Br Br Cl
H H 3000C R S S
H 3C C C C CH3
H H H optic activ
Br Br Br Br H
R S R S R
H3C C C CH2 CH 2 Cl H3C C C C CH3
H H optic activ H H Cl optic activ
Se obţin în total 6 fracţiuni, toate fiind optic active.
- 55 -
PROBLEMA 48
- (S)-2-bromobutanul
- (±)-2-bromobutanul
Câte fracţiuni se obţin în fiecare caz? Care dintre ele sunt optic active? Atribuiţi
Soluţie:
H Br H Br
H3C C C CH2 Cl H3C C C CH3
H H H Cl
R optic activ S optic activ
H Br Cl Br
R S
H3C C C CH3 + Cl2 H3C C C CH3
S H H 0
300 C H H
optic activ
H Br H Br
Cl CH2 C C CH3 S S
H3C C C CH3
H H Cl H
S optic activ optic activ
Se obţin 5 fracţiuni, toate fiind optic active.
Dacă se utilizează amestecul racemic al bromurii de sec-butil, se obţin tot 5
fracţiuni, toate fiind, însă, optic inactive.
PROBLEMA 49
Se pot realiza separări de enantiomeri folosind ureea?
Soluţie:
Da. Deşi este o moleculă achirală, ureea poate genera compuşi de incluziune
chirali datorită împachetării helicoidale în jurul enantiomerului. Cristalizarea prin
inoculare sau pe suprafeţe asimetrice reprezintă două variante de separare de
enantiomeri utilizând ureea.
PROBLEMA 50

- (S)-2-clorohexanul
- (S)-2-bromohexanul
- 56 -

Câte fracţiuni se obţin în fiecare caz? Care dintre ele sunt optic active? Atribuiţi
Soluţie:
Cl Cl Cl
0
+ Cl2 300 C
+ +
Cl
Cl
1,2-diclorohexan 2,2-diclorohexan
Cl Cl Cl Cl
+ + + +
Cl Cl
2,3-diclorohexan 2,4-diclorohexan 2,5-diclorohexan
Cl
+ Cl
1,5-diclorohexan
Cl Cl
Cl2
C CH3 C CH2Cl
300 0C
H H
1,2-diclorohexan
(S) optic activ
(R)
Cl Cl
Cl2
C CH3 C CH3
300 0C
H Cl
2,2-diclorohexan
(S) optic inactiv
- 57 -
Cl
Cl2
C CH3
300 0C
H
(S)
Cl Cl H Cl
R S S S
H3C CH2 CH2 C C CH3 + H3C CH2 CH2 C C CH3
H H Cl H
2,3-diclorohexan - doua fractiuni diastereoizomere
Cl
Cl2
C CH3
300 0C
H
(S)
Cl Cl H Cl
R S S S
H3C CH2 C CH2 C CH3 + H3C CH2 C CH2 C CH3
H H Cl H
2,4-diclorohexan - doua fractiuni diastereoizomere

Cl
Cl2
C CH3
300 0C
H
(S)
Cl Cl H Cl
R S S S
H3C C CH2 CH2 C CH3 + H3C C CH2 CH2 C CH3
H H Cl H
2,5-diclorohexan - o fractie optic activã (S,S) si o mezoformã (R,S)
Cl Cl
Cl2
C CH3 ClH 2C CH2 CH2 CH2 C CH3 (S)
300 0C
H H
1,5-diclorohexan
(S) optic activ
Se obţin în total nouă fracţiuni, dintre care şapte sunt optic active.
- 58 -
Br Br Br
0
+ Cl2 300 C
+ +
Cl
Cl
2-bromo-1-clorohexan 2-bromo-2-clorohexan
Br Cl Br Br
+ + + +
Cl Cl
2-bromo-3-clorohexan 2-bromo-4-clorohexan 2-bromo-5-clorohexan
Br
+
Cl
5-bromo-1-clorohexan
Br Br
Cl2 C CH2Cl
C CH3 0
300 C H
H
optic activ
(S) (R)
Br Br
Cl2
C CH3 C CH3
300 0C
H Cl
optic activ
(S) (S)
Br
Cl2
C CH3
300 0C
H
(S)
Cl Br H Br
R S S S
H3C CH2 CH2 C C CH3 + H3C CH2 CH2 C C CH3
H H Cl H
- 59 -
Br
Cl2
C CH3
300 0C
H
(S)
Cl Br H Br
R S S S
H3C CH2 C CH2 C CH3 + H3C CH2 C CH2 C CH3
H H Cl H
Br
Cl2
C CH3
300 0C
H
(S)
Cl Br H Br
R S S S
H3C C CH2 CH2 C CH3 + H3C C CH2 CH2 C CH3
H H Cl H
Br
Cl2 Br
C CH3 0
300 C ClH2C CH2 CH2 CH2 C CH3 (S)
H
H
(S)
Se obţin în total 10 fracţiuni, toate fiind optic active.
PROBLEMA 51
Se supun monoclorurării radicalice, la 3000C:
- n-hexanul
- clorura de n-hexil
Câte fracţiuni se obţin în fiecare caz? Care dintre ele sunt optic active?
Soluţie:
Cl
3000C Cl +
+ Cl2 +
achiral +_
+
Cl
+_
Se obţin 3 fracţii, toate optic inactive.
- 60 -
Cl
Cl 3000C
+ Cl2 Cl + Cl +
Cl +_
Cl
+ Cl + Cl + Cl +
Cl Cl
+_ +
_ +_
+ Cl
Cl
Se obţin 6 fracţiuni, toate fiind optic inactive: 4 amestecuri racemice şi 2 substanţe

achirale.
PROBLEMA 52
Pentru fiecare compus din schema de mai jos precizaţi numărul de stereoizomeri:
CHO
H C OH
HO C H 1. Br2 H2O2 1. Br 2 H2O2
A B C
H C OH H2O Fe2(SO4)3 H2O Fe2(SO4)3
H C OH 2.CaCO 3 2.CaCO3
CH2OH
HNO3
D E
Soluţie:
COO -)2Ca 2+
CHO COO -)2Ca 2+
H C OH
HO C H HO C H
HO C H
H C OH H C OH
H C OH
H C OH H C OH
H C OH
CH2OH CH2OH
CH2OH
A B C
4 3 3
2 = 16 stereoizomeri 2 = 8 stereoizomeri 2 = 8 stereoizomeri
- 61 -
CHO COOH
H C OH H C OH
H C OH H C OH
CH2OH COOH
E F
2
2 = 4 stereoizomeri mezoformă
PROBLEMA 53
Care dintre compuşii prezentaţi în schemele de mai jos sunt optic activi? Care sunt
compuşi mezo?
CHO
HO C H
CH3NO2
H C OH A + B
H C OH
CH2OH
1. NaOH
A A'
2. H2SO4
1. NaOH
B B'
2. H2SO4
CHO
HO C H
degradare Ruff HNO3
H C OH C D
intermediari I, II
H C OH
C4H8O4
CH2OH
Soluţie:
CH2 NO2 CH2 NO2

CHO
H C OH HO C H
HO C H
CH3NO2 HO C H HO C H
H C OH +
H C OH H C OH
H C OH
H C OH H C OH
CH2OH
CH2OH CH2OH
A optic activ B optic activ
- 62 -
CH2 NO2 CHO

H C OH H C OH
HO C H 1. NaOH HO C H
H C OH 2. H2SO4 H C OH
H C OH H C OH
CH2OH CH2OH
A optic activ A' optic activ
CH2 NO2 CHO

HO C H HO C H
HO C H 1. NaOH HO C H
H C OH 2. H2SO4 H C OH
H C OH H C OH
CH2OH CH2OH
B optic activ B' optic activ
CHO COOH COO-)2Ca 2+

HO C H HO C H HO C H
Br2, H2O CaCO3 H2O2, Fe3+
CH2OH CH2OH CH2OH
CHO COOH
H C OH HNO3 H C OH
H C OH H C OH
CH2OH COOH
C optic activ D optic inactiv
PROBLEMA 54
Care dintre următoarele sinteze sunt asimetrice?
a) H3C CH2 CH2 COOH + Br2 H3C CH2 CH COOH

Br
- 63 -
(+) chinidina
b) CH O + HCN CH OH
CN
c) CH O + HCN CH OH
CN
COOH
d) H COOH
C fumaraza H C H
+ H2O
C HO C H
HOOC H
COOH
CN
CHO
CHOH
HO C H
e) + HCN HO C H
H C OH
H C OH
CH2OH
CH2OH
Soluţie:
Sunt sinteze asimetrice b, d şi e.
PROBLEMA 55
La decarboxilarea acidului metiletilmalonic, în prezenţa brucinei, se formează acid

2-metilbutiric optic activ, în care enantiomerul dextrogir se găseşte cu 10% mai puţin
decât enantiomerul levogir.
Care este raportul molar al enantiomerilor în amestecul final?
Care este puritatea optică a amestecului?
Soluţie:
H5C2 COOH H3C H
brucina
C C
H3C COOH H5C2 COOH
d + l = 100
Fie: l - d = 10
Rezolvarea sistemului conduce la l = 55% şi d = 45%

ld
P.O.   100  10%
ld
- 64 -
PROBLEMA 56
Ştiind că la încălzirea cu apă a unei S-ioduri de alchil secundare (optic pură),
raportul dintre vitezele reacţiilor de substituţie nucleofilă unimoleculară, respectiv
bimoleculară, este n, să se calculeze:
a) puritatea optică a produsului obţinut;
b) rotaţia specifică pentru produsul obţinut;
c) pentru ce valoare a lui n, compusul obţinut nu roteşte planul luminii polarizate?
Notă: Rotaţia optică pentru R-alcoolul secundar corespunzător este [] D = + a0.
Soluţie:
a) H3C (CH2)p CH (CH2)q CH3
I
(S)
H3C (CH2)p CH (CH2)q CH3

SN1
v1 OH
H3C (CH2)p CH (CH2)q CH3 H2O (R) + (S)
v2 amestec racemic
I SN2
(S) H3C (CH2)p CH (CH2)q CH3
OH
(R)
inversie
v1
n
v2
Notăm cu:
- m – numărul de moli de S-iodură de alchil secundară
- nR – numărul de moli de R-alcool secundar rezultaţi în amestecul racemic
- nS - numărul de moli de S-alcool secundar rezultaţi în amestecul racemic
- nR’ - numărul de moli de R-alcool secundar rezultaţi din reacţia de inversie
În aceste condiţii se stabileşte următorul sistem de ecuaţii, ţinând cont de raportul
vitezelor de reacţie de substituţie, n:
nR + nS = n . m
n+1
nR = nS
m
nR' =
n+1
m(2  n)
În aceste condiţii numărul total de R-alcool secundar este R  nR  n R ' 
2(n  1)
mn
şi numărul total de S-alcool secundar S  n S  .
2(n  1)
- 65 -
RS 1 100
P.O.   100   100  %
RS n 1 n 1
1 a0
b)  [a 0 ] 
n 1 n 1
c) n   . În aceste condiţii are loc, practic, racemizarea şi amestecul obţinut nu
roteşte planul luminii polarizate.
PROBLEMA 57
Să se scrie stereoizomerii pentru:
a) difluorociclohexan;
b) fluoroclorociclohexan;
Soluţie:
a) F H H H F F H
F F F F H H F
achiral achiral +

F F
H H H
H H
H
H H
F F F
F F
F
achiral + achiral

H F
F H
achiral
F
b) H H H H
Cl
F Cl Cl F
achiral +

- 66 -
H H
H Cl Cl H H H
Cl Cl
F H H F F F
+ +
 
Cl Cl
H H H H
H H
H H
F Cl Cl F
F F
+ achiral

H Cl Cl H
F H H F
achiral
PROBLEMA 58
Propuneţi o schemă de dedublare a amestecului racemic de 2-fenilpentan.
Soluţie:
H H C CH H H C CH CH H H C CH CH3
CH3 2 2 3 H3C 2 2
H3C 2 2 H3C
C C C
CH3COCl 1. NaOCl
AlCl3 2.H3 O+
C C
O CH3 O OH
+ + +
  
- 67 -
H3C O H
H
H3C O N H O
H
Brucina
H H C CH CH3 H H C CH
H3C 2 2
H3C 2 2 CH3
C C
+ (-) Brucina (-) BrucinaH+ ( + ) A
C C
O OH O O-
(+)
H H C CH CH3 H H C CH CH3
H3C 2 2 2 2
H 3C
C C
+ (-) Brucina (-) BrucinaH+ (  ) B
C C
O OH O O-
()
H H C CH CH3
H3C 2 2
C
H+ +
A + (-) BrucinaH
C
O OH
(+)
- 68 -
H H C CH CH 3
H3C 2 2
C
H+ +
B + (-) BrucinaH
C
O OH
()
H H C CH CH3 H H C CH CH3 H H C CH
H3C 2 2 H3C 2 2
H3C 2 2 CH3
C C C
1. SOCl2 NaOBr 1. HONO

2. NH3 2. H3PO2
C C NH2
O OH O NH2
(+) (+) (+)
H H C CH CH3
H3C 2 2
C
(+)
H H C CH CH3
H3C 2 2
C
Evident, se realizează un set similar de reacţii

pentru:
C
O OH
()
PROBLEMA 59
Să se precizeze numărul de diastereoizomeri pentru compuşii de mai jos:
- 69 -
a) Cl CH2 CH CH CH CH CH CH CH2 Cl
b) Br CH2 CH CH CH CH CH CH CH2 Cl
c) Cl CH CH CH CH Cl
d) Cl CH CH CH CH Br
Soluţie:
a) 6 diastereoizomeri:
Z Z Z Z Z E E E Z Z E Z E Z E E E E
b) 8 diastereoizomeri:
Z Z Z E E E E Z Z Z Z E
E Z E Z E E E E Z Z E Z
c) 3 diastereoizomeri:
Z E E E Z Z
d) 4 diastereoizomeri:
Z E E E E Z Z Z
PROBLEMA 60
Precizaţi configuraţia următorilor compuşi chirali (conform convenţiei Cahn-
Ingold-Prelog):
CH(CH3)2 H3C
CH3
H2C C CH3
C
H CH CH2
C
D CH2 CH2 CH2 CH2 CH2 CH3
H2C CH CH2
A B
- 70 -
C(CH3)3
C
C CHCl2
HC CHO
C
Soluţie:
Pentru compusul A, ordinea descrescătoare a substituenţilor este:
CH CH2 > CH(CH3)2 > D > H
CH(CH3)2
Prin schimbarea locului a doi substituenţi se schimbă configuraţia
H C D atomului asimetric. Pentru a putea stabili configuraţia compusului
trebuie ca substituentul cu prioritate minimă (H) să schimbe locul cu
CH CH2 CH=CH2.
(III)
CH(CH3)2 CH(CH3)2
H C D (IV) CH2 CH C D (II)
CH CH2 H
(S) (R)
Pentru compusul B, ordinea descrescătoare a priorităţii substituenţilor este:

CH3
CH2 > H3C C CH2 > H2C CH CH2 > H3C CH2 CH2 CH2 CH2
CH3
Configuraţia este:
(III)
H3C CH3
CH3
C
H2C
(IV) CH2 C H2C CH CH2 (II)

H2C
CH2 CH2 CH2 CH3
(R)
- 71 -
Pentru compusul C, ordinea descrescătoare a priorităţii substituenţilor este:

CHCl2 > CHO > C CH > C(CH3)3
C(CH3)3 CHCl2
HC C C CHO OHC C C CH
CHCl2 C(CH 3)3

(S) (S)
În concluzie, configuraţia atomului din compusul C este S.
PROBLEMA 61
Care trebuie să fie proporţia anomerilor  şi  într-o soluţie de D-galactoză pentru a
avea aceeaşi rotaţie specifică cu cea a unei soluţii de D-glucoză, în care raportul molar al
anomerilor este = 1?
Se dau:
- pentru D-glucoză : [ ]  112,2 0
[ ]  18,7 0
- pentru D-galactoză: [ ]  150,7 0
[ ]  52,8 0
Soluţie:
Pentru soluţia de D-glucoză notăm:
a – fracţia molară a anomerului 
b – fracţia molară a anomerului 
a+b=1
a => a = 0,5 şi b = 0,5
=1
b
Rotaţia specifică a soluţiei de D-glucoză va fi:
[ ]D glucoza  0,5  112,2 0  0,5  18,7 0  65,450
Pentru soluţia de D-galactoză notăm:
x – procentul de anomer 
y – procentul de anomer 

Rezolvarea x+y=1
sistemului: x 150,7 + y 52,8 = 65,45

conduce la compoziţia 12,93% anomer  şi 87,07% anomer .
- 72 -
PROBLEMA 62
Faceţi o comparaţie între acidul lactic dextrogir şi cel levogir şi explicaţi care
dintre următoarele caracteristici sunt diferite pentru cei doi enantiomeri:
a) spectrul UV-VIS;
b) punctul de topire;
c) rotaţia specifică;
d) timpul de retenţie în cromatografia de gaze utilizând o fază staţionară chirală;
e) adsorbţia pe alumină;
f) solubilitatea în apă;
g) spectrul 1H-RMN într-un solvent chiral;
h) spectrul 1HRMN într-un solvent achiral, dar utilizând un reactiv de deplasare
chimică chiral;
i) spectrul 1H-RMN;
j) constanta de aciditate;
k) comportamentul în cromatografia de lichide utilizând amidonul ca fază staţionară.
Soluţie:
c, d, g, h, k.
PROBLEMA 63
a) Obţineţi diacetilsuccinatul de etil pornind de la acetat de etil ca unică sursă de materie

organică.
b) Scrieţi mecanismul de reacţie pentru sinteza propusă.
c) Care este numărul de izomeri sterici ai diacetilsuccinatului de etil, dacă acesta se
găseşte în forma:
- cetonică
- monoenolică
- dienolică
d) Scrieţi stereoizomerii formei dienolice şi cetonice.
Soluţie:
O O
H3C CH2 O-Na+
a) H3C C O CH2 CH3 + H3C C O CH2 CH3
O O

H3C C CH C O CH2 CH3
Na+
O Na+ O O O

H3C C CH C O CH2 CH3 H3C C CH C O CH2 CH3
+ I2
  2 NaI H3C C CH C O CH2 CH3
O Na+ O O O
- 73 -
O O
-
b) H3C C O CH2 CH3 + H3C CH2 O H2C C O CH2 CH 3
+ H3C CH 2 OH

O
O
H3C C O CH2 CH 3
H3C C O CH2 CH3

H2C C O CH2 CH 3 H2C C O CH2 CH3
O O
O O
H3C C CH2 C O CH2 CH3 + H3C CH2 O-
O O

H3C C CH C O CH2 CH3 + H3C CH2 OH
O O O O
H3C C CH C O CH2 CH 3 + I2 H3C C CH C O CH2 CH3
- I-
I
O O
O O
-
+ I
O O O O
I
c) 3 izomeri pentru forma cetonică: () şi mezo.

O O O
H3C C O H3C C C CH3
H C C O C2H5 H5C2OOC C H H C COOC2H5
H C C O C2H5 H C COOC2H5 H5C2OOC C H
H3C C O H3C C C CH3
O O O
(+)

mezoforma
- 74 -
4 izomeri pentru forma monoenolică: (+)-E; (+)-Z; (-)-E; (-)-Z
H3C CH3
C OH HO C
H5C2COO COOC2H5
C C
H C COOC2H5 H5C2OOC C H
H3C C C CH3
O O
E (+)

HO OH
H3C C COOC2H5 H5C2COO C CH3

C C
H5C2OOC C H H C COOC2H5
C CH3 H3C C
O O
Z (+)

3 izomeri pentru forma dienolică: Z-Z; Z-E; E-Z
H3C OH
H3C OH C O
C O
C C O C2H5
C C O C2H5 C2H5 O C
C2H5 O C C
C
O C
O C
HO CH3 H3C OH
E-E E-Z
HO CH3
C O
C C O C2H5
C2H5 O C C
O C
H3C OH
Z-Z
- 75 -
PROBLEMA 64
Clorura unui derivat halogenat reacţionează cu ionul hidroxid (etanol 70%, la
0
40 C), după următoarea cinetică:
v  a1  [ RCl ]  [ HO  ]  a2  [ RCl ]
Dacă se consideră concentraţia [ HO  ]  5  10 3 , care este procentul de halogenură

care reacţionează după mecanismul SN2?
Notă: Se consideră a1 = 5a2

Soluţie:
SN 2 a1  [ RCl ]  [HO  ] a1  [ HO  ]
%SN 2   100  
100  100 
SN 2  SN 1 a1  [ RCl ]  [ HO ]  a 2  [ RCl ] a1  [ HO  ]  a 2
5a 2  [ HO  ] 5  [ HO  ] 5  5  10 3
 %SN 2   100   100   100  2,44%
5a 2  [ HO  ]  a 2 5  [ HO  ]  1 5  5  10  3  1
PROBLEMA 65
Discutaţi stereochimia următoarelor reacţii:
a) formare de halohidrină din cis-2-hexenă;
b) formare de halohidrină din trans-2-hexenă;
Soluţie:
a)
Cl Cl H
H H C2H5
H C2H5 C2H5
C2H5 Cl Cl
+
Cl
H H C2H5
C2H5
H C2H5
C2H5 H
+Cl
- 76 -
+
Cl HO- b
H H C2H5
C2H5
a
H b C2H5
C2H5 H
+
Cl
a HO-
a b
Cl
H C2H5
H C2H5 Cl
H C2H5 OH
H
C2H5
OH
C2H5 C2H5 C2H5

H Cl HO H Cl H
HO H H Cl H OH
C2H5 C2H5 C2H5
b)
Cl Cl H
H
H5C2 C2H5
H5C2 C2H5
H
H
Cl Cl
+
Cl
H H C2H5
C2H5
H5C2 H
H C2H5
+
Cl
- 77 -
Cl+ HO-
b
H H C2H5
C2H5
a
H5C2 b H
H C2H5
+
Cl
a HO-
a b a b
Cl
H C2H5 H C2H5 OH
H C2H5 H
Cl OH Cl C2H5
H5C2 H5C2
H OH H
H5C2 H H5C2 H Cl
OH
C2H5 C2H5
H Cl Cl H
H OH HO H
C2H5 C2H5
PROBLEMA 66
Care este stereochimia următoarelor reacţii?
cis-2-hexenã reactiv Baeyer

a)
b) trans-2-hexenã reactiv Baeyer
1. acid performic
cis-2-hexenã
c) 2. H2O
trans-2-hexenã 1. acid performic

d) 2. H2O
- 78 -
Soluţie:
CH3
OH CH2
HO H H OH
CH2 CH3
H H OH
H
CH2 CH2 CH3 CH2
a) H CH3
Reactiv CH3
H2C mezo
Baeyer
CH3
H3C CH2 CH3
H CH2
HO H
H OH
CH2 CH3 HO H
CH2
HO
CH3
mezo
CH3
OH CH2
CH3 H OH
HO H
CH3 CH2 HO H
H3C
H CH2 CH2 H CH2
b)
Reactiv CH3
CH2 Baeyer CH3
H3C H
CH3 CH2
H CH2 HO H
CH2 H OH
H3C H OH
CH2
HO
CH3
- 79 -
CH3
OH CH2
CH3 H OH
H CH2
H CH2
H CH3 HO H
c) HO
CH3
CH2
H CH2
1.HCO2OH CH3
CH2 2.H2O CH3
H3C
CH2
H CH2 CH3
HO H
HO
OH H OH
H CH2
CH2 CH3
CH3
Racemic
CH3
OH CH2
CH3 H OH
H
CH2
CH3 H3C CH2 H OH
H
H CH2
CH2
HO
d) CH3
1.HCO2OH
CH2
2.H2O
H3C H CH3
CH2
H CH2 CH3
HO HO H
OH HO H
H3C CH2 H CH2
CH3
Mezoformă
PROBLEMA 67
Câţi stereoizomeri prezintă 3,9-dimetilundeca-4,7-diena?
H5C2 CH CH CH CH2 CH CH CH C2H5
CH3 CH3
Soluţie:
Compusul prezintă doi atomi de carbon asimetrici şi două duble legături cu
izomerie E-Z.
- 80 -
(+)-Z-Z-(+) (-)-Z-Z-(-) (+)-Z-Z-(-) (+)-E-E-(+) (-)-E-E-(-)
(+)-E-E-(-) (+)-E-Z-(-) (-)-E-Z-(+) (+)-E-Z-(+) (-)-E-Z-(-)
În total sunt 10 stereoizomeri.
PROBLEMA 68
Cum puteţi determina rotaţia specifică a unui enantiomer pur A, dacă aveţi la
dispoziţie amestecul racemic ()-A, un compus optic pur, (+)-B care reacţionează cu
cei doi enantiomeri, un gaz-cromatograf şi un polarimetru.
Notă: Se presupune că diastereoizomerii rezultaţi pot fi volatilizaţi si analizaţi

cromatografic.
Soluţie:
Amestecul racemic ()-A este tratat cu substanţa (+)-B optic pură, folosindu-se
însă numai 50% din cantitatea stoechiometric necesară. Rezultatul este, evident, un
amestec de diastereoizomeri, alături de aproximativ 50% din cantitatea iniţială de A;
reactantul (+)-B fiind optic pur, deci realizându-se condiţii chirale în mediul de reacţie,
cei doi enantiomeri (+)-A şi (-)-A vor reacţiona diferit (vitezele de reacţie sunt diferite).
Astfel, amestecul de izomeri ()-A rămas nu va mai fi echimolecular, fiind evidentă
relaţia:
(+) - nr. moli enantiomer (+)A nereactionat
( ) ( ) A  ( ) B (-) - nr. moli enantiomer (-)A nereactionat
 unde:
( ) ( ) A  (  ) B (+)A (+)B - nr. moli diastereoizomer (+)A (+)B format
(-)A (+)B - nr. moli diastereoizomer (-)A (+)B format
Prin intermediul analizei gaz-cromatografice ( după volatilizare şi separare), se

poate afla raportul dintre diastereoizomeri şi deci raportul dintre enantiomerii
nereacţionaţi. Odată aflată puritatea optică (P.O.) se poate afla rotaţia specifică a
enantiomerului A prin intermediul relaţiei:
 probă
P.O. 
 enantiomer pur
unde  probă este valoarea citită la polarimetru.
PROBLEMA 69
Un inginer chimist a primit pentru etichetare două baloane ce conţin 1-cloro-1-
feniletan şi clorură de etil.
Studiul cinetic al hidrolizei alcaline a compusului organic clorurat din balonul I a
fost realizat după cum urmează:
- 81 -
- un anumit volum de soluţie din balonul I a fost tratat cu un volum egal de soluţie
de hidroxid de sodiu, ambele soluţii având concentraţia iniţială de 0,3 mol/dm3.
(Presupunem că adausul de catalizator nu a modificat esenţial volumul probei). S-a
determinat concentraţia NaOH în amestecul de reacţie, la 25OC, la diferite intervale de
timp, prin tratare cu HCl, obţinându-se următoarele rezultate:
t (min) 10 20 30 40
CNaOH 0,125 0,107 0,094 0,0834
(mol/L)
a) Explicaţi cum a raţionat inginerul în vederea identificării celor doi derivaţi
halogenaţi. Există şi un test analitic în vederea identificării celor doi compuşi
halogenaţi?
b) Scrieţi expresiile vitezelor de reacţie, precum şi mecanismele de reacţie în cele
două cazuri.
c) Dacă se pleacă de la 1-cloro-1-feniletan optic activ cu configuraţia S se obţine un
amestec care conţine, în proporţie de 98%, amestec racemic, restul fiind exces de
enantiomer (+). Cum explicaţi acest lucru?
Soluţie:
Fiind vorba de un derivat halogenat apt de a genera carbocation stabil (1-cloro-1-
feniletan) şi respectiv de unul primar (clorură de etil), care reacţionează diferit cu
NaOH, vom putea trage unele concluzii legate de conţinutul baloanelor, ţinând cont de
faptul că derivatul halogenat terţiar reacţionează cu NaOH după un mecanism
monomolecular (ecuaţia cinetică este de ordinul I), iar cloroetanul reacţionează după un
mecanism bimolecular (reacţie cu cinetică de ordinul II).
Pentru analiza făcută se poate determina ordinul de reacţie.
 Presupunem că ordinul de reacţie este I.
Constanta de viteză de reacţie se calculează conform formulei:
1 C
k  ln 0
t C
1 0,15
k ln  1,82  10 2 min 1
10 0,125
1 0,15
k ln  1,68  10  2 min 1
20 0,107
1 0,15
k ln  1,35  10 2 min 1
30 0,094
1 0,15
k ln  1,47  10 2 min 1
40 0,083
Valoarea lui k nu este aceeaşi în cele patru cazuri ceea ce indică un ordin de
reacţie diferit de unu.
 Pentru a verifica dacă specia supusă transformării este derivatul halogenat
primar calculăm k ţinând cont că reacţia este de ordinul II:
- 82 -
1 1
  k t
C CO
1 1
  k  10  k  0,132 L  mol -1  min -1
0,125 0,15
1 1
  k  20  k  0,133 L  mol -1  min -1
0,107 0,15
1 1
  k  30  k  0,132 L  mol -1  min -1
0,094 0,15
1 1
  k  40  k  0,133 L  mol -1  min -1
0,0834 0,15
Testul analitic constă în reacţia derivatului halogenat cu AgNO3. Apariţia unui

precipitat alb demonstrează prezenţa unui halogen ionizabil.
CH3 CH3
H5C6 C Cl + AgNO3 H5C6 C NO3- + AgCl
H H precipitat alb
1 1
b) t1 / 2    50,31 min
k  CO 0,1325  0,15
c) Dacă mecanismul este SN2 viteza de reacţie se calculează conform relaţiei:

v  k  R  X  HO  
Mecanismul SN2 se caracterizează prin faptul că ruperea legăturii C-X şi formarea
noii legături Y-C au loc simultan:
CH3
-
 
HO + H3C CH2 Cl HO C Cl
H H
HO CH2 CH3 + Cl-
Daca mecanismul ar fi SN1 viteza de reacţie se calculează conform relaţiei:
v  k  R  Cl 
Mecanismul substituţiei SN1 implică două etape: heteroliza compusului halogenat

cu formarea unui carbocation şi reacţia carbocationului cu reactantul nucleofil:
- 83 -
CH3 CH3
(I) H5C6 C Cl H5C6 C + Cl-
H H
(etapa lentã - determinantã de viteza)
CH3 CH3
- H5C6 C OH
(II) H5C6 C + HO
H H
La hidroliza 1-cloro-1-feniletanului optic activ cu configuraţia S (puritate optică

100%, rotaţie specifică  = -50,6) se obţine un feniletanol care are o activitate optică
slabă ( = + 0,8). Aceasta arată că amestecul de reacţie conţine un exces de enantiomer
(+), restul fiind un amestec echimolecular al celor doi enantiomeri.
HO-
C6H5 a b
C6H5
H H
C Cl
C
H3C
H3C
C6H5 C6H5
H H
HO C + C OH
CH3 H3C
a) R b) S
Formarea amestecului racemic se explică prin existenţa carbocationului
intermediar, plan.
PROBLEMA 70
Scrieţi cel puţin patru structuri posibile pentru compusul X cu formula moleculară
C10H18, ştiind că:
a) un mol de compus X reacţionează cu 2 moli H2/Ni, la 140OC şi presiune;
b) oxidarea cu KMnO4 conduce la izolarea a doi compuşi organici dintre care doar
unul este acid carboxilic (optic activ).
Soluţie:
2  10  2  18
N.E.= 2
2
- 84 -
Nesaturarea echivalentă 2, precum şi faptul că un mol de compus X reacţionează cu

2 moli de H2/Ni, pot conduce la ideea că în structura compusului sunt prezente două
duble legături.
La oxidarea cu KMnO4 se formează un singur acid. Este de anticipat că celalalt
compus este o cetonă. Cel mai simplu acid carboxilic optic activ este :
H3C CH2 CH COOH

CH 3
O structură cu două duble legături de genul:
R R
implică existenţa unor resturi hidrocarbonate la capete care să conducă la acidul optic
activ, iar între dublele legături este un rest care conduce la un compus difuncţional (cel
puţin doi atomi de carbon).
Aceste concluzii nu corespund datelor problemei întrucât compusul X are doar 10
atomi de carbon.
În aceste condiţii NE indică prezenţă unui ciclu în structura compusului X care să
fie însă labil în condiţiile hidrogenării => ciclul de trei atomi de carbon:
CH3
C CH CH CH2 CH3
CH3
 4 stereoizomeri corespund structurii de mai sus:
1) Z-(+) 3) E-(+)
2) Z-(-) 4) E-(-)
Alte structuri posibile (cu stereoizomerii aferenţi):
C CH CH CH2 CH3 C CH CH CH2 CH3

CH3 CH3
C CH CH CH 2 CH3
CH3
- 85 -
PROBLEMA 71
Determinaţi structura unui compus organic X, cu formula moleculară C6H12O3,

ştiind că:
- se dizolvă în carbonat acid de potasiu;
- reacţionează cu reactivul Lucas, practic instantaneu;
- se prezintă sub forma a doi stereoizomeri;
- la încălzirea cu acid sulfuric diluat se formează majoritar un compus organic ce
prezintă izomerie Z-E şi care, ulterior supus oxidării cu K2Cr2O7 şi H2SO4, formează
acid acetic şi acetonă, ca unici produşi organici.
Scrieţi ecuaţiile reacţiilor chimice implicate în determinarea structurii compusului X.
Scrieţi mecanismul reacţiei compusului X cu reactivul Lucas.
Soluţie:
2  6  2  12
N.E. = 1
2
Dizolvarea în carbonat acid de sodiu indică prezenţa unei grupări carboxil în

structura compusului X.
Dacă reacţionează cu reactivul Lucas instantaneu înseamnă că există o grupare
alcoolică terţiară (susceptibilă de a forma un carbocation terţiar stabil). Dacă substanţa
se prezintă sub formă a 2 stereoizomeri (prezenţa izomeriei de tip Z-E fiind exclusă)
rezultă că prezintă un atom de carbon asimetric.
Structuri posibile:
CH3 CH2 CH3 H3C CH3

H2C H2C CH
HO C CH2 COOH HO C COOH HO C COOH

CH3 CH3 CH3
I II III
Doar compusul I formează la încălzire cu acid sulfuric concentrat preponderent

alchenă ce prezintă izomerie Z-E care se transformă prin oxidare în acid acetic şi
acetonă.
CH3 CH3
H2C H2C
HO C CH2 COOH + NaHCO3 - +
HO C CH2 COO Na + CO2 + H2O
CH3 CH3
- 86 -
H3C H3C
CH2 CH2
HCl/H2O
HOOC CH2 C OH HOOC CH2 C Cl + H2O
Reactiv Lucas
CH3 ZnCl2 CH3
H3C
CH2 CH3
H2SO4, tO C
HOOC CH2 C OH HOOC CH2 C CH CH3
CH3
K2Cr2O7, H2SO4
HOOC CH2 C CH3

+ CH3 COOH
O
acid acetilacetic
HOOC CH2 C CH3 H3C C CH3

- CO2
O O
acid acetilacetic
H3C H 3C
CH2 CH2
ZnCl2
HOOC CH 2 C OH + ZnCl2 HOOC CH 2 C O
CH3 CH3 H
H3C
CH2
ZnCl2
HOOC CH2 C + O
CH3 H
H3C H3C
CH2 CH2
Cl-
HOOC CH2 C HOOC CH2 C Cl
CH3 CH3
- 87 -
PROBLEMA 72
Un acid carboxilic cu formula moleculară C15H18O2 formează prin oxidare cu

KMnO4 şi H2SO4 un amestec de acid tereftalic, acid propionic şi acid succinic. Găsiţi
izomerii structurali şi de configuraţie care corespund compusului care îndeplineşte
aceste condiţii.
Soluţie:
H3C CH2 CH CH CH CH CH2 CH2 COOH
8 [O]
CH3 CH2 COOH + HOOC COOH +
KMnO4 H2SO4
+ HOOC CH2 CH2 COOH

Compusul cu două duble legături prezintă fiecare izomerie geometrică, deci există
în total 4 stereoizomeri: (Z-Z, Z-E, E-Z, E-E).
H3C CH2 CH CH CH2 CH2 CH CH COOH
8 [O]
CH3 CH2 COOH + HOOC CH2 CH2 COOH +
KMnO4 H2SO4
+ HOOC COOH
Două duble legături ce prezintă fiecare izomerie geometrică. Deci sunt, în total, 4
stereoizomeri: (Z-Z, Z-E, E-Z, E-E).
Practic există 8 stereoizomeri ce corespund datelor problemei.
PROBLEMA 73
Deduceţi formula structurală şi configuraţională a compusului organic C5H12O2

ştiind că nu roteşte planul luminii polarizate şi formează iodoform la tratare cu iod şi
soluţie de NaOH.
Soluţie:
2  5  2  12
N.E. = 0
2
Valoarea N.E. indică alcool sau eter saturat.
Testul iodoformului pozitiv îl dau structurile de tipul:
- 88 -
H
R C CH3
R C CH3
O
OH
R = H, alchil sau aril R = H, alchil sau aril
Valoarea NE arată că structura căutată este cea corespunzătoare alcoolului.

Datele problemei indică faptul că C5H12O2 nu roteşte planul luminii polarizate,
ceea ce ne conduce la concluzia că structura compusului cuprinde doi atomi de carbon
asimetrici (formă mezo).
CH3
H C OH
CH2
H C OH
test pozitiv cu NaI
CH3
PROBLEMA 74
O monogliceridă formează la hidroliză alături de glicerol şi acid cis-6-

octadecenoic (denumit şi acid petroselic).
a) Scrieţi stereoizomerii monogliceridei care îndeplinesc condiţia de mai sus;

b) Preparaţi, utilizând acidul petroselic, ca unică sursă de carbon:
I - acid stearic;
II - 1-octadecanol;
III - dodecanol;
IV - stearat de dodecil;
V - acid adipic;
VI - acid 2,6,7-tribromostearic.
Soluţie:
H2C OH
a) HC O C (CH2)4 (CH2)10 CH3

O C C
H2C OH
H H
cis
- 89 -
O
H2C O C (CH2)4 (CH2)10 CH3
HC OH C C
H H
H2C OH
(+) şi (-)
În total sunt trei stereoizomeri.
I. H3C (CH2)10 CH CH (CH2)4 C OH H2

H3C (CH2)16 COOH
b) Ni
O acid stearic
(CH2)10 H2
II. H3C CH CH (CH2)4 C OH H3C (CH2)16 COOH
Ni
O acid stearic
1) LiAlH4
2) H3O+
H3C (CH2)16 CH2 OH
III. H3C (CH2)10 CH CH (CH 2)4 C OH

O
1. O3
H3C (CH 2)10 CHO +
2. (CH 3)2S
+ OHC (CH2)4 C OH
O
H2
H3C (CH2)10 CHO H3C (CH2)10 CH2OH
Ni
IV. H3C (CH2) 16 COOH + HOCH2 (CH2)10 CH3
O
, H+
H3C (CH2)16 C O (CH2)10 CH3
- 90 -
V. H3C (CH2)10 CH CH (CH2)4 C OH

O
KMnO4
H3C (CH2)10 COOH +
H2O, 
+ HOOC (CH2)4 C OH
O
VI. H3C (CH2)10 CH CH (CH2)4 C OH
O
+ Br2
H3C (CH2)10 CH CH (CH2)3 CH COOH
PBr3
Br Br Br
PROBLEMA 75
Se supun combustiei 2,5 mg substanţă organică cu masa moleculară M = 236
g/mol. Amestecul de gaze rezultat este trecut printr-un tub cu Mg(ClO4)2, producându-
se o creştere a masei tubului cu 1,906 mg; la trecerea printr-un tub cu calce sodată
creşterea este de 8,389 mg.
a) Aflaţi formula brută şi respectiv cea moleculară.
b) Determinaţi formula structurală precum şi stereoizomerii compusului analizat
anterior, ştiind că:
– decolorează soluţia de Br2/CCl4, precum şi soluţia rece, apoasă de KMnO4;
– reacţionează în raport molar de 1:1 cu hidrogen gazos la temperatura
camerei şi presiune joasă;
– oxidarea cu KMnO4 fierbinte generează un acid dicarboxilic ca unic
compus organic (izomerul cu momentul de dipol zero).
Soluţie:
a) Tubul cu Mg(ClO4)2 (perclorat de magneziu) reţine apa. Cantitatea de apă
absorbită de percloratul de magneziu este 1,906 mg.
18 g H2O.................................................................2 g hidrogen
1,906 mg H2O................................................................x mg hidrogen
x = 0,2117 mg hidrogen
Tubul cu calce sodată reţine dioxidul de carbon:
44 g CO2..............................................................12 g C
8,389 mg CO2................................................................y mg C
y = 2,288 mg C
După cum se vede, compusul organic este o hidrocarbură (mC+mH=mtotal luat în calcul).
- 91 -
Calcularea formulei brute:

0.21
P% H   100  8.4%
2.5
2.29
P% C   100  91.6%
2.5
91.6 8.4
C:H  :  7.633 : 8.4  1 : 1.1
12 1
M (CH1.1)n  12n  1.1n  236  n  18
Formula moleculară este: C 18H20
2  18  2  20
b) N.E. = 9
2
Se pot deduce următoarele:
- compusul organic prezintă duble legături (decolorează soluţiile de Br2/CCl4 şi
soluţia de KMnO4);
- există o singură dublă legătură (raportul 1:1 dintre H2:hidrocarbură) susceptibilă
de a se hidrogena la temperatura camerei şi presiune joasă;
- rezultă de aici că celelalte 8 duble legături fac parte, probabil, din două nuclee aromatice.
Acidul dicarboxilic nu poate fi decât unul din cei trei izomeri de poziţie ai
acidului:
COOH
COOH
Dintre cei trei izomeri de poziţie cel care are momentul de dipol zero este acidul
tereftalic.
COOH
COOH
acid tereftalic
Structura compusului este:
H3C CH2 CH CH CH2 CH3
- 92 -
Cei doi stereoizomeri sunt:

C2H5
H H
H
C C
C C
H
H5C2 C2H5
H5C2
trans cis
PROBLEMA 76
Un compus organic monofuncţional A, optic activ, ce nu dă reacţie Fehling,
reacţionează atât cu NH2OH, formând o oximă, cât şi cu iod în mediu bazic, formând
iodoform.
Prin tratarea substanţei cu iodură de etilmagneziu, urmată de hidroliză, se
formează substanţa B.
Prin deshidratarea compusului B se obţine ca produs majoritar substanţa C, care
supusă oxidării cu KMnO4 în mediu de H2SO4, formează ca unic produs de oxidare
butanona.
a) Stabiliţi formula moleculară şi structurală a compusului A pe baza datelor
prezentate.
b) Găsiţi o cale de separare în enantiomeri a racemicului compusului A.
Soluţie:
a) Din datele problemei se deduce că substanţa este o cetonă:

- reacţionează cu NH2OH, deci este un compus carbonilic;
- nu dă reacţie Fehling, deci este o cetonă;
- este o cetonă cu grupă marginală CH3, deci reacţionează cu iod în mediu
bazic.
R1 - formulă ipotetică a unei cetone care

C C CH3 respectă datele problemei
R2
- cetonă optic activă
R3 O
R1 R1 C2H5
C C CH3 + C2H5MgI C C H2O
R2 R2 CH3
R3 O
R3 OMgI
- 93 -
R1 C2H5
R1 C2H5
H+
C C C C
R2 CH 3
R2
R3 OH CH3
R1 CH3
[O] H 3C C2H5
C C C
R2 C2H5 O
produs unic
R1
CH3, C2H5
R2
H3C
Deci cetona este : C C CH3
H5C2
H O
b) Compuşii carbonilici se transformă în semicarbazone substituite cu grupe acide

capabile să dea, cu baze optic active, săruri diastereoizomere:
R1
C C R + H2N NH C NH COOH
R2
R3 O O
R1
C C R
R2
R3 NH NH C NH COOH
O
PROBLEMA 77
Definiţi termenii:
a) ambo;
b) recunoaştere moleculară;
c) denaturarea proteinelor în prezenţa acizilor sau bazelor;
d) cvasi-enantiomeri.
Soluţie:
a) Ambo reprezintă un prefix care indică faptul că o moleculă cu mai multe centre
chirale este prezentă ca un amestec diastereoizomeric în proporţii nespecificate. De
exemplu, dipeptida formată din L-alanină şi DL-valina este L-alanil-ambo-valina.
- 94 -
b) Noţiunea de recunoaştere moleculară se referă la interacţiile specifice dintre două

sau mai multe specii chimice prin intermediul forţelor noncovalente de genul: legături
de hidrogen, forţe van der Waals, forţe electrostatice, interacţii , interacţii
hidrofobice, etc. În funcţie de modalitatea de manifestare a acestor legături,
recunoaşterea moleculară poate fi statică şi dinamică.
c) Denaturarea proteinelor este un proces ce constă în modificarea, de regulă,
ireversibilă, a formei spaţiale a proteinelor, în urma desfacerii unor legături (ex. legături
de hidrogen, punţi de sare, etc). Punţile de sare se formează prin reacţiile de neutralizare
dintre gruparea carboxil a unui aminoacid şi gruparea amino a altui aminoacid. Acizii şi
bazele distrug aceste punţi de sare, ducând în final la denaturarea proteinei.
d) Cvasi-enantiomerii sunt specii asemănătoare din punct de vedere chimic, de tipul
MA şi MB, în care unitatea structurală comună M are o chiralitate de sens opus. De
exemplu, (R)-2-bromobutanul este cvasi-enantiomerul (S)-2-iodobutanului.
PROBLEMA 78
Ce sunt diastereoizomerii de solvatare?
Soluţie:
Diastereoizomerii de solvatare sunt complecşi care se formează între un solvent
chiral şi moleculele a doi antipozi optici, cu proprietăţi fizice şi chimice identice.
Acest tip de interacţie este deosebit de utilă în spectroscopia 1H-RMN, deoarece
permite diferenţierea protonilor echivalenţi magnetic de la centrul chiral (ambii
enantiomeri dau un singur semnal la înregistrarea spectrului).
Să presupunem că avem un solvent chiral S, de puritate optica 100% şi amestecul
racemic format din enantiomerii E1 si E2 de forma R1R2CHR3 (protonii marcaţi sunt
echivalenţi din punct de vedere magnetic). Prin interacţia cu solventul chiral, ales
corespunzător, se formează diastereoizomerii de solvatare, cu semnale diferite ale
protonilor:
(+)E1 + (-)E2 + (+)S (+)E1(+)S + (-)E2(+)S

enantiomeri solvent chiral diastereoizomeri de solvatare
(+)E1 + (-)E2 + (-)S (+)E1 (-)S + (-)E2 (-)S

enantiomeri solvent chiral diastereoizomeri de solvatare
PROBLEMA 79
Ce sunt epimerii? Dar epimerizarea? Daţi exemple.
Soluţie:
Epimerii sunt diastereoizomerii care diferă prin configuraţia unui singur centru
asimetric. Noţiunea de epimeri a fost introdusă de chimistul ceh (compozitor şi
- 95 -
teoretician al muzicii) E.Votocek şi îşi are originea în chimia zaharurilor. D-glucoza şi

D-galactoza sunt exemple clasice de epimeri.
Epimerizarea reprezintă schimbarea configuraţiei unui singur atom de carbon

asimetric dintr-o moleculă cu două sau mai multe centre de chiralitate. Conversia
acidului gluconic la acid manonic, în prezenţa chinolinei (semnalată de Emil Fischer),
este un caz tipic de epimerizare.
CHO CHO
H OH H OH
HO H HO H
H OH OH H
H OH H OH
CH2OH CH2OH
D-glucoza D-galactoza
PROBLEMA 80
Faceţi o comparaţie între acidul mezotartric şi acidul (+)-tartric şi precizaţi care
dintre următoarele caracteristici sunt diferite pentru cei doi acizi:
a) densitatea;
c) rotaţia specifică;
d) timpul de retenţie în cromatografia de gaze, utilizând o fază staţionară chirală;
e) solubilitatea în dietileter;
f) spectrul 1H-RMN într-un solvent achiral;
g) spectrul 1H-RMN într-un solvent achiral, dar utilizând un reactiv de deplasare
chimică chiral;
h) indicele de refracţie;
i) prima constanta de aciditate;
j) a doua constanta de aciditate;
k) comportamentul în cromatografia de lichide, utilizând ciclodextrina ca fază
staţionară.
Soluţie:
Toate caracteristicile sunt diferite pentru cei doi acizi.
PROBLEMA 81
Carvona este o terpenoidă care se găseşte în mărar, chimion, leuştean, anason,
cimbrişor. Carvona are proprietăţi curative, antiseptice şi este utilizată în industria
alimentară, aromoterapie şi în medicina alternativă.
- 96 -
O O
H H
(R) (S)
carvona
Faceţi o comparaţie între R-(–)-carvonă şi S-(+)-carvonă, şi precizaţi care dintre
următoarele caracteristici sunt diferite pentru cei doi izomeri:
a) valoarea în modul a rotaţiei specifice;
c) mirosul;
d) solubilitatea în eter;
e) spectrul 1H-RMN într-un solvent achiral;
f) spectrul 1H-RMN într-un solvent achiral, dar utilizând un reactiv de deplasare
chimică chiral;
g) indicele de refracţie;
h) spectrele de dicroism circular;
i) constanta de asociere cu -ciclodextrina, la temperatura camerei;
j) comportamentul în cromatografia de lichide, utilizând triacetilceluloza ca fază
staţionară;
k) comportamentul în reacţia cu N2H4 şi KOH (reducere Kishner-Wolff);
l) comportamentul în reacţia cu NaBH4 şi CeCl3 (reducere Luche).
Soluţie:
Caracteristicile prezentate la punctele c, f, h, i, j sunt diferite pentru cei doi
izomeri.
PROBLEMA 82
Faceţi o comparaţie între acizi trihidroxiglutarici şi trimetoxiglutarici cu formulele
de mai jos
COOH COOH
H C OH H C OCH3
H C OH H C OCH3
H C OH H C OCH3
COOH COOH
Care dintre următoarele caractesitici sunt identice?

a) pH-ul soluţiei 0,1 M;
- 97 -
b) rotaţia specifică, în apă, la 200C;

c) punctul de topire;
d) indicele de refracţie;
e) rotaţia specifică, în dietileter, la 200C.
Soluţie:
Caracteristicile identice sunt cele prezentate la punctele b şi e.
PROBLEMA 83
Cum vă explicaţi faptul că, deşi sunt enantiomeri, R-(–)-carvona miroase
asemănător unei specii de mentă (menta spicată), iar S-(+)-carvona are un miros
asemănător chimenului?
Soluţie:
Mirosurile diferite ale celor doi enantiomeri se explică prin faptul că receptorii
olfactivi conţin grupe chirale, capabile să discrimineze între cei doi enantiomeri.
PROBLEMA 84
Referitor la medicamentele chirale, care dintre următoarele afirmaţii de mai jos sunt
adevărate:
a) Doi enantiomeri ai unui medicament chiral pot fi absorbiţi, activaţi sau degradaţi
în organism cu viteze diferite;
b) Niciun medicament chiral nu se utilizează sub formă de racemic;
c) Ori de câte ori se administrează un medicament chiral sub formă de racemic, 50% din
cantitatea administrată este irosită (presupunând că doar un enantiomer produce efectul
curativ dorit);
d) Doi enantiomeri ai unui medicament chiral pot avea activităţi farmacologice diferite;
e) Unul dintre cei doi enantiomeri ai unui medicament chiral poate avea efectul
curativ diferit, iar celălalt poate fi toxic;
f) Unul dintre cei doi enantiomeri ai unui medicament chiral poate avea efectul
curativ diferit, iar celălalt poate fi biologic inactiv;
g) Antibioticele produse prin fermentaţie sunt amestecuri racemice;
h) Niciodată un medicament chiral nu este utilizat în forma enantiomeric pură;
i) Cromatografia de lichide este utilizată pe scară mai largă la separarea
enantiomerilor medicamentelor chirale în comparaţie cu cromatografia de gaze datorită
temperaturilor mai ridicate cu care operează cea din urmă şi a riscului racemizării;
j) (R)-penicilamina este utilizată ca antiaritmic, pe când (S)-penicilamina este
teratogenă;
k) Sinteza de medicamente enantiopure se realizează utilizând exclusiv enzimele.
Soluţie:
Sunt adevărate următoarele afirmaţii: a, d, e, f, i.
- 98 -
PROBLEMA 85
Conversia unei alchene într-un epoxid se poate efectua facil prin oxidare cu
peracizi (reacţie Prilezhaev). Reacţia este stereospecifică, se realizează în condiţii
blânde şi prezintă randamente mari.
a) Explicaţi utilitatea adăugării unei baze în mediul de reacţie.
b) Cum poate fi efectuată transformarea:
R R'
R CH CH R'
O
c) Explicaţi cum pot fi efectuate reacţiile:
OH
C2H5
C2H5
C2H5 OH
trans-1,2-dietilciclohexan-1,2-diol
C2H5 H
C2H5
C2H5
OH
trans-1,2-dietilciclohexanol
C2H5
H
H
C2H5 O
C2H5
O
H
H
OH
H
OH
H
cis-1,2-ciclohexandiol
- 99 -
Soluţie:
a) Peracidul este redus la acidul carboxilic în cursul reacţiei. Deoarece acizii
carboxilici pot deschide ciclul epoxizilor prin reacţii de substituţie nucleofilă, se adaugă
de obicei în amestecul de reacţie o bază slabă, insolubilă, care să neutralizeze acidul
carboxilic format.
b) Epoxizii se pot transforma în alchene prin reacţia cu R 3P: (fosfină trisubstituită):
R R'
(C6H5) 3P
R CH CH R' + (C6H5)3 P O
O
O
C2H5
C2H5 F3C C
O OH C2H5
c)
CHCl3
C2H5 O
1,2-dietilciclohexanoxid
OH
H2O C2H5
H2SO4 C2H 5
C2H5 OH
trans-1,2-dietilciclohexan-1,2-diol
C2H5
H
O
1. LiAlH4 C2H5
2. NH4Cl C2H5
OH
trans-1,2-dietilciclohexanol
În sistemele ciclice asimetrice epoxidul se formează de partea cea mai degajată

steric. Epoxidul se poate forma de partea opusă, mai împiedicată steric, în două etape,
formându-se mai întâi halohidrina (sau acetatul său), care apoi prin tratare cu alcalii
formează epoxidul:
C2H5 O C2H5
C6H5 C H
O OH
CHCl3 H
O
- 100 -
CH3
C2H5 C2H5
C C2H5
O O
I2, CH3COOAg
00C
H -CH3COI O
H
I H
H
Hidroxilarea unei duble legături se poate face cis sau trans. Un cis-diol se poate
sintetiza prin oxidarea cu reactiv Baeyer (KMnO4 în soluţie apoasă alcalină). O metodă
alternativă pentru a obţine un cis-diol este reacţia cu acetat de argint (CH3COOAg) şi
Br2, în soluţie apoasă fierbinte de acid acetic.
CH3
C
O O
Br2 
CH3COOAg
H
H
CH3COOH
Br
CH 3 CH3
H
C O O C O
+ + H2O
 O O
H - HBr H
H H
Br-
O
C
O CH3 OH
+ H2O/HO-
H H
OH - CH3COOH OH
H H
PROBLEMA 86
Definiţi termenii:
a) cvasiracemat;
b) mutarotaţie;
c) efect Pfeiffer;
d) cluster octameric de serină.
- 101 -
Soluţie:
a) Cvasiracematul este un produs cristalin între cvasienantiomeri aflaţi în raport molar
de 1:1.
b) Mutarotaţia este schimbarea rotaţiei optice însoţită de epimerizare. Mutarotaţia a
fost descoperită de chimistul francez Dubrunfaut în 1846 şi este un fenomen întâlnit
adesea în chimia zaharurilor.
c) Efectul Pfeiffer constă în influenţa pe care o are un compus optic activ asupra unui
amestec racemic al altui compus. Datorită interacţiilor cu o specie chirală, concentraţiile de
echilibru ale celor doi enantiomeri dintr-un amestec racemic se schimbă. Paul Pfeiffer,
studentul lui Alfred Werner, a fost primul care a observat acest efect.
d) Clusterul octameric de serină reprezintă un cluster de opt molecule de serină, de o
stabilitate neobişnuită, implicat, se pare, în originea homochiralităţii. Clusterul a fost
pus în evidenţă, pentru prima dată, în experimentele de spectrometrie de masă.
PROBLEMA 87
Un chimist organician analizează polarimetric un compus optic activ şi citeşte pe
cadranul polarimetrului 35 de grade. Ce concluzie se poate trage în urma acestui test?
Soluţie:
O singură citire la polarimetru poate fi echivocă în stabilirea unor concluzii

definitive. Citirea de 35 grade poate însemna, de asemenea, o rotaţie de 215 grade, sau
315 grade, sau orice altă valoare de forma 35 ± 180n, unde n este un număr întreg.
Pentru a stabili valoarea reală, se repetă experimentul, dar la o altă concentraţie a
compusului optic activ. De exemplu, dacă se înjumătăţeşte concentraţia acestuia şi se
citeşte o rotaţie de 17,5, citirea corectă iniţială a fost de 35 de grade.
PROBLEMA 88
Mutarotaţia este o cataliză generală prin acizi şi baze. Cum explicaţi, totuşi,
mutarotaţia glucozei, în absenţa acizilor şi bazelor?
Soluţie:
Mutarotaţia glucozei în absenţa acizilor şi bazelor se explică prin faptul ca reacţia

este catalizată de însăşi glucoza, care este un acid slab (Ka = 6,6.10-13).
PROBLEMA 89
Se dă următoarea schemă:
HO
OH 1) CH3MgI exces
A(exces) B C + D + E
+
H 2) hidroliza
(racemic) - HOCH2CH2OH
- 102 -
Ştiind că A este cel mai simplu acid alifatic monocarboxilic cu NE = 2, se cer

următoarele:
a) Să se determine structurile compuşilor A-E, ştiind că B are 3 diastereoizomeri
achirali;
b) Să se stabilească numărul de stereoizomeri pentru compuşii A, B şi C;
c) Să se sintetizeze compusul A plecând de la 1-butenă drept unică sursă organică.
Soluţie:
O
HO
* OH O
a) 2 H2C CH CH COOH
+ O
H
CH3 O
A B
(racemic)
O O
O 1) CH 3MgIexces
+
O 2) hidroliza OH
O
B C
OH OH
CH3 CH3
+ CH3 +
CH3
D E
b) C: 2 enantiomeri; D: 2 diastereoizomeri (E-Z); E: 2 enantiomeri.

c) 1-butenă + NBS; obţinerea compusului organomagnezian, carbonatare şi hidroliză
blândă (soluţie de NH4Cl).
PROBLEMA 90
Să se scrie formulele de proiecţie Fischer pentru compuşii izomeri cu formula

moleculară C7H15O2Cl, care conţin atomi de carbon pseudoasimetrici, ştiind că:
a) nu reacţionează cu reactivul Lucas şi reacţionează cu CrO3/H2SO4;
b) reacţionează atât cu reactivul Lucas, cât şi cu CrO3/H2SO4; testul iodoformului
este negativ;
c) nu reacţionează cu reactivul Lucas şi nu reacţionează cu CrO3/H2SO4.
- 103 -
Soluţie:
Calculul nesaturării echivalente conduce la N.E. = 0 (compus saturat).

a) în acest caz izomerii conţin grupări hidroxil primare:
H Cl H H H H
S r R S s R
HO CH2 C C C CH2 OH HO CH2 C C C CH2 OH
CH3 H CH3 CH3 Cl CH3
(2S,3r,4R)-3-cloro-2,4-dimetilpentan-1,5-diol (2S,3s,4R)-3-cloro-2,4-dimetilpentan-1,5-diol
b) în acest caz izomerii conţin grupări hidroxil secundare:
H Cl H H H H
S r R S s R
CH3 CH2 C C C CH2 CH3 CH3 CH2 C C C CH2 CH 3
OH H OH OH Cl OH
(3S,4r,5R)-4-cloroheptan-3,5-diol (3S,4s,5R)-4-cloroheptan-3,5-diol
c) în acest caz există doi compuşi (eteri) care îndeplinesc condiţiile problemei:
H Cl H H H H
S r R S s R
CH3 C C C CH3 CH3 C C C CH3
H3CO H OCH3 H3CO Cl OCH3
(2S,3r,4R)-3-cloro-2,4-dimetoxipentan (2S,3s,4R)-3-cloro-2,4-dimetoxipentan
- 104 -
CAPITOLUL 2
ACIZI ŞI BAZE ÎN CHIMIA ORGANICĂ
PROBLEMA 1
Explicaţi:
a) Monoanionul ftalat are valoarea pKa mai mare (5,40) decât monoanionul tereftalat
(4,45);
b) Acidul oxalic are = 0 în fază gazoasă;
c) Constanta de aciditate a acidului orto-terţ-butilbenzoic este mai mare decât a
acidului para-terţ-butilbenzoic;
d) N,N-dimetil-o-toluidina este o bază mai tare decât N,N-dimetilanilina;
e) 2,4,6-tri-terţ-butilfenolul nu se dizolvă în hidroxid de potasiu concentrat;
f) Solubilitatea percloratului de argint este mai mare în benzen în comparaţie cu
pentan;
g) 2,6-dimetil--pirona este o bază mai tare decât ciclohexanona;
h) 2,6-di-terţ-butilpiridina nu reacţionează cu BH3 deşi valoarea pKa este similară cu
cea a piridinei nesubstituite.
Soluţie:
a) Monoanionul ftalat este un acid mai slab decât monoanionul tereftalat datorită
legăturii de hidrogen intramoleculare:
O O-
O C

C O
monoanionul
H monoanionul tereftalat
O ftalat
C
O C
O OH
Această interacţie stabilizează anionul
rezultat ca urmare a deprotonării În cazul ionului tereftalat nu este posibilă
acidului; se micşorează, implicit, formarea legăturii de hidrogen
aciditatea.
b) Faptul că = 0 indică prezenţa unui centru de simetrie în moleculă:
- 105 -
Acizi şi baze în chimia organică
H
O O O O H
C C sau C C
O O H O O
H
c) Orice acid benzoic o-substituit este un acid mai puternic decât acidul benzoic
nesubstituit.
Coplanaritatea dintre gruparea carboxil şi inelul benzenic este suprimată, astfel că
efectul de conjugare dintre aceste grupe scade, ceea ce duce la mărirea acidităţii.
d) În cazul N,N-dimetil-o-toluidinei (II), datorită împiedicării sterice, molecula este
răsucită, se atenuează conjugarea perechii de electroni neparticipanţi ai azotului cu
nucleul aromatic, astfel că este mai susceptibilă de a interacţiona cu protonul.
H3C CH3 H3C CH3
N N
H H H CH3
I II
Bazicitatea compusului (II) este mai mare faţă de bazicitatea N,N-dimetilanilinei (I).
e) Împiedicare sterică.
f) Molecula de benzen este o bază Lewis. Benzenul formează un complex cu Ag +
(acid Lewis) ceea ce conduce la o solubilitate a percloratului de argint mai mare în
benzen decât în pentan.
Ag+
O +O H
g) + H+
+
H
O O OH
+
+ H
+
H3C O CH3 H3C O CH3 H3C O CH 3
OH
+
H3C O CH3
- 106 -
În cazul 2,6-dimetil--pironei acceptarea unui proton duce la stabilizare prin

aromatizare. Astfel, Kb este mai mare decât în cazul ciclohexanonei.
h) Boranul nu poate reacţiona cu 2,6-di-terţ-butilpiridina datorită volumului mare al
boranului, care nu poate intra între grupările terţ-butil. Protonul are volum mai mic şi
reacţia nu este împiedicată steric.
H3C CH 3
C N C CH
H3C 3
CH3 CH 3
PROBLEMA 2
Se dau următorii compuşi:
NH2
H3C CH2 CH2 NH2 H3C CH2 OH H3C COO-
A B C D
+ CH3
H3C C+ AlCl3
CH3 N
E F G H
H3C CH2 C N (CH3)2S +

H3C C O
I J K
H3C CH2 O CH2 CH3 Al(CH3)3 

H3C CH2 S
L M N
H3C CH2 CH2 SH H3C CH2 O 

O P
NC CN
NC CN C C
C C
NC CN
NC CN
R S
CH 2 B(OC2H 5)3
T U
- 107 -
a) Care dintre aceşti compuşi sunt acizi Lewis?

b) Care dintre aceşti compuşi sunt baze Lewis?
c) Explicaţi ordinea descrescătoare a valorilor Kb în seria:
H3C CH2 H3C CH2

NH 3
> H3C CH 2 NH2
> H3C CH2
NH
> H3C CH2
N CH2 CH3
dacă acidul de referinţă este:
CH3
H3C CH3
C
H3C B CH3
C C CH3
H3C
CH3 H3C
d) Care este ordinea descrescătoare a valorilor Kb pentru aceeaşi serie de amine dacă
acidul de referinţă este protonul?
Soluţie:
a) E, F, G, K, M, R, S, T, U
b) A, B, C, D, H, I, J, L, N, O, P
c) Reacţie acido-bazică de tip Lewis:
CH3 CH3
H3C CH3 H3C CH3
C C
+
H3C B CH3 + NR3 H3C B CH3 NR3
C C C C
H3C CH3 H3C CH3
CH3 H3C CH3 H3C
Dacă acidul este voluminos, tensiunea sterică devine cu atât mai mare cu cât
baza este mai voluminoasă. Astfel, amoniacul formează cel mai uşor aduct comparativ
cu ceilalţi.
d) Protonul are volum mic, în consecinţă ordinea scăderii Kb este:
H3C CH2 H3C CH2
H3C CH2
NH
> H3C CH2
N CH2 CH3
> H3C CH 2 NH2
> NH3
PROBLEMA 3
Aranjaţi următoarele baze în ordinea descrescătoare a valorilor Kb:
- 108 -
NH2 NH2
NH2 NH2
H2C
a)
NO2
NH2 Cl
A B C D
NH2
H3C CH3 CH 3
N HN
NH2
b)
NO2
A B C D
H3C CH2 H3C CH2 CH2 CH3

+ H2N
NH N HO- NH2
c)
H3C CH2 H3C CH2 CH2 CH3
A B C
H2N NH2
Soluţie:
a) D>A >B> C
b) C>A >B>D
c) B>A >C>D
PROBLEMA 4
Comentaţi afirmaţia: „Compuşii A şi B au aceleaşi constante de aciditate”.
H Cl Cl H
H Cl Cl H
COOH COOH
A, Ka1 B, Ka2
- 109 -
Soluţie:
Într-adevăr, în compuşii A şi B există acelaşi număr de legături între atomii de clor

şi grupările carboxil. Efectul inductiv (-IS) ar trebui să aibă valori identice. Totuşi,
distanţele în spaţiu dintre atomii de halogen şi grupările acide sunt diferite în cei doi
acizi. Ca urmare, efectele de câmp vor fi diferite, astfel încât şi constantele de aciditate
vor fi diferite.
Astfel: Ka1  Ka2.
PROBLEMA 5
Aranjaţi următorii acizi în ordinea descrescătoare a valorilor Ka:

a) HOOC-CHOH-CHOH-COOH HOOC C(OH)2 C(OH)2 COOH
acid (+)-tartric acid dihidroxitartric
A B
CH2OH
HOOC-CHOH-CHOH-COOH HC OH
acid (-)-tartric CH2OH

glicerol
C D
OH COOH
OH O
OH H C OH
HO OH H3C C
HO C H C OH
b) H C OH O
H C OH
COOH CH2OH
pirocatehol acid galic acid gluconic acid piruvic
A B C D
O COOH
O
OH
c) HOOC COOH
H3C C C C OH
HO
O HOOC COOH
COOH
acid kojic acid melitic
acid tetrolic
A B C
- 110 -
OH
acid trans-cinamic
D
Soluţie:
a) B>A =C>D
b) D>C >B>A
c) B>C >D >A
PROBLEMA 6
L-Tirosina este un aminoacid necesar în producerea de neurotransmiţători precum

epinefrina şi dopamina. Suplimentele cu tirosină se utilizează ca adjuvant în tratamentul
unor boli şi simptome precum depresia, oboseala, stresul, scăderea libidoului, etc.
Se dă următoarea formă protonată a tirosinei:
3
COOH
2 +
H3N C H
CH2
1
OH
cu pKa1 = 2,20; pKa2 = 9,10; pKa3 = 10,10.
a) Atribuiţi cele trei constante de aciditate grupărilor marcate din molecula tirosinei
protonate.
b) Scrieţi reacţiile de ionizare în trepte ale tirosinei protonate.
c) Calculaţi pH-ul punctului izoelectric.
Soluţie:
1 2 3
a)
pKa3 pKa2 pKa1
- 111 -
+
+
H3N H3N
Ka1 
b) HO CH2 C COOH + H2O HO CH2 C COO + H3O+
H H
+
H3N H2N
 Ka2  +
HO CH2 C COO + H2O HO CH 2 C COO + H3O
H H
H 2N H 2N
 Ka3 O 
HO CH2 C COO + H2O CH2 C COO + H3O+
H H
pK a  pK a
c) pH i  1 2  11,3  5,65
2 2
PROBLEMA 7
Cisteina este un aminoacid neesenţial cu proprietăţi antioxidante. Foarte multe

preparate farmaceutice utilizate contra căderii părului (Oenobiol, Revalid) conţin cuplul
cisteină/cistină. Cisteina este de asemenea un aditiv important în fabricarea ţigaretelor.
Acest aminoacid se utilizează cu succes în profilaxia şi tratamentul disfuncţiei
hepatice şi a mahmurelii ca simptome după un consum prelungit de alcool.
Se dă următoarea formă protonată a cisteinei:
1 3
HS CH2 CH COOH
+NH
3
2
cu pKa1 = 1,7; pKa2 = 8,3; pKa3 = 10,8.
a) Atribuiţi cele trei constante de aciditate grupărilor marcate din molecula cisteinei
protonate.
b) Scrieţi reacţiile de ionizare în trepte ale cisteinei protonate.
Soluţie:
1 2 3
a)
pKa2 pKa3 pKa1
- 112 -
+
H 3N H3N
Ka1
HS CH2 C COOH + H 2O HS CH2 C COO + H3O +
b)
H H
H3N +
+
H3N
Ka2 S CH C +
HS CH2 C COO + H 2O 2 COO + H3O
H H
H3N + H2N
S CH C COO Ka3  CH C
2 + H2O S 2 COO + H3O +
H H
H2O H2O H2O

H3Cis+ H2Cis HCis- Cis2-
+ +
H3O H3O H3O+
Ka1 Ka2 Ka3
pK a  pK a
c) pH i  1 2  1,7  8,3  5
2 2
PROBLEMA 8
Într-o soluţie de amoniac se introduc câteva picături de fenolftaleină, în soluţie

alcoolică 0,1-1%.
Dacă se scrie cu această cerneală, se va observa că în scurt timp cerneala devine
incoloră.
a) Ce culoare are cerneala în momentul iniţial?
b) Ce culoare are fenolftaleina în mediu puternic acid (pH < 0)?
c) De ce devine cerneala invizibilă?
d) Scrieţi structurile fenolftaleinei la pH = 1-8,2, la pH = 8,2-12 şi pH > 12.
e) Ce culoare va avea cerneala dacă se utilizează timolftaleina în soluţie alcoolică?
f) Medicamentul Laxatin, utilizat în cazul constipaţiei funcţionale, conţine şi
fenolftaleină. Explicaţi de ce.
Soluţie:
a) Roz-violet.
b) Portocaliu.
c) pH-ul soluţiei scade, pe de o parte datorită evaporării amoniacului, pe de altă parte
datorită reacţiei cu dioxidul de carbon:
HO- (aq) + CO2 (g) CO32- (aq) + H+ (aq)
- 113 -
HO
OH
d)
O
C
O
Forma lactoidă
incoloră
pH = 1-8,2
 O
O
O O
C C
C O
 C O
O O
Forma chinoidă
Roz-violet
pH = 8,2-12

O

O
C
OH

C O
O
Baza carbinolică
incoloră
pH > 12
- 114 -
+ +
HO C OH HO C OH
COOH COOH
pH < 0, mediu puternic acid

oranj
e) Cerneala are culoarea albastră (culoarea timolftaleinei în mediu bazic).

f) Fenolftaleina este utilizată de multă vreme ca laxativ datorită creşterii
peristaltismului intestinal prin iritarea colonului. Totusi, se utilizează cu prudenţă sau
este înlocuită de alte laxative datorită potenţialului său carcinogen.
PROBLEMA 9
Serina este un aminoacid neesenţial, care participă la sinteza purinelor şi
pirimidinelor. Serina joacă un rol important în funcţia catalitică a anumitor enzime
precum chimotripsina şi tripsina.
Se dă următoarea formă protonată a serinei:
+NH
3 2
H2C CH COOH
3
OH
1
cu pKa1 = 2,2; pKa2 = 9,2; pKa3 = 13.

a) Atribuiţi cele trei constante de aciditate grupărilor marcate din molecula serinei
protonate.
b) Scrieţi reacţiile de ionizare în trepte ale serinei protonate.
Soluţie:
1 2 3
a)
pKa3 pKa2 pKa1
+ +
NH3 NH3
Ka1
b) H2C CH COOH + H2O H2C CH COO + H3O+
OH OH
- 115 -
+
NH3 NH 2
Ka2
H2C CH COO + H 2O H2C CH COO  + H3O +
OH OH
NH2 NH2
Ka3
H2C CH COO + H2O H2C CH COO + H3O+
OH O
pK a  pK a
c) pH i  1 2  11,4  5,7
2 2
PROBLEMA 10
Lisina este un aminoacid esenţial utilizat, profilactic şi curativ, în tratamentul
herpesului simplex. Deficitul de L-lisină are drept simptome asociate oboseala,
alopecia, anemia, etc.
Se dă următoarea formă protonată a lisinei:
1 + +
H3N NH3 2
COOH
3
cu pKa1 = 2,20; pKa2 = 9,06; pKa3 = 10,54.

a) Atribuiţi cele trei constante de aciditate grupărilor marcate din molecula lisinei
protonate.
b) Scrieţi reacţiile de ionizare în trepte ale lisinei protonate.
Soluţie:
1 2 3
a)
pKa3 pKa2 pKa1
+ + Ka1 + +
b) H3N NH3 + H2O H3N NH3 + H3O+
COOH COO
+ + Ka2 +
H3N NH3 + H2O H3N NH2 + H3O+
COO COO 
- 116 -
+ Ka3
H 3N NH 2 + H 2O H 2N NH 2 + H 3O +
COO  COO 
H2O H2O H2O

H3Lis2+ H2Lis+ HLis Lis-
+
H3O H3O+ H3O+
Ka1 Ka2 Ka3
pK a  pK a
c) pH i  2 3  9,06  10,54  9,80
2 2
PROBLEMA 11
Histidina este un aminoacid esenţial, precursor în biosinteza histaminei şi

carnosinei. Experimentele pe şoareci au aratat că suplimentarea cu histidină creşte
viteza de excreţie a zincului de 3-6 ori.
Se dă următoarea formă protonată a histidinei:
+
NH3 2
H2C CH COOH
3
+
N N
1 H H
H
cu pKa1 = 1,80; pKa2 = 6,00; pKa3 = 9,20.
a) Atribuiţi cele trei constante de aciditate grupărilor marcate din molecula histidinei
protonate.
b) Scrieţi reacţiile de ionizare în trepte ale histidinei protonate.
Soluţie:
1 2 3
a)
pKa2 pKa3 pKa1
- 117 -
+ +
NH3 NH3
H2C CH COOH H2C CH COO
Ka1 +
b) + + H2O + + H3O
N N
H H H N N
H
H H
+ +
NH3 NH3
H2C CH COO H2C CH COO
+ Ka2 +
N N + H2O + H3O
H H N N
H
H H
+
NH3 NH2
H2C CH COO  H2C CH COO
Ka3 +
+ H2O + H3O
N N N N
H H
H H
H2O H2O H 2O
H 3His2+ +
H 2His+ HHis His-
+
H3O H3O H3O+
Ka1 Ka2 Ka3

pK a  pK a
c) pH i  2 3  6,00  9,20  7,60
2 2
PROBLEMA 12
Calculaţi pH-ul unei soluţii 0,02 M de acid cianoacetic la care se adaugă 0,02 moli
cianoacetat de sodiu. Se cunoaşte Ka NC CH COOH  3,37  10 3 .
2
Notă:
Se consideră volumul soluţiei 0,02 M de acid cianoacetic ca fiind 1 litru. Se
neglijează variaţia de volum rezultată prin adăugarea cianoacetatului de sodiu.
Soluţie:
Ka
NC CH2 COOH + H2O NC CH2 COO + H3O+
NC CH2 COO Na+ NC CH2 COO + Na+
- 118 -
[ NC  CH 2  COO  ]  [ H 3O  ]
Ka 
[ NC  CH 2  COOH ]
[ NC  CH 2  COO  ]  x  0,02
[ H 3O  ]  x
[ NC  CH 2  COOH ]  0,02  x
(0,02  x)  x
Ka   3,37  10  3  x  0,002596 
(0,02  x )
 [ H 3 O  ]  0,002596  pH   log[ H 3 O  ]  2,58
PROBLEMA 13
a) Care sunt volumele de soluţie de imidazol şi acid clorhidric de aceeaşi
concentraţie molară care trebuie amestecate pentru a obţine 200 mL soluţie cu pH=7,1?
b) Explicaţi proprietăţile acido-bazice ale imidazolului.
Se cunoaşte K b imidazol  8,90  10 8 .
Notă:Volumele se consideră aditive.
Soluţie:
a) K b imidazol  8,90  10 8  pKa  6,95
Considerăm V1 şi c: volumul (exprimat în L) şi concentraţia de imidazol

Considerăm V2 şi c: volumul (exprimat în L) şi concentraţia de HCl
[ Baza ] [imidazol ] [imidazol]

pH  pKa  log  pKa  log  7,1  6,95  log 
[ Acid ] [imidazolH  ] [imidazolH  ]
c  V1  c  V2
[imidazol ] V1  V2
 1,416   1,416  V1  V 2  1,416  V 2
[imidazolH  ] c V2
V1  V2
De asemenea, V1  V 2  0,2 L
imidazol : V1  0,141L şi HCl : V 2  0,059 L
N N N
+
b) N H 
N N
H
anion stabilizat
- 119 -
+ H H
N + H+ N N
+
N N N
H H H
cation stabilizat
prin conjugare izovalentã
PROBLEMA 14
Arginina este un aminoacid cu multiple utilizări în practica medicală. Aceasta se

prescrie sincron cu proantocianidine sau cu alcaloidul yohimbină în tratamentul
disfuncţiei erectile. Studiile clinice evidenţiază faptul că arginina este precursor în
sinteza oxidului nitric, NO, acţionând astfel ca vasodilatator şi scăzând valorile
tensionale.
Se dă următoarea formă protonată a argininei:
+
NH3 2
H2N NH
C COOH
3
+NH
2
1
cu pKa1 = 2,20; pKa2 = 9,00; pKa3 = 12,50.

a) Atribuiţi cele trei constante de aciditate grupărilor marcate din molecula argininei
protonate.
b) Scrieţi reacţiile de ionizare în trepte ale argininei protonate.
Soluţie:
1 2 3
a)
pKa3 pKa2 pKa1
+
NH3
H2N NH Ka1
b) C COOH + H2O
+NH
2 +
NH3
H2N NH
COO + H3O
+
C
+ NH
2
- 120 -
+
NH3 NH2
H2N NH Ka2 H2N NH
C COO + H 2O C COO + H3O+
+ NH + NH
2 2
NH2 NH2
H2N NH Ka3 H2N NH
C COO + H2 O C

COO + H3O+
+NH NH
2
H2O H2O H2O

H3Arg2+ H2Arg+ HArg Arg-
+ +
H3O H3O H3O+
Ka1 Ka2 Ka3
pK a  pK a
c) pH i  2 3  10,75
2
PROBLEMA 15
Acidul aspartic este un aminoacid neesenţial, descoperit de Plisson în 1827. Acidul

aspartic, alături de asparagină, reduce nivelul amoniacului, combătând astfel cefaleea
asociată tulburărilor de natură hepato-biliară (după cum se ştie, amoniacul este o
neurotoxină).
Se dă următoarea formă protonată a acidului aspartic:
3 1
HOOC CH2 CH COOH
+NH 2
3
cu pKa1 = 2,10; pKa2 = 3,90; pKa3 = 9,80.

a) Atribuiţi cele trei constante de aciditate grupărilor marcate din molecula acidului
aspartic protonat.
b) Scrieţi reacţiile de ionizare în trepte ale acidului aspartic protonat.
Soluţie:
1 2 3
a)
pKa1 pKa3 pKa2
- 121 -
b) Ka1 +
HOOC CH2 CH COOH + H2O HOOC CH2 CH COO + H3O
+NH +NH
3 3
Ka2 +
HOOC CH2 CH COO + H2O  OOC CH2 CH COO + H3O
+NH +NH
3 3
Ka3
 OOC CH2 CH COO + H2O  OOC CH2 CH COO + H3O+
+NH NH2
3
H2O H2O H2O

H3As+ H2As HAs As2
+ + +
H3O H3O H3O
Ka1 Ka2 Ka3
pK a  pK a
c) pH i  1 2  2,10  3,90  3,00
2 2
PROBLEMA 16
Să se calculeze pH-ul unei soluţii apoase de 2,4-xilenol de concentraţie 10-3mol/L.

Se dă Ka=2,51.10-11.
Soluţie:
OH
CH3
CH3
Xilenolul este un acid foarte slab:
HA + H2O A- + H3O+
[ A  ]  [ H 3O  ]
Ka 
[ HA]
Având în vedere concentraţia foarte mică, precum şi constanta de aciditate foarte
mică, echilibrul de ionizare al apei nu poate fi neglijat:
2 H2O H3O+ + HO-
Kw  [ H 3 O  ]  [ HO  ]
- 122 -
[ H 3O  ]  [H 3O  ]ionizare acid  [ H 3O  ]ionizare apa  [ A  ]  [ HO  ]  [ A ]  [ H 3O  ]  [ HO  ]
([ H 3 O  ]  [ HO  ])  [ H 3 O  ] [ H 3 O  ]2  Kw
Ka  
[ HA] [ HA]
[HA]>>[A-]  ca  [HA]
[ H 3O  ] 2  Kw
 Ka   [ H 3O  ]  K a  ca  Kw  [H 3O  ]  1,87  10 7  pH  6,73
ca
PROBLEMA 17
Să se calculeze pH-ul pentru o soluţie 0,01 M de oxalat acid de potasiu
( K a  5, 4  10 2 şi K a  5, 2  10 5 ).
1 2
Soluţie:
COO  COO  [ A 2 ]  [ H 3 O  ]
+ Ka 2 
+ H2O + H3O [ HA ]
COOH COO
COO + COOH [ H 2 A] 1
+ H3O + H2O K2  
COOH COOH [HA  ]  [ H 3O  ] Ka 1
c0  [ H 2 A]  [ HA  ]  [ A 2  ]
HA
 2
K a  [ HA ] [ H 3 O  ]  [ HA ] K a  K a  [ HA  ]
[ H 3 O ]  [ A ]  [ H 2 A]  2   [ H 3O  ]  1 2
[ H 3O  ] Ka [ HA ]  Ka1
1
K a  K a  c sare
1 2
[ HA  ]  csare  [ H 3O

]  6,62  10  4 mol / L
c sare  K a
1
pH  3,18
PROBLEMA 18
a) Să se calculeze gradul de ionizare, precum şi concentraţia ionilor butirat într-o
soluţie de acid butiric de concentraţie 0,1 M.
b) Se amestecă 50 mL soluţie de acid butiric 0,1 M cu 30 mL soluţie acid clorhidric
0,2 M. Să se calculeze gradul de ionizare şi concentraţia anionilor butirat în soluţia
obţinută după amestecare. (Kaacid butiric =1,52.10-5)
Soluţie:
H3C + H2O H3C + H3O+

COOH COO -
- 123 -
Ka 
CH 3  (CH 2 ) 2  COO  H 3O 
 
CH 3  (CH 2 ) 2  COOH 

c1   1   c1   1  c1  1 2 2 Ka
Ka    c1   1   1   0,0123  1, 23%
c1 1   1  1  1 c1
cCH   0,1    0,1  0,0123  1, 23  10 3 M

3  ( CH 2 ) 2 COO
După amestecare:
50  10 3  0,1
cCH 3  (CH 2 ) 2 COOH   0,0625 M
80  10  3
30  10 3  0, 2
c HCl   0,075 M
80  10  3
Acidul clorhidric este un acid tare, complet disociat, astfel încât putem considera:
H 3O   c

 0,075 M  K a 
CH 3  (CH 2 ) 2  COO  0,075 

0,0625  CH 3  (CH 2 ) 2  COO 

HCl 
 
 CH 3  (CH 2 ) 2  COO   1,264  10 5 M
1,264 10 5
2   2,022  10 4  0,0202%
0,0625
PROBLEMA 19
Să se calculeze pH-ul unei soluţii obţinute prin amestecarea a 50 cm3 soluţie

izobutilamină de concentraţie c = 0,3 M (Kb1=3.10-4) cu 30 cm3 soluţie de concentraţie
0,4 M de sec-butilamină (Kb=4.10-4).
Soluţie:
H3C CH CH 2 NH2 + H2O H3C CH CH2 NH3+ + HO-
CH3 CH3
2
H3C CH CH2 NH3+ H3C CH CH2 NH3+
. [HO-]
CH3 [HO-] 2 CH3
Kb = = =
1 -
c - [HO ] c1
H3C CH CH2 NH2 1
CH3
- 124 -
.
c1 > 100 Kb1, putem aproxima că c1-[ HO - ]  c1
-
H3C CH CH2 CH3 + H 2O H3C CH CH2 CH 3 + HO
NH2 NH 3+
2
H3C CH CH2 CH3 H3C CH CH2 CH3
. [HO ] -
NH3+ [HO-] 2 NH3+
Kb = = =
2 c - [HO-] c2
2
H3C CH CH2 CH3
NH2
c2 > 100.Kb2, putem aproxima că c2 -[ HO - ]  c 2
H3C CH CH2 CH3 +

H3C CH CH2 NH3
[HO-] = +
NH3+ CH3
K b  c1  K b  c2 
1 2
 [ HO  ]    [ HO  ]  K b  c1  K b  c 2
[ HO  ] [ HO  ] 1 2
c1 şi c2 sunt concentraţiile molare ale celor două amine după amestecare:

50  10 3  0,3
c1   0,1875 M
80  10 3
30  10 3  0,4
c2   0,15 M
80  10 3
[ HO  ]  3  10 4  0,1875  4  10 4  0,15  0,01078  pOH  1,97  pH  12,03
PROBLEMA 20
Se titrează 100 mL soluţie de acid dicarboxilic H2A, de concentraţie molară c, cu o

soluţie de hidroxid de sodiu de aceeaşi concentraţie molară.
Să se calculeze pH-ul soluţiei iniţiale precum şi a celor obţinute la adăugarea de:
a) 30 mL soluţie NaOH de concentraţie c;
b) 50 mL soluţie NaOH de concentraţie c;
c) 100 mL soluţie NaOH de concentraţie c;
d) 130 mL soluţie NaOH de concentraţie c;
e) 150 mL soluţie NaOH de concentraţie c;
f) 200 mL soluţie NaOH de concentraţie c;
g) 300 mL soluţie NaOH de concentraţie c;
- 125 -
Notă:
Se consideră c > 100.Ka
Ka
1
 10  4
Ka
2
7 8
Ka  [10 ,10 ]
2
Soluţie:
HOOC R COOH + H2O HOOC R COO- + H3O+
Ka
1 7 8
 10  4 şi K a  [10 ,10 ]  cei doi protoni se pot titra succesiv.
Ka 2
2
Fie H2A - acidul diprotic

HA- - anionul monoacid
A2- - anion
Ka1 
HA  H 3O   H 3O 
   2
   
 H 3O   H   Ka1  c H
c H A  H 3O  cH A 
2A
2 2
a) La adăugarea de 30 mL soluţie NaOH de concentraţie c se titrează incomplet

acidul în prima treaptă de disociere.
[ HA ] 30  10  3  c 3 c
c HA   3

Vtotal (100  30)  10 13
moli H A
2 70  10 3  c 7c c HA 3
cH A   3
  
2 Vtotal (100  30)  10 13 cH A 7
2
c HA
pH  pKa1  lg  pKa1  0,3679
cH A
2
b) La adăugarea de 50 mL soluţie NaOH de concentraţie c:
[ HA ] 50  10  3  c 5c
c HA   
Vtotal (100  50)  10 3 15
moli H A
2 50  10 3  c 5 c c HA
cH A     1
2 Vtotal (100  50)  10  3 15 cH A
2
c HA
pH  pKa1  lg  pKa1
cH A
2
c) La adăugarea de 100 mL soluţie NaOH de concentraţie c unica specie prezentă în

sistem este:
HOOC R COO -
- 126 -
pKa1  pKa 2
pH 
2
d) La adăugarea de 130 mL soluţie NaOH de concentraţie c:
[ HA ] 70  10  3  c 7 c
c HA   3

Vtotal (200  30)  10 23
[ HA  ] 30  10 3  c 3 c
c   
 Vtotal (200  30)  10 3 23
A2
c 3
A2 
pH  pKa 2  lg  pKa 2  lg  pKa 2  0,3679
c HA 7
e) Pentru 150 mL soluţie NaOH:

c 5
A2 
pH  pKa 2  lg  pKa 2  lg  pKa 2
c HA 5
f) Pentru 200 mL soluţie NaOH:
Specia prezentă în soluţie este Na2A.
A2- + H2O HA- + HO-
cH
Kb 
HO   2

KW

HO    2

 HO    10 14
 c 2 
10 14
 2
A
A  2
Ka
2
A2   Ka
2
A Ka
2
3
g) Pentru 300 mL soluţie NaOH (100 mL soluţie NaOH în exces):

100 mL soluţie NaOH în exces 0,1.c moli NaOH exces
0,1  c  1000
c NaOH exces   0,25c  pH  14  lg 0, 25  c în condiţiile în care se
400
neglijează cantitatea de HO- provenită din hidroliza Na2A.
PROBLEMA 21
O probă de 0,25 g conţinând valină este analizată prin metoda Kjeldahl modificată
(amoniacul format este colectat într-o soluţie de acid boric). Dacă sunt necesari 20 mL
soluţie acid clorhidric 0,1 M pentru neutralizarea boratului format, calculaţi procentul
de valină din probă.
Notă:
Impurităţile din probă nu conţin azot şi sunt inerte în condiţiile prelucrării probei.
Soluţie:
În condiţiile specificate mai sus:
NH3 + H3BO3 NH4+ + H2BO3-
- 127 -
Acidul boric este un acid prea slab pentru a putea fi titrat, dar boratul este suficient
de bazic pentru a putea fi titrat cu acid clorhidric (roşu de metil ca indicator).
nr. moli HCl consumaţi = 2.10-3 moli = nr. moli borat = nr. moli amoniac = nr. moli
aminoacid
 masa de valină = 2.10-3. 117 = 0,23 g
0,234
 p%   93,60 %
0, 25
PROBLEMA 22
O probă de 0,341 g conţine lisină şi glicină. Proba este analizată prin metoda
Kjeldahl în vederea determinării cantităţii din fiecare aminoacid.
Astfel, se parcurg următoarele etape:
- mineralizarea cu acid sulfuric şi catalizator CuSO4;
- alcalinizare;
- distilarea amoniacului format;
- titrarea cu H2SO4 a amoniacului;
- retitrarea cu NaOH a acidului sulfuric utilizat în exces.
Ştiind că s-au utilizat 60 mL H2SO4 0,04 M şi 5 mL NaOH de concentraţie 0,04 M
pentru titrarea excesului de acid sulfuric:
a) scrieţi ecuaţiile reacţiilor chimice implicate în determinarea aminoacizilor;
b) calculaţi compoziţia procentuală masică a amestecului de aminoacizi.
Soluţie:
H2SO4
a) CxHyNz x CO2 + 1 y H2O + z NH4HSO4
CuSO4 2
HO - 2-
zNH4HSO4 z NH3 + z SO4
z NH3 + (0,5z + h)H2SO4 0,5z (NH4)2SO4
hH 2SO4 + 2 h NaOH h Na2SO4 + h H 2O
b) Se utilizează în total 2,4.10-3 moli de acid sulfuric. Din aceştia excesul se titrează
cu 2. 10-4 moli NaOH, în consecinţă numărul de moli de acid care reacţionează cu
amoniacul este 2,3.10-3 moli. În concluzie, numărul de moli amoniac este z = 4,6.10-3.
H2N NH2 H2C COOH

NH2
COOH
M = 146 M = 75
Lisina Glicina
- 128 -
Fie x moli lisină şi y moli glicină:
2 x  y  4,6  10 3
146 x  75 y  0,341
Rezolvarea sistemului conduce la: x=1.10-3, y = 2,6.10-3

m lisina din amestec = 0,146 g  p% lisina = 42,82 %
m glicina din amestec = 0,195 g  p% glicina = 57,18 %
PROBLEMA 23
Aranjaţi compuşii de mai jos în ordinea crescătoare a valorilor pKa:

a) HOOC CH2 COO- HOOC (CH2)2 COO-
A B
HOOC (CH2)3 COO- HOOC COO -

C D
COOH
COOH
b)
A B
Cl3C COOH H3C (CH2)10 COOH

C D
COOH
COOH
c)
COOH
COOH
A B
HCOOH H3C (CH2)14 COOH

C D
Soluţie:
a) D<C <B<A
b) C<A <B<D
c) A<B <C<D
- 129 -
PROBLEMA 24

a) HCOOH (CH3)3C COOH
A B
COOH
H2C
H2C COOH
NO2
C D
HO
O O
b) H
(CH3)3N+ CH2 COOH
H
HO OH
acid ascorbic
A B
H3C H 2C CH COOH
H3C (CH2)8 COOH
Cl
C D
COOH COOH
OH OCH3
c)
A B
COOH
COOH
OCH 3
C D
Soluţie:
a) D < A < C <B
b) B<D <A<C
c) A<B <C<D
- 130 -
PROBLEMA 25
H COOH H COOH
C C
a) C C
H COOH HOOC H
A B
H COO - H COO-
C C
C C
H COOH HOOC H
C D
COO -
COOH
b)
COOH
COOH
A B
COOH
COO-
COOH
COOH
C D
COOH
COOH
c)
COOH
COOH
A B
COO -
COO-
COOH
COOH
C D
- 131 -
Soluţie:
a) A<B <D<C
b) A<C <B<D
c) B<A <C<D
PROBLEMA 26
Aranjaţi compuşii de mai jos în ordinea crescătoare a valorilor pKa (solvent DMSO):
S S H
H
a)
H
S S
A B
S
H
S CH
CN
3 S
C D
b) (CF3)3C OH H3C CH2 OH
A B
CH3
H3C C OH
F3C CH2 OH
CH3
C D
H C6H5
H5C6 C CH C
c) H2C CH CH2 H
C6H5 C6H5
A B
(C6H5)3P+ CH CH CH2 O2N CH CH CH2

H H
C D
- 132 -
Soluţie:
a) D<C <B<A
b) A<C <B<D
c) D<C <B<A
PROBLEMA 27

H H CH3
H2C CH
a)
A B
H NO2 H CN
CH CH
C D
H
H H2C
H2C
b)
NO2
A B
H H
H2C
CN
C D
H3C CH3
H H
H3C C H
c)
A B
- 133 -
O2N H
H
C D
Soluţie:
a) C<D <A<B
b) D<B <C<A
c) D<C <A<B
PROBLEMA 28
Aranjaţi compuşii de mai jos în ordinea crescătoare a valorilor pKa (solvent

DMSO):
H H
CH3
a)
A B
H
H H
C D
H2C CH
b) CH CH H
H H2C CH
A B
O2N
F5C6
CH H CH H
F5C6
O2N
C D
- 134 -
NO2
c)
O2N C NO2
H
A B
Cl
C
H Cl C Cl
H
C D
Soluţie:
a) C<A <B<D
b) D<C <A<B
c) A< D<C< B
PROBLEMA 29
Acidul oxalic este un acid diprotic, cu caracter reducător, care se găseşte în plante
precum reventul, măcrişul sau spanacul sălbatic. Este utilizat ca înălbitor în unele
formule antirugină sau ca insecticid.
a) Calculaţi pH-ul unei soluţii de acid oxalic 0,2 M.
b) Calculaţi concentraţiile de echilibru ale acidului oxalic, oxalatului acid şi a ionilor
hidroxil.
c) Calculaţi volumul de soluţie acid oxalic 0,2 N care decolorează 50 mL soluţie
KMnO4 0,1 N.
d) Calculaţi volumul soluţiei de acid oxalic 10-2 N necesar pentru a reacţiona
cantitativ cu 60 mL soluţie 10-3 M de Ca(OH)2.
e) Explicaţi senzaţia de nisip care apare în cavitatea bucală atunci când se consumă
lapte cu revent.
Se dau valorile: Ka1 = 6,5.10-2 şi Ka2 = 6,1.10-5.
- 135 -
Soluţie:
Ka1
a) HOOC COOH + H 2O HOOC COO- + H3O +
Ka2
HOOC COO- + H2O -
OOC COO- + H3O +
[ HC2 O4  ]  [ H 3 O  ]
Ka1   6,5  10  2
[ H 2 C2 O4 ]
Fie a moli de acid oxalic care disociază conform primei reacţii:
a2
Ka1   6,5  10  2  a  0,08605  [ H 3O  ]  0,08605
0, 2  a
Cantitatea de ioni hidroniu rezultaţi în treapta a doua de disociere este foarte mică
în comparaţie cu cantitatea de ioni hidroniu rezultaţi în prima treaptă de disociere. În
aceste condiţii pH-ul va fi:
pH   lg 0,08605  1,06
Ka2
b) HOOC COO- + H2O -
OOC COO- + H3O+
Initial 0,08605 0 0,08605
Consumat b
Echilibru 0,08605 - b b 0,08605 + b
2
[C 2 O 4 ]  [ H 3 O  ] (b  0,08605)  b
Ka 2  
 6,1  10  5  Ka 2 
[ HC 2 O4 ] (0,08605  b )
0,08605  b
b<<0,08605  Ka 2   b  6,1  10 5
0,08605
La echilibru:
[H2C2O4] = 0,2 – 0,08605 = 0,11395 M
[HC2O4-] = 0,08605 – 6,1.10-5 ≈ 0,08605 M
[C2O42-] = 6,1.10-5
[H3O+] = 0,08605 + 6,1.10-5 ≈ 0,08605 M
10 -14
[HO  ]   [HO  ]  1,162  10 13 M
0,08605
c) 5 H2C2O4 + 2KMnO4 + 3H2SO4 K2SO4 + 2MnSO4 + 8H2O + 10CO2
eKMnO  e H  cN H V  c N KMnO  V 
4 2C2O4 2C2O4 H C O 4 KMnO
2 2 4 4
 0, 2  V  0,1  50  V  25 mL
H C O H C O
2 2 4 2 2 4
d) H2C2O4 + Ca(OH)2 CaC2O4 + 2H2O
- 136 -
eCa (OH )  e H  cN H V  c N Ca( OH ) V 

2 2C2O4 2C2O4 H C O 2 Ca( OH )
2 2 4 2
10 2  VH  2  10 3  60  VH  12mL
2C2O4 2C2O4
e) Laptele conţine calciu, iar reventul acid oxalic. Senzaţia de nisip apare datorită
oxalatului de calciu precipitat.
PROBLEMA 30
Aranjaţi compuşii de mai jos în ordinea descrescătoare a constantelor de aciditate;

atomii de hidrogen discutaţi s-au marcat cu litere grase; (solvent apa):
O OH
a) F CH 2 COOH
O OH
A B
F3C COOH F3C SO3H

C D
OH OH
O
b)
A B
COOH
HCOOH
C D
NO2
H 3C SO3H
c)
O2N NO2
OH
A B
- 137 -
COOH
Cl CH2 COOH
CH3
C D
Soluţie:
a) D>C >B>A
b) C>D >B>A
c) B>A >C>D
PROBLEMA 31
Aranjaţi compuşii de mai jos în ordinea crescătoare a valorilor pKa (solvent apa):
H
SH H3C C CH C CH3
a)
O O
A B
OHC
NO2 CH2 H CH H
OHC
C D
b) HOOC (CH2)7 COOH HOOC COOH
A B
HOOC (CH2)5 COOH HOOC CH 2 COOH

C D
CN
CH NC C H
c)
H CN
A B
O2N
CH H
S
O2N
S C S
H
C D
- 138 -
Soluţie:
a) D<A <B< C
b) B<D <C<A
c) B<C <D <A
PROBLEMA 32
Aranjaţi compuşii de mai jos în ordinea crescătoare a valorilor Ka (solvent apa):
OH OH
a)
A B
OH
OH
CH3
C D
OH OH
b)
O2N NO2 NO2
A B
OH OH
NO2 O2N NO2
NO2 NO2
C D
Cl CF3
c) HO HO NO2
A B
- 139 -
HO OCH3 HO NO2
C D
Soluţie:
a) D<B <C<A
b) B<A <C<D
c) C<A<D<B
PROBLEMA 33
Aranjaţi compuşii de mai jos în ordinea crescătoare a valorilor Ka (solvent

DMSO):
CN CN
H3C C H C H
a)
CN CN
A B
CN H3C CN
Cl C H H3C C C H
CN H3C CN
C D
COOCH3 COOCH3
H3C C H H3C CH2 C H
b)
COOCH3 COOCH3
A B
COOCH3 COOCH 3
H3COOC C H H C H
COOCH3 COOCH3
C D
H H
NC C CH3 NC C H
c)
H H
A B
- 140 -
F F
H H
NC C NC C F
H H
F F
C D
Soluţie:
a) D<A <B< C
b) B<A<D<C
c) A<B <C<D
PROBLEMA 34
Aranjaţi compuşii de mai jos în ordinea crescătoare a valorilor constantelor de

bazicitate Kb:
H2N NH2 H2N OCH3

a)
A B
H2N Cl H2N CH3
C D
NH2
NH2
b) CH2
Cl
A B
NH2
O2N NH2
O 2N
C D
c)
N N
H H
A B
- 141 -
N
N H
N
C D
Soluţie:
a) C<D <B<A
b) D<C <B<A
c) A<C <D<B
PROBLEMA 35

bazicitate Kb:
a) NH H2N I
A B
NH
C H3 C NH2
H2N NH2
C D
NO2
b) H2N F
H2N Cl
A B
CH3
O 2N
N
CH 3
CH 3 H2N Cl
N
CH 3
C D
NH NH CH3
c)
B
A
- 142 -
N(CH3)2
N(CH3)2
N P
N(CH3)2
NH C CH3
N(CH3)2
O N P
N(CH3)2
N(CH3)2
C D
Soluţie:
a) B < D <A < C

b) D<B <A<C
c) C<A <B<D
PROBLEMA 36

aciditate (în DMSO):
a) P+ CH2 H P+ CH
H
A B
P+ CH NO2 P+ CH C N
H H
C D
CH3 CH3
+ +
N H H3C N H
b)
CH3 CH3
A B
- 143 -
CH 3 H
+ +
H3CO N H N
CH 3 H
C D
CH3 CH3
+ +
H3C N CH H H3C N CH CN
c)
CH3 H CH3 H
A B
CH3 CH3
+ +
H3C N CH H3 C N CH S
CH3 H CH3 H
C D
Soluţie:
a) A<B <D<C
b) D<C <B<A
c) A<C <D<B
PROBLEMA 37

bazicitate Kb:
H H
H 3C N CH3 H N H
a)
A (în stare gazoasă) B (în stare gazoasă)
CH3 H
H3C N CH3 H N CH3
C (în stare gazoasă) D (în stare gazoasă)
H CH3
H N CH3 H3C N CH3
b)
A (dizolvat în apă) B (dizolvat în apă)
H H
H 3C N CH3 H N H
C (dizolvat în apă) D (dizolvat în apă)
- 144 -
CH 3
H
CH 2
c) H3C H2C N H
H3C H2C N CH2 CH3
H H
H N H H 3C H2C N CH2 CH3
Soluţie:
În fază gazoasă efectele de solvatare nu există. Astfel, singurul criteriu rămâne

efectul inductiv respingător de electroni al grupelor alchil. În fază apoasă, peste efectul
inductiv se suprapun şi efectele de solvatare, acestea scăzând odată cu creşterea
numărului de grupări alchil.
a) B <D < A < C
b) D < B < A < C
c) C < A < D < B
PROBLEMA 38
Aranjaţi compuşii de mai jos în ordinea descrescătoare a valorilor constantelor de

aciditate Ka :
H
+
N H
+
a) N H
H
A B
C H
O+ +
N H
H
H
C D
H +
O CH3
+
b) H O H
H
A B
- 145 -
CH 3 CH 3
+ +
H3C N H N H
H CH 3
C D
H C C H
c)
C
H
A B
H H H
C H H C C H
H H H
C D
Soluţie:
a) C>A>D>B
b) B>A>D>C
c) A>B >C>D
PROBLEMA 39
NC CN
NO2
a) O2N C H
NO2 NC CN
H CN
A B
H
O
H3C + CH + CH3
S S O2N CH C CH3
CH 3 CH3 H
C D
H O H O
C NO2 C C C
b)
H H
A B
- 146 -
O H O H
F3C C C C CF 3 O2N C NO2
H H
C D
O H O H
H3C S C H C C H
c)
O H H
A B
O H O O H O
H3C S C S CH3 S C S
O H O O H O
C D
Soluţie:
a) B<A<D<C
b) D<C <A<B
c) D<C <B<A
PROBLEMA 40
Aranjaţi compuşii de mai jos în ordinea descrescătoare a valorilor constantelor
de aciditate Ka:
CH3 H
H3C C O H H 3C C O H
a)
CH3 H
CH 3
H O H H 3C C O H
H
CH 3
H O H H 3C C O H
b)
H
A (lichid) B (dizolvat în apă)
H CH3
H 3C C O H H3C C O H
H CH3
- 147 -
H3C CH3
Cl O
c) Cl C C O H
O O Cl
H H
A B
O O
H C O CH2 CH3 H C O CH2 CH3
C C
H C CH3 H C O CH2 CH3
O O
C D
Soluţie:
Polarizabilitatea centrelor anionice reprezintă factorul cel mai important în
reacţiile acido-bazice în fază gazoasă.
a) A > D > B > C
b) A > C > B > D
c) B > A > C > D
PROBLEMA 41

bazicitate Kb:
H CH2 CH2 CH3
H N H 3C CH 2 CH 2 N
a) H CH2 CH2 CH3
H CH2 CH2 CH3

H3C CH2 CH2 N H N
H CH2 CH2 CH3
H CH2 CH2 CH3

H3C CH2 CH2 N H3C CH2 CH2 N
b) H CH2 CH2 CH3
H CH2 CH2 CH3
H N H N
H CH2 CH2 CH3
- 148 -
N H N
c) H
H H
N H3C N
H H
Soluţie:
a) A<C <D<B
Nu există efecte de solvatare, doar efectele inductive dictează ordinea.
b) C<B <A <D
Peste efectele inductive se suprapun efectele de solvatare.
c) B<C <D <A
PROBLEMA 42
a) Să se calculeze pH-ul unei soluţii de etilendiamină 0,03 M precum şi concentraţiile

speciilor cationice din soluţia de etilendiamină 0,03 M.
b) Obţineţi EDTA pornind de la etilendiamină.
Se dau pKb1 = 4,07 şi respectiv pKb 2 = 7,15.
Soluţie:
a) H 2N CH2 CH2 NH2 + H2O H 2N CH 2 CH2 NH3+ + HO- (1)
H2N CH2 CH2 NH3+ + H2O H3N + CH2 CH2 NH3+ + HO- (2)
Notãm:
H2N CH2 CH2 NH3+ cu EH+
H3N + CH2 CH2 NH3+ cu EH22+
[ EH  ][ HO  ]
Kb   10  4,07  8,5  10  5
1 [E]

[ EH 2 ][ HO  ]
Kb  2
 10  7,15  7,1  10  8
2 [ EH ]
Fie x moli de etilendiamină care se protonează conform reacţiei (1):
x2
8 ,5  10  5

0 , 03  x
- 149 -
Având în vedere că x are valoare foarte mică:

0,03  x  0,03  x 2  0,03  8,5  10  5  x  15,96  10  4
[ HO  ]  [ EH  ]  15,96  10 4

[ EH 2 ]  15,96  10  4 2
[ HO  ]  [ EH  ]  K b  2
 7,1  10  8  [ EH 2 ]  7,1  10  8
2 15,96  10  4
[ HO  ]  15,96  10  4  pOH  2,8  pH  11, 2
b) H2N CH2 CH2 NH2 + 4 H2C O + 4NaCN + 4 H2O
Na+ -OOC CH2 CH2 COO- Na+

N CH2 CH 2 N + 4NH3
Na+ -OOC CH2 CH2 COO-
Na+
Na+ -OOC CH2 CH2 COO- Na+

HCl
N CH 2 CH2 N
- NaCl
Na+ -OOC CH2 -
CH2 COO Na
+
HOOC CH2 CH2 COOH

N CH2 CH2 N
HOOC CH2 CH2 COOH
produsul de reactie (EDTA) se separã de reactanti
pe baza diferentei de solubilitate
PROBLEMA 43
Acidul citric (E 330) este un acid poliprotic cu valori ale Ka1=7,1.10-4, Ka2=1,7.10-5,
Ka3=6,4.10-6.
a) Calculaţi pH-ul unei soluţii de acid citric 0,02 M.
b) Calculaţi concentraţiile tuturor anionilor prezenţi în soluţia de acid citric 0,02 M.
Soluţie:
Pentru a simplifica formulele de calcul vom nota acidul citric:
- 150 -
O OH
C
O OH
cu H3C
OH OH O
[H2C ][H3O+]
(1) H3C + H2O H2C - + H3O+ Ka =
1 [H3C]
- [HC 2][H3O+]
(2) H2C + H 2O HC2 - + H3O + Ka =
2
[H2C ]
2- [C 3][H3O+]
(3) HC + H2O C 3 - + H3O+ Ka3 =
[HC 2]
Fie x moli de acid citric care disociază conform reacţiei (1):

x2
Ka   x  3, 43  10  3  [ H O  ]  [ H C  ]  3,43  10  3  pH  2,46
1 0,02  x 3 2
[ HC 2  ]  x
Ka   [ HC 2 ]  1,70  10  5
2 x
[C 3  ]  3,43  10  3
Ka   6, 40  10  6  [C 3  ]  3,17  10  8
3 1,70  10  5
PROBLEMA 44
Se dă următoarea formă protonată a acidului glutamic:
1 3
HOOC CH2 CH2 CH COOH
+NH
3
2
cu pKa1 = 2,20; pKa2 = 4,30; pKa3 = 9,70.

a) Atribuiţi cele trei constante de aciditate ale grupărilor marcate din molecula
acidului glutamic protonat.
b) Scrieţi reacţiile de ionizare în trepte ale acidului glutamic protonat.
Soluţie:
1 2 3
a)
pKa2 pKa3 pKa1
- 151 -
+
H 3N H3N
Ka1
COO + H3O
+
b) HOOC CH 2 CH2 C COOH + H2O HOOC CH2 CH2 C
H H
+
+
H3N H3N
Ka2 OOC CH2 CH C COO + H3O
+
HOOC CH2 CH2 C COO + H2O 2
H H
+
H3N H2N
OOC CH2 CH C COO Ka3 OOC CH CH C COO H O+
2 + H 2O 2 2 + 3
H H
pK a  pK a
c) pH i  1 2  2, 20  4,30  3,25
2 2
PROBLEMA 45
a) Nicotina, cu formula moleculară C10H14N2, conţine doi atomi de azot cu bazicităţi

diferite (Kb1 = 7.10-7, respectiv Kb2 = 1,4.10-11). Atribuiţi constantele de bazicitate celor
doi atomi de azot din structura nicotinei.
b) Aranjaţi în ordine descrescătoare a bazicităţii cei trei atomi de azot din molecula
fizostigminei, un alcaloid utilizat în tratamentul glaucomului. Explicaţi alegerea făcută.
c) Calculaţi concentraţiile tuturor speciilor existente în soluţia de nicotină 0,03 M.
Soluţie:
atom de azot
a) N
pirolidinic
CH3 (Kb1)
N
atom de azot
piridinic
(Kb2)
Kb 3
Kb 1 3
CH3
1 O NH 1 - atom de azot tertiar
N C CH3 2 - atom de azot legat de un nucleu aromatic
b) H3 C 2
O 3 - atom de azot amidic
H N
CH3 Astfel: Kb > Kb > Kb
K b2 1 2 3
- 152 -
c)
+
N N -
+ H 2O + HO
H
CH 3 H3C
N N
[Nic.] [Nic.H+]
[ Nic.H  ]  [ HO ]
Kb 
1 [ Nic]
+
+
N N -
H + H2O H + HO
H 3C H3C
+
N N
H
[Nic.H +] [Nic.H22+]

[ Nic.H 2 2 ]  [ HO  ]
Kb 
2 [ Nic.H  ]
Fie x numărul de moli de nicotină ce se protonează conform primei reacţii:

x2
K b  7  10  7   x  1, 44  10  4
1 0,03  x
0,03  x  0,03
[Nic.H+] = 1,44.10-4
[HO-] = 1,44 .10-4
[H+] = 6,9.10-11
2
1,44  10 4  [ Nic.H 2 ] 
K b  1, 4  10 11  4
 [ Nic.H 2 2 ]  K b  1,4  10 11
2 1, 44  10 2
[ Nic]  0,03  1,44 10 4 M  0,029 M
PROBLEMA 46
Se dă o soluţie de acid malonic de concentraţie 0,002 M.

a) Să se calculeze concentraţia speciilor anionice prezente în soluţie.
b) Să se calculeze concentraţia ionilor malonat dacă la soluţia iniţială se adaugă un
volum echivalent de HCl 0,1 M.
- 153 -
c) Să se calculeze concentraţia ionilor malonat dacă soluţiei iniţiale i se adaugă 2.10-3

moli de HCl (se presupune că nu are loc variaţie de volum).
Se dau Ka1 = 140.10-5 şi Ka2 = 0,2.10-5.
Soluţie:
a) HOOC CH2 COOH + H2O HOOC CH2 COO - + H3O+
HOOC CH2 COO - + H2O -

OOC CH2 COO - + H3O+
Notăm:
[HOOC CH2 COOH] = [MaH 2]
[HOOC CH2 COO -] = [MaH -]
[ - OOC CH2 COO -] = [Ma 2-]
Fie x moli de acid malonic care se deprotonează conform reacţiei primei trepte de
disociere:
[MaH  ]  [ H 3 O  ] x2
Ka    140  10 5  x  1,1138  10 3
1 [ MaH 2 ] 0,002  x
[MaH ] = 1,1138.10-3 M
-
[H3O+] = 1,1138.10-3 M

1,1138  10 3  [ Ma 2 ] 
K a  0,2  10 5   [ Ma 2 ]  K a  0, 2  10 5
2 1,1138  10 3 2
Kw
[ HO  ]  
 8,978  10 12 M
[H 3O ]
Practic, s-a considerat că disocierea acidului malonic în treapta a doua nu
afectează în mod sensibil concentraţiile de [H+] şi [MaH-].
Verificarea presupunerii:
0,2  10 5
3
 1,8  10  3  0,18%
1,1138  10
Raportul este suficient de mic pentru a valida ipoteza.
b) Se presupune că protonii din soluţie provin de fapt din ionizarea HCl (efect de ion
comun).
[MaH2] = 0,001
[HCl] = 0,05
(se dublează volumul de soluţie)

[ Ma 2 ]  [ H 3 O  ]2
 K a  K a  0,2  10 5  140  10 5  2,8  10 9 
[ MaH 2 ] 1 2
 2,8  10 9  0,001
 [ Ma 2 ]   1,12  10 9
(0,05) 2
Validarea ipotezei:
140  10 5  0,001
[ MaH  ]   2,80  10 5  [ H O  ]
0,05 3
- 154 -
Concentraţia [H3O +] provenită din prima disociere a acidului malonic este foarte
mică în comparaţie cu [H3O+] provenită din disocierea HCl, iar [H3O+] provenită din
treapta a doua de disociere a acidului malonic este mult mai mică.
c) Concentraţia iniţială a HCl este mică şi nu poate retrograda complet echilibrul de
ionizare al acidului malonic:
HOOC CH2 COOH + H2O HOOC CH2 COO - + H3O+
HCl + H2O H3O+ + Cl-
( x  0,002)  x
Ka   140  10 5  x  6,85  10  4  [MaH  ]  6,85  10 4
1 0,002  x
[ H 3 O  ]  0,002  0,000685  2,685  10 3

2,685  10 3  [ Ma 2 ] 
Ka  4
 [ Ma 2 ]  5  10 7
2 6,85  10
PROBLEMA 47
Care este pH-ul soluţiei obţinute prin amestecarea a 60 cm3 soluţie acid butiric 0,1
M cu 40 cm3 soluţie acid propionic 0,2 M?
Se dau:
Kacid butiric = 1,54.10-5 şi Kacid propionic = 1,34.10-5
Soluţie:
Soluţia de acid butiric conţine: 60.10-3.0,1 = 6.10-3 moli.

Soluţia de acid propionic conţine: 40.10-3.0,2 = 8.10-3 moli
După amestecarea celor două soluţii concentraţiile celor doi acizi vor fi:
cacid butiric = 6.10-2 M = c1

cacid propionic = 8 .10-2 M = c2
Ka1
H3C (CH2)2 COOH + H2O H3C (CH2)2 COO - + H3O+
Ka2
H3C CH2 COOH + H2O H3C CH2 COO - + H3O+
[CH 3  (CH 2 ) 2  COO  ]  [ H 3 O  ] [CH 3  (CH 2 ) 2  COO  ]  [ H 3 O  ]

Ka1   
[CH 3  (CH 2 ) 2  COOH ] c1
- 155 -
c1  Ka1
 [CH 3  (CH 2 ) 2  COO  ] 
[ H 3O  ]
[CH 3  CH 2  COO  ]  [ H 3O  ] [CH 3  CH 2  COO  ]  [ H 3O  ]

Ka 2   
[CH 3  CH 2  COOH ] c2
c2  Ka 2
 [CH 3  CH 2  COO  ] 
[ H 3O  ]
Concentraţia ionilor [H3O+] va fi egală cu suma concentraţiilor anionilor butirat

şi propionat:
[ H 3O  ]  [CH 3  (CH 2 ) 2  COO  ]  [CH 3  CH 2  COO  ] 
c1  Ka1 c 2  Ka 2
[ H 3O  ]    [ H 3O  ]  c1  Ka 1  c2  Ka 2  14,127  10 4
[ H 3O  ] [ H 3O  ]
pH  2,85
PROBLEMA 48
Ce procent de albastru de bromfenol se află sub formă bazică la pH = 4,5?

Se dă: Ka = 5,84.10-5
Soluţie:
Notăm albastrul de bromfenol cu HIn
HIn + H2O In- + H3O+
[ In  ]  [ H 3 O  ] [ In  ]
Ka   5,84  10 5   1,876
1 [ HIn ] [ HIn ]
[ In  ] 1,876
% forma bazica  
  0,6522  65, 22%
[ HIn ]  [ In ] 1  1,876
PROBLEMA 49
Câte grame de TRIS trebuie adăugate la 150 mL HCl 0,4 M pentru a prepara 500
mL soluţie tampon cu pH = 7,35?
Se cunoaşte: Kb = 1,20.10-6
- 156 -
Soluţie:
OH
TRIS
H2N C OH 2-amino-2-(hidroximetil)propan-1,3-diol
OH
Tris + H3O+ TrisH+ + H2O
pK b  5,92 ; pK a  8,08
Tris TrisH 
[Tris] [Tris] [Tris]

pH  pK a  lg 
 7,35  8,08  lg 
  0,1862
[TrisH ] [TrisH ] [TrisH  ]
0,06
nmoli  nmoli  [TrisH  ]   0,12M
TrisH  H 3O  0,5
În aceste condiţii:
[Tris ]  0,1862  0,12  0,0223  n moli  0,06  0,0223  0,5  0,07115 moli  8,609 g
Tris
total
PROBLEMA 50
Să se calculeze pH-ul următoarelor soluţii:

a) Na2C2O4 0,003 M;
b) Na2H2Y 0,02 M;
Se dau:
Ka  5,6  10 2 , K a  5,4  10 5 , K a  6,9  10 7 ,
H 2C2O4 HC2O4  H 2Y 2
Kb  0, 45  10 11
H 2Y 2
Soluţie:
a) C2O42- + H2O HC2O4- + HO-
[ HO  ] 2

[ HC 2 O4 ]  [ HO  ] K w
Kh  2
   1,85  10 10  [ HO  ]  7,449  10 7  pH  7,87
[C 2 O4 ] Ka 0,003
2
b) H2Y2- + H2O HY3- + H3O+

Ka  6,9  10 7
H 2Y 2 
- 157 -
H2Y2- + H2O H3Y- + HO-

[ H 3Y  ]  [ HO  ] Kw Kw
Kb    Ka   2,22  10 3
[ H 2Y ] 2
Ka H 3Y  Kb
H 3Y 

[H ]  K a  Ka  3,90  10 5  pH  4,4
H 3Y  H 2Y 2
PROBLEMA 51
Comentaţi afirmaţia:
„Datorită faptului că cele mai multe proteine au punctul izoelectric în intervalul
de pH [4-6], varianta optimă de separare a proteinelor este precipitarea cu acizi
minerali.”
Soluţie:
Precipitarea cu acizi minerali (isoelectric point precipitation) prezintă

dezavantajul de a cauza denaturarea ireversibilă a proteinei.
Din acest motiv, această variantă de precipitare este folosită mai ales pentru
proteinele contaminante.
PROBLEMA 52
Comentaţi afirmaţia:
„Solubilitatea proteinelor este maximă la punctul izoelectric, pHi.”
Soluţie:
La pH mai mic decât pH-ul punctului izoelectric proteina este încărcată pozitiv
ceea ce conduce la repulsii electrostatice care împiedică agregarea şi precipitarea
proteinelor.
La pH mai mare decât pH-ul punctului izoelectric proteina este încărcată negativ
conducând, de asemenea, la repulsii electrostatice care împiedică agregarea, respectiv
precipitarea proteinelor.
La pH = pHi sarcina netă a proteinei devine zero. Forţele electrostatice de
respingere sunt foarte mici, forţele dispersive devin predominante şi astfel proteina
precipită. În aceste condiţii solubilitatea proteinelor la punctul izoelectric este minimă,
deci afirmaţia din enunţ este falsă.
PROBLEMA 53
Să se calculeze pH-ul unei soluţii apoase de orto-toluidină de concentraţie 10-4 M

(Kb=2,6.10-10).
- 158 -
Soluţie:
NH2 NH3+
CH3 CH3
+ H2O + HO-
H2O H+ + HO-

[CH 3  C 6 H 4  NH 3 ]  [ HO  ] K  [CH 3  C 6 H 4  NH 2 ]
Kb   [CH 3  C6 H 4  NH 3  ]  b
[CH 3  C 6 H 4  NH 2 ] [ HO  ]
 Kb  c Kw
[ HO  ]  [CH 3  C 6 H 4  NH 3 ]  [ H  ]  [ HO  ]  
  [ HO  ]  3,6  10 14
[ HO ] [ HO  ]
pOH  6,72  pH  7,28
PROBLEMA 54
Care sunt structurile predominante pentru:

a) izoleucină la pH = 10,50;
b) arginină la pH = 6,00;
c) glicină la pH = 1,00;
d) acid aspartic la pH = 7,00.
Soluţie:
+
NH2 NH 2
H3C +
CH CH COO- H3N
NH NH2
H3C CH2 -
COO
a) b)
H3N+
+
H3N CH2 COOH CH2 COO-
-
OOC CH2
c) d)
- 159 -
PROBLEMA 55
Se dă dipeptida glicil-lisină.
a) Determinaţi sarcina netă a dipeptidei la pH: 1,50; 3,50; 7,10; 10,20; 11,00.
b) Determinaţi pH-ul punctului izoelectric al dipeptidei.
Se dau:
+
- pKa = 9,60 pentru gruparea NH3 a glicinei.
- pKa = 2,20 pentru gruparea carboxil a lisinei.
- pKa = 10,80 pentru gruparea NH3+ a lisinei.
Soluţie:
pKa = 2,20
pKa = 9,60 O COOH
pKa = 10,80
a) H3N + C
NH NH3+
- la pH = 1,50: sarcina netă este +2

- la pH = 3,50 (grupare carboxil ionizată): sarcina netă este +1
- la pH = 7,10: sarcina netă este +1
- la pH = 10,20: sarcina netă este 0
- la pH = 11,00 sarcina netă este -1
9,60  10,80
b) pH i   10,20
2
PROBLEMA 56
Se amestecă 40 mL soluţie acid glicolic 0,3 M cu 40 mL soluţie propionat de sodiu

0,3 M. Să se calculeze pH-ul soluţiei obţinute.
Ka  1,54  10 4 şi K a  1,34  10 5
acid glicolic acid propionic
Soluţie:
După amestecare:
40  0,3 40  0,3
c   0,15M şi c propionat de sodiu   0,15M
acid glicolic 80 80
În soluţie se stabileşte echilibrul:
HO CH2 COOH + H3C CH2 COO-Na+ HO CH2 COO-Na+ +
+ H3C CH2 COOH
- 160 -
Ka
acid glicolic 1,54  10  4 x2
K   11, 4925   x  0,11583
Ka 1,34  10  5 (0,15  x) 2
acid propionic
[HO  CH 2  COO  Na  ]  [H 3 C  CH 2  COOH ]  0,11583
[HO  CH 2  COOH]  [H 3 C  CH 2  COO - Na  ]  0,03417
0,11583  [ H  ]
K a  1,54  10 4   [ H  ]  4,543  10 5  pH  4,34
0,03417
Se poate aplica relaţia:

pK a  pK a
1 [H C  CH 2  COO - ]
1 2
pH   lg 3
2 2 [HO  CH 2  COOH]
pK a  pK a
2
[HO  CH 2  COOH]  [H 3C  CH 2  COO - ]  pH  1
 4,34
2
PROBLEMA 57
Se amestecă 40 mL soluţie de acid formic 0,3 M cu 60 mL de butirat de sodiu 0,2

M. Să se calculeze pH-ul soluţiei obţinute.
Ka  1,80  10 4 şi K a  1,48  10 5
acid formic acid butanoic
Soluţie:
După amestecare:
40  0,3 60  0, 2
c   0,12M şi cbutirat de sodiu   0,12M
acid formic 100 100
În soluţie se stabileşte echilibrul:
HCOOH + H3C (CH2)2 COO-Na+ HCOO-Na+ + H3C (CH2)2 COOH
[ HCOO  ]  [CH 3  (CH 2 ) 2  COOH ] [ HCOO  ]  [CH 3  (CH 2 ) 2  COOH ]  [ H  ]
K  
[ HCOOH ]  [CH 3  (CH 2 ) 2  COO  ] [ HCOOH ]  [CH 3  (CH 2 ) 2  COO  ]  [ H  ]
Ka
acid formic 1,80 10  4 x2
  12 ,1621   x  0,09325
Ka 1,48 10 5 (0,12  x ) 2
acid butanoic
pH-ul soluţiei obţinute se poate calcula fie din valoarea constantei de aciditate a
acidului formic, fie din cea a acidului butiric.
[HCOOH]  [CH 3  (CH 2 ) 2  COO  Na  ]  0,12  0,093  0,02674 M
[HCOO - Na  ]  [CH 3  (CH 2 ) 2  COOH]  0,09325 M
- 161 -
0,09325  [ H  ]
Ka  1,80  10  4   [ H  ]  5,1616  10 5  pH  4,29
acid formic 0,02674
0,02674  [ H  ]
Ka  1, 48  10 5   [ H  ]  5,1616  10 5  pH  4,29
acid butanoic 0,09325
De asemenea, se poate calcula din relaţia:
pK a  Ka
acid formic acid butanoic 1 [H C  (CH 2 ) 2  COO - ]
pH   lg 3  4, 29
2 2 [ HCOOH]
PROBLEMA 58
Se prepară o soluţie de acid maleic prin dizolvarea a 23,20 g acid maleic într-un
balon cotat de 250 mL, care se aduce la semn cu apă distilată. Se cer:
a) Cantitatea de hidroxid de sodiu solid care trebuie adăugată la această soluţie
pentru a obţine o soluţie cu pH = 4,13.
b) Cantitatea de hidroxid de sodiu solid care trebuie adăugată la soluţia iniţială pentru
a obţine o soluţie cu pH = 4,90.
Se dau: pKa1 = 2,00 şi pKa2 = 6,26.
Soluţie:
HOOC COOH HOOC COO 

a) C C + HO C C + H2O
H H H H
H2M HM 
 
HOOC COO OOC COO 
C C  C C
+ HO + H2O
H H H H
HM  M 2

H2M HM M 2
4,90
pH=0 2,00 4,13 6,26 pH=14
- 162 -
pK a  pK a
1 2 -
pH  4,13   specia prezentă în sistem este HM .
2
Pentru a converti 23,2 g acid maleic (0,2 moli acid maleic) este nevoie de 8 g
NaOH (0,2 moli).
b) Din diagramă se vede că la pH = 4,90 avem o soluţie de HM– şi M2-. Presupunem

că plecăm de la HM- (deja am introdus 8 g NaOH).
HM - + HO- M2- + H2O
[ M 2 ] x
pH  pK a  lg 
 4,90  6, 26  lg  x  9,1279  10  3 moli NaOH
2 [ HM ] 0, 2  x
m NaOH  8  9,1279  10 3  40  8,3651 g NaOH
PROBLEMA 59
Într-un laborator uzinal se realizează analiza unei grăsimi râncezite. Un inginer

chimist efectuează următoarele operaţii:
- 2,115 g grăsime se titrează cu 3 mL soluţie 0,1 M de KOH;
- 1,764839 g grăsime s-au saponificat cu 8 mL soluţie KOH 1,5 M şi 1,5 mL
etanol, la reflux. Excesul de KOH se titrează cu acid clorhidric 1 M,
consumându-se 6 mL.
_
Ştiind că masa molară medie a acizilor liberi din grăsime este M  282 , să se
calculeze:
a) procentul de acizi liberi din grăsime;
b) indicele de aciditate al grăsimii;
c) indicele de saponificare al grăsimii;
d) masa moleculară medie a gliceridelor din grăsime.
Soluţie:
a) Acizii liberi din grăsime se titrează cu KOH conform următoarei reacţii chimice:
R-COOH + KOH R-COO-K+ + H2O
n KOH  n acizi liberi in grasime  3  10 4  macizi liberi in grasime  0,0846 g  p acizi liberi in grasime %  4%
b) Indicele de aciditate reprezintă numărul de mg de KOH neutralizate de 1 g

grăsime:
- 163 -
3  10 4  56  1000
I . A.   7,943 mg / g
2,115
c) n HCl  6  10 3 şi n KOH  12  10 3  n KOH  6  10 3 moli

total saponificare
6  10 4  56  1000
I .S .   190,385
1,764839
d) M gliceride  1,764839  0,96  1,694245 g

M acizi grasiliberi  0,07059 g
n acizi liberi proba  2,5033  10 4
n KOH n  n KOH  5,74967  10  3

consumati in reactia cu grasimea KOH neutralizare acizi liberi
saponificare
Mg 3 moli
Grasime + 3 KOH 3 R-COO-K+ + 3 H2O
1,694245 g 5,74867 . 10-3 moli
M gliceride  884 g/mol
PROBLEMA 60
Se dau 50 mL soluţie de malonat de sodiu de concentraţie 0,2 M. Calculaţi:

a) Valoarea pH-ului atunci când se adaugă 7 mL soluţie HCl 0,1 M;
b) Volumul de soluţie de HCl necesar pentru ca valoarea pH-ului să fie 4,275;
c) Volumul de HCl necesar pentru a ajusta pH la valoarea 3,3.
Se dau: pK a  2,85 si pK a  5,70
1 2
Soluţie:
COO - COO -
+ H 2C + H 2O
H 2C + H3O
COO - COOH
Mal2- HMal-
- 164 -
COO - COOH
+ H2O
H2C + H3O H2C +
COOH COOH
HMal- H2Mal
a) n  0,05  0, 2  0,01 moli şi n HCl  0,007  0,1  7  10 4 moli

Mal 2
Numărul de moli de HCl indică faptul că prin adăugarea de acid nu s-a ajuns până
la primul punct de echivalenţă. Prin urmare, speciile prezente în soluţie sunt Mal2- şi
HMal-.
n  0,01 - 0,0007  9,3  10-3 moli şi n HCl  n  7  10 4 moli

Mal 2 HMal 
Vtotal  (50  7)  10 3  57  10 3 L
[Mal 2  ]
pH  pK a  lg  pH  6,823
2 [ HMal  ]
b)
H2Mal HMal  Mal 2
3,30
pH=0 2,85 5,70 pH=14
pK a  pK a
1 2 -
 4, 275  specia predominantă este HMal ; moli HCl necesari: 0,01 moli
2
V L  0,1 L  100 cm 3
c) La pH = 3,3 avem amestec de HMal- şi H2Mal.
[HMal  ] 0,01  x
pH  pK a   3,3  2,85  lg  x  2,6189  10  3 moli
1 [H 2 Mal] x
unde x este: n HCl  nH

consumatdupa prima echivalenta 2Mal format
Pentru a adăuga 2,6189  10 3 moli HCl este nevoie de 0,0261 litri soluţie.
VHCl  0,10  0,0261  0,1261 L

total
- 165 -
PROBLEMA 61
Se titrează 20 mL soluţie piperazină 0,1 M cu o soluţie de acid clorhidric 0,1 M.

Calculaţi pH-ul soluţiei rezultate în momentele:
a) iniţial;
b) după adăugarea a 10 mL soluţie HCl 0,1 M;
c) după adăugarea a 20 mL soluţie HCl 0,1 M;
d) după adăugarea a 30 mL soluţie HCl 0,1 M;
e) după adăugarea a 40 mL soluţie HCl 0,1 M;
f) după adăugarea a 60 mL soluţie HCl 0,1 M;
Se cunosc pentru H2Pip2+: Ka1  4,65  10 6 şi Ka 2  1,86  10 10
Soluţie:
H H
H +
N N
a) -
+ H2O + HO
N N
H H
KW
[ HO  ]  K b  c   c  2,317  10 3  pH  11,36
Ka
H H + H
N N
b) + H3O
+
+ H2O
N N
H H
Volumul total de soluţie este 30 mL.
n HCl  n HPip  10 3 moli

adaugati
n Pip  2  10 3  10 3  10 3 moli
ramas in solutie
 pH  pK a  9,73
2
pK a  pK a 5,33  9,73
1 2
c) pH    7,53
2 2
- 166 -
H + H H H
N +
N
+
+ H 3O + H2O
d)
N N
H H + H
Volumul total de soluţie este 50 mL.
[HPip  ]
pH  pK a   pH  pK a  5,33
1 [ H 2 Pip 2 ] 1
pK a 1 5,33 1
1
e) pH   lg c   lg c
2 2 2 2
20  10 3  0,1
c  0,033
60  10 3
pK a 1
1
pH   lg 0,033  3, 40
2 2
f) 20 mL de HCl 0,1 M sunt in exces;

Volumul final este 80 mL.
c H   0,025  pH  1,6
PROBLEMA 62
Se realizează separarea electroforetică a unui amestec de valină, histidină şi acid

glutamic.
Fâşia electroforetică de hârtie de filtru este impregnată cu o soluţie tampon la pH = 6.
Schematizaţi separarea amestecului de aminoacizi.
Notă: pH i valina  6 , pH i histidina  7,6 şi pH i acid glutamic 3,2
Soluţie:
La pH = 6:
- valina are sarcina netă nulă şi nu va migra în câmp electric
- histidina are sarcina netă pozitivă şi va migra către catod
- acidul glutamic va avea o sarcină netă negativă şi va migra către anod
- 167 -
Iniţial:
- +
Catod Anod
(-) (+)
Amestec initial de aminoacizi
După separarea electroforetică:
- +
Catod Anod
(-) (+)
histidina valina acid

glutamic
PROBLEMA 63
Se realizează separarea electroforetică a unui amestec de lisină, fenilalanină şi acid

aspartic.
Fâşia electroforetică de hârtie de filtru este impregnată cu o soluţie tampon la pH = 5,5.
Schematizaţi separarea amestecului de aminoacizi.
Notă: pH i li sin a  9,8 , pH i fenil alanina  5,5 şi pH i acid aspart ic  3,0
Soluţie:
La pH = 5,5:
- fenilalanina are sarcina netă nulă şi nu va migra în câmp electric
- lisina are sarcina netă pozitivă şi va migra către catod
- acidul aspartic va avea o sarcină netă negativă şi va migra către anod
- 168 -
Iniţial:
- +
Catod Anod
(-) (+)
Amestec initial de aminoacizi
După separarea electroforetică:
- +
Catod Anod
(-) (+)
lisina fenil acid

alanina aspartic
PROBLEMA 64
1,8-Diazabiciclo[5.4.0]undec-7-ena (abreviată în literatura de specialitate ca DBU)

și 1,5-diazabiciclo[4.3.0]non-5-ena (abreviată în literatura de specialitate ca DBN) sunt
două amidine biciclice utilizate în chimia organică preparativă ca baze non-nucleofile.
Recent, au fost utilizate cu succes în absorbţia dioxidului de carbon.
a) Scrieţi formulele structurale corespunzătoare pentru DBU şi DBN.
b) Scrieţi reacţiile DBU şi DBN cu dioxidul de carbon.
c) Ce sunt bazele non-nucleofile? Exemplificaţi.
Soluţie:
N N
a)
N N
Structura DBU Structura DBN
- 169 -
H
N N HCO3-
b) + CO2 + H2O
N N
Reacţia DBN cu dioxidul de carbon şi apa cu formarea bicarbonatului de

amidiniu.
H
-
N N HCO3
+ CO2 + H2O
N N
Reacţia DBU cu dioxidul de carbon şi apa cu formarea bicarbonatului de amidiniu.

c) Bazele non-nucleofile sunt, conform teoriei Bronstew-Lowry, baze (organice
sau anorganice) relativ tari şi, sincron, nucleofili slabi. Printre bazele non-
nucleofile putem aminti: TEA, DIPEA, (baza Hunig), terţ-butoxidul de sodiu,
terţ-butoxidul de potasiu, LDA, LiTMP, etc.
PROBLEMA 65
Anhidraza carbonică, o enzimă constituită dintr-un lanţ de 260 de aminoacizi,

conţine zinc şi catalizează una dintre reacţiile chimice fundamentale care au loc în
celule: interconversia reversibilă dintre dioxidul de carbon şi anionul bicarbonat,
conform reacţiei:
anhidraza carbonica
H2O + CO 2 HCO 3- + H+
Anhidraza carbonică joacă un rol crucial în reglarea acidităţii sângelui, în

respiraţie, etc.
Explicaţi cu ajutorul teoriilor Brønsted-Lowry (transfer de proton) şi a teoriei lui
Pearson (HSAB: hard soft acid bases) procesul descris mai sus.
Soluţie:
Molecula de apa, deşi un acid foarte slab, pierde un proton rezultând anionul
hidroxid. Această deprotonare este orchestrată de prezenţa cationului de zinc care
acţionează ca un acid Lewis (acid Lewis de tip borderline) asupra atomului de oxigen
din molecula de apă ce va fi deprotonată (atomul de oxigen acţionând ca o bază tare
Lewis).
Astfel, protonul apei devine suficient de acid pentru a reacţiona cu atomii de azot
din inelele de histidină şi imidazol (acestea acţionează, fireşte, ca baze Brønsted).
Anionul hidroxil generat poate reacţiona cu bioxidul de carbon cu formarea
anionului bicarbonat.
- 170 -
Iată că o interacţie de tip Lewis este absolut necesară pentru ca transferul de

proton să fie posibil.
PROBLEMA 66
Se dau următorii compuşi:

NH2
CH2 CH2 NH H2C
H 3C CH2 SH H 3C CH2 C N
n CH CH2
n
A B C D
H 3C CH2 O CH2 CH3 H 3C CH2 S CH2 CH3

E F
H3C CH2 CH2 O H3C CH2 CH2 S H 3C CH2 CH2 CH2 NH2
G H I
NH2
H2 C CH2 H3C CH2

N
J K L M
H3C CH2 CH2 CH2 CH2 CH3

O
H3C CH2 CH2 C P
O
CH2 CH2 CH3
N O
O
O
O O O
O
O O O
O
O
P Q
Care dintre aceşti compuşi sunt, în concordanţă cu teoria HSAB (hard soft acid bases):
a) baze moi (soft bases);
b) baze intermediare (borderline bases);
c) baze dure (hard bases).
- 171 -
Soluţie: a) baze moi: C, D, F, H, L, M, O.

b) baze intermediare: J, K.
c) baze dure: A, B, E, G, I, N, P, Q.
PROBLEMA 67
Soluţiile apoase diluate la 250C ale nitroderivaţilor simpli conţin, alături de forma
normală, în proporţie foarte mică, forma aci. Echilibrul între cele două forme se
stabileşte prin intermediul anionului comun. Cunoscând că pentru CH3-CH2-NO2
. -5 . -9
constantele de aciditate pentru cele două forme sunt Kac = 3,9 10 şi Kn = 3,5 10 :
a) determinaţi concentraţiile la echilibru ale celor două forme;
b) propuneţi o metodă pentru determinarea constantelor de aciditate ale celor doi
izomeri;
c) ce se întâmplă la încălzirea CH3-CH2-NO2 cu H2SO4 de concentraţie 85%?
Soluţie:
lent repede
a) forma normala anion + H+ forma aci
K ac 
H  anion

 forma aci
Kn 
H  anion

 forma normala 
Cei doi acizi au un anion comun, raportul constantelor de aciditate fiind egal cu
raportul dintre concentraţiile izomerilor:
Kn

 forma aci  K  3,5  109  0,897  104
K ac  forma normala 
i
3,9  10 5
x
 0,897  10  4  x  0,897  10 4  0,897  10 4  x  x  0,897  10  4  x  0,897  10 4  0 
1 x
 x  0,0000896
Rezultatul arată un procent de transformare în forma aci de 0,00896%, ceea ce

denotă faptul că transformarea în forma aci se face într-o foarte mică măsură.
b) Kac se determină din valoarea iniţială a conductibilităţii unei soluţii proaspăt

acidulată de aci-nitroderivat.
Kn se determină din valoarea finală a conductibilităţii aceleiaşi soluţii după un
timp mai lung.
- 172 -
O + OH OH
c) H3C CH2 N + H+ H3C CH2 N H3C CH N
O - H+ O
O
+
OH OH2 +
+
H3C CH N + H H3C CH N H 3C CH N O
- H2O
O O
+
H3C CH N O
+
H2O
H3C CH N O + H2O +
H3C CH N O H3C C N OH
-H
OH OH
H3C COOH + NH2OH
PROBLEMA 68
Aranjaţi următorii compuşi în ordinea descreşterii Ka:
H2 NH3 CH4 C2H6
Soluţie:
> H2 > NH3 > CH4 > C2H6
PROBLEMA 69
Să se aranjeze următorii acizi în ordinea creşterii constantei de aciditate Ka

(solvent apa):
F
a) HN3 H2S H2SeO4 O2N CH2 COOH F C COOH
F
b) HClO HClO4 CH3SO3H CF3SO3H CF3COOH
- 173 -
C6H5 CH3
+ +
c) HSbF6 HSCN H5C6 NH H3C CH2 C NH H3C C OH
C6H5 CH3
Soluţie:
F
a) H2S < HN3 < O2N CH2 COOH < F C COOH < H2SeO4
F
b) HClO < CF3COOH < CH3SO3H < HClO4 < CF3SO3H
CH3 C6H5
c) H3C C OH < HSCN < H5C6 NH+ < H3C CH2 C NH+ < HSbF6
CH3 C6H5
- 174 -
CAPITOLUL 3
STRUCTURĂ, REACTIVITATE, PROPRIETĂŢI
PROBLEMA 1
a) Aranjaţi următoarele chinone în ordinea descreşterii potenţialului standard de

reducere, E0: metil-p-benzochinonă, p-benzochinonă, tetrametil-p-benzochinonă,
clorobenzochinonă.
b) Cum variază capacitatea oxidantă a acestor chinone?
Soluţie:
O OH
- +
R + 2e , +2H R
- +
- 2e , -2H
O OH
a) Cu cât potenţialul standard de reducere EO este mai pozitiv, cu atât chinona se reduce
mai uşor, echilibrul este mai deplasat spre dreapta, chinona este mai puţin stabilă.
Grupările respingătoare de electroni, care cresc densitatea electronică pe nucleul
chinonei, micşorează afinitatea chinonei pentru electroni. Astfel, chinona se va reduce
mai greu, E0 va fi mai puţin pozitiv.
Grupările atrăgătoare de electroni măresc afinitatea pentru electroni a chinonei,
care se va reduce mai uşor.
Astfel:
O O O O
Cl CH3 H3C CH 3
> > >

H3C CH 3
O O O O
descreste EO
b) Capacitatea oxidantă descreşte în aceeaşi ordine.
- 175 -
Structură, reactivitate, proprietăţi
PROBLEMA 2
Se dau următoarele valori ale potenţialului standard de reducere, E0: 0,954 V;

0,699 V; 0,656 V; 0,736 V; 0,599 V; 0,156 V. Atribuiţi aceste valori următoarelor
chinone: difenochinonă, antrachinonă, p-benzochinonă, metil-p-benzochinonă, 2,5-
diclorobenzochinonă, hidroxibenzochinonă.
Soluţie:
O O O
Cl CH3
O O > > > >
Cl
O O O
EO=0,954 V EO=0,736 V EO=0,699 V EO =0,636 V
O O
OH
> >
O O
EO=0,599 V E O=0,156 V
Grupările atrăgătoare de electroni măresc afinitatea pentru electroni a chinonei,

care se va reduce mai uşor.
Grupările respingătoare de electroni, care cresc densitatea electronică pe nucleul
chinonei, micşorează afinitatea chinonei pentru electroni.
Difenochinona are potenţialul de reducere cel mai ridicat (se câştigă energia de
conjugare a celor două nuclee benzenice):
+ 2e-, +2H
+
O O HO OH
-
- 2e , -2H
+
Antrachinona are cel mai mic potenţial de reducere (energia de conjugare a celor
două nuclee benzenice şi a celor două grupări carbonil este mai mare decât a produsului
format, 9,10-dihidroxiantracen):
O OH
- +
+ 2e , +2H
- 2e-, -2H
+
O OH
- 176 -
PROBLEMA 3
Bifenilul (E 220) este un compus organic aromatic, utilizat pentru conservarea

citricelor în timpul transportului.
a) Căldura de hidrogenare a bifenilului este de 100 kcal/mol. Calculaţi energia de
rezonanţă pentru bifenil, ştiind că o dublă legătură C=C izolată dezvoltă la hidrogenare
28,6 kcal/mol;
b) Anticipaţi produşii majori pentru bromurarea următorilor derivaţi ai bifenilului, în
condiţiile unei reacţii de substituţie electrofilă aromatică:
Br O2N
OH
Br H5C2 O
Br2 + FeBr3, intuneric Br2 + FeBr3, intuneric Br2 / CHCl3
Br2 + FeBr3, intuneric

Br2 + FeBr3, intuneric
c) Utilizând structurile de rezonanţă pentru complexul sigma rezultat în cazul

substituţiei electrofile a bifenilului, demonstraţi natura produşilor de reacţie.
d) Factorii de viteză parţială pentru clorurarea bifenilului sunt:
790
0 0
250 250
250 250
0 0
790
Ştiind că s-au obţinut 15 g de 4-clorobifenil, care este masa de 2-clorobifenil

obţinut?
- 177 -
e) Să se sintetizeze următorii derivaţi ai bifenilului:
Br Br
F F Br
A B C
COOH OH
Cl OH
D E
Soluţie:
a) Fără a ţine cont de energia de conjugare a bifenilului, acesta poate fi considerat ca

fiind un compus cu 6 duble legături/mol:
În acest caz căldura de hidrogenare ipotetică este: 6  28,6 kcal / mol  172 kcal / mol .
Energia de rezonanţă este: 172 kcal / mol  100 kcal / mol  72 kcal / mol .
Energia de conjugare per nucleu benzenic este: 72 / 2  36 kcal / mol (identică cu cea
a benzenului).
Br Br
+ Br2/FeBr3 Br
b)
Br Br
O2N O2N
+ Br2/FeBr3 Br
H5C2O H5C2O
Br2
OH OH
CHCl3
Br
- 178 -
Br
+ Br2/FeBr3
+ Br2/FeBr3
Br
c) + X+ X X X
+
H H H
+ +
+ +
X X X
H H H
Atacul în poziţia orto sau para stabilizează complexul sigma, prin efectul de
rezonanţă al celui de-al doilea nucleu.
d) K bifenil  (250  2  790)  2  2580

2  790
% 4  clorobifenil   61,24%
2580
61, 24
15g   m  m  24,50g
100
m = masa amestecului de izomeri cloruraţi
2-clorobifenil: m - 15 = 9,50 g
NO2
e) HNO3
H2SO4
- 179 -
Zn/NaOH H+
A: NO2 NH NH
1) bis diazotare
H 2N NH2 F F
2) HBF4
3) 
Br Br
NO2
B: HNO3 1) Zn/HO-
H2SO4 2) H+ transpozitie
1) bisdiazotare
H 2N NH2
2) H3PO2
Br Br Br Br
Br Br
C: HNO3 1) Fe + HCl
H2SO 4 2) NaNO2 + HCl
NO2
, NaOH
Br N N]+Cl- Br
-H2, - NaCl, - H2O
HNO 3 1) H2, Pd, C

D: NO 2
H2SO4 2) (CH3CO)2O
1) Cl2 1) HCl, NaNO2

NH NH2
2) HCl, H2O 2) CuCN
C O
H3C Cl
H2O, NaOH
CN COOH
Cl Cl
- 180 -
E: HNO3
OH OH
H2SO4
NO2
1. Fe/HCl
2. NaNO 2/HCl, 0-50C
OH
3. H2O, t0C
OH
PROBLEMA 4
În dizolvanţi inerţi, la temperatura camerei, o-benzochinona colorează soluţia în

galben. Prin încălzire cu apă la 2200C culoarea galbenă dispare. Scrieţi ecuaţiile
reacţiilor care au loc.
Soluţie:
O
O C O
O O
O
+ O C
O
OH
O C OH
OH
OH
220OC
O C
- 2CO
PROBLEMA 5
Aranjaţi următorii acizi în ordinea creşterii reactivităţii în reacţia de

decarboxilare:
- 181 -
CH3 O COOH COOH

COOH COOH OH
N COOH
a)
OH
b) H2C COOH H3C CH2 COOH H2C COOH
NO2 COOH
Motivaţi alegerea făcută şi scrieţi mecanismul decarboxilării în cazul acidului
nitroacetic.
Soluţie:
Gruparea carboxil poate fi considerată ca produs de adiţie al CO2 la un carbanion.

În consecinţă, în anumite cazuri, CO2 poate fi pierdut din compuşii carboxilici prin
reacţia inversă, care se numeşte decarboxilare. Aceasta este o reacţie de eliminare şi
este favorizată termodinamic de energia foarte scăzută a CO2.
Decarboxilarea poate avea loc dacă gruparea carboxil este legată de un acceptor de
electroni suficient de activ.
O
Z C O H Z + O C O + H+
În consecinţă ordinea va fi:
CH 3 COOH COOH O
COOH OH COOH
a) N COOH
< < < <
OH
b) H3C CH2 COOH < H2C COOH < H2C COOH

COOH NO2
O
H2C C O H H2C CH 2
+ H+
N H3C NO2
N N
O O O O O O
Anionul rezultat în urma procesului de decarboxilare este identic cu anionul

normal al nitrometanului, care este o specie stabilă.
- 182 -
PROBLEMA 6
Să se determine formula structurală a hidrocarburii C 14H22 ştiind că:

- este rezistentă la oxidare cu KMnO4 în mediu acid;
1
- prezintă 2 semnale în spectrul H-RMN.
Soluţie:
14  2  2  22
N .E .  4
2
Hidrocarbura prezintă, foarte probabil, un nucleu aromatic. Dacă este rezistentă la

oxidare rezultă că prezintă 2 grupări terţ-butil. Datorită faptului că prezintă 2 semnale în
spectrul 1H-RMN este în mod evident para-di-terţ-butilbenzenul:
PROBLEMA 7
Scrieţi ecuaţiile reacţiilor chimice ale trivacceinei (acid vaccenic: acid trans-11-
octadecenoic) cu:
a) H2/Ni;
b) Br2/CCl4;
c) O3, apă, apoi tratare cu (CH3)2S;
d) KOH în apă;
e) saponificare, apoi tratare cu LiAlH4;
f) CH2I2/Zn-Cu;
g) încălzire cu KMnO4 în apă;
Soluţie:
HOOC ACID VACCENIC
O
H2C O C
O
HC O C TRIVACCEINA
H2C O C
O
- 183 -
O
H2C O C
O
H2/Ni
TRIVACCEINA HC O C
H2C O C
O
O Br H H Br
H2C O C (CH2)9 C C (CH2)5 CH3
O Br H H Br
Br2/CCl4
TRIVACCEINA HC O C (CH2) 9 C C (CH2)5 CH3
H2 C O C (CH2)9 C C (CH2)5 CH3

O Br H H Br
O
H2C O C (CH2)9 CHO
O
O3, (CH 3)2S
TRIVACCEINA HC O C (CH2)9 CHO + 3 OH C (CH2)5 CH3
H2C O C (CH2)9 CHO

O
H2C OH
KOH / H2O
TRIVACCEINA HC OH +
H2C OH
+ 3 +K -OOC
H2C OH
saponificare
TRIVACCEINA HC OH +
LiAlH4
H2C OH
+ 3 HO H2C (CH2)9 CH CH (CH2)5 CH3
- 184 -
O H CH2 H
O H CH2 H
CH2I2/Zn-Cu
TRIVACCEINA HC O C (CH2)9 C C (CH2)5 CH3

O H CH2 H
amestec de diastereoizomeri
O
H2C O C (CH2)9 COOH
O
, KMnO4, H2O
TRIVACCEINA HC O C (CH2)9 COOH +
H2C O C (CH2)9 COOH

O
+ 3 H3C (CH2)5 COOH
PROBLEMA 8
Să se completeze ecuaţiile următoarelor reacţii chimice:
Cl
CH CH2 C Cl
a) O 1. AlCl3
A + B
2.Piridina
OCH3
CH3
C2H5
N
b) O + (NC)2C C(CN)2 C
H3C
CH3
- 185 -
CH2 230O C
c) D
N CH2 CH3 16 h
O CH(CH3)2
CH CH CH O
HNO3
d) E
Ac2O
HBr, AcOH
e) F + G
40OC
O O CH
CH
f) TiCl3
H
Zn-Cu
g) H2C CH CH CH CH CH2 + Br2 J + I + K
CH3
OCH3
h) Li, C2H5OH Hidrolizã acidã
L M
NH3 blândã
Hidrolizã H+
acidã
sau HO-
energicã
O
1. DIBAH, toluen
i) (CH3)2CH C OCH2CH3 O + O'
+
2. H 3O
j) CH 3 C O C H + CH3 CH2 OH P + P'

O O
- 186 -
Soluţie:
Cl O
CH CH2 C Cl
a) O 1. AlCl3
+
2.Piridina
OCH3
OCH3 O
OCH3
A B
NC CN
CH3
C2H5 NC CN
N CH3
C2H5
b) O + (NC)2C C(CN)2 N
H3C O
CH3
H3C CH3
CH3
H
c)
CH2 230OC
CH2
N CH2 CH3 16 h N CH2 CH3
H
O CH(CH3)2
O CH(CH3)2
CH CH CH O CH CH CH O
d) HNO3
Ac2O
NO2
Br OAc
e) HBr, AcOH
+
40OC
(majoritar)
F G
- 187 -
O O CH
CH
f) TiCl3
Zn-Cu
H
reducere McMurry
g) H2C CH CH CH CH CH2 + Br2 H2C CH CH CH CH CH2 +

Br Br
J
+ H2C CH CH CH CH CH2 + H2C CH CH CH CH CH2

Br Br Br Br
I K
CH3 CH 3 CH3
OCH3 OCH3 O
h) Li, C2H5OH Hidrolizã acidã
NH3 blândã
L M
Hidrolizã
acidã H+
energicã CH3
sau HO-
O
O O
1. DIBAH, toluen
i) (CH3)2CH C OCH2CH3 (CH3)2CH C H + CH3 CH2 OH
2. H3O+
O O'
- 188 -
O
j) CH3 C O C H + CH3 CH2 OH H C O CH2 CH3 + CH3 COOH
O O
P P'
PROBLEMA 9
Factorii de viteză parţială pentru nitrarea toluenului sunt fo = 42, fm = 2,5 şi fp = 58.
Factorii de viteză parţială pentru nitrarea clorobenzenului sunt: fo = 0,029, fm = 0,0009
şi fp = 0,137. Anticipaţi pe baza datelor prezentate produsul majoritar obţinut la nitrarea
orto-clorotoluenului.
Soluţie:
CH3 Cl
42 42 0,029 0,029
2,5 2,5 0,0009 0,0009
58 0,137
oCH3 mCl CH3 42 0,0009 CH3

Cl Cl

pCl mCH3 mCH3 oCl 0,137 2,5 2,5 0,029
pCH3 mCl
58 0,0009
0,0378 CH3
Cl
0,3425 0,0725
0,0522
- 189 -
După cum arată valorile factorilor de viteză produsul majoritar al nitrării este:
CH3 CH3
Cl Cl
+ HNO3
O2N
PROBLEMA 10
Aranjaţi următorii compuşi în ordinea descreşterii reactivităţii în reacţia de nitrare

(substituţie electrofilă aromatică):
a) tiofen, pirol, benzen, furan, acetofenonă, clorobenzen;
b) piridină, chinolină, naftalină.
Scrieţi structurile limită în cazul substituţiei electrofile pentru pirol şi piridină şi
justificaţi natura produşilor obţinuţi.
Soluţie:
O
Cl C CH3
a) > > > > >

N O S
H
b) > >
N N
Substituţia electrofilă în cazul pirolului:
- atac în poziţia 3:
H H
E E
+
+ E +
H + H
N N N
H H H
(a) (b)
- 190 -
H H H
+
E E E
+
+ E + +
N N H N H N H
H H H H
(a') (b') (c')
Atacul în poziţia 2 este favorizat deoarece există trei structuri limită, în comparaţie
cu atacul în poziţia 3, unde se pot scrie doar două structuri limită.
Pentru substituţia electrofilă în cazul piridinei:

+
+ +
+E H H H
N H N E N N
E E
+
(1) (2) (3)
H E H
E H E H
+ + +
+E
N N N N
+
(4) (5) (6)
E E + E
H
+ H H H
+E
+ + N N
N N
(7) (8) (9)
Toate aceste structuri limită sunt mai puţin stabile decât cele corespunzătoare
benzenului, datorită efectului atrăgător de electroni al atomului de azot. Structurile de
tip (3) sau (5) sunt foarte instabile, deoarece atomul de azot are un sextet de electroni.
Astfel, poziţia cea mai favorizată pentru substituţie este poziţia 3 (beta).
- 191 -
PROBLEMA 11
Factorii de viteză parţială pentru clorurarea toluenului sunt: forto = 617, f meta = 5,0
şi f para = 820. Calculaţi viteza globală a clorurării (raportată la viteza clorurării
benzenului) pentru următorii derivaţi metilaţi ai benzenului: orto-xilen, meta-xilen,
para-xilen, izoduren, prehniten şi pentametilbenzen.
Soluţie:
617 . 5 CH3
CH3 CH3
617 617
5,0 5,0 5 . 820 617 . 5

820
5 . 820
Se poate defini factorul de viteză parţială (pentru un substituent dat, respectiv

pentru o reacţie dată), ca viteza de substituţie a unei singure poziţii din substratul
respectiv, raportată la viteza de substituţie a unei singure poziţii din benzen. Astfel,
odată cunoscuţi factorii de viteză parţială se pot face predicţii cu privire la proporţia de
izomeri obţinuţi când sunt prezente mai multe grupe, dacă presupunem efectul
cumulativ al acestor substituenţi.
617 . 5 CH3 KT
o xilen
 2  617  5  2  5  820  14370
CH3
Benzenul are 6 poziţii echivalente:
KT 6
benzen
5 . 820 617 . 5 KT
o  xilen 14370
  2,395  10 3
KT 6
5 . 820 benzen
Astfel, o-xilenul se clorurează de 2,39 103 ori mai repede decât benzenul.
.
o, p 2o
CH3
KT  617  617  820  617  5  5  820  617
mxilen
 1392594
CH3 KT
m  xilen 1392594
  2,32099  10 5
m, m KT 6
benzen
p, o
- 192 -
o, m CH3
o, m
KT  617  5  4  12340
p  xilen
KT
p  xilen 12340
o, m   2,056  10 3
CH3 o, m KT 6
benzen
CH3
o o p m
CH3
KT  2  617  617  5  820  3,12164  10 9
izoduren
H3C CH3
KT 3,12164  10 9
izoduren
  5, 202  10 8
KT 6
benzen
o o p m
o m m p CH3
CH3 KT  2  617  5  5  820  2,5297  10 7
prehniten
CH3 KT 2,5297  10 7
prehniten
o m m p   4, 216  10 6
CH3 KT 6
benzen
CH3
2o 2m p KT  617  617  5  5  820  7,804  10
pentametilbenzen
CH3
KT 7,804  10 9
pentametilbenzen
H3C CH3   1,3  10 9
KT 6
CH3 benzen
PROBLEMA 12
Care dintre următorii compuşi este mai reactiv decât toluenul în reacţia de nitrare
CH3 Cl CH 3 CF3 OH
H3C CH3 CH3

A B C D E
- 193 -
O CH 3 CH 3 CH 3
NO2 SO3H
HN C CH3 + -
N Cl
H 3C
CH 3
F G H I J
Soluţie:
Compuşii A, C, E, F, J.
PROBLEMA 13
Aranjaţi următorii compuşi în ordinea descreşterii reactivităţii în reacţia de nitrare

a) nitrozobenzen, m-xilen, p-xilen, benzen, trifluorometilbenzen;
b) bromobenzen, nitrobenzen, acetanilidă, benzen, fenol.
Soluţie:
O
CH3 CH3 N CF3
a) CH3
> > > >
CH3
O
OH HN C CH3 Br NO2
b) > > > >
PROBLEMA 14
În reacţia de nitrare a terţ-butilbenzenului viteza de reacţie este de 15 ori mai mare

decât în cazul benzenului. Cunoscând că în amestecul final de nitro-terţ-butilbenzen
izomerul orto se găseşte în proporţie de 10%, iar raportul molar para:meta = 12,50,
calculaţi factorii de viteză parţială.
- 194 -
Soluţie:
o o NO2 (o, m, p)
+ HNO3
m m
p
NO2
1
1 1
+ HNO3
1 1
1
Benzenul are 6 poziţii echivalente de atac; p-terţ-butilbenzenul are 2 poziţii orto

echivalente, 2 poziţii meta şi una para.
Notăm factorii de viteză parţială: fo, fm şi fp.
K tertbutilbenzen 2 f o  2 f m  f p
viteza relativa r    15  2 f o  2 f m  f p  90
K benzen 6
Dar:
2 fo 2f
 o  % orto în amestecul final
2 fo  2 f m  f p 90
2 fm 2f
 m  % meta în amestecul final
2 fo  2 f m  f p 90
fp fp
  % para în amestecul final
2 f o  2 f m  f p 90
Proporţia izomerilor din amestecul final se calculează rezolvând sistemul:
a  10
a  b  c  100
c
 12,5
b
unde a, b, c sunt procentele masice de izomer orto, meta şi para din amestecul final.
a  10% b  6,67% c  83,33%
În concluzie factorii parţiali de viteză sunt:

f o  4,5 fm  3 f p  75
4,5 4,5
3 3
75
- 195 -
PROBLEMA 15
Explicaţi:
a) De ce rezolul se solidifică de la sine, prin încălzire, în timp ce novolacul necesită
pentru aceasta urotropină?
b) Infuzibilitatea şi insolubilitatea rezitei.
c) Se dau următorii fenoli:
OH OH
OH OH OH
CH3
CH3
CH3
CH3 CH3
(1) (2) (3) (4) (5)
Care dintre aceştia formează răşini care se pot solidifica?

Soluţie:
a) Rezolul conţine grupări hidroximetilenice care pot lega nucleele benzenice în
molecula finală a resitei. Novolacul nu conţine punţi hidroximetilenice, de aceea se
impune utilizarea hexametilentetraaminei, (CH2)6N4. Aceasta generează grupările
metilenice.
b) Rezita are o structură tridimensională în care moleculele de fenol sunt condensate
în poziţiile orto, orto’ şi para. Această structură tridimensională explică proprietăţile ei.
c) Doar fenolul şi meta-crezolul formează răşini care se pot solidifica. Acest lucru se
întâmplă deoarece sunt singurii fenoli, dintre cei menţionaţi, cu toate cele trei poziţii
reactive (o, o’ şi p) libere.
PROBLEMA 16
Aranjaţi următoarele hidrocarburi în ordinea descreşterii constantei de aciditate
Ka : benzen, inden, toluen, ciclopentadienă, difenilmetan, trifenilmetan.
Soluţie:
CH3
> > HC > CH2 > >
scade Ka
- 196 -
PROBLEMA 17
Indicaţi produsul (produşii) majoritar(i) care se obţin în următoarele reacţii de

substituţie electrofilă:
O
HNO3
a) C O A
H2SO4
b) 2(CH3)3CCl
B
AlCl3
H3CO
AlCl3
c) H 3CO CH2 CH CH2 C
C
O Cl
d) 2 CH3COCl
Fe D
AlCl3
CH3
e) HNO3
E
H 2SO4
CH 3
HNO3
f) F
H2SO4
Cl
O
CH3COCl
g) G
AlCl3
h) formilare
H
Vilsmeier
- 197 -
i) HNO3
I
Br2
j) J
N
N
H
Cl
H3CO
k) HNO3
K
N
CH3COCl
l) L
AlCl3
O
CH3
m) H2SO4
M
180OC
CH3
H2SO4
n) N
180OC
H3C
Soluţie:
O2N
O
C O
O
HNO3
a) C O +
H2SO4
O
C O NO2
- 198 -
(CH3)3CCl
b) C(CH3)3
AlCl3
(CH3)3CCl
C(CH3)3 (CH3)3C C(CH3)3
AlCl3
B
H3CO
c) AlCl3
H3CO CH2 CH CH2
S.E. intern
C - HCl
O Cl
H3CO
H3CO C
CH2
O
O O
C CH3 C CH3
d) CH3COCl CH3COCl
Fe Fe Fe
AlCl3 AlCl3
C CH3
O
D
CH3 CH3
e) HNO3
E
H 2SO4
NO2
NO2
CH3 CH3
f) HNO3
F
H2SO4
- 199 -
Cl Cl
O O
g) CH 3COCl
G
AlCl3 H3C
C
O
CHO
h) formilare H
Vilsmeier
i)
HNO3
I
NO2
S S
Br
Br2
j) J
N N
N N
H H
Cl NO2 Cl
H3CO H3CO
HNO3
k) K
N N
H3C C
l) CH3COCl
L
AlCl3
O O
CH 3 CH3
H2SO4
m) M
180O C HO3S
- 200 -
CH3 CH 3
H2SO4
n) N
180OC
H3C H3C SO3H
PROBLEMA 18
Care dintre următorii compuşi sunt antiaromatici?
H5C6 +
2+
H5C6
(2)
(1) (3)
+
N
H
(4) (6)
(5)
(7) (8)
(9)
OH
+
H3C CH3
O
(11) (12)
(10)
- 201 -
(13)
Soluţie:
Compuşii antiaromatici au o structură ciclică, plană, conjugată, cu 4N electroni 
(N fiind un număr întreg). Spre deosebire de compuşii aromatici, în cazul compuşilor
antiaromatici, delocalizarea electronilor  conduce la o creştere a energiei sistemului.
Compuşii antiaromatici sunt: (2), (3), (6), (7), (9), (12), (13).
PROBLEMA 19
Care dintre următorii compuşi nu prezintă caracter aromatic?
-
2
+
N N N
H H H H
(1)
(2) (3) (4) (5)
N
- H
(6) (7) (9) (10)
(8)
O -
+
O
N
(11) H (14)
(12) (13) (15)
O
-
-
(17)
O
(16)
- 202 -
Soluţie:
Nu prezintă caracter aromatic compuşii: (3), (4), (6), (7), (10), (12), (13), (14), (16).
PROBLEMA 20
Ce compuşi din şirul de mai jos sunt aromatici?
CH3 O
N
B
+ B
N
H (3) H
(1) (2) (4) (5)
H B H5C6 C6H5
N N H
2+
(6) B B
H H H5C6 C6H5 N
N
H
H
(7) (8) (9)
O
-
+
O -
(11)
(10) (12)
(13)
O
-
(14) (16)
(15)
Soluţie:
Sunt aromatici compuşii: (1), (2), (5), (6), (7), (8), (10), (11), (13), (15).
- 203 -
PROBLEMA 21
Explicaţi următoarele fapte, constatate experimental:

a) ciclooctatetraena reacţionează cu potasiu metalic;
b) 2,4-ciclopentadienolul nu se deshidratează în soluţie concentrată de acid sulfuric;
c) 2,4,6-cicloheptatrienolul se deshidratează în soluţie diluată de acid sulfuric (10-2 M);
d) alcoolul benzilic tratat cu H2SO4 concentrat la rece formează o răşină cu punct de
fierbere înalt.
Soluţie:
+
+ 2K 2- + 2K
a)
nearomatic aromatic
stabilizare aromatica
H2SO4
b) + H2O
+
OH O+ instabil
H H antiaromatic
H + H
OH O
+
+
c) +H
- H2O
cation tropiliu
aromatic
+
CH2 OH
H +
d) CH2 OH + CH2
- H2O - H2O
substitutie electrofila
+
CH2 CH2 OH +H
- H2O
+ H+
CH2 CH2 + polimer
- H 2O
- 204 -
PROBLEMA 22
Să se scrie structurile de rezonanţă pentru următoarele specii:
a) cationul ciclopentadienil;
b) anionul ciclopentadienil;
c) cationul cicloheptatrienil;
d) anionul cicloheptatrienil;
e) dianionul pentalenei;
f) fenilsidnona.
Soluţie:
+
a) + +
+ +
_
_ _
b)
_ _
+
c) +
+
+
+
+
+
_
_
d)
_
_
_
_
_
_ _ _
_
e) _
_ _ _
- 205 -
_ _ _
_ _ _
_ _
_ _ _ _
_ _ _ _
- + -
f) N O N O
N O+ N O
+ + -
N O N O
- - +
N O N O
-
-
- -
+ O + O
N N
+ +
N O N O
-
+ O
N
- +
N O
PROBLEMA 23
a) Faceţi o comparaţie între reacţiile de nitrare ale toluenului şi m-xilenului, utilizând
structurile limită pentru complexul sigma.
b) Calculaţi energia de delocalizare pentru toluen, respectiv m-xilen, cunoscând
următoarele date:
- 206 -
H sublimarediamant  523 kj / mol  C  H  357,98 kj / mol
H o f ,2980 K diamant  1,897 kj / mol  H  H  429,50 kj / mol
H o f ,2980 K m  xilen  17,24 kj / mol  C C  423,25 kj / mol
H o f ,2980 K toluen  50 kj / mol  C  C  262,30 kj / mol
Soluţie:
a) În cazul nitrării toluenului:

- atac în poziţia orto:
CH3 CH3 CH3 CH3
H H H
H
+
+ NO2
+ NO2 NO2 NO2
+ +
- atac în poziţia meta:

CH3 CH3 CH3 CH3
+ +
+
+ NO2 H H H
H
+ NO2 NO2 NO2
- atac în poziţia para:

CH3 CH3 CH3 CH3
+
+ NO2+
+ +
H H NO2 H NO2 H NO2
În cazul substituţiei în poziţiile orto sau para există structuri limită în care sarcina
pozitivă este stabilizată de efectul inductiv (+IS) al grupării metil. În cazul substituţiei
în poziţia meta această stabilizare nu există.
- în cazul m-xilenului (se va considera pentru discuţie poziţia 2):
CH3 CH3 CH3 CH3
H H H
+ NO2 NO2 +
+ NO2 NO2
+
CH3 + CH3
CH3 CH3
- 207 -
- pentru poziţia 4:
CH3 CH3 CH3 CH 3
+
+
+ NO2
+
CH3 + CH3 CH3 CH3
H NO2 H NO2 H NO2
După cum se vede, în cazul substituţiei electrofile a m-xilenului există mai multe
structuri limită ale complexului , stabilizate prin efectul (+IS) al grupării metil. Astfel,
m-xilenul se va nitra mai repede decât toluenul.
b) Energiile de delocalizare pentru toluen se pot calcula imaginând următorul ciclu

termodinamic:
7 Hs + 4 
7 C grafit + 4 H2 7 C (g) + 8 H
HOf, 298OK -  ni i
CH3 CH3
Ed
H o f ,2980 K  7Hs  4  (3 C C  4 C C  8 C  H )  E d 

E d  H o f ,2980 K  7 Hs  4  (3 C C  4 C  C  8 C  H )
o
   H  H  E d  H f , 2980 K  7 Hs  4 H  H  3 C C  4 C C  8 C  H
Pentru calculul HS grafit se poate imagina un alt ciclu termochimic:

Hsublimare grafit
C (grafit) C (g)
HOf diamant Hsublimare diamant
Diamant
H sub lim are grafit  H o f ,2980 K diamant  H sub lim are diamant 
H sublimare grafit
 1,897 kJ / mol  523 kJ / mol  524,897 kJ / mol
E d  50  7  524,897  4  429,50  3  423, 25  4  262,30  8  357,98 
 Ed  159, 489 kJ / mol
- 208 -
Pentru calculul energiei de delocalizare a m-xilenului se poate imagina următorul

ciclu termochimic:
8 Hs + 5 
8 C grafit + 5 H2 8 C (g) + 10 H
HOf, 298OK -  ni i
CH3 CH3
Ed
CH3 CH3
E d  H o f ,2980 K  8Hs  5  ( 3 C C  5 C C  10 C  H )
   H  H  E d  H o f ,2980 K  8Hs  5 H  H  3 C C  5 C  C  10 C  H 
 Ed  168,386 kJ / mol
PROBLEMA 24
Completaţi următoarele reacţii chimice:

AlCl3
a) + H3C CH CH2 CH2 CH CH3 A

Cl Cl
H+ H+
b) [B] C
H3C C
O
O
c) AlCl3
+ H3C C CH2 COOC2H5 D F
OH
O
H3C C N Cl
d) HCl
G
- 209 -
O
HN C R
h
e) H + H'
CH3 O
C CH
3 H+
f) I + I'
H2O
H3C CH3
COO -
Cd2+
J
g)
-
400O C
COO
H3C CH3
h) + H2SO4
K
H3C CH3
H3C OH
Br2
i) CH2 CH3 L
CHCl3
ONa
j) CO 2 220OC
M N
130OC
COOH
Br2
k) O
CH3COOH
S
NC
HNO3
l) CH2 P + P'
H2SO4
- 210 -
CH3COCl
m) NO2 Q
AlCl3
Soluţie:
CH 3
[B] C
A
H3C OH H3C
CH 3
O
H3C O CH 3 HN C CH3
C
CH2
D F G
C
O O O O
Cl
NH2
NH2 O CH3
C H'
R
H I
C H3C CH3
O R
COO- SO3H
H 3C
J K
I' CH3COOH H 3C CH3
- CH3
COO
(reactie Henkel) (reactie Jacobsen)
H3C OH COONa
OH
OH
CH2 CH3
COONa
Br N
L M
- 211 -
COOH NC O2N
NC
CH2
CH2 NO2
Br S
P
O P'
Q - reacţia nu are loc
PROBLEMA 25
Explicaţi următoarele fapte constatate experimental:

a) la nitrarea metilfenetileterului cu pentaoxid de azot, raportul orto:para al
produşilor de nitrare este mai mare decât în cazul nitrării cu amestec sulfonitric.
b) anisolul este mai reactiv decât tioanisolul în reacţia de substituţie electrofilă
aromatică.
c) în iodura de picril lungimea legăturii a este 1,45 Å, în timp ce lungimea legăturii b
este 1,35 Å:
I
O2N a a NO2
b
NO2
d) iodura de 2,4-ciclopentadienil nu suferă solvoliză la tratarea cu perclorat de argint
în acid propionic.
Soluţie:
a) În cazul nitrării cu amestec sulfonitric reactantul electrofil este NO2 + (substituţie

electrofilă aromatică tipică). În cazul nitrării cu N2O5 se poate imagina următorul
mecanism de reacţie:
CH 2 CH3 CH2 + CH 3 CH2 CH 3

O H2C O H 2C O
H 2C
NO2 H
O2N O NO2
+ NO2
- NO3-
CH2 CH3
H2C O
NO2
- H+
- 212 -
b) Oxigenul, în anisol, utilizează orbitali de tip 2p în comparaţie cu sulful, în

tioanisol, care utilizează orbitalii 3p. Astfel activarea nucleului este mai semnificativă
în cazul anisolului:
O CH3 S CH3
>
I I+
O2N NO2 O2N NO2
c)
N+ N+
O O O O
Gruparea nitro din poziţia para este în planul nucleului benzenic şi deci conjugarea
implică un caracter parţial de dublă legătură între carbon şi azot. Gruparea NO2 din poziţia
orto este în afara planului aromatic datorită volumului mare al atomului de iod.
d) Solvoliza cu AgClO4 în CH3-CH2-COOH impune mecanism SN1:
Ag+
I +
- AgI
antiaromatic
foarte instabil
PROBLEMA 26
Să se identifice produşii de reacţie în următoarele reacţii chimice:
H3C
N
a) N TMEDA, eter
+ n-Bu-Li A
CH3 250C, 7h
CH3
KMnO4, HO- H+
b) B C
H3C H2O, 1000C
CH NO2
CH3
- 213 -
c) Zn + CH 3COOH
O D
H KMnO 4 H+
d) O C CH2 CH2 NO2 E + E' F + F'
HO-/H 2O
Soluţie:
H3C
N
a) A N
CH3
Li
COO- K+ COOH
b) B C
K+ -OOC NO2 HOOC NO2
O
c) D
O
COO-K +
K+ -OOC COO -K+

d) E E’
NO2
COOH
F HOOC COOH F’
NO2
- 214 -
PROBLEMA 27
Indicaţi reactanţii adecvaţi în reacţiile de mai jos:
+ A
a) R3N O R3N
R CH2 NH2 B
b) R C N
O O
C S CH3
S CH3
c)
O CH3 O CH2
S CH3
O
E F
O O
G
CH CH CH3 CH CH CH3
d) OCH3 F
H2C COOH O O
I
e) CH CH2 H
HC CH2
- 215 -
Soluţie:
a) A (C6H5)3P
b) B 1. IF5, 2. H2O
c) C 2NaH, THF, HMPA
D C4H9Br, H3O+
E CCl4, fierbere
F Zn, CH3COOH
d) G F2, CH3OH
e) H I2, I -, NaHCO3
PROBLEMA 28
Să se completeze următoarele scheme de reacţie:
COOCH3
CuCl2 COOCH3
MgBr A B KOH/CH3OH
a) THF
250C, 1h
(CH3COO)4Pb
C D
DMSO, 350C
Piridina
CH3
CH3 nitrit de izoamil NBS

+ E
b) CH2Cl2 h, reflux
H3C NH2 reflux
CH3 COOH
Soluţie:
a) A B H H
H3COOC COOCH3
- 216 -
C H D
H
HOOC COOH
Br
CH2
CH3
b) E F
CH3
CH3
H2C
H3C CH2
CH3 Br
Br
PROBLEMA 29
Se dau următoarele reacţii chimice:

CH 3
(1) 85% CH3COOH

+ Br2
250C
CH3
(2) GaBr3
+ H3C CH2 Br
Benzen, 250C
CH3
(3) 90% CH3COOH

+ HNO3
450C
Factorii de viteză parţială sunt: fm = 5,5 şi fp = 2420 pentru reacţia (1), fm = 1,56 şi fp = 6,02
pentru reacţia (2) şi fm = 2,5 şi fp = 58 pentru reacţia (3).
a) Să se calculeze factorul de selectivitate pentru cele trei reacţii.

b) Care credeţi că este semnul constantei de reacţie  în cele trei cazuri?
c) Cum credeţi că variază  în seria celor trei reacţii chimice menţionate anterior?
- 217 -
Soluţie:
a) Factorul de selectivitate Sf este:
fp
S f  log
fm
Astfel:
f1 p 2420
S1 f  log  log  2,643
f1 m 5,5
f2 p 6,02
S 2 f  log  log  0,586
f2m 1,56
f3 p 58
S3 f  log  log  1,365
f3 m 2,5
b)  este negativ pentru fiecare reacţie în parte. Sunt reacţii de substituţie electrofilă,
a căror viteză creşte prin prezenţa grupărilor respingătoare de electroni pe nucleul
aromatic.
c) Selectivitatea variază invers proporţional cu reactivitatea:
S1  S3  S2
f f f
În concluzie valoarea lui  descreşte cu atât mai mult cu cât reactivitatea

electrofilului este mai mică.
Astfel: 1  3   2
PROBLEMA 30
Anticipaţi compusul (compuşii) majoritar(i) în următoarele reacţii chimice:

Cl
NaNH2
a) A
NH3
Cl
O H Cl h
b) + C C B
O H
Cl
O
CH2 CH 2 CN
KNH2
C
c)
Cl
- 218 -
Br
NO2
+ D
d)
N
Br H
NO2
F F
NH3
e) E + F
F F
F
Soluţie:
Cl Cl
NaNH2
A
a) NH3
Cl NH2
O
Cl
O H Cl h
b) + C C B
O H
Cl Cl
O
CH 2 CH2 CN
KNH2
C
c)
Cl CN
Br
NO2
NO2
d) + N Br D
N
Br H
- 219 -
NO2 NO2 NO2

F F F NH2 F F
NH3
e) +
F F F F F F
F F NH2
E F
PROBLEMA 31
Estimaţi pentru reacţiile indicate mai jos semnul constantei de reacţie :

+
NH3 NH2
H2O +
a) + H3O
R 250C R
O-
OC2H5
b) + C2H 5I + I
-
R
R
Br
O2N
NO2
c) + NH N R + HBr
O O
O CH 2 O-
C C
CH 3
d) - C2H5OH 85 %
+ HO + C2H 5OH
300C
R R
NO2
e) + (CH3CO)2O +
+ NO2 +H
180C
R R
- 220 -
H2C COOH H2C COO-
H2O +
f) + H3O
0
25 C
R R
Soluţie:
Constanta de reacţie  variază cu tipul de reacţie. Ea cuantifică, în fapt,
sensibilitatea reacţiei la efectele electronice ale substituenţilor.
Reacţiile care sunt favorizate de substituenţi cu efecte atrăgătoare de electroni
prezintă valori pozitive ale constantei .
Reacţiile care sunt favorizate de substituenţi cu efecte respingătoare de electroni
prezintă valori negative ale constantei .
Astfel,  pozitiv prezintă reacţiile (a), (c), (d), (f). Reacţiile (b) şi (e) prezintă
valori negative ale constantei .
PROBLEMA 32
a) Anticipaţi variaţia constantei de reacţie  pentru următorul set de reacţii chimice:
COOH + H2O COO- + H3O+

1) R R
CH2 COOH + H 2O CH2 COO- + H3O+

2) R R
3) CH2 CH2 COOH + H2O CH2 CH2 COO- + H3O+

R R
b) Constanta de reacţie  pentru ionizarea ionilor de piridiniu substituiţi, în apă, la

250C este  = + 5,2. Estimaţi valoarea constantei  pentru:
+
N + H3O N+ H + H2O
R R
c) Estimaţi sensul constantei de reacţie  pentru:
X X
C2H5OH
CH CH + HCl
250C
Cl OC2H5
- 221 -
Soluţie:
a) Starea de tranziţie negativă este din ce în ce mai depărtată de nucleu ceea ce are ca
efect scăderea valorii  , valoarea fiind pozitivă.
b)  = -5,2
Cele două reacţii sunt au aceeaşi valoare pentru , dar de semn opus (reacţii
inverse).
c) Constanta de reacţie  trebuie să aibă o valoare negativă. Este o solvoliză SN1,
grupele respingătoare de electroni mărind stabilitatea carbocationului intermediar
format.
PROBLEMA 33
Prevedeţi viteza relativă de saponificare a p-metoxibenzoatului de etil (raportat la

benzoatul de etil nesubstituit), în etanol 85%, în prezenţă de NaOH, la 250C, ştiind că
valoarea constantei de reacţie  = 2,537. Se dă  pOCH3  0, 27 .
Soluţie:
k1
H3CO C O CH2 CH3 H3CO C O-Na+
NaOH, 250C
O C2H5OH 85% O
+ C2H5OH
k0
C O CH2 CH3 C O-Na+ + C2H5OH
NaOH, 250C
O C2H5OH 85% O
Se aplică ecuaţia Hammet:

k1
log  
k0
k1 k
log      2,537  (0,27 )  0,68499  1  0,206  p-metoxibenzoatul de
k0 k0
etil se va hidroliza mai încet decât benzoatul de etil nesubstituit.
k1  0, 206  k 0
Notă:
Valoarea experimentală găsită este 0,214, ceea ce arată o concordanţă
satisfăcătoare cu ecuaţia Hammett.
- 222 -
PROBLEMA 34
Estimaţi tăria relativă a acizilor m-nitrobenzoic şi p-clorobenzoic (în apă, la

250C), ştiind că  mNO  0,71 şi  pCl  0, 23 .
2
Soluţie:
Ka 0
COOH + H2O COO - + H3O+
Ka 1
COOH + H2O COO - + H3O+
O2N O2N
Ka 2
Cl COOH + H2O Cl COO - + H3O+

K
a
1
log    1
K
a
0
K K
a a
1 1
log  0,71   5,1286  acidul m-nitrobenzoic este de 5,1286 ori mai tare
K K
a a
0 0
decât acidul benzoic.
K
a
2
log    1
K
a
0
K K
a a
2 1
log  0, 23   1,698  acidul p-clorobenzoic este mai tare de 1,698 ori decât
K K
a a
0 0
acidul benzoic nesubstituit.
PROBLEMA 35
Se studiază hidroliza catalizată în mediu acid a m-nitrobenzamidei (60% etanol,

0
80 C). Calculaţi viteza relativă de hidroliză (raportat la benzamidă). Se dau  = -0,298
şi  mNO2  0,71 .
- 223 -
Soluţie:
O O
k1
C NH2 + H2O C OH + NH 3
C2H5OH 60%
800C
O2N O2N
O O
k0
C NH2 + H2O C OH + NH 3
C2H5OH 60%
800C
k1 k
log      1  0,6143  k1  0,6143  k 0
k0 k0
PROBLEMA 36

Cl
Cl
a) NaNH2
A
NH3
COOH
ICl
b) B
NH2
F Cl
c) C
BCl3
OC2H5 O
d) 1. POCl3
+ HC HN D
2. H2O
Br
H3CO CH3
e) NaNH2
E
NH3
- 224 -
Soluţie:
Cl Cl
Cl
NaNH2
a)
NH3
NH2
A
COOH COOH
I
ICl
b)
NH2 NH2
B
Cl
F Cl
c) BCl3
C
CHO
OC2H5 O OC2H5
1. POCl3
d) + HC HN
2. H2O
Br
H3CO CH3
NaNH2 fãrã reactie chimicã
e) (nu existã hidrogen în pozitia orto,
NH3 intermediarul benzin nu se poate forma)
PROBLEMA 37
Cl
a) NaNH2
A
NH3
Cl
- 225 -
F
F F
CH3O-Na+
b) B
CH3OH, 650C
F F
F
Br
H3C CH 3
NaNH2
c) C
NH 3
OH
d) NaOH KNH2
D E
(C2H5O)2POCl K/NH 3
NH2 Cl
RONO
e) + F
COOH
Cl
Soluţie:
Cl Cl
NaNH2
a) NH3
Cl NH2
A
F F
F F F OCH3
CH3O-Na+
b) CH3OH, 650C
F F F F
F F
B
c) fără reacţie chimică
Nu există hidrogen în poziţia orto, intermediarul benzinic nu se poate forma.
- 226 -
O
OC2H5
OH O P
NH2
OC2H5
NaOH KNH2
d) (C2H5O)2POCl K/NH3
D E
Cl
NH2
+ RONO Cl
e)
COOH
Cl
Cl
F
PROBLEMA 38
Să se identifice produşii de reacţie în următoarele reacţii chimice:
CH CH2
1. KMnO4, H2O, 1000C

A
2. H+
a)
O CH3
H3C CH3
N
Li, NH3 H3O+

b) B B'
(CH3)3COH
CH3
- 227 -
KMnO4
c) CH CH 2 NO2 C + C'
HO-/H2O
OHC
O CH3
C
NaOCl
d) D
OCH3
0
(CH3 (CH2)2 CH2)-Li+, eter, 35 C
e) E + E'
2h
Soluţie:
H3C CH3 O
N
COOH
A B B’
COOH CH3 CH3
COOH COOH
COOH
C C’ D
COOH
NO2
COOH
OCH3 Li OCH3
Li
E E’
majoritar minoritar
- 228 -
PROBLEMA 39
Aranjaţi următorii compuşi în ordinea descrescătoare a reactivităţii în reacţiile
indicate mai jos:
F Br I
a)
NO2 NO2 NO2
reacţia cu CH3O- / CH3OH, la 500C

Cl
Cl Cl
NO2
NO2
b)
NO2
NO2
reacţia cu NaOH
CH 2 CH2
CH2 HC HC
HC
c)
CH3 Cl
adiţie de HCl
d) N N
H N
H
substituţie electrofilă aromatică
Soluţie:
F Br I
a) > >
NO2 NO2 NO2
- 229 -
Cl
Cl Cl
NO2
NO2
b) > >
NO2
NO2
CH 2 CH 2
HC CH 2 HC
HC
c) > >
CH3 Cl
d) N > N >
H N
H
PROBLEMA 40

indicate mai jos:
CH3
N
a)
N N
reacţia de substituţie electrofilă
Cl
Cl
b)
N N Cl
N
reacţia cu CH3O- / CH3OH, la 500C

Cl Cl Cl
c) N
N N
reacţia cu ionul p-nitrofenoxid
- 230 -
Cl Cl Cl
H 2C H2C H2C
d)
NO2 OCH3 CH3
substituţie nucleofilă monomoleculară, SN1
Soluţie:
CH3
N
a) > > N
N
Cl
Cl
b)
> >
N N Cl N
Cl Cl Cl
N
c)
> >
N N
Cl Cl Cl
H2C H2C H2C
d) > >
OCH3 CH3 NO2
PROBLEMA 41
Să se scrie formulele de structură pentru compuşii din schema de mai jos:

C6H5Cl + 2 Li A
eter
A + C6H5F B + C6H6
250C
- 231 -
B C
- LiF
C + A D
1. CO2
D E
2. H+, H2O
H+
D F
C + G
O
C + H
Soluţie:
Li
Cl
+ 2 Li + LiCl
Li F
F
eter
+ +
250C
Li
B
- LiF
Li
B C
Li
+
Li
C A D
- 232 -
1. CO2
2. H+, H2O
Li
COOH
D E
H+
Li
D F
+
O
C
G
H
tripticen
PROBLEMA 42
Să se scrie formulele structurale pentru compuşii din schema de mai jos:
CHCl3
C6H5I + Cl2 A
compus benzenic
monosubstituit
- 233 -
A + 2 NaOH B
- NaCl, -H2O

2B C + C6H5I
NaOCl
B C
- NaCl
B + C + AgOH D + AgIO3
I2O 5 + I2 + H2SO4 E + H 2O
C6H5NO2 + E F + H2SO4
Soluţie:
Cl Cl
I I
CHCl3
+ Cl2 A
compus benzenic
monosubstituit
Cl Cl O
I I
+ 2 NaOH
- NaCl, -H2O
B
O O O
I I I
2 +
C
O O O
I I
NaOCl
- 234 -
O O O
I I
AgOH +
+ I + AgIO3
HO-
D
3I2O5 + 2I2 + 5H2SO4 5 (IO)2SO4 + 5 H2O
NO2 NO2
2 + (IO)2SO4 2 + H2SO4
IO
F
PROBLEMA 43
Identificaţi substanţele notate cu litere din următoarele reacţii chimice:

HC CH CH CH 2
H 2 (1 mol)
A
a) Ni, 2 atm, 350C
h
B
b) I2
H3CO OCH3 Li (exces)

NH3(l) / THF
C
c) (CH3)3C-OH
KMnO4, t0C
D
d)
- 235 -
CH3
CrO3, (CH 3CO)2O H 2O

E E'
H2SO4 H2SO4
e)
CH3
Soluţie:
HC CH CH2 CH3
H3CO OCH3
A B C
CH(OCOCH3)2 CHO
COOH
COOH
CH(OCOCH3)2 CHO
D E E’
PROBLEMA 44
Să se identifice substanţele notate cu litere din următoarele reacţii chimice:

COOH
a) 1. Na, NH3
A
Pb(OCOCH3)4
A'
2. C5H11Br
H3CO OCH3
RuO4
b) B
NaIO4
1. C6H5Li
C
c) 2. CO2
N CH3
- 236 -
O
O
DIBAL
d) D
C6H6, 250C
CN
CH CH2
H2C
e) KOH,  E
Soluţie:
H11C5 COOH C5H11
HOOC
H3CO OCH3 H3CO OCH3
A A’ B
O
O CH CH3
HC
N CH2 COO-Li+ CHO
C D E
PROBLEMA 45
Anticipaţi compusul (compuşii) majoritar(i) din următoarele reacţii chimice:

CH3
CH2 Br O
Zn-Ag
a) + H2C CH C CH3 A
CH2 Br
CH3
- 237 -
OH O
C F 
+ Cl B
b) catalizator C
AlCl3
c) + NC C C CN D
Cl
D D
NaNH2
d) E + F
NH3
(D-deuteriu)
CH3 OH
2000C
e) 7,5 ore G
H3CO
H
Soluţie:
CH3 CH3 O
CH 2 Br O C CH3
Zn-Ag
a) + H2C CH C CH3
CH2 Br
CH3 CH3
A
CH3
CH2
Intermediar :
CH2
CH3
O
O C F F
OH O
b) + Cl C F 
catalizator + CO 2
B C
- 238 -
AlCl3
+ NC C C CN C N
c)
C
N
D
Cl NH2 NH2
D D D
NaNH2
d) +
NH3
D
(D-deuteriu)
E F
CH3 OH
CH3 OH
e) 2000C
7,5 ore H H
H3CO H3CO
H
G
Intermediar se formează un derivat de chinodimetan, cu reacţie ulterioară [4+2].
PROBLEMA 46
Să se scrie formulele structurale ale compuşilor notaţi cu litere din schema de mai jos:
K2CO3
H3C CHO + 3 CH 2O A
HO -
A + CH2O + H 2O B + HCOOH
KOH, 1,4-dioxan
B + H 2C CH CN C
250C, 24 h
HCl, 2h
C + CH 3OH D
1. NaOH 3N, 700C, 24 h E

D
2. HCl
SOCl2, CH2Cl2, t0C

E F
1h
- 239 -
OH
KOH, 1,4-dioxan
H 2N + H2C CH CN G
OH 250C, 24 h
OH
G + H3C CH2 OH HCl, 3h H
F + 3H I
Soluţie:
H2C OH HO OH
OHC C H2C OH C
H2C OH HO OH
B
A
NC CN H3COOC COOCH3
O O O O
C C
O O O O
NC H3COOC COOCH3
CN
C D
HOOC COOH ClOC COCl
O O O O
C C
O O O O
HOOC COOH ClOC COCl
E F
CN COOC2H5
O O
H2N CN H2N COOC2H5
O O
O O
CN COOC2H5
G H
- 240 -
C2H5COO
COOC2H5
C2H5COO
COOC2H5
O
C2H5COO O
O COOC2H5
O O
O
HN CO
CO NH
O O
C
O O
HN CO CO NH
O O
C2H5COO O O COOC2H5
O O
C2H5COO COOC2H5
COOC2H5 COOC2H5
I
PROBLEMA 47
Să se aranjeze următorii compuşi în ordinea descrescătoare a momentului de dipol:
a) H3C NC Cl NC NC
1 2 3
b) CN H3C CN O2N CN
1 2 3
Cl Cl
c) H3C Cl
H3C H3C
1 2 3
- 241 -
H3C CH 3 H3C CH3

H3C CH3 N N
N
H 3C CH3
d)
NO2 NO2
1 2 3
Soluţie:
a) 1>3 >2
b) 2>1 >3
c) 1>3 >2
d) 2>3 >1
PROBLEMA 48
Care dintre următorii compuşi au momentul de dipol = 0?
HO OH H2N NH2 Cl Cl H3C CH3
1 2 3 4
Br
Cl3C CCl3 H5C2OOC COOC2H5
Br Br
5 6 7
CH3
CH3 CH3
H3C CH3 H3C
H3C CH3
H3C CH3
H3C CH3 H3C CH3
CH3
8 9 10
Soluţie:
Moment de dipol = 0 prezintă: 3, 4, 5, 6, 8, 9.
- 242 -
PROBLEMA 49
Aranjaţi următorii compuşi (sau poziţii indicate din anumiţi compuşi) în ordinea
descrescătoare a reactivităţii în reacţiile indicate:
a) Reacţia cu radicalul fenil (generat din peroxid de benzoil):
NO2 H NO2
H H H H H H
H H H H H H
H H H
1 2 3
b) Reacţia cu atomii liberi de brom:
H
CH2 H C
C H
H
1 2 3
CH3
H3C C H
CH3
4
c) Reacţia cu radicali fenil (generaţi din peroxid de benzoil):

H CH 3 CH3
H H H H H H
H H H H H H
H H H
1 2 3
- 243 -
d) Deshidratarea în mediu acid:
HO
C CH2 CH2 OH C OH
CH3
1 2 3
e) Reacţia cu Br2 în CH3OH:

H3C CH3
C C H2 C CH2 H3C CH2 CH CH2
H3C CH3
1 2 3
Soluţie:
a) 1>3 >2
b) 2>3 >1>4
c) 2>3 >1
d) 3>1 >2
e) 1>3>2
PROBLEMA 50
Aranjaţi următorii compuşi (sau poziţii indicate în anumiţi compuşi) în ordinea

descrescătoare a reactivităţii în reacţiile indicate mai jos:
a) Reacţia cu radicalul fenil (generat din peroxid de benzoil)
H H
H
H H H H
H H
H H H H
H H
H 3C C CH3 H3C C CH3
H
CH3 CH3
1 2 3
b) Adiţia electrofilă:
Cl
H3C CH CH2 Cl H2C CH CH2 HC CH CH2
Cl
1 2 3
- 244 -
c) Reacţia cu atomi liberi de clor:
H CH3
C H3C C H C H
H CH3
1 2 3
CH 2 H
d) Reacţia cu atomi liberi de clor:

H3C CH COOH CH2 CH2 COOH
H H
1 2
e) Reacţia cu radicalul metil:

H3C CH COOH CH2 CH2 COOH
H H
1 2
f) Reacţia cu radicalul fenil (generat din peroxid de benzoil)

Br H Br Br
H H H H H H H H
H H H H H H H H
H H H H
1 2 3 4
Soluţie
a) 3 > 2 > 1
b) 1 > 2 > 3
c) 3 > 2 > 1 > 4
d) 2 > 1
e) 1 > 2
f) 1 > 4 > 3 > 2
- 245 -
PROBLEMA 51

COOCH2CH3 H3C CH2 O CH3 NaH
+ CH2 C CH2 A
a)
N O
H3CO OCH3
b) 1) BBr3
B
2) H2O
1. H3C CH2MgBr
H3C CH3 C
c) 2. H2O
N
H3C CH3
O
d) + Br2 D
HC CH CH CH2
+ HCl E
e)
Soluţie:
H3C CH2 OH
O COOC2H5
HO OH
C CH H3C CH3
CH2CH3 N
H3C CH3
N O
A B C
- 246 -
d) Nu reacţionează (împiedicare sterică)
CH 3
HC CH CH
Cl
e)
E (dubla legătură rămâne conjugată cu nucleul benzenic)
PROBLEMA 52
O perioadă lungă de timp s-a presupus că radicalul trifenilmetil, primul radical

liber stabil izolat, dimerizează cu formare de hexafeniletan. Spectrele UV şi 1H-RMN
au demonstrat că structura reală a dimerului este următoarea:
C
H
Împiedicarea sterică sau stabilizarea prin rezonanţă sunt cele două explicaţii
alternative pentru stabilitatea mare a acestui radical.
a) Care este cauza reală a stabilităţii radicalului trifenilmetil ştiind că radicalul A de
mai jos nu dimerizează, fiind stabil chiar în stare solidă, în timp ce radicalul B există în
formă dimerică, disociind într-o proporţie mică în soluţie?
H3CO OCH3
H 3CO OCH 3 O O
O O
O
H3C CH 3
A B
- 247 -
b) Scrieţi reacţiile radicalului trifenilmetil cu butadiena, hidrazobenzenul şi clorura ferică.

c) Ce se întâmplă la iradierea cu lumină a radicalului trifenilmetil?
d) Scrieţi reacţia de izomerizare în mediu acid a dimerului radicalului trifenilmetil.
e) Aranjaţi următorii radicali liberi în ordinea descreşterii stabilităţii:
CH2
CH3
H3C C CH3
Soluţie:
a) Radicalul A este împiedicat steric şi este presupus că este deviat de la coplanaritate.

Radicalul B pare a fi stabilizat prin rezonanţă (este plan). Dacă radicalul A nu
dimerizează, înseamnă că, de fapt, împiedicarea sterică este cauza majoră a stabilităţii
acestuia, precum şi a radicalului trifenilmetil, prin extensie.
b) 2 (C6H5)3C + H2C CH CH CH2 (C6H5)3C CH2 CH CH CH2 C(C6H5)3

2 (C6H5)3C + C6H5 NH NH C6H5 (C6H5)3CH + C6H5 N N C6H5
(C6H5)3C + FeCl3 (C6H5)3C + Cl - + FeCl2
c) h
3 C C + 2 (C6H5)3CH
C6H5
2 C C C
H5C6
(C6H5)3C (C6H5)3C
d) C(C6H5)2 H+ + CH(C6H5)2
H H
(C6H5)3C +
CH(C6H5)2 (C6H5)3C CH(C6H5)2
H - H+
pentafenil p-xilen
- 248 -
CH2
CH3
> > >
e) H3C C CH3
scade stabilitatea
PROBLEMA 53
NC CN
a) + C C A + A' + A''
H H
H2SO5
b) Ar NH2 B
CH 3
H3C C CH C + 2 H 3C C O C CH3 + HClO4 C
c) O CH 3 compus
O O heterociclic
aromatic
CH3 H3C
H3C CH3
H3C CH 3
C C C + Br2 D
d) H3C CH 3
H3C CH3
CH3 H3C
h
e) E
hexan
Soluţie:
CN
CN
CN CN
CN CN
A A’ A’’
- 249 -
CH3 O
Ar NO
+
H3C O CH3
ClO4-
B C E
d) nu reacţionează (împiedicare sterică)
PROBLEMA 54
Identificaţi produşii următoarelor reacţii chimice:
CH3
CH3
a) Se, t0C
A
HO
NBS
b) CH2 CH CH2 B
H2O
DMSO
Br Br
Br Br
O
c) CH CH C CH3 C
O
2 C4H 9Li 1. C6H13I

d) CH2 CH 2 NO2 D D'
0
THF, -80 C 2. H3O +
HMPA
NO2 hCN 
e) E
H2O
- 250 -
Soluţie:
CH3
CH2 Br CH2 Br
CH2 CH CH CH C
OH O
A B C
2 C6H13
NO2 NO2
2 Li+
D D’
N O
PROBLEMA 55
Să se identifice substanţele notate cu litere din reacţiile de mai jos:
CH 3
CH
CH3 CH3
Pd/C A
a)
HOOC CH3
O
H3C O

B
b) Cl N
N
CH3
Cl 1 mol (C4H9)3SnH
C + C'
c) Br 00C
- 251 -
OH
N
CF3COOOH
D
d) CH3CN, Na2HPO4
C + O O+ C E
e)
Soluţie:
CH(CH 3)2
H3C
N
Cl N
CH3 H
CH 3
A B
H H NO2
H Br
Br H
H H
C C’ D
C O O C
- 252 -
PROBLEMA 56
Aranjaţi următorii compuşi în ordinea descrescătoare a reactivităţii în reacţia
indicată:
CH3 CH3 CH3

a) H3C C Cl Cl
CH3 Cl
solvoliză în etanol 80%, la 250C
CH3 CH3 H2C CH3

b) H3C C Cl H3C C Cl H3C C Cl
CH3 CH2 CH3 H2C CH3
0
solvoliză în etanol 80%, la 25 C
O
O2N
C NH2 H2N
H2N
c) C
C
COOH O
O
hidroliză bazică
Soluţie:
CH3 CH3 CH3
H3C C Cl Cl
a) Cl > >
CH3
H2C CH3 CH3 CH3

H3C C Cl H3C C Cl H3C C Cl
b) > >
H2C CH3 CH2 CH3 CH3
O
O2N
C NH2 H2N
H2N
> C >
c) C
COOH O
O
PROBLEMA 57

indicate:
- 253 -
a) H3C CH2 Br H3C CH2 CH2 Br
A B
H 3C
HC CH2 Br
H 3C
C
reacţia cu piridina
CH3 Cl
b) CH O
CH O CH O
A B C
CH 3 Cl
CH O CH O
CH3 Cl
D E
reacţie Perkin
c)
A B
reacţia cu H2
Soluţie:
a) A > B > C (datorită hiperconjugării: efect Baker-Nathan).

b) E>C>A>B >D
c) A>B
- 254 -
PROBLEMA 58
Să se completeze ecuaţiile următoarelor reacţii chimice:
O
 C2H5X
1 mol C2H5O
H3C C CH2 C O CH2 CH3 A B
a)
O
O 
H3C C CH2 C O CH2 CH3
2 moli NH2 C2H5X H+
A' B' C
b)
O
Br
H2C H3C
O Na+ S O
H3C
+ D
c)
Br
H2C

O Na+
d) F3C CH2 OH
+ E
Soluţie:
O H3C
 CH2 O
O O
A
B
O O
  
H2C C CH C O CH2 CH3 H3C CH2 H2C C CH C O CH2 CH3
O O
A’ B’
O
H3C CH2 H2C C CH2 C O CH2 CH3
O
C
- 255 -
O CH2
H2C
OH
D E
PROBLEMA 59
Aranjaţi următoarele molecule în ordinea descreşterii acidităţii:

C2H5 C6H5
+
H5C2 C OH2 HI H2CO3 H5C6 NH+ H5C6 SO3H
C2H5 C6H5
Soluţie:
C6H5 C2H5
+
HI > H5C6 SO3H > H5C6 NH > H5C2 C OH2+ > H2CO3
C6H5 C2H5
- 256 -
CAPITOLUL 4
PROBLEME DIVERSE
PROBLEMA 1
0
Un amestec gazos de SbH3 şi propenă se încălzeşte la t = 200 C. Amestecul gazos
obţinut se trece peste un catalizator de nichel. Ştiind că noul amestec gazos nu
decolorează soluţia de Br2/CCl4 şi are M = 23 g/mol, determinaţi compoziţia
procentuală a amestecului gazos iniţial stibină-propenă.
Notă: Nu există stibină nereacţionată în amestecul gazos final.
Soluţie:
0
SbH3 200 C Sb + 3/2 H2
Ni
H2C CH CH3 + H2 H3C CH2 CH3
2000C
Dacă amestecul gazos nu decolorează soluţia de Br2/CCl4 deducem că nu mai

există propenă. Cum masa moleculară a amestecului gazos final este mai mică decât
masa moleculară a propanului, deducem că există şi hidrogen.
Notăm cu x procentul (fracţia molară) a hidrogenului:
M  23  2 x  (1  x)44  23  2 x  44  44 x  x  0,5
În consecinţă, numărul de moli de propan este 0,5 şi numărul de moli de hidrogen

este 0,5. Pentru a se forma 0,5 moli propan se consumă 0,5 moli hidrogen şi 0,5 moli
propenă.
Amestecul iniţial va conţine 1 mol hidrogen şi 0,5 moli propenă.
1 mol SbH 3 ...........................................................1,5 moli H 2
x.........................................................................1 mol H 2
În amestecul iniţial sunt 0,6666 moli de SbH3 şi 0,5 moli propenă.
0,6666
%SbH 3   100  57,14%
0,6666  0,5
0,5
% propena   100  42,86%
0,6666  0,5
- 257 -
PROBLEMA 2
Prin cracarea propanului rezultă un amestec de etenă, metan, propenă precum şi

propan nereacţionat. Prin trecerea amestecului gazos printr-o soluţie de H2SO4 85% la T
= 298 K, volumul gazelor scade cu 15%. Dacă noul volum gazos se barbotează într-o
0
soluţie de H2SO4 98%, la 75 C, se măsoară o nouă scădere de volum de 23,529%.
Determinaţi procentul de propan ce se descompune cu formarea de CH4.
Soluţie:
a a a
Ecuaţiile reacţiilor de descompunere termică C3H8 C3H6 + H 2
sunt: b b b
C3H8 CH4 + C2H4
c c
C3H8 C3H8
În soluţia de H2SO4 85% se absoarbe propena:

2 a  2b  c................................................................a
100......................................................................15
3b  1,5c  7 a
În soluţia de H2SO4 98% se absoarbe etena:

a  2b  c...........................................................b
100................................................................23,529
a  c  2,25b
3b  1,5c  7 a
 b  1,333a si c  2a
a  c  2, 25b
b 1,333a
%p   100   100  % p  30,76%
a bc a  1,333a  2 a
PROBLEMA 3
Stabiliţi compoziţia procentuală masică a unui amestec etan-etenă, ştiind că prin
ardere cu aer în exces de 50% faţă de cantitatea stoechiometric necesară, se formează
un amestec gazos care, trecut la t = 250C peste o soluţie de pirogalol, îşi micşorează
volumul cu 7,027% (Notă: aerul conţine 20% oxigen şi 80% azot).
Soluţie:
a
C2H6 + 7/2 O2 2 CO2 + 3 H2O
b
C2H4 + 3 O2 2 CO2 + 2 H 2O
- 258 -
Număr moli oxigen consumaţi 3,5a  3b
Număr moli oxigen rămaşi 0,5(3,5a  3b )
Număr moli azot rămaşi 4  1,5(3,5a  3b)
Număr moli dioxid de carbon 2a  2b
rămaşi
Număr moli gaze totale 6,5(3,5a  3b )  2 a  2b  24,75a  21,5b
În soluţia de pirogalol se absoarbe oxigenul:

24,75a  21,50b............................................................ ........1,75a  1,50b
100.................................................. ..........................................7,027
ab
Rezultatul indică prezenţa unui amestec echimolecular.

28b
% etena masic   100  48,28% etena
28b  30b
30b
% etan masic   100  51,72% e tan
28b  30b
PROBLEMA 4
Un amestec gazos de metan, acetilenă şi etenă are densitatea 1,2276 g/L la 250C
şi 1,25 atm. Determinaţi compoziţia procentuală volumetrică a acestui amestec gazos,
ştiind că o probă de amestec de 4 litri reacţionează cu 5 litri hidrogen (în aceleaşi
condiţii de temperatură şi presiune).
Soluţie:
a
CH4
b 2b
C2H2 + 2H2 C2H6
c c
C2H4 + H2 C2H6
m _ R T  
m
p V    R  T  p 
 _  R T  M   24
 p
M
_ a b c
M   16   26   28  4 a  b  2c
abc abc ab c
4a  b  2c
2b  c  5
a bc  4
Rezolvarea sistemului conduce la următoarele rezultate:
a 1 b2 c 1
- 259 -
1
%CH 4   100  25%
4
2
%C 2 H 2   100  50%
4
1
%C 2 H 4   100  25%
4
PROBLEMA 5
Determinaţi compoziţia procentuală volumetrică a unui amestec de butan, 1-

butenă şi propenă, ştiind că s-au realizat următoarele analize:
- o probă de amestec gazos a fost supusă combustiei cu aer, asigurându-se un exces
de 20% faţă de cantitatea stoechiometrică necesară;
- după răcirea gazelor de ardere la T = 298 K, se obţine un amestec gazos cu

M  29,99778 g/mol ;
- dacă aceeaşi probă de amestec gazos iniţial a fost barbotată într-o soluţie de brom
în cloroform, volumul probei scade cu 83,333%.
Soluţie:
Ecuaţiile reacţiilor de ardere sunt:
a
C4H10 + 13/2 O2 4 CO2 + 5 H 2O
b
C3H6 + 9/2 O2 3 CO2 + 3 H2O
c
C4H8 + 6 O2 4 CO2 + 4 H2O
Moli CO2 final: 4 a  3b  4c

Moli O2 consumat: 6,5a  4,5b  6c
Moli O2 rămaşi: 0, 2(6,5a  4,5b  6c)
Moli N2 rămaşi: 4,8(6,5a  4,5b  6c)
Moli de gaze în amestecul 36,5a  25,5b  34c
final:
_ 4a  3b  4c   44  0,2(6,5a  4,5b  6c)  32  4,8  (6,5a  4,5b  6c)  28 

M  29,99778 
36,5a  25,5b  34c
 3,71897 a  0,65661b  0,87548c
bc
 0,83333  b  c  5a
abc
- 260 -
Rezolvarea sistemului:
b  c  5a
3,71897 a  0,65661b  0,87548c
are ca rezultat b  1,5c .
1,5c  c  5a  c  2 a si b  3a
a a
% bu tan  100  100  16,67%
abc 6a
b 3a
% propena   100   100  50,00%
abc 6a
2a 2a
% butena   100  100  33,33%
a bc 6a
PROBLEMA 6
Amestecul gazos obţinut la piroliza etanului conţine metan, hidrogen, etenă, etan
_
nedescompus şi are M = 18,75 g/mol. Gazele obţinute se trec peste un catalizator de
nichel. Dacă noul amestec gazos obţinut se barbotează peste o soluţie de H2SO4 95%, se
înregistrează o scădere de volum de 16,666% (se păstrează aceeaşi temperatură).
Determinaţi procentul de etan care s-a dehidrogenat.
Indicaţie: După ce se trec peste catalizatorul de Ni, gazele nu conţin hidrogen.
Soluţie:
a a 0,5a
C2H6 CH4 + 1/2 C2H4
b b b
C2H6 C2H4 + H2
c c
C2H6 C2H6
Amestecul final conţine: a moli metan, (0,5a + b) moli etenă, b moli hidrogen, c
moli etan.
_ 16a  (0,5a  b)  28  30c  2b
M  18,75   6c  a  4b
1,5a  2b  c
După trecerea amestecului gazos peste catalizatorul de nichel etena se

hidrogenează conform reacţiei:
b b b
C2H4 + H2 C2H6
Amestecul gazos, după hidrogenarea etenei, va conţine a moli metan, 0,5a moli
etenă, (b+c) moli etan.
- 261 -
Când amestecul gazos se barbotează prin soluţie de H2SO4 95%, se absoarbe
alchena (etena):
1,5a  b  c............................................................0,5a
100................................................................16,666
16,666(1,5a  b  c )  50 a  b  c  1,5a
6c  a  4b
b  c  1,5a
are ca rezultat b  2c şi a  2c .
Procentul de etan care a suferit dehidrogenarea este:
b 2c
% e tan   100   100  40%
abc 5c
PROBLEMA 7
Hidrazina, preparată pentru prima dată de Theodor Curtius în anul 1889, este un
compus cu largi aplicaţii în chimia organică, atât pentru măsurarea concentraţiei de
aldehide şi cetone cu masa moleculară mică (datorită formării de hidrazone) cât şi în
sinteza unor medicamente precum izoniazida sau dihidralazina. Dacă se trece hidrazina,
într-un reactor, la temperatură ridicată, peste un catalizator de indiu depus pe alumină cu
suprafaţă specifică mare, aceasta se descompune conform următoarei scheme de reacţii:
3 N2H4 4 NH3 + N2 (I)

N2H4 N2 + 2 H2 (II)
Restul de hidrazină rămasă reacţionează cu 25% din amoniacul generat în reacţia (I):
4 NH3 + N2H4 3 N2 + 8 H2 (III)
Masa moleculară medie a amestecului gazos obţinut este 14,2222. După separarea
hidrogenului, acesta se aduce în condiţii normale de temperatură şi presiune, şi se
amestecă cu 134,40 litri (c.n.) de amestec echimolecular propenă-propina, în prezenţa
de nichel, amestecul gazos final având volumul 380,80 litri (c.n.).
a) Calculaţi numărul de moli de hidrazină care au intrat în reactor, precum şi
compoziţia procentuală volumetrică în amestecul gazos înainte de separarea
hidrogenului.
b) Propuneţi scheme de sinteză pentru izoniazidă şi dihidralazină, pornind de la
materii prime accesibile.
- 262 -
H NH NH2
O N
C NH2
N
N
N NH NH2
izoniazidă dihidralazină
Soluţie:
a 4a a
a) 3 3
3 N2H4 4 NH3 + N2
b b 2b
N2H4 N2 + 2 H2
a a a 2a
3 3 4 4 3
4 NH3 + N2H4 3N2 + 8 H 2
În final amestecul conţine:
4 1 
 a  a  a moli de amoniac
3 3 
a a
  b    b  0,583a moli de azot
 3 4
 2a 
 2b    2b  0,666a moli de hidrogen
 3 
2,25a  3b număr total de moli
_ a b  0,58333a 2b  0,6666a a
M  14,222   17   28  2   4
2, 25a  3b 2,25a  3b 2, 25a  3b b
C3H6 + H2 C3H8
C3H8 C3H8
134, 40
 6 moli de amestec echimolar propan-propenă (3moli C3H8 şi 3 moli C3H6)
22,40
Se formează, conform reacţiei de hidrogenare, 3 moli propan.
380,80
Numărul moli în amestecul final este  17 .
22,40
Rezultă că numărul de moli de hidrogen din amestecul final este 17 - 6 = 11.
În reacţia de hidrogenare s-au consumat 3 moli de hidrogen, astfel că numărul de
moli din amestecul iniţial este 14.
- 263 -
a
4
b
2b  0, 666 a  14
Rezolvarea sistemului conduce la valorile a  12 şi b  3 .
În concluzie se introduc în sistem 15 moli de hidrazină, iar amestecul final conţine
12 moli amoniac, 14 moli hidrogen şi 10 moli de azot.
12
% NH 3   100  33,33%
36
10
%N 2   100  27,77%
36
14
%H 2   100  38,88%
36
b) Sinteza izoniazidei:
CH3 COOH COOC4H 9
HNO 3 , O 2 n-C4H 9OH, 2000C H 2N NH 2

H 2SO 4, VO 43- 70 C
0
N N N
-picolina
se obtine din
gudronul de carbune
O
C NH NH2
N
izoniazida
Sinteza dihidralazinei:
O O O
NH2
NH3 NH3 25% POCl3
O NH
0
140 C NH2
O O O
- 264 -
NH2
C N
H2N NH2 , H2O N H2N NH2
0 - NH3
C N C2H5OH, 80 C N
NH2
NH NH 2
N
N
NH NH 2
dihidralazina
PROBLEMA 8
Amestecul de echilibru obţinut în urma reacţiei de esterificare a acidului acetic
cu metanolul are, după separarea catalizatorului, următoarea compoziţie procentuală
masică: 55,92% ester, 13,60% apă, 19,88% acid acetic, 10,60% alcool metilic.
a) Care este valoarea constantei de echilibru la temperatura de lucru?
b) Care este conversia acidului în ester dacă se pleacă de la un mol acid acetic şi un
mol alcool etilic?
c) Câţi moli de alcool metilic ar trebui adăugaţi peste un mol de acid acetic pentru a
ajunge la o conversie de 90% a acidului?
Soluţie:
a) Ecuaţia reacţiei de esterificare este:
H+
CH3COOH + CH3OH CH3COOCH3 + H2O
Considerăm 100 g amestec final de echilibru:
Acetat de
55,92 g 0,756 moli
metil
Apă 13,60 g 0,756 moli
Acid acetic 19,88 g 0,331 moli
Alcool metilic 10,60 g 0,331 moli
nester napa

K
Ester  Apa   V V  5, 22
Acid  Alcool  n acid nalcool

V V
b) CH3COOH CH3OH CH3COOCH3 H2O

I 1 1
C x x
F 1-x 1-x x x
- 265 -
x2 x
K  5,22   x  0,695
1  x 2
1 x
0,695
Conversia este: 100  69,5%
1
c) CH3COOH CH3OH CH3COOCH3 H2O

I 1 n
C 0,9 0,9
F 0,1 n - 0,9 0,9 0,9
2
0,9
5,22   n  2,46
0,1(n  0,9)
PROBLEMA 9
Se amestecă a moli acid acetic, a moli n-propanol, b moli acetat de n-propil şi b
moli apă, în prezenţa unei mici cantităţi de acid clorhidric.
a) Estimaţi dacă sistemul se află la echilibru.
b) În caz contrar, în ce sens evoluează sistemul?
c) Calculaţi variaţia procentuală a concentraţiei de ester în fiecare caz în parte.
Notă: Constanta de echilibru a reacţiei de esterificare este Kc.
Soluţie:
H+
CH3COOH + C3H7OH CH3COOC3H7 + H2O
Kc 
CH 3COOC3 H 7  H 2O
CH 3COOH  C 3 H 7 OH 
b b b2
a) Dacă Qc    K c echilibrul se deplasează spre stânga.
a  a a2
b  a  Kc
(b  x)  (b  x) b  a Kc
Kc  x
(a  x)  (a  x) 1 Kc
Variaţia procentuală de ester V1% va fi:

b  a Kc
b...................................................... 100  b  a K c 
1 Kc  V1 %  
b  1  K c 
100...........................................................V1 %
b b b2
b) Dacă Qc    K c echilibrul se deplasează spre dreapta.
a  a a2
b  a  Kc
- 266 -
(b  x)  (b  x) a Kc  b
Kc  x
(a  x)  (a  x) 1 Kc
Variaţia procentuală de ester V2% va fi:
a Kc  b
b...................................................... 100  a K c  b 
1 Kc  V2 %  
b  1  K c 
100...........................................................V2 %
b b b2
Dacă Qc    K c sistemul a ajuns la echilibru. Concentraţia de ester
a  a a2
rămâne practic constantă, variaţia procentuală a concentraţiei de ester fiind nulă.
PROBLEMA 10
Prin descompunerea termică a propanului rezultă un amestec gazos de propenă,
etenă, metan, hidrogen, precum şi propan nedescompus. La sfârşitul procesului se
măsoară o creştere cu x % a presiunii (faţă de valoarea iniţială), precum şi o creştere a
temperaturii cu y % (de asemenea, măsurată faţă de valoarea iniţială). Determinaţi
procentul de propan din amestecul final.
Soluţie:
a a a
C3H8 C3H 6 + H2
b b b
C3H8 C2H 4 + CH4
c c
C3H8 C3H8
p0 V   0  R T
p f  V   f  R  T f  ( p 0  0,01  x  p 0 )  V   f  R  (T0  0,01  y  T0 )
p0  V  0  R  T 1  1
   0 
p f V  f  R  T (1  0,01x)  f (1  0,01 y)
0  a  b  c
 c  2 0  f
 f  2 a  2b  c
Procentul de propan din amestecul final este:
- 267 -
0 (1  0,01 y )
2 1 2 1
c 2 0   f f (1  0,01x)
% propan   100   100   100   100 
2a  2b  c f 1 1
1  0,02 y  0,01x
 % propan   100
1  0,01x
PROBLEMA 11
Un amestec gazos de arsină şi hidrogen, cu masa moleculară M1 = 23,714 aflat

într-o incintă etanşă, se termostatează la 1500C, până la descompunerea integrală a
AsH3. Hidrogenul rezultat se dirijează într-o autoclavă de hidrogenare (în prezenţă de
nichel, catalizator) unde se află un amestec de etan-etenă cu masa moleculară medie M2
= 29 g/l. După hidrogenare, amestecul gazos rezultat are masa moleculară M3 =
17,2726 g/l. Arderea acestui amestec cu cantitatea stoechiometrică de aer (20% oxigen,
80% azot) conduce, după condensarea apei, la 2,3744 m3 (c.n.) amestec gazos final.
a) Determinaţi numărul de moli din fiecare component, precum şi compoziţia
procentuală a amestecului gazos iniţial hidrogen-arsină.
b) Determinaţi densitatea în raport cu amestecul etenă-etan.
c) Ce compoziţie procentuală volumetrică trebuie să aibă amestecul iniţial pentru a
avea aceeaşi densitate cu cea a amestecului cu masa moleculară medie M3.
Soluţie:
a) AsH3 As + 3/2 H2
C2H4 + H2 C2H 6
C2H6 C2H6
H2 + 1/2 O 2 H 2O
C2H6 + 7/2 O2 2 CO2 + 3 H2O
Notăm cu a numărul de moli de hidrogen şi b numărul de moli de AsH 3:
_ a b
M  2  78  23,714 
ab a b
 a  2,5b
După descompunerea integrală a arsinei numărul de moli de hidrogen care se
dirijează către autoclava cu amestec etan-etenă este (a + 1,5b).
Dacă notăm cu x şi y numărul de moli pentru etan şi etenă rezultă:
_ x y
M   30   28  29  30 x  28 y  29( x  y )  x  y
x y x y
După hidrogenare amestecul final conţine:
2x moli C2H6
(a + 1,5b – x) = (4b - x) moli H2
- 268 -
_ 2x 4b  x
M   30   2  17, 2726  x  1,5b
4b  x 4b  x
După ardere numărul de moli final este :
2374, 40
 106 moli gaze.
22, 40
  x 
număr moli N2 4 3,5  2 x  0,5   4   x    31,333x
  1,5 
număr moli CO2 4x
35,333 x  106  x  3
5 2
%H 2   100  71, 42% % AsH 3   100  28,57%
7 7
23,714
b) d  0,8177 g / L
29
c) Pentru a avea aceeaşi densitate cu cea a amestecului cu masa moleculară M3,

trebuie să aibă masa moleculară M3.
17, 2726  x  M H 2  (1  x)  M AsH3  2 x  78  78x  x  0,7991
În concluzie, compoziţia procentuală necesară este:
% H 2  79,91 %
% AsH 3  20,09 %
PROBLEMA 12
Prin condensarea crotonică a aldehidei acetice în mediu bazic se obţine, în anumite
condiţii, un amestec de octatrienal, dodecapentaenal, respectiv hexadeca-heptaenal, în
raport molar de 1:3:1.
Ştiind că se folosesc 1,716 kg aldehidă acetică şi se obţin 540 cm3 apă, să se
determine:
a) masa de aldehidă acetică rămasă necondensată;
b) procentele masice ale produşilor de condensare în amestecul final, după separarea apei;
c) mecanismul condensării acetaldehidei în mediu acid şi bazic.
Soluţie:
a) 4 H 3C CH O H3C CH CH CH O + 3 H2O
3
octatrienal
- 269 -
6 H 3C CH O H3C CH CH CH O + 5 H2O
5
dodecapentaenal
8 H3C CH O H3C CH CH CH O + 7 H2O

7
hexadecaheptaenal
Fie x moli octatrienal, y moli dodecanpentaenal, z moli hexadecanpentaenal şi a

moli aldehidă acetică nereacţionată.
1716 g acetaldehidă folosită în reacţie înseamnă 39 moli.
De asemenea, se consideră că apa are densitatea 1 g/cm3, 540 cm3 corespunzând
la 30 moli apă. Se obţine următorul sistem de ecuaţii:
4x + 6y + 8z + a = 39
x 1

y 3
x
1
z
3x + 5y + 7z = 30
Rezolvarea sistemului conduce la următoarele date:
x = z = 1,2 moli, y = 3,6 moli şi a = 3 moli aldehidă acetică nereacţionată.
Cantitatea de acetaldehidă nereacţionată este de 132 g.
b) Amestecul final conţine 1,2 moli octatrienal, 3,6 moli dodecanpentaenal, 1,2 moli
hexadecanpentaenal şi 3 moli aldehidă acetică nereacţionată.
Masa finală a amestecului este:
m final  1,2  122  3,6  174  1, 2  226  3  44  1176 g
1,2  122
p1 %   100  12,448% octatrienal
1176
3,6  174
p2 %   100  53,265% dodecanpentaenal
1176
1,2  226
p3 %   100  23,061% hexadecanpentaenal
1176
3  44
p4 %   100  11,224% aldehidă acetică nereacţionată
1176
c) mecanismul condensării acetaldehidei în mediu acid şi bazic.

- în mediu bazic:
-
H3C CH O + HO- H2C CH O + HOH
-
H2C CH O + H3C CH O H3C CH O-
H2C CH O
- 270 -
-
H3C CH O + HOH H3C CH OH + HO-
H2C CH O H2C CH O
OH OH
HO- H3C CH HC CH O
H3C CH H 2C CH O
- HOH - HO-
H3C CH HC CH O
- în mediu acid:
+ +
H3C C O + H+ H3C C O H H3C C O H
H H H
+
H3C C O + H+ H2C C O H H2C CH
+
H -H
H H OH
OH
+
H2C CH + H3C C O H H3C C O H +
-H
H H2C C+ O H
H
OH
H3C CH H2C CH O
PROBLEMA 13
Se studiază reacţia de esterificare a acidului acetic cu n-propanol. Constanta de

echilibru a reacţiei de esterificare este K = 4,1. Se cere conversia acidului acetic dacă:
a) raportul molar acid:alcool este 1:1.
b) raportul molar acid:alcool este de 1:5.
Soluţie:
H+
H3C COOH + HO CH2 CH2 CH3 H3C COO CH2 CH2 CH3 + HOH
a) Notăm cu:
V - volum amestec
n - număr moli CH3COOH
n - număr moli C3H7OH
p - conversia CH3COOH
- 271 -
H3 C COOH C3H7OH H3C COO C3H7 HOH
Iniţial n n - -
Consumat np np - -
Final n(1-p) n(1-p) np np
np np

V V p2 p
K   K   p  0,6695  p %  66,95%
n (1  p ) n(1  p ) (1  p ) 2 (1  p )

V V
b) Notăm cu:
V - volum amestec
n - număr moli CH3COOH
5n - număr moli C3H7OH
p - conversia CH3COOH
H3 C COOH C3H7OH H3C COO C3H7 HOH

Iniţial n 5n - -
Consumat np np - -
Final n(1-p) n(5-p) np np
np np

V V p2 p2
K  K  p  0,9462  p %  94,62%
n (1  p ) n(5  p ) (1  p )  (5  p ) (1  p )  (5  p )

V V
PROBLEMA 14
Se nitrează trifluorometilbenzenul cu 149 kg amestec nitrant ce conţine 44,966%
acid azotic. Acidul rezidual conţine 3,846% HNO3. Se consideră conversia
trifluorometilbenzenului în nitroderivaţi ca fiind 100%. Să se calculeze:
a) Cantitatea de trifluorometilbenzen supusă nitrării;
b) Să se calculeze cantităţile din cei trei mononitroderivaţi ce se găsesc în amestecul
obţinut, după separarea amestecului nitrant epuizat, ştiind că raportul masic
orto:meta:para = 6:91:3.
c) Să se argumenteze cu ajutorul structurilor limită de ce se obţine preponderent
m-nitrotrifluorometilbenzenul.
- 272 -
Soluţie:
CF 3 CF3
H2SO 4 NO2 (o, m, p )

+ HNO3 + H2O
În amestecul nitrant iniţial există 0,44966 x 149 = 67 kg HNO3

Fie x kmoli C6H5CF3 utilizaţi; rezultă că HNO3 consumat este 63x kg.
Acidul rezidual final este:
149  63x  18 x  149  45x 
3,846 67  63 x
   x  1 kmol trifuorometilbenzen
100 149  45 x
a) Fiind vorba de izomeri, raportul masic este egal cu raportul molar.
CF3 CF3
H2SO4
+ HNO3 + H2O
NO2
m-nitrotrifluorometilbenzen
CF3 CF3
NO2
H2SO4
+ HNO3 + H2O
o-nitrotrifluorometilbenzen
CF3 CF3
H2SO4
+ HNO3 + H2O
NO2
p-nitrotrifluorometilbenzen
- 273 -
CF3
0,06 moli NO2 11,46 kg
CF3
0,91 moli 173,81 kg
NO2
CF3
0,03 moli 5,73 kg
NO2
b) Grupa CF3 are un efect inductiv puternic atrăgător de electroni. Ca urmare,

gruparea CF3 destabilizează o sarcină pozitivă.
Reactantul electrofil este NO2+.
2 H2SO4 + HNO3 H 3O+ + 2HSO4- + NO2+
Atac în poziţia orto:
CF3 CF3 CF3

NO2 NO2
+
+ NO 2
+ +
CF3
NO2
+
foarte instabil
Atac în poziţia para:
CF 3 CF 3 CF3 CF3
+
+
+ NO 2
+ +
NO2 NO2 NO2

foarte instabil
- 274 -
Atac în poziţia meta:
CF3 CF3 CF3
+ +
+ NO 2+
NO2 NO2
CF3
NO2
+
Niciuna dintre cele trei structuri limită nu conţine gruparea CF3 la atomul de
carbon care poartă sarcină pozitivă.
PROBLEMA 15
Prin nitrarea a 85,8 g benzen cu amestec nitrant rezultă un amestec de nitrobenzen
şi dinitrobenzen. Reducerea completă a amestecului de nitroderivaţi necesită o cantitate
de electricitate Q = 694800 C. Acidul rezidual (180g) conţine 62% H2SO4, 22% H2O şi
16% HNO3. Să se calculeze compoziţia procentuală a amestecului nitrant folosit.
Soluţie:
x NO2
H2SO4
+ HNO3 + H2O - 85,8 g benzen înseamnă 1,1 moli
benzen
NO2 - în concluzie: x + y = 1,1
y
H2SO4
+ 2 HNO3 + 2 H2O
NO2
NO2 NH2
+ 6 H+ + 6 e- + 2 H2O M1
Eg 
C6 H5  NO2 6
NO2 NH2 M2
Eg 
C6 H 4 ( NO2 ) 12
2
+ 12H+ + 12e- + 4 H2O

NO2 NH2
- 275 -
- în concluzie: 6  x  96500  12  y  96500  694800
x + y = 1,1
6  x  96500  12  y  96500  694800
are ca rezultat x = 1 şi y = 0,1.
Acidul azotic consumat este: 63  1  2  0,1  63  75,6 kg acid azotic.

Cantitatea de apă formată este: 18  1  2  0,1  18  21,60 kg apă.
Acidul rezidual conţine, conform datelor problemei: 111,60 kg H2SO4, 39,60 kg
H2O şi 28,80 kg HNO3.
Amestecul nitrant iniţial conţine:
111,60
111, 60 kg acid sulfuric % H 2 SO4   100  47,69%
234
18
39,60 - 21,60 = 18 kg apă % H 2O  100  7,69%
234
28,80 + 75,60 = 104,40 kg acid 104,40
% HNO3   100  44,62%
azotic 234
PROBLEMA 16
Acetaldehida pură se condensează după schema crotonică în prezenţa hidroxidului de
potasiu solid. Făra precautii speciale, se formează o raşină de aldehidă rezultată ca urmare a
condensării unui număr mare de molecule. Cunoscând că răşina obţinută are masa
moleculară M şi că după separarea apei, acetataldehida nereacţionată se găseşte într-un
procent masic de p% în amestecul final, să se calculeze conversia compusului carbonilic.
Notă: Răşina de aldehidă este singurul produs de condensare izolat în amestecul final.
Soluţie:
rasinã aldehidã
n H3C CH O H3C CH CH CH O + (n-1) H2O

n-1
Notăm cu:
n - numărul de moli de acetaldehidă care reacţionează conform schemei
crotonice
n’ - numărul de moli de aldehidă necondensată
Masa amestecului final este : 44 + 26n - 26 + 44n’= 26n + 18 + 44 n’
Masa aldehidei nereacţionată: 44n’
26  n  18  44  n '...............................................................................44  n'
100........................................ .................................................... p
p (26 n  18)
 n' 
4400  44 p
- 276 -
n 44 n  (100  p )
Conversia este: c%   100  c%   100
n  n' 4400n  18 p  (n  1)
M  18
Masa răşinii este M  26 n  18  n 
26
44( M  18)(100  p )
Înlocuind n în formula conversiei rezultă: c   100
4400 M  79200  18 pM  792 p
PROBLEMA 17
Prin policondensarea în mediu bazic a fenolului cu aldehidă formică se obţine o

răşină de tip rezol, cu masa moleculară medie M . Cunoscând că o fracţiune f din
formaldehida utilizată formează punţi hidroximetilenice, să se determine numărul de
moli de fenol care intră în compoziţia unui mol de răşină. Se consideră reacţia de
policondensare ca fiind cantitativă.
Soluţie:
Rezolul are o structură asemănătoare cu cea a novolacului, dar nucleele sale mai
conţin grupe CH2OH în poziţiile orto şi para faţă de grupa hidroxil.
Notăm cu a numărul de moli de fenol care intră în compoziţia unui mol de
răşină.
Numărul de moli de formaldehidă care formează un mol de răşină, trebuie să fie,
în consecinţă (a-1).
(a-1) moli CH2O reprezintă (1-f) din numărul total de moli de formaldehidă:
a 1 a 1
1 f   Nr. moli CH 2 O total 
Nr . moli CH 2 O total 1 f
_
_  a 1  M (1  f )  12  18 f
M  94 a     30  18(a  1)  a 
1  f  106  76 f
_
Aplicaţie: M  562, f  0,625  a  4
PROBLEMA 18
Se supune reacţiei de policondensare un hidroxiacid HA. Presupunând că 90%
din grupările carboxilice au reacţionat să se calculeze gradul mediu de policondensare.
Soluţie:
Notăm:
_
xn - gradul mediu de policondensare
p - conversia reacţiei de policondensare
N0 - numărul total de molecule prezente iniţial (monomer)
N - numărul de molecule la sfârşitul policondensării
- concentraţia unei grupări funcţionale la sfârşitul
c
policondensării
c0 - concentraţia iniţială a grupării funcţionale
- 277 -
_
N0
xn  _
N 0 c0 1 _
1
N  xn     xn   10
N c 1 p 1  0,9
c  c0 (1  p )
PROBLEMA 19
Se supun reacţiei de policondensare 1,3-propilenglicolul (în exces) şi acidul
thapsic.
a) Scrieţi ecuaţia reacţiei de policondesare;
b) Să se calculeze gradul mediu de policondensare, ştiind că raportul molar
acid:alcool prezintă valoarea r, iar conversia reacţiei de policondensare este p.
c) Care este gradul mediu de policondensare dacă p1 (reacţie completă)?
Soluţie:
O O
a) HO CH2 CH2 CH2 OH + HO C (CH2)14 C OH
O O
O CH2 CH2 CH2 O C (CH2)14 C
n
b) Notăm cu:
N0 - numărul total de funcţiuni iniţiale
t
Nr - numărul total de funcţiuni rămase
_ N 0t
n
Nr
numar moli acid N0
acid
r   N0  r  N0
numar moli alcool N 0 acid alcool
alcool
N 0t  N 0  N0  N0 (r  1)
acid alcool alcool
Nr  N0  N functiuni reactionat e
t
Componentul limitativ este acidul.
Număr iniţial de funcţiuni  2N 0 alcool (r  1)
Moli acid şi alcool consumaţi: 2rpN 0
Moli acid şi alcool rămaţi nereacţionaţi:
N0 (r  1)  2rpN 0  N0 (1  r  2rp)
alcool alcool alcool
Număr de funcţiuni rămase: 2 N 0 (1  r  2rp)

alcool
_ N0 2N 0alcool (1  r )
n t  
N r 2 N 0alcool (1  r  2rp )
- 278 -
_ 1 r
n
1  r  2 rp
c) Dacă p1:
_ 1 r
n
1 r
PROBLEMA 20
Se supune policondensării un amestec echimolecular de propilenglicol şi anhidridă
ftalică.
a) Admiţând că reacţia de policondensare decurge cu o conversie de 87,50%,
determinaţi gradul mediu de policondensare;
b) Determinaţi conversia necesară pentru obţinerea unui produs de policondensare
_
cu n  90 .
Soluţie:
a) Notăm cu:
a - moli anhidridă ftalică şi propilenglicol:
_ Nr. functiuni initiale N 0t 2a 1
n   
Nr. functiuni ramase N r 2 a  2ap 1  p
_ 1
p  0,875  n  8
1  0,875
De fapt este similar cu problema anterioară unde r = 1.
Dacă r = 1:
_ 2 1
n 
2  2 p 1 p
b) Dacă n = 90:
1
 90   p  98,88%
1 p
PROBLEMA 21
O probă de polimer conţine două tipuri de macromolecule, cu masele moleculare

M1=80000 şi respectiv M2=180000. Cunoscând că fracţiile molare ale celor două tipuri
de macromolecule sunt egale, calculaţi masa moleculară medie numerică şi masa
moleculară medie gravimetrică.
Soluţie: Mn- masa moleculară numerică;

Mw -masa moleculară gravimetrică;
- 279 -
n
_ n
i 1
i  Mi n
Mn  n
  xi  M i
i 1
n
i 1
i
unde ni este numărul de macromolecule cu masa moleculară Mi şi xi fracţiile molare ale

fiecărui component.
_
M n  0,5  80.000  0,5  180.000  130.000 g/mol
n
n i Mi2
i 1
n n n
2 2
_ n
i 1
i  Mi n
i 1
i x
i 1
i Mi
Mw  n
 n
 n
n
i 1
i  Mi n
i 1
i  Mi x
i 1
i  Mi
n
n
i 1
i
_ 0,5  (80.000) 2  0,5  (180.000) 2

Mw   1, 492  10 5 g/mol
0,5  80.000  0,5  180.000
PROBLEMA 22
Într-un reactor de piroliză a metanului se măsoară presiunea la începutul

procesului şi la sfârşitul pirolizei (în aceleaşi condiţii de temperatură şi volum).
Admiţând că pf = 1,8p0, determinaţi procentul de metan care a rămas nedescompus
(raportat la metanul iniţial).
Soluţie:
Se pot imagina două seturi de reacţii:
a 0,5a 1,5a
2 CH4 C2H2 + 3 H2
b 2b
CH4 C + 2 H2
c c
CH4 CH4
pf f
  1,8   f  1,8  o
po o
0  a  b  c 
 f  0,5a  1,5a  2b  c  2 a  2b  c
 2 a  2b  c  1,8 0  a  b  0,8 0  c  0, 2 0
- 280 -
c 0,2 o
 100   100  20%
abc o
-
a 0,5a 1,5a
2 CH4 C2H2 + 3 H2
b b
CH4 CH4
2 a  b  1,8 0  a  0,8 0  b  0, 2 0
b 0, 2 0
 100   100  20%
ab o
Discuţie:
Se obţine acelaşi rezultat datorită faptului că avem aceeaşi variaţie a numărului de
moli în reacţiile de descompunere a metanului.
PROBLEMA 23
_
Un amestec gazos etenă-metan cu masa moleculară M se barbotează într-o soluţie
de brom, în tetraclorură de carbon, în vederea separării alchenei. Amestecul gazos
rămas se arde în cantitatea stoechiometrică de oxigen, raportul molar CO2 : H2O,
măsurat la 3000C fiind K.
Determinaţi randamentul de absorbţie al alchenei.
_
Notă: Rezultatul se va da în funcţie de M şi K.
Soluţie:
_ _
M  16 fracţia molară a etenei
M  28x  (1  x)16  x 
12
_ _
M  16 28  M
Fracţia molară a CH4 este 1  x  1   .
12 12
Dacă p este randamentul de absorbţie a etenei:
_ 
 M  16 
(1  p )  moli etenă arsă.
 12 
 
C2H4 + 3O 2 2CO2 + 2H2O
CH 4 + 2O2 CO2 + 2H2O
- 281 -
Numărul de moli de CO2:
_   _  _ _
 M  16   28  M  p (32  2 M )  M  4
21  p   
 12   12  12
   
Numărul de moli de H2O:

_   _  _
 M  16   28  M  p (32  2 M )  24
21  p    2 
 12   12  12
   
_ _ _
p (32  2 M )  M  4 12 24 K  M  4
K  _  p _
12
p (32  2 M )  24 32(1  K )  2 M ( K  1)
PROBLEMA 24
Un inginer chimist primeşte spre analiză o soluţie apoasă de CH2O căreia trebuie
să-i determine conţinutul procentual de compus carbonilic. Pentru aceasta el împarte
proba în două părţi egale şi trece la analiza acesteia.
În prima variantă inginerul optează pentru oxidarea formaldehidei cu apa
oxigenată în mediu alcalin şi retitrarea excesului de hidroxid de sodiu cu acid clorhidric,
în prezenţă de fenolftaleină. Probei de analizat i se adaugă NaOH picătură cu picătură,
apoi H2O2 soluţie 3%.
Flaconul de titrare, al cărui conţinut este protejat de carbonatare cu ajutorul unui
tub cu calce sodată, se lasă 15 minute pe baia de apă în fierbere, apoi se răceşte la
temperatura camerei şi se titrează excesul de NaOH cu HCl, în prezenţă de
fenolftaleină, până la decolorare.
În varianta a doua s-a folosit metoda clasică de determinare a unei aldehide, cu
reactiv Tollens:
CH2O + 2[Ag(NH3)2]OH HCOOH + 2Ag + 4NH3 + H 2O
Datorită neconcordanţei rezultatelor, inginerul şi-a dat seama că undeva a greşit,

deşi a opinat că reacţia de oxidare a fost efectuată corect şi oglinda de Ag cântărită
exact. În această situaţie se pune întrebarea: unde s-a strecurat eroarea?
Soluţie:
În mediu alcalin (NaOH) aldehida formică este oxidată de apa oxigenată la formiat
conform reacţiei:
CH2O + H2O2 + NaOH HCOONa + 2H2O
Excesul de NaOH se titrează cu HCl:
NaOH + HCl NaCl + H2O
- 282 -
Dacă soluţiile de NaOH şi formaldehidă nu se introduc simultan va avea loc o
reacţie secundară de disproporţionare (reacţie Cannizzaro):
2CH2O + NaOH CH3OH + HCOONa
PROBLEMA 25
Ştiind că soluţiile compuşilor organomagnezieni micşti sunt ionizate, şi pornind de
la premiza plauzibilă că legătura MgX este mai ionizabilă decât legătura MgR, se cere:
a) Să se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice care au loc la electroliza unei soluţii de
C2H5MgBr;
b) Ştiind că se transportă la anod 0,43 moli halogenură de magneziu să se calculeze
numărul de echivalenţi de Mg depuşi la catod precum şi cantitatea de
electricitate necesară, exprimată în A.h.
c) Ce produşi se formează dacă anodul este constituit din Zn, respectiv Pb?
Soluţie:
a) Având în vedere că legătura MgX este mai ionizabilă decât legătura MgR, este
posibil ca în soluţie să se stabilească un echilibru de tipul următor:
2RMgX 2RMg+X- RMg+ + RMgX2-
În acest caz procesul electrolitic va fi:
+ +e- RMg
(-) RMg
2RMg R2Mg + Mg
- - e-
(+) RMgX2 R + MgX 2
b) Se observă că la transportul unui mol de MgCl2 la anod se depune un echivalent de

Mg la catod, astfel putem spune că la catod se depun 0,43 echivalenţi Mg.
Cantitatea de electricitate necesară depunerii unui echivalent de Mg este
96500C=26,8A.h.
1 echivalent ..............................................26,8 A  h
0, 43 echivalent ...................................................x
x  11,524 A  h
c) Dacă anodul este din zinc se formează dietilzinc, iar dacă este din plumb se
formează tetraetilplumb:
2R + Zn ZnR2
4R + Pb PbR4
- 283 -
PROBLEMA 26
a) Discutaţi mecanismul de reacţie şi calculaţi gradul de polimerizare a
macromoleculelor obţinute prin polimerizarea metacrilatului de metil, în prezenţă de
azoizobutironitril marcat la grupele CN cu atomi de 14C, ştiind că prin analiză chimică
s-a identificat raportul dintre numărul de atomi de carbon nemarcaţi şi ai celor marcaţi
ca fiind K (aplicaţie K = 753).
Notă:
Reacţia are loc în absenţa inhibitorilor şi nu există transfer de atomi de hidrogen
între radicali.
b) Calculaţi masa moleculară medie a macromoleculelor obţinute;
Soluţie:
a) Mecanismul de reacţie este un mecanism radicalic şi în orice reacţie înlănţuită se
disting trei stadii principale:
- Etapa de iniţiere: se produc radicali liberi capabili de a iniţia reacţia de
polimerizare. În acest caz se foloseşte ca promotor un azoderivat alifatic
(azoizobutironitril, AIBN):
CH3 CH3 CH3 CH3
H3C C N N C CH3 80OC
H3C C + N2 + C CH3
CH3 CH3 CH3 CH3
- Etapa de propagare: radicalul iniţial se combină cu molecule de monomer

spre a forma noi radicali mai mari:
CH3 CH3 CH3 CH3

H3C C + H2C C H3C C H2C C
CH3 COOCH3 CH3 COOCH3
CH3 CH3 CH3

H3C C H2C C + H2C C
CH3 COOCH3 COOCH3
CH3 CH3 CH3

H3C C H2C C H2C C
CH3 COOCH3 COOCH3
Aceşti radicali liberi intermediari nu pot fi izolaţi din cauza reactivităţii lor foarte
mari.
- Etapa de întrerupere: radicalii pierd starea de specie activă şi devin

macromolecule inerte.
- 284 -
CH3 CH3 CH3
2 R' CH2 C R' CH2 C C CH2 R'
COOCH3 COOCH3 COOCH 3
Dimerizare
CH3 CH3 CH3

2 R' CH2 C R' CH C + R' CH2 CH
COOCH3 COOCH3 COOCH3
Disproportionare
b) Datorită faptului că nu există transfer de atomi de hidrogen între radicali,

mecanismul admis este cel în care are loc reacţia de dimerizare. În acest caz se
consideră că macromolecula are încorporate două resturi de monomer.
Formula generală a polimerului obţinut este:
CH3 CH3 CH3

H3C CH2 C CH3
CN COOCH3 CN
n
C - atom de carbon marcat

5n  6 2K  6 2  753  6
K n n  300
2 5 5
Masa moleculară medie a macromoleculelor obţinute:
M=300.100 + 2.68 = 30136
PROBLEMA 27
Pentru realizarea practică a trinitroglicerinei explozive se foloseşte glicerină de

calitate superioară, aproape anhidră, lipsită de substanţe oxidabile, cu concentraţie
ridicată, practic chimic pură („glicerină grad nitrare”). Aceasta se tratează cu amestec
sulfonitric la temperaturi cuprinse între 0OC şi 30OC, sub agitare cu aer comprimat, în
procese continue sau discontinue.
Amestecul de nitrare este astfel ales încât rezultă o cantitate minimă de acid
rezidual cu o solubilitate minimă pentru trinitroglicerină.
Într-o variantă a procesului continuu se nitrează 260 kg glicerină cu 700 kg
amestec nitrant ce conţine 80% HNO3.
a) Să se calculeze cantitatea de trinitroglicerină separată, dacă acidul rezidual conţine
15% HNO3 şi 2,36% trinitroglicerină;
b) Care este randamentul de obţinere a produsului util (faţă de componentul
limitativ), cunoscând că diferenţa mică de densitate dintre faza uleioasă şi acid face ca
după 3 ore, prin adaos de NaF, să se mai separe 2% din trinitroglicerina solubilizată.
- 285 -
Soluţie:
a) Ecuaţia reacţiei chimice este:
H2C OH H2C O NO2
HC OH + 3HNO3 HC O NO2 + 3H2O
H2C OH H2C O NO2

Fie x cantitatea de materie primă (acid azotic care se consumă în reacţie):
3  63 kg HNO3 ...................................227 kg trinitroglicerina
x kg HNO3 ...................................a kg trinitroglicerina
227  x
a  1,2  x Kg trinitroglicerina formată
3  63
Fie y cantitatea de trinitroglicerină solubilizată. Cantitatea de trinitroglicerină
separată este:
m  1,2  x  y
Cantitatea de apă formată este:
3  63 kg HNO3 ....................................3  18 kg H 2 O
x kg HNO3..............................................b kg H 2O
3  18
b  0,285 x kg apa formata
3  63
Acidul rezidual final va avea masa: 700  x  0,285 x  y
În funcţie de compoziţia amestecului rezidual scriem un sistem de 2 ecuaţii cu 2
necunoscute:
560  x
 0,15
700  0, 715 x  y
y
 0,0236
700  0,715 x  y
Rezolvarea sistemului are ca rezultat x  508,71 kg şi y  8,16 kg
Cantitatea de trinitroglicerină formată este:
m  1,2 x  610, 45 kg
Cantitatea de trinitroglicerină separată este:
m '  1, 2 x  y  602, 29 kg
Cunoscând că se mai separă încă 2% din trinitroglicerina solubilizată:
m ' '  m'0,02  y  602,29  0,02  8,16  602, 45 kg
b) Cantitatea practică de trinitroglicerină se calculează ţinând cont de cantitatea de glicerină

folosită.
Cp 602, 45
  100   100  93,90 %
Ct 641,52
PROBLEMA 28
Într-o autoclavă termostatată se află, în condiţii normale de temperatură şi
presiune, un amestec gazos format din hidrazină şi aer. Se încălzeşte autoclava la 320OC
şi se termostatează, timp în care are loc aprinderea hidrazinei după reacţia:
- 286 -
N2H4 + O2 N2 + 2 H2O
Fiind un compus endoterm, prin încălzire o parte din hidrazină

disproporţionează:
3 N2H4 N2 + 4 NH3
Ştiind că amestecul final trecut peste o soluţie de pirogalol îşi micşorează volumul
cu 4,3% şi că raportul molar iniţial aer:N2H4 este 2,4, să se calculeze procentul de
hidrazină care disproporţioneză.
Notă: amestecul final nu mai conţine hidrazină.
Soluţie:
3 N 2H 4 N2 + 4 NH3
N2H4 + O2 N2 + 2 H 2O
Fie n1 moli N2H4 şi n2 moli aer.

Fie p procentul după care are loc reacţia de disproporţionare a hidrazinei.
Amestecul final conţine:
1 4
N2 :  n1  p  n1  1  p    n 2
3 5
4
NH3 :  n1  p
3
1
O2 :  n 2  n1  1  p 
5
H2O : 2  n1  1  p 
În final :
1 4 4 1
 n1  p  n1  1  p    n2   n1  p   n 2  n1  1  p   2  n1  1  p  
3 5 3 5
5
  n1  p  n2  2  n1  1  p   n1  (2  0,33  p )  n 2
3
În soluţia de pirogalol se absoarbe oxigenul ( VO Vtotal  0,043 ).

2
1
 n2  n1  1  p 
5  0,043
n1  2  0,33  p   n2
n2
 2, 4
n1
Rezolvarea sistemului de ecuaţii conduce la o valoare p  0,70 (hidrazina

disproporţionează în procent de 70%).
- 287 -
PROBLEMA 29
Acidul cervonic este un acid gras ce se găseşte în uleiul de peşte. Acesta se
comercializează ca supliment alimentar, scăzând nivelul trigliceridelor din sânge şi
reducând, astfel, pericolul unui atac cerebrovascular. Determinaţi formula structurală a
acidului cervonic ştiind că:
a) la oxidarea unui mol de acid cervonic se formează un mol de acid succinic, un mol
de acid propionic precum şi 5 moli de acid A;
b) 0,208 g probă ce conţine acid A a fost analizată prin titrare cu soluţie 0,1005 M de
NaOH în prezenţă de fenolftaleină, utilizându-se 39,8 mL titrant;
c) când acidul cervonic a fost tratat cu bromură de etil, în prezenţă de NaHCO3/DMF
şi supus ulterior oxidării, a fost izolat şi monoetil esterul acidului succinic.
Soluţie:
HOOC CH2 CH2 COOH acid succinic
H3C CH2 COOH acid propionic
La titrarea acidului A cu NaOH se poate stabili conform legii echivalenţei:

e NaOH  eacid A
Astfel:
e NaOH  c n  V NaOH (l )  0,1005 ech  39,8  10 3 L  4  10 3 ech. NaOH 
NaOH L
 eacid A  4  10 3 ech. acid A
macid A macid A m
eacid A    M acid A  n  acid A 
Eg acid A M acid A eacid A
n (nr. protoni transferabili )
0,208
 M acid A  n   52 n
4  10 3
Dacă:
n  1  M acid A  52  M C xH yCOOH  52  M C x H y  52  45  7
Această variantă este imposibilă întrucât atunci când:

x=0, rezultă y=7 şi
x=1 rezultă M C H  7x y
n  2  M acid A  104  M Cx H y ( COOH ) 2  104  M C x H y  104  90  14
x=0, rezultă y=14 - variantă imposibilă

x=1, rezultă y=2 – caz în care acidul A este acidul HOOC CH2 COOH (acid
malonic)
- 288 -
n  3  M acid A  156  M C x H y COOH  156  M C x H y  156  135  21
Această variantă este imposibilă întrucât atunci când:
x=2, rezultă M C H  21
x y
Se observă că singura variantă posibilă este cea în care acidul A este un acid
dicarboxilic.
Având în vedere că în urma esterificării şi oxidării se obţine şi monoetil esterul
acidului succinic, este evidentă poziţionarea restului de acid succinic la unul dintre
capetele acidului cervonic, restul de acid propionic fiind situat la celălat capăt.
În concluzie, structura acidului cervonic este următoarea:
H3C CH2 CH CH CH2 CH2 COOH
6
PROBLEMA 30
Să se completeze şi să se egaleze următoarele reacţii redox:
CH3
+ KMnO4 + H2SO4
CH3
CH2 CH3
+ KMnO4 + H2SO4
CH2 CH3
Soluţie:
O
CH3
+ KMnO4 + H2SO4 + MnSO4 + K2SO4 + H2O
CH3
O
2 CO
- 4 e-
2 C2+ .5
Mn7+ + 5 e- Mn2+ .4
10 CO + 4 Mn7+ 10 C2+ + 4 Mn2+
- 289 -
O
CH3
5 + 4KMnO4 + 6H2SO4 5 + 4MnSO4 + 2 K2SO4 + 6 H2O
CH3
O
CH2 CH3 COOH
+ KMnO 4 + H2SO4 + CO2 + MnSO4 + K 2SO4 + H 2O
CH2 CH3 COOH
- 10 e-
2C2- 2 C3+
3- - 14e- 4+
- 24 e- .5
2C 2C
Mn7+ + 5 e- Mn2+ + 5 e- . 24
CH2 CH3 COOH
5 + 24KMnO4 + 36H2SO4 5 + 10CO2 +
CH2 CH3 COOH
+ 24MnSO4 + 12K2SO4 + 56H 2O
- 290 -
BIBLIOGRAFIE
1. C. D. Neniţescu, Chimie organică, vol. I, ediţia a VIII-a, Ed.Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1980
2. C. D. Neniţescu, Chimie organică, vol. II, ediţia a VIII-a, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1980
3. C. D. Neniţescu, Chimie generală, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972
4. I. Schiketanz, F. Badea, Chimie organică prin probleme, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1989
5. M. Avram, Chimie organică, vol.I , Ed. Academiei, Bucureşti, 1983
6. M. Avram, Chimie organică, vol.I , Ed. Academiei, Bucureşti, 1983
7. S. Mager şi M. Horn, Stereochimia compuşilor organici, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1984
8. J. March, Advanced organic chemistry, Reactions, Mechanisms and Structure, Fourth
Edition, John Wiley & Sons, 1992
9. F. Badea şi F. Kerek, Stereochimie, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1974
10. L. G. Wade. Jr, Organic Chemistry, Second Edition, Prentice-Hall Inc., Englewood
Cliffs, New Jersey, 1991
11. J. Simek, Solutions Manual: Organic chemistry, second edition, Prentice-Hall Inc.,
Englewood Cliffs, New Jersey, 1991
12. J. B. Hendrickson, D. J. Cram, G. S. Hammond, Chimie organică, Ed. Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1976
13. J. March, Problems in advanced organic chemistry, Marcel Dekker Inc., 1971
14. E. K. Meislich, H. Meislich, J. Sharefkin, 3000 solved problems in organic chemistry,
volume 1, Tata McGraw-Hill Edition, 2003
15. R. T. Morrison, R. N. Boyd, Organic chemistry ( revised printing),1992
16. S. Mager, Analiză structurală organică, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979
17. D. F. Shriver, P. W. Atkins, C. H. Langford, Chimie anorganică, Ed. Tehnică, 1998
18. R. Meislich, J. Sharefkin, H. Neckamkin, G. J. Hademenos, Theory and problems of
organic chemistry, Third Edition, McGraw-Hill, 1999
19. W. Caruthers, Some modern methods of organic synthesis, Third Edition, Cambridge
University Press, 1987
20. E. Mihai, I. Schiketanz, Structura, Sinteza şi Reacţiile Compuşilor Organici, Ed.
Tehnică, Bucureşti, 2007
21. I. Schiketanz, Chimie organică pentru liceu şi admitere în învăţământul superior-
culegere de probleme, Ed. Niculescu S.R.L., Bucureşti, 2003
22. E. Mihai, I. Schiketanz, Chimie organică…cu probleme!, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1996
23. S. Roşca, I. Schiketanz, Chimie-Manual pentru clasa a 11-a, Ed. All Educational,
Bucureşti, 2001
24. S. Roşca, I. Schiketanz, Chimie-Manual pentru clasa a 12-a, Ed. All, Bucuresti, 2002
25. S. Roşca, Introducere în chimia organică. Bazele teoretice ale chimiei organice, Ed. Fast
Print, Bucureşti, 1997
26. Gh. Nechifor, B. Şerban, E. Ruse, Bazele analizei chimice preliminare, Ed. Ars Docendi,
Bucureşti, 1999
27. M. Iovu, Chimie organică, Ediţia a V-a , Monitorul Oficial, Bucureşti, 2005
- 291 -
28. C. Mihailciuc, V. David, Culegere de teste şi probleme moderne de chimie organică,
Liceu, Bacalaureat, Admitere, Ed. Sigma, Bucureşti, 1993
29. J. Roberts, M. Caserio, Basic principles of organic chemistry, W.A Benjamin Inc. 1965
30. C. Iusut, M. Iusut, Chimie organica-Probleme, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1999
31. F. Carey, R. Sundberg, Advanced Organic Chemistry, Third Edition, Part B: Reactions
and Synthesis, Plenum Press, New York, London, 1991
32. I. Ionescu, L. Cojocaru, Şt. Ilie, T. Nedelea, Probleme de chimie organică, chimie fizică,
teste, Ed. Fast Print, Bucureşti, 1995
33. G. Solomons, C. Fryhle, Organic chemistry, Seventh Edition Upgrade, John Wiley &
Sons Inc., Asia, 2002
34. R. Bacaloglu, C. Csunderlik, L. Cotarcă, H. H. Glatt, Structura şi proprietăţile
compuşilor organici, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1985
35. R. T. Morrison, R. N. Boyd, Study guide to organic chemistry, Allyn and Bacon Inc.,
1983
36. I. Julean, A. Rotărescu, Chimie analitică, Ed. Mirton, Timişoara, 1997
37. C. Luca, Al. Duca, I. Al. Crişan, Chimie analitică şi analiză instrumentală, Ed. Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti, 1983
38. G. Odian, I. Blei, General, Organic, And Biological Chemistry, Schaum’s Outline Series,
McGraw-Hill, 1994
39. D. Ceauşescu, Bazele chimiei analitice, Ed. Facla, Timişoara, 1989
40. J. L. Rosenberg, L. M. Epstein, College chemistry, Eighth Edition, Schaum’s Outline
Series, McGraw-Hill, 1997
41. R. Chang, Chemistry, Seventh Edition, McGraw-Hill Higher Education, 2002.
42. D. E. Goldberg, 3000 solved problems in chemistry, Schaum’s Outline Series, McGraw-
Hill, 1994
43. F. Carey, Organic chemistry, Fourth Edition, McGraw-Hill Higher Education, 2000
44. I. A. Badea, Chimie analitică. Echilibre chimice în soluţie. Probleme, Ed.Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2004
45. C. Simion, A. Simion, Introducere în strategia sintezei peptidice, Ed. Printech, Bucureşti,
1999
46. I. Schiketanz, L. Marinescu, Mecanisme de reacţie în chimia organică, Ed.Printech,
Bucureşti, 2002
47. R. C. Racoviţă, Probleme de chimie analitică şi analiză instrumentală, Ed. Printech,
Bucureşti, 2006
48.http://www2.chemistry.msu.edu/faculty/reusch/VirtTxtJml/Questions/Stereocem/strisom1.htm
51.http://www2.chemistry.msu.edu/faculty/reusch/VirtTxtJml/Questions/Match/match11.htm
52.http://www2.chemistry.msu.edu/faculty/reusch/VirtTxtJml/Questions/Stereocem/symmetr1.htm
53.http://www2.chemistry.msu.edu/faculty/reusch/VirtTxtJml/Questions/Match/aromat10.htm
54.http://www2.chemistry.msu.edu/faculty/reusch/VirtTxtJml/Questions/Match/aromat11.htm
55.http://www2.chemistry.msu.edu/faculty/reusch/VirtTxtJml/Questions/Acidity/acidity.htm
56.http://www2.chemistry.msu.edu/faculty/reusch/VirtTxtJml/Questions/Acidity/acidstr1.htm
57.http://www2.chemistry.msu.edu/faculty/reusch/VirtTxtJml/Questions/Acidity/acidstr2.htm
58.http://www2.chemistry.msu.edu/faculty/reusch/VirtTxtJml/Questions/Acidity/basestr1.htm
59. http://evans.harvard.edu/pdf/evans_pKa_table.pdf
60. http://research.chem.psu.edu/brpgroup/pKa_compilation.pdf
61. http://www.chemie.unibas.ch/~wennemer/teaching/evans_pKa_table.pdf
- 292 -
62. http://www2.chemistry.msu.edu/faculty/reusch/VirtTxtJml/react3.htm#rx8
63. B. Şerban, M. Mihailă, O. Buiu, S. Costea, A new approach for quantum dot-polymer
nanocomposite design, Nanomeasure, 3-4 June, Krakow, pg. 12, 2010
64. B. Şerban and C. Cobianu, Novel concepts for NO2 detection by differential resonant
nanosensing, Nano-Electro-Mechanical Devices for Integrated Sensing and Switching
Satellite Workshop to ESSDERC/ESSCIRC, Sevilla, September 17 th, 2010
65. O. Buiu, B. Şerban, M. Mihailă, M. Brezeanu and S. Costea, New design approach for
quantum dot solar cell, Second Workshop on Size-dependent Effects in Materials for
Environmental Protection, Nessebar, Bulgaria, September 19-21, pg. 22, 2010
66. M. Bumbac, C. Luca, S. Jipa, O. Galeş, B. Şerban, Synergistic extractions of sodium and
potassium picrates with mixture of p-tertbutylcalix[4]arene and amino-crown ethers, 14th
Romanian International Conference on Chemistry and Chemical Engineering, pg. 84-93,
2007
67. B. Şerban, A. K. Sarin Kumar, S. Costea, M. Mihailă, O. Buiu, M. Brezeanu, N.
Varachiu, C. Cobianu, Surface acoustic wave CO2 sensing with polymer aminocarbon
nanotube composites, Proceedings of the International Semiconductor Conference CAS, 73-
76, 2008
68. B. Şerban, A. K. Sarin Kumar, S. Costea, M. Mihailă, O. Buiu, M. Brezeanu, N.
Varachiu, C. Cobianu, Polymer aminocarbon nanotubes nanocomposites for surface
acoustic wave CO2 detection, Romanian Journal of Information science and technology,
Volume 12, Number 3, 376, 2009
69. B. Şerban, A. K. Sarin Kumar, C. Cobianu, O. Buiu, S. Costea, C. Bostan, N. Varachiu,
Selection of gas sensiting materials using the hard soft acid base theory; Application to
surface acoustic wave CO2 detection, Proceedings of the International Semiconductor
Conference, CAS, 247-250, 2010
70. B. Şerban, M. Mihailă, V. Dumitru, S. Costea, Quantum dot solar cell, US Patent ,
2009/0211634A1, Aug 27, 2009
71. L. Enescu, Medicamente-sinteze şi utilizări, Ed. Printech, Bucureşti, 2005
72. J. W. Baker, W. S. Nathan, The mechanism of aromatic side-chain reactions with
special reference to the polar effects of substituents. Part III. The effect of unipolar
substituent on the critical energy and probability factors in the interaction of benzylbromide
with pyridine and picoline in various solvents, J. Chem. Soc., 519 – 527. 1935
73. J. W. Baker, W. S. Nathan, The mechanism of aromatic side-chain reactions with special
reference to the polar effect of substituents. Part IV. The mechanism of quaternary salt
formation, J. Chem. Soc., 1840-1844, 1935
74. J. W. Baker, W. S. Nathan, The mechanism of aromatic side-chain reactions with special
reference to the polar effects of substituents. Part V. The polar effects of alkyl groups, J.
Chem. Soc., 1844-1847, 1935
75. E.J.Grubbs, R.Fitzgerald, R.E. Philips, R. Petty, The transmission of substituent effects in
isomeric dichloroethano-bridged anthracene derivatives, Tetrahedron, Vol. 27, Issue 5,
1971
76. R. G. Pearson, Hard and soft acids and bases, J. Am. Chem. Soc , 85. 1963
77. B. Şerban, C. Cobianu, M. Bercu, N. Varachiu, M. Mihailă, C. Bostan, S. Voicu, Matrix
nanocomposite containing aminocarbon nanotubes for carbon dioxide sensor detection,
Patent Application Publication, No. 2008/0264147 A1: Oct.30, 2008
78. B. Şerban, Sarinkumar Koylothu, S. Costea, C. Cobianu, Carbon dioxide sensor
comprising polyaniline and carbonic anhydrase in sensing layer, GB Patent, 200901666,
2009
- 293 -
79.http://www2.chemistry.msu.edu/faculty/reusch/VirtTxtJml/Questions/Stereocem/symmetr2.htm
80. http://www.chem.usu.edu/~sbialkow/Classes/3600/Overheads/H3A/H3A.html
81. http://cti.itc.virginia.edu/~cmg/Demo/analyzeAA/glutamic/glutamic.html
82. http://tera.chem.ut.ee/~ivo/HA.html
83. http://www.chem.wisc.edu/areas/reich/pkatable/
84. International Union of Pure and Applied Chemistry, Organic Chemistry Division
Comission on Nomenclature of Organic Chemistry (III.), Comission on Physical Organic
Chemistry, Basic Terminology of Stereochemistry, Pure 19 Appl. Chem., , Vol. 68, No. 12,
pp. 2193-2222, 1996
85. http://helios.hampshire.edu/~nlNS/mompdfs/oxalicacid.pdf
86. G. R. Newkome and X. Lin, Macromolecules, 24, 1443, 1991
87. Staff of Research and Education Association, The Chemistry Problem Solver, Research
and Education Association, 2001
88. M. D. Banciu, I. Şaramet, Hidrocarburi, Ed. Tehnoplast Company, Bucureşti, 1997
89. C. Luca, I. Tanase, A. M. Josceanu, Aplicaţii ale chimiei supramoleculare, Ed. Tehnică,
Bucureşti, 1996
90. B. Şerban, A.C. Nechifor, Gh. Nechifor, Strategii de sinteză a complexanţilor
macrociclici, cap. 4 în Tehnici experimentale în analiza chimică, Ed. Printech, Bucureşti,
ISBN 973-652-923-1, pg. 184-342, 2004
91. B. Ochiai, K. Yokota, A. Fujii, D. Nagai, T. Endo, “Reversible trap-release of CO2 by
polymers bearing DBU and DBN moieties, Macromolecules, 41, pg 1229-1236., 2008
92. C. Cobianu, B. Şerban, Novel concepts for CO2 detection by differential resonant
nanosensing , a 9-a Ediţie a Seminarului Naţional de Nanoştiinţă şi Nanotehnologie,
Biblioteca Academiei Române, 2010
Abstract:http://www.romnet.net/ro/seminar16martie2010/brosura%20final%2018%20martie
_c1f.pdf
93. B. Şerban, A.M. Urmeny, Gh. Nechifor, Facilitated transport of Aminoacids through
double-jet liquid membrane, Euromembranes, Leuven, pg. 427-429, 1999
94. B. Şerban, M. Mihailă, S. Costea, O. Buiu, Quantum dot solar cell, Pub. No: US
2010/0193026 A1, Pub. Date: Aug. 5, 2010
95. B. Şerban, M. Mihailă, S. Costea, O. Buiu, Quantum dot solar cell, Patent Application
Publication, 2010/0193025 A1, Pub. Date: Aug. 5, 2010
96. B. Şerban, M. Mihailă, V. Dumitru, C. Bostan, S. Costea, M. Bercu, Quantum dot solar
cell, Patent Application Publication, US 2010/0012191A1, Pub.Date:Jan. 21, 2010
97. J-.M, Lehn, Supramolecular Chemistry, John Wiley & Sons, 1995
98. http://www.elmhurst.edu/~chm/vchembook/568denaturation.html
99. G.Niac, V.Voiculescu, I.Baldea, M.Preda, Formule, Tabele, Probleme de chimie –fizică,
Ed.Dacia, 1984
100. http://www.elmhurst.edu/~chm/vchembook/567quatprotein.html
101. http://www.elmhurst.edu/~chm/vchembook/566secprotein.html
102. S.Mager, L.David, I.Grosu, Stereochimia compuşilor organici, Ed.Dacia, Cluj-Napoca,
2006
103. De Carvalho, C. C. C. R. Da Fonseca, M. M. R. Carvone: Why and how should one
bother to produce this terpene" Food Chemistry 95, pg. 413-422, 2006
104. http://www.mpcfaculty.net/ron_rinehart/12A/chap7pag.htm
105. A.C. Nechifor, O. Popescu, B. Şerban, Tehnici de separare cu membrane lichide, cap. 3
în Tehnici experimentale în analiza chimică , Ed. Printech, Bucureşti, ISBN 973-652-923-1,
pg. 126-184, 2004
- 294 -
106. O. Galeş, B. Şerban, Gh. Nechifor, Chimia supramoleculară-Instrument analitic în
chimia judiciară, Metode şi Tehnici de identificare criminalistică, Bucureşti, pg. 222-232,
2006
107. http://cti.itc.virginia.edu/~cmg/Demo/analyzeAA/aspartic/aspartic.html
108. http://cti.itc.virginia.edu/~cmg/Demo/analyzeAA/cysteine/cysteine.html
109. http://cti.itc.virginia.edu/~cmg/Demo/analyzeAA/lysine/lysine.html
110. http://en.wikipedia.org/wiki/Mutarotation
111. http://en.wikipedia.org/wiki/Pfeiffer_Effect
- 295 -
View publication stats

ProblemeChimieOrganicaVolumulI PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ProblemeChimieOrganicaVolumulI PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

Probleme de Chimie Organica, volumul I

Book · November 2010

The user has requested enhancement of the downloaded file.

Marius Bumbac Ion Costea

PROBLEME DE CHIMIE ORGANICĂ

Gabriel Liiceanu, 2009

Bunicilor mei, cu dragoste

“Cititorul din peşteră”

Am lecturat, de-a lungul anilor, un număr semnificativ de prefeţe şi de fiecare dată am

Rugăm lectorii (mulţi sau puţini, însă cu siguranţă statornici şi pasionaţi) să ne

CAPITOLUL 1: Elemente de stereochimie ....................................................... 3

CAPITOLUL 2: Acizi şi baze în chimia organică .......................................105

CAPITOLUL 3: Structură, reactivitate, proprietăţi ........................................ 175

CAPITOLUL 4: Probleme diverse ................................................................. 257

BIBLIOGRAFIE ............................................................................................ 291

CH2OH CH2OH COOH

Demonstraţi că următoarele formule de proiecţie Fischer reprezintă acelaşi acid

HOOC > C CH3 >HC2 CH > CH 2

Se esterifică 2-fenil-1,2,3-propantriolul cu acidul butiric.

În total se formează 7 esteri: 3 monoesteri, 3 diesteri şi un triester.

Stabiliţi numărul de stereoizomeri pentru compuşii de mai jos:

a) (figuraţi formulele spaţiale ale

HC C C C HC C CH CCl CCl CBr CBr CH2OH

 - cis,  - cis  - trans,  - trans

H5C2 C2H5 H C2H5

Să se precizeze numărul de stereoizomeri pentru fiecare dintre moleculele de mai jos:

H2C O C (CH2)n CH CH (CH2)p CH3

Compusul C - patru stereoizomeri (două forme mezo şi o pereche de enantiomeri).

Să se scrie formulele stereoizomerilor pentru:

b) H2N C (CHCl)4 C NH2

CONH2 CONH2 CONH2 CONH2

CONH2 CONH2 CONH2 CONH2

a) Câţi stereoizomeri prezintă acidul truxilic?

C6H5 COOH C6H5 COOH

HOOC H5C6 H5C6

C6H5 COOH C6H5

HOOC C6H5 HOOC

b) C6H5 COOH C6H5

H5C6 HOOC H5C6

C6H5 COOH COOH C6H5

H5C6 C6H5 H5C6

C6H5 COOH COOH C6H5

H5C6 HOOC HOOC H5C6

C6H5 COOH COOH C6H5

Să se scrie formulele stereoizomerilor pentru:

H 3COOC (CHCl)5 COOCH3

COOCH3 COOCH3 COOCH3 COOCH3

COOCH3 COOCH 3 COOCH3 COOCH 3

COOCH3 COOCH3 COOCH3 COOCH3

COOCH3 COOCH3 COOCH3 COOCH3

- patru mezoforme, şase amestecuri racemice.

Să se precizeze numărul de stereoizomeri pentru fiecare dintre moleculele de mai jos:

H2C O C (CH2)4 CH CH (CH2)10 CH3

H 3C CH2 N CH2 CH3

a) chiral: opt stereoizomeri (4 racemici: exo-exo, endo-endo, exo-endo şi endo-exo);

(+)-Z-(+) (-)-Z-(+) (+)-E-(+) (-)-E-(+)

Care dintre următorii compuşi prezintă activitate optică?

(R) CH3 Cl CH3 (S)

CH3 (R) Cl C2H5

Să se precizeze numărul de stereoizomeri pentru fiecare dintre moleculele de mai jos:

(R) CH (R) (S) CH (S) (R) CH (R) (S) CH (S)

(R) (S) (R) (S)