OBICEIURI ȘI TRADIȚII INTERCULTURALE – ACTIVITATE OPȚIONALĂ

(GRUPA MARE, SEMESTRUL al II-lea, AN ȘCOLAR 2017 – 2018)

Grădinița este terenul unei învățări timpurii a regulilor sociale și punctul de demarare a
programelor proiectate și planificate la nivel general pentru integrarea educațională și socială a tuturor
copiilor. Dacă ne punem întrebările ,,Este grădinița mediul de încadrare educațională și socială a tuturor
copiilor? Au toți copii șanse egale de participare în programele dedicate sprijinirii și dezvoltării lor
individuale? Asigură, singură, familia sprijinul și educarea corectă a copiilor până la vârsta școlară, sub
aspect cultural, moral, religios?”. Pentru a crește generații educate trebuie să ai grijă de fiecare individ.
Copilul se descoperă pe sine cu adevărat, nu atât în microuniversul familiei, în desfășurările sale
solitare, cât în universul real al copilăriei, în cadrul colectivității de copii. Năzuința și bucuria lui reală
de a se afla în mijlocul grupurilor de copii pot constitui simptom al faptului că unele din valorile de preț
în universul copilăriei le constituie și comunicarea interumană, prietenia, cooperarea, însăși prezența în
mijlocul grupurilor de copii.
Programul educativ al grădiniței trebuie să fie flexibil și deschis către răspunsuri adecvate
individualizate și personalizate. Curriculumul preșcolar trebuie să răspundă nevoilor de educație și de
formare a tuturor copiilor.
Se știe că în colectivul unei clase/grupe de copii există o serie de diferențe: de statut socio-
economic, culturale, de vârstă, de religie, de etnie, uneori o parte din acestea sau toate la un loc. Nu
există grup în școli/grădinițe unde să coexiste un singur tip de indivizi din categoriile enuntate.
Factorii implicați direct în realizarea educației interculturale sunt: familia și grădiniță. Tipurile
de relații interculturale pot fi: grădiniță-familie, educatoare- părinți, educatoare-copii, copii-copii,
familie-comunitate. Atitudinea fundamentală a tuturor e și calitatea fundamentală a acestora, trebuie să
fie tolerantă în toate manifestările și relațiile umane ce se stabilesc în acest tip de relații.
Încercând aplicarea obiectivelor educației interculturale la obiectivele educației preșcolare
putem stabili unele repere:
 Se pot dezvolta capacități de comunicare;
 Se pot creea deschideri spre acceptarea diferențelor de mai multe tipuri;
 Se pot trezi și stimula curiozități pentru cunoașterea altor culturi;
 Se pot accepta ceilalți ca fiind altfel decât propria persoană;
 Se pot tolera comportamentele celorlalți;
 Se pot îndeparta rezervele și reținerile generate de anumite închistări legate de
obiceiul strict de acasă;
 Se pot înțelege apartenențele la anumite etnii dar și la propriul neam;
  Se pot învăța conduite morale, religioase, civice, ale propriei etnii și a altor tipuri de
etnii și culturi ori religii;
Repertoriul strategiilor și mijloacelor didactice care pot fi folosite la nivel preșcolar pentru a facilita
educația interculturală a preșcolarilor sunt :

 Îmbogățirea activităților cu date și informații (corespunzătoare nivelului de vârstă) despre

cultura și istoria diverselor comunități;
 utilizarea comparațiilor în descrierea și analizarea diverselor culturi, etnii sau religii;
 facilitarea producerii unor relații interpersonale pozitive între copiii de etnii, rase sau culturi
diferite;
 extinderea cunoștintelor copiilor cu privire la valorile comunităților minoritate prin prezentarea
creații literare, opere de artă, costume și tradiții specifice;
 cultivarea mândriei personale pentru apartenența la o anumită cultură, concomitent cu
dezvoltarea respectului pentru alte culturi.

Deoarece în grupa pe care o conduc sunt înscriși, alături de copiii români, copii de naționalitate
italiană, arabă si rromani, mi-am proiectat la începutul anului scolar diferite activități având finalități
cultural integrative și se bazau pe recunoașterea valorizatoare a diferențelor culturale existente la
nivelul grupei mari.
Pentru a ști cine este, copilul trebuie să știe cine i-au fost strămoșii, să-și cunoască portul,
obiceiurile, tradițiile, muzica populară și dansul. Cunoscându-le, va înțelege că prezentul este valoros
împreună cu trecutul, toate acestea nu trebuie să dispară, iar noi, dascălii și copiii trebuie să fim
păstrătorii și continuatorii acestora, păstrând un contact direct, permanent cu izvoarele folclorului și
mai mult, să trăim în prietenie și armonie alături de maghiarii și rromii din localitatea noastră și să le
cunoaștem și acestora tradițiile.
Grădinița are datoria de a pune bazele învățării pluralității culturale, apreciind diversitatea
culturală, egalând șansele educaționale ale tuturor copiilor români și a minorităților care conviețuiesc
aici, alături de noi pe acest pământ.
Consider că este necesar să desfășor aceste activități din dorința egalizării șanselor tuturor
copiilor din grupă și din nevoia de a-i atrage spre folclor de la cea mai fragedă vârstă, de a-i educa în
spiritul păstrării tradițiilor populare.
OBIECTIVE CADRU:
 Dezvoltarea tradiției în contemporaneitate, valorificarea ei în viața socială și culturală,
cunoașterea portului popular;
  Educarea interesului pentru activitățile multiculturale, interetnice și educative în spiritul
respectului față de diversitate;
 Cunoașterea unor obiceiuri și tradiții românești, maghiare ți ale rromilor care convietuiesc
alături de noi.
Obiective de referință:
 Să cunoască și să aprecieze tradițiile poporului român, precum și portul popular;
 Să trăiască în relații de bună înțelegere cu cei din jur, să aprecieze activitățile multiculturale,
interetnice, educative;
 Să descrie și să identifice obiceiuri populare și îndeletniciri ale românilor, maghiarilor și
rromilor;
Exemple de comportamente:
 să recunoască costumele populare ale românilor, maghiarilor și rromilor;
 să diferențieze costumele populare fâcand asemănări și deosebiri;
 să accepte și să respecte tradițiile fiecărei naționalități;
 să participe la amenajarea unui colț folcloric;
 să aprecieze obiectele de artă populară;
 să colecționeze obiecte de artă vechi de la rude, cunoscuți, apreciindu-le valoarea
inestimabilă;
 să cunoască obiecte de valoare ale folclorului din țară;
 să vizioneze dansuri populare românești, rrome și maghiare;
 să învețe pași de dans popular a celor trei etnii;
 să execute dansuri populare în horă și în perechi;
 să participe activ la spectacole pentru copii;
 să aprecieze măiestria execuției și frumusețea dansului;
 să iubească muzica populară românească ungurească și pe cea a rromilor;
NR

CRT ACTIVITATEA MIJLOC DE REALIZARE

1 Portul popular românesc observare
2 Portul popular din Italia și Siria observare
3 Dragi mi-s cântecele mele! Audiție muzicală cântece
populare
4 Portul popular din Ungaria Observare
5 Cântece în limba maghiară, italiană și rromani Audiție muzicală
6 Colindăm împreună Montaj artistic realizat
împreună cu părinții
(colinde din diferite țări)
7 Împreună jucăm Hora Unirii Predare dans popular
8 Vreau să joc și eu ca tine ! Predare dans specific
unguresc
 9 Gătim împreună cu mamele și bunicele noastre Pregătirea unor preparate
specifice (activitate
gospodărească)
10 Vizionăm dansuri populare maghiare Vizionare
11 Învățăm un dans popular bulgaresc Predare dans popular
12 Tradiții în obiecte și imagini Amenajarea unui colț cu
obiecte specifice

BIBLIOGRAFIE:

 Curriculum pentru învățământul preșcolar

 Teodor Cozma, O nouă provocare pentru educație: interculturalitatea, Editura Polirom, Iași,
2001

 Constantin Cucoș, Educația. Dimensiuni culturale și interculturale, Editura Polirom, Iași, 2000