UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

`
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

LUCRARE DE SEMINAR LA I.B.O.R.

,,VIATA SI ACTIVITATEA MITROPOLITULUI

ANTIM IVIREANUL ’’

Student,
Anghel Constantin

1
I.BIOGRAFIE
Sfantul Ierarh Antim Ivireanu, a trait intr- o perioada cand in
Tara Romaneasca stralucea cultura si arta rafinata a domnitorului
Constantin Brancoveanu. Datele cunoscute astazi despre Antim
Ivireanu sunt destul de sarace. Doua izvoare ce nu pot fi puse la
indoiala, ne prezinta originea georgiana, ivireana a lui Antim.Este
vorba de Anton-Maria del Chiaro ,secretarul de limba italiana a Sf.
Constantin Brincoveanu, domnitorul Tarii Romanesti, care era
originar din Florenta. Acesta l-a cunoscut personal pe Sf. Antim
despre care vorbeste foarte elogios in istoria sa despre Tara
Romaneasca. El afirma ca era georgian de origine si a fost luat din
frageda tinerete rob de catre turci.
Apoi, Sf. Antim insusi in majoritatea cartilor traduse sau
tiparite de el precizeaza originea sa georgiana, numindu-se ,,
Antim Ivirenu ’’ sau ,,Antim georgian de neam’’ sau ,,Antim
Ieromonahul, tipograful din Iviria ’’
Nu se stie până azi exact în ce an s-a născ (probabil în jurul
anului 1650 ) si în care anume parte a Georgiei.
De la del Chiaro, aflam numele lui de botez :Andrei iar din
,,Asezamântul Mănăstirii Antim ’’ desprindem numele părintilor
lui: Ioan si Maria.
Nu stim câtă vreme a stat în robie. Este de presupus însă că
aceasta este perioada în care a învăţat câteva limbi : greaca, din
care va traduce şi va tipări si cu care va purta corespondenţa mai
târziu cu Patriarhii de Ierusalim si Constantinopol, araba şi slava
veche, în care va tipări cărţi si este de presupus limba turcă.
După un număr de ani a fost eliberat din robie, fie datorită
talentelor sale deosebite, despre care vorbesc contemporanii săi,
fie prin răscumpărarea bănească a Patriarhiei Ecumenice sau a
georgienilor din Peninsula Balcanică.
A trăit apoi pe lângă Patriarhia Ecumenică, uimindu-i pe cei din
jur cu arta sa de caligraf, sculptor,desenator şi lucrător în broderie.
Necunoscute sunt şi împrejurările şi data venirii sale în Ţara
2
Românească.

SOSIREA ÎN ŢARA ROMÂNEASCĂ

Prin 1689-1690 este adus de Constantin Brâncoveanu în

Ţara Românească. Aici a învăţat limbile română şi slavonă
precum si meşteşugul tiparului. În 1691 i s-a încredinţat
conducerea tipografiei domneşti din Bucureşti, în care a imprimat
4 cărţi.

TIPOGRAFIA DOMNEASCĂ DIN BUCUREŞTI

Îl întâlnim la Bucureşti în octombrie 1691 , când tipăreşte o carte de

literatură parenetică : ,, Învăţăturile lui Vasile Macedonianul către fiul său
Leon’’,în traducerea greacă modernă a lui Hrisant Notara, nepotul
patriarhului Dositei al Ierusalimului şi urmaşul său în scaun, cu care Antim
va avea legături toată viaţa, când bune când rele.
Venirea sa în Ţara Românească ca laic trebuie situată între anii 1689-1690,
după înscăunarea Sf. Martir Constantin Brâncoveanu ( 9 noiembrie 1688 )
ca domnitor.
În octombrie 1691 în prima carte tipărită de el se semnează ca Ieromonah
Antim.
În Ţara Românească, modestul şi străinul Ieromonah Antim a fost chemat
să joace un rol important. El n-a trecut sub tăcere ceea ce ochiul său ager a
observat de-a lungul celor 26 de ani, petrecuţi pe pământ românesc.
În scrierile sale a conturat atmosfera vremii în care a trăit ,
observând neajunsurile şi condamnând scăderile, făcându-ne nouă o
imagine a stărilor de lucruri din Ţara Românească în jurul anului 1700. Se
constată în acea vreme o întărire în putere a unui mic număr de familii
boiereşti cu întinse moşii, în frunte cu familia Cantacuzino, în mâinile
cărora se concentrează cea mai mare parte a pământurilor din ţară şi care
devin atotputernici pe domeniile lor.
Domnitorii Ţării Româneşti le-a acordat privilegii acestor familii boiereşti,
care prin abuzuri au îngrădit si au desfiinţat drepturile ţăranilor, au robit în
mod silit sate prin mărturii mincinoase şi acte false, de care grăiesc multe
documente ale timpului.

3
La această situaţie trebuie adăugată si mărirea birurilor care apăsau greu pe
umerii populaţiei sărace de la sate şi care la sfârşitul secolului al XVII lea
devin de nesuportat.
Începuturile vieţii lui Antim în Ţara Românească au fost modeste şi
munca lui dificilă şi îndelungată. Dintre activităţile lui numeroase, în care
a strălucit ca nimeni altul, una mai ales se împleteşte cu întreaga sa viaţă,
de care nu poate fi separat, aceea de tipograf. El rămâne alături de diaconul
Coresi, cel mai mare tipograf al culturii noastre medievale.
Intrebarea care se poate pune in legatura cu Antim este aceasta : ,, Unde a
invatat arta tipografica ?’’
Unii istorici mai vechi ca M. Dobrescu in ,, Viata si faptele lui Antim
Ivireanu ’’, Bucuresti 1910 si N. Iorga in ,, Istoria Literaturii Romane’’
arata ca s-a initiat in arta tipografica in Tara Romaneasca. In vremea lui
Antim ,traditia tipografica a Tarii Romanesti depasea cu mult un secol si
jumatate de activitate.
La Bucuresti chiar functiona o excelenta tipografie care inaugurase primul
an de domnia lui Serban Cantacuzino in 1678, iar 10 ani mai tarziu va
realiza prima tiparire integrala a Bibliei. In vara anului 1691
Ieromonahului Antim i se incredinteaza conducerea tipografiei bucurestene
, pe care o va conduce pana in anul 1694.
In cei 3 ani de activitate a tiparit trei carti cu toate greutatile ce sunt de
presupus datorita transferului unei parti din utilajul tipografic la Buzau, de
catre episcopul Mitrofan. Prima carte iesita de sub tipar in iunie 1692 in
limba greaca este :,, Slujba Sfintei Paraschiva si a Sf. Grigorie
Decapolitul’’. Cartea are o dedicatie pentru Domnitorul Tarii semnata de :
Serban Grecianul, logofat.
A doua carte, una din cele mai monumentale opere tipografice din intreaga
activitate a lui Antim, a fost ,,Evanghelierul greco-roman ’’, tiparit in 1693.
Si ultima carte tiparita la ,,Tipografia Domneasca in Sf. Mitropolie
Bucuresti in anul de la zidirea lumii 7202, iar de la mantuire 1694’’,a
fost ,,Psaltirea Romaneasca’’ .

MANASTIREA SNAGOV

In cursul anului 1694 Antim este transferat la manastirea Snagov, cu

o parte din utilajul tipografiei unde Mitropolitul tarii intentiona crearea
unui centru tipografic pentru ajutorarea culturala a crestinilor de sub
stapanirea turceasca.

4
Doi ani mai tarziu documentele vremii il arata ca avea pe langa misiunea
sa de tipograf si aceea de egumen al manastirii Snagovului.In timpul
sederii sale la Snogov , ocupat cu problemele manastirii , Antim a avut
insa ragazul de a pune bazele unei mari tipografii cu posibilitati de tiparire
in mai multe limbi, tipografie separata de cea din Bucuresti.
Cea mai mare parte a utilajuluitipografic, inclusiv turnarea literelor, au fost
lucrate de mana sa de artist.La Snagov au fost tiparite 14 : 7 in limba
greaca, 4 in limba romana, una in limba slavona, una greco-romana si una
greco-araba.
Deoareca tiparitura in limba greaca are preponderenta se presupune intr-un
fel influienta culturala pe care o aveau ierarhii si invatatii greci la curtea
domneasca la curtea domneasca a lui Constantin Brancoveanu.
Prima carte tiparita la Manastirea Snagov a fost o carte romaneasca
imprimata ca un omagiu adus Domnitorului si anume :,, Oranduiala
Slujbei Sf. Constantin si Elena’’,6 feb.1696.
In anul urmator 1697 tiparnita de la Snagov tipareste un adevarat
record,dand la lumina 5 carti,dintre care 3 de mari dimensiuni. In ianuarie
1697 este tiparit in limba greaca un Antologhion de 2200 pagini,care
cuprinde si cartile de baza ale cultului ortodox :,,Octoihul, Ceaslovul,
Triodul si Penticostarul’’. A doua carte de mari dimensiuni este un
Evangheliar romanesc, la sfarsitul caruia Antim se roaga de iertare pentru
eventualele greseli comise. A treia carte este o Teologie dogmatica in limba
greaca a lui Ioan Cariofil :,, Manual despre cateva nedumeriri si solutiuni ’’
cu o prefata semnata de Antim Ivireanu.
Tot atunci se tipareste si a patra carte :,, Panegiricul lui Ghe. Maiota folosit
in Biserica Mitropoliei la sarbatoarea Sf. Imparat constantin cel Mare ’’,
iar a cincea carte tiparita la Snagov in 1697 a fost ,, Dreapta alcatuire a
gramaticii slavonesti’’.
Dupa acest an 1697 deosebit de abundent in activitatea tipografica de la
M-rea Snagov se produce o incetinire.
Dintre alte carti tiparite de Antim la M-rea Snagov , trebuie sa mai
amintim inca trei , care au avut un rol remarcabil in istoria culturii
romanesti medievale :,, Floarea darurilor ’’ , ,, Eartologhion’’ in limba
greaca si ,,Liturghierul greco-arab’’ tiparit in acelasi an 1701.
Desi va ramane egumenul M-rii Snagov pana la data de 21mai 1704, inca
din 1701 el se muta la Bucuresti , unde isi va relua activitatea de tipograf ,
intrerupta in 1694.

5
Sf. Antim ajunsese apreciat de catre domnitorul si carturarii tarii pentru
meritele sale remarcabile in arta tipografica.Inapoierea sa la Bucuresti in
1701 face sa inceteze activitatea tipografiei de la Snagov prntru totdeauna.

BUCURESTI, INTRE 1701-1705

Perioada dintre 1701-1705 este o perioada foarte rodnica in activitati

tipografice si artistice din viata Sf. Antim. Este perioada in care pregatirea
sa tipografica si culturalaeste uluitor remarcata si primeste increderea
deplina a dommitorului, a Curtisi a invatatilor din preajma lui Constantin
Brancoveanu.
In acesti ani tipareste 15 carti: 11 in limba greaca, 2 romanesti, una slavo-
romana si una greco-araba. Tipariturile din 1701 sunt doua brosuri in limba
greaca si cuprind cuvantari panegirice ale lui Stefan Brancoveanu, fiul
domnitorului :,, Panegiriculla ziua Sf. Constantin’’ are sub gravura Sf.
Constantin cel Mare, patru versuri, doua in limba greaca si doua in limba
latina, ceea ce arata ca tipografia era inzestrata si cu litera tipografica
latina.
In 1702 se tipareste :,, Slujba Cuvioasei Hipolita’’ precum si :,, Ceaslovul
greco-arab’’ pentru preotii din cadrul Patriarhiei Antiohiei.
In 1703 sunt tiparite sase carti cea mai importanta fiind :,, Noul
Testament’’, fiind prima tiparire integrala a acestuia in Tara Romaneasca.
In septembrie tipareste in limba greaca o ampla lucrare de teologie
dogmatica, intitulata : ,, Invatatura dogmatica a PreaSfintei Biserici
Rasaritene si Universale ’’opera profesorului Sevastos Chimenitul.
Intre anii 1704-1705 se tiparesc alte trei brosuri tot in limba greaca : ,,
Paralele grecesti si romane ’’ de Plutarch si ,,Slujba Sf. Visarion’’.
Din actul redactat de Mitropolitul Teodosie si Sf. Sinod al Tarii
Romanesti , prin decesul episcopului Ilarion al Ramnicului la 16 martie
1705 il gasim pe lista candidatilor pentru alegerea in scaunul Episcopal de
la Ramnic, alaturi de Ioasaf , egumenul Manastirii Arges si Macarie,
protosinghelul Mitropoliei.

EPISCOP AL RAMNICULUI. MANASTIREA

6
 GOVORA, VALCEA

A doua zi, dupa alegerea sa ca episcop , 17 martie 1705 , Antim

este hirotonit de catre mitropolitul tarii , batranul si inteleptul Teodosie ,
dupa care s-a mutat la Ramnic.
Faptul ca Sf. Antim n-a urmarit sa ajunga episcop , ca acest lucru a fost in
afara ambitiilor sale , ne-o marturiseste el singur :,, La Episcopia
Ramnicului puiu martur pe Dumnezeu, care cunoaste ascunzisurile inimii,
ca nici in visul mieu nu mi-am inchipuit sa ma fac arhiereu , cunoscandu-
ma pre mine mai pacatos si mai nevrednic decat toti oamenii pamantului.
Iar devreme ce Dumnezeu, cel ce pe toate le oranduieste spre mai bine, asa
a vrut, sa ridice din pamant sarac si din gunoiu sa inalte meser, pentru a-l
aseza pe el cu boierii poporului sau, eu ce puteam face ? M-am supus
Domnului si L-am rugat pe El. Am sazut si acolo trei ani, fara vreo doao
luni.Ce am lucrat si acolo (nu atata din veniturile casei, cat iara, din
osteneala si sudoarea fetei mele), iaste vederat tuturor. Esirea mea de acolo
n-au fost cu voia mea. Eram odihnit cu atata si mi-ajungea din destul
necazurile ce petreceam, iar apoi amiesti cu cinste si nici seama mi-au luat
nimenea, nici datorie am lasat ca asa ni-au slujit vremea.’’
Sederea la Ramnic a avut si ea urmari binefacatoare pentru ciltura
romaneasca si pentru generalizarea folosirii limbii romane in Biserica.
Printre primele masuri luate ca Episcop de Ramnic a fost instalarea primei
tipografii. Utilajul tipografic romanesc si grecesc in parte a fost adus de la
Snagov, care era ,,rodul muncii sale’’ cum obisnuia insusi Antim sa spuna.
De sub teascurile tipografiri de la Ramnic vor iesi 10 carti in cei trei ani ai
sederii sale acolo. Prima carte apare in septembrie 1705 in limba greaca si
este intitulata ,, Tomul bucuriei’’, care combatea din punct de vedere
dogmatic Primatul Papal si influienta catolicismului.
Inca din primul an al sederii sale la Ramnic, cu binecuvantarea
Mitropolitului tarii si cu acordul Domnitorului va incepe seria tipariturilor
sale, care isi vor atingr din plin scopul : Triumful deplin al limbii romane
in Biserica.
In vremea aceea, datorita influientei episcopilor greci la curtea lui
Constantin Brancoveanu, se incerca introducerea limbii grecesti in
oficierea serviciilor bisericesti, ia locul limbii slavone care s-a folosit in
cultul bisericilor noastre pana spre sfarsitul sec. al XVII – lea.
Episcopul Antim cunostea nevoile poporului si se va face ecoul pastoritilor
sai, tiparind in romaneste principalele carti de cdult bisericesc, unele
pentru prima data.

7
Tot in anul 1705 tipareste un mic volum de 50 de pagini : ,, Invatatura pe
scurt pentru taina pocaintei’’ intocmita de Antim ca indreptar pentru preoti
in activitatea lor pastorala, fiind prima lucrare de acest fel in literatura
noastra veche bisericeasca.
Ca episcop de Ramnic, Antim este prins de treburile Eparhiei dar si de
traducerea cartilor de cult din greceste in romaneste, si nu mai are timpul
necesar pentru arta atat de indragita de el, tiparirea cartilor.
Chemand la Ramnic pe ucenicul sau Mihail Istanovici, acesta va
tipari : ,,Molitvelnicul Romanesc’’si : ,, Octoihul Mic slavo-roman’’ in anul
1706, urmate apoi de un Liturghier si un Evhologhion intr-un singur
volum, ambele reprezentand primele editii romanesti al acestora in
Muntenia.
Ca Episcop de Ramnic, timp de doi ani si opt luni, documentele vremii
atesta si grija lui Antim pentru marirea averilor Episcopiei prin cumpararea
de pamanturi, vii, mori, si paduri din veniturile carora s-au reparat biserici
si manastiri si s-au ridicat lacasuri de inchinare noi( exemplu : restaurarea
sfintelor manastiri Cozia, Surpatele, Govora si Biserica Schitului
Hotarani).

MITROPOLIT AL UNGROVLAHIEI

La 27 ian. 1708 batranul Mitropolit Teodosie al Ungro-Vlahiei moare,

dorind ca scaunul de mitropolit sa-i fie incredintat Episcopului de Ramnic,
Antim Ivireanu.
Testamentul verbal al Mitr. Teodosie, prestigiul de care se bucura
Episcopul Antim la curtea lui Brancoveanu si in intregul Orient ortodox, in
fata Patriarhilor de Antiohia si Ierusalim, aflati in acel moment la
Bucuresti, il indreptatea sa ocupe aceasta inalta demnitate.
Actul de inscaunare ca Mitropolit al Tarii Romanesti , semnat de Patriarhul
ecumenic Ciprian inainte de data de 10 februarie 1708 este plin de lauda la
adresa lui.
La 19 februarie 1708 soseste la Bucuresti dispozitia scrisa a Patriarhului
Ecumenic, catre Mitropolitul Clement de Adrianopol, aflat si el la
Bucuresti sa faca transferarea lui Antim de la Ramnic la Bucuresti ca
,,Vladica al Tarii ’’, ceea ce se implineste la 21 februarie 1708 , de fata
fiind cei doi patriarhi greci si numerosi arhierei. Mitropolitul Antim si-a
rostit discursul sau de inscaunare in limba romana aratand in felul acesta

8
ca limba romaneasca este capabila sa exprime simtaminte tot asa de inalte
ca si limba greaca.
Activitatea lui ca mitropolit il arata ca : indrumator al tiparnitelor,
traducator de carti liturgice , luptator pentru triumful deplin al limbii
romane in Biserica, educator al clerului, gospodar al bunurilor Mitropoliei,
ctitor, patriot si om politic. Dupa alegerea sa ca Mitropolit, printre primele
masuri pe care le-a luat a fost si transferarea tipografiei de la Ramnic la
Targoviste.
Tot la inceputul activitatii sale ca mutropolit, neuitand indepartata
Georgie , trimite acolo pe cel mai bun ucenic al sau, care va avea sarcina
sa puna bazele unei tipografii. Doua din cartile tiparite acolo un ,,
Evangheliar’’ tiparit in 1709 si un ,, Liturghier’’ tiparit in 1910 intereseaza
in mod deosebit deoarece amandoua au pe pagina a sasea dedicatia
autografa a Mitropolitului, multumind Domnitorului Constantin
Brancoveanu. Sirul tipariturilor se intrerupe datorita evenimentelor din
anul 1711 si de necazurile ivite in viata lui Antim in 1712.
Criza intervenita intre Mitrop. Antim si Domnitorul Constantin
Brancoveanu in iarna anului 1712, la numai trei ani de la alegerea sa ca
Mitropolit se explica prin adversiunea sa dintotdeauna impotriva stapanirii
otomane care l-au luat rob si care au devastat de atatea ori Georgia si ca
acum tot turcii saraceau Tara Romaneasca, cu cererile lor nesabuite in bani
si produse, si de intrigele bine tesute, ale unor episcopi invidiosi si
incapabili, in frunte cu Mitrofan de Nisa, duhovnicul Domnitorului, cel
care ii va urma in scaun , de altfel umbriti cu totul de cultura, demnitatea si
tinuta morala a lui Antim. Situatia conflictului ni s-a pastrat prin cele doua
aparari celebre prezentate in scris lui Constantin Brancoveanu in 13
ianuarie si 3 februarie 1712.
Dupa aceste aparari Domnitorul Brancoveanu a renuntat la intentia de a-l
inlocui pe Antim, dar vechea armonie dintre ei se pare ca n-a mai fost
restabilita.
O alta criza s-a ivit intre raporturile sale cu eruditul Patriarh al
Ierusalimului Hrisant Notara, conflict care nu s-a solutionat printr-o
impacare definitiva niciodata desi intre ei nu a mai existat relatii de ordin
tipografic. Conflictul s-a ivit datorita pretentiilor Patriarhului, ca
manastirile si bisericile din Tara Romaneasca inchinate Patriarhiei de
Ierusalim si care ajutau cu bani Patriarhia sa depinda exclusiv de
Ierusalim, iar Patriarhul sa fie socotit deplin stapanitor atat in problemele
administrative cat si religioase.Aceste pretentii aprobate printr-un act
sinodal semnat in decembrie 1709 de patriarhul Constantinopolului

9
Atanasie al V lea, nu puteau fi acceptate de Mitropolitul Antim , care s-a
plans Patriarhului Ecumunic impotriva amestecului abuziv al Patriarhului
Hrisant Notara in treburile Bisericii Tarii Romanesti, cerandu-i sa puna
capat unei situatii ce contravenea canoanelor.
In urma acestor conflicte se crede ca numai intelepciunea Domnitorului
Constantin Brancoveanu l-a mentinut pe Mitropolitul Antim in scaunul
Ungro-Vlahiei.
In acesti ani ( 1711-1712 ) datorita acestor situatii politice si datorita
necazurilor sale personale care-i amenintau scaunul mitropolitan, n-a mai
avut nici timp nici tihna pentru preocuparile sale tipografice.
Abia in toamna anului 1712, apare la Targoviste pentru prima data
Octoihul in limba romana tradus de Antim, care a suportat si cheltuielile de
tiparire. Tot in acest an a mai fost imprimata, tot in romaneste, o carte de ,,
Rugaciuni in toate zilele saptamanii’’
Restabilindu-se relatiile dintre Domnitor si Mitropolit se mareste si
activitatea tipografiei de la Targoviste . Anul 1713 imbogateste cultura
romaneasca cu cinci carti, dintre care amintim volumul :,,Maxime ale unor
vechi filosofi’’ in limba greca si un Liturghier in limba romana, tiparit pe
cheltuiala mitropolitului Antim. Tot in acest timp se tipareste la Targoviste
a doua editie a Molitvelnicului Romanesc tradus de Antim ce dorea sa dea
poporului cea mai intrebuintata carte bisericeasca. A mai tiparit de
asemenea un mic Catavasier trilingv, in slavona, romana si greaca.
In anul sangeros 1714 cand Constantin Brancoveanu murea martir la
Constantinopol, Mitropolitul Antim tipareste trei carti :,, Capete de
porunca’’ o brosura de 34 pagini scrisa de Antim pentru educarea preotilor,
,, Ceaslovul slavo-roman’’ si ,, Catavasierul romanesc’’ intr-un tiraj mic. In
1715 , mitropolitul retipareste Catavasirul si Ceaslovul, cu cheltuiala sa.
Introducerea limbii romane in Biserica este acum deplin victorioasa,
impotriva tuturor piedicilor celor straini de limba si aspiratiile poporului
roman, prin lupta Mitropolitului Antim.
El s-a ingrijit in timpul arhipastoririi sale de educatia preotilor in
activitatea lor sacerdotala, duhovniceascasi de indrumator al poporului, a
adaugat noi averi, acceptand donatii pamanturi, vii, turme si acareturi dar
pentru el personal n-a acumulat nimic.
Tot ce a avut prin truda celor 26 de ani cat a trait in tara noastra a investit
in frumosul monument de arhitectura din Bucuresti , Manastirea Antim ,
unde ar fi vrut sa i se odihneasca trupul dupa trecerea sa ,, la vesnicile
lacasuri’’.

10
 II. CATERISIREA SI MARTIRIUL SAU

Ultimul capitol al vietii Mitropolitului Antim se impleteste cu viata sa

politica si patriotica dintre anii 1714-1716 careea i-a cazut jertfa
nemeritata, urmarind lucrarile de zidire a Manastirii sale.
Domnia lui Constantin Cantacuzino care i-a urmat lui Constantin
Brancoveanu ia sfarsit la 21 ianuarie 1716.
Dupa numai 20 de luni de domnie, Stefan Cantacuzino moare sugrumat.
Dupa mazilirea lui Stefan Cantacuzino, turcii hotarasc sa nu mai
incredinteze tronul unui Domn din tara ci unui demnitar grec din
Constantinopol, cum se intamplase si in Moldova, dupa moartea lui
Dimitrie Cantemir.
Domnitorul fanariot Nicolae Mavrocordat al Moldovei este stramutat ca
domn al Tarii Romanesti si isi face intrarea in Bucuresti la 10 februarie
1716.
In primavara anului 1716 a inceput o actiune antiotomana si antifanariota
inTara Romaneasca, iar Cantacuzinii au sperat ca prin ajutorul austrecilor
sa poata aduce pe tron pe Gheorghe Cantacuzino, fiul lui Serban care traia
de mai multa vreme in Transilvania, in locul lui Nicolae Mavrocordat.
Cronica lui Radu Popescu, din acea vreme spune ca o mana de austrici au
trecut Oltul indreptandu-se sore Pitesti in ziua de 15 august 1716.
Del Chiaro precizeaza ca in ziua de 18 august, cand stirea a ajuns la
Bucuresti, Nicolae Mavrocordat inspaimantat si-a facut repede bagajele si
impreuna cu familia sa si cu boierii credinciosi lui au luat drumul
Giurgiului. La plecare domnitorul a luat cu sine si pe Mitropolitul Tarii
Antim, impotriva vointei lui. La Calugareni in urma unei discutii
dramatice cu Domnitorul, Mitropolitul Antim i-a declarat sa-si continuie
singur drumul ,, deoarece de acum inainte nu e nimic comun intre el,
Domnul si Tara Romaneasca.’’
Domnitorul a ajuns la Giurgiu, Mitropolitul s-a intors la Bucuresti unde
fiind sigur ca Nicolaie Mavrocordat nu se va mai intoarcepe trun, a uns ca
Domn pe Marele Vornic Patrascu Brezoianu.
Cateva zile mai tarziu lui Mavrocordat i s-a adus la cunostinta ca totul nu a
fost decat o alarma falsa. Plin de manie s-a intors la Bucuresti .

11
Intampinat de boieri la intrarea in oras a aflat de ungerea lui Patrascu
Brezoianu ca Domn, care a fost taiat in bucati. In zilele urmatoare au avut
aceeasi soarta si alti boieri potrivnici stapanirii turcesti si Domnului
fanariot.
Ajuns in Bucuresti, Nicolaie Mavrocordat a poruncit sa fie chemat indata
Antim Ivireanu. Venind la palat, spune cronicarul Mitrofan Grigoras,
soldatii turci l-au oprit, i-au smuls barba si parul, l-au tarat pe jos
inchizandu-l intr-o casuta a Curtii.
Cerandu-i-se demisia in astfel de conditii umilitoare, avand si sceptrul
mortii asupra capului sau carunt, Mitropolitul n-a schitat nici o impotrivire.
In locul sau a fost numit Mitrofan de Nisa, vechiul si statornicul sau
dusman, protejatul Patriarhului Hrisant Notara si al lui Nicolae
Mavrocordat.
In gramata patriarhala a patriarhului ecumenic Ieremia al III lea abia urcat
in scaun, Mitropolitul Antim a fost acuzat de revolutie si rascoala,
de ,, mestesuguri satanicesti’’ si de magie, fiind culpabil si vinovat de
caterisirea canonica.
Pentru toate aceste rele Antim Ivireanu este scos din randul arhiereilor si ,,
departat de Mtropolia Ungro-Valahiei’’.
In locul numelui de Antim pe care l-a purtat ca Mitropolit i s-a dat cel de
Andrei cu care intrase in viata si cu care urma sa paraseasca viata.
In timp ce i se citea gramata de caterisire i s-a pus pe cap o tichie rosie si i
s-a comunicat santinta de deportare pe viata la M-rea Sf. Ecaterina de pe
Muntele Sinai. In miez de noapte a pornit o caruta spre locul de surghiun,
escortat de cativa soldati turci. Pe drum catre M-rea. Sf. Ecaterina a sosit si
decizia sultanului prin care era condamnat la moarte. Soldatii , din porunca
lui Nicolae Mavrocordat, l-au omorat si i-au aruncat trupul in Raul Tungia,
care trece prin Adrianopol.
Data omorului nu se cunoaste –candva in ultima decada a lui septembrie
1716, dupa data de 22 a lunii. Daca dusmanii lui n-au avut buna simtire sa-
si ascunda bucuria mortii sale, poporul dreptcredincios a primit cu teribila
consternare vestea mortii acestui mare ierarh, iar amintirea lui nu s-a sters
niciodata din sufletul lor.
Asa se explica de ce manastirea lui, cu hramul,, Toti Sfintii ’’, din
Bucuresti unul din cele mai remarcabile monumente de arhitectura, pictura
si sculptura din tara noastra, a continuat sa fie inzestrata cu pamanturi si
acareturi, dandu-i-se cu evlavie numele ctitorului ,, Manastirea Antim ’’.
Dupa o viata atat de agitata si dupa napraznica-i moarte, Antim Ivireanu
lasa culturii romanesti o opera care il aseaza intre figurile cele mai de

12
seama ale poporului roman, fiind socotit a fi unul dintre cei mai originali
reprezentanti ai vechii noastre literaturi.
Opera tipografica a lui Antim a fost legata organic de intrega-i viata. Opera
lui literara a fost tiparita in parte in timpul vietii sale sau a ramas in
manuscrise si a fost tiparita mai tarziu.
Ca Mitropolit a inzestrat cultura romaneasca cu cea mai inalta expresie a
cuvantului rostit pana la acea vreme, scriind nemuritoarele sale ,, Didahii’’
opera care il aseaza printre cei mai mari oratori bisericesti ai tuturor
timpurilor.
Asadar, Mtropolitul Antim si-a pus toate cunostintele, ravna si
priceoerea in slujba Bisericii si a credinciosilor romani care l-au primit cu
toata dragostea in Tara Romaneasca.
Tipograf, autor de carti originale, traducator de carti de slujbe in
romaneste,predicator si pastor de suflete, artist, ctitor de biserici, aparator
al Ortodoxiei, Antim Ivireanu ramane unul din chipurile cele ami
luminoase din trecutul Bisericii si al tarii noastre.
Acestea au fost si motivele pentru care Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe
Romane in sedinta din 20 iunie 1992 a hotarat ca marele ierarh Antim sa
fie trecut in randul sfintilor.
Pomenirea lui se face cu cinste in fiecare an in ziua de 27 septembrie.

ROLUL LUI ANTIM IVIREANU IN PROPASIREA

CULTURII ROMANE

1. Tipograf, redactor, editor, creator de limbaj bisericesc in

limba romana

Prin cele 63 de tiparituri, lucrate de el insusi, coordonate sau partonate, in

limbi diferite si de o mare diversitate, prin numerosii ucenici pe care i-a
format,este considerat - alaturi de Coresi – cel mai mare tipograf din
cultura medievala romaneasca.
A avut un rol important in introducerea completa si definitiva a limbii
romane in slujba, in acelasi timp,desi strain de neam, a creat o limba
liturgica romaneasca limpede, care afost inteleasa si folosita pana azi.

2. Intemeietor de tipografii, in premiera mondiala, in limbile

araba si georgiana
13
Prin activitatea sa tipografica, a sprijinit si alte popoare ortodoxe,
imprimand carti pentru slavi, greci si arabi ( din Patriarhia Antiohiei). Este
autorul unei premiere mondiale in tiparit, Liturghierul greco-arab din
1701, a fost prima carte din lume , tiparita cu litere mobile, avand caractere
arabe. In anul 1706, aceeasi instalatie tipografica cu caractere arabe a fost
daruita patriarhului Atanasie Dabas, care a instalat-o la Alep.
In 1699 a trimis pe unul dintre cei mai buni ucenici ai sai, ipodiaconul
Mihail Stefan la Alba Iulia, unde a tiparit o Bucoavna si un Chiriaco
dromion. Pe acelasi Simion Stefan, l-a trimis in tara sa de origine, Georgia.
Acolo, la Tbilisi, ipodiaconul a pus bazela primei tiparnite cu caractere
georgiene din tara natala a lui Antim, unde au fost tiparite mai multe carti
in limba geogiana.

3. Scriitor, autor de lucrari bisericesti

Pe langa lucrarile tiparite, au ramas de la el si cateva manuscrise :

- Primul manuscris ramas, Chipurile Vechiului si Noului Testament,
adica obrazele oamenilor celor vestiti ce se afla in Sf. Scriptura, in
Biblie si in Evanghelie si adunare pe scurt a istoriilor celor ce s-
au facut pe vremea lor......, cu 22 de foi text, la care se adauga 503
portrete in medalion, 3 schite si 8 desene, tot in medalion, cu
personaje din Vechiul Testament (Targoviste, 1709, manuscrisul
original se gaseste la Kiev, iar in Romania exista o copie realizata
de dascalul Popa Flor, realizata pe la mijlocul sec. al XVIII lea).
- Tot in manuscris a ramas si opera sa omiletica, Didahiile ( cu 28 de
predici la diferite sarbatori si 7 cuvantari ocazionale ).
Analiza cartilor originale publicate, dar si a celor doua manuscrise duce la
constatarera ca Antim Ivireanu avea nu numai o frumoasa cultura
teologica, ci si una profana intrucat folosea nu doar citate din Biblie, dar si
din literatura patristica, respectiv din filosofi antici. In multe din ele facea
o critica vehementa a moravurilor vremii. Didahiile il aseaza, fara nici o
indoiala, in randul celor mai de seama predicatori crestini din toate
timpurile.

14
 4. Ctitor de lacasuri de cult

Este ctitorul manastirii cu hramul ,, Toti Sfintii’’ din Bucuresti – numita azi
Manastirea Antim – (1713-1715), pe care a inzestrat-o cu toate cele
trebuitoare, unul dintre cele mai remarcabile monumente de arhitectura,
pictura si sculptura din tara noastra. Pe seama veniturilor generate de
aceasta, a alcatuit un testament, intitulat ,, Invataturi pentru asezamantul
cinstitei manastiri a tuturor sfintilor, capete 32 ’’, in vederea organizarii
unei impresionante opere de asistenta sociala.

IV. CONCLUZII

Desi era de alt neam, mitropolitul Antim si-a pus toate cunostintele
si toata priceperea in slujba Bisericii si a poporului nostru. Personalitate
complexa, Antim Ivireanu a slujit neamului nostru mai ales pe calea
tiparului, aducand cuvant de invatatura, de indreptare si de intarire
duhovniceasca nunnumai pentru pastoritii sai, ci si pentru credinciosii de
limba greaca, araba si georgiana. Astfel, prin munca lui, Ortodoxia
romaneasca s-a ridicat la un prestigiu deosebit in fata celorlalte popoare de
credinta ortodoxa.
De tiparirea cartilor sale se leaga un alt mare merit al sau si anume
desavarsirea procesului de romanizare a slujbelor bisericesti si faurirea
unei limbi liturgice romanesti, folosita paan azi.
Ca episcop si mitropolit, Antim a intruchipat pe adevaratul pastor,
care-si pune sufletul pentru credinciosii sai. A dovedit aceasta prin cartile
sale de invatatura pentru preoti si credinciosi, prin predicile sale, cu
indrumari pentru viata religios-morala a credinciosilor si cu osandirea
pacatelor vremii, prin testamentul sau, unul dintre cele mai si mai
miscatoare modele ale genului, prin care lasa intreaga agoniseala a vietii
pentru operele de caritate, dar mai ales prin moartea sa cu adevarat
muceniceasca, indurata pentru ca indraznise sa se ridice impotriva turcilor
si a primului domn fanariot. Toate acestea ne fac sa-l socotim pe Antim
Ivireanu drept cel mai de seama mitropolit al Ungrovlahiei din toate
timpurile.

15
 BIBLIOGRAFIE

1. Pr. Niculae Serbanescu- ,, Antim Ivireanu tipograful’’, revista

B.O.R., 1956, nr.8-9, p. 690-760
2. Antim Ivireanu - ,, Opere’’, Bucuresti, 1972
3. I.D. Laudatu - ,, Antim Ivireranu- activitatea culturala, oratorul,
patriarhul’’, M.M.S. , 1976, nr. 5-6
4. Damian P. Bogdan- ,, Viata lui Antim Ivireanu’’, in B.O.R., an
LXXIV, 1956, nr. 8-9
5. Pr. Prof. Alexandru I. Ciurea ,,Antim Ivireanu predicator si orator’’,
p. 775-817
6. Pr. Prof. Ioan Ramureanu ,,Antim Ivireanu luptator pentru Ortodoxie,
p. 831-853
7. Pr. Prof. D. Belu ,, Predicile lui Antim Ivireanu’’, in MA, an VIII ,
1963, nr. 1-3, p. 188-212
8. Stelian Izvoranu ,, Antim Ivireanu sfatuitor si indrumator pentru
preoti si duhovnici’’, in B.O.R., an LXXXIV, 1966, nr. 9-10, p. 971-
981

16