CAPITOLUL VII

FENOMENE TRIBOLOGICE ALE DIFERITELOR

ORGANE DE MAŞINI
VII.1. Considerații generale

Aşa cum s-a vazut în capitolele precedente, multitudinea tipurilor de cuple de frecare, a
materialelor utilizate, a parametrilor de exploatare, a modului de ungere şi lubrifiantul utilizat,
etc. fac ca fiecare tip de cuplă să se comporte diferit din punct de vedere tribologic.
În acest capitol se vor prezenta câteva aplicaţii care vizează unele principii de proiectare
şi exploatare în diferite condiţii de funcţionare a organelor de maşini, fără însă a consideră că
această abordare este completă.

VII.2. Fenomene tribologice în rulmenţi

VII.2.1. Cauzele deteriorării rulmenţilor

Înlocuirea frecării de alunecare cu cea de rostogolire, în condiţiile tehnicii actuale, a fost

benefică în cazul lagărelor, datorită beneficiilor legate de consumul energetic redus, de creşterea
durabilităţii şi fiabilităţii acestora şi nu în ultimul rând în creşterea performanţelor.
În proiectarea oricărui lagăr proiectantul trebuie să facă o analiză temeinică asupra
avantajelor şi dezavantajelor utilizării rulmenţilor în sistemele tehnice.
O schematizare a avantajelor şi dezavantajelor utilizării acestora în comparaţie cu lagărele
cu alunecare este schematizată în tabelul VII.1.
Cunoașterea și diagnosticarea corectă a deteriorărilor rulmenților este foarte importantă
pentru că duce la înțelegerea mecanismului de deteriorare și ajută la eliminarea cauzelor care le-
au generat. Cauzele care pot duce la deteriorarea rulmenţilor sunt multiple dar printre cele mai e
a) Deteriorări din cauze tehnologice (destul de rar):
- de tratament termic incorect - un tratament termic de cementare realizat incorect face ca
materialul să fie mai moale şi să nu mai corespundă durităţii impuse de 62…63HRC);

111
 - defecte de material – incluziuni, pori etc.;
- prelucrare incorectă - lucru care este destul de rar.
Tabelul VII.1. Comparații între lagărele cu alunecare și cele cu rostogolire
Lagăre cu rulmenţi Lagăre cu alunecare
- coeficient de frecare mic atât la pornire cât - coeficient de frecare mare la pornire şi puţin
şi în funcţionare; mai mic în funcţionare;
- nu sunt sensibili la schimbarea sensului de - sunt sensibile la modificarea regimului de lucru
rotaţie; (în special la schimbarea direcţiei, a sarcinii, a
temperaturii) şi nu sunt recomandate pentru
opriri şi porniri dese;
- ungere simplă cu cantitate mică de - ungere care necesită dispozitive speciale de
lubrifiant, mai ales în cazul rulmenţilor ungere şi cantitate mare de lubrifiant care trebuie
capsulaţi care se livrează cu undoare să fie bun calitativ;
încorporată;
- sunt standardizaţi pe mărimi de diametre, - cuzineţii nu sunt interschimbabili;
sunt interschimbabili;
- la acelaşi diametru au un gabarit radial mai - gabarit axial relativ mare;
mare decât cel axial;
- în funcţie de tipul rulmentului pot prelua - nu pot prelua forţe combinate, orice forţă alta
forţe combinate (radiale, axiale, etc); decât radială sau axială pot duce la o uzură
excesivă a lagărului;
- montare doar pe la capete; - pot fi lagăre montate ca lagăre intermediare;
- montare şi demontare uşoară;
- deteriorarea rulmenţilor se face prin zgomot - deteriorarea lagărului poate fi lentă, fiind
şi vibraţii; anunţată de creşterea jocului şi vibraţiilor şi a
temperaturii;
- pot avea orice poziţie în spaţiu; - nu pot funcţiona decât în poziţie orizontală
- sunt sensibili la impurităţi, se deteriorează - nu sunt sensibili la impurităţi, neafectând grav
repede; funcţionarea;
- rezistenţă scăzută la şocuri şi vibraţii; - suportă presiuni hertziene mari;
- tehnologie de execuţie complicată; - tehnologie de execuţie reşativ simplă;
112
 b) Erori de proiectare:
- alegerea greşită a tipului şi seriei rulmentului prin necunoaşterea solicitărilor mecanice
care solicită rulmentul (exemplu: brinelarea produsă de forţe axiale/radiale mari, figura
VII.1.a,b);
- toleranţe inadecvate montajului (alezaj prea mic/mare sau arbore prea mare/mic) pot
produce zgârieri ale suprafeţei (fig.VII.1.c,d);
- alegerea greşită a lubrifiantului care să permită crearea unei pelicule continue de ungere,
sau a incompatibilităţii chimice a lubrifiantului cu unul sau mai multe din materialele
rulmentului;
- proiectarea greşită a modului de fixare a rulmentului;
- proiectarea greşită a pieselor cu care vin în contact rulmenţii.

.
a b c

d e f

g h i
Fig.VII.1. Forme de deteriorare în rulmenți

c) Deteriorări la depozitare şi transport;

d) Montajul incorect:
- neechilibrarea rulmeţilor sau a arborelui pe care se montează (fig.VII.1.e);
- neverificarea alinierii, coaxialităţii şi cilindricităţii pieselor (Exemplu - toleranţe prea
mari privind concentricitatea figura VII.1.f; - nealiniere la montaj figura VII.1.g);
- montarea greşită a unei etanşări;

113
 - neverificarea jocului în rulmenţi după montare (Exemplu – apare supraîncălzirea datorită
strângerii excesive la montaj a rulmenţilor, care duce la o schimbare a culorii materialului figura
VII.1.h);
- necurăţarea suprafeţelor de rezemare a rulmenţilor;
- lovituri sau presiuni mari aplicate aplicate la montaj;
e) Deteriorări în exploatare - depăşirea parametrilor de lucru (sarcină, viteză, temperatură)
pentru care a fost ales rulmentul afectează durabilitatea rulmenţilor;
f) Lubrifiere neadecvată (insuficientă, vascoţitate neadecvată, etc);
g) Contaminarea cu particule solide pot determina pe lângă deteriorarea stratului
superficial al suprafeţelor reacţii chimice cu tribostraturile, accelerând uzura şi coroziunea
(fig.VII.1.i).

VII.2.2. Caracterizarea materialelor rulmenţilor

Toate elementele componente ale unui rulment (inele, corpuri de rostogolire, colivii,
etanşări) trebuie să reziste, fiecare în parte, diferitelor solicitări şi condiţii de funcţionarea la care
este supus acesta. Deşi materialele coliviilor şi ale etanşărilor sunt solicitate diferit, ele pot duce
la scoaterea din uz a rulmentului.
Materialele rulmenților trebuie să prezinte rezistență mare la oboseală de contact
daturitate mare cu temperature, coefficient de dilatare mic, rezistență la coroziune.
În continuare se vor prezenta cîteva caracteristici ale materialelor utilizate în construcţia
elementelor rulmenţilor:
a) Inelele şi corpurile de rostogolire fiind supuse la solicitări ridicate, mai ales căile de
rulare, se vor fabrica din oţeluri speciale. Acest lucru este impus de duritatea pe care trebuie să o
aibă inelele şi corpurile de rostogolire, după aplicarea tratamentului termic sau termo-chimic,
62±3HRC. Pentru anumite condiţii speciale se execută rulmenţi din aliaje neferoase, sau
compozite ceramice mai puţin casante.
Oţelurile utilizate trebuie să aibă o rezistenţă mare la oboseală de contact, coeficient de
dilatare mic, rezistenţă satisfăcătoare la coroziune, duritate mare pe un interval relativ mare de
temperaturi, Ele se împart în două grupe:

114
 - oţeluri de îmbunătăţire (de călire) sunt oţeluri slab aliate cu conţinut mare de carbon

(≅1%) şi cu 1,5% Cr; mai conţin Si, Mn, Ni, Mo;

- oţeluri de cementare se recomandă pentru rulmenţii de dimensiuni mari, supuşi la şocuri
şi vibraţii (20MoCrNi06V, 13CrNi35V, 21MoMnCr12, 15Cr08Mo);
Materialele plastice utilizate trebuie să posede rezistenţă la uleiuri, unsori, coroziune, la
diferiţi solvenţi, etc. Cele mai utilizate materiale sunt: neylon, PTFE, polietilenă, polipropilenă.
Pentru creşterea performanţelor rulmenţilor şi implicit a sistemelor tehnice în care se
utilizează, o tot mai largă răspândire o au acoperirile ceramice dure pe bază de TiN, TiC, NbN, NbC,
ZrN, HfN şi DLC (carbon dur). Datorită performanţelor ridicate se caută tehnologii de aplicare a

producerii rulmenţilor în serie.

b) Coliviile se execută din tablă de oţel ambutisată, din alamă sau chiar din materiale
plastice (în special poliamidă);
c) Garniturile rulmenţilor se execută de obicei din cauciuc sintetic, armat cu ţesături
metalice sau fibre şi care trebuie să reziste la temperaturi înalte şi să fie chimic compatibil cu
lubrifianţii specifici rulmenţilor.

VII.2.3. Clasificarea deteriorărilor rulmenţilor

Cunoaşterea modului de deteriorare a rulmenţilor este importantă pentru a putea preveni

eventualele întreruperi nedorite ale sistemului tehnic şi totodată eliminarea cauzelor care au dus
la scoaterea din uz a acestuia.
Conform Standardul ISO 15243:2004 (Rulmenţi – deteriorări şi defectări, încă neadoptat în
România) s-a propus o clasificare a deteriorărilor în rulmenţi ca în figura VII.2.
Urmărind clasificarea formelor de deteriorare prezentate în figura VII.1, în continuare se
vor exemplifica câteva forme reprezentative de deteriorare.
a) Distrugerea prin oboseală a rulmenţilor poate fi iniţiată de defecte interne ale
materialului (incluziuni nemetalice) sau de defecte de suprafaţă (contaminări cu particule solide
ale lubrifiantului).
Orice particulă detaşată de pe stratul superficial de suprafaţă sau pătrunsă prin intermediul
lubrifiantului, sub acţiunea ciclicităţii procesului, poate iniţia oboseala de suprafaţă prin mai

115
multe mecanisme: prin antrenarea acesteia în contact poate produce zgâriere, sau prin ancorarea
forţată pe una dintre suprafeţe poate crea concentratori de tensiune.
Momentul apariției oboselii depinde de încărcarare, viteza de rotație, de calitatea ungerii
și nu în ultimul rând de numărul ciclurilor de solicitare.

Oboseala
- initiala de substrat,
- initiala de suprafata.
Deformare plastica Uzura
- la suprasarcina; - abraziva,
- identare; - adeziva.
DETERIORARI
- la manipulare, montare;
IN RULMENTI
- contaminare cu particule straine

Rupere Eroziune electrica Coroziune

- fortata; - scurgere de curent; - provocata de mediul lubrifiant;
- termica; - tensiune excesiva. - tribocoroziune si fretting.
- fragila de oboseala.
Fig.VII.2. Clasificarea deteriorărilor în rulmenţi

După unele păreri microdeformările

repetate ale asperităţilor pot provoca ecruisări
ale stratului superficial, modificând calitatea
suprafeţei de contact (fig.VII.3).
În cazul uzurii de oboseală la rulmenţi,
în literatura de specialitate termenii folosiţi
Fig.VII.3. Uzura prin oboseală a unui corp
sunt: de rostogolire

Fig.VII.4. Forme de manifestare pitting în rulmenţi

116
 Pitting-ul, cea mai întâlnită formă de
deteriorare prin oboseală la rulmenţi, apare
iniţial sub forma unor microcratere la nivelul
stratului superficial de contact, care sub
acţiunea unui lubrifiant neadecvat şi a
tensiunilor de contact ridicate, creşte în
mărime, deteriorând suprafaţa acestuia
(fig.VII.4). Adâncimea microcraterelor în
cazul pitting-ului nu este mai mare de Fig.VII.5. Aspect de macro al oboselii de tip
 10 m (fig.VII.5). pitting

Spalling-ul este caracterizat de micro-cavităţi mai adânci 20 m...100 m , care se propagă

mai ales la suprafaţă şi este considerat un proces mai distructiv decât pitting-ul. El poate fi cauzat
de defecte de suprafaţă şi se manifestă deopotrivă atât pe inelele rulmentului (fig.VII.5) cât şi pe
corpurile de rostogolire (fig.VII.7). Spalling-ul se poate propaga spre interiorul materialului,
determinând apariţia uzurii prin oboseală.

Fig.VII.6. Spalling-ul pe inelul unui rulment Fig.VII.7. Spalling-ul pe corp de rostogolire

Flaking-ul este caracterizat de particule de uzură sub formă de fulgi sau solzi, fiind
considerat un pitting mai adânc.
Oboseala fiind un fenomen care se desfășoară într-un interval de timp de funcționare în
literature de specialitate se deosebesc:
- oboseală normală în care rulmentul trebuie schimbat cu puțin inaintea terminării duratei
de viață pentru care a fost proiectat. Spre sfarșitul perioadei de viață a rulmentului apare doar o
modificare ușoară a topografiei suprafeței care poate duce la propagarea fisurilor de oboseală și
formarea microcraterelor (fig.VII.8).
117
 Fig.VII.8. Uzură „normală” pe calea de rulare a
unui rulment

- oboseală prematură care apare rapid, imediat sau după o perioadă scurtă după ce
rulmentul a fost montat și pus în funcționare. Cauzele acestei oboseli se datorează erorilor de
montaj, de depozitare, de funcționare (abateri de la cilindricitate), etc. (fig.VII.9., fig.VII.10.)

Fig.VII.9. Oboseală prematură, pe inelul Fig.VII.10. Pitting prematur din cauza

unui rulment, datorită erorilor de montaj nealinierii

b) Uzura de adeziune în rulmenţi este favorizată de o lubrifiere nesatisfăcătoare care

poate duce la contactul direct al asperităţilor, de vibraţiile sistemului tehnic, de câmpul termic
care modifică vâscozitatea lubrifiantului, de contaminarea cu partucule care pot adera pe
suprafeţele de contact. La rulmeţi uzura de adeziune nu ar trebui să apară dacă rulmentul a fost
bine ales de proiectant dar, odată instalată, uzura de adeziune se dezvoltă rapid, fără a putea
reveni la starea initială sau stagnarea procesului, chiar dacă se indepărtează factorii perturbatori.
Pentru rulmenţi există denumiri consacrate pentru uzura de adeziune: smearing-ul sau
scuffing-ul şi scoring-ul.
Smearing-ul apare când are loc contactul direct dintre asperităţi, cauzat de lipsa peliculei
de lubrifiant favorizat de existența mișcării de alunecare dintre elementele de rostogolire și inele.
În procesul de adeziune are loc transferul materialului de pe o suprafaţă pe alta şi, favorizat de un
118
câmp termic ridicat şi de o componentă a mişcării de alunecare, este apoi smuls (fig.VII.11).
Smearing-ul poate fi cauzat de: abateri de la concentricitate şi paralelism ale arborilor şi carcasei,
sau o strângere la montaj a rulmenţilor prea mare.
În cazul rulmenților axiali datorită forțelor centrifuge mari care apar pe corpurile de
rostogolire (forțează rolele să devieze de la traiectoria circulară de pe calea de rulare) fenomenul
de smearing este mai rar întâlnit (fig.VII.12).

Fig.VII.11. Smearingul Fig.VII.12. Urmele de uzură indică tendinţa bilelor de a se

în rulment îndepărta de centrul de rotaţie, sub acţiunea forţei centrifuge

c) Uzura abrazivă în rulmenţi poate fi

cauzată de pătrunderile accidentale ale
contaminaţilor solizi din lubrifianţi sau mediul
de funcţionare (particule de uzură detaşate prin
orice proces de deteriorare). Particulele
abrazive se pot ancora de una dintre suprafeţe şi
antrenate în mişcarea de rostogolire,
deteriorează suprafaţa conjugată (fig.VII.13). Fig.VII.13. Urmă lăsată de particulă abrazivă
Există situații când deși între suprafețele de frecare nu pătrund din exterior particule
contaminante, acestea pot apare între suprafețe ca o consecință a detașării particulelor dure de pe
suprafețele corpurilor aflate în contact ca rezultat al manifestării altor forme de uzură (pitting,
coroziune, etc.)
d) Supraîncălzirea rulmenţilor are cauze multiple: lipsa lubrifiantului sau lubrifiant în
exces mai ales la unsori care duce implicit la creșterea temperaturii, suprasarcină continuă care
generează o încălzire exagerată, temperature mediului ambient. Distrugerea se poate manifesta
119
prin curgerea materialului, prin apariția unor pete de supraîncălzire (în locurile respective
materialul își modifică proprietățile, fie fisurarea rulmentului (fig.VII.14).

a b
Fig.VII.14. Fisuri provocate de încălzire excesivă Fig.VII.15. Brinelare

e) Deformarea plastică în rulmenţi poate apare la suprasarcini sau la identare, sub

influenţa unui câmp termic ridicat, fapt ce determină deformarea plastică a elementelor
rulmentului (fig VII.15.a) și chiar apariția fisurilor (fig VII.15.b).
Indentările, se produc fie la montaj, fie în exploatare, şi pot determina modificarea
geometriei şi topografiei suprafeţelor în contact. În urma acestei modificări apar neuniformităţi
şi/sau discontinuităţi ale peliculei de lubrifiant şi concentratori locali de tensiuni. Cea mai
cunoscută formă de deformare plastică este brinelarea.
Brinelarea apare pe căile de rulare şi poate deveni sursa unei distrugeri premature a
rulmentului (fig.VII.16). Ea este sesizabilă în funcţionare după zgomotul anormal.

Inel interior Inel exterior

Fig.VII.16. Forme de brinelare în rulment

e) Coroziunea poate apare în timpul staţionării sau funcţionării rulmentului. Astfel chiar
de la faza de ambalare şi depozitare pot apare primele semne de coroziune care, odată apărute,
120
duc la dezvoltarea procesului pe perioada funcţionării rulmentului. În funcţionare coroziunea se
datorează unui regim termic de valori ridicate asociat cu un lubrifiant neadecvat sau unor agenţi
agresivi chimic (apă). Ce este lesne de înţels este faptul că odată apărută coroziunea, ca multe alte
procese de uzare, este un fenomen ireversibil.
Termenul de coroziune se asociază dezvoltării procesului în rulmenţii staţionari, iar cel de
tribocoroziune în cazul celor în funcţionare.
Ambalarea şi depozitarea rulmentului în atmosferă umedă face ca apa sub formă lichidă
sau de vapori, să se infiltreze sub corpurile de rostogolire şi să deterioreze suprafeţele căilor de
rulare (fig.VII.17.a,b).
Funcţionarea în mediu cu umiditate ridicată poate duce la deteriorarea inelelor ca în figura
VII.18.

a b
Fig.VII.17. Deteriorare prin coroziune a Fig.VII.18. Deteriorare prin coroziune
căilor de rulare datorită depozitării defectuoase a inelelor unui rulment datorită
mediului umed

Fretting-ul poate apare în stare de staţionare (VII.19.a) sau funcţionare (VII.19.b), în

condiţiile unui sistem supus vibraţiilor. Distrugerea este şi mai accentuată dacă vibraţiile sunt
suprapuse peste un câmp termic cu valori ridicate. O dată iniţiat, fretting-ul formează
concentratori puternici de tensiune, care grăbesc oboseala stratului superficial. Are loc
desprinderea straturilor de oxizi formate care devin abrazivi, generând o uzură accelerată, mai
ales când ungerea este insuficientă (fig.VII.19.c). Fretting-ul poate apare şi din cauza abaterilor
de formă şi a ajustajelor cu arborele sau carcasa, neadecvat alese, într-un sistem vibrator
(fig.VII.19.d).

121
 a b

c d
Fig.VII.19. Forme de manifestare fretting în rulmenţi

În cazul fenomenelor vibratorii, corpurile de rostogolire se pot impregna pe suprafaţa

căilor de rulare. În figura VII.20 este prezentat fretting-ul pentru un rulment cu role – unde se
remarcă impregnarea formei corpurilor de rostogolire.
În regim vibratoriu staţionar poate apare o brinelare falsă, când materialul căii de rulare
nu mai este deformat (ca la adevărata brinelare), ci este îndepărtat (fig.VII.21).

Inel interior

Inel exterior
Fig.VII.20. Fretting-ul pentru un rulment Fig.VII.21. Forme de brinelare cu îndepărtare de
cu role material

f) Eroziunea electică se datorează diferenţei de potenţial electric apărute în contactele de

rostogolire, favorizate de pelicula de lubrifiant. În literatura de specialitate procesul de deteriorare

122
pro-dus de trecerea curentului electric are mai multe denumiri car cea mai acceptată este pitting
electric sau eroziune electrică.
Trecerea unui curent electric printr-un rulment determină deteriorarea suprafeţei
superficiale a acestuia, prin apariţia fisurilor, slăbind considerabil rezistenţa la oboseală a
stratului superficial şi micşorază considerabil durabilitatea. Diferenţele de spect dintre pitting-ul
electric şi cel mecanic (de oboseală) este dat de forma rotunjită a marginilor microcraterelor
(fig.VII.22). În cazul în care şocul electric este mult prea mare forma luată de microcrater este ca
în figura VII.23.

Fig.VII.22. Pitting-ul electric

Pe calea de rulare Pe corpul de rostogolire

Fig.VII.23. Pitting la șoc electric

VII.3. Fenomene tribologice în lagărele cu alunecare

VII.3.1. Cauzele deteriorării lagărelor cu alunecare

Apariţia lagărelor cu rulmenţi datează din cele mai vechi timpuri. Întotdeauna s-a pus
problema eficientizării funcţionării acestora. De abia după anul 1900 lagărele cu alunecare au fost
înlocuite cu lagărele cu rostogolire. Între cele două tipuri de lagăre, cel cu alunecare a pierdut din
ce în ce mai mult teren, (doar 10%-15% se mai folosesc). În tabelul VII.1 au fost prezentate
comparativ avantajele şi dezavantajele lagărelor cu rulmenţi, în comparaţie cu cele cu alunecare.
Ceea ce se consideră o componentă importantă a cheltuielilor privind lagărele cu
alunecare este calitatea şi cantitatea lubrifiantului. Funcţionarea acestora în diferite condiţii de
ungere a făcut posibilă clasificarea lor în:

123
 - lagăre în regim de frecare uscată;
- lagăre în regim limită şi mixt;
- lagăre în regim fluid: - hidrodinamic (pelicula se formează datorită efectului de pană
dintre suprafeţe);
- hidrostatic (pelicula se formează datorită presiunii furnizată
de pompe);

- elastohidrodinamic (pelicula este generată de interstiţiu

variabil, cu corpurile considerate elastice);
- magneto-hidrodinamic (lagărul funcţionează în regim
hidrodinamic dar portanţa este asigurată de un câmpul
magnetic aplicat);
- lagăre cu regim variabil, incluzând şi regimul tranzitoriu caracteristic pornirii şi opririi.
O altă clasificare a lagărelor cu alunecare poate fi făcută în funcţie de modul de preluare
al direcţiei sarcinii: radiale, axiale, radial-axiale (mai rar).
Datorită multitudinii regimurilor de frecare (fiecare având caracteristici de funcţionare
proprii) cuplate cu direcţia de preluare a forţelor este necesară o analiză a cauzelor care duc la
deteriorarea acestor tipuri de lagăre. S-a constatat că deteriorarea lagărelor depinde de regimul de
lucru, de materiale şi de condiţiile de mediu.
Ca şi în cazul lagărelor cu rulmenţi cauzele deteriorării pot fi datorate:
a) contaminării lubrifiantului care poate duce la:
- diferite forme de uzare;
- înfundarea filtrelor,
b) erori de montaj:
- nealinierea duce la încărcarea muchiilor lagărului făcând imposibilă formarea peliculei
de lubrifiant;
- nepoziţionarea corectă a zonei de alimentare cu lubrifiant;
- poziţionarea incorectă a jumătăţilor de cuzineţi;
c) lubrifierii neadecvate:
- întreruperi ale furnizării lubrifiantului,
- cantitate insuficientă de fluid,

124
 - proprietăţi neadecvate ale lubrifiantului (vâscozitate, stabilitate termică, pachet de
aditivi, presiune de alimentare etc.).
d) erori de proiectare:
- jocuri neadecvate care din cauza creşterii temperaturilor pot fi anulate;
- nealegerea corectă a cuplei de materiale;
- nealegerea corectă a sistemului de ungere;
- amplasarea orificiul de ungere prea aproape de zona de presiune din lagăr;
- cotarea incorectă a razelor de racordare a umerilor de reazem, incompatibile cu razele de
racordare ale palierelor.
e) erori tehnologice – abateri de la forma şi poziţia suprafeţelor elementelor lagărului;
f) greşeli în exploatare - funcţionarea la suprasarcini poate deteriora modul de aşezare a
lagărelor.
g) erori de manipulare şi depozitare.
După unele cercetări ponderea celor mai frecvente cauze de deteriorare pentru un lagăr
este prezentat în figura VII.24.

altele (2,8)
prelucrare neadecvata (3,2)
coroziune (3,7)
suprasarcina (8,1)
erori de lubrifiere (11,4)
nealiniere (12,6)
greseli de montaj (12,8)
contaminare (45,4)
0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50

Fig.VII.24. Ponderea celor mai frecvente cauze de deteriorare pentru un lagăr

VII.3.2. Materiale pentru lagăre de alunecare

Varietatea tipurilor de lagăre şi complexitatea factorilor şi solicitărilor ce acţionează

asupra lor, impune o gamă variată de forme şi pretenţioasă de proprietăţi pentru cupla de material
aleasă. Complexul de solicitări la care sunt supuse materialele pentru lagăre se pot rezuma în:

125
 - solicitări mecanice legate de presiunile de contact dintre fus şi cuzinet, încărcările
exagerate care apar la montajul incorect, solicitările de oboseală, şocuri, vibraţii etc.;
- solicitări termice ca urmare a procesului de frecare în lagăr şi a ungerii incorecte, sau
solicitări termice care provin din mediul extern;
- efecte de uzură apărute în urma mişcării relative dintre suprafeţe care pot avea
consecinţe defavorabile în prezenţa contaminării lubrifiantului cu particule străine sau
substanţelor contaminante, a factorilor chimici (din lubrifianţi) şi prin porniri şi opriri ale
lagărului;
- atacuri chimice apărute ca urmare a utilizării unui lubrifiant necorespunzător sau
degradat;
Pentru lagărele care funcţionează în medii speciale:
- utilaje electronucleare sau vehicule spaţiale expunerea la radiaţii poate produce mutaţii
atat in lubrifiant cât şi în materialul utilizat;
- în cazul utilajelor supuse unor sarcini electrostatice proprietăţile materialului lagărelor
pot fi modificate.
Ca materiale pentru cuzineţi se folosesc:
a) Fontele – care au proprietăţi antifricţiune în funcţie de cantitatea şi forma incluziunilor
de grafit. Fontele nu trebuie să aibă cementită liberă sau ferită. Cele mai utilizate fonte sunt cele
cenuşii şi maleabile, fontele aliate cu Ni, B, fontele înalt aliate cu Cr.
b) Materialele compozite sinterizate pe bază de fier, grafit, cupru, staniu.
c) Aliajele neferoase:
- aliajele pe bază cupru care au rezistenţă bună la oboseală, suportă solicitări mari şi au o
bună rezistenţă la uzură, rezistă în medii agresive şi chiar la cavitaţie dar sunt scumpe şi
tehnologia este pretenţioasă. Pot fi bronzuri (Cu-Sn), alame (Cu-Zn), bronzuri cu Pb, cu Al, cu
Mn sau cu Be;
- aliajele pe bază de plumb şi staniu sunt de preferat pentru că au temperatura de topire
scăzută şi în regim termic prea ridicat acţionează ca un lubrifiant semisolid, se pot prelucra uşor
prin aşchiere, au proprietăţi bune de turnare, stabilitate mare în lubrifianţi;
- aliajele nichelului cu proprietăţi tribologice bune, sunt rezistente la coroziune şi
refractare;

126
 - aliajele de aluminiu, deşi au proprietăţi tribologice bune, au dezavantajul unui coeficient
de dilatare ridicat.
d) Materialele plastice deşi au caracteristici mecanice şi termice inferioare aliajelor
metalice, sunt mai puţin sensibile la schimbarea regimului de funcţionare, au proprietăţi
autolubrifiante chiar în medii corosive sau abrazive, se deformează uşor, absorb vibraţiile şi sunt
silenţioase, au densitate mică, şi sunt relativ ieftine. Se recomandă materialele termoplastice,
poliamidele, polimerii acrilici, bune rezultate fiind obţinute cu fluoropolimeri şi compozitele
acestora. Politetrafluoretilena (PTFE), are un coeficient de frecare mic. Pentru a mări rezistenţa
mecanică şi la uzură a materialelor plastice se pot adaugă fibre organice sau de sticlă, grafit sau
lubrifianţi solizi, rezultând compozite cu calităţi superioare.
e) Ceramicele şi compozitele pe bază de ceramică se folosesc pentru lagăre care
funcţionează în condiţii de frecare uscată, la sarcini mici şi moderate, fără şocuri mecanice şi
termice. Au o rezistenţă ridicată la uzură.
f) Cristalele naturale sau sintetice, pietrele semi-preţioase (rubin, safir, agat) se folosesc
des în mecanica fină pentru cuzineţi.
Materialului cuzinetului care trebuie să aibă următoarele proprietăţi:
1) Rezistenţă la oboseală care apare în cazul lagărelor supuse unor încărcări variabile şi
este condiţionată de numărul ciclurilor de solicitare, este dată de modul de prelucrare şi elaborare
a materialului, care trebuie să fie îngrijit, fără pori şi incluziuni în structură;
2) Rezistenţa la presiune de contact şi duritatea condiţionează capacitatea lagărului de a
suporta solicitări mecanice. Pentru micşorarea uzurii duritatea trebuie să fie cât mai ridicată
pentru preluarea presiunilor de contact, dar cu posibilitatea înglobării particulelor contaminante.
3) Capacitatea de înglobare a particulelor este invers proporţională cu duritatea,
materialele plastice fiind cele preferate.
4) Compatibilitatea este caracteristica perechii de materiale aleasă astfel încât să aibă o
tendinţă cât mai redusă de adeziune şi sudare (exemplu, cupluri metalice cu grad mare de
compatibilitate sunt Pb-Cu, Fe-Pb, Fe-Ag, iar necompatibile sunt Al-Fe, Fe-Cr, Ni-Cr deoarece
acestea sunt solubile în stare solidă).
5) Conformabilitatea este proprietatea materialului de a se adapta erorilor de montaj sau
deformaţii apărute în timpul funcţionării. Dacă această proprietate nu este îndeplinită pot apare

127
suprasarcini locale care pot duce la distrugerea peliculei de lubrifiant, microsuduri şi mai rău la
gripare.
6) Rezistenţa la coroziunea datorită prezenţei în lubrifiant a agenţilor chimici, a aburului,
umidităţii etc.
7) Coeficientul de dilatare termică să fie mic, nu foarte diferit ca mărime de celelalte
materiale ale lagărului pentru a nu modifica jocul în lagăr.
8) Conductivitate termică ridicată pentru evacuarea rapidă a căldurii. Materialele plastice
au o conductivitate termică redusă.
9) Coeficientul de frecare trebuie să fie mic mai ales pentru regimurile tranzitorii
caracterizate prin debite mici de lubrifiant sau la porniri şi opriri ale utilajului.
Fusul fiind de regulă parte componentă a unui arbore sau a unei osi, se execută din oţel
tratat.

VII.3.4. Forme tribologice de deteriorare în lagărele cu alunecare

În urma analizelor tribologice făcute asupra lagărelor s-a propus conform ISO o clasificare
a modurilor de deteriorare, conform figurii VII.25:
a) Oboseala superficială depinde de materialul utilizat. La materialele pe bază de Sn-Sb-
Pb (numite şi babbi-turi, sau aliaje albe) apar fisuri intergranulare care se dezvoltă în sensul de
mişcare, exfoliind materialul (fig.VII.26). Procesul poate fi accelerat din cauza solicitărilor
ciclice de compresiune şi a încovoierii fusului şi cuzinetului.
Temperatura de funcţionare este şi ea importantă, o creştere a acesteia duce la o scădere
semnificativă a rezistenţei la oboseală a materialului. Aliajele pe bază de cupru, care sunt ceva
mai dure, prezintă o creştere a durităţii superficiale prin ecruisare.
Alte cauze de accelerare a oboselii superficiale sunt: excentricitate mult prea mare între
lagăre, nelainierea lagărelor la montaj, neechilibrarea dinamică a arborelui, vibraţiile,
deformaţiile flexionale ale arborilor mult prea mari.
Oboseala prematură a palierelor lagărelor (fig.VII.27) poate apare în cazul unor
suprasarcini sau supraalimentări cu lubrifiant.

128
 oboaseala initiata
in substrat
oboaseala
oboaseala initiata
la suprafata

uzură abraziva
uzură

uzură adeziva

provocata de
lubrifiant, mediu
coroziune
tribocoroziune,
fretting
Moduri de deteriorare a
lagarelor
tensiune excesiva

eroziune electrica
scurgeri de curent
prin lagar

suprasarcină

deformare plastica
identare

rupere forţată
rupere
rupere fragila de
oboseala

rupere termica

Fig.VII.25. Clasificarea modurilor de deteriorare în lagăre cu alunecare

b) Uzura predominantă din lagărele cu alunecare, mai ales pentru cele care lucrază în
regim uscat, limită şi mixt, este cea de abraziune. Uzura de abraziune poate apare însă şi in
lagărele hidrodinamice sau elastohidrodinamice, la pornire, când există pericolul contactului
direct între asperităţile arborelui şi cuzinetului.
129
 Fig.VII.26. Oboseală superficială Fig.VII.27. Oboseala prematură a palierelor lagărelor

Efectele uzurii abrazive sunt sub formă de pierdere de material (a cuzinetului) cu efect
asupra creşterii jocului, fapt ce duce de multe ori la instabilitate în funcţionare.
Aspectul suprafeţelor uzate prin abraziune depinde de cupla de material cuzinet-arbore.
Astfel în figura VII.28.a este prezentată uzura prin abraziune a unui sector de lagăr axial, în
figura VII.28.b este prezentată uzura abrazivă pentru un cuzinet din bronz cu plumb, figura
VII.28.c prezintă uzura abrazivă pentru cuzinet din oţel inoxidabil şi grafit, în figura VII.28.d
este prezentată uzura unui cuzinet din polietilenă de înaltă densitate.

a b

c d
Fig.VII.28. Manifestări ale uzurii prin abraziune în lagăre

130
 Uzura de abraziune poate să apară şi
după ce au avut loc modificări ale topografiei
suprafeţelor. Pentru lagărele realizate din
materiale cu durități esențial diferite, de
exemplu fusul este fabricat dintr-un material
dur, la contactul cu un cuzinet din ceramică,
aliajele metalice mai dure sau compozite, suferă
şi un proces de abraziune (fig.VII.30). Fig.VII.30. Abraziune pe un fus
c) Coroziunea în lagăre este rezultatul reacţiilor chimice cu efect dezastruos asupra
elementelor sistemului tehnic. În zonele de presiune ridicată, creşterea temperaturii determină
topirea materialului, stratul de oxid format se fragmentează, procesul fiind accelerat de prezenţa
apei şi de procese electrolitice (fig.VII.31).
Pe parcursul procesului au loc următoarele reacţii:
- reacţii chimice în lubrifiant care duc la
formarea de depozite locale pe suprafaţa lagărului,
proces favorizat şi de temperatura în lagăr;
- reacţii chimice între materialul lagărului şi
lubrifiant, produse de lubrifiantul degradat şi/sau
contaminanţi externi;
- reacţii electro-chimice între materiale şi
lubrifiant, care nu depind atât de mult de
Fig.VII.31. Uzura de coroziune în lagăr
temperatură şi apar pe întreaga suprafaţă a lagărului. axial
d) Eroziunea apare dacă lubrifiantul (care
are viteză mare) antrenează particule solide foarte
fine, a căror dimensiune este mai mică decât
înălţimea minimă a peliculei de lubrifiant.
Aspectul la nivel macro poate fi asemănător cu cel
produs de cavitaţie. În figura VII.32 este
prezentată eroziunea unui lagăr radial, cauzată de
prezenţa în ulei a unor particule mici şi dure în Fig.VII.32. Eroziunea într-un lagăr radial
zona orificiilor de alimentare.

131
 e) Eroziunea electrică se estimează că apare
la trecerea unei tensiuni minime de 250 mV prin
elementele sistemului. În figura VII.33 este
prezentat un cuzinet deteriorat la trecerea curentului
electric. Deteriorarea este vizibilă cu ochiul liber şi
se prezintă ca o suprafaţă mai mată. Situaţia se poate
deteriora prin apariţia pe suprafaţă a unor micro-
cratere vizi-bile, care, modificând topografia, pot
Fig.VII.33. Formă de eroziune
modifica regimul de ungere al lagărului. electrică în cuzinet
f) Ruperea este un fenomen care se datorează apariţiei fisurilor, din cauza diferenţelor
proprietăţilor termice ale materialelor sistemului tehnic şi diferenţelor de conductivitate termică
dintre acestea (fig.VII.34). Fisurile de oboseală termomecanică pot provoca îndepărtare
materialului din zonele solicitate (termic şi mecanic cu concentratori de tensiuni – zona cozii de
rândunică a unui ghidaj figura VII.35).

Fig.VII.34. Rupere termică Fig.VII.35. Fisuri de oboseală termică

e) Fretting-ul în lagărele cu alunecare este un fenomen prezent datorită mediului chimic

agresiv şi a vibraţiilor apărute pe durata funcţionării. Este un proces care apare când deşi este
staţionar lagărul este supus vibraţiilor. În fig.VII.36.a este prezentat un cuzinet al unui lagăr
staţionar supus vibraţiilor, iar în fig.VII.36.b este prezentat axul unui pivot staţionar în regim
vibrator.
f) Oboseala şi uzura termică se datorează unui regim termic ridicat cu efecte iremediabile
asupra lubrifiantului dar şi proprietăţilor materialului cuzinetului. Regimul termic generat în
lagăre are ciclicitate, fapt ce duce la apariţia oboselii termice. Aceste cicluri termice pot duce la
modificări de fază ale aliajelor, cu deformarea suprafeţei datorită coeficienţilor de dilatare

132
diferiţi, din interiorul materialului datorită structurii sale. În combinaţie cu aditivii din lubrifiant
pe suprafaţa cuzinetului pot apare depuneri de comuşi chimici (fig.VII.37).

a b
Fig.VII.36. Forme de fretting

Fig.VII.37. Uzură termică pe suprafaţa unui cuzinet

Uzura termică este favorizată de erori de proiectare (alegeri grşite de material lubrifiant,
sistem de etanşare), erori tehnologice (calitatea suprafeţelor neconformă cu cea din proiectare),
erori de exploatare (suprasarcini, mediu agresiv viteze prea mari, defecţiuni ale sistemului de
alimentare), greşeli de mentenanţă )neechilibrări, dezaxări, nealinieri, etc.).

VII.3.5. Distrugerea lagărelor din cauza lubrifierii

Lagărele cu alunecare pot funcţiona în diferite regimuri de ungere (mixt, limită

hidrodinamic, hidrostatic, etc.) în care cantitatea şi calitatea lubrifiantului care ar trebui să existe
între suprafeţe este un factor primordial. Aşa cum s-a vazut până acum de acest lucru depinde
într-o măsură foarte mare tipul şi modul de manifestare al uzurii.
Cauzele de deteriorare a lagărelor cu alunecare pot fi datorate:
133
 a) modului de lubrifiere:
- cantitate insuficientă de lubrifiant – înfundarea filtrelor, pompă defectă, înfundarea sau
fisurarea conductelor de ulei, obturarea parţială sau totală a orificiului de alimentare cu ulei,
vâscozitate scăzută a lubrifiantului, joc insuficient;
- întreruperi din diverse motive a furnizării lubrifiantului - o spargere a unei conducte de
circulare, de căderea pompei de vehiculare a fluidului etc..
b) proprietăţilor neadecvate ale lubrifiantului - vâscozitate, stabilitate termică, pachet de
aditivi, presiune de alimentare etc.

VII.3.6. Deteriorări la pornire

In funcţionarea oricărui lagăr, indiferent de tipul de ungere ales, în perioadele de oprire

îndelungată a sistemului tehnic şi repornire a acestuia, există momente când are loc contactul
între asperitati. Acest lucru, coroborat cu celelalte fenomene care deriva din acest fapt pot duce
la uzură. Este indicat să se facă deosebirea dintre uzura din timpul funcţionării şi uzura la pornire.
Este bine de ştiut că la pornire, pe cuzinet uzura este pe direcţia sarcinii, şi este destul de
mare. Dacă uzura se deplasează spre sensul de rotaţie, atunci uzura este în funcţionare.
La lagărele radiale EHD, anularea jocului la pornire poate produce o urmă minoră de
uzură abrazivă, în partea cea mai joasă a cuzinetului, din cauza frecării uscate sau semi-uscate
care apare (fig.VII.38).

Fig.VII.38. Uzură abrazivă în lagăr EHD Fig.VII.39. Uzură severă în lagăr cu ungere
mixtă

134
 Există lagăre mai ales cele în regim mixt în care datorită sarcinilor mari de pornire şi
lipsei lubrifiantului are loc o distrugere severă (fig.VII.39).
Sunt lagăre la care are loc pornirea sub sarcină, iar in cazul depăşirii acestei sarcini are loc
frecarea în regim uscat sau cel mult semi-uscat, fapt ce duce la generarea unui câmp termic cu
valori ridicate, înainte de generarea peliculei HD. Din cauza sarcinii axiale prea mari la pornire,
se pot produce microcurgeri în materialul cuzinetului dar şi înmuieri şi topiri vizibile, care pot
deplasa materialul şi care apoi se solidifică sub acţiunea de răcire a lubrifiantului. Aliajul de lagăr
se resolidifică în starturi succesive funcţie de numărul de porniri (fig.VII.40).

Fig.VII.40. Microcurgeri în materialul cuzinetului unui lagăr HD

VII.4. Fenomene tribologice în angrenaje

VII.4.1. Cauzele deteriorării angrenajelor

Transmisiile cu roţi dinţate sunt cele mai utilizate transmisii mecanice in procese de
producţie datorită multiplelor avantaje: raport de transmitere constant (fără alunecări), randament
ridicat (η=0,90...0,98), siguranţa în funcţionare, gabarit redus, adaptabilitate la posibilităţi de
proiectare pentru gama mare de viteze unghiulare şi momente de torsiune. Dezavantajele sunt
legate de: cerinţele legate de prelucrare şi montaj (dotare specifică pentru tratamente termo-
chimice, control dimensional şi de structură, echipament de testare), sunt zgomotoase, etc.
Deteriorările apărute în funcţionarea angrenajelor (ca şi în cazul lagărelor cu rulmenţi şi
lagărelor cu alunecare) se pot datora:
a) erorilor în exploatare:
- montaj incorect, erori de operator;
- lubrifiere necorespunzătoare;

135
 - distrugerea lagărelor;
- suprasarcini accidentale, şocuri;
- contaminarea zonelor de contact dintre roţi;
- manipulare incorectă.
b) erorilor de proiectare:
- soluţii neadecvate;
- specificaţii de tratament neadecvat;
- erori de alegere a materialului.
c) erorilor tehnologice:
- tratament termic neadecvat sau incorect realizat (durificare necorespunzătoare, duritate
insuficientă/excesivă în în miez, etc.);
- rectificări severe;
- urme de scule şi ciupiri.
d) deteriorări produse din cauza montajului neîngrijit.
- neparalelismul axelor roţilor
- impănări ale roţilor în arbore.
e) defecte de material:
- erori de compoziţie;
- defecte de realizare.

V.4.2. Materiale utilizate

Materialele utilizate la roţile dinţate trebuie să ţină seama de solicitările la care sunt
supuse angrenajele. Ele trebuie să asigure rezistenţă ridicată la solicitarea prin oboseala
superficială de contact, rezistenţă la oboseala la încovoiere, proprietăţi antigripare şi
prelucrabilitate. Acestea se pot construi dintr-o gamă foarte largă de materiale metalice şi
nemetalice.
Alegerea raţională a tipului sau a cuplei de material, trebuie să aibă în vedere pe lângă
condiţiile enumerate anterior şi modul de transmitere a sarcinilor prin dantură, durata totală de
funcţionare, viteza şi precizia de execuţie.
Uzual se folosesc:
136
 - oţeluri: - cu conţinut mic de carbon, normalizate
- turnate normalizate
- durificate laminate/turnate
- nitrurate
- nitocementate.
- fonte: - cenuşie;
- maleabile;
- cu grafit nodular;
- antifricţiune.
- metale neferoase: bronzuri;
- materiale nemetalice: bachelita, textolit, lignofol, poliamide.

VII.4.3. Deteriorări tribologice în angrenaje

Pe durata realizării şi funcţionării unui angrenaj intervin foarte mulţi factori care duc la
deteriorarea acestuia. Este foarte utilă creazrea unei baze de date în care să se consemneze
defectările şi cauzele care le-au generat. Deteriorările produse din cauza erorilor inflenţate în mod
direct de factorul uman au fost amintite mai sus. Din punct de vedere tribologic deteriorările
produse în angrenaje, pot fi clasificate ca în tabelul VII.2.
Tabelul VII.2. Deteriorări în angrenaje
Grupa de deteriorări Moduri de deteriorare

Oboseală de încovoiere Prematură

Normală (fisuri la piciorul dintelui, la capul dintelui etc.)
Oboseala de contact Macropitting
Micropitting
Oboseală în substrat
Uzură Adeziune
Abraziune
Coroziune
Fretting
Luctruire
Electropitting
Cavitaţie
Eroziune
137
 Scuffing Scuffing
Suprasarcina Rupere fragilă
Rupere ductilă
Rupere mixtă
Deformare plastică (curgere, identare, subtăiere, interferenţă etc.)
Fisurări Fisuri de călire
Fisuri de rectificare
Fisuri în coroana dinţată
Separare miez – strat superficial

O pondere a deteriorărilor tribologice produse în angrenaje realizată conform standardul

ISO 10825:1995 este prezentată în figura VII.41.

Fig.VII.41. Pondere a deteriorărilor tribologice produse în angrenaje

Se remarcă faptul că ponderea cea mai mare de deteriorare a unui angrenaj este ruperea şi
apoi rezistenţa la oboseală. Din acest punct de vedere proiectarea angrenajelor se face prin
îndeplinirea simultană a condiţiei de rezistenţă la solicitarea de contact şi cea de rezistenţă la
oboseală de încovoiere la baza dintelui.
a) Ruperea principala cauză de scoaterea din uz a unui angrenaj se datorează ruperii
dinţilor din cauza şocurilor/suprasarcinilor sau din cauza oboselii.
Ruperea prin şoc sau suprasarcină este asociată cu defectarea maşinii. În urma şocului sau
suprasrcinii, din întreaga dantură a roţii, sunt afectaţi doar câţiva dinţi printr-o rupere casantă
(fig.VII.42).

138
 Fig.V.42. Dinţii unei roţi dinţate deterioraţi datorită şocurilor

Ruperea prin oboseală la piciorul dintelui are loc datorită tensiunilor de încovoiere la care
sunt supuşi dinţii. Iniţial apare o fisură la baza dintelui care se propagă până are loc ruperea
bruscă a acestuia (fig.VII.43.a,b). Când ruperea are loc datorită oboselii pe dinţii învecinaţi cu cel
rupt, există deja fisuri în stadiu incipient de dezvoltare (fig.VII.44).

a b
Fig.VII.43. Fisură urmată de rupere a dinţiolor unei roţi Fig.VII.44. Rupere prin oboseală
a danturii

b) Oboseala superficială poate avea următoarele forme de manifestare:

- macropitting –ul se manifestă sub formă de fisuri de oboseală pe suprafaţă sau în substrat.
Este vizibil cu ochiul liber (fig.VII.45). Când fisurile se dezvoltă, provoacă detaşarea unei bucăţi
de material cu suprafaţă mare şi o concavitate cu muchii ascuţite şi neregulate.
- pitting-ul este grăbit de mişcarea combinată de rostogolire cu alunecare şi de prezenţa
lubrifiantului. Favorizarea pitting-ului poate fi datorată: expulzării lubrifiantului din zona de
contact, durităţii mici a flancurilor, calitatea lubrifiantului, temperatura din zona de contact. Se
manifestă pin ciupituri mici care se dezvoltă datorită factorilor mai sus menţionaţi, ducând la
forme grave de deteriorare a suprafeţei (fig.VII.46).
-micropitting-ul se manifestă sub forma unor ciupituri forma şi propagarea lor fiind
determinată de material şi tratamentul termic aplicat (fig.VII.47.a,b). Lubrifiantul favorizează
accelerarea procesului, putând genera fisuri de coroziune care pot modifica condiţiile de contact .

139
 Fig.VII.46. Forme de manifestare pitting
Fig.VII.45. Macropitting –ul pe flancul
danturii

a b
Fig.VII.47. Forme de manifestare micropitting Fig.VII.48. Uzură abrazivă pe flanc

c) Uzura apărută în cazul roţilor dinţate se poate manifesta sub formă de:
- uzură abrazivă – principala formă de distrugere, se datoreză în principal lipsei unei
continuităţi a peliculei de lubrifiant, ceea ce permite realizarea contactului direct dintre
asperităţile flancurilor în contact (fig.VII.48).
Pe durata exploatării, pot pătrunde prin intermediul lubrifiantului contaminanţi cu durităţi
foarte diferite care, antrenate în contact, pot genera un proces abraziv. Uzura abrazivă poate fi şi
o consecinţă a unei proiectări greşite, sau din cauza unor deformaţii prea mari ale arborilor să fie
anulat jocul dintre flancuri.
- uzura adezivă - se realizează prin transferul de material de pe o suprafaţă pe alta.
Absenţa lubrifiantului din zona de contact poate provoca creşterea temperaturii şi griparea roţilor.

140
 Uzură adezivă severă este întâlnită sub denumirea
de scuffing. Acesta se manifestă prin transferul de
microvolume de pe o suprafaţă a unui dinte pe cea a
dintelui conjugat (fig.VII.49). Suprafeţele flancurilor
dinţilor sunt mai intens deteriorate prin adeziune în zona
capului şi piciorului dintelui. Un factor care influenţează
iniţierea şi dezvoltarea scuffing-ului este incapacitatea
lubrifiantului folosit de a evacua căldura şi de a răcii Fig.VII.49. Uzură adezivă pe flanc

dinţii, când datorită vitezelor mari ale roţii, uleiul poate fi

expulzat de pe suprafaţa flancurilor.
d) Deformarea plastică a dintelui - apare în condiţiile unor solicitări mari şi viteze mici,
cu ungere nesatisfăcătoare. În urma acestor condiţii are loc o creştere de care favorizează
curgerea materialului (fig.VII.50).
e) Uzură corosivă - poate fi cauzată de deteriorarea uleiului şi/sau a aditivilor, sau cu
contaminări ale acestuia cu agenţi chimici. Pe suprafaţa de contact pot apare pete, care atestă
reacţiile chimice dintre material şi lubrifiant (fig.VII.51).

Fig.VII.50. Curgerea materialului cu deformare Fig.VII.51. Uzură corozivă

plastică

VII.5. Aspecte tribologice ale transmisiilor cu elemente flexibile

Transmiterea mişcării prin intermediul transmisiilor cu elemente flexibile se poate realiza

cu alunecare (la transmisiile prin curele late sau trapezoidale) sau fără alunecare (la transmisiile
prin curele dinţate). Transmiterea sarcinii se realizează prin intermediul frecării care ia naştere

141
între suprafeţele în contact ale curelei şi roţilor de curea (în cazul transmisiilor cu alunecare) sau
prin contactul direct dintre dinţii curelei şi cei ai roţii (în cazul transmisiilor fără alunecare).
Principala cauză de deterioare a curelelor este oboseala. La curelele confecţionate cu
inserţie de reţea s-a constatat distrugerea acesteia, astfel prin înlocuirea inserţiei multistrat cu una
monostrat din şnur s-a obţinut o creştere a rezistenţei la oboseală.
În cazul curelelor trapezoidale creşterea presiunii pe flancuri duce la uzura acestora,
fenomenul fiind mai intens decât cel de oboseală. Drept consecinţă apar curelele trapezoidale
înguste la care pentru aceleaşi condiţii de încărcare presiunea pe flancuri este mai mică (cca. de 5
ori).
Totodată s-a constatat că prin înlocuirea curelelor late cu cele trapezoidale încărcarea
arborilor este mai mică şi se obţine o creştere a capacităţii portante. Acest lucru se datorează
frecării mai mari dintre curea şi roată, coeficientul de frecarea fiind mai mic decât cel de frecare
de alunecare.
Benzile transportoare utilizate în diferite domenii de activitate (minerit, cariere, industrie
alimentară etc.) pun şi ele probleme legate de mărirea rezistenţei şi durabilităţii, de mărirea
productivităţii transportorului etc. S-a constatat că principalele forme de uzare întâlnite în
practică sunt legate de:
- abraziunea produsă de materialul transportat (granule, particule de diferite mărimi) pe
suprafaţa materialului benzii;
- adeziunea produsă prin transfer de material de pe suprafaţa benzii pe cea a materialului
transportat;
- îmbătrânirea stratului protector, datorită deformaţiilor şi modificărilor de temperatură.
Ca şi în cazul curelelor nu s-a putut adopta o relaţie matematică care să exprime inflenţa
diferiţilor parametrii cu uzura dar s-a constatat o creştere a deteriorării după o lege exponenţială.
În literatura de specialitate durabilitatea unei transmisii prin curele este determinată pe
baza calculului duratei de funcţionare a acesteia în care se ţine seama de faptul tensiunile apărute
variază între o valoare maximă şi una minimă.
În figura VII.52 este prezentată uzura pe feţele laterale ale unei curele trapezoidale care a
funcţionat o perioadă mai mare decât durata ei de funcţionare impusă. Uzura s-a manifestat prin
decolorarea şi pierderea luciului de pe laturi.

142
 Fig.VII.52. Uzura pe fețele laterale ale unei curele trapezoidale

Curelele dinţate pot suferi diferite forme de uzură atât pe spatele curelei cât şi pe partea
dinţată. Sunt de remarcat arsurile şi crapăturile de pe spatele curelei (fig.VII.53) şi uzurile pe
dinţilor pe flancuri şi ruperea lor (fig.VII.54).

Fig.VII.53. Ruperea dinților unei curele Fig.VII.54. Fisuri în curea

Deteriorările s-au produs datorită pretensionării excesive sau pătrunderii corpurilor străine
între curea şi roţi sau supraîncălzirii părţii inferioare a curelei datorită roţii blocate/care se mişcă
cu dificultate.

VII.6. Funcţionarea cuplelor de alunecare la viteze foarte mici

Funcţionarea cuplelor de frecare la viteze mici de alunecare (0,18…180mm/min), în

condiţiile unei ungeri limită sau mixtă este însoţită de o neuniformitate a mişcării caracterizată
prin sacadări sau intermitenţe. Acest fenomen este cunoscut în literatura de specialitate ca stick-
slip (lipire-alunecare). Fenomenul de stick-slip este prezent în cazul transmiterii forţei între două
suprafeţe care se deplasează lent cum ar fi ghidajele maşinilor unelte, a ascensoarelor,
ambreiajelor, cuplelor cilindru piston (cu mişcare de alunecare), cupla fir-rolă la maşinile textile,
pornirea şi oprirea vehiculelor feroviare, etc. Efectul acestei mişcări este evident negativ, el
influenţând uniformitatea avansului, calitatea suprafeţelor ghidajelor, precizia de lucru, în cazul
143
vehiculelor feroviare are loc o încărcare a osiei cu un moment de torsiune mult mai mare decât
cel nominal de funcţionare la parametrii de proiectare ai vehicolului.
Din punct de vedere terminologic mişcarea sacadată presupune două fenomene distincte:
alunecarea cu intermitenţe (stick-slipul) şi autovibraţiile (care apar între starea de lipire şi cea de
alunecare). Fenomenul autovibrator depinde de viteza de alunecare, rigiditatea sistemului şi
vâscozitatea lubrifiantului.
Fenomenul mişcării sacadate a fost studiat încă din anii 1930 de Thomas şi dezvoltat şi
interpretat de-a lungul timpului de alţi cercetători (Bowden şi Tabor, Barwell, Rabinovicz, etc.).
La noi în România o contribuţie de seama a avut-o profesorul Pavelescu, de la Universitatea
Politehnică Bucureşti.
În figura VII.55 sunt prezentate viteza de alunecare
diferite forme ale variaţiei forţei de frecare 0,15mm/s 4,2
Forta de frecare [N] stick  as mm/s
pentru mişcarea sacadată. Se cunoaşte faptul F max 0,42 42
mm/s mm/s
că încă din 1785, Coulomb a sesizat faptul că
valoarea forţei necesare punerii în mişcare a F min
slip  ak
corpurilor este superioară celei pentru
timp [s]
menţinerea mişcării. Acest lucru presupune Fig.VII.55. Forme ale variaţiei forţei de frecare
existenţa a doi coeficienţi de frecare unul pentru mişcarea sacadată
static (  as ) şi unul cinetic (  ak ).

Cercetările ulterioare au fost confirmate în 1930 de Thomas care a realizat un sistem

mecanic elastic.
În figura VII.56.a este prezentat un stand de încercări la viteze mici de alunecare iar în
figura VII.56.b este prezentată schema de principiu a acestui stand, format din epuveta mobilă
(1), care se deplasează cu o viteză constantă pe epruveta suport (2) iniţial în repaus, prinsă prin
intermediul unui element elastic cu constanta de elasticitate k . Alunecarea epruvetei mobile poate
provoca o variaţie a forţei de frecare care produce intermitenţa alunecării numită stick-slip
(fig.VII.57). Pentru explicarea fenomenului s-a considerat că la începutul mişcării
( vo  0 , t  t o ), datorită forţei normale N , la suprafaţa dintre epruvete acţionează forţa de frecare

statică. Pentru o anumită perioadă de timp ( t o  t 1 ) epruvetele par lipite (stick), deplasându-se

împreună cu o viteză v , impusă de sistemul de antrenare. Elementul elastic (3), se deformează cu

săgeata x , până ce forţa elastică devine egală cu forţa de frecare statică.
144
 3 2 1
N
N v

a b
Fig.VII.56. Stand de încercări la viteze mici de alunecare

La momentul t 1 , forţa elastică a sistemului F[N] perioade de stick - as

depăşeşte mărimea forţei de frecare iar epruveta mobilă Fmax

Fmed
se desprinde deplasându-se în sens invers vectorului
Fmin
vitezei, având loc fenomenul de alunecare. Datorită
perioade de slip - ak
frecării, după un anumit timp ( t 2 ) viteza de alunecare timp [s]
dintre suprafeţe devine nulă, cupla de frecare executând viteza[mm/s]
Fig.VII.57. Schematizarea
o nouă perioadă de lipire, după care fenomenul se fenomenului de stic-slip
repetă.
Cu explicarea acestui experiment s-a acceptat practic că coeficientul de frecare static
corespunde perioadei de lipire, iar cel cinetic perioadei de alunecare. Realitatea a arătat că
trecerea de la regimul de lipire la cel de alunecare se face altfel de cum apare în figura VII.57.
Unghiul dat de forţa maximă (dintre cele două perioade este mai mare, desprinderea efectuându-
se printr-o serie de microdeformări.
Pentru o cuplă de materiale cunoscută (fontă/relamid utilizată frecvent în cazul cuplelor
de tip sanie-ghidaj la strunguri) s-a constatat că evoluţia coeficientului de frecare (fig.VII.58) şi a
vitezei relative (fig.VII.59) pe durata alunecării cu viteze mici la diferite încărcări, prezintă o
creştere şi o descreştere pe durata unei perioade.
Factorii care influenţează mişcarea sacadată sunt numeroşi printre aceştia amintindu-se:
- viteza relativă de alunecare – definindu-se o viteză critică la care dispare acest fenomen.
Astfel s-a constatat că dacă viteza de alunecare v  v critica de stick - slip mişcarea sacadată este

amortizată şi are loc creşterea, scăderea liniară sau menţinerea constantă a forţei de frecare;

145
 Fig.VII.58. Evoluţia coeficientului de frecare

Fig.VII.59. Evoluția vitezei de alunecare

- influenţa vibraţiilor tribosistemului este semnificativă - funcţie de intensitatea acestora şi

ungerea cuplei se poate amortiza fenomenul de stick-slip, reducîndu-se coeficienţii de frecare;
- ungerea cuplei – cu cât se tinde spre o ungere hidrodinamică cu atât frecarea este mai
mică în cuplă şi fenomenul de stick-slip nu se face prezent, reducerea vâscozităţii fluidului
ducând însă la creşterea fenomenului. Prezenta în lubifiant a aditivilor de onctozitate acid oleic de
1-2%, amortizează miscarea de alunecare. Se recomanda ca fenomenul sa fie controlat prin
utilizarea unui lubrifiant special anti stick-slip(lubrifiant G 90);
- rugozitatea suprafeţelor în contact cu cât este mai mare cu atât face ca fenomenul să fie
mai intens. Acest lucru implică şi o rodare prealabilă a cuplei pentru reducerea fenomenului.
- importantă este şi direcţia de prelucrare a suprafeţelor şi forma şi orientarea canalelor de
ungere. Prelucrările mecanice orientate perpendicular pe diecţia frecării amortizează mişcarea de
alunecare;
- încărcarea cuplei cu cât este mai mare duce la creşterea coeficientului de frecare, ceea ce
face ca fenomenul de stick-slip să crească în intensitate.

146
 - rigiditatea sistemului poate amortiza fenomenul de stick-slip.
- cupla de material aleasă s-a dovedit a avea o influenţă deosebită alegându-se din ce in ce
mai frecvent cuple de tip plastic-plastic;

VII.7. Funcţionarea cuplelor de alunecare la viteze foarte mari

Studierea fenomenului frecării la viteze foarte mari în condiţii de laborator este destul de
dificilă datorită obţinerii unor astfel de viteze, totuşi s-a arătat că:
- în cazul cuplelor de frecare metalice coeficientul de frecare descreşte cu creşterea
vitezei.
- pentru cuplele de frecare plastic-metal s-a observat că deşi la începutul mişcării valorile
coeficientului de frecare cresc, cu creşterea vitezei are loc apoi o scădere a coeficientului de
frecare.
O expresie matematică a evoluţiei coeficientului de frecare cu viteza nu s-a putut obţine,
datorită modificării temperaturii în zona de contact. Fenomenul de încălzire are loc în straturile
superficiale de contact, unde se poate ajunge când vitezele sunt foarte mari, chiar la topirea
acestor straturi. La viteze scăzute sau moderate efectele termice nu sunt foarte vizibile datorită
frecării care se datorează în mare măsură adeziunii şi forfecării microzonelor de contact.

VII.8. Funcţionarea cuplelor de frecare în medii agresive

O atenţie deosebită trebuie acordată fenomenelor de frecare şi uzare a cuplelor de frecare,

care funcţionează în medii chimice sau cu radiaţii.
În medii chimice s-a constatat că lubrifiantul cu acid azotic duce la creşterea temperaturii,
care intensifică procesele corozive. Ungerea cu lubrifiant cu acid sulfuric are efect favorabil în
regim hidrodinamic faţă de cel cu acid azotic.
Fenomenele de frecare şi uzare care apar la cuplele care funcţionează în medii cu radiaţii
(reactoare nucleare) se reflectă negativ asupra lubrifianţilor şi uneori radiaţiile inflenţează
suprafeţele cuplei. Radiaţiile modifică caracteristicile de onctuozitate ale lubrifiantului şi îi reduc
rezistenţa la oxidare

147
 VII.9. Aspecte tribologice ale utilajului tehnologic

Utilajele tehnologice utilizate în diferite domenii industriale prezintă numeroase aspecte

comune dar şi specifice tribologic. În continuare se vor prezenta câteva aspecte caracteristice a
unor astfel de utilaje.
1. Recipiente sub presiune cu pereţi
subţiri – în figura VII.60 este prezentat
schematic modul de acţionare a unui
amestecător mecanic rotativ vertical. Ca elemente
componente sunt figurate 1 – motoreductor, 2 –
suport, 3 – cuplaj elastic cu bolţuri, 4 – lagăr
superior, 5 – lagăr inferior, 6 – dispozitiv de
etanşare, 7 – bosaj, 8 – amestecător, 9 – arbore
amestecător, 10 – capac recipient.
Din punct de vedere tribologic
interesează:
a) protecţia anticorozivă a pereţilor
recipientului;
b) cutia de etanşare pentru arborele
amestecător;
c) ungerea rulmenţilor reductorului de
turaţie.
a) Materialul pereţilor recipientelor
care lucrează sub presiune trebuie să fie atent
ales pentru a se evita fisurarea sau ruperea
pereţilor. Din acest motiv oţelurile utilizate în
construcţia acestora trebuie să aibă limita de
Fig.VII.60. Schema de acționare a unui
curgere şi rezistenţa la rupere la tracţiune mari. recipient cu pereți subții
Se urmăreşte deasemenea prin alegerea unui astfel de material să se obţină în urma
proiectării grosimi cât mai reduse ale pereţilor elementelor sub presiune.

148
 Pentru recipiente sub presiune ce lucrează la temperaturi ridicate este necesar să fie
garantate proprietăţile mecanice la aceste temperaturi.
o
In cazul temperaturilor de lucru scăzute (mai mici de -5 C) este necesară garantarea
limitei de curgere şi a tenacităţii la aceste temperaturi.
Principalele grupe de oţeluri utilizate în acest domeniu sunt oţelurile destinate tablelor de
cazane şi recipiente sub presiune, pentru temperatura ambiantă şi ridicată (K410, K460, K510,
16Mo3, 14MoCr10, 12MoCr22, etc.), respectiv pentru temperatură ambiantă şi scăzută (R37,
R44, R52).
De asemenea trebuie avută în vedere şi protecţia anticorozivă a materialului peretelui,
folosidu-se materiale metalice şi nemetalice organice sau anorganice sau se poate recurge la
folosirea materialelor plastice.
b) Funcţie de dispozitivul ales pentru cutia de etanşare (dispozitiv de etanşare mobil cu
contact, cu umplutură moale – presetupe, sau dispozitiv de etanşare cu inele alunecătoare sau
etanşări frontale) se ţine seama de următoarele:
- pentru cutia de etanşare cu umplutură moale se consideră ca predominantă uzura de
coroziune şi ca atare se caută diminuarea acesteia (materialul să reziste acţiunii agresive a
fluidului, să poată menţine lubrifiantul şi să nu degradeze suprafaţa arborelui) iar pentru piesele
în mişcare se caută să se elimine pe cât posibil tendinţa de gripaj a acestora (ungerea continuă a
cuplei arbore/umplutură).
- pentru etanşarea frontală trebuie avut în vedere modul de prelucrare al suprafeţelor
(rugozităţi mici), folosirea regimului de frecare fluidă şi schimbarea garniturilor la cel mult 2 ani.
c) Acţionarea amestecătorului făcându-se de regulă cu ajutorul unui motor şi reductor de
turaţie, la reductor trebuie să se pună un accent deosebit pe ungerea rulmenţilor (cu ceaţă de ulei)
şi roţilor reductorului (prin barbotare sau cu jet).
2. Maşini pentru mărunţirea materialelor solide utilizate în industria alimentară, de
minerit etc., sunt supuse în general uzurii de abraziune datorită particulelor care se mişcă şi se
lovesc de pereţii utilajului, dar şi frecării între ele.
a) Concasorul cu fălci unde sfărâmarea bucăţilor de material se face prin compresiune
între falca fixă şi falca mobilă care are o mişcare de oscilaţie în jurul axei de suspendare,
fenomenele tribologice care apar sunt diverse .

149
 Principalul element care se uzează sunt fălcile care trebuie protejate de uzura abrazivă a
materialului ce urmează a fi mărunţit. Ele se realizează din oţel manganos rezistent la acest tip de
uzură. Din acelaşi material se execută şi pereţii concasorului care sunt supuşi şi ei uzurii de
abraziune.
Datorită mişcării fălcilor, în lagăre sensul forţelor se schimbă la fiecare rotaţie fapt ce
duce la o creştere a uzurii lagărelor. Lagărele concasorului se ung cu ulei mineral şi cu unsoare
consistentă.
b) La concasoarele cu valturi, (cu cilindri netezi care mărunţesc solidul prin comprimare
sau cei dinţati care mărunţesc prin forfecare) dar şi cele conice se pune problema alegerii
materialelor pentru blindaje (se recomandă oţel manganos) dar şi proiectarea grupului de ungere
este foarte importantă.
c) Morile cu ciocănele la care sfărâmarea bucăţilor de material se face prin lovirea lor de
nişte ciocănele (fixe sau articulate). În urma impactului dintre fragmentele rezultate şi plăcile de
blindaj şi prin forfecarea materialului mărunţit între capetele ciocănelelor şi barele grătarului de
calibrare are loc o uzură puternică prin abraziune. Se recomandă ca ciocănelele sau capetele
acestora să fie executate din oţel manganos sau placă cu oţel rapid sau metal dur (Stellit). Pentru
articulaţiile ciocănelelor care nu pot fi unse se recomandă fonta nodulară. De asemenea lagărele
cu rulmenţi trebuie să fie bine etanşate şi ungerea să se facă de la un grup de pompare.
d) La ciurul vibrator destinat pentru sortarea minereurilor sau a altor materiale granulare
vibraţia este produsă cu ajutorul unei greutăţi aşezate excentric pe un arbore orizontal. Acest
lucru reprezintă o problemă legată de încărcare, ungere şi etanşare.
e) Centrifugele se utilizează pentru separarea amestecurilor eterogene. Datorită forţelor
care au loc pentru separarea amestecurilot şi a coroziunii tamburul se realizează din oţel înalt aliat
şi se poate recurge la cauciucarea lui. O problemă deosebită o constituie lagărele care trebuie să
fie bine unse (ungere sub presiune), etanşarea şi protecţia anticorozivă.
3. Instalaţiile şi utilajele de transportat folosite în diferite domenii industriale sunt supuse
unor condiţii de lucru relativ grele. Multitudinea tipurilor de materialele transportate
(pulverulente, granulare, în bucăţi, produsele preambalate) pot determina, în anumite condiţii de
exploatare, accelerarea uzării pieselor, subansamblelor, echipamentelor.
O exploatare raţională a instalaţiilor de transportat necesită ungerea repetată a elementelor
şi mecanismelor care servesc la transmiterea şi transformarea mişcării.

150
 În funcţie de elementul de legătură necesar transportului se pot întâlni următoarele
situaţii:
- în cazul cablurilor, după trecerea unei anumite perioade de funcţionare, sârmele din
componenţa toroanelor încep să se rupă, ca atare acestea trebuie înlocuite;
- în cazul lanţurilor articulate, după un timp de funcţionare se uzează articulaţiile şi se
lungesc zalele, fapt care duce la modificarea pasului lanţului, deci la o funcţionare cu şocuri;
- benzile instalaţiilor de transportat se uzează fie datorită diferenţei de viteză dintre bandă
şi materialul care se încarcă, fie datorită dispozitivelor cu scut de descărcare, fie datorită atingerii
părţilor laterale ale benzii de batiul maşinii.
- roţile pentru cablu se uzează în zona canalelor în care se aşează cablul, datorită
alunecării intre cablu şi roată.
O problemă deosebită o ridică uzura lagărelor datorită fie unei ungerii insuficiente sau
utilizării unui ulei necorespunzător, fie pătrunderii impurităţilor între suprafeţele de frecare, fie
montajului sau toleranţelor greşite.
In cazul frânelor se uzează căptuşeala saboţilor sau a benzilor, tamburele de frână,
conurile discurilor de frână etc. Pentru a se evita o uzură mărită şi neuniformă a suprafeţelor de
frecare ale frânelor este necesar ca repartizarea presiunilor să se facă uniform pe suprafeţele de
frecare fără ca să se depăşească presiunile specifice admisibile, să se evite pătrunderea
impurităţilor pe suprafeţele de frecare şi să se facă o reglare corectă a frânei.
In cazul transmisiilor cu roţi dinţate şi cu şurub melc – roată melcată pentru a se evita
uzura prematură este necesar ca prelucrarea danturii să fie îngrijită, ungerea danturii sa fie
asigurată, sa fie respectat jocul necesar între profilele dinţilor, să nu pătrundă impurităţi între
suprafeţele de lucru şi să se evite şocurile puternice.
4. Laminoarele de sărmă sunt supuse unor condiţii de funcţionare severe. Uzarea
ghidajelor şi cilindrilor acestora este destul de rapidă datorită vitezelor laminatului, temperaturii
cilindrilor (800-1200˚C), temperaturii ghidajelor (50-450˚C), variaţiei forţelor de frecare cu
semifabricatul. Sârma are o mişcare de alunecare şi de impact, care favorizează forfecarea
asperităţilor şi fenomene de adeziune. Uzarea se accentuează la temperaturi peste 400˚C şi la
durate de prelucrare de peste 10 ore. Pentru eliminarea acestui inconvenient se recomandă răcirea
ghidajelor şi înlocuirea frecării de alunecare cu cea de rostogolire.

151
 Materialele indicate pentru ghidaje sunt: fontele cu grafit nodular perlitice, fontele cu
crustă dură, aliate cu vanadiu sau de tip NIHARD.
O altă problemă tribologică importantă este uzura tăbliei cilindrilor laminorului. Uzarea
se produce atât datorită alunecării laminatelor pe cilindri, cât şi datorită solicitărilor termice
(temperatura suprafeţei laminatelor atinge 950-1050˚C, iar cea de contact 460-660˚C), sub o
presiune medie de 100-300MN/m2. Uzarea este de natură adezivă, cu aspecte de oboseală şi
fisurare sub acţiunea tensiunilor termice. În plus, particulele de uzură pot produce uzare prin
abraziune. Costurile de înlocuire a cilindrilor sunt mari, de aceea alegerea materialului cilindrilor
de lucru este un compromis între rezistenţa mecanică şi la şoc mecanic la temperatura de lucru,
cu rezistenţa la uzură în condiţii de durabilitate, în funcţie de specificul laminatului produs.
Laminoarele de sârmă (caje pregătitoare şi intermediare) folosesc cilindrii de lucru din
oţel turnat nealiat sau aliat cu Cr, Ni, Mo sau oţel forjat nealiat sau aliat cu Cr, Ni, Mo. Oţelurile
hipoeutectoide se folosesc la laminarea grosieră cu reduceri mari pe trecere, cele eutectoide şi
hipereutectoide în condiţiile unor treceri cu reduceri mai mici şi calitate superioară a suprafeţei.
La oţelurile eutectoide şi hipereutectoide se practică şi varianta duplex, cu miez din oţeluri mai
moi şi tenace. Oţelurile eutectoide se supun îmbunătăţirii stratului superficial.
Pentru cilindrii de lucru ai laminoarelor de bandă la rece se recomandă oţeluri forjate cu
0,9-2,4%C, aliate cu Cr, Mo, Ti, durificate prin călire în aer sau apă sau dublă călire şi revenire
joasă. De asemenea, se realizează cilindrii din fontă aliată cu crustă dură sau fontă aliată
nedefinită.

152