02 - Indrumar Geofizica-Final PDF

LUCRAREA NR.
Determinarea limitelor şi grosimii stratelor poros-permeabile din

carotajul electric standard – curba de potenŃial spontan - PS
Carotajul electric standard

Carotajul electric convenŃional sau standard constă în măsurarea rezistivităŃii
aparente cu dispozitive potenŃiale şi gradiente. Denumirea de standard derivă de la
faptul că dispozitivele sunt standardizate. Atunci când condiŃiile de măsurare permit,
alături de curbele de rezistivitate se înregistrează şi curba de potenŃial spontan. În
funcŃie de dispozitivele utilizate în cadrul carotajului electric standard sunt cunoscute
mai multe procedee: carotajul electric standard obişnuit, carotajul electric cu dispozitive
pentru sare, carotajul electric special.
Curbe înregistrate şi caracteristicile dispozitivelor de carotajului electric standard
Tabelul 1.1.
Dispozitivul Simbolul Scara Lungimea Raza de Scară de măsură
adâncimilor dispozitivului investigaŃie
N (B) A (M) 1).PS n PS = 12,5Ωm/cm
( ∆E PS ) - -
(25 mV pe 2cm)
2,0 m 2). ρ A Dispozitiv Scara de bază

potenŃial ( ) ( )
L p = AM MA rinv, p = 2AM MA n ρ A = 2,5Ωm/cm
A0,3M2,0N = 0,3m = 0,6m (0-20Ωm pe 8 cm
M (A) M (A) (M0,3A2,0B) diagrafie)
0 0,3 m 1:1000
Scări de
A (M) N (B) reluare
1/5 - 12,5Ωm/cm
3). ρ A Dispozitiv
Dispozitiv potenŃial
Disp ozitiv g radient
( )
L g = 0A 0M ( )
rinv,g = 0A 0M (0 – l00Ωm)
gradient 1/25 -
N0,3M2,0A = 2,15m = 2,15m 62 ,5 Ω m/cm
(B0,3A2,0M)
(0 – 500Ωm)
Simbolurile incluse în paranteze sunt pentru dispozitivele bipolare şi sunt notate de jos în sus.
DistanŃele dintre electrozi sunt în metri.
Diagrafia electrică standard este compusă din trei curbe (figura 1.1) şi anume:
- o curbă de potenŃial spontan (PS), înscrisă pe trasa din stânga;
1
- o curbă de rezistivitate înregistrată cu dispozitiv potenŃial, A0,3M2,0N
(M0,3A2,0B), notată cu ρ 0,.3 , înscrisă pe trasa din partea dreaptă a diagramei cu linie
plină;
- o curbă de rezistivitate înregistrată cu dispozitiv gradient, N0,3M2,0A
(B0,3A2,0M), notată cu ρ 2,15 , pe aceeaşi trasă din partea dreaptă cu linie punctată.
0 20 Ωm
0 reluare 1/5 100 Ωm
25mV 0 reluare 1/25 500 Ωm
Marnă
Nisip poros-permeabil
Nisip argilos
Gresie compactă
Calcar poros-permeabil
Calcar compact
Petrol
Gaze
Apă sărată
Fig. 1.1. Forma de reprezentare a diagrafiei electrice standard [ 5 ]
2
CondiŃii optime de aplicabilitate
- în sonde forate cu noroi dulce;
- strate cu grosimi mai mari de 2 m, (h > 2m);
- succesiuni marnoase nisipoase de grosime acceptabilă;
- roci carbonatate cu porozitate intergranulară cu m ≥ 10 %.
Limitări
- strate subŃiri;
- strate rezistive;
- invazie adâncă;
- noroi sărat;
- roci cu conŃinut de argilă;
- nu poate fi utilizată în noroi neconductiv.
Determinarea limitelor şi grosimilor stratelor poros-permeabile
Metodele practice de determinare a grosimii şi limitelor stratelor după curba de

potenŃial spontan.
PotenŃialul spontan sau potenŃialul natural ia naştere ca urmare a unor procese de
activitate electrochimică ce se desfăşoară la limitele: noroi de foraj - formaŃiuni
geologice, zonă de invazie - zonă necontaminată şi colector - roci adiacente. Aceste
procese fizico-chimice creează câmpuri electrice de autopolarizare care pot fi
cuantificate de mărimea scalară - potenŃial electric V. DiferenŃa de potenŃial ce se
măsoară între un electrod lansat în sondă şi un alt electrod plasat la suprafaŃa solului
(figura 4.1) este cunoscută în geofizica de sondă sub denumirea de potenŃial spontan,
prescurtat PS.
În unităŃi SI diferenŃa de potenŃial se măsoară în joule/coulomb (J/C). Unitatea
practică de măsură a diferenŃei de potenŃial este voltul (V); legătura dintre cele două
unităŃi de măsură este: 1 volt = 1 joule/1 coulomb
Întrucât potenŃialele care apar în urma proceselor fizico-chimice sunt mici, se
utilizează un submultiplu al voltului - milivoltul (mV).
Procesele fizico-chimice care dau naştere potenŃialului spontan sunt: procesul de
difuzie, procesul de adsorbŃie, procesul de electrofiltraŃie şi procesul de oxido-reducere.
Amplitudinea şi forma curbei de potenŃial spontan înregistrată în dreptul unui
strat poros-permeabil depind de următorii factori:
- potenŃialul spontan static, EPSS;
- grosimea stratului, h;
- rezistivitatea reală a stratului, ρ R;
- rezistivitatea zonei de invazie ρ i şi diametrul zonei invadate Di;
- rezistivitate noroiului de foraj ρ n
- diametrul sondei d;
- rezistivitatea formaŃiunilor adiacente ρ ad;
- cantitatea de argilă conŃinută în stratul considerat;
- natura litologică a stratelor poros-permeabile.
3
FaŃă de factorii mai sus menŃionaŃi se evidenŃiază, în cazul succesiunilor
nisipoase-grezoase în alternanŃă cu argile două cazuri: strate de grosime mare (h≥4d) şi
strate de grosime mică (h<4d).
Pentru a determina limitele şi grosimile stratelor poros-permeabile se va folosi
una din metodele prezentate mai jos, în funcŃie de grosimea stratului analizat.
1
1. Strate de grosime mare, h ≥ 4d; Metoda ∆E PS
2
În dreptul stratelor a căror grosime depăşeşte de patru ori diametrul sondei,
limitele stratului (Hsup – limita superioară şi Hinf limita inferioară) se determină în
punctele în care valoarea înregistrată a curbei de potenŃial spontan este egală cu
1
jumătate din amplitudinea maximă–metoda jumătăŃii amplitudinii ( ∆E PS )–figura 1.2.
2
1
Fig. 1.2. Strate de grosime mare h ≥ 4d; Metoda ∆E PS [34]
2
Modul de lucru:
- se trasează “linia argilelor” considerată convenŃional linia de zero a PS-ului de-
a lungul valorilor electropozitive, această linie se trasează pentru întreg intervalul
analizat şi nu pentru fiecare strat în parte;
- se determină amplitudinea maximă a potenŃialului spontan – egală cu distanŃa
dintre linia argilelor şi valoarea maximă electronegativă.
Această valoare înmulŃită cu scara de înregistrare a potenŃial spontan reprezintă
valoarea maximă înregistrată în dreptul stratului în mV ( ∆ EPS);
1
- la jumătatea valorii maxime a potenŃialului spontan ( ∆E PS ) se trasează o
2
verticală care intersectează curba, de potenŃial spontan, în două puncte.
Aceste puncte proiectate pe scara adâncimilor determină:
- punctul superior de intersecŃie, limita superioară a stratului – Hsup;
- punctul inferior de intersecŃie, limita inferioară a stratului – Hinf.
- grosimea stratului se determină astfel:
h = Hinf - Hsup (1.1)
4
2
2. Strate de grosime mică, h < 4d; Metoda ∆E PS
3
În dreptul stratelor a căror grosime este mai mică de patru ori decât diametrul
sondei, limitele stratului (Hsup – limita superioară şi Hinf limita inferioară) se determină
în punctele în care valoarea înregistrată a anomaliei de potenŃial spontan este egală cu
2
două treimi din amplitudinea maximă – metoda ∆E PS - figura 1.3.
3
2
Fig. 1.3. Strate subŃiri, h < 4d; Metoda ∆E PS [ 34 ]
3
5
AplicaŃie:
Să se determine limitele şi grosimile stratelor poros-permeabile după curba de de

potenŃial spontan din diagrafia carotajului electric standard, Anexa 1.
Datele necesare determinărilor:
- Diametrul sapei: d = 254 mm;
- Scara PS: 12,5 mV/div;
- Scara adâncimilor 1: 200.
Rezultatele obŃinute se vor înscrie în tabelul 1.2.
Limitele şi grosimile stratelor după curba de PS

Tabelul 1.2
Nr. ∆ EPS Hsup Hinf h
strat [mV] [m] [m] [m]
6
LUCRAREA NR. 2
Determinarea limitelor şi grosimii stratelor poros-permeabile din carotajul electric

standard – curbele de rezistivitate înregistrate cu dispozitive potenŃiale şi
gradiente – ρ 0,3 , ρ 2,15
ConfiguraŃia curbelor de rezistivitate aparentă teoretice şi reale depinde de tipul

dispozitivului, de rezistivitatea stratelor şi de grosimea lor. Deasemenea răspunsul
dispozitivelor (forma curbelor de rezistivitate) depinde de tipul dispozitivului şi relaŃia
dintre lungimea dispozitivului potenŃial, Lp sau gradient, Lg-faŃă de grosimea stratului, h.
Se consideră un strat de grosime h, cu rezistivitatea reală ρ R şi se pune problema
determinării răspunsului dispozitivelor potenŃiale şi gradiente, în cazul existenŃei unor
limite de separaŃie plane şi paralele, între colector şi stratele adiacente - superior
(acoperiş) şi inferior (culcuş). Stratele adiacente sunt de grosime infinită şi rezistivitate
ρ ad şi sonda, care traversează toate aceste strate, conŃine fluid de foraj de rezistivitate
ρ n . În figurile 2.1 - 2.6 sunt redate forma curbelor de rezistivitate pentru cazul în care
se are în vedere influenŃa sondei (curbele cu linii pline), comparativ cu cazul în care se
neglijează influenŃa găurii de sondă (curbele cu linii punctate). Pentru fiecare caz în
parte, se va considera că dispozitivul de măsură se deplasează pe direcŃie perpendiculară
pe limita de separare a mediilor şi se vor prezenta cu şi fără influenŃa sondei.
Răspunsul dispozitivelor gradiente

1. În strate cu rezistivitate mai mare decât rezistivitatea stratelor adiacente -
ρ R > ρ ad şi ρ n ≅ ρ ad
Considerăm un dispozitiv gradient neconsecutiv, monopolar - NxMyA sau
( )
bipolar - BxAyM, având lungimea de dispozitiv L g = OA OM . La determinarea curbei
de răspuns a dispozitivului, care se deplasează de jos în sus în raport cu stratul, se pot
întâlni mai multe situaŃii:
a) Strat de grosime foarte mare în raport cu lungimea dispozitivului - h >> Lg

(figura 2.1).
În dreptul stratului adiacent inferior (culcuş), rezistivitatea aparentă va fi
aproximativ egală cu cea a stratului adiacent, ρ ad . Pe măsură ce dispozitivul se apropie
de strat şi intersectează stratul, rezistivitatea creşte până la un punct de rezistivitate
aparentă maximă ρ A,max ≅ 1,5ρ R dispus la un nivel de adâncime Hmax plasat deasupra
7
MN  BA 
limitei inferioare a stratului, H i cu o distanŃă egală cu ,   , în continuare
2  2 
valoarea rezistivităŃii aparente tinde spre valoarea rezistivităŃii stratului adiacent,
ρ A ≅ ρ ad .
Fig. 2.1. Răspunsul dispozitivului gradient

pentru ρ R > ρ ad , în strat de grosime foarte mare
în raport cu lungimea dispozitivului - h >> L g [44 ]
b) Strat de grosime mare în raport cu lungimea dispozitivului - h ≅ 2 L g

(figura 2.2.).
În acest caz, forma curbei de răspuns este analogă cu cea de la punctul a), cu
diferenŃa că punctul de rezistivitate aparentă maximă are valoarea ρ A,max ≅ 1,1ρ R , iar
zona de scădere accentuată începe de la punctul median al stratului.
c) Strat de grosime medie comparabilă cu lungimea dispozitivului - h=Lg

(figura 2.3).
În acest caz, la apropierea dispozitivului de strat în partea inferioară a acestuia,
apare un maxim de rezistivitate aparentă de ecranare, la nivelul de adâncime Hmax,e
( )
dispus distanŃa L g = OA OM sub limita inferioară a stratului, Hi, după care ρ A scade
sub valoarea ρ ad , crescând în apropierea limitei inferioare până la punctul de
rezistivitate aparentă maximă ρ A,max ≅ 0,25ρ R dispus la Hmax deasupra limitei Hi cu
8
NM  BA 
distanŃa  
2  2  ; minimul de rezistivitate aparentă este plasat la fel ca la punctele
 
a) şi b).
Fig. 2.2. Răspunsul dispozitivelor gradiente pentru ρ R > ρ ad ,

strat de grosime mare în raport cu lungimea dispozitivului
( h ≅ 2 Lg ) [ 44 ]
Fig. 2.3. Răspunsul dispozitivelor gradiente ρ R > ρ ad ,

strat de grosime medie comparabilă cu lungimea dispozitivului
(h = Lg.) [ 44 ]
9
Lg
d) Strat de grosime mică, în raport cu lungimea dispozitivului h ≅ (figura
2
2.4).
În acest caz, maximul de rezistivitate aparentă de ecranare este la adâncimea
( )
Hmax,e dispus la Lg = OA OM sub limita inferioară Hi. În limitele stratului, forma
curbei rămâne tot asimetrică, dar se apropie de o formă simetrică.
Valoarea ρ A,max ≅ 0,5ρ R .
Lg
e) Strat de grosime foarte mică, în raport cu lungimea dispozitivului h ≅
8
(figura 2.5).
În acest caz, apare de asemenea maximul de rezistivitate aparentă de ecranare la
( )
adâncimea Hmax,e dispus la L g = OA OM sub limita inferioară Hi. În limitele stratului
forma curbei devine aproape simetrică, prezentând un maxim ρ A,max ≅ 0,72ρ R şi
2
intersectează limitele stratului de grosime Li la o distanŃă ρ h ≅ ρ A , max .
3
Fig. 2.4. Răspunsul dispozitivelor gradiente Fig. 2.5. Răspunsul dispozitivelor gradiente
pentru ρ R > ρ ad , strat de grosime mică în ρ R > ρ ad , strat de grosime mică în raport cu
raport cu lungimea dispozitivului lungimea dispozitivului
 L   L 
 h ≅ g  [ 44 ]  h ≅ g  [ 44 ]
 2   8 
 
10
2. În strate cu rezistivitate mai mică decât rezistivitatea stratelor adiacente
ρ R < ρ ad , ρ n ≅ ρ R
a) Strat de grosime mare, în raport cu lungimea dispozitivului, h > L g (figura

2.6).
În acest caz, la apropierea dispozitivului de strat apare o zonă de scădere
accentuată a rezistivităŃii aparente, în raport cu rezistivitatea stratului adiacent începând
( )
cu distanŃa L g = OA OM faŃă de limita inferioară Hi, până la punctul de rezistivitate
NM  BA 
aparentă minimă ρ A,min dispus deasupra limitei inferioare Hi, la distanŃa  
2  2 .
 
La limita stratului valoarea rezistivităŃii aparente aproximează rezistivitatea reală, ρ R ,
iar spre limita superioară apare o creştere, până ia un maxim de rezistivitate aparentă
ρ A,max ≅ 1,4ρ ad dispus la nivelul de adâncime, Hmax deasupra limitei superioarei Hs cu
NM  BA 
distanŃa  
2  2 .
 
b) Strat de grosime comparabilă cu lungimea dispozitivului, h ≤ L g (figura 2.6.)

În acest caz, forma curbei este asemănătoare cu cea de la punctul a), numai că în
interiorul stratului ρ A > ρ R .
Fig. 2.6. Răspunsul dispozitivului gradient consecutiv

în strate rezistive ρ R < ρ ad [ 44 ]
11
1. Determinarea limitelor şi grosimii stratelor după curbele de rezistivitate
înregistrate cu dispozitiv gradient - ρ 2,15
A. Determinarea limitelor şi grosimii stratelor pentru cazul: ρ R> ρ ad

În acest caz, în funcŃie de raportul dintre lungimea dispozitivului şi grosimea
stratului, se evidenŃiază următoarele situaŃii:
A.1. Strate de grosime mare: h > MO AO ( )

Curba de rezistivitate aparentă prezintă următoarele puncte caracteristice
(figura 2.7):
- un punct de rezistivitate maximă ρ amax, căruia îi corespunde adâncimea Hmax;
- un punct de rezistivtate minimă ρ amin, căruia îi corespunde adâncimea Hmin.
Aceste două adâncimi Hmax şi Hmin sunt situate, faŃă de limitele stratului (Hinf –
limita inferioară şi Hsup – limita superioară), la o distanŃă egală cu MN/2, respectiv AB/2,
unde MN = AB = 0,3 m.
Fig. 2.7 Determinarea limitelor şi grosimii stratelor pentru cazul ρ R> ρ ad.
( )
Strate de grosime mare h > MO AO [ 34 ]
Modul de lucru:
- se stabilesc punctele caracteristice, ρ amax respectiv ρ amin şi se citesc valorile
pentru Hmax respectiv Hmin pe scara adâncimilor;
- se determină limitele stratului cu relaŃiile:
1
H sup = H min +
2
MN AB ( ) (2.1)
1
H inf = H max +
2
MN AB ( ) (2.2)
- se determină grosimea stratului cu relaŃia:
h = H inf − H sup = H max − H min (2.3)
12
A.2. Strate de grosime mică h < MO AO ( )
Pentru strate subŃiri curba de rezistivitate aparentă prezintă următoarele puncte
caracteristice (figura 2.8):
- un punct de rezistivitate maximă ρ amax;
- un punct de rezistivitate maximă ecranată ρ ame, căruia îi corespunde
adâncimea Hme.
Limita inferioară a stratului Hinf se găseşte la o distanŃă egală cu lungimea
( )
dispozitivului gradient faŃă de Hme, AO MO = Lg = 2,15 m.
Fig. 2.8. Determinarea limitelor şi grosimii stratelor pentru cazul ρ R> ρ ad.
( )
Strate de grosime mică h < MO AO [ 34 ]
Modul de lucru:
- se stabileşte punctul de maxim ecranat şi se citeşte pe diagrafie adâncimea
corespunzătoare, Hme;
- se determină limita inferioară cu relaŃia:
H inf = H me − AO MO ( ) (2.4)
- se trasează distanŃa dintre linia de zero a rezistivităŃii şi rezistivitatea

maximă, ρ amax, distanŃă care este egală cu amplitudinea maximă a curbei de rezistivitate
- Amax. La 2/3 din amplitudinea maximă, Amax, faŃă de linia de zero se trasează o
verticală ce intersectează curba de rezistivitate în două puncte. DistanŃa dintre aceste
puncte măsurată pe scara adâncimilor corespunde grosimii stratului, h:
2
h→ Amax (2.5)
3
- se calculează limita inferioară astfel:
H sup = H inf − h (2.6)
13
B. Determinarea limitelor şi grosimii stratelor pentru cazul: ρ R ≤ ρ ad
În acest caz modul de determinare a limitelor şi grosimii stratelor poros-
permeabile este aceeaşi atât pentru strate de grosime mare, h > MO AO cât şi pentru ( )
strate de grosime mică, h < MO AO . ( )
Curba de rezistivitate prezintă în acest caz două puncte caracteristice şi anume
(figura 2.9):
- un punct de rezistivitate maximă ρ amax;
- un punct de rezistivitate minimă ρ amax.
Acestor două puncte le corespunde adâncimile Hmax respectiv Hmin, adâncimi ce
sunt situate faŃă de limitele stratului la distanŃe egale cu MN/2 (AB/2), unde MN = AB =
0,3 m.
Fig. 2.9. Determinarea limitelor şi grosimii stratelor pentru cazul: ρ R ≤ ρ ad [ 34 ]
Modul de lucru:
- se stabilesc punctele caracteristice, ρ amax respectiv ρ amin şi se citesc pe diagrafie
adâncimile corespunzătoare lor, Hmin respectiv Hmax.
- se determină limitele stratului astfel:
1
H sup = H min −
2
MN AB ( ) (2.7)
1
H inf = H max −
2
MN AB ( ) (2.8)
- se calculează grosimea stratului cu relaŃia:
h = H inf − H sup = H max − H min (2.9)
14
2. Determinarea grosimii şi a limitelor stratului poros-permeabil după
curbele de rezistivitate înregistrate cu dispozitiv potenŃial – ρ 0,3
A. Determinarea limitelor şi grosimii stratelor după curba potenŃială, pentru

cazul ρ R > ρ ad
A.1. Strate de grosime mare h > 5 AM

Curba de rezistivitate prezintă în acest caz următoarele puncte caracteristice
(figura 2.10):
- un punct de curbură maximă superior, ρ cs căruia îi corespunde adâncimea Hcs;
- un punct de curbură maximă inferior, ρ ci căruia îi corespunde adâncimea Hci.
Limitele stratului se găsesc faŃă de aceste adâncimi (Hcs şi Hci) la o distanŃă egală
cu 1/2 AM, unde AM corespunde lungimii dispozitivului potenŃial, AB = Lp = 0,3 m.
Fig. 2.10. Determinarea limitelor şi grosimii stratelor după curba potenŃială,

pentru cazul ρ R > ρ ad. Strate de grosime mare h > 5AM [ 34 ]
Modul de lucru:
- se stabilesc punctele de curbură maximă şi adâncimile corespunzătoare lor;
1
H sup = H cs − AM (2.10)
2
1
H inf = H ci + AM (2.11)
2
- se calculează grosimea stratului cu ajutorul relaŃiei:
h = H inf − H sup = H ci − H cs + AM (2.12)
15
A.2. Strate de grosime mică şi foarte mică, h < 5 AM şi h ≤ AM
În acest caz curba de rezistivitate prezintă următoarele puncte caracteristice
(figura 2.11):
- punctul superior de ecranare ρ aes, căruia îi corespunde adâncimea Hes;
- punctul inferior de ecranare ρ aei, căruia îi corespunde adâncimea Hei.
FaŃă de aceste puncte limitele stratului se găsesc la distanŃa de 1/2 AM , unde
AB = Lp = 0,3 m.
Fig. 2.11. Determinarea limitelor şi grosimii stratelor in cazul ρ R > ρ ad.

Strate de grosime mică şi strate de grosime foarte mică, h < 5AM şi h ≤ AM [ 34 ]
Modul de lucru:
- se stabilesc punctele caracteristice de ecranare şi se citesc adâncimile
corespunzătoare acestor puncte, Hes respectiv Hei.
1
H sup = H es + AM (2.13)
2
1
H inf = H ei − AM (2.14)
2
- se calculează grosimea stratului conform relaŃiei:
h = H inf − H sup = H ei − H es − AM (2.15)
Pentru cazul în care h ≤ AM , deşi stratul are o rezistivitate mai mare decât
stratele adiacente, curba de rezistivitate aparentă prezintă un minim, dar se pun însă în
evidenŃă cele două puncte de ecranare, iar modul de determinare este identic cu cel
prezentat mai sus.
16
B. Determinarea limitelor şi grosimii stratelor după curba potenŃială, pentru
cazul ρ R < ρ ad
În acest caz, atât pentru stratele groase, h < 5 AM cât şi pentru stratele subŃiri
h ≤ AM , modul de determinare al grosimii şi limitelor este acelaşi (figura 2.12).
Pe curba de rezistivitate se stabilesc următoarele puncte caracteristice:
- un punct de curbură maximă superior, căruia îi corespunde adâncimea Hcs;
- un punct de curbură maximă inferior, căruia îi corespunde adâncimea Hci.
Aceste puncte sunt deplasate faŃă de limitele stratului cu distanŃa 1/2 AM .
Fig. 2.12. Determinarea limitelor şi grosimii stratelor in cazul ρ R < ρ ad [ 34 ]
Modul de lucru:
- se stabilesc punctele de curbură maximă şi se citesc pe diagrafie adâncimile
corespunzătoare lor, Hcs respectiv Hci.
1
H sup = H cs + AM (2.16)
2
1
H inf = H ci − AM (2.17)
2
- se calculează grosimea stratului conform relaŃiei:
h = H inf − H sup = H ci − H cs − AM (2.18)
17
AplicaŃie:
Să se determine limitele şi grosimea stratelor poros-permeabile din diagrafia

electrică standard, Anexa 1, după curbele de rezistivitate aparentă înregistrate cu
dispozitiv gradient, ρ 2,15 şi dispozitiv potenŃial, ρ 0,3 .
Datele necesare determinărilor:
- Diametrul sapei, d = 254 mm;
- Scara ρ = 2,5 Ω m/div;
- Scara adâncimilor 1: 200
Rezultatele obŃinute se vor înscrie în tabelele 2.2 şi 2.3.
Limitele şi grosimea stratelor după curba gradientă, ρ 2,15

Tabelul 2.2
DISPOZITIV GRADIENT ObservaŃii
Nr.
Hmin Hmax Hsup Hinf h Strat de grosime mare
strat
Hei - Hsup Hinf h Strat de grosime mică
- [m] [m] [m] [m] [m] -
Limitele şi grosimea stratelor după curba potenŃială, ρ 0,3

Tabelul 2.3
DISPOZITIV POTENTIAL ObservaŃii
Nr.
Hcs Hci Hsup Hinf h Strat de grosime mare
strat
Hes Hei Hsup Hinf h Strat de grosime mică
- [m] [m] [m] [m] [m] -
18
LUCRAREA NR. 3
Determinarea rezistivităŃii reale ρ R, a rezistivităŃii zonei de invazie, ρ i şi a

diametrului de invazie, Di din carotajul electric lateral – metoda DRR
Metoda DRR (determinarea rezistivităŃii reale) utilizează o succesiune de patru

dispozitive de rezistivitate: trei gradiente şi unul potenŃial. Obiectivul carotajului
electric lateral, metoda DRR, este de a determina elementele necesare caracterizării
conŃinutului colectoarelor, respectiv: rezistivitatea "reală" ρ R , rezistivitatea "medie" a
zonei de invazie ρ i , şi diametrul zonei de invazie Di. Metoda DRR a fost introdusă de
către V. NegoiŃă.
Caracteristicile dispozitivelor şi ale diagrafiei obŃinute sunt redate în tabelul 3.1
şi în figura 3.1.
Caracteristicile dispozitivelor si diagrafiei DRR

Tabelul 3.1
Completul DRR 1). ∆E PS PS - - nPS =
propriu-zis 12,5mV/cm
L g1 = 0M rinv , g =
2). ρ OM B0,3A2M = 2,15m 0M
dispozitiv = 2,15m
gradient
(ρ ) 2 ,15 1:500 L g 2 = 0M
rinv , g =
0M
B0,5A4M = 4,25m = 4,25m nρ =
3). ρ OM 2,5Ωm/cm
dispozitiv rinv , g = (0-20Ωm
gradient L g 3 = 0M 0M pe 8cm de
(ρ ) 4 , 25
B0,8A8M
= 8,4m = 8,4m diagrafie)
4). ρ OM
dispozitiv
gradient
(ρ )8, 4
Forma prezentare a diagrafiei DRR. Forma de prezentare a diagrafiei DRR

este redată pentru o succesiune litologică relativ simplă în figura 3.1. Se observă că
diagrafia electrică standard în scara 1:500 este redată separat, într-un mod de
înregistrare special, iar cele trei curbe gradiente formând completul DRR propriu-zis
sunt redate separat în scara 1:500 - scară de detaliu.
19
Fig. 3.1. Forma de prezentare a diagrafiei DRR împreună cu diagrafia electrică standard [ 5 ]
Interpretarea diagrafiei DRR constă în rezolvarea sistemul de ecuaŃii (3.1):
ρ 2,15→∞ ρ ρ D 
= f1  i , R , i  (I)
ρn  ρn ρn d s 
ρ 4, 25→∞ ρ ρ D 
= f 2  i , R , i  (II) (3.1)
ρ 8, 4→∞ ρ ρ D 
= f 3  i , R , i  (III)
şi
ρ 0 ,3 ρ 
= f 4  i , d s  (3.2)
ρn  ρn 
El poate fi rezolvat grafic cu ajutorul abacelor DRR conform metodologiei de

interpretare a diagrafiei DRR.
Prelucrarea diagrafiei cuprinde mai multe etape:
- determinarea rezistivităŃii zonei invadate;
- corectarea rezistivităŃii aparente înregistrată de fiecare dispozitiv pentru
grosimea stratului şi influenŃa rocii adiacente, determinând prin aceasta care ar fi fost
rezistivitatea stratului în cazul în care ar fi avut o grosime mare considerată din punct de
vedere teoretic infinită;
20
- determinarea rezistivităŃii reale şi diametrul zonei de invazie din rezistivităŃile
aparente ale celor trei dispozitive gradiente folosind o soluŃie grafică de rezolvare a
sistemului de ecuaŃii oferit de cele trei curbe.
Pentru determinarea acestor valori sunt necesare următoarele date:
- grosimea stratului, h, ce se determină în mod obişnuit de pe curba de PS;
- diametrul sondei, d, care se va lua egal cu cel de diametrul nominal al sapei;
- rezistivitate rocii adiacente, ρ ad, care este egală cu valoarea înregistrată cu
dispozitivul gradient cu lungimea OM = 4,25 m, într-un strat de argilă sau
marnă apropiat, cu o grosime suficient de mare (h > 8m);
- rezistivitatea noroiului, ρ n, care este înscrisă în antetul diagrafiei;
- rezistivităŃile aparente maxime: ρ 0,3 , ρ 2,15 , ρ 4,25 , ρ 8,4. Valorile de
rezistivitate maximă se citesc în punctele de maxim ale curbelor de rezistivitate.
Aceste valori se pot citi direct pe scara de măsură a curbelor de rezistivitate
aparentă.
Determinarea rezistivităŃii zonei de invazie, ( ρ i)
Modul de lucru:
Pentru determinarea rezistivităŃii zonei de invazie se utilizează graficul din
Anexa 3 astfel:
- se corectează rezistivitatea noroiului, ρ n cu temperatura formaŃiei;
ρ 0, 3
- se calculează raportul ;
(ρ n )T
- se plasează această valoare pe cele două scări laterale ale nomogramei şi se
unesc cu o linie dreaptă;
- la intersecŃia cu scara corespunzătoare diametrului sondei, d, se determină
ρi
valoarea raportului = A ; cunoscând pe ρ n se calculează:
(ρ n )T
ρi = A ⋅ ρ n (3.3)
Determinarea rezistivităŃii reale, ( ρ R) şi a diametrului de invazie, (Di)
Modul de lucru:
Se corectează rezistivităŃile înregistrate cu cele trei dispozitive gradiente, ρ 2,15 ,
ρ 4,25 , ρ 8,4 cu rezistivitatea rocii adiacente.
ρ 2,15 ρ 4, 25 ρ 8,4
- se calculează rapoartele , , ;
ρ ad ρ ad ρ ad
- se face corecŃia pentru dispozitivul gradient de 2,15 , de 4,25 şi 8,4 cu ajutorul

Anexelor 4, 5 şi 6. Aceste anexe dau dependenŃa:
21
ρL ρ 
= f  L −∞  (3.4)
ρ ad  ρ ad 
ρL
În ordonată se introduce valoarea raportului şi se duce o orizontală care
ρ ad
intersectează curba corespunzătoare grosimii stratului, din acest punct se coboară o
ρ L −∞
verticală şi în abscisă se citeşte valoarea raportului .
ρ ad
ρ ρ ρ
Pentru fiecare dispozitiv se obŃin valorile rapoartelor 2,15−∞ , 4, 25−∞ , 8, 4−∞ .
ρ ad ρ ad ρ ad
ρ ρ
Se trece de la valoarea L −∞ la valoarea L −∞ cu următoarele calcule:
ρ ad (ρ n )T
ρ 2,15−∞ ρ 4,25−∞ ρ 8, 4−∞

Dacă = a, = b şi =c (3.5)
ρ ad ρ ad ρ ad
rezultă că ρ 2,15−∞ = a ⋅ ρ ad , ρ 4, 25−∞ = b ⋅ ρ ad şi ρ 8, 4−∞ = c ⋅ ρ ad (3.6)
ρ 2,15 ρ 4, 25 ρ 8, 4
- se calculează rapoartele , , .
(ρ n )T (ρ n )T (ρ n )T
ρR
În această etapă se urmăreşte variaŃiei valorilor raportului pentru patru
(ρ n )T
ρi
diametre ale zonei invadate în funcŃie de raportul , cu ajutorul Anexelor 7, 8, 9 şi
(ρ n )T
10 pentru diametre de invazie egale cu 2d, 4d, 8d respectiv 16d.
Pe fiecare grafic, corespunzând unui anumit diametru al zonei de invazie, sunt
trasate trei grupe de curbe, prima corespunzătoare dispozitivului de 2,15 m, a doua celui
de 4,25 m şi ultima celui de 8,4 m. În fiecare grupă sunt trasate mai multe curbe
ρi
corespunzătoare la diferite valori ale raportului .
(ρ n )T
Modul de lucru cu aceste anexe este următorul:
ρ L −∞
Se introduce valoarea raportului în abscisă şi se coboară până ce
(ρ n )T
ρi
intersectează curba al cărui modul este egal cu valoarea raportului , de aici se
(ρ n )T
ρR
merge în ordonată şi se citeşte valoarea raportului . Acelaşi procedeu este urmat
(ρ n )T
pentru toate cele patru diametre de invazie şi pentru cele trei dispozitive gradiente. Cu
ajutorul datelor obŃinute se întocmeşte tabelele nr. 3.3 , 3.4 , 3.5 de la aplicaŃie.
22
Rezultatul prelucrării se materializează prin obŃinerea graficelor de dependenŃă
ρR D 
= f  i  pentru fiecare dispozitiv gradient (figura 3.3). IntersecŃia celor trei curbe
ρn  ds 
obŃinute poate fi un triunghi în cazul general (figura 3.2), sau una din situaŃiile din
figura 3.4. Punctul corespunzător centrului de greutate al triunghiului, permite
D ρ
determinarea pe abscisă a raportului i , iar pe ordonată a raportului R de unde se
ds ρn
deduc valorile ρ R şi Di.
Metodologia prezentată mai sus reprezintă rezolvarea grafică a sistemului (3.1),
cu soluŃiile: ρ i - rezistivitatea medie a zonei de invazie, ρ R - rezistivitatea reală şi Di -
diametrul zonei de invazie.
Fig. 3.2. Graficul de intersecŃii Fig. 3.3. Graficul de dependenŃă

ρR D  [ 34 ] ρi D 
= f  i  = f  i  [ 34 ]
ρn  dS  ρn  dS 
Pe baza valorilor parametrilor determinaŃi, se poate face estimarea conŃinutului

colectorului conform tabelului 3.2.
Criterii de caracterizare a conŃinutului rocii colectoare din diagrafia DRR

Tabelul 3.2
ρi
Raportul Caracterizarea colectorului
ρR
<4 “Rocă posibil cu hidrocarburi”
≅4 “Rocă posibil cu hidrocarburi şi o cantitate de apă”
>4 “Rocă cu apă”
23

Fig. 3.4. Cazuri de intersecŃii ale graficului ρ R = f  Di
 [ 34 ]
d 
ρn  S 
AplicaŃie:
Să se determine rezistivitatea zonei de invazie ρ i , rezistivitatea reală ρ R şi
diametrul zonei de invazie Di , pentru stratele din Anexa nr. 2.
Datele necesare:
Diametrul sapei, d = 250 mm;
Scara PS 12,5 mV/div;
Scara adâncimilor 1:500;
Scara rezistivităŃii 5 Ω m/div;
Rezistivitatea înregistrată cu dispozitiv potenŃial ρ 0,3 şi rezistivitatea noroiului
de foraj ρ n este prezentată în tabelul 3.3.
Rezultatele obŃinute se vor înscrie în tabelele 3.4 , 3.5 , 3.6 , 3.7.
Rezistivitatea dispozitivului potenŃial şi rezistivitatea noroiului de foraj

Tabelul 3.3
Nr. strat ρ ad ρ 0,3 ρn
[ Ω m] [ Ω m] [ Ω m]
1 4 13 1,2
2 4 13 1,2
3 4 10 1,1
24
Tabel centralizator cu valorile obŃinute pentru primul strat
Tabelul 3.4
ρ i/ ρ n = d = 250mm
Di ρ 2,15-∞∞/ ρ n = ρ 4,25-∞∞/ ρ n = ρ 8,4-∞∞/ ρ n =

2d a1 b1 c1
4d a2 b2 c2
8d a3 b3 c3
16d a4 b4 c4
Tabel centralizator cu valorile obŃinute pentru al II-lea strat

Tabelul 3.5
ρ i/ ρ n = d = 250mm
Di ρ 2,15-∞∞/ ρ n = ρ 4,25-∞∞/ ρ n = ρ 8,4-∞∞/ ρ n =

2d a1 b1 c1
4d a2 b2 c2
8d a3 b3 c3
16d a4 b4 c4
Tabel centralizator cu valorile obŃinute pentru al III-lea strat

Tabelul 3.6
ρ i/ ρ n = d = 250mm
Di ρ 2,15-∞∞/ ρ n = ρ 4,25-∞∞/ ρ n = ρ 8,4-∞∞/ ρ n =

2d a1 b1 c1
4d a2 b2 c2
8d a3 b3 c3
16d a4 b4 c4
25
Tabel cu date finale
Tabelul 3.7
ρi
Nr. ρ i ρR Di
ρR Caracterizarea rezervorului
strat
[ Ω m] [ Ω m] [m] -
26
LUCRAREA NR. 4
Determinarea rezistivităŃii subzonei spălate, ρ io din microcarotajul cu focalizare

sferică – MSFL (Micro Spherical Focused Log)
Microcarotajul focalizat ca şi microcarotajul convenŃional este utilizat pentru a

măsura rezistivitatea în imediata apropiere a peretelui sondei, subzona spălată.
Microdispozitivele sunt sisteme de investigare, la care electrozii, sunt montaŃi
pe o patină dintr-un material electroizolant. Patina este menŃinută cu ajutorul unui
mecanism cu braŃe articulate, acŃionate mecanic şi hidraulic din interiorul dispozitivului
de investigare de formă cilindrică. La rândul său electroda este menŃinută centrat în
sondă cu ajutorul unui mecanism simetric şi a unei contrapatine, diametral opuse.
Contrapatina poate fi constituită şi dintr-o patină cu dispozitivele de microcarotaj
standard, permiŃând înregistrarea simultană cu cele două metode. De asemenea,
mecanismul articulat acŃionează un traductor rezistiv pentru măsurarea diametrului
găurii de sondă, obŃinându-se o curbă de cavernometrie.
Carotajul electric cu microdispozitive focalizate este utilizat în următoarele
variante:
1. Microlaterolog – MLL
2. Micro-proximity – log – PL
3. Microcarotajul cu focalizare sferică – MSFL (Micro Spherical Focused Log)
Principiul microcarotajului cu focalizare sferică (MSFL) este asemănător

carotajului electric focalizat cu focalizare sferică cu macrodispozitive SFL. Matricea de
electrozi este montată pe o patină de cauciuc şi este formată din electrozi de formă
rectangulară.
Dispozitivul MSFL este un dispozitiv format dintr-un electrod central A0 şi
patru electrozi aşezaŃi simetric faŃă de A0. Cei patru electrozi sunt: M 0 , A1 , M1 , M 2 .
Un curent variabil I0 este transmis prin electrod central A0 în aşa fel încât
perechile M1 şi M 2 să fie menŃinuŃi la acelaşi potenŃial.
Un curent de focalizare I1 curge între electrodul central A0 şi electrodul A1 ,
astfel încât între electrozii M 0 şi M1 să fie menŃinută o diferenŃă de potenŃial constantă,
numit potenŃial de referinŃă Vref .
Curentul de focalizare I1 creează un câmp electric ale cărei linii de curent sunt
prezentate în figura 4.1, şi are ca efect focalizarea curentului principal I0 în formaŃiune.
Câmpul creat de curentul de măsură I0 are suprafeŃele echipotenŃiale
aproximativ sferice. Laturile electrodului M 0 au acelaşi potenŃial prin urmare prin
27
acestea va trece o suprafaŃă echipotenŃială cu valoare egală cu potenŃialul electrodului
M 0 , suprafaŃă echipotenŃială notată cu B.
Deoarece electrozii M1 şi M 2 au acelaşi potenŃial , rezultă că:
VM1 − VM 2 = 0 (4.1)
Fluid de
Turtă de noroi
foraj
FormaŃiunea geologică
A
M
A
M
M
Fig. 4.1. Microdispozitivul electric cu focalizare sferică [ 42 ]
DiferenŃa de potenŃial între cele două suprafeŃe este egală cu potenŃialul de

referinŃă Vref .
Intensitatea curentului de măsură I0 este invers proporŃională cu rezistivitatea
formaŃiunii cuprinsă între cele două suprafeŃe echipotenŃiale şi aproximativ întreaga
valoare măsurată corespunde acestui volum.
∆VB −C
ρ MSFL = Κ MSFL ⋅ (4.2)
I0
În general citirile sunt între ρ i 0 şi ρ R şi sunt folosite în combinaŃie cu

măsurătorile cu dispozitivele cu rază mare de investigaŃie şi cu microdispozitivele
pentru determinarea rezistivităŃii reale.
Curba de MSFL, este de regulă înscrisă pe aceiaşi trasă cu cele înregistrate în
carotajul dual laterolog DLL şi este prezentată în figura 4.2.
AplicaŃiile microcarotajului cu focalizare sferică – MSFL

- separarea intervalelor poros-permeabile din profilul sondei şi
- determinarea limitelor şi grosimilor stratelor, inclusiv a grosimii efective a
pachetelor de strate poros-permeabile cu intercalaŃii impermeabile şi/sau compacte;
- Limitele stratelor poros-permeabile se determină în punctele de curbură
maximă, în care ρ MSFL cresc în raport cu valorile marnelor adiacente, (figura 4.3):
28
Hsup = Hcs
(4.3)
Hinf = Hci
unde Hcs - este adâncimea corespunzatoare punctului superior de curbură;

Hci - adâncimea corespunzatoare punctului inferior de curbură.
- Grosimea stratului, h va fi:
h = H inf − H sup = H ci − H cs (4.4)
Fig. 4.2. Diagrafie complexă – Microcarotaj cu focalizare sferică (MSFL)–

Carotaj dual inducŃie laterolog (DIL)–Carotaj gama natural (GR)-Carotaj acustic de viteză (CA) [44]
29
- investigarea formaŃiunilor geologice cu strate subŃiri, purtătoare de substanŃe
minerale utile solide;
- determinarea rezistivităŃii subzonei spălate a formaŃiunilor poros-permeabile,
în vederea determinării rezistivităŃii reale şi a saturaŃiei în apă, respectiv hidrocarburi, a
rocilor colectoare;
- determinarea porozităŃii rocilor.
Fig. 4.3. Determinarea limitelor şi grosimii stratelor poros-permeabile

din microcarotajul cu focalizare sferică
Modul de lucru:
Date necesare
- din antetul diagrafiei se citesc valorile următorilor parametrii (Anexa 12):
- adâncimea finală Hmax (în m);
- temperatura maximă la talpa sondei Tmax (în °C);
- rezistivitatea noroiului la suprafaŃă ρ n (la T1) (în Ωm);
- diametrul sondei d (în mm sau inch);
- se citesc pe diagrafie valorile rezistivităŃii înregistrate, ρ MSFL;
- se determina temperatura formaŃiei, T cu relaŃia:
H med
T= (Tmax − T0 ) + T0 (4.5)
H max
- se face corecŃia rezistivităŃii noroiului cu temperatura formaŃiei, cu relaŃia:
(ρ n )T = (ρ n )T1 ⋅ T1 + 21,5 (4.6)

T + 21,5
- se calculează rezistivitatea filtratului de noroi ρ fn ( )T cu relaŃia:
30
ρ fn = K n ⋅ (ρ n )1,07 (4.7)
- valorile coeficientului Kn pentru calculul rezistivităŃii filtratului de noroi în

funcŃie de densitatea fluidului de foraj sunt prezentate în tabelul 4.1.
Valorile coeficientului Kn pentru calculul

rezistivităŃii filtratului de noroi
Tabelul 4.1
Densitatea noroiului Kn
lb/gal kg/m3
10 1200 0,847
11 1320 0,708
12 1440 0,584
13 1560 0,488
14 1680 0,412
16 1920 0,380
18 2160 0,350
- se calculeaza rezistivitatea turtei de noroi (ρ tn )T cu relaŃia:
2, 65
ρ 
ρ tn = 0,69 ⋅ ρ fn ⋅  n  (4.8)
 ρ fn 
 
- se determină grosimea turtei de noroi, htn astfel:

- pe cavernograma se citeşte diametrul sondei (d), în dreptul stratului
analizat, şi diametrul nominal al sapei, dn
- se calculează grosimea turtei de noroi cu relaŃia:
dn − d
htn = (4.9)
2
ρ MSFL
- se calculează raportul ;
ρ tn
- se determină valoarea rezistivitaŃii subzonei spălate ( ρ io) cu ajutorul Anexei
14 astfel:
ρ
- se introduce în ordonată valoarea raportului MSFL ;
ρ tn
(ρ MSFL )cor
- se citeşte în abscisă valoarea raportului = A;
ρ MSFL
- se calculează ρ io astfel:
ρ io = (ρ MSFL )cor = A ⋅ ρ MSFL (4.10)
31
AplicaŃie:
Să se determine rezistivitatea subzonei spălate ( ρ io), din Microcarotajul cu

focalizare sferică - MSFL, cuprinsă în Anexa 13.
Rezultatele obŃinute se vor înscrie în tabelele 4.2 şi 4.3.
Tabel centralizator pentru determinarea rezistivităŃii subzonei spălate din MSFL

Tabelul 4.2
Interval ρ
Nr. h Hmed MSFL T ( ρ n)T
Hsup - Hinf
strat
[m] [m] [m] [ Ω m] [oC] [ Ω m]
Tabel centralizator pentru determinarea rezistivităŃii subzonei spălate din MSFL

Tabelul 4.3
Nr. ρ MSFL (ρ MSFL )cor
( ρ tn)T htn ρ io
strat ρ tn ρ MSFL
[ Ω m] [m] - - [ Ω m]
32
LUCRAREA NR. 5
Determinarea rezistivităŃii reale, ρ R şi a diametrului de invazie, D, din carotajul

electric dual-laterolog (DLL)
Dispozitivul dual laterolog este un dispozitiv focalizat compus dintr-un

aranjament de nouă electrozi, constituind de fapt două dispozitive focalizate (figura
5.1):
a) laterolog de investigare adâncă – LLD;
b) laterolog de investigare superficială – LLS.
Electrozii au următoarele funcŃii:
- Ao - electrod de curent pentru câmpul de măsură focalizat;
- M1, M1', respectiv M2, M2' - perechi de electrozi de sesizare (de măsură)
pentru asigurarea condiŃiei de focalizare şi măsurarea parametrului rezistivitate aparentă
- A1 şi A1' - perechi de electrozi de curent pentru câmpul de focalizare;
- A2 şi A2' - perechi de electrozi de curent, cilindrici alungiŃi, pentru creşterea
intensităŃii curentului de focalizare (pentru dispozitivul cu investigare adâncă) şi,
respectiv pentru întoarcerea curentului de focalizare (în cazul dispozitivului de
investigare superficială).
Cele două dispozitive creează simultan câte un câmp electric alternativ
focalizat - pe două frecvenŃe diferite, emise de electrodul de curent central (A0), dirijate
perpendicular pe pereŃii găurii de sondă, astfel încât să pătrundă în formaŃia investigată,
independent de contrastele de rezistivitate existente în raport cu fluidul de foraj sau cu
formaŃiunile adiacente.
Electrodul central A0 , este alimentat de un curent I0 , numit curent principal
sau curent de măsură şi creează câmpul de măsură.
Forma "focalizată" a câmpului de măsură este menŃinută cu ajutorul câmpului
de curent de focalizare. După modul de constituire a acestui câmp se asigură cele două
tipuri de investigare:
a) investigare superficială - liniile de curent ale câmpului de focalizare sunt
emise de electrozii A1 şi A1' (alimentaŃi de un curent de focalizare „+I1” , cu aceeaşi
polaritate cu I0, sau în fază cu I0) şi se întorc la electrozii A2 şi A2' ( care sunt alimentaŃi
cu un curent de focalizare „-I1”) constituind un dispozitiv de tip "pseudolaterolog" sau
"laterolog-9";
b) investigare adâncă – cei patru electrozi de focalizare sunt alimentaŃi cu un
curent de focalizare I1 cu aceeaşi polaritate cu I0 ; liniile de curent ale câmpului de
focalizare fiind emise de electrozii A1 şi A1', în paralel cu electrozii A2 şi A2', care fiind
cilindrici alungiŃi, contribuie la creşterea intensităŃii curentului de focalizare, având în
acelaşi timp rolul de electrozi de ecranare (similari dispozitivului LL3); liniile de curent
33
se întorc la armătura cablului geofizic, care constituie electrodul de întoarcere B0 aflat
teoretic la infinit.
În modul acesta, dispozitivele de tip laterolog obŃinute au rapoarte de extindere
diferite: s<2,5 pentru dispozitivul de investigare adâncă LLD şi s>2,5 pentru dispozitivul
de investigare superficială.
Pentru determinarea rezistivităŃii aparente indicate de fiecare dispozitiv se
măsoară diferenŃa de potenŃial ∆V dintre electrozii M1, sau M1' şi electrodul de referinŃă
N0 aflat la infinit , utilizându-se relaŃia bine cunoscută:
∆V
ρ LLD = K LLD ⋅ (5.1)
I0
şi respectiv
∆V
ρ LLS = K LLS ⋅ , (5.2)
I0
unde K LLD şi K LLS reprezintă constantele dispozitivului determinaŃi conform relaŃiei

(5.3).
4π
K LL = (5.3)
1 A1A 2
+n
A 0 M1 A1M 1 ⋅ A 2 M 1
Fig. 5.1. Dispozitivul Dual Laterolog:(a) laterolog de investigare adâncă – LLD;

(b) laterolog de investigare superficială –LLS (pseudolaterolog) [ 42 ]
34
Valorile ∆V şi I0 sunt măsurate separat în aparatura de suprafaŃă, asigurând o
creştere substanŃială a gamei dinamice a rezistivităŃii aparente determinate:
[ ]
ρ A ∈ 0,2 L 4 ⋅10 4 Ωm .
Ca la toate carotajele focalizate de tip laterolog punctul de măsură este
electrodul central A0. RezoluŃia verticală a dispozitivului DLL, este de 24 in.
Curbe înregistrate
Dispozitivul combinat dual laterolog + microlaterolog (DLL + MLL). Este
compus dintr-un sistem dual laterolog - DLL combinat cu un dispozitiv microlaterolog –
acum microdispozitiv cu focalizare sferică, vezi figura 5.2.
Fig. 5.2. Forma de prezentare a diagrafiei electrice focalizate:

diagrafia dual laterolog + microlaterolog (DLL+MLL) [ 5 ]
35
Diagrafia se compune din următoarele curbe:
- ρ LLD - curba de rezistivitate cu dispozitivul laterolog de investigare adâncă –
LLD;
- ρ LLS - curba de rezistivitate cu dispozitivul laterolog de investigare
superficială – LLS;
- ρ MLL curba de rezistivitate cu dispozitivul microfocalizat (microlaterolog -
MLL);
- CAV - o curbă de cavernometrie.
Curbele de rezistivitate sunt înregistrate în scară logaritmică între valorile 0,2-
200 Ωm, asigurând o gamă dinamică mărită a valorilor înregistrate.
Curba de cavernometrie este înregistrată în scară liniară cu valori de un inch pe
diviziune.
Pe diagrafia dual laterolog + microlaterolog - (DLL + MLL): - separaŃie
"pozitivă" pe curbele de rezistivitate de investigare adâncă, ρ LLD , investigare
superficială, ρ LLS şi microlaterolog, ρ MLL , respectiv: ρ LLD ≥ ρ LLS ≥ ρ MLL - reprezintă
"colector cu hidrocarburi"; aceasta se explică prin faptul că diagrafiile obŃinute cu
dispozitivele de investigare adâncă reflectă rezistivitatea mai mare a zonei
necontaminate, conŃinând hidrocarburi, în timp ce, cele cu adâncime de investigare
redusă - rezistivitatea mai mică a zonei de invazie conŃinând filtrat de noroi (v.
distribuŃia rezistivităŃilor în stratul poros-permeabil) - separaŃie "negativă", respectiv:
ρ LLD < ρ LLS < ρ MLL - reprezintă "rocă cu apă de zăcământ"; explicaŃia este ca mai sus,
cu diferenŃa că dispozitivele de investigare adâncă măsoară rezistivitatea redusă a zonei
necontaminate conŃinând apă de zăcământ mineralizată. Precizăm că separaŃiile
prezentate mai sus sunt pur teoretice, în realitate separaŃia corespunzătoare stratelor cu
hidrocarburi nu este totdeauna satisfăcută, un strat cu hidrocarburi se identifică şi atunci
când separaŃia este corespunzătoare stratelor acvifere, dar configuraŃia curbei este
aceiaşi ca pentru strate cu rezistivitate mare.
AplicaŃiile carotajului electric dual-laterolog (DLL)

- corelarea geologică şi litologică a profilelor de sonde forate cu fluide
mineralizate;
- separarea stratelor poros-permeabile şi determinarea limitelor şi grosimilor
stratelor;
- evaluarea conŃinutului rocilor colectoare şi determinarea limitelor de separaŃie
dintre fluide: petrol/apă şi gaze/apă.
- determinarea rezistivităŃii reale a colectoarelor.
- asigurarea investigării formaŃiunilor geologice traversate de sonde cu fluide
mineralizate, precum şi a formaŃiunilor carbonatate (calcare, dolomite);
- investigarea formaŃiunilor formate din strate de grosime mică şi determinarea
conŃinutului acestora în unele substanŃe minerale utile.
Modul de lucru:
Din antetul diagrafiei se citesc următoarele date (Anexa 12):
- adâncimea finală Hmax (în m);
- temperatura maximă la talpa sondei Tmax (în °C);
- rezistivitatea noroiului la suprafaŃă ρ n (la T1) (în Ωm);
36
- diametrul sondei d (în mm sau inch).
Pe diagrafie (Anexa 13) se citesc, în dreptul stratului analizat, valorile pentru:
- ρ LLD - rezistivitatea aparentă înregistrată cu dispozitiv focalizat de
investigare adâncă;
- ρ LLS - rezistivitatea aparentă înregistrată cu dispozitiv focalizat de investigare
superficială;
- ρ MSFL - rezistivitatea înregistrată cu microdispozitivul cu focalizare sferică;
- ρ ad - rezistivitatea stratelor adiacente.
Se determinara limitele stratelor poros-permeabile şi adâncimile medii ale
acestora: Hsup, Hinf, h, Hmed;
Se determină rezistivitatea subzonei spălate, ρ io , din microcarotajul cu
focalizare sferică – MSFL cu procedeul din lucrarea nr. 4.
Se corectează rezistivităŃile citite din diagrafie, ρ LLD şi ρ LLS pentru
rezistivitatea noroiului, ρ n şi diametrul sapei, d cu ajutorul Anexei 15 astfel:
ρ ρ
- se calculează rapoartele: LLD şi LLS
ρn ρn
- se introduce în abscisa valoarea acestor rapoarte calculate şi se ridică o
verticală până intersectează curba a cărui modul este egal cu diametrul sondei. Din
punctul de intersecŃie se duce o orizontală, iar în ordonată se citeşte valoarea
ρ LLD,cor ρ LLS,cor
rapoartelor: = A şi =B
ρ LLD ρ LLS
de unde rezultă că: ρ LLD,cor = A ⋅ ρ LLD şi ρ LLS,cor = B ⋅ ρ LLS .
Valorile odată corectate se vor corecta în continuare pentru grosimea stratului,
h şi rezistivitatea stratelor adiacente, ρ ad cu Anexa 16 astfel:
- se calculează rapoartele: şi ;
ρ ad ρ ad
- se introduce în abscisă valoarea corespunzătore grosimii stratului, h şi se

ridică o verticală până intersectează curba corespunzătoare raportului calculat anterior.
Din punctul de intersecŃie se duce o orizontală şi se citeşte în ordonată valoarea
ρ 'LLD,cor ρ 'LLS,cor
rapoartelor: = X şi =Y
de unde rezultă că:
ρ 'LLD ,cor = X ⋅ ρ LLD ,cor şi ρ 'LLS ,cor = Y ⋅ ρ LLS ,cor
ρ 'LLD,cor ρ 'LLD ,cor

Cu aceste valori corectate se vor calcula rapoartele: şi .
ρ' LLS,cor ρ io
37
Se determină rezistivitatea reală, ρ R şi diametrul de invazie, Di cu Anexa 17
astfel:
ρ 'LLD,cor
- se ia în abscisă valoarea raportului , iar în ordonată
ρ' LLS,cor
ρ 'LLD,cor
valoarea raportului şi se determină punctul P de coordonate
ρ io
ρ 'LLD,cor ρ 'LLD,cor
( , ), prin care vor trece trei familii de curbe
ρ' LLS,cor ρ io
ρR ρR
= a, = b şi Di = c;
ρ 'LLD,cor ρ io
- se citesc pe abacă valorile rapoartelor:
ρR
=a → ρ R = a ⋅ ρ' LLD ,cor
'
ρ LLD,cor
ρR
=b → ρ R = b ⋅ ρ i0
ρ io
Di = c
AplicaŃie:
Să se determine rezistivitatea reală, ρ R şi diametrul de invazie Di din diagrafia
carotajului electric dual-laterolog (DLL – Anexa 13).
Interval ( ρ n)T
Nr. h ρ LLD ρ LLS ρ MSFL ρ ad ρ io d
Hsup - Hinf
crt
[m] [m] [ Ω m] [ Ω m] [ Ω m] [ Ω m] [ Ω m] [ Ω m] [m]
Nr. ρ 'LLD ,cor ρ 'LLD ,cor

ρ LLD,cor ρ LLS,cor ρ 'LLD,cor ρ 'LLS,cor ρR Di
crt ρ' LLS,cor ρ io
- [ Ω m] [ Ω m] [ Ω m] [ Ω m] - - [ Ω m] [m]
38
LUCRAREA NR. 6
Determinarea rezistivităŃii reale, ρ R şi a diametrului de invazie, Di din carotajul

dual inducŃie laterolog (DIL)
InvestigaŃia sondelor prin metoda curenŃilor de inducŃie a formaŃiunilor

geologice se efectuează - practic - cu ajutorul dispozitivelor de investigaŃie 5FF40,
6FF40 la care se adaugă, atunci când este posibil, un dispozitiv potenŃial scurt AM = 16
inch sau un dispozitiv laterolog cu rază mică de investigaŃie si un dispozitiv
microlaterolog. Aceste curbe de rezistivitate sunt însoŃite de o curbă gama sau o curbă
de PS.
Carotajul electric - inducŃie (CEI)

Carotajul electric inducŃie (CEI) se efectuează cu următoarele dispozitive:
- un dispozitiv de inducŃie de investigare adâncă - CEIa, de tip 6 FF 40 cu L =
40 in (= 1,016 m);
- un dispozitiv de rezistivitate potenŃial cu electrozii A şi M montaŃi pe carcasa
izolantă a dispozitivului de bobine, având Lp = AM = 16 in (0,406 m), electrodul de
măsură M este utilizat şi pentru înregistrarea unei curbe de potenŃial spontan.
Forma de prezentare a diagrafiei este redată în figura 6.1 şi cuprinde
următoarele curbe:
1) - curba de potenŃial spontan - E PS - trasa I-a de 10 diviziuni;
2) - curba de rezistivitate aparentă cu dispozitiv potenŃial ρ AM (Lp = AM = 16
in = 0,406 m), pe trasa a II-a de 10 diviziuni - linie plină;
3) - curba de rezistivitate din carotajul inductiv, ρ I - pe trasa a II-a de 10
diviziuni - linie plină;
4) - curba de conductivitate din CEI, σ I - pe trasa a III-a de
10 diviziuni - linie plină;
Pentru potenŃialul spontan se utilizează o scară de măsură n PS =
10 mV/diviziune, iar pentru curbele de rezistivitate nρ = 2 Ωm/div, respectiv 0- 20 Ωm
pe 10 div. de diagramă.
Unitatea de măsură pentru conductivitate se ştie că este [σ]SI = S/m
(Siemens/m), în practică se utilizează ca unitate de măsură pentru conductivitate
[σ] pract. = (mho/m) = Ω −1 / m .
39
Datorită domeniului de valori ale rezistivităŃilor formaŃiunilor geologice
investigate cu metoda de inducŃie ρ ∈ (0,1-100) Ω m, rezultă că valorile de
1
conductivitate σ = vor fi cuprinse într-un interval (0,01 – 10) Ω −1 / m .
ρ
Fig. 6.1. Forma de prezentare a diagrafiei de carotaj electric – inducŃie [ 5 ]
Curba de rezistivitate ρ I reprezintă rezistivitatea obŃinută din conductivitate

σ I , pe baza relaŃiei:
1
ρI = (6.1)
σI
Această curbă de rezistivitate este cunoscută şi sub numele de „reciprocata din

inducŃie”.
łinând seama de unităŃile de măsură pentru conductivitate, legătura dintre ρ I şi
σ I este dată de relaŃia:
10 3
ρ I , [ Ωm] = (6.2)
σ I , [mmho/m]
40
Fig. 6.2. Scara compensată sau hibridă pentru curba de rezistivitate [ 5 ]
În cazul în care domeniul de măsură a rezistivităŃii este (0 - l00 Ω m) se

depăşeşte limita scării de 20 Ω m pe 10 div., se utilizează aşa numita "scară compensată"
sau "hibridă", scară liniară pentru primele 10 diviziuni pe scară (0 - 20 Ω m) şi în
1
continuare în scară inversă - respectiv liniară pentru conductivitate ρ = între valorile
σ
20 Ω m - ∞ .
Carotajul dual inducŃie-laterolog (DIL)

Carotajului dual inducŃie-laterolog (DIL) se efectuează cu următoarele
dispozitive:
- un dispozitiv de inducŃie cu investigaŃie medie CEIm - 5FF40;
- un dispozitiv de inducŃie cu investigaŃie adâncă CEIa - 6FF40;
- un dispozitiv focalizat (laterolog) de investigare superficiala - LLs, cu
modulul de focalizare S<2,5
- un electrod M pentru înregistrarea potenŃialului spontan.
Forma de prezentare a diagrafiei este redată în figura 6.3 şi se compune din
următoarele curbe:
1) curba de potenŃial spontan - E PS - trasa I-a de 10 diviziuni;
2) curbele de rezistivitate aparentă:
- ρ ID rezistivitatea înregistrată cu dispozitivul de investigare adâncă CEIa -
linie întreruptă;
- ρ IM rezistivitatea înregistrată cu dispozitivul de investigare medie CEIm -
linie punctată;
- ρ LLS rezistivitatea înregistrată cu dispozitivul laterolog superficial LLs - linie
plină.
Curbele de rezistivitate sunt înscrise în scară logaritmică între valorile 0,2 şi
2000 Ω m, asigurând o gamă mărită a valorilor înregistrate.
Investigarea formaŃiunilor se face cu ajutorul curenŃilor induşi în mediul
înconjurător, în acest caz nefiind necesar un contact direct al dispozitivului de măsură
cu rocile traversate, contact realizat în celelalte metode de noroiul de foraj.
41
Fig. 6.3. Forma de prezentare a diagrafiei dual inducŃie – laterolog. [ 41 ]
Modul de lucru:
- din antetul diagrafiei se citesc parametrii fluidului de foraj, adâncimea la talpa
sondei, temperatura la talpa sondei (Anexa 18);
- se determină limitele stratelor poros-permeabile şi adâncimile medii ale
acestora: Hsup, Hinf, h, Hmed;
- pe diagrafie se citesc în dreptul fiecărui strat analizat în parte (Anexa 19), în
punctele de maxim, următoarele date de rezistivitate:
- ρ ID, curba de rezistivitate aparentă înregistrată cu dispozitivul de
inducŃie de investigare adâncă;
- ρ IM, curba de rezistivitate aparentă înregistrată cu dispozitivul de
inducŃie de investigare medie;
- se corectează valorile de rezistivitate aparentă citite pe diagrafie pentru
grosimea stratului, h, cu ajutorul Anexei 20 (pentru rezistivităŃile, ρ ID înregistrate cu
dispozitivul de investigaŃie adâncă) şi Anexei 21 (pentru rezistivităŃile, ρ IM înregistrate
cu dispozitivul de investigaŃie medie).
42
Modul de utilizare al anexelor este similar; se introduce în abscisă valoarea
grosimii stratului, se ridică o verticală până intersectează curba corespunzătoare valorii
de rezistivitate citită din diagrafie, iar din punctul de intersecŃie se duce o orizontală şi
se citeşte în ordonată valoarea corectată de rezistivitate;
- cu aceste valori corectate se utilizează Anexa 22 pentru determinarea
rezistivităŃii reale, ρ R şi a diametrului de invazie Di, anexă ce rezolvă funcŃia:
ρ io ρ 
= f  IM  (6.3)
ρ ID  ρ ID 
ρ io
pentru =M (6.4)
ρR
şi Di = N (6.5)
ρ IM ρ
- se calculează rapoartele: şi io ;
ρ ID ρ ID
- se introduc valorile rapoartelor în abscisă respectiv ordonată şi se determină

ρ ρ 
punctul P de coordonate  IM , io  , prin care trec două familii de curbe şi anume
 ρ ID ρ ID 
ρ io
= M , respectiv Di = N ;
ρR
- se calculează valorile rapoartelor:
ρ io ρ io
=M → ρR = (6.6)
ρR M
Di = N (6.7)
43
AplicaŃie:
Să se determine rezistivitatea reală, ρ R şi a diametrul de invazie, Di, din
diagrafia de carotaj dual inducŃie-laterolog, DIL, prezentată în Anexa 19.
Valorile rezistivităŃii subzonei spălate, ρ io , se vor calcula la fel ca în lucrarea
nr. 4.
Rezultatele obŃinute se vor înscrie în tabelele următoare:
Intervalul
Nr. ρ ID ρ IM ρ ID,cor ρ IM,cor
Hsup - Hinf
strat
[m] [ Ω m] [ Ω m] [ Ω m] [ Ω m]
Nr. ρ IM ,cor ρ io
M N ρR Di
strat ρ ID ,cor ρ ID,cor
- - - - [ Ω m] [m]
44
LUCRAREA NR. 7
Determinarea conŃinutului în argilă al colectoarelor, Varg
ImportanŃa cunoaşterii conŃinutului în argilă al colectoarelor este evidentă,

deoarece răspunsul multor carotaje este influenŃat de argila existentă în roci. O evaluare
corespunzătoare a formaŃiunilor colectoare, din punct de vedere al potenŃialului de
înmagazinare şi cedare a fluidelor, nu poate fi făcută dacă nu se cunoaşte cantitatea de
argilă conŃinută.
Analiştii de diagrafie geofizică disting în mod obişnuit trei moduri de distribuire
a argilei (figura 7.1.). Fiecare mod are un efect diferit asupra rezistivităŃii, potenŃialului
spontan, radioactivităŃii şi vitezei sonice, afectând permeabilitatea şi saturaŃia
rezervorului într-un grad diferit.
a) Argila sub formă de lamină (laminar shale) se prezintă sub forma unor strate
subŃiri sau fâşii care se află depozitate între stratele poros-permeabile.
Asemenea argile nu modifică porozitatea Pe, saturaŃia S, permeabilitatea K
fiecărui colector intermediar, cu condiŃia ca ele să nu formeze bariere laterale de
permeabilitate. Ele, însă, formează bariere care modifică substanŃial permeabilitatea
verticală între colectoare. ProprietăŃile acestor argile pot fi considerate că sunt aceleaşi
cu stratele adiacente de natură argiloasă, întrucât au fost supuse aceloraşi condiŃii de
evoluŃie.
Din punct de vedere electric, aceste argile produc un sistem de circuite
conductive în paralel cu strate poroase mai mult sau mai puŃin conductive.
b) Argila diseminată sau dispersată (dispersed shale) aderă la granulele de rocă,
fie că le îmbracă sau umple parŃial spaŃiile dintre pori.
Ea are proprietăŃi diferite de argila sub formă de lamine fiind supuse la diferite
constrângeri.
Permeabilitatea este redusă considerabil pe de o parte din cauza faptului că
spaŃiul disponibil pentru mişcarea fluidului (pori, canale) este restrâns, iar pe de altă
parte din cauza hidrofiliei argilei.
ConsecinŃele constau într-o creştere a saturaŃiei în apă şi o reducere a mobilităŃii
fluidului. Din punct de vedere electric, o formaŃiune argiloasă dispersată acŃionează ca
un ansamblu de conductori constând din fluidul din pori şi argilele dispersate.
c) Argila structurală (structural shale). Aceasta este reprezentată de granule sau
nodule argiloase. Se consideră că ea are multe caracteristici în comun cu argilele în
formă de lamine deoarece a fost supusă la con-strângeri similare. Totuşi efectele lor
asupra permeabilităŃii şi rezistivităŃii seamănă mai mult cu cele ale argilelor dispersate.
Argilele structurale şi sub formă de lamine sunt în mod esenŃial de origine
45
depoziŃională, în timp ce argilele dispersate apar prin alterarea in situ a altor minerale
(de ex: feldspaŃi) sau din precipitaŃie.
Toate trei tipurile de argilă prezentate pot fi întâlnite în cadrul aceleiaşi
formaŃiuni argiloase.
Nisip curat Argilă laminară Argilă structurală Argilă dispersată
m m m m Dispers
L am in a r
S t r u c tu r a l
CuarŃ CuarŃ CuarŃ CuarŃ
a b c d
Fig. 7.1. Modul de distribuŃie a argilei în roci,

a – rocă curată, b –rocă cu argilă laminară, c - rocă cu argilă structurală,
d – rocă cu argilă dispersată şi reprezentarea schematică a
scheletului mineral, a porozităŃii şi a argilei [ 38 ]
Pentru determinarea volumului de argilă, Varg, pot fi utilizate mai multe metode
de evaluare şi anume:
- metode singulare, utilizând diagrafia unei singure metode de carotaj cum ar fi:
- diagrafia gama natural;
- diagrafia de potenŃial spontan;
- diagrafia de rezistivitate;
- diagrafia neutronică;
- metode combinate, utilizând diagrafia a două sau mai multe metode de carotaj.
ConŃinutul final de argilă se estimează ca fiind egal cu minimul valorilor

determinate prin diferitele metode din diagrafiile expuse mai sus, întrucât fiecare dintre
determinări aproximează cel mai bine conŃinutul în argilă în anumite situaŃii geologice
şi de conŃinut a formaŃiunilor:
Varg = min[(Varg)PS, ( Varg)GR, ( Varg) ρ , ( Varg)N] (7.1)
RelaŃiile pentru calculul volumului de argilă prin diferite metode sunt prezentate
în tabelul 7.1.
46
Determinarea conŃinutului în argilă al formaŃiunilor după diagrafia geofizică (după Fertl şi NeguŃ)
Tabelul 7.1
Metoda RelaŃia matematică Descrierea mărimilor CondiŃii favorabile ObservaŃii
1 2 3 4 5
A. Metode PSP EPSS – potenŃialul spontan static în Nisipuri acvifere cu rezistivi- In cazul formaŃiunilor purtă-
singulare: a) Varg = 1,0 − = 1,0 − α nisipuri acvifere curate; tate mică la moderată toare de hidrocarburi amplitu-
1. PotenŃialul SSP EPS – potenŃialul spontan în dreptul conŃinând argile sub formă dinea PS-ului este mai mică, iar
spontan (PS.) stratului analizat; de lamine. Varg va fi supraestimat.
log A EPSmin potenŃialului spontan minim Această valoare este supra
1,0 − α = în dreptul unui strat poros-permeabil estimată şi în cazul argilelor
A − Va − B
log curat; dispersate. Se obŃin, de
1 − Va − B EPSmax potenŃialului spontan maxim, asemenea, valori Varg care se
kV a ⋅ Φ arg în dreptul uni strat impermeabil; abat de la realitate pentru un
sau 1,0 − α = ; C<1,0 este o funcŃie de tipul argilei; raport ρfn/ρai apropiat de
kVa ⋅ Φ arg + Φ ⋅ S io ρR ρR unitate, în cazul unor strate
unde: A= ; B= ; subŃiri, ale unor efecte impor-
ρ io ρ arg tante ale invaziei filtratului de
E PS − E PS min k – coeficient derivat din carotaj; noroi în strat şi în prezenŃa unor
b) Varg =
E PS max − E PS min Φ arg – porozitatea argilei; zgomote pe curba de PS sau a
unui drift al curbei (Forst şi
Si0 – saturaŃia în subzona spălată. Fertl, 1981).
c) Varg = 1,0 − C ⋅ α
2. Carotajul de 1 a) ρarg – rezistivitatea argilei Strate cu porozitate mică Determinarea volumului de

rezistivitate  ρ arg β ρR – rezistivitatea reală (roci carbonatate) sau pentru argilă din carotajul de rezisti-
a) Varg =   β = 1 pentru ρarg/ρR = (0,5 – 1) strate productive în care vitate nu este indicată pentru

 ρR  β = 2 pentru ρarg/ρR < 0,5 diferenŃa SA – SAir este mică strate saturate cu apă de
(SAir = saturaŃia în apă zăcământ cu porozitate mare şi
1 b) ρmax – rezistivitatea unui strat ireductibilă) conŃinut mare de argilă.
 ρ arg ρ max − ρ R β curat cu hidrocarburi
⋅  1/β = 1 pentru ρarg/ρR ≥ 0,5
b) Varg = 
1/β = 0,5/(1 – ρarg/ρR) pentru
 ρ R ρ max − ρ arg  ρarg/ρR< 0,5
47
Tabelul 7.1- continuare
1 2 3 4 5
3. Carotajul a) Varg = ∆J γ I γ , x − I γ ,min In succesiuni nisipoase- RelaŃia “a” supraestimează
gama-natural a) ∆J γ = grezoase şi carbonatice în conŃinutul în argilă al
total (GR) I γ ,max − I γ ,min care mărimea radioactivităŃii formaŃiunii.
β este dată de cantitatea de
b) Varg = ∆J γ unde:
Iγ,x-răspunsul carotajului GR într-o rocă argilă conŃinută de colector. AplicaŃia relaŃiei “b” presupune
cu un conŃinut oarecare de argilă; cunoaşterea valorii
c) Varg = C ⋅ ∆J γ Iγ,min-răspunsul carotajului GR într-o RelaŃia “e” pentru formaŃiuni coeficientului “β”, care poate fi
rocă curată (nisp, gresie); terŃiare. determinat experimental pe
Iγ,max-răspunsul carotajului GR într-o RelaŃia “f” pentru roci probe de roci de pe structurile
I γ, x − W
d) Varg = argilă curată. mezozoice consolidate. geologice de interes.
Z b) β – este un coeficient empiric cu RelaŃia “g” pentru formaŃiuni
valori cuprinse între 0,3 şi 0,9 dependent clastice terŃiare (Forst şi
de vârsta geologică a formaŃiunii Fertl, 1981).
e) (
Varg = 0,083 2 3,7 ∆J γ − 1,0 ) argiloase;
c) C – un coeficient cu valori C<1,0, de
f) Varg (
= 0,33 2 2 ∆J γ − 1,0 ) obicei egal cu 0,5 pentru formaŃiuni în
care Varg<40%;
d) W,Z – sunt coeficienŃi geologici
g) Varg (
= 0,127 2 3,15 ∆J γ − 1,0 ) pentru o anumită structură.
4. Carotajul ΦN ΦN – porozitatea din neutronic a stratului FormaŃiuni cu saturaŃii mari Dă indicaŃii eronate pentru
neutronic a) Varg = de analizat de gaze sau pentru roci valori mici ale porozităŃii
Φ N , arg Φarg – porozitatea neutronică a argilei rezervoar cu porozitate mică neutronice a argilei şi la variaŃii
şi relativ constantă mari de porozitate
Φ N − Φ N , min
b) Varg =
Φ N , arg − Φ N , min
48
1 2 3 4 5
5. Carotajul a,b,c) Kmin, Thmin, Umin CondiŃii similare ca în Uraniul este asociat de
spectral al a) (Varg )K = KK −−KKmin reprezintă valorile minime cazul carotajului gama preferinŃă cu materia
radiatiei gama a min (apropiate de 0) sunt natural total organică, în particular cu
naturale corespunzatoare porŃiunilor cu argilele bituminoase, cu
cea mai mică radioactivitate din mineralele grele, cu
b) (Varg )Th = ThTh −−ThThmin profilul analizat feldspaŃii, cu rocile
a min Ka, Tha, Ua reprezintă valoarea carbonatice depuse în
maximă (valoarea în dreptul condiŃii reducătoare, cu
stratelor argiloase) tufuri şi gresii tufacee şi
c) (Varg )U = UU −−UUmin K, Th, U reprezintă valorile în general nu este un bun
a min înregistrate în dreptul stratului indicator al conŃinutului
analizat în argilă.
(I γ , Th + K ) − (I γ , Th + K ) min d) Iγ,Th+K reprezintă radiaŃia
d) (Varg ) Th + K = gama dată de thoriu şi potasiu
(I γ , Th + K ) max − (I γ , Th + K ) min
6. Carotajul Σ − Σ min Σ - secŃiunea transversală de Se poate aplica în sonde

secŃiunii a) Varg = captură a stratului analizat; tubate
transversale de Σ max − Σ min Σ max - secŃiunea transversală de
captură captură în dreptul unui strat cu
Σ m, arg Σ − Σ min argilă;
b) Varg = ⋅ Σ min - secŃiunea transversală de
Σ Σ max − Σ min captură în dreptul unui strat
curat.
49
1 2 3 4 5
B. Metode duale: δ mat – densitatea matricei; Se aplică în condiŃii Nu se
1. CombinaŃia δ fl – densitatea fluidului bune în cazul unei recomandă în
neutronic - (
δ mat − δ − Φ N δ mat − δ fl ) din spaŃiul poros; litologii constante condiŃii de
densitate Varg = de-a lungul sondă dificilă
(
δ mat − δ arg − Φ N ,arg δ mat − δ fl ) δ arg – densitatea argilei; profilului traversat sau în cazul
δ – densitatea măsurată în de sonda analizată şi variaŃii
dreptul stratului analizat; atunci când pe importante de
Φ N – porozitatea din graficul dual se litologie în
carotajul neutronic; poate realiza un profilul
Φ N,arg – porozitatea din contrast net al traversat.
carotajul neutronic pentru nisipului şi argilei.
argilă.
2. CombinaŃia ∆t - timpul de parcurs Metoda este mai Rezultate
densitate - acustic a) pentru stratul analizat; puŃin dependentă de nesatisfăcătoar
(δ mat − δ) ⋅ (∆t fl − ∆t mat ) − (∆t − ∆t mat ) ⋅ (δ mat − δ fl ) ∆t mat - timpul de parcurs litologie şi variaŃia e în formaŃiuni
Varg = prin matrice; acestei litologii, puternic
(δ mat − δ arg )⋅ (∆t fl − ∆t mat ) − (∆t arg − ∆t mat )⋅ (δ mat − δ fl ) precum şi de necompactizat
∆t fl - timpul de parcurs condiŃiile fluidului e. Se aplică
prin fluid; din spaŃiul poros. pentru argilele
Φ CA − Φ CD ∆t arg - timpul de parcurs diseminate.
b) Varg = ≥0
Φ CA printr-un strat de argilă.
3. CombinaŃia ( )
Φ N ⋅ ∆t fl − ∆t mat − (∆t − ∆t mat ) Mărimile au aceeaşi Utilizarea acestui
neutronic - acustic Varg = semnificaŃie ca mai sus. procedeu este
Φ N ,arg ⋅ (∆t fl − ∆t mat ) − (∆t arg − ∆t mat ) indicată numai în
zonele gazeifere cu
saturaŃie în apă
mică.
50
1. Determinarea conŃinutului în argilă din diagrafia gama natural
Modul de lucru:
- se separă pe curba gama un strat de argilă, în dreptul căruia se citeşte I γ max;
- se separă un strat poros-permeabil curat (nisip, gresie, calcar, dolomit) şi se
citeşte în dreptul lui I γ min (figura 7.2);
- se citeşte pe curba gama, în dreptul stratelor analizate valoarea I γ ;
- se calculează un indice de argilă, cu relaŃia:
I γ − I γ min
I arg = (7.2)
I γ max − I γ min
- cu această valoare se calculează volumul de argilă cu relaŃiile din tabelul 7.1.
Iγ
I min I max
Iγ
Fig. 7.2. Reprezentarea grafică a curbei gama
2. Determinarea conŃinutului în argilă din diagrafia de potenŃial spontan – PS

ConŃinutul de argilă poate fi determinat din diagrafia de potenŃial spontan prin
două metode (figura 7.3).
Modul de lucru
- se determină valoarea potenŃialului spontan static, EPSS în dreptul unui strat
poros-permeabil curat, saturat cu apă de zăcământ;
- se citeşte valoarea diferenŃei de potenŃial ∆ EPS, în dreptul stratului analizat;
- se calculează conŃinutul în argilă cu formulele din tabelul 7.1.
Sau
- se citeşte pe diagrafie EPSmin, valoarea potenŃialului spontan minim în dreptul
unui strat poros-permeabil curat;
- se citeşte EPSmax, valoarea potenŃialului spontan maxim, în dreptul unui strat
impermeabil;
- se citeşte EPS valoarea potenŃialului spontan, în dreptul stratului analizat;
- se calculează conŃinutul în argilă al stratului analizat cu formulele din tabelul
7.1.
PS
E PSmin E PSmax
E PSS
Linia marnelor
Linia nisipurilor
E PS
∆ E PS
Fig. 7.3. Reprezentarea grafică a curbei de potenŃial spontan
3. Determinarea conŃinutului în argilă din diagrafia de rezistivitate

ConŃinutul în argilă al colectoarelor poate fi exprimat în funcŃie de rezistivitatea
reală a rocilor şi de rezistivitatea măsurată în dreptul unui strat cu argilă, fiind invers
proporŃională cu prima şi direct proporŃională cu cea de-a doua valoare.
Modul de lucru:
- se determină rezistivitatea reală a rocilor, ρ R din carotajul dual laterolog
(DLL) sau carotajul dual inducŃie laterolog (DIL);
- se citeşte valoarea rezistivităŃii argilei, ρ arg, în dreptul unui strat
impermeabil;
- se determină conŃinutul în argilă al stratului cu formulele din tabelul 7.1.
ConŃinutul final de argilă al colectorului va fi egal cu minimul valorilor

determinate prin cele trei metode folosite şi anume:
Varg = min[(Varg)GR, ( Varg)PS, ( Varg) ρ ] (7.3)
Volumul de argilă din colector se poate determina şi cu metode duale conform

cu relaŃiile din tabelul 7.1.
AplicaŃie:
Să se determine conŃinutul în argilă al colectoarelor din Anexa 13.

Rezultatele obŃinute se vor înscrie în tabelele 7.2, 7.3 şi 7.4.
Determinarea conŃinutului în argilă din diagrafia gama natural

Tabelul nr. 7.2
I γ min I γ max Iγ ∆I γ Varg

Nr. strat
[UAPI] [UAPI] [UAPI] - [%]
Determinarea conŃinutului în argilă din diagrafia de potenŃial spontan

Tabelul nr. 7.3
E PS min E PS max E PS ∆E PS E PSS Varg

Nr. strat
[mV] [mV] [mV] [mV] [mV] [%]
Determinarea conŃinutului în argilă din diagrafia de rezistivitate
Tabelul nr. 7.4
b ρR ρ arg Varg
Nr. strat
- [ Ωm ] [ Ωm ] [%]
LUCRAREA NR. 8
Determinarea porozităŃii prin metode singulare din carotajul neutronic, carotajul

de densitate, carotajul acustic de viteză
Porozitatea, Φ , este definită ca raportul dintre volumul spaŃiului poros, V p şi

volumul total al rocii, Vt
Vp
Φ= (8.1)
Vt
exprimată în fracŃiuni zecimale, sau în procente:
Vp
Φ= ⋅ 100 [%] (8.2)
Vt
Porozitatea Φ exprimată de relaŃiile (8.1) şi (8.2) reprezintă porozitatea totală

sau absolută şi caracterizează capacitatea mediului poros de înmagazinare a fluidelor.
Volumul spaŃiului poros al unei roci granulare (formată din granule de rocă - figura8.1.)
depinde de dimensiunile particulelor care constituie scheletul mineral al rocii, de modul
de aranjare şi de împachetare al acestora, precum şi de gradul de cimentare. Se poate
observa că în anumite condiŃii nu toate golurile comunică între ele (figura8.1.a).
Dacă se ia în considerare numai volumul porilor care comunică între ei, se
poate defini porozitatea efectivă, Φ ef ea fiind raportul dintre volumul porilor
comunicanŃi V pc şi volumul total, Vt :
V pc
Φ ef = ⋅ 100, [%] (8.3)
Vt
Atunci când se ia în considerare numai volumul porilor care permit circulaŃia

fluidelor, se defineşte porozitatea dinamică, Φ d ea fiind raportul dintre volumul porilor
care permit curgerea Vd şi volumul total, Vt :
Vd V
Φd = sau Φ d = d ⋅ 100 ,[% ] (8.4)
Vt Vt
łinând seama de timpul de formare a spaŃiului poros, porozitatea poate fi:
- porozitate primară (intergranulară) care s-a format în timpul depunerii
sedimentelor, ca rezultat al modului de aranjare, a dimensiunilor şi distribuŃiei
granulelor sedimentare;
- porozitate secundară (fisurală) care a luat naştere după depunerea
sedimentului, în urma proceselor de fisurare, de dizolvare a unor substanŃe solubile de
apele subterane sau în urma proceselor de dolomitizare etc.
Fig. 8.1. SecŃiune într-o gresie cu distribuŃia granulelor(a) şi a spaŃiului poros (b):
Q – cuarŃ; F – feldspat; C – calcit; Pc – pori comunicanŃi; Pnc – pori necomunicanŃi;
Vpc – volumul porilor comunicanŃi; Vpnc – volumul porilor necomunicanŃi [3]
Porozitatea argilelor
Rocile argiloase prezintă trei tipuri principale de discontinuităŃi: spaŃii între
particulele de argilă în interiorul unui domeniu, numite micro-pori; spaŃii între unităŃile
structurale – pori; discontinuităŃi bidimensionale provocate de eforturile la care acestea
sunt supuse – fisuri.
Din punctul de vedere al mărimii spaŃiilor poroase, rocile argiloase prezintă:
porozitate capilară, corespunzătoare canalelor cu un diametru cuprins între 0,5080 şi
0,0002 mm şi porozitate subcapilară, constând din pori mai mici de 0,0002 mm.
Pornind de la relaŃia de definiŃie a porozităŃii (relaŃia 8.1):
Vp
P= , (8.5)
Vt
In cazul rocilor argiloase se face precizarea că studiile efectuate asupra relaŃiilor

apă - argilă au pus în evidenŃă existenŃa apei legate şi a apei libere conform modelului
Frank-Wen.
Dacă faza lichidă (apa) umple în întregime porii dintre particulele solide atunci
porozitatea poate fi exprimată sub forma:
Vapă
Φ T arg = , (8.6)
Vapă + Varg
unde:
Varg este volumul de argilă;
Vapă - volumul de apă.
RelaŃia (8.6) este discutabilă deoarece volumul de apă, Vapă, nu este suficient
definit, întrucât în formulele chimice ale mineralelor argiloase intră şi o anumită
cantitate de apă, considerată de unii autori ca făcând parte din structura mineralelor
argiloase. În stare anhidră argilele conŃin un echivalent în volum de 5% până la 14% apă
de constituŃie cristalină. În acest sens porozitatea argilelor devine:
Vapălib
Φ arg = , (8.7)
(Vapălib + Vapăleg ) + Varg
unde:
Vapălib - volumul de apă liberă;
Vapăleg - volumul de apă legată.
Sub acŃiunea unor forŃe exterioare (presiune litostatică etc.) argilele îşi modifică
volumul şi implicit porozitatea. În figura 8.2 este redată relaŃia dintre porozitatea
principalelor tipuri de argilă şi presiunea de compactizare, după Chilingar.
În funcŃie de volumul de argilă Varg şi de indicele de porozitate al argilelor,
Φarg , se poate defini porozitatea efectivă pentru rocii argiloase, Φ ef .
Porozitatea determinată din diferitele metode de investigare geofizică răspund
la volumul total al spaŃiului poros între granulele de rocă inclusiv argile.
P arg,%
80
60
40
20
0
0,1 1 10 100 1000
p, MPa
Fig. 8.2. Porozitatea argilelor în funcŃie de presiunea de compactizare [16]

Porozitatea efectivă va fi egală cu:
Φ ef = Φ − Φ arg ⋅ Varg (8.8)
unde Φ este porozitatea totală.
Fig. 8.3. Efectul tasării naturale a rocilor asupra porozităŃii [14]
Adâncimea de zăcământ a rocii - presiunea litostatică exercitată de coloana de

sedimente depuse deasupra colectorului duce la micşorarea porozităŃii ca urmare a
procesului de tasare (compactare), variaŃia porozităŃii ca urmare a acestui efect este
reprezentată în figura 8.3.
Determinarea porozităŃii din diagrafia geofizică se poate face utilizând

următoarele metode:
- metode indirecte, prin care porozitatea este dedusă pe baza dependenŃei factor
de formaŃie - porozitate – rezistivitate; dint-o metodă de rezistivitate se determină
rezistivitatea reală sau rezistivitatea subzonei spălate, mărimi utilizate pentru calculul
porozităŃii.
- metode directe, sunt considerate metodele de investigaŃie geofizică la care
răspunsul este direct dependent de porozitate. Aceste metode sunt cunoscute şi sub
numele de metode de porozitate:
- carotajul neutronic - CN;
- carotajul de densitate - CD
- carotaj acustic de viteză - CA.
Metodele directe se subdivid în:
- metode singulare, caz în care se foloseşte diagrafia unui singur carotaj:
carotajul neutronic, carotajul de densitate, carotajul acustic de viteză, domeniul de
aplicabilitate optim este pentru roci monominerale;
- metode duale, caz în care se utilizează câte doua diagrafii de carotaj: carotaj
neutronic - carotaj de densitate, carotaj neutronic - carotaj acustic de viteză, carotaj de
densitate - carotaj acustic de viteză, domeniul de aplicabilitate optim este pentru roci
formate din doi constituenŃi mineralogici;
- metode complexe, când se folosesc toate diagrafiile, pentru roci cu litologie
complexă;
I. Determinarea porozităŃii din carotajul neutronic compensat

Pentru a reduce influenŃa factorilor mediului apropiat asupra răspunsului
carotajului neutronic a fost introdus carotajul neutronic cu două detectoare situate la
distanŃe diferite, numit carotaj neutronic compensat.
Principiul carotajului neutronic compensat

Se consideră o sursă punctuală de neutroni rapizi situată într-un mediu infinit
omogen şi izotrop. Datorită fenomenului de împrăştiere (ciocniri inelastice şi ciocniri
elastice) neutronii pierd din energia lor şi trec de la stadiul de neutroni rapizi la stadiul
de neutroni termici, până sunt în echilibru termic cu atomii mediului. La această energie
neutronii difuzează şi au loc reacŃii de captură.
Modelul teoretic folosit în carotajul neutronic compensat se bazează pe teoria
difuziei de grup.
EcuaŃiile de difuzie pentru cele două grupe de neutroni, supratermici şi termici
sunt:
2
D1 ⋅ ∇ ⋅Φ1 − ∑ 1 ⋅Φ1 + S = 0 (8.9)
D2 ⋅ ∇ 2 ⋅ Φ 2 − ∑ 2 ⋅ Φ 2 + ∑ 1 ⋅ Φ1 = 0 (8.10)
Indicele 1 este folosit pentru neutroni supratermici şi indicele 2 se referă la

neutroni termici.
In ecuaŃiile (8.9) şi (8.10) notaŃiile sunt:
Φ - fluxul de neutroni;
S - puterea sursei de neutroni pe unitatea de volum;
D - coeficientul de difuzie;
∑ - secŃiunea transversală nucleară.
SoluŃiile ecuaŃiilor (8.9) şi (8.10) pentru cazul unor surse punctuale într-un
mediu infinit omogen sunt:
−r
Q e L1
Φ1 (r ) = ⋅ (8.11)
4 ⋅ π ⋅ D1 r
 − r L1 −r 
Q ⋅ L 22 e e L2 
(8.12)
Φ 2 (r ) = ⋅ − 
(
4 ⋅ π ⋅ D 2 ⋅ L12 − L 22 )  r

r 

unde: Q este puterea sursei punctuale de neutroni (neutroni/secundă);

L1 - lungimea de încetinire, care este determinată în principal de concentraŃia în
hidrogen a mediului;
L2 - lungimea de difuzie a neutronilor termici;
r - distanŃa.
Lungimile de încetinire sunt date de ecuaŃiile:
D1
L1 = (8.13)
∑1
D2
L2 = (8.14)
∑2
Parametrii neutronilor supratermici şi termici pentru o gresie silicioasă saturată

cu apă sărată cu salinitatea de 100 000 p.p.m. NaCl sunt redaŃi în tabelul 8.1.
Tabelul 8.1
Porozitatea (%) L1 (cm) L2 (cm)
5 19,1 11,5
15 12,0 7,3
30 9,6 4,6
r
L2
e
La distanŃe mai mari sursă-detector (d > 70 m) în ecuaŃia (8.12) termenul
r
devine neglijabil, aşa că ecuaŃia se poate scrie sub forma:
 − r L1 
Q ⋅ L 22 e 
(8.15)
Φ 2 (r ) = ⋅ 
(
4 ⋅ π ⋅ D 2 ⋅ L 12 − L 22 )  r



RelaŃia (9.69) conŃine două părŃi, prima parte cuprinde parametrii corespunzători
r
L1
e
neutronilor termici L2, D2 şi supratermici L1, iar cea de a doua parte este
r
dependentă de lungimea de încetinire a neutronilor supratermici.
Este evident că prima parte poate fi eliminată dacă se face raportul a două
măsurători efectuate la două distanŃe diferite r1 şi r2 se obŃine expresia:
− (r1 − r2 )
Φ 2 (r1 ) r
≅  2 ⋅e L1
Φ 2 (r2 )  r1  (8.16)
Răspunsul Carotajului Neutronic Compensat (CNL)
Dispozitivul de CNL măsoară fluxul de neutroni termici la detectorul C1 şi C2.
Raportul celor două măsurători este convertit, de echipamentul de la suprafaŃă, în valori
de porozitate.
Raza de investigaŃie şi rezoluŃia verticală

Raza de investigaŃie este dependentă de conŃinutul în hidrogen al formaŃiunii şi
de distanŃa sursă – detector.
Pentru CNL raza de investigaŃie este dependentă de porozitate şi variază de la
2” - pentru formaŃiuni compacte, până la aproximativ 7” - pentru formaŃiuni cu
porozitate de 30 %.
RezoluŃia verticală este de 10”.
Factorii care influenŃează măsurătorile

- conŃinutul în hidrogen al mediului;
- conŃinutul în argilă al formaŃiunii;
- compoziŃia mineralogică;
- prezenŃa elementelor cu secŃiune mare de captură;
- salinitatea apei de zăcământ;
- prezenŃa hidrocarburilor.
Forma de prezentare a Carotajului Neutronic Compensat (CNL)

În carotajul neutronic epitermal compensat valorile densităŃii neutronilor
epitermici sunt convertite direct în valori de porozitate pentru calcare. În acest caz pe
trasa din dreapta a diagramei de carotaj radioactiv este înscrisă curba de variaŃie a
porozităŃii aparente pentru calcare a formaŃiunilor geologice în funcŃie de adâncime.
Valorile de porozitate sunt exprimate în procente (figura 8.4.).
AplicaŃiile carotajului neutronic

- determinarea porozităŃii rocilor;
- plasarea limitei apă-petrol, petrol-gaze şi apă-gaze;
- identificarea litologiei în combinaŃie cu alte carotaje.
Modul de lucru
- se separă stratele poros-permeabile;
- se citeşte indicele de porozitatea aparentă pentru calcare în dreptul stratelor
analizate - φ NCa
- se separă un strat impermeabil (de argilă) pe curba neutronică şi se citeşte în
dreptul lui indicele de porozitate neutronică - φ arg
- se face corecŃia cu litologia a valorilor de porozitate citite în dreptul stratelor
analizate astfel:
- pentru gresii: φ N = φ Ca + 4 (8.17)
- pentru dolomite: φ N = φ Ca – 6 (8.18)
- pentru calcare: φ N = φ Ca (8.19)
Se calculează porozitatea efectivă:
Φ efN = Φ N − Varg ⋅ Φ arg (8.20)
unde Varg este volumul de argilă ce se poate determina prin metoda prezentată în
lucrarea nr. 7.
Fig. 8.4. Forma de prezentare a carotajului neutronic compensat [ 5 ]

II. Determinarea porozităŃii din carotajul de densitate
Pentru efectuarea carotajului de densitate în sondă se introduce un dispozitiv de
investigare de o construcŃie specială (figura 8.5), care conŃine o sursă de radiaŃii gama şi
un sistem de detecŃie. Sursa este separată de sistemul de detecŃie de un ecran de plumb
pentru ca la detector să nu ajungă radiaŃiile gama directe. Sistemul de detecŃie este
prevăzut cu două detectoare de radiaŃii gama D1, şi D2 situate la distanŃe diferite de
sursă. Atât sursa cât şi detectoarele sunt prevăzute cu canale colimatoare prin care
pătrund radiaŃiile gama de la sursă în formaŃiune, respectiv din formaŃiune la detector.
Pentru a reduce influenŃa coloanei de noroi asupra valorilor de densitate măsurate,
dispozitivul este presat cu canalele colimatoare pe peretele sondei cu ajutorul unui braŃ
excentric. Acest dispozitiv este numit dispozitivul de densitate compensat.
Fig. 8.5. Reprezentarea schematică a dispozitivului pentru

carotajul de densitate compensat (după Schlumberger,1972)
Mediul investigat este format din turta de noroi cu densitatea, δ tn, şi grosime htn
şi formaŃiunea geologică cu densitatea δ . Aşa cum s-a arătat mai sus radiaŃia gama
ajunsă la detector este influenŃată de tot mediul pe care îl parcurge. Rezultă de aici că
turta de noroi, împreună cu neregularităŃile peretelui sondei influenŃează radiaŃia gama
măsurată.
Detectorul apropiat (D1) de sursă are o sensibilitate mărită la mediul direct în
contact cu dispozitivul permiŃând evaluarea influenŃei turtei de noroi şi rugozităŃii
peretelui sondei. Detectorul plasat la distanŃă mai mare (D2) permite evaluarea densităŃii
formaŃiunii, însă în această valoare este inclusă şi influenŃa turtei de noroi. Această
influenŃă este eliminată cu ajutorul radiaŃiei gama măsurată de detectorul D1, şi se obŃine
valoarea densităŃii corectate. CorecŃia se execută automat şi se înregistrează densitatea
formaŃiunii corectate δ şi corecŃia care a fost aplicată.
Calibrarea aparaturii se efectuează în mai multe etape şi anume:
- în prima etapă se efectuează calibrarea aparaturii în formaŃiuni calcaroase de
înaltă puritate saturate cu apă dulce şi densităŃi, respectiv porozităŃi, cunoscute;
- în a doua etapă se efectuează o verificare a calibrării cu ajutorul unor blocuri de
aluminiu. Aceste blocuri au o geometrie şi o compoziŃie specială şi caracteristicile lui
sunt raportate la formaŃiunile calcaroase.
- în final, se efectuează o calibrare la sondă cu un dispozitiv care produce un
semnal cu intensitate cunoscută pentru verificarea sistemului de detecŃie.
Adâncimea de cercetare (raza de investigare) a mediului investigat este de 20 -
30 cm. Punctul de măsură este plasat la jumătatea distanŃei dintre cele două detectoare.
Prezentarea diagramelor de carotaj de densitate

In figura 8.6 este prezentată o diagramă de carotaj de densitate pe care se poate
observa:
- variaŃia densităŃii globale a formaŃiunilor geologice traversate de sondă în
funcŃie de adâncime este redată sub forma unei curbe continue înscrisă pe trasa din
dreapta a diagramei. Densitatea este înscrisă în scară liniară, marcată grafic în antetul
diagramei, şi egală cu 0,05 g/cm3/diviziune, ceea ce corespunde unei variaŃii a densităŃii
cuprinsă între 2 şi 3 g/cm3. Totodată se înregistrează şi curba de corecŃie ∆δ , permiŃând
evaluarea corecŃiei determinată de turta de noroi şi neregularităŃile peretelui sondei;
- simultan cu curba de densitate se înregistrează de obicei curba gama şi
cavernograma care se înscriu pe trasa din stânga.
AplicaŃii carotajului de densitate:

- determinarea porozităŃii formaŃiunilor;
- separarea litologică a formaŃiunilor;
- corelarea formaŃiunilor;
- folosirea datelor de densitate în prospecŃiunea de suprafaŃă (gravimetrică şi
seismică)
Modul de lucru:
- se separă colectoarele;
- se citeşte valoarea de densitate în dreptul stratelor analizate, δ ;
- se stabileşte densitatea fluidului de foraj, δ fl (1,0 g/cm3 – pentru noroaie dulci
şi 1,1 g/cm3 – pentru noroaie sărate);
- se determină densitatea matricei în funcŃie de litologie sau din graficul de
dependenŃă rezistivitate -densitate, vezi - Anexa 23;
- se calculează volumul de argilă Varg, prin metodele prezentate în lucrarea nr. 7;
- se determină porozitatea cu ajutorul relaŃiilor:
- pentru strate curate, fără conŃinut în argilă:
δ ma − δ
φD = (8.21)
δ ma − δ fl
- pentru strate ce conŃin argile:
δ ma − δ δ ma − δ arg
φ efD = − ⋅ Varg (8.22)
δ ma − δ fl δ ma − δ fl
Fig. 8.6. Forma de prezentare a carotajului de densitate [ 5 ]
III. Determinarea porozităŃii din carotajul acustic de viteză
În carotajul acustic de viteză se determină timpul de parcurs al undei
ultraacustice dintre emiŃător şi cele două receptoare ale dispozitivului dual (sau în cazul
dispozitivului compensat, timpul mediu de parcurs).
În figura 8.7 este reprezentată forma semnalului ultraacustic sosit la cele două
receptoare.
Impulsul S reprezintă momentul în care se emite semnalul ultraacustic de către
traductorul emiŃător (impuls de sincronizare).
Partea din semnal notată cu P reprezintă componenta longitudinală (undă primă),
iar cea notată cu S - componenta transversală (undă secundară).
Impulsurile U (de urmărire) stabilesc timpii de parcurs între cei doi receptori R1
şi R2, în timp ce impulsul Z ("poartă" perturbaŃii)asigură eliminarea perturbaŃiilor.
În cadrul carotajului acustic de viteză se măsoară intervalul de timp dintre
sosirile fronturilor de undă compresionale la cele două receptoare ale dispozitivului
dual.
∆t = t 2 − t1 (8.23)
Fig. 8.7. Forma semnalului în carotajul acustic de viteză [ 5 ]
Pentru controlul calităŃii înregistrării se înregistrează şi curba t1, a timpului de

parcurs până la primul receptor. Intre cele două curbe se observă un decalaj datorită
timpului suplimentar prin noroi în cazul curbei t1.
Forma de reprezentare într-o succesiune litologică, însoŃită de o diagrafie
naturală este reprezentată în figura 8.8.
Curbe înregistrate
Diagrafia de carotaj acustic de viteză conŃine două curbe şi anume:
- curba gama natural total înscrisă pe trasa din stânga în u.A.P.I.;
- curba ∆ t, care reprezintă timpul de parcurs unitar prin formaŃiunea geologică,
înscrisă pe trasa din dreapta în µ s/ft, sau µ s/m;
AplicaŃiile carotajului acustic de viteză

- corelarea profilelor de sondă;
- interpretarea datelor de prospecŃiune seismică;
- determinarea naturii litologice a rocilor şi compoziŃiei mineralogice a acestora
(în combinaŃie cu carotajul neutronic şi/sau carotajul de densitate);
- determinarea porozităŃii rocilor colectoare.
Fig. 8.8. Forma de reprezentare a diagrafiei acustice de viteză [ 5 ]
Modul de lucru
- se separă stratele poros-permeabile;
- se citeşte timpul unitar de parcurs al undelor, ∆ t în dreptul stratelor analizate;
- se stabileşte timpul unitar de parcurs prin fluidul din spaŃiul poros, respectiv
filtratul de noroi, ( ∆ tfl = 189 µ s/ft – pentru noroi dulce şi ∆ tfl = 185 µ s/ft –
pentru noroi sărat);
- se determină timpul de parcurs al undelor acustice prin matrice în funcŃie de
litologie, ∆ tma sau din graficul de dependenŃă rezistivitate – timp de parcurs,
vezi Anexa 23;
- se calculează volumul de argilă Varg, prin metodele prezentate în lucrarea nr. 7;
- se determină porozitatea cu ajutorul relaŃiilor:
- pentru strate curate consolidate, Varg = 0:
∆t − ∆t ma
φ AC = (8.24)
∆t fl − ∆t ma
- porozitatea efectivă pentru strate argiloase consolidate ,Varg ≠ 0 :,
∆t − ∆t ma ∆t arg − ∆t ma
φ efAC = − ⋅ Varg (8.25)
∆t fl − ∆t ma ∆t fl − ∆t ma
- pentru strate curate neconsolidate, Varg = 0:
∆t − ∆t ma 100
φ AC = ⋅ (8.26)
∆t fl − ∆t ma c∆t arg
- porozitatea efectivă pentru strate argiloase neconsolidate, Varg ≠ 0 :
∆t − ∆t ma 100 ∆t arg − ∆t ma
φ efAC = ⋅ − ⋅ Varg (8.27)
∆t fl − ∆t ma c∆t arg ∆t fl − ∆t ma
Sunt considerate colectoare neconsolidate statele care au în culcuş şi în acoperiş

roci argiloase cu ∆t arg > 100µs / ft . Pentru a determina factorul de corecŃie în relaŃia 8.26
porozitatea din acustic se consideră egală cu porozitatea din neutronic şi/sau densitate,
astfel relaŃia 8.26, se scrie
100
φ N , D = Φ AC ⋅ (8.28)
c∆t arg
de unde
100 Φ
= N ,D (8.29)
c∆t arg Φ AC
AplicaŃie:
Să se determine porozitatea, prin metode singulare, a stratelor poros-permeabile

din diagrafia geofizică din Anexa 13.
Determinarea porozităŃii din carotajul neutronic

Tabelul 8.2
Nr. Hsup-Hinf Varg φ Nca φN φ efN

strat [m] - [%] [%] [%]
Determinarea porozităŃii din carotajul de densitate

Tabelul 8.3
Nr. Hsup-Hinf Varg δ φD φ efD

3
strat [m] - [g/cm ] - -
Determinarea porozităŃii din carotajul acustic de viteză
Tabelul 8.4
Nr. Hsup-Hinf Varg ∆t φ AC φ efAC

strat [m] - [ µ s/ft] - -
LUCRAREA NR. 9
Determinarea porozităŃii prin metode duale carotaj neutronic-carotaj de densitate,

carotaj neutronic-carotaj acustic de viteză, carotaj de densitate -carotaj acustic de
viteză
Răspunsurile în diagrafiile neutronice, de densitate şi acustice depind nu numai

de porozitate, dar şi de litologia formaŃiunilor investigate. Cunoscând litologia şi
respectiv parametrii matricei, ∆tma, δma şi Φ Nma, este posibilă evaluarea porozităŃii
intergranulare cu o singură metodă de porozitate, la care se adaugă eventual o a doua
metodă de investigaŃie - diagrafia gama natural - pentru determinarea volumului de
argilă.
Problema se complică în cazul în care matricea este formată din doi sau mai
mulŃi constituenŃi mineralogici, cu sau fără conŃinut de material argilos şi cu sau fără
porozitate secundară.
Pentru rocile formate din doi constituenŃi mineralogici este indicat să se
folosească două diagrafii geofizice, respectiv combinaŃii de: Carotaj neutronic - Carotaj
de densitate, Carotaj neutronic - Carotaj acustic de viteză, Carotaj de densitate - Carotaj
acustic de viteză.
În cazul rocilor carbonatate cele mai frecvente amestecuri binare (cu doi
constituenŃi mineralogici) sunt: calcit / dolomit, calcit / silice, dolomit / silice, dolomit /
anhidrit.
Pentru roci grezoase-nisipoase, combinaŃiile cele mai posibile sunt: silice /
calcit, silice / dolomit.
Pentru aceste cazuri ale rocilor "curate" cu porozitate intergranulară, formate din
doi constituenŃi mineralogici principali, dacă se dispune de două metode de porozitate,
pot fi utilizate o serie de grafice de dependenŃă de forma: Carotaj neutronic – Carotaj de
densitate, Carotaj neutronic - Carotaj acustic de viteză, Carotaj de densitate - Carotaj
acustic de viteză.
1. Determinarea porozităŃii din diagrafia combinată - carotaj neutronic şi

carotaj de densitate (CN-CD)
DependenŃa δ = f( Φ NCa) poate fi rezolvată grafic cu ajutorul Anexei 24 şi
Anexei 25, în funcŃie de densitatea noroiului de foraj. Liniile caracteristice pentru gresii,
calcare, dolomite şi anhidrite sunt gradate în unităŃi de porozitate, astfel că pentru un
punct determinat de două citiri pe diagrafia neutronică şi de densitate se poate stabili
atât conŃinutul litologic cât şi prozitatea.
Dacă punctul de coordonate ( Φ NCa ,δ) este situat între două linii caracteristice,
matricea este compusă din cele două minerale, fiecare în procent invers proporŃional cu
distanŃa de la punct la linia caracteristică respectivă, iar porozitatea se citeşte funcŃie de
poziŃia punctului.
Dacă punctul determinat este situat pe una din liniile caracteristice, matricea este
compusă din mineralul corespunzător liniei, iar porozitatea se va citi pe segment, funcŃie
de poziŃia punctului pe linie.
2. Determinarea porozităŃii din diagrafia combinată - carotaj neutronic şi

carotaj acustic de viteză (CN-CA)
DependenŃa ∆t = f( Φ NCa) se poate rezolva grafic cu ajutorul Anexei 26 şi
Anexei 27 în funcŃie de timpul de parcurs prin fluidul de foraj, care reprezintă
rezolvarea grafică a răspunsului carotajului neutronic şi carotajului acustic. Liniile
caracteristice pentru gresii, calcare, dolomite şi anhidrite sunt gradate în unităŃi de
porozitate, astfel că pentru un punct determinat de două citiri pe diagrafia neutronică şi
diagrafia de carotaj acustic se poate stabili atât conŃinutul litologic cât şi prozitatea.
Dacă punctul de coordonate ( Φ NCa, ∆t) este situat între două linii caracteristice,
poziŃia punctului.
3. Determinarea porozităŃii din diagrafia combinată - carotaj de densitate şi

carotaj acustic de viteză (CD-CA)
DependenŃa δ = f(∆t) se poate rezolva grafic cu ajutorul Anexei 28 şi Anexei 29
în funcŃie de timpul de parcurs prin fluidul de foraj şi densitatea fluidului de foraj, care
reprezintă rezolvarea grafică a răspunsului carotajului de densitate şi carotajului acustic.
Liniile caracteristice pentru gresii, calcare, dolomite şi anhidrite sunt gradate în unităŃi
de porozitate, astfel că pentru un punct determinat de două citiri pe diagrafia neutronică
şi diagrafia de carotaj acustic se poate stabili atât conŃinutul litologic cât şi prozitatea.
Dacă punctul de coordonate (∆t, δ) este situat între două linii caracteristice,
poziŃia punctului.
Modul de lucru:
- Din diagrafie se citesc următoarele valori în dreptul stratelor analizate:
Φ NCa, ∆t , δ.
- se alege graficul dual respectiv, funcŃie de combinaŃia de carotaje şi de natura
fluidului de foraj;
- se plasează valorile citite sau determinate pe abscisă şi ordonată şi se determină
punctele de coordonate:
- ( Φ NCa, δ) pentru combinaŃia Carotaj neutronic - Carotaj de densitate;
- ( Φ NCa, ∆t) pentru combinaŃia Carotaj neutronic - Carotaj acustic de
viteză;
- (∆t, δ) pentru combinaŃia Carotaj de densitate - Carotaj acustic de
viteză
În funcŃie de poziŃia punctelor se determină, procentual cantitatea de minerale
constituente ale matricei precum şi porozitatea.
AplicaŃie:
Să se determine porozitatea, prin metode duale, a stratelor poros-permeabile din

diagrafia geofizică din Anexa 13.
Determinarea porozităŃii prin metode duale din carotajul neutronic- carotajul de densitate
Tabelul 9.1
Nr. Hsup-Hinf φ Nca δ φ

3 Litologia
strat [m] [%] [g/cm ] [%]
Determinarea porozităŃii prin metode duale din carotajul neutronic- carotajul acustic de viteză
Tabelul 9.2
Nr. Hsup-Hinf φ Nca ∆t φ

Litologia
strat [m] [%] [ µ s/ft] [%]
Determinarea porozităŃii prin metode duale din carotajul de densitate - carotajul acustic de viteză
Tabelul 9.3
Nr. Hsup-Hinf δ ∆t φ
3 Litologia
strat [m] [g/cm ] [ µ s/ft] [%]
LUCRAREA NR. 10
Determinarea saturaŃiei în apă şi hidrocarburi, Sa şi Sh
SaturaŃia în apă a unei roci este dată de raportul dintre volumul de apă, Va, din
spaŃiul poros şi volumul spaŃiului poros, Vp:
Va V
Sa = sau S a = a ⋅ 100, [%] (10.1)
Vp Vp
Dacă se consideră volumul unitar total al unui eşantion de rocă cu volumul Vt =

3
1m şi V p = P , relaŃia (10.1) devine:
Va
Sa = (10.2)
P
atunci, se poate scrie pentru volumul de apă relaŃia:
Va = S a P (10.3)
SaturaŃia în hidrocarburi a unei roci este dată de raportul dintre volumul de

hidrocarburi Vh din spaŃiul poros şi volumul spaŃiului poros:
Vh V
Sh = sau S h = h ⋅ 100, [%] (10.4)
Vp Vp
În mod analog dacă se consideră volumul unitar al unui eşantion de rocă Vt =

1m3, rezultă:
Vh
Sh = (10.5)
Φ
aşadar, se poate scrie pentru volumul de hidrocarburi:
Vh = S h ⋅ Φ (10.6)
Dacă o rocă conŃine şi apă şi hidrocarburi, atunci volumul spaŃiului poros saturat
cu ambele fluide:
V a + Vh = V p (10.7)
şi, prin împărŃirea în ambii membri prin V p se obŃine:
Va Vh
+ = 1 sau S a + S h = 1 . (10.8)
Vp Vp
Când spaŃiul poros este saturat numai cu apă de zăcământ atunci S a = 1

( S a = 100% ) - rocă acviferă.
Dacă în colector sunt gaze şi ŃiŃei, volumul de hidrocarburi este:
V h = V gaze + V ŃiŃei (10.9)
şi împărŃind la volumul spaŃiului poros - Vp se obŃine saturaŃia în hidrocarburi:
Sh = S gaze + SŃiŃei (10.10)
V gaze VŃiŃei
S gaz = sau S ŃiŃei = (10.11)
Vp Vp
Pentru stabilirea potenŃialului productiv al oricărei roci colectoare este necesar

să se stabilească conŃinutul în hidrocarburi şi apă. Estimarea potenŃialului productiv se
poate efectua prin prelucrarea diagrafiei geofizice, atât pentru formaŃiuni "curate", cât şi
pentru formaŃiuni argiloase utilizând diferite modele.
În procesul de interpretare cantitativă, în scopul determinării saturaŃiei trebuie
străbătute o serie de etape ale interpretării, după cum urmează:
- determinarea grosimii efective şi a limitelor colectorului, h;
- determinarea rezistivităŃii reale, ρ R ;
- determinarea rezistivităŃii subzonei spălate;
- determinarea rezistivităŃii apei de zăcământ;
- determinarea porozităŃii, m;
- determinarea factorului de formaŃie, F;
- determinarea saturaŃiei în apă şi hidrocarburi SA şi SH.
Metodele de determinare a coeficienŃilor de saturaŃie diferă în funcŃie de tipul
formaŃiunilor pentru care se face evaluarea, formaŃiuni curate sau argiloase,
diferenŃierea făcându-se datorită efectului pe care argila o are asupra acestor
determinări.
Pentru formaŃiuni curate, dependenŃa dintre saturaŃia în apă şi rezistivitatea reală
este dată de relaŃia empirică stabilită de Archie:
F ⋅ ρ ai
SA = n (10.12)
ρR
unde: F este factorul de formaŃie definit de relaŃia:
a
F= (10.13)
Φν
în care: a - coeficient litologic determinat empiric, cu valoare de aproximativ 1 pentru

roci consolidate şi 0,62 pentru roci neconsolidate;
ν - factor de cimentare sau indice structural, cu valori ce variază de la 1,3 la 2,8
în funcŃie de litologie;
Pentru roci neconsolidate se acceptă formula lui Humble:
0,62
F= (10.14)
Φ 2,15
RelaŃiile de calcul pentru formaŃiuni argiloase sunt prezentate în tabelul 10.1.

Cunoscând saturaŃia în apă se poate calcula saturaŃia în hidrocarburi totale cu
relaŃia:
SH = 1− S A (10.15)
EcuaŃii pentru determinarea saturaŃiei în apă în formaŃiuni sedimentare argiloase(după Walter H. Fertl 1987)
Tabelul 10.1
Autorul EcuaŃia Tipul ObservaŃii
Pupon şi al. 1 Varg – argilă sub formă de lamine;
1
=
( )
1 − Varg ⋅ S A2
+
Varg
F - factorul de formaŃie al nisipurilor curate;
ρR F ⋅ ρ ai ρ arg SA – saturaŃia în apă raportată la spaŃiul poros interconectat
al laminelor de nisip curat;
Hossin 2 1
1 S A2 V arg ρ R - rezistivitatea reală;
= +
ρ R F ⋅ ρ ai ρ arg ρ ai - rezistivitatea apei de zăcământ.
Simandoux 1 ε = 1 pentru valori mari ale SA;
1 S A2 Varg
= + ε⋅ ε < 1 pentru valori mici ale lui SA.
ρ R F ⋅ ρ ai ρ arg
I. de Witte 2 ma – concentraŃia molară a cationilor interschimbabili ai
apei de formaŃie;
1 2,15 ⋅ k ⋅ ma 2 k ⋅ marg marg – concentraŃia molară a cationilor interschimbabili
= ⋅SA + ⋅SA asociată argilelor;
ρR F F k – factor de conversie din marg,A în conductivitate;
F – factorul de formaŃie corespunzător porozităŃii
interconectate;
SA – saturaŃia în apă corespunzătoare porozităŃii totale
interconectate.
A.J. de Witte 2 F – factorul de formaŃie maxim;
1 S A2 Farg – factorul de formaŃie al argilei;
= + Farg ⋅ S A
ρ R F ⋅ ρ ai SA – saturaŃia în apă raportată la spaŃiul poros total
interconectat.
Patchet şi Rausch
1 S2 S ρ*arg - conductivitatea datorată argilei ( ≠ ρ arg );
= A + A
ρ R F ⋅ ρ ai ρ*arg F* - corespunzător porozităŃii totale interconectate;
78
EcuaŃii pentru determinarea saturaŃiei în apă în formaŃiuni sedimentare argiloase (după Walter H. Fertl 1987)
Waxman şi Smits 2 F* - corespunzător porozităŃii totale
1 B ⋅ Qv
S A2 interconectate;
= + *
⋅SA
ρ R F ⋅ ρ ai F* Qv – capacitatea de schimb cationic pe
unitatea de volum de pori;
Bardon şi Pied 2
1 S A2 Varg ⋅ S A B – conductivitatea echivalentă a capacităŃii
(EcuaŃia Simandoux = + de schimb cationic a argilei sodice.
modificată) ρ R F ⋅ ρ ai ρ arg
Schlumberger 2 F – raportat la porozitatea corespunzătoare
1 S A2 Varg
fluidului liber a volumului total de rocă,
= + ⋅SA
( )
ρ R 1 − Varg ⋅ F ⋅ ρ ai ρ arg inclusiv argilă laminată.
Clavier şi al. 2 F0 – factorul de formaŃie corespunzător
(Model apă duală)
1 S A2 (σ al − σ ai ) ⋅ VQ ⋅ QV porozităŃii totale interconectate;
= + ⋅ SA
ρ R F0 ⋅ ρ ai F0 Farg – factorul de formaŃie al argilei;
Juhasz 2 σ al - conductivitatea apei legate;
1 S A2  1 1  Varg ⋅ Φ arg ⋅ S A
(EcuaŃia Waxman-Smits = + − ⋅ σ ai - conductivitatea apei libere;
normalizată) ρ R F ⋅ ρ ai  Farg ⋅ ρ arg ρ ai  Φ
σ arg - conductivitatea argilei;
Doll 2 3
1 S A2 1 Varg QV – – produsul valenŃă – concentraŃie;
(nepublicată) = + 2Varg ⋅ +
ρ R F ⋅ ρ ai F ⋅ ρ ai ⋅ ρ arg ρ arg Φ arg - porozitatea argilei;
Alger şi al. 3 Φ - porozitatea.
(Model argilă dispersată) 1
=
(1 − q )2 2 q ⋅ (1 − q ) ⋅ σ arg + σ ai
⋅SA +
(
⋅SA +
)
q 2 ⋅ σ arg
ρR F ⋅ ρ ai F F
Husten şi Anton   3 1
1 S A2 1 1 F= , unde Φ este porozitatea totală
= + 2Varg ⋅ ⋅ 1 − ⋅S +
ρ R F ⋅ ρ ai F ⋅ ρ ai ⋅ ρ arg  ρ ai ⋅ ρ a,e  A Φ 2t
 
interconectată.
2 2
Varg  1  ρ ai = ρ a , e
+ ⋅ 1 − 
ρ arg  ρ ai ⋅ ρ a ,e 
 
79
EcuaŃii pentru determinarea saturaŃiei în apă în formaŃiuni sedimentare argiloase (după Walter H. Fertl 1987)
Patchett şi Herrick 1 (
1 − Varg ) (
1 − Varg ) Varg 3 F – factorul de formaŃie;
(Model laminar nisip – = ⋅ S A2 + ⋅ B ⋅ QV ⋅ S A + σ ai - conductivitatea apei libere;
argilă) ρR F ⋅ ρ ai F ρ arg
σ arg - conductivitatea argilei;
Poupon şi Leveaux (2−Varg )⋅σarg (2−Varg ) 4
(Formula Indonesia) 1 S A2 σ ai ⋅V arg V arg Φ arg - porozitatea argilei;
= + 2⋅ ⋅ S A2 + ⋅ S A2
ρ R F ⋅ ρ ai F ρ arg B – parametru în funcŃie de mobilitatea
Poupon şi Leveaux 4 cationilor;
2
(Formula Indonesia 1 S A2 Varg Varg Qv – produsul valenŃă – concentraŃie;
= + 2⋅ ⋅ S A2 + ⋅ S A2
simplificată) pentru ρ R F ⋅ ρ ai F ⋅ ρ ai ⋅ ρ arg ρ arg
Varg ≤ 0,5
Woodhouse (2−V ) 4
(EcuaŃia Poupon şi 1 S A2 σ ai ⋅ Varg arg ⋅ σ arg (2−V )
Leveaux modificată) = + 2⋅ ⋅ S A2 + Varg arg ⋅ σ arg ⋅ S A2
ρ R F ⋅ ρ ai F
Φ a , l = Φ t − Φ ef
Regia-Clemenceau şi al. 4 σ al - conductivitatea apei legate;
(Modelul “Dual Porosity”) 1 S A2 l ⋅ σ a ,l
σ ai ⋅ Φ1a,,72
= + 2⋅ l ⋅ σ a ,l ⋅ S A
⋅ S 1A,5 + Φ1a,,72 Φ a,l – porozitatea corespunzătoare apei
ρ R F ⋅ ρ ai F legate;
1 1
Tipul 1: = σ t = α ⋅ S An + γ Tipul 3: = σ t = α ⋅ S An + β ⋅ S Ar + γ
ρR ρR
1 1
Tipul 2: = σ t = α ⋅ S An + γ ⋅ S As Tipul 4: = σ t = α ⋅ S An + β ⋅ S Ar + γ ⋅ S As
ρR ρR
EcuaŃiile sunt scrise pentru un exponent de saturaŃie n = 2.
80
AplicaŃie:
Să se determine saturaŃia în apă şi hidrocarburi a stratelor poros-permeabile din
Anexa nr. 13.
Rezultatele se vor înscrie în tabelul următor:
Nr. ρR
ρ ai Varg Φ F SA SH
strat
- [ Ωm ] [ Ωm ] - [%] - [%] [%]

02 - Indrumar Geofizica-Final PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

02 - Indrumar Geofizica-Final PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

LUCRAREA NR.

Determinarea limitelor şi grosimii stratelor poros-permeabile din

Carotajul electric standard

2,0 m 2). ρ A Dispozitiv Scara de bază

Disp ozitiv g radient

Fig. 1.1. Forma de reprezentare a diagrafiei electrice standard [ 5 ]

Determinarea limitelor şi grosimilor stratelor poros-permeabile

Metodele practice de determinare a grosimii şi limitelor stratelor după curba de

h = Hinf - Hsup (1.1)

Să se determine limitele şi grosimile stratelor poros-permeabile după curba de de

Limitele şi grosimile stratelor după curba de PS

Determinarea limitelor şi grosimii stratelor poros-permeabile din carotajul electric

ConfiguraŃia curbelor de rezistivitate aparentă teoretice şi reale depinde de tipul

Răspunsul dispozitivelor gradiente

a) Strat de grosime foarte mare în raport cu lungimea dispozitivului - h >> Lg

Fig. 2.1. Răspunsul dispozitivului gradient

b) Strat de grosime mare în raport cu lungimea dispozitivului - h ≅ 2 L g

c) Strat de grosime medie comparabilă cu lungimea dispozitivului - h=Lg

Fig. 2.2. Răspunsul dispozitivelor gradiente pentru ρ R > ρ ad ,

Fig. 2.3. Răspunsul dispozitivelor gradiente ρ R > ρ ad ,

a) Strat de grosime mare, în raport cu lungimea dispozitivului, h > L g (figura

b) Strat de grosime comparabilă cu lungimea dispozitivului, h ≤ L g (figura 2.6.)

Fig. 2.6. Răspunsul dispozitivului gradient consecutiv

A. Determinarea limitelor şi grosimii stratelor pentru cazul: ρ R> ρ ad

A.1. Strate de grosime mare: h > MO AO ( )

- se determină grosimea stratului cu relaŃia:

h = H inf − H sup = H max − H min (2.3)

- se trasează distanŃa dintre linia de zero a rezistivităŃii şi rezistivitatea

- se calculează limita inferioară astfel:

H sup = H inf − h (2.6)

Fig. 2.9. Determinarea limitelor şi grosimii stratelor pentru cazul: ρ R ≤ ρ ad [ 34 ]

- se calculează grosimea stratului cu relaŃia:

h = H inf − H sup = H max − H min (2.9)

A. Determinarea limitelor şi grosimii stratelor după curba potenŃială, pentru

A.1. Strate de grosime mare h > 5 AM

Fig. 2.10. Determinarea limitelor şi grosimii stratelor după curba potenŃială,

- se calculează grosimea stratului cu ajutorul relaŃiei:

h = H inf − H sup = H ci − H cs + AM (2.12)

Fig. 2.11. Determinarea limitelor şi grosimii stratelor in cazul ρ R > ρ ad.

- se calculează grosimea stratului conform relaŃiei:

h = H inf − H sup = H ei − H es − AM (2.15)

Fig. 2.12. Determinarea limitelor şi grosimii stratelor in cazul ρ R < ρ ad [ 34 ]

- se calculează grosimea stratului conform relaŃiei:

h = H inf − H sup = H ci − H cs − AM (2.18)

Să se determine limitele şi grosimea stratelor poros-permeabile din diagrafia

Limitele şi grosimea stratelor după curba gradientă, ρ 2,15

Limitele şi grosimea stratelor după curba potenŃială, ρ 0,3

Determinarea rezistivităŃii reale ρ R, a rezistivităŃii zonei de invazie, ρ i şi a

Metoda DRR (determinarea rezistivităŃii reale) utilizează o succesiune de patru

Caracteristicile dispozitivelor si diagrafiei DRR

Forma prezentare a diagrafiei DRR. Forma de prezentare a diagrafiei DRR

Interpretarea diagrafiei DRR constă în rezolvarea sistemul de ecuaŃii (3.1):

El poate fi rezolvat grafic cu ajutorul abacelor DRR conform metodologiei de

Determinarea rezistivităŃii zonei de invazie, ( ρ i)

Determinarea rezistivităŃii reale, ( ρ R) şi a diametrului de invazie, (Di)

- se face corecŃia pentru dispozitivul gradient de 2,15 , de 4,25 şi 8,4 cu ajutorul

ρ 2,15−∞ ρ 4,25−∞ ρ 8, 4−∞

rezultă că ρ 2,15−∞ = a ⋅ ρ ad , ρ 4, 25−∞ = b ⋅ ρ ad şi ρ 8, 4−∞ = c ⋅ ρ ad (3.6)

Fig. 3.2. Graficul de intersecŃii Fig. 3.3. Graficul de dependenŃă

Pe baza valorilor parametrilor determinaŃi, se poate face estimarea conŃinutului

Criterii de caracterizare a conŃinutului rocii colectoare din diagrafia DRR

Rezistivitatea dispozitivului potenŃial şi rezistivitatea noroiului de foraj

Di ρ 2,15-∞∞/ ρ n = ρ 4,25-∞∞/ ρ n = ρ 8,4-∞∞/ ρ n =