BOGHIAN ADRIAN

DESPRE BURNOUT-UL LA ELEVI

Sindromul burnout sau sindromul epuizării profesionale reprezintă o stare de epuizare, atât fizică cât
și psihică, care apare în special la persoanele adulte a căror profesie implică o responsabilitate deosebită și
interacțiuni frecvente cu oamenii. Prin analogie de la definiția clasicӑ s-a observat o tot mai mare incidențӑ a
acestui fenomen psihic la elevi. Aceștia merg la școalӑ, la meditații, la canto, la pian, la karate, la tenis, dupӑ
care își fac și temele, programul zilnic al acestor copii este un adevӑrat tur de forțӑ. Elevii dezvoltӑ o
oboseala cronică și de cele mai multe ori prezintӑ comportamente asemanatoare depresiei.

Cauzele sindromului de burtout la elevi / copii sunt:

- program excesiv de încӑrcat atȃt la scoalӑ, cȃt și extrașcolar;

- presiune din partea părinților și a profesorilor de a excela pe toate palierele școlare;

- inhibarea voinței proprii a elevului prin impunerea voinței adultului (părinte / profesor), copilul
aflȃndu-se într-o poziție de inferioritate / vulnerabiliate neputȃnd să se prevaleze.

- lipsa de joacă / timp de recreere ce poate bloca imaginația și creativitate, elevul devenind apatic,
incapabil sӑ relaționeze cu exteriorul.

Profesorii în calitate de profesioniști ai educației fiind instruiți cu privire la cauzele și manifestările

sindromului de burnout al elevilor pot cu ușurință observa dacă printre proprii elevi, unii dintre aceștia
prezintӑ astfel de manifestări. Prin urmare, profesorii au obligația moralӑ și profesionalӑ de a lua legătura cu
părintele și de a găsi cu acesta o soluție de a remedia situația dificilă în care se aflӑ elevul.

Este important de menționat cӑ reducerea acestui fenomen psihic în rȃndurile elevilor nu este în
sarcina exclusivӑ a profesorilor. Aceștia pot comunica / transmite semnale de alarmă exprese către pӑrinți și
cel mult pot colabora cu aceștia pentru a echilibra starea psihică a elevului.

Pe de altӑ parte se pune problema dacӑ este lipsit sau nu de eticӑ profesionalӑ din partea profesorului
sӑ „favorizeze” academic un elev ce prezintӑ manifestӑri de burnout. Consider ca profesia de profesor
prezintӑ mai mult sau mai puțin un grad de subiectivism, cȃtӑ vreme „favorizӑrile” nu sunt de manierӑ a-i
defavoriza nerezonabil pe ceilalți elevi, profesorul este liber sӑ „ușureze” viața școlasticӑ a elevului cu
burnout pȃnӑ cȃnd observӑ îmbunӑtӑțiri in comportamentul acestuia.