UNIVERSITATEA “DANUBIUS” DIN GALATI

Facultatea de Drept
Specializare Drept Administrativ European

Obligaţiile funcţionarilor publici europeni

Masterand,
Voinea Marius

Page | 1
Cuprins

1. Noţiuni introductive
2. Obligaţiile funcţionarilor publici europeni

Page | 2
1.Noţiuni introductive

Funcţionarul public este persoana care îşi desfăşoară activitatea în cadrul

administraţiei de stat, al administraţiei publice, potrivit unui statut, unui regulament
care îi prevede drepturile şi obligaţiile. Funcţionarul public comunitar prestează
activitatea în interesul comun al Uniunii Europene şi îşi desfăşoară activitatea în cadrul
serviciului public existent într-o instituţie sau autoritate administrativă aflată pe
teritoriul comunitar. Funcţionarul public dobândeşte statut prin actul de numire
unilateral al autorităţii competente şi se supune dreptului comunitar. Funcţionarul
public este persoana cu o vocaţie de carieră ce ocupă o funcţie public.
Noţiunea de statut a apărut la noi pentru prima dată ca titulatură de act normativ în Statutul
Dezvoltator al Convenţiei de la Paris (7 august 1858). Denumirea de statut provine de la
cuvântul latin statutum, care derivă din verbul statuere (a statua, a decide, a ordona) şi
înseamnă actul juridic prin care se impun anumite măsuri, dispoziţii, în virtutea dreptului de
comandă al statului.
Existenţa unui Statut al funcţionarilor comunitari determină concluzia că ei sunt supuşi unei
situaţii legale şi reglementare, în mod integral dreptului comunitar cuprins în Statut.
Fiecare organism desemnează autoritatea care exercită “puterea de numire” , aceasta
fiind, de regulă, preşedintele fiecărei instituţii care reprezintă, pentru instituţia respectivă
autoritatea investită cu putere de numire.
Din momentul intrări în funcţia publică comunitară până în momentul ieşiri, funcţionarul
public comunitar îşi dezvoltă o carieră, care reprezintă situaţia juridică a acestuia din
momentul învestiri sale până în momentul în care în baza unui fapt juridic sau a legi încetează
această calitate.
Regimul funcționarilor publici europeni a împrumutat unele din dimensiunile
regimurilor naționale ale țărilor ce aparțin Uniunii Europene în privința funcțiilor
publice, peste care s-au suprapus elemente deduse din faptul că ele se realizează într-
un spațiu pe care doctrina îl denumește teritoriu european sau spațiu administrativ
European.

2.Obligaţiile funcţionarilor publici europeni

Conform Statutului funcționarilor Comunităților Europene respectiv Titlul II al

acestuia Funcționarul este obligat să își exercite atribuțiile și să se comporte ținând
seama numai de interesele Comunităților, fără a solicita și fără a accepta instrucțiuni
din partea nici unui guvern, autorități, organizații sau persoane din afara instituției
sale. Funcționarul îndeplinește atribuțiile care îi sunt încredințate în mod obiectiv și
imparțial și cu respectarea datoriei sale de loialitate față de Comunități.
Fără permisiunea autorității împuternicite să facă numiri, funcționarul nu poate
accepta, din partea unui guvern sau a oricărei alte surse din afara instituției de care
aparține, titluri onorifice, decorații, favoruri, cadouri ori remunerații, indiferent de
Page | 3
natura acestora, cu excepția cazului în care acestea îi sunt acordate pentru servicii
prestate fie înainte de numirea sa, fie în cursul unui concediu special pentru serviciu
militar sau național și ca urmare a prestării unor astfel de servicii.1

Funcţionarii publici europeni trebuie sa îndeplineasca urmatoarele obligaţii:2

1. obligaţia de independenţa şi neutralitate

Articolele 11, 12, 13, 14 din Statul abordează în detaliu această îndatorire, care
vizează nu doar persoana functionarului, ci şi pe familia sa. Dacă soţul sau soţia
functionarului exercită o activitate cu scopul de a obtine profit, atunci functionarul este
obligat să aducă la cunoştinţa autorităţii investită cu puterea de numnire acest lucru.
Situaţia astfel declarată va fi analizată, iar dacă se constată că respectiva situaţie este
incompatibilă cu cea a funcţionarului, atunci fie va renunţa la activitatea analizată într-
un interval de timp precizat, fie va demisiona din funcţia publică ocupată, fie va fi
demis, dacă nu va apela de bună voia la una din soluţiile anterioare.
Funcţionarului european îi este interzis să solicite sau să accepte instrucţiuni de
la orice alt guvern, organizaţie sau instituţie , alta decăt cea pentru care lucrează. Chiar
şi în ipoteză acordării unor distincţii, favoruri sau recunoaşteri onorifice a unor merite
ale functionarului respectiv, acesta trebuie să solicite permisiunea expresăde a accepta
aceste semne de bunăvoinţa şi de recunoaştere a prorpiei valori din partea autorităţii
investite cu putere de numire. Funcţionarului îi este interzis de a primi orice fel de
faovuri sau daruri, ori remuneraţii de orice natură prin care ar putea să-I fie
compromise interesele şi independenţa în exerciţiul funcţiilor sale. Păstrarea
independentei şi autorităţii neatinse a functionarului presupune abţinerea acestuia de la
orice activitate care ar putea să-I compromită independenţa şi obligatia de a consulta
autoritatea invenstită cu puterea de numire, cu privire la orice posibilă situaţie care ar
putea afecta această independenţă.
2. obligaţia de rezervă şi discreţie
Reprezintă obligaţia în baza căreia functionarul trebuie să se abţină de a divulga
orice informaţii despre care a luat cunoştiinţă în exercitarea atribuţiilor funcţiei sale.
Obligaţia de discreţie trebuie înţeleasăca o situaţie particulară de îngrădire a libertăţii
de exprimare, în cazurile în care funcţionarul ar putea să desconspire detalii în legătură
cu activitatea sa.
Prin art. 17 din Statut, funcţionarului îi este interzis să publice sau să facă să fie
publicat orice text al cărui obiect vizează activitatea sau interesele comunitare,
exceptănd situaţia în care are autorizare expresă a autorităţii competente.

1
Statutul funţionarilor Uniunii Europene articolul 11
2
www.cse.uiac.ro

Page | 4
 3. obligaţia de a se achita de sarcinile funcţiei cu maxim de conştiinţă
profesională

Această obligaţie presupune achitarea sarcinilor de serviciu personal şi efectiv,

angajand întreaga putere de muncă în folosul misiunii încredinţate. Funcţionarul nu
poate exercita în mod cumulativ alte funcţii sau meserii, întregul său disponibil de
timp şi întreaga sa pricepere fiind angajate exclusiv în folosul funcţiei publice ocupate.
Funcţionarilor le este interzis să absenteze de la serviciu absenţele nemotivate
angajand sancţiuni disciplinare, mergand în extremă pănă la demiterea din funcţie. Mai
mult, pe lângă angajarea răspunderii disciplinare în situaţia absenţelor nemotivate,
zilele absentate se scand din numărul de zile de concediu de odihnă la care respectivul
funcţionar este îndreptăţit.

4.Obligaţia de rezidenţă

Funcţionarii sunt obligaţi să îşi stabilească rezidenţa sau domiciliul în localitatea în

care îşi are sediul autoritatea sau instituţia pentru care desfăşoară activitate. Este
posibil chiar ca prin actul de numire funcţionarul să fie informat despre faptul că locul
pentru desfăşurarea competenţelor aferente funcţiei sale este o altă localitate. În
această ipoteză, funcţionarul este obligat să îşi schimbe rezidenţa în localitatea din care
îşi poate aduce cel mai bine la îndeplinire sarcinile postului ocupat.

5.obligaţia de a respecta ordinea ierarhică existentă în instituţia pentru care

desfăşoară activitate.

Funcţionarul este angajat într-un raport de drept public iar organizarea instituţiei în
care efectiv desfăşoară activitate poate presupune şi respectarea unei ierahii fireşti.
Respectarea ordinii ierarhice este o obligatie firească, dar ea nu trebui8e înţeleasă ca o
soluţie pentru justificare încălcării legii.
Funcţionarul situat pe o poziţie ierarhic superioară are dreptul de a anula, suspenda
sau modifica ordinele date de un funcţionar de pe o poziţie ierarhic inferioară, atat
pentru motive de legalitate cat şi pentru motive de neoportunitate.
Functionarul situat pe o pozitţie ierarhic inferioară nu poate neglija ordinul
funcţionarului alfat pe o poziţie superioară lui decat pentru motive de legalitate.
Funcţionarul ierarhic inferior nu poate pretinde şi nici refuza să execute un ordin al
superiorului pe motiv că ordinul nu este oportun.

6.obligaţia de fidelitate

Page | 5
 Relatia care se creează prin actul de numire între un funcţionar şi instituţia sau
autoritate pentru care lucrează acesta este una bazată pe resptect şi consideraţiune
reciprocă.
Autoritatea investită cu putere de numire a funcţionarilor respectă drepturile
prevăzute de lege şi ocroteşte persoanele care desfăşoară un serviciu în folos public. E
aşadar corect ca şi funcţionarul să fie legat prin obligatia de fidelitate faţă de instituţia
în cauză. Obligaţia de fidelitate îmbracă forma obligaţiei de a se abţine de la orice act
care ar putea aduce atingere demnităţii functiei sau care este de natură să prejudicieze,
moral sau material, instituţia unde lucrează.
Fidelitatea mai este tratată drept obligatie de loialitate faţa de instituţia pentru care
se desfăşoară activitatea respectivă. Fidelitatea şi loialitatea funcţionarului mai
comportă o analiză şi prin prisma obligatiei de a vea un comportament profesional
corespunzător, atăt în relatii cu persoane străine de instituţia reprezentată, căt şi în
raport cu subalternii şi superiorii.

7.obligaţia efectuării unui control medical anual

Funcţionarii europeni sunt obligaţi ca în fiecare an să îsi reînnoiască

adeverinţele medicale depuse de la data constituirii dodsarului persoanl în vederea
ocupării funcţiei respective. Deşi abordată în literatura de specailitated e pe poziţii
critice, obligaţia de a îndeplini condiţiiile unei sănătăţi fizice şi psihice adecvate pentru
funcţia ocupată nu poate fi privităca o reglementare cu caracter disc riminatoriu.
Astfel, nu se interzice ocuparea funcţiei de o persoană care, eventual, prezintă o
deficienţă fizicăă, decat dacă un medic competent apreciază că respectiva deficienţa îl
face inapt să exercite sarcinile postului respectiv.

8. îndatoririle de moralitate

Atât în timpul îndeplinirii atribuţiilor funcţiei cat şi în afara timpului de

serviciu, funcţionarul trebuie să aibă o conduită politicoasă şi morală, fără a aduce
atingere prestigiului functei şi funcţionarului public în general. Viaţă funcţionarului nu
trebuie să presupună scandaluri şi nici orice de alte aspecte care afectează reputaţia
persoanei respetcive sau atrage o notă nefavorabilă asupra nivelului de moralitate al
unei instituţii sau autorităţi publice.

9. obligaţia de a repara eventualele prejudicii cauzate

Page | 6
 Activitatea curentă a funcţionarului poate genera o serie de prejudicii în
patrimoniul instiţiei sau autorităţii pentru care îndeplineşte sarcinile aferente funcţiei
ocupate. In astfel de situatii, statutlul functionarilor europeni prevede prin art. 20 că
functionarul care a cauzat pagube asupra patrimoniului instituţiei pentru care
desfăşoară activitate este obligat să repare aceste pagube. Dacă între instituţia în cauză
şi functionarul respectiv apar neînţelegeri, atunci, acoperirea pagubelor, cuantumul
sumelor pretinse şi datorate efectiv de funcţionar şi modalităţile de plată sunt de
competenţa Tribunalului de Primă Instanţă.

Page | 7