Cuprins:

Introducere.....................................................................................................................................2
Capitolul I. Prezentarea organizaţiei care furnizează serviciul public.....................................3
Denumirea instituţiei, profil, obiect de activitate.........................................................................3
1.2. Cadrul legislativ....................................................................................................................3
Structura organizatorică...............................................................................................................4
1.4. Modalitatea de gestiune a serviciului public.........................................................................5
1.5. Mecanismele de finanţare a serviciului.................................................................................5
Capitolul II. Dimensiunea managerială şi obiectul de activitate privind managementul
deşeurilor........................................................................................................................................8
2.1. Deşeuri rezultate din activitatea medicală.............................................................................8
2.2 Riscuri şi pericole generate de gestionarea incorectă a deşeurilor medicale......................11
2.3. Etapele gestionarii deşeurilor rezultate din activitatea medicală........................................14
2.3.2 Depozitarea temporară..................................................................................................17
2.3.3 Transportul....................................................................................................................18
2.3.4 Eliminarea finală...........................................................................................................19
Capitolul III. Studiu de caz – Managementul deşeurilor medicale în cadrul Spitalului
Municipal de Urgenţă “Elena Beldiman”, Bârlad....................................................................22
3.1 Deşeurile produse (tipuri, compoziţie, cantităţi):.................................................................24
3.2 Colectarea.............................................................................................................................24
3.3 Depozitarea...........................................................................................................................27
3.4 Transportul...........................................................................................................................28
3.5 Eliminarea finală..................................................................................................................29
3.6 Evidentă şi înregistrarea cantităţilor de deşeuri...................................................................31
3.7 Educarea şi formarea continuă a personalului privind gestionarea deşeurilor.....................31
3.8 Responsabilităţi....................................................................................................................32
3.9 Concluzii si propuneri .........................................................................................................36
3.9.1 Recomandările Asociaţiei Experţilor de Mediu............................................................36
Sterilizarea – o alternativă posibilă........................................................................................36
3.9.2 Măsuri de minimizare a cantităţii de deşeuri medicale.................................................38
Bibliografie....................................................................................................................................41
 Introducere

Un mediu curat este esenţial pentru sănătatea umană şi pentru bunăstare. Totuşi,
interacţiunile dintre mediu şi sănătatea umană sunt extrem de complexe şi dificil de evaluat.
V-aţi întrebat vreodată ce se întâmplă după utilizare cu acele de unică folosinţă,
pansamentele, fiolele, recipientele pentru analize etc.? Ei bine, toate aceste obiecte utilizate zilnic
în spitale şi cabinete medicale devin deşeuri cu regim special şi trebuie eliminate.
Problema este că nu toate spitalele dispun de crematorii, iar dacă dispun nu sunt la
standardele cerute de Uniunea Europeană; prin urmare, respectivele deşeuri trebuie colectate şi
transportate la anumite crematorii autorizate (nu foarte multe la ora actuală în România). Evident,
fiind vorba de deşeuri cu potenţial infecţios, nici activităţile de colectare şi transport nu pot fi
făcute la întâmplare, ci numai de firme specializate.
Primul capitol al lucrării, intitulat “Prezentarea instituţiei care furnizează serviciul
public”, are scopul de a familiariza cititorul cu anumite noţiuni de management al unei instituţii
publice sanitare (modalităţi de gestiune, mijloace de finanţare, etc), dar şi de a furniza date
caracteristice Spitalului Municipal de Urgenţă “Elena Beldiman” din Bârlad.
Cel de-al doilea capitol cuprinde partea teoretică a managementului deşeurilor medicale.
Sunt descrise etapele de colectare, depozitare, transport şi eliminare finală a acestora, cât şi
riscurile unui management defectuos.
Al treilea capitol prezintă etapele managementului deşeurilor medicale în instituţia
analizată. De asemenea, am identificat şi o alternativă a incinerării, sterilizarea, cu analiza SWOT
aferentă acestui proces, încă prea puţin utilizat la noi în ţară. Un alt punct important îl reprezintă
planul de minimizare a cantităţii de deşeuri medicale generate, minimizare ce poate fi realizată în
primul rând printr-o sortare riguroasă la sursa de producere, dar şi prin mijloace specifice fiecărui
tip de deşeu în parte.
Pentru atingerea Acquis-ului Comunitar în domeniul protecţiei mediului, ce include şi
managementul deşeurilor medicale, primul pas care trebuie realizat de România este alinierea
legislativă la normele şi standardele Uniunii Europene. În acest sens, Ministerul Sănătăţii a
elaborat reglementarea tehnică specifică acestui domeniu, reglementare a cărei aplicarea într-o
manieră corectă şi eficientă, în unităţile sanitare, reduce riscul pe care îl reprezintă deşeurile
medicale, în special cele periculoase, pentru personalul din spitale, populaţia generală şi mediu.

2
Capitolul I. Prezentarea organizaţiei care furnizează serviciul public

Denumirea instituţiei, profil, obiect de activitate

Lucrarea de faţă se referă la Spitalul Municipal de Urgenţă ”Elena Beldiman” Bârlad ,

spital cu o capacitate de peste 800 paturi de spitalizare şi care are în structura sa 17 specialităţi
medicale de bază.
Spitalul se afla amplasat în municipiul Bârlad, la aproximativ 50 km de reşedinţă
judeţului, municipiul Vaslui, de care aparţine. Zona este săracă din toate punctele de vedere,
populaţia având veniturile cele mai scăzute din întreaga ţară.
Populaţia deservită de spital este de aproximativ 180.000 locuitori, 70.000 dintre aceştia
aparţinând municipiului Bârlad, restul fiind din localităţile limitrofe.
Spitalul Municipal de Urgenţă ”Elena Beldiman” Bârlad este principalul furnizor de
servicii medicale având astfel responsabilitatea asigurării unui serviciu foarte important, oferit
comunităţii locale şi oricărui pacient care are nevoie de îngrijiri medicale în condiţii de calitate
maximă.
Spitalul Municipal de Urgenţă “Elena Beldiman” Bârlad, funcţionează din anul 18811,
când a fost dat în funcţiune sub denumirea de " Spitalul Bârlad şi Elena Beldiman ". Acest
edificiu a fost construit cu fonduri realizate din subscripţie publică pe de o parte şi contribuţia
statului pe de altă parte. Sub această denumire a funcţionat până în anul l948. De la această dată
funcţionează sub denumirea de Spitalul de Adulţi Bârlad până în anul 1973, dată când s-a făcut
ultima reorganizare a unităţilor sanitare. Denumirea de Spital Municipal i se atribuie din anul
1973.
Din data de 05.12.2007, conform Ordinului Ministerului Sănătăţii Publice nr. 2109/2007,
spitalul a primit denumirea Spitalul Municipal de Urgenţă “Elena Beldiman” Brlad. Sediul
spitalului se afla pe strada Republicii nr. 300, în partea de nord a municipiului Bârlad.

1.2. Cadrul legislativ

Bază legală de înfiinţare

Spitalele publice se înfiinţează şi, respectiv, se desfiinţează prin hotărâre a Guvernului,
iniţiată de Ministerul Sănătăţii Publice, cu avizul consiliului local, respectiv judeţean, după caz2.
Spitalul furnizează servicii medicale în baza contractului nr.215/2007 încheiat cu CJAS
1
http://www.spital-barlad.ro/pdf/regulament%20de%20organizare%20si%20functionare.pdf
2
http://emergency-hospital.forumstory.net/legislatie-medicala-f11/capitolul-ii-organizarea-si-functionarea-spitalelor-
t9.htm

3
Vaslui. Pachetul de servicii3 contractat cu CJAS cuprinde: consultaţii; investigaţii; stabilirea
diagnosticului; tratamente şi/sau chirurgicale; îngrijire, recuperare, medicamente, materiale
sanitare, dispozitive medicale, cazare şi masă.
Spitalul Municipal de Urgenţă “Elena Beldiman” Bârlad, este instituţia publică cu
personalitate juridică, conform deciziei nr.400/1977 a Consiliului Popular Judeţean Vaslui, care
îşi desfăşoară activitatea pe plan local, în scopul realizării politicilor şi programelor naţionale de
sănătate publică, a activităţii de promovare a sănătăţii şi medicină preventivă, a monitorizării
stării de sănătate şi organizării statisticii de sănătate, precum şi a planificării şi derulării
investiţiilor finanţate de la bugetul de stat pentru sectorul de sănătate şi de la fondul de asigurări
sociale de sănătate.

Structura organizatorică

Spitalul Municipal de Urgenţă “Elena Beldiman” Bârlad îşi desfăşoară activitatea după
structura organizatorică4 a unităţilor sanitare stabilită în mod unitar potrivit legii, în funcţie de
volumul, complexitatea şi specificul acestuia, după cum urmează :
A. Structura activităţii medicale
a - secţii cu pături
b - laboratoare medicale
c - farmacii
d - ambulator de specialitate
e - unităţi ambulatorii fără personalitate juridică
B. Structura activităţilor auxiliare
a - ateliere de întreţinere şi reparaţii a aparaturii medicale a instalaţiilor şi
utilajelor
b - lenjerie, spălătorie (serviciu externalizat)
c - bloc alimentar (externalizat)
C. Structura funcţională
a - birouri
b – servicii.
Relaţiile dintre compartimentele din structura organizatorică sunt de colaborare reciprocă,
perfectă în scopul asigurării asistenţei medicale a populaţiei din teritoriul arondat. Toate
compartimentele sunt subordonate5 ierarhic celor de la nivelul Directiei de Sănătate Publică

3
http://www.spital-barlad.ro/despre
4
Regulamentul de organizare si functionare, Partea I, capitolul II, art. 1
5
Regulamentul de organizare si functionare, Partea I, capitolul II, art. 2

4
Vaslui.
Conducerea executivă a spitalului este asigurată de Comitetul director6. Membrii
Comitetului director sunt numiţi pe o perioadă de 3 ani de către managerul spitalului, prin
concurs organizat în condiţiile legii. Comitetul director conduce întreaga activitate a spitalului
între şedinţele consiliului consultativ, în conformitate cu hotărârile acestuia. Organigramă unităţii
este prezentată în Anexa 1, Fig. 1.1.
Atribuţiile pentru fiecare funcţie de conducere care face parte din Comitetul Director se
elaborează de către acesta şi se aprobă de către Consiliul Consultativ.
Organizarea este în sistem pavilionar, existând următoarele corpuri de clădire7:
-Pavilionul central – cu secţiile: AŢI (Anestezie şi Terapie Intensivă), Chirurgie,
Neonatologie, Obstetrica-ginecologie şi Medicină internă;
-Pavilionul nou - cu secţiile: Neurologie, Oncologie, Oftalmologie şi ORL;
-Pavilionul Boli infecţioase;
-Pavilionul Cronici;
-Pavilionul TBC.

1.4. Modalitatea de gestiune a serviciului public

Instituţia are la bază un contract de management cum este cel prezentat în Anexa 2
încheiat între Ministerul Sănătăţii Publice sau ministerul, instituţia cu reţea sanitară proprie, după
caz, reprezentat prin ministru ori directorul instituţiei cu reţea sanitară proprie şi un manager,
persoana fizică, fiind în acest caz, vorba de un contract de gestiune delegată.
Obiectivul principal al acestui contract în constituie organizarea şi conducerea activităţii
spitalului, pe baza obiectivelor şi a indicatorilor cuprinşi în proiectul de management, prevăzut în
anexa contractului de management, în scopul furnizării de servicii medicale şi alte servicii, pe
baza principiilor privind echitatea, necesitatea, eficacitatea, calitatea şi eficienţa.

1.5. Mecanismele de finanţare a serviciului

Spitalele publice sunt instituţii publice finanţate integral din venituri proprii şi
funcţionează pe principiul autonomiei financiare. Veniturile proprii ale spitalelor publice provin
din sumele încasate pentru serviciile medicale, alte prestaţii efectuate pe bază de contract,
precum şi din alte surse, conform legii8.
Prin autonomie financiară se înţelege:
6
Regulamentul de organizare si functionare, Partea a III-a, Cap. 2
7
http://www.spital-barlad.ro/despre
8
L. 95/14 aprilie 2006 Capitolul I , Art. 188

5
 a) organizarea activităţii spitalului pe baza bugetului de venituri şi cheltuieli propriu, aprobat
de conducerea unităţii şi cu acordul ordonatorului de credite ierarhic superior;
b) elaborarea bugetului propriu de venituri şi cheltuieli, pe baza evaluării veniturilor proprii
din anul bugetar şi a repartizării cheltuielilor pe baza propunerilor fundamentate ale secţiilor şi
compartimentelor din structura spitalului.
Spitalele publice au obligaţia de a asigura realizarea veniturilor şi de a fundamenta
cheltuielile în raport cu acţiunile şi obiectivele din anul bugetar pe titluri, articole şi alineate,
conform clasificaţiei bugetare.
Contractul de furnizare de servicii medicale al spitalului public cu casa de asigurări
sociale de sănătate reprezintă sursa principală a veniturilor în cadrul bugetului de venituri şi
cheltuieli şi se negociază de către manager cu conducerea casei de asigurări sociale de sănătate,
în funcţie de indicatorii stabiliţi în contractul-cadru de furnizare de servicii medicale.
Spitalele publice primesc, în completare, sume de la bugetul de stat 9 sau de la bugetele
locale, care vor fi utilizate numai pentru destinaţiile pentru care au fost alocate, după cum
urmează:
(1) de la bugetele locale:
a) de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Sănătăţii Publice sau al ministerelor ori
instituţiilor centrale cu reţea sanitară proprie, precum şi prin bugetul Ministerului Educaţiei,
Cercetării şi Tineretului, pentru spitalele clinice cu secţii universitare;
b) de la bugetul propriu al judeţului, pentru spitalele judeţene;
c) de la bugetele locale, pentru spitalele de interes judeţean sau local.
(2) de la bugetul de stat se asigura:
a) desfăşurarea activităţilor cuprinse în programele naţionale de sănătate;
b) dotarea cu echipamente medicale, în condiţiile legii;
c) investiţii legate de construirea de noi spitale, inclusiv pentru finalizarea celor aflate în
execuţie;
d) expertizarea, transformarea şi consolidarea construcţiilor grav afectate de seisme şi de alte
cazuri de forţă majoră;
e) modernizarea, transformarea şi extinderea construcţiilor existente, precum şi efectuarea de
reparaţii capitale;
f) activităţi specifice unităţilor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie;
g) activităţi didactice şi de cercetare fundamentală;
h) alte cheltuieli curente şi de capital.

9
L. 95/14 aprilie 2006 Capitolul IV, Art. 190

6
 Bugetele locale10 participa la finanţarea unor cheltuieli de administrare şi funcţionare,
respectiv bunuri şi servicii, investiţii, reparaţii capitale, consolidare, extindere şi modernizare,
dotări cu echipamente medicale, a unităţilor sanitare publice de interes judeţean sau local, în
limita creditelor bugetare aprobate cu această destinaţie în bugetele locale.
De asemenea, se pot realiza venituri suplimentare din: donaţii şi sponsorizări; legate;
asocieri investiţionale în domenii medicale ori de cercetare medicală şi farmaceutică; închirierea
unor spaţii medicale, echipamente sau aparatură medicală către alţi furnizori de servicii medicale,
în condiţiile legii; contracte privind furnizarea de servicii medicale încheiate cu casele de
asigurări private sau agenţi economici; editarea şi difuzarea unor publicaţii cu caracter medical;
servicii medicale, hoteliere sau de altă natură, furnizate la cererea unor terţi; servicii de asistenţă
medicală la domiciliu, furnizate la cererea pacienţilor; contracte de cercetare şi alte surse, dar şi
din alte surse, conform legii.
În Anexa 3 (Tabelul 1.2 si Tabelul 1.3), este prezentat bugetul de venituri şi cheltuieli pe
anul 2009.

10
L. 95/14 aprilie 2006 Capitolul IV, Art. 190

7
 Capitolul II. Dimensiunea managerială şi obiectul de activitate
privind managementul deşeurilor

Pentru atingerea Acquis-ului comunitar în domeniul protecţiei mediului, ce include şi

managementul deşeurilor medicale, primul pas care trebuie realizat de România este alinierea
legislativă la normele şi standardele Uniunii Europene. În acest sens, Ministerul Sănătăţii a
elaborat reglementarea tehnică specifică acestui domeniu, reprezentată de Ordinul Ministrului
Sănătăţii nr. 219/iunie 2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deşeurilor
rezultate din activităţile medicale şi a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naţională de
date privind deşeurile rezultate din activităţile medicale.
Aplicarea acestei reglementări într-o manieră corectă şi eficientă, în unităţile sanitare,
reduce riscul pe care îl reprezintă deşeurile medicale, în special cele periculoase, pentru
personalul din spitale, populaţia generală şi mediu. În momentul actual, unităţile sanitare se afla
încă în etapa de implementare a legislaţiei.
Alături de Ministerul Mediului, autoritatea competenta de decizie şi control în domeniul
gestionarii deşeurilor, Ministerul Sănătăţii are o serie de atribuţii în acest domeniu, atribuţii
stabilite prin art. 40 din O.U.G. 78/2000, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 61/2006:
evaluează impactul produs de deşeuri asupra sănătăţii populaţiei, elaborează strategia şi
programul de gestionare a deşeurilor rezultate din activităţile medicale, elaborează reglementări
specifice pentru gestionarea deşeurilor medicale, controlează activităţile de gestionare a
deşeurilor medicale, gestionează baza de date a deşeurilor rezultate din activitatea medicală.

2.1. Deşeuri rezultate din activitatea medicală

Prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 219/2002 au fost aprobate Normele Tehnice
privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale11. Potrivit art. 7 din Norme,
deşeurile rezultate din activitatea medicală se clasifica, în funcţie de criterii practice, în
deşeuri nepericuloase şi deşeuri periculoase.12

Definiţii şi clasificări
• deşeuri rezultate din activitatea medicală – toate deşeurile periculoase sau nepericuloase
care seproduc în unitatea sanitară;
11
http://www.pharma-business.ro/juridic/gestionarea-deseurilor-rezultate-din-activitatile-medicale.html
12
V. Rojanschi, F. Bran, Gh. Diaconu – “Economia si protectia mediului”, Edit. Economica, Bucuresti, 1997, pag.
372

8
• deşeuri periculoase13 – deşeuri rezultate din activităţile medicale care prezintă un risc real
pentru sănătatea umană şi pentru mediu, fiind generate în cursul activităţilor de diagnostic,
tratament, supraveghere, prevenţia bolilor şi recuperare medicală, inclusiv cercetarea medicală şi
producerea, testarea, depozitarea şi distribuţia medicamentelor şi produselor biologice;
• deşeurile nepericuloase – deşeuri asimilabile celor menajere, rezultate din activitatea
serviciilor medicale, tehnico-medicale, administrative, de cazare, a blocurilor alimentare şi a
oficiilor de distribuţie a hranei; aceste deşeuri se colectează şi se îndepărtează la fel ca deşeurile
menajere; deşeurile asimilabile celor menajere încetează să mai fie nepericuloase atunci când
sunt amestecate cu o cantitate oarecare de deşeuri periculoase; următoarele materiale se includ în
categoria deşeurilor nepericuloase: ambalajele materialelor sterile, flacoanele de perfuzie care nu
au venit în contact cu sângele sau cu alte fluide biologice, ghipsul necontaminat cu lichide
biologice, hârtia, resturile alimentare (cu excepţia celor care provin de la secţiile de boli
contagioase), sacii şi alte ambalaje din material plastic, recipiente din sticlă care nu au venit în
contact cu sângele sau cu alte fluide biologice, etc.

Deşeurile periculoase rezultate din activitatea medicală14 se clasifica în:

? deşeuri anatomo-patologice şi părţi anatomice – deşeurile care cuprind părţi anatomice,
material biopsic rezultat din blocurile operatorii de chirurgie şi obstetrică (fetuşi,
placente), părţi anatomice rezultate din laboratoarele de autopsie, cadavre de animale
rezultate în urma activităţilor de cercetare şi experimentare. Toate aceste deşeuri se
considera infecţioase, conform Precauţiunilor Universale;
? deşeuri infecţioase - deşeurile lichide sau solide care conţin sau au venit în contact cu
sângele sau alte fluide biologice, precum şi cu virusuri, bacterii, paraziţi şi/sau toxinele
microorganismelor. Exemple: seringi, ace, ace cu fir, catetere, perfuzoare cu tubulatura,
recipienţi care au conţinut sânge sau alte lichide biologice, câmpuri operatorii, mănuşi,
sonde şi alte materiale de unică folosinţă, comprese, pansamente şi alte materiale
contaminate, membrane de dializă, pungi de material plastic pentru colectarea urinei,
materiale de laborator folosite;
? deşeuri intepatoare-taietoare - deşeurile care pot produce leziuni mecanice prin înţepare
sau tăiere. Acestea cuprind: ace, ace cu fir, catetere, seringi cu ac, perfuzoare, lame de
bisturiu de unică folosinţă, pipete, sticlărie de laborator sau alta sticlărie spartă sau nu,
care au venit în contact cu material infectat. Aceste deşeuri se considera infecţioase,

13
V. Rojanschi, F. Bran, Gh. Diaconu “Economia si protectia mediului”, Edit. Economica, Bucuresti, 1997, pag.371
14
INSTITUTUL DE SANATATE PUBLICA BUCURESTI – “Managementul deseurilor rezultate din activitatea
medicala”

9
 conform Precauţiunilor Universale. Sticlăria de laborator sparta necontaminata se
încadrează la categoria deşeuri intepatoare-taietoare deoarece au caracter agresiv şi
prezintă pericolul de înţepare sau tăiere;
? deşeuri chimice şi farmaceutice – deşeurile reprezentate de substanţele chimice solide,
lichide sau gazoase, care pot fi toxice, corozive sau inflamabile.
Deşeurile chimice periculoase sunt considerate acele deşeuri care prezintă cel puţin una
din următoarele proprietăţi: toxic, coroziv, inflamabil, reactiv, genotoxic. Există totuşi şi deşeuri
chimice considerate nepericuloase care sunt reprezentate de acele deşeuri care nu prezintă una
din proprietăţile enumerate mai sus, cum ar fi: zaharurile, aminoacizii şi câteva săruri organice şi
anorganice.15
? deşeuri radioactive - deşeurile solide, lichide şi gazoase rezultate din activităţile nucleare
medicale, de diagnostic şi tratament, care conţin materiale radioactive. Acestea sunt
gestionate în ţara noastră, conform “Normelor Republicane de Securitate Nucleară;
regimul de lucru cu surse radioactive”.
? deşeuri speciale – deşeurile periculoase care sunt generate în cursul activităţii medicale
şi care sunt reprezentate de: deşeuri genotoxice şi citotoxice, recipiente sub presiune,
termometre sparte, baterii uzate, deşeuri rezultate din activitatea Laboratoarelor de
medicină nucleară, etc. Deşeurile cu caracter special se vor colecta separat în vederea
reciclării şi reutilizării conţinutului, dacă este cazul.
Din cantitatea totală de deşeuri produse într-o unitate medicală, 75-90% sunt deşeuri
nepericuloase, asimilabile cu cele menajere, şi numai 10-25% sunt deşeuri periculoase 16.
Cantităţile de deşeuri produse în unităţile medicale sunt în creştere, mai ales datorită folosirii din
ce în ce mai extinse a materialelor de unică folosinţă. În plus, sterilizarea instrumentarului în
pachete ambalate, utilizând material poros special, duce la creşterea însemnată a cantităţilor de
deşeuri. Toate aceste ambalaje sunt nepericuloase, dacă nu au ajuns să fie contaminate cu sânge.
De asemenea, separarea deşeurilor nepericuloase de cele periculoase încă de la locul de
producere determina scăderea cantităţii de deşeuri periculoase.
Atât cantităţile cât şi tipurile de deşeuri rezultate din activitatea medicală variază în
funcţie de mai mulţi factori, cum ar fi: mărimea unităţii medicale, specificul activităţii şi al
serviciilor prestate, numărul de pacienţi asistaţi sau internaţi la un moment dat, perioada anului.
Cunoaşterea tipurilor şi cantităţilor de deşeuri produse şi a modului de gestionare,

15
HG nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv
deşeurile periculoase.
16
A se vedea ANEXA 4, Fig. 2.1

10
transport şi eliminare finală, este obligaţia fiecărui producător 17. Înregistrarea datelor reprezintă
modul de tinere sub control a ciclului producere – transport – eliminare finală, de către
producător. Determinarea tipurilor şi cantităţilor de deşeuri produse în unitatea sanitară se
realizează prin monitorizare lunară şi trimestriala, pe baza Metodologiei de culegere a datelor
pentru baza naţională de date a deşeurilor rezultate din activitatea medicală. Metodologia este
reprezentată de Anexa 2 a Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 219/2002 cu modificările şi
completările ulterioare.

2.2 Riscuri şi pericole generate de gestionarea incorectă a deşeurilor medicale

Contactul cu deşeurile medicale periculoase poate determina apariţia de boli sau leziuni.

2.2.1 Tipuri de risc

Riscurile prezentate de deşeurile medicale se datorează următoarelor caracteristici:
• conţin agenţi infecţioşi;
• sunt genotoxice;
• conţin produse chimice sau farmaceutice toxice sau periculoase;
• sunt radioactive;
• prezintă caracter intepator-taietor.

2.2.2 Cine este expus la risc?

Toţi indivizii care vin în contact cu deşeurile medicale periculoase prezintă un risc
potenţial de îmbolnăvire. Sunt expuse persoanele care lucrează în cadrul unităţilor sanitare
producătoare de deşeuri medicale, precum şi cei din afara acestor unităţi, care, fie manipulează
aceste deşeuri, fie vin în contact cu acestea ca urmare a unei gestionari incorecte.18

2.2.3 Principalele grupe de risc sunt:

• medici, asistente medicale, personal auxiliar şi de întreţinere a unităţii sanitare;
• pacienţi;
• vizitatori;
• lucrători din serviciile auxiliare: spălătorie, depozitul de materiale sanitare, cei însărcinaţi cu

17

A se vedea ANEXA 6, Fig. 2.4

18
INSTITUTUL DE SANATATE PUBLICA BUCURESTI – “Managementul deseurilor rezultate din activitatea
medicala”, pag. 5

11
colectarea şi transportul deşeurilor;
• lucrători din serviciile ce se ocupă cu tratarea şi eliminarea deşeurilor în unitatea sanitară.
Riscurile generate de deşeurile infecţioase şi intepatore-taietoare
Deşeurile cu potenţial infecţios pot conţine o mare varietate de microorganisme patogene.
Agenţii infecţioşi pot supravieţui în cantităţi suficient de mari pentru a determina producerea unei
infecţii în urma contactului cu aceste deşeuri. Modalităţile de bază prin care o persoană se poate
îmbolnăvi în urma contactului cu deşeurile ce au potenţial infecţios sunt:
• prin înţepare, zgâriere sau tăiere;
• prin intermediul membranelor mucoase de la nivelul ochilor, gurii şi nasului;
• prin inhalarea agenţilor infecţioşi;
• prin ingerarea agenţilor infecţioşi.
Riscurile generate de deşeurile medicale care crează cea mai mare îngrijorare sunt
reprezentate de posibilitatea contactării hepatitei B sau C, sau SIDA, în urma înţepării cu ace
contaminate, sau în urma contactului cu sângele, sau alte fluide ce conţin sânge contaminat, cu
răni deschise, sau membrane mucoase.
Existenţa în unităţile sanitare a bacteriilor rezistente la antibiotice şi dezinfectante
chimice poate contribui la pericolul reprezentat de gestionarea incorectă a deşeurilor. A fost
demonstrat, de exemplu, ca plasmidele din probele de laborator prezente în deşeurile medicale au
fost transferate bacteriilor indigene.19

Riscuri generate de deşeurile chimice şi farmaceutice

Multe din produsele chimice şi farmaceutice folosite în unităţile sanitare sunt periculoase
prin faptul că prezintă următoarele caracteristici: toxice, genotoxice, corozive, inflamabile,
explozive.20
Cantităţi mai mari de astfel de deşeuri apar atunci când se îndepărtează produse chimice
şi farmaceutice nedorite sau expirate. Acestea pot provoca intoxicaţii prin absorbţie, prin piele
sau mucoase, prin inhalare sau ingestie. Produsele chimice şi farmaceutice pot, de asemenea,
povoca leziuni la nivelul pielii, ochilor, mucoasei cailor aeriene. Cele mai frecvente leziuni sunt
arsurile.
Deşeurile chimice îndepărtate prin sistemul de canalizare pot avea efecte toxice asupra
ecosistemelor apelor în care sunt deversate. Efecte similare pot avea şi deşeurile farmaceutice,
care pot conţine antibiotice şi alte medicamente, metale grele precum mercurul, fenolul şi

19
http://www.ispb.ro/inginerie-sanitara/
20
Asistenţă tehnică pentru îmbunătăţirea sistemului intern de gestionare a deşeurilor periculoase generate de
unităţile sanitare, conform prevederilor standardelor europene - PHARE RO 2006/018-147.03.03/04.08.

12
derivaţii, dezinfectante şi antiseptice.
Riscuri generate de deşeurile genotoxice
Manipularea deşeurilor genotoxice21 trebuie făcută cu mare grijă, deoarece orice eliberare
a acestui tip de deşeuri în mediul înconjurător poate avea consecinţe ecologice dezastruoase.
Studii experimentale au arătat că multe medicamente antineoplazice sunt carcinogene şi
mutagene. Multe medicamente (ex: droguri) citotoxice sunt foarte iritante şi au efecte locale
supărătoare la contactul direct cu pielea sau cu ochii.22

Riscuri generate de modalităţile de eliminare finală a deşeurilor

Incinerarea deşeurilor medicale care conţin material plastic, având în compoziţie clor
determina producerea dioxinei. Dioxina este o substanţă cancerigenă cunoscută. Odată formată,
dioxina se leagă de particule organice, care sunt purtate de vânt, se depun pe sol şi în apă. Timpul
de înjumătăţire al dioxinei este estimat la 25-100 de ani. Dioxina se leagă de AND-ul nuclear. Se
comportă ca un potenţial promotor al cancerului, slăbeşte răspunsul imun şi este asociată cu
multe efecte negative asupra dezvoltării şi reproducerii (endometrioza, defecte genetice, nivele
scăzute ale testosteronului). Toate aceste efecte se produc în urma expunerii la nivele scăzute de
dioxina.
Mercurul, din grupa metalelor grele, poate fi regăsit în termometre, baterii, lămpi
fluorescente, etc. Incinerarea deşeurilor medicale cu conţinut de metale grele este interzisă.

2.2.4 Impactul deşeurilor medicale asupra sănătăţii publice

Impactul produs de deşeurile cu potenţial infecţios şi intepatoare-taietoare
Pentru infecţiile grave cum sunt SIDA şi hepatita B sau C, lucrătorii din sectorul sanitar
(în special asistentele medicale) prezintă cel mai mare risc de infecţie prin rănirea cu ace
contaminate. Multe din aceste răni se produc prin recapisonarea acelor hipodermice înainte de
îndepărtarea lor în recipientele speciale de colectare, prin deschiderea acestor recipiente şi
datorită folosirii unor materiale nerezistente la acţiuni mecanice, în confecţionarea acestora.
Studii efectuate în SUA estimează că 12000 de lucrători din sistemul sanitar, a căror
activitate presupune contactul cu sângele, sunt infectaţi cu VHB, în fiecare an. Dintre lucrătorii
ce contactează hepatita B, aproximativ 250 se aşteaptă să decedeze datorită hepatitei, cirozei, sau
cancerului hepatic. De asemenea, alţi lucrători din cadrul unităţilor sanitare şi operatori în cadrul
sistemului de gestionare a deşeurilor, precum şi indivizi care caută materiale recuperabile în

21
http://eea.ngo.ro/materiale/HSR_final_rom.pdf
22
Asistenţă tehnică pentru îmbunătăţirea sistemului intern de gestionare a deşeurilor periculoase generate de
unităţile sanitare, conform prevederilor standardelor europene - PHARE RO 2006/018-147.03.03/04.08.

13
gunoaie, sunt supuşi unui risc de contaminare semnificativ.
Măsuri pentru reducerea riscului de contaminare a lucrătorilor din unitatea sanitară:
• Purtarea echipamentului de protecţie individual (mănuşi, măşti, ochelari de protecţie, sorturi,
halate, etc.);
• Respectarea regulilor de igienă: spălarea mâinilor, utilizarea de prosoape antiseptice;
• Interzicerea consumului de alimente, consumului de băuturi, fumatului, aplicării fardurilor, în
zonele de lucru unde există risc de contaminare;
• Folosirea procedeelor de decontaminare: curăţenie, dezinfecţie;
• Raportarea accidentelor prin înţepare/tăiere cu deşeuri intepatoare-taietoare;
• Vaccinarea împotriva VHB .
Toate persoanele expuse la risc trebuie să fie informate cu privire la modul de
transmitere, simptomatologie, epidemiologie, semnale de alarmă referitoare la o posibilă
contaminare şi procedura ce trebuie urmată în cazul contaminării.

2.3. Etapele gestionarii deşeurilor rezultate din activitatea medicală

2.3.1 Colectarea la locul de producere (sursa)

În timp ce deşeurile de spital obişnuite pot fi colectate şi eliminate împreună cu deşeurile

solide municipale, deşeurile de spital, speciale, cer o atenţie deosebită, atât la faza de colectare
cât şi la cea de tratare / eliminare. Deşeurile speciale sunt atât inestetice, cât şi periculoase pentru
personalul spitalului şi pentru colectori.23
Colectarea şi separarea pe categorii a deşeurilor este prima etapă în gestionarea deşeurilor
periculoase rezultate din activitatea medicală. Producătorul este responsabil pentru corectitudinea
separării la sursa pe categorii a deşeurilor. În situaţia în care nu se realizează separarea pe
categorii, întreaga cantitate de deşeuri se tratează ca deşeuri periculoase.24
Ambalarea deşeurilor
Ambalajul în care se face colectarea şi care vine în contact direct cu deşeurile periculoase
rezultate din activitatea medicală este de unică folosinţă şi se elimină odată cu conţinutul.
Codul de culori ale ambalajelor în care se colectează deşeurile din unităţile sanitare

23
V. Rojanschi, F. Bran, Gh. Diaconu – “Economia si protectia mediului”, Edit. Economica, Bucuresti, 1997, pag.
371
24
INSTITUTUL DE SANATATE PUBLICA BUCURESTI – “Managementul deseurilor rezultate din activitatea
medicala”, pagina 23

14
este25:
a) galben - pentru deşeurile periculoase (infecţioase, intepatoare-taietoare, chimice şi
farmaceutice);
b) negru - pentru deşeurile nepericuloase (deşeurile asimilabile cu cele menajere).asimilabile
celor
Pentru deşeurile infecţioase şi intepatoare-taietoare se foloseşte pictograma “pericol
biologic”. Pentru deşeurile chimice şi farmaceutice se folosesc pictogramele adecvate
pericolului: inflamabil, coroziv, toxic, etc.
1. Deşeurile infecţioase care nu sunt intepatoare-taietoare se colectează în cutii din
carton prevăzute în interior cu sac din polietilena sau direct în saci din polietilena galbeni sau
marcaţi cu galben. Atât cutiile prevăzute în interior cu sac din polietilena, cât şi sacii sunt marcaţi
cu pictograma “pericol biologic”. Sacii trebuie să fie confecţionaţi din polietilena de joasă sau
înalta densitate pentru a avea rezistenta mecanică mare; termosuturile trebuie să fie continue,
rezistente şi să nu permită scurgeri de lichid. Sacul trebuie să se poată închide uşor şi sigur. La
alegerea dimensiunii sacului se ţine seama de cantitatea de deşeuri produse în intervalul de timp
dintre două îndepărtări succesive ale deşeurilor. Sacul se introduce în pubele prevăzute cu capac
şi pedală, sau în port-sac (suport tip holder). Înălţimea sacului trebuie să depăşească înălţimea
pubelei, astfel încât sacul să se răsfrângă peste marginea superioară a acesteia, iar surplusul
trebuie să permită închiderea sacului, în vederea transportului sigur. Gradul de umplere al sacului
nu va depăşi 3/4 din volumul sau.
2. Deşeurile intepatoare-taietoare se colectează în cutii din material rezistent la acţiuni
mecanice. Cutiile trebuie prevăzute la partea superioară cu un capac special care să permită
introducerea deşeurilor şi să împiedice scoaterea acestora după umplere, având pentru aceasta un
sistem de închidere definitivă. Capacul cutiei are orificii pentru detaşarea acelor de seringă şi a
lamelor de bisturiu. Materialul din care se confecţionează aceste cutii trebuie să permită
incinerarea cu riscuri minime pentru mediu. Cutiile trebuie prevăzute cu un mâner rezistent
pentru a fi uşor transportabile la locul de depozitare intermediară şi ulterior la locul de eliminare
finală. Cutiile au culoarea galbenă şi sunt marcate cu pictograma "pericol biologic".
Caracteristicile recipientului destinat colectării deşeurilor intepatoare-taietoare26:
a) recipientul trebuie să fie impermeabil şi să prezinte etanşeitate, iar prin sistemul de închidere
definitivă să împiedice posibilitatea de contaminare a personalului care manipulează deşeurile
intepatoaretaietoare şi a mediului, precum şi posibilitatea de refolosire a acestora de către

25
A se vedea ANEXA 5, Fig. 2.2
26
INSTITUTUL DE SANATATE PUBLICA BUCURESTI – “Managementul deseurilor rezultate din activitatea
medicala”, pagina 24

15
persoane din exteriorul unităţii sanitare;
b) recipientul trebuie să fie inscripţionat, pentru recipientele importate, şi în limba romană.
Inscripţia trebuie să cuprindă: modul de utilizare, pictograma "pericol biologic", linia de marcare
a nivelului maxim de umplere, unitatea sanitară care a folosit recipientul, persoana desemnată a fi
responsabilă de manipularea sa, data umplerii definitive;
c) recipientul trebuie supus procedurilor de testare specifică a rezistenţei materialului la acţiuni
mecanice. Testele trebuie să fie realizate de către laboratoare acreditate pentru astfel de testări,
rezultatele testelor determinând calitatea produsului. Produsul, în urma testării, nu trebuie să-şi
modifice nici una dintre caracteristicele privitoare la structură, formă, culoare.
În situaţia în care numai acele de seringă sunt colectate, prin detaşare în recipientele
pentru intepatoaretaietoare, seringile pot fi colectate separat în cutii de carton rigid prevăzute în
interior cu sac din polietilena de înaltă densitate de culoare galbenă şi marcate cu pictograma
"pericol biologic". Termosuturile sacului trebuie să fie continue, rezistente şi să nu permită
scurgeri de lichid.
Pentru deşeurile infecţioase de laborator se pot folosi, în locul sacilor de polietilena,
cutiile din carton rigid prevăzute în interior cu sac de polietilena, marcate cu galben şi cu
pictograma “pericol biologic”.27
Al doilea ambalaj, în care se depun sacii şi cutiile pentru deşeurile periculoase, este
reprezentat de containere mobile cu pereţi rigizi, aflate în spaţiul de depozitare temporară.
Containerele pentru deşeuri infecţioase şi intepatoare-taietoare au marcaj galben, sunt
inscripţionate cu “deşeuri medicale” şi poarta pictograma “pericol biologic”. Containerele trebuie
confecţionate din materiale rezistente la acţiunile mecanice, uşor lavabile şi rezistenţe la acţiunea
soluţiilor dezinfectante. Containerul trebuie să fie etanş şi prevăzut cu un sistem de prindere
adaptat sistemului automat de preluare din vehiculul de transport sau adaptat sistemului de golire
în echipamentul de eliminare finală. Dimensiunea containerelor se alege astfel încât să se asigure
preluarea întregii cantităţi de deşeuri produsă în intervalul dintre două îndepărtări succesive. În
aceste containere nu se depun deşeuri periculoase neambalate (vrac) şi nici deşeuri asimilabile
celor menajere.
3. Părţile anatomice sunt colectate obligatoriu în cutii din carton rigid prevăzute în
interior cu sac din polietilena de înaltă/joasă densitate sau direct în saci de polietilena cu marcaj
galben, special destinaţi acestei categorii de deşeuri. Sacii vor fi pe suport “holder” sau în găleţi
de plastic cu capac. Sacii trebuie să fie perfect etanşi pentru a nu permite scurgeri de lichide
biologice. În cazul recuperării placentelor, acestea sunt ambalate şi supuse dezinfecţiei în

27
A se vedea ANEXA 5, Fig. 2.2

16
conformitate cu cerinţele beneficiarului. De asemenea, pentru colectarea părţilor anatomice se
folosesc cutii din plastic rigid (polipropilena) cu capac.
4. Deşeurile chimice şi farmaceutice se colectează în recipiente speciale, cu marcaj
adecvat pericolului (inflamabil, coroziv, toxic, etc.). Ele se îndepărtează conform prevederilor
legale privind deşeurile chimice periculoase.
5. Medicamentele expirate, în cantităţi mici pot fi colectate împreună cu deşeurile
infecţioase solide (cutie din carton rigid prevăzută în interior cu sac de plastic), urmând apoi să
fie eliminate final prin incinerare. Pentru a evita acumularea unor cantităţi mari de deşeuri
famaceutice (ex: medicamente expirate), acestea se pot returna, pe baza unui contract, farmaciei
sau depozitului de produse farmaceutice în vederea eliminării finale.
6. Deşeurile lichide periculoase se colectează în recipiente speciale, impermeabile, iar
evacuarea lor se poate realiza fie de către o firmă specializată, sau se pot ideparta în sistemul de
canalizare, dacă unitatea sanitară dispune de staţie de tratare a apelor uzate.
Pe ambalajele care conţin deşeuri periculoase se lipesc etichete autocolante cu datele de
identificare ale secţiei sau laboratorului care a produs deşeurile (numele secţiei sau laboratorului
şi data). În cazul în care nu există etichete autocolante, datele respective se scriu cu creion tip
marker rezistent la apă direct pe sacul gol sau pe cutie.
7. Deşeurile nepericuloase asimilabile celor menajere se colectează în saci de
polietilena de culoare neagră. În lipsa acestora se pot folosi saci de polietilena transparenţi şi
incolori.28

2.3.2 Depozitarea temporară

Depozitarea temporară trebuie realizată în funcţie de categoriile de deşeuri colectate la

locul de producere. Este interzis accesul persoanelor neautorizate în încăperile destinate
depozitarii temporare.29
Durata depozitarii temporare va fi cât mai scurtă posibil, iar condiţiile de depozitare vor
respecta normele de igienă în vigoare. Pentru deşeurile periculoase durata depozitarii temporare
nu trebuie să depăşească 72 de ore, din care 48 de ore în incinta unităţii şi 24 de ore pentru
transport şi eliminare finală.
Spaţiul de depozitare temporară trebuie să existe în fiecare unitate sanitară. Amenajarea

28
INSTITUTUL DE SANATATE PUBLICA BUCURESTI – “Managementul deseurilor rezultate din activitatea
medicala”, pagina 25
29
INSTITUTUL DE SANATATE PUBLICA BUCURESTI – “Managementul deseurilor rezultate din activitatea
medicala”, pagina 26

17
spaţiului pentru depozitarea temporară trebuie prevăzută în proiectul iniţial al unităţii, în cazul
noilor construcţii. Unităţile sanitare care nu au fost prevăzute în proiect cu spaţii pentru
depozitare temporară, vor construi sau amenaja ulterior.
Spaţiul de depozitare temporară trebuie să aibă două compartimente:
? un compartiment pentru deşeurile periculoase, prevăzut cu dispozitiv de închidere care
să permită numai accesul persoanelor autorizate;
? un compartiment pentru deşeurile asimilabile celor menajere, amenajat conform cu
normelor de igienă în vigoare, privind mediul de viaţă a populaţiei.
Condiţiile spaţiului de depozitare pentru deşeuri periculoase trebuie să permită
depozitarea temporară a cantităţii de deşeuri periculoase acumulate în perioada de timp dintre
două îndepărtări succesive a acestora.
Spaţiul de depozitare temporară a deşeurilor periculoase este o zonă cu potenţial septic şi
trebuie separat funcţional de restul construcţiei şi asigurat prin sisteme de închidere. Încăperea
trebuie prevăzută cu sifon de pardoseală pentru evacuarea în reţeaua de canalizare a apelor uzate
rezultate în urma curăţirii şi dezinfecţiei. Spaţiul trebuie prevăzut cu ventilaţie corespunzătoare
pentru asigurarea temperaturilor scăzute, care nu permit descompunerea materialului organic din
compoziţia deşeurilor periculoase. Trebuie asigurate dezinsecţia şi deratizarea spaţiului de
depozitare în scopul prevenirii apariţiei vectorilor (insecte, rozătoare).
Deşeurile asimilabile celor menajere se depozitează şi se evacuează conform prevederilor
Ordonanţei de Urgenţă nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, cu modificările şi completările
ulterioare, aprobată prin Legea nr. 426/2001 şi a Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 536/1997
pentru aprobarea Normelor de igiena şi a recomandărilor privind mediul de viaţă a populaţiei, cu
modificările şi completările ulterioare.

2.3.3 Transportul

Transportul deşeurilor periculoase până la locul de eliminare finală se face cu respectarea

strictă a normelor de igiena şi securitate în scopul protejării personalului şi populaţiei generale.30
? Transportul deşeurilor periculoase în incinta unităţii sanitare se face pe un circuit
separat de cel al pacienţilor şi vizitatorilor. Deşeurile sunt transportate cu ajutorul unor
cărucioare speciale sau cu ajutorul containerelor mobile. Cărucioarele şi containerele
mobile se spală şi dezinfectează după fiecare utilizare, în locul unde sunt descărcate.

30
Ordinul MS nr. 994/2004 privind aprobarea Normelor de supraveghere si control a infectiilor nosocomiale in
unitatile sanitare

18
 ? Transportul extern (în afara unităţii sanitare) a deşeurilor periculoase rezultate din
activitatea medicală se va realiza pe rute cât mai scurte posibil, evitându-se arterele
aglomerate31.
Vehiculul care transporta deşeurile periculoase trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe32:
- să fie conceput şi amenajat special pentru transportul deşeurilor periculoase medicale;
- să fie sigur din punct de vedere tehnic (lucru confirmat de o autorizaţie tehnică);
- compartimentul destinat containerelor să fie separat de cabina şoferului, să aibă înălţimea de 2,2
m şi realizat din materiale uşor lavabile şi rezistenţe la agenţi chimici şi abur folosiţi la curăţenie
şi dezinfecţie;
- să aibă dispozitive de fixare a containerelor în timpul transportului;
- să conţină sisteme de asigurare împotriva răspândirii deşeurilor periculoase în mediu în caz de
accident;
- să existe permanent o trusă (sau minicompartiment) ce conţine saci de plastic, echipament de
protecţie, echipamente de curăţenie, dezinfecţie;
- pe timp de vară (temperaturi înalte) interiorul autovehicului va fi prevăzut cu sisteme de răcire
(ventilaţie aer rece, aer condiţionat, etc.);
- autovehiculul va fi marcat în inscripţionat cu datele de identificare ale firmei transportatoare,
activitatea
prestată (“Transport deşeuri medicale”) şi pictograma “Pericol biologic”.
Conducătorul auto trebuie să aibă cunoştinţe referitoare la natura încărcăturii şi la normele de
igienă privind deşeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală.

2.3.4 Eliminarea finală

Eliminarea deşeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală se face în

conformitate cu reglementările în vigoare referitoare la această categorie de deşeuri.
Deşeurile periculoase produse de unităţile sanitare trebuie eliminate specific fiecărei
categorii de deşeuri, prin procedee autorizate. Metodele de eliminare trebuie să asigure
distrugerea rapidă şi completă a factorilor cu potenţial nociv pentru mediu şi pentru starea de
sănătate a populaţiei. Metodele acceptate pentru eliminarea finală a deşeurilor periculoase
rezultate din activitatea medicală sunt:

31
Ordinul nr. 211 din 06.02.2004 (M.O. 324/15.IV.2004) al Ministerului Transporturilor, Constructiilor si
Turismului pentru aprobarea Procedurii de reglementare si control al transportului deseurilor pe teritoriul Romaniei.
32
INSTITUTUL DE SANATATE PUBLICA BUCURESTI – “Managementul deseurilor rezultate din activitatea
medicala”, pagina 27

19
• Incinerarea. Deşeurile periculoase rezultate din activitatea medicală se pot elimina prin
incinerare în incineratoare zonale, de capacitate mare, care să deservească mai multe unităţi
medicale. Indiferent de tip şi capacitate, incineratoarele trebuie să respecte normele şi
standardele în vigoare privind emisiile în atmosferă şi pe cele privitoare la produsele secundare
rezultate din procesul de incinerare şi din procesele de reţinere şi purificare a gazelor (cenuşa
zburătoare, zgura, ape reziduale). Aceste produse vor fi colectate şi îndepărtate în aşa fel încât să
nu afecteze mediul.
Un aspect important care trebuie luat în considerare este faptul că nu toate categoriile de
deşeuri se pretează a fi incinerate, deoarece conţinutul acestora, prin ardere afectează major
mediul şi implicit sănătatea populaţiei. Deşeurile care nu trebuie incinerate sunt:
- recipiente ce conţin gaz sub presiune;
- reactivi chimici în cantităţi mari;
- deşeuri readioactive;
- săruri ce conţin argint sau deşeuri ce provin de la radiografii;
- deşeuri din material plastic halogenat (PVC);
- recipiente ce conţin metale grele.
• Depozitarea în depozitul de deşeuri.
Deşeurile periculoase medicale pot fi supuse tratamentelor de neutralizare, înainte de a
fi eliminate final prin depozitare în depozitul de deşeuri.33 Procedeul de neutralizare pentru
deşeurile periculoase rezultate din activitatea medicală, este sterilizarea termică34. Se interzice
depozitarea deşeurilor periculoase netratate în depozitul de deşeuri.
Deşeurile asimilabile celor menajere nu necesită tratamente speciale şi se includ în ciclul
de eliminare a deşeurilor municipale.
În România, deşeurile periculoase medicale încă se elimină final prin ardere în
crematoriu. Unităţile medicale care nu dispun de crematorii proprii transporta deşeurile
periculoase generate la unitatea apropiata. Există, totuşi şi câteva incineratoare care funcţionează
în sistem centralizat, dar care nu pot deservi decât unităţile sanitare şi cabinetele medicale din
zona respectivă. Distanţele fiind mari, deşeurile periculoase nu se recomandă a fi transportate
câteva sute de kilometri.
Crematoriile sunt instalaţii de ardere care prezintă numeroase inconveninente, cum ar fi:
- nu realizează o ardere completă a deşeurilor, deoarece temperatura de ardere este destul de
scăzută;
33
Ordinul MAPM nr. 757/2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deseurilor
34
In conformitate cu Strategia Nationala de Gestionare a Deseurilor si cu Planul de Implementare a Directivei
76/2000 privind incinerarea deseurilor

20
- sunt instalaţii vechi, ce nu pot fi adaptate pentru incinerarea deşeurilor care au un conţinut
ridicat de material plastic;
- nu sunt prevăzute cu filtre de reţinere a gazelor de ardere, acestea fiind evacuate direct în
atmosferă;
- coşurile de fum nu au înălţimea corespunzătoare, de multe ori sub nivelul clădirilor învecinate,
astfel gazele se răspândesc în atmosfera la o înălţime foarte mică, afectând deopotrivă mediul şi
sănătatea;
- pentru a ajunge la o funcţionare cu randament optim trebuie urmăriţi anumiţi parametrii, ceea ce
este greu de realizat deoarece personalul care deserveşte instalaţia este în general necalificat;
- frecvent prezintă deficienţe de funcţionare.
În scopul rezolvării acestei probleme privind eliminarea finală a deşeurilor periculoase
medicale, a fost iniţiat şi elaborat un Protocol încheiat între Ministerul Mediului şi Gospodăririi
Apelor, Ministerul Sănătăţii şi Garda Naţională de Mediu ce are ca scop conformarea unităţilor
sanitare generatoare de deşeuri medicale periculoase, la prevederile legislaţiei de protecţia
mediului. Implementarea prevederilor acestui protocol vizează închiderea etapizată a
crematoriilor (2004-2008) şi înlocuirea acestora cu echipamente corespunzătoare de tratare şi
eliminare finală a deşeurilor periculoase medicale, atât din punct de vedere tehnic cât şi a
protecţiei mediului.
Dacă deşeurile de spital speciale nu pot fi arse, trebuie îngropate cu grijă în platformele
de depozitare: o gaură făcută în deşeurile gata depozitate, şi deşeurile de spital speciale trebuie să
fie acoperite cu grijă după ce au fost plasate în totalitate pentru a evita contactul cu aceste deşeuri
al lucrătorilor de la platformele de depozitare.35
La nivelul unităţii sanitare se constituie o comisie de investigaţie pentru implementarea
sistemului de gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea medicală. Comisia este formată din
coordonator şi membrii comisiei. Atât coordonatorul cât şi membrii echipei sunt persoane
calificate din unitatea sanitară respectivă şi/sau din Direcţia de Sănătate Publică locală.
Responsabilitatea pentru constituirea comisiei de investigaţie revine directorului general
şi/sau economic a unităţii sanitare. Întreg personalul medical are responsabilităţi în ceea ce
priveşte derularea sistemului de gestionare a deşeurilor în unitatea sanitară36.

35
V. Rojanschi, F. Bran, Gh. Diaconu – “Economia si protectia mediului”, Edit. Economica, Bucuresti, 1997, pag.
371
36
In conformitate cu Ordinul Ministrului Sanatatii nr. 219/2002 cu modificarile si completarile ulterioare, pentru
aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deseurilor rezultate din activitatea medicala si a Metodologiei de
culegere a datelor pentru baza nationala de date a deseurilor rezultate din activitatea medicala

21
 Capitolul III. Studiu de caz – Managementul deşeurilor medicale în
cadrul Spitalului Municipal de Urgenţă “Elena Beldiman”,
Bârlad

Potrivit normelor Uniunii Europene, până în 2008 au trebuit să dispară toate

incineratoarele spitalelor din ţară, deoarece instalaţiile de ardere nu respectau normele europene.
Prin Hotărârea nr. 1862/22.12.2005, privind aprobarea proiectului “Incinerarea deşeurilor
periculoase şi sterilizarea deşeurilor provenite din activităţile medicale”, Agenţia Fondului de
Mediu aloca 340 miliarde de lei vechi, fonduri nerambursabile, rambursabile sau mixte, pentru
construirea de incineratoare şi sterilizatoare. Crematoriile din cadrul instituţiilor sanitare care nu
respecta normele europene au fost închise până la 31.12.2008, situaţia pentru Regiunea NE fiind
prezentată în Anexa 7, Tabelul 3.137.
Reprezentanţii Ministerului Mediului susţin că “cele mai multe dintre aceste instalaţii,
situate în incinta spitalelor, funcţionează într-un sistem de ardere mocnită şi au capacităţi de
incinerare foarte mici.” În plus, acestea nu pot fi retehnologizate, drept pentru care vor fi închise.
Conform reglementarilor actuale în domeniul protecţiei mediului, instituţiile sanitare risca
amenzi de sute de milioane de lei vechi în cazul în care deşeurile medicale generate de acestea
nu sunt arse într-un incinerator ecologic. Acestea sunt obligate să semneze contracte cu operatorii
privaţi care deţin incineratoare şi sterili zatoare conforme normelor Uniunii.
Activitatea incineratoarelor desfiinţate este suplinita de şase agenţi economici38 care deţin
instalaţii de ardere autorizate, respectiv SC. Mondeco, SC. Eco Fire Sistems, SC. Guardian, SC.
Pro Air Clean, SC. If Tehnologii şi Iridex Group Import Export. România a fost împărţită în şase
regiuni, fiecare societate adjudecându-şi câte o zonă din piaţa deşeurilor medicale. Aceste
societăţi acţionează în: Suceava, Constantă, Craiova, Timişoara, Cluj – Napoca şi Bucureşti.
În Regiunea Nord-Est, funcţionează două incineratoare autorizate SC MONDECO SRL
Suceava şi SC SUPERSTAR COM SRL Rădăuţi, care au preluat deşeurile spitaliceşti de la
diverse unităţi sanitare, pe bază de contract. Transportul acestor deşeuri s-a făcut prin intermediul
unor firme autorizate în acest scop, inclusiv de către Ministerul Sănătăţii: SC OLE STAR SRL
Bacău, SC CON YACOROM SRL Bacău, SC LIVIANDRE PRODCOM SRL Bacău, SC
VIVIENNE SRL Iaşi, SC EUROSEPT SRL Piatra Neamţ, SC ASEPTICA SRL Tg. Neamţ, SC
INCINAMED SRL Roman, SC APPI SORELIA SRL Piatra Neamţ, SC MONDECO SA

37
RAPORT PRIVIND STAREA MEDIULUI ÎN REGIUNEA DE DEZVOLTARE NORD EST IN ANUL 2006,
pag. 20 -21.
38
http://www.clinicistomatologice.ro/stiri/81-Deseurile_medicale_%E2%80%93_adevarate_afaceri.html

22
Suceava, SC SUPERSTAR COM Rădăuţi, SC MAVEXPED SA Vaslui.
La acestea se adaugă şi firma SC STERIFANT EST Bucureşti, care asigura atât
transportul cât şi eliminarea prin sterilizare termică a deşeurilor spitaliceşti periculoase de la
Spitalul de Pneumoftiziologie Bacău şi Spitalul Municipal Oneşti.
În Anexa 7, Tabelul 3.2 am prezentat o evoluţie39 a cantităţilor de deşeuri medicale
periculoase colectate şi eliminate în Regiunea Nord – Est în perioada 2005 – 2008.
Datorită închiderii incineratoarelor necorespunzătoare, unităţile sanitare au optat pentru
externalizarea servicilor de eliminare finală. Opţiunile de eliminare finală ale unităţilor sanitare
care au sistat activitatea crematoriului din dotare sunt reprezentate de ardere în crematoriul altei
unităţi apropiate ca locaţie şi încheierea unui contract cu o firmă specializată în domeniu (staţie
de incinerare sau neutralizare).
Analizând şi corelând datele ce privesc modalitatea de tratare şi eliminare finală a
deşeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală la nivel naţional au rezultat următoarele
procente40:
• aproximativ 32% din unităţile sanitare utilizează ca metoda de eliminare finală arderea în
crematoriul propriu;
• aproximativ 2% folosesc încă instalaţii improvizate;
• în jur de 17% din unităţile sanitare folosesc arderea în crematoriul altei unităţi ca metoda de
eliminare finală;
• 52% unităţi sanitare au contract cu firme specializate în vederea eliminării finale a deşeurilor
periculoase generate. Din acest procent, 18% unităţi sanitare au contract cu firme ce derulează
servicii de neutralizare a deşeurilor, iar 34% au contracte cu instalaţii de incinerare;
• un procent de 7,2% dintre unităţile sanitare evaluate deţin instalaţie proprie de neutralizare.
Procesul de achiziţie publica reprezintă succesiunea de etape, după parcurgerea cărora se
obţine produsul său dreptul de utilizare a acestuia, serviciul său lucrarea, ca urmare a atribuirii
unui contract de achiziţie publică.41 Parte importantă a procesului de licitaţie publică deschisă,
folosit şi în alegerea serviciului de transport şi de incinerare a deşeurilor medicale rezultate în
urma activităţii Spitalului Municipal de Urgenţă “Elena Beldiman”, o reprezintă documentaţia de
atribuire.42
În urma licitaţiei publice organizate pentru contractarea serviciilor de transport si

39
RAPORT PRIVIND STAREA MEDIULUI ÎN REGIUNEA DE DEZVOLTARE NORD EST IN ANUL 2006,
pag. 20 -21.
40
http://www.anpm.ro/Files/RaportStareaMediului_Cap06_Deseuri_200710295739891.pdf
41
http://www.immromania.ro/noutati/noutate.php?id=1844
42
A se vedea Anexa 12

23
incinerare a deşeurilor medicale, câştigători au ieşit SC. Mavexped SRL Vaslui43 pentru
transportul deşeurilor medicale periculoase, respectiv SC SUPERSTAR COM SRL Rădăuţi44
pentru serviciul de incinerare.
Valoarea estimată a achiziţiei publice este de :
? 80 000 RON în cazul serviciului de incinerare;
? 190 000 RON pentru serviciul de transport.

3.1 Deşeurile produse (tipuri, compoziţie, cantităţi):

- deşeuri medicale45 – 50.68 t în anul 2009, colectate în ambalaje speciale (cutii incinerare
deşeuri spitaliceşti cu sac galben 7.5 litri, cutii incinerare deşeuri înţepătoare tăietoare de 1.5
l) sunt stocate temporar în 5 europubele de 240 l, în spaţiu special amenajat (impus prin
programul de conformare) în vederea vederea transportării pentru eliminare finala la
incinerator autorizat;
- deşeuri menajere – 25.2 t în anul 2009, colectate în 2 containere metalice de 4 mc, 5
europubele de 1.1 mc şi 8 coşuri de 0.15 mc;
- deşeuri hârtie şi carton, textile, plastice, sticla sunt colectate în spaţii special amenajate;
- deşeuri metalice – 2440 kg în anul 2009, depozitate pe platform betonata, până la predarea
la agenţi autorizaţi pentru valorificare (SC Remat SĂ şi SC Comppil SRL);

3.2 Colectarea

Ambalajele folosite şi rezultate - tipuri şi cantităţi (într-un an) :

? pentru deşeurile medicale
o 8500 cutii incinerare deşeuri spitaliceşti cu sac galben 7.5 litri ;
o 1440 cutii incinerare deşeuri înţepătoare tăietoare 1.5 litri;
o saci menajeri galbeni – 16200 buc;
? pentru deşeurile menajere - 64941 buc saci menajeri negri ;
Prestatorul este cel care livrează ambalajele necesare colectării deşeurilor: infecţioase,
înţepătoare, periculoase, în cantităţile lunare mai jos menţionate (la începutul lunii, odată toată
cantitatea):
o Cutii 20 l infecţioase – 1000 buc.

43
Contractul nr. 11484/27.12.2005.
44
Contractul nr. nr. 11444/22.12.2005.
45
VEZI ANEXA 8, Tabelul 3.3

24
 o Cutii 20 l cu bara rosie- 300 buc
o Cutii colectoare înţepătoare 2,5 l - 900 buc
o Saci galbeni mari 1100*900*0.07– 5000 buc.
o Saci galbeni mici 600*500*0.07– 4000 buc.
Colectarea şi separarea deşeurilor pe categorii sunt primele etape în gestionarea deşeurilor
generate de activitatea medicală. În situaţia în care nu se realizează separarea deşeurilor pe
categorii, întreaga cantitate de deşeuri se tratează ca deşeuri periculoase.46
Şeful de secţie/ compartiment/ laborator/ farmacie stabileşte persoanele care efectuează
colectarea deşeurilor, care pot fi infirmierul sau îngrijitorul de curăţenie.
Asistentul şef asigura în fiecare secţie/ compartiment/ laborator/ farmacie necesarul de
recipiente de colectare a deşeurilor, în funcţie de specificul activităţii şi categoria de deşeuri
generate de activitatea medicală desfăşurată.
Zilnic, sau ori de câte ori ambalajul de colectare este plin în proporţie de 75% este
solicitat infirmierul/îngrijitorul de curăţenie, pentru ridicarea ambalajelor şi înlocuirea acestora
cu unele goale.
Ambalajul în care se face colectarea şi care vine în contact direct cu deşeurile periculoase
rezultate din activitatea medicală este de unică folosinţă şi se elimină o dată cu conţinutul. Pentru
ambalajele deşeurilor infecţioase şi tăietoare-înţepătoare se foloseşte pictograma "Pericol
biologic". Pentru ambalajele deşeurilor chimice şi farmaceutice se folosesc pictogramele
adecvate pericolului: "Inflamabil", "Corosiv", "Toxic" etc. Codurile de culori ale ambalajelor în
care se colectează deşeurile generate de activitatea medicală sunt:
a) galben - pentru deşeurile periculoase (infecţioase, tăietoare-înţepătoare, chimice
şi farmaceutice);
b) negru - pentru deşeurile nepericuloase (deşeurile asimilabile celor menajere).
Pentru deşeurile infecţioase care nu sunt tăietoare-înţepătoare se folosesc cutii din carton
prevăzute în interior cu saci din polietilenă sau saci din polietilenă galbeni ori marcaţi cu galben.
Atât cutiile prevăzute în interior cu saci din polietilenă, cât şi sacii sunt marcaţi cu pictograma
"Pericol biologic". La alegerea dimensiunii sacului se ţine seama de cantitatea de deşeuri
produse în intervalul dintre două îndepărtări succesive ale deşeurilor. Sacul se introduce în
pubele prevăzute cu capac şi pedală sau în portsac. Înălţimea sacului trebuie să depăşească
înălţimea pubelei, astfel încât sacul să se răsfrângă peste marginea superioară a acesteia, iar
surplusul trebuie să permită închiderea sacului în vederea transportului sigur. Gradul de umplere

46
Compartiment pentru prevenirea infectiilor nosocomiale , Protocol medical – Colectarea si depozitarea deseurilor
medicale, cod. PM-CPCIN-01, pag. 8

25
a sacului nu va depăşi trei pătrimi din volumul său.
Deşeurile înţepătoare-tăietoare se colectează în cutii din material rezistent la acţiuni
mecanice, la care capacul cutiei are orificii pentru detaşarea acelor de seringă şi a lamelor de
bisturiu. Cutiile au culoarea galbenă şi sunt marcate cu pictograma "Pericol biologic".
În situaţia în care numai acele de seringă sunt colectate în recipientele pentru deşeuri
intepatoare-taietoare, seringile pot fi colectate separat în cutii de carton rigid prevăzute în interior
cu sac din polietilenă de înaltă densitate, de culoare galbenă, şi marcate cu pictograma "Pericol
biologic".
Pentru deşeurile infecţioase de laborator se pot folosi în locul sacilor de polietilenă cutiile
din carton rigid prevăzute în interior cu sac de polietilenă, marcate cu galben şi cu pictograma
"Pericol biologic".
Al doilea ambalaj în care se depun sacii şi cutiile pentru deşeurile periculoase este
reprezentat de containere mobile cu pereţi rigizi, utilizate pentru transportul deşeurilor ambalate,
către spaţiul de depozitare temporară. Containerele pentru deşeuri infecţioase şi înţepătoare-
tăietoare au culoare sau marcaj galben, sunt inscripţionate "Deşeuri medicale" şi poartă
pictograma "Pericol biologic". Se utilizează numai containerele confecţionate din materiale
rezistente la acţiunile mecanice, uşor lavabile şi rezistenţe la acţiunea soluţiilor dezinfectante. În
aceste containere nu se depun deşeuri medicale neambalate (vrac) şi nici deşeuri asimilabile celor
menajere.
Părţile anatomice destinate incinerării sunt colectate în mod obligatoriu în cutii din carton
rigid, prevăzute în interior cu sac din polietilenă de înaltă densitate, sau în saci din polietilenă cu
marcaj galben, special destinaţi acestei categorii de deşeuri. Sacii trebuie să fie perfect etanşi
pentru a nu permite scurgeri de lichide biologice..
Deşeurile chimice şi farmaceutice se colectează în recipiente speciale, cu marcaj adecvat
pericolului ("Inflamabil", "Corosiv", "Toxic" etc.). Ele se îndepărtează conform prevederilor
legale privind deşeurile chimice periculoase.47
Deşeurile nepericuloase asimilabile celor menajere se colectează în saci din polietilenă de
culoare neagră. În lipsa acestora se pot folosi saci din polietilenă transparenţi şi incolori.
Timpul de păstrare a deşeurilor în cadrul secţiilor sau compartimentelor, laboratoarelor,
farmaciilor este de maxim de 24 de ore.
Infirmierul / îngrijitorul de serviciu în momentul colectării ambalajelor cu deşeuri
medicale periculoase, va scrie cu creion tip marker rezistent la apă, direct pe sac sau pe cutie,
denumirea secţiei/compartimentului/ laboratorului care a generat deşeul şi data.
47
Compartiment pentru prevenirea infectiilor nosocomiale , Protocol medical – Colectarea si depozitarea deseurilor
medicale, cod. PM-CPCIN-01, pag. 9-10

26
3.3 Depozitarea

Deşeurile rezultate din activitate sunt colectate şi stoca pe tipuri în spaţii amenajate
corespunzător48. Sunt respecte prevederile legislaţiei în vigoare: OUG nr.78/2000, aprobată prin
Legea nr. 426/2001 privind regimul deşeurilor, modificată şi completată cu OUG nr. 61/2006,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 27/2007, Ordinului MSF nr.219/2002, OUG nr.16/2001,
aprobată prin Legea nr.465/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile, HG nr.
235/2007 privind gestionarea uleiurilor uzate, HG nr.1057/2001 privind regimul bateriilor şi
acumulatorilor care conţin substanţe periculoase, modificată şi completată prin HG nr. 564/2006,
HG nr. 621/2005, modificată şi completată de HG nr. 1872/ 2006 privind gestionarea ambalajelor
şi a deşeurilor de ambalaje, HG nr.856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor. De asemenea
sunt respectate prevederile Ordinului M.M.G.A. nr. 756/2004 în ceea ce priveşte stocarea
temporară a deşeurilor medicale, până la preluarea acestora de SC Mavexped SRL Vaslui pentru
transportarea în vederea incinerării la SC SUPERSTAR COM SRL Rădăuţi. Este interzisă
abandonarea sau depozitarea deşeurilor în afara spaţiilor destinate acestui scop.
Se respectă legislaţia din domeniul substanţelor şi preparatelor periculoase, OUG
nr.200/2000 aprobată prin Legea nr. 451/2001, în vederea protejării sănătăţii oamenilor şi evitării
poluării factorilor de mediu. Substanţele toxice şi periculoase sunt recepţionate şi depozitate
temporar conform Fişelor tehnice de securitate elaborate de producător. Se evita astfel formarea
unor stocuri prea mari de medicamente şi reactivi de laborator, întrucât acestea devin deşeuri la
depăşirea termenului de valabilitate. S-a introdus gestiunea strictă a acestor substanţe.

Tratarea deşeurilor medicale

? Deşeurile medicale provenite de la laboratoarele de bacteriologie
Materialele de laborator folosite în laboratoarele de bacteriologie vor fi autoclavate în saci
special destinaţi, timp de 30 de minute la 134 °C şi apoi vor urma circuitul deşeurilor
infecţioase.49
? Deşeurile anatomo patologice
Se depozitează în congelatorul, până la momentul predării în spaţiul de depozitare
temporară a spitalului, unde se introduc în camera frigorifică.
Pentru intervalul orar 13-07, depozitarea deşeurilor anatomo-patologice se face în
congelatorul special amenajat, de unde vor fi transportate către spaţiul de depozitare temporară a
spitalului, de personalul din secţia generatoare, conform programului aprobat.
48
Autorizatia de mediu a Spitalului de Urgenta “Elena Beldiman”, Barlad, nr. 60 / 19.05.2008, pagina 3
49
Compartiment pentru prevenirea infectiilor nosocomiale , Protocol medical – Colectarea si depozitarea deseurilor
medicale, cod. PM-CPCIN-01, pag. 10

27
 ? Deşeurile de la secţia Boli infecţioase
Deşeurile de orice tip, provenite de la Secţia de Boli infecţioase se depozitează în camera
frigorifică proprie.
Spitalul Municipal de Urgenţă “Elena Beldiman” are organizate patru spaţii special
amenajate pentru depozitarea temporară a deşeurilor, în conformitate cu prevederile legale
privind gestionarea deşeurilor. Aceste spaţii sunt amplasate după cum urmează: Pavilionul
central, Secţia Pneumologie, Secţia Boli infecţioase, Secţia pneumologie Puieşti. Este interzis
accesul persoanelor neautorizate în încăperile destinate depozitării temporare.
Spaţiile de depozitare temporară corespund cerinţelor legale în vigoare şi cuprind două
compartimente50:
a) un compartiment pentru deşeurile periculoase, prevăzut cu dispozitiv de închidere care
să permită numai accesul persoanelor autorizate;Încăperea trebuie prevăzută cu sifon de
pardoseală pentru evacuarea în reţeaua de canalizare a apelor uzate rezultate în urma curăţării şi
dezinfecţiei. Spaţiul de depozitare trebuie să asigure ventilaţie corespunzătoare pentru menţinerea
temperaturilor scăzute care să nu permită descompunerea materialului organic din compoziţia
deşeurilor periculoase. Trebuie asigurate dezinsecţia şi deratizarea spaţiului de depozitare în
scopul prevenirii apariţiei vectorilor (insecte, rozătoare).
b) un compartiment pentru cântărirea deşeurile medicale, amenajat conform normelor de
igienă în vigoare .
Pentru deşeurile periculoase durata depozitării temporare nu trebuie să depăşească 72 de
ore, din care 48 de ore în incinta unităţii şi 24 de ore pentru transport şi eliminare finală.

3.4 Transportul

Deşeurile menajere sunt transportate de către SC CUP SĂ Bârlad la platforma de

depozitare autorizată, iar deşeurile medicale sunt transportate de către SC Mavexped SRL Vaslui
la SC SUPERSTAR COM SRL Rădăuţi în vederea incinerării, în baza contractelor încheiate.
SC Mavexped SRL Vaslui este responsabilă cu:
 Preluarea deşeurilor şi punerea la dispoziţia autorităţii contractante a unui număr de 10
europubele marcate corespunzător cu semnul “pericol bilogic” având o capacitate de 240 l
fiecare., precum şi 2 cantare electronice, pentru fiecare spaţiu de depozitare, cu
capacitate de cântărire de la 1-100 kg. fiecare.
 Transportul deşeurilor colectate din spaţiile de depozitare temporară aflate în incinta
50
Compartiment pentru prevenirea infectiilor nosocomiale , Protocol medical – Colectarea si depozitarea deseurilor
medicale, cod. PM-CPCIN-01, pag. 11

28
 Spitalului de Urgenţă Bârlad la punctul de eliminare finală indicat de autoritatea
contractantă.51
Durata depozitarii temporare la locul de producere va fi de 24 ore; ofertantul care va fi
declarat câştigător va avea obligaţia de colectare a deşeurilor o dată la 24 ore, conform unui
grafic de colectare pus la dispoziţia prestatorului de către autoritatea contractantă.
Transportul deşeurilor periculoase de la spaţiul de depozitare din incinta spitalului şi în
afara spitalului până la locul de eliminare va fi asigurat de către prestator cu respectarea strictă a
normelor de igiena şi securitate în scopul protejării personalului şi populaţiei generale, în
conformitate cu reglementările în vigoare, cu vehicule amenajate special, avizate sanitar la
fiecare 48 ore.
Trasnportul extern ( în afara unităţii sanitare) al deşeurilor periculoase rezultate din
activitatea medicală se face în conformitate cu reglementările în vigoare, elaborate de Ministerul
Apelor şi Protecţiei Mediului, Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei şi
Ministerul Sănătăţii şi Familiei. Transportul deşeurilor periculoase pe drumurile publice spre
locul de eliminare finală se face pe rute avizate de Autoritatea de sănătate publica judeţeana
precum şi de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă a judeţului Vaslui.
Vehiculul care trasporta deşeurile periculoase trebuie conceput, amenajat special şi avizat
sanitar de Ministerul Sănătăţii şi Familiei. Vehiculul care transporta deşeurile medicale
periculoase trebuie să răspundă următoarelor cerinţe minime:
a) compartimentul destinat containerelor să fie separat de cabina şoferului şi realizat din
materiale uşor lavabile şi rezistenţe la agenţii chimici folosiţi la dezinfecţie;
b) să aibă dispozitive de fixare a containerelor în timpul transportului;
c) să fie utilat cu sisteme etanşe de închidere a uşilor compartimentului destinat
containerelor, pentru a se evita pierderile de orice fel din timpul transportului;
d) să conţină sisteme de asigurare împotriva răspândirii deşeurilor periculoase în mediu în
caz de accident.
Conducătorul auto trebuie să aibă cunoştinţe referitoare la natura încărcăturii şi la normele de
igienă privind deşeurile periculoase rezultate din activitatea medicală.

3.5 Eliminarea finală

În conformitate cu principiul "poluatorul plăteşte", costurile operaţiilor de eliminare a

deşeurilor se suporta de către deţinătorul de deşeuri care încredinţează deşeurile unui colector
51
“Documentatie pentru elaborarea si prezentarea ofertei pentru achizitia publica de serviciul de transport si de
incinerare a deseurilor medicale” , pagina 8

29
şi/sau de către deţinătorul anterior al deşeurilor sau producătorul produsului din care a rezultat
deşeul.52 Deţinătorii şi producătorii de deşeuri, în conformitate cu dispoziţiile art. 19 din O.U.G.
nr. 78/2000, au obligaţia: de a preda deşeurile, pe bază de contract, unor colectori sau să asigure
valorificarea sau eliminarea deşeurilor prin mijloace proprii; de a desemna un angajat care să
urmărească şi să asigure îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege în sarcina deţinătorilor /
producătorilor de deşeuri; să permită autorităţilor de inspecţie şi control accesul la metodele,
tehnologiile şi instalaţiile pentru tratarea, valorificarea şi eliminarea deşeurilor, precum şi la
documentele care se referă la deşeuri; să separe deşeurile în vederea valorificării sau eliminării
acestora.
Ambalajele recuperabile de la substanţele toxice specifice activităţii sanitare sunt
returnate la furnizori sau valorificate prin unităţi autorizate, iar cele nerecuperabile vor fi
eliminate prin agenţi economici autorizaţi, pentru eliminarea riscurilor de intoxicare a oamenilor,
animalelor şi afectarea factorilor de mediu. Este interzisă utilizarea ambalajelor în alte scopuri.53
Procedeul tehnologic aplicat se bazează pe carbonizarea totală a deşeurilor la 650-800°C
şi post-combustia la temperaturi cuprinse între 950-1300°C a gazelor rezultate, proces care
asigură distrugerea integrală a dioxinelor, furanilor şi a altor compuşi toxici generaţi la arderea
deşeurilor cu caracter special.54
Tratarea şi neutralizarea gazelor de ardere, ce conţin NOx, SO2, HX, CO, CO2 şi urme de
metale grele, continuă în sistemul de epurare fizico-chimică a acestora, bazat pe două trepte de
răcire intermediară, tratare cu var (eventual soluţie de NaOH2-5%) şi cărbune activ pulbere în
vederea reţinerii urmelor de poluanţi sub limitele pretinse de normativele în vigoare (Directiva
CE 95/ 76, HG 128/ 2002), astfel încât respectarea limitelor impuse de legislaţie la evacuarea în
atmosferă a noxelor generate nu constituie nici un impediment pentru majoritatea deşeurilor
speciale care pot fi distruse prin incinerare.
Procesul tehnologic este în întregime asistat şi gestionat pe calculator, reuşindu-se şi pe
această cale controlul avansat al emisiilor în atmosferă.
Depozitarea temporară a cenuşei se face în europubele la S.C. Superstar Com SRL până
la preluarea de către SC Servicii Comunale Rădăuţi.
Practicile alternative la arderea deşeurilor în crematorii şi incineratoare pot fi tehnologiile
necombustibile sprijinite pe următoarele procese de bază, ca:
? Procese termice: - bazate pe căldură (energie termică) pentru distrugerea patogenilor din
deşeuri. Categoria se împarte în procese termice ce folosesc energia calorică redusă,

52
http://www.pharma-business.ro/juridic/gestionarea-deseurilor-rezultate-din-activitatile-medicale.html
53
Autorizatia de mediu a Spitalului de Urgenta “Elena Beldiman”, Barlad, nr. 60 / 19.05.2008, pagina 3
54
Ordinul MAPM nr. 756/2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind incinerarea deseurilor

30
 medie şi ridicată ;
? Procese chimice - folosirea dezinfectanţilor ca: dioxid de clor dizolvat, varul, acidul
peracetic sau substanţe chimice anorganice cu scopul de a mări expunerea deşeurilor la
agentul chimic ;
? Procese de iradiere - iradierea bazată pe tehnologii care implică iradierea cu electroni,
Cobalt-60 ori raze UV ;
? Procese biologice: folosirea enzimelor pentru a distrugerea materiei organice.

3.6 Evidentă şi înregistrarea cantităţilor de deşeuri

Fiecare secţie/compartiment/laborator/farmacie are obligaţia de a menţine o evidenţă a

cantităţilor de deşeuri generate de activitate a medicală.
Evidentă se inregistraza pe formularul ”Evidenta gestiunii deşeurilor” cod 70.96. care se
foloseşte pentru înregistrarea cantităţilor de deşeuri predate la spaţiul de depozitare temporar a
deşeurilor din cadrul spitalului. În evidente trebuie să fie identificabile prin nume şi semnătura,
persoana care a predat şi cea care a primit deşeurile medicale.
Responsabilul spaţiului de depozitare temporară vă menţine înregistrări în conformitate
cu prevederile legale, privind cantităţile de deşeuri primite , precum şi pentru cantităţile de
deşeuri predate firmei de transport şi eliminare finală a deşeurilor medicale.
Asistenţii şefi, infirmierii/îngrijitorii de curăţenie vor participa la solicitarea CPCIN 55 la
investigaţiile sondaj efectuate pentru raportarea modului de gestionare a deşeurilor medicale.

3.7 Educarea şi formarea continuă a personalului privind gestionarea deşeurilor

Coordonatorul CPCIN elaborează tematicile de instruire şi formare continua a

personalului privind gestionarea deşeurilor pentru toate categoriile de personal implicat în
gestionarea deşeurilor medicale. Perioada dintere doua instruiri succesive nu va fi mai mare de
12 luni.
Compartimentul RUNOS are obligaţia de a informa în cel mai scurt timp (maxim 7 zile)
compartimentul CPCIN, asupra personalului nou angajat la nivel de unitate, pentru a se asigura
instruirea specifică postului ocupat, privind gestionarea deşeurilor.
Educarea şi formarea profesională continuă pentru angajaţi, se desfăşoară în următoarele situaţii:
a) la angajare;

55
CPCIN-Compartimentul de prevenirea infectiilor nosocomiale

31
 b) la preluarea unei noi sarcini de serviciu sau la trecerea pe un alt post;
c) la introducerea de echipamente noi sau la modificarea echipamentelor existente;
d) la introducerea de tehnici noi privind gestionarea deşeurilor;
e) la recomandarea coordonatorului CPCIN care a constatat neconformităţi în aplicarea
procedurii, precum şi la recomandarea organelor de inspecţie şi control;
f) la recomandarea coordonatorului activităţii de protecţie a mediului;
g) periodic, indiferent dacă au survenit sau nu schimbări în sistemul de gestionare a
deşeurilor.
Personalul implicat în sistemul de gestionare a deşeurilor periculoase trebuie să cunoască:
a) tipul de deşeuri produse în spital în cadrul secţiilor/ compartimentelor/
laboratoarelor/ farmaciilor;
b) riscurile pentru mediu şi sănătatea umană în fiecare etapă a ciclului de eliminare a
deşeurilor;
c) planul de gestionare a deşeurilor generate din activităţile medicale, cu regulamentele
interne şi prezenta procedura privind colectarea şi depozitarea deşeurilor medicale.

3.8 Responsabilităţi

Pentru a preveni contaminarea mediului şi afectarea stării de sănătate a personalului şi

pacienţilor din cadrul Spitalului Municipal de Urgenţă „Elena Beldiman” Bârlad, toate
deşeurile generate în timpul activităţilor medicale trebuie colectate selectiv, ambalate şi
transportate în spaţii special amenajate pentru depozitarea temporară şi eliminarea finală a
deşeurilor. Toate categoriile de personal care efectuează activităţi care generează deşeuri
medicale trebuie să cunoască şi să aplice regulamentele interne şi procedurile specifice de
gestionare a deşeurilor.
Stabilirea activităţilor şi responsabilităţilor privind colectarea, ambalarea, transportul şi
depozitarea temporară a deşeurilor generate în timpul activităţilor medicale, are scopul de a
preveni contaminarea mediului şi afectarea stării de sănătate a personalului şi pacienţilor din
cadrul Spitalului Municipal de Urgenţă „Elena Beldiman” Bârlad.56
 Managerul spitalului
a) asigura fondurile necesare pentru funcţionarea sistemului de gestionare a deşeurilor
generate de activităţile medicale;
b) nominalizează persoanele responsabile cu activităţile specifice sistemului de gestionare a
56
Compartiment pentru prevenirea infectiilor nosocomiale , Protocol medical – Colectarea si depozitarea deseurilor
medicale, cod. PM-CPCIN-01, pag. 3

32
 deşeurilor generate de activităţile medicale;
c) controlează modul în care funcţionează sistemul de gestionare a deşeurilor generate de
activităţile medicale;
d) aprobă planul de gestionare a deşeurilor rezultate din activităţile medicale, pe baza
regulamentelor interne şi a procedurii de gestionare a deşeurilor generate de activităţile
medicale din unitate;
e) aprobă planul de formare profesională continuă privind gestionarea deşeurilor generate de
activităţile medicale;
f) aprobă procedurile de gestionare a deşeurilor generate de activităţile medicale.

 Directorul medical57 :
a) coordonează activitatea CPCIN;
b) participă la elaborarea procedurii de gestionare a deşeurilor generate de activităţile
medicale.

 Compartimentul de prevenirea infecţiilor nosocomiale

a) participă la buna funcţionare a sistemului de gestionare a deşeurilor generate de activităţile
medicale;
b) supraveghează activitatea personalului implicat în gestionarea deşeurilor generate de
activităţile medicale;
c) răspunde de educarea şi formarea continuă a personalului privind gestionarea deşeurilor
generate de activităţile medicale;
d) elaborează şi aplică planul de educare şi formare continuă privind gestionarea deşeurilor
generate de activităţile medicale;
e)stabileşte orarul şi traseul de transportare a deşeurilor şi-l supune aprobării Managerului
spitalului.
f) verifică efectuarea investigaţiei-sondaj pentru determinarea cantităţilor produse pe tipuri de
deşeuri, în vederea completării bazei de date naţionale şi a evidenţei gestiunii deşeurilor,
conform Anexei 4 din ORDINUL nr.219 din 1 aprilie 2002 al ministrului sănătăţii şi familiei
pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile
medicale şi a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naţională de date privind
deşeurile rezultate din activităţile medicale .

57
Compartiment pentru prevenirea infectiilor nosocomiale , Protocol medical – Colectarea si depozitarea deseurilor
medicale, cod. PM-CPCIN-01, pag. 4-7

33
 Directorul Administrativ:
a) asigură şi răspunde de aprovizionarea unităţii cu materiale necesare gestionarii deşeurilor
generate de activităţile medicale;
b) asigură şi răspunde de întreţinerea spatiilor şi instalaţiilor pentru depozitarea temporară
din incinta unităţii ;
c) controlează respectarea condiţiilor tehnice stipulate în contractul încheiat cu agenţii
economici care prestează activit ăţile de transport şi eliminarea finală a deşeurilor deşeurilor
generate de activităţile medicale;

 Compartimentul R.U.N.O.S
a) înscrie în Fişa Postului personalului cu responsabilităţi în gestionarea deşeurilor,
atribuţiile specifice conform Ordinului 219/2002;
b) informează CPCIN , în cel mai scurt timp(maxim 7 zile) asupra personalului nou angajat
la nivel de unitate, pentru a se asigura instruirea specifică postului ocupat, privind
gestionarea deşeurilor.

 Responsabilul cu protecţie a mediului:

a) elaborează şi supune spre aprobare conducerii planul de gestionare a deşeurilor generate
de activităţile medicale, pe baza regulamentelor interne şi a procedurii de gestionarea
deşeurilor generate de activităţile medicale;
b) coordonează şi răspunde de sistemul de gestionare a deşeurilor în cadrul Spitalului;
c) evaluează cantităţile de deşeuri periculoase şi nepericuloase produse în cadrul spitalului;
d) coordonează investigaţia-sondaj pentru determinarea cantităţilor produse pe tipuri de
deşeuri, în vederea complet ării bazei naţionale de date şi a evidenţei gestiunii deşeurilor; în
acest sens are toate atribuţiile coordonatorului echipei de investigare, conform anexei nr. 2
la Ordinul 219/2002;
e) supraveghează activitatea personalului implicat în gestionarea deşeurilor ;
f) propune şi alege metodele de tratare şi soluţia de eliminare finală într-un mod cât mai
eficient a deşeurilor generate de activităţile medicale;
g) identifică furnizorii de servicii de transport şi eliminarea finală a deşeurilor şi evaluează
capabilitatea tehnică pentru furnizarea serviciilor către spital;
h) colaborează cu medicul coordonator CPCIN în scopul derulării unui sistem de gestionare
corect şi eficient a deşeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală.

34
 Şeful de secţie/compartiment/laborator/farmacie :
a) supraveghează modul în care se aplică procedura în sectorul său de activitate;
b) nomionalizeaza persoanele responsabile cu gestionarea deşeurilor;
c) participă la realizarea investigaţiei-sondaj pentru determinarea cantităţilor produse pe
tipuri de deşeuri, în vederea completării bazei naţionale de date şi a evidenţei gestiunii
deşeurilor.
d) semnalează imediat directorului medical şi/sau responsabilului cu protecţia mediului,
deficienţele în sistemul de gestionare a deşeurilor.

 Asistenta-şefă:
a) răspunde de aplicarea procedurii ;
b) prezintă şefului de secţie/compartiment/laborator planificarea necesarului de materiale
pentru sistemul de gestionare a deşeurilor periculoase;
c) aplică metodologia de investigaţie-sondaj pentru determinarea cantităţilor produse pe
tipuri
de deşeuri, în vederea completării bazei naţionale de date şi a evidenţei gestiunii deşeurilor.

 Asistentul medical:
a) efectuează activităţile stabilite de procedură;
b) aplică metodologia de investigaţie-sondaj pentru determinarea cantităţilor produse pe
tipuri de deşeuri, în vederea completării bazei de date naţionale şi a evidenţei gestiunii
deşeurilor.

 Infirmierul:
a) efectuează activităţile stabilite de procedură;
b) aplică metodologia de investigaţie-sondaj pentru determinarea cantităţilor produse pe
tipuri de deşeuri, în vederea completării bazei naţionale de date şi a evidenţei gestiunii
deşeurilor.
c)asigura transportul deşeurilor, în absenţa îngrijitorului de curăţenie, conform atribuţiilor
din Fişa postului.

 Îngrijitorul pentru curăţenie:

a) efectuează activităţile stabilite de procedură;

35
 b) asigură transportul deşeurilor pe circuitul şi conform programului aprobat;
c) efectuează înregistrările în formularele stabilite, privind tipurile şi cantităţile de deşeuri
colectate şi predate;
d) aplică metodologia de investigaţie-sondaj pentru determinarea cantităţilor produse pe
tipuri de deşeuri, în vederea completării bazei naţionale de date şi a evidenţei gestiunii
deşeurilor.

3.9 Concluzii si propuneri

3.9.1 Recomandările Asociaţiei Experţilor de Mediu

Recomandările Asociaţiei Experţilor de Mediu58 conform cu situaţia actuală de gestionare

a deşeurilor medicale, incluzând eliminarea finală, pun accentul pe următoarele:
? Incinerarea deşeurilor periculoase are impacturi multiple asupra mediului: aer, apă, sol
etc. Principalele probleme de mediu ce rezultă din această activitate sunt:
• Controlul slab al proceselor ce includ utilizarea la maximum a capacităţii incineratoarelor
• Neconformitatea cu legislaţia naţională asupra gestionării deşeurilor şi incinerării acestora
• Inexistenţa echipamentului pentru măsurarea emisiilor necontrolate de compuşi toxici
• Slabă educaţie de mediu şi sanitară a personalului spitalicesc, inclusiv muncitorii, privitor la
pericolele posibile şi impactul POP-urilor59
• Lipsa de fundamentare pentru activităţile spitaliceşti specifice ce privesc sănătatea şi
gestionarea deşeurilor spitaliceşti.
? Conform aspectelor menţionate mai sus recomandările Asociaţiei Experţilor de Mediu
privind sănătatea şi managementul deşeurilor medicale se privesc următoarele activităţi
posibile:
• Promovarea proiectelor de informare privitoare la creşterea conştientizării factorilor implicaţi
şi publicului în general legat de incinerarea deşeurilor
• Implementarea planurilor de reducere a deşeurilor în spitale
• Utilizarea tehnologiilor necombustibile de tratare a deşeurilor medicale
• Măsurarea şi monitorizarea POP-urilor, precum emisiile de dioxine
• Utilizarea celor mai bune tehnici disponibile şi a celor mai bune practici de mediu.

Sterilizarea – o alternativă posibilă

58
“Raport de referinta – Incinerarea deseurilor medicale” – ing. Arinda Cadariu, iulie 2005, pagina 15
59
Produsi organici persistenti

36
 Bineînţeles, exista şi o alternativă a incinerării. Sterilizarea cu abur săturat este una dintre
tehnologiile recomandate, fiind utilizată la nivel mondial ca soluţie pentru tratarea deşeurilor
medicale infecţioase (DMI) rezultate în urma activităţii zilnice a unităţilor sanitare. În cele ce
urmează am prezentat o analiză SWOT60 a acestei metode de eliminare finală.

 Puncte tari
 tratare directă cu abur săturat, la temperatura şi presiune ridicate/constante;
 managementul deşeurilor bazat pe principiul: poluatorul plăteşte reducerea riscului de la
sursă;
 capacităţi de procesare mari (ex.: capacitatea medie a unei instalaţii funcţionale pe piaţa
românească este de 455 kg/50 min., rezultând un potenţial de procesare de 72 t/lună);
 reducerea cantităţii de deşeuri la 40%-80% din cea iniţială (în funcţie de tehnologia de
sterilizare folosită);
 eliminarea finală pentru deşeurile periculoase prin arderea în crematorile unităţilor
medicale prezintă numeroase riscuri şi inconveniente: în procesul de incinerare se produc
emisii nocive precum dioxina şi metalele grele, deosebit de periculoase pentru sănătatea
populaţiei; frecvent, prezintă deficienţe de funcţionare, fiind instalaţii depăşite tehnologic
şi moral, nu sunt adaptate pentru incinerarea deşeurilor cu un conţinut ridicat de material
plastic; coşurile de fum nu au înălţimea corespunză toare, de cele mai multe ori fiind sub
nivelul clădirilor învecinate; costuri ridicate de operare;
 alternativa pentru unităţile medicale în privinţa închiderii etapizate a instalaţiilor de
tratare termică a deşeurilor periculoase medicale, prevăzută în Strategia Naţională de
Gestionare a Deşeurilor.

 Puncte slabe
 cantitatea reală produsă la nivel local/regional de DMI nu este o informaţie publică;
 potenţialul de procesare poate depăşi necesarul de sterilizare deoarece nu se pot încheia
contracte de procesare cu toate unităţile medicale locale/regionale;
 dificultatea încheierii şi respectării contractelor cu unităţile medicale care, din obişnuinţă,
nu aloca bani pentru ceea ce se colectează în "mod normal" de fimele de salubrizare la
comun cu gunoiul menajer;
 tentaţia de a reduce durata de tratare a deşeurilor pentru diminuarea costurilor legate de
producerea aburului la temperatura şi presiunea optime;
 reticenta naţională generalizata fata de colectarea selectivă a deşeurilor;
60
http://www.green-report.ro/revista/tratarea-deseurilor-medicale-infectioase

37
  deşeuri ce nu pot fi neutralizate prin sterilizare: anatomopatologice şi părţi anatomice,
citotoxice, farmaceutice, radioactive, cadavre, containere ce conţin gaz sub presiune,
produse explozive şi chimicale, produse şi recipiente ce conţin mercur, compuşi organici
volatili sau semivolatili;
 necesitatea amenajării unor spaţii dedicate de către producătorii de DM pentru
eficientizarea ciclului de colectare şi transport.

 Oportunităţi
 închiderea crematoriilor neautorizate;
 externalizare către terţi a serviciilor de tratare şi eliminare de către unităţile medicale;
 existenta echipamentelor mobile sau staţionare pentru tratarea deşeurilor spitaliceşti la
faţa locului;

 Ameninţări
 Politica şi organizarea unităţilor medicale cu privire la DMI (nerespectarea paşilor de
segregare la producător pentru evitarea încărcării facturilor, supravegherea procesului de
segregare, monitorizarea/gestionarea cantităţilor şi conţinutului de seurilor produse şi
predate spre tratare, informarea şi responsabilizarea personalului, crearea şi respectarea
unui program de sănătate pentru angajaţi şi pacienţi, amenajarea de spaţii sterilizate
pentru depozitare temporară, raportări reale la autorităţile în domeniu);
 Dependenta faţă de contractele cu unităţile medicale şi de cantităţi mari pentru procesare,
oferta de preţ depinzând de aceşti factori majori.

3.9.2 Măsuri de minimizare a cantităţii de deşeuri medicale

Deoarece costurile pentru eliminarea deşeurilor periculoase medicale sunt ridicate,

unităţile sanitare vor trebui să întreprindă măsuri pentru minimizarea cantităţilor totale de deşeuri
periculoase generate, printr-o sortare riguroasă la sursa de producere.61

Mai jos sunt prezentate câteva dintre categoriile de deşeuri medicale periculoase şi
metodele de minimizare ce pot fi aplicate acestora.62

61
http://www.arpmv5.ro/pages/SM_2006_RG/Starea%20Mediului%202006reg%20vest.pdf
62
Asociatia Expertilor de Mediu – “Model de plan de minimizare a deseurilor medicale rezultate din activitatea
unitatilor sanitare”, pagina 9

38
Categoria de deşeuri medicale
Metoda de minimizare
periculoase
• Colectarea separată a deşeurilor chimioterapice
• Stabilirea dozelor optime de administrare, fără a rezulta
Deşeurile chimioterapice şi
surplus
antineoplazice
• Stabilirea capacităţii containerelor pentru deşeurile
chimioterapice
• Utilizarea materialelor periculoase în cantit aţi reduse
• Folosirea reactivilor pe bază de apă
• Reducerea cantităţilor de reactivi
• Utilizarea metodelor de curăţenie bazate pe abur şi
Solvenţi pe bază de clor şi uiltrasunete
inflamabili • D
 eterminarea purităţii solventului
• Standardizarea utiliz arii solventului
• Colectarea separată a solvenţilor (ca deşeuri)
• D
 istilarea/reciclarea solvenţilor
• R
 eciclarea solvenţilor în sistem externalizat (în afara unităţii)
• F olosirea formaldehidei într-o concentraţie scăzută
• Reducerea frecvenţei de curăţare
Formaldehidă • D
 ispensarea automatizată a formalinei
• Reutilizarea formalinei
• Aplicarea unui sistem corespunzător de control a emisiilor
• Stocarea în condiţii corespunzătoare
• Returnarea chimic alelor depăşite la furnizor
• Extinderea duratei de viaţă a băii de fotoprocesare
Substanţe chimice fotografice • Testarea materialelor expirate privind eficacitatea, înainte de a
fi returnate
• Utilizarea de role în scopul minimizării pierderilor de soluţie
• U tilizarea spălării în contra-curent
• Returnarea containerelor la furnizor
• U
 tilizarea de izotopi cu durată scurtă de viaţă
Materiale radioactive
• Stocarea deşeurilor cu durată scurtă de viaţă la locul de
producere
Mercurul • U
 tilizarea de termometre electronice, în locul celor cu mercur

39
 • Furnizarea de truse pentru curăţarea (îndepărtarea) mercurului
pentru personalul medical, în cazul accidentelor
• Recuperarea şi reciclarea mercurului
• Evaluarea firmelor specializare în vederea reciclării
mercurului, disponibile pe piaţă
• U
 tilizarea de echipamente pentru anestezie, cu pierderi puţine
Deşeuri reprezentate de gaze • V
 erificarea / întreţinerea periodică a echipamentelor de
anestezice anestezie
• P
 racticarea anesteziei cu pierderi puţine
• V erificarea / întreţinerea periodică a echipamentului de
sterilizare cu etilen-oxid
• U
 tilizarea steriliz arii pe bază de abur şi ultrasunete
• Folosirea minimă a agenţilor toxici de curăţare
• Furnizarea de sisteme automate pentru îndepărtarea
Substanţe toxice, corozive şi
substanţelor chimice utilizate în spălătoria unităţii sanitare
miscelanee
• Reducerea cantităţilor de substanţe chimice folosite
experimental în laborator
• A
 chiziţionarea de produse chimice în containere returnabile
• U
 tilizarea metodelor de curăţenie pe bază de agenţi fizici în
locul celor chimici

Minimizarea cantităţii de deşeuri implica următoarele etape:

• reducerea la sursa a deşeurilor se poate realiza prin:
- achiziţionarea de materiale care generează cantităţi mici de deşeuri;
- utilizarea de metode şi echipamente moderne ce nu generează substanţe chimice periculoase,
cum ar fi:
o înlocuirea metodei clasice de dezinfecţie chimică cu dezinfecţia pe bază de abur sau
ultrasunete, înlocuirea
o termometrelor cu mercur cu cele electronice, utilizarea radiografiilor computerizate în
locul celor clasice.
- gestionarea corectă a depozitelor de materiale şi reactivi;
• separarea la sursa – asigurarea că deşeurile sunt colectate în ambalajele corespunzătoare
fiecărei categorii;
• recuperarea şi reciclarea la sursa:

40
 - reciclarea hârtiei şi a cartonului, a sticlei, a ambalajelor din aluminiu (conserve), deşeuri din
construcţii şi demolări;
- achiziţionarea de produse din materiale ce se pot recupera;
- compostarea deşeurilor alimentare organice;
- recuperarea argintului din substatele fotografice.
• tratarea deşeurilor – utilizarea metodelor de neutralizare pentru deşeurile periculoase;
• eliminarea finală în condiţii corespunzătoare. După reducerea cantităţii de deşeuri pe cât
posibil, deşeurile tratate se vor elimina prin metode de eliminare finală cu impact minim asupra
mediului.
Pe baza unui audit de mediu privind alternativele de minimizare a deşeurilor medicale în
cadrul Spitalului Municipal de Urgenţă “Elena Beldiman” din Bârlad, a fost elaborat graficul
Gantt63 ce conţine obiective şi activităţi menite să asigure un management al deşeurilor eficient.
Avantajele minimizării cantităţii de deşeuri sunt reprezentate de protejarea mediului
înconjurător, o mai bună protecţie a muncii, reducerea costurilor privind managementul
deşeurilor în unitatea sanitară, îmbunătăţirea relaţiei de comunicare cu membrii comunităţii.

Bibliografie

• Asistenţă tehnică pentru îmbunătăţirea sistemului intern de gestionare a deşeurilor periculoase

generate de unităţile sanitare, conform prevederilor standardelor europene - PHARE RO
2006/018-147.03.03/04.08;
• Asociaţia Experţilor de Mediu: “Metode de Minimizare şi eliminare a deşeurilor medicale
periculoase rezultate din activitatea unităţilor sanitare”, Bucureşti, 2006;
• Cadariu A. - “Raport de referinţă – Incinerarea deşeurilor medicale”, iulie 2005;
• Compartiment pentru prevenirea infecţiilor nosocomiale , Protocol medical – Colectarea si
depozitarea deşeurilor medicale, cod. PM-CPCIN-01;

63
VEZI ANEXA 11, Tabelul 3.6

41
• Curea O. - “ Monitorizarea sistemului de gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea
medicală - Raport sintetic 2007”, Bucureşti, 2007;
• Dumitrescu, A., Nicorici, M., Sandu, S., Lupaşcu, C.: “Descrierea modului de gestionare a
deşeurilor rezultate din activităţi medicale în România”, Sesiunea Ştiinţifică a Institutului de
Igienă, Sănătate Publică, Servicii de Sănătate şi de Conducere Bucureşti, 29 februarie- 1 martie
1996;
• Dumitrescu, A., Văcărel, M., Qaramah, A: “Metode de gestionare a deşeurilor rezultate din
activitatea de îngrijire medicală”, Conferinţa anuală a Institutului de Igienă, Sănătate Publică,
Servicii de Sănătate şi de Conducere Bucureşti, 8-9 mai 1997;
• Institutul de Sănătate Publică Bucureşti : “Managementul deşeurilor rezultate din activitatea
medicală”;
• Legea 95/14 aprilie 2006;
• Legea nr. 147/2005 privind aprobarea Ordonanţei nr. 18/2005 pentru modificarea Legii nr.
98/1994 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele legale de igienă şi sanatate
publică;
• Mateescu C., Baran G., Constantinescu I. – “Noi tendinţe în tratarea şi valorificarea energetică
a deşeurilor municipale biodegradabile” , Bucureşti, 2008;
• Negulescu, M, Vaicum, L, Patru, C.: ” Protecţia mediului înconjurător”, Editura tehnică,
Bucureşti, 1995;
• OM nr. 916/2006 privind aprobarea Normelor de supraveghere, prevenire şi control ale
infecţiilor nosocomiale în unităţile sanitare;
• Ordinul nr. 211 din 06.02.2004 (M.O. 324/15.IV.2004) al Ministerului Transporturilor,
Construcţiilor şi Turismului pentru aprobarea Procedurii de reglementare şi control al
transportului deşeurilor pe teritoriul României;
• Ordinul MAPM nr. 756/2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind incinerarea
deşeurilor;
• Ordinul MAPM nr. 757/2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea
deşeurilor;
• V. Rojanschi, F. Bran, Gh. Diaconu : “Economia şi protecţia mediului”, Editura Economică,
Bucureşti;
• Scoala Naţională de Sănătate Publică şi Management Sanitar: “Managementul Spitalului”,
Editura Public H Press, Bucureşti, 2006.

*** http://eea.ngo.ro/materiale/HSR_final_rom.pdf

42
*** http://jurnal.medicalnews.ro/2010/02/24/masuri-necesare-in-sistemul-sanitar/
*** http://www.anpm.ro/Files/RaportStareaMediului_Cap06_Deseuri_200710295739891.pdf
*** http://www.arpmv5.ro/pages/SM_2006_RG/Starea%20Mediului%202006reg%20vest.pdf
***http://www.clinicistomatologice.ro/stiri/81_Deseurile_medicale_
%E2%80%93_adevarate_afaceri.html
*** http://www.deseurimedicale.ms.ro/
***http://www.eco-ambalaj.ro/gestiunea-ambalajelor/romania/Managementul-deseurilor-
10,13.html
*** http://www.green-report.ro/revista/tratarea-deseurilor-medicale-infectioase
*** http://www.immromania.ro/noutati/noutate.php?id=1844
*** http://www.inginerie-electrica.ro/acqu/pdf/2008_9.pdf
*** http://www.ispb.ro/inginerie-sanitara/
***http://www.pharma-business.ro/juridic/gestionarea-deseurilor-rezultate-din-activitatile-
medicale.html
*** http://www.spital-barlad.ro/despre
*** http://www.spital-barlad.ro/pdf/regulament%20de%20organizare%20si%20functionare.pdf
*** http://www.stericare.com/prezentare.ppt

43