Definitia neuropsihologiei

Neuropsihologia s-a dezvoltat major din 1970 fiind specialitatea psihologiei cu cea
mai mare crestere.
Hand Lucas Teuber – 1948, foloseste pt prima data termenul de neuropsihhologie.
Definitia neuropsihologiei
In sens restrans, neuropsihologia reprezinta studiul relatiei dintre creier si
comportament, creier si functiile mentale multiple (senzatii, atentii, psihomotricitate
etc) creier si personalitate ( Andrewes , 2006).
In sens larg neuropsihologia are ca obiect studiul relatiei dintre structura -
functionalitea sistemului nervos si structura functionalitate psiho-comportamentala.
Neuropsihologii sunt implicati in cercetare, diagnostic/ evaluare si terapia(
reabilitatea, consiliere si psihoterapie) persoanelor cu disfunctii ale sistemului nervos,
mai ales ale creierului.
Activitatile neuropsigoloui clinician sunt:
 Investigare, testare in scop diagnostic a tulburarilor cognitice comportamentale
afective la bolnavii cu afectiuni localizate ale creierului dinaintea inceperii
unui tratament sau in perioada preoperatorie,
 Cercetarea si precizarea nivelului functional al activitatii psihice in perioada de
dupa tratament (la 3, 6, 9 sau 12 luni) sau postoperatorie/de stabilizare – pentru
determinarea posibilitatilor de recuperare, reabilitare,
 Examinarea eficientei proceselor psihice in cadrul experctizei capacitatii de
munca, pentru posibilitatile de adaptare la o anumita forma de activitate sau
reluarea activitatii
 Validarea unor decizii operatorii
 Elaborarea de metode, probe de testare psihologica
 Elaborarea unor tehnici/probe de compensare a deficitelor( reabilitatea
miscarii,vorbirii cititului etc)

1
  Pregatirea psihologica pentru reducerea stresului preoperator si postoperator
 Consilierea familiei pentru reducerea socului datorat unei boli sechelare,
anticiparea schimbarilor din viata pacientului si a familiei lui
 Consilierea pacientului pentru adaptarea la un noul context existential
 Psihoterapie: pt atenuarea gandurilor negative, depresiei si altor simptome
 Recuperarea psihologica adecvata problemelor pacientului / memorie,, limba,
perceptie, miscare
 Cercetare stiintifica, experimentala in scopul studierii capacitatilor psihice
comportamentului, pentru descifrarea unor mecanisme psihologice.
Sarcinile psihologului se incadreaza in demersul: diagnoza, descriere, explicare-
interpretare, predictie, ameliorare.

2. Organizarea sistemului nervos

1. Repere anatomice
A Dupa structura anatomica SN este alctuit din 2 componente:
1. SN central SNC. Reprezentate de derivatele tubului neuronal:maduva
spinarii si creierul
2. SN periferic – SNP cuprinde:
 Nervii cranieni III-XII spinali, vegetativi, ganglionii aferenti
 Coneteeaza SNC cu organele si tesuturile organiamului.
Sistemul nervos central (SNC)
Aceasta este partea principală a sistemului nervos (numit și nevrax) care se ocupă cu
prelucrarea informației venită de la receptori (de exemplu, receptori vizuali, tactili, de
durere etc.) și generarea de răspunsuri. SNC este format din encefal(care
cuprinde:creierul mare,creierul mic si trunchiul cerebral) și măduva spinării. Aceste
două componente sunt protejate de cutia craniana și, respectiv, de coloana vertebrală.
Sistemul nervos periferic (SNP)
SNP este partea sistemului nervos formată din nervi și ganglioni nervoși. Aceștia se
găsesc în membre (de exemplu, în mână și picioare) și organe (de
exemplu stomac, inimă etc.). SNP nu este protejat de oase sau de o barieră
pentru sânge (fața de creier care este protejat de bariera hematoencefalică), și poate fi
ușor lezat mecanic sau chimic.

2
SNP se împarte la rândul său în două componente:
1. Sistemul nervos somatic, care este asociat cu controlul voluntar al mișcărilor
prin acțiunea mușchilor scheletici, cât și recepția stimulilor externi (în cazul
stimulilor termici, stimulilor mecanici etc.). Sistemul nervos somatic este
format din fibre aferente, care duc informațiile de la surse externe spre SNC, și
fibre eferente, care duc impulsurile nervoase de la SNC la mușchi.
2. Sistemul nervos vegetativ sau autonom gestionează acțiunile care nu se află sub
control conștient. El controlează de exemplu funcțiile vitale ca respirația și
bătăile inimii, dilatarea și constricția pupilelor, digestia etc. Se împarte
în sistemul nervos simpatic și cel parasimpatic.

B. Dupa criteriul functional :

1. SN somatic SNS– al vietii de relatie cu mediul extern
 Reprez de nervii cranieni si spinali
 Asigura receptia senzitivo-senzoriala,activitatea motorie somatica
2. SN vegetativ – SNV – autonom , al vietii interne
 Doua diviziuni:
 Simpatic
 Parasimpatic
 Regleaza activ viscerelor –
 mentinerea homeostaziei, parametri fizilogici in limite-presiunea
sang, glicemia,
concntr chhimice etc.

C. Dupa aspectul macroscopic alcatuit din:

 substanta cenusie-regiunea sinaptica a SN, asigura functia
reflexa si cea de coordonare.
 In SNC alcatuieste nuclei si cortexuuri
 In SNP –ganglioni
 Substanta alba – este zona de transmisie neoronala-conecteaza
2 zone subs cenusie
 In SNP – reprezentata de nervi si fibre
integratoare
 In SNC - de fibre de asociatie si comisurale

3
D Dupa organizarea microscopica se compune.
 75% elemente celulare: neurni, celule gliale
 15% lichid extracelular
 10% - retea de vase sangvine.

E, Dupa compartimente functionale

 Senzitiv
 Motor

 Macanismul de functionare a SN = actul reflex

Funcția reflex
Activitatea sistemului nervos se realizează prin actul reflex (procesul fiziologic de
răspuns la un stimul care acționează asupra unui anumit câmp receptor). Așadar, la
stimulii sosiți din mediul extern sau intern, sistemul nervos dă un răspuns rapid și
adecvat. Acest răspuns se numește act reflex. Substratul său anatomic este arcul
reflex, constituit din receptor, calea aferentă, centrul reflex, calea eferentă și
efectorul.

 reflexe înnăscute (cele avute de la naștere; ex: vomatul, plânsul, clipitul etc)
 reflexe dobândite (obținute cu timpul; ex: vorbitul, mersul etc).

 Calea aferenta reprez. de

 Receptori(formatiuni celulare sau dentrite), influenteaza modificarile
survenite, genereaza impulsuri nervoase
 Fibrele nervoaseaferente centrului reflex
 Centrii reflecsi – formatiuni nervoase unde aunge si este prelucrata informatia
culeasa de receptori
 Calea eferenta – fibrele de la SNC la organele efectoare- muschi, glande.

FUNCTII ALE SISTEMULUI NERVOS

 mentinerea constant a mediului intern
 adaptarea organismului la conditiile mediului extern
 memoria si inteligenta
 functia reflexa
 coordonarea activitaii tutur ororganelor

SISTEMUL NERVOS CETRAL – SNC

4
 Sistemul nervos central este împărţit în două compomente majore reprezentate
de encefal şi măduva spinării.

.
Telencefal Rinencefal, Amigdala, Hipocampus, Neocortex, Ganglionii bazali, Ventriculii la
Prozencefal
Diencefal Epitalamus, Talamus, Hipotalamus, Subtalamus, Hipofiza, Epifiza, Ventriculul
Sistemul Encefal
nervos Mezencefal Tectum, Pedunculii cerebrali, Pretectum, Apeductul lui Sylvius
central
Trunchiul cerebral
Metencefal Puntea, Cerebel
Rombencefal
Mielencefal Medulla oblongata
Măduva spinării

Encefalul

1. Encefalul
este localizat în interiorul cutiei craniene şi este alcătuit din patru componente
principale reprezentate de:
- Trunchiul cerebral;
- Cerebelul;
- Emisferele cerebrale;
- - Diencefalul
Ȋn structura encefalului intră neuroni dar şi celule de susţinere ce alcătuiesc glia.
La nivelul encefalului se pot identifica două tipuri de substanţe
 substanţa cenuşie ce recepţionează şi reţine informaţii şi
 substanţa albă ce transportă impulsurile nervoase către/ şi de la nivelul
substanţei cenuşii.

Emisferele cerebrale sunt în număr de două, fiecare emisferă controlând activitate de

la nivelul părţii controlaterale a corpului.
Ele sunt împărţite la rândul lor în şase lobi şi anume:
 Lobul frontal;
 Lobul parietal;
 Lobul temporal;
 Lobul occipital;
 Insula Reil;
 Sistemul limbic.

5
Cerebelul este localizat posterior şi inferior faţă de emisferele cerebrale şi este
alcătuit din două emisfere cerebeloase şi vermis.

Trunchiul cerebral prezintă trei porţiuni: bulb, punte şi mezencefal (acesta este
alcătuit din pedunculii cerebrali şi coliculii cvadrigemeni).

Diencefalul este compus din mai multe componente şi anume:

 Talamus;
 Hipotalamus;
 Epitalamus;
 Subtalamus;
 Metatalamus.

Talamusul este localizat la nivelul ventriculului III, pe peretele lateral al acestuia şi

are forma unui ovoid
Epitalamusul este alcătuit din comisura albă posterioară, glanda epifiză şi trigonul
habenular;

2. Maduva spinarii
Funcțiile măduvei spinării
Măduva spinării are doua funcții principale
 . În primul rând, ea acționează ca un sistem de conducere in ambele
sensuri între creier și sistemul nervos periferic. Această funcție este
îndeplinită prin intermediul neuronilor senzitivi și motori;fibrele acestora din
urmă formează fascicule lungi, care pleacă din diferite parți ale creierului. Ele
coboară pe distanțe variate prin măduva spinării și la capătul lor la mare
distantă de creier, vin în contact dendritele sau cu corpii celulari ai neuronilor
senzitivi sau motorii aparținând sistemului nervos periferic. Mesajele pot fi
transmise prin intermediul sinapselor, între neuronii periferici și cei spinali
 A doua funcție a măduvei spinării este de a controla activitățile reflexe
simple. Aceasta se obține prin neuroni, ale căror prelungiri se extind pe
distanțe mici în sus și în jos prin măduva spinării și prin interneuroni care
transmit mesajele direct între neuronii senzitivi și cei motori. Dacă puneți mâna
pe o sobă fierbinte, receptorii pentru durere din piele transmit mesaje la
măduva spinării. Unele dintre acestea sunt transmise imediat prin interneuroni
la neuronii motorii ce controlează mișcările mușchilor brațului și a mâinii iar

6
 mâna este retrasă rapid și automat. Mesajele urcă prin măduva spinării și sunt
conectate prin interneuroni cu nervii motori care controlează mișcările gâtului

Forma maduvii
Este o structură de formă tubulară localizată la nivelul canalului vertebral şi se ȋntinde
de la foramen magnum până la vertebra lombară L1-L2.
 Ȋn alcătuirea ei se regăsesc 31 de segmente.
 De la nivelul fiecărui segement iau naştere o pereche de nervi spinali.
 Fiecare nerv spinal prezintă o rădăcină motorie şi una senzitivă, ambele luând
naştere de la nivelul măduvei spinării.
 Dimensiunea măduvei este de aproximativ 43 de cm lungime la femeie şi 45 de cm
la bărbat, şi are o greutate de 35-40 de grame.
 Prezintă patru feţe reprezentate de:
 faţă anterioară,
 o faţă posterioară
 şi două feţe laterale.

Atât măduva spinării cât şi encefalul sunt învelite la exterior de meninge.

Meningele este alcătuit din trei foiţe reprezentate de
 dura mater (extern),
 arahnoida (mijlociu)
 pia mater (intern).
Rolul lui este de a proteja măduva şi encefalul funcţionând asemănător unei bariere
împotriva a numeroşi agenţi patogeni.

Segmentele nervilor spinali

Măduva spinării este împărțită în cinci zone, după originea nervilor spinali
1. zona cervicală (sau a gâtului) (7 vertebre)
2. zona toracică (12 vertebre)
3. zona lombară (5 vertebre)
4. zona sacrală (5 vertebre sudate: „osul sacrum”)
5. zona codală sau coccigiană (4-5 vertebre sudate: „osul coccigian”)

Structura măduvei
Măduva spinării este formata din substanță cenușie unde predomină corpii
(pericarionii) celulelelor nervoase și substanță albă unde predomină prelungirile
nervoase (axonii) celulelor nervoase.

7
Lichidul cefalorahidian sau LCR circulă în jurul encefalului şi măduvei spinării, rolul
său fiind de a le proteja şi de a le hrăni.

2 . SISTEMUL NERVOS PERIFERIC –SNP

Constient si inconstient

Sistemul nervos periferic cuprinde acele componente ale sistemului nervos, care se
află în afara creierului și a măduvei spinării (cele două formând sistemul nervos
central: SNC): nervii cranieni, nervii spinali și ganglionii spinali cu prelungirile lor.
Sistemul nervos periferic nu este protejat de oase sau de o barieră, cum este bariera
hematoencefalică pentru creier

Componente
Ca și în sistemul nervos în totalitatea lui, și în sistemul nervos periferic se deosebesc
două componente:

 Fibre nervoase somatice eferente (motorii) destinate vieții de relație, cu

terminație în organele efectoare, în general în placa motorie musculară,
responsabil de mișcarea voluntară sau reflexă, și fibre nervoase aferente
(senzitive sau senzoriale), provenind de la formațiile receptoare, care transmit
informații de la periferie în sistemul nervos central.
 Fibre nervoase vegetative eferente sau aferente (simpatice sau parasimpatice),
care depind de sistemul nervos autonom, responsabile pentru organele interne
(viscere) și activitatea glandulară (funcții care sunt inconștiente

Nervul oculomotor conține atât fibre nervoase somatice pentru motilitatea extrinsecă
a globilor oculari, cât și fibre vegetative - simpatice și parasimpatice - pentru
motilitatea intrinsecă (iridoconstrictoare și iridodilatatoare).
Nervul vag sau pneumogastric conține un mic contingent de fibre motoare somatice
(de ex. pentru mușchii fonatori ai laringelui); cea mai mare parte este constituită din
fibre vegetative parasimpatice, destinate organelor interne (viscere) din cutia toracică
și din abdomen.
Nervul median este alcătuit din fibre somatice motoare și sensitive aparținând
plexului brahial (C5 - T1) și din fibre vegetative simpatice provenind din lanțul
ganglionar cervical, în special din ganglionul stelat.

8
Sistemul nervos somatic
 sarcina importanta a sistemului nervos somatic este adunarea informatiilor de
la organele de simt si transmiterea lor la sistemul nervos central,
 a doua sarcina este transmiterea impulsurilor primite de la siatemul nervos
central la muschii scheletici, producând astfel miscarile comandate.

Are doua componente importante:

 sistemul senzorial
 si cel motor.
 Informatiile venite din mediul exterior sunt culese de organele de simt.
 Durerea, impulsurile tactile, temperatura pielii sunt receptionate prin celule
receptoare.
 Din acesti receptori impulsurile rezultate in urma excitatiei ajung prin fibrele
nervoase senzitive in sistemul nervos central.
 Informatiile despre mediul exterior sunt adunate si transmise prin siruri de
semnale, compuse din milioanele de impulsuri pe minut, spre sistemul nervos
central. In timp ce nervii senzitivi transporta in sistemul nervos central
impulsurile venite din organele de simt, nervii motori transmit comenzile
sistemului nervos central spre muschi si in organele motoare.
 Cea mai mare parte din drumul strabatut de impulsuri se face prin nervii
senzitivi si cei motori, dar nici nervii senzitivi si nici cei motori nu sunt formati
numai din fibre nervoase.

2. Sistemul nervos vegetativ – SNV

Coordoneaza functionarea organelor interioare si a glandelor cum ar fi inima,

stomacul, rinichii si pancreasul

Creierul:
Are trei parti principale:
1. Trunchiul cerebral, aflat in prelungirea maduvei spinarii pe care se afla cele
doua emisfere crebrale,
2. creierul mare(cerebrum), locul gândirii constiente iar sub cele doua emisfere,
3. creierul mic(cerebellum).aflat in spatele celor doua emisfere

Desi multi nervi senzitivi se termina la nivelul creierului si multi nervi motori
pornesc, de aici, totusi majoritatea celulelor din creier, sunt inter-neuroni cu rol in
filtarea, analizarea si depozitarea informatiilor. Un rol important al creierului este

9
pastrarea informatiilor sosite de la organele de simt. Creierul poate readuce mai târziu
aceste informatii pentru a fi folosite in luarea de decizii. De exemplu durerea
resimtita la atingerea plitei incinse intra in memorie este readusa ori de câte ori ne
gândim sa atingem sau sa nu atingem plita.

Celulele nervoase: NEURONII

Neuronii sunt o clasă de celule specifice pentru sistemul nervos. Neuronul este, de
fapt, o celulă adaptată la recepționarea și transmiterea informației, unitatea
elementară (celulară), embriologică, anatomică, funcțională, trofică și metabolică a
sistemului nervos. De aceea putem spune ca neuronul este celula“cheie “ din
organismul nostru.
Deşi simplă la prima analiza,, neuronul prezintă foarte multe particularităţi, care îl
deosebesc de celelalte celule ale organismului.Este celula care nu se regenerează,,,
odata ce moare,, in locul ei nu mai apare alta. Formaza unul dintre cele mai
importante ţesuturi ale organismului si anume tesutul nervos Fără neuroni,,, am fi
simpli roboţ

Au rol atât de important in functionarea intregului sistem nervos,

Structura
Neuronii au, în general, un singur nucleu mic, dispus central, care prezintă unul sau
doi nucleoli. Aici este sintetizată o cantitate ridicată de ARN, iar cromatina este
dispersată.
Ribozomii sunt asociați reticulului endoplasmatic rugos și formează substanța
tigroidă (corpusculii Nissl).
Corpii Nissl se găsesc în corpul celular și în porțiunea inițială a dendritelor, dar
niciodată în axon. Ei au un rol în metabolismul neuronal.

Alcatuire:dupa forma
 CORP CELULAR (PERICARION;SOMA) Este centrul metabolic al
neuronului, contine nucleu si citoplasma.
 In SNC un grup format din mai multe corpuri celulare se numeste
nucleu,
 iar in SNP se numeste ganglion.
 PRELUNGIRI citoplasmatice:

10
  DENDRITE(mai multe) scurte ramificate, in lungul lor se gasesc
mici excrescente numite spini neuronali Transporta impulsul nervos
catre soma Contin neurofibrile si corpi Nissl la baza lor.
 AXON (CILINDRAX) (1)
Sunt de lungimi variabile, transporta impulsul de la soma spre periferie. La
originea axonului se afla o regiune numita “con axonal” si la celalalt capat
terminatii axonale si butoni axonali prin care neuronul vine in contact
(sinapsa)cu alti neuroni cu un muchi sau cu o glanda.
Citoplasma axonilor nu contine corpusculi Nissl.
Se pot regenera dar numai in SNP. (Un nerv este format dintr-un fascicul de
axoni (proveniti de la mai multi neuroni). (dupa functiuni)
Neuronul are 3 regiuni:
 regiunea receptoare (dendrite+soma), receptionează șsi procesează informatia,
zona de contact cu alti neuroni prin sinapse
 regiunea conductoare(portiunea axonului de la conul axonal până la terminatiile
axonale) leagă regiunea receptoare de cea efectoare.
 regiunea efectoare (terminatiile axonale si butonii axonali) informatia este
recodificată șsi transmisă prin sinapsa regiunii receptoare a următorului neuron.
CLASIFICARE
Dupa forma: in functie de silueta lor si de numarul prelungirilor neuronii sunt:
 stelari;
 apolari; unipolari (doar axon),
 pseudopolari, bipolari (axon+ dendrita);
 multipolari (1 axon si pana la 20 de dendrite)
Dupa functiuni neuronii sunt:
 motori: transmit semnalele de la SNC la muschi si glande (subst Nissl
formeaza blocuri)
 - senzitivi : transmit impulsurile nervoase de la receptori la SNC (subst
Nissl pulverulenta)
 - de asociatie/ intercalari : primesc semnale de la neuronii senzitivi si ii
transmit altor neuroni

STRUCTURA NEURONULUI
 NUCLEUL se gaseste la nivelul corpului neuronal Invelit in membrana ,
contine nucelina si nucleoli, un pigment numit cromatina si doar la femeie un
satelit nucleolar. Nu se divide, deci neuronul nu se inmulteste, se diminueaza
prin depopulare senila (acumuleaza pigment galben de uzura numit
lipofuscina) Unii neuroni acumuleaza pigment negru

11
  CITOPLASMA(citozol/protoplasma) sistem coloidal ce contine un mediu de
dispersie in care se afla in miscare organite comune si specifice.

Tesutul nu este compus numai din celule nervoase, ci si din celule gliale care apara,
hranesc si sprijina celula nervoasa.
Celulele nervoase se pot inmulti si pentru a avea o viata lunga, au mare nevoie de
aceste „celule de ajutor”.
Daca o celula nervoasa este distrusa prin lezare sau boala, nu va fi inlocuita niciodata
de o alta celula nervoasa.
Celulele nervoase sunt foarte diferite, dar structura lor de baza este identica:au un
nucleu aflat in centrul corpului celulei, de unde, ca niste radacini subtiri, pornesc in
numar mare niste fibre subtiri, numite dendrite. In afara lor din corpul celulei se
intinde o prelungire mai mare, numita axon, care la capatul opus fata de corpul
celular, se imparte in multa ramuri si fiecare ramura se termina intr-o „maciuca”
terminala

12