Considerente generale

Ordinul nr. 222 din 8 februarie 2008 al Ministerului Economiei si Finantelor stabileste, la art. 2 alin. (1), obligatia contribuabililor care
desfasoara tranzactii cu persoane afiliate de a intocmi "dosarul preturilor de transfer".

Ordinul, care stabileste la un nivel destul de general si continutul acestui dosar, incearca pentru prima data sa clarifice un domeniu
complex, dificil de abordat atat de catre contribuabil, cat si de catre organele fiscale competente.

Dificultatea analizei preturilor de transfer nu constituie numai o problema cu caracter national, ci si o problema la nivel european si
global. O analiza profunda si corecta are nevoie de cateva elemente esentiale, dintre care se remarca urmatoarele:

- transparenta totala privind modul de organizare a grupului;

- transparenta totala a fluxurilor banesti in cadrul grupului;
- o prezentare detaliata a costurilor si a modului de formare a preturilor interne;
- o baza de date cu tranzactii similare atat in ceea ce priveste filialele apartinand aceleiasi companii, dar activand in tari diferite (de
exemplu, tranzactiile intre Renault Romania si Renault Franta, prin comparatie cu cele dintre Renault Franta si Renault Turcia), cat
si baze de date referitoare la tranzactii similare si modul de formare a preturilor in aceeasi tara intre contribuabili activand in aceeasi
industrie, dar apartinand unor corporatii diferite (de exemplu, tranzactiile si modalitatile de formare a preturilor intre Renault
Romania si Renault Franta, comparate cu relatia Ford Romania Ford Europe-Ford America).

De fapt ANAF, prin Ordinul nr. 222, cere atat organelor fiscale, cat si contribuabililor sa-si evalueze tranzactiile, propunandu-le doua
metode clasice de evaluare:

- o metoda bazata pe costuri;

- o metoda bazata pe comparatii de piata.

Sarcina probei

Ordinul nr. 222 din 8 februarie 2008 impune contribuabililor care desfasoara tranzactii cu persoane afiliate sa intocmeasca dosarul
preturilor de transfer (art. 2 alin. (1)).

In cazul refuzului sau al prezentarii unui dosar incomplet (art. 3 alin. (1)), organele de control sunt imputernicite sa efectueze propria
estimare a cuantumului preturilor de transfer (art. 3 alin. (2)).

Metoda pe care o vor folosi organele de control pentru propria estimare este specificata in Anexa nr. 3 la Ordin, si anume:

- identificarea a 3 tranzactii similare;

- calcularea unei medii aritmetice a acestora.

Aceasta abordare a ANAF ridica o serie de aspecte asupra carora merita sa atragem atentia:

1. In opinia noastra se incearca transferarea (partiala) catre contribuabil a obligatiei organului fiscal de a analiza situatiile financiare.

2. „Burden of proof“ (sarcina profei) este transferata partial inspre sfera contribuabilului care, printr-un dosar cat mai complet, trebuie
sa convinga organul fiscal de justetea preturilor practicate.

3. Se acorda totusi contribuabilului dreptul de a nu prezenta un dosar de preturi de transfer, caz echivalat cu nejustificarea acestor
preturi.

4. Prin modalitatea impusa organului fiscal - identificarea a 3 tranzactii similare si calcularea unei medii aritmetice - se acorda o
greutate suplimentara metodei de evaluare bazate pe comparatii directe de piata.

Transferarea sarcinilor de control in sfera contribuabilului se manifesta in special prin obligatia atribuita acestuia de a prezenta in
cadrul propriului dosar, pe langa prezentarea propriei politici de preturi, o sectiune distincta de analiza comparativa, cuprinzand
inclusiv informatii cu privire la tranzactii comparabile externe sau interne (art. 1 alin. (2)).

Cu alte cuvinte, revenind la exemplul nostru anterior, pentru a prezenta un dosar complet, Renault Romania ar trebui sa prezinte nu
numai tranzactiile similare efectuate de Renault in alte tari, ci si tranzactii similare ale concurentei, sa spunem Ford Romania. Este
interesant de evaluat in ce masura poate un contribuabil sa fie obligat sa prezinte tranzactii similare efectuate de concurenta. Este
obligat sa le cunoasca? Este obligat ca, in cazul in care nu are cunostinta de politicile de preturi de transfer practicate de
concurenta, sa le estimeze? Ce se intampla daca preturile estimate pentru concurenta nu sunt cele reale?
Este el penalizabil fiscal pentru o estimare gresita a politicilor concurentei? Avem oare de-a face cu o abordare prin care Fiscul
incearca sa transfere aceasta obligatie in sfera contribuabilului, avand in vedere dificultatea identificarii unor nereguli in preturile de
transfer practicate de persoane afiliate?

Oricum, prin obligarea organului fiscal ca, in cazul refuzului prezentarii dosarului sau al unui dosar incomplet, sa prezinte propriile
informatii comparabile, credem ca se reuseste mentinerea unui echilibru privind „sarcina probei“ si se cauta asigurarea obiectivitatii
procesului.

In cazul propriei evaluari, organul fiscal trebuie sa prezinte ca argument contribuabilului trei tranzactii similare. Pastrand principiul de
piata relevanta, aceste trei tranzactii se pot constitui in definitiv ca o valoroasa sursa de informatii referitoare la politicile concurentei
pentru orice contribuabil supus controlului fiscal.

Model de organizare a unui dosar al preturilor de transfer

Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 222 specifica in mod clar continutul necesar al unui dosar al preturilor de transfer.

In cele ce urmeaza vom enumera sectiunile cerute de ANAF cu explicatii provenite din practica intalnita pe plan international,
recomandari OECD 1 si IRS 2, precum si propriile noastre interpretari si recomandari vizavi de surse de informatii pentru analiza
comparativa etc.

Revista Romana de Fiscalitate – date, cifre, realitati...

sau cum sa aplici Codul Fiscal ca la carte!

Sectiunea A - Informatii despre grup

Capitolul 1. Structura organizatorica a grupului, legala si operationala, inclusiv participatiile, istoricul si datele financiare
referitoare la acesta:

- o schema a participatiilor grupului, inclusiv o schema grafica a organizatiei;

- identificarea clara si actionariatul tuturor societatilor din grup care desfasoara operatiuni comerciale cu societatea afiliata din
Romania.

Capitolul 2. Descrierea generala a activitatii grupului , strategia de afaceri, inclusiv schimbarile din strategia de afaceri fata de
anul fiscal precedent:

- istoria relevanta a contribuabilului;

- cadrul general economic in care isi desfasoara activitatea;
- planul de afaceri al grupului, in masura in care afecteaza relatiile dintre societatile afiliate;
- o descriere a procedurilor interne de control implementate de catre societatea afiliata. In general, marile companii multinationale
au manuale interne de procedura in ceea ce priveste preturile de transfer;
- identificarea auditorului extern si intern;
- situatiile financiare din anii precedenti, bugetele propuse si realizate din anii precedenti, cauzele aparitiei abaterilor;
- bugetele previzionate pentru anul in curs;
- descrierea mediului de afaceri in care actioneaza contribuabilul;
- o descriere a activelor contribuabilului relevante in discutia despre preturi de transfer;
- explicatii privind fluxurile de capital si sursa de finantare, in cazul in care acestea provin din cadrul grupului.

Capitolul 3. Descrierea si implementarea aplicarii metodologiei preturilor de transfer in cadrul grupului, daca este cazul:
- aplicarea principiului lungimii de brat („arm's length“) in cadrul politicii de transfer a grupului;
- metodele traditionale;

P CUP - Comparable Uncontrolled Price (metoda preferata)

Metoda compara preturile dintr-o tranzactie controlata cu pretul dintr-o tranzactie necontrolata. Este metoda preferata in general,
intrucat poate produce un rezultat transparent si obiectiv. Dificultatile in aplicarea ei apar din cauza dificultatii de a identifica
tranzactii absolut comparabile in termeni de produse similare, cantitati si calitate similare, sezon, modalitati de vanzare, existenta
unor licente etc.;

P se compara tranzactii ale aceleiasi companii X in relatia Romania - Franta cu X pe relatia Turcia - Franta);

P se compara tranzactiile unei companii X pe relatia Romania - Franta cu ale unei companii Y pe aceeasi relatie etc.

 metoda pretului de revanzare („resale minus“) folosita e obicei de catre distribuitori.

Concordanta cu principiul „arm's length“ se verifica scazand din pretul de vanzare marja de profit a distribuitorului. Corectitudinea
acestei marje se verifica prin comparatia cu marja aplicata de companii independente in cazuri similare.

Exemplu:
pretul de piata - cheltuieli de vanzare - cheltuieli suplimentare = pret intercompanie (unde cheltuielile suplimentare includ
administratie, achizitie, depozitare, amortizare, licente, dobanzi, taxe, profit net - aferente procesului de productie, intr-o marja
prestabilita de companie, de exemplu 20-22% din pretul de cost. Profitul net este, de asemenea, prestabilit ca politica de companie
la o marja, de exemplu, 3-5% din pretul intercompanie)

 Cost Plus (folosita in general de catre companiile de productie, in special de cele cu valoare adaugata mare sau cele care
opereaza in lohn). Verificarea corectitudinii se face tot prin compararea cu „Plusul de profit aplicat de companii
independente“.

Exemplu:
cheltuieli cu materii prime si materiale + costuri de productie + laborator = cost price + ... % suplimentare = pret intercompanie (unde
cheltuielile suplimentare si profitul net sunt definite ca si la punctul anterior)

- metode netraditionale:

 metoda marjei nete (TNMM)

Porneste de la principiul ca, pe termen lung, marjele nete aplicabile intr-o anumita industrie sunt similare.

Implica practic o comparatie intre indicatori financiari ai companiilor actionand in domenii similare.

 metoda impartirii profiturilor („profit split“).

Se considera ca, intr-un grup, profitul final se aloca intre diferitele componente, in functie de contributia economica adusa. Se
apreciaza contributia relativa adusa de catre fiecare componenta a grupului. Alocarea se va face luand in considerare functiile
indeplinite, riscurile asumate si resursele folosite de fiecare componenta.

Exemplu: marja bruta finala este impartita dupa un algoritm prestabilit:

 25% la producator,
 75% la distribuitor.

Capitolul 4. Prezentarea generala a tranzactiilor intre persoane afiliate din Uniunea Europeana:

a) modul de tranzactionare;
b) modul de facturare;
c) contravaloarea tranzactiilor.

Propunem prezentarea politicii comerciale generale a grupului de firme, in corelatie cu capitolele 5 si 6 din aceeasi sectiune:
- se vor prezenta fluxurile comerciale si financiare;
- politica comerciala - perioada de facturare, termene de plata acordate persoanelor afiliate si neafiliate;
- ponderea persoanelor afiliate in total tranzactii in functie de tipul acestora. Exemplu: achizitie de materii prime (x% din total cu
persoane afiliate etc.);
- este posibila si dezirabila inclusiv listarea sub forma unei baze de date de tipul:

Capitolul 5. Descrierea generala a functiilor indeplinite si a riscurilor asumate de catre persoanele afiliate, inclusiv schimbarile
intervenite in acest sens fata de anul
precedent;

 in mod normal este corelat cu capitolele de prezentare a organizatiei (inclusiv grafic) si cu capitolul 6 care se refera la
proprietatea licentelor si a altor elemente necorporale;
 orientarea schemei va tine seama de aceasta data, nu de actionariat, ci de functiile indeplinite de fiecare dintre
persoanele afiliate implicate in tranzactii;

Exemplu:

pentru compania X:

 Sediul principal in Franta

 Detinatorul de licente si brevete
 Principalele laboratoare de cercetare si dezvoltare: Franta si Romania
 Distribuitor
 Unitati de productie: Romania si Slovacia
 Surse de materii prime si materiale
 Ponderea mainii de lucru pe tari si domenii de munca
 Surse de capital, modul de finantare a investitiilor
 Servicii de administrare si management etc.

Capitolul 6. Prezentarea detinatorilor de active necorporale, din cadrul grupului (patent, nume, know-how etc.) si a redeventelor
platite sau primite;

- se vor lista titlurile si brevetele implicate in calculul preturilor de transfer dintre contribuabilul roman si alte persoane afiliate.

Capitolul 7. Prezentarea acordurilor de pret in avans incheiate de catre contribuabil sau de catre alte societati din cadrul grupului, in
legatura cu acesta, cu exceptia celor emise de Agentia Nationala de Administrare Fiscala;

- lista exhaustiva cu acordurile de pret incheiate in avans.

Intr-un numar viitor:

Dosarul preturilor de transfer (partea a II-a) Sectiunea
B) Informatii despre contribuabil:

Capitolul 1. Prezentarea detaliata a tranzactiilor cu persoanele afiliate

Capitolul 2. Prezentarea analizei comparative

Capitolul 3. Prezentarea persoanelor afiliate si a sediilor permanente ale acestora implicate in aceste tranzactii sau intelegeri
Capitolul 4. Descrierea metodei de calcul al preturilor de transfer si argumentarea criteriilor de selectie a acesteia

Capitolul 5. Descrierea altor conditii considerate ca fiind relevante pentru contribuabil.

Note
1
OECD - Transfer Pricing Guidelines for Multinational Enterprises and Tax Administrations
2
IRS - Pacific Association of Tax Administrators (PATA) Transfer Pricing Documentation Package

Ordin privind continutul dosarului preturilor de transfer, ordin nr. 222/2008

[Materialul de fata a fost preluat din Indaco Legenet legenet.indaco.ro]

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 129 din 19/02/2008

Agentia Nationala de Administrare Fiscala In temeiul art. 12 alin. (3) din Hotararea Guvernului nr. 495/2007 privind organizarea si
functionarea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, cu modificarile si completarile ulterioare, avand in vedere art. 79 alin. (2)
din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare,
presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala emite urmatorul ordin:

Art. 1
Se aproba continutul dosarului preturilor de transfer prevazut in anexa nr. 1.

Art. 2
(1) In vederea stabilirii preturilor de transfer, contribuabilii care desfasoara tranzactii cu persoane afiliate au obligatia ca, la
solicitarea organului fiscal competent, sa intocmeasca si sa prezinte, in termenele stabilite de acesta, dosarul preturilor de transfer.
(2) In functie de circumstantele fiecarui caz in parte, contribuabilul trebuie sa furnizeze si alte informatii, la cererea organului fiscal
competent, in completarea dosarului preturilor de transfer.
(3) Solicitarea organului fiscal competent de intocmire si prezentare, de catre contribuabil, a dosarului preturilor de transfer va fi
efectuata in scris.
(4) Solicitarea de intocmire si prezentare a dosarului preturilor de transfer se va emite in cursul desfasurarii unei inspectii fiscale
generale sau partiale.
(5) Formatul solicitarii este prezentat in anexa nr. 2.
(6) Stabilirea termenului de catre organul fiscal competent, pentru punerea la dispozitie de catre contribuabil a dosarului preturilor
de transfer, va avea in vedere numarul de persoane afiliate implicate in tranzactii, numarul de tranzactii efectuate si complexitatea
acestora, precum si perioada de timp pe care se desfasoara tranzactiile. Termenul pentru punerea la dispozitie a dosarului preturilor
de transfer va fi de maximum 3 luni calendaristice, cu posibilitatea prelungirii o singura data, la solicitarea scrisa a contribuabilului,
cu o perioada egala cu cea stabilita initial.
(7) Inspectia fiscala poate fi suspendata pana la punerea la dispozitie a dosarului preturilor de transfer, la propunerea organului de
inspectie fiscala, aprobata de catre conducatorul activitatii de inspectie fiscala, in temeiul art. 2 lit. h) din Ordinul presedintelui
Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr. 708/2006 privind conditiile si modalitatile de suspendare a inspectiei fiscale, modificat
si completat prin Ordinul presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr. 1.182/2007.

Art. 3
(1) Refuzul de prezentare a dosarului preturilor de transfer sau prezentarea incompleta a acestuia la termenul stabilit de catre
organele fiscale reprezinta efectuarea de tranzactii cu persoane afiliate fara justificarea cuantumului preturilor de transfer practicate.

(2) Organele fiscale competente, in cazul efectuarii de catre contribuabil de tranzactii cu persoane afiliate fara justificarea
cuantumului preturilor de transfer practicate, vor estima cuantumul preturilor de transfer.
(3) Estimarea prevazuta la alin. (2) va fi efectuata prin procedura prezentata in anexa nr. 3.

Art. 4
Organul fiscal competent, in sensul art. 2, este reprezentat de organul fiscal cu competenta de exercitare a inspectiei fiscale din
cadrul structurilor teritoriale si centrale ale Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

Art. 5
In cazul in care contribuabilul aplica acorduri de pret in avans emise de Agentia Nationala de Administrare Fiscala, nu mai este
necesara intocmirea si prezentarea dosarului preturilor de transfer pentru tranzactiile si perioadele la care se refera acordurile.

Art. 6
Prezentul ordin se completeaza cu Liniile directoare privind preturile de transfer emise de Organizatia pentru Cooperare si
Dezvoltare Economica si Codul de conduita privind documentatia preturilor de transfer, publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene nr. C176/1 din 28 iulie 2006.
Art. 7
Anexele nr. 1-3 fac parte integranta din prezentul ordin.

Art. 8
Directia generala de inspectie fiscala, Directia antifrauda fiscala, directiile generale ale finantelor publice judetene, Directia Generala
a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti, Directia generala de administrare a marilor contribuabili vor duce la indeplinire
prevederile prezentului ordin.

Art. 9
Prezentul ordin se va publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

ANEXA Nr. 1 - DOSARUL preturilor de transfer

CAPITOLUL I - Intocmirea dosarului preturilor de transfer

Art. 1
Dosarul preturilor de transfer va contine:

A. Informatii despre grup:

1. structura organizatorica a grupului, legala si operationala, inclusiv participatiile, istoricul si datele financiare referitoare la acesta;
2. descrierea generala a activitatii grupului, strategia de afaceri, inclusiv schimbarile din strategia de afaceri fata de anul fiscal
precedent;
3. descrierea si implementarea aplicarii metodologiei preturilor de transfer in cadrul grupului, daca este cazul;
4. prezentarea generala a tranzactiilor intre persoane afiliate, din Uniunea Europeana:
a) modul de tranzactionare;
b) modul de facturare;
c) contravaloarea tranzactiilor;
5. descrierea generala a functiilor si riscurilor asumate de persoanele afiliate, inclusiv schimbarile intervenite in acest sens fata de
anul precedent;
6. prezentarea detinatorilor de active necorporale, din cadrul grupului (patent, nume, know-how etc.) si redeventele platite sau
primite;
7. prezentarea acordurilor de pret in avans incheiate de catre contribuabil sau de catre alte societati din cadrul grupului, in legatura
cu acesta, cu exceptia celor emise de Agentia Nationala de Administrare Fiscala.

B. Informatii despre contribuabil:

1. prezentarea detaliata a tranzactiilor cu persoanele afiliate:
a) modul de tranzactionare;
b) modul de facturare;
c) contravaloarea tranzactiilor;
2. prezentarea analizei comparative:
a) caracteristicile bunurilor sau serviciilor;
b) analiza functionala (functii, riscuri, mijloace fixe utilizate etc.);
c) termenii contractuali;
d) circumstantele economice;
e) strategii de afaceri specifice;
f) informatii cu privire la tranzactii comparabile externe sau interne;
3. prezentarea persoanelor afiliate si a sediilor permanente ale acestora implicate in aceste tranzactii sau intelegeri;
4. descrierea metodei de calcul al preturilor de transfer si argumentarea criteriilor de selectie a acesteia:
a) in cazul in care nu se folosesc metode traditionale de determinare a preturilor de transfer se va justifica aceasta optiune;
b) in toate cazurile in care nu se aplica metoda de comparare a preturilor se va justifica aceasta optiune;
5. descrierea altor conditii considerate ca fiind relevante pentru contribuabil.

Art. 2
(1) Marja de comparare reprezinta intervalul de valori ale pretului sau profitului aferente tranzactiilor comparabile intre companii
comparabile independente.
(2) Pentru determinarea valorilor extreme, marja de comparare va fi impartita in 4 segmente. Segmentele de maxim si de minim
reprezinta rezultatele extreme. In vederea stabilirii intervalului de comparare nu se vor utiliza rezultatele extreme din cadrul marjei
de comparare.
(3) In conditiile in care contravaloarea pretului de transfer stabilit de contribuabil nu este cuprinsa in intervalul de comparare, organul
fiscal competent stabileste valoarea mediana ca fiind pretul de transfer la pret de piata. Valoarea mediana reprezinta acea valoare
care se regaseste la mijlocul intervalului de comparare.
(4) Daca nu se poate identifica valoarea mediana, se face media aritmetica a celor doua valori de mijloc ale intervalului de
comparare.
 (5) Analiza comparativa va avea in vedere criteriile teritoriale in urmatoarea ordine: national, Uniunea Europeana, international.

CAPITOLUL II - Solicitarea si prezentarea dosarului preturilor de transfer

Art. 3
(1) Dosarul preturilor de transfer va fi inaintat organului fiscal competent in termenul stabilit de acesta, intr-un singur exemplar. In
cazul in care exista documente in limba straina, acestea vor fi insotite de traduceri in limba romana, certificate de traducatori
autorizati.
(2) Filele vor fi indosariate, respectiv vor fi numerotate si insotite de opis.
(3) Informatiile care sunt disponibile si in format electronic vor fi inaintate organului fiscal competent intr-un format accesibil, stabilit
de comun acord cu organul fiscal competent.
(4) In cazul in care ulterior contribuabilul completeaza dosarul cu elemente suplimentare, acestea vor fi insotite de trimiteri la
informatiile cu care sunt in legatura, dupa caz.

ANEXA Nr. 2

AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA

Directia Generala .......................
Nr. .............../zz.ll.aa

SOLICITARE
de intocmire si prezentare a dosarului preturilor de transfer

Denumirea contribuabilului: .................................................

Codul de identificare fiscala ..............................................,
Domiciliul fiscal: localitatea: ................., bd./str. ............... nr. ......., bl. ....., sc. ...., et. ....., ap. ...., judetul/sectorul ............., codul
postal ....................
Domnului/Doamnei administrator/director general,
Va informam ca incepand cu data de ................................ veti face obiectul unei verificari fiscale in ceea ce priveste determinarea
corecta a preturilor de transfer si inregistrarea lor in evidenta contabila.
Pentru buna desfasurare a verificarii va rugam sa intocmiti, pentru a fi prezentat organelor de inspectie fiscala, dosarul preturilor de
transfer. In situatia in care aplicati acorduri de pret in avans emise de Agentia Nationala de Administrare Fiscala, nu mai este
necesara intocmirea si prezentarea dosarului preturilor de transfer pentru tranzactiile si perioadele la care se refera acordurile.
Perioada si tranzactiile pentru care se va intocmi dosarul preturilor de transfer: ......................................................................
...............................................................................
Pe parcursul verificarii aveti dreptul de a beneficia de asistenta de specialitate si/sau juridica.
Mentionam ca aveti posibilitatea de a solicita o singura data amanarea datei de incepere a verificarii, pentru motive justificate.
Prezenta solicitare de intocmire si prezentare a dosarului preturilor de transfer a fost emisa in baza art. 79 alin. (2) din Ordonanta
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
Va asiguram de intreaga noastra colaborare pe parcursul desfasurarii inspectiei fiscale.
Conducatorul activitatii,
...........................................
(Functia, numele si prenumele, semnatura)
Stampila
Persoana de contact: ............................................, telefon: ................

Procedura de estimare a cuantumului preturilor de transfer, 2008

Raportul de inspectie fiscala va cuprinde un capitol distinct "Estimarea preturilor de transfer".

Capitolul "Estimarea preturilor de transfer" va cuprinde urmatoarele:

1. prezentarea motivului de fapt cu privire la neprezentarea/ prezentarea incompleta a dosarului preturilor de transfer, urmare a doua solicitari consecutive. Prezentarea
incompleta a dosarului preturilor de transfer reprezinta lipsa datelor necesare organului fiscal competent, pentru stabilirea daca preturile de transfer practicate sunt la pret de

2. prezentarea temeiului de drept cu privire la solicitarile dosarului preturilor de transfer/completarii dosarului preturilor de transfer, conform art. 79 alin. (2) din Ordonanta
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si a sanctiunilor contraventionale aferente constatate
 si aplicate, conform art. 129 alin. (1) lit. e), respectiv art. 129 alin. (2) lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare;
3. estimarea preturilor de transfer.

Estimarea preturilor de transfer prevazuta la art. 2 alin. 3 se va efectua astfel:

1. identificarea a 3 exemple de tranzactii similare cu cele care urmeaza a face obiectul estimarii;
2. tranzactiile similare, conform pct. 1, avand in vedere lipsa datelor prin neprezentarea/prezentarea incompleta a dosarului preturilor de transfer, vor fi identificate conform
datelor generale ale tranzactiilor care urmeaza a face obiectul estimarii, aflate la dispozitia organului fiscal competent in momentul estimarii;
3. pentru stabilirea valorii estimate a tranzactiei se va utiliza valoarea medie aritmetica a cuantumurilor tranzactiilor similare identificate conform pct. 1.
Climatul de afaceri actual si preturile de transfer

Tranzactiile, politica de preturi practicata intre companii, structurarea lanturilor de productie/distributie (engleza ‚supply chains') in
cadrul unui grup de firme, structurarea si finantarea afacerilor se afla din ce in ce mai des in centrul atentiei autoritatilor fiscale din
Romania. Mai mult ca niciodata, politicile privind preturile de transfer si gestionarea fiscala optima a lanturilor de productie/distributie
(engleza ‚supply chain management') in cadrul grupului, care sa vina in sprijinul strategiei companiei in acest mediu de afaceri dificil,
pot contribui la pastrarea avantajului competitiv si la crearea de valoare pentru actionari.

Preturile de transfer in Romania – Tendinte si cazuri practice recente

In urma introducerii reglementarilor specifice legate de documentatia privind preturile de transfer in Romania la inceputul anului
2008, am constatat ca in majoritatea controalelor fiscale efectuate de autoritatile fiscale asupra multinationalelor in a doua jumatate
a anului 2008, documentatia privind preturile de transfer a constituit unul din principalele puncte de interes.

In plus, din cazurile recente cu care ne-am confruntat am observat ca cererile legate de documentatia privind preturile de transfer au
fost adresate de autoritati in cadrul oricarui tip de control fiscal, iar in unele cazuri cererile privind dosarul preturilor de transfer au
fost folosite de catre autoritati ca un instrument de intarziere a finalizarii inspectiei fiscale, indeosebi la controalele de rambursare a
TVA – cu impact semnificativ asupra fluxului de numerar al companiilor inspectate, care nu puteau beneficia de rambursare inainte
de incheierea procesului indelungat de intocmire a dosarului preturilor de transfer.

Iata de ce companiile care au deja o documentatie privind preturile de transfer este important sa analizeze daca acesta respecta
reglementarile de documentare din Romania si sa se asigure ca este actualizata la fiecare doi sau trei ani, sau chiar si anual, in
functie de domeniul de activitate.

Pana in prezent, numarul ajustarilor preturilor de transfer efectuate de autoritatile fiscale este relativ limitat, in timp ce in multe
situatii in care a existat o documentatie corespunzatoare privind preturile de transfer, autoritatile au investigat doar politica privind
preturile de transfer aplicata, fara alte ajustari sau reverificari ale datelor.

Cu toate acestea, dat fiind ca pe viitor se estimeaza ca aceste aspecte vor fi si mai atent analizate, gradul de pregatire al
multinationalelor care opereaza in Romania va fi supus unui test, iar politicile lor privind preturile de transfer vor fi probabil
contestate, in special datorita nivelurilor reduse de profitabilitate sau pierderilor ce au inceput deja sa fie inregistrate in aceasta
perioada.

Avand in vedere ca multe companii se confrunta cu scaderi ale profitului operational, pastrarea unei politici adecvate privind
preturile de transfer si a documentatiei referitoare la tranzactiile intre persoane afiliate, devine un element crucial pentru ca acestea
sa reduca riscurile aferente preturilor de transfer.

Astfel, in afara situatiei in care multinationalele din Romania au o justificare puternica si bine documentata in legatura cu politicile
privind preturile de transfer, este probabil ca numarul ajustarilor si penalitatilor aferente impuse de autoritatile fiscale va creste in
viitor.

Legislatia romana ofera un instrument de reducere a riscului inerent asociat politicilor privind preturile de transfer intre companii,
respectiv acordurile de pret in avans ce pot fi incheiate intre autoritatile fiscale si contribuabili.

Acorduri de Pret in Avans (APAs)

Acordul de Pret in Avans reprezinta un acord intre una sau mai multe administratii fiscale si o companie multinationala in care
autoritatile fiscale pre-aproba o metodologie a preturilor de transfer si preturile aferente pentru tranzactii incheiate de un contribuabil
cu parti afiliate. APA reprezinta un mijloc de a rezolva problemele privind preturile de transfer inainte ca acestea sa apara in cursul
unui control fiscal.

Studiul privind preturile de transfer fiind parte a unui APA, furnizeaza suportul necesar pentru pre-aprobarea metodologiei preturilor
de transfer si a preturilor aferente.
Termenul prevazut de legislatie pentru emiterea unui Acord de Pret in Avans este de 12 luni pentru un APA unilateral si de 18 luni
pentru APA bilaterale/multilaterale.

In privinta costurilor pentru emiterea unui APA, in afara de costurile legate de pregatirea unui raport de preturi de transfer,
contribuabilii trebuie sa considere urmatoarele tarife platibile catre autoritatile fiscale pentru emiterea/modificarea unui APA:

• Eur 20,000/Eur 15,000 – in cazul marilor contribuabili sau pentru tranzactii ce au o valoare consolidata mai mare de Eur 4
milioane; si

• Eur 10,000/Eur 6,000 – in celelalte cazuri.

Acordurile de Preturi in Avans se emit pentru o perioada de pana la 5 ani; totusi acest termen poate sa fie prelungit pentru
contractele pe termen lung. De asemenea, APA produce efecte numai pentru viitor. Ca si exceptie, un APA poate fi aplicabil si in
anul in care s-a depus cererea/s-a emis acordul in urmatoarele conditii:

• Este prevazut expres in APA; si

• Cererea pentru emiterea APA este depusa inainte de incheierea tranzactiei pentru care s-a solicitat acordul.

Contribuabilii ce sunt parte a unui acord de pret in avans trebuie sa depuna anual catre autoritatile fiscale un raport privind modul de
realizare a termenilor si conditiilor din APA. Nerespectarea acestei obligatii atrage dupa sine anularea APA.

Chiar daca reprezinta un process de durata, incheierea unui APA presupune anumite avantaje pentru companii, cum ar fi:

• Beneficii asupra planificarii la nivel de corporatie prin determinarea cu exactitate a datoriilor fiscale

• Autoritatile fiscale nu vor contesta politica preturilor de transfer ale companiei pe durata de valabilitate a APA – aceasta este
obligatorie fata de autoritatile fiscale atat timp cat termenii ei sunt respectati; si

• Permite companiei sa mentina o relatie buna cu autoritatile fiscale.

Cu toate ca APA sunt reglementate de legislatia romaneasca deja de cativa ani, pana la aceasta data au fost depuse numai cateva
cereri pentru APA la autoritatile fiscale competente din Romania si, din informatiile noastre, nu a fost emis niciun APA.

Consideram ca in acest moment numarul redus de cereri pentru obtinerea unui APA se datoreaza in principal lipsei de incredere a
multinationalelor in programul APA, perceptiei asupra beneficiilor sale ca instrument de management a riscurilor privind preturile de
transfer, precum si faptului ca programul APA este relativ costisitor si de foarte mare durata.

De asemenea, in privinta neemiterii niciunui APA pana in prezent, in opinia noastra aceasta se datoreaza in principal faptului ca
autoritatile fiscale sunt inca in proces de invatare a aspectelor practice legate de preturile de transfer si sunt destul de reticente in a
incheia astfel de acorduri.

*Ajustarile ar implica o datorie privind impozitul pe profit de 16% si majorari de intarziere de aproximativ 36% per annum.
Activităţile economice considerate atât la nivel naţional cât şi mondial sau global
prezintă o realitate extrem de complexă şi diversificată din mai toate punctele de vedere.

În desfăşurarea lor, însă, toate felurile de activităţi economice au o structură organizatorico-funcţională, un mod de a fi
compusă în toate verigile mai mari sau mai mici care fac parte din cadrul lor. Aceste componente-verigi sunt, desigur, unităţile
economice denumite adesea în mod generic şi firme. În unele ţări li se mai spune şi întreprinderi, iar în altele corporaţii sau
companii.

Istoria acestora datează de la apariţia lor, dar în timp au evoluat spectaculos şi au crescut enorm în importanţă. În
înlănţuirea lor, firmele formează sistemul oricărei economii şi acoperă toate nevoile societăţii reconstituind pe eşichierul producţiei
mozaicul sistemului de nevoi. Sigur, denumirile lor s-au modificat în timp, dar le-am avut în vedere pe cele care coexistă în prezent.
fenomenul mondializării (globalizării) economiilor ţărilor lumii, care a evoluat foarte rapid după Al doilea Război Mondial şi îndeosebi
în ultimul sfert al secolului al XX-lea şi începutul secolului XXI, a determinat mutaţii importante în lumea unităţilor economice, a
accentuat diferenţierea lor după mărime, gen de activitate, formă de proprietate, rolul şi însemnătatea pe care o are, modul de
guvernanţă, a instaurat dominaţia unităţilor economice cu caracter comercial în economiile tuturor ţărilor, acestea stratificându-se în
ultimele decenii într-o structură piramidală în vârful căreia se situează firmele multinaţionale, cunoscute şi sub denumirea de
transnaţionale. Punctele de vedere asupra denumirii şi caracterizării acestora sunt, adesea, mai mult sau mai puţin, diferite însă am
prelucrat şi folosit convenţional expresia firme multinaţionale. Acestea formează subiectul preocupărilor şi de aceea se impune să
facem câteva clarificări. Denumirea de firme multinaţionale induce în rândurile celor ce o folosesc trei semnificaţii diferite după
sensul atribuit adjectivului multinaţional. Pentru o categorie de cercetători, publicişti şi oameni de afaceri multinaţionali este
determinată de faptul că aceste firme au dimensiunile şi forţa economică atât de mari încât acţionează concomitent în mai multe
ţări; pentru o altă categorie, multinaţionalitatea este dată de provenienţa din ţări diferite a capitalului acestor firme, iar pentru o a
treia categorie multinaţionalitatea este asigurată de cele două explicaţii luate împreună.

Necazul acestei neclarificări provine din faptul că folosirea sintagmei firme multinaţionale nu este însoţită decât rareori de
explicarea sensului dat, astfel încât oricine o poate interpreta în mod discreţionar. Voi utiliza expresia aceasta în toate cele trei
accepţiuni, pornind de la faptul că firmele denumite astfel sunt actori (unităţi economice) globali (globale) sau global players aceasta
însemnând că îşi derulează afacerile în mai multe ţări în acelaşi timp în mod permanent. Mai trebuie să precizăm că în anumite
situaţii este posibil ca din motive de relevanţă a explicării unor fenomene şi procese economice în loc de firme multinaţionale se
folosesc şi alţi termeni precum corporaţii sau companii globale, multinaţionale sau transnaţionale. Am reţinut însă sintagma firme
multinaţionale pentru că este deja generalizată, iar prin documente ale organizaţiilor economice internaţionale semnate de mai toate
ţările a fost în mod oficial asumată. Din punct de vedere istoric, asemenea firme au apărut cu peste două secole în urmă, în
contextul unor relaţii complexe între ţările cu sisteme coloniale şi colonii şi îşi desfăşurau activitatea în mod deosebit pe baza
avantajelor decurgând din diviziunea muncii. În timp însă, acestea s-au înmulţit şi s-au diversificat. Sfârşitul secolului al XIX-lea le-a
prins într-un proces rapid de extindere care a continuat până la Primul Război